Utrenia Duminicii a 28-a după Rusalii

După partea de început strana cântă pe melodia troparului versului de rând 3:

Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă (Ps 117,27a); binecuvântat este cel
ce vine întru numele Domnului (Ps 117,26a) (de trei ori).
Se cântă troparele cu care am încheiat vecernia.

După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, pe tropar vers 3.

Hristos din morţi a înviat, începătura celor adormiţi, începătorul zidirii şi
făcătorul tuturor celor făcute; firea cea stricată a neamului nostru întru Sine o a
înnoit. Nu vei mai stăpâni de acum, moarte, că Stăpânul tuturor puterea Ta o a
zdrobit.
Mărire…,
Cu trupul moarte gustând, Doamne, amărăciunea morţii o ai tăiat cu
învierea Ta, şi pe om împotriva ei l-ai întărit, blestemul cel de demult nimicind,
apărătorule al vieţii noastre, Doamne, mărire Ție.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
De frumuseţea fecioriei tale şi de prealuminată curăţia ta, Gavriil mirându-
se, a strigat către tine, Născătoare de Dumnezeu: Ce laudă vrednică voi aduce
ție? Ce te voi numi pe tine? Nu mă pricep şi mă minunez! Pentru aceasta,
precum mi s-a poruncit, strig ţie: Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar.

După Ectenia mică, a doua serie de Sedelne, pe tropar vers 3.

De neschimbarea Dumnezeirii Tale şi de patima Ta cea de bunăvoie,
Doamne, spăimântându-se, iadul s-a tânguit: Mă cutremur de Ipostasul cel
nestricat al trupului, văd pe Cel nevăzut în chip tainic luptându-se cu mine.
Pentru aceasta şi cei pe care îi ţin, cântă: Mărire, Hristoase, învierii Tale.
Mărire…,
Taina cea necuprinsă şi neînțeleasă a răstignirii şi cea de negrăit a învierii,
o cuvântăm credincioşii; că astăzi moartea şi iadul s-au prădat, iar neamul
omenesc întru nestricăciune s-a îmbrăcat. Pentru aceasta, cu mulţumire strigăm:
Mărire, Hristoase, învierii Tale.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Pe Cel necuprins şi nemărginit, pe Cel de o fiinţă cu Tatăl şi cu Spiritul, în
pântecele tău L-ai cuprins tăinuit, Maică a lui Dumnezeu. Una şi neamestecată
lucrare a Treimii am cunoscut, că e preamărită în lume prin nașterea ta. Pentru
aceasta, cu mulţumire strigăm: Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar.

Nu se cântă Binecuvântările Învierii, ci Polieleul.

În timpul cântării Polieleului, preotul cădește altarul și toată biserica.
1
 După Ectenia mică, se citește Ipacoiul.
Spăimântând cu vederea, rourând cu graiurile, îngerul strălucitor a zis
purtătoarelor de mir: Pentru ce căutați pe Cel viu în mormânt? A înviat,
deşertând mormintele. Cunoașteți pe Cel neschimbat, ca schimbător al
stricăciunii; ziceţi lui Dumnezeu: Cât sunt de înfricoşătoare lucrurile Tale, că ai
mântuit neamul omenesc.
Apoi, Sedealna Strămoșilor (Polieleului), pe antifon, vers 8.
Pe Avraam, pe Isaac și pe Iacob toți să-i lăudăm cu cântări; pe David cel
preablând și pe Iosua al lui Navi și pe cei doisprezece patriarhi și împreună cu ei
și pe cei trei Tineri, care au stins para focului cu puterea Spiritului. Și să grăim
către dânșii: Bucurați-vă cei ce vitejește ați defăimat înșelăciunea împăratului
celui nebun ți cu stăruință rugându-vă, cereți lui Hristos, iertare de greșeli să
dăruiască, celor ce sărbătoresc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.
Mărire…, Și acum…, a Născătoarei.
Laudă de mulțumire aduc ție, după datorie, ca văduva cei doi bănuți, pentru
toate darurile tale; că tu te-ai arătat acoperământ și ajutătoare, scoțându-mă
pururi din ispite și din necazuri. Pentru aceasta ca din mijlocul cuptorului celui
cu văpaie mântuindu-mă de cei ce mă necăjesc, din inimă strig ție Născătoare de
Dumnezeu: Ajută-mi, rugând pe Fiul tău și Dumnezeu, ca să-mi dăruiască
iertare de greșeli, că pe tine nădejde te am eu, nevrednicul robul tău.
Treptele, antifon vers 3.
Antifonul I
Robia Sionului tu o ai scos din Babilon; şi pe mine din patimi la viaţă mă
scoate, Cuvinte.
Cei ce seamănă în austru cu lacrimi dumnezeieşti, secera-vor cu bucurie
spice de viață veșnică.
Mărire…, Şi acum…,
Prin Spiritul Sfânt toată buna dăruire, precum prin Tatăl şi prin Fiul,
împreună străluceşte, întru care toate viază şi se mişcă.
Antifonul II.
De n-ar zidi Domnul casa virtuţilor, în zadar ne-am osteni; dar ocrotindu-ne
El sufletul, nimeni nu va strica cetatea noastră.
Cei ce din rodul pântecelui, prin Spiritul, fii s-au făcut Ție, ca şi Tatălui,
Hristoase, sunt pururea sfinţii.
Mărire…, Şi acum…
Prin Sfântul Spirit se vede toată sfinţenia, înţelepciunea, că dă fiinţă la toată
făptura; Acestuia să ne închinăm, ca şi Tatălui şi Cuvântului, că Dumnezeu este.
Antifonul III.

2
 Cei ce se tem de Domnul umblă fericiţi în cărările poruncilor, că vor mânca
tot rodul cel de viaţă.
Veseleşte-Te, Începătorul păstorilor, văzând pe fiii Tăi împrejurul mesei
Tale, purtând stâlpări de fapte bune.
Mărire…, Şi acum…,
În Sfântul Spirit este toată bogăţia măririi, din care vine darul şi viaţa la
toată făptura; că împreună este lăudat cu Tatăl şi cu Cuvântul.
Prohimen, vers 3.
Spuneţi întru neamuri că Domnul a împărăţit, pentru că a întărit lumea, care
nu se va clinti (Ps 95,10).
Stih: Cântaţi Domnului cântare nouă (Ps 32,3).
Spuneţi întru neamuri că Domnul a împărăţit, pentru că a întărit lumea, care
nu se va clinti.
După Exclamaţiune, cântăreții, pe tropar vers 3:
Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)
Toată suflarea să laude pe Domnul!
Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!
Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).

Evanghelia a șasea a Învierii (Luca 24,36-53).

Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi sărutată de
credincioși și cădește Evanghelia.

Cântăreții citesc sau cântă: Învierea lui Hristos…

Apoi, Psalmul 50:

Urmează cântarea Canonului.

Începând cu 21 noiembrie, de Sărbătoarea Intrării în templu a Maicii Domnului și până pe 31
decembrie, se cântă Catavasiile Nașterii Domnului..
Catavasia I
Hristos se naște, măriți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe
pământ, înălțați-vă! Cântați Domnului tot pământul și cu veselie lăudați-L,
popoare, că s-a preamărit.
Catavasia III
Fiului, Celui născut fără străcăciune din Tatăl mai înainte de veci, și mai pe
urmă din Fecioara întrupat mai presus de fire, lui Hristos Dumnezeu să-I
strigăm: Cel ce ai înălțat fruntea noastră, Sfânt ești, Doamne.

După Ectenia mică, Ipacoiul, tropar vers 2.

Focul s-a prefăcut în rouă pentru tineri, și plângerea femeilor întru bucurie
s-a schimbat, că îngerul a slujit în amândouă minunile; acelora adică prefăcând
cuptorul întru odihnă, iar acestora vestind învierea cea de a treia zi, Începătorule
al vieții noastre, Doamne, mărire Ție.
3
 Apoi, Sedealna, vers 1.
Pe toți Strămoșii, ca unii ce sunt cu adevărat ai lui Hristos, să-i lăudăm cu
strălucire, credincioșilor, preamărind cu cântări pe Cel ce i-a făcut pe ei
minunați. Căci pentru ca să închipuie de mai înainte venirea Lui din Fecioara, a
luminat lumea în chip nespus.
Catavasia IV
Toiag din rădăcina lui Iesei și floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioară ai
odrăslit, Cel lăudat din muntele cel cu umbra deasă. Venit-ai întrupându-Te din
cea neispitită de bărbat, Cel fără de trup și Dumnezeu. Mărire puterii Tale,
Doamne!
Catavasia V
Dumnezeul păcii fiind, Tată al îndurărilor, pe Îngerul sfatului Tău celui
mare L-ai trimis nouă, dăruindu-ne pacea; deci povățuiți fiind la lumina
cunoștinței de Dumnezeu, dis-de-dimineață venind, Te preamărim pe Tine,
Iubitorule de oameni.
Catavasia VI
Din pântece pe Iona, ca pe un prunc l-a lepădat fiara mării, precum l-a
primit. Iar Cuvântul, în Fecioară sălășluindu-se și trup luând, ieșit-a lăsând-o
nestricată; că Cel ce n-a pătimit stricăciune, pe ceea ce L-a născut a păzit-o
nevătămată.
Ectenia mică, apoi, Condacul , tropar vers 6.
Cel de mână scris nu l-ați cinstit, ci întrarmându-vă cu Ființa cea nescrisă,
de trei ori fericiților, în groapa focului v-ați preamărit; și în mijlocul văpăii celei
de nesuferit stând, pe Dumnezeu L-ați chemat: Grăbește, o, Îndurate, și ca un
milostiv aleargă spre ajutorul nostru, că poți toate câte le voiești.
Icos
Tinde-Ți mâna Ta, de care oarecând au luat cunoștință și egiptenii cei ce
purtau război și evreii cei ce erau loviți cu război. Nu ne părăsi pe noi și nu
îngădui să ne înghită pe noi moartea, care însetează după noi și satana care ne
urăște; ci Te apropie de noi și Te milostivește spre sufletele noastre, precum Te-
ai milostivit oarecând spre ai Tăi, cei din Babilon, care, neîncetat lăudându-Te
pe Tine, au fost aruncați în cuptor pentru Tine şi dintr-însul au strigat Către
Tine: Grăbește, o, Îndurate, și aleargă ca un milostiv spre ajutorul nostru, că poți
toate câte le voiești.

Catavasia VII
Tinerii, în dreapta credință fiind crescuți, păgâneasca poruncă nebăgând-o
în seamă, de groaza focului nu s-au spăimântat; ci în mijlocul văpăii stând, au
cântat: Dumnezeul părinților, eşti binecuvântat!
Catavasia VIII
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L
preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.

4
 Cuptorul cel răcorit a închipuit chipul minunii celei mai presus de fire: că
n-a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici focul dumnezeirii pântecele
Fecioarei, în care a intrat. Pentru aceasta, cântând să strigăm: Să binecuvânteze
toată făptura pe Domnul și să-L preaînalțe întru toți vecii.
Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!
Catavasia IX
Mărește, suflete al meu, pe Împăratul, Cel ce s-a născut în peșteră din Fecioara.
Taină străină văd și minunată, cer fiind peștera, scaun de heruvimi
Fecioara, ieslea sălășluire, întru care s-a culcat Cel neîncăput, Hristos-
Dumnezeu, pe Care, lăudându-L îl mărim.
Ectenia mică,
Apoi Luminătorile, pe melodie specială.
Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).
Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că
sfânt este (Ps 98,5).
Săltând, iubitorilor de Strămoși, și adunându-ne după datorie, să lăudăm
astăzi pomenirea Strămoșilor: a lui Avraam, a lui Isaac și a lui Iacob, din care
Hristos Domnul, după trup s-a arătat, pentru multa Sa milostivire.
Mărire...,
Pe Adam să-l lăudăm, pe Abel, pe Set și pe Enos, pe Enoh și pe Noe, pe
Avraam, pe Isaac, pe Iacob, pe Moise, pe Iov și pe Aaron, pe Eleazar, pe Iosua
Navi, pe Barac, pe Samson și pe Ieftae, pe David și pe Solomon.
Şi acum..., a Născătoarei.
Curată Fecioară, preanevinovată Marie, dumnezeiască mireasă, în vremea
cea înfricoșătoare pentru mine să-mi stai înainte și să te arăți mijlocitoare mie,
smeritului, pe lângă Fiul tău și să mă mântuiești de osânda aceea și de chinurile
toate.

Îndată, pe versul 3, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.

Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L
pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine
cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

Se pun Stihirile pe 8.
Ale Învierii 4, pe vers 3.
Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui
(Ps 149,9).
Veniţi, toate popoarele, cunoaşteţi puterea tainei celei înfricoşătoare, că
Hristos, Mântuitorul nostru, Cuvântul cel dintru început, s-a răstignit pentru noi,
şi de bunăvoie s-a îngropat şi a înviat din morţi, ca să mântuiască toate. Aceluia
să ne închinăm.

5
 Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).
Spus-au toate minunile păzitorii Tăi, Doamne; că adunarea deşertăciunii a
umplut de daruri dreapta lor, socotind să ascundă învierea Ta, pe care lumea o
preamăreşte; îndură-Te spre noi.
Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).
Toate s-au umplut de bucurie, luând dovedirea învierii; că Maria
Magdalena la mormânt a venit şi a aflat înger pe piatră şezând, cu veșmintele
strălucind şi zicând: Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi? Nu este aici, ci a înviat,
precum a zis, mergând mai înainte în Galileea.
Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).
Întru lumina Ta, Stăpâne, vom vedea lumina, iubitorule de oameni; că ai
înviat din morţi, dăruind mântuire neamului omenesc, ca să Te preamărească
toată făptura, pe Tine cel singur fără de păcat, îndură-Te spre noi.
Apoi, 4 Stihiri ale Sfinților Strămoși, vers 2.
Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).
Toți să săvârșim acum pomenirea cinstiților Strămoși, lăudând viața lor
prin care s-au mărit.
Stih: Binecuvântat ești Doamne, Dumnezeul părinților noștri, și lăudat și preamărit este numele
Tău în veci.
Stins-au puterea focului tinerii, dănțuind în mijlocul cuptorului, și lăudând
pe Dumnezeu cel Atotputernic.
Stih: Că drept ești întru toate cele ce ai făcut nouă.
În groapă fiind închis și împreună cu fiarele petrecând, Daniel proorocul
nicidecum nu a fost atins de răutatea lor.
Stih: Și asupra cetății sfinte.
Toți să săvârșim acum pomenirea cinstiților Strămoși, lăudând viața lor
prin care s-au mărit.
Mărire..., vers 7.
Veniți toți să sărbătorim cu credință pomenirea cea de fiecare an a
Strămoșilor celor mai înainte de Lege; a lui Avraam și a celor împreună cu el; să
cinstim după vrednicie seminția lui Iuda; să lăudăm împreună cu Daniel pe
tinerii cei din Babilon, care au stins văpaia în cuptor, ca pe cei ce sunt chipul
Treimii; proorociile cu tărie ținându-le, împreună cu Isaia să strigăm cu mare
glas: Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște Fiu, pe Emanuel, care
înseamnă: Dumnezeu cu noi.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe tropar, vers 3.

6
 Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-
a întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva
s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm:
Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire
Ţie!

Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate ornatele,
stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare::
Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Cântăreții: Doxologia mare. Doxologia mare, după buna rânduială, ar trebuie să se cânte pe
antifonul versului de rând.

Apoi troparul, pe vers 4:

Astăzi mântuirea a toată lumea s-a făcut; să cântăm Celui ce a înviat din
mormânt și Începătorului vieții noastre; că stricând cu moartea pe moarte,
biruință ne-a dăruit nouă și mare milă.