Canoane de Rugăciune Ianuarie

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei
1 Ianuarie
Troparul Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, glasul 1:
În tot pământul s-a răspândit vestirea ta, că acela a primit cuvântul tău, prin care, cu Dumnezeiască cuviinţă ai
învăţat, firea celor în fiinţă ai lămurit şi ai pus rânduială în obiceiurile oamenilor. Părinte cuvioase, preoţie
împărătească, roagă pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 2-lea.

Irmosul:
Veniţi popoare să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui Ce a despărţit marea şi a povăţuit pe poporul pe care
l-a scos din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Părinte Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sfinte Vasile, glăsuitorule de Dumnezeu vino în ajutorul celor ce vor să înceapă a cânta laudele tale. Ci tu, părinte,
îngăduitor fiind, ca un părinte, ne dai har din belşug.
Săltarea cea pătimaşă a tiraniei trupului ai înfrânat cu dragostea de înţelepciune. Pentru aceasta locuieşti întru
Împărăţiile cele nestricăcioase, Sfinte Părinte Vasile.
Umblând pe calea cea aspră a faptelor bune, ai ajuns la Cerescul podiş, cel neted şi liniştit şi pildă tuturor te-ai
arătat, Mare Ierarhe Vasile.
Patimile sufletului împreună cu ale trupului le-ai tăiat, Părinte Vasile, cu folos, cu sabia Duhului iar pe tine jertfă
te-ai adus Stăpânului.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Făcutu-te-ai tâlcuitor al celor Sfinte, Ierarhe Vasile, diadema lui Hristos şi în Tainele preoţiei ne-ai povăţuit,
părinte, luminându-ne pe noi, în chip vădit cu Lumina Treimii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cine va putea să destăinuiască zămislirea ta, cea mai presus de cuvânt? Că ai născut pe Dumnezeu cu Trup,
Preasfântă, Cel Ce S-a arătat nouă, tuturor, Mântuitor.
Catavasie:
Fundul adâncului l-a descoperit şi pe uscat pe ai Săi i-a trecut, întru acelaşi acoperind pe potrivnici, Domnul, Cel
Tare întru războaie, că S-a preaslăvit.
Catavasie:
Umblat-a Israel pe valul cel învăluit al mării, cel ce s-a arătat uscat îndată. Iar negrul luciului pe voievozii egipteni
i-a înecat cu totul, mormântul aşternut cu apă, cu Puterea cea tare a dreptei Stăpânului.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Care ai omorât cu Lemn păcatul; şi sădeşte frica Ta în inimile noastre, ale
celor ce Te lăudăm pe Tine.
Plin fiind de toată învăţătura, nu numai de cea lumească şi defăimată, ci, mai vârtos şi de cea mai bună decât aceea,
te-ai arătat lumină lumii, Sfinte Ierarhe Vasile.
Cu frica Domnului fiind întemeiat, că aceasta este începutul înţelepciunii, la iubirea de înţelepciune cea mai bună
te-ai înălţat, o, Părinte Vasile!
Sfinte Vasile, cu înţelepciune te-ai ridicat la lucrare, iar lucrarea ai arătat-o mai Sfântă decât cugetarea la cele
Dumnezeieşti şi ai pătruns în chip lămurit în cunoaşterea celor ce sunt.
Împreună cu sărbătorile Naşterii lui Hristos a sosit şi împreună a strălucit pomenirea ta, părinte, a Cărui nespusă
Taină ai lămurit-o cu învăţăturile tale.
Fără sămânţă ai zămislit în pântece pe Dumnezeu şi L-ai născut, în chip de negrăit Întrupându-Se Cel spre Care
Puterile cereşti a căuta nu îndrăznesc, Curată, pururea Fecioară.
Catavasie:
Domnul, Cel Ce dă ocârmuitorilor noştri tărie şi înalţă fruntea unşilor Săi, S-a născut din Fecioară şi vine către
Botez. Deci credincioşii să-I strigăm: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept fără numai Tu, Doamne.
Catavasie:
Câţi ne-am dezlegat din cursele cele vechi, de leii cei mâncători sfărâmându-li-se dinţii, să ne bucurăm şi să lărgim
gura, împletind cuvântul din cuvintele cântării cu care de la noi se îndulceşte de daruri.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am, Doamne, glasul iconomiei Tale şi Te-am preaslăvit pe Tine, Unule Iubitorule de oameni.
Precum se împodobeşte cu naşterea lui Hristos Mireasa Biserică, aşa se înfrumuseţează şi cu pomenirea ta,
preafericite.
Neînduplecat te-ai arătat, luptând pentru Dumnezeu, Sfinte Vasile, cel ce te-ai plecat tuturor poruncilor Lui.
Îngrădire ai fost dat Bisericii de Dumnezeu şi adăpost tare, Sfinte Vasile, Preafericite.
Secure cu două ascuţişuri tăietoare şi foc care mistuie înşelăciunea te-ai arătat, Părinte Vasile, celor potrivnici lui
Dumnezeu.
Rugămu-te pe tine, Curată, care ai zămislit pe Dumnezeu fără de sămânţă, să te rogi pururea pentru robii tăi.
Catavasie:
Auzitu-s-a Doamne, Glasul Tău, Care ai zis: glasul celui ce strigă în pustiu, când ai tunat peste ape multe,
mărturisind Fiului Tău, cu totul fiind de faţă, iar prin Duhul a strigat: Tu eşti Hristos, Înţelepciunea şi Puterea lui
Dumnezeu.
Catavasie:
Curăţindu-se cu lumina privirii celei Tainice, cântând proorocul a oamenilor înnoire, a glăsuit, mişcat fiind de
Duhul, arătând Întruparea Cuvântului Celui Negrăit de Care s-au sfărâmat stăpânirile celor puternici.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, îndreptează-ne pe noi întru lumina poruncilor Tale; că
afară de Tine, pe alt dumnezeu nu ştim.
Biserica prăznuieşte astăzi cu adevărat Praznic îndoit: Tăierea împrejur, ca un Prunc, a Stăpânului arătându-Se pe
pământ şi pomenirea slugii celei înţelepte şi de trei ori fericite.
Odihnind întru tine, cuvioase, Lumina Cea Necuprinsă, făclie luminoasă te-a arătat lumii pe tine, Hristos. Pentru
aceasta lăudăm pomenirea ta, Sfinte Părinte Vasile.
Nici tocmitorul de Lege Moise, nici Iosif cel mai înainte de Lege n-au fost ca tine măsurători de grâu pentru
mâncare; că tu, cu Dumnezeiescul trup, însuţi împărţitor te-ai arătat, Părinte Vasile.
Facerea lumii cea slab istorisită de Moise în Sinai, tâlcuind-o tu, din Dumnezeieştile vistierii ai arătat-o lămurit
tuturor, Preafericite Ierarhe Vasile.
Ţie, celei ce ai născut pe Hristos, Ziditorul tuturor, strigăm: Bucură-te Curată! Bucură-te Ceea ce ai Răsărit nouă
Lumina! Bucură-te Ceea ce ai Încăput pe Dumnezeu Cel Neîncăput!
Catavasie:
Iisus, Începătorul vieţii, vine să dezlege osânda lui Adam cel întâi zidit; iar curăţire, ca unui Dumnezeu,
netrebuindu-I, pe cel căzut îl curăţeşte în Iordan, întru care, omorând vrajba, dăruieşte pacea, care covârşeşte toată
mintea.
Catavasie:
Cei care ne-am spălat prin Curăţirea Duhului de veninul spurcatului şi întunecatului vrăjmaş, plecat-am pe calea
cea nouă, fără rătăcire, care duce la Bucuria Cea Neapropiată, Apropiată numai celor împăcaţi cu Dumnezeu.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Adâncul cel mai din urmă al păcatului m-a înconjurat; ci, Doamne, Doamne, precum pe proorocul Iona l-ai scos,
scoate şi viaţa mea din stricăciune.
Hrănit-ai din destul sufletele săracilor cele sfârşite de foame, Sfinte Vasile şi inimile flămânzilor le-ai umplut de
toată Dumnezeiasca Veselie.
Hrănit-ai sufletele cele flămânde cu Cerească hrană; că pâinea îngerilor este Cuvântul, al Cărui preabun împărţitor
de grâu ai fost, Sfinte Părinte Vasile.
Adunat-ai cu sârguinţă, ca o albină, Ierarhe Vasile, floarea a toată fapta bună; şi iscusit făcându-te într-însele, te
fericim toţi.
Nevoitu-te-ai a te despărţi de lume şi a trăi cu Dumnezeu. Pentru aceasta, Părinte Vasile, ca un înţelept, ai câştigat
în locul celor nestătătoare şi trecătoare pe cele trainice.
Rugul cel ce s-a împreunat fără de ardere cu focul în Sinai, mai înainte te-a închipuit pe tine, Maică, pururea
Fecioară Nenuntită, Născătoare de Dumnezeu, Marie.
Catavasie:
Glasul Cuvântului, sfeşnicul Luminii, Luceafărul mergător înaintea Soarelui, în pustiu strigă tuturor: pocăiţi-vă şi
mai înainte vă curăţiţi; că iată, de faţă stă Hristos, izbăvind lumea din stricăciune.
Catavasie:
Pe Cel dorit L-a arătat, cu Preafericit Glas Tatăl, pe Care din pântece L-a Născut. Adevărat, zice, Acesta de o Fire
fiindu-Mi Fiu, Luminat a ieşit din neamul omenesc: Cuvânt al Meu Viu şi Om după rânduială.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...

Arătatu-te-ai temei neclintit Bisericii, dând tuturor oamenilor domnia cea nestricată, pecetluind-o cu dogmele tale,
Sfinte Vasile Cuvioase, grăitorule de cele cereşti.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cei trei tineri au defăimat porunca cea fără de Dumnezeu de a cinsti chipul cel de aur în câmpul Deiera; şi în
mijlocul focului fiind aruncaţi, răcorindu-se, au cântat: bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Chipul Tatălui este Fiul şi Chipul Fiului este Duhul; iar tu, Sfinte Părinte Vasile, eşti oglindă nepătată a Duhului şi
casă a întregii Preasfinte Treimi. Fericită este pomenirea ta; şi cei ce o măresc pe ea se vor preamări.
Afundându-ţi mintea întru Adâncurile lui Dumnezeu Cele Nepătrunse şi adunând mărgăritarul cunoştinţei cel de
mult preţ, ai îmbogăţit lumea cu înţelepciunea şi ai învăţat-o a striga: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor
noştri.
O, potrivire de simţire a minţii şi sfinţită pereche! Că tu, Sfinte Ierarhe Vasile, eşti cu Sfântul Grigorie ca un suflet
neîmpărţit în două trupuri; şi tu, Părinte Grigorie, fiind acum unul ca Sfântul Vasile, prin Dumnezeiască dragoste,
rugaţi pe Hristos pentru turma voastră.
Tatăl orfanilor şi ocrotitor văduvelor, bogăţie săracilor şi bătrâneţilor toiag, învăţătură tinereţilor şi călugărilor
dreptar al faptei bune te-ai arătat, Mare Ierarhe Vasile.
Curăţindu-ţi mintea, Sfinte Ierarhe Vasile, de toată întinata spurcăciune, ai asemuit cele duhovniceşti cu Duhul cel
dorit de tine. Pentru aceasta lăudând pe Sfânta Treime, cu îndrăzneală ai strigat: bine eşti cuvântat Dumnezeul
părinţilor noştri.
Pe tine, Rug Arzând mai înainte te-a văzut Moise în Muntele Sinai, Curată, care fără ardere ai primit Raza Cea
Strălucitoare a Negrăitei Fiinţe, Una dintre Sfintele Ipostasuri din Ea, unindu-Se cu nimicnicia unui singur Trup.
Catavasie:
Pe tinerii cei binecredincioşi care au intrat în cuptorul cel de foc, suflând Duhul Cel Răcoritor şi pogorârea
Dumnezeiescului Înger i-a păzit. Deci, în văpaie răcoriţi fiind, cu mulţumire cântau: prealăudate Doamne al
părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Catavasie:
Ars-a cu apă capetele balaurilor Cel Ce a potolit văpaia cea înălţată a cuptorului în care erau tinerii cei
binecredincioşi. Negura cea grea, care este din păcat, toată o spală cu Roua Duhului.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Pe Dumnezeu Cuvântul, Care cu negrăită înţelepciune toate le-a alcătuit şi dintru nefiinţă le-a adus, binecuvântaţi-L
lucrurile Domnului, ca pe Domnul.
Cu ziua cea de-a opta a sărbătorii Naşterii lui Hristos s-a împreunat, după cum se cuvine, preamărita pomenire a
ierarhului; pe care cinstind-o, cu credinţă, lăudăm pe Domnul.
Pe Cel Ce a dăruit, cu nespusa pronie, lumii, pe Sfântul Vasile, lumină a dreptei cinstiri de Dumnezeu şi trâmbiţă a
teologiei, pe Domnul binecuvântati-L toate lucrurile Domnului.
Pe Cel Ce cu îndestulată lucrare S-a Sălăşluit întru Înţeleptul Părinte Vasile şi printr-însul cu dreaptă cinstire a fost
teologhisit, pe Domnul binecuvântaţi-L toate lucrurile Domnului.
Cei ce ne-am desfătat cu Dumnezeieştile tale cuvinte, Părinte Vasile, prăznuind neîncetat pomenirea ta, strigăm:
binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Trimis-ai în lume, Sfinte Părinte Vasile, razele cuvintelor, care au luminat-o a cinsti o Fire a Treimii, strigând:
binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Pe Dumnezeu Cuvântul, Care a ieşit din Tatăl mai înainte de veci şi fără de ani, iar mai pe urmă a Răsărit din
Fecioara, pe Domnul binecuvântaţi-L lucrurile Domnului.
Catavasie:
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Taină minunată a arătat cuptorul Babilonului, care a izvorât rouă. Că în valurile sale vrea să primească Iordanul pe
Focul Cel Netrupesc şi să îngăduie pe Ziditorul, Cel Ce Se botează cu Trupul; pe Care Îl binecuvântează popoarele
şi Îl preaînalţă întru toţi vecii.
Catavasie:
Slobodă făptura se cunoaşte şi fii Luminii sunt cei mai înainte întunecaţi. Singur domnul întunericului suspină.
Acum toată moştenirea neamurilor, ceea ce era mai înainte ticăloasă, cu osârdie să binecuvânteze pe Pricinuitorul.
La Cântarea a 9-a.
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe cel între ierarhi Sfântul Vasile cel Mare.
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Ierarhul Vasile cel Mare, cel din Cezareea.
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe luminătorul lumii cel preastrălucitor.
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe cel ce a înfrumuseţat Biserica lui Hristos.
În loc de Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Stih: Măreşte, suflete al meu, Stăpânia Dumnezeirii Celei în Trei Ipostasuri şi Nedespărţite.
În loc de Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe cea prin care am fost izbăviţi din blestem.
Sfinte Vasile, te-ai ţinut ca o oaie credincioasă pe urmele cele aducătoare de viaţă ale Arhipăstorului Hristos; că tu,
cu desăvârşire, părinte, ţi-ai dat viata tiranului înfruntând vitejeşte primejdia pentru Biserică, preafericite.
Tiranul făcător de rele văzând preasfinţita adunare a Bisericii lui Hristos împodobită cu arhieria ta, a căzut ca
trăsnit de fulger; că nu a putut răbda raza cea dintru tine, Preafericite Părinte Vasile.
Scaunului Apostolilor şi cetei purtătorilor de biruinţă ai lui Hristos, cortului patriarhilor, desfătării drepţilor şi
bucuriei proorocilor te-ai învrednicit, Sfinte Vasile, că închinător ai fost al Născătoarei de Dumnezeu şi slujitor al
Preasfintei Treimi.
Pe ceea ce eşti Nimicitoarea asprei hotărâri de demult, Îndreptătoarea strămoaşei, Pricina de împăcare a omului cu
Dumnezeu şi Podul cel către Dumnezeu, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te slăvim.
Catavasie:
Nu izbuteşte nici o limbă a te lăuda după vrednicie, ci se întunecă şi mintea cea mai presus de lume a cânta ţie, de
Dumnezeu Născătoare. Însă, fiind Bună, primeşte credinţa, că ştii râvna noastră cea Dumnezeiască; că tu creştinilor
eşti Ocrotitoare, pe tine te slăvim.
Catavasie:
O, minunile naşterii tale celei mai presus de minte, Mireasă Preacurată, Maică Binecuvântată, prin care dobândind
desăvârşit mântuire, cântăm după vrednicie Făcătoarei de bine, aducând ca dar, cântare de mulţumire.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea...
Propovăduitorule al Luminii, deschizându-ţi gura, ai vestit cuvântul lui Dumnezeu şi lumii Dumnezeiască
înţelegere ai semănat. Că în adevăr, întărind învăţăturile părinţilor, te-ai arătat, ca şi Apostolul Pavel, apărător al
credinţei. Pentru aceasta te găseşti şi cu îngerii împreună cetăţean şi te arăţi împreună vorbitor cu ei, Fericite
Părinte Vasile. Cel Ce faci Dumnezeirea cunoscută, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli
celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Canon de rugăciune la Praznicul Tăierii împrejur cea după Trup a Domnului

1 Ianuarie
Tropar la Praznicul Tăierii împrejur cea după Trup a Domnului, glasul 1:

Cel Ce şezi pe Scaunul cel în chipul focului, întru cele de sus, împreună cu Părintele Cel fără de început şi cu
Dumnezeiescul Duh, ai binevoit a Te naşte pe pământ din Fecioară, Maica Ta, care nu ştie de bărbat, Mântuitorule
Iisuse. Pentru aceasta ai şi fost tăiat împrejur a opta zi ca un Om. Slavă Sfatului Tău Celui Preabun; Slavă
rânduielii Tale; Slavă smereniei Tale, Unule Iubitorule de oameni.

Irmosul:
Veniţi popoare să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui Ce a despărţit marea şi a povăţuit pe poporul pe care
l-a scos din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Ziua a opta, care poartă chipul veacului ce va să fie, se luminează şi se sfinţeşte cu sărăcia Ta cea de bunăvoie,
Hristoase; că întru aceasta Te-ai tăiat la Trup împrejur, după Lege.
Hristos tăiere împrejur primeşte a opta zi de la naştere şi cu aceasta astăzi umbra se împuţinează, răsărind Lumina
Noului Har.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Care ai omorât cu Lemn păcatul; şi sădeşte frica Ta în inimile noastre, ale
celor ce Te lăudăm pe Tine.
Cuvântul Cel mai presus de fiinţă Întrupându-Se, S-a tăiat împrejur, spre încetarea Legii; şi ne-a dat nouă
începăturile Dumnezeiescului har şi ale Vieţii celei Nestricăcioase.
Hristos Întrupându-Se, S-a arătat Împlinitor al Legii, iar nu ca un potrivnic lui Dumnezeu; şi de bunăvoie a îngăduit
a se tăia împrejur, a opta zi.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Tăierea împrejur a încetat, de când S-a tăiat împrejur Hristos de bunăvoie, mântuind mulţimile neamurilor cu harul.
Ziua a opta, în care Stăpânul Hristos S-a tăiat împrejur, o închipuieşte viaţa cea nesfârşită a veacului ce va să fie.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, îndreptează-ne pe noi întru lumina poruncilor Tale; că
afară de Tine, pe alt Dumnezeu nu ştim.
Tu, Doamne, din Fecioara Maică în chip de negrăit Te-ai născut şi nu ai socotit lucru nevrednic a îmbrăca chipul
omenesc ca un Prunc, după Lege, însăşi Legea împlinind.
Nopţii s-a asemănat cea care a născut pe Israel, ca una ce a iubit umbra Legii; din care S-a arătat Hristos, Lumina
ce Străluceşte lumii.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Adâncul cel mai din urmă al păcatului m-a înconjurat; ci, Doamne, Doamne, precum pe proorocul Iona l-ai scos,
scoate şi viaţa mea din stricăciune.
Luat-a sfârşit Legea, de când Hristos, Prunc făcându-Se şi Împlinitor al Legii arătându-Se, a primit tăiere împrejur
şi a dezlegat blestemul Legii.
Sâmbăta, tăierea împrejur şi înfumurarea evreilor au încetat, cu bunăvoinţa lui Hristos, Cel Ce S-a Arătat şi a
strălucit Primăvara Harului.
CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi...

Domnul tuturor rabdă tăiere împrejur şi taie ca un Bun greşelile celor muritori. Dă lumii, astăzi, mântuire, iar
ierarhul Ziditorului, purtătorul de lumină şi Dumnezeiescul preot al lui Hristos, Sfântul Vasile, se bucură întru cei
de sus.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cei trei tineri au defăimat porunca cea fără de Dumnezeu de a cinsti chipul cel de aur în câmpul Deiera; şi în
mijlocul focului fiind aruncaţi, răcorindu-se, au cântat: bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Luminată şi strălucitoare este sărbătoarea Naşterii lui Hristos, care preînchipuie astăzi Taina înnoirii ce va să fie.
Că Mântuitorul Se taie împrejur după rânduiala Legii, nu ca un Dumnezeu, ci ca un muritor şi ca o împlinire a
Legii.
Legea plinind Făcătorul Legii, cu Trupul, astăzi, de bunăvoie Se taie împrejur, tăiere făcând iernii păcatului şi
dăruindu-ne a striga: bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Pe Dumnezeu Cuvântul, Care cu negrăită înţelepciune toate le-a alcătuit şi dintru nefiinţă le-a adus, binecuvântaţi-L
lucrurile Domnului, ca pe Domnul.
În ziua a opta S-a tăiat împrejur, ca un Prunc, Stăpânul şi a primit numele Iisus; că El este Mântuitorul lumii şi
Domnul.
Pe Dumnezeu Cuvântul, Cel Ce a ieşit din Tatăl mai înainte de veci şi fără de început şi după Lege S-a tăiat
împrejur cu Trupul, lăudaţi-L lucrurile Domnului, ca pe Domnul.
La Cântarea a 9-a, glasul al 2-lea:

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe cea mai Cinstită şi mai Slăvită decât Oştile cele de sus, pe Fecioara Preacurată,
de Dumnezeu Născătoarea.
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Cel Ce după Lege cu Trupul S-a tăiat împrejur.
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Cel Ce în ziua a opta a primit a fi tăiat împrejur.
Stih: Astăzi Se taie împrejur cu Trupul Stăpânul, împlinind Legea, ca un Prunc.
Stih: Stăpânul astăzi Se taie împrejur cu Trupul şi Iisus este numit.
Irmosul:
Pe tine, Ceea ce pe Luminătorul Dumnezeu, Cel Ce a Răsărit mai înainte de soare, trupeşte la noi venind, din
coapse Fecioreşti în chip de negrăit L-ai Întrupat, Binecuvântată, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, te slăvim.
Hristos, întrecând hotarele întregii firi omeneşti, S-a născut mai presus de fire din Fecioară. Şi precum porunceşte
Cartea Legii, Se taie împrejur la Trup şi Împlinitor Legii se arată.
Veniţi să prăznuim cu sfinţenie Ziua cea Mărită a numelui Stăpânului Hristos. Că astăzi, cu Dumnezeiască cuviinţă,
este numit Iisus; cu Acela împreună şi pomenirea ierarhului să o slăvim.
SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Cu Dumnezeiască credinţă...

Cu învăţăturile tale, Sfinte Vasile, ai udat toată lumea ca şi cu o apă şi ai semănat dogmele dreptei cinstiri de
Dumnezeu; că Hristos, Izvorul vieţii, S-a odihnit întradevăr întru tine. Pe Acela roagă-L, ca cel ce ai dobândit
îndrăzneală la Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Silvestru, Episcopul Romei
2 Ianuarie
Troparul Sfântului Ierarh Silvestru, Episcopul Romei, glasul al 4-lea:

Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor.
Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Silvestru, roagă pe
Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Irmosul:
Înfiat ai fost de Dumnezeu Tatăl după har, Părinte Silvestru, iubind viaţa curată şi cu Străluciri Dumnezeieşti
făcându-ţi sufletul asemenea cu Lumina Cea Neînserată, te-ai mutat la Lumină, strigând; să cântăm Domnului, căci
cu Slavă S-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Părinte Silvestru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu multă înţelepciune ai biruit patimile şi trupul l-ai supus Duhului, prin nevoinţe schimniceşti, înţelepte; şi
făcându-te în chip vădit locaş Dumnezeiesc Preasfintei Treimi, ai înjosit duhurile răutăţii cântând, căci cu Slavă S-a
preaslăvit.
Supunându-te Legii lui Dumnezeu şi înfrumuseţându-te cu cunoaşterea Dumnezeieştii Scripturi ai învăţat pe
înţelepţii elinilor adevărul, a mărturisi pe Hristos împreună cu Tatăl şi cu Duhul, strigând: Domnului să-I cântăm,
căci cu Slavă S-a preaslăvit.
Propovăduit-ai, Fericite Părinte Silvestru, că Hristos Cel Întrupat este cunoscut într-Un Ipostas şi înţeles în două
voiri şi în două lucrări; şi a îndumnezeit pe cei ce cu credinţă strigă Lui: Domnului să-I cântăm, căci cu Slavă S-a
preaslăvit.
Ca să unească pe cei de jos cu cei de sus, a intrat în pântece neispitit de bărbat Însuşi Dumnezeul tuturor şi
arătându-Se întru asemănarea trupului nostru, a stricat peretele cel din mijloc al vrajbei şi a mijlocit pace, dăruind
viaţă şi Dumnezeiască izbăvire.
Cântarea a 3-a. Irmos: Sădeşte, Doamne...

Câştigând seninătatea cugetului, te-ai făcut ierarh primitor de ungere sfântă. Pentru aceea te lăudăm pe tine, părinte,
purtătorule de Dumnezeu.
Pe Cel Ce a întins palmele pe Cruce L-ai propovăduit în chip lămurit Dumnezeu în Trup, cu dovedirile tale cele
drepte şi ai pierdut semeţia iudeilor, preafericite.
Ajungând foarte mare în minuni, alungi duhurile şi curăţeşti bolile celor ce se roagă cu credinţă, Sfinte Silvestru,
cugetătorule de Dumnezeu.
Fecioară Curată ai rămas după naştere, cea întru tot Sfântă; că ai născut pe Dumnezeu Cuvântul, Care S-a asemănat
nouă, fiind fără de păcat.
Irmosul:
Sădeşte, Doamne, frica Ta în inimile robilor Tăi şi fii nouă Întărire, celor ce întru adevăr Te chemăm pe Tine.
Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina...

Depărtând bolile cu lucrarea Duhului, ai tămăduit patimi nevindecate, preafericite, întorcând din înşelăciune pe cei
fără de minte.
Alungând înşelăciunea eresurilor, Sfinte Părinte Silvestru, ai păstorit turma la apele dreptei cinstiri de Dumnezeu şi
la verdeaţa Dumnezeieştii cunoştinţe.
Vărsatu-s-a Harul Dumnezeiescului Duh pe buzele tale, părinte. Pentru aceea te-a uns Dumnezeu preot poporului
Său, preafericite.
Vindecă rănile inimii mele, Fecioară şi îndreptează mişcările sufletului meu către voirile lui Dumnezeu, Preacurată.
Cântarea a 5-a. Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...
Cu împletirile cuvintelor tale, părinte, ai dezlegat toate legăturile cele deşarte şi pe cei legaţi de înşelăciune i-ai
înlănţuit la Dumnezeiasca credinţă, deschizând, părinte, mintea lor cu tâlcuirea Sfintelor Scripturi, fericite ierarhe.
Inima ta, părinte, s-a făcut fără prihană întru îndreptările Stăpânului tuturor; pe Care dorindu-L, trupul ţi-ai biruit şi
îmbogăţindu-te cu harul minunilor, vindeci bolile cele cumplite şi rănile preadureroase ale sufletelor.
Boala cumplitului eres al lui Manent, cea ucigătoare de suflet, care amarnic sfâşia inimile, curmând-o cu
puternicele leacuri ale cuvintelor tale, purtătorule de Dumnezeu, ai vindecat-o ca un doctor, cu Dumnezeiescul har
al Sfântului Duh.
Bucură-te Ceea ce Singură ai născut pe Cel cu Putere Nemărginită, Care a sărăcit Întrupându-Se. Bucură-te,
Preacurată, Îndreptarea lumii celei căzute. Bucură-te, Dezlegarea întristării. Bucură-te, Mântuirea credincioşilor.
Bucură-te, Scaun Preaînalt al lui Dumnezeu.
Cântarea a 6-a. Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...

Cu rugăciunile tale, fericite, ai închis în temniţă veşnică şi de nescăpat pe vicleanul diavol, care din pizmă pângărea
pe cei ce se apropiau de el, punându-i pecetea Crucii, ca pe nişte uşi şi ca nişte zăvoare.
În tot pământul a ieşit glasul cuvintelor cele dulci ca mierea, preafericite; iar lumina învăţăturilor tale şi limpezimea
minunilor şi Dumnezeiasca arătare a faptelor au strălucit până la marginile lumii.
Izvorând totdeauna vindecări şi daruri Dumnezeieşti din Ploile Preasfântului Duh, Care lucrează toate, ierarhe
preafericite, vindeci cu har pe cei ce vin către tine cu credinţă.
De Dumnezeu grăitorii prooroci cunoscând adâncul Tainei tale, Fecioară, prooroceşte au vestit-o mai înainte,
luminându-se cu Dumnezeiescul Duh. Şi acum, văzând noi acele arătări, credem cu bucurie.
Irmosul:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune întristările mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi
viaţa mea de iad s-a apropiat; şi ca Iona mă rog Ţie: Dumnezeule, din stricăciune mă scoate.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Căutând cele de sus...

De înţelepciunea lui Dumnezeu umplându-ţi-se gura, ne-ai lămurit nouă cunoaşterea Preasfintei Treimi şi
necredinţa tiranilor ai surpat-o, Sfinte Părinte Silvestru, cu puterea cuvintelor tale. Drept aceea, roagă-te Domnului
pentru noi.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii cei din Iudeea...

Drept, ca un finic, în Casa Domnului ai înflorit, părinte, roadele dreptăţii, din care hrănindu-se cei ce te cinstesc,
cântă: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cu puternicele dovediri ale cuvintelor tale ai biruit pe cei cu minte deşartă, care erau bolnavi de răutate; şi
bucurându-te, Prealăudate Silvestru, cântai: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Mărirea şi pomenirea ta, părinte, rămâne în veci împreună cu toţi drepţii; cu care pomeneşte-ne pe noi, cei ce cu
credinţă cântăm: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Ierarhul cel strălucit luminându-se cu Strălucirea Duhului, a risipit întunericul răutăţii şi a luminat pe toţi cei ce
strigă: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Preaminunată Fecioară, purtat-ai în pântece pe Cel mai înainte de veci, Care pentru nemărginita Sa milostivire S-a
asemănat cu noi prin Trup, ca să mântuiască pe cei ce cântă: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a. Irmos: Cei ce au ajuns, cu harul...

Teologhisind o Fire a Dumnezeirii, înţeleasă în Trei Feţe, necontenit, părinte, cântai: binecuvântaţi toate lucrurile
pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Făcutu-te-ai cunoscut, părinte, adevărat învăţător al adevărului. Drept aceea ai dat pe faţă înşelăciunea rătăcirii celei
cu nume mincinos, cântând: binecuvântaţi toate făpturile pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Arătatu-te-ai întâistătător în sfânta adunare, slujitorule al Tainelor şi ai împodobit Scaunul Bisericii de la Roma,
strigând: binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul şi-L prealăudaţi întru toţi vecii.
Cu Dumnezeieştile fapte bune înfrumuseţându-ţi inima, părinte, cu totul te-ai făcut frumos şi cu cetele de sus
împreună ai strigat: binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Neamurile omeneşti, urmând Dumnezeieştilor graiuri, te fericim pe tine, cea pururea Fericită şi cântăm:
binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Cei ce au ajuns, cu harul Tău, biruitori ai tiranului şi ai văpăii, tinerii, cei ce au păzit fără abatere poruncile Tale,
strigau: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Născătoare de Dumnezeu cu adevărat...

Cu osârdie te-ai jertfit pe tine însuţi, preafericite, prin omorârea desfătărilor şi te-ai făcut jertfă bine primită, Celui
Ce a fost omorât pentru noi.
Ca un Dumnezeiesc întâistătător al Sfinţilor Părinţi, ai întărit dogma cea sfântă, astupând gurile ereticilor celor fără
de Dumnezeu.
Cu cetele celor fără de trup adunându-te, ai biruit pe vrăjmaşii cei fără de trup în chip strălucit, Sfinte Ierarhe
Silvestru.
Pomenirea ta a răsărit în lume ca un soare strălucitor, povăţuind la lumină pe cei ce te laudă cu credinţă, părinte.
Fecioară Iubitoare de bunătate îmbunează sufletul meu cel rănit de păcat, Ceea ce ai născut pe Bunul Dumnezeu şi
Domnul.
Irmosul:
Născătoare de Dumnezeu cu adevărat te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, cei mântuiţi prin tine, mărindu-te cu
Cetele celor fără de trup.

Arătându-te râu al dreptei cinstiri de Dumnezeu, Sfinte Ierarhe Silvestru, tot pământul ai adăpat cu râurile
dogmelor tale, ca un ierarh plin de înflăcărare; şi cu ploile minunilor ai spălat întunecimea patimilor şi după
vrednicie ai moştenit pâraiele desfătării. Drept aceea adunându-ne astăzi, cu cântări, după cuviinţă, te cinstim şi cu
credinţă strigăm ţie: Dumnezeiescule ierarh roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli celor ce
prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Canon de rugăciune la Praznicul Înainteprăznuirii Botezului Domnului (1)

2 Ianuarie
Tropar la Praznicul Înainteprăznuirii Botezului Domnului, glasul al 4-lea:

Găteşte-te Zabuloane, pune-te în rânduială Neftalime. Iordane, râule, opreşte-te şi săltând primeşte pe Stăpânul, Cel
Ce vine să Se boteze. Bucură-te Adame, împreună cu strămoaşa; nu vă ascundeţi ca mai înainte în Rai. Că S-a
arătat Cel Ce va văzut pe voi goi, ca să vă îmbrace în haina cea dintâi Hristos S-a arătat, vrând să înnoiască toată
făptura.

Irmosul:
Să cântăm Domnului, Celui Ce a uscat cu Dumnezeiasca Sa Poruncă marea cea neumblată şi cu valuri ai povăţuit a
trece pedestru prin ea pe poporul israelitean; căci cu slavă S-a preaslăvit.
Plecăciunea Cea Nespusă a Ziditorului, din Fecioară Strălucind mai înainte, lumea a luminat; şi iarăşi, Hristos
Însuşi altă Taină acum săvârşind, vine la Iordan spre uimitoarea înnoire a oamenilor.
Înaintemergătorul, slujind unui lucru înfricoşător la Iordan, se aude acum Glasul Cuvântului, Care, prin Duhul,
îmbogăţeşte cu Dumnezeirea pe Adam cel sărăcit; că Hristos vine să-l îmbogăţească prin Duhul, cu darul
Botezului.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

La apa Iordanului venind astăzi Domnul, a strigat către Ioan: nu te teme a Mă boteza; că am venit să mântuiesc pe
Adam cel întâi zidit.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Înfricoşatu-s-a de nespurcatul trup cel asemenea cu sufletul al tinerilor celor curaţi, focul cel necontenit hrănit cu
multă materie şi s-a îndepărtat; iar văpaia cea pururi vie potolindu-se, tinerii cântare veşnică au cântat: pe Domnul
lucrurile toate lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi, întru toţi vecii.
Pe voi, atunci vă voi cunoaşte vase alese ale Mele, când se va însemna întru voi pecetea darului Meu Strălucind
Lumina Cea Întreită la Botez, a zis Hristos Cuvântul celor ce petrec în trândăvirea lenei; că prin Botez dăruiesc cale
nouă de mântuire şi viaţă slobodă.
Împotriva rânduielii fireşti este ceea ce se săvârşeşte acum; că acela ce este mai mic este binecuvântat de Cel Ce
este mai mare. Pentru aceasta m-am temut a mă atinge cu mâna de capul Tău, a strigat Înaintemergătorul
Mântuitorului. Că nu este îngăduit să se apropie iarba de foc. Tu, mai degrabă, mă sfinţeşte pe mine, robul Tău.
Glasul al 2-lea. Irmosul: Poruncii tiranului...

Scuturând somnul lenei cel sufletesc, să strigăm cu privegherea inimii Celui Ce vine să curăţească sufletele în apă:
binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Domnului.
Din destul să fie întru noi fapta sufletului cu înalta cugetare la cele Dumnezeieşti, ca după amândouă părţile
arătându-ne luminaţi, să strigăm Celui ce curăţeşte toate: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Sporind talantul cu cuvântul lucrător, întru îndoită lucrare să-l aducem, credincioşii, cu credinţă, ca nişte robi,
Stăpânului, Celui Ce vine să Se boteze, spre înnoirea sufletelor.
Irmosul:
Poruncii tiranului cuvioşii trei tineri nesupunându-se şi fiind aruncaţi în cuptor, au mărturisit pe Dumnezeu,
cântând: binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Domnului.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Mărit-ai, Hristoase, pe Născătoarea de Dumnezeu, care Te-a născut pe Tine; din care Te-ai Îmbrăcat cu Trup
pătimitor, asemenea nouă, Ziditorul nostru şi Dezlegătorul greşelilor noastre. Pe Aceasta fericind-o, toate
neamurile, pe Tine Te slăvim.
Lepădând toată întinăciunea cea din patimi, înţelepţeşte să primim, cu vrednicie, cunoaşterea Dumnezeiescului
Botez. Că Ziditorul vine să dăruiască curăţire minunată, botezându-Se în râul Iordanului şi să arate tuturor
schimbare nouă.
Căutând lui Hristos, Cel Ce S-a smerit de bunăvoie până a lua chip de rob, sub mâna Lui cea tare acum să ne
smerim, cu duhul înălţându-ne, ca pe Acesta Ce vine să Se boteze, cu fapte bune să-L cinstim.
Irmos: Ceea ce în pântece ai încăput...

Lepădând întinăciunea cea grea a păcatului, curaţi să ne arătăm Stăpânului, Cel Ce a curăţit pe toţi cu
Dumnezeieştile râuri.
De Hristos, Cel Ce vine să Se boteze în râul Iordanului, veniţi să ne apropiem, curăţindu-ne cu şuvoaiele lacrimilor.
Pe noi, cei ce am prăznuit cu magii şi cu păstorii Naşterea Ta, Mântuitorule, primeşte-ne acum să Te cinstim pe
Tine, Cel Ce vii să Te botezi.
Irmosul:
Ceea ce în pântece ai încăput pe Dumnezeu Cel Neîncăput şi Bucurie lumii ai născut, pe tine te lăudăm, Preasfântă
Fecioară.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Fluierele păstoreşti...

Dumnezeule Cel Nevăzut, Cuvinte Cel Necuprins, Care Te-ai născut din Tatăl mai presus de fire şi de cuvânt şi
mai pe urmă Te-ai născut din Fecioară, neschimbând Ceea ce ai fost, mergi acum în şuvoaiele Iordanului să Te
botezi cu Trupul; Cel Ce ai binevoit a mântui, ca un Dumnezeu, neamul omenesc.
Canon de rugăciune la Praznicul Înainteprăznuirii Botezului Domnului (2)

2 Ianuarie
Tropar la Praznicul Înainteprăznuirii Botezului Domnului, glasul al 4-lea:

Găteşte-te Zabuloane, pune-te în rânduială Neftalime. Iordane, râule, opreşte-te şi săltând primeşte pe Stăpânul, Cel
Ce vine să Se boteze. Bucură-te Adame, împreună cu strămoaşa; nu vă ascundeţi ca mai înainte în Rai. Că S-a
arătat Cel Ce va văzut pe voi goi, ca să vă îmbrace în haina cea dintâi Hristos S-a arătat, vrând să înnoiască toată
făptura.

Irmosul:
Să cântăm Domnului, Celui Ce a uscat cu Dumnezeiasca Sa Poruncă marea cea neumblată şi cu valuri a povăţuit a
trece pedestru prin ea, pe poporul israelitean; căci cu Slavă S-a preaslăvit.
Dumnezeiescul Înaintemergător, fiind luminat, simţind venirea Domnului, vine din pustiu, strigând: apropiatu-S-a
şi S-a arătat Izbăvirea, pocăiţi-vă şi cu apă vă curăţiţi.
Pe mine, cel afundat în viforul păcatelor, cu totul mă curăteşte cu stropirea pocăinţei, Cuvinte Cel împreună fără de
început cu Tatăl, Cel Ce dăruieşti pururi, cu Botezul Tău, izbăvire credincioşilor, pentru milostivireaTa cea
nemăsurată.
Pământule al lui Zabulon, văzând, precum este scris, Lumina Cea Neapusă, luminează-te. Că iată a venit la apele
Iordanului şi pe Dumnezeu, Cel Ce este peste toate, lăudându-L, strigă: Domnului să-I cântăm, căci cu Slavă S-a
preaslăvit.
Proorocul Înaintemergător văzând tot poporul venind, a grăit către el: cine v-a arătat vouă să fugiţi de mânia ce va
să fie? Faceţi roade de pocăinţă, mântuindu-vă în dar.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Doamne, Cel Ce prin Lemn ai omorât păcatul, întăreşte-ne pe noi întru Tine şi sădeşte frica Ta în inimile noastre,
care Te lăudăm pe Tine.
Strigă Înaintemergătorul: arătatu-S-a Hristos şi merge la apa Iordanului; să ne grăbim a-L întâmpina pe Dânsul,
luminaţi cu gânduri curate.
Căutându-mă pe mine, cel rătăcit pe căi neumblate, Dumnezeule al meu, îmbrăcându-Te cu sărăcia cea preabogată,
stai de faţă Să Te botezi, Izbăvirea tuturor.
Pământul şi cerul acum să dănţuiască: Binefăcătorul tuturor Se botează în ape, cufundând mulţimea greşelilor
noastre cele fără de număr.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Venit-ai din Fecioară nu sol, nici înger, ci Tu Însuţi Domnul Te-ai Întrupat şi m-ai mântuit pe mine, tot omul.
Pentru aceasta strig Ţie: Slavă Puterii Tale Doamne.
Se minunează de venirea Ta, Iisuse, Făcătorule de bine, Înaintemergătorul şi umilit strigă Ţie: foc fiind, Stăpâne, să
nu mă arzi pe mine, cel ce sunt iarbă uscată, Doamne.
Văzându-Mă acum stând de bunăvoie în aceste ape, apropie-te Proorocule Ioan şi botează-Mă ca să desăvârşesc
neamul omenesc harul cel prin apă.
Ca un Soare ascuns în nori aşa Te-am cunoscut în Trup, Dumnezeul meu; deci cum stai gol acum, îmbrăcându-Te
cu apele? A strigat Înaintemeregătorul Ioan, înspăimântându-se.
Se luminează firea omenească şi ia izbăvire de întunericul păcatului; şi dezbrăcându-Te Tu, se îmbracă de sus, cu
Dumnezeiescul Veşmânt al Nestricăciunii.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Doamne, Dătătorule de lumină şi Făcătorul veacurilor, povăţuieşte-ne pe noi întru lumina poruncilor Tale; că afară
de Tine pe alt dumnezeu nu ştim.
Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia lui Dumnezeu, strigă Sfinţitul Înaintemergător, cel ce s-a ivit din pustiu şi ne-a
chemat la sine, pe noi cei pustiiţi.
Venit-a Hristos, precum zice Legea Veche şi Sfinţita adunare a proorocilor, înnoindu-ne pe noi, cei învechiţi în
multe greşeli, cu Dumnezeiescul Botez.
Uimitoare şi înfricoşătoare lucruri văd astăzi, zice Proorocul Ioan. Acum a venit Izvorul nemuririi să ceară
Dumnezeiescul Botez, de la o mică picătură de apă.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Adâncul cel mai de dedesupt al păcatelor m-a înconjurat; ci, Doamne, Doamne; ca pe Proorocul Iona, scoate din
stricăciune viaţa mea.
Rourează-ne dezlegarea de păcate, Iubitorule de oameni, Cel Ce în curgerile Iordanului ai cufundat greşelile
pământenilor, pentru mila ta.
Noian de dreptate fiind, Hristoase, vii acum la râul Iordanului, ca să scufunzi pe diavol şi să speli neascultarea lui
Adam.
Izvorul nestricăciunii fiind cu adevărat, Hristoase, cum Te vor încăpea pe Tine apele râului? A strigat
Înaintemergătorul, slăvind multă milostivirea Ta.

La apa Iordanului venind astăzi Domnul, a strigat către Ioan: nu te teme a Mă boteza; că am venit să mântuiesc pe
Adam cel întâi zidit.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cei trei tineri au defăimat porunca cea fără de Dumnezeu, de a cinsti chipul cel de aur în câmpul Deiera; şi în
mijlocul focului fiind aruncaţi, răcorindu-se au cântat: bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cu haină sfinţită îmbrăcându-mă, Hristoase, pe mine cel golit, prin sfatul amăgitorului, ai venit gol ca Să intri în
ape, pentru bogăţia bunătăţii; laud milostivirea Ta şi mă închin minunatei Tale iconomii.
Ce este această multă purtare de grijă a Ta pentru noi, Hristoase? Ce este această negrăită şi mai presus de minte
smerenie? A zis Proorocul Ioan, când Te-a văzut pe Tine gol şi poruncindu-i lui ca să Te boteze.
Aprins-ai, Hristoase, ca o Făclie, Sfântul Tău Trup în mijlocul Iordanului şi ai căutat chipul cel îngropat cu patimile
şi cu păcatul; şi aflându-l, l-ai înfrumuseţat cu botezul Tău, Bunule. Pentru aceasta Te lăudăm pe Tine.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Pe Dumnezeu, care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc, la tinerii evrei şi a prefăcut văpaia în răcoreală, ca pe
Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Proorocul Ioan s-a arătat în pustiu, cu adevărat, ca glasul celui ce strigă, întorcând inimile celor ce se pocăiesc cu
căldură, ca să slăvească pe Mântuitorul şi Stăpânul, Cel Ce S-a arătat în Iordan.
Râu al desfătării eşti, Cel Ce ai făcut mările şi izvoarele şi cum intri în ape? Ce cauţi să speli Tu, Cel Ce eşti
Spălarea şi Curăţia tuturor celor ce Te laudă, Hristoase, în veci?
Căutând să usuci curgerile răutăţii vrăjmaşului şi să potoleşti mările patimilor şi curăţire şi iertare credincioşilor să
izvorăşti, Stăpâne, vii să Te botezi în apele Iordanului.
Făcătorule al vremilor şi al anilor, făcându-Te sub ani, pentru milostivire, Cel Ce fără de ani ai Strălucit din Tatăl
Cel fără de început, venit-ai sub ani, să speli în apele Iordanului greşelile tuturor.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Pe Dumnezeu, Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam, cel rău
căzut prin mâncare în stricăciune, în chip de negrăit întrupându-Se din Sfânta Fecioară, pentru noi credincioşii, cu
un gând în cântări să-L slăvim.
Văzându-Te Proorocul Ioan pe Tine, Făcătorule de bine, venind la sine şi cerând cu smerenie de la dânsul botez,
minunându-se a încremenit de spaimă, neîndrăznind nicidecum a se atinge cu mâna de Cel Ce se atinge de toţi
munţii şi aceia fumegă.
Ca o rândunică preacinstită vestind Primăvara cea duhovnicească, a stat Botezătorul înaintea celor ce sunt în
furtuna nemăsuratelor greşeli şi a celor ce pururea rabdă viforul duhurilor celor potrivnice prin cumplite patimi.
Pe Tine, Raza Slavei Tatălui, Care ai Strălucit celor ce şedeau întru întunericul răutăţilor, Soarele Cel Neapus,
Doamne şi ai venit să luminezi pe toţi cu Sfinţitul Tău botez, ca pe Dumnezeu şi Mântuitorul, cu cântări Te slăvim.
Securea morţii zăcând lângă rădăcină, ca pe un copac te ameninţă cu tăierea, văzând nerodirea ta. Deci nu rămâne
neroditor suflete al meu, ci, strigă la Dumnezeu cu fierbinte pocăinţă: greşit-am Ţie, mântuieşte-mă.
Glasul celui ce strigă, s-a auzit în inimile cele pustiite: veseliţi-vă, a venit Hristos, dăruind tuturor iertare. Sfinţiţi-vă
toate: marea şi izvoarele, râurile şi văile, luncile şi toate cele de sub soare.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Fluierele păstoreşti...

Dumnezeule Cel Nevăzut Cuvinte Cel Necuprins, Care Te-ai născut din Tatăl mai presus de fire şi de cuvânt şi mai
pe urmă Te-ai născut din Fecioara, neschimbând Ceea ce ai fost, mergi acum în şuvoaiele Iordanului să Te botezi
cu Trupul; Cel Ce ai binevoit a mântui, ca un Dumnezeu, neamul omenesc.
Canon de rugăciune către Sfântul Prooroc Maleahi

3 Ianuarie
Troparul Sfântului Prooroc Maleahi, glasul al 2-lea:

Pomenirea proorocului Tău Maleahi prăznuind, Doamne, printr-însul Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Cel tăiat a tăiat pe...

Stih: Sfinte Proorocule Maleahi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dimpreună cu ceata cea de sus bucurându-te şi cu aceea împreună dănţuind şi veselindu-te şi după vrednicie fiind
plin de Lumină Dumnezeiască, de Dumnezeu insuflate, rugându-te, păzeşte pe cei ce prăznuiesc, cu credinţă,
cinstită pomenirea ta, cântând Domnului.
Împodobit fiind cu frumuseţea sufletului cea în chip de înger, asemenea şi cu frumuseţea trupului, de Dumnezeu
grăitorule, luminat ai primit Lumina cea de sus a Dumnezeieştii Străluciri; şi cu bucurie, strigai: să cântăm
Domnului, căci cu Slavă S-a preaslăvit.
Cu bună socotinţă săvârşindu-ţi viaţa, fiind împodobit cu frumuseţea obiceiurilor şi cu bunele obişnuiri fiind
înfrumuseţat, preafericite, te-ai arătat prooroc cu evlavioasă cinstire de adevăr, strigând: să cântăm Domnului, căci
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Preacurată Maică a lui Dumnezeu Atotţiitorul, Ceea ce eşti de neam împărătesc, Stăpână, care numai tu Singură ai
odrăslit pe Dumnezeu, Împăratul tuturor, născându-L mai presus de fire cu trup, miluieşte-mă de primejdii, ca să
cânt Fiului tău, căci cu Slavă S-a preaslăvit.
Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti Întărirea...

Te bucuri, acum Fericite Proorocule Maleahi, insuflatule de Dumnezeu, văzând că proorocirile tale s-au împlinit
întocmai.
Răsărit-a Soarele dreptăţii Cel Duhovnicesc, purtând vindecare pe aripi, precum ai proorocit, de Dumnezeu
insuflate.
Toată nădejdea mea, întru tine o pun, Preacurată; către tine îmi îndrept tot sufletul şi cugetul, bucurându-mă.

Ajungând prooroc al bunătăţii Dumnezeieşti, fericite, ai propovăduit tuturor limbilor mântuirea, care s-a făcut.
Povăţuit fiind prin Duhul ai propovăduit Taina cea de negrăit a Întrupării Cuvântului, cea mai presus de fire,
Fericite Maleahi.
Întru tine pun toată nădejdea mântuirii şi chivernisirea vieţii, Maică Fecioară, cea Plină de daruri.
Cântarea a 5-a. Irmos: Cel Ce din noapte...

Ziua cea înfricoşătoare a venirii lui Hristos ai vestit-o mai înainte, Proorocule Maleahi, cugetătorule de Dumnezeu,
luminat fiind de Dumnezeiescul Duh.
Cel Ce topeşte întinăciunea sufletelor şi o spală cu harul, ca cei ce înălbesc pânzele pe iarba verde, aşa te-a mărit pe
tine, cugetătorule de Dumnezeu.
Cu naşterea ta cea purtătoare de viaţă, Preasfântă Fecioară, ai stricat stăpânirea morţii şi ai izvorât Viaţă fără de
tristeţe, Fecioară.

Luminat fiindu-ţi cugetul tău cel înţelept de Însăşi Strălucirea cea Dumnezeiască şi îndepărtându-se de îndeletni-
cirile cele pământeşti te-ai învrednicit de cunoaşterea celor viitoare; că ai proorocit chemarea limbilor şi încetarea
Legii.
Cu adevărat a venit Domnul, pe Care noi cu bucurie Îl căutăm, în Locaşul pe Care Însuşi în chip vădit l-a zidit din
Fecioară Binecuvântată, precum a zis Proorocul Maleahi, măritul, luminat fiind de Dumnezeu.
Cel Unul-Născut, fără de început al Tatălui, Acelaşi Unul Născut din Fecioară S-a Născut, Întrupându-Se în chip de
negrăit şi pe Ceea ce L-a născut a păzit-o Fecioară, Dumnezeu Adevărat fiind deşi a luat fire omenească.

Mare Proorocule Maleahi, plin fiind de înţelepciunea Dumnezeiască, cea mai presus de înţelepciune, ai arătat, ca un
prooroc, că Cel Ce din veac este Înţelepciunea lui Dumnezeu, are să petreacă cu toţi cei de jos. Pentru aceasta te
cinstim, săvârşind cu credinţă Dumnezeiasca ta pomenire.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii evrei, în cuptor...

Tu ai proorocit venirea Cinstită a Stăpânului tuturor, Sfinte Proorocule Maleahi, fericite, strigând: bine eşti
cuvântat Doamne Dumnezeule, în veci.
Primeşte, Îndurate, pe Lăudatul Prooroc Maleahi, care se roagă pentru cei ce Te laudă cu evlavie şi strigă: bine eşti
cuvântat Doamne Dumnezeule, în veci.
Îmbrăcându-Te întru mine, ca un Îndurat, din Cinstita Fecioară, Te-ai unit cu mine tot, cu totul, după Ipostas, fără
amestecare, Cuvinte al lui Dumnezeu. Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule, în veci.
Cântarea a 8-a. Irmos: Biruitorii tiranului...

Înstrăinându-te de toată nălucirea cea nematerialnică, arătătorule de cele sfinte, te-ai vădit oglindă neîntinată a
Razei Celei Dumnezeieşti, cântând: binecuvântaţi toate făpturile pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Măririi Celei Negrăite tu te-ai făcut văzător şi propovăduitor al Tainelor celor Cereşti ai fost, fericite, cântând
neîncetat: binecuvântaţi toate făpturile pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cunoscându-te pe tine Maică a Vieţii şi Născătoare de Dumnezeu, toţi te fericim Maică Fecioară, cu dreaptă
credinţă binecuvântând dimpreună naşterea ta cea Preacurată şi înălţându-te întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-a tot auzul...

Sosit-a praznicul sclipitor de Lumină Dumnezeiască şi cinstit al Proorocului Maleahi, luminând cu străluciri
prooroceşti pe cei ce cu credinţă s-au adunat şi cântă, izvorând tuturor sufletelor tămăduiri şi luminând vesel pe cei
însufleţiţi de Dumnezeu.
Păzeşte, Mult Milostive Doamne, cu dreapta Ta cea tare şi începătoare de viaţă Biserica ta, pentru rugăciunile
robului Tău, a celui ce ne-a spus nouă mai înainte Întruparea Ta, prin Care a răsărit mântuire şi izbăvire
credincioşilor.
Viaţă înfloritoare culeg, nefiind vătămat de pomul cunoştinţei; că tu, Preacurată, ai odrăslit Pomul Vieţii, pe
Hristos, Cel Ce a arătat tuturor intrările vieţii. Drept aceea, Preacurată, noi credincioşii te vestim, Născătoare de
Dumnezeu.

Îmbogăţindu-te cu harul proorociei, cu cuviinţă Dumnezeiască ai fost învăţat prin Duhul cunoaşterea celor ce aveau
să fie, Sfinte Proorocule Maleahi, de Dumnezeu insuflate; şi tuturor ai spus mai înainte venirea lui Hristos şi
Dumnezeiasca chemare a limbilor, fericite. Pentru aceasta prăznuim cinstită pomenirea ta şi cu dragoste te lăudăm
şi cu credinţă te fericim, prealăudate, strigând către tine: roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de
greşeli, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Gordie

3 Ianuarie
Troparul Sfântului Mucenic Gordie, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Gordie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru;
că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile
lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Să cântăm Domnului...

Stih: Sfinte Mucenice Gordie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cunoscându-te, Sfinte Gordie Preafericite, că eşti mărturie adevărului, dăruieşte-mi har ceresc, de lumină purtător,
cu rugăciunile tale.
Să cântăm Domnului, Celui Ce a întărit pe purtătorul de biruinţă împotriva duşmanilor şi l-a împodobit cu cunună
de biruinţă.
Într-armându-te cu puterea şi cu armele Împăratului tuturor, ai surpat nebunia tiranilor, Sfinte Gordie, Preamărite.
Arătatu-te-ai locaş Apei Celei Izvorâtoare de nemurire, Care izvorăşte tuturor oamenilor viaţă, Dumnezeiască
Mireasă.
Cântarea a 3-a. Irmos: Nu este sfânt ca Domnul...
Cugetând la nestatornicia celor trecătoare, mucenice prealăudate şi dorind cele statornice, fericite, ai intrat fără de
temere întru nevoinţele muceniciei.
Lepădat-ai deşertăciunea cea vremelnică şi ţi-ai pus gândul la cele ce rămân pururea, Preafericite Mucenice Gordie.
Şi fugind de la oameni te-ai făcut locuitor împreună cu îngerii, ca cel ce eşti plin de înţelepciune Dumnezeiască.
Părăsind cugetările cele pământeşti, mucenice, ai aflat vieţuirea cerească; că nesuferind a vedea trufia înşelăciunii,
te-ai depărtat în pustiu.
Nimeni nu este fără de prihană ca tine, Stăpână şi nimeni nu este curat în afară de tine, Preacurată; că ai încăput în
pântece pe Ziditorul tuturor, pe Cel Mult Milostiv.
Irmosul:
Nu este sfânt ca Domnul şi nu este drept ca Dumnezeul nostru; pe Care Îl laudă toată făptura. Nu este drept, afară
de Tine, Doamne.
Cântarea a 4-a. Irmos: Din Munte Umbrit...

Ascultând, preafericite graiurile lui Hristos, cu bucurie ai părăsit oastea cea stricăcioasă şi te-ai făcut ostaş al
Împăratului Ceresc, purtătorule de cunună, Sfinte Mucenice Gordie.
Zdrobitu-s-au, mucenice, munţii tiranilor şi s-au topit măgurile idolilor lovindu-se de lupta ta cea plină de răbdare
şi de îndrăzneala ta cea tare, purtătorule de cunună.
Pornit-a asupra ta, cugetătorule de Dumnezeu, înţelepte, toată nebunia tiranului cea neoprită, dar s-a înspăimântat,
preafericite de înălţimea sufletului şi a gândului tău.
Mireasă a lui Dumnezeu, Marie, Născătoare de Dumnezeu, izbăveşte-mă de cumplitele greşeli şi de primejdii şi cu
rugăciunile tale, povăţuieşte-mă către limanul liniştii şi al mântuirii.
Cântarea a 5-a. Irmos: Cel Ce din noapte...

Alergând către privelişte, ca un leu, cu tărie sufletească şi fără temere, fericite, ai socotit pe nebunii aceia ca pe
nişte pietre neînsufleţite.
Împărtăşindu-te, Sfinte Mucenice Gordie, din învăţăturile Scripturii celei de Dumnezeu insuflate, toate le-ai aflat
îndemnătoare spre mântuire.
Tiranul pricepând prin fapte, împotrivirea ta cea statornică, cugetătorule de Dumnezeu, s-a lovit de tăria ta, ca valul
de stâncă.
Cel Ce S-a Întrupat mai presus de fire din pântecele tău, Fecioară, a luminat lumea cu strălucirea cunoaşterii de
Dumnezeu, Preacurată.
Cântarea a 6-a. Irmos: Precum ai mântuit...

Se săvârşeşte ca o jertfă şi se aduce Ţie prinos bine primit, picurând sânge, urmând Patimii Tale celei de bunăvoie,
Stăpâne.
Cel cu mintea înfumurată îţi făgăduia ţie, Sfinte Gordie, cel bogat în Slavă Nestricăcioasă şi adunător de viaţă
veşnică, oarecare mărire stricăcioasă.
Având nădejdile tale întinse către Dumnezeu, ai dispreţuit nestatornicia vieţii şi tăiat fiind cu sabia, te-ai mutat la
locul cel larg al desfătării.
Înnoieşte-mi mintea cea omorâtă de întreitele valuri ale patimilor tu, Ceea ce ai născut Viaţa Cea veşnică, pe
Hristos, care dăruieşte tuturor tămăduiri.
Irmosul:
Precum ai mântuit pe proorocul din adâncul cel mai de dedesubt, Hristoase Dumnezeule şi pe mine mântuieşte-mă
de păcatele mele, ca un Iubitor de oameni şi Te rog chiverniseşte viaţa mea.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Pe Născătoarea deDumnezeu...

Să lăudăm cu toţii pe Încununatul Mucenic Gordie, ostaşul cel nebiruit în lupte şi neînfrânt în încercări, care ne-a
strălucit cu adevărat, de la răsărit, ca o stea mare, Dumnezeiască podoabă a mucenicilor lui Hristos.
Cântarea a 7-a. Irmos: Cel Ce ai răcorit pe tineri...

Câştigând faima de mucenic, Sfinte Gordie, dănţuieşti împreună cu îngerii, purtând cunună şi strigând către
Hristos: bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Ca unul ce ai câştigat îndrăzneală, cu dreapta cinstire de Dumnezeu faci de ocară pe păgâni, cu glas mare cântând:
bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Roagă-te să fie izbăviţi de greşeli cei ce laudă cu credinţă pomenirea ta, strigând către Hristos: bine eşti cuvântat
Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Spinii păcatului cei otrăvitori toceşte-i cu vărsarea tămăduirilor tale, Născătoare de Dumnezeu Binecuvântată,
Preacurată, Ceea ce neprihănit ai născut pe Dumnezeu.
Cântarea a 8-a. Irmos: Tinerii cei grăitori de...

Harul nevăzut care te urma te-a luminat, Sfinte Mucenice Gordie, umplându-te de bărbăţie, pe tine care strigai:
binecuvântaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
De călătorie grabnică apucându-te, purtătorule de biruinţă, ai ajuns la sfârşitul cel dorit al împărăţiei, strigând:
binecuvântaţi lucrurile pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
În veacuri nesfârşite petrece mărirea mucenicilor Tăi şi Strălucirea Cea Nemuritoare. Drept aceea binecuvântaţi
neîncetat toate lucrurile pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Zămislind Întrupat pe Cuvântul, Cel Ce era mai înainte Neîntrupat, ai stricat blestemul cel de demult al Evei,
Fecioară, născând lumii Binecuvântarea.
Irmosul:
Tinerii cei grăitori de cele Dumnezeieşti, în cuptor, defăimând focul şi înşelăciunea au cântat: binecuvântaţi toate
lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Naşterea pururea Fecioarei...

Roagă-te Stăpânului, să fie Milostiv celor ce cu credinţă te cinstesc şi săvârşesc luminata şi cinstita prăznuire a ta,
Sfânte Mucenice Gordie, podoaba mucenicilor.
Îndestulându-te acum de Desfătarea Cea Netrecătoare, de privirea Dumnezeirii şi de Lumina Cea Neînserată, culegi
din plin roadele nevoinţelor tale, în Locaşurile cele veşnice, Mucenice Gordie.
Această zi a văzut lupta ta, pe care vremea nu a întunecat-o, nici a acoperit-o uitarea; ci, pururea răsare, ca un soare,
celor ce te laudă cu credinţă, mucenice.
Ca cei ce ne-am mântuit de blestemul cel mai dinainte, Fecioară, prin naşterea ta cea Dumnezeiască, toţi după
vrednicie te lăudăm, cântând cu mulţumire: Bucură-te Născătoare de Dumnezeu, Nădejdea noastră.
Irmosul:
Naşterea pururea Fecioarei, cea care s-a arătat mai înainte în munte legiuitorului în foc şi în rug, spre mântuirea
noastră a credincioşilor, cu cântări neîncetate o slăvim.

Aprins fiind de dragostea lui Iisus, mucenice înţelepte, de bunăvoie ai dorit cu râvnă a te da morţii şi fără a fi
chemat, ai stat în mijlocul mulţimii, strigând tiranilor: iată, eu de faţă sunt. Şi ai mustrat pe faţă înşelăciunea, iar
capul tău a fost tăiat de sabie, fericite şi către Viaţa cea fără de sfârşit te-ai mutat, prealăudate; roagă-te lui Hristos
Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Canon de rugăciune la Sărbătoarea Soborului Sfinţilor 70 de Apostoli

4 Ianuarie
Tropar la Sărbătoarea Soborului Sfinţilor 70 de Apostoli, glasul al 3-lea:

Sfinţilor Apostoli rugaţi pe Milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Deschide-voi gura mea...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Prealăudaţilor Apostoli, făcându-vă ucenici ai lui Hristos, Care pentru noi S-a arătat în Trup materialnic, aţi luminat
toată lumea cu razele dreptei cinstiri de Dumnezeu, risipind întunericul necredinţei.
Sfinţii Apostoli Crisp şi Prohor, Andronic, Tadeu şi Nicanor, părăsind firea cea stricăcioasă şi nestatornică a celor
trecătoare, au urmat lui Hristos, făcându-se luminători cu chip Dumnezeiesc.
Puterea vrăjmaşului aţi biruit, măriţilor, cu Puterea Duhului; şi pe cei slăbănogi de tot de neputinţa înţelegerii, i-aţi
umplut de Putere şi de cunoştinţă Dumnezeiască.
Sfinţii Amplie, Stahie şi Filip, ca nişte Apostoli, ca nişte ierarhi Dumnezeieşti şi slujitori ai lucrurilor celor mai
presus de cuget, au propovăduit pe Domnul, Care S-a arătat cu adevărat în Trup.
Să cinstim Cămara cea Dumnezeiască a Împăratului, întru Care El a locuit, precum a voit. Să lăudăm pe cea
Nenuntită şi Singura Născătoare de Dumnezeu, prin care ne-am îndumnezeit.
Cântarea a 3-a. Irmos: Pe ai tăi cântăreţi...

Ca pe nişte mari râuri v-a trimis pe voi Cuvântul în tot pământul, ca să-l umpleţi cu adăpările Dumnezeiescului
Duh şi cu harul să stingeţi văpaia necredinţei, preaînţelepţilor.
Să lăudăm pe Dumnezeiescul Apostol Timon, pe Sila şi pe Silvan; şi cu credinţă să slăvim pe Sfinţii Epenet cel
Mărit, pe Urban şi pe Agav, adevăraţi propovăduitori ai lui Hristos.
Preaînţelepţilor, acum fericiţi fiind, ca unii ce aţi avut drept Dascăl pe Dumnezeul Cel cu adevărat Fericit, aţi făcut
pe cei mai înainte ticăloşi să ajungă părtaşi ai Fericirii celei Dumnezeieşti.
Curată, mai înainte de naştere şi după naştere te-ai arătat, cu adevărat, Maică Fecioară; că ai născut pe Dumnezeu,
pe Care L-a propovăduit, în chip strălucit, adunarea Apostolilor.
Cântarea a 4-a. Irmos: Sfatul cel neurmat...

Marea păgânilor au tulburat-o intrând cu putere într-însa preaînţelepţii ucenici ai Mântuitorului, şi pe credincioşi i-a
mântuit cu apă sfinţită şi cu Duhul Sfânt.
Strălucit-au ca soarele pe pământ Sfinţii Pud, Apelie şi Filolog, Irodion, Ruf şi Patrova şi pe credincioşi i-a luminat
izbăvindu-i din întunericul necunoştinţei.
Cel Milostiv v-a trimis pe voi ca pe nişte săgeţi ascuţite, ca să zdrobiţi săgeţile vrăjmaşului şi să vindecaţi pe cei
răniţi cumplit, măriţilor, cu harul lui Dumnezeu.
Laudă să aducem Mântuitorului cu cântări, mărind pe Asinţii Rodion, de Dumnezeu grăitorul şi pe Lăudatul Ermie,
pe Înţeleptul Asincrit, pe Dumnezeiescul Lin şi pe Apostolul Gaiu.
Pe tine Preafericită, ceata proorocilor de demult, prin Duhul, cu Dumnezeieşti graiuri sfinţite şi cu Dumnezeiască
cuviinţă te-a numit, Preacurată, Uşă şi Munte Umbrit.
Cântarea a 5-a. Irmos: Spăimântatu-s-au toate...
Luând voi puterea a lega şi dezlega, ca nişte Apostoli, aţi dezlegat, prealăudaţilor, pe cei legaţi cu legătura relei
credinţe. Pentru aceasta prăznuim pomenirea voastră, dănţuind cu credinţă.
Cu Dumnezeieşti cântări să fie cinstiţi Sfinţii Apostoli Aristarh, Terţiu, Iason şi Sostene, Chesar şi Marcu, Luca şi
Sosipatru, Quart şi Dumnezeiescul Apelie, Clement, Epafrodit şi Înţeleptul Erast.
Pe voi, întocmai ca pe cei doisprezece, v-a trimis Domnul să dezrădăcinaţi toată necredinţa, sădind în toţi oamenii,
în chip vădit, Dumnezeiasca cunoştinţă, măriţilor Apostoli, care vă rugaţi pentru sufletele noastre.
Luminează-mi ochii inimii mele, Fecioară; străluceşte-mi raza pocăinţei, scapă-mă de întunericul cel veşnic, Ceea
ce eşti Uşă Luminii şi Scăparea tuturor creştinilor, care te laudă pe tine cu credinţă.
Cântarea a 6-a. Irmos: Înţelepţii lui Dumnezeu...

În toată lumea aţi stropit apa vieţii cea mântuitoare, nori însufleţiţi arătându-vă, Apostolilor şi inimile credincioşilor
aţi rourat.
Puterea Dumnezeieştilor voastre cuvinte a biruit multa isteţime a ritorilor şi pe cei neînţelepţi, năuciţi de
cunoaşterea înşelăciunii lor, i-aţi înţelepţit, preaînţelepţilor.
Dumnezeiescul Pud şi Trofim, Filimon Măritul şi Aristarh, Onisifor şi Tihic cel Preaales să fie măriţi, ca nişte
ucenici ai Cuvântului.
Pe tine te laud, cea Una Prealaudată şi te măresc, de Dumnezeu pururea Mărită; şi te fericesc pe tine, Ceea pe care
neamuri şi neamuri te fericesc Fecioară, de Dumnezeu Fericită.

Să lăudăm astăzi Dumnezeieşte şi să prăznuim, credincioşilor, ceata celor şaptezeci de ucenici ai lui Hristos, că
printr-înşii toţi ne-am învăţat a cinsti Sfânta Treime Cea Nedespărţită; că ei sunt luminători ai Dumnezeieştii
credinţe.
Cântarea a 7-a. Irmos: N-au slujit făpturii...

Pescuind cu plasa cuvântului, aţi tras la voi din adâncul necredinţei pe păgânii cei mult risipiţi, întărindu-le minţile
cu semne şi cu minuni, înţelepţilor Apostoli, povăţuitorii celor rătăciţi.
Intrând în limanul cel prea lin, v-ati arătat celor tălăzuiţi de marea celor cumplite, înţelepţi mântuitori şi
îndreptători, cântând: Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Toţi să fericim pe Sfinţii Evod şi pe Carp, pe Tihic şi pe Chifa, pe Iust, pe Artema şi pe Măritul Zina, ca pe nişte
ucenici ai lui Hristos, cântând: Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Apostoli ai lui Hristos asemenea fulgerului, prin Duh ajungând, aţi izbăvit pe cei ţinuţi în noaptea necunoştinţei şi
aţi îndreptat la Lumina Vieţii pe cei ce strigă totdeauna: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Curăţire te-ai făcut tuturor celor ce pururea greşesc, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, născând mai presus de fire pe
Hristos, Cel Ce a ridicat păcatul lumii; Căruia strigăm: Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi...

Înnoind minţile cele înţelenite cu plugul cuvântului, aţi semănat în ele seminţe de mântuire, preamăriţilor, şi aţi
secerat Domnului, însutit, spicul dreptei cinstiri de Dumnezeu, mulţimea celor ce s-au mântuit, Apostoli
preaînţelepţi.
Cu laude Dumnezeieşti să cinstim pe Sfinţii Iacov şi pe Cleopa, pe Varnava şi pe Ştefan, pe Narcis Preaînţeleptul,
pe Marcu, pe Aristobul şi pe Apelie, ca pe nişte Apostoli ai lui Hristos, strigând: pe Domnul lăudaţi-L şi-L
preaînălţaţi întru toţi vecii.
Purtând Crucea în loc de pavăză, aţi mers bărbăteşte împotriva tuturor taberelor balaurului, Preaînţelepţilor
Apostoli. Şi pe acelea pierzându-le, aţi vânat, prin credinţă, pe oamenii pe care-i robise şi Stăpânului şi Dătătorului
de viaţă i-aţi adus.
O, Minune mai presus de minuni! Cum de ai născut şi ai rămas Fecioară, Preacurată Dumnezeiască Mireasă? Că ai
născut pe Cuvântul Cel împreună fără de început cu Tatăl, Căruia toţi Îi cântăm: pe Domnul lăudaţi-L lucruri şi-L
preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Tot neamul pământesc...

Vindecă Hristoase, patimile inimilor noastre, pentru rugăciunile celor ce Te-au iubit şi Te-au propovăduit tuturor
neamurilor, ca Dumnezeu, împreună şi Domn şi Făcător a toate, alungând toată înşelăciunea idolilor, cu lumina
propovăduirii.
Ca nişte fulgere au strălucit în lume Sfinţii Luca şi cu Ermie, Marcu, Anania, Matia şi cu Sfinţitul Olimp şi limpede
au luminat adunarea credincioşilor; pe care să-i cinstim astăzi cu credinţă şi cu cântări sfinţite şi cinstite.
Cu bună cucernicie să stăm în Casa Dumnezeului nostru şi să fericim pe sfinţii propovăduitori şi învăţători, pe cei
înţelepţi ca îngerii, care au slujit de îmbogăţitori, izbăvitori, apărători şi sprijinitori tuturor celor ce cinstesc sfântă
pomenirea lor.
Strălucit-au de Lumina Cea Nematerialnică a Duhului Sfinţii Apostoli Achila, Ahaic şi Carp cel Mărit şi Fortunat,
împreună cu cei şaizeci şi şase de slujitori ai lui Hristos şi sfinţiţi ucenici; şi inimile tuturor le luminează astăzi
pomenirea lor cea purtătoare de lumină.
Lumina de Fulger a naşterii tale a Strălucit şi a Luminat toată partea cea de sub cer şi a pierdut pe mai marele
întunericului, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, Lauda îngerilor şi Mântuirea tuturor oamenilor, care te laudă
pe tine, cu neîncetate glasuri.
SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Dumnezeieştii credinţe...

Ajungând voi, ucenicii Domnului nostru, temelii ale dreptei cunoaşteri de Dumnezeu, stâlpi neclintiţi ai Bisericii,
păziţi-o pe ea nevătămată, alungaţi smintelile celui viclean şi rugaţi totdeauna pe Hristos, Dumnezeul nostru, să ne
dăruiască nouă mare milă.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Teoctist

4 Ianuarie
Troparul Sfântului Cuvios Teoctist, glasul al 8-lea:

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale
însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Teoctist, părintele nostru. Roagă-te lui
Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Întru adânc a aşternut...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Munţi săltaţi, dealuri încingeţi-vă cu bucurie, cei întinaţi gătiţi-vă spre Dumnezeiasca curăţire, că Hristos, Râul
desfătării, vine să se spele în apele Iordanului.
Pomenirea ta cea luminată, Sfinte Teoctist, a strălucit nouă, astăzi, alungând ruşinea patimilor noastre; această
pomenire săvârşind-o, cu credinţă şi cu dragoste te fericim.
Într-aripat fiind de dragostea lui Hristos, te-ai înălţat, îndepărtându-te de tulburarea cea lumească. Drept aceea ai
alergat către nevoinţele cele obositoare ale schimniciei şi prin înfrânare ai vieţuit ca un înger.
Veniţi să fericim cu gând curat pe cea Nepătată, pe Frumuseţea lui Iacov, pe care Dumnezeu a iubit-o, alegând-o,
întru Care S-a şi Sălăşluit, ca într-un Cort; pe Aceasta să o lăudăm, ca pe cea mai Cinstită decât toate făpturile.
Cântarea a 3-a. Irmos: Pe piatra credinţei...

Cel Ce cu porunca a făcut adâncurile apelor, Cel Ce acoperă cu ape înălţimile cele mai înalte, vine la ape să se
boteze. Suflete priveghează, curăţeşte-te de patimi, aducând roade de fapte bune.
Plăcut la miros ca un trandafir ai înflorit, Precuvioase Părinte Teoctist, cu schimnicia în grădina Duhului, umplând
totdeauna de bună mireasmă pe cei ce cântă: nu este sfânt afară de Tine, Doamne.
Ca un măslin roditor ai odrăslit în Casa Domnului, Părinte Teoctist şi cu untdelemnul ostenelilor tale, veseleşte
feţele noastre, Cuvioase, ale celor ce cântăm: nu este sfânt afară de Tine, Doamne.
Mulţi sunt cei ce se luptă cu mine de sus; în dureri s-a împuţinat viaţa mea. M-am cufundat în prăpastia greşelilor.
Miluieşte-mă, Stăpână, nu mă trece cu vederea, că pe tine te-am dobândit Ajutătoare Nebiruită.
Irmosul:
Pe piatra credinţei m-ai întărit, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei; că s-a veselit duhul meu cântând Ţie: nu
este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.
Cântarea a 4-a. Irmos: Venit-ai din Fecioară...

Picurat-au dulceaţă sudorile ostenelilor tale, pierzând amărăciunea demonilor, preafericite, depărtând umezelile
cele sărate ale bolilor, vrednicule de laudă.
Îndumnezeindu-te neîncetat cu curăţiri, cuvioase, te-ai făcut luminător prealuminat pustnicilor şi pildă desăvârşită
şi îndreptător şi turn nemişcat.
Despărţit-ai mările patimilor, Părinte Teoctist, cu toiagul credinţei şi înecând, părinte, pe faraonul cel nevăzut, ai
ajuns la pământul făgăduinţei, cuvioase.
Striga-voi către tine, Preacurată, ziua şi noaptea şi mă voi mântui. Şi voi trece peste zidul desfătărilor şi voi scăpa
de bântuielile demonilor, cu mijlocirea ta.
Cântarea a 5-a. Irmos: Luminarea celor din întuneric...

Cu plugul rugăciunilor dezţelenind ogorul inimii, ai semănat într-însul sămânţa Cuvântului, părinte cugetătorule de
Dumnezeu şi ai cules destulă roadă bună, care hrăneşte sufletele tuturor dreptcredincioşilor, celor ce te laudă pe
tine.
Aducând totdeauna gând treaz, părinte cugetătorule de Dumnezeu, ai adormit patimile cele pierzătoare de suflet,
grăbindu-te a ajunge la Zorile Cele Dumnezeieşti, la Strălucirea Luminii Celei Neapuse, unde este locaşul celor ce
se veselesc.
Ca un luminat de Dumnezeu şi de lumină purtător, plin fiind de harurile Dumnezeiescului Duh, părinte, ai arătat
firea cea curată a nerăutăţii, descoperind tuturor că ai vieţuit în trup ca un înger.
Arătatu-te-ai, Preacurată, Uşă Răsăritului, Celui Ce S-a arătat dintru înălţime; şi Scaun Înalt, până la cer, al
Împăratului; şi Scară Înaltă pe care S-a pogorât Hristos şi a vorbit cu oamenii cei alungaţi departe.
Cântarea a 6-a. Irmos. Din adâncul greşelilor...

Duhurile răutăţii le-ai supus, Preafericite Teoctist, arătându-te locaş Sfântului Duh, Care a suflat Putere întru tine,
purtătorule de Dumnezeu.
Cu toiagul tău cel cuvântător, cuvioase, ai hrănit turma ta cea cuvântătoare, părinte, cu verdeaţa sihăstriei şi ai
îndrumat-o spre Staulul cel Ceresc.
Cel Ce a întins cerul cu voia, te-a arătat pe tine alt Cer pe pământ, Născătoare de Dumnezeu Curată, şi din tine S-a
arătat celor dintru întuneric.
Irmosul:
De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel de nepătruns: din stricăciune,
Dumnezeule, scoate-mă.
Cântarea a 7-a. Irmos: Porunca cea potrivnică...
Cu vărsările lacrimilor stingând întărâtările patimilor, Fericite Teoctist, ai izvorât râuri de minuni pururea
curgătoare, care spală bolile sufletelor şi ale trupurilor, pururea pomenitule.
Râvnind la blândeţile lui David, părinte, ai câştigat nevinovăţia şi nepătimirea lui Iov, nefătărnicia lui Iacov,
credinţa lui Avraam şi dragostea cea fierbinte a lui Petru, cu care împreună sălăşluindu-te, adu-ţi aminte de noi.
Născându-ne nouă Viaţa Cea în Ipostas, Care a nimicit cu moartea pe moarte, Fecioară, pe mine cel ucis de
înecările relelor viază-mă cu rugăciunile tale, Curată, Binecuvântată şi Preamărită.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât...

Săvârşindu-ţi viaţa cu adevărat întru nerăutate, insuflatule de Dumnezeu, Părinte Teoctist, ai surpat răutatea
vrăjmaşului cu minte desăvârşită, strigând: lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Acum securea ameninţă pe credincioşi cu tăierea, suflete al meu, grăbeşte-te şi tăind spinii patimilor, adu înaintea
Domnului roade coapte la vreme, mântuindu-te prin rugăciunile purtătorului de Dumnezeu.
Din toate neamurile pe tine te-a ales Hristos, pentru a Lui sălăşluire, Născătoare de Dumnezeu, înnoindu-ne cu
Dumnezeiasca unire pe noi, care eram stricaţi. Pentru aceea te lăudăm întru toţi vecii.
Irmosul:
Pe Dumnezeu, Care S-a coborât în cuptorul cel cu foc la tinerii iudei şi văpaia în rouă a prefăcut-o, ca pe un Domn
lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Fiul Părintelui Cel fără...

Zidire curată a lui Dumnezeu te-ai arătat Preafericite Teoctist, neîntinându-ţi frumuseţea sufletului, cuvioase, cu
întinăciunea păcatelor. Ci, cu totul te-ai înfrumuseţat pe tine, cu înmulţirea bunătăţilor. Pentru aceasta te cinstim.
Cu faptele bune împodobindu-te, cu dragostea luminându-te, cu felurite bunătăţi strălucind, te-ai mutat către
părinţii tăi, la adânci bătrâneţi, părinte înţelepte, păzindu-te în Jitniţele cele Dumnezeieşti ca nişte grâu copt la
vremea lui.
Turma ta astăzi dănţuieşte, prăznuind pomenirea cea purtătoare de lumină a adormirii tale, pe care şi după mutarea
ta să nu încetezi, de trei ori fericite, a o binecuvânta din cer, stând înaintea lui Dumnezeu împreună cu îngerii,
preafericite.
Ceea ce ai născut Viaţa spre izbăvirea oamenilor, dă viaţă sufletului meu, care este omorât de greşeli, Fecioară
Curată, ca o Milostivă şi Singură Apărătoare a celor ce aleargă la Acoperământul tău.
Irmosul:
Fiul Părintelui Cel fără de început, Dumnezeu şi Domnul, Întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să
lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Drept aceea pe Născătoarea de Dumnezeu, cea Prealăudată, o
slăvim.
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Piatra fiind pecetluită...

Păstorind, în chip bineplăcut lui Dumnezeu, la păşunea nepătimirii şi a vieţii, cu fluierul Cuvântului, purtătorule de
Dumnezeu, Sfinte Părinte Teoctist, turma Domnului ai adus-o mântuită lui Dumnezeu; şi la Dânsul mutându-te,
plata cea vrednică a ostenelilor tale ai luat. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine;
Slavă Celui Ce lucrează, prin tine, tuturor tămăduiri.
Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Teopempt şi Teonas

5 Ianuarie
Troparul Sfinţilor Mucenici Teopempt şi Teonas, glasul al 4-lea:

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru.
Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile
lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Cântarea 1, glasul al 5-lea. Irmos: Să cântăm lui Dumnezeu...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Veniţi, credincioşilor, să prăznuim împreună pomenirea cea preamărită a purtătorilor de biruinţă, cu cântări
duhovniceşti, slăvind pe Hristos.
Mucenicii lui Hristos şi apărătorii cei tari ai credinţei, într-armându-se cu tărie, împotriva nelegiuirii, pe vrăjmaşul
au biruit.
Prigonitorul cel nelegiuit şi străin de credinţa lui Hristos, iuţindu-se cu mânie împotriva mucenicilor, păgânul a fost
biruit de credinţă.
Turma pe care ai câştigat-o, Născătoare de Dumnezeu, păzeşte-o de toată nevoia, rugând pe Mântuitorul şi
Dumnezeul nostru.
Cântarea a 3-a. Irmos: Întăritu-s-a inima mea...

Să lăudăm pe Dumnezeieştii Mucenici, pe apărătorii cuvioşiei şi ai credinţei, pe Sfinţii Teopempt şi pe Teonas, cei
pururea lăudaţi.
Marii mucenici ai lui Hristos arătându-se dreptare, chip şi pildă s-au făcut povăţuitori Sfinţilor spre lupte.
Mucenicii, râvnind la viaţa cea îmbunătăţită a acestora, stând înaintea scaunului de judecată al tiranilor, într-un
singur glas au strigat: creştini suntem toţi.
Născutu-Te-ai în chip de negrăit din Fecioară, arătatu-Te-ai precum ai binevoit, Iubitorule de oameni şi lumea ai
înnoit, Doamne.
Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am auzul...

Toată lumea au adăpat-o, cu cuvinte Dumnezeieşti marii mucenici ai lui Hristos şi a încetat înşelăciunea.
Avuţie ce nu se poate răpi au aflat cu adevărat mucenicii, defăimând avuţia, mărirea şi strălucirea celor pământeşti.
Împlătoşindu-se mucenicii cu pavăza lui Hristos, cu aceea au surpat toată cruzimea tiranului.
Maică fără prihană, Binecuvântată, Curată Fecioară, păzeşte de toată primejdia pe cei ce te laudă.
Cântarea a 5-a. Irmos: Mânecă duhul meu...

Înţelepţii mucenici, ostaşi ai credinţei, biruind împreună, vitejeşte, chinurile vrăjmaşilor celor fărădelege, au primit
cununi.
Nici linguşirea, nici amăgirea, nici mărirea celor pământeşti n-au putut să oprească mersul credinţei voastre,
luptătorilor; pentru aceea vă şi veseliţi.
Stând înaintea Scaunului Slavei Domnului, împreună cu îngerii, rugaţi-L neîncetat să dea iertare de greşeli celor ce
vă laudă pe voi cu credinţă tare.
Preasfântă Fecioară, cea Plină de har, care ai născut în timp pe Cuvântul Cel mai presus de cuvânt roagă-L pe
Dânsul să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea a 6-a. Irmos: Iona din pântecele...

Mucenicii au făcut să înceteze înşelăciunea idolilor, luptându-se înaintea tuturor şi toată nelegiuirea au pierdut de
pe pământ cu luptele lor.
Vrăjmaşul şi prigonitorul credinţei a pus slugile sale să vă omoare pe voi cu săbiile, ca pe nişte miei, mucenicilor
prealăudaţi.
Cum aţi văzut pe tirani într-armaţi cu săbii, voi, ceata sfinţilor, aţi strigat fără frică: ostaşi ai lui Hristos suntem,
judecătorule.
Nu înceta, Născătoare de Dumnezeu, a te ruga Dumnezeului nostru, pe Care L-ai născut în chip de netâlcuit, să
mântuiască de primejdii pe cei ce te laudă pe tine, Preacurată, pururea Fecioară.
Cântarea a 7-a. Irmos: Cuptorul cel cu foc...

Sfârşit mucenicesc aţi primit, fiind omorâţi de sabie, împreună cu femeile şi cu copiii, lui Hristos strigând: bine eşti
cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Se bucurau sfinţii, văzându-se ucişi cu sabia şi cu credinţă strigau: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Trufia păgânilor a pierit de pe pământ şi idolii lor au căzut la pământ şi s-au sfărâmat cu mărturisirea mucenicilor,
care au primit cununi.
Păzeşte-ţi turma, Preacurată Fecioară, de toată primejdia, că tu eşti Singura Apărătoare a noastră, Binecuvântată
Născătoare de Dumnezeu, Prealăudată.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Împăratul Slavei...

Pe Cel Unul Milostiv, Împăratul Slavei, mărturisindu-L înţelepţii mucenici au primit răsplătirile biruinţei, cu
îndrăzneală strigând: popor preaînalţă pe Hristos în veci.
Mucenicii lui Hristos tari au stat împotriva tiranilor, luptându-se vitejeşte şi biruind înşelăciunea idolilor şi cu
îndrăzneală strigau: popor preaînalţă pe Hristos în veci.
Ca nişte diamante, vitejii ostaşi biruind ameninţările tiranului şi chinurile, cu bucurie strigau: preoţi cântaţi, popor
preaînalţă pe Hristos în veci.
Pe Unul Cel Milostiv, pe Cuvântul Cel mai înainte de veci, Care S-a născut din Fecioara, în vremurile cele mai de
pe urmă şi a mântuit neamul omenesc, preoţi cântaţi-L, popor preaînalţă-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Maica cea mai presus...

Călcând în picioare cu credinţă pe toţi închinătorii idolilor, purtătorii de biruinţă ai lui Hristos au săvârşit călătorie
Dumnezeiască cu dreaptă cinstire de Dumnezeu şi credinţa au întărit.
Toate cele pământeşti defăimându-le, mucenicii lui Hristos, cu credinţă şi cu osârdie împreună luptând, au luat de
la Dumnezeu dar de tămăduiri.
Purtătorii de biruinţă cu bărbăţie împlătoşându-se, prin credinţă au surpat cu Crucea Domnului taberele vrăjmaşului
şi au primit cununile biruinţei.
Ceea ce ai zămislit în pântece pe Cuvântul Cel Necuprins şi L-ai născut nouă fără sămânţă, roagă-L neîncetat să
mântuiască sufletele noastre.
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Teopempt arătându-se ierarh al celor de jos, s-a vădit prin chinuri ierarh şi al celor de sus. Că fiind chinuit de
împotrivirea tiranilor, bucurându-se a strigat numai pe Cel Ce a curăţit în apele Iordanului greşelile oamenilor, Îl
cinstesc.
Canon de rugăciune către Sfânta Cuvioasă Sinclitichia

5 Ianuarie
Tropar Sfintei Cuvioase Sinclitichia, glasul al 8-lea:

Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat
să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu
îngerii împreună se bucură, Preacuvioasă Maică Sinclitichia, duhul tău.
Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Veniţi popoarelor să cântăm...

Stih: Sfântă Cuvioasă Sinclitichia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dorind a încununa cu cântări pomenirea ta, ţie mă supun, eu cel lipsit de glas şi cu totul necurat; ci, dă-mi cuvânt
de înţelepciune şi de curăţie, prin rugăciunile tale.
Ridicându-ţi gândul către Dumnezeiasca Înălţime şi către noianul bunătăţilor şi cunoscând ce lucru sunt desfătările
cele de sus, te-ai îndepărtat de toate cele ale tale.
Înălţându-ţi gândul către Dumnezeul Cel Preaînalt, trupul tău, care era ţintuit de cele pământeşti, prin postiri şi prin
osteneli l-ai uşurat, dorind cununa cea strălucită.
Rămânând Ceea ce era, Cel Ce S-a Întrupat din pântecele tău, Născătoare de Dumnezeu, ne-a dăruit nouă celor
născuţi din ţărână ceea ce eram mai înainte, izbăvindu-ne din greşeli.
Cântarea a 3-a. Irmos: Întăreşte-ne pe noi întru Tine...

Nicicum nu ţi-ai cruţat trupul de multele răni, silindu-l fără de încetare către durerile sihăstriei, întru care ispititorul
era alungat.
Alesu-ţi-ai, cuvioasă, calea cea strâmtă, mijlocitoare a Vieţii Celei Nestricăcioase şi Dumnezeieşti, defăimând pe
cea largă; căci cu nimic nu este mai rău, pentru cel ce cu adevărat are minte.
Floarea cea rumenă a feţei ai lepădat-o cu topirea şi cu nevoinţele înfrânării; şi aprinderea ochilor tăi ai stins-o cu
mulţimea lacrimilor.
Întrupându-Se Cuvântul din tine, Preacurată şi vrând să spele trupul omenesc de întinăciune, ca un Chip al Curăţirii
Celei fără de întinăciune este primit de ape.
Irmosul:
Întăritu-s-a inima mea în Domnul, înălţatu-s-a fruntea mea întru Dumnezeul meu şi s-a lărgit gura mea împotriva
vrăjmaşilor mei.

Tu, cea deosebită prin frumuseţea trupului, te-ai făcut multora pricină de privelişte nefericită. Pentru aceea plecând
din viaţă te-ai făcut părtaşă Frumuseţii Celei Dumnezeieşti.
Ca Iov ai răbdat pătimirea trupului; nu ai cunoscut mai înainte cuvânt de urmarea sfârşitului; ci, supunându-te
vremii şi firii, te-ai mutat către Locaşul cel Dumnezeiesc.
Depărtându-te de rudenii, de părinţi şi de avere, te-ai alăturat numai lui Hristos, Bogăţia Cea Nefurată şi
Necheltuită, cu Care împreună te-ai arătat părtaşă măririi celei de sus.
Naşterea ta a izbăvit pe Adam din stricăciunea care lucra asupra oamenilor; că şi zămislirea s-a făcut fără
stricăciune şi mai presus de om; pentru aceea izbăveşte-mă, Fecioară, de stricăciunea răutăţilor.
Cântarea a 5-a. Irmos: Dătătorule de lumină...

Făcutu-te-ai locaş Cuvântului, Celui Ce locuieşte în suflete curate, înţeleaptă; că tu, preamărită, ai luminat
frumuseţea sufletului tău, cu multe osteneli sihăstreşti.
Ucisu-ţi-ai trupul, cel rumenit de har firesc, prin multe osteneli şi ţi-ai luminat mai vârtos chipul sufletului, care
străluceşte vesel, cu lumina faptelor bune.
Materia trupului arzând-o tu cu dragostea cea către Hristos, a sufletului tău, acum cu adevărat te bucuri în chip
netrupesc, împreună cu îngerii cei fără de trup, privind pe Dumnezeu.
Capul celor dreptcinstitori de Dumnezeu, Preacurată, Cel Ce S-a născut din pântecele tău cu adevărat fără de
sămânţă, a zdrobit acum capetele vrăjmaşului, celui ascuns în ape.
Cântarea a 6-a. Irmos: De adâncul greşelilor...

Luminându-te cu Raza Duhului, toată desfătarea poftelor trupeşti ai lepădat-o; că te-ai rănit cu dragostea de cele
bune.
Astăzi ţi-a strălucit pomenirea, mai luminat decât Luceafărul luminând întunericul sufletelor, ceea ce eşti podoaba
călugărilor şi a sihaştrilor.
Cinstea curăţiei ai păzit-o, poftind Cămara de mire cea nestricăcioasă; că te-ai aprins de dragostea lui Hristos, a
Mirelui tău Cel Minunat.
Ca să ne umplem noi de mărire a venit Domnul Slavei la omul cel fără de mărire. Că spălându-Se ca un Om, Fiul
tău, Preacurată, a mărit pe oameni.
Irmosul:
Iona din pântecele iadului striga: scoate din stricăciune viaţa mea. Iar noi strigăm Ţie: Atotputernice, Mântuitorule
miluieşte-ne pe noi.

Rău socotind potrivnicul, gândea să slăbească tăria sufletului tău cu pătimiri. Dar te-a aflat ca pe un Iov răbdător şi
înţelept; şi rănindu-se cu înţeleaptă răbdare a ostenelilor tale, a fost alungat.
Sufletul tău cel înţelept, încărcat cu cele mai frumoase şi Dumnezeieşti poveri, a scăpat acum de întreitele valuri ale
vieţii, la Limanul Cel Liniştit, unde este pregătită odihna multelor tale răbdări întru suferinţe.
Lumină ai adus în viaţa de obşte, povăţuind ca nimeni să nu-şi schimbe locul în care a ajuns. Că statornicia este
solitoare de mare răsplată; şi cu adevărat nu te-ai lenevit a fi folositoare schimnicelor, cu cuvintele şi cu faptele.
Firea apelor mă spală de păcate cu semnul naşterii tale, celei mai presus de cuvânt, Mireasă a lui Dumnezeu; căci
Curăţirea lui Dumnezeu, Făcătorul de lumină, spală pe cei întinaţi cu multe greşeli, Fecioară.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu, Cel Ce...

Tu, fericită, ai dorit cu adevărat să ajungi în pământul celor blânzi, unde locuiesc în veci Cetele îngerilor, ale
cuvioşilor şi ale fecioarelor, care laudă cu cântări pe Hristos în veci.
Cu frumuseţea firii deosebindu-te de patimi, ai purtat grijă de suflet, ca să învingi prin înţelepciune patimile
sufleteşti, cu chipul tău. Pentru aceasta stingând frumuseţea trupului ai aprins sufletul tău prin sihăstrie.
Dobândind gând priveghetor către Dumnezeu, cu râvna sufletului ai adormit în cele din urmă măiestriile
înşelătorului, născocitor de rele; iar acum, prealăudată, fiind adormită, vieţuieşti în veci.
Vrând Fiul tău să nască din nou pe oameni, Preacurată, pentru dragostea cea desăvârşită, se grăbeşte ca un Om
către Iordan, ca fără de întinăciune să Se boteze, cufundând în apă toată întinăciunea răutăţii.
Irmosul:
Pe Împăratul Slavei, Cel Unul fără de început, pe Care Îl binecuvântează Puterile Cerului şi de Care se înfricoşează
Cetele îngereşti, preoţi lăudaţi-L, popor preaînalţă-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...

Luminându-te cu frumuseţile fecioriei, mărită, te-ai înfrumuseţat cu cununile vieţuirii sihăstreşti. Pentru aceasta, cu
cunună îndoită, te încununează pe tine Mirele tău Cel Minunat, de a Cărui dragoste ai fost rănită.
Nu te-a ruşinat, Sfântă Preacinstită Sinclitichia, nădejdea pe care o aveai în inima ta, pentru cele viitoare; că acum
ai luat răsplătirile ostenelilor de la Mântuitorul Hristos; pentru că ai săvârşit tot felul de nevoinţe.
Cu putere şi întărire te-ai îmbrăcat în Hristos, cinstită şi ai smerit până la pământ fruntea celui ce a grăit nedreptăţi
întru înălţime. Pentru aceea te-a împodobit pe tine cu cununa biruinţei, Iisus, Dătătorul de biruinţă.
Prin tine, Preacurată, a luat sfârşit căderea strămoşilor nemaiavând putere să meargă mai departe; căci prin Botezul
Fiului tău s-a cufundat acum toată răutatea. Deci, pe tine, Ceea ce eşti Pricinuitoarea curăţiei, te cinstim.
Irmosul:
Pe Maica cea mai presus de fire şi pe Fecioara cea după fire, pe Singura Binecuvântată între femei, cu cântări noi
credincioşii, după datorie, o slăvim.
SEDELNA, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...

Întrecând deprinderea răbdării ostenelilor schimniceşti, te desfătezi în ceruri de locaş deosebit şi te umpli de mai
bună strălucire. Pe calea cea aspră bărbăteşte umblând, ai biruit cele de aici şi îngerilor te-ai asemănat; iar acum te
împărtăşeşti de mărirea lor.
Canon de rugăciune la Praznicul Botezului Domnului (1)

6 Ianuarie
Tropar la Praznicul Botezului Domnului, glasul 1:

În Iordan Botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat. Că Glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu Iubit
pe Tine numindu-Te; şi Duhul, în Chip de Porumbel, a adeverit întărirea Cuvântului, Cel Ce Te-ai arătat, Hristoase
Dumnezeule şi lumea ai luminat, Slavă Ţie.
Tropar la Praznicul Botezului Domnului, glasul al 5-lea:

Arătatu-Te-ai în lume, Cel Ce ai făcut lumea, ca să luminezi pe cei ce şedeau întru întuneric, Iubitorule de oameni,
Slavă Ţie.

Păcătoşilor şi vameşilor, pentru mulţimea milei Tale Te-ai arătat, Mântuitorul nostru. Că unde avea să strălucească
Lumina Ta, dacă nu celor ce şedeau întru întuneric? Iubitorule de oameni, Slavă Ţie.

Irmosul:
Pe Adam, cel stricat, iarăşi îl zideşte în apele Iordanului şi capetele diavolilor, celor ascunşi, le sfărâmă Împăratul
veacurilor, Domnul, că S-a preaslăvit.
Cu Focul Cel fără de materie al Dumnezeirii, în Trup materialnic îmbrăcându-Se, cu apa Iordanului Se acoperă Cel
Ce S-a Întrupat din Fecioară, Domnul, că S-a preaslăvit.
Cel Ce spală păcatele oamenilor, împreună cu aceştia S-a curăţit în Iordan, cu care voind S-a asemănat, rămânând
Ceea Ce era şi pe cei din întuneric îi luminează Domnul, că S-a preaslăvit.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Domnul, Cel Ce dă cârmuitorilor noştri tărie şi înalţă fruntea unşilor Săi, S-a născut din Fecioară şi vine către
Botez. Deci credincioşii să-I strigăm: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept, afară de Tine, Doamne.
Veseleşte-te, astăzi, Biserică a lui Hristos, care mai înainte erai stearpă şi cumplit neroditoare. Că prin apă şi prin
Duh s-au născut ţie fii, care cu credinţă strigă: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept, afară de Tine,
Doamne.
Înaintemergătorul strigă în pustiu cu mare glas: gătiţi căile lui Hristos şi cărările Dumnezeului nostru drepte le
faceţi şi cu credinţă strigaţi: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept, afară de Tine, Doamne.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzitu-s-a, Doamne, Glasul Tău, Care ai zis: glasul celui ce strigă în pustiu, când ai tunat peste ape multe,
mărturisind Fiului Tău,cu totul fiind de faţă, iar prin Duhul a strigat: Tu eşti Hristos, Înţelepciunea şi Puterea lui
Dumnezeu.
Să se curăţească Soarele Cel Prealuminat din fire, cine a mai văzut? A strigat propovă duitorul. Să Te spăl cu ape pe
Tine, Strălucirea Slavei, Chipul Tatălui, Cel pururea Veşnic şi iarbă fiind eu să mă ating de Focul Dumnezeirii
Tale? Că Tu eşti Hristos, Înţelepciunea şi Puterea lui Dumnezeu.
Arătatu-şi-a Moise Dumnezeiasca-i cucernicie pe care a avut-o, apropiindu-se de Tine. Că dacă Te-a înţeles,când l-
ai strigat din rug, îndată şi-a întors faţa. Dar eu cum Te voi privi desluşit, sau cum îmi voi pune mâna peste Tine?
Că Tu eşti Hristos, Înţelepciunea şi Puterea lui Dumnezeu.
Suflet înţelegător având şi cinstit fiind cu dreapta judecată, mă ruşinez de cele neînsufleţite; că dacă Te voi boteza
pe Tine, mă vor învinui: muntele ce fumega cu foc, marea ce s-a despărţit în două şi Iordanul acesta, care s-a întors.
Că Tu eşti Hristos, Înţelepciunea şi Puterea lui Dumnezeu.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Iisus, Începătorul vieţii, vine să dezlege osânda lui Adam celui întâi zidit; iar curăţire, ca Unui Dumnezeu,
netrebuindu-I, pe cel căzut îl curăţeşte în Iordan, întru care omorând vrajba, dăruieşte pacea, care covârşeşte toată
mintea.
Adunându-se popoare nenumărate să se boteze de la Ioan, acela a stat în mijlocul lor şi a strigat către cei de faţă:
cine v-a arătat vouă, neascultătorilor, să fugiţi de mânia ce va să fie? Aduceţi roade vrednice lui Hristos, că Cel Ce
stă acum de faţă dăruieşte pacea.
Lucrătorul şi Ziditorul în mijloc stând, ca Cel Ce Singur cercetează inimile tuturor şi în mâini luând lopata
curăţitoare, desparte cu multă înţelepciune aria cea a toată lumea, arzând nerodirea şi dăruind viaţă veşnică celor
bine roditori.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Glasul Cuvântului, sfeşnicul Luminii, luceafărul mergător înaintea Soarelui, în pustiu strigă tuturor popoarelor:
pocăiţi-vă şi mai înainte vă curăţiţi; că de faţă stă Hristos, izbăvind lumea din stricăciune.
Cel Ce S-a Născut fără stricăciune din Dumnezeu Tatăl, S-a Întrupat din Fecioara, fără de pată, Hristos; a Cărui
curea, adică unirea Cuvântului cea cu noi, Înaintemergătorul ne învaţă că nu este lesne a o dezlega; Care izbăveşte
pe pământeni din stricăciune.
Cu foc botează în cele din urmă, Hristos, pe cei neascultători, care nu Îl socoteau Dumnezeu. Iar pe cei ce cunosc
Dumnezeirea Lui, cu Duhul îi înnoieşte, prin apă, cu harul, de greşeli izbăvindu-i.
CONDAC, glasul al 4-lea.

Arătatu-Te-ai astăzi lumii şi Lumina Ta, Doamne, s-a însemnat peste noi, care cu cunoştinţă Te lăudăm. Venit-ai şi
Te-ai arătat, Lumina Cea Neapropiată.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Pe tinerii cei binecredincioşi, care au intrat în cuptorul cel cu foc, suflând Duhul Cel Răcoritor şi pogorârea Dum -
nezeiescului înger, nevătămaţi i-a păzit. Pentru aceea, în văpaie răcoriţi fiind, cu mulţumire cântau: Prealăudate
Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Precum în cer tot aşa şi la Iordan, Puterile Îngereşti au stat de faţă, cu cutremur şi cu mirare, privind la smerenia cea
mare a lui Dumnezeu: cum Cel Ce ţine aşezarea apelor celor mai de deasupra a stat în ape, purtător de Trup,
Dumnezeul părinţilor noştri.
Norul şi marea, întru care, oarecând, s-a botezat poporul de demult, întru ieşire, prin Dătătorul Legii, au
preînchipuit minunea Dumnezeiescului Botez. Şi marea era chipul apei, iar norul, al Duhului; prin care desăvârşiţi
făcându-ne, strigăm: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Toţi credincioşii, teologhisind neîncetat, cu îngerii să slăvim pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt că Aceasta este
Treimea Cea în Trei Ipostase de o Fiinţă şi Unul este Dumnezeu, Căruia Îi cântăm: Prealăudate Doamne al
părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Taină Minunată a arătat cuptorul Babilonului, care a izvorât rouă. Că în valurile sale vrea să primească Iordanul pe
Focul Cel Netrupesc şi îngăduie pe Ziditorul, Cel Ce Se botează cu Trupul, pe Care ÎI binecuvintează popoarele şi
Îl preaînalţă întru toţi vecii.
Leapădă orice temere, a zis Izbăvitorul Înaintemergătorului; pleacă-te Mie şi vino la Mine ca la Hristos, că Acesta
sunt din fire; supune-te poruncii Mele şi Mă botează pe Mine, Cel Ce Mă pogor. Pe Care Mă binecuvântează
popoarele şi Mă preaînalţă întru toţi vecii.
Cuvintele Stăpânului dacă le-a auzit Botezătorul, cutremurându-se, palma şi-a întins. Dar atingându-se cu mâna de
creştetul Ziditorului său, Cel Ce vrea să Se boteze, a strigat: sfinţeşte-mă, că Tu eşti Dumnezeul meu, pe Care Te
binecuvinteaza popoarele şi Te preaînalţă întru toţi vecii.
Stih: Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
A Treimii arătare în Iordan, s-a făcut; că Însăşi Firea mai presus de Dumnezeire, Tatăl, a strigat: Acesta Ce Se
botează este Fiul Meu Cel Iubit. Şi Duhul a venit la Cel asemenea; pe Care Îl binecuvintează popoarele şi-L
preaînalţă întru toţi vecii.
La Cântarea a 9-a.
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe cea mai Cinstită decât Oştile cereşti.
Irmosul:
Nu izbuteşte nici o limbă a te lăuda după vrednicie, ci se întunecă şi mintea cea mai presus de lume să cânte ţie, de
Dumnezeu Născătoare. Însă, fiind Bună, primeşte credinţa; că ştii râvna noastră cea Dumnezeiască; că tu creştinilor
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Cel Ce a cerut Botez de la Înaintemergătorul.
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Cel Ce a cerut la Iordan să Se boteze.
Troparul:
Vino David cu Duhul la cei luminaţi. Cântă acum: apropiaţi-vă de Dumnezeu cu credinţă, grăind: luminaţi-vă; că
săracul acesta Adam, întru cădere, a strigat şi l-a auzit pe el Domnul, venind la apele Iordanului şi pe cel stricat l-a
înnoit.
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Cel Ce a fost mărturisit de Glasul Părintesc.
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Cel din Treime, Care Şi-a plecat grumazul şi botez a primit.
Troparul:
Isaia grăieşte: spălaţi-vă şi vă curăţiţi; lăsaţi-vă vicleşugurile dinaintea Domnului. Cei însetaţi mergeţi la Apa Cea
Vie. Că Hristos stropeşte cu apă înnoitoare pe cei ce se apropie de Dânsul cu credinţă şi botează cu Duh spre Viaţa
Cea Neîmbătrânitoare.
Stih: Proorocule, vino la Mine, întinde-ţi mâna şi Mă botează degrabă.
Stih: Proorocule, lasă acum şi Mă botează pe Mine, Cel Ce voiesc, că am venit să împlinesc toată dreptatea.
Troparul:
Păziţi suntem, credincioşilor, cu harul şi cu pecetea. Că precum evreii scăpau de pierzătorul ungând pragurile cu
sânge, aşa şi nouă această Dumnezeiască prăznuire ne va fi baie de a doua naştere; din care vom vedea şi Lumina
Cea Neapusă a Treimii.
Canon de rugăciune la Praznicul Botezului Domnului (2)

6 Ianuarie
Tropar la Praznicul Botezului Domnului, glasul 1:

În Iordan Botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat. Că Glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu Iubit
pe Tine numindu-Te; şi Duhul, în Chip de Porumbel, a adeverit întărirea Cuvântului, Cel Ce Te-ai arătat, Hristoase
Dumnezeule şi lumea ai luminat, Slavă Ţie.
Arătatu-Te-ai în lume, Cel Ce ai făcut lumea, ca să luminezi pe cei ce şedeau întru întuneric, Iubitorule de oameni,
Slavă Ţie.

Păcătoşilor şi vameşilor, pentru mulţimea milei Tale Te-ai arătat, Mântuitorul nostru. Că unde avea să strălucească
Lumina Ta, dacă nu celor ce şedeau întru întuneric? Iubitorule de oameni, Slavă Ţie.

Irmosul:
Umblat-a Israel prin valul cel învăluit al mării, cel ce s-a arătat uscat îndată. Iar negrul luciului pe voievozii
egipteni i-a înecat cu totul, mormântul cel aşternut cu apă, cu Puterea cea tare a dreptei Stăpânului.
Plecatu-Ţi-ai grumazul Tău, Împărate, soarelui celui purtător de lumină, care s-a arătat oamenilor din pustiu,
venind acum la apele Iordanului, ca să smulgi pe începătorul neamului din locul cel întunecos şi să curăţeşti făptura
de toată spurcăciunea.
Cuvinte fără de început, pe cel ce s-a îngropat cu Tine în râu, pe cel stricat de înşelăciune, îl înnoieşti desăvârşit,
primind acest Preaputernic Glas de negrăit, de la Tatăl: Acesta este Fiul Meu Cel Iubit şi întocmai Mie cu Firea.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Câţi ne-am dezlegat din cursele cele vechi, de leii cei mâncători cărora li s-au sfărâmat dinţii, să ne bucurăm şi să
împletim cuvânt din cuvintele cântării, cu care de la noi de daruri se îndulceşte.
Cel ce a sădit întâi moartea făpturii, închipuindu-se în firea fiarei celei rău făcătoare, se întunecă prin Trupeasca
venire că este lovit de Stăpânul, Cel Ce S-a arătat ca un Luceafăr, ca să-i sfărâme capul cel vrăjmaş.
Trage la Sine firea cea de Dumnezeu zidită, cea îngropată în hotarele pântecelui tiranului. Spre zidirea cea din nou
a neamului pământesc, Stăpânul Se naşte, lucrul preabun săvârşind, că a venit, vrând să curăţească firea noastră.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Curăţindu-se cu Lumina Privirii Celei Tainice, cântând proorocul a oamenilor înnoire, a glăsuit mişcat fiind de
Duhul, arătând Întruparea Cuvântului Celui Negrăit, de care s-au sfărâmat stăpânirile celor puternici.
Trimis fiind de la Tatăl, Prealuminate Cuvinte, vii să goneşti cuprinderea nopţii cea rău întunecată, să dezrădăcinezi
păcatele oamenilor şi să-i tragi la Tine, ca pe nişte fii luminaţi, cu botezul Tău cel din curgerile Iordanului.
Văzând pe Însuşi Cuvântul Cel Preaslăvit, propovăduitorul strigă lămurit făpturii: Acesta, Care este mai înainte de
mine, a Strălucit după mine cu Trup asemenea mie, cu Dumnezeiască Putere, ca să strice păcatul nostru cel
vrăjmaş.
Păşune aducând Celei ce Însăşi este Purtătoare de Viată, vânează, călcând peste cuiburile vrăjmaşului, dărâmând
nenumăratele piedici, Dumnezeu Cuvântul şi pe cel ce lovea cu călcâiul pe tot neamul prinzându-l, mântuieşte
făptura.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Cei ce ne-am spălat prin curăţirea Duhului de veninul spurcatului şi întunecatului vrăjmaş, plecat-am pe calea cea
nouă, fără rătăcire, care duce la Bucuria Cea Neapropiată, apropiată numai celor împăcaţi cu Dumnezeu.
Văzând Făcătorul pe cel ce l-a zidit cu degetele întru întunericul greşelilor şi în legături de nescăpat, ridicându-l, l -
a pus pe amândoi umerii Săi; iar acum în vârtejurile curgerilor năvalnice îl spală de ruşinea cea de demult, a răului
obicei al lui Adam.
Cu dreaptă credinţă să alergăm, cu osârdie, la Izvoarele Cele Preacurate, ale Curgerii Celei Mântuitoare şi să vedem
pe Cuvântul Cel din cea Nestricată, Cel Ce ne pune înainte apa Dumnezeieştii însetări, care curăţeşte cu blândeţe
boala lumii.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Pe Cel Dorit L-a mărturisit cu Preafericit Glas Tatăl, pe Care din pântece L-a născut. Adevărat, zice, Acesta de o
Fire fiindu-Mi Fiu, Luminat a ieşit din neamul omenesc: Cuvânt al Meu Viu şi Om după rânduială.
Din leul cel de mare, proorocul, cel ce s-a prins minunat timp de trei nopţi în cele dinlăuntru ale lui, iarăşi a ieşit,
arătând tuturor, de mai înainte, mântuirea de diavolul cel de oameni ucigător, prin naşterea cea de a doua, în anii cei
de apoi.
Cerul deschizându-se, prin prealuminatele sale adâncuri, cele mai ascunse, proorocul a zărit pe Duhul, Cel trimis de
la Tatăl, pogorându-Se ca un Porumbel în chip de negrăit Şi rămânând peste Cuvântul Cel Preacurat, S-a arătat
popoarelor, venind la Stăpânul.

Arătatu-Te-ai astăzi lumii şi Lumina Ta, Doamne, s-a însemnat peste noi, care cu cunoştinţă Te lăudăm. Venit-ai şi
Te-ai arătat, Lumina Cea Neapropiată.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Ars-a cu apă capetele vrăjmaşului Cel Ce a potolit văpaia cea înălţată a cuptorului în care erau tinerii cei
Văpaia haldeilor cea îngrozitoare, care Te închipuia pe Tine, ai oprit-o, prefăcând-o în rouă. Iar acum cu apă Te-ai
îmbrăcat, surpând pe vătămătorul vrăjmaş, cel tăinuit, care chema la calea cea lunecătoare.
Despărţindu-se Iordanul de demult, pe uscat a trecut poporul lui Israel, închipuindu-Te pe Tine, Cel Preaputernic,
Care treci acum, cu sârguire, făptura prin ape, către calea cea nestricată şi mai bună.
Ştim că Tu ai adus de demult în chip jalnic potopul cel atotnimicitor, spre pierderea a toate; o, de trei ori măreţe şi
uimitoare lucruri făcând! Iar acum ai înecat, Hristoase, păcatul, pentru milostivirea şi mântuirea oamenilor.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Slobodă făptura se cunoaşte şi fii luminii sunt cei mai înainte întunecaţi. Singur domnul întunericului suspină.
Acum toată moştenirea neamurilor, ceea ce era mai înainte ticăloasă, cu osârdie să binecuvinteze pe Pricinuitorul.
Cei trei temători de Dumnezeu în foc fiind rouraţi, strălucind luminat întru întreitele sfiţenii, au arătat în chip
lămurit firea cea preaînaltă care a ars, cu amestecarea omenească în rouă în chip dorit, toată înşelăciunea
atotpierzătoare.
Să se îmbrace în alb toată firea pământească cea ridicată acum din cădere la ceruri, căci prin Cuvântul, prin Care
toate se ţin, spălată de greşelile cele dintâi în ape curgătoare, a scăpat de ele, curăţindu-se în chip luminat.
La Cântarea a 9-a.
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe cea mai Cinstită decât Oştile cereşti,pe Preacurata Fecioară, Născătoare de
Dumnezeu.
Irmosul:
desăvârşit mântuire, cântăm după vrednicie Făcătoarei de bine, aducând ca dar cântare de mulţumire.
Stih: Astăzi Stăpânul îşi pleacă grumajii sub mâna Înaintemcrgătorului.
Stih: Astăzi Ioan botează pe Stăpânul în apele Iordanului.
Stih: Astăzi Stăpânul în ape îngroapă păcatele oamenilor.
Troparul:
Ştim că cele ce s-au arătat lui Moise în rug, aici prin uimitoare aşezăminte s-au lucrat. Că precum Fecioara, care a
purtat în sine Foc, născând pe Purtătorul de lumină, a fost Păzită de Binefăcătorul Nevătămată, aşa au fost păzite şi
apele Iordanului, primindu-L pe El.
Stih: Astăzi Stăpânul de sus este mărturisit Fiu Iubit.
Stih: Astăzi Stăpânul a venit să sfinţească firea apelor.
Stih: Astăzi Stăpânul primeşte Botez din mâna Înaintemergătorului.
Troparul:
Împărate fără de început, desăvârşind firea omenească, ai uns-o cu împărtăşirea Duhului şi cu ape preacurate ai
curăţit-o şi puterea întunericului cea înfumurată biruind, ai mutat-o acum la Viaţa cea neîncetată.
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe cea mai Cinstită decât Oştile cereşti.
Irmosul:
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe cea mai Cinstită decât Oştile cereşti, pe Preacurata Fecioară, Născătoare de
Dumnezeu.
Irmosul:
Canon de rugăciune la Sărbătoarea Soborului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul

7 Ianuarie
Tropar la Sărbătoarea Soborului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, glasul al 2-lea:

Pomenirea dreptului este cu laude; iar ţie destul îţi este mărturia Domnului, Înaintemergătorule. Că te-ai arătat cu
adevărat şi decât proorocii mai cinstit. Că şi a boteza în ape pe Cel Propovăduit, te-ai învrednicit. Drept aceasta
pentru adevăr nevoindu-te, bucurându-te ai binevestit şi celor din iad pe Dumnezeu, Cel Ce S-a arătat în Trup, pe
Cel Ce a ridicat păcatul lumii şi ne-a dăruit nouă mare milă.
Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Calea mării cea nebătută...

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe mine cel cufundat în viforul patimilor mele, Înaintemergătorule, cu rugăciunile tale ai fost locaş cinstit şi
preacurat al nepătimirii, Domnului Celui de sus dăruit fiind din pruncie.
Îngerul, cel ce sta înaintea lui Dumnezeu, bucurându-se te-a vestit lui Zaharia, cinstitului tău părinte, când slujea
cele sfinte, pe tine, cel întocmai cu îngerii, preafericite, cel ce te-ai făcut Domnului Înaintemergător şi prieten.
Plin de Duhul Cel Preasfânt te-ai arătat încă de pe când erai purtat în pântecele maicii tale şi cu plăcută săltare
bucurându-te, ai vestit Rodul Fecioarei şi te-ai închinat Lui, proorocule preacinstite.
Pe cel ce a deschis calea Vieţii Cea Minunată şi mai înainte cu neputinţă de umblat de toţi oamenii şi a botezat pe
Hristos în apele Iordanului, pe Dumnezeiescul Înaintemergător al Domnului şi de Dumnezeu înţelepţit, să-L
lăudăm.
Locaş Preasfinţit al Fecioriei, Curată, care ai purtat în pântece pe Dumnezeu Cuvântul, miluieşte, cu rugăciunile
tale, pe cei ce aleargă la tine şi te cheamă, risipind năvala primejdiilor, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Catavasie:
Catavasie:
Umblat-a Israel prin valul cel învăluit al mării, cel ce s-a arătat uscat îndată. Iar negrul luciului pe voievozii
egipteni i-a înecat cu totul, mormântul cel aşternut cu apă, cu Puterea cea tare a dreptei Stăpânului.

Dezlegat-ai ocara nerodirii, cunoscut-ai Dumnezeiasca Naştere cea din Fecioară şi ai săltat bucurându-te în
pântecele maicii tale, prealăudate, împreună locuitorule cu îngerii, Înaintemergătorule al Domnului, învăţătorule al
harului.
Pregătind cărările Domnului, proorocule, ai mers înaintea feţei Sale. Că luminând tuturor ca un sfeşnic, Strălucirea
Slavei Tatălui, Care S-a ivit în Trup, prin apă ai arătat-O, cel ce eşti decât toţi mai ales.
Răsărit-ai ca un Luceafăr, pe Soarele dreptăţii vestindu-L celor dintru întuneric, că tu ai fost propovăduitor şi
Înaintemergător al mântuirii tuturor şi tuturor ai zis: apropiaţi-vă de Hristos cu credinţă şi vă veţi mântui.
Bucuria cea nespusă primind, Maica lui Dumnezeu, ai zămislit fără sămânţă pe Stăpânul tău, Cel Ce cheamă toată
firea cea de sub soare, Căruia Îi şi strigăm: nu este sfânt afară de Tine, Doamne.
Catavasie:
Catavasie:
Câţi ne-am dezlegat din cursele cele vechi, de leii cei mâncători cărora li s-au sfărâmat dinţii, să ne bucurăm şi să
împletim cuvânt din cuvintele cântării, cucare de la noi de daruri se îndulceşte.
Cântarea a 4-a. Irmos: Te laud pe tine căci cu auzul...

Trimis ai fost de Stăpânul să speli cu apă pe cei întinaţi, pregătindu-i ca să primească pe Hristos, Cel Ce a ridicat
păcatul şi ai alungat înşelăciunea, cu Raza cunoaşterii de Dumnezeu, preacinstite.
Ca să mă vindec de veninul cel din muşcătura diavolului, roagă-te, fericite, cel ce ai botezat pe Hristos cu apele
Iordanului, în care Mântuitorul a sfărâmat răutatea vrăjmaşului, cea încuibată acolo.
Cu înţelepciunea lui Dumnezeu fiind împodobit, ai venit propovăduitor al lui Hristos. Că glasul celui ce strigă,
fiind tu, ai strigat: pocăiţi-vă! Ca un prooroc mai dinainte arătând pe Cel Ce te-a arătat pe tine mai presus decât toţi
oamenii.
Viaţă uimitoare şi neobişnuită oamenilor petrecând, ai stat de faţă la apele Iordanului, cel ce eşti mai bun decât toţi,
auzind Glasul Tatălui şi văzând venirea Duhului.
Domnul, Cel Ce toate a zidit, Se zideşte ca unul din noi. Că sălăşluindu-Se, Preacurată, în pântecele tău cel
Preasfânt, S-a îmbrăcat cu chip omenesc şi Chipul Său a mântuit.
Catavasie:
Dumnezeu.
Catavasie:
Curăţindu-se cu Lumina Privirii Celei Tainice, cântând proorocul a oamenilor înnoire, a glăsuit mişcat fiind de
Duhul, arătând Întruparea Cuvântului Celui Negrăit, de care s-au sfărâmat stăpânirile celor puternici.
Cântarea a 5-a. Irmos: Cel Ce eşti Luminarea...

Cu strălucirile faptei bune, celei mai presus de fire, fiind luminat, ca din cerească slujiretainică ai venit la apele
Iordanului, Înaintemergătorule, botezând şi curăţind cu apă pe cei ce veneau la tine, cu credinţă în suflet.
Lumina Cea Curată şi Nestricăcioasă vrând să o botezi, vas preacurat te-ai arătat. Că de Dânsul ai fost socotit mai
maredecât toţi a fi şi decât proorocii mai cinstit; că te-ai învrednicit a vedea pe Cel proorocit.
Înaintemergătorul, cel ce a fost trimis înaintea feţei Domnului şi a arătat oamenilor cărările cele drepte,
cutremurându-se, s-a atins de creştetul Stăpânului şi L-a botezat, zicând: pe alt dumnezeu afară de Tine nu ştiu.
Fiul lui Dumnezeu limpede S-a arătat Fiu al tău, Fecioară, săvârşind lucruri numai cu vrerea, ca un Dumnezeu.
Pentru aceasta pe tine toţi te numim, cu adevărat şi cu dreptate, Născătoare de Dumnezeu; că altă Maică a lui
Dumnezeu nu cunoaştem.
Catavasie:
mintea.
Catavasie:
Cei ce ne-am spălat prin curăţirea Duhului de veninul spurcatului şi întunecatului vrăjmaş, plecat-am pe calea cea
nouă, fără rătăcire, care duce la Bucuria Cea Neapropiată, apropiată numai celor împăcaţi cu Dumnezeu.
Cântarea a 6-a. Irmos: Deadâncul păcatelor...

Tu, glasul Cuvântului, ai mers înainte şi ca un Luceafăr de dimineaţă ai răsărit, limpede vestind,
Înaintemergătorule, pe Soarele dreptăţii.
Grijile pământeşti nu le-ai cunoscut şi cu cereştile nădejdi te-ai îmbogăţit, petrecând pe pământ viaţa ca un înger,
preafericite.
Pecete a proorocilor pe tine te cunoaştem, ca unul ce eşti mijlocitor al Legii Vechi şi al Legii Noi, şi Botezător şi
Înaintemergător al Mântuitorului Hristos, pe tine te mărturisim.
Netâlcuită este cu adevărat zămislirea; de negrăit este naşterea ta şi cu neputinţă de înţeles; de toţi credincioşii este
cunoscută şi crezută, Ceea ce eşti Una Dumnezeiască Mireasă.
Catavasie:
Catavasie:
Pe Cel Dorit L-a mărturisit cu Preafericit Glas Tatăl, pe Care din pântece L-a născut.Adevărat, zice, Acesta de o
Fire fiindu-Mi Fiu, Luminat a ieşit din neamul omenesc: Cuvânt al Meu Viu şi Om după rânduială.

De venirea Ta cea Trupească temându-se Iordanul, cu cutremur s-a întors; şi slujba cea duhovnicească plinind-o
Proorocul Ioan, cu frică s-a tras înapoi. Cetele îngereşti s-au înspăimântat, văzându-Te pe Tine în Iordan, cu Trupul
botezându-Te şi toţi cei dintru întuneric s-au luminat, lăudându-Te pe Tine, Cel Ce Te-ai arătat şi ai luminat toate.
Cântarea a 7-a. Irmos: Pe heruvimi urmând tinerii...

După ce ai slujit Botezul, Înaintemergătorule şi ai săvârşit în chip lămurit, faţă de Dumnezeu, Tainele cele date ţie,
junghiindu-te ca un miel fără de răutate, te-ai adus jertfă. Pentru aceasta cu tine, cu un glas, cântăm: bine eşti
cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Nou Ilie te-ai făcut cu îndrăzneală, Înaintemergătorule; căci ca şi acela, pe împăraţii cei ce făceau fărădelege, de
faţă i-ai mustrat şi viaţă nematerialnică ai arătat, de trei ori fericite. Pentru aceasta împreună cu tine, proorocule,
cântăm: bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Cel ce eşti mai presus decât toţi proorocii şi decât Apostolii lui Hristos, Înaintemergătorule, Dumnezeiască cinstire
moştenind, te-ai arătat lămurit plinirea Legii şi începătura harului celui nou. Pentru aceasta, împreună cu tine, de
trei ori fericite, cântăm: bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Cu cântări de laudă, după vrednicie să lăudăm cu toţii pe Stăpâna cea Preacurată, Primitoare de Dumnezeu, ca pe
Ceea ce ne-a născut nouă pe Dumnezeu, Cel Unul-Născut, Care S-a arătat oamenilor. Către Acela credincioşii, cu
un glas, cântăm: bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Catavasie:
Catavasie:
Ars-a cu apă capetele vrăjmaşului Cel Ce a potolit văpaia cea înălţată a cuptorului în care erau tinerii cei

Petine, cel ce te-ai arătat pe pământ, la fel cu îngerii, printr-o viaţă uimitoare şi mai presus decât toţi, Preafericite
Ioan, cu veselie te cinstim, strigând: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
O Fire a Dumnezeirii în Trei Ipostasuri şi de o Fiinţă ai învăţat, proorocule; că prin Glasul Părintelui şi prin venirea
Duhului ai cunoscut pe Cel Ce S-a botezat a fi Cuvântul lui Dumnezeu Cel pururea Veşnic.
Zori înţelegătoare, care vesteşti pe Soarele Cel Ce a Răsărit din Fecioară, Preacinstite Ioan, ai alergat mai înainte
din cea stearpă şi ai propovăduit pe Mielul, Cel Care pentru iubirea de oameni a ridicat păcatul lumii.
De sus privind acum, fericite, păzeşte-ne cu rugăciunile tale pe noi, cei ce urmăm Dumnezeieştii tale propovăduiri,
preafericite şi umblăm, Înaintemergătorule, întru Dumnezeieştile tale învăţături şi mântuitoarele dogme.
Slava Părintelui, Raza Cea mai înainte de veci ai zămislit-o în chip de negrăit şi pe Cuvântul Cel fără de început,
Care a fost întru început înţeles, iar acum din tine Cel Întâi-Născut, Preacurată, făcându-Se asemenea făpturii, fără
schimbare.
Catavasie:
Îlpreaînalţă întru toţi vecii.
Catavasie:
Slobodă făptura se cunoaşte şi fii luminii sunt cei mai înainte întunecaţi. Singur domnul întunericului suspină.
Acum toată moştenirea neamurilor, ceea ce era mai înainte ticăloasă, cu osârdie să binecuvinteze pe Pricinuitorul.
La Cântarea a 9-a.
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe cel dintre prooroci, Marele Înaintemergător. Botezătorule al lui Hristos, roagă-te
pentru noi.
Irmos: Luceafărul cel mai înainte de soare...
Din pustiu, glasul Înaintemegătorului ne arată pe Cuvântul, venit la noi Trupeşte. Şi pe Cel Ce este de faţă se
pregăteşte a-L boteza cu bucurie, pe Cel Ce curăţeşte sufletele de păcat, prin credinţă.
Şi Harul şi Legea în chip vădit te pune înainte cinstit mijlocitor pe tine, care Legea pecetluieşti şi Harul începi, cel
ce eşti mai iubit de Cuvântul decât toţi proorocii.
Cel ce a arătat viaţă deopotrivă cu a celor fără de trup, împreună cu Cetele îngereşti se veseleşte şi stă înaintea
Scaunului Stăpânului, iertare şi mântuire cerând pentru cei ce-l laudă.
Izbăvitorul tuturor, pentru milostivire, Om S-a făcut şi plin de iubire de oameni, a luat naştere Trupească din
Feciorescul tău pântece, pentru oameni, Cel Ce din fire este Iubitor de oameni, Născătoare de Dumnezeu,
Preafericită.
Catavasie:
Catavasie:
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Ploaia Cea Mare vine către apele Iordanului, vrând să Se boteze cu trupul. Către Care Dumnezeiescul
Înaintemergător, înspăimântându-se zicea: cum Te voi boteza pe Tine, Cel Ce nu ai nicidecum întinăciune? Cum
voi întinde dreapta mea spre creştetul de Care se cutremură toate?
SEDELNA Praznicului Botezului Domnului, glasul al 4-lea.Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

De bunăvoie a venit pe pământ şi S-a Întrupat pentru noi precum Însuşi a binevoit Dumnezeul Cel Necuprins cu
mintea; şi a Se boteza a răbdat, Luminarea noastră. Pentru aceea Înaintemergătorul către Dânsul a grăit, strigând:
nu cutez, Mântuitorule, să mă ating de creştetul Tău, văzând că este ceva mai presus de înţelegere, Doamne. Cel Ce
ai rânduit toate spre folosul nostru, Cuvinte, Slavă Ţie.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Gheorghe Hozevitul

8 ianuarie
Troparul Sfântului Cuvios Gheorghe Hozevitul, glasul al 8-lea:

însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Gheorghe, părintele nostru. Roagă-te lui
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Deschide-voi gura mea...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Roagă-te lui Iisus, Începătorului înţelepciunii, ca la deschiderea gurii mele să-mi dea har, Sfinte Părinte Gheorghe,
ca să cânt, eu necântăreţul, pomenirea ta, după vrednicie, cu cântări Dumnezeieşti, bucurându-mă.
Vieţuit-ai pe pământ ca fără de trup, Mare Cuvioase Gheorghe; şi după aceea te-ai adăugat Cetelor celor fără de
trup, alcătuind Ziditorului cântări întreit sfinte şi primind luminarea de la Dânsul.
Cu cugetele tale cele mai presus de lume, nu ai ţinut seamă de lume; iar nevoindu-te în lumea unde S-a îngropat
Hristos, te-ai mutat de acolo către lumea cea cu totul curată, numărându-te înţelepte, cu Cetele celor întâi-născuţi.
Deschizându-mi gura, Preacurată, voit-am din inimă să te cânt pe tine, care ai născut pe Înţelepciunea Cea în
Ipostas. Dar, ca un necurat, neputând să te cânt precum se cade, Preacurată, cer ajutorul tău.
Cântarea a 3-a. Irmos: Pe ai tăi cântăreţi...

Spălându-te cu lacrimile tale, ţi-ai curăţit trupul de noroiul cel lumesc şi întru aceste curgeri întocmai ca în nişte
râuri mari ai înecat în nevoinţe năvălirea demonilor.
Cu cuviinţă, fără greşeală şi cudreptate, ţi-ai împodobit viaţa, înţelepte şi pe lângă acestea folosind şi ostenelile
sihăstreşti, ai moştenit viaţa cea fără de osteneală, de Dumnezeu Binecuvântate Părinte Gheorghe.
Fiind cuprins, preafericite, de Dumnezeiasca dragoste a Locurilor Sfinte ale Sionului, către acelea ai purces şi acolo
ai petrecut până la moarte, preaînţelepte, înfrânându-ţi trupul cu osteneli.
Pe mine cântăreţul tău, Fecioară, care am greşit fără putinţă de iertare, îndreptează-mă către calea pocăinţei,
Mireasă a lui Dumnezeu, care ai născut pe Cuvântul, Cel Ce curăţeşte păcatele lumii.
Cântarea a 4-a. Irmos: Cel Ce şade în Slavă...

Hrănindu-te cu osârdie, cu postirile ca şi cu nişte mâncări, fericite, acum îţi aduci sufletul tău vesel, înaintea
Făcătorului tuturor, Care te-a chemat către Dumnezeiasca desfătare cea de sus, bucurându-te.
Ca un cer te-ai arătat împodobit cu stelele faptelor bune, purtând ca pe un Soare pe Domnul, Care a luminat suflet
tău ca pe o lună şi te-a arătat părtaş al Slavei Lui.
Stăpânul, pogorându-Se pentru noi din cer, a aflat Sionul, Locaş Dumnezeiesc cu adevărat, întru care sălăşluindu-te
tu cu dragoste şi folosindu-l ca pe o scară, te-ai suit către Sionul cel de sus.
Cel Ce şade de-a pururi în Sânurile Tatălui, acum Se arată şezând Necuprins în braţele tale, arătându-te şi după
naştere pe tine, Care L-ai născut, cu adevărat pururea Fecioară Nestricată.
Cântarea a 5-a. Irmos: Spăimântatu-s-au toate...

Spăimântatu-s-au îngerii şi toată adunarea cuvioşilor, văzând cu adevărat neîncetarea ostenelilor tale şi viaţa ta cea
aspră; căci te osteneai ca o piatră fără de suflet, spre săvârşirea faptelor bune.
Iată la tot sufletul a strălucit acest mare Cuvios Părinte Gheorghe, umplând pe toţi de lumină şi slobozindu-i de
întunericul patimilor, mişcându-se acum, ca un soare preacurat, cu mişcare mântuitoare.
De patria ta te-ai înstrăinat, Înţelepte Părinte Gheorghe, iubind mai mult decât pe rudele tale pe Hristos, Cel Ce a
venit, ca printre străini, la oameni. Pentru aceasta ai slujit Lui, învrednicindu-te de harul cel de sus.
Tu ai înfrumuseţat, Preacurată, adunarea oamenilor; că tu, Fecioară, te-ai arătat mai Desfătată decât mărirea boltei
cereşti, născând pe Dumnezeu Cuvântul, Care a întins cerurile ca un cort şi pe oameni i-a zidit.
Cântarea a 6-a. Irmos: Strigat-au mai înainte...

Strigat-ai către Dumnezeu cu lacrimi neîncetate şi El ca dintr-un chit cumplit te-a scos din viaţă, către Izvoarele
cele fără de valuri şi pururea curgătoare ale îndumnezeirii.
Mulţimea faptelor bune te-a făcut ca o cetate puternic întărită, netemătoare de împroşcările vrăjmaşilor celor
înţelegători, căci, ca un întărit, ai biruit pe ispititorul.
Ca o oaie ai alergat la Mănăstirea Hozeva şi folosindu-te de faptă întocmai ca de un toiag, ai îndrumat către Eden
oile care locuiau într-însa.
Sălăşluitu-S-a Domnul, ca un Om, în pântecele tău, Fecioară, învrednicindu-mă pe mine de Locaşurile cele
nepieritoare, trecându-mi cu vederea, ca un Iubitor de oameni, faptele cele fărădelege şi greşelile.

Lumină prealuminoasă te-ai arătat, Sfinte Părinte Gheorghe, strălucind cu Razele cele Dumnezeieşti, pe cei ce cu
credinţă te cheamă pe tine. Roagă-te pentru noi lui Hristos Mântuitorul, Care S-a arătat în Iordan şi a luminat pe cei
zidiţi din pământ.
Cântarea a 7-a. Irmos: N-au slujit făpturii...

Covârşit fiind de ostenelile nevoinţelor, nu te-ai plecat cugetelor celor satanice; că avându-ţi gândul netulburat de
cugete deşarte, către Domnul, Cel Ce poate a mântui, toată năvălirea vrăjmaşului ai alungat-o.
Cu culcările pe pământ, cu privegherile şi cu posturile, ţi-ai ucis toate mădularele cele de pe pământ; şi acum
trăind, fericite, viaţa cea veşnică şi nestricată, roagă-te pentru noi, care te lăudăm cu dragoste.
Foarte mult ai poftit a privi mormântul Celui Ce pururea Fiinţează şi a I te închina, înţelepte. Şi dacă ai ajuns acolo,
cuvioase, ai socotit că se cuvine să te ucizi prin nevoinţe, dimpreună cu Cel omorât, pentru a Sa milostivire.
N-au slujit făpturii cei ce te-au cunoscut pe tine că ai născut pe Făcătorul; ci, Dumnezeu Adevărat cunoscând pe
Cuvântul, Cel Ce a strălucit din tine, Fecioară, strigă: Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Nicidecum nu ai dat genelor tale aţipire, părinte, nici ochilor tăi somn, până ce nu te-ai făcut pe tine însuţi cuvioase,
locaş cuviincios şi frumos al Atotţiitorului. Pe Care Îl laudă toate lucrurile şi-L preaînalţă întru toţi vecii.
Aflat-ai, preafericite, odihna ostenelilor tale celor nenumărate, Raiul, pe care l-a gătit de demult Domnul drept
Împărăţie Obştească, pentru cei ce-L iubesc pe El din suflet şi care strigă neîncetat: lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru
toţi vecii.
Aflatu-te-au cei din Mănăstirea Hozeva îndreptar şi pildă prea aleasă, săvârşind tot felul de fapte virtuoase, lauda
cuvioşilor, Înţelepte Gheorghe; pentru aceea vieţuind Dumnezeieşte dimpreună cu tine dănţuiesc întru toţi vecii.
Cel Ce este Simplu, după Firea Cea Dumnezeiască, S-a arătat cu adevărat alcătuit din tine, Maică a lui Dumnezeu,
pentru nespusa Lui milostivire, unind într-Un Ipostas cu Dumnezeirea Lui Trupul cel luat din sângiuirile tale;
pentru aceea ştiindu-te că eşti Născătoare de Dumnezeu, te lăudăm cu cântări, întru toţi vecii.

Pentru desfătarea şi pentru Slava Cerească ai defăimat, Dumnezeiescule părinte, toată desfătarea vieţii; căci cu
pătimirea cea aspră te-ai nevoit să stingi cuptorul patimilor cu lacrimile tale cele multe, Preacuvioase Părinte
Gheorghe, cinstită podoabă a sihaştrilor.
Acum stai, preaînţelepte, cu adevărat înaintea lui Dumnezeu, cu Care te-ai nevoit mai înainte a te uni, prin
nevoinţe; şi te desfătezi în chip vădit, de arătările Lui. Drept aceea dă tuturor celor ce te cinstesc luminare şi
împărtăşire de cele Dumnezeieşti.
Ridicatu-te-ai, izbăvit de întunericul vieţii, către Lumina Cea Neapusă, preamărite şi stai înaintea Atotţiitorului şi a
Luminii Celei în Trei Sori, împreună cu Cetele cele de sus; şi te desfătezi de luminarea trimisă de acolo, fericite şi
ne luminezi şi pe noi, care te lăudăm pe tine.
Vrând Dumnezeu să mă îndumnezeiască, Se uneşte întreg cu tine şi Taina cea nepricepută de către toţi acum se
înnoieşte: că naşti, Fecioară Nestricată şi Dumnezeu Trup Se arată. Pe Care slăvindu-L, pe tine te fericim acum,
Marie, precum Însăţi ai proorocit.

Pe cel îndeobşte cunoscut prin multe nevoinţe, pe cetăţeanul cerului şi solul credincioşilor, să-l lăudăm acum şi să-l
slăvim. Că prin osteneli cu adevărat fără de prihană şi prin mărita lui viaţă s-a nevoit a sluji Celui Ce a binevoit a
Se sui pe Cruce.
SEDELNA Praznicului Botezului Domnului, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Apele Iordanului le-ai sfinţit; stăpânia păcatului ai sfărâmat, Hristoase Dumnezeul nostru. Plecatu-Te-ai pe Tine
sub palma Înaintemergătorului şi ai mântuit din înşelăciune neamul omenesc. Pentru aceasta Te rugăm, mântuieşte
sufletele noastre.
Canon de rugăciune către Sfânta Cuvioasă Domnica

8 Ianuarie
Troparul Sfintei Cuvioase Domnica, glasul al 8-lea:

să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu
îngerii împreună se bucură, Preacuvioasă Maică Domnica, duhul tău.

Stih: Sfântă Cuvioasă Domnica, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu dorul cel Dumnezeiesc într-aripându-ţi sufletul, mărită, ai zburat mai sus de cursele cele trupeşti. Drept aceea
fiind eu vânat de cursele şarpelui, te rog, Preacinstită Domnica, izbăveşte-mă cu rugăciunile tale.
Cu bucurie ai urmat lui Hristos, înplinind legiuirile Lui cele sfinte, preacinstită. Şi te-ai numărat în Cetele
fecioarelor, ca o fecioară şi fără prihană. Drept aceea adunându-ne, te cinstim cu credinţă pe tine, ceea ce eşti
vrednică de laudă.
Nefiind cuprinsă nicidecum de somnul răutăţii, mărită, privegheai în faptele cele luminoase şi te-ai mutat către
Lumina Cea Neînserată, fiind luminată de strălucirile cele de acolo şi luminând pe cei ce te laudă pe tine.
Şi înainte de naştere ai fost Nestricată şi după naştereai rămas, în chip mai presus de fire, Curată, Maică a lui
Dumnezeu. Drept aceea dorindu-te pe tine Sfânta Domnica, s-a adus de Dumnezeiescul Duh, în urma ta, nestricată,
Împăratului tuturor, Fiului tău, Preacurată.
Cântarea a 3-a. Irmos: Înflorit-a pustiul...

Pe corăbierii care pluteau pe mare i-ai mântuit Sfântă Preacuvioasă Domnica şi trimiţând mării potolire, cu
binecuvântare ai schimbat furtuna în linişte.
Pe tine, cea luminată de luminile cele fără materie, te-a vestit îngerul, cel cu chip de lumină, ierarhului, când ai
sosit cu voie Dumnezeiască, în cetatea cea împărătească.
Într-aripându-te cu osteneala înfrânării, ai ajuns la limanurile nepătimirii, mărită şi te-ai făcut liman celor alunecaţi
întru adâncimea răutăţilor.
Întăreşte, Preacurată, neputinţa mea, Ceea ce ai născut Puterea Celui Preaînalt, Care dă fiinţă tuturor şi a mărit
pomenirea Preacuvioasei Domnica.
Irmosul:
Înflorit-a pustiul ca şi crinul, Biserica cea din păgâni, cea stearpă, prin venirea Ta, Doamne, întru care s-a întărit
inima mea.
Strălucit-ai ca un fulger lumină de vindecări, alungând întunericul patimilor şi mulţimea demonilor şi ai luminat pe
toţi cei ce se apropiau cucernic de tine, Sfântă Domnica.
Mirele, Împăratul Ceresc, te măreşte pe tine, înaintea împăratului pământesc, care se înspăimânta de viaţa ta cea
curată şi de minunile tale.
Ascultător fiind rugăciunilor tale, Domnul ţi-a arătat de mai înainte, în chip lămurit, locul în care ai ridicat casă de
sihăstrie, îndepărtând duhurile vicleniei, Preacuvioasă Domnica.
Dezbrăcatu-s-a Adam de hainele morţii prin Dumnezeiască naşterea ta şi s-a îmbrăcat cu veşmântul pe care l-a
ţesut Însuşi Cuvântul în pântecele tău, Întrupându-Se.

Ostenind ca un lucrător pe pământ, curată şi cu plugul rugăciunilor tăind brazda cea sufletească, ai secerat roadă
înmulţită, care se păstrează în jitniţele cele Dumnezeieşti.
Luminându-ţi cugetul tău cel curat, cu Puterea Duhului, Care lucrează toate, priveai cele de departe ca şi cum ar fi
aproape şi arătai de mai înainte împlinirea celor viitoare.
Lucrător de cele sfinte te-a desăvârşit, prin Puterea Duhului, cu ungerea lucrării sfinte a diaconiei, poruncindu-ţi să
păstoreşti sufletele sfinţite, Sfântă Domnica, de Dumnezeu înţelepţită.
Pe Domnul Cel Sfânt L-ai născut lumii, Născătoare a Domnului; pe Acela din suflet iubindu-L Sfânta Domnica, se
arată stăpână asupra patimilor aducătoare de stricăciune, lăudându-te pe tine, Fecioară.

Sfinţită casă proorocească ai ridicat Dumnezeiescului Zaharia, proorocului celui de Dumnezeu insuflat, cu care
acum împreună dănţuieşti în Locaşul cel Sfânt, Preacuzvioasă Domnica, de Dumnezeu înţelepţită.
Arătatu-te-ai izvor bogat de tămăduiri, potolind văpaia patimilor şi izvorând sfinţenie de mântuire, fecioară, care
porţi numele Domnului, mireasă Dumnezeiască.
Ca pe o frumoasă, ca pe o împodobită, ca pe o cinstită, ca pe o strălucită cu razele fecioriei, te-a luat Domnul Luişi
mireasă fericită.
Pentru mine, ca mine S-a făcut Prunc Desăvârşit, înnoindu-mă pe mine cel învechit de patimi, prin tine, Preasfântă
Mireasă a lui Dumnezeu.
Irmosul:
De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat. Din stricăciune, Dumnezeule,
scoate-mă.

Gândul tău îndumnezeindu-l totdeauna, cu înclinările cele către Dumnezeu, a ajuns asemenea luminii. Pentru aceea
te-ai abătut de la vrăjmăşia trupului, de Dumnezeu înţelepţită, cântând: Cel Ce eşti Binecuvântat şi Preaslăvit.
Dumnezeu, Cel mai presus de fiinţă, odihnindu-Se întru tine, ţi-a descoperit ţie Taine Dumnezeieşti. Că tu, curată,
ai văzut sfânt înger venind şi sfinţind firea apelor, întru Duhul.
Făcându-te locaş Dumnezeiescului Duh, curată, când erai în Locaşul cel Sfânt ai auzit glas, care te învăţa Taine
Dumnezeieşti şi mutarea din trup, a celui ce împărăţea.
Tăria, Lauda şi Mântuirea mea este Domnul, Cel Ce mai înainte te-a ales pe tine, Maică Preacurată şi Mireasă
Nenuntită. Pe Acela nu înceta a-L ruga, pururea, pentru robii tăi, Preacurată.
Împodobită cu faptele bune şi înfrumuseţată cu podoabele minunilor, spre frumoasa Cămară de mire a Împăratului
Hristos, cântându-I şi preaînăltându-L în veci.
Urmând lui Hristos ca unui Păstor Curat, cinstită mieluşea, cu bucurie te-ai sălăşluit în Stâna cea Cerească, unde
este adunarea oilor celor alese.
Cu voia lui Dumnezeu cea Atotlucrătoare, înţelegând părăsirea cortului tău, ai adus, cu suflet curat, laudă de
mulţumire Pricinuitorului tuturor; întru a Cărui mână ţi-ai dat duhul tău, curată.
Dumnezeu Cel mai presus de fiinţă a luat Trup pentru noi din sânul tău, Fecioară, vrând să înnoiască firea cea
stricată, pentru îndurare şi milă, Cel Preaslăvit întru toţi vecii.
Irmosul:
Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evrei şi a prefăcut văpaia întru răcoreală, ca pe

Cetele preasfinţite care mergeau înaintea Dumnezeiescului tău suflet, la cinstită adormirea ta, s-au arătat celor ce
priveau, însoţindu-te cu cântări sfinţite, la locul cortului minunat, unde este glasul celor ce prăznuiesc, prealăudată.
Arătându-te ca o mlădiţă Dumnezeiască a Viţei Celei Prearoditoare, Sfântă Domnica, ne-ai odrăslit struguri
Dumnezeieşti de umilinţă, izvorând vin de tămăduiri sufletelor şi veselind inimile celor ce te cinstesc cu credinţă.
De patimi trupeşti, de întinăciuni sufleteşti şi de toată viclenia duşmanului izbăveşte-ne, Preacuvioasă Domnica, cu
rugăciunile tale, pe noi, care cu dragoste scăpăm la acoperământul tău şi săvârşim praznicul tău cel Dumnezeiesc şi
cinstit.
Ca pe o rază a soarelui care luminează pe toţi, ca pe o mireasă împodobită a lui Hristos şi ca pe o turturea iubitoare
de curăţie, ca pe un măslin, ca pe un cedru, ca pe o porumbiţă aleasă toţi te lăudăm pe tine, Sfântă Domnica, ceea
ce porţi numele Domnului.
Milostiveşte-Te, Doamne, milostiveşte-Te, când vei vrea să mă judeci; şi să nu mă osândeşti la foc, nici să mă
înfrunţi cu mânia Ta, se roagă ţie, Hristoase, Fecioara, care Te-a purtat în pântece, şi mulţimea îngerilor şi cetele
cuvioşilor.
Irmosul:
Pe Dumnezeu Cuvântul Cel din Dumnezeu, care cu negrăită înţelepciune a venit din Sfânta Fecioară, în chip de
negrăit Întrupându-Se pentru noi credincioşii, ca să înnoiască pe Adam cel căzut cumplit, prin mâncare, întru
stricăciune, cu un gând întru laude Îl slăvim.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Trupul împreună cu patimile ţi-ai răstignit şi toată dorirea ta, Sfântă Preacuvioasă Domnica, ai avut-o către Hristos,
Mirele tău. Pentru aceea ai câştigat cunună nestricată şi te-ai numărat în Cetele îngerilor, cuvioasă, rugându-te Lui,
neîncetat, pentru cei ce te cinstesc.

Apele Iordanului le-ai sfinţit; stăpânia păcatului ai sfărâmat, Hristoase Dumnezeul nostru. Plecatu-Te-ai pe Tine
sub palma Înaintemergătorului şi ai mântuit din înşelăciune neamul omenesc. Pentru aceasta Te rugăm, mântuieşte
sufletele noastre.
Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Polieuct

9 Ianuarie
Troparul Sfântului Mucenic Polieuct, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Polieuct, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul
nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru
rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Cel Tăiat a tăiat pe cea Netăiată...
Stih: Sfinte Mucenice Polieuct, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Umplându-te de Desfătarea cea mult dorită şi de Fericita Lumină îndestulându-te, mărite şi de ceata cea îngerească
învrednicindu-te, păzeşte, Sfinte Polieuct pe cei ce laudă prăznuirea ta, care cântă Domnului, căci cu Slavă S-a
preaslăvit.
Pomenirea ta cea purtătoare de lumină şi măreaţă a răsărit plină de Dumnezeiască Lumină, luminând în chip
strălucit pe cei ce te laudă cu credinţă, viteazule ostaş al lui Hristos, Preafericite Polieuct, cântând Domnului, căci
Întărit fiind cu virtutea Duhului, fericite şi cu Dumnezeiască Putere fiind îmbrăcat, cu tărie ai mers spre lupta
vrăjmaşului şi surpându-l pe el cu putere, cu osârdie strigai: să cântăm Domnului, căci cu Slavă S-a preaslăvit.
Născut-ai Întrupat, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, pe Cel Ce mai înainte era fără de trup; şi ai rămas iarăşi cu
adevărat Fecioară Preacurată; pe Cel Ce pentru noi, cu bogăţia îndurării a sărăcit şi a mântuit pe cei ce strigă Lui,
căci cu Slavă S-a preaslăvit.
Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce...

Schimbatu-ţi-ai gândul către dreapta cinstire de Dumnezeu, învrednicindu-te de sus de Dumnezeiasca privire a
Mântuitorului, Sfinte Mucenice Polieuct.
Dorind biruinţa, ai defăimat toate cele de pe pământ, mărite şi te-ai învrednicit de moştenirea cea cerească.
Dorind mărirea cea mai presus de cuget, ai năvălit vitejeşte şi ai surpat înjosirea idolilor.
Îndreptează-mi tu, Stăpână, paşii, ca să ajung la Fiul tău prin vieţuire vrednică de laudă.
Irmosul:
Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor din întuneric şi pe Tine Te laudă duhul
meu.
Cântarea a 4-a. Irmos: Tu eşti Tăria mea, Doamne...

Prin mărturisirea dreptei credinţe adusu-te-ai pe tine însuţi Stăpânului, prea alesule, pentru Dânsul primind cu
dragoste junghiere, mărite; şi ajungând slobod de toată întinăciunea, strigi către Mântuitorul: Slavă Puterii Tale,
Iubitorule de oameni.
Dulceaţa cucerniciei ţi-a plăcut ţie; într-aripatu-te-ai cu Dumnezeiasca dragoste, fiind rănit de curata şi luminata
dorire şi aprins fiind de iubire pentru Împărăţia cea de sus, cu dulceaţă cânţi Stăpânului: Slavă Puterii Taie,
Legându-te într-o simţire cu Nearh, mai presus de fire şi învăţând din cuvintele lui dreapta credinţă a Preasfintei
Treimi, înţelepţitule de Dumnezeu, Sfinte Mucenice Polieuct, te-ai învrednicit de lumina mucenicilor, cea cu
adevărat mult dorită.
Numărat ai fost împreună cu Oştile cele muceniceşti; dobândit-ai Împărăţia cea de neclintit, intrând într-însa de
curând înjunghiat; şi încă picurând sângele ai fost înălţat, preaînţelepte, câştigând Bucuria Cea Neîntreruptă şi Lu-
mina Cea Neînserată şi mare strălucire.
Cel ceresc asemănându-Se cu cei de pe pământ, i-a făcut pe ei cereşti; şi cu fire pătimitoare pătimind, le-a dăruit
împărtăşirea de Dumnezeiasca nepătimire. Deci pe Fecioara, care L-a născut pe Acesta, fără ispită de nuntă, ştiind-
o Născătoare de Dumnezeu, o slăvim.

Ca să dobândeşti desfătarea cea veşnică, preafericite, ai nesocotit dulceţile vieţii şi rudenia cea după fire şi
desfătarea şi mărirea şi însăşi viaţa; iar de nădejdea ta, nu te-ai înşelat.
Fiind povăţuit în Tainele cele Dumnezeieşti ale Dumnezeieştii vederi, cu duh neşovăitor ai venit la luptele cele
desăvârşite. Şi arătându-te biruitor te-ai învrednicit de cununile cele nepieritoare, Sfinte Polieuct.
Avânt cuget din fire urător de răutate, cu dreaptă credinţă ai alungat şi ai nimicit pe idolii cei deşerţi, aprins de
râvna dreptei cinstiri deDumnezeu fiind şi plin de osârdie Dumnezeiască, preafericite.
Graiurile buzelor tale urmând, te fericim, Preacurată. Căci, cu adevărat, lucruri mari făcând Domnul cu tine, te-a
mărit; şi născându-Se din pântecele tău, te-a arătat Luişi Vrednică Maică.
Cântarea a 6-a. Irmos: Adâncul păcatelor...

Învrednicitu-te-ai de Ceata îngerească, vrednicule de laudă mucenice, viaţă îngerească în chip lămurit arătând.
Deci, cu dânşii împreună, roagă-te neîncetat, fericite, să se izbăvească deispite cei ce te laudă pe tine.
Adormit-ai, luptătorule, somnul cuvenit celor iubiţi, tăindu-ţi-se capul de sabie, biruitorule în multe lupte. Şi acum
moştenind în ceruri agoniseala cea nestricată, petreci împreună cu mucenicii.
Deopotrivă şi părtaş te-ai făcut Patimilor Mântuitorului, Celui Ce pentru noi a primit Patima Crucii; şi acum,
fericite, cu Dânsul împărăteşti în veac, fără de sfârşit, precum a făgăduit.
Având milostivire ca Una ce ai născut pe Cuvântul Cel Iubitor de oameni, miluieşte-ne pe noi de silnica şi cumplita
primejdie. Că numai pe tine, Preacurată Stăpână, te avem credincioşii Ocrotitoare Nebiruită.
Irmosul:
Adâncul păcatelor şi viforul greşelilor mă tulbură şi spre silnicie mă împinge; ci, însuţi în adâncul deznădejdii celei
mari întinde-mi şi mie mâna Ta cea tare, ca lui Petru şi din adâncul pierzării mă scoate.

Stăpânul, plecându-Şi capul în Iordan, a sfărâmat capetele diavolilor; iar capul purtătorului de biruinţă tăindu-se, pe
cel înşelător a ruşinat.
Cântarea a 7-a. Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu...

Arătat-ai Puterea Ta, Stăpâne, robului Tău; pentru aceea a venit cu osârdie la mucenicie de bunăvoie şi făcându-se
purtător de biruinţă, cânta: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Răsărit-a, mucenice, aleasa şi întru tot lăudata ta praznuire, care aduce lumina arătării Stăpânului tău şi luminează
pe cei ce cu credinţă strigă: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Avuţia cea necheltuită şi vrednicia cea statornică ai aflat, Dumnezeiescule şi lauda care nu cade, ci în veci rămâne,
ai primit, strigând: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Pe Cel Ce este Înţeles pururea împreună cu Tatăl Cel fără de început zămislindu-L, Fecioară, L-ai născut Fiu
Întrupat ca să mântuiască pe cei ce cu credinţă strigă: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori cuptorul...

Se săvârşeşte astăzi pomenirea ta cea mult dorită, mucenice al lui Hristos, purtătorule de biruinţă, Sfinte Mucenice
Polieuct; că te-ai făcut jertfă bineplăcută lui Hristos, Cel Ce a fost junghiat şi S-a jertfit pentru tine. Pe Acela tineri
lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Împotrivire hotărâtă, până la sânge, arătând pe pământ, Preaviteazule Polieuct, te-ai sălăşluit în Cămara de mire
mult luminoasă, în ceruri, botezându-te în colimvitra sângiurilor tale şi cântând: pe Stăpânul preoţi binecuvântaţi-L,
popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Sufletul meu cel osândit de greşeli, înviază-L cu îndrăzneala ta cea mucenicească; pune-l la pas cu Dumnezeieştile
Porunci, preamărite şi întoarce-l precum se cuvine, către fapta bună, ca să strige Stăpânului: preoţi binecuvântaţi-L,
popoare preaslăviţi-L întru toţi vecii.
Bucură-te cea prin care am câştigat bucuria cea veşnică. Bucură-te Ceea ce ai risipit mâhnirea Evei şi ai întors
întristarea lui Adam spre veselie. Bucură-te Ceea ce ai născut pe Dumnezeu Întrupat, Fecioară, Născătoare de
Dumnezeu, Ocrotitoarea credincioşilor care te preaînalţă întru toţi vecii.
Irmosul:
Chinuitorul haldeilor de şapte ori a ars nebuneşte cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar văzându-i pe aceştia
de o putere mai mare mântuiţi, a strigat: pe Făcătorul şi Mântuitorul, tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L,
popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Înfricoşatu-s-a tot auzul...

Veniţi, iubitorilor de mucenici, să lăudăm pe mucenicul cel de Dumnezeu încununat, pe care l-a mărit Cel
Preaînalt, cu a Sa arătare, cea cu nume de lumină; şi l-a cinstit cu zi de cinste şi l-a încununat şi l-a împodobit cu
fapte bune şi Dumnezeieşti.
Cu curgerile sângiurilor tale celor muceniceşti care s-au vărsat, ai înecat pe vrăjmaşul, făcătorul de rele; iar Biserica
lui Hristos adăpând-o, ai luminat-o, de Dumnezeu Fericite Mucenice Polieuct; de aceea cu credinţă pururea te
fericeşte pe tine.
Fii mie ajutor, mucenice, izbăvindu-mă de multe feluri de ispite şi de întâmplări şi dezleagă-mă de legăturile
eresului şi slobozeşte-mă din temniţa cumplită cu rugăciunile tale pe mine, care te laud cu gând curat, pururea
Fericite Polieuct.
Pe Hristos, Cel Ce este Capul şi Împlinirea Legii şi a Proorocilor, tu L-ai născut, Preacurată. Acela, pentru noianul
cel nemărginit al milostivirii, a binevoit a se face Om din tine, pentru noi şi a mântui pe cei ce cu credinţă pururea
te slăvim.
Irmosul:
Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa smerenie a lui Dumnezeu; Cel Preaînalt de bunăvoie S-a pogorât până în Trup,
făcându-Se Om, din pântece Fecioresc. Drept aceea, pe Născătoarea de Dumnezeu, cea fără de prihană, credincioşii
o slăvim.

Ca un bun ostaş al lui Hristos Dumnezeul tuturor, întru harul Lui întărindu-te, cu totul te-ai schimbat întru
dragostea Lui, prin Nearh credinciosul tău frate de arme, înţelepte. Drept aceea luptându-te după Lege, ai fost
încununat de Domnul, după vrednicie, Sfinte Mucenice Polieuct.
SEDELNA Praznicului Botezului Domnului, glasul al 5-lea.Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...

Îmbrăcându-te cu apele Iordanului, Cel Ce minunat Te îmbraci cu lumina, în aceasta ai făurit din nou firea lui
Adam, care era sfărâmată prin răutatea neascultării, Cuvinte al lui Dumnezeu. Pentru aceasta te lăudăm şi toţi
doxologim Sfânta Ta Arătare.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Dometian, Episcopul Melitinei

10 Ianuarie
Troparul Sfântului Ierarh Dometian, Episcopul Melitinei, glasul al 4-lea:

Dumnezeul părinţilor noştri Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci, pentru
rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.
Cântarea 1, glasul 1. Irmos: Dreapta ta cea purtătoare...

Stih: Sfinte Părinte Dometian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Răzvrătirile trupului şi năvălirile patimilor, părinte de Dumnezeu insuflate şi războiul care se ridicăasupra sufletului
meu, potolindu-le, păzeşte-mă întru stare paşnică.
Cu dragoste şi cu dorire statornică, dându-te cu totul Înţelepciunii Celei de sus, trupul l-ai supus şi de ale
pământului te-ai scuturat, cuvioase; şi prin împărtăşire te-ai făcut, cu adevărat, ca Dumnezeu.
Sfântul Dometian cel minunat, câte puţin înălţându-se de la pământ, a mers din putere mai mică la Puterea
Desăvârşită şi suişuri în inima sa a pus.
Cufundând în ape frământătura trupului cea omenească, pe care a luat-o Domnul din sângiurile tale cele Fecioreşti,
a făcut-o neîmblânzită, faţă de taberele cele potrivnice.
Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce Singur ştii slăbiciunea...

Vrăjmaşul cel preaînvechit în stăpânirea lui, neputând să clatine din temelie virtutea ta, se preface în vremea
Sfintelor Taine, pentru slăbirea răbdării tale, în cea mai ticăloasă dintre zburătoare.
Pentru trufia sa, vicleanul cel ticălos al nebuniei, se defăimează cu dreptate şi se preface în musca cea câinească; şi
ca dovadă de multa lui slăbiciune, se supune, fiind călcat de frumoasele picioare ale drepţilor.
Din tine născându-Se, fără de sămânţă, Fiul Cel mai înainte de veci, Fecioară Maică, a zidit din nou lumea Domnul,
omorând cu botezul Său pe şarpele cel ascuns în ape şi izbăvind oamenii din stricăciune.
Irmosul:
Cel Ce Singur ştii slăbiciunea firii omeneşti şi cu milostivire Te-ai Închipuit într-însa, încinge-mă cu putere de sus,
ca să strig Ţie: Sfinte, Doamne al Slavei, Cel Ce eşti fără de asemănare intru bunătate.
Cântarea a 4-a. Irmos: Munte Umbrit cu darul...

Arătat-ai, înţelepte, evreilor celor păzitori de Lege, că Legea este umbră a harului pentru cei din Legea lui
Dumnezeu şi că Evanghelia este Taina arătării celei adevărate a lui Dumnezeu, lui Hristos strigând: Slavă Puterii
tale, Doamne.
Strălucind ca o stea mult luminoasă de la Răsărit, luminezi Biserica, propovăduind cu multă cucernicie şi cu
dovediri înţelepte pe Hristos, Soarele dreptăţii, strigând către Dânsul: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Despărţitu-te-ai cu osârdie, de toată răutatea şi de legătura trupească părinte; şi ai umplut de lumină obştea patriei
tale, înţelepte şi ai revărsat asupra lor bogăţie din belşug, mai mult decât mulţimea aurului.
Cuvântul, ca un Dumnezeu, fiind Nevăzut, luând din Fecioară fire omenească, Se face Nevăzut şi Se curăţă în
Iordan, Cel străin de păcat, ca să cureţe de greşeli pe cel căzut.
Cântarea a 5-a. Irmos: Cel Ce ai luminat...

Căutat-a spre pământ Stăpânul făpturii şi temeliile lui s-au clătinat, cugetătorule de Dumnezeu şi cumplit s-au
înfricoşat; iar bărbăţia sufletului tău, părinte, nu te-a abătut de la rugăciune.
Nu ai suferit, fericite, să auzi pe cei ce hulesc spre cele înalte, nici pe cei fără de judecată care grăiesc nedreptate;
ci, i-ai întors pe dânşii cu toiagul tău cel păstoresc şi ai tămăduit partea cea bolnavă.
Nicidecum nu ai îngăduit, grăitorule de Dumnezeu, să se propovăduiască în Hristos o singură fire, alcătuită din
două. Ci, i-ai vânat pe toţi cu mreaja dogmelor tale şi la lumină iarăşi i-ai adus.
Elisei a îndulcit amărăciunea apelor cu sarea; iar Fiul tău şi Dumnezeu, botezându-Se în ape, a ridicat amărăciunea
şi durerea păcatului.
Cântarea a 6-a. Irmos: Înconjuratu-ne-a pe noi...

Izbăvitu-s-au ca dintr-o cursă popoarele cele primejduite de moarte, cuvioase şi mulţimea patimilor a fost alungată
departe, cu rugăciunile tale; că şi acelea te-au avut pe tine ocrotitor.
Contenit-ai cu rugăciunea, preaînţelepte, iuţeala bolii, alergând repede la Fecioara şi Maica Izbăvitorului; că nu ai
putut răbda, păstor fiind, să se primejduiască turma ta.
Spăimântatu-s-au cetele îngerilor, văzând pe Cel Nevăzut, Născut din Fecioară cu Trup şi cufundat în râu spre a Se
boteza; pe Cel Ce este Slăvit de cei fără de trup.
Irmosul:
Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel mai de dedesubt şi nu este izbăvitor; socotitu-ne-am ca nişte oi de junghiere;
mântuieşte poporul Tău, Dumnezeul nostru, că Tu eşti celor neputincioşi Tărie şi Îndreptare.
Cântarea a 7-a. Irmos: Pe tine, Născătoare de Dumnezeu...
Făgăduinţa Ta, Hristoase cea nemincinoasă, s-a împlinit credincioşilor, în chip lămurit; că Dumnezeiescul
Dometian s-a învrednicit de har a dezlega şi a alunga demoni, vestind pe Dumnezeu Cel Lăudat şi Preaslăvit.
Pe pământ cu noi fiind şi trupeşte petrecând, a împărtăşit harurile facerii de minuni celor ce l-au urmat şi L-au iubit,
Dumnezeul părinţilor noştri, Cel Lăudat şi Preaslăvit.
Învăţăturile eresului lui Sever cel nelegiuit le-a surpat, de Dumnezeu Insuflatul Dometian; şi credinţa cea
nevătămată a arătat-o, Dumnezeieşte vestind pe Dumnezeu Cel Lăudat şi Preaslăvit.
Nu s-a osebit de Firea Tatălui Dumnezeiescul Cuvânt, Întrupându-Se din Fecioară; că şi pe ea, întru Întrupare a
păzit-o cu adevărat Nemicşorată. Şi acum Hristos Cel Preaslăvit primeşte mărturia Tatălui.
Cântarea a 8-a. Irmos: În cuptor tinerii din Israel...

Trecut-ai dincolo de toată legea firii oamenilor şi te-ai apropiat de Dumnezeu, dorindu-L mai presus de toate,
grăitorule de Dumnezeu, cântându-I Lui: binecuvântaţi toate făpturile pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Ascultând de Dumnezeieştile Porunci, ai risipit în cuget de supunere, din belşug, avuţia ta săracilor, vrednicule de
laudă, strigând: binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Făcutu-te-ai, Sfinte Ierarhe Dometian, izvor nesecat de tămăduiri, fântână de apă de băut şi pârâu de desfătare şi râu
de pace, pentru cei ce strigă: toate lucrurile lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
În cuptor, în chip Tainic te-au închipuit pe tine tinerii, mai înainte, Fecioară şi în rug Moise mai înainte te-a
însemnat; iar Isaia te-a văzut născând, fără de bărbat, Prunc, pe Domnul Slavei, pe Care Îl preaînălţăm întru toţi
vecii.
Irmosul:
În cuptor tinerii lui Israel, ca într-o topitoare, cu podoaba dreptei credinţe mai curat decât aurul au strălucit, grăind:
binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Chipul naşterii tale...

Curmat-ai, părinte, săltarea poftelor, ajungând stăpân pe cea mai înaltă desăvârşire şi te-au primit pe tine cetele
patriarhilor şi cetele drepţilor şi ale cuvioşilor. Cu care împreună roagă-te pentru noi Atotţiitorului.
Patria ta a ţinut ca pe un odor cinstit trupul tău cel biruitor în multe lupte, ascunzându-l în sânurile ei mărite,
mânată fiind de dragoste de maică, neputând răbda să te câştige pe tine cei ce erau străini de ea.
Vino să-mi fii mie ajutor în ispitele vieţii şi în primejdii şi alină furtuna patimilor, care se ridică asupra mea; şi
îndreptează-mă, ca printr-o suflare de vânt, la limanul cel liniştit, cu rugăciunile tale, părinte.
Stăpânit-a moartea până la Tine, Cel Ce ai binevoit a Te naşte ca noi din Maică Nenuntită, ca să ne mântuieşti pe
noi, Fiule al lui Dumnezeu, Cel mai presus de fire şi în ape să ne topeşti din nou, cu Focul Cel Dumnezeiesc al
Botezului.
Irmosul:
Chipul naşterii tale celeiCurate l-a arătat rugul cel ce ardea şi nu se mistuia; şi acum te rugăm să stingi cuptorul
ispitelor cel sălbăticit asupra noastră, ca neîncetat să te slăvim pe tine, Născătoare de Dumnezeu.
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Piatra fiind pecetluită...

Cinstit fiind, părinte, cu ungerea preoţiei, de Dumnezeu dăruită, ai luminat preoţia cu Dumnezeieştile frumuseţi ale
faptelor bune şi cu Dumnezeiască supunere către Hristos. Şi săvârşindu-ţi călătoria, strigi în ceruri, împreună cu
îngerii: Slavă milostivirii Tale, Mântuitorule; Slavă Împărăţiei Tale; Slavă iconomiei Tale, Unule Iubitorule de
oameni.
SEDELNA Praznicului Botezului Domnului, glasul 1. Podobie: Piatra fiind pecetluită...

Iisus născându-se din Fecioara Maria şi în Iordan botezându-se de la Ioan, Duhul S-a pogorât peste Dânsul, văzut,
în chip de Porumbel. Pentru aceasta Proorocul împreună cu îngerii a zis: Slavă venirii Tale, Hristoase; Slavă
Împărăţiei Tale, Slavă iconomiei Tale, Unule Iubitorule de oameni.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Grigorie, Episcopul Nissei

10 Ianuarie
Troparul Sfântului Ierarh Grigorie, Episcopul Nissei, glasul al 4-lea:

Cântarea 1, glasul al 5-lea. Irmos: Pe cal şi pe călăreţ...

Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Adâncul înţelepciunii fiind, Vistierie a cunoştinţei şi a desăvârşitei bunătăţi, Hristoase, dă-mi a lăuda cu cântări pe
Sfântul Grigorie, luminătorul Slăvitei Tale Biserici.
Părinte Grigorie, podoabă a învăţătorilor, primeşte lauda cea neputincioasă, care se aduce din dragoste pomenirii
tale; întru care fă-ne nouă binevoitor pe Domnul Hristos.
Cu cuvânt călăuzitor în Taine, îndestulat şi înţelept, cinstita Biserică ai învăţat-o a teologhisi o Unire Întreită în
număr şi o Treime de Un Scaun şi o Cinste, Sfinte Părinte Grigorie.
Numai credinţa, iar nu dovedirea, să întâmpine minunile tale, cele mai presus de minte, Născătoare de Dumnezeu
Fecioară; că ai născut pe Dumnezeu Cuvântul, pe Cel Necuprins cu gândul, Îmbrăcat în Trup omenesc.
Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce pe nimic ai înfipt...

Săltările trupului le-ai supus cugetului, care este stăpân; iar cugetul l-ai supus Împăratului tuturor. Drept aceea, fără
împiedicare săvârşind călătoria poruncilor, te-ai făcut cu dreptate săiăşluire a Preasfintei Treimi, Sfinte Grigorie.
La faptă ai adăugat adânca cugetare, părinte; pentru aceea Hristos a dat în mâna ta cârmuirea Bisericii; pe care fără
nici o greşeală ai chivernisit-o, ca un ales slujitor al Tainelor, Sfinte Grigorie, Preafericite.
Suindu-te la muntele faptelor bune, Părinte Grigorie şi aşezând în inima ta suişurile, te-ai ridicat de la pământ cu
neîncetată alergare către vieţuirea cea cerească, mai înainte de ieşirea ta din trup.
Tu, fără împreunare şi fără durere de maică, te-ai făcut Maica lui Dumnezeu, Cel Ce a Strălucit din Tatăl, Nepătat.
Pentru aceasta te propovăduim, Născătoare de Dumnezeu, cu dreaptă credinţă, că ai născut pe Cuvântul Cel
Întrupat.
Cântarea a 4-a. Irmos: Cunoscând Dumnezeiasca ta...

Ca un stâlp cu totul luminat te-ai arătat, cu viaţa şi cu cuvântul, fiind aprins de dragostea fierbinte a Ortodo xiei,
Sfinte Ierarhe Grigorie, călăuzitorul noului Israel.
Primind harul Duhului, ai osebit îmbrăcămintea cea obişnuită a literei Legii şi ne-ai descoperit frumuseţea cea
ascunsă a duhului ei.
Rugăciunea cea dată de Dumnezeu, care a ieşit din Dumnezeiască gură, Sfinte Grigorie, ca un liturghisitor al
Tainelor celor Dumnezeieşti, ai împărtăşit-o Bisericii.
Fără împreunare ai zămislit în pântece şi Nestricată şi fără dureri ai născut; iar după naştere Fecioară te-ai păzit,
născând pe Dumnezeu cu Trup.
Cântarea a 5-a. Irmos: Cel Ce Te îmbraci cu lumina...

Tu, ca un foc ai ars tufişurile cele spinoase ale cuvintelor eresurilor, iar minţile credincioşilor le-ai luminat, fericite
călăuzitor de Taine, Sfinte Ierarhe Grigorie.
Tu ai înlăturat credinţa cea deşartă a lui Eunomie şi cuvintele lui cele cu greutate de ocolit; şi lanţurile curselor
celor tari le-ai stricat, ca nişte ţesături de păianjen.
Înfruntat-ai, Părinte Grigorie Preaalesule, pe Macedonie cel ce se lepădase de Dumnezeu şi care hulea fără de
temere pe Dumnezeiescul Duh, ca pe unul ce nuavea împărtăşire cu Dânsul.
Tu, născând nouă fără sămânţă Dreptatea şi Izbăvirea, pe Hristos, ai slobozit de blestem firea strămoşului,
Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 6-a. Irmos: Linişteşte, Stăpâne Hristoase...

Având cuget smerit şi blând către toţi, te-ai arătat războinic, Sfinte Grigorie, faţă de cei ce se nevoiau să micşoreze
Slava lui Hristos.
Învăţătura cea greşită şi înrădăcinată a lui Arie, care despărţea Treimea, tu ai surpat-o desăvârşit, cu înţelepciunea
ta şi cu cuvânt îndestulat, Sfinte Ierarhe Grigorie.
Sabelie, luptătorul împotriva Dumnezeirii, socotind, ca un nepriceput, că Unimea Treimii ar fi amestecare, a fost
înfrânt de tine, Sfinte Grigorie, întru tot fericite.
Fecioara a născut şi născând a rămas Curată, purtând în braţe cu adevărat, ca o Maică Fecioară, pe Cel Ce pe toate
le poartă.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Pe cea întru rugăciuni...

Insuflatul de Dumnezeu ierarh al Bisericii şi cinstitul scriitor de cântări al înţelepciunii, mintea cea priveghetoare a
Nissei, Sfântul Grigorie, dănţuind şi desfătându-se cu îngerii întru Dumnezeiasca Lumină, se roagă neîncetat pentru
noi toţi.
CONDAC, glasul 1. Podobie: Ceata îngerească...

Cu ochiul sufletului priveghind, ierarhe, te-ai arătat lumii ca un păstor priveghetor şi cu toiagul înţelepciunii tale,
preafericite cuvioase, ai alungat pe toţi rău voitorii credinţei, ca pe nişte lupi, păzindu-ţi turma nevătămată,
Preaînţelepte Părinte Grigorie.
Cântarea a 7-a. Irmos: Cel Preaînălţat, Domnul...

Unindu-te prin dragoste cu Lumina Dumnezeirii Celei în Trei Străluciri, Sfinte Grigorie, ai făcut-o să Strălucească
tuturor, ca o oglindă care împrăştie răsfrângerile luminii.
Lăsat-ai părinteşte cuvintele tale ca pe o comoară pentru curăţirea deprinderilor sufletului şi pentru desăvârşirea
cunoaşterii celor ce cu credinţă cântă: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Propovăduit-ai pe Tatăl, Mintea şi Pricina cea dintâi, care a născut pe Cuvântul şi deopotrivă ai purces pe Duhul,
cântând: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Un Şingur Ipostas în două firi ai născut, Preacurată, pe Dumnezeu Cel Întrupat; Căruia toţi Îi cântăm: Dumnezeule,
bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a. Irmos: Ţie, Ziditorule a toate...

Toată Strălucirea Mângâietorului ai primit, fericite, care te lumina pe tine, cuvioase, cel ce strigai: toate făpturile
Domnului, lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Ne izvorăsc nouă după Dumnezeiescul cuvântal lui Hristos, râuri de cunoaştere din pântecele tău; că în adevăr
harul te-a arătat, părinte, lumii izvor pururea curgător, în veci.
O, cât de minunată este frăţeasca doime: după trup de acelaşi sânge, iar după cele Dumnezeieşti la un gând. Pe
aceasta cinstind-o, după dreptate, cinstim pe Sfântul Vasile împreună cu Sfântul Ierarh Grigorie, în veci.
Pe tine Ceea ce mai presus de gând ai născut pe Cuvântul, Dumnezeu şi Om şi ai rămas Fecioară, toate făpturile
după cuviinţă bine te cuvântăm şi te preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Isaie dănţuieşte...

Mintea noastră neputând lăuda limpede virtuţile faptelor şi ale cuvintelor tale, Sfinte Părinte Grigorie, îşi
mărturiseşte strălucita înfrângere şi vesteşte lauda ta, care este mai presus de putinţa ei.
Preaalesule între slujitorii Tainelor, stând acum înaintea Preasfintei Treimi, împreună cu ceata Apostolilor şi a
proorocilor, amucenicilor, a drepţilor şi a patriarhilor, adu-ţi aminte de noi, care lăudăm pomenirea ta, Sfinte
Grigorie.
Caută de sus, arhiereule şi apără Biserica lui Hristos, dăruind biruinţă binecredincioşilor şi sfărâmă jugul robiei,
mântuind, cu rugăciunile tale, pe cei ce aleargă la tine, Părinte Grigorie.
Ca Una ce ai născut, Preacurată, pe Ziditorul făpturilor, porţi Stăpânire peste toată făptura, având mărire
neasemănată şi mai presus de fire. Pentru aceea, închinându-ne naşterii tale, pe tine te slăvim.
SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

Dumnezeiască Lumină moştenind şi cu viaţa nematerialnică nevoindu-te, ai vieţuit întocmai ca un preot adevărat;
că lămurind dogmele cele mai presus de fire, ai întărit lumea cu dreaptacredinţă. Părinte cuvioase, roagă pe Hristos
Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.
SEDELNA Praznicului Botezului Domnului, glasul 1. Podobie: Piatra fiind pecetluită...

Iisus născându-se din Fecioara Maria şi în Iordan botezându-se de la Ioan, Duhul S-a pogorât peste Dânsul, văzut,
în chip de Porumbel. Pentru aceasta Proorocul împreună cu îngerii a zis: Slavă venirii Tale, Hristoase; Slavă
Împărăţiei Tale, Slavă iconomiei Tale, Unule Iubitorule de oameni.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Teodosie cel Mare, începătorul vieţii călugăreşti de obşte
11 Ianuarie
Troparul Sfântului Cuvios Teodosie cel Mare, începătorul vieţii călugăreşti de obşte, glasul al 8-lea:
însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Teodosie, părintele nostru. Roagă-te lui

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teodosie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca o înţeleaptă căpetenie de cete, părinte al nostru, Sfinte Teodosie, cu Dumnezeiască cuviinţă să începi acum a
aduce cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui Ce a venit spre mântuirea a toată lumea, şi preasfântă pomenirea ta,
împreună cu Sine, a preamărit-o.
Din pustiu, Înaintemergătorul lui Hristos, odrasla Elisabetei cea din Aaron, a venit; iar Sfântul Teodosie născându-
se în baia botezului prin Duh, cetăţean pustiului s-a făcut, urmând lui Iisus.
Botezându-se Hristos în Iordan, s-a pierdut semeţia sinagogii israelite; iar în Biserică s-a sădit viaţa cea întocmai cu
îngerii; pe care neschimbat ai înfăptuit-o, Preafericite Părinte Teodosie.
Părtaş Patimii Celui Ce pentru noi a pătimit pe Cruce făcându-te, părinte, prin pustnicie, ai ajuns după vrednicie
părtaş şi al Învierii Lui şi te-ai făcut moştenitor al măririi, Sfinte Teodosie.
Ceata cea Dumnezeiască a fecioarelor, prin Dumnezeiască insuflare, te cântă pe tine cea Frumoasă între femei, de
Dumnezeu Născătoare, Stăpână, cea Împodobită cu frumuseţile Dumnezeirii. Că ai născut pe Cuvântul Cel Făcător
de bine, mai presus de cuvânt.
Catavasie:
Cântarea a 3-a. Irmos: Înflorit-a pustiul ca şi crinul...

Cel Ce acoperă cu ape cele mai de sus, Domnul, Trupeşte S-a îmbrăcat cu apele Iordanului; întru Care s-a întărit
inima mea.
Cel Ce a Strălucit Dumnezeiasca Lumină în Iordan, te-a adăugat pe tine, de mai înainte, Preacuvioase Teodosie,
celor de pe pământ, odraslă de Dumnezeu dăruită a binecuvântării şi a bunăvoinţei.
Ai părăsit lumea şi cele din lume, cuvioase, urmând goliciunii Stăpânului celei ce s-a făcut în Iordan, Sfinte
Teodosie.
Crucea Mântuitorului pe umeri ridicând, ai alergat la mormântul Lui, ca un cerb la izvoarele apelor cele de
mântuire, Preafericite Părinte Teodosie.
Cetele îngereşti s-au înspăimântat, Preacurată şi inimile omeneşti s-au înfricoşat de naşterea ta. Pentru aceasta, pe
tine, Născătoare de Dumnezeu, cu credinţă te cinstim.
Catavasie:

În ape capetele diavolilor ai sfărâmat şi cu Duhul, Cuvinte al lui Dumnezeu, m-ai înnoit, întreg, pe mine omul.
Pentru aceasta strigăm către tine: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Urmând ascultării lui Hristos, Celui Ce Şi-a plecat creştetul Înaintemergătorului şi smereniei celei preaalese,
Preacuvioase Părinte Teodosie, în turnul cel de neclintit al faptelor bune te-ai suit.
Fecioarei şi Maicii lui Hristos Dumnezeu slujind, ai primit în dar harul Duhului cel nebiruit, Părinte Teodosie şi
vrăjmaşii cei nevăzuţi ai surpat.
Peştera cea mult lăudată, care a primit pe magi, pe tine te-a arătat de daruri aducător, lui Hristos, Celui Ce S-a
botezat pentru noi, dragoste aducând, cu credinţă, Sfinte Preacuvioase Teodosie şi cu nădejde.
Cu Patimile Stăpânului Hristos fiind întărit, cu dragoste din cuget curat ai răbdat patimile, Părinte Teodosie,
luptându-te cu stăpânul lumii cel întunecat.
Zămislit-ai fără sămânţă în pântecele tău pe Domnul şi L-ai născut Întrupat pe Cel Care mântuieşte lumea cu
rugăciunile tale. Pentru aceasta strigăm către tine: Bucură-te pururea Fecioară, Stăpână.
Catavasie:
Dumnezeu.
Cântarea a 5-a. Irmos: Mijlocitor lui Dumnezeu...

Lipindu-ţi mintea de Cel Ce ne-a înnoit pe noi în Iordan, înţelepţeşte ţi-ai întărit trupul tău cel slăbit cu pustnicia şi
cu chinuirea, Preafericite Teodosie.
Viăţa supunându-ţi-o gândirii la moarte şi sârguind a merge la Cel Ce S-a arătat pentru noi cu Trup, mormânt însuţi
ţi-aizidit, Sfinte Părinte Teodosie.
Morţii lui Hristos, celei de bunăvoie, urmând măritul tău ucenic Vasile, Părinte Teodosie, mormânt nou şi-a făcut,
bucurându-se.
Iată, de Dumnezeu Născătoare Preacurată, ai avut în pântece pe Hristos Dumnezeu, în chip mai presus de cuvânt,
precum Isaia a proorocit şi L-ai născut mai presus de fire, Născătoare de Dumnezeu.
Catavasie:
mintea.
Cântarea a 6-a. Irmos: De adâncul păcatelor...

Nestricăciune ne-ai dăruit nouă, Hristoase, cu Învierea Ta. Pentru aceasta, Vasile, măritul Tău slujitor şi după ce a
murit, ca şi cum ar fi fost viu, s-a arătat.
Dumnezeu, Cel Ce curăţeşte lumea, S-a botezat pentru mine, făcându-Se Om, precum sunt eu. Pe Acela L-ai
propovăduit, în două firi, Preafericite Teodosie.
Pâraiele lacrimilor tale, Sfinte Teodosie, au picurat dulceaţă de veselie lui Hristos Dumnezeu, Cel Ce a prefăcut
lacrimile mironosiţelor întru bucurie.
De îndurarea ta învredniceşte-mă, Ceea ce ai născut pe Cuvântul Cel Preamilostiv, Care a izbăvit cu Sângele Său pe
oameni din stricăciune.
Catavasie:
CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Apărătoare Doamnă...

Sădit fiind în Lăcaşurile Domnului tău, cu preastrălucitele tale fapte bune, ai înflorit şi ai înmulţit pe fiii tăi în
pustiu, cu ploile lacrimilor tale udându-i, păstorule al turmelor lui Dumnezeu. Pentru aceasta strigăm ţie: bucură-te,
Părinte Teodosie.

Cuvinte al lui Dumnezeu, Cel Ce ai unit cu botezul Tău apele, care ard păcatul şi văpaia care răcoreşte neamul
oamenilor, mântuieşte, Doamne, neamul omenesc, Cel Ce eşti Binecuvântat şi Preaslăvit.
Celui Ce a arătat Iordanul ca pe un cuptor, cu totul te-ai mistuit pe tine ca o tămâie, cuvioase; şi primind văpaia cea
cerească, semn nemincinos al Dumnezeieştii îngăduinţe, locaş sfânt şi de suflete mântuitor te-ai făcut.
Isteţimilor tale se pleacă cele ale lui Moise, acum, când s-a arătat harul, cuvioase; că surpând pe vrăjmaşii cei
nevăzuţi, poporul tău moşteneşte Cetatea cea Cerească, prealăudate.
Locaş plăcut lui Dumnezeu te-ai făcut pe tine însuţi, Celui Ce a îngropat păcatul în apă, Sinte Teodosie, zidind
biserică şi hotărând să se aducă cântare neîncetată, cu glasuri în multe limbi.
Urmând îndrăznelii tinerilor, îngrozirea tiranului cea cu foc insuflată ai batjocorit-o, înţelepţeşte ocrotind Biserica
lui Hristos, Sfinte Preacuvioase Părinte Teodosie; pentru care de bunăvoie S-a arătat cu Trupul Răstignit.
Preacurată zămislire, Nestricată naştere numai tu ai arătat, rămânând Fecioară; că ai zămislit, Curată, pe Dumnezeu,
Cel Ce este peste toate, Care S-a făcut Om, spre mântuirea şi izbăvirea credincioşilor.
Catavasie:
Cântarea a 8-a. Irmos: Cuptorul în Babilon...

Cuptorul a închipuit oarecând, în Babilon, apele Iordanului, care au ars cu Dumnezeiescul Botez pe cei potrivnici şi
a răcorit pe cei credincioşi, care strigă: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Din patimile trupeşti ieşind, mai înainte de plecarea în călătorie, Sfinte Teodosie, omul Bisericii, se arată în sânurile
pământului, scoţând din apă pe tânărul cel ce striga: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cu Dumnezeiască Poruncă a lui Hristos, Cel Ce S-a botezat în Iordan, binecuvântarea mâinilor tale s-a făcut apă
foarte roditoare şi soare încălzitor pământului celui secetos; că a făcut să crească grăuntele de grâu în pământ bogat,
fără de sămânţă.
În norul cel înţelegător al Dumnezeieştii Lumini intrând tu, Părinte Teodosie şi ca pe o tăbliţă degetul lui
Dumnezeu scriind în inima ta dogmele dreptei cinstiri de Dumnezeu, ai adus ucenicilor tăi carte de viaţă, fericite.
Credinţei celei tari, a celei cu curgere de sânge, urmând femeia, părinte şi de haina ta atingându-se, ca un întuneric
patima i-a fugit; prin luminarea cea din tine; că ai fost vas ales lui Hristos, Cel Ce S-a arătat.
Pe Tine, Dumnezeule Cel din Dumnezeu, văzându-te Trupeşte arătat, Hristoase, în chip de negrăit am cunoscut pe
Părintele Tău Cel Nevăzut şi pe Duhul Tău Cel Sfânt strigând: binecuvântaţi-L toate lucrurile Domnului pe
Domnul.
Tu, pe Cel Nedespărţit de Tatăl, Care S-a Sălăşluit în pântecele tău, ca Dumnezeu şi Om, fără sămânţă L-ai zămislit
şi în chip de negrăit L-ai născut în acelaşi timp Dumnezeu şi Om. Pentru aceasta pe tine Mijlocitoare de mântuire
pentru noi toţi te ştim.
Catavasie:
Cântarea a 9-a. Irmos: Fiul Părintelui...

Propovăduit-ai, de Dumnezeu Înţelepţite Teodosie, învăţătura cinstitelor Evanghelii ale lui Hristos şi de bunăvoie
sângele cu mucenicească râvnă ţi-ai topit şi mucenic fără de sânge al dreptei credinţe te-ai arătat.
Judecata, pe cel nedrept, pe bună dreptate l-a osândit, pentru a ta izgonire alungându-l şi necuratul lui suflet prin
hulitoarele lui buze scoţându-l, pe vrăjmaşul vieţii l-a lipsit de viaţă, cuvioase.
Aducându-ne aminte de învăţăturile tale, cuvioase, propovăduim pe Hristos în două firi, două voinţe ale sufletului
cunoscând şi două lucruri de sine stătătoare în Dumnezeu, Cel Ce S-a botezat în Trup.
Darea cea bună, potrivit cu numele tău, de la Tatăl luminător te-ai arătat tămăduitor al sufletelor şi al trupurilor;
hrană şi băutură îndestulată celor ce se topeau de foame şi de sete; îmbrăcăminte celor goi şi celor căzuţi îndreptare.
Nu înceta a priveghea spre turma ta, părinte cuvioase şi adu-ţi aminte de făgăduinţa ta, de care ca de o piatră tare
am atârnat ancora nădăjduirii, către Hristos solitor avându-te pe tine, Sfinte Părinte Teodosie.
Ca un Luceafăr de dimineaţă te-ai aflat în noaptea vieţii, cu Razele Fecioriei Strălucind,Ceea ce ne-ai arătat nouă
Răsăritul Soarelui dreptăţii Cel Înţelegător, Maica lui Dumnezeu, Preacinstită.
Catavasie:

Împodobindu-ţi sufletul tău cu înfrânare, cu dureri şi cu rugăciuni, cu Dumnezeiască cuviinţă te-ai făcut părtaş
cuvioşilor, pururea mărite; şi daruri de minuni cu adevărat ai primit, spre a tămădui neputinţele celor ce te cinstesc
pe tine cu credinţă. Drept aceea şi mulţimile demonilor gonind, dai tămăduiri oamenilor prin har, de Dumnezeu
purtătorule, Sfinte Teodosie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc
cudragoste sfântă pomenirea ta.
SEDELNA Praznicului Botezului Domnului, glasul al 8-lea.Podobie: Pe Înţelepciunea...

Iordanul Te-a slujit; Proorocul Ioan şi-a tins mâna cea putrezitoare, arătându-te Tu, Cel Nevăzut, cu Trupul la
botez. Dar acela s-a tras înapoi cu frică; iar acesta, adică, Proorocul Ioan, s-a atins cu cutremur de Tine, Cel
Nemuritor. Cu adevărat Mieluşelul lui Dumnezeu eşti şi Izvorul cel pururea Viu, Cel Ce izvoarele şi marea şi
oamenii ai sfinţit. Că Treimea a Strălucit: Tatăl, de sus, Fiu pe Tine Te-a numit şi Duhul Sfânt S-a pogorât.
Canon de rugăciune către Sfânta Muceniţă Tatiana, diaconiţa
12 Ianuarie
Troparul Sfintei Muceniţe Tatiana, diaconiţa, glasul al 4-lea:

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Tatiana, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă
chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să
împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine
ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Stih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind înfrumuseţată cu lumini muceniceşti, stai înaintea Preacuratului tău Mire, mucenită, cerând să fie izbăviţi de
greşelile pierzătoare de suflet cei ce te laudă pe tine.
Nicidecum nu ai băgat în seamă, mucenită, avuţia cea stricăcioasă, căutând cu osârdie în ceruri pe cea
nestricăcioasă, care rămâne de-a pururea şi bucurându-te ai răbdat chinurile mucenicilor.
Spre chinuri, spre dureri şi spre bătăi de multe feluri ai venit, fără de temere, mucenită, că ai avut întru ajutor harul
Mântuitorului, care te-a întărit.
Ceea ce ai născut Izvorul nepătimirii, tămăduieşte-mă pe mine, cel ce sunt rănit de patimi şi din focul cel veşnic mă
smulge, Ceea ce Singură eşti de Dumnezeu Dăruită cu har, Fecioară.
Catavasie:

Furtuna chinurilor împresurându-te, nu a putut clătina turnul inimii tale, prealăudată, că era întărit de piatra
dragostei lui Hristos, către Care strigai: nu este sfânt afară de Tine, Doamne.
Cel Ce a purtat neputinţa oamenilor a întraripat neputinţa ta, cu Puterea Sa. Pentru aceasta ai trântit la pământ,
mucenită, pe diavol, ca pe un neputincios, strigând cu credinţă: nu este sfânt afară de Tine, Doamne.
Uscat-ai râurile nelegiuirii cu nevoinţele sângiurilor tale, fericită. Iar acum te îndulceşti de râul desfătării şi
locuieşti în Lumina Cea Neînserată, strigând: nu este sfânt afară de Tine, Doamne.
Zămislirea şi naşterea ta sunt mai presus de cuvânt. Că ai născut pe Cel Ce a făcut veacurile cu cuvântul, care a
izbăvit din înşelăciune marginile lumii, Fecioară Nenuntită; pe care roagă-L, totdeauna, ca să ne mântuim noi.
Catavasie:
Cântarea a 4-a. Irmos: Te laud pe Tine...

Frumoasă statornicie sufletească având Sfinta Muceniţă Tatiana şi frumuseţea dreptei cinstiri de Dumnezeu, încă şi
strălucind în chip minunat de lumina muceniciei, îşi dobândeşte, ca prieten, pe Mirele Cel Curat.
Pe nelegiuiţii cei ce îţi sfâşiau obrazul cu ghiare de fier, în chip nevăzut îi chinuiau îngerii cereşti, trimişi fiind de
Dumnezeu, spre ajutorul tău, muceniţă, care s-au minunat de răbdarea ta.
Propovăduind pe Hristos după Lege, ai biruit pe cei fărădelege şi te-ai adus Lui jertfă fără prihană, bine primită şi
preadesăvârşită, strigând: pe Tine iubindu-te, Mântuitorule, mă jertfesc.
Către liman liniştit îndreptează-mă, Dumnezeiască Mireasă Preasfântă, că furtuna şi valul păcatului mă viscolesc,
aţâţat cumplit de vânturile duhurilor cele viclene, care mă necăjesc.
Catavasie:
Dumnezeu.
Cântarea a 5-a. Irmos: Lumina celor dintru întuneric...

Frica de Dumnezeu primind-o în pântecele cugetului tău, ai născut minunat duh de mărturisire mântuitoare şi de
mucenicie, ceea ce eşti cu cuget viteaz şi te lupţi cu putere şi biruieşti puterile celor potrivnici.
Ceea ce s-a unit cu Tine, prin Nepătimire, urmând cu credincioşie Cinstitei şi Fericitei Tale Patimi, Dătătorule de
viaţă, Hristoase, rabdă de bunăvoie să i se taie mădularele, strigând: alt dumnezeu, afară de Tine, nu ştiu.
Plină de bucurie fiind, reverşi raze strălucitoare de lumină, din făclia Duhului Sfânt şi luminezi inimile
credincioşilor, risipind întunericul păcatului, muceniţă a lui Hristos, purtătoare de biruinţă, preacinstită.
Norule cel Luminos al Soarelui, luminează-mi mie lumina care să mă elibereze de întunericul păcatelor mele. Dă-
mi mână de ajutor mie, celui ce sunt căzut în noroiul păcatelor; ridică-mă de unde zac, că tu Singură ai pricinuit
îndreptarea lui Adam cel căzut.
Catavasie:
mintea.

Când a cunoscut cinstita muceniţă că ai fost întins pe Lemn, Hristoase, a răbdat spânzurarea şi sfâşierea trupului,
pentru dragostea Ta, Atotputernice.
Sălbaticele fiare s-au ruşinat de tine, când te luptai bărbăteşte înaintea mulţimilor adunate, ca altădată Sfânta Tecla,
întâia muceniţă, a cărei râvnă ai avut-o, pururea fericită.
Venind lângă tine îngerii cereşti, în mijlocul temniţei, te-au acoperit de lumină, uşurându-te de dureri şi mărindu-te
ca pe o mieluşea a lui Dumnezeu.
Din toate neamurile te-a ales pe tine, Podoaba lui Iacob, pe care te-a iubit Făcătorul, Preacurată şi din tine răsărind,
S-a arătat.
Catavasie:

Luminat-ai strălucit întru pătimirea ta, răbdătoare de chinuri, ceea ce te-ai înroşit în sângiurile tale şi ca o frumoasă
porumbiţă, către cer ai zburat, Sfântă Muceniţă Tatiana. Roagă-te deci pentru cei ce pururea te cinstesc pe tine.

Ceea ce eşti nebiruită, cu bărbăţie ai îndurat preacumplita tăiere a sânilor; iar cu foc din cer ai ars, muceniţă, pe cei
ce nu voiau să se închine lui Dumnezeu; pe Care toată făptura slăvindu-L, Îl laudă.
Purtând în inimă Dumnezeiescul Foc al dragostei Tale, Hristoase, cea prealăudată, de focul cel asemenea cu dânsa
rob nu s-a temut, asemănându-se la bărbăţie şi la virtute cu tinerii de odinioară.
Sălbăticia fiarelor s-a supus ţie şi de gurile largi deschise ale leilor ai scăpat nevătămată, mărindu-te pe tine
Dumnezeu, pe Care L-ai slăvit împlinind Patimile Lui în trupul tău, prealăudată.
Ceea ce ai născut nouă Viaţa Cea în Ipostas, Care pe moarte cu moartea în chip vădit a pierdut-o, omoară patimile
trupului nostru, ale celor ce te cinstim pe tine cu credinţă curată, ca pe Născătoarea de Dumnezeu cea Preamărită.
Catavasie:

Împodobită fiind cu fapte bune, te-ai înfrumuseţat cu frumuseţile muceniciei şi te-ai logodit cu Mirele Cel mai
Frumos decât toţi oamenii, strălucind cu frumuseţea nemuririi, Sfântă Tatiana, de Dumnezeu insuflată.
Împreună cu liturghisitorii cei fără de trup, ai preamărit în închisoare pe Făcătorul, strălucind cu Mărirea
Dumnezeieştii Străluciri şi rămânând neapropiată de toţi cei ce erau ţinuţi de întunericul înşelăciunii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi Sfântul Duh, Domnul.
Zdrobirea mădularelor tale a slăbit meşteşugurile vrăjmaşului; şi scurgerea sângiurilor a uscat pâraiele cele
cumplite ale necredinţei, arătându-se nouă noian de minuni, preafericită.
Izbăveşte-ne şi te milostiveşte spre noi, Ceea ce ai născut mai presus de cuvânt pe Milostivul Dumnezeu,
Mântuitorul nostru, ridicând de la noi arsurile cugetelor şi zăduful patimilor, cu rugăciunile tale, Curată Maică
Fecioară.
Catavasie:
Focul Cel Netrupesc şi îngăduie pe Ziditorul, Cel Ce Se botează cu Trupul, pe Care Îl binecuvintează popoarele şi

După chinurile cele mai multe, cumplitul judecător te-a supus pe tine, muceniţă, la osânda sabiei; iar urcarea ta la
cer Cetele îngereşti au întâmpinat-o cu loviri din palme. Şi Hristos te-a încununat cu dreapta cea Atotputernică pe
tine, ca pe una ce te-ai luptat după Lege.
Împreună cu cetele cele prealuminate ale mucenicilor te-ai sălăşluit, apropiindu-te şi mai vădit de Dumnezeu; şi
priveşti cele ce văd îngerii. Iar ca o fecioară, mireasă, locuieşti în Cămara Mirelui tău, curată, rugându-te să se
mântuiască cei ce cu dragoste te cinstesc pe tine.
Izvor pecetluit şi grădină închisă, podoabă cinstită şi sfinţită, mireasă a lui Hristos nestricată, jertfă şi prinos,
mieluşea şi frumoasă porumbiţă a Stăpânului tuturor, te propovăduim, pe tine, Sfântă Muceniţă Tatiana.
Ceea ce primeşti glasurile celor ce cu căldură cer ajutor de la tine, care eşti Singura Scăpare a credincioşilor,
izbăveşte, Stăpână, milostiveşte-te şi păzeşte de pagubă şi de toată asuprirea neamurilor pe cei ce cu dragoste şi cu
credinţă pururea te măresc.
Catavasie:

Pe urmele Iubitului tău urmând, Cinstită Muceniţă Tatiana, cu osârdie ai râvnit morţii Aceluia şi Catimii celei
Curate. Pentru aceasta ai dobândit Cămara cea Cerească, purtând cunună nestricată, după vrednicie şi mărire
nepieritoare.
SEDELNA Praznicului Botezului Domnului, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Ploaia Cea Mare vine către râul Iordan, vrând să Se Boteze cu Trupul, către Care Dumneze iescul Înaintemergător,
înspăimântându-se, zicea: cum te voi boteza pe Tine, Cel Ce nu ai nicidecum întinăciune? Cum voi întinde dreapta
mea spre creştetul de care tremură toate?
Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Ermil şi Stratonic

13 Ianuarie
Troparul Sfinţilor Mucenici Ermil şi Stratonic, glasul al 4-lea:

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru.
Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile
lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Cinstiţi întocmai ca nişte stele Dumnezeiesc strălucitoare v-aţi arătat pe cerul Bisericii, înţelepţflor, luminându-ne
pe noi cu Străluciri Dumnezeieşti, mucenicilor.
Aprinzându-vă cu Focul Duhului, v-aţi arătat ca nişte cărbuni înţelegători, pururea lăudaţilor şi aţi stins văpaia
idolilor, cu apele sângiurilor voastre.
Spălându-vă cu apele lui Hristos, Cel Ce a înecat în Iordan nelegiuirea noastră, aţi uscat râurile necredinţei,
mucenicilor.
Opreşte curgerile păcatelor mele, Ceea ce ai veştejit stricăciunea morţii, cu naşterea ta. Şi-mi dă umilinţă,
Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.
Cântarea a 3-a. Irmos: Frica Ta, Doamne...

Urând nestatornicia celor trecătoare, aţi dorit desfătarea cea netrecătoare a celor, viitoare, vitejilor ostaşi ai
Împăratului tuturor.
Vitejeşte aţi stat, cugetătorilor de Dumnezeu, împotriva celui ce în chip nelegiuit poruncea să vă plecaţi la
necredinţă şi aţi primit cununi de biruinţă din ceruri.
Surpat-aţi la pământ chipurile înşelăciunii, nerătăcitorilor mucenici al lui Hristos; şi v-aţi ridicat pe voi locaşuri
cinstite şi stâlpi ai cunoaşterii de Dumnezeu.
Sabia, care mai înainte se întorcea asupra mea, îmi dă mie acum intrare în Rai, ruşinându-se de suliţa care a împuns
pe Cel Născut din tine, Maică Fecioară.
Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne...

Ca un slujitor al Cuvântului, Sfinte Mucenice Ermil, cu mare înflăcărare ai înfruntat, cu cuvintele tale, nebunia cea
necuvântătoare a celor fărădelege.
Cugetătorii de Dumnezeu propovăduind o Singură fire a Dumnezeirii, o Putere şi o Domnie, au defăimat înşelă -
ciunea mulţimii idolilor.
Sfâşiat fiind, spânzurat şi de tot felul de suferinţe înconjurat, ai rămas neclintit, Luptătorule Ermil, Mucenice,
înţelepţitule de Dumnezeu.
Dormind în lenevire şi cu păcatul fiind acoperit, deşteaptă-mă iarăşi la pocăinţă, Preacurată, ca Una ce eşti Maică a
Cuvântului.

Norii chinurilor nu au acoperit vitejia voastră, mucenici prealăudaţi că s-au arătat cu mult mai strălucitori decât
soarele, povăţuind la Lumină pe cei binecredincioşi, cu lumina dreptei cinstiri de Dumnezeu şi risipind întunericul
demonilor.
Trecând peste hotarele omenirii, de Dumnezeu fericiţilor şi unindu-vă, prin desăvârşite curăţiri, cu Cel mai presus
de fire, aţi suferit, cu inimă neînduplecată suferinţele cele amare şi sfâşierile şi chinurile.
Vitejeşte ai stat împotriva judecătorului, Mărite Mucenice Ermil şi te-ai învrednicit să auzi Glas din cer,
preafericite şi să vorbeşti, cu dragoste, cu Cel Ce te-a chemat, ca şi cu un Întâistătător al întrecerilor şi Întăritor al
mucenicilor Lui.
Ca o Frumoasă, ca o Împodobită, ca Una ce Străluceşti întru curăţie ai Întrupat pe Cuvântul Cel Frumos întru
frumuseţe, Maică Fecioară şi ai născut pe Cel Ce dă tuturor fiinţă, cu lucrare Dumnezeiască, din bogăţia bunătăţii.
Cântarea a 6-a. Irmos: Rugăciune înalţ către Domnul...

Plini fiind de ape făcătoare de viată, ati fost aruncaţi în apele râurilor; şi întru acelea primind sfârşitul, aţi înecat pe
întâistătătorul răutăţii; iar acum ne izvorâţi nouă izvoare de tămăduire, prealăudaţilor.
Fără de împotrivire aruncaţi fiind într-un coş, aţi fost daţi adâncimii, purtătorilor de biruinţă şi v-aţi înălţat la Viaţa
Cea Dumnezeiască, aflând cu bucurie cele din veac nădăjduite de voi, sfinţilor mucenici, cei mari la suflet.
Arătatu-te-ai, Sfinte Mucenice Stratonic, pe când te chinuiau amarnic şi te băteau, stâlp nemişcat de răbdare,
sprijinindu-te pe temelia credinţei şi nimicind, prin cuvinte şi prin fapte, împotrivirea prigonitorilor.
Patimile sufletului meu celui neputincios şi durerea inimii, Fecioară şi răzvrătirile cele de multe feluri ale gândului
meuvindecă-le, Născătoare de Dumnezeu, ca o Milostivă şi te rog fă să înceteze viforul cel cumplit al patimilor
mele.

De zbuciumul cel lumesc aţi fugit şi la limanul cel lin v-aţi mutat, prin sângiurile muceniciei; şi cu ostenelile
pustniciei v-aţi încununat. Pentru aceasta v-aţi şi arătat cu mucenicii şi cuvioşii împreună locuitori.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii evrei în cuptor...

Limba ta cea picurătoare demiere se aude din gura ta, liniştind amărăciunea mâhnirii Sfântului Mucenic Stratonic,
cel împreună luptător cu tine, Sfinte Mucenice Ermil, care striga: Dumnezeule, bine eşti cuvântat în veci.
Toiag puternic având Crucea cea mântuitoare, viteazule mucenice şi răbdând toiege, cu osârdie cânţi: bine eşti
cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.
Cel Ce a mântuit, în chip minunat, din pântecele chitului pe Proorocul cel ţinut într-însul, Acela mântuieşte, după
moarte, din apele râurilor, moaştele cele purtătoare de biruinţă ale voastre, cei ce aţi câştigat răsplată în lupte.
Ca să dezlegi blestemul Evei te-ai sălăşluit în pântecele cel fără prihană, Hristoase, făcând să ţâşnească izvoare de
binecuvântare celor ce strigă: binecuvântat este Rodul pântecelui tău, Preacurată.

Vrednicule de laudă, Sfinte Mucenice Ermil, rabzi cu bărbăţie să fii bătut şi cu sabia cumplit lovit şi de mulţimea
necazurilor înconjurat; iar Sfântului Stratonic te-ai făcut povăţuitor, în luptele pentru dreapta cinstire de Dumnezeu,
cu care şi strigai: preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Cei cu cugetul neplecat şi viteji în luptă şi vrednici de darurile cele cereşti, pietrele cele nestemate, turnurile de
apărare a credincioşilor, când li s-a poruncit să se închine pietrelor, nu le-au dat cinstire. Iar lui Dumnezeu,
Stăpânul tuturor, strigau: popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Sfâşiind cu ghiare de fier coastele tale tiranul şi cu săbiile lovindu-te fără de milă, nu ţi-ai abătut gândul ce era
întărit cu dragostea cea Dumnezeiască şi cugeta la frumuseţea Izbăvitorului. Căruia acum, fără teamă, cu
îndrăzneală strigi: popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cel Ce este în toate Desăvârşit şi cu Firea Neapropiat, S-a arătat mie apropiat, îmbrăcându-Se cu Trup, din tine,
Ceea ce nu ştii de nuntă. Pe Acela cu sârguinţă roagă-L să risipească sarcina fărădelegilor mele şi să mă mântuiască
pe mine, cel ce cânt: preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Trecând noianul chinurilor cu vetreala lui Hristos, mucenicilor, aţi ajuns la limanul odihnei, unde sunt cetele
mucenicilor şi adunarea drepţilor; acolo este Lumina Cea Neapusă şi Bucuria celor ce prăznuiesc în Duhul.
Cei luminaţi de Strălucirea Dumnezeiască, vitejii mucenici ai adevărului, trecând întune ricul cel adânc al
chinurilor, au plecat către Soarele Cel Neapus, Care a Strălucit mai înainte de Luceafăr, iar acum luminează
sufletele noastre, Lumina mântuirii.
Astăzi Biserica lui Hristos săvârşind sfântă pomenirea nevoinţelor voastre, preafericiţilor, prăznuieşte sărbătoare de
veselie şi purtătoare de lumină, slăvind pe Dumnezeu, Cel Ce v-a dat vouă cununi şi mărindu-vă pe voi ca pe nişte
robi.
Ridicaţi aţi fost cu adevărat, sfinţilor, către strălucita înălţime a muceniciei şi aţi ajuns la capătul doririi voastre, cu
adevărat fericiţilor, luând Împărăţia lui Dumnezeu cea netulburată, Mucenice Stratonic, împreună cu Sfântul Ermil
cel Înţelept şi de Dumnezeu înţelepţit.
Îndură-Te de mine, Mântuitorule, Cel Ce Te-ai născut şi ai păzit, după naştere, Nestricată pe Ceea ce Te-a născut,
când vei şedea să judeci faptele mele, trecând cu vederea nelegiuirile şi păcatele mele, ca Cel Ce eşti fără de păcat,
ca un Dumnezeu Milostiv şi Iubitor de oameni.

În ape dimpreună aţi luat fericitul sfârşit, înţelepţilor, înecând pe Veliar în ele, cu harul Dumnezeului nostru,
mucenicilor. Pentru aceasta primind cununi, ca nişte purtători de biruinţă, vă veseliţi cu Cetele îngerilor, cu care,
împreună, aduceţi-vă aminte şi de noi.
SEDELNA Praznicului Botezului Domnului, glasul al 4-lea.Podobie: Degrab ne întâmpină...

Cel Ce Se îmbarcă cu lumina ca şi cu o haină, Se îmbracă acum în apele Iordanului, Hristos, Dumnezeul nostru, pe
Care Îl mărturiseşte, de sus, împreună şederea pe Scaun cu Tatăl, iar de jos, Slava Domnului, care a venit peste
Dânsul. Acesta este Cel Ce ne luminează şi ne sfinţeşte pe noi.
Canon de rugăciune către Sfinţii Cuvioşi Mucenici din Sinai şi Rait

14 Ianuarie
Troparul Sfinţilor Cuvioşi Mucenici din Sinai şi Rait, glasul al 4-lea:

Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Adâncul Mării Roşii...

Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Făcându-vă asemenea luminii, prin sihăstrie, preafericiţilor, în chip lămurit v-aţi arătat Dumnezeieşti la înfăţişare,
prin vărsarea sângelui. Pentru aceasta vă veseliţi împreună cu sihaştrii lui Hristos şi cu mucenicii.
În marea lacrimilor voastre aţi înecat mai întâi, înţelepţilor, pe Faraonul cel înţelegător; iar pe urmă. Cu pâraiele
sângiurilor, l-aţi omorât şi l-aţi trimis la piericiune.
Dătătorul de lumină, Domnul luminând cu răbdarea nevoinţelor voastre, slujitori ai lui Hristos, aţi făcut luminoasă
şi lămurită lupta voastră, strălucind mai mult decât razele soarelui.
Nici strâmtorarea, nici stăruinţa durerilor, nici desăvârşita depărtare de grijile lumeşti, nevoitorilor, nici năvălirea
cea sălbatică a barbarilor nu v-au îndepărtat pe voi de la nădejdea de mai bine.
Domnul, Care după fire este întru totul Nemărginit, încape întru tine, Stăpână, făcându-Se Om, pentru milostivire,
ca să mântuiască pe cei muritori, pentru negrăita Lui iubire de oameni.
Cântarea a 3-a. Irmos: Nu întru înţelepciune...

Cu cuget smerit slujind lui Dumnezeu, aţi zdrobit semeţia vrăjmaşului, fericiţilor, când aţi fost tăiaţi cu sabia şi
omorâţi.
Uitându-vă, înţelepţilor, la veşnicia celor stătătoare, aţi lepădat minciuna celor nestătătoare şi trecătoare. Pentru
aceea vă fericim, cuvioşilor mucenici.
Supunându-vă Legii celei Dumnezeieşti, cu cuget încrezător, aţi omorât dulceţile trupului, prin înfruntare; şi acum
nevoindu-vă, aţi ajuns la mărire.
Preasfântă, Ceea ce ai născut pe Cuvântul Cel Preasfânt, sfinţeşte sufletele şi trupurile noastre, ale celor ce te
fericim pe tine, Ceea ce eşti fără de prihană.
Irmosul:
Nu întru înţelepciune şi putere şi bogăţie ne lăudăm, ci întru Tine, Înţelepciunea Părintelui Cea Ipostatică,
Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a. Irmos: Ridicat pe Cruce...

Nebiruiţi fiind de patimile trupului, aţi biruit pe vrăjmaşi şi omorâţi fiind cu sabia, preafericiţilor, v-aţi mutat
împreună către Viaţa Cea Cerească, bucurându-vă.
Omorându-vă de bunăvoie mai înainte de moarte, prin înfrânare, cuvioşilor, aţi primit de bunăvoie să fiţi omorâţi în
chip cumplit de săbiile celor fărădelege, încredinţaţi fiind de viaţa cea de dincolo de moarte.
Ca nişte miei v-aţi hrănit cu înfrânarea şi ca nişte berbeci aleşi aţi fost ucişi de ghiarele lupilor celor vărsători de
sânge şi jertfă desăvârşită v-aţi adus, cuvioşilor, lui Hristos Dumnezeu.
Preoţii şi bătrânii şi tinerii, care locuiau în Rait şi în Muntele Sinai, s-au făcut mucenici, vieţuind în chip cuviincios
şi de moarte silnică murind.
Domnul Cel mai înainte de veci arătându-Se din Fecioară Prunc Tânăr şi făcându-Se Om, înnoieşte omenirea. Să-I
cântăm Lui: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Cântarea a 5-a. Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea...

Arătatu-v-aţi rai al desfătării, având în mijlocul vostru pom al vieţii, pe Domnul, Care a primit ca pe o jertfă
sângele vostru.
Pâraiele sângiurilor împreunându-le cu curgerile lacrimilor voastre, purtătorilor de Dumnezeu, aţi înecat într-însele
pe şarpele, cel cu multe chipuri.
Bunăvoinţa lui Dumnezeu v-aţi învrednicit a o vedea şi bucurie veşnică aţi luat, fericiţilor, în locul ostenelilor şi
suferinţelor voastre.
Născut-ai pe Dumnezeu mai presus de cuvânt şi de cuget şi ai rămas după naştere ca şi mai înainte de naştere,
Fecioară, Curată, de Dumnezeu Dăruită.
Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas...

Rupându-vă din legăturile străduinţelor lumeşti, prin nevoinţe, v-aţi dezlegat de cătuşele trupului prin moartea cea
năpraznică şi v-aţi legat de Ziditorul cu dragostea cea nedezlegată.
Arătându-vă ca nişte munţi prin vieţuirea voastră cea înaltă, aţi supus sub picioarele lui Hristos pe cel ce ameninţa
că va cuprinde cu puterea munţii şi toată zidirea.
Adăpaţi fiind cu apele lacrimilor, fericiţilor, rodiţi, ca un pământ bun şi gras, spicul de grâu al muceniciei, care se
păstrează în jitniţele cele veşnice ale lui Hristos.
Adoarme valurile patimilor trupului meu cu rugăciunea ta cea neadormită, Fecioară şi nu mă lăsa să adorm în
somnul cel prea greu al păcatului.
Irmosul:
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Biserica strigă către Tine, Doamne, curăţindu-se de sângele demonilor, cu sângele
cel curs, prin milostivire, din coasta Ta.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii cei din Avraam...

Fiind străluciţi cu strălucirile înfrânării şi luminaţi cu sfinţitele lupte, mucenicilor, preamărit v-aţi mutat către
Strălucirea Cea Neapusă şi fii ai zilei v-ati făcut.
Înstrăinându-vă de bunăvoie de dulceţile cele din lume, în chip minunat v-aţi unit cu Cel Ce S-a arătat oamenilor în
Trup, moştenind bunătăţile cele veşnice şi nepieritoare, cuvioşilor.
Dumnezeiescul Pavel şi Ioan, Teodul şi Nil şi după ei toţi cei ce au murit şi au vieţuit în chip preamărit, pustnici şi
lăudaţi mucenici, să fie fericiţi.
Pe tine, Ceea ce ai purtat cu adevărat în pântece Mana vieţii, te-a preînchipuit în chip vădit de demult năstrapa cea
purtătoare de mană. Bine eşti Cuvântată tu între femei, Preacurată Stăpână.
Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniil...

Ceata cea măreaţă a cuvioşilor, împodobită cu fapte bune sihăstreşti, arată astăzi pe toţi dănţuitorii Dumnezeieşti,
lăudând şi cântând lui Hristos: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Înjunghiati aţi fost ca nişte miei, tăiaţi în bucăţi de săbiile barbarilor şi v-aţi adus jertfă desăvârşită Cuvântului,
Care S-a jertfit şi v-aţi sălăşluit în corturile celor întâi-născuţi, cântând: lăudaţi toate lucrurile Domnului pe
Domnul.
Goi fiind de toată dulceaţa, cuvioşilor părinţi, aţi dezbrăcat pe vrăjmaşul cel rău, care a înşelat pe strămoşi; şi ca
nişte luptători, primind veşmânt sfinţit, l-aţi îmbrăcat cu ruşine, înţelepţilor.
Iaraşi se deschide prin tine Raiul cel dintâi, de Dumnezeu Dăruită Fecioară şi se duce înăuntru omul cel osândit
întâi şi se îndumnezeieşte cu adevărat frământătura oamenilor, celor ce strigă: toate lucrurile pe Domnul lăudaţi-L.
Irmosul:
Mâinile întinzându-şi Daniil în groapă a încleştat gurile leilor, cele deschise; şi puterea focului au stins, încingându-
se cu fapta bună, tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, strigând: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe
Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată...

Veniţi să slăvim cu glas mare, prin grăiri sfinţite, pe cuvioşii părinţi, care au vieţuit cu credinţă în Rait şi în Sinai şi
în chip cucernic s-au nevoit.
Cât sunt de lăudate chinurile voastre cele sihăstreşti, ostenitorilor în lupte; cât de peste măsură de mari sunt luptele
prin care aţi biruit pe înşelătorul. Cât de minunată este nevoinţa prin care, după Lege, v-aţi încununat.
Trupul şi sufletul v-aţi închinat Domnului, după cuviinţă şi sfinţindu-vă cu sudorile înfrânării, aţi uscat cu curgerile
sângiurilor marea răutăţii barbarilor.
Pomenirea voastră cea de Dumnezeu luminată, strălucind cu răsăriturile ostenelilor voastre cele pentru Hristos,
fericiţilor, luminează cugetele tuturor cu harul Dumnezeiescului Duh, Care lucrează toate.
Se înspăimântează Heruvimii de Cuvântul Cel Ce şade pe dânşii în chip de negrăit, văzându-L Prunc ţinut în
braţele tale cele de Maică, Preacurată Stăpână, Ceea ce eşti mai presus decât toată zidirea.
Irmosul:
Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel Netăiat, Fecioară, a fost Tăiat,
unind laolaltă firile cele deosebite. Pentru aceasta bucurându-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te slăvim.
Arătându-vă ca nişte străini şi ca nişte trecători prin pustietăţi şi colibe făcându-vă, aţi sihăstrit cu adevărat,
cuvioşilor şi împodobindu-vă goliciunea cu îmbrăcămintea faptelor bune, v-aţi asemănat Patimilor lui Hristos.
Pentru aceasta aţi şi primit junghiere de la barbari.
Cel Ce Se îmbarcă cu lumina ca şi cu o haină, Se îmbracă acum în apele Iordanului, Hristos, Dumnezeul nostru, pe
Care Îl mărturiseşte, de sus, împreună şederea pe Scaun cu Tatăl, iar de jos, Slava Domnului, care a venit peste
Dânsul. Acesta este Cel Ce ne luminează şi ne sfinţeşte pe noi.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Pavel Tebeul
15 Ianuarie
Troparul Sfântului Cuvios Pavel Tebeul, glasul 1:

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Pavel.
Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce
aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce
lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Irmosul:
Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pavel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Adunându-ne, credincioşilor, să cinstim cu cântări, după datorie, pe Sfântul Pavel, purtătorul de Dumnezeu, ca pe o
podoabă a sihaştrilor.
Făcutu-te-ai întâi cetăţean al pustiului, pururea Lăudate Pavel, arătându-te prin sihăstrie moştenitor al Împărăţiei
Cerurilor.
Cu totul curăţindu-te pe tine însuţi, prin înfrânare, preafericite, te-ai arătat locaş lui Dumnezeu şi cu îngerii
împreună locuitor.
Născătoare de Dumnezeu Preacurată, Ceea ce mai presus de fire ai născut, Întrupat, pe Cuvântul Cel Veşnic şi mai
presus de toate, pe tine te lăudăm.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Cel Ce ai întărit cu cuvântul cerurile şi pământul l-ai întemeiat pe ape multe, întăreşte-mă către cântarea Slavei
Tale, Doamne.
Aţintindu-ţi ochiul sufletului către Dumnezeu, pe Dânsul L-ai iubit, părinte, urând cele pământeşti şi viaţă
îngerească petrecând.
Cu razele faptelor bune ai alungat, în chip lămurit, negura patimilor, părinte, primind în inima ta luminarea
Duhului.
Hrănindu-te cu pâinea cea cerească, ca odinioară Ilie prin corb, ai scăpat de Izabela cea închipuită la
Acoperământul lui Hristos.
Împăratul Slavei şi Făcătorul, înroşindu-Şi mantia Sa din roşeala sângiurilor Născătoarei de Dumnezeu, ca de
purpură a făcut-o în chip Tainic.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Cuvinte, din Munte Umbros, din Singura Născătoare de Dumnezeu, cu Dumnezeiască vedere Proorocul mai înainte
a cunoscut că te vei Întrupa şi cutremurându-se, slăvea Puterea Ta.
Fiind zidit în Casa lui Dumnezeu, ai odrăslit buna rodire a faptelor bune şi răzvrătirile trupului le-ai veştejit, cu
sihăstria ta.
Cu focul dragostei lui Hristos ai ars spinii patimilor şi pe tine te-ai arătat, părinte, locaş Duhului.
Cu toiagul vieţii tale celei îmbunătăţite ai alungat patimile, ca pe nişte fiare. Pentru aceasta, la moartea ta, fiarele s-
au adunat ca să te îngroape.
Mantie de porfiră tainică s-a ţesut Dumnezeului tuturor din Preacuratele tale sângiuri, Născătoare de Dumnezeu; cu
care împodobindu-Se, ne-a unit pe noi cu Dumnezeu Tatăl.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Rugându-ne, strigăm Ţie, Doamne: mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi în afară de Tine, pe altul
nu ştim.
În cântări şi în postiri trăind, în rugăciuni şi în privegheri fericite, la Dumnezeu te-ai sălăşluit, Cuvioase Părinte
Pavel.
Viaţa ta întru Domnul a fost preacinstită, PreafericitePavel şi îngroparea ta minunată.
Săvârşind călătoria nevoinţeior tale, cuvioase, ai ajuns asemenea Puterilor celor de sus, părinte.
Şi după naştere te lăudăm pe tine, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, că tu ai născut cu Trup, în lume,
peDumnezeu Cuvântul.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Haină luminoasă dă-mi mie, Cel Ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, Mult Milostive Hristoase Dumnezeul
nostru.
Întinzându-ţi mâinile spre Dumnezeu, sufletul tău, cuvioase, l-ai dăruit Lui, bineplăcând Lui, ziua şi noaptea.
Adormirea ta au mărit-o Oștile îngerilor, cetele proorocilor şi ale sfinţilor Apostoli, cuvioase părinte.
Scăpând de furtuna patimilor, cuvioase, cu nevoinţa sihăstriei celei desăvârşite, te-ai îndreptat la limanul cel
neînviforat al lui Hristos.
Ceea ce ai născut, numai prin cuvânt, pe Cuvântul Întrupat, te rugăm, Fecioară, izbăveşte de cursele vrăjmaşului
sufletele noastre.

Săvârşind trecerea cea secetoasă a vieţii, purtătorule de Dumnezeu, ai cufundat pe vrăjmaşii cei netrupeşti cu căinţa
lacrimilor tale, Cuvioase Pavel, Părintele nostru; şi primind har de minuni, roagă-te neîncetat pentru noi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cel Ce întru început ai întemeiat pământul şi cerurile cu cuvântul le-ai întărit, bine eşti cuvântat în veci, Doamne,
Dumnezeul părinţilor noştri.
Cugetul trupului supunându-l Duhului, cuviosul striga:bine eşti cuvântat în veci Doamne, Dumnezeul părinţilor
noştri.
Scăpând din cursele vrăjmaşului, cuviosul, cu bucurie striga: bine eşti cuvântat în veci Doamne, Dumnezeul
Toată văpaia patimilor călcând sihăstreşte, cuviosul striga: bine eşti cuvântat în veci Doamne, Dumnezeul păruiţilor
noştri.
Cel Ce ai făcut pe Fecioara cer şi dintr-însa ai Strălucit ca soarele, bine eşti cuvântat în veci Doamne, Dumnezeul
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Pe Împăratul Slavei Cel fără de început, de Care se înfricoşează Puterile Cereşti şi se cutremură cele îngereşti,
preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Râvnit-ai lui Ioan Înaintemergătorul, de Dumnezeu înţelepţite, sihăstrind în pustiu. Împreună cu care te-ai
învrednicit a dobândi viaţa cea cu adevărat veşnică.
Ca roua înfrânării aistins de tot cuptoarele patimilor, părintele nostru, cu dreaptă credinţă strigând: popoare
preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Rai ai făcut, cu adevărat, pustiul, înfrumuseţându-te cu toată fapta bună într-însul. Drept aceea te-ai şi învrednicit
de desfătarea Raiului.
Ca Ceea ce ai îndrăzneală către Dumnezeu, Prealăudată Maica lui Dumnezeu, Marie, pe Acesta roagă-L să
izbăvească de primejdii pe cei ce te lăudăm pe tine, cu credinţă.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Pe Cel Nevăzut cu Chip Dumnezeiesc primindu-L, Neispitită de nuntă Fecioară şi Maică, cu laude slăvim naşterea
ta.
Ca pe o comoară duhovnicească ascunsă, cuvioase, Dumnezeu te-a descoperit Sfântului Antonie, iar nouă te-a
arătat spre mărire şi veselie.
Pironindu-te pe tine însuţi în frica lui Dumnezeu, cuvioase şi cu grija de moarte săvârşindu-ţi viaţa, de viaţă te-ai
învrednicit, părinte.
Ca unul ce ai câştigat îndrăzneală către Dumnezeu, roagă-te pentru cei ce cu credinţă săvârşesc această pomenire a
ta, Sfinte Preafericite Pavel.
Ceea ce ai zămislit pe Hristos, Cel Ce este fără de început împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt şi în chip de negrăit
L-ai născut. Fecioară, roagă-L să ne mântuim noi.

Urând desfătările lumii, din inimă şi iubind din suflet numai pe Dumnezeu, Sfinte Preacuvioase Pavel, ai luat în
stăpânire pustiul ca pe o cetate de locuit; şi închinându-ţi timpul cugetării celor adânci şi stăruitoare, te-ai arătat ca
un înger vieţuind în trup. Pentru aceasta te cinstim.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...
Ca o Vie Nelucrată, Fecioară, Strugurele Cel Preafrumos ai odrăslit, Cel Ce izvorăşte nouă Vinul mântuirii, care
veseleşte sufletele şi trupurile tuturor. Pentru aceasta, pe tine, ca pe o Pricinuitoare a bunătăţii, fericindu-te pururea,
împreună cu îngerul strigăm ţie: Bucură-te cea Plină de daruri.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea
Fecioriei tale...
Curata, cea Neispitită de nuntă şi Maica Ta Hristoase, văzându-Te pe Tine mort, spânzurat pe Lemn, ca o Maică
plângând grăia: pentru ce Ţi-a răsplătit Ţie aşa adunarea iudeilor, cea fărădelege şi nemulţumitoare, care s-a
bucurat de multele şi marile Tale daruri, Fiul meu? Laud îngăduinţa Ta cea Dumnezeiască.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Ioan Colibaşul

15 Ianuarie
Troparul Sfântului Cuvios Ioan Colibaşul, glasul al 4-lea:

Din pruncie iubind cu căldură pe Domnul, lumea şi cele frumoase ale lumii ai părăsit şi ai sihăstrit în chip
desăvârşit; ţi-ai ridicat coliba înaintea porţilor părinţilor tăi; zdrobit-ai cursele demonilor, preafericite; pentru
aceasta pe tine, Preacuvioase Părinte Ioan, Hristos după vrednicie te-a preamărit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Îmbogăţindu-te cu Dumnezeieştile fapte bune, ai defăimat bogăţia cea pământească şi ai câştigat-o pe cea cerească.
Drept aceea, sărac fiind eu de cunoaşterea cea Dumnezeiască, îmbogăţeşte-mă cu har, ca să laud vieţuirea ta cea
întocmai cu îngerii, părinte.
Jugului celui bun al Domnului supunându-te, fericite, din tinereţe te-ai nevoit cu lupte sihăstreşti şi pe vrăjmaş l-ai
înjosit, într-armându-te cu smerenia lui Hristos; prin care te-ai ridicat, Fericite Părinte Ioan, către înălţimea cea
cerească.
Ca unul ce ai umblat pe cărarea cea strâmtă, cu întristare şi cu lacrimi şi cu suspinuri şi cu rele pătimiri, cuvioase, ai
ajuns la lărgimea cea mult cuprinzătoare, aflându-ţi sălăşluire vrednică de ostenelile tale, Părinte Ioan, vrednicule
de laudă.
De cumplitele meşteşuguri ale patimilor răscolit fiind eu, Fecioară şi de năvălirile păcatelor tulburat, Prealăudată,
alerg cu dragoste către ocrotirea ta cea netulburată, pururea Fecioară, milostiveşte-te, spre mine şi mă miluieşte.
Cântarea a 3-a. Irmos: Înflorit-a pustiul ca şi crinul...

Rugăciunile tale, ca pe o tămâie cu bună mireasmă, le-ai adus Atotvăzătorului, preacuvioase, pe Care, plăcându-le
le-a primit, aşezându-te pe tine în cetele sihaștrilor.
Arătatu-te-ai ca o minune preamare, înspăimântând inimile dreptcredincioşilor, de Dumnezeu alesule,
preacuvioase, prin felul cum ai stăruit la porţile părinţilor tăi, sărac şi strâmtorat.
După Lege, stăruind în rugăciuni şi în posturi, întru nepătimire te-ai îmbrăcat, preacuvioase, smerindu-ţi zburdările
trupului, cu Puterea Dumnezeiescului Duh.
Ca pe un Trandafir, plin de bună mireasmă te-a aflat pe tine, Curată, Cel fără păcat şi S-a Sălăşluit în sânul tău,
umplând omenirea de bună mireasmă.
Irmosul:
Înflorit-a pustiul ca şi crinul Biserica din păgâni cea stearpă, prin venirea Ta, Doamne, întru care s-a întărit inima
mea.

În zdrenţe sărăcăcioase, comoară ascunsă te-ai arătat, de Dumnezeu insuflate; că ai iubit veşmântul cel
Dumnezeiesc şi cu acesta îmbrăcându-te, ai intrat în Cămara de mire, cea de sus.
Primind sămânţa cea cerească în brazdele inimii tale, de Dumnezeu insuflate, ai răsărit spic de veselie, care
hrăneşte cugetul celor ce te laudă cu cuvioşie urmându-ţi pilda vieţii.
În colibă preastrâmtă ai petrecut, minunatule, de bunăvoie, făcându-te ca un alt Lazăr sărac. Pentru aceasta te
odihneşti acum în Sânurile lui Avraam, cuvioase părinte.
Îndreaptă-mi mişcările sufletului, Preacurată, către Dumnezeieşti Porunci ale Celui Ce a Strălucit în pântecele tău,
izbăvindu-mă de viforul smintelilor vieţii, cu mijlocirile tale.
Cântarea a 5-a. rmos: Lumina celor din întuneric...

Străin ai fost de dulceţile pământeşti, străin de cei apropiaţi ai tăi, străin de părinţi cu a ta voie; şi însuţi, curătindu-
te cu înfrânarea, te-ai sălăşluit cu Atotţiitorul, Preasfinte Părinte Ioan, făcându-te sărac cu duhul.
Făcându-te pe tine însuţi casă a Sfintei Treimi, ai dorit a te închide în colibă, curătindu-ti sufletul cu
Dumnezeieştile cugetări, văzând pururea Frumuseţea lui Dumnezeu, Cea de Negrăit, Părinte Ioan.
Arătatu-te-ai împlinitor al Legii lui Dumnezeu şi nu ai ales nimic mai de cinste decât toată dragostea Lui,
cugetătorule de Dumnezeu. Că nu te-a slăbit pe tine dragostea părinţilor şi a fraţilor, nici bogăţia, nici dregătoria,
nici pofta trupului, părinte.
Pe Emmanuel, Stăpânul tuturor, născându-L fără stricăciune, ai rămas Fecioară şi după naştere, Maică Fecioară; pe
Acela roagă-L neîncetat să izbăvească de supărarea vrăjmaşilor pe cei ce scapă sub Acoperământul tău.

Pe şarpele cel trufaş l-ai biruit cu armele smereniei, fericite şi înălţându-te cu Duhul, te-ai sălăşluit în Locaşurile
pururea Veşnice.
Plin fiind de darurile Duhului, ai supus duhurile răutăţii, ca un înţelept şi cuminte şi cu totul dăruit lui Dumnezeu.
Ridicându-te pe culmile nepătimirii, Părinte Ioan, strâmtorat în colibă şi înconjurat de ispite ai răbdat, întărindu-te
Dumnezeieşte.
Pe Cuvântul, Cel întocmai Lucrător şi de un Scaun cu Cel Ce L-a născut, L-ai Întrupat din pântecele tău, Curată,
Care, pentru nespusa Sa milostivire, S-a îmbrăcat cu toată omenitatea noastră.
Irmosul:
De adâncul păcatelor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale, cel neurmat. Din stricăciune, Dumnezeule,
scoate-mă.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cele de sus căutând...

Râvnind, înţelepte, sărăcia ce nu se fură, ai urât bogăţia părinţilor tăi. Şi având Evanghelia în mâinile tale, ai urmat
lui Hristos Dumnezeu, Preacuvioase Părinte Ioan, rugându-te neîncetat pentru noi toţi.

Calea cea strâmtă ai găsit-o mai de cinste decât pe cea largă, minunate; şi cu bucurie ai răbdat la porţile părinţilor
tăi, batjocorit şi sleit de multe boli, de Dumnezeu binecuvântate.
Împodobitu-te-ai, înţelepte, cu preafrumoase suişuri, omorându-ţi trufia trupului. Drept aceea mutându-te către cele
cereşti, eşti numărat pururea cu cetele sfinţilor părinţi, vrednicule de laudă.
Călătorind pe căile care duc la Odihna cea Dumnezeiască, te-ai abătut, fericite, de la prăpăstiile demonilor, acoperit
fiind cu Dumnezeiescul har şi strigând: Cel Ce bine eşti cuvântat şi Preaslăvit.
Lăudăm naşterea ta, Binecuvântată, prin care ne-am izbăvit din osândirea cea de demult şi pe tine te fericim, de
Dumnezeu Binecuvântată, Singura pe care te-a iubit Cel Ce bine este cuvântat şi Preaslavit.

Tesându-ţi tu însuţi, Părinte loan, haină ce nu se învecheşte, te-ai îmbrăcat ca un cerşetor, în chip de sărac
petrecând la porţile părinţilor tăi.
Ca un alt Iov ai pătimit fără de vină înaintea porţilor, ca un gunoi, suferind înfruntările slugilor tale, înţelepte,
chinuit de foame şi de sete. Drept aceea ai moştenit Împărăţia cea de sus.
Urmat-ai în chip vădit Evangheliei, pe care ai primit-o în mâni şi ai sărăcit, fericite, plângând toată viaţa; şi blând şi
fără de răutate fiind, ai moştenit Împărăţia cea de sus.
Ca un alt Avraam te-ai arătat, primind Sfânta Treime ca pe un Oaspete în coliba ta, prin suişuri Dumnezeieşti şi ai
slujit-o pe Ea prin cugete curate şi prin sărăcie desăvârşită, fericite, întru toţi vecii.
Râu pururea curgător ne izvorăşte nouă, celor ce alergăm la tine, Preacurată; de aceea, cei ce scoatem din el har din
destul lăudăm naşterea ta, Preacurată şi o preaînălţăm întru toţi vecii.
Irmosul:
Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evrei şi văpaia întru răcoreală a prefăcut, ca pe
Cântarea a 9-a. Irmos: Fiul Părintelui Cel...

Strigai, cuvioase: Domnul este Puterea şi Lauda mea, întru El biruiesc pe căpetenia întunericului; nicicum nu mă
tem de amăgirilecele ce îmi vin din partea lui, prin hărţuielile închipuirii, numai gândindu-mă la Frumuseţea Cea
Dumnezeiască şi Neapropiată.
Ca un pământ îngrăşat a primit inima ta, cuvioase, sămânţa cea cerească în brazdele cugetului; şi aduce roadă spic
însutit, care hrăneşte sufletele tuturor celor ce te cinstesc pe tine, cu credinţă, de Dumnezeu fericite.
Fiind împreună cu Stăpânul tău, cuvioase şi luminat fiind de acolo cu străluciri prealuminate, roagă-te, Minunate
Părinte Ioan, să se dăruiască Dumnezeiască Lumină celorce cu credinţă săvârşesc pomenirea ta cea luminată.
Sfinţitu-te-a Domnul din pântece pe tine, fericite, către Dânsul ţi-ai îndreptat cărările tale. Drept aceea ai fost
numărat între cuvioşii cei ce au vieţuit întru cucernicie; cu aceia împreună te bucuri de îndumnezeire, prealăudate.
Locaş Luminii s-a făcut pântecele tău, prin care au văzut Lumina cei ce şedeau întru întuneric. Drept aceea te
lăudăm pururea, cu glasuri netăcute, Maica lui Dumnezeu; şi cu dragoste te cinstim pe tine, Nădejdea sufletelor
noastre.
Irmosul:
Fiul Părintelui Cel fără de început Dumnezeu şi Domnul, Întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă ca să
lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu, ceaPrealăudată, o
slăvim.
SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...

Părăsind avuţia cea pieritoare şi mărirea cea trecătoare, ai dobândit, fericite părinte, bogăţia cea cerească şi lauda
cea cu adevărat veşnică. Pentru aceasta fericim sfântă adormirea ta şi întru dânsa prăznuind, strigăm ţie:
pomeneşte-ne pe noi, Preacuvioase Ioan, ca cel ce ai îndrăzneală către Domnul.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...
Ca o Vie Nelucrată, Fecioară, Strugurele Cel Preafrumos ai odrăslit, Cel Ce izvorăşte nouă Vinul mântuirii, care
veseleşte sufletele şi trupurile tuturor. Pentru aceasta, pe tine, ca pe o Pricinuitoare a bunătăţii, fericindu-te pururea,
împreună cu îngerul strigăm ţie: Bucură-te cea Plină de daruri.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea
Fecioriei tale...
Curata, cea Neispitită de nuntă şi Maica Ta Hristoase, văzându-Te pe Tine mort, spânzurat pe Lemn, ca o Maică
plângând grăia: pentru ce Ţi-a răsplătit Ţie aşa adunarea iudeilor, cea fărădelege şi nemulţumitoare, care s-a
bucurat de multele şi marile Tale daruri, Fiul meu? Laud îngăduinţa Ta cea Dumnezeiască.
Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Petru la Sărbătoarea Cinstirii lanţului Sfântul Apostol Petru (1)
16 Ianuarie
Troparla Sărbătoarea Cinstirii lanţului Sfântul Apostol Petru, glasul al 4-lea:

Roma nepărăsind, la noi ai venit prin cinstitele lanţuri ce ai purtat, întâistătătorule pe scaunul Apostolilor. Pe care
cu credinţă cinstindu-le, te rugăm: cu ale tale rugăciuni către Dumnezeu, dăruieşte nouă mare milă.

Irmosul:
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împărătesei Maici şi mă voi arăta luminat
prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.
Stih: Sfinte Apostole Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe piatra Dumnezeieştii tale mărturisiri, sprijinindu-ne, întâistătătorule pe scaun, lauda Apostolilor lui Hristos, cu
credinţă cinstim lanţurile tale, cu care preacuratele tale mâini au fost legate.
Pusu-te-a pe tine Domnul, Apostole, adevărată mărturie a Întrupării Sale, propovăduind venirea, Crucea, Moartea şi
Învierea Lui.
De trei ori tăgăduind pe Domnul, ca pe un simplu Om, înaintea ucigătorilor de Dumnezeu, întru nimic nu ai greşit
de la teologia ta cea de mai înainte, Sfinte Apostole Petru. Că L-ai propovăduit pe El, Fiul lui Dumnezeu şi
Dumnezeu.
Rupe legăturile păcatului nostru, Apostole, ale celor ce cinstim cu credinţă sfinţitul tău lanţ şi îndurându-te,
deschide nouă şi intrările Împărăţiei celei de sus, ca un preamilostiv.
Locaş cu totul Curat al curăţiei, nu pot eu, spurcatul şi necuratul, a-ţi cânta ţie, Ceea ce nu ştii de nuntă. Pentru
aceasta mă curăţeşte, cu curăţia Duhului, ca să te măresc pe tine.
Cântarea a 3-a. Irmos: Nu întru înţelepciune şi în putere...

Lanţurile cu care te-a pedepsit Irod, ca pe un făcător de rele, întru ele te cinsteşte pe tine acum Biserica, Prealăudate
Apostole Petru, cinstind cu credinţă chinurile tale.
Mai mult decât cu aurul şi decât cu podoabele de mult preţ, s-a împodobit Biserica, Apostole, cu lanţurile tale, pe
care le şi sărută, cinstindu-se întru tine.
Tetrarhul, dându-te celor patru căpetenii cu câte patru ostaşi şi cu lanţ legându-te, te-a păzit, Apostole Petru, ca să
te omoare pe tine. De la aceia te-a izbăvit Hristos, prin mâna îngerului.
Din Dumnezeiescul şi preacinstitul tău trup, Apostole, lanţurile tale împărtăşire luând şi de harul tău atingându-se,
sfinţesc pe toţi cei ce le cinstesc.
Iată s-a dezlegat omenirea de blestemul cel dintâi şi s-a surpat satana, pricinuitorul căderii, Curată. Că tu ne-ai
născut nouă această Binecuvântare.
Cântarea a 4-a. Irmos: Cel Ce şade întru Slavă...

Împărăteasca mantie de purpură şi cetatea ta se încing acum cu credinţă, duhovniceşte, Apostole Petru, cu
preacinstitul tău lanţ. Căruia în chip văzut închinându-se, îl sărută şi cinsteşte puterea şi minunile tale.
În temniţă te-a pus pe tine Irod legat, ca să te scoată la poporul cel ucigător de Dumnezeu, Apostole. Dar
mântuindu-te, cu ajutor de la Dumnezeu, ţi-ai lăsat legăturile spre închinare slugilor tale.
Întărindu-se prin atingere de preacuratul tău trup şi umplându-se de har, lanţul cel pus împrejurul tău ne dăruieşte
sfinţenie nouă tuturor, celor ce îl cinstim pe el prin tine, Preacinstite Apostole Petru.
Cu frică şi cu dragoste apropiindu-ne, cinstim legăturile Apostolului Petru, prin semnele lui fiind întăriţi, aducând
Apostolului credinţa şi închinăciunea ce i se cuvin.
Pe tine, Născătoare de Dumnezeu, ca pe Ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu Trup, cu cântări te slăvim, îndepărtând
de la noi tot eresul. Că întru tine, Cuvântul, din sângele tău trup însufleţit zidindu-Şi, S-a arătat cu Trup.
Cântarea a 5-a. Irmos: Acum mă voi scula...

Ridică, Apostole, legăturile păcatului meu, cele ce stau pe grumazul meu şi mă împing la stricăciune; ca cel ce ai
luat de la Mântuitorul putere de a lega şi a dezlega greşelile.
Potoleşte, prealăudate, tulburările neamurilor şi încetează neînţelegerile din Biserică, dându-i unire, cel ce pentru
dânsa ai fost legat cu lanţul pe care cu credinţă îl şi îmbrăţişăm.
Izbăveşte, Apostole, din robia cea înţelegătoare pe cei ce cinstesc, cu credinţă, lanţul tău;şi ne îndrumă pe noi spre
cereştile corturi, despre care ne-ai încredinţat, ca un păstor al nostru şi învăţător.
Pe aceia pe care învăţătorul tău i-a îndreptăţit, cu mijlocirea ta cea înfricoşătoare, Sfinte Apostole Petru, să fie mai
mari peste noi creştinii, pazeşte-i cu puternică dreapta ta, preamărite.
Cunoscutu-te-a Soarele deosebindu-te cu mult mai mult decât strălucirile lui pe tine, Prealăudată, din care S-a
arătat Dumnezeu, Întrupându-Se, înălţând la Lumina Dumnezeirii Sale pe cei ce te cinstesc pe tine.
Cântarea a 6-a. Irmos: Venit-au întru adâncuri...

Astăzi Puterile cereşti şi adunările Apostolilor împreună se veselesc cu cei pământeşti, Apostole Petru, văzând că
semnele chinurilor tale sunt cinstite de noi.
Cetele îngerilor se veselesc şi tabăra demonilor temându-se, Apostole, se tânguieşte, văzând că semnele chinurilor
tale sunt cinstite de noi.
Adormit-au ostaşii cei ce te păzeau pe tine, Apostole Petru, la venirea îngerului; iar lanţurile cu care erai legat
îndată au căzut; pe acelea cu evlavie le cinstim.
Pe Tavita cea moartă ai înviat-o, iar pe străjeri făcându-i ca pe nişte morţi, de legături te-ai scuturat; toate ale tale
sunt mai presus de minte, Apostole; pentru aceasta cu credinţă pe tine te cinstim.
Intrat-am în iarna pierzării şi m-au tulburat râurile nemăsuratelor mele greşeli; ci, milostivindu-te de mine, Stăpână,
la limanul cel Dumnezeiesc mă îndreaptă.

Piatra Hristos pe piatra credinţei, pe întâiul şezător pe scaunul ucenicilor,îl preamăreşte luminat. Căci cheamă pe
toţi să prăznuiască, Apostole, minunile cinstitului tău lanţ şi împarte iertare de greşeli.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Pe cea întru rugăciune...

Pe cel întâistătător între Apostoli, pe Dumnezeiescul ucenic al adevărului, pe Marele Petru, să-l lăudăm şi lanţul lui
să-l sărutăm cu credinţă, dezlegare de greşeli dobândind.
Cântarea a 7-a. Irmos: Cel Ce ai mântuit în foc...

Cel căruia i se părea că împărăteşte, dar mai vârtos el singur era stăpânit de plăceri, făcând plăcerea iudeilor, la
cătuşe de fler te-a osândit, pe care, Apostole, le cinstim, lăudându-te pe tine.
Toată făptura s-a supus ţie, ucenice al lui Hristos. Că pe mări ai umblat; iar legăturile de fier ca nişte zdrenţe şi
uşile cele de fier ca nişte locuri de uşoară trecere au fost socotite de tine, cu Puterea Mângâietorului.
Cel ce ai omorât pe vrăjitorii cei mincinoşi, pe morţi ai sculat şi şchiopi şi slăbănogi ai însănătoşit; şi bolnavi cu
umbrirea ta ai tămăduit; prin uşile încuiate ai trecut şi ai scăpat din lanţurile pe care le cinstim, Apostole Petru.
Din Palestina, Sfântul Petru, Apostolul lui Hristos, ieşind şi lumii propovăduind, a răposat în Roma cea veche; iar
celor din Roma cea nouă, le-a dat lanţul spre cinstire.
Minunea naşterii tale a arătat-o văpaia haldeilor, care cu nimic n-a vătămat pe tineri. Deci şi pe mine, cel ars de
multe greşeli, miluieşte-mă, Stăpână.
Cântarea a 8-a. Irmos: Izbăvitorule al tuturor...

Legiuitorule, păstorule şi învăţătorule al turmei lui Hristos, Preamărite Petru, pe cei ce cu cucernicie te laudă pe
tine şi cinstesc cu credinţă lanţurile tale, izbăveşte-i din legăturile păcatului.
Risipeşte tulburările demonilor, de la cei ce cinstesc lanţurile tale, Apostole Petru; potoleşte iarna păcatului şi
alungă de la ei bolile cele primejdioase, necazurile şi năvălirile barbarilor.
Se împărtăşeşte de har tot cel ce se atinge de cinstitul tău lanţ, Apostole, umplându-se de sfinţenie şi cu bucurie
cântă: toate făpturile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Cinstirea cu evlavie a lanţurilor tale, ca un ospăţ cu tot felul de desfătări, ni se pune înainte; că tu însuţi eşti
slujitorul acestei Dumnezeieşti veselii, Apostole.
Târându-se până la mine şarpele cel amăgitor, prin rele sfaturi m-a alungat din desfătare; iar Îngerul Cel de Mare
Sfat, făcându-Se Om din pântecele tău, pe mine iarăşi locuitor al Raiului m-a făcut.

Cu totul dulceaţă eşti, prealădate Apostole şi pline de toată mângâierea sunt zilele tale de praznic. Pentru aceasta şi
acum pe robii tăi, care cinstesc cu credinţă legăturile tale, veseleşte-i şi-i învredniceşte să prăznuiască cu veselie.
Sfărâmă tăria vrăjmaşilor celor ce se luptă cu noi, Apostole; şi cu puterea ta cea nebiruită supune
binecredincioşilor, în cătuşe de fier, pe vrăjmaşii lor, biruinţă aducând cetăţii tale, întru care acum se cinsteşte
lanţul preacuratelor tale mâini.
Cu adevărat, adevărate sunt cuvintele Tale, Stăpâne, pe care le-ai grăit zicând: Cel Ce crede întru Mine, lucruri şi
mai mari decât ale Mele va face. Că iată, Apostolul, încă pe când era viu, cu umbra sa a vindecat bolile, iar acum,
cu lanţurile sale, felurite minuni lucrează.
Stih: Preasfântă Treime, Domnezeul nostru, Slavă Ţie.
Preaînalte Părinte, Fiule şi Mângâietorule, Treime întocmai Cinstită, cu rugăciunile Apostolului Petru,
întâistătătorul între Apostolii Tăi, ajută binecredincioşilor creştini în războaie întotdeauna şi cetăţii Tale stare
neclintită şi netulburată şi paşnică dăruieşte-i.
Toţi oamenii nepricepându-ne a lăuda naşterea ta cea Minunată, de cuvântul Îngerului Celui Ce S-a pogorât la tine
bucurându-ne, cântăm: Bucură-te Izbăvirea oamenilor şi Hrana celor flămânzi! Bucură-te Apărarea împotriva
demonilor! Bucură-te Curăţirea spurcăciunilor noastre!
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină pe noi...

Biserică făcându-te Treimii Celei mai presus de toate, sfinţeşte, luminează şi împlineşte cererile celor ce te cinstesc
pe tine cu credinţă, în sfântă casa ta; şi dă dezlegare de toate smintelile celui viclean, care năvălesc asupra celor ce
roagă pe Hristos, cu stăruinţă, Sfinte Apostole Petru.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Ca pe un întâistătător între înţelepţii Apostoli şi ca pe un purtător al cheilor Împărăţiei Cerurilor, te lăudăm pe tine
cu credinţă, Apostole şi sărutăm cu cuget curat lanţurile ce ai purtat, ca un făcător de rele, stricând facerile de rău
ale vrăjmaşului. Roagă-te Domnului Hristos să ne izbăvim de acestea.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea.Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Mai Înaltă decât Heruvimii şi decât Serafimii şi decât cerul şi pământul mai Desfătată şi mai presus decât toată
făptura cea văzută te-ai arătat, cu asemănare neasemănată. Că Acela, pe Care nesfârşitele lărgimi ale cerurilor nu-L
încap, în pântecele tău a încăput, Curată. Pe Acela roagă-L să mântuiască pe robii tăi.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai
Înălţat...
Văzându-Te spânzurat pe Cruce pe Tine, Hristoase, Care eşti născut din Tatăl Cel fără de început, Ceea ce mai pe
urmă Te-a născut cu Trup, striga: Vai mie, Preaiubite, Iisuse! Cum voieşti Tu, Fiule, Cel Ce eşti Slăvit de îngeri, ca
un Dumnezeu, a Te răstigni acum de oamenii cei fărădelege, Îndelung Răbdătorule?
Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Petru la Sărbătoarea Cinstirii lanţului Sfântul Apostol Petru (2)
16 Ianuarie
Troparla Sărbătoarea Cinstirii lanţului Sfântul Apostol Petru, glasul al 4-lea:

Roma nepărăsind, la noi ai venit prin cinstitele lanţuri ce ai purtat, întâistătătorule pe scaunul Apostolilor. Pe care
cu credinţă cinstindu-le, te rugăm: cu ale tale rugăciuni către Dumnezeu, dăruieşte nouă mare milă.
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Cetele israeliteneşti...

Prăznuieşte acum, dănţuind, toată Biserica lui Hristos, întru Duhul, lăudându-te pe tine cu credinţă şi sărutând
cinstitul tău lanţ cu dragoste, Apostole, întâi şezător pe scaun, pe care l-ai purtat robit fiind, fericite, legând pe
tiranul.
Dintru adâncul înşelăciunii vânând, Apostole, pe oameni, ca pe nişte peşti, i-ai adus Celui Ce te-a ales pe tine cu
adevărat, dintre pescari, a fi întâi între ceilalţi ucenici. Pentru aceasta, lanţul pe care l-ai purtat, cu cucernicie îl
sărutăm.
Pe temelia credinţei ai zidit sufletele tuturor credincioşilor şi templele înşelăciunii, Sfinte Apostole Petru,
surpându-le, ai zidit Biserici care cu mare glas te cinstesc, fericite, pe tine şi lanţul pe care l-ai purtat, preaînţelepte.
Toate armele înşelătorului vrăjmaş, Preacurată Fecioară, în chip desăvârşit au pierit, de când a fost rănit cu suliţa
Cuvântul, Cel Ce S-a Sălăşluit în pântecele tău cel neîntinat. De a Cărui preadulce dorire, roagă-te acum, ca şi
inima mea să se pătrundă.
Cântarea a 3-a. Irmos: Arcul celor puternici...

Unindu-te în întregime cu Lumina Cea Preacurată, cu Dumnezeieştile ei împărtăşiri, a doua lumină te-ai arătat,
Apostole, luminând sufletele noastre.
Legile lui Hristos le-ai întărit şi pe cei fărădelege i-ai învăţat Legeacea bună, ca cel mai mare al Apostolilor şi ca un
temei neclintit al dogmelor.
Cu limbă sfinţită ai propovăduit pe Dumnezeu, Cel Ce a pătimit şi pe Cruce trupeşte a fost Răstignit. Pentru aceasta
cinstim, Apostole, lanţul ce te-a legat pe tine.
Opritu-s-a numai la tine moartea din pornirea cea neoprită. Că numai tu ai născut Izvorul nemuririi, Născătoare de
Dumnezeu, Maică Fecioară.
Irmosul:
Arcul celor puternici a slăbit şi cei neputincioşis-au încins cu putere. Pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima
mea.
Cântarea a 4-a. Irmos: Pentru dragostea numelui Tău...

Arătând măreţiile Stăpânului, ai întors inimile neînduplecaţilor evrei, la Dumnezeiasca credinţă, ca o temelie a
credinţei.
Umbletele tale s-au cunoscut pe ape, din nemărginita dragoste a Celui Ce a umblat peste dânsele, Apostole Petru şi
ţi-a arătat ţie Dumnezeieştile cărări.
Doctorie pentru multe feluri de boli dobândind cinstitul tău lanţ, preafericite, pe acesta sărutându-l cu credinţă, pe
tine te cinstim.
Ca într-un Palat Desfătat sălăşluindu-Se în Sfânt pântecele tău Împăratul tuturor, S-a arătat, Întrupat, Stăpână, Ceea
ce eşti cu totul fără prihană.
Cântarea a 5-a. Irmos: Luminează-ne pe noi, Doamne...

Pe Fiul Cel împreună cu Tatăl fără de început L-ai propovăduit, prin Dumnezeiască descoperire, prealăudate şi te-ai
învrednicit de fericirea cea rostită de Gura Celui Fericit.
Când ai văzut Lumina ce a strălucit în Tabor, care a acoperit razele soarelui, atunci cu Lumina cea din Lumină te-ai
luminat, Apostole şi ai cunoscut pe Hristos, Dumnezeu.
Pe Hristos, Cel Ce a Înviata treia zi, L-ai propovăduit, Apostole Petru, pentru Care ai purtat lanţuri, pe care,
învrednicindu-ne a le cinsti, cu evlavie te lăudăm.
Pe mine cel îngreunat de sarcina multelor păcate, Preacurată, uşurează-mă acum,întărindu-mă, ca să port jugul lui
Hristos, cel preauşor.
Cântarea a 6-a. Irmos: Strigat-a mai înainte...

Cu capul în jos, suferind răstignire, în chip uimitor, ţi-ai gătit picioarele tale spre cereasca umblare, pe care
întăreşte-ne şi pe noi a umbla, ucenice al lui Hristos.
Sălăşluitu-te-ai în viaţa celor vii şi pentru dânsa fiind legat, legăturile lui veliar ai sfărâmat; pentru aceasta cinstim
lanţul tău, cel ce te-a legat pe tine.
Roagă pe Stăpânul făpturii preafericite, ca să trimită curăţire, pace şi milă celor ce te măresc pe tine, ca pe un
ucenic al Lui preaadevărat.
Cu hainele cele de piele ale morţii s-a îmbrăcat strămoşul; iar Ziditorul Întrupându-Se din sângele tău, în chip mai
presus de cuvânt, Preacurată, îl îmbracă întru Sine.
Irmosul:
Proorocul Ionaînchipuind de mai înainte în chit îngroparea Ta cea de trei zile, rugându-se striga: din stricăciune
izbăveşte-mă, Iisuse, Împărate al Puterilor.

Piatra Hristos pe piatra credinţei, pe întâiul şezător pe scaunul ucenicilor,îl preamăreşte luminat. Căci cheamă pe
toţi să prăznuiască, Apostole, minunile cinstitului tău lanţ şi împarte iertare de greşeli.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Pe cea întru rugăciune...

Pe cel întâistătător între Apostoli, pe Dumnezeiescul ucenic al adevărului, pe Marele Petru, să-l lăudăm şi lanţul lui
să-l sărutăm cu credinţă, dezlegare de greşeli dobândind.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii lui Avraam...

De trei ori te-ai lepădat de Hristos; pentru aceasta cu întrebarea cea de trei ori a tămăduit greşeala ta, Prealăudate
Apostole Petru şi întărire te-a arătat pe tine tuturor celor ce se clatină.
Ca un legat al lui Hristos, cu preadulce dor, cu felurite legături ai fost legat. Pentru aceasta, lanţului tău cel ce
dezleagă patimile cu credinţă ne închinăm, Apostole.
Apostolul Petru, martor pe faţă al lui Hristos, fala Apostolilor, străbătând lumea întreagă, ca un soare prealuminos,
risipeşti noaptea cea adâncă a cumplitei slujiri la mulţimea de idoli.
Slavă lui Hristos te-ai făcut, pe Acesta întru mădularele tale L-ai preaslăvit, Preafericite Apostole Petru. Pentru
aceasta, pe tine te slăvim şi lanţului, ce te-a legat pe tine, ne închinăm.
Cel Ce S-a pogorât pe pământ ca ploaia, Fecioară, a adăpat cu cunoaşterea de Dumnezeu tot pământul şi te-a arătat
pe tine, Curată, mai Cinstită decât toţi îngerii.
Cântarea a 8-a. Irmos: Mântuitorule al tuturor...

Lucrând, Apostolul Petru, ţarinile inimilor, le-ai făcut pe ele prearoditoare pentru Stăpânul făpturii, Cel Ce ţi-a dat
Dumnezeieştile chei, spre a lega şi dezlega greşelile.
Pe tine totdeauna te fericim, Apostole şi sărutăm lanţul tău, pe care l-ai purtat, ca un făcător de rele, ucigând pe
începătorul răutăţii şi legându-l cu legăturile tale, Sfinte Apostole Petru.
Pe Cel Ce a legat iadul şi moartea, cu legăturile şi cu Preacurata Patima Sa, în chip strălucit L-ai propovăduit.
Pentru aceasta, sărutând, preafericite, lanţul tău, ne sfinţim.
Pe piatra cea neclintită a credinţei păstrând plinătatea Bisericii, Sfinte Apostole Petru, ai alungat neînţelegerile din
mijlocul ei şi te rogi, fericite, pentru liniştea ei.
Ca şi Cetele cele de sus să strigăm cu glasuri întreit sfinte: pe Tatăl Cel a toate Făcător slăvim acum şi pe Fiul şi pe
Duhul, o Fiinţă, o Putere şi o Lucrare.
Sfeşnic Înţelegător mai înainte te-a însemnat Proorocul pe tine, de Dumnezeu Născătoare, Ceea ce ai purtat
Dumnezeiasca Făclie, care a luminat pe cei ce erau mai înainte în întuneric, cu multele întunecimi ale răutăţilor.
Irmosul:
Izbăvitorule al tuturor, Atotputernice, pogorându-Te la cei ce se ţineau în dreaptă credinţă, în mijlocul văpăii i-ai
răcorit şi i-ai învăţat să cânte: toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Naşterea ta Nestricată...

Învrednicitu-te-ai a vedea cele de departe, în care ai nădăjduit cu credinţă, Sfinte Apostole Petru şi răsplătiri pentru
suferinţe, bucurându-te, ai luat de la Dumnezeu, Iubitorul de oameni, a Cărui Dumnezeiască Patimă în trupul tău ai
închipuit-o.
Ca un Dumnezeiesc descuietor al Împărăţiei, deschide intrările acesteia celor ce te cinstesc pe tine cu credinţă pe
pământ şi sărută cinstitul tău lanţ, Apostole, pe care l-ai purtat, legat fiind.
Împreună cu Fiul fiind în Tabor, Sfinte Petru, te-ai învrednicit a auzi Glasul Părintelui, Care L-a arătat pe El şi cu
Duhul luminându-te, în chip minunat a curăţit inima ta.
Celor ce cu dragoste te cinstim pe tine şi sărutăm lanţul, cu care ai fost legat, Sfinte Petru, cere-ne curăţire şi
dezlegare de greşeli şi desfătarea Împărăţiei Cerului.
Locaş Luminii te-ai făcut, drept aceea povăţuieşte-mă la lumină, Fecioară, pe mine cel întunecat de toate ispitele
vrăjmaşului, ca să te măresc cu credinţă pe tine, Preacurată, Maică Fecioară.
Irmosul:
Naşterea ta Nestricată s-a arătat, din coapsele tale ieşind Dumnezeu, Care S-a arătat Purtător de Trup pe pământ şi
cu oamenii a petrecut. Pentru aceasta pe tine, de Dumnezeu Născătoare, toţi te slăvim.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină pe noi...

Biserică făcându-te Treimii Celei mai presus de toate, sfinţeşte, luminează şi împlineşte cererile celor ce te cinstesc
pe tine cu credinţă, în sfântă casa ta; şi dă dezlegare de toate smintelile celui viclean, care năvălesc asupra celor ce
roagă pe Hristos, cu stăruinţă, Sfinte Apostole Petru.

Ca pe un întâistătător între înţelepţii Apostoli şi ca pe un purtător al cheilor Împărăţiei Cerurilor, te lăudăm pe tine
cu credinţă, Apostole şi sărutăm cu cuget curat lanţurile ce ai purtat, ca un făcător de rele, stricând facerile de rău
ale vrăjmaşului. Roagă-te Domnului Hristos să ne izbăvim de acestea.

Mai Înaltă decât Heruvimii şi decât Serafimii şi decât cerul şi pământul mai Desfătată şi mai presus decât toată
făptura cea văzută te-ai arătat, cu asemănare neasemănată. Că Acela, pe Care nesfârşitele lărgimi ale cerurilor nu-L
încap, în pântecele tău a încăput, Curată. Pe Acela roagă-L să mântuiască pe robii tăi.
Înălţat...
Văzându-Te spânzurat pe Cruce pe Tine, Hristoase, Care eşti născut din Tatăl Cel fără de început, Ceea ce mai pe
urmă Te-a născut cu Trup, striga: Vai mie, Preaiubite, Iisuse! Cum voieşti Tu, Fiule, Cel Ce eşti Slăvit de îngeri, ca
un Dumnezeu, a Te răstigni acum de oamenii cei fărădelege, Îndelung Răbdătorule?
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Antonie cel Mare

17 Ianuarie
Troparul Sfântului Cuvios Antonie cel Mare, glasul al 4-lea:

Asemănându-te cu obiceiurile râvnitorului Ilie şi urmând Botezătorului pe drepte cărări, Preacuvioase Părinte
Antonie, te-ai făcut locuitor pustiului şi ai întărit lumea cu rugăciunile tale. Pentru aceasta, roagă-te lui Hristos
Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Pe prigonitorul Faraon...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Antonie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
La nemurire şi la viaţă veşnică ajungând cu adevărat şi de Raza Cea Întreit Strălucitoare, părinte, din plin fiind
luminat, roagă-te, să fie luminat sufletul meu cel întunecat, cu luminarea harului, ca după vrednicie să te laud pe
tine.
Tânăr fiind cu vârsta trupului şi pe calea cea nouă a faptei bune apucând, ai călătorit pe dânsa, fără primejdie,
plecându-te Legii celei noi a Mântuitorului, de trei ori fericite şi poruncilor Evangheliei celor de viaţă purtătoare ai
urmat.
Cu Lumina cea de trei ori mai Strălucitoare decât soarele luminat fiind, preaînţelepte, vrăjmăşeasca întărâtare a
demonilor, fericite şi gurile căscate ale fiarelor şi durerile vătămătorilor, ca pe o pânză de păianjen le-ai sfărâmat,
aprins fiind de Dumnezeiasca dragoste.
Având îndrăzneală, ca o Maică a lui Dumnezeu, către Cel Ce S-a născut din tine, Cuvântul Cel Unul-Născut,
împreună fără de început cu Tatăl şi deofiinţă cu Duhul, nu înceta a-L ruga, Ceea ce eşti cu totul fără de prihană, să
izbăvească din nevoi pe cei ce te măresc pe tine, de Dumnezeu Născătoare.
Catavasie:
Pământul cel roditor de adâncime, uscat l-a trecut oarecând soarele; căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă
părţile, trecând poporul marea pedestru şi lui Dumnezeu cu plăcere cântând: să cântăm Domnului, căci cu Slavă S-a
preaslăvit.
Cântarea a 3-a. Irmos: Celui Ce ai întărit cerurile...

Cu cuget întărit şi cu minte statornică potolind văpaia patimilor, te-ai îmbrăcat în luminata haină a nepătimirii,
Sfinte Antonie şi în veşmântul mântuirii, părinte.
Cu năvăliri preatari demonii îndrăznind şi în fiare prefăcându-se, ai defăimat puterea lor cea slabă, că ai avut Ajutor
pe Cel tare în războaie.
Purtătorul de Dumnezeu, Preacuviosul Părinte Antonie, biruind căpeteniile şi stăpâniile întunericului cu înfrânare
tare s-a făcut purtător de izbândă biruitor, mărirea pustnicilor şi lauda călugărilor.
Mintea mea cea robită de patimi, ridică-o, Curată, cu Puterea de viaţă care S-a arătat lumii din tine şi la viaţă o
povăţuieşte, Ceea ce Singură ai sfărâmat porţile morţii, cu naşterea ta.
Catavasie:
Întărirea celor ce nădăjduiesc spre Tine, întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe care o ai câştigat cu Scump Sângele
Tău.

Scară Dumnezeiască de fapte bune făcându-ţi, la înălţime te-ai suit, părinte şi ai văzut pe Dumnezeu sprijinindu-Se
pe dânsa şi daruri preabogate împărţind, celor ce cu credinţă cântă: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Cu totul te-ai sfinţit lui Dumnezeu, Sfinte Preacuvioase Părinte Antonie, singur cu EI unindu-te, preaînţelepte, prin
fapta bună şi grăind împreună, şi de arătarea lui Dumnezeu ca un curat învrednicindu-te; că de pământ şi de cele
pământeşti depărtându-te, după vrednicie ai aflat Cereasca Desfătare.
Mintea şi sufletul curătindu-ţi, Părinte Antonie, ai vădit înşelăciunea cea de suflet pierzătoare, părinte şi
meşteşugirile şi amăgirile cele amare şi nălucirile vrăjmaşilor; că pătimind te-ai învăţat, şi ajungând la cunoştinţă ai
învăţat mulţimile călugărilor, preafericite.
Pe Dumnezeu, Cel Ce S-a Întrupat din tine, Care Neschimbat a rămas precum a fost şi fireşte deofiinţă fiind, este
întocmai cu Tatăl şi cu tine, roagă-L, Ceea ce L-ai născut, să dăruiască iertare de greşeli şi mântuire sufletelor celor
ce te laudă pe tine cu credinţă.
Catavasie:
Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, Hristoase; că ieşind din Chivotul Sfinţirii Tale, din Maică Nevătămată, în Biserica
Slavei Tale Te-ai arătat ca un Prunc în braţe purtat; şi s-au umplut toate de lauda Ta.

Locuitor întru tine având pe Dumnezeu, Cel Ce pe toate le vede, fericite, Care te-a învăţat şi te-a luminat şi te-a
înţeleptit, de trei ori fericite, suişurile sufletelor celor curate şi fericite a le vedea te-ai învrednicit.
Har de tămăduiri asupra bolilor celor de multe feluri şi putere asupra duhurilor celor necurate ţi-a dăruit ţie,
Hristos, înţelepte; că firea biruind, părinte, te-ai împărtăşit de darurile Duhului, cele mai presus de fire.
Cei ce te avem pe tine Zid şi cu apărarea ta suntem înconjuraţi, care ne lăudăm cu Dumnezeiasca ta mărire, pe tine
te fericim; că tu, Preasfântă, izvorăşti sufletelor noastre bucurie şi veselie.
Catavasie:
Când a văzut Isaia, în vedenie, pe Dumnezeu pe Scaun Preaînalt, de Îngerii Slavei înconjurat, a strigat: O, eu
ticălosul! Că am văzut mai înainte pe Domnul Întrupat, pe Cel Ce stăpâneşte pacea şi lumina cea adevărată.
Cântarea a 6-a. Irmos: Adâncul păcatelor...
Din fragedă copilărie luând asupră-ţi felul de viaţă cel după Lege, de Dumnezeu insuflate, l-ai păzit până la sfârşit
şi ca un Dumnezeiesc biruitor ai luat cunună de biruinţă de la Împăratul tuturor.
Avându-te pe tine, fericite, rugător preaputernic către Dumnezeu, părtaş al grijilor noastre, ocrotitor şi apărător şi
mijlocitor binevoitor, ne mântuim de toate nevoile, de ispite şi de primejdii.
Înălţat-ai cu adevărat firea omenească cea căzută, născând fără sămânţă pe Fiul Cel Văzut, pe Cel cu Chip
Dumnezeiesc şi deopotrivă cu Tatăl, de Dumnezeu Născătoare.
Catavasie:
Strigat-a Ţie bătrânul, văzând cu ochii mântuirea, care a venit popoarelor de la Dumnezeu: Hristoase, Tu eşti
Dumnezeul meu.

Lepădând tulburările lumeşti, viaţa sihăstrească ai dus-o până la capăt, Botezătorului urmând îndeaproape,
preacuvioase. Deci împreună cu dânsul te cinstim, părinte al părinţilor, Sfinte Antonie.

Şi făcutu-s-au obrajii tăi ca nişte vase de miresme pline de bunul miros al faptelor bune, îmbălsămând de mântuire,
întocmai ca o pajişte înflorită, pe cei ce strigă cu dragoste: bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Harul Preasfântului Duh sălăşluindu-se întru tine, părinte, te-a făcut alungător al duhurilor viclene şi învăţător
călugărilor, strigând: bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Pe Maria cea Preacurată şi Preasfântă să o lăudăm; că printr-însa ne izvorăşte harul darurilor celor mai presus de
minte, ca dintr-un Izvor al Dumnezeieştii bunătăţi. Pe care cu gând cucernic, acum să o fericim.
Catavasie:
Pe Tine, Cel Ce ai răcorit în foc pe tinerii care Dumnezeu Te-au numit şi în Fecioară Nepătată Te-ai Sălăşluit,
Dumnezeu Cuvântul, Te lăudăm, cântând cu dreaptă credinţă: bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Sfinte Antonie, neadormit fiind în rugăciuni, întărit în ajunări şi răbdător întru ispite, ai petrecut curat la cuget ca un
înger şi lui Dumnezeu ai strigat: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cu cereri stăruitoare şi cu rugăciuni, apropiindu-te neîncetat de Dumnezeu, spre înălţimea cerească ai alergat,
cuvioase; scăpând din cursele demonilor şi din tirania lor eliberându-te, de Dumnezeu insuflate, ai cântat: preoţi
lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Ca un nou Moise făcându-te, biruinţă ai ridicat în pustiu asupra vrăjmaşilor şi a celor ce se luptau cu tine, mergând
în fruntea poporului ce alcătuia adunarea sihaştrilor, care cu veselie şi cu cinstită viaţă au strigat Stăpânului: preoţi
De Dumnezeu Născătoare, Preacurată, curăţeşte rănile sufletului meu şi semnele păcatului, spălându-le cu izvoarele
cele din coasta Celui Născut al tău şi curăţindu-le cu apele cele dintr-însa; căci către tine strig şi la tine caut adăpost
şi pe tine te chem, Ceea ce eşti Plină de har.
Catavasie:
În focul cel mistuitor uniţi fiind tinerii, cei ce au fost cei dintâi în cinstirea de Dumnezeu, dar de văpaie nefiind
vătămaţi, cântare Dumnezeiască au cântat: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru
toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Înfricoşatu-s-a de aceasta...

Sosit-a sărbătoarea ta cea purtătoare de lumină, Preafericite Părinte Antonie, plină de bucurie, plină de
duhovnicească veselie, plină de Duh Sfânt, plină de bună mireasmă şi de luminare; şi acum câştigându-te pe tine
îndreptar sihăstriei şilegiuitor, ne bucurăm.
Nu înceta rugând pe Izbăvitorul, preacinstite părinte, să dăruiască, celor ce săvârşesc cu evlavie sfinţită pomenirea
ta, iertare de greşeli, împărţire de daruri, Dumnezeiască ocrotire, sufletelor mântuire şi veşnică izbăvire.
Întocmai ca un înger vieţuind pe pământ, ai aflat Luminarea cea întocmai cu îngerii; că te-ai împărtăşit de
Strălucirea lor Cea Dumnezeiască. Cu care împreună te şi bucuri neîncetat, ca un Dumnezeiesc prooroc, ca un
mucenic de cunună purtător, ca un mai mare al călugărilor.
Zămislit-ai, Fecioară, fără sămânţă, fără pofte trupeşti, pe Cuvântul lui Dumnezeu, Cel Ce a zidit toate şi fără
stricăciune şi fără dureri de maică L-ai născut. Pentru aceasta pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cu inima şi cu
graiul mărturisindu-te, te slăvim.
Catavasie:
În Lege, în umbră şi în Scriptură închipuire vedem noi credincioşii: toată partea bărbătească, ce deschide pântecele,
Sfânt lui Dumnezeu este. Deci pe Cuvântul Cel mai înainte Născut, Fiul Tatălui Celui fără de început, Cel Întâi-
Născut din Maică fără ispită bărbătească, Îl slăvim.

Chemării Domnului tău ai urmat, lepădându-te de lume şi de toate frumuseţile ei, Preafericite Părinte Antonie;
povara pustniciei cu osârdie ai răbdat şi taberele demonilor cu bărbăţie le-ai alungat. Pentru aceasta, cu credinţă şi
cu cântări, cinstim pururea pomenirea ta.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Crucea Domnului ridicând, înţelepte şi Lui până la sfârşit urmând, mintea nu ţi-ai întors la lume, de Dumnezeu
înţelepţite; ci, cu înfrânarea şi cu ostenelile, patimile ţi-ai omorât şi pe tine însuţi te-ai gătit biserică Domnului.
Pentru aceasta ai luat răsplătire darurile de a vindeca bolile şi a alunga duhurile, de Dumnezeu purtătorule, Părinte
Antonie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste, sfântă
pomenirea ta.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea.Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Ca o Mireasă cu totul fără prihană a Făcătorului, ca o Maică Nenuntită a Izbăvitorului, ca Una ce eşti Locaş
Mângâietorului, Prealăudată, pe mine cel ce sunt locaş întinat al fărădelegii şi întru cunoştinţă batjocură demonilor
m-am făcut, grăbeşte de mă izbăveşte de lucrarea lor cea rea, locaş luminat prin fapta bună făcându-mă, Ceea ce
eşti de Lumină Primitoare, Curată. Alungă negura patimilor şi mă învredniceşte de Împărtăşirea cea de sus şi de
Lumina Cea Neînserată, cu rugăciunile tale.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Atanasie, Arhiepiscopul Alexandriei

18 Ianuarie
Troparul Sfântului Ierarh Atanasie, Arhiepiscopul Alexandriei, glasul al 3-lea:

Pe ierarhii Domnului, pe tâlcuitorii dogmelor; pe păstorii alexandrinilor propovăduitori ai adevărului, perechea cea
iubită de Dumnezeu; pe străluciţii luminători, risipitori ai întunericului celor nelegiuiţi: pe Sfântul Atanasie cel
Mare, secerătorul ereticilor, împreună cu Sfântul Ierarh Chiril, cel ce a cinstit precum se cuvine pe Născătoarea de
Dumnezeu, veniţi toţi iubitorii de prăznuire şi adunându-ne cu veselie şi cu cântări să-i cinstim; că ei se roagă
neîncetat lui Dumnezeu pentru noi toţi.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Pe Faraon cel ce se purta...

Stih: Sfinte Părinte Atanasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Laudă aducând Sfântului Atanasie, ca şi cum aş lăuda fapta cea bună, lauda mea o îndrept mai ales către
Dumnezeu, de la Care se dă oamenilor harul faptelor bune, cel vrednic de laudă, al cărui chip şi pecete însufleţită a
fost Sfântul Ierarh Atanasie.
De Dumnezeiasca înţelepciune fiind plin, fericite şi mai mult decât soarele cu viaţa de înger strălucind, cuvioase, ai
covârşit Legile laudelor noastre. Ci, primeşte, părinte, să te lăudăm după cuviinţă.
Cântare vrednică de strălucita ta pomenire îşi aducem ţie; dar nepricepându-ne a-ţi aduce şi mai multe cântări
vrednice de tine, Sfinte Atanasie, cerem să ni se dea iertare, prin tine şi harul mântuirii.
Zburdările poftelor trupeşti cu putere potolindu-le, din tinereţile tale minte de bătrân şi cumpănită ai câştigat, Sfinte
Atanasie Preafericite. Căci cu dragostea de înţelepciune, toate simţirile ţi-ai orânduit.
Lucruri preamărite s-au grăit despre tine în neamuri şi neamuri, Ceea ce pe Dumnezeu Cuvântul în pântece ai
încăput şi Curată ai rămas, de Dumnezeu Născătoare, Marie. Pentru acesta toţi te cinstim pe tine, Ocrotitoarea
noastră cea după Dumnezeu.
Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce a întărit cerurile...

Curăţindu-ţi sufletul şi trupul de toată întinăciunea, Sfinte Atanasie, biserică vrednică lui Dumnezeu te-ai arătat.
Pentru aceasta plinirea Treimii întru tine s-a odihnit, cunoscătorule al Tainelor sfinte, preafericite.
Harul Mângâietorului aflând sufletul tău curat de patimi, precum ai dorit şi-a arătat întru el lucrările lămurite şi te-a
pus pe tine, părinte, Luceafăr luminos în lume.
Dreptar ierarhiei te-ai arătat ierarhilor şi viaţa ta a fost pildă lucrătoare; iar cuvântul tău, înţelepte, chip luminos al
cugetării celei adânci; şi învăţătura ta munte de teologie s-a arătat.
Decât Heruvimii şi decât Serafimii mai Înaltă te-ai arătat, Născătoare de Dumnezeu; că tu Singură, ai primit în
pântecele tău pe Dumnezeu Cel Neîncăput, Ceea ce eşti fără prihană. Pentru aceasta toţi credincioşii pe tine,
Curată, cu cântări te fericim.

Toată suflarea cea de viaţă purtătoare a Duhului lui Hristos, Care mai înainte de sus a venit cu Dumnezeiască
cuviinţă în foişor şi pe ucenici i-a umplut, întru tine suflând, apostol al treisprezecelea te-a arătat, părinte, pe tine,
care ai propovăduit credinţa creştină.
De Dumnezeiasca râvnă puternic fiind aprins şi mai înainte de a ajunge întâistătător al Sinodului, luând parte la
luptă, ai propovăduit în Niceea că Fiul este deofiinţă cu Tatăl. Pentru aceasta, mai mare păstor şi învăţător al
Bisericii pe tine te-a pus Hristos.
Încredinţată fiindu-ţi din Dumnezeiască rânduială cârma Bisericii, Sfinte Ierarhe Atanasie, toate bârfelile
vătămătoare de suflet ale ereticilor ca şi cu o secure le-ai tăiat, dezrădăcinându-le ca pe nişte spini; şi cu
înţelepciune udând, ai sădit sămânţa Cuvântului.
Cu limba ta cea de foc ai ars, Sfinte Atanasie, erezia cea ticăloasă a lui Arie şi rătăcirea cea nelegiuită a lui Sabelie,
care erau cu desăvârşire potrivnice dreptei cinstiri de Dumnezeu şi deopotrivă de rele; şi împreună cu ele ai ars şi
toată hula cea eretică.
Tu, pururea Fecioară, eşti Lauda credincioşilor; tu eşti Ocrotirea, tu eşti Scăparea creştinilor, Zid de apărare şi
Liman; cu rugăciuni aduci către Fiul tău, Ceea ce eşti cu totul fără prihană; şi izbăveşti din primejdii pe cei ce cu
credinţă şi cu dragoste te mărturisesc pe tine Născătoare de Dumnezeu.

Pe Hristos avându-L, părinte, vorbind prin organul cel cu bun glas al graiului tău, ai ruşinat în scris toată închinarea
la idoli, îndreptând pe cei rătăciţi şi întorcându-i la adevăratul Dumnezeu, Părinte Atanasie.
Eresurile cele atotpierzătoare le-ai biruit, părinte, cu cuvântări şi cu scrieri, alungând înşelăciunea cea de multe
feluri din lume, cu înţelepte dovediri şi ai propovăduit fără de împotrivire credinţa creştină, fericite.
Pe tine, învăţătorul cel cu adevărat mare al învăţătorilor, Înţelepte Părinte Atanasie, cu grai nemeşteşugit te-a fericit
Biserica lui Hristos împreună cu Apostolii, ca pe cel ce ai arătat limpede cuvântul cel fără de prihană al credinţei.
Ceea ce ai agonisit îndrăzneală de Maică spre Fiul tău, Preacurată, nu ne îndepărta pe noi, ceideofiinţă cu tine. Că
noi creştinii pe tine, Una Rugătoare Stăruitoare către Stăpânul te punem înainte.
Cântarea a 6-a. Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule...

Apolinarie arătându-se semănător de sămânţă străină de judecata şi mintea omenească, despre firea omenească a
lui Hristos, cu putere a fost vădit de tine, preafericite, ca un nebun şi lipsit de minte.
Din Izvorul cel pururea Curgător al harului, mai dulce decât mierea, scoatem noi credincioşii, ca din apele unui
izvor, apele cuvântătoare, ce se revarsă prin buzele tale, cuvioase.
Să se minuneze oricine, părinte, cu drept cuvânt, de scrierile tale, stăruind cu înţelepciune asupra lor, că va vedea
răsturnându-sede mai înainte prin tine, după proorocie, eresurile ce aveau să răsară.
Să ne izbăvim de cumplitele greşeli cu rugăciunile tale, Născătoare de Dumnezeu, Curată; şi să dobândim
Dumnezeiasca Strălucire a Fiului lui Dumnezeu, Cel Ce S-a Întrupat din tine în chip de negrăit, Preacinstită.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cu curgerile sângiurilor...

Învăţăturile dreptei credinţe sădind şi spinii relei credinţe tăind, ai înmulţit sămânţa credinţei cu ploaia Duhului,
cuvioase. Pentru aceasta pe tine te lăudăm Sfinte Ierarhe Atanasie.

Ierarhilor prea mari ai Bisericii şi vitejilor apărători ai dreptei credinţe în Hristos, păziţi pe toţi cei ce cântă:
mântuieşte, Îndurate, pe cei ce Te cinstesc pe Tine, cu credinţă.

Pe Cuvântul Cel întocmai Cinstit cu Tatăl şi împreună pe Scaun Şezător, pe Fiul, Unul-Născut, cu dreaptă credinţă
propovăduindu-L, părinte, cel ce eşti numit cu numele nemuririi, înveţi de asemenea că este de o Fire şi deofiinţă şi
împreună veşnic cu Duhul.
Pe tine, învăţătorule propovăduitor, slujitorul Tainelor Luminii Celei în Trei Sori, tatăl nelegiuirii văzându-te, a
ridicat asupra ta prigoane.
Nenumărate sunt primejdiile pe care le-ai îndurat, fericite, nevoindu-te pentru dreapta cinstire de Dumnezeu; dar şi
cununile tale sunt nenumărate; că ai fost ca un diamant pentru cei ce loveau în tine şi cu sfinţenia vieţii tale ai atras
la tine pe toţi.
Dogmele cele nepotrivite şi străine de Biserica lui Hristos le-ai îndepărtat şi Unitatea Dumnezeirii, Treimea, ai
teologhisit-O în Ipostasuri, Căreia ai cântat: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Pe Maria cea Preacurată şi Preasfântă să o lăudăm; că printr-însa ne izvorăşte nouă, ca din izvorul Dumnezeieştii
bunătăţi, harul darurilor celor mai presus de minte; pe care, cu gând cucernic, acum să o fericim.

Sfântul Atanasie, podoaba cea mărită a ierarhilor, stâlpul luminii şi întărirea Bisericii, apărătorul Treimii, trâmbiţa
cea de aur a teologiei şi a vieţii călugăreşti celei adevărate, dătătorul de legi scrise, prăznuieşte acum împreună cu
noi, aşezând preoţi şi aducând la Hristos popoare în veci.
Cu adevărat purtător al numelui nemuririi ai fost, că pe cei încercaţi i-ai întrecut cu cuvântul; şi pe cei iscusiţi în
cuvânt prin viaţa cea aspră biruindu-i, ai depăşit pe cei mai de seamă dintre ei din amândouă părţile. Pentru aceasta,
strălucind cu fapta bună cea mai înaltă, ai câştigat în veci nemuritoare pomenire.
Cu luptele tale cele vitejeşti ai arătat ierarhia mai strălucită, cugetătorule de Dumnezeu insuflat al Tainelor, căci cu
ale tale dese prigoniri, înşelăciunea cea cu privire la Preasfânta Treime ai îndepărtat, propovăduind Treimea şi
strigând: Tatălui vă închinaţi, pe Fiul Dumnezeu numiţi-L şi pe Duhul lăudaţi-L întru toţi vecii.
Locaş te-ai făcut Luminii Celei Neapuse, Preacurată; că Lumină ai născut celor din întuneric şi din umbră, care
luminează toate cu harul cunoaşterii de Dumnezeu. Aceluia neîncetat credincioşii cântăm: tineri binecuvântaţi,
preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi-L pe Elîntru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta...

Strălucitu-ţi-a viaţa, părinte, ca un fulger şi s-a revărsat cuvântul tău, ca un tunet tuturor, celor peste care soarele
luminează. Că de sus, din cer, ai fost cu adevărat insuflat. Pentru aceasta, mormântul, pricinuitorul uitării, nu a stins
pomenirea ta, Sfinte Părinte Atanasie.
Cu Lumina Cea Întreit Strălucitoare şi Luminătoare mai strălucit fiind acum luminat, trimiţi de sus celor ce te laudă
pe tine razele tale de lumină, limpede ca dintr-o oglindă; şi cu tine îi uneşti, fericite, chiar dacă cererea este mare şi
covârşitoare.
Cântând te rugăm pe tine cu dinadinsul: pentru Biserică roagă-te, să se dăruiască tuturor creştinilor prin Cruce
biruinţă, credinţei creştine putere asupra eresurilor vrăjmaşilor, iar nouă mântuire şi lumii pace, întru pomenirea ta,
Sfinte Atanasie.
Ca Ceea ce ai născut pe Mântuitorul şi Izbăvitorul, învredniceşte-mă a dobândi mântuire, Fecioară Preacurată, cu
rugăciunile tale, dezlegând legăturile greşelilor mele. Că toate câte le voieşti le şi săvârşeşti, ca Ceea ce ai purtat în
braţe pe Îpăratul tuturor. Bunătatea cea fără asemănare.
SEDELNA, glasul a 3-lea. Podobie: De credinţa cea Dumnezeiască...

Într-armat-ai Biserica cu Dumnezeieştile dogme, părinte; eresurile le-ai pustiit cu învăţăturile tale, calea dreptei
cinstiri de Dumnezeu ai desăvârşit şi împreună cu Apostolul Pavel credinţa ai păzit. Şi aşa s-a împlinit dorinţa ta,
preafericite, iar acum primeşti răsplata ostenelilor tale.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul a 3-lea.Podobie: De credinţa cea Dumnezeiască...

Arătatu-te-ai, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, Tron cu totul de aur al lui Dumnezeu şi Rai aşternut
cu flori; că purtând în sânul tău pe Dumnezeu, ne umpli pe noi cu mireasma Dumnezeieştilor haruri. Pentru aceasta
noi toţi te propovăduim pe tine pururea Maică a lui Dumnezeu şi te slăvim.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Alexandriei

18 Ianuarie
Troparul Sfântului Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Alexandriei, glasul al 3-lea:

Pe ierarhii Domnului, pe tâlcuitorii dogmelor; pe păstorii alexandrinilor propovăduitori ai adevărului, perechea cea
iubită de Dumnezeu; pe străluciţii luminători, risipitori ai întunericului celor nelegiuiţi: pe Sfântul Atanasie cel
Mare, secerătorul ereticilor, împreună cu Sfântul Ierarh Chiril, cel ce a cinstit precum se cuvine pe Născătoarea de
Dumnezeu, veniţi toţi iubitorii de prăznuire şi adunându-ne cu veselie şi cu cântări să-i cinstim; că ei se roagă
neîncetat lui Dumnezeu pentru noi toţi.

Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
De la Dumnezeu primind harul cel dătător de lumină, Sfinte Părinte Chiril şi luminător strălucit arătându-te, raze
cuvântătoare străluceşte nouă, prin pomenirea ta, ca după vrednicie să te lăudăm.
Umplutu-te-ai de marea Lumină a Duhului, Înţelepte Chiril, ca un păzitor al poruncilor lui Hristos; şi curăţindu-te
de patimi, te-ai făcut locaş adevărat al Preasfintei Treimi, Celei mai presus de toate.
Ca un plin de râvnă şi de îndrăzneală, Mărite Ierarhe Chiril, toate bârfelile cele potrivnice lui Dumnezeu ale
ereziilor cele nelegiuite le-ai dat fără de greşeală pe faţă, apărând dreapta credinţă.
Cel dintâi dintre oameni care a călcat porunca Ziditorului amăgindu-se, a fost scos afară din desfătare; iar tu,
născând pe Izbăvitorul, iarăşi l-ai chemat, Maică Fecioară, pe cel cumplit căzut.
Catavasie:
preaslăvit.
Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de tine...

Întărit fiind întru Hristos, ai rupt meşteşugirile vicleanului, cu minte tare, Părinte Chiril, ca pe o ţesătură de
păianjen.
Lepădând tina patimilor din suflet, Preasfinţite Părinte Chiril, ai surpat toată înălţarea gândurilor ce s-au ridicat
împotriva lui Hristos.
Ca un priceput luptător, părinte, tare te-ai ferit de toate plăcerile trupeşti, ca de un lucru vătămător şi înşelător.
Îngerul Gavriil ţi-a grăit ţie Bucuria cea mai presus de cuvânt: Bucură-te Cortullui Dumnezeu, Care bine a voit a Se
sălăşlui întru tine!
Catavasie:
Tău.
Cântarea a 4-a. Irmos: Văzându-Te ridicat...

Văzându-te Hristos biruind patimile cele de suflet pierzătoare şi înfrânându-ţi trupul cu chibzuinţă, de Dumnezeu
purtătorule Părinte Chiril, te-a pus arhipăstor al Dumnezeieştii Biserici, părinte.
Moştenind părinteasca faptă bună, ca un vlăstar iubit al lui Marcu, ai ajuns urmaş al tronului său, mergând pe
urmele Dumnezeiescului Evanghelist.
De Hristos ca o oaie ai fost păstorit; iar ca un păstor ai păstorit turma, părinte, cu cuvintele tale cele de suflet
hrănitoare din destul hrănind-o, ca şi cu nişte ierburi şi flori ale harului.
Tirania morţii cea mistuitoare ai călcat-o, Maica lui Dumnezeu, născând Viaţa Cea Neîmbă-trânitoare, Preacurată;
pentruaceasta strigăm ţie: Bucură-te de Dumnezeu Născătoare, Prealuminată.
Catavasie:

Ca un adevărat puhoi năvalnic al unui râu plin de ape multe este cuvântul tău, Părinte Chiril, care abate
meşteşugirile celor rău credincioşi.
Rătăcirea cea neruşinată a lui Arie şi erezia cea necurată a lui Sabelie din temelie le-ai surpat, Preasfinţite Părinte
Chiril.
Lăsat-ai cuvântările tale cele pline de bogăţie, Părinte Chiril, Bisericii lui Hristos, ca pe nişte vistierii de aur şi ca pe
nişte pietre scumpe.
Icoana Sfântului tău Chip, Curată, alungă cu adevărat demonii, pe credincioşi sfinţeşte şi izbăveşte sufletele
noastre.
Catavasie:
Când a văzut Isaia, în vedenie, pe Dumnezeu pe Scaun Preaînalt, de Îngerii Slavei înconjurat, a strigat: O, eu
ticălosul! Că am văzut mai înainte pe Domnul Întrupat, pe Cel Ce stăpâneşte pacea şi lumina cea adevărată.

Serafimul cu cleştele a dat proorocului cărbunele, iar tu, cunoscătorule al Tainelor, dai Bisericii lui Hristos cu
mâinile tale curăţirea cea aprinsă ca un cărbune din Dumnezeiescul Foc.
Nu ai doborât ca Samson pe cei de altă seminţie, de lângă hotare; ci, toate învăţăturile cele greşite ale celor de altă
credinţă le-ai nimicit şi ai dat putere credincioşilor, Părinte Chiril.
Sinodului celui de Dumnezeu adunat, în chip vădit căpetenie fiindu-i, vrăjmăşia lui Nestorie şi îndrăzneala cea
luptătoare împotriva lui Hristos ai surpat-o, părinte, însufleţit de râvnă pentru cea cu adevărat Maica lui Dumnezeu.
Luminezi cu Fiul tău toate marginile, de Dumnezeu Născătoare Fecioară; că tu Singură te-ai arătat Curată din veac,
având pe Soarele dreptăţii.
Catavasie:
Dumnezeul meu.

Ierarhilor prea mari ai Bisericii şi vitejilor apărători ai dreptei credinţe în Hristos, păziţi pe toţi cei ce cântă:
mântuieşte, Îndurate, pe cei ce Te cinstesc pe Tine, cu credinţă.
Cântarea a 7-a. Irmos: În cuptor tinerii lui Avraam...

În muntele Sinai, în nor, altă dată intrând Moise, Fericite Chiril, a primit în mâinile sale Legea, care ucidea cu
litera; iar tu ai descoperit frumuseţea cea ascunsă a Duhului.
Legile cele date mai înainte prin cuvinte întunecate, ca unor prunci şi învăţăturile cele ca nişte boboci de trandafiri
neînfloriţi, le-ai dat pe faţă, părinte, tâlcuind în chip lămurit asemănările dintre ele.
Cărţile insuflate de harul plinitor al Duhului, dar cu anevoie de înţeles ale Dumnezeieştilor propovăduiri şi ale de
Dumnezeu insuflaţilor prooroci, pe acelea limpede le-ai lămurit.
Lămurit ai grăit, Părinte Chiril, că sunt Trei Ipostasuri în Dumnezeiasca Unire Neameste cate şi în despărţire
Neîmpărţite şi ai zis că Acestea sunt Neschimbate întru o Fiinţă şi o Dumnezeire.
Ceea ce eşti Locaş Sfinţit şi Dumnezeiesc al Celui Preaînalt; Bucură-te, că prin tine, Născătoare de Dumnezeu, s-a
dat bucurie celor ce strigă: Binecuvântată eşti tu între femei, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, Stăpână.
Catavasie:
Pe Tine, Cel Ce ai răcorit în foc pe tinerii care Dumnezeu Te-au numit şi în Fecioară Nepătată Te-ai Sălăşluit,
Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-şi...

Ca un val de mare s-a revărsat întru tine, cu adevărat, izvorul înţelepciunii. Şi râuri pururea curgătoare de dogme
creştineşti au curs dinlăuntrul tău, părinte, precum mai înainte a zis Hristos. Că scrierile tale cele de Dumnezeu
grăitoare covârşesc nisipul.
Păstor şi învăţător înţelept al Bisericii arătându-te, ai tâlcuit limpede amândouă Testamentele, Preacuvioase Părinte
Chiril; iar noi având cuvintele tale ca o ancoră tare şi părintească moştenire, strigăm: binecuvântaţi toate lucrurile
Domnului pe Domnul.
Unirea cea Neamestecată şi Nedespărţită a Cuvântului Celui Minunat, Care S-a Întrupat pentru noi, tu ne înveţi
Părinte Chiril, înclinând deopotrivă amândouă părţile balanţei şi strigând: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului
pe Domnul.
Marie, Stăpâna tuturor, cu puterea ta cea tare, scapă ticălosul meu suflet cel stăpânit de patimile trupeşti cele
cumplite şi de spurcatele greşeli şi-i dă slobozire de greşeli şi mărirea cea nestricăcioasă.
Catavasie:
vătămaţi, cântare Dumnezeiască au cântat: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru
toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Eva cu adevărat...

Înăltimea cunoştinţei celei fără de Dumnezeu a lui Nestorie, ridicată împotriva lui Hristos şi a Maicii lui
Dumnezeu, toată ai nimicit-o, Părinte Chiril; şi împreună cu ea şi amestecarea celor două firi în Fiul, pe care o
susţineau cei numiţi akefali.
Cu puterea înţelegerilor şi cu luminarea harului, ai teologhisit, fericite, Treimea Cea deofiinţă şi pe Fiul Cel
Întrupat, Dumnezeu; şi arătându-te apărător al Născătoarei de Dumnezeu, acum între cei de sus eşti preamărit.
Uită-te cu milostivire de sus spre noi, cântăreţii tăi, pururea mărite părinte; poporului celui de Cruce purtător,
biruinţă dând şi înălţând cu rugăciunile tale fruntea ortodocşilor şi luminând pe cei ce măresc cu dragoste sfântă
pomenirea ta.
Inima mea cea stearpă de Dumnezeieşti fapte bune, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, arat-o aducătoare de
roadă, Fecioară, Ceea ce te-ai născut din cea stearpă, prin voia Celui Ce a făcut toate cu cuvântul; ca să te laud pe
tine, cea Prealăudată.
Catavasie:
În Lege, în umbră şi în Scriptură închipuire vedem noi credincioşii: toată partea bărbătească, ce deschide pântecele,
Sfânt lui Dumnezeu este. Deci pe Cuvântul Cel mai înainte Născut, Fiul Tatălui Celui fără de început, Cel Întâi-
Născut din Maică fără ispită bărbătească, Îl slăvim.
SEDELNA, glasul a 3-lea. Podobie: De credinţa cea Dumnezeiască...

Arătatu-te-ai, Preacuvioase Părinte Chiril, temelie Dumnezeiască a Bisericii, căai înfruntat cugetele cele rele ale lui
Nestorie cu cele douăsprezece hotărâri ale tale şi ai lămurit deplin învăţătura despre Născătoarea de Dumnezeu.
Căpetenie a ritorilor, roagă pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul a 3-lea.Podobie: De credinţa cea Dumnezeiască...

Canon de rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria la Sărbătoarea
Sfântului Ierarh Atanasie, Arhiepiscopul Alexandriei şi a Sfântului Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Alexandriei

Irmosul:
Să cântăm Domnului, Celui Ce a făcut minuni mari în Marea Roşie. Căci cu marea a acoperit pe cei potrivnici şi a
mântuit pe Israel. Aceluia Unuia să-I cântăm, ca S-a preaslăvit.
A ta curăţie, Preacurată Fecioară, a curăţit întinăciunea şi urâciunea lumii. Deci pe mine, cel ce am căzut în tina
patimilor cu râurile rugăciunilor tale curăţeşte-mă de întinăciunea patimilor.
Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, cu apele rugăciunilor tale rourează-mi smeritul meu suflet, cel ce se topeşte de
văpaia mulţimii păcatelor mele, ca dobândind Dumnezeiască răcorire, cu cântări să te măresc pe tine, Preacurată.
Arată-te, Preacurată Stăpână, scăpare mie, celui netrebnic şi mă izbăveşte de mulţimea patimilor mele cele tulbu -
rătoare, care înconjoară şi scârbesc acum smeritul meu suflet.
Ispitit fiind, cu osârdie, de viscolele cele cumplite ale păcatelor celor ce mă stăpânesc, izbăveşte-mă, Preacurată, pe
mine robul tău şi la limanul mântuirii mă povăţuieşte.
Odihnitu-S-a Hristos întru tine, Ceea ce Singură eştiBinecuvântată şi S-a îmbrăcat din tine în Trupul Său, vrând să
mă îmbrace pe mine cel dezbrăcat.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Suflete sterp şi neroditor, câştigă-ţi rod de laudă şi bine rodit şi veselindu-te, strigă: întăritu-m-am prin Tine,
Dumnezeule; nu este sfânt şi nu este drept, afară de Tine, Doamne.
Luminează-mă cu lumina feţei tale, Stăpână, pe mine cel ce sunt acoperit cu multe păcate şi mă miluieşte, ca să
strig Fiului tău: Sfânt eşti, Doamne.
Patriarhul Iacob mai înainte te-a văzut pe tine Scară, Fecioară. Pentru aceasta pe mine, cel căzut întru adâncul
patimilor lumeşti, ridică-mă spre înălţimea cerului, Preacurată Stăpână.
Eu sunt cel căzut întru adâncul dezmierdărilor lumeşti, Preasfântă Stăpână, ridică-mă pe mine şi mă curăţeşte,
izbăvindu-mă de patimi şi de nevoi şi de întristări.
Proorocul Isaia cel sfinţit luminându-se oarecând cu Dumnezeiescul Duh, a strigat: Iată, Fecioara va lua în pântece
pe Dumnezeu, Cel Ce Se va Întrupa, pentru milostivirea cea necuprinsă.
Eva cea din început a supus blestemului neamul omenesc, prin mâncarea din pom; iar tu, Preacurată, născând pe
Ziditorul, ai adus omenirea la binecuvântare.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Pus-ai spre noi dragoste tare, Doamne, că pe Unul-Născut Fiul Tău pentru noi la moarte L-ai dat. Pentru acesta
strigăm Ţie cu mulţumire: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Rănile sufletului meu vindecă-le, Stăpână Curată şi mă izbăveşte de patimile cele aducătoare de moarte, ridicându-
mă către viaţa de mântuire, Ceea ce ai născut Viaţa.
Ocârmuitoare fii mie, Preacurată, celui ce sunt înviforat totdeauna de marea cugetelor lumeşti şi mă povăţuieşte
către limanul mântuirii, Preasfântă Fecioară.
Dacă au văzut îngerii, Fecioară Curată, că a ieşit din pântecele tău Fiul lui Dumnezeu, cu veselie ziceau: Slavă
Naşterii tale, Stăpână Fecioară.
Izbăveşte-mă, Maică Curată, Ceea ce ai născut pe Stăpânul, Care a luat chip de rob, în lumea patimilor şi la limanul
legii îndreptează-mă, Fecioară.
Arătatu-te-ai Fecioară, Scaun Prealuminat al Împăratului Ceresc, întru care, voind S-a odihnit cu Trupul, ridicând
osteneala noastră cea multă; şi a aşezat pe om pe Sscaunul cel Împărătesc, precum a binevoit.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Cel Ce eşti Nevăzut pe pământ Te-ai arătat; şi cu oamenii de bunăvoie ai petrecut, Cel Ce eşti Neajuns. Pentru
aceasta la Tine nădăjduind, cântăm Ţie, Iubitorule de oameni.
Ca Ceea ce ai purtat în braţe pe Cel Ce poartă toate, cu Dumnezeiască voie, Născătoare de Dumnezeu, caută spre
mine şi mă izbăveşte de cugetele cele netrebnice, care duc la patimi.
Odorul Fecioriei tu eşti, Preacurată Fecioară. Drept aceea pe mine cel atras de amăgirile dezmierdărilor lumeşti
izbăveşte-mă, Maica lui Dumnezeu.
Norule cel Luminos al Soarelui, luminează-mi mie lumină, ca să se risipească întunericul păcatelor mele; dă-mi
mână mie, celui ce sunt căzut în noroiul păcatelor şi ridică-mă de unde zac, că tu Singură eşti Îndreptarea mea.
Edenul cel încuiat prin călcarea poruncii celor întâi zidiţi mi s-a deschis prin naşterea ta, Fecioară, Ceea ce ai
născut pe Hristos, Viaţa noastră.
Cămara cea Luminată a Stăpânului, arată-mă pe mine casă luminii; Uşa cea Neumblată, deschide-mi calea
pocăinţei, povăţuindu-mă către Viaţa cea nemuritoare.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Adâncul cel mai de jos al păcatelor m-a înconjurat şi se sfârşeşte duhul meu. Ci, întinzând, Stăpâne, braţul Tău cel
Înalt, ca pe Apostolul Petru, Îndreptătorule, mântuieşte-mă.
Izbăvire de greşeli, ca o Bună, dăruieşte-mi mie, robului tău, Preacurată şi mă scoate de la judecata ce va să fie.
Striga-voi ziua şi noaptea către tine, Preacurată şi mă voi mântui; şi voi trece peste zidul desfătărilor şi mă voi
izbăvi de bântuielile demonilor prin mijlocirea ta.
Cu totul sunt ticălos şi întotdeauna m-am întinat, fiind cuprins de necurăţie; şi văzând acum venind pe urmele mele
moartea, strig ţie: Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi mie.
Omoară, Preacurată, zburdările cugetelor celor viclene, care totdeauna chinuiesc smeritul meu suflet şi ajută-mi să
fiu viu prin credinţă şi prin fapte bune.
Preasfântă Fecioară, Ceea ce eşti Bucuria îngerilor, umple de bucurie cugetul meu cel mâhnit şi în lene cufundat.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cei trei tineri, Treimea în cuptor închipuind, îngrozirea focului au călcat, cântând şi strigând: bine eşti cuvântat
Izvorule, Cel ce izvorăşti Apa iertării, curgerile păcatelor mele spală-le, dăruindu-mi izvor de lacrimi, ca să te
măresc pe tine pururea, Născătoare de Dumnezeu.
Dreapta Elisabeta prin graiuri prooroceşti lăudând mărirea ta, Preacurată, de măririle naşterii tale celei
Dumnezeieşti bucurându-se, le-a propovăduit în chip lămurit; că tu eşti Veselia şi Lauda tuturor.
Inima mea, care este clătinată întotdeauna de valurile lumeşti, linişteşte-o, Maică Fecioară, povăţuindu-mă către
limanul mântuirii.
Răsărind Soarele Slavei din tine, Norul cel Uşor, Născătoare de Dumnezeu, mai presus de gând a luminat toată
zidirea; drept aceea cu cuget binecredincios te măresc, Fecioară Maică.
Câtarea a 8-a.
Irmosul:
Pe Cel Ce S-a pogorât în văpaie cu Putere Dumnezeiască la tinerii evrei, pe Domnul, Cel Ce S-a arătat, preoţi
lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Izbăveşte-mă, Maică a lui Dumnezeu, de supărările patimilor, care viscolesc sufletul meu, că nu am altă nădejde
afară de tine, Stăpână. Pentru aceasta dă-mi mila ta cea bogată.
Maică Preacurată, pe Fiul tău fă-L Milostiv nouă tuturor celor ce ne căim şi către Hristos alergăm şi dorim să
dobândim iertare de păcate, Stăpâna lumii.
Născut-ai cu Trup pe Dumnezeu Cuvântul Cel fără de început, Născătoare de Dumnezeu, pe Cel Ce cu
Dumnezeiasca Naştere este mai înainte de veci din Tatăl, fără de maică; bine este cuvântat Rodul pântecelui tău,
Stăpână.
Vindecându-ne cu naşterea ta, Preacurată Maică a lui Dumnezeu, de omorârea trupească cea de demult şi lepădând
blestemul şi stricăciunea şi moartea care s-a pricinuit din păcat, împreună cu Oştile cele de sus te slăvim.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
În Muntele Sinai, în rug te-a văzut Moise, pe tine, Ceea ce ai zămislit în pântece Focul Dumnezeirii, fără de ardere;
Daniil te-a văzut Munte Netăiat, iar Isaia te-a numit Toiag Odrăslit din rădăcina lui David.
Cu îndestularea vieţii celei desfrânate, către iad acum m-am apropiat. Ci tu, Fecioară, care ai nespus de multă
îndurare, ca Ceea ce ai născut pe Bunul Dumnezeu, în chip mai presus de cuvânt, milostivindu-te, miluieşte-mă.
Unule Împărate, frică-mi este de a doua venire a ta şi mă tem, pentru că fără măsură Ţi-am greşit şi nu mă fac mai
bun prin pocăinţă. Ci, ca Cel Ce eşti Bun întoarce-mă şi mă mântuieşte, Iisuse, pentru rugăciunile cele bineprimite
ale Celei ce Te-a născut pe Tine.
Locuind în pântecele tău Cel Ce locuieşte întru Înălţime, te-a făcut pe tine mai Desfătată decât cerurile, Marie,
Născătoare de Dumnezeu. Pe Acela neîncetat roagă-L pentru noi robii tăi.
Urmând cuvintelor tale, neamurile neamurilor, pe tine, te vom ferici pururea, Marie; că ai născut pe Dumnezeu Cel
cu adevărat Fericit, Preacurată Fecioară.
Izvor de tămăduiri avându-te pe tine, Preacurată, adapă-mă pe mine cel cuprins de arşiţa patimilor lumeşti, ca Ceea
ce ai născut Izvorul vieţii, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară.

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Alexandriei (2)

18 Ianuarie
Troparul Sfântului Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Alexandriei, glasul al 8-lea:

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curaţiei şi luminătorule al lumii,
podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Ierarhe Chiril, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai
luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea l, glasul al 4-lea.

Irmosul:
Adâncul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-1 Israel cel de demult cu mâinile lui Moise în chipul
crucii puterea lui Amalic în pustie a biruit.
Ca unul ce te-ai arătat luminător luminat prin raze cuvântătoare, ne străluceşti nouă de la Dumnezeu harul Duhului
cel dătător de lumină, ca după vrednicie să lăudăm pomenirea ta, Sfinte Părinte Chirile.
Umplutu-te-ai de luminarea dumnezeiescului Duh, Sfinte Chirile, ca un păzitor al poruncilor lui Hristos şi fiind
curăţit de patimi, te-ai făcut cu adevărat locaş Treimii Celei preaîndumnezeite.
Ca un plin de râvnă şi de îndrăzneală, mărite Chirile, fără de minciună ai stricat toate bârfelile cele împotriva lui
Dumnezeu, ale eresurilor celor cu credinţă rea, fiind părtinitor Ortodoxiei.
Ca Ceea ce ai născut pe Făcătorul a toate, pe Mântuitorul şi Domnul, ai tămăduit zdrobirea omenirii, care era
sfărâmată de căderea strămoşilor, Preacurată Mireasă a lui Dumnezeu.
Cântarea a 3-a: Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica...

Întărindu-te întru Hristos, Sfinte Ierarhe Chirile, cu cuget întărit ai rupt măiestriile vicleanului balaur ca pe o
ţesătură de păianjen.
Scuturat-ai de la sufletul tău, Sfinte Chirile, noroiul patimilor, surpând toată înălţimea cugetelor care s-a ridicat
împotriva lui Hristos.
Ca un nevoitor cu bună socoteală, tare te-ai abătut de către toată buna pătimire a trupului, ca de o stricăcioasă şi
vicleană, Sfinte Părinte Chirile.
Pe Ceea ce între Femei singură este binecuvântată, ca pe un Locaş al lui Dumnezeu, cu toţii să o slăvim întru
veselie cu tot felul de bunăcuviinţă.
Irmosul:
Se veseleşte de Tine Biserica Ta Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Ridicat pe cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine
strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.
Văzându-te Hristos pe tine, Sfinte Părinte Chiril că ai biruit patimile cele stricăcioase ale sufletului şi cu bună
socotinţă ai supus trupul, purtătorule de Dumnezeu părinte, te-a pus pe tine mai-marele scaunului Bisericii celei
dumnezeieşti.
Ca un fiu iubit moştenind bunătatea lui Marcu cea părintească, te-a făcut primitor şi scaunului, urmând după urmele
dumnezeiescului evanghelist.
Ca o oaie ai fost păstorit de Hristos, iar ca un păstor ai păstorit turma cu cuvinte înţelepte hrănitoare de suflet,
hrănind-o din destul, ca în nişte verdeaţă în florile harului, Sfinte Părinte Chirile.
Cu cuviinţă dumnezeiască ai născut, Fecioară, pe Dumnezeu Cuvântul Întrupat din tine şi ai rămas Fecioară. Pentru
aceasta cu glasuri neîncetate prin credinţă neîndoită, strigăm către tine: Bucură-te, Stăpână.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei, pe cei ce
Te laudă pe Tine cu credinţă.
Cuvântul tău, Sfinte Chirile, se aseamănă în adevăr cu o curgere iute de pârâu încântător, care surpă măiestriile
celor cu credinţă rea.
Din temelie ai surpat întocmai necurata despărţire a lui Arie şi spurcata amestecare a lui Savelie, Sfinte Chirile.
Lăsat-ai, Părinte Chirile, la Biserica lui Hristos, cuvintele tale cele îmbogăţitoare ca nişte aur şi ca nişte comori mai
scumpe decât pietrele cele de mult preţ.
Cine poate să tâlcuiască taina ta, Preacurată? Căci ai încăput în pântecele tău, pe Cel Ce nu-L încape toată zidirea.

Serafimul a dat Proorocului jăratecul cu cleştele, iar tu dai cu mâinile Bisericii lui Hristos Curăţirea cea aprinsă ca
jeraticul din focul cel dumnezeiesc, sfinţite tăinuitorule.
Nu ai sfărâmat pe cel de alt neam ca Samson pe vrăjmaşii lui, ci ai sfărâmat toate învăţăturile cele străine ale celor
de altă credinţă şi ai dat ortodocşilor biruinţă, Sfinte Părinte Chirile.
Fiind tu adevărat povăţuitor la Sinodul cel de Dumnezeu adunat şi ai surpat semeţia cea cu credinţă rea a lui
Nestorie, vrăjmaşul lui Hristos, fiind osârdnic cu râvna pentru Maica lui Dumnezeu, Cea adevărată, părinte.
Mirele cel Înţelegător, aflându-te pe tine cu totul Porumbiţă Desăvârşită şi Preafrumoasă şi Crin luminat şi Floare a
văilor, S-a sălăşluit întru tine, o, Maica lui Dumnezeu.
Irmosul:
Jertfi-voi ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se cu sângele cel
curs prin milostivire din coasta Ta.
CONDAC, glasul al 6-lea. Podobie: Plinind rânduiala cea pentru..

Adâncul învăţăturilor cuvântării de Dumnezeu, lămurit ne-ai izvorât nouă din izvoarele Mântuitorului, care îneacă
eresurile, fericite şi turma nevătămată de întreitele valuri o păzeşte; că marginilor eşti învăţător, ca cel ce arăţi cele
dumnezeieşti.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta bunei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi
au strigat: Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.
În muntele Sinai intrând odinioară în nor Moise, a luat Legea, care grăieşte numai cele scrise. Iar tu, fericite
Chirile, ai descoperit adâncimea Duhului, cea ascunsă într-însele.
Înţelegerile Legii, ce au fost date mai înainte prin pilde ca unor prunci, acoperite ca nişte boboci de trandafir, tu le-
ai descoperit, părinte, tâlcuind însemnările în chip lămurit.
Cărţile cele anevoie de înţeles ale proorocilor celor propovăduitori de Dumnezeu şi de Dumnezeu insuflate, fiind tu
insuflat cu harul Duhului, Care a umplut pe prooroci, curat ni le-ai descoperit nouă, Părinte Chirile.
Lămurit teologhisind, Părinte Chirile, ai mărturisit, trei Ipostasuri întru Unire dumnezeiască, neamestecată şi întru
osebire nedespărţite şi neschimbate, întru o Fiinţă şi întru o Dumnezeire.
Cel Ce sade pe scaunul cel înalt, aflându-te pe tine, Fecioară, pe scaun cuvios lui Dumnezeu, S-a odihnit. Bine eşti
cuvântată tu, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână Preacurată.

Ca vărsarea mării a izvorât întru tine cu adevărat izvorul înţelepciunii, căci au curs din pântecele tău râuri pururea
curgătoare de dogme ortodoxe, părinte, precum mai înainte a zis Hristos, căci cărţile tale cele alese de Dumnezeu,
întrec mulţimea nisipului.
Arătându-te păstor şi înţelept învăţător al Bisericii, Chirile Cuvioase, lămurit ai descoperit amândouă aşezămintele
de lege şi având cuvintele tale ca o întărire şi ca o moştenire părintească, strigă: Binecuvântaţi toate lucrurile
Domnului pe Domnul.
Binecuvântam pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Unirea cea de negrăit a Atotfăcătorului Cuvântului, Carele S-a întrupat pentru noi, o propovăduieşti că este
nedespărţită şi neosebită, neamestecată şi întocmai; ferindu-te de schimbările una întru alta, strigi: Binecuvântaţi
toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cu adevărat născând pe Dumnezeu, cu adevărat te-ai arătat Maică lui Dumnezeu, purtând adevărat numire de
Dumnezeu, Preacurată, adeverind numele Dumnezeirii după asemănarea Celui născut. Pentru aceasta credincioşii
cu cuget dumnezeiesc, te slăvim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână fără prihană.
Irmosul:
Să lăudam bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; şi puterea focului au stins, cu buna
faptă încingându-se, tinerii cei iu bitori de dreapta credinţă, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe
Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Eva prin boala neascultării...

Toată înălţarea, care s-a ridicat împotriva cunoştinţei lui Hristos şi a Maicii Lui, desăvârşit o ai surpat, Sfinte
Chirile, necredinţa lui Nestorie despre doi fii, asemenea şi amestecerea celor fără de cap o ai surpat.
Cu întregimea minţilor şi cu luminarea harului, teologhisind pe Treimea de o Fiinţă, pe Fiul cel Întrupat Dumnezeu,
arătându-te apărător al Născătoarei de Dumnezeu, acum te-ai preaslăvit, fericite, întru cele dintru înălţime.
Uită-te de sus cu milostivire către noi, care te lăudăm pe tine, părinte, dând biruinţă celor purtători de cruce şi prin
rugăciunile tale înălţând fruntea ortodocşilor şi luminează pe cei ce măresc pomenirea ta, pururea pomenite.
Porţi în braţele tale Jăratecul cel înţelegător, pe care l-a văzut Isaia, Maică a lui Dumnezeu Preacurată, înţelegându-
se în chipul nostru, care dă şi mântuire lumii. Pentru aceasta toţi te slăvim pe tine, Fecioară.
Irmosul:
Eva prin boala neascultării blestem înăuntru a adus, iar tu, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla purtării
în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit. Pentru aceasta, toţi te slăvim.

Îmbogăţindu-te de dumnezeiască înţelepciune, părinte, ai izbucnit izvoare de dogme, care spală tina cea preastricată
a eresurilor, adăpând cu darul inimile credincioşilor şi brazdele Bisericii le satură, Sfinte Părinte Chirile. Pentru
aceasta cu dragoste cinstindu-te, săvârşim pomenirea ta, de Dumnezeu insuflate, prealăudate ierarhe. Roagă-te lui
Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.
Iar de va fi Post:
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea.Podobie: Pe înţelepciunea şi Cuvântul...
Pe înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislind fără de ardere, Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut, pe Cel
Ce ţine lumea şi în braţe ai avut pe Cel ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor şi Făcătorul şi Domnul.
Pentru aceasta te rog pe tine Preasfântă Fecioară şi cu credinţă te slăvesc, ca să mă izbăveşti de greşeli, când va fi
să stau înaintea feţei Ziditorului meu. Stăpână Fecioară Curată, al tău ajutor atunci să-mi dăruieşti, pentru că poţi
toate câte le voieşti, Prealăudată.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe înţelepciunea
şi Cuvântul...
Mieluşeaua văzând pe Cruce pe Mielul şi Păstorul şi Mântuitorul, se văita lăcrimând şi cu amar striga: lumea se
veseleşte luând izbăvire, iar pântecele meu se aprinde văzând răstignirea Ta, pe care o rabzi pentru milostivirea
milei, îndelung-răbdătorule Doamne, adâncule al milei şi izvorul cel nedeşertat, milostiveşte-Te şi dăruieşte iertare
de greşeli celor ce laudă cu credinţă dumnezeieştile Tale patimi.
Canon de rugăciune către Sfinţii Cuvioşi Macarie Egipteanul şi Macarie Alexandrinul

19 Ianuarie
Troparul Sfântului Cuvios Macarie Egipteanul, glasul 1:

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru
Macarie. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele
celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă
Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Troparul Sfântului Cuvios Macarie Alexandrinul, glasul 1:

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru
Macarie. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele
celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă
Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Cântarea 1.
Irmosul:
Cetele israelitene cu picioare neudate trecând Marea Roşie şi adâncul cel umed, văzând cufundaţi în mare pe
voievozii călăreţi vrăjmaşi, cu bucurie au cântat: să cântăm Dumnezeului nostru, că S-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Părinte, luminându-te cu strălucirea cea Dumnezeiască şi acum cu îngerii petrecând, miluieşte cu rugăciunile tale
pe cei ce săvârşesc preasfinţită pomenirea ta, cu bucurie strigând: să cântăm Dumnezeului nostru, că S-a preaslăvit.
Urcându-te statornic pe calea care duce la Viaţă, mergând, ai străbătut-o până la capăt, preafericite; şi fugind de
zgomot ai risipit tulburările demonilor, strigând cu bucurie: să cântăm Dumnezeului nostru, că S-a preaslăvit.
Omorându-ţi cugetul trupului, cu luptele tale cele sihăstreşti, prin Dumnezeiescul Duh, desăvârşit l-ai supus,
părinte; şi cârmuindu-te cu a Lui Dumnezeiască Putere, cu bucurie strigai: să cântăm Dumnezeului nostru, că S-a
preaslăvit.
Toate cele plăcute le-ai părăsit părinte, îndrăgind bucuria cea pururea din Casa Domnului, unde este glasul celor ce
prăznuiesc din inimă curată, strigând cu bucurie: să cântăm Dumnezeului nostru, că S-a preaslăvit.
Zămislind, Curată, în pântece pe Fiul Cel fără de ani al Tatălui Celui fără de început, Care a luat Trup pentru noi
oamenii, L-ai născut în chip negrăit sub ani Căruia bucurându-ne strigăm: să cântăm Dumnezeului nostru, că S-a
preaslăvit.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Arcul celor puternici a slăbit şi cei neputincioşi s-au încins în putere. Pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima
mea.
Plecându-te sub Legea Duhului şi cu armele Lui fiind încins, cuvioase, nu ţi-ai plecat voia la legea păcatului.
Sus la Dumnezeu avându-ţi cugetul, purtătorule de Dumnezeu, ai părăsit cele de pe pământ, prin ostenelile
înfrânării, cu putere fiind uşurat.
Rupând legăturile firii cu vieţuirea ta cea mai presus de fire şi curată, de Dumnezeu purtătorule, ai câştigat lucrarea
celor mai presus de fire.
Ca să vorbeşti cu Dumnezeu întru netulburare, Sfinte Preacuvioase Macarie, ai ales a locui în pustiu, depărtându-te
de tulburări, părinte.
Cel Ce este cu deosebire Iubitor de oameni, vrând să mântuiască pe om, ca un Făcător de bine, S-a Sălăşluit în
pântecele tău în chip mai presus de minte, Maica lui Dumnezeu.
Irmosul:
Arcul celor puternici a slăbit şi cei neputincioşi s-au încins în putere. Pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima
mea.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Cel Ce şade în Slavă, pe Scaunul Dumnezeirii pe Nor Uşor a venit, Iisus Cel Îndumnezeit, prin Palma Curată şi a
mântuit pe cei ce strigă: Slavă Hristoase, Dumnezeirii Tale.
Dezbrăcatu-te-ai, părinte, de omul cel vechi, cel stricat şi odată cu el de patimile păcatului; şi prin înfrânare
stăruitoare ai îmbrăcat, preacinstite, pe omul cel înnoit în Hristos.
Viaţa ta cea prealuminată, părinte, prin toată fapta bună şi Dumnezeiască s-a arătat ca un desăvârşit îndreptar, în
rugăciuni şi în postiri, în privegheri şi în cererile cele către Hristos, Iubitorul de oameni.
N-ai dat genelor tale dormitare, purtătorule de Dumnezeu, părinte, până când te-ai făcut pe tine însuţi casă
preasfinţită a Stăpânului, Cel Ce vede toate; către Care strigai: Slavă, Hristoase, Puterii Tale.
Arătatu-ţi-ai la tinereţe cuminţenia, la bătrâneţe înţelepciunea, în toată viaţa statornicia şi îndelungă răbdarea şi
dragostea către toţi cei ce strigă: Slavă Hristoase, Puterii Tale.
Oamenii fiind omorâţi de mulţimea păcatelor, i-ai însufleţit, Preasfântă şi căzuţi fiind în piericiune i-ai ridicat,
născând pe Dătătorul de viaţă şi Izbăvitorul celor ce strigă: Slavă, Hristoase, Puterii Tale.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Luminarea Ta, Doamne, trimite-ne-o nouă şi din negura greşelilor izbăveşte-ne pe noi, Bunule, pacea ta dăruindu-
ne nouă.
Îndreptându-ţi, cuvioase, cugetul sufletului către cele de sus şi simţirile înţelepţeşte ocârmuindu-le, ai ajuns locaş
sfinţit lui Dumnezeu, Atotţiitorul.
Veştejit-ai ispitele celui viclean şi ai făcut neputincioase meşteşugirile lui cele amare, potrivindu-ţi pururea sufletul
în pas cu Legea cea Dumnezeiască.
Împodobindu-ţi, cuvioase, cugetarea sufletului şi făcându-ţi mintea stăpână, ai avut în Hristos Îndreptător către
calea cea cerească.
Fecioara a născut pe Fiul Cel mai presus de vreme, care a pus tuturor Legi de curăţie şi a vestit celor de pe pământ
curăţia dreptei cinstiri de Dumnezeu.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Strigat-a, mai înainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona, în chit, rugându-se: dinstricăciune
În pustiu ţi-a fost drag să locuieşti cu osârdie, purtătorule de Dumnezeu, aşteptând acolo pe Dumnezeu, Cel Ce
izbăvea şi păzea paşii tăi.
Neclintit ai petrecut în sihăstrie, înţelepţitule de Dumnezeu, păzind sihăstria până la sfârşit cu iscusinţă. Prin care
te-ai învrednicit de Lumina Cea Neapusă şi Dumnezeiască.
Viaţă întocmai cu îngerii ai petrecut pe pământ şi cinste ca îngerii, după vrednicie, ai câştigat, stând înaintea
Dumnezeului tuturor, împreună cu îngerii.
Zămislit-ai în pântece, Maica lui Dumnezeu, pe Dumnezeu Cuvântul Cel fără de început, făcându-Se asemenea cu
noi, pentru noi şi fiind cunoscut în două firi Neschimbat.
Irmosul:
Strigat-a, mai înainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, proorocul Iona, în chit, rugându-se: dinstricăciune
CONDACUL Sfântului Cuvios Macarie Alexandrinul, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...
În casa înfrânării Domnul te-a aşezat, cu adevărat, ca pe o stea nerătăcitoare, luminând marginile, părinte al
părinţilor, Sfinte Macarie, Preacuvioase.
CONDACUL Sfântului Cuvios Macarie Egipteanul, glasul 1. Podobie: Ceata îngerească...

Viaţă fericită ducând în lume, te-ai învrednicit a te sălăşlui în pământul celor blânzi, împreună cu cetele fericiţilor,
Sfinte Macarie, purtătorule de Dumnezeu; şi locuind în pustiu, ca într-o cetate, ai primit de la Dumnezeu harul
minunilor. Pentru aceasta te cinstim.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cel Ce ai mântuit de foc pe tinerii lui Avraam şi ai ucis pe haldeii care fără dreptate prigoneau pe cei drepţi,
Prealăudate Doamne, bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cu îndemnarea cea de sus şi cu ajutorul lui Dumnezeu biruind pe vrăjmaşi, te-ai făcut purtător de biruinţă, strigând:
Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Curăţind tulburarea ce se naşte din patimi, te-ai luminat cu lumina liniştii celei desăvârşite a sufletului, Sfinte
Preacuvioase Macarie, strigând: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Luminându-ţi sufletul cu bunăcuviinţa faptelor bune şi făcându-te frumos la înfăţişare, ai cântat cu bucurie lui
Dumnezeu: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Pe noi cei ce eram robiţi, Fecioară, chemându-ne Domnul Cel Iubitor de oameni către Ceea ce eram dintru început,
sălăşluindu-se în pântecele tău, S-a Întrupat. Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Cuvintele Vieţii Celei Veşnice primindu-le în inima ta, preafericite, trupul ţi l-ai istovit şi te-ai socotit mort pentru
lume. Şi îmbrăcându-te cu omorârea trupului cea purtătoare de viaţă, ai strigat: pe Domnul lăudaţi-L şi preaînălţaţi-
L întru toţi vecii.
Roagă-te, purtătorule de Dumnezeu, Celui Ce Singur este Dătător de bunătăţi, ca să se facă Milostiv celor ce
prăznuiesc pomenirea ta cea preacinstită, cerând iertare de păcate celor ce strigă: pe Domnul lăudati-L făpturile şi
preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Luând aminte la înclinarea cea neîncetată către Dumnezeu şi de acolo primind Raza Strălucirii, ca o lumină ce se
răsfrânge într-o oglindă străvezie, o trimiţi celor ce cântă: pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi preaînălţaţi-L întru toţi
vecii.
Pe scara cea întinsă către înălţime, în vârful căreia S-a arătat sprijinindu-Se Domnul, te-ai suit, părinte, pururea
înaintând pe Dumnezeieştile trepte, cuvioase, până ce aiajuns, strigând: pe Domnul lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru
toţi vecii.
Lăudămu-te, Ceea ce eşti Plină de har, că ne-ai născut nouă pe Dumnezeu Întrupat. Drept aceea toţi te numim
Născătoare de Dumnezeu, Casă Primitoare de Dumnezeu, Frumuseţea lui Iacob, strigând: pe Domnul lăudaţi-L şi
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînalţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar
acum lucrată: pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Eva, prin boala neascultării, blestemul a adus; iar tu Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla zămislirii,
binecuvântare ai înflorit lumii; pentru aceasta toţi te slăvim.
Cu lacrimile cele sihăstreşti ai adăpat arătura inimii tale; iar acum bucurându-te, părinte, cu veselie culegi
răsplătirile ca pârgă a luptelor tale. Pentru aceea toţi te fericim.
Lumina Cea Neajunsă ţi-a răsărit, Bucuria Veşnică te-a primit; acolo dănţuind cu îngerii pe lângă Împăratul şi
Domnul, adu-ţi aminte, părinte preafericite, de cei ce săvârşesc cu credinţă sfântă pomenirea ta.
Izbutit-ai să scapi de săgeţile, de lucrăturile şi de meşteşugnile demonilor; păzitu-s-a sufletul tău, fericite şi sfânt,
curat, neîntinat şi vrednic s-a făcut de ajungerea în ceruri. Adu-ţi aminte de cei ce te laudă pe tine.
Străduitu-te-ai, părinte, după Legea alergătorului şi ai biruit precum se cuvine. Drept aceea, te-a cinstit Cel Singur
Făcător de bine cu cununa măririi şi te-a învrednicit de Dumnezeiasca arătare de lumină şi de fericitele desfătări.
Ca Ceea ce ai născut pe Făcătorul tuturor făpturilor, Maica lui Dumnezeu, ai întrecut toată făptura cu
Dumnezeiasca mărire, cu sfinţenia, cu harul şi cu toate biruinţele faptei bune; pentru aceea toţi te slăvim.
Irmosul:
Eva, prin boala neascultării, blestemul a adus; iar tu Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla zămislirii,
binecuvântare ai înflorit lumii; pentru aceasta toţi te slăvim.

Cu focul sihăstriei fiind încercat, înţelepte, te-ai arătat mai lămurit decât aurul în cuptor. Pentru aceasta te-ai mutat
către Împărăţiile cele Cereşti. De aceea cu credinţă lăudându-te, strigăm: cere pentru noi, părinte, har, milă şi
iertarea greşelilor.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1.Podobie: Mormântul Tău...

Povăţuieşte-ne la calea pocăinţei pe noi, cei ce ne abatem pururea către calea răutăţilor şi mâniem pe Preabunul
Domn, Ceea ce eşti Neispitită de Nuntă, Binecuvântată Marie, Scăparea oamenilor celor fără de nădejde, Locaşul
lui Dumnezeu.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...
Mieluşeaua cea cu totul fără prihană, văzând pe Mieluşelul şi Păstorul spânzurat mort pe Lemn, cu lacrimi ca o
Maică tânguindu-se grăia: cum voi îndura smerenia Ta cea mai presus de cuvânt, Fiul meu şi Patimile cele de
bunăvoie, Preabunule Dumnezeu?
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare (1)

20 Ianuarie
Troparul Sfântului Cuvios Eftimie cel Mare, glasul al 4-lea:

Veseleşte-te pustiu care nu rodeai, bucură-te ceea ce nu aveai durere; că bărbatul doririlor Duhului ţi-a înmulţit ţie
fii, sădindu-i cu dreapta cinstire de Dumnezeu şi hrănindu-i cu înfrânarea, spre împlinirea faptelor bune. Cu ale
cărui rugăciuni, Hristoase Dumnezeule, mântuieşte sufletele noastre.
Cântarea l, glasul al 4-lea. Irmos: Nu este asemenea Ţie...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dezlegat-ai întristarea celor ce te-au născut în chip minunat, făgăduit fiind de Dumnezeu mai înainte de naşterea ta
ca un dar, numit cu numele bucuriei.
Glas de mulţumire, cuvioase, înalţă acum Biserica, primindu-te pe tine ca pe un vlăstar prevestitor de paşnică
bucurie, de la Dumnezeu.
Cântarea a 3-a. Irmos: Nu întru înţelepciune...

Ceea ce te-a născut pe tine, râvnind la cuvioşia Anei, te-a adus ca şi pe Samuel cel de demult jertfă vie lui
Dumnezeu, Celui Ce şi mai înainte de zămislire te-a mărit.
De prisosul dragostei celei către Dumnezeu fiind aprins, cu cuget preacucernic ţi-ai înfrânt patimile, cuvioase.
Pentru aceasta Dumnezeiescul har s-a odihnit întru tine.
Cântarea a 4-a. Irmos: Plecat-ai cu pogorârea Ta, Hristoase...

Păzindu-ţi mintea neschimbată, din scutece ai arătat viaţa ta suire la Dumnezeu; de Care apropiindu-te, părinte, te-
ai înălţat din putere în putere.
Iubit-ai smerenia lui Hristos şi de aceea pribeag spre Cetatea cea primitoare de Dumnezeu făcându-te, împreună te-
ai răstignit, în gând, cu Cel Ce a pătimit pe Cruce pentru tine.
După Lege voind a lupta te-ai dezbrăcat de lume; şi gol luptându-te cu potrivnicul, după asemănarea lui Hristos ai
ridicat în pustiu semn de biruinţă.
Cântarea a 5-a. Irmos: Nelegiuiţii nu vor vedea...

Plecatu-te-ai Legii lui Dumnezeu; că ţi-ai robit trupul, purtătorule de Dumnezeu, ca pe un organ al sufletului,
supunând duhului cugetul trupului.
Veselindu-te ai străbătut cărarea vieţii; şi frica lui Dumnezeu zămislind, ai născut mântuire celor rătăciţi,
strălucindu-le ca un soare, în pustiu ascuns.
Cântarea a 6-a. Irmos: Venit-am întru adâncurile...

Precum de demult pe fiii roabei cu naşterea din nou prin baia botezului i-ai înfiat şi acum, cu rugăciunile tale, de
Dumnezeu purtătorule, sfărâmă jugul robiei noastre.
Harul lui Dumnezeu Cel Ce S-a Sălăşluit în chip lămurit întru tine, te-a pus pe tine iconom înţelept, învăţător al
celor nepricepuţi şi izgonitor al duhurilor celor viclene, de Dumnezeu purtătorule, Preacuvioase Părinte Eftimie.
CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Ca nişte pârgă a firii...

Întru cinstita naşterea ta, făptura a aflat veselie; şi întru Dumnezeiasca pomenirea ta, cuvioase, bucurie a primit de
pe urma multelor tale minuni; din care dai destul şi sufletelor noastre şi ne curăţeşte de spurcăciunea păcatelor, ca
să cântăm: Aliluia.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii în Babilon...

Văzut ai fost înăuntrul norului, părinte, acoperit de Focul cel mai presus de fire, ca un Dumnezeiesc cunoscător al
Tainelor, strigând: bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Datu-ţi-a ţie, părinte, din destul, cele mai presus de fire, Făcătorul firii, văzând de mai înainte înclinările sufletelor
celor ce voiau să se împărtăşească cu trupul Domnului tău, cuvioase.
Pe Unul, Care şi după Dumnezeiasca Întrupare este Unul-Născut în două firi,cinstindu-L, Sfinte Eftimie, ai strigat:
bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

Lui Dumnezeu pe tine hărăzindu-te şi aprinzându-ţi căminul cugetului, Părinte Eftimie, bucurându-te, ţi-ai jertfit
toată viaţa ca pe o jertfă fără prihană, cântând lui Hristos; pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi
vecii.
Înfiat fiind prin Dumnezeiesc har, ca o moştenire ai primit cunoaşterea celor viitoare; că firea înfrânându-ţi, ai
covârşit-o prin mai înainte cunoaştere, spre sfârşit sârguindu-te, Sfinte Părinte Eftimie. Pe Domnul lucrurile
lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: După naştere, Curată...
Izvor de tămăduiri fiind şi mai înainte de moarte şi după ce ai fost pus în sicriu, cuvioase, te fericim, ca pe un viteaz
purtător de biruinţă.
Pe Cel dintru înălţime fă-L Ajutător ocârmuitorilor celor de pe pământ, împotriva celor potrivnici şi turmei tale,
împotriva feluritelor ispite, părinte cuvioase.

Cu untdelemnul înfrânării ţi-ai umplut duhovniceşte candela sufletului şi dorind după venirea cea pururea
luminoasă a Mirelui tău, cu rugăciuni neadormite ai aşteptat-o, cuvioase; şi în Cămara Lui te veseleşti, fericite.
Pentru aceasta, după vrednicie, ai primit desfătarea cea pururea vie şi săvârşirea de minuni, de Dumnezeu
Purtătorule Părinte Eftimie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc cu
dragoste, sfântă pomenirea ta.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Sufletului meu celui umilit, Fecioară, care se arată fără de cârmă, înecându-se acum în tulburarea greutăţilor vieţii,
sub povara păcatelor, Preacurată, grăbeşte Născătoare de Dumnezeu, cu liniştea ta cea caldă şi dobândeşte-i iertare,
căci se primejduieşte a ajunge în adâncul iadului. La limanul tău am alergat, Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi,
rugându-te Fiului tău şi Dumnezeu, să mi se dea iertare de păcate. Că pe tine Nădejde te am, eu, robul tău.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare (2)

20 Ianuarie
Troparul Sfântului Cuvios Eftimie cel Mare, glasul al 4-lea:

Veseleşte-te pustiu care nu rodeai, bucură-te ceea ce nu aveai durere; că bărbatul doririlor Duhului ţi-a înmulţit ţie
fii, sădindu-i cu dreapta cinstire de Dumnezeu şi hrănindu-i cu înfrânarea, spre împlinirea faptelor bune. Cu ale
cărui rugăciuni, Hristoase Dumnezeule, mântuieşte sufletele noastre.
Cântarea l, glasul al 8-lea. Irmos: Pe prigonitorul Faraon...

Cu rugăciunile şi cu cererile tale rugând cu umilinţă pe Dumnezeu, risipeşte întunecatul nor al întristării mele,
preafericite, cel ce eşti plin de veselie şi de bucurie şi te găseşti înaintea Împăratului tuturor.
Ca un alt Samuel, dat de Dumnezeu şi făgăduit mai înainte de zămislire, părinte, te-ai arătat tuturor Bisericilor,
cuvioase, potrivit cu chemarea ta, aducându-le la tine, precum se cuvine, cu lumina bucuriei.
Părinţii tăi, făcând rugăciuni şi cereri către Dumnezeu, dar Dumnezeiesc te-au primit pe tine şi vlăstar purtător de
lumină, care ai vestit cu naşterea ta strălucirea dreptei cinstiri de Dumnezeu şi înfruntarea eresurilor.
Tu din pruncie te-ai afierosit, cuvioase, Dăruitorului Dumnezeu; şi spre Dânsul privind şi povăţuit fiind cu
Poruncile Lui cele făcătoare de viaţă, de Dumnezeu purtătorule, la înălţimea cea preaînaltă a faptelor bune te-ai
ridicat, prin credinţă.
Pe tine, Maica lui Dumnezeu, Ocrotitoare avându-te, nu ne vom înspăimânta de mulţimea vrăjmaşilor, care se luptă
împotriva celor ce slăvesc cu evlavie pe Cel Ce S-a născut din tine, pe Dumnezeul tuturor şi Domnul; pe Acela
roagă-L pentru noi, să mântuiască sufletele noastre.
Catavasie:
părţile, trecând poporul marea pedestru şi lui Dumnezeu cu plăcere cântăm: să cântăm Domnului, căci cu Slavă S-a
preaslăvit.
Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce ai întărit dintru...

Din cea stearpă născându-te, ca un lucrător de multă bună rodire te-ai arătat, tăind spinii păgânătăţii, cuvioase şi
semănând Dumnezeiasca sămânţă a dreptei cinstiri de Dumnezeu.
Slujitor sfinţit al lucrurilor celor mai presus de fire şi Tainice făcându-te, de Dumnezeu purtătorule, pe cei
necredincioşi i-ai adus la Hristos; aceia cu Dumnezeiască cuviinţă crezând învăţăturilor tale, Preacuvioase Părinte
Eftimie, au învăţat lucrurile cele mai bune.
Folosindu-te de gândirea cea înţeleaptă şi cucernică, ai ales îndată, în locul celor trecătoare şi stricăcioase, viaţa şi
desfătarea cea veşnică, ucigându-ţi trupul cu cea mai aspră înfrânare, Părinte Eftimie.
Cu sufletul aprins şi rănit de dorirea lui Hristos fugind de cursele demonilor cele arzătoare ca focul, te-ai luminat,
părinte, cu harul cel răcoritor, biruitor făcându-te.
Graiurile Dumnezeieştilor prooroci şi proorociile lor le-ai pecetluit, născând pe Cuvântul, Cel Ce a grăit printr-înşii
şi a împlinit ale lor Dumnezeieşti grăiri, Ceea ce Singură eşti Binecuvântată, Prealăudată Maică.
Catavasie:
Tău.

Pe tine, părinte, cu totul te-ai afierosit lui Dumnezeu, tinzând către Mărirea Cea Nemuritoare; şi la Dânsul ai alergat
cu căldură prin trăire curată, prin pustnicie şi prin viaţă prealuminată, neîncetat strigând: Slavă Puterii Tale,
Iubind Izvorul bunătăţii, cuvioase, din toată puterea, pustnicilor te-ai făcut izvor de Dumnezeieşti daruri, vindecând
pe cei însetaţi. Că izvoare ai izvorât în chip minunat, întocmai ca şi Moise de demult în pustiu, preafericite.
Arătându-te din cele nepătrunse ale Duhului, ai slobozit pe fiii roabei, zidindu-i din nou fii ai lui Dumnezeu, cu
Dumnezeiască cuviinţă, prin botezul înfierii. Că urmând vieţii Dumnezeiescului Înaintemergător, botezător te-ai
arătat, Părinte Eftimie.
De la Dumnezeu cu har fiind luminat, te-ai făcut cunoscut Sfinte Eftimie, celor ce nu te ştiau; căci cu adevărat nu
se cuvenea ca fapta ta cea bună să se tăinuiască în pustiu şi să se acopere. Pentru aceasta Stăpânul a toate te-a arătat
tuturor ca pe un Luceafăr purtător de lumină.
Bucură-te Preacinstită; Bucură-te Fecioară Preacurată; Bucură-te Munte Umbrit cu har; Bucură-te Cort; Bucură-te
Chivot; Bucură-te Sfeşnic, care porţi Dumnezeiasca Lumină; că te-ai făcut Solitoare de bucurie negrăită şi de
veselie sufletelor credincioşilor.
Catavasie:

Mers-ai înaintea pustnicilor pe cărarea cerească a evlaviei, Sfinte Părinte Eftimie; şi la Moştenirea Cea
Nepieritoare, întru cele de sus i-ai adus, stâlp de foc şi nor arătându-te, prin strălucirea Duhului.
Doctor preaîndurat al celor neputincioşi, părinte, te-a dăruit lumii Hristos; minunat hrănitor al flămânzilor,
învăţător al celor nepricepuţi, înţelepţitor al celor nerecunoscători şi sprijinitor al celor orfani şi al săracilor.
Îndurător, milostiv şi purtător de cuget smerit ai fost; pricinile patimilor cu Dumnezeieşti învăţături ai tăiat şi ai
înţelepţit, părinte şi ai învăţat pe ucenicii tăi şi neputinţele sufletelor ai tămăduit.
Pretutindenea răspândind razele luminoase ale minunilor tale, pe toţi i-ai luminat; şi i-ai atras la învăţăturile tale,
zidindu-le deprinderi bune şi îndreptându-le înclinările sufletelor cu curăţia cugetului.
Adevărată Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Ceea ce eşti de Dumnezeu cu har Dăruită, noi toţi, cei ce
prin Naşterea ta ne-am mântuit din naşterea cea stricăcioasă şi la viaţa cea mai bună iarăşi am fost chemaţi pentru
milostivirea milei Dumnezeului nostru.
Catavasie:
Când a văzut Isaia, în vedenie pe Dumnezeu pe Scaun Preaînalt, de Îngerii Slavei înconjurat, a strigat: vai mie,
ticălosul. Că am văzut mai înainte pe Dumnezeu Întrupat, pe Cel Ce stăpâneşte pacea şi lumina cea neînserată.

Putere foarte mare luând de la Dumnezeu, ai alungat mulţimile vrăjmaşilor demoni, vindecând de chinuirea lor pe
toţi cei ce aleargă la tine cu credinţă.
Fericit cu adevărat ai ajuns, Părinte Eftimie, dobândind sărăcia cea aducătoare de bogăţie şi tristeţea cea aducătoare
de bucurie, cuvioase; prin care ai moştenit Împărăţia Cerurilor.
Lepădat-ai cinstea cea de pe pământ şi mărirea cea lesne pieritoare şi ai primit Viaţa Cea pururea Veşnică şi
Moştenirea Cea Nestricăcioasă, preafericite, sălăşluindu-te cu toată hotărârea în Corturile cele Cereşti.
Doamnă a toate şi Stăpână pe tine te numim; că ai născut în chip de negrăit pe Cel Ce este cu adevărat Dumnezeu;
pe Cel Ce toate le-a făcut şi pe toate le ţine şi le cuprinde, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Catavasie:
Strigat-a Ţie bătrânul văzând cu ochii mântuirea, care a venit popoarelor de la Dumnezeu: Hristoase, Tu eşti
Dumnezeul meu.
CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Ca nişte pârgă a firii...

Întru cinstita naşterea ta, făptura a aflat veselie; şi întru Dumnezeiasca pomenirea ta, cuvioase, bucurie a primit de
pe urma multelor tale minuni; din care dai destul şi sufletelor noastre şi ne curăţeşte de spurcăciunea păcatelor, ca
să cântăm: Aliluia.

Sălaş de nevoinţă pustnicească şi şcoală de sfinţenie s-a arătat, părinte, viaţa ta, unindu-te prin înfrânarea cea
desăvârşită cu cei fără de trup şi strigând, Sfinte Eftimie: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Sabie cu două tăişuri te-a arătat Hristos pe tine, care a înţepat inimile vrăjmaşilor şi a veselit sufletele celor ce
cântă: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Umplându-te de Lumina Cea Întreit Strălucitoare, părinte, a doua lumină prin împărtăşire te-ai arătat, Sfinte
Eftimie, închipuind pe cea dintâi şi raze luminoase răspândind celor ce cântă: bine eşti cuvântat Dumnezeul
Ca un revărsat de zori de răsărit, având pe Soarele dreptăţii, Care cu Razele cunoaşterii de Dumnezeu a curăţit
lumea din întunericul necunoştinţei. Căruia cântăm: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Catavasie:
Pe Tine, Cel Ce ai răcorit în foc pe tinerii care Dumnezeu Te-au numit şi în Fecioară Neîntinată Te-ai Sălăşluit,
Dumnezeu Cuvântul, te lăudăm, cântând cu dreaptă credinţă: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Ducând viaţă cu totul încordată, preafericite, la Cugetarea Cea Preaînaltă ai ajuns; şi vas care cuprinde în sine pe
Duhul Cel Făcător de viaţă făcându-te, ai împărtăşit darurile cele ce izvorăsc de acolo din destul, cântând neîncetat:
popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Mutându-te din viaţă, ai ajuns în Cetatea cea Înaltă a Sionului; şi în Locaşurile cele veşnice poposind şi Moştenirea
Cerească din ostenelile tale aflând, împreună cu Cetele îngereşti ai cântat: tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi,
popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Soare cu totul strălucitor fiind, ai luminat pustiurile; pe demonii cei cu chipuri întunecate i-ai alungat şi stâlp cu
totul luminos şi înalt până la cer te-ai făcut, strălucind cu raze făcătoare de minuni şi neîncetat strigând: preoţi
lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Cu preasfinţite fapte împodobit fiind în viaţă, la fapta bună cea dintru început ai ajuns şi strălucind cu învăţăturile
cele drepte şi tâlcuitor al teologiei celei adevărate făcându-te, strigi neîncetat: preoţi binecuvântaţi, popoare
preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Mireasă Dumnezeiască, cu totul fără prihană, scoate din robia patimilor pe cei ce scapă la tine, Stăpână; şi libertate
de sine stăpânitoare dă Bisericii creştinilor, care cântă cu credinţă: preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe
Hristos în veci.
Catavasie:
vătămaţi, cântare Dumnezeiască au cântat: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi preaînălţaţi-L întru
toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Înfricoşatu-s-a de aceasta...

Arătatu-ţi-a Hristos trecerea ta către Dânsul, cea mult dorită, părinte, ca şi odinioară lui Moise, văzătorului de
Dumnezeu; căruia următor prin faptă bună făcându-te, ai despărţit marea patimilor şi ai trecut neîmpiedicat la
pământul făgăduinţei, biruind pe cei potrivnici.
Izbucnit-a apă în pustiu şi pământul cel însetat ca un lac s-a făcut, schimbându-se prin rugăciunile tale, părinte. Că
cetele sihaştrilor au locuit în pustiu, întocmai ca nişte râuri; ţinutul Iordanului a înflorit ca şi crinul, udat cu
lacrimile tale.
Mutatu-te-ai ca şi râvnitorul Ilie, purtat fiind la cer de carul faptelor bune, acolo unde viaţa ta s-a înscris, în chip
vădit, cuvioase; şi acum înaintea Stăpânului stând, pomeneşte pe cei ce săvârşesc cu credinţă pomenirea ta cea de
lumină purtătoare şi preasfinţită.
Viaţa ta îngerească a fost, preafericite şi petrecerea ta preastrălucită, de Dumnezeu înţelepţite; iar sufletul tău
Dumnezeiesc şi plin de lumină şi credinţa ta evlavioasă. Că ai fost tâlcuitor al Dumnezeieştilor dogme, purtătorule
de Dumnezeu şi propovăduitor al învăţăturii creştine te-ai arătat.
Rugător şi mijlocitor către Dumnezeu, care îmi mijloceşti iertare de păcate şi de greşeli; ca pe cel ce eşti următor
milostivirilor Dumnezeieşti, te pun cu osârdie înainte, nădăjduind în mijlocirea ta, înţelepţitule de Dumnezeu.
Turn de mântuire fii mie, Curată, nimicind taberele demonilor şi mulţimea ispitelor şi a nevoilor şi năvălirea
patimilor departe alungând şi curată eliberare dăruindu-mi revarsă Dumnezeieştile daruri din destul asupra mea.
Catavasie:
În Lege, în umbră şi în Scriptură închipuire vedem noi, credincioşii. Toată partea bărbătească, ce deschide
pântecele, sfânt lui Dumnezeu este. Deci, pe Cuvântul Cel mai înainte Născut, Fiul Tatălui Celui fără de început;
Cel Întâi-Născut din Maică, fără ispită bărbătească, Îl slăvim.

Cu untdelemnul înfrânării ţi-ai umplut duhovniceşte candela sufletului şi dorind după venirea cea pururea
luminoasă a Mirelui tău, cu rugăciuni neadormite ai aşteptat-o, cuvioase; şi în Cămara Lui te veseleşti, fericite.
Pentru aceasta, după vrednicie, ai primit desfătarea cea pururea vie şi săvârşirea de minuni, de Dumnezeu
Purtătorule Părinte Eftimie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc cu
dragoste, sfântă pomenirea ta.

Sufletului meu celui umilit, Fecioară, care se arată fără de cârmă, înecându-se acum în tulburarea greutăţilor vieţii,
sub povara păcatelor, Preacurată, grăbeşte Născătoare de Dumnezeu, cu liniştea ta cea caldă şi dobândeşte-i iertare,
căci se primejduieşte a ajunge în adâncul iadului. La limanul tău am alergat, Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi,
rugându-te Fiului tău şi Dumnezeu, să mi se dea iertare de păcate. Că pe tine Nădejde te am, eu, robul tău.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul

21 Ianuarie
Troparul Sfântului Cuvios Maxim Mărturisitorul, glasul al 8-lea:

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei şi luminătorule al lumii,
podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Părinte Maxim, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai
luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Tot harul Duhului cel de Dumnezeu insuflat picură-l întru mine, din limba ta cea curgătoare de miere şi dulce,
Dumnezeiescule Maxim.
Foc arzător te-ai arătat împotriva eresurilor, fericite; că le-ai mistuit pe ele ca pe nişte trestii, cu râvna Duhului.
Învăţătura monotelită cea fără de judecată a izvorât din strădania cea nelegiuită; iar prin cuvintele tale, părinte, a
fost înfruntată pe faţă.
Cel Ce a binevoit a Se naşte din pântecele tău, Mireasă a lui Dumnezeu, este cu totul Dorire şi Dulceaţă şi Lumină
Neapusă.
Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti Întărirea celor...

Preamare propovăduitor şi mărturisitor al credinţei celei drepte a lui Hristos s-a arătat, cu adevărat, Sfântul Maxim,
prin sânge.
Fericite Maxim, prin sihăstrie te-ai făcut locaş vrednic de Dumnezeu şi curat al filosofiei.
Limba ta, Preafericite Părinte Maxim, a izvorât, ca un râu, dogmele cele adevărate ale lui Hristos, Stăpânul
filosofiei.
Ca să ne arăţi nouă, Stăpâne, calea care duce la sfinţenie, Te-ai sălăşluit, în chip cu totul sfânt, în pântecele cel
Preasfinţit.

Cei de pe pământ te cinstesc şi cetele cele îngereşti se minunează; că prin dragostea de înţelepciune te-ai arătat,
părinte, ca unul fără de trup.
Tiranul a fost cumplit, dar şi răbdarea ta a fost nebiruită. Pentru aceasta tu ai ajuns fericit, iar cel nelegiuit a fost
izgonit.
Nevoitu-s-au împreună cu tine, Sfinte Părinte Maxim, cei doi preafericiţi ucenici ai tăi, luând parte împreună cu
tine la lupte. Pentru aceea şi răsplătiri întocmai ca şi tine au luat.
Cu curgerea sângelui tău adăpându-se Biserica lui Hristos, odrăsleşte din Dumnezeiasca sămânţă dogma pe care o
avem de la părinţi, cuvioase.
Izbăvindu-ne, prin naşterea ta, de datoria păcatului, Preacurată, laudă de mulţumire aducem ţie, Mireasă a lui
Dumnezeu.
Cântarea a 5-a. Irmos: Mânecând, strigăm Ţie, Doamne...

Sfântul Maxim, cel ce a adunat cunoştinţa celor pământeşti şi a celor cereşti, cu dreptate se numeşte iubitor de
înţelepciune.
Cu dragostea înţelepciunii celei mai bune, te-ai arătat următor preaales al lui Hristos, Fericite Maxim.
Din nebunia tiranului ai fost alungat, fericite, dar ai aflat Mângâiere pe Iisus.
Cei ce nu te cunosc pe tine Maică a lui Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu, să nu vadă Lumina Ce S-a născut din
tine, Preacurată.
Cântarea a 6-a. Irmos: Haină luminoasă dă-mi mie...
Neîncetată rugăciune aduci lui Dumnezeu, purtătorule de Dumnezeu, ca să mă izbăveşti din patimile sufleteşti şi
trupeşti şi din stricăciune.
Tot izvorul cel necurat al eresurilor seacă, Sfinte Fericite Maxim, astupat de puterea graiului tău.
Milostiveşte-Te spre mine, Bunule Hristoase şi izvorăşte, în inima mea izvorul harului, prin rugăciunile Cuviosului
Tău Maxim.
Ceea ce numai tu, prin cuvânt, ai zămislit în pântece pe Cuvântul, rugămu-ne ţie, izbăveşte din cursele vrăjmaşului
sufletele noastre.
CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Apărătoare Doamnă...

Pe Marele Maxim, iubitorul Preasfintei Treimi, pe cel ce a propovăduit în chip lămurit Dumnezeiasca credinţă şi
ne-a învăţat să credem că Hristos este în două firi şi cu două voinţe şi lucrări, întru cântări credincioşii să-l cinstim,
precum se cuvine, strigând: bucură-te propovăduitorule al credinţei.

Cu mărturisiri sfinţite te-ai împodobit şi te-ai ridicat încununat de la pământ, către Lumina Cea Neînserată şi către
Mărire, Sfinte Părinte Maxim. Păzeşte pe cei ce cinstesc sfântă pomenirea ta.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii cei ce au mers din Iudeea...

O Fire, o Voinţă şi o Lucrare în Preasfânta Treime ai crezut, iar pe Dumnezeu Cel Întrupat în două firi, în două
voinţe şi în două lucrări L-ai propovăduit, Sfinte Preacuvioase Părinte Maxim, strigând: Dumnezeul părinţilor
noştri, bine eşti cuvântat.
Nu ai propovăduit, părinte, două voinţe despărţite, prin împotrivirea cugetului; ci, dimpotrivă două voinţe deosebite
prin însuşirea lor firească, strigând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Stâlp al Ortodoxiei având Dumnezeieştile tale cuvinte, părinte, cinstim pe Unul din Treime în două firi şi în două
voinţe. Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cunoscând că lucrările Dumnezeului Celui Ce din milă S-a Întrupat, sunt două, părinte şi învăţând de la tine două
voinţe de sine stătătoare, cântăm: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Din pântece fecioresc Întrupându-Te, Hristoase, Te-ai arătat spre mântuirea noastră. Pentru aceasta pe Maica ta
cunoscând-o Născătoare de Dumnezeu, cu mulţumire strigăm: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a. Irmos: Cei ce s-au făcut biruitori tiranului...

Iubind cu totul pe Cel Ce a iubit foarte neamul omenesc, crucea ţi-ai ridicat şi cu El te-ai răstignit, fericite, cântând:
Binecuvântaţi lucrurile pe Domnul şi preaînălţaţi-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Înstrăinându-te de toată plăcerea cea purtătoare de moarte, fericite, te-ai făcut pe tine Dumnezeiască oglindă neînti -
nată, cântând: Binecuvântaţi lucrurile pe Domnul şi preaînălţaţi-L pe Dânsul întru toţi vecii.
De cruzimea cea nelegiuită a tiranului celui cumplit nu te-ai înspăimântat; ci, ca un turn neclintit şi nemişcat al
Ortodoxiei ai rămas, strigând: Binecuvântaţi lucrurile pe Domnul şi preaînălţaţi-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Primind strălucire purtătoare de viaţă de la Dumnezeirea în Trei Ipostasuri, te-ai arătat soare celor rătăciţi în
întuneric, cântând: Binecuvântaţi lucrurile pe Domnul şi preaînălţaţi-L Pe Dânsul întru toţi vecii.
Lui Adam celui căzut, Fecioară, te-ai arătat fiică, dar Maică lui Dumnezeu, Celui Ce a înnoit firea mea; pe Acela Îl
lăudăm toate făpturile ca pe un Domn şi-L preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Naşterea pururea Fecioarei...

Precum sângele lui Abel încă strigă în veci, aşa şi Biserica lui Hristos propovăduieşte cu glas mare, dogmele tale
cele de Dumnezeu insuflate, Preafericite Maxim.
Mâna ţi s-a tăiat, dar cu degetul Dumnezeiesc scrie în inimi credinţa creştină, folosindu-te de limba cea tăiată şi de
sângele tău cel cinstit, ca de un condei şi de cerneală.
Se cântă în lume îndrăzneala ta cea Dumnezeiască şi focul cel din inimă al dragostei tale celei Dumnezeieşti, pentru
care ai suferit cu preamultă osârdie vărsarea sângelui, Sfinte Cuvioase Maxim.
Înaintea Dumnezeiescului Scaun stai împreună cu mucenicii, cu care te-ai împărtăşit de râvna credinţei, părinte,
apropiindu-ne şi pe noi de Stăpânul şi următori ţie făcându-ne.
Tu eşti, Născătoare de Dumnezeu, Arma şi Zidul de apărare al nostru; tu eşti Apărătoarea celor ce aleargă la tine;
pe tine şi acum spre rugăciune te înduplecăm ca să ne izbăvim de vrăjmaşii noştri.

Îndurând prigoniri pentru credinţă, părinte, ai alungat departe tot eresul; şi tăindu-ţi-se limba împreună cu mâna,
Cuvioase Maxim, ai primit frumoasa cunună de mărturisire din mâna Făcătorului, fericite. Pe Acela roagă-L
neîncetat să miluiască sufletele noastre.

După Dumnezeu, alergând eu smeritul, la Acoperământul tău cel Dumnezeiesc, Născătoare de Dumnezeu, cerând
ajutorul tău, mă rog ţie: miluieşte-mă, Curată, că păcatele au covârşit capul meu şi mă tem, Stăpână, de pedepse şi
mă înfricoşez. Ci, fă rugăciune, Preacurată, către Fiul tău, ca să mă scape de ele.
Înălţat...
Ceea ce Te-a născut cu Trup, în vremurile cele mai de pe urmă, pe Tine, Cel Născut din Tatăl fără de început,
văzându-Te pe Cruce spânzurat, Hristoase, striga: vai mie, Preadorite Iisuse! Cum Tu, Cel Slăvit de îngeri ca un
Dumnezeu, Fiule, eşti acum omorât pe Lemn de către oamenii cei nelegiuiţi? Te laud, Îndelung Răbdătorule.
Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Neofit

21 Ianuarie
Troparul Sfântului Mucenic Neofit, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Neofit, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru;
că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile
lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Apa trecând-o...

Stih: Sfinte Mucenice Neofit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cunoscându-te pe tine, preafericite, că eşti mlădiţă tânără a lui Hristos, odrăslită în livada mucenicilor, care a
înflorit roadele dreptei cinstiri de Dumnezeu, Sfinte Neofit, te lăudăm.
Arătându-te împlinitor al cuvintelor celor Dumnezeieşti, fericite, din pruncie ai ales înţelepţeşte partea cea bună şi
te-ai făcut povăţuitor celor rătăciţi.
Dorind să vezi pe Hristos, Cel Ce S-a făcut Prunc pentru noi, luând Trup din Fecioară, încă de pe când erai Prunc ai
dus cugetul poruncilor la desăvârşire.
Dulceaţa cunoştinţei de Dumnezeu picurând din buzele tale cele sfinţite, de Dumnezeu cugetătorule, ai îndulcit cu
cuviinţă sufletele cele otrăvite de răutatea vrăjmaşului.
Născând pe Cel Ce este din fire Ziditor, ai îndumnezeit toată firea pământenilor. Pentru aceasta, în chip deosebit te
mărturisim Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, Dumnezeiască Mireasă.
Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti Întărirea celor...

Închinat fiind cu totul Cuvântului Celui Preamilostiv, Duhul Cel Curat te-a păzit pe tine nebiruit.
Lăudat-a pe Domnul mulţimea de popoare credincioase, văzând prin tine, mucenice, învierea din morţi a celeia ce
te-a născut.
Porumbiţa care strălucea de lumină, cu glas viu te-a chemat pe tine către căile cele mântuitoare, Sfinte Mucenice
Neofit.
Laudă de mulţumire îţi aduce pururea neamul omenesc, Maica lui Dumnezeu, că prin tine a moştenit Nemurirea.
Irmosul:
Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor din întuneric şi pe Tine Te laudă duhul
meu.

Nevinovăţia vieţii tale şi netulburarea cugetului văzându-le, multe mulţimi au venit către Dumnezeu, mucenice
mărite.
În munte ajungând, ai locuit acolo, fericite, povăţuit de Dumnezeiescul Duh. Şi hrănit fiind de înger, asemenea
îngerilor te-ai arătat.
Primind Dumnezeieştile Legi cele scrise, vrednicule de laudă, te-ai sârguit de le-ai împlinit pe ele, râvnind la
nevoinţele muceniciei.
Cu dragoste ai risipit averile tale, precum ţi s-a poruncit şi le-ai dat săracilor, câştigând în locul acestora cele în veci
stătătoare, fericite.
Născut-ai, Născătoare de Dumnezeu, pe Cel mai presus de toate, Care a sărăcit de bunăvoie, milostivindu-Se de
sărăcia noastră.

Ajungând plin de Taine de negrăit, vrednicule de laudă, ai alergat bucurându-te, către luptele cele vitejeşti ale
pătimirii, ce erau puse înainte, neînspăimântându-te de chinuri, nici de moarte, Sfinte Mucenice Neofit.
Din negrăita purtare de grijă a Celui Ce îţi îndrepta căile tale, mărite, îngerii Dumnezeieşti venind, te-au tras din
munte către nevoinţele muceniceşti, ca pe un alt Moise, cu faţa luminată de Dumnezeieştile Străluciri.
Cuvânt viu având în inimă, Preafericite Mucenice Neofit, cu duh îndrăzneţ ai strigat către cei ce te prigoneau:
însumi, fără să fiu chemat, vin acum către cei ce mă caută, ca să înfrunt slăbiciunea credinţelor voastre.
Dumnezeiasca Taină care era ascunsă mai înainte de toţi vecii, Fecioară fără prihană, a ajuns cunoscută de toate
marginile lumii, prin tine, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu Întrupându-Se şi îndumnezeind pe om, Fecioară.

Înălţat fiind pe lemn, preafericite, cu fierul coastele ţi s-au sfâşiat, fără de milă. Dar ai sfâşiat cu dovezile tale inima
cea împietrită a amăgitorului, care îţi poruncea să jertfeşti zeilor şi să te lepezi de Dumnezeul Cel Nemuritor.
Chinuit şi legat fiind, mucenice, ai împiedicat până în sfârşit înşelăciunea; şi meşteşugirile cele fără de rânduială ale
vrăjmaşului cu Puterea Duhului le-ai vădit nelucrătoare; şi ai alergat către cer, unde stai înaintea lui Hristos,
purtând cunună.
Încântat ai fost de Frumuseţile Stăpânului şi te-ai lipit de Dânsul, strigând: Cuvinte al lui Dumnezeu, pentru Tine,
Care Te-ai jertfit de bunăvoie, eu mă jertfesc, urmând în chip vădit, Cinstitelor şi Dumnezeieştilor Tale Patimi.
Arătatu-te-ai scaun prealuminat al Împăratului Ceresc, Fecioară, întru care voind S-a odihnit cu Trupul şi a ridicat
osteneala noastră cea multă şi a aşezat pe om pe Tronul Cel Părintesc, precum a binevoit.
Irmosul:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui Îi voi spune necazurile mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăţi
şi viaţa mea de iad s-a apropiat. Şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii iudei în cuptor...

Cuptor viu arzător făcând nelegiuitul, întru acela te-a închis pe tine, trei zile; dar nicidecum nu te-ai aprins, Sfinte
Neofit, strigând: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Când stăteai în mijlocul văpăii, fericite, glas de cântări se auzea în chip minunat; că roua lui Dumnezeu te răcorea,
mucenice, strigând: Doamne, Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Lucrul ce s-a făcut cu tine, a fost o minune preamare, înspăimântând tot cugetul. Că focul nicidecum nu te-a ars,
cugetătorule de Dumnezeu, ci vărsându-se a ars pe moştenitorii focului.
Arătatu-te-ai mai presus decât îngerii, născând pe Îngerul de mare sfat, Născătoare de Dumnezeu, Curată, Căruia cu
toţii strigăm: bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.
Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori mai mult...

În trup tânăr fiind şi cu desăvârşire înţelept, ai pierdut vicleşugul începătorului răutăţii, preafericite, odrăslind ca un
vlăstar preafrumos, în Curţile Celui Ce a odrăslit din rădăcina lui Iesei; către Acela strigi neîncetat: preoţi
binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
În locul de chinuire fiarele s-au ruşinat de tine, purtătorule de biruinţă, precum mai înainte de Daniel cel sfinţit; că
te-au cunoscut pe tine mărturisitor al Patimilor lui Hristos; pe Care L-ai mărturisit, Sfinte Mucenice Neofit,
răbdând chinurile cele pline de durere şi strigând: preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi
vecii.
Fiind adus legat în lanţuri la locul de chinuri, Părinte Neofit, s-a dat drumul, spre chinuirea ta, unui leu, viteazule,
pe care l-ai cunoscut mai demult în munte. Şi el recunoscându-te, cuprins de ruşine, s-a plecat cu frică înaintea ta,
vărsând şi izvoare de lacrimi umilite şi bine simţite, de Dumnezeu fericite.
Prunc Tânăr ai născut, Preacurată, pe Cel Născut din Tatăl în chip de netâlcuit, mai înainte de toată zidirea. Deci pe
Acela roagă-L să mă înnoiască acum pe mine cel învechit întru greşeli şi să mă mântuiască, ca să strig: tineri
binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii
Irmosul:
Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
De şapte ori mai mult a ars cu furie tiranul haldeilor, cuptorul cinstitorilor de Dumnezeu; dar văzându-i pe aceştia
mântuiţi de o Putere mai mare, Făcătorului şi Izbăvitorului, striga: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare

Stat-ai ca un miel adus de bunăvoie la junghiere înaintea amarnicilor prigonitori care te ucideau, Sfinte Mucenice
Neofit; şi împungându-ţi coasta cu suliţa ai luat fericitul sfârşit, purtătorule de biruinţă al lui Hristos, preaviteazule.
Ca o jertfă, ca o aducere preafrumoasă, ca o cinstită odraslă, ca o punere înainte într-o biserică sfântă, ca un prinos
curat, ca o vrăbiuţă aleasă, ca un viţel de mult preţ, ca o mlădiţă tânără a Raiului te-ai adus lui Dumnezeu, fericite.
Făcutu-te-ai prin patimi, asemenea Celui Ce a pătimit pentru noi din bunătate şi împuns fiind deopotrivă cu suliţa,
cu adevărat te-ai mărit; iar acum locuieşti în ceruri, împodobit cu diadema biruinţei, plin de bucurie neschimbată.
Pomenirea cea plină de lumină şi preamărită a pătimirii tale, mucenice, a răsărit, strălucind mai mult decât soarele
cugetele credincioşilor; pentru care te rugăm, izbăveşte-ne pe noi de întunericul tuturor patimilor şi din primejdiile
cele cumplite.
Ceea ce porţi întocmai ca într-un cleşte Jăratecul Cel Ceresc, Mireasă Dumnezeiască, arde acum toate patimile cele
fierbinţi ale inimii mele; şi din gheena focului mă izbăveşte, rogu-mă; ca să te măresc pe tine, Nădejdea
credincioşilor, Preacurată.
Irmosul:
Spăimântatu-s-a tot auzul de milostivirea cea plină de Taină a lui Dumnezeu; că Cel Preaînalt S-a pogorât până şi
în Trup, făcându-Se Om din pântece Fecioresc. Pentru aceasta pe Preacinstita de Dumnezeu Născătoarea,
credincioşii o slăvim.

Odrăslind ca o mlădiţă fragedă în livada purtătorilor de biruinţă ai lui Hristos, ai adus lui Hristos roadele
Dumnezeieştii cunoştinţe; cu care se hrănesc cei ce te cinstesc cu credinţă, Preamărite Neofit, viteazule luptător. Ci,
cu rugăciunile tale, miluieşte-ne pe noi totdeauna, stând înaintea lui Dumnezeu.

După Dumnezeu, alergând eu smeritul, la Acoperământul tău cel Dumnezeiesc, Născătoare de Dumnezeu, cerând
ajutorul tău, mă rog ţie: miluieşte-mă, Curată, că păcatele au covârşit capul meu şi mă tem, Stăpână, de pedepse şi
mă înfricoşez. Ci, fă rugăciune, Preacurată, către Fiul tău, ca să mă scape de ele.
Înălţat...
Ceea ce Te-a născut cu Trup, în vremurile cele mai de pe urmă, pe Tine, Cel Născut din Tatăl fără de început,
văzându-Te pe Cruce spânzurat, Hristoase, striga: vai mie, Preadorite Iisuse! Cum Tu, Cel Slăvit de îngeri ca un
Dumnezeu, Fiule, eşti acum omorât pe Lemn de către oamenii cei nelegiuiţi? Te laud, Îndelung Răbdătorule.
Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Timotei

22 Ianuarie
Troparul Sfântului Apostol Timotei, glasul a 4-lea:

Bunătatea învăţându-te şi întru toate cumpătat fiind, îmbrăcându-te cu buna conştiinţă, precum i se cuvine unui
sfânt, ai scos din vasul alegerii lucrurile tainice; şi credinţa păzind, aceeaşi cale ai săvârşit, Sfinte Apostole Timotei,
roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Dreapta Ta, cea purtătoare de biruinţă...

Stih: Sfinte Apostole Timotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Răscolirile patimilor şi întunericul necunoştinţei risipeşte-le, prin rugăciunile tale, fericite, cu darul cel luminos al
nepătimirii, ca să te laud acum, după vrednicie, slujitorule al celor Dumnezeieşti.
Cunoscătorul Cel de mai înainte şi Dumnezeu, Cel Ce cu înţeleaptă purtare de grijă se îngrijeşte de toate nevoile
noastre, văzând frumuseţea cugetului tău, Sfinte Apostole Timotei, te-a învrednicit a fi împreună slujitor cu
Dumnezeieştii Apostoli.
O începătorie mai presus de fire care poartă de grijă tuturor cunoaştem. Că Apostolul Timotei, elin fiind,
luminându-se cu harul lui Hristos, se numără acum Apostol împreună cu Dumnezeiescul Pavel.
Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce Singur ştii neputinţa...

Vărsatu-s-a harul cu îndestulare în buzele tale, preafericite şi a izvorât râurile dogmelor, care adapă Biserica lui
Hristos şi aduc roadă înmulţită, propovăduitorule a lui Hristos, cugetătorule de Dumnezeu, Sfinte Apostole
Timotei.
Picioarele tale prooroceşte s-au înfrumuseţat, preafericite; că bine ai vestit, preaînţelepte, pacea, care covârşeşte
vădit tot gândul, adică pe Mântuitorul, Care a pus capăt războiului celui vechi al oamenilor.
Omorându-ţi mădularele trupului, ai supus dreptei judecăţi înclinarea către cele rele, Sfinte Fericite Timotei, dând
stăpânire înclinării către cele bune; patimile le-ai stăpânit şi sufletul ţi-ai luminat, îndreptându-te cu învăţăturile
Apostolului Pavel.
Cântarea a 4-a. Irmos: Munte Umbrit cu harul...

Alergând cu înfocare, preafericite, a te lupta după Lege, prin înfrânare desăvârşită, ai supus minţii furtunile
patimilor, ajungând la cea mai înaltă treaptă a faptelor bune, mare propovăduitorule, cugetătorule de Dumnezeu,
Sfinte Apostole Timotei.
Apostolul Pavel, strălucind ca un soare, te-a trimis pe tine ca pe o rază luminoasă, să luminezi lumea cu lumină
îndestulătoare întocmai ca de foc, slujitorule al celor Dumnezeieşti, Sfinte Timotei, spre povăţuirea şi întărirea
noastră.
Dorind cu ardoare desăvârşirea celor ce stă în putinţa noastră şi înfrânându-te, prin dragoste ai dus viaţă potrivită
dorinţei tale, cugetătorule de Dumnezeu; privind totdeauna către ţinta dragostei tale şi umplându-te de cugetarea la
ea.
Cântarea a 5-a. Irmos: Dumnezeu fiind păcii...

Înflăcărat fiind de făcliile cele nematerialnice ale Luminii Celei dintâi şi Pricinuitoare a tuturor, ai luminat lumea
cu cinstita propovăduire, luminătorule al Ortodoxiei, arătându-te şi în chip vădit că propovăduieşti cuvântul vieţii,
cunoscătorule al Tainelor, preafericite.
Apostolul Pavel arătându-se a doua strălucire, slujitoare Strălucirii Celei dintâi, cu cunoştinţa Acesteia ne-a luminat
pe noi. Iar Apostolul Timotei s-a arătat împreună ostaş cu el, îngrădindu-se vitejeşte cu toată într-armarea lui.
Ucenicul cel neînduplecat al Dumnezeiescului Apostol Pavel, mergând pe urmele învăţătorului său, seamănă
tuturor credincioşilor învăţăturile aceluia; prin care călăuziţi fiind către lumina Ortodoxiei, de cu noapte prin
rugăciuni Te slăvim, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 6-a. Imos: Din pântece pe Iona...

Car al lui Dumnezeu te-ai arătat, Sfinte Timotei, purtând Dumnezeiescul Lui Nume, înaintea tiranilor celor fără de
Dumnezeu, neînspăimântându-te de sălbăticia lor, insuflate de Dumnezeu; că tu ai fost îmbrăcat cu Puterea cea
nebiruită a Mântuitorului.
Cunună bine înfrumuseţată ai primit, Sfinte Timotei, Preafericite Apostole, cugetătorule de Dumnezeu; şi după
vrednicie porţi diadema Împărăţiei şi stai înaintea Scaunului Stăpânului tău, bucurându-te împreună cu Apostolul
Pavel, în Locaşurile Cereşti, preafericite.
Preacinstite Timotei, simţind mireasma duhovnicescului mir al lui Hristos, Care pentru noi S-a deşertat în Trup, te-
ai făcut părtaş al bunei miresme a Lui; şi ai împărtăşit pe cei ce vin la tine cu credinţă, cunoscătorule al Tainelor,
sfinte, din dăruirea Lui cea înţelegătoare.
CONDAC, glas 1. Podobie: Ceata îngerească...

Pe Dumnezeiescul ucenic şi împreună călător cu Apostolul Pavel, pe Sfântul Timotei, toţi credincioşii să-l laude cu
cântări; împreună cu dânsul cinstind şi pe Înţeleptul Anastasie, ce a strălucit din Persia ca o stea, care alungă
patimile noastre cele sufleteşti şi bolile trupului.

Ajungând dănţuitor împreună cu ceata cea cerească, după dreptate împreună te veseleşti, fericite, cu bucurie;
umplându-te de strălucire dătătoare de lumină, slujitorule al Tainelor, Sfinte Apostole Timotei, vesteşti pe
Dumnezeu Cel Lăudat şi Preaslăvit.
Dumnezeiescul Pavel slujind cu sfinţenie Evanghelia lui Hristos, bucurându-se, îţi trimitea de la înălţimea faptelor
bune scrisori scrise de Dumnezeu, ca unui ucenic, Sfinte Timotei, vestind pe Dumnezeu Cel Lăudat şi Preaslăvit.
Slăbiciunea trupului o întărea vânjoşia sufletului; că petrecând pe pământ ca om fără de trup, te-ai făcut mucenic,
de Dumnezeu binecuvântatule, zdrobindu-ţi-se capul, slujitorule al Tainelor lui Dumnezeu.
Cântarea a 8-a. Irmos: Cuptorul cel răcorit...

Arătatu-te-ai vrednic de treapta îngerească, Fericite Apostole Timotei. Că pătrunzând în chip mai presus de fire, în
Tainele Cetelor cereşti, ai urmat strălucirii lor, înţelepte; cu care împreună bucurându-te, cânţi: bine să cuvânteze
toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Ca un Apostol te-ai arătat, cugetătorule de Dumnezeu, îmbrăcat fiind cu Puterea din cer, care a venit în chip
minunat la ucenicii şi martorii care au fost de faţă ai Cuvântului. Cu care împreună bucurându-te, cânţi: bine să
cuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Încetat-ai de a mai dori, preafericite, ca unul ce ai ajuns în chip vădit la Frumuseţile Cele Desăvârşite, Sfinte
Apostole Timotei, arătându-te totdeauna, în chip vădit, cu Lumina Treimii, propovăduitor lui Dumnezeu. Şi acum
cânţi cu veselie: bine să cuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Chipul naşterii tale celei Curate...

Cuvintele lui David s-au împlinit; că te-ai arătat lumii ca un fulger, luminând marginile cu propovăduirea,
Prealăudate şi Fericite Timotei. Pentru aceasta neîncetat te slăvim pe tine, grăitorule de Dumnezeu.
Plin fiind, preaînţelepte şi curat îndestulat de Raza Cea Începătoare de Lumină a Strălucirii Dumnezeieşti, Celei în
Trei Sori, izbăveşte, fericite, din întunericul păcatelor, pe cei ce te laudă, preacinstite slujitor al celor sfinte.
Cele drepte cugetând, te slăvim pe Tine, Fiule Unule-Născut, întocmai cu Tatăl şi cu Duhul, sprijinindu-ne pe
învăţăturile Apostolilor Tăi, Stăpâne, ale Apostolului Pavel, propovăduitorul iconomiei Tale şi ale Sfântului
Timotei, cugetătorul de Dumnezeu.

Înfrumuseţându-te cu Dumnezeieştile haruri, ai împodobit strălucita Mitropolie a efesenilor, Apostole; că te-ai
arătat propovăduitor cu Dumnezeiescul Pavel, vestind mai întâi tuturor cuvântul mântuirii. Drept aceea cu credinţă
prăznuim sfântă pomenirea ta.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea.Podobie: Degrab ne întâmpină...

Înnoit-ai, Preacurată, cu Dumnezeiască naşterea ta, firea cea muritoare a pământenilor stricată de patimi şi ne-ai
ridicat pe toţi din moarte la viaţa cea nestricăcioasă. Pentru aceasta, după datorie, toţi de fericim, Fecioară
Preamărită, precum Însăţi ai proorocit.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne
întâmpină...
Fecioară Preacurată, Maica lui Hristos Dumnezeu, sabie a trecut prin Preasfântul tău suflet, când ai văzut pe Fiul
tău şi Dumnezeu Răstignit de bunăvoie. Pe Acela, Binecuvântată, roagă-L neîncetat să ne dăruiască nouă iertare de
greşeli.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Mucenic Anastasie Persul

22 Ianuarie
Troparul Sfântului Cuvios Mucenic Anastasie Persul, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Anastasie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Dreapta Ta, cea purtătoare de biruinţă...

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Anastasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Luminându-se cu zorile cele prealuminate ale Învierii Tale, Hristoase, Sfântul Anastasie cel numit cu numele
învierii, pornind de la răsărit, ca un soare luminează acum cu minunile Biserica.
Fiind plin de dragoste Dumnezeiască ai răbdat cu bărbăţie chinurile, Sfinte Mucenice Anastasie; şi cu frumuseţile
cele sihăstreşti fiind împodobit, cu bucurie te-ai adus lui Hristos jertfă cu bun miros, preaalesule.
Maica lui Dumnezeu, roagă pe Cuvântul pe Care L-ai născut şi a venit la noi trupeşte, să fie Blând şi Milostiv
pentru cei credincioşi; că pe tine te avem Apărătoare şi Izbăvire.
Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce Singur ştii neputinţa...

Umblând pe cărarea cea strâmtă, mai întâi prin sihăstrie ai înaintat către strălucirea muceniciei, aflând prin chinuri,
desfătarea şi prin osteneli culegând Veselia Cea Cerească, Mărite Mucenice Anastasie.
Puterea luptei tale s-a cunoscut în toată lumea, mucenice nebiruit; că împotrivindu-te păcatului până la sânge, te-ai
făcut purtător de biruinţă şi te-ai împodobit cu cunună de biruinţă.
Din tine ne-a odrăslit nouă Floarea Cea Neveştejită, îmbălsămând de miros plăcut toată omenirea cu Dumneze -
iescul mir al Firii Sale, Care este împreună fără de început cu Tatăl şi din tine S-a Întrupat sub vreme, Preacurată
Fecioară.
Irmosul:
Cel Ce Singur ştii neputinţa fiinţei omeneşti şi prin milostivire Te-ai îmbrăcat cu chipul ei, încinge-mă cu Putere de
sus ca să strig Ţie: Sfânt este Domnul Slavei Cel Neasemănat întru bunătate.
Cântarea a 4-a. Irmos: Munte Umbrit cu harul...

Nimic nu te-a despărţit de dragostea lui Hristos: nici sfârtecarea mădularelor, nici ameninţarea chinurilor, nici
sabia, nici moartea, nici focul, nici foamea, Sfinte Anastasie, cel împreună locuitor cu Ceata cea cerească.
Cu putere ridicându-ţi crucea pe umeri, ai urmat mântuitoarele Porunci ale lui Hristos. Şi Lui făcându-te următor
până la moarte, preabunule, acum te veseleşti de Strălucirea Lui.
Mai marele Voievod venind din cer, cu bucurie, limpede ţi-a binevestit, Curată, zicând: Dumnezeu va ieşi cu Trup
din tine, Fecioară Preacurată, spre mântuirea noastră, a celor ce te lăudăm pe tine.
Cântarea a 5-a. Irmos: Dumnezeu fiind păcii...

Potrivnicul lui Dumnezeu care odinioară se lăuda peste măsură şi ameninţa că va cuprinde pământul şi în deşert se
trufea că va seca marea cu totul, este călcat în picioare cu vitejiile tale, Sfinte Anastasie, Înţelepte.
Mucenicul lui Hristos luptându-se după Lege şi biruind în chip limpede, îşi câştigă drept răsplătire a luptelor
lucrarea minunilor; că boli tămăduieşte şi îndepărtează demoni cu Puterea lui Hristos, Sfântul Anastasie, făcătorul
de minuni.
Cu naşterea ta, Fecioară, ai nimicit blestemul Evei care este maica tuturor, răsărind pe Hristos, lumii
Binecuvântare. Pentru aceasta cu veselie te fericim, mărturisindu-te pe tine cu gura şi cu inima, pe bună dreptate,
Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 6-a. Imos: Din pântece pe Iona...

Luminându-te lămurit cu Strălucirea Crucii, ai risipit întunericul înşelăciunii; şi luptându-te cu tiranul l-ai biruit,
preamărite şi ai primit răsplătirile suferinţelor, mucenice al lui Hristos, Sfinte Anastasie, dănţuind cu oştile
mucenicilor.
Toată adunarea proorocilor, insuflată fiind de Dumnezeu, a arătat de mai înainte Taina Dumnezeieştii zămisliri,
celei de negrăit, cea din tine, a lui Dumnezeu Cuvântul, Maică Fecioară; că tu ai arătat în lume hotărârea cea veche
şi adevărată.
Irmosul:
Din pântece pe Iona ca pe un prunc l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit. Şi în Fecioară sălăşluindu-Se
Cuvântul şi Trup luând, a ieşit păzind-o Nestricată. Că Cel Ce nu a pătimit stricăciune, a păzit Nevătămată pe Ceea
ce L-a născut.
CONDAC, glas 1. Podobie: Ceata îngerească...

Pe Dumnezeiescul ucenic şi împreună călător cu Apostolul Pavel, pe Sfântul Timotei, toţi credincioşii să-l laude cu
cântări; împreună cu dânsul cinstind şi pe Înţeleptul Anastasie, ce a strălucit din Persia ca o stea, care alungă
patimile noastre cele sufleteşti şi bolile trupului.

Luptătorul, arătând vitejia lui, vădită pildă, îndeamnă pe credincioşi să urmeze acum Dumnezeieştii Patimi, celei de
bunăvoie, pe care a suferit-o pentru noi Dumnezeul părinţilor noştri Cel Lăudat şi Preaslăvit.
Cei ce iubesc dreapta cinstire de Dumnezeu cred că Treimea este deopotrivă în Putere. Că vitejii luptători s-au
întrecut în luptă pentru Dânsa, vărsându-şi sângele, luptându-se muceniceşte şi fiind ucişi şi-au dat sufletele lor
pentru Dânsa.
Bucură-te Curată, Acoperământul lui Adam, din care a ieşit Păstorul Cel Preaînălţat, îmbrăcându-Se cu adevărat
întru mine, omul întreg, pentru necuprinsa milostivire; Dumnezeul părinţilor noştri Cel Lăudat şi Preaslăvit.
Cântarea a 8-a.Irmos: Cuptorul cel răcorit...

De pe pământ te-ai ridicat la ceruri, purtând cunună, Sfinte Mucenice Anastasie, fugind de toată înşelăciunea
demonilor şi ai călcat în picioare credinţa în idoli. Drept aceea, acum plin de veselie strigi: bine să cuvânteze toată
făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Vopsitu-ţi-ai haina, preafericite, în sângiurile tale cele muceniceşti; şi purtând crucea ca sceptru, cu Hristos
împreună împărăteşti în veci, Sfinte Anastasie; şi acum cânţi plin de veselie: bine să cuvânteze toată făptura pe
Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Cuvântul Cel Bogat, Care este Slăvit cu cântări arhangheleşti, pentru noi a sărăcit, alegându-te Maică pe tine,
Frumuseţea lui Iacov, cea Binecuvântată. Pentru aceasta lăudându-te pe tine, strigăm: bine să cuvânteze toată
făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi se ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Cuptorul cel răcorit a închipuit chipul Minunii celei mai presus de fire; că nu a ars pe tinerii pe care i-a primit,
precum nici Focul Dumnezeirii, pântecele Fecioarei în care a intrat. Pentru aceasta, cântând, să strigăm: bine să
cuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a.Irmos: Chipul naşterii tale celei Curate...

Cu ostenelile sângiurilor tale, mărite, ai stins toată înşelăciunea idolilor şi plinirea Bisericii ai luminat-o. Pentru
aceasta, preaalesule, nu înceta a ruga pe Stăpânul, ca să te fericim toţi.
O, Slava Cea cu adevărat, mai presus de cuvânt şi Negrăita Strălucire Dumnezeiască, Cea Nespusă, de care te-ai
împărtăşit ca un biruitor, Sfinte Anastasie, stă înaintea Stăpânului Hristos! Pe Acela şi acum roagă-L pentru noi, cei
ce te lăudăm.
O, cât de înfricoşătoare este Minunea ta! Că tu, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, născând pe Dumnezeu
Cuvântul, ai arătat Taina cea ascunsă mai înainte de neamuri şi de veacuri în Dumnezeu, Cel Ce a zidit toate.
Irmosul:
Chipul naşterii tale celei Curate, l-a arătat rugul cel ce ardea fără să se mistuie. Şi acum te rugăm să stingi cuptorul
ispitelor ce se sălbăticeşte asupra noastră; că pe tine, Născătoare de Dumnezeu, neîncetat să te slăvim.

Ca unul ce ai fost luminat la cuget de Străluciri Dumnezeieşti, cugetătorule de Dumnezeu, părintele nostru, te-ai
arătat preacinstit în mărirea desăvârşirii; că ai ajuns cu Dumnezeiască înţelepciune cuvios în sihăstrie şi mucenic
prin sânge, Sfinte Anastasie, Fericite; pentru aceasta şi Hristos izvorăşte întru tine harul minunilor.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea.Podobie: Degrab ne întâmpină...

Înnoit-ai, Preacurată, cu Dumnezeiască naşterea ta, firea cea muritoare a pământenilor stricată de patimi şi ne-ai
ridicat pe toţi din moarte la viaţa cea nestricăcioasă. Pentru aceasta, după datorie, toţi de fericim, Fecioară
Preamărită, precum Însăţi ai proorocit.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne
întâmpină...
Fecioară Preacurată, Maica lui Hristos Dumnezeu, sabie a trecut prin Preasfântul tău suflet, când ai văzut pe Fiul
tău şi Dumnezeu Răstignit de bunăvoie. Pe Acela, Binecuvântată, roagă-L neîncetat să ne dăruiască nouă iertare de
greşeli.
Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Clement, Episcopul Ancirei
23 Ianuarie
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Clement, Episcopul Ancirei, glasul al 4-lea:
Viţă de cuvioşie şi stâlpare de luptă grea, floare preasfinţită şi rod de Dumnezeu dăruit, de-a pururi înfloritor ai fost
dat credincioşilor, preasfinţite. Ci, ca cel ce eşti cu mucenicii împreună luptător şi cu ierarhii împreună locuitor,
roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 6-lea. Irmos: Ca pe uscat umblând Israel...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Clement, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu Cetele cele dintru înălţime, ca un preot şi ca un mucenic preamărit, stând înaintea lui Hristos, cu dinadinsul
roagă-L să dobândim strălucirea ta, noi, cei ce te lăudăm pe tine.
Îndelungate lupte pe pământ purtând, cuvioase, te-ai învrednicit a lua cununa Împărăţiei Cerului şi viaţa cea veşnică
şi nestricăcioasă.
Izbăvit fiind cu pătimirea Celui fără de patimă, prin pătimire te-ai sârguit a alerga către Dânsul, făcându-te următor
Patimilor Lui, purtătorule de Dumnezeu, înpreună locuitorule cu îngerii.
Împodobită fiind cu frumuseţea faptelor bune, Maica lui Dumnezeu Preacurată, pe Dumnezeu, Virtutea cea
Adevărată, L-ai zămislit nouă, pe Cel Ce izvorăşte izvorul bunătăţilor.
Cântarea a 3-a. Irmos: Nu este Sfânt precum Tu...

Făcându-te mlădiţă Viţei Celei purtătoare de viaţă, roade frumoase ai adus şi pe acestea împodobindu-le cu
muceniceşti străluciri le-ai hărăzit Mântuitorului tuturor.
Apostolului Pavel te-ai arătat următor, mergând, preafericite, în toată lumea, cu botezul cel de Dumnezeu lucrat şi
sfinţind-o cu stropirea sângelui mărturisirii tale.
Nu este nimeni fără prihană ca tine, Preacurată Născătoare de Dumnezeu; că numai tu ai născut, mai presus de
cuvânt, pe Cel din veac, pe Dumnezeu Cel Adevărat şi Făcătorul tuturor, pe Dumnezeu Cuvântul.
Cântarea a 4-a. Irmos: Hristos este Puterea mea...

Înconjurând tot pământul ai întins pretutindeni mlădiţa luptelor muceniceşti, picurând bucurie şi dulceaţă cu bună
mireasmă, purtătorule de biruinţă, preafericite.
Privind în grădina nevoinţelor tale fericite, culegem florile suferinţelor tale şi ne veselim simţirile cu mulţimea
minunilor, preamărite.
Fiu al zilei şi al Luminii Celei Neînserate ai ajuns, minunate, fiind luminat neîncetat cu Lumina Cea în Trei
Luminători şi cu strălucirea propovăduirii.
Marie, Preacurată, Ceea ce ai fost Vas Încăpător al Curăţiei Sălăşluirii Dumnezeieşti, pierde ruşinea şi întinăciunea
sufletului meu.
Cântarea a 5-a. Irmos: Cu Dumnezeiască Strălucirea Ta,Bunule...

Chinuri îndelungate de tot felul răbdând, preaînţeleptule, cu adevărat biruitor în multe lupte te-ai făcut. Şi acum ai
moştenit desfătarea Fericirii Celei Nestricăcioase, care rămâne în veci.
Având credinţa, nădejdea şi dragostea ca pe o ancoră tare, te-ai adus pe tine, ca o biserică sfinţită, Cinstitei Treimi,
părinte preafericite.
Perechea cea strălucitoare, de Dumnezeu împodobită, care a purtat lupte muceniceşti, dobândind acum viaţa cea
veşnică, dănţuieşte şi se bucură împreună cu îngerii.
Vrând să mântuiască din stricăciune firea omenească cea stricată, Ziditorul şi Domnul sălăşluindu-se în pântecele
cel curăţit de Sfântul Duh, S-a Întrupat.
Cântarea a 6-a. Irmos: Marea vieţii văzând-o...

După Lege luptându-vă aţi primit cununi din mâna Stăpânului, împărţiri de multe feluri de daruri şi har de
tămăduiri, spre a vindeca bolile credincioşilor.
Viaţa cea îndumnezeită, zbuciumul luptelor şi mulţimea chinurilor s-au făcut vouă încununare a bunei cuviinţe,
cunună de bucurie şi de frumuseţe şi haină de nestricăciune.
Preacurată Stăpână, Ceea ce ai născut oamenilor pe Domnul, Ocârmuitorul, potoleşte nestatornicia patimilor mele
şi cumplita tulburare şi dă linişte inimii mele.

Mlădiţă cinstită a viţei lui Hristos te-ai făcut, Prealăudate Mucenice Clement, biruitorule în multe lupte. Pentru
aceasta cu cel ce împreună ai pătimit, ai strigat: Hristoase, Tu eşti Bucuria mucenicilor.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii în Babilon...

Cu raza muceniciei lumea ai luminat, cântând lui Hristos întru curăţia cugetului şi a sufletului: Binecuvântat eşti
Preasfinţita prăznuire a faptelor tale, de Cerească Lumină strălucind, luminează pe cei ce strigă: Binecuvântat eşti
Fecioară, Maică te-ai făcut Înţelepciunii Celei Preaînţelepte, Care pe toate le cârmuieşte cu înţelepciune şi firească
bunătate: Binecuvântat este Rodul pântecelui tău, Preacurată.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pentru Legile Părinteşti...

Arătându-vă Luceferi preastrăluciţi pe pământ, aţi luminat tăria cinstitei Biserici, preafericiţilor; iar în ceruri cu
lumina faptelor voastre veseliţi praznicul celor întâi-născuţi, strigând: pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi preaînălţaţi-
L întru toţi vecii.
Cu veselie prăznuim acum pomenirea cea plină de bucurie a nevointelor tale; căci fiind ca fără de trup ai îndurat
furtuna chinurilor şi în locul lor ai luat după vrednicie bogată răsplătire, veşnica desfătare, strigând: pe Domnul
Preafericite, în locul duhului cumplitei nepăsări, te-ai îmbrăcat în veşmânt împodobit şi preastrălucit; şi chinurile
le-ai schimbat, primind în locul lor petrecerea îngerească a Vieţii Celei de-a pururea, strigând: pe Domnul lucrurile
Cuvântul, Cel Ce este şi se înţelege împreună cu Tatăl din veci, la plinirea veacurilor Întrupându-Se din Fecioară, a
îndumnezeit toată firea omenească, unind-o cu Sine, fără de amestecare, după ipostas; Aceluia strigăm: pe Domnul
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea...

Cu baia Botezului celui în chipul luminii şi cu ungerea preoţiei, făcându-te desăvârşit şi cu mucenicescul sânge
spălându-te, întreg, fiind luminat, bucurându-te, ai alergat la Cereştile Oştiri, de Dumnezeu binecuvântatule.
Cel Ce este Cununa sfinţilor mucenici, Cuvântul lui Dumnezeu, Soarele Cel Neapus al dreptăţii, a împodobit
sfântul tău creştet, minunate, cu cununa darurilor. Pentru care lupte îndelungate ai răbdat, bucurându-te.
Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel fără de început, S-a întrupat şi Fiu Fecioarei S-a făcut, cu bunăvoinţa Tatălui şi
cu împreună lucrarea Duhului Celui Dumnezeiesc. Pentru aceasta a înnoit chipul meu cel stricat, ca un
Atotputernic.

Cu foarfeca muceniciei fiind tăiat cu adevărat, înţelepte ierarhe, ca o vie roditoare ai făcut să crească strugurii copţi
şi plini de mustul Dumnezeieştii cunoaşteri şi al luptei muceniceşti, părinte. Din care împărtăşindu-se fiecare, cu
cucernicie îşi îndulceşte simţurile sufletului.
Ajutătoarea Nebiruită a celor întristaţi şi Solitoare Nemijlocită a celor fără ajutor întru necazuri, izbăveşte-mă din
nevoi; nu mă trece cu vederea, Ajutătoarea tuturor.
Înălţat...
Văzând pe Fiul tău Spânzurat pe Lemn, Preacurată Fecioară, sfâşiindu-ţi-se inima ta, ca o Maică strigai: vai mie,
cum ai apus, Lumina mea Cea Veşnică!
Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Agatanghel

23 Ianuarie
Troparul Sfântului Mucenic Agatanghel, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Agatanghel, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Cel Ce a bătut Egiptul...

Stih: Sfinte Mucenice Agatanghel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe vestitul între mucenici, lauda luptătorilor, pe cel ce s-a arătat şi cu fapta şi cu numele ca un înger, astăzi cu
bucurie să-l cinstim şi cu credinţă să-l fericim.
Învrednicitu-te-ai, preamărite, de strălucirea mucenicilor, privind pe Sfinţitul Clement luptând cu mare îndrăzneală,
la Roma; cu care împreună adunându-ne, cu credinţă te cinstim.
Omorându-te pentru întreaga lume, fericite, ai alergat înaintea oamenilor propovăduind omorârea Dătătorului de
viaţă; şi chinuri răbdând, te-ai învrednicit acum de Viata Cea Veşnică.
Născut-ai Fecioară pe Domnul, Care S-a Întrupat pentru negrăita milostivire; pe Acela iubindu-L Sfântul
Agatanghel, ca un fără de trup s-a făcut, luptându-se în chip minunat. Cu el împreună te lăudăm pe tine.
Cântarea a 3-a. Irmos: Întăritu-s-a inima mea...

Laud ostenelile tale cele nemărginite, preafericite, suferinţele şi multele chinuri, bărbăţia, sfâşierile trupului şi
moartea; prin care te-ai învrednicit de viaţa cea veşnică, Înţelepte Mucenic Agatanghel.
După nenumărate chinuri şi dureri, bătăi cu toiege şi jupuiri de piele, purtătorule de biruinţă, ai fost dat înecului în
mare, preamărite, din care Ziditorul tuturor pe tine te-a izbăvit.
Cu putere tinerească şi cu bărbăţie ai răbdat, viteazule mucenic, arsurile frigărilor, pe când ţi se ardea trupul şi ai
primit de sus roua răbdării, Sfinte Agatanghel.
O Taină Minunată! În ce chip Fecioara s-a arătat mai Desfătată decât cerurile, încăpând în pântece fără de
strâmtorare pe Cel Nemărginit.
Irmosul:
Întăritu-s-a inima mea întru Domnul; înălţatu-s-a fruntea mea întru Domnul meu; lărgitu-s-a asupra vrăjmaşilor mei
gura mea; veselitu-m-am întru mântuirea Ta.
Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Dumnezeule...

Suferind chinuri cu multe dureri, viteazule mucenic, ai sfinţit tot pământul cu curgerile sângelui, bucurându-te
împreună cu Dumnezeiescul Clement, de Dumnezeu cugetătorule, Sfinte Agatanghel.
Spânzurat ai fost pe lemn întocmai ca Domnul Hristos şi ţi s-au sfâşiat coastele cu gheare de fier, preamărite,
înspăimântând pe toţi cu răbdarea, Înţelepte Agatanghel.
Mărind pe Hristos, purtătorii de biruinţă, Sfântul Clement cel preaales şi Sfântul Mucenic Agatanghel cel pururea
lăudat, locuiau în turn de veghe ca nişte paznici ai Poruncilor Dumnezeieşti.
Fericimu-te pe tine pururea, Născătoare de Dumnezeu Binecuvântată; prin care ne-am învrednicit de Mărire şi am
dobândit din nou Raiul cel dintâi, pe care-l pierdusem.
Cântarea a 5-a. Irmos: Să-mi răsări, mie, Doamne...

Înflăcăraţi fiind de focul dragostei Făcătorului tuturor, aţi fost aruncaţi în var înfierbântat, bunilor biruitori
mucenici.
Podoabă preafrumoasă a celor luptători v-aţi arătat, smulgându-vi-se pielea trupului, nebiruiţilor mucenici.
Întins fiind pe grătar şi fript pe jăratec, Înţelepte Agatanghel, pe îngeri ai înspăimântat, când au văzut luptele tale.
Tu, cea Neispitită de nuntă, arată-te, izbăvindu-ne de ispite, de primejdii şi de întristări pe noi cei ce cu dragoste te
lăudăm.
Cântarea a 6-a. Irmos: Întru noianul vieţii...

Cugetătorule de Dumnezeu luptătorule, laudă de mulţumire ai adus lui Dumnezeu; că aruncat în cuptor, ca
odinioară tinerii cei robiţi, ai primit roua din cer, Preaînţelepte Agatanghel.
Întărindu-ţi mintea cu bunele vestiri, cele primite prin îngeri, ai suferit cu uşurinţă chinurile şi durerile, ca şi cum
altul ar fi pătimit, Sfinte Agatanghel, cel cu cuget vitejesc.
Sfinţita voastră pereche văzând-o amăgitorul, înţelepţilor, v-a strâns în legături şi v-a lovit cu chinuri şi v-a închis
în temniţe; dar a rămas de râs la împotrivirea voastră cea nestrămutată.
De trândăvia somnului celui aducător de moarte scapă-mă, Preacurată şi mă întăreşte, Stăpână, a priveghea spre
laude Dumnezeieşti şi spre fapte bune, ca să te măresc cu dragoste.
Irmosul:
Întru noianul vieţii, cu faptele mele m-am coborât în adânc; ci, ca Iona, cel din chit, strig către Tine: Fiule al lui
Dumnezeu şi Cuvinte, te rog scoate-mă dintru adâncul răutăţilor.

Mlădiţă cinstită a viţei lui Hristos te-ai făcut, Prealăudate Mucenice Clement, biruitorule în multe lupte. Pentru
aceasta cu cel ce împreună ai pătimit, ai strigat: Hristoase, Tu eşti Bucuria mucenicilor.
Cântarea a 7-a. Irmos: Nu ne da pe noi până...

Întocmai ca doi Luceferi pururea fericiţi, Marele Clement împreună cu Sfântul Agatanghel, risipind întunericul
necredinţei vrăjmaşilor celor răi, luminează Biserica din destul, cu lumina nevoinţei lor; pe aceştia cu mare glas să-i
lăudăm.
Bărbăteşte ai îndurat sfâşierile şi toate întreitele valuri ale chinuitoarelor dureri, rănind cu rănile trupului tău pe
vrăjmaşii cei nevăzuţi, mucenice preamărite, părtaşule al pătimirii lui Hristos, locuitorule împreună cu îngerii şi
lauda mucenicilor, Sfinte Agatanghel.
Bucurându-te ai răbdat, înţelepte, întocmai ca unul fără de trup, arsurile cele înfricoşătoare ale plumbului, care a
fost vărsat asupra Dumnezeiescului tău creştet pe care l-a ars în întregime, Mucenice Agatanghel, ostaşule al lui
Hristos; pentru aceasta cu credinţă te lăudăm.
Împărtăşitu-te-ai Fecioară, de Taina Cuvântului Celui de netâlcuit; că fără strâmtorare ai încăput pe Dumnezeu, Cel
Ce este Neîncăput întru toate; şi L-ai născut şi cu lapte L-ai hrănit, vrând să ne mântuiască pe noi, care te
mărturisim pe tine Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 8-a. Irmos: Toate le-ai aşezat cu înţelepciunea Ta...

Cu picăturile sângiurilor tale stingând focul necredinţei ai adăpat, prealăudate, Biserica lui Hristos, care înflorea cu
credinţă şi lăuda neîncetat, după vrednicie, ostenelile tale cele mari, luptele şi vitejiile cele strălucite, Înţelepte
Agatanghel.
Sfântul Clement cel preaales şi Dumnezeiescul Agatanghel deopotrivă au luat cununile biruinţei. Pentru aceasta,
stând întru înălţime înaintea Celui Ce împărăteşte peste toţi, ne sunt nouă ocrotitori şi izbăvitori, binecuvântând şi
lăudând neîncetat pe Domnul.
Asemănându-te tinerilor care au stins văpaia, ai intrat în foc, purtătorule de biruinţe, ca fiind fără de trup, aprins
fiind de râvna dragostei Domnului, Înţelepte Agatanghel şi cu aprindere strigai: Binecuvântaţi neîncetat toate
lucrurile Domnului pe Domnul.
Mângâiere Tare şi Nădejde Nedesminţită, Cetate Nebiruită şi Dumnezeiască Apărare te are pe tine poporul tău, cel
ce te laudă, Fecioară; şi mântuindu-se strigă cu toată râvna: Binecuvântaţi neîncetat toate lucrurile Domnului pe
Domnul.
Irmosul:
Toate le-ai aşezat cu înţelepciunea Ta, Stăpâne şi fundul pământului iarăşi precum ştii l-ai întărit, înălţând temelia
lui pe ape nemărginite. Pentru aceasta toţi strigăm, cântând: Binecuvântaţi neîncetat toate lucrurile Domnului pe
Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Făcut-a tărie cu braţul Său...

Ca o pereche frumoasă arătându-se Sfântul Mucenic Agatanghel cel preamărit, împreună cu Sfinţitul Clement cel
viteaz, s-au împodobit cu veşminte muceniceşti; şi acum stau înaintea lui Dumnezeu, Împăratul tuturor, purtând
cununi de mărire, împreună cu cei fără de trup.
Nu ţi-a fost milă de trupul care în multe vremi a răbdat chinuri cumplite, dorind după bunătăţile pe care le-a gătit
Dumnezeu Dumnezeieştilor Săi slujitori; cu care împreună petreci, Sfinte Mucenice Agatanghel, bucurându-te în
veci.
Pământul prăznuieşte şi cerul dănţuieşte, Cetele celor fără de trup se bucură şi inimile credincioşilor cu cucernicie
măresc astăzi pomenirea ta, înţelepte; întru care, pe cei ce te cinstesc izbăveşte-i de toată bântuiala, cu rugăciunile
tale.
Luminezi lumea, Preacurată, răsărind oamenilor Lumina, Care a Strălucit mai înainte de veci din Tatăl, mai presus
de gând. Drept aceea îţi strig: izgoneşte, Curată, din inima mea, întunericul gândurilor celor fără de rânduială, ca să
te laud pe tine.
Irmosul:
Făcut-a tărie cu braţul Său; surpat-a pe cei puternici de pe scaune şi a înălţat pe cei smeriţi Dumnezeul lui Israel;
întru care ne-a cercetat pe noi, Răsăritul Cel dintru înălţime şi ne-a îndreptat pe calea păcii.
SEDELNA,glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Ca pe unul ce ai fost înger bun, cu lumini date de Dumnezeu lăudându-te cucernic, săvârşim pomenirea ta, Sfinte
Înţelepte Agatanghel, lauda mucenicilor.

Ajutătoarea Nebiruită a celor întristaţi şi Solitoare Nemijlocită a celor fără ajutor întru necazuri, izbăveşte-mă din
nevoi; nu mă trece cu vederea, Ajutătoarea tuturor.
Înălţat...
Văzând pe Fiul tău Spânzurat pe Lemn, Preacurată Fecioară, sfâşiindu-ţi-se inima ta, ca o Maică strigai: vai mie,
cum ai apus, Lumina mea Cea Veşnică!
Canon de rugăciune către Sfânta Cuvioasă Xenia

24 Ianuarie
Troparul Sfintei Cuvioase Xenia, glasul al 8-lea:

să nu se uite la trup, căci este trecător; ci, să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu
îngerii împreună se bucură, Preacuvioasă Maică Xenia, duhul tău.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Cântare să înălţăm, popoare...

Stih: Sfântă Cuvioasă Xenia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Străin fiind de toată fapta bună şi depărtat de Dumnezeu prin fapte necuviincioase, apropie-mă de El, cu
rugăciunile tale cele bineprimite, Cinstită Cuvioasă Xenia, pe mine cel ce laud viaţa ta cea minunată.
Focul cel înţelegător care te ardea pe tine, ca pe o materie lesne arzătoare, te-a înduplecat a te lepăda, cu hotărâre
plină de bărbăţie, de înşelăciunea cea lumească şi de logodnicul cel trupesc şi a te logodi, în chip neprihănit, cu
Domnul.
Cugetând la Viaţa Cea Minunată care dăinuieşte pururea în ceruri şi nu se trece, ţi-ai schimbat numirea cu fapta şi
ca un cerb însetat ai alergat pe urma Logodnicului.
Să lăudăm, credincioşilor, cu cântări pe Fecioara Maria cea Preacurată, pe Maica lui Dumnezeu, cea Plină de har,
Acoperământul cel Dumnezeiesc, Limanul cel Liniştit şi Mântuirea tuturor credincioşilor.
Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce ai întărit cerurile...

Dragostea cea Dumnezeiască punând stăpânire pe sufletul tău cel curat, te-a înduplecat pe tine, curată, să
dobândeşti uitarea ostenelilor sihăstriei şi ale firii.
Fermecată fiind de frumuseţile Logodnicului Celui Nemuritor, ţi-ai veştejit frumuseţile trupului şi preafrumoasă te-
ai arătat, sălăşluindu-te în Cămara cea Dumnezeiască de Mire.
Dobândind aripile cele poleite cu aur ale faptelor bune, ai zburat către înălţimea cerului, fericită, ca o porumbiţă
nestricată.
Fecioară, Ceea ce eşti Nor Luminos al Soarelui Celui Duhovnicesc şi Prealuminat, care a Răsărit din pântecele tău,
luminează sufletele celor ce te laudă pe tine.
Irmosul:
Cel Ce ai întărit cerurile cu cuvântul şi ai întemeiat pământul pe ape multe, întăreşte-mă spre cântarea şi spre
slăvirea Ta, Doamne.
Cântarea a 4-a. Irmos: Cuvinte, din Munte Umbros...

Adus-ai lui Hristos ca zestre curăţia, omorârea mădularelor şi durerile înfrânării; şi în locul acestora ai primit
Împărăţia Cerească şi Desfătarea Cea Veşnică.
Udându-ţi aşternutul cu lacrimi, cuvioasă şi mâncând pâinea cu cenuşă, ai dobândit Mângâierea Cea
Neîmbătrânitoare şi Desfătarea Raiului.
Dându-te pe tine pildă de bunătăţi, ai atras la mântuire multe suflete, care s-au smuls din strădaniile lumeşti,
înţelepţită de Dumnezeu, Sfântă Cuvioase Xenia, cea vrednică de laudă.
Bucură-te, îţi grăim ţie, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu; Bucură-te Ceea ce ai născut Bucuria lumii; Bucură-te
Singura Sprijinitoare a oamenilor, Binecuvântată de Dumnezeu Fecioară.
Cântarea a 5-a. Irmos: Întunericul sufletului meu...

Ca o mieluşea dorind după Dumnezeiasca Frumuseţe a Păstorului, ai strigat: unde păstoreşti acum, Mire? Unde Te
odihneşti, spune-mi? Căci mă aprind totdeauna, dorind a vedea înfăţişarea Ta cea peste măsură de frumoasă.
Mirele strigă: de cauţi plăcuta Mea Frumuseţe, cinstită, luminându-te cu fapte bune, priveşte la Mine în ceruri,
Acolo păstoresc şi acolo chem întotdeauna oile Mele.
Turturea preafrumoasă, rândunică preastrălucită şi privighetoare duhovnicească, scăpând de cursele urmăritorilor
celor răi te-ai arătat, Cinstită Xenia şi frumuseţe păstrată lui Hristos, ceea ce eşti vrednică de laudă.
Pe Cel fără de Maică dintre cei de sus L-ai născut, fără de tată, Fecioară, Întrupându-Se în toată firea noastră,
pentru milostivirea cea mare; pe Acela roagă-L să mântuiască pe cei ce te laudă pe tine.

Viaţa ta cea uimitoare şi nevoinţa cea mai presus de puterile omeneşti mărindu-le, Cel Ce pentru tine S-a înstrăinat,
mărită, te-a împodobit pe tine, cuvioasă, cu semne de minuni cu adevărat uimitoare.
Pe mine cel ce m-am înstrăinat mult de Poruncile Dumnezeului nostru, apropie-mă de Dânsul, cu rugăciunile tale,
cuvioasă şi mă fă străin de gheena cea cumplită şi de patimile cele ce mă cuprind.
Cu cununa faptelor bune fiind încununată ai alergat spre Hristos, pe Care L-ai dorit; iar încununarea cu stele te
descoperea mai presus de minte, în chip neobişnuit, celor de aproape şi celor de departe.
Cel Ce şade în chip nemărginit pe umerii Heruvimilor a locuit în pântecele tău, mărginit cu trupul nu cu
Dumnezeirea şi din tine a ieşit ca să mântuiască pe om.
Irmosul:
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele; şi Te rog scoate-mă din adâncul răutăţilor. Căci către
Tine am strigat şi m-ai auzit, Dumnezeul mântuirii mele.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cu curgerile sângiurilor...

Pomenirea ta cea minunată, Sfântă Preacuvioasă Xenia, săvârşind-o noi, cei ce te cinstim pe tine cu dragoste,
lăudăm pe Hristos, Cel Ce ţi-a dat ţie întru toate putere de tămăduire; pe Acela totdeauna roagă-L pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii iudei au călcat...

Roma se laudă cu scutecele tale, iar Milasa se laudă şi mai mult dobândind moaştele tale; din care izvorăşti minuni
credincioşilor, mireasă a lui Dumnezeu.
Râu de tămăduiri te-ai arătat, scufundând mările patimilor celor ce cântă: Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul
Amorţit-ai patimile cele pierzătoare de suflet, prin multe privegheri, fericită şi ai adormit somnul care se cuvine
drepţilor, rugându-te pentru lume.
Nu înceta a ruga pe Dumnezeu Cuvântul, Cel Ce S-a Întrupat din tine, mai presus de cuvânt, Prealăudată
Născătoare de Dumnezeu, să izbăvească sufletele noastre din cursele vrăjmaşului.
Cântarea a 8-a. Irmos: Cel Ce acoperi...

Logodită fiind, precum este scris, unui singur bărbat, lui Hristos Cel Preafrumos la înfăţişare, te-ai nevoit cu
cucernicie, cu tot felul de fapte bune şi te-ai sălăşluit în Cămara cea Dumnezeiască de mire, mărită, Sfântă
Preacuvioasă Xenia, primind ca zestre harul de tămăduiri, întru toţi vecii.
Lipitu-s-a, Hristoase, sufletul meu de Tine, strigat-ai cu dragoste, ca un pământ însetat; pe Tine, Doamne, Apa cea
Vie, te caut; Ţie Iţi aduc ploile lacrimilor; adapă-mă, Mântuitorule, cu apa dragostei Tale.
Înfrumuseţatu-te-ai dorind după Cel cu adevărat Dorit; preamăritu-te-ai fecioară, lipindu-te de Slăvitul Hristos; tu
ai adus Mântuitorului sfânta ceată a fecioarelor, care au urmat ţie; cu acelea împreună acum te veseleşti în
Locaşurile cele de sus.
Numai pe tine, Podoaba lui Iacov, te-a ales Cuvântul Tatălui; în sânul tău S-a Sălăşluit; şi precum a binevoit a ieşit,
Preacurată, mai Frumos decât toţi oamenii, ca să curăţească zidirea noastră cea întunecată.
Irmosul:
Cel Ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale Tale; Cel Ce pui nisipul hotar mării şi toate le ţii, pe Tine Te laudă
soarele, pe Tine Te slăveşte luna, Ţie cântare Îţi aduce toată făptura, ca Făcătorului şi Ziditorului întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Binecuvântat este Domnul...

Petrecând viaţă uimitoare, ai pus pe fugă, preamărită, prin ostenelile tale, pe vrăjmaşul cel neputincios şi patimile
trupului le-ai omorât; iar acum te veseleşti în ceruri, unde ţi-a fost cu adevărat vieţuirea, ca o fecioară curată.
Binecuvântat este Domnul, Cel Ce a arătat moaştele tale cinstite, liman liniştit de vindecări celor ce pururea se
primejduiesc în noianul şi valul patimilor; strălucirea sihaştrilor şi lauda fecioarelor, purtătoare de Dumnezeu,
Sfântă Xenia.
Îndumnezeită fiind de Dumnezeieştile Străluciri, curată, vezi mai limpede pe Cel Desăvârşit Dorit dintre cele
dorite, că vezi ce văd îngerii. Şi te veseleşti împreună cu toţi cei aleşi, cerând pururea dezlegare de păcate pentru
cei ce te laudă pe tine.
Ca pe un locaş al fecioriei, ca pe o porumbiţă curată, ca pe o turturică nevinovată, ca pe o mireasă a lui Hristos,
frumoasă la înfăţişare şi fără prihană, ca pe o întruchipare a Dumnezeieştilor fapte bune, ca pe o grădină închisă te
cinstim credincioşii, de Dumnezeu purtătoare, Sfântă Xenia.
Urmând cuvintelor tale, totdeauna te vom ferici pe tine, Marie, neamuri şi neamuri; că ai născut, Preacurată
Fecioară, pe Dumnezeul Cel Adevărat, Care face cu adevărat fericiţi pe toţi cei ce slujesc cu credinţă Lui.
Irmosul:
Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, Cel Ce a ridicat nouă Nădejde de mântuire în casa robului Său,
David; întru care ne-a cercetat pe noi Răsăritul Cel de sus şi ne-a îndreptat pe calea păcii.

Iubind pe Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, Care S-a arătat pe pământ pentru milostivire, ai urmat Lui ca Unui Mire,
preafericită şi cu osârdie ai părăsit pe mirele cel stricăcios, pe maica ta şi bogăţia cea trecătoare. Pentru aceasta
vieţuind pe pământ străin, aşa cum şi numele te arată, ai omorât patimile şi ai dobândit moştenirea celor vii, de
Dumnezeu insuflată, Preacuvioasă Xenia. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce
prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

În multe feluri de ispite ale vrăjmaşilor celor văzuţi şi ale celor nevăzuţi căzând, de furtuna păcatelor mele cele fără
de număr sunt ţinut; şi alerg la limanul bunătăţii tale, Preacurată, ca la o Caldă Apărătoare şi Acoperitoare a mea.
Pentru aceasta, Preasfântă Fecioară, pe Cel Ce S-a Întrupat fără de sămânţă din tine, roagă-L, pentru noi toţi robii
tăi, cei ce te lăudăm neîncetat, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, mijloceşte pe lângă El cu tot dinadinsul să
dăruiască iertare de păcate celor ce ne închinăm cu credinţă Preasfintei naşterii tale.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea
şi Cuvântul...
Mieluşeaua, văzând pe Cruce pe Mieluşelul şi Păstorul şi Izbăvitorul, se tânguia lăcrimând cu amar şi striga: lumea
se bucură, luând izbăvire prin Tine, iar pântecele meu arde, văzând Răstignirea Ta, pe care o rabzi pentru
milostivirea milei, Îndelung Răbdătorule, Doamne, Adâncul Milei şi Izvorul Cel Nedeşertat, milostiveşte-Te şi
dăruieşte iertare de greşeli, celor ce laudă cu credinţă Dumnezeieştile Tale Patimi.
Canon de rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară Maria la Sărbătoarea
Sfântului Ierarh Grigorie Teologul, Arhiepiscopul Constantinopolului
25 Ianuarie

Irmosul:
Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a preaslăvit.
Preacurată Născătoare de Dumnezeu, care ai născut mai presus de fire pe Cuvântul Cel Întrupat, pururea Vecuitor
şi Dumnezeiesc, pe tine te lăudăm.
Pe Tine, Hristoase, Strugurele Cel Purtător de viaţă, Care izvorăşti dulceaţa mântuirii a toată lumea, Te-a născut
Fecioara.
Neamul lui Adam, Născătoare de Dumnezeu, fiind ridicat prin tine la fericirea cea mai presus de minte, după
vrednicie te laudă pe tine.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor din întuneric şi pe Tine Te laudă duhul
meu.
Dă-ne nouă, Preacurată, ajutor cu rugăciunile tale, gonind năvălirile cumplitelor nevoi.
Strămoaşei Eva tu te-ai făcut Îndreptare, născând lumii pe Începătorul vieţii, Născătoare de Dumnezeu.
Încinge-mă cu putere, Preacurată, Ceea ce cu adevărat pe Dumnezeu L-ai născut în Trup, Puterea Tatălui Cea
Ipostatnică.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am Doamne Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Holdă Nearată, care ai răsărit Spicul Cel Făcător de viaţă ce dă lumii viaţă, Născătoare de Dumnezeu, miluieşte pe
cei ce te laudă pe tine.
Născătoare de Dumnezeu Preacurată, toţi cei luminaţi cunoaştem că ai născut pe Soarele Dreptăţii, pururea
Fecioară.
Curăţire dăruieşte neştiinţelor noastre, ca Cel Ce eşti fără de păcat; şi împacă lumea Ta, Dumnezeule, pentru
rugăciunile Celei ce Te-a născut.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Mânecând strigăm Ţie, Doamne: mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru; afară de Tine pe altul nu ştim.
Potoleşte viforul patimilor mele cel de neîndurat, Ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Chivernisitorul şi Domnul.
Slujesc naşterii tale, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Cetele îngerilor şi adunările oamenilor.
Marie, Născătoare de Dumnezeu cea Nenuntită, nădejdile vrăjmaşilor le împrăştie şi pe cei ce te laudă pe tine îi
veseleşti.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Haină luminoasă dă-mi mie, Cel Ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, Mult Milostive, Hristoase, Dumnezeul
nostru.
Pe tine, Născătoare de Dumnezeu, credincioşii te vestim: Biserică a lui Dumnezeu şi Cort, Cămară Însufleţită şi
Uşă Cerească.
Chipurile idoleşti împrăştiind ca un Dumnezeu, Cel Născut al tău, Marie, Dumnezeiască Mireasă, este Închinat
împreună cu Tatăl şi cu Duhul.
Cuvântul lui Dumnezeu te-a arătat pe tine oamenilor Scară Cerească, Născătoare de Dumnezeu, că prin tine la noi
S-a pogorât.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon, oarecând, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului au călcat-o, cântând:
Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Din pântece Fecioresc Întrupându-Te, Te-ai arătat spre mântuirea noastră. Pentru aceasta ştiind pe Maica Ta,
Născătoare de Dumnezeu, cu dreaptă credinţă, strigăm: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Toiag ai răsărit din rădăcina lui Iesei, Fecioară Preafericită, care aduce din floare Roadă de mântuire, celor ce strigă
cu credinţă Fiului tău: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Înţelepciunea Celui Preaînalt, arătată Ipostas, prin Născătoarea de Dumnezeu, de înţelepciune ai umplut şi de
Putere Dumnezeiască pe toţi cei ce-Ţi cântă Ţie, cu credinţă: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Pe Împăratul Ceresc, pe Care Îl laudă Oştile îngereşti, lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Săgeţile potrivnicilor cele aprinse şi în chipul văpăii îndreptate asupra noastră, stinge-le, ca să te lăudăm, Curată, în
veci.
Mai presus de fire ai născut, Fecioară, pe Ziditorul şi Mântuitorul, Dumnezeu Cuvântul, pe Care Îl preaînălţăm
întru toţi vecii.
Pe tine, Făclie Luminoasă cu raze de aur, Lumina Cea Neapropiată Ce S-a Sălăşluit întru tine, Fecioară, te-a arătat
întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Cu adevărat te mărturisim pe tine Născătoare de Dumnezeu noi cei mântuiţi prin tine, Fecioară Curată, împreună cu
Cetele cele fără de trup, mărindu-te pe tine.
De bucurie şi de veselie plină este pomenirea ta, izvorând tămăduiri celor ce se apropie de tine şi te vestesc cu
dreaptă credinţă Născătoare de Dumnezeu.
Cu psalmi te lăudăm, Ceea ce eşti Plină de daruri şi neîncetat strigăm ţie: Bucură-te, că tu ai izvorât tuturor
Bucurie.
Frumos a crescut Rodul tău, Născătoare de Dumnezeu, Mijlocitor nu celor ce se împărtăşesc de stricăciune, ci de
viaţă, celor ce te măresc pe tine cu credinţă.

Când va veni Stăpânul tuturor să judece tot pământul, cu oile cele de-a dreapta să mă socoteşti pe mine, osânditul şi
din întunericul cel mai din afară şi din toată pedeapsa pe mine netrebnicul, robul tău, să mă smulgi, Preacurată; ca
să măresc cu mulţumire bogăţia bunătăţii tale, Născătoare de Dumnezeu, Prealăudată; şi să strig ţie bucurându-mă:
roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu să-mi dăruiască iertare de greşeli; că pe tine te am Nădejde, eu nevrednicul robul
tău.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Grigorie Teologul, Arhiepiscopul Constantinopolului (1)
25 Ianuarie
Troparul Sfântului Ierarh Grigorie Teologul, Arhiepiscopul Constantinopolului, glasul 1:

Fluierul cel păstoresc al teologiei tale a biruit trâmbiţele ritorilor; că ţie, celui ce ai încercat adâncurile duhului, ţi s-
au adăugat şi Frumuseţile Cuvântului. Ci, roagă pe Hristos Dumnezeu, Sfinte Părinte Grigorie, să mântuiască
sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul 1. Irmos: Hristos Se naşte, Slăviţi-L...

Pe cel de-al doilea cuvântător de Dumnezeu, stâlpul cel ceresc al Luminii, trâmbiţa înţelepciunii lui Dumnezeu,
veniţi toţi cei ce iubiţi cuvintele lui să ne adunăm cu dragoste şi să-l lăudăm, ca pe un Apostol.
Cuvântul Cel fără de început al Tatălui, Care ca un Dumnezeu este Purtător de grijă a toate, cu Puterea cea de grijă
purtătoare, fericite, dăruind minţii tale dar de cuvânt şi de înţelepciune, te-a dăruit Bisericii, ca unei maici.
Mintea făcând-o stăpână, ţi-ai înfrânat poftele trupeşti; şi făcându-te începător al Dumnezeieştilor Străluciri, ne-ai
luminat pe noi a cinsti un Dumnezeu în Trei Feţe, Sfinte Părinte Grigorie.
Înţelepciunea lui Dumnezeu, Ceea Ce este cu totul fără prihană, casă Ei şi-a zidit, sălăşluindu-Se în pântecele tău,
Ceea ce eşti Plină de har; şi în chip mai presus de minte S-a arătat ca un Om, cu acesta unindu-Se după Ipostas,
Curată Fecioară.
Cântarea a 3-a. Irmos: Fiului Celui mai înainte...

Având izvorul înţelepciunii care izvorăşte neîncetat, ai umplut, preafericite, de învăţăturile cele pline de
înţelepciune Dumnezeiască Biserica lui Hristos, care strigă lui Dumnezeu, Celui Ce este peste toate: Sfânt eşti,
Doamne.
Propovăduitorul cel cu mare glas al dreptei cinstiri de Dumnezeu, care a teologhisit limpede pe Dumnezeu
Cuvântul, vistieria adâncii cugetări duhovniceşti din destul ne pune înainte şi ne împarte din belşug bogăţia cea
neîmpuţinată.
Ritorul cel înflăcărat, alăuta harului cea slăvitoare de Dumnezeu, cu suflarea cea de Dumnezeu grăitoare şi cu
glasul cel insuflat de Dumnezeu limpede răsunând, ne-a cântat nouă cântarea Fiinţei Celei în Trei Ipostasuri.
De Dumnezeu Născătoare, Împărăteasă a toată făptura, pe Hristos, Împăratul tuturor pe Care L-ai născut spre
mântuirea celor de pe pământ, nu înceta a-L ruga să mântuiască pe cei ce te laudă pe tine.
Cântarea a 4-a. Irmos: Toiag din rădăcina lui Iesei...

Povăţuitor întru cele ale Treimii făcându-te, cu a Ei cunoaştere lumea ai luminat, înţeleptule şi ai făcut, cuvioase, să
strălucească sclipirile dogmelor cu neîntrecutele tale învăţături; la care gândind pururea, toţi pe tine cu cucernicie te
lăudăm.
Revărsat de zori strălucitor al dreptei cinstiri de Dumnezeu, ai răsărit, primind întru tine Raza Cea Întreit
Strălucitoare; şi noaptea cea întunecată a hulitoarelor eresuri ai alungat-o cu raza învăţăturilor tale cele înţelepte; şi
ai luminat sufletele credincioşilor, părinte.
Mintea Cea mai presus de orice fiinţare, Izvor al Cuvântului şi al Duhului, din veci, teologhisind-o cu tunet, de
Dumnezeu cuvântătorule preafericite, cu dreaptă cinstire de Dumnezeu ai învăţat-o. Şi lucrul acesta l-ai aflat de la
Dumnezeirea Cea cu adevărat Atotputernică şi Începătoare de lumină.
Suitu-te-ai în muntele faptelor bune, osebindu-te de cele de jos şi de la lucrurile cele muritoare depărtându-te; şi
table scrise de mâna lui Dumnezeu, cu dogmele curatei tale teologii, ai primit, îndrumătorule în Dumnezeieştile
Taine, Sfinte Părinte Grigorie.
Pe Adam, cel căzut mai înainte din voia sa, l-ai ridicat, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, născând Viaţa Cea
Ipostatnică din pântece Fecioresc curăţit de Duhul şi la Desfătarea Cea Nepătimitoare, Dumnezeiască şi Nestricată,
iarăşi l-ai adus, Stăpână.
Cântarea a 5-a. Irmos: Dumnezeu fiind al păcii...

Dumnezeiasca vestire a cuvintelor tale şi harul cel Dumnezeiesc al învăţăturilor ca un fulger grabnic s-au răspândit
peste tot pământul, teologhisind Treimea în Unime şi Unimea în Treime şi învăţându-ne a ne închina Ei, de
Dumnezeu grăitorule.
Dorit-ai cu adevărat înţelepciunea lui Dumnezeu şi frumuseţea cuvintelor ai iubit şi ai preţuit-o mai mult decât pe
toate cele frumoase de pe pământ; pentru aceasta cu cununa darurilor, preafericite, cu bună cuviinţă ai fost
împodobit şi de Dumnezeu cuvântător te-ai făcut.
Dorit-ai a cunoaşte, ca şi Moise de demult, pe Cel Ce este, de Dumnezeu grăitorule şi te-ai învrednicit a vedea
spatele Lui, acoperit fiind de stâncă; şi ai fost călăuzit în noianul Dumnezeieştii înţelepciuni, care s-a arătat, în chip
de nepătruns.
Cel Ce a zidit de demult pe Eva, strămoaşa ta, din tine S-a zidit; osândirea şi neascultarea aceleia în chip vădit
vindecând a dezlegat-o ca un Îndurat şi Stăpân al tuturor, de Dumnezeu Născătoare Maică Fecioară.
Cântarea a 6-a. Irmos: Din pântece pe Iona...

Cu revărsările înţeleptelor tale dogme, preaînţelepte, ai secat mintea lui Arie. cea tulbure; în linişte păzind turma ta
neînecată, ca pe o corabie cuvântătoare, întru care ai pus, cu frumuseţea cuvintelor tale, seminţele dreptei cinstiri de
Dumnezeu.
Ca să-ţi îmbogăţeşti mintea cu Strălucirea Preacinstitei Treimi, părinte, ai luminat-o ca pe o oglindă neîntinată şi de
curând lustruită, lucrând-o astfel prin viaţa pustnicească cea desăvârşită. Pentru aceasta şi mare văzător de
Dumnezeu te-ai arătat, prin Dumnezeieşti arătări.
Cu totul unindu-te cu Raza Duhului, te-ai făcut luminător cu totul plin de lumină, părinte; şi ai luminat cu
strălucirea cuvintelor tale marginile, desfătând cu curăţia teologiei plină de bucurie adunarea credincioşilor, de
Dumnezeu cuvântătorule, Sfinte Părinte Grigorie.
Nou Samuel, dăruit de Dumnezeu, te-ai arătat, ca un dar fiind lui Dumnezeu şi mai înainte de zămislire,
preafericite; cu înţelepciunea şi cu neprihănirea fiind împodobit şi înfrumuseţat cu preasfânta îmbrăcăminte a
preoţiei, părinte, mijloceşti între Ziditor şi zidire.
Maică Fecioară, Marie, Dumnezeiască Mireasă, proorocii cei de mai înainte te-au cunoscut Carte Curată, care ai
primit acum scris pe Cuvântul Cel Nemărginit cu Dumnezeirea; că tu în chip de negrăit ai încăput pe Cel
Nemărginit în pântecele tău.

Cu limba ta cea de Dumnezeu grăitoare, încurcăturile ritorilor dezlegând, mărite, ai împodobit Biserica cu
veşmântul Ortodoxiei, cel ţesut de sus; pe care şi purtându-l, strigă împreună cu noi, fiii tăi: bucură-te părinte,
mintea cea preaînaltă a teologiei.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii în dreapta credinţă...

Tot cuvântul tău cel cu adevărat dorire şi dulceaţă este plin de veselie şi de lumină, Sfinte Părinte Grigorie,
umplând de mângâiere pe cei ce cântă cu credinţă: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cu mintea luminată ai ajuns cel dintâi la izvorul luminilor şi cu strălucirile cele de acolo fiind aprins, ai ars bârfelile
lui Eunomie, Preasfintei Treimi strigând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Deschizând înţelesurile adâncului înţeleptelor tale dogme şi dând drumul izvoarelor înţelepciunii, ai înecat
căpeteniile înşelăciunii, luminat fiind de Lumina Care este Una şi luminează în Trei Sori.
Ca ploaia pe lână pogorându-Se în pântecele tău, S-a Întrupat Râul păcii şi Izvorul bunătăţii, Cel Ce numără
picăturile ploii, Dumnezeul părinţilor Cel Binecuvântat.
Cântarea a 8-a. Irmos: Cuptorul cel răcorit...

Cu evlavie ai învăţat, Cuvântul şi Duhul sunt deopotrivă cu Tatăl, cu Bunătatea şi cu Împărăţia, cunoscând că
potrivirea şi unirea este cu fiinţa şi cu firea. Pentru aceasta bucurându-te ai strigat: bine să cuvânteze toată făptura
pe Domnul şi să-L preaînalte întru toţi vecii.
De mărirea îngerească te-ai învrednicit, că ai strălucit lumii ca un înger, preaînţelepte, curăţindu-ţi cu grijă, sufletul,
trupul şi gândirea, pentru Sfânta Treime, Căreia acum cânţi, veselindu-te: bine să cuvânteze toată făptura pe
Milostiv făcând pe Stăpânul cu rugăciunile tale, cere, părinte, iertare de greşeli, pentru cei ce prăznuim cu credinţă
sfinţita şi marea prăznuire a pomenirii tale; întru care veselindu-ne, cântăm: bine să cuvânteze toată făptura pe
Îndrumător către o Stăpânie în Trei Feţe şi către Dumnezeirea Cea în Treime făcându-te, prin deprinderile faptelor
bune, teolog al Treimii te-ai arătat, preafericite; iar acum cânţi bucurându-te: bine să cuvânteze toată făptura pe
Cel Slăvit cu arhangheleşti cântări, Cuvântul Cel Preabogat pentru noi a sărăcit, alegându-te Maică pe tine;
Frumuseţea lui Iacov, cea Binecuvântată. Pentru aceasta lăudându-te, cântăm: bine să cuvânteze toată făptura pe
Cântarea a 9-a. Irmos: Chipul Naşterii tale Celei Curate...

Viaţă nestricăcioasă îţi dă ţieTreimea Cea Stăpânitoare, pe Care teologhisind-o, a primit de la tine strădaniile ce le-
ai depus pentru Ea şi dogmele şi luptele. Înaintea Căreia stai acum, părinte, rugător preaales pentru lume.
Cel ce eşti luminat cu Raza Luminii Celei Întreit Strălucitoare, care iese dintr-O Singură Dumnezeire,
îndrumătorule în Sfintele Taine, Părinte Grigorie, pe cei ce cu credinţă te laudă pe tine izbăveşte-i şi cu teologia
dogmelor tale la Lumină îi povăţuieşte.
Alergarea cea bună ai săvârşit, luptând pentru Stăpânitoarea Treime; şi sfinţenie dobândind, ca teolog, după
vrednicie te-ai împărtăşit de împlinirea dorinţei tale celei Dumnezeieşti, cel ce eşti cinstită podoabă a Bisericii.
O, înfricoşătoare Minunea ta! Că tu, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, născând pe Dumnezeu Cuvântul în chip
de nespus, ai arătat Taina cea mai înainte de veci, ascunsă întru Dumnezeu, Cel Ce a zidit toate.

Deschizându-ţi gura, cu cuvântul lui Dumnezeu ai vărsat înţelepciune; propovăduitorul al Luminii şi cugetare
Dumnezeiască lumii ai semănat; dogmele părinţilor ai întărit cu adevărat şi ca Apostolul Pavel te-ai arătat apărător
al credinţei. Pentru aceasta şi cetăţean împreună cu îngerii eşti şi împreună vorbitor cu dânşii te-ai arătat; fericite de
Dumnezeu cuvântătorule, Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli
celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea.Podobie: Pe Înţelepciunea...

tău.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Grigorie Teologul, Arhiepiscopul Constantinopolului (2)
25 Ianuarie
Troparul Sfântului Ierarh Grigorie Teologul, Arhiepiscopul Constantinopolului, glasul 1:

Fluierul cel păstoresc al teologiei tale a biruit trâmbiţele ritorilor; că ţie, celui ce ai încercat adâncurile duhului, ţi s-
au adăugat şi Frumuseţile Cuvântului. Ci, roagă pe Hristos Dumnezeu, Sfinte Părinte Grigorie, să mântuiască
sufletele noastre.
Cântarea1, glasul 1.
Irmosul:
Văzătorul de Dumnezeu Moise începe mai înainte cântarea de laudă a lui Israel; iar Maria stă în fruntea înţeleptelor
femei; să cântăm toţi cântare de biruinţă Izbăvitorului Dumnezeu.
Ai stat, aducând ca jertfă Dumnezeiescul sânge, izbăvitor de păcatul cel din început şi de patimile noastre; iar
acum, Sfinte Părinte Grigorie, Preaînţeleptule, fă-ne nouă, credincioşilor, pe Dumnezeu Milostiv.
Tablele cele de Dumnezeu scrise le-a primit Moise, intrând oarecând în nor; iar tu, urmărind cu gândul mulţimea
care a primit pe Dumnezeu, ai căzut cu totul în rugăciuni, înaintea lui Dumnezeu.
Cel Ce este Dumnezeu mai presus de toate, pentru milostivirea Sa, vrând să ridice din moarte şi din stricăciune
firea omenească, S-a Sălăşluit în Curatul tău pântece, Fecioară Preacurată.
Catavasie, glasul al 3-lea:
preaslăvit.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Sfinţita Maică Ana, care mai înainte de zămislire a făgăduit fără şovăire lui Dumnezeu pe curatul Samuel,
născându-l, cântă acum împreună cu noi: întăritu-s-a inima mea întru Domnul.
Cel ce mai înainte de ieşirea din pantele ai fost vestit celei ce te-a născut, părinte cuvioase şi porţi un nume de care
eşti vrednic, înţelepte ierarhe, din adâncul inimii strigăm ţie: bucură-te părinte!
Cel ce mai înainte de a fi prins de cele rele, însoţitoare şi ajutătoare la lucru, prin Dumnezeieşti semne ai aflat
curăţia cea Dumnezeiască şi cumpătarea, apărătorule al credincioşilor; veselindu-ne strigăm ţie: bucură-te părinte!
Alunecarea cea de demult a strămoaşei Eva ai îndreptat-o, primind întru tine pe Cuvântul Tatălui, Cel Ce a
îndreptat pe cei surpaţi, cu Putere nebiruită, Maică Fecioară.
Catavasie:
Întărirea celor ce nădăjduiesc spre Tine, întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe care ai câştigat-o cu scump sângele
Tău.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Stând împreună cu minunatul Avacum la Dumnezeiasca ta strajă, Sfinter Părinte Grigorie şi pe Cel Ce este pe
aripile Heruvimilor, înţelegându-L, mântuirii a toată lumea te-ai făcut îndrumător, pururea strigând: Slavă Puterii
Tale, Doamne.
Mai marilor Cetelor celor ce stau aproape şi se găsesc înaintea lui Dumnezeu întocmai fiind, preaînţelepte şi cele ce
sunt mai presus decât acestea cu mintea înconjurându-le, ai ajuns la adâncul învăţăturii celei preaînalte, de acolo
aducând oamenilor bogăţie neîmpuţinată.
Cel ce ai pătruns în Norul Cel Necuprins cu mintea şi ca din spatele unei stânci ai privit Firea Cea Nematerialnică
amestecată cu cea materialnică, ai fost tâlcuitor al Unirii Celei Neamestecate, slugă a lui Hristos; pe Acesta fă-L
Milostiv robilor Săi.
Munte Înţelegător te-ai arătat, din care s-a tăiat în chip de negrăit Piatra Cea Nestemată, care a subţiat chipul
întunecatei înşelăciuni; şi cu luminarea harului a luminat pe cei ce cu credinţă pururea strigă: Slavă Puterii Tale,
Doamne.
Catavasie:
Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, Hristoase; că ieşind din Chivotul Sfinţirii Tale din Nevătămată Maică, în Biserica
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Cărbunele aprins, luat în cleşte şi purtat de Serafim, a atins oarecând buzele lui Isaia; iar cel ce s-a curăţit a
propovăduit tuturor să înveţe dreptatea.
Apropiindu-te prin curăţia minţii şi a sufletului de Focul Întreg al Vederii Dumnezeieşti, Preafericite Grigorie, ai
scos cu nesaţ, cu însuţi mâna ta, Lumina Cea Întreit Strălucitoare şi întocmai Văzută.
De Strălucirile Luminii Celei în Trei Sori fiind pătruns şi de lumină fiind aprins, luminându-ţi mintea cu
Dumnezeieşti Raze, ai răspândit tuturor Razele ce se răsfrâng din Ea.
Pe Lumina Cea din Lumină, pe Cuvântul Cel fără de început, Unul-Născut al Tatălui, primindu-L, Maică Fecioară,
Uşă a Luminii, în chip lămurit te-ai făcut, strălucind tuturor pe Soarele dreptăţii.
Catavasie:
Când a văzut Isaia, în vedenie, pe Dumnezeu pe Scaun Preaînalt, de îngerii Slavei înconjurat, a strigat: vai, mie
ticălosul! Că am văzut mai înainte pe Dumnezeu Întrupat, pe Cel Ce stăpâneşte pacea şi Lumina Cea Neînserată.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Proorocul Iona, cel ce a suferit primejdie preamare, nu s-a prăpădit de învălmăşirea valurilor mării, de povara sorţii
şi de apăsarea coapselor fiarei de mare, ci striga: Hristoase, ridică la Tine viaţa mea!
Cel ce nu te-ai înecat cu mintea cercetând adâncimea Dumnezeiescului Adânc şi dintr-însele scoţând mărgăritarul,
tu ai pus înaintea Stăpânului tăcerea ca şi cuvântul, Preaalesule Ierarhe Grigorie.
Cel ce prin rugăciune curată ai alinat marea cea sălbăticită şi sărătura cuvintelor celor străine ai lepădat-o cu scârbă,
tu ai adus Stăpânului pe poporul cel credincios, ca pe o pictură cerească, Sfinte Grigorie.
Necuprinsă de cugetele omeneşti este Taina naşterii tale celei de negrăit şi înfricoşătoare, Maică a lui Dumnezeu;
că tu, Fecioară, născând pe Făcătorul tuturor, ai rămas de-a pururea Fecioară.
Catavasie:
Dumnezeul meu.

Cu limba ta cea de Dumnezeu grăitoare, încurcăturile ritorilor dezlegând, mărite, ai împodobit Biserica cu
veşmântul Ortodoxiei, cel ţesut de sus; pe care şi purtându-l, strigă împreună cu noi, fiii tăi: bucură-te părinte,
mintea cea preaînaltă a teologiei.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Trecut-au prin văpaia cea nestinsă a cuptorului ca printr-o cămară de mire, tinerii care, odinioară, pentru dreapta
cinstire de Dumnezeu sfinţi s-au arătat cu adevărat şi cu un glas cântând, laudă aduceau: Dumnezeul părinţilor
noştri, bine eşti cuvântat.
Înaintea scaunelor judecătorilor celor nedrepţi stând, Părinte Grigorie, pe ereticii, care suflau mai rău decât focul, i-
ai ars cu râvna dreptei credinţe, Treimii strigând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Pe Preasfânta Treime, Izvorul Cel Limpede al dogmelor celor drept cinstitoare de Dumnezeu, Sfinte Grigorie, din
buzele tale vărsându-l pe pământ şi udându-l pe cel ce era mai înainte înţelenit, l-ai arătat purtător de flori;
Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Omorâtu-s-a strămoşul cel ce a gustat precum nu se cuvenea din pom; iar tu, Fecioară, odrăslind Viaţa Cea fără de
sfârşit, l-ai ridicat pe el să locuiască în Rai, Născătoare de Dumnezeu, Curată şi Binecuvântată.
Catavasie:
Pe Tine, Cel Ce ai răcorit în foc pe tinerii cei ce Dumnezeu Te-au numit şi în Fecioară Nepătată Te-ai sălăşluit,
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Tinerii cei de odinioară, care nu s-au spurcat cu mâncarea din masa împăratului, bucurându-se, au intrat în foc; şi în
văpaie răcorindu-se, cu însufleţire cântau: bine să cuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Mai presus decât văpaia Babilonului înălţându-te, părinte şi mai mult decât aceea, cu dreapta cinstire de Dumnezeu
aprinzându-te, îndrumător în Taine şi propovăduitor al Treimii arătându-te, strigi: bine să cuvânteze toate făpturile
Domnului pe Domnul.
Focul cuptorului celui de fier al ispitelor, în multe chipuri stingându-l, părinte şi din ispite lesne scăpând, ai zburat
la cer, strigând: bine să cuvânteze toate făpturile Domnului pe Domnul.
Sfeşnicul cel poleit cu aur a arătat cu închipuire Dumnezeiasca ta naştere, Preacurată, Cinstită; că tu ai Răsărit lumii
Lumina Cea Neapropiată, Căreia strigăm: să laude toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Catavasie:
În focul cel mistuitor uniţi fiind tinerii, cei ce au fost cei dintâi în cinstirea de Dumnezeu, dar de văpaie neflind
vătămaţi, cântare Dumnezeiască au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi preaînălţaţi-L
întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Cel ce ai deschis, cu dreapta cinstire de Dumnezeu, adâncul cel de sus al Dumnezeieştilor Taine, şi ţi-ai atârnat
mintea, ca de o piatră de necuprins, de Treimea Cea Dumnezeiesc Stăpânitoare, preafericite părinte, pe tine te
slăvim.
Cel ce ai sfâşiat haina cea veche a literei Legii şi ne-ai arătat nouă Frumuseţea Cea Dumnezeiască şi Tainică a
Scripturilor Duhului, preafericite părinte, pe tine te slăvim.
Cel împreună numărat cu Cetele cele de sus, cuvioase părinte, cu care împreună în veci te şi sălăşluieşti, fă
rugăciuni către Dumnezeu, pentru turma ta, preafericite părinte, că pe tine te slăvim.
Cel ce ai deprins cele Dumnezeieşti din însuflarea Dumnezeiască şi mai presus de minte, cuvioase părinte şi te-ai
desăvârşit în chip Tainic, în dorinţa ta cea neînfrânată spre înţelegerea Unirii Celei neînvăţate de nimeni,
preafericite părinte, pe tine te slăvim.
Tu ai slujit ca Loc de Sălăşluire a Dumnezeieştii Nemărginiri, în chip mai presus de fire, Curată şi ai împrumutat
Trup lui Dumnezeu, Care atunci când S-a născut fără de sămânţă, nu ţi-a stricat Feciorescul pântece. Pe tine te
slăvim.
Catavasie:
În Lege, în umbră şi în Scriptură, închipuire vedem noi credincioşii. Toată partea bărbătească, ce deschide
pântecele, Sfânt lui Dumnezeu este. Deci pe Cuvântul Cel mai înainte Născut, Fiul Tatălui Celui fără de început,

Deschizându-ţi gura, cu cuvântul lui Dumnezeu ai vărsat înţelepciune; propovăduitorul al Luminii şi cugetare
Dumnezeiască lumii ai semănat; dogmele părinţilor ai întărit cu adevărat şi ca Apostolul Pavel te-ai arătat apărător
al credinţei. Pentru aceasta şi cetăţean împreună cu îngerii eşti şi împreună vorbitor cu dânşii te-ai arătat; fericite de
Dumnezeu cuvântătorule, Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli
celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea.Podobie: Pe Înţelepciunea...

tău.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Xenofont, soţia sa Maria şi către fii lor Arcadie şi Ioan
26 Ianuarie
Troparul Sfântului Cuvios Xenofont, al soţiei sale Maria şi al fiilor lor Arcadie şi Ioan, glasul al 4-lea:

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Xenofont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Îndulcindu-vă acum din pomul vieţii şi de adevărata desfătare a Raiului cu toată casa voastră, preaînţelepţilor,
rugaţi pe Iubitorul de oameni să ne mântuim noi, cei care vă lăudăm pe voi.
Pe calea poruncilor Tale, umblând cu înflăcărare, robul Tău, Stăpâne, a ajuns la Locaşurile cele pe măsura doririi
lui, primind viaţa cea veşnică.
Cort nou ca al lui Avraam ai arătat casa ta tuturor; drept aceea minunatule, te-ai odihnit, după vrednicie şi dreptate,
în sânurile lui Avraam.
Cuvântul Cel fără de început, care a Strălucit din Tatăl mai înainte de toţi vecii, Sălăşluindu-Se întreg întru tine,
Preacurată, m-a înnoit pe mine, omul întreg.

Fiind cinstit cu luminate dregătorii, ai strălucit printr-o vieţuire purtătoare de lumină; că fapta ai arătat-o suire către
cugetarea cea duhovnicească strigând: Tu eşti Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.
Ca unul ce erai pus iconom peste toate, ai primit purtarea de grijă a tuturor. Şi ai împărţit avuţia ta la cei lipsiţi,
primind sub acoperământul tău şi mângâind cetele sihaştrilor, cuvioase părinte.
Crescut fiind în Legea Stăpânului, ai crescut pe fiii tăi Domnului, cu Legea, cu învăţătura şi cu îndemnul, strigând:
Tu eşti Dumnezeul nostru şi nu este sfânt afară de Tine, Doamne.
Veniţi, credincioşilor, să lăudăm pe Ceea ce Singură, după naştere, a rămas Fecioară; pe Maria, cea mai Sfântă
decât îngerii, pe cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, cea fără ispită de nuntă, strigând: Bucură-te, Maică
Preacurată; Bucură-te Stăpână.
Irmosul:
Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei; că s-a veselit duhul meu, când a cântat:
nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.
Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne...

Izbăviţi fiind de zbuciumul grijilor vieţii, aţi aruncat ancora la limanul dreptei cinstiri de Dumnezeu, preafericiţi
tineri.
Fiind învăţaţi în cunoaşterea Tainelor celor Dumnezeieşti şi celor omeneşti, aţi ales mai de cinste a sluji lui
Dumnezeu.
Izbăviţi fiind în chip minunat din prăpastia cea lumească, cuvioşilor, v-aţi apropiat de adâncimea bunătăţilor.
Fiind izbăviţi cu sângele care s-a vărsat din coasta Fiului tău, Maică a lui Dumnezeu, toţi te fericim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Arcadie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Grăbindu-te către Viata Cea Nestricăcioasă, te-ai nevoit, Sfinte Arcadie şi te-ai închinat la Mormântul Vieţii Celei
Adevărate.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Arcadie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cât de frumoasă cu adevărat este purtarea de grijă a lui Dumnezeu faţă de tine şi cât de minunată şi de preaslăvită
este Dumnezeiasca ocârmuire a Stăpânului tuturor, Preafericite Arcadie.
Hristos, Cel Ce S-a odihnit mai înainte în braţele Dumnezeiescului bătrân Simeon, purtând grijă de tine, Sfinte
Arcadie, te-a povăţuit, aducându-te la un Dumnezeiesc bătrân.
Pe Fiul, Cel fără început şi împreună Veşnic cu Tatăl, L-ai născut, Întrupându-Se din tine în chip mai presus de fire,
Fecioară; drept aceea te propovăduim Născătoare de Dumnezeu, Curată.

Dorind viaţă fericită, ai alergat la adunarea sihaştrilor, luându-ţi ca ajutor, Sfinte Fericite Ioan, gândirea cea de viată
dătătoare.
Alungând de la tine starea de moarte a răutăţii celei ucigătoare de oameni şi otrava cea purtătoare de moarte, ai
alergat, Fericite Ioan, la Mormântul lui Hristos Cel Purtător de Viaţă.
Viaţa lui Ioan Înaintemergătorul ai râvnit; căci asemenea ca şi acela ai locuit în pustiu, Fericite Ioan şi ai vieţuit
curat, curăţit fiind de Hristos.
Cel Ce cu voia a întins cerul, alt Cer Însufleţit te-a făcut pe tine Curată Născătoare de Dumnezeu, şi a Răsărit din
tine celor din întuneric.
Irmosul:
De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; scoate-mă din stricăciune,
Dumnezeule.

În curţile Stăpânului ai privegheat împreună cu soţia şi cu fiii tăi, împărţindu-ţi averea ta săracilor, cu veselie,
fericite. Pentru aceasta moşteniţi Dumnezeiasca Desfătare.
CONDAC, glasul al 4-lea.Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Din marea vieţii scăpând Dreptul Xenofont, cu cinstită soţia sa în ceruri se veselesc împreună cu fiii lor, pe Hristos
slăvind.

Purtătorul de Dumnezeu văzând prin curăţia gândului adunarea voastră, de mai înainte a vestit-o; căci Dumnezeu
Cel Drept răsplătindu-vă Dumnezeieşte, pentru dreapta voastră cinstire de Dumnezeu, v-a adunat la un loc, ca un
Milostiv.
Văzând Iubitorul de oameni râvna evlaviei voastre şi primindu-vă credinţa şi plecându-Se la dorirea voastră, v-a
adunat pe voi toţi la un singur ospăţ, ca un Făcător de bine şi pururea Preaslăvit.
Nădejde Neruşinată, Nădejde Tare, Cetate Neclintită, Acoperământ şi Ajutor fii, Preacurată, mie celui ce cred în
tine; că în tine îmi pun toată nădejdea mântuirii mele.
Cântarea a 8-a. Irmos: Cuptorul cel cu foc...

Cuptorul cel tare încins de focul puternic al despărţirii unuia de altul l-aţi răbdat bărbăteşte; că sfâşiindu-vi-se
inimile şi sufletele aprinzându-vi-se de boldul unirii, aţi purtat lupte muceniceşti.
De sus v-a umbrit pe voi, în Munţii Sionului, norul răspânditor de roua iubirii de oameni; acolo roua Duhului a
înflăcărat pe ucenicii care strigau: Binecuvântaţi toate făpturile pe Domnul.
Rugaţi-vă părinţi preafericiţi, să ni se facă Milostiv şi Blând Făcătorul de bine, nouă celor ce fericim acum sfinţită
pomenirea voastră, care sunteţi uniţi cu firea şi adunaţi cu harul.
Pe Unul-Născut Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul Cel Ce mai înainte de veci a Strălucit în chip de negrăit din Tatăl Cel
fără de început, pe Cel Ce S-a făcut Întâi-Născut decât toată zidirea L-ai născut, Maica lui Dumnezeu; pentru aceea
toate neamurile te slăvim.
Irmosul:
Cuptorul cel cu foc, oarecând, în Babilon, cu Dumnezeiasca Poruncă, lucrările şi-a despărţit; pe haldei arzând şi
răcorind pe credincioşii care cântau: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Ridicând pe umeri Crucea lui Hristos, aţi străbătut cu adevărat calea sihăstriei, toată fapta bună săvârşind, până ce
aţi luat în primire Însăşi Viaţa Cea cu adevărat Nemuritoare, încununându-vă cu toată casa voastră.
Stăpânindu-vă cugetul trupului, aţi adunat bogăţia Duhului, har de tămăduire luând din Izvorul darurilor; Aceluia
acum alăturându-vă, în veci vă odihniţi.
Cuvioşilor, biruind meşteşugirile vicleanului, la sfârşitul luptelor, aţi fost cinstiţi, luând cu vrednicie cununile
dreptăţii de la Hristos. Pe Acela acum rugaţi-L să se mântuiască sufletele noastre.
Mireasă Dumnezeiască, pe Cel Ce mai înainte, la întâia naştere, a fost fără de maică Îl naşti fără de tată,
Întrupându-Se pentru noi, cunoscut în două firi: Dumnezeiască şi omenească, acestea adeverindu-se prin lucrări.
Irmosul:
Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domn, Întrupându-Se din Fecioara, S-a arătat nouă, ca să
lumineze pe cei din întuneric şi să adune pe cele risipite. Deci pe Născătoarea de Dumnezeu, cea întru totul
Lăudată, o slăvim.

Priveghind întru Poruncile Stăpânului şi călăuzind în aceleaşi chipuri pe fiii tăi şi pe soţia ta, Fericite Părinte
Xenofont, cu dânşii dimpreună moşteneşti Împărăţia cea de sus, părăsind zbuciumul valurilor tuturor ispitelor.
Drept aceea, cu cucernicie, vă lăudăm pe voi, cu dragoste vă cinstim şi cu credinţă strigăm: purtătorilor de
Dumnezeu preafericiţi, rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli celor ce cu dragoste
prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.

Ca pe o Fecioară şi Singura între femei care a născut fără de sămânţă pe Dumnezeu cu Trup, pe tine, toate
neamurile oamenilor te fericim; că întru tine S-a Sălăşluit Focul Dumnezeirii şi ca pe un Prunc cu lapte ai hrănit pe
Ziditorul şi Domnul. Drept aceea neamul îngerilor şi al oamenilor, după vrednicie, slăvim Preasfântă naşterea ta şi
într-un glas strigăm ţie: roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce laudă precum se
cuvine mărirea ta.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea
şi Cuvântul...
Mieluşeaua privind pe Cruce pe Mielul şi Păstorul şi Izbăvitorul, se tânguia lăcrimând şi cu amar strigând: lumea se
veseleşte, primind în dar izbăvirea, iar cele dinlăuntrul meu se aprind, văzând Răstignirea Ta, pe care o înduri
pentru milostivirea milei, Îndelung Răbdătorule, Doamne, Adâncul milei şi Izvorule Cel Nedeşertat, milostiveşte-te
şi dăruieşte iertare de greşeli celor ce cu credinţă laudă Dumnezeieştile Tale Patimi.
Aducerii moaştelor Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur
27 Ianuarie

Irmosul:
Pe Faraon, cel ce era în car, l-a scufundat oarecând toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni; care a lovit în chipul
Crucii şi a despărţit marea, iar pe fugarul Israel, cel ce mergea pedestru, l-a mântuit; pe cel ce cânta cântare lui
Dumnezeu.
Bucură-te Izbăvirea din blestemul cel de demult şi Izvorul Binecuvântării; Bucură-te Maica Vieţii, ruinarea iadului
şi omorârea morţii; Bucură-te Dezlegarea întristării şi Vatra Bucuriei cea Desfătată; Bucură-te Născătoare de
Dumnezeu, Prealăudată.
Bucură-te cea cu totul fără prihană, Carul Cuvântului Cel Cuvântător şi Însufleţit. Bucură-te Carul cel Vestit al lui
David, Car de zeci de mii de ori înmulţit; Bucură-te Ceea ce eşti fără de asemănare mai presus decât Heruvimii şi
pe Serafimi covârşeşti.
Bucură-te Dumnezeiască Mireasă, Ceea ce eşti mai Sfântă decât Puterile Îngereşti. Bucură-te Ceea ce eşti mai
Înaltă decât toată firea cea zidită. Bucură-te Cămară a lui Dumnezeu. Bucură-te Scaun de foc. Bucură-te Sfeşnic
Strălucitor; Bucură-te cea cu mii de nume Numită, Stăpână.
Bucură-te Nespurcată, care ai odrăslit din rădăcina toiagului lui Iesei. Bucură-te odrăslirea toiagului lui Aaron, cel
ce mai înainte te-a închipuit tainic şi adânc; că precum acela rod a rodit, aşa şi tu ai Înflorit pe Hristos.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Doamne, Cel Ce ai făcut acoperişul bolţii cereşti şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte cu dragostea Ta, că Tu
eşti Marginea doririlor şi credincioşilor Întărire, unule Iubitorule de oameni.
Bucură-te Stăpână, Scutul cel Preatare al credincioşilor; Bucură-te Apărătoarea cea Puternică. Bucură-te Sprijini -
toare. Bucură-te Ajutătoarea păcătoşilor. Bucură-te Zidul celor ce te cheamă pe tine. Bucură-te Bucuria lumii.
Bucură-te Sprijinitoarea cea Preatare a mântuirii oamenilor. Bucură-te Chemarea înapoi a lui Adam şi a Evei, prin
care au căpătat buna moştenire cea de demult. Bucură-te Ceea ce iarăşi ai deschis Raiul.
Bucură-te Rugul cel Nears; Bucură-te Car de Lumină. Bucură-te Norul Soarelui; Bucură-te Scaunul Împăratului
Cel Preaslăvit şi pretutindeni Vestit. Bucură-te Cetate Însufleţită a lui Hristos, Dumnezeului Celui Viu.
Bucură-te Curată Stăpână Maică, Ceea ce nu ştii de nuntă. Bucură-te Câmp Nearat şi Nemuncit, ce ai Rodit pe
Lucrătorul tuturor. Bucură-te Pământule, care ai Răsărit Adevărul.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Tu eşti Tăria mea, Doamne, Tu eşti Puterea mea, Tu eşti Dumnezeul meu, Tu eşti Bucuria mea, Cel Ce Sânurile
Părinteşti nu le-ai părăsit şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta cu proorocul Avacum strig către Tine:
Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Bucură-te de Dumnezeu Născătoare, Răsărit al Strălucirii Părinteşti şi al Soarelui Celui ce a Răsărit din Tatăl mai
înainte de Luceafăr; Bucură-te Nor Uşor şi Însufleţit, Fecioară Maică. Bucură-te Binecuvântată; Bucură-te
Preamărită, cu totul fără de prihană.
Tu eşti, Stăpână, Cădelniţa de aur a Cărbunelui Celui Neapropiat şi fără de materie, întru care s-a ars zapisul rupt al
neascultării lui Adam. Pentru aceasta: Bucură-te, strig Tie, cea prin care s-a dat tuturor Bucuria, Desfătarea şi
Mângâierea.
Tu eşti Mărirea, Cinstea şi Lauda oamenilor şi Cununa şi Diadema Îngerilor; pentru aceasta pământul şi Cerul
alcătuind laolaltă o singură Biserică desăvârşit unită, strigă Ţie: Bucură-te! Bucură-te Stăpâna lumii! Bucură-te
Ajutătoarea tuturor oamenilor.
Tu eşti Tronul cel Cinstit, pe care Solomon mai înainte l-a zugrăvit, înconjurat de şaizeci de puternici. Bucură-te
Fecioară, Chivotul cel cu aur Poleit al Sfinţeniei Celei Duhovniceşti; Bucură-te Cleşte Dumnezeiesc. Bucură-te
Rug Purtător de Foc; Bucură-te Uşă şi Scară şi Punte.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumina Cea Neapusă şi m-a acoperit pe mine, ticălosul, întunericul
cel străin? Ci, Te rog întoarce-mă şi la Lumina Poruncilor Tale îndreptează căile mele.
Prin stăpânia duhurilor celor rele şi prin oastea celor înrobitori din văzduh, dă-mi să trec, fără de supărare, în
vremea ieşirii mele; ca să strig tie cu bucurie: Bucură-te Stăpână; Bucură-te Nădejdea cea Neînfruntată a tuturor.
Ca Singura ce ai zămislit Bucuria; Bucură-te Ceea ce eşti cu totul fără prihană. Bucură-te Preacurată. Bucură-te
Floarea cea plăcut mirositoare a curăţiei, cea în chipul porfirei. Bucură-te Trandafirul Fecioriei cel roşu la înfăţişare
şi Mireasma cea Binemirositoare a lui Dumnezeu.
Bucură-te Duhovnicească Năstrapă, din care a curs Mirul Cel cu bun miros. Bucură-te Dumnezeiască Fântână, care
ai izvorât Apa Cea Vie. Bucură-te Vie Nelucrată, care ai rodit Strugurele vieţii, Stăpână.
Bucură-te Uşă Neumblată prin care a străbătut Hristos Domnul. Bucură-te Ceea ce ai deschis uşile Raiului cu
naşterea ta. Bucură-te cea prin care se bucură cerul şi pământul se veseleşte, cea care cele de sus cu cele de jos le-ai
împreunat.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Rugăciune voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune întristările mele; că s-a umplut de răutăţi sufletul meu şi viaţa
mea de iad s-a apropiat. Ci, ca Iona mă rog Ţie: din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.
Bucură-te Vas Însufleţit, Stăpână, care cu roşeala de purpură a Preacuratelor tale sângiuri, ai înroşit mantia cea de
porfiră a Împăratului tuturor. Bucură-te Prealăudată, care ai acoperit goliciunea lui Adam.
Pâinea cea văzută întăreşte, în chip firesc, inimile oamenilor, Fecioară; şi Sfânt numele tău cel Lăudat dă putere
sufletelor creştineşti. Pentru aceasta toată limba strigă Ţie cu bucurie: Bucură-te.
Bucură-te Sfeşnic ce Străluceşti ca aurul; Bucură-te Chivotul cel de Dumnezeu Încăpător. Bucură-te Cort; Bucură-
te Munte Sfânt; Bucură-te Cetate Însufleţită a Dumnezeului Celui Viu. Bucură-te Cămara lui Hristos; Bucură-te
Dumnezeiască Biserică, mult Luminoasă.
Bucură-te Preacurată cu totul fără prihană, Floarea cea Aleasă a firii; Bucură-te Cinstea obştească a neamului
omenesc şi Harul cel dat de Dumnezeu. Bucură-te Ceea ce ai cinstit, cu naşterea ta, firea omenească cea necinstită.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat, oarecând, în Babilon. Pentru aceasta tinerii în cuptor, cu bucurie
săltând ca într-o grădină verde, au cântat: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.
Bucură-te Stăpână, Fecioară şi Maică, Ceea ce Singură nu ştii de bărbat şi Singură eşti Nevătămată, Născătoare de
Fiu, care nu ştii de nuntă. Bucură-te Taină Minunată şi Înfricoşătoare; Bucură-te Desfătarea îngerilor; Bucură-te
Bucuria oamenilor.
Bucură-te Sioane, Cetate Însufleţită a Împăratului împăraţilor, Hristos, de care s-au grăit lucruri preaslăvite.
Bucură-te Dumnezeiască Mireasă; Bucură-te Scară prin care ne suim de pe pământ la Cer şi din stricăciune la
Viaţă.
Gradină de Dumnezeu Sădită, Pajişte bine Mirositoare şi de Dumnezeu Lucrată te-ai arătat, Fecioară, Floarea
nemuririi Înflorind. Pentru aceasta cu un glas strigăm Ţie: Bucură-te Dătătoare de Bucurie; Bucură-te Izvorul
Dulceţii.
Preacinstită Stăpână, izbăveşte-mă de necinstea patimilor, ca să-ţi strig Ţie cu bucurie: Bucură-te! Bucură-te
Izvorul Neprihănirii; Bucură-te Vistieria a toată Curăţia. Bucură-te Vasul lui Dumnezeu; Bucură-te Cămara lui
Hristos.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Binecuvântaţi tineri, cei întocmai trei la număr cu Treimea, pe Făcătorul Dumnezeu Părintele; lăudaţi pe Cuvântul
Cel Ce S-a pogorât şi focul în rouă l-a prefăcut şi preaînălţaţi pe Duhul Cel Preasfânt, Care dă viaţă, tuturor, întru
toţi vecii.
Bucură-te Ceea ce ai odrăslit Toiag din rădăcina lui Iesei; Bucură-te Ceea ce neudat ai Înflorit Floarea Cea
Frumoasă, pe Hristos; Bucură-te Munte Gras; Bucură-te Muntele lui Dumnezeu cel Umbrit, întru care bine a voit a
locui Cuvântul Cel mai înainte de toţi vecii.
Alungă patimile, care înconjoară smeritul meu suflet şi care cumplit mă împresoară, cu toiagul cel de fier al
sprijinirii tale celei tari, ca pe nişte câini ce latră şi ca pe nişte fiare ce răcnesc, ca să strig Ţie: Fecioară, Bucură-te!
Înfrumuseţatu-te-ai toată, Ceea ce eşti între femei Preafrumoasă, născând pe Hristos, Cel mai Împodobit cu
frumuseţile decât fiii omeneşti. Pentru aceasta: Bucură-te, strigăm Ţie, bucurându-ne; Bucură-te de Dumnezeu
Născătoare, Curată, Ceea ce eşti plină de har. Bucură-te Ceea ce eşti mai Mărită decât toată făptura.
Bucură-te de Dumnezeu Născătoare, pe care Daniel mai înainte te-a văzut Munte Netăiat, din care s-a Tăiat Piatra
Cea din capul unghiului; Bucură-te Cleşte Purtător de Cărbune şi de Dumnezeu Primitor; Bucură-te Ceea ce eşti
mai Sfinţită decât îngerii cei nematerialnici; Bucură-te Ceea ce eşti mai Cinstită decât toată făptura.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Spăimântatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre; cum Cel Preaînalt, de bunăvoie, S-a pogorât până în
Trup, din pântece Fecioresc făcându-Se Om; drept aceea pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu credincioşii să o
slăvim.
Iată toate neamurile te fericesc pe tine, cea pururea Fericită, precum mai înainte ai zis, de la Dumnezeiescul Duh,
Născătoare de Dumnezeu; şi Ţie, ca Celei ce ai născut Bucuria, strigăm: Bucură-te! Bucură-te Vistieria Vieţii;
Bucură-te Izvorul care izvorăşti nouă Miere sufletească.
Îndreptat-ai, Stăpână fără de prihană, căderea strămoşului Adam; şi întristarea stramoaşei Eva în bucurie ai
schimbat-o. Pentru aceasta Ţie, ca Celeia ce eşti Pricina Bucuriei, strigăm: Bucură-te! Bucură-te Veselia
credincioşilor; Bucură-te Bucuria creştinilor.
Cuvine-se să strigăm Ţie: Bucură-te! Căci în tine întru totul S-a sălăşluit Bucuria Cea pururea Veşnică, Fecioară, de
Dumnezeu Născătoare. Bucură-te Raiul Desfătării; Bucură-te Izvorul Nemuririi, cel cu undă de aur; Bucură-te Ceea
ce reverşi Nectar adevărat.
Străbate inima mea cu dulcea săgeată a dorului tău, Prealăudată şi mă sileşte să te laud întotdeauna şi să strig Ţie:
Bucură-te! Bucură-te Liman Lin; Bucură-te Mare Mreadulce şi Neumblată, care ai înecat pe faraonul cel
neduhovnicesc.

Pe Unul din Treime mai presus de fire L-ai zămislit, Fecioară şi L-ai născut în chip minunat, mai presus de cuvânt
şi de cuget şi ai făcut firea omenească, cea izgonită de demult, părtaşă Firii Celei Dumnezeieşti. Pentru aceasta
adunându-ne toţi cei ce ne-am mântuit prin naşterea ta, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, cuvintelor tale urmând,
după datorie pe tine te fericim; rugând pe Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce te măresc cu
credinţă ca pe Maica Lui.
Canon de rugăciune la Sărbătoarea Aducerii moaştelor Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur (1)
27 Ianuarie
Tropar la Sărbătoarea Aducerii moaştelor Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur, glasul al 8-lea:
Din gura ta ca o văpaie de foc strălucind harul, lumea a luminat; vistieriile neiubirii de argint lumii a câştigat;
înălţimea gândului smerit nouă ne-a arătat. Ci, cu cuvintele tale învăţându-ne, Sfinte Părinte Ioan Gură de Aur,
roagă pe Hristos Cuvântul să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Cântare să înălţăm popoare...

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Bogăţia sufletului tău ţi-ai încuiat-o în vistieria Duhului, Sfinte Părinte Ioan Gură de Aur; din care îmbogăţeşti
Biserica, cu cuvintele tale, care după vrednicie prăznuieşte Dumnezeiasca ta întoarcere.
Cu cuvinte de aur ai împodobit, Părinte Hrisostom, Sfinţita Taină a Biserici, pe care mai înainte Hristos din
sângiuri a ţesut-o. Pentru aceasta, după vrednicie prăznuieşte Dumnezeiasca ta întoarcere.
Piatră nemişcată te-ai arătat şi stâlp şi temelie Bisericii lui Hristos, Celui Ce este Piatra Cea din capul unghiului; pe
Aceea ai zidit cuvintele cele de Dumnezeu cinstitoare, ca pe nişte pietre, înţelepte ierarhe.
Ceea ce Una Singură nu ştii de nuntă, Cinstită Marie, pururea Fecioară, Maică, Născătoare de Dumnezeu,
Preacurată Stăpân şi eşti mai Înaltă şi mai Aleasă decât toate făpturile, pe tine Nădejde toţi te-am agonisit.
Cântarea a 3-a. Irmos: Nu este Sfânt ca Domnul...

Cu învăţăturile tale cele de aur ai împodobit, înţeleptule, cu aur cununa Bisericii şi buna ei cuviinţă ai făcut-o să
strălucească, părinte, cu frumuseţea cuvintelor tale. Pentru aceasta, după vrednicie, te cinstim.
Miresme, cuvioase, ca şi crinii ţarinii sunt aburii ostenelilor tale, prin care ai bineplăcut lui Dumnezeu, ierarhe,
împărtăşit fiind de primejdii, de strâmtorări şi de loc îndepărtat.
Ca nişte flori răspândesc mireasmă roadele cuvintelor tale, picurând şi acum duhovniceşte Dumnezeiasca dulceaţă
a înţelepciunii, Sfinte Părinte Ioan Gură de Aur, îmbălsămează-ne pe noi, cu lucrările faptelor bune.
Nedespărţit ai rămas deşi Te-ai Îmbrăcat cu Trup din Fecioară, pentru mine. Pentru aceasta mă închin Ţie, Celui în
două firi şi în două voinţe şi în două lucrări, Hristoase.
Cântarea a 4-a. Irmos: Cuvinte din Munte Umbros...
Nou Avraam te-ai arătat ierarhe; ca un alt Isaac, viaţa jertfindu-ţi şi jertfă Tainică de roade ai adus în focul
cugetului.
Tu lui Iacov râvnind, de Dumnezeu purtătorule, scară vieţii celei pline de lucrare te-ai arătat, înălţările
Dumnezeieştilor gândiri în inima ta punându-le.
Cu toiagul cel tainic, adică cu limba, ai despicat tot adâncul Scripturii, de trei ori fericite, trecând ca şi Moise pe
oameni la cunoştinţa credinţei.
Bucură-te Vistieria mântuirii tuturor; Bucură-te Izvor Duhovnicesc de tămăduiri. Bucură-te Munte Sfânt, pe care
Proorocul mai înainte l-a văzut, Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 5-a. Irmos: Din noaptea necunoştinţei...

Sfinţită haina ta împodobind-o cu ostenelile luptelor tale ai arătat ierarhia şi mai strălucitoare, Părinte Hrisostom.
Vitejeasca nevoinţă, îndrumătorule în Tainele Dumnezeieşti, bărbăteşte ai adus-o până la capăt, umblând prin cetăţi
nelocuite şi prin locuri străine.
Cu fulgerul cuvintelor ai vestit, cu glas de tunet, Cunoştinţa Cea mai presus de lume, îndrumătorule în cele
negrăite, făcând să plouă asupra noastră ploile învăţăturii.
Fără stricăciune născând Rod Nesemănat, de Dumnezeu Născătoare, numai tu Singură te-ai arătat Fecioară, Prunc
purtând la sânul tău.
Cântarea a 6-a. Irmos: Precum ai mântuit...

Din adâncul inimii tale, înţeleptule, ca pe un aur scos din rărunchii pământului, ne-ai agonisit nouă dogmele cele cu
totul de aur şi ne-ai lăsat moştenire bogăţia cuvintelor tale.
Preasfântă pomenirea ta prăznuind-o poporul, Părinte Hrisostom, slăveşte pe Domnul, Cel Ce te-a ales pe tine şi te-
a chemat la Veşnicele Locaşuri.
Cu toate că eşti mort, în mormânt, Părinte Hrisostom, dar înviezi în lume, propovăduieşti şi scrii pocăinţa, iertare
chezăşuind celor ce se pocăiesc cu căldură.
Celui Ce a şezut în braţele Fecioarei şi în Sânurile Tatălui, Celui Ce S-a îmbrăcat în Trup şi a rămas Neschimbat, ca
Unui Dumnezeu şi Domn să ne închinăm.

Veselitu-s-a în Taină Cinstita Biserică de întoarcerea cinstitelor tale moaşte; şi pe acestea ascunzându-le ca pe nişte
aur de mult preţ, dăruieşte celor ce te laudă pe tine neîncetat, prin rugăciunile tale, harul tămăduirilor, Sfinte Părinte
Ioan Gură de Aur.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii iudei în cuptor...

Desăvârşit grăitor de cele Dumnezeieşti ai fost cunoscut şi obştesc ocrotitor al celor ce grăiesc în lume, cuvioase i-
ai sfătuit la pocăinţă.
Ca aurul în cuptorul primejdiilor fiind încins, ierarhe, nu te-ai topit, nici n-ai fost mistuit; că fiind pus la încercare,
ţi-ai arătat prea bine înrădăcinate ostenelile tale.
Nu te-ai dat la o parte, părinte, din faţa primejdiilor, nu te-ai ruşinat de cei puternici, nu ai ales mai mult
nedreptatea decât dreptatea, cuvioase şi aceasta o mărturiseşte ţarina văduvei.
Bucură-te Nor Uşor, Bucură-te Uşă prin care a trecut Singur Dumnezeul nostru, Născătoare de Dumnezeu, cu
naştere fără stricăciune şi fără sămânţă, din tine Fiu născându-Se, iar nu schimbându-Se.
Cântarea a 8-a. Irmos: De Dumnezeu grăitorii tineri...
Limba ta cea iscusit grăitoare de Dumnezeu ca o trâmbiţă de aur ferecată, din cer în lume răsunând, ierarhe al
Domnului, înşelăciunea a alungat.
Sfinţitorule al Tainelor celor de negrăit, îndrumătorule întru cele de sus şi apărătorule al Preasfintei Treimii nu
înceta a te ruga să se mântuiască turma ta.
Ca cel ce eşti slujitor al Treimii, ierarhe şi împreună locuitor cu Cetele îngerilor, cuvioase, nu înceta rugându-te să
se mântuiască robii tăi.
În chip mai presus de fire în pântecele tău zămislind, ai odrăslit Strugurele Cel Nelucrat, Fecioară Maică. Deci după
vrednicie, toţi strigăm ţie: Bucură-te!
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu, Cel Ce S-a arătat...

Altă apă, cu unde aurii te-ai arătat, părinte, cel cu totul de aur; că gura cea de aur şi limba ta cea dulce s-au umplut
de noianul învăţăturilor şi udă sufletele cele însetate.
Mare nestrăbătută fiind Scriptura, părinte, cutreierată şi bună de plutit ai făcut-o lumii, vetreala cuvântului
întinzând şi la cunoaşterea cea nebântuită de valuri mintea ți-ai ridicat.
Tu, Părinte Ioan Gură de Aur, valuri de apă scoţând din Izvorul Cel de Nedeşertat, râuri de învăţături ai revărsat
asupra Bisericii; din care toţi cei însetaţi scoatem ape, cu unde de aur curgătoare.
Rug Aprins de foc şi Nemistuit, mai înainte a văzut, oarecând, Moise; Maica lui Dumnezeu Fecioară, acela a
închipuit pântecele tău cel de Dumnezeu Primitor, primind în sine Focul Cel Nestricăcios.

Înţelepciunea Cea de sus şi harul cuvintelor celor de la Dumnezeu învăţând, ai strălucit tuturor ca aurul în topitoare;
şi pe Sfânta Treime ca pe o Unime ai propovăduit-O şi înşelăciunea iubirii de argint ai săgetat-o cu cuvintele tale.
Pentru aceasta şi cu râvnă pe împărăteasa mustrând, pe nedrept ai fost îndepărtat de la turma ta. Fericite Părinte
Ioan Gură de Aur, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc cu dragoste
sfântă pomenirea ta.

Canon de rugăciune la Sărbătoarea Aducerii moaştelor Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur (2)
27 Ianuarie
Tropar la Sărbătoarea Aducerii moaştelor Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur, glasul al 8-lea:
Din gura ta ca o văpaie de foc strălucind harul, lumea a luminat; vistieriile neiubirii de argint lumii a câştigat;
înălţimea gândului smerit nouă ne-a arătat. Ci, cu cuvintele tale învăţându-ne, Sfinte Părinte Ioan Gură de Aur,
roagă pe Hristos Cuvântul să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 3-lea. Irmos: Cel Ce a împreunat apele...

Gură de Dumnezeu grăitoare, organul cel cu glas de aur, cu strălucirea cuvintelor şi cu rugăciunile tale, luminează-
mi mintea, ca să laud pomenirea întoarcerii tale, Sfinte Părinte Ioan, cel ce porţi numele Dumnezeiescului har.
Ca un Luceafăr de dimineaţă, ca un soare ce luminează pe oameni, ca un luminător al dreptei cinstiri de Dumnezeu,
apunând sub pământ, cuvioase, după Legile firii, iarăşi ne-ai răsărit nouă, fiilor tăi, trimiţând din belşug strălucirile
minunilor.
Cu limba ta cea de aur ai umplut toată partea cea de sub soare cu învăţăturile tale; şi cu cântări de aur ai strălucit
tuturor razele tămăduirilor, alungând întunericul patimilor cu întoarcerea ta, cuvioase.
Ritorisind cele Dumnezeieşti, ai arătat pe Cuvântul Cel Unul cu Ipostasul, cu toate că luând Trup a ieşit Îndoit din
cea Curată; pe Aceea o Binecuvântăm şi cu credinţă neîncetat o Slăvim, Dumnezeiescule Gură de Aur.
Catavasie, glas 3:
părţile, trecând poporul marea pedestru şi lui Dumnezeu cu plăcere cântând: să cântăm Domnului, căci cu Slava S-a
preaslăvit.
Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce din cele...

În depărtările surghiunului te-a ascuns pe tine, făclia luminoasă a Bisericii, împărăteasa cea preaorbită; dar Hristos
iarăşi te-a pus sfeşnic preaînalt.
Picurând ape de minuni şi revărsând râuri de tămăduiri, te-ai înapoiat, Părinte Hrisostom, la cei ce cinstesc cu
credinţă pomenirea întoarcerii tale, Sfinte Ioan Gură de Aur.
Nilul cel ce revarsă undele sale de aur, în cuvinte şi minuni, s-a întors acum; să alergăm cu credinţă şi să ne adăpăm
din destul cu toţii, din toate şi să ne săturăm.
Firea pământească nu poate îndestul să te laude pe tine, pe care îngerii dulce te laudă, ca Una ce ai născut în Trup
de Dumnezeu. Însă cu credinţă noi, robii tăi, îndrăznim a te lăuda pe tine şi a te mări.
Catavasie:
Întărirea celor ce nădăjduiesc spre Tine, întăreşte, Doamne, Biserica ta, pe care ai câştigat-o cu Scump Sângele
Tău.
Cântarea a 4-a. Irmos: Pus-ai spre noi tare dragoste...

Iubitorilor de cuvinte, veniţi cu bucurie să cinstim cu sfinţite cuvinte pe cel ce s-a întors, peSfântul Părinte Ioan
Gură de Aur; pe marele împodobitor al cuvintelor, care cu cunoaşterea adâncă a cuvintelor a defăimat cuvintele
cele pline de deşertăciune şi bârfeli.
Fericitu-ne-ai pe noi cu bogăţia învăţăturilor, Părinte Hrisostom şi ai înfrânat cu putere mâna cea îngreunată de
bogăţia lăcomiei, vădind-o în chip lămurit şi după Lege, cu bogăţia Dumnezeiescului har.
Arcul celor puternici şi îndrăzneala celor înrobitori s-au sfărâmat; iar tu, întru neputinţa trupului îngereşte vieţuind
ai biruit, având rugători pe cei ce mai înainte fuseseră prigonitori, Preasfinţite Hrisostom.
Cetele îngereşti cu dulci cântări pe tine te laudă, Fecioară. Că pe Acela, către Care nu pot să privească, din
pântecele tău Curat L-ai Născut; care Trup a luat fără de schimbare, Preacurată, Dumnezeiască Mireasă.
Catavasie:
Cântarea a 5-a. Irmos: Către tine mânec...

Ca o primăvară te-ai arătat, umplând Tainic de mireasmă mulţimile credincioşilor, cu florile harurilor şi stricând
iarna răutăţilor, părinte, cu venirea ta.
Dumnezeiescul râu, izvorul harurilor, a venit înapoi. Cei însetaţi veniţi de luaţi cu credinţă Apa Vieţii,
Dumnezeieşte veselindu-vă.
Apunând, te-ai ascuns, vai mie, podoaba mea! Ci, ai venit înapoi, doritorul meu, la vreme, strigă Biserica lui
Hristos către tine, părinte, cel ce te-ai întors.
Milostiv fă-mi mie pe Cel Ce a ieşit din pântecele tău, Ceea ce eşti cu totul fără prihană; pe Cuvântul Cel Purtător
de Trup, pe Care, în Biserică, ţinându-L în braţe Simeon, ca pe un Făcător L-a Slăvit.
Catavasie:
Când a văzut Isaia, în vedenie pe Dumnezeu pe Scaun Preaînalt, de Îngerii Slavei Înconjurat, a strigat: vai mie,
ticălosul! Că am văzut mai înainte pe Dumnezeu Întrupat, pe Cel Ce stăpâneşte pacea şi Lumina Cea Neînserată.
Cântarea a 6-a. Irmos: Adâncul cel mai de jos...

Despărţitu-te-a de Biserica lui Hristos nebuna împărăteasă, care cu asprime te învinovăţea; dar îndată ea însăşi s-a
despărţit; iar tu o învinovăţeşti de-a pururea, arătându-i, în chip minunat, firea de fiară.
Organ al Duhului Făcătorului a toate te-ai arătat, Sfinte Ioan Gură de Aur, răsunând preaplăcut; iar tirana a asurzit
ca o aspidă şi cu moarte ticăloasă i s-a răsplătit.
Cu toate că Sfântul Ioan Gură de Aur a murit, dar a învăţat lămurit pe împăraţi că nu pătimeşte moarte; că întâia
oară poruncilor lor nu s-a plecat, iar a doua oară pentru rugăciunile lor s-a întors înapoi.
Sfântul Ioan Gură de Aur, Unule, cunoscându-te pe Tine, Cel Născut din Fecioară, măcar că ai şi primit Trup şi în
două firi ai fost, departe de el ai alungat despărţirea şi amestecarea, Dumnezeule Omule.
Catavasie:
Strigat-a Ţie bătrânul, văzând cu ochii mântuirea care a venit popoarelor de la Dumnezeu: Hristoase, Tu eşti
Dumnezeul meu.

Veselitu-s-a în Taină Cinstita Biserică de întoarcerea cinstitelor tale moaşte; şi pe acestea ascunzându-le ca pe nişte
aur de mult preţ, dăruieşte celor ce te laudă pe tine neîncetat, prin rugăciunile tale, harul tămăduirilor, Sfinte Părinte
Ioan Gură de Aur.
Cântarea a 7-a. Irmos: Precum de demult cei trei...

Spunând, înţelepte, că este o faptă de neiertat a lipsi pe văduvă de ale sale, străin de cetatea împărătească te-a făcut
pe tine femeia cea preaîndrăzneaţă; însă şi aceea străină s-a arătat de Dumnezeiescul har,înstrăinându-se de
bunătăţile înţeleptelor tale învăţături.
Te-ai întors, plăcut ca un soare ascuns în nor, mare luminătorule, luminând cu lumina tainică a învăţăturilor tale
cele de aur pe toţi cei luminaţi prin botez, Părinte Ioan Gură de Aur.
Biserica, prăznuind astăzi, strigă ţie: ridic către tine mâinile mele, Părinte Hrisostom, ca să te primesc înăuntrul
zidurilor mele pe tine prietenul Mirelui, ca pe o dorire de demult, care te întorci acum plin de strălucire.
Ca un Cleşte Tainic vii la Biserică purtând Cărbunele Cel Duhovnicesc; pe care Simeon primindu-L din mâinile
sale, a luminat, Preacurată şi semnele Patimii Lui le-a proorocit în chip lămurit.
Catavasie:
Pe Tine, Cel Ce ai răcorit în foc pe tinerii cei ce Dumnezeu Te-au numit şi în Fecioară Nepătată Te-ai Sălăşluit,
Dumnezeu Cuvântul, Te lăudăm, cântând cu dreaptă credinţă: Binecuvântat eştiDumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a. Irmos: Cu focul Cel Neacoperit...

Cu laptele dreptei cinstiri de Dumnezeu hrăneşti, părinte cuvioase, Biserica, ce te-a hrănit pe tine, răsplătindu-i
înşeptit cu pâinea Dumnezeiescului har şi dulceaţă vărsându-i, ca o băutură de tămăduiri, Preafericite Ioan Gură de
Aur.
În tot pământul a ieşit, părinte, vestea învăţăturilor tale; iar nebuna împărăteasă a poruncit a te surghiuni; dar s-a
înşelat, căci tu, ca un uriaş, care cutreieră Locurile Cereşti, pretutindenea străluceşti cu razele cuvintelor tale.
Să se lumineze astăzi adunarea credincioşilor întâmpinând cu veselie pe cel mai ales dintre dascăli. Că a venit şi
este de faţă harul cel îmbelşugat, cu care ne săturăm din destul, bucurându-ne.
Te văd pe Tine în braţe de Maică şi Te ştiu Neapropiat cu firea Dumnezeirii. Deci cum eşti ţinut, Cuvinte, pe mâini
Tu, Cel Ce ai în mâini toată zidirea, Dumnezeule Omule a zis Simeon, slăvind Puterea Ta Cea Negrăită.
Catavasie:
În focul cel mistuitor uniţi fiind tinerii, cei ce au fost cei dintâi în cinstirea de Dumnezeu, dar de văpaie, nefiind
întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Minune nouă şi lui Dumnezeu...

Oastea îngerilor, adunarea proorocilor şi Dumnezeiasca ceată a Apostolilor şi a mucenicilor împreună cu noi se
bucură cu veselie, făcându-se părtaşi praznicului, preafericite şi darul cântărilor tale socotindu-l a fi al lor; căci
viaţa tuturor ai avut-o întruchipată întru tine.
Iată a strălucit lumina lumii, Dumnezeiasca făclie cea preaînaltă; iată s-a vădit noianul cel dătător de dulceaţă al
Dumnezeieştilor haruri. Veniţi, fraţilor, să ne săturăm de lumină; să ne încălzim şi să ne adăpăm inimile toţi, cu
cântări mărind pe cel cu graiul de aur.
Cântarea aceasta pe care o aduce ţie, preafericite, întocmai ca doi bănuţi, săracul şi ticălosul meu suflet, cel jalnic
văduvit de toate bunătăţile, dar plin de bogăţia dorului Dumnezeiesc, primeşte-o, ca unul ce urmezi Bunătatea
Dumnezeiască, răsplătindu-mi mie harul cel bogat în daruri.
Zis-a Simeon: umblând tremur, dar ţinând în braţe, Fecioară, pe Cel Născut al tău, Cel Ce cu căutătura face tot
pământul să se clatine, mă simt puternic. Şi de trupul cel îngrozitor, dezlegându-mă, Dumnezeieştile proorocii
adeverindu-se, duc, bucurându-mă şi celor din iad, ca izbăvire, bunele vestiri.
Catavasie:
În Lege, în umbră şi în Scriptură închipuire vedem noi, credincioşii, toată partea bărbătească, ce deschide
pântecele, Sfânt lui Dumnezeu este. Deci pe Cuvântul Cel mai înainte născut, pe Fiul Tatălui Celui fără de început,

Înţelepciunea Cea de sus şi harul cuvintelor celor de la Dumnezeu învăţând, ai strălucit tuturor ca aurul în topitoare;
şi pe Sfânta Treime ca pe o Unime ai propovăduit-O şi înşelăciunea iubirii de argint ai săgetat-o cu cuvintele tale.
Pentru aceasta şi cu râvnă pe împărăteasa mustrând, pe nedrept ai fost îndepărtat de la turma ta. Fericite Părinte
Ioan Gură de Aur, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc cu dragoste
sfântă pomenirea ta.

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Efrem Sirul

28 Ianuarie
Troparul Sfântului Efrem Sirul, glasul al 8-lea:

Harul ce izvorăşte din gura ta cuvioase, a umplut de apele vieţii Biserica şi lumii a izbucnit râuri de cucernicie,
revărsând asupra noastră apa pocăinţei; ci, învăţându-ne cu cuvintele tale, Sfinte Părinte Efrem, roagă-te lui
Hristos, Dumnezeul nostru să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 6-lea. Irmos: Ca pe uscat umblând Israel...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Efrem, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu ploaia cea plină de desfătare a rugăciunilor tale adapă sufletul meu, care s-a uscat de seceta patimilor şi insuflă
întru mine cuvânt, ca să laud praznicul tău, preafericite.
Strălucind luminat lumină duhovnicească, Părinte Efrem, soare te-ai arătat, luminând toată mulţimea credincioşilor
cu fapte bune, dătătoare de lumină şi cu frumuseţile dogmelor.
Stingând văpaia patimilor cu râurile lacrimilor, ai ajuns, Părinte Efrem, vas cinstit al Sfântului Duh, izvorând
izvoare de învăţături, de Dumnezeu fericite.
Primindu-L în pântecele tău, fără stricăciune ai născut pe Cuvântul, Cel Ce izbăveşte din stricăciune pe cei ce
slujesc Lui pururea, Maică Fecioară Preasfântă, Uşa Vieţii Celei Adevărate.
Cântarea a 3-a. Irmos: Nu este Sfânt ca Tine...

Curăţindu-te pe tine de toată întinăciunea patimilor, te-ai arătat năstrapă a faptelor bune cu adevărat şi vas încăpător
al darurilor Sfântului Duh.
Nedând nicidecum somn ochilor tăi, te-ai arătat locaş al Preasfintei Treimi şi comoară a înţelepciunii, îmbogăţind
lumea cu dogme strălucitoare ca aurul, preafericite.
Sfânta Biserică a lui Hristos te cunoaşte pe tine ca pe un alt Eufrat, cu unde de aur, ce te reverşi cu undele dogmelor
celor înţelepte şi adăpi toată făptura.
Unul din Sfânta Treime Întrupându-Se în două firi din Curate sângiurile tale, Preacurată, cu Dumnezeiască cuviinţă
a ieşit să mântuiască pe cei din Adam, pentru bunătatea Sa.
Irmosul:
Nu este Sfânt ca Tine, Doamne, Dumnezeul meu, care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule; şi ne-ai întărit
pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
Cântarea a 4-a. Irmos: Hristos este Puterea mea...

Puterea cuvintelor tale s-a răspândit în toată lumea, alungând orbirea sufletelor cu strălucirea smereniei celei
dătătoare de înălţime, fericite.
Fără prihană ţi-ai dus viaţa până la capăt, udându-ţi faţa cu lacrimi şi povestind tuturor cu înţelepte cuvinte, venirea
Judecătorului, descoperitorule de cele Dumnezeieşti, vrednicule de laudă.
Văzând Domnul, strălucita înălţime a smereniei tale, ţi-a hărăzit cuvânt înălţător, prin care au fost înjosite înălţimile
cele cumplite ale eresurilor.
Întărit fiind de harul Atotţiitorului, ai stat împotriva puterii demonilor şi ai biruit-o părinte; roagă-te pentru noi, care
cu căldură te lăudăm.
Ca pe un Locaş Dumnezeiesc, ca pe un Munte Sfânt, ca pe un Izvor al Nestricăciunii, ca pe Ceea ce Singură a fost
Aleasa Ziditorului nostru, Dumnezeu, pe Fecioara să o fericim.
Cântarea a 5-a. Irmos: Cu Dumnezeiască Strălucirea Ta...

Cu curgerile lacrimilor tale ai uscat, părinte, întreg noianul poftelor şi cu izvorul învăţăturilor tale ai nimicit
pâraiele eresurilor, preafericite.
Cugetul tău luminându-se cu plecarea cea către Dumnezeu, Sfinte Cuvioase Părinte Efrem, a ajuns cu totul
Dumnezeiesc, primind, ca o oglindă a Dumnezeiescului Duh, răsfrângerile de lumină, cele fără de materie.
Făcutu-te-ai, părinte, adevărat locaş încăpător al Preasfintei Treimi şi împodobit fiind cu har, cu limpezirea
curatelor fapte bune şi cu învăţăturile cele drepte.
Mort m-a făcut pe mine în Eden gustarea cea rea din pom, prin meşteşugirea şarpelui; iar tu, născând pe Dătătorul
de viaţă Hristos, m-ai înviat, Ceea ce Singură eşti cu har Dumnezeiesc Dăruită.
Cântarea a 6-a. Irmos: Marea vieţii văzând-o...

Purtătorul de Dumnezeu, punând temelie nu pe nisip, ci pe credinţa cea statornică, a rămas netulburat de toate
vicleşugurile vrăjmaşului, ocârmuindu-se de Puterea Cea Nebiruită.
Limba ta s-a făcut, cu adevărat ca un condei de scriitor, cu scriere repede, învăţând cunoaşterea dreptei cinstiri de
Dumnezeu şi săpând pe lespezile inimilor Legea Duhului, părinte.
Cei ce plutesc pe oceanul cel lin al dogmelor tale, Părinte Efrem, cugetătorule de Dumnezeu, se izbăvesc de
întreitele valuri păgubitoare de suflet şi cu credinţă privind în sus, se mântuiesc de furtuna eresurilor.
Cel Ce este mai presus decât toată făptura cea înţelegătoare şi de cea văzută, Întrupându-Se ca un Dumnezeu, a ieşit
din pântecele tău, păzindu-te Nevătămată, precum ai fost înainte de naştere.
Irmosul:
Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: scoate din
stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.

Ceasul judecăţii pururea mai dinainte văzându-l, ai plâns cu amar, Sfinte Părinte Efrem, ca un iubitor de linişte; şi
îndemânatic învăţător ai fost cu faptele, cuvioase. Pentru aceasta, părinte preafericite, pe cei leneşi îi ridici spre
pocăinţă.
Cântarea a 7-a. Irmos: Dătător de rouă, cuptorul...

Iscusit dătător de Lege al sihaştrilor te-ai arătat, preacinstite şi ajutător în luptele de tot felul cu vrăjmaşii. Pentru
aceasta cinstim pe pământ sfinţita şi cinstita ta pomenire.
Făcutu-te-ai organ plin de melodie al Duhului, pururea lăudate, cu suflarea de totdeauna a Lui, scoţând sunete şi
cântare de pocăinţă mântuitoare, pentru noi, cei ce te lăudăm pe tine.
Zămislirea ta, Mireasă Dumnezeiască, este mai presus de cuvânt. Că ai născut pe Dumnezeu Cuvântul, pe Cel Ce a
izbăvit de necuvântare pe toţi oamenii şi dă cuvânt a striga: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a. Irmos: Din văpaie ai izvorât...

Arătatu-te-ai ca un alt soare purtător de lumină, trimiţând raze de învăţături până la marginile lumii, fericite, împu-
ţinând, cu lumina pocăinţei, întunericul cel înfiorător a tot păcatul.
De râurile Dumnezeieştilor dogme fiind înconjurat, ai ieşit ca un râu mare din alt Eden, adăpând faţa pământului şi
înecând neghinele nelegiuirii, Dumnezeiescule Efrem.
Mărturisindu-te cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, strigăm ţie cu credinţă ca îngerul: Bucură-te, că numai tu ai
născut pe pământ Bucuria lumii, pe Hristos Dumnezeu, Ceea ce eşti Plină de har, pururea Binecuvântată.
Irmosul:
Din văpaie ai izvorât cuvioşilor rouă şi cu apă ai stins jertfa dreptului, că pe toate câte le voieşti le faci, Hristoase;
pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea...

Fiind rănit de dragostea Atotţiitorului, ai petrecut toată viaţa plângând, Sfinte Preacuvioase Părinte Efrem, strigând
cu spaimă: slăbeşte, Mântuitorule, valurile harului Tău, păstrându-l pe acesta mie, din belşug întru viaţa cea
viitoare.
Dulce este cuvântul tău cel dătător de umilinţă şi plin de luminare pentru cei ce aleargă către tine, purtătorule de
Dumnezeu, Sfinte Minunate Părinte Efrem. Şi viaţa ta este fără de prihană, împodobită şi luminată cu toate faptele
bune, cele luminate de Dumnezeu.
Locaş te-ai făcut Duhului şi râu plin de ape curgătoare de viaţă, temelie neclintită Bisericii, reazem sihaştrilor,
pârâu pururea curgător al Dumnezeieştii umilinţe, vrednice de laudă, Sfinte Efrem.
Cugetul omenesc nu poate să înţeleagă Taina cea mai presus de gând a naşterii tale, Fecioară. Că sălăşluindu-Se
Dumnezeu înlăuntrul tău, n-a mişcat încuietorile Fecioriei, ca Cel Ce Singur le-a aşezat, El Cel Necuprins de
pricepere.
Irmosul:
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor; spre Care nu cutează a căuta Cetele îngereşti; iar prin tine,
Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat; pe Care mărindu-L cu Oştile cereşti, pe tine te fericim.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Cuvântul Cel fără de...

Pe comoara înţelepciunii Tainelor lui Hristos, pe paharul cel Dumnezeiesc al umilinţei să-l lăudăm credincioşii
întru pomenirea lui. Că potrivit cu numele lui, Sfântul Cuvios Efrem veseleşte pururea inimile credincioşilor, cu
cântări Dumnezeieşti; ca un lucrător şi îndrumător în descoperirile Domnului.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea.Podobie: Pe Cuvântul Cel fără de...
Apărătoarea cea Fierbinte şi Nebiruită, Nădejdea cea Sigură şi Neînfruntată, Zidul şi Acoperământul şi Limanul
celor ce aleargă la tine, pururea Fecioară fără prihană, roagă, împreună cu îngerii, pe Fiul tău şi Dumnezeu să dea
pace lumii şi sufletelor noastre mare milă.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Cuvântul Cel
fără de...
Cu Crucea Fiului tău, cea plină de har Dumnezeiesc, toată înşelăciunea idolilor a încetat şi puterea demonilor a fost
călcată în picioare. Pentru aceasta noi, credincioşii după datorie pururea te lăudăm şi te Binecuvântăm; şi
mărturisindu-te cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te slăvim.
Canon de rugăciune la Sărbătoarea Aducerii moaştelor Sfântului Sfinţit Mucenic Ignatie Teoforul
29 Ianuarie
Tropar la Sărbătoarea Aducerii moaştelor Sfântului Sfinţit Mucenic Ignatie Teoforul, glasul al 4-lea:
Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea
privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge,
Sfinţite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Îndreptând către fapta cea bună viaţa mea, luminează-mă cu lumina harului, care locuieşte întru tine, purtătorule de
Dumnezeu, Sfinţite Mucenice Ignatie; şi tulburarea patimilor, cu rugăciunile tale, o risipeşte.
Arătatu-te-ai ca un pământ roditor, care rodeşte însutit sămânţa lui Hristos; a Celui Ce adapă sufletele cu ploaia
Duhului, purtătorule de Dumnezeu, Sfinte Ignatie.
Stăpânul şi Dumnezeul a toate pricepând cu Puterea Sa, cea mai înainte cunoscătoare, frumuseţea sufletului tău,
purtătorule de Dumnezeu, Sfinte Ignatie, te-a luminat cu Razele Duhului cele Dumnezeiesc Strălucitoare.
Luminat fiind de Razele Soarelui Celui Duhovnicesc, preaînţelepte, ai pornit de la Răsărit ca soarele cel văzut,
luminând cu propovăduirea ta întunericul Apusului.
Născut-ai, Preacurată, pe Unul din Treimea Cea mai presus de toate; Acela S-a arătat din tine, asemenea cu noi în
Trup, cu bunăvoirea Tatălui şi cu împreună lucrarea Preasfântului Duh, Mireasă Dumnezeiască.
Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de Tine...

Prăpădit fiindu-mi cugetul de cumplitele patimi ale trupului, vindecă-mi-l, mucenice al lui Hristos, Sfinte Ignatie,
pururea lăudate.
Ştiind bine Hristos că eşti la un gând şi la o simţire cu Apostolii, te-a pus învăţător Bisericilor, ca să le luminezi cu
Lumina Cea Dumnezeiască.
Văzând omorât pentru tine pe Dătătorul de viaţă, ai alergat să suferi cu dragoste moartea pentru Dânsul, Sfinte
Ignatie Preafericite.
Curăţită ai fost mai înainte prin Duhul, Curată; şi ai născut pe Cuvântul Tatălui, spre facerea de bine pentru firea
cea cuvântătoare.
Irmosul:
Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea mea.
Cântarea a 4-a. Irmos: Ridicat pe Cruce văzându-te...
Cel ce se numeşte pe bună dreptate purtător de Dumnezeu, că întru Hristos s-a îmbrăcat prin vieţuire, pe toţi îi
îndeamnă, în chip strălucit, să primească tăria mucenicilor, pentru dragostea de cununi.
Întărit fiind, Sfinte Ignatie, cu Puterea Celui Ce S-a pironit pe Cruce pentru tine, purtătorule de Dumnezeu, ai
îndemnat fiarele să te despartă de lume, către dragostea cea dorită de tine, grăbindu-te.
Iubind Frumuseţea Stăpânului şi având către Dânsul dorire neşovăielnică, mucenice, cu osârdie ai râvnit Patimilor
Lui, purtătorule de Dumnezeu, Sfinte Ignatie.
Fiind înfrumuseţat cu porfira sângiurilor tale, arhiereule şi cu ungerea preoţiei, străluceşti, mucenice, strigând lui
Hristos cu bucurie: Slavă Puterii Tale, Doamne!
Cel Ce cu Putere Dumnezeiască zideşte toate din nefiinţă, S-a născut din tine; Maica lui Dumnezeu, cu veselie
luminând lumea cu Razele Dumnezeirii şi cu strălucirea cunoştinţei de Dumnezeu.
Cântarea a 5-a. Irmos: Tu Doamne, Lumina mea...

Acum privind faţă în faţă pe Hristos, Sfinte Ignatie, oglinzile fiind cu adevărat sparte, te-ai unit cu dorirea ta.
Tras-ai lumină din Izvorul Cel Dătător de lumină, Sfinţite Mucenice Ignatie. Căci Hristos cuprinzându-te cu
Preacuratele Sale mâini, te-a sfinţit.
Dobândind minte luminată de Duhul lui Dumnezeu, Sfinte Ignatie, trimiţi în scris Legile harului, ca pe nişte lespezi
scrise de mâna lui Dumnezeu.
De sus a strigat ţie Îngerul cu glas de bucurie, Născătoare de Dumnezeu, în chip de negrăit descoperindu-ţi
zămislirea Stăpânului.

Având Înţelepciunea lui Dumnezeu Cea Ipostatnică, ai risipit dogmele înţelepciunii elineşti şi cu răsunet ai surpat
stâlpul înşelăciunii, îndrumătorule de Taine.
Nu înceta a te ruga, preafericite, pentru cei ce săvârşesc sfântă pomenirea ta, ca să se izbăvească de supărări
cumplite şi de primejdie, arătându-te lor preot bine primit.
Strălucit-ai cu bărbăţia şi cu înţelepciunea, cuvioase; cu frumuseţea dreptăţii şi a cumpătării, purtătorule de
Dumnezeu, mucenice şi cu cununa faptelor bune te-ai arătat împodobit.
Singură pe tine aflându-te Mirele în mijlocul spinilor, ca pe un Crin Preacurat şi ca pe o Floare din văi, Maica lui
Dumnezeu, din pântecele tău a ieşit Cuvântul.
Irmosul:
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, strigă către Tine Biserica, curăţindu-se de sângele demonilor cu Sângele
curs, prin milostivire, din coasta Ta.

De la Răsărit astăzi te-ai înălţat şi toată făptura ai luminat-o cu învăţăturile Mirelui, Celui Împodobit de Dumnezeu,
purtătorule de Dumnezeu, Sfinte Sfinţite Mucenice Ignatie.
Cântarea a 7-a. Irmos: În cuptorul persienesc...

Cu mirul cel Dumnezeiesc al preoţiei fiind înfrumuseţat şi cu sângele mucenicilor împodobit, din amândouă părţile
te-ai arătat strălucit, mucenice, strigând: Binecuvântat este Dumnezeul meu şi Domnul.
Cu Legea lui Dumnezeu luminând toată lumea, cu pâinea cerească ai hrănit pe credincioşii care strigau Stăpâ nului
tău: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.
Cu raze scânteietoare luminându-te, preafericite şi strălucit fiind de revărsarea Luminii Celei din început, cu
bucurie ai luat Desfătarea Cea Cerească, purtătorule de Dumnezeu, Sfinte Ignatie, lauda mucenicilor.
Grâu al lui Dumnezeu fiind, precum ai zis, prealăudate mucenice, măcinat ai fost de gurile fiarelor şi te-ai făcut
pâine preacurată a Celui Ce cu Dumnezeiască bunătate hrăneşte toată lumea.
Bucură-te Ceea ce eşti Locaş Sfinţit şi Dumnezeiesc al Celui Preaînalt; că prin tine, Născătoare de Dumnezeu, s-a
dat Bucurie celor ce strigă: Binecuvântată eşti tu între femei, Preacurată Stăpână.
Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniel...

Stând înaintea judecăţii, înţelepte, ai teologhisit Treimea Cea Nezidită, cu cuget neprihănit şi cu minte luminată. Nu
te-ai îngrozit, sfinţite de cruzimea judecăţilor celor tirani, ci ai strigat: toate făpturile lăudaţi pe Domnul.
Înţelepţeşte potrivindu-ţi cugetul pe măsura Dumnezeieştilor dogme, Sfinte Fericite, Sfinţite Mucenice Ignatie, cu
râurile înţelepciunii ai înecat de tot pe tiranul cel făţarnic, căpetenia înşelăciunii, strigând: Binecuvântaţi toate
Luminat fiind cu Lumina Dumnezeirii Cea Nemărginită, mucenice nebiruit, ai risipit întunericul cel nestatornic al
închinării la idoli, trimiţând cărţi pline de lumină celor ce cântă: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe
Domnul.
De furia şi de gurile fiarelor nu te-ai temut, Dumnezeiescule Ignatie. Că răsărind din Fecioară, Puterea Celui
Preaînalt te-a îmbrăcat pe tine cu toată într-armarea Crucii, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe
Domnul.
Irmosul:
Mâinile întinzându-şi Daniel, în groapă, gurile leilor cele deschise le-a încuiat; iar tinerii cei iubitori de cucernicie,
puterea focului au stins, încingându-se cu fapta cea bună şi strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe
Domnul.

Dragostea cea Dumnezeiască stăpânind sufletul tău, fericite, grijile lumii cele materialnice le-a ars pe toate, cu foc
nematerialnic; şi te-a aşezat înainte purtător de cunună al doririlor celor desăvârşite.
La liman prealiniştit ai ajuns cu strălucire, purtătorule de Dumnezeu, scăpând de furtuna valurilor şi de năvălirile
fiarelor sălbatice şi ucigătoare şi acum, luminându-te, te îndulceşti de Desfătarea Cea Veşnică.
Fiind împodobit cu cunună strălucită, pe toţi îi întreci, îndrumătorule în Taine; că întru tine s-au adunat laolaltă
lauda preoţiei şi a muceniciei. Şi prin amândouă, ca un părtaş al Stăpânului tău, ai fost mărit împreună cu Domnul.
Având îndrăzneală către Stăpânul şi Dumnezeu, ca unul ce eşti îndrumător în Sfintele Taine, roagă-L acum să
izbăvească de supărări pe cei ce cu credinţă săvârşesc pomenirea ta, Sfinte Ignatie.
Ca Singura ce eşti mai Desfătată decât Cerurile şi mai Sfântă decât Heruvimii şi mai Cinstită decât toată făptura, ai
născut pe Dumnezeu, pe Cel Ce şade în Sânurile Tatălui, purtându-L în braţele tale, Preacurată.
Irmosul:
Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine Fecioară, Muntele Cel Netăiat, s-a tăiat,
adunând firile cele osebite. Pentru aceasta bucurându-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te slăvim.
SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

De Dumnezeiescul Duh fiind luminat, cu îndrăzneală ai ruşinat trufia cea plină de semeţie a tiranului; şi trecând
peste oceanul înşelăciunii ai ajuns la Limanul Cel Dumnezeiesc. Părinte cuvioase, roagă pe Hristos Dumnezeu să
ne dăruiască nouă mare milă.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...
De Dumnezeiasca Fire nu S-a despărţit, Trup făcându-Se, în pântecele tău; ci, făcându-Se Om, Dumnezeu a rămas,
Cel Ce după naştere, ca şi mai înainte de naştere, Maică fără de prihană, pe tine te-a păzit Fecioară, Însuşi Domnul;
pe Aceia cu stăruinţă roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru
mărturisirea...
Mieluşeaua cea Nepătată a Cuvântului, Maica Fecioara cea Nepătată, văzând pe Cruce atârnat pe Cel Ce a odrăslit
dintr-însa fără de durere, ca o Maică bună, tânguindu-se, striga: vai mie, Fiul meu! Cum pătimeşti, vrând să
izbăveşti pe om din patimile cele de necinste?
Sfinţilor Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur
30 Ianuarie

Irmosul:
Veniţi popoarelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui Ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul pe care
l-a eliberat din robia egiptenilor; că S-a Preaslăvit.
Pe mine, cel ce cu dreaptă credinţă te mărturisesc pe tine, Curată, cu sufletul şi cu gura, cu adevărat Născătoare de
Dumnezeu, din nevoile cele cumplite, din boli şi din greşeli, tu mă izbăveşte, Preacinstită.
Tot adâncul harurilor întru tine am cunoscut că s-a pus; pentru aceasta alergând cu osârdie la Dumnezeiescul tău
Acoperământ, Născătoare de Dumnezeu, ne izbăvim.
Pentru noi cei ce te lăudăm pe tine, Preacurată, roagă pe Cel Ce S-a Întrupat din Preacuratele şi Cinstitele tale
sângiuri, ca să ne izbăvim de greşeli şi de boli amarnice.
Toţi credincioşii pe tine te-am câştigat Laudă, Adăpost şi Întărire, Bucurie şi Mântuire sufletelor, Nădejde şi Zid,
Ceea ce eşti de Dumnezeu Dăruită.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin Lemn ai omorât păcatul; şi frica Ta o sădeşte în inimile
noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine.
Cu rugăciunile tale, Curată, pe Dumnezeu pe Care L-ai născut, fă-L Milostiv robilor tăi, celor ce aleargă la
Acoperământul tău şi cu credinţă se închină Naşterii tale.
Fecioară Prealăudată, ascultă graiurile sufletului meu, pe care din adâncul inimii le aduc ţie; şi din patimi şi din
nevoi izbăveşte-mă.
Toată viaţa mea îndrepteaz-o, Fecioară, Nădejdea şi Folositoarea mea izbăvindu-mă de ispite şi de cumplitele
primejdii, pururea Fecioară.
Ca Ceea ce ai purtat în braţele tale pe Înţelepciunea lui Dumnezeu Cea Ipostatnică, Născătoare de Dumnezeu,
roagă-te ca să se izbăvească din nevoi şi din rătăcire cei ce te laudă pe tine.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
De vătămările sufletului meu şi de bolile trupului dăruieşte-mi dezlegare, Stăpână, Ceea ce ai născut pe Dumnezeu.
Pe mine cel vânturat de patimi, de cugete şi de furtunile vieţii, întăreşte-mă întru nădejde şi în credinţă, Fecioară.
Din nevoi, din furtună şi din primejdii scapă-mă, Maica lui Dumnezeu, prin rugăciunile tale, Ceea ce eşti Singura
Prealăudată.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, povăţuieşte-ne cu lumina Poruncilor Tale; că afară de
Tine pe alt dumnezeu nu ştim.
Armă Nebiruită împotriva a multe feluri de ispite avându-te, de tot necazul vrăjmaşilor ne izbăvim pururea noi, cei
ce te mărturisim pe tine Născătoare de Dumnezeu, Curată.
Ceea ce eşti mai presus decât Heruvimii, Plinirea Legii ai născut, pe Unul-Născut Fiul lui Dumnezeu, Cel Ce S-a
Întrupat din tine; pe Acela fă-L Milostiv pentru robii tăi.
Ceea ce ai purtat în braţele tale pe Făcătorul tuturor, pe Acela cu rugăciunile tale fă-L Milostiv nouă, celor ce din
inimă scăpăm acum la tine.
Din strâmtorare, din sufletul meu cel copleşit de dureri, rugăciune aduc eu ticălosul, ţie, Singura Care ai născut pe
Cuvântul, Pricinuitorul îndurărilor; îndură-te şi mă miluieşte.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat. Din stricăciune, Dumnezeule,
scoate-mă.
Liman de mântuire ştiindu-te pe tine, plutind pe noianul vieţii cel plin de griji, te chem pe tine, Stăpână: fii
Cârmaciul sufletului meu.
Îmbrăcatu-m-am în haina nebuniei mele, rău pătimind; ci tu, Maică, pururea Fecioară, Ceea ce ai născut pe
Dumnezeu, dă-mi veşmântul bucuriei.
Din trăirea cea sfinţită, trândăvind, am căzut eu, ticălosul. Ci, mă ridică, Binecuvântată Preacurată, la Poruncile
Fiului tău îndreptându-mă.
Învredniceşte-mă de Dumnezeieştile milostiviri, Ceea ce ai născut pe Cuvântul Cel Preamilostiv, care cu Scump
Sângele Său a mântuit pe oameni din stricăciune.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cei trei tineri au defăimat porunca cea fără de Dumnezeu de a cinsti chipul cel de aur în câmpul Deiera şi aruncaţi
în mijlocul focului, răcorindu-se, au cântat: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Pe Cruce fiind Răstignit Cel Ce S-a Întrupat din tine, Născătoare de Dumnezeu, a rupt zapisul lui Adam. Pe Acela
acum roagă-L, Preacurată, să se izbăvească de primejdii toţi cei ce cu credinţă strigă: Binecuvântat eşti Dumnezeul
Nădejde Bună şi Aşteptare a credincioşilor eşti Stăpână; şi acum te rugăm să dăruieşti noianul milostivirii tale,
tuturor celor ce nădăjduiesc întru tine şi strigă Fiului tău: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
De întunericul cel cumplit al vieţii fiind ţinut, pe Cel Ce s-ar întrista împreună cu mine şi împreună ar suferi nu l-
am agonisit. Cu strălucirea ta, Fecioară, dezleagă-mi negura greşelilor şi luminează-mă pe mine, cel ce cânt:
Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Frumoasa haină a Poruncilor celor de mântuire, în care prin botez m-am îmbrăcat, am întunecat-o cu nepăsarea eu,
ticălosul; iar acum alerg la tine, Fecioară, cerând ca iarăşi să mă îmbrac, prin tine, în haina curăţiei.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Pe Dumnezeu, Cel Ce S-a pogorât în cuptorul cel de foc, la tinerii iudei şi văpaia în rouă a prefăcut-o, lăudaţi-L
făpturile ca pe Domnul şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Îmi slăbeşte mintea, acum, căzând întru adâncurile nelegiuirii şi pentru aceasta am fost înconjurat de felurite rele.
Ci tu, Fecioară, vindecă-mă, îmbrăcându-mă cu Lumina Nepătimirii.
Turn tare de încredere şi Temei, Apărătoare şi Ocrotitoare, pe tine agonisindu-te, acum ne mântuim, lăudând
naşterea ta, Preacurată şi preaînălţând-o întru toţi vecii.
Al Nemuririi Izvor Prealimpede te ştim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară; ca Ceea ce ai născut pe
Cuvântul Tatălui Celui fără de moarte, Care izbăveşte de moarte pe toţi cei ce-L preaînalţă pe El în veci.
Izvor de tămăduiri izvorăşti pururea nouă, credincioşilor, Preacurată; harul acestuia din destul luând acum, lăudăm
naşterea ta, Fecioară şi o preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Pe Dumnezeu Cuvântul, Cel din Dumnezeu, Care cu nespusă înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam, cel
cumplit căzut prin mâncarea pierzării, Întrupându-Se în chip de negrăit din Sfânta Fecioară, pentru noi credincioşii,
cu un gând întru cântări Îl slăvim.
De Dumnezeu Fericită Fecioară, toată nădejdea mea îmi pun cu osârdie întru tine; miluieşte-mă, Maica Vieţii Celei
Adevărate; şi te roagă, Preacurată, să se umple de Desfătarea Cea de-a pururea cei ce cu credinţă şi cu dreptate,
întru cântări, pe tine te măresc.
Arătându-te, Fecioară, luminează întunericul sufletului meu, cu strălucirile cele fără de materie ale luminii tale,
Ceea ce eşti Uşa Dumnezeieştii Lumini; şi învredniceşte-ne, Preacurată, ca să fie izbăviţi de focul cel veşnic cei ce
cu credinţă şi cu dragoste, întru cântări, pe tine te măresc.
În pântecele tău S-a Sălăşluit Fiul şi Om Desăvârşit S-a făcut; pe Acela mai înainte de veci Tatăl din pântece L-a
născut; şi Izvor de haruri pe tine, Maica lui Dumnezeu, te-a arătat nouă, celor ce cu credinţă ne închinăm Naşterii
tale celei de Negrăit.
Văzând, Stăpână, pe cei îmbolnăviţi şi cu sufletul şi cu trupul şi loviţi de patimi cumplite, tămăduieşte-i cu
milostivirea ta, dezlegându-i acum de supărările care-i necăjesc, ca toţi, neîncetat, cu cântări să te slăvim.

Sufletul meu cel smerit, care, ca o corabie fără cârmaci, se afundă în zbuciumul valurilor ispitelor vieţii şi sub
povara păcatelor se vede în primejdie să ajungă în adâncul iadului, întâmpină-l Fecioară, de Dumnezeu Născătoare,
cu mireasma rugăciunilor tale, linişte dându-i şi din primejdii smulgându-l. Că tu eşti Liman Neînviforat; roagă-te
Fiului tău şi Dumnezeu să-mi dăruiască mie iertare de greşeli, că pe tine te am Nădejde eu, netrebnicul, robul tău.
Canon de rugăciune către la Sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan
Gură de Aur (1)
30 Ianuarie
Troparul Sfinţilor Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, glasul al 4-lea:
Ca cei ce ati fost întocmai la obicei cu Apostolii şi lumii învăţători, rugaţi-vă Stăpânului tuturor să dăruiască pace
lumii şi sufletelor noastre mare milă.
Troparul Sfinţilor Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, glasul 1:
Pe cei trei preamari luminători ai Dumnezeirii Celei de trei ori mai strălucitoare decât soarele, pe cei ce învăpăiază
lumea cu Razele Dumnezeieştilor dogme; pe râurile cele cu miere curgătoare ale înţelepciunii, care adapă toată
făptura cu apele cunoştinţei de Dumnezeu; pe Marele Vasile şi pe Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul, împre ună
cu Strălucitul Ioan cel cu limbă de aur, toţi cei iubitori de cuvintele lor, adunându-ne, cu cântări să-i cinstim; că
aceştia pururea se roagă Treimii pentru noi.

Irmosul:
Stih: Sfinţilor Ierarhi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Ce recunoştinţă? Ce răsplătire potrivită va fi adusă de noi, oamenii, făcătorilor noştri de bine, prin care suntem
îndrumaţi să săvârşim binele?
Limbile ritoriceşti şi măiestriile, meşteşugirile şi toată puterea cuvintelor, acum la un gând să se pornească şi să
cinstească, la rândul lor, pe cei ce le-au cinstit.
Nimic osebit al lor nu au căutat a dobândi pe pământ, cugetătorii de cele cereşti; ci, păzitori şi apărători ai obştii s-
au arătat. Pentru aceasta şi laudelor obşteşti să se învrednicească.
Pe tine, cea îndeobşte Iubitoare de cinstea firii noastre, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, toţi te slăvim, cu o singură
gură şi cu o singură simţire.

Stih: Sfinte Ierarhe Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Trâmbiţa cea mare a Bisericii, făclia care luminează toată lumea, propovăduitorul a cărui vestire cuprinde toate
marginile, Sfântul Vasile cel cu nume mare, adună pe credincioşi la prăznuirea aceasta.
Stih: Sfinte Ierarhe Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cel strălucitor prin viaţă şi prin fapte, cel strălucit prin cuvânt şi prin dogme, care, ca un alt soare, străluceşte mai
mult decât toate stelele, mult lăudatul teolog, astăzi este fericit de toţi.
Stih: Sfinte Ierarhe Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Iată lumina lumii luminează lumea; iată sarea pământului îndulceşte pământul; iată pomul vieţii aduce roade de
nemurire, Sfântul Ioan Gură de Aur; cei ce nu voiţi să muriţi, veniţi de vă desfătaţi.
Cel Ce dintru nefiinţă întru fiinţă toate le-a făcut şi fire a dat tuturor celor făcute, Acela ştie a schimba şi firile cele
date, precum voieşte. Pentru aceasta se şi aude că Fecioara a născut; cine nu se va minuna?

Cuvântători ai înţelepciunii celei părinteşti fiind, aţi câştigat felul de a vă conduce de la înţelep ciunea
Dumnezeiască, măriţilor. Pentru aceasta pe cea dintâi aţi supus-o celei din urmă, ca pe o roabă, preaînţelepţeşte.
Iubitorilor de înţelepciune, de iubiţi pe cei înţelepţi, înţelepţiţi-vă; şi toţi cei ce cinstiţi cuvintele, învăţaţi-vă a grăi,
împlinind mai departe trăirea după pravilă şi privind la cele înalte.
Ca o Ploaie târzie, Care în cele din urmă este sosită la vreme, Făcătorul apelor şi al veacurilor în pântecele tău a
picurat, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, răcorind la vreme pe cei lipsiţi.
Cântarea a 5-a. Irmos: Lumina celor întunecaţi...

Tu pe Izvorul harurilor Tale, Cel nicidecum împuţinat din pricina deşertării, Întreg L-ai dat Sfinţilor Tăi să-L bea,
Iubitorule de oameni; Care adapă toată lumea cu Dumnezeieştile pâraie ce curg din gura lor.
Ce-mi foloseşte aurul? De ce folos îmi este bogăţia, mărirea şi puterea, care se risipesc ca fumul în aer? Toate să
piară; să le spulbere pe toate vântul! Bogăţia cea mult dorită pentru mine este una singură: treimea învăţătorilor, cea
frumos grăitoare.
Curge ambrozia şi nectarul ca un râu şi dă celor flămânzi hrană nemuritoare şi celor însetaţi băutură nestricăcioasă:
Apă Vie în veci, care ţine vii pe cei ce o beau; săturaţi-vă toţi de Viaţa Cea Îmbelşugată.
Avut-a tărie asupra noastră răutatea, dar nu până în sfârşit; că a slăbit după ce Fecioara a născut pe Cel Puternic
întru Tărie; Care S-a Îmbrăcat cu slăbiciunea trupului şi pe cel puternic întru răutate l-a omorât.
Cântarea a 6-a. Irmos: Din adâncul greşelilor...

Trei însuşiri de seamă împreună aţi teologhisit în Treime: Nenaşterea Tatălui, Naşterea Fiului şi Purcederea
Sfântului Duh.
Astăzi s-a făcut luminată mântuire casei acesteia; că doi sau trei fiind adunaţi laolaltă întru numele lui Hristos,
cinstindu-L, în mijlocul lor este de faţă.
Nemăsurat este adâncul pământului faţă de înălţimea cerului; dar cereasca dragoste a înălţat de pe pământ pe sfinţi,
mai presus de ceruri.
Izvor nou, Fecioară şi pricină a Tainelor avându-te cei trei de Dumnezeu grăitori, cu temeiuri noi, numire ce pare
nouă ţi-au aflat.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Pe propovăduitorii cei tari...

Pe Sfinţii propovăduitori şi Dumnezeieşti vestitori, pe căpetenia învăţătorilor Tăi, Doamne, i-ai primit întru
desfătarea şi odihna bunătăţilor Tale. Că ai primit ostenelile acelora şi moartea mai vârtos decât arderile de tot; Cel
Ce Însuţi preamăreşti pe Sfinţii Tăi.

Se biruieşte, fericiţilor şi fuge netemeinica semeţie de mai dinainte a eresurilor; şi ceară topită de faţa focului se
arată toată învăţătura cea prefăcută, lovindu-se de cuvintele voastre cele cu foc insuflate.
De mincinoasele bârfeli ale elinilor s-au ferit şi numai mijlocul puternic de a îndupleca pe oameni au ales; în acest
fel cei trei au dat Putere Adevărului şi au biruit în cuvinte toată adunarea credincioşilor şi au înduplecat-o la
credinţă.
Întru tine toată proorocia s-a odihnit şi plinire a luat, umplând de mirare pe cei ce grăiesc; şi din tine minuni chiar
mai luminate decât proorociile izvorăsc, Preacurată, vădind înţelepţi pe cei ce le tâlcuiesc.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu Cel Ce S-a pogorât...

Înţelegem cu evlavie şi slăvim o Singură Fire deopotrivă de Cinstită, o Unime şi o Treime nesfârşit de Puternică,
Care toate le chiverniseşte cu judecăţi preaînalte; că aceşti Trei de Dumnezeu purtători aşa au aşezat să slăvim. Cu
aceia împreună şi noi ne închinăm în veci.
Unitu-s-au cei trei grăitori de Dumnezeu, Sfinţii Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul
şi Ioan Gură de Aur, care au unit Treimea şi întru toate au păstrat Nedespărţită Firea Dumnezeiască; şi mărire
nedespărţită de la Treime primind, cheamă spre laudă pe cei ce O înalţă pe Ea în veci.
Luând firea noastră, ne-a dat-o pe a Sa Făcătorul de bine; şi a făcut aceasta, dar n-a pătimit, Fecioară; că
îndumnezeieşte, dar nu Se coboară până la stricăciune; ci, mai vârtos, chiar pătimind de bunăvoie, prin Patimă
patimile a dezlegat, precum cei trei părinţi ne-au povăţuit întru cele de Taină.
La Cântarea a 9-a. Irmos: Fiul Părintelui Celui...

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe cei trei, între ierarhi, mari luminători.
Iată ţarina şi turma voastră, pentru care preamari dureri aţi răbdat, adunându-se laolaltă şi pe voi trei deopotrivă
primindu-vă, are ca laudă de obşte unirea voastră cea preadulce.
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe cei trei luminători ai Bisericii lui Hristos.
Nu sabie cu două tăişuri, ci cu trei, pune harul înainte împotriva vrăjmaşilor săi; o sabie din cer lucrată, pe trei
laturi ascuţită, care pururea s-a luptat pentru Dumnezeirea Cea Întreit Strălucitoare.
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe cei ce au împodobit Biserica lui Hristos.
Preamăriţilor, trăirea voastră a fost în ceruri, chiar de pe când purtaţi trup nepătat; iar acum, locuind în ceruri în
chip lămurit, rugaţi-vă, ca noi cei ce trăim pe pământ să gândim şi să facem cele de sus.
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe cea mai Cinstită şi mai Preamărită decât Oştile cele de sus.
Mă strâmtorează lărgimea măririlor tale, Stăpână, înăbuşindu-mi cuvântul, din pricina mulţimii lor; şi ciudat lucru
mi se întâmplă că mă uluiesc de belşugul lor. Pentru aceasta slăvim pe Cel Ce atât de mult te-a mărit pe tine.

Pe marii luceferi cei purtători de lumină, turnurile Bisericii cele neclintite, într-un glas să-i lăudăm noi, cei ce ne
îndulcim laolaltă de bunătăţile, de cuvintele şi de darul lor. Pe Înţeleptul Ioan Gură de Aur şi pe Marele Vasile,
împreună cu Sfântul Grigorie, strălucitul teolog; către care să şi glăsuim, strigând din inimă: Preamăriţilor Trei
Ierarhi, rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă
pomenirea voastră.

Luând înţelepciune de la Dumnezeu ca nişte alţi trei Apostoli ai lui Hristos, cu cuvântul cunoştinţei aţi întocmit
dogmele, pe care mai înainte de cuvinte meşteşugite le-au aşezat pescarii, întru cunoştinţă, cu Puterea Duhului. Că
aşa se cădea credinţei noastre celei drepte să ajungă la întocmire. Pentru aceasta toţi strigăm către voi: rugaţi-vă lui
Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc, cu dragoste, sfântă pomenirea voastră.

Canon de rugăciune la Sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de
Aur (2)
30 Ianuarie
Troparul Sfinţilor Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, glasul al 4-lea:
Ca cei ce ati fost întocmai la obicei cu Apostolii şi lumii învăţători, rugaţi-vă Stăpânului tuturor să dăruiască pace
lumii şi sufletelor noastre mare milă.
Troparul Sfinţilor Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, glasul 1:
Pe cei trei preamari luminători ai Dumnezeirii Celei de trei ori mai strălucitoare decât soarele, pe cei ce învăpăiază
lumea cu Razele Dumnezeieştilor dogme; pe râurile cele cu miere curgătoare ale înţelepciunii, care adapă toată
făptura cu apele cunoştinţei de Dumnezeu; pe Marele Vasile şi pe Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul, împre ună
cu Strălucitul Ioan cel cu limbă de aur, toţi cei iubitori de cuvintele lor, adunându-ne, cu cântări să-i cinstim; că
aceştia pururea se roagă Treimii pentru noi.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Pe prigonitorul Faraon...

Nu este lucru potrivit cu râvna omenească ceea ce încerc să fac acum; ci, Înţelepciunea Care şade pe Scaunul Tău,
Iubitorule de oameni, să-mi ajute mie, dându-mi har de cuvânt; ca prin el să pot mări pe aceia, pe care Ea Însăşi,
mai înainte, bine i-a mărit.
Bunătatea Ta şi multa bogăţie a iubirii Tale de oameni, Stăpâne, s-a revărsat ca un pahar plin şi a curs, spre a arăta
şi acum pe cei ce sunt puşi înainte spre laudă, ca pe alţi îngeri în trup.
Făpturilor cereşti laude se cuvine; iar celor Dumnezeieşti numai cântarea îngerească le este potrivită; că
îndumnezeiţi au fost, prin împărtăşire, ca cei ce au avut întru sine vieţuind şi grăind pe Dumnezeu Cel Adevărat şi
după fire Unul.
Pomenirea drepţilor cu laude o săvârşeşte de Dumnezeu insuflata adunare, cu care şi Maica lui Dumnezeu, ca o
Conducătoare Tare a lor, cu cuviinţă împreună se preamăreşte; fiind mai presus de rânduiala cea de la sfârşit şi de
cea de la început şi de cea de la mijloc şi împărtăşindu-se de bună laudă.
Catavasie, glasul al 3-lea:
Pământul cel roditor de adâncime uscat l-a trecut, oarecând, soarele; căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă
părţile, trecând poporul marea pedestru şi lui Dumnezeu cu plăcere cântând: să cântăm Domnului căci cu Slavă S-a
preaslăvit.
Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce ai întărit cerurile...

Îndreptătorii obiceiurilor şi chivernisitorii sufletelor; izbăvitorii cei de obşte ai oamenilor, care şi chipurile faptelor
şi ale cuvintelor ne-au arătat nouă; învăţătorii cei străluciţi ai vieţii cu strălucire să fie lăudaţi.
Duhul lui Dumnezeu a umplut pe Sfântul Vasile de ştiinţă; din limbile cele de foc Sfântul Grigorie a avut una şi foc
de cuvinte înalte a suflat; iar gura lui Hristos în Sfântul Ioan a grăit.
Pe înţelepciunea veacului de acum, nimicită cu adevărat, nebunia propovăduirii o are supusă sieşi şi ca o roabă
slujindu-i, că darul înţelepciunii pe învăţători, ritori îi arată.
Cel Ce S-a Sălăşluit în pântecele Preacuratei Fecioare, face sufletele Sfinţilor celor purtători de Dumnezeu, locaş
Luişi; şi ne tâlcuieşte nouă, prin gurile lor, Tainele cele cu privire la Maica Sa.
Catavasie:
Întărirea celor ce nădăjduiesc spre Tine, întăreşte Doamne, Biserica Ta, pe care ai câştigat-o cu Scump Sângele
Tău.

Stih: Sfinte Ierarhe Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Stâlp de foc povăţuitor poporului credincios şi arzând pe vrăjmaşii credinţei, mântuind neamurile cele ce-l urmau
cu tărie, Marele Vasile aşa s-a arătat; deci să îndrăznească şi să biruiască Biserica lui Hristos, îmbogăţită fiind cu
un apărător ca acesta.
Stih: Sfinte Ierarhe Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Desfătare limbii şi dulceaţă la tot auzul a ajuns cuvântul tău, Sfinte Grigorie; mana vieţii, roua dulceţii, mierea din
piatră, îngerilor cerească pâine; care îndeamnă a se sătura de nesăţioasa ei dulceaţă şi care umple de desfătare pe cei
ce se împărtăşesc cu ea.
Râul darurilor Duhului s-a umplut până la revărsare şi faţa cea frumoasă a pământului se udă ca dintr-un izvor de
desfătare, din gura cea de aur; veselind şi îngrăşând toată cetatea lui Hristos, cu săltările Dumnezeieştilor valuri.
Fire simplă, îngăduind împreunarea şi arătându-se mai presus de amestecare, cei trei de Dumnezeu purtători
învăţători au mărturisit în Fiul tău, Stăpână, două voinţe şi două lucrări, cunoscând pe Cel Ce este în două firi.
Catavasie:
Slavei Tale Te-ai arătat ca Prunc în braţe purtat; şi s-au umplut toate de lauda Ta.

Pe înţelepţii cunoscători ai lucrurilor celor Dumnezeieşti şi omeneşti, care cu iubire de adevăr firile celor ce sunt ni
le-au lămurit nouă şi ne-au făcut cunoscut tuturor pe Ziditorul acestora, precum se cuvine, cu glasuri de mulţumire
să-i răsplătim.
Amărăciunea şi gustul cel rău al leacurilor celor spre mântuire le-au îndulcit Dumnezeieştii tămăduitori ai
sufletelor, cu farmecul, cu meşteşugirile şi cu darurile înţeleptelor cuvinte; îndulciţi-vă toţi dreptcinstitorii de
Dumnezeu şi veselindu-vă, mântuiţi-vă.
Tace tot cuvântul, când propovăduitorii de Dumnezeu grăiesc de cele Dumnezeieşti; şi Legea cea nouă se ridică
mai presus de cea veche, punând înainte cinstitele tăbliţe ale celor legiuite în ea; după care se îndrumează toată
adunarea credincioşilor.
Pe făpturile cele nemuritoare le-a întrecut firea muritoare, întru sfinţenie; şi Fecioara a covârşit pe Îngerii cei fără
de trup, ca Una ce a născut pe Dumnezeu, Împăratul Îngerilor; către Acela a privi nu le este cu putinţă.
Catavasie:
Când a văzut Isaia, în vedenie, pe Dumnezeu pe Scaun Preaînalt, de Îngerii Slavei înconjurat, a strigat: vai mie,
ticălosul! că am văzut mai înainte pe Dumnezeu Întrupat, pe Cel Ce stăpâneşte pacea şi lumina cea neînserată.

Treimea în Unime, Dumnezeu a O numi ne-am învăţat; şi Unimea, Treime a O lăuda am primit de la părinţi; şi am
învăţat a ne închina unei Firi în Trei Ipostasuri.
Cuvântul era întru început la Tatăl, împreună fără de început; şi Duhul împreună cu Fiul era, dar din Tatăl; O
Dumnezeire Neamestecată şi de aceeaşi Fire, precum grăiesc Dumnezeieştii propovăduitori.
Unesc şi despart pe cele ce cu unire sunt despărţite: Unul Nedespărţit înţeleg şi Trei îmi închipui; pe trei dascăli de
Dumnezeu purtători primesc, care aşa m-au învăţat să cred.
Fără maică mai înainte de trup a fost şi fără de tată după Întrupare; şi este Fiu al Tatălui şi al Maicii, Cel Ce se
cheamă aşa; amândouă acestea sunt mai presus de minte; că la Dumnezeu sunt cu putinţă cele mai minunate dintre
lucruri.
Catavasie:
Dumnezeul meu.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Pe propovăduitorii cei tari...

Pe Sfinţii propovăduitori şi Dumnezeieşti vestitori, pe căpetenia învăţătorilor Tăi, Doamne, i-ai primit întru
desfătarea şi odihna bunătăţilor Tale. Că ai primit ostenelile acelora şi moartea mai vârtos decât arderile de tot; Cel
Ce Însuţi preamăreşti pe Sfinţii Tăi.

Stâlpi de fapte bune şi de înţelepciune, văzuţi şi auziţi, care tac şi strigă, au fost grăitorii de Dumnezeu, în cuvânt şi
în faptă, îndemnându-ne a striga: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.
Graiurile lui Dumnezeu care tună de sus, în chip minunat, strălucirile fulgerelor şi cuvintele voastre, înţelepţilor,
primind, cântăm laolaltă cu voi şi împreună cu voi grăim: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.
Din limbile cele de piatră va fi aruncată grindina, care va sfărâma învăţăturile cele putrede, de va îndrăzni cineva să
stea în mijlocul grăitorilor de deşertăciune, negrăind cu dreptate: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.
Întru tine, Fecioară, S-a Sălăşluit şi după naştere Fecioară te-a lăsat Cel Ce schimbă stihiile şi preface firile, precum
voieşte. Către Care strigăm, împreună cu tine, cea cu totul fără prihană: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor
noştri.
Catavasie:
Pe Tine, Cel Ce ai răcorit în foc pe tinerii cei ce Dumnezeu Te-au numit şi în Fecioară Nestricată Te-ai Sălăşluit,
Dumnezeu Cuvântul, Te lăudăm, cântând cu dreaptă credinţă: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Pe care Dumnezeu i-a împreunat într-o unire deopotrivă de cinstită, cei ce îi laudă să nu-i despartă; ci, socotindu-i
întocmai întru aceleaşi daruri, întocmai să-i şi învrednicească de laude, dulce cântând: tineri binecuvântaţi, preoţi
Puternicii şi nebiruiţii ostaşi ai Dumnezeirii şi adevăraţii apărători ai adevărului, cercetând bine adâncurile Duhului,
au scos de acolo minunatele cunoştinţe despre Dumnezeu şi au învăţat a cânta: popoare preaînălţaţi pe Hristos întru
toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh Domnul.
De pe cer doi luminători preamari luminează unul după altul partea de sub soare; iar de pe pământ mai luminat
luminează toată lumea trei preamari luminători: Sfinţii Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu
Cuvântătorul şi Ioan Gură de Aur; aceştia strălucesc deopotrivă unul cu altul şi cântând împreună: popoare
preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Pentru noi a fost Întruparea şi Cinstitele Patimi; pentru noi Dumnezeu împreună cu morţii a fost; dar, ca Cel Ce a
fost liber de patimi, moarte n-a gustat; ci, numai cu trupul cel muritor s-a împărtăşit şi de Patimi şi de moarte. Pe
Acesta Îl preaînălţăm întru toţi vecii.
Catavasie:
întru toţi vecii.
La Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta...

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe cei trei păstori ai Preasfintei Treimi.
Virtutea Treimii s-a Înălţat şi toate le-a umplut de Slavă: o altă văpaie a strălucit nouă cu întreite lumini, ca o
răsfrângere de lumină a Ei, pe cereştii povăţuitori în Taine. Prin care ne îndreptăm către Dumnezeiasca cugetare
cea înaltă, noi, cei drept cinstitori de Dumnezeu.
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe cei trei mari luminători, de trei ori mai luminoşi decât soarele.
Nu este un al doilea între aceştia trei; că fiecare îşi poartă vrednicia lui, nimeni întâiul părând şi pe cei deopotrivă
cu cinstirea înfrângând; ci, mai vârtos îşi împart unul altuia biruinţa, cu mare bucurie. Că nu încape între dânşii
îndrăzneala pizmuirii, care strică buna înţelegere.
În loc de: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Stih: Măreşte, suflete al meu, Stăpânia Dumnezeirii Celei în Trei Ipostasuri şi Nedespărţită.
Dreapta cinstire de Dumnezeu care a arătat pe părinţi fii ai Săi întâi-născuţi, naşte printr-înşii fii, după Lege, fără
prihană şi desăvârşiţi prin Duhul, Cel Ce a grăit întru dânşii; aceştia cer să se păzească pacea până în sfârşit, pe care
de la dânşii au moştenit-o.
În loc de: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe cea mai Cinstită şi mai Preamărită decât Oştile cele de sus.
Fiu al Dumnezeului Celui Viu a propovăduit pe Fiul tău, Maică Fecioară, căpetenia înţelepţilor dascăli, nu de trup
şi de sânge fiind povăţuită în această Taină, ci de descoperirea Tatălui. Pentru aceasta, învăţând să te cunoaştem pe
tine Fecioară şi Maică şi Născătoare de Dumnezeu, te-a mărit
Catavasie:
Stih: Născătoare de Dumnezeu, Nădejdea creştinilor, acoperă, apără şi păzeşte pe cei ce nădăjduim în tine.
În Lege, în umbră şi în Scriptură închipuire vedem noi credincioşii; toată partea bărbătească ce deschide pântecele
Sfânt lui Dumnezeu este. Deci pe Cuvântul Cel mai înainte Născut, pe Fiul Tatălui Celui fără de început, Cel Întâi-
Născut din Maică, fără ispită bărbătească, Îl slăvim.

Pe marii luceferi cei purtători de lumină, turnurile Bisericii cele neclintite, într-un glas să-i lăudăm noi, cei ce ne
îndulcim laolaltă de bunătăţile, de cuvintele şi de darul lor. Pe Înţeleptul Ioan Gură de Aur şi pe Marele Vasile,
împreună cu Sfântul Grigorie, strălucitul teolog; către care să şi glăsuim, strigând din inimă: Preamăriţilor Trei
Ierarhi, rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă
pomenirea voastră.

Luând înţelepciune de la Dumnezeu ca nişte alţi trei Apostoli ai lui Hristos, cu cuvântul cunoştinţei aţi întocmit
dogmele, pe care mai înainte de cuvinte meşteşugite le-au aşezat pescarii, întru cunoştinţă, cu Puterea Duhului. Că
aşa se cădea credinţei noastre celei drepte să ajungă la întocmire. Pentru aceasta toţi strigăm către voi: rugaţi-vă lui
Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc, cu dragoste, sfântă pomenirea voastră.

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Ipolit, Episcopul Romei

30 Ianuarie
Sfântului Sfințit Mucenic IPOLIT, episcopul Romei (era preot scriitor antipapa)
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Ipolit, Episcopul Romei, glasul al 4-lea:

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea
privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge,
Sfinţite Mucenice Ipolit, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Carele lui Faraon...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipolit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Veniţi să lăudăm cu cântări muceniceşti pe sfinţitul mucenic, privindu-l cum străluceşte, plin de lumină, cu harul
cel de Dumnezeu luminat, pururea slăvind pe Hristos.
Dându-ţi-se de către Hristos în grijă turma cea cuvântătoare, urmând Lui întocmai, părinte, ţi-ai pus sufletul pentru
ea, vitejeşte înfruntând primejdia şi ai fost împodobit cu îndoită cunună.
Cu untdelemnul cel sfinţit al veseliei mai înainte fiind uns, din Porunca lui Dumnezeu, pecetluit ai fost şi cu
ungerea muceniciei prin sânge, Sfinţite Mucenice Ipolit.
Rug nears a văzut Moise în Muntele Sinai; aceea te închipuia pe tine, Fecioară, Ceea ce nu ai fost arsă de Văpaia
Dumnezeiescului Foc, când ai născut pe Dumnezeu.
Cântarea a 3-a. Irmos: Arcul celor puternici...

Miei cuvântători ai păstorit şi ca un miel te-ai jertfit înaintea oilor tale, urmând pe Arhipăstorul tuturor şi pe Mielul
lui Dumnezeu.
Cu lapte duhovnicesc, Sfinte Ipolit, ai adăpat pe păstoriţii tăi, în chip insuflat de Dumnezeu; şi ai băut paharul
mărturisirii lui Hristos, cu bucurie.
Îndrumând mulţimea luptătorilor, te-ai supus la mucenicie, pentru dreapta credinţă, slăvind pe Unul Dumnezeu
Tatăl, împreună cu Fiul şi cu Dumnezeiescul Duh.
Bucură-te Maică Neispitită de nuntă, Ceea ce ai încăput pe Dumnezeu Cuvântul în pântecele tău; şi ai născut
Întrupat pe Cel Ce cuprinde toate.
Cântarea a 4-a. Irmos: Vestind mai înainte proorocul...

Cât de bogate şi de felurite sunt faptele cele bune ale vieţii tale! Pentru aceasta, Sfinţite Părinte Ipolit, ca un păstor
şi mucenic ai fost cinstit de Dumnezeu veselindu-te întru El.
Prinosul lui Abel l-ai întrecut; că ai adus lui Dumnezeu miei cuvântători; şi prin însuţi sângele tău, bucurându-te, ai
stat înaintea Stăpânului.
Gândul cel rău şi plin de defăimare al ereticilor, schimbându-l prin Duhul, fericite, din dragostea Stăpânului, te-ai
făcut sfinţit mucenic ales.
Dacă au văzut, îngerii, Fecioară Curată, că a ieşit din pântecele tău Fiul lui Dumnezeu, cu veselie grăiau: Mărire
Naşterii tale, Stăpână.
Cântarea a 5-a. Irmos: Tu Doamne, Lumina mea...

Tu ai fost cu adevărat mucenic între preoţi şi între mucenici ierarh; şi cu haruri îndoite străluceşti, Sfinte Părinte
Ipolit.
Pietrele cele preţioase strălucesc în mijlocul aurului, Părinte Ipolit; iar în lumina ierarhiei tale se află strălucirea
luptei tale.
Basmele elineşti şi nelegiuita rătăcire a evreilor tu le-ai înfruntat, cu harul cel Dumnezeiesc, preaalesule între
mucenici.
Pe tine Armă Neînfrântă te punem împotriva vrăjmaşilor. Pe tine Ancoră şi Nădejde a mântuirii noastre te-am
câştigat, Dumnezeiască Mireasă.

Jertfit-ai Mântuitorului jertfă de laudă în Biserica cuvioşilor, ca un mijlocitor între Dumnezeu şi oameni; şi cu
osârdie ai adus prinos sufletului tău, prin sânge.
Mulţime de daruri de la Dumnezeu ai luat, prin Duhul, sfinţite mucenice, întru Dumnezeiasca deschidere a buzelor
tale; şi te aduci jertfă pe tine însuţi, cu mulţumire murind.
Cât de Dumnezeiască este adunarea luptătorilor tăi, Hristoase; a celor ce se desfătează chiar de pe acum de bunurile
cele nădăjduite şi socotesc moartea mai dulce decât viaţa.
O, Minune mai Uimitoare decât toate minunile! Că Fecioara zămislind în pântece, fără ispită bărbătească, pe Cel
Ce toate le cuprinde, Nestrâmtorat L-a încăput.
Cântarea a 7-a. Irmos: Cel Ce ai mântuit în foc...
Cu sclipirile cele muceniceşti şi preoţeşti, cel ce te-ai arătat mucenic sfinţit, luminezi pe cei ce strigă lui Hristos,
acum, de pomenirea ta: Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Sfinte Sfinţite Părinte Ipolit, văzând că stă în faţa ta, ca o răsplată preasfinţită a muceniciei, pe Cel Ce cunoaşte
lămurit toate de mai înainte, bucuros ai strigat: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti
cuvântat.
Sfântul Ipolit, care a suferit cu tărie chinurile muceniciei, din dragostea cea fierbinte cu îndrăzneală striga:
Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Ţie, Ceea ce ai primit în pântece, fără de stricăciune şi mai presus de fire, pe Dumnezeu Cel Neschimbat, Care a
petrecut cu oamenii, pentru milostivire, ne închinăm credincioşii, ca Maicii Domnului, Celei Binecuvântate.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Cel Ce S-a văzut în chip...

Ce mare şi frumoasă este jertfa! Că păstorul cel bun ca o oaie se aduce pe sine jertfă, strigând lui Hristos: preoţi
binecuvântaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Răsărit-a ierarhul strălucind în Biserica Ta, Hristoase, cu cununa muceniciei, strigând cu veselie: tineri lăudaţi,
popoare preaînălţati pe Hristos întru toţi vecii.
Bucurându-se Sfântul Ipolit, mucenicul lui Hristos, de hotărârea cea ameninţătoare a morţii, striga: tineri
binecuvântaţi pe Hristos, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Pe Ceea ce a zămislit în chip de negrăit şi fără de sămânţă a născut Bucuria lumii, pe Hristos Dumnezeu: tineri
lăudaţi-o şi preaînălţaţi-o întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Naşterea ta Nestricată...

Ca un sfinţit mucenic prealăudat, cu îndoită lumină ai luminat Biserica lui Hristos şi veseleşti inimile celor ce te
laudă pe tine. Pentru aceasta, după vrednicie, toţi te fericim.
Izvorând Bisericii lui Hristos izvorul învăţăturilor, preafericite, aduci lui Hristos din sângiurile cele muceniceşti
curgeri îmbelşugate. Pentru aceasta după vrednicie toţi te fericim.
Învăţatu-ne-ai, de Dumnezeu grăitorule, să ne închinăm unui Dumnezeu în Treime, Ziditorului tuturor făpturilor
celor văzute şi celor nevăzute; şi te-ai împodobit cu cununa muceniciei.
A stat aproape de tine Îngerul strălucind şi cu scânteierile Fecioriei tale mai vârtos el însuşi luminându-se, că a uitat
de mărirea sa. Pentru aceasta cu frică a strigat ţie: Bucură-te!

Luceafăr pururea strălucitor te-ai arătat lumii, luminând cu Razele Dumnezeieştilor tale cuvinte mintea
credincioşilor, Sfinte Ierarhe Ipolit. Pentru aceasta toţi, cu bucurie, săvârşim astăzi sfinţită şi Dumnezeiască
pomenirea ta şi cu credinţă te cinstim pe tine.
Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici doctori fără de arginţi Chir şi Ioan şi către cei împreună cu
dânşii
31 Ianuarie
Troparul Sfinţilor Mucenici doctori fără de arginţi Chir şi Ioan şi al celor împreună cu dânşii, glasul al 5-
lea:
Sălăşluindu-se darul Treimii în inimile voastre cele curate, Preafericiţilor Chir şi Ioan, v-aţi arătat înfricoşători
izgonitori ai duhurilor celor necurate; şi aţi fost tămăduitori ai neputinţelor, nu numai ai celor descoperite, ci şi ai
celor ascunse. Drept aceea, îndrăzneală având către Dumnezeu Cel Iubitor de oameni, prin rugăciunile voastre, cele
neîncetate, tămăduiţi patimile noastre.
Stăpânire asupra înşelăciunii ai luat, Fericite Chir, având împreună pătimitor al ostenelilor pe măritul Mucenic
Ioan. Pentru aceasta, împreună vă îndulciţi de cea mai aleasă desfătare în ceruri.
Cu ascultare duhovnicească încingându-te, Sfinte Chir Preacinstite şi părăsind oştirea pământească, vrednicule de
laudă, Sfinte Ioan, aţi ridicat împotriva demonilor semne de biruinţă, de la Hristos.
Femeile îndumnezeite râvnind la fapta cea bună a Sfinte Tecla, cucernic s-au îmbrăcat în veşmântul fecioriei, cel
asemenea cu îngerii; şi de dragostea muceniciei, în vederea luptelor, s-au pregătit.
Din tine, Preacurată, cea Plină de har, ne-a Răsărit nouă Soarele dreptăţii, Hristos; şi a luminat pe cei ce şedeau
înainte întru cele mai întărite închisori ale întunericului.
Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de Tine...

Mucenicii cei prealăudaţi, cu trupul cel neputincios, împuterniciţi de Patimile lui Hristos, au biruit pe ucigaşul de
oameni.
Mucenicii lui Hristos primind chinurile trupeşti, se bucurau duhovniceşte, de Desfătarea Cea Nepieritoare.
Cu Crucea, slăbiciunea firii femeieşti s-a întărit; drept aceea bărbăteşte a pus pe fugă pe vrăjmaşul balaur.
Numai tu, Maica lui Dumnezeu, te-ai făcut celor de pe pământ Mijlocitoare a bunătăţilor celor mai presus de fire.
Pentru aceasta strigăm ţie: Bucură-te!
Irmosul:
Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea mea.
Cântarea a 4-a. Irmos: Ridicat pe Cruce văzându-Te...

Lumina Cea Neînserată a harului a pus capăt înşelăciunii celei iubitoare de întuneric a vrăjmaşului, arătând pe
Sfinţii Mucenici Chir şi Ioan, strălucind ca nişte luminători.
Atraşi au fost de dragostea Preasfintei Treimi, mucenicii; şi de Dânsa fiind întăriţi, Sfinţii Chir şi Ioan cu unirea cea
mai bună, s-au arătat organe ale lui Dumnezeu.
Cât de sfânt este locaşul vostru cel de tămăduiri, nebiruiţilor mucenici? Că alungă lepra duhurilor celor viclene şi
tuturor celor ce bolesc le dă har tămăduitor de rele.
Fără ispită de nuntă ai născut, o, Fecioară! Şi după naştere te-ai arătat iarăşi Fecioară. Pentru aceasta neîncetat şi cu
credinţă neîndoielnică strigăm ţie: Bucură-te Stăpână!

Cei doi mucenici Te-au dorit pe Tine, Mântuitorule; Tu Sfinte, după vrednicie te-ai odihnit întru Sfinţii Tăi Chir şi
Ioan.
Al Tău lucru este, Bunule, surparea vrăjmaşului; Tu, cu Crucea Ta, i-ai făcut pe ei mărturisitori ai dreptei cinstiri de
Dumnezeu şi cu mărire i-ai încununat pe ei.
Sfinţii Mucenici Ioan şi Chir cu cuget neînfricat viteze au făcut pe fecioare, îmbărbătându-le să Te iubească numai
pe Tine, Doamne.
Pe tine Pavăză Nebiruită asupra vrăjmaşilor te punem înainte; pe tine Ancoră şi Nădejde a mântuirii noastre te-am
câştigat, Dumnezeiască Mireasă.
Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie, Doamne...

Mucenicii au ales mai bine a se jertfi pentru Hristos, decât a jertfi vrăjmaşului; au dat întâietate, faţă de vicleanul
tiran, Celui Ce ca un Miel S-a jertfit pentru noi, din milostivire.
Cei ce sfâşiau fără de milă pe mucenici, simţeau durere; iar celor sfâşiaţi, rănile li se păreau ca nişte săgeţi de copii;
căci erau întăriţi, în chip minunat, de Dumnezeiescul Duh.
Doimea celor ce cugetau deopotrivă, mărturisindu-Te cu credinţă şi cu luptă bărbătească Domn şi Împărat a toată
făptura a stat împotriva celor fărădelege, până la sânge.
Muceniţa Atanasia împreună cu Eudoxia, cu Teodota şi cu Dumnezeiasca Teoctista, odraslele ei, cu moartea lor şi-
au agonisit laudă nemuritoare.
Prin naşterea ta ne slobozim din blestemul strămoaşei Eva; că tu, Fecioară Maică, născând pe Hristos, în locul
blestemului, ne-ai izvorât toată Binecuvântarea.
Irmosul:
Jertfi-voi Ţie, Doamne, cu glas de laudă; strigă către Tine Biserica, curăţindu-se de spurcatul sânge al demonilor,
cu Sângele cel curs, prin milostivire, din coasta Ta.

Din Dumnezeiescul har primind, sfinţilor, dar de minuni, faceţi minuni neîncetat, tăind toate patimile noastre cu
meşteşugul tămăduitor cel nevăzut, de Dumnezeu Înţelepţite Chir, cu Sfântul Ioan cel pururea mărit. Că voi sunteţi
Dumnezeieşti doctori.
Cântarea a 7-a. Irmos: În cuptorul persienesc...

Luptătorii cumpănind cugetarea, ca într-un taler de cântar, cu greutatea Slavei Celei Preacurate, strigau:
Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.
Mucenicii necunoscând planurile vrăjmaşului şi îndepărtând cu scârbă toate feluritele lui amăgiri şi chinuri, strigau:
Cu răbdarea suferinţelor încununându-se Sfinţii Mucenici Chir şi Ioan, adevăraţii slujitori ai Treimii, strigau:
Ceea ce eşti Locaş Dumnezeiesc Sfânt al Celui Preaînalt, Bucură-te. Că prin tine s-a dat Bucuria, Născătoare de
Dumnezeu, celor ce strigă: Binecuvântată eşti tu între femei, Preacurată Stăpână.

Nelegiuiţii îndemnau cumplit la tăgăduirea lui Dumnezeu Cel Adevărat din Fire; dar Sfinţii Mucenici şi doctori
fără de arginţi Chir şi Ioan, cei nebiruiţi, pornind de la zidire, arătau pe Cel Ce este Ziditorul tuturor, strigând:
Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Nebuneşte fiind turbaţi de înşelăciune, tiranii cei ce cugetau cele pământeşti, împingeau la viaţă, prin moarte, pe cei
ce aveau vieţuirea nestricată întru înălţime şi care strigau: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Moaştele mucenicilor au arătat fulgere de minuni în lume, Hristoase, biruind înşelăciunea nălucirii celei ticăloase şi
dând vindecări celor ce strigă cu bună cuviinţă: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cuvântul Cel din Tatăl, fiind mai înainte fără de maică, mai târziu a fost fără de tată, Întrupându-Se din tine,
Preacurată, Cel Ce era mai înainte fără de trup, vrând, pentru milostivire, să mântuiască pe cei ce cântă:
Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Irmosul:
Mâinile întinzându-şi Daniel în groapă, gurile leilor cele deschise le-a închis; iar puterea focului au stins-o,
încingându-se cu fapta bună, tinerii cei iubitori de dreapta cinstire de Dumnezeu, strigând: Binecuvântaţi toate

Ascultătoare până la moarte s-a arătat perechea nebiruiţilor Mucenici Chir şi Ioan faţă de Dumnezeieştile Porunci
ale Stăpânului. Pentru aceea în mâinile Ziditorului şi-au dat sufletele lor.
Doi luminători luminează făcliile minunilor, dintr-O Singură Fântână purtătoare de Lumină, scoţând bolnavilor
tămăduiri, din harul cel nestricăcios; pe aceştia după vrednicie să-i slăvim.
Doimea mucenicilor celor nebiruiţi a teologhisit bărbăteşte Unimea Dumnezeieştii Fiinţe şi Treimea Ipostaselor; iar
pe Cuvântul Cel Întrupat L-au mărturisit un Hristos în două firi.
Milostiveşte-te spre mine, Hristoase, când vei veni cu Slavă să judeci lumea; risipeşte negura patimilor mele, cu
rugăciunile Aceleia ce Te-a născut şi cu ale Sfinţilor Tăi mucenici, ca un Bun şi Mult Milostiv.
Irmosul:
Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine, Fecioară, Munte Netăiat, S-a tăiat, adunând
firile cele osebite. Pentru aceasta bucurându-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te slăvim.

Călcând la pământ desfătările cele josnice, v-aţi ridicat cu strălucire, prin har, către Dumnezeiasca înălţime a
muceniciei, Luptătorilor Chir şi Ioan, luminătorii lumii. Pentru aceea ne rugăm ca să ne izbăviţi pe noi de
întunericul păcatelor şi de boli, rugându-vă Dumnezeului tuturor.

După Dumnezeu, la Acoperământul tău cel Dumnezeiesc alergând eu smeritul, Născătoare de Dumnezeu, mă rog
ţie: miluieşte-mă, Preacurată; că păcatele mele, Stăpână, îmi covârşesc capul şi mă tem de pedepse şi mă cutremur.
Fă rugăciune, Preacurată, către Fiul tău, ca să mă mântuiesc de acestea.
Înălţat...
Pe Tine, Cel Născut din Tatăl Cel fără de început, văzându-te pe Cruce spânzurat, Ceea ce în vremile cele de pe
urmă te-a născut, cu Trup, striga: vai mie, Preaiubite Iisuse! Fiule, Cel Ce eşti Slăvit de Îngeri ca un Dumnezeu, de
ce voind eşti acum Răstignit de oamenii cei nelegiuiţi? Te laud pe Tine, Îndelung Răbdătorule.

Canoane de Rugăciune Ianuarie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Canoane de Rugăciune Ianuarie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei

Cântarea 1, glasul al 2-lea.

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...

Canon de rugăciune la Praznicul Tăierii împrejur cea după Trup a Domnului

Tropar la Praznicul Tăierii împrejur cea după Trup a Domnului, glasul 1:

Cântarea 1, glasul al 2-lea.

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi...

La Cântarea a 9-a, glasul al 2-lea:

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Cu Dumnezeiască credinţă...

Troparul Sfântului Ierarh Silvestru, Episcopul Romei, glasul al 4-lea:

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Cântarea a 3-a. Irmos: Sădeşte, Doamne...

Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina...

Cântarea a 6-a. Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Căutând cele de sus...

Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii cei din Iudeea...

Cântarea a 8-a. Irmos: Cei ce au ajuns, cu harul...

Cântarea a 9-a. Irmos: Născătoare de Dumnezeu cu adevărat...

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea...

Canon de rugăciune la Praznicul Înainteprăznuirii Botezului Domnului (1)

Tropar la Praznicul Înainteprăznuirii Botezului Domnului, glasul al 4-lea:

Cântarea 1, glasul al 2-lea.

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Glasul al 2-lea. Irmosul: Poruncii tiranului...

Irmos: Ceea ce în pântece ai încăput...

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Fluierele păstoreşti...

Canon de rugăciune la Praznicul Înainteprăznuirii Botezului Domnului (2)

Tropar la Praznicul Înainteprăznuirii Botezului Domnului, glasul al 4-lea:

Cântarea 1, glasul al 2-lea.

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Fluierele păstoreşti...

Canon de rugăciune către Sfântul Prooroc Maleahi

Troparul Sfântului Prooroc Maleahi, glasul al 2-lea:

Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Cel tăiat a tăiat pe...

Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti Întărirea...

Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina...

Cântarea a 5-a. Irmos: Cel Ce din noapte...

Cântarea a 6-a. Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi...

Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii evrei, în cuptor...

Cântarea a 8-a. Irmos: Biruitorii tiranului...

Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-a tot auzul...

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea...

Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Gordie

Troparul Sfântului Mucenic Gordie, glasul al 4-lea:

Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Să cântăm Domnului...

Cântarea a 4-a. Irmos: Din Munte Umbrit...

Cântarea a 5-a. Irmos: Cel Ce din noapte...

Cântarea a 6-a. Irmos: Precum ai mântuit...

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Pe Născătoarea deDumnezeu...

Cântarea a 7-a. Irmos: Cel Ce ai răcorit pe tineri...

Cântarea a 8-a. Irmos: Tinerii cei grăitori de...

Cântarea a 9-a. Irmos: Naşterea pururea Fecioarei...

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea...

Canon de rugăciune la Sărbătoarea Soborului Sfinţilor 70 de Apostoli

Tropar la Sărbătoarea Soborului Sfinţilor 70 de Apostoli, glasul al 3-lea:

Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Deschide-voi gura mea...

Cântarea a 3-a. Irmos: Pe ai tăi cântăreţi...

Cântarea a 4-a. Irmos: Sfatul cel neurmat...

Cântarea a 6-a. Irmos: Înţelepţii lui Dumnezeu...

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Căutând cele de sus...

Cântarea a 7-a. Irmos: N-au slujit făpturii...

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi...