Ca si in cazul intamplarii de la Tanacu, vrajmasii Sf.

Cruci folosesc orice mijloace, oricat de

josnice, pentru a lovi in Sf. Biserica si in Neamul Romanesc. 

http://www.ziua.ro/display.php?data=2007-08-09&id=225019

Minciunile anti-Teoctist

-- ZIUA va prezinta adevarul despre telegrama din 17 decembrie 1989 si

demolarea bisericilor, cu care Patriarhul Romaniei a fost pus la zid

De-a lungul anilor, Biserica Ortodoxa Romana si Patriarhul ei, Parintele

Teoctist, au fost sistematic acuzati de catre ateii din presa pentru cele
mai inimaginabile vini. Dezinformarile strecurate inca de la inceputul
  anilor '90 sunt si astazi folosite cu succes in ciuda faptului ca Patriarhul
le-a demontat in mai multe randuri. Ziaristi de mana a doua au
  colportat minciunile fara sa le verifice vreodata. Cele mai des folosite
sunt cele privind incurajarea demolarilor de catre Patriarh si minciuna
devenita clasica si demna de a fi studiata intr-un manual de dezinformare, cea
privind felicitarea lui Ceausescu pentru crimelor de la Timisoara. Chiar si in aceste
zile, la moartea Parintelui Patriarh, atacurile murdare nu au incetat. Dimpotriva. ZIUA
demonteaza aceste minciuni cu probe si declaratii certe. Va oferim, in exclusivitate,
fragmente dintr-un volum special de interviuri la care lucra Patriarhul inainte de
moartea sa si care urma sa apara in curand.

Cat priveste telegrama aceea, pe care ati trimis-o cuplului prezidential de atunci, intr-
un moment care s-a dovedit ulterior nefast...

Aceasta a fost expediata in urma sedintei Adunarii Nationale Bisericesti ce a avut loc
in ziua de 17 decembrie, amanata in mod intentionat din cauza constrangerilor
dictatoriale de atunci. Se cunoaste foarte bine ca, de patru decenii, toate adunarile
care erau, fie in sectorul politic, fie in sectorul cultural, deci si in cel bisericesc, toate
se terminau cu o telegrama. Aceasta telegrama, ca si altele din alti ani, era intocmita
de altii si, sigur, cu sprijinul foarte nuantat al reprezentantilor Departamentului
Cultelor care se citea si se semna, iar cei prezenti aplaudau si se trimitea din sedinta.
Aceasta era o telegrama de rutina, data imediat dupa sedinta.

Dar, dupa cateva zile, a izbucnit revolutia la Timisoara. Indata, pentru a avea o
marturie in "Romania Libera", din viclenie, pentru a blama Biserica, a fost interpretata
de unii comentatori de la Televiziune cum ca Patriarhul l-ar fi felicitat pe dictator
pentru inabusirea revolutiei de la Timisoara. Acest lucru, care nu corespundea
adevarului, a fost foarte periculos. Era o telegrama de rutina, nu avea nici o legatura
cu Timisoara...

Intrebarea este de ce nu v-ati opus atunci, inainte de 1989, in mod public si deschis,
tentativelor, reusite de multe ori, ale regimului Ceausescu de a darama biserici, de a
ataca intr-un fel fiinta Bisericii?

Aceasta opozitie nu a lipsit. Nu am vorbit despre acest lucru pentru ca nu mi-au fost
adresate intrebari precise in acest sens, iar, din respect pentru inaintasii mei, am
tinut sa-l suport personal. Am fost ales sa slujesc in aceasta responsabilitate in
toamna anului 1986, dar am preluat toate situatiile de-abia in 1987. Nu am fost
niciodata in audienta la cuplul dictatorial! Doream sa intervin cu ocazia unei prime
intalniri protocolare, care nu a mai avut loc insa. Si totusi, o opozitie frontala pot
spune ca am adoptat-o la prima intalnire pe care am avut-o cu Ion Dinca - despre
care a vorbit intr-un interviu din anul 1993 - , cand mi s-a cerut sa accept cererea
cuplului prezidential de a muta Patriarhia de aici, din locul in care ne aflam chiar
acum. A fost o discutie de patru ore, in care am adus, desigur, argumentele care se
puteau invoca in acele momente neasteptate si dramatice pentru mine. M-am opus
acelei cereri si, in consecinta, nu s-a mai petrecut nimic.

Dar cum ar fi fost sa nu avem nici macar aceasta Catedrala Patriarhala?! Povestiti-ne
cum ati reusit sa o salvati. Si cum a fost cu Sfanta Vineri?

Cand s-a vacantat scaunul si am avut obligatia sa vin, ca mitropolit al Moldovei,

atunci le-am spus ierarhilor, mitropolitilor de atunci si ministrului Cultelor, ca eu
indeplinesc aceasta indatorire a mea de loctiitor, dar nu tintesc ca sa raman aici, sa
vin aici, ci, dimpotriva, ca vreau sa raman la Iasi. Aveam atunci 75 de ani. Pana la
urma, Colegiul Electoral Bisericesc m-a ales aici. Mi-am dat seama ca urmeaza o
perioada de mare tragedie pentru mine. Aceste daramari erau incepute, si atunci am
preluat aceasta problema. Eu intervenisem deja la primarul Constantin Olteanu
pentru biserica Sfanta Vineri... Am intervenit si pentru biserica Sfantul Spiridon Vechi,
dar, totusi, s-au daramat si doar biserica Bucur Ciobanul am salvat-o atunci, slava
Domnului. Despre aceasta scrie si Constantin Olteanu, in cartea lui acum. Dar totusi
au lucrat cand eu aveam o vizita oficiala in Austria, la Viena, pentru sfintirea capelei
din Viena inaltata de romanii de acolo... Cand am plecat, Olteanu mi-a spus ca nu
crede ca va fi daramata pentru ca a aprobat sa se faca restaurarile. Fiind la Viena,
am auzit ca Sfanta Vineri s-a dus. Toate se petreceau cu mare inspaimantare, asa
cum s-a incercat si cu Patriarhia. Dinca a povestit, din inchisoare, cum a fost cu
biserica. Si spune corect, ca m-am opus, ca am invocat fel de fel de motive.

Cum ati facut?

Nici eu nu stiu. N-as mai putea repeta cele patru ore de stat de vorba cu ei atunci, si
cu amenintari, dar si cu argumentele mele ca nu se poate. El imi cerea un
consimtamant, iar eu spuneam "este imposibil, domnule Dinca. Sustin pana in ultima
clipa, orice s-ar intampla cu mine, ca nu pot sa le spun credinciosilor ca eu am
consimtit". Iar el imi zicea: "Cum sa fac, ca ei nu sunt obisnuiti cu asemenea
raspunsuri".

Ei, Ceausestii?

Da. Si i-am zis: "Atunci gasiti dvs o cale si, daca vreti, impreuna cu ei, veniti sa vedeti
inauntru Patriarhia. A luat telefonul si se repezea la telefon la cineva, dar auzeam ca
nu era nici un ecou in telefon, vorbea singur, ca sa vad eu...

Vacaresti a fost daramata inainte de venirea lui Teoctist la Bucuresti

O minciuna des uzitata de dusmanii Bisericii Ortodoxe Romane si ai Patriarhului

Teoctist este legata de manastirea Vacaresti, monument arhitectonic brancovenesc.
Patriarhul Teoctist, spun detractorii sai, nu a intervenit pentru salvarea bisericilor si a
manastirii Vacaresti. Adevarul este cu totul altul.

Soarta manastirii Vacaresti, monument istoric ajuns, de asemenea, sub lama

buldozerului regimului comunist, a fost decisa de Nicolae Ceausescu la 2 decembrie
1984, dupa ce dictatorul a facut aici o vizita intempestiva. Pe 3 decembrie dimineata,
echipele de demolare ale ICRAL-ului de atunci, conduse de directorul Badea, au
descins la manastire, fiind dat startul demolarii acestui lacas de cult ctitorit de Nicolae
Mavrocordat. Intr-o rutina a demolarii, latura de nord a incintei a fost transformata, la
12 decembrie, intr-un morman de caramizi. Pe 19 decembrie, la ordinul direct al
primarului Gheorghe Pana, au fost date jos crucile de pe turle, iar 11 zile mai tarziu,
in urma unui telefon primit de directorul Badea de la seful DGDAL-ului, Ionita, cele
doua turle de pridvor au fost trase la pamant cu ajutorul unor cabluri de otel. Ultima
ramasa in picioare, turla de pe pronaos, a fost data jos in primele zile ale lui 1985,
peste coloanele pronaosului, invelite in graba in scanduri smulse din gardul fostei
inchisori. Grupul de Supraveghere a Monumentelor Istorice supuse demolarii de
regimul comunist, din care faceau parte Radu Ciuceanu, Octavian Roske si Daniel
Barbu, a reusit, intre 1980 si 1985, sa salveze fragmente din ruine si sa trimita
postului Europa Libera, pagini intregi de materiale privind situatia unor valori de
patrimoniu, in incercarea de a trage un semnal de alarma. Materialele au fost
difuzate de Europa Libera si Radio France. Pe acest fond, al demolarilor dezlantuite,
dupa moartea Patriarhului Iustin, a ajuns la Bucuresti venit de la Iasi, noul Patriarh,
Teoctist, in noiembrie 1986. (L.P.)

De unde a plecat dezinformarea?

"Informatia" despre "telegrama" pe care Patriarhul Teoctist ar fi trimis-o spre a

aproba masacrele de la Timisoara, a aparut prima oara in revista "Flacara" fiind
reluata cu scandal in "Catavencu" si perpetuata pana astazi fara nici un fel de
dovada.

Intitulat, ca aluzie la Toamna patriarhului, "Primavara patriarhului", materialul avea ca

text: "Va fi reinscaunat patriarhul Teoctist, cel care inainte de 22 decembrie a adresat
dictatorului ceausescu (sic!) sinistra telegrama de condamnare a Timisoarei?". Nu
stim ce text, al carei telegrame, a stat sub ochii redactorilor de la "Flacara". Niciodata
nu a aparut aceasta pretinsa telegrama de felicitare a actiunii de reprimare a
manifestantilor de la Timisoara, desi colectiile ziarelor se afla in toate bibliotecile din
Romania, iar arhivele sunt deschise. Presa nu a publicat decat un singur text, care
se afla in ziarele noastre din 20 decembrie si care incepe astfel: "Intr-o telegrama
adresata presedintelui Republicii Socialiste Romania, Nicolae Ceausescu, si
semnata de catre presedintele Adunarii Nationale Bisericesti, patriarhul Bisericii
Ortodoxe Romane, se spune: <<Membrii Sfantului Sinod, impreuna cu reprezentantii
clerului si credinciosilor Bisericii Ortodoxe Romane, intruniti in sesiune anuala de
lucru a Adunarii Nationale Bisericesti... va roaga sa primiti si cu acest prilej, cele mai
calduroase felicitari.<< (...)"

Era vorba deci de tamaierile pe care toti sefii de culte din Romania erau constransi
de fostul Departament al Cultelor sa le aduca dictatorului cu anumite prilejuri, intre
care se numara si aceasta Adunare Nationala Bisericeasca de rutina ce a avut loc in
ziua de 17 decembrie, incheiata cu obisnuita telegrama, publicata in presa trei zile
mai tarziu. Nu exista in textul ei nici cea mai vaga aluzie la evenimentele ce aveau
loc in tara noastra, nici un cuvant care sa indreptateasca acuza ca Patriarhul Teoctist
ar fi semnat o asa-zisa ,sinistra telegrama de condamnare a Timisoarei". Daca e
vorba de telegrama aparuta la 20 decembrie, singura cunoscuta noua - ca tuturor -
din presa momentului. Si alta nu exista.

Nicolaescu vrea o analiza "in spiritul legii"

Analiza comisiei de ancheta a Ministrului Sanatatii Publice privind spitalizarea si

interventia asupra Patriarhului Teoctist este in curs de finalizare, fiind in lucru doar
cateva elemente care sa permita o evaluare corecta si obiectiva a etapelor pre si
post operatorii, transmite Mediafax. "Nu vreau sa-i grabesc. Astept toate datele
pentru ca doresc ca analiza sa fie corecta si obiectiva in spiritul legii", a declarat, ieri,
ministrul Sanatatii, Eugen Nicolaescu, citat de Mediafax. Demnitarul a dispus inca de
vineri, un control la Clinica de chirurgie urologica si transplant renal a Spitalului
Fundeni, dupa relatarile din presa privind neclaritatile legate de efectuarea
interventiei. Chirurgul Ioanel Sinescu si anestezistul Dan Tulbure sustin ca Patriarhul
Teoctist a murit in 30 iulie, la ora 17.00, in urma unui stop cardiac, suferit ca urmare
a complicatiilor aparute dupa operatia de prostata la care a fost supus in cursul
aceleiasi zile, la Institutul Clinic Fundeni. Deputatul Sorin Paveliu, membru al
Comisiei de Sanatate din Camera Deputatilor, a afirmat intr-un interviu acordat BBC
ca Ministerul Sanatatii trebuie sa sesizeze Parchetul in cazul Patriarhului, in timp ce
Asociatia Civic Media a facut o Plangere penala la Parchet pentru a se declansa o
ancheta temeinica privind circumstantele si cauzele mortii Patriarhului.

Anestezistul Dan Tulbure nu a fost audiat

Comisia de Disciplina a Colegiului Medicilor Bucuresti, care a efectuat o mini-

ancheta, sustine ca nu a constat nici o neregula. Neclar este insa de ce anestezistul
Dan Tulbure nu a fost audiat la Comisie, daca pana si PS Vicentiu Ploiesteanul
sustine ca Patriarhul stia ca i se va efectua o anestezie locala, iar medicii care l-au
operat au optat apoi pentru una generala care implica riscuri enorme pentru un
pacient de peste 90 de ani. De altfel, medicul Ionel Sinescu declara pentru Realitatea
TV a doua zi dupa moartea Patriarhului, privind sfarsitul acestuia: "Fara indoiala ca
pentru un pacient de 92 de ani, cu afectiune cardiatica cunoscuta de multi ani si
aflata in tratament, cu fibrilatie arteriala, cu insuficienta cardiaca, cu arteroscleroza
semnalizata, era previzibil".

Marti, Biroul Executiv al Consiliului Colegiului Medicilor Bucuresti a hotarat sa trimita

dosarul spre analiza Colegiului Medicilor din Romania cu mentiunea ca nu a
identificat nicio eroare medicala in interventia chirurgicala la care a fost supus
Patriarhul Teoctist. Cu alte cuvinte: operatia a reusit, pacientul este mort.

Slujba de noua zile

La Catedrala patriarhala s-a savarsit, ieri, in prezenta familiei din Bucuresti a

Patriarhului Teoctist, slujba de pomenire la implinirea a noua zile de la trecerea la
Domnul a Prea Fericitului Parinte.
Pagina realizata de Victor RONCEA
  

http://www.ziua.ro/display.php?data=2007-08-09&id=225016

Patriarhul Teoctist s-a opus distrugerii BOR

Bogdan Aurel TELEANU 

-- In timpul regimului comunist - in conditiile in care demnitatea si libertatea umana erau

ignorate de stat, iar legea nu mai avea valoare pentru autoritatile romane din acel timp -
dictatura devenise modul vulgar si primitiv de a controla un stat si, prin acesta, intreaga
societate. Incercarile de opozitie contra proiectelor de sistematizare a oraselor care au condus,
inclusiv, la demolarea unor biserici ortodoxe, erau considerate forma de subversiune si de
tulburare a ordinii publice.

Desi era evident ca Biserica Ortodoxa Romana avea nevoie de un sprijin din exterior,
atitudinea lui Ceausescu, recunoscut deja drept un "demolator de biserici", era
vazuta ca o problema interna a Romaniei. In acele momente, Patriarhul avea nevoie
nu numai de sfaturi, ci, mai ales, de un ajutor eficient din exterior. Acesta nu a venit
insa, niciodata. Modul vulgar de manifestare a puterii politice - care sper sa nu se mai
repete vreodata - s-a exercitat si asupra Patriarhului Teoctist care avea calitatea de
reprezentant al Bisericii in fata statului, conform prevederilor canonice. Ceausescu a
cautat sa-l puna intr-o situatie dificila pe Parintele Patriarh Teoctist, dorind sa
demoleze pana si sediul Patriarhiei Romane. Interviul realizat de Angela Bacescu cu
Ion Dinca (recunoscut pentru rolul lui din 1987 cand Nicolae Ceausescu l-a trimis la Patriarh cu
motivatia daramarii Patriarhiei) - subliniaza faptul ca Patriarhul Teoctist s-a opus demolarii, iar
Ceausescu nu a mai insistat in aceasta privinta.

Adevarul despre Telegrama Patriarhului Teoctist este ca nu exista in textul ei nici cea mai vaga aluzie
la evenimentele ce aveau loc in tara noastra, nici un cuvant care sa indreptateasca acuza ca
Patriarhul Teoctist ar fi semnat o asa-zisa "sinistra telegrama de condamnare a Timisoarei",
dezinformarea fiind demontata nu odata. Era o banala telegrama de dupa intrunirea bisericeasca din
17 decembrie '89. Detractorii Parintelui Teoctist nu au prezentat niciodata vreo alta telegrama,
colportand pana astazi aceasta minciuna ordinara.

Dupa valtoarea evenimentelor din 1989, Biserica Ortodoxa Romana - al carui patriarh a fost in acele
momente Prea Fericitul parinte Teoctist - nu s-a lasat izolata. Dimpotriva. Daca nu ar fi procedat asa,
probabil, ar fi impartasit soarta Bisericii franceze, asa cum o descrie aceasta cercetatoare Elisabeth
Noelle-Neumann, autoarea teoriei de opinie publica denumita "Spirala tacerii": "Cand am inceput
cercetarea mea in trecut, mi s-a parut un semn foarte incurajator faptul ca am gasit in Istoria Revolutiei
Franceze, publicata in 1856 de Alexis de Tocqueville, o descriere precisa a dinamicii spiralei tacerii.
Tocqueville zugravea acolo decaderea bisericii franceze la mijlocul secolului al XVIII-lea si modul cum
dispretul fata de religie a devenit in acea vreme printre francezi un fenomen general si dominant. O
cauza esentiala ar fi fost, dupa autor, tacerea bisericii franceze: Oamenii care mai tineau inca la
vechea credinta se temeau ca sunt singurii care i-au ramas fideli si, pentru ca se temeau mai mult de
izolare decat de eroare, s-au asociat masei, fara a gandi la fel ca aceasta". Spre deosebire de
Biserica franceza, "balansul de ultim moment" a fost salvator pentru Biserica Ortodoxa Romana, iar
acest lucru s-a reflectat, dupa 1989, in sondajele de incredere a populatiei Romaniei in aceasta
institutie. [Sf. Biserica nu este o “institutie”]
 
UN ALT INDRACIT SPUNE FARA SA VREA ADEVARUL:
 
http://www.ziua.net/display.php?data=2007-08-08&id=224968
 
Ca om Teoctist merita un omagiu crestinesc cuviincios. Ca patriarh merita
cel mult o "criza de amnezie" pe durata celor trei zile scurse intre deces si
inmormantare. Inscaunat de Ceausescu, i-a fost acestuia perfecta copie
xerox: gradul sau de cultura starnea jena; despre induhovnicire, nu avem
a ne pronunta decat dupa roade: a lasat in urma o biserica dominata de
megalomanie revansarda, ranchiuna si spirit urat sectar (cu insulite abia
vizibile, si oricum marginalizate, de normalitate), o "opera" pastorala
perfect ceausista si un pseudomit, acela al apropierii de Biserica
Catolica sora. Orice roman trebuie sa stie ca invitarea Papei Ioan
Paul al II-lea in Romania i s-a datorat exclusiv primului ministru al
vremii, Radu Vasile, care a trecut cu o indarjire vrednica de toata
pretuirea, peste "nietul" obstinat al lui Teoctist. Acesta din urma
n-a mai avut de ales, dandu-si consimtamantul in extremis in urma
invitatiei personale si, in context, riscante, a primului-ministru.
Ioan Paul al II-lea, prin venirea sa la Bucuresti, l-a pus pe Teoctist
pe orbita istoriei, a adevaratei istorii europene.
 
http://www.romanialibera.ro/a102585/cumpana-patriarhului.html
 
Dar articolul cel mai ticalos a aparut in Romania Libera de Carol Harsan
 
Romania Libera prezinta in exclusivitate cel mai enigmatic episod din viata fostului cap al Bisericii
Ortodoxe

Cumpana Patriarhului
Carol Harsan
Joi, 02 August 2007

         Exclusivitate: "Romania Libera" prezinta o marturie tulburatoare a unui monah, gazda
Preafericitului Teoctist in cele 112 zile de la inceputul anului 1990 cand inaltul prelat a renuntat
temporar la scaunul patriarhal

 
         Cel mai secret si mai intunecat episod din viata Intai Statatorului Bisericii Ortodoxe Romane,
Patriarhul Teoctist – perioada cat a parasit Scaunul Patriarhal in decembrie 1989, in plina
revolutie – este scos la lumina de marturisirea zguduitoare a unui monah de la Manastirea

Regala "Sfanta Treime" din Sinaia. Acesta dezvaluie ca Patriarhul Teoctist a batut la usa chiliei
sale aproape de miezul noptii de 22 spre 23 decembrie 1989, la 12 ore de la fuga sotilor Ceausescu.

[O MINCIUNA SFRUNTATA, DATA ESTE FALSA]

Vreme de doua saptamani, nici staretia manastirii nu a stiut de prezenta inaltului ierarh ortodox.
Doar patru persoane din Romania erau informate despre ascunzisul de la Sinaia, recomandat
Patriarhului de catre Gelu Voican Voiculescu. De altfel, acesta a fost singurul oficial al statului
care l-a si vizitat de cateva ori. Nici o fata bisericeasca nu a trecut pragul chiliei din Sinaia, ceea ce
l-a facut pe ierarh sa creada ca a fost parasit de Dumnezeu.

La 18 decembrie 1989, Sfantul Sinod s-a reunit in sedinta, o sesiune extrem de

tensionata din cauza evenimentelor de la Timisoara. Patriarhul Teoctist a anuntat
atunci ca este de acord cu decizia politica de reprimare a miscarii din orasul de pe
Bega, pe care o percepea ca "provocata de agenturi straine" si in care vedea
pericolul destramarii statului, cu reflexie imediata in destramarea Bisericii. Nici
unul dintre membrii Sinodului nu l-a contrazis. Nici pe fata, nici pe la colturi.

 
[DIN ARTICOLUL DE MAI SUS SE LAMURESC MINCIUNILE TICALOSILOR:

Cat priveste telegrama aceea, pe care ati trimis-o cuplului prezidential de atunci, intr-un moment care
s-a dovedit ulterior nefast...

Aceasta a fost expediata in urma sedintei Adunarii Nationale Bisericesti ce a avut loc in ziua de 17
decembrie, amanata in mod intentionat din cauza constrangerilor dictatoriale de atunci. Se cunoaste
foarte bine ca, de patru decenii, toate adunarile care erau, fie in sectorul politic, fie in sectorul cultural,
deci si in cel bisericesc, toate se terminau cu o telegrama. Aceasta telegrama, ca si altele din alti
ani, era intocmita de altii si, sigur, cu sprijinul foarte nuantat al reprezentantilor
Departamentului Cultelor care se citea si se semna, iar cei prezenti aplaudau si se trimitea din
sedinta. Aceasta era o telegrama de rutina, data imediat dupa sedinta.

Dar, dupa cateva zile, a izbucnit revolutia la Timisoara. Indata, pentru a avea o marturie in "Romania
Libera", din viclenie, pentru a blama Biserica, a fost interpretata de unii comentatori de la Televiziune
cum ca Patriarhul l-ar fi felicitat pe dictator pentru inabusirea revolutiei de la Timisoara. Acest lucru,
care nu corespundea adevarului, a fost foarte periculos. Era o telegrama de rutina, nu avea nici o
legatura cu Timisoara...]

Nimeni nu va sti vreodata ce a fost in sufletul Intai Statatorului Bisericii Ortodoxe Romane cinci
zile mai tarziu, cand fuga Ceausestilor a scos in strada sute de mii de romani.
Potrivit monahului care avea sa-l gazduiasca pe Teoctist in urmatoarele 112 zile, intr-o umila
chilie, decizia de a parasi in cel mai mare secret Palatul Patriarhal si de a se ascunde la Manastirea
Regala "Sfanta Treime" din Sinaia (considerata si astazi vila patriarhala) i-a fost sugerata de Gelu
Voican Voiculescu, ale carui rang si rol in Revolutie nu au fost niciodata complet elucidate. Cert
este ca Voiculescu, cel care avea sa devina dupa executia Ceausestilor prim-viceprim-ministru al
Romaniei, i-a indicat locatia. Probabil si numele monahului cu care urma sa imparta chilia.

"Oare ma vei vinde pentru un blid de linte, precum Esav pe Iacov?"

Teoctist a plecat spre Sinaia pe seara, cu masina Patriarhiei, condusa de soferul sau personal.
Monahul care l-a gazduit sustine ca doar Gelu Voican Voiculescu, scriitorul Artur Silvestri, poate
cel mai bun prieten al PreaFericitului, si soferul au stiut de acest ascunzis.
Cu o ora inainte de miezul noptii de 22 spre 23 decembrie, Patriarhul a batut umil la usa unei
chilii a manastirii mici, vechi, construita de Spatarul Mihail Cantacuzino. L-a primit acelasi
monah care a consimtit astazi sa se destainuie "Romaniei libere". "A aparut seara, nu a mancat
nimic, nu a participat la liturghie, a stat inchis in chilie, ca un prizonier. I-am adus a doua zi
mancare de la trapeza ("cantina" calugarilor – n.r.). Abia dupa cateva zile am inceput sa fiu banuit
de obste ca ceva se intampla, ca duc cuiva mancare pe ascuns", isi aminteste monahul. Cam in a
treia zi, i-a dus un blid cu linte si atunci Patriarhul s-a deschis spre confesiune si i-a spus: "Oare
ma vei vinde, preacuvioase, pentru un blid de linte, cum l-a vandut Esav pe fratele sau, Iacov?
Sigur, nu". Dupa care a povestit monahului cum tot un blid de linte mancase la 14 ani, acasa, in
comuna natala, cand a plecat cu oile la pascut si nu s-a mai intors, luand drumul manastirii. Tatal
sau ii strigase cu cateva zile inainte: "Doar nu te-oi face popa, sa te dau la scoala!".

"Se dadea in vant

dupa Busuioaca"
"Ii placea foarte mult crapul cu mamaliga si mujdei, asa ca am rugat un prieten al obstii noastre sa
aduca tot a doua, a treia zi cate un crap de la pescaria Pestera Ialomicioarei, de peste munte", isi
aminteste gazda. Painea era din cea cu cartofi si era adusa special de la Brasov, de la un brutar ce
deservea manastirea. Dimineata, Teoctist manca paine cu cartofi, insotita totdeauna de ceaiul de
rododendron. Planta era culeasa de gazda in aceeasi luna a fiecarui an de la Cota 1400.
Tot monahul ii prepara siropul de con de brad cu care indulcea cate un pahar de "Busuioaca de
Bohotin". Patriarhului ii placeau doar vinurile dulci si foarte dulci. "Prea Fericirea Sa imi spunea
dupa cateva pahare de vin: «Bohotina, Bohotina, cu aroma ta divina!». Se dadea in vant dupa
afinata amestecata cu tuica ardeleana, careia ii spunea «puterea ursului», se imbujora si ii placea
sa asculte romanta «Asa bea mitropolitul», fredonata de mine", rememoreaza monahul.
"Parca avea o lesa foarte lunga, al carei capat nu il vedeam"
Vreme de doua saptamani, restul obstii monahale n-a stiut ce oaspete important adaposteste.
Cand au aflat calugarii, si-au vazut de ale lor, fara sa incerce sa inteleaga un posibil substrat.
In tot acest rastimp, a venit de cateva ori in vizita Gelu Voican Voiculescu. "Vreau sa vad ce face
ilustrul dumneavoastra oaspete, Intai Statatorul", spunea Voican, ceea ce l-a facut pe monah sa
intrevada unele comenzi politice de care era dependent Prea Fericirea Sa: "Parca avea o lesa
foarte lunga, al carei capat nu il vedeam".
Seara, stateau mai mult timp "la povesti", intre 9 si 12 noaptea, pana la slujba miazanoptica: "Ce
sa fac, preacuvioase? Asa merg lucrurile. Sigur, preacuvioase, a trebuit sa fac influenta, ce mai,
frate cu dracul pana treceam puntea. Inca nu stiu daca am trecut-o". Teoctist a pomenit cum, pe
cand a fost episcop la Oradea, "a fost contactat de mai multi ofiteri de Securitate", isi aminteste
calugarul. Astfel se explica, poate, de ce dupa 1990 rectorul Universitatii Oradea, controversatul
Teodor Maghiar, i-a acordat Patriarhului titlul de Doctor Honoris Causa al universitatii bihorene.

"Sunt parasit de Dumnezeu"

La 18 ianuarie 1990, Patriarhia Romana anunta printr-un comunicat de presa faptul ca Patriarhul
Teoctist s-a retras din Scaunul Patriarhal, fara a spune si din ce cauze.
Ulterior, intr-un alt comunicat se invocau "motive de sanatate". Pe Patriarh nu l-a intrebat
nimeni, nu l-au anuntat, si asta l-a marcat foarte mult. Pana atunci se linistise cat de cat, iar
anuntul Patriarhiei l-a luat prin surprindere. "Vezi ca, la un moment dat, ramai fara prieteni", i-a
spus atunci, trist, PreaFericitul gazdei sale. Doua-trei zile a umblat ca nauc, spunand ca e "parasit
de Dumnezeu". "Incet, l-am ajutat cu totii sa uite. Ii placea sa primeasca daruri si se bucura de ele.
Staretul nostru, Clement, si cel ce avea sa-i urmeze, Macarie, ii faceau cadouri", mai spune
monahul.
Ii placea sa se plimbe descult, dimineata, prin iarba cu roua, obicei deprins in tinerete, la Cernica.
Privea ades la picturile lui Parvu Mutu Zugravu, cele cinci de la Manastirea Sinaia. Sau la desenele
facute in carbune de Regina Elisabeta pe peretii interiori ai muzeului manastirii. Dar n-a intrat
niciodata in cavoul lui Take Ionescu, liderul taranist inmormantat in paraclisul manastirii.

Lovirea cu urzici, un tratament-penitenta

Gazda a avut privilegiul sa-i vada trupul lui Teoctist cand, in primavara extrem de timpurie a lui
‘90, "prizonierul" i-a cerut un tratament cu urzici. Monahul a cules primele urzici verzi aparute pe
coastele Pelesului si, in chilie, i le punea pe corp de la brau in sus si cu cele mai lungi il batea usor.
"Patriarhul zicea: «Ma simt mai ager, ma simt mai ager!». Procedeul parea a aduce si a penitenta,
si dura pana la o jumatate de ora. Avea mare grija de corpul sau. Se dadea dimineata de dupa
tratamentul cu urzici cu esenta de nard, un cumul de parfumuri orientale pe care il folosea din
abundenta", spune monahul. "Putini muritori au avut sansa sa vada trupul Patriarhului, dar eu
ma simteam cu totul natural in preajma lui. In fond, ingrijeam un om. Procedura devenise
obicei", adauga el.

"Biserica noastra a avut si o istorie paralela, care se impletea cu crima"

Intr-o seara, prin martie, gazda si-a iscodit inaltul oaspete. L-a intrebat, timid, cum vede lucrurile,
"cum de comunistii s-au pus pe daramat biserici?". "Mai bine sa cada cladiri decat sa piara vieti",
a spus Teoctist, dupa care a povestit despre vietile distruse de care avea cunostinta. "Biserica
noastra a avut si o istorie paralela, care se impletea cu crima", a spus Teoctist, dupa care a dat
cateva exemple pe care monahul nu le-a uitat.
A povestit de mitropolitul Bucovinei, Tit Simedrea, care a compus rugaciuni contra comunistilor.
L-a pomenit pe episcopul Visarion Puiu, condamnat ca si criminal de comunisti, dar care a reusit
sa fuga in Apus. A mai povestit de episcopul Emilian Antal, nepotul Patriarhului Miron Cristea,
care s-a opus vehement impuscarii sefului PNT din Bucovina. A relatat cum comunistii l-au pus
pe calugarul care-l servea pe episcop la masa sa-l otraveasca, iar acesta a baut singur otrava,
zicand "mai bine mor eu decat sa ucid un episcop!".
N-a uitat nici de staretul manastirii "Sfantul Ioan" (din zona Campulung, Moldova), aruncat de
securisti sub rotile trenului. Tot de crima era vorba si in cazul mitropolitului Sebastian Rusan,
"sinucis" prin otravire dupa ce fusese declarat de autoritati "debil mintal".
"Cum sa nu te marcheze toate astea, si cate trebuie sa mai fi stiut Prea Fericirea Sa?", se intreaba
astazi monahul.
Elena Ceausescu ii pusese gand rau
"A recunoscut in fata umilei mele persoane, in nopti de discutii cutremuratoare, fragmente
ascunse dintr-o istorie de care eu atunci nu stiam", spune monahul. "Mi-a mai spus cum, intr-o zi,
Postelnicu l-a instiintat ca la o sedinta Elena Ceausescu ar fi zis: "Dar mai terminati-l odata si pe
asta!". Patriarhul s-ar fi aratat mirat fiindca, in aparenta, "se intelegea bine cu sotia lui
Ceausescu".
Obiceiul monahului de la Sinaia de a trimite rododendron Patriarhului a continuat ani de zile
dupa 1990. Din pachetul lunar nu lipsea sticla de sirop de con de brad, cu care se indulcea
Busuioaca de Bohotin. Patriarhul il chema, uneori, la Patriarhie, sa repete tratamentul de
primavara cu urzicute. Dupa ‘94, gazda de la Sinaia ii trimitea "urzicutele timpurii pentru
tratamentul aducerii aminte". Dupa 1996, intre cei doi a intervenit o schisma si nu s-au mai vazut.
Monahul are si azi iconita de aur in filigran daruita de Patriarh in zilele de restriste din 1990.
Cand o priveste, are o anumita stralucire in ochi, precum oamenii care inteleg cum merg lucrurile.

» Penitenta si cainta In ortodoxie

Penitenta – poenitentia, in latina; metanoia, in greaca – inseamna "venire in sine si cunostinta

despre cele savarsite, o suferinta de bunavoie pentru pacatele savarsite si o hotarare de a nu mai
pacatui in viitor si a se corecta in fapte bune. Penitenta e un fel de pedeapsa, fiindca se pedepseste
pe sine omul, intristandu-se si suferind ca a facut rau pacatuind" (Pr. Constantin Erbiceanu,
"Penitenta", 1923).
Pietatea si cainta nu sunt sinonime, cainta fiind "un regret profund al sufletului si o renuntare la
pacatul prin care am dispretuit poruncile lui Dumnezeu".
Exemplu relevant: "Atunci vazand Iuda, cel ce l-a vandut pe El, ca s-a osandit la moarte, caindu-
se, a intors cei 30 de arginti arhiereilor si batranilor zicand: «Gresit-am ca am vandut sange
nevinovat»" (Matei, 27.3.5).

» Serviciile secrete l-au ascuns, mitropolitul Daniel l-a rechemat

Puterea suprema din BOR a fost, oficial, in mainile unei locotenente in perioada 18 ianuarie - 4
aprilie 1990. Interimatul a fost asigurat de cinci episcopi.
Doua evenimente se desfasurau in paralel. Primul privea plecarea Patriarhului din Patriarhie in
mod secret, in zilele revolutiei, plecare de care stiau foarte putini oameni. In volumul "Vremea
Seniorilor" (Carpathia Press, 2005), Artur Silvestri nota in capitolul "O pagina inlacrimata de
iarna": "Numai Prea Fericirea Sa Teoctist, straniul ezoterist Gelu Voican Voiculescu si eu insumi
cred ca stim pe acest pamant ce s-a petrecut cu adevarat in acele zile in Biserica Ortodoxa
Romana". Pe de alta parte, parca sub aceeasi bagheta magica, tot la 18 ianuarie 1990 lua fiinta
"Grupul de reflectie si de innoire in Biserica Ortodoxa Romana", grupand personalitati precum
Bartolomeu Anania, parintele Galeriu, arhimandritul Ilie Cleopa, parintele Staniloaie etc. In
prima instanta, Grupul l-a dorit pe arhimandritul Ilie Cleopa drept Patriarh, iar statutul de
organizare al BOR permitea aceasta optiune: "Clerul superior se alege dintre licentiati sau doctori
in teologie, mitropoliti, episcopi, arhierei, monahi sau preoti din categoria a I-a vaduvi prin deces"
(Art. 129). Un precedent exista: Patriarhul Iustin a fost propulsat de la catedra de profesor de
teologie direct in Scaunul mitropolitan, pe acelasi temei. Grupul a inceput o procedura de rupere
de comunism in emulatia imediat post-revolutionara, iar Bartolomeu Anania scria in 4 februarie
1990 in ziarul "Romania libera" despre "pacatele comise si omisive de BOR in timpul
comunismului". Eforturile grupului au fost modificate insa, iar sub presiunea externa episcopul
vicar de Timisoara, Daniel Lugojanul – Mitropolitul de azi al Moldovei – i-a facut rechemarea in
functia de Patriarh.

Teoctist in 1990: "Nicidecum nu a fost vorba de o demisie"

Evenimentul a fost relatat, sumar, de insusi Patriarhul Teoctist in interviul acordat in aprilie 1990
ziaristului britanic Alec Russell de la The Daily Telegraph:
» In traditia regulamentului ortodox este posibil ca un Patriarh sa-si dea demisia?
— Conform canoanelor si legiuirilor noastre bisericesti ortodoxe, un Patriarh se poate retrage
temporar numai din motive de sanatate. Acest lucru s-a intamplat si in cazul meu. Nicidecum nu
a fost vorba de o demisie, care ar fi fost anticanonica. De aceea, la chemarea Sfantului Sinod, dupa
insanatosire, am revenit la slujirea de Intai Statator al BOR...
» Daca nu este posibil, cum va explicati retragerea din 18 ianuarie?
— Aveti raspunsul in cel pentru prima intrebare...

Manastirea regala Sinaia

Manastirea regala Sinaia a fost ctitorita de Stolnicul Mihai Cantacuzino, dupa o vizita la
manastirea din Muntele Sinai (de la care isi trage numele si orasul Sinaia). Constructia manastirii
a durat 5 ani, din 1690 pana in 1695. Initial, manastirea a fost construita pentru a adaposti 12
calugari, dupa exemplul lui lisus Hristos care a avut 12 Apostoli, insa, o data cu trecerea timpului,
numarul calugarilor a crescut, fiind necesara construirea unei alte manastiri si a altor spatii de
locuit. Este manastire de calugari cu viata de obste si 18 vietuitori. Are drept hramuri "Sfanta
Treime", la biserica mare, "Adormirea Maicii Domnului", la biserica mica, si "Schimbarea la fata",
la paraclis. Staret este arhimandritul Macarie Bogus. Patriarhul Teoctist este o figura familiara
credinciosilor din Sinaia, care l-au vazut de multe ori slujind Sfanta Liturghie, cu prilejul
hramului manastirii.

 
 
 

Moody friends. Drama queens. Your life? Nope! - their life, your story.
Play Sims Stories at Yahoo! Games.