Revist` lunar`

„Nu exproprierea mijloacelor

de cultura ideilor
editat` de de produc]ie, ci exproprierea
Academia Ca]avencu

Director mijloacelor de comunicare

H.-R. Patapievici
alc`tuie[te esen]a socialismului.“
Anul V Num`rul 8 (59)
AUGUST 2009
4,9 lei Matei C`linescu
 IDEI \N DIALOG
Anul V NUM~RUL OPT (CINCIZECI {I NOU~) h AUGUST 2009

3 h T R A I AN U N GU REA N U
Nostologia Despre R`u, în prezen]a Diavolului
5 h C H R I S TI A N F EREN CZ- F LA TZ
fiului risipitor Noul film românesc fa]` cu comentatorii s`i
6 h A L E X . LEO {ERB A N
Ne întâlnim atât de rar, încât, chiar fa]` c`tre fa]` fiind, ne R`spuns la o recenzie
l`s`m înc` prad` impulsului de a reclama distan]a ce ne 7 h DA N C . MI H~ ILESCU
separ` de atâta vreme. Reful`m pân` [i în fa]a prezen]ei. Din contextele unui verb securistic: a colabora
Imediatul unei revederi îndelung amânate e absorbit, parc`,
de contratimpul întâlnirilor deja consumate. 10 h In memoriam: Matei C`linescu
11 h ION VIANU
h V I R G I L C I O M O{ P A G . 25
Despre prietenie, cu Matei
13 h VL A DIMI R TISM~ N EA N U
Profesorul de la Bloomington
Omul de drept 14 h DA NIEL CRISTEA - EN A CHE
Matthew
Ca s` lu`m urma universalului, în sensul lui de norm` a omului 15 h L U I Z A P A LA N CIU C
complet, e potrivit a[adar s` îl distingem tocmai de categoria În incertitudinea timpului plin
generalului [i cu atît mai mult de categoria cantitativ`, statistic`
a colectivului – necesitate pe care insist` René Guénon. 22 h M I H A I MA CI
Criza care trebuia s` vin`
28 h T E R E ZA - B RÎN D U {A P A LA D E
Maria [i finalitatea omului
h A N CA MA N O L E S C U PAG. 18 29 h M A R T I N CID
Despre pictorul Romeo Niram
30 h H O R A }I U P EP I N E
Manolescu [i optzeci[tii Tema mul]imii corupte
31 h H O R I A B A RN A
Pe cât se poate, literar, prevedea, disputa nu doar c` nu se Dincolo de postmodernitatea UE
va încheia, dar ea se va aprinde [i mai tare. Ce las` de la 32 h A L E X A N D RA P Â RVA N
el istoricul literar actual? Mai nimic sau chiar nimic. El Semnifica]ia cogito-ului augustinian
nu e în fapt decât un parior pe un compromis viitor, [i nu 33 h A NT ON I . A D ~ MU }
un agent franc al acestuia. Se vede totul din felul în care îi Despre erotici [i erotisme
cite[te pe criticii optzeci[ti sau ai optzeci[tilor. 36 h R A DU CA RP
{antierul în construc]ie al dreptei române[ti
38 h I O A N STA N OMIR
h M A R I A N V I C TOR B UCIU P AG . 2 6
Romantism, regenerare [i identitate na]ional`
39 h B O G D A N C. EN A CHE
Lebedele din gr`dina libert`]ii
Ultraliberalismul 40 h H O R I A - VI CEN }IU P ~ TRA {CU
Homo anxius
prin criz` 42 h POEM
44 h DA NIELA MA GIA RU
Tot ce spun de fapt e c` avem nevoie de teorii monetare cât mai Via]a în bandaje
bune [i de foarte mult fler în utilizarea lor, mai ales azi. Anti- 45 h C R I STIA N VA SI LE
interven]ionismul impus nediferen]iat poate fi la fel de periculos Simulacrul unui proces comunist
ca formele de interven]ionism monetar puternic infla]ioniste pe 46 h M I H A IL N EA M}U
care le denun]`. Pedagogia lui Noica
47 h H .- R . P A TA P I EVICI
h CO N S TA N TIN B~ L~ { O I U PAG. 20 Adaptarea la exil
SCRIU |N ACEST NUM~R
Anton I. Ad`mu] Pred` la Facultatea de Filosofie, Ed. Zeta-books, 2009. Tereza-Brîndu[a Palade Doctor în filozofie, pred` la Alex. Leo {erban Critic de film. Ultima carte publicat`: 4
Universitatea „Al. I. Cuza„ din Ia[i. Ultima carte publicat`: Daniel Cristea-Enache Critic literar. Ultima carte publicat`: Facultatea de {tiinte Politice, SNSPA. Ultima carte decenii, 3 ani [i 2 luni cu filmul românesc, 2009.
Cum viseaz` filosofii, 2008. Timpuri noi, 2009. publicat`: Profe]ii relativismului moral, 2009. Vladimir Tism`neanu Profesor de {tiin]e Politice la
Horia Barna Profesor, traduc`tor, editor. A tradus Carlos Bogdan C. Enache Licen]iat în [tiin]e politice, Universitatea Luiza Palanciuc Scriitor, cercet`tor. A ini]iat, al`turi de University of Maryland, Fellow, Woodrow Wilson Center
Fuentes, Diana sau Zei]a solitar` a vîn`torii, 2003 [i Jil]ul Bucure[ti. filosoful Mihai {ora, programul „Restitutio Benjamin (2008-2009). Ultimele c`r]i publicate: Stalinism pentru
vulturului, 2004. Christian Ferencz-Flatz Doctor în filosofie al Universit`]ii din Fondane„, de traducere [i editare integral` a operei eternitate – O istorie politic` a comunismului românesc,
Constantin B`l`[oiu Licen]iat în teologie [i [tiin]e politice. Bucure[ti, bursier NEC cu un proiect de cercetare intitulat franceze a lui B. Fondane. 2005; Perfectul acrobat. Leonte R`utu, m`[tile r`ului
Marian Victor Buciu Profesor la Facultatea de Litere a Univer- „Husserl [i cinematograful“. H.-R. Patapievici Scriitor. Ultima carte publicat`: Despre (coautor Cristian Vasile), 2008; Stalinism Revisited:The
sit`]ii din Craiova. Ultima carte publicat`: Cel`lalt Arghezi. Mihai Maci Pred` la Facultatea de Filozofie a Universit`]ii idei & blocaje, 2007. Establishment of Communist Regimes in East-Central
Eseu de poetic` retoric` a prozei, edi]ia a doua, 2008. din Oradea. Horia-Vicen]iu P`tra[cu Pred` la Facultatea de Filozofie, Uni- Europe (editor), 2009.
Radu Carp Pred` la Facultatea de {tiin]e Politice, Daniela Magiaru Critic de teatru. Are în preg`tire un studiu versitatea „Spiru Haret“, Bucure[ti. Ultima carte publicat`: Traian Ungureanu Jurnalist, cronicar [i eseist politic,
Universitatea Bucure[ti. Ultima carte publicat`: Dumnezeu despre dramaturgia lui Matei Vi[niec. Despre urât [i al]i demoni. Reflec]ii [i exclama]ii, 2005. cronicar [i eseist sportiv. Ultima carte publicat`: Încotro
la Bruxelles. Religia în spa]iul public european, 2009. Anca Manolescu Cercet`tor la Colegiul Noua Europ`. Ultima Alexandra Pârvan Psiholog, doctorand în filozofie cu teza duce istoria României, 2008.
Martin Cid Prozator [i jurnalist. Este directorul revistei carte publicat`: Europa [i întîlnirea religiilor, 2005. „Problema r`ului în filosofia lui Augustin“. Ultima carte Cristian Vasile Cercet`tor [tiin]ific la Institutul de Istorie
bilingve (spaniol`-englez`) de art` [i literatur` Yareah Dan C. Mih`ilescu Scriitor, critic [i istoric literar. Ultima carte publicat`: Dublul [i diferen]a, 2004. „Nicolae Iorga„. Doctor în istorie. Ultima carte publicat`:
Magazine. publicat`: Despre omul din scrisori. Mihai Eminescu, 2009. Hora]iu Pepine Ziarist [i publicist. Perfectul acrobat. Leonte R`utu, m`[tile r`ului (coautor
Virgil Ciomo[ Filozof, profesor la Universitatea „Babe[- Mihail Neam]u Doctor în teologie al Universit`]ii din Ioan Stanomir Pred` la Facultatea de {tiin]e Politice, Uni- Vladimir Tism`neanu).
Bolyai„, Cluj, profesor invitat al universit`]ilor din Paris I, Londra. Ultima carte publicat`: Elegii conservatoare. versitatea din Bucure[ti. Ultima carte publicat`: Spiritul Ion Vianu Psihiatru, scriitor. Ultima carte publicat`:
Lyon III, Poitiers. Ultima carte publicat`: Être(s) de passage, Reflec]ii est-europene despre religie [i societate, 2009. conservator. De la Barbu Catargiu la Nicolae Iorga, 2008. Vasiliu, foi volante, 2006.

Adres`: Pia]a Presei Libere nr.1, Casa Presei, corp A3, et.4,
este o marc` a grupului CONCEP}IA GRAFIC~, DESIGN: ABONAMENTE: Elena Teodorescu DISTRIBU}IE: SC Ca]avencu SA
sector 1, Bucure[ti, cod 013701. Tel. redac]ie: 021–549 3736
elena.teodorescu@gruprc.ro DIRECTOR DISTRIBU}IE:
www.ideiindialog. ro tel. 021/3114061 Alexandru Miri[tea
mail: abonamente@gruprc.ro alexandru.miristea@catavencu.ro
Revist` lunar` de cultura ideilor al vie]ii, 1528, [i pot fi g`site Lucrarea de pe copert` apar]ine REDAC}IA DEPARTAMENT V|NZ~RI tel: 318 55 31; 318 55 32
editat` de Academia Ca]avencu. \n ultima parte a lucr`rii sale lui Devis Grebu. PUBLICITATE: Florin Petre PUBLISHER:
Apare în prima miercuri a fiec`rei Vier Bücher von menschlicher DIRECTOR: H.-R. Patapievici florin.petre@gruprc.ro Nicolae-Ionu] Sârbu
luni. De[i apare la Bucure[ti, ID nu Proportion. Toate desenele acestui num`r REDACTOR-{EF: George Arun tel: +40.722.151.344 DIRECTOR QUALITY MEDIA:
este o revist` bucure[tean`. au fost realizate de Devis Grebu, arun@ideiindialog.ro TRAFFIC MANAGER:
Acesta este num`rul lunii cu excep]ia lucr`rii de la pag. 43, Mihnea Vasiliu
SGR: Alexandru Gabor Ana-Maria Smarandache EDITOR: SC Ca]avencu SA
Caracterele cu care este scris august 2009 [i este distribuit a lui R`dvan Alexandru. alexandru.gabor@ideiindialog.ro anamaria.smarandache@gruprc.ro
acronimul ID au fost desenate \ncep\nd cu 5 august. PRODUC}IE: Gabriel Preutu Tip`rit la Tipografia
CORECTUR~: Radu Dobând`
de Albrecht Dürer în ultimul an Are 48 de pagini. DTP: Virgil Mercean gabriel.preutu@gruprc.ro România Liber`
 NUM~RUL 8 (59) AUGUST 2009
Despre R`u,
în prezen]a Diavolului
– o investiga]ie de Leszek Kołakowski –
A
INDUS sau a impus comunismul o
anumit` „calitate“ a existen]ei? De
regul`, r`spunsul e blocat de cli[ee care
rateaz` gravitatea filozofic` a întreb`rii.
Comunismul poate fi redus la s`r`cie, la
umilin]a cotidian` continu` sau la lungimea cenu[ie
a cozilor, pentru c` e egal cu putrefac]ia complet`
a vie]ii sociale. Îns` doar cu aceast` însemn`tate [i
amprent`, comunismul se restrînge la duritatea [i
violen]a unui accident care desfigureaz` [i trece,
l`sînd în urm` „o lume de vindecat“. Indiscutabil,
[ocul comunist a r`mas pentru o parte însemnat`
a societ`]ilor care l-au tr`it exact asta: o priva]iune
sever` de bun`stare, consum [i libertate, în sensul
cel mai practic al cuvîntului. Memoria genera]iilor
de „absolven]i“ ai orînduirii comuniste e înc`rcat`
de aceast` defini]ie care banalizeaz`, re]inînd vul-
garitatea, f`r` s` fi perceput unicitatea vie]ii în
comunism. Dar s`r`cirea [i epuizarea fizic` a fiin]ei
umane nu sînt un monopol comunist. R`zboaiele,
epocile de pionierat, epidemiile [i catastrofele na-
turale for]eaz` c`deri în mas` ale grupurilor umane
mari. A[ezat în succesiunea „accidentelor“ [i „catas-
trofelor“ colective, comunismul î[i ascunde esen]a.
A[a s-a n`scut obscuritatea conceptual` de care
s-au ag`]at, decenii în [ir, adep]ii teoriei occidentale
dup` care comunismul est-european a fost „doar“ o
abatere, o deraiere nedemn` de la linia marxismului
de principiu. Stalin [i, dup` el, Ceau[escu, Kim Jong
Il sau alte figuri de paranoici [i tartori inexplicabili
au devenit argumentul în baza c`ruia comunismul
tr`dat [i-a verificat cu atît mai mult idealitatea. Pu-
terea infernal` a comunismului în raport cu fiin]a
uman` a r`mas astfel o necunoscut`: [i în interiorul
societ`]ilor pe care le-a devastat, [i în societ`]ile
din afar` – pe care continu` s` le narcotizeze, cu
promisiunea eliber`rii. Cu alte cuvinte, în]elegerea
comunismului nu e totuna cu inventarul crimelor
[i nici cu analiza tezelor doctrinare ale comunismu-
lui. Ceva mult mai misterios, mai profund [i mai
înfrico[`tor se ascunde în adîncimile acestei fixa]ii
care nu se retrage, ci se reformuleaz` [i relanseaz`
sub camuflajul interminabil al utopiei. Seduc]ia
utopiei e intact`, pentru c` e[ecul ei dezastruos e
necomunicabil. Nimeni nu crede, nu vrea sau nu
poate s` [tie.
În ce nu putem
s` nu credem
Experien]a existen]ial` comunist` a fost descris`
în detalii apocaliptice de titanii m`rturisitori, de la
Soljeni]în la {alamov, dar revela]ia nu a detonat în
societ`]ile care au absorbit „marea literatur` anti-
comunist` a secolului XX“. Contactul cu demonis-
mul comunist nu garanteaz` revela]ia general`.
Lumea nu are timp [i dispozi]ie, atunci cînd e con-
vocat`, strict literar, la [edin]e tragice [i globale de
dezv`luiri. De ce s-ar opri din drum, pentru a ad-
mite prezen]a [i persisten]a R`ului, genera]ii care
c`l`toresc spre viitor, înaripate de optimism, teh-
nologie sau caritate? Dintr-un motiv adînc filozofic.
Odat` în]eleas`, lec]ia comunismului spune c` R`ul
exist`, c` are o recuren]` sistematic`, o formul` de
ac]iune sistematizat` [i o putere enorm` de seduc]ie
pe care o datoreaz` capacit`]ii de a infiltra [i pre-
lua formele Binelui. R`ul e elementul central [i sta-
bil al comunismului, nu în detaliile înfior`toare ale
cazierului istoric, ci în for]a de asalt spiritual arun-
cat` împotriva condi]iei umane. Din acest punct de
vedere, comunismul e urma[ul [i capodopera unei
uria[e tradi]ii a R`ului absolut [i a r`zboiului spi-
ritual cu libertatea. Nazismul, fratele bun al comu-
nismului, a fost imprudent, atacînd, în numele unei
mit biologic „[tiin]ific“, [i [i-a expus prea devreme
natura grotesc`. În plus, distrugerea armat` a statu-
lui nazist a permis, apoi, arestarea [i radierea ideii
naziste centrale. Comunismul a încheiat victorios
r`zboiul pierdut de nazism [i a fost, mereu, îndea-
juns de abil pentru a trimite în avangard` o retoric`
progresist`, „de nerefuzat“. Îns` ambele experien]e
au demonstrat ceva supraistoric: existen]a R`ului
non-accidental, ultra-competitiv între tenta]iile [i
op]iunile generale ale omului. Mega-atestatul con-
trasemnat de comunism [i de nazism a dovedit c`
lumea nu e un loc adjudecat, ci un cîmp contradic-
toriu în care soarta omului se joac` între con[tiin]`
[i dezumanizare. Cele dou` socialisme apocaliptice
ale secolului XX ]in afi[ul, dar asta nu poate umbri
ferocitatea predecesorului lor, R`zboiul de 30 de ani.
Tentativele de înlocuire sau de modificare a naturii
umane sînt, îns`, monopolul ereziei socialiste. {i nu
sînt, cu nici un chip, încheiate. Socialismul plenar
revine cu mijloacele [i temele noi ale -ismelor anga-
jate în cult [i utopie: ecologism, corectitudine poli-
tic`, antiglobalism. În 1997, dup` 20 de ani de expe-
rien]` comunist` în Polonia [i 10 ani de conflict în
Occident cu stînga occidental`, Leszek Kołakowski
a pus paradoxul „r`ului nesesizat“ într-o formul` de
ironie tran[ant`: „Pot s`-i în]eleg pe cei ce nu cred în
Dumnezeu, dar îmi e peste putin]` s`-i în]eleg pe cei
ce nu cred în Diavol“.
Pastorul calcaros
nu se modernizeaz`
Leszek Kołakowski (23 octombrie 1927 – 17 iulie
2009) a fost perfect echipat pentru a în]elege, expu-
ne [i distruge secretul constitutiv al R`ului comu-
nist. Nimic din biografia acestui fost militant comu-
nist nu poate explica puterea dominatoare, ironic` [i
t`ioas` cu care Kołakowski a tratat fascina]ia comu-
nist`. Ca atî]ia al]i mari preo]i anticomuni[ti, Koła-
kowski a fost, mai întîi, un bun comunist. Diferen]a
e c` Leszek Kołakowski nu a tezaurizat datele aces-
tei prime etape, nu a fost niciodat` altceva decît fi-
3
ACTUALITATEA
lozof [i nu a atacat comunismul de pe pozi]iile re-
voltei anticomuniste. Din punct de vedere etic, Les-
zek Kołakowski s-a desp`r]it de comunism în nu-
mele umanismului fundamental al culturii europe-
ne. Din punct de vedere tehnic, Leszek Kołakowski a
distrus comunismul pe parcursul unor cercet`ri teo-
logico-filozofice asupra cre[tinismului de secol XVII.
Kołakowski a fost adesea confundat cu Principalele
curente ale marxismului (1976), monografia care a di-
secat [i epuizat preten]iile filozofice ale marxismu-
lui. Îns` geniul lui Kołakowski surîde ironic [i lapi-
dar de deasupra acestui op. Kołakowski a cî[tigat în-
totdeauna împotriva timpurilor lui pentru c` a fost,
de la început pîn` la sfîr[it, omul tradi]iei filozofi-
ce premoderne. Kołakowski a refuzat programatic
s` fie un actual, de[i a petrecut o mare parte a carie-
rei [i a dedicat o mare parte a operei sale anomalii-
lor prezentului. Sceptic, ironic [i sec pîn` la fosiliza-
rea propozi]iilor, Kołakowski a adus, cu efecte devas-
tatoare, în acvariul filozofic modern [i postmodern
precizia acid` a clasicului. Kołakowski a fost perfect
suveran [i imun la impresiile [i iluziile spirituale ale
modernit`]ii, pentru c` a fost, pur [i simplu, serios.
„Un filozof modern care n-a fost încercat de b`nuiala
c` e [arlatan nu e un filozof, iar opera lui nu merit`
citit`“ – a m`rturisit Kołakowski, incluzîndu-se prin-
tre suspec]i [i ad`ugînd, la fel de sigur, c` „Nici un
mare filozof nu se num`r` printre filozofii în via]`“
(Daedalus, 2005, interviu de Danny Postel). Koła-
kowski, omul modest, cu aparen]a calcaroas` a unui
pastor restrîns la consum subbiologic, n-a tri[at nici-
odat` [i n-a încercat niciodat` s`-[i ofere confort sau
anestezice în rela]ia cu adev`rul.
Adev`rul e anticomunist
i
În 1966, cînd a scris „Karl Marx [i defini]ia cla- Odat` în]eleas`, lec]ia
sic` a adev`rului“, studiul care a fost premiat de comunismului spune
autorit`]i cu excluderea din partid [i concedie- c` R`ul exist`, c` are o
rea de la revista Studia Filozoficzne, totul era jucat. recuren]` sistematic`,
Nu din dezgust pentru represiunea comunist` [i o formul` de ac]iune
nici din dorin]a de a face un act de originalitate în sistematizat` [i o
fa]a majorit`]ii marxiste a lumii academice polo- putere enorm` de
neze ([i occidentale). Sursele împotrivirii lui Koła- seduc]ie pe care o
kowski nu sînt refuzul sau protestul. Kołakowski datoreaz` capacit`]ii
nu a provocat tulbur`ri [i nu a distrus marxismul de a infiltra [i prelua
cu pre]ul unui scandal filozofic. E mult mai sim- formele Binelui. R`ul
plu [i mai grav: Kołakowski a f`cut filozofie pur` [i e elementul central [i
a constatat riguros a[ezarea spiritual` a marxismu- stabil al comunismului,
lui în afara [i împotriva civiliza]iei. Iat` de ce Koła- nu în detaliile
kowski nu e un comunist convertit, un comenta- înfior`toare ale
tor intelectual sau un martor revoltat. Kołakowski cazierului istoric, ci în
infirm` presupunerea dup` care comunismul e te- for]a de asalt spiritual
renul de lucru al demolatorilor anticomuni[ti [i li- aruncat` împotriva
miteaz` presupunerea dup` care suferin]a e, sin- condi]iei umane.
gur`, de ajuns pentru a dezv`lui esen]a ultim` a uto-
piei marxiste. Kołakowski a fost, de fapt, tot tim-
pul în interiorul lumii comuniste f`r` s` se fi l`sat

4
vreodat` contaminat de promisiunile sau de stra-
tagemele ei doctrinare. Leszek Kołakowski a f`cut
demonstra]ia complet` a puterii spiritului [i a au-
tonomiei adev`rului. De aici remarcile tîrzii ale lui
Kołakowski în ap`rarea exteriorit`]ii inaccesibile a
adev`rului [i pledoariile sale în ap`rarea dreptului
la contradic]ie. Mai clar spus, Kołakowski a respins
orice adev`r ultim, dar a insistat dramatic asupra
necesit`]ii c`ut`rii adev`rului. Tot Kołakowski a cre-
zut pîn` la ultima suflare c` marile contradic]ii ale
culturii umane nu pot fi [i nu trebuie rezolvate. Ele
ACTUALITATEA
trebuie admise [i în]elese. Mai important: nevoia de
armonie [i toate argumentele în favoarea elimin`rii
tensiunilor nerezolvate duc la dezastru sau – cum
avertiza Kołakowski în unul din ultimele lui inter-
viuri – „f`r` educa]ia moral` concret` care inculc`
diferen]a dintre Bine [i R`u, societ`]ile devin vulne-
rabile [i, în cele din urm`, civiliza]ia se pr`bu[e[te“.
Ce e cu adev`rat remarcabil e c` aceste pozi]ii nu au
fost cî[tigate de Kołakowski dup` stabilirea în Occi-
dent, ci au lucrat de la început al`turi de marxistul
[i apoi de criticul marxismului. Iat` de ce biografia
lui Kołakowski e o istorie exemplar`.
Dr. Kołakowski prime[te
o excursie la Moscova
i doua c`i de acces: investiga]ia filozofic`. Revizionis-
Kołakowski e un filozof Leszek Kołakowski s-a n`scut la Radom, dar a
polonez universal. În p`r`sit repede ora[ul. Ocupa]ia sovieto-nazist` l-a
Occident, articolele surprins pe Kołakowski în zona german`. Tat`l lui
[i c`r]ile lui desfac Leszek a fost executat de Gestapo [i restul familiei
metodic ansamblul a fost deportat`. Kołakowski prinsese gustul c`r]ii
marxist, f`r` s` aib` în biblioteca respectabil` a tat`lui s`u, unde a citit
nevoie de derogarea pentru prima oar` poezie în polonez`, rus` [i ger-
de la activismul politic man`. Prin urmare, dispari]ia orelor de [coal` nu l-
orientat spre Polonia. a mul]umit pe tîn`rul studios. Cînd rezisten]a polo-
Marxismul e unul [i nez` a organizat o re]ea [colar` clandestin`, Koła-
acela[i. Lucr`rile lui kowski a r`spuns entuziast [i a revenit cu pasiune
Kołakowski, în frunte la programa [colar`. Aceast` experien]` a l`sat, cu
cu Principalele curente siguran]`, urme adînci. Cineva care g`se[te, înc` din
ale marxismului, prima tinere]e, dovezile capacit`]ii de autonomie [i
devin repere clasice. de autoorganizare ale societ`]ii civile nu mai poate
În mod ironic [i deveni un cet`]ean servil [i va p`stra o distan]` cate-
semnificativ, reac]ia goric` fa]` de stat. Pîn` la sfîr[itul r`zboiului, Koła-
anti-Kołakowski e, la kowski a avut tot timpul s` vad` la lucru [i s` res-
rîndul ei, constant`. ping` retorica prevalent` a dreptei na]ionaliste, an-
tisemite [i catolice poloneze. Dup` r`zboi, propul-
sat de sentimente antina]ionaliste, Kołakowski se în-
dreapt` decis spre comuni[ti. În 1947 devine mem-
bru ZMP (UTC-ul polonez). În 1953 începe studii de
filozofie la Universitatea din Łód . Din acest mo-
ment, parcursul lui Kołakowski pare perfect egal
cu parcursul tipic al filozofilor de partid din Româ-
nia. Între 1950 [i 1954, Kołakowski pred` la {coala
de Partid, unde activi[tii sînt ini]ia]i în clasicii mar-
xismului. În 1956, noua stea a marxismului autoh-
ton ob]ine doctoratul la Universitatea din Var[ovia,
unde devine (din 1959) decan al Facult`]ii de istoria
filozofiei. În 1950 [i în 1958, Kołakowski e r`spl`tit
cu c`l`torii în str`in`tate. Mai întîi la Moscova,
al`turi de un grup de „merituo[i“ ai propagandei co-
muniste, apoi în Olanda, Fran]a [i Germania, unde
îl întîlne[te pe Th. Adorno. Toat` aceast` schem`
de promovare în[al`. Exist` o diferen]` anume între
parvenirea academic` în Polonia [i în România ani-
lor ’50. În varianta româneasc`, noua elit` academic`
e exact ce spun datele din dosar. Impostura e total`.
O trup` de semianalfabe]i [i oportuni[ti sînt adu[i la
putere în universit`]i, distrug catedrele, elimin` ab-
rupt corpul academic „reac]ionar“ [i impun îndoctri-
narea studen]ilor care au voie s` înve]e lozinci, sub
supravegherea profesorilor-politruci. Polonia e cu
totul [i cu totul alt caz.
Clasa muncitoare
î[i ia filozof
Pe tot parcursul carierei de partid [i universitare,
Kołakowski a studiat riguros texte marxiste [i ne-
marxiste. De[i în]esate de farsori, universit`]ile po-
loneze [i-au p`strat fondurile de carte [i au permis,
f`r` restric]ii sau sanc]iuni, accesul la orice titlu.
Profesorii mai bine preg`ti]i (cazul lui Kołakowski)
au predat ce [i cum au crezut de cuviin]`. În orice
caz, marxismul explicat de la catedr` de Kołakowski
a fost o ini]iere autentic` în gîndirea critic` [i, ade-
sea, o introducere în contesta]ia ortodoxiei marxis-
te. În 1965, de pild`, profesorul marxist Kołakowski
încheie opt ani de cercet`ri cu Con[tiin]a religioas` [i
Biserica: studii asupra cre[tinismului ne-denomina]ional
în secolul al XVII-lea, o lucrare de teologie strict`
care deschide seria cercet`rilor asupra lui Pascal [i
a jansenismului (God Owes Us Nothing, 1995, e cea
mai cunoscut` dintre ele). Cu excep]ia unui scurt
[i în[el`tor interludiu marxist, Kołakowski e, de
fapt, un filozof clasic al religiei, versat în marxism,
apoi critic [i, în cele din urm`, demolator al mar-
xismului. Dou` c`i îl conduc pe Kołakowski la con-
cluzii timpurii [i definitive asupra marxismului.
Mai întîi c`l`toria-cadou la Moscova, oferit` de par-
tid unui grup de tineri marxi[ti. Fa]` în fa]` cu so-
cietatea real` organizat` de marxismul real, Koła-
kowski e edificat. Momentul [ocului nu produce,
îns`, o convulsie temperamental`. R`ceala distins`
[i p`trunz`toare e una din datele de conduit` inte-
lectual` ale lui Kołakowski [i ea îl fere[te de conclu-
zii superficiale. La Moscova, Kołakowski în]elege,
mai degrab` vizual, c` stalinismul e consecin]a di-
rect` [i final` a principiului marxist. Aceea[i con-
cluzie îl a[teapt` pe Kołakowski la cap`tul celei de-a
mul lui Kołakowski devine, în cî]iva ani, dup` 1960,
un criticism insuportabil pentru autoritatea ideolo-
gic` polonez`. În 1966, Kołakowski e exclus din par-
tid. Diferen]a fa]` de traiectoria-robot a ideologu-
lui comunist, a[a cum o cunoa[tem din România, se
adînce[te. Chiar dup` excludere, Kołakowski pred`
[i public`, poate consulta orice bibliotec` [i particip`
la dezbateri publice. „Nimeni nu s-a amestecat în ac-
tivitatea universitar`, a mea sau a altor colegi“ – ]ine
s` precizeze Kołakowski, la începutul anilor ’90. La
sfîr[itul anilor ’60, Kołakowski, proasp`t exclus din
partid, e respectat [i ascultat în mediile academice
poloneze. De fapt, dincolo de cercul intelectual polo-
nez de elit`. Scrierile [i interven]iile lui Kołakowski
fac jonc]iunea cu clasa muncitoare. Ironic, nu? Ma-
rele critic al marxismului e înfiat de clasa muncitoa-
re, copilul favorit [i profetul învestit al marxismului.
În 1968, Partidul Comunist Polonez pune cap`t cari-
erei interne a lui Kołakowski. Concediat [i pus sub
interdic]ie de publicare, Kołakowski p`r`se[te Polo-
nia. Partidul în]elesese bine: Kołakowski ideolog al
muncitorilor era un pericol imediat [i fatal pentru
statul comunist. Era, îns`, prea tîrziu.
Dr. Lukács prime[te
o excursie în Albania
Dup` plecare, Kołakowski aterizeaz` în circuitul
academic prim al universit`]ilor occidentale. Con-
flictul cu naivitatea, iresponsabilitatea [i prostia st-
îngii academice occidentale începe imediat. Koła-
kowski pred` la Berkeley, în 1968, cînd campusul e
ocupat de „grupuri de ac]iune“ studen]e[ti care cer
retragerea din Vietnam [i au cîteva propuneri imedi-
ate pentru îmbun`t`]irea sistemului de înv`]`mînt:
eliminarea examenelor, numirea studen]ilor pe
post de profesori, suprimarea cursurilor regulate. În
sfîr[it, aceia[i studen]i cer retragerea din biblioteci
a „literaturii rasiste albe [i a altor gunoaie“. Koła-
kowski nu e timorat [i, spre deosebire de nenum`ra]i
profesori care tac, recunoa[te u[or ravagiile ideii so-
cialiste. Replica lui Kołakowski îi în[tiin]eaz` pe ti-
nerii radicali c` au g`sit drumul spre barbarie. Koła-
kowski g`se[te peste tot, la McGill, Chicago [i chiar
în Oxford-ul pe care-l va iubi pîn` la moarte, aceea[i
confuzie intelectual`, acelea[i sloganuri [i ortodoxii
militante. Îns` în 1971, Kołakowski scrie „Speran]`
[i dezn`dejde“, un eseu destinat societ`]ii poloneze.
Eseul are un r`sunet formidabil [i devine, practic,
manualul de organizare a ac]iunilor civile anticomu-
niste poloneze. Mi[carea „Solidaritatea“ va prelua,
mai tîrziu, cu supravegherea [i binecuvîntarea lui
Kołakowski, principiile de baz` ale re]etei: formarea
de nuclee profesionale [i civile paralele cu organis-
mele oficiale. Ideea e, evident, rezultatul unei amin-
tiri fundamentale: maestrul Kołakowski recupereaz`
experien]a tîn`rului educat de sistemul [colar clan-
NUM~RUL 8 (59) AUGUST 2009
destin al rezisten]ei poloneze. Îns` consecin]ele for-
midabile ale eseului lui Kołakowski demonstreaz`
ceva aproape de neconceput. Un filozof de calibru
reu[e[te s` se fac` în]eles [i coopereaz` f`r` proble-
me cu o mi[care popular`. Ideea dup` care intelectu-
alii sînt, prin excelen]`, ininteligibili la nivel popu-
lar e categoric infirmat`. În urm`torii 17 ani, Koła-
kowski e sf`tuitorul din umbr` [i c`l`uza spiritual`
a mi[c`rilor civice [i muncitore[ti poloneze, în pri-
mul rînd al sindicatului „Solidaritatea“. Marele Pro-
fesor [i Electricianul Furios (Lech Walęsa) nu au pro-
bleme de comunicare.
Kołakowski e, îns`, un filozof polonez universal.
În Occident, articolele [i c`r]ile lui desfac metodic
ansamblul marxist, f`r` s` aib` nevoie de derogarea
de la activismul politic orientat spre Polonia. Mar-
xismul e unul [i acela[i. Lucr`rile lui Kołakowski,
în frunte cu Principalele curente ale marxismului, devin
repere clasice. În mod ironic [i semnificativ, reac]ia
anti-Kołakowski e, la rîndul ei, constant`. Partidul
Comunist Polonez sesizase pericolul influen]ei pu-
blice a ideilor lui Kołakowski. Jürgen Habermas face
[i spune, practic, acela[i lucru. „Kołakowski e o ca-
tastrof` pentru stînga occidental`!“ – declar` Haber-
mas, sesizînd foarte exact for]a [i coeren]a discur-
sului filozofic al lui Kołakowski. Acolo unde Koła-
kowski decide s` reac]ioneze spontan, efectul e [i
mai puternic. Dup` ce e pus în fa]a remarcilor lui
G. Lukács („Cel mai r`u socialism e preferabil celui
mai bun capitalism“), Kołakowski conchide: „Desi-
gur, avantajele vie]ii în Albania, fa]` de via]a în Su-
edia, sînt evidente“.
Alesul
Kołakowski a murit izolat, a[ezat, cu o grij` sec-
tar`, în carantin` mediatic` de filozofii [i mediile
academice ale modernit`]ii post-anticoloniale. Soco-
tit un primitiv incapabil de nuan]e [i filozofie alter-
nativ`, Kołakowski a fost sanc]ionat pentru viziunea
decis` [i ultimativ` asupra modernit`]ii, în care mar-
xismul e descifrat ca apoteoz` a r`t`cirii declan[ate
de Iluminism. Unul din mecanismele esen]iale de
seduc]ie ale Diavolului – cu care Kołakowski a conti-
nuat s` men]in` o conversa]ie foarte nepl`cut` pen-
tru conlocutor – a fost convertirea Iluminismului la
anticre[tinism. „Odat` consacrat` aceast` opera]ie“
– comenteaz` Kołakowski în eseul „Politics and the
Devil“ – „umanismul a fost pus în situa]ia de a opta
pentru ateism. La cap`tul acestei prelungite suite de
«autoglorificare uman`», politica, rupt` de sacrali-
tate [i tradi]ie, a fost obligat` s` devin` lupt` goal`
pentru putere“. Modernitatea acuzat` de Kołakowski
e un joc oportunist [i comod, croit pentru prima-
tul intelectualilor secundari. F`r` tradi]ie [i sacru,
societ`]ile sl`besc. Credin]a e esen]ial`, dar – remarc`
Leszek Kołakowski – „credin]a are nevoie de cre-
din]`, nu de recomand`rile intelectualilor care laud`
«utilitatea social`» a religiei“. Nevoia de adev`r (în
ciuda absen]ei unui adev`r ultim) e cea mai sever`
mo[tenire postum` a gîndirii lui Kołakowski. {i cea
mai insuportabil` dintre acuza]iile a[ezate de Koła-
kowski în fa]a complexului intelectual modern. Ce
îl face pe Kołakowski filozof [i pe adversarii lui mai
vechi sau mai noi scribi trec`tori e capacitatea de a
admite lucrurile dificile. Acea severitate de con[tiin]`
care a stat [i lîng` tîn`rul marxist [i lîng` vetera-
nul antimarxist Kołakowski. Prin Kołakowski, vea-
cul nostru obosit de ipoteze [i divaga]ii afl` c` exist`
Bine [i R`u. C` exist` o datorie a adev`rului care nu
poate fi confundat` cu cultul reflex al scientodoxiei.
C` exist` contradic]ii irezolvabile [i c` o contradic]ie
irezolvabil` trebuie cunoscut` [i rostit`, nu evitat`
prin concepte alternative sau locu]iuni politico-fi-
lozofice acrobatice. „Socialismul democratic e totu-
na cu z`pada la gr`tar“, a remarcat cu o formul` cele-
br` Kołakowski. Altfel spus, exist` limite, iar speran]a
dup` care utopia poate armoniza, în sfîr[it, conflic-
tul fundamental al vie]ii [i culturilor e preludiul cri-
mei. Sedativul care deschide protocolar sinuciderea
civiliza]iilor. R`ul exist` [i trebuie cunoscut. Koła-
kowski l-a privit în ochi [i i-a supravie]uit. Nimeni
nu e mai bun pentru c` a trecut prin comunism. Îns`
cî]iva din cei care au trecut sînt ale[i. j
 NUM~RUL 8 (59) AUGUST 2009
Noul film românesc
fa]` cu comentatorii s`i
D
E facto, un critic de film este
adesea doar un jurnalist de
divertisment ce recomand`
sau deconsiliaz` cu privire
la filmele din ora[. De drept,
îns`, el este totodat` asemeni oric`rui
critic de art` un „om de [tiin]`“, a[adar
un specialist al „istoriei [i esteticii
filmului“, oricât de „ne-[tiin]ific“ se în-
tâmpl` altminteri s` fie domeniul s`u.
Între istoricii filmului, criticul are prin
urmare un statut dificil: el trebuie s`
ajung` spontan la judec`]i care, pentru
istoricul obi[nuit, sunt deja bine sedi-
mentate, a[adar s` asigure „avangarda“
unui domeniu [tiin]ific [i totodat` s` sa-
tisfac` preten]iile „frivole“ ale publicu-
lui de gazet`. Or, dac` o recenzie bun`
ar trebui s` onoreze ambele exigen]e,
dar se poate înc` mul]umi numai cu
prima, este limpede c` un volum ce
strânge 20 de ani de recenzii nu se mai
poate reduce la func]ia sa gazet`reasc`.
{i tocmai de aceea este poate faptic
ridicol, dar în esen]` justificat s` ne
întreb`m în ce anume const` „valoa-
rea [tiin]ific`“ a ultimei c`r]i semnate
Alex. Leo {erban?1
Volumul grupeaz` o serie de mici
texte despre filmul românesc, publi-
cate între anii 1990 [i 2008. Fenome-
nul cel mai bine cristalizat în paginile
lor este a[a-zisul „nou val românesc“,
o mi[care singular` în cinematograful
autohton pe care, în calitatea sa de „is-
toric de avangard` al filmului româ-
nesc“, Alex. Leo {erban a avut privile-
giul de a-l interpreta la prima mân`.
Cum anume arat` interpretarea sa? Ea
se învârte în jurul a trei termeni: 1) „ne-
orealism“, 2) „minimalism“ [i 3) „mize-
rabilism“.
1. Potrivit unei idei des invocate,
cinemaul românesc trece azi printr-o
faz` analoag` neorealismului italian.
Mai precis, ea apuc` abia acum, „din
motive ideologice“, s` recupereze o
etap` prin care istoria cinemaului a tre-
cut înc` din anii 1940, [i care const` în
înf`]i[area incisiv` a realit`]ii (cu ma-
juscul` la Alex. Leo {erban) dup` în-
delunga perioad` de „minciun`“ a co-
munismului. Cititorul superficial, care
înc` nu s-a dumirit, se va lovi de fraze
pre]ioase precum „Filmul este, prin
defini]ie, Realitate (adic` Adev`r), 24 de
fotograme pe secund`“ sau „Lungme-
trajele române[ti din ultima perioad`
(…) înseamn` ([i) o luare în posesie cu
mijloace specifice a acestui teritoriu
vast [i accidentat care se nume[te «Re-
alitatea»„. Cel care este, în schimb, dis-
pus s` caute poate descoperi (la p. 47) o
leg`tur` interesant` între ideea „realis-
mului“ [i nota documentarist` a noului
cinema românesc. Iat` o tez` discuta-
bil`, dar din p`cate aici se [i opre[te in-
teresul lui Alex. Leo {erban. C`ci între-
barea ar fi fost mai departe în ce anume
const` aceast` tu[` [i dac` într-adev`r
nota documentarist` a noului film ro-
mânesc este similar` celei neorealiste2.
În mod bizar, autorul însu[i pare ade-
sea s` cread` mai degrab` c` cinea[tii
„noului val“ sunt crescu]i la o [coal`
mai recent` a verismului.
N-a[ vrea s` fiu gre[it în]eles. Con-
sider, de pild`, c` încercarea pe care o
face Petre Rado, în cronica sa din Scri-
sul românesc, de a discerne o filia]ie ne-
orealist` în Moartea domnului L`z`rescu,
mergând pe dou` argumente solide
(echivalen]a timp real/timp cinemato-
grafic [i jocul „ne-jucat“ al actorului),
este perfect legitim`. Nu mi se pare su-
ficient, dar este în orice caz o formulare
pertinent`. În schimb, Alex. Leo {erban
nu se mul]ume[te cu o analogie stilis-
tic`, ci el întinde observa]ia asupra în-
tregului „nou val“ [i consider` c` a g`sit
facil în echivalen]a cu cinemaul anilor
1940 cheia „momentului istoric“.
Potrivit autorului, aplecarea fa]` de
real a tinerilor cinea[ti români îmbrac`,
la fel ca în cazul neorealismului, forma
unui angajament etic. El se ascunde
mai întâi în refuzul tinerilor regizori de
a servi gustul evazionist al publicului,
insistând pe calea unui realism f`r` me-
najamente [i deci creator de disconfort.
Toate bune, numai c` Alex. Leo {erban
caut` s` interpreteze [i acest fapt în ter-
menii aceleia[i teleologii istorice: „de
fapt, tinerii se revolt` împotriva min-
ciunii în care s-au compl`cut genera]iile
anterioare“, descoperind aici „tot acel
germene etic care i-a f`cut pe italieni
(…) s` filmeze oamenii simpli [i vie]ile
lor“, priva]i cum au fost [i ei de „acce-
sul la adev`r“.
2. În ceea ce prive[te „minimalis-
mul“, eticheta se define[te pentru Alex.
Leo {erban prin trei lucruri: „necesita-
tea de a veni cu un cinema nou (ca ati-
tudine), cumva social (ca tematic`) [i
destul de poverist (ca expresie)“. Din-
tre ele, unul singur pare relevant aici,
[i anume „poverismul“, sau mai pre-
cis „economia de mijloace“ – financi-
are, dar potrivit autorului, deopotriv`
cinematografice. În ceea ce prive[te
bugetele mici, constatarea este plat-
incontestabil`. În schimb, este limpe-
de c` în privin]a mijloacelor cinema-
tografice conceptul nu are sens decât
prin raport cu tema. A[a cum nu po]i
vorbi despre maximalism atunci când
se filmeaz` pompos un moment opu-
lent, nu po]i vorbi nici despre minima-
lism atunci când se înf`]i[eaz` discret
un eveniment minor. Dac` îns` „mini-
malismul“ [i „maximalismul“ desem-
neaz` o dispropor]ie între reprezenta-
re [i subiect, este limpede c` cele mai
multe dintre noile filme române[ti nu
sunt defel „minimaliste“, c`ci ele folo-
sesc pur [i simplu mijloace cinemato-
grafice adecvate subiectelor lor, ceea
ce de altfel recunoa[te chiar Alex. Leo
{erban. Altminteri, ideea unei „s`r`cii a
mijloacelor cinematografice“ este de-a
dreptul injust` fa]` de câteva dintre fil-
mele „noului val“, în m`sura în care ele
pun în joc tocmai un interes f`r` prece-
dent în cinemaul românesc fa]` de ex-
presia formal`. Flashback-ul din Hârtia
va fi albastr`, lungul cadru fix din A fost
sau n-a fost, alternan]a unghiurilor su-
biective din Pescuit sportiv, ritmica rafi-
nat` creat` prin montaj ([i deopotriv`
„efecte de montaj“) din Moartea domnu-
lui L`z`rescu, toate tr`deaz` o anumit`
grij` pentru construc]ia dispozitivu-
lui cinematografic str`in` de inten]iile
frust-narative care li se atribuie de
regul`. „Simplitatea“ lor provine doar
din faptul c` „rafinamentele“ stilisti-
ce par de multe ori mai degrab` „filma-
te“ decât „filmice“, dup` o distinc]ie cu-
rent` în teoria filmului.
3. În fine, „mizerabilismul“ repre-
zint` o etichet` pe care autorul o dez-
avueaz` explicit: anume, el recurge la
ideea „feliei de via]`“ pe care o descrie
nepl`cut [i f`r` menajamente noul ci-
nema românesc. Denumirea este desi-
gur tenden]ioas` în m`sura în care su-
gereaz` c` sordidul ar fi c`utat cu lumâ-
narea. Fapt este c` o anumit` aplecare
c`tre scabros caracterizeaz` într-adev`r
cinematograful românesc de dup`
revolu]ie, doar c` este vorba mai de-
grab` de filmele „perioadei de tranzi]ie“
(precum cele ale lui Daneliuc3 sau Pin-
tilie). Or, în fa]a privirii r`uvoitoare,
acre, scârbite pe care o pun în joc multe
dintre aceste filme, a realismului lor
agresiv [i resentimentar, noul cine-
ma românesc surprinde aproape prin
senin`tatea sa. Contrastul este mai pu-
ternic [i oricum mai relevant decât cel
cu cinemaul alegoric al perioadei co-
muniste, la care se raporteaz` constant
Alex. Leo {erban. În definitiv, îns`, nu
este deloc clar de ce ar fi reperele unui
regizor român unele na]ionale [i de ce
ar fi ]inta sa polemic` un evazionism de
acum 20 de ani [i nu cel de azi, din mall-
uri [i de la televizor. De altfel, situa]ia
5
DIALOG
este oarecum aceea[i în cazul tuturor
determin`rilor date de autor noului ci-
nema românesc, indiferent dac` ader`
la ele sau nu, c`ci într-adev`r [i în „ci-
nemaul de tranzi]ie“ avem de-a face cu
încercarea de a ie[i din zona alegoris-
mului, de „a mu[ca din Realitate“, de
a înf`]i[a crud o „felie de via]`“, [i aici
avem bugete mici [i „mijloace cinema-
tografice“ precare. Determin`rile nu
sunt poate gre[ite, dar ele sunt atât de
vagi încât ar putea la fel de bine s` se re-
fere la orice altceva.
Pendulând între aluzie criptic` [i
emfaz` popular`, textele lui Alex. Leo
{erban tr`deaz` uneori ideea potrivit
c`reia publicul românesc nu ar fi înc`
preg`tit pentru o discu]ie teoretic` mai
subtil`. De altfel, autorul consider`
c` nu exist` public nici pentru ceea
ce au s` ofere tinerii cinea[ti români,
dar din fericire ei func]ioneaz` [i dup`
alte exigen]e decât cele pe care se simt
obliga]i s` le respecte criticii.
l
1 Alex. Leo {erban nu este str`in de aceast`
ambiguitate a activit`]ii sale: „Cât prive[te
distinc]ia (…) între critici [i c`rturari, î]i pro-
pun (...) s` o l`sam pentru o discu]ie ulterio-
ar`. Nu de alta, dar pozi]iile sunt într-atât de
tran[ante [i de aparent ireconciliabile, încât
am nevoie de un r`gaz de deliberare pentru a
m` dumiri în care dintre ele mi-ar pl`cea s`
figurez“ (ID, VI, 2 (53)/2009).
2 Cf. observa]iile lui Cristi Puiu despre
rela]ia documentar-fic]iune în M. Fulger
(ed.), „Noul val“ în cinematografia româneasc`,
Art, 2006, p. 58. Interesul pentru ambiguitate,
pentru grani]a fluid` dintre documentar [i
fic]iune indic` o raportare mai pu]in „ideal-
ist`“ la „adev`r“ decât în neorealismul ital-
ian. Cealalt` fa]` a acestei raport`ri – „docu-
mentarea prin fic]iune“/“fic]ionalizarea prin
documentar“ – se g`se[te în interviul cu Th.
Ciulei (ibidem, p. 24).
3 De pild` Sistemul nervos, ap`rut în acela[i
an cu Marfa [i banii. j
l Alex. Leo {erban
4 DECENII,
3 ANI {I 2 LUNI
CU FILMUL ROMÂNES
Polirom, 2009

6
R`spuns la o recenzie
Drag` domnule Ferencz-Flatz,
V` mul]umesc pentru interesul
DIALOG
acordat c`r]ii mele. El este cu atît mai
mare cu cît am citit [i versiunea ini]ial`
a textului dvs., care era de trei ori mai
lung` ([i care, din p`cate, nu a putut fi
publicat` din motive de spa]iu)… Am,
s` zic a[a, privilegiul de a fi urm`rit
articula]iile argumentelor dvs. într-o
form` definitiv`. M` voi rezuma îns`,
din motive evidente, la a r`spunde
punctual acestei forme, pe care o
public` ID.
V` întreba]i (sper c` nu retoric,
de[i folosi]i ghilimelele) „în ce anume
const` «valoarea [tiin]ific`» a ultimei
c`r]i semnate Alex. Leo {erban“?
1. 4 decenii, 3 ani [i 2 luni cu filmul
românesc e o culegere de articole.
Nu este, deci, o carte scris` special, ci
o comand` a editurii Polirom, care
adun` texte disparate avînd ca numitor
comun filmul românesc. Este – în
mod declarat – rezultatul unui demers
gazet`resc: consider c` un „desant“ de
acest tip – simultan desantului „noului
val“ – este o formul` publicistic`
mult mai eficace decît un manifest
teoretic [i, pe de alt` parte, c` vremea
acestora a cam trecut… (C` e bine sau
r`u, asta e alt` discu]ie.) În consecin]`,
afirma]ia dvs. („este limpede c` un
volum ce strânge 20 de ani de recenzii
nu se mai poate reduce la func]ia sa
gazet`reasc`“) nu reflect` decît un
punct de vedere personal (al dvs.), de[i
recurge la o expresie impersonal`:
din punctul meu de vedere, „func]ia
gazet`reasc`“ nu doar c` este
modalitatea cea mai adecvat` pentru
a lua pulsul fenomenului, dar este [i
suficient` acum, cînd filmul românesc
trebuie surprins în fenomenalitatea
sa, capabil` – înc` – de surprize (vezi
cel mai recent film al lui Porumboiu,
Poli]ist, adjectiv). {i-apoi, s` ne-n]elegem:
cartea acoper`, într-adev`r, „20 de ani
de recenzii“ ([i… 4 decenii, 3 ani [i 2
luni de film românesc), dar fenomenul
„noului val“ nu are decît fix 8 ani:
din momentul ie[irii pe ecrane a
filmului Marfa [i banii (scris în tandem
de Cristi Puiu [i R`zvan R`dulescu),
adev`ratul „manifest“ al noului cinema
românesc. {i mi se pare sugestiv c`
receptarea acestui film important este
exemplificat` – în cartea mea – prin
dou` texte: cronica propriu-zis` [i o
discu]ie cu Mihai Chirilov. A[ spune,
chiar, c` „formatul“ dialogului – o
noutate la vremea respectiv` (2001) ca
modalitate de critic`-în-loc-de-cronic`
– este chiar mai potrivit pentru a da
seam` de un fenomen-în-mi[care!
Nu cred în formulele canonice sau
în formatele validat-sapien]iale; o
formul` gazet`reasc` – ba chiar destins-
colocvial` – poate fi, de multe ori, mult
mai congruent` cu fenomenul discutat.
2. „Fraza pre]ioas`“ pe care o cita]i
(„Filmul este, prin defini]ie, Realitate
(adic` Adev`r), 24 de fotograme pe
secund`“) este, într-adev`r, pre]ioas`
(f`r` ghilimele) pentru c` parafrazeaz`
o fraz` celebr` a lui Godard; singura
mea interven]ie „creativ`“ va fi fost
aceea de a echivala Adev`rul din
maxima godardian` cu Realitatea
– echivalare care se sus]ine dac` ne
gîndim c` „Realitatea“ (din filmele
ante-1989) avea prea pu]in de-a face
cu Adev`rul… În contextul filmului
românesc, mi se pare neîndoios c`
luarea în posesie a Realit`]ii (vizibil`
imediat dup` Revolu]ie) era, în primul
rînd, o revendicare a Adev`rului de
care filmul românesc fusese privat în
tot timpul lungii paranteze comuniste.
3. „Neorealismul“ este, iar`[i,
o formul` încet`]enit` pentru a
vorbi despre noul val românesc;
nu e descoperirea mea. Unii critici
str`ini au avansat, chiar, termenul
„neo-neorealism“; nu l-am folosit,
întrucît el risc` s` induc` ideea c` –
în filmul românesc – ar fi existat [i
o faz`, anterioar`, „neorealist`“, pe
care noul val ar fi revizuit-o/dep`[it-
o. Sînt de acord c` terminologia
poate varia în func]ie de contextul
spa]ial-cultural care o emite: pentru
str`ini, noul val românesc vine pe o
istorie cinematografic` ce a cunoscut
neorealismul italian, iar taxonomia
]ine cont de aceast` realitate; pentru
noi, îns`, termenul „neo-neorealism“
este contrariant [i poate induce
confuzii; or, textele au fost scrise
pentru un public autohton, ca atare
formula amintit` mi s-ar fi p`rut
pedant-perplexant`.
4. {i în acest punct, ca [i în cîteva
altele, obiec]iile dvs. tind s` fac`
abstrac]ie de faptul c` textele mele nu
se supun unor rigori academice, fiind
mai degrab` reflexia – discontinu` –
a unor intui]ii; prin urmare, lucrurile
pe care le pretinde]i (pertinente,
altminteri – vezi „întrebarea ar
fi fost mai departe în ce anume
const` aceast` tu[` [i dac` într-
adev`r nota documentarist` a noului
film românesc este similar` celei
neorealiste“) nu puteau face obiectul
unor însemn`ri (repet) discontinue.
Îmi permit s` citez, aici, ceea ce am
declarat despre carte înaintea apari]iei
sale (textul a ap`rut pe site-ul editurii):
„Volumul de fa]` con]ine mai tot ce
am scris despre filmul românesc – de la
primul text din anii 80 (despre serialul
Lumini [i umbre) [i pîn` la discu]ia
cu A.O. Scott, la cald [i la Cannes
2008, despre Boogie. Lipsesc textele
despre Lucian Pintilie (deja ap`rute
în Dietetica lui Robinson) [i un eseu
despre Iacob, scris la-nceputul anilor
90 [i îngropat în defuncta publica]ie
Film. Nu sînt numai cronici sau eseuri;
sînt [i scrisori (în general de protest),
dialoguri, monologuri, portrete,
regrete, pagini de jurnal. Ac]iuni [i
reac]iuni. Castele de nisip [i valuri
– noi, vechi… Tot ceea ce stimuleaz`
un critic, m`turat de tot ceea ce-l
enerveaz`. Este cartea unor atitudini
mai mult decît a unor certitudini“.
Ideea c` „nota documentarist` a
filmului românesc este similar` celei
neorealiste“ (sau nu) poate fi începutul
unei frumoase teze de doctorat, dar
este inoperant` în cazul de fa]`:
compara]ia mea cu neorealismul
italian nu se referea (neap`rat) la
similarit`]i stilistice (de[i…), ci la
urgen]a etic` pe care ambele „curente“
au m`rturisit-o, la momentele istorice
respective. Ambele au ap`rut ca o
reac]ie violent` la cinema-ul dinaintea
lor: acela al „telefoanelor albe“ (în
cazul italienilor) [i al sferturilor de
adev`r din filmele ante-89 (în cazul
românilor). Dvs. spune]i c` noul val
este mult mai important decît „mica
revolu]ie“ pe care a f`cut-o în cinema-
ul autohton, dovad` succesul s`u în
festivalurile interna]ionale; de acord,
numai c` una n-o exclude pe alta; [i
ce mi se pare entuziasmant este c`
„mica revolu]ie“ local` este v`zut`, iat`,
NUM~RUL 8 (59) AUGUST 2009
ca o revolu]ie (mai m`ri[oar`) afar`.
Ideea de baz` ([i aici v` r`spund [i la
punctul 3) e c` noul val „bifeaz`“ la
mai multe categorii deodat` (revolta
împotriva cinema-ului parabolic, dar
[i a celui „evazionist“; urgen]a etic`,
dar [i revolu]ia stilistic`…), a[a încît
urm`rirea tuturor acestora nu se
poate face decît alternativ, punctual
[i contextual, în func]ie de scopul
articolelor. Noul cinema românesc
este a moving target, pe care e bine s-
o nimere[ti din toate unghiurile [i
pozi]iile posibile.
5. Nici „minimalismul“ nu este
inven]ia mea. Unii regizori au
preluat-o [i asumat-o (vezi, iar`[i,
Porumboiu), al]ii p`streaz` o distan]`
prudent` fa]` de orice etichet` (este
cazul dintotdeauna al arti[tilor,
generalmente refractari la clasific`rile
criticilor). Dar [i acest „ism“ mi se
pare potrivit – ca [i acela, contestat
de dvs., de „poverism“. Faptul c`
tinerii cinea[ti recurg la „flashback“
(apropo, pentru Hîrtia va fi albastr` am
folosit termenul într-un sens figurat,
neexistînd nici un flashback în film…
[i încerc s`-mi aduc aminte dac` am
v`zut vreunul în oricare dintre filmele
noului val!), plan-secven]`, unghiuri
subiective sau „efecte de montaj“ arat`
doar c` sînt alfabetiza]i în gramatica
cinematografic`. E constatarea unei
[colarit`]i obligatorii. La fel de bine
se poate remarca faptul c` nu folosesc
muzic` în filmele lor (decît, uneori,
pe genericul final), c` nu uzeaz` de
zoom-uri sau de plonjeu/contraplonjeu
pentru a „sublinia“ – dramatic – un
moment sau altul… Rafinamentele pe
care le invoca]i sînt evidente (pentru
o privire avizat`), dar ele vin tocmai pe
fondul unei op]iuni la fel de evidente
pentru estetica less is more. Poverismul
nu se refer` la „fruste]e narativ`“, ci
la parcimonie expresiv`. Un „thriller“
precum 4, 3, 2 refuz` deliberat toate
facilit`]ile surplusului de mijloace,
optînd pentru o abordare sobr` [i
epurat` (acela[i lucru se observ` [i la
interpret`rile actorilor). „Scena mesei“
din acela[i film (pentru care Mungiu a
tras cca 20 de duble; la unele reclame se
trag chiar mai multe) este un exemplu
concludent: f`r` zoom-uri, f`r` cîmp/
contracîmp, f`r` planuri-detaliu etc.
Minimalismul în toat` bog`]ia sa.
6. În privin]a afirma]iei dvs.
(„AL{ consider` c` nu exist` public
nici pentru ceea ce au s` ofere
tinerii cinea[ti români“), a se vedea
(non)reac]ia publicului autohton
la Poli]ist, adjectiv – cea mai radical`
propunere cinematografic` de la Marfa
[i banii încoace.
7. Sistemul nervos nu a ie[it pe ecrane
în acela[i an cu Marfa [i banii, ci în
2005. j
 NUM~RUL 8 (59) AUGUST 2009
Din contextele unui verb
securistic: a colabora (I)
L
A început, totul era simplu
în inten]ii pentru textul
de luna aceasta: encomion
picant [i bine aromat pentru
Constantin Noica.
În acest iulie, Noica putea s`
împlineasc` suta de ani! La Humanitas
a ap`rut un tandru [i catifelat volum
de evoc`ri (Gabriel Liiceanu, Andrei
Ple[u, Alexandru Dragomir, Andrei
Cornea, Sorin Vieru, Ioana Pârvulescu,
Sorin Lavric [.a.) împreun` cu un
Constantin Noica în arhivele Securit`]ii
al neobositei, niciodat` îndeajuns
recompensatei Dora Mezdrea, cea
care a tip`rit un Noica echivalent [i la
Muzeul Literaturii, în seria Nae Ionescu
[i discipolii s`i în arhiva Securit`]ii (dup`
tomurile dedicate lui Nae [i Mircea
Eliade).
Tot acum, Nicolae {t. Noica tip`re[te
în coeditare Cadmos – Asocia]ia
Cultura o elegant` carte-album
intitulat` Neamul Noica, prefa]at` de
Andrei Ple[u, plecând de la primul
arbore genealogic al familiei realizat
în urm` cu un secol de Emanuel
V`c`reanu [i adus la zi, cu fotografii,
documente [i amintiri. „Eu socotesc
c` for]a României o fac familiile de
genul Ottescu [i Noica, una o familie de
profesori, cealalt` de agricultori“ – este
citat Nicolae Titulescu în context. {i
într-adev`r, când inventariezi meseriile
[i func]iile celor dou` veacuri ale
familiei – cu latifundiari, cresc`tori de
cai, primari ai Alexandriei, farmaci[ti,
avoca]i, fondatori de spitale sau
întemeietori de licee, dar [i campioni la
tir [i c`l`rie, mini[tri, diploma]i, ofi]eri,
urologi, neurologi, plus un filosof [i un
fiu al acestuia, Rafail, ajuns c`lug`r –
, cum s` nu vezi într-o atare genealogie
un e[antion de românism de cea mai
vital` spe]`?
Altminteri privind lucrurile, un
moment bun pentru genera]ia ’27,
dat fiind c` tot acum au ap`rut la
Paris eseul inedit Despre Fran]a al lui
Cioran, traducerea Schimb`rii la fa]`
a României de c`tre Alain Paruit, cu
prefa]a Martei Petreu, excep]ionalul
num`r din Cahiers de l’Herne dedicat
lui Cioran, ca [i înver[unatul eseu,
de-o sagacitate fioroas`, al aceleia[i
Marta Petreu despre Mihail Sebastian
ca „slug`“ f`r` crâcnire a „st`pânului“
Nae Ionescu: Diavolul [i ucenicul s`u:
Nae Ionescu – Mihail Sebastian, editura
Polirom. Un Sebastian „admirator al
fascismului, antidemocrat f`]i[ [i de
fond, antipa[optist, antieuropean,
anti]`r`nist, antiliberal, antiaverescan,
anti-Lovinescu, dornic de revolu]ie
colectivist`, pledant pentru numerus
clausus, adept al dictaturii de mas`“
[.a.m.d., un destin deliberat malformat
de Vicu Mândra, Zigu Ornea, Cornelia
{tef`nescu, Geo {erban [.a. în cuprinsul
unei diversiuni vinovate, a unei
fraude literare cu multiple consecin]e
tumorale, dup` cum o subliniaz`
eseista în interviul acordat lui Ovidiu
{imonca pentru Observator cultural
nr. 224 din 8–15 iulie. Dac` redutabila
partitur` s-ar fi desf`[urat cu echilibrul
[i în]elepciunea de care a beneficiat
„trecutul deocheat“ al lui Cioran, cu
acel cuminte bemol care s` elimine
înver[unarea aproape umoral` în
favoarea sobriet`]ii comprehensive,
totul ar fi fost bine. A[a îns`, mi-
e team` ca rezultatul demersului
s` nu devin`, din imbatabil, direct
contraproductiv. Deja Ioana Pârvulescu
[i-a luat o încruntat` distan]` în
„scrisoarea“ ei din nr. 28 din 17 iulie al
României literare.
Revin. M-a[ fi rev`rsat deopotriv`
iubitor [i amarnic pe seama acestei
duble am`giri: a Securit`]ii lui Ple[i]`
[i a partidului lui Cornel Burtic`
precum c`-l pot folosi pe Noica
drept agent de influen]` [i atragere
la ceau[ism a exilului românesc în
frunte cu Eliade, Cioran, Ionescu [i
Monica Lovinescu, dar [i a am`girii
noiciene cum c` Leviathanul comunist
poate fi domesticit [i adus înspre albia
na]ionalismului interbelic. Dou` for]e
la fel de machiavelic [i tenace motivate,
la fel de abile, utopice, lamentabile,
când înduio[`toare, când revolt`toare
fiecare, într-un meci pierdut aprioric
de ambii juc`tori tocmai din pricina
pactului vicios, a perversiunii reciproce
[i a mizei inadecvate.
Un m`nunchi de c`r]i
încerc`nate
Numai c`, al`turi de titlurile
men]ionate, m-am trezit dintr-o dat`
înconjurat de o rotire de cearc`ne
livre[ti fie vinovate, fie acuzatoare,
dr`ce[ti la fibr` sau cople[itoare
prin suferin]ele la care cinismului
nostru nu-i este dat s` ajung` f`r`
autoexorcizare [i peniten]`.
Doi fra]i, dou` destine în chip
nedrept desp`r]ite [i obligate a
se disocia într-un diabolic joc al
aparen]elor devenite, dup` caz, miez
7
VIA}A LITERAR~
sau ]int`: Mihail [i Nicolae F`rc`[anu,
în impresionanta edi]ie a Piei Bader
F`rc`[anu, Izgonirea din libertate
(INMER, prefa]` de Nicolae Florescu,
postfa]` de Dinu Zamfirescu). Fratele
sc`pat în exil, e[uat prin împlinire
în SUA, [i fratele r`mas în capcanele
Securit`]ii, învins dar înving`tor,
rezistent, sl`bit, aparent racolat [i din
nou sc`pat din mâna tor]ionarilor
deveni]i neputincio[i tocmai prin iluzia
omnipoten]ei.
Urme pierdute, urme reg`site. Cazul
Silviu Cr`ciuna[, edi]ie realizat` de
Dinu Zamfirescu, Dumitru Dobre [i
Iulia Moldovan la Editura Militar`, un
caz aiuritor prin anvergura patologiei
colaboratorului, care nu doar c`
semneaz` supus pactul diabolic, dar
ajunge cu voluptate mercantil` un
adev`rat Iuda consilier al aparatului
represiv – confin al turnirelor malefice
în care excela Ion Caraion [i se exersa
flexibil Marian Popa.
La polul opus: Florin Constantin
Pavlovici, care, dup` Tortura pe în]elesul
tuturor (editura Cartier, 2001), vine
acum în seria „De[ertul ro[u“ de la
MNLR cu dosarul personal deschis la 17
august 1968, Frica [i pânda.
Tot în „De[ertul ro[u“ de la Muzeul
Literaturii (unde a ap`rut [i Dora
Mezdrea cu primul volet din Noica
[i Securitatea) apare un tulbur`tor
volum de evoc`ri semnat de Tertulian
Langa: Trecând prin pragul t`cerii. O
carte document. Din taini]a ruseasc` la
Malmaison, la Ministerul de Interne, la
Pite[ti, V`c`re[ti, Jilava, Aiud, Gherla,
Gala]i [i Insula Mare a Br`ilei, 1948–
1964.
În sfâr[it, la editura Patmos apar
acum extrase din DUI-ul p`rintelui
Arsenie Boca de la M`n`stirea Sâmb`ta,
Obiectivul „Bratu“, cu studiul introductiv
semnat de Valeriu Manea.
E clar c` ne afl`m în sorb informativ.
{ti]i când am luat foc? La Bookfest,
când un bun prieten, citind declara]iile
lui Aurel Cioran, fratele lui Emil,
în dosarul Noica, mi-a spus cu of
condimentat: „{tiai c` [i Aurel a
colaborat? Dar pe Noica ]i l-ai imaginat
vreodat` ca agentul Nica?!?“
Ei bine, da. Într-una dintre multele
vizite pe care i le-am f`cut lui Aurel
Cioran în anii ’90 la casa lui de vizavi
de Pia]a 1 Mai, mi-a spus [`galnic:
„Dou`zeci [i ceva de ani m-am întâlnit
lunar cu securistul… Îl duceam pe
Coasta Boacii [i, încet, încet, l-am f`cut
legionar…!“
„Cartea am`girilor“ fiec`ruia…

8
Pentru o ierarhie
a vinov`]iilor
În ultim` instan]` – dar numai
atunci, adic` judecând maximalist!
–, Florin Constantin Pavlovici are
amarnic` dreptate: „Cine î[i imagineaz`
c` va putea s` pun` ordine în dosarele
Securit`]ii, c` va izbuti s` separe
VIA}A LITERAR~
adev`rul de minciun`, m`rturisirea
sincer` de m`rturia strâmb`, calomnia
profesionist` a Organelor de calomnia
diletant` a voluntarilor este naiv. O
latrin` pe care a folosit-o Securitatea
nu va putea nicicând s` fie vidanjat`.
La umplerea latrinei au contribuit
în mod substan]ial sursele, cum
ziceau securi[tii, informatorii, cum zic
cercet`torii domeniului, turn`torii, cum
zic victimele (…) Ce tehnic` operativ`,
oricât de perfec]ionat` ar fi fost ea,
ar fi putut s` câ[tige competi]ia cu
inteligen]a [i cultura unor intelectuali
de calibrul lui Constantin B`l`ceanu-
Stolnici, {tefan Augustin Doina[, sau
Alexandru Paleologu, de exemplu (…)
Turn`torii au hr`nit copios la[itatea,
care s-a întins în corpul social cum
se întinde igrasia în ziduri. Ei sunt
cei care au otr`vit rela]ii colegiale, au
ucis prietenii curate, s-au strecurat în
familii, existând cazuri, chiar dac` rare,
în care copiii [i-au denun]at p`rin]ii,
iar so]ii [i-au raportat la Securitate
tovar`[ii de via]`“.
Atunci când Florin Constantin
Pavlovici (a c`rui prim` carte st`tea
bine, adic` drept, al`turi de Închisoarea…
lui Ion Ioanid) î[i transfer` sagacitatea
casant`, acidul ironiei [i percutan]a
portretistic` asupra acestor semi-
victime care au fost informatorii, for]a
strivitoare a verdictelor sale risc` s`
îl – [i s` ne – orbeasc`. S` aglutineze
polarit`]i, s` amalgameze contrarii, s`
topeasc` nuan]ele [i s` spulbere în final
lunga scar` pe care le-a fost [i le este
dat s` evolueze p`c`to[ilor semnatari
ai pactului. C`ci a[a cum – ierta]i
compara]ia, dar nu-i de tot deplasat`
– spre finele veacului 19 [i în „anii
nebuni“ via]a monden` a Parisului
„doamnei cu camelii“ [tia foarte bine
s` vad` [i s` fac` diferen]ele înl`untrul
sistemului amorului clandestin
(între târfa de bordel, cocheta de la
teatru, dama de la „zincul“ bistroului,
demimonda, metresa, adulterina
„inocent`“, amanta „de suflet“, flirteusa
de ocazie, femeia între]inut`, feti]ele
de la cabaret, subreta [i înc` altele
asemenea, perfect codificate [i respectate
ca atare), tot a[a sunt de sesizat
diferen]ele – multe [i semnificative –
dintre ciripitorii analfabe]i selecta]i din
bandele de la mahala [i istoricii gen
Dan Amedeo L`z`rescu (participând
cu misie antirevizionist` la congrese
europene, dup` vorba lui: „întreba]i-
l pe Virgil Cândea!“), trecând prin
colaboratorul ocazional, din ra]iuni
profesionale (informaticieni, medici
în domenii cu totul aparte, mae[tri în
artele mar]iale, exper]i în istoria artei,
folosi]i la vam` pentru identific`ri,
evalu`ri, profesori de limbi str`ine etc.),
care nu poate fi confundat cu veninos-
intrigantul vecin de palier, „trezorierul“
c`r]ii de imobil, cel care toarn` tot ce
pare fluid, ori cu turn`torul ordinar
din ra]iuni mercantile, vindicative, pur
instinctuale. Asta, oricât am accepta
de firesc faptul c`, la limit`, în esen]`,
indiferent de circumstan]e, valori
umane [i elemente specifice, o tr`dare
r`mâne o tr`dare.
Sigur c`, la rigoare, ai dreptul
s` nu vezi nici o diferen]` între
]`ranul analfabet care-[i toarn`
cuscrul c` „ajut` partizanii“ ca s`-
i înghit` mejdina [i s`-i ia vi]eaua –
[i personalit`]i ca Doina[, Alexandru
Paleologu sau Nicolae Corneanu.
Îns` nimeni nu m` va putea face
vreodat` s` pun semnul egal între
lumi, caractere, motiva]ii, implica]ii
[i finalit`]i, între colaboratorul
voluntar [i cel care ajunge s` semneze
angajamentul dup` b`t`i, [antajat
fizic, moral, familial sau profesional,
între actri]a care-[i pâr`[te din gelozie
rivala c` vrea s` fug` din ]ar` sau
valutistul care-[i „d` în gât“ confratele
– [i clericul savant care are de ap`rat
o credin]` [i ni[te idealuri mai presus
decât fiin]a lui, ori ziaristul devenit
securist din obedien]` masonic`. Iar
lan]uri comparative se pot face cu
nemiluita: elevul racolat la finele
anilor ’80 de frica p`rin]ilor ori ca s` se
r`zbune pe un coleg, al`turi de Tudor
Vornicu în Parisul anilor ’60. Andrei
Corbea [i Mircea Iorgulescu, Andrei
Magheru, Valentin Lipatti, Mihai Botez
[i Sorin Antohi fa]` de Ion Caraion [i
Silviu Cr`ciuna[, dar [i fa]` de so]ia
lui Vasile Gavrilescu, care l-a turnat
cu furie semicon[tient` vreo dou`zeci
de ani. Marietta Sadova [i Mona
Musc`. Cazurile Sorin Ro[ca St`nescu,
Gabriel Gafi]a [i Carol Sebastian fa]`
de înscen`rile la care a fost supus N.C.
Munteanu. Etc., etc.
În cartea Luciei Hossu-Longin Fa]`
în fa]` cu generalul Ion Mihai Pacepa,
ap`rut` recent la Humanitas, fostul
consilier pentru securitate [i dezvoltare
tehnologic` al lui Ceau[escu între
1972–1978, faimosul „defector“ care
l-a înnebunit pe dictator de furie
neputincioas`, afirm` c`, dac` fiecare
ofi]er operativ al Securit`]ii trebuia
s` aib` 50 de informatori [i 50 de
colaboratori, la 15.000 de cadre revine
un num`r de 750.000 informatori [i
750.000 colaboratori, plus re]eaua
Mili]iei, unde fiecare ofi]er trebuia
s` dispun` de 150 informatori [i
colaboratori. (Între paranteze fie
spus, la ora actual` SRI are 12.000 de
ofi]eri, în vreme ce DST-ul francez
are 6.000, iar BfV-ul german 2.448.
În fine, România finan]eaz` [apte
servicii secrete, iar Germania [i Fran]a
numai câte dou`. Pacepa dixit. C` în
administra]ia Rusiei lui Putin lucreaz`
bine mersi [ase mii de speciali[ti KGB,
asta e alt` poveste…)
Ei bine, pân` nu vom da cât de cât
de cap`tul acestor fire, pân` nu vom
accepta rostul esen]ial al contextului
istoric (1938 fa]` de 1948, 1958, 1968
[.a.m.d.) în stabilirea [i cuantificarea
culpabilit`]ii colaboratorilor, pân`
ce vom putea disocia cu juste]e între
colaborarea neutr` [i cea pernicioas`,
între informarea obiectiv` [i
r`st`lm`cirea motivat` pecuniar, între
turn`toria activ`, declara]ia ocazional`,
concluzia efemer` [i verdictul definitiv,
între pactul limitat [i autolivrarea
benevol`, între tonul notei informative
date de bun`voie [i tonul declara]iei
de vinov`]ie date sub presiune, cu
grafia semn`turii flagrant modificat`
de tortur` [.a.m.d. – nu avem dreptul
amalgam`rii situa]iilor, al generaliz`rii
[i condamn`rii colectiv-definitive.
„Iar îi ap`r`m
pe turn`tori?“
Prin urmare, „Iar îi ap`r`m pe
turn`tori?“ – are dreptul s` exclame
exasperat Mircea Mih`ie[ (v. România
literar`, nr. 27 din 10 iulie).
Nicidecum. Dar.
Sunt întru totul de acord cu Mircea
Mih`ie[ în sfânta reticen]` fa]` de
acomod`rile periculos de concesive
propuse de Adam Michnik (l`sa]i totul
închis pe vecie, fiindc` tot ce ni se va da
va fi versiunea trunchiat`, ireversibil
deturnat`, a Securit`]ii) [i Vasile
Popovici („s` punem o [ap` de beton pe
aceast` hazna“, spune fostul exeget al
lui Marin Preda, asemenea deocheatei
propuneri f`cute de Mircea Iorgulescu
la începutul anilor ’90 pentru „o lege
de mur`turi“ întru care toate cele bune
[i rele s` se spele în „complicitatea
general`“ de care se vorbea în Marea
tr`nc`neal`). Ambele pozi]ii sunt de
extrem`. Or, într-o zon` în care numai
cântarul farmaceutic poate împ`r]i
dozele vindec`toare sau uciga[e, nu
au ce s` caute nici satârul, nici evlavia
atotiert`toare.
Dar asta presupune dou` lucruri:
decopertarea pivni]elor, expunerea
necru]`toare a [obol`nimii, cazuistica,
fiziologia, tipologia colabor`rilor.
Mircea Mih`ie[ i se opune perfect lui
Michnik: da, evident, nu avem decât
versiunea securi[tilor, cei care, de
pild`, când Noica vorbe[te de Ioan
Alexandru, noteaz` pervers „fugarul
Ioan Alexandru“, de[i poetul era numai
plecat, doar, cu o burs` în Germania,
f`r` a fi declarat vreodat` c` n-are de
gând s` se întoarc`-n ]ar`! Dumnealor
notau preventiv abaterea, nu-i a[a?
Bun, zice Mih`ie[, s` vedem atunci
procesele intentate Securit`]ii de cei
dovedi]i: „Când se va întâmpla s`
vedem securi[ti chema]i în instan]`
pentru c-au falsificat dosare, am s` iau
în considerare [i op]iunea «[apei»!“
Pân` una-alta, ca s` dau un singur
exemplu, nu l-am v`zut pe Bujor
Nedelcovici dat în judecat` de Mircea
Iorgulescu. Tot Pacepa ne aminte[te c`
STASI lucra cam pe acelea[i calapoade
cu Securitatea: ora[ul Erfurt, de
exemplu, avea sub 200.000 de locuitori,
dintre care 50.000 erau colaboratori
ai poli]iei politice. Da, numai c` dup`
1989 nem]ii au dezv`luit fiecare dosar
de informator, [i asta f`r` s` moar`
nimeni!
Repet, sunt al`turi de Mircea
Mih`ie[, cu micul mare amendament:
de a ne ruga, m`car din când în când,
m`car la mari ocazii, „pentru fratele
Alexandru“. Mai ales când nu am trecut
prin carcerele, chinurile, închisorile,
umilin]ele, [antaj`rile [i caznele
lor. Prin internele, malmezoanele,
jilavele, pite[tiurile, aiudurile, gherlele,
peripravele [i reeduc`rile lor întru
Glasul patriei.
S` gândim pe îndelete – cu buna
încetineal` pe care ne-o permite
libertatea! – la strofa lui William Blake
cu care-[i încheia Noica acea carte atât
de ne-în]eleas` (pe bun` dreptate, dar…
cu nedreptate) de Monica Lovinescu:
„There is a smile of Love/ And there is
a smile of Deceit,/ And there is a smile
of smiles/ In which these two smiles
meet“ – [i s` c`dem de acord a vedea
în ea mesajul ultim al filosofului în ce
prive[te rela]iile cu Securitatea st`pân`
NUM~RUL 8 (59) AUGUST 2009
[i slug` deopotriv`. Toat` existen]a
lui Noica se supune c`ut`rii acestui
„surâs al surâsurilor“, care tope[te [i
amestec` în chimia lui dragostea [i
minciuna, în[el`ciunea [i d`ruirea,
în`l]imea [i pr`bu[irea, sfânta am`gire
[i decep]ia crunt`. Cioran [i Ionesco l-ar
fi ales cu zâmbet (caustic ori sardonic)
pe Deceit, Vulc`nescu ar fi surâs
numaidecât pentru Love, dar Noica,
precum Eliade, s-a ambi]ionat o via]`
întreag` pentru întru, pentru intervalul-
creuzet al polarit`]ilor, plin de toate
direc]iile, cel care sup`r` [i alin`,
odihne[te [i h`r]uie[te, îndrept`]e[te [i
nedrept`]e[te în egal` m`sur`.
Deschidem dosarul etalat de Dora
Mezdrea [i ne întreb`m: ce-ar fi fost s`
r`mân` [i Noica la Paris, dup` sfatul
Monic`i Lovinescu. În ]ar` te ascult`
câteva zeci, poate sute, poate mii de
persoane, îi spune ea, c`rora le vorbe[ti
o dat` la câ]iva ani printr-o carte. Odat`
r`mas aici, la microfonul Europei
Libere, vei avea un public de milioane
de oameni pe care s`-i alini ori s`-i
r`zvr`te[ti s`pt`mânal.
Dar Noica nu vrea simpla, sterila
r`zvr`tire. El vrea oper` cultural`
acas`, construc]ie, continuitatea Ideii
române[ti, nu risipire în afar`. „De
la un post cât se poate de modest –
încheie el dialogul cu securistul din
Ruga]i-v` pentru fratele Alexandru – într-
un sat pierdut de ]ar`, ca suplinitor
pentru matematici elementare sau
limbi str`ine, [i pân` la o utilizare
intelectual` mai înalt`, a[ face orice (…)
a[ putea fi utilizat chiar ca «antrenor»
de marxism. În fond, nimeni nu se
intereseaz` cine e antrenorul. Ceea ce
conteaz` e performan]a“.
S` fi ajuns un lector oarecare de
limba român` la Paris? – se întreab` el
undeva în discu]iile înregistrate aici de
Urechea Securit`]ii – alinând nostalgii
sterile [i jubilând egofil în anoste
cenacluri de periferie intelectual`?!?
S`-mi fi dat foc pe pârtia de la P`ltini[,
pentru ca o zi, dou`, s`-mi figureze
poza pe prima pagin` din Libération? Ei
bine, da, url` z`lud`, incon[tient`, furia
noastr`, pentru care marile modele nu
func]ioneaz` decât ca substitute pentru
propria la[itate, surogate ale neputin]ei
vinovate, deghizate în maximalism etic.
Alegând România [i concubinajul cu
Leviathanul, Noica a contrabalansat
perfect rostul [i rolul celorlal]i „n`i[ti“
pleca]i din ]ar`.
Bineîn]eles c` oricine poate alege:
s`-l condamne ori s`-l absolve –
argumentele sunt la fel de tari pentru
ambele decizii –, dar asta numai dup`
ce va fi în]eles rostul luptei lui. Lupta
pentru fiin]a româneasc`, împotriva
„nemerniciei“ [i „nimicniciei“ care
îndeob[te o caracterizeaz`.
O lupt` curat na]ionalist` [i care,
ei da, s-a încorporat la 1965–1970 în
manevrele ceau[ismului. Cum de a]i
ajuns a[a de stalini[ti?, i-am întrebat în
anii studen]iei mele pe oameni de bun-
sim] [i sceptic` m`sur` în toate cele,
precum Savin Bratu [i Vicu Mândra.
„Stalin ne-a sc`pat de Auschwitz“, a
sunat r`spicat, definitiv, imbatabil,
r`spunsul. Ce era s` vad`, s` în]eleag` [i
s` fac` Noica odat` ie[it din închisoare,
v`zând cum îi înfloresc speran]ele, i
se confirm` a[tept`rile, i se îng`duie
statutul de „antrenor cultural“, visat
dintotdeauna, [i este l`sat s` fac` edi]ia
Platon în timp ce mare parte din Exil
 NUM~RUL 8 (59) AUGUST 2009
rumeg` inutil frustr`ri înveninate?
Cum spune Gabriel Liiceanu în
prefa]a volumului editat de Dora
Mezdrea la Humanitas, „ironia istoriei
a f`cut ca fa]` în fa]` s` se afle la un
moment dat zestrea unui sentiment
extatic întrupat într-un gânditor de
geniu (Noica) [i un sentiment na]ional
deturnat c`tre un interes de ga[c`
politic` ajuns` la putere (…) {i atât
victima, cât [i regimul au crezut c`
pot «colabora» unul cu cel`lalt. C`,
recurgând la aparen]a unui limbaj
comun (limbajul «iubirii de ]ar`» –
unul autentic, cel`lalt mimat), ei îl
pot folosi pe cel`lalt pentru atingerea
unor ]eluri care în fond erau perfect
divergente (…) Cu un regim politic
care î[i f`cuse o strategie politic` din
na]ionalism, «iubirea de ]ar`» a lui
Noica î[i putea g`si acum un nou
debu[eu (…) Atâta vreme cât România
continua s` tr`iasc`, cum obi[nuia
Noica s` spun`, «cu tancurile sovietice
în spate» (o demonstrase invazia
Ungariei în 1956, apoi a Cehoslovaciei
în 1968) [i având în fiecare clip` în
minte cei 20 de ani de teroare intern`,
orice împotrivire politic` era lipsit` de
sens [i f`r` nici un ecou previzibil în
rândul popula]iei. În aceste condi]ii,
lucrul de f`cut, singurul care merita
o investi]ie total`, era crearea unei
elite menite s` asigure o continuitate
cultural` («a p`stra vie flac`ra
spiritului») [i preg`tit` totodat` pentru
o Românie ce era s` ajung` cândva,
printr-un joc de for]e care nu ]inea de
noi, pe alt ]`rm al istoriei“. Noica, spune
Liiceanu, „a avut orgoliul [i naivitatea
s` cread`, într-un moment în care
lumea înc`puse pe mâna diavolului,
c`-l poate converti pe diavol la opera
lui Dumnezeu“. „S-a jucat cu Satana
încercând s`-l trag` la carul s`u“. În
sfâr[it, „Noica f`cea figur` de agent de
influen]` al regimului lui Ceau[escu,
când de fapt el era propriul s`u agent“.
La rându-i, Andrei Ple[u, în
deschiderea aceluia[i volum, face
distinc]ii esen]iale: „una e derapajul
ideatic, caracteristica inadecvare la
împrejur`ri a unui anumit tip de
intelectual, inocen]a periculoas` [i, în
fond, sinuciga[` a spiritului utopic [i
alta e colaborarea cinic`, turn`toria
lucrativ`, c`derea moral` (de tip
Caraion-Cr`ciuna[, n.n.). A face din
Noica «un guru al comunismului»,
a-l califica drept informator sau
«consilier» al vechiului regim (ca pe
Eugen Barbu [i C.V. Tudor de pild`,
n.n.) e o prob` de rea-credin]`, o
m`g`rie de spe]` inferioar` (…) Toate
acestea vin din partea cuiva care a stat
zece ani în domiciliu obligatoriu [i
[ase în pu[c`rie. Din partea cuiva care
[tie c` «regimul, când pune mâna pe
un om, îl sfâ[ie». Trebuie s` ai un uria[
balast de neru[inare ca s` vorbe[ti de
«compromisurile» unui asemenea
om, mai cu seam` dac` experien]a ta
concentra]ionar` e nul`, iar curajul
[i spiritul t`u de subversiune n-au
avut nici ocazia, dar nici for]a de a se
manifesta“.
Când e[ti înconjurat,
nu te mai po]i uita
decât în sus
La pagina 904 din Istoria critic` a
literaturii române, Nicolae Manolescu
vorbe[te tocmai despre „aplecarea lui
Noica spre compromisul util. Monica
Lovinescu i-a consacrat un comentariu
foarte sever. Nici un intelectual român
din anii comunismului n-a fost mai
contradictoriu decât Noica, de o
inteligen]` uria[`, dar care nu e scutit`
de la fel de uria[e prejudec`]i, cultivat
ca nimeni altul, dar f`r` nici cel mai
mic sim] de discern`mânt, ascunzând
sub o modestie viclean` un orgoliu
covâr[itor. Unele documente recente
din arhiva CNSAS îl arat` gata de o
colaborare nu doar de idei cu fosta
Securitate“.
Asta o spune omul c`ruia, când
i-am vorbit despre dosarul de
informator de celul` al lui George
Iva[cu, mi-a replicat cu un larg surâs
atoateînc`p`tor „aaaa, p`i asta nu-
i nimica pe lâng` ce mi-a povestit
Iva[cu despre faptul c` a avut misiuni
speciale în str`in`tate, despre care
nu [tiau decât Gheorghiu-Dej [i
Dr`ghici“!
A[adar, George Iva[cu,
providen]ialul protector, nu
este „contradictoriu“. Nici Ov. S.
Crohm`lniceanu, care se rote[te cu
fix 180 de grade în anii ’ 70 fa]` de
pozi]ia anilor ’50, fa]` de Lovinescu,
Blaga [.cl. Nici Titus Popovici, care
declar` în anii ’90 c` tot ce a spus r`u
despre legionari în anii ’50 fusese în
realitate f`ptuit de agen]ii comuni[ti.
Nici Tudor Arghezi, cameleonul
des`vâr[it [i f`r` scrupule, care (cu
circumstan]ele atenuante pe care nu
noi avem dreptul s` i le refuz`m) una
credea, alta zicea [i alta fuma în anii
dejismului fa]` de pitorescul labirint
interbelic. Sau Petru Dumitriu, sau
Adrian P`unescu, sau Eugen Barbu,
autori care de altminteri beneficiaz`
– uneori pe drept cuvânt – în aceea[i
Istorie de blânda comprehensiune,
atent` la nuan]e, a criticului.
Pe scurt, verbul „a colabora“ este
doldora de trape în[el`toare, galerii
oarbe [i r`sufl`tori benefice, dar cu
aparen]e otr`vitoare. A nu accepta
judecarea cu gril` proprie a fiec`rui
caz în parte este o manoper` care
viciaz` iremediabil atât percep]ia
asupra victimelor, cât [i asupra
demoniei sistemului în sine.
„Constantin Noica a avut deci
leg`turi cu Securitatea, pe care nici un
intelectual de vaz` nu le-a putut ocoli
(vezi vizitele obligatorii la Securitate
dup` revenirea în ]ar`)“, conchide
Dora Mezdrea în preambulul c`r]ii
editate la Muzeul Literaturii. „Scopul:
fie pentru a deveni informatori/
colaboratori ai Securit`]ii, fie pentru a
fi «influen]a]i pozitiv». O recunoa[te
el însu[i atunci când deosebe[te între
cei «vându]i» Securit`]ii [i cei ce
aveau leg`turi cu Securitatea pentru
c` nu se putea altfel (…) A face îns`
din Noica un sprijinitor al Securit`]ii
este o eroare de percepere cu atât mai
grav` cu cât o afl`m acolo unde ne
obi[nuiser`m cu fine]ea de spirit“ (N.
Manolescu).
Numai în intervalul 1967–1978
Securitatea folose[te 41 de surse
pentru a-l circumscrie pe Noica.
Trei dintre numele cu contribu]ie
substan]ial` – „Cristian“, „Militaru
Eugen“ [i „Nicoar`“ – sunt decodate
gra]ie contextualiz`rii documentelor
(documente care sunt 132 în
9
cartea de la MNLR [i 155 în cea de
la Humanitas): Octavian Che]an,
redactorul [ef al Revistei de filozofie,
Mihai Gr`dinaru, directorul editurii
Junimea, respectiv Octavian Nistor.
Vom vedea cum este analizat,
(sub)în]eles [i „influen]at pozitiv“
(nicidecum „brichisit“, în jargonul
generalului Ple[i]`!) Noica de
VIA}A LITERAR~
principalii ofi]eri de caz – maiorul
Ioan P`trulescu, urmat din 5 mai
1976 de c`pitanul Mircea Prunescu
–, dar [i cum se iluzioneaz` Noica
întru „fr`gezirea“ acestora în virtutea
rec`p`t`rii mândriei na]ionale. Vom
vedea în articolul urm`tor cum
reac]ioneaz` informatorii potrivit
statutului, vârstei [i motiva]iilor
fiec`ruia, cum func]iona obsesia
fundamental` a Aparatului
(„destr`marea anturajului“), cum
– [i dac` – un om ca Aurel Cioran
merit` oprobriul nostru, ce – [i dac`
– i se poate imputa obiectivului
„Nica Dan“ (Noica), dup` care vom
pune în paralel dou` destine: Nicolae
F`rc`[anu vs. Silviu Cr`ciuna[.
Pân` atunci, v` propun un exerci]iu
simplu pentru aceast` lun` de
vacan]`. Decide]i dac` textul de mai
jos (e plin dosarul de astfel de probe)
este opera unui turn`tor, informator,
colaborator etc. sau a unui om de
bun`-credin]` care se am`ge[te c`-l
poate îmblânzi [i educa pe Caliban.
„Prea le face pe toate regimul,
când pune mâna pe un om, îl sfâ[ie“
– exclam` Noica în dialogul cu
maiorul P`trulescu din 20 oct. 1973.
„Cu oamenii de cultur`, continu`
el, trebuie s` fi]i mai îng`duitori, s`-
i l`sa]i s`-[i p`streze specialitatea.
Dar îi folosi]i pân` la epuizare… Biata
Bu[ulenga, acum este desfiin]at`, o
omoar`… îmi spuneau tinerii. Ce era
acum 15 ani, o adorau to]i! Acum,
când o v`d c` scrie verzi [i uscate, [i
în dreapta, [i în stânga, [i toat` ziua
în ]ar` [i în str`in`tate… Sigur c` se
devalorizeaz` (…) Eu am fost p`lmuit
în închisoare când anchetatorul m-
a întrebat ceva, iar eu i-am r`spuns
c` nu sunt informatorul securit`]ii!
(…) Acel tip de informa]ii nu l-am
dat niciodat` [i nici nu-l voi da. Sper
s` nu mi se cear` acest lucru. Eu nu
concep s` raportez despre leg`turile
cu str`inii… Este o m`sur` ofensatoare
la adresa demnit`]ii ]`rii s` interzici
unui român s` stea de vorb` cu
str`inii (…) Pe mine m` intereseaz`
ce fac eu. {i prin eu în]eleg o serie de
oameni de cultur` din str`in`tate [i
din ]ar`, pe care vreau s`-i antrenez
într-o activitate româneasc`. Or,
eu am fost dezam`git de o anumit`
lentoare, de o anumit` iner]ie [i,
de altfel, [tiu c` undeva sunt frâne
directe în cazul ELIADE. Este MIRON
CONSTANTINESCU, care continu`
s`-l frâneze, motivele îl privesc, dar
din nefericire se reflect` asupra
culturii noastre (…) Revenirea la ideea
româneasc` [i la ideea asta deosebit`
a lui Eliade de a crea din România ]ara
care s` fac` puntea dintre Europa [i
Asia: am ratat aceast` idee, dac` nu se
face la timp centrul de orientalistic` [i
dac` Eliade, cât tr`ie[te, nu este folosit
cel pu]in de la distan]` (…) Noi aici
nu-i public`m lucr`rile care i-au fost
publicate în Polonia, Cehoslovacia…
V` spun c`, pe undeva, m-am
îmboln`vit de inim` rea“. j
 NUM~RUL 8 (59) AUGUST 2009
10

Matei C`linescu:
a citi, a reciti
IN MEMORIAM

Matei C`linescu s-a n`scut în 15 iunie 1934 în Bucure[ti. Aici a absolvit Liceul „I.L. Caragiale“, perioad` din care dateaz`
începutul unei prietenii de o via]` cu Ion Vianu. În 1957 ob]ine licen]a în limba englez` la Universitatea din Bucure[ti.
Din 1960 a fost asistent al lui Tudor Vianu, apoi lector la catedra de literatur` universal` [i comparat` a Facult`]ii de
Litere, Universitatea Bucure[ti. În 1958 a debutat publicistic în Gazeta literar`, ulterior scriind constant cronic` literar` [i
eseuri în Via]a româneasc`. În 1964 debuteaz` editorial cu volumul Titanul [i geniul în poezia lui Eminescu. În 1973 pleac`
în Statele Unite cu o burs` Fulbright [i decide s` nu se mai întoarc` în ]ar`. Din 1979, cînd a primit cet`]enia american`,
a devenit profesor de literatur` comparat` la Indiana University din Bloomington, Statele Unite. Exilul l-a marcat, îns`
în acela[i timp i-a oferit libertatea de care avea nevoie: „respira]ia min]ii“, dup` cum m`rturisea Matei C`linescu în
2002 într-un interviu din România literar`. Personalitate profund` [i ramificat`, ilustrat` cu str`lucire ca profesor, eseist,
teoretician, comparatist, critic, prozator [i poet, Matei C`linescu [i-a avut în timpul vie]ii cititorii s`i fideli, care i-au
f`cut succesul [i reputa]ia. Î[i a[teapt` acum, cu r`bdarea posterit`]ii, exege]ii. Matei C`linescu s-a stins din via]` în
24 iunie, anul acesta, dup` o suferin]` pe care a tr`it-o la în`l]imea stoicilor pe care i-a admirat cu pasiune [i c`rora avea
s` le r`mân` un fidel discipol pîn` în ultimul ceas. ( )

Volume publicate în România, Five Faces of Modernity: Modernism,

înaintea stabilirii în SUA:
Critic` literar`
Titanul [i geniul în poezia lui
Eminescu, Bucure[ti, Editura pentru
literatur`, 1964
Aspecte literare, Bucure[ti, Editura
pentru literatur`, 1965
Eseuri critice, Bucure[ti, Editura
pentru literatur`, 1967
Eseuri despre literatura modern`,
Bucure[ti, Editura Eminescu, 1970
Clasicismul european, Bucure[ti,
Editura Eminescu, 1971
Conceptul modern de poezie: de la
romantism la avangard`, Bucure[ti,
Editura Eminescu, 1972
Fragmentarium, Cluj, Editura Dacia,
1973
Poezie
Semn, Bucure[ti, Editura pentru
literatur`, 1968
Versuri, Bucure[ti, Editura
Eminescu, 1970
Umbre de ap`, Bucure[ti, Editura
Cartea Româneasc`, 1972
Roman
Via]a [i opiniile lui Zacharias Lichter,
Bucure[ti, Editura pentru literatur`,
1969, pentru care a primit Premiul
pentru proz` al Uniunii Scriitorilor
din România (1969)
În Statele Unite a publicat:
Faces of Modernity: Avant-Garde,
Decadence, Kitsch (Bloomington,
Indiana University Press, 1977)
Avant-Garde, Decadence, Kitsch,
Postmodernism (edi]ie rev`zut` [i
ad`ugit`, Durham, N.C., Duke
University Press, 1987)
Exploring Postmodernism
(coeditare cu D.W. Fokkema,
Amsterdam [i Philadelphia, John
Benjamins, 1988)
Rereading (New Haven, Yale
University Press, 1993)
Volume publicate
în România, dup` 1990:
Împreun` cu Ion Vianu a
publicat în române[te Amintiri în
dialog, Bucure[ti, Editura Litera, 1994,
ed. a doua, Ia[i, Polirom, 1998, ed. a
treia, Ia[i, Polirom, 2005
La Editura Junimea a publicat
Eugène Ionesco: teme identitare [i
existen]iale (2006)
La Polirom au mai ap`rut: Despre
Ioan P. Culianu [i Mircea Eliade.
Amintiri, lecturi, reflec]ii (2002; Marele
Premiu al ASPRO)
A citi, a reciti. C`tre o poetic` a
(re)lecturii (2003; Premiul AER pentru
[tiin]e umane)
Portretul lui M (2003)
Via]a [i opiniile lui Zacharias
Lichter (2004)
Tu: elegii [i inven]ii (2004)
Cinci fe]e ale modernit`]ii.
Modernism, avangard`, decaden]`,
kitsch, postmodernism (edi]ia a II-a
rev`zut` [i ad`ugit`, 2005)
Un fel de jurnal (1973–1981)
(2006)
Mateiu I. Caragiale: recitiri (2007)
 NUM~RUL 8 (59) AUGUST 2009
Despre prietenie, cu Matei
Î
N 1973, dup` ce Matei C`linescu,
Adriana, Irina au plecat din Ro-
mânia, anun]ându-m`, în dru-
mul c`tre aeroport, c` nu se vor
mai întoarce niciodat` în ]ara su-
pravegherii con[tiin]elor [i a dela]iunii
organizate, am publicat un eseu despre
prietenie (care [i-a g`sit locul, doi ani
mai târziu, în volumul Stil [i Persoan`)
[i în care aceia dintre cititori care ne
erau apropia]i au recunoscut un soi de
plângere a prietenului plecat; a pleca
din ]ar`, pe vremea aceea, era un gen
de separa]ie ce putea fi asem`nat` cu
moartea, de vreme ce deosebirea dintre
cele dou` lumi era, în imaginarul nos-
tru, aproape tot atât de radical` ca aceea
dintre lumea viilor [i lumea mor]ilor,
cu singura deosebire c` fiecare dintre
ele p`stra anumite atribute ale vie]ii
[i îmbr`ca altele, ale mor]ii. Ale vie]ii
erau r`d`cinile la care nu renun]ai; ale
mor]ii, faptul c` sub minciun` [i lipsa
de libertate te sim]eai o umbr`. Invers,
în „lumea liber`“ stimulul pentru
ac]iune te îndemna s` renun]i la apatie,
s` devii mai întreprinz`tor, deci mai
viu. Dar pierderea unor repere esen]iale
[i mai ales ireversibilul, neîntoarcerea
garantat`, î]i d`deau sentimentul c`
r`t`ce[ti ca o umbr`, uneori. A[a c` [i
exilul era o afacere rea, singurul lui
privilegiu fiind, dup` cum judecam
noi pe atunci, caracterul lui de protest
radical.
Eseul meu, „Prietenie“, relua tezele
din eseul lui Montaigne, din De l’Amitié
(I, XXVIII), la rândul lui un reflex al te-
zelor stoice asupra amici]iei g`site mai
cu seam` în scrierea cu acela[i nume a
lui Cicero. Montaigne [i stoicii observ`
c` prietenia este, de fapt, o ocuren]` cu
atât mai pre]ioas` cu cât este mai rar`;
trebuie, spune Montaigne, atâtea întâl-
niri ca s` construie[ti o prietenie, încât
este mult dac` norocul acesta (la fortu-
ne) se produce o dat` la trei veacuri. De
o astfel de fortuna a avut parte Montaig-
ne întâlnindu-se cu prietenul La Boétie.
Când s-au cunoscut erau oameni ma-
turi, [i numai timp de patru ani a durat
prietenia lor, moartea r`pindu-l pe La
Boétie. „Nu [tiu ce cvint` esen]` (ter-
menul alchimic nefiind întâmpl`tor,
nota mea, i.v.) a f`cut ca toat` voin]a
mea s` se prind` [i s` se verse în a lui;
ca toat` voin]a lui s` se piard` în a mea,
cu o foame [i o asemenea comun` pre-
cipitare (concurrence). Spun «piard`»,
adaug` Montaigne, c`ci nu ne-am re-
zervat nimic din ce ne era propriu,
nimic nemair`mânând care s` fie doar
al s`u, sau al meu“.
Stoicii, inclusiv stoicul modern
Montaigne, au o viziune idealizat` a
prieteniei, care nu este nici a[a de rar`
[i nici nu produce o fuziune complet`.
Prea des este numit` prietenie o întâl-
nire dictat` de interes, de afinit`]i su-
perficiale. {i mai ales una supus` ero-
ziunilor, capriciilor, susceptibilit`]ilor
minore. Tr`irea pe care am avut-o cu
prietenul meu îmi permite s` spun c`
exist` [i un alt tip de prietenie însem-
nat` cu pece]ile duratei [i fidelit`]ii.
Nu a fost o scurt` întâlnire, prietenia
noastr`, ci o realitate, intelectual`, sen-
timental`, care ne-a întov`r`[it [i lumi-
nat vie]ile.
Soarta a vrut ca eu s` trag linia
final`, [i nu-mi închipui c` a[ putea s`
fac vanul exerci]iu de a încerca s`-mi
imaginez ce ar fi scris el despre mine.
{tiu, precum Montaigne, c` un serviciu
cândva f`cut celuilalt este un privilegiu
al celui ce d`, mai mult decât al celui
ce prime[te. F`r` asta nu po]i în]elege
prietenia. {i, mai ales, c` este valabil`
acea constatare atât de simpl` [i mis-
terioas`, devenit` memorabil`, din
eseul lui Montaigne: de ce am fost pri-
eteni? – Pentru c` era el, pentru c` eram
eu. În extrema ei concizie, formularea
vrea s` spun` c` afinitatea între doi oa-
meni, acea afinitate care nu numai c`
treze[te prietenia, dar o [i întemeiaz`
pe veci, î[i trage izvorul din diferen]e,
tot atât cât din asem`n`ri. Probabil c`
propor]ia dintre ele corespunde unui
secret num`r de aur psihologic!
Împlinisem paisprezece ani când ne-
am cunoscut, în aceea[i clas` a Liceului
„Caragiale“ din Bucure[ti (de[i ne [tiam
din vedere de mult timp). Nu sem`nam,
dar apar]ineam aceluia[i tip fizic, ca
talie, culoare etc. El era mai sensibil
ca mine, scria poezii mai multe [i mai
frumoase, eu eram mai impulsiv, mai
obraznic. {i unul [i altul aveam o ten-
din]` c`tre boem` (pierdeam nop]i în
campanii alcoolice), dar eram capabili
s-o st`pânim. R`coarea, fruntea care ne
împrosp`ta în zorii unor nop]i de chef
le-am cunoscut amândoi, în acela[i
timp cu remu[carea „de a închide ochii
zilei“. Iubeam c`r]ile, citeam. Acas`, eu
aveam o bibliotec` mare, a p`rin]ilor,
[i, ca to]i prietenii, el a profitat de ea
cu mult folos. Aveam o pasiune pen-
tru discu]ii, pentru teorii [i detestam
regimul politic impus. Înv`]aser`m
s` ne ferim, dar f`ceam împreun`
parte din micul grup unde o afirma]ie
„reac]ionar`“ putea fi f`cut` între noi
f`r` sentimentul c` am fi riscat ceva.
Ne vedeam zilnic; fie ne întâlneam la
[coal`, fie chiuleam împreun`, f`când
lungi plimb`ri intelectuale, oprindu-
ne în cârciumi sau biserici. Zilele când
nu ne revedeam erau rare [i le conside-
ram pierdute. Am f`cut acelea[i boli în
acela[i timp. Împreun` am intrat la fa-
cultatea de filologie: eu la limbi clasi-
ce, el la englez`. Împreun` l-am cunos-
cut pe Nini St`nescu, care f`cea versuri
tot a[a de firesc cum respira; [i cu el,
la orele de preg`tire militar`, am scris
poeme în care, pe rând, fiecare scriam
11
IN MEMORIAM
câte o fraz`, continuând, circular: ca- mul mesaj de la el, de felicitare, în to-
davres exquis. Poeme care au disp`rut nuri triumfale, când am sosit la Paris,
misterios din sertarul perfect ordonat în vara lui 1977. De atunci am tr`it pe
al lui Matei (în timp ce al meu con]inea dou` continente, dar în aceea[i lume.
o mas` haotic` de hârtii, gume, peni]e Am f`cut în a[a fel încât nu a trecut un
[i fotografii), neavând nici pân` azi singur an f`r` s` ne vedem cel pu]in o
o explica]ie a acestei „evapor`ri“ (Or- dat`, dar [i de dou` ori, a[a cum în anii
well). Am presupus c` acele foi au fost [colii ne vedeam o dat`, dar mai bine
furate de Organe, am râs imaginându- era când ne vedeam de dou` ori pe zi.
ne cum au c`utat în suprarealista întoc- Ne-am vizitat în casele noastre, am tr`it
mire verbal` vreun cod secret, m`rturia împreun` micile am`nunte semnifica-
unui complot. Sim]eam presiunea ide- tive ale vie]ilor din America [i Euro-
ologic`, sufeream, visam despre o facul- pa apusean`, ba chiar o dat` am f`cut
tate care s` ne deschid` numai por]ile o incursiune în America profund`, pe
literelor – [i atât – în timp ce realitatea la Outer Banks sau în Virginia de vest,
zilnic` era sem`nat` cu „propagand` f`r` s` întâlnim fie [i un singur turist
revolu]ionar`“. A[a, la un moment dat, european. Am schimbat mii de scri-
am decis eu s` fac Medicina. El a avut, sori. La început prin po[t`. Ritmul (un
un moment, o idee similar`, a vrut s` ciclu: de la el la mine [i de la mine la el)
se înscrie la {tiin]e Naturale. În timp dura cam o lun` de zile. Aceast` lentoa-
ce eu am perseverat în decizia mea, re relativ` ne permitea s` condens`m
afirmând cu un orgoliu nem`surat c` în câteva pagini o stare mai durabil`,
„nu mai vreau s` fiu servitorul muze- ceva din savoarea anotimpurilor, a lu-
lor, ci st`pânul lor“. El, în schimb, nu s- nilor, a întâlnirilor. Am fost apoi, ca [i
a putut desp`r]i de scriitori [i de c`r]i, a al]i epistolari, victimele tehnicii. Faxul
manifestat fa]` de ele un soi de fidelita- aducea în fa]a celuilalt un mesaj care
te inalienabil`. Au urmat ani în care am exprima o stare imediat`, nedigerat`,
apucat c`i diferite. Studiile mele uni- la care eram ispiti]i s` r`spundem la
versitare s-au prelungit, el a terminat fel. Ajungeam astfel la o fals` intimita-
mai curând, a primit o slujb` de corec- te, a unei convie]uiri cvasipermanen-
tor la Gazeta literar`, împreun` cu Nini: te, dar lipsea calitatea între-vederii. Cu-
o carier` [i o boem` începeau. A fost o vintele se precipitau, clipa sufoca dura-
vreme când nu ne-am mai v`zut decât ta… Apoi coresponden]a noastr` a fost,
„rar“: o dat` pe s`pt`mân`, din vina pur [i simplu, ucis` de curierul elec-
mea, medicina fiind o disciplin` mai tronic. Mesajele au devenit din ce în ce
dur` care excludea boema. A[a am in- mai scurte – aproape telegrafice – [i uti-
trat într-o viguroas` maturitate, ne-am
însurat, am avut copii, ne-am reg`sit în
vizite de familie… Rela]ia noastr` a cu-
noscut oscila]iile vie]ii îns`[i, a c`p`tat
noi valori. Apoi s-a întâmplat inimagi-
nabilul: C`line[tii au plecat din ]ar`,
noi am r`mas („A r`mâne“ putea s` în-
semne, dup` context, a nu te mai în-
toarce din c`l`torie sau, dimpotriv`,
a nu pleca din ]ar`.) {i, dup` câteva
tentative de a ne scrie, coresponden]a
noastr` s-a stins. {i el [i eu ne d`deam
seama c` scrisorile noastre deve-
neau conven]ionale, influen]ate de
nepl`cutul sentiment c` un alt cititor,
profund nedorit, se interpunea între
noi. Am preferat amândoi t`cerea. Nu
vreau s` vorbesc în locul celui care nu
mai poate m`rturisi, dar pot spune c`
în separa]ia aceea de patru ani – pân`
când am plecat [i eu din „]ara furat`“
(un concept pe care ulterior l-am dis-
cutat, prin viu grai [i în scris) – priete-
nia noastr` mi-a devenit mai necesar`,
fiindc` am înv`]at s` pre]uiesc ce-mi
lipsea. În acest sens, exilul, faptul de a
tr`i în dou` lumi diferite, ni se p`rea
metafora cea mai potrivit` a mor]ii [i
nu arareori, în afara României, am vor-
bit despre anii aceia ca despre o moar-
te provizorie, în care cel`lalt era perce-
put cu neclaritatea [i patetismul unei
fe]e printr-un giulgiu. Nu pot s` uit pri-

12
litariste. Am început s` vorbim mai des
la telefon, ne-am reg`sit în tonul voci-
lor noastre, în t`ceri, pauze. Momentul
schimb`rilor din România ne-a dat un
sentiment fluvial al timpului istoric:
totul se poate întâmpla, se pr`bu[esc
imperiile, P`mântul devine fierbinte…
Deodat`, am fost îndeajuns de b`trâni
spre a îndr`zni s` vorbim despre trecut.
{i am avut acel schimb de scrisori mari
care sunt Amintirile în Dialog. O compli-
IN MEMORIAM
citate care iar ne-a apropiat.
Au urmat c`l`torii în familie, dou`
în Italia, una în Spania, Parisul de nu
[tiu câte ori, Elve]ia, unde a cunos-
cut toate casele prin care am trecut. {i
acea încercare a lui Matei de a retr`i în
Bucure[ti, în 2003–2005, unde i-am în-
chiriat apartamentul de la parter al casei
din Mure[anu, locul în care se g`sise
alt`dat` biblioteca p`rin]ilor mei, atât
de plin de amintiri [i de citate. Era o pe-
rioad` când [i unul [i altul scriam mult;
ne întâlneam seara, câteodat` beam, al-
teori ie[eam, a[a cum f`ceam alt`dat`,
în ora[ul devenit între timp cam neprie-
tenos pentru plimb`rile nocturne. Matei
nu a rezistat în ora[ul natal; copacii
replanta]i în p`mântul din care au fost
sco[i cad bolnavi. Via]a ne-a dep`rtat
iar`[i; în inim`, niciodat` nu fuseser`m
mai apropia]i. A[a am [i r`mas. Am
continuat s` ne vedem când revenea cu
Adriana în Bucure[ti, [i pe unde am mai
apucat. El, care redevenise la un mo-
ment dat un locuitor al ora[ului nos-
tru, un bucure[tean de nedeosebit de
al]ii, p`rea din nou un turist, de[i unul
îndr`gostit pe urmele amintirilor [i ale
vechilor prietenii, în dispari]ie.
S` fie o soart` a marilor prietenii? A
noastr` a stat sub semnul desp`r]irii.
Ne apropiam pentru a ne reg`si depar-
te, mai uni]i în dialogul, de cele mai
multe ori, interior, apoi reluat prin
viu grai. Rela]ia noastr`, mai ales în
tinere]e, nu a fost perfect simetric`.
Tindeam s`-i fac „confiden]e“, [tiam c`
puteam conta pe discre]ia lui, total`.
Mai târziu, mi-am dat seama c` aceste
m`rturisiri impure erau o utilizare fra-
uduloas` a sentimentului, r`peau ceva
din tr`s`tura fundamental` a amici]iei,
gratuitatea. El, în schimb, era discret [i
în ce-l privea [i în ce m` privea, nu se
arunca în m`rturisiri, trebuia s` treac`
ani ca s` putem s` ne aplec`m asupra
trecutului. Era – din instinct sau de-
liberat? – un practicant asiduu al for-
mulei moliere[ti: l’amitié demande un
peu plus de mystère. Departe de a d`una,
discre]ia este prietena prieteniei. Ni-
ciodat` nu m-am sim]it frustrat, eu a
c`rui meserie principal` a fost s` ascult.
Aceast` diferen]` corespundea uneia
de temperament, c`ci cine se adun` se
aseam`n`, dar prietenia nu este chiar o
adunare, este un contact care p`streaz`
o distan]` secret`, invizibil` dar de ne-
trecut. Are nevoie de contraste tempe-
ramentale. Momentul din tinere]e, în
care eu am ales medicina iar el a r`mas
credincios lumii literelor, a ]inut [i
el de diferen]a dintre temperamente-
le noastre. Pentru mine, lumea vie]ii
[i a ac]iunii era o ispit`, exercita chiar
o fascina]ie. El [i-a g`sit mai devreme
calea: lumea c`r]ii.
Matei a fost, toat` via]a, un cititor
exemplar. Citea mult, citea încet. A[a
cum un gastronom nu poate ingurgita
în vitez`, un cititor adev`rat cum era
el avea nevoie de timp pentru a perce-
pe nuan]ele, [i mai ales pentru a digera
textul. Numai anumi]i hipermnezici
au memoria fotografic`. De obicei sunt
stupizi. El decanta textele, extr`gea din
ele ceva ce devenea substan]a lui pro-
prie, a[a c` judecata lui avea ceva pre-
cis [i definitiv. Cultura lui nu era un de-
pozit, ci se asimila în carnea lui. Faptul
c` recurgea la o carte pentru a r`spunde
oric`rei întreb`ri pe care via]a i-o
punea nu f`cea din el un tip de om li-
vresc. Dimpotriv`. Natura lui sceptic`
îl împiedica s` devin` omul unei sin-
gure c`r]i. C`uta în carte prilejul de a
contrazice cartea, dar [i de a se supu-
ne pe sine întreb`rii. A[a c` opinia asu-
pra c`reia se fixa (nedogmatic) era con-
form` cu el. Aceast` respira]ie larg` [i
caden]at` în raport cu cartea îl carac-
teriza. Sufletul îl atr`gea c`tre scrieri-
le enorme, ca În c`utarea timpului pier-
dut, în care r`t`cea dar nu se r`t`cea,
cu deliciile unui explorator în jungl`,
f`r` s` piard` nordul. Sau, atunci, în
Fic]iunile lui Borges, miniaturi epice în
care p`r]ile erudi]iei [i ale imagina]iei
sunt inseparabile. „O cite[ti într-o or`,
dar te gânde[ti la ea luni de zile“, spu-
nea despre câte o povestire a marelui
porteño. Când eram tineri, gustul nos-
tru mergea c`tre proza de idei. Apoi,
din ce în ce mai mult, frumuse]ea tex-
tului, pl`cerea pe care ]i-o procur` ex-
presia scris` au devenit predominan-
te. Nu poate fi o întâmplare c` ultimul
autor despre care am discutat la tele-
fon când era foarte bolnav, înainte s`
i se sting` complet vocea, a fost Vladi-
mir Nabokov. Spunea c`, pe m`sur` ce
îmb`trâne[te, un cititor devine un iu-
bitor al expresiei pure, ideile conteaz`
mai pu]in. Rigoarea [i fantezia trebu-
ie s` se întâlneasc`. Tot a[a, un b`trân
afemeiat ajunge s` aib` ochiul perfect.
Rari sunt este]ii tineri ai formei femini-
ne, prea multe asocieri de idei, de senti-
mente [i dorin]e îi covâr[esc.
C` cititul, acest citit atent, profesi-
onal [i voluptuos, îl ajuta s` tr`iasc`,
s` dep`[easc` disperarea, nu m` îndo-
iesc. Matei repeta adesea adagiul bor-
gesian conform c`ruia este mai u[or s`
scrii decât s` cite[ti. Scrisul î]i ofer` o
libertate de care adeseori abuzezi. Citi-
tul este o ascez` mai sever` decât scri-
sul. Al lui a devenit, pe m`sura trece-
rii timpului, din ce în ce mai mult do-
minat de disciplin`, mai exact, mai su-
pravegheat. Scrisul a fost [i act de via]`.
În tragica, fulger`toarea împrejurare a
dispari]iei lui Matthew, fiul lor, Matei
a reac]ionat a[ezându-se la mas` [i scri-
ind, în cele patruzeci de zile ale doliu-
lui maxim, acea carte unic`, Portretul lui
M, cu rigoarea inimitabil` a sufletului
s`u devastat.
Nu pot s`-mi imaginez ce ar fi
scris el dac` mi-ar fi venit mie rân-
dul mai înainte. Ceea ce voi spune aici
este b`nuiala mea, nu o certitudine.
Discre]ia l-ar fi împiedicat, dac` ar fi
dorit-o, s` fac` m`rturisirile c`rora le
dau glas aici: momentul când priete-
nia noastr` de copii a devenit ceea ce
este a fost acela când eu am p`r`sit stu-
diul filologiei. M-am aventurat într-o
practic` a vie]ii. Între noi doi s-a insta-
lat o complementaritate: eu aflam de la
el o sum` de lucruri despre c`r]i, des-
NUM~RUL 8 (59) AUGUST 2009
pre via]a spiritului; el, sper, ceva des-
pre fierberea vie]ii. În marile melanco-
lii [tiu c` i-am fost aproape. Nu [tiu, nu
voi [ti, cât a profitat el din dialogul nos-
tru. Eu îi datorez enorm. Mi-a semna-
lat c`r]ile de care aveam cea mai mare
nevoie. A citit c`r]ile mele, oferindu-
mi sprijinul lui critic. {i eu i-am suge-
rat, poate, dou`-trei lucruri. Chiar [i
despre ce scrisese. Sub acoper`mântul
discre]iei prietenia noastr` s-a adâncit
f`r` limite, a[a cum anumite organis-
me cresc pân` ce mor. {i am putut s`
ne m`rturisim mai viu, mai emo]ional
sentimentele noastre reciproce, când i
s-a apropiat sfâr[itul.
Filosofic, Matei a fost un sceptic.
În plin` s`n`tate, în perspectiva unui
sfâr[it, [i-a spus memento mori, s-a orien-
tat spre stoicism. A citit, cu acea aten]ie
arz`toare care îl caracteriza, Manua-
lul lui Epictet [i Medita]iile lui Marcus
Aurelius, dar [i Ecleziastul. A înv`]at c`
suferin]a, boala, moartea fac parte din
ordinea moral` a universului [i c` tre-
buie s` le întâmpin`m cu indiferen]`.
„Nici unui om nu i se poate întâmpla
ceva pe care ar fi incapabil s`-l supor-
te“ (Marcus Aurelius). În momentul
suferin]ei [i în perspectiva dispari]iei,
îns`, i s-a înf`]i[at Mântuirea.
Ultima dat` când am vorbit cu el –
era evident c` mai avea numai câteva
zile de tr`it – suferisem o interven]ie
pe inim`. M` sim]eam restabilit. „Ai
perspective frumoase“, mi-a spus. Fru-
moase? Mi-am adus aminte de ultime-
le vorbe ale lui Socrate din „Apologia“:
„Dar a sosit timpul s` ne desp`r]im,
eu pentru a muri, voi pentru a tr`i.
C`rora dintre noi le revine partea cea
mai bun`? Nu o [tie nimeni, în afar`
de Zeu“.
Dialogul nostru a fost neîntrerupt,
[aizeci de ani. Era prin viu grai dar [i
în minte, când desp`r]irea a pecetluit
soarta noastr`. Pentru mine, deocam-
dat` uitat aici, el va continua. În gând îi
pun întreb`ri, a[teptând cu curiozitate
r`spunsul lui care nu mai vine. Cum nu
mai vin nici perplexit`]ile de alt`dat`.
Tr`iesc cu speran]a c` ne vom reg`si
de aceea[i parte a cortinei, împreun`,
„ie[i]i din timp“. j
 NUM~RUL 8 (59) AUGUST 2009
Profesorul de la Bloomington:
Paradoxal-persuasivul Matei C`linescu
Î
MI vine extrem de greu s`-l evoc
în câteva rânduri pe intelectua-
lul rasat, omul de mare ging`[ie
sufleteasc`, fiin]a nobil` care
a fost Matei C`linescu. Mintea
mea refuz` s` admit` c` Matei nu mai
este aici, printre noi, gata mereu s`
g`seasc` o explica]ie, paradoxal-per-
suasiv`, pentru ceea ce adeseori ni se
pare c` ]ine de imperiul absurdului.
Cu Matei am purtat zeci, poate sute
de ore de conversa]ii pe teme legate
de utopii, revolu]ii, ideologii radicale.
La un moment dat, era cred în 1992,
am pornit împreun` un proiect care
ar fi dus la o carte despre intelectuali
[i pasiuni revolu]ionare în secolul al
XX-lea. Dac` a[ scormoni prin sertarele
cu documente din trecut, a[ descoperi
probabil tabla de materii tentativ` a
acelei niciodat` demarate lucr`ri. Vina
a fost a mea [i, la un moment dat, [tiu
c` Matei a fost extrem de mâhnit c` am
abandonat un proiect în care crezuse
din tot sufletul. Nu mi-a spus-o direct,
m-a f`cut s` o în]eleg în modul s`u
întotdeauna discret [i elegant.
Discutaser`m pe larg despre for]a de
seduc]ie a totalitarismelor (de dreapta
[i de stânga), despre tezele unor George
Mosse, Ernst Nolte, Zeev Sternhell. Ci-
tisem în The American Spectator super-
bul eseu-recenzie al lui Matei la cartea
lui Paul Johnson Modern Times. Titlul
era „Our Century of Monsters“. Dac` ar
fi fost s` fie încheiat, proiectul nostru
trebuia s` explice cum a fost posibil`
pactizarea atâtor intelectuali cu gang-
sterii totalitari. Cu gândul la acel pro-
iect e[uat (repet, doar din vina mea), la
rolul s`u în în]elegerea fenomenelor de
orbire a unor min]i altminteri str`lucite
atunci când s-au întâlnit cu ceea ce Jean-
François Revel a numit la tentation tota-
litaire, i-am dedicat lui Matei C`linescu
prelegerea despre „Naufragiul utopiei“
pe care am ]inut-o în iunie 2009 în Sala
Drepturilor Omului din Parlamentul
României. Reiau aici ce-am spus atunci:
am avut norocul s` scriu împreun` cu
Matei un text pe care îl consider ex-
trem de relevant, mai cu seam` acum,
în acest an aniversar: „The 1989 Revo-
lution and Collapse of Communism in
Romania“. Ap`rut ini]ial în revista Pro-
blems of Communism, articolul a devenit
epilogul edi]iei americane a c`r]ii lui
Vlad Georgescu, Istoria românilor1.
S` încep cu începutul, deci cu anii
’70. Aflasem, evident, ca atâ]ia al]i
membri ai genera]iei mele, despre cel
intrat cumva în mit dup` plecarea sa
din ]ar` în anii ’70. Citisem febril Za-
charias Lichter, auzisem povestiri des-
pre Matei de la Alexandru Ivasiuc [i
Tita Chiper. L-am ascultat participând,
de câteva ori, la mesele rotunde orga-
nizate de Monica Lovinescu la Euro-
pa Liber`. Era unul dintre criticii lite-
rari români cu un orizont filosofic com-
prehensiv. {tiam c` fusese studentul
lui Tudor Vianu, prietenul lui Nichita
St`nescu, teoretician al formelor lite-
rare moderniste, anglist de anvergur`
într-o lume literar` aproape iremedia-
bil galocentric`.
Am vorbit mult despre Matei cu
Dorin Tudoran, poetul disident ajuns
în Statele Unite la mijlocul anilor ’80.
Matei a fost membru al colegiului de
redac]ie al revistei alternative de cul-
tur` Agora condus` de Dorin (redac-
tori eram Paul Goma, Michael Radu [i
cu mine). Structural retractil [i tempe-
ramental non-polemic, Matei a intrat
în gruparea Agora (revista a început
s` apar`, cu sprijinul National Endow-
ment for Democracy în 1988) con[tient
fiind c` situa]ia spiritual`, social`, eco-
nomic`, moral` din România devenise
absolut intolerabil`. A publicat texte le-
gate de opera literar` a lui Mircea Elia-
de, a fost mereu solidar cu eforturile de
a constitui o comunitate intelectual`
democratic` a exilului românesc. Efor-
turi sprijinite de al]i membri ai colegiu-
lui de redac]ie între care Eugène Iones-
co, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca,
Mihnea Berindei, Matei Cazacu, Andrei
Codrescu, Ioan Petru Culianu, Victor
Frunz`, Ghi]` Ionescu, Ion Negoi]escu,
Virgil Nemoianu, Juliana Geran Pilon,
Lucian Raicu, Géza Szöcz, Ion Vianu.
Matei f`cea parte din ceea ce noi nu-
meam nucleul academic al exilului: el,
Virgil Nemoianu, Toma Pavel, Mihai
Sp`riosu, C`lin-Andrei Mih`ilescu,
spre a-i numi doar pe cei din zona este-
ticii [i teoriei literaturii. Matei era pro-
fesor în departamentul de comparati-
ve literature al Universit`]ii Indiana din
Bloomington. În acel loc cu adev`rat
magic se construise un microcosm al
spiritului românesc care îi includea pe
Matei [i Adriana C`linescu, pe Christi-
na Zarifopol-Illias [i so]ul ei, Lukey Illi-
as, pe Ilinca Zarifopol-Johnston, pe Vir-
ginia Zeani, Nicholas Spulber, Ciprian
Foia[ (celebrul matematician). Dintre
ace[tia, aveam s` r`mân legat pe via]`
de Christina [i Lukey, ca [i de Matei [i
familia sa. Matei ajunsese la Bloomin-
gton cu o burs` Fulbright, invitat fiind
de cunoscutul istoric al ideilor André
Reszler. Dup` ce Reszler a decis s` se în-
toarc` în Elve]ia, Matei i-a succedat în
catedra de literatur` comparat`.
Ne-am întâlnit pentru prima dat`
face to face la New York, în prim`vara
anului 1988, în cadrul colocviului or-
ganizat de Freedom House pe tema Ro-
mania: A Case of „Dynastic“ Communism
(volumul a fost publicat în 1989, cu câ-
teva luni înaintea pr`bu[irii comunis-
mului în Europa de Est)2. Interven]iile
lui Matei mi s-au p`rut de o mare inte-
ligen]` analitic`, substan]iale [i bine în-
armate conceptual. Mai mult, el a reu[it
s` ofere o imagine veridic` a crizei spi-
rituale din ]ar`, analizând semnifica]ia
Jurnalului de la P`ltini[ [i a Epistolaru-
lui în datele concrete ale României lui
Ceau[escu. Nu f`r` o doz` de melan-
colic regret, constatând absen]a unor
reac]ii politice deschise la degringola-
da grotesc` a regimului, Matei observa
c` „atmosfera cultural` neoficial` din
România este profund apolitic`. Dac`
ne uit`m la intelighen]ia româneasc`,
vedem c` o parte semnificativ` ar vrea
s` uite de politic`“3. Idei împ`rt`[ite
de Dorin Tudoran, în consens cu teze-
le Monic`i Lovinescu [i ale lui Virgil
Ierunca, care remarca tran[ant c` „nu
putem ap`ra [i prezerva cultura numai
prin cultur`“. În egal` m`sur`, acela[i
Matei C`linescu considera c` Epistolarul
dovedea vitalitatea culturii române[ti,
p`strându-[i îns` reticen]ele legate de
ceea ce el percepea drept „irelevan]a so-
cial`“ a unor asemenea gesturi de auto-
nomie spiritual`. Cât prive[te [ansele
schimb`rilor în România, el le vedea le-
gate de reformele ini]iate de Gorbaciov
[i nu se a[tepta ca intelectualii români
s` joace un rol decisiv. Aveam p`reri oa-
recum diferite pe tema P`ltini[ului, am
reluat subiectul ulterior cu varii pri-
lejuri. Pentru mine, în situa]ia româ-
neasc` a sfâr[itului anilor ’80, simpla
afirmare a ceea ce se nume[te noble]ea
spiritului, ap`rarea culturii superioare
în condi]iile abera]iilor protocronist-
tracomane, ale delirantului cult al fa-
miliei domnitoare, era un gest de sfida-
re, de rezisten]`. Asemeni lui Ioan Petru
Culianu, cu care se vedea destul de des
în acei ani, Matei era mult mai critic
în raport cu abdic`rile intelighen]iei
române[ti. Îl deranja lipsa de apetit
pentru temele fundamentale ale gân-
dirii disidente. Pe de alt` parte, Matei
a fost cel care mi-a f`cut cuno[tin]` cu
Adrian Marino, criticat de unii prieteni
comuni pentru rolul s`u de „mesager
cultural“. Matei detesta judec`]ile ab-
solutiste, rigorismul iacobin în rela]iile
cu oamenii. Admira erudi]ia lui Ma-
rino, îl considera un autentic savant
[i refuza s` dea verdicte definitive.
Matei nu s-a considerat vreodat` in-
stan]` moral`. Era esen]ial un om to-
lerant. Am în fa]a ochilor o fotografie
de la Bloomington din martie 2000, în
casa Christinei [i a lui Lukey, din tim-
13
IN MEMORIAM
pul vizitei lui Adam Michnik. În multe
privin]e, mai ales la capitolul deschi-
dere uman`, generozitate [i refuz al
oric`rei forme de resentiment, Matei
[i Adam sem`nau extraordinar. S` mai
amintesc c` la simpozionul de la Free-
dom House au participat Mihai Botez,
Andrei Brezianu, László Hámos, István
Hoszu, Eugene Mihaesco, Nestor Ra-
tesh [i Gheorghe Sencovici. Poate c` ar
merita publicat în române[te acest do-
cument revelator pentru felul în care
gândeam cei prezen]i acolo perspecti-
vele dezagreg`rii sistemului comunist
din România.
Începând din 1990 am mers anual la
Bloomington, unde am ]inut prelegeri
pe teme române[ti, est-europene [i fi-
losofic-politice. L-am rev`zut pe Matei
aproape de fiecare dat`. În 1992–1993,
dac` nu m` în[el, a petrecut un an aca-
demic la Washington ca Fellow la Wo-
odrow Wilson International Center for
Scholars. Lucra la marele s`u proiect
despre genera]ia ’27. Publicase între
timp câteva studii pe acest subiect,
atingând [i zonele nevralgice legate de
angajamentele radicale de dreapta din
anii de tinere]e ai lui Mircea Eliade [i
Emil Cioran. Îmi amintesc astfel un ar-
ticol de o mare sensibilitate hermene-
utic` ap`rut în revista Salmagundi. }in
minte din acea perioad` vizita lui Mir-
cea C`rt`rescu la Washington. Dup` un
prânz la noi acas` (Matei se împrieteni-
se cu mama [i cu so]ia mea), l-am con-
dus, Mircea [i cu mine, la aeroport. Am
luat metroul, n-am observat când tre-
buia s` schimb`m trenul [i ne-am tre-
zit prea târziu. Matei a pierdut avionul.
La aeroport, func]ionara companiei ae-
riene s-a uitat atent la actul de identi-
tate, la bilet [i i-a spus: „Voi face tot ce
pot pentru dumneavoastr`. Fiica mea
v-a fost student`“. Mircea [i cu mine
am r`mas perplec[i: iat`-l pe Matei, cel
parc` pierdut pe acest p`mânt, g`sind
acest total nea[teptat sprijin. Suntem
mul]i care, direct sau indirect, i-am
fost studen]i lui Matei. S`-i p`str`m ne-
stins` amintirea!
Washington, DC
22 iulie 2009
l
1 Matei C`linescu and Vladimir
Tism`neanu, „Epilogue. The 1989 Revolution
and the Collapse of Communism in Roma-
nia“, în Vlad Georgescu, The Romanians. A His-
tory (Columbus: Ohio State University Press,
1991), pp. 279–297.
2 Romania: A Case of „Dynastic“ Commu-
nism (New York: Freedom House, 1989).
3 Ibid., p. 74. j

14
Matthew
IN MEMORIAM
N
U cred c` exist`
nenorocire mai
mare decât aceea de
a-]i pierde copilul.
Suferin]ele noastre nu
sunt, de fapt, comparabile [i nici
m`car cuantificabile. Ele sunt; [i
atât. Dar moartea celui c`ruia i-ai
dat via]`, pe care l-ai v`zut crescând
de la m`rimea unui polonic la cea
a unui om întreg, dispari]ia lui
fizic` înainte de a ta reprezint`
o violentare a cursului biologic,
o ie[ire din „firescul“ natural,
o monstruozitate. Numai un
Dumnezeu crud, de Vechi Testament,
î]i poate cere s`-]i jertfe[ti fiul
pentru El. Mul]i dintre oamenii
care trec prin aceast` încercare nu-i
pot rezista [i – cu pilonii suflete[ti
reteza]i – se duc dup` copiii
lor, nemaivoind s` fac` umbr`
p`mântului.
Înainte de a disp`rea dintre noi,
Matei C`linescu a scris o carte:
Portretul lui M (Editura Polirom,
2003). M este, a fost Matthew
C`linescu, fiul reputatului critic [i
teoretician literar; un copil chinuit,
n`scut sub semnul încâlcit-funest
al unei „constela]ii“ de boli [i care
[i-a g`sit sfâr[itul înainte de a fi
împlinit 26 de ani. Cum se poate
scrie despre o asemenea tragedie?
De unde [i-a luat tat`l lovit de
soart` puterea de a pune pe hârtie
întâmpl`ri [i episoade cu fiul s`u
„ciudat“ [i drag, pierdut pentru
totdeauna?
Tonul patetic nu i se potrive[te
defel celui care a scris acest jurnal
în doliu [i care, conturând un
portret biografic al lui Matthew, a
g`sit în chiar acest demers o alinare,
un mod de a fi împreun` cu b`iatul
s`u. Scrisul nu înseamn`, în cazul
de fa]`, fug` de realitate, o form`
de evaziune, retran[area în sine. El
constituie, dimpotriv`, o verig` de
leg`tur` între tat` [i fiu, o punte de
cuvinte [i imagini pe care primul
o arunc` spre cel`lalt, peste groapa
c`scat` între ei. Timp de patruzeci
de zile, tat`l nu face altceva decât
s` se gândeasc` intens la M. Îi caut`
silueta tremur`toare prin hârtii [i
amintiri mai vechi [i îl înf`[oar`
cu dragoste în cear[aful ocrotitor
al filelor de manuscris, încercând
s`-l exprime [i s`-l „traduc`“
în]elegerii noastre. La sfâr[it, avem
un p`rinte mai împ`cat cu durerea
lui, înseninat în triste]e; [i o carte
excep]ional`.
Cronologia în zigzag deschide
în paginile ei mai multe sertare
ale memoriei, în planuri diaristice
distincte. Prezentul dureros,
traumatic al confesiunilor de
dup` moartea lui Matthew
preia în acolada sa fragmente
consistente din jurnale mai vechi,
cu o perspectiv`, evident, datat`,
dep`[it`, corectat` prin evolu]ia
bolii [i a dramei. Nu este vorba aici
de trucurile compozi]ionale prin
care jurnalul ([i jurnalul în jurnal)
intr` în corpusul unei fic]iuni
literare pentru a-i sublinia gradul
de artificialitate, conven]ia. Caietul
cu coperte îndoliate, 1985–86 [i Diary
M, 1993–98 sunt scoase la lumin`
[i transcrise masiv dintr-o dorin]`
imperioas`, o necesitate aproape
organic` a tat`lui de a merge, cât
mai mult, pe urmele fiului.
Certitudinile de azi (care au fost
exact bolile lui M [i cum puteau
fi contracarate manifest`rile lor)
lumineaz` enigmele înnebunitoare
de ieri. Numai c` primele se
asociaz` mor]ii, pe când celelalte,
chiar nerezolvate atunci, se roteau
în jurul unui personaj viu, acum
disp`rut. Se creeaz` astfel o mare
tensiune dramatic`. Fiecare pagin`
i-l restituie pe Matthew p`rintelui
s`u, ca s` i-l ia aproape concomitent
[i s`-l depun` pe catafalcul final.
O jupuire continu`, cu rana inimii
deschis` [i redeschis` printr-un
laborios parcurs retroproiectiv.
Matei C`linescu fiind un
cerebral, o minte limpede [i
limpezitoare, complexul de boli
de care suferea unicul s`u fiu l-
a lovit în plin. I-a dezarticulat
sistemul de referin]` [i cadrele bine
fixate ale în]elegerii, spulberându-
i succesivele teorii „explicative“ [i
amenin]ând s`-l clatine profesional
[i uman. Îns` dac` patologia
lui M l-a m`cinat pe tat` pe
din`untru, f`râmi]ându-i nu numai
habitudinile, ci [i convingerile,
credin]ele intime, M însu[i este cel
care l-a salvat, într-un sens profund,
pe Matei C`linescu. Asist`m la o
tulbur`toare inversare a raportului
tat`-fiu.
Diagnosticul exact al lui
Matthew? Sindromul lui Asperger
(o form` atenuat` de autism) [i, pe
de alt` parte, epilepsia care i-a pus
cap`t zilelor. Aceasta din urm` e o
boal` a[a zicând clasic` [i livresc`,
simptomatologia ei fiind urm`rit`
de tat` cu gândul la aura ce-i
anun]a prin]ului Mî[kin intrarea
într-o nou` criz` devastatoare.
În schimb, autismul constituie
o mare necunoscut` pentru o
bun` parte din corpul medical [i
chiar pentru cei (auto)intitula]i
speciali[ti în domeniul respectiv.
P`rin]ii dispera]i caut` autorit`]i
profesionale reale, care s` le explice
coordonatele [i determinantele
bolii. Dar tot ce pot ei ob]ine, pân`
la un punct, este sintagma high-
functioning autism.
„Consolarea“ care li se ofer`
este aceea c` M are numai o
grav` întârziere emo]ional`, nu
[i una mental`. Abia în timp, cu
progresele înregistrate în cercetarea
acestei boli „moderne“, de dat`
recent`, prin articolul [tiin]ific al
lui Asperger, cunoa[terea maladiei
devine mai aprofundat` [i detaliat`.
Pân` la acest prag al în]elegerii,
p`rin]ii se zbat în plasa alunecoas`,
dar rezistent` a întreb`rilor f`r`
r`spuns. Lipsesc nu doar solu]iile
la problemele grave ale lui M.
Lipse[te îns`[i titulatura acestora,
cheia m`car onomastic` a unui
comportament ce-i r`v`[e[te [i-
i face s` sufere încontinuu, într-o
oribil` progresie a r`ului f`r` nume
[i chip.
Dup` un lung interval temporal,
acest r`u se precizeaz` [i lupta
împotriva lui devine posibil`.
Sindromul lui Asperger are o corol`
întreag` de echivalen]e cu ceea
ce i s-a întâmplat lui Matthew zi
de zi. Auti[tii tr`iesc în prezent [i
au mari dificult`]i în perceperea
viitorului. În fiecare diminea]`,
la ie[irea din somn, î[i reg`sesc
cu greutate propria identitate. Nu
posed` imagina]ie [i fac eforturi
s`-[i mute aten]ia de la un lucru
la altul, s` parcurg` distan]a între
contexte, fraze [i propozi]ii diferite.
NUM~RUL 8 (59) AUGUST 2009
Cunoa[terea [i în]elegerea lor,
precum [i comunicarea sprijinit`
pe acestea sunt profund non-
contextuale [i rigid-literale, într-o
cecitate mental` care le fractureaz`
leg`turile cu cei din jur.
Ca [i ceilal]i auti[ti „high-
functioning“, Matthew e pasionat
de abstrac]ii [i vede matematic. (Vi-
l aminti]i pe Dustin Hoffman, în
Rain Man, num`rând instantaneu
ni[te chibrituri r`spândite pe
jos?) Are, de asemenea, o viziune
maniheic`, v`zând lumea împ`r]it`
în alb [i negru, buni [i r`i, realitate
(complicat` foarte) [i fic]iuni
(de gustat ca atare). Nuan]e [i
verigi intermediare nu exist`. Este
motivul pentru care urm`re[te
cu deta[are la TV filme violente
ori partide de wrestling, dar
sufer` la cele mai mici perturb`ri
ale programului zilnic. Într-o
parte avem fic]iunea, în cealalt`
realitatea, perceput` ca îngrozitor
de complex`, încurcat`, aleatorie.
Toate aceste date ale bolii lui
Matthew nu fac decât s` sublinieze
[i mai bine, prin contrast,
frumuse]ea lui moral`, candoarea
serafic`, angelismul de care tat`l,
treptat, devine con[tient. {i tot
treptat, printr-o fin`, uimitoare
translare, copilul chinuit [i totu[i
senin se transform` într-un
înv`]`tor al p`rintelui s`u. Numele
unei [coli la care Matthew a înv`]at,
Harmony, e întru totul simbolic.
Tat`l înva]` s` se armonizeze cu
fiul s`u atât de special, s` intre pe
lungimea sa de und`, s` mic[oreze,
cu dragoste, aten]ie [i infinit`
r`bdare, traumatizantele distan]e.
E drept c` nu ajung s` comunice
a[a cum o fac auti[tii între ei (într-
o limb` de deasupra limbajului, de
la suflet la suflet); dar este, în acest
efort de apropiere [i în]elegere
reciproc`, ceva eroic, ca într-o
tragedie contemporan`, tangibil`,
intens personalizat`. Destinul
lui Matthew fiind anticipat, apoi
desp`r]it brutal, apoi l`sându-se
prezis din nou – pe o treapt` de
adev`r mai profund – de începutul
vie]ii sale, pulsând într-o însemnare
de jurnal patern: „27 august 1977.
Uca [i M p`r`sesc spitalul. Uca
fericit`. M e un copil dorit, iubit [i-
aproape divinizat de maic`-sa, înc`
din prima clip`. Va fi fericit“. j
 NUM~RUL 8 (59) AUGUST 2009
15

În incertitudinea
timpului plin

IN MEMORIAM
P
OEMUL al`turat a fost pu- La început a fost cuvântul – sau repeti]ia – c`ci, nu-i a[a?,
blicat de Matei C`linescu
sub titlul „La vida es sueño“, cuvântul e prin defini]ie repetabil –
în volumul Tu: elegii [i
inven]ii (Polirom, 2004). Pe iar primul cuvânt, în chip miraculos, n-a f`cut nimic altceva
pagina a doua a c`r]ii, apare consem-
nat: „Edi]ie numerotat`, publicat` decât s` instaureze repeti]ia,
într-un tiraj de 360 de exemplare. Pri-
mele 60 de exemplare, numerotate de duplicarea, sciziparitatea, reproducerea,
la 1 la 60, au fost imprimate pe hârtie
«Aquarella Camoscio», 160 gr/mp, [i marea simfonie în Re
nu au fost puse în comer]. Exemplar
num`rul 47“. a ciclului vie]ii, în care ceea ce începe reîncepe mereu,
M`rturisesc c`, atunci când Matei
C`linescu mi-a d`ruit acest „exemplar cu o diferen]` mereu întâmpl`toare.
num`rul 47“, înso]it de o dedica]ie
tulbur`toare (f`r` vreo leg`tur`
aparent` cu ceea ce alc`tuia figura
public` a Profesorului), nu am în]eles Din întâmpl`ri cu alte întâmpl`ri intersectate
– din capul locului – nici semnifica]ia
adânc` a gestului, nici adev`rul din se alc`tuie[te nea[teptatul, care totu[i putea fi a[teptat,
rândurile dedica]iei. A trebuit s`
survin` boala, apoi moartea, pentru c`ci privirea retrospectiv` introduce în trecerea
ca ceea ce ne lega s` prind`, ([i) în
mintea mea, în]elesul subtil pe care lucrurilor o necesitate de ordinul visului, o necesitate strict`:
îl d`dea el însu[i întâlnirii. Iar acest
în]eles scap` verbaliz`rii directe, ce-a fost a trebuit s` fie cum a fost.
solemne ([i retorice) – îndeob[te
encomiastice –, impuse de conven]ia Imprevizibilul însu[i se repet`, ca o împerechere rar` de cuvinte,
necrologic`.
Pe Matei C`linescu l-am iubit. ca un joc al întâmpl`rii care-[i va revela necesitatea
Am început s`-i traduc poemele
f`r` s`-l cunosc. Pur [i simplu trecut` – ca un vis în inflexibilitatea sa postum`.
pentru c` „sunau bine“ – calificativ
glacial (absolv` de orice interven]ie
participativ`): limba francez` putea
restitui rigoarea expresiei române[ti, Dar irepetabilul? {i el s-a n`scut din repeti]ie,
acea deta[are care m-a cucerit (c`ci
o puneam pe seama lirismului bine prin contrast, c`ci, nu-i a[a?, moartea e altceva decât via]a,
temperat).
Apoi, ne-am întâlnit. {i mi-am dar [i ea se repet`, cât tr`im, ca singura certitudine
dat seama c` ceea ce luam drept
senin`tate, eliberare de constrângeri în incertitudinea timpului nostru plin
formale, era, la el, un (fel de) jardin
secret: nu-[i propusese nici s` de repeti]ii nea[teptate, necesare, iluzorii, absurde,
„poetizeze“ lumea, nici s` o încarce
cu umorile, tr`irile sale, nici s` o fac` pedepsitoare pentru p`catul
s` rimeze cu biobibliografia oficial`.
Matei C`linescu scria poeme pentru [i bucuria de a fi – vis în vis în vis în vis… într-o regresiune infinit` –
c` acolo era el însu[i: în aceast`
„austeritate“ a expresiei eliberate de doar în eternitate irepetabilul exist` într-adev`r,
efuziuni lirice c`reia, mai târziu, prea
târziu, i-am g`sit numele: pudoare. inaccesibil, real, ca o stea care, intens str`lucitoare,
Desigur, toate c`r]ile lui Matei
C`linescu stau sub semnul unui ar face luna [i celelalte stele s` p`leasc`.
angajament individual. Dar, în mod
surprinz`tor, nu exist`, în poeme sau
în paginile de jurnal, nici înclina]ii
sentimentale, orgolii auctoriale, nici
semnele unui abandon în fa]a logicii
(mecanice) a recunoa[terii publice, (teoretic`), f`r` a c`dea în capcana introduce ruptura de contingent. Din modernit`]ii, Matei C`linescu a
nici reverii teleologice. Ci o luciditate formulelor aride, a tehnicit`]ii punct de vedere teoretic, ea înseamn` presim]it muta]iile tuturor -ismelor:
care îl salveaz` de irup]ii infantile: sincopate (de tip academic). ruptura de -ismele curente, în vog` refugii în simulacru, la care recurg
Matei C`linescu se înc`p`]âneaz` Aici trebuie c`utat sensul (sau în trecere), o ruptur` con[tient`, falsele conceptualiz`ri. Dup` cum a
s` aib` controlul asupra cuvintelor, traiectoriei lui Matei C`linescu: în autentic` [i asumat`, care poate sim]it [i c` frivolitatea contemporan`
evit` verdictul [i incanta]ia. – Un în]elegerea actului însu[i al scrierii, oricând zdruncina ra]ionamentele (inclusiv aceea a unor colegi de
mod de a p`stra distan]a ori rigoarea a profunzimii vertiginoase pe care o antropologice obi[nuite. Ca om al breasl`) provenea din reciclarea

16
zgomotoas` [i pletoric` a unor idei
muribunde. Dar, tocmai pentru c`
lucid, Matei C`linescu nu este un
nostalgic: nici chiar dorul de ]ar` nu
cap`t` forma melancoliei. El [tie –
sau pre-[tie, cu o intui]ie mai curând
senzorial` decât pur intelectual` – c`
drumul înapoi este zadarnic, c` acesta
înseamn`, în realitate, fund`tur`.
Ast`zi, nu pot decât s` m` bucur c`
[i-a p`strat libertatea interioar`, c`
IN MEMORIAM
nu a revenit, cu adev`rat, niciodat`
în lumea româneasc` – id est c` a
refuzat s` intre în corul mediocru al
intelighen]iei locale. Este [i aceasta
o form` de angajare: a r`mâne
departe de prostia ori de isteriile
lumii române[ti – cu dezinvoltur` [i
elegan]`, pân` la urm`, adic` exact
acele virtu]i care impun respectul.
Nici austeritatea teoriei pentru
teorie, nici prozaicul culturii-pe-
în]elesul-tuturor, la Matei C`linescu.
Rana provocat` de tragediile vie]ii
– de la tragedia exilului la tragedia
familial` – va fi, de fapt, o deschidere,
acea dispositio a latinilor: desprindere
de agita]iile de suprafa]` (care
polueaz` deseori spa]iul public),
sfidare a conven]iilor (mecanisme
de îndobitocire colectiv`) impuse de
academismul steril. Inteligen]a lui
Matei C`linescu const` în ruptura
instauratoare – inventio/reinventio:
a evolua, liber [i decomplexat,
în modernitate, dar deplasând
continuu liniile teoretice ale acesteia.
Rebeliunea sa împotriva atmosferei
fetide din România nu se putea
încheia, prin urmare, odat` cu
pr`bu[irea sistemului comunist. C`ci
venea nu atât dintr-o insatisfac]ie
personal`, de tip umoral, ci avea
o justificare mai adânc`: refuzul
necondi]ionat al duplicit`]ii; un refuz
care traducea formula de via]` a lui
Matei C`linescu, iar nu un calcul
oarecare, un ra]ionament împins
pân` la solu]ia exilului. O însemnare
din 14 septembrie 1974, reprodus` în
jurnal, este revelatoare în acest sens:
„Acum îns`, dup` ce mi-am adunat
gândurile [i am consultat câteva c`r]i
ca s` pot preda s`pt`mâna viitoare
o descriere sumar` a cursului, îmi
dau seama c` acest subiect de istorie
intelectual` m` angajeaz` personal
într-o m`sur` neînchipuit` [i c`,
dincolo de aspectele teoretice [i
documentare, proiectul ar putea
prilejui [i o explorare autobiografic`
paralel`. În filigran, pe paginile
înc` nescrise ale notelor de curs,
se reconstituie aproape magic
aproximativ cincisprezece ani de
via]` (1958–1973), începând cu
angajarea mea la Gazeta literar`, mai
întâi la serviciul de corectur`, iar,
dup` aproape un an, în redac]ie, la
sec]ia de critic`. Simt c`, dac` a[ avea
destul` energie, a[ putea scrie, în
marginea cursului, o carte care ar fi
nu numai o evocare [i confesiune, dar
[i un mijloc de în]elegere (posibil`
deplin doar dup` dezr`d`cinare) a
propriei mele forma]ii intelectuale,
cu multele ei deform`ri de care îmi
d`deam doar pe jum`tate seama, cu
ilumin`rile ei private, cu mistific`rile
[i sofismele ei morale, cu falsele
ei orgolii [i realele ei umiliri [i
mizerii [i, finalmente, cu disperarea
ei de fond, incon[tient` la început,
mereu mai intens` [i mai lucid`
dup` aceea, pân` la transformarea
ei într-un complex insuportabil de
triste]i furioase [i înveninate, de
revolte în`bu[ite [i de dezgust, care
m-a împins s` r`mân aici cu o for]`
obscur` [i înc`p`]ânat` în fa]a c`reia
orice ra]ionament ar fi fost de o
ridicol` neputin]`. Decizia exilului
n-a fost, la urma urmelor, o decizie
«ra]ional`»: m-am pomenit, cum
spuneam adineaori, împins în ea“
(Un fel de jurnal, 1973–1981, Editura
Polirom, Ia[i, 2005, pp. 31–32).
Ruptura lui Matei C`linescu vine,
a[adar, dintr-o ostilitate profund
interiorizat` fa]` de conformism –
indiferent de con]inutul acestuia:
politic, intelectual, strict academic.
Ca orice cezur`, ea î[i are propriile
atrac]ii teoretice: „De meditat
asupra mecanismelor interioare ale
acestui vast camuflaj care este, între
altele, menit s` faciliteze procesul
autocenzurii [i-al minciunii de sine“
(ibid., p. 33). Dar demersul teoretic
înseamn`, aici, dezlegare – nimic
elegiac sau literaturizat, ci o mefien]`
(devenit` luciditate, ulterior) în
fa]a c`derii morale pe care o induc,
deopotriv`, ideologia oficial` [i
minciuna de sine: „Minciuna e,
evident, o imita]ie a adev`rului, dar,
în acela[i timp, o încercare de a ucide
adev`rul. Aceast` implica]ie asasin`
a minciunii este de obicei trecut` cu
vederea. În thanatocra]ie, ea devine
esen]ial`: imita]ia adev`rului devine
marginal` [i, pân` la urm`, dispare“
(ibid., p. 175).
Contractul cu adev`rul, pe care
Matei C`linescu îl evoc` adesea,
presupune existen]a în act a unei
epistemologii [i tensiunea subiectiv`
a (re)lecturii critice. O decizie –
explicit`, ca în paginile de jurnal, sau
implicit`, în c`r]ile universitarului
american – de a nu da ascultare
sirenelor ideologice. Eliberat de
restric]iile mentale pe care le
impune determinismul comunist,
î[i va tr`i exilul f`r` rigiditate,
f`r` patetism ori înver[un`ri de
parad`. Descoperim, de pild`, în
jurnal, o ontologie a rela]iei (cu
sine, cu cel`lalt) – de la detaliul
biografic la for]a angajamentului [i
la responsabilitatea care comand`
orice ac]iune individual`. Ceea ce
este frapant, în paginile lui Matei
C`linescu, dincolo de sensul adânc pe
care acestea le cap`t`, retrospectiv,
[i care este cel al unei libert`]i
intelectuale totale, ]ine de o coeren]`
intern`: nimic din ceea ce înseamn`
condi]ionare formal` (politic`,
academic`, publicistic` sau de alt`
natur`) nu intr` – nu poate intra –
în „competi]ie“ cu interioritatea
profund` a omului Matei C`linescu.
De aici [i necesitatea exilului
(tr`it ca un imperativ), de aici [i
autenticitatea demersului diaristic,
de aici [i rigoarea construc]iei
teoretice.
Nu g`sim, la Matei C`linescu,
insignifian]a depersonaliz`rii,
nici preaplinul unei verbozit`]i a
sinelui. Jurnalul este inseparabil
de curiozitatea intelectual`, de
reflec]ie; iar, ca atare, el serve[te
drept antidot al necrozei spiritului:
o realitate personal` fa]` de care
Matei C`linescu r`mâne judec`tor
sever dar just: f`r` injonc]iuni, îns`
cu o idee precis` [i articulat` despre
itinerarul pe care trebuie s`-l urmeze
propria-i via]`; f`r` imperative, îns`
cu sim]ul ascu]it al responsabilit`]ii
de autor. În aceast` responsabilitate
intelectual` st` dimensiunea
constitutiv` a operei: f`r` emfaza
profesoral`, f`r` acel superfluu
(„publish or perish“) care transform`
exigen]a academic` într-o penibil`
curs` contracronometru [i face ca
lista de publica]ii s` devin` o ridicol`
repeti]ie a unor locuri comune. Matei
C`linescu este ontologic responsabil:
dac` ar fi exersat o alt` meserie, ar
fi fost la fel de atent la echilibrul
subtil dintre exterioritate [i credin]a
profund`, cea mai adânc`, în destinul
s`u intelectual.
Iar acest destin intelectual
dep`[e[te experien]a imediat`,
febrilitatea subterfugiului stilistic.
Matei C`linescu este erudit, senin,
lucid [i responsabil. În genera]ia
sa sunt pu]ini teoreticienii care au
avut intui]ia crizei istoricit`]ii [i
au denun]at patetismul solu]iilor
ideologice (ori ideologizante). Dup`
cum pu]ini sunt cei care, asemeni lui,
au avut curajul de a denun]a vidul
epistemic care se ascunde uneori
în spatele academismului greoi
(sau flasc): absen]` a proiectelor,
repeti]ie compulsiv` a unor truisme,
fervoare comemorativ`. Nu este,
a[adar, surprinz`tor, în context,
faptul c` Matei C`linescu nu a intrat
niciodat` în schemele „explica]iei“
pseudo-istorice pe care le fluturau,
la vremea lor, structuralismul,
marxismul, func]ionalismul – toate
acele -isme osificate în grile de lectur`
[i norme de gândire. Mo[tenirea
cea mai însemnat` ([i lec]ia cea
mai pre]ioas`) pe care a transmis-
o Matei C`linescu se afl` tocmai
aici: a fi perfect sincron cu epoca
în care tr`ie[ti f`r` a te supune
circumstan]ei, într-o fidelitate
constant` fa]` de principiile eticii
umaniste. Este solu]ia pe care a g`sit-
o Matei C`linescu la formele agresive
ale modernit`]ii. Iar, ca solu]ie, ea
nu are nimic întâmpl`tor, nu este de
ordin strict teoretic, consecin]a unui
(simplu) joc mental, ci vine dintr-o
percep]ie realist` a lumii. Este solu]ia
la care ajunge o gândire eliberat` de
sechelele idealismului [i de scoriile
romantismului sentimental. Solu]ia
unui om responsabil.
Responsabilitatea aceasta nu este,
la Matei C`linescu, un concept vid,
idee pur`, oricare ar fi tentativele
de apologie, de legitimare sau de
justificare la care se întâmpl` s` fie
supus`. Ea func]ioneaz` ca stimul
al reflec]iei. Într-un dialog cu
Antoine Compagnon (înc` inedit în
limba român`), profesorul francez
îi recuno[tea lui Matei C`linescu
tocmai aceast` virtute: sim]ul
responsabilit`]ii. {i poate c` nu este
elogiu mai admirabil al unui confrate
decât acesta, enun]at limpede [i just.
C`ci, în absen]a responsabilit`]ii
asumate, orice discurs nu este
decât flatus vocis, demisie a gândirii.
Spiritul polimorf al lui Matei
C`linescu a reu[it s` actualizeze
– într-o vreme în care eticul era
gratuitate verbal` – un discurs
umanist, acel discurs care punea
accentul pe urgen]a deontologic`,
NUM~RUL 8 (59) AUGUST 2009
inerent` reflec]iei: op]iune vital`.
Eliberat de divaga]iile în jurul eticii,
de mecanismul binar al normelor
binelui [i r`ului, de aporiile
dogmatismului (scientist, marxist,
existen]ialist, nihilist), îi r`mâneau,
lui Matei C`linescu, dimensiunea
profund umanist` a demersului
s`u teoretic [i, dincolo de aderen]a
la un curent oarecare, recursul la
surse dintre cele mai diverse, în afara
oric`ror criterii discriminatorii, dar
cu rezervele de rigoare legate de
tenta]iile (sau derivele) totalitare.
În acest sens, Matei C`linescu este
unul din teoreticienii cei mai subtili
[i mai temeinici; enciclopedismul
s`u nu are nimic steril, conven]ional,
ci, tocmai dimpotriv`, restituie o
soliditate pe care o putem lesne
asocia cu pasiunea jubilatorie
pentru textul literar. Nimic c`znit
ori mali]ios, artificial sau ocazional
în analizele sale. O naturale]e care
presupune echilibru, curiozitate,
disponibilitate. În aceast` cheie
trebuie citit` iritarea sa din Un fel de
jurnal despre sup`r`toarea dispersie
a conceptelor sau despre pseudo-
teoriile, reduc]iile instaurate de -
ismele obi[nuite, de împr`[tierea
[i parcelizarea umanioarelor.
Luciditatea lui Matei C`linescu
const` într-o form` superioar` de
scepticism, care îl salveaz` de modéle
inutile ori de artificii teoretice.
Întreb`rile pe care Matei C`linescu
[i le pune în privin]a literaturii
nu esen]ializeaz` predicatul, ci
articuleaz` [i expliciteaz` deopotriv`
o gândire asupra literaturii. A[adar,
nu izoleaz` teoria literar` de restul
umanioarelor (în spe]`: de filosofie),
nici nu evacueaz` criteriologia care
stabile[te valoarea operei.
Modelul intelectual pe care îl
impune Matei C`linescu înseamn`
desprinderea de marginalitate, de
simptomul periferiei, de raportarea
la falsul trecut glorios în care sunt
(înc`) închi[i comentatorii literari.
Or, a te fixa, din capul locului,
împotriva unei mo[teniri, a refuza,
implicit, s` urmezi modelul acesteia,
nu înseamn`, totu[i, a anula raportul
cu trecutul. M-am întrebat mereu
dac` aceast` diferen]` subtil` care
îl f`cea pe Matei C`linescu s` ias`,
cumva, în afara cercului ]inea
chiar de defini]ia pe care el însu[i
o d`dea modernit`]ii sau venea
dintr-o incompatibilitate lateral`, a[
spune (c`ci cum s`-l a[ezi pe Matei
C`linescu în aceea[i list` de pseudo-
teoreticieni literari – à la roumaine
– care ocup` ast`zi spa]iul public [i
umplu revistele cu texte plagiate din
clasicii genului?). Discern`mântul
lui Matei C`linescu a constat tocmai
în ie[irea din fluxul arbitrar al
unui cotidian ap`s`tor, osificat în
compromiterea eticului. Re-ul lui
Matei C`linescu – din recitire, de pild`
– intr` exact în aceast` categorie
de imperative ale lucidit`]ii:
modern f`r` anticipa]ie sau emfaz`,
imprevizibil f`r` improviza]ie,
Matei C`linescu se încrede în
etica umanist`. F`r` s` o scrie cu
majuscul`. Pur [i simplu pentru c`
ea îi este stil [i expresie deopotriv`:
ea înseamn` deschidere, putere a
actului intelectual, în incertitudinea
timpului plin. j

18
ITINERARII SPIRITUALE
i o suspend`.
Ca s` lu`m urma
universalului, în sensul
lui de norm` a omului
complet, e potrivit
a[adar s` îl distingem
tocmai de categoria
generalului [i cu atît
mai mult de categoria
cantitativ`, statistic` a
colectivului – necesitate
pe care insist` René
Guénon, de unde deriv`
în mare parte tematica
acestui text.
Omul de drept
N
I se pare firesc ast`zi s`
respect`m alte concep]ii
despre lume, alte re pre-
zent`ri ale realului decît
cele la care ader`m. Accep-
t`m c` [i acelea pot avea sens, c` [i ele
cuprind adev`r. Dar le respect`m în
primul rînd ca expresii ale libert`]ii
umane, în numele principiului modern
al libert`]ii de gîndire. În chestiunile
ultime, principiul libert`]ii persoa-
nei trece ast`zi înaintea problemei
adev`rului, pe care [i-o subsumeaz` ori
În atmosfera modernit`]ii tîr-
zii, jocul dintre libertatea de gîndi-
re [i obiectivitatea transcenden]ei are
condi]ii s` devin` o tem` proasp`t` de
interoga]ie. C`ci dinaintea ei resim]im
mai mult decît în alte epoci nedume-
rire, nesiguran]`, uimire. Nu avem
solu]ii mo[tenite pentru a articula cei
doi termeni ai jocului, iar punctul lor
de convergen]` ne scap`, a ie[it din ori-
zontul nostru mental. Pe de o parte,
obiectivitatea transcenden]ei a p`lit în
con[tiin]a comun`, de vreme ce ea nu
mai are chipul explicit, institu]ional,
pe care i-l d`dea monopolul unei religii
asupra societ`]ii. Pe de alt` parte, în ar-
hitectura modern` a persoanei umane,
nivelul capabil s` fac` priz` pe obiecti-
vitatea transcenden]ei, nivelul propriu-
zis universal al persoanei a fost pierdut
din vedere, l`sat în letargie, aproape
evacuat. În parabola oriental` a elefan-
tului [i a orbilor, cearta între credin]e
se stîrne[te tocmai fiindc`, în percepe-
rea transcenden]ei, actorii religio[i î[i
folosesc doar facult`]ile individuale,
iar nu pe cele capabile de universal1. De
aceea, fiecare ob]ine numai o reprezen-
tare – inevitabil diferit` de a celorlal]i –
referitoare la realitatea ultim`. Adus`
la zi, parabola nu s-ar mai sfîr[i îns` cu
o p`ruial`, ci cu un balet de zîmbete po-
liticoase. Fiecare e liber s` î[i reprezin-
te elefantul cum vrea, cum poate, a[a
cum i se pare.
Tradi]iile spirituale, în schimb,
concep un om a c`rui libertate se
împline[te tocmai prin realizarea
intim` a obiectivit`]ii divinului, prin
participare la masivitatea ei incon-
testabil`. Ele concep un om care se
construie[te dup` modelul Omului
universal. Principiu al universului,
Omul universal e Acel intim-diferit în
care Dumnezeu se reveleaz` lui însu[i
cu posibilit`]ile sale – totalmente în
act – de manifestare, de crea]ie. În sens
intra-divin, Omul universal este „repe-
tarea unic` a Unit`]ii“2, locul unde Uni-
tatea î[i desf`[oar` f`r` multiplicitate ple-
nitudinea. În aspectul s`u manifestat,
el cuprinde marele organism al univer-
sului ori, mai degrab`, e sinteza lui.
Îns` cînd noi, tîrziu modernii, vor-
bim despre „universal“, ne referim, deja
de cîteva secole, la un univers trunchi-
at, restrîns la nivelul lui sensibil; ne re-
ferim la un om restrîns la nivelul lui
psiho-fizic. „Universal“ e, pentru noi,
ceea ce se poate constata drept general
valabil în acest univers restrîns, unde
fiin]ele noetice au devenit „supranatu-
rale“ [i nu-[i mai au locul. „Omul uni-
versal“ e mai degrab` pentru noi gene-
ral umanul, se refer` la tr`s`turile de-
finitorii ale umanit`]ii, la acele valori
sau principii pe care – se sper` – to]i oa-
menii le împ`rt`[esc. Cînd vorbim des-
pre o religie universal`, nu o socotim
a[a fiindc` ea d` acces la totalitatea re-
alului [i la Principiul lui divin (ceea ce
orice religie autentic` face, oricît de se-
lectiv ar fi criteriul de integrare în ea).
O religie e considerat` universal` dac`
se adreseaz` tuturor oamenilor, indi-
ferent de cultur`, determina]ie etnic`
[i geografic`. „Universal“ e, în sens cu-
rent, un limbaj pe care to]i oamenii l-
ar în]elege, un model de societate apli-
cabil în orice parte a lumii, un magazin
cu toate felurile de produse.
„Subiect universal“ e declarat omul
comun, cu experien]ele, ra]iunea, li-
mitele, drepturile [i datoriile general
umane. Fiindc` ies din aceast` scar`,
un sfînt, un mistic, un om al intelec-
tului contemplativ nu cap`t` loc în
cercet`rile noastre asupra umanului.
Ei ]in de un extra-ordinar nebulos, ne-
investigabil în sine, sînt excep]ii de la
regula subiectului universal, nu pot fi
lua]i în calcul pentru a trata destinul
omului. {i pe bun` dreptate, într-un fel.
C`ci, prin capacit`]ile noastre curente,
noi nu mai avem familiaritate cu nive-
lurile superioare ale realului, nu mai
posed`m o [tiin]` [i o disciplin` pen-
tru a intra în comunicare cu ele, pen-
tru a le actualiza în noi în[ine. Dar ceea
ce constituie acum o cert` stare de fapt,
ideologia modernit`]ii a statuat drept
condi]ia de drept a omului. Cultura noas-
tr`, societ`]ile noastre, formele men-
tale în care sîntem modela]i au elimi-
nat con[tiin]a incompletitudinii noastre
actuale, precum [i problematica verti-
cal` în care era înv`luit omul de rînd al
societ`]ilor premoderne.
„În modernitate, construc]ia subiec-
tului transcendental s-a f`cut prin igno-
rarea experien]elor religioase ale omu-
lui… Religia a devenit indemonstrabil`,
pentru noi, deoarece construc]ia subiec-
tului transcendental modern s-a f`cut
prin excluderea tuturor presupozi]iilor
care constituie condi]iile de posibilita-
te ale discursului religios“3.
În societ`]ile premoderne, omul
comun nu era un erou metafizic, dar
nici nu se considera pe sine „omul de
drept“, omul în statura lui întreag`.
Insul cel mai comun se raporta la un
destin care cuprindea via]a de aici,
via]a de dup` moarte [i via]a ve[nic`, se
raporta – în mai toate actele sale – la un
principiu divin, la institu]iile lui [i la
acei oameni care f`cuser` din via]a lor
un program de adeziune la acest prin-
cipiu. A[a încît, „subiectul universal“ al
modernilor nu respect` pe deplin nici
chiar criteriul statistic al universalului
cantitativ. Dup` acest criteriu, el e mai
degrab` o excep]ie în marea secolelor [i
a spa]iilor de tradi]ie spiritual`. Depar-
te de a fi confirmat de massa umanit`]ii
[i de documentele istoriei, „subiec-
tul universal“ al modernilor apare ca o
ipotez` de lucru transformat` în model
obligatoriu al condi]iei noastre. Ceea ce
pentru acest tip de gîndire reprezint` o
excep]ie de neluat în seam` constituie
în gîndirea [i în societ`]ile tradi]ionale
tocmai omul pe cale de a-[i realiza sta-
tura complet`, de „om universal“.
„Sfin]ii întruchipeaz` norma dup`
care omul a fost creat (chip [i asem`nare
a Creatorului), cu alte cuvinte ei sunt
omul în splendoarea normalit`]ii sale.
Agregatul tulbure pe care obi[nuim s`-
l calific`m ast`zi drept «normal», nu e
decît o unanimitate a degenerescen]ei,
un dereglaj devenit regul`. Numim
«normal» ceea ce, în realitate, este
victoria statistic` a unei infirmit`]i…
[Cealalt`] normalitate a devenit, prin
c`dere, o utopie. Ea nu e accesibil`
omului contemporan decît «din au-
zite», din ce se poveste[te despre ea…
Anamneza e, totu[i, [i precondi]ia unui
reînceput. Cînd ]i se ofer` [ansa de a-]i
aminti punctul de pornire, po]i face un
prim pas spre a-l reintegra…“4
Ca s` lu`m urma universalului, în
sensul lui de norm` a omului complet,
e potrivit a[adar s` îl distingem tocmai
de categoria generalului [i cu atît mai
mult de categoria cantitativ`, statistic`
a colectivului – necesitate pe care in-
sist` René Guénon, de unde deriv` în
mare parte tematica acestui text. Apa-
rent opus individualului, generalul
re]ine ceea ce e comun indivizilor, fon-
dul de asem`nare pe care se grefeaz`
accidentele lor. Generalul inventari-
az` tocmai acele determina]ii care defi-
nesc nivelul individual de fiin]`. Opus
individualului, generalul st` totu[i în
acela[i plan cu el, nu iese din domeniul
multiplicit`]ii individuale, ci îl siste-
matizeaz` doar, îl contabilizeaz`. Fap-
tul c` omul e o „fiin]` cultural`“ ]ine,
de pild`, de domeniul generalului: to]i
indivizii sînt construi]i în cadrul unei
culturi, to]i sînt integra]i prin ritualuri,
conven]ii, educa]ie într-o societate. Dar
culturalul în sine nu dep`[e[te diversi-
tatea culturilor [i, mai ales, nu d` acces
cu necesitate la universal. Abia o cultu-
ra Dei, o cultur` metafizic` orienteaz`
spre acest domeniu, î[i îndreapt` men-
tal subiec]ii spre cîmpul diversit`]ii iz-
vorîte, organizate, insuflate de Unu.
Modernitatea porne[te de la starea
NUM~RUL 8 (59) AUGUST 2009
de fapt a omului, pentru a-l defini prin
instalarea în aceast` stare de fapt, pe
care – din umilitate, modestie cognitiv`
sau suficien]` – o socotim de nedep`[it.
Tradi]iile spirituale ]in seama de starea
de fapt a umanului, dar o consider` ca
punct de pornire al unui traseu pe care
omul îl are dat virtualmente în interi-
orul lui. Pentru aceste tradi]ii, omul e
prin excelen]` fiin]` dinamic`, vector
vertical. Starea lui de fapt e doar aspec-
tul incoativ al convergen]ei spre mo-
delul lui universal. În termenii religii-
lor monoteiste, universalul în noi este
chipul divin reflectat în inima pro-
fund`. Acestui chip, Unu, fiecare om îi
ofer` o oglind` unic`, proprie, iar prin
dinamica asem`n`rii, fiecare persoan`
tinde s` se împlineasc` drept o variant`
unic` a universalului. Toat` tematica
purit`]ii [i a purific`rii inimii se leag`
de aceast` realizare. A-]i cur`]i inima
de lan]urile de gînduri particularizan-
te, a ob]ine „o inim` nedezbinat`“ revi-
ne la a oferi chipului divin, Unu, pro-
pria ta oglind`: limpede, fidel`, unifi-
cat` [i unic`. Pentru Berdiaev ca [i pen-
tru Platon sau Philon din Alexandria,
„omul moral“ este cel care î[i conduce
destinul în orizontul realiz`rii perso-
nale a universalului, care aspir` la ver-
ticala lui complet`, pe cînd cei care res-
pect` morala curent`, morala colectiv`
se supun în fond „legii generalului“, se
las` determina]i de conven]iile sociale
[i pot fi privi]i, în raport cu norma uni-
versalului, drept „imorali“5.
h
În spa]iile culturale vechi exista o
con[tiin]` vie, „activ`“ privind nivelul
universal al omului. St` dovad`, între
altele, varietatea temelor care se leag`
de el. S`mîn]a sau scînteia divin` din
om, despre care se vorbe[te de la antici
la Eckhart, pneuma pentru Origen [i
tradi]ia patristic`, termen care traduce
biblica ruah, în sfîr[it neshama6 pentru
cabali[ti desemneaz` ceea ce în fiecare
om dep`[e[te infinit umanul; e acel ele-
ment de alteritate transcendent` care îl
locuie[te, fiindu-i acordat lui anume ca
persoan`; e facultatea care îl face capa-
bil de cunoa[tere prin afinitate cu rea-
lul ultim. De-abia „sub“ acest element
non-uman, care e pedagogul intelec-
tului în progresul spiritual, st` ierar-
hia propriu-zis` a fiin]ei umane cu al
s`u vîrf [i element rector (intelect sau
inim`: nous platonician, kegemonikon
stoic, kardia sau cor în tradi]ia biblic`,
sirr în sufism).
Cînd Plutarh vorbea despre „sufletul
adev`rat“, superior sufletului de care
sîntem în mod curent con[tien]i la fel
cum acesta e superior trupului7, el vor-
bea despre vîrful arhitecturii umane,
de reg`sit în „geam`nul ceresc“ al lui
 NUM~RUL 8 (59) AUGUST 2009
Mani, în „eul ceresc transcendent“ (Fra-
vartî) din mazdeism, în „daimonul care
ne are în paz`“, acesta marcînd pentru
Plotin îns`[i dinamica fiin]ei umane:
c`ci reprezint` nivelul imediat supe-
rior de existen]` pe care, luîndu-[i-l
drept model, fiin]a se înal]`, acoperin-
du-[i progresiv verticala, „pîn` ce ajun-
ge pe culme“ [i se realizeaz` ca variant`
personal` de „univers inteligibil“8. În
termenii lui Andrei Ple[u, „îngerul de
lîng` om“ nu este o instan]` distinct`
de sinele profund, ci reprezint` partea
de „posibil“ a propriului nostru portret,
e tocmai aspectul universal al persoa-
nei noastre, propus spre actualizare9. În
viziunile doctrinare ale lui Ibn Arabî,
atunci cînd c`l`torul spiritual (al-sâlik)
atinge centrul, el î[i întîlne[te dublul
angelic care îl îndeamn` imperios s`
treac` dincolo de nivelurile individuale
ale propriei fiin]e: „E[ti norul care aco-
per` propriul t`u soare. Cunoa[te-]i re-
alitatea esen]ial`!“10
Un minunat exemplu de gîndire
pe linia universalului ne ofer` Origen.
Cosmologia lui este o celebrare a uni-
versalului diversificat în toate f`pturile
lumii. Pentru el, lumea auroral` nu are
ierarhii obiectivate, ci e o desf`[urare
de „fiin]e universale“, de f`pturi care
ard cu aceea[i intensitate în contem-
plarea Focului divin. Dar fiecare dintre
ele e unic`, constituie un organism sin-
gular în care intelectul, sufletul [i cor-
pul eteric sînt în mod specific [i mi-
nunat de precis potrivite între ele de
c`tre Dumnezeu. Fiin]ele umane nu i
se înf`]i[au lui Origen drept dominate
de diversitate pe nivelurile lor indivi-
duale [i din ce în ce mai similare pe ni-
velurile lor înalte. De-a lungul întregii
verticale, fiin]a î[i p`stra diferen]a pro-
prie, originalitatea, absoluta singulari-
tate11. Dar în condi]ia lor originar`, fi-
ecare dintre aceste organisme contem-
plau aceea[i În]elepciune divin`, î[i
hr`neau dorul insa]iabil dup` Acela[i
transcendent. Ceea ce diminuase sau
distrusese condi]ia universal` în majori-
tatea f`pturilor, f`cînd s` apar` ierarhia
obiectivat` a lumii – îngeri, oameni,
demoni –, fusese o posibilitate pe care
fiin]ele aleseser` s` o actualizeze într-o
m`sur` sau alta. Recurgînd la o etimo-
logie care deriva cuvîntul „suflet“ (psy-
che) din psychros („rece“), Origen soco-
tea c` fiecare fiin]` avea în sine posibi-
litatea de a arde în contemplarea Unu-
lui, dar [i posibilitatea de a se „r`ci“, de
a „neglija“ aceast` contempla]ie, de a se
plictisi ori s`tura de ea. Amor]irea, „co-
agularea“ mai mare ori mai mic` pro-
vocat` în fiin]e de intelectul lor „r`cit“
– care devenise astfel doar „suflet“ –
produsese euri limitate, reconfigura-
se fiin]e mai mult sau mai pu]in „zgri-
bulite“ asupra lor însele, determinase
etaje diferite de fiin]e caracterizate prin
„temperatura“ lor contemplativ`.
Restaurarea omului consta pen-
tru Origen în vastul traseu de-a lungul
c`ruia, atras` [i sus]inut` de Christos,
fiin]a î[i va recupera, prin transmuta]ii
puse în rela]ie cu treptele universu-
lui, ardoarea unitiv` [i capacitatea de
cunoa[tere intelectual`. Potrivit Epis-
tolei II Corinteni, 5, 4, pasaj des in-
terpretat de Origen, „în cortul aces-
ta suspin`m îngreuna]i de vreme ce
dorim nu s` scoatem haina noastr`, ci
s` ne îmbr`c`m cu cealalt` pe deasupra,
ca ceea ce este muritor s` fie înghi]it de
via]`“. „Universalizarea“ fiec`rei fiin]e
umane nu înseamn` a[adar abando-
narea tr`s`turilor ei specifice [i nici
chiar a etajelor ei individuale, ci, dim-
potriv`, transmutarea care le elibereaz`
de limit`ri, includerea lor în metabolis-
mul unirii cu Unu.
E cunoscut` energia cu care
cre[tinismul oficial a condamnat gîndi-
rea lui Origen, slujindu-se totodat` din
plin, f`r` a-l numi, de marile piste pe
care el le-a deschis. Dar a[a cum arat`
Henri Crouzel12, Origen nu f`cea teolo-
gie dogmatic`, ci practica o teologie de
cercetare, de studiu [i de c`utare vie, pe
acea linie unde se întîlneau în primele
secole teologia [i filozofia. În solidul [i
curajosul text care prefa]eaz` cartea lui
Henri Crouzel, Ioan I. Ic` merge mai
departe. El expune „schimbarea de pa-
radigm` teologic`“ produs` chiar îna-
inte ca, prin Constantin, cre[tinismul
s` se instaleze în cetate, s` îi copieze
ordinea [i tipul de putere. În prime-
le secole, cercetarea adev`rului reve-
lat era întreprins` de intelectuali laici,
pe care doar darul lor spiritual [i exe-
getic îi impunea în fa]a comunit`]ii.
Str`lucitul Origen a fost unul dintre
numero[ii mae[tri în jurul c`rora se
aduna un cerc de oameni doritori s`
participe cu via]a lor integral` – de la
intelect la comportamentul de fieca-
re zi – la substan]a revela]iei. Pentru
ace[ti mae[tri [i aceste cercuri, studiul,
curajul de a propune interpret`ri mul-
tiple, de a problematiza, de a adînci pa-
radoxurile Textului f`ceau parte dintr-
o teologie tr`it`, erau mijloace de pro-
gres spiritual. Dar chiar din secolul al
III-lea, func]ia înv`]`turii va începe s`
fie revendicat` de episcopi, va deveni
apanajul ierarhiei, va tinde s` se trans-
forme în instan]` autoritar` de adev`r
formulat dogmatic. Origen nu propune
teoria fiin]elor universale drept capitol
de dogm`, ci doar ca o conjectur` – dar
cît de expresiv`! – pentru a da seam` de
diferen]a între diversitatea de tip indi-
vidual-general [i diversitatea persoane-
lor universale.
h tr`im aceast` diferen]` de nivel, nu
Ne putem totu[i întreba ce rost are
pentru noi, oameni tîrziu moderni,
frecventarea acestei tematici propriu-
zis universale. Dincolo de incontesta-
bilul ei beneficiu cultural, ce influen]`
mai poate exercita asupra noastr`? E
pu]in verosimil ca tematica universa-
lului s` ne mai poat` transforma in-
terior, s` devin` program de via]`, s`
se „realizeze“ în persoana noastr`. Noi
nu mai tr`im într-o atmosfer` cultu-
ral` care socotea posibil, poate chiar fi-
resc, de[i dificil, accesul la acest dome-
niu al realului. Nu mai avem concep]ia
despre lume, trama social`, institu]iile,
efervescen]a doctrinelor, spectaco-
lul ritualurilor [i al gesturilor simbo-
lice care, dedicate acestui domeniu, îi
d`deau vizibilitate public`, îi puneau
în scen` obiectivitatea. Construc]ia
modern` a fiin]ei umane se dezintere-
seaz` de etajul propriu-zis universal al
omului, l`sat în seama convingerilor
individuale [i a credin]ei practicate în
Biserici. Din con[tiin]a comun`, a „su-
biectului universal“, acest etaj univer-
sal a disp`rut.
Sîntem a[adar redu[i la a-l trata doar
ca pe un admirabil capitol de istorie
a ideilor, f`r` nici o posibilitate în a-
l atinge efectiv? E, f`r` îndoial`, pu]in
probabil s`-l atingem, dar posibilitatea
de principiu nu poate fi negat`, nici nu
a disp`rut. A presupune contrariul ar
însemna s` r`sturn`m ierarhia realului,
s` subsum`m universalul unui context
cultural, mentalit`]ii colective, general
umanului (actual sau vechi). Ar însem-
na ca ceea ce ]ine de nivelul individual-
general – incluzînd habitudinile socio-
istorice [i culturale – s` condi]ioneze în
mod absolut posibilitatea accesului la
universal. Îns`[i rezisten]a, pasiv` ori
insurgent`, pe care mentalitatea tîrziu
modern` o opune acestui acces poate fi
un bun stimulent pentru a realiza, pen-
tru a tr`i diferen]a de nivel dintre cele
dou` domenii. Iar dac` realiz`m, dac`
19
ne vom putea îndoi c` accesul la Uni-
versal r`mîne – datorit` înse[i calit`]ii
ITINERARII SPIRITUALE
sale de universal – mereu deschis. Pe
lîng` aceast` speran]` de principiu, ne
r`mîne alternativa: a defini omul dup`
starea lui de fapt sau a-l defini ca vector
spre un model universal. Iar în ultimul
caz ne r`mîne posibilitatea preg`tirii,
ne r`mîne exemplul lui Origen, cu cer-
cul lui de studii spirituale, a[a cum au
fost atîtea altele de-a lungul vremii.
l
1 Folosit` în hinduism, buddhism [i islam
pentru a caracteriza dou` tipuri de cunoa[tere
a realit`]ii ultime, parabola vorbe[te despre
un rege care a adunat pe to]i orbii locului [i
le-a pus în fa]` un elefant. Pe unii i-a l`sat s`-i
ating` capul. Al]ii i-au putut atinge urechea
ori col]ii, trompa, laba, spatele, coada. Regele
a întrebat pe fiecare: „Cum e un elefant?“ Iar
dup` partea pe care o atinseser`, ei au r`spuns:
„E ca un co[ împletit... ca un vas... ca o oi[te de
plug... ca o magazie... ca o coloan`...“ Iar dup`
aceea, continu` parabola, orbii s-au pus pe
ceart`, strigînd: „Elefantul e a[a ori a[a“. S-au
repezit unii asupra altora, lovind cu pumnii,
spre desf`tarea regelui.
2 Nicolaus Cusanus, De docta ignorantia, I,
8, referitor la Christos.
3 H.-R. Patapievici, „Opt teze privind ico-
nomia [tiin]ei moderne a naturii“, Cre[tinism
[i gîndire modern`, volum colectiv editat de
New Europe College [i Institutul Boltzmann
pentru studiul problematicii religioase a
integr`rii europene, Bucure[ti, Humanitas, în
curs de publicare.
4 Andrei Ple[u, „Cînd vreau s` citesc filo-
zofie, teologie sau literatur`, nu iau niciodat`
în mîn` Patericul“, în Cristian B`dili]`, Pe viu
despre P`rin]ii Bisericii, Bucure[ti, Humanitas,
2003, pp. 29–30.
5 Nikolai Berdiaev, Despre sclavia [i liber-
tatea omului, traducere de Maria Iv`nescu,
Bucure[ti, Antaios, 2000, p. 46. Dispre]ul
cu care Socrate se refer` la „cei mul]i“ nu se
poate explica sociologic, drept trufia aris-
tocratului Platon fa]` de plebe. Amîndoi
au convingerea c` orice om poate fi „trezit“
din ignorarea ignoran]ei lui [i determinat
s` caute lumina adev`rului, devenind astfel
„ceea ce trebuie s` fie“ (Republica, 492e–493a).
În schimb, gîndirea „dihaniei celei mari“ e in-
capabil` de trezire [i de universal (cf. Simone
Pétrement, Eseu asupra dualismului la Platon,
gnostici [i maniheeni, trad. Ioana Munteanu
[i Octavia Murgu, Bucure[ti, Symposion,
1996, p. 127). Pentru Philon din Alexandria,
cf. Émile Bréhier, Les idées philosophiques de
Philon d’Alexandrie, Paris, 1925, p. 276: „Este
moral cel care uit` de sine [i se las` posedat
de Dumnezeu“.
6 Gershom Scholem, La Kabbale, Paris,
Gallimard, 1998, pp. 256–257.
7 Plutarh, De facies lunae, 28, 943A (apud
Peter Brown, Cultul sfin]ilor, trad. Doina Lic`,
postfa]` de mitropolit Nicolae Corneanu,
Timi[oara, Amarcord [i CEU Press, 1995, cap.
„Companionul invizibil“).
8 Enneade III, 4, 3.
9 Andrei Ple[u, Despre îngeri, Humanitas,
2003, cap. „Îngerul de lîng` om: p`zitorul
ceresc“.
10 Cf. Michel Chodkiewicz, „Introduc-
tion“ în Ibn ‘Arabî, Les Illuminations de La
Mecque, textes choisis, publiés sous la direc-
tion de Michel Chodkiewicz, Paris, Sindbad,
1988, pp. 43–44.
11 Origen, Despre rug`ciune, 2; Omilii la Nu-
meri II, 2, 1–4.
12 Henri Crouzel, Origen, trad. Cristian
Pop, prefa]` Ioan I. Ic`, Sibiu, Deisis, 1999,
cap. „O teologie în c`utare“. j

20
Ultraliberalismul
prin criz`
DIALOG
„Atât de lega]i de p`mânt, nu ne
]inem, totu[i, prea bine pe el!“
Aleksandr Soljeni]în,
Pavilionul cancero[ilor
Textul pe care vi-l propun se ocup`
de dosarul despre criza economic` pu-
blicat de Idei în Dialog, nr. 5, mai 2009.
Despre ce e vorba? Sec]iunea cuprin-
de cincisprezece texte alocate crizei
[i/sau ultraliberalismului. Unele sunt
texte în special doctrinare, precum tex-
tele lui Ludwig von Mises, Vlad Topan,
Sorin Marinescu sau Octavian-Drago-
mir Jora. Altele par, dimpotriv`, mai
aplicate, a[a cum sunt textele lui Ionu]
Sterpan, Tom Palmer, Peter Boettke,
Bogdan Enache sau Bogdan Gl`van.
Sunt [i texte oarecum experimentale,
precum textele lui Sorin Cucerai [i An-
drei Trandafira, care par s` exploreze
în direc]ii oarecum opuse ultralibera-
lismului. În mare, textele au în comun
reflexul de a explica criza economic`
prin infla]ie, adic` prin teza conform
c`reia excesele de moned` sau sc`derea
ratei dobânzii pe pia]` degenereaz` in-
evitabil în iluzia banilor ieftini, apoi în
cre[terea pre]urilor, generând mai târ-
ziu un dezastru infla]ionist în econo-
mie. Asta e o modalitate mai veche a
ultraliberalismului de a explica depre-
siunile economice cunoscute (sau ci-
clul economic); mai general, acuza]ia
comun` este c` interven]ionismul e
cauza principal` a crizei economice de
azi. Ce cred eu e c` explica]ia e inadec-
vat`, dincolo de faptul c` nu ne spune
nimic despre modul în care obliga]iunile
subprime, adic` activele problematice
acumulate în cantit`]i uria[e de b`nci
prin acordarea de credite imobiliare
cu risc ridicat [i tranzac]ionate apoi
pe pie]ele financiare, au devenit nea-
tractive, generând astfel un blocaj de
pl`]i în mediile financiar-bancare. In-
adecvat` în special pentru motivul c`
nu infla]ia e problema principal` a cri-
zei: n-a fost în SUA, nu e nici în Euro-
pa, care cunoa[te, dimpotriv`, o infla]ie
de 0,7% (sau chiar negativ`, pentru
]`ri precum Fran]a [i Belgia) în mai
2009, pornind de la o infla]ie de 4% în
vara lui 2008. Nu mai vorbesc c`, dac`
r`mânem la schema de baz`, n-o s`
în]elegem ce s-a întâmplat în sisteme-
le financiare care au declan[at criza [i
nici în România, care asimileaz` criza
economic` mai curând prin c`derea
pie]elor [i economiilor occidentale, pe
un fond general de cre[tere economic`
nesustenabil`, cre[teri de cheltuieli
bugetare inexplicabile [i un declin ab-
rupt în 2009 al credit`rii. Ce cred deci e
c` trebuie discutat` teoria banilor a lui
Mises, pe care se bazeaz` textele din
Idei în Dialog. Asta voi face în a doua
parte a textului. Ideea principal` aici e
c` Mises identific` în mod nefericit va-
loarea sau utilitatea marginal` a bani-
lor cu puterea lor de cump`rare, lucru
cunoscut azi ca faimoasa circularitate
austriac`; o alt` consecin]` e c` întrea-
ga coeren]` teoretic` economic` e sus-
pendat` în special în raport cu modul
în care austriecii au în]eles valoarea.
În sfâr[it, inten]ia mea general` e de a
ar`ta c` ultraliberalismul e tehnic im-
practicabil, de[i poate continua s` fie
teoretic atractiv.
S` explic mai întâi de ce folosesc
cuvântul „ultraliberalism“. Ultralibe-
ralul crede c` economia sau e capita-
list`, sau nu e deloc economie. Ce în-
seamn` asta? Asta înseamn` c` econo-
mia func]ioneaz` doar într-un singur
mod (altminteri e sortit` e[ecului): teh-
nic vorbind, când schimburile de bu-
nuri [i bani pe pia]` sunt determinate
exclusiv de utilitatea marginal` a bu-
nurilor; adic` mai general, întregul me-
canism economic, inclusiv teoria bani-
lor, e derivat din utilitatea pe care bu-
nurile o au pentru consumator. Soci-
alismul, de exemplu, nu cunoa[te un
asemenea resort. Nu e nevoie de prea
multe explica]ii, în mare utilitatea e
funda]ia pe care ultraliberalul introdu-
ce temele preferate precum pia]a liber`,
teoria banilor, pre]urile de pia]`, teo-
ria valorii (subiective), proprietatea pri-
vat` sau doctrina laissez-faire. Distan]a
pe care [i-o ia fa]` de celelalte forme de
liberalism const` în special în preten]ia
c` ordinea capitalist`, adic` modul în
care economia sau chiar natura uman`
func]ioneaz`, reprezint` baza (natu-
ral` a) oric`rei democra]ii sau societ`]i
libere1. E util de men]ionat c` ultrali-
beralii sunt înclina]i adesea spre dife-
rite forme de anarhism2, dar pe fond,
probabil sub presiunea teoriilor pe „di-
lema de]inutului“ [i a costurilor de
tranzac]ie, conform c`rora în absen]a
statului costurile3 pot dep`[i utilita-
tea bunurilor sau, în al]i termeni, be-
neficiile devin pur [i simplu impredic-
tibile, au dezvoltat teorii care au admis
c` prezen]a statului nu scade atât uti-
litatea marginal` a bunurilor pe pia]`,
a[a cum s-ar întâmpla, dimpotriv`, în
absen]a lui; mai curând o spore[te, mai
ales dac` institu]iile sunt eficiente4.
Oricum, ultraliberali faimo[i precum
Mises [i Hayek au demonstrat c` pot
fi dezvoltate teorii economice care în-
globeaz` statul, de[i în formule laissez-
faire [i cu dificult`]i mari de consisten]`
logic`5. Pentru a simplifica, textele din
Idei în Dialog sunt ultraliberale exact în
acest sens.
Din Idei în Dialog
Câteva cuvinte acum pe câteva texte
din Idei în Dialog. A[a cum spuneam,
textele pot fi restrânse la o topic` per-
fect anti-interven]ionist`. Explica]ia
lor principal` e c` dezastrul economic
de azi e generat de interven]ia statului,
ini]ial prin reducerea ratei dobânzii la
creditele (subprime) pentru locuin]e, în
SUA. Dar textele nu sunt unitare, ast-
fel c` unii acuz` injec]iile de moned`
nou` introduse pe pia]`, al]ii vânza-
rea de titluri de stat [i/sau crearea de
moned` nou`, al]ii precum Mises sau
Bogdan Enache expansiunea creditului
(primul doar doctrinar) în SUA [i Euro-
pa, în sfâr[it al]ii cred c` e [i o problem`
de reglementare intern` bancar` care
permite b`ncilor sau s` speculeze pe
pie]ele financiare, precum Ionu] Ster-
pan [i Bogdan Gl`van, sau s` m`reasc`
volumul de credite din motive de profit
prin utilizarea rezervei frac]ionare, pre-
cum Vlad Topan.
Am s` iau câteva exemple. Peter Bo-
ettke (p. 13) crede c` expansiunea mo-
netar` a creditului [i iresponsabilita-
tea fiscal` explic` [i criza economic`
din anii ’30, [i criza de azi. Asta pentru
c`, evident, reversul expansiunii mone-
tare e devalorizarea monedei, dar mai
ales pentru c` banii noi care vor intra pe
pia]` vor avantaja pe unii mai curând
decât pe toat` lumea. E motivul pentru
care Boetkke spune explicit c` „guver-
narea democratic` tinde s` concentreze
beneficiile [i s` disperseze costurile po-
liticii economice“; pentru el, statul tre-
buie s` stea departe de pia]`, iar criza s`
fie l`sat` s`-[i urmeze cursul.
Textul lui Ludwig von Mises e un
extras din The Economic Cycle and Ex-
pansion Credit [i cuprinde o serie de
afirma]ii pur teoretice (p. 14). Probabil
c` inten]ia lui Ionu] Sterpan, coordona-
torul sec]iunii, a fost de a oferi o baz`
teoretic` dintr-o autoritate. Dar dinco-
lo de asta, textul lui Mises e util pen-
tru c` d` mai mult` coeren]` teoretic`
sec]iunii. Ce spune Mises e c` ciclul
economic e declan[at de expansiunea
creditului. Asta se întâmpl` de fiecare
dat` când încerc`m s` for]`m economia
NUM~RUL 8 (59) AUGUST 2009
s` ne ofere mai mult decât poate. Ast-
fel, reducerea ratei dobânzii genereaz`
cre[terea masei monetare pe pia]`, care
va însemna bani ieftini, infla]ie [i mai
ales foarte multe a[tept`ri în[elate, cul-
minând în criz`. Mai exist` [i o alt` va-
riant`, când b`ncile sesizeaz` panta
infla]ionist` a banilor ieftini [i decid s`
ridice brusc rata dobânzii, dar traseul ci-
clului economic r`mâne acela[i.
Tom Palmer extinde interven-
]ionismul la o form` non-monetar`,
protec]ionismul (pp. 15–16). Astfel,
protec]ionismul fiscal (comercial) pe
care îl practic` statele pentru a-[i pro-
teja economiile poate conduce foarte
bine la rezultate opuse. A[a s-a întâm-
plat, spune Palmer, în anii ’30 cu Legea
tarifului Smooty-Holly, când SUA au
încercat s`-[i protejeze industria de im-
porturi, iar consecin]a a fost c` exportu-
rile au sc`zut cu 50%: SUA sugeraser`
de fapt m`suri protec]ioniste similare
în Europa. Comer]ul mondial, spune
Palmer, avea s` scad` cu 70%. Astfel,
Palmer insist` ca tarifele s` fie mai cu-
rând eliminate decât p`strate, cu atât
mai pu]in controlate protec]ionist. A[a
s-a întâmplat, dar oarecum diferit, [i
azi, conform lui Palmer: prin Programul
TARP, guvernul american vars` 800 de
miliarde USD pe pie]ele financiare pen-
tru a achizi]iona obliga]iuni problema-
tice (subprime), iar rezultatul e c` valoa-
rea activelor devine neclar`, pia]a refu-
zând s` le mai cumpere. Palmer spune
în final nu întâmpl`tor c` statul nu tre-
buie s` fac` nimic, criza trebuie l`sat`
deci s`-[i urmeze cursul.
Rezumând, Boettke [i Mises exhib`
diferen]e nesemnificative, dar Pal-
mer difer` de primii doi mai mult. Pe
fond, to]i sunt anti-interven]ioni[ti
[i cer excluderea oric`rei forme de
interven]ionism. Mai mult decât to]i
probabil, Palmer pare s` expun` o
pozi]ie anarhist`, în special când spune
c` comer]ul func]ioneaz` normal
atunci când tarifele comerciale sunt
eliminate; `sta e modelul pe care tre-
buie s` func]ioneze [i pia]a, spune Pal-
mer – afirma]ii cu caracter anarhist,
con]inute deja în teoria valorii/utilit`]ii
[i/sau conceptul lui Mises de self-deter-
mination6.
Autorii români sunt în ansamblu
mai aproape de Boettke [i Mises decât
de Palmer, de[i se distan]eaz` spontan
de ei atunci când survoleaz` alte cauze
posibile ale crizei, precum mecanis-
mul reflexivit`tii, leverajul sau subsi-
diarele. Principali sunt probabil Ionu]
 NUM~RUL 8 (59) AUGUST 2009
Sterpan [i Bogdan Gl`van. Ambii ex-
plic` declan[area crizei explicit prin ex-
tinderea masei monetare sau politici-
le de subven]ionare a creditului, Ster-
pan de exemplu reluând o tez` mise-
sian` a dobânzii, considerat` extrem`,
care sus]ine c` rata dobânzii „depin-
de în întregime de preferin]a subiec-
tiv` de timp“7. Mai departe, ambii in-
sist` c` comportamentul speculativ al
mediilor financiar-bancare a fost suge-
rat de promisiunea de socializare a pier-
derilor, dar primul extinde zona de sur-
volare la asimetria de informa]ie din-
tre investitori [i brokeri, mecanismul
reflexivit`]ii sau schemele Ponzi. În
final, ambii acuz` extinderea masei mo-
netare sau politicile de subven]ionare
a creditului, recitind criza mai general
în schem` interven]ionist`; mai plas-
tic, responsabil de crim` nu e autorul
ei direct, ci p`rin]ii acestuia sau altcine-
va asem`n`tor. În mod similar, Bogdan
Enache vorbe[te de leveraj, un meca-
nism financiar de utilizare a unor active
cu valoare redus` pentru ob]inerea de
împrumuturi noi, în sfâr[it de politica
de subven]ionare a riscului [i eroziunea
inerent` a disciplinei de pia]`. Dar tex-
tul lui e o ampl` informare asupra poli-
ticilor infla]ioniste de creditare din SUA
[i Europa sau ale datoriilor externe ale
Europei de Est. Ca [i ceilal]i doi, incri-
mineaz` mai pu]in lipsa de reglemen-
tare a pie]elor financiar-bancare (de[i
în textele lor pare s` fie o problem`) [i
mult mai mult politicile de creditare
sau de expansiune a masei monetare,
adic` în logica crim`-criminal, p`rin]ii
sau chiar bunicii. Titlul, de[i extrem
de curios, e extrem de sugestiv în cheie
anti-interven]ionist`: „Nu salva]i de la
faliment Europa de Est“.
În sfâr[it, texte similare sunt produse
[i de autori precum Vlad Topan, Radu
Nechita, Horia Terpe, Andrei Trandafi-
ra, Cosmin Marinescu, Octavian-Drago-
mir Jora, Sorin Cucerai sau Mihail Radu
Solcan. Pot fi descri[i, f`r` s` gre[esc
prea mult, printr-o atitudine anti-
interven]ionist`. Cucerai [i Trandafira
sunt ceva mai originali [i trezesc u[or
foarte multe comentarii, dar din punct
de vedere ultraliberal ei fac afirma]ii
compatibile: Trandafira, de exemplu,
spune c` teoria cantit`]ii fixe de bani
e inadecvat` pentru economiile în
cre[tere, introducând astfel un concept
de bani ca social claims, pe care îl tra-
duce destul de neatent cu îndrept`]iri8
[i care înseamn` c` toat` lumea tre-
buie s` beneficieze propor]ional cu ni-
velul de venit de avantajele injec]iilor
de moned` nou`. Dar textul nu repre-
zint` o amenin]are pentru ultraliberali,
pentru c` solu]ia e din punct de vedere
practic imposibil`, consider` Trandafi-
ra. În orice caz, textele nu au abateri mai
ample de la cheia interven]ionist`.
Teoria banilor [i
circularitatea austriac`
M` voi ocupa acum de teoria banilor
a lui Mises. Dac` e nevoie de o discu]ie
este pentru c` ultraliberalii fac din ci-
clul economic o problem` pur mone-
tar`, iar din politicile monetariste sau
interven]ionism explica]ia lui princi-
pal`. Asta se datoreaz` modului în care
Mises a în]eles s` aplice teoria utilit`]ii
marginale banilor, o inten]ie mai veche
de a deduce din conceptul de consu-
mator (utilitate) toate conceptele eco-
nomiei9.
Am s` fiu cât se poate de scurt. Teo-
ria utilit`]ii spune c` atunci când cre[ti
cantitatea unui bun, valoarea lui scade
astfel încât valoarea tuturor unit`]ilor
(utililor) din acel bun vor fi egale cu
valoarea ultimei unit`]i. Mises a recu-
noscut c` banii nu pot avea utilitate în
sine, a[a cum are, dimpotriv`, o pâine
sau un pahar cu ap`, care deserve[te o
nevoie uman` [i care cre[te sau scade
în func]ie de intensitatea nevoii, dar
a crezut c` banii pot avea utilitate sau
valoare dac` e derivat` din utilitatea
sau valoarea bunurilor de consum pen-
tru care sunt schimba]i. Cu alte cuvin-
te, dac` pentru o sum` de bani pot pro-
cura mai curând o cantitate de bunuri
decât alta, pot afla în acest mod nive-
lul de utilitate sau valoarea banilor pe
care îi schimb pentru ea. Mises a crezut
astfel c` poate extrage valoarea banilor
din nivelul pre]urilor, adic` din schim-
burile de bunuri [i bani pe pia]`10. Re-
zumând, pentru Mises pre]urile sau va-
loarea de schimb a bunurilor determin`
utilitatea sau puterea de cump`rare a
banilor.
Ce trebuie probabil s` fie limpede
e c`, aplicând teoria utilit`]ii margina-
le banilor, Mises a ob]inut nu doar un
concept de bani ca mediu de schimb,
care reflect` nivelul schimburilor de
bunuri [i bani pe pia]`, ci [i o teorie a
capitalismului [i ciclului economic, di-
rect dependent` de conceptul de bani
ca mediu de schimb, care continu` in-
explicabil s` alimenteze pân` azi spi-
ritele anti-interven]ioniste ultralibera-
le. Implica]iile sunt oricum multe, nu
e posibil s` le urm`rim acum. Ce mai
trebuie totu[i s` fie clar e c` Mises n-
a ob]inut toate astea f`r` a genera o
enorm` problem` care, conform lui
Lawrence Moss, a pus în dificultate te-
oria economic` a secolului XX11. Am s`
explic pe scurt în ce const`.
Banii n-au valoare în ei în[i[i, ci va-
loarea lor e derivat` din valoarea de
schimb a bunurilor de consum. Ast-
fel, pentru a afla valoarea sau nivelul
de utilitate a banilor, trebuie s` consult
pre]urile de pe pia]`. Mises e foarte clar
în aceast` privin]`. Dar pre]urile pre-
supun deja un nivel de utilitate a bani-
lor care permite formarea noilor apreci-
eri ale utilit`]ii bunurilor [i pre]urilor,
astfel c` determinarea utilit`]ii bani-
lor prin puterea de cump`rare sau ni-
velul pre]urilor devine inevitabil cir-
cular`. Mai simplu, conform lui Mises
21
pre]urile bunurilor pe pia]` determin`
valoarea banilor, dar pre]urile nu pot
exista f`r` o valoare anterioar` cunos-
cut` a banilor; or, dac` banii î[i ex-
trag valoarea exclusiv din puterea lor
de cump`rare sau nivelul pre]urilor,
suntem atunci în plin` circularitate.
Mises a admis circularitatea în The The-
ory of Money and Credit din 1912, dar a
sus]inut c` poate fi rezolvat` prin ceea
ce Rothbard numea mai târziu teorema
regresivit`]ii12. O solu]ie care a generat
mai departe o alt` problem` [i pe care
Moss a descris-o ca pe o abatere stranie
de la linia predecesorilor lui austrieci,
Menger [i Böhm-Bawerk13. Deci, despre
ce e vorba? Pentru a evita circularita-
DIALOG
tea, Mises a recurs la o explica]ie regre-
siv` în plan istoric a utilit`]ii banilor.
Astfel, dac` banii (valoarea lor) depind
de nivelul de pre]uri, pre]urile con]in
deja o valoare a banilor care le face po-
sibile, determinat` la rândul ei de pu-
terea de cump`rare anterioar`. Asta în-
seamn` s` procedezi circular [i deschi-
de în acela[i timp drumul unei regresi-
uni infinite. Dar Mises a insistat c` în is-
toria banilor a existat un moment când
banii, ca mediu de schimb, n-au existat.
Deci, regresiunea în timp nu poate fi in-
finit`. Astfel, e posibil s` determin`m
valoarea banilor prin puterea lor de
cump`rare, dac` admitem c` istoria ba-
nilor a început cu fixarea unei valori
pentru ei care n-are o explica]ie în pu-
terea de cump`rare anterioar`14.
O explica]ie greu de admis sub ra-
port istoric. Conform lui Moss, Men-
ger [i Mises au crezut c` banii sunt re-
zultatul unei degaj`ri istorice între
bunurile cu cea mai mare putere de
cump`rare pe pie]e diferite. Dar acest
lucru nu are sens, afirm` Moss, din mo-
ment ce „în orice set de pre]uri relati-
ve po]i întotdeauna s` faci valoarea de
schimb obiectiv` a unui bun s` par`
mai mare prin redefinirea unit`]ilor
în care e m`surat`“. În aceste condi]ii,
originea banilor, spune Moss, e la fel
de neclar` ca originea limbii înse[i15.
Îns` problema pe care o ridic` teorema
regresivit`]ii e mai larg`, oricum la ea
m` refeream mai înainte. Dac` deci e
posibil s` determin`m valoarea bani-
lor prin puterea lor de cump`rare, asta
înseamn` s` introducem în modul în
care austriecii au gândit valoarea tre-
cut` a banilor, dac` vre]i, s` admitem
c` pre]urile de ieri determin` pre]urile
de mâine. Dimpotriv`, austriecii, în
frunte cu Mises, au refuzat constant s`
admit` c` valoarea ar putea fi determi-
nat` de costuri sau de pre]urile din tre-
cut. Inten]ia lor a fost de a construi o
economie desf`[urat` în jurul nevoilor
de consum ale consumatorului. Asta
i-a condus, conform lui Moss, s` con-
sidere procesul de pia]` orientat emi-
namente spre viitor, nu închis în tre-
cut16. Pentru ei, pre]urile de azi sunt
determinate de cererea de bunuri nu
de ieri, care poate juca un rol pur ori-
entativ în stabilirea valorii de pia]` a
bunurilor în genere, ci de mâine; mai
tehnic, valoarea de schimb a bunuri-
lor depinde de utilitatea marginal` pe
care bunurile o au pentru consumator;
mai general, valoarea bunurilor e rezul-
tatul raportului dintre cerere [i ofert`.
În orice caz, nimic din toate astea nu
permite explicarea valorii prin valoa-
rea sau pre]urile de ieri sau prin cos-
turile de produc]ie. Mises [i ceilal]i au
crezut în toate astea. Pentru a simplifi-

22
ca, cred c` pot spune, ca [i Moss, c` „nu
e necesar s` continu`m mai departe cu
acest sumar al teoriei austriece a valo-
rii pentru a indica astfel cât de eretic`
poate s` par` pozi]ia lui Mises asupra
banilor pentru cei familiari cu pozi]ia
[colii austriece mai vechi. S` afirmi
c` valoarea banului depinde de pute-
rea lui de cump`rare trecut` înseamn`
s` admi]i c` comportamentul trecut al
pre]urilor exercit` o influen]` asupra
pre]urilor viitoare – antiteza general`
a înv`]`turilor lui Menger“17.
Notez în treac`t c` Moss nu opereaz`
DEZBATERI
o critic` asupra lui Mises din afara te-
zelor de baz` ale austriecilor. Inten]ia
lui e de fapt de a salva teoria austriac`
a valorii de contradic]ia pe care Mises
pare s` o introduc` prin modul în care
el g`se[te necesar s` explice valoarea
banilor. Astfel, Moss recurge la solu]ia
lui Don Patinkin conform c`reia nive-
lul optim al balan]elor individuale de
cash poate fi explicat nu prin introduce-
rea pre]urilor istorice (Mises), ci prin con-
fruntarea cererii de bani cu pre]urile al-
ternative existente în acela[i timp pe
pia]`18. Rothbard, e probabil util de
spus, s-a declarat nesatisf`cut de solu]ia
lui Patinkin, dar ce a oferit în schimb a
fost doar solu]ia teoremei regresivit`]ii19.
Ce sugerez deci, f`r` s` mai insist, e c` o
solu]ie în logica teoriei austriece a valo-
rii exist`. Dar e posibil` prin abandona-
rea teoriei banilor a lui Mises, ceea ce i-
ar da teoriei economice austriece într-
adev`r coeren]a de care vorbea cu mult`
mândrie Vlad Topan în articolul lui.
Concluzie
În rezumat, explica]ia mea asupra
circularit`]ii e inten]ionat simpl`. De-
terminând valoarea banilor prin pu-
terea de cump`rare, Mises s-a declarat
nesatisf`cut cu orice form` de mone-
tarism sau interven]ionism. Pre]urile,
de[i circular, determin` nivelul de uti-
Criza care trebuia
s` vin`
Î
N „epoca clasic`“, criza – întru-
chipat` fie de catastrofa natural`,
fie de cea social` – era ceva radi-
cal: venea fulger`tor, expunea
oamenii unor riscuri grave [i,
apoi, disp`rea la fel de fulger`tor. De
aceea, oamenii se raportau la ea ca la o
prob` care le punea la încercare capa-
citatea de rezisten]`, deopotriv` fizic`
[i spiritual`. În lumea noastr`, criza e
permanent`: totul e o criz` [i totul e în
criz`. Ne na[tem cuprin[i într-o criz`
litate a banilor, dar doar pre]urile. Asta
înseamn`, pare s` spun` Mises, c` anti-
interven]ionismul e într-un sens o parte
a defini]iei banilor ca mediu de schimb.
S` ne amintim pu]in: Mises spunea
c` dac` scazi rata dobânzii, cererea de
bani cre[te, iar pre]urile sub impac-
tul cantit`]ilor mari de bani ieftini vor
tinde [i ele s` creasc`, degenerând mai
devreme sau mai târziu într-un dezas-
tru economic infla]ionist. Explica]ia
e aproape un hit în textele ultralibera-
le, nu are nevoie de prea mult` elabo-
rare. Dac` deci pre]urile cresc, degene-
rând în infla]ie sub raportul banilor ief-
tini care p`trund pe pia]` în cantit`]i
mari, asta se întâmpl` pentru c` banii
încep s` reflecte mai pu]in puterea lor
real` de cump`rare pe pia]`. Teoria
lui Mises, am v`zut deja, exclude orice
surs` de valoare a banilor cu excep]ia
valorii de schimb a bunurilor. Dar ce
am mai v`zut deja e c` teoria e proble-
matic`, se bazeaz` oricum pe o serie de
afirma]ii cu caracter circular; teorema
regresivit`]ii nu e satisf`c`toare, ca s`
nu mai vorbesc c`, din punct de vedere
antropo-sociologic [i istoric, cere mult
prea multe explica]ii care probabil nu
pot fi oferite vreodat` satisf`c`tor. Ce
cred totu[i c` e important e c` [tim cum
func]ioneaz` o teorie a banilor care face
[i din capitalism, [i din economie, [i din
ciclul economic, o problem` emina-
mente monetar`, în special atunci când
încearc` s` deduc` cu orice pre] o teorie
a banilor din conceptul de utilitate. Per-
sonal, cred c` teoria banilor nu poate fi
folosit`, oricum nu a[a cum a fost con-
ceput` de Mises. Ultraliberalii care î[i
bazeaz` anti-interven]ionismul pe ea
au doar de pierdut, oricât de simpl` sau
seduc`toare le pare. Tot aici, cred eu,
trebuie c`utat motivul pentru care criza
de azi nu urmeaz` schema lor princi-
pal` a ciclului economic/infla]ie. Am
încercat s` sugerez deja asta. Nu sugerez
deloc în schimb c` putem interveni ori-
universal` (a resurselor, a mediului, a
politicului, a gîndirii) de care – atunci
cînd risc`m luciditatea – [tim c` nu
vom sc`pa [i cu care, asemeni celor
opera]i cu boala lor, va trebui s` com-
punem întreaga via]`. „Dep`[irea cri-
zei“ are sens într-o lume tradi]ional`, în
care – dincolo de ordaliile momentului
– e vorba de reg`sirea unui status quo
ante crisis, a unui timp stabil [i ordonat
care func]ioneaz` ca un reper absolut [i
ca o garan]ie a normalit`]ii.
cum în masa monetar` f`r` consecin]e
infla]ioniste. Tot ce spun de fapt e c`
avem nevoie de teorii monetare cât mai
bune [i de foarte mult fler în utilizarea
lor, mai ales azi. Anti-interven]ionismul
impus nediferen]iat poate fi la fel de pe-
riculos ca formele de interven]ionism
monetar puternic infla]ioniste pe care
le denun]`.
l Oricum, e curios c` Sterpan, de[i pare un clas-
1 William Baumgarth, „Ludwig von Mises
and the Justification of Liberal Order“, from
Lawrence S. Moss (ed.), Economics of Ludwig
von Mises, Sheed & Ward, Inc. Subsidiary of
Universal Press Syndicate, Kansas City, 1976.
2 Ibidem, pp. 91–92.
3 Sunt costuri constitutive în genere asim-
etriei de informa]ie [i pot atinge 50% din to-
talul costurilor în condi]ii obi[nuite.
4 Douglass C. North, Institu]ii, schimbare
institu]ional` [i performan]` economic`, Editura
{tiin]a, 2003.
5 Vezi William Baumgarth, pp. 92–93;
Francisco Vergara, Temeiurile filosofice ale lib-
eralismului, trad. Felix Oprescu, Nemira 1998,
Cap. IV „Ultraliberalismul“. Baumgarth [i
Vergara observ` c` dou` principii etic diferite
stau în inima ultraliberalismului: utilitatea [i
dreptul. Astfel, ultraliberalii se refer` la utili-
tate când vorbesc de auto-determinare [i in-
dividualism, de capitalism, de proprietate etc.
{i la drept, atunci când vorbesc de suprema]ia
legii, de laissez-faire sau de nevoia elemen-
tar` de a fi protejat de neajunsurile pe care
mi le face vecinul. Conform lui Baumgarth,
conceptul de utilitate împinge lucrurile mai
curând spre o direc]ie anarhist`; cel`lalt, dim-
potriv`, presupune o structur` de autoritate,
fie [i într-o formul` laissez-faire. Vergara a
descris argumentul ultraliberalilor ca fiind
eclectic, [i tocmai de aceea nu poate fi valabil
din punct de vedere logic.
6 William Baumgarth, pp. 91–92.
7 Israel M. Kirzner, „Ludwig von Mises
and the Theory of Capital and Interest“, from
Lawrence S. Moss (ed.), Economics of Ludwig
von Mises, Sheed & Ward, Inc. Subsidiary of
În modernitate, criza nu e niciodat`
dep`[it` în sensul revenirii la o stare
de lucruri anterioar`. Dimpotriv`, mo-
dernitatea îns`[i ni se înf`]i[eaz` ca o
criz` perpetu` care face ca trecutul s`
devin` nelocalizabil [i incert deoarece
el nu (mai) e decît o func]ie a prezen-
tului. Tocmai în virtutea acestui fapt
el poate fi permanent „revizitat“ ([i re-
dimensionat), dar nu poate fi niciodat`
reg`sit. Nu mai avem unde ne întoarce;
sîntem condamna]i s` înaint`m. Acest
NUM~RUL 8 (59) AUGUST 2009
Universal Press Syndicate, Kansas City, 1976,
p. 55.
8 În române[te avem un echivalent pe
linie etimologic` al englezescului claim, dar
mai slab: a clama. Ce vreau s` spun e c` i-ar fi
fost mai u[or lui Trandafira s` for]eze româ-
nescul a clama pentru defini]ia pe care o caut`
decât s` for]eze o traducere a social claims cu
românescul îndrept`]iri, care corespunde mai
curând englezescului right sau chiar entitle (to).
ic din propriul lui text, n-a sesizat originalitatea
extrem` pe care the social claims pare s` o con-
fere banilor ca mediu de schimb în perspectiv`
austriac`, atunci când îi rezum` pozi]ia.
9 Un text excelent care caut` s` în]eleag`
economia lui Mises în jurul conceptului de
suveranitate a consumatorului este Israel M.
Kirzner, „Mises and Understanding of the
Capitalist System“, Cato Journal, Vol. 19, No.
2, 1999, http://www.cato.org/pubs/journal/
cj19n2/cj19n2-2.pdf
10 Ludwig von Mises, The Theory of Money
and Credit (1912), New Edition, The Founda-
tion for Economic Education, Inc. Irvington-
on-Udson, New York, 1971, pp. 114–122.
11 Lawrence S. Moss, „The Monetary Eco-
nomics of Ludwig von Mises“, from Lawrence
S. Moss (ed.), Economics of Ludwig von Mises,
Sheed & Ward, Inc. Subsidiary of Universal
Press Syndicate, Kansas City, 1976. O edi]ie
electronica a textului lui Moss poate fi g`sit`
la: http://www.econlib.org/library/NPDBooks/
Moss/mslLvM3.html#Essay%203
12 Murray N. Rothbard, „The Austrian
Theory of Money“ (1976), Reprinted in The
Logic of Action One: Method, Money, and the
Austrian School, Cheltenham, UK: Edward
Elgar, 1997, p. 305, http://mises.org/rothbard/
money.pdf
13 Lawrence S. Moss, p. 17.
14 Ludwig von Mises, p. 120; Murray N.
Rothbard, pp. 304–306.
15 Lawrence S. Moss, p. 16.
16 Ibidem, p. 17.
17 Ibidem, p. 17.
18 Ibidem, p. 21.
19 Murray N. Rothbard, p. 307. j
lucru înseamn` – implicit – c` recur-
sul la trecut nu ne mai poate salva.
Modernitatea nu vizeaz` „ie[irea din
criz`“, ci asumarea acesteia, integrarea
[i „punerea la lucru“ a „negativului“
în mar[ul inexorabil al „progresului“.
La modul cel mai optimist, viitorul nu
e un timp din care crizele au fost eva-
cuate, ci unul în care enorma lor for]`
distructiv` poate fi convertit` într-o
for]` productiv`.
Îns` aceast` optic` pune dou` pro-
 NUM~RUL 8 (59) AUGUST 2009
bleme majore: prima e aceea c` ni-
meni nu de]ine schema formal` a aces-
tei conversii. Iar cea de-a doua e dat` de
faptul c`, atîta timp cît gîndim în per-
spectiva conversiei, risc`m s` pierdem
din vedere radicalitatea confrunt`rii
cu ceva mai adînc decît criza îns`[i. In-
evitabil`, criza este orizontul omului
contemporan care nu mai e nici pere-
grin prin timp, nici f`uritor al istori-
ei, ci prizonier al acesteia. Atunci cînd
omul are perspectiva ie[irii din criz`,
î[i adun` toate for]ele pentru „b`t`lia
final`“; cînd [tie c` criza e ve[nic`, nu-
i mai r`mîne decît resemnarea – trebu-
ie s` se obi[nuiasc` cu asta. Sau, cum
a spus-o cîndva un împ`rat, s` accepte
inacceptabilul.
Avatarurile crizei
Luînd de bune afirma]iile mass-
media – cu men]iunea c`, pentru
aceasta, caracteristicile definitorii ale
„evenimentului“ sînt noutatea [i spec-
taculozitatea –, actuala criz` pare a se
înrudi mai curînd cu cele clasice: ea
se înf`]i[eaz` ca un seism imprevizi-
bil, care zguduie violent edificiul eco-
nomic [i social construit cu atîta grij`
[i atîtea eforturi în epoca postbelic`.
O astfel de perspectiv` (optimist`)
contrapune [ocului actual cre[terea
economic` (legat` de globalizarea
fluxurilor comerciale), expansiunea
democra]iei (consecin]` a e[ecului to-
talitarismelor), stabilitatea politic` [i
social` (de dup` încheierea lungului
„r`zboi civil al secolului XX“), accen-
tuarea vizibilit`]ii [i a ponderii con-
textelor locale (datorat` dezvolt`rii [i
universaliz`rii noilor tehnologii) care
– toate – s-au tradus, pîn` mai ieri,
într-o constant` cre[tere a nivelului
de via]` la o scar` [i cu un ritm f`r`
precedent în trecut. Avantajul acestei
modalit`]i de raportare la istoria re-
cent` e acela c` ea le ofer` nostalgicilor
supapa refugiului în memoria scurt`;
dezavantajul ei e acela c` se dovede[te
incapabil` de a explica sincopa crizei
altfel decît prin ma[ina]ii (mai mult
sau mai pu]in oculte) ale unor „gru-
puri de interese“ dificil localizabile.
O perspectiv` mai lucid` ar lua în
considerare simptomele crizei dina-
intea crizei: epuizarea resurselor ener-
getice, instabilitatea economiei spe-
culative, revenirea pe scena politic`
a „dictaturilor cu fa]` uman`“, proli-
ferarea regiunilor necontrolabile în
]`rile s`race, destabilizarea econo-
mico-social` a ]`rilor bogate de c`tre
valurile permanente de emigran]i
economici, explozia terorismului,
r`zboaiele f`r` perspectiv` de încheie-
re, desubstan]ializarea ONU, e[ecul ad-
ministrativ al proiectului european, al-
terarea mediului (cu consecin]e impre-
vizibile) etc. „Complexitatea“ (invocat`
din ce în ce mai des – în leg`tur` cu
orice situa]ie) începea s` func]ioneze
ca un pseudonim al ininteligibilului,
menit a justifica blocajele ori derapa-
jele deciziilor importante.
Dezavantajul acestei perspective
st` în „dezvr`jirea“ unui trecut pro-
xim pe care l-am tr`it, neproblema-
tic, în exaltarea cre[terii veniturilor
[i diversific`rii posibilit`]ilor de chel-
tuire a lor. Avantajul ei const` în fap-
tul de a ne înf`]i[a criza de azi ca fiind
faza acut` a unei st`ri de lucruri care s-
a cronicizat vreme de (cel pu]in) dou`
decenii. În mod difuz, cu to]ii sîntem
con[tien]i de faptul c` nu „deficitele fi-
nanciare“ ale crizei pe care o travers`m
au creat problemele evocate mai sus,
îns` – la fel de difuz – cu to]ii a[tept`m,
dup` confruntarea cu paroxismul cri-
zei, rezolvarea lor.
În trecut, acumularea insolubile-
lor avea ca efect cre[terea presiunii în
corpul social pîn` la punctul în care
aceasta exploda violent sub forma
r`zboiului (extern) ori a revolu]iei (ca
r`zboi intern). Menirea r`zboiului în
lumea clasic` era aceea de a for]a o
schimbare pe care politica (intern`)
sau diploma]ia (extern`) erau inca-
pabile a o determina pe cale pa[nic`.
În ziua de ast`zi, lucrurile stau de a[a
manier` încît noi proiect`m în criz`
acelea[i angoase [i acelea[i speran]e
pe care înainta[ii no[tri le proiectau
în r`zboi. Atîta doar c` p`str`m în me-
morie experien]a catastrofal` a celor
dou` r`zboaie mondiale [i discredita-
rea (chiar de c`tre revolu]ionari) a ideii
de revolu]ie.
În m`sura în care criza este erup]ia
unor tensiuni acumulate într-un timp
mai lung [i în m`sura în care de la ea
se a[teapt` instaurarea unei ordini care
s` dezamorseze aceste tensiuni, forma
pe care o va lua în viitorul proxim va
fi aceea – paradoxal` – a unui „r`zboi
pe timp de pace“. Protagoni[tii acestui
„r`zboi“ nu vor mai fi, ca în trecut, ar-
matele, ci economia [i administra]ia.
C`derea în economie
Toat` lumea este de acord cu fap-
tul c` actuala criz` este în primul rînd
una de natur` economic`. Acest con-
sens explicit se întemeiaz` pe consen-
sul tacit al ultimelor dou` decenii în
virtutea c`ruia economia a avut o pon-
dere mai mare în via]a comunit`]ilor
[i a indivizilor decît în orice alt` peri-
oad` istoric`. Dar cel din urm` consens
este destul de straniu dac` ne gîndim c`
muta]iile lui 1989 au fost privite în pri-
mul rînd ca evenimente politice. Mai
pregnant decît în Occident, bicentena-
rul Revolu]iei Franceze era marcat în
Est de mul]imi scandînd în pie]ele ma-
rilor ora[e: „Libertate!“ Libertatea re-
vendicat` viza opresiunea [i represiu-
nea care caracterizaser` timp de dece-
nii via]a politic` [i cultural` a ]`rilor de
dincolo de Cortina de Fier. Pe moment,
euforia cuvîntului liber [i public a fost
atît de mare, încît intelectualitatea
estic` (pe care revolu]iile au aruncat-o
în avanscena vie]ii publice) nu a reali-
zat c`, în „minunata lume nou`“, avan-
garda istoriei o reprezint` alian]a –
sudat` în ultimele decenii ale comunis-
mului – dintre fo[tii nomenclaturi[ti
[i underground-ul social al „procur`rii“.
Cu alte cuvinte, cei care au realizat pri-
mii sensul mi[c`rii spontane (dar de
neoprit) a str`zii: con]inutul noului
„cadru“ nu îl reprezint` abstrac]iile [i
dezbaterile, ci ceva concret [i la înde-
mîn` – prosperitatea.
Destul de repede, pentru cei mai
mul]i, principala vin` a comunismului
nu mai era interzicerea problematiz`rii
publice, ci „stagfla]ia“ care-i definise ul-
timele decenii. Libertatea proasp`t dob-
îndit` nu se mai afirma în „be]ia de cu-
vinte“ din perioada manifesta]iilor stra-
dale [i a primelor luni ale „televiziuni-
lor libere“, ci în saltul vizibil al „nivelu-
lui de via]`“. V`zut` dinspre Occident,
lumea estic` nu se definea neap`rat
prin sechelele totalitarismului, ci mai
curînd prin s`r`cia ei. C`derea comu-
nismului a însemnat, pentru Vest, nu
doar o victorie ideologic`, ci [i o imens`
oportunitate economic`: Estul deve-
nise un bazin de mîn` de lucru ieftin`
[i un debu[eu deopotriv` al produse-
lor occidentale [i al acelor „mari afa-
ceri“ (cu noile guverne) pe care mo-
ralitatea burghez` le condamn` doar
atunci cînd e[ueaz`. Lumea occiden-
tal` î[i avea motivele ei de euforie:
c`derea comunismului venea în mo-
mentul convalescen]ei dup` terapiile
de [oc ale monetari[tilor (consecvente
problemelor economice ale anilor ’70)
[i era sincron` cu boom-ul tehnologii-
lor informa]iei.
Absen]a unui concurent ideologic
([i eliberarea de angoasele confrunt`rii
nucleare), valabilitatea re]etelor libera-
le (bazate pe acumulare [i reinvesti]ie),
emergen]a net-work-ului la scar` glo-
bal` au transformat planeta într-o
pia]` unic` [i pia]a într-o ideologie pla-
netar`. Evenimentul decisiv al aces-
teia a fost globalizarea consumului
de mas`. Pentru prima dat` în isto-
rie interdependen]a celor trei piloni
ai economiei (produc]ia, comer]ul [i
consumul) a devenit factorul deter-
23
minant al unei gîndiri asupra lumii
care ordoneaz` geografia, demogra-
fia, politica, administra]ia [i, în cele
din urm`, cunoa[terea. Economia cla-
sic` ne spune c` ac]iunea dezordonat`
(c`ci motivat` de propriul interes) a
agen]ilor economici creeaz` tendin]e a
c`ror întrep`trundere realizeaz` o re]ea
care rezist` oric`rei presiuni ce nu in-
clude Statul [i care î[i poate recompune
textura destr`mat` local de [ocuri im-
previzibile. Elasticitatea acestei re]ele
se baza pe echilibrul dintre dependen]a
reciproc` a nodurilor ei [i multitudinea
DEZBATERI
polilor de dependen]`.
Problema economiei ultime-
lor decenii este aceea c` a accentuat
dependen]ele creînd în acela[i timp un
num`r redus de poli care implic` mai
mult decît strictul mecanism econo-
mic: Statul – fie prin m`suri economi-
ce protec]ioniste, fie prin asisten]a so-
cial`, media, tehnologii care dep`[esc
posibilitatea de sus]inere a unor agen]i
economici individuali etc. Procesul de
expansiune a economiei a fost dublat
de o tendin]` de concentrare a acesteia.
Dependen]ele dintre diversele sectoare
ale produc]iei, comer]ului [i consumu-
lui (care duc la scurtarea timpilor – [i a
costurilor – de producere, transport [i
desfacere) au dus la eliminarea progre-
siv` a produc]iei artizanale (necompe-
titiv`) [i, în cele din urm`, la integrarea
sectoarelor economiei de mas` în struc-
turi din ce în ce mai largi. Ast`zi, aspec-
tul acestora din urm` tinde s` devin`
cel al unor economii-continente. Avan-
tajul lor e acela al interconect`rii care
– în perioadele faste – permite simul-
tan cre[terea continu` a productivit`]ii
[i sc`derea costurilor. Dezavantajul e
acela c` orice und` de [oc vizeaz` în-
tregul edificiu [i, departe de a se locali-
za (cum o cere economia clasic`), ea se
propag`, antrenînd dezechilibre din ce
în ce mai mari.
Explica]ia crizei actuale se focali-
zeaz` pe volatilitatea pie]elor financi-
are ca o consecin]` a speculei imobilia-
re. Se poate ca aceasta s` fie cauza ime-
diat` a derapajului pe care-l tr`im, îns`
ra]iunea lui profund` ]ine de concen-
trarea pe care o impune mondializa-
rea consumului de mas`. În mod fatal,
aceast` concentrare e pre]ul bineface-
rilor economiei actuale; doar gra]ie ei
clasa medie de pretutindeni (atît de de-

24
osebit` în func]ie de zone geografice [i
tradi]ii politico-culturale) poate acce-
de la prosperitatea promis` tuturor sub
semnul noului mileniu. Dat fiind c` nu
exist` ([i nici nu e dezirabil`) o limita-
re a consumului de mas`, nu e previzi-
bil` nici o frînare a acestei concentr`ri.
Mai mult sau mai pu]in, viitorul va
apar]ine acestor imense agregate eco-
nomice extinse la scar` continental`
(Statele Unite, China, India, Brazilia)
care, beneficiind deopotriv` de resur-
se, popula]ie imens` [i sprijinul sta-
tului, vor fi capabile s` sus]in` o rat`
DEZBATERI
de reinvesti]ie în economie care s` asi-
gure o permanent` retehnologizare
gra]ie c`reia se va produce mai mult [i
mai ieftin. Pentru aceasta e necesar` o
masiv` acumulare [i, implicit, este pro-
hibit` politica social` care duce la dis-
persia profiturilor.
Criza se poate dovedi un impuls
în direc]ia concentr`rii economice în
m`sura în care va constitui levierul
cu ajutorul c`ruia va fi dislocat sta-
tul asisten]ial. Exist` dou` tipuri de
cre[tere economic`: prima e cea ex-
tensiv` – care corespunde perioade-
lor de prosperitate [i optimism eco-
nomic –, bazat` pe cucerirea unor noi
pie]e [i actualizarea permanent` a ofer-
tei. Cealalt` modalitate const` în con-
servarea produc]iei existente, dar cu
mic[orarea costurilor. Or, la ora actu-
al`, cele mai mari costuri se dovedesc
a fi cele umane. Ca atare, în vreme de
criz` numele mic[or`rii costurilor e,
în fapt, disponibilizare. Îns` nimeni
nu cî[tig` dac` statul (prin politicile de
asisten]` social` – finan]ate tot din im-
pozitele celor ce lucreaz`) preia asupra
lui costurile pe care economia produc-
tiv` nu le mai poate sus]ine. De aceea,
statutul disponibiliza]ilor e incert. În
buna logic` clasic`, disponibilizarea
ar trebui s` fie pentru ei o modalitate
de a-i for]a s` înceap` o afacere pe cont
propriu, îns` (dincolo de dependen]a
lor fa]` de locul de munc` anterior)
lumea concentr`rii nu e propice mici-
lor afaceri. Indiferent de retorica pu-
blic`, ei vor fi abandona]i în profitul
produc`torilor, de la care se a[teapt` re-
lansarea economic`.
Probabil c` aceast` retragere a sta-
tului asisten]ial se va produce în pri-
mul rînd în ]`rile în care nu exist`
o tradi]ie a rezisten]ei sindicale fa]`
de deciziile statului ori ale patrona-
tului [i în care ideea democratic` a
fost par]ial compromis` de e[ecul a
nenum`rate „reforme“. Îns` [i acest
abandon social î[i are riscurile lui:
dincolo de o anumit` limit`, el risc`
s` limiteze consumul pîn` la pragul
la care produc]ia îns`[i devine nepro-
fitabil`. Abia atunci se va ajunge cu
adev`rat la blocajul economic. De[i
pe seama statului sînt puse cele mai
mari a[tept`ri, op]iunile lui în actuala
situa]ie sînt destul de mici: nu poate
stimula produc]ia (decît în maniera
dezastruoas` a „stocurilor“ comunis-
te), nu poate controla fluxurile comer-
ciale (care, deja, sînt globale [i implic`
actori suprastatali) [i nu poate încura-
ja consumul (decît recurgînd la catas-
trofa infla]iei – deoarece ar trebui s`
foloseasc` venituri pe care nu le are).
Efectul de bumerang al crizei e acela
de a pune sub semnul întreb`rii nu
atît economia, cît statul modern.
Paradoxul administra]iei
Timp de trei veacuri, vectorul statu-
lui modern a fost aparatul administra-
tiv. Actuala criz` are o dimensiune net
antibirocratic`. În ultima jum`tate a
veacului trecut, aparatul de stat s-a dez-
voltat în mod exponen]ial atît datorit`
diversific`rii func]iilor statului, cît [i
datorit` apari]iei noilor tehnologii de
procesare a informa]iei care au f`cut
ca – pentru prima dat` în istorie – pa-
rametrii cet`]eniei s` fie precis defini]i
[i permanent controlabili (în ceea ce
prive[te individul – sub forma impozi-
telor; în ceea ce prive[te societatea – sub
specia statisticilor care constituie baza
prognozei). Decenii întregi, dezvoltarea
domeniului administrativ a fost pre-
zentat` ca fiind expresia ra]ionaliz`rii
vie]ii sociale, a organiz`rii existen]ei
marilor comunit`]i urbane [i, în egal`
m`sur`, ca fiind garan]ia echilibrului [i
a echit`]ii pe care statul le proiecteaz`
asupra societ`]ii.
Marea problem` a administra]iei
este faptul c` rolul ei în structura statu-
lui modern centralizat nu este una deci-
zional` (acest aspect revenind politicu-
lui), ci una executiv`. În m`sura în care
nu decide, ea î[i revendic` nu doar ne-
utralitatea în raport cu factorii decizio-
nali, ci [i statutul de pur` mecanic` so-
cial` în virtutea c`reia derapajele ine-
rente sistemului nu trimit la o respon-
sabilitate direct`, ci la o tehnologie care
reac]ioneaz` la disfunc]ionalitate proli-
ferînd. Scopul administra]iei nu e acela
de a rezolva problemele cet`]eanului,
ci acela de a le multiplica, dat fiind c`
aceast` multiplicare antreneaz` crea-
rea de noi locuri de munc` în apara-
tul administrativ. Pe modelul arhetipal
al administra]iei ]ariste, administra]ia
contemporan` devine opac` [i rezis-
tent` atît la presiunile de sus, cît [i la
nemul]umirile de jos. La un moment dat
se ajunge la un cerc vicios (ce difuzeaz`
ca o multitudine de cercuri concentrice
în întreaga societate) în care angaj`rile
[i dezvoltarea taxonomiei administrati-
ve se condi]ioneaz` [i se poten]eaz` re-
ciproc. Efectul e urm`torul: cu cît meca-
nismul func]ioneaz` mai vertiginos, cu
atît e mai pu]in clar pentru ce anume
func]ioneaz`. Or, ceea ce arat` actua-
la criz` este tocmai faptul c` „sectorul
ter]iar“ (în primul rînd cel de stat, dar [i
cel privat) î[i are limitele lui – atît can-
titativ (ca num`r de angaja]i), cît [i ca-
litativ (în ceea ce prive[te organizarea
[i eficien]a).
De aceea, solu]ia care se impune
este aceea a reducerii aparatului bi-
rocratic la executarea deciziei poli-
tice. Forma cea mai adecvat` a aces-
tei ofensive antibirocratice este epu-
rarea. Mult` vreme politicul [i-a as-
cuns incapacitatea de decizie în spa-
tele disfunc]ionalit`]ilor birocratice.
Criza îl oblig` s` decid` în primul rînd
în ceea ce prive[te administra]ia. Proba-
bil c` lucrurile acestea sînt mai vizibi-
le în ]`rile europene – [i mai ales în fos-
tele ]`ri comuniste, unde aparatul ad-
ministrativ perpetueaz`, într-o mani-
er` mai mult ori mai pu]in reformat`,
birocra]ia comunist` (cu dubla ei ide-
ologie: a „stabilit`]ii“ [i a „noii clase“).
Problema acestor ]`ri – care nu se pot
compara cu economiile-continente –,
chiar în cazul în care fac epurarea, este
urm`toarea: cum poate fi sus]inut con-
sumul (ce a devenit adev`ratul motor
al economiei) în absen]a unui sector lu-
crativ (care s` ofere de lucru [i s` garan-
teze venituri viitorilor cump`r`tori)?
Din ra]iuni simple, ce ]in pe de o parte
de rata de acumulare [i de reinvesti]ie,
pe de alta de costurile sociale, ]`rile
mici nu vor putea eficientiza sectoarele
agricol [i industrial pe vreme de criz`.
În actuala conjunctur`, aceste ]`ri vor
întîmpina mari dificult`]i în a-[i p`stra
capacitatea economic` existent`.
Dar ce anume poate fi lucrativ în
aceste vremuri, dac` nu e productiv în
primele dou` sectoare? Pe de alt` parte,
reforma ultimului sector ne e mai la
îndemîn` decît punerea în mi[care
a celorlalte dou`. R`mîne de v`zut
cum se va realiza ea. Marea dificulta-
te provine din faptul c`, for]înd epu-
rarea administra]iei, puterea decizio-
nal` love[te tocmai în corpul care (cu
toate derapajele [i disfunc]ionalit`]ile
lui) o sus]ine. E limpede c` în aceast`
ac]iune un rol din ce în ce mai impor-
tant îl va juca media, [i în particular te-
NUM~RUL 8 (59) AUGUST 2009
leviziunea. Îns` folosirea de c`tre pu-
tere a mijloacelor mass-media risc` s`
accentueze o stare de lucruri deja vizi-
bil`: alunecarea spre o politic` ce pen-
duleaz` primejdios între promisiuni-
le despotismului luminat [i populis-
mul cel mai de[`n]at. Prima situa]ie
se poate dovedi preludiul unei forme
soft de autoritarism (dictatura ca ma-
gistratur` de criz` – care poate, pe fon-
dul degener`rii situa]iei economice,
s` atrag` votul majorit`]ii anxioase);
ce de-a doua poate aluneca impercep-
tibil c`tre o form` de anarhie social`
(ale c`rei spasme sterile ar epuiza pe
termen lung societatea). Drama ultim`
a acestor forme de c`dere în haos ar fi
aceea c` nu ar rezolva nimic.
Viitorul sub
semnul fatalit`]ii
Cel mai probabil este faptul c`, în
viitorul apropiat, vom asista pe de o
parte (la scar` mare) la accentuarea
concentr`rii puterii de produc]ie în
economiile-continente [i la oscila]ia
între tenta]ia conflictului [i luciditatea
cartelului dintre ele, pe de alta (la scar`
mic`) la accentuarea discrepan]elor
sociale dintre cei aspira]i în sectoare-
le productive ale economiilor [i cei
arunca]i, f`r` prea multe menajamen-
te, în afara acestora. De asemenea, e
previzibil` o sc`dere progresiv` a rolu-
lui birocra]iei administrative, ale c`rei
prerogative generice vor fi preluate
de media, iar cele concrete ([colariza-
re, s`n`tate, asigur`ri sociale) de c`tre
sectoarele economice cu posibilit`]i
de dezvoltare. În acest context, deci-
zia politic` îns`[i va viza mai pu]in
gestiunea libert`]ii, cît administrarea
[i medierea tensiunilor dintre ramu-
rile productive ale economiei. Pas cu
pas, se va institu]ionaliza ceea ce fie-
care b`nuie[te la ora actual` – anume
c` for]a decident` nu apar]ine exclu-
siv politicului, ci se na[te la conjunc]ia
acestuia cu puterea economic` [i cea
mediatic`.
Cu dou` decenii în urm`, cînd ni
se cereau sacrificii pentru a dep`[i se-
chelele comunismului, aceste eforturi
erau motivate de speran]a într-o via]`
mai bun`. Ast`zi ni se cer – [i ni se vor
cere în continuare – sacrificii. Numai
c` recursul la via]a mai bun` e tot mai
rar. Argumentul suprem în favoarea
sacrificiilor e cel mai simplu [i mai efi-
cace: „altfel nu se poate“. În urm` cu
dou`zeci de ani, oamenii aduna]i în
pie]ele marilor ora[e ale Estului nu
doar scandau un cuvânt ce rezona în
ei, ci împ`rt`[eau convingerea c` au
libertatea de a-[i determina viitorul.
Ceea ce tr`im ast`zi este resemnarea în
fa]a faptului c` nimeni nu mai poate
determina viitorul. Cu to]ii, cet`]eni
de rînd, [omeri sau nu, pre[edin]i de
state, mari economi[ti [i manipulatori
ai finan]elor, începem s` descoperim c`
sîntem condu[i de un destin inexorabil,
pe care nimeni nu-l mai poate în]elege
[i, cu atît mai pu]in, instrumenta. F`r`
voia noastr`, obosi]i [i placizi, intr`m
în lumea lui „altfel nu se poate“ [i ne
pierdem sub zodia inexisten]ei oric`rui
„altfel“. Aceasta va fi, probabil, cea mai
semnificativ` consecin]` a crizei: ea ne
va purta – dup` istoria providen]ial`
a Evului Mediu [i cea voluntar` a
Modernit`]ii – în istoria destinal` a
unui viitor f`r` chip. j
 NUM~RUL 8 (59) AUGUST 2009
Nostologia
fiului risipitor
Drag` Gabriel,
Ne întâlnim atât de rar, încât,
chiar fa]` c`tre fa]` fiind, ne l`s`m
înc` prad` impulsului de a reclama
distan]a ce ne separ` de atâta
vreme. Reful`m pân` [i în fa]a
prezen]ei. Imediatul unei revederi
îndelung amânate e absorbit, parc`,
de contratimpul întâlnirilor deja
consumate. Precum cea de acum
mai bine de zece ani, când ne-am
reg`sit într-un aeroport, victime
fericite ale unui alt fel de contra-timp:
ignoraser`m, amândoi, schimbarea
orei de var`. Suspendarea – fie
ea pur conven]ional` – a ciclului
cosmic ne d`ruise o or` în plus.
Trebuie ca ceva anume s` fie uitat
pentru ca întâlnirea – cea autentic`
– s` devin` cu adev`rat posibil`. Tu
veneai din Germania, eu a[teptam
un fenomenolog francez, specializat
tocmai în problema timpului...
Exist`, din fericire, un r`s-timp pân`
[i în trecerea timpului, un fel de pliu
propriu oric`rui pasaj, precum acela
împlinit în holul unui aeroport. Ne
pomenim „de fiecare dat` [i cel mai
adesea“ c` prezentul [i, odat` cu el,
inima noastr` sunt cotropite de un
„trecut“ anume, reanimat [i, de aceea,
metamorfozat de o perpetu` pentru
c` niciodat` împlinit` promisiune.
Un trecut transcendental, ar spune
fenomenologul, a c`rui experien]`
se hr`ne[te din propriul s`u e[ec.
M` gr`besc, a[adar, s` profit de acest
nou loc de pasaj pe care l-ai creat tu
însu]i – libr`ria „Humanitas“ de la
Cluj –, pentru a-]i împ`rt`[i câteva
gânduri r`zle]e, singurele apropriate
contextului.
Ultimele tale Scrisori… marcheaz`,
v`d bine, o anume consolidare a
locului – f`r` de loc, de fapt – de unde
ne vine, în genere, discursul. Cum s-
a mai spus, Logosul purcede mereu
din Tat`l, cel nev`zut, dar auzit. Dup`
Jurnalul de la P`ltini[ [i dup` Epistolar,
care v`deau de asumarea, senin`, a
unei posturi de fiu, iat`-te acum în
aceea, aparent olimpian`, de tat`. {i
totu[i, departe de a ad`sta într-un
confort auctorial (pentru a nu spune
auto-referen]ial) – perfect licit, de
altfel –, un anume interzis [i, prin
urmare, un e[ec anume – fie acela
al unei u[i de netrecut ([tii la ce m`
refer!) sau al unui „fruct oprit“, despre
care vorbe[ti în Scrisori… – vin s`
redeschid` rana abia vindecat` a unei
vechi angoase. Dac` ar fi s` rezum
cele dep`nate în aceast` carte, a[
spune c` ceea ce împ`rt`[e[ti fiului ([i
cititorului) t`u nu e atât experien]a ta
de tat`, cât aceea de a fi fost, la rându-
]i, un fiu ca to]i fiii (adic` failibil). E
un foarte pre]ios – [i niciodat` tardiv
– cadou pe care un tat` îl poate face
fiului s`u, acela de a m`rturisi c` el
însu[i se instituie ca fiu al alt-cuiva,
c` propria lui subzisten]` e atestat`
prin alt-cineva. Un alt-cineva care
lipse[te din textul t`u, f`r` a lipsi, cu
toate astea, [i din textura lui. Tem` de
meditat sau, dac` vrei, „tem` de cas`“.
Tocmai aceast` prezen]` prin
absen]` a tat`lui – a Numelui Tat`lui,
ar spune Lacan –, dar [i a tat`lui pur
[i simplu (cel „dup` trup“, pentru a fi
mai precis) – face din evoc`rile tale
ceva înduio[`tor, licit în registrul
timpului, [i, în acela[i timp, periculos,
ilicit în registrul eternit`]ii. C`ci ele
presupun un fel de a-]i apela fiul
apelându-te – f`r` s` [tii, poate – pe
tine însu]i, ca fiu al aceluia care ]i-
a dat tocmai Numele. Un Nume cu
care noi to]i, ast`zi, continu`m s` te
apel`m. E ceva între voi, tat` [i fiu –
[i anume, acest Nume! –, care r`mâne
nu doar absent ci de-a dreptul „inter-
zis“. Efect timid al unei incomplete
simboliz`ri, a[ fi tentat s` spun. A
propos: pentru ca între zisa ta [i zisa
fiului t`u s` poat` func]iona... inter-
zisul (Numelui Tat`lui) ar fi trebuit
s` am în fa]` [i scrisorile juniorului.
În]eleg bine, îns`: e vorba doar de
ni[te scrisori imaginare. În]eleg
la fel de bine: e vorba doar de un
tat` imaginar sau, cum se spune
(indirect) în Scrisori…, de unul pus
„la p`strare“, într-o „cutie“ r`t`cit`
printre rafturi. Ai, într-un fel, dreptate:
destinul oric`rui tat` e acela de a fi
înmormântat în sicriul uit`rii. }inem,
îns`, atât de mult la reconfigurarea
(cite[te: simbolizarea sau, mai bine,
„învierea“) amintirilor noastre tocmai
pentru c`, uitându-le, sper`m, de
fapt, s` le reg`sim altfel. C`ci, în
mod paradoxal, prin simplul act –
pur repetitiv – al reg`sirii, nu facem
decât s` le contest`m singularitatea.
Tot ceea ce tezauriz`m în imaginar,
pierdem. Tot ceea ce pierdem în
simbolic, tezauriz`m.
De unde, atunci, pl`cerea noastr`
de a face ordine prin cas` – iar
„ordinea“ în cas` o face, de regul`,
tat`l! –, de a reg`si astfel, „ca din
întâmplare“, lucruri care ne devin,
25
SCRISORI CORDIALE
brusc, dragi tocmai pentru c` le-am precum un arc voltaic (fie [i firav!),
„pierdut din vedere“? Ce-am pierdut, la limita dintre obiectul, deja trecut,
în fapt, în [i din „vederea“ noastr`? al evoc`rii [i scriitura lui prezent`.
Odat` cu vârsta, [tim amândoi, Ceva între trecut [i prezent, adic`, un
acuitatea ei sl`be[te. O dubl`m, de inter-zis, un contra-timp. Iat` cum
regul`, cu ni[te lentile, cu „ochii“ nostologia – evocarea trecutului
no[tri de rezerv`. Dar, atunci, din prin re-scrierea lui în prezent – se
nou: ce anume „dubl`m“ prin re- converte[te în peratologie, în chiar
vedere? C`ci ea, singur`, ne procur` limita dintre acestea din urm`, dou`.
bucuria reg`sirii, la care revii atât Simbolul ne a[teapt`, discret, nu în
de simptomatic în cartea ta. Conced timp – fie el trecut sau prezent – ci în
bucuros: pân` [i „neutralitatea“ inima lui firav`.
intelec]iei noastre, pretins „pure“, ]ine Exist`, ce-i drept, un contratimp al
de o anume coloratur` afectiv`. (Într- uit`rii trupului de c`tre propriul s`u
un alt „Jurnal“, cel „de la Tescani“, Logos. Exist`, îns`, [i o anume armonie
Andrei poveste[te cum, printr-o contrapunctic` a lor. La cât mai multe
subit` asumare a seriosului, încercase, astfel de „întoarceri“, Gabriel!
cândva, s` pun` cap`t flirtului cu o
anume prezen]` feminin`. Pentru Cu drag,
aceasta din urm`, îns`, seriozitatea Virgil
lui – sincer`, de altfel – nu era altceva Brad, 12 iunie 2009
decât o nou` arm` scoas` din infinitul
arsenal al seduc]iei…) Revin, a[adar:
ce anume re-g`sim în timpul nostru
pierdut? Putem, ce-i drept, colec]iona –
ast`zi mai lesne decât oricând! – toate
clipele noastre. Am putea chiar s` ne
ostoim întrucâtva angoasa uit`rii ([i
a mor]ii) colec]ionând timpul însu[i
sub forma banilor: Time – nu-i a[a? – is
money. Infla]ia timpului îi transform`,
îns`, rapid în ni[te hârtii f`r` valoare.
Lumea îns`[i risc`, astfel, s` devin` un
simplu decor de canava. Cum putem,
totu[i, s` ne salv`m prin simbol?
Prin întoarcere, spui tu, prin
nostos. S` convertim peratologia – [i,
deci, limita – prin nostologie – prin
conversiune. Sau mai degrab` invers?
Ne regalezi cu textele tale – perfect
literare, de[i nu doar literar perfecte!
– pentru a ne avertiza c` via]a îns`[i
nu poate face economia scriiturii. C`
jurnalul, epistolarul, scrisorile sunt
singurele sale forme de autentificare.
Casa amintirilor noastre este, de fapt,
Limba în care locuim. Vorbim despre
o memorie afectiv` a corpului tocmai
pentru c` el însu[i este mereu [i deja
„înscris“. Altfel spus, pentru ca trupul
nostru s` poat` fi descifrat, trebuie ca
Logosul s` se fi întrupat mai înainte în
el, ca un fel de simptom. Ca tahicardie,
de pild`. Or, tema întoarcerii te
obsedase, cum m`rturise[ti, înc` de
tân`r. De ce, atunci, înc` o întoarcere
la „întoarcerea“ tinere]ilor tale? Pentru Nota autorului: Scrisoare deschis`
c`, mi se pare, ceea ce re-simte cel ce adresat` lui Gabriel Liiceanu cu
scrie despre cele deja sim]ite face ca prilejul inaugur`rii noului sediu al
întoarcerea s` se întoarc` cumva în ea Libr`riei „Humanitas“ de la Cluj [i al
îns`[i. Nu evocarea în sine ne procur` lans`rii ultimului s`u volum, Scrisori
bucuria revederii, ci ceea ce se isc`, c`tre fiul meu. j

26
Manolescu [i optzeci[tii
ISTORIE LITERAR~
Încercarea unui compromis critic
I
STORIA critic` a literaturii
române. Cinci secole de literatur`,
Ed. Paralela 45, 2008, a avut
parte de o receptare concertat`
genera]ional, (non)conformist`,
atent` sau superficial`, din partea
celor interesa]i s` fie prezen]i ([i sunt
absen]i), a celor prezen]i (ne)satisf`cu]i
de prezentare. Am citit [i o foarte
sumar` propunere de istorie a
unei istorii a literaturii alternative,
postmoderne, cu o alt` concep]ie [i
structur`. N-a lipsit examenul stilistic,
al formul`rii fericite sau nefericite.
A fost m`surat` reu[ita ori nereu[ita
lucrului [i, mai cu seam`, a fost
(re)evaluat statutul din acest moment
al autorului, cu autoritate reconfirmat`
sau infirmat`, de înving`tor sau
învins. S-a ajuns la concluzii de
felul: edific` un monument, o
piramid` sau numai o construc]ie
nefinisat`, din p`r]i neomogene,
produse în varii dispozi]ii [i ofer` o
autorevizuire prin autoantologare.
Din întreaga prezentare a istoriei
criticii române[ti, m` opresc aici doar
la ceea ce s-ar putea numi încercarea
unui compromis critic [i canonic cu
optzeci[tii.
N. Manolescu se vede constrâns
[i convins de existen]a a dou`
paradigme literare în comunism [i,
cu siguran]`, cel pu]in un deceniu
mai apoi. De aceea se arat` dispus
s` încheie un pact ori, mai exact, un
compromis, încetând polemica ce
]intea compromiterea: paradigma
modernist` (unificând toate
curentele modernismului tare, dar
[i avangardismul împreun`, chiar,
cu tradi]ionalismul) [i paradigma
postmodernist` (mult mai simplu [i
restrâns reprezentat`) ar forma un
unic canon. (Post)modernist, a[a s`
fie [i a[a s` se numeasc`, iat`, cu un
termen compus [i for]at, [i fortuit, [i
f`r` o real` paritate morfosintactic`.
Impresionistul caut` cu pl`cere
la criticii optzeci[ti continuitate
foiletonistic`, neschimbat` de la
Maiorescu (autor de cronici literare
oarecum involuntare) la ultimul
(a)venit. Admite o înclina]ie
teoretic` minimal` ca suport analitic:
ra]ionalitate, echilibru, unitate.
Abia tolereaz` lucr`rile academice
[i respinge aplica]iile mecanice ale
metodelor (neo)pozitiviste.
Închide ochii la restrângerea
criticilor spre un anumit gen literar.
Competen]a exemplar` într-un
gen ar suplini ignorarea [i, în fond,
incompeten]a în celelalte.
NUM~RUL 8 (59) AUGUST 2009
Simpatizeaz` criticul de gândire
probat` în expresie, dar [i pe cel
care (com)bate într-o direc]ie
potrivit` propriului s`u (de)mers.
Prin excep]ie, expresivitatea poate
men]ine excelen]a critic` chiar aflat`
pe punctul abandon`rii esteticului,
a literaturii ca literatur` în favoarea
literaturii ca ideologie. Evaluarea
autorilor [i a operelor ajunge un
risc privit cu mult` îng`duin]`, dac`
perspectiva [i talentul expresiv apar
impun`toare.
Metoda panaceu, dup`
atestarea voca]iei critice, r`mâne
impresionismul, considerat singurul
care poate priza, asemenea unui drog,
esteticul, epurat de tehnic [i ideologic.
Impresionismul este [i singurul mod
critic glisant pe întreaga durat` a
literaturii. N. Manolescu nu tolereaz`,
evident, nici folosirea altor moduri
de lectur` posterioare operelor,
chiar dac` s-ar dovedi adecvate [i
revelatoare.
Istoric foarte laborios [i terre-à-
terre al poeziei române[ti, f`r` teorie,
concept [i abilitate analitic`, Mircea
Scarlat e numai „un cap sintetic“.
Documentat, a redat istoriei literaturii
39 de poe]i anteriori anului 1800.
Destinul a f`cut ca istoricul cu ambi]ie îi respinge, previzibil, clasific`rile impecabil.“ Ar fi, deci, un agent
exhaustiv` s` moar`, l`sând lucrarea poe]ilor, pe care îi rearanjeaz` în esen]ial [i oportun al compromisului
neîncheiat`, inegal redactat`, cu „un modul s`u. Constat` analize foarte între paradigmele unificate în acela[i
aspect «brut»„, constat` N. Manolescu. personale [i formule norocoase. canon. (Post)modernist. Adic` totul
El e, de altfel, cel care i-a ordonat Manolescu istoricul literar (nu a r`mas ca înainte în critica estetic`.
ultimul volum. universitarul) r`mâne aproape Nu s-a schimbat canonul, nici vorb`
În cazul lui Al. Cistelecan, din rece la monografia Cel`lalt Pillat, de regenerare sau dizolvare, cum s-
empatie, dar [i strategic, N. Manolescu în care originalul recenzent, [i el ar mai dori. Singura noutate a fost
începe cu cronicarul [i sfâr[e[te universitar nevoit s` depun` lucr`ri de c` s-a eliberat memorialistica. În
tot cu el, pentru a se putea distan]a specialitate la dosarul de promovare noua literatur`, constat`rile sunt:
de autorul unor studii [i al tezei academic`, se desfigureaz` pre limba „declinul poeziei, nonfic]ional,
de doctorat. Imitând inimitabil, hermeneutic` a lui G. Bachelard [i J.- jurnalism, experimentalism“. Fixarea
cronicile sale de poezie în]eleg, P. Richard. S` fi fost… Picard îi pica, criticului îl reprezint` [i pe istoricul
exprim` savuros, umoristic (e numit pesemne, bine. N. Manolescu, care vrea s` fie drept [i
ca reper apropiat C. Regman), ironic, Ion Simu] a schimbat specia expresiv: „F`r` sclipire, îns` temeinic
parodic (sunt numi]i I.L. Caragiale [i critic`, de la cronic` la studiu sintetic, informate, studiile lui Simu] au
Paul Georgescu). Cronicile recente în care cazul e fie un curent, fie toate însu[irile [colii ardelene de
semnaleaz` dou` avertismente. o problem`, fie un autor. Criticul critic` [i niciunul din defectele ei“.
Unul stilistic: calofilia. Altul privind vede ciclopic sau telescopic, nu E bine, poate fi [i mai bine, când Ion
persoana criticului: un început de prin obi[nui]ii ochelari ai criticii Simu] va dep`[i [coala ardelean` de
figur` narcisist`. Curios r`mâne ori, ca detectivii [i chi]ibu[arii, prin critic`. Pe linia lui M. Zaciu, pentru
faptul c` Manolescu nu mai pretinde microscop. Nu e (hiper)realist, dar c` de Cistelecan îi va fi imposibil
limbajului critic s` se îmboln`veasc` se orienteaz` bine la scara istoriei. s` se apropie. M`-ntreb de ce nu ia
de cel poetic. El se poate mul]umi „Observa]iile cele mai originale Manolescu în colimator [i alte [coli
cu contaminarea de limbaje str`ine privesc lucrurile în plan mare.“ E, regionale de critic`. S` nu existe ele
acestuia, cum se vede din numele în 2007, deja, un cap limpede în prin ni[te tr`s`turi (ne)comune?
notate mai sus. domeniu. R`mâne un spirit unificator Dan C. Mih`ilescu îi apare lipsit de
Studiile din Poezie [i livresc „relev` între genera]ia sa optzecist` [i cea voca]ie (o nume[te, deci exist`) pentru
[i un cap teoretic“, în sensul c` anterioar`, [aizecist`, [i, f`cându- studiul doct, academic (Eminescu,
autorul consider` livrescul mediator [i se astfel punte, fire[te c` mai mult Blaga). Cronica, publicistica, de
identific` dou` feluri de poe]i livre[ti: lini[te[te decât tulbur` apele care fugise, l-au redat lui însu[i
rentieri (Dimov) [i prizonieri (M. literaturii contemporane. „Tabloul abia din 1990, în deplina libertate a
Iv`nescu) ai conven]iei. Manolescu literar postcomunist este descris cunoa[terii [i comunic`rii. Hibridul
 NUM~RUL 8 (59) AUGUST 2009
ob]inut, împreun` cu nefixarea pe
literar, politic, sociologic, [i mai ales
acoperirea restrâns` în comentariu
a genurilor literare nu-i aduc
superlativul absolut între criticii de
epoc` nou`. Cum ar fi, dac` revine
la inadecvarea din copil`ria adânc`
a criticii, fiind „mai atent la oameni
decât la literatur`, la autori, decât
la opere“? Cum s` fie el, primul
critic, azi, când nu are suficient din
condi]ia elementar` [i esen]ial`:
gustul literar? „Este mai degrab`
un ideolog decât un critic de gust.
Cronicile au mai toate substrat politic.
Dan C. Mih`ilescu se declar` f`r`
[ov`ire de dreapta.“ Ca ideolog de
dreapta, interzice o judecat` final`
a genera]iei criterioniste, întrucât
completul de judecat` al contextului
actual n-ar fi îndrept`]it s` decid` ce-
i drept, iar contextul interbelic nu
mâna în lupt` decât ideologii extreme
într-o democra]ie fantomatic`.
Pân` una-alta, mai face ni[te c`r]i
din publicistica sa conjunctural`,
la fel de îndep`rtat` de c`r]i [i tot
mai motivat` de a de]ine controlul
evenimentelor. Convinge prin curajul
expus vioi. Dar î[i persecut` voca]ia:
„regret`m o dat` în plus demisia din
func]ie a probabil celui mai original
cronicar literar postcomunist“. N.
Manolescu se face, pentru o dat`,
purt`torul unei opinii (chem`ri,
invoca]ii) colective: nu-i accept`
demisia critic`, îi cere s`-[i vin`-n fire
[i s` respecte regulile, citind literatur`
de toate genurile. Ar putea fi cel mai
bun critic optzecist [i se arat` a fi cel
mai pu]in serios.
Radu G. }eposu s-a format la [coala
presei literare. „Publicistica era în
anii ’80 o bun` [coal` de critic`…“
Recenzentul era ferm [i atr`g`tor
prin „stilul vioi, decis [i ingenios“.
Nu e mult, dar nu e nici pu]in. A
mai dat un studiu despre mi[carea
personajelor de roman, stabilind,
desigur, o triad` tipologic`, în raport
cu realitatea obiectiv` [i subiectiv`,
apoi cu irealitatea. Triada include
personaje create de reflectare, reflec]ie,
imaginare. Tranzitive, reflexive [i
metaromane[ti, traduce Manolescu,
obiectând c` sunt personaje [tiutoare
ori ne[tiutoare de condi]ia ca atare
de personaj. Studiul prime[te not`
bun` pentru „analize [i sugestii
remarcabile“, uneori „prea succinte“,
la Craii de Curtea-Veche [i Întâmpl`ri în
irealitatea imediat`.
Superioar` monografiei Blecher
este sinteza genera]ionist` Istoria
tragic` & grotesc` a întunecatului deceniu
literar nou`. Maturitatea analistului
[i caracterologului expresiv nu
abate riscul masiv al selec]iei. Faptul
îl melancolizeaz` profund pe N.
Manolescu, de aceea el se scutur` cu
luciditate [i observ` condi]ia de parior
extrem al criticului [i istoricului
literar: „Pariul e mai riscant în critic`
decât la cursele de cai“. Din 150 de
nume, doar o treime s-ar mai men]ine.
Manolescu dreseaz` o list` sever`
cu cei care „au abandonat“ (unii n-
au abandonat!) sau n-au confirmat
debutul (A. Zanca, I. Moldovan, C.
Severin, C. Stan, B. Horasangian, G.
Cu[narencu, Stelian T`nase, Ioan
Buduca [i al]ii). Plecând de la istoria
aceasta genera]ionist` (cu titlu
aproape imposibil de citit [i nemotivat
ca literatur` a unui timp fie [i scurt,
de altfel f`r` nici o referin]` literar`),
Manolescu g`se[te ocazia s` ridice
steagul publicisticii preg`titoare de
sinteze. Nimic de a[teptat de la anti-
impresioni[ti. „Atât critica textului,
cât [i eseul universitarilor evit` de
obicei sinteza.“ Vechile noastre bune
[i adev`rate sinteze poart` marca
publici[tilor E. Lovinescu (respins de
la catedra universitar` a Literelor din
Ia[i în favoarea – publicistului? – G.
Ibr`ileanu) [i G. C`linescu (universitar
la Ia[i [i Bucure[ti, excomunicat de la
catedr` de regimul comunist c`ruia
chiar i se aservea într-un mod grotesc-
ironic). „Hulitul impresionism s-
a dovedit mai constructiv decât
pozitivismul (vechi sau nou).“
Impresionismul în critica poeziei nu
face critica textului pân` la cufundarea
în el, metaforic [i nu tehnic-
conceptual? Dar [i impresionismul
viseaz` [i traseaz` la trezire concepte.
Iar eseul universitarilor trage dincoace
sau dincolo de pozitivisme. De ce
aceste cortine de fier într-un domeniu
deschis func]ionând dup` principiul
vaselor comunicante? Nu tipurilor,
ci comunic`rii s` i se cear` m`sura.
Exist` o m`sur` în lucrurile din întreg
domeniul critic.
Sub un „debut extrem de
interesant“ despre M. Preda s-a ar`tat
Vasile Popovici, în cartea preg`tit`,
peste cinci ani, despre personaj. Pe
lâng` o rebel` critic` a criticii, el îl
aducea for]at pe Slavici la psihanaliz`
în urma lui… George Munteanu.
Repar` eroarea în Lumea personajului,
unde „Teoria se na[te (…) împreun`
cu analiza.“ Cartea impune pe
cineva care nu pierde vremea nici
acum, la spartul târgului înnoirilor
critice, cu naratologia, de vreme ce ar
des`vâr[i pur [i simplu dialogismul
celebrului Mihail Bahtin. {i asta
în pofida faptului c` trialog este o
gaf` produs` de falsa etimologie
„dialog egal vorbire în doi“. Aceea[i
dezvoltare teoretic` simultan` cu
analiza mig`loas` exist` în Rimbaud.
Monografia „superb` [i încânt`toare“
ar fi un model, neasumat, de eseu
postmodern (spre deosebire de al]ii
care „postmodernizeaz`“ ostentativ, s-
ar deduce), de[i scris` calofil, întrucât
„socote[te ininteligibil` poezia f`r`
biografie“. Dar perspectiva aceasta de
lectur` biografist` r`mâne [i un fel de
remake, o combina]ie de pozitivism [i
psihocritic`.
Mircea Mih`ie[, viitorul anglist
[i universitar (nu chiar f`r` nici un
volum în domeniu, cum noteaz`
istoricul critic, r`mânându-i
necunoscut Atlanticul imaginar),
debuteaz` sub cota de interes a lui V.
Popovici. Pare indecis (în sens baroc
ori postmodern?): „în eseist se ascunde
un scriitor frustrat“. Ceva devine
clarificat: „eseistul e un pesimist
pr`p`stios“. Scrie, mai mult decât
Popovici, „calofil“. „Nu chiar un studiu
în bun` regul`, De veghe în oglind`
seam`n` cu un jurnal al cititorului
de jurnale, subiectiv, fragmentar,
capricios.“ Voca]ia propriu-zis critic`
apare sub]ire la propriu. Cartea
„nu exceleaz` în considera]ii strict-
critice“, de[i „sunt [i observa]ii critice,
originale, subtile, ironice“. Cealalt`
carte despre jurnal [i sinucidere
(C`r]ile crude) e, aici, [i ea uitat`. În
Cartea e[ecurilor conceptul de rescriere
(revizuire) „nu e clar. (…) «rescrierea»
nu e o problem` a scriitorilor, ci una
a criticilor, care încep s` se intereseze
de ea abia în secolul XX“. Unica
virtute critic` recunoscut` ajunge
analiza adâncit` didactic. „Analizele
la Faulkner sunt p`trunz`toare
[i instructive.“ O carte despre un
personaj al lui R. Chandler ar fi
„absolut încânt`toare, [i, din nou, mai
mult sub latur` uman` decât critic`“.
Lectura nu mai induce sugestia unei
critici biografist-postmodernizate.
I.B. Lefter, c`ruia N. Manolescu nu-
i trece în cont eseul despre Al. Ivasiuc,
pare atestat drept un „teoretician al
postmodernismului“ românesc. Cu ce
idei? Vom vedea c` ele ba exist`, ba
nu exist`, numai ca un fel de surogate,
propriu-zis ca „obsesii“. Percep]ia
istoricului critic este c` literatura
român` ar cunoa[te obsesia [i nu ideea
postmodern`, el situându-se aici mai
aproape de Negrici, un nega]ionist al
curentului, decât de Lefter, cel care îl
umfl` cel mai tare pentru a le sufla pe
toate celelalte.
În Recapitularea modernit`]ii, 2000,
studiul „cel mai important“, ar exista
idei, iar între ele dou` ar fi chiar
valabile: 1. modernismul interbelic
neomogen, 2. unificarea tuturor
felurilor de literatur` indiferent de gen
(a[a a f`cut I. Hassan în Paracritice).
E limpede c` nici una nu eman` din
gândirea teoreticianului nostru. Prima
este o observa]ie comun`. A doua
este o propunere a teoreticianului
postmodernismului american anterior
citat. Împrumutat` de Lefter, ajunge
bine primit` de Manolescu, de vreme
ce o înscrie ca moto al unui capitol
din Istorie. O consider un exemplu,
rarisim în Istoria prezent`, de ceea ce
numea Lovinescu sincronizare. Ori
de ceea ce junimi[tii în]elegeau prin
împrumutul formei ca generator de
fond. Dificultatea care r`mâne e c`
una-i compara]ia [i alta dreptatea.
Revenind la uniformizare, avantajul e
de a avea concepte reduse ca num`r,
dar sporite ca func]ionalitate. Cu
condi]ia de a nu nesocoti diferen]ele,
nuan]ele, de a nu mutila procustian
corpu(su)l literar.
Postmodernism. Din dosarul unei
„b`t`lii“ culturale, 2000 (cu un cuvânt
preluat deloc inocent din articolul
publicat în România literar` de Virgil
Nemoianu, „B`t`lia canonic`“), nu-
l acrediteaz` pe Lefter ca teoretician
al postmodernismului, dar cel
mult ca unul între al]ii cu astfel de
preocup`ri. Sau interese. „Contribu]ia
la o redefinire a conceptului nu are
interesul teoretic din studiile Monic`i
Spiridon, nici originalitatea lui
C`rt`rescu. Meritul lui Lefter const`
în insisten]a cu care î[i pune pe tapet
ideile sau, de ce nu, obsesiile (s.m.,
MVB) legate nu doar de succesiunea
obligatorie a celor dou` mari curente
literare din secolul XX, dar [i de
ierarhizarea lor, postmodernismul
p`rându-i-se a de]ine o complexitate
superioar`. Sigur, o astfel de apreciere
nu e tocmai invulnerabil` [tiin]ific.
{i chiar dac` postmodernismul ni
se poate p`rea mai simpatic, prin
toleran]a lui, prin felul inteligent [i
tandru în care î[i asum` mo[tenirea
trecutului, decât urâciosul,
egocentricul [i radicalul modernism,
27
nu putem trage o concluzie de ordin
axiologic.“ Intrig` aici argumentul
[tiin]ific al impresionistului
(post?)modern.
„Teoria“ este omorât` în practica
analizei, întrucât, sub imperiul
obsesiei, Lefter gole[te conceptul,
aplicându-l, procustian [i tenden]ios,
ISTORIE LITERAR~
la Bacovia, Rebreanu [i H. P.-Bengescu.
Procedeaz`, de fapt, retroactiv, din
prezent spre trecut, ca [i M. C`rt`rescu
în Postmodernismul românesc. N.
Manolescu se preface a nu observa
c` ]inta ar fi împu[carea [i împ`ierea
canonului modernist, ca s` r`mân`
viu doar cel postmodernist. F`r` a
se gândi cu ce opere. Manolescu se
m`rgine[te s` asiste cu senin`tate
la r`zboiul lipsit de cauz`, simplu
pretext, bolnav de mania persecu]iei
critice, în favoarea unei mâini, ori nici
atât, de prozatori „târgovi[teni“.
Iat` teoreticianul [i iat` analistul.
Istoricul literar nu se vede deloc.
„Restul articolelor critice ale lui
Lefter sunt interesante, minate de
un caracter de improviza]ie [i de un
stil rebarbativ, repetitiv [i didacticist,
adunate în volume care sunt de fapt
ni[te false sinteze.“ La fel sunt Despre
identitate. Temele postmodernit`]ii
(publicistic` ocazional`) [i Anii ’60–
’90: critica literar`. „Cel mai contestat“
este Flashback 1985: începuturile noii
poezii (2005): a patra clasificare dup`
cele ale lui }eposu, C`rt`rescu,
Bodiu. „Analizele sunt pertinente,
de[i preponderent descriptive.“ Din
arogantul (în sensul celui care arog`!)
teoretician mai r`mâne analistul de
format redus, oarecum modern.
În Postmodernismul românesc, Mircea
C`rt`rescu impune un concept (Liviu
Petrescu nu e numit) care bântuia
literatura român` de peste un deceniu,
mai ales prin optzeci[ti, într-o lucrare
„paradoxal`“, improprie temei, de tip
universitar, cu bibliografie, fire[te,
inconturnabil`. Luat` [i a[a, meritul ei
este de a produce „originale analize“.
N. Manolescu nici nu e convins c`
metoda visat` prin termenul lui R.
Federman, critifiction, e altceva decât
o utopie. Spre deosebire de Simona
Popescu, ce pretinde c` a realizat-o
într-un eseu despre G. Naum. Dac`
critifiction ar fi, nimic critic n-ar mai
fi. Ar r`mâne doar fic]iunea, crede
Manolescu.
Gh. Cr`ciun, criticul [i
teoreticianul, pare tratat ca fiind
constrâns la oportunism de statutul de
profesor universitar, în „trei c`r]i de
teorie literar`, informate [i temeinice,
de aspect didactic, inconturnabile…“
Ultimul critic istoricizat de
autor este un nou`zecist, dar N.
Manolescu recunoa[te doar trei
genera]ii postbelice: ’60, ’80, ’00. Într-
o „critic` de aspect didactic“, Andrei
Bodiu (discutat la poe]i) vede poezia
optzecist` asemenea lui Alexandru
Mu[ina (ignorat ca eseist [i poetician):
deloc postmodernist`.
Pe cât se poate, literar, prevedea,
disputa nu doar c` nu se va încheia,
dar ea se va aprinde [i mai tare. Ce
las` de la el istoricul literar actual?
Mai nimic sau chiar nimic. El nu e în
fapt decât un parior pe un compromis
viitor, [i nu un agent franc al acestuia.
Se vede totul din felul în care îi
cite[te pe criticii optzeci[ti sau ai
optzeci[tilor. j

28
Maria [i finalitatea
omului
TEOLOGIE
„În a treia zi, s-a f`cut o nunt` în
Cana Galileii [i mama lui Isus era
acolo“, ne spune evanghelistul Ioan
(Ioan 2, 1). În textul Evangheliei dup`
Ioan, acest moment este plasat în a
treia zi a misiunii lui Isus – or, a treia
zi este, în limbajul Bibliei, ziua Învierii.
Evanghelistul se opre[te „în a treia
zi“ la un banchet nup]ial, la care este
„anun]at`“ mai întîi „mama lui Isus“,
[i doar ulterior „Isus cu ucenicii s`i“
(Ioan 2, 2). În prima zi a timpului
evanghelic apar numai martorul [i
profetul; în cea de-a doua apare însu[i
„Mielul lui Dumnezeu“, Fiul Tat`lui,
care-i cheam` pe primii ucenici. În
cea de-a treia zi, apare mai întîi Maria,
ca participant` la nunta unor tineri
prieteni, la care „a fost invitat [i Isus“.
Evanghelistul ne comunic`
apoi un detaliu care pare c` ]ine
de economia ospitalit`]ii: „vinul se
terminase“. Mama lui Isus observ`
absen]a vinului [i îi comunic` lui
Isus c` gazdele „nu mai au vin“ (Ioan
2.3). Pîn` aici, totul pare s` ]in` de
registrul comunic`rii familiale: Isus
nu f`cuse nici un miracol pîn` în acel
moment [i este firesc s` ne gîndim
c` Maria îi transmite omene[te
Fiului ei o informa]ie despre o lips`
stînjenitoare, care [tirbe[te bucuria
nup]ial` a tinerilor lor prieteni. Dar,
în versetul urm`tor, r`spunsul lui
Isus r`stoarn` o posibil` interpretare
omenesc-prozaic` a cuvintelor Mariei:
Isus îi vorbe[te mamei sale, pe un ton
mai curînd aspru, despre „ceasul“ s`u
(Ioan 2, 4). „Ceasul“ lui Isus este îns`
sfîr[itul misiunii sale pe p`mînt –
amintirea „ceasului“ ne conduce direct
la finalitatea proiectului de mîntuire
al lui Dumnezeu prin Cristos. Privind
cuvintele Mariei în lumina „ceasului“
lui Isus, în]elegem c` semnifica]ia
lor teologic`, contemplat` aici de
evanghelist, este mai misterioas` [i
mai profund`.
Mai întîi, vinul. De ce observ` Maria
tocmai absen]a vinului? În Biblie,
vinul semnific` ceea ce d` sens vie]ii
umane [i aduce fericirea, [i anume
iubirea. Spre deosebire de pîine, care
este alimentul indispensabil pentru
ca via]a s` poat` continua, vinul este
„ceea ce prisose[te“ [i aduce o bucurie
gratuit` – bucuria care, în aparen]`,
nu este strict necesar` vie]ii. S` ne
amintim îns` [i contextul: suntem la
o nunt`, la un banchet. Protagoni[tii
ar trebui, în mod natural, s` fie mirii
– numai c` ei nu apar deloc în textul
evanghelistului. Apare mai întîi Maria,
mama lui Isus; apoi Maria dispare
[i în centrul textului r`mîne numai
figura lui Isus, care s-a numit pe sine
însu[i „mire“ (Matei 9, 15). Banchetul
pare, de aceea, c` anun]` [i anticipeaz`
banchetul divin, în care Isus este
Mirele care a biruit moartea, p`catul
[i diavolul, dup` jertfa lui plin` de
iubire, prin care [i-a r`scump`rat [i
sfin]it Mireasa. Rugîndu-l pe Isus s`
observe absen]a vinului, Maria pare
s` întrevad` contemplativ finalitatea
omului: mîntuirea [i participarea sa la
banchetul divin. Maria este preocupat`
de ceea ce d` un sens ultim vie]ii
umane, de fericirea cea mai înalt` a
omului. Ea nu se pierde în curiozit`]i
secundare – nu pare interesat` de
detalii din via]a mirilor, de starea lor
economic` sau social`, ci doar de vin:
de fericirea lor ultim` [i de bucuria
pe care numai Dumnezeu le-o poate
d`rui.
Mai departe, reac]ia Mariei
poate s` ne ia prin surprindere – ea
nu corespunde, în orice caz, cu o
atitudine „pioas`“ conven]ional`. În
pofida cuvintelor lui Isus, care par
s` exprime, într-un mod destul de
obscur, un refuz, Maria insist`, dar nu
direct c`tre Isus, ci întorcîndu-se spre
cei care serveau la mas`. Le spune
acestora: „S` face]i orice v` va spune“
(Ioan 2, 5). Maria invit` la ascultarea
real` a cuvîntului lui Dumnezeu,
care une[te contempla]ia cu via]a;
ea îi invit` pe oameni s` colaboreze
direct cu Isus. Mariei i se datoreaz`
astfel disponibilitatea servitorilor
fa]` de cuvîntul lui Isus: „Isus le-a
zis: «Umple]i vasele cu ap`!». {i le-au
umplut pîn` sus“ (Ioan 2, 7). Servitorii
dau chiar dovad` de exces de zel, dup`
acest îndemn din partea Mariei: nu
numai c` au umplut vasele mari de
piatr`, ci „le-au umplut pîn` sus“.
Maria [tie c` ascultarea fa]` de
cuvîntul lui Isus este salutar` pentru
oameni [i c` le poate procura bucuria
final` (vinul). De aceea, îi invit` cu
realism la alegerea celui mai sigur
drum pentru a atinge fericirea ultim`.
Evanghelistul Ioan noteaz` mai
departe c`, dup` colaborarea cu Isus la
prefacerea apei în vin, care anticipeaz`,
desigur, transsubstan]ierea euharistic`,
servitorii „[tiau“ de unde provenea acel
vin (Ioan 2, 9), spre deosebire de na[,
care nu fusese implicat în ac]iunea
prefacerii [i care observ` numai c`
acela era „vinul cel bun“ (Ioan 2,10).
Ascultarea real` a Cuvîntului conduce
la cunoa[tere [i în]elepciune, cu atît
mai mult cu cît implic` [i existen]a
omului, nefiind doar o ascultare
par]ial`, sau care reduce Cuvîntul la o
doctrin` vid`. Maria crede în Cuvîntul
care „s-a f`cut trup“ (Ioan 1, 14) [i
invit` la primirea Lui „în trup“, adic`
în via]a proprie – prin taina Euharistiei
–, pentru c` [tie c` aceasta este calea
pe care oamenii pot dobîndi fericirea
ultim` [i în]elepciunea.
Maria conduce, a[adar, la finalitatea
omului. În textul ioanic, ea este prima
persoan` care vorbe[te despre vin [i
care se gînde[te la fericirea cea mai
important` a omului, cea despre care
Aristotel intuie[te c` este fericirea
în vederea c`reia sunt realizate toate
ac]iunile voluntare (Etica nicomahic`
I, 2, 1095). Din acest motiv, Maria este
un ghid unic nu numai pentru via]a
cre[tin` care aspir` la mîntuire [i la
fericirea ve[nic`, ci [i pentru gîndirea
metafizic`, pentru c`utarea cauzalit`]ii
finale. În absen]a Mariei [i a vinului
pe care ea îl cere [i îl prime[te de la
Isus, metafizica – chiar o metafizic`
cre[tin` – poate destul de u[or s`
cedeze tenta]iei de a se opri doar la
cauza formal`. Cauza formal`, care
este substan]a, este desigur extrem de
important` – dar ea nu finalizeaz`,
nu conduce la „banchetul divin“.
Banchetul divin începe din momentul
contempl`rii a ceea ce numim
filozofic fiin]a-în-act. Pentru aceast`
contempla]ie este nevoie de vin, adic`
de bucuria [i pacea care sunt d`ruite
prin harul lui Dumnezeu.
Imediat dup` episodul nun]ii din
Cana, evanghelistul Ioan relateaz`
dialogul dintre Isus [i Nicodim.
Isus îi vorbe[te aici lui Nicodim,
care, ca evreu n`scut din semin]ia
lui Abraham, este convins c` e un
suflet ales, despre necesitatea de a
se na[te „de sus“, adic` de la Duhul
Sfînt, pentru a vedea împ`r`]ia lui
Dumnezeu (Ioan 3, 3). Nicodim este
invitat s` treac` dincolo de privilegiile
propriei sale condi]ii – apartenen]a
la un neam ales – [i s` accepte s`
primeasc` cu umilin]` darul gratuit de
a contempla împ`r`]ia lui Dumnezeu,
care îi este dat „de sus“ – [i nu de jos,
de la oameni, a[a cum îi sunt date
neamul sau semin]ia. Este invitat s`
primeasc` vinul, iubirea „de prisos“
a lui Dumnezeu, singura care îl
poate conduce la fericire. Avînd în
fa]` un suflet binevoitor, care caut`
NUM~RUL 8 (59) AUGUST 2009
adev`rul, Isus îl invit` s` accepte
acest dar gratuit: intrarea în misterul
contempla]iei, na[terea „de sus“.
„Vinul cel bun“ al noului leg`mînt
nu este dat decît „de sus“, de Cristos
însu[i, prin Duhul Sfînt – de aceea,
Isus îi spune implicit lui Nicodim s`
renun]e la „vinul cel slab“ (pe care
exege]ii l-au asociat mereu cu Vechiul
Testament), pentru a putea s` bea
„vinul cel bun“ (Ioan 2, 10). Pentru a
primi acest dar, îl îndeamn` s` devin`
„prunc“ [i s` se nasc` din nou, sorbind
dintr-un nou izvor de via]`, oferit
gratuit de „Fiul Omului, care este în
cer“ (Ioan 3, 13). În lumina pasajului
anterior, vedem îns` c` acest dar este
oferit de Isus oamenilor la îndemnul
Mariei. Isus a venit pe p`mînt pentru
a oferi acest dar, aceast` bucurie
cereasc` ce finalizeaz` via]a uman`; [i
totu[i El îl ofer` numai la îndemnul
mamei sale, ascultînd de rug`ciunile [i
de suspinele ei.
Observ`m c`, în prezen]a Mariei,
la nunta din Cana, oamenii reu[esc s`
se deschid` fa]` de misterul prefacerii
apei în vin [i s` colaboreze cu Isus.
Maria lipse[te îns` în episodul
dialogului cu Nicodim, în care acesta
are o ezitare: „Cum se poate na[te un
om b`trîn?“ (Ioan 3, 4). Nicodim revine
totu[i la Isus, în episodul îngrop`rii
sale (Ioan 19, 38–42), la care particip`
[i Maria, aflat` la picioarele Crucii. În
„ceasul“ lui Isus, Maria este prezent` [i
îi conduce la finalitate [i la adev`r [i pe
cei care ezitaser` pîn` atunci s` cread`
în Fiul ei. Banchetul final urmeaz`
numai dup` p`timirea, moartea [i
învierea Domnului (triduum-ul pascal)
[i vinul trece prin jertfa euharistic` a
Crucii. Maria asum` toate acestea [i
r`mîne nemi[cat` lîng` Cruce, cerînd
vinul divin pentru to]i cei care nu l-
au primit. Iar Isus prive[te mereu
spre aten]ia din inima mamei sale,
care vede nevoia ultim` de fericire
din sufletul fiec`rui om [i intervine
în mod personal în favoarea fiec`ruia.
Datorit` bun`voin]ei Mariei [i a sfintei
ei îndr`zneli, Isus se întoarce mereu
cu mil` în favoarea omului, chiar [i
atunci cînd pare c` exprim` un refuz,
ca în Ioan 2, 4. Cît despre „prisosul“
divin, exprimat prin cantitatea
supraabundent` de ap` pref`cut`
în vin în episodul nun]ii din Cana
(aproximativ 600 litri), el pare s` fie
pe m`sura credin]ei [i a milostivirii
acestei femei atît de blînde, prin care
omenirea este mereu regenerat`. j
 NUM~RUL 8 (59) AUGUST 2009
29

„Ehyeh Asher Ehyeh“

– redescoperit \n culorile pictorului Romeo Niram –

PROFILURI
Romeo Niram s-a n`scut în 1974 [i a studiat Pictura la Academia de Arte Frumoase din Bucure[ti. Locuie[te, în prezent,
la Madrid. A avut expozi]ii în Portugalia, Spania, România, Turcia, Germania. Este reprezentat de Mi[carea de Art`
Contemporan` din Lisabona, Portugalia. Printre cele mai importante picturi ale sale se num`r` cele cuprinse în
seriile „Brâncu[i E=mc2“ [i „Diario – Mircea Eliade – Ensayo“, din 2007. Articole despre opera sa au ap`rut în peste
70 de ziare [i reviste din România, Israel, Spania, Germania, Portugalia etc. În noiembrie 2008, criticul de art` Begoña
Fernández Cabaleiro a prezentat o tez` despre opera sa în cadrul Congresului Interna]ional de Istorie a Artei, organizat
de Universitatea din Murcia, Spania. În 2009, a devenit primul str`in admis în Garda Regal` spaniol` „Reales Tercios de
España“ [i a oferit un portret Prin]ilor de Asturia, Felipe [i Letizia, mo[tenitorii Coroanei Spaniei. Pe lâng` activitatea
artistic`, este implicat în mai multe proiecte culturale de promovare a valorilor române[ti. Este fondatorul mai multor
publica]ii de art` [i cultur` româneasc` în afara ]`rii [i al spa]iului cultural [i artistic „Espacio Niram“ din Madrid. ( )

R
OMÂNIA este un ]inut stra-
niu, plin de legende [i de
mituri, marcat de istoria unei
diaspore recente [i în care
bântuie înc` fantoma reîn-
toarcerii. Iubesc România pentru palatele
sale de z`pad` [i pentru bulevardele sale
fierbin]i, pentru cafenelele sale r`coroase,
pentru lini[tea sa [i pentru ecourile pe
care le transmite pân` aici.
Nu am fost niciodat` în România.
Privind tablourile lui Romeo Niram,
m` g`sesc fa]` în fa]` cu întrebarea non-
conformist`: de ce atâtea motive celebre?
Este vorba de istoricism sau de extrava-
gan]` histrionic`? Pentru noi, spaniolii,
personajele nu sunt foarte cunoscute, iar
faptele lor, mai mult sau mai pu]in im-
portante, nici atât. Cultura î[i deschide
por]ile, închizându-le în acela[i timp, ca
[i cum s-ar chestiona pe ea îns`[i asupra
esen]ei numelor lor.
Exist` un nume interzis; suntem
sorti]i c`ut`rii eterne a numelui de patru
litere care prime[te mii de moduri diferi-
te de existen]`. Nu putem s` ajungem la
acea fiin]` pe care o numim Dumnezeu
[i, astfel, o redenumim cu un nou „Ehyeh
Asher Ehyeh“1. Nu putem s` decup`m
mozaicul perfect [i îl numim Brâncu[i.
Revizionism? Pânza ne vorbe[te înce-
tul cu încetul, prin dârele l`sate de pen-
sul`, câteodat` suave, alteori drepte, câte-
odat` curbe, alteori fantasmagorice. Ro-
mânia este o ]ar` plin` de fantome, din
ale c`ror bra]e Romeo Niram încearc`
s` scape într-un mod invers, gravându-
[i visele în emblema sigur` a amintirii
constante.
Pânzele lui Romeo Niram privesc
spectatorul direct în ochi, deoarece se
arat` goale [i sincere, descoperindu-[i
Romeo Niram - Geniu (Brâncu[i)
propriile fantome [i ascunzându-[i cele
mai ]ip`toare secrete.
Cineva a spus c` arta este chiar acest
fruct al contradic]iei pe care o închide în
sine frumuse]ea construit` din proprii-
le imperfec]iuni. Astfel, grotescul [i me-
diocrul se transform` în frumos; a[a ne
apare Medeea în timp ce î[i otr`ve[te fiii,
c`p`tând rezonan]e de mare eroin`, ea –
cea mai rea dintre mame, cea mai sincer`
dintre femei, arta perfect`.
Cei care ne vorbesc [i ne privesc direct
în fa]`, f`r` s` se piard` în detalii, sunt
fra]ii lui Romeo Niram. {i ei [i-au c`utat
Mama [i i-au dat un nou nume, [i ei au
visat, la vremea lor, aceea[i frumuse]e
ars` [i aceea[i apari]ie absent` care î[i
întinde bra]ele [i ne cheam` de pe cea-
lalt` lume.
Zeii au murit pentru c` oamenii au în-
cetat s`-i mai gândeasc`.
Fiii zeilor [i-au uitat numele [i, acum,
se odihnesc, pref`cu]i în sare [i plânset.
Arta lui Niram ne red` zeii [i ne
reaminte[te c` a venit ora somnului.
Trebuie s` mergem s` dormim, dar eu
nu mai pot dormi, nu mai pot visa, nu
mai pot s` m` opresc din privit: ast`zi
am visat-o din nou pe Mama. M` chema
din cealalt` camer`, moart`, ca de obi-
cei. Se numea România [i era o feme-
ie cu plete lungi [i aurii, acoperite de
amintiri nu întotdeauna sincere. Dar
Mama nu a fost mereu a[a. Un rid care
îi marcheaz` chipul m` strig` [i îmi
vorbe[te de durerea sa amar`. În cel`lalt
r`zboi, [i-a pierdut un bra]. Nu vrea s`
vorbeasc` despre asta, spune c` îi pro-
voac`, înc`, prea mult` durere; poate c`
peste vreo dou` secole amintirea îi va
disp`rea [i, în sfâr[it, o va l`sa [i pe ea s`
doarm` în pace.
Urmele l`sate de pensula lui Niram
vorbesc despre alte arte, de literatur`, de
muzic`. Cine a spus c` arta este ritm? Ast-
fel, figurile pe care le ghicim imperfecte
ne arat` numele lor divine, ca [i cum ar
fi primit îmb`ierea într-o mare cabalis-
tic`, precum o armat` istoric` ce se pier-
de în dep`rt`ri. Chemarea c`tre istorie
aduce cu sine [i uitarea, prin acest subtil
paradox care configureaz` ritmul: esen]a
imperfec]iunii, fructul interzis al muzicii
care ader` la pânza lui Niram [i ne aduce
aminte de cele o mie de nume pe care
Dumnezeu însu[i le-a uitat.
Din cel`lalt cap`t al camerei, Mama
m` cheam` [i îmi reaminte[te c` sunt
fiul ei, c` niciodat` nu m` va mai uita
[i c` niciodat` nu voi mai putea fi liber.
De ce nu m` po]i uita, Mam`? Î[i întin-
de mâna c`tre mine [i se încovoaie de
durere, pentru ca apoi s`-mi zâmbeasc`
din nou, sincer`, [i s` umple iar`[i vise-
le mele de fantasme, de frici, de genii, de
plete blonde c`zând în valuri, de mii de
fantome [i o speran]`.
În sfâr[it, o îmbr`]i[ez.
În sfâr[it, se îndep`rteaz`.
Ast`zi, am fost în România.
l
1 Ie[irea 3:14 – Expresie tradus`, de regul`,
„Eu sunt cel care sunt“, îns` o traducere mai
apropiat` de textul în limba ebraic` ar fi prin
folosirea timpului viitor: „Eu voi fi cel care
voi fi“ (nota traduc`torului). j
Traducere din limba spaniol`
de Lora Haranaciu

30
Tema mul]imii
corupte
POLITICA
V
ACAN}ELE au
darul de a pune
în lumin`, f`r`
riscuri, o con-
tradic]ie tulbu-
r`toare. Pe de o parte oamenii
caut` febril singur`tatea în
spa]ii imaculate, dar pe de
alta sînt atra[i irezistibil de
locurile insalubre de agregare
compact`. Dac` mul]imile
au devenit regula [i nu mai
suscit` întreb`ri p`rînd s`
reprezinte firescul însu[i,
fuga celor dintîi se v`de[te,
în schimb, cu adev`rat pro-
blematic`. La ad`postul unei
conduite inofensive [i pe de-
plin omologate se manifest`
o veritabil` oroare de oameni.
Dac` nu ar fi a[a, de unde ar
putea veni aspira]ia, paradoxal
atît de comun`, c`tre ultima
plaj` s`lbatic`, ultima insul`
nelocuit`, virgin`, nec`lcat`,
nemurd`rit` de vreun picior
de om, delta, mun]ii, pusti-
etatea nu ca ariditate, ci ca
lips` de oameni? Omul fuge
de om. Omul în stare de liber-
tate se refugiaz` subit din fa]a
celorlal]i, g`sind azil în natur`,
pe crestele mun]ilor – locuri
privilegiate ale atîtor revela]ii
[i acost`ri miraculoase –, dar [i
în c`r]i, în reverii, în microha-
bitate luxoase. Episodul biblic
al Potopului este de fapt po-
vestea fugii omului de om. Iar
în Sodoma, în ciuda precau]iei
divine, se reproduce din nou
mul]imea ap`s`toare, pentru
c`, în termenii relat`rii bibli-
ce, mul]i corup]i înseamn`
mul]i pur [i simplu. Lot este
doar excep]ia care distruge
sinonimia perfect` dintre om
[i corup]ie, iar fuga sa repet` o
fug` salvatoare reeditat` apoi
în multiple chipuri.
Tema mul]imii corupte ([i
damnate) reapare în forme
acute în epoca demografiei
globale. Am evocat în articolul
de luna trecut` (cu inten]ie di-
ferit`) o afirma]ie a lui Karl R.
Popper, care stabilea o rela]ie
cauzal` între infla]ia demo-
grafic` [i „dezastrul ecologic“.
Ideea a devenit îns` de mult
opinie curent` [i dac` e relu-
at` de unii militan]i ecologi[ti
pe o not` înalt`, ea apare des-
tul de frecvent în cele mai
anodine texte a[a cum sînt,
bun`oar`, ghidurile turistice.
Afl`m de aici c` anumite lo-
curi atr`g`toare în principiu
au devenit murdare din cauza
popula]iei prea numeroase.
Sub forma unei informa]ii
practice, ni se spune ceva mai
degrab` incitator. „Sînt prea
mul]i oameni“ [i, de bun`
seam`, în aceast` logic` strict`,
trebuie s` se fac` ceva pentru
reducerea num`rului lor. Ca-
uzalitatea de mai sus, caracte-
rizat` de un realism lipsit de
iluzii morale, reduce îns` pro-
blema corup]iei la simpla de-
mografie.
Îngrijorarea legat` de ex-
cesul demografic este desi-
gur mult mai veche, dar în
mod tradi]ional, dac` ne gîn-
dim la secolul al XVIII-lea,
preocup`rile priveau exclu-
siv demnitatea omului [i [an-
sele sale de supravie]uire de-
cent`. Thomas Robert Malt-
hus bun`oar` avea în vede-
re posibilitatea claselor de jos
de a duce o existen]` în limite-
le demnit`]ii sociale. În pofida
unui foarte r`spîndit cli[eu ne-
gativ, Malthus nu tr`gea sem-
nale de alarm` privitoare la
rev`rsarea popula]iilor ie[ite
din matc` [i nici nu prevestea
vremuri de foamete, ci c`uta
pur [i simplu raportul optim
dintre num`rul popula]iei [i
cre[terea economic`. În fine,
Malthus, de[i ra]iona în ter-
menii determinismului eco-
nomic, nu propunea solu]ii
radicale din specia redistribu-
irii bunurilor sau din aceea
a ra]ionaliz`rii înmul]irii
umane. În interiorul orizontu-
lui s`u moral libertatea indivi-
dual` [i discern`mîntul perso-
nal r`mîn repere de netrecut.
Ast`zi îns` „prea mul]i oa-
meni“ înseamn` ceva cu totul
diferit. Dac` secolul al XVIII-
lea deplîngea locuin]ele insa-
lubre [i lipsa de educa]ie a co-
piilor din familiile muncito-
rilor industriali, exclama]iile
ecologi[tilor vorbesc ast`zi,
indistinct, despre omul ca sur-
plus, omul ca pat` sau urî]enie.
Calitatea persoanei r`mîne in-
diferent` întrucît ea este în
aceea[i m`sur` ca oricare alta
consumatoare de tehnologie
poluant`. În acest regim, omul
ra]ional se simte îndrept`]it s`
suprime proliferarea rasei sale
fie [i prin mijloace represive.
Omul risc`, în aceast` perspec-
tiv`, s` devin` un soi de Gre-
gor Samsa, de care ecologia în
formele ei radicale î[i propu-
ne s` se debaraseze. Cople[it
de ru[ine [i team`, el va pro-
testa neauzit împotriva poli-
ticilor demografice, împotriva
igienei care incumb` cruzimi
duse pîn` la crim`1.
Problema num`rului se
pune îns` numai din interio-
rul mul]imii. Ecologia, ca at-
îtea alte reguli de igien` [i
de administrare social`, este
inteligen]a mul]imii cople[ite
de propria ei cantitate. Ea nu
mai implic` nici o fug` salva-
toare, reprezentînd o strategie
de supravie]uire [i acomodare.
Ecologia este vocea pe care Bi-
blia nu o consemneaz`, fiind
vocea celorlal]i, a celor mul]i,
a celor damna]i, ale[ii, Noe
sau Lot, devenind, treptat, in-
sesizabili [i irelevan]i. Unde
s` fugi, cînd peste tot e negru
de oameni?
Atunci cînd Lot devine invi-
zibil în acest peisaj supraaglo-
merat, în forul cet`]ii se ridic`
tot mai multe voci energice,
avizate, înarmate cu [tiin]a cea
mai avansat`, care atunci cînd
vorbesc despre dioxidul de car-
bon afirm`, aparent, acela[i
lucru ca Dumnezeu: sînt prea
mul]i oameni (p`c`to[i)! Echi-
vocul este perfect. Iar urma-
rea este c` aceste voci dobîn-
desc dintr-o dat` o autorita-
te deplin` întrucît ele vorbesc
nu pentru cei ale[i, ci pentru
mul]imea de oameni [i chiar
în numele ei.
Tema mul]imii corupte re-
apare îns` [i din afara ei, din
pozi]ii excentrice [i contesta-
tare. Dac`, a[a cum am v`zut,
centrul politic tinde s` asoci-
eze tacit social-democra]ia cu
ecologismul descris mai sus,
extremele se disociaz`, ima-
ginînd replieri salvatoare. La
dreapta conservatorismul anti-
tehnologic se nutre[te explicit
din oroarea pe care o trezesc
urî]enia aglomer`rilor moder-
ne [i popula]ia masificat`. Ver-
siunea româneasc`2, poate din
pricina urbaniz`rii noastre de
dat` recent`, nu reverbereaz`
îns` decît acolo unde p`rea
redundant`, adic` în micile
comunit`]i monahale, aflate
în opozi]ie tot mai acut` cu bi-
serica mirenilor care se com-
place (cu umilin]` apostolic`
sau ne[tiut` cedare complice?)
în mul]imea de oameni.
Conservatorii radicali se
întîlnesc [i ei cu ecologia, dar
numai la suprafa]`, a[a cum se
întîlne[te nostalgicul peisaju-
lui românesc cu hod`i [i c`pi]e
de fîn, acela celebrat de Horia
Bernea, cu militantul pentru
protec]ia ursului brun. Para-
doxal, mai multe puncte de
contact se realizeaz` cu stîn-
ga anticapitalist`, care în eto-
sul ei post-progresist a reu[it
s` treac` paseismul la stînga.
E uimitor într-adev`r s` vezi
cum un antropolog agnos-
tic cum este Claude Karnoo-
uh [i totodat` un om de stîn-
ga vorbe[te cu acela[i patos
ca un conservator ortodox
despre frumuse]ea distrus` a
spa]iului românesc tradi]ional
[i despre corup]ia care guver-
neaz` noile îns`il`ri arhitectu-
rale3. În ciuda distan]ei, pe cei
doi (conservatorul de dreapta
[i radicalul de stînga) îi apro-
pie un sens al frumosului opus
cu certitudine gustului comun
al mul]imilor devastatoare. În
ochii lor, cei mul]i, agrega]i în
forma]iuni imitative [i con-
formiste, sînt de-a dreptul ob-
sceni [i merit` pe deplin fla-
gelul unei contest`ri radicale.
Mul]imea urban` se v`de[te
înc` o dat` nedemn` [i pus`
sub semnul condamn`rii.
S-ar putea extrage de aici [i
o schi]`, poate pu]in prema-
tur`, a unei opozi]ii politice
active [i nev`zute [i care trans-
cende stînga [i dreapta: primul
termen e vocea mul]imii de oa-
meni, materialist` [i cinic`, ce
încearc` o amenajare convena-
bil` a vie]ii prin ra]ionalizarea
corup]iei, al doilea este expre-
sia înc` a fugii de oameni, apo-
retic` atîta vreme cît se întoar-
ce la oameni prin obsesia poli-
NUM~RUL 8 (59) AUGUST 2009
tic`. Globalismul [i antigloba-
lismul pot fi citite în aceast`
cheie, mai ales dac` admitem
c` toate mi[c`rile anticapita-
liste [i regresive ca [i cele reli-
gioase [i localiste sînt anima-
te de speran]a salv`rii. Epoca
post-progresist` a declan[at,
se pare, o competi]ie a salv`rii
în care mici comunit`]i loca-
le se simt îndemnate s` se re-
trag` din calea fluxului mon-
dial [i s`-[i construiasc` pro-
pria arc`.
Dar un aspect care r`mîne cu
adev`rat neschimbat în toate
perspectivele este ap`sarea,
ca [i magnetismul mul]imii.
Opozi]ia dintre mul]imea co-
rupt` [i fugarii meni]i s` salve-
ze omul în demnitatea sa neal-
terat` supravie]uie[te oric`ror
evolu]ii, p`rînd s` fie înscris`
în reflexele noastre genetice
[i prin urmare s` premearg`
tuturor ideologiilor. De altfel
o defini]ie, excentric` [i ve-
tust`, dar rezistent`, a cultu-
rii ar putea fi chiar fuga de oa-
meni, a[a cum o defini]ie bi-
blic` a eticului a fost fuga din
fa]a mul]imilor corupte [i ido-
latre. De atunci îns` [i pîn`
ast`zi, omul fuge ca s` se sal-
veze în diferite chipuri.
l
1 M` refer desigur în primul
rînd la politicile demografice
– oficiale [i neoficiale – din China
comunist`: copilul unic, infanti-
cidul fetelor, avortul [i sterilizarea
obligatorii. Este de notat îns` c`, în
ciuda unor interpret`ri occidentale,
aceste politici ale regimului comu-
nist nu pot fi în nici un fel asociate
cu analizele lui Malthus, de care le
desparte o pr`pastie. Malthus arat`
dimpotriv`, [i o face cu insisten]`,
c` tocmai m`surile egalitare au
ca efect, dup` o perioad` de apa-
rent` îmbun`t`]ire, o sporire a
popula]iei dincolo de posibilit`]ile
de subzisten]`. M` refer îns` [i la
complicitatea Occidentului, care
tace cît prive[te China, deoarece,
dac` nu-i împ`rt`[e[te mijloacele,
îi aprob` m`car obiectivele.
2 Vezi scrierile lui Ovidiu Hur-
duzeu [i Mircea Platon.
3 Vezi de pild` http://www.re-
vistacultura.ro/CLAUDE_KARNO-
OUH_/Esecul_romanesc/ j
 NUM~RUL 8 (59) AUGUST 2009
Dincolo de
postmodernitatea UE
U
N nou Parlament
European (PE)
pentru urm`torii
cinci ani. Cu euro-
parlamentari noi,
despre care se presupune c`
fac parte dintr-o genera]ie [i
mai proasp`t`, [i mai eman-
cipat`, [i mai deschis` la pre-
luarea politic` matur` a unei
situa]ii de criz`, mai veche [i
mult mai profund` decât actu-
ala criz` economico-financiar`
mondial`. Cu mai mul]i din
Est, iar noua formul` poate
c` o s` confere mai mult`
„prospe]ime“.
Fiindc`, înghesui]i cu to]ii
în balconul postmodernit`]ii,
de unde privim în h`ul inform
de dinaintea noastr`, este posi-
bil ca ame]eala ce inevitabil ne
cuprinde s` î[i g`seasc` leac în
fr`gezimea politic` ceva mai
lipsit` de rutin` a esticilor.
Ner`bdarea noastr`, cu riscu-
rile [i excep]iile de rigoare, are
[anse s` transfere „blocajul pa-
ralizant“ al întregii civiliza]ii
occidentale într-o form` dina-
mic` de ac]iune direct`, în de-
cizii care s` determine m`car
elanul, dac` nu chiar saltul eu-
ropean.
Criza adus` în secolul XX
de moartea modernit`]ii [i de
prelungirea agonizant` a su-
rogatului de tranzi]ie numit
postmodernitate are în Europa
efecte mai grave decât oriun-
de în lume. Încerc`rile de cri-
tic` antimodern` din secolul
trecut, f`cute adesea doar pen-
tru a atrage aten]ia asupra ago-
niei unui concept care î[i pier-
dea pe rând [i drastic toate fun-
damentele, au fost vituperant,
de[i inutil, catalogate drept
„retrograde“, „conservatoare“
sau chiar „fascistoide“ de c`tre
curentele neoiluministe.
Într-o Europ` împ`r]it` atâ-
tea decenii în dou` blocuri
antagonice a trebuit s` mai
treac` 20 de ani de la c`derea
Cortinei de Fier pentru ca lide-
rii UE s` constate c` cet`]enii
ei continu` s` nu se cunoasc`
în mod real, deci s` nu se
în]eleag`, [i, pe cale de conse-
cin]`, s` nu se… accepte, ba s`
se [i resping` de multe ori. 23
august va marca abia din 2009
Ziua European` care va con-
damna abera]iile totalitaris-
mului [i, în egal` m`sur`, cri-
mele fascismului al`turi de
cele ale comunismului.
R`zboaiele mondiale, fas-
cismul [i comunismul [i-au
pus amprenta cel mai ap`sat
asupra b`trânului continent,
l`sându-l pân` acum plin de
vân`t`i [i r`ni nevindecate
cu totul. În timp ce partea sa
occidental` se ref`cea eco-
nomic [i se lansa în constru-
irea unei Uniuni bazate pe
democra]ie, pe deschiderea
pie]elor [i era numit` f`r` ezi-
tare European`, de cealalt`
parte a Cortinei de Fier, tot în
Europa, se instala „biruitor“
comunismul, timp de zeci de
ani, bazat pe regimuri autori-
tare, totalitare [i antidemocra-
tice, la fel de necunoscut [i în
prezent de cei care nu l-au tr`it
pe propria piele.
În ansamblul s`u, UE nu
poate în]elege nici acum, în
2009, specificul generat în sta-
tele care o compun de un trecut
traumatizant. Abia din prima
parte a acestui an, odat` cu
pre[edin]ia semestrial` a Cehi-
ei, PE le-a adus în discu]ie pu-
blic`. Abia dup` dou` decenii
de la terminarea co[marului a
început s` se vorbeasc` tare [i
clar despre milioanele de est-
europeni condamna]i în pro-
cese politice, executa]i din
motive politice, încarcera]i [i
care au sucombat (dac` nu au
fost asasina]i) din acelea[i mo-
tive, lan]ul nesfâr[it al celor
care au fugit din ]`rile lor, ade-
sea pl`tind cu via]a sau cu în-
chisoarea tentativa de sc`pare
din imensul lag`r comunist
est-european.
Pe mul]i vest-europeni îi
surprinde [i acum c` regimu-
rile comuniste au putut s` fie
totalitare [i s` se fac` vinovate
de suferin]a profund` [i înde-
lungat` a atâtor persoane. C`
zece milioane de est-europeni,
care au suferit direct sau prin
familiile lor abera]iile comu-
niste, î[i caut` [i acum drept-
atea cu „capul spart“, f`r` re-
zultat. Mai mult chiar, destui
occidentali consider` aceast`
situa]ie drept „nerelevant`“,
cazuri „lipsite de interes [i care
ne împiedic` s` mergem înain-
te“, ba mai [i spun c` „crimele
comunismului sunt clar mai
pu]in importante decât cele
naziste“.
Astfel se genereaz` siste-
matic un grav sentiment de
nedreptate [i sunt erodate
rela]iile general umane dintre
Est [i Vest… Un studiu recent
f`cut printre tineri suedezi cu
vârste cuprinse între 15 [i 20
de ani demonstra c` 90% din-
tre ei nu auziser` niciodat`
despre Gulag, în timp ce 95%
dintre aceia[i erau foarte bine
informa]i despre Holocaustul
nazist. Oricum, circa 40% sunt
convin[i c`, de fapt, comunis-
mul a contribuit la pacea [i
prosperitatea lumii.
Cele mai importante pro-
bleme cu care urmeaz` s` se
confrunte deputa]ii PE ale[i
în iunie 2009 includ servicii-
le financiare, politica social`,
schimb`rile climatice, extinde-
rea UE, imigra]ia, terorismul,
securitatea, agricultura [i, dac`
va fi ratificat de c`tre toate sta-
tele membre, punerea în apli-
care a Tratatului de la Lisabo-
na. Criza de sistem este îns`
cea care va continua s` com-
plice, tot mai accentuat, gesti-
onarea vie]ii comunitare euro-
pene. La fel ca [i toate celelalte
continente, dar într-o m`sur`
mai mare, al`turi de regiuni
întinse din America de Nord,
Europa are de f`cut fa]` bino-
mului fals dilematic „tehnic`
versus ecologie“. Civiliza]ia oc-
cidental` se bazeaz` de peste
dou` secole pe abuzul de teh-
nic` [i a ajuns, practic, robul
dezvolt`rii acesteia în detri-
mentul mediului.
Dar nu tehnica în sine este
vinovat` de aceast` situa]ie, ci
abuzul, idolatrizarea ei cu sco-
pul de a construi vechiul pro-
iect modern al unei umanit`]i
omogene [i uniforme, st`pân`
pe natur`. Acest abuz a dus,
pas cu pas, al`turi de prin-
cipiile utopice ale alc`tuirii
societ`]ii moderne, la actuala
criz` de sistem. De fapt, uma-
nismul antic a fost pierdut de-
a lungul multor secole de „mo-
dernizare“ gradual` [i de plasa-
re a omului în centrul univer-
sului, odat` cu pierderea senti-
mentului profund al sacrului.
Diferen]ierea omului de cele-
lalte animale rezid` – printre
altele – tocmai în capacitatea
de a se folosi de tehnic` pentru
a supravie]ui. Când îns` a tre-
cut de la folosirea ei ca simplu
adjuvant la abuzul de tehnolo-
gie, omul [i-a pierdut dimen-
siunea spiritual` [i, de fapt,
umanitatea.
Europenii au ajuns com-
plet dependen]i de tehnic`,
iar observa]iile critice, înte]ite
în ultima jum`tate de secol,
nu au fost luate în seam`.
Ap`r`torii lumii moderne,
de extrac]ie iluminist`, au re-
fuzat constant orice avertis-
ment despre consecin]ele de-
zastruoase ale uniformiz`rii
for]ate. Nu au plecat urechea
la observa]iile transcenden-
tale ale lui Heidegger, nici la
analiza societ`]ii spectaco-
lului, dezvoltat` din anii ’60
[i ’70 de situa]ionismul fran-
cez, nici la mi[c`rile iden-
titare ridicate în ap`rarea
specificit`]ilor culturale sau
la neospiritualismul care os-
cileaz`, într-adev`r, între ezo-
terismul de bâlci [i autenticul
sentiment al sacralit`]ii, f`r`
de care omul nu poate fiin]a.
Contribu]ii ignorate au fost
[i cele ale [colii antiutilitaris-
te în [tiin]ele sociale, care în
plus a oferit o paradigm` al-
ternativ` la economicismul
agresiv al unor neoliberali sau
postmarxi[ti, dar [i cele ale cu-
rentului comunitarist ameri-
can, care a semnalat colapsul
vie]ii sociale în civiliza]ia oc-
cidental`. Destinul faustic al
civiliza]iei noastre este evi-
dent, dincolo de orice meta-
for`, iar Goethe poate fi con-
siderat un înainta[ al criticii
contemporane a modernit`]ii
[i un vizionar.
Discu]ia este, fire[te, ex-
trem de ampl`, dar ea trebu-
ie deschis`, extins` [i accele-
rat` pentru a spera ob]inerea
unui salt dincolo de tranzi]ia
31
INTEGRAREA EUROPEAN~
postmodern` în care mai ales
Europa se zbate f`r` solu]ii.
Restul civiliza]iei occidenta-
le are un relativ avantaj, ofe-
rit de timp, de o limb` unic`,
de o con[tiin]` a identit`]ii co-
mune mai puternice [i de o
flexibilitate mare în toate sen-
surile.
În Europa, cele mai mari
clivaje [i nelini[ti incon[tiente
le produce depersonalizarea,
amestecul de educa]ie teh-
nic` [i cultur` de mase, indu-
cerea gândirii unice [i a ideo-
logiei soft în care aproape ni-
meni nu mai crede, dar care
supravie]uie[te [i erodeaz`
constant ]esutul social fiindc`
pare un ad`post sigur fa]`
de un viitor incert [i riscant.
Comportament tipic pentru
modernitatea senil`, pentru
un model cultural dep`[it de-
mult, pentru o lume obosit`.
Îns` viitorul nu este blocat, iar
noii europarlamentari trebuie
s` mizeze metapolitic pe des-
coperirea [i impunerea noilor
valori, pe o nou` antropologie
f`r` antropocentrism [i opus`
abuzului tehnologic.
De fapt, marea problem`
este de ordin filozofic: o alt`
manier` de a vedea lumea,
dincolo de materialism, indi-
vidualism [i progresism, dar
[i de umanismul redus la „ex-
ploatarea lumii“ ori de nihi-
lismul dezabuzat. Heidegger
spunea c` drumul urmat de fi-
lozofia occidental` a însemnat
o îndep`rtare progresiv` de
Fiin]`. El descrie acest drum
fatalmente gre[it, iar apoi re-
comand` ceea ce el nume[te
„Gelassenheit“ – adic` s` mai
d`m sfoar` la zmeu… Europea-
nul trebuie reintegrat în lume
înainte de a fi integrat în Eu-
ropa. Trebuie reinserat în sa-
cralitatea universal`, redat
comunit`]ii sale specifice –
f`r` de care se simte str`in. Iar
tehnica trebuie a[ezat` la locul
ei în ierarhia general` [i, cu
senin`tate heideggerian`, folo-
sit` strict pentru recuperarea
propriei noastre civiliza]ii, în
care produsele materiale s` se
supun` unei viziuni verticale
a lumii. j

32
Semnifica]ia
cogito-ului augustinian:
FILOZOFIE
dincolo de r`u prin rela]ie
F
ILOSOFUL se îndoie[te de pu-
terea propriei ra]iuni, [tie c`
este pasibil` erorii: „poate m`
în[el. C`ci sunt înconjurat de
un adânc întuneric prin care
puterea de gândire din mine îmi este
t`inuit`, a[a încât, atunci când se în-
treab` cu privire la propriile for]e, spiri-
tul meu se îndoie[te dac` s` se încread`
în sine însu[i, fiindc` ceea ce se petrece
înl`untrul lui îi r`mâne de cele mai
multe ori ascuns“ (Confesiuni, X, XXXII,
48). În gândirea lui Augustin, c`derea
ontologic` (pierderea masiv` de fiin]`
suferit` prin abandonarea Dumnezeu-
lui-Fiin]`, prin care totul este) atrage
cu sine c`derea psihologic` (degradarea
voin]ei; conceptul augustinian de
voin]` este o sinecdoc` pentru psyche)
[i c`derea gnoseologic` (degradarea
ra]iunii). Altfel spus, pr`bu[irea onto-
logic` (minus esse) înseamn` deopotriv`
pr`bu[irea voin]ei (în sl`biciune, liber-
tate arbitrar`) [i pr`bu[irea ra]iunii (în
întuneric, eroare). Omul se condamn`
singur (prin distan]a pe care o ia fa]` de
Dumnezeu) noii sale condi]ii ontologi-
ce, marcat` de ignoran]` [i neputin]a
voin]ei. Numai c` omul, pentru orice
gânditor cre[tin [i mai cu seam` pentru
Augustin, nu este niciodat` singur; el
nu exist` prin sine nici când accept`
rela]ia cu Fiin]a întemeietoare, nici
când o respinge, c`utând s` se înte-
meieze în sine [i ruinându-[i prin asta
tocmai fundamentul ontologic. Astfel,
chiar [i din fatala ignoran]`, câ[tigat`
de om prin ruperea rela]iei cu cel prin
care [i el este, omul poate fi sigur de un
lucru, iar siguran]a acestui fapt îl afirm`
atât pe el ca fiin]`, cât [i pe Dumnezeu
ca fiin]a-principiu [i, deopotriv`, rela]ia
dintre ei. C`ci dac` m` în[el, sunt (Si
enim fallor, sum. De civitate Dei, XI, 26).
{i eu sunt pentru c` fiin]a în sine este.
Cogito-ul augustinian e întrebuin]at [i
ca o demonstra]ie a existen]ei lui Dum-
nezeu. Cel care [tie c` este, [tie [i c` nu
este fiin]a în sine, [tie c` de existen]a [i
perenitatea adev`rului nu te po]i îndoi
(acest unic adev`r pe care îl [tiu despre
mine m` leag` de Adev`r, iar adev`rul
nu poate muri nici dac` întreaga lume
dispare, fiindc` va fi mereu adev`rat
c` lumea a disp`rut), a[adar „mai u[or
m-a[ fi putut îndoi c` tr`iesc decât de
existen]a adev`rului“ (Confesiuni, VII,
X, 16). Dar dac` m` îndoiesc, exist. Este
argumentul cu care Augustin a respins
definitiv scepticismul [i contradicto-
riul lui principiu al incertitudinii.
Scepticismul propriu-zis se contra-
zicea tocmai prin certitudinea princi-
piului c` nimic nu poate fi cunoscut cu
certitudine. Scepticii nu pot spune „eu
sunt“ (pentru c` nu pot spune nimic
despre nimic) [i, pentru a-i combate,
Augustin „inventeaz`“ cogito-ul, un ar-
gument impecabil, care a putut oferi
peste secole material filosofiei moder-
ne [i a stârnit pasionate discu]ii, anali-
ze [i compara]ii asupra elementelor de
specific [i de identitate augustiniene
[i carteziene. Scepticii nu î[i îng`duie
s` fie siguri pe nimic fiindc` reduc
cunoa[terea la domeniul sensibilului,
pe când certitudinea poate fi ob]inut`
numai în inteligibil, sus]ine Augustin
(cum mai târziu [i Descartes), iar cer-
titudinea primar` este cea a propri-
ei existen]e. La acest adev`r Augustin
nu a avut acces dintotdeauna (fiindc`
la orice adev`r se ajunge prin ilumina-
re, care presupune un parcurs intelec-
tual personal), iar scepticii (ca sceptici)
nu au avut niciodat`. La fel cum r`ul
ca priva]ie ontologic` certific` binele
naturii, tot astfel eroarea este o prob`
a adev`rului (index veritatis), iar primul
adev`r la care ajunge ra]iunea purifi-
cat` este acela c` ea îns`[i reprezint`
un con]inut al fiin]ei: pot s` m` în[el,
dar nu asupra faptului c` exist, fiindc`
tocmai faptul c` m` în[el (c` sunt în
eroare) îmi certific` existen]a. M` pot
în[ela numai pentru c` exist, c`ci nu
se poate în[ela cine nu este. „Dac` m`
în[el, exist. Cine nu exist`, nu se poate
nici în[ela; iat` de ce exist, dac` m`
în[el. {i fiindc` exist dac` m` în[el, nu
pot s` m` în[el c` exist, când este cert
c` exist fiindc` m` în[el. Apoi, deoarece
dac` m` în[el exist, chiar dac` m` în[el,
f`r` îndoial` nu m` în[el asupra fap-
tului c` am con[tiin]a de a exista. Ur-
meaz` de aici c` nu m` în[el nici asu-
pra faptului c` am con[tiin]a de a avea
aceast` con[tiin]`. Cum am con[tiin]a
de a exista, tot astfel am con[tiin]a c`
am aceast` con[tiin]`“ (De civitate Dei,
XI, 26). Acest prim adev`r, al existen]ei
proprii, deschide calea spre toate cele-
lalte adev`ruri imuabile, aduce intelec-
tul în rela]ie cu lumina cunoa[terii. O
prim` certitudine indic` drumul spre
alte certitudini, superioare, este primul
pas în combaterea r`ului ignoran]ei.
Pornind de la certitudinea c` „însu[i
cel ce se în[al`, tr`ie[te“ (De Trinitate,
XV, 12), num`rul adev`rurilor cunos-
cute cu certitudine se poate extinde la
infinit, fiindc` „e dincolo de îndoial` c`
de[i se în[al` asupra tuturor celorlalte
lucruri, nu se în[al` asupra acestuia: c`
nu vrea s` se în[ele. ´…¨ De fapt, cel ce
spune: Nu vreau s` m` în[el [i [tiu c` nu
vreau [i [tiu [i c` [tiu asta poate deja, ori-
cât ar fi de dificil s-o exprime, s` arate c`
aici se afl` izvorul unui num`r infinit“
(De Trinitate, XV, 12). Tot astfel, dac`
[tiu c` exist, [tiu c` [tiu, [i [tiu [i c`
[tiu c` [tiu etc., ad infinitum. Iar dac` fac
obiect al iubirii din aceast` cunoa[tere
a cunoa[terii, ajung la o certitudine de
al treilea ordin: „Nu pot s` m` în[el c`
iubesc, fiindc` nu m` în[el asupra lu-
crurilor pe care le iubesc [i chiar dac`
acestea în[al` este adev`rat c` iubesc
lucruri care în[al`. De fapt, nu ar exis-
ta nici un motiv s` fiu pe drept mustrat
[i pe drept oprit de la iubirea pentru
lucruri false, dac` e fals c` le iubesc“.
În schimb, dac` este adev`rat` atât
con[tiin]a mea de a fi, cât [i con[tiin]a
mea asupra acestei con[tiin]e, „e neîn-
doielnic c` [i iubirea fa]` de ele, în actul
de a fi iubite, este adev`rat` [i cert`. {i
cum nu exist` voin]` de a nu fi, tot a[a
nu exist` voin]` de a nu fi fericit. {i nu
se poate a fi fericit f`r` s` exi[ti“ (De ci-
vitate Dei, XI, 26).
În concep]ia lui Augustin nimeni
nu vrea s` nu fie, s` nege fiin]a, ci doar
nefericirea ei, cel care se sinucide nu
vrea s` nu fie, ci s` nu mai fie nefericit,
caut` de fapt o stare mai bun`, un mai
bine, dar în mod eronat (acolo unde nu
poate fi nimic mai bun). Dac` oricine
î[i dore[te s` dep`[easc` nefericirea, e
limpede c` oricine iube[te fericirea [i
vrea s` fie fericit. La fericire se ajun-
ge numai prin fiin]` [i cunoa[tere. În-
totdeauna cu voin]`. Conceptele ma-
jore ale filosofiei augustiniene sunt
mereu în coerent` întrep`trundere [i
se fundamenteaz` [i certific` reciproc.
De la fiin]` la iubire nu este decât un
pas pentru Augustin. Fiindc` existen]a
NUM~RUL 8 (59) AUGUST 2009
fiin]ei ra]ionale o reflect` pe cea divin`,
unde Iubirea este una cu Fiin]a. F`r`
iubire nu se poate face nici binele, nu
se ajunge nici la cunoa[tere [i nici la
fiin]` (prin dep`[irea ignoran]ei [i
sl`biciunii). Pentru c` [i atunci când
vezi (în lumina divin`) ce trebuie f`cut
[i spre ce trebuie s` tinzi, f`r` iubirea
pentru aceste lucruri „nu se ac]ioneaz`,
nu se împline[te [i nu se tr`ie[te bine“
(De spiritu et littera, 3, 5). F`r` iubire,
Augustin nu ar fi ajuns niciodat` la co-
gito, ar fi r`mas sceptic, în întunericul
ra]iunii. Îns` odat` încredin]at` total
voin]a iubirii binelui, credin]a deschi-
de ochiul ra]iunii. Cum se vede, efortul
intelectual are o coordonat` soteriolo-
gic` [i angajeaz` întreaga fiin]`: nu e
suficient doar s` [tii, fiindc` nu po]i [ti
f`r` s` vrei [i f`r` s` vrei bine, adic` f`r`
iubire, ceea ce înseamn` c` nu po]i s` fii
f`r` iubire (caritas) sau po]i s` nu fii f`r`
iubire, c`ci r`ul este negarea fiin]ei.
„Ra]iunea astfel în]eleas` nu e un arid
exerci]iu de discernere [i conexiune, ci
e izvorul vie]ii spirituale [i al salv`rii,
al iubirii, devo]iunii [i particip`rii la
adev`r. A[a în]elege Augustin filosofia
[i a[a ne-a înv`]at s` o în]elegem“, sub-
linia M.F. Sciacca 1.
În cogito-ul augustinian ordinea on-
tologic` primeaz` asupra celei logice.
Eu nu [tiu c` sunt pentru c` gândesc
c` sunt, ci mai degrab` [tiu c` gândesc
pentru c` sunt: nu gândirea probeaz`
existen]a, ci invers. Actul de cunoa[tere
presupune faptul existen]ei, c`ci „Gân-
direa e un con]inut al fiin]ei [i nu
fiin]a un con]inut al gândirii“, preci-
zeaz` M.F. Sciacca, semnalând ca fun-
damental pentru în]elegerea corect`
a con[tiin]ei de sine augustiniene fap-
tul c` nu se deduce fiin]a din gândi-
re2. Suntem deci departe de Parmenide
[i Platon, de Bertrand Russell [i chiar
de actualismul logicii modale. Cu Au-
gustin se merge de la fiin]` la gândi-
re, nu invers. Gândirea certific` numai
realitatea subiectului, nu [i a obiec-
telor sale: a gândi c` ceva este nu în-
seamn` c` este, ci faptul de a exista gân-
direa cuiva arat` c` acela este. Gândi-
rea poate certifica existen]a subiectu-
lui gânditor, pentru c` existen]a face
posibil` gândirea, [i atunci existen]a
este de fapt cea care certific` gândirea.
 NUM~RUL 8 (59) AUGUST 2009
Augustin prive[te dinspre fiin]`: el se
folose[te de îndoial` pentru a proba
existen]a, dar numai având în vedere
c` anterior existen]a este cea care pro-
beaz`, permite îndoiala. De aceea, spre
deosebire de Platon, Augustin nu iden-
tific` eroarea cu nefiin]a, ci vede în ea
o prob` a fiin]ei.
În vreme ce Descartes concepe co-
gito-ul ca pe un lucru (res), ori o sub-
stan]`, pe care nu o cunoa[tem nemijlo-
cit, ci prin atributul s`u principal (gân-
direa), Augustin nu vede în spirit un
lucru, ci o substan]` care se cunoa[te
nemijlocit pe sine, esen]a sa stând toc-
mai în faptul de a se cunoa[te total, în
sine, nededublat (chiar [i atunci când
se caut`)3. Prezen]a gândirii sie[i im-
plic`, prin ea îns`[i, prezen]a lui Dum-
nezeu, [i nu este o pur` deduc]ie logic`
de tip cartezian, subliniaz` H. Somers,
nu avem de-a face nici cu un intelectu-
alism abstract, nici cu un voluntarism
ireal, ci cu o lucid` [i iubitoare luare în
posesie a sinelui [i a unui adev`r beati-
fic. Spre deosebire de cel al lui Descar-
tes, cogito-ul lui Augustin nu are carac-
ter dialectic, precizeaz` Somers, ci e o
metod` de a reg`si prezen]a lui Dumne-
zeu prin prezen]a gândirii în sine, prin
autoreflexivitate. Cogito marcheaz`
prima etap` a c`ut`rii lui Dumnezeu
(prezen]a în sine), a doua este ilumina-
rea (prezen]a în Dumnezeu)4. Stephen
J. Duffy departajeaz` între cogito-ul car-
tezian [i cel augustinian reliefând pro-
funzimea analizei interioare la care se
coboar` (dincolo de nivelul con[tiin]ei)
cercetarea cognitiv` a lui Augustin.
„Radicala lui reflexivitate este mai
mult decât introspec]ia superficial` a
unui eu cartezian izolat. Pentru Au-
gustin, spiritul uman nu poate fi sepa-
rat de activit`]ile sale; este activit`]ile
sale vizavi de sine, lume, al]ii, Dumne-
zeu. ´…¨ C`utarea de sine nu conduce la
o contemplare narcisist`, care sfâr[e[te
într-o mic` [i închis` insularitate, ci
în vastul ocean al fiin]ei [i binelui, în
Cel`lalt în noi, care e aflat în intimi-
tatea prezen]ei de sine. ´…¨ Auto-anali-
za, auto-cunoa[terea [i memoria, atât
Despre erotici
[i erotisme
P
LEC în textul de fa]` de
la urm`toarea interoga]ie:
exist` vreo leg`tur` între
practicarea pl`cerii [i ac-
cesul la adev`r? Condu-
ce adev`rata iubire la contemplarea
adev`rului? Ceea ce este foarte clar în
platonism ]ine de acea distinc]ie care
separ` erotica obi[nuit`, aceea curent`
de proeminente în gândirea lui Augus-
tin, pot p`rea înrudite cu deta[atul inte-
lectualism cartezian. Cu toate acestea,
pentru Augustin auto-cunoa[terea nu
este viziunea unei min]i spectatoare, fi-
indc` nu provine doar dintr-un eu gân-
desc, ci [i dintr-un eu vreau, eu caut. In-
telectul nu este în nici o clip` neînso]it
de voin]` [i de iubirile sale. F`r` voin]`
nu se ajunge la cunoa[tere. ´…¨ Ceea
ce omul descoper` în sine nu este un
auto-evident principiu prim cartezi-
an, pe care se fundeaz` logic toate ce-
lelalte adev`ruri, ci mai degrab` un cu-
vânt interior. Cuvântul lui Dumnezeu
locuie[te în persoana uman`. Spiritul
uman particip` deci la via]a divin`, la
ideile arhetipale, care sunt sursa [i fun-
damentul tuturor lucrurilor, la lumi-
na incorporal` care ilumineaz` toate
lucrurile“5.
Întrez`rim în spatele tuturor con-
ceptelor [i în]elesurilor augustiniene
no]iunea fundamental` de rela]ie. Co-
gito-ul augustinian este distinct de cel
cartezian chiar în simplul fapt c` presu-
pune simultan prezen]a divin` al`turi
prezen]ei gândirii sie[i: nu se trece de
la cogito la iluminare, cum considera
Somers, cogito este iluminare, fiindc`
Dumnezeu este mereu prezent min]ii,
mereu în rela]ie, este mai intim spiri-
tului uman decât î[i este acesta sie[i.
{i atunci, sigur c` procesul cunoa[terii
(de sine) nu este pur logic, abstract, fi-
indc` implic` iubirea [i voin]a (ca for]e
ale intelectului) [i deopotriv` fiin]a lui
Dumnezeu. Iat` complexa semantic` a
cogito-ului augustinian. Sunt, pentru c`
[i dac` m-a[ în[ela c` sunt ar însemna
c` sunt, pentru a m` putea în[ela; deci
m` pot în[ela cu privire la orice, mai
pu]in la faptul c` sunt. De aici reiese c`
Eu sunt înseamn` foarte multe lucruri:
înseamn` c` Fiin]a în sine (Dumne-
zeu) este, pentru c` eu nu sunt o fiin]`
care î[i are principiul în sine, înseamn`
c` am ajuns la formularea unui adev`r
cert [i orice adev`r m` aduce lâng` [i
în comuniune cu Adev`rul (Dumne-
zeu), m` aduce în rela]ie (cu Cel ce este),
adic` acolo unde r`ul (minus esse) poate
(în felul nostru), de erotica filosofic`.
Preocuparea eroticii obi[nuite este
dat` de rela]ia dintre tân`r [i curtezan
[i, în locul cel mai înalt al eroticii de
tip comun, de modul cum (în care) se
împac` aceast` rela]ie cu onoarea. Su-
biectul eroticii comune este, prin urma-
re, curtarea, onoarea [i consim]`mântul
în baza c`ruia tân`rul „alege“:
fi dep`[it. La nici un adev`r nu se ajun-
ge altfel decât prin rela]ia cu Adev`rul
însu[i, care ne este Maestru interior
(intelectul uman se deschide spre lu-
mina inteligibil` divin` – iluminare),
[i nimeni nu se men]ine în fiin]` al-
tfel decât prin rela]ia (permanent`) în
care se dispune Fiin]a principiu cu el.
Eu sunt înseamn` deci [i „eu sunt cu“
Fiin]a-Iubire, care este pentru ceilal]i,
astfel încât [i cel`lalt s` fie, [i nicio-
dat` singur.
A[adar, „eu am ajuns la adev`rul
c` sunt“, respectiv Eu sunt (cogito) în-
seamn` „Eu sunt cu Cel ce este“, la
fel cum Eu sunt divin („Eu sunt cel ce
sunt“, Ie[irea, 3, 14) înseamn` „Eu sunt
mereu acolo unde ei sunt“ („Dumne-
zeul p`rin]ilor no[tri“, Ie[irea, 3, 15),
respectiv Eu sunt fiin]a pentru ceilal]i
(„voiesc ca, unde sunt Eu, s` fie împre-
un` cu Mine [i aceia“, Ioan, 17, 24),
[i ambele Ego sum afirm` rela]ia. Eu
sunt pentru c` El este, iar El este în
mine (ca prezen]` în interioritatea
mea) [i cu mine; El este lumina prin
care eu cunosc c` sunt, astfel încât
atunci când [tiu c` eu sunt împlinesc
un act de cunoa[tere care presupune
prezen]a lui [i rela]ia mea cu el, deoa-
rece cunoa[terea are loc numai împre-
un` cu Dumnezeu, prin iluminare (in-
telectul meu se conjug` luminii divi-
ne). Cine [tie c` este [tie [i c` Fiin]a-Iu-
bire este [i accept` rela]ia, calea „mân-
tuirii“ de r`u. De unde importan]a lui
cogito nu doar în gnoseologie, dar [i
pentru ontologie [i soteriologie. Cogito
îl readuce pe om în rela]ia, pân` atunci
abandonat`, cu principiul existen]ei
sale, care este [i cel al cunoa[terii [i
al salv`rii. Prin aceasta, cogito repre-
zint` nu doar primul adev`r cunoscut
cu certitudine, dar mai ales primul pas
spre dep`[irea r`ului [i redobândirea
integrit`]ii fiin]ei. Importan]a lui cogi-
to se dovede[te capital` în rezolvarea
problemei r`ului: atunci când ai ajuns
la un adev`r, ai ajuns acolo prin Adev`r
(ca Maestru al t`u interior), ai rupt într-
o m`sur` v`lul întunecat al ignoran]ei
[i te-ai situat în rela]ie cu Fiin]a [i Bi-
– s` cedeze;
– cui s` cedeze;
– în ce condi]ii s` o fac`;
– sub ce garan]ii se desf`[oar` ceda-
rea ca atare1.În Banchetul [i Phaidros, Pla-
ton r`spunde acestor interoga]ii prin
a[a-numitele „discursuri-martor“, [ase
la num`r: patru în Banchetul (Phaidros,
[i care în Banchetul apare ca ini]iator al
33
nele nu doar prin intelect, dar [i prin
voin]` [i iubire. Ai, deci, într-un sin-
gur act, toate elementele ie[irii din r`u,
din c`derea [i ruina fiin]ei – intelectul
iluminat, voin]a ca iubire [i rela]ia cu
Dumnezeu.
Dac` principiul idealismului trans-
cendental [i e[uarea lui în solipsism îi
r`mân complet str`ine lui Augustin,
motivul este tocmai deschiderea cogito-
ului, caracterul s`u rela]ional: cogito sunt
eu împreun` cu altul, fiindc` „eu sunt“,
dar nu sunt „cel ce este“ (fiin]a în sine)
[i atunci cogito afirm` simultan dou`
fiin]e. Augustin reu[e[te performan]a
de a fi inventatorul „eului“ f`r` a-l cir-
cumscrie câmpului filosofic [i psiho-
logic pe care acesta îl subîntinde: eul
nu se reduce la eu, eul afirm` pe Altul.
ESEU
Augustin gânde[te eul în deschis,
neîngr`dit de gândirea care îl gânde[te,
evitând excesele subiectivismului [i
idealismului de mai târziu. Eul nici nu
putea fi descoperit în egoticitate, ci în
rela]ia cu altul, care îl [i define[te. „Mo-
tivul principal al erorii este c` omul nu
se cunoa[te pe sine“ (De ordine, I, I, 3),
spunea Augustin. Cunoa[terea începe
prin „eu sunt“ [i tot cu asta începe [i re-
cuperarea fiin]ei pierdute prin c`dere,
adic` mântuirea.
l
1 M.F. Sciacca, Sant’Agostino. La vita e
l’opera. L’itinerario della mente, Morcelliana,
Brescia, 1949, p. 205.
2 Ibidem, p. 148.
3 Cf. Emmanuel Bermon, Le cogito dans la
pensée de Saint Augustin, J. Vrin, Paris, 2001, p.
409.
4 Cf. Augustinus magister, vol. III (Actes),
Congrés international augustinien, Paris,
21–24 septembre 1954, pp. 181 [i 188. Cf. H.
Somers, „Image de Dieu et illumination di-
vine“, în Augustinus magister, vol. I, pp. 451 [.
urm.
5 Stephen J. Duffy, „Anthropology“, în
Augustine Through the Ages. An Encyclopedia,
cuvânt înainte de Jaroslav Pelikan, William
B. Eerdmans Publishing Company, Grand
Rapids, Michigan, 1999, p. 27. j
temei; e acela[i personaj din dialogul
care-i poart` numele; Pausanias, Ery-
ximachos [i Agathon), dou` în Phai-
dros (Lysias [i primul contra-discurs iro-
nic propus de Socrate). Se vede cum,
la Platon, etica pl`cerii (erotica în sens
comun) preg`te[te o moral` a renun-
]`rii – erotica filosofic`. Afl`m o not`
comun` în „discursurile-martor“ (sin-

34
tagma e a lui Foucault): pe lâng` între-
barea: „cui s` cedezi?“, mai ales în Phai-
dros, comunitatea subiectului e dat` de
caracterul trec`tor al iubirii; acest tip de
iubire, mai devreme sau mai târziu, se
destram`. E suficient ca iubitul s` îna-
inteze în vârst` pentru a fi p`r`sit (Ban-
chetul, 183d–e; Phaidros, 231a–233a). Alte
subiecte comune sunt dependente de ca-
racterul temporal al rela]iei în care se în-
trec curtezanul [i curtatul.
Un loc aparte ocup` discursul lui
Aristofan în Banchetul. Cred c` Platon nu
rezist` aici de a pl`ti o poli]` consistent`
lui Aristofan. Vreau s` spun c` poetul
este pus în situa]ia de a justifica în Ban-
chetul ceea ce condamna vehement în co-
mediile sale. E mica r`utate a lui Platon
[i care îl pune pe Aristofan în contra cu-
ESEU
tumei în dialog ([tiut fiind c` Aristofan
era un partizan al ei!): este vorba de asi-
metria de vârst`, sentimente [i compor-
tament între erastes [i eromenos. În mitul
pe care-l prezint` Aristofan, aceast` asi-
metrie, [i pe care se întemeiaz` întregul
program paidetico-pederastic, este anu-
lat` pe motiv c` îndr`gostitul [i iubitul
se nasc din împ`r]irea unei fiin]e unice,
asta pe de o parte; pe de alt` parte, mitul
justific` inclusiv iubirea homosexual`.
Jum`tatea masculin` este dornic` de
ceea ce este asemenea ei: „afirm` unii c`
sunt lipsi]i de ru[ine. E o inexactitate: nu
din neru[inare fac asta, ci din curaj, din
b`rb`]ie [i din caracter viril, fiind dornici
de ceea ce le este asemenea. Am o dovad`
important`: astfel de exemplare sunt sin-
gurii b`rba]i care intr` în politic`“2. Aici
se amuz`, mai cu seam`, Platon, fa]` cu
pozi]ia real` a lui Aristofan.
Toate acestea dau r`spuns inte-
roga]iei: ce este iubirea în afara ei? Ero-
tica filosofic` vrea s` r`spund` la între-
barea: ce este iubirea independent de ac-
cidentele ei?, ce este ea în îns`[i fiin]a
ei? Banchetul, prin cuvintele Diotimei, [i
Phaidros, prin legenda povestit` de Socra-
te, opereaz` o deplasare fundamental` a
temei; problema se pune altfel fa]` de
celelalte discursuri asupra lui Eros. Fo-
ucault3 vorbe[te de patru „treceri“ care
fac distinc]ia dintre erotica habitual` [i
erotica filosofic`. Amintitele patru „tre-
ceri“ sunt:
1. trecerea de la problema conduitei amo-
roase la întrebarea asupra realit`]ii iubirii.
Fiind admis` iubirea între cei doi par-
teneri, deci pe fondul unei iubiri pree-
xistente, chestiunea conduitei trece în
plan secund. Diotima [i Socrate sunt
interesa]i de realitatea, natura [i originea
iubirii pe care o constat`. Lui Agathon îi
spune Socrate: „voi ar`ta mai întâi cine
[i ce fel este Eros, pe urm` voi vorbi de
faptele lui“ (Banchetul, 201d). Precizarea
metodologic` pe care o aduce Diotima
pleac` de la sesizarea unei inadverten]e:
participan]ii la symposion c`utau, pân` la
interven]iile ei, esen]ialul despre iubire
nu în iubirea îns`[i, ci în ceea ce era iubit
(ton eromenon). N-au v`zut p`durea din
cauza copacilor, n-au v`zut iubirea din
cauza iubitului. Dar iubirea î[i dezv`luie
propriul adev`r nu dac` este întrebat` ce
iube[te, ci dac` întrebarea adresat` ei de-
vine: ce este ea, iubirea, în ea îns`[i? Prin
urmare, din perspectiva metodei, Dioti-
ma propune s` se revin` de la cel care
este iubit la cel care iube[te, de la ton ero-
menon la to eron, iar întrebarea trebuie s`
fie privitoare la acesta din urm`;
2. trecerea de la problema onoarei
tân`rului la problema dragostei pentru
adev`r. E tot o problem` de metod` în
joc. Erosul comun definea iubirea por-
nind de la obiectul ei – iubitul, caz în
care iubirea joac`, într-un fel, rolul
consecin]ei. Întrebarea platonician` in-
verseaz` lucrurile: definirea iubirii are
ca rezultat identificarea a ceea ce e obiec-
tul ei ([i atunci obiectul iubirii este acela
care joac` rolul consecin]ei). În erosul
comun accentul cade în primul rând pe
trup [i abia apoi pe suflet ([i dac`?); în
erosul filosofic accentul se mut` pe su-
flet [i pe ceea ce sufletul î[i aminte[te c`
a v`zut deasupra cerurilor ([i atunci el
se va lega de obiectul dorit numai dac`
afl` în el, dac` recunoa[te în el reflexe [i
imit`ri ale frumuse]ii înse[i pe care su-
fletul o contemplase deja). Via]a sufle-
tului are a fi închinat` mai mult onoa-
rei decât filosofiei, iar trupul nu este atât
de condamnat pe cât s-ar p`rea la o repe-
de privire. Frumosul ce prive[te corpul
e „pu]in lucru“, dar asta nu înseamn` c`
e nimic (Banchetul, 210c). Caracteristica
iubirii adev`rate nu presupune anate-
mizarea trupului; ea presupune raporta-
rea la adev`r;
3. trecerea de la problema inegalit`]ii par-
tenerilor la aceea a convergen]ei iubirii. Ine-
galitatea erotic` are în vedere faptul c` iu-
bitul este eromenos, iar îndr`gostitul este
erastes. Erosul pornea de la cel de-al doi-
lea c`tre cel dintâi. Eromenos-ul era cel
iubit; i se cerea, ca r`spuns, s` fie afectu-
os. Consecin]a era chiar inegalitatea par-
tenerilor pe linia diferen]ei dintre iubi-
re [i afec]iune. Eromenos-ului, prin ine-
galitatea creat`, i se refuza egalitatea cu
institu]ia provocatoare. Rela]ia lor este
imperfect reciproc` ([i al`turi de aceast`
inegalitate mai amintesc: inegalitatea de
vârst`, de statut, de experien]` etc.). Cei
doi nu iubesc la fel – [i dac` a[a stau lu-
crurile, ei nu dep`[esc ambientul erosu-
lui comun. Rela]ia trebuia s` fie perfect
reciproc`; [i cum aceasta nu era posibil
pe linia inegalit`]ilor de accident, avea s`
satisfac` posibilitatea pe linia egalit`]ii
de substan]` – raportarea la adev`r. Ches-
tiunea aceasta ]ine de începutul plato-
nismului, de Lysis (212d; 219e) mai cu
seam`, unde reciprocitatea [i dezintere-
sul definesc esen]ial prietenia. C`ci tema
central` a dialogului este: cineva iube[te,
]ine la cineva; care, atunci, din cei doi e
prietenul celuilalt? Lysis lui Hippothales,
sau invers? {i Socrate îi spune lui Lysis c`
to]i îi vor fi prieteni de se va face în]elept.
Exemplul citat din Lysis e împrumutat, [i
înc` pentru acela[i motiv, de Aristotel în
Etica Nicomahic` (VIII, II, 1155b 30): „Trei
sunt deci ra]iunile ce stau la baza priete-
niei (binele, pl`cutul [i utilul – n.m.). Dar
ata[amentul fa]` de lucruri inanimate
nu-l desemn`m prin termenul de prie-
tenie, pentru c` nu este posibil ca ele s`
ne r`spund` cu acela[i sentiment, nici ca
noi s` le dorim binele (ar fi ridicol, dac`
e vorba de vin, de pild`, s` pretindem c`-
i dorim binele; tot ce-i putem dori este
s` se conserve, ca s` avem ce consuma)“.
Rela]ia erastes-eromenos nu trebuie s` fie
una de tipul subiect (erastes)-obiect (ero-
menos), ci subiect-subiect (în sensul aces-
ta trebuie citit Phaidros, 255b–256a; aces-
tei curt`ri îi ia locul dialectica iubirii [i
iubirea e convergent` – ea este [i pen-
tru erastes [i pentru eromenos gestul care-i
conduce irevocabil spre adev`r);
4. trecerea de la virtutea b`iatului iubit
la iubirea mentorului [i la în]elepciunea lui.
S` l`muresc foarte clar o chestiune în ra-
port cu ceea ce va urma în a patra „tre-
cere“. Erastes-ul este îndr`gostitul, are
ini]iativa; trebuie s`-[i arate dorin]a [i s`
fie totodat` cump`tat, s` fac` daruri iu-
bitului, s`-l curteze. Pentru toate aces-
tea se simte îndrept`]it s` a[tepte re-
compens` (adic` s`-i cedeze îndr`gitul).
De cealalt` parte, îndr`gitul este cel
curtat, cel iubit, este obiectul dorin]ei
îndr`gitorului ([i tocmai din condi]ia de
obiect vrea îndr`gitul s` ias`, fie [i într-
un fel ira]ional). Curtat fiind, nu are a
ceda prea repede [i nici a accepta prea
multe omagii. De aici un întreg set de
reguli de comportare, de amân`ri [i pie-
dici destinate s` întârzie scaden]a (pen-
tru eromenos), recompensa (pentru eras-
tes). În aceast` rela]ie se perfec]ioneaz`
„arta curt`rii“.
Prin urmare, îndr`gostitul (erastes-
ul) are ini]iativa; i se cere cump`tare,
st`pânire de sine, adic` amânarea
dorin]ei, ceea ce nu are ca efect diminu-
area dorin]ei, ci sporirea ei deopotriv` cu
avansarea cump`t`rii c`tre starea de ex-
celen]`. Acum e momentul în care înce-
pe s` se întâmple ceva: acela care e mai
avansat pe calea iubirii (îndr`gostitul)
e [i „mai cunosc`tor“ în ale iubirii,
[i când Eros se adreseaz` adev`rului
(în „trecerea“ a patra), cunosc`torul
(îndr`gostitul) devine [i de]in`torul
adev`rului (iubirii). Adev`rul astfel po-
NUM~RUL 8 (59) AUGUST 2009
sedat va fi r`sfrânt, va fi rev`rsat asupra
iubitului, încât pe scen` apare un nou
personaj – îndrum`torul –, f`r` ca el s`
fie [i cel de-al treilea. Aici e întors`tura
– îndrum`torul se substituie erastes-
ului (îndr`gostitului), dar noi [tim c`
îndrum`torul nu este altul decât fos-
tul erastes aflat acum în adev`r (eras-
tes în stare de excelen]`). În ce const`
întors`tura sau r`sturnarea? În posesia
adev`rului fiind, aflându-se în adev`r,
erastes-ul excelent (adic` îndrum`torul)
exercit` asupra lui însu[i o deplin`
st`pânire de sine. Astfel c`, întrucât ros-
tul celui care posed` este s` dea, îndru-
m`torul r`stoarn` rolurile: erastes devi-
ne eromenos [i subiect al iubirii pentru
tinerii doritori de adev`r. R`sturnarea
presupune renun]area la aphrodisia [i în-
locuirea ei cu adev`rul. {i poate pune
adev`rul întrucât se pune pe el însu[i nu
în locul adev`rului, se pune pe el însu[i
ca adev`r. Alcibiade atrage aten]ia lui
Agathon: „e foarte adev`rat c` asemenea
lucruri nu le face numai cu mine, ci [i cu
Charmides, cu Euthydemos [i cu mul]i
al]ii, pe care îi în[al` f`când pe înamora-
tul. De fapt, el joac` rolul iubitului mai
degrab` decât pe-al iubitorului“ (Ban-
chetul, 222b). Din acest moment, însem-
nul adev`ratei iubiri va fi în]elepciunea
maestrului, iar nu onoarea eromenos-
ului, [i rela]ia de iubire devine rela]ie cu
adev`rul. Aristofan este, din nou, pus la
col]: „nu jum`tatea sa o caut` individul
în cel`lalt, ci adev`rul cu care fiin]a sa e
înrudit`“4. Ca art` gândit` a iubirii, ero-
tica e ascez` [i acces comun la adev`r.
C`ci acolo unde doi sau trei se vor fi
adunat în numele adev`rului, acolo va
fi [i adev`rul cu ei. Am f`cut aici o pa-
rafraz` dup` Matei 18, 20 tocmai pen-
tru c` înaintea pericopei amintite afl`m
pilda cu oaia r`t`cit` (Matei 18, 10–14).
Îndrum`torul de mai sus [i de la poalele
Olimpului e un fel de p`stor, [i cine bate
p`storul risipe[te turma (Zaharia 13, 7;
Matei 26, 31; Marcu 14, 27).
l
1 Michel Foucault, Istoria sexualit`]ii, Editura
de Vest, Timi[oara, 1995, p. 272. Erotica filosof-
ic` substituie curt`rii [i onoarei problematica
adev`rului [i a ascezei.
2 Banchetul, 192a. Explicarea pasiunii amor-
ului: jum`tatea masculin` rezultat` din t`ierea
androginului iube[te femeia; jum`tatea femi-
nin` iube[te b`rbatul. Cele ce-au rezultat din
t`ierea femeii nu dau nici o aten]ie b`rba]ilor,
iar cei ce provin din despicarea b`rbatului
iubesc pe b`rba]i. Ace[tia din urm`, prin natura
lor, sunt cei „mai b`rba]i“ (Ibidem, 191e).
3 Michel Foucault, op. cit., pp. 276–280.
4 Ibidem, p. 281. În felul acesta citesc spusa
potrivit c`reia „Platon ar fi fost scandalizat de
ceea ce noi numim dragoste ´…¨ Iar iubirile sub-
lime, cea a lui Dante pentru Beatrice, cea a lui
Petrarca pentru Laura, i s-ar fi p`rut ni[te boli
ale sufletului. {i Banchetul con]ine idei [i expre-
sii care ne-ar scandaliza dac` nu l-am citi cu o
anume distan]` istoric` ´…¨ Pentru Platon dra-
gostea nu este propriu-zis o rela]ie; este o aven-
tur` solitar`. Citind anumite fraze din Banchetul
este imposibil s` nu te gânde[ti, în ciuda carac-
terului sublim al conceptelor, la un Don Juan
filozofic. Diferen]a este c` drumul lui Don Juan
merge în jos [i se termin` în infern, în timp
ce acela al amantului platonic culmineaz` cu
contemplarea ideii. Don Juan este subversiv [i,
mai mult decât dragostea femeilor, îl inspir` or-
goliul, tenta]ia de a-l sfida pe Dumnezeu. Este
imaginea r`sturnat` a erosului platonician“
(Octavio Paz, Dubla flac`r`. Dragoste [i erotism,
Humanitas, Bucure[ti, 1998, pp. 43–44). j

36
{antierul în construc]ie
TEORIE POLITIC~
al dreptei române[ti
Argumente pentru o dezbatere necesar`
„Cartea lui Valeriu Stoica [i Drago[
Paul Aligic` este un dar f`cut cultu-
rii politice a României democratice“ –
acestea sunt cuvintele cu care se des-
chide prefa]a lui Vladimir Tism`neanu
la volumul Reconstruc]ia dreptei. Între ex-
perimentul capitalist occidental [i proiectul
na]ional românesc, ap`rut la editura Hu-
manitas. Într-adev`r, aceast` carte re-
prezint` un pariu câ[tigat al autorilor,
acela de a oferi o panoram` a felului în
care temele dreptei, indiferent de con-
textul na]ional, pot fi puse în pagin` de
doi autori români la începutul secolu-
lui XXI. Reconstruc]ia dreptei este o carte
care s-a l`sat a[teptat` înc` din vara anu-
lui trecut, când cei doi autori au înce-
put s` publice fragmente [i s` marche-
ze spa]iul public autohton cu numeroa-
se interven]ii inspirate din con]inutul
proiectului lor editorial.
Reconstruc]ia dreptei are câteva meri-
te pe care le semnal`m ca atare, înain-
te de a trece în revist` principalele sale
teme. În primul rând, avem de-a face cu
o excep]ie: nu exist` în spa]iul autoh-
ton o alt` contribu]ie teoretic` semnat`
de un observator din afara vie]ii poli-
tice venit din mediul academic împre-
un` cu un om politic. În al doilea rând,
aceast` carte marcheaz` asumarea pu-
blic` [i f`r` echivoc a unor idei inspira-
te din reflec]ia politic`, gest onorant [i
din p`cate rar în peisajul editorial. Idei-
le pe care Stoica [i Aligic` le sus]in por-
nesc dintr-o convingere intim` legat` de
o concep]ie mai larg` asupra societ`]ii,
autorii afirmând tran[ant identitatea
lor doctrinar`. În general, cei care tra-
teaz` teme de doctrin` politic` în Ro-
mânia nu uit` s` precizeze c` pozi]ia lor
nu se suprapune integral peste obiec-
l Valeriu Stoica
Drago[ Paul Aligic`
RECONSTRUC}IA
DREPTEI. ÎNTRE
EXPERIMENTUL
CAPITALIST
OCCIDENTAL {I
PROIECTUL NA}IONAL
ROMÂNESC
Humanitas, Bucure[ti, 2009
tul investiga]iei, neasumându-[i astfel
pân` la cap`t chiar propriile idei. Stoica
[i Aligic` afirm` îns` de o manier` cate-
goric` resorturile intime ale demersu-
lui lor intelectual. Un alt merit al aces-
tei c`r]i este pur [i simplu c` este scris`
în colaborare. Stilul c`r]ii este unitar,
fiind aproape imposibil a decela care
este contribu]ia individual` a fiec`rui
autor. Un demers care merit` a fi salu-
tat, în contextul editorial românesc în
care obsesia pentru avansare în cariera
academic`, construit` în jurul proiecte-
lor solitare, este pus` de cele mai multe
ori în prim-plan. Stoica [i Aligic` nu au
scris aceast` carte pentru a ad`uga o
publica]ie în CV-ul fiec`ruia [i nici pen-
tru c` au primit o sarcin` expres` din
partea unei institu]ii sau a unui par-
tid politic. În acest punct rezid` [i un
alt merit al c`r]ii necesar a fi semnalat:
autorii au remarcat o lips` în peisajul
intelectual din România [i nu au mai
a[teptat vreun fel de validare din par-
tea unei instan]e de autoritate pentru a
pune pe hârtie propriile considera]ii.
În fine, în aceea[i categorie a merite-
lor acestei c`r]i pe care le semnal`m cu
titlu preliminar se înscrie [i faptul c` pe
parcursul a mai bine de 350 de pagini nu
reg`sim prea multe trimiteri la situa]ia
politic` actual`, rare fiind referin]ele le-
gate de un context politic aflat de altfel
în continu` schimbare. Majoritatea pre-
tinselor contribu]ii la clarificare doctri-
nar`, indiferent de faptul c` se revendic`
de la dreapta sau de la stânga, sunt mar-
cate de referin]e la situa]ia politic`, a[a
încât cu greu se poate separa partea de
reflec]ie teoretic` de cea a pozi]ion`rii
autorului. Stoica [i Aligic` au avut în ve-
dere aceast` situa]ie [i au evitat c`derea
în derizoriu, preferând s` înf`]i[eze pro-
pria lor viziune, pe care o consider` a
fi valabil` atât ast`zi, cât [i în viitorul
apropiat.
Date fiind coordonatele generale care
contextualizeaz` Reconstruc]ia dreptei,
este momentul s` trecem la urm`torul
nivel de analiz` a acestei c`r]i. Cea mai
bun` interpretare a unei lucr`ri este
dat` în primul rând de inten]iile auto-
rilor. Stoica [i Aligic` afirm` de la bun
început c` nu exist` o doctrin` unic`,
un decalog universal al dreptei [i c` nu
se afl` în posesia unicei utiliz`ri posibi-
le a no]iunii de dreapta: pân` la urm`,
afirm` autorii, dreapta va fi mi[carea po-
litic` [i intelectual` care se va declara ca
atare, [i nu ceea ce dorim la modul ideal
a fi dreapta. Ca o completare, ar fi fost in-
dicat s` se aib` în vedere faptul c` nu în-
totdeauna dreapta politic` se suprapu-
ne peste cea intelectual` (aceasta fiind
una dintre diferen]ele fa]` de stânga, în
cadrul c`reia cele dou` orient`ri au un
grad mai mare de suprapunere). Dreap-
ta a fost [i va fi mai indisciplinat` în apa-
ren]` decât stânga, marcat` de curente
care î[i g`sesc cu greu locul într-un con-
text unitar, îns` aceast` flexibilitate mai
accentuat` îi confer` [i un avantaj, acela
de a g`si solu]ii pentru un num`r mai
mare de situa]ii. Stoica [i Aligic` por-
nesc de la ideea potrivit c`reia diversita-
tea dreptei nu poate fi redus` la un nu-
mitor comun [i încearc` s` surprind`
multiplele fa]ete ale acestui fenomen.
Este [i motivul pentru care analiza au-
torilor are nevoie de atât de multe pa-
gini doar pentru a face o introducere în
temele dreptei.
Întrebarea cum poate fi gândit` iden-
titatea na]ional` la început de secol XXI
în cazul unor na]iuni din Europa parte
a unui proiect politic suprana]ional în-
cepe s` se pun` tot mai des, f`cându-
[i auzite ecourile [i în cartea lui Stoi-
ca [i Aligic`. Termeni precum identita-
te sau tradi]ie cap`t`, potrivit celor doi
autori, un nou con]inut: facem parte
din tradi]ia modernit`]ii occidentale [i
exist` [ansa ca aceasta s` poat` fi recu-
perat` [i transpus` în spa]iul autohton.
Altfel spus, nu exist` un decalaj care tre-
buie recuperat [i nici un avans al pro-
iectului identitar care trebuie p`strat,
ci este necesar` o recuplare a tradi]iei [i
identit`]ii pentru a prelua în mod crea-
tiv din experien]ele reu[ite ale trecutu-
lui [i din cele mai pu]in reu[ite ale pre-
zentului. Aceast` recuplare nu se reven-
dic` îns`, ne atrag aten]ia Stoica [i Ali-
gic`, de la „radicalismul antiliberal [i
anticapitalist al perioadei interbelice“ [i
nici din „nostalgia aristocra]iei secolu-
lui al XIX-lea“.
Cunoscând preocup`rile comune
celor doi autori, materializate în pozi]ii
publice constante de-a lungul vremii,
precum [i în precedentele proiecte edi-
toriale, am fi tenta]i s` credem c` dreap-
NUM~RUL 8 (59) AUGUST 2009
ta din titlul acestei c`r]i se refer` doar la
liberalism. Cei care ar face cu u[urin]` o
asemenea echivalare vor fi cu siguran]`
dezam`gi]i: Stoica [i Aligic` afirm` f`r`
rezerve c` „liberalismul românesc este
o etichet` goal` de con]inut“. Justifica-
rea este [i mai direct` decât aceast` sen-
tin]`: afirmarea anticomunismului [i a
valorilor generale ale liberalismului nu
mai este suficient`. Altfel spus, este im-
portant a vedea dreapta nu doar prin
nega]ie [i nu numai la modul general,
ci prin cât mai multe particularit`]i care
s` ajute la dep`[irea unor cli[ee post-
decembriste. Mai mult, Stoica [i Ali-
gic` consider` c` nu exist` un libera-
lism românesc unitar, cu r`d`cini isto-
rice [i racordat la mi[c`rile de idei spe-
cifice modernit`]ii europene, o aseme-
nea idee nefiind altceva decât un mit.
În plus, convingerea intim` a celor doi
autori este c` liberalismul în general s-
a orientat spre stânga, pe m`sur` ce cu-
rentul socialist s-a mutat spre centru.
Pentru Stoica [i Aligic`, stat asisten]ial,
social-democra]ie [i liberalism tind s` se
contopeasc`. Locul liberalismului este
luat de alte orient`ri, precum libertaria-
nismul, ale c`rui principii sunt expu-
se sumar. În condi]iile acestor muta]ii
profunde pe plan doctrinar, r`mâne în-
totdeauna loc pentru dreapta, iar efor-
tul intelectual trebuie canalizat pentru
a vedea care este identitatea acesteia, [i
nu pentru a proclama dispari]ia ei prin
asimilarea cu liberalismul de tip nou.
Pe de alt` parte, nu se poate renun]a
atât de u[or la un termen atât de adânc
înr`d`cinat în con[tiin]a colectiv`, aces-
ta fiind motivul pentru care Stoica [i
Aligic` încearc` s` pun` în pagin` ceea
ce numesc „tensiunile institu]ionale“
din cadrul liberalismului, pornind de la
premisa c` „universul populat de libera-
lism este unul plin de contradic]ii“. Una
dintre aceste tensiuni este „interfa]a
dintre politic [i grupurile de interese“,
care deschide calea c`tre o contradic]ie
mai ampl`, cea dintre democra]ie [i li-
beralism. O tem` care a preocupat con-
stant gândirea politic` (vezi Norberto
Bobbio [i la noi Nicolae Steinhardt), o
tem` dificil`, deoarece atinge substan]a
felului în care democra]ia poate fi te-
oretizat`. Pentru Stoica [i Aligic`, ten-
siunea între cei doi termeni este con-
 NUM~RUL 8 (59) AUGUST 2009
stant` [i deopotriv` fecund`, liberalis-
mul politic c`utând în permanen]` o
cale de acomodare cu principiul demo-
cratic al majorit`]ii. O alt` contradic]ie
care poate explica tensiunea dintre li-
beralism [i democra]ie este „lege versus
legisla]ie“. Legea nu are nimic în comun
cu mecanismul majorit`]ii, fiind echiva-
lat` cu descoperirea, [i nu cu inventarea
dreptului, în timp ce legisla]ia este ex-
presia îns`[i a majorit`]ii parlamenta-
re. Nici unul dintre cei doi termeni nu
trebuie s` primeze în fa]a celuilalt: ex-
cesul de legisla]ie este pentru Stoica [i
Aligic` echivalent cu anomia, deoare-
ce „num`rul prea mare de norme neco-
relate [i contradictorii are, în plan prac-
tic, acelea[i consecin]e precum absen]a
normelor“. O observa]ie care poate sur-
prinde, dar prin care autorii în]eleg s`
î[i aduc` propria contribu]ie la disputa
„democra]ie versus liberalism“.
Un alt gen de tensiuni care alimen-
teaz` aceast` disput` provine, potrivit
autorilor, din zona mentalit`]ilor. Con-
teaz` astfel, din aceast` perspectiv`,
propria raportare a persoanei (de[i au-
torii folosesc no]iunea de „individ“, cea
de persoan` este f`r` îndoial` mai potri-
vit`, fie [i numai datorit` evit`rii unei
dimensiuni mai neutre ideologic a na-
turii umane) la no]iuni precum liber-
tate sau democra]ie, iar demersul care
duce la o asemenea raportare este numit
de Stoica [i Aligic` foarte inspirat drept
„povara libert`]ii“. Libertatea poate de-
veni traumatizant`, persoana fiind an-
grenat` de obicei în ceea ce autorii nu-
mesc „dialectica libert`]ii“: cu cât o per-
soan` devine mai liber`, cu atât resimte
libertatea ca pe o povar` [i dore[te con-
trariul libert`]ii, ceea ce explic` succesul
totalitarismelor.
„Reconstruc]ia libert`]ii“ are, în
compara]ie cu alte încerc`ri simila-
re, un mare avantaj, care const` într-o
parte extrem de substan]ial` referitoare
la economie. Dac` pân` acum, în aceast`
parte a lucr`rii, termenul „liberalism“ a
fost în prim-plan, odat` cu tratarea capi-
talismului de pe pozi]ii economice ter-
menul de dreapta intr` în scen`. Ipote-
za care st` la baza demersului autori-
lor referitor la capitalism este c` inter-
nalizarea acestuia se transform` într-
un handicap pentru dreapta din Româ-
nia de azi: pledoaria autorilor este în fa-
voarea identific`rii capitalismului drept
reper pentru doctrina [i practica po-
litic`. La întrebarea cum poate fi defi-
nit capitalismul, Stoica [i Aligic` ofer`
un r`spuns extrem de sugestiv: este o
ma[in` sofisticat` pe care to]i o folosim,
dar pu]ini în]eleg cum func]ioneaz`.
Autorii încearc` s` descompun` capita-
lismul pentru a-i descifra mecanismul
de func]ionare, tratând în acest sens
no]iuni precum ordinea social` din per-
spectiva diviziunii muncii, problema
schimbului economic, dreptul de pro-
prietate, contract [i competi]ie liber`.
Re]inem afirma]ia autorilor potrivit
c`reia esen]a capitalismului este dat`
de institu]ionalizarea inova]iei, a expe-
rimentului [i a riscului antreprenorial,
îns` atunci când este vorba de a vedea
în ce m`sur` aceste no]iuni pot coabita
cu ideile unei drepte conservatoare au-
torii manifest` o re]inere care diminu-
eaz` din substan]a prezent`rii elemen-
telor capitalismului aflate în leg`tur` cu
practica [i teoria politic`.
Stoica [i Aligic` încearc` în Recons-
truc]ia dreptei o reconciliere posibil`
între termeni care în aparen]` nu au
nimic în comun [i care devin de multe
ori lipsi]i de con]inut prin folosirea ex-
cesiv`. Un capitol din carte trateaz` de
exemplu rela]ia dintre capitalism [i
domnia legii (rule of law). Ar fi fost mai
indicat ca tratarea temei „lege versus
legisla]ie“ s` fie f`cut` mai degrab` în
acest context. Stoica [i Aligic` expun pe
larg no]iuni precum „egalitatea în fa]a
legii“ sau „diferen]a dintre libertate po-
zitiv` [i libertate negativ`“, devenite
deja familiare cititorului printr-o serie
de scrieri fundamentale. Un demers
care se dovede[te a nu fi zadarnic, deoa-
rece la cap`tul lecturii acestui capitol
pot fi observate mai bine leg`turile din-
tre no]iuni aparent dispersate, fie [i din
simplul motiv c` au fost enun]ate în pe-
rioade istorice diferite. Din ultima parte
a acestui capitol, cea dedicat` culturii ju-
ridice [i patriotismului constitu]ional,
re]ine în mod deosebit aten]ia defini]ia
care este dat` celei din urm` no]iuni (au-
torii vor trata conceptul mai pe larg într-
o alt` parte a c`r]ii): cum patria devine
„un spa]iu juridic în care este posibil`
libertatea“ (nu doar pentru liberali am
ad`uga, nuan]ând afirma]ia f`r` echivoc
a autorilor), patriotismul constitu]ional
este „sentimentul care m`soar` fideli-
tatea fa]` de acest spa]iu juridic, indife-
rent dac` este vorba de preo]ii legii sau de
credincio[ii ei“.
Pentru Stoica [i Aligic`, una dintre
cele mai func]ionale defini]ii ale capi-
talismului este cea de ordine social`
bazat` pe un etos specific. Astfel, dreap-
ta nu este întemeiat` pe un capitalism
imoral, ci dimpotriv`, acesta posed` o
esen]` contrar` „egoismului [i instinc-
tului“; capitalismul este v`zut [i ca un
proiect spiritual, pia]a fiind compatibil`
cu morala pentru c` favorizeaz` solida-
ritatea, iar „ascensiunea capitalismu-
lui a adus cu sine o cre[tere a compasi-
unii“. Una dintre cele mai dificile teme
ale c`r]ii este cea legat` de caritate, com-
pasiune, filantropie – altfel spus, de felul
în care dreapta se raporteaz` la social.
Premisa de la care pornesc Stoica [i Ali-
gic` este c` investi]ia public` în progra-
me de asisten]` social` nu numai c` are
ca efect cre[terea dependen]ei persoanei
fa]` de stat, dar este [i ineficient`, prin
faptul c` reduce caritatea privat`. Tema
organiz`rii asisten]ei sociale merit`,
f`r` îndoial`, o analiz` ulterioar` mai
aprofundat`, pentru a vedea dac` mo-
delul de „amestec al bun`st`rii“, bazat
pe parteneriatul public – privat, poate
fi viabil [i compatibil cu un proiect po-
litic de dreapta. Autorii afirm` doar c`
„este foarte probabil“ ca asisten]a soci-
al` privat` s` fie superioar` celei asigu-
rate prin interven]ia exclusiv` a statu-
lui. Pe de alt` parte, Stoica [i Aligic` for-
muleaz` o observa]ie pertinent`, anume
c` „agen]iile private sunt mult mai aten-
te în a distinge între s`racii care au nevo-
ie s` fie ajuta]i [i s`racii care nu au ne-
voie“. În aceast` parte a c`r]ii se g`se[te
[i o alt` observa]ie extrem de bineve-
nit`: fondurile investite în asisten]a so-
cial` organizat` de stat nu scad nicio-
dat`, pe m`sura ac]iunii de lobby din
partea „exper]ilor în s`r`cie“ pe lâng`
oamenii politici, ceea ce duce la aloca-
rea unor resurse care nu mai pot fi în
cele din urm` gestionate [i dirijate c`tre
cei afla]i în nevoie. Pentru cei doi au-
tori, sprijinul social trebuie s` fie „palia-
tiv“ (ar fi fost poate mai indicat` folosi-
rea termenului de subsidiar, care descrie
mai bine realitatea conceptual`, evitân-
du-se astfel trimiterea la un termen cu
alt gen de conota]ii), motivul fiind acela
c` „po]i ajuta în cazuri individuale, con-
textuale, dar nu po]i avea în nici un caz
pe aceast` cale o solu]ie structural` a
s`r`ciei“. Concluzia este c` statul nu tre-
buie s` de]in` monopolul pe compasi-
une [i caritate, acest monopol fiind de
fapt nici mai mult, nici mai pu]in decât
„o mimare a responsabilit`]ii morale“.
Re]ine aten]ia în prezentarea etosului
capitalist [i diferen]a dintre caritate ca
act personal [i filantropie ca „sistem al
ordinii naturale“, o precizare terminolo-
gic` util` pentru a în]elege modalitatea
în care autorii încearc` s` ofere o imagi-
ne unitar` [i u[or de transpus în politici
publice a acestei teme.
Meritul c`r]ii Reconstruc]ia dreptei este
[i de a da o imagine cât mai complet` a
marilor teme de dezbatere contempora-
ne, în leg`tur` cu care distinc]iile ide-
ologice sunt înc` relevante. Un capitol
aparte al c`r]ii este dedicat provoc`rilor
demografice [i migra]iei. Autorii pre-
fer` doar s` enun]e aceste probleme ca
atare, rezumându-se la a afirma c` „de-
mografia nu mai este de partea noas-
tr`“ (în sensul c` nu s-a g`sit un anti-
dot bazat pe decizii politice la sc`derea
natalit`]ii în spa]iul occidental). Tot în
acest context, aten]ia lui Stoica [i Ali-
gic` este îndreptat` [i asupra a dou` ma-
niere diferite de a vedea viitorul drep-
tei: una întemeiat` pe scepticismul târ-
ziu al lui James Buchanan, care pune
sub semnul întreb`rii dorin]a de liber-
tate a persoanelor, premisa pe care sunt
de fapt construite institu]iile democra-
tice, afirmând c` este posibil ca dorin]a
de dependen]` s` fie mai apropiat` de
condi]ia uman`, cealalt` mai optimist`,
bazat` pe afirmarea posibilit`]ii de a
g`si un punct comun între culturi dife-
rite de cea occidental` [i principiile libe-
ralismului clasic.
Una dintre cele mai dificile teme ale
construc]iei unui proiect politic bazat
pe valorile dreptei este raportarea la
identitate, atât a persoanei, cât [i cea
colectiv`, na]ional`. Dac` în leg`tur`
cu cel dintâi aspect exist` contribu]ii
doctrinare demne de luat în seam` în
spa]iul autohton (iar Reconstruc]ia drep-
tei continu` cu succes aceast` linie de
gândire), în leg`tur` cu felul în care
na]iunea poate fi privit` prin pune-
rea în prim-plan a diferen]elor doc-
trinare nu avem o abordare pe deplin
conturat`. Stoica [i Aligic` încearc`
s` schi]eze prin demersul lor posibile
direc]ii de discu]ie care merit` a fi dez-
voltate mai pe larg ulterior. Problema
este pus` într-un context mai amplu, cel
al apartenen]ei la o marc` identitar` co-
lectiv`, aceasta fiind „elementul de coe-
ziune aflat la baza organiz`rii sociale“.
Surprinde evitarea cuvântului „na]iune“
[i mai ales faptul c` autorii vorbesc des-
pre na]ionalism f`r` a clarifica propria
lor precau]ie fa]` de a da un sens, indi-
ferent de ce natur`, acestui termen. În
ceea ce prive[te folosirea sintagmei „pa-
triotism constitu]ional“, ca opus unui
ata[ament al comunit`]ii bazat exclusiv
pe identitatea etnic`, ar fi fost necesare
poate mai multe clarific`ri. Teoria „pa-
triotismului constitu]ional“ este, desi-
gur, atr`g`toare, mai ales datorit` faptu-
lui c` ofer` o solu]ie de ie[ire din dilema
„etnic versus civic“, îns` nu trebuie uitat
c` este vorba doar despre un construct
teoretic, un element de noutate care
37
disloc` raportarea clasic` la identitatea
na]ional`, dar care nu a fost niciodat`
asumat pân` la cap`t de vreo comunita-
te politic`. „Patriotismul constitu]ional“
este de fapt, poate mai mult chiar decât
no]iunea de stat de drept, un deziderat
care define[te o form` de organizare po-
litic` ideal` fa]` de care ne raport`m.
În ceea ce constituie, f`r` îndoial`,
TEORIE POLITIC~
una dintre cele mai reu[ite abord`ri
ale acestei c`r]i, autorii numesc ruptu-
ra dintre stat [i cet`]eni în context au-
tohton – altfel spus, lipsa de percepe-
re a reprezentativit`]ii institu]iilor de
c`tre cet`]eni ori, mult mai direct, criza
reprezent`rii politice. O neîn]elegere
cronic` ce dateaz` înc` de la orizonturi-
le modernit`]ii, a[a cum demonstreaz`
Stoica [i Aligic`, efortul de a semnala
cauzele [i evolu]ia acestei neîn]elegeri
fiind remarcabile. Confiscarea statului
în interesul unei minorit`]i [i crearea a
ceea ce autorii numesc „oligarhie trans-
partinic`“ este, în opinia acestora, cel
mai important eveniment de dup` 1989
care va avea consecin]e semnificative
pentru o lung` perioad` de timp.
Reconstruc]ia dreptei nu este doar o ra-
diografie a sensibilit`]ilor doctrinare
prezente într-un context na]ional sau
transna]ional, ci [i o încercare de a oferi
solu]ii concrete în sensul ideilor expuse.
Procedând astfel, Stoica [i Aligic` î[i pro-
pun [i reu[esc s` demonstreze leg`tura,
nu întotdeauna evident`, dintre spa]iul
ideilor [i cel al ac]iunii politice, precum
[i necesitatea de a ancora acest tip de
ac]iune în tipare doctrinare care [i-au
dovedit de-a lungul timpului utilitatea.
La întrebarea ce propun Stoica [i Aligic`
distinct de al]i autori care s-au aplecat
asupra articul`rii dreptei române[ti sau
de oamenii politici care promit f`r` a-[i
onora cuvântul dat, reg`sim un r`spuns
cât se poate de concret în ultimul subca-
pitol, intitulat „Refondarea României?“
din cadrul capitolului ce încheie aceast`
carte. Acest r`spuns porne[te de la con-
vingerea c`, dincolo de oligarhia trans-
partinic` ce a acaparat resursele de dez-
voltare, „exist` o alt` Românie, mai pro-
fund` [i mai puternic`, dar înc` insufi-
cient con[tient` de for]a ei“. Un mesaj
optimist, care face posibil` o refondare
a legitimit`]ii politicului fie [i doar într-
un viitor greu de anticipat. Stoica [i Ali-
gic` formuleaz` dou` propuneri con-
crete: o nou` Constitu]ie [i o nou` cul-
tur` politic`. În leg`tur` cu prima pro-
punere, autorii nu specific` decât ceea
ce consider` a fi fundamentul unui ase-
menea demers: o nou` Constitu]ie tre-
buie s` fie expresia na]iunii civice [i a
asocierii libere a cet`]enilor. Cât despre
a doua propunere, o nou` cultur` poli-
tic` constituie primul pas c`tre o serie de
reforme necesare: a partidelor politice, a
administra]iei, a educa]iei. Pasul imediat
urm`tor este descris doar în cazul parti-
delor politice, care ar trebui, în viziunea
autorilor, s` fie bazate pe doctrine dife-
rite [i u[or de în]eles de c`tre cet`]eni.
Este mult, este pu]in pentru un proiect
de societate? R`spunsul la aceast` între-
bare poate fi dat în func]ie de cum ne
raport`m la întregul demers practicat de
Stoica [i Aligic`. Nici un posibil astfel de
r`spuns nu poate contesta îns` c` radica-
litatea proiectului politic [i ideatic pro-
pus de autori nu const` în desp`r]irea
definitiv` de trecut, ci în afirmarea unor
principii universal valabile de doctrin`
politic` pe baza c`rora orice proiect de
societate poate avea succes. j

38
Romantism, regenerare
ISTORIA IDEILOR
[i identitate na]ional`
O
RIGINILE romantismu-
lui românesc r`mâne, la
aproape patru decenii de
la prima ei edi]ie, unul
dintre acele repere care
ilustreaz` exemplaritatea unei cari-
ere intelectuale [i academice. Mobi-
lizând erudi]ia, traversând grani]ele
tradi]ionale ale domeniilor, Paul Cor-
nea devine, în anii de dup` 1965,
fondator de [coal` [i sem`n`tor de
idei. {i aceasta cu atât mai mult cu
cât direc]iile sale de cercetare se întâl-
nesc cu un patrimoniu de cunoa[tere
ce precede comunismul – în studiile
dedicate pa[optismului analizele sale
recupereaz` un fond de interoga]ii [i
de ipoteze ce trimite la contribu]iile
unor Pompiliu Eliade sau A.D. Xeno-
pol, în aceea[i m`sur` în care rafineaz`
demonstra]iile unor G. Ibr`ileanu sau
E. Lovinescu.
Asemeni lui Vlad Georgescu, Paul
Cornea este preocupat s` identifice un
nivel al istoriei ideilor [i al reflec]iei
politice. Sinteza realizat` de Paul Cor-
nea este una ce convoac`, în armonie
hermeneutic`, sociologia literaturii, is-
toria literar`, istoria mentalit`]ilor [i
istoria intelectual`. Ceea ce se na[te,
gra]ie acestui demers înnoitor, este o
nou` viziune asupra obiectului literar,
o viziune ce pune accentul pe inten]ia
de contextualizare [i care face apel la
obliga]ia reconstituirii unui spa]iu so-
cial [i politic.
Inserarea literaturii în rama unor
evolu]ii societale poate fi privit` ca ele-
mentul central al filosofiei interpreta-
tive avansate de Paul Cornea. În acest
punct, recitirea romantismului româ-
nesc evoc` abordarea pe care o direc]ie
precum „new historicism“ o va vali-
da intelectual. S-ar putea ad`uga c`, în
cazul lui Paul Cornea, fine]ea gustului
dubleaz` rigoarea decupajului metodo-
logic. Elegan]a stilului transform` dis-
cursul asupra literaturii într-un text ce
fascineaz` [i educ` în egal` m`sur`.
l Paul Cornea
ORIGINILE
ROMANTISMULUI
ROMÂNESC
Editura Cartea Româneasc`
2008.
Romantism [i tranzi]ie
Sinteza lui Paul Cornea vine s` fac`
bilan]ul unei linii de investiga]ie inte-
lectuale asupra moderniz`rii autohto-
ne, linie ale c`rei origini îndep`rtate
pot fi localizate în textele lui Titu
Maiorescu însu[i. C`ci, în cele din
urm`, lui Maiorescu i se datoreaz`
lansarea unei dezbateri care va fi cen-
trat`, simultan, pe sensul [i originile
moderniz`rii române[ti. Lectura care
ca fi dat` intervalului selectat de Paul
Cornea, 1780–1840, este una colorat`
ideologic, în anii de pân` la 1938. Libe-
rali, conservatori, sociali[ti, marxi[ti [i
na]ionali[ti integrali, cu to]ii vor reve-
ni asupra acestui moment de elec]iune,
încercând s` [i-l aproprieze, simbo-
lic, convertindu-l în punctul de spri-
jin al propriei lor nara]iuni explicati-
ve. Din aceast` perspectiv`, genealo-
gia romantismului se suprapune pe
aceea a modernit`]ii înse[i. R`d`cinile
anului 1848 sunt de g`sit în aceste de-
cenii ce modific`, radical, datele de
defini]ie identitare [i propun profilul
unei na]iuni.
Etapele recuperabile în sinteza
lui Paul Cornea sunt cele canonice,
prezente deja în reflec]ia istoriogra-
fic` [i intelectual` precomunist`. De
la sfâr[itul Vechiului Regim pân` la
na[terea ordinii regulamentare, traseul
este unul ce include abandonarea, gra-
dual`, a unei arhitecturi institu]ionale
[i mentalitare. Inventarea romantic`
a na]iunii se produce pe acest fundal
marcat de ambiguitate politic`. Ves-
tigiile de Vechi Regim coexist` cu
inova]ia în acela[i mod în care, la nivel
vestimentar, jobenul se intersecteaz`
cu hainele post-fanariote.
C`ci Originile romantismului ro-
mânesc poate fi citit` ca o biografie a
modernit`]ii timpurii, biografie ce do-
cumenteaz` maniera în care noul dis-
curs intelectual [i politic se substituie
celui care marcase lungul Vechi Regim
de la noi. Mutatis mutandis, Paul Cor-
nea urm`re[te, în linia unui Paul Ha-
zard, criza [i transformarea spiritului
public. Trecerea de la Bossuet la Voltai-
re are un corespondent în teritoriul ro-
mânesc, acolo unde iradierea luminist`
este responsabil` pentru deplas`rile de
accente. Educarea, binele comun, gu-
vernarea, identitatea na]ional` sunt
temele în jurul c`rora se va organi-
za un discurs alternativ, discurs care
îl anun]`, pân` la un punct, pe cel
pa[optist însu[i. Reforma statului este
invocat` de mai to]i autorii care se ma-
nifest` în deceniile de dup` 1780. Am-
prenta iluminismului nu poate fi eli-
minat` din aceast` ecua]ie a tranzi]iei
intelectuale [i institu]ionale.
Simbolic`, în aceast` ordine de idei
a elimin`rii prejudec`]ilor, este ma-
niera în care Paul Cornea redefine[te
pozi]ia pe care segmentul fanari-
ot o ocup` în acest interval cronolo-
gic . Este vorba, aici, de o afinitate cu
o întreag` direc]ie de cercetare ce a
ambi]ionat s` revizuiasc` un cli[eu de
interpretare ale c`rui origini sunt aso-
ciabile pa[optismului. De la D. Popo-
vici la Alexandru Du]u, istoria literar`
[i istoria mentalit`]ilor au corectat o
viziune profund marcat` de grecofo-
bia genera]iei lui B`lcescu. În unghiul
istoriei ideilor, Vlad Georgescu a recu-
perat un întreg continent de gândire
politic`, punând în leg`tur` gesturile
ultimilor fanario]i cu practica [i viziu-
nea intelectual` european`. Paul Cor-
nea închide un cerc, oferind o aborda-
re care se deta[eaz`, decisiv, de un strat
anterior de reflec]ie. Se poate argumen-
ta c` Paul Cornea duce mai departe un
spirit al revizuirilor lovinesciene, mi-
zând pe modera]ia [i nuan]area ver-
dictului critic.
În egal` m`sur`, lectura dat` unor
momente canonice ale secolului XIX
(mi[carea lui Tudor sau c`rvun`rismul)
este la antipodul unei r`t`ciri intelec-
tuale care se va defini ca o un amestec
baroc de ignoran]` academic` [i zel
de activist partinic. Istoria regener`rii
na]ionale devine, gradual, o hârtie de
turnesol care indic` avansul unei noi
vulgate istoriografice. De la autohto-
nism la protocronism, noua direc]ie
cultural` se legitimeaz`, în oglind`,
prin negarea tipului de discurs pe care
textul lui Paul Cornea îl impune. Exce-
sul, antisemitismul abia voalat, pasiu-
nea etnicist` sunt ingredientele care
vor modela spa]iul public în anii de
final ai regimului. Modera]ia intelec-
tual`, iar cazul lui Paul Cornea e para-
digmatic, are atributul unei asum`ri
de con[tiin]`.
Inventarea na]iunii
În itinerarul pe care îl imagineaz`
studiul lui Paul Cornea, anii de dup`
1829 ocup` o pozi]ie privilegiat`: mai
mult decât oricare alt moment care îl
precede, parcursul regulamentar este
cel care anun]` miturile modernit`]ii
române[ti. Paradoxul regulamentar,
sesizat de Ioan C. Filitti în contribu]iile
sale fundamentale, este legat de aceast`
NUM~RUL 8 (59) AUGUST 2009
capacitate de alimentare a schimb`rii
[i subversiunii în plan intelectual [i
politic. Decalajul dintre rigiditatea
institu]ional`, pe de o parte, [i dina-
mismul localizabil în spa]iul social, pe
de alt` parte, este una dintre cheile de
interpretare posibile. Odat` cu Regu-
lamentele Organice, Principatele des-
coper` condi]ia modern`, asimilând
acel nucleu de contradic]ii din care se
nutre[te îns`[i modernitatea occiden-
tal`. Disolu]ia societ`]ii de st`ri anun]`
o nou` ordine, care mizeaz` pe energia
individual`: difuzarea propriet`]ii pune
în cauz` legitimitatea unui aranjament
care refuz` accesul la decizia politic`
vectorilor schimb`rii. În jurul anului
1848, „Ce sunt meseria[ii“ reia tezele
lui Sieyès, încercând s` identifice în sta-
rea a treia motorul [i spiritul lumii noi.
Nu mai pu]in important` este rela]ia
care se na[te între reflec]ia politico-
intelectual` [i regimul de protectorat
rusesc. Inventarea na]iunii trece prin
aceast` experien]` a dependen]ei im-
periale. Trauma genera]iei lui Câmpi-
neanu hr`ne[te radicalismul rusofob al
anului 1848. Întâlnirea dintre emanci-
parea social` [i cea na]ional` devine o
marc` a romantismului românesc.
Inventarea na]iunii este indisocia-
bil` de efortul de localizare a unor pa-
radigme occidentale. {i poate c` exem-
plul clasic este cel al descoperirii fol-
clorului: odat` cu iradierea herderi-
an`, fiecare na]iune european` î[i va
avea propriul ei Ossian, ca form` de le-
gitimare [i modalitate de etalare a unei
excelen]e pân` atunci ignorat`. Cu-
legerea de folclor apar]ine unui con-
text al construc]iei na]ionale. Geniul
na]ional este de g`sit în popor, iar nu
în elita corupt`. Geniul na]ional este
c`r`mida pe care se întemeiaz` o lite-
ratur` na]ional`. Savantele puneri în
scen` ale romanticilor îi marcheaz` pe
cei care, în jurul anului 1840, încearc`
s` r`spund` la interoga]ia fondatoare:
cum po]i s` fii român?
În spa]iul românesc, romantismul
este energia ce precipit` explorarea
unui vast teritoriu al istoriei. Popula-
rea panteonului na]ional apare ca o
urgen]`. Cronicile [i literatura popu-
lar` sunt expresiile gemelare ale unei
identit`]i române[ti în curs de a fi in-
ventat`. Eroii [i vocile anonime mode-
leaz` profilul con[tiin]ei na]ionale. Pre-
zentul nostru se nutre[te din aceast`
magm` romantic`. Cercetarea cano-
nic` a lui Paul Cornea devine, în cele
din urm`, o investigare a r`d`cinilor
imaginarului na]ional. j
 NUM~RUL 8 (59) AUGUST 2009
Lebedele
din gr`dina libert`]ii
C
ARTEA lui Nassim Nicholas
Taleb – devenit între timp,
datorit` crizei economice
interna]ionale declan[ate în
2007–2008, o celebritate cul-
tural` mondial` – Leb`da neagr`. Impac-
tul foarte pu]in probabilului este un tur de
for]` idiosincratic în explorarea incer-
titudinii radicale în calitate de condi]ie
fundamental` a vie]ii umane, indiferent
de domeniul în care se exprim` aceasta,
[i a efectelor particulare pe care incer-
titudinea le ia în lumea globalizat`,
hiper-dinamic` [i alert` din prezent.
Amestec de eseu cu veleit`]i literare,
comentariu [tiin]ific, reflec]ii filozofice
[i fragmente biografice în stilul binecu-
noscut al c`r]ilor publicate de brokerii
[i finan]i[tii care, pe lâng` succesul în
afaceri, de]in [i un remarcabil portofoliu
intelectual, Leb`da neagr` este, în fond,
o tentativ` de a sintetiza, într-o form`
semi-academic`, viziunea autorului
asupra lumii. De unde [i varietatea u[or
deconcertant` a surselor [i disciplinelor
la care acesta recurge pentru a-[i ilustra
argumentele: de la statistic` [i matema-
tic` financiar` – domeniul s`u de spe-
cialitate –, la psihologie evolu]ionist`
sau filozofie, de la teorie economic` la
medicin` antic` [i modern`, istorie sau
propria experien]` de via]`.
De[i metafora din titlul c`r]ii trimite
cititorul cu gândul la vechea problem`
logic` [i filozofic` a induc]iei, care
pune sub semnul întreb`rii validitatea
inferen]elor predictive bazate pe un set
de observa]ii trecute, leb`da neagr` care
îl preocup` pe Nassim Taleb este diferit`
de cea care a re]inut aten]ia, în epoca
modern`, lui David Hume, John Stuart
Mill sau Karl Popper, printre al]ii. Aces-
ta nu este interesat decât marginal de
epistemologia ra]ionamentelor empiri-
ce, interesul s`u fundamental fiind cap-
tat de func]ionarea proceselor stocastice
[i de modul în care oamenii, în diverse-
le activit`]i în care sunt angaja]i, în]eleg
[i reac]ioneaz` în confruntarea cu eve-
nimente aleatorii. Dac` pentru Pop-
per, de pild`, recursul la probabilit`]i în
chestiunea lebedei negre este respins
pe motiv de circularitate, pentru Taleb
leb`da neagr` înseamn` efectiv o va-
loare atipic` într-o distribu]ie normal`
sau „anormal`“ de probabilit`]i. Ea se
manifest` prin trei atribute fundamen-
tale: raritate, impact extrem [i predicti-
bilitate retrospectiv` (p. 14). Conjugate
cu predispozi]iile noastre bio-psiholo-
gice, aceste caracteristici – afirm` Nas-
sim Taleb – stau la baza unor serii de
erori de gândire care reduc drastic abi-
litatea noastr`, a tuturor oamenilor, de
a în]elege rolul [i ac]iunea incertitu-
dinii în realitatea uman`. Dintre aces-
tea, cele mai importante semnalate de
autor sunt: eroarea confirm`rii (extra-
polarea în viitor pe baza experien]ei tre-
cute), eroarea narativit`]ii (formularea
post hoc a unei pove[ti cauzale plauzibi-
le), eroarea ludic` (confundarea „incerti-
tudinii“ structurate din anumite jocuri
sau modele teoretice cu incertitudinea
real`), eroarea senza]ionalului (supraes-
timarea probabilit`]ii unor evenimen-
te improbabile celebre [i subestimarea
probabilit`]ii unor evenimente impro-
babile necunoscute), eroarea regresiei
statistice (o form` sofisticat` a primei
erori, prin care posibilitate unor devia]ii
mari, non-standard, într-o distribu]ie
de probabilit`]i este eliminat` pe baza
experien]ei trecute) [.a.m.d. Aceste erori
de gândire afecteaz` oamenii obi[nui]i [i
exper]ii deopotriv`, ba ace[tia din urm`,
orbi]i de propria reputa]ie, predispu[i la
a se concentra mai mult asupra a ceea ce
[tiu mai degrab` decât asupra a ceea ce nu
[tiu, deci victime sigure ale erorii ludi-
ce, sunt mai lovi]i de v`lul de ignoran]`
creat în confruntarea cu aleatoriul, suge-
reaz` în mod repetat Taleb.
Dincolo de efectul pur stilistic, pasa-
jele biografice ale c`r]ii las` cititorului
o senza]ie puternic` c` lebedele negre
– aceste fenomene neprev`zute, bul-
versante [i asupra c`rora se gloseaz` ul-
terior pân` la satura]ie – nu sunt pen-
tru Nassim Taleb o preocupare pur ce-
rebral`, ci efectiv ni[te dileme care [i-
au f`cut în mod repetat apari]ia în via]a
autorului. N`scut în 1960, într-o familie
cre[tin-ortodox` din Amioun, o a[ezare
istoric` din vechiul Levant, tân`rul
Taleb este martorul primei lebede negre
la doar 15 ani, când izbucne[te devasta-
torul – [i nea[teptatul – r`zboi civil liba-
nez dintre cre[tini [i musulmani, dou`
comunit`]i care au co-existat de secole
în pace [i toleran]`. Aceasta îl urm`re[te
în Lumea Nou`, în calitate de broker
specializat pe instrumente derivate la o
serie de b`nci [i firme de investi]ii finan-
ciare de pe Wall Street. Aici este marto-
rul falimentului spectaculos, în 1998,
al fondului de hedging Long-Term Ca-
pital Management, a c`rui strategie
de investi]ii fusese formulat` de doi
economi[ti laurea]i ai premiului Nobel,
Myron Scholes [i Robert C. Merton,
speciali[ti în teoria riscului (dar, dup`
cum s-a dovedit, nu [i în teoria incerti-
tudinii). Totu[i, obsesia lui Taleb pare s`
fi dat roade odat` cu venirea unei noi le-
bede negre pe pia]a financiar`. Urmând
recomand`rile formulate într-o carte de-
venit` noua Biblie a brokerilor, Fooled by
Randomness1, unde criticase utilizarea pe
scar` larg` [i (aproape) exclusiv` a ma-
tematicii bazate pe distribu]ii norma-
le sub form` de clopot în finan]e, Taleb
mizeaz` pe leb`da neagr`, pe acea va-
loare atipic`, nea[teptat` [i neconside-
rat` care d` peste cap probabilitatea de
risc luat` în calcul de toat` lumea [i, ca
urmare, se pare c` a câ[tigat mai multe
milioane de pe urma crizei financiare [i
economice din prezent. Conform Wall
Street Journal2, Universa Investments, o
firm` ce de]ine mai multe fonduri de
hedging [i unde Nassim Taleb este con-
silier, a ob]inut randamente între 65%
[i 115% de pe urma plasamentelor de
dou` miliarde de dolari din „Protocolul
de Protec]ie Împotriva Lebedei Negre“
creat de Taleb pentru a paria pe un eve-
niment improbabil precum crahul bur-
sier din octombrie 2008. De data aceas-
ta, „empiristul sceptic“, cum îi place s`-[i
spun`, a învins incertitudinea, dar asta
nu este o garan]ie c` nu va fi victima ei
în viitor. Totu[i, a[a-numita „distribu]ie
Taleb“ a devenit cu aceast` ocazie un
termen comun în finan]e. Ea descrie o
situa]ie investi]ional` în care exist` o
probabilitate ridicat` de câ[tiguri mici
[i o probabilitate mic` de pierderi foar-
te mari care [terg toate câ[tigurile ante-
rioare. (Reciproca este, evident, de ase-
menea valabil`.)
Care este a[adar „teoria lebedelor
negre“ a lui Nassim Taleb? Aceasta
pleac` de la ideea c` exist` dou` clase
calitativ distincte de probabilit`]i ale
c`ror domenii le nume[te Mediocris-
tan, respectiv Extremistan (pp. 62–63)3.
Cel dintâi tip de aleatoriu este „blând“,
descris f`r` probleme de o func]ie ga-
ussian` sau de o distribu]ie normal`,
cu form` de clopot, [i este caracterizat
prin devia]ii standard fa]` de median`;
este predictibil [i permite extrapol`ri pe
baza unui e[antion. Categoriile de eveni-
mente care ]in de Mediocristan sunt de
genul în`l]imea popula]iei, consumul
de calorii, veniturile unui brutar sau ale
unei prostituate, coeficientul de inteli-
gen]` [.a.m.d.. Cel de-al doilea tip de ale-
atoriu, în schimb, este „s`lbatic“ [i poate
fi descris de o distribu]ie fractal` de tipul
celei introduse în matematic` de Beno-
ît Mandelbrot; în acest caz nu exist` o
median`, iar elemente sunt dependen-
te de scar`; este foarte greu de prezis [i
metoda e[antionului nu poate fi apli-
cat`, deoarece un num`r mic de elemen-
te poate provoca salturi foarte mari, într-
o direc]ie sau alta, care sunt dificil de an-
39
AFLUEN}E
ticipat („lebede gri“) sau chiar imposibil
de anticipat („lebede negre“). În Extre-
mistan intr` evenimente de tipul suc-
cesul unei c`r]i, evolu]ia averii, izbucni-
rea unor r`zboaie, daunele provocate de
un seism, propagarea unei religii [.a.m.d.
Adic`, în esen]`, toate evenimentele im-
portante din istoria umanit`]ii. Ideea
este adesea subliniat` de autor : toate
crea]iile artistice sau [tiin]ifice impor-
tante ale omenirii, toate evenimentele
istorice capitale [i toate fenomenele na-
turale majore sunt, în opinia lui Taleb,
fundamentalmente impredictibile.
Dar cursul evenimentelor nu este sin-
gura surs` de incertitudine – [i eroare –
în realitatea uman`. Acestor dou` clase
de probabilit`]i li se suprapun dou`
clase calitativ distincte de decizii cu
care actorii umani se confrunt` : decizii
simple sau binare, pe de o parte, care nu
pot lua decât dou` valori – adev`r/fals,
[i decizii complexe, pe de alt` parte, în
cazul c`rora alte variabile, precum mag-
nitudinea sau o func]ie a magnitudinii
conteaz` la fel de mult ca [i frecven]a.
Din combinarea clasei de probabilit`]i
[i a tipului de decizie în care un indi-
vid anume trebuie s` ac]ioneze rezult`
o matrice a câ[tigurilor sub incertitudi-
ne cu patru cadrane4.
Matricea câ[tigurilor
sub incertitudine
Domeniu Decizii Decizii
probabilit`]ii simple complexe
Mediocristan Robuste la Relativ robuste la
(distribu]ii lebede negre lebede negre
normale gausiene)
Extremistan Relativ Limita statisticii :
(distribu]ii robuste la fragilitate extrem`
mandelbrotiene) lebede negre la lebede negre
Not` : Dup` Nassim Taleb 2008
l Nassim Nicholas Taleb
LEB~DA NEAGR~.
IMPACTUL FOARTE
PU}IN PROBABILULUI
Curtea Veche, Bucure[ti, 2008.

40
Evenimentele care corespund cadra-
nului sud-estic, în care aleatoriu este
de tip mandelbrotian iar deciziile com-
plexe pun o presiune maxim` asupra
constitu]iei noastre biopsihologice, sunt
cele mai incerte [i în acela[i timp aduc
cu ele cele mai mari câ[tiguri. Aceste
evenimente sunt complet inaccesibile
statisticii sau [tiin]ei empirice, în opinia
lui Taleb, dar sunt genul de evenimente
care au un impact capital asupra lumii
în care tr`im. Cadranul sud-estic al ma-
tricei constituie, deci, prin excelen]`
PSIHOLOGIE
lacul în care se scald` lebedele negre.
Analiza lui Taleb nu se opre[te îns`
aici. Aceasta argumenteaz` c`, cu cât
lumea devine mai globalizat` [i mai
complex`, iar cunoa[terea noastr` pri-
vind diverse fenomene se m`re[te, cu
atât lebedele negre au devenit mai pro-
babile [i efectul cumulat al acestui ale-
atoriu mandelbrotian mai puternic.
Acest fapt se datoreaz`, în opinia lui
Taleb, tocmai faptului c` modul nos-
tru instinctiv de gândire (bazat pe ceea
ce el nume[te în termenii neuropsi-
hologiei sistemul 1) este programat s`
se concentreze asupra evenimentelor
a[teptate sau asupra corela]iilor cunos-
cute, neglijând cu totul luarea în consi-
derare a unor alternative improbabile.
Cu alte cuvinte, Taleb pare s` reafirme,
în termeni stocastici, vechea maxim` so-
cratic`, conform c`reia cu cât [tim mai
mult, cu atât [tim de fapt mai pu]in.
Dar solu]ia propus` de Taleb în con-
fruntarea cu lebedele negre nu este su-
primarea dispozi]iei de a ne asuma ris-
curi sau, mai concret, „planificarea ris-
curilor optime“ din via]a economic` [i
social` de c`tre birocra]i care pretind o
fals` în]elepciune [i o fals` bun`voin]`,
a[a cum au conchis to]i etati[tii – la
dreapta sau la stânga e[ichierului politic
Homo anxius
|ntre psihologia abisal` [i abisul metafizic
O
LUCRARE de psiholo-
gie dedicat` în exclu-
sivitate angoasei vine
din spa]iul german [i îi
apar]ine psihanalistului
l Fritz Riemann
FORMELE
FUNDAMENTALE ALE
ANGOASEI
Editura Trei, Bucure[ti, 2005.
– în momentul de fa]`. Dimpotriv`, falsa
în]elepciune a birocra]ilor [i interven]ia
statului în mediul financiar [i în econo-
mie, în general, nu fac decât s` contribu-
ie – în opinia lui Nassim Taleb – la am-
plificarea fenomenelor lebedelor negre
provocate de falsa în]elepciune pe care
se bazeaz` matematicienii finan]i[ti [i,
în plus, nu duc decât la erodarea [an-
selor unei redres`ri rapide atunci când
are loc o criz`, deoarece anuleaz` efec-
tul compensatoriu, feed-back-ul negativ,
prin care dinamismul antrepenorial din
economie [i societate contribuie la dez-
voltarea economic`.
Într-un articol publicat în Financi-
al Times5 asupra crizei economice din
prezent, Taleb noteaz` efectul nociv al
men]inerii în via]`, prin ajutoare gu-
vernamentale, a companiilor insolva-
bile, dar considerate de clien]ii lor po-
litici prea mari pentru a da faliment
(too big too fail); absurditatea politicii
de socializare a pierderilor [i privatiza-
re a riscului adoptate de guvernele din
lumea întreag`; sau consecin]ele per-
verse ale schemelor oficiale (garanta-
rea depozitelor bancare) [i neoficia-
le de subven]ionare a riscului. Acestea
din urm` duc la încurajarea hazardului
moral, stimuleaz` gândirea pe termen
scurt a managerilor în detrimentul inte-
reselor ac]ionarilor-proprietari, creând
astfel celebrele e[ecuri ale guvernan]ei
corporative. În sfâr[it, interven]iile sta-
tului, afirm` Taleb, au favorizat ideea c`
autorit`]ile de reglementare financiar`,
ghidate de acelea[i modele matematice
defecte ca [i bancherii priva]i, ar pose-
da o iluzorie [tiin]` a predic]iei [i c` ar
putea imprima o fals` certitudine asu-
pra cursului evenimentelor viitoare.
De[i Nassim Taleb consider` bulele
speculative ca fiind inerente capitalismu-
Fritz Riemann. Intitulat` Formele
fundamentale ale angoasei [i purtând
ca subtitlu „studiu de psihologie
abisal`“, cartea lui Riemann cunoa[te
36 de edi]ii pân` în 2005 [i este tra-
dus` în limba român` în anul 2005,
aceasta fiind [i edi]ia la care ne vom
referi1. Teza autorului german este
c` „angoasa apar]ine inevitabil vie]ii
noastre“ [i c` „ne înso]e[te de la
na[tere pân` la moarte“2. A[a cum
lumea în care tr`im exist` pentru c`
se supune într-un mod echilibrat la
patru impulsuri puternice: mi[carea
de rota]ie, mi[carea de revolu]ie, for]a
centripet` [i for]a centrifug`, [i fiin]a
uman` este permanent revendicat`
de corespondentele pe plan psihic ale
acestor for]e cosmice.
lui ([i nu interven]iei guvernamentale,
spre deosebire de al]ii), solu]ia oferit` de
acesta la criza actual` este, în linii mari,
similar` cu cea sus]inut` de teoreticienii
liberali [i sus]in`torii capitalismului din-
totdeauna: o lume complex` necesit` re-
guli simple6, u[or de în]eles [i care au fost
filtrate de o lung` experien]`, a[a cum
sunt cele bazate pe libertate individual`,
proprietate privat` [i institu]ia contrac-
tului liber-consim]it între p`r]i.
Cartea lui Nassim Taleb, ca de altfel
întreaga sa oper`, inclusiv lucr`rile teh-
nice de matematic` financiar`, este în
definitiv o pledoarie pentru modestia
obligatorie, ra]iunea autentic` [i indis-
pensabilul spirit antreprenorial care ca-
talizeaz` – de jos în sus, în mod durabil
[i eficace – cunoa[terea [i for]ele creati-
ve ale societ`]ii, valori care nu pot exis-
ta decât în cadrul institu]ional oferit de
pia]a liber` [i de societatea deschis`. „Ca
indivizi, trebuie s` iubim pia]a liber`,
pentru c` operatorii din cadrul ei pot fi
oricât de incompeten]i vor“, scrie Nas-
sim Taleb într-un fragment intitulat
„Hayek este înc` ignorat“ (p. 213). Lebe-
dele negre din gr`dina libert`]ii î[i au-
toregleaz` efectele negative. Exact con-
trariul este valabil în cazul celor provo-
cate de mentalitatea planifica]ionist`,
interven]ionist` [i autoritar` a politi-
cienilor [i birocra]ilor care nu î[i recu-
nosc nici m`car propria arogan]` [i im-
postur`. În mod cu totul improbabil,
l-am întâlnit pe autor la o conferin]`
în Boston, vara trecut`, unde a avut o
scurt` interven]ie pe tema principiu-
lui ra]ionalit`]ii. {tiam cine e, dar n-am
conversat, n-am interac]ionat în mod di-
rect. Am reg`sit, totu[i, în paginile c`r]ii
aceea[i senza]ie proasp`t` [i binevenit`
de firesc, de u[oar` frond` [i de inteli-
gen]` vie pe care am avut-o [i atunci.
Aceste tendin]e exprimate în
cerin]e sunt înso]ite, fiecare în parte,
de câte o angoas` specific`. Astfel,
cerin]a „mi[c`rii de rota]ie“, aceea
de a deveni un individ singular, de a
deveni o personalitate inconfunda-
bil`, este înso]it` permanent de an-
goasa singur`t`]ii, a „nesiguran]ei, a
neîn]elegerii, respingerii [i combate-
rii din partea celorlal]i“3. Pe de alt`
parte, „revolu]ia“ de ordin psihologic,
acea nevoie de a „ne l`sa în voia a ceea
ce nu ]ine de propriul Eu, a ceea ce
este str`in, de a face schimburi cu ex-
teriorul“4, stârne[te angoasele de de-
penden]`, de înstr`inare [i de supune-
re în care ni se pare c` ne jertfim prea
mult din independen]a noastr` ego-
centric`. Prima form` de angoas` este
NUM~RUL 8 (59) AUGUST 2009
l
1 Nassim Nicholas Taleb, Fooled by Random-
ness. The Hidden Role of Chance in the Markets
and in Life, W.W. Norton & Company, 2001.
2 Wall Street Journal, „October Pain was
‘Black Swan’ Gain“, 3 noiembrie 2008.
3 Aceast` disctinc]ie între dou` clase calitativ
diferite de probabilit`]i, din punct de vedere al
posibilit`]ii m`sur`rii, aminte[te de distinc]ia
f`cut` de Ludwig von Mises între probabilit`]i
de clas` [i probabilit`]i de caz (v. Human Action.
A Treatise on Economics, The Scholar’s Edition,
Ludwing von Mises Institute, 1998, capitolul 6
„Uncertainty“) ca o critic` la teoria frecventist` a
probabilit`]ilor formulat` de fratele s`u, Rich-
ard von Mises în Probability, Statistics and Truth,
Dover Publications, 1981. Matematicienii [i
statisticienii disting între teoriafrecventist`
– clasic` – a probabilit`]ilor, [i teoria bayesian`
a probabilit`]ii. Aceasta din urm` nu m`sur`
frecven]e ale evenimentelor, ci st`ri de cunoa[tere
sau, mai exact, gradul de încredere al subiectuilui
într-o ipotez` anume, de unde [i denumirea de
teorie subiectiv` a probabilit`]i sub care este ad-
esea cunoscut` teoria bayesian` a probabilit`]ii.
4 Nassim Nicholas Taleb, The Fourth Quad-
rant: A Map of the Limits of Statistics, Edge 257,
15 septembrie 2008, accesibil` la adresa http://
www.edge.org/documents/archive/edge257.
html#taleb
5 Nassim Nicholas Talem, „Ten Principles
for a Black Swan-proofworld“, Financial Times,
8 aprilie 2009.
6 Cazul epistemic în favoarea institu]iilor
capitaliste, pornind de la aceast` intui]ie, este
precizat [i dezvoltat de Friedrich A. Hayek
în „Rules, Perception and Intelligibility“ in
F.A. Hayek, Studies in Philosophy Politics and
Economics, Chicago University Press, 1967,
pp. 43–65; Geoffrey Brennan and James M.
Buchanan, The Reason of Rules: Constitutional
Political Economy, Liberty Fund Inc., 2000; [i
Richard A. Epstein, Simple Rules for A Complex
World, Harvard University Press, 2005. j
angoasa de autod`ruire (personalit`]i
schizoide), cea de-a doua este angoa-
sa de a deveni tu însu]i (personalit`]i
depresive).
De la bun început trebuie remarcat
faptul c` Riemann nu este deloc con-
secvent în aceast` clasificare: în vreme
ce primele impulsuri dau na[tere, ca
unor efecte adverse, fricii de a fi singur,
neîn]eles, [i fricii de a nu mai r`mâne
nimic din individualitatea ta, în cea
de-a doua pereche de antinomii fiecare
angoas` în parte nu face altceva decât
s` traduc`/descrie negativ impulsul
spre stabilitate, respectiv spre schim-
bare. Angoasa de schimbare explic`
tendin]a centripet`, ar`tând c` aces-
ta se teme, firesc, de du[manul s`u na-
tural; la fel, angoasa de necesitate este
 NUM~RUL 8 (59) AUGUST 2009
frica natural` corespondent` impul-
sului centrifugal fa]` de îngr`dire [i
de constrângere. În sens propriu îns`
angoasa, atât în accep]iunea ini]ial`
a autorului german 5, cât [i a unor
gânditori care au marcat definitiv
discu]ia asupra subiectului, cum sunt
de pild` Kierkegaard6 ori Heidegger7,
denume[te o stare ambivalent`, con-
tradictorie, de atrac]ie-respingere, de
simpatie-antipatie. Numai un impuls
acompaniat de un altul opus, la fel de
puternic, determin` angoasa. Angoasa
nu este frica de opusul a ceea ce î]i dore[ti,
ci frica de ceea ce î]i dore[ti, frica de a nu
pierde opusul a ceea ce î]i dore[ti.
În Introducere, de[i Riemann de-
scrie primele dou` forme fundamenta-
le ale angoasei cu acest în]eles filosofic
în minte, de îndat` ce se refer` la cea-
lalt` pereche de antinomii [i la angoa-
sele specifice, el înlocuie[te propriu-zis
termenul angoas` cu termenul fric`,
revenind la în]elesul îngust-psiholo-
gic. Întreaga lucrare va sta sub sem-
nul acestei înlocuiri, a[a încât relu-
ând în cadrul primelor capitole anali-
za, extins`, a angoasei de autod`ruire,
respectiv a angoasei de a deveni tu
însu]i, va renun]a cu totul la ideile
enun]ate în prealabil.
Ne[tiind cum s` rezolve problema
„filosofic`“ a angoasei, în încheierea
Introducerii Fritz Riemann renun]` ex-
plicit la orice distingere a angoasei de
fric`. Numai c` f`când acest lucru, îi
va fi foarte greu s` demonstreze în cur-
sul lucr`rii faptul c` cele patru forme
fundamentale de angoas` declan[eaz`
[i sus]in cele patru mari forme de ne-
vroz`: schizoidie, depresie, nevroz` ob-
sesional` [i isterie, fiind specifice [i ti-
purilor de personalitate „nevrotice“
corespondente. Ca s` poat` fi numit`
schizoid`, o personalitate trebuie s`
fie împ`r]it` între dorin]a de a fi exclu-
siv centrul propriei vie]i [i frica de a
se roti doar în jurul propriei persoane
(abia aceast` situa]ie descriind com-
plet angoasa care-i e specific`).
Personalitatea depresiv` st` la rân-
dul ei sub semnul „angoasei de a de-
veni tu însu]i“. Aceast` angoas` este
inversul celei a schizoidului, angoasa
de autod`ruire. Fa]` de schizoid, care
nu suport` apropierea, fiindu-i fric`
de orice rela]ie interuman`, depresi-
vul are o enorm` nevoie de cel`lalt,
dezvoltând o „angoas`“ de singur`tate
[i de autonomie. Depresivul va cul-
tiva dependen]a în ambele sensuri –
fie ar`tându-[i nevoia fa]` de partene-
rul de via]`, fie ar`tându-i acestuia ne-
voia fa]` de sine. Ca [i la „angoasa de
autod`ruire“, nu întâlnim nici urm`
de conflict între cele dou` tendin]e,
ci, dimpotriv`, o singur` tendin]` ac-
centuat`. Ca s` fi existat un conflict,
era nevoie de o dorin]` [i o „contrado-
rin]`“. Altfel, singura „angoas`“ posi-
bil` în absen]a conflictului este „an-
goasa de pierdere“.
Cealalt` pereche de antinomii, con-
stituit` de for]a centripet` [i centri-
fug`, produce dou` angoase: angoasa
de schimbare (tr`it` de personalit`]ile
obsesionale) [i angoasa de necesitate
(tr`it` de personalit`]ile isterice). An-
goasa de schimbare este tipic` acelor
persoane care din cauza constitu]iei
ereditare, dar [i a factorilor de mediu
reac]ioneaz` cu team` (a se citi an-
goas`) în fa]a schimb`rilor [i a înno-
irilor [i care sunt mereu susceptibile
în privin]a îndrept`]irii ac]iunilor lor.
Tocmai pentru a evita confruntarea
cu aceste situa]ii vor prefera s` stea la
locul lor, s` men]in` lucrurile cu care
s-au obi[nuit a[a cum sunt, sfâr[ind
prin a manifesta o adev`rat` profesi-
une de credin]` fa]` de imuabil. Rie-
mann mizeaz` totul pe „contradic]ia“
dintre dorin]a obsesionalului de sta-
bilitate [i frica acestuia de schim-
bare. Dac` schizoidul se temea de
apropierea celuilalt, apropiere care
implic` pierderea autonomiei [i a
independen]ei, obsesionalul se teme
de schimb`rile inerente afectivit`]ii,
de mi[carea pe care, prin defini]ie, o
presupune emo]ia.
A[adar, de partea cealalt` se a[az`,
simetric, angoasa de necesitate tr`it`
puternic de personalitatea isteric`,
înclinat` spre libertate, nou, schim-
bare. Stând sub semnul for]ei centri-
fugale, istericul dore[te s` cunoasc`
experien]e [i oameni noi, s`-[i afir-
me impetuozitatea [i s` stârneasc` în
ceilal]i c`ldura entuziasmului. Pentru
el nu exist` ceva fix, b`tut în cuie, sta-
bil. Orice se poate rezolva [i totul se
poate schimba – [i chiar se schimb`
– de la o clip` la alta, de aceea e mai
bine s` profi]i de moment [i s` te la[i
prad` lui f`r` s` te gânde[ti la cele ce
au s` vin`. Pentru isteric nu exist` pro-
misiune, pentru c` mintea lui nu e
f`cut` s` conceap` termenele de lung`
durat`. De asemenea, a[teptarea e un
cuvânt str`in pentru el.
Lucrarea lui Riemann despre an-
goas` este important` pentru c` re-
prezint` într-o manier` radical` trata-
rea reduc]ionist` a angoasei, specific`
psihologiei, în spe]` reducerea angoa-
sei la fric`, ignorându-se contribu]iile
filosofice la tema angoasei. Dac` auto-
rul ar fi men]inut în]elesul filosofic al
angoasei, cu care de altfel porne[te la
drum, prin care angoasa nu este redus`
la simpla fric` – reac]ie afectiv` fa]` de
opusul a ceea ce î]i dore[ti –, ci e sem-
nificat` ca un complex în care dorin]a
[i teama, atrac]ia [i respingerea, sim-
patia [i antipatia se împletesc indiso-
lubil fa]` de acela[i obiect, lucrarea ar
fi câ[tigat f`r` îndoial` în profunzime
[i adev`r, chiar dac` poate ar fi pierdut
din simetria a c`rei respectare îl atrage
de altfel prea mult [i parc` prea u[or
pe psihanalistul german.
Prima angoas`, aceea proprie
personalit`]ii schizoide, nu ar mai fi
fost atunci team` de d`ruire, fric` de
apropierea de ceilal]i, ci – a[a cum
intuie[te în primele rânduri din intro-
ducerea c`r]ii (intui]ie p`r`sit` apoi)
– chiar frica de ceea ce î[i dore[te
sau de ceea ce implic` dorin]a sa, de
singur`tate, de respingerea celor din
jur, de p`r`sire, de o individuare care
nu se mai distinge de idiotizare, de o
originalitate care devine incompre-
hensibil`, de un adev`r vizibil doar
pentru el, incomunicabil. Angoasa re-
spectiv` nu ar mai fi fost în nici un caz
team` de d`ruire, ci o team` de chiar
individuarea dorit`, de singularizare.
Depresivului i-ar corespunde mai
mult decât o angoas` de a deveni tu
însu]i angoasa iubirii, acea angoas` în
care atrac]ia spre cel`lalt este înso]it`
de frica de a ne pierde autonomia, de
a ne depersonaliza, de a fi înghi]i]i cu
totul de ceva str`in de noi. Mai curând
decât o fric` de a deveni el însu[i, de-
presivului îi este fric` tocmai de a nu
41
mai fi el însu[i în iubire, de a se r`t`ci
în cel iubit, de a-[i pierde contururi-
le [i, implicit, de a-l pierde pe cel iubit
în calitate de obiect iubit, ]inând cont
c` doar un eu poate avea un tu. Nu ar
exista nici un conflict [i nici o depre-
sie dac` n-ar exista decât atrac]ie spre
cel`lalt [i fug` de propriul eu.
Pentru a în]elege celelalte dou`
angoase originate în antinomia for]`
centripet` – for]` centrifug`, în noua
perspectiv` adus` de restabilirea
în]elesului filosofic al angoasei, acu-
PSIHOLOGIE
zativul ar trebui înlocuit cu genitivul:
angoasa necesit`]ii în loc de angoasa de
necesitate [i angoasa schimb`rii sau a
libert`]ii în loc de angoasa de schim-
bare. Angoasa necesit`]ii e tr`it` de
c`tre acei oameni care vor un teren
ferm, stabilitate, imuabilitate, fiind
în acela[i timp îngrozi]i de ceea ce
presupune acest „eleatism“ domestic:
absen]a schimb`rii, condamnarea la
r`mânerea într-o singur` form`, în-
cremenirea. Tocmai de aceea în cazu-
rile patologice se întâlne[te compen-
sarea prin compulsia la repeti]ie, care
nu este decât o form` – morbid` – de
împ`care a unului [i multiplului, a
fiin]ei [i devenirii, a aceluia[i [i a dife-
ritului, a mi[c`rii [i a imuabilului.
Angoasa libert`]ii e tr`it` de per-
soanele care dorind cu putere liber-
tatea sunt însp`imântate de ceea ce
implic` – pierderea oric`rui punct de
sprijin, disiparea, împr`[tierea, lipsa
oric`rui reper. Angoasa libert`]ii este
aceea pe care Søren Kierkegaard o de-
finea ca fiind a posibilit`]ii pentru po-
sibilitate, în care sunt liber s` fac orice
din ce nu [tiu s` fac, este o form` de
confruntare cu propriul neant.
A[adar, cele patru angoase izvor`sc
din patru situa]ii-limit` definitorii
pentru fiin]a uman`: singur`tatea [i
iubirea, libertatea [i necesitatea. Nici
una nu poate fi privit` separat, ca-
racterul lor antinomic este dat de
conjunc]ie, iar nu de disjunc]ie, carac-
ter ce se reflect` în ambivalen]a angoa-
sei. Fiecare din aceste situa]ii ne atra-
ge [i ne respinge, î[i cheam` contra-
riul cu intensitatea cu care îl respinge
c`utându-[i obiectul.
l
1 Fritz Riemann, Formele fundamentale ale
angoasei, Editura Trei, Bucure[ti, 2005.
2 Ibidem, p. 10.
3 Ibidem, p. 16.
4 Idem.
5 „De fiecare dintre aceste tendin]e ]ine o
angoas` care are drept obiect tendin]a con-
trar`“ (ibidem, p. 19).
6 „Dac` lu`m în considera]ie tr`s`turile
dialectice ale anxiet`]ii, se dovede[te c` ele
au tocmai ambiguitatea psihologic`. Anxi-
etatea este o antipatie simpatic` [i o simpatie
antipatic`. (…) Limba vorbit` înt`re[te per-
fect acestea, când se zice: dulce anxietate,
dulcea nelini[te; sau se mai zice [i: o ciudat`
anxietate, o anxietate timid` etc.“ (Søren Ki-
erkegaard, Conceptul de anxietate, Amarcord,
Timi[oara, 1998, p. 78).
7 „Abia în noaptea luminoas` a Nimicului
ivit odat` cu teama se na[te starea originar`
de deschidere (Offenheit) a fiin]`rii ca fiin]are:
faptul c` este fiin]are [i nu nimic. Acest [i
nu nimic ad`ugat de noi în vorbire nu este o
explica]ie survenit` ulterior, ci ceea ce în pre-
alabil face cu putin]` starea-de-revelare a tot
ce e fiin]are în general“ (Martin Heidegger, „Ce
este metafizica?“, în Repere pe drumul gândirii,
Editura Politic`, Bucure[ti, 1988, p. 43). j
 NUM~RUL 8 (59) AUGUST 2009
42

Sorin Vieru
Numai [i numai
POEM

Numai cel ce m` neag` mi-a p`truns vorba

numai nep`s`torul care d`râm` taraba [tie ce zace în ea,
numai cel ce trece aiurit [i f`r` compasiune
în]elege cum vine jocul. Numai [i numai
cel ce va trece mai departe f`r` s`-mi întoarc`
privirea fr`]easc` ce i-o dau e haimanaua
cu genunchii juli]i pe care o iubesc [i c`reia
îi închin aceast` putin]` de a fi.

De-a[ putea s` întârzii totu[i cu o singur` mare clipit`

amurgul t`u, trec`torule, a[a cum
sunetul pa[ilor t`i pieritori venea
din ce va fi fost întârziindu-mi
amurgirea… {i tu,
de-ai sim]i o singur` clipit`
cât e[ti de vrednic` de privit [i iubit,
fat` ce te vei na[te spre bucuria logodnicului!

Da]i-v` întâlnire aici în pagina mea,

fantome dragi ale viitorului!

…}`râna cuvintelor
este t`cerea sub care auzi
cum scurm` oarba
neobosit. Scurm` [i surp`.
Ci limpezi


greierii întorc
arcul densului ceas.

Momentan, Bucure[ti, Editura Ara, 1991, pp. 67–68.


44
Via]a în bandaje
M~RTURII
M
ROŻEK e o emblem`,
un passe-partout,
un logo. Un brand.
Roste[ti numele
[i observi imediat
c` el func]ioneaz` ca un semn de
recunoa[tere. {i totu[i, citindu-i
Autobiografia nu e[ti scutit de
câteva [ocuri. Înc` de la prima fraz`
e[ti adus în spa]iul de manevr`
al eului confesiv: „M` cheam`
Sławomir Mrożek, dar ca urmare a
împrejur`rilor care au intervenit în
via]a mea acum patru ani, numele
meu va fi mult mai scurt: Baltazar“.
Noua identitate, afl`m mai târziu,
i-a fost revelat` în vis. Împrejur`rile
de facto sunt pline de dramatism: „În
ziua de 15 mai 2002, am suferit un
atac cerebral, urmat de afazie. Afazia
înseamn` pierderea în parte sau în
totalitate a capacit`]ii de a te sluji
de limb`, cauzat` de alterarea unor
structuri cerebrale“. Cartea n-a fost
scris` din dorin]a de a rememora
– iat` un alt [oc –, ci din necesitatea
medical` de a exersa vorbirea [i
scrierea, ca parte a unor exerci]ii
terapeutice.
Cât de cumplit` poate fi pierderea
cuvintelor pentru cineva care s-a slujit
toat` via]a de ele? Substan]a c`r]ii o
constituie m`rturiile, prin cuvintele
recuperate, despre familie, istoria
personal` [i felul în care aceasta se las`
cuprins` în istoria mare. Asocierile
sunt întotdeauna afective: chipuri,
locuri, evenimente, oameni – facerile
[i prefacerile unui drum sinuos
care începe [i se încheie în Polonia.
Revenirea la Cracovia, dup` accident,
ridic` o întrebare existen]ial`: „Ce caut
eu aici?“ În final, vom primi r`spunsul.
Sau ni se pare c`-l primim. Sau poate
c` îl d`m noi în[ine.
De[i un ascult`tor de voca]ie,
Baltazar desf`[oar` neobosit fire
narative, ajutat fiind de o memorie
fabuloas`. Pe parcursul c`r]ii
descoperim pres`rate semne ale
rupturii, ale desprinderii de lumea
pe care o [tia [i pe care o recucere[te
nu datorit` bolii, ci prin trecerea
anilor. Coborârea în copil`rie d`
la iveal` o existen]` marcat` pe
l Sławomir Mrożek
BALTAZAR.
AUTOBIOGRAFIE
Traducere de Stan Velea
Curtea Veche, Bucure[ti,
2009, 208 pp.
de o parte de r`zboi, pe de alta de
bucuria descoperirii cerului [i-
a norilor. Copilul tr`ie[te pe viu
senza]ia pr`bu[irii lumii. Tr`irile sunt
contradictorii, în vecin`tatea ororii:
s`li de a[teptare bombardate în timp
ce Sinbad Marinarul îi ]ine companie,
m`celuri, b`t`lii, arderi de viu, boal`.
În mod ironic, cuvântul r`zboi [i
realitatea lui sunt entit`]i lini[titoare,
pentru c` indic`, m`car, o stare
determinat`. O certitudine sinistr`,
dar totu[i o certitudine.
Realit`]ile memoriei sunt atât
de pregnante, încât ele constituie
pentru povestitor materia decisiv`
a nara]iunii. Tonul e impasibil,
imaginile sunt înregistrate cu
con[tiinciozitate, f`r` a urm`ri
senza]ionalul, îmbr`cate într-
o atotcuprinz`toare senza]ie de
firesc: trezirile în miez de noapte
de teama raziilor Gestapoului,
vestea despre familiile deportate
la Auschwitz, furi[area pentru a
îmbr`ca hainele r`mase de la mor]i,
s`parea ad`postului subteran,
cartierele mirosind a cadavru, uruitul
avioanelor. Peste toate plutesc
sentimentul înstr`in`rii [i o ur`
durabil`, resim]it` visceral.
Bolile ocup` în acest scenariu
co[maresc locuri de prim-plan. Cea mai
grav` e tuberculoza mamei. Absen]a
acesteia cauzeaz` frustr`ri afective [i
materiale, poten]ând un spectacol la
limita macabrului: „Se în]elege, în cas`
nu era nimic de mâncare, altfel m-a[
fi sculat [i mi-a[ fi t`iat m`car o felie
de pâine. Locuin]a tot mai murdar` [i
neîngrijit` îmi favoriza lenea. Cu cât
era mai r`u, cu atât era mai bine“. Lipsa
mamei nu e perceput` ca o absen]`,
de aceea moartea ei nea[teptat` îi
provoac` mai degrab` uimire decât
durere: „Eram singur la bine [i la r`u“.
Familia i se pare, din acest moment, un
nonsens, iar tat`l un personaj cu totul
insignifiant.
Surprinz`toare sunt portretele
oamenilor întâlni]i. Descrierile sunt
îndulcite de umor, uneori un umor
involuntar. Tr`s`turile de pensul`
sunt concise, precise, savuroase.
Despre o rud` scrie: „Helena [i-
a consacrat toat` via]a familiei. A
g`tit [i a f`cut curat pân` când a
murit“. Câteva tu[e din portretul
tat`lui: „Era un polonez obi[nuit
care la orice r`spundea «nu»„ [i
c`ruia, c`tre sfâr[itul vie]ii, totul i
se p`rea o „poveste spus` de ni[te
spiridu[i buni“. Fizionomist cu
har, Baltazar ghice[te pe chipurile
oamenilor semnele înfrângerii: a unui
ora[, a unei ]`ri, a unei familii care
trebuie s`-[i gândeasc` strategiile de
supravie]uire: mutarea cât mai departe
de front, economisirea petrolului din
lamp`, recondi]ionarea unei perechi
de ochelari mult prea mici, lipi]i cu
hansaplaster. „Scriu toate acestea ca s`
nu uit`m prin ce dificult`]i [i, uneori,
s`r`cie lucie am trecut atunci.“
Sus]inerea examenului de
maturitate provoac` r`zvr`tirea
împotriva sistemului. Libertatea
se m`soar` în acte comice de curaj.
În contrabalans, emite, cu aerul
seriozit`]ii definitive, afirma]ii
pompoase de genul: „În via]`,
situa]iile dificile [i complicate se
rezolv` singure, sau din contr`:
situa]iile aparent simple se complic`
peste m`sur`“. Nebunia vârstei
îi ofer` rarisime momente de
fericire, transpuse în pagini poetice:
„Începeam s` alerg încet [i f`r` efort.
A[a alearg` tinerii de nou`sprezece
ani [i au impresia c` pot alerga a[a
f`r` oprire. Bucuria ne[tirbit` le d`
aripi, t`lpile nu mai ating p`mântul,
iar inima le bate într-un ritm perfect.
Când ajungeam la p`dure, tocmai
r`s`rea luna. Atunci p`durea se
preschimba [i devenea fermecat`. M`
preschimbam [i eu devenind una cu
luna, cu p`durea [i cu noaptea“.
Concomitent, Mrożek î[i analizeaz`
prietenii [i decide c` „la [aptesprezece
ani problema caracterului nu joac`
prea mare importan]`, dar mai
târziu începe s` devin` important`“.
Urmeaz` jocurile politice, insisten]ele
amicilor de a intra în partid [i refuzul
de a se înregimenta – din decaden]`.
E nevoit s` î[i g`seasc` slujbe pentru
a supravie]ui: e figurant, desenator,
jurnalist. Se înscrie la facultate (dup`
ce renun]ase la arhitectur`): studiaz`
]`rile din Africa [i limbile orientale,
pentru a evita înrolarea în armat`.
Devine redactor, perioad` în care
asist` la scrierea articolelor bazate pe
date false, la cosmetizarea realit`]ii.
Revin st`ruin]ele de a intra în Partidul
Muncitoresc Unit Polonez, iar atunci
când aderarea se produce, e pus` pe
seama unui puseu de imaturitate:
o tr`dare în dragoste îl face s`-
[i îndrepte ambi]iile c`tre partid.
Intrarea echivala cu primirea într-o
organiza]ie secret`, într-o cast` aleas`
[i protectoare.
De fapt, nu era nimic misterios sau
special. {edin]ele de partid, redate
parodic, seam`n` cu lec]iile de la
[coal`, cu atmosfera de chibi]are,
n`zbâtiile, hohotele [i bancurile spuse
în ultima banc`. Peste ani, renun]`
la carnetul de partid, într-o epoc`
în care legitima]ia era o valoare în
sine. Dar amintirea îl obsedeaz`:
„Apartenen]a la un partid totalitar
a r`mas cu mine pentru totdeauna,
cu toate c` îl p`r`sisem. Pân` [i
sifilisul [i tuberculoza pot fi iertate,
adic` te po]i vindeca de ele, dar de
NUM~RUL 8 (59) AUGUST 2009
apartenen]a la partidul totalitar – nu“.
Dou` prim`veri îi r`mân întip`rite în
minte: cea din 1945, când se încheie
r`zboiul, [i cea în care a murit Stalin.
În ultima, observ` trezirea oamenilor
din letargie, bucuria mascat`, dar
[i o „orgie de ipocrizie“ marcat` de
rezervele fa]` de trecut [i de spaimele
în fa]a viitorului.
La nivel personal, o bre[` timid` de
libertate: câ[tig` la loto dou` c`l`torii.
Una în Rusia, alta la Viena (unde îl
uime[te geometria spa]iului, primul
ora[ adev`rat) [i Vene]ia (care îl
vr`je[te). Pentru Paris prime[te o sum`
simbolic` din partea Comitetului
Na]ional al Uniunii Scriitorilor
Polonezi din Var[ovia. În capitala
Fran]ei experimenteaz` senza]ia c`
Europa este izolat` de restul omenirii.
Întoarcerea în Polonia îl pune în
contact cu lumea regizorilor [i cu
teatrul [i scrie, în [ase zile [i [ase
nop]i, prima pies` (Poli]ia), cu care are
succes la public. O c`l`torie în Statele
Unite îi induce gustul ame]itor al
schimb`rii. Cere azil politic în Fran]a
[i apoi se stabile[te în Mexico City, de
unde revine definitiv la Cracovia dup`
atacul cerebral.
Prin noul nume se desparte de
via]a anterioar`, pe care o suprim` cu
brutalitate: „De acum încolo nimeni
nu va mai putea s` m` laude sau s`
m` critice pentru nimic din ceea ce
am scris înainte de afazie, deoarece
omul acela nu mai exist`“. Un bilan]
trist-virulent, în spiral` ascendent`:
dup` atac, Mrożek pierde capacitatea
de a vorbi limbi str`ine, iar poloneza
îi devine de neîn]eles. Nu reu[e[te
s` mai foloseasc` telefonul sau
computerul, oamenii îi provoac`
team`. Începe terapia cu exerci]ii de
scris, cu truda memor`rii, a repeti]iilor
nesfâr[ite. Ob]ine primele succese,
care îi redau încrederea, dar nu mai
poate scrie decât în polonez`. În
acela[i timp, simte c` s-a întors acas`
dup` o lung`, sinuoas` [i stranie
c`l`torie.
Str`batem, a[adar, al`turi de
autor un drum ce traverseaz` o carte
circular`. Avem – [i noi, [i scriitorul –
timp s` plonj`m în secven]ele readuse
la suprafa]` ale trecutului, cu atât
mai mult cu cât paginile sunt înso]ite
de fotografii cu portrete din lumi
apuse: fascinante stampe ale unor
biografii [i povestiri uitate. Ca tehnic`
a compozi]iei, Mrożek/Baltazar
împrumut` geometria unghiurilor
moi-abrupte ale pliajului de acordeon.
Fâ[ii-fâ[ii se desprind pentru a fi
împ`turite la loc în sertarele bine
ordonate ale memoriei. Deschise
[i închise de nenum`rate ori, ele
încremenesc, în cele din urm`, în filele
emo]ionante ale unei c`r]i-terapie. j
 NUM~RUL 8 (59) AUGUST 2009
Simulacrul unui
proces comunist
T
IMP de mai mul]i ani
– profitând de faptul
c` în custodia arhivei
CNSAS a intrat dosarul
înscen`rii judiciare care
l-a avut drept victim` principal`
pe episcopul romano-catolic
de Timi[oara, Augustin Pacha
–, scriitorul, jurnalistul [i istoricul
William Totok s-a consacrat
studierii acestui simulacru de proces
vizând compromiterea anturajului
Nun]iaturii Apostolice, precum
[i a elitei catolice din România, în
general. Aspectele juridice, dar mai
ales tema justi]iei morale, au fost
un subiect abordat [i în trecut de
William Totok, inclusiv în Noua
Revist` de Drepturile Omului. Procesul
stalinist al „lotului“ Augustin Pacha,
desf`[urat în intervalul 10–17
septembrie 1951, este într-un fel
o prelungire a unor preocup`ri
mai vechi. Începutul anilor 1950
corespunde cu decapitarea elitei
romano-catolice: rând pe rând,
prela]i precum Alexandru Th. Cisar,
Márton Áron, Anton Durcovici, Iosif
Schubert, János Scheffler, Augustin
Pacha, Adalbert Boros, Hyeronimus
Menges, Vladimir Ghika sunt h`r]ui]i,
li se fixeaz` domiciliu obligatoriu
sau/[i sunt aresta]i [i implica]i în
pseudo-procese cu sentin]e dinainte
stabilite. Spre deosebire de editorii
tulbur`torului volum Fratelui meu
din exil. Epoca stalinist` în România în
scrisorile Monseniorului Vladimir Ghika,
prin], preot [i martir (Editura Galaxia
Gutenberg, 2008), care au valorificat
– cu prec`dere – o coresponden]`
privat` impresionant`, William Totok
exploateaz` documente ale organelor
represive, ale poli]iei politice [i
justi]iei comuniste pervertite.
În tentativa de reconstituire a
istoriei diecezei romano-catolice de
Timi[oara [i a biografiei episcopului
Augustin Pacha, istoricii români s-au
lovit adesea de bariera lingvistic`, or,
meritul lui William Totok este acela
c` aduce în aten]ie [i chiar traduce
în român` – de multe ori pentru
prima dat` – surse germane esen]iale
pentru în]elegerea evolu]iilor
din sânul Bisericii Catolice de rit
latin [i a comunit`]ii germane din
România în anii 1920–1950. Într-
un consistent studiu introductiv
(pp. 7–88), editorul supune unei
analize critice binevenite demersurile
lexicografice cuprinzând personalul
de cult încarcerat [i disp`rut în
universul concentra]ionar comunist;
spre exemplu, lucrarea Martiri pentru
Hristos, în perioada regimului comunist,
ap`rut` în 2007, s-a dovedit a fi un
(semi)e[ec istoriografic [i mai ales
moral (pp. 8–9). Spre deosebire de
cei care au coordonat martirologiul
sus amintit, William Totok nu are
tabuuri, nu consider` c` temele [i
subiectele delicate pot fi ocultate.
Condeiul fostului cofondator al
Grupului de Ac]iune Banat este
necru]`tor – [i de multe ori pe bun`
dreptate – cu istoricii oficiali ai
Bisericii care, dup` toate aparen]ele,
abdic` de la normele elementare
ale profesiei. Continuitatea de dup`
1989, la nivelul ierarhiilor de diferite
confesiuni (ortodox`, catolic` etc.), a
împiedicat o cercetare istoriografic`
mai serioas`, axat` pe documentele
interne ale Bisericilor. Prela]ii acestor
culte religioase – succesorii celor care
au refuzat adaptarea [i cooptarea –
[i-au datorat demnit`]ile ecleziastice
acordului venit din zona puterii
comuniste, or, arhivele ecleziastice
puteau dezv`lui [i aspecte incomode,
pension`ri, degrad`ri, caterisiri
abuzive sau alte m`suri punitive
adoptate de prela]i contra clerului
ostil autorit`]ilor [i ierarhilor docili.
Tocmai din acest motiv, a-i critica
f`r` nuan]e pe istoricii independen]i
care încearc` s` reconstituie istoria
recent` [i postdecembrist` a Bisericii
pentru c` apeleaz` la surse (doar
aparent) neconven]ionale, la o
alternativ` alc`tuit` din izvoare
istorice cât mai diverse, este o
indecen]` istoriografic`.
În carte, William Totok face apel
la documente de partid, discursuri
ale liderilor politici comuni[ti,
rechizitorii din diverse procese,
literatur` secundar`, declara]ii
date de prela]i catolici cu ocazia
interogatoriilor, coresponden]`
privat`, interviuri cu prela]i [i
ofi]eri de securitate, materiale din
diverse arhive: Arhivele Na]ionale
Istorice Centrale, cele ale CNSAS,
ale Secretariatului de Stat pentru
Culte, dar [i Bundesarchiv Berlin.
Toate aceste surse îi permit s`
surprind` tentativele autorit`]ilor
comuniste de a crea o Biseric`
Catolic` schismatic` prin intermediul
unor preo]i docili care s` se rup` de
ierarhi [i de Vatican (pp. 35–36). În
acest context, în 1950, Nun]iatura
Apostolic` i-a sugerat lui Augustin
Pacha, ultimul episcop catolic
aflat în libertate, s` citeasc` în fa]a
credincio[ilor o scrisoare pastoral` în
care s` precizeze enoria[ilor pozi]ia
Sfântului Scaun fa]` de încerc`rile
de dezbinare, prin clerici catolici
obedien]i fa]` de puterea comunist`.
Pastorala citit` la 4 iunie 1950 de
episcopul Augustin Pacha amenin]a
cu excomunicarea (p. 38), iar în fa]a
acestei sfid`ri autorit`]ile au pl`nuit
un proces de spionaj, înalt` tr`dare
[i activitate du[m`noas` îndreptat`
împotriva regimului „democrat-
popular“. Procesul conceptual – cum
îl nume[te îngrijitorul volumului
– a fost instrumentat astfel încât
Pacha s` apar` în ipostazele de
fost simpatizant al lui Hitler [i al
nazi[tilor, du[man al regimului
comunist [i sprijinitor al spionajului
anglo-american (prin simpla loialitate
fa]` de Vatican). Ancheta a exploatat
mai ales momentul audien]ei
lui Augustin Pacha la Hitler, din
februarie 1934, precum [i actul de
cedare c`tre Grupul Etnic German, în
1942, a [colilor confesionale catolice
din Banat. William Totok pune aceste
acte ale prelatului pe seama naivit`]ii
[i tentativei de a cru]a comunitatea
catolic` de ofensiva [i agresivitatea
nazi[tilor germani locali. Cert este
c` rechizitoriul a speculat din plin
aceste evenimente din trecut, iar
presiunile fizice [i morale exercitate
asupra celorlal]i aresta]i au adus
„m`rturisiri“ ale „vinov`]iei“ (pp.
62–63). Augustin Pacha a primit o
pedeaps` de 18 ani de închisoare, dar
a fost eliberat în mai 1954, cu câteva
luni înainte de a muri, o practic`
frecvent` a oficialit`]ilor comuniste
care dorea s` evite decesul în
penitenciar al unor de]inu]i.
În simulacrul judiciar mediatizat
puternic de presa oficial` au fost
implicate, ca inculpa]i, pe lâng`
clerici catolici, [i persoane care
puteau incrimina reprezentan]a
diplomatic` a Italiei pentru activit`]i
de spionaj: Eraldo Pintori, func]ionar
al Lega]iei Italiei, preotul italian
Clement Gatti, precum [i lideri ai
Partidul Socialist Cre[tin, forma]iune
clandestin` [i minuscul`. De altfel,
William Totok aduce în aten]ie [i
spinoasa problem` a contest`rii
regimului totalitar, dup` 1948, de
pe pozi]ii deopotriv` anticomuniste
[i antisemite (ilustrat` între altele
45
ISTORIE RECENT~
chiar de liderii Partidului Socialist
Cre[tin). Lucrarea editat` de William
Totok provoac` interesul [i prin
faptul c` surprinde aspecte din
cariera în aparatul de represiune a doi
ofi]eri (care au stârnit vâlv` în mass-
media de dup` 1989) implica]i [i în
supravegherea [i ancheta episcopului
[i a anturajului s`u: cunoscutul [i
impenitentul Gheorghe Enoiu (pp.
44–46) – devenit [i personaj de film
(v. documentarul Marele jaf al lui
Alecu Solomon), un pensionar al
poli]iei politice pe care Vladimir
Tism`neanu l-a întâlnit în parcul
Her`str`u plimbându-se lini[tit – ,
precum [i Heinz St`nescu, ofi]er de
securitate, ulterior critic literar de
limb` german` [i refugiat în RFG (p.
49).
Cartea editat` [i îngrijit` de
William Totok este atât un demers
prin care se demonteaz` înscen`rile
securistice, fie ele juridice sau
istoriografice (pp. 86–87), cât [i o
pledoarie pentru deschiderea [i
transparen]a arhivelor, mai ales a
celor ecleziastice (catolice, dar nu
numai). Potrivit editorului româno-
german, reconstituirile istorice vor
fi unidimensionale atât timp cât
demnitarii ecleziastici de ast`zi nu
vor permite accesul cercet`torilor
independen]i la arhivele interne
ale Bisericii (p. 58). Pe urmele unor
istorici precum Ovidiu Bozgan,
Ioan-Marius Bucur, Gabriel Catalan
[i D`nu] Dobo[, William Totok
continu` o oper` necesar` de
reconstituire a istoriei comunit`]ii
catolice în perioada comunist`.
Episcopul, Hitler [i Securitatea... este,
poate, un exemplu de cum ar trebui
editat un volum de documente:
erudi]ie, grij` pentru contextualizare
[i conceptualizare, aparat critic bogat
[i nuan]are, un studiu introductiv
cuprinz`tor. j
l William Totok
EPISCOPUL, HITLER
{I SECURITATEA
Colec]ie coordonat`
de Stelian T`nase
Polirom, 2008, 424 pp.

46
Pedagogia lui Noica
ACCENTE {I IPOTEZE
V
IZIUNEA despre educa]ie
împ`rt`[it` de filozoful
solitar al P`ltini[ului a
coincis, mutatis mutandis,
cu perspectiva celebrului
rector al Universit`]ii din Chicago,
Robert Maynard Hutchins (1899–
1977), sub direc]ia c`rora s-au format
[i au înflorit apoi erudi]i de talia
lui Jaroslav Pelikan, Edward Shils,
urma]i mai târziu de Leo Strauss,
Mircea Eliade, Arnaldo Momigliano
[i al]ii. Partizanii unui perenialism
secular, ace[tia au sus]inut
importan]a asimil`rii marelui canon
al culturii [i civiliza]iei europene
în fa]a valurilor crescânde de neo-
pragmatism, postmodernism [i
nihilism alegru. De la întâlnirea cu
presocraticii, gânditorii clasici sau
autorii medievali pân` la modernii
secolului XVII sau marii autori de
literatur` din Europa, Rusia sau
America Latin`, paideia lui Constantin
Noica presupune ascultarea
conversa]iei permanente între epoci
istorice, valori metafizice, înclina]ii
artistice [i paradigme social-politice
diferite. }inta acestei traiectorii nu
este feti[izarea ideii de cultur`, ci
transformarea sensibilit`]ilor noastre
la contactul cu lucrul comun sau
excep]ional, deopotriv`.
F`r` s` fie îndatorat
ra]ionalismelor obtuze, Constantin
Noica credea c` o via]` bine rânduit`
tr`ie[te sub imperativul unui logos
împ`rt`[it peste genera]ii. Din lumina
acestei con[tiin]e se na[te puterea
fiec`ruia dintre noi de a învinge
cele trei stihii primordiale: „frica,
foamea, erosul“. Dac` to]i oamenii
împ`rt`[esc aceea[i animalitate,
ceea ce îi individueaz` este puterea
cuvântului. Un om cultivat printr-o
plimbare inteligent` pe scena lumii
dobânde[te o „natural`“ expresivitate.
Omul cultural [tie c` nu poate
crea de unul singur; chiar [i atunci
când pare s` împlineasc` o func]ie
pasiv, el p`streaz` de fapt un tezaur,
gr`din`rind posteritatea unei limbi,
a formelor plastice, a memoriei
[.a.m.d. În sfâr[it, omul cultivat nu
sufer` blocajul sau imprecizia unor
fiin]e integral abandonate patinei
exteriorit`]ii. Cultura ne preg`te[te
pentru singur`tate – testul care ne
adevere[te cât de bine [tim s` gândim,
s` citim, s` coment`m, s` adnot`m,
s` relat`m, s` povestim [i mai ales
s` ascult`m. Cultura ne ajut` s`-
i acord`m celuilalt aten]ie f`r` s`-
i vampiriz`m alteritatea. Lectura
nu ]ine de vanitate, ci ne preg`te[te
pentru confruntarea cu laten]ele
ne[tiute ale destinului nostru
individual sau colectiv. De altfel, nu
întâmpl`tor, Noica îl elogia pe acel
„antrenor de football, ce mi-a spus
la 14 ani, când ca extrem` stâng` n-
am alergat dup` o minge imposibil`,
«fugi dup` ea, m`garule, n-ai s` faci
nimic în via]`» ([i într-adev`r via]a
[i cultura nu sunt decât un fel de a
alerga dup` mingi pe care nu le po]i
prinde“).
Pedagogia cultural` a lui Noica
pleac` de la nevoia de modelare
a sinelui printr-o gramatic`
elastic` [i, deci, printr-o limb` vie.
Filozofic vorbind, aceasta înseamn`
cunoa[terea categoriilor gândirii
[i a regulilor lor de deduc]ie. Când
îns` excep]iile nu mai cunosc
nici o regul`, vorbim nu despre
repere, ci despre dev`lm`[ie.
Noica a insistat asupra faptului
c` tinere]ea este cel mai bun
moment pentru dospirea marilor
idealuri considerate „burgheze“ de
c`tre ideologiile totalitare. De ce?
Întrucât o tinere]e complet risipit`
preg`te[te o b`trâne]e lipsit` de
armonie, comuniune [i comunicare.
„Când un tân`r cre[te frumos, iese
din strâmb`tate o lume întreag`.“
De altfel, fiul risipitor nu s-a întors
la b`trâne]e în casa tat`lui. Chiar
dac` gol de con]inut [i f`r` straie
de nunt`, fiul risipitor î[i revine
în fire la vârsta tinere]ii, în fa]a
unui tat` care, fiind înzestrat cu
dragoste [i r`bdare, nu s-a stins din
via]`. Astfel, [tafeta în]elepciunii s-
a transmis mai departe. Ratând îns`
vârsta propice confrunt`rilor vii [i
epuizante cu tema sensului vie]ii,
risc`m s` devenim mai târziu robi ai
resentimentului [i ai impulsurilor
egalitar-nivelatoare. Când suntem goi
de con]inut dorim, printr-o rivalitate
mimetic` r`sturnat`, ca toat` lumea
s` ne împ`rt`[easc` pu]in`tatea.
Con[tient de toate aceste pericole,
Noica ne-a reamintit exigen]ele
clasicismului. Un adev`rat cursus
honorum, iar nu spoiala care ast`zi
poate atât de u[or s` treac` drept
erudi]ie, cere curajul confrunt`rii
nu doar cu fascicule de gând, ci cu
biblioteci întregi [i opere complete.
„Trebuie trecut de la insul` [i
arhipelag la continentul istoric“
– spune undeva Modelul cultural
european. A fi educat cu adev`rat
înseamn` s` n`zuie[ti mereu dincolo
de conven]iile sociale; s` investe[ti în
proiecte care pot p`rea falimentare
[i s` tr`ie[ti sentimentul reînnoit al
continuit`]ii. Atunci când apar]inem
unei vaste tradi]ii, sentimentul
plictisului profund devine improbabil
[i mai ales inutil.
Îndr`gostit de faimoasa „Great
Books tradition“, Constantin Noica a
încurajat traducerile din latin`, greac`
ori sanscrit`, dar [i cultivarea frazei
elevate; s-a remarcat prin refuzul
polemicilor sterile [i al adversit`]ilor
oarbe, de[i a încurajat demnitatea,
curajul opiniei sau b`rb`]ia („cu
derbedeii nu se st` de vorb`!“);
cultura, ne-a spus filozoful trecut
prin temni]ele comuniste, nu se
na[te din ur`, mentalitate parazitar`,
oportunism onctuos, arogan]`
limbut`, invidie vocal`. Cultura
presupune, dimpotriv`, munc`,
abnega]ie, refuzul infailibilit`]ii,
puterea de a admira, asumarea criticii
ra]ionale, bucuria dialogului [i cultul
prieteniei.
Cunoscând de mic binefacerile
acestei deschideri c`tre noble]ea
spiritului, Constantin Noica a fost
un eurocentric dezam`git numai de
„negarea de sine“ a unei civiliza]ii
obosite. Lipsindu-i accesul la cultura
înalt`, acesteia nu-i mai r`mâne decât
„surâsul fad“ al religiei turismului
[i angoasa unui „bye-bye“ amânat.
Filozoful român a crezut în reguli [i
legit`]i aspre. {i totu[i, g`sim la el
deschiderea pentru eseu (practicat
cu abunden]` în tinere]e), dar [i
pledoaria pentru sistem; întoarcerea
la izvoare, dar [i inventivitatea
politropic`.
Elitist` [i inaccesibil`, la prima
vedere, pedagogia lui Noica reitereaz`
sub raport epistemologic principiul
moral al decen]ei. Filozoful cere
fiec`rui actor al dezbaterilor culturale
s` [tie, înainte de toate, despre ce
anume vorbe[te (iar acolo unde
apare ne[tiin]a, s` asume t`cerea).
Adecvarea la realitatea textelor
comentate, situarea smerit` într-
o linie de continuitate cu tradi]ia
exegetic`, curajul de a sparge tiparele
conven]ionale nu printr-un teribilism
despuiat, ci prin for]a inteligen]ei
educate – a[a în]elegea Constantin
Noica (cel h`r]uit cu atâta persisten]`
de Securitate) s` preg`teasc` o nou`
genera]ie de tineri într-o ]ar` sufocat`
de mizerie material` [i spiritual`.
Îi dator`m ast`zi edi]ia operelor
complete din Platon, contactul cu
comentatorii aristotelici, refacerea
leg`turii între filozofie [i matematic`,
o exegez` antimarxist` la Hegel,
deriziunea fa]` de materialismul
dialectic, redescoperirea unui alt
Eminescu decât cel anexat politic
(de extrema dreapt` prin „Doin`“, iar
de extrema stâng` prin „Împ`rat [i
proletar“). Împreun` cu Petru Cre]ia [i
al]i câ]iva profesori ai universit`]ilor
noastre, Noica a deplâns l`ut`rismul
rezultat din asimilarea nea[ezat`
[i livrarea frivol` a unor simple
informa]ii culturale.
Figur` tragic-donquijotesc` a
secolului XX, filozoful de la P`ltini[
n-a tr`it doar în sfera intangibil`
NUM~RUL 8 (59) AUGUST 2009
a principiilor prime. În cabana
amenajat` ascetic la poalele
Carpa]ilor, el putea deschide u[a
oric`rui om bine inten]ionat [i mai
ales tinerilor preocupa]i de soarta
sufletului „în vremuri de restri[te“.
Unii i-au ironizat generozitatea, al]ii i-
au r`st`lm`cit inten]ia. Comentatori
cu un trecut maculat de minciun` [i
duplicitate s-au gr`bit s` chestioneze
absen]a registrului etic din reflec]ia
lui Constantin Noica. Al]ii ar fi vrut
un plus de angajare politic` din
partea celui care îndurase deja zece
ani de domiciliu for]at [i cinci ani de
închisoare pentru simpla vin` de a fi
citit [i comentat, undeva la începutul
anilor 1950, c`r]ile prietenului s`u
E.M. Cioran…
Când propagandi[tii oficiali
aspirau la pozi]ii de conducere, Noica
se mul]umea cu doisprezece metri
p`tra]i într-o caban` ne[tiut` din
mun]i. Chiar [i a[a, diferi]i impostori,
rata]i sau delatori îndr`zneau s`
cear` gesturi eroice din partea unui
b`trân pensionar, ignorând astfel
enorma investi]ie într-un edificiu
invizibil, perceptibil oric`rui onest
cititor al Jurnalului de la P`ltini[. Într-
o lume care credea (sau, oricum, se
încolona) în mistica Partidului, Noica
a cerut reîntoarcerea la fundamentele
logicii. Într-un timp când poezia era
confiscat` de trep`du[i [i versificatori
ignobili, Noica a pledat pentru
lectura lui Goethe. Doar aparent un
naiv zdrobit de cruzimea vremurilor
[i manipulat de zelul politrucilor,
Constantin Noica a învins de fapt
prin posteritatea operei sale: zeci
de tineri care au trecut prin b`ncile
facult`]ilor de limbi clasice, apoi
câ]iva filozofi, istorici sau orientali[ti
care [i-au asumat exigen]a
confrunt`rii cu standardele clasic-
occidentale.
Ca orice om, Noica a avut [i p`cate.
În tinere]e a cunoscut o fulgurant`
isterie politic`; la b`trâne]e a comis
din generozitate [i exager`ri; a for]at
uneori prin etimologii ingenioase
sensul unor cuvinte; s-a gr`bit
poate s` reduc` întregul proiect
occidental la simptomul îngrijor`tor
al unei ubicue pop-culture; a refuzat
alteori prea abrupt confruntarea
cu tendin]ele recente în dezbaterea
filozofic` european`, sub pretextul
dezinteresului pentru mod` [i can-can;
a fost, în sfâr[it, mult prea criptic într-
un limbaj nelipsit de originalitate. Cu
toate [i, mai ales, dincolo de acestea,
autorul Tratatului de ontologie r`mâne
un reper inconturnabil pentru
oricine iube[te ast`zi demnitatea
conceptului, bog`]ia metaforei,
în]elepciunea anticilor, [tiin]a de
carte [i limba român`. j
 NUM~RUL 8 (59) AUGUST 2009
Adaptarea la exil
Î
N 2005, Matei C`linescu a publicat, sub titlul
Un fel de jurnal, o selec]ie din jurnalele ]inute
între 1973 [i 19811. Alegerea acestor ani nu este
arbitrar`: 1972 este anul în care Matei C`linescu
a p`r`sit ]ara; 1981 este anul în care a primit
cet`]enia american`. Jurnalul acoper`, a[adar, r`stimpul
unei adânci prefaceri suflete[ti: perioada adopt`rii exilu-
lui [i a adapt`rii la el. În datele sale esen]iale, identitatea
lui Matei C`linescu r`mâne aceea[i. Dar accentele,
nuan]ele, constrângerile inefabile, distribu]ia imponde-
rabilelor se schimb`. Chiar dac` ingredientele globale
ale personalit`]ii se conserv`, adoptarea exilului a antre-
nat adapt`ri suflete[ti care le-au modificat configura]ia
[i, personalit`]ii, savoarea.
Pentru u[urin]a identific`rii, voi nota cu M1 pe acel
Matei C`linescu care intr` în dislocarea exilului, iar prin
M2 pe acel Matei C`linescu care e deja transformat de
experien]a lui. M1 este separat de M2 prin r`spunsul
la aceast` reflec]ie: „Înc` o dat` îmi dau seama c`
r`mânerea mea aici m-a ferit de-o aproape cert` sinuci-
dere intelectual` [i psihologic`, dac` nu chiar fizic`. Dar,
«r`mânând», n-am optat pentru un alt fel de sinucide-
re?“ (23 aprilie 1975). M1 [i M2 r`spund diferit la aceast`
întrebare. M1 [i M2 sunt desp`r]i]i [i prin urm`toarea
constatare: „Sfâ[ierile exilului, r`ni care peste zi par în-
chise, dar care, noaptea, se redeschid pe nea[teptate [i
sângereaz` în vise ori insomnii“ (2 februarie 1977). În
general, M1 este separat de M2 prin vise (2 februarie;
19 februarie; 27 aprilie 1977; etc.), dar [i prin con[tiin]a
scind`rii personalit`]ii, la nivel social: „Orice a[ face, din
orice unghi m-a[ privi, eu am dou` identit`]i: una vizi-
bil` aici (profesorul de literatur` comparat`, venit de un-
deva din Europa de Est, vorbind engleze[te cu un accent
de care nu va sc`pa niciodat`, mai puternic când e obo-
sit, mai [ters când e bine dispus etc.), cealalt` invizibil`,
b`nuit` vag de colegii [i amicii mei americani, dar [tiut`
de mine, de Uca ´so]ia sa; n.m.¨ [i de câ]iva prieteni vechi
de la Bucure[ti, de sora mea“ (11 mai 1977). Cele dou`
identit`]i, adaug` Matei C`linescu, sunt separate [i de
spa]iu, [i de istorie, [i de cronologie: prima este cea pe
care o ignor` americanii, a doua este cea pe care o ignor`
românii. Iar între ele st` „neclintita limb`“ a exilului,
care pentru Matei C`linescu a fost jupuire de viu.
Cele dou` voci ale identit`]ilor lui Matei C`linescu
sunt succesive în prima jum`tate a jurnalului; se împle-
tesc tot mai vag cronologic în a doua jum`tate; [i fuzi-
oneaz` aproape complet, prin absorb]ia primei voci în
ultima, spre sfâr[itul lui. Matei care intr` în acest jurnal
este diferit de Matei care iese. Nu doar cet`]enia ameri-
can`, stabilitatea profesional` [i crescânda recunoa[tere
academic` îi separ` pe cei doi Matei. Modificarea e mai
adânc` [i, din acest motiv, ea poate furniza percep]iei
noastre amor]ite de conformism (ori de dorin]a de a con-
sidera sincronizarea drept binele suprem) un foarte fin
instrument de evaluare a lumilor pe care cele dou` voci
le articuleaz` [i din care se hr`nesc. Subtilitatea celor
dou` voci ofer` un corp imponderabilelor decisive care
despart lumile noastre. Lumile noastre? E limpede c`
lumea lui M1 nu este doar România, dup` cum lumea
lui M2 nu este pur [i simplu America [i nici doar con-
trastul dintre tipul intelectualului umanist (central) eu-
ropean de dinainte de r`zboi [i tipul intelectualului ame-
rican de azi2. Nici una dintre opozi]ii nu epuizeaz` tipul
de diferen]` între lumi, pe care func]ionarea deosebit`
a celor dou` voci ale lui Matei C`linescu, în text, o red`
cu atâta subtilitate. Singur` m`rturia sufletului poate
da lumii înf`]i[area unui chip. {i chiar dac` în ordine
ontologic` raportul este invers, în ordinea cunoa[terii
doar sufletul este dovada existen]ei lumii. Iar sesizarea
diferen]ei dintre suflete este calea cea mai sigur` de a
percepe nemijlocit deosebirile dintre lumi.
Timbrul vocii lui M1 are trei tonuri majore, toate du-
reroase: al abjec]iei din ]ar`, al exilului [i al sentimentu-
lui ap`s`tor al unei datorii neîmplinite fa]` de tat`. Tim-
brul vocii lui M2 e construit mai degrab` din semitonuri:
st` sub semnul ramifica]iilor nesfâr[ite, al suspend`rii în
indecizia infinitezimal`, al dilemelor arborescente [i al
deciziei morale de a se ab]ine de la concluzii.
(Spicuiesc la întâmplare, din jurnalul anilor 1973–
1981.) M1 are obsesii politice [i le tr`ie[te prin insom-
nii, vise [i depresii. Tr`ie[te precar, nesigur, neasigu-
rat, nes`n`tos; fumeaz`, pierde timpul – autodistruge-
re. „România e în mine o ran` veche din care d` sânge
proasp`t“. E cuprins de o triste]e amestecat` cu grea]`,
când î[i aminte[te de suspiciunea [i supravegherea con-
tinue din ]ar`; în]elege c` securitatea comunist` real`
era mai murdar` decât [i-o putea închipui Orwell. Groa-
za de a nu c`dea în abjec]ie, acolo. Pentru M1, desprin-
derea de ]ar` e desprindere de sine. Solu]ia lui M2 este
s` constate c`, în fond, lui Matei nu îi este deloc dor de
]ar` – afirma]ie la care M1 se raporteaz` spunând c`
aceast` absen]` este o form` vid` care nu se las` um-
plut` cu nimic [i care e la fel de greu de suportat. M2 e vi-
zitat de gândul s` abandoneze scrisul în române[te chiar
[i în jurnal. I se pare îns` prea imprevizibil sub raport
moral: continu` deci s`-[i scrie jurnalul în române[te,
ca s` evite complica]iile. M2 are dorin]a de a se desprin-
de de treburile române[ti. În ordine intelectual`, aceas-
ta ar corespunde obiectiv`rii. Când scrie „Triste]e [i tot-
odat` un sentiment de deta[are“, trebuie s` în]elegem
c` M1 resimte triste]ea, iar M2 deta[area. În el se insta-
leaz` o lips` de speran]` fa]` de ]ara lui, care îl despic`
în dou`. În mediul securizat [i aseptic al Americii uni-
versitare, M1 resimte lipsa prietenilor [i a prieteniei ca
fiind „aspr`“. I se face dor s` le scrie prietenilor scrisori
sentimentale. Asociaz`, vag halucinatoriu, tuturor chi-
purilor noi pe care le întâlne[te în America chipuri din
România. România dubleaz`, fantomatic [i fantasmatic,
America. În replic`, M2 intervine cu nota]ii dilatorii în
marginea c`r]ilor citite profesional [i se întreab`, anost,
„Fic]iune imitând via]a? Via]` imitând fic]iunea?“, pen-
tru a conchide, cu pruden]`, „Amândou` deodat`“. M2
crede c` scindarea identit`]ii sale în M1 [i M2 este dic-
tat` de logica intern` a limbii [i culturii americane3.
Dac` M1 are impulsuri autodistructive, e insomniac,
depresiv, pesimist, lene[, recalcitrant [i judec` în acqua
forte, M2 este pozitiv, face sport, are grij` de corpul s`u, e
tolerant, adopt` prudent codurile academice de exprima-
re [i, treptat, descoper` avantajele intelectuale ale relati-
vismului surâz`tor, ironic, resemnat, lipsit de mordant,
lecuit de t`i[, saturat de pana[ academic. M1 spune (des-
pre M2): „Intelectualul american mi s-a p`rut de la înce-
put un tip caricatural. Pruden]a lui, felul de a se lua în se-
rios [i mai ales preocuparea lui pentru propria-i s`n`tate
(ceea ce aici se nume[te «health consciousness», aproape
un echivalent al «con[tiin]ei de clas`» de dincolo) sunt
efectiv ridicole. Iar la acest ridicol particip [i eu cu via]a
pe are o duc de la o vreme. Ce s-a întâmplat cu impulsuri-
le autodistructive pe care le aveam în România? Cum pot
s` accept s` devin o caricatur` – un mic universitar ame-
rican care se bucur` când sl`be[te cu o jum`tate de kilo-
gram [i are angoase metafizice când cântarul îi arat` c` s-
a îngr`[at cu una?“ (4 septembrie 1977). E un punct de in-
flexiune în trecerea lui Matei de la M1 la M2. În aceea[i zi,
noteaz` fraza înghe]at`: „Ceva fundamental s-a pierdut, [i
s-a pierdut împreun` cu posibilitatea reg`sirii lui“.
M1 dezaprob` disocierea tipic american` dintre
lumea profesiei [i conversa]ia social`, dintre (în terme-
47
ACORD/DEZACORD
nii lui Weber) voca]ie [i meserie [i constat` c` în univer-
sitatea american` comunic`rile sunt foarte bune, dar di-
alogul e nul. „Monologuri paralele într-o atmosfer` ex-
trem de civilizat`“. Colegii lui de facultate, unii profe-
sori faimo[i, i se par, din punct de vedere intelectual,
neinteresan]i [i mediocri. Regulile promov`rii acade-
mice americane, [i ele, i se par stupide. Nemul]umirea,
aici, este a lui M1; observa]ia, ca [i acomodarea cu rea-
litatea pendinte, este a lui M2. În aceea[i vân`, M1 con-
stat` curioasa superficialitate a percep]iei psihologice
americane. Prin contrast, René Wellek, care ilustreaz`
tipul intelectualului umanist tradi]ional în Europa di-
naintea r`zboiului, îi pare formidabil. Matei C`linescu
are judec`]i lipsite de complezen]` [i fa]` de etosul mo-
dern. Crede c` modernitatea ar fi caracterizat` de „revolta
maselor“, care duce la cvasi-generalizarea hedonismului
„gloatei“, [i de „revolta intelectualilor“, care duce la uci-
derea lui Dumnezeu [i la na[terea ideologiilor, a religii-
lor seculare. În modernitatea occidental` vede libertate [i
vid, iar în cealalt` modernitate, cea totalitar`, vede o fa]`
a modernit`]ii care suprim` libertatea [i adânce[te vidul.
În Cinci fe]e ale modernit`]ii, M2 parc` a spus-o mai pu]in
bine. În astfel de judec`]i, care figureaz` atenuat ori trans-
figurat în lucr`rile sale academice americane, M1 furni-
zeaz` dramatismul caracteriz`rii, iar M2 tonul [i calmul
conceptualiz`rii. Exemplele ar putea fi oricât înmul]ite.
Cu timpul, vocea corespunz`toare identit`]ii M1 dis-
pare, absorbit` în vocea M2 ori înlocuit` de ea, prin pro-
cesul în care Matei C`linescu însu[i, progresiv, ajunge
s` se identifice tot mai mult cu aceasta din urm`. Când
î[i simte sfâr[itul apropiat, M1 scoate strig`te de alarm`:
„M` aflu simbolic în ]ara lotofagilor [i am nevoie nu
numai de viclenie, ci [i de-o imens` înc`p`]ânare ca s`-
mi pot p`stra memoria. ´Peste¨ mica insul` a trecutu-
lui meu ´…¨ se sparg mereu valuri înalte de uitare“ (1 no-
iembrie 1980). Îngrijor`rile ideologice ale aceleia[i voci,
nu mai pu]in personale, sunt marcate de acela[i drama-
tism al dispari]iei: „Speran]a mea e c` procesul de «sini-
ficare» a modernit`]ii (început de Lenin, perfec]ionat de
Stalin) va avorta. Dar când? Când?“ (22 octombrie 1980).
Aceste îngrijor`ri vor amu]i odat` cu M1. Când înche-
ie acest jurnal, poate ca pre] al adapt`rii pline de succes
la exilul american, Matei C`linescu se desparte de una
din cele mai autentice [i ata[ante voci ale personalit`]ii
sale. Aceast` voce va reveni, transfigurat`, când Matei
C`linescu va scrie Portretul lui M.
l
1 Matei C`linescu, Un fel de jurnal (1973–1981), Polirom,
2005, 268 pp. Parte din însemn`rile omise în acest jurnal au
fost folosite de Matei C`linescu în Portretul lui M (Polirom,
2003). Cu siguran]`, însemn`rile de tip jurnal f`cute de-a lun-
gul anilor de Matei C`linescu exced semnificativ paginile deja
publicate, chiar dac`, a[a cum afirm`, n-a „intrat niciodat` în
mod serios în rolul unui autor de jurnal“.
2 Vezi însemnarea din 6 iunie 1980 (pp. 187 sq.).
3 Poate c` M2 s-a n`scut ca urmare a încerc`rii lui Matei
C`linescu de a transforma problema incandescent` [i irezolv-
abil` a exilului într-o problem` strict intelectual`, de tipul
„cum e posibil un limbaj de descriere neutru al valorilor care
nu sunt neutre?“ – instrumentele relativiste elaborate de Rorty
p`rându-i-se, poate, cele mai potrivite pentru a neutraliza f`r`
costuri umane prea mari vocea irezolvabil`. În fond, M2 a f`cut
ca Matei C`linescu, cumva incon[tient, s` îl elimine complet pe
M1 dintre referin]ele de fundal ale primei sale c`r]i americane,
triumfând cu întrebarea: „A adus oare România vreo contribu]ie
original` la cultura modernit`]ii europene?“ (însemnarea din
11 mai 1977). Matei C`linescu [tie bine c` da; M2, prin elimin-
area lui M1, l-a f`cut un timp s` cread` c` nu. j