Canoane de Rugăciune Iulie

Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, din Roma
1 Iulie
Troparul Sfinţilor Mucenici doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, din Roma, glasul al 8-lea:
Sfinţilor cei fără de arginţi şi de minuni făcătorilor, cercetaţi neputinţele noastre. Şi ca unii care în dar aţi luat, în
dar daţi-ne nouă.
Cântarea 1, glasul al 4-lea.

Irmosul:
Celui Ce a povăţuit de de mult pe Israel, scoţându-l din robia lui Faraon şi în pustie l-a hrănit, să cântăm
Mântuitorului nostru Dumnezeu, căci cu slavă S-a preaslăvit.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Prin cuvinte de cântări să lăudăm astăzi cu glasuri de veselie pe cei prin har daţi de la Dumnezeu nouă, tuturor,
doctori şi făcători de minuni, întărire Bisericii şi reazem credincioşilor.
Cei ce întotdeauna ne zbatem de întreitele valuri, în adâncul bolilor şi în vifor cumplit de boli chinuitoare, veniţi
să mergem cu bucurie la limanul doctorilor celor fără de arginţi ca să ne mântuim.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Prin virtuţile cele prealuminate arătându-vă, fericiţilor, casă Dumnezeiescului şi Atotlucrătorului Duh, cu
cercetările voastre ne arătaţi nouă această dumnezeiască casă noian de tămăduiri dumnezeieşti.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pe tine, care eşti Locaşul lui Dumnezeu, Masa cea Înţelegătoare, Frumuseţea lui Iacob, Pod peste care lesne se trece
şi Scară Nemişcată, toate neamurile cu dragoste te fericim, Preacurată.
Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce întăreşti tunetul...

Doimea cea cinstită a dumnezeieştilor doctori cei fără de arginţi, fiind luminată în chip lăudat cu strălucirile cele în
trei sori, luminează marginile pământului cu luminile tămăduirilor, întru slava Dumnezeului nostru.
Fiind împreunaţi, sfinţilor, cu cetele îngereşti şi stând înaintea scaunului slavei cu toată cinstea, luaţi aminte la cei
de jos cu milostivire, scoţându-i întotdeauna din răutăţi.
Teologhisind, sfinţilor, că Treimea Cea Dumnezeiască este Stăpânirea Însăşi, aţi vieţuit pe pământ ca nişte îngeri,
împlinind voia cea dumnezeiască şi acum sunteţi fericiţi.
Cel Ce este Înfricoşător pentru ostile cele de sus, în chip de negrăit S-a sălăşluit întru tine, aflându-te mai Curată
decât firea cea văzută şi înţelegătoare, Preacurată Fecioară; pentru aceasta te fericim.
Irmosul:
Cel Ce întăreşti tunetul şi zideşti duhul, întăreşte-mă, Doamne, ca să Te laud pe Tine cu adevărat şi să fac voia Ta;
că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am, Dumnezeule, glasul Tău şi m-am temut, văzut-am lucrurile Tale şi m-am înspăimântat. Slavă puterii
Tale, Doamne.
Îmbrăcându-vă, sfinţilor, cu podoaba nestricăciunii, prin dezbrăcarea trupului celui pământesc, totdeauna staţi
înaintea scaunului Treimii, împreună cu îngerii.
Patimile sufletelor celor cu multe dureri le vindecaţi şi bolile trupului le tămăduiţi, cei cu bune laude, fără de
arginţi, dăruind sănătate şi mângâiere de toate cele ce aduc întristare.
Cercetaţi pe cei ce cu dreaptă credinţă aleargă la sfântul vostru locaş, sfinţilor cei fără de arginţi, dăruind sănătate şi
linişte de toate cele ce aduc întristare.
Făclia dumnezeieştii lumini se slăveşte, Născătoarea de Dumnezeu, cea mai Aleasă decât toate făpturile, prin care
s-a îndumnezeit omul, căci ea a născut pe Dumnezeu.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Fă să răsară mie, Doamne, lumina poruncilor Tale, că la Tine aleargă şi pe Tine Te laudă, duhul meu; că Tu eşti
Dumnezeul nostru şi la Tine scap, Împăratul Păcii.
Sfinţii cei fără de arginţi, lăudaţi ai lui Hristos, trăgându-se de la Răsăritul Cel cu adevărat Dătător de lumină,
luminează lumea cu razele tămăduirilor şi risipesc întunericul cel cumplit al patimilor.
Cei ce suntem înviforaţi de boli, înecaţi de patimi şi cufundaţi cu întreitele valuri ale întâmplărilor celor fără de
măsură, veniţi cu bucurie să scăpăm la limanul preaînţelepţilor doctori.
Dorind sfinţii de Treimea cea mai presus de zei, s-au arătat ei slugi. Pentru aceea, cu milostivire tămăduiesc bolile
cele cumplite ale tuturor, arătându-se pururea minunaţi.
Fă, Stăpână, să răsară raza dumnezeieştii cunoştinţe mie, celui ce sunt cumplit cuprins de întunericul necunoştinţei
şi mă povăţuieşte către lumina pocăinţei, Preacurată, Ceea ce eşti Uşa Luminii.
Cântarea a 6-a. Irmos: Viforul gândurilor...

Izvorând ape de vindecări, ca nişte izvoare de mântuire, spălaţi toată întinăciunea bolilor celor sufleteşti şi trupeşti,
sfinţilor cei fără de arginţi, luminători ai lumii, cei prealuminaţi.
Sfânt este locaşul vostru, fiind împodobit cu minuni şi cu semne, la care tot omul, care aleargă cu tot sufletul,
câştigă sănătate, fericindu-vă pe voi după datorie.
Ca două stele străluciţi la întărirea Bisericii lui Hristos şi cu bună credinţă o luminaţi pe dânsa cu razele
tămăduirilor, lucrătorilor de minuni, cei cu nume mare.
Miluieşte-mă, Ceea ce ai născut pe Mântuitorul; căci mă tulbură adâncimea păcatelor şi mă înviforează valurile
dezmierdărilor şi mă întristează furtuna duhurilor celor viclene.
Irmosul:
Viforul gândurilor apucându-mă, întru adâncul greşelilor celor nemăsurate mă trage. Dar Tu, Ocârmuitorule
Bunule, mai înainte apucând, ocârmuieşte-mă ca pe proorocul şi mă mântuieşte.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cele de sus căutând...

Cei ce aţi primit harul tămăduirilor, daţi sănătate celor ce sunt întru nevoi, măriţilor, doctori care sunteţi făcători de
minuni şi cu cercetarea voastră, surpaţi semeţiile vrăjmaşilor, tămăduind lumea cu minunile.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Chipului celui de aur neînchinându-se tinerii lui Avraam, s-au lămurit ca aurul în topitoare în cuptorul focului; căci,
ca într-o cămară luminată, dănţuiau cântând: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Poporul lui Dumnezeu adunându-se cu credinţă la biserica voastră, fericiţilor, vesteşte darurile voastre, laudă
tămăduirile, măreşte vieţuirea cea dumnezeiască şi fericeşte pururea petrecerea voastră cea cinstită.
Veniţi cu credinţă să vedem izvorul care izvorăşte râuri de minuni şi cu veselie împreună Domnului să cântăm:
Minunat eşti, Dumnezeule, Cel Ce faci mari minuni pe pământ, prin slugile Tale.
Înfrumuseţatu-s-a Biserica sfinţilor celor fără de arginţi cu multe minuni, întru care se vindecă de multe feluri de
boli cei ce cu credinţă neîndoită aleargă la dânsa şi pururea trimit laudă lui Dumnezeu, ca Unul Dătător de bunătăţi.
Pogorâtu-S-a Hristos ca ploaia pe lână în pântecele tău, Ceea ce eşti de la Dumnezeu Dăruită şi au încetat pâraiele
nelegiuirii şi ca un Dumnezeu a izvorât nestricăciune şi viaţă celor ce cântă: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor
noştri!
Cântarea a 8-a. Irmos: Pământul şi toate...

Pe pământ locuind, în ceruri aţi dobândit vieţuire cerească, nevoindu-vă bine şi surpând şarpele, aţi primit har a
vindeca bolile oamenilor întru slava şi lauda Domnului, sfinţilor fără de arginţi.
Prin rugăciunea cea către Dumnezeu, sfinţilor, deschideţi ochii orbilor, şchiopilor le daţi bun umblet şi slăbănogilor
sănătate desăvârşită, minunându-vă cu credinţă, sfinţilor fără de arginţi. Pentru aceasta, după datorie vă lăudăm pe
voi.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Ca un Rai Înţelegător este pentru noi această casă a sfinţilor, care pururea aduce înainte bun miros de taină. Iar
harul cel dumnezeiesc, pe care vi l-a dăruit vouă Domnul Iisus, dă cugetelor noastre bună mireasmă.
Din sângiurile tale cele sfinte S-a întrupat Ziditorul tururor şi a ieşit din pântecele tău, păzindu-te pe tine, Fecioară.
O, Minune a minunilor; o, Arătare de taină nouă, care s-a lucrat întru tine întru toţi vecii!
Irmosul:
Să lăudăm să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Pământul şi toate cele ce sunt pe el, mările şi toate izvoarele, cerurile cerurilor, lumina şi întunericul, gerul şi
zăduful, fiii oamenilor şi preoţii, binecuvântaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi pe El în veci.
Cântarea a 9-a. Irmos: Făcut-a tărie cu braţul...

O, cât este de mare această biserică preasfinţită, sfinţilor fără de arginţi, către care venind, săvârşiţi lucruri mari şi
semne înfricoşătoare şi adevărate minuni, înţelepţilor. Pentru aceasta, adunându-ne astăzi, vă lăudăm pe voi cu
mare glas.
Toţi să dănţuim duhovniceşte mărind pe Sfântul Mucenic Cosma, cugetătorul de Dumnezeu şi pe Sfântul Mucenic
Damian cel ales, pe doimea cea cinstită, care prin fapte bune, au slăvit pe Stăpânul a toată lumea, Dumnezeul,
Domnul şi Mântuitorul tuturor.
Deschisu-s-a tuturor pe pământ casă de tămăduire, sfânta casă a sfinţilor celor fără de arginţi; care încetează
frigurile celor ce adesea vin către dânşii şi izbăveşte pe cei necăjiţi de duhuri cumplite şi dăruieşte tămăduire
tuturor oamenilor.
Fecioară, Ceea ce te-ai arătat mai presus decât heruvimii, fă mintea mea mai presus de zburdările trupului şi de
supărările vieţii şi-mi dă putere a umbla cu bună podoabă pe căile cele de izbăvire, care ne duc la cetatea cea de
sus, Preacurată.
Irmosul:
Făcut-a tărie cu braţul Său pentru că a surpat pe cei puternici de pe scaune şi a înălţat pe cei smeriţi, Dumnezeul lui
Israel, întru care ne-a cercetat pe noi, Răsăritul cel de Sus şi ne-a îndreptat pe calea păcii.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Dătători de tămăduiri minunaţi şi sfeşnice purtătoare de lumină ale minunilor v-aţi arătat tuturor prin harul
Duhului; căci, văpaia patimilor răcorind cu credinţa, printr-însa încălziţi cugetul credincioşilor. Pentru aceasta,
având noi locaşul vostru cel dumnezeiesc casă de tămăduire sufletelor, grăim către voi: rugaţi-vă lui Hristos
Dumnezeu, purtătorilor de Dumnezeu cei fără de arginţi, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste
prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Pe tine, Fecioară, ca pe Ceea ce Singură între femei ai născut mai presus de fire pe Dumnezeu cu trup, toate
neamurile omeneşti te fericesc; că Focul Dumnezeirii întru tine s-a sălăşluit şi ca pe un Prunc cu lapte ai hrănit pe
Ziditorul şi Domnul. Pentru aceasta, neamul îngeresc şi omenesc, după vrednicie slăvim preasfântă naşterea ta şi cu
un glas grăim către tine: roagă pe Fiul tău şi Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu credinţă ne
închinăm Preasfintei naşterii tale.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea
şi Cuvântul...
Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Mântuitorul, Mieluşeaua văzându-L fără dreptate ridicat pe Cruce, plângând se tânguia
cu amar: lumea se bucură luând izbăvire prin Tine, iar pântecele meu arde, văzând Răstignirea Ta, pe care o rabzi
pentru milostivirea milei, Preabunule Dumnezeule, Doamne, Cel fără de păcat. Acesteia cu credinţă să-i grăim:
milostivire arată, Fecioară, spre noi şi iertare de păcate să dăruiască celor ce ne închinăm patimilor Lui.
Canon de rugăciune la Praznicul Aşezării veşmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne (1)
2 iulie
Tropar la Praznicul Aşezării veşmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne,

glasul al 8-lea:
Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, Acoperământul oamenilor, Veşmântul şi Brâul Preacuratului tău trup,
puternic Acoperământ cetăţii tale ai dăruit, prin naşterea ta cea mai presus de fire, Nestricată rămânând, că întru
tine şi firea se înnoieşte şi vremea. Pentru aceasta, te rugăm, pace lumii dăruieşte şi sufletelor noastre mare milă.

Irmosul:
Cel Ce Te-ai născut din Fecioară, întru adâncul nepătimirii îneacă pe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale
sufletului. Ca Ţie, ca în alăută, să-Ţi cânt cântare de biruinţă întru omorârea trupului.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Cinstitului tău veşmânt, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, l-ai dăruit acoperământ sfinţit poporului ce te cinsteşte
pe tine pururea, toată năvălirea celor potrivnici totdeauna biruind cu puterea Duhului.
Prin pipăirea Celui Ce S-a arătat cu trup pe pământ pentru noi, din curat sângele tău, ţi-ai sfinţit veşmânt cinstit cu
atingerea de trupul tău. Prin care pe toţi robii tăi, cei ce te laudă pe tine, îi sfinţeşti, Fecioară.
Vistierie cinstită celor ce te cinstesc pe tine cu credinţă, Fecioară, Ceea ce eşti Bună cu adevărat, le-ai dăruit
veşmântul tău, pe toţi îmbogăţindu-i cu darurile Dumnezeiescului Duh şi cu multe arătări de minuni.
Mieluşea Neîntinată, Ceea ce ai născut pe Mielul lui Dumnezeu mai presus de fire, dăruitu-ne-ai nouă cinstită haina
ta, care curăţeşte întotdeauna cu adevărat întinăciunea şi spurcăciunea celor ce se închină veşmântului tău, Ceea ce
eşti cu totul fără prihană.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Biserica cea stearpă a născut din păgâni şi adunarea cea cu mulţi fii a slăbit. Minunatului nostru Dumnezeu să-I
cântăm: Sfânt eşti, Doamne.
Pe Sfinţirea cea Frumoasă, pe Uşa cea Cerească, pe Maica lui Dumnezeu să o lăudăm şi veşmântul ei, cel ce
izvorăşte daruri dumnezeieşti, cu dragoste să-l sărutăm.
Cu haina nestricăciunii, pe cei cu stricăciunea goliţi, prin nestricată naşterea ta pe toţi i-ai îmbrăcat, Curată; cărora
le-ai dăruit cinstit veşmântul tău bogăţie neîmpuţinată.
Preacurată, tu pe Cel Ce acoperă tot cerul cu nori L-ai acoperit cu cinstit veşmântul tău. Acestuia închinându-ne cu
credinţă, pe tine te slăvim, Acoperământul sufletelor noastre.
Doctorie fără de plată celor neputincioşi în această dumnezeiască casă, că veşmântul tău, Curată, l-a câştigat izvor
care neîncetat izvorăşte tămăduiri, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Milostive, pentru dragostea chipului Tău ai stat pe Crucea Ta şi s-au topit neamurile; că Tu eşti, Iubitorule de
oameni, Tăria mea şi Lauda.
Să slăvim pe cea Singură Binecuvântată şi cu credinţă să ne atingem de veşmântul ei, ca să primim harul Duhului.
Preacurată, cinstim veşmântul tău, pe care, ca pe un izvor de nestricăciune şi îmbrăcăminte aleasă a slavei l-ai dat
tuturor celor ce te laudă pe tine.
Cetatea care te cinsteşte pe tine, câştigând veşmântul tău, Fecioară, ca pe o vistierie de mult preţ, cu credinţă îl
sărută şi har primeşte.
Preacurată şi Singură Binecuvântată, care eşti mai Cinstită decât heruvimii, izbăveşte de toată primejdia sufletele
noastre, ale celor ce te cinstim pe tine.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce
Te laudă pe Tine cu credinţă.
Tu, Stăpână Preacurată, robilor tăi ai dăruit veşmântul tău întărire şi cinstitul tău brâu, dumnezeiască îngrădire.
Rai frumos, care izvorăşte din sine bună-mireasmă a Duhului, Preacurată, s-a arătat casă care ţine în sine haina ta.
Preasfântă, sfinţeşte sufletele şi trupurile noastre, ale celor ce cu credinţă cinstim sfântul şi preacinstitul tău
veşmânt.
Biserici ale lui Dumnezeu, Cel Ce S-a sălăşluit întru tine, ne-ai arătat de Dumnezeu Născătoare pe noi, cei ce te
fericim pe tine întru dumnezeiască Biserica ta.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Strigat-a mai înainte, închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, proorocul Iona, în chit rugându-se: din stricăciune
mă mântuieşte, Iisuse, Împărate al Puterilor.
Arătat-ai Împărătesei tuturor cetăţilor, Ceea ce ai născut pe Împăratul şi Domnul tuturor, Cinstită şi Sfântă haina ta
ca pe un zid nestricat.
Bucurându-ne, darul Fecioarei să-l slăvim şi preasfânt veşmântul ei să-1 cinstim, din care iese neîncetat toată
sănătatea celor neputincioşi.
Născătoare de Dumnezeu, pe tine te cunoaştem Izvor Curgător de ape de viaţă şi cinstim dumnezeiescul tău
veşmânt, din care izvorăsc în toate zilele vindecări pentru credincioşi.
Domnul în tine sălăşluind, de Dumnezeu Născătoare, firea omenească a Lui şi locuinţă a făcut şi toată vătămarea
celui străin a gonit.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat...

Îmbrăcăminte de nestricăciune tuturor credincioşilor, de Dumnezeu dăruită Preacurată, ai dăruit sfinţitul tău
veşmânt, cu care sfinţit trupul tău ţi-ai acoperit, Acoperământule al tuturor oamenilor. A cărui punere prăznuim
cu dragoste şi grăim cu frică ţie, Curată: Bucură-te, Fecioară, Lauda creştinilor.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii Iui Avraam oarecând în Babilon, văpaia cuptorului au călcat, cu laude cântând: Dumnezeul părinţilor noştri,
bine eşti cuvântat.
Cu minte preaînaltă şi cu inimă smerită Scaunul Împăratului Cel Preaînalt, pe Preasfânta Fecioară, cea cu har
Dăruită, să o slăvim.
Ceea ce eşti Cămară Aleasă lui Dumnezeu, Veşmântul tău, cel ce este pus întru cinstită cămara ta astăzi, cu credinţă
îl cinstim, ca pe un sicriu sfânt şi acoperământ al celor binecredincioşi.
Racla ta, care are în sine veşmântul cel ce a acoperit cinstit trupul tău, Fecioară, cu totul Preacurată, curăţeşte toată
întinăciunea sufletească a celor ce cu credinţă se apropie de ea.
Se înnoieşte tot cel ce se apropie cu credinţă şi sărută sfânta raclă, care ţine veşmântul tău cel luminos, Preacurată
Fecioară.
De Dumnezeu Născătoare Preacurată, miluieşte cetatea care te cinsteşte pe tine, de foamete şi de cutremur, de tot
necazul şi de năvălirea păgânească şi de potrivnica vătămare.
Cântare a 8-a.
Irmosul:
Mântuitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce se ţineau de dreapta credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai
rourat şi i-ai învăţat să cânte. Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Cu glasuri de mulţumire te lăudăm pe tine, Ceea ce eşti nouă Solitoare de toate bunătăţile şi cinstit veşmântul tău
sărutăm, Fecioară, cântând: Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul.
Ca o făclie înţelegătoare, având pusă în sfeşnicul mesei sfinţita haină a Preacuratei Fecioare, ne luminăm totdeauna
la ochii inimii.
Nicicum n-ai lăsat neîmpărtăşiţi de sfinţita ta pipăire, Fecioară, pe nevrednicii robii tăi, că în locul trupului tău cel
de Viaţă Purtător, ai dăruit tuturor veşmântul tău.
Cu cântări dumnezeieşti să cinstim Locaşul lui Dumnezeu cel Desfătat, pe cea între maici Preacurată, Uşa cea
Cerească, prin care s-a încuiat uşa ce ducea la moarte.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Eva, adică, prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus; iar tu, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla
purtată în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit. Pentru aceasta, toţi te slăvim.
Iată, pe tine Patul lui Solomon te cinstim cu cântări de bucurie şi cinstim veşmântul tău, ca pe un sicriu de sfinţenie
înconjurându-l, leacuri de mântuire luând, Pururea Fecioară.
Arătatu-s-a acum dumnezeiescul tău sicriu, care cuprinde cinstită haina ta, ca un izvor de lumină, Fecioară; raze de
tămăduiri din sine strălucind şi întunericul bolilor gonind; pentru aceea, cu dragoste îl sărutăm.
Astăzi se bucură împreună cu noi, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, cu închinarea veşmântului tău, toate cereştile
puteri, Apostolii, proorocii şi mucenicii, cuvioşii şi toţi drepţii, Stăpână, Singura pururea Fecioară.
Sfinţitu-s-a tot pământul, Ceea ce eşti Preasfinţit Locaş al Stăpânului, cu punerea veşmântului tău; aşa cum David
s-a bucurat de aşezarea sicriului celui de demult, care te-a închipuit pe tine, pururea Fecioară.
Luminată îmbrăcăminte şi zid i-ai dăruit veşmântului tău împărătesei tuturor cetăţilor, care te cinsteşte pe tine ca
Una care eşti Împărăteasa tuturor făpturilor de Dumnezeu Născătoare, Maică Fecioară.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat...

Izvoarele tămăduirilor, Născătoare de Dumnezeu, care ies din Preacinstit sicriul tău ca din Eden, adapă faţa
pământului, vărsând daruri celor ce te cinstesc pe tine cu credinţă. Pentru aceasta, te lăudăm şi cu credinţă te slăvim
şi cu mulţumită te cântăm pururea: Bucură-te, Ceea ce eşti Singura Nădejde a celor ce te laudă pe tine!
Canon de rugăciune la Praznicul Aşezării veşmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne (2)

2 Iulie
Tropar la Praznicul Aşezării veşmântului Născătoarei deDumnezeu în Vlaherne,

glasul al 8-lea:
Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, Acoperământul oamenilor, Veşmântul şi Brâul Preacuratului tău trup,
puternic Acoperământ cetăţii tale ai dăruit, prin naşterea ta cea mai presus de fire, Nestricată rămânând, că întru
tine şi firea se înnoieşte şi vremea. Pentru aceasta, te rugăm, pace lumii dăruieşte şi sufletelor noastre mare milă.

Irmos: Adâncul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de de mult, cu mâinile lui Moise în
chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit.
Făclie de lumină Arătătoare şi Neapusă, Biserica celei Preacurate aflând cinstita haina ei, ca un Cer Luminos
luminează lumea astăzi cu razele darurilor.
Putere şi legătură de întărire, Preacurată, dumnezeiescul tău veşmânt dobândindu-1 cu adevărat cetatea ta, are tărie
nebiruită; pentru aceasta, se şi bucură de tine.
Mai cinstită decât sicriul cel de demult s-a arătat cu adevărat racla ta pe pământ, de Dumnezeu Născătoare, ale cărei
închipuiri purtând şi cunoştinţele adevărului credincioşilor păzind încă.
Cântarea a 3-a.
Irmos: Veseleşte-se de Tine Biserica Ta, Hristoase, grăind: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea.
Să cinstim credincioşii ca pe o legătură de împreunare cu Dumnezeu, astăzi Brâul Celei Curate şi cu credinţă să ne
închinăm lui.

Cu credinţă primind veşmântul celei Preacurate, să cinstim aceasta credincioşii ca pe o legătură de împreunare cu
Dumnezeu astăzi.
Mult cinstita haină a celei Preacurate şi Preacinstite, prin har ne izvorăşte astăzi tămăduiri nouă credincioşilor.
Veselia ta curgând pururea ca nişte rouă de dimineaţă, potoleşte cuptorul patimilor celor ce te cinstesc pe tine
totdeauna.
Cântarea a 4-a.
Irmos: Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat în a sa rânduială, precum se cuvine
grăind: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Ca o Tărie Preacinstită de Dumnezeu Născătoare, Făcătorul şi Ziditorul întemeindu-tc pe tine, ca şi cu nişte stele
te-a împodobit cu dumnezeieşti străluciri, cu care luminezi marginile.
De pe pământ la cer, Născătoare de Dumnezeu, dumnezeiescul tău veşmânt, Preacurată, ne trage pe noi cei aprinşi
cu căldură de dragostea lui. Pentru aceasta, pe tine te slăvim ca pe Pricina Măririi Celei mari de preţ.
Iată, darul cel nedeşertat, veniţi toţi cu inimă curată, o, iubitorilor de praznic şi scoateţi dumnezeieşti ape, care din
destul izvorăsc din cinstită racla Celei Prealăudate.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Tu, Doamne, pe Maica Ta o ai slăvit; Tu ai înălţat mai presus de toate, puterile cele de duhuri, slava ei fără
asemănare.
Preacurată de Dumnezeu Născătoare, tu eşti Darul lui Dumnezeu, care izvorăşte din destul din cinstită racla ta,
pentru cei ce cu dragoste se închină ţie.
Credincioşii împăraţi se încing cu tine ca şi cu o putere şi cetatea ta, avându-te pe tine Legătură, se laudă cu
veşmântul tău, Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 6-a.
Irmos:
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu sângele
cel curs prin milostivire din coasta Ta.

Pe tine, Fecioară, mai presus de fire te-a preaslăvit Domnul, pe tine te-a împodobit, pe tine te-a cinstit mai presus
de cuvânt, de Dumnezeu Născătoare, cu brâul, cu veşmântul şi cu dumnezeiasca raclă.
Pe tine credincioşii câştigându-te tărie şi laudă, se încing cu mărire, cinstit brâul tău, de Dumnezeu Născătoare,
dobândindu-1, ca pe o prealuminată şi cinstită podoabă.
A vedea slava ta cea negrăită, de Dumnezeu Născătoare, doreau de demult toţi dumnezeieştii prooroci, dar în zilele
cele mai de pe urmă, S-a arătat nouă Cel Ce este mai presus decât vremurile.

Îmbrăcăminte de nestricăciune tuturor credincioşilor, de Dumnezeu dăruită Preacurată, ai dăruit sfinţitul tău
veşmânt, cu care sfinţit trupul tău ţi-ai acoperit, Acoperământule al tuturor oamenilor. A cărui punere prăznuim
cu dragoste şi grăim cu frică ţie, Curată: Bucură-te, Fecioară, Lauda creştinilor.
Cântarea a 7-a. Irmos:

În cuptorul persan tinerii lui Avram, de dorul dreptei credinţe, mai vârtos decât de văpaia focului fiind aprinşi, au
grăit: Binecuvântat eşti în Biserica slavei Tale, Doamne.
Tu, Unul, fiind, ca un Soare al dreptăţii, Bunule, dumnezeieşte ai împodobit biserica Celei Cinstite cu darurile Tale
cele de multe feluri; întru care, răsărind, slobozeşte razele veşmântului Aceleia.
Dumnezeieştile tale pahare, Preacurată, varsă din ele cu adevărat dar de minuni credincioşilor; iar pentru cei ce te
cinstesc pe tine, ies din destul din sicriul tău, ca din alt Eden, râuri înţelegătoare.
Apropiaţi-vă acum cu veselie toţi cei de pe pământ, veniţi, îndeamnă în taină sicriul, de vă atingeţi de preaslăvitul
veşmânt al Doamnei, care ca o vistierie este pus în mine.
Cântare a 8-a. Irmos:

Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; şi puterea focului au stins, cu buna
faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, grăind: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe
Domnul.
Îngerii, Preacinstită Curată, acum împreună dănţuiesc în cinstită Biserica ta şi înconjoară, Stăpână, cu dragoste şi
cu bucurie, cinstită şi sfântă haina ta. Iar noi cu veselie multă ne închinăm, lăudându-te pe tine, Slava neamului
nostru.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Toiag, care ai odrăslit Floarea Vieţii, tu eşti Bucuria tuturor, mult Cinstită Preacurată, Vas primitor de mireasma
Duhului, Vistierie de bunătăţi, Izvor de miresme, din care miruri de tămăduiri izvorăşte dumnezeiasca raclă.
Laudă măririle tale, Cinstită Preacurată, ostile cele de duhuri, propovăduiesc luminat toţi patriarhii şi proorocii,
Apostolii şi ceata mucenicilor şi toată plinirea cuvioşilor, cu care ne închinăm ţie.
Cântarea a 9-a. Irmos:

Hristos, Piatra cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine Muntele cel Netăiat, Fecioară, s-a tăiat,
adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Sicriul tău, Născătoare de Dumnezeu, s-a arătat cu adevărat cămară preacinstită, având cinstit brâul şi veşmântul
tău ca o îmbrăcăminte feciorească de mireasă şi păzindu-le ca pe o comoară de viaţă.
La Biserica Fecioarei, care se aseamănă cu toată buna podoabă cerească, noi, credincioşii, astăzi ajungând, cu
razele minunilor, ca şi cu nişte stele, ne luminăm şi strălucim cu darul.
Are sfântul tău brâu şi haina ta cetatea ta, de Dumnezeu Născătoare, ca un zid şi dumnezeiască unire de învăţături,
laudă şi biruinţă dreptcredincioşilor creştini.
Lăudăm slava ta cea negrăită şi darul tău cel neasemănat. Că tu eşti Izvorul Înţelepciunii, din care iese cuvântul bun
tuturor celor ce te cinstesc pe tine, Curată şi slăvesc pe Cel născut al tău.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...
Punerea Cinstitului tău Brâu Biserica ta luminos o prăznuieşte şi cu osârdie grăieşte către tine: Fecioară Curată,
ocroteşte pe toţi de puterea vrăjmaşilor; sfărâmă întărâtările barbarilor, celor necredincioşi şi îndreptează viaţa
noastră, ca să facem voile Domnului cele Dumnezeieşti.

Izvoarele tămăduirilor, Născătoare de Dumnezeu, care ies din Preacinstit sicriul tău ca din Eden, adapă faţa
pământului, vărsând daruri celor ce te cinstesc pe tine cu credinţă. Pentru aceasta, te lăudăm şi cu credinţă te slăvim
şi cu mulţumită te cântăm pururea: Bucură-te, Ceea ce eşti Singura Nădejde a celor ce te laudă pe tine!
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...
Punerea Cinstitului tău Brâu prăznuieşte astăzi poporul tău, Ceea ce eşti cu totul fără prihană şi cu osârdie grăiesc
către tine: Bucură-te Fecioară, Lauda creştinilor.
Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Iachint

3 Iulie
Troparul Sfântului Mucenic Iachint, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Iachint, întru nevoinţa sa, cununa nesctricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul
nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru
rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Irmosul:
Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând, israeliteanul striga: Mântuitorului şi Dumnezeului
nostru să-I cântăm.
Stih: Sfinte Mucenice Iachint, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe tine, mucenice, cel ce prin strălucire te-ai făcut piatră de mult preţ dumnezeieştii Biserici, te chem să fii acum
ajutător mie, cel ce te laud pe tine.
Părăsind mărirea cea pământească, ai moştenit slava cea cerească, fiind pururea împreună cu Stăpânul tuturor,
purtătorule de cunună, mucenice mărite.
Pentru Hristos bărbăteşte stând împotriva înşelăciunii, ai arătat tinereţea vârstei şi vitejia cugetului, mucenice
purtătorule de chinuri.
Ziditorul tuturor celor ce sunt, sălăşluindu-Se în pântecele tău, S-a întrupat pentru mântuirea oamenilor, Maica lui
Dumnezeu, făcându-Se pe Sine ceea ce suntem noi.
Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti Întărirea...

Fiind tânăr şi împodobit cu înţelepciunea, te-ai arătat cu adevărat că ai minte de bătrân, mucenice al lui Hristos.
Muceniceşte petrecând călătoria, cu grăbire ai ajuns la vitejiile mucenicilor şi la încununarea cea cinstită.
Prin rugăciunile tale, Preacurată, către suirea cea cerească îndreptează pe cei ce cu bună credinţă te mărturisesc pe
tine, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Plin de har.
Irmosul:
Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Cântare a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Înfăşurându-te cu durerile dreptei credinţe, pătimitor după lege preabogat te-ai arătat, neînspăimântându-te de
asprimea chinuitorilor.
Primind din cer cunună de iachint, cugetătorule de Dumnezeu, ca un ceresc te-ai învrednicit a dănţui împreună cu
cetele cereşti.
Cu cuget viteaz ai propovăduit cuvântul dreptei credinţe şi fiind întărit cu minte neînspăimântată, ai înfruntat pe
tiranul.
Ceea ce numai tu ai primit pe Atotţiitorul Dumnezeu, de Dumnezeu Fericită, izbăveşte de toată nevoia şi de
primejdii pe cei ce te laudă pe tine.
Cântare a 5-a.
Irmosul:
Dis-de-dimineaţă strigăm Ţie, Doamne, mântuieşte-ne pe noi; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul
nu ştim.
Îmbrăcându-te de la Dumnezeu cu putere nebiruită, ai înfruntat pe tiranul cel fără de minte, purtătorule de
Dumnezeu.
De bunăvoie primind moarte pentru Hristos, ai câştigat lauda cea nemuritoare, purtătorule de cunună, Sfinte
Mucenice Iachint.
Cei ce cinstim naşterea ta cea mai presus de cuvânt, prin rugăciunile tale, Preacurată, să ne izbăvim noi de cursele
vrăjmaşului.
Cântarea a 6-a. Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule...

De chinurile celor fără de lege pătimind mucenicul, se bucura; şi, întărindu-şi cugetul cu patima Celui fără de
patimă, fără a fi înspăimântat de cei fără de minte, mergea către Dătătorul de nevoinţe.
Ca un iachint luminos ai strălucit cortul cel dumnzeiesc şi cu sângele cel ales înroşit al muceniciei, te-ai făcut
prinos Bisericii celor întâi-născuţi, pururea pomenite.
Prin rugăciunile tale, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, să ne mântuim de greşelile cele cumplite şi să dobândim
Dumnezeiasca Strălucire a Fiului, Dumnezeului, Celui Ce în chip de negrăit S-a întrupat din tine, Pururea Fecioară
Preacurată.
Irmosul:
Curăţeşte-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor; căci către
Tine am strigat şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Plinind rânduiala...

Pom al vieţii în mijlocul sufletului său, credinţa Ta Hristoase agonisind-o mucenicul Tău, mai cinstit decât Raiul
Edenului s-a făcut; că, lemnul înşelăciunii şarpelui pierzându-l, cu îndrăzneala Duhului s-a încununat, cu slava Ta,
Mult-Milostive.
Cântare a 7-a.
Irmosul:
Tinerii, cei ce merseseră din Iudeea în Babilon oarecând cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului o au călcat, cântând:
Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Purtând cuget pentru dreapta credinţă, te-ai arătat stăpânitor patimilor şi fiind hrănit de cuvântul cel dumnezeiesc,
pe faţă ai defăimat dezmierdarea celor fărădelege, preafericite, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti
cuvântat.
Jertfă preacinstită şi preasfântă te-ai adus pe tine însuţi Domnului, cugetătorule de Dumnezeu, prin curăţia
sufletului şi prin cuget lămurit, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Zămislind în pântece pe Izvorul Nemuririi şi al Vieţii celei veşnice şi născând pe Dumnezeul părinţilor noştri, ai
oprit stricăciunea morţii, care stăpânea neamul omenesc, Preacurată Fecioară.
Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori cuptorul...

Din strâmtorarea cumplită şi din temniţă ai ajuns către lărgimea Raiului cea desfătată şi împodobită, ca să vezi
strălucirile cele luminoase ale sfinţilor şi să priveşti cetele îngerilor care stau înaintea lui Dumnezeu şi neîncetat
cântă: popoare, preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Tu ai iubit pe Dumnezeu din suflet, stând împotriva păcatului până la sânge, fericite pătimitorule. Şi surpând pe
vrăjmaşi şi împodobindu-te cu cununi de biruinţă, cu osârdie cânţi: preoţi binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe
Hristos în veci.
Ca o danie cu bunăcuviinţă, ca o piatră de iachint luminoasă, ca o sfinţită porfiră ai împodobit Biserica cea
cerească, înfrumuseţând sfintele sfintelor cu razele tale cele muceniceşti, neîncetat cântând: Preoţi, binecuvântaţi,
popoare, preînălţaţi pe Hristos în veci.
Născut-ai mai presus de cuvânt pe Cuvântul lui Dumnezeu Cel fără de început, pentru mântuirea firii celei
cuvântătoare. Prin Acela ne-am mântuit din moartea cea făcătoare de stricăciune şi am primit Duh Făcător de Viaţă.
Pentru aceea, te slăvim pe tine, Fecioară, Ceea ce eşti eu adevărat Născătoare de Dumnezeu întru toţi vecii.
Irmosul:
Să lăudăm să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
De şapte ori, chinuitorul caldeilor, cuptorul, l-a ars nebuneşte, pentru cinstitorii de Dumnezeu. Iar, văzându-i pe
aceştia mântuiţi de o putere mai mare, Făcătorului şi Mântuitorului a cântat: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-
L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe tine, Maica lui Dumnezeu...

Prin rugăciunile tale, fă pe cei ce cu credinţă laudă nevoinţa ta cea nebiruită, prin care ai făcut să înceteze
înşelăciunea idolilor şi ai scos biruitor cuvântul dreptei credinţe.
Sfântul Mucenic Iachint, cel ce la culoare este ca cerul, fiind uns cu sângele mărturisirii şi al credinţei pentru
Hristos şi încununat cu cununa muceniciei, este privelişte mult veselitoare pentru oştile îngerilor.
Cu totul te-ai făcut locaş dumnezeiesc, preasfinţite, căci împotrivirea ta cea neslăbită faţă de nebunia şi trufia
tiranului ţi-a sfinţit şi trupul şi sufletul. Pentru aceea, toţi te fericim.
Omoară-mi, Stăpână, păcatul, cel ce până acum vieţuieşte întru mine şi cu lucrarea Vieţii Celei Adevărate, Care S-a
născut din pântecele tău pentru milostivirea cea negrăită, înviază sufletul meu cel mort, al celui ce cu dreaptă
credinţă te slăvesc pe tine.
Irmosul:
Pe tine, Maica lui Dumnezeu şi Fecioara cea Neispitită de nuntă, pe tine, Ceea ce ai născut mai presus de minte pe
Dumnezeul Cel Adevărat, pe cea mai Înaltă decât Preacuratele Puteri, cu laudă neîncetată te slăvim.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

Făcutu-te-ai cinstită piatră de mult preţ a Bisericii, păstrată în cămările cele cereşti şi ai înfruntat pe cei ce se
închinau la pietre. Pentru aceasta, ai băut paharul muceniciei, Mucenice Mărite Iachint; iar acum, roagă-te lui
Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

Dumnezeiesc Cort te-ai făcut, Ceea ce Singură eşti Preacurată Fecioară Maică, care covârşeşti pe îngeri cu curăţia;
pe mine, cel ce sunt întinat mai presus decât toţi cu greşelile trupeşti, curăţeşte-mă cu dumnezeieştile ape ale
rugăciunilor tale, dându-mi, Născătoare de Dumnezeu, Curată, Pururea Fecioară, mare milă.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pentru
mărturisirea...
Mieluşeaua Cuvântului cea Curată, Fecioara Maica cea Nestricată, văzând spânzurat pe Cruce pe Cel Odrăslit
dintr-însa fără durere, ca o maică, tânguindu-se, a zis: Vai mie, Fiul meu! Cum pătimeşti, vrând să mântuieşti pe
om din necinstea patimilor?
Canon de rugăciune către Sfânta Cuvioasă Marta
4 Iulie
Troparul Sfintei Cuvioase Marta, glasul al 8-lea:

Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat
să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu
îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Marta, duhul tău.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Cel Ce a sfărâmat în mare...

Stih: Sfântă Cuvioasă Marta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Rănită fiind cu dumnezeiescul dor al bunătăţilor celor veşnice, mărirea şi hrana cea stricăcioasă o ai defăimat.
Pentru aceasta şi viaţă îngerească dumnezeieşte ai vieţuit, preacuvioasă.
De râvnă dumnezeiască fiind aprinsă şi trăind cu bărbăţie dumnezeiască, le-ai născut credincioşilor luminător şi
îngrădire, pe al doilea Samuel, hrana cea frumoasă a pustietăţii.
Odrasla înfrânării s-a arătat, răsărind nouă pe soarele cel mare şi mult luminos, pe preaînţeleptul Simeon, cel ce
este sprijinitor şi zid de apărare al Răsăritului.
Cei născuţi din pământ, Născătoare de Dumnezeu, prin harul cel dumnezeiesc şi prin naşterea ta cea de negrăit, fii
ai lui Dumnezeu făcându-ne, te cântăm cu dinadinsul, pe tine, Ceea ce eşti Singura Pricinuitoare a mântuirii.
Cântarea a 3-a. Irmos: Nu este sfânt ca Domnul...

Roadă preacinstită din pântecele tău Stăpânului aducându-I, jertfă desăvârşită pe tine te-ai adus Cuvioasă Marta,
prin focul înfrânării, cu cântări pe Dânsul lăudându-L.
Jertfă bine primită şi pururea vieţuitoare Hristosului tău l-ai adus pe cel odrăslit din coapsele tale, preacuvioasă de
Dumnezeu purtătoare, întărirea credincioşilor, zid şi îngrădire de apărare.
La înălţime cerească ţi-ai ridicat sufletul şi trupul, cu fecioarele cele înţelepte împreună ai fost vieţuitoare şi pildă
dumnezeiască celor ce cu credinţă aleargă către Dumnezeu.
Pe piatra nădejdii mele punând eu înălţările sufletului meu, Preacurată, în chip neclintit petrecând pururea, te laud
şi te măresc pe tine.
Irmosul:
Nu este sfânt ca Domnul şi nu este drept ca Dumnezeul nostru, pe Care Îl laudă făptura; şi nu este drept afară de
Tine, Doamne.
Cântarea a 4-a. Irmos: Din muntele cel umbros...

Pe Hristos pururea înainte avându-L, te-ai depărtat de dragostea şi de dorirea celor stricăcioase; pentru aceasta, te-ai
învrednicit, Sfântă Marta, de har, pe Acela preaslăvindu-L.
Întreitul val al patimilor arzându-1, Preacuvioasă Marta, ai stins năpădirea fiarelor sălbatice şi laţurile cele cu multe
împletituri ale lui Amalec cel înţelegător le-ai ruşinat.
Făcutu-te-ai îngrădire şi zid de apărare pentru cei ce cu dragoste curată te cinstesc pe tine şi săvârşesc sfântă
pomenirea ta, de Dumnezeu fericită, ajutătoarea credincioşilor.
Arătatu-te-ai Nor Înţelegător, Născătoare de Dumnezeu, purtând cu trup pe Însuşi Soarele Slavei, Carele luminează
toată făptura cu lumina harului celui dumnezeiesc.
Cântarea a 5-a. Irmos: Din noaptea necunoştinţei...

Pe stâlp fiind înălţată şi la cer privind odrasla ta, prin aceste dumnezeieşti lucrări ai lăudat, Sfântă Marta, pe
Hristos, Cel Ce este întru înălţime.
Răspuns din cer ai luat în chip vădit, de Dumnezeu Fericită Marta şi ai zămislit din dumnezeiasca descoperire pe
slujitorul cel mare.
Odrasla ta, preacuvioasă, o pune înainte cetatea Antiohiei, sprijinitor cald şi zid de apărare şi scăpare celor ce sunt
în nevoi.
Toiag al puterii avându-te cei ce nădăjduiesc spre tine, Dumnezeiască Mireasă, biruiesc taberele celor potrivnici.
Cântarea a 6-a. Irmos: Dă-mi mie haină luminoasă...

Pe Împărăteasa tuturor dorind-o din suflet, te-ai împodobit singură cu curăţia şi haruri ai dobândit printr-însa,
Preacuvioasă Marta.
De bătrâneasca ta înţelepciune, Cinstită Marta, s-au mirat îngerii şi oamenii, cântând pe Făcătorul tuturor, pe Cel
Ce te-a preamărit pe tine.
Ca un pom frumos şi cu frumoase mlădiţe te-ai împodobit pe tine însăţi şi oglindă neîntinată te-ai făcut prin
arătarea Duhului Sfânt.
Linişte în viforul patimilor şi al mânhirilor, pe tine, Stăpână, pururea înainte văzându-te, alerg la adăpostul
mântuirii.
Irmosul:
Dă-mi mie haină luminoasă, Cel Ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, Mult Milostive Hristoase, Dumnezeul
nostru.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Pe cea întru rugăciuni...

În rugăciuni stând înaintea Domnului şi Preacuratei Fecioare, Născătoarei de Dumnezeu cântare şi laude aducându-
i, Cinstită Marta, ai născut pe pruncul cel sfinţit, pe preaminunatul Simeon, pe luminătorul a toată lumea; cu care
pururea roagă-te pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a. Irmos: Cel Ce ai întemeiat...

De haina cea pătimaşă dezbrăcându-te, în haina nepătimirii te-ai îmbrăcat şi lui Hristos, Mirele Cel Curat, te-ai
logodit, făcându-l bucurie.
Stâlp de foc s-a arătat odrasla ta, Cinstită Marta, lumea luminând şi pe cele din lume curăţindu-le de nepriceperea
cea întunecoasă şi de orice altă urgie.
Zburdările trupului le-ai stins şi de măiestriile vrăjmaşilor celor înţelegători te-ai scârbit, Preacuvioasă Marta şi
împletirile acestora le-ai surpat la pământ.
A vedea noi slava Fiului tău şi curat a ne desfăta de ea ne-am învrednicit noi cei ce dorim şi te cântăm pe tine.
Pentru aceea, roagă-te cu dinadinsul pentru noi, Ceea ce de la Dumnezeu eşti cu daruri Dăruită.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Domnul, Cel Ce S-a preaslăvit...

Cu sărăcia de cele vremelnice, ai câştigat bogăţia şi slava cea veşnică, Preacuvioasă Marta şi pentru aceasta, ai grăit
cu dragoste: pe Domnul lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L pe El în veci.
Sfântă Marta, Preacuvioasă, născând pe Simeon, inima şi dorirea ta fiind cunoscută de Dumnezeu, din pruncie cu
credinţa inimii l-a încoronat Dumnezeu, Căruia el îi cântă cu credinţă întru toţi vecii.
Ziua cea luminoasă a prăznuirii tale cugetele credincioşilor le luminează şi străluceşte ca un Luceafăr tot pământul,
până la toate marginile.
Cel Ce a zidit firea noastră S-a îmbrăcat cu aceasta din tine, Născătoare de Dumnezeu; şi acum închipuieşte şi
înnoieşte, ca un Iubitor de oameni, pe cei ce cu cântări te slăvesc şi te mărturisesc cu adevărat Născătoare de
Dumnezeu.
Irmosul:
Să lăudăm să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînâlţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe Domnul, Cel Ce S-a preaslăvit în muntele cel sfânt şi în rug prin foc a arătat lui Moise Taina naşterii pururea
Fecioarei, lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Mărimu-te pe tine...

Într-un chip împreună dănţuind cu fiul, Sfântă Marta, roagă pe Hristos, Dumnezeul nostru, pentru cei ce te cinstesc
pe tine.
Vieţuind cu bună credinţă, bărbăteşte te-ai nevoit întru osteneli, din care ai agonisit bogăţie cerească.
Sărutăm sicriul moaştelor tale, Sfântă Marta Preacinstită, din care scoatem apele tămăduirii.
Mai mult decât razele soarelui rugăciunea ta răsărind, luminează, Preacurată, pe cei ce te măresc pe tine.
Irmosul:
Mărimu-te pe tine, Maica lui Dumnezeu şi te slăvim, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară; că ai născut pe
Mântuitorui sufletelor noastre.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Neîncetat trăind în rugăciuni şi în milostenie, ai plăcut lui Dumnezeu, Prealăudată Marta, căci, mergând adesea în
dumnezeieştile Biserici şi cu lacrimi şi cu post rugându-te şi cu credinţă, ai primit pe pruncul cel sfinţit. Cu acela
împreună roagă-te ca să ne mântuim din nevoi noi, care cu dragoste te cinstim pe tine.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea.Podobie: Degrab ne întâmpină...

Fecioară cu totul fără prihană, care pe Dumnezeu Cel mai presus de fiinţă L-ai născut, împreună cu cei fără de
trupuri pe Acela neîncetat roagă-L să ne dea iertare de păcate şi îndreptare vieţii mai înainte de sfârşit, celor ce cu
credinţă şi cu dragoste te cântăm pe tine după datorie, Singura întru tot Lăudată.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne
întâmpină...
Stând lângă Crucea Ta, Ceea ce Te-a născut mai presus de fire, Hristoase şi neputând suferi să Te vadă pătimind
fără dreptate, se tânguia plângând şi striga Ţie: Cum pătimeşti, Cel Ce eşti din fire fără patimă, Dulcele meu Fiu?
Laud bunătatea Ta cea desăvârşită.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Andrei Ierusalimiteanul, Arhiepiscopul Cretei

4 Iulie
Troparul Sfântului Ierarh Andrei Ierusalimiteanul, Arhiepiscopul Cretei, glasul al 8-lea:

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeuşi al curaţiei şi luminătorule al lumii,
podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Ierarhe Andrei, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai
luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Irmosul:
Pe cal şi pe călăreţ i-a înecat în Marea Roşie Hristos, Cel Ce a sfărâmat războaiele cu braţ înalt şi a mântuit pe
Israel, care cânta cântare de biruinţă.
Stih: Sfinte Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Scuturând somnul de la genele tale, te-ai gătit pe tine însuţi locaş luminat prin virtute, descoperitorule de cele
dumnezeieşti. Pentru aceasta, te-ai şi arătat dumnezeiesc locaş Stăpânului.
Fiind învăţat de dumnezeiescul dar al Preasfântului Duh, împlinindu-ţi canonul tău, ai luminat Biserica lui Hristos,
lăudând-o cu vers bine întocmit, dumnezeiescule Andrei.
Înţelepţeşte plecându-te legii celei scrise de Dumnezeu, patimile trupului le-ai omorât şi hăstreşte, prin dragostea ta
cea tare, ai cântat cântări dumnezeieşti, Preînţelepte Andrei.
Fiul tău şi Dumnezeu este cu adevărat Dorire şi Dulceaţă şi Plinirea bunătăţilor, Preacurată. Pe Acela roagă-L să
mântuiască pe cei ce cu credinţă aleargă acum către tine.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Cel Ce ai înfipt pe nimic pământul cu porunca Ta şi ai ridicat neţinut pe cel îngreuiat pe piatra cea neclintită a
poruncilor Tale, Hristoase, întăreşte Biserica Ta, Unule Bun şi Iubitor de oameni.
Îndreptând prin virtute viaţa ta, cuvioase şi unindu-te cu Dumnezeu, prin dumnezeiasca dragoste, te-ai arătat organ
cuvântător, luminând toată lumea cu versuri de cântare, ai făcut cunoscută dumnezeiasca bogăţie.
Într-armându-te cu puterile tale cele sufleteşti, cuvioase şi trupul înfrânându-ţi prin nevoinţă, te-ai făcut stea cu
totul luminoasă, veselind Biserica cu drept credincioasele tale învăţături şi cu cântări duhovniceşti.
Ai ajuns a fi plin de înţelepciunea cea cerească, căci, lărgindu-ţi sufletul, cuvioase, ai primit toată strălucirea cea
purtătoare de lumină a Strălucirii Celei în Trei Sori, ca un slujitor preasfinţit.
Pe tine te rog, Maica lui Dumnezeu Preacurată, să mă mântuiesc acum de robia patimilor şi să mi se şteargă toate
semnele cele din zdruncinarea păcatului, ca Una care în chip minunat ai născut pe Cel Ce ridică păcatul lumii.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Dumnezeiască deşertarea Ta cunoscând-o Avacum, prin mai înainte vedere, Hristoase, cu frică a grăit către Tine: ai
venit spre mântuirea poporului Tău, ca să mântuieşti pe unşii Tăi.
Cuvântul tău fiind împodobit cu viaţa, s-a arătat îndreptător teologiei celei adevărate, cu totul lămurit descoperind
slava Prealăudatei Treimi, Dumnezeiescule Părinte Andrei.
Arătând că fapta este înălţarea privirii, înţelepte şi lăsându-te purtat cu privirea, te-ai învrednicit de pecetea
vieţuirii, Sfinte Părinte Andrei, grăitorule de cele dumnezeieşti.
Ca un ierarh dumnezeiesc, preafericite, luptându-te păstoreşte, ai alungat de la biserică năvălirile leilor, Sfintei
Andrei, purtătorule al numelui bărbăţiei.
Aflând pe Născătoarea de Dumnezeu pricină de mari laude, ai arătat sârguinţă întocmai, cinstind cu multe feluri de
laude pe cea mai presus decât toate laudele, Înţelepte Andrei.
Fără de împreunare, ai zămislit în pântece fără stricăciune şi ai născut fără dureri. Şi născând pe Dumnezeu cu trup,
ai rămas şi după naştere Fecioară.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
La Tine alerg, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină şi Ţie mă rog: luminează sufletul meu cel întunecat,
Hristoase, ca un Milostiv.
Cei ce ne lăudăm acum cu învăţăturile tale şi vădit ne îndulcim cu cântările cele de Dumnezeu insuflate, cinstim
pomenirea ta, Sfinte Andrei, Preafericite.
Luminându-te cu raza Dumnezeiescului Duh, preasfinţite, ai lăudat cetele sfinţilor, cu care împreună acum te
veseleşti, Sfinte Andrei, Preafericite.
Acum nu vezi cele dumnezeieşti prin simţurile cele pieritoare ale trupului, nici prin năluciri, ci cu mintea prin
lucrările sufletului cu Dumnezeu unindu-te, preaînţelepte.
Cu lacrimi cad înaintea ta, rugându-te cu tărie să mă izbăvesc acum de păcatele mele; şi prin tine, Preacurată, să mă
învrednicesc de bucuria cea veşnică.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Marea patimilor cea sălbăticită cu viforul cel stricător de suflet, potoleşte-o, Stăpâne Hristoase şi din stricăciune mă
scoate, ca un Milostiv.
Ritoriceşte grăind cu gură luminată, ai înfruntat pe cei fără de Dumnezeu, căci ai arătat adevărul închinării la
cinstitele icoane, învăţătorule de cele sfinte.
Cu sfinţenie ai împodobit viaţa ta, mărite părinte, căci ai stins tulburarea patimilor şi ai ajuns la viaţa nepătimirii.
De frumuseţile cuvintelor şi ale dogmelor tale toţi credincioşii îndulcindu-se, cu dreaptă credinţă se veselesc,
risipind hulele ereticilor.
Cel Ce a strălucit din Tatăl firă de început, S-a unit în chip desăvârşit cu mine prin întruparea care s-a făcut din
tine, Mireasă a lui Dumnezeu, Preacurată.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Căutând cele de sus...
Trâmbiţând luminat dumnezeieştile cântări, cele cu dulceaţă, te-ai arătat luminător prealuminat lumii, cu Lumina
Treimii strălucind, Cuvioase Andrei. Pentru aceasta, toţi grăim către tine: nu înceta să te rogi pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Domnul părinţilor cel preaînălţat a stins văpaia şi a rourat pe tinerii care cântau cu un glas: Dumnezeule, bine eşti
cuvântat.
Pentru ca să vezi întru Duhul lumina sfinţilor, cuvioase, ţi-ai luminat viaţa cu strălucirea faptelor, cântând:
Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Fiind îmbrăcat cu trup, ai râvnit după cetele celor fără de trup, cuvioase, între care, veselindu-te, într-un glas cu
dânşii cânţi: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Acum se veseleşte Ierusalimul, căci te-a trimis în lume luminător cu multă lumină, pe tine, fericite, care cânţi:
Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Cel mai dinainte fără de trup, din pântecele tău cel sfânt, Preacurată, S-a Întrupat pentru milostivirea cea
nemăsurată. Aceluia toţi cântăm: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Făcătorului a toate, tinerii în cuptor, dans a toată lumea împreunând, cântau: toate lucrurile pe Domnul lăudaţi-L şi
preaînălţaţi-L întru toţii vecii.
Dănţuind, luminat ai săltat înaintea chivotului celui nou al Bisericii, cântând: toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.
Cântarea cea nouă în biserica cuvioşilor cântai, părinte, către Atotţiitorul grăind: toate lucrurile lăudaţi pe Domnul
şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cu dumnezeiască cuviinţă rânduind faptele bunătăţii, Preafericite Andrei, ai lăudat nevoinţele tuturor sfinţilor,
celor ce mai înainte s-au minunat şi s-au săvârşit întru Hristos în veci.
Veniţi cu cântări dumnezeieşti să lăudăm pe Născătoarea de Dumnezeu, pe Preacurata Fecioară, zicând: Bucură-te,
Fecioară Binecuvântată, prin care s-a făcut bucurie firii omeneşti.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Isaia, dănţuieşte, Fecioara a avut în pântece şi a născut Fiu pe Emanuel, pe Dumnezeu şi Omul; Răsăritul este
numele Lui, pe Care slăvindu-L, pe Fecioara o fericim.
Vestirea cuvintelor tale şi frumuseţea şi curăţia dogmelor s-au răspândit peste tot pământul, Sfinte Andrei, Fericite.
Pentru aceasta, cu diadema bunei cuviinţe te-a încununat Hristos, Împăratul tuturor.
Îndulcindu-te întru unirea cea dumnezeiască, de strălucirea cea cu trei lumini, Sfinte Andrei, tăinuitorule al
lucrurilor celor peste fire, păzeşte de primejdii acum, prin rugăciunile tale, pe cei ce cu dragoste şi cu sfinţenie
săvârşesc sfinţită pomenirea ta.
Acum te veseleşti în ceruri cu cetele celor fără de trup, ca unul care neabătut ai petrecut viaţa lor pe pământ; căci
te-ai arătat propovăduitor preaales credinţei celei adevărate, grăitorule de cele dumnezeieşti, vrednicule de laudă.
Încetat-ai pornirea cea neoprită a morţii, care înghiţea toate, ca Una care, cu adevărat, mai presus de cuget ai născut
cu trup Viaţa Cea veşnică, din Care, muşcând iadul cu gust amar, s-a surpat, Născătoare de Dumnezeu, Maică
Fecioară.

Luminându-ţi inima cu dumnezeiasca lumină ai grăit, fericite, lămurit cuvintele dogmelor şi ai luminat lumea. Şi
făcându-te organ dumnezeiesc al Duhului, cu preadulce glăsuire îndulceşti totdeauna inimile tuturor, lăudând
Treimea, cetele sfinţilor şi pe Fecioara cea Preacurată, Sfinte Andrei, Prealăudate. Iar acum, roagă-te lui Hristos
Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Fecioară cu totul fără prihană, care pe Dumnezeu Cel mai presus de fiinţă L-ai născut, împreună cu cei fără de
trupuri pe Acela neîncetat roagă-L să ne dea iertare de păcate şi îndreptare vieţii mai înainte de sfârşit, celor ce cu
credinţă şi cu dragoste te cântăm pe tine după datorie, Singura întru tot Lăudată.
întâmpină...
Stând lângă Crucea Ta, Ceea ce Te-a născut mai presus de fire, Hristoase şi neputând suferi să Te vadă pătimind
fără dreptate, se tânguia plângând şi striga Ţie: Cum pătimeşti, Cel Ce eşti din fire fără patimă, Dulcele meu Fiu?
Laud bunătatea Ta cea desăvârşită.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Atanasie Atonitul

5 Iulie
Troparul Sfântului Cuvios Atanasie Atonitul, glasul al 3-lea:

De viaţa ta cea în trup s-au minunat cetele îngereşti, cum, cu trupul, la luptele cele nevăzute ai ieşit, pururea mărite
şi ai rănit cetele demonice. Pentru care, Sfinte Atanasie, Hristos ţi-a răsplătit cu bogate daruri. Drept aceea, părinte,
roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Pe Faraon, cel ce se purta...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Atanasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Având numirea nemuririi, cât ai fost cu viaţă, după ce te-ai mutat de la cele vremelnice, te-ai arătat părtaş nemuririi
celei adevărate, Părinte Atanasie. Stând, deci, acum înaintea lui Hristos, adu-ţi aminte de noi cei ce te pomenim pe
tine.
Din copilăreasca pruncie făcându-te cinstitor de Dumnezeu, cuvioase, lipsa părinţilor tăi nicidecum nu te-a
împiedicat în dobândirea virtuţii, căci toată pofta şi dorirea cu totul ai întors-o către Însuşi Cel Ce te-a zidit.
Fiind cuprins de dorirea ta şi legat cu dragostea către tine, îndrăznind, cânt ţie laudă cu buze întinate. Pentru aceea,
părinte, fii mie îndurător şi dă-mi putere să-ţi aduc laudă după vrednicie.
Prunc tânăr ai născut mai presus de cuvânt pe Cel vechi de zile, Care arată pe pământ cărări noi de bunătate; de a
Cărui dragoste rănindu-se mărită sluga ta, Sfântul Atanasie, ţi-a zidit ţie această casă, Fecioară.
Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce ai întărit cerurile...

Din copilărie fiind cuprins de dragostea cea către Dumnezeu, adunând copiii cei de o vârstă şi făcând ceată, îi
îndreptai duhovniceşte, scoţându-i înţelepţeşte pe dânşii din obiceiurile cele copilăreşti.
Fiind rănit de dragostea înţelepciunii, ai venit către cetatea cea cu bună norocire a lui Constantin, Părinte Atanasie
şi ca o albină înţeleaptă şi făcătoare de miere, adunând cuvintele cele mai de folos, ai lepădat cele netrebnice.
Cu vetrela Crucii ocârmuind luntrea cea sufletească, ai trecut liniştit şi uşor pe marea vieţii cea cumplită şi ai ajuns
la dumnezeieştile limanuri ale liniştii, fericite părinte.
Cel Ce în chip de negrăit din Tatăl este Născut mai înainte de veci, în vremile cele mai de pe urmă a ieşit din
pântecele tău şi a îndumnezeit firea noastră, Maică Fecioară, adunând luminat popoarele cuvioşilor.
Cântarea a 4-a. Irmos: Tu eşti tăria mea, Doamne...

Făcându-ţi mintea stăpânitoare patimilor şi îndreptându-te cu fapte dumnezeieşti, ai săvârşit călătoria cea bună. Şi
prin dreapta credinţă, ai biruit pândirile, viclenirile şi măiestriile demonilor, alegând ca un înţelept partea cea bună.
Luând jugul cel uşor al Domnului şi îndreptându-te cu frica cea dumnezeiască şi curăţindu-ţi trupul şi sufletul, te-ai
făcut pricină de curăţie şi de întregimea minţii, hotar al postirii şi pecete a nepătimirii şi a dragostei, Sfinte
Atanasie.
Împărtăşindu-te tu de învăţătura Bisericii şi de cea lumească, cu multă înţelepciune ai deosebit fiecăruia învăţătura
cea după cuviinţă şi de folos, fiind înconjurat cu dreptatea, cu înţelegerea, cu smerirea, cu mintea şi cu bărbăţia şi
încuviinţat cu celelalte daruri.
Stăpânul, Cel Ce este purtat cu înfricoşare pe umeri de heruvimi, S-a sălăşluit în pântecele tău, Curată, ca pe un
scaun de foc şi prin luarea trupului a îndumnezeit fiinţa omenească, precum învaţă cel ales între cuvioşi, Sfântul
Atanasie, Ceea ce eşti Singură pururea Lăudată.
Cântarea a 5-a. Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Arătatu-te-ai ca un magnet, trăgând, cu dulceaţa cuvintelor tale, către învăţătură şi către ascultarea povăţuirilor pe
cei ce doreau să vadă totdeauna şi să privească cinstitul şi veselitorul tău chip, părinte.
Plecându-te dumnezeieştilor legi şi ascultând poruncile Celui Ce le-a făcut, te-ai arătat făcător de lege sihaştrilor,
îndreptător iscusit şi învăţător celor fără de minte, povăţuitor celor rătăciţi şi luminător celor din întuneric, pururea
pomenite.
Arătându-te chip virtuţilor şi locaş darurilor Preasfântului Duh, ai zidit sfinţită casă de învăţătură şi de veselie,
rânduind toată petrecerea şi vieţuirea ce se cuvine sihaştrilor.
Gura cea ritoricească nu poate a te lăuda pe tine după vrednicie, Prealăudată, fiind mai presus decât heruvimii şi
decât toată zidirea. Pentru aceea, împreună cu dumnezeiescul Atanasie, roagă pe Stăpânul pentru noi toţi.

Cu ostenelile tale, ai omorât poftele trupului şi te-ai răstignit pe tine însuţi lumii şi patimilor, stând către Dumnezeu
cu posturi şi cu lacrimi, cu rugăciuni şi cu laude neîncetate, Cuvioase Atanasie.
Fiind mai mare pustinicilor celor din Muntele Atos şi închipuire şi pildă faptelor celor bune, ai împodobit toate
sălăşluirile sihaştrilor cele de acolo.
Făcutu-te-ai dulce, drept şi bun, blând şi cumpătat, bine primitor şi apropiat, milostiv şi iertător, mult-îndurător şi
lin în obişnuinţe, urmând obiceiurilor lui Hristos.
Arătându-te ca un nou Moise, ai făcut asemenea aşezământul ca un alt cort, preacinstite, pe care l-ai şi înmulţit cu
osteneli şi cu sudori şi l-ai închinat Maicii lui Dumnezeu.
CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Apărătoare Doamnă...

Ca spre un văzător al fiinţelor fără de trup şi ca spre un tâlcuitor cu adevărat, strigă către tine turma ta, de
Dumnezeu grăitorule: nu înceta a te ruga pentru robii tăi, ca să fie izbăviţi de ispite şi de primejdii cei ce îţi cântă:
bucură-te, Părinte Atanasie.
Cântarea a 7-a. Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu...

Vestirea vieţii şi a isprăvilor tale, părinte, a pătruns mai toată lumea şi ai ajuns la înălţimea cea slăvită, mărindu-te
pe tine Dumnezeu, ca pe unul ce te-a făcut la toţi vestit.
Urmând Învăţătorului tău, părinte, te-ai tăcut purtător de grijă săracilor, părtinitor văduvelor, grabnică mângâiere
celor întristaţi, celor în primejdii liman şi celor năpăstuiţi apărare.
Ştiindu-te că eşti stea a toată lumea şi sihaştrilor luminător neapus, ajutor celor din nevoi şi celor păcătoşi mare
scăpare, te pun înainte pe tine mijlocitor şi solitor către Stăpânul Hristos, preacinstite.
Poftind sluga ta a vedea slava cea de negrăit a Fiului şi Dumnezeului tău, Născătoare de Dumnezeu, luând cinstita
Sa Cruce, a mers pe urmele Lui cele purtătoare de viaţă şi dumnezeieşti.

Vitejeşte biruind începătoriile şi stăpânirile întunericului, te-ai făcut mare învăţător şi povăţuitor de mântuire, căci
ai descoperit viclenirile, pândirile şi înşelăciunile lor şi ai păzit turma ta nevătămată de toată viclenirea demonilor,
Sfinte Părinte Atanasie.
Umblând pe pământ ca un om, ai vieţuit cu adevărat ca în ceruri, arătându-te asemenea îngerilor cu petrecerea şi
împlinind întocmai vieţuirea acelora cu care împreună cânţi acum: preoţi, binecuvântaţi; popoare, preaînălţaţi pe
Hristos întru toţi vecii.
Adunându-ne astăzi dimpreună, te lăudăm după vrednicie şi cinstim sicriul moaştelor tale, cerând cu rugăciunile
tale izbăvire de patimi, iertare de păcate, dezlegare de toată nevoia, pentru noi, cei ce săvârşim sfântă pomenirea ta
cu credinţă şi cu bucurie.
Precum s-a sălăşluit, odinioară Ilie în Carmel, aşa şi tu, petrecând în Muntele Atosului, ai dorit să fii însuţi deosebit
împreună cu Dumnezeu şi luminându-te cu priviri dumnezeieşti, te-ai făcut slugă Preacuratei Maicii lui Dumnezeu,
strigându-i dimpreună cu Arhanghelul: Bucură-te.
Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta...

Având curăţie şi întregime de minte, vieţuire curată şi viaţă nespurcată şi săvârşind petrecerea pe pământ, ca şi când
ai fi fost fără de trup, te-ai suit către petrecerile cele cereşti şi te veseleşte dimpreună cu toţi cuvioşii şi cu toţi
drepţii, rugându-te lui Hristos pentru noi toţi.
Ai mărit foarte pe pământ pe Stăpânul tău şi slăvindu-L pe El prin mădularele tale, te-ai arătat mărit prin cuvânt şi
prin faptă şi ai fost lăudat pretutindenea. Că şi vrăjmaşul se miră foarte tare de fapta ta cea bună, purtătorule de
Dumnezeu.
Împărtăşindu-te de îndumnezeirea cea adevărată şi de viaţa cea nemuritoare, părinte, te-ai unit cu oştile cele fără de
trup şi te-ai numărat în cetele cuvioşilor; iar acum dănţuieşti cu toţi cei aleşi, împreună cu care roagă-te Stăpânului
tău neîncetat pentru turma ta.
Ştiindu-te pe tine, Cinstită Stăpână, sluga ta Atanasie, că eşti Biserică Sfinţită, în care a încăput Unul din Treime, a
ridicat în slava şi în cinstea ta biserică cinstită, în care nu înceta a dărui neîncetat ajutor, cu rugăciunile tale.

Din tinereţe părăsind toate cele pieritoare şi veselitoare ale vieţii, cu osârdie ai urmat lui Hristos, Sfinte Atanasie şi
ridicând pe umeri Crucea Domnului tău, ţi-ai topit trupul prin înfrânări. Drept aceea, Domnul Cel Preabun te-a şi
ales pe tine păstor sufletelor, purtătorule de Dumnezeu fericite. Iar acum, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să
dăruiască iertare de păcate celor ce prăznuiesc cu dragoste, sfântă pomenirea ta.

Pe Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislind fără ardere, Maica lui Dumnezeu, în chip de negrăit ai
născut pe Cel Ce a făcut toate şi în braţele tale ai avut pe Cel Ce ţine toate; şi la sân ai hrănit pe Cel Ce hrăneşte
lumea. Pentru aceasta, te rog pe tine, Preasfântă Fecioară, să mă izbăveşti de greşeli, când va fi să stau înaintea
feţei Ziditorului meu, Stăpână Fecioară Curată, atunci să-mi dăruieşti ajutorul tău, că pe tine te am Nădejde eu,
robul tău.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Lampadie

5 iulie
Troparul Sfântului Cuvios Lampadie, glasul al 8-lea:

Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; şi lucrând ai învăţat să
nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii
împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Lampadie, duhul tău.
Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Veniţi, popoare, să cântăm...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Lampadie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu adaosurile cele adăpătoare ale rugăciunilor tale, părinte, adapă candela mea cea sufletească, purtătorule de
Dumnezeu, Sfinte Lampadie şi suflă întru mine cuvânt, ca să te pot lăuda, cuvioase.
Părinte, ridicând crucea pe umerii tăi, ai urmat Celui Ce a răbdat pentru tine Răstignirea cea de bunăvoie,
omorându-ţi trupul, fericite.
Luptându-te sihăstreşte cu vrăjmaşul şi chemând puterea cea din înălţime, l-ai smerit pe el, părinte şi ţi-ai împletit
ţie diademă de biruinţă.
Cine va putea să spună precum se cuvine zămislirea ta cea mai presus de cuvânt, că ne-ai născut nouă
pe Dumnezeu Întrupat, Care S-a arătat Mântuitorul nostru al tuturor, Preasfântă Fecioară.
Cântarea a 3-a. Irmos: Tu, Doamne, cu cuvântul...

Odihnindu-te în munţi şi în peşteri ascunzându-te, ai luat har dumnezeiesc, cugetătorule de Dumnezeu, fericite.
Înălţându-te cu smerirea şi cu dragostea întrarmându-te, te-ai mutat către odihna cea înţelegătoare, părintele nostru.
Vieţuit-ai cu postire, purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru. Pentru aceea, te-ai ferit de răutatea vrăjmaşului,
cugetătorule de Dumnezeu.
Pe cei ce scapă la tine, izbăveşte-i de toată îngrozirea, ne rugăm ţie, Ceea ce ai născut pe Hristos Dumnezeul nostru.
Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne, glasul Tău...

Făcându-te bună mireasmă întru Hristos, cu dumnezeieştile tale virtuţi, izvorăşti miruri de tămăduiri, de Dumnezeu
insuflate.
Fiind ascuns mulţi ani, ai fost descoperit de Dumnezeu, spre slava Lui, preafericite părinte.
Având noi acum sicriul moaştelor tale, scoatem din el sănătate, lăudându-te, pe tine, Sfinte Lampadie.
Rugămu-ne, ţie, Preacurată, Ceea ce mai presus de fire ai zămislit pe Dumnezeu, roagă-te pururea pentru robii tăi.
Cântarea a 5-a. Irmos: Dătătorule de lumină...

Luminându-te cu strălucirile cele dumnezeieşti, pururea ai strălucit luminoase raze de tămăduiri, luminând pe cei ce
cu credinţă cinstesc această pomenire a ta, cuvioase.
Arătând faptă asemenea cu numirea ta, te-ai făcut făclie aprinsă de dumnezeiescul foc al Duhului şi arzătoare a
materiei păcatului.
Izvorăşti izvor de mir cu dulce mireasmă din dumnezeieştile vistierii, cele pururea curgătoare spre slava
Dumnezeului nostru, izgonind toată suferinţa patimilor, cuvioase.
Ţie, Celei ce ai născut pe Hristos Ziditorul tuturor, grăim: Bucură-te, Curată; Bucură-te, Ceea ce ne-ai răsărit nouă
Lumina; Bucură-te, Ceea ce ai încăput pe Dumnezeu Cel Neîncăput.
Cântarea a 6-a. Irmos: Din adâncul greşelilor...

Fiind ocârmuit de vânturile Dumnezeiescului Duh, trecând viforul vieţii, ai ajuns către limanurile odihnei celei de
acolo, cuvioase.
Liniştindu-te în pustie şi uscând patimile trupului, ai închipuit de nou pustiul lui Ilie, cuvioase, făcându-te pildă
pustnicilor.
Adâncul lacrimilor tale, fericite, s-a făcut pierzare tuturor demonilor şi lumină turmei tale, care pururea te cinsteşte
pe tine, preafericite.
Învredniceşte-mă de milostivirea ta, Ceea ce ai născut pe Cuvântul Cel Preamilostiv, Care cu sângele Său a mântuit
pe oameni din stricăciune.
Cântarea a 7-a. Irmos: Cel Ce a stins cuptorul...
Cu roua înfrânării stingând cuptoarele cele fierbinţi ale patimilor, fericite, cântai: Binecuvântat eşti, Dumnezeul
părinţilor noştri.
Cu făcliile darurilor tale, cele dătătoare de lumină, luminezi inimile celor ce cu credinţă cântă: Binecuvântat eşti,
Dumnezeul părinţilor noştri.
Smerit la inimă, înalt în vieţuire şi în minuni te-ai arătat, părinte, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor
noştri.
Cel Ce Te-ai sălăşluit în pântece şi Te-ai născut din Fecioară; Cel Ce ai prădat iadul şi ai luminat neamurile,
binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât...

Cu descoperiri înfricoşătoare şi cu semne îngrozitoare te-ai făcut cunoscut celor ce nu ştiau, de Dumnezeu
cugetătorule şi fiind ascuns mulţi ani, te-ai arătat izvorând nouă mir de tămăduiri, Preafericite Părinte Lampadie.
Adăpându-te, fericite, din izvoarele Mântuitorului, ne izvorăşti nouă dar pururea curgător şi ne mântuieşti de
primejdii, de patimi şi de nevoi, pe noi cei ce săvârşim sfântă pomenirea ta.
Îngereşte ai vieţuit pe pământ cu cuget curat; şi dezlegându-te de trup, te-ai unit cu îngerii, cântând: lăudaţi pe
Iubitorul de oameni şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Pe Cel Unul-Născut, Care dumnezeieşte era născut Neîntrupat mai înainte de veci, dar în vremurile de pe urmă S-a
născut din Fecioara cu trup, lăudaţi-L lucrurile ca pe un Domn şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Irmosul:
Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti şi văpaia în răcoreală a prefacut-o, ca pe
Domnul lăudaţi-L, lucrurile şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Pe Dumnezeu Cuvântul Cel din Dumnezeu, Care, cu negrăită înţelepciune, a venit să înnoiască pe Adam cel căzut
rău prin mâncare întru stricăciune din Sfânta Fecioară, în chip de negrăit, întrupându-Se pentru noi, credincioşii, cu
un gând întru laude Îl slăvim.
Cel Ce pentru noi S-a născut în peşteră din Fecioară, Acela a descoperit credincioşilor lumina Duhului cea ascunsă
în peşteră cu sfinţenie, sicriul cel cinstit al moaştelor tale, care izvorăşte tămăduiri, Sfinte Lampadie, de Dumnezeu
purtătorule.
Nevoitu-te-ai sihăstreşte, să vârşind nevoinţa ta şi călcând toate cursele vrăjmaşului, ai mântuit din stricăciune pe
cei ce cu dragoste te cinstesc, purtătorule de Dumnezeu, Sfinte Lampadie. Povăţuieşte-ne pe noi, părinte, către
calea cea cerească.
Iartă-mi mie, Doamne, iartă-mi când vei vrea să mă judeci. Şi să nu mă osândeşti pe mine la foc, nici cu mânia Ta
să nu mă înfrunţi, se roagă Ţie Fecioara, care Te-a purtat pe Tine în pântece şi mulţimea îngerilor şi cetele
cuvioşilor.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Sisoe cel Mare

6 Iulie
Tropar Sfântului Cuvios Sisoe cel Mare, glasul 1:

Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru Sisoe;
cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereşti daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la
tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează
prin tine tuturor tămăduiri.
Cântarea l, glasul al 8-lea.
Irmosul:
Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, căci cu slavă S-a
preaslăvit.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Prin rugăciunile tale, părinte, înviază-mă pe mine care sunt omorât de patimi, ca unul ce stai acum cu îndrăznire
multă înaintea Vieţii.
Lepădând poftele trupului, părinte, te-ai luminat cu pofta cea dumnezeiască şi ai părăsit toată negura patimilor.
Primind, părinte, înăuntrul inimii tale raza cea fără materie cu dragoste ai urmat după Cel Ce te-a chemat, Sfinte
Sisoe, părintele nostru.
Miluieşte-mă pe mine care sunt învăluit cu viforul tuturor dezmierdărilor, tu, Ceea ce ai născut pe Mântuitorul,
Care este Liniştea a toată lumea, Preacurată Fecioară.
Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce...

Cu tărie ai supus trupul cugetului, cuvioase, iar sufletul l-ai arătat neplecat robiei patimilor.
Cu osteneli înţelepţeşte bine lucrând arătura sufletului tău, cuvioase, ai odrăslit spicul nepătimirii şi al minunilor.
Cu nemurire făcătoare de viaţă te-ai îmbrăcat, mărite, urmând lui Hristos; drept aceea, ţi-a dat ţie harul de a învia şi
morţii.
Loc de sfinţenie şi Masă Înţelegătoare, care ai ţinut Pâinea Hristos, Viaţa tuturor, te lăudăm pe tine, Preacurată
Fecioară.
Irmosul:
Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Cu ploaia harului ai izvorât râuri de minuni, care curăţă de spurcăciuni pe cei ce cu credinţă năzuiesc la tine,
fericite părinte.
Cu rugăciunile cele de toată noaptea şi cu stările în picioare de toată ziua curăţindu-ţi sufletul, l-ai făcut pe el locaş
Treimii, cuvioase.
Depărtatu-te-ai, fugind în pustie şi ai aşteptat acolo pe Cel Ce te mântuia pe tine de împuţinarea sufletului şi
răutate, preafericite părinte.
Munte Netăiat te-a văzut pe tine odinioară Avacum, Preacurată, din care S-a arătat Dumnezeu şi ne-a înnoit pe noi
care eram sub păcat.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Mânecând, strigăm Ţie, Doamne: mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu
ştim.
Făcându-te locaş Dumnezeirii Celei în Trei Sori şi ai şters chipurile patimilor din sufletul tău.
Omorându-ţi cugetul trupului tău, purtătorule de Dumnezeu, ai înviat morţii cu ajutorul harului.
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Ceea ce ai născut pe Soarele harului Cel Neapus, luminează-mă pe mine cel
întunecat.
Având înfrânare, rugăciune, dragoste curată, smerire întărită şi iubire adevărată către Hristos, ai scăpat de pierzarea
chitului celui viclean.
Dumnezeu ţi-a îndreptat cărările tale cele către El; Cel tare te-a făcut pe tine cu adevărat tare, ca să calci pe capetele
şerpilor şi ale scorpiilor, purtătorule de Dumnezeu preafericite.
Cu plecarea ta cea către Dumnezeu, te-ai făcut arătat Dumnezeu; cu dragostea cea deplină către lumină, te-ai arătat
şi înger pământesc şi om ceresc, purtătorule de Dumnezeu, părinte.
Fecioară Marie, Odorul cel Preacurat al fecioriei, curăţeşte-mi gândul de negura patimilor şi umple inima mea de
har şi de dreptate, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Irmosul:
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă dintru adâncul răutăţilor. Căci
către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Sihăstrind, înger pe pământ te-ai arătat, luminând, cuvioase, gândurile credincioşilor cu dumnezeieşti semne
totdeauna. Pentru aceasta, pe tine, Sfinte Sisoe, cu credinţă te cinstim.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăznirea şi focul în rouă l-au schimbat, cântând: Binecuvântat eşti,
Doamne Dumnezeule, în veci.
Toată lumina Duhului ai primit-o cu minte curăţită şi te-ai făcut luminător credincioşilor care cântă: Binecuvântat
eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.
Cu focul cel dumnezeiesc al înfrânării, ai ars spinii păcatului şi te-ai mutat către lumina cea înţelegătoare, cântând:
Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.
Mântuieşte-mă, Maica Mântuitorului, pe mine, cel cuprins în adâncimea păcatelor şi mă răpeşte din toată răutatea
vrăjmaşului, ca, mântuidu-mă, să măresc ajutorul tău.

Slujindu-te de rugăciuni neîncetate, ai lepădat stricăciunea patimilor de la suflet şi ai curăţit vederea cugetului tău.
Drept aceea, Sfinte Sisoe, te-ai învrednicit ca un prooroc a vedea mai înainte cele viitoare, cu bună credinţă
cântând: preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Îngereşte ai vieţuit fiind în trup, cuvioase şi taberele cele potrivnice le-ai biruit. Drept aceea, cu veselie te-ai
sălăşluit, părinte, în viaţa cea fără materie, unde sunt cetele îngerilor, cu care împreună acum cânţi: preoţi,
binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Cu sfinţitele tale rugăciuni către Dumnezeu, curăţeşte sufletul meu, căci sunt împresurat de spinii patimilor şi de
robia care mă cuprinde, miluieşte-mă, părinte, purtătorule de Dumnezeu, ca, ajungând curat, să cânt: tineri
binecuvântaţi, preoţi, lăudaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Fiind sfinţită de Duhul, ai primit în pântecele tău pe Făcătorul firii omeneşti şi în chip de negrăit, L-ai născut pe El,
Fecioară Preacurată; pe Acela neîncetat lăudându-L, cântăm: tineri, binecuvântaţi, preoţi, lăudaţi, popoare,
preînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Irmosul:
De şapte ori cuptorul, chinuitorul caldeilor l-a ars nebuneşte, pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar, văzându-i pe
aceştia de o putere mai mare mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri, binecuvântaţi, preoţi, lăudaţi,
popoare, preînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Înfricoşatu-s-a tot auzul...

Arătatu-s-a minune înfricoşătoare în vremea adormirii tale; căci strălucea faţa ta, părinte, mai mult decât soarele,
atunci când au venit cetele sfinţilor ca să ia duhul tău şi să-l ducă la Dumnezeu, Făcătorul tău.
Îndulcindu-te de frumuseţile cele dumnezeieşti, îndumnezeindu-te după har şi luminându-te cu luminile cele
prealuminate de acolo, mântuieşte, cu rugăciunile tale, de stricăciunea cea întunecoasă a patimilor, pe cei ce cu
credinţă cinstesc pomenirea ta cea purtătoare de lumină, preafericite părinte.
Slujind lui Dumnezeu cu cuvioşie, te-ai făcut drept fără de prihană, depărtat de toată răutatea, cuvios şi fără de
răutate. Pentru aceea, S-a odihnit Treimea în inima ta şi acum, în chip arătat, te îndulceşti de Dânsa, părinte,
vrednicule de laudă.
Din fapte nicidecum nu este întru mine mântuire, că, umblând pe cărarea cea potrivnică, m-am umplut de întuneric.
Dar tu, Ceea ce ne-ai răsărit nouă Lumina Cea din Lumină, luminează-mă şi mă mântuieşte şi nu mă trece cu
vederea pe mine, care pier în chip cumplit, Preacurată Fecioară.
Irmosul:
Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi în trup,
din pântece fecioresc, făcându-Se Om. Pentru aceea, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu credincioşii o slăvim.
SEDELNA, glasul al 2-lea. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Cu puterea înfrânării şi cu fapta virtuţilor, ai omorât dezmierdările trupului, înţelepte. Drep aceea, crescând preales
în urcuşuri, ai ajuns către calea cea aleasă, părinte şi stai pururea înaintea lui Hristos, împreună ca îngerii, Sfinte
Sisoe, părintele nostru.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 2-lea. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...
Şi Hrănitoare a lui Dumnezeu şi Maică te-a numit pe tine, cu limba cea de maică, propovăduitorul harului,
cunoscând prin Duhul a fi Dumnezeu cel din Pântecele tău. Iar când S-a născut, L-a arătat, Fecioară, cu degetul,
zicând: iată Mielul, Care ridică păcatele lumii.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 2-lea. Podobie: Mormântul Tău,
Mântuitorule...
Maica Ta cea fără prihană, Hristoase, văzându-Te mort pe Cruce, întins, striga: Fiul meu Cel împreună fără de
început cu Tatăl şi cu Duhul, ce rânduială nespusă este aceasta, prin care ai mântuit zidirea cea înţeleaptă a mâinilor
Tale, cele Preacurate?
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Toma din Maleon
7 Iulie
Troparul Sfântului Cuvios Toma din Maleon, glasul al 8-lea:

împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Toma, duhul tău.

Irmosul:
Veniţi, popoare, să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Cel Ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul pe care l-a
slobozit din robia egiptenilor, căci cu slavă S-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Primind în sufletul tău lumina dumnezeiescului dar, mărite, ai părăsit negura patimilor ca pe alt Egipt şi ai avut
viaţă cerească.
Ajungând vestit în viaţă, părinte, ai ridicat multe semne de biruinţă împotriva vrăjmaşilor şi sihăstrind cu cuviinţă,
tare ai rănit mulţimea demonilor.
Sihăstreşte luptându-te cu vrăjmaşul, cuvioase, l-ai smerit pe el cu ajutorul Dumnezeiescului Duh şi ai luat din Cer
cunună de biruinţă.
Numai tu, Fecioară, ai născut pe Dumezeu, Cel Ce întru toate este Neîncăput, făcându-Se prin bunătate întru tine
Încăput. Pe Acela roagă-L să mântuiască pe cei ce te laudă pe tine.
Cântarea a 3-a. Irmos: Întăreşte-ne pe noi întru Tine...
Plecându-Se Dumnezeu rugăciunilor tale, te-a slobozit de legături prin mâna proorocului şi te-a îndreptat să mergi
către nevoinţele cele ostenitoare ale sihăstriei.
Cel Ce a binevoit odinioară să treacă Israel pustiul, povăţuit prin stâlp, te-a povăţuit pe tine cu stâlp de foc,
cunoscând mai înainte sufletul tău bun.
Cu adevărat Cădelniţă de aur, Năstrapă a manei, Munte Dumnezeiesc şi Cămară Veselitoare a lui Dumnezeu te
numim pe tine, Fecioară.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am, Doamne, glasul rânduielii Tale şi Te-am preaslăvit pe Tine, Unule, Iubitorule de oameni.
Cu dumnezeiescul foc al înfrânării ai ars spinii păcatului şi ai strălucit lumina minunilor, părinte.
Curăţind ochii sufletului tău de noroiul patimilor, ai deschis luminile ochilor celor ce nu vedeau, fericite părinte.
Înstrăinatu-te-ai de tulburările cele lumeşti, purtătorule de Dumnezeu şi ai dobândit liniştea cea mai presus de lume.
Stăpână, Ceea ce eşti Neispitită de nuntă, care ai zămislit pe Dumnezeu în chip de netâlcuit, izbăveşte-ne pe toţi de
supărări şi de nevoi.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, întru lumina poruncilor tale povăţuieşte-ne pe noi, că
afară de Tine pe alt dumnezeu nu ştim.
Avut-ai cu bună credinţă pe Ilie Tesviteanul, care, arâtânduţi-se noaptea, te povăţuia pe tine către pustie, părinte şi
te învăţa cele dumnezeieşti, cuvioase.
Ca pe alt Carmel, ai locuit în Muntele Maleon, înţelepte, îndestulat fiind cu vedenii dumnezeieşti şi minunat luând
darul minunilor, Fericite Toma.
Ceea Ce în chip de negrăit ai născut pe Cel pironit cu trupul pe Cruce, vindecă inima mea, care este rănită de
năpădirile vrăjmaşului, Preacurată, Ceea ce eşti Milostivă.
Cântarea a 6-a. Irmos: Întru adâncul greşelilor...

În pustiu fără de apă ai locuit şi ploaia rugăciunilor tale, cuvioase, a plecat pe Stăpânul să izvorască în pustiu apă
din destul.
Ca dreptul Avraam cel de de mult, te-ai îndepărtat de patria ta, de pământul în care te-ai născut şi te-ai apropiat de
Dumnezeu şi în pământul celor blânzi te-ai sălăşluit.
Pustnic adevărat te-ai făcut şi după îngropare izvorăşti, cu puterea Duhului, daruri de vindecări, celor ce au
trebuinţă de ele, Preacuvioase Părinte Toma.
Cel Ce lucrezi toate cu voirea, de bunăvoie Te-ai sălăşluit în pântece Neispitit de nuntă, învrednicindu-ne, ca un
Milostiv, de nestricăciune, pe noi cei ce eram bolnavi de stricăciune.

Mare biruinţă bărbăteşte ai arătat, aprinzându-te de dragostea cea dumnezeiască. Pe împăratul cel stricăcios şi toate
cele frumoase le-ai biruit, să vârşind sălăşluirea la Muntele Maleon din care te-ai suit la cele cereşti, către Împăratul
împăraţilor, Sfinte Părinte Toma; roagă-te neîncetat pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cei trei tineri au defăimat porunca cea fără de Dumnezeu, de a cinsti chipul cel de aur din câmpul Deiera şi fiind
aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se, au cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cu puterea lui Hristos dând orbilor vedere şi ologilor bună umblare, celor surzi mântuire şi bolnavilor vindecare,
Preacuvioase Părinte Toma, cântai: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cu linişte ţi-ai săvârşit viaţa, părinte preafericite, luminându-te cu lipsa de avere şi împodobindu-te cu înfrânarea,
cântând cu umilinţă inimii, grăiai către Stăpânul: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Fecioară Cinstită, Neispitită de nuntă, Preacurată Binecuvântată, Ceea ce eşti Îndreptarea celor căzuţi, mântuirea
celor păcătoşi, miluieşte-mă pe mine, cel nesăţios, care cânt Fiului tău: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor
noştri.

Cu frâul postirii supunând patimile sufletului, cele cu anevoie de oprit, te-ai asemănat cu îngerii cei fără de trup,
cântând: lăudaţi, lucruri, pe Domnul şi preînălţaţi-L întru toţi vecii.
Încercând a urma viaţa cea sfinţită a Tesviteanului Ilie, te-ai suit în munte să vorbeşti cu Dumnezeu, curăţindu-ţi
mintea prin înfrânare şi cântând: Binecuvântaţi pe Hristos în veci.
Ceea ce eşti Izvor viu, ca Una care ai născut Apa Vieţii, adapă sufletul meu cel topit de văpaia păcatelor, Fecioară
Născătoare de Dumnezeu, ca să te slăvesc întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmosul: Pe Dumnezeu Cuvântul...

Sărac fiind cu duhul, părinte, ai luat Împărăţia Cerurilor, umplându-te de slavă nespusă, împreună cu toţi aleşii şi
luând răsplătirile după vrednicia ostenelilor tale, Sfinte Părinte Toma. Pentru aceea, cu credinţă şi cu dragoste te
fericim.
Sicriul moaştelor tale izvorăşte râuri de tămăduiri, pentru cei ce cu credinţă se apropie; acesta îneacă patimile
sufleteşti şi ridică durerile trupurilor. Fericite Toma, cel ce te rogi pentru cei ce cu credinţă te fericesc pe tine,
pururea.
Unindu-te cu cetele cele prealuminoase ale cuvioşilor şi luminându-te cu lumina cea neînserată după înţelegere,
Părinte Toma, luminează pe cei ce să vârşesc cu credinţă dumnezeiască pomenirea ta şi-i învredniceşte să
dobândească mântuire prin rugăciunile tale.
Strălucind tuturor cu raza minunilor tale, Ceea ce eşti de Dumnezeu Dăruită, goneşti negura patimilor şi a
necazurilor, Preacurată şi întinde lumina veseliei cea înţelegătoare peste cei ce te slăvesc pe tine, Maica lui
Dumnezeu.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...

Bineplăcând Domnului, cuvioase, prin fapte dumnezeieşti şi prin vieţuirea curată, te-ai învrednicit moştenirii celor
fără de trupuri, Sfinte Părinte Toma, Preafericite.

Văzând mai înainte cea stearpă venirea ta şi răsunând în urechi glasul închinăciunilor tale, nu se dumirea ce lucru
va să fie; dinăuntru pruncul sălta în pântecele ei, la închinăciunile tale, pentru că el cunoscuse Întruparea lui
Dumnezeu în pântecele tău.
întâmpină...
Dacă Te-a văzut pe Tine înălţat pe Cruce Preacurată Maica Ta, Cuvinte al lui Dumnezeu, tânguindu-se ca o maică,
grăia: ce minune nouă şi străina este aceasta, Fiule? Cum Te uneşti cu moartea, Viaţa tuturor, vrând să înviezi pe
cei morţi, ca un Milostiv?
Canon de rugăciune către Sfânta Mare Muceniţă Chiriachi
7 Iulie
Troparul Sfintei Mari Muceniţe Chiriachi , glasul al 4-lea:
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Chiriachi, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă
chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să
împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine
ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Irmosul:
Veniţi, popoare, să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Cel Ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul pe care l-a
slobozit din robia egiptenilor, căci cu slavă S-a preaslăvit.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Chiriachi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu bucurie să dănţuim întru pomenirea muceniţei cea purtătoare de chinuri şi să strigăm: Hristoase, Mântuitorule
Îndurate, mântuieşte lumea Ta prin rugăciunile ei.
Luminându-se Mărita Muceniţă Chiriachi cu lumina Ta, Iubitorule de oameni, a scăpat de întunericul înşelăciunii
cel cu mulţi zei şi tuturor a strălucit lumina tămăduirilor.
Ca să fii bineplăcută lui Hristos, Mirelui Celui Nemuritor, întru nimic ai socotit moartea şi focul şi chinurile. Pentru
aceea, te-ai învrednicit de slava cea nemuritoare.
Ai oprit pornirea cea silnică a morţii, Preacurată, născând pe Hristos, Pricinuitorul nemuririi, de Care, văzându-L
iadul că a murit de a Sa bunăvoie, s-a cutremurat.

Arătându-te tu, muceniţă, cu frumuseţe curată, nestricată şi frumoasă, te-a luat pe tine mireasă Cuvântul lui
Dumnezeu, îndrăgindu-te pe tine pentru bunătatea Lui cea desăvârşită.
Veştejind frumuseţile cele de afară, ţi-ai arătat frumuseţea cea dinăuntru Celui Ce ştie cele ascunse; pentru aceea,
S-a logodit cu tine, muceniţă.
Ca o ramură sfinţită, frumos ai înflorit din rădăcină sfântă; fecioară muceniţă şi ai odrăslit roduri frumoase care ţi-
au pricinuit desfătarea cea nemuritoare.
Fecioară, Ceea ce ai născut pe Înţelepciunea lui Dumnezeu Cea Ipostatnică, izbăveşte-mă de răutatea înşelătorului
cu mijlocirea ta, Ceea ce Singură eşti cu totul fără prihană.
Irmosul:
Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin lemn ai omorât păcatul; şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre,
ale celor ce Te lăudăm pe Tine.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Ai stat înaintea divanului, Sfântă Muceniţă Chiriachi, fiind judecată cu nedreptate, dar te-ai uitat la Judecătorul Cel
Drept.
Mădularele trupului le-ai dat spre chinuri şi prin curgerile sângelui, ai înecat pe vrăjmaşii cei fără de trup, fecioară.
Fiind supusă la chinuri, Sfântă Chiriachi, ai rămas neplecată şi ai surpat sprânceana cea înălţată.
Mântuieşte de toată înrăutăţirea vrăjmaşului pe cei ce te ştiu pe tine cu adevărat Maică a lui Dumnezeu, Preacurată.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, întru lumina poruncilor tale povăţuieşte-ne pe noi, că
afară de Tine pe alt dumnezeu nu ştim.
Arătând sufletul tău curat adevărat locaş lui Dumnezeu, ai surpat capiştile idolilor până la pământ, chemând pe
Hristos, Cel Ce te-a întărit pe tine, Sfântă Muceniţă Chiriachi.
Înălţatu-ţi-ai mâinile şi mintea către Hristos, Mărită Chiriachi şi cu cutremur groaznic ai înspăimântat pe cei fără de
Dumnezeu, care priveau la cele pământeşti şi nu puteau să vadă.
Dumnezeul tuturor pe tine te-a făcut îndrăneaţă cu glas viu de sus, ca să rabzi chinurile celor fără de lege cu cuget
viteaz, pentru ca să te încununezi cu cununa biruinţei.
Dezlegat-ai, Preacurată, blestemul strămoşilor, ca Una care, fără de voirea trupului, ai născut pe Cel Ce în chip
arătat a înfiinţat toate cu dumnezeiasca Lui voire, Preacinstită.
Cântarea a 6-a. Irmos: Întru adâncul greşelilor...

Întrecut-ai hotarele firii cu chinuirea ta cea mai presus de fire, Prealăudată şi cu ostenelile tale cele mari, ai rănit pe
cel ce a rănit pe Eva.
Cu picăturile sângiurilor tale, preacinstită, ai uscat mulţimea zeilor şi ai izvorât noian de vindecări celor ce cu
credinţă se apropie de tine.
De tine, mieluşeaua cea nestricată, Mărită Muceniţă Chiriachi, fiarele s-au plecat înaintea divanului şi ţi-au
dat cinste ţie, care ai cinstit pe Hristos.
Ceea Ce ai născut pe Domnul Împăratul, ca o Împărăteasă, învredniceşte Împărăţiei Cerurilor pe cei ce năzuiesc
către tine, de Dumnezeu Dăruită.
Irmosul:
Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule,
scoate-mă.

Muceniţa lui Hristos ne-a chemat pe noi împreună acum să cântăm cu laude luptele şi dumnezeieştile ei nevoinţe.
Căci ea, ca o vitează cu cugetul, după numele ce poartă, este doamnă a gândului şi a patimilor celor necuvioase.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cei trei tineri au defăimat porunca cea fără de Dumnezeu, de a cinsti chipul cel de aur din câmpul Deiera şi fiind
aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se, au cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Mintea ta cu lumina iubirii de Dumnezeu luminându-ţi, în mijlocul cuptorului celui arzător stând tu, nevătămată te-
ai arătat, fecioară, cântând Făcătorului tău: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţi lor noştri.
Aşa cum pe cei trei tineri nicidecum nu i-a ars cuptorul odinioară, tot aşa nici pe muceniţa; căci, rugându-se, sta în
mijlocul cuptorului nemişcată, primind rouă dumnezeiască şi cu laude cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul
Cu sabia îndrăznirii tale ai omorât pe vrăjmaşul adevărului, Fecioară Muceniţa Chiriachi, dorind să dobândeşti
dorirea cea veşnică şi cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Însuşi Dumnezeu a aflat pântecele tău Curat şi S-a Întrupat din tine şi S-a făcut Om, ca să mântuiască pe om.
Pentru aceea, ca uneia pe care te ştim Pricina bunătăţilor, îţi cântăm: Binecuvântată eşti, Ceea ce ai născut pe
Dumnezeu cu trup.

Mireasă a lui Hristos te-ai cunoscut, Sfântă Chiriachi, împodobită cu podoabele fecioriei. Pentru aceea, Însuşi El te-
a învrednicit de cămările cele cereşti după vrednicie pe tine, care Îl lauzi pe El întru toţi vecii.
Aruncată ai fost ca Daniel în mijlocul fiarelor, preaslăvind pe Hristos şi sălbăticirea lor ai prefăcut-o prin
Dumnezeiescul Duh, fecioară. Pentru aceea, te cinstim întru toţi vecii.
De tine, care te aduceai ca o mieluşea către junghiere pentru dragostea Mielului lui Dumnezeu şi Cuvântul,
milostivindu-Se ca un Îndurat, ţi-a trimis îngeri luminoşi, care te-au dezlegat pe tine de trup mai înainte de a fi
tăiată cu sabia, muceniţă.
Dumnezeu Cel mai presus de fiinţă a luat fiinţă din tine, Fecioară, asemenea cu noi; şi S-a arătat ca un Prunc, Cel
Ce mai înainte de veci este împreună cu Tatăl şi cu Dumnezeiescul Duh. Pentru aceea, te mărim pe tine, o, Maica
Lui.
Irmosul:
Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti şi văpaia întru răcoreală a prefăcut-o, ca pe
Domnul lăudaţi-L, lucruri şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmosul: Pe Dumnezeu Cuvântul...

Cu cuget vitejesc, prin nădejdea cea foarte tare către Dumnezeu, ai scăpat de năpădirile fiarelor şi ale focului şi de
durerea chinurilor trupului, muceniţă fecioară. Pentru aceea, cu credinţă şi cu dragoste te fericim.
Purtând grijă de podoaba cea frumoasă a sufletului tău, pentru Mirele Cel Preafrumos, ţi-ai păzit fecioria nestricată,
muceniţă şi ai adus ca o zestre chinurile mădularelor tale, Sfântă Chiriachi, Prealăudată.
Trupul tău cel mult chinuit, fiind îngropat în pământ, izvorăşti râuri de tămăduiri celor ce cu dreaptă credinţă se
apropie de dânsul, goneşte întinăciunea patimilor şi îneacă năpădirile cele viclene ale demonilor, Muceniţă
Chiriachi, mireasă a lui Dumnezeu.
Preasfinţită pomenirea ta ca soarele ne-a răsărit nouă, Muceniţă Chiriachi, gonind norii patimilor şi luminând pe
toţi cei ce cu credinţă adevărată, bucurându-se, te cinstesc pe tine şi cu dragoste te fericesc, fecioară.
Cu candelele cele prealuminoase ale Celui Ce S-a Întrupat din tine, Preasfântă Fecioară, mai presus de minte ne
luminăm prin credinţă, pe noi cei ce te ştim pe tine, Născătoare de Dumnezeu Fecioară şi ne izbăvim de întunericul
patimilor şi de tot felul de primejdii şi de toată nevoia.
Irmosul:
Pe Dumnezeu Cuvântul Cel din Dumnezeu, Care, cu negrăită înţelepciune, a venit să înnoiască pe Adam cel căzut
rău, prin mâncare, întru stricăciune, din Sfânta Fecioară, în chip de negrăit Întrupându-Se pentru noi credincioşii,
cu un gând întru laude Îl slăvim.

Cu strălucirea curăţiei ai înflorit ca şi crinul cel din văi, cu mirosul de bună mireasmă al lui Hristos, Prealăudată
Muceniţă Chiriachi şi cu luminile dumnezeieştii cunoştinţe, te-ai luminat, gonind stricăciunea rătăcirii cea
nesuferită. Drept aceea şi prăznuim pomenirea ta, muceniţă.

Văzând mai înainte cea stearpă venirea ta şi răsunând în urechi glasul închinăciunilor tale, nu se dumirea ce lucru
va să fie; dinăuntru pruncul sălta în pântecele ei, la închinăciunile tale, pentru că el cunoscuse Întruparea lui
Dumnezeu în pântecele tău.
întâmpină...
Dacă Te-a văzut pe Tine înălţat pe Cruce Preacurată Maica Ta, Cuvinte al lui Dumnezeu, tânguindu-se ca o maică,
grăia: ce minune nouă şi străina este aceasta, Fiule? Cum Te uneşti cu moartea, Viaţa tuturor, vrând să înviezi pe
cei morţi, ca un Milostiv?
ă şi cu dragoste te mărim pururea.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...
Mieluşeaua cea Neîntinată, văzându-şi Mielul şi Păstorul mort, Spânzurat pe Cruce, tânguindu-se, zicea, văitându-
se ca o maică: cum voi suferi smerenia Ta cea mai presus de cuvânt, Fiul meu şi patimile cele de bunăvoie,
Preabunule Dumnezeu? Canon de rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Procopie
8 Iulie
Troparul Sfântului Mare Mucenic Procopie, glasul al 8-lea:
Nu de la oameni, ci de la Dumnezeu primind chemare, sfinte, ai lăsat credinţa părintească cea rea şi slujbele cele
orânduite; şi râvnind după Hristos, ca un al doilea Pavel, ai suferit multe osteneli şi răni. Şi primind acum cununa
cea făgăduită, Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Irmosul:
Adâncul Mării Roşii, cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de de mult, cu mâinile lui Moise în chipul
Crucii puterea lui Amalec, în pustie, a biruit.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cel ce eşti luminat cu bogatele raze ale Duhului, mântuieşte de negura patimilor şi de primejdii pe cei ce cinstesc
această sfântă şi purtătoare de lumină prăznuire a ta, Sfinte Mucenice Procopie.
Chemarea ta, Sfinte Procopie, nu a fost de la oameni, ci de la cer te-a vânat Hristos, precum odinioară pe Pavel,
făcându-te cu adevărat mărturisitor al patimilor Lui.
În locul ostăşiei celei vremelnice ai luat în schimb ostăşia cea veşnică; şi în locul împăratului celui muritor, ai ales a
sluji pe Cel Nemuritor, Care ţi-a dat Împărăţia cea nestricăcioasă, Preafericite Procopie.
Născut-ai pe Cel din fire Ziditor, Care cu adevărat ne-a îndumnezeit cu unirea Sa cea mai presus de minte,
Născătoare de Dumnezeu, Prealăudată. Pe Acela roagă-L neîncetat să lumineze pe cei ce te laudă pe tine.
Cântarea a 3-a. Irmos: Nu în înţelepciune...

În mijlocul Crucii preaslăvit ţi S-a arătat ţie Hristos, învăţându-te de faţă pogorârea Sa cea către noi şi pe tine te-a
chemat la pătimire.
Locaş şi stâlp ridicându-te pe tine Dumnezeiescului Duh şi fiind plin de râvnă dumnezeiască, ai sfărâmat capiştile
demonilor şi idolii cei fără de suflet, Sfinte Mucenice Procopie.
Fiindu-ţi făcut trupul şuviţe, ai lepădat hainele cele de piele şi te-ai îmbrăcat cu podoaba nestricăciunii; şi aşa ai
golit de putere pe vicleanul diavol, Mucenice Procopie.
Izbăveşte-mă de toată potrivnica năvălire a şarpelui, Maică Fecioară Curată şi luminează inima mea, care cu
credinţă te măreşte pe tine, Ceea ce eşti fără de prihană.
Irmosul:
Nu în înţelepciune şi în putere şi în bogăţie ne lăudăm, ci întru Tine Înţelepciunea Tatălui Cea Ipostatică, Hristoase.
Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine
grăind: Slavă puterii Tale, Doamne.
Prin dumnezeieştile înălţări către Stăpânul, ai surpat pe tiranul cel trufaş, care se înălţa cu puterea necredinţei,
Arătatu-ţi-S-a ţie Izbăvitorul, când erai închis în temniţă, Sfinte Procopie, umplându-te de îndrăznire, dându-ţi şi
numire pe potriva dobândirii tale plină de daruri.
Cei ce erau acoperiţi cu negura necredinţei, văzându-ţi chipul tău luminat cu Darul cel Dumnezeiesc, au luat lumina
credinţei prin insuflarea cea dumnezeiască.
Cu rugăciunea ta cea neadormită, pe mine cel îngreuiat de somnul lenevirii, deşteaptă-mă către zorile pocăinţei şi
mă izbăveşte, Stăpână, Ceea ce Singură ai născut pe Mântuitorul.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Necredincioşii nu vor vedea slava Ta, Hristoase; dar noi pe Tine, Unul-Născut, strălucirea slavei Dumnezeirii
Tatălui, de noapte mânecând, Te lăudăm, Iubitorule de oameni.
Cu lumina cuvintelor tale, Sfinte Mucenice Procopie, prin sângele muceniciei au adus oaste plecată lui Hristos
Dumnezeu; şi aceia au moştenit împărăţia cea nemişcată împreună cu tine.
Femeile cele din Singlit, lepădându-se de neam şi de cinstea cea cu mândrie şi alegând a muri pentru Tine, Cuvinte
Nemuritorule, s-au arătat părtaşe Singlitului celui de sus.
Femeile cele mărite, care au dorit de împărăţia Ta, Mult Milostive, fiind aprinse la suflet cu focul cel dumnezeiesc,
au defăimat trupul şi schingiuirea cea fără de milă.
Zămislind pe Emanuel, Dumnezeu cu trup L-ai născut, spre înnoirea oamenilor, Preasfântă fără de prihană. Pe
Acela roagă-L pururea să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas...

Din limba ta cea curgătoare de miere, curgeau învăţături picurătoare de miere şi cu adevărat izbăveau de
amărăciunea nedumnezeirii pe cei ce cu bună credinţă alergau către tine, Mucenice Procopie.
Câştigând tu, mucenice, drept maică dreapta credinţă, ai întors de la păgânătate pe cinstită maica ta cea după trup şi
ai adus-o la Tatăl Cel Ceresc, prin chinuire.
Tiranul, zgâriindu-ţi faţa ta cu fierul, mucenice, n-a putut mişca tăria cugetului tău, căci era întărită cu dragostea
Celui Ce a răbdat patimile cu trupul.
Preasfântă Fecioară, în chip de negrăit ai născut pe Sfântul sfinţilor, Care pururea sfinţeşte pe cei credincioşi şi
cetele mucenicilor le împreunează cu îngerii.
Irmosul:
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Căutând cele de sus...

Cu râvnă dumnezeiască spre Hristos fiind aprins şi cu cinstita Cruce păzit, întărâtarea vrăjmaşilor şi îndrăznelile ai
surpat, Sfinte Mucenice Procopie. Şi cinstita Biserică ai înălţat-o, întru credinţă sporind şi luminându-ne pe noi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
În cuptorul persan tinerii lui Avraam, cu dorirea dreptei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi,
au cântat: Binecuvântat eşti, în Biserica slavei Tale, Doamne.
Fiindu-ţi zdruncinaţi, grumajii cu greutatea plumbului, mucenice, nu simţeai, căci ai dorit să porţi pe grumajii tăi
jugul cel uşor al Celui Ce S-a împreunat cu noi, din milostivire.
Primind de sus darul tămăduirilor, goneşti bolile şi depărtezi de la oameni duhurile cele viclene, mucenice, cântând:
Binecuvântat eşti, Dumnezeul meu şi Domnul.
Primind bătăile cele ca nişte ploi ale vrăjmaşilor, fericite şi tare fiind ars cu focul, ai ars păgânătatea, cântând:
Binecuvântat eşti, Dumnezeul meu şi Domnul.
Din Doamnă Nestricată mai presus de fire Se naşte Cuvântul, Cel Ce toate le zideşte cu cuvântul, vrând să
mântuiască din necuvântare pe cei ce preaslăvesc pogorârea Lui cea de bunăvoie.
Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-şi...

Fiind ars cumplit cu făclii şi împuns cu frigări şi la rănile cele vechi primind din nou zgârieturi şi tare durându-te
mucenice, cântai: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cu dreapta ta, fericite, ai pălmuit întunecoşii obraji ai demonilor. Şi ai arătat judecătorului celui fără de lege ca să
ardă aceasta în jeratic, stându-i împotrivă, mărite şi cântând: toate lucrurile, binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Având temelie nesfărâmată pe Piatra Hristos, preafericite, te bucurai, Mărite Procopie, fiind împovărat cumplit cu
pietre, care te uşurau pe tine către bucuria cea fără de greutate, cântând: toate lucrurile, binecuvântaţi şi lăudaţi pe
Domnul.
Iată, toate neamurile te fericesc pe tine, Fecioară, precum ai proorocit. Că ai născut pe Fericitul Dumnezeu, Care
face fericiţi pe cei ce urmează poruncilor Lui cu credinţă şi cântă: toate lucrurile, binecuvântaţi şi lăudaţi pe
Domnul.
Irmosul:
Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat şi puterea focului a stins, cu buna
faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe
Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, Piatra cea Netăiată...

Vitejeşte câştigând sfârşitul cel dorit de tine, ţi-ai plecat lui Dumnezeu grumajii; şi fiind lovit cu sabia, te-ai suit pe
sângele tău ca pe o căruţă şi ai alergat în sus către Dânsul, Sfinte Mucenice Procopie.
Cu dumnezeiasca putere cea Atotputernică a Duhului izvorăşti râuri de tămăduiri şi opreşti văpăile patimilor şi
taberele cele demonice le îneci, vrednicule de minune.
Pe cei ce săvârşesc cu bucurie sfântă pomenirea ta, izbăveşte-i de toată îngrozirea, de toată boala, de toată
primejdia, Sfinte Procopie, cu sfintele tale rugăciuni cele către Domnul şi Ziditorul.
Ziditorul soarelui şi al stelelor şi a toată zidirea lumină ne-a răsărit nouă, Fecioară, din pântecele tău cel purtător de
Lumină. Pe Acela roagă-L neîncetat să lumineze pe cei ce te laudă pe tine.
Irmosul:
Hristos, Piatra cea Netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel Netăiat, Fecioară, s-a tăiat,
adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Precum mai înainte a chemat Hristos din cer pe Pavel, aşa te-a chemat şi pe tine către credinţă, Sfinte Procopie
Înţelepte, ştiind mai dinainte frumuseţea cea dumnezeiască a inimii tale. Pentru aceea, vitejeşte te-ai nevoit,
propovăduind patimile şi venirea lui Hristos către oameni, preafericite.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Nădejdea creştinilor, Preasfântă Fecioară, roagă-te neîncetat lui Dumnezeu, Celui pe Care L-ai născut mai presus
de înţelegere şi de cuvânt, împreună cu Puterile cele de sus, ca să ne dea iertare de păcate şi îndreptare vieţii, nouă
tuturor, celor ce cu credinţ
Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Pangratie, Episcopul Taorminei

9 Iulie
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Pangratie, Episcopul Taorminei, glasul al 4-lea:

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea
privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge
Sfinţite Mucenice Pangratie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul 1.
Irmosul:
Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Cel Ce a făcut minunate minuni cu braţ înalt şi a mântuit pe
Israel, că S-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Pangratie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Preacinstită piatră te cunoaşte pe tine Biserica, Sfinte Pangratie, întărindu-se pururea cu tăria cuvintelor tale. Pentru
aceea, cinsteşte astăzi pomenirea ta.
Cu plugul dumnezeieştilor tale cuvinte ogorând inimile cele înţelenite mai înainte de uscăciunea relei credinţe, le-ai
arătat cu adevărat roditoare prin credinţă, Mucenice Pangratie.
Propovăduind Unimea Cea în Trei numere, Care Se uneşte într-o fire, ai stins negura neînţelegerii dreptei credinţe
şi cu învăţăturile cele dătătoare de lumină, ai luminat popoarele.
Din tine a răsărit Dătătorul de lumină Iisus Domnul, luminând marginile, Preacurată Stăpână, prin Care cei dintru
întuneric şi din umbră au văzut lumină.
Cântarea a 3-a. Irmos: Să se întărească inima mea...

Întărit fiind de Duhul ai gonit duhurile cele viclene; şi cu pârghia rugăciunilor, ai surpat până la pământ capiştile
idolilor, ridicând biserici, vrednicule de minuni.
Cu cuvântul tău cel ascuţit ai tăiat spinii credinţei celei rele şi ai sădit dogmele cele de mântuire în sufletele care se
îndreaptă cu adaosul bunătăţilor, Sfinte Pangratie Cuvioase.
Dumnezeiescul Apostol Petru, aflându-te pe tine vas al Sfântului Duh, primitor de raze curate, te-a trimis către
apus, ca să risipeşti negura neînţelegerii dreptei credinţe, preacinstite.
Pe Norul cel cu totul Luminos şi Năstrapa lui Dumnezeu cea cu totul de aur, pe cea mai Desfătată decât cerul şi
Scara cea înaltă, Fecioară Neispitită de nuntă, credincioşii te fericim.
Irmosul:
Să se întărească inima mea întru voia Ta, Hristoase Dumnezeule, Care peste ape ai întărit cerul al doilea şi ai
întemeiat pământul pe ape, Atotputernice.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Cu duhul văzând mai înainte, Proorocule Avacum, Întruparea Cuvântului a propovăduit, grăind: când se vor
apropia anii Te vei cunoaşte, când va veni vremea Te vei arăta; Slavă puterii Tale, Doamne.
Arătându-te suflând foc din focul Mângâietorului, ai ars înşelăciunea, Sfinte Pangratie Înţelepte. Şi luminând ca un
sfeşnic pe cei ce erau înecaţi în marea necunoştinţei îi îndreptezi către limanul voirii lui Dumnezeu.
Din piatra cea vârtoasă adăpându-te Petru şi umplându-te, te-a trimis pe tine ca pe un alt râu să adăpi sufletele şi să
usuci gârlele necredinţei cu curgerile dumnezeieştilor propovăduiri, cugetătorule de Dumnezeu.
Strălucind viaţa ta cu dumnezeiştile frumuseţi, a întunecat năvălirile tuturor demonilor. Şi risipind întunericul
neînţelegerii dreptei credinţe, ai arătat fii ai zilei pe cei ce cu dragoste s-au plecat învăţăturilor tale.
Născut-ai, Preacurată Fecioară, pe Cuvântul Întrupat în două firi şi în două voiri, pe Cel Ce ne-a arătat intrările
minunate ale mântuirii, nouă celor ce am fost robiţi de înşelăciune, Preacurată Fecioară Prealăudată.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Pacea Ta o dă nouă, Fiule al lui Dumnezeu; că, afară de Tine, alt dumnezeu nu cunoaştem, numele Tău numim. Că
Tu eşti Dumnezeu al celor vii şi al celor morţi.
Cu arătările minunilor ai vânat popoare şi cu cuvântul ai surpat capiştile; şi ai zidit frumuseţile Bisericii, spre
înnoirea oamenilor, preasfinţite.
Cu sângiurile tale ai înroşit podoaba cea sfinţită şi sângele cel spurcat, ce se aducea demonilor, l-ai uscat; şi
purtător de biruinţă către ceruri te-ai suit, primind cununa biruinţei.
Înaintea feţei tale s-a rupt în grădirea cea idolească şi s-a deschis uşa limbilor; şi s-a împărţit dar dumnezeiesc
inimilor credincioşilor, părinte, învăţătorule de cele sfinte.
Ca ploaia S-a pogorât Hristos în pântecele tău, Preacurată şi a uscat ploile mulţimii zeilor şi a izvorât apa
cunoştinţei de Dumnezeu, celor ce erau în văpaia înşelăciunii.
Cântarea a 6-a. Irmos: Proorocului Iona...
Iisus Cel Ce este Lumina tuturor şi Dumnezeu, umplându-ţi mintea de har şi luminându-te din destul, prin cuvântul
tău a izbăvit popoarele de necuvântare.
Izbăvit-ai popoarele de stropirile cele idoleşti şi de sângiurile cele spurcate; şi fiind înjunghiat ca un miel, te-ai adus
jertfă vie lui Dumnezeu, Sfinte Mucenice Pangratie.
Slujit-ai cu sfinţenie Evangheliei lui Dumnezeu, înţelepte, pecetluind luminat învăţăturile cele dumnezeieşti cu
sângele tău, sfinţite tăinuitorule, Mucenice Pangratie.
Fiind înecat de năpădirile cugetelor celor neroditoare, întoarce-mă către lumina mântuirii şi a vieţii, Ceea ce ai
născut pe Mântuitorul Hristos, Preacurată.
Irmosul:
Proorocului Iona urmând, strig: scoate viaţa mea din stricăciune, Bunule şi mă mântuieşte, Mântuitorul lumii, pe
mine care grăiesc: Slavă Ţie.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...

Arătatu-te-ai ca o stea luminoasă Tavromenienilor, Sfinte Mucenice Pangratie şi ai fost sfinţit pătimitor pentru
Hristos, înaintea Căruia, stând acum, roagă-te pentru cei ce te cinstesc pe tine, fericite.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
De tinerii Tăi cei din cuptor, Mântuitorule, nu s-a atins nici nu i-a supărat pe ei focul. Atunci cei trei cu o gură
cântau şi binecuvântau, grăind: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
În sângele tău te-ai botezat, Sfinte Pangratie, cel ce botezai mai înainte popoarele cu apă. Şi bucurându-te te-ai
mutat către Hristos, cu Care împreună petrecând, făcându-te dumnezeiesc prin har, Îl slăveşti pe El întotdeauna.
Pe cei împlântaţi în sărătura răutăţilor, i-ai scos cu undiţa cuvintelor tale, sfinte. Şi cu ploaia cea preasfinţită a
rugăciunilor tale, ai uscat adâncimea cea tulbure a credinţei celei rele, sfinţite tăinuitorule al lui Hristos.
Piatra cea cu adevărat Neruptă, te-a pus pe tine temei şi întărire nemişcată Bisericii, înţelepte, întru care se surpă la
pământ toată răutatea cea copilărească a vrăjmaşului, descoperitorule de cele sfinte.
Cuvântul lui Dumnezeu Cel Preacurat, aflându-te pe tine Singură Preacurată şi născându-Se din pântecele tău, a
curăţit pe cei credincioşi de spurcăciunea pricinuită nouă de neoprirea de la răutăţi, Mireasă a lui Dumnezeu,
Preacurată.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Cel de Care se înfricoşează...

Înroşindu-te de focul supărărilor celor multe, ai rămas netopit, fiindu-ţi gândul ascuţit cu priviri luminoase şi te-ai
arătat sabie, care taie materia multor zei, înţelepte.
Aducând popoarele la cunoştinţa lui Hristos, în chip vădit ai săvârşit semne şi minuni, iar prin însuflarea
Mângâietorului, ai spus mai dinainte cele viitoare ca un prooroc al lui Dumnezeu, cugetătorule de Dumnezeu.
Arătând popoarelor chipul pe care Ziditorul l-a purtat de bunăvoia Lui, unindu-Se cu noi, printr-Însul săvârşeşti
puteri de semne, oprind spurcăciunea relei credinţe în mulţi zei.
Ca ploaia S-a pogorât Hristos, Cel Ce Singur este Făcător de bine, în pântecele tău, Fecioară şi cu adevărat a adăpat
toată zidirea, uscând râurile cele tulburate ale nebuniei idolilor.
Irmosul:
Pe Cel de Care se înfricoşează îngerii şi toate ostile, ca pe Făcătorul şi Domnul, lăudaţi-L, preoţi, preaslăviţi-L,
tineri binecuvântaţi-L, popoare şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Norul cel Purtător...

Luminându-ţi-se şi sufletul şi cugetul cu strălucirile cele dătătoare de lumină ale lui Petru, ai ajuns către Apus ca o
stea mult luminoasă, luminând cu învăţături pe cei căzuţi în prăpastiile necunoştinţei, Cuvioase Pangratie.
Ştiind tu că cinstea icoanei trece la chipul cel dintâi, pretutindenea ridicai pe stâlpi chipul cel Preacurat al lui Iisus
Dumnezeului nostru, spre surparea chipurilor demonice, Mărite Mucenice Pangratie.
Fiind încuviinţat cu luminile cele preasfinţite şi luminând cu strălucirile cele muceniceşti, vezi slava lui Dumnezeu
cu suflet vesel, Sfinţite Pangratie, cel ce eşti podoaba ierarhilor şi a mucenicilor.
Milostiveşte-Te, Doamne, spre noi, cei ce lăudăm naşterea Ta, cea în chip de negrăit din Fecioară. Căci Tu ne
izbăveşti de supărări, de patimi şi de nevoi, pe noi, robii Tăi, cu rugăciunile ei, ca un Făcător de bine şi Însuţi
Iubitor de oameni.
Irmosul:
Pe Norul cel Purtător de Lumină, întru care S-a pogorât Stăpânul tuturor din cer, ca ploaia pe lână şi S-a Întrupat
pentru noi, făcându-Se om, Cel fără de început; pe aceea să o mărim toţi, ca pe Curata Maică a Dumnezeului
nostru.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...

Părtinitor al dreptei credinţe, purtător de biruinţă te-ai arătat, Sfinţite Pangratie, în ceruri, împreună cu cei fără de
trup, înainte stând. Pentru aceasta, roagă-te Domnului să ne mântuiască pe noi.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...
Primind rugăciunea de la noi, care scăpăm sub acoperământul tău, Preacurată Fecioară, nu înceta a te ruga către
Fiul tău, să ne izbăvim noi, robii tăi.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai
astăzi lumii...
Văzând pe Fiul şi Domnul tău pironit pe Cruce şi tânguindu-te ca o maică şi văitându-te, strigai: Vai mie! Cum
pătimeşti, Fiul meu Preaiubit?
Canon de rugăciune către Sfinţii 45 de Mucenici din Nicopolea Armeniei

10 Iulie
Tropar Sfinţilor 45 de Mucenici din Nicopolea Armeniei, glasul al 4-lea:

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru.
Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile
lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Irmosul:
Mântuitorului Dumnezeu, Cel Ce a povăţuit pe popor prin mare, cu picioare neudate şi pe Faraon cu toată oastea l-a
înecat, Aceluia Unuia să-I cântăm, căci cu Slavă S-a preaslăvit.
Pe ostaşii lui Hristos cei purtători de chinuri, să-i lăudăm credincioşii cu cuget dumnezeiesc, ca pe nişte surpători ai
rătăcirii şi luminaţi biruitori, cântând lui Dumnezeu laudă de biruinţă.
Pătimitorilor cei ce v-aţi nevoit luminat pe pământ şi aţi răbdat chinurile, aţi primit în cer cununile, cântând cu un
glas lui Dumnezeu cântare de biruinţă.
Fiind legaţi prin credinţă de unirea sufletului, aţi năvălit împotriva rătăcirii şi v-aţi arătat, biruitori purtători de
cununi, cântând împreună cu un glas laudă de biruinţă.
Preacurată Maica lui Dumnezeu, roagă neîncetat pe Dumnezeu, Cel Ce S-a întrupat din tine şi de sânurile Tatălui
nu S-a depărtat, să izbăvească de toată primejdia pe cei pe care i-a zidit.
Cântarea a 3-a. Irmos: Cu puterea Crucii Tale...

Voi, ostaşi ai lui Hristos, fiind împodobiţi cu înţelegerea, cu râurile sângiurilor voastre aţi înecat pe vrăjmaşul cel
necredincios.
Dându-vă trupul la chinuri amare şi nesuferite, aţi luat prin credinţă dumnezeiască moştenire, vrednicilor de laudă.
Din porunca tiranului fiind sfărâmaţi cu aruncări de pietre, cu adevărat aţi păzit ancora dreptei credinţe,
pătimitorilor.
Roagă-te, Preacurată, neîncetat, Celui Ce a ieşit din coapsele tale, ca să izbăvească de rătăcirea diavolului pe cei ce
te laudă pe tine, Maica lui Dumnezeu.
Irmosul:
Cu puterea Crucii Tale, Hristoase, întăreşte gândul meu, ca să laud şi să slăvesc Răstignirea Ta cea mântuitoare.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am glasul puterii Crucii Tale, că Raiul s-a deschis prin ea şi am grăit: Slavă puterii Tale, Doamne.
Ceata purtătorilor de chinuri cea adunată cu legile dragostei celei iubitoare de Dumnezeu, întărindu-se cu puterea
lui Hristos, a biruit pe vrăjmaşul cel potrivnic lui Dumnezeu.
Ceata cea chemată de Hristos, a pătimitorilor Lui, a răsturnat mulţimea necredincioşilor cea potrivnică lui
Dumnezeu, cântând: Slavă puterii Tale, Doamne.
Purtătorii de chinuri văzând lumină neapropiată în temniţă, întărindu-se cu dumnezeiască puternicie, au risipit
negura cea întunecoasă a nebuniei idoleşti.
Ceata mucenicilor cea pururea pomenită, uitându-se la frumuseţea bunătăţilor celor nepieritoare, s-a lepădat de
nestatornica curgere a lucrurilor omeneşti.
Umbritu-te-a pe tine, Fecioară, puterea Celui din Înălţime şi te-a făcut Rai de desfăşurare, având în mijloc Lemnul
vieţii, pe Mijlocitorul şi Domnul.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Dis-de-dimineaţă grăim către Tine, Doamne: mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe
altul nu ştim.
Cu cuvintele Sfântului Duh fiind hrăniţi mucenicii, au făcut să înceteze necuvântarea idolilor.
Stele purtătoare de lumină v-aţi făcut, pătimitorilor şi flori ale credinţei, trimiţând mirosul cel bun.
Făcutu-v-aţi, sfinţilor, Celui Preaînalt, holdă secerată cu secerile muceniciei, prealăudaţilor.
Nu înceta a te ruga Celui pe care L-ai născut, Născătoare de Dumnezeu, ca să mântuiască sufletele noastre, ale
celor ce te lăudăm pe tine neîncetat.
Cântarea a 6-a. Irmos: Înconjuratu-m-a adâncul...

Veselindu-se mucenicii strigau: primeşte, Stăpâne, duhurile noastre în mâinile Tale şi le odihneşte, că dorim de
Tine, Mult Milostive.
Ceata mucenicilor Tăi, Iubitorule de oameni, săvârşind călătoria, s-a făcut împreună locuitoare cu îngerii; şi acum
se roagă să se mântuiască sufletele noastre.
Lauda cea bună a mucenicilor, ceata cea aleasă de Dumnezeu a mucenicilor, bună cuviinţa mucenicilor, rugaţi-vă
cu fierbinţeală, să ne mântuim toţi, cei ce scăpăm către voi.
Care cuvânt va putea tâlcui minunea zămislirii tale cea mai presus de fire, Preacurată? Că ai zămislit pe Dumnezeu,
Care a venit la noi pentru milostivirea Sa.
Irmosul:
Înconjuratu-m-a adâncul, groapă s-a făcut mie chitul, iar eu am strigat către Tine, Iubitorule de oameni şi m-a
mântuit dreapta Ta, Doamne.
CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Ca o pârgă a firii...

Multe chinuri aţi suferit pentru Hristos, Mucenicilor, toată mulţimea zeilor cea idolească şi toată înşelăciunea
învăţăturii celei rele aţi surpat, călcând acestea cu puterea lui Hristos. Iar pe noi, pe toţi, ne-aţi învăţat să cântăm cu
credinţă: Aliluia.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cel Ce, în cuptorul cel cu foc, pe tinerii cei cuvântători de cântare i-ai mântuit, binecuvântat eşti Dumnezeul
Fiind în cuptor purtătorii Tăi de chinuri, Hristoase, cântau: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Purtătorilor de chinuri, fiind luminaţi cu lumina Treimii, cu veselie v-aţi dat sufletele voastre.
Purtătorilor de chinuri, stând pururea înaintea lui Dumnezeu, purtând cununi, rugaţi-vă pentru noi neîncetat.
Ca nişte luminători ai adevărului, ca nişte turnuri ale bunei credinţe, v-aţi arătat credincioşilor.
Ca pe mijlocirea mântuirii noastre te rugăm pe tine, Născătoare de Dumnezeu, îmblânzeşte-L nouă, pe Cel Ce S-a
întrupat din tine.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Fiul şi Dumnezeul...

Cererile noastre ale celor credincioşi să se facă împreună cu mucenicii şi să ne învrednicim a fi părtaşi moştenirii
lor, lăudând pe Domnul şi preaînălţându-L întru toţi vecii.
Ceata pătimitorilor celor tari cu bucuria inimii, în chip încuviinţat, a primit de la Hristos cununa şi luminat, Îl laudă
şi-L preaînalţă întru toţi vecii.
Roşindu-vă cu pâraiele sângiuirilor voastre, vrednicilor de laudă, împărăţiţi în ceruri împreună cu Hristos, cu
dreaptă credinţă lăudându-L şi preaînălţându-L pe El în veci.
Pe ostaşii cei tari, pe sfeşnicele luminii celei nestinse, pe părtaşii luminătorilor, pe stelele cele ce pururea luminează
cu dreaptă credinţă să-i lăudăm şi să-i preaînălţăm întru toţi vecii.
Mai Înaltă decât heruvimii te-ai arătat, Născătoare de Dumnezeu Curată, că ai purtat în pântecele tău pe Cel Ce este
purtat de ei; pe Care noi oamenii împreună cu cei fără de trup Îl preaslăvim întru toţi vecii.
Irmosul:
Să lăudăm să binecuvântam şi să ne închinăm Domnului, cântăndu-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe Fiul şi Dumnezeul, Cel Ce S-a născut din Tatăl mai înainte de veci şi în anii cei mai de pe urmă din Fecioara
Maică S-a Întrupat, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe tine Maica lui Dumnezeu...

Rugaţi-vă pentru mântuirea de obşte, prealăudaţilor mucenici, cei ce staţi înaintea lui Hristos, pentru Care aţi răbdat
şi nevoinţele.
Surpând cetatea rătăcirii cu putere tare, nebiruiţilor, v-aţi învrednicit a locui în casă cerească împreună cu îngerii.
Bunii biruitori mucenici, arătându-se pururea ca nişte luminători, neîncetat luminează sufletele noastre cu străluciri
dătătoare de lumină.
După legile şi rânduielile muceniciei biruind pe vrăjmaşul tiran, aţi primit cununile dreptăţii, pururea cinstiţilor.
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Maica lui Hristos Dumnezeu, pe Care L-ai născut şi cere să dăruiască iertare
de greşeli celor ce cu credinţă te laudă pe tine.
Irmosul:
Pe tine Maica lui Dumnezeu, Ceea ce eşti mai presus de minte şi de cuvânt, care ai născut în chip de negrăit sub ani
pe Cel fără de ani, credincioşii cu un gând te mărim.

Oştindu-se bine ostaşii lui Hristos cei viteji, cu desăvârşire au înecat în curgerile sângiurilor lor pe Veliar. Căci, cu
pietre fiind zdrobiţi, cu sabia tăiaţi, cu foc arşi şi în apă aruncaţi, purtători de cununi luminat s-au arătat. Pentru
aceasta, sunt cinstiţi şi cu credinţă sunt măriţi.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat...
Mulţimea gândurilor mele cele necurate şi ploaia cugetelor mele cele necuvioase cine le va putea spune,
Preacurată? Şi împotrivirile vrăjmaşilor mei cei fără de trup şi răutatea lor cine o va povesti? Dar, cu rugăciunea ta,
Ceea ce eşti Bună, dăruieşte-mi izbăvire de toate acestea.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-
ai înălţat...
Fecioara Ceea Ce Te-a născut, Hristoase, în vremile cele de pe urmă pe Tine, Care eşti Născut din Tatăl Cel fără de
început, văzându-Te pe Cruce spânzurat, striga: Vai mie, Preaiubite Iisuse! Cum Tu, Cel Ce eşti de îngeri slăvit ca
un Dumnezeu, de bunăvoie eşti Răstignit acum, Fiule, de oamenii cei fărădelege! Te laud pe Tine, Îndelung
Răbdătorule.
Canon de rugăciune către Sfânta Mare Muceniţă Eufimia
11 Iulie
Troparul Sfintei Mari Muceniţe Eufimia, glasul al 3-lea:

Ai veselit pe cei credincioşi şi ai ruşinat pe cei rău mărturisitori, Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, preafumoasă
fecioară a lui Hristos. Căci ai întărit dogmele Sinodului al patrulea, pe care părinţii bine le-au rânduit. Muceniţă
mărită, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.

Irmosul:
Să cântăm Domnului, Celui Ce cu preaslăvire a afundat pe Faraon în mare, cântare de biruinţă, căci cu slavă S-a
preaslăvit.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Să cântăm Domnului, Celui Ce a întărit în lupte pe nevoitoarea Sa care s-a nevoit tare pentru El, ca să se
împodobească cu cununi.
Să tacă tot eresul, văzând pe cea îngropată că ţine dumnezeiescul hotar al credinţei, ca pe nişte lespezi şi izvorăşte
izvoare de tămăduiri.
O, minune! Cum cea moartă ca şi cum ar fi pătimind vie, muceniceşte izvorăşte sângiuiri în sicriu şi neîncetat ne dă
daruri.
Pe tine, Bucuria îngerilor, Lauda Apostolilor, Întărirea cea neclintită a sfinţilor mucenici, te fericim, Fecioară.
Cântarea a 3-a. Irmos: Întăritu-s-a inima mea...

Să se deschidă sicriul şi poporul lui Dumnezeu să ia picăturile sângiuirilor ca pe nişte doctorii împotriva bolilor.
O, ce auziri noi! Căci via Cuvântului cea bine înflorită, fiind uscată de demult, odrăsleşte strugurele sângiuirilor ei.
Să privim la sicriu ca la un lin şi la pielea trupului ca la un strugure şi la sângele prealăudatei, ca la nişte vin.
Pe însăşi Fecioara Maica lui Dumnezeu să o lăudăm cu dreaptă credinţă; că neîncetat se roagă pentru noi către
Domnul.
Irmosul:
Întăritu-s-a inima mea întru Domnul Dumnezeul meu, pentru aceasta cei slabi s-au încins cu putere.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am glasul Tău şi m-am temut; înţeles-am lucrurile Tale şi m-am înspăimântat, Doamne.
Străină auzire: firea femeiască cea slabă, îmbărbătându-se vitejeşte, se într-armează împotriva balaurului.
Hotărârea cea scrisă de Dumnezeu a dreptmăritoarei credinţe, a fost pusă la tine ca la o credincioasă păzitoare de
lege, Muceniţă a lui Hristos, Sfântă Eufimia.
Nedescoperirea învăţăturilor celor potrivnice, aducându-ţi-se în cartea cea dumnezeiască în scris, ai întărit dogma
cea adevărată cu sângele tău, ca şi cu o pecete.
Maică Preacurată, Binecuvântată Fecioară, păzeşte de toată primejdia pe cei ce te laudă pe tine.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Cel Ce ai răsărit lumina şi ai luminat zorile şi ai arătat ziua, slavă Ţie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu.
Calcedonul, prăznuind împreună cu noi, cinsteşte luptele tale, muceniţă şi înfiorătoarele sângiuiri şi se sfinţeşte
poporul lui Dumnezeu.
Adunarea părinţilor a închinat ţie hotarul dogmelor, muceniţă, ca unei îndumnezeite propovăduitoare a adevărului
şi după moarte.
Deşi tu taci, fiind moartă şi nu-ţi mişti buzele, dar din lăuntru darul minunilor strigă în tine, cu trâmbiţa cea de taină
a dogmelor.
Zidirea fără încetare aduce ţie, Fecioară, glasul Îngerului: Bucură-te, Preacurată Maica lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu.
Cântarea a 6-a. Irmos: Precum ai izbăvit pe Iona...

Râvnind bărbăţia Iuditei, muceniţă, prin bărbăţia cugetelor, cu sabia dogmelor tale ai ucis în lume pe vrăjmaşul
Olofern cel înţelegător.
Deşertându-ţi sicriul moaştelor, ca un vas de mir dai miros inimilor noastre şi arzi limbile vrăjmaşilor eretici.
Porfiră împărătească ai ţesut Bisericii, vopsită din sângiuirile chinurilor tale şi ai pus într-însa ca învăţătură
cuvintele tainelor lui Hristos.
Ceea ce în chip de negrăit ai născut pe Mântuitorul lumii, pe Hristos Dumnezeu, nu înceta a-L ruga să mântuiască
tot neamul celor ce te laudă pe tine.
Irmosul:
Precum ai izbăvit pe Iona proorocul din chit, Hritoase Dumnezeule, aşa şi pe mine din adâncul greşelilor scoate-mă
şi mă mântuieşte, Unule, Iubitorule de oameni.
CONDAC, glasul al 4-lea.

Lupte în chinuri, lupte în credinţă ai purtat cu căldură pentru Hristos, Mirele tău. Şi aşa precum ai zdrobit eresurile,
aşa şi acum întărâtările vrăjmaşilor supune-le sub picioarele poporului nostru, rugând pe Născătoarea de
Dumnezeu. Căci tu ai luat de la cei şase sute şi treizeci purtători de Dumnezeu părinţi hotarul credinţei şi l-ai păzit
pe el, ceea ce eşti prealăudată.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cel Ce ai grăit cu Moise în munte şi chipul Fecioarei în rug l-ai arătat, Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor
noştri.
Cel Ce ai gonit înşelăciunea rătăcirii, cu credinţa măritei tale purtătoare de chinuri, Binecuvântat eşti, Doamne,
Ca o păzitoare a dogmelor, primind, muceniţă, hotarul credinţei ca nişte lespezi dumnezeieşti, păzeşte-o pe dânsa
nevătămată de toate eresurile.
Ferecându-se cu credinţa muceniţa în Calcedon şi cu râvnă de Dumnezeu într-armată ridicând sabia dogmelor, a
biruit pe vrăjmaşi.
Cel Ce ai locuit în pântecele Fecioarei şi ai arătat-o pe dânsa mai desfătată decât cerurile, Binecuvântat eşti,
Doamne, în veci.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Împăratul Hristos...

Mieluşeaua Domnului a scăpat de lupi, a biruit pe şerpi şi pe nelegiuiţii prigonitori, s-a ferit de curse şi cu numele
lui Hristos s-a ajutorat.
Deschizând dumnezeieştile ploi ale cinstitelor tale sângiuiri, ai înecat în ele limbile celor rău credincioşi, mântuind
ca dintr-o iarnă grea credinţa ortodoxă cea încredinţată ţie, muceniţă.
Pe Împăratul Hristos, pe Care L-a născut nouă Fecioara Maria şi după naştere a rămas Fecioară Curată, toate
lucrurile, lăudaţi-L, ca pe un Domn şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Irmosul:
Pe Împăratul Hristos L-au mărturisit tinerii cei robiţi în cuptor, grăind cu mare glas: toate lucrurile, lăudaţi pe
Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Slăvim toţi iubirea Ta...

Cu binevestiri de bune laude să fie cinstită muceniţă lui Hristos cea prealăudată, pe care toate cetele îngerilor o
laudă şi adunarea sfinţilor o măreşte.
Împletindu-şi muceniţa cunună vrednică de laudă, cu veselie a roşit îmbrăcăminte împărătească din sângiuirile ei,
ţesându-şi pielea ca o porfiră.
Adunându-ne credincioşii, să săvârşim pomenirea prealăudatei muceniţe, alergând cu osârdie şi grăindu-i: roagă-te
lui Hristos pentru noi.
Bucură-te, Preacinstită, Lauda fecioriei, Întărirea mucenicilor, Ajutorarea oamenilor, Bucuria lumii, Marie, Roaba
şi Maica Dumnezeului nostru.
Irmosul:
Slăvim toţi iubirea Ta de oameni, Hristoase Mânuitorul nostru, Cel Ce eşti Slava robilor Tăi şi Cununa
credincioşilor; Care ai mărit pomenirea Celeia ce Te-a născut pe Tine.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Ruşinatu-s-a cu defăimare mulţimea ereticilor şi feţele lor s-au umplut de multă ocară, când au văzut cartea
dogmelor lor, aruncată la picioarele tale. Iar cartea noastră, ţinând-o în cinstitele tale mâini, arăta pe drept nebunia
celor rău credincioşi şi striga: Hristos S-a născut, îndoit cu firea, îndoit şi cu voirile.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat pe Cruce...

Pe Mirele tău, Hristos, iubindu-L, candela ta îngrijind-o luminat, ai strălucit cu virtuţile, Prealăudată. Pentru aceea,
primind de la El cununa pătimirii, ai intrat cu El în cămara de nuntă. Iar acum izbăveşte-ne din primejdii pe noi,
care săvârşim cu credinţă pomenirea ta.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Degrab ascultă, Stăpână, rugăciunile noastre şi le du pe ele Fiului şi Dumnezeului tău, Doamnă Preacurată; înlătură
primejdiile din calea celor ce aleargă la tine; risipeşte sfaturile şi semeţiile cele prea îndrăzneţe ale celor ce se într-
armează fără de Dumnezeu împotriva robilor tăi.
întâmpină...
Dacă Te-a văzut pe Tine Înălţat pe Cruce, Preacurata Maica Ta, Cuvinte al lui Dumnezeu, plângând ca o maică,
zicea: ce minune nouă şi străină este aceasta, Fiul meu? Cum te uneşti cu moartea, Viaţa tuturor, vrând să înviezi pe
cei morţi ca un Milostiv?
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Mihail Maleinul
12 Iulie
Troparul Sfântului Cuvios Mihail Maleinul, glasul al 8-lea:

împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Mihail, duhul tău.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Pe Faraon cel ce se purta...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Luminându-te cu strălucirile Duhului şi de însuflarea Lui umplându-te, ca unul care eşti organ bine răsunător,
preafericite, alungă întunericul sufletului meu şi-mi dă cuvânt, ca, după vrednicie, să te laud pe tine.
Dragostea faţă de Ziditorul ai socotit-o mai presus decât dragostea faţă de părinţi şi mai presus decât viaţa cea
trecătoare ai socotit petrecerea cu îngerii şi podoaba cea cu adevărat nestricacioasă a Împăratului tuturor, de care,
bucurându-te, te îndulceşti mai mult decât de frumuseţile lumii.
Arătatu-te-ai Stea Prealuminoasă a Răsăritului Celui în Trei Sori, luminând din destul toată faţa pământului şi
alungând întunericul păcatului prin cuvintele tale, părinte.
Cleşte purtător de cărbune, pe care cu Duhul l-a văzut Isaia de departe te-ai arătat tu, purtând nears în pântece
Cărbunele Dumnezeirii, pe Hristosşi în braţe ţinând pe Cel Ce toate cu orânduială le poartă.
Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce ai întărit din început...

Urând din suflet amărăciunea desfătărilor şi scârbindu-te de mărirea cea pământească, de voie ai lepădat încingerea
cu cinstea cea lumească, socotind mai mult pe Împăratul tuturor decât pe împăraţii cei de pe pământ.
Din scutece sfinţindu-te, te-ai dovedit ales din pântece, căci Ceea ce a născut pe Hristos a făgăduit maicii tale ca să
te dea pe tine; şi îndată maica ta te-a primit ca pe un dar sfinţit.
Curăţindu-ţi sufletul şi cugetul cu mirul cel înţelegător şi veştejindu-ţi trupul cu flămânzirea, ai sălăşluit pe Hristos,
grăind: pe Acesta Îl am în mine ca pe Cel Ce înconjoară şi bine înmiresmează lumea.
Sălăşluindu-Se în pântecele tău, Preacurată, Cuvântul Cel de un Scaun cu Tatăl şi întrupându-Se din curate
sângiuirile tale şi născându-Se, a curăţit făptura de întinăciunea idolilor, prin stropirea sângelui Său.
Irmosul:
Cel Ce ai întărit din început cerurile întru pricepere şi pământul pe ape l-ai întemeiat pe piatra poruncilor Tale,
Hristoase, mă întăreşte; că nu este sfânt afară de Tine, Unule, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a. Irmos: Tu eşti Tăria mea, Doamne...

Izvorul vieţii prin lucrarea dumnezeiescului Duh a adăpat cugetul tău. De aceea, lepădând amărăciunea desfătărilor,
te-ai umplut de dulceaţa cea dumnezeiască, a cărei în destulare neîncetată primind, cântai: Slavă puterii Tale,
Iubitorule de oameni.
Focul ispitelor şi văpaia patimilor, cu curgerea lacrimilor tale şi cu rouă Duhului cea din destul, ai stins-o părinte,
rămânând nears; căci, aprinzându-te de dragostea Împăratului tuturor, ai ars poftele cele materialnice.
Înălţându-ţi cugetul către viaţa cea cerească, ai uşurat greutatea patimilor trupului. Pentru aceasta, ai şi slujit
neabătut Treimii; şi urmând obiceiul lui Moise şi vieţii lui Ilie, ai văzut pe Domnul.
Mai Frumoasă decât toate tu eşti, Preacurată, Deaproapea Mea, strigă către tine, Stăpână, Fiul tău, aflându-te pe
tine mai Sfântă decât firea îngerească. Pentru aceea şi-a ţesut haină trupului din curate sângiurile tale şi măreşte pe
cei ce-L laudă pe Dânsul.
Cântarea, a 5-a. Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...
Dormitarea lenevirii nu a acoperit ochii inimii tale; ci, îmboldindu-te cu acul cugetului tău şi al doririi celei
dumnezeieşti cu starea cea de peste toată noaptea întru rugăciuni, ai supus sprânceana cea neplecată a trupului.
Din tinereţe având smerită cugetare împreună locuitoare şi luminându-ţi cugetul cu privirile cele dumnezeieşti şi cu
învăţături, nu te-ai lăsat furat de cugetul înşelătorului, ci ai avut gând smerit.
Cuvântul Cel Înfrumuseţat aflându-te pe tine Cămară a virtuţilor Împodobită cu frumuseţea, S-a sălăşluit în
pântecele tău cel nestricăcios şi a binevoit a Se naşte din tine neschimbat, împodobind feţele credincioşilor.
Cântarea a 6-a. Iromos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule...

Omorând desfătările, ai înviat cu Duhul; şi legând pe cel tare, ai risipit măiestriile lui; şi cu învăţăturile tale ai lărgit
locaşurile faptelor celor bune.
Gonind puţina cugetare cea lenevoasă a cugetului şi împărţind şi cu mâna şi cu limba pâinea vieţii cea din destul,
te-ai arătat îndoit celor ce doreau de tine, părinte.
Crescând fără măsură cu sporirea cea dumnezeiască talantul cel câştigat din dumnezeiasca învăţătură, auzi glasul
cel de bucurie al Stăpânului tău, Care te cheamă către cele mai bune.
Afară de legile firii întrupându-Se întru tine Cel Preaînalt şi arătându-Se Trup neschimbat, a petrecut cu oamenii şi
a arătat calea celor ce vor să se suie la ceruri.
Irmosul:
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor. Căci către
Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Pe întărirea cea neclintită...

Greutatea cea trupească prin fapte o ai uşurat, iar repezirea sufletului prin luminare o ai întraripat, Cuvioase Părinte
Mihaile şi te-ai arătat locaş Treimii; pe Care luminat văzând-O, fericite, roagă-te neîncetat pentru noi toţi.

Primind în inimă sămânţa poruncilor lui Dumnezeu, însutit şi înmiit ai adus rodul spicului cel dumnezeiesc
călugărilor celor ce cântă: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Buzele tale s-au arătat ca un alabastru al Preasfântului Duh şi limba ta cea cinstită ca o revărsare de învăţătură celor
ce cu un glas cântă Treimii: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cel Ce m-a zidit pe mine, fără sămânţă, S-a sălăşluit în pântecele tău, Preacurată şi din tine a ieşit Dumnezeu şi
Om, purtând trup, neîmpărţindu-Se în două ipostasuri, nici luând amestecare, Dumnezeul părinţilor noştri Cel
Binecuvântat.

Ca unul care, prin dorirea ce ai avut fiind în trup, ai văzut cu lumina cugetului frumuseţea Domnului cea
nepătrunsă; şi acum lăsând ţărâna, te-ai mutat desăvârşit către cer şi stai înaintea feţei Treimii, cântând: popoare,
preaînălţaţi pe Domnul întru toţi vecii.
Ţie, ca unuia ce ai săvârşit lupta şi te-ai făcut înfricoşător demonilor, ţi-a dat Stăpânul cunună de mult preţ. Şi
acum, mai luminat decât aurul şi mai frumos decât piatra cea scumpă şi mai presus decât soarele strălucind, stai în
Împărăţie şi în nemurire, cântând, părinte: popoare, preaînălţaţi pe Domnul întru toţi vecii.
O, preadulce limba ta! Prin care cu înţelepciune ai vânat pe cei înghiţiţi de vrăjmaşul cel viclean şi i-ai mutat către
schimbarea cea dumnezeiască, neîncetat cântând: preoţi, binecuvântaţi; popoare, preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Tu Singură, Fecioară, ai născut pe Dumnezeu Dădătorul de viaţă, Care a înviat pe cei omorâţi cu acul cel de tot
pierzător al şarpelui. Pe Acela neîncetat roagă-L să aline viforul patimilor celor ce cu dragoste cântă: preoţi,
binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Irmosul:
De şapte ori, chinuitorul caldeilor a ars nebuneşte cuptorul, pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar, văzându-i pe
aceştia mântuiţi de o putere mai mare, Făcătorului şi Izbăvitorului a strigat: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-
L, popoare, preaînălţati-L întru toţi vecii.

Astăzi tot pământul s-a adunat, propovăduind Numele Cel Dumnezeiesc al lui Hristos, prăznuind preaslăvită şi
dumnezeiască pomenirea ta. Că tu, cu învăţăturile cele cu chipuri sihăstreşti, Cer L-ai făcut pe El şi ai luminat pe
cei ce râvneau cinului călugăresc.
Fulgerele minunilor tale au luminat toate marginile, căci sicriul tău izvorăşte tămăduiri celor ce se roagă cu
credinţă. Cerul te are pe tine, iar pământul are umbra cea pământească a trupului, pe care, înainte de mormânt, l-ai
veştejit cu înfrânarea.
Cugetul cel pământesc nu poate să înţeleagă Lumina cea prealuminoasă a Treimii, pe care o ai primit acum şi în
chip luminat te-ai îndumnezeit. Adu-ţi aminte, de cei ce te pomenesc pe tine, preafericite, ca unul ce stai înaintea
Treimii.
Pentru lemnul cel înţelegător, ne-am arătat lepădaţi de la viaţa cea dumnezeiască. Iar tu Fecioară, ai născut Lemnul
vieţii, pe Hristos Dumnezeu, Care a scos din locaşurile cele întunecate ale iadului şi a adus către viaţa cea care nu
se ia, pe cei ce te laudă pe tine, Preacurată Fecioară.
Irmosul:
Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup,
din pântece fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu credincioşii o mărim.

Mielul cel cuvântător al lui Hristos, cel ce a păscut oile Domnului la păşunea virtuţilor şi îngerilor este minunat, ca
unul care cu bărbăţie a ruşinat pe demoni, petrecând între oameni, ca şi când ar fi fost fără de trup, pentru aceasta şi
stând după vrednicie înaintea Treimii, nu încetează a îndrepta cu rugăciunile turma credincioşilor. Către acesta să
strigăm: roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce cu dragoste cinstesc sfântă
pomenirea ta.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea.Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Întru ispite de multe feluri şi în nevoi din partea vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţi am căzut, de furtuna păcatelor
mele celor fără de număr fiind ţinut, Preacurată. De aceea, alerg la bunătatea ta, ca şi către o Caldă Folositoare şi
Acoperământ şi Liman al meu. Preacurată, roagă pe Cel Ce S-a Întrupat mai presus de fire din tine, pentru noi, toţi
robii tăi, cei ce te lăudăm pe tine neîncetat, de Dumnezeu Născătoare Preacurată, să dăruiască iertare de păcate
celor ce ne închinăm cu credinţă naşterii tale.
şi Cuvântul...
Fecioară, dacă ai văzut ridicat pe Cruce pe Cel Întrupat din tine în mijlocul a doi tâlhari, plângând ai strigat: vai
mie, Preadulce Fiule! Cum ai fost Răstignit de bunăvoie, Tu, Cel Ce ridici păcatele lumii ca un Milostiv, vrând, ca
un Dumnezeu, cântări omeneşti de laudă să-Ţi aducem Ţie!
Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Proclu şi Ilarie

12 iulie
Troparul Sfinţilor Mucenici Proclu şi Ilarie, glasul al 4-lea:


Irmosul:
Pe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, Cel Ce Te-ai născut din Fecioară, îneacă-i în adâncul
nepătimirii, rogu-mă; ca să cânt Ţie ca într-o alăută în omorârea trupului, cântare de biruinţă.
Vitejilor nevoitori, ca unii ce sunteţi împreună cu Dumnezeu şi de-a pururea vă luminaţi cu dumnezeieştile raze,
luminaţi sufletul meu, celui ce cânt cu umilinţa inimii chinuirea voastră cea purtătoare de lumină şi cinstită,
fericiţilor.
Întraripatu-v-a pe voi dragostea cea cerească; pentru aceea toate cele veselitoare ale vieţii le-aţi socotit ca nişte
gunoaie, pătimitorilor, îndumnezeindu-vă cu plecările cele către Dumnezeu şi smerind toată puterea celor fără de
Dumnezeu.
Aprinzându-vă de focul Stăpânirii Celei Dumnezeieşti a Treimii, aţi stins focul necredinţei cu curgerile sângiurilor
voastre, înţelepţilor. Pentru aceea, cu ploile cele curate ale tămăduirilor, spălaţi spurcăciunea patimilor noastre.
Lăudând, mucenicilor, viaţa cea fără întristare, slava cea cerească, desfătarea raiului, lumina cea înţelegătoare,
bucuria cea veselitoare, aţi răbdat întreitele valuri ale chinurilor cu cuget vitejesc.
Cetele cele cereşti s-au uimit de răbdarea voastră, înţelepţilor mucenici; căci cu bucurie aţi răbdat cu cuget vitejesc
chinurile trupului şi chinurile cele de multe feluri, sfărâmând răutatea vrăjmaşului.
Cu adevărat a scuturat otrava de la urechile strămoaşei Eva; Gavriil glăsuind ţie, Stăpână: Bucură-te, că numai tu ai
născut mai presus de minte şi de cuvânt pe Pierzătorul răutăţii şarpelui.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Nu întru înţelepciune şi în putere şi în bogăţie ne lăudăm, ci întru Tine, Înţelepciunea Tatălui Cea Ipostatică,
Hristoase; că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.
Cu înţelepciunea cuvintelor dumnezeieşti ai înfruntat pe cei neînţelepţi şi cu puterea Duhului ai răbdat
zdruncinările trupului, preafericite Proclu, mucenice de Dumnezeu insuflate.
După ce ai fost spânzurat, a poruncit cel fără de minte să fii sfâşiat cu cruzime, tu, cel ce aveai întinşi ochii
sufletului către Dumnezeu şi te împodobeai cu răbdarea ta.
Întărindu-te cu harul cel dumnezeiesc, bărbăteşte ai răbdat zdruncinarea mădularelor, preaînţelepte şi cu sângele
tău, Sfinte Mucenice Proclu, ai stins focul necredinţei.
Dezleagă, Fecioară, legătura răutăţilor mele, legându-mă cu dragostea Cuvântului, Celui Ce S-a născut din tine,
Preacurată şi mă miluieşte, Stăpână, cu rugăciunile tale.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Cel Ce sade în slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe Nor Uşor a venit Iisus, Cel Unul din Dumnezeire, prin Palmă
Curată şi a mântuit pe cei ce cântă: Slavă, Hristoase, puterii Tale.
A urmat cuvintelor adeverirea lucrului Mucenicul Proclu, căci sorbitorul de sânge se oprea a merge înainte, până ce
a mărturisit pe Hristos a fi Însuşi Domnul şi Dumnezeul tuturor Cel Preabun.
Fiind întins şi legat cu curele pe lemn şi în multe chipuri chinuit, mucenice, nu ai dat cinste zeilor celor fără de
suflet, întărindu-te în Domnul Dumnezeul tău.
Cu îndrăzneală nebiruită şi cu cuget viteaz ai stat înaintea divanurilor, Mucenice Proclu, propovăduind cu glas
mare întruparea Mântuitorului nostru, Cel Ce S-a smerit pe Sine, luând chip de rob.
Prigonitorul cel îndrăzneţ a folosit împotriva sfinţilor tot felul de chinuri şi moartea cea silnică. Dar, văzându-i
neîngroziţi, s-a spăimântat şi cunoscându-şi nimicnicia sa, a înnebunit.
Milostivindu-Te, Cuvinte, către zidirea mâinilor Tale, care era sfărâmată din pricina călcării poruncii, Te-ai
sălăşluit în pântece Neispitit de bărbatşi ai ieşit în două firi, înnoind căile nestricăciunii celor ce Te cunosc pe Tine.
Cântarea, a 5-a.
Irmosul:
Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce
Tu, Doamne, eşti Putere şi Întărire mucenicilor; Tu, Sfinte, eşti Zid Neclintit sfinţilor, care se nevoiesc cu osârdie.
Cu dragoste dumnezeiască înfierbântându-ţi-se sufletul, ai îndurat să fii ars cu făclii, Preafericite Mucenice Proclu,
Numai de focul cel veşnic mă tem, strigai Sfinte Mucenice Proclu, când erai ars din porunca tiranului şi de voie te-
ai lăsat omorât.
Cine poate să tâlcuiască taina ta, o, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu? Căci în chip de negrăit ai întrupat pe
Ziditorul tuturor.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Venit-am întru adâncurile mării şi m-a înecat pe mine viforul păcatelor mele celor multe; ci ca un Dumnezeu scoate
dintru adânc viaţa mea, Mult Milostive.
Nici focul, nici bătăile, nici fiarele, nici ispitele morţii n-au putut să vă despartă pe voi, vitejilor, de dragostea lui
Dumnezeu, cea curată şi fără prihană.
Vitejia mucenicilor cea până la sânge cu adevărat nu este supusă legilor celor de laudă; numai Însuşi Domnul, Cel
Ce îi slăveşte pe ei, i-a mărit precum a voit.
Trecând noianul chinurilor celor cumplite cu bună plutire, v-aţi liniştit către limanul cel dumnezeiesc al veşnicei
desfătări întru Hristos, mucenicilor, purtători de chinuri.
Iată Fecioara, striga odinioară Isaia, a născut pe Îngerul Sfatului Celui Mare, pe Emanuel, Dumnezeu şi Domnul şi
Mântuitorul sufletelor noastre.

Pătimirea cea cinstită a Sfinţilor Mucenici Proclu şi Ilarie a strălucit ca o stea de dimineaţă, luminându-ne pe noi cu
strălucirile minunilor. Pentru aceasta, prăznuim pomenirea voastră, mucenicilor. Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu
să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
În cuptorul persan tinerii lui Avraam, cu dorirea dreptei credinţe, mai vârtos decât văpaia focului fiind aprinşi, au
cântat: Binecuvântat eşti în Biserica slavei Tale, Doamne.
Pentru dragostea Cuvântului Cel Ce S-a întrupat, dându-vă, mucenicilor, trupurile la chinuri, după dreptate aţi
primit de la Dânsul cununa dreptăţii.
Cu lumină dumnezeiască fiind luminaţi la cuget, prin credinţă aţi trecut întunericul chinurilor, prealăudaţilor,
cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
A curs dumnezeiasca apă prin cuvintele cele curgătoare de miere din buzele tale, Preafericite Mucenice Proclu şi
adapă pe cei ce cântă: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Sfinte Mucenice Ilarie, întărindu-ţi cugetul cu dumnezeiasca putere, ai răbdat felurite chinuri amare cântând:
Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Ca Ceea ce eşti mai Sfântă decât toată zidirea, Fecioară Preacurată, ai născut pe Ziditorul şi Domnul, Fecioară
Neîntinată, Binecuvântată Maică, pururea Slăvită.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Mântuitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce se ţineau de dreapta credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai
rourat şi i-ai învăţat să cânte: toate lucrurile, binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
După multe chinuri, vrăjmaşul te-a dat pe tine la săgetări fără milă, de care fiind sfârtecat, pururea pomenite
Mucenice Proclu, cu bucurie ţi-ai dat duhul tău în mâinile lui Dumnezeu.
Rănitu-s-a, sfinte, cinstitul tău trup cu săgetări neîncetate şi a rănit fără de vindecare pe vrăjmaşii cei fără de trup,
care nu cântă: Binecuvântaţi, toate lucrurile, Domnului pe Domnul.
Luminându-te cu lumina harului şi rostogolindu-te pe pământ ca o piatră, Sfinte Mucenice Ilarie, ai sfărâmat tăriile
înşelăciunii, neîncetat cântând: Binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Pâraiele sângiuirilor tale cele ce au curs au stins focul păgânătăţii şi au adăpat pe credincioşii cei ce cântă neîncetat:
toate lucrurile, Binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Dumnezeu, Cel Ce m-a făcut şi m-a zidit, întrupându-Se din Preacurate sângiuirile tale, Stăpână, Născătoare de
Dumnezeu, a înnoit lumea, care cântă: Binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Eva prin boala neascultării blestem înăuntru a adus; iar tu, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla purtată
în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit. Pentru aceasta, toţi te slăvim.
Iată că a strălucit pomenirea mucenicilor, luminată şi sfinţită şi însemnătoare de bine, luminând tot pământul,
ridicând întunericul răutăţii, gonind norii din suflete şi izvorând daruri de tămăduiri.
Ca două organe duhovniceşti, din care curge laptele tămăduirilor, hrăniţi toată inima, goniţi amărăciunea bolilor şi
tămăduiţi patimi cumplite. Pentru aceasta, după vrednicie vă fericiţi, sfinţilor.
Cu picăturile sângiuirilor voastre, pătimitorilor, pururea pomeniţi, roşind haina cea împărătească şi pe aceea
purtând-o frumos, totdeauna împărăţiţi împreună cu Hristos, Cel Ce este Singur Împăratul şi Dumnezeul nostru,
rugându-vă pentru lume.
Pământul s-a sfinţit cu sângiuirile voastre; iar cu punerea moaştelor, Biserica celor întâi născuţi dumnezeieşte se
luminează, cu rănile voastre; întru care împreună cu mucenicii ca nişte mucenici, rugaţi-vă pentru lume.
Preasfântă Curată, Maică Fecioară, făcutu-te-ai Locaş lumii Împăratului tuturor, Cel Ce S-a făcut văzut în materia
trupului şi a luminat pe toţi cei dintru întuneric. Pentru aceea, cu credinţă te fericim.

Toţi credincioşii într-un glas să cinstim pe Sfântul Mucenic Ilarie şi pe Măritul Mucenic Proclu, care s-au nevoit
tare şi au surpat pe vrăjmaşul, slăvind pe Hristos. Că aceştia, cu minunile lor, alungă întunericul patimilor,
luminând pe cei ce cu credinţă se apropie de dânşii.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea.Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Întru ispite de multe feluri şi în nevoi din partea vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţi am căzut, de furtuna păcatelor
mele celor fără de număr fiind ţinut, Preacurată. De aceea, alerg la bunătatea ta, ca şi către o Caldă Folositoare şi
Acoperământ şi Liman al meu. Preacurată, roagă pe Cel Ce S-a Întrupat mai presus de fire din tine, pentru noi, toţi
robii tăi, cei ce te lăudăm pe tine neîncetat, de Dumnezeu Născătoare Preacurată, să dăruiască iertare de păcate
celor ce ne închinăm cu credinţă naşterii tale.
şi Cuvântul...
Fecioară, dacă ai văzut ridicat pe Cruce pe Cel Întrupat din tine în mijlocul a doi tâlhari, plângând ai strigat: vai
mie, Preadulce Fiule! Cum ai fost Răstignit de bunăvoie, Tu, Cel Ce ridici păcatele lumii ca un Milostiv, vrând, ca
un Dumnezeu, cântări omeneşti de laudă să-Ţi aducem Ţie!
Canon de rugăciune către Sfânta Muceniţă Golinduhia din Persia

13 Iulie
Troparul Sfintei Muceniţe Golinduhia din Persia, glasul al 4-lea:

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Golinduhia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă
Cântarea 1, glasul al 6-lea. Irmos: Ca pe uscat umblând...

Stih: Sfântă Muceniţă Golinduhia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu bucurie stând, mărită muceniţă, înaintea Stăpânului în cer şi luminându-te cu dumnezeieştile străluciri,
luminează-ne pe noi cu rugăciunile tale cele bine primite.
Scăpând de întunericul cel persan, ca o stea luminoasă a dreptei credinţe ai strălucit şi prin dumnezeiască
cunoştinţă, ai luminat sufletele multora, de Dumnezeu fericită.
Urmând patimii Celui Ce a pătimit pentru noi, te-ai înfrumuseţat pe tine cu podoabele muceniciei şi acum cu
bucurie ai intrat în cămara Mirelui cea înţelegătoare, Sfântă Muceniţă Golinduhia, Prealăudată.
Ziditorul vrând să curăţească firea noastră de întinăciunea răutăţii, S-a întrupat din pântecele tău cel curat. Pentru
aceasta, toţi te slăvim, Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 3-a. Irmos: Nu este sfânt precum Tu...

Mintea ta luminându-se de tot cu plecarea cea către Dumnezeu, s-a învăţat cele dumnezeieşti şi întărindu-se într-
însele, nemişcat a lepădat întunericul necredinţei, Muceniţă Golinduhia.
Având pe Hristos putere, ai alergat către Botez şi cu bună credinţă, ţi-ai schimbat numele, precum şi credinţa ta cea
rea, prin însuflări dumnezeieşti, muceniţă.
Stând cu credinţă întru sfinţitele descoperiri ale cuvintelor, înţeleaptă, minunat te-ai învăţat din ele dumnezeiasca
arătare a lui Hristos cea către noi, muceniţă.
Arătat am văzut întrupat din curatele sângiuiri, Fecioară, pe Dumnezeu, Care a luat, pentru milostivirea Sa, chipul
nostru. Pentru aceasta, cu credinţă te slăvim, Preacurată.
Cântarea a 4-a. Irmos: Hristos este Puterea mea...

Picioarele tale, prealăudată, îndreptându-se pe calea cea către Domnul, nu s-au poticnit de vrăjmaşul, împiedicând
cărările lui, prin Dumnezeiescul Duh.
Sârguindu-te, muceniţă, a te dezlega din tulburarea patimilor şi din înşelăciunea cea vicleană, cu bucurie ai primit
legături, legând cu dânsele toată înşelăciunea vrăjmaşului.
Hristos Domnul ţi-a dat ţie putere ca să suferi chinuri şi zdruncinări rele, prin care ai surpat toate măiestriile
vrăjmaşului, fecioară vrednică de minune.
Uimindu-te prin cuget, Prealăudată Muceniţă Golinduhia, ai văzut în foc pe strămoşii tăi care îşi petrecuseră viaţa
lor în necredinţă. Pentru aceasta, cu credinţă ai alergat la Botez.
Ca Singura care ai născut pe Dătătorul de bine pentru prisosul bunătăţii, ai dezlegat legătura călcării de poruncă.
Drept aceea, credincioşii te slăvim pe tine, Maică Fecioară.
Cântarea a 5-a. Irmos: Cu dumnezeiască strălucirea Ta...

Întărindu-te la cuget sub păzirile cele preaîntărite, ai răbdat multă vreme, arătându-te păzitoare poruncilor lui
Hristos, podoaba mucenicilor, prealăudată muceniţă.
Prin înger luminos dezlegându-te de legăturile ce le purtai, ai alergat în întâmpinarea preasfinţitului bărbat, cel ce
de la Domnul a fost trimis către tine, mărită.
Cu bucurie ai locuit în groapa cea întunecoasă şi prea adâncă, ca şi Daniel cel minunat, petrecând împreună cu
balaurul, care, cunoscându-te mărturisitoare patimilor lui Hristos, s-a supus ţie, cinstită.
Făcându-mă necurat la cuget şi netrebnic prin multe călcări de porunci, te rog pe tine, Maica lui Dumnezeu,
Singura Neîntinată, ca să te milostiveşti spre mine şi să mă miluieşti prin mijlocirile tale.
Cântarea a 6-a. Irmos: Marea vieţii văzând-o...

Vrăjmaşii cei răi te-au aruncat în groapă preaadâncă, în care multe zile nu ai primit nicidecum hrană din mână
omenească, căci te hrăneai cu pâine dumnezeiască slăvind pe Ziditorul.
Fiind păzitoare a cuvintelor dumnezeieşti, te-ai osândit la închisoare de mulţi ani, sfărâmându-ţi trupul cu toate
chinurile sihăstreşti, supunând patimile, muceniţă.
Când erai bătută cu ciomege şi ţi se sfărâmau fără milă oasele cu pietre, nicidecum nu ai luat în seamă sfântul tău
trup, căci dragostea cea dumnezeiască te întărea, prealăudată.
Cel Preaînălţat, ţesându-şi Lui Îmbrăcăminte din curatele tale sângiuiri, a înfrumuseţat cu podoabe dumnezeieşti pe
cei dezbrăcaţi. Pentru aceasta cu dragoste te fericim, Preacurată.
Cântarea a 7-a. Irmos: Dătător de rouă...

Cei fără minte te-au dezbrăcat până la piele şi în batjocură te-au purtat prin tot oraşul. Dar tu, cinstită, nicidecum n-
ai purtat grijă de ruşinea cea văzută, căci cu ochii sufletului vedeai slava cea gătită ţie, acolo sus.
Ca şi când n-ai fi avut trup ai suferit bătăile, de Dumnezeu fericită, căci Hristos, Cel Ce S-a îmbrăcat în trup pentru
noi, te întărea stând lângă tine şi păzind inima ta neclintită din dumnezeiasca dragoste, Sfântă Muceniţă
Golinduhia.
Închisoarea cea de mulţi ani vitejeşte o ai răbdat, vrednică de minune şi purtând cătuşele ca pe o podoabă, te-ai
făcut părtaşă cinstitelor patimi ale lui Hristos, precum şi slavei Lui, Muceniţă Golinduhia.
Maica ta plecându-se învăţăturilor tale, prealăudată, a primit a doua naştere prin apă şi prin Duh, Dumnezeu
luminând cugetul ei prin descoperiri minunate.
Pe tine, Preacurată, te avem pururea Îmblânzire către Dumnezeu, ci izbăveşte-ne pe noi din chinurile cele
înfricoşătoare de acolo şi de toată îngrozirea şi viclenirea vrăjmaşilor celor văzuţi şi celor nevăzuţi.
Cântarea a 8-a. Irmos: Din văpaie cuvioşilor...

Pe tine ceea ce ai răbdat chinuri prea mari şi închisoare de mulţi ani, prin dumnezeiască îndemnare te-a slobozit din
legături vrăjmaşul cel prea rău, muceniţă pătimitoare şi luminat mărită.
După nenumărate osteneli ale chinuirii te-ai dăruit sihăstriei celei desăvârşite, râvnind cu adevărat cinstitei
muceniţe celei dintâi, Sfintei Tecla, cu care împreună te lăudăm, muceniţă.
Întraripatu-te-ai de dragostea Atotţiitorului şi ca o porumbiţă a lui Hristos, ai trecut toate cursele vrăjmaşului şi te-
ai unit cu Dumnezeu, muceniţă vrednică de laudă.
Prin înţelegere cu dumnezeiască dragoste, din destul ai primit luminile cele de acolo; prin care roagă-te acum,
muceniţă, să ne luminăm şi noi, cei ce săvârşim sfântă pomenirea ta.
Ceea ce prin naşterea ta ai stârpit toată răutatea înşelătorului, îmblânzind pe Dumnezeu, Preacurată, arată inima
mea roditoare, căci este stearpă de toată fapta bună.
Irmosul:
Stih: Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi pre înălţându-L pe Dânsul întru toţi
vecii.
Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o. Că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea.
Pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta ostile îngereşti. Iar prin tine,
Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat; pe Care, slăvindu-L cu ostile cereşti, pe tine te fericim.
Fiind încă în trup, te-ai învrednicit, de Dumnezeu cugetătoare, a vedea, prin strălucirea minţii, bunătăţile cele
vecuitoare acolo, în a căror împărtăşire dumnezeiască aflându-te acum, roagă-te lui Dumnezeu să le dobândim şi
noi.
Străduirea ta cea tare, dumnezeiască şi vitează, ca lumina şi ca soarele a strălucit; şi cu lumina cunoştinţei de
Dumnezeu, a luminat inimile credincioşilor şi a risipit tot întunericul înşelăciunii, de Dumnezeu fericită.
Împodobitu-te-ai cu îmbrăcăminte vopsită cu strălucirile sfinţitelor tale sângiuiri, iar haina ta cea însângerată o ai
arătat prin dar izvor de minuni celor ce cu cuget preacurat se ating de dânsa, muceniţă.
Adormirea ta cea dumnezeiască s-a preamărit, fiind pur tată de cetele îngereşti către Domnul. Pentru aceasta, toţi,
cu veselie prăznuind, săvârşim pomenirea ta, muceniţă pătimitoare a lui Hristos, vrednică de minune.
Prin glasul Îngerului, Preacurată, ai primit în pântece pe Cuvântul Tatălui, Cel Ce a bine voit a se asemăna cu noi.
Pe Acela roagă-L, Preacurată, ca să aflăm noi milă şi iertare păcatelor. Drept aceea, cu glasuri de mulţumire
pururea te slăvim.
Canon de rugăciune la Sărbătoarea Soborului Sfântului Arhanghel Gavriil
13 Iulie
Tropar la Sărbătoarea Soborului Sfântului Arhanghel Gavriil, glasul al 8-lea:

Mai mare Voievodule al Oştilor Cereşti, rugămu-te pe tine noi nevrednicii ca, prin rugăciunile tale, să ne acoperi pe
noi cu acoperământul aripilor slavei tale celei netrupeşti, păzindu-ne pe noi, cei ce cădem cu dinadinsul şi grăim:
izbăveşte-ne din nevoi, Sfinte Arhanghele Gavriil, ca un mai mare peste Cetele Puterilor celor de sus.

Irmosul:
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maici; şi mă voi arăta, luminat
prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.
Stih: Sfinte Arhanghele Gavriil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca pe unul ce, prin împărtăşirile cele fără de materie ale Luminii Celei Desăvârşite, eşti lumină dumnezeiască şi
fără de materie, te rog, Arhanghele, să mi se lumineze gândul meu prin rugăciunile tale, ca să te laud.
Astăzi să adunăm cete dumnezeieşti, cu bucurie cinstind pe cel mai mare al minţilor celor fără de trup, care a vestit
Bucuria Cea Negrăită, Care a venit în lume pentru bunătatea Sa.
Noi, cei ce dorim de tine, Sfinte Arhanghele Gavriil, avându-te pe tine părtinitor prea mare şi către Dumnezeu
ajutor, zid şi întărire, ne mântuim de primejdii şi de stricăciunea şarpelui, lăudându-te.
Dacă te-a văzut Sfântul Arhanghel Gavriil pe tine, Stăpână Curată, Ceea ce eşti fără de prihană, luminat a grăit
către tine: Bucură-te, Ceea ce eşti Neispitită de nuntă, Mântuirea oamenilor, Lauda şi Cuvântarea cea cinstită a
îngerilor.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au împreunat ceată
duhovnicească, întăreşte-i în dumnezeiască mărirea ta, cu cununilor măririi învrednicindu-i.
Cu împărtăşirea luminii celei fără materie, ca unul care eşti fără de trup cu adevărat, Arhanghele Gavriil, mai
presus de materie fiind luminat, a doua oară te-ai arătat întotdeauna, luminând pe oamenii cei materialnici, care te
laudă pe tine.
De mai mare laudă te-ai învrednicit, cel ce eşti mai mare între îngeri, descoperindu-ne nouă taina cea mare, prin
care ne-am ridicat de pe pământ la înălţimea cea mai mare noi, cei ce mult te cinstim pe tine.
Arată-te din cer tuturor, celor ce cu dragoste te căutăm pe tine pururea şi alină viforul ispitelor şi al necazurilor, cel
pornit asupra noastră, o, Arhanghele Gavriil, mai mare Voievodule.
Descoperindu-ţi ţie odinioară Arhanghelul Gavriil Taina cea ascunsă de demult, Fecioară, a grăit: Bucură-te,
Cămara lui Dumnezeu, în care sălăşluindu-Se, pe toţi oamenii i-a îndumnezeit, ca un Îndurat.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc al întrupării Tale celei de sus, celei din Fecioară, proorocul Avacum avându-l în
minte a strigat: Slavă puterii Tale, Doamne.
Ai stat odinioară, Arhanghele Gavriil, după vrednicie minunată, prin împărtăşirile Dumnezeieştii Stăpânii luminând
pe proorocul Daniil, spunându-i lui prin Duhul arătarea celor nevăzute.
Cu guri de tină te lăudăm cu bucurie pe tine, cel ce eşti cu firea de foc; scoate-ne pe noi întotdeauna din focul cel ce
arde, cu dumnezeieştile tale mijlociri, Arhanghele Gavriil.
În haină dumnezeiască mai mult decât soarele strălucită cu slavă negrăită fiind îmbrăcat, mai mare Voievodule al
slujitorilor, stai înaintea Împăratului Ceresc, veselindu-te.
Cunoscându-te pe tine, Arhanghelul Gavriil, că eşti cu totul Curăţită de Duhul, arătat a grăit către tine, Preacurată:
Bucură-te, Mântuirea blestemului şi Înnoirea strămoşilor.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe
Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut pe Fiu pe Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe
tine.
Cu împărtăşirea minţii celei dintâi fiind luminat, a doua lumină te-a arătat, cântând împreună cu cetele îngereşti
cele nenumărate: Sfânt este Tatăl Atoatefăcătorul şi Fiul Cel Împreună fără de început şi Duhul Cel de pe acelaşi
Tron.
Chipul tău este de foc şi frumuseţea prealuminată, de care se minunează tot gândul; slava îţi este mare, Arhanghele
Gavriil preamărite, mai marele dumnezeieştilor Îngeri, podoaba tuturor celor ce te laudă pe tine cu credinţă.
Dumnezeiescul Zaharia dacă te-a văzut pe tine odinioară, stând împreună în vremea cădirii, a rămas mut; că n-a
crezut vestirii tale celei înfricoşătoare, pe care i-ai spus-o, Arhanghele Gavriil, mai mare Voievodule.
Biserică de sfinţenie fiind, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, după cuvântul Arhanghelului Gavriil, ai născut pe Cel
Ce Se odihneşte întru sfinţi, pe Dumnezeu Cel Preasfânt, Care pe toţi sfinţeşte şi din nevoi îi scoate.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Înţelepţii lui Dumnezeu care săvârşesc acest praznic dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi
să batem din palme slăvind pe Hristos, Cel Ce S-a născut dintr-însa.
Limbile pământeşti nu pot să te cinstească pe tine, mintea cea luminoasă şi cerească, care eşti luminat cu
dumnezeieşti străluciri, mai presus de minte.
Cel ce eşti raze de soare mult luminoase, mai marele Voievod al slugilor celor de foc, cu rugăciunile tale cele de
lumină purtătoare către Stăpânul, scoate-i din întunericul patimilor pe cei ce cântă ţie.
Sfaturile păgânilor risipeşte-le, credinţa ortodoxă întăreşte-o, aşează împerecherile Bisericii, Arhanghele, cu
rugăciunile tale cele către Făcătorul a toate.
Cuvintelor celor dumnezeieşti ale Arhanghelului Gavriil ascultătoare ai fost, Curată şi pe Cuvântul Cel fără de
început L-ai născut cu trup, Care a mântuit lumea.

Tu fiind mai mare peste slujitorii cei fără de trup, ţie unuia s-a încredinţat înfricoşătoarea Taină cea rânduită mai
înainte de veci, Arhanghele Gavriil, Preaslăvite. Adică naşterea cea de negrăit a Sfintei Fecioare, către care ai grăit:
Bucură-te, Ceea ce eşti Plină de dar. Pentru aceasta, după datorie, credincioşii cu veselie pururea te fericim.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
N-au slujit făpturii înţelepţii lui Dumnezeu, fără numai Făcătorului; ci, groaza focului bărbăteşte călcând-o, se
bucurau, cântând: Prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Naşterea Înaintemergătorului Ioan, slăvite, o ai vestit oarecând lui Zaharia înăuntrul dumnezeiescului Templu. Iar
el sta şi cânta Mântuitorului tuturor: Prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Preaslăvită bunăcuviinţa Bisericii tale, Arhanghele Gavriil, în chip luminat sfinţeşte sufletele credincioşilor şi le
porunceşte să strige cu mare glas: Prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Luminat fiind cu taină, mai marele Voievodule, cu împărtăşirea Luminii Celei Dintâi a doua lumină cu adevărat te-
ai arătat, luminând totdeauna pe cei ce cântă: Prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Trimis a fost Arhanghelul Gavriil, mai marele Voievod, să-ţi vestească ţie bucurie, Fecioară Maică Curată, prin
care întristarea a încetat, blestemul cu adevărat s-a făcut neroditor şi binecuvântarea a înflorit credincioşilor în veci.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit. Atunci fiind închipuită, iar
acum lucrată, pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cu sfinţite cuvinte de sfinţenie poporul cel sfinţit pe tine te laudă, veselindu-se; că tu, Arhanghele, pe Cuvântul Cel
a toate Pricinuitor, Care a luat trup ca şi al nostru, L-ai vestit Fecioarei, Celei ce este dintre noi, mai presus de gând
şi de cuvânt. Pentru aceasta, pe tine te cinstim întru toţi vecii.
De Mintea Cea Mare şi Dintâi fără materie lipindu-te, Ahanghele, cu gura ta cea de foc cânţi dulce cântarea
înfricoşătoare, pe care o cântă cetele tuturor îngerilor, grăind: pe Domnul lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru
toţi vecii.
Cu veselie săvârşind pururea călătoriile cele dumnezeieşti, treci toate cele cereşti şi cele pământeşti, împlinind
pururea sfinţitele voiri ale lui Hristos Dumnezeul a toate, Arhanghele Gavriil, Întâistătătorule al Îngerilor, cel ce
eşti lauda celor ce cu credinţă pururea te slăvesc.
Cu trupul după ipostas, Cuvântul voind a Se amesteca cu oamenii, te-a avut pe tine mai înainte mergând şi mai
înainte gătind Lui sfinţită cămară, o, sfinţite Arhanghele Gavriil, cântând: pe Domnul, lucrurile, luădaţi-L şi-L
preaînălţaţi întru toţi vecii.
Ca pe un scaun împărătesc înfrumuseţat, ca pe Ceea ce este mai presus decât toate făpturile, ca pe Ceea ce Singura
a înfiinţat pe Cel mai presus Înfiinţat, Care a îndumnezeit pe oameni, cu mai bună unirea naşterii celei de negrăit şi
străină, pe Fecioara cea Binecuvântată să o lăudăm.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Tot neamul pământesc să salte cu Duhul fiind luminat şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind
sfinţita prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să cânte: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată,
pururea Fecioară.
Stai cu frică înaintea Scaunului Darului slujind, strălucit fiind cu vărsările de lumină cele mai presus de gând şi cu
sfinţenie îndumnezeit; şi lumină fiind văzut, luminezi cu mijlocirile tale pe cei ce te cinstesc cu credinţă, Sfinţite
Arhanghele Gavriil, Arhistrategule.
Ca un cer cu stele împodobit te arăţi cu dumnezeieşti străluciri şi ca un Voievod în mâini ţii sceptrul prealuminat şi
străbaţi tot pământul, voia Stăpânului totdeauna făcând şi din nevoi pe cei credincioşi scoţi.
Aşează furtuna cea cumplită a celor care totdeauna se ridică asupra robilor tăi. Încetează dezbinările Bisericii, dă
celor ce te laudă pe tine mântuire de greşeli şi dăruieşte celor binecredincioşi biruinţă, Arhanghele Gavriil, cu
folosinţa ta cea fierbinte.
Preabună şi preaslăvită însoţire, Arhanghelilor Mihail şi Gavriil, stând înaintea Scaunului Dumnezeieştii Slave,
cereţi tuturor iertare de păcate şi mântuire de nevoi, ca nişte folositori şi ca unii care urmaţi bunătăţile Stăpânului
întru toate.
Lumina strălucirii naşterii tale a luminat toată partea cea de sub soare şi pe mai marele întunericului l-a pierdut, de
Dumnezeu Născătoare, Preacurată, Lauda îngerilor şi mântuirea tuturor oamenilor, celor ce te laudă pe tine cu
neîncetate glasuri.

Marele Gavriil, arătându-se Voievod îngerilor, pururea cântă cu dânşii cântarea cea dumnezeiască a Treimii,
bucurându-se. Pentru aceasta, să-l lăudăm toţi întru credinţă cu glas mare, cu cântare slăvind pe Dumnezeiescul
Arhanghel.

Ceea ce nu ştii de mire, Curată, de Dumnezeu Născătoare, Fecioară, Ceea ce eşti Folositoare şi Acoperământul
creştinilor, izbăveşte de primejdii şi de necazuri şi de asuprelile cele rele pe toţi cei ce au nădejde în tine, Curată şi
mântuieşte sufletele noastre cu dumnezeieştile tale rugăciuni.
Canon de bucurie către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

14 Iulie
Canon de bucurie către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

Cântat în Sâmbăta Imnului Acatist
Facere a Sfântului Iosif Imnograful
Al căreia acrostih este:
«Vasul bucuriei, ție uneia se cuvine: bucură-te».
Cântarea 1. Glasul al 4-lea
Irmosul:
«Deschide-voi gura mea și se va umplea de Duhul, și cuvânt răspunde-voi împărătesei Maici și mă voi arăta
luminat prăznuind, și voi cânta minunile ei, bucurându-mă».
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi
Carte însuflețită a lui Hristos, pecetluită în Duhul, pe tine marele Arhanghel văzându-te, Curată, strigă ție, bucură-
te vasul bucuriei prin care blestemul strămoașei este dezlegat.
Îndreptarea lui Adam, bucură-te Fecioară, Mireasa lui Dumnezeu, omorârea iadului, Preanevinovată, palatul
singurului Împărat, bucură-te tron de foc al Atotțiitorului.
Slavă...
Bucură-te, ceea ce singură ai odrăslit trandafirul cel neveștejit, mărul cel înmiresmat, bucură-te, ceea ce ai născut
buchetul Împăratului tuturor, bucură-te, nenuntită, mântuirea lumii.
Și acum...
Vistieria curăției, bucură-te, ceea prin care ne-am ridicat din căderea noastră, bucură-te, crin plăcut mirositor,
Stăpână, ceea ce îi umpli de bună mireasmă pe cei credincioși, tămâiere înmiresmată și mir de mult preț.
Cântarea a 3-a
Irmosul:
«Pe ai tăi cântăreți, Născătoare de Dumnezeu, izvorul cel viu și îndestulat, care s-au împreunat ceată
duhovnicească, întărește-i întru dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i».
Ceea ce ai odrăslit spicul cel dumnezeiesc, ca o țarină nearată, bucură-te, masă însuflețită care porți pâinea vieții,
bucură-te, izvor nedeșertat al apei vieții, Stăpână.
Juncă ce ai născut credincioșilor vițelul cel fără prihană, bucură-te, mielușea care ai născut pe mielul lui Dumnezeu,
Cel ce ridică păcatele a toată lumea, bucură-te, jertfelnic cald.
Slavă...
Dreaptă strălucire, bucură-te, ceea ce singură ai purtat pe soarele Hristos, locașul luminii, bucură-te, ceea ce ai
risipit întunericul și pe întunecații demoni desăvârșit i-ai nimicit.
Și acum...
Bucură-te, singură ușă prin care a umblat singur Cuvântul, ceea ce ai zdrobit încuietorile și ușile iadului cu nașterea
ta, Stăpână, bucură-te, dumnezeiască intrare a celor mântuiți, Prealăudată.
Cântarea a 4-a
Irmosul:
«Cel ce șade întru slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe norul cel ușor a venit Iisus, cel cu totul dumnezeiesc, prin
Preacurata Fecioară și a mântuit pe cei ce strigă: Slavă puterii Tale, Hristoase».
În glasuri de cântări, cu credință ție îți strigăm, Prealăudată, bucură-te, munte gras și închegat cu Duhul, bucură-te,
sfeșnic și vas care ai purtat mana cea dulce.
Împăcarea lumii, bucură-te, fără prihană Stăpână, bucură-te, scară care pe toți îi înalți de pe pământ cu harul,
bucură-te pod care cu adevărat îi treci pe toți cei ce te laudă pe tine de la moarte la viață.
Slavă...
Mai înaltă decât cerurile, bucură-te, ceea ce ai purtat în pântecele tău fără osteneală temelia pământului, bucură-te
scoică, care din sângiurile tale ai țesut porfiră Împăratului Puterilor.
Și acum...
Bucură-te, Stăpână, ceea ce ai născut cu adevărat pe Dătătorul de lege, pe Cel ce șterge în dar fărădelegile tuturor,
adânc nepătruns, înălțime negrăită, prin care noi am fost îndumnezeiți.
Pe tine ceea ce ai împletit lumii cunună neîmpletită de mână, te lăudăm, strigându-ți ție, Fecioară, bucură-te,
păzirea tuturor și îngrădirea, întărire și scăpare sfântă.
Cântarea a 5-a
Irmosul:
«Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe
Dumnezeu, Cel peste toate și ai născut pe Fiul Cel fără de ani, Cel ce dăruiește pace tuturor celor ce te laudă pe
tine».
Ceea ce ai născut calea vieții, bucură-te, Preanevinovată, ceea ce ai mântuit lumea din potopul păcatului, bucură-te,
Mireasa lui Dumnezeu, auzire și grăire înfricoșată, bucură-te sălașul Stăpânului făpturii.
Tărie și putere a oamenilor, bucură-te, fără prihană, locașul sfințirii slavei, omorârea iadului, cămară de nuntă cu
totul luminoasă, bucură-te, bucuria îngerilor, bucură-te, ajutorul celor ce se roagă ție cu credință.
Căruță în chipul focului a Cuvântului, bucură-te, Stăpână, rai însuflețit care ai în mijloc pomul vieții, pe Domnul a
Cărui dulceață înviază pe cei ce se împărtășesc cu credință și pe cei ce sunt supuși stricăciunii.
Slavă...
Întăriți cu puterea ta, strigăm ție cu credință, bucură-te, cetatea Împăratului a toate, slăvită și vrednică de auzire,
despre care au vorbit limpede proorocii, munte netăiat, bucură-te, adânc nemăsurat.
Și acum...
Cort larg al Cuvântului, bucură-te, fără prihană, scoică ce ai adus mărgăritarul cel dumnezeiesc, bucură-te,
Preaminunată, împăcarea cu Dumnezeu a tuturor celor ce te fericesc pe tine pururea, Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 6-a
Irmosul:
«Înțelepții lui Dumnezeu, care faceți acest praznic dumnezeiesc și cu totul cinstit, al Maicii lui Dumnezeu, veniți să
batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel ce S-a născut dintr-însa».
Pat de nuntă al Cuvântului, Nepătată, pricina îndumnezeirii tuturor, bucură-te, cu totul fără de prihană, răsunarea
proorocilor, bucură-te, podoaba Apostolilor.
Din tine a picurat roua care a stins văpaia cinstirii zeilor, pentru aceasta strigăm ție: bucură-te, lâna cea rourată, pe
care mai dinainte a văzut-o Ghedeon.
Slavă...
Iată, ție strigăm fii nouă liman celor învăluiți și port pe marea întristărilor și a tuturor smintelilor vrăjmașului.
Și acum...
Pricina bucuriei, umple de har cugetul nostru, ca să strigăm ție: bucură-te, rugul cel nears, nor cu totul luminos,
ceea ce fără de încetare îi umbrești pe credincioși.
Cântarea a 7-a
Irmosul:
«N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului; ci groaza focului bărbătește înfruntându-o se
bucurau, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinților noștri și Doamne, binecuvântat ești».
Te lăudăm pe tine strigând: bucură-te, căruță a soarelui celui înțelegător, vița cea adevărată care ai lucrat strugurele
cel copt care picură vinul ce veselește sufletele celor ce cu credință te slăvesc pe tine.
Ceea ce ai născut pe doctorul oamenilor, bucură-te, Mireasa lui Dumnezeu, toiagul cel tainic care ai înflorit floarea
cea neveștejită, bucură-te, Stăpână, prin care ne umplem de bucurie și moștenim viața.
Nu poate, Stăpână, limba cea ritoricească să te laude pe tine, căci înălțându-te mai presus de Serafimi ai născut pe
Împăratul Hristos pe Care roagă-L să ne izbăvească acum de toată vătămarea pe cei ce cu credință se închină ție.
Slavă...
Te laudă pe tine toate marginile și strigă ție: bucură-te, cartea întru care este scris Cuvântul cu degetul Tatălui,
Curată, pe Care roagă-L să scrie în cartea vieții pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu.
Și acum...
Te rugăm noi, robii tăi și plecăm genunchiul inimii noastre: pleacă urechea ta, Curată, și mântuiește-ne pe noi cei
cufundați în necazuri și păzește turma ta de toată năvălirea vrăjmașilor, Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 8-a
Irmosul:
«Pe tinerii cei binecredincioși ...
Ai primit în pântecele tău pe Cuvântul și ai purtat pe Cel ce poartă toate, cu lapte L-ai hrănit pe Cel ce hrănește cu
voia toată lumea, Curată, Căruia Îi strigăm: Pe Domnul toate lucrurile lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.
Moise a văzut în rug marea taină a nașterii tale, tinerii mai dinainte au închipuit-o lămurit stând în mijlocul focului
și fiind nearși, fără de pată Sfântă Fecioară, pentru aceasta te lăudăm întru toți vecii.
Cei ce mai înainte am fost dezbrăcați de înșelare, veșmântul nestricăciunii l-am îmbrăcat prin nașterea ta și cei ce
ședeam în întunericul păcatelor lumină am văzut, pe tine, locașul luminii, Fecioară, pentru aceea te lăudăm întru
toți vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Morții prin tine înviază, căci ai născut viața cea ipostatnică, cei ce mai înainte erau muți, acum bine grăiesc, leproșii
se curățesc, bolile se alungă, mulțimea duhurilor celor din văzduhuri se biruiește, Fecioară, mântuirea muritorilor.
Și acum...
Ceea ce ai născut mântuirea lumii prin care de pe pământ la cer suntem înălțați, bucură-te, cu totul binecuvântată,
acoperământ și întărire, zid și cetate a celor ce cântă, Curată: Pe Domnul toate lucrurile lăudați-L și-L preaînălțați
întru toți vecii.
Să lăudăm...Irmosul
«Pe tinerii cei binecredincioși, în cuptor, nașterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar
acum plinită; pe toată lumea ridică să-ți cânte ție: Pe Domnul lucrurile lăudați-L și-L preaînălțați pe Dânsul întru
toți vecii».
Cântarea a 9-a
Irmosul:
«Tot neamul omenesc să salte cu duhul, fiind luminat; și să prăznuiască firea minților celor fără de trup, cinstind
sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu și să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată,
pururea Fecioară».
Ca să-ți strigăm ție credincioșii, cei ce prin tine ne-am făcut părtași bucuriei celei veșnice, izbăvește-ne pe noi din
ispită, de năvălirea barbarilor, și de orice altă plagă adusă asupra muritorilor păcătoși pentru mulțimea
fărădelegilor, Fecioară.
Ai fost văzută luminarea noastră și întărirea pentru aceea strigăm ție: bucură-te, stea neapusă, care ai adus lumii pe
marele soare. Bucură-te, ceea ce ai deschis raiul cel închis, Curată, bucură-te, stâlp de foc care ai dus neamul
omenesc la viața cea de sus.
Să stăm cu evlavie în casa Dumnezeului nostru și să strigăm: Bucură-te, Stăpâna lumii, bucură-te, Marie, Doamna
noastră a tuturor, bucură-te, ceea ce singură ești fără prihană între femei și frumoasă, bucură-te, vas care ai primit
deșertându-Se întru tine mirul cel nedeșertat.
Slavă...
Porumbița care ai născut pe Cel milostiv, bucură-te, pururea Fecioară, bucură-te, lauda tuturor cuvioșilor, bucură-
te, încununarea nevoitorilor, bucură-te, dumnezeiască podoabă a tuturor drepților și mântuirea noastră, a
credincioșilor.
Și acum...
Cruță Dumnezeu moștenirea ta, trecând acum cu vederea toate păcatele noastre, spre aceasta avându-te pe tine
rugătoare, ceea ce L-ai născut pe pământ fără de sămânță pe Cel ce a voit pentru mare mila Lui să fie plăsmuit ceea
ce era străin.
(Sfântul Nicodim Aghioritul, Noul Theotokarion. Canoanele aghiorite ale Maicii Domnului, traducere Laura
Enache, Editura Doxologia, 2011)
Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Achila, unul din cei şaptezeci
14 Iulie
Troparul Sfântului Apostol Achila, unul din cei şaptezeci, glasul al 3-lea:
Apostole sfinte Achila, roagă pe milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.

Irmosul:
Veniţi, popoarelor, să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Cel Ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul pe care
l-a slobozit din robia egiptenilor, căci cu slavă S-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Apostole Achila, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe Sfinţitul Apostol Achila să-l lăudăm cu sfinţite cântări şi să zicem: Îndurătorule, mântuieşte pe toţi cu
rugăciunile lui, ca Unul Care eşti Preabun.
Făcutu-te-ai cu totul pe tine, fericite, luminos locaş al Duhului, strălucindu-te cu luminile lui. Pentru aceea, ai
luminat pe cei din întuneric.
Întărindu-ţi gândul cu legile lui Hristos, ai surpat toată trufia celor fără de lege şi capiştile idolilor a le răsturna te-ai
nevoit, de Dumnezeu fericite.
Cu adaosuri curăţitoare ale rugăciunilor tale, curăţeşte, mărite, patimile trupurilor şi ale sufletelor noastre, celor ce
săvârşim cu credinţă dumnezeiască pomenirea ta.
Prin cuvânt ai zămislit, Preacurată, în pântecele tău pe Cuvântul, Cel Ce a zidit toate cu cuvântul. Pentru aceea, cu
cuvinte dumnezeieşti te lăudăm pe tine, Ceea ce eşti de Dumnezeu Dăruită.

Dorit-ai, mărite, precum se cade, pe Dumnezeu Cel Singur Stăpân şi Împărat şi dumnezeiască voirea Lui cu inimă
neîndoită o ai săvârşit.
Cu puterea cinstitului şi dumnezeiescului Duh ai surpat toată puterea lui Veliar, vitejeşte nevoindu-te, Preasfinţite
Apostole Achila, Prealăudate.
Cu minte curată văzând ca prin oglindă slava Domnului, mai desăvârşit te-ai împărtăşit de dânsa, fericite, mutându-
te de la aceste vremelnice la cele stătătoare.
Cel Ce singur este Curat şi Singur este Domn, dacă te-a cunoscut că tu Singură eşti mai Curată decât toată zidirea,
S-a întrupat din curate sângiuirile tale, Preacurată.
Irmosul:
Întareşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin lemn ai omorât păcatul şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre,
ale celor ce Te lăudăm pe Tine.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Pe cei ce dormeau cu somnul necredinţei celei rele, i-ai trezit către lumina dreptei credinţe, Sfinte Apostole Achila.
Ai surpat trufia cea mândră a vrăjmaşului, împlătoşându-te cu smerenie dumnezeiască, Sfinte Apostole Achila.
Vărsându-ţi sângele, fericite, te-ai nevoit pentru Hristos, făcându-te preot şi mărturisitor al patimilor Lui.
Cămară Neînţeleasă şi Scaun Înalt al Împăratului te numim, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Dătătorule de lumină şi Facătorule al veacurilor, Doamne, întru lumina poruncilor Tale povăţuieşte-ne pe noi, că
afară de Tine pe alt Dumnezeu nu ştim.
Ca un tainic sfinţit izvorând totdeauna cuvântul cel preadulce, cu bună credinţă, preaînţelepte, ai îndulcit sufletele
celor supuşi la rătăcirea cea amară, Sfinte Achila, Prealăudate.
Cu adevărat ţi-a scris ţie laudele Sfântul Luca de Dumnezeu grăitorul, căci te-ai făcut ucenic şi dumnezeiesc
primitor de străini Sfinţitului Aspostol Pavel, înţelepţeşte învăţându-te cele dumnezeieşti.
Aflând pe Sfinţitul Apostol Pavel ca pe o stea luminoasă, care lumina cinstita propovăduire, fiind luminat de el, ai
luat strălucirea Cuvântului.
Maică şi Roabă te-ai făcut lui Hristos, Cel Ce din tine S-a Întrupat pentru noi. Pe Care neîncetat roagă-L pururea să
ne mântuim noi, cei ce te numim pe tine Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.
Cântarea a 6-a. Irmos: În adâncul greşelilor...

Vărsatu-s-a darul în buzele tale, fericite, preasfinţite, de care s-a binecuvântat Domnul tuturor în veci, Sfinte
Apostole Achila, de Dumnezeu însuflate.
Rugăciunea ta, Fericite Achila, de Dumnezeu purtătorule, este vindecare a tuturor bolilor şi curăţire a sufletelor
celor ce păcătuiesc.
Cărările tale fiind pornite dumnezeieşte şi către căile lui Dumnezeu îndreptându-se, s-au arătat celor rătăciţi
povăţuire şi cărare de mântuire.
Fecioară Preacurată, cea cu numele de Doamnă, ca Singura ce ai născut pe Dătătorul de bine, Dumnezeu, miluieşte
totdeauna de tot felul de supărări pe cei ce te laudă pe tine.
Irmosul:
În adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule,
scoate-mă.

Împreună cu Apostolii pe scaun şezător şi împreună călător fiind, Apostole, lumea cu învăţăturile şi cu minunile o
ai luminat, luând cununa slavei, Sfinte Achila.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Chipul cel de aur fiind cinstit în câmpul Deiera, cei trei tineri au defăimat porunca cea fără de Dumnezeu şi fiind
aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Ţesându-ţi ţie podoaba nestricăciunii prin Dumnezeiescul Duh, cu totul te-ai făcut frumos şi pe vrăjmaşul l-ai golit,
iar pe cel dezbrăcaţi de ei i-ai îmbrăcat cu podoabă luminoasă şi cu lumină mântuitoare, Sfinte Apostole Achila.
Popoarele cele ce erau cuprinse de foamea înţelegerii şi se aflau în primejdie, le-ai hrănit cu pâinea cuvintelor
înţelepciunii tale, vrednicule de minune şi le-ai făcut părtaşe mesei celei cereşti, fiind tainic sfinţit cu chip
dumnezeisc.
Cel ce aleargă la sfântul tău locaş, prealăudate, dobândesc sănătate, se mântuiesc de patimi şi se curăţă de boli,
lăudându-te cu dragoste şi grăind: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
S-a omorât odinioară Adam cu mâncarea cea făcătoare de stricăciune, iar tu, Preacurată Fecioară, născând Viaţa
noastră, l-ai înviat pe el. Drept aceea, ca pe Una ce eşti Pricina bunătăţilor, lăudându-te, grăim: Binecuvântată eşti,
Ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.

Cel ce cu bucurie locuieşti în ceruri, împreună cu dumnezeieştii ucenici şi slujitori, ei înşişi văzători Cuvântului şi
eşti îndumnezeit după dar, Sfinte Apostole Achila, adu-ţi aminte de cei ce cu credinţă şi cu dragoste te cinstesc.
Izvoarele sudorilor tale, fericite, ne izvorăsc nouă râuri de minuni dumnezeieşti şi totdeauna usucă supărările
patimilor celor necuvioase şi îneacă taberele înşelătorului.
Cel ce te apropii de Dumnezeu cu gând fără de materie, îndumnezeindu-te pururea după dar, cu totul te faci lumină
ca un om fără de trup şi vezi cele ce văd îngerii, Mărite Achila, sfinţite tăinuitorule al lui Hristos.
Ca Una ce cu adevărat mai presus de toată pricina ai zămislit, Preacurată, în pântece pe Dumnezeu, Pricinuitorul
tuturor şi L-ai născut pentru noi asemenea ca noi, pe Acela roagă-L, pentru cei ce te laudă pe tine, Preacurată.
Irmosul:
Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti şi văpaia în răcoreală o a prefăcut, ca pe
Domnul lăudaţi-L, lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...

Pe tine cel ce eşti sfinţit şi cinstit odor al Cuvântului şi preaînţelept propovăduitor al Lui, luminător lumii şi întărire
credinţei noastre, adunându-ne toţi, cu cântări preaslăvite, într-un glas te fericim, Sfinte Apostole Achila.
Ca un surpător al înşelăciunii şi povăţuitor al limbilor, dumnezeiesc pătimitor al Mântuitorului şi împreună cetăţean
şi locuitor cu sfinţii îngeri, Sfinte Achila, grăitorule de cele dumnezeieşti, cu ei împreună roagă-te Stăpânului să se
mântuiască sufletele noastre.
Cunoscându-te pe tine, Apostole Achila, ucenic al Sfântului Apostol Pavel şi luminător neînşelător al lumii,
mucenic preasfinţit şi surpător idolilor şi învăţător al cunoştinţei lui Dumnezeu, cu cuget bine credincios,
cugetătorule de Dumnezeu, te fericim.
Preasfântă pomenirea ta răsărind în lume, ca soarele luminează sufletele celor ce cu dreaptă credinţă te laudă pe
tine; întru care roagă-te, fericite, să se dea tuturor iertare de păcate, pace adâncă şi mare milă.
Sfeşnic Luminător te-a văzut pe tine mai înainte proorocul, Fecioară Maică, purtând Lumina Ce a Răsărită din
Lumină; Care, cu luminile Dumnezeirii Sale celei nespuse, a luminat din destul cele ce erau întunecate mai înainte,
Preacurată Fecioară.
Irmosul:
Pe Dumnezeu Cuvântul Cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut
rău, prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară în chip de negrăit întrupându-Se, pentru noi, credincioşii, cu
un gând întru laude Îl slăvim.
SEDEALNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Luminându-te la suflet la cuvintele Sfântului Apostol Pavel, ca soarele ai strălucit cu lumina cunoştinţei de
Dumnezeu, Fericite Achila şi ţi-ai împletit cununa muceniciei, după lege. Drept aceea, izvorăşti râuri de vindecări
celor ce prăznuiesc cu credinţă pomenirea ta, fericite.

Degrab primeşte, Stăpână, rugăciunile noastre şi le du Fiului tău şi Dumnezeu, Fecioară Preacurată. Surpă semeţiile
celor ce iubesc războaiele, ca să cunoască puterea ta şi ne păzeşte pe noi cu acoperământul tău.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab
ne întâmpină...
Dacă Te-a văzut pe Cruce înălţat Maica Ta cea Curată, Cuvinte al lui Dumnezeu, ca o maică, tânguindu-se, a grăit:
ce minune nouă şi străină este aceasta, Fiul meu? Cum Tu, Cel Ce eşti Viaţa tuturor, Te împărtăşeşti cu moartea,
vrând să înviezi pe cei morţi, ca un Milosârd?
Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Chiric şi Iulita, mama lui

15 Iulie
Troparul Sfinţilor Mucenici Chiric şi Iudita, mama lui, glasul al 4-lea:


Irmosul:
Propovăduind pe Cuvântul, Cel Ce cu adevărat S-a născut din Tatăl şi S-a întrupat din Fecioara, v-aţi făcut
mărturisitori patimilor Lui, prin patimi şi prin moarte.
Dumnezeiasca muceniţă, ca o lună luminoasă fiind, împreună cu soarele, Sfântul Mucenic Chiric, cel născut dintr-
însa, luminează toată lumea cu razele minunilor.
În locul celor curgătoare ai schimbat cele ce nicidecum nu se mişcă, muceniţă şi purtând pe fiul tău în braţe,
împreună cu el ai întunecat rătăcirea celor fără de lege şi a diavolului.
Fiind de neam mărit, prin mucenicie şi prin chinuri de multe feluri te-ai făcut fiică a Împăratului Celui Nemuritor,
Sfântă Muceniţă Iulita.
Încetat-a moartea prin tine şi boldul iadului s-a prăpădit, Maică Preacurată; că tu ai născut pe Stăpânul Cel
Nemuritor, Care a fost omorât.
Cântarea a 3-a. Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut...

Învrednicitu-v-aţi de cămările cele cereşti şi de săvârşirea cea luminată şi de lauda cea veşnică, măriţilor mucenici,
pierzând boldurile diavolului cu ostenelile pătimirilor.
Ca un puişor frumos de porumbiţă curată ai urmat ei stând împotriva amăgitorului, care a venit la tine cu momeli şi
s-a nevoit să te robească pe tine cel nebiruit, Mărite Mucenice Chiric.
Pe şarpele cel trufaş, care şi-a pus gura la cer şi se lăuda să piardă pământul, un prunc fără de răutate, cu toată
întrarmarea Crucii, l-a surpat de tot la pământ şi l-a prăpădit.
Cuvântul, Care a zidit toată lumea, nedeşertând sânurile cele părinteşti, a locuit în pântecele tău cel fără prihană şi
S-a arătat Trup fără schimbare şi pe oameni i-a îndumnezeit, Preacurată.
Irmosul:
Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru
dragostea Ta, că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Cu un trup de prunc şi un cuget foarte întreg, mucenice, ai surpat pe începătorul răutăţii, pe cel ce a lucrat cu
răutate viclenirea.
Ca o vie foarte roditoare, Muceniţă Iulita, ai odrăslit strugurele, pe Sfântul Chiric cel cu adevărat viteaz, din care
picură vinul cel dulce al muceniciei.
Cu milostivire te uitai la mucenic ca o mieluşea la miel, Sfântă Iulita, cea vrednică de minune, fiind junghiată,
muceniţă mărită.
Cu dumnezeiască smerenie fiind îngrădiţi, purtătorilor de chinuri, aţi surpat pe tiranul cel trufaş şi aţi luat cununile
biruinţei.
Legile firii se schimbă, Preacurată, întru naşterea ta cea mai presus de fire. Că ai născut pe Ziditorul mai presus de
minte şi de cuvânt.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti lumină neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine,
ticălosul? Te rog, întoarce-mă şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele.
Fiindu-ţi trupul întins şi sfârşit de bătăi, cugetătorule de Dumnezeu, te-ai dezbrăcat de nevrednicia stricăciunii şi te-
ai îmbrăcat cu podoaba cu care Cel Singur Născut din Fecioară, purtând trup, a îmbrăcat pe oameni,
îndumnezeindu-i.
Ai fost dezbrăcată până la piele, Muceniţă pururea Pomenită, Iulita. Dar, nebăgând în seamă ruşinea cea trupească
şi îmbărbătându-te vitejeşte, cu ruşine veşnică ai îmbrăcat pe vrăjmaşul, care a dezbrăcat odinioară pe Eva.
Tăindu-ţi-se capul, muceniţă, ai zdrobit capul şarpelui; şi fiind lipsită de avere, ai moştenit Împărăţia cea Cerească,
care nu se mută, dobândind împărăţia împreună cu toţi mucenicii, prealăudată.
Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, a luat din tine Trup cu minte şi cu suflet. Şi din milostivire S-a făcut Om şi m-
a îndumnezeit pe mine, cel ce am fost lepădat pentru călcarea poruncii. Pe Acela roagă-L să mântuiască pe toată
lumea, Preasfântă Fecioară.
Cântarea a 6-a. Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa către...

Prin ocârmuirea Crucii au înotat prealăudaţii în apa cea nestatornică a chinurilor celor multe şi vădit au ajuns la
limanul cel prealin, înecând pe Faraon cel nevăzut în pâraiele sângiuirilor lor.
Întru cinstită pomenirea ta, Muceniţă Iulita, cetatea Iconiei, care te-a crescut, dănţuieşte şi Tarsul se laudă. Căci în
el ţi-ai săvârşit nevoinţa muceniciei, împreună cu fiul tău şi te-ai învrednicit de cununile biruinţei.
N-ai băgat în seamă chinurile cele de multe feluri, prealăudată şi te-ai arătat turturea foarte frumoasă. Şi zburând
împreună cu puişorul tău şi înălţându-te foarte înţelepţeşte peste toate cursurile şarpelui, te-ai odihnit la locaşurile
cele cereşti.
Cu secera cea tăietoare a rugăciunilor tale, Doamnă, te rog taie din rădăcină cugetele cele rele ale sufletului meu şi-
l arată pe el roditor. Că ai născut pe Dumnezeu, Săditorul şi Mântuitorul tuturor.
Irmosul:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile mele. Că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi
viaţa mea s-a apropiat de iad şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

În braţe purtând muceniţa lui Hristos, Sfânta Iulita pe Mucenicul Chiric, în privelişte ca o maică bucurându-se, a
grăit: Tu eşti, Hristoase, lauda mucenicilor.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, grăind: Binecuvântat eşti,
Zdrobindu-ţi trupul cu toiege, călcătorul de lege nicidecum nu a strămutat întărirea gândului tău, cugetătoare de
Dumnezeu, Sfântă Muceniţă Iulita, că ţineai în mână toiag de putere: Crucea lui Hristos.
Pătimitorii lui Hristos cu ploile sângiuirilor, care li s-au vărsat, au stins focul necredinţei, grăind: Binecuvântat eşti,
Purtând în braţe, muceniţă, pe cel ce l-ai născut, ai venit la luptă şi îndoit ai săvârşit chinuirea cea bună, grăind:
Doamne Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Urmând cuvintelor tale, te fericim toate neamurile, Doamnă, că te-ai arătat Maică Fericitului Dumenzeu, Care face
fericiţi pe cei ce cred într-Însul.
Cântarea 8-a. Irmos: Cei Ce s-au făcut cu darul...
Stelele cele luminoase, care nerătăcit sunt înfipte pe întărirea Bisericii şi luminează pământul cu minunile, sunt
cinstite astăzi cu credinţă de toţi cei ce binecuvintează cu laude pe Hristos în veci.
Arătatu-te-ai, cugetătoare de Dumnezeu, rădăcină sădită de Dumnezeu. Şi aducând ca o ramură tinerică pe cinstitul
tău fiu, ai veştejit odraslele necredinţei, strigând împreună cu el şi zicând: pe Tine Te preaînălţăm, Hristoase, în
veci.
Fiind tu junică, Preafrumoasă Iulita, aduci ca pe un viţel tânăr pe Măritul Mucenic Chiric jertfă vie, Mielului Celui
ce a răsărit din Fecioară şi a fost Junghiat pentru milostivirea Sa cea desăvârşită.
Întrupându-Se Cuvântul din Preacuratele tale sângiuiri, Doamnă Preacurată, a îndumnezeit, prin dumnezeiasca cu
noştinţă, pe cei plecaţi mai înainte către patimile trupului cele necuvântătoare. Pe Acela Îl preaînălţăm întru toţi
vecii.
Irmosul:
Să lăudăm să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînâlţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Cei Ce s-au făcut cu darul Tău biruitori tiranului şi văpăii, tinerii cei ce au păzit foarte poruncile Tale, au cântat:
Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmosul: Înfricoşatu-s-a tot auzul...

Racla măriţilor pătimitori, adăpându-se de darul Dumnezeiescului Duh, poartă tămăduire. Veniţi de luaţi şi vă
sfinţiţi sufletele şi vă curăţiţi de boli, cei ce sunteţi iubitori de mucenici, slăvind pe Dătătorul bunătăţilor.
Ca nişte trandafiri, ca nişte crini cu bun miros, ca nişte odrasle dumnezeieşti ale Raiului, aţi înflorit în văile
muceniceşti, fericiţilor, picurând veselia cea făcătoare de miresme şi veselind inimile şi sufletele credincioşilor cu
bună mireasmă de taină.
Înfrumuseţatu-v-aţi, buni biruitori mucenici, cu rănile cele muceniceşti şi în chip vădit asemănându-vă cu îngerii,
staţi înaintea lui Hristos Dumnezeu, purtând luminat diadema biruinţei veselitoare şi cerând iertare de păcate pentru
cei ce vă cinstesc pe voi.
Muceniţa ca o mieluşea, aducându-şi pe fiul său ca pe un miel, a trecut prin mijlocul lupilor neatinsă şi s-a sălăşluit
de-a pururea în Staulul cel Ceresc. Cu rugăciunile lor, Doamne, mântuieşte-ne pe noi, care cinstim pomenirea lor
cea sfinţită.
Luminează-mi, Uşă a Luminii, sufletul meu cel orbit de patimi, întunecat de cugete viclene şi primejduit. Şi mă
fereşte de supărări, de nevoi şi de necazuri, ca să te slăvesc pe tine, Ceea ce eşti Nădejdea şi Întărirea cre
dincioşilor.
Irmosul:
din pântece fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu credincioşii o slăvim.

Veniţi, iubitorilor de mucenici, să lăudăm pe mărgăritarele cele înţelegătoare şi nevoitorii Domnului: pe Chiric şi
pe maica lui. Căci, hrănindu-l pe el cu lapte timp de trei ani, l-a adus jertfă fără de prihană lui Dumnezeu. Pentru
aceea, a luat de sus, împreună cu dânsul, cununile biruinţei şi se veselesc împreună cu Hristos, către care să strigăm
cu credinţă: rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă
pomenirea voastră.

Preasfântă Fecioară Maica lui Dumnezeu, te rog vindecă cumplitele patimi ale sufletului meu şi-mi dăruieşte iertare
de greşeli mie, celui ce nebuneşte le-am făcut, sufletul mi-am spurcat şi trupul mi-am întinat, ticălosul. Vai mie! Ce
voi face în ceasul acela, când îngerii vor despărţi sufletul meu de săracul meu trup? Atunci fii mie Ajutătoare şi
Folositoare, că pe tine te avem Nădejde noi, robii tăi.
şi Cuvântul...
Pe Mielul şi Păstorul şi Mântuitorul, dacă L-a văzut Mieluşeaua pe Cruce, s-a tânguit lăcrimând şi cu amar grăind:
lumea se bucură luând izbăvire, iar pântecele meu se aprinde, văzând Răstignirea Ta, pe care o rabzi pentru
milostivirea milei. Îndelung Răbdătorule Doamne, Adâncule al milei şi Izvorule al bunătăţilor, milostiveşte-Te şi
dăruieşte iertare de greşeli celor ce laudă cu credinţă dumnezeieştile Tale patimi.
Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Atinoghen, cu cei 10 ucenici ai săi
16 Iulie
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Atinoghen, cu cei 10 ucenici ai săi, glasul al 4-lea:
Sfinţite Mucenice Atinoghen, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Irmosul:
Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Atinoghen, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împreună cu cetele cele fără de trup plimbându-te acum, ierarhe şi mucenice, vrednicule de minune, păzeşte pe cei
ce cu credinţă te laudă.
Ca o jertfă curată, cu totul fiind ars de focul chinurilor te-ai adus lui Dumnezeu prin credinţă.
Ceata pătimitorilor lui Hristos cea preacinstită, supunându-se legilor Stăpânului, a lepădat sfaturile cele fără de
lege.
Născut-ai mai presus de cuget şi de cuvânt pe Cuvântul Cel Veşnic, făcându-Se Trup din sângiuirile tale, Ceea ce
eşti Neispitită de nuntă.
Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce ai întărit cerurile...

Mucenicul şi Ierarhul Atinoghen, cu plecarea lui către Dumnezeu cea nedezlegată, dezlegând meşteşugurile cele
cumplite ale vrăjmaşului, s-a învrednicit de slavă, împreună cu cei zece ucenici ai săi.
Cu împotrivirile cele muceniceşti, dumnezeieştii mucenici au tocit săgeţile şi boldurile vrăjmaşului şi cu strălucirile
lor cele dătătoare de lumină luminează cugetele tuturor.
Cel fără de minte, întinzând pe mucenicii cei tari cu curele, i-a făcut şuviţe, bătându-i neîncetat, dar n-a clintit tăria
cea neînspăimântată a cugetelor lor.
Arătatu-te-ai, Preacurată, mai Înaltă decât cerurile şi pururea mai Sfântă decât Serafimii, ca Una care, mai presus de
fiinţă, ai purtat în pântece pe Stăpânul şi Împăratul tuturor.
Irmosul:
Cel Ce ai întărit cerurile cu cuvântul întăreşte mintea noastră şi inimile, ca să Te slăvim pe Tine, Mântuitorul
sufletelor noastre.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Cugetătorii de Dumnezeu cu dumnezeieştile urcuşuri, cugetând în minte pe Mintea cea mai presus decât toate, nu s-
au înspăimântat de chinurile cele amare ale trupului.
Sfântul Mucenic Atinoghen, cel cuprins de Dumnezeu şi sfinţit mucenic nebiruit, făcându-se propovăduitor lui
Hristos, s-a învrednicit de darul cel dumnezeiesc.
Grăind ritoriceşte întruparea Cuvântului, aţi răbdat chinurile şi moartea, mutându-vă către nemurire, mucenicilor.
Întrupat-ai, Preacurată, pe Cel mai presus de fiinţă, Care este întocmai pe Scaun cu Tatăl şi cu Duhul şi S-a unit cu
oamenii pentru milostivirea Sa.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Dis-de-dimineaţă grăim către Tine, Doamne: mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru; afară de Tine pe
altul nu ştim.
Ascuţindu-ţi cugetul cu nepătimirea, ai închipuit patima cea omorâtoare de patimi a Celui fără de patimă,
Măritul Mucenic Atinoghen, cu îndemnările cele dumnezeieşti, a adus Stăpânului adunare de ucenici.
Dătătorul de lumină a luminat pomenirea ta, mucenice, împlinind cererile tale către cei ce cu credinţă aleargă la
tine.
Ştiindu-te Maică şi Fecioară Preasfântă, cu un glas te cinstim şi cu bună credinţă te fericim.

Sihăstrindu-se mai înainte Sfânţitul Mucenic Atinoghen şi biruind trufia demonilor, a dobândit bună laudă
mucenicească şi ceata ucenicilor lui împreună cu dânsul s-a încununat.
Cinstită pomenirea ta o luminează Stăpânul tău, fericite, împlinindu-ţi rugăciunile cele către Dânsul. Că, iată,
cerboaica aduce ţie rodul ei cu voie dumnezeiască.
Rai înţelegător v-aţi arătat, vrednicilor de laudă, având în mijlocul vostru lemnul vieţii; şi cu florile cele
dumnezeieşti, aţi îndulcit de bună mireasmă simţurile tuturor.
Ca un Sicriu Înţelegător ai purtat pe Dătătorul de lege; ca un Sfeşnic Luminos ai născut Lumina; ca o Rădăcină
Neadăpată ai odrăslit Strugurele vieţii, Născătoare de Dumnezeu.
Irmosul:
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor; căci către

Urmând cuvântului Stăpânului, ca un păstor ales ţi-ai pus sufletul tău pentru oile lui Hristos, Sfinţite Mucenice
Atinoghen; pentru aceasta, te lăudăm şi împreună cu tine, pe cei zece ucenici ai tăi, care, ocârmuindu-se cu frica lui
Dumnezeu şi cu învăţătura ta, au pătimit. Pentru aceea, ca pe nişte bineplăcuţi v-a încununat pe voi Stăpânul cu
dreapta cea începătoare de viaţă. Pe Care rugaţi-L pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cuptorul caldeilor, fiind încins cu foc, s-a răcorit prin Duhul, cu ajutorul lui Dumnezeu şi tinerii au cântat:
Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cu izvoarele sângiuirilor tale ai stins văpaia rătăcirii şi cu focul chinurilor ai făcut cenuşă materia răutăţii, fericite,
cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Mucenicii care au făcut să înceteze, prin ostenelile înfrânării, săltările trupului şi prin curgerile închinăciunilor
înşelăciunii, să fie lăudaţi ca nişte ostaşi ai lui Hristos.
Cu poruncă fărădelege tăindu-vi-se capetele şi trupurile sfârtecându-vi-se cu chinuri de multe feluri, ca nişte turnuri
neclintite nu v-aţi mişcat, cuvioşilor mucenici.
Mântuindu-ne prin tine, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, de căderea cea de demult a strămoşilor, grăim ţie:
Bucură-te şi cu credinţă slăvim pe Cel Ce prin tine ne-a mântuit pe noi din stricăciune.
Cântarea a 8-a. Irmos: Tinerii cei de Dumnezeu...
Uitându-se la dumnezeieştile luminări, Sfinţitul Atinoghen a risipit întunericul adânc al înşelăciunii idoleşti şi s-a
făcut lumină.
Ceata mucenicilor, a îngerilor, a ierarhilor şi a cuvioşilor se veseleşte întru pomenirea cinstiţilor pătimitori, slăvind
pe Domnul.
Tu, ierarhe, adunând pe cei zece mucenici învăţaţi de tine, te-ai numărat în cetele mucenicilor, cu care împreună, cu
credinţă te fericim.
Pe Cuvântul pe Care L-ai născut mai presus de cuvânt, Marie, Născătoare de Dumnezeu, roagă-L pentru noi, care te
lăudăm cu credinţă şi te fericim, Preacurată.
Irmosul:
Tinerii cei de Dumnezeu cuvântători în cuptor, împreună cu focul şi văpaia călcându-o, au cântat: Binecuvântaţi,
toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Naşterea pururea Fecioarei...

Iată, astăzi este ziua cea luminoasă a mucenicilor, care străluceşte cu minuni şi cu raze dumnezeieşti, luminând
inimile credincioşilor. Veniţi dar să luăm luminare.
Ca nişte prinoase curate şi ca nişte miei fără de prihană, mucenicilor, v-aţi adus Celui Ce S-a născut pentru noi,
luând cununile biruinţei de la Însuşi Dătătorul biruinţei.
Ostenelile tale, purtătorule de chinuri, picură dulceaţă şi curăţesc toată amărăciunea patimilor celor ce cu credinţă
năzuiesc la biserica ta şi cu dragoste prăznuiesc chinuirea ta.
Mucenicilor, arătandu-vă ca nişte stele strălucitoare ziua pe cerul cinstitei Biserici, luminaţi toată lumea, gonind
întunericul ispitelor.
În braţele tale ai purtat pe Dumnezeu, pe Cel Ce poartă toate şi ai hrănit pe Hrănitorul făpturii, Care S-a făcut
asemenea cu noi. Pe Acela roagă-L, Preacurată, să dea poporului tău izbăvire de toate relele.
Irmosul:
Naşterea pururea Fecioarei, care s-a arătat mai înainte dătătorului de lege în munte prin foc şi prin rug, spre
mântuirea noastră a credincioşilor, cu cântări neîncetat o slăvim.

Cu sihăstria curăţindu-ţi mai înainte sufletul, a doua oară cu chinuirea prin cuget desăvârşit, ai bineplăcut lui
Dumnezeu şi te-ai făcut preot şi mucenic, purtătorule de Dumnezeu şi ai adus Stăpânului ceată de ucenici. Cu aceia
împreună roagă-te neîncetat pentru noi, Mărite Mucenice Atinoghen.

Ceea ce Singură ai născut pe Făcătorul a toată lumea, Ceea ce Singură ai împodobit omenirea cu naşterea ta,
Mireasă a lui Dumnezeu, izbăveşte-mă de cursele vicleanului Veliar şi mă întăreşte pe piatra voirilor lui Hristos,
rugându-te neîncetat Celui Ce S-a Întrupat din tine.
ne întâmpină...
Degrab ne întâmpină mai înainte până a nu ne robi, când vrăjmaşii Te hulesc pe Tine şi ne îngrozesc pe noi,
Hristoase, Dumnezeul nostru; pierde cu Crucea Ta pe cei ce se luptă cu noi, ca să cunoască ceea ce poate credinţa
dreptmăritorilor, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni.
Canon de rugăciune către Sfânta Mare Muceniţă Marina (1)

17 Iulie
Troparul Sfintei Mari Muceniţe Marina, glasul al 4-lea:

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Marina, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă

Irmosul:
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Marina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Muceniţă, ceea ce dănţuieşti întru Dumnezeu şi eşti plină de strălucirile Lui, dă-mi mie raze de lumină purtătoare,
cu rugăciunile tale, împodobită fecioară.
Lucrul cel nestătător şi stricăcios al celor trecătoare, înţelepţeşte l-ai trecut cu vederea, cu înţeleaptă minte fiind
împodobită, muceniţă a lui Hristos şi după dreptate te-ai învrednicit de strălucirea cea de sus.
Rugător vin către tine, cinstită, cu rugăciunile tale de greutăţile vieţii mântuieşte-mă, muceniţă de chinuri
purtătoare şi potoleşte tulburarea patimilor mele.
Cu înţelepciunea şi cu darul luminându-se mintea ta, Sfântă Mare Muceniţă Marina, de îngrozirile tiranilor nu te-ai
temut, muceniţă a Mântuitorului, cu dumnezeiască putere fiind întărită.
Calea vieţii ai arătat, Viaţa Cea Înfiinţată zămislind şi trupeşte născând-O pe Ea, Maica lui Dumnezeu şi legăturile
morţii le-ai rupt.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Nu este sfânt ca Domnul şi nu este drept ca Dumnezeul nostru, pe Care Îl laudă toată făptura; şi nu este drept afară
de Tine, Doamne.
Nici focul, nici rănile, nici tăierea cu sabia, nici cruzimea tiranilor, nici moartea, nici sălbăticirea fiarelor nu te-au
despărţit pe tine de dumnezeiasca dragoste, preafericită.
Fosta-i turn nemişcat şi neclintit în vreme de primejdie, preamărită, temelie de cucernicie, pusă fiind pe piatra
credinţei, preafericită.
Izvoarele sfintelor tale sângiuiri cele vărsate, frumoasă fecioară, au stins înşelăciunea idolilor şi au adus Mirelui tău
popor de mucenici.
Curgerile sfântului tău sânge vărsându-se, toată înşelăciunea idolească au înecat-o, bună fecioară, şi adunare de
mucenici ai adus Mirelui tău.
Întărindu-ne cu darul, de Dumnezeu Născătoare, cu un gând pe tine te slăvim. Că pe Cel Ce S-a făcut trup, Care
tuturor a dat viaţă, L-ai născut şi lumea ai înnoit.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Tu eşti Tăria mea, Doamne, Tu eşti şi Puterea mea; Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea; Cel Ce nu ai lăsat
sânurile părinteşti şi ai cercetat a noastră sărăcie. Pentru aceasta, cu proorocul Avacum grăiesc către Tine: Slavă
puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Lui Dumnezeu plăcută a fost viaţa ta cu adevărat, de îngeri s-a arătat preadorită, iar de oastea demonilor şi de
slugile sălbăticiei acelora neapropiată te-ai arătat. Că lui Hristos ai grăit: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Pe pământ nevoindu-te, preafericită şi durerile cele vremelnice răbdându-le, în ceruri acum răsplătire de la Stăpânul
ai luat, muceniţă preamărită, în vecii vecilor cu îngerii grăind: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Acum de tine se bucură dansul fecioarelor, acum adunarea mucenicilor se veseleşte, acum şi mulţimea
dreptcredincioşilor, adunându-se, dănţuieşte bucurându-se şi grăind Stăpânului cu glasuri fără tăcere: Slavă puterii
Tale, Iubitorule de oameni.
Toată eşti bună, fecioară şi neîntinată şi cu totul te-ai arătat mireasă fără prihană Iubitorului de frumuseţe al
sufletelor. Că, prin aprinderea chinurilor, preafericită, te-ai arătat mai luminată, lui Hristos cântând: Slavă puterii
Tale, Iubitorule de oameni.
Numai tu ai rămas Preacurată şi după naştere; că tu Singura pe Cuvântul Cel Ipostatic, pe Fiul Cel Împreună
Şezător pe scaun cu Tatăl, din tine cu Trup L-ai născut, dumnezeiască Mireasă şi ai purtat în braţe pe Cel Neîncăput
de nimeni, Care ţine stăpânia a toate.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine,
ticălosul? Ci Te rog întoarce-mă şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele.
În priveliştea pătimitorilor, călătoria cea mare ţi-ai săvârşit, fecioară, că dumnezeiescul dor a întărit slăbiciunea
femeiască, luminat arătându-ţi, muceniţă, că gândul este stăpânitor peste patimi.
Picăturile sângiuirilor tale, muceniţă, picurând, îmbrăcăminte de mult preţ şi haina nestricăcioasei veselii ţi-au
ţesut. Cu care acum, de Dumnezeu înţelepţită, în cer îmbrăcată fiind, cu îndrăzneală stai înaintea Mirelui.
Cu legăturile rugăciunilor tale, fecioară, pe şarpele cel măreţ l-ai legat şi mândria lui, ce se înălţase mai înainte, o ai
smerit la pământ. Că a plini voia celor ce se tem de Dânsul, Care ştie ca un bun şi ca Cel Ce vede toate.
Cu dumnezeieştile steme ale slavei celei preaînalte te-a împodobit Mirele Cuvântul cu adevărat pe tine, ceea ce ai
pătimit pentru Dânsul, îndumnezeindu-te şi care ai suferit văpaia focului şi durerile bătăilor.
Curăţită văzând firea omenească de blestemul cel dintâi, prin naşterea fecioriei tale, Ceea ce eşti cu totul fără
prihană, slăvim pe Cel Ce S-a născut din tine pentru milostivire, Singura Preacurată. Pe Acela roagă-L, Fecioară, să
ne mântuiască pe noi.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog mă ridică din adâncul răutăţilor. Căci către
Tine am strigat şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.
Frumuseţe pusă înaintea lui Hristos şi neîntinată te-ai arătat şi ca un izvor limpede şi grădină mult roditoare, Sfântă
Marina Preamărită, de aproape mireasă şi rai nefurat.
Fecioara cea bine încuviinţată în urma Ta a urmat, alergând la mireasma mirurilor Tale, Stăpâne, Preacuratei
Patimii Tale Celei Preacinstite prin răbdare urmând.
Răbdat-ai bărbăteşte lupte, muceniţă mult pătimitoare şi pe cel ce mai înainte cu vătămare de minte mult se lăuda,
cu sunet l-ai pierdut, cu puterea Crucii, o, Sfântă Muceniţă Marina, ceea ce eşti doamnă numită.
Preasfântă Fecioară Marie, Ceea ce eşti Curat şi Preacinstit Locaş al Făcătorului tuturor, dă-mi lacrimi curăţitoare
de suflet şi ascultă rugăciunea mea, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.
CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi...

Cu frumuseţile fecioriei fiind împodobită, fecioară, cu cununi nestricăcioase te-ai încununat, Sfântă Muceniţă
Marina; şi cu sângiuirile muceniciei vopsindu-te şi cu minunile tămăduirilor luminându-te, muceniţă, ai luat cu
bună credinţă plată de biruinţă pentru pătimirea ta.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, cântând: Binecuvântat eşti,
Lumina Cea Neapropiată, Sfântă Marina, a luminat după vrednicie sufletul tău şi cu razele luminii Sale te-a
strălucit pe tine, ceea ce cânţi: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.
Ridicatu-te-ai la dumnezeiasca înălţime cu adevărat, că minte înaltă tu ţi-ai câştigat şi în cămară luminoasă tu te-ai
sălăşluit, cântând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.
Mireasă de aproape a Stăpânului te-ai arătat, Sfântă Marina de Dumnezeu Purtătoare şi ca o muceniţă nebiruită
grăieşti către Dânsul: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.
Domn nu este din Iuda, ci a lipsit, că din tine în chip de negrăit a răsărit Stăpânul, Nădejdea tuturor neamurilor. Pe
Care Îl binecuvintează toate neamurile, seminţiile şi limbile.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Muziceştile organe împreună glăsuind şi popoare fără de număr închinându-se chipului celui din pustiul Deiera,
căruia neînchinându-se cei trei tineri, pe Domnul au lăudat şi L-au preaînălţat întru toţi vecii.
Cuget curat câştigându-ţi, tare ai răbdat chinurile şi cu cununi de biruinţă te-ai încununat, cântând: pe Domnul
lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cămară de taină, Sfântă Muceniţă Marina, Mirele sufletelor, Dumnezeu Cuvântul, ţie ţi-a gătit în ceruri; pe Care
văzându-L, cânţi: pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cu bunătăţi de multe feluri împodobindu-te, de multe daruri te-ai învrednicit, marginea doririlor văzând şi cântând:
pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Pricină de mântuire multora te-ai arătat, de chinuri purtătoare şi popor de mucenici ai adus lui Hristos, cu un glas
cântând: pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Curăţire nouă prin tine s-a dat, de Dumnezeu Născătoare, că tu Una ai răsplătit datoria, pe Dumnezeul tuturor şi
Stăpânul zămislindu-L spre mântuirea tuturor.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre; căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi a lua
trup din pântece fecioresc, făcându-Se Om. Pentru aceea, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu credincioşii o
mărim.
Sfântă Marina, muceniţă a lui Hristos, cu cuviinţă în chip vădit ai cules viaţa cea veşnică şi nepieritoare în raiul
desfătării; că sabia ce se învârtea o ai trecut fără vătămare, cu sângiuirile muceniceşti strălucită fiind, luminată bună
fecioară.
Arsu-ţi-a tot cugetul cel materialnic şi de lume iubitor dumnezeiasca dragoste, muceniţă şi te-a arătat muceniţă
preatare pe tine, ceea ce ai strălucit mai înainte cu fecioreştile tale raze, Muceniţă Marina Preacinstită. Pentru
aceasta, toţi cu credinţă te fericim.
Dezleagă-mi legăturile greşelilor mele cu rugăciunile tale, mireasă aleasă şi zapisul păcatelor rupe-l, muceniţă, ceea
ce stai bine împodobită înaintea lui Hristos, Mirele tău Cel cu totul Îndurat şi negura patimilor mele o risipeşte.
Încetat-a întărirea cea cumplită a celui viclean, că, iată, fecioare uitând de firea femeiască au pătimit şi asupra lui
luminat biruinţă luând, acum au îndreptăţit cu totul nădejdea strămoaşei.
Viaţă coaptă culeg, nevătămat fiind de pomul cunoştinţei; că tu, Preacurată, ai odrăslit pe Hristos, Pomul Vieţii, Cel
Ce a făcut cunoscute tuturor intrările vieţii. Pentru aceasta, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, cu bună credinţă
te vestim.

Sfânta Marina, muceniţă a lui Hristos, te lăudăm pe tine noi, credincioşii. Că pe tiranul vrăjmaş, cu puterea Crucii
cu picioarele tale l-ai călcat vitejeşte şi te-ai făcut nouă vitează în credinţă, toată puterea vrăjmaşului călcând şi din
cer ai luat cununa pe capul tău, pururea mărită. Pe Hristos roagă-L să mântuiască pe toţi cei ce să vârşesc sfântă
pomenirea ta.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea.Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Spăimântatu-s-a Iosif, văzând cea mai presus de fire zămislirea ta cea fără sămânţă, de Dumnezeu Născătoare şi cu
mintea a gândit la ploaia cea de pe lână, la rugul nears în foc, la toiagul lui Aaron cel ce a odrăslit. Şi mărturisind
logodnicul tău şi păzitorul, preoţilor a strigat: Fecioara naşte şi după naştere, iarăşi rămâne Fecioară.
Canon de rugăciune către Sfânta Mare Muceniţă Marina (2)

17 Iulie
Troparul Sfintei Mari Muceniţe Marina, glasul al 4-lea:

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Marina, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Adâncul Mării Roşii...

Strălucindu-te mărit cu luminile mucenicilor, dănţuieşti împrejurul lui Dumnezeu, sfinţit îndumnezeindu-te,
prealăudată şi prin rugăciunile tale dai luminare celor ce te laudă pe tine.
Odorând cu chinuirea holda cea sufletească, cugetătoare de Dumnezeu, ai lucrat spicul muceniciei, care este păzit
de Lucrătorul Care ţi-a dat ţie putere, fecioară muceniţă, vrednică de minune.
Vopsindu-ţi porfiră din sângiuirile tale şi împodobindu-te în chip luminat ca o fecioară, vădit locuieşti în curţile
împărăteşti cele de sus şi te-ai luminat cu luminile cele dumnezeieşti, Sfântă Mare Muceniţă Marina.
Întărindu-te cu puterea Duhului Celui Ce lucrează toate, vitejeşte prin împleticiri ai smerit pe tiranul cel tare, care
era slujit cu mare trufie şi l-ai supus sub picioarele tale, muceniţă prealăudată.
Făcutu-te-ai Vas Încăpător Dumnezeiescului Dar, Născătoare de Dumnezeu Preacurată. Pentru aceea, dorind de
tine Sfânta Muceniţă Marina, ca o fecioară după tine a fost adusă Fiului tău.
Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica...

Poftind patima Celui nepătimitor, Care a murit pentru noi, ai luat moarte mucenicească, cinstită muceniţă.
Dorind să câştigi daruri mari ai suferit durerile trupului, ca şi cum ai fi fost în trup străin, preacinstită.
Cu picăturile sângiuirilor tale ai stins focul necredinţei şi cugetele credincioşilor le-ai adăpat, Sfântă Muceniţă
Marina.
Ca o muceniţă arătând cu tărie împotrivire mucenicească, pe muşcătorul de călcâi cu călcâiele tale cele frumoase l-
ai sfărâmat.
Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te credem şi te mărturisim noi, credincioşii; căci tu ai născut pe Dumnezeu,
Care S-a făcut Trup, Preacurată.
Cântarea a 4-a. Irmos: Ridicat pe Cruce...

Strălucind cu luminile muceniciei şi fiind împodobită cu cununa nepiericiunii, cu bucurie stai înaintea Mirelui tău
Hristos, o, Sfântă Marina, Muceniţă Prealăudată.
Pe cel ce prin înşelăciune a dat cu călcâiele în Eva, cea dintâi, l-ai răsturnat şi l-ai surpat cu împotrivirile cele
muceniceşti, arătându-l neputincios şi bucurându-te, cântai: Slavă puterii Tale, Doamne.
Vrăjmaşii cei răi, ca nişte lupi, rupându-te cu chinurile pe tine, mieluşeaua cea nespurcată, muceniţă, te-au săvârşit
pe tine dumnezeiască jertfa şi junghiere cu totul fără prihană lui Dumnezeu.
Urmând dumnezeieştilor urme ale Păstorului, ai răbdat patima cea de bunăvoie pentru El, muceniţă şi te-ai sălăşluit
în Staulul cel Ceresc, unde sunt cetele mucenicilor.
Ceea ce eşti cu totul fără prihană şi te-ai arătat Singură mai Sfântă decât Heruvimii, izbăveşte de toată primejdia
sufletele noastre, ale celor ce cu credinţă te lăudăm pe tine, Preacurată Fecioară, Mireasă a lui Dumnezeu.
Cântarea a 5-a. Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea...

Apropiindu-te mai arătat de Lumina Cea Mare, te-ai făcut lumină şi luminezi pe cei ce prăznuiesc pomenirea ta cea
purtătoare de lumină.
Numai de frumuseţile Tale, ca o fecioară mă îndulcesc, striga Sfânta Muceniţă Marina, pe Tine, Doamne, iubindu-
Te, de sabie sunt junghiată.
Cu curgerile sângiuirilor celor ce ţi s-au vărsat pe nedreptate, ai uscat pârâul necredinţei al celor cu credinţă rea şi
focul înşelăciunii l-ai stins, muceniţă.
Rumeneala fecioriei făcând-o mai luminată cu vopselele sângiuirilor tale, te-ai adus pe tine lui Dumnezeu mai
strălucită.
Pârâul stricăciunii a încetat, că Fecioara a născut, fără stricăciune, pe Cel Ce a mântuit din stricăciune firea
oamenilor cea stricată.
Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de...

Cu vărsarea sângiuirilor ai uscat mările credinţei celei rele; iar cinstita Biserică a lui Hristos o ai adăpat, Sfântă
Marina purtătoare de chinuri, lauda fecioarelor.
Neudată ai trecut valul chinurilor, pentru aceea te-ai liniştit necufundată la limanul cel fără de valuri şi te îndulceşti
de liniştea cea adevărată, ceea ce eşti pururea pomenită.
Gonaciul cel viclean a poruncit a fi bătută fără de milă şi zdrobită cu toiege mieluşeaua Domnului, ceea ce îşi avea
cugetul întărit spre Hristos.
Mânecat-ai către Hristos, Soarele Cel Neînserat şi cu luminările Lui ţi-ai luminat sufletul, de Dumnezeu
cugetătoare; şi te-ai mutat către lumină veşnică, muceniţă purtătoare de chinuri.
Ziditorul, Cel Ce prin voirea Sa a înveşmântat marea cu ceaţă, S-a născut ca un Prunc din Pruncă Fecioară
Neispitită de nuntă şi a fost înfăşat în chip de negrăit în scutece.

Cu frumuseţile fecioriei fiind împodobită, fecioară, cu cununi nestricăcioase te-ai încununat, Sfântă Muceniţă
Marina; şi cu sângiuirile muceniciei vopsindu-te şi cu minunile tămăduirilor luminându-te, muceniţă, ai luat cu
bună credinţă plată de biruinţă pentru pătimirea ta.
Cântarea a 7-a. Irmos: În cuptorul persan...

Fiind aprinsă de focul cel dumnezeiesc, nu te-ai îngrijit de foc. Pentru aceea, rourezi totdeauna credincioşilor ape
dumnezeieşti de tămăduiri, uscând supărarea patimilor, purtătoare de chinuri, Sfântă Muceniţă Marina.
Cu multe feluri de chinuri îngrozindu-te pe tine tiranul, a aflat sufletul tău cu adevărat mai tare decât piatra, căci
cântai: Binecuvântat eşti, în Biserica slavei Tale, Doamne.
Tu ai adus la Mirele tău ca o zestre popor şi adunare care a crezut în Dumnezeu, Cel Ce a lepădat întunericul
înşelăciunii prin minunile tale cele dătătoare de lumină.
Cuvântul Cel Curat pe tine Singură ca pe o Fecioară Curată şi Neîntinată te-a iubit; şi întrupându-Se din tine,
Doamnă, a înnoit pe om, Cel Ce a mărit pe Sfânta Muceniţă Marina cu minuni.
Cântarea a 8-a.Irmos: Mâinile întinzându-Şi...

Şi trupul şi sufletul le-ai păstrat lui Dumnezeu cu feciorie şi chinuirea ta cea pururea pomenită, mărită, o ai adus ca
o zestre preacinstită şi ai intrat în cămara Mirelui cea înţelegătoare, luminând pe cei ce cântă: Binecuvântaţi, toate
lucrurile Domnului, pe Domnul.
Cugetătorii deşertăciunii cei vrednici de foc, slujind cuvintelor vrăjmaşului tiran, de vie te-au băgat în foc,
muceniţă; dar nu te-ai ars, fiind răcorită de focul dragostei Mirelui şi cinstindu-L pe El, cugetătoare de Dumnezeu.
Stat-ai înaintea divanului, propovăduind pe Hristos Dumnezeu Nemuritor, Care a răbdat răstignire şi a omorât
înşelăciunea şi viaţă nemuritoare a dăruit credincioşilor, care cântă: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe
Domnul.
Arătatu-te-ai mai Înaltă decât cerurile, Preacurată, că ai născut pe Dumnezeul Cel Ceresc, pe Cel Ce a făcut
cerească toată frământătura pământenilor şi a luminat pomenirea Sfintei Marinei cea cinstită, Căruia Îi cântăm:
Cântarea a 9-a.Irmos: Piatra Cea Netăiată...

Cetatea antiohienilor se laudă cu scutecele şi cu chinurile tale, muceniţă; iar Biserica celor întâi-născuţi de sus are
dumnezeiescul tău duh, care se bucură împreună cu drepţii.
Văzându-ţi îngerii chinurile cele pentru credinţă, Muceniţă Marina, s-au minunat cum ai ruşinat, cu fire femeiască,
pe cel ce odinioară a omorât pe strămoaşa în rai.
Ca o purtătoare de chinuri preafrumoasă şi ca o fecioară vrednică ţi-ai împletit cununa dreptăţii după lege, ca una ce
ai călcat cu trup pe cel fără de trup şi te-ai arătat purtătoare de biruinţă.
Pe tine te cinstim, rânduneaua cea înţelegătoare, mieluşeaua cea nestricată şi porumbiţa care ai aripi luminate ca
aurul prin mucenicie şi zbori către Dumnezeu şi acolo te odihneşti, Sfântă Muceniţă Marina.
Având fecioria ca un trandafir cu bun miros, ai înflorit ca şi crinul în văile mucenicilor, o, Pătimitoare Muceniţă
Marina. Şi te-ai făcut dumnezeiască mireasă Mirelui tău.
Din pântecele tău cel Neispitit de bărbat, Fecioară, ne-a răsărit nouă Lumină. Cu ale Cărei străluciri dumnezeieşti
luminându-se cea cu numele bucuriei, s-a făcut lumină, Născătoare de Dumnezeu, Maică şi Fecioară.

Sfânta Marina, muceniţă a lui Hristos, te lăudăm pe tine noi, credincioşii. Că pe tiranul vrăjmaş, cu puterea Crucii
cu picioarele tale l-ai călcat vitejeşte şi te-ai făcut nouă vitează în credinţă, toată puterea vrăjmaşului călcând şi din
cer ai luat cununa pe capul tău, pururea mărită. Pe Hristos roagă-L să mântuiască pe toţi cei ce să vârşesc sfântă
pomenirea ta.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea.Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Spăimântatu-s-a Iosif, văzând cea mai presus de fire zămislirea ta cea fără sămânţă, de Dumnezeu Născătoare şi cu
mintea a gândit la ploaia cea de pe lână, la rugul nears în foc, la toiagul lui Aaron cel ce a odrăslit. Şi mărturisind
logodnicul tău şi păzitorul, preoţilor a strigat: Fecioara naşte şi după naştere, iarăşi rămâne Fecioară.
Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Emilian de la Durostor

18 Iulie
Troparul Sfântului Mucenic Emilian de la Durostor, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Emilian, întru nevoinţa sa, cununa nesctricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul
Irmosul:
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duh şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maici; şi mă voi arăta luminat
prăznuind şi voi cânta minunile ei bucurându-mă.
Stih: Sfinte Mucenice Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Să lăudăm astăzi pe Dumnezeul nostru Cel peste toate şi pe mucenicul Lui să-l cinstim; căci după Lege s-a chinuit
şi a primit cununa biruinţei cu puterea Duhului.
Îmbrăcându-te cu puterea Celui Ce a purtat neputinţa noastră, pentru bunătatea Sa, mărite mucenice, ai dezgolit
trufia cea deşartă a slăbiciunii idolilor, de Dumnezeu fericite.
Unimea Dumnezeirii Cea Întreit Numărată, Care se uneşte într-Una şi aceeaşi Fire, cu bucurie o ai propovăduit,
pururea pomenite; şi nevoindu-te foarte tare, ai stricat înşelăciunea zeilor celor mulţi, vrednicule de laudă.
Tăria mea şi Lauda şi Lumina inimii mele este Hristos Domnul, pe Care L-ai născut în două firi şi este Cunoscut
într-un Ipostas, Preacurată Fecioară.
Cântarea a 3-a. Irmos: Pe ai tăi cântăreţi...

Legea Dumnezeului nostru s-a făcut sfeşnic picioarelor tale şi lumină cărărilor tale, prin care ai împiedicat paşii
celor fără de lege; pe tine, ca pe un mucenic, te lăudăm.
Îndreptând cărările cugetului tău către limanul cel lin al voirii lui Dumnezeu, înţelepte, ai scăpat din marea mulţime
de zei, care se învăluia în duhul viclenirii.
Puterile cele cereşti s-au uimit de dumnezeieştile chinuri ale Sfântului Mucenicului Emilian, de credinţa şi de
bărbăţia lui cea până la sfârşit, cum el, fiind cu trup, smerindu-se, a surpat pe vrăjmaşul cel fără de trup.
Trecând peste legile firii la naşterea ta cea mai presus de fire, ai rămas Fecioară după naştere, Maică Fecioară, că ai
născut pe Ziditorul a toată zidirea, Preacurată.
Irmosul:
Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au împreunat ceată
duhovnicească, întăreşte-i în dumnezeiască slava ta, cununilor măririi învrednicindu-i.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Cel Ce sade în slavă pe Scaunul Dumnezeirii, pe Nor Uşor a venit Iisus Cel mai presus de Dumnezeire, prin Palmă
Curată şi a mântuit pe cei ce cântă: Slavă, Hristoase, puterii Tale.
Dragostea cea dumnezeiască a lui Dumnezeu minunat te-a aprins; pentru aceea, ai răbdat focul bătăilor celor amare
şi pe zeii celor fără de Dumnezeu i-ai ars şi ai răcorit sufletele credincioşilor, preafericite.
Defaimat-ai cele lumeşti, nu mai pentru cele ce sunt stătătoare şi tot sufletul tău l-ai legat de dumnezeiasca
dragoste. Pentru aceea, ai risipit puterea necredinţei, purtătorule de chinuri Sfinte Mucenice Emilian, vrednicule de
laudă.
O fire, o Slavă a Dumnezeirii Celei în Trei Sori slăvind cu bună credinţă, Sfinte Emilian, ca un ostaş viteaz ai intrat
la privelişte şi pe balaurul cel tare l-ai surpat la pământ.
Preasfântă Doamnă, care Singură te-ai aflat Loc de sfinţenie Celui Ce ne-a sfinţit pe noi, pe tine te slăvim; prin
Care noi, cei ce locuim pe pământ, ne-am făcut cereşti şi ne-am învrednicit de viaţa cea adevărată.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască slava ta; că tu, Fecioară, Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe
Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.
Cu picăturile sfinţitelor tale sângiuiri, Mucenice Emilian, ai stins focul necredinţei; pentru aceasta, ai izvorât izvor
de minuni, care opreşte iezerele patimilor şi îneacă bolile şi cufundă pe diavoli.
Întinzându-te pe tine, cel rău credincios a poruncit să te bată; pentru aceasta, rupându-ţi-se trupul tău şi cu răni
rănindu-ţi-se, ai închipuit fericită patimă a Celui Ce S-a rănit pe Cruce, pătimitorule.
Fiind plin de darurile Duhului, tămăduieşti patimi nevindecate, încetezi arsura bolilor, goneşti hulirile cele viclene
şi tuturor celor din necazuri le ajuţi, vrednicule de laudă.
Cu doctoria ta cea foarte lucrătoare vindecă-mă pe mine, cel rănit de sabia păcatului, ca Una ce ai născut pe
Mântuitorul Hristos, Care S-a rănit cu suliţa pentru mine şi a rănit inima şarpelui, Preacurată Fecioară.
Cântarea a 6-a. Irmos: Venit-am întru adâncurile...

Fericit şi plin de Dumnezeiasca Slavă te-ai aflat cu mucenicia, fericite şi împreună cu îngerii locuieşti în ceruri,
rugându-te să se mântuiască sufletele noastre.
Nu ţi-ai cruţat, mărite, trupul cel muritor; pentru aceea, fiind omorât prin chinuri, ai moştenit nemurirea cea veşnică
a Celui Ce a omorât patimile.
Racla moaştelor tale, preafericite viteazule mucenice, izvorăşte mir ca un pârâu şi totdeauna încetează bolile cele de
nevindecat ale oamenilor.
Eva a cules din lemn roadă aducătoare de moarte; iar tu, Preacurată, ai rodit Lemnul vieţii, a Cărui gustare a înviat
pe toţi morţii.
Irmosul:
Venit-am întru adâncurile mării şi m-a înecat pe mine viforul păcatelor mele cele multe; ci, ca un Dumnezeu scoate
din adânc viaţa mea, Mult Milostive.

Arătatu-te-ai luminos luminător, mucenice şi cu strălucirile minunilor luminezi toată făptura, izgonind totdeauna
negura patimilor de la cei ce te cinstesc pe tine, Mărite Mucenice Emilian.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului. Ci groaza focului, bărbăteşte, călcând-o, se
bucurau, cântând: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Luminându-te cu darul Dumnezeiescului Duh, ai intrat în focul cuptorului, mucenice de Dumnezeu insuflate şi
cântai: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Înfierbântându-te de dragostea doritului tău Hristos, nu te-ai spăimântat de foc, în care, răcorindu-te cu Duhul,
cântai: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cu frumuseţea chinurilor tale te-ai asemănat cu cei fără de trup, înţelepte, cu care împreună stând înaintea lui
Hristos Cel Preafrumos şi cânţi veselindu-te: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Mireasă a lui Dumnezeu, cea cu numele de Doamnă, cu credinţă grăim ţie: Bucură-te, căci ai născut Bucuria Cea
Negrăită, pe Hristos Domnul, Căruia cântăm: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi...

Sfărâmând închinăciunile înşelăciunii, preaînţelepte, ai slobozit din legături pe cel prins în locul tău; şi însuţi
desăvârşit ai mers către mucenicie, prealăudate, cântând: toate lucrurile lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru
toţi vecii.
Iată că m-am aflat la cei ce nu mă caută şi m-am arătat celor ce nu întreabă de mine, grăiai, pururea pomenite;
înţelegeţi, deci, cei fărădelege. Căci, ca un miel fără de răutate, te-ai sârguit a te jertfi, cântând: toate lucrurile
lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Marele Mucenic Emilian, punându-ne înainte ca nişte bucate luptele lui, ne-a chemat pe noi la ospăţ; duhovniceşte
dar să ne veselim şi să cântăm: toate lucrurile lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Plouă-mi mie picături de milă, Ceea ce ai născut Izvorul milei şi ploile păcatelor mele usucă-le şi îmblânzeşte
valurile cele sălbatice ale sufletului meu, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, Marie, ca să te slăvesc întru toţi vecii.
Irmosul:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii
Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit. Atunci fiind închipuită, iar
acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Eva, adică prin boala...

Dorind a vedea bucuria şi veselia lui Dumnezeu cea negrăită, toate dulceţile cele veselitoare din viaţă le-ai
defăimat, mărite şi ai săvârşit mucenicia bucurându-te; pentru aceasta, cu dragoste te fericim.
Frigându-te cu focul, ca o jertfă te-ai adus la dumnezeiasca masă a Celui Ce S-a jertfit ca un miel, păzindu-te cu
mirosul cel duhovnicesc şi învrednicindu-te de slava cea adevărată; pentru aceea, toţi te fericim, prealăudate.
Astăzi ne-a strălucit nouă pomenirea ta mai mult decât soarele, veselind toată inima şi luminând cugetele
credincioşilor şi gonind întunericul bolilor; pe care, după vrednicie o fericim, pătimitorule.
Adunarea cea aleasă a celor întâi-născuţi te-a câştigat pe tine cetăţean împreună cu dânşii; toţi mucenicii, împreună
cu cuvioşii, văzând că dănţuieşti, se veselesc. Cu care împreună adu-ţi aminte de noi, cei ce te pomenim pe tine,
mare mucenice, cel cu nume mare.
Luminează-mă cu lumina ta, Prealăudată, pe mine care umblu în întuneric. Dă-mi mână de ajutor, goneşte norii
sufletului meu, încetează valurile patimilor mele, Ceea ce eşti Scăparea celor deznădăjduiţi.
Irmosul:
Eva, adică prin boala neascultării, blestem înăuntru a adus; iar tu, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla
purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta, toţi te slăvim.

Aprinzându-te de râvna cea dumnezeiască, nu te-ai înspăimântat de focul ce este rob asemenea cu tine; ci, intrând
cu voire nespăimântată în focul cel aprins, te-ai ars cu totul şi te-ai adus ca o jertfă Stăpânului, mărite mucenice.
Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască nouă mare milă.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea.Podobie: Pentru mărturisirea...

Nu S-a despărţit de Firea Cea Dumnezeiască făcându-Se Trup în pântecele tău; ci, Întrupându-Se, Dumnezeu a
rămas, Cel Ce te-a păzit pe tine, Maica Sa, după naştere Fecioară, ca şi mai înainte de naştere, Însuşi Domnul, Ceea
ce eşti cu totul fără prihană. Pe Acela cu osârdie roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.
mărturisirea...
Mieluşeaua cea Preacurată, Fecioara, Maica Cuvântului cea Nestricată, văzând pe Cruce spânzurat pe Cel Ce a
strălucit dintr-însa fără de durere, ca o maică plângând, a grăit: Vai mie, Fiul meu! Cum pătimeşti, vrând să
mântuieşti pe om de ocara patimilor?
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Dias
19 Iulie
Tropar Sfântului Cuvios Dias, glasul 1:

Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru Dias;
cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereşti daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la
tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează
prin tine tuturor tămăduiri.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dias, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împodobindu-te de tot cu plecările cele către Dumnezeu, ai luat asupră-ţi Crucea ta, înţelepte şi ai urmat lui Hristos,
omorându-ţi cugetul trupului cu sihăstria, Cuvioase Părinte Dias.
Mânecând către Soarele Slavei Cel Neapus, te-ai făcut stea cu totul luminoasă, cuvioase şi ai luminat pe cei
credincioşi cu luminile bunătăţilor şi ale minunilor tale, fericite.
Înstrăinându-ţi cugetul tău de la cele veselitoare ale lumii, te-ai făcut cu adevărat iubitor al slavei celei mai presus
de lume, prin darul lui Dumnezeu, biruind cu trupul pe cel fără de trup.
Făcutu-te-ai, Preacurată, Locaş Soarelui Celui Înţelegător, Care ne-a luminat pe noi cu dumnezeieştile străluciri în
dreapta credinţă şi a izgonit negura necunoştinţei, pururea Fecioară Preacurată.

Luminându-te cu dumnezeieştile străluciri, te-ai făcut luminător care luminezi pe cei ce cu credinţă aleargă la tine,
fericite.
Îndreptat-ai către viaţă pe cei ce bine ţi-au urmat ţie, cuvioase; căci prin putere dumnezeiască ai omorât patimile
cele trupeşti.
Fiind pe pământ, cu dumnezeiască cuviinţă te-ai unit cu cele cereşti, căci ai vieţuit viaţă îngerească, Preacuvioase
Dias, purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru.
Sălăşluitu-S-a întru tine Cel Ce locuieşte în ceruri, pe Care roagă-L să mântuiască sufletele celor ce te laudă,
Preacurată.
Irmosul:
Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, cântând: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea.
Cântarea a 4-a.Irmos: Ridicat pe Cruce...

Luminându-te la cugetul tău cu luminarea cea fără materie a Duhului, înşelăciunea trupului o ai socotit a fi vis; şi
priveai la cetatea cea de sus, care te aştepta pe tine, purtătorule de Dumnezeu.
Arătându-te la cetatea Bizanţului ca un nor dătător de ploaie, o ai adăpat pe ea cu adăpările învăţăturilor tale, Sfinte
Părinte Dias, ridicând casă prealuminată pentru îndreptarea sufletelor.
Prin înfrânare omorându-te păcatului, ai dăruit morţilor viaţă cu ajutorul cel dumnezeiesc şi ne-ai izvorât apă de
umilinţă nouă, celor ce săvârşim pomenirea ta, Părinte Dias.
Pe tine, Fecioară, te-am cunoscut Sfeşnic Purtător de Lumină, care ai purtat în pântecele tău Dumnezeiasca
Strălucire. Pentru aceasta, te rugăm, luminează cu lumina ta sufletele tuturor celor ce te laudă.
Cântarea a 5-a.Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea...

Stând în muntele cel sfinţit al vieţii, cu suirea inimii, ai surpat patimile şi te-ai apropiat către Domnul.
Cu toiagul lui Aaron, cu răsărirea cea străină şi împodobită şi ca o sfinţenie curată şi dumnezeiască a Stăpânului ai
fost, de Dumnezeu purtătorule.
O, darurile cele dumnezeieşti, ce ţi s-au dat ţie de la Dumnezeu! Căci cu dicherul rugăciunilor tale ai scos apă vie
din marginile cele pământeşti, părinte.
Nici gândul îngeresc, nici cel omenesc nu pot spune adâncimea cea neştiută a naşterii tale celei străine, Preacurată.
Cântarea a 6-a.Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas...

Înălţatu-ţi-ai către Dumnezeu dorirea inimii şi ai smerit patimile şi ai surpat sprânceana demonilor, purtătorule de
Dumnezeu Părinte Dias, cel ce eşti întărire neclintită a sihaştrilor.
Bătând Egiptul patimilor cu bătăile înfrânării, părinte cuvioase, ai mântuit de robia lor mulţimea celor neînjunghiaţi
şi ai însoţit la dreapta credinţă pe cei ce au urmat ţie, cuvioase.
Făcându-te fericit cu luminări de multe minuni şi bunătăţi, te-ai mutat către cetatea cea de sus, preacuvioase Dias,
cugetătorule de Dumnezeu şi te rogi să se mântuiască turma ta de primejdii.
Ceea ce în chip de negrăit ai născut Viaţa tuturor, omoară patimile sufletului meu, Preacurată Fecioară şi cugetul
meu cel tulburat linişteşte-l.
Irmosul:
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se cu sângele

Într-armându-te dumnezeieşte cu curăţirea sufletului şi ţinând în mână ca o suliţă rugăciunea cea neîncetată, cu
tărie ai tăiat taberele demonilor, Sfinte Preacuvioase Dias, părintele nostru, făcătorule de minuni, rugându-te
neîncetat pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a.Irmos: În cuptorul persienesc...

Locaş Treimii ai săvârşit inima ta; pentru aceea, ai ridicat cinstită casă sihastrilor, Preacuvioase Părinte Dias, de
Dumnezeu purtătorule, cântând: Binecuvântat eşti, în Biserica slavei Tale, Doamne.
Deschizând izvorul minunilor tale, cuvioase părinte, ai izvorât apă de mântuire celor ce cu credinţă săvârşesc
adormirea ta, Minunate Părinte Dias, luminătorule prealuminate al sihaştrilor.
Împodobindu-ţi viaţa cu bunătăţile, cu totul te-ai făcut luminat şi stâlp cu chip de lumină, făcându-te povăţuitor
celor ce cântă: Binecuvântat eşti, în Biserica slavei Tale, Doamne.
Mai sfântă decât Heruvimii te-a făcut pe tine, Fecioară, Preasfântul Dumnezeu, lămurit sfinţind pe cei ce cântă:
Binecuvântată eşti tu între femei, Preacurată Stăpână.
Cântarea a 8-a.Irmos: Mâinile întinzându-şi...

Prin odrăslirea toiagului tău, înţelepte, a arăta Dumnezeu că sufletul tău este roditor, care cu ajutorul cel
dumnezeiesc sădea în grădina desfătării odrasle roditoare şi cuvântătoare, pe mulţimea sihaştrilor care cântau: toate
lucrurile, lăudaţi-L pe Domnul.
Cugetul tău strălucindu-se cu podoabele cele dumnezeieşti s-a făcut frumos; şi acum a ajuns la Binele Cel
Desăvârşit, ca unul ce este preacurat, îndumnezeindu-se pururea după dar şi totdeauna cântând: Binecuvântaţi, toate
lucrurile Domnului, pe Domnul.
Ca să te cinstim pe tine, cuvioase, cu glasuri, prăznuim cu bucurie. Păzeşte turma ta, care prăznuieşte pomenirea ta,
Sfinte Părinte Dias şi o îndreptează spre intrarea către Dumnezeu, ca să cânte: Binecuvântaţi, toate lucrurile
Domnului, pe Domnul.
Arătatu-te-ai mai Desfătată decât cerurile, încăpând pe Dumnezeu, Preacurată Marie. Pe Acela roagă-L, Stăpână, să
mă mântuiască de patimile care mă cuprind şi de înfricoşătoarea osândă cea viitoare, pe mine cel ce cânt:
Irmosul:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe
Domnul.
Cântarea a 9-a.Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată...

Pe tine, părinte, care te-ai arătat ca un înger, cu frumuseţea bunătăţilor şi ai zburat către cer, având aripi poleite, cu
bucurie te cinstim şi cu bună credinţă te lăudăm.
Ca soarele cel mult luminos răsărind de la răsărit în toate părţile, lămurit ai lăţit razele bunătăţilor şi ale minunilor
tale, luminând marginile pământului, Cuvioase Părinte Dias.
Prin strălucirile bunătăţilor tale, părinte, făcându-te cu chip luminos, cu bucurie te-ai mutat către Lumina Cea
Neînserată şi te-ai sălăşluit unde sunt duhurile cuvioşilor, rugându-te pentru turma ta.
Iartă-mi mie, Hristoase, când vei veni cu slavă să judeci lumea, având rugătoare către tine, Cuvinte, pe Născătoarea
de Dumnezeu pururea Fecioara, cetele îngerilor şi adunarea cuvioşilor.
Irmosul:
Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine, Muntele cel Netăiat, Fecioară, S-a tăiat,
adunând firile cele deosebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te slăvim.
SEDELNA, glasul a 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea...

Din pruncie fiind dat lui Dumnezeu şi Lui urmându-I până la sfârşit, cuvioase părinte, ai primit daruri; şi gonind
prin dar mulţimea demonilor, ai zidit Biserica întru lauda Domnului. Pentru aceasta, minunat te-ai învrednicit a
învia şi morţi, prin rugăciunea ta cea fără îndoială, prealăudate. Drept aceea, grăim către tine: roagă-te lui Hristos
Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul a 8-lea.Podobie: Pe Înţelepciunea...

Căzând întru multe feluri de supărări de la vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, cuprins sunt de valul păcatelor mele
celor nenumărate; ci, ca la un ajutor fierbinte şi ca la un acoperământ al meu, alerg la limanul bunătăţii tale,
Preacurată. Pentru aceasta, Preasfântă Fecioară, roagă pe Cel Ce fără de sămânţă S-a născut din tine pentru toţi
robii tăi, care neîncetat te laudă, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, să dăruiască iertare de greşeli celor ce cu
credinţă se închină Preacuratei naşterii tale.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul a 8-lea. Podobie: Pe

Înţelepciunea...
Împuns fiind cu suliţa în coastă, Ziditorule, Cel Ce ai păzit pântecele nestricat, la naşterea Ta şi ai ucis cu suliţa pe
tiranul, înnoind pe Eva cu înnoire dumnezeiască, Ţi-ai zidit firea din Adam cel dintâi, Tu, Adam cel de-al doilea.
Pentru aceasta, dormind somnul cel din fire viu, tuturor ai dăruit viaţă; căci pe toţi i-ai deşteptat ca din somn, cu
adormirea Ta, Cuvinte. Iar pe mine, Ceea ce fără durere Te-am născut, m-ai rănit cu suliţa, Milostive şi cu
adormirea Ta m-ai lipsit de viaţa Ta.
Canon de rugăciune către Sfânta Cuvioasă Macrina, sora Sfântului Vasile cel Mare
19 Iulie
Troparul Sfintei Cuvioase Macrina, sora Sfântului Vasile cel Mare, glasul al 8-lea:
Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat
să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu
îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Macrina, duhul tău.

Irmosul:
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împărătesei Maici şi mă voi arăta luminat
prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.
Stih: Sfântă Cuvioasă Macrina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe Mirele Cel Curat al frumuseţii sufletelor, de Care ai dorit, pe Care L-ai iubit din toată inima, Sfântă Macrina
Preamărită, roagă-L să lumineze pe cei ce te laudă.
Ca Cel Ce eşti adâncul bunătăţii celei mai presus de cuget, Hristoase, ai mărit pe mireasa Ta cea neîntinată, fiind
lipită de dragostea Ta, pe Sfânta Macrina cea fără prihană şi pururea pomenită.
Prealăudată Macrina, lauda fecioriei, cu fierbinţeală ţi-ai păzit trupul nevătămat, supunându-l Duhului prin sihăstrie
şi prin vieţuirea ta cea aleasă.
Hristos, Cel Ce a strălucit din pântecele tău, Mireasă a lui Dumnezeu, a răsărit Luceafăr în mijlocul inimilor, celor
ce cu credinţă te cinstesc pe tine Preacurată Maica lui Dumnezeu şi le-a răsărit ziua purtătoare de lumină,
Preasfântă Fecioară.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Nu întru înţelepciune şi în putere şi în bogăţie ne lăudăm; ci întru Tine, Înţelepciunea Tatălui Cea Ipostatică,
Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.
Fiind împodobită cu frumuseţe dată de Dumnezeu şi cu darul şi trăgându-te, lăudată, din neamul mucenicilor, ai
râvnit obiceiului lor cel dumnezeiesc, Cinstită Macrina.
Plecându-te legii celei dumnezeieşti, fecioară, ai părăsit amestecarea vieţii şi ai fugit de tulburări, petrecând în
posturi şi în rugăciuni.
De pruncă mică ai dorit după sfinţenie şi de ochii maicii tale ai rămas păzită, Sfântă Macrina, Prealăudată şi fără
prihană.
Pământ Nearat te ştim pe tine, Preasfântă Fecioară, ca pe Una ce fără sămânţă ne-ai odrăslit nouă Spicul vieţii, prin
Care, întărindu-ne, pe tine te fericim.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Cel ce sade în slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe Nor Uşor a venit, Iisus Cel din Dumnezeire, prin Palmă Curată şi a
mântuit pe cei ce cântă: Slavă Hristoase, puterii Tale.
Omorându-te pentru lume şi pentru lucrurile lumii, te-ai îndreptat pe tine de dragostea cea dumnezeiască, a vieţui
numai lui Dumnezeu, păzind frumuseţea Mirelui tău Nestricată şi Preacurată şi Preacinstită.
Ceea ce a râvnit Cinstitei Tecla, întâia muceniţă şi ai urmat vieţii ei celei dumnezeieşti, prin credinţă, din suflare
dumnezeiască ai primit de sus şi numele ei prin asemănare.
Gătind mirese fecioarele, tu, Sfântă Macrina, le-ai adus Cuvântului Celui Fecioresc, Care a strălucit din Fecioară;
căci nepătimirea ei pe faţă o ai arătat a fi cuviincioasă şi pe potrivă pentru Cel Nepătimitor.
Dumnezeieştile râuri ale darurilor, izvoarele vindecărilor şi împărţirile bogăţiei celei dumnezeieşti se împart de la
mâna cea începătoare de viaţă a Celui Ce S-a născut din pântecele tău, Mireasă a lui Dumnezeu, Ceea ce eşti cu
numele de dar.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Necredincioşii nu vor vedea slava Ta, Hristoase; dar noi pe Tine, Unul-Născut, Strălucirea Slavei Dumnezeirii
Tatălui, de noapte mânecând, Te lăudăm, Iubitorule de oameni.
Cugetând, frumoasă fecioară, la frumuseţea cea preacurată a cinstitului tău Mire, nu ai suferit să fie spurcată de
patimi frumuseţea cea cinstită şi cu chip dumnezeiesc a sufletului tău, preaînţeleaptă.
Având pe Hristos mângâiere tare şi temeinică şi nesfărâmată, ai omorât tulburarea cea multă a patimilor, de noapte
mânecând şi slăvind pe Domnul.
Păzitu-ţi-ai cugetul întărit către Hristos, căci către Dânsul din pântece te-ai dat, ceea ce eşti fără prihană şi Lui ţi-ai
închinat sufletul şi trupul, din tinereţe sihăstrindu-te.
Născut-ai pe Hristos, Ziditorul a toată lumea, Care ne-a închipuit de iznoavă pe noi, cei ce de bunăvoie am căzut la
stricăciune şi ne-am înălţat către slava cea negrăită, o, Maică a lui Dumnezeu.

Dragostea lui Hristos lămurit înflorind în cugetul tău, ai sădit tot felul de bunătăţi şi învăţăturile cele dumnezeieşti
ale dreptei credinţe.
Lăudând pe Dumnezeu cu rugăciuni neîncetate, fecioară, ai tras de la Dânsul ajutor tare şi ai primit darul
dumnezeieştii feciorii.
Cu cununa darurilor te-a încununat Hristos, ca pe o fecioară curată şi te-a sălăşluit în cămările cele cereşti ca pe o
povăţuitoare a cetei fecioarelor, cugetătoare de Dumnezeu.
Cele deosebite mai dinainte s-au adunat în unire; căci tu în chip de negrăit ai născut cu două firi împreunate în ele
pe Dumnezeu Cuvântul, Care cu adevărat S-a Întrupat din tine, Preacurată.

Iubind din toată inima pe Dumnezeu Cel Bun, Preacuvioasă Macrina şi cinstita Cruce a Acestuia pe umeri luând,
cu osârdie ai urmat Lui, de unde ai şi aflat iertare de greşeli.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cel Ce ai izbăvit din foc pe tinerii lui Avraam şi ai ucis pe caldei, care fără dreptate vânau pe cei drepţi, Prealăudate
Doamne, binecuvântat eşti, Dumnezeu părinţilor noştri.
Numai de Hristos dorind şi ca una ce erai rănită de dragostea cea desăvârşită, lămurit grăiai: după Tine voi alerga,
Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Lepădând mişcările patimilor celor mult tulburătoare, te-ai îmbrăcat cu haina cea luminoasă a nepătimirii, cântând:
Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Surpând sprânceana, cea ca de fiară înălţată a vrăjmaşului, începătorul de răutăţi, ai primit darurile biruinţei,
vrednică de laudă, cântând: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cu îndrăzneala ta cea de Maică, rupe, Preacurată, lanţul greşelilor, al celor ce, cu bună cucernicie şi cu credinţă,
cântă naşterii tale: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Cu petrecerea ta cea cuvioasă sfinţeniei şi cu viaţă curăţită prin credinţă, te-ai arătat prinos nerăpit, ceea ce eşti de
Dumnezeu insuflată, Mărită Macrina; şi împreună cu îngerii cântai: pe Domnul lăudaţi-L, lucrurile, şi-L preaînălţaţi
întru toţi vecii.
Fiind îmbrăcată cu omorârea patimilor, te-ai mutat către dumnezeiasca nemurire, învăţând în chip ales şi înţelept
nemurirea şi însăşi mişcarea sufletului, cântând: pe Domnul lăudaţi-L, lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Luminându-te la cuget şi la faţă de strălucirea vărsării de Lumina cea Întreit Luminătoare, ai adormit, preafericită,
somnul cel fericit, văzând cu veselie pe Cel dorit de tine şi cântând: pe Domnul lăudaţi-L, lucrurile, şi-L
preaînălţaţi întru toţi vecii.
Pe tine, Sicriul cel Preasfânt şi Umbrit cu Dumnezeiescul Duh, pe tine, Ceea ce ai născut pe Cuvântul Cel mai
înainte de veci şi Veşnic, Care, pentru nespusa milostivire, S-a făcut Om, Născătoare de Dumnezeu te lăudăm şi te
preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Eva, adică prin boala...

Urmând tu cu adevărat după bogaţă mila lui Dumnezeu, ai hrănit pe toţi cei lipsiţi de sărăcie, prealăudată. Pentru
aceea, Cel milostiv te-a mărit pe tine; căci te-ai arătat milostivă.
Ai stat, preamărită, înaintea lui Dumnezeu purtătoare de lumină; căci, împodobindu-te cu viaţă şi cu cuvânt şi cu tot
felul de bunărăţi alese, te-ai făcut lumină şi ai luminat bună mireasma neamului, prin urcuşurile cele mai alese.
Ai locuit, Sfântă Macrina, în cămara cea prealuminată şi în casă cerească de Mire, unde ajungând, fecioară,
împreună cu arhiereii, fraţii tăi, roagă cu îndrăzneală pe Dumnul să mântuiască pe toţi cei ce te laudă pe tine.
Rodul pântecelui tău a strălucit frumos întru podoabă mai mult decât toţi, că tu, Fecioară, Născătoare de
Dumnezeu, ai născut pe Dumnezeu Întrupat, Care S-a arătat ca să mântuiască pe om. Pentru aceea, toţi te slăvim.
Mieluşea fără prihană şi curată, înfrumuseţându-te cu podoaba darului, tăinuit te-ai împreunat cu Domnul prin
curăţia vieţii. Pentru aceasta, ai primit darul tămăduirilor, vindecând toate bolile cu puterea Duhului.

Căzând întru multe feluri de supărări de la vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, cuprins sunt de valul păcatelor mele
celor nenumărate; ci, ca la un ajutor fierbinte şi ca la un acoperământ al meu, alerg la limanul bunătăţii tale,
Preacurată. Pentru aceasta, Preasfântă Fecioară, roagă pe Cel Ce fără de sămânţă S-a născut din tine pentru toţi
robii tăi, care neîncetat te laudă, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, să dăruiască iertare de greşeli celor ce cu
credinţă se închină Preacuratei naşterii tale.

Înţelepciunea...
Împuns fiind cu suliţa în coastă, Ziditorule, Cel Ce ai păzit pântecele nestricat, la naşterea Ta şi ai ucis cu suliţa pe
tiranul, înnoind pe Eva cu înnoire dumnezeiască, Ţi-ai zidit firea din Adam cel dintâi, Tu, Adam cel de-al doilea.
Pentru aceasta, dormind somnul cel din fire viu, tuturor ai dăruit viaţă; căci pe toţi i-ai deşteptat ca din somn, cu
adormirea Ta, Cuvinte. Iar pe mine, Ceea ce fără durere Te-am născut, m-ai rănit cu suliţa, Milostive şi cu
adormirea Ta m-ai lipsit de viaţa Ta.
Canon de rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria la Sărbătoarea
Sfântului Slăvitului Prooroc Ilie Tesviteanul
20 Iulie
Cântarea 1, glasul 1.
Irmosul:
Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Cel Ce a făcut minunate minuni cu braţ înalt şi a mântuit pe
Israel, că S-a preaslăvit.
Ca Una care ai născut pe Fiul Cel fără de ani sub ani Întrupat, Preasfântă Curată, toate patimile cele de peste ani ale
sufletului meu, cel cu totul pătimaş, le vindecă.
Rănile sufletului meu, Preacurată şi învârtoşarea inimii, întunecarea gândului şi alunecările minţii pierde-le, ca o
Milostivă, cu rugăciunile tale.
Ceea ce ai născut pe Mântuitorul, Lumina mea, din întuneric mă izbăveşte şi de chinurile cele veşnice de acolo,
Preacurată; ca, fiind mântuit, să laud măririle tale.
Întunecările minţii mele, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, cu lumina ta goneşte-le; că tu ai născut Lumina cea mai
presus de minte şi dăruieşte-mi ca o bună să văd Lumina care din tine a Răsărit nouă.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Să se întărească inima mea în voia Ta, Hristoase Dumnezeule, Care peste ape ai întărit cerul al doilea şi ai întemeiat
pământul peste ape, Atotputernice.
Nerodirea gândului meu celui sterp toată o goneşte şi aducător de roadă prin fapte bune sufletul meu îl arată,
Preasfântă de Dumnezeu Născătoare, Ajutătoarea creştinilor.
Izbăveşte-mă de toată osânda şi de multe sminteli ale şarpelui, de focul de veci şi de întuneric, Ceea ce eşti cu totul
fără prihană, care ne-ai născut nouă Lumina Cea Neînserată.
De judecata ta cea neîmblânzită şi de focul nestins de acolo şi de răspunsul cel înfricoşător, eu cu totul mă
înspăimântez; grăbeşte de mă izbăveşte mai înainte de sfârşit, ca o Bună, pe mine, robul tău.
Binecuvântat este Rodul pântecelui tău, Fecioară cu totul fără prihană; că pe cei stricaţi, cu roadă lemnului, prin
Crucea Lui, i-ai făcut părtaşi nestricăciunii cu dumnezeiescul dar.
Cântarea a 4-a.
Irmosul
Cu Duhul văzând mai înainte, Proorocule Avacum, Întruparea Cuvântului, ai propovăduit grăind: când se vor
apropia anii Te vei cunoaşte, când va veni vremea Te vei arăta. Slavă puterii Tale, Doamne.
Fecioară Preasfântă, Cortul Cel Nespurcat, pe mine, cel spurcat cu greşelile, curăţeşte-mă acum cu picăturile cele
preacurate ale îndurărilor tale şi-mi dă mână de ajutor, ca să cânt: Slavă ţie, Curată, de Dumnezeu Preaslăvită!
Biserică Sfinţită te-ai arătat lui Dumnezeu, Cel Ce S-a sălăşluit întru tine mai presus de cuget, Fecioară. Pe Acela
roagă-L să ne curăţească pe noi de întinăciunea păcatelor, ca să ne cunoaştem casă şi locaş Duhului.
Miluieşte-mă, Ceea ce ai născut Izvorul milei, Născătoare de Dumnezeu şi dezleagă cumplita neputinţă a sufletului
meu şi învârtoşarea inimii, izvoare de lacrimi şi umilinţă dumnezeiască mai înainte de sfârşit dăruindu-mi, cu
mijlocirile tale.
Cunoscându-te proorocul, cu Duhul lui Dumnezeu, Munte Umbrit pe tine mai înainte te-a însemnat, Curată. Pe cei
topiţi de văpaia multor greşeli curăţeşte-i cu mijlocirile tale, Fecioară, Ceea ce Singură eşti Îndreptarea oamenilor.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Pacea Ta o dă nouă, Fiule al lui Dumnezeu; că fără de Tine alt Dumnezeu nu cunoaştem, numele Tău numim; că
Dumnezeu al celor vii şi al celor morţi Tu eşti.
Ochii inimii mele deschide-i, Curată, ca să văd luminat Dumnezeiasca Strălucire şi a ta negrăită slavă, ca să
dobândesc milă şi slavă veşnică.
În două voiri pe Unul din Cinstita Treime ai născut, Preacurată, Care poartă Un Ipostas. Pe Acela roagă-L cu
osârdie să ne mântuim noi toţi.
Preacurată, ca Una care ai născut pe Mântuitorul şi Dumnezeu roagă-L ca, de tot necazul şi de boli şi de chinuri, să
păzească pe robul tău cel netrebnic.
Roagă pe Cel Ce L-ai născut mai presus de cuget, Fecioară, să mântuiască pe cei ce strigă către tine cu credinţă:
Bucură-te, Fecioară cu totul fără prihană; Bucură-te, Binecuvântată, Ceea ce eşti Folositoare lumii.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Proorocului Iona urmând, grăiesc: viaţa mea din stricăciune o scapă, Bunule; şi mă mântuieşte, Mântuitorul lumii,
pe mine cel ce cânt: Slavă Ţie.
Mă rog ţie, Celei după adevăr Bună şi Cort Nespurcat, pe mine cel spurcat cu multe păcate, spală-mă de toată
înşelăciunea cu mijlocirea ta.
Ocârmuitoare fii mie, celui ce sunt învăluit pururea în marea cumplitelor ispite ale vieţii şi mă mântuieşte, la
limanul mântuirii îndreptându-mă.
Întreitele valuri ale gândurilor şi asuprelile patimilor şi adâncul păcatelor învăluiesc ticălosul meu suflet. Ajută-mi,
Stăpână Sfântă!
Măriri pururea ţi-a făcut ţie Hristos: pe Acela roagă-L pururea să mărească spre mine milele Sale cele bogate, de
Dumnezeu Dăruită.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
De tinerii Tăi cei din cuptor, Mântuitorule, nu s-a atins, nici nu i-a supărat pe ei focul. Atunci cei trei cu o gură
cântau şi binecuvântau, grăind: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.
Sufletul robului tău, cel ce se spurcă totdeauna, Preasfântă Curată, sfinţeşte-l; cumplita robie a minţii, împietrirea
inimii şi năvălirea demonilor degrab le pierde.
Mintea mea, cea omorâtă cu patimile trupului, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, înviaz-o şi cele plăcute lui
Dumnezeu mă întăreşte a face, ca să te măresc şi să slăvesc pururea bunătatea ta.
Omoară-mi, Stăpână Curata, patimile trupului meu; şi spurcăciunea cea rea a smeritului meu suflet curăţeşte-o,
Fecioară şi de clevetirea nevăzuţilor vrăjmaşi mă scapă şi mă izbăveşte.
La tine, Preasfântă Cinstită Curată, noi robii tăi totdeauna ziua şi noaptea cădem, cu gând umilit rugându-ne, ca să
aflăm noi mântuire de păcate cu rugăciunile tale.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Pe Cel de care se înfricoşează îngerii şi toate oştirile ca de Făcătorul şi Domnul, lăudaţi-L, preoţi, preaslăviţi-L,
tineri, binecuvântaţi-L, popoare şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Întrupatu-S-a din tine cu dumnezeiască cuviinţă Cel fără trup. Pe Acela roagă-L, Preacurată, să omoare patimile
sufletului meu şi să-l învieze pe el, fiind omorât de demult cu păcatul cel rău.
Vindecat-ai sfărâmarea lui Adam celui din ţărână, pe Mântuitorul şi Dumnezeu născând, Preacurată. Pe Acela
roagă-L să vindece rănile sufletului meu cel fără vindecare bolnav.
Ridică-mă pe mine, cel ce zac în adâncul răutăţilor şi pe vrăjmaşii cei ce se luptă cu mine biruieşte-i; şi sufletul
meu, cel rătăcit cu felurite desfătări, Curată, nu-l trece cu vederea, ci-l miluieşte şi-l mântuieşte.
Vindecă, Preacurată, patimile inimii mele, Ceea ce ai născut pe Doctorul tuturor şi cetei drepţilor mă arată părtaş,
Fecioară, pe Hristos rugând.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Pe Norul cel Purtător de Lumină, întru care Stăpânul tuturor din cer ca ploaia pe lână S-a Pogorât şi S-a Întrupat
pentru noi, făcându-Se Om Cel fără de început, să o slăvim toţi, ca pe Maica cea Curată a Dumnezeului nostru.
Iubitor de păcate fiind, întru nepurtare de grijă petrec şi de judecata cea fără de milă mă cutremur, Curată. De care
cu sfinte rugăciunile tale păzeşte-mă neosândit, Dumnezeiască Mireasă, ca să te fericesc pe tine pururea ca pe o
Folositoare.
Mă înspăimântez de Divanul şi de ochiul Fiului tău, de Care nimic nu poate fi tăinuit, Fecioară. Fapte de ruşine am
săvârşit pe pământ şi pentru aceasta către tine strig: cu totul Îndurată Stăpână, ajută-mi şi din nevoia cea de atunci
să mă scoţi şi să mă mântuieşti, Curată.
Cât va fi de înfricoşătoare ziua întrebării, Fecioară, cât va fi de groaznic răspunsul, cât va fi de cumplită ruşinea;
cine va putea să stea atunci? Preacurată Stăpână, miluieşte pătimaşul meu suflet şi mai înainte de sfârşit dă-mi
iertare, Curată.
Ceea ce ai născut Lumina cea Dumnezeiască, pe mine cel întunecat cu toate asuprelile vicleanului şi cu toate
răutăţile şi care am mâniat pe Dumnezeu, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, luminează-mă, povăţuindu-mă la fapte
bune, Ceea ce eşti Pricina tuturor bunătăţilor.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea...

Pe tine, ca pe Ceea ce numai tu eşti între femei Fecioară, care ai născut fără sămânţă pe Dumnezeu cu trup, toate
neamurile omeneşti te fericim. Că Focul Dumnezeirii s-a Sălăşluit întru tine şi ca pe un prunc cu lapte ai hrănit pe
Făcătorul şi Domnul. Pentru aceasta, neamul îngeresc şi omenesc după vrednicie măresc preasfântă naşterea ta şi cu
un glas grăim către tine: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce se închină cu
credinţă naşterii tale celei fără sămânţă.
Canon de rugăciune către Sfântul Slăvitul Prooroc Ilie Tesviteanul (1)

20 Iulie
Troparul Sfântului Slăvitului Prooroc Ilie Tesviteanul, glasul al 4-lea:

Cel ce a fost înger în trup, temeiul proorocilor, al doilea Înaintemergător al venirii lui Hristos, Ilie Măritul, care a
trimis de sus lui Elisei dar, goneşte bolile şi pe cei leproşi curăţeşte. Pentru aceasta şi celor ce-l cinstesc pe dânsul
le izvorăşte tămăduiri.
Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Să cântăm Domnului...

Stih: Sfinte Proorocule Ilie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Voind noi a cânta puterea minunilor Proorocului Ilie, cea cu foc însuflată, cu vrednicie să chemăm puterea limbii
celei cinstite şi cu chip de foc a Duhului.
Milostiveşte-te, de Dumnezeu purtătorule şi strâmtorarea limbii celei nepricepute şi prostimea glasului deschide-o
cu lucrarea Duhului, Celui Ce este întru tine şi o limpezeşte spre lauda minunilor tale.
Dai cele mai presus de fire, Cuvinte, celor ce se supun cinstitelor Tale porunci şi ascultătoare faci uşile ploii prin
Duhul, cuvânt întărit făcând.
Ceea ce Singura eşti Binecuvântată, Vistieria bogăţiei cea Curată şi Dumnezeiască, curăţeşte-mă de întinăciunea
cea necurată a patimilor, cerându-mi iertare de greşelile mele.
Cântarea a 3-a. Irmos: Pe piatra credinţei...

Cât este de preacuvios, proorocule, Ospătătorul ce ţi-a făcut ţie ospăţ prin corb, Cel Ce satură cu bunăvoinţă tot ce
viază, Căruia toţi îi cântăm: Tu eşti Dumnezeul nostru şi nu este sfânt fără numai Tu, Doamne.
Mulţumită să fie Făcătorului de bine şi Chivernisitorului, Cel Ce a hrănit pe văduva şi pe proorocul cu purtarea de
grijă în chip de negrăit, Căruia toţi îi cântăm: Tu eşti Dumnezeul nostru şi nu este sfânt fără numai Tu, Doamne.
Cel ce ai încuiat norii cei aducători de ploaie, ca să nu plouă, ai făcut rămăşiţele de mâncare să nu se împuţineze
pentru femeia din Sarepta, cea lipsită de hrană, grăind: Tu eşti Dumnezeul nostru şi nu este sfânt fără numai Tu,
Doamne.
Numai tu Singură mai mult decât toţi cei din veci de mari lucruri te-ai învrednicit şi mai presus de fire; că pe
Dumnezeu Cel Neîncăput în toată făptura în pântece L-ai primit şi L-ai Întrupat. Pentru aceasta, pe tine, de
Dumnezeu Născătoare, cu credinţă te cinstim.
Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina...

Tăietor de rădăcina răutăţii te-ai arătat cu adevărat, proorocule şi săditor de bunătate; pentru aceasta te cinstim.
Ocărâtu-te-a pe tine cu cuvinte văduva ce te hrănea, proorocule, pentru moartea fiului său, la învierea lui
îndemnându-te.
Însemnat-a lămurit slava Treimii cu suflarea cea de trei ori, pe fiul viu maicii dăruindu-l.
Ca o Viţă Roditoare, Curată, pe Strugurele Cel Ce izvorăşte tuturor vinul mântuirii, în pântece L-ai purtat.
Cântarea a 5-a. Irmos: Dătătorule de lumină...

Legea cea părintească pe tine ca pe un rugător preaadevărat te-a arătat de minuni făcător, cel ce ai schimbat firile şi
cu ape ai ars jertfa cea cuvioasă, Sfinte Proorocule Ilie.
Ca un slujitor al adevărului, Preafericite Ilie, preabine ai ruşinat pe proorocii cei de urâciune, puterea Treimii
lămurit închipuind.
Cu cuvântul Darului fiind tu preot, Sfinte Ilie, ai înjunghiat pe preoţii urâciunilor cu nevinovatele tale mâini, cu
râvna ca şi cu o haină arhierească împodobit fiind.
Ţie, ca Ceea ce ai născut pe Hristos Atoatefăcătorul, grăim: Bucură-te, Curată; Bucură-te, Ceea ce ne-ai răsărit
nouă Lumina; Bucură-te, Ceea ce ai încăput pe Dumnezeu Cel Neîncăput.
Cântarea a 6-a. Irmos: Întru adâncul păcatelor...
Chip al cinstirii de Dumnezeu şi al vieţii celei preacurate, săditor al curăţiei şi îngerilor următor ai fost, Minunate
Ilie, de Dumnezeu purtătorule.
Mâna femeii celei ucigătoare de prooroci înfricoşându-te pe tine, cel ce te-ai învrednicit a lega şi a dezlega curgerea
ploilor, Ilie Dumnezeiescule Prooroc, te-a izgonit.
Înălţatu-ţi-ai ochiul minţii preaînalt, plecându-ţi genunchii, prin sfinţită rugăciune dezlegare făcând şi brazdele
pământului le-ai săturat cu ploaie.
Rugul cel ce s-a împreunat în Sinai cu focul fără de ardere, mai înainte te-a însemnat pe tine, pururea Fecioară,
Ceea ce nu ştii de mire, de Dumnezeu Născătoare.
CONDAC, glasul al 2-lea:

Proorocule şi înainte văzătorule al lucrurilor celor mari ale lui Dumnezeu, Sfinte Prooroc Ilie cel cu nume mare,
care cu cuvântul tău ai oprit norii cei curgători de apă, roagă pentru noi pe Unul, Iubitorul de oameni.
Cântarea a 7-a. Irmos: Rugul în munte...

Cu preaslăvire îmbrăcându-te cu putere închipuită ţie de la Dumnezeu, cu o mâncare patruzeci de zile lungă cale ai
călătorit, Proorocule Ilie, Minunate. Pentru aceasta, în Horeb dănţuind, ai cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul
Vânt lin şi preasubţire, nu vânt cu vifor, nici cutremur, nici foc îngrozitor ţi-a arătat Domnul ţie pe Muntele Horeb,
Sfinte Proorocule Ilie, celui ce cu râvnă ai urmat lui Dumnezeu Atotputernicul. Pentru aceasta lui Iisus celui blând
ai cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
De arătarea lui Dumnezeu te-ai învrednicit şi de proorocie ca şi marele Moise, prooroci şi împăraţi ungând prin
Duhul, Proorocule Ilie Minunate. Şi slavei lui Hristos văzător fiind în Tabor, ai cântat: Binecuvântat eşti,
În pântecele tău, Preacurată, sălăşluindu-Se mai presus de fire Cuvântul Cel Preabun al lui Dumnezeu Tatăl, iarăşi
ne-a zidit pe noi şi de viaţa cea din Eden ne-a învrednicit. Pentru aceasta, ţie, de Dumnezeu Născătoare, toţi
credincioşii acum închinându-ne, cântăm: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

După dreptate a luat Ahab neamului său vătămare cu totul pierzătoare, prin mustrarea proorocului, spre răsplătire,
pentru pizma spurcatei ucideri. Iar Tesviteanul, din gând suflător de foc, cânta cântare Dătătorului de viaţă: pe
Domnul lăudaţi-L, lucrurile.
Plouatu-ţi-a ţie, Proorocul Ilie, ca unui slujitor preaales al lui Dumnezeu, foc din cer, care a ars pe cei de două ori
câte cincizeci ce se rânduise. Că Celui Ce ţine hrana cea pururea vieţuitoare, cu dumnezeiască cuviinţă cântare ai
cântat: pe Domnul lăudaţi-L lucrurile.
Hristos, Odrasla Cea Dumnezeiască a Fecioarei, prin dumnezeiască întrupare te-a arătat pe tine tăinuitor, ca pe un
săditor al curăţiei, arâtându-ţi în Tabor Lumina Cea Necuprinsă a Dumnezeirii în Trupul Său, ţie celui ce cântai: pe
Domnul lăudaţi-L, lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Luminătorul Dumnezeu...

Neumblată de oameni călătorie pe pământ săvârşind şi cu cojocul curgerea Iordanului trecând Tesviteanul,
mergător în căruţă prin văzduh fiind, pe sub cer mergătoare străină călătorie a făcut prin Duhul.
Cu râvna cinstirii de Dumnezeu Sfântul Prooroc Tesviteanul fiind aprins, în căruţă în chipul focului s-a suit,
cojocul aruncându-l peste Elisei, de care a se tăinui nu s-a putut, îndoit dumnezeiesc dar lăsându-i.
În chip lămurit, văzătorul de Dumnezeu, Ilie Tesviteanul, a văzut în Tabor împreună cu Moise cele ce ochiul nu le-
a văzut şi urechea nu le-a auzit şi inima oamenilor pământeni nu le-a gândit: pe Domnul Atotstăpânitorul Întrupat.
Pe tine, Pierzătoare a osândirii celei grele de demult, Îndreptătoare a strămoaşei, Pricină a apropierii neamului
omenesc către Dumnezeu şi Podul către Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu, te slăvim.

Ca un Prooroc al dumnezeieştii Lumini cu adevărat, pe proorocii cei mincinoşi surpându-i şi prin aceasta ai mustrat
pe Ahav cel ce făcea fărădelege, învăţându-l să nu se închine lui Baal, preamărite. Şi cu rugăciune ai cerut de sus
ape, pentru care te-ai şi înălţat către Domnul, Sfinte Proorocule Ilie, în căruţă de foc şezând. Pentru aceasta, grăim
către tine: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă
pomenirea ta.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea...

Canon de rugăciune către Sfântul Slăvitul Prooroc Ilie Tesviteanul (2)

20 iulie
Troparul Sfântului Slăvitului Prooroc Ilie Tesviteanul, glasul al 4-lea:

Cel ce a fost înger în trup, temeiul proorocilor, al doilea Înaintemergător al venirii lui Hristos, Ilie Măritul, care a
trimis de sus lui Elisei dar, goneşte bolile şi pe cei leproşi curăţeşte. Pentru aceasta şi celor ce-l cinstesc pe dânsul
le izvorăşte tămăduiri.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Pe Faraon ce se purta...

Sufletul meu cel omorât înviază-l, ca pe fiul văduvei şi cu fapte dumnezeieşti, fericite, luminează-l şi la viaţă
povăţuieşte-l; şi-l arată părtaş desfătării celei veşnice pe cel ce doreşte să se desfăteze cu tine.
Când te-ai născut tu, a învăţat părintele tău taină preamare, minune cu adevărat! Că te-a văzut pe tine, fericite,
hrănindu-te cu foc şi înfăşându-te în văpaie. Pentru aceasta, cu rugăciunile tale mă mântuieşte pe mine de focul cel
veşnic.
Mărit fiind cu privirile cele spre Dumnezeul tău, râvnind ai râvnit cu adevărat, fericite, Domnului totdeauna. Pentru
aceasta, întăreşte-mă pe mine, cel ce m-am umplut de râvnă dumnezeiască, să fac dumnezeiasca voie, ca să te
cinstesc pe tine, fiind mântuit.
Dumnezeu Cel mai presus Înfiinţat din tine S-a întrupat, Ceea ce eşti cu totul fără prihană şi pentru noi S-a arătat,
precum suntem noi, ca un om. Pe Acela neîncetat roagă-L, Preacurată, să mă mântuiască pe mine, cel ce am greşit
mai mult decât toţi oamenii.
Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce ai făcut cele...

Pe preoţii cei de ruşine ca pe nişte vrăjmaşi i-ai omorât, mărite proorocule, cu dumnezeiască râvnă fiind aprins;
pentru aceasta grăiesc către tine: scoate-mă din lucrurile cele de ruşine şi din focul cel veşnic.
Pe tine te pun rugător preamare către Dumnezeu, Care poate să mântuiască de toată răutatea, fericite; pleacă-te spre
smerită rugăciunea mea şi să nu mă treci cu vederea pe mine, cel ce mă rog ţie.
Te măreşte pe tine Dumnezeu Atoatefăcătorul, Mărite Proorocule Ilie, Cel Ce te-a hrănit pe tine de demult prin
pasăre; pe Acela roagă-L să mă facă pe mine părtaş hranei celei veşnice şi luminii ce va să fie.
Ceea ce eşti Uşă Neumblată, care duce la Dumnezeu, deschide-mi mie uşile pocăinţei, Fecioară, curăţindu-mi
întinăciunea păcatelor mele cu ploile milei tale, Ceea ce eşti de Dumnezeu Dăruită.
Cântarea a 4-a. Irmos: Tu eşti Tăria mea, Doamne...
Plecat-a Dumnezeu râvna ta cea înfocată, Proorocule Ilie şi te-a trimis la văduvă, ca să te hrăneşti pe tine, cel ce
fugiseşi şi mai înainte de îngrozirea femeii. Pentru aceasta, pe tine te rog, minunate, sufletul meu cel flămând
hrăneşte-1 cu dumnezeieştile daruri.
Norii cei cumpliţi ai păcatelor mă acoperă, întreitele valuri ale vieţii mă înfricoşează şi suflă cumplit asupra
sufletului meu duhurile vicleniei. Proorocule de Dumnezeu grăitorule, ocârmuitor fii mie, la limanul mântuirii
îndreptându-mă.
Tărie sufletului, tărie şi trupului dă-mi, rugându-te Domnului Slavei, Cel Ce a tămăduit bolile tuturor, Fericite
Prooroc Ilie şi-mi ajută ca să trec smintelile vieţii fără vătămare. Că pe tine te pun înainte al meu bun folositor.
Cu toate puterile cereşti, Stăpână, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, cu toţi proorocii şi pătimitorii şi cu Apostolii şi
cu cuvioşii, roagă-te ca să dobândesc mântuire eu, cel ce mult am greşit şi să mă mântuiesc de chinul ce va să fie.

Norii cei aducători de ploaie i-ai încuiat, de râvna credinţei fiind aprins. Deci, mă rog ţie, Sfinte Ilie, ca prin
sfinţitele tale mijlociri, să-mi adăpi cu dumnezeieşti ploi sufletul meu, cel topit de văpaia desfătărilor şi să mă
mântuieşti.
Preot fiind, preafericite, ai înjunghiat cu nevinovatele tale mâini pe preoţii urâciunilor cei ce făceau lucruri de
ruşine. Deci, mă rog ţie, proorocule, păzeşte-mă nevătămat de tot păcatul cel urât.
Minunat te-ai făcut, proorocule, cu dumnezeieştile chemări arzând apele, săvârşind lucrul cu credinţa, pentru
aceasta, neîncetat te rog: aprinde în inima mea sfinţit dor, care să ardă patimile cele necurate.
Peste tine ca nişte ploaie s-a pogorât Cuvântul Cel mai presus Înfiinţat; pe Care roagă-L, Fecioară, ca să plouă şi
peste mine acum curate picături de umilinţă, spălând toată întinăciunea răutăţilor celor nemăsurate, Ceea ce eşti cu
totul fără prihană.

Milostiv fii, Mântuitorule, mie, celui ce fără de minte mult Ţi-am greşit Ţie şi mă mântuieşte de chinul ce va să fie
acolo, Cel Ce ai pe Marele Prooroc Ilie şi pe Preacurata Maica Ta rugători pentru mine.
Ca un săditor al curăţiei, păzeşte-mă pe mine curat la suflet. Ca pe un alt Prooroc Ilie, râvnitor de râvnă
dumnezeiască, umple gândul meu, ca să gonesc năvălirile răutăţii.
Postit-ai, căci cale de patruzeci de zile cu o mâncare ai făcut, prin dumnezeiasca voire. Pentru aceasta, mă rog ţie,
întăreşte-mă, ca să mă opresc de la toată călcarea de poruncă, de Dumnezeu purtătorule.
Uşa lui Dumnezeu, arată dumnezeieştile intrări smeritului meu suflet, ca să intru în ele mărturisindu-mă şi
dezlegare de cele rele să iau, de Dumnezeu Născătoare.

Proorocule şi înainte văzătorule al lucrurilor celor mari ale lui Dumnezeu, Sfinte Prooroc Ilie cel cu nume mare,
care cu cuvântul tău ai oprit norii cei curgători de apă, roagă pentru noi pe Unul, Iubitorul de oameni.

De poporul cel pieritor făcându-ţi-se milă, prin râvna credinţei cu chemări dumnezeieşti ai pogorât foc, care a ars
cuvioasa jertfă, mărite. Pentru aceasta, te rog: de văpaia cea veşnică mă scapă şi mă mântuieşte.
Învrednicitu-te-ai a vedea faţa lui Dumnezeu în muntele Tabor. Pe Acela roagă-L, proorocule, să treacă cu vederea
păcatele mele şi în ziua judecăţii să văd faţa Lui cu suflet neosândit.
Pe calea vieţii umblând, multor înşelăciuni mă supun. Bunule, al meu folositorule, îndreptează-mă cu folosinţa ta şi
mă întăreşte pe mine cel ce mă clatin la minte şi privesc la desfătările trupului.
Te laud pe tine, Prealăudată şi slăvesc, Curată, pântecele tău, Ceea ce eşti de Dumnezeu Dăruită. Ajută-mi mie,
celui învăluit cu valurile vieţii şi dă umilinţă curăţitoare de spurcăciuni smeritului meu suflet.

Vas încăpător de Dumnezeiescul Duh pe tine te-am cunoscut, înger pe pământ, care ai suflat focul dumnezeieştii
râvne şi păgânătatea ai biruit şi împăraţi ai mustrat, Sfinte Proorocule Ilie, care ai uns prooroci şi pe preoţii cei de
ruşine cu cuţitul i-ai înjunghiat. Pentru aceasta, grăim către tine: izbăveşte-ne pe noi de ruşinea ce va să fie.
Căruţă de foc te-a ridicat de pe pământ pe tine, cel aprins de dumnezeiască râvnă, Proorocule Ilie de Dumnezeu
insuflate. Pentru aceasta, mă rog ţie: ridică mintea mea din toate răutăţile cele de pe pământ cu căruţa bunătăţilor
tale şi roagă pe Dumnezeu şi Împăratul tuturor ca să ajung eu la locaşul ceresc.
Cu cuvânt viu ai încuiat cerul cel ce ploua, cu cuvântul tău cel duhovnicesc deschide-mi acum uşile pocăinţei,
sfinte, trimiţându-mi sufletului meu ploile umilinţei şi mă mântuieşte pe mine, cel ce cânt: preoţi, binecuvântaţi,
popoare, preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Cinstim pe Treimea Cea Împreună Atotputernică, Cea Împreună Cinstită şi de o fiinţă, Cea cu un Scaun, slăvind
într-o Dumnezeire pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, o rază neapusă şi împreună împărţitoare putere şi cântăm
cu un glas: preoţi, binecuvântaţi-L, popoare, preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Cel Ce cu lege a pus buna credinţă şi a învăţat pocăinţa, Emanuel, din tine născându-Se, S-a arătat. Pe Acela acum
roagă-L, Preasfântă Stăpână, ca să-mi deschidă uşile dreptăţii şi să mă mântuiască pe mine, cel ce grăiesc: preoţi,
Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-a cerul...

A vedea pe Dumnezeu în vânt prea subţire, cât era cu putinţă a vedea, te-ai învrednicit, prin obişnuinţele
pustniceşti, mai întâi trupul topindu-ţi, mărite. Pentru aceasta, te rog: subţiază cu rugăciunile tale grosimea minţii
mele şi cu dumnezeieştile raze de pocăinţă mă luminează.
Precum de demult, despărţind Iordanul cu cojocul, ai trecut, preafericite, aşa şi vărsările păcatelor mele cele
cumplite le usucă, ploi de lacrimi trimiţând sufletului meu totdeauna, proorocule, de Dumnezeu grăitorule, care să-
mi dăruiască mie curgerea desfătării.
De smintelile cele de multe chinuri de viaţă şi de tot necazul vrăjmaşilor celor fără de lege, de boala trupească şi de
vătămarea sufletească şi de osânda veşnică cea din gheena, izbăveşte-mă cu rugăciunile tale, mărite proorocule, ca
un bun folositor al meu.

Răpit ai fost spre înălţime, îndoit dar al Duhului lăsând lui Elisei cel ce cerea, Mărite Proorocule Ilie. Cu acela
împreună cere neîncetat biruinţă din cer pentru cei binecredincioşi şi iertare de greşeli celui ce se îmbogăţeşte cu
tine, folositorul cel neruşinat, către Stăpânul.
Glasurile robilor tăi nu le tre ce cu vederea ca o Bună Stăpână, Ceea ce eşti cu totul fără prihană; ci cu dinadinsul
roagă pe Făcătorul tuturor să dea biruinţă binecredincioşilor creştini şi bună întărire sufletească, Fecioară şi
împărtăşirea Dumnezeieştii Împărăţii.

Ca un Prooroc al dumnezeieştii Lumini cu adevărat, pe proorocii cei mincinoşi surpându-i şi prin aceasta ai mustrat
pe Ahav cel ce făcea fărădelege, învăţându-l să nu se închine lui Baal, preamărite. Şi cu rugăciune ai cerut de sus
ape, pentru care te-ai şi înălţat către Domnul, Sfinte Proorocule Ilie, în căruţă de foc şezând. Pentru aceasta, grăim
către tine: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă
pomenirea ta.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea...

Canon de rugăciune către Sfântul Prooroc Iezechiel

21 Iulie
Troparul Sfântului Prooroc Iezechiel, glasul al 2-lea:

A proorocului Tău Iezechiel pomenire, Doamne, prăznuind, printr-însul Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Să cântăm Domnului...

Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mie, celui ce voiesc a lăuda pe Iezechiel Proorocul Tău, Doamne, dă-mi har, Făcătorule de bine şi dar duhovnicesc.
Având înălţări Sfinţitul Iezechiel, singur văzătorul celor negrăite, cu slava Domnului este strălucit.
Cugetul zburdărilor celor trupeşti supunându-l şi viaţa ta îndreptând-o, te-ai arătat Prooroc primitor de Dumnezeu.
Arătându-te cu totul luminat, pe Prealăudata Uşă Ceea ce căuta spre Răsărit, pe Fecioara, o propovăduieşti, de
Dumnezeu insuflate.
Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti Întărirea...

Răsărirea morţilor cea scrisă mai înainte, ca un prooroc o vezi, mărite, omorârea patimilor dobândind.
Sfinte Proorocule Iezechiel, arătătorule de Dumnezeu, făcându-se Dumnezeu Milostiv zidirii Sale, minte
dumnezeiască te-a arătat pe tine celor rătăciţi.
Cel ce şade pe Heruvimi, Fulgerul Dumnezeirii, te-a luminat pe tine, mărite, arătându-Se ţie, grăitorule de
Dumnezeu.
Ţarină Curată, cu ochii cei mai înainte văzători, proorocul Tău a văzut intrarea fecioriei, cea păzită Ţie, Făcătorule
de bine.
Irmosul:
Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

După ce te-ai învrednicit a vedea cu uimire vedeniile cele dumnezeieşti, ai căzut cu faţa la pământ şi ai auzit glasul
Duhului Cel Dumnezeiesc.
Negrăite lucruri învăţându-te şi cu poruncile cele dumnezeieşti luminându-te, mâna Stăpânului şi Atotstăpânitorului
tău peste tine a fost.
Alesule Prooroc Iezechiel, cartea cea dată gurii tale din mâna Domnului a îndulcit inima ta şi te-a săvârşit prooroc
dumnezeiesc.
Te-a văzut pe tine, Fecioară, Proorocul Iezechiel Dumnezeiască Uşă Luminoasă, prin care a trecut Domnul,
Încuiată păzind-o pe aceasta.
Cântarea a 5-a. Irmos: Mânecând, strigăm către Tine...

O, Fericite Proorocule Iezechiel, primitorule de Dumnezeu, pe toţi păcătoşii ai povăţuit prin cuvintele tale a se
întoarce spre pocăinţă.
La toate s-au asemănat Domnului proorocul, căci şi pentru păcatele cele străine s-a rugat.
Iezechiel Proorocule, limbile ritorilor nu pot să te laude pe tine, căci cu strălucire cerească ai fost înfrumuseţat.
Eşti Uşa Dumnezeiască, pe care te-a văzut Proorocul Iezechiel şi din care ne-a răsărit nouă Dătătorul de lumină,
Domnul.
Cântarea a 6-a. Irmos: Haină luminoasă dă-mi mie...

Proorocule minunate, învrednicitu-te-ai a vedea pe Dumnezeu, de toată arătarea cea materialnică curăţindu-te,
preafericite.
Făcându-te mai înalt decât trupul, prin puterea Duhului, cu înălţare te-ai ridicat şi te-ai arătat plin de lumina cea
curată.
Având viaţă proorocească, dând dănţuire de cântare, vezi pe Hevurimi şi pe Atotţiitorul.
Pe Maica şi Fecioara cea întru adevăr, pe Mijlocitoarea lui Dumnezeu şi a oamenilor, în închipuire o ai văzut uşă
mult luminoasă.
Irmosul:
Haină luminoasă dă-mi mie Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, Mult Milostive Hristoase, Dumnezeul
nostru.

Arătatu-te-ai prooroc lui Dumnezeu, Iezechiel Minunate şi mai înainte tuturor ai vestit Întruparea Domnului, a
Mielului şi Ziditorului, Fiului lui Dumnezeu, Care S-a arătat în veci.
Cântarea a 7-a. Irmos: Din Iudeea venind tinerii...

Arătatu-te-ai biserică însufleţită a lui Dumnezeu, o, preafericite purtătorule de Dumnezeu şi măsurarea Bisericii în
taină ai fost învăţat, cu duhul cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Fiind cu totul primenit întru uimire odinioară în cetatea sfântă şi prin arătare fiind învăţat tainele cele dumnezeieşti,
te-ai deprins a cânta: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Arătându-te preot al Dumnezeului Celui Preaînalt, vrednicule de minune, aduci Stăpânului rugăciuni şi jertfe
pentru poporul ce stă înainte şi cântă: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
A mântui fiinţa cea omenească vrând Cuvântul Cel Înalt, a trecut prin Uşa cea Feciorească, cu trup îmbrăcat dintr-
însa. Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Împăratul Ceresc...

Fiind împodobit cu sfinţitul dar al proorociei, te-ai luminat cu cântări lăudând în veci pe Dătătorul de viaţă, Hristos.
Proorocul Iezechiel fiind privitor al slavei Tale şi plecat pe genunchi, primeşte-l ca un bun rugător pentru lume; ca
să Te cântăm pe Tine, Hristoase, întru toţi vecii.
La tainele cele mai presus de minte te-ai deprins, Proorocule Iezechiel, aprinzându-te de Dorul Cel Dumnezeiesc,
cântând: pe Tine Te preaînălţăm, Hristoase, întru toţi vecii.
De noapte mânecând, Proorocul Iezechiel te-a văzut pe tine Fecioară, Pârâul Iertării şi către Domnul a grăit: pe
Tine Te înălţăm în veci.
Irmosul:
Pe Împăratul Ceresc, pe Care Îl laudă ostile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Naşterea pururea Fecioarei...

Tu te-ai învrednicit a vedea, prin Cel Ce în taină te-a învăţat cele negrăite, pe Cel Arătat în foc şi în rug de demult
lui Moise, fiind tu strălucit, proorocule, cu raza dreptei credinţe.
Legii dătător şi tăinuitor şi preot te-ai arătat şi prooroc preaînţelept, asemenea Stăpânului făcându-te şi părtaş
patimilor, acum te-ai arătat moştenitor.
Credincioşii acum, având izvor curgător învăţăturile tale cele prealăudate şi carte preasfinţită, luăm neîndoită
mântuire sufletelor.
O, negrăită şi dumnezeiască arătare de lumină, în care acum te desfătezi, fericite! Şi de departe vezi în Părintele pe
Fiul şi pe Duhul, Trei Ipostasuri ale Dumnezeirii.
Armă a noastră şi Zid tu eşti, Născătoare de Dumnezeu, Apărătoare celor ce nădăjduiesc întru tine. Pe tine şi acum
te îndemnăm spre rugăciune, ca să ne izbăvim de vrăjmaşii noştri.
Irmosul:
Naşterea pururea Fecioarei, care s-a arătat mai înainte dătătorului de Lege în munte prin foc şi rug, spre mântuirea
noastră, a credincioşilor, cu cântări neîncetat o slăvim.
SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea fecioriei tale...

Strălucindu-te cu Duhul Cel Dumnezeiesc, Întruparea Cuvântului mai înainte o ai limpezit, cel ce eşti mare între
dumnezeieştii Prooroci, Iezechiel, de Dumnezeu insuflate. Pentru aceasta, ca pe un prooroc cu sfinţenie te fericim
pe tine şi prăznuim astăzi pomenirea ta, împreună grăind ţie, înţelepte: roagă-te lui Hristos Dumnezeu să
mântuiască sufletele noastre.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea.Podobie: De frumuseţea fecioriei tale...

Preasfântă Fecioară, Nădejdea creştinilor, roagă-te neîncetat împreună cu cetele cele de sus lui Dumnezeu, pe Care
L-ai născut mai presus de gând şi de cuvânt, să ne dea nouă tuturor iertare de păcate şi îndreptare vieţii, celor ce, cu
credinţă şi cu dragoste, te slăvim pururea pe tine.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea
fecioriei tale...
Mieluşeaua cea Neîntinată văzându-şi Mielul şi Păstorul mort spânzurat pe Cruce, tânguindu-se zicea, ca o maică,
văitându-se: cum voi suferi pogorârea Ta cea mai presus de cuvânt, Fiul meu? Şi patimile cele de bunăvoie,
Dumnezeule Preabune?
Canon de rugăciune către Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Simeon, cel nebun pentru Hristos şi
Sfântul Cuvios Ioan Pustnicul
21 Iulie
Troparul Sfântului Cuvios Simeon, cel nebun pentru Hristos şi Sfântului Cuvios Ioan Pustnicul, glasul al 4-
lea:
Dumnezeul părinţilor noştri, Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci pentru
rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.
Irmosul:
Adâncul Mării Roşii, cu urme neudate, pedestru trecându-I Israel cel de de mult, cu mâinile lui Moise în chipul
Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu împărtăşirea ta cea către Dumnezeu, cuvioase, te-ai făcut lumină şi mergând către însăşi dorirea cea desăvârşită,
ai luat împlinirea nădejdilor tale celor bune, Părinte Simeon.
Aprinzându-te de dragostea cea către Dumnezeu, toate le-ai părăsit, părinte, aflând împreună călător pe Măritul
Ioan; cu care împreună ai săvârşit călătoria mântuirii, veselindu-te.
Biserica te-a cunoscut pe tine, Înţelepte Părinte Simeon, sfeşnic luminat purtător de strălucirile Preasfântului Duh.
Pentru aceasta, se veseleşte ca purtătoare de lumină pomenirea ta.
Dorind a vă îmbogăţi de cele ce nicidecum nu se deşartă cu cuget viteaz, aţi lepădat bogăţia şi mărirea cea
vremelnică şi desfătarea cea curgătoare şi vrednicia cea lumească, înţelepţilor.
Fiul lui Dumnezeu ştiindu-te pe tine, Preacurată, Frumoasă şi Aleasă şi Preacinstită, S-a făcut ţie Fiu, făcând fii lui
Dumnezeu prin dar pe cei ce te cinstesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea.
Cu osârdie te-ai dezbrăcat, Părinte Simeon, către luptele cele înţelegătoare, înfrângând taberele vrăjmaşului cu
dumnezeiescul ajutor al Duhului.
Arătându-te nerobit de arsura dezmierdărilor, ai ars materia patimilor cu jăratecul dumnezeieştilor tale rugăciuni,
Cu biciul rugăciunilor şi cu bătăile înfrânării, Cuvioase Părinte Ioan, ai rănit Egiptul patimilor.
Sihastrii Tăi, Iisuse, au omorât pe vrăjmaşul cu bucurie, dorind de moartea Ta cea purtătoare de viaţă.
Născut-ai, Preacurată, Ceea ce eşti fără de prihană, pe Pricinuitorul a toată lumea, Care izbăveşte pe oameni de
căderea cea cumplită a călcării de poruncă.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială precum se cuvine,
Pornindu-vă către cărările dreptăţii, aţi sosit către dumnezeieştile ogrăzi ale purtătorului de Dumnezeu Nicon,
cuvioşilor, îmbogăţindu-vă de învăţăturile lui, cu lumină de mântuire.
Cuviosul purtător de Dumnezeu, văzându-vă pe voi că sunteţi deopotrivă la obiceiuri şi cugetaţi împreună cele de
cinste, prin dumnezeieştile învăţături v-a împodobit pe voi cu dumnezeiasca îmbrăcăminte a călugărilor.
Darul Preasfântului Duh aflând inima ta, fericite, înfrumuseţată cu obiceiurile cele adevărate, mai presus a strălucit,
Părinte Simeon, vrednicule de minune.
Darul Sfântului Duh aflând inima ta tablă curată, părinte, a scris pe ea nepătimire desăvârşită, credinţă şi dragoste
curată.
Preaproslăvitul Dumnezeul nostru, Cel Ce sade pe Scaunul Cel Înalt, te-a avut pe tine, ca pe un Scaun de Heruvimi
odihnindu-Se în braţele tale, Marie Prealăudată.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Primind lumină prealuminată, Sfinte Ioan, te-ai arătat ca soarele, micşorând întunericul demonilor, vrednicule de
laudă.
Întraripându-se cuvioşii de dragostea lui Hristos, cu înţelepciune au lepădat dragostea trupurilor, ca pe nişte spumă
de mare.
Întărindu-vă la suflete cu putere dumnezeiască, aţi locuit în pustiu, pustiind patimile, părinţilor cugetători de cele
cereşti.
Curgerea stricăciunii s-a contenit, că Fecioara fără stricăciune a născut pe Dumnezeu Cuvântul, mai presus de fire
şi de cuvânt, rămânând iarăşi Fecioară.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Fiind mintea ta cu totul neîncetat întinsă prin cugetări către Dumnezeu, nu s-a supus dragostei celei trupeşti,
pricinuindu-ţi ţie, Sfinte Părinte Simeon, câştigarea bunătăţilor.
Înţelepţeşte se făţărnicea Sfântul Simeon, cu prefacerea de nebunie, înnebunind pe înţeleptul răutăţii prin lucrurile
cele înţelepte ale Duhului, Celui Ce toate le înţelepţeşte.
Petrecând în lume, fericite, nu ai primit nicicum întinăciune sau prihană, ci mai vârtos, cu rugăciunile tale cele
curate, ai curăţit întinăciunea sufletelor celor ce alergau la tine.
Fiind mai înalt decât cugetele cele trupeşti nu te-ai rănit la cuget, dezbrăcându-te în mijlocul femeilor, Sfinte
Părinte Simeon, căci erai îmbrăcat cu podoaba nepătimirii.
Cu gura, cu cugetul şi cu inima te propovăduiesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu, că prin tine, Preacurată, m-am
împăcat, fiind eu lepădat pentru călcarea poruncii celei dintâi a strămoşului.
CONDAC, glasul 1. Podobie: Ceata îngerească...

Cei ce aţi săvârşit viaţa creştineşte cu dreapta credinţă, vase curate ale Treimii arătându-vă, Sfinţilor Părinţi Simeon
şi Ioan, de Dumnezeu purtători prealăudaţi, acum cereţi să trimită din destul curăţire şi pace sufletelor noastre,
părinţi preafericiţi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
În cuptorul persan tinerii lui Avraam, cu dorinţa dreptei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi,
Fiind cuprins, părinte, de dumnezeiască dragoste, cu râvnă dumnezeiască te-ai dat pe tine cu totul bucuros, ca să
mântuieşti pe alţii, cântând: Binecuvântat eşti, în Biserica slavei Tale, Doamne.
Luat-ai, părinte, hrană dată ţie din cer şi cu aceasta ai hrănit pe toţi cei ce au primit porunca ta cu bună plecare şi ai
părăsit păcatul cel râvnitor de cele de pe pământ, fericite.
Urmând hotărârilor părinţilor, înţelepte, de greşeala lui Origen, cel ce s-a înşelat, ai învăţat ca să fugă, pe cei ce
cântă: Binecuvântat eşti, în Biserica slavei Tale, Doamne.
Ceea ce eşti Locaş Sfinţit Dumnezeiesc al Celui Preaînalt, Bucură-te, că prin tine s-a dat bucuria, Născătoare de
Dumnezeu, celor ce cântă: Binecuvântată eşti tu cu totul fără prihană, Stăpână.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Domnul.
Stea cu totul luminoasă eşti, povăţuind către viaţă pe cei din noroiul patimilor; că ai făcut pe femei necuvioase a
vieţui în curăţie şi goneşti bolile cumplite, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Fiind întreg la minte şi vrând să fii batjocorit şi hulit pentru Domnul, cu ascunsul minunilor celor înţelepte, pe mulţi
ai vânat, cuvioase, cu suflet curat cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Când se împlinea trecerea a patruzeci de zile de post, erai hrănit de Duhul Sfânt, cuvioase, cu veselie cerească,
Căruia cu duh vesel cântai: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Strălucitu-ne-a nouă Domnul din tine, Fecioară Curată. Pe Acela roagă-L totdeauna să lumineze pe cei ce te laudă
pe tine şi să ne mântuiască de primejdii pe noi, care cântăm: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată...
Fiind daţi Treimii, din toată inima cu osârdie şi luând de la Dânsa raze de lumini, cu bună dăruire v-aţi făcut
luminoşi la chip şi dănţuiţi împreună cu îngerii.
Fiind împreunaţi cu dragoste dumnezeiască şi luminându-vă cu sihăstrie, aţi ajuns acum la împărtăşirea bunătăţilor
celor nădăjduite şi aţi aflat desfătarea cea fericită, fericiţilor de Dumnezeu.
Luminătorii pustnicilor, cei ce sihăstreşte au surpat măiestriile vrăjmaşului, luminându-se cu tot felul de bunătăţi,
au mers către ceruri, îndulcindu-se de Dumnezeire.
Pentru ostenelile şi sudorile voastre aţi moştenit veselia cea fără de sfârşit, în care, desfătându-vă, Sfinte Părinte
Simeon Cuvioase şi Sfinte Ioan Mărite, aduceţi-vă neîncetat aminte de noi.
Miluieşte-mă, Ceea ce ai născut pe Mântuitorul şi Făcătorul de bine al tuturor, risipeşte norii sufletului meu,
Doamna tuturor, Stăpână Preasfântă şi mă fă tare împotriva patimilor ce ridică război îm potriva mea.
SEDELNA, glasul 1: Podobie: Mormântul Tău...

Lăţindu-se cu credinţa, dumnezeieştii părinţi au umblat dimpreună pe calea cea cinstită, strâmtorând toate
măiestriile balaurului. Pe toţi aceştia să-i cinstim cu cuget de bună credinţă, prăznuind sfinţita lor pomenire, întru
slava lui Hristos, Dumnezeul nostru.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea.Podobie: De frumuseţea fecioriei tale...

Preasfântă Fecioară, Nădejdea creştinilor, roagă-te neîncetat împreună cu cetele cele de sus lui Dumnezeu, pe Care
L-ai născut mai presus de gând şi de cuvânt, să ne dea nouă tuturor iertare de păcate şi îndreptare vieţii, celor ce, cu
credinţă şi cu dragoste, te slăvim pururea pe tine.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea
fecioriei tale...
Mieluşeaua cea Neîntinată văzându-şi Mielul şi Păstorul mort spânzurat pe Cruce, tânguindu-se zicea, ca o maică,
văitându-se: cum voi suferi pogorârea Ta cea mai presus de cuvânt, Fiul meu? Şi patimile cele de bunăvoie,
Dumnezeule Preabune?
Canon de rugăciune către Sfânta Mironosiţă, întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena

22 Iulie
Troparul Sfintei Mironosiţe, întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena, glasul 1:

Lui Hristos, Cel Ce pentru noi S-a născut din Fecioară, Cinstită Maria Magdalena, ai urmat şi ai păzit îndreptările şi
legile Lui. Pentru aceasta, astăzi, preasfinţită pomenirea ta prăznuind, te lăudăm cu credinţă şi te cinstim cu
dragoste.

Irmosul:
Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, grăia: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru
să-I cântăm.
Stih: Sfântă Mironosiţă Maria Magdalena, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ceea ce eşti împodobită cu dumnezeieştile frumuseţi şi strălucită cu vărsările luminii celei dumnezeieşti, luminează
inima mea cea întunecată, cu rugăciunile tale, Sfântă Mironosiţă Maria Magdalena.
În chip lămurit te-a sfinţit Cuvântul Tatălui, mântuindu-te de duhurile răutăţii. Aceluia făcându-te următoare, te-ai
umplut de darurile Preasfântului Duh.
Umplându-te de ape făcătoare de viaţă din fântâna cea îndestulată a Stăpânului, Cel Ce S-a arătat pe pământ pentru
milostivire, ai uscat râurile cele tulburi ale păcatului.
Lăudămu-te, Fecioară, ca pe o Maică a Celui din Fire Ziditor; căci firea oamenilor cea greşită o ai împăcat cu
Dumnezeu, Preacurată Stăpână, Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 3-a. Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut...

Iubind pe întâiul Pricinuitor al bunătăţilor, pe Cel Ce a îndumnezeit firea noastră prin milostivire, ai mers după
Dânsul cu osârdie, Sfântă Maria Magdalena, plecându-te poruncilor Lui celor dumnezeieşti.
Tu, Sfântă Maria Magdalena, văzând cea dintâi dumnezeiasca Înviere, cu veselie ai ajuns la mormântul
Mântuitorului; pentru aceea, te-ai arătat binevestitoare, grăind: Hristos S-a sculat, bateţi din palme.
Cuvântul Cel Întrupat din Curatele tale sângiuiri, Preacurată, m-a izbăvit pentru bogăţia bunătăţii Sale, stricând
hotărârea blestemului celui vechi. Pe Acela roagă-L neîncetat să mântuiască turma ta.
Irmosul:
Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte în dragostea
Ta. Că Tu eşti Marginea doririlor şi credincioşilor Întărire, Unule, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preamărit Dumnezeirea Ta.
Purtând cuget nesurpat de deşertăciunea lumii, ai slujit Celui Ce a venit să mântuiască pe toată lumea din
înşelăciune.
Spălându-te cu lacrimile şi apucând înainte la mormântul Vieţii, ai văzut înger vestind Învierea lui Hristos, Sfântă
Maria Magdalena.
Inima ta prin îndreptările lui Hristos s-a făcut fără prihană şi numai de Dânsul L-ai dorit, pe Cel Frumos întru
podoabă, ceea ce eşti vrednică de laudă.
Somnul păcatului m-a cuprins întru adormirea lenevirii lui, ci tu, Pruncă, cu rugăciunea ta cea priveghetoare,
scoală-mă pe mine către pocăinţă.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
ticălosul? Ci Te rog întoarce-mă şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele.
Pe cel ce a amăgit odinioară pe strămoaşa prin cuvinte şi o a izgonit din Rai, văzându-i ea acum călcat sub
picioarele sfintelor femei, care au avut cuget bărbătesc, se bucură în veci împreună cu dânsele.
Fiind rănită de dorirea dragostei celei dulci faţă de Cel Aşezat în mormânt, Care dă viaţă tuturor, I-ai adus miresme,
Cinstită Maria Magdalena şi ai vărsat aromate de lacrimi.
După dumnezeiasca patimă şi după înfricoşătoarea Înviere a Mântuitorului, ai alergat pretutindeni, vestind cuvântul
cel cinstit şi ai vânat, ca o următoare a Cuvântului, pe mulţi din cei amăgiţi de necunoştinţă, Slăvită Maria
Magdalena.
Cel Ce a binevoit a Se naşte din tine pentru nemăsurată mila Sa, Acela m-a îndreptat pe mine, care eram căzut în
prăpastiile păcatului, cele cu multe împleticiri. Pe Acela roagă-L să mântuiască de toată vătămarea pe cei ce cu
credinţă te laudă pe tine, Preasfântă Fecioară.

Cu răcorirea cuvintelor tale, Cinstită, ai potolit arsura întristării Apostolilor, că ai grăit: Hristos S-a sculat, Viaţa S-a
arătat, Soarele Cel Luminos a Strălucit.
Iată că a strălucit luminată pomenirea ta, Sfântă Maria Magdalena, luminând pe cei ce într-însa te laudă pe tine cu
credinţă şi gonind întunericul supărării viclenilor demoni, ceea ce eşti vrednică de laudă.
Arătatu-te-ai sfinţenie înţelegătoare şi jertfelnic nepipăit, sfeşnic cu chip luminos şi pod care treci către Dumnezeu
pe cei ce te laudă pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.
Irmosul:
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele; şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor, căci către

Pe următoarea lui Hristos şi cea dintâi dintre Mironosiţe, care a binevestit Apostolilor, zicând: bucuraţi-vă, toţi cu
psalmi şi cu cântări să mărim, laudă înălţând Domnului tuturor, Celui Ce ne-a dăruit nouă, în lume, un izvor ca
acesta de minuni.

Dumnezeu, Cel mai presus de fiinţă, umblând în lume cu trup, Mironosiţă, cu adevărat următoare te-a primit pe
tine, ceea ce toată dragostea ta ţi-ai dăruit-o către Dânsul. Pentru aceasta şi tămăduiri foarte multe ai făcut şi după
ce te-ai mutat acum în ceruri, pentru lume te rogi pururea.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, grăind: Binecuvântat eşti,
Având pe Cuvântul în ajutor, ai izgonit multe feluri de boli. Aceluia îi stai acum înainte, ceea ce eşti aducătoare de
mir, grăind: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.
Singură ai văzut mai înainte de ceilalţi pe Viaţa noastră, Hristos Înviat şi L-ai socotit pe Dânsul a fi grădinarul,
grăind: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.
Încetat-ai pornirea morţii, ca Ceea ce ai zămislit pe Dumnezeu Cel Nemuritor şi L-ai născut, Preacurată, Căruia toţi
cântăm: Binecuvântat este Rodul pântecelui tău, Preacurată.

Viaţa ta s-a arătat luminată, Sfântă Maria Magdalena, fiind strălucită cu luminile faptelor celor îmbunătăţite ale
dumnezeieştii propovăduiri, a plecării tale către Dumnezeu şi cu razele dragostei către Ziditorul tău, Căruia
împreună cu îngerii cânţi: preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Pe lângă Cruce ai stat, mărită, văzând înjunghierea cea fără dreptate a Celui Ce S-a smerit pe Sine pentru nespusa
Sa milostivire. Şi fiind revărsată de lacrimi, strigai, Sfântă Maria Magdalena: ce este această minune străină? Cum
fiind din Fire Viaţă, este omorât şi moare Cel Ce a omorât moartea?
Toţi cu un cuget te slăvim pe tine ca pe Maica lui Dumnezeu şi mai Aleasă decât toate făpturile, Preacurată. Că prin
tine a pierit osânda cea din Adam şi fiinţa oamenilor cea lepădată s-a unit cu Dumnezeu, cântând: preoţi, lăudaţi,
popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Irmosul:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînâlţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
De şapte ori cuptorul, chinuitorul caldeilor l-a ars nebuneşte, pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar, văzându-i pe
aceştia de o putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-
L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Către dumnezeiască bucurie te-ai mutat acum, către lărgimea Raiului cea desfătată, către locaşuri înţelegătoare şi
mai presus de lume, unde sunt cetele cuvioşilor, unde este glasul cel curat al celor ce prăznuiesc, Luminată Maria
Magdalena, Mironosiţă. Pentru aceea, cu toţii te fericim.
Nimic n-ai cinstit mai mult din cele de pe pământ decât dragostea către Hristos Dumnezeu. Ci, rănindu-te numai de
frumuseţile Lui şi de razele cele ce fără mijlocire se trimit de la Dânsul şi urmând după urmele Lui, preacinstită,
strigai: pe Tine Te slăvesc, Mult Milostive.
Dobândind îndumnezeirea care face pe om dumnezeu şi desfătându-te din Pârâul Darului şi primind răsplătirile
ostenelilor, după cuviinţă dumnezeiască şi numărându-te dimpreună cu ceata Apostolilor, Sfântă Maria Magdalena,
următoarea Cuvântului, păzeşte cu rugăciunile tale pe cei ce te cinstesc cu dragoste.
Ca Maică a Celui Ce a pătimit pentru noi, izbăveşte-mă pe mine de patimile pierzătoare de suflet şi ca o Milostivă
rupe lanţurile greşelilor mele. Ca Singură ce eşti Bună, îmbunează acum sufletul meu cel necăjit de supărările
demonilor, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ca să te laud pe Tine, Preacurată.
Irmosul:
Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat; că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte
şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Începătoriile
Cetelor Îngereşti şi omeneşti te slăvim.

Tu, Sfântă Maria Magdalena, ca o ucenică adevărată în chip vădit ai slujit Cuvântului, Celui Ce S-a sărăcit din
prisosul milostivirii Sale. Şi văzându-L pe El Spânzurat pe Cruce şi pus în mormânt, te tânguiai lăcrimând. Pentru
aceea, te cinstim, lăudându-te cu credinţă, Sfântă Maria Magdalena, pururea pomenită, purtătoare de mir
prealuminată şi cu un glas grăim către tine: roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce
cu credinţă prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Ca pe o Fecioară şi ca pe Singura între femei care ai născut pe Dumnezeu cu trup, toate neamurile oamenilor te
fericim. Că întru tine s-a sălăşluit Focul Dumnezeirii şi ca pe un Prunc, cu lapte ai hrănit pe Ziditorul şi Domnul.
Pentru aceasta, neamul îngeresc şi omenesc, după vrednicie, slăvim Preasfântă naşterea ta şi cu un glas grăim ţie:
roagă pe Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de păcate celor ce se închină cu credinţă Preasfintei naşterii tale.

Înţelepciunea...
Văzându-Te Fecioara şi Maica Ta, Iisuse, pe Cruce, cu plângere se văita, lăcrimând: Vai mie, Fiul meu Cel
Preadulce! Cum te-au spânzurat fără dreptate pe Cruce fiii evreilor, cei cu adevărat nemulţumitori? Dar acestea le
pătimeşti cu trupul precum ai binevoit, ca un Îndurat, Fiul meu, Dumnezeule, Suferitorule de rele, Mult Milostive
Doamne, ca să mântuieşti din pântecele balaurului pe omul pe care l-ai zidit. Laud pogorârea Ta cea desăvârşită.
Canon de rugăciune la Sărbătoarea Aducerii moaştelor Sfântului Sfinţit Mucenic Foca

23 Iulie
Tropar la Sărbătoarea Aducerii moaştelor Sfântului Sfinţit Mucenic Foca, glasul al 4-lea:
Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Irmosul:
Adâncul Mării Roşii cu picioare neudate, pedestru trecându-l Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Razele de lumină ale Dumnezeieştii Pronii celei mai presus de fiinţă te-au luminat, mărite, chiar de la naşterea ta.
Pentru aceea te-au arătat luminător prealuminat până la marginile pământului, Fericite Mucenice Foca.
Din pruncia ta, mărite, ca un finic înalt te-ai înălţat către înălţimea bunătăţilor celor înţelegătoare; şi înmulţind
roadele pătimirii tale, ai îndulcit pe toţi cu împărtăşirea minunilor tale.
Cu măiestria cuvintelor tale, înţelepte, ai surpat întăririle capiştilor necredinţei şi ai păzit Biserica lui Hristos
neclintită, întărind-o cu învăţături.
De la înălţime ai trântit gândul cel înalt al nebuniei, surpându-l cu darul cel adevărat al cuvintelor tale, cuvioase şi
ai câştigat prin biruinţe muceniceşti semne de biruinţă împotriva lui.
Zavistia în Rai s-a făcut pricinuitoare morţii oamenilor, Preacurată, iar Cel Ce S-a născut din tine, Fiul lui
Dumnezeu-Tatăl, cu răsunet o a prăpădit, dând nemurire neamului nostru, Preafericită.
Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de Tine...

Împreuna glăsuire a credincioşilor o ai tocmit spre lauda lui Hristos; iar glasurile necredinţei cu împotrivirea ta le-ai
tulburat, mucenice.
Dragostea ta cea către Dumnezeu te-a tras de la cele pământeşti către cer şi chinuindu-te cu trupul, te-a numărat în
cetele cele înţelegătoare.
Luminând pe cei credincioşi cu strălucirile minunilor tale, ai stins focul necredinţei cu ploile cuvintelor tale,
fericite.
Ca şi cu nişte vopsele luminoase ai vopsit podoaba preoţiei cu sângiuirile tale cele muceniceşti şi cu preoţia ai slujit
lui Hristos, Cel Ce este Lumină.
S-a rupt zidul cel din mijloc al blestemului nostru, Preacurată Stăpână, prin naşterea ta cea mai presus de gând şi
ne-am unit cu Firea Cea Dumnezeiască.
Irmosul:
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială precum se cuvine,
Biserica lui Hristos, care era zbuciumată de valuri în noianul necredinţei, o ai tras tu, Sfinte Mucenice Foca, la
limanurilor dreptei credinţe, ca să cânte neîncetat: Slavă puterii Tale, Doamne.
Scuturând de la viaţa cea trupească lucrul cel pământesc şi vieţuind, mărite, cu trupul ai săvârşit călătoria cea
îngerească, Sfinte Mucenice Foca; drept aceea, cu darul ai fost făcut înger în trup.
Izvorul Cel Nedeşertat al Mângâietorului te-a umplut pe tine de ape dumnezeieşti, înţelegătoare, ierarhe mărite şi
te-a pus înaintea tuturor râu de dar pururea curgător.
Cele ale naşterii tale celei străine, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, cu adevărat sunt minunate şi negrăite,
preaslăvite minuni, în care se biruieşte tot cugetul şi tot gândul.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina Cea Sfântă, Care întorci dintru întunericul necunoştinţei pe cei
ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
Prădând întăririle vrăjmaşului cu puterea minunilor, Sfinte Mucenice Foca, pe cei mântuiţi i-ai adus Domnului ca
nişte prăzi.
Săgetăturile cele ce veneau asupra ta le-ai împins înapoi în inimile celor ce le trimiteau, iar tu, înţelepte, ai fost
păzit nevătămat.
Sfărâmat-ai Sfinte Foca capul balaurului, surpându-l vitejeşte cu puterea cea dumnezeiască a pătimirii tale celei
tari.
Să roureze cerul veselie şi bucurie pe pământ, că pământul a dat acum veselie la înălţime pe Însăşi Maica lui
Dumnezeu.

Din noroiul şi din adâncimea necredinţei ai scos turma ta, mărite, pe care curăţind-o cu apa facerii de fii, o ai înălţat
către lumina darului.
Cel Ce şi-a pus şederea cea înţelegătoare pe nor te-a mărit pe tine, Sfinte Mucenice Foca, pentru ca să ajungi cu
călătorie prin văzduh la cei ce ţi se roagă în primejdiile mării şi ale nevoii.
Dezlegat-ai împleticirile minciunii şi cu legăturile adevărului ai legat limbile cele grăitoare de deşertăciuni,
cugetătorule de Dumnezeu şi ai propovăduit în lume cuvântul credinţei.
Odrăslit-ai lumii Roada Unirii Celei Nestricate, care se arată pricinuitoare de Nestricăciune Veşnică celor ce cu
credinţă şi cu dragoste te cinstesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.
Irmosul:
CONDAC, glasul al 6-lea. Podobie: Plinind rânduiala cea...

Ca un arhiereu ai adus jertfa, părinte şi mai pe urmă jertfă vie te-ai adus pe tine însuţi pentru Hristos Dumnezeu,
mărturisind după lege, întărindu-te de la îngeri şi moartea voind, fiind împreună cu cei ce-ţi grăiesc ţie: vino, Sfinte
Mucenice Foca, cu noi şi nimeni împotriva noastră.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
În cuptorul persan tinerii lui Avraam, cu dorirea dreptei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi,
Fiind pironit de dragostea lui Hristos, mucenice înţelepte, mulţimea chinurilor şi a îngrozirilor celor înfricoşătoare
nu te-a clintit de la întărirea unirii şi a legăturii celei cu Hristos.
Datu-ţi-ai sângele tău, mucenice, ca un prinos Celui Ce Şi-a dat sângele Său izbăvire pentru noi şi ai cântat grăind:
Binecuvântat eşti, Dumnezeu meu şi Domnul.
Prin bunătate lepădând greutatea pământească, Dumnezeieştii Îngeri ai lui Hristos, din porunca Lui zburând, pe
tine, pătimitorule, te duceau prin văzduh împreună cu dânşii, ca mai înainte pe Avacum.
Văzut-au îngerii, Născătoare de Dumnezeu, lucruri străine la naşterea ta: firea cea stricăcioasă a neamului celui din
ţărână întoarsă iarăşi la locaşul cel nepieritor şi fără stricăciune şi către slava cea cerească.

Având în sufletul tău neîncetat focul dragostei lui Hristos, Sfinte Mucenice Foca, Preafericite, neoprit ai săvârşit
călătoria către Dânsul prin chinuire. Prin aceasta dobândind ceea ce ai dorit, cânţi împreună cu cetele cele fără de
trup: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Pierit-au închinăciunile rătăcirii cele putrede ale elinilor şi au tăcut toate viclenirile înşelăciunii şi minciuna s-a
vădit, căci pătimitorii lui Hristos cu cunoştinţă adevărată au propovăduit Înţelepciunea lui Dumnezeu cea
Ipostatnică.
Fiind încins cu puterea cea nebiruită a Sfântului Duh, ai arătat împotrivire nebiruită şi bărbăţie neînfrântă, bătând
război pentru turma ta, Sfinte Mucenice Foca; şi biruind, împreună cu îngerii, lauzi pe Dumnezeul tururor.
Dar îndestulat ţi-a dăruit ţie Hristos, Mucenice Foca pururea pomenite, care dai deopotrivă darurile minunilor
tuturor celor ce cer de la tine şi neîncetat cântă: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel Ce prin toate este Neapropiat din fire, Sălăşluindu-Se întru tine, Curată şi
Îmbrăcându-Se cu firea noastră, ca un Milostiv S-a arătat apropiat după trup şi S-a amestecat cu noi. Pentru aceea,
cu multă dragoste te slăvesc, te cinstesc şi te laud pe tine, Preacurată.
Irmosul:
Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Domnul întru toţi
vecii.
Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; şi puterea focului a stins, cu buna
Domnul.

Bunătăţile tale cele purtătoare de lumină, avându-le ca un car cu chip de foc, cuvioase, ai zburat către locaşurile
cele cereşti, unde te-ai şi odihnit petrecând împreună cu cetele cele fără de trup.
Cu curgerea dumnezeieştii înţelepciuni şi cu mulţimea cuvintelor ai risipit materia înşelăciunii şi sufletele celor
bine credincioşi le-ai adăpat şi le-ai făcut roditoare de lucruri dumnezeieşti prin credinţă.
În lupta nevoinţelor tale ai văzut Lumina Cea mai presus de lumină, privirea cea înţelegătoare a Doritului tău
Hristos Dătătorul de nevoinţe. Şi prin sfârşitul chinurilor te-ai nevoit să ajungi la această lumină, mucenice.
Ca unul ce acum mai luminat vezi slava Ziditorului, roagă-te Lui pentru cei ce te laudă pe tine cu dragoste, Sfinte
Mucenice Foca, ca să-i împărtăşească de slava şi de luminarea Lui cea mai bună.
Îţi laud darul, Fecioară şi măresc slava ta, căci cu adevărat tu eşti Luminarea sufletului meu; cu adevărat şi
Mângâierea tuturor robilor tăi care te cinstesc şi te laudă pe tine, Stăpână.
Irmosul:
Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine Muntele Cel Netăiat, Fecioară, S-a tăiat,
adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te slăvim.

Jertfă fără de sânge aducând tu lui Hristos, Mucenice Foca, jertfă te-ai adus pe tine însuţi prin sânge, ierarhe
îmbrăţişat de Dumnezeu. Drept aceea, petrecând cu bucurie, adu-ţi aminte de cei ce săvârşesc cu credinţă
dumnezeiasca şi de bine însemnătoarea ziua pătimirii tale, părinte.

Ceea ce ai născut pe Făcătorul a toată lumea, Ceea ce Singură ai împodobit omenirea cu naşterea ta, Mireasă a lui
Dumnezeu, mântuieşte-mă de cursele vicleanului veliar şi mă întăreşte pe piatra voirilor lui Hristos, pe Care L-ai
Întrupat şi pe Care roagă-L neîncetat pentru noi.
ne întâmpină...
Înălţându-Te ai înălţat pe cei căzuţi odinioară; iar pe mine m-ai surpat cu Înălţarea Ta, o Lumina ochilor mei!
Primeşte, Fiule, patima pentru noi de bunăvoie; rabdă Crucea, cuiele, buretele şi suliţa, prin care ai dat darul
nepătimirii.
Canon de rugăciune către Sfânta Mare Muceniţă Hristina

24 Iulie
Troparul Sfintei Mari Muceniţe Hristina, glasul al 4-lea:

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Hristina, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă

Irmosul:
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Bucură-te, purtătoare de chinuri, Prealăudată Hristina, care te-ai arătat muceniţă Mântuitorului nostru Hristos şi ai
părăsit toată rătăcirea şi necredinţa cea părintească.
Văzând pe vrăjmaşul surpat şi zăcând înaintea picioarelor pruncii purtătoare de chinuri, să dăm cu toţi laudă
Mântuitorului, Cel Ce o a arătat pe ea purtătoare de biruinţă.
Dorit-ai să vezi, podoaba cea frumoasă a Mirelui tău, curată; pentru aceea, te-ai înfrumuseţat pe tine luminat cu
dumnezeieştile chinuri, ceea ce eşti purtătoare de chinuri.
Zămislit-ai pe Cuvântul Tatălui Cel Unit cu trupul cel din tine după al Său Ipostas. De Acesta dorind Hristina, a
câştigat lauda muceniciei.
Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce...
Întinzându-ţi ochii şi cugetul la cer, mărită, prin mijlocirea zidirilor ai cunoscut pe Ziditorul tău.
Credinţa în Dumnezeu o ai avut bogăţie nerăpită, pentru aceea ai părăsit sărăcia idolilor, cinstită fericită.
Tu, muceniţă, fiind cumplit legată de lemn şi suferind schingiuiri cântai laudă de mulţumire lui Hristos Făcătorului.
Alinează-mi tulburarea cugetului, Curată Stăpână, încetează toată întristarea sufletului meu, Ceea ce ai născut pe
Hristos Domnul.
Irmosul:
Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Îndulcindu-te de dumnezeieştile priviri ale Mirelui tău, muceniţă cea cu numele lui Hristos şi uitându-te la
frumuseţile Lui, te desfătai cu bătăile.
Fiind legată pe roată, muceniţă ai strigat: Te măresc pe Tine, Doamne şi slăvesc numele Tău, al Celui Ce faci
puternici pe cei ce Te doresc pe Tine.
Lipitu-m-am de urma Ta, Hristoase, fiind rănită de dorirea dragostei Tale; ci arată-mă purtătoare de biruinţă,
strigai, muceniţă, când erai supusă la chinuri.
Nesuferind dragostea ta cea către Hristos, Sfântă Muceniţă Hristina, ticălosul tău tată cel fără de Dumnezeu,
cumplit te îngrozea cu felurite chinuri.
Slăvitul între prooroci Isaia, Toiag te-a numit odinioară, care ai odrăslit pe Domnul, Născătoare de Dumnezeu,
Maică pururea Fecioară.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Dis-de-dimineaţă strigăm Ţie, Doamne, mântuieşte-ne pe noi; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul
nu ştim.
Ca pe una ce te-ai făcut înger în trup, muceniţă, îngerii cei cereşti te hrăneau pe tine cu hrană îngerească.
Nu te-ai lepădat de Piatra Vieţii, Muceniţă Hristina; pentru aceea, legându-te de piatră, vrăjmaşii te-au aruncat în
apă.
Răpitu-te-ai către înălţime, zburând ca o turturea, cu aripile Dumnezeiescului Duh şi te-ai odihnit la Ziditorul tău.
Înviază-mă pe mine cel ce sunt mort prin păcate, Fecioară Preacurată, Ceea ce ai născut Viaţa Cea fără de păcat.
Cântarea a 6-a. Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...

Îndulcitu-ţi-s-a inima de dulceţile Doritorului tău Cel Preadulce, purtătoare de chinuri. Şi alergând către mirosul
patimilor Lui, strigai: mă îndulcesc trăgându-mă de dorirea Ta, Împărate al tuturor şi pentru dragostea Ta sunt
înjunghiată.
Văzându-te tatăl tău, muceniţă, că iubeşti pe Tatăl Ceresc, a arătat către tine minte de închinător la idoli şi te-a
supus la chinuri de multe feluri, că nu şi-a cunoscut păgânul hotarele firii sale.
Ca un crin şi ca un trandafir cu miros dulce ai înflorit în văile mucenicilor, picurând dar de mir făcut cu miresme şi
ai înmiresmat inimile credincioşilor, Cinstită Muceniţă Hristina, cea cu numele lui Hristos, ceea ce eşti părtaşă
Sfinţilor Îngeri.
Înţelegând grăitorii de Dumnezeu prooroci adâncimea Tainei tale, Fecioară, fiind luminaţi mai înainte de
Dumnezeiescul Duh, prooroceşte au vestit de mai înainte că aveai să fii cu adevărat Maică a Stăpânului tuturor.
Irmosul:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile mele. Că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi
viaţa mea de iad s-a apropiat; şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

Porumbiţă cu chip de lumină te-ai cunoscut, având aripi de aur şi către înălţimea cerurilor ai sosit, Cinstită
Muceniţă Hristina. Pentru aceea, săvârşim, mărită, prăznuirea ta, închinându-ne cu credinţă raclei moaştelor tale,
din care izvorăşte tuturor cu adevărat dumnezeiască tămăduire sufletelor şi trupurilor.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Împreunându-te cu focul cel vâlvâitor, lăudai pe Făcătorul de bine al tuturor, Care a răcorit inima ta, cântând:
Dorind să dobândeşti numai pe Dumnezeu, n-ai purtat grijă de mădularele care ardeau în văpaie, nu te-ai lepădat de
Hristos, fecioară, ci cântai: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.
Cu ploile sângiuirilor tale ai secat râurile nebuniei idoleşti; iar acum, revărsând noianuri de tămăduiri, potoleşti
văpaia patimilor, fecioară muceniţă.
Cu Dumnezeiasca ta Zămislire trecând peste legile firii, Fecioară, mai presus de fire ai născut pe Dumnezeu grăind:

Cu dumnezeiască ocârmuire nevătămată ai trecut marea cea cu valurile supărărilor şi ale chinurilor, înecând pe
şarpe în adâncimea chinurilor tale, muceniţă. Pentru aceea, ai ajuns la limanurile fără de valuri ale Raiului, grăind:
preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Omorât-ai pe şarpele cel cumplit, cu lupte de viaţă; şi cu cântările rugăciunilor tale, ai adormit fiarele cele sălbatice
şi ai rămas fără de vătămare de la ele, Sfântă Muceniţă Hristina, cântând Ziditorului: tineri, binecuvântaţi, preoţi,
lăudaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Cu cuvânt viu ai sculat pe cel omorât de muşcăturile şerpilor celor otrăvitori, muceniţă purtătoare de chinuri, căci
Dum nezeu, Cel Ce a ascultat rugăciunile Tale, Sfântă Hristina, a călcat moartea prin Dumnezeiasca Sa Îngropare,
către Care neîncetat grăieşti: preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Ceea ce eşti Ajutătoare tare a credincioşilor, pururea Fecioară, mântuieşte-mă de înşelăciunea vicleanului balaur,
care mă vrăjmăşeşte cumplit şi se sileşte să mă smerească. Că tu eşti Îndreptare Nerătăcită celor ce nădăjduiesc
întru tine şi care cântă neîncetat: popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Irmosul:
De şapte ori cuptorul chinuitorul caldeilor l-a ars nebuneşte, pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar, văzându-i pe
aceştia mântuiţi de o putere mai mare, Făcătorului şi Mântuitorului a grăit: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L,
popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Cu adevărat Născătoare...

Fiind luminată şi strălucind cu podoabele muceniciei, te-ai învrednicit a vedea pe Mirele tău, Sfântă Hristina,
Muceniţă mult Pătimitoare.
Frumoasă este podoaba pe care ţi-a dăruit-o Hristos, Cel Ce întrece pe toţi cu frumuseţea şi te-a învrednicit de
cămările cele cereşti.
Împreunatu-te-ai cu cetele celor fără de trup, mărită şi ai fost rânduită împreună cu adunarea nevoitorilor; roagă
pentru noi pe Cel cu totul Îndurător.
Pomenirea ta, Muceniţă Hristina, luminând pe cei ce te cinstesc pe tine, mai luminată decât soarele s-a arătat cu
razele darurilor Duhului.
Iubitoare de bine, Fecioară, îmbunătăţeşte sufletul meu cel înrăutăţit de păcate şi cu rugăciunile tale mă izbăveşte
de văpaia cea veşnică.
Irmosul:
Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, noi, cei mântuiţi prin tine, cu cetele
celor fără de trupuri slăvindu-te pe tine.

Ca un alabastru cu mir, sângele tău, cinstită, cu dragoste l-ai adus lui Hristos, Mirelui tău şi ai primit de la Dânsul
răsplătire vrednică de laudă. Pentru aceea, ai luat darul tămăduirilor cu puterea Duhului şi ai izgonit toată tabăra
demonilor, Muceniţă, Mărită Hristina.

Preasfântă Fecioară, Ceea ce eşti Nădejdea creştinilor, roagă neîncetat pe Dumnezeu, pe Care L-ai născut mai
presus de gând şi de cuvânt, împreună cu cetele cele de sus, ca să ne dea nouă iertare de păcate şi îndreptare vieţii
tuturor, celor ce cu dragoste şi cu credinţă te preaslăvesc pururea.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...
Mieluşeaua cea Neîntinată văzând pe Mielul şi Păstorul mort Spânzurat pe lemn, tânguindu-se zicea, văitându-se ca
o maică: cum voi suferi pogorârea Ta cea mai presus de cuvânt, Fiul meu şi patimile cele de bunăvoie, Preabunule
Dumnezeu?
Canon de rugăciune la Sărbătoarea Adormirii Sfintei Ana, mama Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu
25 Iulie
Tropar la Sărbătoarea Adormirii Sfintei Ana, mama Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea:
Pe Ceea ce a născut Viaţa, în pântece o ai purtat, pe Curata Maica lui, Dumnezeu, de Dumnezeu Gânditoare, Sfântă
Ana. Pentru aceasta, acum la primirea cerească, unde este locaşul celor ce se veselesc întru slavă, bucurându-te
acum te-ai mutat; cere pentru cei ce te cinstesc pe tine cu dragoste, iertare de greşeli, pururea fericită.
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Deschide-voi gura mea...

Stih: Sfântă, Preabinecuvântată Ana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Iertare de greşeli şi izbăvire de rele şi îndreptare vieţii cere pentru mine acum, cel ce laud astăzi a ta de lumină
purtătoare pomenire şi Dumnezeiască strălucire, Sfântă Ana Prealăudată.
Ai născut cu dumnezeiască cuviinţă pe cea care a născut Viaţa. Pentru aceasta, la Viaţa Cea pururea Vie te-ai
mutat, desfătându-te în bucuria cea de negrăit şi în lumina cea neînserată, Sfântă Ana, de Dumnezeu chemată.
Darul cel dumnezeiesc, Sfânta Ana, s-a mutat la bucurie, adică la Hristos, pe Care L-a născut fără de sămânţă fiica
ei cea Curată; şi cu multă îndrăzneală stă înaintea Domnului, rugându-se să ne mântuiască pe noi pe toţi.
Din tine ne-a strălucit nouă Soarele Dreptăţii şi a luminat tot pământul, cu cunoştinţa de Dumnezeu şi a stricat
negura necredinţei, Curată, cu totul fără prihană şi Preafericită.
Cântarea a 3-a. Irmos: Nu întru înţelepciune...

Zămislit-ai şi ai născut pe Ceea ce a zămislit şi a născut mai presus de cuvânt pe Hristos, Cel Ce ţine împreună
toate. Pentru aceasta adormirea ta, Sfântă Ana, o cinstim.
Cu laude se săvârşeşte slăvită pomenirea ta, că ai născut nouă pe Curata Maica lui Dumnezeu cea mai Înaltă decât
laudele, Sfântă Ana, de Dumnezeu chemată.
Ca soarele cu luna împreunându-se cu Sfânta Ana, Sfântul Ioachim Măritul, a născut Raza Fecioriei; prin care a
Strălucit Raza Dumnezeirii.
Pe tine tare Folositoare, Maica lui Dumnezeu, te-am câştigat şi nădejdile spre tine punându-le, ne mântuim; şi la
tine scăpând, ne îngrădim.
Cântarea a 4-a. Irmos: Cel Ce sade în slavă...

Gândind la cele ce scria în Lege, le-ai săvârşit şi Maicii Dătătorului de Lege maică ai fost. Pentru aceasta, acum
toată făptura este datoare a săvârşi cu bucurie pomenirea ta.
Fericit este cu adevărat pântecele tău cel ce a purtat pe Ceea ce a purtat în pântece Lumina lumii; şi sânul tău că a
hrănit pe Ceea ce a hrănit cu lapte pe Hristos, Hrănitorul nostru, Sfântă Ana.
Vieţuind fără prihană, ai născut pe Fecioara de Dumnezeu Născătoarea, Ceea ce a născut fără prihană pe Cuvântul
Tatălui şi la Dânsul cu slavă te-ai deosebit, îndumnezeită fiind cu cinstitele Lui împărtăşiri.
Pântecele Fecioarei ca un Stog în arie cu adevărat s-a arătat, Spic Nearat având, cu Care se hrăneşte toată făptura,
grăind: Atotputernice Hristoase, slavă puterii Tale.
Cântarea a 5-a. Irmos: Necredincioşii nu vor vedea...

Cu adevărat cer ai născut pe pământ, pe Ceea ce a născut pe Făcătorul cerului, Care te-a mutat astăzi la cele cereşti
cu slavă, Sfântă Ana Slăvită.
Cu cetele cele fără de trup împreună dănţuieşti, cu minte fără materie bucurându-te, plină fiind de strălucirea
Dătătorului de bogăţie. Ci, pomeneşte-ne şi pe noi, cei ce te lăudăm pe tine cu credinţă.
Ceea ce ai răsărit lămurit din rădăcina lui Iesei, ai odrăslit, slăvită, Toiagul cel bine Înflorit, pe Preacurata, din care
a Odrăslit Floarea Cea Neveştejită, Iisus, Izbăvitorul nostru.
La tine Singur Acoperământul cel Tare al credincioşilor scap şi spre tine îmi pun nădejdea mântuirii mele,
Preasfântă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, nu mă trece cu vederea.

Strămoşii Domnului Iisus Dumnezeu, Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana, cei împodobiţi cu dreptatea, cu cântări după
vrednicie să fie lăudaţi astăzi.
Toate laudele Sfânta Ana le-a covârşit, că a născut pe Ceea ce este mai presus decât toată lauda. Pentru aceasta, în
ceata sfinţilor se sălăşluieşte.
Pomenirea ta de lumină purtătoare este şi plină de strălucirea care trimite în lume raze de mântuire, Înţeleaptă Ana,
plină fiind de toate darurile.
Din Sfânta Ana te-ai născut, Împărăteasa lumii, Ceea ce ai născut pe Împăratul tuturor şi Fecioară ai rămas după
naştere, mai înaltă fiind decât Heruvimii, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Pomenirea strămoşilor lui Hristos să o prăznuim, cerând cu credinţă ajutorul lor, ca să se izbăvească de tot necazul
toţi cei ce cântă: Dumnezeul nostru fii cu noi, Cel Ce ai preaslăvit pe aceştia precum ai binevoit.
Cântarea a 7-a. Irmos: Cel Ce ai mântuit în foc...

Ca una care ai născut pe Maica Vieţii Celei Adevărate, Sfântă Ana, la viaţa cea adevărată te-ai mutat şi la lumină,
grăind: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Ca una care ai fost maică a Maicii Mântuitorului, Sfântă Ana, cu fapte bune împodobită fiind, de pe pământ la cer
ai mers lăudând şi grăind: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
La viaţa cea fără de sfârşit, la lărgimea cea preadesfătată a dulceţii Raiului, la Lumina Cea Neînserată ai mers, de
Dumnezeu Purtătoare, grăind: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Împodobită fiind cu frumuseţile bunătăţilor, ai născut pe Cuvântul Cel mai Frumos decât fiii pământeşti, Ceea ce
eşti cu totul fără prihană, pe Cel Ce a împodobit cu cuvioase frumuseţi pe cei ce cu cântări te laudă pe tine.

Ceea ce mai înainte era stearpă a ajuns maica Singurei Născătoare de Dumnezeu, iar acum strămoaşa lui Hristos.
Precum de haina stârpiciunei aşa şi de omorâre dezbrăcându-se, în latura celor vii cântă: pe Domnul lăudaţi-L,
lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Hristos deschizându-ţi ţie Uşile cele de sus, cu bucurie te-a primit, căci ai născut Uşa prin care Însuşi a trecut şi
Încuiată o a lăsat după ieşire, de Dumnezeu Înţelepţită, după vrednicie, Minunată Ana. Pentru aceasta, te cinstim
întru toţi vecii.
Ceea ce cu sfinţenie viaţa ţi-ai sfârşit, maică ai fost Sfintei pururea Fecioare, care a născut pe Cuvântul Cel
Preasfânt Cel Ce ne-a dat nouă sfinţire şi mântuire, de Dumnezeu Înţelepţită, după vrednicie, Minunată Ana. Pentru
aceasta, pe tine te cinstim întru toţi vecii.
Pe mine cel cuprins de multe nevoi şi sunt în primejdii din pricina viforului păcatului, îndreptează-mă acum cu
suflările Duhului, la limanul cel fără valuri, de Dumnezeu Născătoare Stăpână, tu eşti Limanul creştinilor. Pentru
aceasta, te lăudăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Eva prin boala...

Eva cu adevărat cu neputinţa neascultării blestem a aşezat, iar tu blestemele stârpiciunii le-ai dezlegat, născând pe
Maica lui Dumnezeu cea Curată, care a născut Binecuvântarea. Cu care împreună dănţuieşti după vrednicie,
Minunată Ana.
Din pământul pântecelui tău, cu adevărat s-a născut Pământul cel Sfânt, care a Răsărit fără Sămânţă, Spicul Cel
Nelucrat, pe Hrănitorul lumii şi Domnul, Care înţelepţeşte te-a mutat pe tine la hrana cea neîmpuţinată, Sfântă Ana.
Viaţa cea fără întristare şi fără stricăciune te-a primit pe tine după sfârşit, preamărită. Şi acum eşti părtaşă pomului
vieţii, bucurându-te împreună cu adunările drepţilor şi cu dumnezeieştile oşti ale celor fără de trup. Pentru aceasta,
pe tine toţi te fericim.
Pomenirea ta mai luminoasă decât soarele ne-a răsărit nouă astăzi, cu raza bogatelor daruri luminându-ne,
preacinstită şi negura patimilor risipind. Deci pe noi, cei ce o săvârşim, păzeşte-ne.
Preasfântă Fecioară Marie, Doamna tuturor, pe mine cel robit de toate greşelile, tu mă miluieşte; că tu ai născut pe
Mântuitorul tuturor, Cel Ce ne-a mântuit pe noi de robia păcatelor, cu dumnezeiasca voinţă.

Maicii Stăpânului şi Făcătorului, maică ai fost Sfântă Ana, Preaslăvită, poruncile Lui neîncetat păzindu-le. Pentru
aceasta, murind, la viaţa cea fără de moarte şi la Lumina cea Neînserată te-ai mutat cu adevărat. Pentru aceasta,
sfântă şi de lumină purtătoare pomenirea ta săvârşind cu duhul, ne luminăm totdeana şi cu un glas grăim către tine:
roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Canonul de pocăinţă pentru cel căzut în desfrânare

26 Iulie
Cântarea 1
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Cred cuvântul Tău, Doamne, că în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte decât pentru
nouăzeci şi nouă de drepţi, care n-au nevoie de pocăinţă. Învredniceşte-mă, dar, şi pe mine, să mă pocăiesc cu
adevărat.
Hristoase, Mântuitorul meu, departe de Tine mi-am petrecut viaţa mea, şi multe păcate am săvârşit. Dar negăsindu-
mi liniştea şi pricepând că numai lângă Tine pot afla odihnă sufletului meu, la Tine alerg, Iubitorule de oameni.
Surd am fost faţă de cuvintele Tale: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi”. Pentru că în loc să văd căderea în care mă
aflam, am ales să mă văd mai bun decât cei care păcătuiseră mai mult decât mine.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, că nu treci cu vederea rugăciunile păcătoşilor care te
cheamă în ajutor, ci le întinzi grabnic mână de ajutor.
Cântarea a 3-a
„Voia lui Dumnezeu aceasta este, ca să vă feriţi de desfrânare”, le-a spus creştinilor marele Pavel, apostolul
neamurilor. Dar eu, întinându-mi haina botezului, m-am tăvălit în noroiul păcatului, care mi-a robit inima.
Nu pot, Doamne, să mă ridic prin puterile mele, nu pot birui patimile care mă apasă şi cărora le-am dat putere să
mă stăpânească.
Libertate am căutat, dar am găsit lanţurile păcatului, şi suspin acum după libertatea cea adevărată. Ajută-mă,
Doamne, Cel ce ai zdrobit încuietorile iadului şi i-ai adus la lumină pe cei din întuneric.
Acum înţeleg că prin desfrâul meu m-am lepădat de Hristos, Preacurată Fecioară, şi greu îmi este să lepăd jugul
păcatului. Ajută-mă tu, ocrotitoare a creştinilor, să dobândesc izbăvire din robia patimilor şi a diavolului.
Cântarea a 4-a
Mult a suferit Adam când a fost alungat din rai pentru neascultarea sa. Iar eu, în loc să merg spre Împărăţia
Cerurilor, m-am lăsat păcălit de şarpele cel viclean.
„Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta”, a strigat către Tine Împăratul David după ce a păcătuit cu femeia
lui Urie. Şi eu zic, împreună cu el, miluieşte-mă.
Precum a ieşit Marele Avramie din chilie pentru a o ajuta pe nepoata sa Maria să părăsească locaşul de desfrânare
în care îşi trăia zilele, şi prin harul cel dumnezeiesc a întors-o la pocăinţă, tot aşa ajutaţi-mă şi pe mine voi, sfinţilor
care mijlociţi pentru ridicarea celor căzuţi în desfrânare.
Maică a milostivirii, cum ai întors-o în chip minunat pe Maria din Egipt, împiedicându-o să intre în biserică înainte
de a se lepăda de desfrânarea ei, tot aşa întoarce-mă şi pe mine la calea cea luminoasă a virtuţilor.
Cântarea a 5-a
Păcatul mi-a moleşit inima, şi diavolul îi dă târcoale, ca să mă depărteze de Dumnezeu şi să mă arunce între
oamenii care Îl batjocoresc pe El prin faptele şi cuvintele lor.
Plină e lumea de răutate şi de necredinţă, şi nu văd cum aş putea să trăiesc în mijlocul focului fără să mă ard. Dar,
ştiind că Tu l-ai ţinut viu pe Daniel proorocul în groapa cu lei, mă rog Ţie să mă izbăveşti de leii care se luptă cu
mine ca să mă arunce în împărăţia morţii.
Cum l-a biruit David pe Goliat, aşa să biruiesc şi eu ispitele care mă asupresc, Doamne, mă rog Ţie. A Ta să fie
biruinţa, Doamne, Cel ce din iubire ai primit a Te răstigni pentru mântuirea noastră.
Cine risipeşte negura greşelilor noastre? Tu, Fecioară, şi pentru aceasta îşi aduc laudă şi mulţumire, vrând să nu fiu
părăsit de tine aşa cum eu L-am părăsit pe Hristos.
Cântarea a 6-a
Gura mea, mâinile, picioarele şi toate mădularele mele să fie spălate prin baia pocăinţei. Şi chiar de nu am
îndeajuns lacrimi care să mă spele, să îmi fie mie baie scăldătoarea Sfintei Spovedanii.
Nu te sfii să mărturiseşti toate fărădelegile tale, suflete al meu. Oare nu vrei să primeşti iertare de la Stăpânul
tuturor? Sau vei lăsa ruşinea să îţi pătrundă în suflet şi vei pieri?
Aud glasul Scripturii care zice: „Iată acum vreme potrivită, iată acum ziua mântuirii”. Cu adevărat vreau să fie
acesta ceasul întoarcerii mele.
Mulţime nenumărată de păcătoşi au fost îndemnaţi de tine în chip nevăzut să îşi mărturisească păcatele, ceea ce eşti
nădejdea noastră, iar eu, luând aminte la pilda lor, cu hotărâre şi zdrobire de inimă vreau să fac şi eu aceasta.
Cântarea a 7-a
Nici un om nu poate da dezlegare de păcate prin puterile sale, dar eu am priceput că preoţii sunt lăsaţi de Tine,
Doamne, să facă aceasta cu puterea Ta.
Greu este să găseşti un doctor iscusit, dar şi mai greu este să găseşti un duhovnic care să dea doctoria potrivită
pentru bolile cele grele ale sufletului. Bolnav fiind sufletul meu, mă rog Ţie să îmi trimiţi doctorul potrivit şi
doctoria cea tămăduitoare.
Venit-a fiul risipitor spre tatăl său şi acesta i-a ieşit cu drag în întâmpinare. Aşa să mă întâmpine şi pe mine
părintele duhovnic, Mântuitorule, ca să văd în sufletul său icoana grijii Tale pentru noi.
Şi acum şi pururea şi în veci vecilor. Amin.
Fecioară preacurată, mângâierea noastră, care ştii folosul spovedaniei, acoperă-i cu Sfântul tău acoperământ pe toţi
duhovnicii, ca să dea cuvânt de folos cu putere multă, şi pe creştini să ţină cele primite.
Cântarea a 8-a
Tu eşti Calea, Adevărul şi Viaţa, Doamne. În mâinile Tale pun sufletul şi trupul meu, mintea şi inima mea.
Primeşte-le ca pe puţinii bani ai văduvei, Hristoase Dumnezeule, curăţind această mică jertfă a mea prin harul
Duhului Tău cel Sfânt.
Înţelepţeşte-mă, Cuvinte al lui Dumnezeu, că fără Tine sunt ca praful în faţa vântului, şi nu pot pricepe
meşteşugitele curse ale pierzătorului de suflete. Şi dăruieşte-mi smerenie ca să văd în tot binele meu lucrarea Ta.
Cred, Doamne, ajută necredinţei mele, strig către Tine, având nădejde că mă vei ajuta şi pe mine ca şi pe tatăl care
s-a rugat Ţie aşa, iar copilul său a fost izbăvit de diavol. Ca să aud şi eu, precum oarecând cananeianca, preadulcile
Tale cuvinte: „Fie ţie după cum voieşti”.
De multe ori am spus în inima mea că voi pune început bun mântuirii, dar de fiecare dată am fost îngenuncheat de
patimile mele. Căzând acum înaintea ta, liman al celor deznădăjduiţi, te rog mijloceşte pentru mine la Fiul tău, ca
să îmi dea tărie să mă ridic.
Cântarea a 9-a
Hristos a Înviat! - răsună la prăznuirea Sfintei Tale Învieri glasurile credincioşilor. Învredniceşte-mă şi pe mine să
mă bucur de Învierea Ta, Fiule al lui Dumnezeu, ridicându-mă de la moarte la viaţă.
Bucurie se face în cer pentru un păcătos care se pocăieşte. Oare voi fi şi eu pricină de bucurie? Că pricină de
sminteală am fost destul pentru aproapele meu, şi n-am aflat în mine nici un câştig.
Voi, cetelor îngereşti, o, dumnezeieşti Stăpânii, Heruvimi, Serafimi, Domnii, Îngeri, Scaune, toate Căpeteniile,
preamărite Puteri şi Sfinţilor Arhangheli, rugaţi-vă pentru mine, păcătosul şi desfrânatul, ca să dobândesc iertare de
păcate şi să aflu mântuire în ceasul Judecăţii.
Sfântă a sfinţilor, Născătoare de Dumnezeu, roagă-te cu Sfântul Ioan Botezătorul, dascălul pocăinţei, şi cu toţi
apostolii, cuvioşii, mucenicii, ierarhii, dimpreună cu ceata sfintelor femei, ca viaţa mea să cunoască binecuvântarea
şi nu blestemul, bucuria şi nu întristarea, lumina şi nu întunericul.
Rugăciunea celui căzut în păcat
Doamne, Dumnezeul meu, nu ştiu să mă rog Ţie, nu ştiu să cer ajutorul Tău, dar mă rog îndură-Te de mine şi vezi
căderea mea. Şi precum părinţii înţeleg cererile pruncilor lor, chiar de aceştia nu ştiu să le aşeze în cuvinte, tot aşa
Te rog şi pe Tine ascultă nu cuvintele buzelor mele, ci cuvintele inimii mele. Ridică-mă degrabă, Dumnezeule, ca
să nu fiu înghiţit de păcat. Ridică-mă de grabă, Dumnezeule, Cel ce eşti Izvorul a tot binele şi a toată virtutea.
Vino în întâmpinarea mea, Dumnezeule, precum tatăl în întâmpinarea fiului risipitor. Eu sunt fiul cel risipitor,
Doamne, şi vreau să pun început bun mântuirii. Ajută-mă Tu, pentru rugăciunile Prea Sfintei Născătoare de
Dumnezeu, ale îngerului meu păzitor şi ale tuturor sfinţilor.
Canon de rugăciune către Sfânta Cuvioasă Muceniţă Paraschevi din Roma

26 iulie
Troparul Sfintei Cuvioase Muceniţe Paraschevi din Roma, glasul 1:

Osârdia ta asemenea chemării făcând-o, cea ce eşti cu acelaşi nume numită, credinţa ta întocmai cu numele întru
locuinţă ai moştenit-o, Sfântă Paraschevi cea purtătoare de chinuri. Pentru aceasta, verşi tămăduiri şi te rogi pentru
sufletele noastre.

Stih: Sfântă Cuvioasă Muceniţă Paraschevi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cere să ni se dea har şi iertare de greşeli nouă, celor ce lăudăm pomenirea ta cea purtătoare de lumină, Muceniţă
Prealăudată Paraschevi, pururea pomenită, prin rugăciunile tale cele către Domnul.
Tu te-ai arătat frumuseţe muceniţelor, că ai surpat măiestriile vrăjmaşului cu arma Crucii şi biruind cruzimea
tiranilor prin chinuire, ai propovăduit credinţa cea cinstitoare de Dumnezeu.
Tiranul cel cumplit, care se închina idolilor ciopliţi, a socotit că-ţi va slăbi tăria răbdării, muceniţă, dar cu
înţeleptele tale cuvinte a fost slăbită semeţia lui.
Din sângiurile tale cele Curate Se naşte Cuvântul, Stăpână, luând trup însufleţit; şi pe noi, care am alunecat prin
muşcarea înşelătorului, ne-a zidit din nou cu Dumnezeiasca Lui Putere.

Dumnezeiescul Duh întărea slăbiciunea ta şi a arătat-o luminată, închipuind foarte bine strălucirea sufletului tău cel
curat.
Tu, muceniţă a lui Hristos, fiind întărită de puterea lui Hristos, ca un diamant tare, ai răbdat bătăile cele fără milă cu
vinele de bou.
Pentru dragostea cea către Dumnezeu, tare ai răbdat în privelişte risipirea trupului şi chinurile cele amare şi
nesuferite.
Singură tu, Maica lui Dumnezeu, te-ai făcut Pricinuitoare bunătăţilor celor mai presus de fire, pentru cei de pe
pământ. Pentru aceea, grăim ţie: Bucură-te.
Irmosul:
Cântarea a 4-a. Irmos: Ridicat pe cruce, văzându-Te...

Dobândind tămăduiri şi daruri şi vedenii, totdeauna izvorăşti darurile cele dumnezeieşti celor ce cu credinţă te
cinstesc şi aleargă la biserica ta, mărită.
Neavând cu adevărat nicidecum prihană şi întinăciune şi câştigând sfinţenie trupului, ai văzut îngerii, cu care
împreună grăiai: Slavă puterii Tale, Doamne.
O, cât este de înfricoşător semnul! Căci închipuită fiind ziua cea înfricoşătoare a patimii celei mântuitoare, în trup
de femeie ai văzut, Sfântă Paraschevi, Crucea şi trestia, cununa şi buretele.
Neispitită de nuntă ai născut, o, Fecioară şi după naştere te-ai arătat iarăşi Fecioară. Pentru aceea, cu glasuri
neîncetate grăim către tine cu credinţă: Bucură-te, Stăpână.
Cântarea a 5-a. Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea...

Luptatu-te-ai, cinstită şi ai omorât pe tiranul, vestind înţelepţeşte peHristos înaintea divanurilor cu cuvinte
preaînţelepte.
Având minte întărită cu cuget neînspăimântat, ai ruşinat toate chipurile de închinăciune la idoli, prin dovezile
Scripturilor.
Învrednicitu-te-ai de cămara cea înţelegătoare şi de cămara cea de Mire, dănţuind dumnezeieşte împreună cu
fecioarele cele înţelepte, Sfântă Paraschevi, pururea pomenită.
Pe tine te punem înainte Armă Nebiruită împotriva vrăjmaşilor; pe tine te avem Întărire şi Nădejde mântuirii
noastre, Mireasă a lui Dumnezeu.

Lespedea cea preamare pusă pe pieptul tău, mărită muceniţă şi piroanele înfipte în mâinile tale, îndată le-a prăpădit
Stăpânul cu dumnezeiasca Sa putere prin venirea îngerului.
Ca pe o nouă întâi Muceniţă Tecla te mărim, ca pe una care tuturor ai propovăduit şi pe mulţi ai luminat prin
Dumnezeiescul Cuvânt şi ai îndreptat pe necredincioşi către credinţa cea dumnezeiască.
Curgea din buzele tale adunarea cea curgătoare de mir a dumnezeieştilor dogme şi lămurit ai învăţat pe toţi
cunoştinţa lor, Sfântă Paraschevi, podoaba mucenicilor.
O, minune mai nouă decât toate minunile; căci Fecioara, fără ispită bărbătească, luând în pântece pe Cel Ce
cuprinde toate, L-a încăput fără de strâmtorare.
Irmosul:
cel curs, prin milostivire, din coasta Ta.

Biserica ta preacinstită ca o casă de doctorie însufleţită aflând-o toţi credincioşii, într-însa cu mare glas te cinstim,
Cuvioasă Muceniţă Paraschevi, Mărită.
Cântarea a 7-a. Irmos: În cuptorul persienesc...

Tu, muceniţă, fiind păzită de Domnul, înaintea divanului păgânesc, cu tărie ai răbdat când îţi ardeau subţiorile şi
cântai zicând: Binecuvântat eşti Dumnezeul meu şi Domnul.
Focul nearzându-te pe tine nicidecum, a ars pe cei fără de lege, fecioară; căci pe tine te-a păzit Hristos nevătămată
de mână puternică, precum odinioară a ferit de focul cel îngrozit pe tinerii cei fără frică.
Idolii, care cu adevărat n-au zidit cerul şi pământul, să piară grăiai; şi propovăduiai că Hristos Domnul este
Ziditorul tuturor.
Ceea ce eşti Locaş Sfinţit Dumnezeiesc al Celui Preaînalt, Bucură-te. Că prin tine s-a dat bucuria, Născătoare de
Dumnezeu, celor ce cântă: Binecuvântată eşti tu între femei, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, Stăpână.
Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniel...

Pe cei ce nu erau dumnezei, ci mincinoase năluciri ale demonilor, i-ai vădit, muceniţă şi i-ai surpat de tot la pământ
şi desăvârşit i-ai zdrobit, neîncetat cu bucurie lui Hristos cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe
Domnul.
Cu intrarea ta curată în capişte s-a cutremurat capiştea şi zeul Apolon a căzut la pământ şi s-au surpat idolii, cu
lucrarea preacinstitei Cruci, de care tăinuit fiind îngrădită, cu multă îndrăzneală grăiai: Binecuvântaţi, toate
făpturile, pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Rănindu-se de frumuseţea şi de dragostea Ta, Hristoase, Preacurata Paraschevi a suferit arsura focului, grăind: la
mirosul Dumnezeiescului Tău Mir acum cu tărie chinuindu-mă, neîncetat voi alerga după Tine, binecuvântând
Dumnezeiescul Tău Nume.
Numai tu din toate neamurile, Fecioară Curată, te-ai arătat Maică lui Dumnezeu. Tu te-ai făcut Locaş Dumnezeirii,
Ceea ce eşti fără prihană, nefiind arsă de focul Luminii Celei Neapropiate. Pentru aceea, toţi te binecuvântăm,
Marie, Mireasă a lui Dumnezeu.
Irmosul:
Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele dechise în groapă le-a încuiat; şi puterea focului au stins, cu buna
faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă, grăind: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe
Domnul.

Ai schimbat viaţa cea curgătoare şi vremelnică, cu cea vecuitoare, muceniţă cugetătoare de Dumnezeu, sârguindu-
te arătat a vedea frumuseţea cea neasemănată a Mirelui tău. Pentru aceea, ai dobândit cununile cele nepieritoare,
frumoasă fecioară.
Auzind Glasul Cel Dumnezeiesc din cer, care adeverea cererile tale Sfântă Paraschevi şi cu osâr die săvârşindu-ţi
călătoria şi tăindu-ţi-se capul cel de multă cinste, ai alergat către Însuşi Dumnezeu, cinstită muceniţă.
Cere, Sfântă Paraschevi, de la Hristos să dăruiască împotriva vrăjmaşilor biruinţă tuturor celor ce cu credinţă
călduroasă aleargă la dumnezeiască biserica ta şi iertare de greşeli şi izbăvire de cele rele.
Arătatu-te-ai mai presus decât Heruvimii şi mai Înaltă decât Cerurile, Preacurată Fecioară Marie; căci ai născut pe
Îngerul Sfatului Celui Mare, pe Cel fără de început cu Tatăl împreună, Care are să vină tuturor Judecător.
Irmosul:
Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel Netăiat, Fecioară, S-a tăiat,
SEDELNA, glasul al 8-la. Podobie: Pe Înţelepciunea şi...

Din scutecele maicii tale ai fost dată lui Hristos şi ca o muceniţă, pururea ai bineplăcut Mântuitorului tuturor şi
semeţiile tiranilor cu tărie le-ai călcat şi chinurile cu adevărat bărbăteşte le-ai răbdat. Pentru aceasta, Hristos,
aducându-ţi cununile, cu mărire te-a gătit către cămara de Mire cea cerească, Sfântă Paraschevi, vrednică de laudă.
Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce cu credinţă prăznuiesc sfântă pomenirea ta.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-la.Podobie: Pe Înţelepciunea şi...

Ca pe o Fecioară, care Singură între femei ai născut fără sămânţă pe Dumnezeu cu Trup, toate neamurile omeneşti
te fericim, că s-a sălăşluit în tine Focul Dumnezeirii şi ca pe un prunc cu lapte ai hrănit pe Ziditorul şi Domnul.
Pentru aceasta, neamul îngeresc şi omenesc, după vrednicie slăvim naşterea ta şi cu un glas grăim către tine: roagă
pe Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce se închină cu credinţă preasfintei naşterii tale.
Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Ermolae

26 Iulie
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Ermolae şi a celor împreună cu dânsul, glasul al 4-lea:

Irmosul:
Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, căci cu slavă S-a
preaslăvit.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ermolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu cântări să lăudăm pomenirea Mucenicului Ermolae cea purtătoare de lumină, prealăudată şi preaslăvită, slăvind
pe Hristos.
Mare îţi este lauda, Sfinte Ermolae Prealăudate, că te-ai arătat slujitor fierbinte lui Dumnezeu Celui Mare.
După lege săvârşind nevoinţa, mărite, ai călcat semeţiile celor fără de lege, pururea pomenite Mucenice Ermolae.
Bogat te-ai arătat, pe Hristos avându-L Bogăţie Nedeşertată şi îmbogăţind inimile cele sărăcite, Preafericite
Ermolae.
Fă mie Milostiv pe Hristos, Preacurată Fecioară, scoţându-mă din osânda cea îngrozitoare, la ziua judecăţii.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Întărindu-te, înţelepte părinte, cu puterea Duhului, Celui Ce lucrează toate, ai surpat puterea celui tare întru răutate.
Făcutu-te-ai cunoscut Atotţiitorului, sfinte, făcându-I Lui pe toţi cunoscuţi, prin cuvântul tău cel dumnezeiesc.
Învăţându-se Sfântul Pantelimon de duhul tău, înţelepte, a cunoscut pe Ziditorul şi după lege a fost chinuit.
Izbăveşte-mă, Preacurată, de viforul cel cumplit al păcatelor şi de cugetele cele ce fără milă năpădesc inima mea.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Căile tale, îndreptate fiind de Dumnezeiescul Duh, au împiedicat căile vrăjmaşului şi s-au arătat multora cale de
îndreptare.
Preot preasfinţit, mucenic adevărat te-ai arătat, Sfinte Ermolae, vrednicule de minune. Pentru aceea, toţi te lăudăm.
Cu cuget viteaz pornind împotriva celor fără de lege, ai primit cununa muceniciei, bărbăteşte chinuindu-te,
preasfinţite.
Ca un Scaun cu chip de foc porţi pe Stăpânul, Ceea ce eşti de Dumnezeu Dăruită. Pe Acela roagă-L să ne mântuim
noi, care suntem primejduiţi de valul păcatului.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Întru lumina feţei Tale, Hristoase, lauda Ta a strălucit în inimile noastre, în dimineaţa nopţii necunoştinţei,
cunoaşterea lui Dumnezeu.
Pe cei ţinuţi în întunericul înşelăciunii, i-ai îndreptat către lumină şi ai primit plată, sfârşindu-te prin sânge.
Ostaşii lui Hristos, Sfântul Ermip şi Dumnezeiescul Ermolae, împreună cu Sfântul Ermocrat, prin cuvinte sfinţite se
măresc.
Cei trei mucenici împreună fiind chinuiţi pentru Preacinstita Treime, se veselesc acum în ceruri împreună cu
milioane de îngeri.
Avându-te pe tine, Fecioară, înainte Părtinitoare, Scăpare şi Întărită Sprijinire, să ne mântuim prin tine de toată
nevoia.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi
viaţa mea s-a apropiat de iad; şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.
Sfinte Ermolae, ostaşul cel viteaz, împreună cu Sfântul Ermocrat şi cu Sfântul Ermip, un cuget au arătat, cu întărire
propovăduind un Dumnezeu peste toate. Şi murind pentru Hristos, au primit cununile cele cereşti.
Cu picăturile sângiurilor vărsate roşindu-vă haină cuvioasă lui Dumnezeu, pătimitori ai Domnului, staţi înaintea
Împăratului veacului, rugându-vă pentru noi, împreună cu Puterile cele de sus.
Învăţatu-s-a prin tine Marele Pantelimon credinţa cea dreaptă, întru Dumnezeiescul Duh. Şi pătimind după lege, s-a
făcut pricină muceniciei tale, Sfinte Ermolae. Cu acela împreună roagă pe Hristos Dumnezeu pentru noi toţi.
Viforul păcatelor celor nenumărate mă tulbură şi mă trimite totdeauna în adâncul deznădăjduirii, Fecioară. Ci,
apucând tu înainte, întinde-mi mâna şi dă-mi a găsi linişte în limanurile pocăinţei celei line.

Petrecând cu bună credinţă ca un sfinţit, ai primit cununa muceniciei şi stingând jertfele cele idoleşti, ai fost bun
păstor turmei lui Hristos, preaînţelepte şi dascăl adevărat al Sfântului Pantelimon. Pentru aceasta, cu cântări te
cinstim pe tine, zicând: mântuieşte-ne pe noi pururea din nevoi prin rugăciunile tale, Părintele nostru Ermolae.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii cei ce merseseră din Iudeea în Babilon, oarecând, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului au călcat-o,
cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Luminându-te, cuvioase, cu lumina cea neapusă a dumnezeieştii credinţe, ai îndreptat către lumina cunoştinţei de
Dumnezeu mulţime din cei ce se mântuiesc, care cântă: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Marele Ermocrat şi Dumnezeiescul Ermip, frăţeşte cugetând într-un cuget cu tine, Sfinte Ermolae Fericite,
împreună cu tine au băut paharul muceniciei, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Aprinzându-vă de dragoste după Dumnezeiasca Treime, prealăudaţilor mucenici, cu stropirile sângiuirilor aţi stins
focul necredinţei, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Aprinzându-vă cu dragostea Treimii Celei mai presus de Dumnezeu, măriţilor mucenici, focul necredinţei l-aţi stins
cu picăturile sângiuirilor voastre, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Preasfântă Fecioară, Ceea ce ai născut pe Dumnezeu Purtător de trup, păzeşte de tot păcatul şi de toată nevoia pe
poporul tău, care cântă: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
De şapte ori cuptorul, chinuitorul caldeilor l-a ars nebuneşte, pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar, văzându-i pe
aceştia mântuiţi de o putere mai mare, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-
Sfinţitul Ermolae, luminându-se cu sfinţenie, a adus jertfă fără de sânge Celui Ce S-a jertfit pentru noi ca o oaie din
milostivire; şi fiind junghiat pentru Dânsul de bunăvoie, s-a adus jertfă bineprimită, cântând: popoare, preaînălţaţi
pe Hristos în veci.
Fiind Sfântul Pantelimon omorât mai înainte de necredinţă, a venit către tine şi dobândind viaţa prin cinstita ta
învăţătură şi prin chemarea lui Hristos făcătoare de viaţă, ridicând pe cel omorât, s-a suit către înălţimea
muceniciei, împreună cu tine slăvind pe Mântuitorul în veci, Sfinte Ermolae, de trei ori fericite.
Sfinţitul Ermolae, Marele Ermip şi Sfântul Ermocrat, diamantele cele tari, nu şi-au cruţat trupurile, n-au jertfit
idolilor ciopliţi, ci s-au adus pe dânşii jertfe primite Stăpânului, cântând: preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi
pe Hristos în veci.
De Dumnezeu Înţelepţitul Ermolae, întărit fiind de Hristos, taina cea ascunsă a descoperit-o prietenilor săi creştini,
celor ce se ascundeau de frica vrăjmaşilor. Şi vădindu-se singur pe sine şi pe Dumnezeu Cuvântul, Cel Ce pentru
toţi S-a Răstignit, propovăduindu-L, a murit şi acum vieţuieşte cu mucenicii, întru toţi vecii.
Pe tine Cămara cea Veselitoare şi Locaşul cel Luminos al Împăratului tuturor, Preasfântă Stăpână, te lăudăm
rugându-te să ne faci pe noi locaşuri ale Celui Ce S-a născut din tine. Şi curăţiţi fiind de toată răutatea cea
potrivnică, neîncetat cântăm: preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L pe Hristos întru toţi veci.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
din pântece fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu credincioşii o slăvim.
Stat-ai înaintea vrăjmaşilor mărturisind pe Hristos, Care a mărturisit înaintea lui Pilat mărturisirea cea bună. Şi
fiind dusă către junghiere, ai sfinţit pământul cu dumnezeiescul tău sânge, iar cerurile le-ai luminat cu sufletul tău,
pururea pomenite.
Arătatu-v-aţi făclii cu trei lumini, aprinzându-vă de focul Dumnezeiescului Duh, Slăvite Ermip, împreună cu
Sfinţitul Ermocrat şi cu Sfântul Ermolae, luminând cu dumnezeiescul dar sufletele credincioşilor şi izgonind negura
necredinţei, pururea pomeniţilor.
Cu gură luminată şi cu cuget vesel, să cântăm toţi pe purtătorii de chinuri ai lui Hristos, care sunt împodobiţi cu
Dumnezeiasca Slavă ca şi cu o haină de bunăcuviinţă. Iar acum petrec în cele din cer şi izvorăsc pâraie de minuni.
Soare Neapus, Hristoase, prin sfinţitele rugăciuni ale Sfântului Ermolae, ale Sfântului Pantelimon şi ale Sfântului
Ermocrat şi ale celor ce cu dânşii s-au chinuit, să nu depărtezi de la noi, Cuvinte, milele Tale. Ci, după obicei,
milostivindu-Te, mântuieşte-ne pe noi de cele rele.
Milostiveşte-Te spre mine, Mântuitorule, Cel Ce Te-ai născut şi ai păzit după naştere Nestricată pe Ceea ce Te-a
născut, când vei şedea să judeci toată lumea, trecându-mi nelegiuirile şi păcatele mele, ca Singurul fără de păcat şi
Dumnezeu Milostiv şi Iubitor de oameni.
SEDELNA, glasul al 8-la. Podobie: Pe Înţelepciunea şi...

Petrecându-ţi viaţa cu sfinţenie, te-ai arătat preot Mântuitorului, luminând pe cei ce cu credinţă se apropie de tine
totdeauna şi la sfârşitul tău, fericite, dumnezeieşte ai strălucit Pentru aceasta, săvârşind purtătoarea de lumină şi
sfântă pomenirea ta, te lăudăm pe tine şi cu credinţă te fericim, Sfinte Ermolae purtătorule de chinuri; roagă-te lui
Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-la.Podobie: Pe Înţelepciunea şi...

Ca pe o Fecioară, care Singură între femei ai născut fără sămânţă pe Dumnezeu cu Trup, toate neamurile omeneşti
te fericim, că s-a sălăşluit în tine Focul Dumnezeirii şi ca pe un Prunc cu lapte ai hrănit pe Ziditorul şi Domnul.
Pentru aceasta, neamul îngeresc şi omenesc, după vrednicie slăvim naşterea ta şi cu un glas grăim către tine: roagă
pe Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce se închină cu credinţă preasfintei naşterii tale.
Canon de rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria la Sărbătoarea
Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon
27 iulie

Irmosul:
Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon puterea cea preaîntrarmată; iar întrupându-Se Cuvântul, a
pierdut păcatul cel prearău Domnul Cel Preaslăvit, căci cu slavă S-a preamărit.
Ca pe o Frumoasă, ca pe o Împodobită toată, ca pe cea fără prihană între femei, Dumnezeu pe tine alegându-te, în
pântecele tău cel fără prihană S-a sălăşluit. Pe Acela roagă-L, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, de tina greşelilor să
mântuiască pe toţi cei ce te laudă pe tine.
Precum zice psalmistul, Curată, de-a dreapta, ca o Împărăteasă a Împăratului ce a răsărit din pântecele tău, ai stat.
Pe Acela roagă-L, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, ca stătător de-a dreapta să mă arate în ziua răsplătirii,
Dumnezeiască Mireasă.
Toată firea cea stricată a oamenilor, prin toate cele netrebnice, ai înnoit-o, Ceea ce ai născut Ploaia Cea Cerească.
Pentru aceea, te rog şi brazda sufletului meu cea uscată arat-o aducătoare de roadă, Dumnezeiască Mireasă.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Înflorit-a pustiul ca şi crinul, Doamne, biserica păgânilor cea stearpă prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima
mea.
Îmbrăcându-Se în mine, omul, din pântecul tău a ieşit Făcătorul, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, Haina
Nestricăciunii dăruind celor ce s-au golit prin multe lucrări netrebnice.
Pe Cuvântul lui Dumnezeu Cel Preacinstit L-ai născut, Stăpână. Pe Acela cu osârdie roagă-L să Se milostivească
spre smeritul meu suflet, cel mâhnit pentru ocările dulceţilor.
Rănile sufletului meu tămăduieşte-le, Preacurată şi smerită inima mea cea otrăvită cu veninul şarpelui vindec-o cu
doctoria ta cea lucrătoare.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Venit-ai din Fecioară nu sol, nici înger, ci Tu Însuţi, Domnul, Te-ai Întrupat şi m-ai mântuit pe mine, tot omul.
Pentru aceasta, cânt Ţie: Slavă puterii Tale, Doamne.
Picătură de umilinţă rourează-mi mie, Stăpână, înlăturând toată arderea inimii mele şi a întristării mele şi adăugirile
cele înşelătoare potoleşte-le.
Pe mine cel vătămat cu arma desfătării şi care zac rănit, Preacurată, nu mă trece cu vederea, ci mă vindecă cu suliţa
şi cu sângele Fiului tău şi Dumnezeului nostru, Cel Ce a fost Răstignit.
Ceea ce te-ai îmbogăţit cu stăpânia a toată făptura, pe mine, cel rău sărăcit, învredniceşte-mă de dumnezeiescul dar,
ca să te slăvesc pe tine ca pe Folositoarea mea cea Bună, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Mijlocitor Te-ai făcut lui Dumnezeu şi oamenilor, Hristoase Dumnezeule. Că prin Tine, Stăpâne, am aflat scoaterea
din noaptea necunoştinţei către Părintele Tău, Începătorul luminii.
Ceea ce ai născut Calea Vieţii, Preacurată, povăţuieşte-mă la calea cea dreaptă pe mine, cel surpat acum fără
pricepere spre calea şi prăpastia cumplitelor căderi.
Înstrăinându-mă nebuneşte fără pricepere de la Dumnezeu, Fecioară, în desfrânări am vieţuit, în latura patimilor cea
depărtată rătăcind; ci mă întoarce şi mă miluieşte cu mângâierile tale.
Cu apele tale cele de viaţă curgătoare adapă pe robul tău cel aprins cu văpaia păcatelor şi ars de năvălirile
demonilor, Fecioară Maică Preacurată.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
În adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezele,
scoate-mă.
Să nu mă arăţi demonilor spre bucurie la judecata ce va să fie, Stăpână. Ci, cu bunăvoinţă să cauţi spre mine,
rugând pe Judecătorul şi Fiul tău.
Cu gândurile Te-am mâniat, Doamne şi cu faptele mele cele viclene şi fărădelege. Iar acum aduc spre rugăciune pe
Maica Ta; îndură-Te şi mă mântuieşte.
De osândă miluieşte-mă, Stăpână, pe mine cel ce pe mine însumi m-am osândit cu greşelile mele, ca Ceea ce ai
născut pe Judecătorul şi Dumnezeul tuturor, cu totul Lăudată.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos, Cel Ce
este Binecuvântat şi Preaslăvit, a întins cinstitorilor de Dumnezeu tineri roua Duhului.
Tăria mea şi Lauda şi Mântuirea, Folositoare Tare şi Zid Nebiruit fiind, Stăpână, pe demonii ce se oştesc asupra
mea bate-i, că totdeauna caută să mă omoare pe mine.
Pe Dumnezeu Întrupându-L din feciorescul tău sânge, ai îndumnezeit, Fecioară, omenirea. Pentru aceasta, mă rog
ţie: pe mine, cel spurcat cu patimile şi stricat cu meşteşugurile vrăjmaşului, mă miluieşte cu rugăciunile tale.
Cuptorul mai înainte a închipuit naşterea ta, Ceea ce eşti cu totul fără prihană; că pe tineri nu i-a ars, precum nici
pântecele tău Focul Cel de Neîndurat. Pentru aceasta, mă rog ţie: de focul cel veşnic izbăveşte pe robul tău.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu dumnezeiasca poruncă, pe caldei arzând şi
răcorind pe credincioşi, care cântau: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Râvneşte după cele bune, de la cele rele depărtându-te, prin purtarea de grijă de dumnezeieşti lucruri, suflete al
meu. Rugătoare pentru tine având pe Maica lui Dumnezeu şi Folositoarea tuturor cea Neînfricată, ca pe o Milostivă
şi de oameni Iubitoare.
Dezlegat-ai de legătura osândirii cea de demult omenirea, de Dumnezeu Născătoare. Pentru aceasta, mă rog ţie:
dezleagă toată legătura răutăţii inimii mele, Preacurată, legându-mă cu dumnezeiasca dragoste a Ziditorului.
Raza Slavei Tatălui născând-o, inima mea ceea ce se mâhneşte pentru ocara greşelilor, Născătoare de Dumnezeu,
lumineaz-o şi Slavei celei pururea Veşnice mă arată părtaş, ca să te slăvesc cu credinţă.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioara, S-a arătat nouă, ca să
lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta, pe Născătoarea de Dumnezeu, cea Prealăudată, o
slăvim.
Gustând mâncare necuvioasă Adam, moarte din pom cu amărăciune a cules. Iar Fiul tău, pe lemn pironindu-Se,
dulceaţa nemuririi a izvorât, Preacurată; pentru aceasta, pe tine te cinstim.
Împărăteasă eşti a Împăratului şi Domnului, în chip mai presus de cuvânt născând pe Cel Ce a stricat împărăţiile
iadului. Pe Acela, Fecioară, cu osârdie roagă-L să învrednicească de Împărăţia cea de sus pe toţi cei ce te cinstesc
pe tine.
Îmbunătăţeşte, Stăpână, smerită inima mea, cea înrăutăţită prin potopurile desfătărilor. Şi ca Una care ai născut pe
Cel Bun şi Bună fiind toată, prin uşile cele bune ale pocăinţei mă cheamă.

Pe Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislindu-L fără ardere, Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut pe Cel
Ce ţine lumea şi în braţe ai avut pe Cel Ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor şi Făcătorul făpturii.
Pentru aceasta, te rog pe tine, Preasfântă Fecioară şi cu credinţă te slăvesc, ca să mă mântuiesc eu de greşeli, când
voi sta înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână Fecioară, Curată, al tău ajutor atunci să-mi dăruieşti, că poţi toate
câte le voieşti.
Canon de rugăciune către Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon
27 Iulie
Troparul Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon, glasul al 3-lea:

Purtătorule de chinuri, Sfinte şi Tămăduitorule Pantelimon, roagă pe Milostivul Dumnezeu să dea iertare de greşeli
sufletelor noastre.

Irmosul:
Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon puterea cea preaîntrarmată; iar întrupându-Se Cuvântul, a
pierdut păcatul cel prearău Domnul Cel Preaslăvit, căci cu slavă S-a preamărit.
Stih: Sfinte Mare Mucenice şi Tămăduitor Pantelimon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Apropiindu-te de Hristos de bunăvoie, mai înainte de sfârşitul tău cel întru Hristos, ai înviat un mort oarecând; şi
acum, preafericite şi pe mine cel omorât cu muşcarea păcatului, mă înviază cu rugăciunile tale, Sfinte Pantelimon.
Răsărit-ai ca o stea purtând în tinereţe minte de bătrân şi de Dumnezeu gânditoare; iar prin frumuseţea trupului
podoabă sufletească agonisindu-ţi, Cuvântului Celui Preaslăvit te-ai arătat preafrumos.
Omorându-te pentru lume şi întru Hristos îmbrăcându-te, preafericite, prin baia Botezului, te-ai făcut organ de
Dumnezeu purtător şi vas lucrării Duhului, pe toţi vindecând şi bolile tuturor tămăduind.
Înţelepciunea prietenă ţie câştigându-ţi şi părtaş vieţii aducându-te, de la dânsa te-ai cinstit şi cu cununa darurilor
te-ai împodobit, cu luminarea dumnezeieştilor raze, fericite, strălucind.
Cu binecuvântări, Preacurată Cinstită, ai încununat firea cea blestemată de Făcătorul pentru neascultare, Ceea ce ai
născut pe Hristos şi din stricăciune ai slobozit-o. Pentru aceasta, bucurându-ne, toţi credincioşii pe tine te fericim.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Înflorit-a pustiul ca şi crinul, Doamne, biserica păgânilor cea stearpă prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima
mea.
Cuvintele Duhului auzindu-le, te-ai făcut ca nişte pământ bun şi bine roditor, primind sămânţă de mult preţ şi
rodind, de trei ori fericite, mântuirea sufletelor.
Omorât-ai măiestria muşcăturii balaurului şi sufletul ţi-ai înviat, cu dumnezeiască însuflare a doua oară născându-te
şi Împăratului tuturor înainte stând.
Ruşinat-ai porunca cea fără de Dumnezeu a tiranilor şi la Hristos ai alergat, în locul tuturor pe dânsul câştigându-L
şi te-ai făcut, deDumnezeu înţelepţite, mare neguţător.
Credinţa cea dreaptă a maicii tale ai iubit-o, mărite şi ai urât necredinţa tatălui tău cea plină de înşelăciune, ca un
înţelept, lucrul cel mai bun alegând.
Domnul, Cel Ce poartă toată făptura cu dumnezeiasca voinţă, pe mâinile tale a fost Purtat, Fecioară. Pe Acela acum
roagă-L să mântuiască din primejdii sufletele noastre.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Venit-ai din Fecioară nu sol, nici înger, ci Tu Însuţi, Domnul, Te-ai Întrupat şi m-ai mântuit pe mine, tot omul.
Pentru aceasta, cânt Ţie: Slavă puterii Tale, Doamne.
Rănindu-te cu dragostea Stăpânului, ţi-ai împărţit avuţia la săraci, pe tine însuţi golindu-te spre chinuire, pe care ai
îndurat-o, nădejdile cele veşnice mai înainte văzând.
Jertfa de laudă lui Dumnezeu ai adus, scârbindu-te lămurit de chipurile idoleşti şi toată întărâtarea celor păgâni ai
călcat-o, purtătorule de chinuri.
Celor răniţi cu bârfirea şi de pizmă biruiţi, puterea ta cea nebiruită le-ai pus înainte, mucenice şi întrarmându-te, ai
biruit tirania cea păgânească.
Cel Ce a fost ţinut în braţele bătrânului Simeon, cu cuvintele bătrânului te-a vânat pe tine, Sfinte Pantelimon, spre
dumnezeiasca cunoştinţă şi spre mântuirea şi izbăvirea multora.
Doamne şi fecioare în urma ta au alergat, văzându-te pe tine Fecioară, Doamnă şi Maică. Că numai tu pe amândouă
într-una le-ai adunat, Fecioară, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Mijlocitor Te-ai făcut lui Dumnezeu şi oamenilor, Hristoase Dumnezeule. Că prin Tine, Stăpâne, am aflat scoaterea
din noaptea necunoştinţei către Părintele Tău, Începătorul luminii.
Cu bucurie luptele muceniciei le-ai săvârşit, apărat fiind cu dumnezeiasca putere şi cu răbdare tare chinurile
suferind, bucurându-te ai grăit: pe alt Dumnezeu afară de Tine nu cunoaştem.
Fiind pus în faţă la luptele cele de chinuri, fericite, cu dumnezeiască putere mai presus te-ai făcut decât tirania
păgânilor celor fără de Dumnezeu şi decât nebunia cea rătăcitoare, îmbrăcându-te întru Hristos puitorul de
nevoinţă.
Înţelepciune îndrăzneaţă având şi câştigându-ţi îndemnare sufletească puternică, orice chipuri ai răbdat cu vitejesc
gând, fericite, prin darul dumnezeieştii Cruci fiind întărit.
Vorba cea întunecoasă a celor rătăciţi a defăimat-o, cu cereasca învăţătură, purtătorul de chinuri şi s-a făcut multora
pricinuitor de preaslăvită mântuire, cu lucrarea Ta, Hristoase, fiind întărit.
Zicerile înţelepţilor şi vorbele cele ascunse ale tuturor şi proorociile proorocilor, Preaslăvită, mai înainte te-au
închipuit pe tine în chip lămurit, că aveai să fii în vremurile de pe urmă Născătoare de Dumnezeu; afară de tine pe
alta Curată nu cunoaştem.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
În adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezele,
scoate-mă.
Rătăcirea zeilor ciopliţi ai scuipat-o şi înşelăciunea cea înaltă ai surpat-o, făcând minuni, cuvioase şi săvârşind
tămăduiri, de Dumnezeu înţelepţite.
Purtător de cunună te-ai arătat preaales. Că tu prin foc şi prin apă ai trecut; şi pe roată fiind întins, cu preaslăvire ai
pierdut pe cei fără de minte.
Semeţia tiranilor surpând, trupeşte cu anevoie de suferit bătăi ai primit; în tăria sufletului ai răbdat cu darul, de
Dumnezeu gânditorule.
Cel Ce ţine înconjurarea pământului ca un Dumnezeu, în braţele tale a fost cuprins, Curată, cu scrierea împrejur a
trupului, Cel Necuprins după Dumnezeiescul Chip.
CONDAC, glasul al 5-lea.

Următor fiind Celui Milostiv şi dar de tămăduiri de la Dânsul luând, purtătorule de chinuri şi mucenice al lui
Hristos Dumnezeu, cu rugăciunile tale bolile noastre cele sufleteşti vindecă-le, gonind pururea smintelile
luptătorului, de la cei ce strigă cu credinţă: mântuieşte-ne pe noi, Doamne.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului ce lui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos, Cel Ce
este Binecuvântat şi Preaslăvit, a întins cinstitorilor de Dumnezeu tineri roua Duhului.
După lege pătimind şi biruind pe vrăjmaşul, liman cu totul lin celor ce sunt înviforaţi în mare te-ai făcut, preamărite
şi lumină celor ce sunt întru întunericul vieţii; pe care i-ai şi învăţat a cânta: Binecuvântat eşti, Dumenzeul
Fericit eşti şi bine este ţie acum, preafericite, cel ce ţi-ai luat nădejdea ta cea de trei ori norocită şi fericită, cea
gătită celor ce cântă Domnului cu credinţă: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Sufletele sfinţilor şi dansurile drepţilor şi ceata cea fără de trup a îngerilor te-a primit pe tine împreună dănţuitor,
fericite. Că, tăindu-ţi-se grumajii cu sabia, cânţi, bucurându-te: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Sabia, care ne despărţea pe noi de demult de pomul vieţii, acum întorcându-se, primeşte pe cei însemnaţi cu sângele
cel ieşit din coasta Fiului tău, cu totul fără prihană Binecuvântată, Ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu Trup.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu dumnezeiasca poruncă, pe caldei arzând şi
răcorind pe credincioşi, care cântau: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Îndreptarea firii tale celei bune a vindecat orbirea cea sufletească a părintelui tău, dând lumină, preafericite, celor ce
aleargă cu credinţă şi la Mântuitorul Hristos îi îndreptează.
Pentru Hristos înjunghiat fiind, la viaţa cea veşnică te-ai mutat, şi de Dumnezeu chemat te-ai arătat. Cu
dumnezeiască numire de la Hristos fiind cinstit, de Dumnezeu înţelepţite, preaînalţi pe Hristos în veci.
Defăimând bârfirea cea ritoricească şi rea a celor înţelepţi, cu chemarea lui Hristos tai rădăcinile patimilor celor cu
durere, vindecând pe cei ce preaînalţă pe Hristos în veci.
Prealimpede Izvor de Nemurire te ştim pe tine, de Dumnezeu Născătoare, ca pe Ceea ce ai născut pe Cuvântul
Tatălui Celui fără de moarte, Care mântuieşte de moarte pe toţi cei ce-L preaînalţă pe El în veci.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioara, S-a arătat nouă, ca să lumi
neze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta, pe Născătoarea de Dumnezeu, cea Prealăudată, o
slăvim.
Mutatu-te-ai, bucurându-te, la marginea doririlor, unde sălăşluindu-te, preafericite, cu adevărat te-ai învrednicit a
lua preafericit sfârşit, împreună fiind cu Stăpânul tău în veacul nesfârşit.
Dorul şi plinirea dragostei tale ţi-ai dobândit, picurând încă fierbinte sângele tău cel ce a curs pentru Hristos şi
pentru Dânsul s-a vărsat, preafericite; şi de la Dânsul ai luat, bucurându-te, cununile nevoinţelor tale.
Fălcile leilor şi gurile fiarelor, ca şi Daniel de demult tu le-ai înfrânat, că ştie a se ruşina de fapta bună a
mucenicilor şi firea cea necuvântătoare. Pentru aceasta, adunându-ne, pe tine te fericim.
Bogată bunătate ţi-a dăruit ţie Hristos, vistierie de tămăduiri nouă dăruindu-ne şi pe tine, Sfinte Pantelimon, adică
pe cel cu totul milostiv cu voinţa, dându-te nouă tuturor, celor necăjiţi, liman lin şi folositor şi sprijinitor.
Ca nişte Lână, Ploaia Cea Cerească în pântece zămislindu-o, ai născut-O nouă, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Pentru aceea, dă-ne dulceaţă nouă, celor ce-L lăudăm pe Dânsul ca pe un Dumnezeu şi pe tine Născătoare de
Dumnezeu te vestim, Prelăudată.

Mărturisit-ai vitejeşte pentru Hristos şi părintelui tău credinţă vestindu-i, l-ai scos din adâncul păgânătăţii,
prealăudate. Şi neînfricoşându-te de cugetarea cea fără Dumnezeu a tiranilor, ai ruşinat îndrăzneala cea
neputincioasă a demonilor. Pentru aceasta şi dar de la Hristos luând, tămăduieşti bolile sufletelor şi ale trupurilor
noastre. Sfinte Pantelimon Prealăudate, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce
prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Pe Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislindu-L fără ardere, Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut pe Cel
Ce ţine lumea şi în braţe ai avut pe Cel Ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor şi Făcătorul făpturii.
Pentru aceasta, te rog pe tine, Preasfântă Fecioară şi cu credinţă te slăvesc, ca să mă mântuiesc eu de greşeli, când
voi sta înaintea feţei Ziditorului meu. Stăpână Fecioară, Curată, al tău ajutor atunci să-mi dăruieşti, că poţi toate
câte le voieşti.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Pavel de la Xiropotamu
28 Iulie
Troparul Sfântului Cuvios Pavel de la Xiropotamu, glasul al 4 lea:

Înger în trup, temelie a sihaştrilor, Sfântul Pavel Măritul, împodobitorul cel dintâi al Mănăstirii Xiropotamului,
cheamă de sus mulţimea îngerilor; iar de jos adună cetele ucenicilor săi, ca să cânte cu cântări, dumnezeiască
pomenirea sa.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Pe călăreţii lui Faraon...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pavel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Toată dăruirea la oameni de sus se pogoară, de la Tine, Părintele luminilor; pentru aceasta şi mie, celui ce doresc a
lăuda cu cântări prealuminată pomenirea Preaînţeleptului Pavel, dăruieşte-mi harul Dumnezeiescului Duh,
Iubitorule de oameni.
Avut-ai adevărată purtare de nume, Sfinte Pavel, părintele nostru, suind-te spre dumnezeiască sporire a sihăstriei şi
de tulburările lumeşti, ca un ascuţit la minte, depărtându-te, te-ai învrednicit cu cuvioşie de dumnezeiasca odihnă,
cuvioase.
Noi, ca unii care te ştim pe tine, cămara înţelepciunii celei înalte, cei ce avem prin ajutorul tău spre sălăşluire
dumnezeieştile tale osteneli, încununând capul tău cu cântări înalte, toţi ne rugăm, ca să ne mântuim cu rugăciunile
tale.
Avându-te pe tine Apărătoare, Născătoare de Dumnezeu, nu ne vom înfricoşa de mulţimea vrămaşilor ce dau război
împotriva celor ce, prin buna cinstire, slăvesc pe Cel Întrupat din tine, pe Dumnezeul tuturor şi Domnul, pe Care
pentru noi roagă-L.
Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce ai întărit dintru...

Precum marele Moise în Muntele Sinai, te-ai suit la Muntele Atosului, părinte cuvioase şi ai primit din mâinile lui
Dumnezeu tablele şi noului Israel ai legiuit cele preabune.
Prietenă şi împreună locuitoare luând din pruncie bunătatea, ca pe nişte gunoaie le-ai socotit pe toate, noul Pavel
odrăslind, cu numele şi cu fapta. Şi Crucea pe umeri ridicând, ai urmat lui Hristos.
În loc de sceptru, Crucea; în loc de porfiră, rasa; şi în loc de împărăţia cea cu multă odihnă alegând asprimea cea
monahicească, te-ai sălăşluit împreună cu sfinţii în cereştile locaşuri.
Dumnezeu sălăşluindu-Se în Sfânt pântecele tău, S-a Întrupat precum ştie, Născătoare de Dumnezeu şi ne-a mântuit
pe noi, cu patimile Sale cele purtătoare de viaţă. Pentru aceasta, Uşă de mântuire te cunoaştem pe tine, Fecioară.
Irmosul:
Cel Ce ai întărit dintru început cerurile întru pricepere şi pământul pe ape l-ai întemeiat, pe piatra poruncilor Tale
mă întăreşte, că nu este sfânt afară de tine, Unule, Iubitorule de oameni.

Mai presus decât soarele a strălucit faţa ta, Sfinte Pavel, vrednicule de laudă, în timp ce ţi-ai dat sufletul, arătându-i
strălucirea.
Rugăciune şi smerenie învăţai, Sfinte Pavel, pe ucenicii tăi, să aibă. Căci le ziceai că, fără de acestea, nimeni nu va
vedea pe Domnul.
Ogorând brazda minţii tale, însutit spic ai dat, de dumnezeieşti bunătăţi şi de vindecări, de trei ori fericite.
Ca o Iubitoare de bine, ajută-mi mie, celui ce zac pe patul durerii şi al bolii, Născătoare de Dumnezeu, Singură
pururea Fecioară.
Irmosul:

Nici înălţimea împărăţiei, nici lipsirea de aceea, nici ostenelile cele peste măsură întru postire şi altele pe care
bucurându-te, le săvârşeai, nici despărţirea de cele îndulcitoare, nu au tocit năzuirea ta cea către Domnul, Sfinte
Pavel, de trei ori Fericite.
Îmbogăţit fiind tu, Preacuvioase Pavel, cu preamulta răbdare a lui Iov, cu plângerea lui Ieremia în toată viaţa ta, cu
întreagă înţelepciune a lui Iosif şi cu iubirea de străini a lui Avraam, te-ai împărtăşit de darurile Duhului.
Următor după toate făcându-te celui de un nume cu tine, Sfinte Pavel, acum câştigi împreună cu el nenumărate
daruri în locaşurile sfinţilor. Pe acelea, roagă-te să le dobândesc şi eu, locuitorule împreună cu îngerii, cuvioase.
Ne îmbogăţim, avându-te pe tine Zid şi suntem păziţi cu apărarea ta şi lăudându-ne cu dumnezeiasca ta slavă, te
fericim pe tine; căci tu, Preasfântă, izvorăşti Veselia şi Bucuria sufletelor noastre.
Irmosul:
ticălosul? Te rog întoarce-mă şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele.

Se laudă Bizanţul cu bucurie, ca unul care are scutecele tale. Iar Mănăstirea Xiropotamului se veseleşte, ca una care
are multele tale osteneli. Pe care păzeşte-o de primejdii, Preacuvioase Pavel.
Porfira împărătească ca gunoaie ai socotit-o, pentru viaţa cea adevărată, pe care ai câştigat-o, înţelepte, prin posturi
şi lacrimi, ca unul care ai defăimat împărăţia pământească, Cuvioase Pavel.
Păzindu-ţi cugetul netulburat de lumeştile zarve, ai trecut furtuna cea tulburătoare a patimilor. Pentru aceasta, te-ai
şi liniştit, la odihnele cele netulburătoare, ca un purtător de asemenea nume.
O, de ne-am izbăvi de cumplitele greşeli cu rugăciunile tale, Născătoare de Dumnezeu Curată şi de am dobândi,
Preasfântă, dumnezeiasca strălucire a Fiului lui Dumnezeu, Cel Ce în chip de negrăit S-a Întrupat din tine.
Irmosul:
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele; şi Te rog, ridică-mă dintru adâncul răutăţilor, căci
către Tine m-am rugat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.
CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Apărătoare Doamnă...

Ca unul care ai fost sfinţit şi dumnezeiesc locaş al Treimii, prin viaţa cea întocmai cu a îngerilor, te lăudăm noi, fiii
tăi, de Dumnezeu purtătorule. Ci, ca unul care ai îndrăzneală spre aceasta, roagă-te Sfintei Treimi să ne mântuiască
degrab din tot felul de mâhniri, ca să cântăm ţie: Bucură-te, Sfinte Pavel, Părintele nostru.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii evreieşti în cuptor...

Tot cugetul tău din pruncie îndreptându-l către Mântuitorul, purtătorule de Dumnezeu, ca nişte desfătări socoteai
multele postiri, cântând: Binecuvântat eşti, Doamne, în veci.
În ceasul venirii celei de a doua a Stăpânului, apără-ne pe toţi cei ce prin credinţă te avem pe tine păzitor şi apărător
şi mântuitor, preafericite, scăpându-ne de gheena.
Porţile cerului s-au deschis ţie, ca unuia care ai umblat calea cea strâmtă în lume şi cetele îngerilor te-au întâmpinat
pe tine, de trei ori fericite, grăind: intră în cămara cea de mire, Sfinte Pavel, bucurându-te.
Ca Una care ai născut Lumina, de Dumnezeu Născătoare, pe mine, cel întunecat în noaptea păcatelor, luminează-
mă tu, fiind Primitoare de lumină, Curată şi fără prihană, ca să te slăvesc pe tine cu dragoste.
Irmosul:

Cei de un obicei, ce se află în mănăstirea ta, toate cererile cu cucernicie le primesc, de trei ori fericite, Dumnezeu
pururea slăvindu-te pe tine şi mărindu-te, Cel ce a primit sudorile ostenelilor tale; către Care zici neîncetat: Preoţi,
Ceea ce te-a născut pe tine mai înainte de naşterea ta, te-a văzut pe tine ca pe un miel, cuvioase, ţinând în mâini
Crucea şi luptându-te cu doi lei sălbatici, aflându-te deasupra stogului de grâu: semn prealămurit al sporirii tale
celei desăvârşite, biruind trupul şi războiul demonilor.
Cerul cel prealuminos, soarele cel din înălţime cu multe raze, îngerul cel pământesc, omul cel ceresc, vistieria
Duhului, vârful cel plin de lumină al celor din Atos, Sfântul Pavel după Pavel, ctitorul şi împodobitorul turmei
Xiropotamului, să fie lăudat cu bucurie.
Sufletul meu cel omorât întru greşeli şi stricat de otrăvitoarele muşcări, Preacurată, Ceea ce, fără de ispită de nuntă,
mai presus de fire, ai născut pe Dumnezeu, Cel Ce dă viaţă tuturor, înviază-l ca să cânte: preoţi, binecuvântaţi,
popoare, preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Irmosul:
De şapte ori cuptorul, chinuitorul caldeilor l-a ars nebuneşte pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar, văzându-i pe
aceştia mântuiţi de o putere mai mare, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-

Cu adevărat moartea ta este cinstită înaintea Făcătorului, Sfinte Pavel; căci împreună cu sfinţii s-a numărat toarta ta
cu bună cinstire şi ai fost întocmai numărat cu cei patru zeci de nevoitori; cu care împreună roagă-te lui Dumnezeu
pentru turma ce te cinsteşte pe tine.
Păstoria Xiropotamului, pe care, din temelie, prin ostenelile tale ai ridicat-o împărătesei Pulheria, Sfinte Pavel
Înţelepte şi s-a împărtăşit de numirea ta, înţelegându-se aur bunătatea, păzeşte-o, părinte, înverzită, până la
săvârşire, cu rugăciunile tale.
Turma pe care ai ridicat-o, prin multe osteneli, spre mărirea celor patruzeci de nevoitori ai lui Hristos şi ai înzestrat-
o cu chip minunat, cu înzestrare preacinstită, cu Preasfânt Lemnul Crucii, pe care l-ai luat din vistieriile împărăteşti,
păzeşte-o, ca să te cinstească pe tine, Sfinte Pavel.
Primeşte rugăciunea mea cea săracă şi nu trece cu vederea plângerea şi lacrimile şi suspinarea mea; ci ajută-mi, ca
o Bună şi împlineşte-mi cererile, căci poţi toate câte le voieşti, Maică a lui Dumnezeu Stăpânul, de vei lua aminte
numai spre jalnica mea smerenie.
Irmosul:
Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat; că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte
şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât cerurile. Pentru aceea, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Începătoriile
cetelor îngereşti şi muceniceşti te slăvim.

Dorind viaţa cea nestricăcioasă, înţelepte, ai trecut cu vederea podoaba cea împărătească, ca pe o vrăjmaşă şi ca pe
nişte gunoaie. Pentru aceasta, cu veselie, Preacuvioase Pavel, ai venit la Muntele Atosului ca un străin. Pentru
aceasta adu-ţi aminte pururea de noi, cei ce te pomenim pe tine.

Ceea ce Singură ai născut pe Făcătorul a toate, Care S-a Întrupat din tine şi Ceea ce Singură ai împodobit omenirea
prin naştera ta, Preacurată, miluieşte-mă de cursele vicleanului Veliar, întăreşte-mă pe piatra voilor lui Hristos,
rugându-L pe Dânsul neîncetat.
Canon de rugăciune către Sfinţii Apostoli şi Diaconi Prohor, Nicanor, Timon şi Parmena, dintre cei
şaptezeci
28 Iulie
Troparul Sfinţilor Apostoli şi Diaconi Prohor, Nicanor, Timon şi Parmena, dintre cei şaptezeci, glasul al 3-
lea:
Sfinţilor Apostoli, rugaţi pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.

Irmosul:
Adâncul Mării Roşii, cu picioare neudate, pedestru trecându-l Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul
Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Făcându-vă, preaînţelepţilor lumină cu împărtăşirea cea către Dumnezeu, mântuiţi din negura patimilor pe cei ce
prăznuiesc purtătoarea de lumină şi cinstită pomenirea voastră şi-i învredniciţi luminii.

Îndulcitu-v-aţi de dragostea cea preadulce a lui Hristos, fericiţilor şi cu dreapta credinţă lepădând cele veselitoare
ale vieţii celei pieritoare, aţi urmat Lui, făcându-vă cu adevărat ucenici.
Pornindu-vă luminători de la Răsăritul Cel Dătător de lumină, v-aţi făcut luminători de suflete, Sfinţilor Apostoli
Parmena şi Prohor, Timon Minunate şi Nicanor de Dumnezeu Insuflate.
Căile lui Dumnezeu cele făcute cu naştere străină şi cu unire fără de asemănare, întru tine s-au arătat, Preacurată.
Pentru aceea, ca pe o Stăpână a tuturor făpturilor, te slăvim pe tine.
Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de tine...

Ca unii care eraţi nori duhovniceşti, aţi picurat apa cunoştinţei adevărului în sfinţenie celor de pe pământ, slăviţilor.
Ca unii care aţi fost plini de darul Duhului, preaînţelepţilor, prin alegerea Lui v-aţi rânduit a sluji la trebuinţele
sfinţilor.
Să lăudăm pe Apostolii Parmena cel Mărit, pe Înţeleptul Timon, pe Cinstitul Prohor şi pe Nicanor cel cu cuget
înalt.
Născut-ai, Preacurată, pe Domnul Cel Bun, Care picură dulceaţă şi mântuire de cele rele, Fecioară fără prihană.
Irmosul:
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine,
grăind: Slavă puteri Tale, Doamne.
Apostolii Făcătorului de bine, ca nişte stele neapuse strălucind la înălţimea Bisericii, au risipit întunericul
necredinţei şi au luminat lumea.
Slujind Evangheliei Darului, Preafericite Prohor, te-ai făcut preaales învăţător dumnezeiesc şi mai mare Scaunului
Nicomidiei, purtând grija turmei lui Hristos.
În ziua în care s-a săvârşit Sfântul Ştefan, întâiul mucenic, fiind înjunghiat ca o oaie, Sfinte Nicanor, împreună cu
cei două mii ce au nădăjduit întru Hristos, ai moştenit cinste dumnezeiască, fericite.
Neispitită de nuntă ai născut pe Dumnezeu Cuvântul, Care mai presus de cuget şi de cuvânt S-a întrupat din tine,
Preacurată. Pentru aceasta, după datorie te slăvim şi te fericim pe tine, Fecioară.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina Cea Sfântă, Care întorci dintru întunericul necunoştinţei pe cei
ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
Tu, Doamne, ca pe nişte trâmbiţe ai trimis pe Apostolii Tăi, ca să ridice din mormântul înşelăciunii sufletele celor
ce Te laudă pe tine.
Apostolul Timon cel Sfinţit, făcându-se păstor bostrienilor, fiind ars în foc, a câştigat sfârşitul muceniciei cel
fericit.
Sfântul Parmena cel Mare, cu sârguinţă fierbinte săvârşindu-şi dumnezeiasca slujbă, înaintea ochilor Apostolilor a
adormit.
Lăudămu-te pe tine, Preacurată, prin care ne-am mântuit din stricăciunea înşelătorului şi de răutatea vrăjmaşului,
cel ce ne tirănea pe noi.
Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie...

Sfinte Nicanor, vestind viaţa cea fără de sfârşit, Crucea şi Patimile Celui Ce pentru milostivirea Sa a pătimit cu
trupul, a fost omorât de mâinile iudeilor.
Marele Timon, aprinzându-se de dorirea dragostei Domnului, din poruncile celor fără de lege, s-a sfârşit în mijlocul
focului, făcându-se dumnezeiască ardere de tot.
Dumnezeiasca şi purtătoarea de lumină şi plină de dar pomenirea voastră, Apostolilor, sfinţeşte cugetele tuturor
celor ce cu credinţă o săvârşesc pe dânsa, fericiţilor.
Cetele îngerilor celor fără de trup, adunările Apostolilor şi dansurile mucenicilor, te cinstesc pe tine, Născătoare de
Dumnezeu, că în chip de negrăit ai născut pe Împăratul tuturor.
Irmosul:
CONDAC, glasu 1. Podobie: Mormântul Tău...

Diaconi cinstiţi, singuri văzători ai Cuvântului şi vase alese v-aţi arătat prin credinţă, Sfinţilor Nicanor şi Prohor,
Parmena şi Timon Mărite. Pentru aceasta, astăzi a voastră sfinţită pomenire prăznuim întru veselia inimii, pe voi
fericindu-vă.
Cântarea a 7-a. Irmos: În cuptorul persan...

Cu tot cugetul iubind pe Hristos, Care Singur este cu adevărat Neasemănat întru frumuseţe, aţi primit moştenirea
cea cerească, pururea pomeniţilor.
Fiind cinstiţi de Cuvântul, Cel Ce prin cuvânt ne-a răsărit nouă din Fecioară, cu cuvinte şi cu fapte sfinţite v-aţi
arătat mântuitori credincioşilor, povăţuindu-i pe ei către mărturisire, cei ce sunteţi de Dumnezeu cuprinşi.
Chinuitu-te-ai străin, Fericite Nicanor, fiind ucis de năravul cel rău al necredincioşilor iudei. Şi când erai adus lui
Hristos, ca un miel, cântai: Binecuvântat eşti, Dumnezeul meu şi Domnul.
Prin cuvânt ai născut, Fecioară, pe Cuvântul Tatălui, Care cu cuvântul a făcut cerul şi pământul. Şi-L slăveşti pe
Dânsul, Cel Ce dă cuvânt celor ce curat cred acum într-Însul, Preacurată.
Irmosul:
În cuptorul persan, tinerii lui Avraam, fiind aprinşi mai vârtos cu dorirea dreptei credinţe decât cu văpaia focului,

Din noroiul patimilor şi din deşertăciune aţi mântuit pe cei ce s-au plecat învăţăturilor voastre, preaînţelepţilor şi i-
aţi suit pe dânşii către înălţimea cunoştinţei, ca pe unii ce au bineplăcut lui Dumnezeu şi au cântat: toate lucrurile,
lăudaţi pe Domnul.
Cu cântări dumnezeieşti să fie cinstit Dumnezeiescul Parmena, împreună cu Sfinţii Timon şi Prohor cel pururea
Lăudat şi Sfântul Nicanor cel Minunat, ca nişte Apostoli ai lui Hristos şi îmbogăţitori ai neamurilor care cântă:
toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul.
Pe voi, măriţilor, cei ce eraţi în rânduiala celor şaptezeci şi bine aleşi, ca nişte plini de credinţă, v-a ales Domnul
Apostoli mai aleşi, după Sfântul Petru şi după ceilalţi, ca să slujiţi la treburile sfinţilor, prealăudaţilor.
Iată că au luat sfârşit glasurile grăitorilor de Dumnezeu prooroci, că tu, de Dumnezeu Dăruită, pe Domnul Cel mai
pre sus de fiinţă, Cel arătat de dânşii, L-ai născut spre mântuirea credincioşilor care cântă: toate lucrurile
Domnului, lăudaţi pe Domnul.
Irmosul:
Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise, în groapă, le-a încuiat; şi puterea focului au stins, cu buna
faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreaptă credinţa, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe
Domnul.

Voi, cei ce sunteţi mai aleşi cinstiţi între diaconi, care aţi slujit la treburile sfinţilor, v-aţi arătat vase încăpătoare de
toată lumina Cuvântului şi aţi dobândit slava cea de negrăit, iar acum, împreună cu Cuvântul, vă îndulciţi,
preaînţelepţilor.
Astăzi toată zidirea prăznuieşte pomenirea voastră, Sfinţilor Apostoli Timon, Parmena şi Nicanor, împreună cu
Prohor propovăduitorul lui Hristos, fericindu-vă pe voi după vrednicie, văzătorilor de Dumnezeu preafericiţi.
Ca nişte Apostoli ai Dumnezeiescului Cuvânt, v-aţi ridicat spre mare laudă şi vă veseliţi pururea, împreună cu
cetele Apostolilor şi cu ale îngerilor, cu care împreună rugaţi-vă să ne miluiască pe noi, slăviţilor.
Cu bucurie strigăm ţie, Fecioară, glasul Arhanghelului: Bucură-te, Bucuria îngerilor, Cuvântarea cea de cinste a
Apostolilor, Propovăduirea proorocilor şi Încununarea mucenicilor.
Irmosul:
Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel Netăiat, Fecioară, S-a tăiat,

Cei Ce v-aţi arătat trâmbiţe dumnezeieşti ale adevărului, vase cinstite ale dreptei credinţe, îndreptători către
mântuire celor rătăciţi, Apostoli ai Domnului, bucuraţi-vă şi vă rugaţi lui Hristos Dumnezeu, cerând să ne dăruiască
nouă mare milă.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară Preacurată, Ceea ce nu ştii de mire, care Singură eşti Părtinitoare şi
Acoperământ credincioşilor, mântuieşte de primejdii, de mâhniri şi de cumplite nevoi, Pruncă, pe toţi cei ce au la
tine nădejdea şi miluieşte sufletele noastre, cu dumnezeieştile tale rugăciuni.
mărturisirea...
Văzându-Te, Hristoase, Maica Ta cea Preacurată mort întins pe Cruce, striga: Fiul meu, Cel împreună fără de
început cu Tatăl şi cu Duhul, ce este această rânduială negrăită, prin care ai mântuit zidirea cea înţeleaptă a
Preacuratelor Tale mâini?
Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Calinic
29 Iulie
Troparul Sfântului Mucenic Calinic, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Calinic, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul

Irmosul:
Armele lui Faraon şi puterea lui le-a aruncat în mare Cel Tare întru războaie; să-I cântăm cântare nouă, căci cu
slavă S-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Mucenice Calinic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Punându-te pe căruţă înţelegătoare, cu adevărat ai înecat cetele egipteanului celui înţelegător, în Marea Roşie cea
din sângiuirile tale, Sfinte Calinic, Lauda mucenicilor.
Cu dumnezeiască haină îmbrăcându-te, înţelepte, te-ai dezbrăcat de podoaba cea pământească şi ai alergat în
privelişte şi în chip vădit şi pe vrăjmaşul l-ai biruit, preafericite.
Prin legăturile chinurilor tale dezlegând măiestriile cele cu multe împletituri ale vrăjmaşului, l-ai trântit la pământ,
ca pe un neputincios şi l-ai sfărâmat cu picioarele tale, Sfinte Calinic.
Pe tine, pe care te-a văzut mai înainte ceata proorocilor ca o Uşă Cerească şi ca un Rug Nears, te cunoaştem, Maică
Fecioară Curată, căci ai născut pe Dumnezeu.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Cel Ce întăreşti tunetul şi sădeşti duhul, întăreşte-mă, Doamne, ca să Te laud pe Tine adevărat şi să fac voia Ta; că
nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.
Fiind rănit de dragostea lui Hristos, mucenicul, răbdând în privelişte, striga: către mirosul Mirurilor Tale voi alerga,
urmând patimii Tale cu chinuirea cea prin sânge.
De săgeţile şarpelui ai fost păzit nevătămat, căci amăgitorului, celui ce a găurit cu piroane călcâiul tău, i s-a
sfărâmat capul prin chinurile tale, Sfinte Calinic.
Cu sabia Duhului tăind spinii înşelăciunii, ai ogorât credinţa lui Hristos, aducând roade însutite Stăpânului tău,
preafericite.
Zămislind în pântecele tău, Fecioară, pe Dumnezeiescul Cuvânt, Cel mai înainte decât tine şi aplecând ca pe un
Prunc pe Cel fără de început, numai tu te-ai făcut Maică naşterii şi Facerii de netâlcuit.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am, Dumnezeule, glasul Tău şi m-am temut; înţeles-am lucrurile Tale şi m-am înspăimântat, Doamne, că de
lauda Ta este plin pământul.
Fiind spălat în curgerile sângiurilor tale, preafericite, te-ai arătat foarte curat cu duhul şi ai ajuns la odihna celor
fără de trup, Sfinte Mucenice Calinic.
Piatră adevărată de mult preţ te-ai zidit Bicericii şi capiştile idolilor le-ai clătinat; şi cu împotrivirea cea neplecată a
chinurilor tale, le-ai surpat la pământ.
Momelile cele cu adevărat otrăvite ale vrăjmaşilor le-ai lepădat, mucenice. Şi întărindu-ţi sufletul în cuvintele
Duhului, ai ridicat semn de biruinţă împotriva înşelăciunii.
Moise cel mare, însemnându-te mai înainte pe tine în rugul cel din Sinai, te-a văzut acum nears, purtând în
pântecele tău Focul Dumnezeirii, Preacurată.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Răsari mie, Doamne, lumina poruncilor Tale, că la Tine mânecă duhul meu şi Te laudă pe Tine; că Tu eşti
Dumnezeul nostru şi la Tine scap, Împăratul păcii.
Căzut-am, Doamne, în noroi nesuferit şi întru adâncul pământului; şi fiind înfipt în viforul faptelor mele celor
cumplite, strig Ţie: Tu fii mie Ajutor.
Pironindu-ţi picioarele cu încălţăminte înfierbântat în foc, mucenice, la călătoria muceniciei tale cântai: mult m-am
veselit, Stăpâne, Dătătorule de nevoinţe, căci rabd răni, cu nădejdea răsplătirilor.
Cu untdelemnul tău bine neguţătorindu-ţi milostenia, ţi-ai luminat candela muceniciei, preafericite, prin care te-ai
făcut cu adevărat jertfă curată şi ardere de tot primită.
Propovăduirea proorocilor, Lauda Apostolilor şi Podoaba mucenicilor tu eşti, Născătoare de Dumnezeu,
Preacurată; că ai purtat pe Dumnezeiescul Cuvânt mai presus de cuvânt, pe Cel Născut din Tatăl mai înainte de
veci.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Cufundat fiind în viforul păcatelor şi ca în pântecele chitului fiind ţinut, strig către Tine cu proorocul: Doamne,
scoate viaţa mea din stricăciune şi mă mântuieşte.
Staulul turmei tale a fost ferit necălcat de fiarele eresurilor, că având toiagul cel tare al chinurilor tale, mărite, s-a
arătat izgonitor lupilor.
În chinuirea ta noaptea înşelăciunii s-a gonit; şi în mărturisirea ta, preamărite, frumuseţea credinţei a răsărit ca
soarele la marginile pământului, ostaşule al Treimii.
Ca un propovăduitor preaiscusit al credinţei, strigai către păgânul: ce îngrozeşti pe cel ce are suflet mai tare decât
diamantul? Căci săgeţile celor fără de lege sunt tocite.
După naştere, precum şi mai înainte de naştere, ai rămas Neispitită de nuntă şi Neîntinată. Căci Taina cea dintru
tine, Mireasă a lui Dumnezeu, se cunoaşte că este mai presus de tot cugetul şi de tot cuvântul.

Cele de sus frumoase, după vrednicie, acum le-ai moştenit, căci, de dragostea lui Hristos aprinzându-te, Sfinte
Calinic, asupra focului prin aceasta bărbăteşte ai îndrăznit. Aceluia şi acum stându-I înainte, nu înceta să te rogi
pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Focul arzând în cuptor se întindea, dar tinerii se răcoreau şi lăudând, grăiau: Binecuvântat eşti, Cel Ce Singur eşti
Îngrozirile chinurilor mie îmi sunt pricinuitoare de desfătare, striga mucenicul; pentru că nici focul, nici bătăile nu
mă vor despărţi de Doritul meu Cel Adevărat.
Cu ajutorul lui Hristos întărindu-te, mărite, ai trântit la pământ pe vrăjmaşul, biruindu-l şi împotriva tiranilor te-ai
arătat purtător de numele cel bine biruitor.
Prin chinurile tale, mărite, ai ruşinat pe diavolul, iar pe îngeri i-ai veselit şi către Hristos grăiai: Binecuvântat eşti,
Cel Ce Singur eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Prin naşterea ta, Preacurată Fecioară, ai dezlegat blestemul strămoaşei Eva, că eşti Maică Stăpânului tuturor, Ceea
ce ai pricinuit bucurie la toţi.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Toate le-ai aşezat cu înţelepciunea Ta, Stăpâne şi fundul pământului iarăşi precum ştii l-ai întărit, temelia lui
înfigând-o pe ape nemărginite. Pentru aceasta, toţi grăim, cântând: Binecuvântaţi, lucrurile Domnului, pe Domnul.
Bucură-te, desfătarea ostaşilor adevărului, bucură-te, înfrumuseţarea şi lauda credinţei; bucură-te, Luceafărul cel
prealuminos al mucenicilor, cel ce ai risipit înşelăciunea şi prin chinuirea ta, ai strălucit lumină în lume,
Preaînţelepte Calinic.
De împotrivirea luptelor tale s-a ruşinat tiranul şi de rănile tale au fost biruiţi chinuitorii; de piroanele călcâiului tău,
fericite, s-a rănit înşelăciunea; şi chinuit fiind în foc, au fost arse şi s-au prăpădit toate capiştile idolilor.
Slujindu-te tu, Sfinte Calinic, de în drăzneala ce ai către Dumnezeu, roagă-te neîncetat pentru cei ce te cinstesc pe
tine; apără turma ta, scoţând-o pe dânsa din cursele vrăjmaşului cele de multe feluri şi întărind credinţa, căci întru
tine se laudă şi se întăreşte ea.
Cu Duhul te însemnează mai înainte pe tine, Fecioară, proorocii; Cort şi Masă, Năstrapă şi Sfeşnic, Munte
Preasfânt şi Nor, Lespede şi Sicriu, Toiag şi Uşă Dumnezeiască, prin care tuturor oamenilor s-a deschis Raiul cel
de demult.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Naşterea ta cea fără de sămânţă, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, care ai avut în pântece pe Hristos,
Dumnezeul nostru, cu laude fără încetare o slăvim.
Ţesutu-ţi-s-a de sus haina credinţei, prin care în privelişte ai dezgolit pe vrăjmaşul, mărite mucenice.
În nebunia sa tiranul socotea să plece pe mucenicul cu momeli, dar el se întărea în credinţă.
Prin focul chinurilor tale dreaptă ardere de tot şi tămâie primită te-ai adus lui Dumnezeu, Mărite Calinic.
Credincioşii te cunoaştem ca pe un nou rai, adăpat cu dumnezeieştile ape ale ostenelilor şi chinurilor tale.
Frumoase sunt picioarele tale, Pătimitorule Calinic, care au fost ţintuite cu piroanele şi te-au dus către
dumnezeiasca propovăduire.
Acoperământ şi Liman pururea te avem pe tine, Preacurată, Armă şi Întărire şi Nădejde Nesmintită în primejdii.

Având râvnă dumnezeiască înăuntrul sufletului tău, mărite, tare ai înfruntat pe cei ce făceau fărădelege în deşert. Şi
primind chinurile, ţi-ai săvârşit nevoinţa cu cuget viteaz, Mucenice Calinic. Pentru aceea, roagă pe Hristos
Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea:Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat...

Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să alergăm noi păcătoşii şi smeriţii şi să cădem cu pocăinţă,
strigând din adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne, milostivindu-te spre noi; sârguieşte că pierim de mulţimea
păcatelor; nu întoarce pe robii tăi deşerţi, că pe tine Singură Nădejde te-am câştigat.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea: Podobie: Cel Ce Te-ai
înălţat...
Mieluşeaua şi Fecioara cea Preacurată, dacă a văzut pe Fiul ei, pe Care L-a născut, întins pe Cruce, se rănea la
suflet cu dureri de moarte şi tânguindu-se, grăia: Iubitul meu Fiu, unde este aducerea aminte de darul şi de minunile
pe care le-a luat de la Tine poporul cel nemulţumitor? Dar acestea acum le pătimeşti ca să mântuieşti neamul
omenesc. Laud milostivirea Ta.
Canon de rugăciune către Sfânta Muceniţă Teodota
29 iulie
Troparul Sfintei Muceniţe Teodota, glasul al 4-lea:

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Teodota, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă

Stih: Sfântă Muceniţă Teodota, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Muceniţă a lui Hristos, Sfântă Teodota, ceea ce eşti luminată cu strălucirea muceniciei şi a fecioriei, roagă-te pentru
cei ce te laudă, să fie luminaţi cu darul dumnezeieştii dări de lumină.
Ceea ce te-ai întărit cu Dumnezeiescul Duh şi ai ruşinat mulţimea duhurilor celor viclene, Muceniţă Teodota
prealăudată, luminează cu lumini duhovniceşti pe cei ce te laudă pe tine.
Fiind împodobită în chip luminat cu învăţăturile cuvintelor celor de Dumnezeu insuflate, după lege ai mers către
luptă, Muceniţă Mărită Teodota, pururea pomenită şi ai înnebunit sfaturile celor fără de credinţă.
Adusu-te-ai fecioară pe urma Maicii lui Dumnezeu, cea Aleasă şi Cinstită mai presus de cuget, ca să stai înaintea
Împăratului Hristos şi te-ai făcut prinos sfinţit Bisericii celei Cereşti.
Cântarea a 3-a.Irmos: Se veseleşte de Tine...

Tiranul cel păgân, biruit fiind de împleticirea cuvintelor tale, socotea că, prin închisoare, să biruiască bărbăţia ta.
Dorirea ta cea către Dumnezeu şi însuflarea Mântuitorului au arătat osârdia sufletului tău cu bună tărie, muceniţă a
lui Hristos.
Nevoitu-te-ai a defăima trupul şi a purta grijă pentru suflet. Pentru aceea, ai răbdat sfărâmarea cu bătăi cumplite.
Punându-te tu pe jăratecul cel mucenicesc, te-ai făcut tămâie cuvioasă Jăratecului Celui Înţelegător, Care S-a născut
din Fecioară.
Irmosul:
Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne, Scăparea şi Întărirea.
Cântarea a 4-a.Irmos: Pentru dragostea chipului tău...

Fiind întraripată cu dragostea Stăpânului şi mutându-ţi cugetul către doritul tău, nu simţeai chinurile cele cu dureri,
cugetătoare de Dumnezeu.
Cel Ce a amăgit pe Eva în Rai este călcat acum sub picioarele frumoase ale tinerei Teodota, Muceniţa cea
cugetătoare de Dumnezeu.
Fiind logodită cu Mirele Cel Nemuritor, prin moartea trupului te-ai mutat către viaţă, câştigând sfârşitul cel veşnic,
prealăudată.
Fiind învăţată cele dumnezeieşti, strigai Celui Întrupat din Fecioara Doamnă şi Născătoare de Dumnezeu: Tu Îmi
eşti, Iubitorule de oameni, Tăria şi Lauda.
Cântarea a 5-a.Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea...

Gândul tău, Sfântă Teodota, prin dreapta credinţă unindu-se cu dragostea Ziditorului, tare ai defăimat răsfăţările
lumii.
Îndreptându-ţi cugetarea către veşnica veselie cea viitoare, nu te-ai îngrijorat de întristarea chinurilor şi a durerilor.
În locul ostenelilor şi al durerilor de chinuri, pe care le-ai pătimit, ţi s-a dăruit ţie prelungire de zile şi bucurie
veselitoare, cugetătoare de Dumnezeu.
Născându-Se Hristos din Fecioara, Singura Maică lui Dumnezeu, dumnezeieşti daruri izvărăsc fecioarelor şi
muceniţelor.
Cântarea a 6-a.Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas...

Săbiile vrăjmaşului nu mai sunt, căci acum el este călcat de fecioare fete tinere, întărite în chip lămurit cu puterea
Crucii.
Căderea strămoaşei Eva au îndreptat-o fiicele ei, încununându-se cu darurile biruinţei şi lămurit ridică multe feluri
de semne ale biruinţei.
Arzând de dragostea Mirelui tău, Muceniţă Teodota Preaînţeleaptă, ai răbdat iuţimea focului şi văpaia înşelăciunii
cu vitejie ai stins-o.
Cu gură grăitoare de Dumnezeu şi cu limbă cugetătoare de Dumnezeu, ai lepădat momelile tiranilor, muceniţă,
Dumnezeu mărturisind pe Cel Întrupat din Fecioara, Maica lui Dumnezeu.
Irmosul:
Jertfi-voi cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu sângele cel
curs prin milostivire din coasta Ta.
Cântarea a 7-a.Irmos: Tinerii lui Avraam...

Dorind de Împărăţia Cerurilor, muceniţă, neabătut ai umblat pe cărarea cea strâmtă, prin chinuire grăind:
Binecuvântat eşti în Biserica slavei Tale, Doamne.
Faptă de fiară foarte crudă a arătat necredinciosul, sfârtecându-te cu bătăile pe tine, Muceniţă Teodota, care cântai:
Binecuvântat eşti, în Biserica slavei Tale, Doamne.
Plată răbdării şi suferinţei tale ţi-a dăruit ţie Hristos mărirea şi desfătarea nepieritoare, Sfântă Teodota, care grăiai:
Binecuvântat eşti, în Biserica slavei Tale, Doamne.
Tu Singură, Mireasă a lui Dumnezeu, născând pe Hristos, Viaţa Cea Nemuritoare, ai ridicat firea omenească cea
omorâtă; Binecuvântată eşti tu între femei, Preacurată Stăpână.
Cântarea a 8-a.Irmos: Mâinile întinzându-şi...

Nici una din cele rele, nici focul, nici bătăile, nici zdruncinările mădularelor, nici moartea, n-a putut să rupă unirea
ta cea către Stăpânul, purtătoare de chinuri, care cântai: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Mirele tău Hristos văzându-te, preacinstită, că străluceşti cu daruri îndoite, cămară de mire veselitoare şi curată ţi-a
dăruit ţie acum; de care, dorind cu aprindere, bucurându-te cântai: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe
Domnul.
Putere pe potriva doririi tale lămurit a suflat întru tine doritul tău Hristos; prin aceea ai înfruntat necredinţa cea
nesuferită şi ai suferit supărări de multe feluri, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Urmând cuvintelor tale, te fericim pe tine, de Dumnezeu Fericită, aflându-te pe tine Dumnezeiască Pricină de
fericire, care ne-ai născut nouă pe Cuvântul Cel Fericit, Căruia cântăm: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe
Domnul.
Irmosul:
Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor, cele deschise, în groapă le-a încuiat şi puterea focului au stins, cu buna
faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe
Domnul.
Cântarea a 9-a.Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată...

Muceniţă vrednică de minune, cugetătoare de Dumnezeu, ceea ce pururea străluceşti cu luminile darului, roagă-te
Mirelui tău Cel Nemuritor să fie Milostiv nouă, celor ce cu dragoste te lăudăm.
Ca o fecioară şi muceniţă cu adevărat bineplăcând prin amândouă bunătăţile, cu îndrăzneală stai înaintea Divanului
Stăpânului, Cel Ce ţi-a suflat ţie putere şi te-a încununat cu dare bogată.
Toată eşti Frumoasă, Sfântă Teodota şi dorită de Stăpânul. Toată eşti purtătoare de lumină şi prihană nicicum nu
este întru tine, muceniţă; căci tu eşti dăruită în chip ales cu daruri îndoite.
Mireasă şi Născătoare te-ai arătat Împăratului tuturor, căci tu din veci te-ai cunoscut mai sfântă decât toată zidirea.
Prin tine mântuindu-ne, te slăvim pe tine, Născătoare de Dumnezeu.
Irmosul:
Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel Netăiat, Fecioară, S-a tăiat,
SEDELNA, glasul al 4-lea: Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat...

Ca o muceniţă fără prihană, iubind pe Preafrumosul Hristos, prin tot felul de osteneli şi nevoi înfumuseţându-ţi
sufletul cu curăţia, te-ai logodit cu Dânsul. Pentru aceasta, te-ai învrednicit de cămările cele cereşti, rugându-te Lui
pentru noi, cei ce te cinstim pe tine, cinstită fericită.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea:Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat...

Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să alergăm noi păcătoşii şi smeriţii şi să cădem cu pocăinţă,
strigând din adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne, milostivindu-te spre noi; sârguieşte că pierim de mulţimea
păcatelor; nu întoarce pe robii tăi deşerţi, că pe tine Singură Nădejde te-am câştigat.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea: Podobie: Cel Ce Te-ai
înălţat...
Mieluşeaua şi Fecioara cea Preacurată, dacă a văzut pe Fiul ei, pe Care L-a născut, întins pe Cruce, se rănea la
suflet cu dureri de moarte şi tânguindu-se, grăia: Iubitul meu Fiu, unde este aducerea aminte de darul şi de minunile
pe care le-a luat de la Tine poporul cel nemulţumitor? Dar acestea acum le pătimeşti ca să mântuieşti neamul
omenesc. Laud milostivirea Ta.
Canon de rugăciune către Sfinţii Apostoli Sila, Silvan, Crescent, Epenet şi Andronic
30 Iulie
Troparul Sfinţilor Apostoli Sila, Silva, Crescent, Epenet şi Andronic, glasul al 3-lea:
Sfinţilor Apostoli, rugaţi pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.

Irmosul:
Celui ce marea cea neumblată şi cu valuri, prin dumnezeiască porunca Sa, a secat-o şi a îndemnat pe poporul
israelit să treacă pedestru prin ea, Domnului să-I cântăm, căci cu slavă S-a preaslăvit.
Sfinţilor, care totdeauna sunteţi luminaţi de Lumina Cea Neapusă şi staţi înaintea Dumnezeiescului Scaun, cereţi de
la Tatăl luminilor să ni se trimită luminare duhovnicească nouă, tuturor, care cu credinţă vă cinstim pe voi.
Văzând, măriţilor, pe Soarele dreptăţii, Care a strălucit din tânăra Fiică Dumnezeiască, v-aţi lipit de Dânsul,
făcându-vă lumină, după dumnezeiasca împărtăşire şi aţi gonit întunericul înşelăciunii.

Purtând în limbile voastre legea cea dumnezeiască, aţi înconjurat tot pământul, înlăturând toată nelegiuirea,
Sfinţilor Crescent şi Andronic, Sila şi Silvan, Înţelepţilor şi aţi semănat cunoştinţa cea mântuitoare.
Să lăudăm pe Măritul Epenet, care a fost dumnezeiască laudă cartaginezilor şi ucenic Cuvântului, izvor de
tămăduiri şi mare propovăduitor al celor mai presus de gând şi întărire a credinţei.
Născut-ai în chip de negrăit pe Dumnezeu, Cel mai presus de toată lauda, Care, pentru bunătatea Sa, S-a îmbrăcat
cu Trup din tine, Prealăudată Fecioară. Pentru aceasta, cu glasuri de mulţumire te lăudăm şi te fericim, precum de
demult ai proorocit.

Propovăduind, înţelepţilor, întruparea Stăpânului şi dezlegând legătura răutăţii, aţi dezlegat pe cei legaţi de demult
în necredinţă şi i-aţi adus lui Dumnezeu prin credinţă, cei ce sunteţi mari propovăduitori.
Făcându-vă făclii ale vărsării Luminii Celei Neapuse, aţi gonit întunericul necredinţei, arătând oamenilor lumina
cunoştinţei, prealăudaţilor; pentru aceea, totdeauna vă fericim.
Peste tot pământul, precum zice David, a ieşit dumnezeiască vestire a Apostolilor, propovăduind Patimile şi
Învierea Mântuitorului, prin care ne-am sculat toţi din mormintele deşertăciunii.
Cel Ce locuieşte întru Lumina Cea Neapropiată, aflându-te mai curată decât îngerii, a intrat în Sfântul tău pântece,
Născătoare de Dumnezeu şi din tine S-a arătat Om Întrupat, făcându-Se cunoscut în două firi.
Irmosul:
Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta: nu este
sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept, afară de Tine, Doamne.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Te laud pe Tine, că glas am auzit, Doamne şi m-am înspăimântat; că ai venit până la mine căutându-mă pe mine cel
rătăcit. Pentru aceea, preaslăvesc multă pogorârea Ta, cea către mine, Mult Milostive.
Cu puterea Celui Ce a zidit toate, străbătând toată lumea, ca şi cum aţi fi fost cu aripi, aţi mântuit pe cei ce se
primejduiau în noianul răutăţilor, de Dumnezeu purtătorilor şi v-aţi odihnit la Limanul Cel Lin.
Întărind cu cuvântul cugetele cele slabe, Mărite Sila, cufundându-te în multe supărări şi lămurit propovăduind pe
Mântuitorul la toţi, ai umblat cu Sfântul Pavel Propovăduitorul, în toată lumea.
Împodobindu-te cu mari bunătăţi, ca o rază strălucitoare a Soarelui Celui Înţelegător, împreună ai călătorit cu
Sfântul Pavel, de la Răsărit până la Apus şi aţi luminat inimile păgânilor, Preaînţelepte Sila.
Să fie lăudaţi Sinţii Crescent şi Andronic, împreună cu Sila; să fie măriţi Sfinţii Silvan astăzi şi Epenet, care au fost
struguri Viei lui Hristos, picurând dintr-înşii mustul cel mântuitor.
Minunea ce s-a făcut întru tine întrece toate minunile, Preacurată, căci peste legile firii ai născut pe Dătătorul de
lege Hristos, Cel Ce a dezlegat călcarea poruncii strămoşilor.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Luminarea celor ce zac întru întuneric, Mântuirea celor deznădăjduiţi, Hristoase, Mântuitorul meu, către Tine
mânec, Împăratul păcii, luminează-mă cu strălucirea Ta, că alt dumnezeu afară de Tine nu ştiu.
Mai presus de ceruri s-a ridicat mare cuviinţa ucenicilor Tăi, Cuvinte al lui Dumnezeu. Căci au propovăduit celor
de pe pământ cinstită venirea Ta şi Patimile şi Învierea, Preabunule Iisuse.
Să lăudăm pe Înţeleptul Silvan, pe vasul Mângâietorului cel curat şi prealuminat, pe propovăduitorul celor rătăciţi,
pe lauda cea vestită a Tesalonicului, pe podoaba Apostolilor.
Îmbărbătându-te cu cuvântul cel purtător de numele tău, Preaînţelepte Andronic, prin ajutorul Duhului ai alergat în
lume, întărind inimile slăbănogite de supărările vrăjmaşului, le-ai luminat spre cunoştinţa de Dumnezeu.
Pe tine te-a însemnat mai înainte David Munte Închegat, Munte al Dumnezeului nostru, Munte Îmbelşugat; că întru
tine, Pruncă, s-au cunoscut cărările Lui, sărăcindu-Se după trup şi din nou ne-a dus către frumuseţea cea dintâi.
Cântarea a 6-a. Irmos: Către Domnul din chit...

Prin curate plecări înălţându-vă către Dumnezeu, pe cei ce erau plecaţi în prăpăstiile pierzaniei i-aţi tras către
înălţimea cerească a privirii şi a lucrării celei înalte, înţelepţilor.
Propovăduind până la marginile pământului o Unime într-o Fiinţă şi în Trei Ipostasuri, aţi risipit desăvârşit negura
mulţimii zeilor şi v-aţi arătat luminători ai sufletelor, de Dumnezeu fericiţilor.
Hristos, întărindu-ţi cugetul, Sfinte Crescent, cu ungere de bucurie, te-a arătat cu dreaptă credinţă Arhipăstor al
Carhidoniei, ca pe un Apostol al Său, ca să arăţi celor rătăciţi calea.
Făcătorul aflându-te pe tine Frumoasă întru podoabă, S-a sălăşluit întru tine, Preasfântă Fecioară, Prealăudată. Şi
Întrupându-Se, S-a arătat mai Frumos decât toţi fiii cei născuţi din pământeni.
Irmosul:
Către Domnul din chit Iona a strigat: te rog scoate-mă din adâncul iadului, ca să jertfesc Ţie, cu glas de laudă şi cu
duh adevărat, ca Izbăvitorului.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat pe Cruce...

Arătatu-v-aţi viţe ale Viei lui Hristos, înţelepţilor, aducând struguri în faptele cele bune, izvorându-ne nouă vinul
mântuirii. Pe acesta primindu-l, ne umplem de veselie, prăznuind cinstită pomenirea voastră, în care rugaţi-vă
pentru iertarea greşelilor noastre, Apostoli ai Domnului.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Ritori preaînvăţaţi s-au arătat tinerii oarecând, că, din suflet cuprins de Dumnezeu, teologhisind cu buzele, au
cântat: Dumnezeule, Cel mai presus de zei, al părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.
Dumnezeieşte să lăudăm pe Sfinţii Sila şi pe Silvan, vasele cele ce au încăput tot darul Mângâietorului şi care au
înnoit vasele înşelăciunii ca să fie primitoare de Dumnezeu.
Nimeni nu poate după cuviinţă a lăuda pe Sfântul Epenet cel Preaminunat. Că s-a închipuit întru Hristos, răbdând
patimi pentru Dânsul şi bine nevoindu-se, s-a împărtăşit de Împărăţia Lui.
Cu cântări dumnezeieşti să fie lăudat Sfântul Crescent, care a arătat căile cele ascunse ale lui Hristos şi a osândit în
trupul său păcatul cel osândit şi pe mulţi a arătat neosândiţi.
Rupe lanţul greşelilor mele prin mijlocirea ta, Preacurată şi desăvârşit mă leagă cu dragostea Fiului tău Celui Bun,
pe mine, care în toate zilele mă depărtez de la Dânsul prin dezmierdări necuvioase.
Cântarea a 8-a. Irmos: Poruncii chinuitorului...

Slugile Cuvântului cele priveghelnice nu şi-au dat somn ochilor lor, până când din somnul cel greu al înşelăciunii
nu au izbăvit pe credincioşi şi i-au făcut pe ei fii luminii şi zilei.
Făcându-vă căruţă lui Dumnezeu, Măriţilor Apostoli, L-aţi avut pe Dânsul vouă Îndreptător către vârful cel ceresc
şi Sfărâmător al căruţelor înşelăciunii.
Preaînţeleptul Sila, ca un slujitor al lui Hristos, după vrednicie să fie lăudat şi împreună cu dânsul cu credinţă să fie
măriţi Sfinţii Crescent şi Andronic, luminătorii cei ce au luminat toate neamurile.
Să lăudăm pe începătoarea de viaţă Treime, Care este în Trei Feţe şi Se cunoaşte într-o Fire şi cântând, să zicem:
Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Apostolii, Născătoare de Dumnezeu, au propovăduit la toată lumea pe Fiul tău a fi Dumnezeu şi Om; pentru
aceasta, împreună cu dânşii, roagă-te ca Unui Mântuitor, ca să fiu izbăvit şi eu de înfricoşătoarele chinuri la
înfricoşătoarea zi a judecăţii.
Irmosul:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L, pe Dânsul întru toţi vecii.
Poruncii chinuitorului cei trei cuvioşi tineri nesupunându-se, în cuptor fiind aruncaţi, au mărturisit pe Dumnezeu
cântând: Binecuvântaţi, lucrurile Domnului, pe Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe tine, Ceea ce pe Luminătorul...

Făcutu-v-aţi doctori mântuitori sufleteşti şi trupeşti, curăţind pe cei bolnavi cu vindecări duhovniceşti şi arătându-i
pe ei sănătoşi din amândouă părţile, luminaţilor de Dumnezeu Apostoli. Pentru aceasta, după vrednicie vă fericim.
Arătatu-v-aţi ca nişte jăratice aprinse de căldura Duhului şi aţi topit gerul înşelăciunii şi inimile cele îngheţate le-aţi
încălzit cu credinţa şi le-aţi îndreptat către primăvara mântuirii, Preaînţelepţilor Apostoli.
Să adunăm ceată în casa Dumnezeului nostru, mărind pe Sfinţii Silvan şi pe Sila, pe Andronic, pe Marele Epenet şi
pe Crescent Preaînţeleptul, ca pe cei ce sunt propovăduitori ai adevărului şi rugători pentru noi.
Pomenirea voastră cea preasfântă şi plină de darurile Dumnezeiescului Duh, cinstită şi cu adevărat vrednică de
laudă, luminând cu dumnezeieşti raze plinirea credincioşilor, o îndeamnă să vă laude pe voi, înţelepţilor.
Cel Ce va să vii iarăşi cu slava Dumnezeirii să judeci lumea, Atotputernice, pentru rugăciunile Celei ce fără ispită
de bărbat Te-a născut pe Tine, iartă-mă şi nu mă trimite în foc, fiind osândit de păcatele mele.
Irmosul:
Pe tine, Ceea ce pe Luminătorul Dumnezeu, Cel Ce a Răsărit mai înainte de soare, Care trupeşte la noi a venit, din
coapsele cele Fecioreşti în chip de negrăit L-ai Întrupat, Binecuvântată Preacurată de Dumnezeu Născătoare, te
slăvim.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Ca nişte stele preamari, luminând lumea după cuviinţă, cu luminile dreptei credinţe, în veci vă măriţi, purtătorilor
de minuni, Apostoli ai Domnului.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea.Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...
Întinzându-ţi Preacuratele mâini, Maică Fecioară, acoperă pe cei ce nădăjduiesc spre tine şi strigă Fiului tău:
dăruieşte, Hristoase, tuturor milele Tale.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai
astăzi...
Văzând, Preacurată, pe Fiul tău spânzurat pe lemn, rupându-ţi-se cele dinăuntru, ca o maică cu jale ziceai: Vai mie!
Cum ai apus Lumina mea Cea fără de ani?
Canon de rugăciune către Sfântul şi Dreptul Evdochim

31 Iulie
Troparul Sfântului și Dreptului Evdochim, glasul al 4-lea:

Cel Ce te-a chemat pe tine de pe pământ la cereştile locaşuri păzeşte şi după moarte nevătămat trupul tău, sfinte; că
tu, cu curăţie şi cu cinstită viaţă, fericite, ai vieţuit, nespurcându-ţi trupul, pentru aceasta, cu îndrăznire roagă pe
Hristos Dumnezeu să ne mântuiască pe noi.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Întru adânc a aşternut...

Stih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Având viaţă înaltă şi cu urcuşurile cele dumnezeieşti făcându-te cu totul luminat, cere luminare pentru mine, cel ce
laud cinstitele bunătăţi, cu care, fiind procopsit, ai câştigat ceea ce ai nădăjduit, Sfinte Evdochim.
Iubind învăţăturile cele ce insuflau mirosuri şi petrecând întru înălţările Sfinţitelor Scripturi, te-ai abătut de la
stricăciunea şi necinstea dezmierdărilor şi te-ai împodobit cu mirosul cel bun al dumnezeieştilor daruri.
Priveghind, fericite, ai gonit dormitarea de la ochii sufletului tău; şi adunându-te cu Dumnezeu prin rugăciunile
cele de toată noaptea, nu te-au biruit nevoinţele firii. Pentru aceasta, cu adevărat ai ajuns la ziua cea neînserată.
Ca pe o Cămară Însufleţită a lui Dumnezeu şi ca pe o Cădelniţă a Jăratecului Celui Înţelegător şi Purtător de
lumină, să lăudăm pe Născătoarea de Dumnezeu, cea pururea Fericită, grăindu-i: Bucură-te, Pricina înnoirii celei de
mântuire.

Revărsând izvoarele cuvintelor celor izvorâtoare de viaţă, ai băut apa mântuirii, vărsând păcatul cel amar şi cântând
lui Dumnezeu, Sfinte Evdochim, ziceai: nu este sfânt afară de Tine, Doamne.
Ai avut milostivire, râvnind lui Hristos; împărţitu-ţi-ai averea la cei lipsiţi, ceea ce ţi-a pricinuit ţie avuţia cea
cerească, pe care ai şi dobândit-o, Sfinte Evdochim, grăind: nu este sfânt afară de Tine, Doamne.
Unitu-te-ai cu Ziditorul prin dragoste dumnezeiască, primit-ai moştenirea cea cerească, Preafericite Evdochim.
Pentru aceasta, bucurându-te, te-ai făcut dumnezeu după dar şi cântând ziceai: nu este sfânt afară de Tine, Doamne.
Fiind mai Cinstită decât îngerii, ai purtat în pântecele tău pe Ziditorul îngerilor, Maica lui Dumnezeu; şi L-ai născut
spre mântuirea oamenilor, care cântă ţie: nimeni nu este fără prihană afară de tine, Stăpână.
Irmosul:
Pe piatra credinţei întărindu-mă, deschis-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta: nu
este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.
Cântarea a 4-a. Irmos: Venit-ai din Fecioară...

Din tinereţe ai avut cuget dreptcredincios, viaţă nespurcată şi gând lesne iertător, vrednicule de laudă, păzind
nestricate dogmele părinţilor.
Nici tulburarea lumească, nici stăpânirea dregătoriei, nici mărirea cea pieritoare n-au tocit dorirea ta cea către
Domnul, Sfinte Evdochim. Ci, cu adevărat bine te-ai îmbogăţit în fapte dumnezeieşti.
Cu cugetările cele dumnezeieşti totdeauna fiind înălţat, ai smerit pe vrăjmaşul şi ai primit lucrarea tămăduirilor,
Sfinte Evdochim, prin judecăţile cele drepte ale Celui Ce toate le ocârmuieşte.
Racla moaştelor tale, picurând dulceaţa tămăduirilor celor bogate, goneşte patimile celor ce cu credinţă te cinstesc
pe tine, Sfinte Evdochim şi arde toate cetele demonilor.
Născut-ai pe Dumnezeu, Prealăudată, pe Cel Ce este Lăudat de Oştile cele de sus şi S-a făcut Om cu adevărat. Pe
Acela nu înceta a-L ruga pentru robii tăi, pururea Fecioară.
Cântarea a 5-a. Irmos: Luminarea celor ce zăceau...

Fiind luminat cu raza cea cinstită a curăţiei şi cu legea ei îngrădindu-te, cugetătorule de Dumnezeu, nepoticnit ai
trecut noaptea vieţii, întraripându-te cu privirile cele dumnezeieşti şi te-ai sălăşluit la viaţa cea dumnezeiască.
Acum se vede întru tine mare minune şi plină de uimire: cum după îngroparea cea cu adevărat de multă vreme
zăcând trupul în mormânt, se păzeşte netopit, fericite, după judecăţile pe care le ştie Dumnezeu, Cel Ce te măreşte
pe tine.
Bine fie ţie, pentru îndrăzneala ce ai către Dumnezeu; bine fie ţie, pentru dorirea din inimă pe care ai avut-o către
Dânsul, ca unul ce eşti îmbogăţit, după numele ce porţi şi minunat ai strălucit cu dumnezeieştile străluciri şi ai
luminat adunările credincioşilor.
Roagă-te totdeauna, Fecioară Maică, Celui Ce s-a Întrupat pentru noi, cei ce te lăudăm, ca să ne mântuim de patimi
şi de primejdii şi de răutăţi pierzătoare de suflet şi de nevoi şi de văpaia cea veşnică şi de iad.
Cântarea a 6-a. Irmos: De adâncul greşelilor...

Sudorile tale, fericite, cu picăturile cele preadulci au picurat şi veselie şi luminare de tămăduiri, întru lauda lui
Hristos Dumnezeul nostru.
Făcându-te viţă bună în curţile lui Dumnezeu, ai odrăslit vie mult roditoare Lucrătorului sufletelor şi ai păstrat
strugurii virtuţilor.
Dorit-ai de Împărăţia lui Dumnezeu şi împărăţind împotriva patimilor, după bunăvoirea lui Dumnezeu, ai dobândit
bucuria drepţilor, pururea pomenite.
Ca o Preafrumoasă ai ajuns a fi Aleasă lui Dumnezeu şi te-ai făcut Lui Loc Desfătat şi Cămară şi Sfeşnic şi Masă.
Irmosul:
De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat: din stricăciune, Dumnezeule,
scoate-mă.

Cinstită pomenirea ta astăzi pe noi ne-a adunat la dumnezeiasca raclă a moaştelor tale. Căci pentru toţi cei ce se
apropie şi se închină, se alungă toată vătămarea demonilor şi se izbăvesc degrab de felurite boli, Fericite Evdochim.

Pe cele de sus dorindu-le, împreună cu cele din înălţime te-ai împreunat, cu urcuşurile cele dumnezeieşti ale
faptelor bune; căruţă de foc sufletul ţi l-ai săvârşit, Preafericite Evdochim. Şi pe pământ vieţuind ca şi când nu ai fi
avut trup, Ziditorului tuturor ai bineplăcut.
Cântarea a 7-a. Irmos: Porunca cea potrivnică...

Întărindu-te cu puterea Dătătorului de viaţă, ai biruit poftele trupului, preafericite şi gândul l-ai întraripat către cele
cereşti, neîncetat cântând: cel ce eşti binecuvântat şi preaslăvit.
Curţile împărăteşti, cetatea cea de sus, Raiul lui Dumnezeu, desfătarea drepţilor cea adevărată, bogăţia cea nerăpită,
lumina cea neînserată te-ai învrednicit a afla, Fericite Evdochim.
Pricepând nestatornicia celor trecătoare, ţi-ai îndreptat sufletul numai către Dumnezeu, de la Care, luminându-te cu
străluciri dumnezeieşti, ai trecut cu adevărat fără sminteală poticnirile vieţii, înţelepte.
Roagă, pururea Stăpână, pe Cel pe Care L-ai născut să mă mântuiască de robia patimilor şi de osândire, de orbirea
cea rea care mă cuprinde şi de biruirea celor ce pururea mă necăjesc, Ceea ce eşti Dăruită de Dumnezeu.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu, Cel Ce s-a pogorât...

Gândind la focul cel îngrozitor, care are să se verse înaintea Scaunului lui Dum nezeu, cu umilinţa inimii vărsai
izvoare de lacrimi fierbinţi, care fac cenuşă cuptoarele patimilor, Sfinte Evdochim, cugetătorule de Dumnezeu.
Dragostea sufletului tău ai închinat-o cu totul către Domnul şi de Dânsul te-ai lipit, grăind ca din psalmi: Hristoase
al meu, mântuieşte-mă în veci din noroiul patimilor, celor aducătoare de moarte.
Având înţelegere dumnezeiască, te-ai arătat împlinitor cuvintelor Stăpânului, iubind lămurit cărările cele de-a
dreapta şi cu isteţime, ca un înţelept, abătându-te de la cele de-a stânga, ai binecuvântat pe Hristos în veci.
Ziditorul lui Adam S-a zidit din Curatele tale sângiuiri şi Cel Ce hrăneşte toată suflarea S-a hrănit cu lapte,
Fecioară, Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceasta, te slăvim ca pe Maica lui Dumnezeu.
Irmosul:
Pe Dumnezeu, Carele S-a pogorât, în cuptorul cel cu foc, la tinerii evreieşti şi văpaia în răcoreală a prefăcut-o, ca
pe Domnul lăudaţi-L, lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Fiul Părintelui Celui fără de început...

Dorind a vedea slava Dumnezeului nostru, te-ai împodobit cu frumuseţea bunătăţilor şi purtându-ţi candela, ai
intrat în cămările cele luminoase ale Mirelui, împreună cu îngerii, împărtăşindu-te de îndumnezeire şi ai fost
împreună cu Stăpânul tău.
Ca zorile şi ca soarele a strălucit pomenirea ta, luminând inimile cele din întuneric; că tu cu adevărat te-ai cunoscut
fiul luminii şi al zilei, cugetătorule de Dumnezeu, Sfinte Evdochim; pentru aceea, te cinstim.
Împodobindu-te cu înţelepciune şi cu cunoştinţa luminându-te, cu smerirea inimii înfrumuseţându-te, cu înălţimea
vieţuirii încuviinţându-te, te-ai suit către curţile cele înţelegătoare ale sfinţilor. Cu care împreună aduţi aminte de
noi, cei ce te cinstim pe tine, Sfinte Evdochim.
Cinstită mutarea ta de pe pământ o săvârşim zi prăznuitoare şi pricinuitoare de folosinţă. Căci tu te-ai arătat slugă
Domnului şi lucrător curajos al poruncilor Lui, vrednicule de laudă, Sfinte Evdochim.
Arătatu-te-ai Locaş Luminii, Care luminează pe toţi şi Cort, Ceea ce eşti de Dumnezeu Dăruită, Pod şi Scară, care
urcă spre înălţime pe pământeni, pentru aceasta, te cinstim şi cu credinţă te fericim.
Irmosul:
Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, Întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să
lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta, pe Născătoarea de Dumnezeu, cea Prealăudată, o
slăvim.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel ce Te-ai înălţat...

Îmbogăţindu-te cu fapte bune, te-ai lămurit prin supărări ca aurul în cuptor, Sfinte Evdochim, pururea pomenite; şi
izvorăşti minuni şi faci să înceteze bolile şi totdeauna rogi pentru noi pe Preabunul Dumnezeu, Cuvântul lui
Dumnezeu, ca să câştigăm iertare de păcate.

Canoane de Rugăciune Iulie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Canoane de Rugăciune Iulie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, din Roma

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce întăreşti tunetul...

Cântarea a 6-a. Irmos: Viforul gândurilor...

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cele de sus căutând...

Cântarea a 8-a. Irmos: Pământul şi toate...

Cântarea a 9-a. Irmos: Făcut-a tărie cu braţul...

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Tropar la Praznicul Aşezării veşmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne,

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat...

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat...

Canon de rugăciune la Praznicul Aşezării veşmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne (2)

Tropar la Praznicul Aşezării veşmântului Născătoarei deDumnezeu în Vlaherne,

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat...

Cântarea a 7-a. Irmos:

Cântare a 8-a. Irmos:

Cântarea a 9-a. Irmos:

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat...

Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Iachint

Troparul Sfântului Mucenic Iachint, glasul al 4-lea:

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti Întărirea...

Cântarea a 6-a. Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule...

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Plinind rânduiala...

Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori cuptorul...

Cântarea a 9-a. Irmos: Pe tine, Maica lui Dumnezeu...

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

Troparul Sfintei Cuvioase Marta, glasul al 8-lea:

Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Cel Ce a sfărâmat în mare...

Cântarea a 3-a. Irmos: Nu este sfânt ca Domnul...

Cântarea a 4-a. Irmos: Din muntele cel umbros...

Cântarea a 5-a. Irmos: Din noaptea necunoştinţei...

Cântarea a 6-a. Irmos: Dă-mi mie haină luminoasă...

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Pe cea întru rugăciuni...

Cântarea a 7-a. Irmos: Cel Ce ai întemeiat...

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Domnul, Cel Ce S-a preaslăvit...

Cântarea a 9-a. Irmos: Mărimu-te pe tine...

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea.Podobie: Degrab ne întâmpină...

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Andrei Ierusalimiteanul, Arhiepiscopul Cretei

Troparul Sfântului Ierarh Andrei Ierusalimiteanul, Arhiepiscopul Cretei, glasul al 8-lea:

Cântarea 1, glasul al 5-lea.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea.Podobie: Degrab ne întâmpină...

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Atanasie Atonitul

Troparul Sfântului Cuvios Atanasie Atonitul, glasul al 3-lea:

Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Pe Faraon, cel ce se purta...

Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce ai întărit cerurile...

Cântarea a 4-a. Irmos: Tu eşti tăria mea, Doamne...

Cântarea a 5-a. Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Cântarea a 6-a. Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule...

CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Apărătoare Doamnă...

Cântarea a 7-a. Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu...

Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori cuptorul...

Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta...

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...