DUMINICA a XVI-a dupa RUSALII

(Pilda talantilor - Matei 25,l4-30)

Mesajul hristic trebuie ascultat, dar asta (e altceva decat) nu inseamna

sa to complaci in rolul de depozitar cuminte al literei Lui.
Ascultarea vie, eficienta, activa si reactiva dubleaza puterea de
absorbtie.
Ingfinarea mecanica, tezaurizarea pioasa, fara participare, fara
dezbatere si imbogatire interioara e doar un act de inregimentare anonima.
Parabola de astazi ne spune cä nu este suficient sa primim, sä pastram
timorat, neproductiv ceea ce ni se incredinteaza, ci sä valorificam "talantul",
sä-l punem la lucru, sä-l administram astfel incat sä rodeasca si sä se
inmulteasca.
Sluga sterila, cea condamnata de stapan la "intunericul cel mai
dinafara" e caracterizata in text prin doua adjective semnificative: „viclean" si
„lenes".
Asadar, supunerea inerta, conformitatea, apatia, lentoarea existentiala
sunt maladii ale intelegerii.
In aparenta, darurile cu care suntem insemnati sunt diferite: cinci talanti,
doi talanti, un talant.

In realitate ni se incredinteaza atat cat capacitatea noastra spirituala

poate duce si atat cat putem lucra in iconomia comunitatii si a lumii.
Ni se da fiecaruia dupa puterea noastra "Fiecare dupa darul pe care l-a
primit, slujiti-va unii altora ca niste buni iconomi ai harului celui de multe feluri
al lui DUMNEZEU" (I Petru 4,10) si "sunt felurimi de daruri duhovniceti,
dar e Acelasi Duh" (1 Cor. 12,4).
Nu este vorba despre cantitatea darurilor incredintate, cat despre
calitatile lor specifice.
Unii comentatori au calculat valoarea relativa a sumelor incredintate,
dupa criteriile vremurilor in care a trait HRISTOS: 1(un) talant ar fi
echivalentul unui salariu pe 20 de ani al unui lucrator obisnuit.
5(cinci) talanti ar insemna, (deci) salariul pe 100 de ani.
E vorba deci de sume uriase.
Fiecare dispunem de o inzestrare distincta, de un talent particular, pe
care nu le putem delega altora.
Cuvantul talent, asa cum it intelegem azi, isi are obarsia in aceasta
parabola, chiar daca a intrat in uzul limbilor europene abia in sec. XV.
Fructificarea a ceea ce am primit ne revine in intregime.
Suntem solicitati sa fim buni administratori ai darurilor, indiferent de
marimea lor.

De altfel si recompensa e aceeasi: stapanul multumeste primelor doua

slugi cu exact aceleasi cuvinte.
Virtutile pentru care slugile "bune si credincioase" sunt tratate cu
marinimie sunt creativitatea si curajul de a risca.
Creativitatea presupune capacitatea de a transforma darul in castig.
1/3
 Receptia se intregeste, devine functionala prin ceea ce poti adauga
valorii ei, adica prin dimensiunea ei roditoare:
"De aceea vä spun: Lua-se-va de la voi imparatia lui DUMNEZEU si i se
va da neamului care-i va face roadele" (Mt. 21,43).
E una dintre provocarile decisive ale vietii spirituale.
Dogma nu ni se dä ca o doctrina oarecare, ca un bloc inghetat de
sentinte definitive, care trebuie executate obligatoriu.
E nevoie de trezvie, de lucrare intima, de libertatea si forta de a digera
adevarul revelat in asa fel incat el sa ne locuieasca in chip fertil si sa ne
transforme.
Evident, lucrarea cu mesajul hristic e riscanta.
Putem deraia, putem inventa pogoraminte comode, putem sfarsi prin a
impune adevarului limitele propriei noastre inaptitudini sau fantezii.

Dar, parabola ne transmite ca riscul e preferabil conservarii egoiste.

Nu ni se spune cum ar fi reactionat Stapanul daca cele doua slugi ar fi
pierdut totul, in incercarea for de a inmulti talantii.
Aflam doar ca riscul e mai rentabil decat imobilitatea tematoare.
Nu de aici pleaca Sfanta Traditie ?
Nu este ea ceea ce ni se da in plus, prin creativitatea si indrazneata
intelepciune a Parintilor.
Revelatia e un dar, iar Traditia e preluarea si transmiterea continua,
multiplicata a darului.
Ea se da celui ce are deja temeiul scripturar, dupa cum Noul Testament
se da celui ce are deja Vechiul Testament.
Respectarea rigorii formale a Legii Vechi si refuzul vestii celei bune a
Legii Noi stau sub primejdia paraliziei spirituale.
Nici adeptii Legii celei Noi nu sunt scutiti de acesta primejdie.
Diferenta dintre primele doua slugi si cea de-a treia este diferenta dintre
adeptii care se supun insarcinarii primite cu bucurie, cu o anumita verva
procedurala si cei care o fac de frica, preocupati numai de securitatea lor
personala.

Cei care inmultesc talantii actioneaza pentru profitul aproapelui.

Cei care ii pastreaza se gandesc numai la siguranta lor.
Primii sunt invitati sä intre in spatiul rasplatii, sä treaca asadar, din afara
inauntru.
Ceilalti sunt azvarliti in intunericul cel mai dinafara.
Aceasta e o confirmare a faptului cä se poate trece din spatiul
excluziunii in cel al comuniunii, cä IISUS lasa o sansa celor dinafara,
cerandu-le insa, nu doar o conformitate birocratica, ci o reactie vie, curajoasa,
de cooperare cu adevarul Sau
IISUS e, de altfel, un maestru al riscului.
Sa nu uitam cä parabola aceasta e situata de Matei dupa intrarea in
Ierusalim, adica dupa declansarea ultimului episod din viata pamanteasca a
Invatatorului, cand a avut loc confruntarea cu mai marii cetatii, cu fidelitatea
ucenicilor, cu moartea.
2/3
 Rastignirea este marele sau gest multiplicator.
Talantul Intruparii, samanta Imparatiei sadita de El prin fapta si cuvant vor da
rod inmiit.

In concluzie, cea mai mare bucurie binecuvantata de DUMNEZEU este

inmultirea darurilor primite de la El.
Iar aceasta inmultire presupune smerenie si harnicie, nu mandrie
lenevire, dar mai ales iubire de DUMNEZEU si de aproapele.
Daca talantii sunt inmultiti in folosul comunitatii umane atunci se aduce
bucurie lui DUMNEZEU si semenilor lui.
Bucuria harniciei, a darniciei, bucuria daruirii de sine, bucuria binelui
facut altora.
Mesajul e limpede: nu e un primitor adecvat al adevarului decat cel care
il traieste ca miza a unei transfigurari personale, ca materie a unui pariu
riscant, ca participare curajoasa la realizarea lui.

Sa ne rugam Domnului IISUS HRISTOS sa ne daruiasca tuturor

bucuria de a fi chemati si onorati de El cu aceste cuvinte:
„Bine, sluga buna si credincioasa, peste patine (daruri) ai fost
credincioasa, peste multe to voi pune; intra intru bucuria domnului
tau !". (Matei 25,21)
Amin !

3/3