SF - Cv. SISOE Cel Mare - Apoftegme

https://doxologia.
ro/canon-cantari/canon-de-rugaciune-catre-sfantul-cuvios-sisoe-cel-mare
Canon de rugciune ctre Sfntul Cuvios Sisoe cel Mare

6 Iulie
Tropar Sfntului Cuvios Sisoe cel Mare, glasul 1:

Locuitor pustiului i nger n trup i de minuni fctor te-ai artat, purttorule de DUMNEZEU,
printele nostru Sisoe;
cu postul, cu privegherea, cu rugciunea, cereti daruri lund, vindeci pe cei bolnavi i
sufletele celor ce alearg la tine cu credin.
Slav Celui Ce i-a dat ie putere;
slav Celui Ce te-a ncununat pe tine;
Slav Celui Ce lucreaz prin tine tuturor tmduiri.
Cntarea l, glasul al 8-lea.

Irmosul:
S cntm Domnului, Celui Ce a povuit pe poporul Su prin Marea Roie, cntare de
biruin, cci cu slav S-a preaslvit.
Stih: Sfinte Cuvioase Printe Sisoe, roag-te lui DUMNEZEU pentru noi.
Prin rugciunile tale, printe, nviaz-m pe mine care sunt omort de patimi, ca unul ce stai
acum cu ndrznire mult naintea Vieii.
Lepdnd poftele trupului, printe, te-ai luminat cu pofta cea dumnezeiasc i ai prsit
toat negura patimilor.
Slav Tatlui i Fiului i Sfntului Duh.
Primind, printe, nuntrul inimii tale raza cea fr materie cu dragoste ai urmat dup Cel
Ce te-a chemat, Sfinte Sisoe, printele nostru.
i acum i pururea i n vecii vecilor. Amin (a Nsctoarei).
Miluiete-m pe mine care sunt nvluit cu viforul tuturor dezmierdrilor, tu, Ceea ce ai
nscut pe Mntuitorul, Care este Linitea a toat lumea, Preacurat Fecioar.
Cntarea a 3-a.
Irmos: Tu eti ntrirea celor ce...
Cu trie ai supus trupul cugetului, cuvioase, iar sufletul l-ai artat neplecat robiei patimilor.
Cu osteneli nelepete bine lucrnd artura sufletului tu, cuvioase, ai odrslit spicul
neptimirii i al minunilor.
Cu nemurire fctoare de via te-ai mbrcat, mrite, urmnd lui HRISTOS; drept aceea,
i-a dat ie harul de a nvia i morii.
Loc de sfinenie i Mas nelegtoare, care ai inut Pinea HRISTOS, Viaa tuturor, te
ludm pe tine, Preacurat Fecioar.
Irmosul:
Tu eti ntrirea celor ce alearg la Tine, Doamne; Tu eti Lumina celor ntunecai i pe Tine
Te laud duhul meu.
Cntarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, neles-am lucrurile Tale i am preaslvit
Dumnezeirea Ta.
1 / 34
Cu ploaia harului ai izvort ruri de minuni, care cur de spurcciuni pe cei ce cu credin
nzuiesc la tine, fericite printe.
Cu rugciunile cele de toat noaptea i cu strile n picioare de toat ziua curindu-i
sufletul, l-ai fcut pe el loca Treimii, cuvioase.
Deprtatu-te-ai, fugind n pustie i ai ateptat acolo pe Cel Ce te mntuia pe tine de
mpuinarea sufletului i rutate, preafericite printe.
Munte Netiat te-a vzut pe tine odinioar Avacum, Preacurat, din care S-a artat
DUMNEZEU i ne-a nnoit pe noi care eram sub pcat.
Cntarea a 5-a.
Irmosul:
Mnecnd, strigm ie, Doamne: mntuiete-ne pe noi, c Tu eti DUMNEZEUL nostru,
afar de Tine pe altul nu tim.
Fcndu-te loca Dumnezeirii Celei n Trei Sori i ai ters chipurile patimilor din sufletul tu.
Omorndu-i cugetul trupului tu, purttorule de DUMNEZEU, ai nviat morii cu ajutorul
harului.
Nsctoare de DUMNEZEU Fecioar, Ceea ce ai nscut pe Soarele harului Cel Neapus,
lumineaz-m pe mine cel ntunecat.
Cntarea a 6-a.
Irmos: Curete-m, Mntuitorule...
Avnd nfrnare, rugciune, dragoste curat, smerire ntrit i iubire adevrat ctre
HRISTOS, ai scpat de pierzarea chitului celui viclean.
DUMNEZEU i-a ndreptat crrile tale cele ctre El; Cel tare te-a fcut pe tine cu adevrat
tare, ca s calci pe capetele erpilor i ale scorpiilor, purttorule de DUMNEZEU preafericite.
Cu plecarea ta cea ctre DUMNEZEU, te-ai fcut artat DUMNEZEU; cu dragostea cea
deplin ctre lumin, te-ai artat i nger pmntesc i om ceresc, purttorule de
DUMNEZEU, printe.
Fecioar Marie, Odorul cel Preacurat al fecioriei, curete-mi gndul de negura patimilor i
umple inima mea de har i de dreptate, Ceea ce eti cu totul fr prihan.
Irmosul:
Curete-m, Mntuitorule, c multe sunt frdelegile mele i Te rog ridic-m dintru
adncul rutilor. Cci ctre Tine am strigat i m auzi, DUMNEZEUL mntuirii mele.
CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie: Artatu-Te-ai astzi...
Sihstrind, nger pe pmnt te-ai artat, luminnd, cuvioase, gndurile credincioilor cu
dumnezeieti semne totdeauna.
Pentru aceasta, pe tine, Sfinte Sisoe, cu credin te cinstim.
Cntarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii evreieti au clcat n cuptor vpaia cu ndrznirea i focul n rou l-au schimbat,
cntnd:
2 / 34
Binecuvntat eti, Doamne DUMNEZEULE, n veci.
Toat lumina Duhului ai primit-o cu minte curit i te-ai fcut lumintor credincioilor care
cnt: Binecuvntat eti, Doamne DUMNEZEULE, n veci.
Cu focul cel dumnezeiesc al nfrnrii, ai ars spinii pcatului i te-ai mutat ctre lumina cea
nelegtoare, cntnd: Binecuvntat eti, Doamne DUMNEZEULE, n veci.
Mntuiete-m, Maica Mntuitorului, pe mine, cel cuprins n adncimea pcatelor i m
rpete din toat rutatea vrjmaului, ca, mntuidu-m, s mresc ajutorul tu.
Cntarea a 8-a.
Irmos: De apte ori cuptorul...
Slujindu-te de rugciuni nencetate, ai lepdat stricciunea patimilor de la suflet i ai curit
vederea cugetului tu. Drept aceea, Sfinte Sisoe, te-ai nvrednicit ca un prooroc a vedea
mai nainte cele viitoare, cu bun credin cntnd: preoi, binecuvntai, popoare,
preanlai pe HRISTOS ntru toi vecii.
ngerete ai vieuit fiind n trup, cuvioase i taberele cele potrivnice le-ai biruit. Drept aceea,
cu veselie te-ai slluit, printe, n viaa cea fr materie, unde sunt cetele ngerilor, cu
care mpreun acum cni: preoi, binecuvntai, popoare, preanlai pe HRISTOS ntru
toi vecii.
Binecuvntm pe Tatl i pe Fiul i pe Sfntul Duh, DUMNEZEU.
Cu sfinitele tale rugciuni ctre DUMNEZEU, curete sufletul meu, cci sunt mpresurat
de spinii patimilor i de robia care m cuprinde, miluiete-m, printe, purttorule de
DUMNEZEU, ca, ajungnd curat, s cnt: tineri binecuvntai, preoi, ludai, popoare,
preanlai pe HRISTOS ntru toi vecii.
Fiind sfinit de Duhul, ai primit n pntecele tu pe Fctorul firii omeneti i n chip de
negrit, L-ai nscut pe El, Fecioar Preacurat; pe Acela nencetat ludndu-L, cntm:
tineri, binecuvntai, preoi, ludai, popoare, prenlai pe HRISTOS ntru toi vecii.
Irmosul:
S ludm s binecuvntm i s ne nchinm Domnului, cntndu-I i preanlndu-L pe
Dnsul ntru toi vecii.
De apte ori cuptorul, chinuitorul caldeilor l-a ars nebunete, pentru cinstitorii de
DUMNEZEU.
Dar, vzndu-i pe acetia de o putere mai mare mntuii, Fctorului i Mntuitorului a
strigat: tineri, binecuvntai, preoi, ludai, popoare, prenlai pe HRISTOS ntru toi vecii.
Cntarea a 9-a. Irmos: nfricoatu-s-a tot auzul...

Artatu-s-a minune nfricotoare n vremea adormirii tale; cci strlucea faa ta, printe,
mai mult dect soarele, atunci cnd au venit cetele sfinilor ca s ia duhul tu i s-l duc la
DUMNEZEU, Fctorul tu.
ndulcindu-te de frumuseile cele dumnezeieti, ndumnezeindu-te dup har i luminndu-te
cu luminile cele prealuminate de acolo, mntuiete, cu rugciunile tale, de stricciunea cea
ntunecoas a patimilor, pe cei ce cu credin cinstesc pomenirea ta cea purttoare de
lumin, preafericite printe.
Slujind lui DUMNEZEU cu cuvioie, te-ai fcut drept fr de prihan, deprtat de toat
rutatea, cuvios i fr de rutate. Pentru aceea, S-a odihnit Treimea n inima ta i acum,
n chip artat, te ndulceti de Dnsa, printe, vrednicule de laud.
3 / 34
Din fapte nicidecum nu este ntru mine mntuire, c, umblnd pe crarea cea potrivnic,
m-am umplut de ntuneric.
Dar tu, Ceea ce ne-ai rsrit nou Lumina Cea din Lumin, lumineaz-m i m mntuiete
i nu m trece cu vederea pe mine, care pier n chip cumplit, Preacurat Fecioar.
Irmosul:
nfricoatu-s-a tot auzul de nespusa lui DUMNEZEU pogorre, cci Cel Preanalt de voie
S-a pogort pn i n trup, din pntece fecioresc, fcndu-Se Om.
Pentru aceea, pe Preacurata Nsctoare de DUMNEZEU credincioii o slvim.
SEDELNA, glasul al 2-lea.

Podobie: Mormntul Tu, Mntuitorule...
Cu puterea nfrnrii i cu fapta virtuilor, ai omort dezmierdrile trupului, nelepte.
Drept aceea, crescnd preales n urcuuri, ai ajuns ctre calea cea aleas, printe i stai
pururea naintea lui HRISTOS, mpreun ca ngerii, Sfinte Sisoe, printele nostru.
SEDELNA Preasfintei Nsctoare de DUMNEZEU, glasul al 2-lea.

i Hrnitoare a lui DUMNEZEU i Maic te-a numit pe tine, cu limba cea de maic,
propovduitorul harului, cunoscnd prin Duhul a fi DUMNEZEU cel din Pntecele tu.
Iar cnd S-a nscut, L-a artat, Fecioar, cu degetul, zicnd: iat Mielul, Care ridic pcatele
lumii.
SEDELNA Sfintei Cruci i a Preasfintei Nsctoare de DUMNEZEU, glasul al 2-lea.

Maica Ta cea fr prihan, Hristoase, vzndu-Te mort pe Cruce, ntins, striga:
Fiul meu Cel mpreun fr de nceput cu Tatl i cu Duhul, ce rnduial nespus este
aceasta, prin care ai mntuit zidirea cea neleapt a minilor Tale, cele Preacurate?
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie06-sisoe.htm
Zicerile / apoftegmele sfntului Sisoe cel Mare din Patericul Egiptean
1. Unui frate fcndu-i-se strmbtate de ctre alt frate, a venit la avva Sisoe i
i-a zis: mi s-a fcut strmbtate de cutare frate i eu voi s-mi fac izbnd.
lar btrnul l ruga zicnd: nu, fiule, ci las mai bine la DUMNEZEU izbnda.
lar el zicea: nu voi nceta pn nu voi face izbnd.
i a zis btrnul: s ne rugm, frate!
i sculndu- se, a zis btrnul: DUMNEZEULE, nu mai avem trebuin de Tine,
ca s pori grij pentru noi, cci noi ne facem izbnda noastr.
Deci, aceasta auzind fratele, a czut la picioarele btrnului, zicnd: nu m mai
judec cu fratele, iart-m, avvo!
2. Un frate l-a ntrebat pe avva Sisoe, zicnd: ce voi face, c de multe ori merg
la biseric i de multe ori se face poman i m in?
I-a zis lui btrnul: osteneal are lucrul. Deci l-a ntrebat Avraam, ucenicul su:
n cltorie fiind smbta sau duminica i va bea vreun frate trei pahare nu
cumva este mult?
Rspuns-a btrnul: de nu este de la satana, nu este mult
3. Zicea ucenicul lui avva Sisoe, ctre dnsul: printe, ai mbtrnit, s mergem
4 / 34
de acum aproape de lume.
I-a zis lui btrnul: unde nu este femeie, acolo s mergem.
I-a zis lui ucenicul: unde este loc, care s nu aib femeie, dect numai n pustie?
Deci i-a zis lui btrnul: la pustie du-m!
4. De multe ori i zicea ucenicul lui avva Sisoe: avvo, scoal-te, s mncm!
lar el zicea ctre dnsul: dar n-am mncat, fiule?
lar ucenicul i rspundea: nu, printe.
i zicea btrnul: dac nu am mncat, ad-o s mncm.
5. Zis-a odat avva Sisoe cu ndrzneal: ndrznete, iat treizeci de ani am de

cnd nu m mai rog lui DUMNEZEU pentru pcat.
Ci aa m rog, zicnd: Doamne, Iisuse, apr-m de limba mea!
i pn acum n fiecare zi cad printr-nsa i pctuiesc.
6. Un frate i-a zis lui avva Sisoe: cum de nu m prsesc patimile?

I-a rspuns lui btrnul: vasele lor nluntru tu sunt.
D-le lor arvun i se duc.
7. edea odat avva Sisoe n muntele lui avva Antonie singur.

i zbovind slujitorul lui s vin la dnsul, timp de zece luni nu a vzut om.
Umblnd prin munte, a gsit un faranit, care vna dobitoace slbatice.
i i-a zis lui btrnul: de unde vii i ct vreme ai aici?
Iar el a zis: cu adevrat, avvo, am unsprezece luni n muntele acesta i nu am
vzut om dect pe tine.
i auzind btrnul aceasta, intrnd n chilia lui, se btea pe sine, zicnd:
iat, Sisoe, ai socotit c ai fcut ceva i nici ca mireanul acesta n-ai fcut!
8. S-a fcut poman n muntele lui avva Antonie i s-a aflat acolo un vas cu vin.
i lund unul din btrni un vscior i un pahar l-a dus la avva Sisoe i i-a dat
lui i a but.
Asemenea i al doilea i a primit.
Apoi i-a dat lui i al treilea i nu l-a luat, zicnd: nceteaz, frate, au nu tii c
este de la satana!
9. A venit cineva din frai la avva Sisoe n muntele lui avva Antonie.
i vorbind ei, l-a ntrebat avva Sisoe: nu am ajuns la msurile lui avva Antonie,
printe?
i i-a zis lui btrnul: de a fi avut unul din cugetele lui avva Antonie, m-a fi
fcut tot ca focul; ns tiu un om care cu osteneal poate s poarte cugetul su.
10. A venit odat unul din tebei la avva Sisoe, vrnd s se fac clugr.
i l-a ntrebat btrnul, dac are pe cineva n lume. Iar el a zis: am un fiu.
i i-a zis lui btrnul: du-te, arunc-l n ru i atunci te faci clugr!
Deci, dup ce s-a dus s-l arunce, a trimis btrnul pe un frate zicndu-i s-l
opreasc.
De aceea, cnd l-a ridicat s-l arunce, i-a zis fratele: nceteaz, ce faci?
Iar el i-a zis: avva mi-a zis s-l arunc. I-a zis fratele: a mai zis s nu-l arunci.
i lsndu-l a venit la btrnul i s-a fcut preaiscusit clugr pentru ascultarea
lui.
5 / 34
11. Un frate l-a ntrebat pe avva Sisoe, zicnd:
oare aa alunga satana pe cei vechi?
I-a rspuns lui btrnul: acum i mai mult, cci vremea lui s-a apropiat i se
tulbur.
12. A fost odat ispitit Avraam, ucenicul lui avva Sisoe de un drac.
i a vzut btrnul c a czut.
Dar sculndu-se, i-a ntins minile la cer, zicnd: DUMNEZEULE, voieti, nu
voieti, nu Te voi lsa de nu-l vei tmdui.
i ndat s-a tmduit ucenicul.
13. Un frate l-a ntrebat pe avva Sisoe, zicnd: m vd pe mine c aducerea

aminte a lui DUMNEZEU petrece cu mine.
I-a zis lui btrnul: nu este mare lucru s fie cugetul cu DUMNEZEU, ci mare
este s te vezi pe tine sub toat zidirea.
C aceasta mpreun cu osteneala trupeasc, povuiete la chipul smeritei
cugetri.
14. Se spunea despre avva Sisoe, c atunci cnd era s se svreasc, eznd
prinii lng dnsul, a strlucit faa lui ca soarele.
i le-a zis lor: iat avva Antonie a venit!
i dup puin, a zis: iat ceata proorocilor a venit!
i iari faa lui, mai mult a strlucit.
i a zis: iat ceata apostolilor a venit.
i s-a ndoit faa lui iari.
i se prea, ca i cum el ar fi vorbit cu cineva i s-au rugat btrnii de el zicnd:
cu cine vorbeti, printe?
Iar el a zis: iat ngerii au venit s m ia i m rog s fiu lsat s m pociesc
puin.
i i-au zis lui btrnii: nu ai trebuin s te pocieti, printe.
i le-a zis lor btrnul: cu adevrat, nu m tiu pe mine s fi pus nceput.
Atunci au cunoscut toi c este desvrit.
i iari, de nprasn s-a fcut faa lui ca soarele i s-au temut toi.
El le-a zis lor: vedei, Domnul a venit.
Iar Domnul a zis: aducei-mi pe vasul pustiului!
i ndat i-a dat duhul.
i s-a fcut ca un fulger i s-a umplut toat casa (locul) de bun mireasm.
15. A venit avva Adelfie, episcopul Nilupolei la avva Sisoe n muntele lui avva
Antonie.
i cnd vrea s ias, mai nainte de a cltori ei, i-a fcut s guste de diminea,
(c era post).
i cum a pus masa, iat nite frai au btut la u.
i a zis avva Sisoe ucenicului su: d-le puin athir (fiertur), c sunt ostenii.
I-a zis lui avva Adelfie: las-i acum s nu spun c avva Sisoe mnnc de
diminea.
i a luat aminte la dnsul btrnul i a zis fratelui: du-te, d-le lor.
Iar dac au vzut athira, au zis: nu cumva avei oaspei?
i le-a zis lor fratele: avem.
Deci au nceput a se mhni i au zis: DUMNEZEU s v ierte pe voi, c pe btrnul
I-ai lsat s mnnce acum.
6 / 34
Au nu tii c multe zile are s se chinuiasc?
i i-a auzit pe ei episcopul.
Atunci a fcut metanie btrnului, zicnd: iart-m, avvo, c un lucru omenesc
am gndit, dar tu lucrul lui DUMNEZEU ai fcut.
i i-a zis avva Sisoe: dac nu DUMNEZEU l va slvi pe om, slava oamenilor nu
este nimic.
16. Au venit alii la avva Sisoe s aud de la dnsul vreun cuvnt.

i nimic nu le-a grit lor, ci tot timpul zicea: iertai-m!
Dar vzndu-i coniele i-au zis lui Avraam, ucenicul lui: ce facei cu coniele
acestea?
Iar el a zis: ncoace i ncolo le cheltuim.
i auzind btrnul, a zis: i Sisoe ncoace i ncolo mnnc.
Iar ei auzind, foarte s- au folosit i s-au dus cu bucurie, zidindu-se de smerenia
lui.
17. A ntrebat avva Amon al Raitului pe avva Sisoe: cnd citesc Sfnta Scriptur,
voiete sufletul meu s alctuiasc cuvnt s am spre ntrebare.
I-a zis lui btrnul: nu este trebuin, ci mai vrtos din curenia minii
ctig-i ie a fi fr de grij i a vorbi.
18. A mers odat un mirean la avva Sisoe n muntele lui avva Antonie, avnd cu
sine i pe fiul su.
i pe cale s-a ntmplat de a murit fiul i nu s-a tulburat, ci l-a dus cu credin
la btrnul.
i a czut cu fiul su, ca i cnd ar fi fcut metanie ca s fie blagoslovit de
btrnul i sculndu-se tatl, a lsat copilul la picioarele btrnului i a ieit din
chilie afar.
Iar btrnul socotind c metanie i face, i-a zis lui: scoal i iei afar!
(Cci nu tia c a murit).
i ndat s-a sculat copilul i a ieit.
i vzndu-l tatl lui, s-a nspimntat i intrnd s-a nchinat btrnului i i-a
vestit lucrul.
Auzind btrnul s-a mhnit, cci nu voia s se ntmple aceasta.
Dar i-a poruncit lui ucenicul su, ca nimnui s nu spun pn la sfritul
btrnului.
19. Trei btrni au venit la avva Sisoe, auzind cele despre dnsul.
i i-a zis lui cel dinti: printe, cum pot s m mntuiesc de rul cel de foc?
Iar el nu i-a rspuns.
I-a zis cel de al doilea: printe, cum pot s m mntuiesc de scrnirea dinilor
i de viermele cel neadormit?
Apoi cel de treilea: printe, ce voi face, c aducerea aminte a ntunericului celui
mai dinafar m omoar?
i rspunznd btrnul, le-a zis: eu de nici una din acestea nu-mi aduc aminte,
cci milostiv fiind DUMNEZEU, ndjduiesc c va face cu mine mil.
i auzind cuvntul acesta btrnii s-au dus mhnii.
Dar nevrnd btrnul s-i lase s se duc mhnii, ntorcndu-i, le-a zis: fericii
suntei, frailor, cci v-am rvnit vou.
C cel dinti dintre voi a zis despre rul de foc, cel de al doilea despre tartar i
cel de al treilea despre ntuneric.
7 / 34
Deci, dac acest fel de aducere aminte v stpnete mintea cu neputint este
ca voi s mai greii.
Dar ce voi face eu, cel mpietrit cu inima, nefiind slobod s tiu, c dei este chin
pentru oameni, totui n tot ceasul pctuiesc?
i fcndu-i metanie, i-au zis: precum am auzit, aa am vzut (Ps. 47,7).
20. ntrebat-au unii pe avva Sisoe, zicnd: de va cdea vreun frate, n-are
trebuin s se pociasc un an?
Iar el a rspuns: aspru este cuvntul.
Iari au ntrebat: dar ase luni?
i iari a zis: mult este. lar ei au zis: dar pn la patruzeci de zile?
i a rspuns: mult este.
I-au zis atunci: deci de va cdea fratele i va afla ndat c se face poman,
intra-va i el acolo?
Le-a zis lor btrnul: nu, ci are trebuin s se pociasc cteva zile.
Cci cred lui DUMNEZEU, c din tot sufletul dac se va poci unul ca acesta i n
trei zile l primete pe dnsul DUMNEZEU.
21. Venind odat avva Sisoe la locul ce se cheam Clisma, au mers la dnsul
nite mireni s-I vad.
i multe grind ei, nu le-a rspuns lor cuvnt.
La urm unul dintr-nii a zis: de ce-l suprai pe btrn?
Nu mnnc i pentru aceasta nu poate a gri.
A rspuns btrnul: cnd am trebuin, mnnc.
22. A ntrebat avva Iosif pe avva Sisoe, zicnd: n ci ani trebuie omul s-i taie
patimile?
I-a zis lui btrnul: anii voieti s-i tii?
Zis-a avva Iosif: da!
Deci a zis btrnul: n orice ceas vine patima, ndat tai-o.
23. Un frate I-a ntrebat pe avva Sisoe cel al Pietrei, despre petrecere.
i i-a zis lui btrnul: a zis Daniil: pinea doririlor nu am mncat (Daniil 10,3).
24. Se spunea despre avva Sisoe, c eznd n chilie totdeauna ncuia ua.
25. Au venit odat nite arieni la avva Sisoe, n muntele lui avva Antonie i au
nceput a-i cleveti pe dreptmritori.
Iar btrnul nu le-a rspuns nimic.
i chemndu-i ucenicul i-a zis: Avraame, adu-mi cartea Sfntului Atanasie i
citete.
i fcnd ei, s-a aflat eresul lor.
i i-a slobozit cu pace.
26. A venit odat avva Ammun de la Rait la Clisma s se ntlneasc cu avva

Sisoe.
i vzndu-l necjit, cci a lsat pustia, i-a zis: ce te necjeti, avvo, cci ce mai
puteai s faci de acum n pustie, dup ce ai mbtrnit aa?
Iar btrnul s-a uitat la dnsul cu asprime, zicnd: ce-mi spui, Ammune, dar
nu-mi era destul numai slobozenia gndului meu n pustie?
8 / 34
27. edea odat avva Sisoe n chilia sa. i btnd n u ucenicul lui, a strigat
la dnsul btrnul, zicnd:
fugi, Avraame, nu intra, c acum nu au vreme cele de aici!
28. Un frate l-a ntrebat pe avva Sisoe, zicnd: cum ai lsat Schitul, fiind cu avva
Or i ai venit de ai ezut aici?
i i-a rspuns btrnul: cnd a nceput a se nmuli Schitul, auzind eu c a
adormit avva Antonie, m-am sculat i am venit aici n munte; i gsind cele de
aici cu linite, am ezut puin vreme.
I-a zis lui fratele: ct vreme ai aici?
I-a rspuns btrnul: aptezeci i doi de ani.
29. Zis-a avva Sisoe: cnd va fi vreun om care poart grij de tine, nu trebuie
tu s-i porunceti.
30. Un frate l-a ntrebat pe avva Sisoe, zicnd: de vom umbla pe cale i va rtci
cel ce ne povuiete este trebuin s-i zicem ceva?
I-a rspuns btrnul: nu.
Deci a zis fratele: dar s-l lsm s ne rtceasc?
I-a zis btrnul: dar ce vrei, s iei toiag s-l bati?
Eu tiu frai care umblau i cel ce i povuia a rtcit noaptea; i erau
doisprezece i toi tiau c se rtcesc.
i s-au luptat fiecare s nu spun.
Iar dup ce s-a fcut ziu, pricepnd cel ce-i conducea c a rtcit din cale,
le-a zis: iertai- m, am rtcit!
i au zis toli: i noi tiam, dar am tcut.
Iar el auzind, s-a minunat zicnd c pn la moarte se stpnesc fraii s nu
griasc i l-a slvit pe DUMNEZEU.
Iar lungimea cii din care s-au rtcit, era de dousprezece mile.
31. Au venit odat saracinii i i-au dezbrcat pe btrn i pe fratele lui.

i ieind ei n pustie ca s gseasc ceva de mncare, a gsit btrnul baligi de
cmil i scormonind au gsit n ele grune de orz.
Mnca deci un grunte, iar unul l punea n mna lui i venind fratele I-a gsit
pe el mncnd i i-a zis: aceasta este dragostea, s gseti mncare i singur
s mnnci i s nu m chemi i pe mine?
i i-a zis avva Sisoe: nu i-am fcut strmbtate, frate; iat, partea ta n mna
mea am pstrat-o!
32. Se spunea despre avva Sisoe tebeul c a rmas la Calamona Arsenoitului i

un alt btrn era bolnav la cealalt lavr.
i dac a auzit s-a mhnit.
Dar fiindc dou zile postea i era ziua n care nu mnca, cnd a auzit, i-a zis:
ce voi face?
De m voi duce, nu cumva m vor sili fraii s mnnc iar de voi rmne pn
mine, nu cumva se va svri?
ns aceasta voi face: m duc i nu mnnc.
i aa s-a dus postind, plinind porunca lui DUMNEZEU iar petrecerea lui cea
pentru DUMNEZEU nu a stricat-o.
33. Povestit-a unul din prini despre avva Sisoe calamoteanul, c vrnd odat
9 / 34
s-i biruiasc somnul, s-a spnzurat pe sine de prpastia Pietrii.
i venind ngerul l-a dezlegat i i-a poruncit s nu mai fac aa, nici pe alii s
nu-i nvee acest lucru.
34. ntrebat-a unul din prini pe avva Sisoe, zicnd: de voi edea n pustie i
va veni vreun barbar vrnd s m omoare i de voi putea asupra lui, omor-l-voi
pe el?
i a zis btrnul: nu, ci las-l la DUMNEZEU, cci orice fel de ispit va veni
omului, omul s zic: pentru pcatele mele s-a ntmplat aceasta.
Iar dac vreun lucru bun se va ntmpla, s zic: din mila lui DUMNEZEU este.
35. Un frate l-a ntrebat pe avva Sisoe tebeul, zicnd: spune-mi vreun cuvnt.
i i-a rspuns: ce pot s-i spun?
Cci din Testamentul cel Nou citesc i la cel Vechi m ntorc.
36. Tot acest frate l-a ntrebat pe avva Sisoe, cel al Pietrii, cuvntul cel care l-a
zis avva Sisoe tebeul.
i i-a zis btrnul: eu n pcat m culc i n pcat m scol.
37. Se spune despre avva Sisoe tebeul, c dup ce ieea de la biseric, ndat
se repezea la chilia sa, pind iute i asemnndu-se cu unul care fugea.
Iar unii din cei ce-l vedeau c fcea aceasta, ziceau: drac are.
Dar el fcnd lucrul lui DUMNEZEU, nu lua aminte la cei ce vorbeau despre el.
38. Un frate l-a ntrebat pe avva Sisoe, zicnd: ce voi face, avvo, c am czut?
I-a rspuns lui btrnul: scoal-te iari.
Zis-a fratele: m-am sculat i iari am czut.
i a zis btrnul: scoal-te iari i iari.
Deci a zis fratele: pn cnd?
Zis-a btrnul: pn ce vei fi apucat sau n bine, sau n cdere, cci cu ce se afl
omul, cu aceea se i duce din lumea aceasta.
39. Un frate l-a ntrebat pe un btrn, zicnd: ce voi face, cci m necjesc
pentru rucodelie, iubind mpletitura, dar nu pot s o lucrez.
Zis-a btrnul: avva Sisoe zicea c nu trebuie s lucrm lucrul care ne odihnete.
40. Zis-a avva Sisoe: caut-L pe Domnul i nu cuta unde locuiete.
41. Zis-a iari: ruinea i netemerea, de multe ori aduce pcatul.
42. Un frate l-a ntrebat pe avva Sisoe, zicnd: ce voi face?

i acesta i-a rspuns: lucrul pe care l caui, este tcerea mult i smerenia.
Cci scris este: fericii cei ce rmn ntru aceasta; aa poi s stai.
43. Zis-a avva Sisoe: f-te defimat i voia ta o leapd i te f fr grij i vei
avea odihn.
44. Un frate l-a ntrebat pe avva Sisoe, zicnd: ce voi face pentru patimi?
i i-a rspuns btrnul: fiecare din noi se ispitete de pofta sa .
45. Un frate l-a ntrebat pe avva Sisoe, zicnd: spune-mi vreun cuvnt.
10 / 34
Iar el i-a zis: de ce m sileti s vorbesc n zadar?
Iat, ce vezi, f.
46. S-a dus odat avva Avraam, ucenicul lui avva Sisoe la ascultare i cteva
zile nu voia s-i slujeasc altcineva, zicnd: oare voi lsa alt om s-i fac obicei
cu mine, n afar de fratele meu?
i nu a primit pe nimeni pn ce nu a venit ucenicul lui, suferind osteneal.
47. Se spunea despre avva Sisoe, c eznd el, a strigat un glas: o, ticloie!
i a zis lui ucenicul su: ce ai, printe?
I-a zis lui btrnul: caut un om s vorbesc i nu gsesc.
48. A ieit odat avva Sisoe din muntele lui avva Antonie, la muntele cel mai din
afar al Tebaidei, locuind acolo.
i erau acolo meletiani, care locuiau in Calamona Arsenoitului.
Unii, auzind c a ieit la muntele cel mai dinafar, au dorit s-l vad, dar ziceau:
ce vom face, c n munte sunt meletieni?
i tim c btrnul nu se tulbur de dnii.
Dar noi nu cumva vrnd s ne ntlnim cu btrnul, vom cdea n ispita
ereticilor?
i pentru ca s nu se ntlneasc cu ereticii, nu s-au dus s-I vad pe btrn.
49. Se spunea despre avva Sisoe c s-a bolnvit.

i eznd btrnii lng dnsul, a grit unora. Iar ei l-au ntrebat: ce vezi, avvo?
i le-a zis: vd pe unii c vin la mine i- i rog s m lase puin s m pociesc.
I-a zis lui unul din btrni: i de te vor lsa, de acum poi s te foloseti spre
pocin?
I-a zis lui btrnul: dei nu pot face, dar suspin n sufletul meu puin i mi este
de ajuns.
50. Se spunea despre avva Sisoe c atunci cnd a venit la Clisma, s-a mbolnvit.
i eznd el cu ucenicul lui n chilie, btaie s-a fcut n u.
nelegnd btrnul, a zis lui Avraam, ucenicului su: zi-i celui ce a btut n u:
eu Sisoe n munte, eu Sisoe pe harar (aternut). Iar el auzind, s-a fcut nevzut.
51. A zis avva Sisoe tebeul, ucenicului su: spune-mi ce vezi la mine i eu i voi
spune ce vd la tine.
I-a zis lui ucenicul: tu eti bun la minte, dar aspru puin.
I-a zis btrnul: tu eti bun, dar molatic la minte.
52. Se spunea despre avva Sisoe tebeul, c nu mnnc pine.

i la praznicul Patilor, i-au fcut lui metanie fraii ca s mnnce cu ei i
rspunznd, le-a zis: una am s fac: sau pine am s mnnc, sau cte bucate
ai fcut.
Iar ei i-au zis: numai pine s mnnci.
Iar el a fcut aa.
---> Alte ziceri din Patericul Egiptean.
11 / 34
http://www.nistea.com/pateric.html
PATERICUL
egiptean
Revizuire, ndreptare, completare, prezentare si note de Iulian Nistea

Cuvnt la actuala editie
Toate cele cinci editii de pn acum ale traducerii Patericului egiptean n romneste au fost bine
primite si apreciate deopotriv n mediul monahal si laic, ntre teologi si filologi.
Ceea ce propunem mai jos este o nou variant, bazat n cea mai mare msur pe valorosul text
traditional al traducerii romnesti, revizuit cu zgrcenie dup textul grec-neogrec din noua Filocalie
greceasc (vol. I, 1978), precum si dup mai multe traduceri din limbile francez si englez (GI, GII,
R, WARD s.a.).
Am ndreptat topica frazei acolo unde era anacronic sau cu totul strin limbii romne actuale;
am fcut o seam de ndreptri de lexic, att n zona teologic ct si n cea uzual;
aici o alt problem a fost uniformizarea unor serii de sinonimii, ca:
a lua aminte-a lua seama [gr. prose/xw]; "mhnire"-"mhniciune"-"ntristare" [gr. luph/] etc.
Fr ndoial ns c cea mai preocupant problem a fost corecta traducere a unor termeni cheie
(a)khdi/a, Jli=yij, a)sfa/leia) pentru corecta ntelegere a mesajelor transmise n apoftegme.
Notele le-am putea mprti, grosso modo, n trei categorii:

1. Notele de punctare mai precis sau de circumscriere mai fidel a ntelesului unui termen cheie sau
a unei notiuni;
2. Note de trimitere la Scriptur, la alte apoftegme sau texte patristice ori bibliografice;
3. Note de ncadrare istoric sau arheologic.
n fine, scurtele prezentri biografice ale fiecrui printe din nceputul grupajului de apoftegme
ce-i sunt atribuite urmeaz, mai mult sau mai putin, prezentrilor lui Dom Lucien Regnault (din R),
o autoritate n domeniul Printilor pustiei.
PRESCURTRI BIBLIOGRAFICE
GI Les Apophthgmes des Peres du Dsert. Srie alphabtique (Tradction
franaise par Jean-Claude Guy, S.J.), Abbaye de Bellfontaine, Collection
Spiritualit orientale (SO) no 1, Bgrolles-en-Mauges, 1966. [prima
traducere francez provizorie, spune traductorul fcut dup
originalul grec al colectiei alfabetico-anonime]
G II Paroles des anciens. Apophthgmes de Peres du dsert (Traduits et prsnts
par Jean-Claude Guy), Editions du Seuil, 1976 (Collection Points, Srie
Sagesse Sa 1). [colectia de apoftegme prezentate aici de Guy reprezint o
dispunere dup ordinea unei colectii alfabetice a acelor apoftegme din
colectia alfabetico-anonim care sunt prezente att n seria alfabetic ct si
n cea anonim, constituind astfel ceea ce poate fi considerat, grosso modo,
un fond comun al tuturor vechilor culegeri de apoftegme ale printilor
pustiei, spune Guy n introducerea la aceast culegere]
R Les Sentences de Peres du dsert. Collection alphabtiqe (Traductuion et
prsentation par Dom Lucien Regnault, OSB), Solesmes, 1981.
WARD The Sayings of the Desert Fathers. The Alphabitical Collection (Translated
with a foreword by Benedicta Ward, SLG), Cistercian Publications,
Kalamazoo, Revised edition 1984.
REGNAULT Dom Lucien Regnault Viata cotidian a Printilor desertului n Egiptul
secolului IV (n romneste de diac. Ioan I. Ic jr.), Editura Deisis, Sibiu,
1997.
12 / 34
GUILLAUMONT Antoine Guillaumont Originile vietii monahale. Pentru o fenomenologie a
monahismului (Traducere de Constantin Jinga), Editura Anastasia,
Bucuresti, 1998.
TSAMIS Dimitrios G. Tsamis Patericul sinaitic (traducere din neogreac de
Pr.Prof.Dr. Ioan Ic), Editura Deisis, Sibiu, 1995
LIMONARIU Ioan Moshu Limonariu sau Livada duhovniceasc (traducere si
comentarii de T. Bodogae si D. Fecioru), Alba Iulia, 1991
PALADIE Paladie Istoria Lausiac (Lavsaicon). Scurte biografii de
pustnici (Traducere, introducere si note de Pr.Prof.Dr. Dumitru Stniloae,
Membru al Academiei Romne), Editura Institutului Biblic si de Misiune
(EIBM) al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti, 1993.
IOANIDU G. Ioanidu Diktionaru elino-romnescu, tradusu dupe al lui Skarlatu D.
Bizantie, Bucuresci, 1864.
BAILLY A. Bailly Dictionnaire grec-franais, la 26e dition, rimprime en 1997.
Cuprins:
Pentru avva Antonie
Pentru avva Arsenie
A, a - alfa
Pentru avva Antonie

Locul Cuviosului Antonie cel Mare [icoana Sf. Antonie cel Mare] n fruntea
colectiei de apoftegme a Printilor vietuitori n pustia egiptean e datorat
numelui su, ns el corespunde la fel de bine rolului de prim rang jucat de
nceptorul vietii monastice crestine. Viata (251-356, 17 ianuarie) si
fizionomia sa ne sunt cunoscute mai ales prin lucrarea celebr ce ia consacrato
Sfntul Atanasie cel Mare. Apoftegmele aduc cteva trsturi noi si interesante
ale Cuviosului Antonie, care ns nu contrazic n nici un fel portretul fcut de
sfntul episcop al Alexandriei, ci l plaseaz mai bine pe Printele monahilor
printre ceilalti btrni ai timpului su, emuli n imitarea si cutarea lui
HRISTOS n desert.
1. Sfntul avva1 Antonie, seznd odat n desert, a fost cuprins de acedie2 si de o mare ntunecare de
gnduri.
Si zicea ctre DUMNEZEU: Doamne, vreau s m mntuiesc si nu m las gndurile3.
Ce voi face n necazul4 meu? Cum m voi mntui?
Si, sculndu-se putin, a iesit afar, si a vzut pe cineva ca pe sine seznd si lucrnd, apoi sculnduse
de la lucru si rugnduse, apoi iarsi seznd si mpletind funia, apoi iarsi sculndu-se la rugciune.
Acesta era un nger al Domnului trimis spre ndreptarea si ncredintarea5 lui Antonie.
Si a auzit pe nger zicnd-i: F asa si te vei mntui.
Iar el, auzind aceasta, a luat mult bucurie si ndrzneal; si fcnd asa se mntuia6.
2. [Cronie, preotul Nitriei7, ne-a istorisit nou c]8 Fericitul Antonie povestea:
Un an ntreg m-am rugat s mi se descopere locul dreptilor si al pctosilor.
Si am vzut un mare urias, care ajungea pn la nori.
Era negru si avea minile ntinse pn la cer si sub el se afla un lac avnd msura mrii.
Si am vzut suflete zburnd ca niste psri.
Si cele ce zburau deasupra minilor si capului uriasului, se mntuiau.
13 / 34
Dimpotriv, cele ce erau prinse de minile lui, cdeau n lac.
Si ajunse la mine un glas care zicea:
"Aceste suflete pe care le vezi zburnd mai sus de acela, sunt sufletele dreptilor care se mntuiesc n
rai.
Iar celelalte sunt atrase n iad, urmnd voilor trupului si tinerii de minte a rului"9.
3. Zis-a avva Antonie:

Printii cei de demult, cnd mergeau n pustie, nti se vindecau pe ei nsisi, si, fcndu-se doctori
alesi, vindecau si pe altii.
Iar noi, iesind din lume, mai nainte de a ne vindeca pe noi nsine, ndat ncepem a vindeca pe altii;
si, ntorcndu-se boala asupra noastr, se fac nou cele de pe urm mai amare dect cele dinti
(Lc. 11,26), si auzim de la Domnul:
"Doctore, vindec-te mai nti pe tine nsuti" (Lc. 4,23).
4. Acest avva Antonie, cutnd la adncul judectilor lui DUMNEZEU, a cerut zicnd:
Doamne, cum se face c unii mor de tineri, iar altii prea mbtrnesc?
Si pentru ce unii sunt sraci, iar altii bogati?
Si cum cei nedrepti sunt bogati, iar cei drepti sraci?
Si a venit lui un glas zicnd:
Antonie, ia aminte de tine, c acestea sunt judecti ale lui DUMNEZEU si nu-ti este tie de folos a
le sti.
5. A ntrebat cineva pe avva Antonie, zicnd:

Ce trebuie s pzesc eu ca s plac lui DUMNEZEU?
Si rspunznd btrnul, a zis lui:
Cele ce-ti poruncesc tie, pzeste-le:
Oriunde vei merge, pe DUMNEZEU s-L ai naintea ta totdeauna;
orice vei face, s ai mrturie din Sfintele Scripturi;
si ori n ce loc vei sedea, s nu te misti degrab.
Acestea trei pzeste-le si te vei mntui.
6. Zis-a avva Antonie ctre avva Pimen:

Aceasta este lucrarea cea mare a omului: greseala sa s o pun asupra sa naintea lui DUMNEZEU
si s astepte ispita pn la rsuflarea cea mai de pe urm10.
7. Tot acesta a zis:

Nimeni neispitit nu va putea s intre n mprtia cerurilor11.
Cci s-a zis:
"Ridic ispitele si nimeni nu este care s se mntuiasc"12.
8. A ntrebat avva Pamvo pe avva Antonie:

Ce s fac?.
Zis-a lui btrnul:
S nu te ncrezi n dreptatea ta13, s nu-ti par ru pentru lucru trecut si s-ti nfrnezi limba si
pntecele.

Am vzut toate cursele vrjmasului ntinse pe pmnt si suspinnd am zis:
"Oare cine poate s le treac pe acestea?".
Si am auzit glas zicndu-mi:
"Smerenia!".
10. Zis-a iarsi:

Sunt unii care si-au topit trupurile lor n ascez si, pentru c n-au avut dreapt socotint14,
14 / 34
departe de DUMNEZEU s-au fcut15.
11. Zis-a iarsi:

De la aproapele este viata si moartea.
C de vom dobndi pe fratele, pe HRISTOS dobndim;
iar de vom sminti pe fratele, lui HRISTOS gresim16.
12. Zis-a iarsi:

Precum pestii, rmnnd mult timp pe uscat mor, asa si monahii, zbovind afar din chilie sau
petrecnd cu mirenii se slbnogesc ctre tria linistii (isihiei).
Trebuie deci ca, precum pestele ctre mare, asa si noi ctre chilie s ne grbim; ca nu cumva zbovind
afar, s uitm pzirea cea dinluntru17.
13. Zis-a iarsi:

Cel ce sade n pustie si se linisteste (trieste n isihie), de trei rzboaie este slobod:
de auzire, de grire si de vedere;
si numai cu unul mai are a lupta: cu cel al inimii18.
14. S-au dus niste frati la avva Antonie, ca s-i spun despre nlucirile (viziunile, aparitiile) pe care
le vedeau si s se nvete de la dnsul dac sunt adevrate sau de la draci.
Si aveau un mgar, care a murit pe cale.
Deci, dup ce au venit la btrnul, apucnd acesta mai nainte, le-a zis lor:
Cum a murit mgrusul pe cale?
Au zis lui:
De unde stii, avvo?
Iar el le-a zis lor:
Dracii mi-au artat.
Si ei au zis lui:
Noi pentru aceasta am venit, ca s te ntrebm, c vedem nluciri (viziuni, aparitii) si de multe ori
se fac adevrate; nu cumva ne nselm?
Si i-a ncredintat pe ei btrnul, din pilda mgarului, c de la draci sunt.
15. Era un om care vna animale slbatice prin pustie, si a vzut pe avva Antonie glumind cu fratii;
si s-a smintit.
Iar btrnul, vrnd s-l ncredinteze pe el c trebuie cte putin s se pogoare fratilor, i-a zis lui:
Pune sgeata n arcul tu si ntinde-l.
Si a fcut asa.
Si btrnul i-a zis lui:
ntinde-l nc putin.
Si a ntins.
Si iarsi i-a zis:
ntinde-l si mai mult.
Si a zis vntorul:
De voi ntinde arcul peste msur, se va frnge.
Zis-a lui btrnul:
Asa si la lucrul lui DUMNEZEU: dac-i ntindem pe frati peste msur, degrab se frng.
Trebuie deci, cte putin si cteodat, a ne pogor fratilor.
Acestea auzind vntorul, s-a umilit.
Si mult folosindu-se de la btrnul, s-a dus.
Iar fratii, ntrindu-se, au mers la locul lor.
16. A auzit avva Antonie despre un monah mai tnr care a fcut un semn (minune) ca acesta pe cale:
Vznd el pe niste btrni cltorind si slbind pe cale, a poruncit unor asini slbatici de au venit si
au purtat pe btrni pn au ajuns la Antonie.
15 / 34
Deci btrnii l-au nstiintat de aceasta pe avva Antonie.
Si a zis lor:
Mi se pare c acest monah se aseamn cu o corabie plin de buntti, care, ns, nu stiu de va ajunge
n port.
Si, dup un timp, avva Antonie ncepe deodat s plng si s-si smulg prul si s se tnguiasc.
i zic lui ucenicii:
De ce plngi, avvo?
Iar btrnul a zis:
Mare stlp al Bisericii a czut acum (zicea despre monahul cel tnr).
Mergeti pn la el si vedeti ceea ce s-a fcut.
Deci s-au dus ucenicii si l-au aflat pe monah seznd pe rogojin si plngnd pcatul pe care l fcuse.
Iar el, vznd pe ucenicii btrnului, le-a zis:
Ziceti btrnului ca s roage pe DUMNEZEU s-mi dea numai zece zile si ndjduiesc c voi da
rspuns.
Si dup cinci zile a murit.
17. Un monah a fost ludat de frati ctre avva Antonie.

Acesta din urm, cnd a venit monahul la dnsul, l-a ncercat, s vad de rabd necinstea19.
Si, aflndu-l c nu o rabd, i-a zis:
Esti asemenea unui oras, care pe dinainte este mpodobit, iar pe dinapoi este jefuit de tlhari.
18. Un frate i-a zis lui avva Antonie:

Roag-te pentru mine!
Zis-a lui btrnul:
Nici eu nu te miluiesc, si nici DUMNEZEU, dac tu nsuti nu-ti vei da silinta si nu vei cere lui
DUMNEZEU rugndu-te.
19. Au mers odat niste btrni la avva Antonie, si avva Iosif cu dnsii.
Si vrnd btrnul [Antonie] s-i ncerce, a pus naintea lor un cuvnt (verset) din Scriptur, si,
ncepnd de la cei mai mici, i ntreba ce nseamn acel cuvnt.
Si fiecare rspundea dup puterea sa.
ns btrnul zicea fiecruia:
N-ai aflat nc.
Mai pe urm de toti, a zis ctre avva Iosif:
Tu cum zici c este cuvntul acesta?
Rspuns-a:
Nu stiu.
Atunci a zis avva Antonie:
Cu adevrat, avva Iosif a aflat calea, cci a zis:
Nu stiu.
20. S-au dus niste frati de la Schetia20 la avva Antonie si, intrnd ntr-o corabie s mearg la el, au
aflat pe un btrn care si el voia s mearg; iar fratii nu-l cunosteau.
Si seznd n corabie, griau cuvinte de-ale Printilor si din Scripturi si pentru lucrul minilor lor.
Iar btrnul tcea.
Ajunsi n port, au aflat c si btrnul merge la avva Antonie.
Si dup ce au ajuns la avva, le-a zis lor [Antonie]:
Bun nsotire ati avut n btrnul acesta.
A zis si btrnului:
Buni frati ai aflat cu tine, avvo.
Rspuns-a btrnul:
Buni sunt, cu adevrat, ns ograda lor n-are us, si cel ce voieste intr n grajd si dezleag mgarul.
Iar aceasta zicea pentru c cele ce le vin la gur, acelea le si griesc.
16 / 34
21. S-au dus niste frati la avva Antonie si i-au zis:
Spune-ne nou cuvnt: cum s ne mntuim?
Zis-a lor btrnul:
Ati auzit Scriptura? ndeajuns v este.
Iar ei i-au zis:
Voim s auzim si de la tine, printe.
Atunci le-a zis btrnul:
Evanghelia zice: de te loveste cineva peste obrazul drept, ntoarce-i si pe cellalt (Mt. 5,39).
Zis-au lui:
Nu putem face aceasta.
Zis-a lor btrnul:
De nu puteti ntoarce si pe cellalt, mcar pe aceea una s o suferiti (rbdati).
Zis-au lui:
Nici aceasta nu putem.
Zis-a btrnul:
Dac nici aceasta nu puteti, nu dati n locul celei primite.
Si au zis ei:
Nici aceasta nu putem.
Atunci a zis btrnul ctre ucenicul su:
F-le lor putin fiertur, c sunt neputinciosi.
Iar ctre ei a zis:
Dac aceasta nu puteti si aceea nu vreti, ce s v fac vou?
De rugciuni este trebuint.
22. Un frate, care s-a lepdat de lume si a mprtit averile sale sracilor, tinnd putine pentru sine, a
mers la avva Antonie.
Si, despre acestea cercetnd-l btrnul cu de-amnuntul, i-a zis:
De voiesti s te faci monah, mergi n satul cutare, cumpr carne, si pune-o mprejurul trupului tu
gol si apoi vino aici.
Si fcnd fratele asa, cinii si psrile i rupeau (sfsiau) trupul.
Si, ajungnd el la btrnul, acesta l ntreb de a fcut cum l-a sftuit.
Iar acela, artndu-i trupul lui sfsiat, sfntul Antonie i-a zis:
Cei ce se leapd de lume si voiesc s aib bani, astfel sunt sfsiati de dracii care-i lupt.
23. Unui frate i s-a ntmplat odat ispit n mnstirea lui avva Ilie.
Si, alungat fiind de acolo, s-a dus n munte la avva Antonie.
Si rmnnd fratele un timp pe lng dnsul, l-a trimis la mnstirea de unde venise.
Iar cei din mnstire, vzndu-l, iarsi l-au alungat.
Iar el s-a ntors la avva Antonie, zicnd:
N-au voit s m primeasc, printe.
Deci l-a trimis btrnul napoi, zicnd:
O corabie s-a sfrmat n valurile mrii, a pierdut ncrctura si cu osteneal a scpat la uscat.
Voi, ns, cele scpate la uscat voiti s le aruncati n mare.
Iar ei, auzind c avva Antonie l-a trimis, l-au primit de ndat.
24. A zis avva Antonie:

Socotesc c trupul are o miscare fireasc, care-i este nnscut21, dar nu lucreaz de nu va voi
sufletul, ci numai nsemneaz n trup neptimas miscare.
Este nc si o alt miscare, ce st n a hrni si a nclzi trupul22 cu mncri si cu buturi, din care
cldura sngelui desteapt (trezeste, ntrt) trupul spre lucrare23.
Pentru aceasta si zice Apostolul:
Nu v mbtati cu vin ntru care este pierzare (Ef. 5,18).
Si iarsi Domnul n Evanghelie, porunceste ucenicilor Si:
Luati seama la voi nsiv, s nu se ngreuieze inimile voastre n dezmt si betie (Lc. 21,34).
17 / 34
Este nc si o alt miscare, la cei ce se nevoiesc, care se face din vrjmsia si zavistia dracilor.
Pentru aceasta trebuie a sti, c trei sunt miscrile trupesti:
una fireasc, alta din neluarea aminte a hranei si a treia de la draci"24.
25. Zis-a iarsi:

DUMNEZEU nu sloboade rzboaiele peste neamul acesta ca peste cei vechi, cci stie c sunt slabi
si nu le pot purta25.
26. Lui avva Antonie i s-a descoperit n pustie: Este n oras oarecine asemenea tie, doctor de profesie,
care din prisosinta lui d celor ce au trebuint si n toate zilele cnt "Sfinte DUMNEZEULE" cu
ngerii.
27. A zis iarsi:

Va veni vremea ca oamenii s nnebuneasc si cnd vor vedea pe cineva c nu nnebuneste se vor
scula asupra lui, zicndu-i c el este nebun, pentru c nu este asemenea lor.
28. Au venit niste frati la avva Antonie si au pus naintea lui un cuvnt (pasaj scripturistic) din Levitic.
Deci a iesit btrnul n pustie si a mers avva Ammona pe urma lui n ascuns, stiindu-i obiceiurile.
Si, dup ce mult s-a deprtat btrnul, stnd la rugciune, a strigat cu glas mare:
DUMNEZEULE, trimite pe Moise ca s m nvete cuvntul acesta!
Si a venit lui glas vorbind cu dnsul.
Deci a zis avva Ammona:
Glasul care vorbea cu dnsul l-am auzit, dar puterea [sensul] cuvntului n-am nteles-o.
29. Trei printi aveau obiceiul de mergeau la fericitul Antonie n fiecare an.
Si doi l ntrebau pentru gndurile lor si pentru mntuirea sufletului, iar al treilea totdeauna tcea,
nimic ntrebndu-l.
Iar dup mult timp i-a zis avva Antonie:
Iat, de atta timp vii aici si nimic nu m ntrebi!
Si rspunznd fratele i-a zis:
Destul mi este si numai s te vd, printe.
30. Se spune c unul dintre btrni i-a cerut lui DUMNEZEU s-i vad pe Printi.
Si i-a vzut pe ei fr avva Antonie.
Deci a zis celui ce i-i arta:
Unde este avva Antonie?
Iar acela i-a zis:
n locul unde este DUMNEZEU, acolo este el26.
31. Un frate a fost acuzat pe nedrept n mnstire pentru desfrnare si sculnduse a mers la avva
Antonie.
Si au venit fratii de la mnstire ca s-l vindece (mngie) si s-l ia (dobndeasc), si au nceput s-i
zic:
Asa ai fcut.
Iar el se apra zicnd:
Nimic de acest fel nu am fcut.
Iar, dup ntmplare, s-a aflat acolo avva Pafnutie, zis Kefala, si a spus o pild ca aceasta:
Am vzut pe malul rului un om bgat n noroi pn la genunchi si venind unii s-i dea mna, l-au
afundat pn-n gt.
Si a zis lor avva Antonie pentru avva Pafnutie:
Iat un om adevrat, care poate s vindece si s mntuiasc suflete.
Deci umilindu-se ei de cuvintele btrnului, au pus metanie fratelui.
Si, ndemnati (ncurajati) de Printi, l-au luat pe frate la mnstire.
18 / 34
32. Ziceau unii despre avva Antonie c s-ar fi fcut purttor de Duh, dar nu voia s griasc din cauza
oamenilor.
C, ntr-adevr, vestea cele ce se ntmplau n lume, precum si cele ce aveau s vin.
33. A primit odat avva Antonie scrisoare de la mpratul Constantiu ca s mearg la Constantinopol;
si cerceta cu dinadinsul ce s fac.
Deci a zis ctre avva Pavel [cel Simplu], ucenicul lui:
Oare dator sunt s merg?
De vei merge, i-a rspuns acesta, Antonie te vei chema; iar de nu vei merge, avva Antonie.

Eu nu m mai tem de DUMNEZEU, ci l iubesc.
Cci dragostea scoate afar frica 27".
35. Acelasi a zis:

Totdeauna s ai naintea ochilor frica de DUMNEZEU.
S-ti aduci aminte de cel ce "omoar si face viu" (I Regi 2,6).
S urti lumea si toate cele ce sunt ntr-nsa.
S urti toat odihna trupeasc28.
Lepdati-v de viata aceasta, ca s vietuiti lui DUMNEZEU.
Aduceti-v aminte, ce ati fgduit lui DUMNEZEU.
C cere aceasta de la voi n ziua judectii:
s flmnziti, s nsetati, s umblati n haine srace, s privegheati, s va tnguiti, s plngeti, s
suspinati cu inima voastr;
s v ncercati de sunteti vrednici de DUMNEZEU;
s defimati trupul, ca s v mntuiti sufletele voastre.
36. A mers29 oarecnd avva Antonie la avva Amun n muntele Nitriei si dup ce au vorbit unul cu
altul, a zis avva Amun ctre el:
Fiindc prin rugciunile tale s-au nmultit fratii si voiesc unii dintr-nsii s-si zideasc chilii departe,
ca s se linisteasc, ct poruncesti s fie de departe chiliile ce se zidesc de cele de aici?
Iar el a zis:
S gustm la ceasul al noulea30 si s iesim s mergem prin pustie si s cercetm cu luare aminte
locul.
Iar dup ce s-au dus prin pustie, pn a venit s apun soarele, a zis avva Antonie ctre el:
S facem rugciune si s punem aici cruce, ca aici s zideasc cei ce vor s cldeasc chilii.
Ci cei de acolo cnd vor veni la acestia, dup ce vor gusta mica lor buctic de pine la ceasul al
noulea, asa s vie si cei ce se duc de aici, acelasi lucru fcnd, s rmn fr de tulburare, cnd
merg unii la altii.
Si era deprtarea dousprezece semne31.

Cel ce bate bucata de fier, nti cerceteaz cu luare aminte gndul ce are s fac: secer, sabie sau
secure?
Asa si noi, datori suntem s socotim care fapt bun s umblm a dobndi, ca s nu ne ostenim n
zadar".
38. Zis-a iarsi:

Supunerea cu nfrnare32 supune fiarele.
39. Zis-a iarsi:

Stiu monahi care, dup multe osteneli, au czut si ntru iesire din minti au venit, pentru c s-au
ndjduit n lucrul lor si amgindu-se nu au nteles porunca celui ce a zis:
"ntreab pe tatl tu si ti va da de stire" (Deut. 32,7).
19 / 34
40. Zis-a iarsi:
De este cu putint, monahul este dator si cti pasi face sau cte picturi bea n chilia sa, cu ncredere
s le fac cunoscute btrnilor, ca nu cumva s greseasc ntru acestea.
Note la Avva Antonie:

1
Avva sau Printe Mc. 14, 36; Rom. 8, 15; Gal. 4, 6: cuvnt aramaic (limba vorbit de Mntuitorul)
folosit n Egipt, Palestina si Siria cu un continut harismatic, desemnndu-i pe ascetii, clugrii si
pustnicii care se distingeau prin sfintenia vietii si prin experienta duhovniceasc.
2
Acedie, gr. a)khdi/a. Stare de plictiseal lncezitoare, lncezeal, dezgust, lene, lenevie, lenevire,
trndvie, trndvire, plictis, plictiseal, descurajare, moleseal a vointei. n fapt, ne aflm n fata
unui termen de spiritualitate practic imposibil de tradus. n Pateric apare de trei ori: Antonie 1 (tradus:
n rom. prin lenevie; n fr. prin acdie [G I] sau dgot [G II], ennui [R]), Theodora 3 (tradus: n rom.
prin lenevire; n fr. prin acdie [G I] sau dgot [R]) si Pimen 149 (tradus: n rom. prin trndvie; n
fr. prin acdie [G I] sau dgot [G II], ennui [R]).
IOANIDU propune astfel: 1. lene, trndvie; 2. nepsare, nengrijare; 3. nchidere de inim,

melancolie.
BAILLY, mergnd pe filiera clasic, propune: 1. ngligence, indiffrence; 2. chagrin.

Traducea prin romnescul acedie poate aprea ca neologistic, livresc sau stiintific .
Unii (ca, spre exemplu, reputatul profesor Antoine Guillaumont, n Franta, sau Benedicta Ward, n
Anglia si America) l prefer pentru motivul c termenul grecesc a)khdi/a este att de bogat n
continut nct este practic intraductibil (GUILLAUMONT, p.305). Dac astzi termenul ncepe a se
mpune n traducerile patristice de limb englez, n cele de limb francez lucrurile sunt nedecise
nc. Astfel, la 10 de ani dup ce a tradus a)khdi/a cu acdie [G I], Jean-Claude Guy a renuntat la
termen pentru dgot [G II]).
Printele Stniloae traduce a)khdi/a ba prin plictiseal (PALADIE .21), ba prin lenevie (Isaia
Pustnicul, Cuvntul IV, n Filocalia romneasc, vol. XII, Ed. Harisma, Bucuresti, 1991, p.58 si 65.
n acest din urm loc ns, Printele Stniloae pune n parantez si plictiseal), n functie de context
sau de ntelesul pe care vrea traductorul s-l promoveze.
La rndul lui, printele Rafail Noica propune negrijanie, un termen inventat, creat pentru a scpa
htisului de termeni psihologici prin care ar putea fi tradus a)khdi/a: plictiseal, dezgust etc.
n fapt, a)khdi/a nglobeaz toti acesti termeni de mai sus, putnd avea, de la caz la caz, diferite
forme si accente (REGNAULT, pp.106-110 si 118-119, si GUILLAUMONT, pp.167168 cu
referintele lor patristice).
Un alt exemplu:
n literatura de analiz psiho-spiritual contemporan a lui Bernanos, l'ennui (plictiseala, urtul)
devine o tem preferentiat, cu o ncrctur metafizic:
"Ma paroisse est dvore par l'ennui" (acestea sunt cuvintele de nceput ale romanului Journal d'un
Cur de compagne, cuvinte misterioase dar si definitorii pentru intriga romanului p.1031 n:
Bernanos, Oevres romanesques, Bibliothque de la Pliade, 1961); sau: "il n'y a pas de malheur
des hommes, monsieur l'abb, il y a l'ennui. Personne n'a jamais partag l'ennui de l'homme et
nanmoins gard son me. L'ennui de l'homme vient a bout de tout, monsieur abb, il amollira la
terre" (Monsieur Ouine, ibid., p.1456).
3
logismoi/ este un termen generic de spiritualitate ce desemneaz "gndurile ruttii" care-l lupt pe
nevoitorul lui HRISTOS: "Clugrul, atunci cnd prseste lumea, se ndeprteaz de obiecte
care, n lume fiind, l-ar ispiti sau i-ar putea distrage atentia. Dar i rmne amintirea sau reprezentarea
lor, sub forma a ceea ce am putea numi gnduri (logismoi/). O apoftegm a lui Antonie o
mrturiseste foarte clar:
20 / 34
Cel ce sade n pustie si trieste n hesychia de trei rzboaie este slobod: de cel venit din cele auzite,
de cel venit din vorbrie si de cel venit din cele vzute; si numai ctre unul mai are a lupta, ctre cel
al inimii [Antonie 13]. Rzboiul inimii este cel pe care pustnicul trebuie s-l poarte cu propriilei
gnduri. Nimeni nu a descris mai bine acest rzboi al gndurilor, rzboi nematerialnic , dect
Evagrie, clugrfilosof, vietuitor n pustia Chiliilor , nu departe de Schetia, la sfrsitul secolului al
IV-lea. Pentru Evagrie, gndurile (logismoi/) se identific, practic, cu demonii n asa msur,
nct el vorbeste, fr a le deosebi, despre gndul sau demonul unui viciu sau al altuia, cum
ar fi cel al lcomiei, al luxului, al avaritiei etc. Cci, explic el, att n lume ct si n obstile clugresti,
demonii atac prin persoane interpuse, prin intermediul altor oameni; dar sihastrul sufer atacurile lor
direct, corp la corp, iar aceste atacuri se manifest sub forma unor imagini, a unor reprezentri, uneori
a unor rationamente pe care monahul si le face despre sine, prin fantasme (fantasi/ai sau fa/smata)
diurne sau nocturne, vise erotice sau terifiante, pe care Evagrie le-a descris amnuntit, cu un
remarcabil talent de analist si cu o mare finete psihologic" (GUILLAUMONT, p.114. Vezi si
.12: Un filosof n pustie: Evagrie Ponticul, ibid., pp.251284).
4
Qli=yij necaz, strmtorare, scrb, ncercare, suferint, asuprire. Termen general, care nu las
s se nteleag despre ce anume necaz e vorba. Avva Matoi (apoftegma 10) pune necaz (Jli=yij) n
opozitie cu odihn, odihnire(ana/pausij), iar avva Visarion se fericit ca monah "neavnd odihna de
necazurile mele cele fr numr" (Visarion 12).
5
a)sfa/leia ncredintarea, siguranta, asigurarea c a nu va mai ptimi vreun ru (IOANIDU).
6
Dom Lucien Regnault opineaz c aceast apoftegm se afl "pus n fruntea colectiei alfabetice
fr ndoial n virtutea importantei ei pentru ntreaga viat monastic" (REGNAULT, p.119).
7
Nitria (pustia sau muntele Nitriei), n Delta Nilului, este una dintre cele trei cele mai importante
asezri monastice din Egiptul Inferior (nord-vestul Egiptului), ntemeiat de avva Ammun Nitriotul
, ucenic al sfntului Antonie cel Mare, pe la anul 320-325.
8
Aceast apoftegm nu face parte din culegerea clasic ApofJe/gmata
Gero/ntwn (sau Apophthegmata Patrum), ci este preluat si prelucrat de traductorul si
compilatorul versiunii romnesti a Patericului din dou surse: Paladie, Lavsaicon (Istoria
Lausiac) si Sfntul Atanasie cel Mare, Viata cuviosului printelui nostru Antonie. O dm aici n
traducerea Printelui Stniloae, asa cum se gseste ea n: PALADIE, 21, pp.51 si 54-55. Pentru
conformitate, iat si varianta din Sfntul Atanasie cel Mare, Viata cuviosului printelui nostru
Antonie, LXV (traducere, introducere si note de Pr. Prof. Dumitru Stniloae, n PSB 16, EIBM,
Bucuresti, 1988): "Antonie [] vorbind odat cu unii care veniser la el despre starea sufletului si
despre locul lui dup plecarea de aici, n noaptea urmtoare i-a grit cineva de sus care i spune:
Antonie, scoal-te, iesi si vezi. Iesind deci (cci stia de cine s asculte) si ridicndu-si privirea a
vzut pe cineva foarte mare, slut si nfricostor, stnd n picioare si ajungnd pn la nori; si pe unii
urcnd ca naripati. Si acela, ntinzndu-si minile, pe unii i vedea mpiedicati de el, iar pe altii
zburnd mai sus si, dup ce treceau, nltndu-se fr grij. Pentru acestia uriasul acela scrsnea din
dinti, iar de cei ce cdeau se bucura. Si ndat s-a fcut un glas ctre Antonie: ntelege ceea ce vezi!
. Si deschizndu-i-se mintea, a nteles c aceasta e trecerea sufletelor; iar uriasul care st n cale este
vrjmasul care pizmuieste pe cei credinciosi, si pe cei vinovati si deci supusi lui i prinde si-i
mpiedic s treac, iar pe cei ce n-au ascultat de el nu-i poate opri si deci trec peste el" (p.230).
9
"n bine si n fericirea raiului se nainteaz prin ridicarea cu putere deasupra slbiciunii rului, care
si arat slbiciunea pe de alt parte ntr-o mare putere de ispitire. Si exist ipostasuri n care rul si
atinge culmea suprem, ca si vointa lui de ispitire a altora. Sunt demonii." nota 45 a Printelui
Stniloae, n PALADIE, p.55.
10
Pimen 125.
11
Agraphon, Resch 90, TU 30, 2, p.130.
12
Evagrie 5.
13
Pimen 98 si 141.
14
Traduc peste tot dia/krisin prin dreapt socotint, pentru motivele pe care le expune Dan Ciachir
n eseul "Socoteal si socotint" (revista Epifania, editat de Mnstirea "Sfntul Ioan Boteztorul",
Alba Iulia, anul III, nr.5, septembrie-octombrie 1998): n rezumat, socoteal aduce prea mult astzi
cu "a-ti face socoteala, socotelile", iar discernmnt (desi folosit de Printele Stniloae) este un
neologism pe filier francez.
21 / 34
De notat c si printele Nicolae Steihardt prefer dreapta socotint.
15
Antonie 39.
16
Ioan Colov 39. Se poate compara cu Scrisoarea VI arab: "Ne ngligez pas mes paroles, car ils (les
dmons) savent que notre vie dpend mutuellement les uns des autres Celui donc qui aime son
frere, aime Dieu, et celui qui aime Dieu, s'aime soi-meme" (Pere Matta el-Maskine, Saint Antoine,
ascete selon vangile, suivi de Les vint Lettres de saint Antoine selon la tradition arabe, ditions de
Bellefontaine, SO 57).
17
Sfntul Atanasie cel Mare, Viata cuviosului printelui nostru Antonie, LXXXIV, ed.cit., p.240.
18
Kardi/aj (inim) si nu porni/aj (desfrnare). Asa spun specialistii variantelor vechi grecesti si
latine ale textului c trebuie citit manuscrisul. Vezi: REGNAULT, p.134, si GUILLAUMONT, nota
222, p.113).
19
Necinstea (atimi/a) estre pus de avvii Teodor din Elefteropole (apoftegma 1) si Matoi (apoftegma
10) n opozitie cu slava (do/xa).
20
Schetia numeste pe scurt Pustia Schetia, situat la circa 70 kilometri de Delta Nilului, ntr-"o vale
mare lung de 30 de kilometri si larg de 6-7 kilometri, al crei fund se afl sub nivelul mrii si unde
se gsesc lacuri [zece la numr] crora li s-a dat numele de Uadi el-Natrun [adic: Valea Natrun] din
pricina salpetrului nitric [sruri si carbonati de natriu, pe care vechii egipteni l foloaseau la
mumificarea mortilor lor] extras de acolo nc din antichitate. Aici se situeaz pustia Schetia, unde n
anul 330 s-a stabilit Macarie. El cunostea bine locurile, deoarece, cmilar fiind, venea adeseori s
caute salpetru. [] Schetia nu va ntrzia s devin [n ultimele decenii ale secolului al IV-lea] centrul
cel mai nfloritor al vietii anahoretice, aici locuind Printii cei mai renumiti." (REGNAULT, p.42).
Dup invazia Egiptului de ctre arabi, Califul musulmanilor din Arabia permite clugrilor crestini
de aici s-si practice credinta. Pentru acest motiv, locul devine resedinta oficial a patriarhului copt.
Pn astzi, patriarhul este ales dintre monahii din Uadi el-Natrun. A se vedea si nota 201 n TSAMIS,
p.89.
21
Care-i este nnscut sunanafurei=san. De la: sunanafai/nw art ceva, m art sus tot ntr-
o vreme, sau mpreun cu (IOANIDU); sau sunanafai/nomai se montrer ou paratre
ensemble (BAILLY).
Editiile romnesti precedente ale Patericului au tradus sun-ana-furei=san prin amestecat cu
el sau frmntat cu dnsul, iar editiile franceze au tradus, n ordinea aparitiei, cu: qui lui est
adapt [G I], qui lui est inn [G II], qui lui correspond [R].
22
Ef. 5, 29: "nimeni vreodat nu si-a urt trupul su, ci fiecare l hrneste si l nclzeste". Apostolul
Pavel priveste aceast iubire, atentie, grij pentru cele ale trupului ca pe ceva firesc, si si permite
chiar s fac o comparatie ntre relatia cap-trup, brbat-femeie si HRISTOS-Biseric.
23
O explicare a dinamicii acestei a doua miscri a trupului d Sfntul Diadoh al Foticeii ( 29 martie),
n Cuvnt ascetic: "Cnd mintea noat n valurile buturii, nu numai c vede n somn cu patim
chipurile zugrvite de draci, ci si plzmuieste n sine anumite vederi frumoase, mbrtisnd cu foc
nlucirile sale, ca pe niste amante. Cci nfierbntndu-se mdularele ce servesc la mpreunarea
trupeasc de cldura vinului, mintea e silit s-si nftiseze vreo umbr plcut a patimii" (.49, p.410
n Filocalia romneasc, vol. 1, Ed. Harisma, Bucuresti, 1992). Alte asemenea texte ale Sfntului
Diadoh al Foticeii n celelalte capitole din Cuvntul ascetic, care se refer la nfrnare (.42-51,
pp.407-410, ed.cit.).
24
Aceast apoftegm este luat din Scrisoarea I a avvei Antonie cel Mare (a se vedea Letrre I, .3,
n: Pere Matta el-Maskine, Saint Antoine, ascete selon vangile, suivi de Les vint Lettres de saint
Antoine selon la tradition arabe, ditions de Bellefontaine, SO 57, p.83).
25
Comparatia ntre neamul btrnilor celor vechi si generatiile mai noi de monahi o vom afla n mai
multe locuri n Pateric: Ilie 8, Ioan Colov 14, Ishirion etc.
26
ntr-o alt relatare apoftegmatic, n care episcopul Adelfios al Aravisei cere si primeste de la
DUMNEZEU s vad n ce stare a fost rnduit Sfntul Ioan Gur de Aur, cel care i-i arta, n extaz,
pe Printi transeaz: "Vorbesti de Ioan, dasclul pocintei? Pe el nu poate s-l vad om n trup, cci
el acolo st unde este tronul Stpnului." (LIMONARIU, .128, p.127).
27
1 In. 4, 18: "iubirea desvrsit alung frica".
28
sarkikhn a)na/pausiv, corporalis quies, odihna trupeasc. Aceast odihn trupeasc sau viat
usoar este opusul linistirii isihaste adevrate h(sixia, quies , pe care "unii au ales-o nainte s le-
22 / 34
o dea DUMNEZEU". (?). Vezi: Visarion 12, Ilie 6, Teodor al Fermii 2. REGNAULT vorbeste de "O
odihn n osteneal" (pp.139-141).
29
Aceast apoftegm puncteaz momentul si modul nfiintrii "Chiliilor" (Kellia), una din cele trei
asezri monastice ale celui mai important centru monastic din Egiptul de Jos (nord-vestul Egiptului)
al secolelor IV-V, format din "pustiile" Schetiei (Sketis, vezi nota 20 la Antonie 20), Nitriei si
Chiliilor. Chiliile (Kellia) se situau la 70 km sud-est de Alexandria, la intrarea n desertul libian, si
18-20 km sud de Nitria (asezare ntemeiat de avva Amun), de care a si depins initial, fiind un loc de
o mai mare retragere pentru monahii din Nitria doritori de o ascez mai aspr si de o viat de linistire,
mai isihast. Amnunte foarte interesante, n GUILLAUMONT, pp.205-227.
30
Orele 2-3 dup-amiaza.
31
Aproximativ 18-19 km. "Antonie demonstreaz c aceast distant este convenabil: clugrii se
vor bucura aici de suficient singurtate; n acelasi timp, se vor putea si vizita reciproc, dup prnz
timpul cuvenit, conform traditiei, pentru vizite! cu fratii lor din Nitria: dou exigente n egal msur
de importante pentru clugrii din aceste pustiuri, care practicau semi-anahoretismul. Acest echilibru
ntre singurtate si comunitate este, dup cum vom vedea, esential pentru viata monastic de la
Kellia." (GUILLAUMONT, p.206).
32
e)gkra/teia nfrnare, stpnire de sine; cumptare; statornicie; rbdare. [IOANIDU]
Pentru avva Arsenie

Provenit dintr-o familie nobil senatorial, Arsenie s-a nscut la Roma n
vremea mortii sfntului Antonie. A detinut importante functii la curtea
imperial de la Constantinopol, fiind si educatorul fiilor mpratului Teodosie
I, viitorii mprati Arcadie si Onorie. n anul 394, la vrsta de 34 de ani, fuge
de lume si de slava ei, se retrage n tain n Egipt si se face monah n Schetia
pe lng avva Ioan Colov. Dup ce st un timp la Petra, apoi n Canop
(Alexandria), prseste definitiv Schetia dup devastarea ei de ctre saracini
n 434 si si petrece ultimii ani ai vietii la Troe (astzi Tura, la 15 km sud-est
de Cairo). Se duce la Domnul n jurul anului 449, pomenirea lui fcndu-se pe
data de 8 mai. Arsenie este una dintre figurile cele mai bine conturate
ale Patericului si va rmne pentru totdeauna unul dintre campionii fugii de
lume si model rvnit de toti isihastii: Arsenie, ngere, puterea tcerii (isihiei),
roag-te lui HRISTOS DUMNEZEU pentru noi, pctosii! (Canonul
Printilor, din Smbta brnzei, cntarea nti).
1. Avva Arsenie, fiind nc n palatele mprtesti, s-a rugat lui DUMNEZEU zicnd:
Doamne, ndrumeaz-m, ca s stiu cum m voi mntui.
Si i-a venit glas zicndu-i:
Arsenie, fugi de oameni si te vei mntui.
2. Acesta, dup ce s-a dus la viat pustniceasc, iarsi s-a rugat, acelasi cuvnt zicnd (Mt. 26,44).
Si a auzit glas zicndu-i:
Arsenie, fugi, taci, linisteste-te1; c acestea sunt rdcinile nepctuirii.
3. Odat au venit dracii la avva Arsenie n chilie, ncjindu-l.

Si venind cei ce slujeau lui2 si stnd din afar de chilie, l-au auzit strignd ctre DUMNEZEU si
zicnd:
DUMNEZEULE, nu m prsi!
Nimic bun n-am fcut naintea Ta;
dar d-mi, dup buntatea Ta, s pun nceput3".
4. Se zicea pentru dnsul, c precum n palat nimeni nu purta haine mai bune dect dnsul, tot asa
nici n Biseric nimeni nu purta mai dispretuite (de nimica) dect dnsul.
5. A zis un oarecare4 fericitului Arsenie:

23 / 34
"Cum noi din att nvttur si ntelepciune nimic nu avem, iar acesti trani egipteni au dobndit
attea fapte bune?
Zis-a avva Arsenie lui:
Noi din nvttura lumii nimic nu avem, iar acesti trani egipteni din ostenelile lor si-au dobndit
faptele bune.
6. ntrebnd avva Arsenie oarecnd pe un btrn egiptean pentru gndurile sale, un altul, vzndu-l,
i-a zis:
Avvo Arsenie, cum atta nvttur latineasc si elineasc avnd, ntrebi pe acest tran pentru
gndurile tale?
Iar el a zis ctre dnsul:
nvttura latineasc o am eu cu adevrat, dar alfabetul acestui tran nc nu l-am nvtat.
7. A venit odat fericitul Teofil, arhiepiscopul [Alexandriei], cu un dregtor la avva Arsenie si l-a
rugat pe btrn s aud de la el cuvnt.
Iar btrnul, tcnd putintel, i-a rspuns:
Si dac v voi spune un cuvnt, l veti pzi?
Iar ei i-au fgduit c-l vor pzi.
Si le-a zis lor btrnul:
Oriunde veti auzi c este Arsenie, s nu v apropiati.
8. Altdat, vrnd iarsi arhiepiscopul s mearg la avva Arsenie, a trimis nti s stie de-i va deschide
usa.
Iar btrnul i-a trimis acest rspuns, zicnd:
De vei veni, ti voi deschide; si de ti voi deschide tie, tuturor voi deschide; si atunci nu voi mai
sedea aici.
Acestea auzind arhiepiscopul, a zis:
Dac m duc ca s-l alung pe el, atunci nu m voi mai duce.
9. Un frate a rugat pe avva Arsenie ca s aud cuvnt de la el.

Si i-a zis lui btrnul:
Pe ct ti este cu putint, srguieste-te ca lucrarea ta cea dinluntru s fie dup DUMNEZEU si vei
birui patimile cele dinafar.
10. Zis-a iarsi:

De vom cuta pe DUMNEZEU, Se va arta nou;
si de-L vom tine pe El, va rmne cu noi.
11. Zis-a oarecine ctre avva Arsenie:

M ncjesc gndurile, zicndu-mi:
Nu poti s postesti, nici s lucrezi, deci mcar cerceteaz pe cei bolnavi;
cci si acest lucru este dragoste..
Iar btrnul, stiind smnturile dracilor, i-a zis lui:
Mergi, mnnc, bea, dormi si nu lucra; numai de la chilie nu te deprta.
Cci stia c rbdarea n chilie l aduce pe monah la rnduiala lui.5
12. Zicea avva Arsenie:

Monahul strin n tar strin s nu se amestece n nimic si atunci va avea odihn.6
13. Zis-a avva Marcu ctre avva Arsenie:

Pentru ce fugi de noi?
Zis-a lui btrnul:
DUMNEZEU stie c v iubesc pe voi, dar nu pot s fiu si cu oamenii si cu DUMNEZEU.
Cele de sus, mii si zeci de mii, au numai o voie, iar oamenii au multe voi.
24 / 34
Deci nu pot s las pe DUMNEZEU si s vin cu oamenii.
14. Spunea avva Daniel pentru avva Arsenie c toat noaptea petrecea priveghind si cnd voia s
doarm dimineata pentru nevoia firii, zicea somnului:
Vino, rob ru.
Si atipea putin seznd si ndat se scula.7
15. Zis-a avva Arsenie, c de ajuns este monahului s doarm un ceas, de este nevoitor.
16. Spuneau btrnii, c s-au dat oarecnd la Schetia putine smochine uscate si, ca unele ce erau de
nimic, nu i-au trimis lui avva Arsenie, ca s nu se par c l ocrsc.
Iar btrnul auzind, n-a venit la biseric, zicnd:
M-ati desprtit [de restul fratilor] nedndu-mi binecuvntarea pe care a trimis-o DUMNEZEU
fratilor si de care nu am fost vrednic s m mprtsesc".
Si au auzit toti si s-au folosit de smerenia btrnului.
Si mergnd preotul, i-a dus lui smochinele, si l-au adus pe el la biseric cu bucurie.
17. Spunea avva Daniel:

Attia ani a petrecut cu noi si numai un cos de pinite i fceam pe an;
si cnd mergeam la el, din acelea mncam.8
18. Spunea iarsi pentru avva Arsenie, c numai odat ntr-un an schimba apa n care muia frunzele
de curmal9, si-atunci numai aduga la cea veche.
C mpletea fsii si le cosea pn la ceasul al saselea10.
Si l-au rugat btrnii, zicnd:
De ce nu schimbi apa de pe frunze, c miroase greu?
Si le-a zis lor:
n locul mirodeniilor si aromatelor, de care m-am bucurat n lume, trebuie s sufr acest miros".
19. Se zicea iarsi c dup ce auzea c s-au copt tot felul de poame, atunci singur zicea:
Aduceti-mi.
Si gusta o singur dat putin din toate, multumind lui DUMNEZEU.
20. S-a mbolnvit odat avva Arsenie la Schetia si avea nevoie de o cmas de in.
Si neavnd cu ce s-o cumpere, a luat de la unul milostenie si a zis:
Multumescu- ti tie, Doamne, c m-ai nvrednicit s iau milostenie pentru NUMELE Tu.
21. Se spunea pentru dnsul, c era chilia lui departe de treizeci si dou de mile [de Schetia] si nu
iesea degrab; cci altii i fceau slujba11.
25 / 34
Si cnd s-a pustiit Schetia, a iesit plngnd si zicnd:
A pierdut lumea Roma si clugrii Schetia12.
22. ntrebat-a avva Marcu pe avva Arsenie, zicnd:

"Bine este a nu avea cineva n chilia sa mngiere?
C am vzut pe un frate care avea putine verdeturi si pe care le smulgea.
Si a zis avva Arsenie:
Sigur c este bine, ns dup asezarea omului;
c de nu va avea putere ntr-acest chip de petrecere, iarsi le va sdi.
23. Povestit-a avva Daniel, ucenicul lui avva Arsenie, zicnd:

M-am aflat odat aproape de avva Alexandru si l-a apucat pe el o durere si din pricina acelei dureri
s-a ntins cu fata n sus.
S-a ntmplat atunci s vin fericitul Arsenie ca s vorbeasc cu el;
si l-a vzut ntins.
Deci, dup ce i-a vorbit, i-a zis lui:
Cine era mireanul acela pe care l-am vzut aici?
Si i-a zis avva Alexandru:
Unde l-ai vzut?
Si a zis:
Cnd m coboram din munte, am cutat aici spre pester si am vzut pe cineva ntins cu fata n sus.
Si i-a fcut lui metanie, zicnd:
Iart-m, eu am fost; cci m apucase o durere.
A, tu ai fost?
Bine.
Eu am socotit c este vreun mirean, si pentru aceasta te-am ntrebat.
24. Altdat avva Arsenie a zis ctre avva Alexandru:

Dup ce vei despica smicelele tale, vino s gusti cu mine; iar de-ti vor veni strini, mnnc cu ei.
Ori, avva Alexandru lucra egal13 si cu luare-aminte.
Si sosind ceasul, nc mai avea smicele, si voind s pzeasc cuvntul btrnului, a stat s termine
smicelele.
Deci, vznd avva Arsenie c a zbovit, a luat gustarea, socotind c a avut strini.
Iar avva Alexandru, trziu, dup ce a terminat, s-a dus.
Ai avut strini?
Iar el a rspuns:
Nu!
Si i-a zis lui iarsi:
Dar cum nu ai venit?
Iar el a zis:
Pentru c mi-ai spus:
dup ce vei despica smicelele tale, vino.
De aceea, pzind cuvntul tu, n-am venit, fiindc nu terminasem.
Si s-a minunat btrnul de acrivia14 lui si i-a zis:
Mai devreme s dezlegi [postul de fiecare zi], asa nct si pravila s ti-o faci si apa s ti-o bei.
Iar de nu, degrab are s se bolnveasc trupul tu.
25. A mers odat avva Arsenie ntr-un loc, si era acolo trestie si se misca din cauza vntului.
Si a ntrebat btrnul pe frati:
Ce este sunetul acesta?
Iar fratii i-au spus c este sunetul trestiei.
Zis-a btrnul ctre dnsii:
26 / 34
Cu adevrat, de va sedea cineva n liniste [isihie] si va auzi glas de pasre, inima nu mai are aceeasi
liniste; cu att mai mult voi, avnd sunetul trestiilor acestora".
26. Spunea avva Daniel, c oarecari frati vrnd s mearg la Tebaida pentru in, au zis:
Cu acest prilej s-l vedem si pe avva Arsenie.
Si a intrat avva Alexandru si a zis btrnului:
Niste frati venind de la Alexandria, voiesc s te vad.
Zis-a btrnul:
nstiinteaz-te de la dnsii, pentru care pricin au venit.
Si nstiintndu-se c merg la Tebaida pentru in, a vestit btrnului.
Si el a zis:
Cu adevrat, nu vor vedea fata lui Arsenie, cci nu au venit pentru mine, ci pentru treaba lor.
Odihneste-i pe ei si-i sloboade cu pace, zicndu-le c btrnul nu poate s-i ntmpine.
27. Un frate s-a dus la chilia lui avva Arsenie la Schetia si s-a uitat pe fereastr si a vzut pe btrnul
peste tot ca focul15 (cci era vrednic fratele de a vedea unele ca acestea).
Si cum a btut, a iesit btrnul si vznd pe fratele ca si spimntat, i-a zis lui:
Este mult vreme de cnd bati?
Nu cumva ai vzut ceva?
Si i-a rspuns lui fratele:
Nu!
Si dup ce-a vorbit cu el, i-a dat drumul.
28. Seznd odat avva Arsenie la Canop16, a venit de la Roma o fecioar de familie senatorial, bogat
foarte si temtoare de DUMNEZEU, ca s-l vad.
Si fiind primit de arhiepiscopul Teofil, l-a rugat ca s-l nduplece pe btrnul s o primeasc.
Si venind [arhiepiscopul] la el, l-a rugat zicnd:
Cutare fecioar, din familie senatorial, a venit de la Roma si voieste s te vad.
Iar btrnul n-a primit s se ntlneasc cu ea.
Deci, dup ce i-a vestit aceasta, ea a poruncit s i se pregteasc dobitoacele, zicnd:
Cred lui DUMNEZEU c-l voi vedea.
C nu om am venit s vd cci sunt si n cetatea noastr multi oameni;
ci prooroc am venit s vd.
Si dup ce a ajuns la chilia btrnului, din iconomia lui DUMNEZEU, a gsit pe btrnul petrecnd
afar din chilie, cu oarecare lucrare;
si vzndu-l, a czut la picioarele lui.
El ns a ridicat-o cu mnie.
Si a luat seama de-aproape la dnsa zicnd:
Dac fata mea vrei s-o vezi, iat-o, priveste-o!
Iar ea de rusine n-a cutat la fata lui.
Si i-a zis btrnul:
N-ai auzit de lucrurile mele?
Acestea sunt de nevoie s le vezi.
Cum ai ndrznit s faci atta cale pe mare?
Nu stii c esti femeie si nu ti se cade s iesi niciodat nicieri?
Sau ca s mergi la Roma si s zici ctre celelalte femei:
Am vzut pe Arsenie,
si s se fac marea drum de femei, care s vin la mine?
Iar ea a zis:
De va voi Domnul, nu voi lsa pe niciuna s vin aici.
Ci roag-te pentru mine si m pomeneste totdeauna!
Iar el rspunznd a zis:
M rog lui DUMNEZEU, ca s se stearg pomenirea ta din inima mea.
Si acestea auzind, a iesit tulburat.
27 / 34
Si dac a venit n cetate, de mhnire a czut n friguri.
Si a vestit fericitului Teofil arhiepiscopul c e bolnav.
Si venind la ea, o ruga s-i spun ce are.
Iar ea a zis ctre dnsul:
O, de n-as mai fi venit aici!
C am zis btrnului:
Pomeneste-m pe mine,
si el a zis:
M rog lui DUMNEZEU, ca s se stearg pomenirea ta din inima mea.
Si iat, eu mor de mhnire.
Si i-a zis ei arhiepiscopul:
Au nu stii c esti femeie si prin femei vrjmasul i lupt pe sfinti?
Pentru aceasta a zis btrnul asa;
c pentru sufletul tu se roag totdeauna.
Si asa s-a mngiat sufletul ei si s-a dus cu bucurie la ale sale.17
29. Povestit-a avva Daniel pentru avva Arsenie, c a venit odat un magistrat18, aducndu-i
testamentul unui senator, rud a lui, care i lsa foarte mult mostenire.
Si lundu-l, a vrut s l rup.
Si a czut magistratul la picioarele lui, zicnd:
Rogu-te, nu l rupe, c mi se ia capul.
Si i-a zis avva Arsenie:
Eu mai nainte de acela am murit, iar el acum a murit"19.
Si l-a trimis napoi, nimic primind.
30. Se spunea iarsi pentru el, c smbta seara, pe cnd se lumina duminica20, lsa soarele napoia
lui si ntindea minile la cer, rugndu-se, pn cnd iarsi strlucea soarele naintea fetei lui.
Si atunci sedea.21
31. Se zicea pentru avva Arsenie si pentru avva Teodor al Fermii c, mai mult dect toate, urau slava
oamenilor.
Pentru aceasta Arsenie nu ntmpina lesne pe cineva, iar avva Teodor ntmpina cu adevrat, dar ca
o sabie i era.
32. Seznd odat avva Arsenie n prtile cele de jos22 si suprndu-se acolo, a socotit s lase chilia23.
Si nelund nimic din ea, asa s-a dus ctre ucenicii si faraniti24 Alexandru si Zoil.
Deci i-a zis lui Alexandru:
Scoal-te si mergi cu corabia pe ru n sus.
Si a fcut asa.
Si lui Zoil i-a zis:
Vino cu mine pn la ru si mi caut o corabie care s mearg la Alexandria, si apoi ia si tu o corabie
pe ru n sus pn la fratele tu!
Iar Zoil, tulburndu-se pentru cuvntul acesta, a tcut.
Si asa s-au desprtit unii de altii.
Deci btrnul s-a pogort n prtile Alexandriei si s-a mbolnvit de boal grea.
Iar slujitorii [ucenicii] lui au zis unul ctre altul:
Nu cumva vreunul din noi a mhnit pe btrnul si pentru aceasta s-a desprtit de noi?
Si n-au aflat nimic ntru ei, nici c nu l-au ascultat pe dnsul cndva.
Iar dup ce s-a nsntosit btrnul a zis:
M voi duce la Printii mei.
Si asa mergnd cu corabia pe ru n sus, a venit la Petra25, unde erau slujitorii lui.
Si fiind el aproape de ru, venind o copil etiopian, s-a atins de cojocul lui.
Iar btrnul a certat-o;
dar copila i-a zis:
28 / 34
De esti clugr, du-te la munte!
Iar btrnul, umilindu-se de cuvntul acesta, zicea ntru sine:
Arsenie, de esti clugr, du-te la munte!
Si numaidect dup acestea, au venit ntru ntmpinarea lui Alexandru si Zoil.
Si cznd ei la picioarele lui, s-a aruncat si btrnul jos, si au plns ctestrei.
Si a zis btrnul:
Nu ati auzit c m-am mbolnvit?
Si i-au zis lui:
Ba da.
Si a zis btrnul:
Si pentru ce nu ati venit s m vedeti?
Si i-a zis lui avva Alexandru:
Desprtirea ta de noi nu a fost nteleas si multi nu s-au folosit, zicnd:
De nu ar fi clcat cuvntul btrnului nu s-ar fi desprtit de dnsii.
Zis-a lor: Iarsi dar vor zice oamenii:
Nu a aflat porumbita odihn picioarelor sale si s-a ntors la Noe n corabie (Fac.8,9).
Si asa s-au mngiat.
Si a rmas cu ei pn la sfrsitul su.
33. Zis-a avva Daniel:

Ne-a povestit nou avva Arsenie ca pentru altul desi poate chiar el era c seznd un btrn n
chilia sa i-a venit un glas zicnd:
Vino si ti voi arta lucrurile oamenilor.
Si sculndu-se, a iesit; si l-a dus ntr-un loc, si i-a artat un etiopian tind lemne si fcnd o povar
mare.
Si se cznea acela s o ridice, dar nu putea; si n loc de a mai lua din ea, el nc mai tia lemne si
adoga peste povar.
Si a fcut aceasta vreme ndelungat.
Si mergnd putin mai nainte i-a artat un om stnd lng un lac si scotnd ap din el si turnnd-o
ntr-un jgheab gurit, din care apa curgea iarsi n lac.
Vino s-ti art altul.
Si a vzut un templu si doi oameni clri pe cai tinnd o prjin de-a curmezisul, unul mpotriva
celuilalt;
si voiau s intre pe us si nu puteau, pentru c era prjina de-a curmezisul.
Si nici unul nu s-a smerit pe sine napoia celuilalt, ca s ntoarc prjina dreapt;
si pentru aceasta au rmas afar de us.
Acesti oameni i-a zis vocea sunt cei care poart jugul drepttii cu mndrie, si nu s-au smerit ca
s se ndrepteze pe ei nsisi si s cltoreasc pe calea cea smerit a lui HRISTOS;
pentru aceasta si rmn afar de mprtia lui DUMNEZEU.
Iar omul ce tia lemne, este cel ntru multe pcate, care n loc de a se poci, adaog alte frdelegi la
pcatele sale.
Si omul ce scotea ap, este cel care face lucruri bune, dar pentru c are ntru ele amestecare rea, cu
aceasta prpdeste si lucrurile cele bune ale sale.
Deci tot omul trebuie s fie treaz la lucrurile sale, ca s nu se osteneasc n zadar.
34. Tot acesta a povestit c odat au venit niste printi de la Alexandria ca s-l vad pe avva Arsenie.
Si unul dintre dnsii era unchiul btrnului arhiepiscop al Alexandriei Timotei de i se zicea cel
Srac , si avea cu el pe unul din copiii fratelui su. Iar btrnul se afla atunci bolnav si nu a voit
s-i ntlneasc, ca s nu mai vin si altii si prea mult s-l supere era atunci la Petra Troiei.
Iar ei s-au ntors mhniti.
Dup aceea s-a ntmplat de s-a fcut nvlire a barbarilor, si venind [Arsenie], a petrecut prin prtile
cele de jos26.
Si auzind aceia, iarsi au venit s-l vad si el i-a primit cu bucurie.
29 / 34
Si i-a zis lui fratele care era cu ei:
Nu stii, avvo, c noi am venit si la Troia s te vedem si nu ne-ai primit?
Voi ati gustat pine si ati but ap, iar eu, fiule, cu adevrat, nici pine, nici ap n-am gustat, nici
am sezut jos, chinuindu-m pe mine pn cnd m-am nstiintat c ati ajuns la locul vostru; cci si voi
pentru mine v-ati ostenit.
ns iertati-m, fratilor. Si mngindu-se ei, s-au dus.
35. Acesta [avva Daniel] zicea, c l-a chemat ntr-o zi avva Arsenie si i-a zis:
Odihneste pe printele tu, ca, dup ce va merge ctre Domnul, s se roage pentru tine si s-ti fie
bine.
36. Se spunea pentru avva Arsenie, c bolnvindu-se odat n Schetia, s-a dus preotul si l-a adus la
biseric si l-a pus pe asternut cu o pern mic la capul lui.
Si iat un btrn venind s-l cerceteze pe el27.
Si vzndu-l pe asternut si perna sub capul lui, s-a smintit zicnd:
Acesta este avva Arsenie?
Si pe acestea este culcat?
Si lundu-l preotul deoparte, i-a zis:
Ce lucru ai avut la satul tu?
Iar el a zis:
Am fost cioban.
Cum dar a mai ntrebat el petreceai viata ta?
Iar el a zis:
Cu mult osteneal petreceam.
Dar acum cum petreci la chilie?
Iar el a zis:
Mai mult m odihnesc.
Si atunci i-a zis:
Vezi pe acest avva Arsenie?
n lume era printe al mpratilor28 si mii de robi ncinsi cu bruri de aur si cu brtri, si mbrcati cu
haine de mtase stteau naintea lui;
si covoare scumpe erau sub picioarele lui.
Iar tu, pstor fiind, nu ai avut n lume odihna pe care o ai acum.
ns acesta n-are aici desftarea pe care a avut-o n lume.
Iat, dar, c tu te odihnesti, iar acesta ptimeste necaz.
Iar el auzind acestea, s-a umilit si a pus metanie zicnd:
Iart-m, avvo, c am gresit.
ntr-adevr, aceasta este calea cea adevrat:
c acesta a venit la smerenie, iar eu la odihn.
Si folosindu-se btrnul, s-a dus.29
37. A venit un printe la avva Arsenie si, btnd n us, btrnul i-a deschis, socotind c este slujitorul
su.
Si dac a vzut c este altul, s-a aruncat cu fata la pmnt.
Iar acela i-a zis lui:
Scoal, avvo, ca s m nchin tie.
Si i-a zis btrnul lui:
Nu m scol, de nu te vei duce.
Si mult rugndu-se, nu s-a sculat pn ce s-a dus.
38. Se spunea pentru un frate care a venit la Schetia ca s-l vad pe avva Arsenie, c venind la biseric,
se ruga clericilor, ca s se ntlneasc cu avva Arsenie.
30 / 34
Deci i-au zis lui:
Odihneste-te putintel, frate, si-l vei vedea.
Iar el a zis:
Nu gust nimic de nu m voi ntlni cu el.
Au trimis dar un frate ca s-l duc, c era departe chilia lui30.
Si btnd n us, au intrat amndoi si nchinndu-se btrnului, au sezut tcnd.
Deci a zis fratele cel de la biserica Schetiei:
Eu m duc, rugati-v pentru mine!
Iar fratele cel strin, neaflnd ndrzneal ctre btrnul, a zis fratelui:
Vin si eu cu tine.
Si au iesit mpreun.
ns fratele cel strin l-a rugat zicnd:
Ia-m si la avva Moise cel din tlhari.
Si venind ei la acela, i-a primit cu bucurie si, tratndu-i cu ospitalitate, i-a slobozit.
Si i-a zis fratele cel ce-i ducea:
Iat, te-am dus la cel strin (Arsenie) si la egiptean (Moise);
care dintr-acestia doi ti-a plcut?
Iar el, rspunznd, a zis:
Mie, pn acum, egipteanul mi-a plcut.
Si auzind unul din printi acestea, s-a rugat lui DUMNEZEU zicnd:
Doamne, arat-mi lucrul acesta, ca unul fuge pentru NUMELE Tu, iar altul mbrtiseaz pentru
NUMELE Tu.
Si, iat, i s-au artat dou corbii mari pe ru si a vzut n una pe avva Arsenie si pe Duhul lui
DUMNEZEU plutind cu liniste (isihie), iar n cealalt pe avva Moise si ngerii lui DUMNEZEU,
hrnindu-l cu faguri de miere.31
39. Zicea avva Daniel:

Cnd era avva Arsenie s moar, le-a poruncit, zicnd:
S nu va ngrijiti s faceti dragoste (milostenie) pentru mine.
C eu de mi-am fcut mie dragoste (milostenie), aceasta am s-o gsesc.
40. Cnd era avva Arsenie s moar, s-au tulburat ucenicii lui.
Si le-a zis lor:
nc nu a venit ceasul;
iar cnd va veni ceasul, v voi spune.
ns am s m judec cu voi la scaunul de judecat cel nfricostor, de veti da trupul meu cuiva.
Iar ei au zis:
Si ce vom face, c nu stim s-l ngropm?
Nu stiti s legati o funie de piciorul meu si s m trageti la munte?
Si acesta era cuvntul btrnului32:
Arsenie, pentru ce ai iesit [din lume]?
De multe ori m-am cit c am vorbit; iar c am tcut, niciodat.
Iar cnd era aproape de a muri, l-au vzut fratii plngnd si i-au zis:
ntr-adevr si tu te temi, printe?
Si le-a zis lor:
ntr-adevr, frica ce este cu mine acum, n ceasul acesta, cu mine este de cnd m-am fcut clugr.
Si asa a adormit [ntru Domnul].
41. Se mai spunea c n toat vremea vietii sale, cnd sedea la lucrul minilor, avea o crp n sn,
pentru lacrimile care curgeau din ochii si.
Si auzind avva Pimen c a adormit [ntru Domnul], lcrimnd a zis:
Fericit esti, avvo Arsenie, c te-ai plns pe tine n lumea aceasta.
C acela ce nu se plnge pe sine aici, acolo se va plnge vesnic.
31 / 34
Deci, ori aici de voie, ori acolo de chinuri, este cu neputint a nu plnge.
42. Povestit-a avva Daniel pentru dnsul, c niciodat nu voia s griasc vreo ntrebare din Scriptur,
mcar c putea s griasc, de ar fi voit.
nc nici scrisoare degrab nu scria.
Si cnd venea la biseric cteodat, sedea dinapoia stlpului, ca nimeni s nu vad fata lui, nici el s
caute la altul.
Si era chipul lui ngeresc ca al lui Iacov.
Era cu totul alb, ncuviintat la trup, dar usctiv.
Si avea barba lung, ajungnd pn la pntece iar perii ochilor czuser de plns.
Si era lung, dar se grbovise de btrnete.
Si a murit n vrsta de nouzeci si cinci ani.
A petrecut n palaturile fericitului ntru pomenire, mpratului Teodosie cel mare, ani patruzeci,
fcndu-se printe al fiilor lui, Arcadie si Onorie.
Si acolo a fcut ani patruzeci, iar zece ani a fcut la Troin al Babilonului celui de sus, n preajma
Memfisului si trei ani n Canopul Alexandriei si ceilalti doi i-a petrecut iarsi n Troin si acolo a
adormit, svrsindu-si cltoria cu pace si cu frica lui DUMNEZEU.
Cci era brbat bun si plin de Duh Sfnt si de credinta.
Si mi-a lsat mie haina lui cea de piele si vesmntul cel alb de par si ncltmintele cele de coaja de
finic.
Si eu nevrednicul zice avva Daniel le-am purtat pe ele ca s m binecuvintez.
43. Povestit-a iarsi avva Daniel pentru avva Arsenie, c odat el a chemat pe printii mei, adic pe
avva Alexandru si pe Zoil si smerindu-se pe sine, a zis:
Fiindc dracii se lupt cu mine si nu stiu de m fur n somn, deci n noaptea aceasta osteniti-v cu
mine si pziti-m, dac dormitez la priveghere.
Si au sezut unul de-a dreapta lui si altul de-a stnga, de cu seara, pstrnd tcere.
Si spuneau printii mei zice avva Daniel c noi am adormit si nu ne-am sculat si nu l-am simtit
pe el, dac dormiteaz.
Si ctre dimineata DUMNEZEU stie, de la sine a fcut ca s socotim c a dormit, sau cu adevrat
firea somnului a venit a suflat trei suflaturi si ndat s-a sculat, zicnd:
Am dormit cu adevrat? Iar noi am rspuns: Nu stim!.
44. Au venit odat oarecari btrni la avva Arsenie si mult l-au rugat ca s se ntlneasc cu dnsul.
Iar el le-a deschis lor.
Si l-au rugat pe el s le spun lor cuvnt pentru cei ce se linistesc si cu nimeni nu se ntlnesc.
Cnd fecioara este n casa tatlui su, multi vor s se logodeasc cu dnsa.
Iar dup ce va lua brbat, nu place tuturora;
unii o defim, iar altii o laud si n-are cinste asa mult ca nti cnd era ascuns!
Asa si cele ale sufletului:
dup ce se vor vdi, nu pot s ncredinteze pe toti.
Note la Avva Arsenie:

1
Fugi, taci, linisteste-te! Feu=ge, siw/pa, h(su/xaze! Fuge, tace, quisce! Unul dintre cele mai
puternice mesaje ale vietii monastice.
2
Vezi Arsenie 21.
3
A pune nceput [bun] este sinonim cu
4
E vorba, conform variantelor siriac si latin, de avva Evagrie.
5
Iraclie 1, Ierax 1, Moise 6, Pafnutie 5. Un studiu despre "Sederea n chilie" la REGNAULT (.VII).
6
Evagrie 7, Moise 3. Despre monahii strini si despre nstrinare la REGNAULT, pp.55-56 si
GUILLAUMONT, pp.117-157.
7
Arsenie 15, 30 si 43.
32 / 34
8
"Pentru Printii desertului pinea era alimentul principal, dac nu si unicul. [] E vorba despre
niste pinite mici, rotunde si subtiri ce se fabric si acum n Egiptul de Sus si n mnstirile copte,
pini ce puteau fi uscate si pstrate astfel mai multe luni sau chiar un an. [] Aceste pini msoar
circa 12 centimetri diametru si cntresc ceva mai mult de 150 grame. [] Ratia zilnic a majorittii
anahoretilor consta n dou astfel de pinite. Ei mncau o pine la ceasul al noulea (orele 2-3 dup-
amiaza), rezervndu-o pe cealalt pentru a o mprti eventual cu un vizitator. Monahul care nu primise
nici o vizit mnca aceast a doua pine seara." (REGNAULT, cap. Pinea, alimentul esential ,
pp.91-93).
9
Frunzele de curmal (numite sivin), foarte rezistente si ajungnd pn la o mrime de 2-3 m, erau
mai nti desprinse de pe ramuri (smicele) si asezate n ap ca s se nmoaie pentru a se face mai
suple. Erau apoi tiate cu un cutit, iar din ele se fcea o funie lung. Aceasta era vndut ca atare sau
din ea se fabricau cosuri, panere, sau rogojini (REGNAULT, p.120, subcapitolul Muncile monahilor
n chilie ). Din aceast materie foarte aspr unii clugri si pustnici si confectionau hainele lor (vezi:
TSAMIS, Anonimi, VII, si nota 89, p.45, Moise si Psoe, 2, p.146. Sau: LIMONARIU, 123, p.121).
10
Orele 11-12.
11
Cum chilia lui avva Arsenie era att de departe de Schetia (32 de mile nseamn mai mult de 50 de
kilometri) si, n plus, ducea viat de linistire (Arsenie 2), erau frati care-i fceau slujba de vnzare a
lucrului minilor lui.
12
Roma a czut sub vizigotii lui Alaric n 410. Schetia a fost devastat n mai multe rnduri e
incursiunile barbarilor; de exemplu n 357 si 434 de saracini, n 407-408 si 578 si de tribul berberic
al mazakinilor. ndeosebi dup distrugerea integral din 407-408 multi pustnici s-au refugiat n alte
centre monahale: avva Siluan cu nsotitorii lui s-au dus n Sinai si avva Sisoe n Clisma (TSAMIS,
nota 201, p.89).
13
Adic, n tot timpul ct lucra, lucra la fel, de o potriv, egal.
14
Exactitatea, luarea aminte a lui cea cu de-amnuntul.
15
Iosif din Panefo 6-7; Pamvo 12; Sisoe 14; Siluan 12.
16
Oras situat pe unul din bratele vestice ale Deltei Nilului, la 25 km de Alexandria. n antichitate era
cel mai important port al Egiptului, pe unde trecea tot comertul dintre greci si egipteni.
17
Ea s-a mbolnvit din cauza asupririi de gnd; pentru c n-a nteles bine cuvntul btrnului, aspru
ca s previn transformarea vizitei ei ntr-un precedent pentru celelalte fecioare de la Roma.
18
Magistrat se numea pe atunci orice functionar din administratia imperiului.
19
Casian 8.
20
Smbta seara, la ultimele raze ale soarelui, cnd biblic ("Si a fost sear si a fost dimineat: ziua
nti" Fac. 1, 5) si liturgic (ziua liturgic ncepe cu vecernia de seara zilei precedente) ncepe
duminica.
21
Arsenie (cum ne arat si alte apoftegmele Arsenie 14 si 42) se ruga toat noaptea, si numai spre
dimineat se lsa s adoarm cte putin, cel mult o or (Arsenie 15).
22
n Egiptul de Jos (Inferior).
23
n acest loc ns era suprat de multi vizitatori, ceea ce-l fcea s "nu ntmpine degrab pe cineva"
(Arsenie 31), chiar dac acest cineva venea din partea arhiepiscopului (Arsenie 28) sau era nsusi
arhiepiscopul de Alexandria (Arsenie 7 si 8).
24
Din Faran, n Muntele Sinai.
25
E vorba de Petra Troiei (vezi Arsenie 34).
26
v. nota 54.
27
" bolnav am fost si m-ati cercetat " (Mt. 25,36,45).
28
"Printe", n ntelesul de nvttor, educator al copiilor mpratului Teodosie I, Onorie si Arcadie.
29
O apoftegma asemntoare se povesteste pentru avva romanul.
30
Chilia avvei Arsenie era la circa 50 km de Schetia (vezi Arsenie 21).
31
Ne aflm n prezenta unui foarte important text de spiritualitate, care defineste cele dou principale
ci spirituale din traditia crestin:
pocinta cu ntristare, cu mhnire (poate cel mai reprezentativ pentru aceast cale fiind avva Arsenie)
si pocinta cu bucurie (poate cel mai reprezentativ pentru aceast cale fiind avva Moise cel din
tlhari).
Unul fuge pentru DUMNEZEU, iar cellalt mbrtiseaz pentru DUMNEZEU.
33 / 34
La fel de important este ns faptul c aceste dou ci nu se exclud una pe alta:
sfntul Pahomie (ntemeietorul vietii monahale de obste) era aspru, dur, mhnit etc, iar ucenicul lui
cel mai apropiat, sfntul Teodor, era blnd, binevoitor, mngietor, amabil etc.
O alt exemplificare sugestiv se gseste n colectia de apoftegme a printilor fr nume, asezate pe
capitole tematice: .VI, 9.
32
Adic: obisnuia btrnul a zice ctre sinesi.
34 / 34

SF - Cv. SISOE Cel Mare - Apoftegme

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SF - Cv. SISOE Cel Mare - Apoftegme

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

https://doxologia.

Canon de rugciune ctre Sfntul Cuvios Sisoe cel Mare

Tropar Sfntului Cuvios Sisoe cel Mare, glasul 1:

Cntarea l, glasul al 8-lea.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Cntarea a 9-a. Irmos: nfricoatu-s-a tot auzul...

SEDELNA, glasul al 2-lea.

SEDELNA Preasfintei Nsctoare de DUMNEZEU, glasul al 2-lea.

SEDELNA Sfintei Cruci i a Preasfintei Nsctoare de DUMNEZEU, glasul al 2-lea.

Zicerile / apoftegmele sfntului Sisoe cel Mare din Patericul Egiptean

5. Zis-a odat avva Sisoe cu ndrzneal: ndrznete, iat treizeci de ani am de

6. Un frate i-a zis lui avva Sisoe: cum de nu m prsesc patimile?

7. edea odat avva Sisoe n muntele lui avva Antonie singur.

13. Un frate l-a ntrebat pe avva Sisoe, zicnd: m vd pe mine c aducerea

16. Au venit alii la avva Sisoe s aud de la dnsul vreun cuvnt.

26. A venit odat avva Ammun de la Rait la Clisma s se ntlneasc cu avva

31. Au venit odat saracinii i i-au dezbrcat pe btrn i pe fratele lui.

32. Se spunea despre avva Sisoe tebeul c a rmas la Calamona Arsenoitului i

40. Zis-a avva Sisoe: caut-L pe Domnul i nu cuta unde locuiete.

41. Zis-a iari: ruinea i netemerea, de multe ori aduce pcatul.

42. Un frate l-a ntrebat pe avva Sisoe, zicnd: ce voi face?

49. Se spunea despre avva Sisoe c s-a bolnvit.

52. Se spunea despre avva Sisoe tebeul, c nu mnnc pine.

---> Alte ziceri din Patericul Egiptean.

Revizuire, ndreptare, completare, prezentare si note de Iulian Nistea

Notele le-am putea mprti, grosso modo, n trei categorii:

Pentru avva Antonie

3. Zis-a avva Antonie:

5. A ntrebat cineva pe avva Antonie, zicnd:

6. Zis-a avva Antonie ctre avva Pimen:

7. Tot acesta a zis:

8. A ntrebat avva Pamvo pe avva Antonie:

9. Zis-a avva Antonie:

10. Zis-a iarsi:

11. Zis-a iarsi:

12. Zis-a iarsi:

13. Zis-a iarsi:

17. Un monah a fost ludat de frati ctre avva Antonie.

18. Un frate i-a zis lui avva Antonie:

24. A zis avva Antonie:

25. Zis-a iarsi:

27. A zis iarsi:

34. Zis-a avva Antonie:

35. Acelasi a zis:

37. Zis-a avva Antonie:

38. Zis-a iarsi:

39. Zis-a iarsi:

Note la Avva Antonie:

IOANIDU propune astfel: 1. lene, trndvie; 2. nepsare, nengrijare; 3. nchidere de inim,

BAILLY, mergnd pe filiera clasic, propune: 1. ngligence, indiffrence; 2. chagrin.

Pentru avva Arsenie

3. Odat au venit dracii la avva Arsenie n chilie, ncjindu-l.

5. A zis un oarecare4 fericitului Arsenie:

9. Un frate a rugat pe avva Arsenie ca s aud cuvnt de la el.

10. Zis-a iarsi:

11. Zis-a oarecine ctre avva Arsenie:

12. Zicea avva Arsenie:

13. Zis-a avva Marcu ctre avva Arsenie:

17. Spunea avva Daniel:

22. ntrebat-a avva Marcu pe avva Arsenie, zicnd:

23. Povestit-a avva Daniel, ucenicul lui avva Arsenie, zicnd:

24. Altdat avva Arsenie a zis ctre avva Alexandru:

33. Zis-a avva Daniel: