O SCRISOARE DE LA MITROPOLITUL FILARET (VOZNESENSKY) CĂTRE UN PREOT

AL UNEI BISERICI DIN STRĂINĂTATE PRIVINDU-L PE PĂRINTELE DIMITRI DUDKO

ŞI PATRIARHIA MOSCOVEI

Dragă Părinte Victor,

De multă vreme am tot intenţionat să-ţi scriu câteva cuvinte, dar cumva nu am
reuşit să fac acest lucru. Dar în sfârşit m-am adunat şi iat ă c ă î ţi scriu.În timp ce
eram încă în Australia, am început să primesc inf ormaţii din America post factum că
aici [în New York City] au fost proteste, demonstra ţii, şi chiar molebens în fa ţa
consulatului sovietic, am devenit destul de alarmat şi am regretat faptul c ă nu am
fost aici, deoarece m-aş fi opus în mod decisiv la ceea ce a avut loc. În special,
ţinând un moleben într-un asemenea loc, nu au cântat ei cântarea Domnului într-o
ţară străină? Ce cauză a fost acolo pentru a afişa lucrurile sfinte ale slujbelor
Bisericii în fata privirii slujitorilor nebuni ai lui Antihrist? Chiar nu a fost posibil să
se roage în biserică?

Trebuie să spun sincer că sunt întotdeauna consternat când aud de proteste,

demonstraţii, şi altele asemenea. În URSS, viaţa este guvernat ă de el (de cel cu
coarne) care se teme doar de Hristos şi de Crucea Lui; şi care nu se teme de nimic
altceva din lume. Şi el este peste proteste şi demonstra ţii. Opinia public ă? Pentru
opinia publică, regimul antihristului nu are altceva decât dispre ţ cumplit! Ei au vrut
să ocupe Cehoslovacia şi au ocupat-o, neacordându-se nici o aten ţie agita ţiei care a
fost provocată. Ei au vrut să invadeze Afghanistan şi l-au invadat, din nou
neacordând nici o atenţie protestelor şi amenin ţărilor din partea Preşedintelui
Carters & Co. Toate încercările de a forma opinia public ă în aşa-numita lume liber ă
în favoarea celor care suferă de comunism sunt lipsite de rezultat, deoarece Lumea
Liberă închide ochii cu încăpăţânare şi imită struţul, care îşi ascunde capul sub arip ă
şi îşi imaginează că nu poate fi văzut …

Cu nedumerire am citit în ziar cum un jurnalist citeaz ă aprobator cuvintele tale:

“Părintele V. are dreptate atunci când scrie: Rusia se ridic ă din mor ţi! Noi trebuie s ă
credem în acest lucru; pentru că noi credem în Hristos, Mântuitorul care a înviat din
morţi.”

Eu nu pot să înţeleg ce este legătura între cele două? Personal, cred în Învierea lui
Hristos pentru mine acesta este cel mai pre ţios lucru din lume. Dar eu nu pot vedea
de ce trebuie să cred că Rusia va învia? Sper că se va ridica cu adev ărat; atunci, va
face o metanie înaintea Domnului pentru că a fost dat de Dumnezeu. Dar în prezent,
nu numai eu nu împărtăşesc entuziasmul tău, dar sunt foarte alarmat pentru poporul
rus. Falsitatea şi goliciunea ateismului este evident ă pentru ei. Dar, din p ăcate, nu
este Ortodoxie adevărată ceea ce este acolo. Acolo, sub masca Ortodoxiei,
poporului rus îi este oferit Bulgakovism, Berdyaevism, şi gunoi similar schismei
Evloghiene. Sectele sunt înfloritoare acolo: baptişti, iehoviştii, etc. Biserica oficială
predica colaborarea cu regimul urător de Dumnezeu, l ăudându-l în orice mod
posibil.
Adevărata Biserică Ortodoxă s-a refugiat în catacombe, ascuns ă de ochii celor mul ţi
şi indiferenţi… Este, atunci vorba de renaşterea Ortodoxiei? .. Şi nu v ă lua ţi poate un
pic prea mult răspunderea asupra dumneavoastră, vestind întreaga lume ca
Ortodoxia a renăscut în Rusia? Dumnezeu ştie că adev ărul ar trebui s ă acopere
toate erorile şi ar trebui să triumfe peste ele. Dar pentru moment este prea
devreme pentru a vorbi despre asta, deoarece influen ţa elementelor anti-ortodoxe
este încă foarte puternică acolo; să nu mai vorbim de faptul c ă regimul sovietic
antihrist, atâta timp cât conduce Rusia, nu va permite triumful Ortodoxiei. Nu este
fără motiv că adevărata Biserică Ortodoxă s-a ascuns în catacombe şi este aprig
persecutată.

Acum câteva cuvinte despre tragedia Părintelui Dimitri Dudko.

De la începutul activităţii sale, atunci când numele s ău era men ţionat din ce în ce
mai des ca un pilon al ortodoxiei, şi, în plus, membrii Sinodului, ierarhii, îşi uneau
vocile pentru susţinerea acestui lucru, eu, totuşi, autorul acestor scrieri, m-am ţinut
departe de acest lucru şi i-am prevenit pe colegii mei ierarhi ca un dezastru s-ar
putea întâmpla aici. Cum aşa?

Deoarece în URSS, în conformitate cu premisa Arhimandritului Constantin, acum

există o Satano-craţie. Mântuitorul l-a numit pe el, pe cel cu coarne, mincinos şi
tatăl minciunii. Această minciună domneşte acolo. Prin urmare, nu se poate avea
încredere în ceea ce se întâmplă acolo. Orice fapt aparent spiritual se poate dovedi
a fi o falsificare, un fals, o înşelăciune, sau o provocare …

De ce aceasta pacoste i s-a întâmplat Părintelui Dimitri Dudko? S ă presupunem

situaţia cea mai bună, să nu-l suspectăm de colaborare conştient ă cu KGB-ul şi de
trădare a convingerilor sale, dar remarcând pur şi simplu faptul trist c ă nu a suferit,
dar a fost distrus, el a capitulat în fata duşmanilor Bisericii. De ce? Se pare c ă a
arătat curaj şi îndrăzneală şi apoi brusc, un astfel de sfârşit ruşinos.

De ce?! Pentru că activitatea sa a avut loc în afara adev ăratei Biserici …

Ce este atunci biserica sovietică? Arhimandritul Constantin a declarat adesea şi cu

insistenţă că cel mai oribil lucru pe care regimul urâtor de Dumnezeu l-a f ăcut în
Rusia este crearea Bisericii sovietice, pe care bolşevicii au prezentat-o oamenilor
că fiind Biserica adevărată, care a condus Biserica Ortodox ă autentic ă în
catacombe sau în lagăre de concentrare.

Această pseudo-biserică a fost de două ori anatemizat ă. Sanctitatea Sa Patriarhul

Tihon şi întregul sobor al Bisericii Ruse a anatemizat comuniştii şi to ţi colaboratorii
lor. Aceasta anatemă de groază nu a fost ridicat ă pân ă în ziua de azi şi r ămâne în
vigoare, deoarece acesta poate fi eliminată doar printr-un sobor similar Bisericii
Ruse , ca autoritate canonică supremă. Şi un lucru îngrozitor s-a întâmplat în 1927,
atunci când conducătorul Bisericii, Mitropolitul Serghie, prin Declara ţia sa, a supus
Biserica Ortodoxă Rusă bolşevicilor şi a proclamat colaborare cu ei. Şi astfel, într-
un sens mai exact a fost îndeplinită exprimarea din rug ăciunea de la începutul
Mărturisirii: a căzut sub anatema lor! În 1918 Biserica a anatemizat to ţi
colaboratorii comunismului, în timp ce în anul 1927 ea a aderat la tab ăra acestor
colaboratori şi a început să laude secera şi ciocanul, regimul vr ăjmaş lui Dumnezeu,
fiara roşie despre care se vorbeşte în Apocalipsă.

Ca şi cum acest lucru nu este de ajuns. Când Mitropolitului Serghie şi-a promulgat
Declaraţia să criminală, atunci credincioşii Bisericii s-au separat imediat de
biserica sovietică, şi, astfel, Biserică de Catacombe s-a format. Iar ea, la rândul ei,
a anatemizat biserica oficială vinovată de trădarea lui Hristos.

Şi în această biserică de rău făcători, activităţile Părintelui Dimitri Dudko au avut

loc, care a declarat sincer în presă că nu are de gând s ă se rup ă de biserica
sovietică, ci va rămâne în ea. Ochii lui spirituali au fost deschişi, şi el a v ăzut
adevărata faţă a bisericii oficiale, el ar fi găsit curajul de a spune: am urât adunarea
făcătorilor de rău, şi voi rupe legătura cu duşmanii lui Dumnezeu, şi m ă retrag din
biserica sovietică. De aceea, atunci pentru noi, el ar fi devenit unul de-al nostru,
curajul lui ar fi distrus bariera care stătea irevocabil între noi în virtutea faptului c ă
Soborul a adoptat ca principiu călăuzitor Testamentul Mitropolitului Anastasy. C ăci
în acest Testament se ordonă ca noi nu trebuie să avem nici un fel de comuniune
cu sovieticii, nu numai non-comuniune în rugăciune, dar nici chiar contact în via ţa
obişnuită de zi cu zi. Dar atâta timp cât Părintele Dimitri ar fi refuzat s ă r ămân ă în
pseudo-biserica sovietică, şi şi-ar fi retras calitatea de membru din ea bariera nu ar
mai fi existat.

Îmi aduc aminte de un caz minunat de ajutor direct şi miraculos din partea lui
Dumnezeu celor care au rămas credincioşi pân ă la sfârşit. Ei au alungat un grup de
călugăriţe care făceau parte din Biserică de Catacomba la Solovki. Cekiştii le-au
spus: stabiliţi-vă acum aici şi mâine veţi merge la muncă. Dar ei au primit un r ăspuns
neaşteptat: nu vom merge să lucrăm.

Ce, v-aţi pierdut minţile? Ştiţi ce vom face cu voi? au ţipat Cekiştii. A urmat
răspunsul calm al oamenilor care în credinţa lor nu se temeau de nimic: Ce va fi, va
fi, dar ceea ce este plăcut lui Dumnezeu trebuie s ă fie, şi nu ceea ce vre ţi voi
călăilor şi criminalilor. Puteţi face cu noi ce vreţi: s ă ne înfometa ţi, s ă ne tortura ţi, s ă
ne spânzuraţi, să ne împuşcaţi, sau să ne daţi foc. Dar v ă spunem o dat ă pentru
totdeauna: nu vă recunoaştem, slujitori ai lui Antihrist, în calitate de autoritate
legală, şi nu vom îndeplini ordinele voastre în nici un fel! ..

Dimineaţa Cekiştii s-au înfuriat şi le-au condus pe maici pân ă pe dealul mor ţii.
Astfel, era numit un deal unde în timpul iernii un vânt extrem de rece b ătea
întotdeauna. În acel vânt un om ar muri înghe ţat într-un sfert de or ă. C ălug ări ţele,
îmbrăcate sărăcăcios sunt conduse în sus pe deal de b ărba ţi din armata roşie
îmbrăcaţi cu cojoace. Călugăriţele mergeau vesele cântând psalmi şi rug ăciuni.
Soldaţii le-au lăsat în vârful dealului şi apoi au coborât. Ei auzeau cum cântau. Dup ă
o jumătate de oră, o oră, două, chiar şi mai târziu se auzeau cum cântau. Se
înnopta. Gardienii s-au dus la călugăriţe şi acestea erau vii, nev ăt ămate şi continuau
să-şi cânte rugăciunile. Soldaţii uimiţi s-au dus în tab ăr ă. Vestea s-a r ăspândit
imediat în întreaga tabără. Şi în ziua următoare gardienii s-au schimbat şi, totuşi,
aceleaşi lucruri s-au întâmplat, autorităţile taberei erau deruta ţe şi le-au l ăsat în
pace pe călugăriţe.

Acest lucru nu este o victorie? Iată ce înseamnă să fii credincios pân ă la moarte
aşa cum spun cuvintele minunate ale Apocalipsei: Fii credincios pân ă la moarte şi
îţi voi da coroana vieţii. În acest caz este un miracol evident, aşa cum a fost cu cei
trei tineri în cuptorul babilonian, doar că acolo elementul care aducea moartea era
focul, iar aici frigul ucigător. Iată cum Dumnezeu r ăspl ăteşte credin ţa!

Şi auzi convingerea mea sinceră: dacă întreaga mas ă de milioane de ruşi şi-ar ar ăta
credinţa la fel ca acele călugăriţe, şi ar refuza s ă se supun ă bandi ţilor care au
oprimat naţiunea rusă, atunci comunismul s-ar pr ăbuşi într-o secund ă. Prin
înlesnirea lui Dumnezeu, care a salvat în mod miraculos c ălug ări ţele în drumul lor
spre o moarte sigură, va veni, de asemenea, şi pentru poporul rus. Dar atâta timp
cât naţiunea recunoaşte regimul şi îl ascultă, chiar dac ă tot timpul îl blesteam ă în
inimile lor, acest regim va rămâne în vigoare.

Desigur, maicile au fost întărite prin puterea lui Dumnezeu, la fel ca vechii martiri,
fără acest ajutor nu ar fi îndurat. Dar martiriul lor a fost realizat în Biserica
adevărată, plină de har şi de adevăr. Pentru că Adevărata Biseric ă, în conformitate
cu învăţătura apostolică, este Trupul lui Hristos Domnul care r ămâne în ea şi o
conduce.

Va îndrăzni cineva să afirme că Domnul şi Harul Său r ămân în Biserica r ău

făcătorilor, care-i lauda pe duşmanii Săi demoniza ţi şi colaboreaz ă cu aceştia, care
din acest motiv este găsită sub anatema dublă, dup ă cum este indicat mai sus?
Poate o biserică care s-a unit cu cei ce-L ur ăsc pe Dumnezeu s ă posede har?!
Răspunsul este evident!

Ierarhul Teofan Zăvorâtul, într-o zi a avertizat că un moment teribil se apropia,

atunci când oamenii vor avea în faţa ochilor toate aspectele solemne de grandoare
ale bisericii, ordinea în biserică, în timp ce în interior va fi tr ădare pentru Duhul lui
Hristos. Nu este acest lucru ceea ce vedem în biserica sovietic ă? Patriarhi,
Mitropoliţi, toate ordinele preoţeşti şi monahale şi în acelaşi timp, o alian ţă cu cei
ce-L urăsc pe Dumnezeu, care este, o trădare a lui Hristos.

Acestei adunături de apostaţi aparţine, de asemenea, P ărinte Dimitri Dudko.

Desigur, sentimentele sale religioase sincere l-au îndemnat s ă predice cu privire la
Dumnezeu şi să nu accepte multe din ce se întâmpl ă în via ţa poporului rus. Dar
pentru el, Pimen a fost, şi probabil încă mai este, conduc ătorul s ău spiritual, capul
ierarhiei sovietice; în timp ce pentru noi, nu este deloc aşa. Soborul nostru în 1971
a adoptat o rezoluţie pe baza sfintelor canoane şi astfel consider ă alegerea lui
Pimen ca fiind ilegală şi invalidă şi toate acţiunile şi decretele sale ca neavând nici
o forţă sau importanţă.

Cât de dificilă este poziţia Părintelui Dimitri Dudko acum! Ce s ă fac ă el? S ă-şi
continue munca lui pastorala? Şi ce le poate spune credincioşilor? S ă spun ă acelaşi
lucru pe care l-a spus înainte de poc ăin ţa lui? Dar apoi, el a renun ţat deja la asta! S ă
spună contrariul? De ce l-au crezut înainte, când a predicat câştigând încrederea şi
respectul credincioşilor şi acum, cum îi va privi în fa ţă? O fat ă a spus c ă exist ă o
singură cale de ieşire pentru el: să facă o pocăinţa autentic ă de isp ăşire pentru el.
Dar pentru a face asta el trebuie să plece din biseric ă de r ău f ăc ători pentru
adevărata Biserică, şi acolo să se pocăiască. Cu toate acestea, în schimb, biserica
roşie se va comporta, fără îndoială, cu el, cu r ăutate şi cruzime. Bineîn ţeles, trecând
la adevărata Biserică, el va trece în tărâmul harului divin şi al puterii, care poate s ă-
l fortifice aşa cum au fost întărite acele c ălug ări ţe de catacomb ă. Dumnezeu ştie
dacă el va găsi calea adevărată .

Aş dori, de asemenea, să scriu următoarele. Biseric ă de Catacomba din Rusia se

referă la Biserică din străinătate cu dragoste şi încredere total ă. Cu toate acestea,
un lucru este de neînţeles pentru creştinii din Catacombe: ei nu pot în ţelege de ce
Biserica noastră, care realizează dincolo de orice îndoial ă faptul c ă ierarhia
sovietică L-a trădat pe Hristos şi nu mai este purtătoare de har, cu toate acestea,
accepta pe cei din clerul bisericii sovietice, f ăr ă s ă-i hirotoneasc ă, ca şi cum ar
avea deja har. Deoarece clerul şi turma primesc har de la ierarhie, şi dac ă ei
[ierarhii] au trădat adevărul şi s-au lipsit de harul lor, de unde s ă aib ă atunci clerul
har? Astfel îşi pun creştinii din Catacombe întrebarea.

Răspunsul la această întrebare este simplu. Biserica are autoritatea în anumite

cazuri, să adopte principiul condescendenţei. Sfântul Vasile cel Mare a spus c ă,
pentru a nu ne îndepărta de Biserică, este necesar uneori s ă permitem
condescendenţa şi să nu se aplice canoanele bisericeşti cu severitate. Când
Biserica noastră a acceptat clerul Romano Catolic în felul lor, f ăr ă hirotonire, ea a
acţionat în funcţie de acest principiu. Mitropolitul Antonie Khrapovitsky, a elucidat
această problemă, şi a arătat că sub aspectul formei exterioare succesiunea
apostolică romano-catolicii o au; harul, pe care Biserica Romano-Catolic ă l-a
pierdut, este primit de cei ce se unesc ei înşişi cu Biserica, din plenitudinea harului
prezent în Biserica Ortodoxă, chiar în momentul aderării lor. Procedura este plin ă de
conţinut, a declarat Vlădica Antonie.

În exact aceeaşi manieră, procedăm la primirea clerului sovietic, aplicând acelaşi

principiu. Şi îi vom primi pe clericii de la Moscova clerici nu ca pe cei care posedă
har, ci ca pe cei care îl primesc prin actul uniunii. Dar pentru a recunoaşte biserica
răufăcătorilor ca purtătoare de har, asta nu putem face, desigur. Pentru c ă în afara
ortodoxiei nu există nici un har; şi biserica sovietic ă este lipsit ă de har.

În încheierea scrisorii mele, aş dori să punctez mai multe lucruri, P ărinte. Episcopii
Soborului au hotărât să fie ghidaţi şi să îndeplinească Testamentul Mitropolitului
Anastasy, în care regretatul primul ierarh ne-a poruncit s ă nu avem nici o
comuniune cu biserica sovietică, nu numai comuniune de rug ăciune, dar nici chiar
contacte obişnuite. Pe ce temei, ai avut tu şi al ţi clerici rela ţii directe cu P ărintele
Dudko? Şi i-au scris scrisori, etc? Nu contează cât de sincer un om ar putea fi
considerat, totuşi, poate părerea privată să anuleze o hotărâre adoptat ă de c ătre
Biserica? Dacă Părintele Dudko ar fi spus: “Eu m ă despart de biserica oficial ă şi o
părăsesc”, atunci tu ai putea intra în contact direct cu el. Dar, în absen ţa acestui
act, acţiunile voastre constituie o încălcare a disciplinei ecleziastice. Dudko mi-a
scris personal, dar nu i-am răspuns, deşi aş fi putut spune multe. Apropo, pe ce
bază aţi comemorat un arhiepiscop al bisericii sovietice în timpul Marelui Vohod,
chiar înainte de acesta? Cine v-a dat dreptul s ă face ţi acest lucru, care ierarh care,
cum, unde, când? .. Fiţi mai atent, dragul meu, plin de râvn ă, dar, ah, prea impetuos
coleg slujitor!

Pace vouă şi mila Domnului.

Pentru Matushka şi copii.

Cu dragoste,

+Mitropolitul Filaret