Sunteți pe pagina 1din 82

JURNAL CU PETRE TUTEA

M ntreb cum se poate explica ndrzneala de a pune cuvntul meu alturi de cel al lui Tutea; atunci cnd, locuind zi si noapte cu el, primeam zi si noapte rspunsuri, ntrebrile nu au avut timp s se construiasc. Atunci erau fundamentale rspunsurile, pentru c ele nu veneau att la ntrebrile mele, ct la cele ale lui Tutea; de aici si impresia de monolog pe care mi-o trezeau uneori. O dat cu trecerea timpului, Tutea a rmas n constiinta mea ca un rspuns si am simtit nevoia ntrebrii. Iar paginile care urmeaz, chiar dac nu snt cteodat deloc interogative, nu reprezint altceva dect ntrebrile ce au crescut n umbra unui rspuns infinit. Snt n trenul care m duce spre Trgu-Neamt, punct de plecare spre mnstirile din zon. i cer unui domn din compartiment o gazet; aflu acolo un interviu cu Petre Tutea Biletele la control! M scotocesc prin buzunare Revin la interviu. Nu aveti un loc si pentru mine, maic? O btrn, cu un cos mare, mpletit, st n usa compartimentului, cerndu-ne la fiecare pe rnd, din ochi, s-i dm pentru cteva minute un loc ca s-si trag sufletul. M ridic si o poftesc s sad. Iau gazeta cu mine pe culoar. Reporter: Domnule Petre Tutea, ati fost prieten cu Cioran, cu Eliade, cu Noica si cu multi altii din generatia interbelic; puteti s ne spuneti n ce a constat strlucirea acestei generatii? Petre Tutea: Pi uite ce e, domnule: generatia interbelic si-a luat n serios calitatea de generatie Adic? Si-a luat n serios calitatea de etap spiritual a poporului romn, reusind s problematizeze esential. Nu credeti c realizarea Marii Uniri a avut si ea un rol hotrtor? Cum s nu! Pi generatia interbelic a avut poate cea mai mare bucurie geografic si spiritual din istoria romneasc Si mai e ceva: uite, eu de exemplu, nu prea am avut chef s ies din tar. mi era suficient bucuria de a merge la Chisinu sau la Sighet fr pasaport. Cnd ieseam din tar, oriunde m-as fi dus, parc ieseam dintr-o cas primitoare, cald, si intram ntr-un cimitir Eu cobor aici! M uit, nentelegnd. Gazeta A, da, v multumesc! Trenul merge agale, oprind n fiecare statie. E ca un interviu Grile snt mereu curate, rezistente, din crmid; ntrebrile snt la fel: precise, fr ezitri; rspunsurile snt ns largi, zburdalnice. Trecem pe lng cimitire si biserici. mi aduc aminte de ce spunea acel Petre Tutea. Cine o fi? Nu-mi amintesc s fi auzit vreodat de numele lui Dealurile snt acum mpdurite. Ne apropiem de munti. La o statie, vd cum se schimb locomotiva. Trecem iarsi pe lng case, curti, cimitire, biserici Cred c asa intr si ideea n om: mai nti locomotiva, pufind si cu zgomote nrvase; vin argumentele, bizareriile compartimentele cu doamne si plrii; gingsiile copii jucndu-se de-a baba-oarba printre banchete; si, la urm de tot, vine partea aceea dintr-o idee pe care nu o vei stpni niciodat, dar pe care trebuie s o dai mai departe, altora, care o asteapt: vagonul cu colete postale Asa am aflat eu de existenta lui Petre Tutea. Si mai trziu, cnd locuiam mpreun, i-am povestit ntmplarea asta. A rs. Drag Radule, m consolez c ai auzit de mine citindu-m. Multi vin la mine fr s stie nimic. Da stii ce greu e s-ti faci mereu prezentarea?! Dar de acum mi-o faci tu, nu? Si chiar am ncercat s o fac: prin gazete, desigur. Iar acum, ncercnd poate mai mult dect o prezentare, fac lucrul acesta spernd s semene cu un tren: pufind, trnd dup sine bizarerii si gingsii, dar avnd la urm de tot un pachet pentru fiecare, un plus fr de care orice tren si pierde ratiunea umbltoare. Printre dealuri, curti, cimitire, biserici

6 octombrie 1990 Tutea a mplinit astzi 88 de ani. Nu d important evenimentului, ns vin ctiva tineri care ncearc s-i ofere o bucurie pe care el nu o are. Vrsta nu-l bucur; vrstele lumii da, ns nu a lui, care se simte din ce n ce mai depsit de ritmurile unei vieti pe care n-o mai poate umple cu prezenta lui organizatoare, ci doar cu o prezent contemplativ-meditativ. Dar ct de mult avea s nsemne aceast prezent n tinerete ati fost director de studii n Ministerul Economiei Nationale si puteti spune c aveati atunci o meserie. Astzi, la 88 de ani, ce meserie credeti c aveti n cetatea romneasc? Doar nu snteti un pensionar Dac exist o stiint a natiunii, eu snt de meserie romn! Rezumnd, viata v-a fost mprtit n dou perioade distincte: una de stnga, cnd scriati articole nduiostoare si descriati soarta celor srmani si prosti, si una de dreapta, a nzuintelor nationale, cnd v-ati apropiat si de credint. Uite, cu prostii m-am lmurit. Eram odat cu Iancovescu, actorul. Vorbeam despre prosti. Prostii, zic, reprezint ideea de repetitie goal: o iau totdeauna de la nceput. Snt invariabili ca orice lucru nenzestrat, nu au culoare. Dar Iancovescu mi spune: Prostii snt foarte variabili. Eu am un prieten si de cte ori l ntlnesc e mult mai prost dect l stiam. Cum ati fcut trecerea de la ateism la credint? Nu am fost ateu ca atare, nu am avut curajul sta, ns exist dou ci: calea omului si calea Domnului. Cea a omului e bttorit de filozofie, stiinte si tehnic. Pe calea Domnului, omul este nsotit de rugciune. Iar eu am mers mult vreme doar pe calea omului. De fapt, ca prim consecint a acestei treceri, ati descoperit adevrata libertate Evident. Singura zon n care actioneaz libertatea absolut a lui Dumnezeu este ritualul crestin din Biseric. Acolo nu exist teroare, fort coercitiv, ci eliberare absolut a omului de legile pmntului, crnii si spiritului material. Acolo, omul nu are vecin dect pe Hristos. Iisus Hristos este eternitatea care puncteaz istoria. Ati avut momente cnd prezenta lui Dumnezeu n viata dumneavoastr a fost evident? Ar fi o mare ndrzneal s afirm prezenta lui Dumnezeu n viata mea, dar si o mare bucurie s spun c am simtit aceast prezent. Dac politic trecerea de la stnga la dreapta a fost posibil fr prea mare durere, sub aspect ideatic trecerea de la pasivism religios la credint cred c a avut un plus de tragedie. Sigur. Mi-am dat seama c singura definitie complet a omului este dat de teologie: omul este fiint religioas. Filozofia si stiintele snt ancore n calea omului. Singur credinta este descoperitoarea cii adevrate, care este calea spre Dumnezeu. De aceea, am un mare regret: regretul de a nu fi fost teolog; regretul c nu am realizat n mine un mare teolog. n afar de teologie, se face onanie de prestigiu. Initial, ati plecat de la convingerea c efortul cunoasterii e un efort strict individual. Nu aveati, atunci, nevoia unei nvecinri transcendente. Nu te poti cunoaste singur. Cunoasterea vine numai prin revelatie, iar aceasta vine de la Dumnezeu. Anticii intuiau un mare adevr, cnd spuneau: zeul este creator, iar omul este imitator. ns mitologia este preistorie. Este omul infantil, care plsmuieste dar e incapabil s primeasc.

Credinta e un mod pur de a gndi? ntrebat fiind cum ntelege gndirea, n form pur sau n exemple, Nae Ionescu a rspuns: exemplele au fost lsate de Dumnezeu pe pmnt pentru a fi sesizate senzorial si de prosti! Puritatea mprumut ceva si din frumusete. Da. Bulgakov a fost ntrebat de ce l iubeste pe Dumnezeu. Pentru c a rspuns: Dumnezeu este o frumusete crestin, a fost acuzat de erezie. n credint, care este erezia dumneavoastr? Erezia mea e sistemul clasic. Mai precis: aspiratia ctre sistem. Cnd gndesc un sistem, m pun pe lista de candidati la parlament. De fapt, raportul dintre om si teoria ideilor e de la subiect la absolut, deoarece ideile snt arhetipuri, modele nepieritoare si perfecte. Cnd gndesc, nu gndesc cuvintele purttoare de concepte, ca idei, ci gndesc n idei. Acum, am redefinit radical sistemul. L-am ncrestinat! Erezia ar consta deci ntr-un preaplin de idei Da. Ati trit si alte ispite n viat. Printre acestea, tensiunea dintre politic si economic v-a preocupat mult vreme. Pi am fost n Ministerul Economiei Nationale Politicul este legat de setea de putere, iar economicul este lupta de interese. Stii cum vd eu diferenta dintre omul politic si cel economic? Omul politic este vulturul de sus, iar jos negustorul, o rat care se uit la el. Perioada stngist din tinerete am putea s-o trecem si pe ea printre erezii? Stiu eu? n vremea mea circula o vorb: dac cineva pn la treizeci de ani nu e democrat si de stnga, nu are inim; dac peste treizeci de ani nu e conservator si de dreapta, e tmpit! Cum v apare imaginea lumii de astzi, la 88 de ani? Eh Societatea noastr de astzi este, evident, un turn al lui Babel. Oamenii triesc n turnul lui Babel pentru c snt oameni. Omenescul nu e firesc. El reprezint o mutatie biologic, urmare a cderii n pcat. Si cu toate acestea, crestin vorbind, ntre Kant si Adam nu e nici o deosebire De! E regretabil c timpul trece. Eficacitatea timpului doare. Cnd simti c timpul e eficace, te ia miculita dracului! Simt un vid interior. Cred c snt pierdut. Drama este c acum m simt numai om Pn acum am pendulat, ideatic, ntre supraom si neom. Drama de a fi om e de fapt drama de a urma cursul vietuirii acestuia, care culmineaz n moarte Nu m tem de moarte. M tem de nsingurare. Eu, care am fost prezent la toate tragediile si victoriile acestei tri, m simt ca un par n mijlocul furtunii. Singura ndejde este c, om cum snt, Dumnezeu m iubeste si asa * Vreme de mai mult de o lun, dialogul nostru a fost ntrerupt; Tutea s-a internat la Spitalul de Geriatrie nr. 1, iar eu la Spitalul Cantacuzino, pentru operatie de apendicit. nceputul nvtturii prin nvecinare s-a petrecut n vara anului 90, cnd, mergnd cu un prieten la Tutea, am avut un foarte lung dialog. Revenind peste aproape dou luni, Tutea mi-a propus s locuim mpreun, pentru a ne ndogti si pentru a ne fi de ajutor unul altuia. Nu stiu ct din ajutorul de care avea nevoie Tutea am putut s-i dau eu, dar

snt convins c el mi-a dat un ajutor de nesperat, punndu-m, printr-o subtil pedagogie, n nvecinare cu marile probleme la care cutam, fr s stiu, rspuns. Stnd mpreun jumtate de an, zi de zi, am cunoscut zeci de oameni si am vzut cum Tutea trecea n revist acea umanitate peregrin cu calmul si bucuria cu care printele si numr copiii. Se perindau nenumrate ntrebri, disperri sau comoditti, ns nici o ntrebare nu a fost luat ca atare, nici o disperare nu a fost sporit si nici o comoditate ncurajat. Pus n fata unei varietti nucitoare, Tutea gsea repede un limbaj care, general, nvttor, consolator, ptrundea dincolo de interogatii, de zbateri sau linisti. Fr un program fix, haotic n aparent, viata cu Tutea era o permanent asteptare. Abia pleca cineva si astepta pe altcineva; pe altcineva, pentru c mai avea ceva de adugat, de spus n plus, ntru o si mai mare ntrire. Iar cnd acel altcineva nu mai venea, gndul lui se ntorcea asupra mea si fcea completrile arztoare. Iat de ce paginile de fat snt rodul unei neveniri, al unei asteptri ndelungi. ntre o or si alta, timpul s-a scurs lsnd, n asteptarea veciei, mrturia istoriei la care a fost martor.

16 decembrie 1990 O zi calm. Ne-am trezit foarte de dimineat. Tutea are o mare poft de vorb, de iscodire si de aflare; mi cere amnunte din viata mea, pn cnd l-am cunoscut pe el: ce crti am citit, ce personalitti m-au marcat, ce posibile modele cred c snt demne de-a fi urmate. mi spune c el, n tinerete, s-a cznit s nteleag procesul cognitiv al omului, c era uimit de paralelismul dintre gnd si gnditor, dintre spiritual si material. n tinerete credea mult n puterea lui de a crea lucruri noi, originale. Omul gndeste predicativ sau, mai precis, propozitional si sistemic. Cnd este autonom, nu pune nici pe afirmatiile, nici pe negatiile lui pecetea originalittii. Am spus odat c originali snt numai idiotii, c nu seamn cu nimeni. Ceea ce se crede de obicei despre originalitate tine de sfera afirmatiilor constatator-utile. De altfel, adevrul este transuman si transnatural, adic transcendent n esent: Dumnezeu. n filozofie Dumnezeu este o idee sau un concept? Ca notiune metafizic este mai apropiat de idee. Ideea e o imagine ideal care prin natura ei real se deosebeste de concept, care e formal, apropiindu-se nitel de divin. De obicei se confund ideea cu conceptul. Ideea e metafizic, n timp ce conceptul e logic. Ideea e conceptul gndit real, adic metafizic. Conceptul e formal, logic. Ideea e sediul realului. De altfel, Ideea platonic este o intuitie a realului, n timp ce conceptul exprim o sum de lucruri prin similitudini si utilitate. Putem deci defini metafizica Putem defini metafizica: este stiinta realului. Stiint a realului intuit, metafizica nu are totusi acces la realitatea mistic. Evident. Salvarea e de natur religioas, iar nu logic. Niciodat un concept nu e exhaustiv, deoarece necomplet este si obiectul exprimat. Metafizica e inutil n fata mortii. Doar mistica e valabil, si din nefericire nu am realizat n mine un mare mistic Metafizica e o speculatie autonom uman si de aceea sensurile dobndite prin speculatie metafizic tin de individuatie. Individuatia, n plan religios, devine nsingurare, ascez. Cnd vezi cirezile de imbecili, devine suportabil nsingurarea. Eu am ns un spirit de ciread sinistru Asta e doar o izmeneal stilistic Snt de o sociabilitate gretoas. Inteligenta nu justific lucrul acesta. Nu am vocatie de anahoret. Snteti un autor fr crti, dar cu auditori; de aceea, opera dumneavoastr e una vorbit, colectiv aprut si colectiv pstrat. Nu stiu cine spunea c dumneavoastr gnditi pe msur ce vorbiti. Astfel s-ar explica sociabilitatea extrem pe care o practicati. E adevrat. Nu am scris nici o carte. Cteva ncercri. Rare snt crtile celebre De obicei snt cimitire de idei, iar eu am fost prea lucid ca s fiu scriitor. n epoc n-ati fost totusi prea lucid M gndesc, iarsi, la ciudata perioad de stnga. Ce s-i fac! Eram n tinerete de stnga din generozitate. Confundam comunismul cu comunitarismul. Ati nceput s v apropiati de crestinism chiar n perioada de stnga? Visam o republic religioas, ceea ce e o absurditate. Religia e legat de aceste dou mari principii: Principiul monarhiei si Principiul ierarhiei. Clcate acestea, se realizeaz spiritul de ciread uman. Eu raportez religia si la cantitatea de ordine etico-social posibil prin prezenta ei E adevrat: eram oleac agitat n tinerete. N-am putut suporta mizeria uman. Pozitia mea la stnga a avut numai un caracter pamfletar, nu

si teoretic. Mi-a plcut ce mi-a zis Cioran, la cafenea, cnd eram nelinistit. Zic: ce facem, m Emile, cu nefericitii lumii? Zice: s nu confiscm atributele lui Dumnezeu; s-i lsm n grija Lui! Aveati uneori idei revolutionare? Gndeati c e posibil o rezolvare a mizeriei sociale prin revolutie? Revolutia e o naintare pe loc. Nimic nu mai poate fi inventat dup facerea lumii; doar dac te situezi n afara ei si creezi o lume nou. Ce de timp a pierdut generatia mea cu ideea de revolutie, cnd de fapt revolutia nu adaug nimic Ideilor lui Platon! Orice revolutionar e ridicol. Vorba-ceea: Mereu rsare-acelasi soare, mereu triesc aceiasi prosti. V simtiti atasat de generatia dumneavoastr n generatia mea, Noica a fost considerat interesant, dar nu si inteligent. Ca si Eliade. Stii cine a fost inteligent n generatia mea? Cioran. Este un om extrem de inteligent, aproape vicios. Nu e un ntelept, ci un disperat. Disperat, el este, n esent, anticrestin ns despre Nae Ionescu se spunea c scuip inteligent! Dou mari personalitti din epoc s-au detestat: Nae Ionescu si Blaga. Zicea Nae: e unul, Blaga! Eliade era un vorbitor bun. Tinea cursuri la catedra lui Nae Ionescu. Cu Eliade am vorbit totdeauna mpreun si ne-am nteles separat. El a lansat un lucru ofensator pentru mine: geniul oralittii! Dar locul dumneavoastr n epoc Am o legend, dar legenda mea nu acoper ideea de statuie. Nu snt candidat la rangul de mare personalitate. Si din cauza asta snteti neconsolat Nu. Snt neconsolat pentru c snt btrn, c m asteapt moartea si c nu am mormnt. Moartea e necesar, dar insuportabil. Nimeni nu a murit consolat deplin. Nu m consoleaz ideea c voi muri. Snt agtat de viat cu ultimele gheare Nu-i cred pe cei ce spun c mor consolati si solemni. Doar sfintii snt capabili de asa ceva Nu e un fleac ncercarea mortii. As vrea s triesc dou sute de ani. E cam nereligioas aceast dorinta si aceast zbatere, dar nu pot face pe viteazul. Ei, mare brnz n-as face dac as mai tri o sut de ani, dar nici putin lucru n-ar fi De la o vrst, fiecare zi n plus e un cadou. Continum dialogul despre consolare si moarte. La un moment dat, izbucneste: Hristoase, nu m lsa! Ochii i se aprind de o durere ce nu vrea s-si trdeze cauzele. Se uit la mine cu melancolie si adoarme. Noaptea, n timp ce citeam, l aud vorbind n somn: Printe, de unde stiti c am prelucrat n temnit credinta? Spre dimineat, m trezeste s-mi spun un lucru foarte important deoarece nu cred, Radule, s fie vorba n cazul meu de o oper; s nu te superi, dar eu cred c opera mea e mai degrab aici, n locul si timpul vorbirii noastre. Snteti un imediat! Oarecum, ns s stii c mi-e groaz de o posteritate pur legendar. Chiar si n forma ei filozofic si mrturisitoare, legenda vi se pare o monstruozitate? Chiar si asa Dar sfintii fr oper, si unii chiar fr ucenici? Ei, aia este o legend mistic de care eu, ct m-as chinui, nu voi beneficia. ncepe s se lumineze n camer. Cteva vrbii se asaz pe pervaz. Se uit la mine putin nucit de lumin. M preocup ideea asta, nu stiu de ce. Care idee? Ideea operei mele. De ce? Pentru c om de stat nu am fost, profesor nu am fost, martir nu am fost, scriitor nu am fost, da atunci ce snt? Un mrturisitor, un pedagog. Crezi? Aveti multi elevi, studenti. Acoperiti un ntreg ciclu de

formare Vorbim mult vreme, pn aproape de prnz, despre rostul lui n lumea aceasta si, drept concluzie nu cred c snt singurul parazit ce creste n cutele societtii, nu? l contrazic: nu snteti deloc asa ceva. Dar atunci? Snteti, fie c v place, fie c nu v place, un fenomen, ceva luat ca atare. Nu vi s-au descoperit nc legile de functionare, structura etc. Oricum, aveti un statut care nu e nici nalt si nici jos, ci n curs de stabilire. Pi, snt si dificil de fixat! Rde.

21 decembrie 1990 A venit printele Voicescu. L-a spovedit si l-a mprtsit pe Tutea. Dup aceea mult vreme a stat tcut, rugndu-se sau gndindu-se, tcerea fiind la el de o subtil ambiguitate. Am crezut c a adormit, cnd deodat a nceput s-mi vorbeasc despre anii de temnit. Eram bolnav, n temnit, si aveam febr. Am strigat: m doare capul. Zice gardianul: si pe mine m doare Ce am ptit eu n viata asta a mea! Pentru c am tinut la poporul acesta Am fcut treisprezece ani de nchisoare. Cnd m-au pus n libertate, nu am vzut niciodat un cmp mai glorios. Am avut brusc constiinta spatiului. Era o minune a lui Dumnezeu Mi-a plcut n liceu mai mult geometria. Snt foarte ncorporat n spatiu, fiindc snt religios. O religie pur temporal e cu neputint. Templul e spatiul sacru. Si vecinttile devin sacre n prezenta lui Nu am crezut c voi fi pus n libertate. Aveam doar o hinut de puscrias. Ne ddeau o zeam chioar si mmlig fript. M-au btut M-au arestat acas. Nici nu tin minte anul Cnd m-au anchetat, am lesinat din btaie. Iact c n-am murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost dus dup aceea la Jilava, la Ocnele Mari si pe urm la Aiud. Eu m mir cum mai snt aici. De multe ori mi doream s mor. Am avut mereu lasitatea de a nu avea curajul s m sinucid. Din motive religioase Sinuciderea e ofens adus Duhului Sfnt. Treisprezece ani! Am vorbit odat ntr-o sal de puscrie, terminnd cu cuvintele: ni s-a fcut onoarea de a muri pentru poporul romn. Eram mai tnr. Acum m simt arestat si aici Am stat n fort la Jilava si tineam conferinte. M-au izolat ntr-o camer, iarna, cu geamurile deschise. Am fost adus n celul abia cnd mi dduse sngele pe nas, de frig. M-au frectionat bietii si m-am nclzit. La un moment dat, n frigul la, doream atta s mor Snt stri umane cnd dorinta de moarte e o necesitate. E un mare paradox: cum s scapi n si prin moarte? Nu pot s povestesc tot ce am suferit pentru c nu pot s ofensez poporul romn spunndu-i c n mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozitti. Anii de temnit v-au definit, ntr-un fel. Pi definitia mea este: Petre Tutea, romnul! Am aprat interesele Romniei n mod eroic, nu diplomatic. S-a afirmat despre mine doar att: vrf de generatie. Ca si cum as fi un vrf de deal! Mai aveti vreo curiozitate politic? Vreau s mai triesc pentru a vedea dac poporul romn mai este, n sensul lui a fi n fire. Nu pot s-l ajut cu nimic, dar aceast curiozitate m stpneste. Vreau s vd ce se ntmpl cu haimanalele astea de comunisti si cu zevzecii stia de atei! Se proiecteaz o unire a tuturor fortelor de opozitie. Unirea tuturor fortelor sociale la un moment dat, care s nlocuiasc ideea de dominant ordonatoare, e greu de identificat n istoria public. Mereu a existat o fort dominant-ordonatoare. n jocul politic dintotdeauna, fortele politice cuceritoare au promis n opozitie tot si au fcut la putere ce au putut. Si dumneavoastr ati aspirat la conducere. Toat viata am dorit s ajung n clanul conductor, pentru a face oamenilor binele cu carul Am proiectat forme de rnduire social. Uite, n republica lui Cicero poate tri oricine. n a lui Platon, mai mult el. C oamenii pot tri si n state anapoda, vezi Uniunea Sovietic Pn acum, n Europa geniul politic nu l-au avut dect latinii, si geniul filozofic grecii, iar germanii au fost copisti zelosi. Platon, fcndu-si siesi

republic, a artat c a avut numai geniul filozofic, iar nu si politic. Dovad c drept grecesc nu exist, n timp ce dreptul roman e o perfectiune a ordinii. Politic, si numai politic, v puteti declara nfrnt. Da. Acum m simt pustiu. Vorba lui Arghezi: Tare snt singur, Doamne, si piezis! Totusi, nu stiu de ce am atta sete de viat cnd nu mai pot astepta nimic semnificativ. Nu actualizez n nici un chip btrnetea. Nu e necesarmente o legtur automat ntre btrnete si moarte. Nu stiu ce personaj dostoievskian moare n fiecare zi. A tri murind Am o mare poft de viat, Radule, si nici un semn de mbtrnire. Poate s fie o iluzie, dar nici asa nu e ru. Un donquijotism, o luare de la capt? Oarecum. Don Quijote lupt cu ridicolul. Dac e genial purtat, merit s se ntmple aceast lupt. Don Quijote e un simbol, iar nu un om ridicol. Dostoievski spunea despre romanul lui Cervantes c e cea mai trist carte pe care a citit-o. Aveti, cred, constiinta unei posteritti, a faptului c nu o s rmneti doar ca un nume ci, mai ales, ca o idee, ca o realitate consolatoare pentru cei ce vor veni. Stiu si eu? Mare brnz nu rmne dup mine. M-am ftit asa, un pic, n epoc Eu nu mi supravietuiesc. Ca s rmi n epoc trebuie s fii genial, or eu am fost numai inteligent. Geniul e relief, noutate, inventie, creare de epoc si stil. Nu e neaprat un ntelept, ci un suprainteligent. Geniile snt originale, n msura n care originalitatea e posibil. n fond, maxima mea a fost aceasta: Dumnezeu este creator, iar omul imitator. Prin ncercarea de a imita mereu Divinitatea, prin proximitatea fat de divin, geniul e mai apropiat de cer, dar nu n msura n care e apropiat sfntul. Nerealizarea laic ar putea fi un semn al realizrii spirituale, religioase. Nu am virtuti religioase. Am fost prea mult vreme rationalist. Mi-a jucat o fest inteligenta. Cteodat regret c nu am fost un prost. Dac eram un prost, acum eram linistit! Dar nu snt nici ntelept. ntelepciunea nseamn nsingurare, iar eu nu pot tri n nsingurare. Probabil c snt imperfect. Snt de o sociabilitate dezgusttoare! Am avut mereu admiratie fat de pustnici, pe care i-am considerat personalitti absolute. Acum, singurul sentiment constant e al nimicniciei mele. naintez ntr-o degradare fizic, dar constiinta moral sper s nu m prseasc niciodat. Consider trupul ca templu al sufletului. Crestinismul sacralizeaz substanta individual. Nu m pot consola cu ideea de neant postexistential Dar, dac nemurirea e numai sufleteasc, asta ne apropie de umbrele antice. Crestinul crede n nemurirea integral, deosebindu-se de pgni Nu mi-e team de moarte deloc. Am o singur neliniste: s nu mor necrestineste si s nu ajung ntr-o sal de disectie. Snt confiscat integral de religia crestin, pe care o situez deasupra oricrui sistem filozofic. E cea mai consolatoare religie din istorie si nu pot contesta c Hristos este fiul lui Dumnezeu. Zilele acestea au fost foarte multi tineri pe la Tutea. Ctiva prieteni, pe care i-am mboldit s vin, au adus cu ei fructe. Tutea s-a bucurat si a afirmat, cu alint, c el se simte cel mai iubit btrn din Bucuresti i povestesc: nu stiu cnd am nceput s citesc sau cnd am nceput s scriu; m-am trezit ntr-o zi c stiu s citesc iar n alt zi c stiu s scriu. Nu-mi aduc aminte de lectii Pentru a nvta, nu trebuie s te pregtesti ca atare; se ntmpl c, dintr-un punct oarecare, niciodat prea sus si niciodat prea jos, niciodat prea devreme si niciodat prea trziu, ncepi s mergi pe drum. Ca o fatalitate. Intrm n nvttur deoarece asa ne este scris si, dac ne este scris, atunci fireste trebuie s citim cu luare-aminte ceea ce ne-a

fost destinat. E, n alt lectur, asumarea pildei talantilor, care, attia fiind la numr si avndu-i la dispozitie, trebuie s-i folosim, pentru c nefolositi dispar. Multi vin la Tutea fr nici o pregtire anume si multi pleac avnd un plus care numai din asumarea unei fatalitti poate iesi. Multora, n nchisoare sau pe strad, Tutea le-a aprut ca o fatalitate izbvitoare. n celul, Tutea venea si le vorbea, fcndu-i pe cei din jur s mute centrul de greutate de pe o existent pe alta mai nalt si mai durabil. n chilia lui de lng Cismigiu, tinerii veneau nestiind la cine vin. Nu bnuiau ct de plin poate fi o ntlnire cu Tutea Veneau si, cuprinsi de vrtejul ideilor si consolrilor, nchideau ochii si intrau n lumea pe care n-ar fi intuit-o dup semnele btrnetii, ale srciei sau ale mizeriei. Cine pleca de la Tutea pleca victorios, ca dup o izbnd cucerit fr intentia de a lupta, ci numai din inertia existentei care, n derularea ei, a avut un moment cnd ti-a trecut prin minte s mergi la Tutea: si ai mers

10 ianuarie 1991 Tutea a revenit la ideea pe care am discutat-o si alt dat: aceea a modelului si a generatiei. Mi-am mrturisit teama c generatia noastr nu-si constientizeaz existenta ca atare; nu profit de faptul c reprezint un segment biologic si spiritual care poate lsa urme benefice. Comunismul a reusit s ne induc ntr-un soi de curgere n care timpul personal nu mai are curajul unei manifestri modelatoare. Tutea crede c acesta poate fi si un defect al lipsei de izvoare. Nu am sentimentul btrnetii. Ce ati face de-acum nainte? As da sfaturi. Un nvttor Miscnd inteligentele tinere, ntlnite de mine, n jocul dintre just si injust, dintre teologie si filozofie. nainte eram obsedat de ideea rmnerii a ceva dup mine. Acum m mai intereseaz ce rmne dup mine ca zpada de anul trecut. Snt preocupat n prezent de jocul dintre cele dou lumi, joc n care as vrea s antrenez pe toti cei care vin la mine, deoarece sediul nemuririi e teologic, nu filozofic. Numai teologia consoleaz. Filozofia instruieste. n orice caz, de la mine nu mostenesti nimic neconsolator. N-am fcut risip de eruditie dect cu i de fac pe desteptii! Cu tine si cu cei asemeni tie m-am strduit s dialoghez esential. Pot spune c am favoarea esentei? Desigur. Moartea m determin s fiu esential. M-a impresionat foarte mult sunetul pmntului cznd pe cosciugul lui Nae Ionescu V ndreptati spre sediul ntelepciunii. Nici cultur, nici inteligent ntelepciunea e singura form de consolare peste optzeci de ani. Simt nevoia unei vecintti pe silueta sufletului meu si m bucur c ne mpcm bine noi amndoi, drag Radule. Esti delicat sufleteste si am nevoie de asemenea delicatete. Trebuie s m ntelegi si s nu te superi c te pretuiesc nti de toate sufleteste. M-am sturat de intelectuali Cteodat stii de ce-mi este team? S nu mor de melancolie, ca maimutoiul lui Andreev! V plac mai mult ritmurile dect linearul Eu am rmas la nivelul melodiei. Armonia o gust din snobism. ntr-un sistem eu caut melodia, asa cum ntr-un dialog caut cldura sufleteasc. V vd uneori tresrind la auzul unor sunete. Uite! Gnguritul porumbelului, care se-aude pn aici, mi aduce aminte de celula mea de la nchisoare, cnd l auzeam si-mi sporea melancolia. Eram invidios pe libertatea lui. Sau, cnd aud voci de copii, mi amintesc de moarte. mi dau sentimentul mortii. Atunci mi dau seama de iluzoria existent uman. Tristeti Poate de unde ati dorit s fiti diriguitor social si nu ati ajuns s v mpliniti aceast menire. Nu numai din cauza asta. E adevrat c am vrut s fiu legiuitor. Dar am ajuns puscrias. Am refuzat s mnnc ccat. As fi avut n biografia mea o mare lips: lipsa de a avea dreptul de-a fi salutat. Totusi, cum se poate ntemeia un curent de generatie? Apare un cap sau poate mai multe deodat, care snt ancorate n acelasi ideal. Si dac idealul este strlucit reprezentat, devine form modelatoare pentru cei care-l urmeaz. Trebuie s acceptati ideea de oameni-model.

De apostoli Nu chiar. Ar fi mult spus. Modelele se topesc n generatii. Apostolii se topesc n absolut. Cei care devin modele pentru cetate snt hotrtori, adic creatori de curente. Nu stiu, dar n generatia ta lipsesc figurile reprezentative. Oameni cu idei avem, dar nici unul nu e dispus s-si asume conducerea. Oricum, generatia de astzi e mohort. Da au fost figuri creatoare de epoc la noi, la romni Ne dati voie s v considerm o figur dinamizant si cluzitoare pentru generatia noastr? Din lips de altcineva. Eu pot afirma, fr orgoliu, c snt doar un btrn inteligent Stii care e sensul mortii unui om exceptional? ncurajeaz mortii obisnuiti: dac a murit sta, pot s mor si eu! ncercnd s refac traseul pedagogiei lui Tutea cu lumea n general si cu mine n special, am ajuns la convingerea c aceast pedagogie a nvtturii prin nvecinare e una de tip trnesc; e ca si cnd Tutea ar fi btrnul satului, nteleptul, descoperitorul de ap, sfntul sau mosul locului, necunoscut o vreme, dar care, aflat fiind, ncepe s aib vizitatori. Timizi la nceput sau, dimpotriv, ndrzneti si nencreztori, acesti vizitatori cu timpul se transform n prieteni, n ucenici. si fac colibe n curtea lui, l ngrijesc si i cultiv pmntul, primind n schimb alte roade dect cele ale muncii: roadele smereniei ntrebtoare si asculttoare. Privesc aceste dialoguri ca fiind mai mult dect o succesiune de ntrebri si rspunsuri; le privesc ca pe o ntrebare si un rspuns care, ntr-o iconomie spiritual, descriu de fapt un dialog ntre vrstele lumii. ntrebarea tnr, inteligent, isteat, mobil si asum din slbiciunile si imperfectiile biologice ale rspunsului, n vreme ce rspunsul, btrn, asezat, ntelept, cu alte ritmuri, esential, laconic, si asum infantilismul si ambiguitatea ntrebrii. E o strngere n brate, cnd si unul si altul stau cu ochii nchisi, nemaistiind de cellalt, ci regsindu-se si mbrtisndu-se pe sine. ntlnindu-l pe Tutea te ntlnesti nainte de toate pe tine. Pe Tutea este, de altfel, si foarte greu s-l cunosti; poate c nu ti-ar folosi la nimic o cunoastere mai adnc. Tutea te face s te ntorci asupr-ti, pentru a te descoperi. Multi prieteni care au venit la Tutea mi-au mrturisit senzatia de autocritic pe care au simtit-o dup ce s-au desprtit de el. Putem vorbi despre o traditie mrturisitoare si nvttoare n spiritualitatea romneasc. Venea un clugr, plecat la Athos pentru mbunttire, si ntemeia un schit. Se ducea vestea, si oamenii ncepeau s calce locurile acelea, pn atunci pustii. Dintre cei care vin si pleac, unii vor s rmn de tot; se formeaz obstea. Domnitorul aude de monahii aceia si le face o danie de ctitorie: se ridic ziduri si chilii; se face o biseric mare; asa apare mnstirea. n istoria ei duhovniceasc, mnstirea ncepe s numere si alti mari oameni bineplcuti lui Dumnezeu. Obstea se nmulteste si, cum fiecare clugr trebuie s aib chilia lui, o parte din obste, sub un conductor, pleac ntr-o pustietate vecin, unde ridic o nou mnstire. Dintre clugri se aleg cei care au mestesug la icoane; acestia si fac ucenici. Dintre clugri se aleg cei care au pricepere la crti si la condei; si fac si acestia ucenici. Dintre clugri se aleg cei care au darul de a vindeca; acestia si fac si ei ucenici Apar, astfel, primele forme organizate de nvttur. Si cum nvtau? nvecinndu-se dup modelul Schimbrii la Fat: Petru a zis ctre Iisus: nvttorule, bine este ca noi s fim aici si s facem trei colibe: una Tie, una lui Moise si una lui Ilie Chilia duhovnicului e prima catedr. Mnstirea se ridic n jurul chiliei

duhovnicului si orice lucru capt un alt punct de referint. Raportul universal este cel de duhovnicucenic; relatia cu cerul este tot o relatie filial, si tot asa relatia cu statul sau cu credinciosii. Iar aceast relatie atrage dup sine nevoia unei nvecinri: s facem trei colibe Ucenicul devine martor al existentei duhovnicului, iar nvecinarea se transform n nvttur. Mai nti e sfat, dojan, certare, orientare, dup care se ajunge la forme teoretice si mistice. Duhovnicul i mprtseste ucenicului viziunile, preocuprile; l problematizeaz. Dar, n tot acest traseu pedagogic, niciodat duhovnicul nu face apel la ideile lui proprii, la opera lui, ci la Traditie, care l transcende. Testamentar, fr rest sau gratuitti, discursul nvttoresc al duhovnicului se transform, treptat, n scoala exegezei biblice si patristice, iar mult mai trziu, o dat cu intrarea n alte vrste ale trupului si sufletului, aceast scoal devine scoala rugciunii exclusive. Ca rugciunea lui Iisus, de exemplu. Modelul nvttoresc al nvecinrii a trecut si n cultur, n formele profane ale educatiei. ncepem s avem curente si scoli, mentori, corifei: generatia junimist, generatia nist (a lui Nae Ionescu), generatia interbelic (Noica, Eliade, Cioran, Tutea). n comunism, modelul se ascunde, firav, n manifestri de grupuri mici. Noica ns afirm deschis necesitatea modelului paideic, iar de aici toat acea emulatie paradoxal din anii 7080. Dup decembrie 1989, modelul a ncetat s mai functioneze ca autoritate valoric; s-a produs o substituire a esteticului cu eticul, a gnditului cu fcutul, a autohtonului cu universalismul, a credintei cu convingerea. Niste erori care s-au tinut lant si care au reusit s lege si s opreasc orice aspiratie ctre un model autentic. Pentru prima dat la noi apare ideea de personalitate a zilei sau, ironic, stea a zilei: un personaj care nu are limite n manifestare si care si impune, n mod efemer, stilul Punerea n curgere a modelelor a nsemnat distrugerea minimei raportri la Model, care se caracterizeaz, nainte de orice, prin constant si neconjunctural. Aparitia lui Petre Tutea a mbrcat, n aparent, toate formele nemodelului. Conjunctural, mediatizat, vorbret, fr oper, labil politic, miscndu-se ntre dreapta si liberalism, vulgar uneori, deranjant prin insistenta criticii comunismului, prieten cu oameni celebri, declarat geniu fr s se cunoasc motivele etc.; peste toate acestea, vine tlcul lui Avva Antonie: Va veni vremea ca oamenii s nnebuneasc, si cnd vor vedea pe cineva c nu nnebuneste se vor scula asupra lui, zicndu-i c el este nebun, pentru c nu este asemenea lor. n mijlocul attor modele si personalitti ale zilei, modelul real nu avea cum s se manifeste dect ca nemodel Smerit, cu verbul ncins de datoria de-a spune ceea ce lumina interioar si dragostea lui Dumnezeu i-au descoperit, uznd de o gramatic pe care numai marii convertiti deveniti apologeti o pot avea, senin, rznd n fata existentei ce si-a artat sensul nemuritor, blnd si puternic n nvecinarea lui cu oamenii si cu cerul, Tutea e un necontenit ndemn la nvttur. Agale, linie cu linie, termen cu termen, concept dup concept, adevr revelat dup adevr revelat, el ne duce n zona ultim, a adormirii ntr-o parte, cnd omul, spiritualizndu-se, adoarme pentru lumea de aici si se trezeste pentru cea de dincolo, ntorcndu-se apoi cu un elan colonizator si lumintor ce poate s surprind pe insomniacii, lucizii si gravii lumii acesteia si numai ai acesteia. Nu cunosc, deocamdat, dect o mic parte din textele lui Tutea. Nu am descoperit nimic surprinztor, cu toate c, n esent, cuprind aceleasi lucruri ca si dialogurile cu el. Am presimtirea dac n lumea spiritului presimtirea poate fi un punct de plecare c nu opera, pe care nici n-a visat-o, va face din Tutea un model, ci mai degrab, dac nu

chiar exclusiv, oralitatea. Personalitate mrturisitoare, Tutea are n oralitate forma cea mai adecvat de predicare; dar oralitatea nu nseamn pur si simplu vorbire ci, prin rigorile si legile de care ascult, se constituie totusi ntr-o oper; un alt fel de oper, dar, n cele din urm, o oper. Si n cazul acesta, care putea fi secretul farmecului unei asemenea opere orale? n primul rnd, Tutea declama si construia ideea enuntat. Avea un discurs ce descria cu precizie imaginea, materializat aproape, a unui turn de cetate: ncepea cu o punere n cadru, n peisajul cruia se ridica turnul; enumernd definitiile date de altii, tratatele si autorii n chestiune, reusea s formeze o ambiant din care se putea lansa analiza mai departe; cu o gestic sigur, de mester, ridica dintr-o miscare turnul afirmatiei abrupte, fr tatonri sau opriri. La nedumerirea celor de fat, aducea contrafortii argumentelor, fcnd afirmatia initial nc mai incitant cu ct era, acum, si documentat. Urmau suavele nflorituri, zmbete, ferestre n ogiv cu fierrie frumos lucrat, poante, ntmplri, exemple Cineva aduce o completare care seamn cu o obiectie; suprat oarecum, urc rapid n vrful turnului, reenumernd, pe trepte, argumentele. Ajuns sus, l ntreab pe respectivul dac mai are ceva de obiectat: desigur! nchis n sine, vrnd parc s spun c le arat el turbulentilor, si aranjeaz crenelurile, calculeaz deschizturile, pozitioneaz tunurile si asteapt. Obiectia rmne; toti asteapt explozia. Dar el coboar agale, rznd; l ia de mn pe contrariat si cu o privire ghidus, dar ferm, i arat din nou care snt argumentele; adaug nu alte argumente, nu! ci noi afirmatii, si mai nucitoare. Cnd, ntr-un sfrsit, opozantul se declar nfrnt, i ia pe toti cei de fat si, pedagogic, cu un aer usor plictisit, le arat dintr-o alt perspectiv a peisajului baza turnului. Le povesteste ct de greu a adunat tot ce se vede acolo, jos, n nestiuta temelie. Uimirea si bucuria cresc. Urcnd ntr-un trziu treptele turnului, cei de jos l vd aprnd cnd la o fereastr cnd la alta, pe msur ce urc; prezenta lui suitoare devine parc un argument, prea vast spre a se arta n ntregime, dintr-o dat Alteori, cnd durerea gndului venea din durerea trupului, discursul lui Tutea era o infinit psalmodiere. Cuvintele curgeau fr tinta de a se aduna ntr-un loc, veneau spre cellalt ca un dar nelimitat. Gesturile erau calde, mai putine grbite, iar chipul completa, prin riduri si ochi, punctuatia frazei. Turnul, de data aceasta, nu se termina cu platforma de tunuri polemic, btioas, ci culmina cu o cruce, vdit ridicat pentru a sti oricine c acolo nimeni nu vrea s lupte cu nimeni, c acolo, la urma urmelor, nu e dect un btrn inteligent care ar dori, cu bucurie si team, s simt prezenta lui Dumnezeu. Acest fel de discurs culmina cu amintiri din vremea copilriei sau cu lungi meditatii asupra nemplinirii si mortii, toate topite ntr-un nesfrsit dialog n care ntrebarea cerea rspunsului ngduinta de a deranja iar rspunsul cerea ntrebrii ngduinta de a fi iertat dac nu este la aceeasi temperatur si n aceeasi ardere. Prin cele dou feluri de discurs Tutea reediteaz n mod salvator modelul monahal, al nvtturii prin nvecinare, reinstaurnd, prin dialog, raportul de duhovnicucenic care ar trebui s functioneze n orice ntlnire uman ce nu vrea s dea obol gratuittii. Tutea ne-a reobisnuit, n spatiul cultural, cu premisele teologale, refcnd traseul initial, reintegrator n origini, al culturii spre cult. Discursul lui e unul crestin-mrturisitor, tinznd ctre delimitarea ntre omul ca fiint ce apare si dispare fr sens si omul ca fiint religioas, fcut dup chipul si asemnarea lui Dumnezeu. Recuperator, discursul lui Tutea jaloneaz drumul omului contemporan ctre optiunea spiritual final.

14 ianuarie 1991 Am avut astzi o discutie teologic lung. Multe nedumeriri ale tineretii lui, Tutea mi-a mrturisit c nu le regseste n tineretea mea. Snt de alt natur, poate, si mai periculoase, am obiectat eu. Cine stie? Ne-am plimbat de-a lungul ntregii biblioteci, el cerndu-mi s deschid o carte la ntmplare si s-i citesc o pagin. De cele mai multe ori, mi reconstituia ntregul crtii sau numai contextul, lrgit, al paginii respective. L-am ntrebat de ce face acest efort de memorie; mi-a spus c nu e un efort de memorie, ci un efort de idee; reface ideatic continutul, iar nu literal. Uneori nu-si aduce aminte de vreo carte; rznd, mi spune c nu vrea s fie un erudit n lumea dreptilor, acolo la mare pret fiind simplitatea si srcia cu duhul, adic smerenia. i vorbesc despre decembrie 89, care, lsnd la o parte implicatiile politice ulterioare, e un moment de regsire a liberttii, aceast libertate trimitnd, n esent, la regsirea lui Dumnezeu. mi spune c toat viata de puscrie, pentru el, se reduce la acest dublet: Dumnezeulibertate. Dumnezeu nu poate fi conceput dect ca izvor al liberttii, libertatea ca atare fiind un dar. l ntreb cum poate acest dar s se ntoarc mpotriva celui care l-a fcut. Ateii ntorc darul prin negarea druitorului, or ateii snt beneficiarii liberttii divine, dovad c nu-i trsneste nimeni. Dar chiar dac nu negm dumnezeirea, de multe ori avem totusi o atitudine relativ fat de ea. Adic vrei s spui c n fiecare dintre noi e un dram de ateism! Cam asa ceva E drept c nimeni nu poate vorbi n mod absolut cert despre Dumnezeu. mi povesteste cum adevrata lui convertire a fost rezultanta chinurilor din nchisoare; este convins c suferinta rmne totusi cea mai mare dovad a dragostei lui Dumnezeu. De fapt, asa cum singur mrturisea, traiectoria lui Tutea n spatiul spiritual descrie trecerea de la pgnism la crestinism, de la Platon la Pavel. mi spune cum vede relatia dintre cei doi si ct de mult i iubeste, chiar dac Platon este captivul zeilor, iar Pavel este sluga lui Dumnezeu. i uneste ideea aceea, intuitie la unul, revelatie la cellalt, a invizibilelor. l ntreb dac invizibilul lui Platon, ca si cel al lui Pavel, nu ar putea fi identificat cu n sine-le lucrurilor; da, cu conditia de a vedea n aceast identificare un efort de ntlnire a metafizicii cu mistica. Ca legiuitor, ca om ce se pregtea s diriguiasc locuirea uman, nu s-a inspirat niciodat din ordinea supranatural a religiei? Sigur c da. De multe ori se gndea la augustinienele cetti ca la expresia civic a jocului dintre cele dou lumi: cea de aici si cea de dincolo. Cu toate acestea, binele si rul, aplicate celor dou lumi, nu functioneaz ca atare, deoarece au un unic Creator, bun prin esent. Binele si rul snt conceptele pedagogiei lui Dumnezeu fat de oameni. Bnuiesc c este uimit si coplesit de progresele tehnice ale lumii cu care a apucat s fie contemporan n acesti ultimi ani. mi rspunde c nu vede n rachet nici un adevr, ci doar o mecanic pur material, ns nesemnificativ; cu tot progresul tehnic, omul va rmne n univers, ca fiint semnificativ, prin gesturi, atitudini si afecte. si aduce aminte de timpul cnd era la tar, acas, cu familia, printre livezi si cmpuri. Srbtorile nu le tria cu fast, ci doar cu emotie. La tar e si greu s fii fastuos; e mult prea fastuoas natura, pentru a mai adauga ceva omul. Nu i-a plcut niciodat supradimensionarea. A considerat-o o zeificare stupid si neconcludent. Regret c nu a fost un mare gimnast. A fcut o gimnastic oarecum unilateral: gimnastica mintii. Dar ati simtit nevoia unei completri fizice? Uneori. i spun ct de mult m-a speriat, ntr-o noapte, cnd s-a sculat ca s mearg la baie: nu credeam c e

att de nalt! E normal c s-a nltat att viata a tras de el. Rde. Oricum, e doar un tran care a ajuns la oras exclusiv datorit inteligentei. l ntreb, ca admirator al Scolii Ardelene, ce prere are despre relatia catolicism ortodoxie si cum a functionat aceast relatie n istoria si mentalitatea romneasc. Nu crede c solutia catolic, propus de uniti, e valabil, deoarece nu ortodoxia a adus Romnia n situatia n care e astzi. Fiu de preot ortodox, se simte legat de aceast confesiune nu numai liturgic, ci si genetic. Protestantismul l concepe ca o erezie; o fort moral cu implicatii aparent religioase. Ct despre sectele neoprotestante, acestea snt degenerri publicitare ale sentimentului intim religios. Singura dilem pe care o are n cmpul credintei crestine este legat de pozitia clugrului n lume. Clugrul desvrseste existenta negnd-o, oprind-o la el nsusi; el nu are un destin perpetuator, ci unul individual-esentializator. Si dumneavoastr, n linii mari, snteti un clugr! mi zmbeste cu siretenie si-mi spune c e un clugr ce se sustrage autorittii canonice, neapartinnd de nici o mnstire. n nchisoare, ca si n libertate, nu s-a simtit niciodat misionar, propovduitor? mi rspunde c misiunea este expresia dinamic a vocatiei, ns el nu simte c a avut aceast vocatie. El a purtat ideile si credinta precum poart vntul microbii Si ati reusit s-i mbolnviti pe multi? Sper! mi povesteste de predica pe care a tinut-o la Aiud, timp de trei ore, cu picioarele n ap, slbit fizic, epuizat. A vorbit atunci despre diferenta dintre Platon si Hristos, artnd c primul nu exist n comparatie cu cel de-al doilea dumnezeire ntrupat. A vorbit cu patos si cu vehement. Le-a pus n vedere camarazilor de suferint c numai prin mijlocirea credintei pot s se mntuiasc din ispita cea mare a puscriei, unde la fiecare pas ti se ofer ocazia de a trda, de a abdica pentru un blid de mncare Dup terminarea celor trei ore, a lesinat. De atunci, ctiva preoti care ascultaser si ei predica l-au declarat mitropolitul lor. Petre Tutea, mitropolit de Aiud! mi mai povesteste despre universitatea din temnit n al crei an scolar tinuse si el predica despre Platon si Hristos , despre programul de plimbare, cnd vizita cerul, singura pat a acestei vizite fiind pcatul invidiei! invidia pe libertatea psrilor. l ntreb care a fost perioada de acumulare cea mai fertil, pe care se bazeaz formidabila lui aparatur de trimiteri si conexiuni; evident, perioada studiilor universitare, ca si cea de dup aceea, pn la arestare. Dup treisprezece ani de temnit, revenirea la bibliotec nu cred c mai avea acelasi haz ntr-adevr, ns el a fost de o structur livresc n sens bun, deoarece n afar de crti nu triesc dect dobitoacele si sfintii: unele pentru c nu au ratiune, ceilalti pentru c o au ntr-o prea mare msur ca s mai aib nevoie de mijloace auxiliare de constiint. Consider emanciparea de sub crti sinonim cu emanciparea omului antic de sub teroarea religioas, n care si cerea n fiecare zi iertare lui Dumnezeu c exist. i spun de marea mea uimire n fata discursului preotesc n care Dumnezeu e prezentat mai mult terifiant dect linistitor. mi rspunde c e una dintre reactiile fat de Renastere, care a autonomizat prea mult fiinta uman, pn la limita iesirii acesteia de sub fruntariile constiintei justitiei divine. Recit psalmul lui Arghezi: Tare snt singur, Doamne, si piezis!, gustnd ndelung sevele amrui ale lui piezis. Piezis fat de lume, spun eu; nebunii pentru Hristos snt piezis pe lumea aceasta si, inevitabil, singuri. M aprob si mi povesteste cum a

ncercat el s-i fac unui gardian din nchisoare deosebirea dintre Jaspers si Heidegger, si acela, culmea, a nteles. Zice: Era ca si mine piezis. ncheiem ziua, una dintre cele prea putine ale nvtturii prin nvecinare, ascultnd muzic: un Mozart. Tutea adoarme, nu nainte de a-mi spune c singurul vehicul ctre Dumnezeu este ritmul iubirii dintre oameni. Eu mai stau cteva ore, n noapte, citind Don Quijote de la Mancha; m opresc la pagina n care Cavalerul Tristei Figuri se pregteste pentru lupta cu turma de himere.

15 ianuarie 1991 Dimineata, a exclamat: Ce bine c sntem mpreun! i era team s nu fi plecat. E din ce n ce mai legat de o existent vecin, ca un ecou la viata lui, pe care si-o simte uneori epuizat, alteori nimicitor de energic. n mijlocul acestor variatiuni, eu snt o constant, un reper de adncime n functie de care se mentine linia de plutire. l ntreb ce facem astzi. Greu de spus; ar vrea s fie mereu degajat, s triasc n plcerea nelucrului. De fapt, am observat cu ct plcere si bucurie ntmpin noaptea. Somnul, mi zice, e singura stare n care se rezolv ncordrile si jocurile metafizice si mistice. Regret c una din neplcerile btrnetii este pierderea treptat a capacittii de a dormi profund si mult E ngrozit de aspectul dinamic al somnului, de vise si nluciri; pentru el, verbul a face e o calamitate. Care e, atunci, solutia odihnitoare, dac somnul se altereaz n atributele lui fundamentale? Revelatia si extazul. Dar si aici intervine o distinctie Evident: revelatia e primirea unui adevr, iar extazul e o stare care poate primi un adevr sau nu Eu, pn la vrsta mea, drag Radule, nu am avut parte de nici o revelatie; am cunoscut lumea n mod fragmentar. Ati fost poate prea sigur pe capacittile intelectuale si nu ati vrut s iesiti din fortreata eului. Adevrat: n revelatie nu-ti apartii, ci ti se comunic ceva, peste tine. i povestesc proba de foc a acceptrii n mnstire: novicele, candidatul, este pus s bat o zi si o noapte, cu nuiaua, un copac; dac rezist si nu se scandalizeaz si nu consider lucrul acesta fr ratiune, si dac nu-l abandoneaz, atunci este primit n noviciat, n pregtirea pentru clugrie, deoarece cine nu poate s treac peste nebnuitul si nerationalul hotrrilor omenesti n cazul acesta: peste pedagogia staretului cum va putea s treac prin cile nestiute ale educatiei divine? Tutea mi spune c a intuit si el aceast logic a credintei, supunndu-mi atentiei chiar o definitie pe care o construieste pe loc: crestinul nu d, nu ofer, ci accept. Si adaug: oriunde apare un efort, nseamn cutare. ntr-adevr, a bate copacul cu nuiaua nu e un efort, ci o binecuvntare, nu e o munc, ci un canon. Dovad c, n mnstire, clugrul care aduce apa de la fntn nu face munca de a aduce apa de la fntn, ci are canonul de-a aduce aceast ap; e o alt ordine aici Si n logica aceasta si puscria pe care ati fcut-o e altceva dect o simpl detentie, nu? Nu vreau s spun c atunci cnd am fost nchis nu aveam pcate care s nu-mi justifice fat de mine pedeapsa lui Dumnezeu, dar, cum spuneai, e vorba de altceva. Poate de aceea puscria a dat oameni ai credintei, ca dumneavoastr. Adevrat. Orice mare inteligent e o pedeaps. Omul vrea s ajung n lumea dreptilor, iar nu n cea a celor justi; justul are ceva logic, rational. l ntreb care este diferenta dintre just si util. Utilul nu se confund cu justul; utilul e o necesitate material, n timp ce justul e o necesitate ideal. Revine la ideea puscriei si a canonului. M ntreab dac vd generatia mea capabil de jertfa generatiei lui. Nu stiu ce s spun; nu cred c istoria a surprins, vreodat, o generatie romneasc nepregtit pentru jertf. Asa crede si el, cu toate acestea nu poate s nu-si aduc aminte de trdtori si demagogi. mi povesteste cum li se aducea mncarea tortionarilor, ntr-o sal special; aveau o mncare mai bun, fcut nu n nchisoare, ci afar, n oras. Cum ati rezistat ispitei? Pi, nu stiu de ce, dar aveam mereu impresia c haimanalele astea nu vor avea digestie ndelungat Si mai e ceva: nu doream s-mi stea un os n gt, n drumul meu spre Judecat, si s nu pot da socoteal limpede n fata lui Dumnezeu. Rdem. Se umbreste la fat brusc: Da ct am suferit, Radule!

Facem ctiva pasi prin camer, pentru dezmortire. mi promite c la primvar vom iesi la plimbare n Cismigiu. 17 ianuarie 1991 Toat ziua s-au perindat ziaristi si vizitatori. Un ziarist l chestioneaz pe Tutea asupra unor personalitti politice romnesti actuale si a unor jocuri democratice care se petrec n Romnia. Este dezamgit de indiferenta lui Tutea, care, auzind ntrebrile ziaristului, l ntreab: Cine guverneaz Romnia astzi? stnga? Da. Atunci, nu exist politic! Cineva l ntreab ce este viata. Tutea i spune c s-a ntlnit odat, pe Calea Victoriei, cu ea, dar nu mai tine minte ce au discutat. Altcineva l ntreab cum se ajunge la Dumnezeu. Tutea i rspunde c dup informatiile lui cea mai apropiat biseric de Sipotul Fntnilor (strada pe care locuim) este cea din Piata Amzei. Seara, vzndu-m c citesc, mi spune c era si el noctambul. Am pierdut mii de nopti. Nu stiu de ce, dar noaptea ntelegeam mai bine Vorbim despre urmtorul dialog din Platon pe care-l avem de comentat. M ntreab mai trziu ce evenimente politice mai importante se petrec n lume. i spun de rzboiul din Golf. Are o impresie bun despre americani teoretic vorbind. La forta lor, americanii nu snt bestiali. Dac japonezii ar avea forta americanilor, ar fi prpd. Americanii snt umani. Si stii de ce? pentru c snt crestini. n Europa nu am constatat atta credint global. ncerc s aplic formula de credint global asupra propriei lui credinte. Spune: Nici eu nu snt total credincios am momente goale de credint; probabil c nu exist o credint intens, continu, sau, cine stie, nu snt eu capabil. De multe ori m-a frapat declararea insuficientei lui credinte. Este aici un soi de nonconformism: ntr-o lume care, n mod extrem, neag sau accept pe Dumnezeu, Tutea uneste n mod dezinvolt aceste dou extreme, realiznd o imagine ciudat, a unui interval de mpcare. Tutea amintea deseori obiectia lui Gandhi fat de crestinism: perfectiunea. Se pot identifica n atitudinea aceasta a lui Tutea trsturile apologetului: constiinta supraindividual a unei realitti transcendente, care prin superioritate oblig la misiune, si, pe de alt parte, smerenia persoanei puse n fata unei asemenea transcendente. Aceast tensiune ntre impersonal si personal se rezolv n mod liturgic si explic ntr-un fel dorinta lui Tutea de a se abandona rugciunii. Tutea vorbea si mrturisea apologetic, iar astfel nvtai de la el doar nvecinndu-te, ntmplndu-te. De aceea, cine a dorit s nvete de la Tutea a trebuit s mearg la el, asa cum cine doreste s-L ntlneasc pe Dumnezeu trebuie s mearg la biseric.

18 ianuarie 1991 i spun c am nceput s scriu un eseu: nvttura prin nvecinare. i place titlul. Ce finalitate are? Conturarea unui nou tip de personalitate: personalitatea puternic a mrturisitorului, a celui care nu se identific n mod necesar cu o bibliografie ci, nainte de toate, se identific cu propria lui viat, fcnd n mod inconstient, neintentional, din viata lui o oper. E apropierea, n linii mari, de tipul eroului, de cel care nu se distinge dect prin modul n care stie s triasc si s apere idealul timpului tririi lui. Nu cred c exist eroi cu opere; doar cu memorii, uneori. Tutea are oper, n sensul bibliografic al cuvntului; voi enumera n alt loc posibilele lui crti. Dar e un Tutea care nu atrage si, ceea ce e mai grav, nici nu convinge. Cumul de date si trimiteri, opera lui prinde viat n momentul propovduirii, mprumutnd din sevele povestitorului. Ceea ce atrage la predica de idei si atitudini a lui Tutea e fluenta, coerenta formidabil a constructiilor. Argumentele se mbin cu metafore, iar acestea las loc strigtului firav, uman, de durere sau de dezndejde. Curgerea lui mrturisitoare e de fapt marea lui art; el povesteste ideile, nu le red; reface viata unei idei, o pune n trire si firesc. Ideea apare, la un timp, ca rezultant a unei respiratii. Suguitor ideatic, Tutea mut regulile romanului cavaleresc n gndirea si gramatica metafizic. Dincolo de alte posibile aproximri pe care le poate justifica aceast art, discursul lui Tutea ne trimite cu precizie la modelul parabolei, exemplu ideal de idee n miscare, n lucrare. Crestin, Tutea realizeaz o punte de legtur ntre dialogul platonic si dialogul apologetic. Ceea ce face posibil legtura este preocuparea deosebit de constant pentru fundamental. Or, fundamentalul se manifest cotidian, ca o poveste. Dialogurile cu Tutea au o constructie liric si cromatic. Tutea mi druieste o summa poetic a povestilor lumii, n drumul acesteia ctre cel mai bun autoportret cu putint. Adunare de nume, de citate, de trimiteri si concepte, discursul lui Tutea e o palet de pictor. n preajma lui, nainte de orice, nveti s privesti; de aceea si vorbirea lui abund n imagini, n aproximri n timp si n spatiu, n culoare, nuante si sunet. Nu este o simpl trecere prin istoria gndului uman, ci mergere, pas cu pas, naintea si nuntrul celor mai importante culori care au fost adugate de om la lumea pe care Dumnezeu i-a dat-o spre locuire. Paradoxul discursului lui Tutea, cci despre un discurs e totusi vorba, rezid n faptul c, real, precis, bazat pe termeni bine delimitati, acest discurs las o amintire de metafor. Un concept sau o trire devin metafore adic locuri ale trecerii dintr-o lume n alta n momentul n care omului cugettor, prin suferint sau revelatie, i revine cu acuitate memoria paradiziac a strii prin excelent greu de precizat si definit, adic prin excelent metaforic. mi spune c dorinta lui ar fi s-si petreac ultimii ani de viat ntr-o mnstire. As ncheia, ciclic, cu o alt form de detentie, izbvitoare. Ar dori s triasc n ritmul slujbelor, s se trezeasc n sunet de toac si s adoarm pstrnd n auz ultimele vibratii ale clopotului vecerniei. Ne sftuim care mnstire ar fi cea mai potrivit. Ne oprim asupra Neamtului; vrea s triasc n ctitorie domneasc De fapt, uitndu-se la salba de mnstiri moldovene, toate zidite de domnitori, a ajuns la minunata definitie dat lui Eminescu: sum liric de voievozi. mi povesteste de cltoriile diplomatice de la Berlin, Budapesta si Moscova, de ordinea nfiortoate a nemtilor, de amestecul de barbarie si de civilizatie al ungurilor si de tristetea si jalea moscovite. Cu prere de ru, mi spune cum a ncetat s mai cread n

protectia Apusului; cum a vzut n mod limpede abandonarea noastr n drglasele mini sovietice i pare ru, dar se si bucur pentru generatia mea, care a crescut doar putin timp n comunism. Are mari sperante n revigorarea presei spirituale crestine romnesti, cu reguli mai precise si mai solide dect cele pe care le-a avut presa romneasc n perioada interbelic. Singurul regret vine din constatarea amar c pe cei din generatia lui i-a dezbinat orgoliul, iar pe cei din generatia mea i poate dezbina prostia. M sftuieste cu insistent s m feresc de prosti. Cum? Pi, de cele mai multe ori, prostii snt atei, intelectualisti pn peste poate, comunitaristi si foarte toleranti, n sensul unui dezmt al liberttii. Au o mare rezerv fat de cei care vorbesc n termenii credintei si ai natiunii. mi recit iarsi psalmul lui Arghezi: Tare snt singur, Doamne, si piezis! Copac pribeag uitat n cmpie, Cu fruct amar si cu frunzis Tepos si aspru-n ndrjire vie Contempl fiecare cuvnt n parte: Nu e grozav? Crede c poezia aceasta e cea mai potrivit pentru starea lui actual. Dar aveti totusi fructe dulci! Snt amare pentru mine, care le-am descoperit prea trziu. Discursul lui Tutea are o sfiiciune ce ne trimite la modestia esential a autorilor patristici. Pedagogia lui e repetitiv n sensul celei mai fericite repetitii: aceea a cercului ngustndu-se pe msur ce se apropie de centru, de locul cu ap vie. Mrturisitorul gndeste testamentar; pentru el, speculatia este ispit, cci converteste toate comodittile mintale n tentatii ale rului dizolvant. Testamentaritatea tine de felul n care mrturisitorul concepe vorba lui ctre lume: ultim, fr adaosuri, total, de neschimbat, consolatoare si infinit n trire si aplicare. Gndirea testamentar e specific Sfintilor Printi; ei constientizeaz marile dihotomii, structureaz marile ntrebri si dau, rugtor si apologetic, rezolvrile cele mai neasteptate, tinnd de acea logic a credintei n care nu conteaz ordinea ntrebrilor, ci ordinea lumii. Orice rspuns testamentar recapituleaz istoria lumii; marea pedagogie continut ntr-un astfel de rspuns se vede din faptul c nimic din ceea ce cade sub incidenta incertitudinii sau a neconsolrii nu e tratat ca atare, ci contextual-proniator, teleologic, cu sens. Un obiect, ntr-un testament, e trecut printre altele; o ntrebare, n nvttura testamentar, e trecut printre alte ntrebri care, toate, duc la o ntrebare si la un Rspuns. Toate preocuprile individuale crestine snt atrase spre arhetipul acestora, spre modelul hristic care le ntrupeaz si le mntuie.

21 ianuarie 1991 Din toat imaginea mortii, mi displace mormntul. S pui pmnt pe tine! Dar snteti un tran si ar trebui ca lucrul acesta s v fac mai fireasc imaginea pmntului, fie ea si-a mormntului Stiu eu ce tran poate fi acesta? Vreau totusi un mormnt oarecare: o groap fr pmnt, din piatr. V place s vorbiti mult despre moarte; reveniti cu mare insistent asupra acestui cuvnt. De fapt, drag Radule, nici nu pot s nu m gndesc la moarte. mboldit de putinul rgaz pe care-l mai am, simt nevoia unei recapitulri generale, care s cuprind att viata lumii, ct si viata mea, de ins amrt. Si orice tentativ de recapitulare culmineaz cu ideea mortii? Oarecum; desi, crestin vorbind, nu ar trebui s m preocupe att moartea, ct nvierea Ce s fac? E una din neputintele mele: cnd vd cimitirul nsiruire de morminte, de cruci, de Cnd eram student la Cluj, locuiam n cminul Avram Iancu, care era pe strada ce ducea spre cimitir; zilnic vedeam spectacolul mortii. ncepuse s nu m mai afecteze, pn cnd, ntr-o zi, mi-a murit un prieten. De atunci, n fiecare cortegiu funerar vedeam propria mea nmormntare sinistru, nu? Ati avut deci de timpuriu o nvecinare cu moartea. Da; si m-a marcat, cred. Uite, acum, recapitulnd ziua de ieri, am avut de cel putin dou ori spaima inactualittii. Nu mai aveam certitudinea existentei mele; priveam detasat toat aceast zbatere, nu actualizam ce caut n viat. Eram chiar revoltat: ce cauti aici, m? mi spuneam. ncet, prezenta ta, a crtilor, a ncetul cu ncetul am revenit acas. Ce poate fi asta? O manifestare preletal? Cine stie? As vrea s ascult muzic, foarte mult muzic. S pun n sunet toat durerea si inactualitatea mea Am s aduc casete. Foarte bine; da uite, nu te supra pe mine c am attea pretentii snt ultimele izmeneli si rsfturi de care m mai pot bucura. nvttura prin nvecinare nu este numai nvecinarea cu martorul unei lumi ce se apropie, ci si o ciudat proiectie. Te nveti minte; iei aminte, asculti sunetele din jur, capeti o oarecare ndemnare, distingi noutatea de vechi. Tutea are ns si o noutate veche, valabil prin faptul c nu se verific acum pentru prima dat; ceva din vrstele lumii ajunse pn aici, prin el. Un sentiment c asist la spectacolul unei concomitente de timpuri: toate frmntrile lui, toate obsesiile, afirmatiile si constructiile lui au o temeinicie pe care nu o poate avea un lucru iesit chiar acum n lume; e o vechime contemporan probabil cu drumul Damascului. Tutea se poate constitui ntr-un model si datorit faptului c niciodat nu a aspirat la asa ceva. Unic n cetatea romneasc, de o unicitate pe care numai curajul de substant ti-o poate da, el adun n sine si n mesajul su tot ceea ce poate fi mai salvator pentru fiinta contemplativ modern. Pregtit s fac parte din clanul conductorilor, dorind s fie om de drept n statul romn, Tutea ajunge pn la noi nu ca om de drept, nici ca un ctitor de asezri umane, cum nu ajunge nici ca autor; ci, peste toate acestea, ajunge n primul rnd ca model. Calitatea de model poate fi atribuit unei existente atunci cnd omul, n loc s fie reflexul luptei pentru existent, este reflexul unei lupte mai nalte: aceea pentru mntuire. Trebuie s recunoastem imposibilitatea modelelor de a mai aprea azi n cultur sau n oricare alt zon a preocuprilor umane. Lumea aceasta nu mai poate avea modele n ea, din ea si cu ntoarcere tot la ea. Singurul model care poate fi urmat ca atare este cel care, n lumea aceasta aprnd, ne trimite cu insistent n afara ei, ntr-o lume spre care naintm asimptotic. Modelul devine sinonim cu calea spre transcendent. Or, n planul

credintei, al iconomiei bisericesti, modelele, cile prin excelent ale transcendentei, snt sfintii; iar printre noi, si la scara noastr laic, modele snt mrturisitorii, cei care fac legtura, n constiinta teoretic, ntre cer si pmnt. Mrturisitor, Tutea este un exemplu de clugrie alb: deprins cu o existent minim n nchisoare, Tutea a continuat si n libertate, pn la moarte, felul acesta de viat, n care nu de putine ori asceza se intersecta cu srcia, iar aceasta comunica cu mizeria si nevoia. Oricum, existenta lui mrturisitoare l consola precum ne consoleaz si pe noi astzi; dar nu n asa msur nct s ne stearg orice urm de vinovtie.

24 ianuarie 1991 n mistic dispare tensiunea dintre obiect si subiect. Mistica opereaz cu valori? Nu. Valoarea nu tine de persoan; e un obiect util pe care persoana l dobndeste, mentinndu-l prin primire sau cutare. Dac ai primit valoarea, ea ti reveleaz si utilitatea. Valorii i este inerent utilitatea. Mistica are deci un alt cod valoric O alt notiune asupra valorii. Valoarea reprezint judecata ce priveste adevrul. Adevrul uman, nu? Desigur. Nici Ideea platonic, real fiind, nu opereaz n mistic De ce? Pentru c Dumnezeu nu tine de inductie, deductie sau reductie; credinta tine de intuitie. E intuitia maxim. Vorbiti de intuitie: m-am ntrebat si eu ct justete se afl n judecata unui om, tnr mai ales, bazat aproape n totalitate pe intuitie; sau, mai precis, n sensul n care vorbeati de aflarea lui Dumnezeu se poate spune c eu am o intuitie sau e altceva? Ai o intuitie, dar nu e una mistic, deoarece ntr-adevr misticul e un tip intuitiv, dar e dublat si de un geniu religios. Noi, chiar dac avem intuitii, nefiind religiosi n mod perfect, nseamn c nu sntem mistici. Cine e filozoful romn prin excelent? Nae Ionescu e singurul filozof romn: singurul care are acces fr neliniste la transcendent. El ancoreaz nu n imanent, ci n transcendent. Dar cu toate acestea, i obiectez, a fost implicat n mod profund n imanenta vremii sale Da eu n-am vrut s fiu legiuitor? si asta m-a mpiedicat s gndesc? nseamn c ar trebui s nu mai facem distinctie ntre gnditor si conductor Ba o facem, dar nu-i desprtim cu orice pret; snt tipi care mbin n ei si una si alta. S nteleg c v considerati unul dintre acesti tipi? Nu chiar. Nu stiu cine mi-a spus, Radule, c eu nu snt om, ci o abstractie. A exagerat. nainte, fumam ct doi turci. Fumam tigri foarte tari. Dac fumai o tigar Plugar lng o pisic, o fceai s strnute pn crpa Am fumat pn cnd am fost la un prieten doctor, care mi-a fcut o radiografie; m-a ntrebat: m Petric, tu cti ani vrei s mai triesti? unul sau doi? Din ziua aceea m-am lsat pentru totdeauna de fumat. Fr remuscri sau reveniri melancolice. Ati avut multi prieteni Multi Petre Pandrea, Nicolae Tatu, Silvan Ionescu, Emil Cioran, Noica, Eliade, Vasile Munteanu, Toma Vldescu, Ion Mota, Sorin Pavel, care a murit n mizerie, Racoveanu, Nae Ionescu, Crainic, Horia Stanca Sorin Pavel, fiul unui profesor din Brila, a fost licentiat n filozofie la Iasi si trebuia s dea un doctorat la Berlin, pe care ns nu l-a mai dat. Nicolae Tatu, profesor de matematic, nti a fost de filozofie; ne-a si vizitat pe aici Vasile Munteanu, ziarist, a fost redactor la ziarele Adevrul si Dimineata. Era de stnga. Istet? Ct poate s fie unul de stnga! Toma Vldescu, ziarist de extrem dreapt, fcuse nu stiu ce studii, dreptul, cred, la Paris. Era frantuzit ru. Petre Pandrea a lsat doar o carte, Portrete si controverse, dar a fost un mare jurnalist Au murit multi Cred c oamenii, n vremea dumneavoastr, puneau mai mult spirit, n ceea ce fceau, dect astzi. Astzi pun mult siretenie si stii de ce? Au impresia c cineva vrea s-i trag pe sfoar; si nu snt departe de adevr. Revine la tema din tinerete: gndirea, gndul si gnditorul. Gndirea mea, cu ct e mai cuprinztoare, cu att e mai dureroas. Am momente cnd m simt gndire pur. E o iluzie: iluzia gndirii pure. Gndirea nu poate fi dect coerent-formal; puritatea e inaccesibil din cauza existentei noastre bipolare psiho-biologice. M ntreab dac am mai scris ceva la nvttura prin nvecinare. Foarte putin. Am stabilit doar cteva din functiunile si atributele ei: n primul rnd, nvttura aceasta e binecuvntarea risipirii. Te abati de la cele dinainte ale tale si zbovesti n locul acela

unde ti-a iesit n cale nvttorul; mai mergi ceva si iar te opresti, lrgindu-ti viata. n al doilea rnd, nvttura te smereste; tu esti cel care vine al doilea, primul fiind nvttorul, care a pregtit sederea ta, nvecinarea ta. nvtnd, ti recuperezi familia, te aduni iarsi n logica vietuirii tale rotunde; miscrile ti devin calculate, cuvintele msurate. n al treilea rnd, prin nvttur, prin locuire n curtea nteleptului, devii simplu. Te obisnuiesti cu monotonia cereasc a lui Dumnezeu, cu ritmurile si respiratiile spiritului; ncepi s ntelegi ce nseamn nvecinarea cu taina; capeti din blndetea ritmului liturgic. n ultima parte a nvtturii, nvttorul nu te mai tine de mn, nu te mai struneste. Ai acum un mers optim, fr grab sau moleseal; nvecinndu-te, capeti certitudinea c singura scpare este n sus iar scara spre cer este lung, fiecare treapt trebuind luat n serios, deosebit de celelalte. nainte de a se cunoaste si a se iubi, vecinii ridic garduri stabile, obsesive si interogative prin pozitia lor separatoare, pn cnd snt scurtate, lsat fiind un prleaz, al trecerii prin salt de la o locuire la alta. Biblioteca si Biserica si ridic zidurile nalte, obsesive, separatoare; nteleptul te nvat s le vezi ca pe niste nvecinri, ca pe niste spatii la care poti apela oricnd ai nevoie si nu numai ti arat care snt prleazurile cunoasterii, fcnd din trirea ta n lume un infinit prilej de vizitare si iscodire. O cultur pus sub semnul nvecinrii e o cultur cu mai multe sanse de a transforma existenta ei n lume ntr-o nvttur, pentru sine si pentru altii. Spiritul capt valente pedagogice; omul de cultur si ia n serios rolul de educator, avnd o nou viziune asupra celor din cetate, pe care i consider, acum, potentiali elevi. Se reinstaureaz raportul de cldur nvttoreasc. Cuvntul nu se pierde atta vreme ct este nvtat, transmis testamentar prin nvttur. O cultur bazat pe relatia duhovnic (nvttor) ucenic (elev) e menit unei perpeturi foarte adnci n istorie. Si mai ales, cu acest nou canon, o asemenea cultur e menit si ascensiunii ctre cer. Tutea face o necesar legtur ntre durata istoric a culturii si menirea ei n vecie: deopotriv apartinnd celor dou planuri, Tutea e un ambivalent semn, ctre pmnt si ctre cer; ca un hornar colindnd pe strdutele vechi ale unei culturi ce nu a tsnit nc spre universalitate, Tutea, cu scara pe umr, ne ndeamn la o urcare spre cer care niciodat nu poate fi prea trzie.

26 ianuarie 1991 O zi frumoas. Zpada, ct a fost, s-a topit. Parc e primvar. Stii ce-mi place mie, Radule? Cornuri cu dulceat de caise sau de zmeur; mi place untul cu mmlig, ostropelul de pui, cu otetul la din el, pestele fript. Era un peste srat, care se desra, si se numea cosac. n puscrie nu cred c ati avut asemenea melancolii gastronomice Nu, pentru c ar fi nsemnat s m amgesc prea tare. mi aduc aminte c la mine la tar, la Boteni, aveam dou curti: una mai lung, lng poart, si alta rotund, lng grdin. Aveam optzeci de gini Mi-a spus mie o basarabeanc, zice: rusii bolsevici snt cei mai sinistri mincinosi de pe pmnt Pe vremea tarilor nu existau chei la usi. Orice vagabond putea mnca; si fcea trei cruci la icoana Sfntului Nicolae si pleca Termenul de munc nu se aplic la intelect, deoarece munca e legat organic de membre, iar nu de spirit. Munca e mecanic. Dar munca intelectual ce este? Stiu si eu E poate o ardere? S-ar putea. mi povesteste cum mergea la trg cu mama, cum si alegea hainele si ct de mndru era la ntoarcere. Viata de liceu n-a fost o viat liber. A stat n internat. Abia n perioada studentiei a nceput s se miste liber, s mearg oriunde si s poat sta n bibliotec ore ntregi. Am pierdut orice sperant de realizare a societtii dreptilor, pe care o visam n tineretea mea. De ce or fi oamenii asa de ri ntre ei? de ce s aib unul mas de om si s-l vad pe altul murind de foame, iar el s crape de stul? Am auzit c moartea de foame nu e chiar de nesuportat, ns omul ru seamn cu pantera: sare la gt chiar dac e stul. Vine un grup de studenti care l ntreab asupra cilor pe care trebuie s mearg pentru a nu face compromisuri si pentru a se mplini spiritual. Tutea le d sfaturile de rigoare si i trimite cu arme si bagaje la modelul generatiei interbelice, spunndu-le n acelasi timp si ce atuuri au fat de aceast generatie. Le mai spune c, pentru a se realiza, trebuie s realizeze intersectia ntre constiinta de generatie si constiinta individual. Le cere iertare c nu-i poate nsoti pe drumul acesta, pe care si el l-a fcut cndva si pe care ar dori mult s-l parcurg din nou mcar teoretic. Se consoleaz cu faptul c poate n sfrsit, btrn fiind, s spun lucruri care s nu fie suspectate de avntare revolutionar sau de elan inconstient. i ndeamn s abordeze punctele esentiale ale culturii si s nu se duc la intermediari ci, pe ct e posibil, s aib un contact intim cu sursele. La plecare, studentii l ntreab ce etalon s aib n msurarea faptelor lor. Eminescu. Att? Ajunge! M ntreab dac nu cred si eu c tineretea e totusi, pentru cei btrni, o consolare. Cum s nu Dar vezi, Radule, nu te poti consola dect n msura n care esti constient c ti se continu o oper; ns ce faci atunci cnd nu ai ce s ti se continue? Vorbiti de dumneavoastr? Nu, eu nici nu m gndesc n mod serios la o continuare. Revine la imaginea omului-panter. mi spune c exist totusi si exemplul bunttii infinite: buntatea material uman, prelungit prin cea divin, devine ntr-adevr infinit. Desi nu infinitul functioneaz n crestinism, ci absolutul. Spune c, pentru unii, infinitul e la fel de periculos ca si finitul mizer. Si ce poate aprea n vid? Nimic. Dumnezeu e absolut. Se vorbeste despre infinitatea divin raportnd-o la timp si spatiu; oricum, infinitul, neavnd continut, este echivalent cu neantul. Deci adevrul, chiar dac e dual, real si logic, este n esent absolut. i spun c cineva, n pres, l-a prezentat ca diplomat; ce prere aveti de aceast prezentare? Eu nu snt diplomat. Consider diplomatii niste fotbalisti. Eu m consider

economist de stat. Ca economist de stat a avut ceva de spus n perioada interbelic. Am ncheiat primul tratat economic ntre Regatul Romniei si noua putere sovietic, la Moscova. Am spus si alt dat: nu am slujit tara diplomatic, ci eroic. Eu nu candidez la sfintenie deoarece nu suport durerea fizic. Nu m pot salva singur. A fi sfnt nseamn a fi suveranul tu perfect. n nchisoare ati fost totusi suveran pe voint si trup Ei, atunci eram cot la cot cu Dumnezeu! Iar acum? Acum, trebuie s m lupt si pe cont propriu, dar se vede treaba c snt un crestin imperfect Ascult! Nu credeam s-nvt a muri vrodat Nu e mret?

30 ianuarie 1991 Dimineata, mi spune c ar dori foarte mult s ias la aer. Ar vrea s mergem, dac se poate, pn la Boteni, n sat. Vrea s recapituleze geografic viata dintru nceput; s vad si mormintele printilor mai ales. Dac Hristos, n grdina Ghetsimani, a spus: ntristat de moarte este sufletul meu, atunci un prpdit ca mine ce mai poate s spun? n mijlocul prpdeniei naturii umane, cum poate fi posibil modelul? Ca s fii model trebuie s ai calitti care, platonic vorbind, s fie demne de imitat. Cred c n lumea modelelor functioneaz distinctia dintre imitare si participare. Hristos particip la Absolut, fiind o parte din el, n timp ce eu doar aspir, imit. Aspiratia e doar o tendint, iar nu o participare. Crestinismul este o religie absolut, dar, vorba lui Gandhi, are un cusur: e prea perfect! Poti s-l imiti, imperfect, dar una e imitarea si alta e participarea care te face s te realizezi n tine, prin el, n mod total. Snt foarte putini crestini totali. Sau m nsel eu Eu ns nu am afirmat niciodat, cu obrznicie, c snt un crestin perfect. De imperfectiunea crestinismului dumneavoastr e legat si teama de moarte? Moartea m pune n contact cu Dumnezeu fr nici o problem. E adevrat c triesc ca n formula aceea: sil de ziua de azi si team de ziua de mine, dar s stii c nu-mi convine s mor. Cu ideea mortii s-au mpcat doar sfintii. n disperarea aceasta nu v deosebiti prea mult de Cioran. Cioran nu e deloc disperat. Eu cred c se preface. Dar snt momente cnd disperarea e un fenomen real. Moartea nu e un fenomen real? Nemplinirea, n imaginea idealului, c eu m-am gndit pe mine supraom si constat c snt o vietate-om nu e o suferint? Eu am fost cum poate fi orice om. Nu m deosebesc de nici un om, fiindc nu fac ierarhii culturale cnd e vorba de destin uman. Prin destin, Kant este egal cu Ghit Popescu. Poate c v proiectati prea mult n afar. Nu exist om care s nu se extrapoleze, care s nu se proiecteze n afara lui, orict de mediocru este. Crestinismul nu opereaz cu destine. Eu am folosit aici cuvntul destin n sensul lui comun, iar nu religios. Crestinismul este o egalitate mistic. Ne diferentiem n functie de treptele aspiratiilor noastre spre transcendentul mntuitor. Realitatea mistic e transcendent, adic singura Realitate, cci ce este imanent nu e real, ci aparent. Dac anulezi omul mistic, rmne un animal. De aceea, Eliade lucreaz pe conceptul de homo religiosus. Dar cum rmne cu incapacitatea de a urma modelul crestin? Crestinismul, gndit real, e inaplicabil pentru c e absolut. Stii ce nseamn a fi crestin? A cobor Absolutul la nivel cotidian. E imposibil! Doar sfintii da, sfintii. Ei snt crestini absoluti. Restul sntem crestini organizati. Faceti deseori apel la modelul sfinteniei. Modelul sfinteniei e un model tinznd spre modelul hristic, iar nicidecum un model-limit, inhibator. Evident. Teoretic. Nu stiu cine a spus c a fi sfnt nseamn a fi anahoret, dar c a fi anahoret nu determin obligatoriu s fii si sfnt, deoarece nu ai capacitatea de a face minuni. Eu cred c dac apare un sfnt acum, n Bucuresti, rde lumea de el Seamn cu Tnase n lumea modern, sfintenia este aproape impracticabil. La nivelul

cettii. Omul, n general, trieste spre sfintenie, dar nu la sfintenie. Una e s fii spre Ploiesti si alta e s fii la Ploiesti. Aceasta este drama omului modern. La nivelul cettii. Dar solutia este asumarea personal a rigorilor spirituale Crestinismul, n esenta lui, e legat de actul individuatiei. Ispita cea mare este colectivismul dinamic care, n formele lui brutale, poate suprima orice efort individual, nerecunoscndu-l ca valabil. Uite, de exemplu catolicismul se distinge de ortodoxie prin activism, care duneaz Absolutului mistic. Adic activismul suprancrcat se cheam moralism, iar nu religie. Se impune o precizie mistic Tot ce tine de Absolut exclude ideea de metafor sau de comparatie. n lumea modern, omul a mutat centrul spiritual de pe dubla ax a Bisericii si a Culturii pe cea din urm, distrugnd un echilibru mai mult dect necesar. Dac nu e religioas n sens crestin, cultura e civilizatie. Nu exist cultur laic; dac exist, aceea nu este cultur. Nu poti fi om de cultur n Europa dect crestin, pentru c, altminteri, esti taxat ca barbar. Acestei mutatii i corespunde una mai larg, de pe spirit n sens paulinic pe ratiune. Unde e ratiunea? Undeva, prin Cismigiu. Am destul ratiune. Nu-mi trebuie mai mult. Nu-mi ajut la nimic. Pot face, pn la miezul noptii, o sut de silogisme. Inutil. Ratiunea nu ajut devenirii, deoarece, dac ratiunea ar fi aparitie n irationalul speciei, atunci nu ar mai fi nimeni idiot! Solutia consolrii, invariabil, cantoneaz n religios Cum s nu! Nu vezi ce putoare este, de exemplu, natura? Te face neom si d cu tine de pmnt Am avut o vreme n viata mea cnd am avut pasiunea gloriei. Acum mi se pare infantil. Gloria si puterea nu consoleaz n nici un fel. Eu snt un soi de Socrate pctos, un om care se risipeste n cetate. Asta e, de fapt, cultura! M-am zbtut o viat ntreag s ajung crestin perfect si probabil nu e de nasul meu. Un crestin perfect cred c exist, de vreme ce s-a scris o carte ca Imitatio Christi. Eu nu pot s-l imit concret pe Hristos, dect doar printr-o gndire religioas, fiindc n afar de religie nu exist dect devenire, adic neadevr. Din punctul acesta de vedere snt salvat. Btrnetea aduce cu sine o seam de ncercri. Eu nu pot evita neplcerile btrnetii si nu m pot supra pe Dumnezeu c m-a tinut pn la aproape nouzeci de ani. ns btrnii au o supap foarte nteleapt: au dreptul la nerusinare. O nerusinare nelimitat. Asta o spun pentru cine nu a ajuns nici mcar s aspire ctre cer. Multi btrni ar dori s se idiotizeze. Stii ct de fericit e un idiot? Cnd m gndesc la suferintele btrnetii, mi dau seama c n natura asta oarb cel mai mare geniu este geniul mortii. Pi nchipuieste-ti c eu, asa cum snt acum, triesc cinci sute de ani! Ar fi o catastrof cosmic. Faptul c murim, de cele mai multe ori la timp, este un semn al dragostei lui Dumnezeu pentru noi. Andrei mi-a adus un aparat de nregistrat si casete. Am nregistrat, n paralel, dou interviuri care i-au fost luate astzi lui Tutea de ctre doi ziaristi din provincie; am de gnd s nregistrez ct mai multe convorbiri, deoarece cred c geniul protector al lui Tutea nu este Gutenberg, ci Edison. Sfntul Iustin Martirul si Filozoful are o expresie: rusinea de cruce. Si m gndesc cti dintre noi avem puterea de-a nu ne rusina de cruce Tutea a fcut din apartenenta la

crestinism un motiv de manifestare a eului si de curtare a acestuia, demonstrnd c intelectualul crestin nu e un handicapat, gramatical si conceptual, si c semnul crucii e argumentul nobletii noastre. Rusinea de cruce e rusinea de jertf; treisprezece ani de ne-rusinare snt o motivatie suficient a vehementei cu care Tutea mrturiseste credinta lui.

31 ianuarie 1991 Discutm depre cum se poate pune o ntrebare astfel nct rspunsul, oricare ar fi el, s multumeasc; exist o tactic a ntrebrii, care, cu mijloace autonome de zbor, poate s determine structura rspunsului. Tutea mi povesteste cu umor despre disperarea hazoas a ntrebrilor fundamentale: E un soi de furie a esentialului. Ar trebui totusi s fim gata s facem fat acestei furii, asa cum preotul este gata oricnd s rspund sectarului provocator. Cred c snt cteva idei stncoase, de pe care cineva se poate lansa n vzduhul cercetrilor. Evident. Ideea de libertate, ideea de nemurire si ideea de adevr. ns, ca s vedem adevrul, de exemplu, ar trebui s-l considerm ca fiind material. Noi nu putem iesi din carcasa simturilor dect ipotetic. Adevrul absolut noi nu stim ce este. Adevrul absolut l afirm doar religia. Omul crede c are o singur cale ctre adevr: demonstratia. Or, adevrul absolut este indemonstrabil. El este sau nu este. Nu exist cale spre el. De aceea, adevrul e revelatie. Exist oameni care nu snt, probabil, permeabili la revelatie Cred c te referi la prosti. Viziunea mea, c prostii snt vinovati, este n sensul c acestia snt damnati, iar nu c au vreo vin penal. Se discuta cnd eram eu student la Cluj, la cminul Avram Iancu, despre prosti. Si vine unul, Tite Gheorghe, peste noi. Despre ce vorbiti, m? Despre prosti. Zice: stia reprezint odihna sufletului nostru. Auzi! prostii reprezint odihna sufletului nostru Cu ce ar fi compatibili prostii? Cu progresul tehnic, care nu e un adevr, ci comoditate. Progresul e un util variabil. Ar fi fost util si pentru greci avionul, s nu se duc dintr-o cetate n alta clare pe mgar. Alti refuzati ai adevrului se pare c snt nebunii. Nu se poate spune c un nebun este inspirat. Pentru c atunci spunem c inspiratia nu are limite. Inspiratul e un ales. Nebunul e patologic. S-a vorbit despre nebunia crucii, n sensul de exaltare a crucii, adic de trire supraintens a acesteia. Dar asta nu ne arat dect c nebunia poate fi folosit si n sens metaforic, nu numai n sens patologic. Nu se poate totusi vorbi de nebunia lui Hristos! Orice om exceptional este considerat, la nceputul vietii lui sau chiar si mai trziu, nebun, adic nu seamn cu toat lumea. A nu semna cu toat lumea nu nseamn c nu esti zdravn, ci c esti supradotat, ceea ce e cu totul altceva Nebunia continu, patologic, aceea situeaz omul n afar de cei buni. Nebunia e incompatibil cu spiritul. La un spital de nebuni logica a murit, iar dac apare, din cnd n cnd, apare ca un paradox mic oaz de luciditate. E mult mai dramatic si mai impresionant vizita unei case de nebuni dect a unui spital de cancerosi. Nu stiu de ce, pe mine nebunia m impresioneaz groaznic. Nebunia demonstreaz, n fond, limitele practice ale medicinei. Medicina este arta vindecrii, care teoretic nu are nici o limit. Dac cineva, de pild, are har si cu ap sfintit te vindec de cancer, eu iau act de acest lucru n mod stiintific. Medicina e pe de alt parte limitat, chiar dac, spiritual, e fr limite. Se spune: ce e sta? E de meserie doctor. Nu e corect. Doctorul, cu sau fr voia lui, trebuie s stie tot. Cci ce diagnostic mi poate pune un doctor dac eu nnebunesc pn poimine? Eu snt un om destul de rafinat, iar dac doctorul la nu e ultrarafinat, poate s scoat din mine un nebun incalificabil. ntr-un fel, nebunia este egalitar. Un savant nebun, care

vorbeste anapoda, se deosebeste de lelea Leana, dar continutistic nu e departe de ea. Nebunii snt, intelectual vorbind, uniformi. Ati avut vreodat team de nebunie? S-ti spun cinstit Am nfruntat durerea celor treisprezece ani de nchisoare si pentru un motiv simplu: am avut o team cnd m-au arestat, zic s nu m supun stia la niste conditii de ncarcerare (au fost groaznice conditiile!), nct s m ntorc acas nebun, adic incapabil de a tri. Frica de nebunie a influentat si ndreptarea ctre Dumnezeu? Absolut! Am observat la toti camarazii dumneavoastr de suferint un aer foarte hotrt. Si o constiint national foarte pronuntat. Noi n-am fcut neamul romnesc de rs. Asta a fost grija mea, te rog s m crezi. mi era team s nu ofensez neamul romnesc. Si toti din generatia mea au simtit aceast grij. Dac m schingiuiau ca s mrturisesc c snt tmpit, nu m interesa, dar dac era ca s nu mai fac pe romnul, m lsam schingiuit pn la moarte. Nu vi se pare uneori deranjant declararea apartenentei la neam? Nu este cumva reminiscenta optiunii politice de dinainte de nchisoare? Stiu si eu Acum, eu nu stiu dac noi sntem apreciati pentru ceea ce am fcut, ns s stii c nu am fcut-o doar declarativ. Cnd eram la o izolare crunt Nu stiu de ce m supr corpul bibliotecii Eram cu Gogu Teguiani si avea o cret n mn, si i ziceam: mai trage o linie, Gogule! si biblioteca, cu rafturile ei, mi aduce aminte de liniile alea, prin care msuram mizeria Am suferit mult, dar nu stiu, Radule stii cum e? Am uitat tot. Am uitat! Poate c e supapa de sigurant a existentei, c dac ar fi o amintire cu acuitate a strilor de atunci, as nnebuni. Acum nteleg de ce l iubiti pe Don Quijote! Pentru c si el a suferit pentru un ideal. E o monstruozitate s suferi pentru ideal n mod fizic. Tria de a suferi pentru un ideal ati gsit-o, bnuiesc, n anumite date fundamentale ale fiintei dumneavoastr. Eu cultural snt un european, da fundamentul spiritual e de tran din Muscel. Avnd o structur de felul acesta, ambivalent, ce apreciati la un tnr? Pe mine m intereseaz un tnr n msura n care e savant n stiinta lui si e religios. Argumentul crestin e cel mai des invocat pentru pozitionarea omului n lume. V recunoasteti n el cu pasiune Religia crestin are o virtute pe care n-a avut-o nici un sistem filozofic n istorie: egalitatea absolut, nedemagogic, a oamenilor n fata lui Dumnezeu. Toti snt oameni. Crestinismul nu e depsit n istorie de nimic. Totul se poate numi pn la Hristos preistorie, inclusiv grecii si romanii, cu Platon cu tot. E un bietel Eu cunosc filozofia greac foarte bine: nu m-am mntuit cu ea n nici un fel. E mai mntuitoare o rugciune ntr-o biseric din Gesti, dect Platon. Relatia cultcultur Dup mine, ti-am spus-o si ieri, cultura se cheam religie. Iar restul se cheam civilizatie. Cultura este spirit, si acest lucru nu se practic dect n ritualul crestin, ultimul ritual din istorie, singurul, ca spectacol si continut, inegalabil. Nu spun toate astea pentru c snt biat de pop, c asta nu nseamn nimic, ci pentru c asa este.

Cultura greac, de exemplu, nu contribuie si ea la formarea constiintei religioase crestine? S-a vorbit despre o pedagogie spre Hristos Hristos, pentru a se face prezent, nu are nevoie de Platon. El e Dumnezeu, iar Platon e filozof. Omul capt constiinta religioas n biseric. Acolo o capt. Acolo vede icoanele sfintilor, acolo vede pe Hristos. Asa devine tranul om, adic om crestin, pentru c exist si om pgn. Credinta ne nvat c omul nu e un model al existentei. El imit modele transumane, dac vrea s se depseasc. Imitarea modelelor transumane este determinat si de un oarecare mesianism, n sens crestin. Oarecum. Mesianismul e activist, adic e vehicularea unor forme care nu-i apartin; el le suport si le poart. Adic formele lucrurilor ne fac posibil cunoasterea lor, dar nu trebuie confundate cu lucrurile n sine. Toate formele astea pe care le vedem ne anunt niste existente care nu coincid, n realitatea lor, cu ceea ce nregistreaz ochiul imperfect. Acesta e geniul lui Platon, care n-a fost n totalitate captivul imaginilor, ci si al esentelor. De aceea, el vedea lumea ca o iluzie. Tabloul acela, cu grota, e cel mai glorios din istoria gndului omenesc. Omul vede doar lucrurile n imagine, n ghicitur, dar nu n sinele acestora. mi spuneati odat c apreciati religia si din cauza ordinii social-morale pe care o instituie. Din acest punct de vedere, fceati o paralel ntre ortodoxie si romano-catolicism. Ortodoxia si romano-catolicismul snt dou surori egale. Nu seamn cu protestantii, care snt socotiti din punctul nostru de vedere eretici. mi place catolicismul ca ordine. Ortodoxia are ns taine, chiar dac nu are si ordine. Catolicismul organizeaz viata aceasta dup modelele religioase, care snt un joc ntre absolut si relativ. De aceea, ortodocsii i socotesc pe catolici mai putin religiosi dect ei, adic nu snt stpniti de mister, cum snt stpniti ortodocsii. Aveti o mare admiratie pentru ordine si pentru cei care o instituie. Ordinea de drept este una din mretiile omului. C n afar de drept e haos Ordinea unei cetti nu e nici natur si nici supranatur, ci este ordine de cetate. Ordinea nu trebuie s fie confiscatoare, ci protectoare, deoarece ordinea, n afara adevrului, e dezordine. La germani, e o ordine pe care nu o simti. Chiar cnd vezi un politist, ca o statuie, pe strad, nu-ti apare coercitiv ci regulator. Snt si modesti, germanii Spun c nu ei au inventat omul acesta germanic, ci e imitatia omului francez, care a fost modelul absolut, un timp, al Europei. Noi, romnii, nici nu avem nevoie s fim ctitori, c i avem ca strmosi pe marii ctitori de asezri umane: i avem pe romani. De fapt, Europa are dou mari glorii: filozofia greac si dreptul roman. Iar peste acestea si peste ntreg universul se ridic crestinismul, european ca form de manifestare. Sub auspiciile traiectoriei spirituale a vietii unui om, ordinea se converteste n constiint a esentei? Cnd ajungi s cunosti lucrurile esentiale, Biblioteca National din Paris ti se pare ca cea din Ploiesti. Eu fac deosebirea dintre sfnt si crturar. Sfntul este si crturarul se face. A fi inteligent si a fi informat intelectual nu e un har. Ati muncit mai mult pentru exterior dect pentru interior. E adevrat. Am muncit mai mult la constructia cettii dect la a mea. De aceea am si imperfectii Tot ce-am adunat n mine n-am construit pe silueta mea, ci am mutat n afar. Fr succes, binenteles!

n lipsa unei crti de vizit bibliografice, nu aveti regretul c nu ati ntemeiat o scoal? Druirea n afar ar putea justifica asta. Pi nici Nae Ionescu nu a avut! El spunea: m, pe mine s nu m imitati, c asta se cheam maimutreal. Fiti voi nsiv un model real si absorbiti din univers si din viat geniul necesar. L-am auzit eu! Am dat n afar si nu m-am construit ndeajuns din cauza unui entuziasm social. E drept c nu te poti face om singur, integral. De fapt, omul integral e o aspiratie. Perfectiunea e ceva de neatins. Perfectionarea e un proces, n timp ce perfectiunea e o stare. Perfectionarea e o prezent simpl, n timp ce perfectiunea e o prezent absolut. Constienti ntr-un fel de neputinta omului de a atinge perfectiunea, ateii au nlocuit idealul spiritual cu cel material. Materia ca atare nu exist. Ai vzut materie undeva? Nu se poate. Vedem pomi, oameni, cer, stele Manifestri ale ei, dar pe ea nu. Lucrul e existent, nu materie. La lucruri ajungem, dovad c le avem si le folosim. Exist un concretism la care avem acces. Pi uite, camera asta, cu tot ce e n ea, este expresia conceptiei concretiste. O vedem ca atare napoia lucrurilor punem dou concepte. Astfel, napoia lucrurilor poate s stea: materia sau Dumnezeu. Materia e dumnezeul ateilor. Ateii aspir la gsirea adevrului n viata de aici. Viata nu se poate spune c posed adevr; ea aspir la adevr. Se vede c omul e un animal imperfect, nu? E imperfect. Pentru c eu leg perfectiunea de nemurire, or nemurirea, n viziunea uman, este mistic, nu fizic. Dac omul trieste biologic, nu mai e o fiint perfect Ce-i adevrul n sine nu poate spune nimeni. Simpla comoditate mintal, adic ordinea interioar si acordul dintre ea si ordinea exterioar, nu nseamn adevr. Adevrul poate fi model ideal spre care ne miscm asimptotic, din aproape n aproape Eu cred c snt nelinistit si n somn, gnoseologic, nu numai n stare de veghe. Ct esti viu, esti nelinistit. Se interpune ntre noi si lucruri asta a fost minciuna aia, a lui Kant, care nu poate fi evitat o perdea senzorial care ne face s nu avem acces la simplitate. Exist totusi, spre fericirea noastr, o normalitate relativ, dar exist. Drumul ctre simplitate este opacizat si de isteria tehnic si informational. Lumea, acum, e ancorat n cultul genialittii. Dovad progresul n afar, mecanic. Att. Cu ct sntem mai avansati, mecanic si material, cu att sntem mai departe de esenta real a lumii, de sfintenie. Un sfnt poate fi si analfabet, dar e superior unui geniu, fiindc ideea de sfintenie e legat de ideea de minune. Un sfnt poate face o minune. E posibil minunea ca fapt a lui, dar la geniu nu. Geniul face isprvi, nu minuni. Acum, si la sfintenie se pune o problem: dac este puritate n sine si dac, pentru a beneficia de conceptul completitudinii, acast puritate nseamn perfectiune. Lon Bloy a spus c singurul regret valabil este acela de a nu putea fi sfnt! O parsiv alunecare se face dinspre crestinismul ca revelatie spre un crestinism ca ideologie Crestinismul nu e ideologie, c atunci se aseamn cu marxismul. Religia este expresia unui mister trit, or ideologia e ceva construit. Dac scoti ideea de revelatie din crestinism, nu mai facem biserici, ci facem scoli primare, universitti, si n loc s ai coltul cu sfinti, ai coltul cu Newton, cu Galileo, cu Copernic Nu stiu cine a fcut o glum cu un templu al stiintei. Te prpdeai de rs! Progresului, n lumea actual, i se ofer din ce n ce mai mult atributele esentei.

Progresul e palpabil. Dar stiu eu ce-i asta? Dac e esent? E bine, oricum, c eu m simt mai bine acum dect n grot. Nu? Progresul exist, de la o generatie la alta, dar nu stiu dac spiritul poate fi gndit progresiv. Spirit este si la un cosas, si la Kant. n grade diferite. Se mai poate vorbi de esenta spiritului, cnd are grade diferite? Eu nici nu stiu dac omul a atins adevrul n sine. El concepe uneori adevrul n forma unei comoditti socio-mintale, adic dac nu esti deranjat n constructiile logice ale mintii, te crezi c esti adevrat. Adevrul n sine nu-l posed nimeni. Adevrul n sine e Divinitatea. Dac esti cu Hristos triesti n adevr fr s vrei. E conceptul participatiei. Unii oameni sfintii snt posesorii revelati ai adevrului si altii snt guvernati de conceptul participatiei. Dar si participatia e un act spiritual, care presupune o stare. Nu orice om poate participa. De pild n fizic, particip toti tranii la fizica lui Einstein? Adevrul n sine e de necunoscut de ctre omul singur. Asta a spus-o si Kant. E inaccesibil la scara omului. Lucrul n sine al lui Kant e o limit, e o stare-limit si la care totusi nu ajungi, ci spre care te misti. Omului nu-i este interzis calea spre adevr Am spus eu odat c dac un preot din Brgan, cnd se roag, este Dumnezeu cu el, atunci preotul la nlocuieste toat Academia Romn A urmat un dialog nstrusnic despre sistemul solar; am ncercat s refacem ceva din uimirea primului om care s-a uitat cu mai mult atentie spre cer. Tutea crede c acel om nu putea fi dect un muntean, un pstor. Cu detasare, gratie, naivitate si profunzime, am dialogat dou ore asa cum se dialoga, pe timpuri, n scolile ateniene sau n cele asiatice cu mult culoare, aproximnd subiectul. Se fcuse noapte, iar de la etajul opt al camerei noastre se vedea luna mergnd spre Cismigiu. Am stins lumina si pret de o jumtate de or, ct a stat n cmpul nostru de cercetare, ne-am uitat la ea cu atentie. Radule, n lun direct nu putem fi, pentru c nu e locuibil. Mi s-a spus c nu are atmosfer. Poate de aceea e att de alb, nu credeti? Se poate. i admir pe cei care s-au dus n lun si care s-au ntors. Ati vrea s locuim undeva anume? Pi nu ti-am spus c vreau s mergem la mnstire? De fapt, pentru filozofi orice loc n spatiul terestru este egal; vreau s spun c orice loc n spatiu are conditii obiective de existent. Luna a disprut; ne ntoarcem cu ochii si cu gndurile n camer Pmntul, planeta asta din sistemul solar, drag Radule, pare un mister cum permite viata. Nu numai c o permite, dar o si favorizeaz. Eu nu vd n afar de Pmnt un loc unde am putea vietui. Dumnezeu ne-a plasat aici, n conditiile astea fcute tot de El. Si Luna e fcut tot de El, dar nu spre locuire; poate doar pentru a fi admirat Ce este adevrul n sine nu s-a rspuns; toate strile comode, materiale si mintale, ale omului nu exprim adevrul n sine, ci stri. Sntem condamnati la subiectivitate, la poezie, n ultim instant, nu? S-ar putea s ai dreptate.

2 februarie 1991 Despre spirit si materie; dac exist baze biblice ale acestei dualitti; despre Mozart; existent. Sugestionndu-m, verific puterea spiritului asupra materiei. Omul trieste sub semnul acestui dualism. Omul adamic era sub o alt stare dect aceasta? Dualitatea materie-spirit e primordial. Adam si Eva, ne arat Biblia, aveau tulburri psihice, emotii. Deci dualismul nu e urmarea cderii n pcat. Nu. Adam nu confund nainte de pcat spiritul cu materia. Dovad c-L iubeste pe Dumnezeu, c se rusineaz de El sau c simte singurtatea si tristetea. Spiritul const n intelect si sentiment, cu toate c sentimentul e mai aproape de senzorial. Intelectul e transsenzorial. La mine, ntelepciunea functioneaz polar: negativ si pozitiv. Cum negativ? M mpiedic de la acte autodistrugtoare. Aveti cultul eroului. Sigur. Dar eroul nu mi se pare c tine de tipologia crestin. ntr-adevr. Crestinismul penduleaz ntre om, martir si sfnt. Eroul, n aceast ierarhie, ar putea s aib drept corespondent pe martir. Nu e gresit. Martirul e mult deasupra omului obisnuit, dar nu are nc statutul de sfnt M ntristeaz de moarte muzica asta. Mozart? Da. mi d motive de melancolie. M descentreaz Pentru a fi intelectual, trebuie s joci echilibrat ntre ideal si concret. Si s faci distinctiile esentiale. Harul e un dat, n timp ce imitatia e un dobndit succesiv Toat drama existentei mele e c nu pot s renunt la mrginirea mea. Nu pot si nici nu vreau s sar peste mine Numai pe sfinti nu-i pot suspecta de neacceptare si nempcare cu durerea. Sfintenia este inexplicabil la scar uman. Principalul lucru care distinge pe sfnt de omul obisnuit e capacitatea taumaturgic. Minunile. Sfntul are forta de coeziune a pietrei. n general, ne pregtim s vorbim; ne dregem glasul si ne ordonm cuvintele de nceput. Tutea se pregtea s tac. La el tcerea avea un nceput; ncepea s tac. Nu era tcerea care apare n timpul unui dialog, cnd asculti ce spune cellalt. Tcea n mod personal: monotcere. S-ar putea crea o imagine necomplet, dac nu am lua n considerare si pe Tutea-cel-ce-tace. Cuvintele si ideile se ncurcau la un timp, cu un ultim zornit de pinteni si spade, si din acel moment ncepea tcerea grea, nfricostoare, ciudat; plin de cntec. Respira mai grbit, ca ntr-o fug. Ochii i se fixau pe un obiect din preajm; nu era o privire continu, ci cu dese clipiri, dovad c nu era un simplu reper, ci l cerceta, oarecum. Aceeasi privire cu care ntmpina uneori pe cte un vizitator Tcea nu pentru c nu mai avea ce spune, ci pentru c, avnd attea de spus, de mrturisit, tcerea era atunci cea mai bun form de a comunica, de a vorbi; vorbire tcut. Trecnd peste oameni si lucruri, tcerea lui parc rspundea unei tceri mai mari; dialog ntre tceri: de ce? ncotro? Chinuit, prins n limite nefiresti, pe nemsura originii sale divine, fiinta uman tace tcnd mpreun cu tcerea tainic a lumii.

Cuvntul, prin tcere, devine duh; mesajul prinde ceva din precizia lucrurilor ce snt, iar nu care devin, prin comunicare. Un munte are o transant ce-i vine din tcere. Tutea tcnd era cel mai univoc semn: fr ambiguitti sau treceri, existenta lui pilduia atunci prin simpla geografie. De aceea, era suficient s-l vezi pentru a sti ceea ce are de spus. Acum, nvecinarea era la cotele ei maxime; te nvecinezi cu muntele nvtnd din tcerea lui. O pace se depunea n camer, ca un strat de praf cosmic sau de zpad asumnd. Ia-m, Doamne! Tcerea se rupea, un vnt de cuvinte risipea omtul vorbirii n nevorbele de pn atunci. Tutea si nlta vocea ca un colt de stnc n mijlocul apei, ascutit, semet, dureros de subtire spre vrf nici o pasre nu putea s se odihneasc, ci doar s se nvecineze, zburnd , avnd n adncuri nebnuita temelie a tcerii, zon n care nici un peste nu tulbur apa si nici o plant nu-si unduieste podoaba.

4 februarie 1991 Realizm cte decenii ne despart: exact sapte. El 6 octombrie 1902; eu 23 octombrie 1972. Are o mare bucurie pe chip. mi spune c, n sfrsit, trieste sentimentul veciei istorice; singurul lucru care-l nelinisteste este acela de a nu muri nainte de a fi spus tot ce s-a ntmplat n cei saptezeci de ani. l ntreb ce distinctie face ntre inteligenta tineretii si ntelepciunea btrnetii. ntelepciunea btrnetii e mai mult inteligent, iar inteligenta tineretii e mai mult teorie. ntelepciunea e mai neteoretic. C ntelept poate fi si un cine Se zice: un cine ntelept! Sau un tran. De aceea, nu trebuie confundat nteleptul cu savantul. nteleptul este un om care are experienta vietii. Att. Experienta nu e revelatie, ci o acumulare de date. Revelatia este cunoastere fulger. Facem distinctie ntre revelatie si inspiratie. Revelatia este interventia direct a Divinittii, iar inspiratia este interventia ei indirect. Acolo unde textele biblice snt revelate, se presupune c au fost dictate de chiar Dumnezeu. Ati avut n viat momente de inspiratie sau alt fel de momente? Nu cred. Mi-au plcut oamenii cu duh. N-am fost un mizantrop, dovad c nu suport singurtatea. Si cnd eram copil si m trimiteau cu vacile, numram pn la jumtate de milion ca s scurtez timpul, asa eram de plictisit singur. Ati fost de multe ori cu vacile? Pi aia e academia mea! Stii ce mi puneau de mncare? Dou cepe si o bucat de mmlig, ntr-o mic tristut. Asta era mncarea mea cu vacile. Ceap d-aia as mnca cu plcere si acum Se pare c ati continuat si n puscrie academia n puscrie eram permanent revoltat. M gndeam ntotdeauna la zbaterile unui pitigoi captiv ntr-o colivie. Sinuciderea pitigoiului captiv e o mndrie, nu stiu cum, la nivel animal Temnita te mai umple si de ur. Resentimentele acolo snt firesti, c dac nu suport o pasre captivitatea, cum s-o suporte un om S fii limitat n spatiu, si de cte ori auzi o us trntindu-se s Totusi, nu am auzit de nici o rzbunare acolo. ns capeti o mare poft de dreptate. Am discutat de mai multe ori despre anii de temnit. De fiecare dat adugati o articulatie, astfel nct, ncercnd s fac un portret al detinutului politic, am ajuns la cel mai clar portret de om liber prin gnd si credint. Prerea mea este c omul cel mai semnificativ este homo religiosus Multi au considerat Renasterea italian, unde omul este situat n centrul universului, eretic din punct de vedere crestin. Antropocentrismul este viciul ei esential. Nae Ionescu, nu ti ascund, era teocentric perfect, adic spunea cam asa: fac cu umilint tot ceea ce fac la nivelul meu, avnd perpetuu supraordonarea Divinittii si limitarea mea, din ratiuni transcendente, n timp si n spatiu Eu m-am simpatizat cu Nae Ionescu deoarece nici el nu era un mare mplinit. Nici el Stia s sufere pentru adevr, la o adic. Tria maxima aceasta: suferinta este calea regal a mntuirii. V preocup formele de intermediere ntre cele dou lumi. Aspirati la o unitate consolatoare Din punctul de vedere al metafizicii, Evul Mediu ne e superior. Toat acea ceart a universaliilor strbate tot Evul Mediu. n stiint nu poti fi dect aristotelic. A gndi platonic stiinta nseamn s o faci imposibil tehnico-practic, adic s-o privesti n

sine. Cineva spunea: Platon ne duce ntr-o zon eterat unde nu mai putem respira, iar Aristotel are amabilitatea si gentiletea de-a ne aduce napoi, n lumea vzut! Nu poti scoate utilul din cmpul cunoasterii, ca om. Nu poti face lucrul sta. ns e o evident c tot ceea ce e folositor nu este necesarmente adevrat. Adevrul este totusi operant. Adevrul n genere este operant, adic este uneori eficient. Are efecte pozitive. Tot ce nu e eficace este fictiune. Poate nici att. Si fictiunile au, uneori, o utilitate. Cum vedeti progresul tehnic? Nu trebuie ignorat. A avea dispret fat de tehnic nseamn a fi incorect. Eu nu snt tehnocrat, dar trebuie s recunosc c tehnica este universal util. Tehnica, la originile ei, are cunoasterea limitat a lucrurilor, care foloseste n btlia pentru adaptare. Nu se poate vorbi totusi de o tehnic infinit. nteleg c stiinta are un aspect dual sau, mai direct spus, este alctuit din teorie si din practic. Stiinta are, cum spui, un dublu aspect: pragmatic si explicativ-teoretic. Partea explicativ-teoretic e perfect util. Eu am fcut odat o afirmatie nu-mi amintesc cum a decurs demonstratia: tot ce teoretic este just practic este necesarmente just, dar nu si invers, cum ne arat istoria omului. Omul a avut n istoria lui si practici stupide. Marea ispit a omului modern este autonomizarea Autonomizarea puterii poate fi considerat demonic. Puterea este moral; ea nu reprezint nimic n sine, ci trebuie raportat la utilul social. Puterea degaj n sine istoria. Oprindu-se la putere, omul devine victima uneltelor sale si ofensator fat de Dumnezeu, care i-a dat aceast putere. Autonomizarea puterii se revendic dintr-o presupus unitate material a lumii. Unitatea material a lumii nu stiu dac poate fi demonstrat, dar poate fi cercetat. De pild, cele dou operatii mintale principale, sinteza si analiza, ne indic natura material a lumii. Materia este dar stiu eu dac ceea ce vedem noi multiform e materie sau altceva? Noi nu-i zicem ciresului sau prunului materie. Materia ca atare este noua divinitate fals. Nefiind demonstrabil, materia seamn a divinitate Distingem, iarsi, ntre materie si concret. Concretul exist. Materia ca atare nu o gsim nicieri. Materia pur e o ipotez. Concretul este ceea ce cade sub incidenta simturilor. De aceea, chiar dac ai cele mai rafinate instrumente de msuratoare, tot n lumea sensibil te afli, cnd e vorba de concret. Concretul este. n virtutea jocului concretmaterie pur, am putea defini conceptul ca fiind cel ce face legtura ntre cele dou lumi? Binenteles, deoarece conceptul este expresia jocului dintre empiric si logic. Omul este condamnat la acest joc, multumindu-se cu manifestrile variate ale lumii si neavnd acces la esent, la puritatea izvortoare a acestora. Savantii rmn la constatarea legittilor lumii fenomenale. Nu pot defini lumea fenomenal. Materia e considerat ca fiind n sine si ca substrat al tuturor lucrurilor sensibile. Asa ceva nu s-a dovedit. Este un nou mod de a percepe Divinitatea, cobort la acest nivel.

5 februarie 1991 Despre dreapta si stnga distinctii si precizri; modul lor de manifestare n istorie; o posibil solutie, ntre extreme. Care snt caracteristicile dreptei? Caracteristicile dreptei snt: 1. nationalism natiunea ca punct terminus al evolutiei, concentrnd specia om; 2. monarhism principiul monarhic ca o constant istoric n teoria formelor de guvernmnt; 3. ierarhie social afirmarea principiului selectiunii naturale, dar nereactionar, fiindc suflul ortodox nu permite elitei patosul distantei aristocratice; 4. unitatea de conducere nu e vorba de conducere colectiv, ci de unitatea membrelor conductoare; 5. proprietatea privat ca sediu al liberttii. Nu e de conceput libertatea fr proprietate; orice om trebuie s fie considerat proprietar individual ipotetic, chiar dac nu posed nimic. Iar caracteristicile stngii Caracteristicile stngii snt: 1. egalitarismul cu orice pret; 2. lipsa ierarhiei sociale autentice, pe baze valorice; 3. ateism manifest; 4. proletcultism sinistru; 5. structur iudaic, n ideologie si conducere. Extrema stng a lsat mult snge n istorie Stnga nu poate guverna, Radule! Cnd vine la putere, e pustiu. Dar este un blestem: de ce nu foloseste schemele guvernamentale ale burgheziei?! Cum e asta? Si de ce popoarele, totusi, au mers spre stnga? Dac Elvetia ar fi fost comunist, puteai fi tentat s crezi c a fi comunist, tinnd de un spatiu social att de redus, nu e semnificativ, dar cnd pe un spatiu ca Rusia de mare s-a experimentat, cred c nu mai e nici o ndoial c comunismul nu are ce cuta, ca doctrin social, n lumea modern. Rusia a demonstrat tehnic, practic si teoretic nulitatea comunismului. Comunismul e anularea evidentei. S-mi arti mie egalitate n vreunul din regnurile cunoscute mineral, vegetal, animal si uman! S-mi arti mie principiul egalittii cu valoare absolut! Si atunci cred si eu n democratie Comunismul nseamn negarea evidentei, deoarece nici nu iesi bine din cas si te ntmpin lucruri, nsufletite si nensufletite, inegale, si dac mai vorbesti de egalitatea comunismului, atunci nseamn c esti sau sifilitic, sau nebun. Social-democratia, ca solutie de centru-stnga, cum vi se pare? Social-democratia nu e nimic. Fat de comunism, ea e neputincioas. Cel putin comunismul, unde a triumfat, te beleste sistematic. Si are fort. Social-democratia nu te ajut chiar dac poate. E neputincioas. Comunistii snt legati de materie ca sarpele de pmnt. Comunismul e imanentism absolut. El mut omul complet n lumea asta. Comunismul nseamn negatia omului total, c omul total apartine la cele dou lumi: lumea trectoare si lumea vesnic. Ori comunismul ancoreaz n dimensiunea lumii trectoare, adic nu este uman. Pentru c dac i spui unui om: m, esti un animal muritor si dup tine rmn doar viermi si minerale, ti d cu bta n cap! Comunistii snt att de terestri, c eu nici nu i-as lsa s se urce n avion, si ntre Bucuresti si Moscova i-as pune s mearg pe jos, umplnd desagii cu mncare, din loc n loc Comunistii snt un fel de extraterestri, att de mult se deosebesc de oamenii normali.

Ei nu au, n primul rnd, patrie. Snt apatrizi. Si sta e un cusur att de mare, nct nu merit dezbateri. Specia om, ca atare, e o conceptie pur. Exist neamuri, nu neamul omenesc. Impresioneaz printr-un revolutionarism exagerat Comunistul e un fals erou. Adic stie c este animal, stie c e rational si stie c e absolut muritor. Adic, cu toat rationalitatea lui, ntre el si dihor nu e nici o deosebire. Asa se explic de ce, pentru comunisti, oamenii se constituie n turme. Comunismul e o fals ntelegere a corpului social. Adic societatea, n loc s fie organizat ierarhic, e degradat la rangul de ciread. Nu poti fi liber dac te absoarbe corpul social. Comunismul e absorbtia individualittii de ctre comunitate. Comunismul face pe toti oamenii uniformi, ceea ce e mpotriva naturii. Oamenii nu snt egali de la natur. Declaratia drepturilor omului si cetteanului a Revolutiei franceze ncepe printr-un sofism: oamenii snt egali de la natur! Asta vede si un idiot c nu snt egali! E o idiotie din prima propozitie a celebrei Declaratii Comunismul initiaz un cult al muncii Am citit pe unul, de la Ministerul Muncii, care fcea apologia muncii, si eu am demonstrat c munca e un blestem. C nainte de pcatul originar cdea para mliat n gura lui Adam-ntfleat Si a devenit muncitor din curiozitatea Evei Da! Eu nteleg munca drept un blestem. Ca peste tot, si la noi comunismul a nsemnat o tragedie. Si comunisti mai exist n Romnia! Au atta nerusinare Poate c cei de acum nu stiu ce s-a ntmplat. Comunistii nu au lsat loc de bun-ziua. Oricum, si numai teoretic si tot ti dai seama c e o monstruozitate. Comunistii au vrut s ne fac fericiti cu forta: s fiti fericiti, c v ia mama dracului! Adic s mnnci bine, s bei bine, s dormi bine, si la loc comanda! Monstruozitatea comunist e total si teoretic vorbind. Pi a face mesianism din egalitarism nu e o nebunie? Seamn Kant cu Ghit Fleasc? S fim seriosi. Fleasc nu are nici o vin c e asa. Dar romnii au un proverb, cnd Ghit Fleasc se ntinde dincolo de gardul lui: s vorbeasc si nea Ion c si el e om! Asta e ironie S abordm si cel de-al doilea termen. n primul rnd, vorbiti-mi de forma clasic de manifestare a dreptei n Romnia, mai precis a extremei drepte: legionarismul. Exist, cred, unele confuzii terminologice n ceea ce-l priveste, nu? Fenomenul legionar romnesc a fost confundat cu fascismul italian si cu national-socialismul german. Dreapta romneasc nu seamn cu aceste dou forme ale dreptei europene, fiind mistic-crestin. Aspectele crestine ale dreptei romnesti i dau acesteia caracter de constant a ordinii naturale, care, chiar dac nu a fost realizat, elita social aspir permanent la el Legionarismul e mistic-crestin. Fascismul e, ca si national-socialismul, nereligios. Acestea snt explozii etno-istorice, iar nu religioase. Legionarismul se salveaz prin crestinismul stpnitor nluntrul lui. Adic legionarul nu se simte bine dect n umbra bisericilor si a troitelor. Dar nu credeti c aceast salvare este, n definitiv, si pieirea lui? M refer la faptul c ntotdeauna n istorie, chiar si n structurile politice cele mai teocratice, iesirea religiei n cetate, altfel dect sacerdotal, a provocat mari drame. De multe ori m-am ntrebat de ce legionarii au fost cei mai chinuiti dintre membrii vreunui partid din Romnia. Si atunci mi-am rspuns n stilul lor, gndindu-m c e o pedeaps a lui

Dumnezeu. Scotnd clugrii pe Calea Victoriei n pas de defilare, nu faci nici istorie, dar nici nu afirmi credinta, pentru c functia monahului este de a participa rugtor la viata cettii, iar nu de a participa direct, implicativ. Patriarhul Miron Cristea, ca regent si apoi ca prim-ministru, a fost o figur jalnic. Aproape c lsase Biserica n paragin Legionarismul a cutat romnul n sine Si l-a realizat? Nu. N-a putut. A rvnit peste limitele puterii lui. Care au fost cauzele aparitiei legionarismului? Nu stiu care dintre conductorii legionarilor a spus: Noi aprem n vidul national. Sun ciudat aceast expresie. E posibil asa ceva? Se poate accepta ideea c, n curgerea istoriei unei etnii, poate s apar o gaur, un vid? Eu cred c vidul poate s apar n momentul n care ceea ce este este supradimensionat, supralicitat, nct si pierde acoperirea semantic si afectiv, devenind un nu este. E adevrat c nu poti s absolutizezi romnul romn absolut! , c vin francezii: stai, nene, c sntem si noi Dar a absolutiza poporul romn nu e de condamnat. Legionarul vrea s fac din romnism absolutism. Asta e c ne place sau nu ne place. Totusi, vina legionarilor este c au absolutizat notiunea de romn. Asta e adevrat. Dar ce erau s fac? Liberalii, de exemplu, seamn cu francezii. Liberalii snt romni numai fiindc vorbesc ca noi si au pe adres Romnia. i gsesti n Romnia: Ghit Popescu, liberal din Gesti! Dar liberalii nu snt natiunea, ca s determine, prin faptul c snt incolori, vidul. Au fost si alte cauze Crui fapt i datoreaz legionarii cderea n dizgratia Germaniei naziste? Legionarii au spus asa: capitala Romniei este la Bucuresti, iar nu la Berlin. Si cu asta s-au sinucis. Au fost declarati antinazisti. Hitler credea c va face din ei instrument nazist n Balcani. Dar nu a fost asa. Aceasta e cderea n exterior. Dar n interior? Pi uite, cnd noi avem dreptul s spunem bun-ziua doar o singur dat pe an, asta se cheam dictatur. Legionarii au procedat dictatorial. Cele dou extreme nu au vrut s discute niciodat nimic cu nimeni si s-au ntredevorat ambele, dovad c au disprut din spatiul european Burghezia se afl ntre stnga si dreapta, si trage fiecare de ea. Singurii necinstiti snt cei de stnga. Singurii prosti snt chiar burghezii. Iar singurii martiri snt cei de dreapta. Au suferit popoarele crncen, att din cauza dusmanilor dreptei, ct si din partea comunistilor. Si uite, e att de linistit Apusul sta! El poate s fac oricnd ordine n Europa, dar nu vrea Fierbe n zeama lui proprie. Deci n afar semetia national, deloc de condamnat, iar n interior tirania, care chiar dac e fcut cu scopuri nobile nu poate fi scuzat n totalitate. Acestea snt, pe scurt, cauzele cderii legionarismului la noi. Legionarismul vi se pare reversibil? Nu. E un fenomen total ireversibil. Dac ar aprea cineva cu gndul s-l reediteze ar cdea usor n epigonismul cel mai sinistru. De ce? Pentru c lipsesc conditiile si starea de spirit de atunci, cnd lumea era mai predispus s suporte tirania extremelor.

Proces ireversibil Cum vi se pare, acum, miscarea legionar din perspectiva istoriei? Legiunea a fost singura miscare de revigorare crestin si national din acest veac, din Romnia. Singura miscare care si-a propus n mod limpede si declarat lucrul acesta. Dar cred c orice partid ar trebui s-si propun si chiar declar uneori un asemenea scop. Deci nu declaratia a unicizat Legiunea, ci modul n care a pus n practic aceast declaratie Ce prere aveti despre demagogia unor publicatii gen Romnia Mare, Europa etc.? Si ele proclam revigorarea crestin si national Ar trebui btuti cu frnghia n piata public. Niste mincinosi. Au preluat doar lozincile. L-ati cunoscut pe Corneliu Zelea Codreanu? Corneliu Codreanu spunea despre mine: am stat zece nopti sub o ploaie de stele cztoare; m-am plimbat zece nopti, pe malul Mrii Negre, cu Petre Tutea. Astzi v simtiti la fel de atasat de ideile si atitudinile din tineretea interbelic? Ce ati recomanda unui tnr pus n fata unei posibile optiuni politice? Nu am cum s fiu atasat de o himer. E trecutul meu. Trecut! Iar n ceea ce priveste optiunea unui tnr, e liber s aleag ntre formele normale de manifestare politic, dar nu ntre extreme. Nu ai cum s alegi ntre extreme. Ori o respingi pe una si o accepti pe cealalt, ori nu ai ce discuta cu nici una dintre ele. mi povesteste despre taberele legionare, unde se construiau canale, biserici si scoli; un revolutionarism din care aveau s se inspire, mai trziu, comunistii. 6 februarie 1991 Continum discutia nceput ieri. i pare ru c nu poate da amnunte mai precise, dar trebuie s-l nteleg; mi spune c a trit n istoria acelor vremuri si i-a prins adevrurile, strile, datele. Voi, generatia de azi, din pcate nu aveti nici datele epocii si, prin urmare, nu puteti avea acces nici la ritmul vremii. Doar afectiv, ceea ce e foarte periculos; din afectivitate si aderare neconditionat se nasc fanatismele si extremele. Din punerea n paralel a celor dou structuri mentale si politice, de dreapta si de stnga, mai precis, noi ne-am referit la formele extreme ale acestora am nteles c nici una nu acoper n ntregime gradul de acceptabilitate care s o impun n istorie pentru o durat mai lung: stnga ca extrem esueaz n demagogie si crim, plecnd de la o utopie negativ; dreapta tot ca extrem esueaz n tiranie si n izolare. Atunci, n cadrele cettii umane, ce sistem politic este acceptabil? Singurul sistem suportabil, fiindc e compatibil cu demnitatea si libertatea uman, este liberalismul englez. Sistemul liberal: esti un om si nu un confiscator al vecinilor ti, ci un concurent al lor. E competitie de valori, nu confiscare uman. n Evul Mediu a fost tiranie, apoi a urmat lumea liberal modern, dup care a ncercat o lupt comunismul, care nu este Ev Mediu complet, ci e numai aspectul tiranic al societtii medievale Si nc n societatea medieval exista o supap de sigurant: religia Liberalismul este cam ateu Cam este. Indivizii nu, dar el, ca sistem, este ateu. El, global, nu e mistic. Si dac nu e mistic, nu e religios. Poate s nu fie antireligios, dar poate s fie nereligios, ceea ce este aproape acelasi lucru. Religia e superioar statului, avnd o autoritate extraordinar. S-a si spus: ntoarcerea social este ntoarcerea spre mistica medieval n Europa s-au verificat toate sistemele social-politice posibile. De la tirania medieval la

liberalismul modern si pn la bolsevismul rusesc. Mai multe experimente sociale nu se pot face. Nu-mi imaginez. Toate fac parte din evolutia omului. Organic, la ce treapt ar trebui s se opreasc omul? Organic, omul nu se poate opri la el nsusi, c asta e anarhie. Dar nu se poate opri exclusiv nici la social, c asta e tiranie. Trebuie s stea la intersectia dintre social si individual. Si credeti c liberalismul realizeaz aceast intersectie? Da. Numai c are un defect: nu se poate evita, prin competitia dur care se practic n liberalism, aparitia deseurilor sociale, adic a neajutoratilor. Exist un joc ntre biologic si social Un joc deschis, neterminat. Nu s-a gsit formula de echilibru ntre individ si societate care s nu aib nici un rest. O formul convenabil, durabil. Cnd domin individul, e anarhie; iar cnd domin societatea e tiranie. La intersectia dintre acestea dou se situeaz oamenii activi si creatori. Oricum, individul nu a putut fi anulat A dovedit-o societatea modern. ntr-o fabric, crezi c toti muncitorii snt egali tehnic? Nu. Masina nu egalizeaz, dar nici nu naste personalitti. O formul social ideal nu s-a descoperit. Liberalii spun c ei au descoperit-o E adevrat c statele liberale, fat de Rusia bolsevic, snt la apogeu! Liberalismul poate fi rational, nu organic, n timp ce bolsevismul e irational Liberalismul e compromis totusi, mcar prin faptul c a nchis ochii n fata comunismului. Dar, pentru a nu pierde experienta social a liberalismului, am putea folosi metodele si elementele lui bune Nu credeti c fiecare gnditor care face declaratii prin oper sau prin alte mijloace ar trebui s vizeze o eficacitate imediat? Nu cred c e posibil un ecou imediat. Dar ar trebui. Unde exist un cap bine organizat s cheme presa Dar public presa o declaratie vast si complex asupra ordinii? Asta e ntrebarea. Nu cred. Stii cum ar fi ideal? Un numr de ziar n zece pagini: un manifest organizat perfect. Asta ar produce un efect cotropitor Dar nu e posibil. Ne-am obisnuit prea mult cu spiritul colectiv si ne-am obisnuit s suspectm orice personalitate. Zicem: sta e punctul lui de vedere, d-l n m-sa! Stii c asta e o slbiciune a noastr, a romnilor. Si nu numai S-ar putea ca de la nord la Marea Mediteran un singur francez s fie purttor al adevrului si Franta toat s fie captiva erorii. Cum am putea proiecta o asemenea declaratie? Trebuie s ne gndim la cadrul ei, la dimensiunile ei, la spatiul aplicat, la conditiile istorice n care ne aflm, la receptivitatea poporului romn astzi. Snt foarte multi factori obiectivi care m mpiedic s manifest ceva. Nu e usor, mai ales c acum se trieste din improvizatie, de pe o zi pe alta. Improvizatia e nota dominant a actualei guvernri romnesti. S-ar putea ca tocmai aceast stare de improvizatie s ne fie de folos. C dac vine n aceast atmosfer un element de stabilitate si esentialitate, ar avea un impact foarte mare Demascnd improvizatia, creia i se opune setea de constant social-istoric. Setea de constant social s domine n declaratia aceasta Da nu stiu dac romnii snt dispusi s primeasc definitivul ca form a politicului. Dac declaratia e prea vehement, e un soc si lezeaz attea interese individuale nct nu are efect. Iar dac e cldicic, e tot att de ru. Trebuie s gsesti ceva median, pentru c linia median are acces. Dac esti original, esti un curios, un interesant att. Trebuie s depsim jocul dintre interesant si

just. Teoretic-explicativ, teoretic-configurativ si practic-normativ, e foarte greu de mpcat toate mintile si de gsit o medie a lucrurilor general valabile. mi dau seama eu s nu crezi c stau de poman aici! N-am gsit nici o formul de-a aduna vointele Eu am fcut niste iesiri dintr-astea, globale, fr efect prea mare. E foarte greu. Am nceput si eu s fiu captivul colegialittii, adic al gndirii n comun, n colegiu. Am fost mult vreme captivul individualittii si mi-am dat seama c colegialitatea e superioar, antreneaz forte mai multe, care n mod firesc capt o dominant. Un grup social activ are fort. Intereseaz ca grup, iar nu fiecare n parte Poate s aib un sef, dar grupul e forta care impune. Asa e normal si n felul acesta as vedea pregtirea unui manifest menit s aduc ceva nou, benefic si constant. Ce problem credeti c ar trebui s rezolve, nainte de toate, declaratia? Problema propriettii, care e aproape insolubil. Marea proprietate e sterilizant, ca si mica proprietate, care e neputincioas. Suma micilor proprietti nu duce la o sum creatoare. Nu stiu care tip de proprietate, imobiliar si mobiliar, poate concentra forte sociale incoruptibile si de nenvins. Cu toate astea, n climatul propriettii private, fiecare dobitoc poate ajunge proprietar. Nu-l mpiedic nimeni. Dac are capacitatea social corespunztoare, poate s devin, din muncitor sau somer, proprietar. Aceast posibilitate trebuie exploatat. C nu e interzis nici unui individ s devin proprietar asupra unui fragment din spatiu Trebuie s nfrngem tendinta asta, de nencredere. Nencrederea, trecut n plan spiritual, ne ndeamn la demonstratie, la neputinta tradus logic, confiscndu-ne si ndeprtndu-ne oarecum de logica credintei. Credinta nu are nimic comun cu demonstratia. Convingerea are. Te pot convinge dac ti demonstrez, dar nu pot s-ti comunic credinta mea. Credinta rmne o participare. Credinta ne separ pe unul de altul si ne adun pe amndoi la un loc. Teologul, de exemplu, e afirmativ iar nu demonstrativ. Se bazeaz pe calitatea persuasiv a adevrului enuntat, iar nu pe cea a adevrului dovedit, demonstrat. Da. Teologul e superior, prin aceasta, filozofului. Filozoful se afl la intersectia dintre teologie si stiint. Vorba neamtului: nici peste, nici carne! Dar filozoful are si el acces la adevr Evident, deoarece la urma urmelor situarea spiritului n adevr e vocational. n filozofie snt exemple de mai mare sau mai mic participare: Platon si Aristotel. Platon este etern, real, mistic si arhetipal. Aristotel este util, aparent, rational si logic. De la Platon la Aristotel treci de la dialog, forma vie a ideilor, la sistem Original, n filozofie, este considerat sistemul. Spuneati c n cetatea romneasc de astzi lipsesc personalittile. Cum definiti personalitatea? Eu definesc personalitatea ca fiind acel individ nzestrat cu capacitatea de a se drui. Eroul e o personalitate deoarece nu-si mai apartine. Vedeati n protestantism un model de proast neapartinere de sine a operei care, creznd c i apartine lui Dumnezeu, de fapt si apartine tot siesi, acelorasi limite. Protestantismul e o religie cobort la rangul de moral pentru grdinita de copii. E frecvent confuzia, protestant i-as spune, ntre fantastic si mistic. Fantasticul e transsenzorial si nu stim dac e din nimic sau din ceva. Dar, ca s fii fantastic, trebuie s fii n afar de concret si de real. Trebuie fcut distinctia dintre sensibil, fantastic si mistic. Fantasticul nu e totuna cu misticul si nici cu sensibilul. E mai

aproape fantasticul de senzorial, dar foarte deprtat de mistic. Fiindc mistica nseamn vehicularea misterului. Pentru c tot vorbeam despre confuzii, iar confuzia e un semn al neinitierii, ce recomandati unui tnr s studieze pentru a putea intra, problematic si conceptual, n zona cugetrii si a cunoasterii? Citeste un tratat de psihologie, pentru aspectele sufletesti, citeste un tratat de teologie, citeste un tratat de istorie a filozofiei, citeste un tratat de logic, pentru aspectele relatiilor sociale, si citeste un tratat de antropologie. Cu toate acestea, oriunde te-ai duce, grdinresti cu orice aspect teoretic, practic sau tehnic cu care te ntlnesti. Aceste crti corespund unor trepte de cunoastere Exist trei aspecte fundamentale ale cunoasterii: aspectul teoretic-explicativ, aspectul tehnic-configurativ si aspectul practic-normativ. Cunoastere, configuratie si normativitate sau viata n realizrile ei discontinue. Iar corespondenta pe planul gndirii A gndi sistemic e una; a gndi dialectic e alta; si a gndi empiric e alta. A gndi empiric nseamn c esti prizonierul senzorialittii; a gndi dialectic nseamn s fii prizonierul discursivittii mintale; iar a gndi sistemic, logic, nseamn a gndi rational, a fi captivul schemelor rationale, al gndirii formale. n toate acestea, intuitia ce rol joac? Exist o relatie constant care-ti fixeaz pozitia n lume: relatia subiectobiect. Acest dublu termen te defineste ca om n univers. Cnd intuiesti esti subiect, nu obiect. Nu te identifici cu obiectul. Intuitia este nemijlocire, si nu poate fi niciodat nici pur si nici atotcuprinztoare. Intuitia e suficient, deoarece e legat de un obiect imediat. Se vorbeste despre intuitia pur. Nu a putut fi demonstrat, fiindc intuitia pur e transsenzorial. Nu poti intui, dac admiti intuitia sensibil, dect un obiect concret, iar dac admiti intuitia dubl deci si intuitia pur , atunci intuiesti un obiect ideal, fr corespondent n lumea concret. Intuitia trebuie deci canalizat. Pi una e s fii intelectual propriu-zis si alta tran, care are si el intelect si intuitie. Are scule, dar nu poate face mare lucru cu ele. Creatia ar fi caracteristic primului Nu stiu dac se poate vorbi despre creatie propriu-zis, la scara omului. El e prefigurat. Nu vine pur, ci fcut. Si tot ce cunoaste cunoaste din acest fcut. Atunci unde se afl finalitatea gndirii? Nu stiu cine dintre gnditori a spus c rostul gndirii este s purifice, n etape, limbajul de impurittile empirice. Limbajul pur. Puritatea poate fi nvecinat cu n sine-le? ntr-un fel n sine-le e incognoscibil. Exist transsenzorialul sau incognoscibilul, n mod ideatic, n noi. Omul e de fapt un damnat: nu poate cunoaste pur. Cunoaste cunoscnd. Dintre cei doi termeni ai lui Kant, fenomenul si lucrul n sine, lucrul n sine e un concept-limit. Dincolo de el nu se poate merge, deoarece omul e un animal care trieste captiv n cusca simturilor si care are o gndire schioap. n sine-le rmne un de ce? nerezolvat. n fata ntrebrii de ce?, te izbesti de formula regresului n infinit. Tot te ntrebi de ce? pn ce ajungi la o limit unde de ce-ul moare. La de ce-ul absolut nu

a rspuns nici un om pn acum. Ce finalitate ai tu nu poti rspunde, c te izbesti de limitele cunoasterii subiective. n cazul acesta, libertatea e pe moarte Libertatea autonom e de neconceput. Dovad c apari, dovad c cresti, dovad c descresti, dovad c mbtrnesti, dovad c mori Esti predeterminat. Nu-ti rmne dect s intri n spatiul ocrotitor al Bisericii. Robeste-m, Doamne, ca s m simt liber! E definitia crestin a liberttii. Adic esti liber ntru Dumnezeu, nu n tine, care esti finit, si mergi la biseric deoarece crezi, iar nu pentru c stii. Seara am privit iarsi luna: era foarte aproape; alb, rotund, prea stingher n lumea ei; se recunostea doar n stelele ce-i perpetuau lumina si n luminile Pmntului. Tutea mi povesteste cum, copil fiind, visa la o scar mare, mare de tot, care s-l duc acolo, sus, pe una din stele. ti nchipui? Ce schimbare! De la stele am ajuns s aspir la conducerea unei stele locuite si epuizate, care mi-a dat mai mult durere dect mi-ar fi putut da universul n ntregime Cuvntul pe care-l folosesti, smerenie, e att de cald Hai s adormim. Noapte bun!

8 februarie 1991 O zi ncrcat; dou interviuri pentru pres, multi vizitatori. Spre sear, atmosfera s-a echilibrat. Am rmas singuri, n acordurile lui Bach. Tutea vrea s ascultm, dac se poate, toti marii compozitori din istorie. Vrea s-mi demonstreze legtura de geometrie si ordine dintre o simfonie si un sistem filozofic; crede c aceasta e forma cea mai organic de asumare a unor rigori care s nu fie sterilizante ci, dimpotriv, armonizante. Am observat c v preocup foarte mult problema inspiratiei Inspiratul are o oarecare autonomie a eului. Inspiratia nu poate fi nlocuit cu nimic. Experienta poate initia partial-empiric. Experienta nu duce la adevr, ci duce la identificarea empiric a unor fapte. Constiinta teoretic e supraempiric. Inspiratul se detaseaz de livresc si de experient. Adic i pic ceva n creier. Ca din cer, cum se zice. Inspiratia tine de calittile persoanei. Oarecum. Se vorbeste de inspiratia interioar. Termenul este impropriu. Tot ce este interior nu este inspirat; e autonom. Autonomia eului. Inspiratia e de natur exterioar, mistic. Totusi, exterioritatea aceasta nu trebuie s corespund unei interioritti pe msur? Dac n-ar avea corespondent interioar, n-ar exista poeti, ci numai sfinti. Inspiratia are caracter dominant vocational. Adic e chemare Inspiratia se verific prin natura ei nsesi. Ai contact, n mod distinct de altii, cu lucruri la care ei nu ajung sau ajung greu. V-ati simtit vreodat inspirat? Niciodat! Eu snt un om fcut. Un om construit cu srguint. Dou vocatii mi lipsesc: cea de erou si cea de sfnt. Si nu m deranjeaz, pentru c nu snt singurul. Orice lips ti demonstreaz sau o situatie inexplicabil, sau o neputint. Pi uit-te acolo, n perete. Eu snt acolo, nu n mine! ns acum mai simtiti nevoia unei identificri sau a unei reveniri la peretele cu crti? Nu. Nu am ce s nvt de la el. Adic am nvtat destul. Exist o esentialitate mintal creia i repugn supraabundenta informativ. Informatia e modul omului de a se nsela pe sine, atunci cnd supraabundenta ei risc s-i taie legtura cu realul. Omul e un animal care se poate nsela si care nsal la discretie. Ati avut vreodat tentatia de a nsela n mod esential, grav? Stiu eu? O singur fort nu am nselat-o niciodat: nu am nselat poporul romn! Eu nu pot s gndesc intelectual pur poporul romn. Adaug un fluviu afectiv la gndirea mea. Aceast afectivitate v-a costat mult. E adevrat. Treisprezece ani! ns eu nu vreau s fiu mai mult dect ceea ce snt. De aceea, pentru ceea ce snt, trebuie ludat nchisoarea A fost ntrebat un tran, n nchisoare: ce ntelegi din tot ce spune Petre Tutea? Zice: nu nteleg nimic, dar e o grozvie! Auzi! Mi-am spus: elitele morale nu seamn cu cele intelectuale. Mie mi plac oamenii care fac judecti. Cei care fac silogisme snt, fat de Adevr, ca acele curci care se ncurc printre popice. Ati avut deseori dorinta de-a v implica n viata cettii

Cum s nu! Un mare intelectual care nu se implic n viata social e un anahoret. De fapt, dac gndim pragmatic, societatea ar trebui alctuit doar din savanti si ingineri Aceasta e o viziune materialist. Evident. Materialistii ne deosebesc de animale prin faptul c nu avem coad. Am nvtat la nchisoare c omul e un animal stupid, deoarece confisc libertatea semenilor lui. Tiranul e un om absurd si lipsit de rusine. Nu i este rusine s-si chinuie semenii Omul captiv nu poate fi fericit. Sntem captivi n univers. Ne ajunge aceast grozvie Dar s intensifici aceast captivitate, pn la nivelul puscriei numai omul e capabil de asemenea nebunie. E suficient limitarea natural Cnd vorbim de libertate, apare o corectur: moartea. Omul basculeaz ntre libertate si moarte. Singurii oameni care nu pot fi suspectati c se nfioar n fata mortii snt sfintii. Si eroii Eroul merge pn la anularea absurd a existentei si nu mai este el, ci ntruparea idealului pentru care lupt. Dar geniile? n fata lui Dumnezeu nu exist genii, Dumnezeu lucrnd nu cu genii, ci cu oameni. Pan de curent. Continum discutia pe ntuneric. mi spune c asa era si la cursurile serale din nchisoare. Vorbeam pn trziu. Pn cnd venea gardianul si rcnea: liniste! liniste! liniste! Amuteam cu totii. l ntreb cum ar vedea un sistem social care s exclud temnita. E necesar! Doar n utopii, poate, nu ai s-o gsesti, dar si acolo pentru c oamenii snt selectati. n democratia superevoluat nu ar fi posibil acest lucru? Cine stie? Oricum, democratia e un sistem social care face posibil existenta idiotului alturi de geniu! n cazul acesta, nu se prea deosebeste de egalitarismul comunist Se deosebeste prin lege: functioneaz. n vreme ce, n comunism, legea nici nu exist; e tiranie.

9 februarie 1991 Un lung dialog despre cunoastere. Uneori ne opream pentru a respira linistea adus de muzic Dialogurile noastre ncep s aib aerul unor ceasuri de tain: cnd se ntmpl s intre cineva n camer, Tutea schimb subiectul; un soi de pudoare ideatic. Cnd mi povesteste de anii de temnit, mi vorbeste n soapt si nu din fric, nicidecum, ci dintr-un instinct de a nu face zgomot n jurul unui lucru att de grav: de a fi fost martor la nebunia lumii. l ntreb dac nu consider dorinta omului de a explica totul un viciu. De fapt, explicatia a murit acum, n lumea modern. Deoarece a murit cauzalitatea, care e nlocuit cu constatarea si descriptia. Cauzalitatea, prin regresul n infinit, nu ofer nici o solutie. Nu gsesti cauzele fenomenelor. Omul nu a putut, de cnd a aprut si pn astzi, s explice de ce se ntmpl un lucru sau un fenomen. De ce si pentru ce. N-a reusit s explice. A circulat mult ideea explicatiei, dar acum a fost nlocuit cu descriptia. Constati si descrii, nu explici. Nu te mai ntrebi, n stiinta modern, cauzal, ci constati descriptiv si util. Spiritul din noi e cuttor, nu explicativ. Cutarea e nrudit cu curiozitatea. Curiozitatea e poarta strmt prin care intr cunoasterea lucrurilor. Se poate face o legtur si ntre curiozitate si necesitatea adaptrii. Esti curios s afli de ce se ntmpl fenomene nocive sau benefice, pentru a te adapta. Omul religios are voie s ntrebe si s iscodeasc? Depinde de ce-ul ce hram poart, pentru c, din perspectiv religioas, Dumnezeu nu te mpiedic s cunosti cauza lumii, care exist, si cauzele fenomenelor. Nu te mpiedic! Hramul de ce-ului poate fi si luciferic. Si atunci, se poate spune c un asemenea de ce te duce la aflarea unor valori? Sigur, pentru c valoarea nu e religioas. Valoarea e conjunctural. E o apreciere, o proiectie subiectiv asupra obiectului contemplat, pe care-l valorifici sau nu. Urmnd logica credintei, calea absolut de cunoastere e rugciunea Omul e un animal care se roag la ceva. Caut un model ideal. Si uneori nimereste, alteori nu. Cei care au descoperit modelul ideal si succesiunea fenomenului din el snt crestinii Ei au aflat care e rdcina lumii. Consolarea rationalist e mediocr! Ei nu Consolarea nu e mediocr, de orice natur ar fi. Omul e cuttor de consolare si caut mngierea cum caut copilul tta m-sii. Crestinii snt superiori prin faptul c au, de la botez, consolarea absolut mereu la ndemn. Neconsolati snt doar lucizii. Cum e Cioran, de exemplu. Cnd esti lucid, esti n fata cimitirului. Luciditatea e o limpezire a spiritului nimicitoare. A fi lucid nseamn a-ti da seama perfect de limitele si neputintele tale. Luciditatea e o categorie dizolvant. ns la Dumnezeu n-ai acces prin luciditate, c Dumnezeu trebuie primit, nu nteles. Totusi, Dumnezeu nu ne d atta luciditate nct s ne copleseasc singurtatea. Cioran practic si un fel de luciditate istoric, n ceea ce priveste traiectoria romneasc prin lume si timp. La Cioran e o deficient personal, pe care el o proiecteaz asupra poporului romn, sau e o constatare obiectiv a incapacittii de a face istorie a poporului romn. Eu, ca s m consolez, m gndesc c la Podul nalt Stefan cel Mare a zdrobit armata turc.

Pi sta e un fleac? Gsesti n istoria poporului romn puncte mbrbttoare Cioran, cnd e pesimist, compar poporul romn cu Franta. Sau cu Anglia, sau cu Italia Si, cnd constati expansiunea universal a lora, te apuc groaza. Dar grecii, dac citesc istoria gndirii din spatiul lor, trebuie, vorba lui Cioran, s se sinucid! Capt sentimentul inutilittii si al decadentei. Adic nu mai poart numele de greci dect n mod geografic. Att! Ceea ce nu e cazul cu noi. Nu stiu cine a spus, eu sau Cioran: Eminescu are meritul de a fi salvat onoarea spiritual a poporului romn! Raportndu-se mereu la defectele si calittile poporului romn, Cioran tinde la un sistem. Oricum, Cioran, fiind incitant, e fertil astfel. E sistemic prin fertilitatea ce o declanseaz n cellalt Fuge de sistem. Dar asta e firea lui. Am vorbit eu odat cu el: m Emile, tu ai sistem? M, nu m ntreba dac am cosciug nainte de a muri Cioran e o inteligent pur. Are o singur trstura inadmisibil n fiinta lui: e neconsolator. E ns o inteligent real. Pi, pentru ca s te fti ca el prin Paris, trebuie s ai inteligent. E greu s te fti acolo fr inteligent. C acolo inteligent este! Ca s triesti, am spus eu odat poate snt nedrept , ca s triesti comod fr inteligent, trebuie s te muti n Bulgaria. Am discutat cu un bulgar la Moscova, cnd eram n delegatia din 1940 a Romniei. Bulgarul era de un cinism c m-a si mirat. Zice: dumneavoastr cunoasteti Bulgaria? Nu. Cunoasteti istoria noastr? Aproximativ stiu de unde ati venit: de la Volga. Dar ce hram purtati, nu stiu. Bulgarul zice: n-ati pierdut mare lucru, fiindc noi, deocamdat, sntem geografie pur! Cioran se zbate n cadrele unei drame pe care el nu o vede rezolvat. Adevrat. Singura dram a omului e cunoasterea aparitiei si devenirii lui; si constientizarea limitelor lui n timp si spatiu. Deoarece setea de absolut nu i-a fost satisfcut la grad biopsihic, omul e etern trist. ns setea de absolut poate s fie si demonic. Putere nelimitat n timp si spatiu adic a te situa arbitrar si tiranic deasupra devenirii si fiintei. A vrea nelimitat nseamn a vrea n mod infinit. Mai mult dect putere. Puterea e oarecum limitat. Vointa este nelimitat! Ceea ce ne limiteaz pe noi, cu toate c avem o voint nelimitat, e devenirea vietii, boala, neputinta Devenirea ne indic o sete etern nesatisfcut. Nelimitat este tot ce ne nconjoar, n mod infinit si ipotetic, si nu putem niciodat stpni deplin. Constiinta limitei e totodat si constiinta c nu esti beneficiarul unei libertti autentice si totale. Libertatea ti-o d numai Biserica, considerndu-te fiu dumnezeiesc. Fr nemurire si mntuire, libertatea e de neconceput. Omul, dac nu are n substanta lui ideea nemuririi si mntuirii, nu e liber. Seamn cu berbecul, cu capra, cu oaia Libertatea ti apare cnd te detasezi de limitele tale terestre. Libertatea nu poate fi dect n comuniune. Biserica este viata n comuniune, revelndu-m pe mine mie. Ea impune nvecinarea ca o conditie minim de a gusta din bucuria Creatiei lui Dumnezeu. Pentru c omul absolut liber decade. Absolut liber nseamn nimic. Nimic si singur S ne nchipuim omul singur n univers. Nu e nimic! El e legat de semeni. Asa are sens existenta lui. Altfel nu are sens. E absurd, luat n el Individualismul e caduc. Un singur om nu se poate autodefini. Nu stie ce este. El se defineste prin semeni. Dumnezeu e descoperit n comunitate, iar nu individual. S nu uitm c pustnicii vin dintre noi Omul nu-si poate gsi definitia dect n mod spiritual.

Altminteri e o fiint care caut cutnd si afl neaflnd. Definitia omului este foarte greu de dat definitiv. Depinde la ce te raportezi: la semeni, la Dumnezeu sau la orice alt criteriu. Eu cred c n sala de anatomie nu afli o definitie a omului. Fiindc moartea are ca termen dual nemurirea. Or, setea de nemurire e definitorie pentru pozitia omului n timp si n spatiu. Definind omul, i definim, de fapt, si sensul. Cea mai mare dram a cunoasterii umane e jocul ntre sens si nonsens. Asta e rdcina dramei omului. De aceea, eu cred c ntrebarea ce sens are omul? e mai adnc dect ntrebarea ce este omul?. Nu e mai adnc. E mai misterioas Si mai nelinistitoare. Ce sens am eu ca s exist? Dar nu pot rspunde dect arbitrar, prin silogisme. Adic judecnd. Dar judecata mea nu e concludent n ceea ce priveste sensul existentei mele. Pe lng sens apare si nonsensul. Astfel nct poti gndi autonom universul, fr oameni! De ce a aprut omul nu se poate rspunde. De ce-ul este o ncercare de a defini ceea ce este. Cunoscndu-si limitele si neputintele de a rezolva de ce-ul existentei sale, omul ajunge la ideea de transcendent, dar pe care nu o poate concretiza. Nevoia de ntrupare traverseaz toate zbaterile fiintei gnditoare. Da. ntruparea. Adic revelatia Dup ce ai cunoscut pmntul si sistemul solar, constati c poate exista universul si fr om, c nu noi am fcut universul si c noi l cunoastem gata fcut. Noi constatm. Omul este un subiect care apare n lume ntrebtor, relativ si constatator. Orice om care nu e hermeneutic autofilozofeaz. Adic, el devine buricul pmntului. Pozitia interogativ a teologului cum vi se pare? Teologul gndeste fundamental. Are si putin din gndirea determinist. El se ntreab asupra cauzei si finalittii lumii. Fr teologie care e stiinta esentelor , omul de stiint stie nestiind Stiintificii, cum numea Nae Ionescu pe oamenii de stiint siguri pe ei. Util lucru c au fcut trenul, dar trenul nu are nici un adevr n el. E un instrument Ancorat n dogm, teologul nu e un om de stiint, ci un iluminat. Filozofia te face captivul speculatiilor proprii si ale celorlalti. Dac citesti un tratat clasic, nemtesc, de istorie a filozofiei, afli niste sisteme care n-au epuizat gnoseologic lumea si viata. Toat istoria filozofiei nu contine nici un adevr, ci este o cutare continu Filozofia poate fi util ca instrument al teologiei, adic s-i rafineze limbajul. Dac devii filozof pur, devii ateu prin definitie. Exist deci o cunoastere teologic si o cunoastere filozofic. Cunoasterea mistic, teologic, e o cunoastere mediat, deoarece vine de afar, din transcendent. Cunoasterea imediat, filozofic, o are orice om, dar aceea nu e cunoastere real ci relativ, un mod de a lua contact, util sau speculativ, cu lucrurile. Revenind la neputinta omului de a fi beneficiarul liberttii adevrate, putem spune c, teologic, libertatea apare n momentul n care omul si aduce aminte de calitatea de fiu dumnezeiesc. Libertatea omului e partea divin din el. Vin niste prieteni. Tutea i ntreab cum si vd ei pozitia n cetatea romneasc de astzi. Snteti ncurajati sau nu? Nu prea sntem Atunci, e foarte ru! O societate care nu ncurajeaz nseamn c nu mai vrea s triasc. i spun c generatia mea e prin excelent una a mijloacelor proprii de zbor. Generatia lui, spune Tutea, a avut noroc cu

niste profesori deloc strlucitori, dar corecti. Profesorul, de fapt, nu trebuie s fie de exceptie ajunge faptul c elevul este exceptional , ci s-ti spun limpede legile si regulile. Mrturisitorul face din discurs rugciune. Transfer gramatica discursivittii ideatice n cmpul discursului esential al rugciunii: Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putint oamenilor Care desftare lumeasc rmne nempreunat cu grija? Care mrire st pe pmnt neschimbat? Toate snt mai neputincioase dect umbra, toate mai nseltoare dect visurile; o clip, numai, si toate acestea moartea le primeste Vai, ct nevoie are sufletul cnd se desparte de trup! Vai, ct lcrimeaz atunci, si nu este cine s-l miluiasc pe dnsul! Ctre ngeri ridicndu-si ochii, n zadar se roag; ctre oameni minile tinzndu-si, nu are cine s-i ajute Desertciuni snt cele omenesti. Cte ne rmn dup moarte? Nu merge cu noi bogtia, nu ne nsoteste mrirea, cci, venind moartea, toate acestea pier Unde este dezmierderea cea lumeasc? Unde este nlucirea celor trectoare? Unde snt aurul si argintul? Unde snt multimea slugilor si strigarea? Toate snt trn, toate cenus, toate umbr Adusu-mi-am aminte de proorocul ce strig: eu snt pmnt si cenus; si iarsi m-am uitat n morminte si am vzut oase goale, si am zis: oare cine este mpratul sau ostasul, bogatul sau sracul, dreptul sau pctosul nceput si temei mi-a fost mie hotrrea Ta de a m zidi: cci voind s m faci fiint vie, din firea cea nevzut si din cea vzut, ai plsmuit trupul meu din pmnt si mi-ai dat suflet prin nsuflarea Ta cea dumnezeiasc si fctoare de viat Dup chipul si asemnarea Ta ai plsmuit din nceput pe om si l-ai pus n rai s stpneasc peste fpturile Tale; dar din pizma diavolului fiind amgit, s-a fcut prtas mncrii, clctor poruncilor Tale fcndu-se. Pentru aceasta l-ai osndit s se ntoarc iarsi n pmntul din care a fost luat, Doamne, si s-si cear odihn Plng si m tnguiesc cnd gndesc la moarte si vd n morminte frumusetea noastr, cea zidit dup chipul lui Dumnezeu, zcnd: grozav, fr mrire si fr chip. O, minune! ce tain este aceasta, ce s-a fcut cu noi? Cum ne-am dat stricciunii? Cum ne-am njugat cu moartea? Stihirile lui Ioan Damaschin Monahul comunic ideal cu discursul lui Tutea; aceeasi ap freatic, a recapitulrii cderii si ridicrii lumii, uneste peste veacuri cuvintele mrturisitorilor. E un mod esential, retrospectiv si nsumator, prin care mrturisitorul si arat uimirea n fata extraordinarelor ntrebri ale existentei, aflnd, tot cu uimire, minunata rezolvare a acestora. Apologetii seamn ntre ei; au aceeasi putere de a convinge si de a ne aduce n lumea argumentului lor. nvecinndu-se cu lumea, ei o nvat multele ei chinuri, i arat zadarnica ei finitudine si limitare, spunndu-i n acelasi timp care snt cile de-a ajunge la realizarea echilibrului. De aceea, s nu ne mire c Tutea nu aduce nimic nou; doar la nivelul discursului, si nici la acesta n mod deplin, asa cum am vzut; demersul lui filozofic, mrturisitor n lumea de astzi este demersul oricrui crestin rostind Crezul n biseric. i vorbesc despre ultimele crti pe care le-am citit, pentru admiterea la facultate. Nu m pot obisnui cu ideea unui limbaj teologic specializat n asa msur, nct s riste mai mult dect golirea de sens si afect a cuvntului propovduit: exist riscul de a aduce o alt imagine dect cea revelat. Teologii snt cei mai amenintati de pericolul de a lua n desert numele Domnului. Dac trim ntr-o vreme a crizei limbajului, asta se datoreaz ntr-o mare msur si handicapului de comunicare al sacerdotului; exist un fel de manierism teologic care adun n el elemente arhaice, deloc neplcute, ntr-o gramatic

ns desuet. Vechimea Bisericii nu presupune si o vechime a limbajului pe care-l foloseste; este o vechime ce vizeaz n primul rnd sensul si trimiterile cuvntului. Limbajul teologic, apologetic n intentie, trebuie s-si garanteze un grad de persuasiune ce nu se poate obtine dect printr-o racordare din mers la structurile mentale si lingvistice ale omului, n drumul acestuia prin istorie. Dogma precis formulat si mrturisit este cea care face legtura dintre noutatea si vechimea mesajului teologal. De aceea, fcnd apel n mod permanent la dogm, si aceasta ntr-un cadru stilistic mai mult dect personal si modern, Tutea intuia valoarea de adevr a adaptabilittii mrturisii crestine la vremea cu care este contemporan. Dincolo de asemnrile lingvistice, discursul rugtor al lui Ioan Damaschin Monahul se apropie, pn la o frtietate semantic frapant, de discursul lui Tutea, prin faptul c amndou snt traversate de preocupri, interogatii, nelinisti cu statut atemporal.

12 februarie 1991 Noaptea a nins. l ntreb dac n temnit a pus rugciunea naintea tuturor mijloacelor de salvare a snttii mintale si spirituale. mi spune c numai prin ea si prin dialogul cu cei din celul a reusit s depseasc momentele de cdere. mi povesteste ct de greu i-a fost s se obisnuiasc, la izolare, cu singurtatea total; ar fi dorit s aud mcar un soarece sau o musc Nu stiu cum am suportat, Radule! Poate prin rugciune; s stii c numai prin ea. Si, poate, prin rugciunile altora Se uit cu mirare. Nu m-am gndit niciodat la asta: s se roage cineva pentru mine! De ce nu? Pi, nainte de nchisoare, n afar de tata, care era preot, nu am avut cu nimeni o legtur religioas, ci numai legturi amicale, intelectuale. Astfel nct n temnit v-ati simtit total singur, deoarece autonomiile intelectuale nu comunic ntre ele si nici nu pot mijloci S stii c ai dreptate. ns mi-am pus de multe ori ntrebarea de unde vine dorinta omului de a se uita spre cer Pi nu exist o revelatie a nevoii de rugciune, ci o revelatie a existentei lui Dumnezeu, care atrage dup sine si nevoia de rugciune. Rugciunea este expresia unui suflet religios care recunoaste o putere supranatural care-i asigur eliberarea din nlntuirea limitelor personale si cosmice. Este o cerere specific mistic. Facem distinctie ntre rugciune si rugminte. Evident. Nu se roag dect omul religios care, practicnd rugciunea, recunoaste prin ea prezenta Divinittii, fapt care distinge rugciunea de rugminte, aceasta din urm cuprinznd o sfer atitudinal mai larg. Rugciunea ne arat c umilinta, gndit crestin, nalt, iar nu coboar pe om. Rugciunea are un aspect revelationar, deoarece n urma ei ni se descoper vointa lui Dumnezeu n ceea ce ne priveste. Rugciunea, ca si revelatia, nu duce la o descoperire banal, ci la trirea unui eveniment care depseste puterea uman. Se face o confuzie terminologic ntre revelatia sacr si cea profan. Revelatia, ca termen, este de obicei ntrebuintat polisemic, prin depsirea caracterului ei religios. Revelatia propriu-zis trebuie gndit religios. Nu se poate vorbi de revelatie n cadrul unei descoperiri stiintifice, care poart nu numai rodul inspiratiei, ci si pe cel al cutrii. Aceast confuzie are la baz o substituire mult mai larg nlocuirea religiei cu stiinta! Fr credint si Biseric, omul rmne un simplu animal rational si muritor, rationalitatea avnd doar caracterul unei mai mari puteri de adaptare la conditiile cosmice dect restul dobitoacelor. Cnd zici c omul e un animal rational, atributul rationalittii l distinge de restul viettilor, nescotndu-l din perspectiva mortii absolute. Moartea devine relativ, ca o trecere, numai prin religie stiinta, orict de savant, nescotnd omul dect aparent din regnul animal. Nici o consolare c eu m deosebesc de elefant sau de capr pentru c fac silogisme, dac apar si dispar n mod absurd din natur. Religia nu te ajut s evadezi din lume, ci s devii un mai bun locuitor al ei. Trebuie s recunoastem c supranaturalul elibereaz omul din nlntuirea cosmic, dar religia ca atare nu te face s iesi din natur, pe care o consideri creatie divin, ci s te situezi deasupra ei. Tot ctre o situare spiritual deasupra lumii tinde si rugciunea. Dovad c, n temnit, rugciunea v elibera.

Rugciunea misc subiectul rugtor ntre o putere suprauman si un subiect care recunoaste c aceast putere l transcende. Rugciunea este singura manifestare a omului prin care acesta poate lua contact cu Dumnezeu. Nici o alt calea uman nu-L atinge, desi omul, la scara lui, tinde perpetuu spre El. Sau, cum spune Max Planck, este efortul spiritual al omului de a trece de la relativ la absolut. Prin rugciune omul se ndumnezeieste, anulnd constiinta imposibilittii contactului cu Absolutul. Relatia cu Divinitatea nu este just dect prin actul rugciunii, meditatia autonom fiind expresia unui proces cognitiv comod. Poarta spre Dumnezeu este credinta, iar forma prin care se intr la Dumnezeu e rugciunea. Sfntul este un model maxim de subiect rugtor. Sfintii, ca forme supreme ale sufletului religios, snt modele umane cu rol protector si sprijinitor. Sfintii fac posibil trirea absolutului la scar uman. Sfntul st n fruntea tablei valorilor. Eroul se consum fcnd istorie si nedepsind sfera laicului. Eroul este admirat dar nimeni nu i se nchin, chiar dac fapta sa aduce reale foloase omului. Deci putem structura o tabl a valorilor umane Desigur. Astfel, scara valorilor umane contine: omul obisnuit, eroul si sfntul dincolo de acestia situndu-se infractorul. n firea infractorului st si falsitatea Cum apare, de exemplu, infractorul n istorie? Uite-asa: apare o artare care se strecoar ca o soprl pe treptele corpului social, ajungnd s se miste n vrf nestingherit. El nu se ntreab dac e ctitor de asezri umane, legiuitor, binefctor sau orice altceva care s acopere ideea de mare conductor. Se simte bine acolo unde e si se consider diferentiat de concettenii lui, creznd c acest lucru e rodul unei virtuti exceptionale. Asa crede el! El nu stie cine este el. El crede c d-aia a ajuns sus, c nu se putea altfel! Dar infractorul n gndire? Ha! N-am putut n viata mea s-mi satisfac aceast dorint: s aud un antropolog savant, la Sorbona, discutnd jocul vietii si al mortii S vezi cum, la Sorbona, apare o artare care se misc n misterele existentei ca curca ntre popice. La Sorbona! Miscndu-se asa-zis autonom Omul autonom e iluzoriu, fiindc sau e sub imperiul transcendentei, si atunci este religios, sau e sub imperiul naturii, si atunci e materialist. Autonomia uman nu poate fi concludent, adic omul nu este fiint liber dac nu are finalitate religioas, deoarece, chiar dac descoperi un leac mpotriva cancerului si esti un mare binefactor pentru omenire, nu te deosebesti de vulpe si de elefant dac te consideri absolut muritor, adic dac apari si dispari n mod absurd. n stiint si tehnic ntlnesti la orice pas utilul, comodul, socialul si mintalul, da nicieri adevrul consolator. Adevrul absolut nu poate fi gndit dect teologic, deoarece numai teologul vehiculeaz cu el n mod dogmatic si ritualic. Autonomia cred c si are motivatia, iluzorie, n actul individuatiei Se pune ntrebarea: exist un act individual pur sau puritatea mintal este formal? Este greu de conceput. O individuatie pur nu este posibil, prin faptul c omul se naste si vietuieste biosocial. Variabilitatea sufletului omenesc, care exclude individuatia perfect si constant, este expresia miscrii lui provocate de temperament sau de peisajul instabil al societtii.

Tragedia omului nereligios, fiindc despre o tragedie este vorba, vine cred din faptul c, punndu-si ntrebri fundamentale, izvorte din constiinta lui teoretic, nu gseste, necluzit de nimeni fiind, nici un rspuns consolator. Dac ai ntrebri fundamentale, esentiale, dar rspunsuri neconcludente, joci pe foc. Esti chinuit. La ntrebrile pe care si le pune omul, el poate rspunde util, relativ, inutil sau nociv. Jocul vietii si al mortii este fundamental si ncurc toate socotelile. De ce ne nastem? De ce crestem? De ce ne realizm trector? Si de ce murim? snt ntrebri la care rspunsurile snt aleatorii, adic neconcludente. Sub raportul adevrului, un om modern, care are constiint teoretic dar nu si religioas, nu se deosebeste de un primitiv care cnd trsneste si fulger pe cer cade cu fundul n sus. Nu e departe! Stiinta nu rspunde la nici un de ce, ci constat util sau eronat. Neputintei stiintei i se altur cumva si neputinta filozofiei? Filozofia nu e o cale spre mntuire. E o comoditate mintal orientatoare, s zicem, n timp si spatiu, n relatiile interumane Fr credint, viata universal ar fi un pustiu dezgusttor si de nesuportat. Nu esti liber si senin dect n biseric sau pstrnd n tine imaginea ei si a preotului. Toti ateii snt jalnici. Ei renunt la absolut, limitndu-se la ei nsisi. Un savant ateu, care se bazeaz doar pe supozitii, se deosebeste de vulpe doar prin faptul c vorbeste articulat si face supozitii Dac adevrul exist, atunci trebuie s fie unul, iar pe acesta l afli trind, prin credint Babele evlavioase merg la absolut rugndu-se, iar filozoful trncnind silogisme Si mergem cteodat n lume, aflnd de la unii si de la altii ct de minunat poate fi nvecinarea cu minunea care-ti deschide ochii si te face apt pentru acceptarea unei alte rnduieli dect cea de aici, de unde cerul se vede mic, nentreg, ct un drum al soarelui; iar rnduiala cealalt ct de cealalt este! ti arat pmntul mare, ntreg, rotund, ct un drum pe scara lui Iacob, de la creatie la Creator. Tutea mi spune c-i este sete, dar nu de ap, nici de vreo alt butur. O simpl stare de sete; ca somnul, de pild.

15 februarie 1991 Vorbim despre cum ar trebui s abordm necunoscutele care apar n drumul mintii noastre. Tutea mi spune c materialismul e cel mai incomod fel de a gndi. Cum asa? Pi, unde ntlnesti misterul, spui c nu e nimic. Si te nconjuri numai cu nimicuri dintr-astea, pentru c viata n ntregime e un mister! Facem ctiva pasi prin camer, pentru dezmortire; n ultima vreme, Tutea st mai mult n pat. A slbit mult, l doare capul. Un ziarist i-a spus c de aceea l doare capul, fiindc are idei Snt dou mari principii care se zbat ntr-o constiint autentic: principiul autorittii si principiul liberttii. Eu ncerc s le mpac, n constiinta mea, ntr-un soi de automatism fundamental al omului n corpul social. Adevrata organizare tine de relatia dintre om si stat, formulat juridic att de exact, nct s nu se suprapun nici una din acestea pe cealalt: nici individul pe stat, nici statul pe individ. Adevrata institutie este, dar nu se simte Totusi, nu individul este sursa ordinii n stat. Individul e reflexul societtii prost sau bine organizate. El nu este dect biologic, adic fizic. Dar spiritual el e reflexul societtii, al comunittii. Organizarea unui stat urmeaz, oarecum, organizarea n sistem a unei conceptii filozofice Sistemele snt, ipotetic, atotcuprinztoare. Cel putin n intentie. Dac nu rspund la problemele fundamentale, tin de eseistic. E greu, e adevrat, s mai inventezi un sistem acum. Se poate vorbi despre o nghetare sistemic. Nu snt posibile mai multe sisteme. Aveti o nostalgie a sistemului? Nu. Pentru c mi-am dat seama c nu pot fi sistemic. Sistemul e un mod fundamental si global de a gndi. Idealism, materialism, criticism, pozitivism acestea snt, n linii mari, sistemele. E greu de conceput ceva n afara lor. Nu orice constructie e un sistem nou. Poate s fie o constructie valid, dar s nu aib caracterul unui nou sistem, miscndu-se ntr-unul dintre cele clasice. Deci filozoful de astzi nu mai este identificabil dup sistem Un filozof nu se mai poate defini n functie de sistem, ci n functie de geniul observatiei, de geniul speculatiei, de geniul argumentatiei Stilul! Sntem ntr-o perioad a originalittii literare. Acum, filozofii snt eseisti. n mod concret, filozofia nici nu poate fi dect combinatorie, stilistic, ascultnd de o lege mai larg: omul nu creeaz, ci alctuieste. Aveti o maxim care, filozofic vorbind, s acopere, ca valoare rezumativ, un sistem? S zicem. Uite: psihologic este tot, afar de eternitate. Iar sistemul cred c nu este consolator, cum nu e consolatoare nici una dintre ndeletnicirile autonome. Oamenii se mplinesc sau nu dup cum si fac sau nu o lume proprie. Totusi, ambitia de a te face singur e neconsolatoare. Eu puteam s nsir brasoave, dar am gsit c e prisoselnic s mai adaug si eu niste idei la cele care circulau deja. Am fcut asta dintr-o constiint a inutilittii gratuittii Cnd ai constiinta mplinirii, esti un tip suficient. Eu nu stiu dac am avut virtuti de mplinire rotund. Asta nu pot spune nici da, nici nu. Am avut momente n viata mea de mare subtilitate intelectual, dar care nu m-au dus, mpreun, la un sistem. Snt momente cnd mistica existentei mele m consoleaz c nu

am construit aceast lume, si snt momente cnd snt disperat Totdeauna am imaginea vietii mele ca apa care curge si nu se mai ntoarce. Dar n ce mare se opreste aceast curgere? n credinta n nemurirea sufletului, iar nu n nemurirea pmntean a mplinirii. M salvez religios, nu laic. Asta e una din functiile consolatoare ale btrnetii: te situeaz concret n pozitia n care esti si nu-ti mai cere efortul unei strluciri viitoare Am vrut, n tinerete, s rmn. Nzuiam s fac un mic punctaj n existenta trii steia cu existenta mea. Acum nu mai snt obsedat de ideea asta. Oricum, rmneti ntr-un fel. Mcar prin tratatul din 1940, sau prin fantasticul proiect pe care l-ati prezentat comunistilor, pentru redresarea economiei Stiu eu? M-a ntrebat odat o cucoan cu ce m ocup. Zic: lucrez la legenda mea! Exist trepte ale rmnerii. Eroul moare n istorie, iar sfntul se situeaz n eternitate, ntelegnd prin erou un mplinit care las o urm n timp si spatiu Nu m ngrozeste pe mine dect un singur lucru: ideea mortii absolute! Adic omul apare si dispare fr sens. C, dac nu exist nemurire, vietuirea uman e doar o aparitie si o disparitie. Nu e o consolare succesiunea biologic, ci succesiunea spiritual. Nici un printe, cnd moare, nu se consoleaz c a lsat copii, dac acestia nu-l continu cu adevrat. Dect att: s fac pomeni Cimitirele gem de uitati. Aparitia si disparitia Ceea ce nelinisteste metafizic omul e principiul aparitiei si disparitiei absolute. Adic al existentei ca absurditate. Nelinisteste limitarea si jocul existential ntre aparitie si disparitie ca fiind totdeauna stpnit de finitudine Cum s te consolezi cu valoarea personal? Cred c si laureatii Premiului Nobel, cnd se raporteaz la nemurire, ajung la formula: psihologic este tot, afar de eternitate. l ntreb unde are manuscrisele de care mi-a vorbit cndva. La Oradea, la Iasi, la prieteni, la securitate; dar mi spune c nu acelea vor constitui opera lui. Nimeni s nu astepte de la el o oper, deoarece el nu s-a pregtit pentru a fi un autor, ci un legiuitor. Pentru traiectoria vietii lui, opera e un punct eventual si ntmpltor. Dac se poate vorbi totusi de o mplinire, aceasta se poate identifica oriunde, dar numai n planul operei scrise nu. Atunci n opera oral? Nu cu certitudine, chiar dac Mircea Eliade a spus c are geniul oralittii; asta nu nseamn nimic. l ntreb de ce nu vrea s dicteze acum textele care-l preocup. mi rspunde c nu-l preocup textele, ci problemele, care au o alt gramatic si o alt logic. Cnd a fost scos din temnit, a ncercat s scrie; cu greu A scris destule pagini, dar nu l-au multumit. A si dictat. Pentru el, pagina scris era un mod de a sistematiza trimiterile, citatele, jaloanele, iar nu gndirea care pleac de la acestea. Ce ati fcut, atunci, n ntreaga viat, dac de oper ca atare nu v-ati preocupat? Am adunat mici ramuri, paie, alte mruntisuri Opera dumneavoastr e un cuib. Minunile snt totdeauna mari. Doamne, mari snt minunile tale! Mrimea minunii e mrinimia ei, druirea ei cosmic; o minune mic, izolat, netotal n druire, presupune un numr de martori, dac nu privilegiati, oricum ntmpltori. Minunea nu are nimic comun cu ntmpltorul: ea este evenimentul n starea lui real, absolut, fiind revelatie. De aceea minunea e mare, plin, de o universal izbucnire ntru druire. Minunea se aprinde din mai multe colturi deodat, ncercuind. Minunea nu-si pierde caracterul personal de adresare ctre mine sau tine prin faptul c e universal; personal, ea ncercuie, te plaseaz ntr-o geometrie a captivittii, n fruntariile absolutului.

ncercuire, ea este asumare; tain, revelatie, ea este credint; e cercul-sfer al boltii, al sfntului potir si al sfntului disc, al cununilor. Minunea e aur. n Rai, toti locuitorii acestui topos druit triesc sub zodia sferei. Dionisie Areopagitul, n descoperirea lui, vorbeste despre cntarea de slav permanent pe care o aduce lui Dumnezeu Raiul. Or, ce este mai sferic, mai mplinit, dect cntarea ce urc n tonuri nalte, pentru a se opri ntr-o binecuvntat neputint de a trece de anumite piscuri, cantonnd discret ntr-o unduire de arc de bolt? Si ce este mai rotund dect gestul minilor n rugciune, care, apropiate, cus spre cus, i dau omului sentimentul ocrotitorului, al creatorului de cuib, de adpost? Cuibul de pasre e sfera-minune, sfera-realizare-mpreun; asa cum glasul meu se ridic si ajunge pn ntr-un punct de unde este preluat de altii, mplinindu-se, tot astfel cuibul solid, din ramuri si frunze, jumtate de sfer, si realizeaz rotunjimea perfect prin venirea psrii, ce acoper puii cu aripile larg deschise, ca o inim-carte. Pasrea este mereu cealalt jumtate de sfer, aceea care zboar. Fiecare pasre este o jumtate de sfer; cealalt jumtate a unei psri este cuibul; dac ntlnesti o pasre-jumtate-de-sfer si alturi o alt pasre-jumtate-de-sfer, nu nseamn c ai vzut o sfer, ci doar dou jumtti de sfer. Pasrea se rotunjeste numai n cuib. Pasrea sufletului nostru se rotunjeste n cuibul cald, comunitar, al Bisericii. De aceea, Biserica e bolt, e cunun, sfnt potir si sfnt disc, geometrie fundamental pentru aflarea geometriilor divine. Minunea e mare, infinit si ncercuitoare, iar Biserica, pstrtoare a minunii ntruprii, e pnza de ap a cerului oglindit n ochii ridicati spre el cu dor negrit de mplinire; omul e sfer ideal n miscare, rotunjime de cuib si de pasre. Modelul pe care ni-l aduce nainte Tutea prin pedagogia nvtturii prin nvecinare e modelul felului de a te rotunji, de a considera pe cellalt un cuib, acordndu-i toat credibilitatea pentru o necesar rotunjire n el.

17 februarie 1991 A venit doctorul; tensiunea bun, circulatia proast. Trebuie mai mult miscare. M misc suficient de mult printre idei, domnule doctor mi d, la plecare, sfaturi privitoare la administrarea medicamentelor. Dac mai are crize de durere, s-l chem. Dup ce pleac, discutm despre dreptul fiecrui om, ct de redus spiritual, de a tri n societate. Nimeni nu-ti contest dreptul la existent dac esti mediocru, dar nimeni nu face confuzie ntre tine, sfnt, erou si geniu. Sfntul, eroul si geniul snt fr voia societtii, care e obligat s-i recunoasc Oamenii snt egali n fata legii, adic trebuie respectati ca atare, dar nu confundati, nu fcuti identici, c e o gogoas Nimeni nu-ti contest dreptul la o viat uman, normal, dac porti masca de om. Numai c, dac esti mediocru, nu trebuie s te instaleze n vrf, pentru c nu e nici n interesul tu. Acolo trebuie s stea cei dotati, care snt valorosi si pentru ei, si pentru altii. n generatia dumneavoastr ati avut multi dotati. Cioran, de exemplu. Cioran e mult prea inteligent pentru a fi durabil ntelegnd prin inteligent o luciditate sterilizant, care nu ancoreaz n definitiv si parc nici nu vrea. Are tot timpul gustul provizoratului scnteietor n generatia mea nimeni nu a gndit fundamental. Nici Nae Ionescu nu a construit fundamental. A construi fundamental nseamn, cum ti-am mai spus, a construi n sistem: fie materialist, fie idealist, fie criticist. Trebuie s te situezi undeva. n afar de sistem faci impresionism. Adic toat generatia mea nu a depsit strlucirea fragmentului bine fcut. Dar dumneavoastr cum ati construit? n limba scris eu snt om de dictionar, adic ceea ce m intereseaz nu este att strlucirea stilistic, ct precizia terminologic a cuvintelor. Cnd vorbesti, mai colorezi ici si colea. Dar n general nu colorez, deoarece colornd snt braconier n teren interzis. De fapt, eu nu snt un om al scrisului, cu att mai putin al scrisului frumos. Dar mnuiti o limb foarte expresiv si plastic. Limba romneasc? Prin ea poti deveni vultur, dar e foarte greu de mnuit. Sau prin ea devii un cntret de stran. Limba romn are virtuti complete, adic poate fi vehicul a tot ce se ntmpl spiritual n specia om. Au lucrat strmosii nostri la un instrument minunat! Limba romn are toate premisele valorice pentru a deveni o limb universal, dar nu stiu dac e posibil acest mars istoric. Dac am fi fost un popor cuceritor Dar stii cum am fi devenit universali? Dac am fi avut un stoc de Eminesti! Adic un stoc de valori. O limb devine prin genii universal. Limb german nu devine universal printr-un berar, brutar sau mturtor, ci prin Goethe, Schiller, Kant, Schopenhauer, Rilke Prin acestia limba german devine universal. Universalismul este legat de marile personalitti, care si ridic apartenenta, la o limb sau la o etnie, la grad de model. Noi, romnii, nu punctm universalitatea nicieri. Lipsa universalului ne face sceptici. Nu e nevoie s strici ierarhii. Te nvecinezi Nu trebuie s ncerci s nlocuiesti nimic din ceea ce a rmas definitiv, ci s adaugi. S ntregesti mereu. Noi virtuti avem Ce ne lipseste totusi pentru a puncta universalitatea? ndrzneala. Facem ctiva pasi prin camer, pentru dezmortire. Recapitulez zilele care au trecut: deopotriv spectator si actor la o pies dintre cele mai grele nvecinarea, vorbind n termenii lui Tutea, are o structur ambivalent, de

aspiratie si participare. mprtind nvttura prin nvecinare n dou paliere, cred c nvttura ar tine de aspiratie, deoarece niciodat nu se va realiza intrarea definitiv n lumea ei, iar nvecinarea tine de participare, ntelegnd participarea altminteri dect o vedeam pn acum: participarea e angajare, e intrarea n ritmul personajului si, n cele din urm, presupune disponibilitatea de a-l nlocui n pasajele acute. M ntreb cum se explic desele tururi de fort pe care le face Tutea: treceri radicale de la o opinie la alta, n fata mea sau a altora. Nu e un element de pedagogie; e, cum s-ar spune, o chestiune de principii. Tot ceea ce pot ntelege din aceast labilitate este faptul c nu tine la idei. Nu-i pas de ele Spunea odat: Eu gndesc n idei! si atunci nu sesizasem nc pluralul. Idei! Ceea ce nu nseamn idei numai de un fel sau numai de dou feluri. Idei! Multe, variate, colorate, ciudate, n contradictie unele cu altele, complementare, rotunde. Idei! Si ce? snt angajat de ele? Nu snteti angajat, dar Nici un dar, Radule, nici un dar. E dreptul meu de a face cu ele ce vreau. Dezmt! Ei, nici chiar, dar le pun si eu cum cred c e mai bine. Pentru moment, evident: e un bine relativ! Rdem. Revenim la universalitate: ndrzneala nu presupune un discurs, o tinut, o oarecare putint de a da tonul, de a incita prin ceva nou? Desigur: e actorie, pn la un punct Si nu avem prezent scenic? Avem, dar nu ne alegem scenele cele mai bune. Snt din ce n ce mai fericit cnd l aud pe Tutea vorbind. Spectacolul e unic. Turnul afirmatiei, cu contrafortii argumentelor sau platforma polemicii, toate acestea, acum, nu se mai ridic asa de usor; a trecut la forme arhitecturale mai lesnicioase. De la o vreme prefer liniile calme, convingtoare prin simplitate. Nu mai rspunde la ntrebrile celor ce vin; are el ntrebri pentru ei. Examenul nu mai este al ntrebrii, ci al rspunsului. Multi, care vin cu ntrebrile nghesuite, snt nevoiti s improvizeze rspunsuri la un interogatoriu pe care nu-l prevedeau. Cu un gest de luare n proprietate, Tutea situeaz pe cel din fat exact n lumea n care acesta se afl. ncet, gradat, i pune ntrebri: ce vezi? ce auzi? ce simti? cum ti se pare cutare lucru? dar cellalt? cine conduce? ce sanse snt de ndreptare? spre ce se ndreapt cultura astzi? Rnd pe rnd, ceea ce este ncepe s fie cercetat cu aviditate, n punctele esentiale. Sustinnd cu un zmbet larg efortul de concentrare al celui ce se vede pus n pozitie scruttoare fat de locuirea sa prea putin bgat n seam pn atunci , Tutea nuanteaz ntrebrile, mpinge la ierarhizri: care e mai mare acesta sau acesta? cine e mai bun? Spre sfrsit, cu o violent de pedagog, mbrnceste spre concluzii ferme: si deci, domnule carevaszic Nu struie asupra datelor ca atare, ci pe preri: zici dumneata c? crezi c? Atunci cnd interlocutorul, transformat n releu de captare a articulatiilor prezente, se poticneste sau oboseste, Tutea strecoar o glum, si ea interogativ, care se termin cu un rs asemeni unei ntrebri subntelese: Ce zici de asta? Ce zici? Si acela trebuie s zic Snt si momente de odihn, de preumblare. Ai fost vreodat la Boteni? Nu. Da la Cmpulung Muscel? Nu. Da la Cluj? Da! Odat fixat o geografie comun, ncepe un itinerariu precis, cu denumiri si oameni precisi, unii morti, altii n viat. S-l ntrebi dac n-a fost asa! ha, ha ntmplri, povesti; sau descrieri. St pe loc n fata unei imagini; bucuros c a reusit s o prind pentru mai mult timp n atentie si retin, o ntoarce pe toate fetele, o demonteaz n locurile cele mai nebnuite. Stii ce mi spunea mie George, un prieten de la Cluj, despre statuia lui Matei Corvin? Da ce? crezi c l-am crezut cu una cu dou? Dialogul capt alte trepte; pe dialogul initial, ntre Tutea si vizitator se suprapune dialogul dintre Tutea si amintiri. Prin povestire si nghiontire, vizitatorul este chemat s

participe si el la acest dialog nou. Dar ai spus c stii, domnule, Clujul; nu-ti amintesti de cafeneaua aia, din colt, de la Universitate? cum se poate! Ca dup acest excurs s se ntoarc brusc la o idee, la o ntrebare sau la o preocupare de la nceputul dialogului: Si cum spuneai, crezi c ntrebrile rencepeau s curg, s nconjoare o obsesie, o enigm ce se cerea rezolvat. Dup ce i demonstrase c el, la tinerete, luase din lume lucruri multe, multe de tot, si se nvtase minte n multe privinte, cel de acum, tnrul vizitator, era parc ntrebat: dar dumneata? dumneata? ntrebrile si privirile alunecau spre bibliotec, pluteau cteva momente deasupra fiecrui raft n parte, alunecau mai departe, spre fereastr, treceau deasupra blocului din fat, a primilor copaci din Cismigiu, si n cele din urm se ntorceau, rotund, la Tutea. Si-n acest cerc era pus tnrul vizitator; din acest cerc, de acum, nu avea s mai ias, poate, niciodat. Cum nu iesise nici Tutea Peste crti, case si arbori, fiinta gnditoare se ntorcea mereu asupr-si, ntr-un efort de modelare si de coerentizare a multelor aspecte pe care viata le aduce spre gndire si folosire omului. M uit la niste fotografii care-l arat pe Tutea mergnd pe Calea Victoriei, n tinerete si la btrnete. Mersul si cadenta snt aceleasi; privirea parc e mult mai lung n timpul din urm. O privire ce strpunge zidurile cauzal, scormonind n temeiurile de viat si piatr ale caselor si, mai ales, n ale celor ce le dau viat, atunci si acum. nalt, cu basca pus cu dichis de mosneag, Tutea apare, prin fluviul de oameni, ca un far pe o insul n deriv; desprins parc din alte legitti si tintind ctre zone deloc comune, prezenta lui nu are cum s nu atrag atentia; neplcut, desigur: e mustrtor treisprezece ani de pustnicie privesc cu atentie la rostul lucrurilor si oamenilor din jur; si se pare c nimeni nu-si justific dinamica si nimeni prezenta. Toate cele din jur par a avea nevoie de treisprezece ani de asezare si cumpnire. Dar s nu fie! s nu fie! Basca neagr se apleac asemenea unui catarg n bern; s nu fie! Cea mai iscoditoare ntrebare pe care o punea Tutea celor care veneau la el era, n linii mari, aceasta: Eu, vedeti-m bine, snt ceea ce snt dup treisprezece ani, de nu ar mai fi fost, voi, m uit bine, snteti ceea ce trebuia s fiti si mai trebuie s fiti nc. Acum, v ntreb: ce faceti, domnilor, cu libertatea voastr? Aud? Nu tolera scuzele si nici artificiile. Aud? Si de multe ori auzea lucruri bune; si se bucura, ca un catarg pe care se desfsoar pnza, gata s primeasc mbrtisarea vntului. nvecinare cu libertatea; cum s faci din nvecinare nvttur. M gndesc cum ar putea fi rezumat ntmplarea asta, a nvtturii prin nvecinare; m gndesc: dac Dumnezeu ne-a fcut s ne nvecinm cu lumea si cu oamenii si dac rostul nostru este acela de a ne ntoarce la El, atunci aceast nvecinare nu poate fi dect spre acest rost; s facem din nvecinare nvttura ntoarcerii Acas Iar menirea mrturisitorului este aceea de a ne obisnui cu cldura si cu lumina nvecinrii cu cerul. Numindu-l pe Tutea mrturisitor, nu introduc o valoare nou n tabla valorilor umane, ci ncerc s fac o fuziune ntre tipul eroului si tipul sfntului, ntre istorie si vecie. Reusit sau nu, aceast ncercare merit fcut. Tutea nu e neobisnuit, ci cu totul n ale sale, tinnd de firescul cel mai la ndemn. Si lectia pe care ne-o poate da prezenta sa e tocmai aceea a simplittii, fiind n acelasi timp atenti si la dictonul: s fii simplu nu e simplu deloc menit s ne arate, discret, simplitatea ca pe o exceptie. Pasional n optiuni, ardent n idei si foarte bucuros n sisteme, curios de oameni si locuiri, iubitor de puritate si frumusete, Tutea e un om ce se plimb pe Calea Victoriei,

asemenea unui far pe o insul n deriv; basca? da, basca: o flamur stnd la ndoial, ntre tristete si bucurie Acesta e, poate prea simplu, jocul vietii unui om ce se plimba, cndva, pe Calea Victoriei.

18 februarie 1991 Astzi ne-am trezit trziu, dup o noapte foarte agitat. Dureri mari de cap; o criz. E linistit acum si mi cere iertare c m-a deranjat din somn. Ne zmbim. Ce s-i faci? Ne ndogtim si noi cum putem, drag Radule. Vorbim despre paradoxul liberttii mistice, care face din libertate ceva relativ, deoarece raportndu-te la absolut nu te poti considera dect relativ, altminteri nu ai accepta transcendenta lui. mi spune c a auzit de la multi ziaristi expresia aceea, cu intrarea n Europa. I se pare o stupiditate. E ca si cum noi am fi n camera asta si toat lumea ar tipa la noi s intrm odat n ea Dar noi sntem aici! Asa este si cu aceast intrare Nu snt antieuropeist, dar nu sufr excesele. mi povesteste cum au venit odat la el hotii. Eram pe jumtate adormit, cnd aud usa deschizndu-se. Eu nu nchid niciodat usa Intr doi domni, adic doi hoti. Ce doriti? Nimic. Da atunci, de ce ati venit? S furm. S furati? Da. Pe cine? Pe tine, mosule! Pe mine? Zice c nu au furat, pn la urm, nimic; ba chiar au fost mirati de srcia lucie. Rde. Are o mare atractie pentru imaginea lui Don Quijote: l impresioneaz fantastic; i se pare un personaj sugestiv pentru secolul nostru. Dac nu m supr, mi va spune Panza. nseamn c el e Don Quijote? Nu-mi rspunde. Odat s-a ntlnit, la Uniune, cu Nichita Stnescu; acela era cu sotia. Zice Nichita: uite un om-idee, nu ca noi, f! Rde. Cnd a aprut cartea lui Cioran, Pe culmile disperrii, Tutea i-a spus: M Emile, nu exist culmi ale disperrii, c dac tu esti pe culmi, atunci eu snt n vile disperrii! Nu crede c Cioran va rmne n constiinta filozofic a viitorului; zice c e prea neconsolator pentru a putea fi retinut. Lumea, i dau dreptate, tinde ctre formule consolatoare; tinde n mod inconstient. Consider ca cea mai consolatoare propozitie din istoria lumii aceasta: Dumnezeu a fcut omul dup chipul si asemnarea Sa. Asta uneste ciobanul care cnt din fluier cu Nicolae Iorga! i spun c nu prea am ncredere n egalitatea democratic. Nici s nu ai! Principiul egalittii, pe care-l vehiculeaz democratii din lume, functioneaz n mod real numai n religie, fiindc numai religia crestin consider oamenii egali n fata lui Dumnezeu. Nu-i plac lucizii, deoarece nu snt oameni. i povestesc o pild din Pateric, unde un avva l ntreab pe un ucenic de ce e speriat. Am vzut pe dracul, zice acesta. Si ai fcut semnul crucii? Da. Si a disprut? Da. Atunci de ce mai esti speriat, c doar nu din cauza crucii?! Asa e si cu lucizii: vd destinul lumii n culori sumbre, dar nu fac cruce, sau dac o fac, unii, o fac neconvingtor. i place pilda. Discutm nuantele ce despart pesimismul de melancolie: Pesimismul este expresia metafizic a lucidittii, iar melancolia e o tristete subiectiv fr iesire. Vorbim despre mnstire si monahi. mi spune c n tinerete vedea n mnstire un loc al pcii absolute, pure; dar pe msur ce a naintat n vrst si n credint a constatat c, n fapt, mnstirea e o insul a nelinistii mistice si c mai degrab cetatea e linistit, deoarece nu multi dintre cei care o locuiesc au nelinisti mistice; cel mult metafizice. Dar asta e o izmeneal subiectiv. Revenim la gndul mai vechi de a merge mpreun la o mnstire. i povestesc despre Mnstirea Neamt, unde am fost vara trecut; are un schit numit Icoanei, mai sus, la vreo sapte kilometri. Ar fi poate mult mai bine acolo, la mnstire vin prea multi turisti. Nu stiu de ce, dar pe Cioran l-as vedea foarte organic ncadrat ntr-un peisaj mnstiresc. E mirat: De ce? Are un aer de neputint, or neputinta nu gseste niciunde mai mare audient ca la o mnstire. De fapt, mnstirile au

pe lng ele asa-numitele bolnite: mnstiri mai mici, cu biseric, pentru bolnavi sau clugri btrni. Ce ar fi o bolnit a culturii romnesti? Spune c el ar fi primul care ar solicita un loc. De ce? Pentru c snt biat de pop si pentru c n felul acesta as putea s m vindec total. Cum? Pi nu ai spus c bolnita are n cadrul ei si o biseric? As fi mereu la slujb, nu ca acum Stau n pat si nu pot merge. Tutea spune c are nostalgii liturgice, dar vd prea bine cum nsusi dialogul ce se poart n constiinta lui seamn att de mult cu un dialog rugtor, liturgic ntre omul vechi si omul nou, ntre concept si dogm Vorbindu-mi asa mult despre moarte si despre dorinta de a merge la o mnstire, am deschis o carte de rugciuni bisericesti, aceeasi n care am descoperit discursul lui Ioan Damaschin Monahul. Mi-am imaginat atunci un alt dialog, nu esential diferit de cel pe care-l purtam zilnic, dar altminteri, mai aproape, poate, de expresia ultim la care aspira si discursul lui Tutea. Care e locul spre care omul se misc asimptotic? n loc luminat, n loc de verdeat, n loc de odihn, de unde a fugit toat durerea, ntristarea si suspinarea. Cum se defineste omul etern? Fptur amestecat din smerenie si din mrire. Care e nceputul istoriei cderii omului etern? Locuitor si lucrtor al Raiului m-ai rnduit, dar, clcnd porunca Ta, m-ai izgonit. Istoria aceasta, recuperatorie n sensul ei ultim, nu a avut o constant supraveghetoare? Mai nti m-ai nvtat prin multe minuni si semne, pe mine, rtcitul, iar mai pe urm nsuti, umilindu-Te, ca un ndurat, si cutndu-m, m-ai aflat si m-ai mntuit Ce trezeste n constiint nvecinarea cu constanta divin supraveghetoare? Cu adevrat desertciune snt toate si viata aceasta este umbr si vis; c n desert se tulbur tot pmnteanul, precum a zis Scriptura: cnd dobndim lumea, atunci n groap ne slsluim, unde mpreun snt mpratii si sracii. Strigtul omului neputincios Dumnezeule, n vremea vietii mele nu m prsi pe mine; ajutorului omenesc nu m ncredinta, ci m apr si m miluieste. nvecinarea ultim Cu sfintii odihneste, Hristoase, sufletul meu De ce aducem neputintele noastre n fata lui Dumnezeu? Tu nsuti esti fr de moarte, Cel ce ai fcut si ai zidit pe om, iar noi, pmntenii, din pmnt sntem ziditi si n acelasi pmnt vom merge. Care snt temeiurile sperantei omului n Dumnezeu? M-ai nsufletit pe mine, omul, cu suflarea cea dumnezeiasc si ai omort moartea cea semeat. Ctre nvecinarea cea dorit omul se ndreapt prtas si vecin al strlucirii Tale celei luminoase Acesta e dialogul rugtor al omului cu cerul. Tutea, prin nostalgia liturgic, rvnea la ritmurile unui astfel de dialog, poate. mi spunea deseori ct de mult ar fi dorit s se abandoneze rugciunii. Toat viata m-am pregtit s m rog, dar nu am reusit s spun dect primele cuvinte.

S aib ceva manierist acest dialog? m ntreb. Nu cred. Snt zone n care limba se ntlneste cu spiritul n asa msur, nct si mprumut din frumusetile reciproce. Snt bucuros de aceast descoperire. As vrea s-mi fac odat timp si s trec prin toate crtile de cult; regsirea discursului initial, refacerea gramaticii acestuia si aducerea lui la lumin, pentru a ne salva din criza de comunicare actual. mi aduc aminte de dou definitii date sfntului, una tinnd de un asemenea discurs, vechi, iar alta tinnd de cea mai strict contemporaneitate. Prima: sfntul e cel ce a msurat cerul cu genunchii. A doua: sfntul este un om desvrsit, care ajut pe oamenii obisnuiti. Ultima e dat de un copil! Tutea ne-ar fi ntrebat, printre zmbete: Nu e grozav? Ce-i rspundem ? mi amintesc de vara petrecut la Mnstirea Neamt, aceeasi var n care am aflat de existenta lui Tutea. Dimineata lucram la grdina de zarzavat. Nu fceam mare lucru: adunam ceap, cartofi, fasole. Mncam foarte multi morcovi; erau mari si dulci; si multe mere. Dup prnz, m refugiam n chilie, unde aveam de la un clugr binevoitor mai toate crtile de baz ale initierii n spiritualitate. Seara, dup vecernie, fceam o plimbare ocolit n jurul mnstirii. Drumul meu preferat era cel ce ducea spre schitul Buna Vestire un drum strjuit de brazi, ca o prezentare de arme. Pe un drum ca acesta as fi dorit s m plimb cu Tutea, s trecem n revist vrstele si sevele ce ne-au strjuit cu demnitate pasnic, suitoare spre cer. Dar se vede treaba c nu a trebuit s fie asa. Am trecut pe lng alte vrste si alte seve. Cndva mi spunea c vede biblioteca asemenea rbojului cu zilele de izolare. Mai era un drum ce te mbia la preumblare; un drum ce pleca de la fntn, strjuit de data aceasta de case. Poate c si un astfel de drum i-ar fi plcut lui Tutea; putea oricnd s apar, de dup un pom sau dintr-o verand, vreun clugr, tnr ori btrn, cu care s poti mprtsi ncet, discret, tainele lumii. Si era un al treilea drum: ntre poarta mnstirii si schitul Icoanei. Lung, pietros, fr menajamente; era strjuit de pdure pe o parte si de un ru pe cealalt. Si acest drum, cred, i-ar fi plcut lui Tutea. Am fi mers cnd sub vrstele vegetale si puternice ale pdurii, cnd prin vrsta lichid, misctoare si cnttoare a apei, pendulnd oarecum ntre rdcini si cer oglindit, ntre nltare si curgere. Tutea se recunostea cu bucurie n Don Quijote. O recunoastere care nu de putine ori aducea a completare: se rotunjea n imaginea lui simbolic; Cavalerul Tristei Figuri De la cei trei ani, de la Interne, la Jilava, Aiud, Ocnele Mari, Tutea a peregrinat fr de voie ntr-o Spanie a durerii si a jertfei, deopotriv de amar si de realist ca Spania lui Don Quijote; si tot asemenea acestei Spanii, drumul lui Tutea a avut de multe ori oaze de veselie si scufundare n vis. Ce l-a mnat pe Tutea, n toat viata lui? Ce rosturi va fi descifrat, retrospectiv, n tot ce i s-a ntmplat? Aceeasi soart a nobilului o aflm si n viata, citit cu atentie, a gnditorului; deopotriv cavaleri, deopotriv de tristi, deopotriv figuri, simboluri, cei doi se ntlnesc, spunndu-si unul altuia cte ceva din drumurile lor, ntregind astfel geografia idealului. Asumndu-si scderile, inconsistentele sau sovielile, Tutea trece printre dealurile deloc primitoare ale vietii lui avnd constiinta unei pedagogii la care este supus si care, ascultat pn n consecinta ultim, poate provoca la rndu-i o nou pedagogie. Tutea poate c niciodat nu a visat la o materializare, la o punere n practic a idealului su, dar a lansat acest ideal n lume, a nvtat oriunde a putut si cu cine a dorit imaginea cettii crestine, spernd ca n felul acesta, n urma luptei cu himerele, ispitele si ncercrile, pn la urm s determine pe oamenii cu care se nvecina s accepte

si o alt nvecinare, mai nalt, s-i fac s intre pe drumul ctre ideal ca pe drumul spre un castel la care nu trebuie s bati n poart pentru a putea spune c ai ajuns.

19 februarie 1991 l rog s-mi spun ce este cu teatrul seminar de care a amintit. Zice: n teatrul obisnuit, spectatorii snt cronofagi. si mnc vremea cscnd gura la inutilitti, cnd ar trebui de fapt s plece de acolo cu un plus de constiint filozofic, sau social, sau uman, ferindu-se de sterilitate. S nu stea la teatru ca la ceva hazliu, ci s plece acas mai plini. Un teatru teoretic, adic modelul piesei mele ideale de teatru, nu e nici Shakespeare, nici Goethe, nici Molire, ci Platon n dialogurile lui. Adic imitatia dialogului platonic, care este expresia constiintei teoretice, nu estetice. Nu te intereseaz frumusetea, ct dac poti sau nu s imiti un adevr. Acest teatru-seminar mut dialogul platonic n dialogul dramatic. Si ce titlu v-ati gndit s-i dati? ntmplri obisnuite. Cum adic? Adic cotidianul ridicat la semnificatie scenic. Ascultm Mozart. Cum se explic mobilitatea global pe care o aveti n cmpul ideilor? Nu e nevoie s fii enciclopedist c enciclopedismul, n general, e un fel de cancer mintal , dar s pleci din niste discipline coerent organizate. Eu cunosc, de exemplu, economie politic si drept de rang universitar, si asta mi permite s manevrez n ansamblu. Un teolog nu cred c trebuie s plece de la o disciplin ca atare; eu, de exemplu, nu am nici o nclinatie deosebit spre vreo disciplin. Dar ce, Radule, crezi c o s mai ai nevoie de ceva cnd ai s intri n studiul teologic? Stiu si eu O s ai nevoie de filozofie. Att. De fapt, orice inteligent adevrat, ti-am mai spus asta, basculeaz permanent ntre filozofie si teologie. l ntreb iarsi cum s-a apropiat de Dumnezeu. Spune c nainte de nchisoare, si mai ales atunci, a simtit acut, organic, biologic chiar, inutilitatea constructiilor umane. De aici si furia manifestat mpotriva comunistilor, a ateilor n general? Ateii s-au nscut, dar s-au nscut degeaba. Am auzit c n puscrie preotii detinuti fceau pe ascuns Sfnta Liturghie mi spune c nu a avut bucuria de a asista sau de a auzi slujba aceasta n puscrie, dar vrea s-mi povesteasc o ntmplare. Am auzit un tigan dnd sfaturi unuia care era n celul cu el si care se ruga provocator: l vedea gardianul si l btea. Si tiganul i d un sfat: m frate-miu!, c acu, zice, sntem frati la nghesuial, m frate-miu, f cruce cu limba n gur, m, c nu te vede nimeni! Rde. Am observat c nu vibreaz la operele artistice si c nu are cuvinte prea mgulitoare pentru artisti. Arta are un singur viciu, drag Radule: este ncnttoare si nemngietoare. Ce te ncnt nu depseste senzorialitatea. Arta a vrut s se furiseze n cer, dar nu i-a mers! A devenit o simpl expresie ilustrativ. Nu poate nici o art din lume s exprime esentele, nu. Dar arta religioas, cum o vedeti? Nu crede c aceea mai este art, ci altceva. i dau dreptate si i spun ce greu canon au pictorii de icoane; or, n aceste conditii, artistul nu mai e artist ca atare, ci un crestin care are harul de a picta. M aprob. Spune c niciodat nu a suportat fandoseala artistilor, pe care i suspecteaz de pluralism valoric; adic frmiteaz adevrul cu care intr n contact. l personalizeaz! Cum mi zic stia mie? un Socrate romn. Cum ai zice: un Iulius Caesar ttar! Se uit cu ghidusie la portretul pe care i l-a fcut cineva, n crbune, ntrebndu-m parc: semn eu cu Socrate, ce zici? stia vor s fac din mine un btrn sclerozat, reactionar si vorbret. ns cred c nu am spus nimic pn acum care s ntreasc mcar una din aceste tendinte. Sigur c nu! Atunci, de ce m calc pe nervi ziaristii stia? Pentru c snteti n vog. Si cnd n-o s mai fiu? N-or s mai vin. Mai bine. Dar oameni de cultur, adic oameni de teapa mea, nu prea vd pe aici S-au speriat de vlva produs

n jurul dumneavoastr. Dar nu eu am produs-o! Rdem. Stii ce-am s fac? N-o s mai primesc nici un ziarist aici, c doar nu snt un automat care scoate propozitii la comand De unde vine totusi verva? Este o verv care m cost. Eu nu pot s fiu spontan, si atunci spun ntr-o form concis ceea ce m-a preocupat sau m preocup nc. Si cnd mai aveti timp s fiti si serios? Cnd dorm sau cnd stau cu tine de vorb M ntreab dac am mai scris ceva la nvttura prin nvecinare. Nu; ncep s cred c nu poate fi scris atta vreme ct ne mai nvecinm nc. E o form a amintirii, un scurt manual despre cum trebuie s abordezi nv-ttura. Or, asta e treab de arheologie, de timp. Cred c nu te-am nvtat nimic eronat pn acum. Aveti vocatie de profesor Crezi? pi n puscrie mi ziceau domnule profesor. Ati avut, acolo si aici, elevi buni? Eu am considerat mereu partenerul de discutie, chiar dac era mult mai tnr dect mine, drept prieten, iar nu elev. Nu-mi place s prsesc n jurul meu subalterni mintali. Respectati libertatea lor S stii c cine a fost privat de libertate, ntr-un fel sau altul, se nvat minte s mai mnce timpul si libertatea altora.

20 februarie 1991 A venit doctorul. Vin si ctiva prieteni; comentm evenimentele politice; nu stiu cine aduce vorba despre conceptul de cultur mic. Tutea spune c nu exist culturi mici mici snt oamenii care o fac. O cultur trebuie s aib dou calitti: s fie tipic si s fie, asadar, universal; altminteri, e un fenomen local. Ceea ce nseamn Ceea ce nseamn c oamenii nostri de cultur ar trebui s fie tipici, adic asa cum snt, iar nu imitnd pe nu stiu cine, si s fie, astfel, universali. Doctorul este ngrijorat de circulatia proast. Prietenii mi sugereaz s iesim cu Tutea la plimbare. Se opune; nu se simte n stare. Amnm pentru alt zi. Dup ce pleac toti, cu un glas amrt, mi spune c se simte ca un obiect. Regret starea asta de neputint si faptul c nu mai poate primi pe nimeni n mod vertical. Deschidem iarsi discutia referitoare la artisti si art. Datorit capacittii mele de abstractie, n-am simt artistic, plastic vorbind. Dar n liceu v plcea geometria Da, dar ca model de ordine, iar nu ca frumusete. N-am geniul constructiei plastice. Camera unde stm e foarte colorat Se uit ntrebtor la mine. Asta e locuint de gnditor? Asta e locuint de anahoret esuat n Europa! Ziceati c viciul lui Cioran este cultivarea n exces a paradoxului; dar viciul dumneavoastr, acceptnd c exist mcar unul, care este? Viciul meu este cultivarea argumentatiei logice. E o deformatie de functionar? S-ar putea. La Ministerul Economiei Nationale eram foarte grijuliu cu toate constructiile mele, pentru c, spuneam eu, n Bucuresti trebuie s umbli dou zile n galop cu calul pentru ca s gsesti un om prost! Rde. mi povesteste o ntmplare dintr-un salon. Zice o doamn lui Cioran: domnule Cioran, dac snteti att de sceptic n ceea ce priveste neamul romnesc, v-am ruga s ne dati o scriere legat de persoana dumneavoastr dumneavoastr snteti turc? s-mi explicati aparitia dumneavoastr, c nu mai nteleg nimic! Mi-ati povestit despre perioada de stnga. Bnuiesc c primeati si scrisori, n urma articolelor dumneavoastr. Si ce scrisori! Tovarse Tutea Rde. V rog s insistati asupra tezei din articolul anterior Semneaz: un grup de muncitori din Constanta. Ptiu! Tmpit mai eram! Dar nu regretati perioada aceea Nu regret. A fost o aventur; mi-am dat seama c la stnga nu exist dect dorinte umane, dar nici un adevr. Stnga v-a bgat si la nchisoare. A fost pedeapsa lui Dumnezeu pentru nebunia din tinerete; dar s stii, eu am fost n tinerete de extrem stng pentru c eram generos. Nu suportam mizeria. Nu de nebun, ca s fac carier; din compasiune fat de prpditi! Iar prpditii v-au chinuit cnd au luat puterea. Pi se spune: omul srac, al doilea drac! n ciuda cultivrii argumentatiei logice, discursul dumneavoastr face n mod constant apel la dogm, la dogma nteleas ca revelatie, ca izvor de libertate, iar nu la dogma nteleas peiorativ, profan. Apelul la dogm l vd la dumneavoastr, uneori, ca un apel disperat la stabilitate si certitudine. Pi dogma nu e util, ci linistitoare si consolatoare. Si Nae Ionescu fcea apel la dogm. El ne-a nvtat, dup care au venit Crainic, Stniloae si ceilalti teologi Aveati, odat, un scurt text numit Libertatea ca dogm. Ar merita discutat inversiunea: dogma ca libertate! Drag Radule, cnd ai s ajungi s iei teologia parte cu parte, dogm cu dogm, Sfnt Printe cu Sfnt Printe, atunci ti se va prea c ai intrat n patria liberttii absolute. ti nchipui, pentru un ntemnitat, ce nseamn dogma Sfintei Treimi? un adevr de care nimeni nu se poate atinge profanator. n plin nchisoare, un lucru de neatins! Aceasta este mretia si libertatea dogmei.

A venit mama; are niste prjituri si mncm cteva. Tutea mai vrea una. si aduce aminte cum o astepta, copil fiind, pe maic-sa s vin de la oras cu cofeturi. i spun mamei s se odihneasc putin. Tutea propune s lum n fiecare zi cte zece prjituri; se voteaz n unanimitate. Spune c, la o adic, s cerem o alocatie de la buget! mi repet imaginea lui din copilrie, asteptnd-o pe maic-sa; o consider cea mai sugestiv amintire, mai sugestiv dect orice amintire, din orice alt vrst a vietii lui. De ce? Nu-mi poate spune cu precizie, dar asa simte. Orice mare iesire n cultur presupune o ntreag industrie menit a valorifica apetitul corpului social pentru o anumit valoare care se impune n acel moment. M gndesc la paradoxul operei lui Tutea: postum n ntregime editorial vorbind , aceast oper va crea o specie cultural nou de paraziti ai minunilor. Se va ncerca din toate putintele neputintei acestora s se ofere lumii o imagine Tutea care poate nu va fi rea, dar nici bun. Se va crea un curent, o mod, un tutianism ce si va contrazice, de la un punct, ntemeietorul; traiectoriile postume au ntotdeauna un grad de imprevizibilitate care, oricum ar fi, frizeaz imprevizibilul neplcut. Neplcerea de neevitat vine din simplul fapt c lipseste ochiul selector si aprobator al autorului. Si aceste pagini vin ntr-o absent, dar poate c salvarea lor const n faptul c se bazeaz, totusi, pe o prezent, singura care ar trebui s ne intereseze si la perpetuarea creia ar trebui s lucrm, dac vrem ca actul nostru cultural fcut n umbra lui Petre Tutea s nu semene cu o parazitare. Numai asa.

22 februarie 1991 Avea un prieten, cersetor, la Cluj. Ce mai faci, Ioane? Bine dar dumneavoastr, domnule Petric? Tot cu ideile, tot cu ideile? Zicea cersetorul c, dac i-as fi dat cte un ban pentru fiecare idee care mi venea, s-ar fi mbogtit! mi povesteste despre nscenarea securittii, care l-a arestat n hol la Athene Palace sub motiv c face specul. Cu ce? Nu i-au rspuns; si atunci si-a adus aminte de Ioan de la Cluj: cu idei, frate! cu idei! Revine asupra sintagmei om autonom. E sintagma care defineste, n viziunea lui, tot spectrul larg al neputintei spirituale, de la lucizi pn la atei si de la filozofi pn la artisti panteisti. Omul autonom n mod absolut, drag Radule, ar trebui, pentru a-si sustine autonomia, s se autoeduce, s se autohrneasc si s fie autofcut, s izvorasc el din el! Regret c nu a avut familie. l ntreb dac totusi nu crede c are o familie de spirit; nu e sigur. Dar ati dori? Nu stie ce s rspund; nu-i place subordonarea mintal. Dar e vorba de comuniune, nu de o ierarhie care s determine relatii de subordonare. De ascultare si nvtare, nu de subordonare Sper ca mcar postum ceva tot s se prind de generatia nou. Generatia ta e cea mai potrivit pentru o prefacere fundamental si pentru o iesire n universalitate; a noastr a fost znatic ru. A debutat n euforia realizrii Romniei Mari si a murit n nchisorile comuniste. Ne-a pedepsit Dumnezeu c nu am stiut s ne bucurm cum trebuie dar voi, care nu ati trecut prin nchisori, stiti cum arat si cei care nchid si cei nchisi. Aveti o perspectiv total. Dar ne lipsesc ndrumtorii, nvttorii! Si ce dac? Mergeti la biseric, scotociti bibliotecile, stoarceti pe cte unul ca mine, dac aveti noroc s-l ntlniti, si pn la urm tot trebuie s vin cineva Ascultm muzic; l ntristeaz un pasaj. Spune c tristetile muzicale snt cele mai durabile, deoarece se bazeaz pe ecouri, pe reverberatii sonore, iar nu pe structuri fizice, materiale; amintirea Ideilor. Afar ninge. S stii c m-am gndit serios la ultimul pasaj comentat din Platon. nchid fereastra. Fulgii se depun ncet pe contururile balconului. Cred c Platon a intuit cel mai bine jalea omului, neputincios n fata esentelor. Poate c tnjea dup ntrupare, ce ziceti? Ninge din ce n ce mai dens. Poate. Dovad imaginea grotei: ar fi dorit poate si el s fie martor al unui rug aprins care s nu ard. Vntul rscoleste stratul subtire de zpad. Se fac mici fuioare care puncteaz ici si colo aerul, ca niste copaci rzvrtiti. Dar s stii c, pn la urm, toti anticii au un defect de principiu Ninsoarea se linisteste. Ninge calm. Smerenia! Dar asta e o virtute crestin Tocmai de aceea: nu au stiut s intuiasc dect n planul ideilor, dar nu si n cel moral. Ninsoarea nceteaz. Cte un fulg, ntrziat, rtceste dup un loc unde s se aseze.

25 februarie 1991 Povesteste: Veneam odat cu mama de la cmp si n fata noastr mergea o femeie care ducea un copil n spate, mai si torcea si fcea si alte treburi. Eu zic: mam, de ce face aia attea lucruri? Zice: se afl si ea n treab! Rde. Cine nu are pasiune terminologic risc s se afle n treab. Aflarea n treab este isprava omului neputincios De fapt, eu am fcut o glum pe care nu mi-o mai permit: aflarea n treab ca metod de lucru la romni! Nu-mi mai permit asta fiindc nu vreau s fac ironie, deoarece ironia este stil de amurg alexandrin. Povesteste: A venit odat un frantuz la noi, cu niste masini, iar una nu functiona tocmai cum trebuie. Dar romnul zice: merge si asa! Trebuie s scpm de acest merge si asa; c merge asa nseamn c merge oricum. Nu oricum, nu oriunde, nu oricnd si nu orice. mi zice c nu vede n tolerant dect o form degenerat a liberttii. Am pierdut exactitatea pe care o aveati n generatia dumneavoastr; erati mai apropiati de nemti. S-ar putea s ai dreptate. Tare snt singur, Doamne, si piezis! recit psalmul si adoarme. Dup o or, se trezeste si m strig: Uite, drag Radule, am avut un vis Se fcea c merg pe un drum lung, lung tare, si doream mult de tot s ajung ntr-un loc, nu stiu care anume Si ntlneam oameni pe drum, crora le ziceam s-mi spun cum s ajung mai repede. Nimeni nu stia cum se ajunge mai repede. Cnd deodat, vorbind cu un drumet, apare un ins care mi spune c stie el o scurttur. Am plecat cu el si aici s-a oprit visul. Ce-o fi asta? M nvecinez, fr s stiu, cu un eveniment care se va ntmpla sau care s-a si ntmplat deja, sau? Discutm despre libertate. Nu o accept ca termen teologic; Biserica nu e sediul liberttii n sensul ei democratic, ci al liberttii fr alternativ: Dumnezeu. Oare de aceea ateii se numesc liber-cugettori? Se poate. Au impresia c, atei fiind, snt mai liberi mi descrie o imagine din copilrie, cnd mergea cu mama de mn. Se simtea n sigurant. Uneori, plecau de dimineat de-acas, de foarte de dimineat, si adormea pe drum. Cnd nu mai simtea mna mamei tinndu-l, se trezea speriat. Peste o sptmn, Tutea se va interna la spital. Boala necesit un tratament mai ndelungat. i pare ru c ne desprtim. Tine s-i promit c voi veni ct de des la el, la spital. i promit. mi strnge mna; m trezesc, speriat. * n lumea spiritului, nebunia pentru o idee sau o stare sau o credint mbrac forme aproape monahale, de lepdare de sine, de uitare. mi aduc aminte cum, la Spitalul Christiana fiind, Tutea si formase un grup de auditori. Era o clugrit extraordinar, Maria, care intuise perfect ritmurile si capriciile lui Tutea si care, n felul acesta, i era de mare ajutor. ntr-o zi am fost la el n vizit, mpreun cu un prieten. Slbise si durerile de cap erau atroce; cu ochii mari, de durere si asteptare, m privea avid dup o consolare sau dup un remediu. S m duci acas, Radule! Dar nu v simtiti bine aici? Nu; parc snt nchis. Tratamentul Ce tratament? Eu nu snt bolnav, ci snt btrn or, asta nu se vindec, ci se ntretine! Prietenul cu care venisem i pune o ntrebare confuz si incitant, n felul acesta, pentru gndirea att de precis a maestrului. Domnule profesor, medicamentele. O sor medical i pune n mn un pumn de pastile si i d un pahar cu ap. Cu un gest sovitor si bag pastilele n gur, cnd deodat este atras de ntrebarea prietenului: Ce, domnule? Urmeaz un rspuns nflcrat,

argumentat. Am revzut pentru ultima oar cum se ridic turnul de cetate: abrupt, fr tatonri sau opriri; cu pastilele rtcind speriate n gur, nghesuite de cuvintele ce nu mai tineau seama de prezenta lor, Tutea uitase de sine, lansndu-se spre cellalt cu toat fiinta. ntreg, plin; bucuros, parc ntr-un sfrsit, sora i aminteste de medicamente. Care medicamente? Pentru durerile de cap Care dureri? Rpit n ntregime de lumea aceea, adormise parc pentru aceasta, trezindu-se aici doar din necesitatea de a nu contrazice legea gravitatiei. Multe lectii a mai tinut, cred, Tutea n spital. ntre un pahar cu ap si un pumn cu medicamente, discursul su si pstra o independent uimitoare, aducndu-ne si pe noi n lumea lui, rpindu-ne din intervalul mohort ce se ntinde, pentru fiecare, ntre un pahar cu ap si un pumn de medicamente

6 octombrie 1991 Tutea a mplinit astzi 89 de ani. Nu d important evenimentului, ns vin ctiva tineri care ncearc s-i ofere o bucurie pe care el nu o are. Vrsta nu-l bucur; vrstele lumii da, ns nu a lui, care se simte din ce n ce mai depsit de ritmurile unei vieti pe care n-o mai poate umple cu prezenta lui organizatoare, ci doar cu o prezent contemplativ-meditativ. Dar ct de mult nseamn nc aceast prezent * Ultima scrisoare ctre prieteni: Triesc o insuportabil nsingurare. M situez n pustiu si am impresia c cetatea toat a plecat ntr-un nedeterminabil concediu. Nu m pot sprijini dect pe Dumnezeu, care niciodat pn acum nu a fost att de prezent. M vd trind ntr-un spatiu sacralizat de atotstpnitoarea Biseric crestin. Nu m jenez s consider toate disciplinele mintii umane roabe ale teologiei, fiindc n ele nu apare Absolutul: Dumnezeu. Fr Absolutul divin, tot ce exist ne ndeamn s-l gndim ca neavnd nici un sens. Am fost totdeauna nelinistit, n lumea fenomenal n care am trit, de ntrebarea: de ce exist aceast lume? si de ce nu se poate explica imposibilitatea gndirii de a formula lumea n mod exhaustiv? Acea consolatio magna a lui Boethius nu e concludent, neavnd caracter religios. Fr religie omul rmne un animal rational si muritor care vine de nicieri si merge spre nicieri. Absolutul religios crestin ne scoate din nelinistile infinitului si nedeterminrii, deoarece ideea de limit, trit de om n univers, nu poate fi depsit dect religios. Ce dezgusttoare mi se pare nlocuirea ritualului mistic cu speculatii aleatorii! n orice aul se discut comod, util sau eronat, niciodat setea de definitiv neputnd fi satisfcut. M opresc din avalansa de gnduri la formula: a sti, la scar uman, poate fi folositor, dar n nici un caz mntuitor. Ce pustiu ar fi spatiul dac n-ar fi punctat de biserici! Petre Tutea Semne Uneori, cultura se bucur. Iar bucuria ei din smerenie vine, fr zgomot, pasnic, ca o srbtoare n timp de rzboi Snt oameni ai spiritului care, n cultur fiind, fac toate cele neobisnuite culturii: tac, se smeresc, nu se agit, nu proclam, nu incrimineaz, ci pur si simplu exist monumental. Cu o mretie de zvon, n cultura secolului nostru Petre Tutea are caracteristicile duhului: exist fr s se fi manifestat. Nu a putut si nu a avut cum s se manifeste n ultimele decenii. Cnd i iei omului miscarea, nu-i rmne dect sederea, iar cei mai buni fac din aceasta minunat prilej de gndire. Gndind si stpnind prin gnd, snt ascetii culturii contemporane, pustnici care s-au rugat pentru mntuirea ei. Raportul nostru cu lumea a fost mereu unul de nvecinare. Am avut o pozitie contemplativ-defensiv care ne-a permis supravietuirea. ns aceast nvecinare nu presupune numai pasivitate ori numai defensiv, ci si lupt, form public de angajare, ntr-un cuvnt: nvttur. Am nvtat la nceput din nvecinarea cu altii, cu romanii sau cu turcii, am nvtat nvecinndu-ne cu marile puteri ce ne stteau n jur si, se pare, a venit vremea s nvtm nvecinndu-ne cu noi nsine; Tutea este unul dintre putinii care, astzi, ne ndeamn la acest fel nou de nvecinare, singurul capabil s ne asigure identitatea si universalitatea n acelasi timp. Via,ta Tot ce se stie despre Tutea se stie din ntmplare.

S-a nscut la 6 octombrie 1902, n satul Botenii de Muscel, avnd n urm un sir de strbuni preoti, el aprnd, printre livezile muscelene, ca fruct ultim al harismei acestora. Liceul l face n parte la Cmpulung-Muscel, n parte la Cluj; tot la Cluj face si Facultatea de Drept, unde si ia titlul de doctor n stiinte juridice. Se instaleaz la Bucuresti, lucrnd n Ministerul Economiei Nationale. Face mai multe cltorii diplomatice la Berlin, Budapesta si Moscova; este mediatorul celui dinti tratat economic ntre Regatul Romniei si noua putere sovietic. Prieten cu Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Constantin Noica, Petre Pandrea si altii, colaboreaz la revista Cuvntul a lui Nae Ionescu, n timp ce la Cluj, n studentie, fiind de stnga, colaborase la reviste socialiste. Citeste ndelung si temeinic, abordnd zonele clasice ale culturii. si face n epoc un renume de om de spirit si adncime. Primii ani de dup terminarea celui de-al doilea rzboi mondial si nceperea rzboiului comunist cu valorile si adevrul i traverseaz relativ bine. Anchetat de mai multe ori, dup obiceiul vremii, este arestat definitiv n 1956. n temnit avea s se converteasc la crestinism Parcurge ntreg spatiul concentrationar, de la Malmaison pn la Aiud, Jilava si Ocnele Mari; tine conferinte, initiaz, dezbate, ascult, dialogheaz. Multi si vor aminti de ntlnirea, n nchisori, cu Tutea. Un tran este ntrebat de ce st pe lng el: ntelegi ceva? Nu, dar e o grozvie! Tot de domeniul grozviei si al mrturisirii tine si vestita predic de la Aiud, n care, timp de trei ore, face o vast paralel ntre Platon si Hristos, ntre pgnism si crestinism, artnd superioritatea religiei bazate pe actul mistic al ntruprii. Btut, umilit, njosit, trece prin toate apele tulburi ale prostiei. Timp de saizeci de zile, la Ocnele Mari, st n anticamera torturii; nu intr ns, deoarece n ziua stabilit un detinut scap din minile gardienilor, sparge geamul si tip: sriti, fratilor, c ne omoar! Conducerea nchisorii are team de o eventual miscare a populatiei din Ocnele Mari si opreste torturile. Dar ncep izolrile Este eliberat n anul de gratie 1964. Locuieste pe unde poate, pe la prieteni, pn ce, cu ajutorul unui tnr care i era student n Cismigiu, reuseste s se mute ntr-o garsonier, la etajul opt, foarte aproape de parcul preferat. Public n Familia de la Oradea cteva fragmente din Teatrul seminar, iar n revista Arta un eseu despre Brncusi. I se interzice aparitia n pres. Public, sub pseudonimul Petre Boteanu (la Gndirea semnase Petre Marcu), eseul Filozofia nuantelor si Despre Socrate. Are o intens activitate didactic: se plimb cu tineri n Cismigiu, nvtndu-i ce diferente exist ntre lumina soarelui n amurg si la rsrit, ntre prostie si spirit, ntre necredint si credint. Lucreaz prin dictare sau prin grea scriere cu mna proprie, bolnav, la cteva eseuri mai ntinse. Pentru a se putea ntretine, este trecut ca membru al Fondului Literar al Uniunii Scriitorilor. Dar n ce post s v trecem, domnule Tutea? Pe post de Socrate! n mai multe rnduri, securitatea i confisc manuscrisele; alte pagini snt date spre pstrare prietenilor. Risipeste cu drnicie spirit, ntr-un gest de nsmntare cosmic. Pe toti cei care se ntmpl s-i treac pragul sau s-l ntlneasc i nvat cele dou cuvinte-cheie ale verticalittii: crestin si romn. Suspectat, urmrit, chestionat, le zmbeste tuturor, artnd puterii o enorm bunvoint si scuzndu-i nesfrsita prostie. I se nsceneaz o delincvent: este arestat n holul hotelului Athene Palace, sub nvinuirea de specul, fireste nedovedit. n decembrie 1989 este pzit de doi soldati, pentru a se prentmpina un eventual atentat.

Ajunge, n urma unor interviuri televizate, n centrul atentiei. Cucereste si farmec lumea gazetreasc, si nu numai pe aceasta. Primeste n medie, pe zi, opt-zece ziaristi si de dou ori mai multi vizitatori Trieste cu aceeasi pensie de la Uniune ca si mai nainte. Prezent n pres din ce n ce mai mult, ncepe s se vorbeasc despre un eventual tutism. Apele se linistesc, gazetarii devin tot mai rari. Boala si face aparitia. n prima jumtate a ultimului an de viat locuieste cu un tnr care se strduieste s-i fie de folos. A doua jumtate, pn la moarte, este internat la Spitalul Christiana. I se iau si aici interviuri; si formeaz un nou grup de studenti, dintre cei internati, clugri, maici, medici sau trani. i iart pe cei care l-au chinuit. Moare la 3 decembrie 1991, dimineata. Este nmormntat la Boteni, de ziua Sfntului Nicolae, drumul spre locul de pace fcndu-l ntr-un car tras de boi. Putini oameni n jurul pmntului proaspt: unii nestiind, iar altii neputnd probabil s vin ns multi fulgi, mult cernere din ceruri, el, Petre Tutea, trecnd desigur cu bine prin vmile vzduhului. Opera Opera, urmnd rigorile spirituale ale modelului, nu trebuie s ne trimit la ea nssi, nici chiar la cel care a scris-o, ci la Cel care a fcut posibil lumea n care ea a aprut. Tutea nu a visat s aib oper, ns se vede treaba, cum se ntmpl n povesti, c Dumnezeu d cui nu cere iar Tutea nu a cerut niciodat. Tot ceea ce a scris are o motivatie de cronicar: s-a simtit dator s fixeze n memoria scris evenimente si idei care au traversat cerul vremii sale. Paginile dictate vin si ele dintr-o alt preocupare dect cea de scriitor; snt pagini mrturisitoare, n care nimeni nu va gsi noutti, n nici un domeniu; snt pagini de reafirmare, de adunare si sistematizare a unor adevruri spuse deja, dar care trebuiesc mrturisite, proclamate din nou, spre tinere de minte Opera lui Tutea se plimb pe strad. Dac ntlniti, uneori, cte un tnr nchinndu-se n fata bisericii si artnd spre dumneavoastr priviri n care v oglinditi, sau cte un tnr cufundat n lectur, n cine stie ce sli friguroase de bibliotec, sau cte un om trecut de mult de tinerete, dar cu o vajnic articulare pe care numai suferinta o d, ei bine, s stiti c, asa fragmentar cum pare la prima vedere, ati avut de-a face cu opera lui Petre Tutea. Este o oper-mrturisire; o trire n cellalt; o oper imediat. Tutea a avut oroare de operele lansate n hul unui public impersonal. Apostolic, mrturisitoare, opera lui e propovduire fat ctre fat. Cei mai multi creatori triesc prin mandat artistic, ntr-o relatie n care se cunoaste expeditorul, dar nu se stie nimic despre destinatar; opera valabil se bazeaz pe Adevr si, pe Adevr bazndu-se, ea se bazeaz pe Persoan, pe calitatea de persoan a adevrului. De aici vorbirea ctre cellalt, ctre persoana aproapelui, iar nu ctre impersonalul departelui. O oper se naste din nvecinare, dac vrea s se constituie ntr-o nvttur. ntr-o lume antiaxiologic, rsturnat, orice posesor al adevrului trebuie s-l mrturiseasc testamentar; de aceea, discursul lui Tutea abund n formule precise, care nu las loc echivocului semantic sau ideatic. Fiind mrturisitoare, opera ce se bazeaz pe acest fel de discurs vizeaz altceva dect satisfacerea cerintelor estetice: e o oper ce se vrea cale spre mntuire. Cnd se ntlnesc, n Pateric, un clugr btrn cu unul tnr, cel tnr i cere cuvnt de folos sau cuvnt de nvttur, iar cel btrn, nvecinat prin rugciune si post cu Dumnezeu, l d scurt, testamentar. Opera lui Tutea e cuvntul de nvttur de care avea si are nevoie cultura romneasc n trecerea ei de la

subteran la lumin, de la impersonal la personal, de la zbatere si ndoial la credint si certitudine. Opera lui Tutea, ct se afl n oameni sau n pagini scrise sau n benzi nregistrate, se contureaz n jurul unor titluri sugestive prin ele nsele: Tratat de economie politic, Tratat de antropologie crestin, Introducere la teatrul seminar, Teatrul seminar, Comentarii la Platon, Comentarii la Kant, Dialoguri (Bios, Eros si altele), Reflectii religioase asupra culturii, Socrate, Mircea Eliade, Filozofia nuantelor, Introducere mistic n filozofia modern. Abordnd fundamentalul si neavnd nimic comun cu conjunctura, primirea operei lui Tutea se face n plin asteptare Domol, ca o ap ntre dou dealuri, curgerea ideatic trzie asteapt soarele, pentru ca, n momentul intrrii n mare, s-si poat arta toate irizrile, altminteri invizibile. O oper trebuie asteptat, iar nu tolerat. Persoan-creator ctre persoan-primitor, opera e o relatie filial, de ntregire a unei familii spirituale; cine vrea s afle ceva profund din valentele spiritualittii romnesti trebuie s astepte, testamentar, pn ce ultimul lucru si va fi aflat soarta viitoare. E modul de a intra n mnstirea cugetului romnesc trecnd pe sub poarta arcuit, ntr-o plecciune n fata bisericii din mijloc, pn la care se asterne drumul de piatr al adevrului si simplittii. O creatie a spiritului e altceva dect un produs. Ea presupune un cadru, o lume pregtit n asa fel nct s-i primeasc rigorile. Spiritul se ntrupeaz numai dup un sir lung de profeti, care primenesc si pregtesc lumea cu ideea minunii Cei treisprezece ani de temnit si convertire au pregtit lumea romneasc pentru primirea mrturisirii lui Tutea, pe care o numim, conventional, oper: o oper deloc comod, cum nici ntruprile nu snt comode si nici usor de acceptat; o oper care ne demonstreaz finitudinea noastr autonom si mizeria acceptrii acesteia, care ne arat vinovtia fundamental ce o avem fat de cer si fat de dumnezeirea din noi. Daimonul operei lui Tutea este dorinta mutrii din loc a ceturilor interioare. Cuvnt de nvttur, opera lui Tutea e cuvnt de dojan, cuvnt de iertare; depinde de noi ct dojan si, mai ales, ct iertare ne va da opera aceasta. Sistemul Fr s-si propun s aib oper, Tutea nu si-a propus s aib nici sistem. Cu toate acestea, putem vorbi despre un sistem Tutea n msura n care acceptm definitia pe care el o ddea sistemului c adevratul sistem e cel care adun nelinistile omului si le aduce, spre rezolvare, cerului. Iat de ce, cnd vorbim despre sistemul lui Tutea, nu putem vorbi dect despre credinta lui. Crestinismul e sistemic prin definitie; coerent, escatologic, crestinul probeaz, constient sau nu, functia sistematizatoare si recuperatorie a crestinismului; hristocentrismul e modelul de sistem cu garantii n absolut. Crestin, Tutea se bucur de avantajul sistemic al credintei sale: pentru el, sistemul nu e valabil dac nu-l mntuie pe cel care-l construieste. Fr aceast finalitate, sistemul rmne o inutil si sinistr constructie, prin care bntuie de la un capt la altul stihia ndoielii, a putrefactiei si mizeriei. Fortnd putin lectura teologic a termenului de sistem, putem spune c sistemul, de fapt, nici nu se construieste ci se d; e un har, e un talant, si numai n aceast acceptiune gndirea lui Tutea poate fi identificat, fr temere, cu un sistem. Sistemul Tutea e un sistem crestin. Mai mult, un sistem crestin ortodox, cu elemente vdite de mistic rsritean si meditatie athonit. ntr-o eventual istorie a cugetrii romnesti, sistemul Tutea ar putea fi definit, n stil clinescian, ca un sistem

mnstiresc de gndire, alturi de cel al lui Nae Ionescu, Mircea Vulcnescu, Nichifor Crainic ori Constantin Noica. Vorbind despre o nghetare sistemic si despre neputinta de a mai gndi n afara limitelor sistemelor existente, Tutea intuia, ca singur posibilitate de constructie ideatic, mrturisirea. Aparitia gndirii crestine n traseul su spiritual a fost nregistrat de Tutea n nchisoare, acolo unde doar nvecinarea cu Dumnezeu mai putea s dea nvttura salvrii, restul nvecinrilor cu celula, cu gardienii sau cu tortionarii nefiind altceva dect un continuu ndemn la disperare. Cultural, ncrestinarea lui Tutea a avut la baz o receptare foarte curat, trneasc, a valorilor spiritului. Apartinnd unei generatii culturale de vrf, avnd acces la toate izvoarele, Tutea a experimentat copios binefacerile conceptului, ajungnd n cele din urm la limitele gndirii autonome; conceptul se vdea a fi o mntuire pe termen scurt, un bulevard ce sfrseste ntr-o groap. Printre ruinele conceptului, colindnd n speranta gsirii unei zidiri ntregi, Tutea a aflat zidirea trainic, de alt esent, a Bisericii, singura capabil s rspund ntrebrilor acumulate prin cultur. Gndirea lui Tutea e o permanent tensiune a trecerii de la concept la dogm, de la ndoial la certitudine. Conceptul te salveaz din naufragiu, aruncndu-te pe o insul, unde mori dup ce un timp ai avut nebunia s te crezi salvat, nefcnd nici un semn vaselor ce treceau spre continent; dogma te salveaz, aducndu-te pe continent, punndu-ti pmntul mprtiei lui Dumnezeu sub picioare. Crestinismul este starea ontologic normal a omului; dogma e revelatie, ntelepciune divin. Tutea a perceput dogma n semnificatie ei vie, de adevr revelat, vznd n ea unicul mijloc de redare a liberttii spiritului: dogma elibereaz, nu constrnge; infinita dumnezeire nu are cum s mrgineasc sau s constrng Tutea a defrisat unele geometrii, deosebind ntre interesant si adevrat, neputint si libertate. Gndirea lui marcheaz permanent aceste distinctii, le probeaz mereu. Exist cteva cuvinte cu valoare orientativ n gndirea lui Tutea. As ncerca s schitez un nceput de Glosar al cuvintelor de nvttur: Iisus Hristos eternitatea care puncteaz istoria; dogm adevr revelat ce ofer omului libertate si certitudine; revelatie form de dialog nvttoresc, pedagogic, ntre persoana uman si persoana divin; sfintenie fruntea tablei valorilor la care are acces omul; mntuire intrare n mprtia lui Dumnezeu; concept aproximatie rational, autonom, cu trimitere n htisul neputintei si incertitudinii; sistem form ordonat de a aduce n fata lui Dumnezeu nelinistile si nelmuririle spiritului uman; romn form lingvistic si spiritual de a aduce laud lui Dumnezeu. Toate cuvintele-cheie de mai sus, la care se mai adaug si altele, au stat la baza nvtturii pe care Tutea o transmitea tuturor acelora care se ntmplau s-i fie n nvecinare, pentru un timp mai lung sau mai scurt. O gndire si verific valabilitatea atunci cnd nvat pe altii; gndirea lui Tutea e, prin nssi esenta ei crestin-mrturisitoare, o nvttura destinat celuilalt. De aceea, nu am fost mirat vznd c majoritatea dedicatiilor de pe crtile din biblioteca lui cuprind cuvintele maestru si discipol. Cineva i

scrie: Marelui domn Petre Tutea, cu iubire de discipol; altcineva: Domnului Petre Tutea, ilustrul magistru, al crestinilor ndrumtor; altcineva: Domnului Petre Tutea, iubit printe sufletesc al meu si al multora; altcineva: Domnului nostru Profesor; iar altcineva: Omagiu, admiratie si recunostint domnului Petre Tutea, magistrul iubit al generatiei noastre tinere. n prezenta sa binecuvntat ne-am format ca lupttori, crestini si romni toti cei care ne-am simtit n stare de acest fapt nsemne nsemne multe a lsat Petre Tutea prin viat; amintiti-v de tnrul nchintor sau de cel din bibliotec Nu s-a considerat niciodat n msur s aib discipoli, dar nemsura lui smerenie se cheam, si cte nu nvat cineva de la un smerit Pentru multi, Judecata de Apoi e prima form de dialog si de nvecinare cu Dumnezeu; dar snt oameni, ca Petre Tutea, care o viat ntreag au corespondat si s-au nvecinat cu Dumnezeu n ncercarea de a intra n zona certitudinilor. Dintotdeauna, Tutea a vorbit, iar el vorbea, n general, pe dou registre: cnd cu oamenii, cnd cu Dumnezeu. Vorbirea cu oamenii era o cale de eliberare a ceea ce se structurase pn atunci, pentru a face loc noilor geometrii, nu esential diferite de cele dinainte, dar altminteri, mai frumoase poate, oricum altfel. Filozofia nuantelor, spunea el; un exercitiu al valabilittii, al revenirii la dogm. De aici, permanenta tensiune a trecerii de la conceptul uman, finit, la dogma nesfrsit, dumnezeiasc. Drumul de la concept la dogm era, n fapt, drumul de la Bibliotec la Biseric. Petre Tutea mergea des pe acest drum, nsotit de Kant si Maxim Mrturisitorul, de Sfntul Apostol Pavel si Iustin Martirul si Filozoful, deopotriv. si punea plria larg n vrful fpturii lui nalte si, cu senintatea bucuroas a nteleptului, strbtea drumul; uneori, si din fericire nu rar, mergea mpreun cu alti oameni, tineri mai ales. i nvta si le povestea, determinndu-i s accepte un alt ritm, o alt nvecinare, o alt Realitate. Tutea a murit ntr-o dimineat, pe cnd se pregtea s plece de la Bibliotec spre Biseric, a murit pentru c era deja n Biseric, iar Dumnezeu vroia s-L aib cu Sine mereu nvttur prin nvecinare, lectie despre cum s te uiti spre cer si cum spre pmnt, vecintatea cu Petre Tutea, orict de scurt, reprezint pentru cine vrea s nvete ceva din ea un mod de recapitulare a istoriei mntuirii omului si de reafirmare a necesittii de a intra n Biseric si n ritmul ei liturgic.