~Adrian Botez: Scrisoare deschisă domnului Mircea

Dinescu („…nu scuipaţi peste harul lui

Dumnezeu, Poete!!!”)
Fac parte din generaţia care v-a admirat poezia… – era prin anii ‘70…V-am considerat,
dimpreună cu colegii mei de liceu, chiar un poet precoce, cu sclipiri genialoide…Se anunţa un
nou Labiş, un nou Luceafăr al literelor româneşti…

…Au trecut, din păcate, anii…Am auzit-o pe Monica Lovinescu, prin 1988, la postul de radio,
finanţat de Congresul SUA, Europa liberă – citind din volumul dvs., Moartea citeşte ziarul…Cât
de fad, penibil şi stângaci ajunsese talentul dvs., domnule Mircea Dinescu! Nu mai
recunoşteam, în versurile siluite (după canoane propagandistice „la vedere”…), nimic din
poetul tinereţii/adolescenţei mele…

…V-am zărit drept în mijlocul televizorului, în zilele acelea atât de confuze şi tragice, ale
„Revoluţiei”…Se vedea că postura dvs. era complet nenaturală, studiată…parcă, mereu,
trăgeaţi cu ochiul la un regizor de culise…cine va fi fiind acesta…?!

…Apoi, n-am mai auzit absolut nimic despre poetul Mircea Dinescu – în schimb, am auzit totul
despre „prosperul om de afaceri şi fermier” Mircea Dinescu”…Nu vă mai opreaţi din afaceri,
din tranzacţii, din cumpăratul de pământuri…- nu vă mai săturaţi de bani şi averi… -  parcă
voiaţi să răzbunaţi tot ce părinţii şi bunicii şi străbunicii dvs. (oameni simpli şi respectabili întru
totul!) nu reuşiseră să aibă, în vieţile lor toate, strânse la un loc…M-am gândit: „Lasă-l, poate
se va linişti, poate lăcomia lui disperată este o febră scurtă…”

N-a fost să fie aşa: vă tot vedeam „nuntindu-vă” şi „divorţând” de fel de fel de oameni de
afaceri ai zilei, de fel de fel de ziare, băneşte extrem de profitabile…şuşanele peste şuşanele…

…Lumea (mă refer la analfabeţii postrevoluţionari…sute de mii, milioane…) vă socoteau „foc

de simpatic”…Şi dvs. vă pretaţi, extaziat, la aceste aduluţii stupide, ale unor indivizi stupizi…
Mie (iertaţi-mă, vă rog, pentru sinceritate…) îmi păreaţi teribil de jalnic…Unde era idolul
adolescenţei mele? Unde?! La tot felul de talk-show-uri televizate, mizerabil de slugarnice, în
care vă tot frecaţi/frământaţi în straie,  ca un şarpe în propria-i piele năpârlită…semănaţi
groaznic de mult, în aceste zvârcoliri în propriile-vă veşminte, cu dl Iliescu…

…Şi, în fine, zilele trecute, v-am auzit, în chip de „boss” al acelei instituţii de şantaj naţional
murdar, CNSAS, spunând, cu un rânjet incalificabil de greţos pe faţă, referindu-vă la cercetarea
dosarelor preoţilor/ierarhilor români: „A venit rândul să prăjim şi pe berbecuţii în sutane
aurite…” – …aproape că mi-am ascuns, de ruşinea lipsei dvs. de ruşine, obrazul în pernă…

Dvs. v-aţi revăzut acel rânjet demonic şi tâmp, totodată, de pe scările CNSAS-ului, domnule
Mircea Dinescu? Şi dacă da, nu v-a trecut un fior, în legătură cu identitatea dvs. actuală?! Cine
aţi mai ajuns să fiţi, dle Mircea Dinescu?!

Chiar, oare vă daţi seama în ce hal v-aţi degradat, moral-spiritual, în aceşti 17 ani?! Nu mă
interesează nici înrudirile dvs. profitabile, nici zvonurile cu privire la fel de fel de şuşanele de-
ale dvs., nu tocmai curăţele…Nu: mă interesează doar şi numai dacă, revăzându-vă rânjetul de
pe treptele CNSAS-ului, v-aţi făcut un proces de conştiinţă!

Dvs., care, în 22 decembrie, agitaţi crucea, urlând, la TV, că „Asta e mântuirea poporului
român!” – acum o scuipaţi, aceeaşi cruce, cu nonşalanţă?! Dvs., care declaraţi că sunteţi
creştin botezat, nu v-aţi cutremurat, re-auzindu-vă, când spuneaţi de „prăjirea berbecuţilor în
sutană”?!

Domnule Mircea Dinescu, de ce n-aţi rămas poetul adolescenţei noastre, pline de elanuri
curate? Nu vă daţi, oare, seama, că, printre aşa-zişii „berbecuţi în sutane aurite” se poate găsi
chiar preotul care v-a afundat, spre mântuire, în cristelniţă, v-a spălat, adică, de păcatul
adamic, aducându-vă în LUMINA LUI DUMNEZEU?! Chiar unul ca dvs., care a ajuns să fie uns
cu toate alifiile, oare să nu ştie că NIMENI!!!  - da, NIMENI din cei eliberaţi, în 1964, din temniţele
comuniste, n-a fost scutit de a semna un contract cu diavolul?! Dacă nu-l semnai, erai
ameninţat că acolo îşi vor putrezi oasele! - …în temniţa unde, deja, putreziseşi, pe trei
sferturi…Şi că, cei mai crunt vizaţi şi batjocoriţi de „eliberatorii” Securităţii (cea încă
neprimenită de ruşi-ţigani-ucrainieni-evrei!!!) erau tocmai foştii preoţi (ierarhii, în primul rând!),
călugări ori foşti studenţi la Teologie, luaţi pe sus, de securiştii venetici, chiar de la cursuri
(cazul unui unchi de-al meu…)?!…Şi urmăriţi, apoi, după aşa-zisa „eliberare”, şi
interogaţi/hărţuiţi SĂPTÂMĂNAL, pentru „a se şti cine-i stăpânul” (clipă de clipă, în toată viaţa
lor…) - …până prin 19698/70…

…Dacă aţi mai păstra măcar o umbră din amintirea şi din sufletul de Poet (care suflet, în mod
obişnuit, iar nu patologic… este/trebuie să fie unul sensibil şi cu propensiune spre divinitate…)
– v-aţi da, imediat, demisia, din acel loc al prostituţiei şi şantajului politic, care este CNSAS-
ul…şi unde abia dacă ar sluji TOT soborul B.O.R., abia dacă s-ar putea spera în „limpezirea” lui
(relativă…) de diavoli…

Misiunea dvs. nu este să „prăjiţi berbecuţi”, Poete! Nici în sutane aurite, nici în sutane
cernite… Dumnezeu nu v-a dat harul de Poet, ca să faceţi, din har, bucătărie de bordel politic!

Fac apel la reziduurile amintirii dvs., ale onoarei dvs. de Poet: nu scuipaţi peste harul lui
Dumnezeu!!! Lăsaţi „berbecuţii” în pace, că nu v-a poruncit Dumnezeu să fiţi Măcelarul lui
Băsescu, Tăriceanu et Comp.!!!

Nu mai staţi la taraba târfelor şi la sfatul de noapte al tâlharilor…Încercaţi să vă amintiţi   (dacă

mai sunteţi în stare…) de MIRACOLUL „VIZITĂRII” DVS. DE CĂTRE LUMINA SFÂNTULUI DUH
AL INSPIRAŢIEI POETICE…Poate că, dacă veţi trezi, în mijlocul tenebrelor actualului dvs. suflet
de împrumut, nostalgica amintire a AUTENTICEI DVS. MISIUNI TERESTRE - vă veţi îngrozi cât
de departe şi rătăcit de porunca lui Dumnezeu sunteţi…

Faceţi, vă rog, această ultimă încercare…Poate vă va reuşi… – iar generaţia mea, deja ajunsă în
pragul senectuţii, va mai apuca să vadă răsărind mândrul Luceafăr, pe cerul României…Cine
ştie?!

prof. dr. (şi poet…) ADRIAN BOTEZ