Declarația comună a Papei Francisc și a

Patriarhului Kirill

 
 
 
adaugat: 13.02.2016
Declarația comună a Papei Francisc și a Patriarhului Kirill al Moscovei și al Întregii
Rusii (text integral):
 
”Harul Domnului Isus Hristos, dragostea lui Dumnezeu și împărtășirea Sfântului Duh să fie
cu voi cu toți” (2 Corinteni 13, 13)
 
1. Prin voia lui Dumnezeu Tatăl, de la care vine tot darul, în numele Domnului nostru Iisus
Hristos și cu ajutorul Duhului Sfânt, Mângâietorul, noi, papa Francisc și Kirill, Patriarhul
Moscovei și al întregii Rusii, ne-am întâlnit astăzi în Havana. Îi aducem mulțumire lui
Dumnezeu, preaslăvit în Preasfânta Treime, pentru această întâlnire, prima din istorie. Cu
bucurie ne-am regăsit ca frați în credința creștină care se întâlnesc pentru a „vorbi prin viu
grai” (2 Ioan 12), de la inimă la inimă, și să discute despre relațiile reciproce dintre Biserici,
despre problemele esențiale ale credincioșilor și despre perspectivele de dezvoltare a
civilizației umane.
 
2. Întâlnirea noastră fraternă a avut loc în Cuba, la răscrucea dintre Nord și Sud, dintre Est
și Vest. Din această insulă, simbol al speranțelor „Lumii Noi” și al evenimentelor dramatice
din istoria secolului al XX-lea, adresăm cuvintele noastre tuturor popoarelor din America
Latină și de pe celelalte continente. Ne bucurăm că credința creștină este în creștere aici
într-un mod dinamic. Puternicul potențial religios al Americii Latine, tradiția sa creștină
multiseculară, făurită prin experiența personală a milioane de oameni, sunt garanția unui
mare viitor pentru această regiune.
 
3. Întâlnindu-ne departe de vechile dispute din „Lumea Veche”, simțim, cu o forță
deosebită, necesitatea unei lucrări comune între catolici și ortodocși, care sunt chemați, cu
blândețe și respect, să dea răspuns înaintea lumii despre nădejdea care este în noi  (cf. 1
Pt 3, 15).
 
4. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru darurile primite de la intrarea în lume a Fiului Său
Unul Născut. Împărtășim aceeași Tradiție spirituală a primului mileniu al creștinismului.
Martorii acestei Tradiții sunt Preasfânta Maică a lui Dumnezeu, Fecioara Maria, și Sfinții pe
care îi cinstim. Printre aceștia se află nenumărați martiri care au dat mărturie pentru
fidelitatea lor față de Hristos și au devenit „sămânța creștinilor”.
 
5. În ciuda acestei Tradiții comune a primelor zece secole, catolicii și ortodocșii, de
aproape o mie de ani, sunt lipsiți de comuniune în Euharistie. Suntem despărțiți de rănile
provocate de conflictele unui trecut îndepărtat sau recent, de divergențele, moștenite de la
străbunii noștri, în înțelegerea și explicitarea credinței noastre în Dumnezeu, care ființează
în trei Persoane: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Deplângem pierderea unității, consecință a
slăbiciunii umane și a stării de păcătoșenie, care a avut loc în ciuda rugăciunii Primului
Preot, a Mântuitorului Hristos: „Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu
întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis”(Ioan 17,
21).
 
6. Conștienți de permanența a numeroase obstacole, ne dorim ca întâlnirea noastră să
contribuie la refacerea acestei unități voite de Dumnezeu, pentru care s-a rugat Hristos.
Fie ca această întâlnire a noastră să inspire creștinii din întreaga lume să se roage
Domnului cu ardoare reînnoită pentru unitatea deplină a tuturor ucenicilor Săi. Într-o lume
care așteaptă de la noi nu doar cuvinte, ci și acțiuni concrete, fie ca această întâlnire să
devină un semn de speranță pentru toți oamenii de bunăvoință!
 
7. În determinarea noastră de a face tot ce este necesar pentru a depăși divergențele
istorice pe care le-am moștenit, vrem să ne unim eforturile pentru a mărturisi Evanghelia
lui Hristos și moștenirea comună a Bisericii din primul mileniu, răspunzând împreună la
provocările lumii contemporane. Ortodocșii și catolicii trebuie să învețe să dea o mărturie
unită pentru adevăr în domeniile în care acest lucru este posibil și necesar. Civilizația
umană a intrat într-o perioadă de schimbări epocale. Conștiința noastră creștină și
responsabilitatea noastră pastorală nu ne permite să rămânem indiferenți în fața
provocărilor care necesită un răspuns comun.
 
8. Atenția noastră se îndreaptă, în primul rând, la regiunile lumii în care creștinii sunt
victime ale persecuției. În multe țări din Orientul Mijlociu și din nordul Africii, frații și surorile
noastre în Hristos sunt exterminați ca familii, sate și orașe întregi. Bisericile lor au fost
devastate și jefuite în mod barbar, obiectele lor sacre au fost profanate, iar monumente lor
distruse. În Siria, Irak și în alte țări din Orientul Mijlociu, constatăm cu durere exodul masiv
al creștinilor din pământul din care credința noastră a început să se răspândească și în
care ei au trăit încă din timpul Apostolilor, împreună cu alte comunități religioase.
 
9. Facem un apel la comunitatea internațională să acționeze de urgență pentru a preveni
expulzarea în continuare a creștinilor din Orientul Mijlociu. Ridicându-ne glasul în apărarea
creștinilor persecutați, vrem să ne exprimăm compasiunea noastră pentru suferința
îndurată de credincioșii altor tradiții religioase care au devenit, de asemenea, victime ale
războiului civil, ale haosului și violenței teroriste.
 
10. În Siria și Irak, violența a provocat deja mii de victime, lăsând milioane de oameni fără
adăpost și resurse. Îndemnăm comunitatea internațională să se unească pentru a pune
capăt violenței și terorismului și, în același timp, pentru a contribui prin dialog la
restabilirea rapidă a păcii civile. Este esențial să se asigure un ajutor umanitar la scară
largă populațiilor suferinde și numeroșilor refugiați din țările învecinate. Cerem tuturor celor
care pot influența soarta persoanelor răpite, printre care se numără mitropoliții de Alep,
Pavel și Ioan Ibrahim, răpiți în aprilie 2013, să facă tot ceea ce este necesar pentru
eliberarea rapidă a acestora.
 
11. Înălțăm rugăciunile noastre lui Hristos, Mântuitorul lumii, pentru restabilirea păcii în
Orientul Mijlociu, care este „rodul dreptății” (Isaia 32, 17), pentru a se întări conviețuirea
frățească între diferitele popoare, Biserici și religii prezente în această regiune, pentru
întoarcerea refugiaților la casele lor, pentru vindecarea celor răniți și odihna sufletelor celor
nevinovați care au fost uciși.
 
Ne îndreptăm, cu un apel stăruitor spre toate părțile care pot fi implicate în conflicte, să
dea dovadă de bunăvoință și să se așeze la masa negocierilor. În același timp, este
necesar să se depună orice efort din partea comunității internaționale pentru a pune capăt
terorismului, cu ajutorul unor acțiuni comune, unite și coordonate. Facem apel la toate
țările implicate în lupta împotriva terorismului, pentru a acționa în mod responsabil și
prudent. Îi îndemnăm pe toți creștinii și pe toți cei care cred în Dumnezeu să se roage cu
înflăcărare Domnului, Creatorul și Proniatorul lumii, ca să ferească creația sa de distrugere
și să nu îngăduie un nou război mondial. Pentru ca pacea să fie durabilă și demnă de
încredere, sunt necesare eforturi specifice menite să redescopere valorile comune care ne
unesc, întemeiate pe Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos.
 
12. Ne închinăm în fața martiriului celor care, cu prețul vieții lor, dau mărturie pentru
adevărul Evangheliei, alegând moartea în locul apostaziei de Hristos. Credem că acești
martiri ai timpului nostru, care aparțin diferitelor Biserici dar sunt uniți printr-o suferință
comună, reprezintă o chezășie a unității creștinilor. Vouă, celor care suferiți pentru Hristos,
vă este adresat acest cuvânt al Apostolului: „Preaiubiților, (...) întrucât sunteţi părtaşi la
suferinţele lui Hristos, bucuraţi-vă, pentru ca şi la arătarea slavei Lui să vă bucuraţi cu
bucurie mare” (1 Petru 4, 12-13).
 
13. În această epocă zbuciumată, dialogul inter-religios este indispensabil. Diferențele în
ceea ce privește înțelegerea adevărurilor religioase nu trebuie să împiedice oamenii de
diferite credințe să trăiască în pace și în armonie. În actualele circumstanțe, liderii religioși
au o responsabilitate specială de a-i educa pe credincioșii lor în spiritul respectului față de
convingerile celor care aparțin celorlalte tradiții religioase. Sunt absolut inacceptabile
încercările de justificare a acțiunilor criminale prin sloganuri religioase. Nicio crimă nu
poate fi comisă în numele lui Dumnezeu, pentru că „Dumnezeu nu este un Dumnezeu al
dezordinii, ci al păcii" (1 Corinteni 14, 33).
 
14. În afirmarea înaltei valori a libertății religioase, îi mulțumim lui Dumnezeu pentru
reînnoirea fără precedent a credinței creștine care se întâmplă acum în Rusia și în multe
țări din Europa de Est, unde regimurile atee au dominat timp de decenii. Astăzi, lanțurile
ateismului militant au fost zdrobite și în multe locuri creștinii pot profesa liber credința lor.
Într-un sfert de secol au fost construite zeci de mii de noi biserici și s-au deschis sute de
mănăstiri și școli teologice. Comunitățile creștine desfășoară o importantă activitate
caritabilă și socială, oferind o asistență diversificată celor nevoiași. Catolicii și ortodocșii
lucrează, de multe ori, umăr la umăr. Ei dovedesc existența unor temelii spirituale comune
ale societății umane, dând mărturie pentru valorile Evangheliei.
 
15. În același timp, suntem preocupați de situația din multe țări unde creștinii se confruntă
din ce în ce mai des cu o limitare a libertății religioase, a dreptului de a-și mărturisi credința
lor și posibilitatea de a trăi în conformitate cu acestea. În special, constatăm că
transformarea unor țări în societăți secularizate, străine de orice referință la Dumnezeu și
la adevărul Său, constituie o gravă amenințare pentru libertatea religioasă. Este pentru noi
o sursă de neliniște, limitarea actuală a drepturilor creștinilor, dacă nu chiar discriminarea
lor, atunci când unele forțe politice, susținute de ideologia unui secularism adesea foarte
agresiv, încearcă să-i împingă la marginea vieții publice.
 
16. Procesul de integrare europeană, care a început după secole de conflicte sângeroase,
a fost întâmpinat de mulți cu speranță, ca o garanție a păcii și securității. Cu toate acestea,
invităm la a rămâne vigilenți față de o integrare care nu ar respecta identitățile religioase.
Păstrând deschiderea față de contribuția altor religii la civilizația noastră, suntem convinși
că Europa trebuie să rămână fidelă rădăcinilor sale creștine. Cerem creștinilor din vestul și
din estul Europei să se unească pentru a-l mărturisi împreună pe Hristos și Evanghelia Sa,
astfel încât Europa să-și păstreze sufletul său format de tradiția creștină de două mii de
ani.
 
17. Privirea noastră se îndreaptă spre oamenii care se află în situații de mare dificultate,
care trăiesc în condiții de nevoie extremă și de sărăcie, în timp ce sunt în creștere bogățiile
materiale ale umanității. Nu putem rămâne indiferenți față de soarta a milioane de migranți
și refugiați care bat la ușa țărilor bogate. Consumul dezlănțuit, așa cum se observă în
unele țări mai dezvoltate, epuizează treptat resursele planetei noastre. Inegalitatea
crescândă în distribuția bunurilor materiale mărește sentimentul de nedreptate față de
sistemul de relații internaționale care s-a instaurat.
 
18. Bisericile creștine sunt chemate să apere cerințele dreptății, respectarea tradiției
popoarelor și solidaritatea autentică cu toți cei care suferă. Noi, creștinii, ar trebui să nu
uităm că „Dumnezeu Şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe cei înţelepţi;
Dumnezeu Şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le ruşineze pe cele tari; Dumnezeu Şi-a
ales pe cele de neam jos ale lumii, pe cele nebăgate în seamă, pe cele ce nu sunt, ca să
nimicească pe cele ce sunt, ca nici un trup să nu se laude înaintea lui Dumnezeu ” (1
Corinteni 1, 27-29).
 
19. Familia este centrul natural al vieții umane și al societății. Suntem preocupați de criza
familiei din multe țări. Ortodocșii și catolicii împărtășesc aceeași concepție despre familie
și sunt chemați să dea mărturie că aceasta este o cale de sfințenie, care dovedește
fidelitatea soților în relațiile lor reciproce, deschiderea lor la procreare și educarea copiilor,
la solidaritatea între generații și respectul pentru cei mai slabi.
 
20. Familia se întemeiază pe căsătorie, un act liber și credincios de iubire dintre un bărbat
și o femeie. Iubirea este cea care sigilează unirea lor și îi învață să se accepte unul pe
altul ca un dar. Căsătoria este o școală de iubire și fidelitate. Regretăm că alte forme de
conviețuire sunt puse acum pe același nivel al acestei uniuni, în timp ce conceptul de
paternitate și maternitate ca vocație particulară a bărbatului și a femeii în căsătorie,
consfințită de tradiția biblică, este îndepărtat din conștiință publică.
 
21. Facem apel la toți oamenii să respecte dreptul inalienabil la viață. Milioane de copii
sunt lipsiți de însăși posibilitatea de a se naște în lume. Vocea sângelui copiilor nenăscuți
strigă către Dumnezeu să se facă dreptate (Facere 4, 10). Dezvoltarea așa-numitei
eutanasii face astfel încât persoanele în vârstă și cei infirmi încep să se simtă o povară
excesivă pentru familiile lor și pentru societate, în general. Suntem, de asemenea,
preocupați de dezvoltarea tehnicilor de reproducere asistată medical, pentru că
manipularea vieții umane este un atac la bazele existenței omului, creat după chipul lui
Dumnezeu. Credem că este de datoria noastră să reamintim imutabilitatea principiilor
morale creștine, bazate pe respectarea demnității omului chemat la viață, după planul
Creatorului.
 
22. Astăzi, dorim să ne adresăm în mod special tinerilor creștini. Voi, tineri, aveți
îndatorirea de a nu ascunde talantul în pământ (Matei 25, 25), ci de a utiliza toate
capacitățile pe care Dumnezeu vi le-a dat pentru a confirma în lume adevărul lui Hristos,
pentru a întruchipa în viața voastră poruncile evanghelice ale iubirii de Dumnezeu și de
aproapele. Nu vă fie teamă să mergeți împotriva curentului, apărând adevărul lui
Dumnezeu, la care nu se conformează întotdeauna normele lumești de astăzi.
 
23. Dumnezeu vă iubește și așteaptă de la fiecare dintre voi să fiți ucenicii și apostolii Săi.
Fiți lumina lumii pentru cei din jurul vostru, pentru ca văzând faptele voastre bune, să-l
preaslăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri (Matei 5, 14-16). Educați-vă copiii în
credința creștină, transmiteți-le mărgăritarul de mult preț al credinței (Matei 13, 46) pe care
l-ați primit de la părinții și strămoșii voștri. Amintiți-vă că „ați fost cumpărați cu un preț
mare” (1 Corinteni 6, 20), cu prețul morții pe cruce a Omului-Dumnezeu, Iisus Hristos.
 
24. Ortodocșii și catolicii sunt uniți nu doar de aceeași Tradiție a Bisericii primului mileniu,
dar și de misiunea de a predica Evanghelia lui Hristos în lumea contemporană. Această
misiune presupune respectul reciproc față de membrii comunităților creștine și exclude
orice formă de prozelitism. Nu suntem concurenți, ci frați, și de această viziune trebuie să
fie călăuzite toate acțiunile noastre reciproce și cele față de lumea externă. Îi îndemnăm
pe catolicii și ortodocșii din toate țările să învețe să trăiască împreună în pace și iubire, și
să aibă „același gând unii față de alții” (Romani 15, 5). De aceea, este inacceptabil uzul
mijloacelor neloiale de a-i obliga pe credincioși să treacă de la o Biserică la alta, negând
libertatea lor religioasă și tradițiile lor. Suntem chemați să punem în practică porunca
Sfântului Apostolul Pavel de a „binevesti acolo unde Hristos nu fusese numit, ca să nu
zidesc pe temelie străină” (Romani 15, 20).
 
25. Sperăm ca întâlnirea noastră să contribuie, de asemenea, la reconciliere acolo unde
există tensiuni între greco-catolici și ortodocși. Astăzi este clar că metoda «uniatismului» a
secolelor trecute, înțeleasă ca unire a unei comunități cu alta, separând-o de Biserica sa,
nu este o modalitate care permite restabilirea unității. Cu toate acestea, comunitățile
bisericești care au apărut în aceste circumstanțe istorice au dreptul de a exista și de a
întreprinde tot ceea ce este necesar pentru a satisface nevoile spirituale ale credincioșilor
lor, căutând în același timp să trăiască în pace cu vecinii lor. Ortodocșii și greco-catolicii
trebuie să se împace și să găsească forme reciproc acceptate de a conviețui.
 
26. Deplângem confruntarea din Ucraina care a provocat deja multe victime și nenumărate
răni pentru civili și a aruncat societatea într-o profundă criză economică și umanitară.
Invităm toate părțile implicate în conflict la prudență, solidaritate socială și acțiune pentru a
stabili pacea. Îndemnăm Bisericile noastre din Ucraina să lucreze pentru a ajunge la
armonie socială, să se abțină de la a participa la confruntare și să nu susțină o ulterioară
dezvoltare a conflictului.
 
27. Sperăm ca schisma dintre credincioșii ortodocși din Ucraina să fie depășită pe baza
normelor canonice existente, ca toți creștinii ortodocși din Ucraina să trăiască în pace și
armonie, iar comunitățile catolice ale țării să contribuie în așa fel încât să fie din ce în ce
mai evidentă fraternitatea noastră creștină.
 
28. În lumea contemporană, cu multiple fațete și, totuși, unită printr-un destin comun,
catolicii și ortodocșii sunt chemați să colaboreze frățește la vestirea Evangheliei mântuirii,
pentru a mărturisi împreună demnitatea morală și libertatea autentică a persoanei „pentru
ca lumea să creadă” (Ioan 17, 21). Această lume, din care dispar treptat pilonii spirituali ai
existenței umane, așteaptă de la noi o puternică mărturie creștină în toate domeniile vieții
personale și sociale. De capacitatea noastră de a da mărturie împreună în aceste timpuri
dificile pentru Duhul Adevărului depinde în mare măsură viitorul omenirii.
 
29. În această mărturie îndrăzneață pentru adevărul lui Dumnezeu și Vestea cea bună a
mântuirii, să ne susțină Omul-Dumnezeu Iisus Hristos, Care ne întărește spiritual cu
făgăduința Sa infailibilă: „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă
dea vouă împărăţia” (Luca 12, 32)!
 
Hristos este izvor de bucurie și speranță. Credința în El transformă viața umană, o umple
cu semnificație. De acest fapt au ajuns să se convingă, prin intermediul experienței, toți cei
la care se pot aplica cuvintele Sfântului Apostol Petru: „Voi care odinioară nu eraţi popor,
iar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; voi care odinioară n-aveaţi parte de milă, iar acum
sunteţi miluiţi” (1 Petru 2, 10).
 
30. Pătrunși de recunoștință pentru darul înțelegerii reciproce, manifestat în timpul întâlnirii
noastre, privim cu speranță la Preasfânta Maică a lui Dumnezeu, chemând-o în ajutor prin
cuvintele străvechii rugăciuni: „Sub milostivirea Ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu!”
(Ὑπὸ τὴν σὴν εὐσπλαγχνίαν, καταφεύγομεν, Θεοτόκε – n.t.). Prin mijlocirea ei, Preasfânta
Fecioară Maria să-i încurajeze la fraternitate pe toți cei care o cinstesc, pentru ca toți să fie
uniți din nou, la vremea hotărâtă de Dumnezeu, în pace și armonie, într-un singur popor al
lui Dumnezeu, spre slava Treimei celei deoființă și nedespărțite!
 
 
 
†Francisc,                                                                   †Kirill,
Episcopul Romei,                                                         Patriarhul Moscovei și al întregii
Rusii
Papa Bisericii catolice
 
12 februarie 2016, Havana (Cuba)
 
- See more at: http://basilica.ro/declaraia-comuna-a-papei-francisc-si-a-
patriarhului-kirill-111864.html#sthash.Y1DmjHh8.dpuf