Canoane de Rugăciune Iunie

Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Iustin Martirul şi Filosoful, a
altui Mucenic Iustin şi a celor împreună cu dânşii

1 Iunie
Troparul Sfântului Mucenic Iustin Martirul şi Filosoful, a altui Mucenic Iustin şi a celor împreună cu dânşii,
glasul al 4-lea:
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru.
Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile
lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Cântarea 1, glasul al 2-lea.

Irmosul:
Veniţi popoarelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui Ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul, pe
care l-a izbăvit din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind împodobiţi cu lumini muceniceşti, mucenicilor, staţi înaintea divanului celui curat al Stăpânului tuturor,
dându-ne nouă dezlegare păcatelor.
Binecredincioşii apărători ai adevărului, nevoindu-se înaintea divanului celui tiranic, cu un gând au surpat
înşelăciunea lui Veliar, prin puterea Duhului.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Binecredincioşii marii mucenici, prin chinuri, prin bătăi şi prin scârbe, au câştigat împărăţia lui Hristos, întru care
vieţuiesc acum, purtând cununi.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cel Ce eşti bogat întru milă, vrând să mântuieşti zidirea mâinilor Tale, Te-ai sălăşluit în pântecele Fecioarei celei
Neispitite de bărbat şi pe Dânsa o ai arătat Apărătoare a noastră.
Cântarea a 3-a. Irmos: Întăreşte-ne pe noi întru Tine...

Având, Sfinte Mucenice Iustine, în inima ta pe Hristos întărire, vitejeşte ai stat împotriva judecătorului celui fără de
lege, care îţi poruncea să faci cele fără de lege.
Ceată luminată de Dumnezeu, ostaşi de Dumnezeu aleşi, popor sfânt al sfinţilor mucenici, adunându-vă acum, aţi
biruit cu trupul pe vrăjmaşii cei fără de trup.
Mucenicii cei mari la suflet, dându-şi trupurile la chinuri, se veseleau, văzând mai înainte desfătarea cea veşnică,
slava şi strălucirea cea viitoare.
Fără sămânţă, ai zămislit în pântece pe Dumnezeu şi în chip de negrăit L-ai născut întrupat, pe Acel la Care nici nu
îndrăznesc a privi puterile cerurilor, Pururea Fecioară.
Irmosul:
Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel ce prin lemn ai omorât păcatul şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre,
ale celor ce Te lăudăm pe Tine.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am Doamne, auzul rânduielii Tale şi Te-am preaslăvit pe Tine, Unule, Iubitorule de oameni.
De pătimirile lui Iustin şi ale lui Hariton şi ale Haritei şi ale lui Peon, s-au spăimântat cetele îngerilor.
Trupurile, care erau zdruncinate cu chinurile, prilejuiau vitejilor dumnezeiasca fericire.
Stăpânitorii întunericului s-au spăimântat de bărbăţia lui Evelpist şi a lui Ierax, a mucenicilor celor nebiruiţi.
Rugămu-te, Preacurată, ceea ce ai zămislit pe Dumnezeu fără sămânţă, să te rogi pururea pentru robii tăi.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, întru lumina poruncilor Tale povăţuieşte-ne pe noi, că
afară de Tine pe alt dumnezeu nu ştim.
Umplându-te de dumnezeiescul Duh, ai înecat duhurile viclenirii celei rele în pâraiele sângiurilor tale, Iustine,
foarte tare pătimind, fericite mucenice.
Cea cu numele de dar s-a făcut plină de har dumnezeiesc şi uitându-şi neputinţa femeiască, cu adevărat a pătimit
după lege şi s-a învrednicit de slavă.
Fiindu-ţi sufletul plin, de har, prin mărturisiri, sfinţite, ai stins răutatea vrăjmaşului celui vechi, pătimitorule
Hariton, podoaba cea cinstită a dumnezeieştilor purtători de chinuri.
Ţie, Celeia ce ai născut pe Hristos, Ziditorul a toată lumea, strigăm: Bucură-te, Preacurată; Bucură-te, ceea ce ne-ai
răsărit nouă Lumina; Bucură-te, ceea ce ai încăput pe Dumnezeu Cel Neîncăput.
Cântarea a 6-a. Irmos: Întru adâncul greşelilor...

Primind chemare din cer, asemenea cu dumnezeiescul Pavel şi alergând călătoria cea dreaptă, foarte bine ai săvârşit
nevoinţele muceniciei, de Dumnezeu înţelepţite.
Trecut-aţi, noianul neviforât al chinurilor prin ocârmuire dumnezeiască şi aţi ajuns către limanul cel lin al
împărăţiei lui Hristos, mucenicilor.
Ca nişte stele nerătăcite luminând la întărirea cea cinstită a Bisericii, luminaţi toată lumea cu strălucirile patimilor
voastre.
Neispitită de bărbat ai născut, Fecioară şi în veac petreci, Fecioară, arătând semnele Dumnezeirii cele adevărate ale
Fiului şi Dumnezeului tău.
Irmosul:
Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat: din stricăciune, Dumnezeule,
scoate-mă.
CONDAC, glasul al 2-lea:

Cu înţelepciunea dumnezeieştilor tale cuvinte, Iustine, toată Biserica lui Dumnezeu înfrumuseţându-se prin
strălucirea vieţii luminează lumea. Iar pentru vărsarea sângelui primind cunună şi înaintea lui Hristos stând
împreună cu îngerii, roagă-te neîncetat pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Chipul cel de aur în câmpul Deira fiind cinstit, cei trei tineri au defăimat porunca cea fără de Dumnezeu şi fiind
aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se, au cântat: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Uscând adâncimea înşelăciunii cu râul sângiurilor, aţi izvorât, mucenicilor, izvoare de minuni, cu care stingeţi
jăratecul patimilor celor rele, celor ce totdeauna strigă: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Cu înţelepciunea lui Dumnezeu fiind împodobit înţeleptul Iustin, filozofia elinilor prin dar o a dovedit ca nebunie,
plecând pe aceia să se închine Treimii, cu dreaptă credinţă strigând: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Ca focul dumnezeieştii dragoste vitejeşte aţi ars, înţelepţilor, materia răutăţii şi ca nişte luminători strălucind, aţi
luminat inimile tuturor celor ce cu credinţă strigă: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Pe tine te vedea mai înainte Moise în muntele Sinai Rug arzând, Preacurată, care ai purtat fără ardere strălucirea
cea de nesuferit a Fiinţei Celei negrăite, din Care Una din Sfintele Ipostase S-a împreunat cu trupul omenesc.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu, Cel ce S-a pogorât...

Purtătorilor de chinuri ai Domnului, cu tărie fiind lămuriţi ca într-un cuptor cu focul chinurilor, dumnezeieşte aţi
strălucit cu adevărat mai mult decât aurul, strigând şi lăudând pe Hristos în veci.
Împreună cu Iustin cel înţelept, să fie lăudaţi Harita, Peon, Hariton şi marele Ierax, împreună cu Valerian, cei ce
prin pătimiri au micşorat înşelăciunea şi s-au împreunat cu cetele îngerilor.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Sârguindu-vă către viaţa cea veşnică, înţelepţilor, vitejeşte v-aţi plecat toţi grumajii la sabie, întru unirea sufletului,
mucenicilor, aducându-vă pe voi înşivă ca nişte jertfe lui Dumnezeu.
Purtând în pântece pe Hristos, Mirul Cel deşertat pentru noi, ai umplut de bună mireasmă lumea cu mirosuri
insuflate de Dumnezeu. Pentru aceea strigăm ţie, Născătoare de Dumnezeu, Bucură-te şi preaînalţăm pe Hristos
întru toţi vecii.
Irmosul:
Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinam Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe Dumnezeu, Cel Ce S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti şi văpaia în răcoreală o a prefăcut, ca pe
Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...

Luminându-vă cu slava dumnezeiască, aţi topit gerul înşelăciunii, vitejilor pătimitori şi făcându-vă părtaşi patimilor
celor sfinte ale Celui Ce a luat trup pentru noi, împreună cu Dânsul vă veseliţi în ceruri în veci.
Cu adevărat s-au mirat îngerii de înţelepciunea lui Iustin, de bărbăţia Haritei, de îndrăzneala lui Hariton, de luptele
cele vitejeşti ale lui Peon şi ale lui Ierax şi de răbdarea cea multă a lui Valerian faţă de chinuri.
Ca pe un car dumnezeiesc suindu-vă strălucit pe sângiurile voastre, cu bucurie v-aţi suit la ceruri şi aţi luat, din
mâna cea purtătoare de viaţă, cununile biruinţei, neîncetat rugându-vă pentru noi, înţelepţilor.
Fiul Cel mai înainte de toţi vecii, Cel fără început cu Tatăl, Întrupându-Se din preacuratele sângiurile tale, ca
Soarele s-a arătat nouă, Maică Preacurată Nenuntită şi gonind întunericul, a luminat toată lumea.
Irmosul:
Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut
rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară în chip de negrăit întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu
un gând întru laude îl slăvim.
SEDELNA, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul cel împreună...

Iustin, Hariton, Peon şi Evelpist, Harita şi Ierax şi Valerian, luminătorii cei luminoşi, care luminează marginile
pământului cu luminile pătimiriilor, să fie lăudaţi de toţi cu glas mare, pentru că se roagă lui Hristos să ne mântuim
noi.
Iar de va fi Post:
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 5-lea.Podobie: Pe Cuvântul cel împreună...
Înfricoşătoarea minune a zămislirii şi chipul cel de negrăit al naşterii, întru tine s-a cunoscut cu adevărat, o, Pururea
Fecioară. Îţi spăimântează mintea şi-mi înfricoşează gândul, Născătoare de Dumnezeu, slava ta cea întinsă tuturor,
spre mântuirea sufletelor noastre.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul cel
împreună...
Cu Crucea Fiului tău, Ceea ce eşti de Dumnezeu cu daruri dăruită, toată rătăcirea idolească s-a pierdut şi puterea
demonilor s-a călcat. Pentru aceasta noi credincioşii, după datorie, totdeauna te lăudăm şi te binecuvântăm şi
Născătoare de Dumnezeu cu adevărat mărturisindu-te, te mărim.
Canon de rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava
2 Iunie
Troparul Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, glasul al 4-lea:
Viaţa ta pe pământ bine cârmuind, pătimitorule, cu milostenii şi cu neîncetate rugăciuni şi lacrimi şi iarăşi către
pătimire bărbăteşte pornindu-te, necredinţa persienească ai mustrat. Drept aceea Bisericii te-ai făcut întărire şi
creştinilor laudă, Sfinte Ioane pururea pomenite.
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Deschide-voi gura mea...

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ivindu-te nou mucenic, fericite Ioane, lumii mai pe urmă te-ai arătat. Pentru aceea dă-mi cuvânt cu harul tău, ca să
laud după vrednicie nevoinţele tale.
Stând înaintea divanului, cu ochii cei înţelegători ai văzut ceata cea cinstită a mucenicilor, chemându-te pe tine,
Sfinte Ioane, cu bucurie, care cu asemenea cununi te-au împodobit.
Cu oştirea cea întru tot minunată, a stării tale împotrivă, cele de biruinţă ai luat, asupra firii tiranului, că fiind el
ruşinat desăvârşit, de aceea a încetat îndrăznirea tiranilor.
Îmbrăcându-te în platoşa credinţei pentru mărturisire şi punând coiful darului cel luminat şi cu limba cinstitelor şi
dumnezeieştilor cuvinte, Sfinte Ioane, ca şi cu o sabie ai tăiat pe eparhul cel fără de minte.
Muntele cel înalt, pe care l-a văzut Daniil şi Piatra care s-a tăiat fără de mână din munte, pe tine mai înainte te-a
închipuit, Născătoare de Dumnezeu, că fără de bărbat ai născut nouă pe Emanuel.
Cântarea a 3-a. Irmos: Pe ai tăi cântăreţi...

Prin chinuri ca aurul în ulcea te-ai lămurit, mucenice mărite şi jertfă te-ai adus Cuvântului cel adevărat şi
Împăratului puterilor, că în locul focului cel din altar, cu sabia ai fost zdrumicat.
Stăpâne cel dintâi şi Doamne, nu s-au săturat evreii cei fără de lege şi de prooroci ucigaşi. Ci şi acest mucenic fiind
tras fără de milă, de slugile cele necredincioase, alergând l-au înjunghiat.
Laţuri întindea tiranul cu cuvinte amăgitoare către vânarea mucenicului cel preaînţelept, iar el striga către dânsul:
părăseşte-ţi mulţimea minciunilor, că eu făpturii nu mă voi închina, ci numai Făcătorului.
Măslin roditor în casa Dumnezeului celui viu, acum s-a arătat racla moaştelor tale, din care luăm vindecări de
multe feluri de neputinţe, care prin tine s-au îmbogăţit şi cu minunile tale s-au înfrumuseţat.
Zis-a dumnezeiescul Iezechiel: şi va fi uşa încuiată. Şi aceasta întru tine s-a împlinit, Stăpână, că întru tine S-a
sălăşluit în chip de negrăit Cuvântul Părintelui şi dintru tine născându-Se, purtător de trup S-a arătat lumii, întru
amândouă păzindu-te.
Cântarea a 4-a. Irmos: Cel ce sade în slavă...

Undiţă înşelătoare era limba tiranului, pornit fiind cu meşteşugirile vrăjmaşului să prefacă degrabă sufletul cel tare.
Dar în zadar s-a ostenit, că mucenicul striga cu bucurie: Slavă puterii Tale, Doamne.
Ce este mie de multe cuvintele tale şi de făgăduinţele cele trecătoare, pe care nebuneşte mi le spui? - striga Ioan
către chinuitor. Acestea toate mai amare decât fierea sunt pentru mine - cu dulceaţă zicea, strigând: Slavă puterii
Tale, Doamne.
Când va înflori pe trupul meu mulţimea rănilor, atunci nădăjduiesc a mă învrednici cununilor celor luminate, zicea
mucenicul către tiran. Nu zăbovi mai mult, o păgânule, că eu strig: slavă puterii Tale, Doamne.
Nicidecum nu te voi asculta, o închinătorule la foc, când mă atragi tu către pieire - grăia Ioan; ci mai vârtos cu
nevoinţe voi muri pentru Cel ce a murit pentru mine şi cu mucenicii luminat strig: Slavă puterii Tale, Doamne.
Închipuit-a de demult călătoria lui Israel prin Marea Roşie, naşterea ta cea fără de bărbat, Împărăteasa tuturor. Că
precum acela atunci a trecut neudat, aşa şi Hristos din preacurat sângele tău S-a născut, Fecioară.
Cântarea a 5-a. Irmos: Spăimântatu-s-au toate...

Slăbit-au chinuitorii a bate cărnurile sfântului, ostenit-a şi tiranul încercând să afle chinuri, iar mucenicul vitejeşte
răbda, împodobit fiind cu rănile pe care le luase pentru dragostea Domnului său.
Cât este de înfricoşătoare şi de slăvită suferinţa ta pentru Hristos, de care s-au minunat neamurile care se aflau
privindu-te şi ţi-au lăudat răbdarea; iar perşii s-au ruşinat împreună cu evreii, îmbrăcându-se cu ruşine.
Împrejur sta mulţimea, privind ceea ce se întâmpla, mărite şi tiranul şedea de faţă nădăjduind să te dobândească.
Dar a greşit nebunul în deşert trudindu-se să înfricoşeze pe cel neîngrozit şi în zadar bătea diamantul.
Batjocorit-a nebuneasca poruncă a eparhului celui rău credincios, dumnezeiescul Ioan, văzând înşelăciunea şi
mândria persienească, zicând: nu mă voi închina soarelui, care e făptură, ci mai ales lui Dumnezeu, Celui Ce a zidit
pe oameni cu mâna.
Sus era Cel pururea de o Fiinţă cu Tatăl şi Dumnezeu, Dumnezeu-Cuvântul, iar cu noi Dumnezeu şi Om,
Născătoare de Dumnezeu, prin tine pogorându-Se către a noastră smerenie, ne-a izbăvit de blestemul strămoşesc;
că pe tine Scară cerească te-a văzut patriarhul Iacov.
Cântarea a 6-a. Irmos: Înţelepţii de Dumnezeu...

Nicidecum nu a putut clătina turnul dreptei credinţe sălbăticia poruncitorului, nici bătaia toiegelor, nici rănile, nici
moartea cea de istov.
Ochiului heruvimilor s-a asemănat mintea ta cea curată, că jos vitejeşte ai răbdat chinuri şi sus ai vegheat
Stăpânului, Care ţi-a trimis ţie cunună de biruinţă.
Săltat-au atunci luminat cetele mucenicilor văzând îndrăznirea ta şi împreună cu îngerii privind, în chip nevăzut te
întăreau la luptă.
Lanţurile cele de fier podoabă de aur le socotea Ioan, mucenicul cel ales şi împroşcările cu pietre cele de la evrei,
trepte de mergere către cer.
Luând închipuirea de Lâna cea plină de rouă a lui Ghedeon, mai înainte a vestit minunea ta, că s-a pogorât ca ploaia
pe Lână, Născătoare de Dumnezeu, Unul din Treime în pântecele tău Întrupându-Se.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel ce Te-ai înălţat pe cruce..

Plutind pe luciul mării cu neguţătorie, de la răsărit către miazănoapte te-ai nevoit şi chemandu-te Dumnezeu pe
tine, precum Matei vama şi tu neguţătoria lăsând, Aceluia ai urmat prin sângele muceniciei, cu cele vremelnice
răscumpărând cele netrecătoare, ai luat cunună de biruinţă.
Cântarea a 7-a. Irmos N-au slujit făpturii...

Chinurile ce se aduceau ţie, vrednicule de minune, ca nişte săgetături copilăreşti le-ai socotit, cântând cu bucurie:
Cel ce eşti prealăudat, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Mâinile adesea întinzându-şi către tiranul, zicea Ioan: De ce te osteneşti în deşert, tu, cel ce nu ai ruşine? Căci
chinuindu-mă tu, îmi faci mie haină luminoasă şi moartea, cunună a nemuririi.
Eu sunt cu adevărat mucenic al lui Hristos Dumnezeului nostru celui adevărat, mucenicul striga, că socotesc
chinurile flori cu bun miros şi vărsarea sângelui, scăldătoare a Botezului.
Viaţa pe care o am în trup, o socotesc noapte, cugeta cu dragoste Ioan; degrab dar să-mi fie dezlegată legătura
trupului, ca împreună cu Hristos să moştenesc viaţa.
Limba cea ritoricească a rămas fără de glas şi nemişcată, văzându-te pe tine Ceea ce eşti plină de har, că nu poate
spune zămislirea cea de negrăit a naşterii tale celei necuprinse.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi...

Fericitu-te-au pe tine împăraţii, te-au binecuvântat arhiereii, auzind de a ta vitejească răbdare şi către Hristos
mijlocitor câştigându-te pe tine şi acum venind, se închină cinstitelor tale moaşte.
Tulburatu-s-au oarecând neamurile, împreună cu poporul cel călcător de Lege, asupra unsului şi Domnului
cugetând cele deşarte; şi acum s-au adunat perşii să chinuiască pe Ioan, iar evreii să-l înjunghie.
A fost prins şi ţinut de tine şi până în sfârşit surpat şarpele cel netrupesc, prin răbdarea trupului tău şi tăria lui şi
tirania cea cumplită o a stins Hristos, Cel ce S-a îmbrăcat în trup.
Cu rănile lui Hristos, lăudându-te, către veşnicele locaşuri te-ai mutat, cu haină mohorâtă fiind îmbrăcat, mucenice,
pe care o ai vopsit din sângele tău şi împăratului puterilor te arăţi, dănţuind împreună cu mucenicii.
Trimis a fost de demult lui lsaia cărbune, care, fiind scos cu cleştele de serafim, s-a atins de dânsul şi păcatele i-a
iertat; iar Cleştele tu eşti, Fecioară, care ai purtat Cărbunele Cel dumnezeiesc, întru iertarea păcatelor omeneşti.
Cântarea a 9-a. Irmos: Tot neamul pământesc...

Ostaş adevărat al mărturisirii lui Hristos ai fost, Sfinte Ioane şi pierzător vicleşugului celor fără de Dumnezeu;
pentru aceea şi acum cu rugăciunile tale pierde semeţia păgânească, supunând-o sub picioarele poporului nostru
dreptcredincios.
De a şi fost zdrumicată carnea sfântului tău trup, de s-a şi vărsat sângele tău, dar îngrozirile ce veneau asupra ta nu
te-au supus. Drept aceea cu puterea ta ruşinează pe cei ce se scoală asupra noastră şi biruitor arată pe poporul
nostru.
Sfărâmă arcul păgânilor, nebiruitule ostaş, al celor ce se pornesc cu nedreptate asupra moştenirii tale, pe care
iubind-o ţi-ai ales-o ţie şi întăreşte pe poporul nostru, ca şi noi cu linişte şi cu pace să petrecem.
Cei care am dorit după luminată şi cinstită pomenirea ta, am luat şi am sărutat bucurându-ne cu duhul şi săltând ne
rugăm, fericite: locul acesta şi poporul, unde ai voit a fi preamărit, păzeşte-l nevătămat, dimpreună cu poporul
nostru, cel dreptcredincios.
Pe Care toţi proorocii în multe chipuri L-au vestit, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, am văzut pe Dumnezeu Cel
desăvârşit, Care S-a Întrupat pentru noi şi a mântuit pe oameni de blestemul strămoşesc, roagă-L ca şi noi cu
rugăciunile tale să scăpăm de veşnica gheenă.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe înţelepciunea şi Cuvântul...,

Râvnitor ai fost înţelepciunii, care este comoara bunătăţilor, din care ai şi gustat dumnezeiasca cunoştinţă. Drept
aceea spre cele trecătoare fiind silit, către lupte cu nevoinţă ai stat, răni muceniceşti luând, trupului zdrobire şi
vărsare de sânge şi acum petreci întru lumina cea negrăită cu mucenicii. Pentru aceea strigăm ţie: Roagă-te lui
Hristos Dumnezeu, iertare de păcate să dăruiască celor ce cu credinţă se închină sfintelor tale moaşte.
Iar de va fi Post:
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea.Podobie: Pe înţelepciunea şi Cuvântul...,
Gândesc la judecată şi mă tem, de întrebarea cea înfricoşătoare mă cutremur, de răspunsul Judecătorului mă
spăimântez şi mă îngrozesc de chin şi de durerea focului, de întunericul iadului şi de scrâşnirea dinţilor, de
viermele cel neadormit. Vai mie, ce voi face când se vor pune scaunele şi cărţile se vor deschide şi faptele se vor
vădi? Atunci, Stăpână, Ajutătoare mie să-mi fii şi Folositoare prea fierbinte, că pe tine te am Nădejde eu
netrebnicul robul tău.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Nichifor Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului

2 Iunie
Troparul Sfântului Ierarh Nichifor Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului, glasul al 4-lea:

Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru
aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Nichifor, roagă pe Hristos
Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Irmosul:
Adâncul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-1 Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul
crucii, puterea lui Amalic în pustiu a biruit.
Stih: Sfinte Părinte Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe faţă ai arătat că fapta este suire privirii. Pentru că îndreptându-ţi sufletul cu fapte, Nichifore preafericite, preaales
l-ai întraripat către privirea cea desăvârşită.
Fiindu-ţi cuvântul înfrumuseţat cu faptele şi viaţa, ţi s-a arătat împodobită cu cuvântul, cuprinsule de Dumnezeu
Nichifore. Pentru aceasta Hristos te-a pus pe tine pe scaunul cel preaînalt.
Leon ticălosul, bolind de eresul lui Mamona şi lovindu-se de tine ca de o piatră tare, s-a sfărâmat. Şi unirea
înţelepciunii tale s-a făcut un lucru minunat, Sfinte Nichifore.
Omorându-ţi cugetele cele de pe pământ prin ajunare şi sufletul îndreptându-ţi cu sârguinţă, Nichifore de
Dumnezeu insuflate, ai ajuns către limanurile odihnei celei neînvăluite.
Tămăduit-ai zdrobirea omenirii, Preacurată şi ai născut pe Făcătorul a toată lumea, Care ne-a ridicat pe noi, cei ce
eram surpaţi prin căderea strămoşilor, Mireasă a lui Dumnezeu.
Cântarea a 3-a. Irmos: Nu întru înţelepciune...

Împodobindu-ţi viaţa cu chipurile virtuţilor şi făcându-te luminător, purtând arătat cuvânt de viaţă, ai păstorit turma
lui Hristos cea preasfântă.
Limba ta cea grăitoare de Dumnezeu şi înfocată şi dumnezeiască a ars eresurile cele spinoase cu focul cel
înţelegător, de Dumnezeu înţelepţite, pururea pomenite, Părinte Nichifore.
Cu iubire de înţelepciune ai încercat adâncul înţelepciunii şi cu împletiturile dogmelor tale, în chip vădit ai
sugrumat pe cei ce se leapădă de chipul lui Hristos, vrednicule de minune.
Mărturisind pe Cel mai înainte de veci împreună fără de început cu Tatăl, că S-a născut din pântecele tău în
vremurile cele de pe urmă, te mărim pe tine, cu adevărat Maică a lui Dumnezeu, Preacurată.
Irmosul:
Nu întru înţelepciune şi în putere şi în bogăţie ne lăudăm; ci întru Tine înţelepciunea Tatălui Cea ipostatnică,
Hristoase. Că nu este Sfânt afară de Tine, lubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine,
strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.
Cu dumnezeiască putere ai zdrobit fălcile celor necredincioşi, biruindu-i pe ei cu cuvântul Tău cel întărit şi ai
învăţat să cinstească dumnezeiasca icoană a Mântuitorului, arătătorule de cele sfinte.
Cu mărturisirea arătat ai luminat dumnezeiasca preoţie, Părinte Nichifore; fiind închis de cruzimea lui Leon,
învăţătorule al tainelor, de Dumnezeu cuprinsule.
Bărbăteşte stând pentru cinstirea dogmelor dreptei credinţe a cinstitei Biserici, cu biciul cuvintelor tale ai gonit pe
lupii care amestecau credinţa cea adevărată, Sfinte Nichifore.
Ca un rai făcându-ţi inima ta, lemnul vieţii ai odrăslit în mijlocul acesteia, tuturor arătând cuvântul credinţei,
Părinte Nichifore, de Dumnezeu insuflate.
Pe Cuvântul lui Dumnezeu Cel mai înainte fără de trup, născându-L Întrupat, Prealăudată, ceea ce eşti plină de
daruri, ai înnoit lumea. Pentru aceasta pe tine te cinstim cu dreaptă credinţă, Mireasă a lui Dumnezeu.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina cea Sfântă, Care întorci dintru întunericul necunoştinţei, pe cei
ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
Având minte curată, suitoare în ceruri, ai cules floarea cea neveştejită a cunoştinţei şi a înţelepciunii, preafericite
Nichifore.
Având cuvânt lucrător şi viaţă fără prihană, strălucind ca soarele, luminezi întărirea Bisericii.
Vindecări sufletelor dreptcinstitorilor ai dat cuvintele tale, arătătorule de cele dumnezeieşti; iar pământul rău
credincioşilor, l-ai răsturnat cu dogmele.
Dezlegare blestemului strămoaşei te-ai făcut, Preacurată, căci ai zămislit pe Cel Ce ne-a încununat pe noi cu
dumnezeieştile binecuvântări.
Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas...

Ca un luminător luminând Biserica cu razele Duhului, te-ai arătat stâlp cu înălţime cerească şi nor povăţuitor către
moştenirea cerului, cugetătorule de Dumnezeu, Sfinte Părinte Nichifor.
Preaales ţi-ai dat toată viaţa ta lui Dumnezeu, părinte fericite. Pentru aceea ai fost pus stăpânitor peste toată lumea,
descoperitorule de cele sfinte.
Cuvântul tău cel de Dumnezeu insuflat, cu sabia Mângâietorului cea cu două ascuţişuri, rupe împletiturile eresurilor
celor fără de Dumnezeu, iar lumina adevărului o arată tuturor.
Legile firii minunat se dezleagă, căci Fecioara zămislind fără ispită de nuntă, pe Ziditorul Domnul tuturor, L-a
născut Prunca şi L-a alăptat.
Irmosul:
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se cu sângele
cel curs prin milostivire din coasta Ta.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...

Ca unul ce ai primit de la Dumnezeu cunună de biruinţă astăzi din cer, o, Părinte Nichifore, izbăveşte pe cei ce cu
credinţă te cinstesc pe tine ca pe un ierarh împreună şi învăţător.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta dreptei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi,
au strigat: Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.
Locaş însufleţit al Dumnezeului celui viu te ştim pe tine, având în sineţi cunoştinţa Treimii ca pe un sfeşnic de aur
luminos, cântând: Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.
Bârfelile ereticilor le-ai făcut să înceteze, Sfinte Nichifore, plecând să cinstească chipul lui Hristos, pe toţi cei ce
strigă: Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.
Având bogăţia înţelepciunii şi vieţuire dumnezeiască, trecând peste toată simţirea, prin cuget ai vorbit cu Hristos,
strigând: Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.
Nedespărţind cele unite, nici amestecându-le, pe Cuvântul, Cel Ce S-a întrupat din tine, Îl cunoaştem un Hristos,
strigând: Binecuvântată eşti tu între femei, Stăpână Preacurată.

Fiind mântuit cu sângele lui Hristos, ai suferit prin cuget moartea cea pentru El, căci ai răbdat mucenicia
cunoştinţei de sine, luminându-te cu harul mărturisirii şi strigând: pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi
vecii.
Fiind curăţit cu trupul şi cu sufletul, ai pus cuvânt pentru Cuvântul Cel a toate văzător, arătându-L pe Dânsul, că a
fost mai înainte neîntrupat şi fără de început şi pe urmă prin milostivire S-a făcut om şi strigai: pe Domnul lăudaţi-
L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Ca să dobândeşti moştenirea cea cerească şi laudă neschimbată, părinte mărite, ai părăsit strălucirea cea lesne
vestejitoare, suferind toată amărăciunea izgonirii şi strigând: pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Preacuratul Mirele Cel înţelegător aflându-te pe tine Singură, Preacurată, Crin cu preabun miros, Floare prea
frumoasă şi Cămară de Mire luminoasă, te-a primit, Mireasă Preacurată. Pentru aceasta pe tine, Fecioară, te lăudăm
şi te preaînălţăm întru toţi vecii.
Irmosul:
Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită iar
acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie: pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, piatra cea netăiată...

Dezlegându-se oglinzile şi arătându-se adevărul, ai aflat sfârşitul cel fericit cu privirea frumuseţii celei nepieritoare,
de care acum îndestulându-te, adu-ţi aminte de noi cu rugăciunile tale.
Înconjurând dumnezeiescul sicriu al purtătorului de Dumnezeu Nichifor, veniţi purtătorilor de Hristos, cu osârdie
să-l lăudăm pe dânsul, ca pe un purtător de biruinţă şi praznicul lui cu veselie să-l prăznuim.
După ce te-ai nevoit cu toată bunătatea, sfinţite mucenice, la sfârşitul nevoinţelor te-ai arătat împodobit cu cununa
mărturisirii, cu care fiind înfrumuseţat, stai acum înaintea Stăpânului tău.
Fiind încredinţaţi toţi credincioşii, cu laude te cinstim pe tine, Fecioară, ca pe Ceea ce eşti Rădăcină şi Izvor şi
Pricinuitoare nestricăciunii noastre, căci tu ne-ai izvorât nouă nemurirea cea înfiinţată.
Irmosul:
Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel netăiat, Fecioară, S-a tăiat,
adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Cetele patriarhilor, cu laude şi cu cântări cinstesc pomenirea ta, Sfinte Nichifore. Căci au luat adaos sufletul tău cel
mărit; drept aceea şi cinstita Biserică mărindu-te astăzi, laudă pe Împăratul, pe Unul, Iubitorul de oameni.
Iar de va fi Post:
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...
Maică a lui Dumnezeu pe tine te ştim toţi, ceea ce te-ai arătat Fecioară cu adevărat şi după naştere, noi cei ce cu
dragoste alergăm la a ta bunătate, că pe tine te avem păcătoşii folositoare, pe tine una, cea cu totul fără prihană, te-
am câştigat întru ispite mântuire.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...
Maica Ta cea Preacurată, Hristoase, văzându-Te mort întins pe Cruce, striga: Fiul meu Cel dimpreună fără de
început cu Tatăl şi cu Duhul, ce este această a
Ta nespusă orânduială, prin care ai mântuit înţeleaptă zidirea a preacuratelor mâinilor Tale.
Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Luchilian

3 Iunie
Troparul Sfântului Mucenic Lichilian, glasul al 4-lea:


Irmosul:
Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând Israeliteanul, striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului
nostru să-I cântăm.
Stih: Sfinte Mucenice Luchilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Te laud pe tine, Sfinte Mucenice Luchilian, ca pe o slugă a dumnezeiescului Cuvânt şi laudă a mucenicilor. Pentru
aceasta dăruieşte-mi mie curăţire şi tămăduire de cele rele, prin rugăciunile tale.
Cu tot cugetul şi sufletul te-ai ţinut de tot întru dragostea lui Hristos şi ai dispreţuit înşelăciunea şi slăbiciunea
idolilor, înţelepte.
Mai mult decât toată slavăa cea de pe pământ, dorind dumnezeiasca slavă cea prin chinuri, te desfătezi întru cele
cereşti veselitoare ale slavei celei neîmbătrânite, de Dumnezeu fericite.
Tu eşti scara pe care a văzut Iacov, Născătoare de Dumnezeu; căci prin tine s-a unit Cuvântul cu cei de pe pământ
şi a tras către înălţime fiinţa pământenilor.
Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti întărirea...

Iuda a vândut iudeilor celor ucigaşi de Dumnezeu pe Mântuitorul Domnul Hristos; iar acum iudeii te vând pe tine
celor fără de lege.
Ispitindu-se zavistnicul să te amăgească cu cuvinte momelnice pe tine, s-a arătat împroşcat de cuvintele tale ca de
nişte pietre, purtătorule de chinuri.
Sfeşnic prealuminat te-ai făcut celor ce s-au nevoit împreună cu tine, povăţuindu-i la lumina dumnezeieştilor cărări,
ale desfătării celei de acolo.
Pe ţine, Stăpână, te rog să-mi faci mie milostiv la ziua judecăţii, pe Cel Ce S-a născut din tine, prin rugăciunile tale.
Irmosul:
Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Strălucit-ai cu cuvintele tale şi ai luminat lumea cu chinurile tale, iar împotrivirea tiranilor, o ai gonit ca pe o
negură fără de stare.
Îndreptându-te întru Hristos, te-ai arătat prin credinţă nou Avraam, precum el odinioară, căci prin cunoştinţa
Ziditorului tău, te-ai lepădat de toată deşertăciunea.
Câştigându-te pe tine credincioşii pierzător înşelăciunii şi tămăduitor patimilor celor cu dureri, toţi ne împărtăşim
de tămăduiri, mărite mucenice.
Mai presus de cuget este taina zămislirii tale, Maică Fecioară, căci primind în pântece pe Dumnezeu, L-ai născut în
chip de negrăit.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale şi cu braţul Tău cel înalt Pacea Ta dă-ne-o nouă, Iubitorule de
oameni.
Hristoase, Cel ce eşti Singurul Doctor al sufletelor şi al trupurilor noastre, tămăduieşte durerea patimilor mele, cu
rugăciunile mucenicilor.
Floare sfinţită prin lucrarea Duhului te-ai arătat, mucenice mărite, făcând a odrăsli nerodirea prin nevoinţe.
Având în inima ta cuvinte de viaţă, înţelepte, amăgirile tiranilor le-ai omorât cu împotrivirea ta, pururea pomenite.
Avându-te pe tine zid nesfărâmat, liman şi întărire, nădejde şi dumnezeiască armă, ne mântuim Maica lui
Dumnezeu Preacurată.
Cântarea a 6-a. Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule...

Înălţându-ţi după gând dorirea sufletului cea dumnezeiască, cu îndrăzneală ai alergat de bunăvoie către focul cel al
tiranului şi ai fost păzit cu roua Duhului, împreună cu pruncii, viteazule purtătorule de chinuri.
De învăţăturile tale, înţelepte mucenice, întărindu-se şi Paula, tare s-a îmbărbătat împotriva vrăjmaşului şi a primit
cununa dreptăţii din mâna lui Hristos, Cel ce îngăduie nevoinţele.
Văzând vrăjmaşul neînduplecarea ta, tare ca muntele Sionului, n-a putut îndura, ci cu totul s-a ruşinat şi fiind călcat
de către tine la pământ, a fost zdrobit în privelişte, cugetătorule de Dumnezeu.
Zămislit-ai cu adevărat în pântecele tău pe dumnezeiescul Cuvânt şi L-ai născut pe E1 mai presus de fire. Pe Care
prin rugăciunile tale înduplecă-L să mântuiască de primejdii pe toţi robii tăi, Preacurată.
Irmosul:
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor, rogu-mă; căci
către Tine am strigat şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Căutând cele de sus...

Ceata cea cu numărul de cinci a sfinţilor mucenici cea strălucită, care luminează Biserica lui Hristos, adunându-ne
astăzi, să cinstim sfânta prăznuirea pomenirii lor, bucurându-ne; căci ca nişte tari pătimitori şi slugi ale lui Hristos
stându-i înainte, neîncetat se roagă pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii cei ce merseseră din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului o au călcat, cântând:
Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Dimpreună cu Pavel strigai, mucenice: Nu mă va despărţi de dragostea lui Hristos nici primejdia, nici întristarea,
nici sabia, nici flămânzeala. Pentru aceea şi strigai: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Pe piatra mărturisirii în tărindu-ţi dumnezeieştile tale picioare, te-ai arătat neclintit de tulburarea valurilor; pentru
aceea şi strigai: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Cu rugăciunile tale, Preacurată Maica lui Dumnezeu, să ne izbăvim toţi din patimi şi primejdii şi din nevoi şi de
bolile cele de multe feluri, strigând: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Împăratul ceresc...

Sădindu-te cu adevărat pe lângă dumnezeieştile izvoare ale credinţei Domnului, te-ai arătat pom aducător de viaţă,
preafericite.
Pătimitorii, fiind înfrumuseţaţi cu podoaba cinstitei mărturisiri a lui Hristos, au primit cunună din cer, după
vrednicie.
Ridică-mă, Maica lui Dumnezeu, pe mine care sunt împlântat şi căzut în lucruri de dureri, ca să te slăvesc întru toţi
vecii.
Irmosul:
Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă, ostile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Cu adevărat Născătoare...

Văzând astăzi pe mucenicii lui Hristos, ca pe nişte grădini cuvântătoare şi flori foarte mirositoare, cu cinste să-i
mărim.
Arătându-se mucenicii cu adevărat luceferi Bisericii lui Hristos Dumnezeu, strălucesc cu lumina mărturisirii.
Cel ce vindeci toate durerile patimilor, tămăduieşte-mi şi mie acum durerea, prin rugăciunile purtătorilor de
chinuri, Iubitorule de oameni.
Pe tine te avem credincioşii Zid şi Acoperământ şi Liman neviforât; prin care ne şi mântuim, Preacurată.
Irmosul:
Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară Curată, noi cei mântuiţi prin tine, cu cetele
cele fără de trupuri, slăvindu-te pe tine.

Cu focul împreunându-te nici acum nu te-ai ars, o Sfinte Mucenice Luchilian, viteazule, pătimitorule, căci ai avut
rouă de la Dumnezeu, care te răcorea. Pentru aceasta veselindu-te, ai săvârşit nevoinţele cele mai presus de fire, cu
sfinţii tineri, cu care dimpreună adu-ţi aminte de noi.
Iar de va fi Post:
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...
Maică a lui Dumnezeu te ştim toţi pe tine, Ceea ce te-ai arătat Fecioară cu adevărat şi după naştere, noi cei ce cu
dragoste alergăm la a ta bunătate. Că pe tine te avem păcătoşii Folositoare, pe tine te-am câştigat întru ispite
mântuire, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Văzându-Te Hristoase Maica Ta cea Preacurată mort pe Cruce întins, striga: Fiul meu, Cel Ce eşti împreună fără de
început cu Tatăl şi cu Duhul, ce este această de negrăit a Ta rânduială, prin care ai mântuit înţeleaptă zidire a
mâinilor Tale cele Preacurate.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Mitrofan, Patriarhul Constantinopolului

4 Iunie
Troparul Sfântului Ierarh Mitrofan, Patriarhul Constantinopolului, glasul al 4-lea:

Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru
aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Mitrofan, roagă pe Hristos

Irmosul:
Ca pe uscat umblând Israel cu picioarele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat a strigat: lui
Dumnezeu cântare de biruinţă să-l cântăm.
Stih: Sfinte Părinte Mitrofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împreună cu ceata cea de sus stând înaintea lui Dumnezeu ca un preot şi ca un slujitor al Lui, roagă-te neîncetat
pentru noi, ca să dobândim bunătăţile cele veşnice, Sfinte Părinte Mitrofan.
Fiind ales a lucra Domnului, cu sfinţenie cinstită, ai propovăduit Evanghelia Lui şi ai întors pe neamuri spre
cunoştinţa lui Dumnezeu prin învăţăturile cele înţelepte, părinte fericite.
Îmbogăţindu-te de cunoştinţa lui Dumnezeu, din inima ta ai izvorât cuvânt de viaţă, care adapă sufletele cele
înţelenite de patimi, ierarhe al lui Dumnezeu, fericite de Dumnezeu.
Ceata cea preasfinţită a proorocilor de departe a însemnat mai înainte, că va să fii cu adevărat Născătoare de
Dumnezeu, Preacurată, mai presus de heruvimi şi de toată zidirea.
Cântarea a 3-a. Irmos: Nu este sfânt precum Tu...

Picând dumnezeiasca dulceaţă din buzele tale, ai uscat izvoarele necredinţei celei amare, adăpând pe cei
binecredincioşi cu apa cea dumnezeiască a cunoştinţei, fericite părinte.
Fiind ales cu dumnezeiasca alegere te-ai uns, ierarhe, purtătorule de Dumnezeu, aducând jertfe fără de sânge lui
Dumnezeu, Cel ce S-a jertfit pentru noi, părinte preasfinte.
Mormântul, unde zace preacinstitul tău trup, ne trimite nouă bună mireasmă, ca raiul bine mirosind lui Dumnezeu,
mărite Ierarhe Mitrofan.
Nu se dumireşte gândul omenesc a înţelege adâncimea cea de negrăit a naşterii tale, Preacurată. Căci Dumnezeu
smerindu-Se pe Sine în pântecele tău, pentru milostivire a mântuit pe om.
Irmosul:
Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Carele ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai
întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviinţă cântă, strigând: Din
cuget curat întru Domnul prăznuind.
Fiind plin de Dumnezeiescul Duh, preasfinţite părinte, ai alungat duhurile cele viclene şi cu învăţăturile tale ai făcut
pe oameni locaşuri ale lui Dumnezeu.
O Unime Nezidită, împărţită în Trei Feţe, Netăiată, Neamestecată, ai învăţat, luminând pe cei binecredincioşi, cu
sfinţitele tale învăţături, părinte.
Omorând mai înainte săltările trupului, prin înfrânare şi prin osteneli, cu rugăciuni te-ai făcut Ziditorului
dumnezeiesc slujitor de cele sfinte, preasfinţite Mitrofan.
Ca pe o Uşă, care duce către dumnezeiasca intrare, ca pe un Rai dumnezeiesc, ca pe un Loc Înţelegător al sfinţeniei,
ca pe o Podoabă a lui Iacob, să fericim pe Fecioara.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Cu dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce aleargă la Tine cu dragoste, Te rog luminează-le, ca să
Te vadă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, pe Cel Ce chemi din negura greşelilor.
Dumnezeieşte şi eu cuget foarte curat săvârşind cele dumnezeieşti, te-ai făcut curat şi slujind lui Dumnezeu cu
dreptatea inimii, te-ai arătat fără prihană, părinte Mitrofan.
Prin cinstitele tale rugăciuni, slujitorii idolilor s-au arătat acum slujitori lui Dumnezeu; pe care scoţându-i vrednici
din cei nevrednici, te-ai arătat vrednic slujitor Atotţiitorului.
Fiind tu mai ales chemat de har, ai risipit uscăciunea idolilor cu ploile cuvintelor tale şi inimile cele înţelenite le-ai
făcut roditoare prin harul Duhului, cuvioase.
După înfricoşata naştere ai rămas Fecioară ca şi mai înainte, căci Cel Ce S-a născut a fost Dumnezeu, Cel Ce
preface toate cu voia Sa, Marie nenuntită, de Dumnezeu dăruită.
Cântarea a 6-a. Irmos: Marea vieţii văzând-o...

Limba ta fiind ascuţită de Duhul prin înţelegere, ca şi condeiul scriitorului, bine scrie în inimile credincioşilor
cuvântul harului, prin dumnezeiescul Duh, părinte preasfînţite.
Învăţându-te cele dumnezeişti, ca unul ce intrai în Sfintele Sfintelor cele înţelegătoare, desăvârşit tăinuit înveţi cu
Duhul pe credincioşi strălucirea Treimii, preasfinţite părinte.
Cu curgerile dogmelor tale, înecând dogmele cele tulburi ale necredinţei, te-ai arătat ca un râu, adăpând adunările
celor binecredincioşi, ierarhe preacinstite.
Cuvântul, întrupându-Se fără sămânţă în pântecele tău, S-a arătat Om desăvârşit, înnoind legile firii, cu cuviinţă
dumnezeiască, precum singur ştie, Fecioară Preacurată, care ai încăput pe Dumnezeu.
Irmosul:
Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: scoate din
stricăciune viaţa mea, mult Milostive.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel ce Te-ai înălţat..

Pe ierarhul lui Hristos Mitrofan, pe luminătorul Bisericii cel luminat, cel ce a propovăduit în mijlocul de Dumnezeu
purtătorilor părinţi pe Cuvântul a fi de o fiinţă cu Tatăl, care şi scaunul cetăţii împărăteşti întâi l-a împodobit şi har
de proorocie de la Dumnezeu luminat a luat, cu un glas să-l lăudăm.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul pentru cuvioşii tineri, iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe
chinuitor l-a plecat a striga: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Luminându-te, înţelepte, cu harul Duhului, prin plecările cele către Dumnezeu şi cu împărtăşirile, te-ai făcut stea
dătătoare de lumină, luminând pe cei ce cântă: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Făcându-te tu locaş preasfânt, luminat cu faptele cele bune, ai avut cu sfinţenie pe Treimea cea nezidită, locuitoare
întru tine strigând: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Lepădând somnul de la ochii tăi, cu dumnezeieştile privegheri, ai primit strălucire dumnezeiască, care te-a făcut pe
tine înger luminii, stâlp şi întărire credincioşilor şi adevărat ierarh.
Cel Ce şade în sânurile Tatălui Necuprins, Se cuprinde trupeşte în sânurile Tale, Preacurată, îmbrăcându-Se cu
chipul tău, ca să mântuiască pe Adam, făcându-Se nou Adam.
Cântarea a 8-a. Irmos: Din văpaie rouă...

Cu smerirea ta ai smerit pe şarpele cel trufaş, fericite, prin curatele tale rugăciuni, înălţându-te către Dumnezeu.
Pentru aceea te cinstim întru toţi vecii.
Dumnezeu ai mărturisit pe Cuvântul întrupat şi popoare ai izbăvit din robia înşelăciunii, gonind departe idoleasca
credinţă cea rea, Părinte Ierarhe Mitrofan, de Dumnezeu cugetătorule.
Binecuvântam pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Şi viaţă având pe potriva cuvântului şi cuvântul fiindu-ţi după cuviinţa vieţii, făcându-te plin de zile ale Duhului,
te-ai mutat către locaşurile cele de sus, părinte.
Izbăvindu-ne de blestemul cel dintâi prin naşterea ta, Pururea Binecuvântată Fecioară Născătoare de Dumnezeu,
cuvântul lui Gavriil cântăm ţie: Bucură-te Pricinuitoarea mântuirii tuturor.
Irmosul:
Din văpaie rouă ai izvorât celor cuvioşi şi jertfa dreptului cu apă o ai ars. Că toate le faci Hristoase numai cu
singură voia Ta; pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea...

În pământul celor blânzi tu te-ai sălăşluit, arhiereule, făcându-te blând întru nerăutate şi te-ai unit cu cetele cele de
sus, preaînfrumuseţat cu dumnezeieştile străluciri, cu totul fiind cuprins de lumina virtuţilor.
Priveşte, Mitrofane, dumnezeieştile străluciri ale îngerilor, ale patriarhilor, ale mucenicilor, ale apostolilor, rugând
cu dânşii pe Iubitorul de oameni să ne dea iertare de greşeli şi îndreptare vieţii, nouă celor ce te lăudăm,
preacuvioase.
Ca picătura cea cerească s-a pogorât Ploaia în pântecele tău Fecioară şi uscând pâraiele înşelăciunii, a plouat prin
tine nestricăciune oamenilor şi mântuire tuturor, Ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită.
Irmosul:
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta cetele îngereşti; iar prin tine,
Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat, pe Carele slăvindu-L cu ostile cereşti, pe tine te fericim.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe înţelepciunea şi Cuvântul...

Arătatu-te-ai cu adevărat următor obiceiurilor şi graiurilor Apostolilor, căci asemenea ca Petru ai propovăduit
înaintea adunării pe Cuvântul şi Fiul că sunt de o fiinţă cu Dumnezeu-Tatăl, îmbogăţindu-te de graiurile lui Ioan,
cele grăite de Dumnezeu; şi asemenea ca Pavel ţi-ai pus sufletul pentru turmă, pururea pomenite; şi asemenea cu
cel întâi chemat ai arătat pe Cel dorit. Pentru aceasta împreună cu dânşii roagă-te lui Hristos, iertare de greşeli să
dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.
Iar de va fi Post:
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea.Podobie: Pe înţelepciunea şi Cuvântul...
Preasfântă Fecioară Maica lui Dumnezeu, patimile sufletului meu cele cumplite te rog tămăduieşte-le şi iertare
dăruieşte-mi de greşelile mele, pe care fără minte le-am făcut, sufletul şi trupul spurcându-mi eu ticălosul. Vai mie,
ce voi face în ceasul acela, când îngerii sufletul meu vor despărţi de pătimaşul meu trup? Atunci, Stăpână, să-mi fii
Ajutătoare şi Folositoare caldă, că pe tine te am Nădejde, eu netrebnicul robul tău.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe înţelepciunea
şi Cuvântul...
O, preaslăvită minune: O, taină înfricoşătoare! Cum Cel Ce este cu firea Nemuritor, este spânzurat pe lemn? Cum
gustă acum moarte? Cum este osândit Cel Nevinovat? Ascunde-ţi lumina ta soare şi te înfricoşează văzând
îndrăznirea, Fecioara cu suspinuri grăia, văzând pe Hristos răstignit, pe Carele L-a născut.
Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Dorotei, Episcopul Tirului

5 Iunie
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Dorotei, Episcopul Tirului, glasul al 4-lea:

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea
privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge
Sfinţite Mucenice Dorotei, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmosul:

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dorotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Să cântăm Domnului, Celui ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a preaslăvit.
Adusu-te-ai pe tine lui Dumnezeu dar curat, prin viaţă desăvârşită şi prin cinstită mucenicie, preafericite Doroteie.
Storcându-ţi cugetul ca pe un strugure copt ai ai pus înaintea credincioşilor paharul de veselie al învăţăturilor,
părinte.
Cu curgerea preaînţeleptei tale limbi, ai încetat graiurile înşelăciunii şi ai adăpat cugetele credincioşilor, Părinte
Doroteie.
Plouă-mi mie, Fecioară, te rog, picătură de umilinţă, care să-mi spele spurcăciunea, ce este întru mine şi să te
slăvesc.

Cu fulgerele preaînţeleptei propovăduirii tale, ai alungat toată noaptea înşelăciunii, părinte ierarhe.
Cu minuni şi cu sfinţite dogme, ai întărit cugetele tuturor credincioşilor, ca un păstor preasfinţit, înţelepte ierarhe.
Te-a uns pe tine Domnul cu ungerea cea sfinţită şi te-a pus păstor mai mare dumnezeieştii Lui Biserici, înţelepte
Doroteie.
Ceea ce eşti Uşa Luminii, luminează-mi toată inima mea cu lumina cea dumnezeiască, alungând întunericul
păcatului.
Irmosul:
Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Defaimat-ai viforul necredinţei, cel ce se înălţa şi cu căldura dumnezeiescului Duh ai păzit inimile nevătămate,
Cuvioase Doroteie.
Înaintea feţei tale, fericite Dorotee, s-au sfărâmat munţii cei silnici ai demonilor şi s-au topit trufiile oamenilor celor
vrăjmaşi.
Fiind alungat din cetate în cetate, răbdai chinuindu-te. Pentru aceasta ai dobândit slava cea fericită şi strălucirea
mucenicilor.
Miluieşte-mă de supărări şi de viforul vieţii cel pierzător de suflet, ca să te fericesc cu credinţă, Preasfântă Pruncă,
Maică Fecioară.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Din noaptea necunoştinţei şi a cunoştinţei de Dumnezeu, întru lumina feţei Tale, Hristoase, a strălucit de dimineaţă
lauda Ta, în inimile noastre.
Cu înţelepciune uitându-te către dumnezeieştile răsplătiri, ai răbdat primejdiile şi supărările cele mari, Ierarhe
Doroteie.
Propovăduind dumnezeiasca Treime întru o Unime, ai risipit trufia cea deşartă a nebuniei mulţimii zeilor, Părinte
Doroteie.
Nevrând să te închini lucrurilor mâinilor celor fără de lege, ai răbdat supărări şi primejdii şi dureri şi bătăi, Sfinte
Mucenice Dorotei.
Făcutu-te-ai Răsărit Soarelui, Celui Ce a strălucit mai înainte decât Luceafărul, prin Care cei din întunericul cel
cumplit au văzut lumină, Fecioară Preacurată.
Cântarea a 6-a. Irmos: Dă-mi mie haină luminoasă...

Avut-ai inimă înfierbântată de suflările Duhului, care risipea şi topea gerul vânturilor celor împotrivitoare, Părinte
Dorotee.
Fiindu-ţi sufletul luminat de dumnezeiască cunoştinţă, ai arătat cu scrisori sfinţite vieţuirile sfinţilor, de Dumnezeu
insuflate părinte.
Glasul cuvintelor tale şi puterea dogmelor celor veselitoare au străbătut tot pământul, prin dumnezeiescul har,
preafericite Dorotee.
Roagă, Fecioară, pe Dumnezeu, Cel pe Care L-ai născut făcându-Se Om, ca să mă mântuiesc de foc şi de iad.
Irmosul:
Dă-mi mie haină luminoasă Cela Ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, mult-Milostive Hristoase, Dumnezeul
nostru.
CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi...

Cu învăţături ortodoxe, sfinţite mucenice, propovăduind, dar dumnezeiesc sfânt pe tine însuţi te-ai adus
Făcătorului, întâi în pustnicie cu cuviinţă vieţuind, a doua cu mucenicia tare pătimind; şi după lege ai luat
răsplătirea biruinţei de la Hristos Dumnezeu.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au prefăcut, strigând: Bine eşti cuvântat,
Doamne Dumnezeule, în veci.
Arătatu-te-ai stea mult luminoasă, Părinte Doroteie, cu strălucirile nevoinţelor tale luminând sufletele, celor ce cu
credinţă strigă: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.
Umblând pe căile cele drepte, te-ai abătut de la prăpastiile înşelătorului şi ai îndreptat către căile vieţii pe cei ce
strigau: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.
Cu ploile sângiurilor tale ai stins cuptorul înşelăciunii, pururea pomenite şi către apa vieţii te-ai sălăşluit, strigând:
Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.
De legăturile păcatului scapă ticălosul meu suflet, Născătoare de Dumnezeu şi spre dragostea lui Dumnezeu arată-l
desăvârşit, ca să te slăvesc cu credinţă, Născătoare de Dumnezeu, în veci.
Cântarea a 8-a:Irmos: Tinerii cei grăitori...

Pe şarpele care se trufeşte întru răutate l-ai smerit, părinte, smerindu-te întru Domnul şi strigând: Binecuvântaţi
toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Întru preaadânci bătrâneţi te-a sălăşluit Ziditorul, ca să te odihneşti la locurile cele neîmbătrânite, preasfinţite
părinte, podoaba mucenicilor.
Având viaţă întocmai cu a îngerilor, dimpreună cu îngerii stai acum înaintea scaunului Stăpânului, strigând:
Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Preafrumoasă te-ai arătat, Fecioară, purtând în pântece pe Cel Preafrumos, Căruia cântăm: Binecuvântaţi toate
lucrurile Domnului, pe Domnul.
Irmosul:
Tinerii cei grăitori de Dumnezeu, în cuptor călcând văpaia cea de foc, au cântat: Binecuvântaţi lucrurile Domnului,
pe Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Naşterea pururea Fecioarei...

Ca un ierarh preaales şi împlinitor al dumnezeieştilor porunci, ai îndreptat turma lui Hristos către dumnezeieştile
limanuri, păzind-o nevătămată de vifore potrivnice, părinte înţelepte.
Ca un sfinţit lucrător de cele sfinte, ca un mucenic viteaz, ca un făcător de minuni minunat, ca un dumnezeiesc
scriitor de cuvinte, ca un stâlp nemişcat al credinţei ai dobândit slava cea veşnică, Părinte Doroteie.
Cel ce dă daruri celor lipsiţi, ca un Dumnezeu cu bunătate bogată, te-a dăruit pe tine Bisericii ca pe un dar
dumnezeiesc, pentru a arăta mântuirea credincioşilor, Părinte Doroteie.
Pomenirea ta cea de Dumnezeu luminată a răsărit în lume, luminând pe credincioşi cu razele darurilor; pe care
mărind-o noi, arată-ne părtaşi strălucirii celei dumnezeieşti, care este întru tine, părinte.
Ceea ce porţi în mâini pe Hristos, Care toate le poartă cu voia Sa cea dumnezeiască, roagă-L pe Dânsul, Preacurată,
totdeauna să îndrepteze ridicările mâinilor noastre ca tămâia înaintea Lui, Preacurată Fecioară.
Irmosul:
Naşterea pururea Fecioarei, Ceea ce s-a arătat mai înainte Dătătorului de Lege, în munte prin foc şi prin rug, spre
mântuirea noastră a credincioşilor, cu cântări neîncetat o slăvim.
SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

Strălucind totdeauna cu dogme dumnezeieşti şi chinuindu-te, te-ai adus pe tine dar sfinţit Împăratului celui
Nemuritor, Doroteie şi acum locuieşti în Mitropolia cea de sus a celor întâi născuţi, veselindu-te pururea. Părinte
cuvioase, roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.
Iar de va fi Post:
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea.Podobie: Pentru mărturisirea...
Nu s-a deosebit de Firea cea Dumnezeiască, făcându-Se trup în pântecele tău, ci întrupându-Se, Dumnezeu a rămas,
Cel Ce te-a păzit pe tine Maica Sa după naştere Fecioară, ca şi mai înainte de naştere, Însuşi Domnul, Ceea ce eşti
cu totul fără prihană; pe Care cu osârdie roagă-L, să dăruiască nouă mare milă.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru
mărturisirea...
Mieluşeaua cea Neîntinată, Fecioara, Maica Cuvântului cea Nestricată, văzând pe Cruce spânzurat pe Cel Ce a
răsărit dintr-însa fără durere, ca o Maică plângând, a strigat: Vai mie, Fiul meu! Cum pătimeşti, vrând să mântuieşti
pe om, de ocara patimilor?
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou, Egumenul Mănăstirii Dalmaţilor
6 Iunie
Troparul Sfântului Cuvios Ilarion cel Nou, Egumenul Mănăstirii Dalmaţilor, glasul al 8-lea:
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale
însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ilarion, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos

Irmosul:
Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, striga: Mântuitorului şi Dumnezeului
nostru să-I cântăm.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca unul ce din posomorârea celor materialnice ai alergat la lumina cea fără materie şi înţelegătoare, prin
rugăciunile tale cele către Domnul, luminează-mă pe mine, Preacuvioase Ilarioane.
Din pruncie sugând bunătatea, prin ostenelile înfrânării şi prin sudori sihăstreşti, ai ajuns la treaptă bărbătească şi la
măsură de vârstă duhovnicească a lui Hristos.
Trecând noianul patimilor şi scăpând de întreitele valuri ale demonilor, ai sosit neudat la limanul nepătimirii,
părinte cuvioase.
Ca Una ce Singură eşti mai Aleasă decât toată zidirea, în vremile cele de pe urmă, fără de tată ai născut Dumnezeu
şi Om, pe Cuvântul, pe Cel Ce din Tatăl este fără de mamă, Maica lui Dumnezeu.

Cu jeraticul sihăstriei ai ars mărăcinii patimilor şi ai încălzit cugetele credincioşilor, mărite.
Cu înfrânarea ca şi cu o armă, într-armându-te şi cu rugăciunea ca şi cu o platoşă, ai biruit cetele vrăjmaşilor celor
nevăzuţi, cuvioase.
Cu dragostea fecioriei îndestulându-te, ai isprăvit şi bunătăţile cele către Stăpânul, Cuvioase Ilarioane.
Dă-ne nouă ajutor prin rugăciunile tale, Preacurată, gonind toate năpădirile primejdiilor celor cumplite.
Irmosul:
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Taie, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Fiind sădit pe lânţă apele înfrânării, te-ai arătat viţă prea odrăslitoare, care odrăsleşti strugurii dreptei credinţe,
fericite părinte.
Făcându-te cu totul dumnezeiesc şi purtător de duh, cu totul ai fost cunoscut de Dumnezeu, Sfinte Părinte Ilarioane,
Preafericite. Pentru aceasta împreună cu îngerii dănţuieşti pururea.
Pe piatra credinţei ai întărit paşii inimii tale şi ai rămas statornic, nespăimântându-te de năpădirile demonilor.
Ca pe o mai Aleasă decât Heruvimii şi decât Srafimii, te lăudăm pe tine, Preacurată, căci ai ţinut în braţele tale pe
Dumnezeul nostru, cu trup, de Care Se cutremură toate.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Dis-de-dimineaţă strigăm Ţie, Doamne: mântuieşte-ne pe noi; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul
nu ştim.
Păzit-ai ochiul inimii nevinovat şi neadormit întru dumnezeieştile porunci, pururea pomenite, părinte cuvioase.
Prin faptă sihăstrească ai alergat la muntele virtuţilor, spre suirea privirii, purtătorule de Dumnezeu.
Risipindu-ţi milostenia la săraci din inimă, Părinte Ilarioane, ai primit bogăţie cerească, cuvioase.
Domnul Legii te-a arătat pe tine Născătoare de Dumnezeu, Chivot Cuvântului, întru care în chip de netâlcuit S-a
sălăşluit.
Cântarea a 6-a. Irmos: Curaţeşte-mă, Mântuitorule...

Pe Goliat cel înţelegător, cel ce se înălţa întru răutate, l-ai împrăştiat prin credinţă, cu împletirea ta cea fără de armă
şi smulgând armele înfrângerii lui, l-ai tăiat ca pe unul ce fără de măsură se lăuda.
Râvnit-ai întru bunătate pe marele Ilarion şi duhovniceşte urmând urmelor lui, te-ai arătat începător înfrânării şi
pildă turmei, preacuvioase.
Prin sudorile sihăstriei, ai stins de tot jeraticul săgeţilor vrăjmaşului şi aprinzând focul credinţei, ai ars trufiile
necredinţei eresurilor.
Cu adevărat ai zămislit în pântecele tău pe dumnezeiescul Cuvânt şi L-ai născut pe Dânsul mai presus de fire,
Preacurată, pe Care prin rugăciunile tale îmbunează-L, pentru cei ce te laudă pe tine, cu adevărat Născătoare de
Dumnezeu.
Irmosul:
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor; căci către
Tine am strigat şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.
CONDAC, Glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Cu focul împărtăşindu-te, nicicum nu te-ai ars, Părinte Ilarioane, înţelepte, nevoitorule cel cu minte vitează, că rouă
de la Dumnezeu ai câştigat, care te-a răcorit. Pentru aceasta ai suferit lupte mai presus de fire, bucurându-te cu
cuvioşii, de Dumnezeu înţelepţite, cu care pomeneşte-ne şi pe noi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului au călcat-o, cântând:
Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Hrănit-ai părinte, turma ta, la verdeaţa împărăţiei celei de sus şi cu toiagul dogmelor gonind fiarele eresurilor,
cântai: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Întinzându-ţi lumina minunilor, risipeşti negura bolnavilor şi dai razele virtuţii şi ziua bunei sănătăţi, celor care
strigă: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Fiind îmbrăcat cu podoaba vrednică a chemătorului, ai intrat la ospăţul Mirelui cel de sus, al Împăratului Hristos;
pentru aceea te-ai şi aşezat la masă, strigând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Mai presus de fire şi de cuvânt ai purtat în pântece pe Stăpânul tuturor şi ai hrănit la sânul tău pe Cel Ce la vreme
bună găteşte masă tuturor; pe Acela roagă-L neîncetat pentru noi, Preacurată Fecioară.
Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori cuptorul...

Cu curgerile lacrimilor ai înecat săltările patimilor şi cugetele cele neînfrânate şi te-ai făcut noian îndelungii
răbdări, părinte cuvioase, ducând către liniştit liman, pe cei ce strigă: tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare
preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Având învăţăturile tale cele din sihăstrie ca un diamant tare, Sfinte Ilarioane Cuvioase, ne ascuţim inimile şi biruim
taberele patimilor, ca pe nişte neamuri străine şi cu credinţă strigăm: tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare
preaînălţaţi pe Hnstos întru toţi vecii.
Dat-ai bună pătimire trupului la trudirile supunerii prin înfrânare, Cuvioase Părinte Ilarion. Umplut-ai lucrarea cea
sufletească de Duhul şi ai ajuns către cărările nepătimirii, strigând: tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare
Toţi cei ce pătimim întru răutate cu cumplite păcate şi cu supărări şi cu nevoi, scăpăm sub acoperământul sfintelor
tale aripi, Stăpână; căci avându-te pe tine părtinitoare, strigăm: tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare
Irmosul:
De şapte ori cuptorul, chinuitorul caldeian l-a ars nebuneşte pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar văzându-i pe
aceştia de o putere mai mare mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-
L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta...

Arătatu-te-a Hristos pe tine, fericite, izvor de minuni, care curăţeşte spurcăciunea sufletelor cea cu dureri şi durerile
trupurilor le îneacă, mărite. Pentru aceasta toţi te numim pe tine şi râu de curăţenii sufleteşti, preafericite părinte.
Duhovniceşte ai odrăslit ca finicul în casa Domnului, pururea pomenite, rodind ostenelile înfrânării ca o dulceaţă,
cu care prin cuvântare ai îndulcit inimile turmei, tale, părinte. Pentru aceasta prin rugăciunile tale, învredniceşte-o
pe dânsa şi cununilor slavei celei cereşti.
Sihăstreşte ai săvârşit călătoria şi credinţa o ai păzit, cugetătorule de Dumnezeu şi ţi s-a împletit ţie acum îndoită
cunună cu adevărat, pe care o vei lua după lege de la Dumnezeu, la cercetarea faptelor şi la moştenirea cea de sus te
vei desfăta, împreună cu cetele îngerilor.
Pe tine te avem Armă întru primejdii şi la supărări, Liman şi Zid întru scârbe şi Pavăză înţelegătoare întru războaie
şi mare Îmblânzire la năpădirile cele cumplite ale greşelilor. Pentru aceasta, după datorie, ca pe Născătoarea de
Dumnezeu, te cinstim şi slăvim naşterea ta.
Irmosul:
Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte
şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile
cetelor îngereşti şi omeneşti te slăvim.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Făcându-te cu adevărat preaales lucrător de cele sfinte ale lui Hristos, preasfinţite, lui Dumnezeu ţi-ai dat viaţa ta,
preafericite. Pentru aceasta după multe sudori şi osteneli, bucurându-te, te-ai mutat la locaşurile cele fără materie.
Şi acum ne izvorăşti nouă râuri de tămăduiri.
Iar de va fi Post:
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea.Podobie: Degrab ne întâmpină...
Înnoit-ai, Preacurată, cu dumnezeiască naşterea ta, fiinţa cea muritoare şi stricată prin patimile pământenilor; şi ai
ridicat pe toţi din moarte la viaţa nestricăciunii. Pentru aceasta după datorie toţi te fericim, Fecioară Preamărită,
precum mai înainte ai zis.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne
întâmpină...
Înălţându-Te pe Cruce, pe cei ce odinioară erau căzuţi i-ai înălţat, iar pe mine prin Înălţarea Ta m-ai întristat, o,
lumina ochilor mei! Primeşte, Fiule Patima pentru noi de voia Ta; suferă Crucea şi cuiele şi buretele şi suliţa, prin
care ne-ai dat nouă darul nepătimirii.
Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Teodot, Episcopul Ancirei

7 Iunie
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Teodot, Episcopul Ancirei, glasul al 4-lea:

Sfinţite Mucenice Teodot, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Irmosul:
Ca pe uscat umblând Israel, cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-1 înecat, a strigat: lui Dumnezeu
cântare de biruinţă să-I cântăm.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Teodot, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Soarele cel înţelegător, avându-te pe tine la înălţimea Bisericii Sale stea luminată de Dumnezeu, tot pământul l-a
luminat, cu strălucirile chinurilor tale, fericite.
Din vârsta tinereţilor fiind dat lui Dumnezeu, Sfinte Sfinţite Mucenice Teodot, lămurit ţi-ai luminat sufletul cu
virtuţi date de Dumnezeu şi ai împodobit lumea cu cinstitele tale chinuri.
Vestitul mucenic înţelegând mrejele înşelăciunii întinse pe pământ, umbla pretutindenea întărind prin har şi cu
învăţături sufletele credincioşilor.
Din prisosul milostivirii plecând cerurile, S-a pogorât Fiul lui Dumnezeu şi S-a întrupat din Tine, Preacurată, ca să
mântuiască pe oameni de înşelăciunea şarpelui.
Cântarea a 3-a. Irmos: Nu este sfânt...

Cu ochii cugetului plecându-te cu totul către Dumnezeu, mucenice pururea pomenite, nu simţeai bătăile trupului,
fiind înconjurat din toate părţile cu chinuri.
Fiind întărit pe piatra cea întărită a credinţei lui Hristos, nicicum nu te-ai mişcat de năpădirile durerilor, nici de
amăgirile celor fără de lege, Mărite Mucenice Teodot
Tiranul prigonitor zdrobea trupul tău, mucenice, cu chinuri multe, dar nu a putut nicicum să-ţi slăbească tăria
sufletului, care era întărită de dragoste către Mântuitorul, fericite.
Ceata grăitorilor de Dumnezeu prooroci văzând de departe adâncul tainei tale, Mireasă a lui Dumnezeu, cu multe
feluri de glasuri te propovăduieşte pe tine Maică a lui Dumnezeu, Preacurată.
Irmosul:
Nu este sfânt precum Tu Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat crucea credincioşilor Tăi, Bunule, şi ne-ai întărit
pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică, cu dumnezeiască cuviinţă cântă strigând, din
cuget curat, întru Domnul prăznuind.
Cu înţelepciunea cuvintelor şi cu harul lucrurilor tale, lămurit ai ruşinat pe părtinitorul întunericului şi nevoindu-te,
prealăudate, ai ridicat semne de biruinţă împotriva lui, Sfinte Mucenice Teodot.
Cu focul chinurilor tale, lămurit ai ars înşelăciunea mulţimii de zei şi aprinzându-te ca o făclie de taină, în Sfântul
Duh, ai luminat lumea cea de sub soare, mucenice.
Fiindu-ţi strivite coastele şi fiind înconjurat cu adevărat pretutindenea cu dureri cumplite, cu bună tărie ţi-ai arătat
cugetul nestrămutat prin credinţă, mărite.
Păzindu-te Ziditorul Fecioară Nestricată după naştere ca şi mai înainte de naştere, S-a sălăşluit în pântecele tău şi ca
un milostiv a înnoit pe cei stricaţi de înşelăciune.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Cu dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce aleargă la Tine cu dragoste, Te rog luminează-le, ca să
Te vadă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, pe Cel Ce-i chemi din negura greşelilor.
Prin răbdarea ta, mucenice înţelepte, în privelişte ai suferit năvălirile călcătorilor de lege şi durerile chinurilor şi
arderile, îngrădit fiind cu dumnezeiasca întrarmare.
Propovăduind cuvântul Ortodoxiei, te-ai apucat de călătoriile cele îndelungate, mucenice cugetătorule de
Dumnezeu şi ai întors către lumină pe cei rătăciţi, făcându-i să se lepede de întunericul deşertăciunii.
Spânzurat fiind pe lemn ca un miel, ai suferit şuviţările unghiilor de fier ca şi cum ai fi fost fără de trup,
dezbrăcându-te de grăsimea omorârii, preafericite mucenice.
Născut-ai, Preacurată Fecioară, pe Cuvântul Tatălui Cel Adevărat, Care S-a întrupat din cinstite sângiurile tale în
două firi desăvârşit şi într-un Ipostas, Ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită.
Cântarea a 6-a. Irmos: Marea vieţii văzând-o...
Cu cuvintele tale cele sfinţite ai îndemnat pe femei cinstite către nevoinţe, mucenice şi surpând pe vrăjmaşul cu
lupte bărbăteşti şi-au împletit cununile nestricăciunii.
Îngrădindu-ţi sufletul cu puterea Duhului, ai surpat duhurile viclenirii, prin răbdare chinurilor şi ai primit de la
Dumnezeu diadema biruinţei, vrednicule de laudă.
Cu pâraiele sângiurilor tale ai stins focul idolilor, mucenice al lui Hristos şi cu roua ostenelilor tale ai răcorit
sufletele credincioşilor, izbăvindu-le din văpaia înţelăciunii.
Cel Ce este cu adevărat mai presus de toată zidirea cea nevăzută şi cea văzută, a intrat în pântecele tău cu adevărat,
şi S-a făcut Trup, din nou zidind pe oameni, ceea ce eşti Pururea Fecioară.
Irmosul:
Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: scoate din
stricăciune viaţa mea, mult Milostive.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cele de sus căutând...

Arătatu-te-ai stea luminoasă în lume şi ai vestit pe Soarele Hristos prin strălucirile tale, purtătorule de chinuri,
Sfinţite Mucenice Teodot. Pentru aceasta roagă-te neîncetat lui Hristos, pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul pentru cuvioşii tineri; iar pe caldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe
chinuitorul l-a plecat a striga: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Cu focul ostenelilor tale, de Dumnezeu fericite, ai stins focul idolilor, iar cu pâraiele sângelui tău ai înecat pe
vrăjmaşii cei fără de trup, Sfinte Mucenice Teodot, strigând: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Ca o tămâie cu bun miros te-ai adus dătătorului tău de luptă, înţelepte, prin harul cel dumnezeiesc surpând
înşelăciunea cea cu miros rău; pentru aceea cânţi cu bucurie: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Datu-te-ai povară sfântă la Fronton, purtătorule de Dumnezeu, păzind cuvintele tale, spre ridicare de biserică
sfântă, spre curăţia tuturor dreptcredincioşilor şi spre câştigarea sufletelor, Sfinte Mucenice Teodot.
Născut-ai, Maică Fecioară, pe Cuvântul purtător de un Ipostas, lămurit având două voinţe şi două osebiri ale Lui
fireşti. Căci Cel Ce S-a întrupat pentru noi este Dumnezeu şi Om.
Cântarea a 8-a. Irmosul: Din văpaie cuvioşilor...

Arătatu-te-ai stâlp nemişcat, turn neclintit, zid nesurpat, temeiul credinţei, dare dumnezeiască, ajutor dreptei
credinţe, surpător înşelăciunii, purtătorule de chinuri.
Cu ocârmuirea dumnezeiescului har, înţelepte, ai trecut noianul cel mare al chinurilor şi cu veselie ai ajuns la
limanurile cele line, ale împărăţiei celei de sus, mărite.
Umbletele şi cărările tale, mucenice, s-au îndreptat către Hristos Dumnezeul tuturor şi Domnul, întru ale Cărui
mâini ţi-ai dat sufletul tău, purtătorule de chinuri, Sfinte Teodot, de trei ori fericite.
Limba ritoricească nu poate să spună adâncimea cea negrăită a tainei tale, căci ai născut pe Cuvântul lui Dumnezeu
mai presus de cuvânt, Preacurată Fecioară, spre mântuirea tuturor.
Irmosul:
Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât şi jertfa dreptului cu apă o ai ars, că toate le faci, Hristoase, numai cu singură
voirea Ta. Pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea...

Ca să dobândeşti slava cea de acolo, purtătorule de chinuri, cu bucurie ai defăimat slava cea văzută şi cu
dumnezeiască însuflare ai alergat către chinuri, neînfricoşându-te de multe feluri de chinuri şi de moartea cea
amară. Pentru aceea nevoindu-te, te-ai încununat împreună cu mucenicii.
Arătatu-te-ai, mucenice, casă curată Treimii, preafericite, împodobită cu zidirea faptelor celor dumnezeieşti şi cu
luminile chinurilor celor luminoase; iar cu dumnezeiasca putere, lămurit ai stricat capiştile demonilor şi idolii,
Înţelepte Teodot.
Arătatu-te-ai munte picurând dulceaţă dumnezeiască, izvor minunilor şi noian dumnezeieştilor daruri, râu limpede
al Duhului, care adapă suflete şi îneacă patimi şi pricinuieşte veselie tuturor, celor ce te laudă pe tine, mucenice
mărite.
Mucenice Teodot, sfântă şi purtătoare de lumină, pomenirea ta nouă ne-a sosit, luminând pururea sufletele cele
înnegurate; pe care săvârşind-o, te rugăm, caută preafericite, cercetându-ne şi de toată nevoia ce vine asupra noastră
şi ne miluieşte.
Prin glasul îngerului ai născut pe Cuvântul, Carele a luat Trup cu minte şi cu suflet din Preacuratele sângiurile tale,
Preasfântă Fecioară şi a surpat pe vrăjmaşii cei fără de trup şi ne-a mântuit pe noi pe toţi, care te mărturisim pe tine
adevărată Născătoare de Dumnezeu.
Irmosul:
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Carele nu cutează a căuta cetele îngereşti. Iar prin tine,
Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat, pe Care slăvindu-L cu ostile cereşti, pe tine te fericim.

Arătatu-te-ai cu adevărat stea mult-luminoasă, luminând zidirea cu luminile minunilor şi ale sfinţitelor chinuri,
fericite Teodot. Pentru aceasta astăzi prăznuim pomenirea ta cea purtătoare de lumină, slăvind pe Hristos cu
umilinţa inimii.
Iar de va fi Post:
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1.Podobie: Mormântul Tău...
Maică a lui Dumnezeu, te ştim toţi pe tine, Ceea ce te-ai arătat Fecioară cu adevărat şi după naştere, noi cei ce cu
dragoste alergăm la a ta bunătate. Că pe tine te avem păcătoşii Folositoare, pe tine te-am câştigat întru ispite
mântuire, Una Ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Văzându-Te, Hristoase, Maica Ta cea cu totul Curată, mort pe Cruce întins, striga: Fiul meu, Cel Ce eşti împreună
fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, ce este această de negrăit a Ta rânduială, prin care ai mântuit înţeleaptă zidire
a mâinilor Tale celor Preacurate?
Canon de rugăciune la sărbătoarea aducerii moaştelor Sfântului Marelui Mucenic Teodor Stratilat
8 Iunie
Troparul aducerii moaştelor Sfântului Marelui Mucenic Teodor Stratilat, glasul al 4-lea:
Cu numirea oştirii celei adevărate, purtătorule de chinuri, al cerescului împărat, voievod preabun te-ai făcut, Sfinte
Mare Mucenice Teodore. Căci cu armele credinţei te-ai oştit înţelepţeşte şi ai biruit cetele demonilor şi purtător de
biruinţă viteaz te-ai arătat. Pentru aceasta pe tine cu credinţă pururea te fericim.

Irmosul:
Adâncul Mării Roşii cu urme neudate pedestru trecându-l Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul crucii
puterea lui Amalec în pustie a biruit.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu muceniceştile străluciri, arătat fiind strălucit, stai înaintea lui Hristos făcătorului de podoabă, de Dânsul fiind
împodobit, ca cel ce eşti numit cu numele dumnezeieştilor d
aruri, Sfinte Mare Mucenice Teodor.
Cu dumnezeieştile arme ale credinţei fiind întrarmat, Sfinte Teodore, tare ai tăiat taberele vrăjmaşului cele de suflet
stricătoare şi biruitor făcându-te, cu mucenicii împreună te-ai încununat.
Luminată deşteptarea sufletului tău arătând-o împăratului celui rău credincios, de Dumnezeu înţelepţite, cu
înţelepciunea cuvintelor tale şi cu harul faptelor, pe acela l-ai ruşinat, Sfinte Mucenice Teodore.
Fără de sămânţă de la dumnezeiescul Duh, cu voia Tatălui ai zămislit pe Fiul lui Dumnezeu şi cu trup ai născut pe
Cel din Tatăl fără mamă şi pentru noi din tine fără de tată.
Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica...

Tabăra păgânilor ca un voievod puternic o ai întors înapoi şi toate meşteşugirile vicleanului demon de nimic le ai
făcut.
Ca cel ce ai fost cu suflet osârduitor, cu gând cucernic, mărite, capiştile păgânilor celor fără de lege le-ai pierdut.
Cu tăria cugetului năvălirile vrăjmaşilor le-ai răbdat, morţii celei de viaţă făcătoare a mai Marelui pătimitorilor
urmând.
Tu numai celor de pe pământ, solitoare a virtuţilor celor mai presus de fire, Maica lui Dumnezeu ai fost. Pentru
aceasta, bucură-te, strigăm ţie.
Irmosul:
Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti puterea mea, Doamne şi scăparea şi întărirea.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine,
Rănit-ai pe şarpele, cel ce vrea să te rănească pe tine şi prin răbdătoare împotriviri mucenic te-ai arătat, cântând cu
deadinsul Celui Ce te-a întărit pe tine: Slavă puterii Tale, Doamne.
Cheltuindu-ţi trupul prin multe răni, gând neclintit ţi-ai pus, de trei ori fericite, cântând cu osârdie Celui Ce te-a
întărit pe tine: Slavă puterii Tale, Doamne.
Împodobitu-te-ai cu patimile Stăpânului, ale tale cinstite patimi, preaînţelepte, cu acelea împreunând te-ai
învrednicit strălucirii Lui şi frumuseţii celei dorite.
Neştiind de nuntă, ai născut Fecioară şi după naştere te-ai arătat iarăşi fiind Fecioară. Pentru aceasta cu glasuri
neîncetate şi cu credinţă neîndoită, Bucură-te strigăm ţie, Stăpână.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, Care întorci dintru întunericul necunoştinţei pe cei
ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
Cu stropiturile sângelui trupului tău ai oprit sângele demonic, cel ce se aducea spre pierzare, nebiruite Mucenice
Teodore.
O, minte evlavioasă; o, înţelepciune slăvită; o, credinţă preafierbinte, a cinstitului de chinuri purtător, prin care pe
Dumnezeu a dobândit.
Minte având strălucită cu dumnezeiască lumină, ai întunecat pe şarpele părtinitorul răutăţii, preamărite Teodore.
Pe tine Armă nesfărâmată împotriva vrăjmaşilor te punem înainte; pe tine Întărire şi Nădejde mântuirii noastre,
dumnezeiască Mireasă, te-am câştigat.

Biruit-ai cu îndrăzneală tare, pe cei neînţelepţi, pe cruce fiind întins şi cu cuie pătruns, fericite, închipuind Patima
cea mântuitoare a Făcătorului.
Ţie, celui ce ai pătimit după lege în temniţă fiind încuiat, Hristos S-a arătat îndemnându-te ca un mai-mare al
vitejilor, spre lupte împotriva vrăjmaşului, mărite.
Jertfă curată şi sfântă şi fără prihană pe tine te-ai adus, Celui Ce S-a adus pe Sine Însuşi de bunăvoie Jertfă pentru
tine, purtătorule de lupte, Sfinte Mucenice Teodore.
O, minune mai nouă decât toate minunile, că Fecioara neştiind de bărbat zămislind în pântece pe Cel Ce ţine
împreună toate, cu uşurinţă L-a încăput.
Irmosul:
Jertfi-voi ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu sângele cel
curs prin milostivire din coasta Ta.

Cu bărbăţia sufletului, întru credinţă ca întru o platoşă îmbrăcându-te şi cuvântul lui Dumnezeu ca o suliţă în mâini
luând, pe vrăjmaşul ai rănit, între mucenici Mare Teodore. Cu care împreună lui Hristos Dumnezeu, nu înceta a te
ruga pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta dreptei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi,
În cuptorul nevoinţelor tale, mucenice mărite, ai ars uscăciunea necredinţei şi luminător dreptei credinţe te-ai făcut,
cântând: Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.
Ca un voievod şi ca un înţelept şi ca un treaz cu fapta, pe împăratul cel neînţelept şi răucredincios de nimic l-ai
făcut şi l-ai arătat pe el neputincios, întărindu-te cu puterea Duhului.
Legea se biruieşte de slava laudelor tale. Că tu ai strălucit cu prealuminatele străluciri ale muceniciei, Stăpânului
tău strigând Teodore: Binecuvântată este puterea stăpâniei Tale.
Ceea ce eşti Locaş sfinţit dumnezeiesc al Celui Preaînalt, Bucură-te, că prin tine s-a dat bucuria, Născătoare de
Dumnezeu, celor ce strigă: Binecuvântată eşti tu între femei, ceea ce eşti cu totul fără prihană, Stăpână.
Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-şi...

Nădăjduind spre Tine, Cel Ce ai răbdat pentru mine crucea şi moartea, pe cruce m-am ridicat, Stăpâne şi m-am
pătruns cu săgetături şi la răni cumplite m-am adus, Doamne! - ai strigat mucenice, pătimind, înţelepte viteazule
Teodore.
Adusu-te-ai pe tine însuţi jertfă curată Făcătorului tău, bucurându-te, Sfinte Mucenice Teodore şi te-ai deosebit,
mărite, spre împărăţia cerească cu sfinţii mucenici strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Ca un crin şi ca un trandafir înţelegător, cu miresmele patimilor tale pe noi ne umple de miros, gonind cu harul
totdeauna stricăciunea cea rea a patimilor noastre şi îndemnându-ne să strigăm cu sufletele binemirositoare:
Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Tu Una din toate neamurile, Fecioară Preacurată, Maică lui Dumnezeu te-ai arătat; tu Dumnezeirii te-ai făcut
Locaş, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, nearzându-te cu focul Luminii celei neapropiate; pentru aceasta te
binecuvântăm, Marie, dumnezeiască Mireasă.
Irmosul:
Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat şi puterea focului a stins, cu buna
faptă încingându-se tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe
Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, piatra cea netăiată...

Acum cu adunările celor fericiţi şi cu cetele mucenicilor, ca un împodobit cu luptele, împreună sălăşluindu-te şi
împreună desfătându-te, cunună purtând, stai înaintea Celui Ce era dorit ţie, Sfinte Teodore.
Spre înălţimea cerească ridicându-te, cele pământeşti ai urât şi de sfârşitul Celui dorit tu te-ai învrednicit, singură
săvârşirea celor dorite luând, Sfinte Teodore, bucurându-te.
De Tine Unul, Cuvântul cel fără de moarte, Care ai pătimit cu trupul şi ai murit, mucenicul cel de Dumnezeu
înţelept dorind, nemurirea Ta a dobândit, în ceruri sălăşluindu-se, Făcătorule a toate, Atotputernice.
Purtătorule de chinuri, ca un viteaz cugetător, îndrăzneală având către Dumnezeu, nouă tuturor celor ce te cinstim
cu dragoste; cere pentru noi iertare de greşeli, izbăvindu-ne de patimi şi de necazuri.
Cel ce a voit a veni în trup, Care a înfrumuseţat toate cu cu vântul, întru tine S-a sălăşluit, pe tine Una mai Sfântă
decât toate aflându-te şi de Dumnezeu Născătoare te-a arătat după adevăr, Maică Fecioară.
Irmosul:
Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine Muntele cel netăiat Fecioară, s-a tăiat, unind
firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te slăvim.

Mai presus de fire nevoinţe făcând, cereştile răsplătiri de la Dumnezeu după vrednicie ai dobândit, purtătorule de
chinuri, mult-pătimitorule. Că nesupunându-te poruncii celei fără Dumnezeu, la chinuri de bunăvoie te-ai dat.
Pentru aceasta răbdând striviri şi chinuri şi cruce şi moarte, împreună cu Hristos te-ai preaslăvit după cuviinţă,
Sfinte Mucenice Teodore. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu
dragoste sfântă pomenirea ta.
Iar de va fi Post:
Sufletul meu cel smerit, Fecioară, care în viforul ispitelor lumeşti acum este înecat, ca şi cum ar fi fără ocârmuitor,
ceea ce eşti cu totul fără prihană şi de sarcina păcatelor se arată nedeşertat şi în fundul iadului este silit să cadă,
întâmpină-1, Născătoare de Dumnezeu, cu rugăciunea ta fierbinte îl miluieşte, dându-i limanul tău cel cu bună
linişte, ca să strig cu credinţă către tine: roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, iertare de greşeli să-mi dea mie, că pe tine
te am nădejde, eu nevrednicul robul tău.
şi Cuvântul...
Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Mântuitorul, dacă L-a văzut Mieluşeaua pe Cruce, s-a tânguit lăcrimând şi cu amar
strigând: Lumea se bucură luând izbăvire, iar pântecele meu se aprinde văzând răstignirea Ta, pe care o rabzi
pentru milostivirea milei, îndelung-răbdătorule Doamne, adâncul milei, milostiveşte-Te şi dăruieşte iertare de
greşeli celor ce laudă cu credinţă dumnezeieştile Tale patimi.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Alexandriei

9 Iunie
Troparul Sfântului Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Alexandriei, glasul al 8-lea:

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curaţiei şi luminătorule al lumii,
podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Ierarhe Chiril, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai
luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea l, glasul al 4-lea.

Irmosul:
Adâncul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-1 Israel cel de demult cu mâinile lui Moise în chipul
crucii puterea lui Amalic în pustie a biruit.
Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca unul ce te-ai arătat luminător luminat prin raze cuvântătoare, ne străluceşti nouă de la Dumnezeu harul Duhului
cel dătător de lumină, ca după vrednicie să lăudăm pomenirea ta, Sfinte Părinte Chirile.
Umplutu-te-ai de luminarea dumnezeiescului Duh, Sfinte Chirile, ca un păzitor al poruncilor lui Hristos şi fiind
curăţit de patimi, te-ai făcut cu adevărat locaş Treimii Celei preaîndumnezeite.
Ca un plin de râvnă şi de îndrăzneală, mărite Chirile, fără de minciună ai stricat toate bârfelile cele împotriva lui
Dumnezeu, ale eresurilor celor cu credinţă rea, fiind părtinitor Ortodoxiei.
Ca Ceea ce ai născut pe Făcătorul a toate, pe Mântuitorul şi Domnul, ai tămăduit zdrobirea omenirii, care era
sfărâmată de căderea strămoşilor, Preacurată Mireasă a lui Dumnezeu.
Cântarea a 3-a: Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica...

Întărindu-te întru Hristos, Sfinte Ierarhe Chirile, cu cuget întărit ai rupt măiestriile vicleanului balaur ca pe o
ţesătură de păianjen.
Scuturat-ai de la sufletul tău, Sfinte Chirile, noroiul patimilor, surpând toată înălţimea cugetelor care s-a ridicat
împotriva lui Hristos.
Ca un nevoitor cu bună socoteală, tare te-ai abătut de către toată buna pătimire a trupului, ca de o stricăcioasă şi
vicleană, Sfinte Părinte Chirile.
Pe Ceea ce între Femei singură este binecuvântată, ca pe un Locaş al lui Dumnezeu, cu toţii să o slăvim întru
veselie cu tot felul de bunăcuviinţă.
Irmosul:
Se veseleşte de Tine Biserica Ta Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Ridicat pe cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine
Văzându-te Hristos pe tine, Sfinte Părinte Chiril că ai biruit patimile cele stricăcioase ale sufletului şi cu bună
socotinţă ai supus trupul, purtătorule de Dumnezeu părinte, te-a pus pe tine mai-marele scaunului Bisericii celei
dumnezeieşti.
Ca un fiu iubit moştenind bunătatea lui Marcu cea părintească, te-a făcut primitor şi scaunului, urmând după urmele
dumnezeiescului evanghelist.
Ca o oaie ai fost păstorit de Hristos, iar ca un păstor ai păstorit turma cu cuvinte înţelepte hrănitoare de suflet,
hrănind-o din destul, ca în nişte verdeaţă în florile harului, Sfinte Părinte Chirile.
Cu cuviinţă dumnezeiască ai născut, Fecioară, pe Dumnezeu Cuvântul Întrupat din tine şi ai rămas Fecioară. Pentru
aceasta cu glasuri neîncetate prin credinţă neîndoită, strigăm către tine: Bucură-te, Stăpână.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei, pe cei ce
Te laudă pe Tine cu credinţă.
Cuvântul tău, Sfinte Chirile, se aseamănă în adevăr cu o curgere iute de pârâu încântător, care surpă măiestriile
celor cu credinţă rea.
Din temelie ai surpat întocmai necurata despărţire a lui Arie şi spurcata amestecare a lui Savelie, Sfinte Chirile.
Lăsat-ai, Părinte Chirile, la Biserica lui Hristos, cuvintele tale cele îmbogăţitoare ca nişte aur şi ca nişte comori mai
scumpe decât pietrele cele de mult preţ.
Cine poate să tâlcuiască taina ta, Preacurată? Căci ai încăput în pântecele tău, pe Cel Ce nu-L încape toată zidirea.

Serafimul a dat Proorocului jăratecul cu cleştele, iar tu dai cu mâinile Bisericii lui Hristos Curăţirea cea aprinsă ca
jeraticul din focul cel dumnezeiesc, sfinţite tăinuitorule.
Nu ai sfărâmat pe cel de alt neam ca Samson pe vrăjmaşii lui, ci ai sfărâmat toate învăţăturile cele străine ale celor
de altă credinţă şi ai dat ortodocşilor biruinţă, Sfinte Părinte Chirile.
Fiind tu adevărat povăţuitor la Sinodul cel de Dumnezeu adunat şi ai surpat semeţia cea cu credinţă rea a lui
Nestorie, vrăjmaşul lui Hristos, fiind osârdnic cu râvna pentru Maica lui Dumnezeu, Cea adevărată, părinte.
Mirele cel Înţelegător, aflându-te pe tine cu totul Porumbiţă Desăvârşită şi Preafrumoasă şi Crin luminat şi Floare a
văilor, S-a sălăşluit întru tine, o, Maica lui Dumnezeu.
Irmosul:
Jertfi-voi ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se cu sângele cel
CONDAC, glasul al 6-lea. Podobie: Plinind rânduiala cea pentru..

Adâncul învăţăturilor cuvântării de Dumnezeu, lămurit ne-ai izvorât nouă din izvoarele Mântuitorului, care îneacă
eresurile, fericite şi turma nevătămată de întreitele valuri o păzeşte; că marginilor eşti învăţător, ca cel ce arăţi cele
dumnezeieşti.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta bunei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi
În muntele Sinai intrând odinioară în nor Moise, a luat Legea, care grăieşte numai cele scrise. Iar tu, fericite
Chirile, ai descoperit adâncimea Duhului, cea ascunsă într-însele.
Înţelegerile Legii, ce au fost date mai înainte prin pilde ca unor prunci, acoperite ca nişte boboci de trandafir, tu le-
ai descoperit, părinte, tâlcuind însemnările în chip lămurit.
Cărţile cele anevoie de înţeles ale proorocilor celor propovăduitori de Dumnezeu şi de Dumnezeu insuflate, fiind tu
insuflat cu harul Duhului, Care a umplut pe prooroci, curat ni le-ai descoperit nouă, Părinte Chirile.
Lămurit teologhisind, Părinte Chirile, ai mărturisit, trei Ipostasuri întru Unire dumnezeiască, neamestecată şi întru
osebire nedespărţite şi neschimbate, întru o Fiinţă şi întru o Dumnezeire.
Cel Ce sade pe scaunul cel înalt, aflându-te pe tine, Fecioară, pe scaun cuvios lui Dumnezeu, S-a odihnit. Bine eşti
cuvântată tu, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână Preacurată.
Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-şi...

Ca vărsarea mării a izvorât întru tine cu adevărat izvorul înţelepciunii, căci au curs din pântecele tău râuri pururea
curgătoare de dogme ortodoxe, părinte, precum mai înainte a zis Hristos, căci cărţile tale cele alese de Dumnezeu,
întrec mulţimea nisipului.
Arătându-te păstor şi înţelept învăţător al Bisericii, Chirile Cuvioase, lămurit ai descoperit amândouă aşezămintele
de lege şi având cuvintele tale ca o întărire şi ca o moştenire părintească, strigă: Binecuvântaţi toate lucrurile
Domnului pe Domnul.
Unirea cea de negrăit a Atotfăcătorului Cuvântului, Carele S-a întrupat pentru noi, o propovăduieşti că este
nedespărţită şi neosebită, neamestecată şi întocmai; ferindu-te de schimbările una întru alta, strigi: Binecuvântaţi
toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cu adevărat născând pe Dumnezeu, cu adevărat te-ai arătat Maică lui Dumnezeu, purtând adevărat numire de
Dumnezeu, Preacurată, adeverind numele Dumnezeirii după asemănarea Celui născut. Pentru aceasta credincioşii
cu cuget dumnezeiesc, te slăvim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână fără prihană.
Irmosul:
Să lăudam bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; şi puterea focului au stins, cu buna
faptă încingându-se, tinerii cei iu bitori de dreapta credinţă, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe
Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Eva prin boala neascultării...

Toată înălţarea, care s-a ridicat împotriva cunoştinţei lui Hristos şi a Maicii Lui, desăvârşit o ai surpat, Sfinte
Chirile, necredinţa lui Nestorie despre doi fii, asemenea şi amestecerea celor fără de cap o ai surpat.
Cu întregimea minţilor şi cu luminarea harului, teologhisind pe Treimea de o Fiinţă, pe Fiul cel Întrupat Dumnezeu,
arătându-te apărător al Născătoarei de Dumnezeu, acum te-ai preaslăvit, fericite, întru cele dintru înălţime.
Uită-te de sus cu milostivire către noi, care te lăudăm pe tine, părinte, dând biruinţă celor purtători de cruce şi prin
rugăciunile tale înălţând fruntea ortodocşilor şi luminează pe cei ce măresc pomenirea ta, pururea pomenite.
Porţi în braţele tale Jăratecul cel înţelegător, pe care l-a văzut Isaia, Maică a lui Dumnezeu Preacurată, înţelegându-
se în chipul nostru, care dă şi mântuire lumii. Pentru aceasta toţi te slăvim pe tine, Fecioară.
Irmosul:
Eva prin boala neascultării blestem înăuntru a adus, iar tu, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla purtării
în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit. Pentru aceasta, toţi te slăvim.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Îmbogăţindu-te de dumnezeiască înţelepciune, părinte, ai izbucnit izvoare de dogme, care spală tina cea preastricată
a eresurilor, adăpând cu darul inimile credincioşilor şi brazdele Bisericii le satură, Sfinte Părinte Chirile. Pentru
aceasta cu dragoste cinstindu-te, săvârşim pomenirea ta, de Dumnezeu insuflate, prealăudate ierarhe. Roagă-te lui
Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.
Iar de va fi Post:
Pe înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislind fără de ardere, Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut, pe Cel
Ce ţine lumea şi în braţe ai avut pe Cel ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor şi Făcătorul şi Domnul.
Pentru aceasta te rog pe tine Preasfântă Fecioară şi cu credinţă te slăvesc, ca să mă izbăveşti de greşeli, când va fi
să stau înaintea feţei Ziditorului meu. Stăpână Fecioară Curată, al tău ajutor atunci să-mi dăruieşti, pentru că poţi
toate câte le voieşti, Prealăudată.
şi Cuvântul...
Mieluşeaua văzând pe Cruce pe Mielul şi Păstorul şi Mântuitorul, se văita lăcrimând şi cu amar striga: lumea se
veseleşte luând izbăvire, iar pântecele meu se aprinde văzând răstignirea Ta, pe care o rabzi pentru milostivirea
milei, îndelung-răbdătorule Doamne, adâncule al milei şi izvorul cel nedeşertat, milostiveşte-Te şi dăruieşte iertare
de greşeli celor ce laudă cu credinţă dumnezeieştile Tale patimi.
Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Timotei, Episcopul Prusei

şi către Sfinţii Mucenici Alexandru şi Antonina
10 Iunie
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Timotei, Episcopul Prusei şi al Sfinţilor Mucenici Alexandru şi
Antonina, glasul al 4-lea:
Cântarea 1, glasul 1.
Irmosul:
Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă, cu dumnezeiască cuviinţă întru tărie s-a prea slăvit. Că, aceasta,
Nemuritorule, ca o puternică a toate pe potrivnici a zdrobit, israelitenilor prin adânc cale nouă făcându-le.
Ca cei ce pururea staţi înaintea Luminii Celei Neînserate, mucenicilor, risipind întunericul necunoştinţei mele, daţi-
mi lumină mie, care doresc să laud cu cântări prăznuirea voastră.
Dorind pătimitorilor cu credinţă numai cele ce petrec în veşnicie, aţi defăimat toate cele văzute şi cu gând întărit
luminat aţi alergat către chinuri şi către bătăi.
Săvârşind nevoinţa muceniciei cea după lege, cinstiţilor, aţi avut în ajutor pe Domnul Care vă uşura pe voi de
dureri şi vă făcea bărbaţi împotriva tiranilor.
Cel Ce ca un Dumnezeu ai zidit puterile cele nevăzute numai cu voirea, pe tine, Fecioară, te-a avut ca o pricină din
nou zidirii noastre. Ci roagă-L pe Dânsul, Preacurată, ca să mântuiască lumea.
Cântarea a 3-a. Irmos: Însuţi Cel ce ştii...

Stih: Sfântă Muceniţă Antonina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dorind să vezi pe Hristos, Antonina frumoasă fecioară, ai râvnit patimii Lui celei dumnezeieşti, căci ai suferit
pălmuiri asemenea ca El, dând împotrivă palmă obrajilor celor întunecoşi al demonilor celor fără de trup,
prealăudată.
Cu tărie ai stat împotriva vrăjmaşului celui ce cu gând potrivnic poruncea ca să fii bătută, preacinstită şi te-a
osândit să şezi în temniţă tu, ceea ce erai păzită de sfinţii îngeri, cu poruncile Ziditorului tău, mireasă a lui
Dumnezeu.
Prin rugăciunile tale se pogorau din înălţime tunete şi fulgere şi s-a văzut lumină mare, mireasă a lui Dumnezeu şi
glas dumnezeiesc luminat s-a făcut, îmbărbătându-te şi cu haină cuvântătoare întărindu-te, Antonina preacinstită.
Născând pe Dumnezeu, te-ai arătat după naştere Fecioară şi acum cetele fecioarelor, cinstesc dumnezeiescul tău
chip, Preacurată, cu care dimpreună, cere-ne nouă iertare, milă şi desăvârşită scăpare de nevoi.
Irmosul:
Însuţi Cel Ce ştii neputinţa fiinţei omeneşti şi după milostivire Te-ai închipuit într-însa, încinge-mă cu putere de
sus, ca să strig ţie: Sfântă este Biserica cea însufleţită, a slavei Tale celei nepovestite, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Munte umbrit cu harul cel dumnezeiesc, privindu-te Avacum, cu ochii cei de departe văzători, mai înainte a vestit
pe Sfântul lui Israel, Ce avea să iasă dintru tine, spre mântuirea şi înnoirea noastră.
În toată lumea se vesteşte chinuirea şi luptele voastre, marilor mucenici ai lui Hristos, prin care cu harul aţi biruit
puterile cele amare ale vrăjmaşului şi v-aţi arătat biruitori împotriva lui.
Întins-a cursele împotriva ta vicleanul, dar cu tărie bărbătească şi cu podoabă ai făcut poruncile lui netrebnice şi cu
totul l-ai surpat la pământ, cinstită, fiind acoperită cu dumnezeiască mână, ceea ce eşti înţelepţită de Dumnezeu.
Înţelegere şi pricepere ţi-a dăruit ţie Hristos şi te-a izbăvit din mâna necredincioşilor, curată fără prihană şi
neîntinată, trimiţându-ţi pe Sfinţitul Alexandru, ca pe un dumnezeiesc arhanghel dintru înălţime, o, Antonina!
Ca pe Una ce te-a avut pe tine Putere şi Întărire, Antonina a răbdat cele cu anevoie şi de întristare şi a surpat pe
tiranul şi 1-a călcat sub picioarele cele frumoase, prin harul Cuvântului Celui Ce a strălucit din pântecele tău,
Prealăudată.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Cel ce ai luminat cu luminarea venirii Tale, Hristoase şi ai strălucit cu crucea Ta marginile lumii, luminează cu
lumina cunoştinţei Dumnezeirii Tale inimile celor ce Te laudă cu dreaptă credinţă.
Stih: Sfinte Mucenice Alexandru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind întins pe lemn şi tăiat, Sfinte Mucenice Alexandre şi fiind înconjurat de dureri iuţi, ţi-ai întins ochii sufletului
către Dumnezeu, Cel Ce poate să mântuiască, prealăudate.
Fiind ucişi mucenicii întru goliciunea trupurilor, au primit podoaba nestricăciunii şi au moştenit slavă nemuritoare
în loc de necinste vremelnică. Pentru aceea pururea sunt fericiţi.
Surpă pe demonii, cei ce pururea dau război cu mine şi de sfatul lor nelucrător, Preacurată, fereşte-mă nevătămat de
nădejdea lor, ca pururea să te fericesc pe tine, Pruncă.
Cântarea a 6-a. Irmos: Înconjuratu-ne-a pe noi...

Dumnezeieşte săvârşind nevoinţele cele vitejeşti şi pline de minuni, aţi biruit mulţimile etiopienilor celor
înţelegători, mucenici ai Domnului şi acum vă veseliţi împreună cu cetele cele fără de trup.
Luminându-vă, mucenicilor, cu lumina cea dumnezeiască, prin frumuseţea curăţiei, v-aţi asemănat slujitorilor celor
fără de trup, slujind Dătătorului de bine v-aţi mutat către Dânsul, purtătorilor de cununi.
Fiind împreună în temniţă, strălucindu-vă vouă lumina şi pogorându-vi-se glas de la Dumnezeu, Care a pus în
sufletele voastre îndrăzneală, v-aţi bucurat, prealăudaţilor, purtători de cununi, mari mucenici.
Mi s-a omorât sufletul din pricina călcărilor de porunci; cercetează-mă şi mă înviază Ceea ce ai născut pe Viaţa
Hristos, pe Care prealăudaţii mari mucenici L-au mărturisit Dumnezeu al tuturor, Fecioară Maică.
Irmosul:
Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel de dedesubt şi nu este mântuitor; socotitu-ne-am ca oile de junghiere
mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru, că Tu eşti celor neputincioşi Tărie şi Îndreptare.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Pomenirea cea vrednică de laudă a mucenicilor a strălucit, pe care credincioşii o săvârşim şi o lăudăm cu credinţă,
întru cunoştinţă strigând: Tu eşti, Hristoase, întărirea mucenicilor.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Cuptor înţelegător te cunoaştem credincioşii, că precum a mântuit pe cei trei
tineri Cel Preaînălţat şi pe mine tot omul în pântecele tău m-a înnoit, Dumnezeul părinţilor Cel lăudat şi preaslăvit.
Cu minunată cuviinţă lipsindu-se de mâinile pe care le ridicau către Dumnezeu Ziditorul tuturor, se bucurau
mucenicii, primind putere din cer şi strigând: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Luminându-vă, mucenicilor, cu răbdarea chinurilor celor nesuferite, cu adevărat v-aţi arătat podoabă de aur
preafrumoasă, zicând: Dumnezeul părinţilor noştri cel lăudat şi preaslăvit.
Fiind spânzuraţi pe lemn şi fiind spintecaţi cumplit, vitejeşte nu simţeaţi cu adevărat durerile chinurilor, primind
ajutor de sus şi strigând: Dumnezeul părinţilor noştri cel lăudat şi preaslăvit.
Precum cuptorul caldeilor nu a ars pe cei trei tineri, aşa şi Focul Dumnezeirii a păzit pântecele tău nears,
Preacurată. Pentru aceasta strig către tine: arde-mi materia cea amară a patimilor mele, ca să te slăvesc pe tine,
Preacurată.
Cântarea a 8-a. Irmos: În cuptor tinerii lui Israel..

Doimea cea preaînţeleaptă, înaintea celor fără de lege ca nişte ritori a grăit de Întruparea Cuvântului, Care S-a
arătat pe pământ mai presus de cuget pentru noi şi răbdând ispită de chinuri, acum se numără împreună cu cetele
mucenicilor întru toţi vecii.
Ca nişte jertfe sfinţite fiind fripţi cu făclii, mucenicilor, v-aţi întins ochiul către Dumnezeu, Cel Ce poate să vă
mântuiască pe voi, cântând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Fiind legaţi înţelepţilor mucenici şi unşi cu smoală, aţi fost aruncaţi împreună în groapă arsă, dumnezeieşte
strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Neispitită de bărbat ai născut pe Dumnezeu, Fecioară Preacurată, asemănându-Se nouă. Pe Care pururea roagă-L să
mântuiască, pe cei ce strigă: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Irmosul:
În cuptor tinerii lui Israel, ca într-o topitoare, cu podoaba dreptei credinţe, mai curat decât aurul au strălucit, grăind:
Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Chipul naşterii tale...

Ca să primiţi în ceruri cunună neveştejită şi cămară luminoasă şi avuţie nerăpită, mucenici ai lui Hristos, aţi fost
aruncaţi în cuptor şi în groapă, săvârşindu-vă într-însa cu fericire, vrednicilor de laudă.
Ca nişte prinoase întregi v-aţi adus împăratului tuturor, mucenici ai lui Hristos, săvârşindu-vă prin foc şi v-aţi
împreunat cu adunarea cea luminoasă a oştilor celor de sus, cu care împreună pururea vă cinstim pe voi.
Jertfă vie cu adevărat v-aţi adus trupul şi sufletul lui Hristos, Cel Ce S-a jertfit pentru voi ca o Oaie şi vă bucuraţi în
corturile celor întâi-născuţi, marilor mucenici Alexandre, cugetătorule de Dumnezeu şi Antonina, vrednică de
laudă.
Acum să-mi răsară lumina mie, celui ce zac întru întunericul lenevirii, risipind norii ce-mi orbesc cugetul, făcând
pururea pace adâncă în sufletul meu, Ceea ce eşti Preacurată, ca să te slăvesc pe tine Cea cu totul fără prihană.
Irmosul:
Chipul naşterii tale celei curate l-a arătat rugul cel ce ardea nears. Şi acum te rugăm să stingi cuptorul ispitelor cel
sălbăticit asupra noastră, ca să te mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, neîncetat.

Doimea cea minunată a cinstiţilor purtători de chinuri, răbdând cu tărie înfocarea chinurilor, stă înaintea Treimii cu
slavă, rugându-se ca să dea prin Duhul har şi milă şi curăţire de greşeli, celor ce cinstesc mărită pomenirea ei.
Iar de va fi Post:
Nădejdea creştinilor, Preasfântă Fecioară, roagă-te neîncetat lui Dumnezeu, Celui pe Care L-ai născut mai presus
de gând şi de cuvânt, dimpreună cu Puterile cele de sus, ca să ne dea nouă iertare de greşeli şi îndreptare vieţii,
celor ce te slăvim pe tine pururea cu credinţă şi cu dragoste.
Mieluşeaua cea Neîntinată, văzând pe Mielul şi Păstorul Mort Răstignit pe lemn, plângând a zis, ca o Maică
strigând: Cum voi suferi plecăciunea Ta cea mai presus de cuvânt, Fiul meu şi patimile cele de bunăvoie,
Dumnezeule preabunule?
Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Bartolomeu
11 Iunie
Troparul Sfântului Apostol Bartolomeu, glasul al 3-lea:

Sfinţilor Apostoli rugaţi pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.
Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Întru adânc a aşternut...

Stih: Sfinte Apostole Bartolomeu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mai înainte-ştiutorul a toate şi Dumnezeu, mintea ta cea dumnezeiască văzând-o, te-a ales şi te-a împreunat cu
ceata Apostolilor, Sfinte Bartolomeu prealăudate, cu harul luminând inima ta.
La înălţimea faptelor bune suindu-te, cu limbă de foc insuflată, împărţită în chipul focului te-ai îmbogăţit, ca un
Apostol al lui Hristos, prin venirea Mângâietorului, preamărite, uscăciunea păgânătătii şi deşertăciunea ai cheltuit-
o.
Cântarea a 3-a. Irmos: Înflorit-a pustiul...

Ca un izvor de apă de mântuire ai ieşit, Apostole Bartolomeu preacinstite şi rod înmulţit ai adus, mântuirea
neamurilor, vrednicule de minune.
Cu sarea harului putrezirea idolească ai oprit, preaînţelepte, cu dulcele cuvânt al credinţei ai îndulcit inimile celor
ce te cinstesc pe tine.
Cântarea a 4-a. Irmos: Venit-ai din Fecioară...

Cu crucea Domnului fiind ocolit, ai surpat întăririle demonilor, Sfinte Bartolomeu Apostole şi amăgirea lor cea de
suflet stricătoare o ai gonit, cu propovăduirea.
Lumină lumii şi rază a dumnezeieştii slave, Hristos pe tine te-a arătat, Sfinte Bartolomeu de Dumnezeu primite. Că
toată făptura ai luminat cu cunoştinţa de Dumnezeu, preafericite.
Cântarea a 5-a. Irmos: Mijlocitor te-ai făcut...

Cu Hristos, Lumina cea Nezidită, Care S-a arătat pentru noi întru zidire, întâi te-ai împreunat, venind la Dânsul,
apostole şi cu dumnezeieştile Lui raze te-ai luminat.
Ca o rouă dumnezeiască oamenilor tămăduiri dând în lume ai fost, Sfinte Bartolomeu, Preafericite. Şi pământul
păgânătăţii după proorocie l-ai întors.
Cântarea a 6-a. Irmos: Din adâncul greşelilor...

Darul minunilor primind şi cu lucrarea tămăduirilor îmbogăţindu-te, Sfinte Bartolomeu, Preaînţelepte, adunările
păgânilor le-ai vânat.
Limba ta cea de foc, prealăudate, toată înşelăciunea ca pe o iarbă o a ars şi inimile credincioşilor le-a luminat cu
dumnezeiasca propovăduire.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...

Arătatu-te-ai mare soare Bisericii, cu strălucirile învăţăturilor şi ale înfricoşătoarelor minuni, la lumină povăţuind
pe cei ce te cinstesc pe tine, Sfinte Bartolomeu, Apostole al Domnului.
Cântarea a 7-a. Irmos: Porunca cea potrivnică...

Ai arătat lumii, Sfinte Bartolomeu, Taina cea mare a dumnezeieştii Întrupări care este neîncăpută de toţi şi
necuprinsă, dar numai de cei credincioşi încăpută, netâlcuit şi crezută.
Ca o piatră preasfântă, Apostole Bartolomeu, curat tăvălindu-se, întărirea înşelăciunii tare o ai prăvălit şi temelie
nesfărâmată Bisericii arătându-te, o păzeşti pe ea neclintită.
Dumnezeiasca asemănare, Apostole Bartolomeu, cu vopseaua virtuţilor, preafericite, o ai zugrăvit. Pentru aceea,
Apostol dumnezeiesc făcându-te, tuturor ai propovăduit venirea lui Hristos cea mult lăudată.
Cântarea a 8-a. Irmos: Cuptorul cel cu foc oarecând...

Înţelepţeşte ai învăţat Evanghelia Mântuitorului, cea mare şi mică, multă şi puţină şi ai însemnat mari şi preamărite
lucruri cu cuvinte scurte tuturor, Sfinte Apostole Bartolomeu, de Dumnezeu înţelepţite.
Ca un râu din Sion ieşind, adunările Bisericii le adăpi, preafericite. Că din izvorul dumnezeieştii desfătări ai băut
preaarătat, strigând: Preaînălţaţi toate făpturile pe Domnul.
Cu dumnezeieştile daruri, cele prealuminate şi prea mari, lămurit, ca un Apostol, dumnezeieşte te-ai împodobit.
Căci covârşeşte vrednicia cu harul, fericite, toată adunarea cea întru oameni văzută.
Cântarea a 9-a. Irmos: Fiul Părintelui celui...

Însuţi văzător fiind Cuvântului şi slugă şi ucenic şi propovăduitor de Dumnezeu preavăzător, te-ai învrednicit a
locui cu adevărat unde este acum Cuvântul, precum însuşi a tăgăduit fără de minciună, Cel Preabun.
Ca cel ce stai acum înaintea scaunului Stăpânului tău, cu razele cele de acolo fiind strălucit, o, Sfinte Bartolomeu
de Dumnezeu înţelepţite, spre cântăreţii tăi priveşte, mântuindu-i de patimi şi de feluri de primejdii.
Fiu lui Dumnezeu a fi prin credinţă învrednicindu-te, moştenitor părinteştilor vistierii te-ai făcut. O, mână de
lucruri mari dăruitoare! O, daruri covârşitoare ale lui Hristos, Celui Ce te-a preamărit pe tine acum, de Dumnezeu
văzătorule, preafericite.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel ce Te-ai înălţat...

Ca un cer preafrumos ai vestit, Sfinte Apostole Bartolomeu, pe pământ dumnezeiasca slavă a lui Dumnezeu, Cel
Ce S-a întrupat, prealăudate, luminând ca un soare inimile cele din întuneric, stricând întunericul răilor demoni.
Deci cu rugăciunile tale luminează-ne pe noi ce ce săvârşim pomenirea ta, cea purtătoare de lumină.
Iar de va fi Post:
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 8.Podobie: Porunca cea cu taină...
Pe Dumnezeu cel Necuprins, Fiul şi Cuvântul, Cel Ce S-a născut din tine în chip de negrăit mai presus de minte, de
Dumnezeu Născătoare, roagă-L împreună cu Apostolii să dăruiască lumii pace curată şi să ne dea nouă mai înainte
de sfârşit îndreptare de greşeli; şi de împărăţia cerurilor, pentru bunătatea Sa cea preamultă, să învrednicească pe
robii tăi.
Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Barnaba
11 Iunie
Troparul Sfântului Apostol Barnaba, glasul al 3-lea:

Sfinţilor Apostoli rugaţi pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.
Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Întru adânc a aşternut...

Stih: Sfinte Apostole Barnaba, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca un bărbat bun fiind şi al mângâierii fiu arătându-te, răutatea sufletului meu şi mâhnirea cea de suflet stricătoare
a păcatului meu goneşte-o, ca, fiind plin de veselie, să te laud pe tine.
Primind cinstita strălucire a lui Hristos, Împăratul a toate, Celui Ce a odrăslit din neamul lui Iuda, preafericite,
trăgându-te din rudenia levitică, ai propovăduit mutarea preoţiei şi a Legii.
Petrecerea ta cea luminoasă, înţelepte, te-a arătat pe tine ca un al doilea Dumnezeu al bunătăţii celei dintâi şi al
fiinţei celei fireşti, din care ai dobândit a doua naştere a mântuirii celei dumnezeieşti, ce se fericeşte cu daruri,
mărite Apostole Barnaba.
Ceata dumnezeieştilor fecioare, dumnezeieşte pe tine cea mai bună intre femei te laudă, de Dumnezeu Născătoare
Stăpână, Ceea ce eşti Înfrumuseţată cu podoabele Dumnezeirii; că pe Cuvântul cel de podoabe Făcător, mai presus
de cuvânt L-ai născut.

Nor, care ne aduci nouă ploaie de bunăvoie, din izvoarele harului te-ai văzut, Sfinte Apostole Barnaba, mărite şi ne
adăpi cu curgerea desfătării.
Văzându-te luminat strălucind cu frumuseţea, Stăpânirea cea Atotputernică a Duhului, slujitor tainelor lui Hristos
te-a rânduit pe tine, preacinstite.
Fiind luminaţi cu harul crucii Tale, Stăpâne, măriţii Apostoli, ţie pe păgâni i-au adus prin credinţă, Sfinţii Barnaba
şi Pavel, de Dumnezeu înţelepţiţi.
Arătatu-te-ai pentru curăţie, Stăpână, ca un Crin strălucind în mijlocul spinilor cu strălucirile fecioriei, de
Dumnezeu Născătoare Preacinstită.

Urmând poruncilor Stăpânului, Apostole Barnaba, prealăudate, săracilor ai împărţit toată averea ta şi de Hristos
propovăduitor ai fost cu mare glas.
Ajungând la înălţimea virtuţilor cea strălucită şi aflând pe Pavel Apostolul, grăitor de Dumnezeu, tuturor aţi
propovăduit adâncimea tainei celei de negrăit.
Ca un soare străbătând marginile lumii, Sfinte Barnaba Preamărite, Apostolului Pavel urmând, cu străluciri în
chipul razelor le-ai luminat prin cuvântul harului.
Împreună părtaş patimilor Mântuitorului făcându-te, Sfinte Barnaba Prealăudate, împreună cu El te-ai mărit în
cereştile locaşuri, umplându-te de veselia cea mai presus de minte.
Blestemul strămoaşei Eva prin Cel Născut al tău a fost stricat, Ceea ce eşti cu totul fără prihană. Că pe Cuvântul cel
mai înainte de veci L-ai născut Întrupat, Care cu binecuvântări a încununat lumea.
Cântarea a 5-a. Irmos: Mijlocitor te-ai făcut...

Legea cea umbroasă trecând şi cu harul luminându-se, plinirea păgânilor binevestind, o a luminat, de Dumnezeu
înţelepţitul Apostol Barnaba, cu propovăduirea lui Hristos.
Arătat îmbrăcându-te cu tare putere a Sfântului Duh, apostole, surpat-ai duhurile vicleniei, mântuind lumea de
răutatea lor.
Glasul celui ce a strigat între neamurile cele pustiite ai fost, înţelepte, taina cea necuprinsă a dumnezeieştii întrupări
vestind tuturor, Sfinte Apostole Barnaba preafericite.
Iată în pântece ai avut pe Hristos Dumnezeu mai presus de cuvânt, de Dumnezeu Născătoare Preacurată, precum
Isaia mai înainte a grăit şi mai presus de fire, de Dumnezeu Născătoare, pe Dânsul L-ai născut.

Răsărind lumii, Hristoase Dumnezeule, Soare al dreptăţii, Stăpâne, ca pe nişte raze strălucite, pe Sfinţii Apostoli
Barnaba şi Pavel i-ai arătat.
Secure de rădăcini tăietoare ai fost, înşelăciunea cea rădăcinoasă tăind cu minunile mai presus de cuvânt, Înţelepte
Barnaba, minunate.
Cel Ce a întins cerul cu voia, alt cer pământesc te-a arătat pe tine, Maica lui Dumnezeu, Preacurată şi din tine
răsărind, S-a arătat.

Slujitor prea adevărat al Domnului ai fost şi din Apostolii cei şaptezeci te-ai arătat întâiul şi ai luminat împreună cu
Apostolul Pavel propovăduirea ta, tuturor vestind pe Hristos Mântuitorul; pentru aceasta cu cântări, dumnezeiască
pomenirea ta, Sfinte Apostole Barnaba, o săvârşim.

Pe Sfântul, cel ce cu sfinţenie se odihneşte întru cei sfinţi, Apostole Barnaba ai propovăduit, pe Cuvântul Cel
împreună fără de început cu Tatăl şi împreună şezător pe un scaun, Care S-a făcut Om, nouă mântuire ne-a lucrat.
Razele cele strălucite ale dumnezeieştii lumini, Sfântul Barnaba cel preacinstit şi Apostolul Pavel cel de Dumnezeu
primit, ca o lumină au ieşit, luminând cu cuvântul harului moştenirea neamurilor, de Hristos propovăduitorii.
Astăzi se veseleşte ceea ce te-a născut, tămâie binemirositoare dând credinţei, odrăslindu-te pe tine lui Hristos, de
Dumnezeu fericite, pe care spre răsplătire izbăveşte-o cu rugăciunile tale, de robia de acum.
Îndreptează viaţa mea, Preacurată, la limanul tău cel cu bună linişte povăţuind-o, Ceea ce ai născut pe Dumnezeu,
Izvorul virtuţilor, Care dă tuturor credincioşilor nestricăciunea virtuţii.
Cântarea a 8-a. Irmos: Cuptorul cel cu foc oarecând...

Ca să tulbure marea păgânilor ca un făcător de bine ai scos pe Sfântul Barnaba măritul şi pe strălucitul Pavel
Apostolul, care înşelăciunea mulţimii zeilor au alungat cu învăţăturile dreptei credinţe, Dătătorule de viaţă.
Pus-ai ca un Dumnezeu, Mângâietorule Duhule, Atotfăcătorule, în Biserica Ta luminători străluciţi, care au
propovăduit puterea Ta şi a Fiului şi a Părintelui, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Strălucit-ai luminat ca soarele în lume, împreunându-te arătat cu Soarele cel înţelegător, de Dumnezeu cuprinsule.
Căci împărtăşindu-te din strălucire, lumină de-a doua te-ai făcut, arătând tuturor puterea tainei.
Luminând cu învăţăturile toată lumea, fericirea cea mai presus de minte în cereştile locaşuri, după vrednicie o ai
dobândit, Sfinte Barnaba preacinstite, primind de la Stăpânul cunună preafrumoasă.
Ca să pierzi blestemul cel dintâi şi osânda morţii strămoaşei celei de demult, din Fecioara, Maica lui Dumnezeu,
Cuvinte al lui Dumnezeu, Te-ai născut, tuturor dăruind nemurirea cea nepieritoare.
Cântarea a 9-a. Irmos: Fiul Părintelui celui...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Lumină făcându-vă, Sfinţilor Apostoli, prin faptă bună şi înaintea Luminii Celei mari stând acum, rugaţi pe
Stăpânul să dăruiască pace lumii şi să mântuiască bisericile pe care le-aţi adunat.
Înflăcărarea ritorilor, cu văpăile înţelepciunii tale lămurit o ai stins, de Dumnezeu grăitorule Apostole Barnaba, cel
ce ai câştigat înăuntru izvor de străluciri. Pentru aceasta preasfînţită pomenirea ta o mărim.
Săvârşind acum pomenirea ta prin credinţă, Apostole, mijlocitor pe tine înaintea Stăpânului te punem, cerând ca să
luăm prin mijlocirea ta dezlegare de greşeli, Sfinte Barnaba Preacinstite, propovăduitorule al lui Dumnezeu,
preasfinţite.
Ca un Luceafăr de dimineaţă te-ai aflat în noaptea vieţii, cu razele fecioriei strălucind, răsăritul Soarelui dreptăţii
Cel înţelegător arătându-ne nouă, a lui Dumnezeu Maică, Preacinstită.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Fluierele păstoreşti...

Umbra Legii părăsind tu, ca un înţelept, cu harul ai umblat, de Dumnezeu purtătorule Sfinte Barnaba prin cetăţi şi
prin oraşe, purtând numele Celui Răstignit şi cu minuni şi cu semne aducând la adevăr pe cei neascultători, te-ai
arătat în Hristos mângâiere lumii.
Iar de va fi Post:
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 8.Podobie: Porunca cea cu taină...
Pe Dumnezeu cel Necuprins, Fiul şi Cuvântul, Cel Ce S-a născut din tine în chip de negrăit mai presus de minte, de
Dumnezeu Născătoare, roagă-L împreună cu Apostolii să dăruiască lumii pace curată şi să ne dea nouă mai înainte
de sfârşit îndreptare de greşeli; şi de împărăţia cerurilor, pentru bunătatea Sa cea preamultă, să învrednicească pe
robii tăi.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Petru Atonitul

12 Iunie
Troparul Sfântului Cuvios Petru Atonitul, glasul al 4-lea:

Dumnezeul părinţilor noştri, Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci pentru
rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.

Irmosul:
Veniţi popoare să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui Ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul, pe care l-
a slobozit din robia Egiptenilor, că S-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Alt nou Petru Biserica astăzi ne pune nouă înainte, strălucind cugetele noastre cu dumnezeiască pomenirea ta,
părinte preafericite.
De stricăciunea patimilor curăţindu-ţi ochii minţii, cuvioase, lămurit ai văzut neasemănata frumuseţe a împăratului
Hristos, Cel Ce te-a mărit pe tine.
Strălucind întru tine, preafericite, neînserarea Dumnezeirii celei în Trei Sori, te-a făcut lumină şi încăpere curată a
dumnezeiştilor daruri, părinte de Dumnezeu înţelepţite.
Cel Ce pentru noi din tine, Fecioară, S-a îmbrăcat cu o menirea prin covârşirea bunătăţii, a preaslăvit cetele
cuvioşilor, cele ce L-au iubit pe EL.
Cântarea a 3-a. Irmos: Întăreşte-ne pe noi...

Omorându-ţi pe pământ mădularele, cuvioase, prin îndumnezeitele cugetări ţi-ai învieţuit sufletul tău şi ai câştigat
viaţa veşnică şi strălucirea.
Ca cel ce bine ai vieţuit, te-ai împreunat, preafericite, cu cetele cele de sus petrecând în linişte şi în dumnezeiasca
frumuseţe strălucind.
În munţi, înţelepte, ascunzându-te, te-ai depărtat de adunarea cu oamenii şi toată mintea ţi-ai întraripat spre
cereştile frumuseţi, veselindu-te.
Cunoscându-te pe tine, Fecioară, Palat vesel al Fiinţei Celei de negrăit, după datorie te mărim, cei ce ne-am mântuit
prin naşterea ta, Preacurată.
Irmosul:
Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin lemn ai omorât păcatul şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre,
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am, Doamne, auzul rânduielii Tale şi Te-am preaslăvit pe Tine, Unule, Iubitorule de oameni.
În munţi şi în peşteri, înţelepte, petrecând şi dumnezeieşti suişuri în inimă punând, toate izbucnirile patimilor le-ai
uscat cu dumnezeiescul har.
De arcurile demonilor şi de săgeţi şi de curse cu desăvârşire ai scăpat, fiind acoperit cu pavăza credinţei, cuvioase
şi cu frica Domnului fiind păzit.
Văzând zdrobit sub picioarele tale pe vicleanul şi vrednicul de râs balaur, pe cel ce cu cruzime se îngâmfa, Părinte
Petre, Preafericite, slavă Domnului înălţăm.
Născându-Se Domnul dintru tine, Doamnă cu totul fără prihană, a mântuit lumea de stăpania vrăjmaşului şi a mărit
pe toţi cuvioşii, ca pe cei ce L-au iubit pe El.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Dătătorule de lumină şi Făcătorul veacurilor, Doamne, întru lumina poruncilor Tale povăţuieşte-ne pe noi, că afară
de Tine pe alt Dumnezeu nu ştim.
Suindu-te în muntele cinstitelor porunci ca Moise, cuvioase, lămurit ai văzut pe Dumnezeu, pe cât ţi-a fost în
putinţă şi luminându-ţi-se toate simţirile sufletului, te-ai mărit foarte.
Înfrumuseţându-te pururea, înţelepte, prin dumnezeieştile plecări, de toată patima ai rămas neîmpărtăşit, părinte şi
prin cuvioşie te-ai îmbrăcat cu nepătimirea ca şi cu o porfiră.
Ascunse fiind moaştele tale, înţelepte, mai mulţi ani, s-au arătat spre luminarea noastră, izvorându-ne râuri de
vindecări şi mirurile harului.
Pe tine, Frumuseţea lui Iacov, cu preasfinţite glasuri te cântăm, căci ai născut în lume trupeşte Lumina cea din
Lumină, Care luminează adunarea cuvioşilor.

Întărit fiind cu puterea Duhului, toată puterea vrăjmaşului o ai smerit şi biruitor fâcându-te, la Hristos purtător de
cunună ai alergat.
Următor ai fost, cuvioase, verhovnicului Petru, pietrei credinţei, al cărui şi nume ai purtat şi cu credinţa îmbelşugat
te-ai îmbogăţit.
Cu dumnezeiască nevoinţă te-ai nevoit, părinte şi credinţa cu cuvioşie ai păzit. Şi dar ţi se păstrează ţie cununa
bunei lucrări.
Dumnezeu în pântecele tău S-a sălăşluit şi toată fiinţa omenească o a îndumnezeit şi mulţimea cuvioşilor cu
sfinţenie la Sine o a tras, Preacurată.
Irmosul:
De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat: din stricăciune, Dumnezeule,
scoate-mă.

Depărtându-te pe sine de însoţirea cu oamenii, ai locuit în crăpăturile pietrelor şi în peşteri, pentru dorul cel după
Dumnezeu şi pentru dragostea Domnului tău, Părinte Petre, de la Care ai câştigat cunună. Roagă-te neîncetat să ne
mântuim noi.
CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Credinţa lui Hristos...

Lumină înţelegătoare şi cerească înlăuntrul în inima ta primind, vas prealuminat te-ai arătat nestricatei Treimi şi har
de tămăduiri ai primit, strigând: Aliluia.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Chipul cel de aur în câmpul Deiera fiind cinstit, cei trei tineri au defăimat porunca cea fără de Dumnezeu şi fiind
aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Cu cuget întărit ridicând pe umeri crucea, părinte, ai urmat Celui Răstignit, ca un monah preasfinţit, arzând patimile
ca pe o materie şi strigând, preafericite: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Dumnezeiescul Cuvânt te-a descoperit pe tine, cel ce erai de mulţi ani ascuns ca pe o tainică comoară, Petre,
Cuvioase, spre luminată primire de către toţi cei ce au în ascuns întinăciuni de păcate, cuvioase şi care învederat s-
au îmbogăţit câştigându-te pe tine mijlocitor.
Prin unirea cu Hristos te-ai arătat tămâie bine-mirositoare a bunătăţilor. Şi din cinstitele tale moaşte izvorăşti mir cu
preabun miros, mişcând spre minune pe cei ce le văd, părinte cuvioase, căci în trup ai vieţuit viaţă îngerească.
Preafrumosul Cuvânt, aflându-te pe tine Frumoasă şi Bună între femei, Preasfântă, S-a sălăşluit în Preasfânt
pântecele tău, sfinţind pe toate cetele cuvioşilor, care strigă: Binecuvântată eşti Ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu
trup.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu, Carele S-a pogorât...

De fericirea cea dumnezeiască te-ai învrednicit cu adevărat, Petre de Dumnezeu cugetătorule, sărăcind de bunăvoie
şi petrecând cu tânguire, înţelepte şi blând făcându-te, moşteneşti pământul celor blânzi.
Privighetor cuget având, ai adormit năvălirile patimilor şi dormitând acum somnul cel datornic împreună cu toţi
drepţii, preafericite, te-ai arătat neadormit mijlocitor pentru cei ce te cinstesc pe tine.
Luptându-te cu gerul şi cu arsura, înţelepte, lămurit ai pierdut îngheţul demonilor cu căldura Duhului şi patimile
trupeşti le-ai omorât, strălucind cu lumina nepătimirii.
În muntele Atosului locuind, Petre de Dumnezeu cugetătorule, precum oarecând în muntele Carmelului Ilie
Tezviteanul în linişte pe Dumnezeu căutându-L, vrednicule de laudă, te-ai învrednicit şi de vederea Lui pe cât a fost
cu putinţă.
Având cuget trândav şi suflet îngreuiat de îndulcirile vieţii, la tine năzuiesc, Născătoare de Dumnezeu, Curată,
strigând ţie: ridică-mă, izbăveşte-mă pe mine cel deznădăjduit şi osândit.
Irmosul:
Pe Dumnezeu, Carele S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti şi văpaia în răcoreală o a prefăcut, ca pe
Domnul lăudaţi-L lucrurile şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu, Cuvântul cel...

Hristos Dumnezeu îmbrăcându-te pe tine cu putere şi cu tărie, te-a împuternicit ca să biruieşti meşteşugirile
demonilor, preafericite, ca cel ce L-ai iubit pe El din toată inima şi din tot sufletul. Pentru aceasta cu credinţă şi cu
dragoste te fericim.
Arătatu-te-ai în casa Domnului ca un măslin, de Dumnezeu cugetătorule, cu untdelemnul ostenelilor tale veselind
feţele noastre, ale celor ce săvârşim această mărită şi dumnezeiască prăznuire a ta, frumuseţea monahilor, vârful
cuvioşilor.
Moaştele tale, pururea pomenite Petre, izvorăsc cu strălucire bineînmiresmând pe cei credincioşi, căci, te-ai arătat
bună mireasmă simţită lui Dumnezeu şi în viaţă şi după moarte. Pentru aceasta după vrednicie te fericim.
Vas sfinţit al Domnului Dumnezeului nostru, vorbitorule împreună cu mucenicii, cu apostolii, cu proorocii şi cu
îngerii, roagă-te pentru toţi cei ce cu credinţă te cinstim pe pământ, ca toţi să aflăm iertare de greşeli.
Fie-ţi milă, Doamne, de mine, fie-ţi milă când vei vrea să mă judeci şi să nu mă osândeşti la foc, nici cu mânia Ta
să mă mustri pe mine, Te roagă pe Tine Hristoase, Fecioara, care Te-a purtat în pântece, adunarea apostolilor şi a
cuvioşilor.
Irmosul:
Pe Dumnezeu, Cuvântul cel din Dumnezeu, Carele cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut
rău prin mâncare în stricăciune, din Sfânta Fecioară în chip de negrăit întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un
gând întru laude îl slăvim.

Prin omorârea trupului ai îngropat toată tulburarea patimilor, Sfinţite Petre şi viaţă fără de sfârşit după moarte ai
luat. Pentru aceasta astăzi, Biserica lui Hristos prăznuieşte vrednică de laudă pomenirea ta, cel ce eşti podoaba
cuvioşilor.
Iar de va fi Post:
Povăţuieşte-ne la calea pocăinţei pe noi cei ce ne abatem pururea la calea răutăţilor şi mâniem pe Preabunul
Dumnezeu, Ceea ce eşti Neispitită de nuntă, Binecuvântată Marie, Scăparea oamenilor celor deznădăjduiţi, Locaşul
lui Dumnezeu.
Văzându-Te, Hristoase, Maica Ta cea Preacurată, mort pe Cruce întins, striga: Fiul meu, Cel Ce eşti împreună fără
de început cu Tatăl şi cu Duhul, ce este această de negrăit a Ta rânduială, prin care ai mântuit înţeleaptă zidire a
mâinilor Tale celor Preacurate.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Onufrie cel Mare

12 Iunie
Troparul Sfântului Cuvios Onufrie cel Mare, glasul al 4-lea:
Dumnezeul părinţilor noştri, Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci pentru
rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.

Irmosul:
Veniţi popoare să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui Ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul, pe care l-
a slobozit din robia Egiptenilor, că S-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Onufrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Lepădând slava cea nestatornică a lumii şi cu totul sălăşluind întru tine pe Hristos, mărite, după vrednicie ai
dobândit bucuria Lui, pururea pomenite Onufrie.
Cugetând în Legea lui Hristos, mărite, prin virtuţi te-ai arătat pom al vieţii plin de rod, punând înainte prin isprăvile
tale harul tămăduirilor celor dumnezeieşti.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Casă a înţelepciunii ai fost cunoscută, Preacurată, căci din curate sângiurile tale luând Dumnezeu Trup şi răbdând
Cruce, ne-a împărtăşit pe noi cu nepătimirea.

Te-ai plecat jugului lui Hristos, Sfinte Onufrie, dorind să vorbeşti cu El în pustiuri neumblate şi să te îndulceşti de
frumuseţea cea dumnezeiască a slavei Lui.
Luminându-te pe sine cu lumina cunoştinţei, după ce ai risipit norul patimilor în lespezile inimii tale, ai primit
legea nepătimirii, părinte.
Cu picătura rugăciunii tale prin milostivire, stinge văpaia sufletului meu, Născătoare de Dumnezeu Pururea
Fecioară, adăpându-mă cu izvorul milostivirii.
Irmosul:
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Tot timpul fiind întărit de Hristos, ai risipit întreitele valuri ale demonilor ca o spumă, Părinte Onufrie.
Ca un nebiruit răbdând cu tărie în călduri şi în geruri, ai stricat luptele demonilor.
Răutatea sufletului meu depărtând-o cu strălucirea Fiului tău, Născătoare de Dumnezeu, împreunează-mă pe mine
cu mântuirea.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Dătătorule de lumină şi Făcătorul veacurilor, Doamne, întru lumina poruncilor Tale povăţuieşte-ne pe noi, că afară
Cu totul jertfindu-ţi gândul Celui Ce pentru noi a suferit moartea pe cruce, după vrednicie te-ai făcut părtaş şi
împreună-moştenitor slavei Lui.
Făcându-te pe sine locaş cu totul luminos de virtuţi, cuvioase, lămurit străluceşti cu razele luminoase ale
dumnezeieştilor minuni, Preafericite Onufrie.
Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, Ceea ce ai născut pe Dătătorul de bine Hristos, tămăduieşte-mă, Fecioară, cu
milostivirea ta pe mine, care sunt cutremurat acum de întreitele şi viclenele valuri ale patimilor.

Îndreptându-te cu vânturile Duhului, ai ajuns la limanul cel lin, lepădând greutatea trupului prin înfrânare,
Cuvioase Onufrie.
Cu dumnezeiască însuflare îndumnezeindu-te, te-ai făcut înger pământesc, căci ai râvnit vieţuirii lui Ioan şi a lui
Ilie, Preafericite Onufrie.
Ceea ce ai născut Bucuria, dă-mi dezlegare de păcate mie celui ce sunt chinuit de patimi şi mă împiedic în greşeli,
Preacurată.
Irmosul:
De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat: din stricăciune, Dumnezeule,
scoate-mă.

Stea luminoasă te-ai arătat călugărilor, precum raza noaptea luminează marginilor, aşa părinte, ai strălucit întru
pustnicie ca soarele. Pentru aceasta, Sfinte Onufrie, nu înceta să te rogi pentru noi toţi.
CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Credinţa lui Hristos...

Lumină înţelegătoare şi cerească înlăuntrul în inima ta primind, vas prealuminat te-ai arătat nestricatei Treimi şi har
de tămăduiri ai primit, strigând: Aliluia.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Chipul cel de aur în câmpul Deiera fiind cinstit, cei trei tineri au defăimat porunca cea fără de Dumnezeu şi fiind
Ogorându-ţi sufletul cu plugul rugăciunii, Sfinte Părinte Onufrie şi semănând înfrânarea, ai secerat spicul curăţiei,
în care petrecând, fericite, împreună cu îngerii strigai: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Depărtatu-te-ai pe sine, Cuvioase Părinte Onufrie, de hrana cea lumească şi vieţuind în pustietăţi, ai primit pâine
cerească, căci aveai pe Hristos, Dătător de pâine, Căruia cu veselie strigai: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor
noştri.
Taina cea dumnezeiască a naşterii tale, Preacurată, minunează şi pe oameni şi pe îngeri; căci tu Singură, Preacurată,
ai născut fără sămânţă pe Cuvântul, Care S-a făcut trup pentru milostivire, prin Carele mântuindu-ne strigăm:
Binecuvântată eşti Ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu, Carele S-a pogorât...

Cu lumina Duhului lămurit luminându-ţi gândul, ca un luminător, Preafericite Onufrie, străluceşti razele privirilor
şi luminile tămăduirilor, pentru cei ce preaînalţă pe Hristos în veci.
Cu dumnezeiască putere cunoscându-te pururea puternic, cuvioase, surpând semeţia demonilor, lămurit ai supus
firea dobitoacelor celor necuvântătoare, strigând: pe Tine, Hristoase, Te preaînălţăm în veci.
Ca un nor luminos, porţi în braţele tale Maică pe Soarele Hristos, Cel mai presus de dumnezei, prin Care luminând
întunericul patimilor sufletului meu, fă-mă să strălucesc cu lumina nepătimirii, Născătoare de Dumnezeu.
Irmosul:
Pe Dumnezeu, Carele S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti şi văpaia în răcoreală o a prefăcut, ca pe
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu, Cuvântul cel...

Cu focul dragostei lui Dumnezeu ai ars desfătările trupului şi împodobindu-ţi sufletul, ca o stea ai strălucit în
pustiu, lămurit luminând toată lumea cu razele vieţii tale şi cu lumina tămăduirilor, părinte.
Cu totul fiind unit cu Dumnezeu prin dragoste, te-ai făcut părtaş împărăţiei Lui şi ai primit desfătarea şi pârâul
vieţii şi ceata celor ce prăznuiesc şi bucuria cea neîmbătrânitoare, de trei ori fericite Părinte Onufrie.
Cu ostenelile sihăstriei şi prin sudoarea trudelor tale având pe Dumnezeu bineîmblânzit, îm blânzeşte-ni-L acum
pentru noi toţi, care te tăudăm, izbăvindu-ne de primejdii şi de patimi şi de nevoi, înţelepte Părinte Onufrie, pururea
pomenite.
Avându-te pe tine, Născătoare de Dumnezeu, ca pe o Singură Părtinire şi Putere şi Zid şi Turn întărit, biruiesc
năvălirile vrăjmaşilor şi înecările patimilor. Căci mi-am pus nădejdile totdeauna în tine, Care Singură mă izbăveşti
pe mine de stricăciune.
Irmosul:
Pe Dumnezeu, Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut
rău prin mâncare în stricăciune, din Sfânta Fecioară în chip de negrăit Întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un
gând întru laude Îl slăvim.

Depărtatu-te-ai, cuvioase şi în pustiuri lămurit ai petrecut pururea, aşteptând pe Domnul să te mântuiască de rele.
Pentru aceea bineplăcând Stăpânului, preafericite, ai primit împărăţia cerului cea neîmbătrânitoare, în care acum
petrecând, adu-ţi aminte de cei ce te cinstesc pe tine.
Iar de va fi Post:
Povăţuieşte-ne la calea pocăinţei pe noi cei ce ne abatem pururea la calea răutăţilor şi mâniem pe Preabunul
Dumnezeu, Ceea ce eşti Neispitită de nuntă, Binecuvântată Marie, Scăparea oamenilor celor deznădăjduiţi, Locaşul
lui Dumnezeu.
Văzându-Te, Hristoase, Maica Ta cea Preacurată, mort pe Cruce întins, striga: Fiul meu, Cel Ce eşti împreună fără
de început cu Tatăl şi cu Duhul, ce este această de negrăit a Ta rânduială, prin care ai mântuit înţeleaptă zidire a
mâinilor Tale celor Preacurate.
Canon de rugăciune către Sfânta Muceniţă Achilina

13 Iunie
Troparul Sfintei Muceniţe Achilina, glasul al 4 lea:

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Achilina, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă
chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să
împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine
ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Irmosul:
Cel tăiat pe cea netăiată o a tăiat şi a văzut pământul Soarele pe care nu-1 văzuse. Pe pierzătorul vrăjmaş apa l-a
înecat şi pe cea neumblată a trecut Israel şi cântare s-a cântat: Domnului să-I cântăm, căci cu slavă S-a preaslăvit.
Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind cu adevărat mărită, stai înaintea Mirelui tău Hristos, în ceruri bucurându-te. Pentru aceasta pe cei ce te
cinstesc pe pământ cu dreaptă credinţă, măreşte-i cu rugăciunile tale, cinstită şi ţi-i fă părtaşi pe cei ce cântă
Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit.
Săvârşindu-ţi sufletul curat, mărită, ai primit harul Duhului şi cu rănile trupului tău te-ai arătat foarte frumoasă.
Pentru aceea, fiind tu curată desăvârşit, cu totul nevinovată, s-a logodit cu tine Mirele sufletelor, prealăudată.
Iarna înşelăciunii odinioară cumplit umplând plinirile pământului, tu fiind plină de Duh, ca o muceniţă nerătăcită a
Domnului Atotţiitorului, le-ai adus primăvara vieţii şi ai ridicat semn de biruinţă, Sfântă Muceniţă Achilina, mărită,
cugetătoare de Dumnezeu, vrednică de laudă.
Cel Ce se înţelege împreună cu Tatăl cel fără de început, a intrat în pântecele tău, făcându-Se Om şi ne-a mântuit pe
noi, care eram plecaţi răutăţii şi robiţi de înşelăciunea vrăjmaşului. Pentru aceasta cu credinţă şi cu dragoste te
fericim, Marie, Mireasă a lui Dumnezeu.
Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti întărirea celor ce...

Ţesut-ai cu harul podoabă de lumină, vopsind-o cu sfinţit sângele tău, Achilina mărită.
Arătatu-te-ai rănită cu dorul cel dumnezeiesc; pentru aceasta cu tărieai răbdat răni şi dureri cumplite, preacinstită.
Imnul Mântuitorul cu totul te-a sfinţit pe tine, cinstită, pe care cu totul din suflet te-a iubit pe tine, Sfântă Achilina.
Mireasă Nenuntită te ştim pe tine, Preacurată şi Locaş al Făcătorului şi mai Sfântă decât heruvimii.
Irmosul:
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Pe balaurul cel trufaş l-ai surpat prin slăbiciunea trupului, făcând vitejie foarte luminat şi pierzând semeţia tiranilor.
Cu strălucirile muceniciei şi cu dumnezeieştile frumuseţi ale fecioriei, te-ai făcut aleasă mireasă Stăpânului,
Muceniţă Achilina.
Omorându-se trupul tău cu chinurile cele de multe feluri, de Dumnezeu insuflată, ţi-a pricinuit ţie viaţa, tu cea care
petrece în veci.
Pâraiele sângiurilor tale au stins focul mulţimii zeilor şi cu curgerile minunilor tale spală bolile oamenilor.
Somnul păcatului m-a cuprins în dormitarea lenevirii, Fecioară. Cu rugăciunea ta cea neadormită, ridică-mă către
pocăinţă.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Din noaptea necunoştinţei, zi a cunoştinţei de Dumnezeu, întru lumina feţei Tale Hristoase, a strălucit de dimineaţă
lauda Ta în inimile noastre.
Când rătăcirea făcea valuri, ca marea când se sălbăticeşte, te-ai arătat ocârmuită de dreapta lui Hristos, Sfântă
Muceniţă Achilina.
Uitându-te, muceniţă, către daruri, ai răbdat foarte tare sfâşierea mădularelor tale şi moartea cea silnică.
Luminată te-ai arătat vrăjmaşilor, uimindu-i pe ei cu frumuseţea ta cea aleasă şi cu mărimea sufletului.
Toţi prin naşterea ta fiind mântuiţi de osânda cea strămoşească, strigăm ţie: Bucură-te, Ceea ce eşti plină de daruri,
Prealăudată.
Cântarea a 6-a. Irmos: Doamne, Cel ce pe Iona...

Dorit-ai, Fecioară, a urma patimile cele slăvite ale lui Hristos şi cu cuget bărbătesc ai suferit chinurile şi sfâşierile
curatului tău trup.
Multe feluri de dureri ai răbdat şi durerile focului nu le-ai luat în seamă. Pentru aceasta uşurează-ne şi nouă
totdeauna durerile, prin rugăciunile tale, Sfântă Achilina.
Uitându-se de sus ceata îngerilor s-a mirat de răbdarea ta, mărită fecioară, cum în trup fiind, biruiai pe vrăjmaşii cei
fără de trup.
Ca să se facă Omul Dumnezeu, S-a arătat Dumnezeu oamenilor, Fecioară, în chip de negrăit născându-Se din
sângiurile tale şi rămânând neschimbat Ceea Ce a fost.
Irmosul:
Doamne, Cel ce pe Iona singur în chit l-ai sălăşluit şi pe mine cel prins în mrejele vrăjmaşului, ca şi pe acela, din
stricăciune mă mântuieşte.

Cu stropirile sângiurilor tale fiind curăţită şi cu cununile chinurilor încununată, Fecioară Achilina, Mirele tău
Hristos pe tine te-a dat tămăduire şi mântuire celor din necazurile bolilor; celor ce aleargă la tine cu credinţă,
izvorându-le viaţă veşnică.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, strigând: Bine eşti
cuvântat, Doamne Dumnezeule în veci.
Nu ai purtat grijă de trupul cel pătimitor, cugetătoare de Dumnezeu, lămurit uitându-te la răsplătirile cele de acolo
şi la slava şi la veselia lui Dumnezeu şi la dumnezeiasca bucurie, Sfântă Muceniţă Achilina.
Purtând trup neîntinat şi inimă unită cu Domnul, ai stat înaintea divanurilor de judecată, înfruntând pe tiranul cel
fără de minte, curată cugetătoare de Dumnezeu.
Ai schimbat, fecioară, lumea cea pieritoare cu viaţa cea mai presus de lume nepieritoare şi desfătarea cea
vremelnică cu cea stătătoare şi logodnicul cel trupesc, cu Mirele Cel Nemuritor.
Cu laude cinstim Singura Stăpânire Dumnezeiască, Care se întreieşte după feţe minunat, iar din Fire este Una,
strigând: Doamne Dumnezeule bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a. Irmos: Tinerii cei de Dumnezeu...

Fiind luminată cu lumina curăţiei şi înflorită cu vopselele sângiurilor, Fecioară Achilina, stai înaintea lui Hristos,
Dumnezeului nostru.
Jertfă preasfinţită şi prinos prealuminat şi ca o tămâie binemirositoare te-ai adus lui Hristos, Dumnezeului nostru,
cugetătoare de Dumnezeu, Muceniţă Achilina.
Sfântul tău trup zăcând în mormânt tămăduieşte bolile oamenilor, Sfântă Achilina Preamărită şi izgoneşte
stricăciunea demonilor.
Fără stricăciune ai născut pe Cuvântul mai presus de cuvânt, Carele ne mântuieşte pe noi de toată stricăciunea cea
rea. Pentru aceasta, toţi te slăvim pe tine, Fecioară.
Irmosul:
Tinerii cei de Dumnezeu cuvântători în cuptor, împreună cu focul şi văpaia călcând, au săltat strigând:
Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Împreună cu Tine, Mântuitorule, Cel Ce Te-ai pironit pe Cruce, s-a răstignit Fecioara, prin cuget pătimind şi a
călcat capul balaurului.
Frumoasă îţi este podoaba şi preafrumoasă ţi s-a arătat bun neamul sufletului, Sfântă Achilina, cea cu chip
dumnezeiesc, vrednică de minune.
Slăvită pomenirea ta pe toţi ne cheamă împreună, să lăudăm cu bucurie ostenelile tale cele cu bună laudă şi luptele,
Sfântă Muceniţă Achilina.
Împreunându-te cu cetele celor fără de trup şi cu adunarea mucenicilor, roagă-te lui Dumnezeu pentru toţi,
prealăudată.
Glasul fulgerului strigăm ţie, Preacurată: Bucură-te mântuirea tuturor oamenilor şi dumnezeiască încununare a
prealăudaţilor mucenici.
Irmosul:
Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, cei izbăviţi prin tine, cu cetele cele
fâră de trupuri slăvindu-te pe tine.
Luminându-te cu dumnezeiasca lumină a virtuţilor, prealăudată, te-ai împodobit cu diadema pătimitorilor, cinstită
şi făcându-te frumoasă întru podoabă cu credinţa, te-ai făcut neîntinată şi nestricată mireasă Stăpânului tuturor.
Pentru aceasta nevoindu-te bine şi ucigând pe cel viclean, te-ai învrednicit de cămările cele cereştiale Mirelui, de
Dumnezeu înţelepţită Muceniţă Achilina; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu
credinţă săvârşesc sfântă pomenirea ta.

Preasfântă Fecioară, Maica lui Dumnezeu, cumplitele patimi ale sufletului meu vindecă-le şi-mi dăruieşte iertare de
greşeli mie, celui ce nebuneşte le-am făcut. Sufletul meu mi-am spurcat, trupul mi-am întinat, ticălosul. Vai mie: ce
voi face în ceasul acela când vor despărţi îngerii sufletul meu de săracul meu trup? Să-mi fii atunci Ajutătoare şi
Folositoare, că pe tine te avem Nădejde noi robii tăi.
şi Cuvântul...
Pe Mielul şi Păstorul şi Izbăvitorul, dacă L-a văzut Mieluşeaua pe Cruce, s-a tânguit lăcrimând şi cu amar strigând:
lumea se bucură luând iz băvire, iar pântecele meu se aprinde văzând Răstignirea Ta, pe care o rabzi pentru
bunătate, îndelung-răbdătorule Doamne. Adâncul milei şi izvorul cel nedeşertat, milostiveşte-Te şi dăruieşte iertare
de greşeli celor ce laudă cu credinţă dumnezeieştile Tale patimi.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Metodie, Patriarhul Constantinopolului

14 Iunie
Troparul Sfântului Ierarh Metodie, Patriarhul Constantinopolului, glasul al 8-lea:

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curaţiei şi luminătorule al lumii,
podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Ierarhe Metodie, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai
luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul 2. Irmos: Veniţi popoarelor să cântăm...

Stih: Sfinte Părinte Metodie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Izbăveşte-mă de răpirea, de jaful şi de robia păcatului, îndurătorule şi îndreptându-mă către pocăinţă, răpeşte-mă
către dragostea ta după vrednicie.
Râu de viaţă având inima ta, înţelepte, te-ai făcut ca o gârlă Bisericii lui Dumnezeu, fiind plin de învăţături şi
adăpând faţa ei, părinte.
Uimindu-te tu de dragostea înfrânării, ai strămutat săltările patimilor şi materia trupului către vârful nepătimirii,
părinte.
lată tu, Fecioară Preacurată, zice Isaia, zămislind fără sămânţă în pântecele tău pe Îngerul sfatului celui mare, L-ai
şi născut şi ai rămas după naştere Preacurată.

Cu căldura minţii şi cu râvna credinţei făcându-te căpetenie părinţilor, împotrivirea eresurilor, care erau ca o uşă a
iadului, o ai sfărâmat.
Fiind viaţa ta sfinţită şi cuvântul tău dumnezeiesc şi lucrarea preamărită cu Dumnezeirea, a învistierit în inima ta
suişuri de privire adevărată.
Naşterea cea neobişnuită, ieşirea cea minunată se sălăşluieşte în pântecele Fecioarei şi firea care a alunecat din
înşelăciune, din stricăciune o ai ridicat.
Irmosul:
Cântarea a 4-a. Irmos: Te laud pe Tine, Doamne...

Cu sudori ai semănat nevoinţele, în holda pocăinţei şi a privirii şi secerând spicul nepătimirii, te-ai sălăşluit în
pământul celor blânzi şi pururea prăznuieşti cu cei fără de trup, Sfinte Metodie.
Mânecând întru rugăciuni ai zămislit întru inima ta teama de Dumnezeu şi ai născut turmei tale hotare de dogme,
prin Duhul, prin care, îngrădind eresurile, se lăţeşte pământul Ortodoxiei.
Aprinzându-ţi alegerea voirii tale, cu untdelemnul facerii de bine, te-ai făcut candelă neadormită săracilor,
preafericite; pentru aceea ţi-a pricinuit ţie Hristos intrarea cămării de Mire împreună cu fecioarele.
Dumnezeiescul Cuvânt încăpând fără de sămânţă în pântecele tău, Preacurată, iese asemenea la chip cu neamul
omenesc fără de schimbare; drept aceea pentru milostivirea Sa, a şi pricinuit zidirii dumnezeiască înnoire.
Cântarea a 5-a. Irmos: Dătătorul de lumină...

Lepădând dezmierdarea, ţi-ai hrănit sufletul cu înfrânare, având hrană rugăciunile cele neîncetate şi cugetarea cea
dumnezeiască, care înalţă smerenia.
Tu, înţelepte, ai ţesut haina Bisericii în faptă, întru care întărind a se cinsti chipul lui Hristos, cu credinţă ai luminat
dogmele Ortodoxiei.
Cu dumnezeiasca putere a lui Hristos alungi laţurile eresurilor şi ajungând turma cu legătura dumnezeieştii
dragoste, o păzeşti nemişcată, întru nădejde şi întru credinţă.
Pe tine, Preacurată, toţi te avem Părtinire şi Ancoră sigură a nădejdii şi Ţinere şi Acoperământ şi Zid şi Pod care
duce la Împărăţie.

Făcându-te jertfă şi jertfitor, te-ai plecat pe sine lui Dumnezeu prin credinţă şi păzeşti înnoirea săvârşirii slujbei
tale.
Mutându-te acum de la pământ către slava cea fără de materie, prin curăţirea rugăciunii tale celei cu osârdie,
tămăduieşte sufletul meu, care este împresurat de spinii patimilor, cuvioase.
Cu dumnezeiasca strălucire a înţelegerilor tale răzuind grosimea Scripturii, te-ai făcut condei degrab scriitor,
Părinte Metodie.
Nepriceperea acoperă naşterea ta, căci minunat ai aplecat pe Cel fără de trup, Fecioară şi ai hrănit cu lapte pe Cel
fără materie şi în braţe ai purtat, pe Cel Ce te-a zidit.
Irmosul:
Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat: din stricăciune, Dumnezeule,
scoate-mă.

Luminând Biserica cu dogmele dreptei credinţe, ai risipit ceaţa eresurilor, descoperitorule de cele sfinte, Părinte
Metodie, propovăduind tuturor să urmeze pe Hristos.
Cântarea a 7-a. Irmos: Chipul cel de aur...

Pahar înţelepciunii te-ai arătat, înţelepte, plin de virtuţi; şi chemându-ţi turma cu propovăduirea vieţuirii tale celei
preaînalte, o ai îndreptat, cugetătorule de Dumnezeu părinte şi împreună cu dânsa strigai: Bine eşti cuvântat
Dumnezeul părinţilor noştri.
Cu cinste ai ajuns, părinte, la locaşurile şi la săvârşirile cele de acolo şi te veseleşti şi te bucuri împreună cu
Domnul tău. Pentru aceasta te cinstim, preafericite, strigând Celui Ce te-a mărit: Bine eşti cuvântat Dumnezeul
părinţilor noştri.
Cu bărbăţia minţii fiindu-ţi mijlocul încins, Părinte Metodie şi în toată viaţa fiind împodobit cu haina credinţei, ai
alergat la ospăţul împărăţiei celei de sus, strigând: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Fără de tată a ieşit din tine Cel fără de Maică din Tatăl şi semnele curăţiei păzindu-le nevătămate, a arătat naştere
fără de sămânţă şi feciorie nespurcată, căci întru tine se înnoiesc legile firii.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât...

Arătându-te tu, înţelepte, în casa lui Dumnezeu ca un măslin foarte roditor, ai uns inimile săracilor cu untdelemnul
facerii de bine şi cu desfătarea înfrânării şi sufletului tău i-ai aprins făclie luminată.
Luminând podoaba ierarhiei cu lumina faptelor tale, te-ai arătat ţiitor al cheii curăţiei şi desfătării înfrânării, cu
adevărat învăţător rugăciunilor, cale a pocăinţei şi lege a vieţii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Vremea cea de căire pune înaintea ta roadă pocăinţei şi te îngrozeşte de tăierea smochinului celui neroditor; suflete
al meu teme-te de blestem şi hrăneşte pe Hristos cu bună rodirea virtuţilor.
Nu uita glasul rugătorilor tăi, Ceea ce eşti Părtinitoare înfricoşată şi prin mijlocirile tale scoate-i din tot necazul şi
din toată îngrozirea, căci rugăciunea ta cea de Maică îmbunează pe Dumnezeu.
Irmosul:
Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti şi văpaia în răcoreală o a prefăcut, ca pe

Veştejit-ai, părinte, meşteşugurile şi săgeţile vrăjmaşului, cu focul înfrânării şi cu jăratecul curăţiei arzând nebunia
trupului cea de materie, cu adevărat te-ai învrednicit de lumina cea de acolo, Părinte Metodie.
Nelepădându-te de credinţă pentru slăbiciunea trupului, te-ai nevoit din destul întru cele dumnezeieşti şi nu ai ales
bătrâneţile, văzând mai înainte scaunul celui vechi, precum a zis Daniel, ci ai trecut cu vederea slăbiciunea întru
osteneli, părinte.
Petrecând în ceata patriarhilor, cânţi cântarea îngerilor împreună cu dânşii: Sfânt, Sfânt, Sfânt este Tatăl Cel
Născător şi Fiul Cel Născut de Duhul, Care este fără despărţire, Treime Sfântă, slavă Ţie.
Mireasă şi Maică Fecioară, mulţimile îngerilor se roagă Fiului tău; primeşte-mă şi pe mine, Ceea ce eşti Nădejdea
credincioşilor şi dă pace lumii şi biruinţă în toate poporului iubitor de Hristos şi mântuire nouă celor ce te lăudăm
pe tine.
Irmosul:
un gând întru laude Îl slăvim.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...

Ca soarele cel mare, cu strălucirile dogmelor şi ale minunilor, luminezi totdeauna plinirea lumii, învăţătorule de
cele cereşti, Preafericite Metodie.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...
Întinzându-ţi mâinie cele Preacurate, Fecioară Maică, acoperă pe cei ce nădăjduiesc la tine şi strigă către Fiul tău:
Hristoase, dăruieşte tuturor mila Ta.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai
astăzi lumii...
Mieluşeaua, dacă a văzut spânzurat pe Cruce pe Cel pe Care L-a născut în chip de negrăit, cu tânguire a strigat:
Preadulce Fiule, cum pătimeşti cu trupul voind, Cel Ce eşti fără de moarte?
Canon de rugăciune către Sfântul Prooroc Elisei

14 Iunie
De Ioan monahul al Evhaitei
Troparul Sfântului Prooroc Elisei, glasul al 4-lea:
Cel ce a fost înger în trup, temeiul proorocilor, al doilea Înaintemergător al venirii lui Hristos, Ilie măritul, care a
trimis de sus lui Elisei dar, bolile goneşte şi pe cei leproşi curăţeşte. Pentru aceasta şi celor ce-l cinstesc pe el, le
izvorăşte tămăduiri.

Irmosul:
Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Bucură-te Proorocule Elisei, care te-ai arătat întocmai cu îngerii, vieţuind în trup ca fiind fără de trup.
Păzindu-ţi, proorocule, ochiul sufletului cel fără materie, cu raza Duhului, te-ai învrednicit a vedea cele viitoare.
Cere de la Dumnezeu, Elisei, vindecare pentru cei ce bolesc şi curăţire de greşeli, pentru cei ce curat te laudă.
Să cântăm Domnului, Celui Ce bine a voit să Se întrupeze fără de sămânţă din Fecioară, spre scăparea şi izbăvirea
noastră.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Dumnezeiescul Ilie lămurit fiind proorocit cu grai, te-a uns pe tine prooroc, de Dumnezeu insuflate, Mărite Elisei.
Darul Sfântului Duh cel îndestulat ţi-a aflat odihnă şi s-a sălăşluit întru tine, Sfinte Elisei, pururea pomenite.
Aflându-te pe tine Stăpânul, că ţi-ai ogorât brazda sufletului cu ostenelile, a semănat întru tine harul cel proorocesc,
Sfinte Elisei.
Pe tine te avem toţi creştinii Scăpare şi Zid al nostru şi pe tine te preaslăvim fără tăcere, Ceea ce eşti Nenuntită.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Duhul Cel Preasfânt te-a arătat pe tine tăietor de toată rădăcina a toată răutatea şi săditor de toată bunătatea, Elisei
Preafericite.
Cel Ce cunoaşte mai dinainte cele viitoare şi cheamă cele ce n-au fost ca şi cum ar fi, cunoscându-te mai dinainte
vrednic, te-a rânduit pe tine mai dinainte, Proorocule Elisei.
Adunarea virtuţilor urma vieţii tale, Proorocule. Pentru aceea prăznuiesc acum popoarele şi mulţimile întru
pomenirea ta.
Preacurată Fecioară roagă pe Dumnezeu, pe Carele L-ai născut, ca să dăruiască celor ce te laudă pe tine iertare de
greşeli.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Lumincază-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale şi cu braţul Tău cel înalt, pacea Ta dă-o nouă, Iubitorule de
oameni.
Cine va povesti virtuţile tale cele din fapte? Şi suişurile Duhului cine va putea să le vestească, proorocule al lui
Dumnezeu?
Aflând adâncimea darurilor lui Dumnezeu, Elisei, ai izvorât proorocii dumnezeieşti şi tămăduiri sufletului şi
trupului pentru cei ce se apropie de tine.
Mormântul nu a acoperit acum isprăvile virtuţilor tale, Proorocule Elisei, ci toţi le vestesc, lăudându-le.
Roagă pururea pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru, Preacurată Marie, cea Neispitită de nuntă, ca să trimită
credincioşilor mare milă.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor. Căci către
Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.
Mintea ta este curată, cuvântul tău prea limpede, că din izvorul cel curat şuvoaie de ape netulburate izvorăsc, ca să
arate cele ascunse ale tale, fericite proorocule.
Suferit-ai, prealăudate, nedespărţindu-te de învăţătorul tău şi văzându-1 făcând călătorie străină, te-ai înălţat cu
dragoste, făcându-te înălţat împreună cu dânsul, Fericite Elisei.
Văzând, Proorocul Elisei, pe învăţătorul tău că se ridică de la pământ în carul cu cei patru cai de foc ai virtuţilor, te-
ai uimit, dar ai primit moştenire cojocul împreună cu darurile.
Cu rugăciunile tale, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, dă să ne mântuim de cumplitele greşeli şi să dobândim
dumnezeiasca strălucire, a Fiului şi Dumnezeului, Cel Ce S-a întrupat din tine în chip de netâlcuit, Preacurată.
CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Apărătoare Doamnă...

Îndoit har luând de la Duhul, prooroc minunat te-ai arătat tuturor marginilor, pe cei ce te laudă pe tine izbăvindu-i
din primejdii şi dăruind harul minunilor tale celor ce aleargă la tine cu credinţă şi strigă: Bucură-te, proorocule
minunate.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Luat-ai, Fericite Elisei, de la învăţătorul tău daruri îndoite întru Duh Sfânt şi întru dânsul fiind purtat de Dumnezeu,
strigai: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule în veci.
Toată viaţa şi harul cel îndestulat al învăţătorului tău ai câştigat, arătându-te odor fecioriei şi cântând: Bine eşti
Trecut-ai apa Iordanului, pe care o ai lovit, aducându-ţi aminte de învăţătorul tău şi o ai trecut cu urme neudate,
strigând: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule în veci.
Bucură-te, Fecioară, Preacurată, că ai născut lumii pe Dumnezeu cu trup, care izbăveşti din rătăcire pe cei ce cu
credinţă te preaslăvesc pe tine cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, Stăpână Preacurată.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Pe Domnul, Cel ce S-a preaslăvit în muntele cel sfânt şi în rug prin foc a arătat lui Moise taina naşterii pururea
Fecioarei, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Fost-ai sare dumnezeiască întru Duhul Sfânt, purtătorule de Dumnezeu Elisei şi cu sare ai vindecat apele cele
sterpe, strigând: pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Oprind răutatea cea fără viclenie a copiilor celor tineri, i-ai dat pe dânşii mâncare la fiarele mâncătoare de sânge,
Elisei Proorocule, strigând: pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Spălându-se Neeman în Iordan şi curăţindu-se de lepră prin Elisei, însemna dumnezeiasca curăţire a Botezului,
strigând: pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Pe Domnul, Cel Ce este în sânurile Tatălui Celui Necuprins de minte şi în chip de negrăit S-a arătat la toţi în braţele
Maicii Celei neispitite de nuntă, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară Curată, noi cei mântuiţi prin tine, cu cetele
cele fără de trup slăvindu-te pe tine.
Milostivindu-te către somaniteanca ce striga şi se tânguia, i-ai înviat copilul, pierzând moartea în urma dezlegării
stârpirii, fericite.
Prin viaţa ta cea îmbunătăţită, cu cuvântul adevărului se îndrepta viaţa şi cuvântul se întărea cu Duhul, mărite
proorocule.
Odihnindu-te acum, Fericite Elisei, întru săvârşire, roagă-te, preafericite, să ne învrednicim noi de mântuirea
sufletelor noastre.
Fecioară Preacurată, cu cuviinţă dumnezeiască ai născut pe Cuvântul Întrupat şi ai rămas Fecioară. Drept aceea cu
glasuri netăcute şi cu credinţă neîndoită, strigăm ţie: Stăpână, Bucură-te.

Cu dumnezeiască mai-înainte vedere, te-a tras pe tine marele Ilie ucenic, Înţelepte Elisei, arătându-te Prooroc
luminat de Duhul. Pentru aceasta astăzi prăznuim preasfântă pomenirea, ta, cu cuget de dreaptă credinţă cinstindu-
te pe tine, împreună cu dânsul, mărite.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...
Întinzându-ţi mâinie cele Preacurate, Fecioară Maică, acoperă pe cei ce nădăjduiesc la tine şi strigă către Fiul tău:
Hristoase, dăruieşte tuturor mila Ta.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai
astăzi lumii...
Mieluşeaua, dacă a văzut spânzurat pe Cruce pe Cel pe Care L-a născut în chip de negrăit, cu tânguire a strigat:
Preadulce Fiule, cum pătimeşti cu trupul voind, Cel Ce eşti fără de moarte?
Canon de rugăciune către Sfântul Prooroc Amos

15 iunie
Troparul Sfântului Prooroc Amos, glasul al 2-lea:

A proorocului Tău Amos pomenire, Doamne, prăznuind, printr-însul Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.

Irmosul:
Lui Dumnezeu Celui Ce a ajutat lui Moise în Egipt, de a scos pe Israel, Aceluia unuia să-I cântăm, că S-a
preaslăvit.
Stih: Sfinte Proorocule Amos, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Curăţindu-mi mintea de cugetul cel cu ceaţa patimilor, luminează-mă, Stăpâne, a cânta pe proorocul Tău Amos.
Arătându-te învăţător tainelor lui Dumnezeu celor mai presus de cuget, te-ai învrednicit a vedea mai înainte, cele ce
vor să fie, mărite.
Arătându-te ca un locaş neîntinat şi curat lui Dumnezeu, ai primit dumnezeiasca lucrare a Duhului, Proorocule
Amos.
Tu, Preacurată, ai ridicat cortul lui Adam cel căzut, purtând în pântece pe Mântuitorul Dumnezeu, precum a zis
proorocul.
Cântarea a 3-a. Irmos: Întăritu-s-a prin credinţă...

Tu, Proorocule Amos, descoperitorule de cele dumnezeieşti, cu dreptatea Domnului arătat-ai pe cei fără de lege,
înfruntându-i, strigând: Sfânt eşti, Doamne, Cel Ce mântuieşti sufletele noastre.
Pusu-te-ai, proorocule, stâlp Noului Testament, sprijinind tăria lui şi cu credinţă strigând: Sfânt eşti, Doamne şi pe
Tine Te laudă duhul meu.
Fiind învăţat cele dumnezeieşti, Proorocule grăitor de Dumnezeu Amos, luminând dumnezeieşte popoarele, cântai:
Sfânt eşti, Doamne, Cel Ce mântuieşti sufletele noastre.
M-am întărit, cunoscând naşterea ta cea dumnezeiască şi pe tine te am bogată Părtinitoare, Fecioară, strigând: Sfânt
eşti, Doamne, Cel Ce mântuieşti sufletele noastre.
Irmosul:
Întăritu-s-a prin credinţă Biserica lui Hristos, pentru că neîncetat cu laude strigă, cântând: Sfânt eşti, Doamne şi pe
Tine Te laudă duhul meu.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am auzul Tău, Doamne, că Te-ai arătat pe pământ, ca să ne izbăveşti pe noi; pentru aceea strigăm: Slavă
puterii Tale, Doamne.
Înfruntat-ai pe poporul lui Israel, care slujea la idolii cei surzi; pentru aceea ai spus mai dinainte că va fi rob,
vrednicule de laudă.
Luându-te Dumnezeu pe tine, cel ce mai înainte erai păstor, te-a arătat prooroc, Amos, descoperitorule de cele
sfinte; pentru aceea toţi credincioşii te fericim.
Ca o oglindă primind strălucirile cele dătătoare de lumină ale Sfântului Duh, cu bucurie arăţi tuturor credinţa cea
bună, Proorocule Amos.
Vieţuirea ta cea curată, mărite, văzând-o Dumnezeu, propovăduitor al slavei şi al dumnezeieştii Sale Întrupări te-a
pus.
Cuvântul sălăşluindu-Se întru tine, Preacurată, a închipuit din nou fiinţa mea, care era căzută prin călcarea
poruncilor celor dintâi.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Mânecând, Cuvinte, la slava şi lauda Ta, neîncetat lăudăm chipul Crucii Tale, pe care l-ai dat nouă armă de ajutor.
Pe cei omorâţi de lucrarea dezmierdării, ca pe unii ce socoteau că cele curgătoare sunt statornice, care au desfătare
curgătoare şi pieritoare, i-ai înfruntat, fericite.
Nevoindu-te peste tot cu bogate vărsări de lumini, te-ai arătat şi împreună-vorbitor al lui Dumnezeu, grăitorule de
Dumnezeu, vestind tuturor răsplătirile dreptei credinţe.
Roagă-te, fericite, să se izbăvească din înşelăciune şi din cursele vrăjmaşului toţi, cei ce te laudă şi să se lumineze
cu lumina proorociei tale celei cereşti.
Cei ce te mărturisim pe tine Născătoare de Dumnezeu, Maică Fecioară, să ne în vrednicim prin mijlocirea ta a
dobândi împărăţia şi desfătarea cea neschimbată, Maica lui Dumnezeu.
Cântarea a 6-a. Irmos: Iona din pântecele iadului...

Strălucind cu razele cele luminoase ale adevărului, ai pălmuit pe proorocul cel mincinos, înfruntându-l tare şi
vestindu-i mai înainte prăpădirea lui.
Ca unul ce ai primit lumina Duhului, răsărind tuturor ca un soare, cu lumina dreptei credinţe ai întunecat văpaia
înşelăciunii, proorocule.
Laud Fecioria ta cea curată, Preacurată Fecioară şi cinstesc negrăită şi cinstită naşterea ta, prin care m-am izbăvit de
stricăciune şi de răutate.
Irmosul:
Iona din pântecele iadului a strigat: scoate din stricăciune viaţa mea; iar noi strigăm ţie: întru tot puternice,
Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi.
CONDAC. glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...

Curăţindu-ţi prin Duhul inima cea strălucitoare de lumină, Mărite Proorocule Amos, ai primit de sus harul
proorociei şi la margini cu mare glas ai strigat: Acesta este Dumnezeul nostru şi nu se va adăuga altul către Dânsul.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
În cuptorul cel cu foc, aruncaţi fiind cuvioşii tineri, focul în rouă l-au prefăcut prin cântare aşa strigând: Bine eşti
cu vântat, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
Dumnezeiasca mântuire, pe care o ai grăit mai înainte, s-a arătat, minunate Proorocule Amos, luminând în lume cu
luminile dreptei credinţe; drept aceea strigai: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Fiind întărit cu dumnezeiasca puternicie, nu ai fost cuprins de vrăjmaşii cei potrivnici lui Dumnezeu, rămânând
întărit ca un diamant şi strigând: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
Naşterea cea neînţeleasă a Fecioarei o lăudăm, prin care ne-am izbăvit din moarte, căci printr-însa ne-am născut
spre nestricăciune, strigând: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Împăratul slavei...

Cu totul ai alergat către înălţimea cerului şi te-ai învăţat cunoştinţa celor negrăite şi te-ai făcut vestitor întrupării
Cuvântului, Proorocule Amos; pentru aceea te lăudăm întru toţi vecii.
Cu isteţimea cugetului pe cât este cu putinţă te-ai învrednicit a pricepe pe Stăpânul tuturor, Care te-a învăţat pe tine
cunoştinţa celor negrăite, cel ce strigai cu dreaptă credinţă: popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Fericirea cea negrăită şi bucuria şi cereasca împărăţie ai câştigat, ca un prooroc, văzătorule de cele cereşti, cu bună
cinstire strigând: Popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
După dumnezeiasca cuviinţă fără de sămânţă ai născut pe Unul din Treime în două firi, pe Mântuitorul lumii.
Pentru aceea noi credincioşii, pe tine Maica lui Dumnezeu, cu dragoste te preaînălţăm întru toţi vecii.
Irmosul:
Pe Împăratul slavei, Cel Unul fără de început, pe Care bine-L cuvintează puterile cerurilor şi de Care se cutremură
cetele îngerilor, lăudaţi-L preoţi, popoare preaînălţaţi-L în veci.
Cântarea a 9-a. Irmos: Întru tot lăudată...

Făcându-te limbă de lămurire a celei prooroceşti, de Dumnezeu mişcată, grăind cele dumnezeieşti, ne-ai vestit nouă
tuturor dumnezeiasca milostivire; pentru aceea toţi pururea te fericim.
Slavăa cea bună a proorocilor este de negrăit, căci sălăşluind întru ei Duhul Sfânt i-a făcut părtaşi, de la care toţi
credincioşii ne luminăm.
Dezbrăcatu-m-ai de hainele omorârii şi ale stricăciunii mele Fecioară, Ceea ce ai născut oamenilor Haina mântuirii,
pe Dumnezeu Întrupat; pentru aceasta toţi pururea te slăvim.
Irmosul:
Întru tot lăudată, Ceea ce eşti mai înaltă decât cerurile, care ai zămislit fără de sămânţă pe Cuvântul Cel fără de
început şi ai născut oamenilor pe Dumnezeu Întrupat; pentru aceea pe tine toţi te slăvim.

Dumnezeiesc organ al Mângâietorului te-ai arătat, povestind prin darurile Lui, cugetătorule de Dumnezeu, ca să
arăţi vădirea lucrurilor celor nevădite şi luminezi pe cei ce cu credinţă aleargă către tine, mărite, Proorocule Amos
Fericite, cerând de la Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea fecioriei...
Stăpână Preacurată, înviază sufletul meu cel omorât de păcate, ca Una ce ai îndrăzneală de Maică către Fiul tău,
căci numai tu mai presus de cuvânt şi de cuget ai născut pe Cuvântul cel împreună fără de început cu Tatăl şi cu
Duhul, Care dă pururea viaţă şi nestricăciune lumii şi mare milă.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea
fecioriei...
Moarte de ocară prin Răstignire ai răbdat de bunăvoie, Îndurate, pe Care văzându-Te, Hristoase, Ceea ce Te-a
născut s-a rănit, rupându-se la cele dinlăuntru şi ca o maică plângea. Cu ale cărei rugăciuni pentru bună îndurarea
milei Tale, Unule Preabune, Iubitorule de oameni, Doamne, milostiveşte-Te şi mântuieşte lumea, Cel Ce ai ridicat
păcatul ei.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Tihon, Epscopul Amatundei

16 iunie
Tropar Sfântului Ierarh Tihon, Episcopul Amatundei, glasul 1:

Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru Tihon;
cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereşti daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la
tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează
prin tine tuturor tămăduiri.
Cântarea 1, glasul al 4-lea:

Irmosul:
Pe Voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, Cel Ce Te-ai născut din Fecioară, Te rog în adâncul
nepătimirii îneacă-i. Că ţie, ca într-o alăută, întru omorârea trupului, să-ţi cânt cântare de biruinţă.
Stih: Sfinte Părinte Tihon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cel ce stai lângă scaunul lui Dumnezeu, purtând cunună ca unul ce ai vieţuit pe pământ cu cuviinţă şi eşti luminat
cu lumină neînserată, luminează-mă inima şi cugetul, ca să laud viaţa ta cea întocmai cu îngerii, Fericite Părinte
Tihon.
Odrăslind sfinţit din rădăcină lăudată şi fericită, cu adevărat te-ai arătat ca o ramură plină de bună rodire şi de
credinţă şi de nădejde, de dragoste şi de darul minunilor celor preaslăvite, de Dumnezeu insuflate.
Prin ostenelile sihăstriei şi prin rugăciunea cea neîncetată omorând patimile cele ce omoară sufletul, te-ai adus pe
tine însuţi jertfă curată şi deplină lui H ristos, Cel Ce S-a jertfit pentru noi, părinte.
Ceea ce ai născut pe Hristos din curate coapsele tale, Prea Curată, ne-ai ridicat pe noi, care am fost căzuţi în
prăpastia care duce la pieire; ci ca Una ce ai îndrăzneală, roagă-L pe Dânsul, să ne izbăvească de primejdii pe noi
robii tăi.
Cântarea a 3-a. Irmos: Nu întru înţelepciune...

Cu secera înţelepciunii şi a rugăciunilor tale, tăind din rădăcină materia răutăţii, ca un pământ foarte roditor, ai
odrăslit spic însutit, cuvioase.
Dorind numai de cele ce te îndreptau către viaţă dumnezeiască, neabătut ai umblat, părinte, pe căile cele de-a
dreapta, având harul Duhului care te îndrepta.
Râvnit-ai la vieţile sfinţilor, cugetătorule de Dumnezeu, ca un sfânt şi ai câştigat nepătimire sufletului, arătându-te
casă dumnezeiescului Duh, Sfinte Tihone, de Dumnezeu insuflate.
Născut-ai, Preacurată, pe Unul din Treime, Care ne-a înnoit pe noi cei ce eram sfărâmaţi mai dinainte de răutatea
şarpelui celui vrăjmaş.
Irmosul:
Nu întru înţelepciune şi în putere şi în bogăţie ne lăudăm, ci întru Tine, Înţelepciunea Tatălui Cea postatică,
Hristoase; că nu este Sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Cel ce sade în slavă, pe scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor a venit Iisus Cel mai presus din Dumnezeire, prin Palmă
curată şi a mântuit pe cei ce strigă: Slavă, Hristoase, puterii Tale.
Nu s-a împuţinat grâul, fiind dat celor ce aveau nevoie, cu mâna ta, fericite, ci mai ales cu mult a fost binecuvântat
prin dumnezeiescul dar, jitniţele cele deşarte s-au umplut cu adevărat cu mult mai mult, ierarhe.
Cu milostivire deschizându-ţi inima, Părinte Tihone Mărite, te-ai făcut bogăţie celor lipsiţi şi îmbrăcăminte celor
goi şi părtinitor celor săraci, printr-acestea slujind lui Hristos, Dumnezeul nostru.
Pe mine cel ce sunt cuprins de lenevire şi de negura patimilor şi cu totul întunecat şi robit de păcat, luminează-mă,
Ceea ce ai născut pe Cuvântul Cel fără de păcat şi mă povăţuieşte către viaţă, Maica lui Dumnezeu.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Necredincioşii nu vor vedea slava Ta, Hristoase, dar noi pe Tine Unul-Născut, strălucirea slavei Dumnezeirii
Tatălui, de noapte mânecând Te lăudăm, Iubitorule de oameni.
Ca un plugar prea ales ai ogorât sufletele cele înţelenite, părinte înţelepte şi punând într-însele cuvântul ca o
sămânţă prea aleasă, le-ai făcut a rodi înţelegeri cereşti.
Ca unul ce te-ai făcut primitor dumnezeiescului Duh, ierarhe, eşti izgonitor duhurilor celor viclene, curăţire
patimilor şi casă de doctorie celor bolnavi.
Râu plin de ape tainice ai fost cunoscut, lucrătorule de cele sfinte şi cu harul ai uscat izvoarele patimilor şi ai adăpat
suflete şi ai odrăslit dreapta credinţă.
Arată-te că mântuieşti de năvălirea vrăjmaşilor şi de pornirea barbarilor pe robii tăi, Preacurată, care te au pe tine
Sprijin tare şi Rugătoare Neînfricată.
Cântarea a 6-a. Irmos: Venit-am întru adâncurile...

Vicleanul nu a mişcat casa sufletului tău, părinte, căci cu adevărat pe piatra adevărului ai stat, întărindu-te cu putere
dumnezeiască.
Fiind împodobit de Dumnezeu, insuflate, cu înţelepciunea lui Dumnezeu şi ajungând la înălţimea virtuţilor, ai
surpat prin har trufia vicleanului, smerindu-ţi inima, preasfinţite.
Grădină cu bune flori te-ai arătat, Sfinte Ierarhe Tihon, cu dumnezeiască socoteală punând înaintea tuturor
credincioşilor florile virtuţilor şi ale minunilor spre bună mireasmă, cuvioase ierarhe.
Preasfântă Fecioară, ca Una ce eşti Bună, rogu-mă, îmbunătăţeşte-mi sufletul pe care vrăjmaşul prin viclenie l-a
spurcat cu păcatul, şi-l luminează cu lumina ta.
Irmosul:
Venit-am întru adâncurile mării şi m-a înecat pe mine viforul păcatelor mele celor multe; ci ca un Dumnezeu scoate
din adânc viaţa mea, mult-Milostive.

Întru sihăstrie de Dumnezeu iubitorule, sfinte, petrecând, puterea Mântuitorului de sus ai luat, idolii înşelăciunii ai
surpat şi pe popoare le-ai mântuit, demonii ai gonit, bolile ai vindecat. Pentru aceasta te cinstim pe tine ca pe un
prieten al lui Dumnezeu, Sfinte Tihone Preafericite.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cei trei tineri în Babilon porunca tiranului nebunie socotind-o, în mijlocul văpăii au strigat: Bine eşti cuvântat,
Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
Ca o vie adevărată s-a adăpat de cuvinte dumnezeieşti inima ta, Cuvioase Părinte Tihone şi rodind struguri de
cunoştinţa lui Dumnezeu, ne-a izvorât nouă dulceaţă de tămăduiri.
Înflorit-ai ca un trandafir; strălu cit-ai ca o stea, arătatu-te-ai ca soarele, părinte, luminând pe cei ce strigă: Bine eşti
cuvântat, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
Cunună de daruri s-a pus pe creştetul tău cel dumnezeiesc, părinte, precum s-a scris, că ai ridicat biruinţă asupra
vrăjmaşilor şi ai cântat: Doamne Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Minunea ta se vede în toţi anii strălucind, Sfinte Părinte Tihone Preaminunate, căci via întru pomenirea ta aduce
pârgă de struguri, spre dulceaţă şi veselie credincioşilor.
Arătatu-te-ai că întreci cu adevărat pe toţi cei fără de trup, ca o Maică a lui Dumnezeu, pe Care rugându-L,
Fecioară, fă cugetul meu mai presus de dulceţile cele trupeşti.
Cântarea a 8-a. Irmos: Mântuitorule al tuturor...

Nicicum nu ai dormitat întru dezmierdări, ci mai ales în priveghieri ai trecut noaptea vieţii, cuvioase şi adormind
patimile trupului, dumnezeieşte ai ajuns către lumina nepătimirii.
Casă de doctorie a patimilor s-a arătat sicriul sfintelor tale moaşte, Preasfinţite Tihone, pe care înconjurându-1,
cântăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Măreşti pe Hristos Dumnezeul nostru, auzind glas care te cheamă de faţă către împărăţiile cele de sus, părinte, ca pe
unul ce ai vieţuit bine şi cu cuvioşie, pururea pomenite.
Cunoscută ţi-a fost ţie mutarea din viaţă, părinte, căci Dumnezeu cel drept cu dreptate luminându-te, te-a împreunat
cu toţi drepţii, Sfinte Părinte Tihon, căruia te roagă pentru toţi.
Binecuvântam pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
De jucăriile cele copilăreşti fugind din pruncie, cu mintea şi cu desăvârşita înţelegere, pe aflătorul răutăţii cel vechi
l-ai surpat, Părinte Tihone, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Preoţii şi poporul te laudă pe tine, Preaslăvită şi Binecuvântată Pruncă Preacurată, care ai încununat cu
binecuvântări pe toţi cei ce cu credinţă cântă: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Irmosul:
Mântuitorule al tuturor Atotputernice, pe cei ce se ţineau de dreapta credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai
rourat şi i-ai învăţat să cânte: Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Eva, adică prin boala...

Ţie, celui ce ai săvârşit călătoria cea bună şi ai păzit credinţa, ţi s-au deschis acum locaşurile cele cereşti,
cugetătorule de Dumnezeu părinte ierarhe şi locul cel luminos te-a primit pe tine, care străluceşti cu sfinţenie.
Ca un tăinuitor, ca un preot dumnezeiesc; ca un păstor mai mare ales, ca unul ce eşti întărire Bisericii, ca unul ce
singur eşti lucrător de minuni, preafericite, te-ai fericit şi te-ai numărat în cetele cele sfinte ale tuturor sfinţilor,
veselindu-te.
Pomenirea ta astăzi nouă ne-a răsărit, mai luminat decât soarele strălucind cu dumnezeieştile daruri, luminând
gândurile credincioşilor şi gonind întunericul patimilor, Preasfinţite Părinte Tihon, de Dumnezeu înţelepţite.
Izvor de vindecări a câştigat Ciprul trupul tău cel sfânt, înţelepte şi toată cetatea şi oraşul propovăduieşte viaţa ta,
minunile şi unirea către Stăpânul, Sfinte Tihone Preafericite, vrednicule de laudă.
Locaş de lumină s-a făcut Preasfânt pântecele tău, Preacurată, cu care luminându-ne, ne izbăvim de întunericul
înşelăciunii, lăudându-te şi cu dragoste adevărată te fericim pe tine, care eşti Singura Îndreptare a oamenilor.
Irmosul:
Eva, adică prin boala neascultării, blestem înăuntru a adus, iar tu, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla
purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toţi te slăvim.
SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea fecioriei tale...

Preasfântul Duh, cu dumnezeiescul mir, lămurit pe tine, cuvioase, te-a uns arhiereu, care cu adevărat bine ai
păstorit poporul întru toată cuviinţa. Pentru aceea te-a şi împodobit pe tine sfinţit cu minuni, căci totdeauna
tămăduieşti bolile celor ce cu credinţă se apropie de moaştele tale, Sfinte Ierarhe Tihon, Preafericite.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea fecioriei...

Stăpână Preacurată, negândită şi neajunsă cu mintea este înfricoşătoarea şi dumnezeiasca taina ta, care s-a lucrat
întru tine; pentru că pe Cel Necuprins zămislindu-L, L-ai născut îmbrăcat cu trup dintru preacuratele tale sângiuiri.
Pe Acesta, pururea Curată, cu Înaintemergătorul roagă-L, să mântuiască sufletele noastre.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea
fecioriei...
Moarte de ocară prin Răstignire ai răbdat de bunăvoie, Îndurate, pe Care văzându-Te, Hristoase, Ceea ce Te-a
născut, s-a rănit, rupându-se la cele dinlăumtru ca o maică plângând. Cu ale cărei rugăciuni, pentru bună îndurarea
milei Tale, Unule Preabune, Iubitorule de oameni, Doamne, milostiveşte-Te şi mântuieşte lumea, Cel Ce ai ridicat
păcatul ei.
Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Isavru, Inochentie, Felix, Peregrin şi a celor împreună cu dânşii
17 iunie
Troparul Sfinţilor Mucenici Isavru, Inochentie, Felix, Peregrin şi a celor împreună cu dânşii, glasul al 4-lea:
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat...

Îmblânzeşte, mucenice, pe Dumnezeul şi Mântuitorul Cel Preabun, ca să mă miluiască şi să mă mântuiască de
cumplita nevoie pe mine, care cu credinţă năzuiesc la acoperământul tău, fericite.
Fiind strâmtorat de greşeli cumplite şi de mulţimea primejdiilor fiind înghesuit, strig: fii mie ajutor şi mă izbăveşte
de nevoia care m-a cuprins, Mucenice Isavre de Dumnezeu cugetătorule.
După lege nevoindu-te pentru Hristos, te-ai dăruit cetăţii tale păzitor neadormit, dar fii acoperământ şi părtinitor
pentru cei ce scapă la tine, Mărite Mucenice Isavre.
Aflându-mă Veliar gol de podoaba virtuţilor, m-a rănit cu săgeata dezmierdărilor, dar tu, Ceea ce ai născut pe
Doctorul Dumnezeu, tămăduieşte rănile sufletului meu.
Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti întărirea celor...

Dăruieşte ajutorul tău cel de sus robilor tăi, mântuindu-ne pe noi de toată ispita, de primejdii şi de nevoi.
Mormântul tău izvorând râuri de tămăduiri, face să înceteze tot felul de boli ale oamenilor, Mărite Mucenice Isavre.
Cinstind numele lui Hristos, ai ajuns să fii cinstit; pentru aceasta strig: izbăveşte-mă de toată necuviinţa cu
rugăciunile tale.
Unitu-s-a Ziditorul meu mai presus de fire întru tine, Stăpână, vrând prin tine să mă înnoiască cu totul pe mine,
precum a binevoit.
Irmosul:
Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne, taina...

Înălţându-mă cu trufia şi alunecând cu patimile, am căzut; dar ridică-mă pe mine, cel ce zac în adâncul
deznădăjduirii, cugetătorule de Dumnezeu.
Pe tine te am tare păzitor şi scăpare, apără-mă pe mine, preamărite şi nu mă trece cu vederea în ziua întristării mele
şi mă mântuieşte.
Întru durerea inimii mele, mă rog Ţie, Apărătorul meu cel fierbinte, nu mă lăsa pe mine, că pier de supărările
vrăjmaşilor.
Ceea ce eşti Acoperământ şi Ajutor Neînfricat pentru pământeni, apără-mă şi mă scapă de tot felul de primejdii pe
mine sluga ta, Fecioară.
Cântarea a 5-a. Irmos: Pentru ce m-ai lepădat..

Arătatu-te-ai fiu al zilei, având în inima ta lumină neapusă strălucind, prin care se împuţinează întunericul
înşelăciunii şi tuturor luminează cunoştinţa dumnezeieştii lumini; pentru aceasta strig ţie: luminează-mă pe mine,
care sunt orb la cuget.
Nu mă trece cu vederea, mucenice, pe mine care alerg cu credinţă către tine, nici să nu te lepezi de mine, căci cei ce
mă urăsc grăiesc împotriva mea cu limbă vicleană, vrăjmăşindu-mă în deşert, ca să mă piardă pe mine robul tău, ci
apucând înainte, miluieşte-mă, sfinte.
În noapte şi în zi te chem pe tine, marele meu apărător, păzeşte-mă, sfinte, în tot locul şi în toată vremea de toată
stricăciunea şi supărarea celor potrivnici, pe mine cel ce mi-am pus toată nădejdea în tine.
Din tine cu totul m-a luat închipuit Dumnezeul, Ziditorul meu, pe Care roagă-L, pururea Preacurată, ca să, se
milostivească către poporul cel păcătos şi să mântuiască de toată stricăciunea demonică lumea, care nădăjduieşte în
tine, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Neispitită de bărbat.
Cântarea a 6-a. Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...

Tămăduind abaterile gândului meu şi patimile inimii mele, cugetătorule de Dumnezeu, izbăveşte-mă de durerile
cele trupeşti şi de tot felul de supărare şi de mâhniri şi prin rugăciunile tale mă arată mai presus de cursele
vrăjmaşului.
Pe tine, mucenice, cel ce te-ai nevoit, te-a sfinţit Preasfântul Dumnezeu, pe Care roagă-L să trimită sfinţire robilor
tăi şi lumină şi mântuire de greşeli, căci de la Dumnezeu ne eşti nouă dăruit apărător neînfricat
Binevoieşte, mult dorite mucenice, să fii împreună cu mine, cel ce mult te doresc, căci mă rog ţie, apărătorul meu
cel bun şi cu credinţă strig ţie: Sfinte Isavre, fii mie ajutor şi mă izbăveşte de toată nevoia.
Cu picăturile rugăciunii tale celei mântuitoare, stingând văpaia patimilor mele, vindecă abaterile gândului meu, prin
rugăciunile tale, Preasfântă Fecioară şi încetează viforul cel cumplit al patimilor mele, Preacurată.
Irmosul:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi
viaţa mea s-a aprapiat de iad şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

Cu credinţa lui Hristos fiind răniţi, preafericiţilor şi paharul Lui cu credinţă bând, închinăciunile perşilor şi
îndrăzneala pe pământ aţi surpat, cei întocmai cu numărul Treimii, rugăciuni faceţi pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a. Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu...

Strălucindu-te de lumina cea în Trei Sori, Mărite Isavre, lnochentie Sfinte, Felixe, Ermie şi Peregrine Înţelepte,
împreună cu Vasilie, luminaţi cu strălucirile minunilor pe cei ce vă laudă pe voi.
Stele mult luminoase v-aţi arătat, împuţinând întunericul înşelăciunii, pătimitori ai Domnului; pentru aceea luminaţi
cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu, sufletul meu cel orbit la cuget, izgonind împâclarea necunoştinţei.
Vindecaţi sufletul meu cel smerit, care boleşte fără vindecare, pierdeţi patimile trupului meu, dumnezeieştilor
mucenici:Peregrine, Isavru, Vasilie, Felix, Ermia alesule şi Inochentie.
Puterea mea şi lauda şi mântuirea îmi este Hristos Domnul, Care pentru bunătatea Sa a răsărit din tine, Fecioară
Maică, Cel Ce ne-a izbăvit pe noi de îngrozirea şi de osânda cea strămoşească cea de la început.
Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori cuptorul...

Fiind luminat cu podoabele muceniciei, de Dumnezeu cuprinsule şi împodobit cu rănile cele de chinuri şi îmbrăcat
cu haina cea roşie din sângele unghierii tale şi înfrumuseţat cu slava preoţiei, ai stat înaintea Domnului; pe Carele
roagă-L totdeauna să ne împodobească pe noi cu haina mântuirii.
Fiind omorât eu ticălosul de căderea întru dezmierdări, sunt lepădat pe pământ, făcându-mă privelişte vrednică de
tânguire; preamărite Isavru caută spre mine acum, arată în mine harul minunilor tale, să vadă neamul oamenilor că
tu îmi eşti apărătorul meu şi izbăveşti din moarte pe robii tăi cei netrebnici.
Împodobindu-te, preasfinţite, întâi cu preoţia şi slujind cu evlavie, pe urmă te-ai făcut de bunăvoia ta jertfă curată,
jertfindu-te lui Hristos prin mucenicie. Pentru aceasta şi lauda mea du-o către Ziditorul ca o tămâie şi mă miluieşte
cu rugăciunile tale, mucenice.
Dumnezeu, Cel Ce a împodobit cerul cu podoabele luminătorilor, te-a arătat pe tine, Născătoare de Dumnezeu, alt
Cer, că din tine răsărind ca soarele, tot pământul l-a luminat cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu. Drept aceea,
nimeni din cei ce aleargă la tine, nu iese ruşinat fără a nu primi dumnezeieştile tale daruri.
Irmosul:
De şapte ori cuptorul chinuitorul caldeilor l-a ars nebuneşte, cinstitorilor de Dumnezeu, dar văzîndu-i pe aceştia de
o putere mai mare izbăviţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: Tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare
preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta...

Învrednicindu-te de mari daruri de la Dumnezeu, Isavru pururea pomenite, izgoneşti demonii şi tot felul de boli, de
supărări şi de moarte, ascultând cererile tuturor. Drept aceea, dă-mi şi mie pace, sănătate şi izbăvire de greşeli.
Dumnezeiasca şi cinstita Biserica ta, având ca o comoară nefurată preacinstitul şi sfântul tău trup, totdeauna
îmbogăţeşte pe credincioşi prin împărţiri de daruri. Drept aceea şi eu care năzuiesc la dumnezeiescul tău mormânt,
te rog să-mi dăruieşti darurile tale.
Iată mucenice al Domnului, că nevoindu-te bine ai primit plata ostenelilor tale; părtineşte dar poporul tău
totdeauna, cugetătorule de Dumnezeu, păzeşte patria ta, mântuieşte pe cei ce cu credinţă aleargă la tine şi dă pace la
toată lumea, aducându-ţi aminte şi de mine sluga ta.
Prealuminate Nor, Maica lui Dumnezeu, cu dreapta ta cea tare şi preaputernică, dă război împotriva celor ce ne
vrăjmăşesc pe noi, apără pe cei ce sunt în nevoi, izbăveşte pe cei năpăstuiţi de greşeli prin rugăciunile tale, căci
toate le poţi câte le voieşti.
Irmosul:
Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte
şi pîntecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoare a

Luând cuget dumnezeiesc apărători ai cetăţii Dirahiului şi ostaşi ai lui Hristos, aţi surpat semeţia lui Apolonie şi aţi
ruşinat credinţa lui Tripontie, ca unii ce în chip luminat aţi primit de la Dumnezeu daruri de biruinţă, ca să dăruiţi
credincioşilor tămăduiri de patimi.

Dumnezeiesc Cort te-ai făcut Cuvântului, Ceea ce eşti Singura Preacurată Maică, care covârşeşti pe îngeri cu
curăţia, pe mine, cel ce sunt întinat mai presus decât toţi cu greşeli trupeşti, curăţeşte-mă cu dumnezeieştile ape ale
rugăciunilor tale, dându-mi, Curată, mare milă.
mărturisirea...
Mieluşeaua cea Neîntinată, Fecioara şi Maica Cuvântului cea Nestricată, văzând pe Cruce spânzurat pe Cel Ce a
răsărit dintr-însa fără durere, ca o Maică plângând, a strigat: Vai mie, Fiul meu, cum pătimeşti, vrând să izbăveşti
pe om de ocara patimilor.
Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Manuil, Savel şi Ismail

17 Iunie
Troparul Sfinţilor Mucenici Manuil, Savel şi Ismail, glasul al 4-lea:


Irmosul:
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duh şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maicii şi mă voi arăta luminat
prăznuind şi voi cânta minunile ei bucurându-mă.
Apărători Preasfintei Treimi cu un cuget v-aţi arătat închinător Acesteia, preafericiţilor şi staţi înaintea scaunului
Treimii, ajutători calzi ai celor ce aleargă la voi.
Ducându-vă la închisoare, purtătorilor de biruinţă, fraţi după trup, cu bucurie împreună aţi cântat Împăratului a
toate, zicând din toată inima: veniţi să strigăm Atotţiitorului Dumnezeu.
Savel de-a pururea pomenitul şi Ismail minunatul, după vrednicie să fie cinstiţi împreună cu înţeleptul Manuil; că
au răbdat multe şi de multe feluri chinuri şi moarte, preamăriţii.
Moartea şi stricăciunea tu o ai pierdut, întru tot cântată Născătoare de Dumnezeu, născând pe Hristos, Izvorul
nestricăciunii, înfrumuseţând cu nemurire şi cu har firea omenească, Ceea ce eşti Preanevinovată.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Izvor viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată
duhovnicească întăreşte-i şi întru dumnezeiască slava ta, cununilor slavei învredniceşte-i.
Ca nişte dumnezeieşti struguri s-au făcut mucenici cu adevărat, care ne revarsă nouă vin din via dumnezeieştii
nevoinţe, veselind duhovniceşte cugetele cu harul.
De păgânătatea tatălui vostru îngreţoşându-vă şi de credinţa cea întru Dumnezeu a maicii voastre înţelepţeşte
dorind, aţi primit a doua dumnezeiască naştere a Duhului, purtătorilor de chinuri, fraţi după trup.
Fiind aduşi înaintea tiranului, v-aţi cunoscut trei de Dumnezeu cinstitori; pentru aceasta aţi şi fost arşi tare şi aţi
răbdat toate chinurile, preamăriţilor şi mult lăudaţilor mucenici.
Ca o Împărăteasă împodobită cu lanţuri de aur, de-a dreapta Împăratului şi Dumnezeu, acum stai înainte Stăpână,
rugându-te pentru robii tăi.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Cel Ce sade în slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor a venit Iisus, Cel mai presus de Dumnezeire, prin Palmă
Curată şi a izbăvit pe cei ce strigă: Slavă, Hristoase, puterii Tale.
Stând înaintea călcătorului de lege şi adunarea cea de trei ori ticăloasă cu osârdie împlinind poruncile acestuia, aţi
fost bătuţi de flecare dintre ei cu câte patru bice de bou crude, o, răbdare preaminunată.
Curăţitor s-a făcut sângele mucenicilor şi har dat de Dumnezeu bine mirositor fiind, fără de zăticnire dau tuturor
din izvorul tămăduirilor, cel ce izvorăşte din el fără de încetare.
Împresurarea de supărări de multe feluri şi de primejdii, cu rugăciunile voastre cele către Hristos goniţi-o de la cei
ce săvârşesc cu credinţă preasfinţită şi mult prăznuită pomenirea voastră, vrednicilor de laudă.
Pe tine de demult te-a numit proorocul Munte Dumnezeiesc şi Sfinţit, Fecioară Curată, peste tot umbrit cu fapte
bune, din care S-a arătat Mântuitorul Cuvânt, spre zidirea şi luminarea sufletelor noastre.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască slava ta, că tu Fecioară Neispitită de nuntă ai avut în pântece pe
Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.
Nesupunându-vă poruncii tiranului, sfinţilor, piroane prin mâini şi prin picioare vi s-au bătut şi cu unghii de fier
fiind tare sfâşiaţi, de pe pământ la înălţime v-a spânzurat, dar vi s-a arătat înger care vă îmbărbăta pe voi.
Cu trestii unghiile v-au înţepat, sfinţilor şi umerii şi capetele v-au fost pironite, dar voi aţi rămas neschimbaţi şi nu
aţi adus jertfă idolilor; pentru aceasta pe voi cu cântări şi cu laude vă cinstim.
Flori ce suflă mireasma cugetării de Dumnezeu, grădini ale cunoştinţei de Dumnezeu, pomi ai raiului cei bine-
roditori, foarte frumoşi şi purtători de lumină, pe mucenici să-i lăudăm şi cu credinţă să-i fericim.
Arată-te, Preacurată, mântuind de năvălirile patimilor şi de viclenii demoni pe robul tău cel ce te-a câştigat
Puternică Apărătoare şi Folositoare Neînfricată.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Cugetătorilor de Dumnezeu, care faceţi acest praznic dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi
să batem din palme slăvind pe Hristos, Cel Ce S-a născut dintr-Însa.
Veniţi iubitorilor de praznic, care săvârşiţi această prăznuire dumnezeiască şi cu totul cinstită a mucenicilor, să le
adunăm flori de bucurie şi vom lua mântuire de cele cumplite.
Mucenici preamăriţi, ca cei ce aţi luat harul minunilor, tămăduiţi bolile sufletelor şi dezlegaţi de cele rele pe cei ce
aleargă de-a pururea la voi cu credinţă.
De râvna cea dumnezeiască înfocându-vă, cu făclii subţiorile vi s-au ars; pentru a ceasta harul cel dat de la
Dumnezeu îl împărţiţi fără de pizmuire şi daţi credincioşilor dezlegare de cele rele.
Înmulţitu-s-au mai mult decât nisipul mării greşelile sufletului meu şi ca o sarcină grea mă pun jos pe mine; ci tu,
Fecioară, mai înainte de sfârşit milostivindu-te, miluieşte-mă.

Cu credinţa lui Hristos fiind răniţi, preafericiţilor şi paharul Lui cu credinţă bând, închinăciunile perşilor şi
îndrăzneala pe pământ aţi surpat, cei întocmai cu numărul Treimii, rugăciuni faceţi pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului, ci îngrozirea focului bărbăteşte călcând-o, se
bucurau cântând: Prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Pe piatra dumnezeieştii cunoştinţe întărindu-vă cugetele inimilor voastre, de momelile vrăjmaşilor nu v-aţi
răsturnat, preamăriţilor, cântând: Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Despărţitu-v-au pe voi nelegiuitul tiran, Preamăriţilor Savel şi Ismail, chibzuind ca să vă împiedice pe voi, cu
amăgire; dar s-a înşelat, căci voi v-aţi arătat viteji neclintiţi.
Alamundar, împăratul vostru cel persan, venind, v-a poruncit ca unor voievozi ai săi să duceţi daruri de pace către
cel fără de lege, iscodindu-vă prin aceasta pentru credinţa voastră.
Miluieşte-ne pe noi de ispitele ce ne vin asupra şi de toate necazurile pe cei ce te cântă pe tine, cu adevărat Singura
Maică a Cuvântului, pururea Fecioară întru toţi vecii.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar
acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie: pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Venind la locul cel de moarte, îndată capetele v-au tăiat, apoi minune s-a făcut cu adevărat preaslăvită, căci
pământul a acoperit trupurile voastre şi necredincioşii cu credinţă strigau: mare este Dumnezeul dreptcredincioşilor
în veci.
Din pământ au răsărit ca nişte crini, ce picură dulceaţa bunei mirosiri, cinstitele trupuri cele nevoitoare ale
mucenicilor, dăruind tuturor credincioşilor, celor ce pătimesc, cu milostivire, tămăduiri prin rugăciunile lor, ca să
binecuvinteze pe Hristos în veci.
Pe voi purtătorilor de chinuri cei viteji, Savel, Ismail şi Manuil, cei ce aţi strălucit din Persida, rugători către
Domnul prea tari avându-vă, cu dragoste strigăm: pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi pe Dânsul în veci.
Domnul, Cel Ce stăpâneşte făptura, Cel Ce S-a întrupat din pântecele tău, pe tine, Fecioară, te-a arătat Doamnă
tuturor celor văzute şi celor nevăzute, preamărindu-te ca pe o Maică a Sa fără prihană.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Tot neamul pământesc să sălteze cu Duhul fiind luminat şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind
sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te Preafericită Născătoare de Dumnezeu Curată,
pururea Fecioară.
Veniţi credincioşii cu un glas să lăudăm pe aceşti trei de Dumnezeu înţelepţiţi şi mari mucenici. Căci trupurile lor
le-au dat spre chinuri, preamăriţii; dar răbdând din tot sufletul moarte preacrudă, s-au făcut moştenitori vieţii celei
neîmbătrânitoare.
Toţi credincioşii pe Savel, de trei ori fericitul, împreună cu Ismail înţeleptul şi de de-a pururea pomenitul, al acelora
mai mare şi frate după trup, pe Manuil să-i lăudăm, preamărindu-i pe dânşii după datorie. Bucuraţi-vă,
preaminunaţilor, odraslele Persidei celei bine mirositoare.
Opriţi furtuna cea cumplită a barbarilor, care totdeauna se ridică asupra robilor voştri, încetaţi şi dezbinările din
Biserică, dobândind iertare de păcate pentru cei ce vă laudă pe voi şi celor binecredincioşi totdeauna biruinţă
dăruiţi-le asupra celor potrivnici.
Ceea ce eşti Iubitoare de bine Născătoare de Dumnezeu, care ai născut pe Iubitorul de bine Dumnezeu, de
dragostea trupească cea vicleană acum degrab mă slobozeşte pe mine, Stăpână şi mă fă să fiu rob dumnezeieştii
voinţe, pe mine cel ce pier cu lenevirea.

Bătăile cele de multe feluri răbdându-le cu îndrăzneţ cuget, purtătorilor de chinuri, străluciţi mai mult decât soarele.
Pentru aceasta prăznuim pomenirea voastră cea luminată, cu credinţă rugându-vă, ca prin mijlocirile voastre să
dobândim iertare de greşeli şi câştigarea virtuţilor celor veşnice.

Dumnezeiesc Cort te-ai făcut Cuvântului, Ceea ce eşti Singura Preacurată Maică, care covârşeşti pe îngeri cu
curăţia, pe mine, cel ce sunt întinat mai presus decât toţi cu greşeli trupeşti, curăţeşte-mă cu dumnezeieştile ape ale
rugăciunilor tale, dându-mi, Curată, mare milă.
mărturisirea...
Mieluşeaua cea Neîntinată, Fecioara şi Maica Cuvântului cea Nestricată, văzând pe Cruce spânzurat pe Cel Ce a
răsărit dintr-însa fără durere, ca o Maică plângând, a strigat: Vai mie, Fiul meu, cum pătimeşti, vrând să izbăveşti
pe om de ocara patimilor.
Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Leontie

18 Iunie
Troparul Sfântului Mucenic Leontie, glasul al 4-lea:
Mucenicu1 Tău, Doamne, Leontie, întru nevoinţa sa, cununa nesctricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul
nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru
rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Irmosul:
Cânta-voi ţie, Doamne Dumnezeul meu, că din sfânt pântecele Fecioarei în Om în chip de negrăit îmbrăcându-Te,
l-ai înnoit ca un milostiv.
Stih: Sfinte Mucenice Leontie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Bunătatea ta nu se supune legilor celor de laudă, Sfinte Mucenice Leontie, sluga lui Hristos, căci Însuşi El îţi este
ţie laudă şi slavă de nerăpit.
Dorind, fericite, de cele mai presus de fire şi cu fecioria trupului împodobindu-ţi sufletul cel nespurcat, l-ai gătit cu
bună podoabă către suirea la cer.
Luat-ai biruinţă împotriva înşelăciunii cinstea cea către mucenici, cinstind cu cuviinţă pe Cel pururea dorit de tine,
Sfinte Leontie, pururea pomenite.
Cum te vom ferici pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti mai presus de ceruri şi de toată zidirea, căci ai
născut Fiu, pe Ziditorul şi Dumnezeul nostru?
Cântarea a 3-a. lrmos: Arcul celor puternici...

Având fire şi cuget cu bună podoabă şi har de la Dumnezeu, Mucenice Leontie, te-ai arătat pătimitor şi preaales
mărturisitor al adevărului.
Strigai, Sfinte Leontie, ostaşilor celor împreună cu tine să-şi pună sufletele pentru Dumnezeul cel viu şi să se facă
ostaşi Împăratului, Celui Ce petrece în veac.
Limba ta cea iubitoare de Dumnezeu, din care picură miere, varsă cuvinte de dreaptă credinţă, iar pe cei robiţi de
necredinţe îi înfruntă, căci hulesc.
Bucură-te, Maică Neispitită de nuntă, care ai încăput în pântecele tău pe Dumnezeu Cuvântul şi L-ai născut Întrupat
ca pe un Dumnezeu şi Om.
Irmosul:
Arcul celor puternici a slăbit şi cei neputincioşi s-au încins cu putere. Pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima
mea.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Acoperit-au cerurile bunătatea Ta, Hristoase şi pământul s-a umplut de slava Ta. Pentru aceasta neîncetat strigăm:
Slavă puterii Tale, Doamne.
Cel împrietenit cu mânia cea demonică te chinuia fără de milă pe tine, cel ce erai cuprins cu dragostea cea
dumnezeiască, mucenice, purtătorule de chinuri, Leontie.
Îndrăzneala îţi era de ajutor Sfinte Leontie, când te primejduiai pentru adevăr şi te îndemnai la toată tăierea şi
arderea, pururea pomenite.
Ca să te vânez şi să te aduc către adevăr ca pe un fericit, am socotit, zis-ai împotrivă cu îndrăzneală, către cel ce te
îngrozea, mucenice purtătorule de chinuri, Sfinte Mucenice Leontie.
La Stăpânul, Cel Ce a fost pironit pe lemn cu trupul pentru tine privind şi de har umplându-te, pe lemn te-ai întins
pentru Dânsul foarte tare.
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu Prealăudată, Ceea ce întreci cetele heruvimilor şi ai ţinut pe Dumnezeu cu
trupul purtat în braţele tale.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Cel Ce ne-ai câştigat pe noi popor ales cu sângele Tău, Doamne, pacea Ta dă-ne-o nouă, păzind într-un gând turma
Ta.
Ducându-te către junghiere jertfă gata, Mucenice Leontie preamărite, de bunăvoia ta ai stat pentru Hristos înaintea
divanului tiranic.
Cel supus înşelăciunii, se ispitea să-ţi surpe întărirea sufletului tău, ocărând pe Domnul, cum că a fost Răstignit ca
un făcător de rele.
Să piară cu adevărat zeii cei ce n-au făcut cerul şi pământul, răspundeai mucenice, împotrivă, căci Cel Ce a fost
Răstignit este Ziditorul tuturor.
Fecioară, Maică Preacurată, Ceea ce ai zămislit în pântecele tău pe Dumnezeu mai presus de fire, dă-ne pacea ta
nouă, celor ce cu cântări te slăvim pe tine, Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 6-a. Irmos: Strigat-a mai înainte...

Blând te arătai, Leontie, către cei ce alergau cu credinţă la tine şi la cuvântul tău cel îndulcit cu sarea cea
dumnezeiască; iar către vrăjmaşii lui Hristos te-ai arătat foarte cumplit.
Mucenicul Leontie, sluga Ta cea credincioasă, cu veselie da mărturisirea împărăţiei Tale, Hristoase, iar vrăjmaşii
Tăi nu sufereau adevărul.
Se aprindeau de mânie ca nişte fiare cei fără de lege şi îşi puneau mâinile pe mucenic ca pe un miel, străduindu-se
să spintece fără de milă pe cel nebiruit.
Născătoare de Dumnezeu ne rugăm ţie, Preacurată, roagă-te Celui Ce S-a întrupat din tine pentru noi robii tăi, că
numai pe tine te ştim Părtinitoare a noastră.
Irmosul:
Strigat-a mai înainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile proorocul Iona în chit, rugându-se: din stricăciune mă
izbăveşte, Iisuse, Împărate al puterilor.

Meşteşugirile cele viclene ale tiranilor le-ai ruşinat şi slujbele elineşti cele fără de Dumnezeu defăimându-le,
luminat ai arătat cunoştinţa de Dumnezeu tuturor oamenilor cu învăţăturile dreptei credinţe, de Dumnezeu
înţelepţite mucenice. Pentru aceasta a ta pomenire cinstim cu dragoste, înţelepte Leontie.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cel ce ai izbăvit în foc pe tinerii lui Avraam şi ai ucis pe caldeii care fără dreptate vânau pe cei drepţi, prealăudate
Doamne, bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Cu tăria cugetelor, ca şi tinerii cei din robie, împreună cu văpaia supărărilor, a călcat şi înşelăciunea Sfinte Leontie,
cântând ţie: Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Mucenicul cel nebiruit uitându-şi trupul cel şuviţat, cu tărie a răbdat chinuri pentru Tine, Hristoase, cântând ție
Ziditorului: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Cu înţelepciunea şi cu dragostea lui Hristos, cu puterea biruind firea, ai ales moartea cea purtătoare de viaţă, în
locul vieţii celei pieritoare, Mucenice Leontie, cântând: Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Preasfintei Treimi).
Mucenicul cel nebiruit neplecat, binecuvântând pe Cuvântul şi pe Duhul, împreună cu Tatăl, o Fire în Trei
Ipostasuri, striga: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Cel Ce s-a pironit...

Mucenicul suferea rănile trupului şi pe vrăjmaşul cel fără de trup îl întrista foarte, cântând: Preaînălţaţi pe Hristos
Dumnezeul nostru în veci.
Când te bătea cu mărăcini, mucenice, cu dragoste întindeai gândul tău drept către Stăpânul, strigând: Preaînălţaţi pe
Hristos în veci!
Biruinţă este pentru tine Hristos, mucenice, pe Care cu chinurile trupului tău L-ai slăvit, strigând: Toţi preaînălţaţi
pe Hristos în veci,
Pe Cuvântul, Cel Ce S-a născut din cea Preacurată şi a dăruit viaţă neamului omenesc, tineri preaînălţaţi-L în veci.
Irmosul:
Pe Cel Ce S-a pironit cu trupul pe cruce şi a făcut-o pentru noi armă de mântuire, tineri preaînălţaţi pe Hristos
Dumnezeul nostru în veci.
Cântarea a 9-a. Irmos: Naşterea ta nestricată...

Arătatu-te-ai slugă Treimii, Sfinte Mucenice Leontie, slujind curat Celui Căruia tot genunchiul se pleacă, al celor
cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de sub pământ, pe Care ca pe un Izbăvitor lăudându-L Îl slăvim.
Dorind a vedea cu faţa descoperită slava cea fără de materie a Domnului, te-ai dezbrăcat de stăpâniri şi de puteri,
propovăduind o Dumnezeire în Trei Ipostasuri.
Veselitu-s-a de mărturisirea ta Mântuitorul şi după vrednicie te-a mărturisit înaintea Tatălui pe Care îmbunează-L,
pătimitorule, către toţi, cei ce cu credinţă măresc pomenirea ta.
Preasfântă Fecioară, care te-a arătat mai aleasă decât îngerii, ca Ceea ce ai născut pe Mântuitorul tuturor,
milostiveşte-te şi izbăveşte pe poporul cel păcătos, care aleargă sub acoperământul tău.
Irmosul:
Naşterea ta Nestricată te-a arătat, Dumnezeu din coapsele tale a ieşit, că s-a arătat purtător de trup pe pământ şi cu
oamenii a petrecut. Pentru aceasta pe tine, de Dumnezeu Născătoare, toţi te slăvim.

Luând asupra ta crucea ca o platoşă, vitejeşte ai mers la luptă cu vrăjmaşii cei nevăzuţi, Sfinte Mucenice Leontie şi
pierzând puterea lor, ai primit plată harul minunilor. Pentru aceasta roagă-te să ne mântuim noi, mucenice
preamărite.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea.Podobie: Degrab ne întâmpină...

Stai împotriva vrăjmaşilor, celor ce ne fac nouă război, căci cumplit au năpădit moştenirea ta, Preacurată Stăpână.
Pierde cu mâna ta semeţia barbarilor, ca să cunoască puterea ta, cei ce iubesc războaiele şi cu ameninţarea ta
pierde-i pe ei pe toţi.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne
întâmpină...
Fecioară Preacurată, Maica lui Hristos Dumnezeu, sabie a străbătut preasfânt sufletul tău, când ai văzut Răstignit de
bunăvoie pe Fiul tău şi Dumnezeu, pe Care, Preabinecuvântată, roagă-L neîncetat să ne dăruiască nouă iertare de
greşeli.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Paisie cel Mare
19 Iunie
Troparul Sfântului Cuvios Paisie cel Mare, glasul al 3-lea:

Îngerul cel în trup, cununa călugărilor, omul cel fără de trup, locuitorul cerurilor, dumnezeiescul Paisie se bucură
prăznuind împreună cu noi pomenirea sa, dând dumnezeiesc dar celor ce se ostenesc pentru el; pentru aceasta cu
multă osârdie să-l slăvim.
Cântarea 1, glasul al 2-lea. Adânc a aşternut...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Paisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mie celui ce mă apuc acum ca să cânt dumnezeiasca ta prăznuire, stând tu lumina înaintea Treimii, de unde auzind
dumnezeieştile cântări ale serafimilor, ca nişte lumini de foc, dă-mi împărtăşire de acelea ca să-ţi împletesc
cuvenită cântare, fericite.
Dătătorul a toate, prin dumnezeiască cunoştinţă mai înainte înţelegând bunătăţile ce aveai să săvârşeşti în chip mai
presus de fire, Sfinte Paisie cel Mare, încă prunc fiind tu, arătându-ţi-se, de fraţii tăi mai înainte te-a deosebit.
Îmblânzeşte părinte, pe Hristos, pentru mine, pe Care din pruncie nu am încetat ticălosul a-L amărî cu faptele mele
cele de ruşine; căci ai multă în drăzneală către El, pe Care tu dimpotrivă L-ai veselit din pruncie prin a ta nevoinţă.
Venit-a la tine, Curată Arhanghelul, aducându-ţi bucuria, luminat îmbrăcat şi săltând; întâmpinând însă strălucirile
tale, din asemănarea strălucirilor a strălucit şi mai mult deci strălucea.

Înger ceresc s-a arătat maicii tale, mai înainte vestindu-i bună sporirea ta cea din pruncie, precum Samuil a
proorocit împăratului.
Suitu-te-ai, părinte, pe scara cea cugetătoare ce ţi-ai aşezat, care vieţuind tu în bunătate, încă te aducea la cele
cereşti, unde împreună petreceai cu îngerii.
Înţelepţeşte-mă pe mine, sfinte, întru voinţele dumnezeieşti ca să nu greşesc în acelea, precum şi pe tine mai înainte
însuşi Ieremia te-a înţelepţit în proorociile sale.
Cu grai de smerită grăire către mai-marele voievod ai înălţat smerită firea oamenilor, Preacurată; pentru aceasta şi
noi te înălţăm cu cântările.

Te-ai dat pe sine peste măsură la nevoinţe, de Dumnezeu cugetătorule, încât însuşi Domnul S-a pogorât adeseori la
tine şi arătându-ţi-se ţi-a vorbit aievea; pentru aceasta prin tine mulţi se vor mântui.
Precum dumnezeiescul apostol Ioan, deosebit din cei doisprezece a fost numit cel iubit de Ziditorul, tot aşa şi
Sfântul Paisie a fost numit de El, mai presus de toţi sihastri.
Ca cel ce ai câştigat prin ostenelile tale, părinte, covârşitoarea dragoste cea de la Împăratul tuturor, roagă-te să o
dobândesc şi eu pe aceasta, ca să te propovăduiesc pe tine, că mult poţi la Stăpânul.
Sfinţeşte-mă pe mine cel peste măsură de întinat, care vieţuiesc în necurăţie şi fac lucruri de ruşine, Preasfântă, ca
să mă sfinţesc eu păcătosul prin tine şi cu buze curate să cânt sfinţenia ta.
Cântarea a 5-a. Irmos: Mijlocitor lui Dumnezeu...

Nicidecum nu te-a amăgit pe tine, înţelepte, înşelăciunea vicleanului vrăjmaş, căci pe bogatul trimis de el ca să-ţi
aducă aur l-ai izgonit împreună cu el, împroşcând pe demonul cel lacom.
Nedumerit foarte era vrăjmaşul cel cumplit, văzând că toate cursele sale cele împotriva ta, se sfărâmau de tine ca
pânza păianjenului şi striga cu glas: O, ce putere! Ce voi face cu tine, Paisie?
Fiind foarte dăruit cu putere asupra vrăjmaşului, preaputernice, izbăveşte-mă pe mine de cel care mă împinge cu
totul în prăpastie şi câte puţin se sileşte să-mi omoare sufletul.
Din pricina mulţimii de greşeli m-am apropiat de moarte, Preacurată şi afară de tine neştiind a afla alt ajutor, te rog
pe tine Singură, apucă mai înainte şi mă mântuieşte.

O, de câtă cinste te-ai învrednicit, Sfinte Părinte Paisie, încă în trup fiind, spre cereasca înconjurare suindu-te, ca să
vezi frumuseţile raiului.
Îmbuibându-mi adeseori pântecele, sfinte, m-am făcut eu ticălosul jertfă duhului josniciei; dar tu, preaalesule
pustnic, ca alt Daniil izbăveşte-mă de acela.
Strălucita ta înfrânare de la mâncare, nici un om n-a săvârşit-o, înţelepte; căci în postire nedomolită zeci de
săptămâni ai trăit.
Cu adevărat de trei ori fericit este neamul nostru, Preacurată, fiindcă este îmbogăţit avându-te pe tine Mijlocitoare
către Hristos, Fiul tău şi Ziditorul, măcar de şi greşim.

Câştigat-ai nevoinţa şi petrecerea înfrânării, tu, Cuvioase Părinte Paisie, făcătorule de minuni; pentru aceea roagă-te
pentru noi, cei ce săvârşim cu credinţă sfântă pomenirea ta.

Câştigat-ai de la Stăpânul tău, pentru nevoinţele tale, părinte, a fi ascultat degrab în orice a-i cere, precum ţi-a
făgăduit când a venit la tine şi te-ai învrednicit de harul cel mare.
Râvnind lui Pavel, preafericite, mai mult ai ales a te lipsi de plata ostenelilor tale, numai dacă alesul călugăr ar
scăpa de pierzarea iudeilor, iar acela izbăvindu-se cu adevărat, laudă pe Domnul.
Răpit-ai vremeniceşte, din întunecimile iadului sufletul cel nesupus, Părinte Paisie şi l-ai pus la odihnă, îmblânzind
pe Hristos; pe Care roagă-L să ne mântuiască şi pe noi de osândă.
Bună între femei pe tine te numeşte cântarea şi iarăşi: Frumoasă între tinere, Pruncă a lui Dumnezeu şi Mireasă
Nenuntită între fecioare, Curată, căci nu este deopotrivă cumpănă frumuseţii tale şi Harului.
Cântarea a 8-a. Irmos: Cuptorul oarecând...

Arătatu-ţi-S-a ţie Hristos în chip de doi îngeri, cerând de la tine să-I faci găzduire; iar tu L-ai primit pe El cu
osârdie ca Avraam cel de demult, fericite şi spălându-I picioarele, ai băut apa cu care L-ai spălat.
De mult har te-ai învrednicit, înţelepte, căci neîmplinind ucenicul tău poruncile tale, la porunca ta au înviat
moaştele sfântului care i-a poruncit aceluia: săvârşeşte, fiule, cuvintele folositorului tău.
Adu-ne la viaţă, preasfinţite, pe noi cei omorâţi prin înşelăciune; ridică-ne pe noi cei căzuţi întru tot felul de călcări
de poruncă; şi ne curăţeşte pe noi cei întru totul întinaţi de dulceţile vieţii, prin îndrăzneala cea de negrăit pe care o
ai către Domnul.
Fecioară Maria, făptura este datoare a-ţi mărturisi prea multele haruri, căci Cel pe Care L-ai născut, Dătător de
lumină fiind numit şi milostivindu-Se spre ea, care dintru neştiinţă era întunecată, ca un Ziditor cu adevărat, o a
făcut să strălucească cu lumina.
Cântarea a 9-a. Irmos: Fiul Părintelui celui fără...

Te-ai înălţat, Cuvioase Paisie, acolo unde se află cetele îngerilor, scaunele cele dintâi ale proorocilor, cununile
mucenicilor, scaunele dumnezeieştilor apostoli şi strălucitele praznice ale sihastrilor, cu care împreună cântă
Atotţiitorului cântarea cea întreit sfântă.
O, lumină mai presus de fire! O, flori prea mirositoare! O, roduri dulce hrănitoare! O, glas prea veselitor! O,
frumuseţe mai presus de ceruri! Întru care te desfătezi, Sfinte Părinte Paisie, în chip de negrăit, unindu-te cu
Treimea, preafericite.
Contenit-a dorirea ta, cel prea mare între cuvioşi, câştigând după poftă culmea dorinţelor şi umplându-te în cele
cereşti de strălucirea cea dumnezeiască; ci pomeneşte-ne şi pe noi cei ce cu credinţă te pomenim pe tine.
Ai încăput în tine Fecioară, pe Cel Singur Bun al bunurilor, născând în chip de negrăit pe Cel mai presus de fire,
Care pogorându-Se S-a arătat peste fire şi Om, Dumnezeu fiind, în amândouă firile şi lucrările şi voinţele.
SEDELNA, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul cel împreună...
Adunându-ne te lăudăm pe tine, Cuvioase Părinte Paisie, cel ce te-ai suit la cer ca într-un car; căci prin îndoitele
tale osteneli, ca şi cu nişte roţi te-ai într-aripat cu dragostea cea către Hristos; iar prin dragostea cea către aproapele,
te-ai înălţat la ceruri, rugându-te pururea pentru noi Domnului, de Dumnezeu fericite.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 5-lea.Podobie: Pe Cuvântul cel împreună...

Preasfântă Fecioară, miluieşte-ne pe noi, cei ce năzuim cu credinţă la milostivirea ta şi cerem ajutorul tău cel
fierbinte, căci poţi cu adevărat să izbăveşti pe toţi, ca Una ce ai fost Maică a lui Dumnezeu Celui Preaînalt; cu
rugăciunile tale cele de Maică pururea fii folositoare nouă, Ceea ce eşti de Dumnezeu cu har dăruită.
Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Iuda, ruda Domnului

19 Iunie
Troparul Sfântului Apostol Iuda, ruda Domnului, glasul 1:

Al lui Hristos frate şi mucenic tare, ştiindu-te pe tine, Sfinte Iuda, cu sfinţenie te lăudăm pe tine, cel ce ai călcat
înşelăciunea şi credinţa ai păzit. Pentru aceasta astăzi preasfântă pomenirea ta prăznuind, dezlegare de păcate cu
rugăciunile tale luăm.
Cântarea 1, glasul al 5-lea. Irmos: Calul şi pe călăreţul...

Stih: Sfinte Apostole Iuda, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Tăinuitorule al celor cereşti, Sfinte Iuda Preaînţelepte, ucenic al Mântuitorului şi părtaş al vieţii celei adevărate,
mişcă-mi limba mea şi îndreptează-mi cuvântul pentru a te lăuda, fericite.
Trăgând jugul Mântuitorului, apostole şi brazdă tăind şi înnoind cu harul, sămânţa ai semănat şi mult rod ai adus
Celui Ce te-a chemat, preafericite.
Pe Cuvântul, Cel Ce S-a întrupat aflându-L Învăţător şi cu razele Lui, de Dumnezeu văzătorule, fiind luminat, a
doua lumină te-ai făcut, cu strălucirile celei dintâi, închipuindu-te, vrednicule de minuni.
Numai credinţa să spună, iar nu dovedirea minunilor celor mai presus de minte, de Dumnezeu Născătoare
Preacurată, că pe Dumnezeu, Cuvântul Cel necuprins, L-ai născut îmbrăcat în Om.
Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce ai înfipt pe nimica...

Înălţatu-s-a bună podoaba ucenicilor lui Hristos mai presus decât toată slavăa; că aceia i-au fost lui prieteni şi de
aproape şi rudenii şi împreună locuitori şi tainelor tâlcuitori.
Apostole Iuda, fraţii tăi te laudă pe tine, cel ce te-ai arătat frate după lege socotit, al Celui Ce S-a arătat în trup, al
Cuvântului Celui Ce a strălucit mai înainte de veci din Tatăl cel nenăscut şi pururea veşnic.
Omorându-ţi mădularele tale pe pământ, împreună ai locuit cu Hristos, Viaţa tuturor, preafericite şi vestitor al
petrecerii celei de viaţă purtătoare tu ai fost lumii, graiurile vieţii vestind.
Iată tu, mai mult decât toate, Curată, eşti cu har, Dăruită, întrecut-ai cu sfinţenţia pe toţi, covârşit-ai toate şi mai
înaltă decât toate puterile cereşti te-ai arătat, Maică lui Dumnezeu fiind.
Cântarea a 4-a. Irmos: Dumnezeiască deşertarea ta...

Marele Apostol al Domnului arătării Duhului învrednicindu-se, a fost iubit şi raza vederii Lui şi frumuseţea Lui a
văzut.
Fiind plin de harurile şi de darurile cele date ţie de la Dumnezeu, apostole, la limanul mântuirii îndreptează, pe cei
ce te măresc pe tine cu cântări.
Cu puterea cea nebiruită a Preasfântului Duh fiind într-armat, slujitorule al celor de negrăit, alungi duhurile
vicleniei cu cuvântul Darului.
Ceea ce ai zămislit în chip de negrăit pe Făcătorul tău şi Dummezeu, Ceea ce eşti cu totul fără prihană roagă-L să
ne izbăvească pe noi din primejdii şi sufletească mântuire să dăruiască celor ce te laudă pe tine, Stăpână.
Cântarea a 5-a. Irmos: Cel Ce Te îmbraci cu lumina...

Părăsind umbrele Legii, chipul adevărului luminat l-ai propovăduit, agonisindu-ţi povăţuitor pe Unicul Adevăr.
Porunca Cuvântului împlinind, apostole, ai înconjurat toate neamurile cu învăţăturile tale învăţându-le şi
botezându-le cu chemarea Treimii.
Ca o ploaie cerească, ca nişte rouă de sus, dumnezeiască vestirea ta, de Dumnezeu propovăduitorule, uscăciunea
mulţimii zeilor a stricat, cu propovăduirea lui Dumnezeu cel Unul.
Omoară-mi patimile mele, de Dumnezeu Născătoare şi sufletul meu cel omorât cu muşcarea, păcatului ridică-l,
Maica adevăratei Învieri.
Cântarea a 6-a. Irmos: Marea patimilor cea...

Cu învăţătura privirii la cele de sus şi cu luminate faptele vieţii, apostole al lui Dumnezeu, fiind strălucit, pe cei din
adâncul necunoştintei i-ai luminat.
Trimiţi tuturor oamenilor cartea ta cea luminată şi plină de învăţăturile Duhului, de cele sfinte luminătorule
preaminunate.
Văzătorul de Dumnezeu ca un cer cuvântător spune slava lui Dumnezeu vestind şi minunile Celui Ce S-a arătat
pentru noi cu trup.
Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, izbăveşte-mă de stricăciune şi tulburarea patimilor mele o potoleşte,
Ceea ce ai născut Izvorul nepătimirii.
CONDAC, glasul 1. Podobie: Ceata îngerească...

Din rădăcină slăvită, Odraslă de Dumnezeu dăruită ai răsărit nouă, însuţi văzătorule al Domnului, apostole, al lui
Dumnezeu frate, propovăduitorule al lui Hristos, preaînţelepte, hrănind toată lumea cu rodurile cuvintelor tale, cu
credinţa Domnului, preafericite şi tăinuitorule al harului.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Pe propovăduitorul...

Cu minte tare ucenic ales tu te-ai arătat şi stâlp neclintit Bisericii lui Hristos, neamurilor ai propovăduit cuvântul lui
Hristos, învăţându-le să creadă într-o Dumnezeire, din care pricină ai şi fost preamărit şi ai primit harul vindecării,
ca să vindeci neputinţele celor ce aleargă către tine, Apostole Iuda întru tot lăudate.
Cântarea a 7-a. Irmos: Domnul părinţilor...

Pe cel ce a fost împodobit cu apropierea de Dumnezeire, pe Apostolul Iuda, toţi să-l lăudăm, dumnezeieşte cântând:
Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Limba ta cea mişcată de Duhul şi de Dumnezeu insuflată, a întors lumea cu propovăduirea lui Hristos, Căruia toţi
cântăm: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Datu-ţi-a ţie Domnul cereasca moştenire şi scaun prealuminat, în care odihnindu-te, dumnezeieşte cânţi:
Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Cu gura şi cu mintea, pe tine de Dumnezeu Născătoare toţi te propovăduim, Preacurată; că ai născut, pe Dumnezeu,
Căruia toţi cântăm: Dumnezeule, bine eşti cuvîntat.
Cântarea a 8-a. Irmos: Ţie, Făcătorule a toate...

Bogăţia neamurilor şi cinstea împăraţilor şi slava ai luat, strigând, apostole; Toate făpturile pe Domnul lăudaţi-L şi-
L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Toată raza Mângâietorului care a venit peste tine, fericite şi ai luat, strigând, mărite: Toate făpturile pe Domnul
lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cu cântări credincioşii cinstim raza cea dată ţie, Sfinte Apostole Iuda, cu osârdie cântând: Toate făpturile pe
Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Veniţi să cinstim frumuseţea lui Iacov, pe Preacurata Maria, cu un glas strigând: Toate făpturile pe Domnul lăudaţi-
L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Isaie dănţuieşte...

Strălucind mărite cu razele vărsărilor de lumină ale Duhului, strălucirile minunilor celor mai presus de fire tuturor
le verşi, ca un ucenic al lui Emanuel; pe Care slăvindu-L, pe tine, de Dumnezeu văzătorule, te fericim.
Împreună cu cetele îngereşti înainte stând împodobiţi, singurii privitori şi văzători ai Unuia Născut, ai Celui Ce a
sărăcit cu trupul pentru noi; pe Care cu dinadinsul acum rugaţi-L să mântuiască sufletele noastre.
Ca Ceea ce ai născut pe Ziditorul făpturilor, Preacurată, ai purtat începătura a tot neamul, Care are slavă
neasemănată şi preaînaltă. Pentru aceasta Celui născut al tău închinându-ne, pe tine te slăvim.

Al Stăpânului, Cel Ce S-a născut şi frate ai fost tuturor celor aleşi, Apostole Iuda Fericite, frate ai fost şi de Dânsul
apostol ai fost trimis la toate marginile, prealăudate, ca să semeni cuvântul credinţei tuturor şi să luminezi pe cei ce
erau robi ai vicleanului stăpânitor al lumii, întru întunericul necunoştinţei. Pentru aceasta strigăm către tine: roagă-
te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Căzând în ispitele de multe feluri ale vrăjmaşilor celor nevăzuţi şi văzuţi, de viforul greşelilor mele celor
nenumărate sunt cuprins; ci ca la o Ajutătoare caldă şi Acoperământ al meu, la Limanul bunătăţii tale, Preacurată,
alerg. Pentru aceasta pe Cel Ce S-a întrupat din tine fără sămânţă, roagă-L, Preasfântă, pentru toţi robii tăi, cei ce te
laudă neîncetat. De Dumnezeu Născătoare Prealăudată, cere de la Fiul Tău şi Dumnezeu iertare de greşeli să
dăruiască celor ce se închină după vrednicie naşterii tale.
Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Metodie, Episcopul Patarelor

20 Iunie
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Metodie, Episcopul Patarelor, glasul al 4-lea:

Sfinţite Mucenice Metodie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Irmosul:
Cu voia Ta, Doamne, întru înfricoşare pământească s-a schimbat firea apelor, cea mai înainte lesne vărsătoare;
pentru aceasta, neudat pedestru trecând Israel, cântă Ţie cântare de biruinţă.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Metodie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Arătându-mi mijlocirea cărării cea neîncetată, care mă duce către Dumnezeu, învaţă-mă, tăinuitorule de cele sfinte,
ca să câştig viaţa cea fără de sfârşit, prin rugăciunile tale preaînţelepte.
Strălucit-ai în Biserica lui Hristos, cu harul îndoit luminându-te, sfinţite arătătorule; pentru aceasta cu îndoite
cununi, cu sfinţită cuviinţă Hristos te-a încununat.
Fiind împodobit cu cununa muceniciei şi cu mirul preoţiei, prin amândouă ai strălucit, preafericite; pentru aceasta
ai câştigat moştenirea cea prea adevărată şi de Dumnezeu închipuită.
Ca o jertfă curată, vie şi însufleţită, te-ai jertfit Stăpânului Celui Preasfânt; pentru aceasta ai fost primit la
jertfelnicul cel din cer, Mărite Mucenice Metodie.
Tainic Învăţător neamului omenesc şi Izbăvitor şi Mântuitor ne-ai născut nouă pe Hristos, Fecioară, Maică
Preacurată; pentru aceea, ştiindu-te pe tine cu adevărat Pricină vieţii celei veşnice, te slăvim.
Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce ai întărit...

Văzând cum pluteşte pe deasupra înşelarea lui Origen, ca un păstor bun fiind, cu dumnezeiescul foc degrab ai ars
toată negura aceluia, cu strălucirea razei celei dumnezeieşti împreunând înţelepciunea ta, de Dumnezeu primite.
Aflând prin încercare cinstea fecioriei şi frumuseţea curăţiei, mărite, arăţi toată frumuseţea lor şi strălucirea cea
vecuitoare, cu înţelepciunea ta şi cu harul cuvintelor tale, cugetătorule de Dumnezeu.
Fulgerul cuvintelor tale şi trâmbiţa cunoştinţei şi glăsuirea dogmelor cea bine înseninătoare au ieşit peste tot
pământul, cuvioase, chemând pe toţi credincioşii spre împărtăşirea desfătărilor celor cereşti, preafericite.
Cei ce s-au umplut de bucate mai întărite din ospeţele tale cele duhovniceşti, preaînţelepte, de acolo cu adevărat se
hrănesc cu desfătarea care petrece pururea, înfiinţându-se fără stricăciune şi crescând împreună cu cei ce se
împărtăşesc cu dânsa.
Împreună cu dumnezeiescul Gavriil, strigăm ţie pururea: Bucură-te Fecioară, Binecuvântată, că te-ai făcut nouă
pricină de bucurie şi de veselie adevărată, născând cu trup pe Izbăvitorul şi Mântuitorul tuturor.
Irmosul:
Cel Ce ai întărit dintru început cerurile cu cuvântul Tău cel Atotputernic, Doamne Mântuitorule şi cu Duhul Cel a
toate lucrător şi dumnezeiesc, toată puterea lor; pe piatra cea neclintită a mărturisirii Tale mă întăreşte.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am taina iconomiei Tale, Hristoase Dumnezeule, a Celui Ce sânurile părinteşti nu le-ai lăsat şi Te-ai pogorât
pe pământ şi Te-am preaslăvit, Unule, Iubitorule de oameni.
Săvârşindu-te muceniceşte, ai ajuns la culmea virtuţilor, luând răsplătirea preoţiei tale cea de mari daruri,
preafericite.
Primind scaun ierarhicesc, ai câştigat şi viaţă preasfinţită şi ai propovăduit dreapta credinţă şi ai învăţat turma ta,
preacinstite.
Dulceaţa cea iubitoare de suflet a dogmelor tale, ca un râu înainte curgând veseleşte pe cei ce se împărtăşesc şi
îndulceşte simţirile sufletelor noastre.
Arătatu-te-ai ca o oglindă luminoasă, care primeşte dumnezeieştile arătări ale lui Dumnezeu, Sfinţite Mucenice
Metodie, căci te-ai ridicat prin nevoinţe cu mai bună întărire.
Cel Ce nu ai părăsit sânurile părinteşti şi Te-ai întrupat din Fecioară, Hristoase Dumnezeule, păzeşte turma Ta, care
se închină dumnezeieştilor semne ale rânduielii Tale.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Doamne, Dumnezeul meu, de noapte mânecând mă rog Ţie: dă-mi iertare de greşelile mele şi către lumina
poruncilor Tale Te rog îndreptează căile mele.
Îmbrăcându-te, părinte, mai înainte de sfârşitul tău, cu omorârea cea purtătoare de viaţă a muceniciei tale şi cu
sabia fiind tăiat, te-ai mutat, slăvite, la viaţa cea nemăsurată şi mai bună.
Învătătorule al celor tainice, părtaşule al cetelor celor de sus, izbăveşte pe cei ce cu dragoste te cinstesc, pururea
pomenite, risipind prin rugăciunile tale năpădirile supărărilor celor cumplite.
Având îndrăznire către Stăpânul, cu osârdie ai râvnit către patimi prin nevoinţele tale; cere dar pentru credincioşi
dumnezeiasca pace şi linişte, părinte preaînţelepte.
Întâi jertfind pe Mielul lui Dumnezeu, Cel Ce curăţeşte păcatele lumii şi pe urmă jertfindu-te tu, te-ai adus Lui
jertfă cuvântătoare şi vie, Sfinte Metodie.
Preacurată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Locaş Luminii Celei neapropiate şi Biserică
dumnezeieştii Raze, te rog luminează, cu lumina ta, sufletul meu cel întunecat.
Cântarea a 6-a. Irmos: Fiind ameţit de valul grijilor...

Nu ai dat dormitare genelor, nici somn ochilor tăi, preafericite, până ce te-ai izbăvit de toate patimile şi te-ai făcut
locaş încăpător strălucirii Duhului, celei dătătoare de raze.
Îndumnezeindu-te cu totul prin dumnezeiasca şi cea cu chip dumnezeiesc lumină, te-ai făcut îndreptare
dumnezeieştii preoţii şi te-ai arătat mijlocitor către Dummezeu, a toată Biserica credincioşilor, cugetătorule de cele
dumnezeieşti, Sfinte Sfinţite Mucenice Metodie.
Luminătoarea ta pricepere a celor ce sunt, împreunându-se cu viaţa ta cea prealuminată, te-a arătat lumii sfeşnic
luminii, gonind bârfeala cea eretică şi negura necredinţei în Dumnezeu, grăitorule de cele dumnezeieşti.
Ştiindu-te pe tine Împărăteasă tuturor celor făcute, ca pe Una ce ai născut pe Dumnezeu, Cel Ce a făcut toate de
unde nu erau, împreună cu Arhanghelul Gavriil strigăm ţie, Maica lui Dumnezeu, doxologia cea de bucurie.
Irmosul:
Fiind ameţit de valul grijilor lumeşti şi cu păcatele cele ce înoată împreună cu mine înecându-mă, şi la fiara cea
stricătoare de suflet aruncându-mă, ca Iona, Hristoase, strig către Tine: dintru adâncul cel aducător de moarte,
scoate-mă.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat...

Sfinţit tăinuitor al Preasfintei Treimi şi propovăduitor dumnezeieştilor porunci celor mai presus de gând şi întărire
bine credincioşilor ai fost, Sfinţite Mucenice Metodie; căci ai înfruntat cugetele celor răucredincioşi şi pentru
dreapta credinţă te-ai arătat sfinţit mucenic prin sângele tău şi împreună cu îngerii stând înaintea lui Hristos, roagă-
te să ne mântuiască pe noi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
În cuptorul cel cu foc, aruncaţi fiind cuvioşii tineri, focul în rouă l-au prefăcut, prin cântare aşa strigând: Bine eşti
cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Fiind sfinţit, cugetătorule de Dumnezeu şi strălucind în chip luminat cu sângele mărturisitorilor adevărului,
împreună cu dânşii cântând strigi către Stăpânul: Bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Fiind întărit în credinţă, ai stins văpaia idolilor cu curgerile sfintelor tale sângiuiri prin mărturisire, aşa strigând:
Bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Fiind învăţat cele dumnezeieşti, părinte, preaînţelepţeşte ai arătat gândul privirii celei de sus, către cei ce cu
credinţă cântă, strigând: Bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cu cuvinte de laudă toată zidirea slăveşte naşterea ta, Fecioară, ştiind că Cel născut din tine este Dumnezeu şi cu
cinste închinându-se Lui strigă: Bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe împăratul slavei...

Pentru Tine Cel nevăzut, ca şi cum te vedea, cugetătorul de Dumnezeu a răbdat chinurile tiranilor şi a primit
cunună, cântând: Preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Dorind curat de împărăţia lui Hristos cea neschimbată, ai umblat pe calea pe care ţi-o pricinuia ţie, ierarhe, strigând
lui Hristos: Popoare preaînălţaţi-L, întru toţi vecii.
Hristos, pentru ostenelile tale, nemăsurată plată împărăţia Sa ţi-a dat, de Dumnezeu purtătorule, Celui Ce cu
dreaptă credinţă Îl lauzi întru toţi vecii.
Noian de dogme şi table de învăţături, comoară înaltă a privirii şi scaun de simţire te ştim pe tine, lăudând cu
dreaptă credinţă şi strigând: Popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Cu credinţă alerg rugător către tine, Preacurată, care ai zămislit pe Stăpânul tuturor, izbăveşte-mă acum de izgoniri
şi de primejdii pe mine, care laud cu credinţă pe Dumnezeu Cel Întrupat din tine, Născătoare de Dumnezeu.
Irmosul:
Să lăudam bine să cuvântam şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe Împăratul slavei, Cel Unul fără de început, pe Care bine-L cuvântează puterile cerurilor şi de Care se cutremură
cetele îngerilor, lăudaţi-L preoţi, popoare preaînălţaţi-L în veci.
Cântarea a 9-a. Irmos: Maică a lui Dumnezeu...

Roagă totdeauna pe Hristos, părinte de Dumnezeu fericite, ca să înceteze măiestriile eresurilor celor împotriva
noastră şi negura cea de acum să o gonească dintre noi, căci ca un ierarh eşti tare solitor.
De la pământ către cer călătorind, te-ai mutat unde te-ai împărtăşit vieţii celei nestricăcioase, răsplătire pentru
slujba şi chinuirea ta pe aceasta luând-o şi te-ai învrednicit a vieţui în veci împreună cu Hristos.
Roadă lemnului vieţii ai cules, fericite, prin moartea ta, neguţătorind pe începătorul vieţii oamenilor; cu al Cărui
har desfătându-te din destul, roagă-te pentru cei ce te laudă cu credinţă.
Tot cugetul întinzându-l, cuvioase, prin bunătatea vieţii te-ai învrednicit de vederea lui Hristos şi de bucuria cea
veselitoare, ca un sfinţit mucenic şi ca un învăţător şi părtinitor al dreptei credinţe.
Chivot al Legii celei noi te numim pe tine şi Lespede scrisă de Dumnezeu, întru care s-a scris Cuvântul lui
Dumnezeu, făcându-Se om, ca să izbăvească lumea din înşelăciune, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti plină de
har, Prealăudată.
Irmosul:
Maică a lui Dumnezeu şi Fecioară, Ceea ce ai născut şi după naştere iarăşi ai rămas Fecioară, nu lucru al firii, ci
lucru al pogorârii lui Dumnezeu este. Pentru aceea pe tine, ca pe Una ce te-ai învrednicit dumnezeieştilor minuni,
pururea te slăvim.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat...

Făcându-ţi inima jertfelnic veselitor, într-însul ai adus jertfe fără de sânge lui Dumnezeu, lucrătorule de cele sfinte
şi nevoindu-te foarte tare şi junghiindu-te, te-ai adus jertfă, Sfinţite Mucenice Metodie, Celui Ce pentru noi S-a
jertfit; pe Care roagă-L pururea neîncetat să ne izbăvim toţi, cei ce cu dragoste te lăudăm.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea.Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat...

Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să alergăm păcătoşii şi smeriţii şi să cădem cu pocăinţă strigând
din a dâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne, milostivindu-te spre noi; sârguieşte, că pierim de mulţimea păcatelor, nu
întoarce pe robii tăi deşerţi, că pe tine, Una, Nădejde te-am câştigat.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai
înălţat...
Mieluşeaua cea Preacurată şi Fecioara, dacă a văzut pe Fiul său, pe Care L-a născut, întins pe Cruce, i s-a rănit
sufletul de chinuri cumplite şi tânguindu-se striga: Preaiubite Fiule Unule este pomenirea darurilor şi a minunilor
Tale, cu care s-a îndulcit adunarea cea nemulţumitoare, Fiule preaiubite? Însă ca să izbăveşti neamul omenesc,
acestea le rabzi acum; pentru aceasta laud milostivirea Ta.
Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Iulian din Tars

21 Iunie
Troparul Sfântului Mucenic Iulian din Tars, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Iulian, întru nevoinţa sa, cununa nesctricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru;
că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile
lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Irmosul:
Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Mucenice Iulian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu sfinţite cântări să fie lăudată prăznuirea ta cea pururea pomenită şi preacinstită, căci te-ai mărit cu slava cea
neapropiată, pătimitorule.
Nevoindu-te cu mucenicia până la sânge, n-ai pătimit alunecare din pricina neputinţei trupului, ostaşule al lui
Hristos.
Mai mult decât lumina de aur şi decât piatra de mult preţ strălucind sfântul, se luminează cu chipurile muceniciei.
Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce mai presus de fire ai născut întrupat pe Cuvântul Cel veşnic şi mai
presus de zei, pe tine te lăudăm.

Nu mi s-a poruncit a sluji la dumnezei de piatră, cei ce sunt făcuţi cu mâinile, răspundea Mucenicul Iulian către
judecătorul cel cu mintea stricată.
Ai stat înaintea divanului celui tiranic, Sfinte Iulian, mucenice al lui Hristos, ca şi cum ai fi stat înaintea
Judecătorului celor vii şi al celor morţi.
Nu am ajuns fără de minte, a zis Sfântul Iulian şi de aceea mărturisesc un Dumnezeu lăudat, nedespărţit în Treime.
Dă-ne nouă ajutor cu rugăciunile tale, Preacurată, gonind năvălirile primejdiilor celor rele.
Irmosul:
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Datu-şi-a Mucenicul Iulian trupul spre bătăile cele ca ploile, dar cu dragostea lui Hristos se păzea fără simţire de
dureri.
Sfinte Iuliane preacinstite, poftind desfătarea cea cerească ca o slugă a lui Hristos, ai lăsat prigonitorilor slava cea
pământească.
Nu tăria trupului tău, ci dragostea cea nebiruită de patimile Lui, te-a făcut biruitor înşelăciunii demonice,
preacinstite mucenice.
Ca o pasăre ai zburat mai presus de laţurile necredinţei şi împodobindu-te cu harul Duhului, ai ajuns la locaşurile
mucenicilor.
Toţi cei ce suntem luminaţi, te propovăduim Născătoare de Dumnezeu, pe tine Preacurată, căci ai născut pe Soarele
dreptăţii, Pururea Fecioară.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Mânecând strigăm ţie, Doamne: mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.
Întru toate asemănându-te Stăpânului, prealăudate, ai stat la divanul cel fără de lege judecându-te.
După lege te-ai nevoit şi ca un miel fără, răutate te-ai jertfit Stăpânului, de mâinile celor fără de lege, Fericite
Iulian.
Cu cuvioşie mărturisind, pururea pomenite, te-ai cunoscut de Dumnezeu Atotţiitorul, Fericite Iulian.
Fecioară, după naştere te lăudăm, pe tine Născătoare de Dumnezeu; căci tu ai născut lumii cu trup, pe Dumnezeu
Cuvântul.
Cântarea a 6-a. Irmos: Dă-mi mie haină luminoasă...

Lăudată sluga Ta, Hristoase, nu se ruşinează întru Tine, Cel Ce ai fost pironit pe cruce şi ca un părtaş slavei Tale se
laudă.
Tăcut-au ocările înşelăciunii, iar limba cea grăitoare de Dumnezeu a mucenicilar lui Hristos, a descoperit tainele
cele dumnezeieşti.
Tămăduire tuturor patimilor şi iertare greşelilor, mărite pătimitorule al lui Hristos, roagă-te să se dăruiască celor ce
te laudă pe tine.
Cuvântul lui Dumnezeu, Scară cerească te-a arătat tuturor oamenilor, Născătoare de Dumnezeu, căci prin tine S-a
pogorât către noi.
Irmosul:
Dă-mi mie haină luminoasă, Cel Ce Te îmbraci cu lumina, ca şi cu o haină, mult Milostive Hristoase, Dumnezeul
nostru.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Pe cea neadormită...

Pe ostaşul cel nebiruit al dreptei credinţe, pe Mucenicul Iulian toţi cu credinţă să-l lăudăm astăzi şi să strigăm către
dânsul: roagă-te lui Hristos pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tnerii evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au prefăcut, strigând: Bine eşti cu vântat,
Doamne Dumnezeule, în veci.
Sicriul tău cel pururea pomenit şi mărit, ostaşule al lui Hristos, picură mir de bună mireasmă, celor ce neîncetat
cântă: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule în veci.
Negrăita slavă încununează pe cei adunaţi spre lauda ta, ostaşule al lui Hristos, care neîncetat cântă: Bine eşti
cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.
Neplecându-te la graiul tiranului, pururea pomenite, nu te-ai închinat zidirii, fără numai lui Dumnezeu celui viu,
cântând: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.
Nebunia tiranului celui fără de lege o ai defăimat şi trufia lui o ai surpat şi slava lui Hristos o ai propovăduit,
strigând: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.
Bucură-te Fecioară Preacurată, că ai născut lumii pe Dumnezeu cu trup, Care izbăveşte din înşelăciune pe cei ce cu
credinţă te măresc pe tine, adevărată Născătoare de Dumnezeu, Stăpână Preacurată.
Cântarea a 8-a. Irmos: Muziceştile organe...

Te amăgea vrăjmaşul şi prin chinuri te chema către înşelăciune, iar tu, Sfinte Mucenice Iulian, strigai: pe Domnul
lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
După chinuri, mai cu putere s-a luptat Sfântul Iulian cu tiranii, cu trezvie strigând: pe Domnul lăudaţi-L şi-L
preaînălţaţi întru toţi vecii.
Stâlp însufleţit de virtuţi te-ai arătat vădind necredinţa şi umblând prin cetăţi strigai cântând: Pe Domnul lăudaţi-L
şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Nici îngrozirea focului celui groaznic, nici ascuţişul sabiei, nu mă va depărta de Dumnezeu, Care m-a zidit, strigai,
Mucenice Iulian, cântând: Pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Ca Una ce ai născut pe Domnul tuturor, Marie şi ai rămas Fecioară şi după naştere, credincioşii după vrednicie
lăudându-te, strigăm ţie: Bucură-te şi te preaînălţăm întru toţi vecii.
Irmosul:
Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-l pe Dânsul întru toţi vecii.
Muziceştile organe împreună glăsuind şi popoare fără de număr închinându-se chipului celui din Deiera, trei tineri
neplecându-se, pe Domnul au lăudat şi L-au preaînălţat întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Să cinstim popoare...

Trufia tiranului o ai surpat, ostaşule al lui Hristos şi bărbăteşte te-ai nevoit, slăbindu-l pe el cu totul; pentru aceea te
fericim.
Apropiindu-te cu trupul, ostaşule al lui Dumnezeu, bărbăteşte ai surpat ochiul cel înalt al vrăjmaşului celui fără de
trup, slăvind pe Hristos, pururea fericite.
Fiind tu, fericite, aruncat în sânurile mării, ai scăpat de vizuinile vrăjmaşului balaur, cel începător de rele; pentru
aceea cu cântări te mărim, fericite.
Pe tine cel ce prin chinuri bine te-ai nevoit pentru Stăpânul, Care frumos te-a încununat cu dreapta cea stăpânitoare,
după vrednicie toţi te mărim.
Văzutu-te-a pe tine, Preacurată, Moise la munte în rug, primind fără ardere Focul cel de neîndurat al Dumnezeirii;
pentru aceasta toţi te slăvim, Preacurată.
Irmosul:
Să cinstim popoare în chip slăvit pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu; pe Ceea ce a zămislit în pântece Focul
Dumnezeirii fără de ardere, cu cântări să o slăvim.

Prin înecarea apelor primindu-ţi fericitul sfârşit, înţelepte, ai înecat în ele pe şarpele cel cu multe chipuri şi ai luat
biruinţa. Pentru aceasta prăznuind cu dragoste pomenirea ta cea vrednică de laudă, te rugăm să mijloceşti pentru
noi către Hristos.

Nădejdea credincioşilor, Preasfântă Fecioară, împreună cu puterile cereşti, roagă neîncetat pe Dumnezeu, pe Care
mai presus de cuget şi de cuvânt L-ai născut, să ne dea nouă tuturor iertare de păcate şi îndreptare vieţii, nouă celor
ce cu credinţă şi cu dragoste pururea te slăvim pe tine.
Mieluşeaua cea Nespurcată, văzând pe Mielul şi Păstorul mort, spânzurat pe lemn, plângând zicea şi ca o maică
tânguindu-se striga: cum voi suferi smerenia Ta Cea mai presus de cuvânt, Fiul meu şi patimile cele de bunăvoie,
Preabunule Dumnezeule?
Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Eusebiu, Episcopul Samosatelor

22 Iunie
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Eusebiu, Episcopul Samosatelor, glasul al 4-lea:

Sfinţite Mucenice Eusebiu, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Irmosul:
Cel tăiat pe cea netăiată o a tăiat şi a văzut soarele pământul pe care nu-l văzuse. Pe pierzătorul vrăjmaş apa l-a
înecat şi pe cea neumblată o a trecut Israel şi cântare a cântat: Domnului să-I cântăm, căci cu slavă S-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Eusebiu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Luminându-te cu lumina cea mai desăvârşită şi împreunându-te cu cetele preoţeşti, fericite şi fiind împodobit cu
bune laude ale mucenicilor, păzeşte pe cei ce prăznuiesc pomenirea ta, Fericite Mucenice Eusebiu, îmbunând pe
Hristos pentru noi.
Încă din tinereţe fiind aprins de dragostea lui Hristos, ai supus poftele trupului la puterile sufletului cele sfinţite,
preafericite; şi arătându-te vas sfinţit ca un uns cu mirul harului, ai păstorit poporul întru cuviinţă, cuvioase.
Duhul te pune înainte mai mare păstor pe tine, care ai risipit negura ereticilor cu cuvinte purtătoare de lumină,
înţelepte şi arăţi limpede cărarea cea dreaptă celor ce umblă pe dânsa cu cuviinţă, Mare Mucenice Eusebiu,
luminătorule al sufletelor noastre.
Tu, Binecuvântată, Ceea ce ai născut pe Dumnezeu, binecuvântează pe cei ce te binecuvântează, Preacurată şi-i
umple de virtuţi dumnezeieşti şi-i întăreşte a cânta Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit.
Cântarea a 3-a. Irmos: Frica Ta, Doamne...

Fost-ai blând şi fără de răutate, cu cuget smerit şi cumpătat şi plin de dragoste dumnezeiască, te-ai împodobit la
sfârşit cu cununa mucenicilor.
Fiind luminat cu podoabele cele din sângiuri, Mucenice Eusebiu Preasfinţite, luminat ai alergat la Sfintele
Sfintelor, încununat cu slavă.
Înfruntând hulele lui Arie, celui ieşit din minte, fericite, ai răbdat izgoniri şi moarte foarte silnică; pentru aceea te-ai
învrednicit de slava cea nemuritoare.
Cu voia Tatălui ai născut pe Cuvântul, prin venirea Duhului, Preasfântă Maică Fecioară, slava arhiereilor; pentru
aceea te lăudăm.
Irmosul:
Frica Ta, Doamne, o sădeşte în inimile robilor Tăi şi fii nouă întărire, celor ce întru adevăr Te chemăm pe Tine.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Cuvinte, din munte umbros, din Una Născătoarea de Dumnezeu, cu dumnezeiască vedere, proorocul mai înainte a
cunoscut că ai să Te întrupezi şi cutremurându-se slăvea puterea Ta.
Cu sarea învăţăturilor tale dulci, înţelepte, ai încetat putreziciunea înşelăciunii şi pe cei ce boleau de eresul credinţei
cele rele, i-ai însănătoşit, Fericite Mucenice Eusebiu.
Îndreptat-ai poporul către limanul mântuirii, înecând credinţa cea arienească, în noianul sângiurilor tale, păstorule
şi mucenice, podoaba arhiereilor.
Stea luminoasă ai răsărit în lume, cu lumina sfintelor tale dogme, luminând cugetele dreptcredincioşilor,
preafericite; pentru aceasta cu credinţă te fericim.
Cu gura şi cu limba şi cu inima te mărturisesc pe tine, Preacurată Maica Ziditorului şi te rog luminează-mi sufletul,
care este întunecat de păcate.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Din noaptea necunoştinţei, zi a cunoştinţei de Dumnezeu, întru lumina feţei Tale, Hristoase, a strălucit de dimineaţă
lauda Ta în inimile noastre.
Cu învăţăturile tale, fericite, întărind cugetele dreptcredincioşilor ai răbdat izgonirile pentru dreapta credinţă.
Stâlp Ortodoxiei, izvorul tămăduirilor şi întărirea Bisericilor, te ştim pe tine, Preaînţelepte Ierarhe Eusebiu.
Cu legiuiri dumnezeieşti întărind prin har pe cei fără de lege, ai suferit moarte nedreaptă, de mână fără de lege.
Purtând Făclia Cea Dumnezeiască te-ai cunoscut Sfeşnic luminător, Născătoare de Dumnezeu, luminând toate
marginile pământului.

Propovăduit-ai pe Mântuitorul, Cuvântul Cel de o fiinţă şi dimpreună fără de început cu Tatăl, pierzând socoteala
cea deşartă a nebuniei celei necurate a lui Arie, Sfinte Mucenice Eusebiu, cel ce eşti zid tare şi nesfărâmat
împrejurul credincioşilor.
Cu stropirea cinstitelor tale sângiuri vopsindu-ţi ţie porfiră împărătească, ai încăput, părinte, cu bucurie la
împărăţiile cele dumnezeieşti, ca să stai înaintea Împăratului veacurilor, Preafericite Eusebiu.
Ca un trandafir, ca un crin cu miros foarte bun, ca un rai al lui Dumnezeu te-ai arătat, având în mijlocul tău lemnul
vieţii, pe săditorul tuturor şi Domnul şi acum ne umpli pe noi de buna mireasmă a dumnezeiescului Duh, Sfinte
Eusebiu.
Pricepând grăitorii de Dumnezeu prooroci, adâncimea cea nemărginită a tainei tale, aievea o au arăta pe ea mai
înainte prin semne şi prin proorocii dumnezeieşti, că ai Întrupat pe Cuvântul Tatălui în chip mai presus de cuvânt,
Preacurată Fecioară.
Irmosul:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune necazurile mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi
viaţa mea s-a apropiat de iad şi ca Iona, mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

Petrecând întru sfinţenie cu dreaptă credinţă şi trecând calea muceniciei ai stins jertfele cele idoleşti, Sfinţite
Mucenice Eusebiu; ci ca unul ce ai îndrăznire către Hristos Dumnezeu, roagă-L ca să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.
Petrecând în laude şi în rugăciuni, ierarhe, ai adormit patimile şi te-ai arătat păzitor priveghelnic nouă
credincioşilor, celor ce te lăudăm pe tine cu credinţă şi săvârşim pomenirea ta.
Arătându-te mucenic şi ierarh, dumnezeieşte ai câştigat cele cereşti şi stai înaintea scaunului Ziditorului, strigând:
Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Răsărit-ai zori, propovăduind pe Iisus Hristos, Cel Ce a strălucit din Tatăl mai înainte de Luceafăr, luminătorule al
Bisericii, podoaba ierarhilor.
Legile firii minunat le înnoieşti prin naşterea ta, Fecioară şi ne înnoieşti pe noi, care suntem stricaţi de călcarea cea
rea a poruncii; pentru aceea după datorie te lăudăm.
Cântarea a 8-a. Irmos: Tinerii cei de Dumnezeu...

Ca un ierarh şi mucenic, roagă pe Mântuitorul tuturor împreună cu ierarhii şi cu mucenicii, ca să aflăm noi milă,
Mucenice Eusebiu, sfinţite propovăduitorul.
Fiind încuviinţat întru buna cunoştinţă de sineţi şi păstorind turma cea sfinţită cu toiagul cuvintelor, ai gonit fiarele
eresurilor, preafericite.
Înfruntând tu, Sfinţite Eusebiu, pe ereticii cei îngreunaţi de înşelăciuni, fără dreptate ai fost omorât de ei, nevoindu-
te foarte tare.
Ca o mai înaltă a dumnezeieştilor înălţimi, ai născut pe Cuvântul cel Preaînalt, Care a ridicat de la pământ firea cea
surpată a oamenilor, Prealăudată Fecioară.
Irmosul:
Tinerii cei de Dumzezeu cuvântători în cuptor, împreună cu focul şi văpaia călcând-o, au cântat: Binecuvântaţi
toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Învrednicitu-te-ai, părinte, a vedea cele de departe, cum nădăjduia sfinţitul tău suflet şi te-ai sălăşluit către lumina
cea neapropiată, bucurându-te.
Arătatu-te-ai frumos cu cântările cele de Dumnezeu, cu faptele cele bune şi cu strălucirile cele preasfinţite ale
nevoinţelor, Fericite Eusebiu.
Luminându-se cu frumuseţea dreptei credinţe, să adunăm ceată întru veselie, lăudând pe Sfinţitul Eusebiu.
Racla ta izvorăşte har de tămăduiri şi sfântă pomenirea ta luminează lumea ca un soare mare.
Ceea ce ai născut cu trup pe Cuvântul Cel Preabun, îmbunătăţeşte sufletul meu cel înrăutăţit cu păcatul, Iubitoare
de bine Fecioară.
Irmosul:
Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, noi cei izbăviţi prin tine, cu cetele
cele fără de trup slăvindu-te pe tine.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină pe noi...

Luminându-ţi viaţa cu podoabele virtuţilor, te-ai propovăduit a fi păstor şi cinstit arhiereu, Preafericite Eusebiu şi
înfrumuseţându-te cu sângele muceniciei, te-ai mutat în sus către cetele cele fără de trup, cu care împreună roagă-te
lui Hristos pentru noi, să se mântuiască sufletele noastre.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea.Podobie: Degrab ne întâmpină pe noi...

Nădejde Neînfricată celor ce nădăjduiesc către tine, Ceea ce mai presus de fiinţă ai născut în trup pe Hristos
Dumnezeul nostru, pe Acesta roagă-L, dimpreună cu Sfinţii Apostoli, să dea lumii iertare şi pace şi nouă tuturor
îndreptare vieţii mai înainte de sfârşit.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab
ne întâmpină pe noi...
Fecioară Preacurată, Maica lui Hristos Dumnezeu, sabie a trecut prin sfânt sufletul tău, când ai văzut Răstignit de
bunăvoie pe Fiul şi Dumnezeul tău; pe Care roagă-L neîncetat să ne dăruiască nouă iertare de păcate, Ceea ce eşti
Binecuvântată.
Canon de rugăciune către Sfânta Muceniţă Agripina

23 iunie
Troparul Sfintei Muceniţe Agripina, glasul al 4 lea:

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Agripina, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă

Irmosul:
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duh şi cuvânt răspunde-voi Împărătesei Maice; şi mă voi arăta luminat
prăznuind şi voi arăta minunile ei, bucurându-mă.
Stih: Sfântă Muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu lumina harului, care ţi-a strălucit ţie de sus, alungă negura necunoştinţei mele şi-mi dă cu rugăciunile tale har,
ca să laud minunile tale, Sfântă Muceniţă Agripina.
Cu adevărat mai luminată decât soarele ai răsărit la întărirea Bisericii lui Hristos şi cu razele nevoinţelor şi ale
minunilor tale, muceniţă, ai luminat marginile lumii.
Dorind după Dătătorul de viaţă Mire, ca după un nemuritor, i-ai adus lui nevoinţa ca nişte semne de logodnă şi ai
luat în locul acelora împărăţia cerurilor şi cunună nestricată, muceniţă, pururea pomenită.
Ocârmuită fiind de mâna Stăpânului tău, ai plutit pe marea cea nestatornică a păgânătăţii, Cinstită Agripina şi ai
sosit la limanul luminării celei de sus, de Dumnezeu fericită.
Fecioară Preacurată, Ceea ce ai născut pe Mântuitorul şi L-ai ţinut pe EI în dumnezeieştile tale braţe, risipeşte norul
sufletului meu şi-l lumimează, ca să te cinstesc pe tine, Ceea ce eşti cu nume de Doamnă.
Cântarea a 3-a. Irmos: Arcul celor puternici...

Fiind bătută cu toiege, te bucurai, sfărâmând cu ele oasele necredinţei şi strigând: nimic nu mă va despărţi de
dragostea Ta, Hristoase.
Ca să scoţi la iveală goliciunea vrăjmaşilor, ai fost lipsită de îmbrăcăminte, muceniţă; pentru aceea ţi-a dat ţie
Hristos veşmântul nestricăciunii.
Gura care grăia fărădelege împotriva ta, mucenită a lui Hristos, cu dreptate s-a astupat, propovăduind tu slăvirile
Mântuitorului.
Întinzându-ţi trupul pe pământ, slujbaşul păgânătăţii în zadar s-a ostenit; că tu aveai gândul tău întins către
Stăpânul.
Graiul lui Isaia cel cucernic s-a împlinit cu adevărat, că Fecioara a născut întrupat pe Dătătorul de viaţă şi
Mântuitorul sufletelor noastre.
Irmosul:
Arcul celor puternici a slăbit şi cei neputincioşi s-au încins cu putere. Pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima
mea.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Cel Ce sade în slavă, pe scaunul Dumnezeirii, nor uşor, a venit Iisus cel mai presus de Dumnezeire prin Palmă
Cel Ce face voia celor ce se tem de Dânsul, prin îngeri te-a dezlegat din legături şi din chinuri pe tine, care ai risipit
toată necredinţa, cu legătura dragostei lui Hristos Mirelui tău, Sfântă Mucenită Agripina.
Fiind omorâtă pentru dragostea Celui Ce a omorât toată puterea morţii, izvorăşti har pururea vieţuitor, tămăduind
pe cei omorâţi de patimi, Sfântă Agripina, ceea ce eşti podoaba mucenicilor lui Hristos.
Cu dragostea Mirelui tău întrecând toată pofta trupului, cu tărie sufereai durerile, când te bătea, strigând: nu mă va
despărţi pe mine de dragostea Ta, Hristoase, mulţimea chinurilor.
Cine va spune bărbăţia fericitei însoţiri, a Vasei adică şi a Agripinei celei înţelepte, care pentru dragostea Treimii,
au fost foarte chinuite, prin care au arătat neputincioasă tăria idolilor.
Împărăteasa Fecioară, fiind Înfrumuseţată cu podoabă aurită, stă acum înaintea Fiului ei şi Împăratului, Ceea ce
fără asemănare întrece pe îngeri, care strigă: Slavă puterii Tale, Hristoase.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce
Te laudă pe Tine cu credinţă.
Sălăşluindu-se în locaşul tău lumina cea neapusă, te arăta pe tine, că trimiteai în noapte ca ziua lumina minunilor,
către cei ce priveau.
Mieluşeaua cea nespurcată, umblând pe urmele Păstorului dumnezeieşte, a fost adusă la Dânsul ca o jertfă curată.
Având minte plină de lumina proorociei, s-a învrednicit Vasa cea pururea pomenită a spune mai înainte cele
viitoare, ca şi cum ar fi fost de faţă.
Tămăduieşte înrăutăţirea sufletului meu, Maica lui Dumnezeu, Ceea ce ai născut pe Cuvântul Cel Preabun, Care
îmbunătăţeşte pe toţi.
Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie...
Trupul sfintei muceniţe, care a strălucit de la Roma ca un soare neapus, primindu-l Sicilia, s-a izbăvit de spaima
cumplită şi întunecată a demonilor.
Sfintele muceniţe cele de trei ori fericite, care, mai înainte de a muri, erau moarte cu aşteptarea muceniciei, cu
vitejie purtau purtătorul de viaţă trupul tău cel omorât, Sfântă Muceniţă Agripina.
Săbiile vrăjmaşului la tine s-au slăbit, căci cu unealta măritelor tale chinuri ai surpat semeţia lui, ca pe nişte cetăţi
neîntemeiate, Sfântă Agripina.
Cu atingerea moaştelor tale s-a vindecat cea cu curgerea sângelui. Leproşii se curăţesc cu credinţa, iar de chemarea
sfântului tău nume fuge toată boala, muceniţă.
Slujindu-ne acum de cuvintele lui Gavriil, Fecioară Preacurată strigăm: Bucură-te Maică, Singura Binecuvântată;
Bucură-te Uşă, care ai purtat pe Soarele dreptăţii.
Irmosul:
Jertfi-voi ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu sângele cel

Apropiindu-se ziua cea purtătoare de lumină a chinurilor tale cele luminoase, întru care cinstind pe acestea,
Biserica cea dumnezeiască cheamă pe toţi ca să strige ţie cu bucurie: Bucură-te fecioară şi Muceniţă Agripina,
Preacinstită.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cel Ce ai izbăvit în foc pe tinerii lui Avraam şi ai ucis pe caldeii care fără dreptate vânau pe cei drepţi, Prealăudate
Doamne, bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Ca o porumbiţă aurită fiind îngrădită cu arma crucii, ai nimicit pe agarenii, care noaptea s-au apropiat de cetăţuia ta,
izbăvind pe credincioşi de uciderea lor, muceniţă.
Răbdând multe feluri de dureri pentru Hristos, muceniţă, ai aflat într-Însul odihnă fără durere şi nemuritoare,
strigând: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Minunatul cel dintre sfinţi lucrător şi strălucitor întru faceri de minuni, văzând minunile tale Sfântă Agripina,
slăvea pe Dumnezeu şi veselindu-se, cânta: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Purtând în pântece pe Dumnezeu şi rămânând după naştere Fecioară, ca o Maică ai aplecat pe Hrănitorul lumii,
Preacurată; pe Care lăudându-L, strigăm: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Noaptea ca ziua era văzut, pentru cele ce purtau moaştele tale, muceniţă şi tot locul care te primea pe tine se
umplea de miros bun; tabăra cea demonică era izgonită şi curgeau picături de vindecări, celor ce preaînălţau pe
Hristos în veci.
Dorind după Mirele Cel Nemuritor, ai alergat după mirurile Lui, râvnind patimilor şi morţii Lui, mărită muceniţă şi
strigând: Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţati întru toţi vecii.
Având credinţa neadormită şi candela ta luminată cu untul de lemn al sângiurilor tale, muceniţă, cu bucurie ai intrat
înăuntrul cămării de Mire, a veseliei celei cereşti, strigând: Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţati întru toţi
vecii.
Dorind a vedea veselia Domnului şi a cerceta locaşul Lui, ca într-o căruţă călătorind prin sângele tău, la Dânsul ai
ajuns, cântând: Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţati întru toţi vecii.
Rugul cu focul rămânând nears întru ardere, însemna mai înainte Taina naşterii tale cea luminată, pentru că ai
născut Focul Dumnezeirii şi ai rămas Nearsă, Preacurată Pruncă; drept aceea credincioşii te lăudăm întru toţi vecii.
Irmosul:
acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ţi cânte Ţie: pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, Piatra Cea netăiată...

Către sfârşitul muceniciei ei, Agatonica împreună cu Vasa şi cu Paula, cântând cu osârdie, ziceau: cu adevărat prin
voia Celui Ce face toate, ţi-ai aflat sfârşitul pe potriva doririi tale.
Cunună de daruri s-a pus pe creştetul tău, Sfântă Muceniţă Agripina, ca uneia ce ai săvârşit călătoria şi ai păzit
credinţa nerăpită şi cetele drepţilor te-au primit cu bucurie.
Muceniţă Agripina, ca ceea ce stai cu îndrăzneală înaintea scaunului Stăpânului, împreună cu toţi sfinţii cei din
veac, cere iertare de greşeli pentru cei ce te laudă pe tine, preafrumoasă fecioară.
Fecioară, ceea ce te-ai sălăşluit în cămările cele cereşti ale Mirelui şi priveşti frumuseţile cele nevăzute şi te
desfătezi de lumina lui Dumnezeu, luminează pe cei ce te laudă.
Ca Una ce cu cuviinţă de Maică ai purtat în braţele tale pe Cel ce ţine în palmă toată lumea, scapă-mă din mâna
vrăjmaşului, ca mântuindu-mă să laud slava ta, Fecioară Marie.
Irmosul:
Hristos, Piatra Cea netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel netăiat, Fecioară, s-a tăiat,
adunând firile celor osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.

Iubind pe Hristos Cel Preafrumos şi înfrumuseţându-ţi sufletul cu fecioria prin tot felul de osteneli şi de nevoi, te-ai
logodit cu El ca o fecioară şi mucenită. Pentru aceea te-a învrednicit de cereştile cămări de Mire, rugându-te lui
pentru noi, care te cinstim cinstită, preafericită.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea.Podobie: Cel ce Te-ai înălţat...

Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu nevoinţă să alergăm noi păcătoşii şi smeriţii şi să cădem cu pocăinţă
strigând dintru adâncul sufletului: Stăpână ajută-ne, milostivin du-te spre noi; sârguieşte că pierim de mulţimea
păcatelor; nu întoarce pe robii tăi deşerţi, că pe tine Singură Nădejde te-am câştigat.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel ce Te-
ai înălţat...
Cea care Te-a născut, Hristoase, cu trup, în vremurile cele mai de pe urmă, pe Tine Cel Născut din Tatăl Cel fără de
început, văzându-Te spânzurat pe Cruce striga: vai mie, Preaiubite Iisuse! Cum eşti Răstignit de bunăvoie acum de
oamenii cei fără de lege, Fiule, Cel Ce eşti slăvit de îngeri ca un Dumnezeu; Te laud pe Tine, Îndelung
Răbdătorule.
Canon de rugăciune la Sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul (1)

24 Iunie
Troparul Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, glasul al 4-lea:

Proorocule şi Înaintemergătorule al venirii lui Hristos, după vrednicie a te lăuda pe tine nu ne pricepem noi, cei ce
cu dragoste te cinstim; că nerodirea celeia ce te-a născut şi amuţirea părintelui tău s-a dezlegat, întru slăvită şi
cinstită naşterea ta şi Întruparea Fiului lui Dumnezeu lumii se propovăduieşte.

Irmosul:
Pe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, Cel Ce Te-ai născut din Fecioară, întru adâncul nepătimirii te
rog îneacă-i, ca Ţie, ca întru-o alăută întru omorârea trupului, să-ţi cânt cântare de biruinţă.
Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca un Luceafăr de dimineaţă frumos mergând înaintea Soarelui, odrasla calei sterpe a propovăduit arătat naşterea
cea din Fecioară acum la toată lumea, luminând marginilor lumina dreptei credinţe şi a Darului.
Prooroc al Celui de sus te vei chema cu adevărat, că vei merge înaintea feţei lui Hristos, a strigat Zaharia către tine,
fiul său, Ioane prealăudate, de Preasfântul Duh fiind purtat, ca să găteşti calea Făcătorului.
Cuvintele lui Gavriil auzindu-le Zaharia, dumnez eieştii vestiri s-a arătat neplecat şi cu tăcere a fost osândit; însă s-
a dezlegat degrab de aceasta, că s-a născut glasul Cuvântului, Ioan Înaintemergătorul.
Cetatea lui Dumnezeu Împăratul tuturor, Locaşul lui Dumnezeu cel curat, Vistierie cinstită, de Dumnezeu
Născătoare, Preacurată, păzeşte moştenirea ta care pururea te laudă pe tine şi cinsteşte cu credinţă naşterea ta.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Nu întru înţelepciune, în putere şi în bogăţie ne lăudăm; ci întru Tine, Înţelepciunea Tatălui Cea Ipostatnică,
Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.
Stăpânească naşterea cea din Fecioară se săvârşeşte şi încă şi a slugii celei iubite, cea din maică bătrână şi stearpă
cu adevărat, că înaintea minunii merge minunea.
Cea bătrână şi stearpă, pe Fecioara Maică a sărutat, cunoscând fără minciună, căci cu naşterea aceleia se va dezlega
legătura stărpiciunii, prin voia lui Dumnezeu.
Ceea ce ai născut pe Dumnezeu Întrupat, neştiind de nuntă, pe mine cel învăluit cu asuprelile patimilor mă
întăreşte; că nu este altă Ajutătoare afară de tine, Preacurată.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Cel Ce sade în slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor a venit Iisus, Cel mai presus de Dumnezeire, prin Palmă
Taină merge înaintea tainelor celor de negrăit, cu înnoirea aşezământului legii celei fireşti, înainte vestind
dezlegarea durerii, îndreptarea acesteia, Hristos şi îndumnezeirea.
Isaia despre partea Tatălui mai înainte a grăit către Fiul, Cel Ce avea să Se întrupeze: iată Eu voi trimite înaintea
feţei Tale înger pământesc; cel întocmai cu îngerii, care va striga: Slavă, Hristoase, puterii Tale.
Ca să slujesc Stăpânului ca o slugă m-am născut, că spre aceasta am venit; să vestesc venirea Lui şi mai înainte să
încredinţez naşterea Lui cea din Fecioară, bătrâna cea stearpă cu preaslăvire odrăslind.
Sfânta de Dumnezeu Născătoare, întru care a binevoit a Se sălăşlui, ca întru o Casă bine mirositoare, Cuvântul
Tatălui, Dumnezeu cel Preaînalt, nu s-a stricat la pântece, nici dureri n-a îndurat, că a născut pe Emanuel,
Dumnezeu şi Omul.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Acum Mă voi scula după proorocie, a zis Dumnezeu, acum Mă voi preaslăvi, acum Mă voi înălţa, luând din
Fecioară pe cel căzut şi la lumina cea minunată a Dumnezeirii Mele îl voi înălţa.
Pământul a răsărit pe propovăduitorul cel adevărat, pe glasul cel ce a propovăduit tuturor cu limba Duhului, pe Fiul
Fecioarei, dreptatea care s-a arătat din cer prin materia trupului.
Pusu-te-a pe tine Domnul sfeşnic adevărat al lui Hristos, ca să luminezi pe toţi; iar pe cei ce vrăjmăşesc Lui, să-i
îmbraci în ruşine ca într-o haină şi pe Fiul Cuvântul lui Dumnezeu fără minciuni să-L propovăduieşti.
Se veseleşte toată făptura dumnezeieşte întru naşterea ta, că tu, Înaintemergătorule, înger pământesc şi om ceresc
te-ai arătat, pe Dumnezeul ceresc Întrupat mai înainte vestindu-L nouă.
Din Tine Tatăl, Cuvântul, Cel Ce este împreună cu Tine pururea Veşnic şi Nedespărţit, Se naşte ca Fiu Unul-
Născut, iar în cele mai de pe urmă din Fecioară, Acelaşi de la Duhul Sfânt S-a întrupat.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Venit-am în adâncurile mării şi m-a înecat pe mine viforul păcatelor mele cele multe; ci ca un Dumnezeu scoate
dintru adânc viaţa mea, Mult Milostive.
Pe Dumnezeu Cuvântul L-ai cunoscut ca un Prooroc în pântecele maicii Tale şi prin limba ei lucrând, de
Dumnezeu ai grăit, în cămară întunecată văzând Lumina cea Neapropiată.
Fără tăcere ca un glas al celui ce strigă pe Mântuitorul lumii, Botezătorule, nu înceta rugându-L ca să dezlege
stârpiciunea sufletească a celor ce laudă naşterea ta.
Sălăşluire Dumnezeirii celei Neîncăpute, pântecele tău s-a arătat Curată, de Dumnezeu Născătoare, spre care cetele
cereşti fără temere a privi nu pot.

Ceea ce mai înainte era stearpă, astăzi pe Înaintemergătorul lui Hristos naşte şi el este plinirea a toată proorocia. Că
pe Care proorocii mai înainte L-au propovăduit, pe Acesta în Iordan mâna punându-şi, s-a arătat Cuvântului lui
Dumnezeu, Prooroc Propovăduitor, împreună şi Înaintemergător.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cei trei tineri în Babilon, porunca tiranului nebunie socotind-o, în mijlocul văpăii au strigat: Bine eşti cuvântat,
Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
Întunecată era mai înainte toată firea pământenilor, o Înaintemergătorule! Ci tu, Luceafărul cel de dimineaţă, te-ai
arătat strigând: Bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Firea cea bolnavă toată o a vindecat naşterea ta din cea stearpă, învăţând-o, Înaintemergătorule, să cânte: Bine eşti
cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Născutu-te-ai, Înaintemergătorule, din cea stearpă, că stearpă făcându-se Legea, a venit cu adevărat Harul, strigând
lui Hristos: Bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Fecioară Preacurată Binecuvântată, roagă-te pentru noi, cei ce ne rugăm ţie; căci spre tine nădăjduim toţi şi strigăm
ţie: Stăpână, nu trece cu vederea pe robul tău.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Îzbăvitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce se ţineau de dreapta credinţă în mijlocul văpăii pogorându-Te i-ai
rourat şi i-ai învăţat să cânte: Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Slugă de Lege dătătoare a fost Moise, iar Iisus este Dumnezeu al Legii celei Noi; iar acum Înaintemergătorul, ca un
Mijlocitor al amândurora cântă: Toate lucrurile bine cuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Din pântece pustiu turtureaua a venit şi ca o dumbravă de Dumnezeu sădită acum a adus Bisericii pe
Înaintemergătorul lui Hristos şi cântă: Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul şi-L preaînăltati întru toţi
vecii.
Poporul cel de Dumnezeu purtător, neamul cel sfânt, urmaţi pe turtureaua lui Hristos şi dulce cântaţi, întru
curăţenie vieţuiţi: Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Pe cea Curată şi Fecioară să o cinstim, care a zămislit în pântece mai presus de fire, spre mântuirea noastră, pe
Cuvântul Cel fără de început şi Nezidit, Căruia şi cântăm: Binecuvântaţi lucrurile pe Domnul.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Taina lui Dumnezeu cea ascunsă şi nespusă, întru tine, Preacurată Fecioară, arătat se săvârşeşte, că Dumnezeu
pentru milostivire dintru tine S-a întrupat. Pentru aceea pe tine ca pe o Născătoare de Dumnezeu te slăvim.
Iată, glasul Înaintemergătorului este de faţă înaintea inimilor celor sterpe şi pustiite, strigând: Gătiţi acum calea lui
Hristos că vine întru slavă, Căruia plecându-ne îl slăvim.
Ca cel ce de demult întru Preasfântul Duh arătat ai propovăduit pe Fiul, Mielul lui Dumnezeu, Înaintemergătorule,
care ridică păcatul lumii, turmei tale cere-i dezlegare de greşeli.
Ceea ce stăpâneşti toate făpturile, dăruieşte poporului tău semne de biruinţă, punând pe vrăjmaşul supus Bisericii,
ca să te slăvim pe tine ca pe o Născătoare de Dumnezeu.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Ca un soare luminos din pântecele Elisabetei, a răsărit nouă fiul lui Zaharia şi a dezlegat amuţirea părintelui său şi
tuturor popoarelor cu îndrăznire multă a strigat: îndreptaţi căile Domnului, pentru că Acesta va slobozi şi va mântui
pe cei ce aleargă la dânsul. Pe Acesta pe care L-ai propovăduit, Sfinte Ioane, roagă-L să mântuiască sufletele
noastre.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea.Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Spăimântatu-s-au, Curată, toate cetele îngereşti de înfricoşătoare Taina naşterii tale, cum Cel Ce ţine toate numai cu
voia, în braţele tale ca un Om s-a ţinut şi a luat început Cel mai înainte de veci şi cu lapte s-a hrănit, Cel Ce
hrăneşte toată suflarea cu negrăita bunătate; şi pe tine ca pe o Maică a lui Dumnezeu după adevăr lăudându-te, te
slăvesc.

24 Iunie

Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Deschide-voi gura mea...

Se împodobeşte acum Biserica cu harul Duhului şi se luminează şi se înfrumuseţează ziua naşterii
Înaintemergătorului, cu veselie cinstind şi lăudând.
Propovăduitorul darului şi cel mai luminos decât Luceafărul, pe Soarele slavei l-a vestit astăzi şi strălucirea Lui
care avea să se arate, mai înainte o a propovăduit acum marginilor tuturor.
Noaptea necredinţei de pe pământ se goneşte, întru naşterea ta, Înaintemergătorule şi razele harului la marginile
lumii se revarsă, că tu vesteşti pe Soarele cel Neapus.
Cunoştinţa zămislirii tale o a arătat naşterea celei sterpe, Preacurată, mai înainte vestind şi însemnând naşterea ta
cea fără de sămânţă, că rod din pântece neroditor a adus.
Cântarea a 3-a. Irmos: Pe ai tăi cântăreţi...

Glasul ieşirii tale din cea stearpă, dezlegând legătura glasului părintesc, slăvite, ai propovăduit limpede acum
dumnezeieştile mai înainte însemnări ale pogorârii lui Hristos, celei mai presus de minte.
Din cea stearpă neroditoare răsărind vestitorul bunei rodiri celei întru Hristos, a tăiat cu securea propovăduirii
neînţelepţirea cea stearpă şi neroditoare a iudeilor.
Razele harului celui nou au strălucit astăzi luminat întru naşterea ta, Înaintemergătorule şi vorbele întunecate cele
de demult şi chipurile Scripturii celei umbroase a trece au început.
Dezlegat-a naşterea ta, Fecioară, legătura osândirii omeneşti şi printr-însa ne-a adunat pe noi cu harul,
binecuvântând pe toţi, cei ce te cinstim pe tine, de Dumnezeu Născătoare.
Cântarea a 4-a. Irmos: Sfatul cel neurmat...
Râurile îşi gătesc curgerile şi Iordanul mai înainte îşi împodobeşte apele, văzând astăzi născut din cea stearpă pe
sluga Stăpânului său.
Darurile bunătăţii Făcătorului se arată de sus, răsărind Luceafărul pe pământ şi propovăduind strălucirea şi venirea
Lui.
Trâmbiţa cea cu mare glas, Sfântul Ioan, astăzi se naşte pe pământ din cea stearpă şi vesteşte oamenilor pe Domnul,
Împăratul, Cel Ce S-a născut în chip de negrăit din cea Curată.
Pe tine, ca pe Ceea ce eşti Plinirea chipurilor şi asemănărilor celor din umbră, Preacurată, toţi proorocii te laudă cu
glasuri, mai înainte vestind tuturor slăvirile şi minunile tale.
Cântarea a 5-a. Irmos: Spăimântatu-s-au toate...

Se întăreşte firea, cea care slăbise mai înainte, spre rodirea de fii a celor buni, din pântece sterp născându-te tu şi
celor muritori se propovăduieşte viaţa, întru naşterea ta, preamărite Înaintemergătorule.
Făclia cea nestinsă din cea stearpă ieşind, a vestit pe Soarele slavei, Cel Ce avea să răsară din Fecioară, Care pe toţi
oamenii a luminat cu lumina pogorârii Sale prin har.
Se leagă limbile cele mult grăitoare ale necredinţei, iar buzele credincioşilor se lărgesc spre slava şi cântarea
Domnului tuturor, Înaintemergătorul aceasta pe pământ astăzi vestind-o şi limpede mai înainte propovăduind-o.
Cu graiuri prooroceşti Elisabeta slava ta, Preacurată, slăvind, măririle naşterii tale celei dumnezeieşti, bucurându-
se, le-a propovăduit în chip vădit, că tu eşti Veselia tuturor şi Lauda.
Cântarea a 6-a. Irmos: Înţelepţii de Dumnezeu...

Sabie cu două ascuţişuri, naşterea ta, Înaintemergătorule, vrăjmaşul cel oştitor a luat, că tu ai propovăduit omorârea
lui şi învierea oamenilor.
Dumnezeiasca bogăţie din dumnezeiasca înălţime s-a arătat spre toate în chip luminat, a moştenirii fieşti şi a
darului oamenilor, născându-se astăzi propovăduitorul lui.
Miruri cu bună mireasmă pustia izvorăşte cu înţelegere, vestirile cele din naşterea ta, din cea stearpă prelăudate,
luând din Mirul Cel Nedeşertat Hristos.
Cunoscându-te pe tine numai, Stăpână, a fi Maică a lui Dumnezeu, mai înainte a săltat dumnezeiescul
Înaintemergătorul în pântecele maicii sale, Curată şi slăvirile tale mai înainte le-a propovăduit.

pe Care proorocii mai înainte L-au propovăduit, pe Acesta în Iordan mâna punându-şi, s-a arătat Cuvântului lui
Dumnezeu, Prooroc Propovăduitor, împreună şi Înaintemergător.
Cântarea a 7-a. Irmos: N-au slujit făpturii...

Cel Ce a făcut toate cu Duhul ca un Domn şi Făcătora toate, din maică stearpă rod a adus astăzi pe
Înaintemergătorul şi cu firea omenească cea neroditoare va rodi cele dumnezeieşti.
Precum a înviat cu naşterea ta pântecele maicii tale cel omorât de viaţă Dătătorul Hristos, aşa prin propovăduirea ta
a sculat şi a întărit, Înaintemergătorule, nădejdile oamenilor cele omorâte.
Mai presus decât soarele pe tine dumnezeiesc luminător pustiul primindu-te, prealăudate, frumos prin tine se
luminează şi se împodobeşte şi împreună cu toate, binecuvântează pe Domnul şi Dumnezeu în veci.
Drepţii de demult căutau, Preacurată, a vedea slava ta pe care o vedem noi şi cu credinţă te cinstim pe tine şi
strigăm, Preaslăvită: Binecuvântat este rodul pântecelui tău, Stăpână.
Cântarea a 8-a. Irmos: Tinerii în dreapta credinţă...

Prieten şi apostol al Făcătorului şi Propovăduitor şi Botezător şi dumnezeiesc Înaintemergător, Mărturisitor şi
Învăţător, Mijlocitor şi Înger şi Slujitor şi Rugător al nostru a fi, prealăudate, din cea stearpă ai ieşit, acestea mai
înainte însemnându-le cu cuvintele şi cu faptele.
Deschisu-s-au visteriile darurilor Legii Noi, Înaintemergătorule al lui Hristos şi obişnuinţa jertfelor celor de demult
întru naşterea ta s-a oprit şi a încetat, iar poporul cel nou cântă şi preaînalţă pe Hristos în veci.
Ca nişte flori frumoase ale dumnezeiescului Cuvânt împletind cu laude cunună, ţie astăzi o aducem,
Înaintemergătorule prealăudate şi cu mulţumită strigăm lui Hristos, Dătătorului de cununi: pe Domnul lăudaţi-L
lucrurile şi-L preaînălţaţi în veci.
Legătura amuţirii mai înainte s-a dezlegat Fecioară, prin naşterea ta şi buzele s-au deschis spre lauda Celui Născut
al tău, ale noastre celor ce te lăudăm pe tine şi strigăm către Dânsul: pe Domnul lăudati-L lucrurile şi-L preaînălţaţi
întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a.Irmos: Tot neamul pământesc...

Porţile dumnezeieştii lumini astăzi încep a se deschide şi mai înainte se vesteşte închiderea cămărilor întunericului;
că Propovăduitorul şi Înaintemergătorul lui Hristos la lumina vieţii ieşind, acestea le-a propovăduit şi prin glasul
părintesc le-a întărit.
Ploaia cea înţelegătoare, cea din norul şi rădăcina cea neumedă, Înaintemergătorul, tuturor a propovăduit că
urmează să vină curgerea cea cerească a izvorului păcii, spre înnoirea firii omeneşti întru Duhul, ca să înmulţească
rodurile harului.
Ca un cer cu stele se luminează şi se împodobeşte Biserica astăzi, cu dumnezeieştile haruri ale Înaintemergătorului
şi laudă naşterea lui, slăvind şi lăudând pe Domnul tuturor, ca pe un solitor al darurilor celor mai bune.
Apa vieţii, Domnul, din tine a izvorât Dumnezeiască Mireasă şi ne-a spălat şi ne-a sfinţit pe noi cei ce L-am primit
pe Dânsul cu credinţă şi moştenitori împărăţiei Sale ne-a arătat pe noi, cei ce lăudăm bunătatea Lui şi pe tine cu
dragoste fierbinte te slăvim.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Ca un soare luminos din pântecele Elisabetei, a răsărit nouă fiul lui Zaharia şi a dezlegat amuţirea părintelui său şi
tuturor popoarelor cu îndrăznire multă a strigat: îndreptaţi căile Domnului, pentru că Acesta va slobozi şi va mântui
pe cei ce aleargă la dânsul. Pe Acesta pe care L-ai propovăduit, Sfinte Ioane, roagă-L să mântuiască sufletele
noastre.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea.Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Spăimântatu-s-au, Curată, toate cetele îngereşti de înfricoşătoare Taina naşterii tale, cum Cel Ce ţine toate numai cu
voia, în braţele tale ca un Om s-a ţinut şi a luat început Cel mai înainte de veci şi cu lapte s-a hrănit, Cel Ce
hrăneşte toată suflarea cu negrăita bunătate; şi pe tine ca pe o Maică a lui Dumnezeu după adevăr lăudându-te, te
slăvesc.
24 Iunie


Având pe îngerul cel ceresc mai înainte, slăvit înseninător al naşterii tale celei dumnezeieşti, te-ai arătat înger
pământesc şi om ceresc, Înaintemergătorule.
Cu înălţimea vieţii celei mai presus de fire, ca un cer şi ca o tărie cuvântătoare te-ai arătat, câştigând pe Hristos ca
pe un Soare în mijloc şi virtuţile ca nişte stele.
Scumpă este moartea ta, înţelepte, înaintea Domnului Celui ce S-a jertfit pentru noi şi partea cea bărbătească ca pe
un miel cuvântător ai purtat.
Sălăşluindu-Se întru tine Mântuitorul, Pruncă, a izgonit păcatul cel cu adevărat de multe lucrări, Cel Ce S-a
sălăşluit în mine şi m-a arătat pe mine locuitor al Raiului.
Cântarea a 3-a. Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut...

Odrasla cea cu multe flori a pântecelui celui neroditor arată sufletul meu cel fără de rod mult roditor de odraslele
cele bune, ca o vie prăsitoare, ce izvorăşte strugurii cei dulci ai virtuţilor.
Din rădăcina cea cu adevărat sfinţită şi din sămânţa cea curată a odrăslit ramură înfrumuseţată şi roditoare de
sfinţenie şi pe Hristos, Cel Ce a răsărit din Iesei, rădăcina cea dumnezeiască, Odrasla Cea purtătoare de viaţă o ai
botezat, fericite.
Suspinurile cele neîncetate şi lacrimi dese, inimă înfrântă şi duh smerit, plângerea cea lucrătoare de lumină şi
căldura umilinţei şi pururea dorire de cele viitoare dăruieşte-mi-le mie, prealăudate.
Odrăslind din rădăcina cea de pe pământ, Odrasla Cea pururea Înfloritoare şi Înfrumuseţată, Odraslă a firii, ai
odrăslit pe Hristos, Floare a Dumnezeirii, Preacurată Stăpână, căci te însemna pe tine toiagul lui Aaron.
Cântarea a 4-a. Irmos: Tu eşti tăria mea, Doamne..

Nu ajunge gura omenească a te lăuda pe tine, pe care te-a lăudat gura lui Hristos cea Dulce şi Izvorâtoare de miere
şi plină de viaţă şi Dătătoare de cuvânt tuturor; primeşte dar cântarea mea, cel ce ştii dragostea şi această rugăciune
a mea.
Curată s-a arătat inima ta, Înaintemergătorule, încăpere de mir al Duhului Celui Sfânt, care frumos miroase cu
faptele cele bune, cu tămâia înţelegerii, cu dulceaţa facerilor de bine; deci fericiţi sunt câţi sunt curaţi cu inima, că
pe Dumnezeu, zice, aceia îl vor vedea.
Tăierea securii lângă rădăcină se apropie şi se mărturiseşte că tot pomul care nu face roadă bună cu tăietorul se taie
şi în focul gheenei se aruncă. Pentru aceea suflete al meu cutremură-te şi adu roade de pocăinţă.
Ca cel ce ai avut viaţă în ceruri, dobândit-ai cetatea care îşi are temelia neclintită; că nu ai poftit cetate aici, ci
Ierusalimul cel petrecător, pe cel slobod aievea, pe maica lui Pavel, pe Sionul cel de Sus.
Credinţa cea fierbinte se propovăduieşte, iar nu spunerea înfricoşătoarei tainei tale, Doamnă; că socotindu-se aceea,
nicidecum nu este grăită; şi privindu-se este neajunsă, căci cu tine se îndepărtează şi ajunsă fiind, fuge şi se arată şi
doar puţin se descoperă.
Cântarea a 5-a. Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Limba cea ritoricească şi cuvintele celor ce tună filozofie şi puterile graiurilor celor ce cu numărul aleargă şi cu
aşezare şi înţelegerea cea cu împletituri înalt glăsuitoare, nu pot după vrednicie a te lăuda pe tine.
Nor purtător de grăsime care stropeşti ploaia înţelegerii şi pe cei topiţi de tot de văpaia necunoştinţei îi rourezi cu
rouă neîncetat, Înaintemergătorule, Hristos te-a arătat pe tine.
Cu harurile neputrejunii şi cu dumnezeieşti faceri de bine şi cu daruri mă îmbogăţeşte pe mine, care am sărăcit şi
sunt gol de tot felul de faptă bună şi mă îmbracă cu mântuitorul tău acoperământ, ca şi cu o haină dumnezeiască.
Gânduri spurcate şi cugete făcătoare de putrejune odrăslind sufletul meu, cu mărăcinii patimilor s-a împădurit; pe
care materie curăţind-o cu focul rugăciunilor tale celor învăpăiate, fericite, frica lui Dumnezeu seamăn-o în el.
Fecioară cea Numită cu numele Stăpânesc, Cetatea Împăratului Hristos, care se veseleşte de repejunile Râului Celui
Înţelegător; unde este locaşul tuturor celor ce se veselesc, acolo aşează pe ticălosul meu suflet.

Ci şi când ai fi fost netrupesc şi nematerialnic, Botezătorule, nemurirea celor nematerialnici învăţându-te întru
muritorul şi materialnicul trupul tău, cu desăvârşita iubire de înţelepciune te-ai împodobit postind şi te-ai făcut
părtaş firii celei îngereşti şi celei omeneşti.
Prea luminos este între stele soarele, între vremi mai dulce este primăvara, iar întru toată adunarea sfinţilor, tu eşti
ca un soare deasupra stelelor, cu neasemănată mărime peste toată fiinţa îmbogăţindu-te.
Mare apărătorule al creştinilor, mângâietor cald al păcătoşilor, ritor al împărăţiei cerurilor, cel ce introduci în
împărăţie prin Botezul cel dumnezeiesc, Propovăduitorule al pocăinţei, cu chipurile pocăinţei, întăreşte-mă pe
mine.
Tu Scară eşti, Stăpână, de o potrivă cu cerul, de la pământ până la cer fiind întinsă, tu întru adevăr eşti Uşa cea
Neumblată şi mai vârtos Năstrapă cu totul de aur şi Pod care treci la ceruri şi deschizi urcările la viaţă.

pe Cel pe care proorocii mai înainte L-au propovăduit, pe Acesta în Iordan mâna punându-ţi, s-a arătat Cuvântului
lui Dumnezeu Prooroc Propovăduitor, împreună şi Înaintemergător.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii cei ce au mers din Iudeea...

Vârful proorocilor, pecetea apostolilor şi începerea pustnicilor; săvârşirea drepţilor, întărirea mucenicilor, Hristos
te-a arătat pe tine, fericite, adevăratul cap a toată Biserica.
Din pântecele maicii te-ai umplut de Duhul Sfânt, Înaintemergătorule şi băutură beţivă şi vin nu ai băut, precum a
zis părintelui tău Îngerul; pentru aceea, înaintea lui Dumnezeu te-ai numit mare.
Cel Ce a botezat pe oameni în foc cu Duhul Sfânt mai înainte, numai cu focul gheenei îi va boteza mai pe urmă, pe
cei ce nu cred Lui, de al căror botez amar, Botezătorule, mântuieşte-mă.
Năstrapa cea Neînsufleţită de demult, pe tine Năstrapa cea Însufleţită te-a cuvântat, Stăpână, că ai purtat pe Hristos,
Mana vieţii, care amărăciunea morţii o ridică şi dă lumii adevărată dulceaţă şi luminare.
Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori cuptorul chinuitorul...

Apă dulce de băut le-a izvorât popoarelor lui Israel, celor neplecate şi neînţelegătoare, prin lovirea toiagului, piatra
cea fără de umezeală şi vârtoasă şi netăiată; iar din coapsele cele sterpe şi neroditoare, nouă ne-a curs Râul
vindecărilor.
Cu laude săvârşesc pomenirea ta, Proorocule, soborul drepţilor, mulţimea proorocilor, ostile mucenicilor şi
alcătuirea pustnicilor, cetele preacuvioşilor şi ale tuturor sfinţilor, că pomenirea drepţilor adevărat este cu laude.
Cerul cel însufleţit, cel în frumuseţat cu faptele cele bune ca şi cu stelele, soarele cel cu străluciri de aur şi cel cu
razele de aur, sfeşnicul darului, comoara Duhului, marele Propovăduitor al Împărăţiei, de Dumnezeu insuflatul,
ritorul, limba cea glăsuitoare ca tunetul, trâmbiţa cea mare, Înaintemergătorul să fie lăudat.
Străină, de mirare şi înspăimântătoare este povestirea naşterii tale, celei cu cuviinţă de înstrăinare şi preaslăvită,
Marie întru tot Lăudată; că pe Domnul slavei, înaintea Căruia stau heruvimii şi serafimii, pe Unul din Treime
Neschimbat, Neamestecat L-ai născut fără de sămânţă, Întrupat dintru tine.
Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta cerul...

Iată ţie, stăpânului meu şi căldurosului sprijinitor al sufletului meu, îţi aduc smerită aducerea aceasta, slujirea cea
de rob, fericite, cu bună înţelegere împlinind-o, spre care ia aminte, mai înainte de fapte năravul iubindu-l şi mai
înainte de dar voinţa.
Pe tine, fericite, care eşti preacurată rudenie a Preacuratei Fecioare, cu spurcate şi necurate buze te rog, spală-mi
trupul cel spurcat şi necurat şi întinat cu desfătările, curăteşte-mi duhul şi sufletul meu mi-l sfinţeşte.
Tăinuitorule al Cămării Celei Cereşti, al Mirelui Hristos, adevăratule prieten, care stai şi-I auzi glasul Cel de
bucurie şi vrednic de Mire, împreună cu cei binecuvântaţi ai glăsuit Celui frumos, arată-mă moştenitor şi pe mine al
Dumnezeului, Care mă cheamă întru moştenirea Împărăţiei.
Preacurată Fecioară, Maica lui Dumnezeu, Însufleţitul Cleşte cel serafimesc al cărbunelui celui nematerialnic, care
arde pădurea sufletelor şi Scaunul cel purtător de văpaie al Celui Ce este purtat de heruvimi, pădurea sufletului meu
arde-o cu focul cel nematerialnic şi din focul cel nestins mă mântuieşte.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Porunca cea cu taină...

Rodul lui Zaharia, floarea celei neroditoare, s-a născut nouă astăzi din făgăduinţă, cinstitul Ioan Înaintemergătorul
lui Hristos şi săltând în pântecele maicii lui, înaintea naşterii, propovăduieşte pe Ziditorul tuturor. Acesta a
descoperit dumnezeiască arătarea cea de negrăit şi mântuitoare; pe acesta toţi să-l cinstim.

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Ceea ce eşti fără de mire, Preacurată, care Singură eşti Părtinitoare şi
Acoperământ credincioşilor, pe toţi cei ce către tine avem nădejde, izbăveşte-ne de primejdii şi de scârbe şi de
cumplite nevoi, cu rugăciunile tale, împreună cu cinstitul Înaintemergător.
Mieluşeaua cea Nespurcată, văzând pe Mielul şi Păstorul mort spânzurat pe lemn, plângând zicea şi ca o Maică,
tânguindu-se, striga: cum voi suferi smerenia Ta cea mai presus de cuvânt, Fiul meu şi patimile cele de bunăvoie,
Canon de rugăciune către Sfânta Mare Muceniţă Fevronia

25 Iunie
Troparul Sfintei Mari Muceniţe Fevronia, glasul al 4 lea:

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Fevronia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă

Stih: Sfântă Muceniţă Fevronia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ceea ce ai fost părtinitoare slavei lui Hristos, Sfântă Fevronia, dă-mi mie dar şi luminare, să laud cu cântări,
prăznuirea ta cea purtătoare de lumină şi cinstită.
Cu grija continuă a morţii celei de-a pururea luminându-ţi sufletul, Muceniţă Fevronia, ai alergat către înălţimea
muceniciei, aducându-te lui Hristos prin mulţimea chinurilor.
Cu ostenelile sihăstriei arătat ogorând holda inimii tale, muceniţă, ai cules cu chinuire cununile mucenicilor,
cântând Dumnezeului nostru, că S-a preaslăvit.
Cel Ce toate zideşte cu ameninţarea, din tine Maica lui Dumnezeu S-a întrupat. De Care cu dreaptă credinţă dorind
Fecioara Fevronia, prin mucenicie s-a adus către Dânsul.
Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti întărirea celor ce...

Au putut întru Duhul a coborî sprânceana cea tiranică şi necredinţa multor zei, Mărită Fevronia.
Tu ai întărit acum, Stăpâne, cu mâna Ta cea tare pe vestita Muceniţă Fevronia, care s-a trudit ca o muceniţă.
Tăindu-ţi-se trupul pentru Hristos, preaînţeleaptă curată, muceniceşte ogorai desfătarea raiului.
Lăudata Muceniţă Fevronia, te-a aflat pe tine Maica lui Dumnezeu, Preacurată, Ajutor şi pe tirani i-a ruşinat
Irmosul:
Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Cântarea a 4-a. Irmos: Tu eşti tăria mea, Doamne..

Nicicum nu este prihană întru tine, Prealăudată Fevronia, căci tu despre două părţi te-ai silit a plăcea Mântuitorului
tău şi Iubitului celui dorit, fiind împodobită cu ostenelile sihăstriei şi cu chinurile mucenicilor, cugetătoare de
Dumnezeu, preafericită.
Din vremea unghiilor celor prea crude, ai dorit de Izvorul cel pururea Curgător al dragostei, Care este dorit de toate
cele cuvântătoare, de Care dorind, ai suferit durerile chinurilor, fiind arsă cu foc şi lipsită de mădulare, Muceniţă
Fevronia, lauda fecioarelor.
Fiind hrănită cu cuvintele lui Dumnezeu, înţelepţită de Dumnezeu, purtând sfinţit Scripturile cele sfinte,
dumnezeieşte ai întins cuvântul mântuirii, celor ce doreau de Dânsul şi ţi-ai luat plăţile învăţăturii, îmbogăţindu-te
cu măririle mucenicilor, muceniţă.
Uşă Luminii te-ai arătat tuturor celor dintru întuneric, Preacurată, căci ai strălucit pe Soarele dreptăţii, pe Hristos,
Lumina Cea Necuprinsă, Cuprins în trup; cu ale Cărui luminări întărindu-se Muceniţa Fevronia, a câştigat acum
lauda mucenicilor.
Cântarea a 5-a. Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Înfrumuseţatu-te-ai, ţesându-ţi porfiră din sângiurile tale, muceniţă; despuiatu-ţi-s-a trupul şi ai lepădat haina
patimilor, stând înaintea divanurilor la judecată, râvnind goliciunii lui Hristos, o Fevronia.
Aprinzându-ţi-se sufletul de dragostea Mirelui tău Celui Înţelegător şi înduplecându-te de frumuseţile Lui cele
nepieritoare, ai răbdat muceniţă, tăierea mâinilor şi durerile bătăilor, Sfântă Fevronia, lauda mucenicilor.
Curgerile sângiurilor tale au stins văpaia mulţimii zeilor, iar dinţii tăi dezrădăcinaţi fiind, au smuls toată rătăcirea
idolilor şi ţi-au pricinuit ţie veselia cea veşnică a desfătării, Sfântă Muceniţă Fevronia.
Tăindu-ţi-se picioarele ai alergat pe calea dumnezeieştilor mărturii şi te-ai mutat către Cel Născut din Sfânta
Fecioară, intrând cu veselie în Rai, Muceniţă Fevronia Fecioară, mireasă a lui Dumnezeu.
Din milostivire ai luat milostivire asupra omenirii, Cel Ce eşti Împodobit cu înălţările cele preaînalte ale
dumnezeieştii slave, luând din pântecele Fecioarei Trup însufleţit şi cuvântător, prin care ai omorât moartea.

Surpatu-s-a cruzimea cea fără de Dumnezeu şi semeaţă a lui Selin cel rău credincios şi purtarea de grijă a lui
Dumnezeu pentru toţi a cerut sângele tău, mărită şi prin răbdarea ta, s-a mântuit dumnezeiescul Lisimah.
Înţelepţita şi purtătoarea de Dumnezeu Vriena, îndreptându-te pe tine, fecioară, cu învăţături te-a arătat luminătoare
arătătoare de Dumnezeu şi nicidecum nu şi-a greşit nădejdea, căci te-a adus pe tine către Hristos, mireasă
nespurcată, Sfântă Muceniţă Fevronia.
Cămara de Mire cea Însufleţită a Stăpânului, care a luminat, străluceşte cu razele cele luminoase ale fecioriei,
strălucind ca şi Crinul în mijlocul tulburării spinilor, Născătoarea de Dumnezeu cea Preacurată şi cu bună podoabă
după vrednicie să fie slăvită.
Irmosul:
Rugăciunea mea voi vărsa, către Domnul şi Lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi
viaţa mea s-a apropiat de iad şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.
CONDAC, glasul al 6-lea. Podobie: Ceea ce eşti folositoare...

Mirele meu Cel Preadulce, Hristoase, a strigat Muceniţa Fevronia, nu-mi este mie cu anevoie a merge pe urma Ta;
căci dulceaţa dragostei Tale a întraripat sufletul meu cu nădejdea şi frumuseţea milostivirii Tale, a îndulcit inima
mea, ca să beau paharul pătimirii după Tine; ca să mă numesc şi vrednică a dănţui în cămară împreună cu
fecioarele cele înţelepte. Pentru aceasta, preacuvioasă răbdătoare de chinuri, cinstind nevoinţele ostenelilor tale, te
rugăm pe tine, roagă-te să nu ni se închidă şi nouă uşile cămării.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii evreieşti au călcat...

Râuri de tămăduiri izvorăşti celor ce cu credinţă aleargă la biserica ta, Fevronia Preacinstită şi strigă lui Hristos:
Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.
O, cât este de bună neguţătoria ta, cugetătoare de Dumnezeu: căci în loc de o mână de sânge a trupului, ai luat în
schimb împărăţia lui Dumnezeu, prealăudată, strigând: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci!
Împreună cu cetele fecioarelor dănţuieşti, Fecioară Fevronia, vrednică de laudă, strigând către Fecioara şi Maica lui
Dumnezeu: Bine este cuvântat Rodul pântecelui tău, Preacurată.
Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori cuptorul chinuitorul...

Luminat se săvârşeşte acum pomenirea ta, Sfântă Muceniţă Fevronia, luminând cu străluciri luminoase, căci te-ai
împreunat cu Lumina şi te-ai făcut purtătoare de lumină, strigând Făcătorului de lumină şi Dătătorului de lumină:
Tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Arătatu-te-ai minunată mai înainte în sihăstrie şi mai pe urmă te-ai luminat muceniceşte, prealăudată, căci tu ai
alergat pe urma Celui dorit al tău, fecioară luminată; sânii tăi sunt mai buni decât vinul, tăindu-se pentru dreapta
credinţă, Sfântă Fevronia şi cu mirosul mirurilor tale, aduci bun miros celor credincioşi.
Fiind îngreunat de greşeli şi înconjurat de întreitele valuri ale patimilor, scap la acoperământul tău, Muceniţă
Fevronia Prealăudată, căutând dezlegare amândurora; ci ca o minunată ce eşti şi aleasă Stăpânului, nu mă trece cu
vederea, când strig; ci prin rugăciunile tale răpeşte-mă din cursele cele pierzătoare de suflet, cugetătoare de
Dumnezeu.
Limbile cele retoriceşti nu pot să te laude pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Marie, Mireasă Dumnezeiască, că tu,
Fecioară Preacurată, din pântecele tău cel fecioresc şi neispitit de nuntă, ai născut pe Dumnezeu, Cel Ce este peste
toate, Căruia acum Sfânta Fevronia strigă, cântând: popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Irmosul:
Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
De şapte ori cuptorul chinuitorul caldeilor l-a ars nebuneşte, pentru cinstitorii de Dumnezeu; iar văzându-i pe
aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: Tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi- L,
popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta cerul...

O, dumnezeiască porumbiţă a Stăpânului, poleită cu străluciri de feciorie, ia trup luminată cu chinurile, cea cu
aripile aurite, prin razele cele cu chip de aur ale mărturisirii tale şi ale dumnezeieştilor tale sângiuri; luminează
deplin pe cei ce te laudă pe tine.
Prin cuget gol, împreunându-te cu gândul, Sfântă Fevronia, cugetătoare de Dumnezeu, ai ajuns dorirea cea
desăvârşită şi te-ai învrednicit a dobândi sfârşitul cel fericit, luminat împărăţind acum împreună cu Hristos Mirele
tău, în cămări de nuntă negrăite, petrecând întru veselie.
Ca nişte râuri pornite cu sunet, izvorăşti tămăduiri, celor ce cu credinţă aleargă la cinstita ta raclă, Muceniţă
Fevronia cea cu chip dumnezeiesc, ceea ce însăţi eşti chip fecioriei, floare firii veselitoare, fiică Împăratului, care ai
întru tine frumuseţea dumnezeieştii slave.
Îndreptat-ai, Fecioară, alunecarea femeilor, născând pe Cuvântul, Cel Ce poate ca un Bun şi Puternic a îndrepta pe
cei căzuţi, de Care Sfânta Fevronia cea lăudată dorind neîncetat, cu bucurie a strigat: după Tine voi alerga.
Irmosul:
Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minumat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte
şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile
SEDELNA, glasul 1: Podobie: Mormântul Tău...

Dorind de Hristos Cel Frumos întru podoabă, degrab ai mers către luptele cele mari, prin care ai omorât de tot pe
începătorul răutăţii; din ale cărui curse cu multe vicleniri izbăveşte-mă prin rugăciunile tale, Sfântă Muceniţă
Fevronia, îndreptându-mă către dumnezeiască pocăinţă.

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Ceea ce eşti fără de mire, Preacurată, care Singură eşti Părtinitoare şi
Acoperământ credincioşilor, pe toţi cei ce către tine avem nădejde, izbăveşte-ne de primejdii şi de scârbe şi de
cumplite nevoi, cu rugăciunile tale, împreună cu cinstitul Înaintemergător.
Mieluşeaua cea Nespurcată, văzând pe Mielul şi Păstorul mort spânzurat pe lemn, plângând zicea şi ca o Maică,
tânguindu-se, striga: cum voi suferi smerenia Ta cea mai presus de cuvânt, Fiul meu şi patimile cele de bunăvoie,
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios David din Tesalonic

26 Iunie
Troparul Sfântului Cuvios David din Tesalonic, glasul al 8-lea:

Întru tine părinte cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; şi lucrând ai învăţat să
nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii
împreună se bucură, Preacuvioase Părinte David, duhul tău.

Irmosul.
Calul şi călăreţul în Marea Roşie, Cel Ce a sfărâmat războaiele cu braţ înalt, Hristos, i-a scuturat şi pe Israel l-a
mântuit, pe cel ce cânta cântare de biruinţă.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte David, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Adunându-ne, cinstim cu cântări purtătoare de lumină şi dumnezeiască pomenirea ta, Părinte David Preafericite,
cunoscându-te că eşti moştenitor al luminii şi al zilei, întru Dumnezeiescul Duh, cuvioase.
Omorând pe pământ toate mădulările trupului, ai avut viaţă locuitoare în inima ta pe Hristos, Care a omorât toată
puterea diavolului, celui ce a omorât pe om.
Legilor Stăpânului plecându-te, cuvioase, ai luat pe umerii tăi crucea ta, urmând Lui şi smerindu-te, ai surpat trufia
vrăjmaşului.
Arătatu-te-ai, Fecioară, Înfrumuseţată cu podoaba virtuţilor şi ai născut pe Hristos Cel Frumos, Care a înfrumuseţat
pe oameni cu podoabele cele frumoase ale Dumnezeirii, pururea Fecioară.
Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce ai înfipt pe nimic...

Veştejind prin înfrânare frumuseţea trupului, ai primit luminile dumnezeiescului Duh şi ai strălucit razele
nepătimirii cele luminoase şi cu darurile tămăduirilor, părinte, cu numele proorocului numite.
Urmând după vieţile sfinţilor, fericite, cu totul te-ai sfinţit prin faptele cele dumnezeieşti; pentru aceea în chip tainic
sfinţeşti pe cei ce săvârşesc cu credinţă sfântă prăznuirea ta, părinte, purtătorule de Dumnezeu, preafericite.
Cu rugăciuni de priveghere şi cu nevoinţe adormind dezmierdările trupului, cuvioase părinte, cu adevărat în pace
culcându-te, ai adormit; pentru aceea te avem pe tine păzitor priveghetor, cei ce cu dragoste te cinstim.
Mai cinstită decât îngerii te-ai arătat, Fecioară, căci ai născut pe Cel Ce i-a zidit pe ei. Pentru aceea te rog pe tine,
Preacurată, sfinţeşte-mi gândul meu şi-mi luminează inima, alungând norii patimilor.
Irmosul:
Cel Ce ai înfipt pe nimic pământul cu porunca Ta şi ai ridicat neţinut pe cel îngreunat pe piatra cea neclintită a
poruncilor Tale, Hristoase, întăreşte Biserica Ta, Unule, Bunule şi Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Dumnezeiască deşertarea Ta cunoscând-o Avacum, cu mai-înainte vederea Hristoase, cu frică a strigat către Tine:
spre izbăvirea poporului Tău ai venit ca să mântuieşti pe unşii Tăi.
Ascultând cuvintele cele izvorâtoare de viaţă ale Duhului, ai părăsit marea vieţii cea sărată şi cu pâraiele lacrimilor
ai uscat curgerile patimilor.
Făcându-te plin de înţelegere şi de har, Părinte David, în linişte ai căutat pe Făcătorul de bine al tuturor şi ai
dobândit strălucirea Lui.
Arătându-se viaţă ta luminată prin puterea firii şi cu ajutorul Duhului, ai mântuit pe oameni din răutatea cea silnică,
Cuvioase David.
Lăudămu-te pe tine, Prealăudată Stăpână, care în chip de negrăit ai născut pe Dumnezeu Cel Prealăudat şi fără
asemănare cu frumuseţea ai întrecut cetele îngerilor.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Cel Ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, la Tine alerg şi către Tine strig: luminează sufletul meu cel întunecat,
Hristoase, ca un Milostiv.
Întinzându-ţi ochii şi cugetele către Cel Ce a fost spânzurat pe lemn, ai răbdat în pom arşiţa şi ninsorile care te
îngheţau, părinte.
Cu totul te-ai arătat în chipul luminii, cuvioase, ţinând focul în palme ai tămăduit pe împăratul cu tămâie alcătuită,
Preafericite David.
Acum nu prin întuneric, nici prin nălucire vezi dumnezeiasca frumuseţe, preafericite, ci mai vârtos faţă către faţă,
cuvioase, dezlegându-se oglinzile.
Strugure prea frumos al dumnezeieştii vii te-ai arătat, Cuvioase David, izvorând vinul umilinţei, pentru cei ce şi-au
ieşit din minţi de beţia patimilor, părinte.
Îndreptează-mi viaţa şi mişcările cugetului meu, Fecioară Preacurată, către voirea cea dumnezeiască, a Celui Ce a
venit către noi din tine în chip de negrăit.
Cântarea a 6-a. Irmos: Marea patimilor...

Casă Dumnezeiescului Duh te-ai cunoscut, Cuvioase David, fiind închis într-o căscioară mică şi alegând mai de
folos calea cea strâmtă, decât pe cea largă.
Plecatu-ţi-ai sufletul legilor Stăpânului, părinte şi te-ai făcut plin de lumină şi primitor darurilor Duhului.
Înfrumuseţându-ţi viaţa cu minunile, cu adevărat s-a lăţit până la marginile pământului; pentru aceea cu credinţă te
lăudăm, purtătorule de Dumnezeu, părinte.
Ţesutu-s-a mai presus de fire, trup din curate sângiurile tale Celui Ce a zidit pe om; pentru aceea cu vrednicie te
lăudăm pe tine, Născătoare de Dumnezeu.
Irmosul:
Marea patimilor cea sălbăticită cu viforul cel stricător de suflet, potoleşte-o, Stăpâne Hristoase şi din stricăciune mă
scoate, ca un Milostiv.
CONDAC, glasul 1. Podobie: Ceata îngerească...

Ca o grădină pururea înflorită şi aducătoare de roadele virtuţilor, te-ai arătat deasupra copacului celui sădit; ca o
pasăre cu bun glas şi mai presus decât Raiul, primind în inima ta pomul vieţii, pe Dumnezeu, pe Acesta L-ai lucrat,
de Dumnezeu înţelepţite, cu Care ne şi hrăneşti pe noi prin har; roagă-te pururea pentru noi, Preafericite David.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Domnul părinţilor Cel Preaînălţat văpaia o a stins, pe tineri i-a rourat, pe cei ce cântau cu un glas: Dumnezeule bine
eşti cuvântat.
Stătut-ai nemişcat pe ramurile copacului, cuvioase, adăpându-te adesea cu lacrimile tale şi neîncetat cântând:
Dumnezeule bine eşti cuvântat.
Toată dorirea o ai întins către Dumnezeu, toată inima ta o ai făcut primitoare dumnezeieştilor daruri, purtătorule de
Dumnezeu în veci.
Îndreptatu-ţi-ai viaţa către voia cea dumnezeiască; ajuns-ai, precum ai nădăjduit, la Maica cetăţilor cea de sus, întru
care ai avut vieţuirea ta, cugetătorule de Dumnezeu.
Tu, părinte, fiind preastrălucit, ai luat jăratic în palmele tale, care lucru văzându-l împăratul s-a înspăimântat şi
căzând s-a închinat ţie.
Prin naşterea ta, Născătoare de Dumnezeu, s-au dezlegat oamenii de blestem, Ceea ce Singură eşti Binecuvântată;
pentru aceasta, ca pe Una ce eşti plină de har, te slăvim în veci.
Cântarea a 8-a. Irmos: Ţie Făcătorului a toate...

Zori înţelegători te-ai arătat, celor dintru întunericul vieţii, fericite, strălucind lumina cunoştinţei tuturor, celor ce cu
dragoste te laudă şi preaînalţă pe Hristos în veci.
Făcutu-te-ai drept şi smerit şi blând, asemănându-te cu adevărat celui cu numele tău numit, lui David. Pentru aceea
împreună cu dânsul ai moştenit, părinte, pământul celor blânzi întru toţi vecii.
Tu, Fericite David, stâlpule al sihăstriei, de Dumnezeu luminat, te-ai arătat alt prooroc dumnezeiesc, proorocind
cele viitoare prin dumnezeiasca însuflare a Dumnezeiescului Duh.
Pe tine, Fecioară, Frumuseţea lui Iacov, pe care te-a iubit Dumnezeu şi te-a ales, te cinstim, ca pe Una ce eşti
Singură Preacurată şi Binecuvântată şi te lăudăm întru toţi vecii.
Irmosul:
Ţie Făcătorului a toate, tinerii în cuptor dans a toată lumea împreunând cântau: toate lucrurile pe Domnul lăudaţi-L
şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Isaie dănţuieşte...

Adunându-ne astăzi toţi să săvârşim cu credinţă sfântă prăznuirea sfinţitului părinte, care a strălucit întru sihăstrie şi
s-a dat pe sine cu totul lui Dumnezeu, prin viaţă desăvârşită.
Ca un copac fiind sădit lângă izvoarele apelor, cuvioase, roadele faptelor bune cele duhovniceşti ai adus; căci ca un
vultur în copac ţi-ai înfipt cuibul, părinte, înălţându-ţi către cer gândurile tale.
Tu, Cuvioase David, văzând prooroceşte ieşirea ta, o ai spus popoarelor, când fiind trimis ai încetat mânia cea tare
a împăratului împotriva lor, înţelepte.
Sfântă pomenirea ta ne sfinţeşte astăzi pe noi, care cu credinţă o săvârşim, Cuvioase David, căci cu sfinţenie ţi-ai
săvârşit viaţa ta, sfinte şi după adormire te veseleşti pururea împreună cu sfinţii îngeri.
Uşă purtătoare de lumină te vedea mai înainte Iezechiel, prin care a trecut Lumina cea Adevărată, Hristos
Dumnezeul nostru, pe Care roagă-L neîncetat, Preacurată, să-mi deschidă uşile pocăinţei.
Irmosul:
Isaie dănţuieşte, Fecioara a avut în pântece şi a născut Fiu pe Emanuel, pe Dumnezeu şi Omul. Răsărit este numele
Lui, pe Care slăvindu-L, pe Fecioara o fericim.

Prin înfrânare supunând sufletului patimile trupului, părinte înţelepte, te-ai arătat înger cu trup, fericite şi înfigându-
ţi cuibul în pom, ca o pasăre bine cântătoare, ţi-ai întraripat cugetul spre înălţime; pentru aceasta, îmbogăţindu-te cu
lucrările minunilor, te-ai mutat către Domnul, pe Care din pruncie L-ai dorit Drept aceea strigăm ţie: roagă-te lui
Hristos Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Preasfântă Fecioară, Maica lui Dumnezeu, tămăduieşte patimile cele cumplite ale sufletului meu şi îmi dăruieşte
iertare de greşeli mie, celui ce nebuneşte le-am făcut; sufletul meu mi-am spurcat şi trupul mi-am întinat, ticălosul.
Vai mie! Ce voi face în ceasul acela, când vor despărţi îngerii sufletul meu de ticălosul meu trup? Fii mie atunci
Ajutătoare şi Folositoare, că pe tine te am Nădejde eu robul tău.
şi Cuvântul...
Mieluşeaua văzându-şi Mielul şi Păstorul şi Mântuitorul pe Cruce, se tânguia, lăcrimând şi cu amar striga: lumea se
veseleşte luând izbăvire prin Tine, iar pântecele meu arde văzând răstignirea Ta, pe care o rabzi pentru milostivirea
milei, Preabunule Dumnezeule, Doamne cel fără de păcate. Acesteia cu credinţă să-i strigăm: milostivire arată,
Fecioară, spre noi şi iertare de păcate dăruieşte celor ce ne închinăm patimilor Aceluia.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Samson, primitorul de străini

27 Iunie
Troparul Sfântului Cuvios Samson, primitorul de străini, glasul al 8-lea:

În răbdare ţi-ai agonisit plata ta, părinte cuvioase; în rugăciuni neîncetat răbdând, pe săraci iubind şi pe aceia
îndestulând. Ci te roagă lui Hristos Dumnezeu, Sfinte Samson, milostive fericite, să mântuiască sufletele noastre.

Irmosul:
Veniţi, popoarelor, să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui Ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul, pe
care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cel ce stai purtând cunună înaintea Scaunului, preafericite, trimite-mi lumină mie, care m-am îndemnat a lăuda cu
cântări prăznuirea ta cea prealuminată.
Dorind numai de cele ce te îndemnau către viaţă, ai trecut cu vederea toate cele veselitoare ale lumii şi ai câştigat
moştenirea cea mai presus de lume. Pentru aceea adunându-ne, te cinstim pe tine, Părinte Samson.
Plecându-te Legii lui Dumnezeu, minunate, cu bucurie ai alergat către culmea virtuţii, făcându-te întru toate
îndurat; pentru aceea acum te fericim.
Arătatu-te-ai, cuvioase, ajutător săracilor preamilosârd şi bolnavilor doctor preaales şi celor necăjiţi apărător;
pentru aceasta Dumnezeu te-a mărit.
Pe tine, Ceea ce mai presus de cuvânt ai născut pe Dumnezeu, ca pe o Sprijinitoare Întărită tuturor celor supăraţi,
neîncetat te slăvim şi te fericim, Preacurată.

Cu mila lui Dumnezeu ai câştigat mila cea dumnezeiască şi te-ai învrednicit a auzi glasul care te chema pe tine
către dumnezeiasca cămară, vrednicule de laudă.
Să lăudăm pe Sfinţitul Samson, căci urmând milostivirii lui Dumnezeu, s-a făcut milostiv către bolnavi şi
îmbrăcăminte tuturor celor goi.
Petrecându-ţi viaţa cea dumnezeiască cu sfinţenie şi cu cinste, te-ai numărat împreună cu sfinţii şi ai ajuns la
locaşurile cuvioşilor, învrednicindu-te de lumina cea de negrăit.
Fericit eşti tu şi bine îţi va fi ţie, părinte, celui ce ai păzit legile Domnului şi Dumnezeului nostru; pe Care roagă-L
să mântuiască turma ta.
Alungă, Preacurată, întunericul sufletului şi al cugetului meu şi dă-mi a vieţui ca ziua cu bună cuviinţă, împlinind
poruncile cele mântuitoare.
Irmosul:
celor ce Te lăudăm pe Tine.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Ca o stea prealuminoasă luminezi inimile noastre, ale tuturor celor ce după vrednică datorie te fericim.
Lepădând somnul de la ochii tăi, ai privegheat şi toate dezmierdările trupului le-ai adormit.
Pe săraci iubind, cuvioase, pentru dragostea lui Hristos, ai luat moştenirea cea de sus, bucurându-te.
Cu sfinţenie ai vieţuit pe pământ, purtătorule de Dumnezeu preafericite şi ai câştigat veseliile cele veşnice.
Pe tine, Stăpână Preacurată, Palatul cel Luminos al Cuvântului, te lăudăm cu cuvinte şi te fericim.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Dătătorul de lumină şi Făcătorul veacurilor, Domnul, întru lumina poruncilor Tale povăţuieşte-ne pe noi, că afară
Odihnindu-se întru tine lumina cea preacurată, te-a făcut cu chip luminos părinte cuvioase, cel ce ai luminat pe
credincioşi cu strălucirile virtuţilor tale.
Cu multă milostivire te-ai făcut îmbogăţitor al săracilor şi doctor al celor bolnavi, ridicându-le lor casă de doctorie
curăţitoare de boli.
Curăţindu-te pe tine de tina patimilor, cu adevărat te-ai arătat locaş curat Preasfântului şi Cinstitului Duh,
purtătorule de Dumnezeu, părinte; pentru aceea te lăudăm.
Pe tine, Preasfântă Curată, Ceea ce eşti Podoaba lui Iacov, cu credinţă te lăudăm prin glasuri dumnezeieşti, ca pe
Una care ne ai născut nouă pe Dumnezeu Întrupat, de Care se cutremură toate.

Iubind milostivirea, Părinte Samson, pururea pomenite şi deschizând săracilor milostivirile tale cu cuget desăvârşit,
te-ai îmbogăţit cu comorile cele cereşti.
Zidit-ai casă preasfinţită întru slava Dumnezeului nostru, la care alergând credincioşi, se curăţă de multe feluri de
boli, preafericite.
Cu sfinţenie ţi-ai săvârşit viaţa şi ai locuit împreună cu cuvioşii, ca un cuvios, rugându-te pentru noi care te cinstim
cu credinţă, de Dumnezeu însuflate.
Făcutu-te-ai Cer înalt lui Dumnezeu, Împăratul tuturor şi Palat Preacurat şi Cămară Prealuminată cu dumnezeiescul
har, Preacurată.
Irmosul:
Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule,
scoate-mă.
CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Ca nişte pârgă a firii...

Ca la un doctor preaales şi rugător bine primit, alergăm la dumnezeiasca ta raclă, Sfinte Samson, de Dumnezeu
înţelepţite, cuvioase, adunându-ne cu dragoste, cu psalmi şi cu cântări bucurându-ne, preaslăvim pe Hristos, Cel Ce
ţi-a dat ţie un dar ca acesta de tămăduiri.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Chipul cel de aur în câmpul Deiera cinstindu-se, cei trei tineri au defăimat porunca cea fără de Dumnezeu şi fiind
Având pe Hristos Putere Întărită întru supărări, ai trecut furtuna vieţii neînecat, preafericite şi ai ajuns a te odihni la
limanul cel lin, cuvioase, cu veselie strigând: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Fiind îndemnat de multa înţelepciune şi de dragoste duhovnicească, cuvioase, părinte fericite, ai zidit casă mare, la
care cei ce scapă îşi iau vindecare toţi, cei ce strigă şi zic: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Luminându-te cu dumnezeiasca lumină a virtuţilor, te-ai arătat luminător luminos şi ai luminat marginile lumii,
Părinte Samson. Pentru aceea adunându-ne, cu credinţă te fericim pe tine, cântând: Bine eşti cuvântat Dumnezeul
părinţilor noştri.
Lâna odinioară însemna mai înainte pântecele tău cel curat, Preacinstită, care a primit Rouă cea Cerească, Ceea ce a
răcorit pe toţi cei cuprinşi de setea păcatului, Prealăudată. Bine eşti cuvântată, Ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu
trup.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu Care S-a pogorât...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pen
tru noi.
Mişcându-ţi limba cu bucurie spre laudele lui Dumnezeu, Părinte Samson, ai supus sufletului patimile trupului cu
înfrânarea şi te-ai arătat slugă preacurată lui Hristos şi moştenitor cetăţii celei de sus.
Cugetul tău cel preacurat fiind luminat de dumnezeieştile luminări, s-a arătat foarte luminos şi primitor de curate şi
dumnezeieşti străluciri. Pentru aceea cu cântări te cinstim, purtătorule de Dumnezeu preafericite.
Prealăudate, având viaţă preasfinţită, Preafericite Samson şi mutându-te către Dumnezeu, cu adevărat te-ai
preamărit, căci iată pomenirea ta şi dreptatea petrece în veci.
Încetează acum furtuna cea cumplită a patimilor mele, Pruncă Preacurată, Binecuvântată; dă război asupra
vrăjmaşilor celor fără de trup, care fără milă se pornesc asupra sărăciei mele, ca şi cu credinţă să te laud, Fecioară.
Irmosul:
Pe Dumnezeu Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti şi văpaia în răcoreală o a prefăcut, ca pe
Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Iată că tuturor a răsărit ca soarele pomenirea ta, părinte, arătat luminând pe cei ce te măresc pe tine într-însa, ca pe
o cinstită slugă a lui Hristos şi moştenitor împărăţiei Lui şi în tocmai numărat cu toţi cuvioşii.
Cât este de luminată viaţa ta, cât este de mare slava ta, cât este de fericit mormântul tău, în care zăcând cinstitul tău
trup izvorăşte sănătate celor ce cu credinţă aleargă la dânsul şi cer ajutorul tău totdeauna, înţelepte.
Cel ce străluceşti raze de soare celor ce te cinstesc pe tine, părinte, luminează-ne simţirile sufletului nostru şi ne
rugăm ţie, ca prin rugăciunile tale să ne învredniceşti pe noi să ne facem părtaşi dumnezeieştii străluciri, fericite.
Ca razele soarelui strălucind, luminează simţirile noastre cele sufleteşti ale celor ce te cinstim şi ne rugăm ţie, ca
prin rugăciunile tale să ne învredniceşti pe noi a fi părtaşi dumnezeieştii străluciri.
Cei ce te ştim pe tine Născătoare de Dumnezeu, prin credinţă ne luminăm cu strălucirile cele prealuminate ale
Celui ce S-a întrupat din tine mai presus de cuget, Preasfântă Fecioară şi ne mântuim de întunericul patimilor şi al
primejdiilor şi de toate nevoile vieţii.
Irmosul:
un gând în laude îl slăvim.

Câştigând suflet milostiv, părinte, ai ajutat pe săraci cu dare îndestulată şi acum te-ai mutat către împărăţia cea de
sus, ca să iei răsplătirile ostenelilor tale. Pentru aceasta întru veselia inimii te fericim pe tine, Preacuvioase Părinte
Samson.

Ceea ce Singură eşti tare Părtinitoare credincioşilor, roagă-te neîncetat lui Dumnezeu, pe Care mai presus de cuget
şi de cuvânt L-ai născut, să mântuiască sufletele noastre de tot necazul, de nevoi şi de primejdii; Maică Fecioară,
Folositoarea păcătoşilor şi Ajutătoarea lumii.
Mieluşeaua cea Preacurată văzând pe Mielul şi Păstorul mort, Spânzurat pe lemn, tânguindu-se cu lacrimi ca o
maică grăia: Cum voi răbda smerenia Ta cea mai presus de cuvânt, Fiul meu şi patimile cele de bunăvoie,
Canon de rugăciune la Sărbătoarea Aducerii moaştelor Sfinţilor Mucenici doctori fără de arginţi Chir şi
Ioan
28 Iunie
Troparul aducerii moaştelor Sfinţilor Mucenici doctori fără de arginţi Chir şi Ioan, glasul al 5-lea:
Minunile sfinţilor Tăi mucenici, zid nebiruit ne-ai dăruit nouă, Hristoase Dumnezeule; pentru rugăciunile lor,
sfaturile păgânilor le risipeşte şi sceptrurile Împărăţiei le întăreşte, ca un bun şi de oameni iubitor.

Irmosul:
Veniţi popoarelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui Ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul pe care
l-a izbăvit din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit.
Cu harul cel tare al Mângâietorului risipind puterea vrăjmaşului, fericiţilor de Dumnezeu, vă rugăm să ne întăriţi pe
toţi împotriva patimilor celor ce ne tirănesc.
Ca nişte nevoitori aţi omorât pe vrăjmaşul, primind har a tămădui patimi de nevindecat. Pentru aceea, vindecaţi
acum patimile inimii mele, înţelepţilor.
Prin rugăciunile voastre izbăviţi-ne de patimi necuvântătoare pe noi, cei ce vă fericim cu cuvinte pe pământ, pe voi,
Sfinţilor Mucenici Chir şi Ioan, care sunteţi dumnezeieşti slugi ale Cuvântului Celui fără de început.
Ca Una ce din prisosul bunătăţii iei asupră-ţi ale noastre, Preacurată de Dumnezeu Dăruită, izbăveşte-ne pe toţi de
toată negura, de tot viforul şi de primejdii.

Ca unii ce după lege v-aţi făcut ostaşi ai lui Hristos, aţi ruşinat pe cei fără de lege, purtătorilor de chinuri; ci mă rog,
mântuiţi-mă de ruşinea cea veşnică, preafericiţilor.
Dătătorilor de bine, izbăvitorilor ai tuturor celor ce cu credinţă scapă către voi, izbăviţi sufletul meu şi-mi tămăduiţi
patimile trupului.
Întăriţi-mă, sfinţilor, a umbla pe căile ce duc la viaţă şi mă mântuiţi de toată înşelăciunea vrăjmaşilor, cu
dumnezeieştile voastre rugăciuni.
Ceea ce ai născut pe Cel Ce ridică bolile oamenilor, Preanevinovată Fecioară, tămăduieşte zdrobirile sufletului meu
şi bolile trupului.
Irmosul:
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Te laud pe Tine, căci cu auzul am auzit, Doamne şi m-am spăimântat, că ai venit până la mine, căutându-mă pe
mine cel rătăcit. Pentru aceea preamăresc multă pogorârea Ta, cea către mine, Mult Milostive.
Luminându-vă cu strălucirile Soarelui Celui Înţelegător, purtătorilor de chinuri, aţi prăpădit pe stăpânitorul
întunericului, din a cărui stricăciune vă rugăm să ne izbăviţi pe noi, luminând gândurile tuturor.
Luminat v-aţi făcut cunoscuţi, purtătorilor de chinuri, că sunteţi săbii, care tăiaţi pe cei fără de credinţă, prin har
sfărâmând săbiile cele cumplite ale vrăjmaşului. Pentru aceea scăpaţi-ne pe noi nevătămaţi de toate săgeţile
potrivnicilor, prin rugăciunile voastre.
Din mulţimea întâmplărilor celor rele am ajuns la mulţime de boli, dar mă rog, sfinţilor, mulţimii milei voastre, să
aflu degrab vindecare; pentru aceea ascultaţi rugăciunea mea.
Stropeşte peste noi milele tale cele bogate, Fecioară, precum eşti obişnuită, încetând bolile sufletelor cele de multe
feluri, ale celor ce cu credinţă se apropie de tine, Pricină a bunătăţilor, Ceea ce eşti mult Lăudată.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Dătătorule de lumină şi Făcătorul veacurilor, Domnul, întru lumina poruncilor Tale povăţuieşte-ne pe noi, că afară
Cu dezbinările mădularelor dezbinând trufia vrăjmaşilor, mucenicii Domnului cei cu chip dumnezeiesc, vindecaţi
sufletul meu cel dezbinat de răutate.
O, fericită doime a luptătorilor celor cu sfinţenie biruitori! Ne rugăm vouă cu credinţă: cereţi pentru noi dezlegare
de păcatele cele multe şi vindecare desăvârşită de boli.
Cuprins sunt de boala cumplitelor păcate şi înviforat de durerile trupului, de la care izbăviţi-mă, sfinţilor, rugând pe
Hristos, Dătătorul de bine.
Îmblânzeşte, te rog, valurile ticălosului meu suflet şi durerile trupului încetează-le, Ceea ce Singură ai născut fără
de durere pe Dumnezeu Întrupat.

Cei ce sunteţi temeiuri neclintite ale Bisericii, prin rugăciunile voastre întăriţi locaşul sufletului meu, cel ce este
clătinat de toate măiestriile vrăjmaşului.
Slăviţilor mucenici, cei ce sunteţi dumnezeieşti tămăduitori ai sufletelor şi ai trupurilor, tămăduiţi neputinţele
sufletului şi ale trupului nostru.
Ca la un liman am năzuit la casa voastră cea sfântă, sfinţilor mucenici şi mă rog să mă mântuiţi pe mine de
întreitele valuri ale bolilor şi ale necazurilor.
Ceea ce eşti mai Înaltă decât puterile cele înţelegătoare cu rugăciunile tale, înalţă-mă mai presus de toată răutatea
înşelătorului pe mine, care pururea cu bună mulţumită te slăvesc pe tine.
Irmosul:
Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule,
scoate-mă.

Din harul cel dumnezeiesc dar de minuni luând, sfinţilor, faceţi minuni în lume, toate patimile noastre cu doctorie
nevăzută, le tăiaţi, Sfinte Mucenice Chir, de Dumnezeu înţelepţite, împreună cu măritul Mucenic Ioan; că voi după
adevăr sunteţi doctori dumnezeieşti.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Chipul cel de aur în câmpul Deiera era cinstit, dar cei trei tineri au defăimat porunca cea fără de Dumnezeu şi fiind
Cu gând desăvârşit lepădând trecerea celor curgătoare, v-aţi dezbrăcat către lupte, mucenicilor şi biruind, aţi luat de
la înălţime harul tămăduirilor, strigând şi zicând: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Fiind înfierbântat de multe boli, acum scap la ajutorul vostru cel fierbinte şi cu durerea inimii mele mă rog,
tămăduitorilor, daţi-mi degrab tămăduire mie, celui ce cânt: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Aflându-mă în boli trupeşti de stricăciune şi având suflet întunecat de cugete rele şi de păcate şi de patimi, sârguiţi-
vă degrab, vă rog, să mă izbăviţi, Sfinte Chir podoaba pătimitorilor şi Prealăudate Ioan.
Izbăveşte-mă, Preasfântă Fecioară, de oamenii cumpliţi şi de demonii cei vicleni şi de orice altă lucrare şi
întâmplare rea şi de toată răutatea şi mă păzeşte pe mine, care cânt: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu Care S-a pogorât...

Cu adaosul rugăciunilor voastre, preafericită doime binecuvântată, strigăm: alungă de la noi toată boala şi
slăbănogirea sufletului şi a trupului, ca să te cinstim întru toţi vecii.
Făcătorilor de minuni şi doctorilor, Sfinţilor Mucenici Chir şi Ioan, vindecaţi bolile noastre şi pornirile patimilor
îndreptaţi-le către cărările cele dumnezeieşti, ca după datorie să vă lăudăm pe voi.
Întru lenevire trecându-mi viaţa mea, mă înspăimântez de înfricoşătoarea judecată, la care să mă izbăviţi de osândă,
făcându-vă apărători fierbinţi, mucenicilor, mie celui ce mi-am înnegrit sufletul meu cu patimile.
Pe Tine Dumnezeire Te laud şi mă închin, Ceea ce eşti Una după fire şi Treime după feţe; Părinte şi Cuvinte şi
Duhule, Bucuria pătimitorilor şi Întărirea tuturor oamenilor, celor ce Te laudă pe Tine cu glasuri neîncetate.
Întru asemănare de trup s-a văzut din tine, Preacurată, Cel mai presus decât zidirea; pe Care roagă-L neîncetat,
Fecioară, să ne miluim noi, care vieţuim în răutate şi ne cutremurăm de chinurile iadului cele veşnice.
Irmosul:
Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toii vecii.
Pe Dumnezeu Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti şi văpaia în răcoreală o a prefăcut, ca pe
Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu, Cuvântul...

Slăviţilor mucenici, cei ce sunteţi împreună cu cetele cele preasfinţite ale sfinţilor pătimitori şi sunteţi înfrumuseţaţi
cu podoabe dumnezeieşti, rugaţi pururea pe Domnul Iisus Cel Frumos întru podoabă, ca să înfrumuseteze inimile
noastre, sfinţilor.
Cei ce sunteţi crini ai Raiului Celui Înţelegător şi foarte bine mirositori, pătimitorilor ai Domnului, tot sufletul îl
umpleţi de miros cu sfinţite bune mirosuri. Drept aceea izgoniţi de la mine stricăciunea patimilor, dăruindu-mi
sănătate şi har.
Sfinţilor mucenici, încetaţi tăria patimilor mele, precum de demult cu curgerile sângiurilor voastre, dezmierdarea
înşelăciunii celui străin o aţi încetat şi cereţi să mi se dea vărsare de lacrimi sufleteşti, prin care să mă spăl de toată
spurcăciunea păcatelor.
Locaşul vostru trimiţând razele tămăduirilor mai mult decât razele soarelui, goneşte întunericul cel rău al patimilor;
ci luminaţi-mă pe mine cel ce cu credinţă alerg către dânsul, Sfinţilor Mucenici Chir şi Ioan, făcătorilor de minuni,
preaminunaţi.
Ca un Nor Luminos eşti, Preacurată, ţinând în braţele tale pe Soarele dreptăţii. Pentru aceea strig către tine:
Luminează-mă, Fecioară, pe mine, cel întunecat de multe răutăţi, cel ce neîncetat te cinstesc pe tine.
Irmosul:
Pe Dumnezeu, Cuvântul Cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut
rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară în chip de negrăit Întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu
un gând în laude Îl slăvim.

Călcând dezmierdările cele de pe pământ, pătimitorilor, luminat v-aţi ridicat cu harul către dumnezeiasca înălţime a
muceniciei, luminători ai lumii, Sfinţilor Mucenici Chir şi Ioan. Pentru aceasta vă rugăm, izbăviţi-ne de întunericul
păcatului şi de boli, rugându-vă Dumnezeului tuturor.

Mulţimea cugetelor mele celor necurate şi ploile gândurilor mele celor fără de cale, cine va putea să le spună,
Preacurată? Dar împotrivirile vrăjmaşilor mei celor fără de trup şi răutatea lor, cine le va povesti? Ci prin
rugăciunea ta, Ceea ce eşti Bună, dăruieşte-mi mântuire de toate acestea.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-
ai înălţat...
Ceea ce în vremile cele mai de pe urmă Te-a născut cu trup, pe Tine, Cel Născut din Tatăl Cel fără de început,
văzându-Te, Hristoase, pe Cruce Spânzurat striga: Vai mie, Preadorite Iisuse! Cum Cel Ce eşti slăvit ca un
Dumnezeu de îngeri acum eşti Răstignit de oamenii cei fără de lege? Te laud pe Tine, Fiule, Îndelung-Răbdătorule.
Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Petru

29 iunie
Troparul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, glasul al 4-lea:

Cei ce sunteţi între Apostoli mai întâi pe scaun şezători şi lumii învăţători, Stăpânului tuturor rugaţi-vă pace lumii
să dăruiască şi sufletelor noastre mare milă.

Irmosul:
Nu este asemenea Ţie, Preaslăvite Doamne, căci cu mână tare ai mântuit pe poporul pe care l-ai câştigat, Iubitorule
de oameni.
Stih: Sfinte Apostole Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe mai-marele între Apostoli astăzi, ca pe cel întâi-chemat al lui Hristos, cu cântări de Dumnezeu insuflate după
vrednicie să-l lăudăm.
Cel Ce este mai înainte de veci, mai înainte de tine cunoscându-te, te-a rânduit, Preafericite Apostole Petru, ca pe
un mai mare al Bisericii şi întâi pe scaun şezător.
Dumnezeu a zis că nu trup, nici sânge, ci Tatăl ţie ţi-a insuflat să numeşti pe Hristos Fiul Cel Adevărat al
Dumnezeului Celui Preaînalt, Apostole.
Muntele cel Sfânt, Carul cel mai presus de gând, pe Maica lui Dumnezeu şi Fecioară cu adevărat după naştere, să o
lăudăm.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Nu întru înţelepciune şi în putere şi în bogăţie ne lăudăm, ci întru Tine, Înţelepciunea Tatălui Cea Ipostatnică,
Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.
Pe tine, fericite şi vistierie prea tare a Împărăţiei, gura lui Hristos Dumnezeu Cea Preadulce te-a arătat. Pentru
aceasta te lăudăm, Sfinte Apostole Petru.
Pe piatra Ortodoxiei tale a întărit Stăpânul Iisus Biserica neclintită, întru care, Sfinte Apostole Petru, pe tine te
mărim.
Cât este mai presus decât îngerii, Sfântul Apostol Petru în trup, că acestuia Hristos Dumnezeu i-a zis că va fi, întru
luminată venirea Lui, judecător şi împreună şezător.
Ceea ce nu ştii de nuntă, care pe Dumnezeu Întrupat L-ai născut, întăreşte-mă pe mine, cel ce mă clatin din pricina
asuprelilor patimilor, că nu este Ajutătoare afară de tine, Preacurată.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Acesta este Dumnezeul nostru, Care din Fecioară, S-a întrupat şi firea omenească o a îndumnezeit, pe Care
lăudându-L strigăm: Slavă, puterii Tale, Doamne.
De oameni vânător dumnezeiesc, precum s-a făgăduit, Hristos pe tine te-a făcut, ţie întâi încredintâdu-ti turmele
Bisericii Sale.
Dătătorul de viaţă Iisus, Cel Ce este rugat de tine, Care ţi-a dat ţie puterile Sale a lega şi a dezlega, Apostole Petru,
să-mi fie Milostiv.
Roagă-te cu deadinsul, Sfinte Apostole Petru, ca să se deschidă Împărăţia lui Hristos, celor ce cinstesc
dumnezeiască pomenirea ta, cu credinţă neîndoită.
Doamnă cu totul Lăudată, de Dumnezeu Născătoare, gândurile mele cu rugăciunile tale curăţindu-le, arată-mă bine
roditor, Maica Dumnezeului tuturor.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Ce1 Ce ne-ai câştigat pe noi popor ales, cu sângele Tău, Doamne, pacea Ta dă-ne-o nouă, păzind într-un gând
turma Ta.
Cel ce din dragoste a luat îndrăznire către Dumnezeu, după vrednicie este minunat, vânătorul şi cel neînvăţat,
făcând minuni preaslăvite cu harul.
Nu aur, nici argint pentru Tine, Hristoase, dumnezeiescul Tău Apostol, ci virtutea câştigând, s-a îmbogăţit cu
puterea minunilor.
Îndreptatu-s-au gleznele şi paşii şchiopilor, cu cuvântul tău cel lucrător, că prin dumnezeiescul Duh, s-au săvârşit
preaslăvite lucruri.
Întrupatu-S-a Dumnezeu după Ipostas, Curată, din tine cu trupul unindu-Se, rămânând Nemicşorat Cel fără de trup,
după dumnezeiasca fiinţă.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
În chit trei zile fiind Iona Hristoase, mai înainte Te-a însemnat pe Tine Cel fără de moarte, cum că aveai să fii mort
de bunăvoie trei zile în pântecele pământului.
Precum de demult, Hristoase, pe Apostolul Petru, cel ce a umblat cu picioarele pe apă, cu dreapta Ta l-ai mântuit şi
pe mine cel cufundat în viforul ispitelor celor cumplite, mă mântuieşte ca un Îndurat.
Lăsat-ai, Sfinte Apostole Petru, cele ce nu sunt şi la cele ce sunt ai ajuns, ca un neguţător oarecare! Şi cu adevărat
ai dobândit pe Hristos, Mărgăritarul cel de mult preţ.
Pe cei ce se nevoiau fără pricepere a ispiti pe Duhul cel Preasfânt, Apostole Petru, i-ai omorât; pe Care tu întâi
Dumnezeu L-ai numit, lămurit arătându-L a fi Dumnezeu, preafericite.
Pe Cuvântul lui Dumnezeu, Cel Ce este mai presus decât toată fiinţa, întrupat L-ai născut nouă. Pentru aceasta pe
tine, de Dumnezeu Născătoare, cu buzele şi cu sufletul te vestim.
CONDAC, glasul al 2-lea.

Pe propovăduitorii cei tari şi de Dumnezeu vestitori, căpetenia ucenicilor Tăi, Doamne, i-ai primit întru desfătarea
bunătăţilor şi odihnei Tale. Căci chinurile acelora şi moartea ai primit mai vârtos decât toată roadă, însuţi Cel Ce
ştii cele din inimă.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cuvinte Cel fără de început, Care ai fost întru început împreună cu Tatăl şi cu Duhul, Fiule Unule-Născut, bine eşti
Cuvântat şi Preaînălţat, Dumnezeul părinţilor noştri.
După dumnezeiasca rânduială a milostivirii lui Hristos învăţându-te a urma, te-ai eliberat mai înainte de patimă,
Apostole Petru, a cădea în viforul lepădării.
Ţie, celui întâi chemat şi foarte iubit, ca celui între Apostoli cu bună slavă întâi pe scaun şezător, Hristos S-a arătat
întâi după ce a înviat din mormânt.
Lepădarea ta cea de trei ori, cea mai înainte de patimă vindecând-o Stăpânul, cu întrebarea de trei ori cea de
Dumnezeu grăită, Sfinte Apostole Petru, a întărit dragostea ta.
Mai întâi pe tine te-a pus, Apostole Petru, mărturisitor iubirii celei spre Hristos, Cuvântul Cel Ce ştie toate ca un
Dumnezeu. Pentru aceasta şi turma Sa cea iubită ţie ţi-a încredinţat.
Preasfântă Fecioară, Maica Mântuitorului Hristos, Slavăa tuturor cetelor cereşti şi Bucuria Sfinţilor Apostoli,
împreună cu ei, roagă-te Fiului tău, ca să ne mântuiască pe noi, robii tăi.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Cel Ce toate le porţi cu puterea Ta cea negrăită, Hristoase, pe cuvioşii Tăi tineri, în văpaie i-ai rourat, pe cei ce
strigau: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Mâinile îţi vor întinde şi pe Cruce te vor încinge, Stăpânul mai înainte zicând, Sfinte Apostole Petru, ţi-a poruncit
ţie, să-I urmezi Lui, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cu cuvântul Darului, pe Enea cel slăbănog cumplit şi pe Tavita cea moartă, minuni făcând, o ai înviat, pe cei ce
strigau: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Hristoase, Cel ce ai arătat Apostolului Petru a fi păgânii curăţiţi cu raza Duhului, curăţeşte-mi şi mie gândurile,
celui ce strig: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Preasfântă Fecioară care ai născut cu trup pe Dumnezeu Cuvântul, întunericul sufletului meu, cu rugăciunile tale
gonindu-1, luminează-mă pe mine cel ce strig: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Pe tine Mireasa cea Preaslăvită şi Născătoarea de Dumnezeu cea Preasfântă, care ai născut pe Făcătorul tuturor
celor văzute şi celor nevăzute, cu cântări te slăvim.
Darul tău cel preaînalt se măreşte după vrednicie, că umbra ta, Sfinte Apostole Petru, alungă patimile
neputincioşilor. Pentru aceasta pe tine te mărim.
Pe Simon vrăjitorul, luptătorul împotriva lui Dumnezeu, cel ce s-a ridicat cu năluciri spre înălţimea cerului,
surpându-l cu dumnezeiască putere, negrăit Apostolul Petru se fericeşte.
Dezlegare de greşeli cu rugăciunile tale şi luminare inimii şi veselia duhului dă celor ce laudă pomenirea ta,
Apostole.
Pe Dumnezeu zămislind Fecioară, de Dumnezeu Născătoare te numeşti după vrednicie. Pentru aceasta credincioşii
cu un glas slăvindu-te, cu cântări te mărim.
Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Pavel

29 Iunie
Troparul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, glasul al 4-lea:

Cei ce sunteţi între Apostoli mai întâi pe scaun şezători şi lumii învăţători, Stăpânului tuturor rugaţi-vă pace lumii
să dăruiască şi sufletelor noastre mare milă.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Cel tăiat pe cea netăiată...

Stih: Sfinte Apostole Pavel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca cele ce sunt, numind Hristos cu dumnezeiasca cunoştinţă cele ce nu sunt, Preafericite Apostole Pavel, Acela din
pântecele maicii tale te-a ales ca să porţi înaintea păgânilor dumnezeiesc numele Lui, care este mai presus decât tot
numele, căci cu slavă S-a preaslăvit.
Tăiere împrejur a opta zi săvârşind şi râvnitor părinteştilor aşezăminte, Sfinte Pavel, fiind şi din sămânţa iudaică şi
din neamul lui Veniamin şi după Lege fariseu arătându-te, toate le-ai socotit ca nişte gunoaie şi pe Hristos ai
dobândit, căci cu slavă S-a preaslăvit.
Vestindu-ţi ţie strălucirea dreptei credinţe, ceea ce era să fie, Apostole Pavel şi stricarea înşelăciunii, Hristos
arătându-Se în munte în chipul fulgerului, ochii cei trupeşti ţi-a întunecat, iar sufletul ţi-a înţelepţit cu cunoştinţa
Treimii, căci cu slavă S-a preaslăvit.
Preacurată, Maica lui Dumnezeu Celui Atotputernic, Ceea ce ai răsărit din seminţie împărătească, Stăpână şi care
numai tu ai născut cu trup mai presus de fire pe Dumnezeu, Cel Ce împărăteşte peste toate, mântuieşte-mă de
primejdii pe mine, cel ce cânt Fiului tău, căci cu slavă S-a preaslăvit.
Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce...

Tu sufletelor credincioşilor te-ai pus piatră de temelie de mult preţ, în capul unghiului, a Mântuitorului şi
Domnului.
Totdeauna omorârea lui Iisus în trupul tău după adevăr, Sfinte Apostole Pavel, purtând-o, te-ai învrednicit vieţii cu
adevărat.
Preafericite Apostole Pavel, roagă-te să se zidească pe temelia ta strălucirea virtuţilor celor lăudate.
Pe tine acum te fericesc, precum mai înainte ai zis, Preacurată, toate neamurile omeneşti, cele ce se mântuiesc prin
tine acum.
Cântarea a 4-a. Irmos. Doamne şezut-ai pe Apostolii...

Încălecat-a ca un leu sălbăticeşte pierzând Biserica lui Hristos Saul oarecând; dar a fost îmblânzit cu glasul
dumnezeiesc al Mielului lui Dumnezeu şi turma, pe care o gonea, a fost încredinţată lui ca unui păstor.
Cel ce era să lumineze lumea s-a întunecat şi dânsul la Anania a fost trimis, dându-i luminare sufletului şi trupului,
de dumnezeiască arătare vasul alegerii învăţându-se de la dânsul.
Prin Sfântul Apostol Pavel după vrednicie Damascul s-a adăpat, că dintru acela ca din Rai oarecând, acesta a ieşit
izvor mare de ape dumnezeieşti şi a adăpat din destul tot pământul cu cunoştinţa de Dumnezeu.
Surpat-a pe cei puternici de pe scaune Domnul, precum Fecioara şi Maica a zis şi pe cei flămânzi i-a umplut de
dumnezeieşti bunătăţi, pe cei ce strigă cu credinţă: Slavă puterii Tale, Doamne.
Cântarea a 5-a. Irmos: Luminează-ne pe noi..

Tu adevărată laudă ţi-ai ales, Sfinte Apostole Pavel, crucea Împăratului Hristos, pururea purtând-o ca o biruinţă.
Ţie a vieţui este Hristos, iar a muri dobândă aleasă; căci cu dragoste împreună te-ai răstignit pentru noi, Apostole
Pavel, Mărite.
Bucuratu-te-ai după adevăr întru Domnul, Sfinte Pavel Cinstite, când ai ieşit din trup şi ai mers la Dătătorul de
Viaţă Hristos Domnul.
Bucură-te după adevăr Cămara fecioriei, Chemarea strămoaşei şi Dezlegarea blestemului strămoşului.
Toate cele stricăcioase ale lumii defăimându-le, rănindu-te cu dragostea Stăpânului şi cu dorul mântuirii celei de
obşte, ai voit a mărturisi de Dânsul, Sfinte Apostole Pavel, Fericite! Şi acum pentru lume roagă-te!
După vrednicie ţi-a dăruit ţie Hristos viaţă în ceruri, Apostole Pavel; că aici cetate stătătoare n-ai poftit, fericite,
credincioasă slugă fiind şi săvârşitor al tainelor Lui.
Ca un ales următor al Stăpânului şi ca cel ce s-a îmbrăcat într-Însul, Apostolul Pavel cu adevărat tuturor toate a
fost, ca pe toţi să-i dobândească şi să mântuiască pe popoare; şi le-a mântuit cu adevărat, lui Hristos vânând
marginile.
Căutat-a spre tine Domnul, înnoind fiinţa mea ca un puternic, lucruri mari făcând, de Dumnezeu Născătoare,
precum ai zis, Ceea ce eşti cu totul fără prihană. Şi m-a izbăvit prin tine din stricăciune Dumnezeul meu, ca un
Milostiv.
CONDAC, glasul al 2-lea.

Pe propovăduitorii cei tari şi de Dumnezeu vestitori, căpetenia ucenicilor Tăi, Doamne, i-ai primit întru desfătarea
bunătăţilor şi odihnei Tale. Căci chinurile acelora şi moartea ai primit mai vârtos decât toată roada, însuţi Cel Ce
ştii cele din inimă.
Cântarea a 7-a. Irmos: În câmpul Deiera...

Fost-a, Hristoase, pecete şi cunună Apostolilor Tăi, cel ce a fost chemat în vremile cele mai de pe urmă şi cu
osârdie pe toţi i-a întrecut, cu care credincioşii Bisericii cântă Ţie: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Măcar că a şi gonit mai întâi Biserica Ta Apostolul Pavel legatul, dar îndrăzneala cea dintâi o a întrecut cu râvna
cea mai de pe urmă, că a adunat, Hristoase, neamurile cele ce strigă: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti
cuvântat.
Tu din Ierusalim ai propovăduit tuturor Evanghelia şi înconjurând împrejur tot pământul până la hotarele Iliricului,
Sfinte Apostole Pavel, învăţând, ai strigat: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Întru uimire ridicându-te, la al treilea cer ai ajuns, preafericite şi auzind graiuri negrăite, ai strigat: Slavă Tatălui
Celui Preaînalt şi Fiului strălucirii celei de pe un Scaun şi Duhului Celui Ce încearcă arătat adâncurile lui
Dumnezeu.
Ca rouă pe lână întru tine, Fecioară, S-a pogorât Hristos şi Purtător de trup din tine a ieşit, împreunând cele risipite
mai întâi şi pace pe pământ şi în cer dăruind; Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a. Irmos: La muntele cel sfânt...

Stăpânit a fost de dragostea Ta, Apostolul Pavel şi cu bună schimbare s-a prefăcut, că n-a vieţuit lui şi pururea
pomenitul, ci Te-a avut pe Tine Îndurate, vieţuind întru sine, întru toţi vecii.
Logodit-ai ca pe o mireasă Biserica a o pune înaintea Mirelui Hristos, că logoditor acesteia te-ai arătat, Sfinte
Apostole Pavel, de Dumnezeu purtătorule. Pentru aceasta te mărim întru toţi vecii.
Nevoitu-te-ai cu bună nevoinţă şi sfârşindu-ţi alergarea ta, după lege, vistieria credinţei o ai păzit; pentru aceasta te-
ai învrednicit, Sfinte Apostole Pavel, cununilor dreptăţii.
Bucură-te, Scaunul Domnului cel în chipul focului; Bucură-te Mireasă, care nu ştii de mire, Fecioară. Bucură-te,
Norule, care ai răsărit pe Soarele Dreptăţii, pe care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Întrecut-ai hotarul firii...

Închinămu-ne lanţului tău pe care pentru Hristos ca un făcător de rele l-ai purtat şi sărutăm rănile, Sfinte Apostole
Pavel, cele ce le-ai purtat pe trupul tău cel lăudat şi de biruinţă purtător.
Acum te-ai dezlegat, Apostole, la Cel de tine dorit neîncetat şi cu Acela împreună sălăşluindu-te ca o slugă, cu
rugăciunile tale cele neîncetate, pe slugile tale la tine le trage.
Acum nici în chip întunecat şi nici în oglindă este văzut Domnul Hristos de tine, ci mai vârtos faţă către faţă îl vezi,
în chip desăvârşit descoperindu-ţi ţie cunoştinţa Dumnezeirii.
Pe Cuvântul cel fără de trup, Cel Ce a voit a înnoi firea mea, L-ai primit şi pe Dânsul Întrupat L-ai născut, Fecioară.
Pentru aceasta pe tine, de Dumnezeu Născătoare, neîncetat te slăvim.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ

30 Iunie
Troparul Sfântului Ierarh Ghelasie de la Râmeţ, glasul 1:

De Dumnezeu purtătorule, Părintele nostru Ghelasie, povăţuitorul călugărilor, preoţilor şi credincioşilor, podoaba
cuvioşilor şi lauda arhiereilor, sprijinitorul celor în necazuri şi făcătorule de minuni, cu nevoinţele tale chip de
sfinţenie te-ai arătat, iar acum cu îngerii în ceruri te veseleşti. Cu aceştia roagă-L pe milostivul Dumnezeu să ne
dăruiască nouă pace şi mare milă.
Cântarea 1.
Stih: Sfinte Părinte Ghelasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Adunându-ne credincioşii, să cinstim cu laude şi cu cântări după datorie pe Sfântul Ghelasie, făcătorul de minuni ca
pe o podoabă a mănăstirii şi a laturii Râmeţului şi povăţuitor al călugărilor.
Cu totul curăţindu-te pe tine însuţi prin înfrânare Preafericite, te-ai arătat locaş lui Dumnezeu şi împreună locuitor
cu îngerii.
În Mănăstirea Râmeţ ai vieţuit şi bună rânduială de slujbe dumnezeieşti ai aşezat pentru toată vremea. Aici prin
osteneli de zi şi noapte te-ai făcut mare luminător al călugărilor, pentru care te cinstim cu evlavie Părinte Ierarhe
Ghelasie.
Născătoare de Dumnezeu Preacurată, Ceea ce mai presus de fire ai născut întrupat pe Cuvântul Cel Veşnic şi mai
presus de toate, pe tine te lăudăm.
Cântarea a 3-a.
Aţintindu-ţi ochii sufletului către Dumnezeu, pe Dânsul L-ai iubit, părinte şi urând cele pământeşti, viaţă
îngerească ai vieţuit în trup şi celei cereşti te-ai făcut părtaş.
Nu ai suferit să vezi în mănăstirea ta lucruri potrivnice vieţii călugăreşti, aşezând bună rânduială în toate. De aceea
ai mustrat cu asprime pe cei ce nu păstrau rânduială vieţii de obşte pe care ai împodobit-o cu virtuţi, Sfinte Ierarhe
Ghelasie.
Sfinte Ghelasie, cu sfinţenie ai păstrat rânduială călugărească şi nu ai îngăduit nimănui să săvârşească fapte
necuviincioase în mănăstirea ta, pedepsind pe cei ce călcau porunca ta, vrednicule de laudă ierarhe.
Ca pe un trandafir din Rai, plin de bună mireasmă, te-a aflat pe tine Cel Curat şi s-a sălăşluit în pântecele tău,
umplând pe credincios de bună mireasmă duhovnicească.
Cântarea a 4-a.
Fiind în casa lui Dumnezeu, ai odrăslit buna rodire a faptelor bune şi zburdălnicia trupului ai veştejit cu viaţă
sihăstrească.
Cu focul dragostei lui Hristos, ai ars spinii patimilor şi pe tine te-ai arătat lăcaş al Duhului Sfânt, vrednicule de
pomenire, Părinte Ghelasie.
Femeia cea paralizată fiind dusă prin multe mănăstiri ca să dobândească izbăvire, te-ai arătat ei în vis şi ai povăţuit-
o să meargă la Râmeţ unde va fi tămăduită. Şi aflând ea acea vatră de trăire călugărească, a găsit alinare sufletului
şi putere trupului dosădit.
Mantie de porfiră tainică s-a ţesut Dumnezeului tuturor din Preacuratele tale sângiuiri Născătoare de Dumnezeu, cu
care împodobindu-Se, ne-ai împreunat pe noi cu Dumnezeu Tatăl.
Cântarea a 5-a.
Femeia cea bolnavă adusă la Mănăstirea Râmeţ, plângea şi se ruga: Sfinte Gheiasie ajută-mă, mă scapă şi mă
mântuieste.
La îndemn lăuntric stareţul mănăstirii purtând în mâini trei capete de vieţuitori scoase din vâltoarea apei şi oprite în
chip minunat pe fereastra bisericii, le-a apropiat pe toate de bolnavă, iar la atingerea de capul Sfântului Gheiasie,
femeia a fost scuturată ca de friguri, lăsând-o ca moartă. Şi îndată trezindu-se ca din somn greu, s-a făcut sănătoasă,
slăvind puterea lui Dumnezeu.
Femeia vindecată mărturisea cum a scăpat de un chin aşa de mare şi cum i s-a arătat ei în chip minunat Sfântul
Gheiasie, spunându-i că el este ocrotitor al Mănăstirii Râmeţ.
Pe Emanuel Stăpânul tuturor născându-l fără stricăciune, ai rămas Fecioară şi după naştere, pe care roagă-L să ne
ocrotească sub Sfânt Acoperământul tău.
Cântarea a 6-a.
Sfinte Ghelasie, adormirea ta s-a făcut în chip minunat, căci mergând la Hopagi te-au întâmpinat călugării foarte
însetaţi, neavând apă să bea. Dar tu făcând semnul Sfintei Cruci pe pământ, îndată a izvorât apă, încât toţi s-au
spăimântat, slăvind pe Dumnezeu de puterea cu care te-a învrednicit.
Vrând să te smereşti, părinte şi să nu fi lăudat pentru o faptă ca aceasta, rugându-te lui Dumnezeu ai mers pe asin
spre mănăstire, însă pe drum ai adormit şi cunoscând tainic vestea morţii celei sfinte, clopotele celor şapte biserici
de primprejur au sunat singure, iar la sosirea ta la mănăstire, în faţa bisericii ca o mărturie peste timp săpată în
piatră a rămas urma asinului tău Părinte Ierarhe Ghelasie.
Adormirea ta o au slăvit ostile îngereşti şi ale sfinţilor şi toţi creştinii din satele aflate în jurul mănăstirii aduceau
închinăciune lui Dumnezeu Cel Care ştie să înalţe pe cei smeriţi. Pentru aceasta roagă-te Sfinte Ierarhe pentru toţi
cei care te cinstim pe tine cu credinţă.
Ceea ce ai născut pe Hristos Cel prin cuvânt Întrupat, rugămu-ne Fecioară, izbăveşte de cursele vrăjmaşului
sufletele noastre.
CONDAC, glas 4.
Mărturisitor al credinţei ortodoxe şi bun apărător al Bisericii lui Hristos, Prea Fericite Părinte Ghelasie, purtătorule
de biruinţă ocroteşte cu rugăciunile tale pe binecredincioşii care îţi cântă pururea: Bucură-te, Sfinte Ierarhe
Ghelasie, Părintele nostru.
Cântarea a 7-a.
Râu de lacrimi ai vărsat, rugându-te lui Dumnezeu pentru toată lumea şi nevoindu-te cu mare asprime ţi-ai petrecut
viaţa în post şi rugăciune, bine călăuzind spre mântuire turma ţie încredinţată. Pentru aceasta slăvim pe Dumnezeu
care ţi-a dat această putere.
Cel ce ai îndrăzneală către Hristos, turma Lui o povăţuieşti la împărăţia cea de sus, Sfinte Ierarhe Ghelasie, iar nouă
celor ce suntem împresuraţi de multe necazuri şi ispite ne dai mână de ajutor, ca neîncetat să te slăvim pe tine.
Sfinte Ghelasie, multe minuni ai săvârşit în viaţă şi după trecerea ta în locaşurile cele de sus nimeni nu le poate
lăuda, cum se cuvine; căci auzind de tine Elisabeta din părţile Banatului, venind la mănăstire să-ţi aducă
închinăciune şi rugă fierbinte nu s-a învrednicit de mila ta până ce mâna ei dreaptă nu s-a umplut de un miros greu
nemaiputând să-şi facă Sfânta Cruce. Atunci cu mare plângere şi-a mărturisit păcatul ce-l gândise, rugându-te pe
tine Sfinte s-o ierţi, după multe lacrimi şi rugăciuni, s-a izbăvit vindecându-se.
Cel Ce ai făcut pe Fecioara Cer şi dintr-însa ai strălucit ca soarele, bine eşti cuvântat în veci Dumnezeul părinţilor
noştri.
Cântarea a 8-a.
Cu roua înfrânării ai stins de tot cuptorul patimilor, Părintele nostru Ghelasie, cu bună credinţă strigând: popoare
preaînălţaţi pe Domnul întru toţi vecii.
S-a auzit de minunile tale, Sfinte Ghelasie, în toate părţile şi creştinii de pretutindenea vin cu mare evlavie şi după
credinţa lor le împlineşti cererile făcute cu multă stăruinţă.
Un eretic din Cacova Aiudului, fiind paralizat se purta în cârje. Auzind de vindecările ce se fac la Râmeţ, a cerut să
fie adus la mănăstire. Aici rugându-se Sfântului să-l ajute, a făgăduit lepădarea de credinţa eretică şi trecerea la
ortodoxie. Şi prin lucrarea lui Dumnezeu mare minune s-a săvârşit căci atingându-se de capul tău îndată s-a simţit
sănătos cu trupul şi aruncând cârjele a mers pe picioarele lui acasă, trecând cu toată familia sa la credinţa ortodoxă.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Cu mare bucurie, Sfinte, te lăudăm pe tine, că te avem ca pe o comoară de mare preţ în această mănăstire, pe care o
binecuvintezi cu multe daruri, pentru care Îl slăvim pe Dumnezeu.
Râu pururea Curgător ne izvorăşti nouă celor ce alergăm cu credinţă la tine, Preacurată şi cei care ne împărtăşim de
har din destul, lăudăm naşterea ta şi o preaînălţăm întru toţi vecii.
Irmosul:
acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ţi cânte Ţie: pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a.
Luminător mare, Părinte, te-ai arătat că nu suferi să vezi nedreptatea şi urâciunea de patimi în locul sfânt al
mănăstirii. Pe cei cuprinşi de gânduri necredincioase îi îndepărtezi de la acest locaş sfânt, ca pe unii ce nu răspund
chemării la viaţa călugărească.
Pătruns de sfinţenia vieţii şi în sărăcie trăind Părinte, toţi credincioşii de pe aceste meleaguri se mirau de dosădirea
cu nevoinţe aspre a trupului tău şi cu multă evlavie şi smerenie ascultau poveţele tale Sfinte.
Sfinte Părinte Ierarhe Ghelasie, de la sfântul tău sicriu izvorăşte bună mireasmă care poartă duhul sfinţeniei tale în
sufletele vieţuitoarelor. Şi închinându-ţi-se ţie, dau slavă lui Dumnezeu, Cel Care te-a încununat cu alese virtuţi.
Curată Fecioară, Poarta Cuvântului, Maica Dumnezeului nostru roagă-te să ne mântuim noi şi tot neamul omenesc
din robia păcatului şi a morţii.
SEDELNA, glas 1. Podobie: Mormântul Tău...

Urând desfătările acestei lumi şi iubind din suflet numai pe Hristos, vrednicule de cinstire, Sfinte Ghelasie, ai
socotit pustiul ca pe o cetate bună de locuit. Deci petrecându-ţi timpul în cugetări sfinte de folos obştii, te-ai arătat
înger, vieţuind în trup, pentru care te cinstim cu evlavie.
Glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţile fecioriei tale...,
Părăsind avuţia cea pământească şi slava cea trecătoare, ai dobândit, Părinte Ghelasie, avuţia cea cerească şi
nepieritoare. Pentru aceasta strigăm către tine: pomeneşte-ne şi pe noi ca unul care ai îndrăzneală către Dumnezeu,
Părinte Ierarhe Ghelasie.
Ca o Vie Nelucrată Fecioară, ai odrăslit Strugurele cel Prea Frumos care izvorăşte nouă Vinul mântuirii şi veseleşte
sufletele şi trupurile tuturor. Pentru aceasta, ţie, ca pe o Pricinuitoare a tuturor bunătăţilor, pururea îţi strigăm:
Bucurate cea Plină de dar, Domnul este cu tine.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţile
fecioriei tale...,
Curata şi cea Neispitită de nuntă, Maica Ta Hristoase, văzându-Te pe Tine mort şi Răstignit pe Cruce ca o Maică
plângând striga: Ce Ţi-a răsplătit adunarea iudeilor cea fără de lege, care s-a bucurat de binefacerile Tale, Fiul
meu? Laud îngăduinţa Ta cea dumnezeiască.
Canon de rugăciune la Soborul Sfinţilor 12 Apostoli

30 Iunie
Troparul Sfinţilor 12 Apostoli, glasul al 4-lea:

Cei ce sunteţi între apostoli mai întâi pe scaun şezători şi lumii învăţători, Stăpânului tuturor rugaţi-vă să dăruiască
pace lumii şi sufletelor noastre mare milă.
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Adâncul Mării Roşii...

Ceata Apostolilor dorind eu să o laud, Hristoase, cu rugăciunile lor ca un Dumnezeu, raza Preasfântului Duh,
dăruieşte-mi şi lumina înţelepciunii Tale.
Întărindu-se cu puterea şi cu harul Tău, Hristoase, puterea potrivnicilor vrăjmaşi au zdrobit cinstiţii Tăi Apostoli, de
Dumnezeu văzători făcându-se, cu privirile neslăbite spre Tine.
Slăviţii Apostoli ai lui Hristos, cereasca înţelepciune învăţându-se, toată multa grăire a înţelepţilor cea
nefolositoare, nebună a fi o au arătat prin tăria propovăduirii.
Tămăduiri săvârşind, Stăpâne, cu numele Tău, adunările păgânilor cu cunoştinţa Ta le-au vânat măriţii Apostoli şi
cu lumina Ta le-au luminat.
Pe unul din Dumnezeiasca Treime, Preacurată, L-ai născut, pe Cel Ce S-a arătat din tine luând trup pentru noi, cu
bunăvoinţa Tatălui şi cu lucrarea Preasfântului Duh, Maică, Fecioară.
Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica...

Cereşti şi cinstite învăţături cu limbi de foc vestind, aţi aşezat pe pământ de Dumnezeu grăind, ai lui Hristos
propovăduitori.
Arătat-ai ceruri cuvântătoare pe ucenicii Tăi, Stăpâne, cei ce au spus slava Ta tuturor marginilor.
Cei ce sunteţi scrişi în ceruri şi v-aţi arătat împreună locuitori cu Hristos, pe cei ce vă cinstesc cu osârdie acum pe
voi, preaînţelepţilor, păziţi-i.
Sălăşluitu-S-a întru noi Cel Ce locuieşte întru cele de sus, Preacurată, că fără de sămânţă trup din tine luând, S-a
arătat
Cântarea a 4-a. Irmos: Ridicat pe Cruce văzându-Te...

Vestirea dumnezeieştilor cuvinte a Apostolilor în chipul focului a străbătut toată lumea, uscăciunea înşelăciunii
arzând şi luminând cu harul adunările credincioşilor.
Lumea cea negrăită cu întunericul necredinţei în Dumnezeu, luminătorii cei de Dumnezeu luminaţi arătându-se
ucenici, o au luminat cu razele harului şi cu strălucirile propovăduirii.
Cu preasfinţite strălucirile Soarelui Celui Înţelegător fiind luminaţi, ca nişte stele lumea o luminaţi cu lumina
Dumnezeirii, preafericiţilor, întunericul înşelăciunii alungând.
Singuri văzătorii Tăi, Cuvinte, toiag de putere având crucea Ta, au tăiat marea cea sărată a acestei vieţi, ca nişte cai
tulburând valurile mulţimii zeilor.
Împodobit fiind cu felurite vărsări de lumină, Cerul cel însufleţit al Tău, Împărate al împăraţilor Hristoase,
Preacurata Fecioară, acum ca o Născătoare de Dumnezeu se slăveşte.
Cântarea a 5-a. Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea...
Pe dumnezeieştii şi preaînţelepţii Tăi slujitori, Hristoase, lumină i-ai arătat în lume, care Te-au vestit tuturor pe
Tine, Lumina Cea Neapusă.
Cei ce toată fapta bună lămurit aţi dobândit, Apostolilor, aţi dezlegat tot felul de răutate demonică şi de curse.
Arătatu-ne-au nouă a Treimii Strălucire întru Unimea Dumnezeirii, Apostolii cei ce au vestit cu limbi de foc.
Pe tine, Armă Nebiruită asupra vrăjmaşilor te punem, pe tine Întărire şi Nădejde mântuirii noastre te-am agonisit,
Dumnezeiască Mireasă.
Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă...

Întărind pe ucenici cu înţelepciunea şi cu harul, mai puternici i-ai făcut, Mântuitorule, decât bârfirea elinească şi
învăţăturile lor cele înşelătoare le-ai stricat.
Dumnezeieştile râuri ale înţelepciunii au umplut toate văile Bisericii, de ape de mântuire, cu curgeri din izvoarele
mântuirii îmbogăţindu-le.
Arătându-vă ca nişte stele vii, prealăudaţilor, aţi risipit toată înşelăciunea cea întunecată, cu luminate străluciri,
lumina cunoştinţei de Dumnezeu arătând.
Pe tine toată de Aproape şi Bună şi fără prihană şi Crin curat şi Floare din văi aflându-te, Mirele Cel Înţelegător
întru tine S-a sălăşluit.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Pe propovăduitorii cei tari...

Piatra Hristos, pe piatra credinţei preamăreşte luminat, pe cel mai ales decât ucenicii şi împreună cu Apostolul
Pavel toată adunarea celor doisprezece la pomenire astăzi; a căror pomenire săvârşind cu credinţă, pe Cel Ce i-a
preamărit pe ei Îl preaslăvim.
Cântarea a 7-a. Irmos: În cuptorul persan tinerii...

Fii făcând pe ucenicii Tăi, Cel Ce mai înainte eşti din fire Fiu, cu aşezământul moştenitori i-ai arătat părinteştii
moşteniri, Preabunule şi a umbla cu Tine ca un Dumnezeu şi Stăpân şi Domn ai binevoit.
Vărsare de înţelepciune, lărgime inimii şi limbă binegrăitoare, Cuvinte, dând dumnezeieştilor Tăi ucenici, i-ai
trimis să propovăduiască Evanghelia Împărăţiei tuturor neamurilor.
Arătându-se ca nişte nori plini de dumnezeiască lumină, Apostolii tuturor varsă apă de viaţă făcătoare, strigând:
Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.
Împodobită cu Dumnezeiasca slavă numai tu, Preacurată, te-ai arătat. Pe Cuvântul Cel din veac al Tatălui
zămislind, Maică Fecioară; Binecuvântată eşti tu între femei, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, Stăpână.
Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-şi..

Dumnezeiască şi preaînţeleaptă ceată a Apostolilor lui Hristos, cu focul Duhului ca nişte uscăciune, lesne a ars
capiştile demonice şi inimile credincioşilor le-a luminat, ale celor ce strigă: toate lucrurile binecuvântaţi pe
Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cu un glas pe dumnezeieştii ucenici şi Apostolii lui Hristos, care ne-au tunat nouă cereştile învăţături, grădinile
credinţei, pe făcătorii de bine cei de obşte ai omenirii şi mântuitorii şi slujitorii Cuvântului, să-i lăudăm.
Vasele cele preacinstite, în care au încăput virtuţile, roadele cele dintâi ale oamenilor, trâmbiţele propovăduirii,
râurile vieţii celei nestricăcioase, fulgerele cele de Dumnezeu purtătoare, izvoarele tămăduirilor, picioarele cele
înţelegătoare ale buneivestiri, să le mărim.
Cel Deplin s-a deşertat pentru noi, ca să ne împărtăşim de plinirea Lui; că în Preacurat Pântecele tău intrând Cel
Necuprins şi de Părinteştile Sânuri nedepărtându-Se, S-a Întrupat. Pentru aceasta pe tine toţi te binecuvântăm,
Marie, Dumnezeiască Mireasă.
Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată...

A dezlega legăturile greşelilor, putere luând de la Stăpânul, de Dumnezeu văzători, curăţiţi cu milostivire păcatele
celor ce vă laudă pe voi şi de mântuire îi învredniciţi.
Toată raza Duhului, ceea ce s-a arătat vouă înfiinţat, toţi o aţi luat înţelepţilor, în foişor în taină învâţându-vă
învăţăturile cele înalte şi acum după vrednicie sunteţi fericiţi.
Vouă prietenilor Săi, după ce aţi răposat, v-a dăruit Hristos cununi neveştejite şi v-a umplut de dumnezeiască
vedenie; pe Acela acum rugaţi-L să mântuiască Biserica.
Cu trup a venit voind Cuvântul, Cel Ce a împodobit toate, întru tine S-a sălăşluit, pe tine Una mai Sfântă decât
toate aflându-te şi Născătoare de Dumnezeu după adevăr te-a arătat, Dumnezeiască Mireasă.

Sălăşluindu-vă în lumina cea neapropiată, ca cei ce sunteţi locaşuri de lumină, sfântă casa voastră o luminaţi
pururea cu dumnezeieştile propovăduiri. Pentru aceasta cu credinţă strigăm: mântuiţi-ne pe noi de întuneric, de
toate primejdiile şi de năvălirile cumpliţilor păgâni, rugându-vă Făcătorului, Sfinţilor Apostoli.

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, a spune puterile tale noi nevrednicii, că de nu ai fi stat tu înainte rugându-
te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi; sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la
tine, Stăpână, că tu mântuieşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Canoane de Rugăciune Iunie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Canoane de Rugăciune Iunie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Iustin Martirul şi Filosoful, a

altui Mucenic Iustin şi a celor împreună cu dânşii

Cântarea 1, glasul al 2-lea.

Cântarea a 3-a. Irmos: Întăreşte-ne pe noi întru Tine...

Cântarea a 6-a. Irmos: Întru adâncul greşelilor...

CONDAC, glasul al 2-lea:

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu, Cel ce S-a pogorât...

Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...

SEDELNA, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul cel împreună...

Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Deschide-voi gura mea...

Cântarea a 3-a. Irmos: Pe ai tăi cântăreţi...

Cântarea a 4-a. Irmos: Cel ce sade în slavă...

Cântarea a 5-a. Irmos: Spăimântatu-s-au toate...

Cântarea a 6-a. Irmos: Înţelepţii de Dumnezeu...

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel ce Te-ai înălţat pe cruce..

Cântarea a 7-a. Irmos N-au slujit făpturii...

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi...

Cântarea a 9-a. Irmos: Tot neamul pământesc...

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe înţelepciunea şi Cuvântul...,

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Nichifor Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului

Troparul Sfântului Ierarh Nichifor Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului, glasul al 4-lea:

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

Cântarea a 3-a. Irmos: Nu întru înţelepciune...

Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas...

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi...

Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, piatra cea netăiată...

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Luchilian

Troparul Sfântului Mucenic Lichilian, glasul al 4-lea:

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti întărirea...

Cântarea a 6-a. Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule...

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Căutând cele de sus...

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Împăratul ceresc...

Cântarea a 9-a. Irmos: Cu adevărat Născătoare...

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Mitrofan, Patriarhul Constantinopolului

Troparul Sfântului Ierarh Mitrofan, Patriarhul Constantinopolului, glasul al 4-lea:

Cântarea 1, glasul al 6-lea.

Cântarea a 3-a. Irmos: Nu este sfânt precum Tu...

Cântarea a 6-a. Irmos: Marea vieţii văzând-o...

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel ce Te-ai înălţat..

Cântarea a 8-a. Irmos: Din văpaie rouă...

Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea...

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe înţelepciunea şi Cuvântul...

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Dorotei, Episcopul Tirului

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Dorotei, Episcopul Tirului, glasul al 4-lea:

Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmosul:

Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti întărirea...

Cântarea a 6-a. Irmos: Dă-mi mie haină luminoasă...

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi...

Cântarea a 8-a:Irmos: Tinerii cei grăitori...

Cântarea a 9-a. Irmos: Naşterea pururea Fecioarei...

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti întărirea...

Cântarea a 6-a. Irmos: Curaţeşte-mă, Mântuitorule...

CONDAC, Glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori cuptorul...

Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta...

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Teodot, Episcopul Ancirei