Stan Nicolae Razvan - Fac.

Teologie din Craiova

Ortodoxia sau locul ntalnirii cu Dumnezeu
nca din momentul creatiei, omul a fost nzestrat de Dumnezeu cu libertate, putnd sa-si
manifeste dragostea sa fata de Creator n mod liber. nsa el, omul, creznd ca are tot ce vrea si
ca poate face orice si fara Dumnezeu si-a luat partea cu care fusese nzestrat si a plecat n tara
ndepartata, tara pacatului, prin calcarea poruncii si refuzul de a conlucra cu dragostea Tatalui
(Lc. 15, 11-32).
Hristos se pogoara n lume pentru a ridica pe om din moartea pacatului la viata n Dumnezeu.
Omul nu mai este stapnit de moarte, ci se face un nvingator al ei prin viata cea ntru Hristos,
fiind nzestrat cu putere de sus, cu harul ce izvoraste din Fiinta Divina a Sfintei Treimi, care se
revarsa n Biserica.
Biserica este locul de ntlnire al omului cu Dumnezeu, treapta de pe care si prin care si
ncepe zborul sau spre naltimile ceresti. Ea este cea care ne ofera tot ceea ce ne este necesar
pentru a ne realiza conditia de oameni.
Unicitatea lui Dumnezeu presupune principiul singularitatii Bisericii, n sensul ca El ofera
puterea desavrsita si nu are nevoie de o corectare n actele Sale. Lucrarea Lui nu se repeta,
ceea ce zideste El nu are nevoie de o ntarire din partea altcuiva, caci este ntarita din fire.
Biserica cea zidita de Dumnezeu este una, iar celelalte asa-zise biserici snt zidite de
oameni, care, crezndu-se dumnezei ncearca sa-L corecteze pe Dumnezeu, potrivit conceptiei
lor demonice. Biserica cea una este mostenitoarea Celui Care prin fire este Unul; si pe
aceasta Biserica se silesc ereziile sa o mparta n multe biserici1.
Adevarata Biserica este zidita pe Piatra cea din capul unghiului (Ps. 117, 22: Is. 28, 16; Mt.
21, 42; Mc. 12, 10-11), Care are vrful n Dumnezeu si Care este Dumnezeu. Originea ei este
divina si nu are la baza principii umane.
Pentru Sf. Grigorie de Nyssa, ntemeierea Bisericii este echivalenta cu o noua zidire a lumii
(Omilia 13 la Cntarea Cntarilor). Prin urmare, lumea fiind creata o data, tot la fel si Biserica
se ntemeiaza o data si pentru totdeauna. Ea este zidita pentru vesnicie si este condusa de
Hristos, Capul sau (Colos. 1, 18), fara ntrerupere: ... portile iadului nu o vor birui (Mt. 28,
20).
Romano-catolicii sustin ca ei snt cei care constituie Biserica adevarata, deoarece marturisesc
integral si autentic adevarul universal si ortodox, pe ntreg globul2.Vorbe goale pe care nici
ei nu le cred, caci istoria crestina arata si demonstreaza netemeinicia lor. Nu poti sa fii cu
Dumnezeu atta timp ct nu pastrezi cuvntul Sau, ci ncerci sa-l modifici dupa bunul tau plac.
Ori cte dogme noi nu au intrat n biserica lor, dogme care nu au nici macar un principiu logic,
dar altminteri scripturistic? Sf. Ap. Pavel ne nvata ca Scriptura nu poate fi modificata: Dar
chiar daca noi sau un nger din cer v-ar vesti alta Evanghelie dect aceea pe care v-am vestit-o
- sa fie anatema! (Gal. 1, 8).
Adevarata pazitoare a cuvntului lui Dumnezeu este Biserica Ortodoxa. Ea este paznicul
credincios care tot timpul a respectat porunca Domnului si tocmai de aceasta a mplinit-o

pentru ca Hristos a fost, este si va fi prezent n ea: Si toate le-a supus sub picioarele Lui si,
mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii, Care este trupul Lui, plinirea Celui ce plineste
toate ntru toti (Ef. 1, 22-23).
Ortodoxia este rezultatul iubirii Tatalui, aratata n Fiul Cel rastignit, prin Sfntul Duh Cel
darator de viata (In. 3, 16). Este scaldatoarea Vitezdei n care se vindeca si cei care au, dar si
cei care nu au om care sa-i arunce n apa (In. 5, 1-15). Totul este aici adevarul care ne face
liberi (In. 8, 32) si dragostea care nu cade niciodata (I Cor. 13, 8). Aici este Calea,
Adevarul si Viata (In. 14, 6), iar cel care vrea sa nainteze catre Dumnezeu trebuie sa mearga
pe drumul Ortodoxiei, avnd drept calauza Lumina lumii, adica pe Hristos (In. 8, 12), caci: ...
n afara Ortodoxiei celei adevarate ntunericul creste cu repeziciune3.
Ea este plinatatea, n sensul ca nu are ce primi de la nimeni, ci numai poate sa ofere pentru a
mbogati sufleteste si pentru a apropia de Dumnezeu. n afara de Biserica Ortodoxa nu este
adevar. Ea este singura pastratoare credincioasa a tuturor celor poruncite de Domnul prin
Sfintii Apostoli si este, ca atare, adevarata Biserica Apostolica4. Puterea ei este puterea lui
Hristos, care permanent este prezent n ea (Mt. 28, 20) pentru a o ocroti si a o hrani cu Trupul
si Sngele Sau.
Ortodoxia este Cina cea de Taina la care snt chemate toate popoarele (Ierem. 31, 31) sa se
mpartaseasca cu Domnul Hristos, nu cu simboluri, ci cu nsusi Trupul si Sngele Lui. Toti
participa la aceeasi rugaciune, mpartind fiecare dupa harul si darul sau. Aici este familia cea
mare unde cu toti ne sntem frati prin iubire, iar Dumnezeu ne este Tata5.
Precum atunci, la Cina cea de Taina, asa si acum, Sfintii Apostoli stateau smeriti si uniti n
rugaciune, iar dintre ei numai Iuda Iscarioteanul, cel ce avea punga, (cel ce s-a limitat la
partea vazuta - partea lumeasca), s-a gasit sa-L ncerce pe Domnul, vnzndu-L.
Iuda Iscarioteanul reprezinta omul eretic, care fuge de la masa euharistica, de la unitatea
Bisericii, gasindu-si linistea n conceptiile sale si nu n Dumnezeu. Istoria ne arata ca lumea
a fost plina de astfel de oameni. Snt multi de Iuda care se cred apostoli (I Cor. 12, 29). nsa
nadejdea nu trebuie sa ne-o punem n infailibilitatea noastra, ci n puterea si dragostea lui
Dumnezeu. Nu trebuie ca Dumnezeu sa urmeze drumul nostru, potrivit regulilor impuse de
noi, ci noi trebuie sa urmam drumul Sau, drumul Crucii, prin dragoste si smerenie, drumul
Ortodoxiei.
Ortodoxia este izvorul nesecat si datator de viata care izvoraste din coasta Mntuitorului
Hristos si care racoreste prin aceasta apa vie (In. 4, 10) pe tot omul care alearga la ea. Ea
nu-si rezerva aceste daruri numai pentru sine, ci se lasa deschisa catre toti oamenii:
Ortodoxia nu este proprietatea traditiei sobornicesti, a carei pastratoare se stie a fi...
Ortodoxia nu poate dect sa priveasca cu bunavointa, sa nlesneasca, sa ntareasca orice
ntoarcere la izvoare6.
Ea este cea care propune si care a propus nca de la ntemeierea ei, din vremea Apostolilor, un
alt fel de viata, o viata traita n comuniune cu Dumnezeu. Cu toata teologia si practica ei
liturgica reprezinta o relatie mistica, o relatie n care omul si Dumnezeu si vorbesc reciproc,
n care omul devine liber si protejat de Dumnezeu.
Multe se pot spune despre Ortodoxie, dar nu poti patrunde n profunzime tainele ei, asa cum
nu poti sa-l cunosti pe Dumnezeu n totalitate. Poti sa vorbesti despre ea numai ceea ce ai

vazut din unghiul din care ai privit, iar schimbarea unghiului nseamna o naintare n viata cea
ntru Dumnezeu, prin urmare subiectul nu poate fi epuizat niciodata.
n ncheiere, as vrea sa spun ca Biserica Ortodoxa este oaza din mijlocul desertului acestei
lumi, unde toti cei care alearga se vor mntui de arsita disperarii si nesigurantei; unde toti se
vor racori si hrani cu bunurile dumnezeiesti. Este soarele cel mare care lumineaza cu puterea
si cu harul lui Dumnezeu pe tot cel ce doreste revenirea la casa parinteasca (Lc. 15, 11-32).
Veniti, fratilor, caci masa este ndestulata si pentru noi, dar si pentru voi, ci astfel vom trai n
comuniune cu Dumnezeu. Veniti la Mine toti cei osteniti si mpovarati si eu va voi odihni pre
voi (Mt. 11, 28).
1 Clement Alexandrinul, Stromata a VII-a, n Scrieri, Partea a doua, PSB 5, trad. Pr. D.
Fecioru, EIBM, Bucuresti 1982, pg. 544.
2 Tertulian Longa, Credo - Dictionar teologic crestin din perspectiva ecumenismului catolic,
colectia Homo Religiosus, Ed. Dacia, Cluj-Napoca 1997, pg. 184.
3 Ieromonah Serafim Rose, Ortodoxia si religia viitorului, trad. Mihaela Grosu, FEP Tipografia Centrala Cartea Moldovei, Chisinau 1995, pg. 228.
4 Sfntul Teofan Zavortul, Tlcuiri din Sfnta Scriptura pentru fiecare zi din an, trad. Adrian si
Xenia Tanasescu-Vlas, Colectia Parinti rusi, Ed. Sofia, Bucuresti 1999, pg. 10.
5 Mica Dogmatica vorbita, de Pr. M. A. Costa de Beauregard si Parintele Dumitru Staniloae,
trad. Maria Cornelia-Oros, Ed. Deisis, Sibiu 1995, pg. 61.
6 Oliver Clement n prefata la cartea mpartasirea Sfntului Duh, de Pr. Prof. Boris Bobinskoy,
trad. Mariuca si Adrian Alexandrescu, Colectia Biblioteca Teologica, Seria Teologi
Ortodocsi Straini, EIBM, Bucuresti 1999, pg. 11.