100 PAGINI l 7 LEI

DILEMATECA
Anul V l nr. 54 l noiembrie 2010

SCRIERI l AUTORI l LECTURI

AVENTURA
VIE}II MELE
Filip Florian

INTERVIU
MARIN
M~LAICU-HONDRARI
 DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010 SUMAR

INFO AVENTURA VIE}II MELE

5-7 Bazar 60-65 Filip Florian, Norocul
8-9 3,14TECA
ANCHET~
DOSAR 68-74 de Marius Chivu
Marin M`laicu-Hondrari
10-19 Zombi, vîrcolaci, vampiri, fantome. Supereroul favorit
(paginile 48-55)
De la literatur` la film [i înapoi
EVENIMENT
RECENZII 76-79 Petre R`ileanu, Vama limbilor
20-27 Literatur`: Paul Cernat,
Codrin Liviu Cu]itaru, MERIDIANE
Gabriela Gheorghi[or, Cosmin Borza, 80-87 Ruxandra Cesereanu
Adriana Stan, Alexandru Budac, Lucian Dan Teodorovici
{tefania Mihalache, Drago[ Zetu New Orleans
28 SF: Michael Haulic`
29 Politologie: Bogdan Barbu FRAGMENTE Tobias Elsäßer
30 Spiritualitate: Alexander Baumgarten 90-98 Samuel Beckett (paginile 56-58)
31-32 Istorie: Bogdan Murgescu, Opere 1. Integrala prozei scurte
Adrian Cioroianu
33 Mentalit`]i: Alexandru Ofrim
RUBRICI
34 Psihologie: Lena Ru[ti
37 Sanda Ni]escu, Preparate din carte
35-36 Arte: Ioana M`gureanu, Florinela Popa
45 Vasile Dem. Zamfirescu
Scriitori pe divan
INTERVIU 46 Luiza Vasiliu, Biblioteca „Paradiso“
48-55 Marin M`laicu-Hondrari 47 Poemul din noiembrie: Anca Mizumschi
„|n budoar [i în literatur` 59 Daniela Zeca, Vesta antiglon] Filip Florian
e nevoie de exces“ 67 Ioana Bot, C`r]i de plastic (paginile 60-65)

88 Constantin Vic`, Tehnodrom

PROFIL 89 Ion Vianu, Portrete interioare
56-58 Tobias Elsäßer
Cînt`re], scriitor, textier

Samuel Beckett
(paginile 90-98)
3
 EDITORIAL
Scriitorul
de/despre teatru
Festivalul Na]ional de Teatru „blocheaz`“ în
fiecare toamn` s`lile de teatru din Bucure[ti,
spre bucuria pasiona]ilor. Uneori contestat de
unii reprezentan]i ai breslei (ceea ce, la urma
urmei, e normal – c`ci, în art`, orice selec]ie las`
ceva pe dinafar` [i, deci, nemul]ume[te), FNT
are de acum o tradi]ie [i un prestigiu. Dar el nu
înseamn` doar o suit` de spectacole, ci [i mani-
fest`ri complementare: conferin]e, workshop-
uri, lans`ri de c`r]i.
Din programul festivalului constat`m c`, la
capitolul „c`r]i de/despre teatru“, FNT are ce
lansa (http://www.fnt.ro/ro/taxonomy_menu/
1/340). Dar e limpede c` nu st`m prea bine în
acest domeniu. Dac` ne uit`m prin libr`rii, con-
stat`m c` dramaturgii clasici (atî]ia cî]i avem) nu
prea sînt reedita]i. (Sau s\nt publica]i aiurea:
Titanic Vals al lui Tudor Mu[atescu e prezentat
pe un site la categoria „c`r]i pentru copii“, iar pe
altul la „carte din categoria muzic`“). Volume
ale dramaturgilor contemporani apar rar [i la
edituri mici, „de ni[`“ – de[i în ultimele dou`
decenii s-au afirmat cî]iva autori foarte buni. Mi
se va spune c`, pîn` nu cap`t` întrupare scenic`,
textele în sine „exprim` prea pu]in“ (e o veche
Pentru
abonamente
suna]i la
DILEMATECA
Mircea VASILESCU (senior editor)
0318.200.200 Simona SORA (editor coordonator)
Marius CHIVU (editor coordonator)
Num`r Claudiu CONSTANTINESCU
cu tarif normal (editor coordonator)
Matei MARTIN (editor coordonator)
NON-STOP Matei PLE{U (secretar general de redac]ie)
Dan STANCIU (prezentare grafic`)
Radu Cosa[u,
Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu,
Andrei Manolescu, Ruxandra Tudor,
Adina Popescu, Iaromira Popovici,
Ana Maria Sandu, M`d`lina {chiopu
Corectur`: Ruxandra Mih`il`
DTP: Adrian Damian Foto: Rare[ Avram
Foto coperta I: Ana Toma
4
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
disput` pe tema „teatrul ca spectacol“ sau „tea-
trul ca text“). Dar „scriitorul de teatru“ – trebuie
s-o recunoa[tem – are un statut mai degrab`
precar la noi: este rareori b`gat în seam` (inter-
vievat, fotografiat, lansat, „marketizat“, premiat)
în afara cercurilor de specialitate. Pe ici, pe colo,
mai apare cîte un volum de studii despre teatru,
cîte o traducere. La FNT se lanseaz`, de exemplu,
O c`l`torie prin alte spa]ii. Teatrul lui Tadeusz
Kantor de Michal Kobialka, 50 de regizori-cheie
ai secolului 20, dou` c`r]i despre/cu Ariane
Mnouchkine [i alte cîteva. Editorii „mainstream“,
foarte business oriented de la o vreme, zic c`
asemenea c`r]i nu se vînd, ies în pierdere. Dar
n-avem nici (sau avem prea rar) c`r]i care cu si-
guran]` ar merge bine: monografii/biografii ale
unor mari actori români [i str`ini. Sau c`r]i de
convorbiri cu mon[trii sacri ai scenei române[ti
ajun[i la senectute [i care au cu siguran]` ce
povesti.
E o veche constatare c` în istoriile literare
române[ti capitolele dedicate dramaturgiei sînt
sub]irele. „N-avem dramaturgie“, zic istoricii lite-
rari. Fa]` de poezie sau proz`, n-avem. Dar nici
nu [tim s`-i d`m aten]ie [i „s` ne-o construim“.
Vestea bun` e c` publicul umple s`lile de teatru.
Inclusiv la FNT.
n
Mircea Vasilescu
Revist` editat` de
CUI 18006758
Calea Victoriei nr. 155, bl. D1, sc. 6, et. 5, sector 1,
010073 Bucure[ti
Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07
e-mail: dilemateca@satiricon.ro
Abonamente: Gabriela Cristea
(tel. 407.54.65, 407.54.69; fax 407.54.67
e-mail: gabriela.cristea@adevarulholding.ro)
Pentru abonamente suna]i la
0318.200.200
(num`r cu tarif normal non-stop)
Publicitate: Dorina Petru]i
(tel. 407.76.87; e-mail: dorina.petruti@adevarulholding.ro)
ISSN 1842 – 1377
Tip`rit la Tipografia MEGAPRESS
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
Bazar
La Paris, o premier` româneasc`
Este vorba despre o Antologie editat` în
român` [i francez`, ilustr\nd cele cinci secole
de scriere româneasc`, de la Scrisoarea lui
Neac[u la tinerii autori ai genera]iei 2000.
Primele dou` volume, semnate de Andreia
Roman, au ap`rut de cur\nd la editura Non Lieu
din Paris. Celelalte dou`, cuprinz\nd literatura
interbelic` [i respectiv contemporan`, s\nt
prev`zute s` apar` \n urm`torii doi ani.
Premiera e una absolut`, întruc\t culegerile pu-
blicate p\n` azi – pu]ine la num`r, de propor]ii
reduse [i, oricum, disp`rute de mult din libr`rii
– nu prezentau dec\t fragmentar peisajul literar
românesc. Precedat`, la fiecare volum, de o pa-
noram` a principalelor etape [i curente [i
înso]it` de prezent`ri critice ale fiec`rui autor,
Antologia se poate citi [i ca un compendiu
„ilustrat“ (prin texte, dar [i prin c\teva imagini)
al literaturii române, demers la fel de inedit în
spa]iul francofon. Astfel conceput`, lucrarea e
menit` s` acopere o lacun` de informa]ie
resim]it` de mult` vreme de to]i francezii
interesa]i de cultura noastr`. {i care nu s\nt
pu]ini: numai în cele zece lectorate de român`
din universit`]ile Hexagonului se înscriu anual
sute de studen]i care depl\ng sistematic absen]a
unor instrumente de lucru indispensabile:
manuale, dic]ionare, traduceri literare. Versiu-
nea bilingv` a Antologiei va permite îns` [i celor
din masiva diaspor` româneasc` s`-[i împrosp`-
teze nostalgic memoria citind pagini din autori
îndr`gi]i c\ndva, în anii de [coal`.
|n antologie s\nt prezente o seam` de
traduceri nepublicate p\n` acum. Cronicarii
moldoveni, Ion Budai-Deleanu, Alecsandri,
Filimon, Slavici, Macedonski – pentru a-i numi
doar pe c\]iva autori din primele dou` volume –
vin s` completeze o vast` panoplie literar`,
gra]ie unei munci colective efectuate ani de-a
INFO
r\ndul de studen]ii Institutului de Limbi [i
Civiliza]ii Orientale din Paris, sub îndrumarea
autoarei. Scopul lucr`rii este, desigur, prioritar
didactic. Numai c`, atunci c\nd o asemenea
lucrare se adreseaz` unui public str`in [i
neini]iat, „didactic“ trebuie s` rimeze obliga-
toriu cu „atractiv“ [i „accesibil“, calit`]i care
l`rgesc considerabil sfera de receptare a unei
c`r]i. Aceasta a fost miza principal` a recentei
antologii, care s-a materializat cu sprijinul
Centrului Na]ional al C`r]ii din Bucure[ti [i al
INALCO din Paris.
n Pro lectura |n perioada 11 octombrie 2010
– 13 mai 2011, Asocia]ia Corint – Pro Lectura
deruleaz`, împreun` cu Ministerul Educa]iei,
Culturii, Tineretului [i Sportului, proiectul-
concurs „O carte pentru fiecare elev“. Scopul
acestui concurs destinat elevilor din ciclul
primar, gimnazial [i liceal este „dezvoltarea
abilit`]ilor de cooperare [i comunicare, a
gustului pentru lectur`, precum [i valorificarea
poten]ialului creativ al copiilor“. Eseurile
cî[tig`toare vor fi publicate într-un volum
colectiv la Editura Corint. Detalii pe site-ul
asocia]iei: www.edituracorint.ro/prolectura.
n Un bestseller tibetan A ap`rut [i în
române[te, la Editura Trei, Templul din nori,
cartea unui mare c`l`tor, Patrick Woodhead.
Globetrotter-ul a petrecut opt ani explorînd
unele dintre cele mai îndep`rtate locuri de pe
planet`, de la jungla amazonian` pîn` la
întinderile Antarcticii, înainte de a începe s`-[i
scrie prima carte. Bazat pe o expedi]ie real` în
Tibet, pe care Patrick Woodhead a f`cut-o în
2004, Templul din nori este un thriller [i un
roman de aventuri, primul dintr-o serie inspi-
rat` de misterul celor mai înal]i mun]i din lume.
A mai scris: Misadventures in a White Desert
(non-fiction, 2004) [i The Forbidden Temple
(2010). |n 2011 va ap`rea [i Heart of Fire, con-
tinuarea Templului din nori. Patrick Wood-
head c`l`tore[te adesea în Antarctica [i în alte
col]uri ale lumii. Cînd nu exploreaz` teritorii
virgine, locuie[te fie în Africa de Sud, fie la
Londra.
Mai mult la: http://www.thecloudmaker.net
n
5
 INFO DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

körzet (Zona Sinistra, 1992) a fost tradus în 16

Bazar
Zona sinistr` S-a reeditat în române[te,
la Editura Humanitas, dup` ce ani de zile tra-
ducerea lui Marius Tabacu din 2005 n-a putut fi
g`sit` în libr`rii, Zona Sinistra de Ádám Bodor.
Scriitorul maghiar s-a n`scut la 22 februarie
1936, la Cluj. |n 1952, dup` terminarea studiilor
liceale, a fost condamnat la doi ani de închi-
soare pentru complot împotriva statului. |ntre
1955 [i 1960 a urmat cursurile Institutului
Teologic Protestant, iar dup` absolvire a lucrat,
timp de patru ani, la un birou de copiat acte. A
început s` publice din anul 1965, iar din 1969 a
devenit liber-profesionist. |n 1982 a emigrat în
Ungaria, unde a fost, pân` la pensionare (în
1998), redactor la Editura Magvetö din Buda-
pesta. Scrierile sale au fost traduse în 20 de
limbi. A fost distins cu cele mai importante
premii culturale din Ungaria. Romanul Sinistra
limbi [i urmeaz` s` mai fie publicat în alte trei:
finlandez`, eston` [i basc`. |n anul 2004, a fost
considerat de criticii spanioli cartea str`in` a
anului.
n O po[et` pentru ultimul Booker Prize
De[i favorit era australianul Peter Carey, ultimul
Man Booker Prize a fost cî[tigat de Howard
Jacobson pentru cel de-al unsprezecelea roman
al s`u, The Finkler Question. Carte plin` de
umor, romanul premiat poveste[te prietenia a
trei b`rba]i afla]i în fa]a pierderii femeii vie]ii
lor. Sir Andrew Motion, poet [i pre[edinte al
juriului, [i-a motivat astfel alegerea: „A cî[tigat
pentru c` a fost cea mai bun` carte. |ntot-
deauna ne a[tept`m de la Jacobson s` scrie o
carte extraordinar` [i plin` de umor – n-a f`cut
decît s` ne confirme a[tept`rile“. Cît despre
scriitorul premiat, întrebat ce va face cu cele
60.000 de lire primite odat` cu Booker Prize, el
a r`spuns: „O s`-i cump`r o po[et` so]iei mele.
A]i v`zut cît cost` una în ultima vreme?“.

Dilemateca
v` recomand`
n „Limitele pl`cerii nu sînt deocam-
dat` nici cunoscute [i nici fixate; nu
[tim cu adev`rat la ce grad de delecta-
re trupeasc` sîntem capabili s` ajun-
gem“ – cu acest motto de secol 19 din
Brillat-Savarin se deschide eseul [tiin-
]ific al lui Paul Martin: Sex, droguri [i
ciocolat` (traducere de Roxana Mel-
nicu, Editura Nemira, 2010), o carte a
tuturor pl`cerilor (ne)vinovate pe
care le putem experimenta într-o via]`
de om. N-o citi]i, dac` ave]i prejude-
c`]i! S-ar putea s` v` scandalizeze felul
în care func]ioneaz` creierul [i corpul
umane. (Marius Chivu)
n M`rinimia ta (Editura Brumar),
placheta de versuri cu care Floarea
}u]uianu rupe lunga t`cere editorial`
în care s-a închis dup` publicarea pri-
melor sale volume. Cea care debuta
fulminant în 1996, cu Femeia pe[te, [i
stupefia prin splendorile indecen]ei
din Libresse oblige (1998), avea s`
stupefieze înc` o dat` prin radicala
schimbare de direc]ie din Leul Marcu
(2000), unde senzualitatea se întîlnea
cu patimile d`ruirii prin cuvînt [i cu
tr`irea religioas`. Acum, dup` 10 ani
de mu]enie, vocea poetei Floarea
}u]uianu se face din nou auzit`, cu
aceste 33 de poeme din M`rinimia
ta, în care ve]i g`si un singur vers
libressian („De plictiseal` sînii mei
casc` [i mestec` gum`“), tot restul
c`utînd, în jocurile textului de-a via]a
[i de-a moartea, o umbr` de înger sau
un soi de rost al ofrandei. „Din
dep`rtare poezia îmi flutur` pielea pe
b`]“ – cam acesta pare s` fie versul-
cheie al noului volum. Cineva care
cî[tigase nu [tiu ce loc la „un concurs
de poezie cre[tin`“ se declara, pe un
blog, [ocat de premiul pe care îl
primise el atunci: un exemplar din
Libresse oblige! Acum, cu M`rinimia
ta, premiul ar fi perfect. (Claudiu
Constantinescu)
n O descoperire a lunii octombrie –
caricaturistul polonez Andrzej Mlecz-
ko, într-un supliment al lui 22 (nr.
305) intitulat: „Din Polonia cu umor“.
Cu cîteva mutre ale banalit`]ii mon-
diale, f`r` sofistic`rie în desen, poante
la zi, pe în]eles [i de interes universal.
Doi poli]i[ti contempl` un tip care
scrie pe un zid: „Idio]ii-s la putere!“.
Unul din ei reflecteaz`: „S`-l arest`m
pentru ofens` adus` autorit`]ii sau
pentru tr`darea secretului de stat?“.
Un radioreporter c`tre o persona-
litate: „Pentru început, am s` v` întreb
care este sensul vie]ii, iar apoi vom
trece la subiecte mai dificile“. {i altele,
de-o aceea[i inteligen]` a surîsului. O
raz` de soare în mohorîta noastr`
publicistic`. (Radu Cosa[u) n

6
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010 INFO
mai r`i) [i Banco de pruebas (Banc de probe),
fiind în prezent propietar, director [i adminis-
trator unic al Atelierului Mario Muchnik, de la
Madrid. |nzestrat cu o memorie extraordinar`,
Bazar Mario Muchnik continu` s` scrie despre pro-
pria-i via]`. Conferin]a care va avea loc la
Libr`ria C`rture[ti (Bucure[ti) pe 3 noiembrie
se va intitula Ultima mea var` cu Cortázar.
B.A.S. la Ierusalim Bogdan-Alexandru De asemenea, va avea loc inaugurarea unei
St`nescu, director editorial Polirom, este expozi]ii de fotografie intitulate Portrete
primul editor român acceptat s` participe la literare – o prim` parte a proiectului fotografic
Fellowship-ul de la Ierusalim, cel mai important „Instantes robados / Clipe furate“ realizat de Mario Muchnik
program de preg`tire profesional` dedicat Mario Muchnik, cuprinzînd 34 de fotografii alb-
editorilor [i agen]ilor literari din întreaga lume. negru ale unor scriitori celebri, printre care
Pe durata stagiului (18-25 februarie 2011), co- Francisco Ayala, Ana María Matute, Jorge Luis
ordonatorul colec]iei „Biblioteca Polirom“ va Borges, Carmen Martín Gaite, Julio Cortázar sau
participa la seminarii [i întîlniri cu autori presti- Gabriel García Márquez.
gio[i [i cu profesioni[ti de la cele mai impor- n
tante edituri din Statele Unite, Marea Britanie,
Germania [i Fran]a. Fellowship-ul va avea loc în
perioada desf`[ur`rii celei de-a 25-a edi]ii a
Tîrgului de Carte de la Ierusalim (20-25 fe-
bruarie). Pe lista participan]ilor la edi]iile ante-
rioare se afl` nume importante ale industriei
editoriale, precum Jamie Byng (patronul
Canongate Books), Jean Mattern (coordona-
torul colec]iei „Du Monde Entier“ de la Galli-
mard), Beata Stasinska (una dintre patroanele
prestigioase edituri poloneze WAB) sau scrii-
toarea Zeruya Shalev.
n Ultima var` cu Cortázar a lui Mario
Muchnik La începutul lunii noiembrie, va
conferen]ia, la Bucure[ti [i Timi[oara, Mario
Muchnik, cunoscut editor [i scriitor argenti-
nian. Mario Muchnik (n. Buenos Aires, 1931) a
fost ini]ial fizician în Italia, apoi fotograf [i
editor în domeniul audiovizual la Londra,
director la Editura Robert Laffont (Paris), fonda-
torul Muchnik Editores în 1973, director ge-
neral al Editurii Seix Barral (Barcelona, 1982-
1983), director general al grupului editorial
Anaya & Mario Muchnik (1991-1997) la Madrid,
autor al c`r]ilor Miguel Ángel de cerca
(Michelangelo v`zut de aproape), Un bárbaro
en París (Un barbar la Paris), Mundo judío,
Einstein y los libros de memorias (Lumea
evreilor, Einstein [i c`r]ile de memorii), Lo
peor no son los autores (Nu autorii sînt cei

7
A LT F E L D E S P RE A LT C E VA
3 ,1 4 T E C A
n Pe lîng` miturile române[ti consacrate
(Miori]a, Me[terul Manole, Zbur`torul), am des-
coperit la o emisiune a TVR (Spune-mi ce te
doare) unul modern. Cic`, afirm` prezentatoa-
rea, este un „mit pur românesc“ faptul c` l`mîia
produce aciditate în stomac. Existen]a pastora-
l`, estetica [i eroticul au p`lit astfel toate în fa]a
nou revelatului pansament gastric, intrat acum,
prin media, direct în mitologia neao[`. S. G.
n The Guardian i-a pus pe scriitorii invi-
ta]i la Festivalul Hay s`-[i adreseze singuri între-
b`ri pe care jurnali[tii nu li le-au pus niciodat`.
Iat` cîte una de la fiecare: „A]i fi preferat s` v` fi
n`scut b`rbat?“ (Nadine Gordimer), „Care este
fructul dvs. favorit?“ (William Boyd), „Cum a]i
comite crima perfect`?“ (Ian Rankin), „Cum o
chema pe prima dvs. secretar`?“ (Rose Tre-
main), „Scrie]i vreodat` gol?“ (Chang-rae Lee),
„Ce actor a]i vrea s` joace rolul dvs. într-un film
biografic?“ (Jonathan Coe), „S-a întîmplat vreo-
dat` s` v` m`nînce cîinele manuscrisul?“ (Sarah
Dunant), „Cine v` crede]i?“ (John Banville),
„Dvs. chiar purta]i corset [i tocuri înalte în timp
ce biciui]i b`rba]i lega]i fedele[, a[a cum a]i
ap`rut odat` într-o caricatur`?“ (Margaret At-
8
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
wood), „Cum v` influen]eaz` starea s`n`t`]ii
felul în care scrie]i?“ (Barbara Trapido), „Sînte]i
o persoan` haioas` în vacan]e?“ (Andrew
O’Hagan), „A]i întîlnit dragostea adev`rat`?“
(Jeanette Winterson), „Auzi]i mai bine de cînd
vederea v-a sl`bit?“ (Sue Townsend), „V` iu-
be[te so]ia?“ (Roddy Doyle), „V` place s` da]i
interviuri?“ (Antonia Fraser). Bineîn]eles c`
scriitori au [i r`spuns la aceste întreb`ri. M. C.
n |n Jurnalul na]ional de mar]i, 12
octombrie 2010, sub titlul „Tehnici de evitare a
Apocalipsei. Profesorul Gheorghe a descoperit
c` Limba Primordial` opre[te inversarea polilor
magnetici ai P`m\ntului“, a ap`rut (sub semn`-
tura Luizei Moldovan) o prezentare a teoriilor
profesorului (mai exact, Ing. Dipl. Prof. Cpt. Av.
R.) C`lin Gheorghe. Iat` un fragment, \n care
este decodificat cuv\ntul „potop“: „Acest cuv\nt,
asemenea majorit`]ii cuvintelor create \n limba
ini]ial` (fire[te, romåna – n.m., D.S.), este codi-
ficat \n conformitate cu legile Fizicii, ale Astro-
nomiei, av\nd cod-ul \n pozi]ia literelor din alfa-
bet. Litera «P» vine de la «P`m\nt», unde va avea
loc evenimentul, iar «O» vine de la ocean, de
unde vor n`v`li apele, \n timpul Rost-O-Golirii
teritoriului, litera a treia din cuv\ntul «potop»,
«t», corespunz`tor literei «r», a treia liter` din
cuv\ntul «teritoriu», ne aminte[te de cele trei
mi[c`ri care \ncep cu litera «r» [i anume «ro-
ta]ia» \n jurul axei N-S, «revolu]ia» \n jurul Soare-
lui [i a treia, pe care o putem evita prin aplica-
rea Legilor permut`rii Polilor P`m\ntului, adic`
prin amplasarea a aproximativ 450 de reactoare
\n Alaska, respectiv \n Antarctica, putem corecta
pozi]ia spa]ial` a planetei pentru oprirea «Ros-
togolirii» P`m\ntului. Degetele de la m\n`
corespund celor cinci litere ale cuv\ntului «po-
top»“. D. S.
n Exact în ziua în care de la Stockholm se
anun]a c` Mario Vargas Llosa e laureatul de anul
acesta al Premiului Nobel pentru literatur`,
Gabriel García Márquez a ]inut s` precizeze c`
urmeaz` s` publice un nou volum. E o carte
care s-a cam l`sat a[teptat`, de vreme ce autorul
n-a mai publicat nimic din 2004. Nu e un ro-
man, nici un volum de nuvele, ci o culegere de
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
discursuri (despre globalizare, ecologie, viitorul
]`rilor latino-americane, misiunea tineretului
etc.). Probabil c` volumul cuprinde [i discursul
rostit în 1982, la Stockholm, cînd a primit
Premiul Nobel pentru literatur`. M. M.
n Uneori, din lucruri r`mîne doar a[a, cîte
o vorb`. Mi-a demonstrat-o zilele astea o doam-
n`, pe strad`, care-i spunea cuiva, la telefonul
mobil, un splendid anacronism de genul: „Abia
atunci mi-a picat fisa…“. Cîndva, în negura
timpului, existau, într-adev`r, ni[te telefoane
publice (!) care func]ionau cu monede (!!). A r`-
mas din ele doar vorba asta, pe care o po]i spu-
ne ast`zi din mers, la telefoane care seam`n`
tot mai mult cu telecomenzile… Potrivit unor
profe]ii, vor veni – mai devreme sau mai tîrziu
– [i vremurile f`r` c`r]i. Pesemne c` atunci,
stînd în fa]a computerului, se vor g`si unii care
s` textueze pe monitoare cîte un splendid
anacronism de genul: „P`i, atunci, întoarcem
foaia…“. C. C.
n Statul Fidji a anun]at c` s-a pierdut actul
prin care a fost proclamat` independen]a sa.
N-o fi ceva putred [i în Fidji? R. C.
n |ntr-un document din secolul al XIX-lea,
marele vistier Al. Villara are cîteva propuneri
legate de modernizarea ora[ului Br`ila, printre
care: „Pe fiecare an, s` se deosibeasc` o sum`
de bani hot`rît` pentru facerea unui port cum
se cade la schela Br`ilei. Cu acest capital s` se
preg`teasc` din vreme materialurile trebuin-
cioase [i, dup` plan me[te[ugit [i doveditor de
un sim]itor folos al Statului, în curgere de vreo
cî]iva ani s` se s`vîr[easc` portul, întru aceea[i
asem`nare cu alte porturi europine[ti“. Habar
n-am cî]i bani s-au strîns [i dac` au fost într-ade-
v`r în folosul statului, îns`, la aproape 200 de
ani de atunci, portul, pe jum`tate în paragin`,
numai „europinesc“ nu arat`. A. P.
n Odat` cu reforma modernizatoare a Im-
periului Otoman din secolul al XIX-lea, limba
turc` a preluat, prin transcriere fonetic`, mii de
neologisme franceze. Multe dintre ele sînt fo-
losite [i în limba de azi. Cîteva exemple: bagaj,
A LT F E L D E S P RE A LT C E VA
bandaj, mesaj, detay (fr. détail), direksiyon,
asansör, otobüs, aksesuar (fr. accessoire),
egzersiz, [ampiyon, rejisör, kuaför, popüler,
basen (fr. bassin), lenf (fr. lymphe), over (fr.
ovaire), otorite (fr. autorité), solüsyon, kon-
santrasyon, konsolidasyon, korelasyon, pro-
vokasyon, mutasyon, randîman (fr. rende-
ment), enteresan etc. Cele mai haioase r`mîn
îns`: prensip, [övalye, enflamasyon, halüsi-
nasyon. Sun` a „furculision“, dar nu sînt. M. P.
n Am v`zut un spot foarte ingenios pe un
blog spaniol: http://leerestademoda.com. Face
reclam` c`r]ii, pasti[înd modul în care se face
publicitate diverselor dispozitive electronice:
cartea este „un dispozitiv de cunoa[tere bio-op-
tic“, este compact` [i u[or de transportat, nu
are nevoie de cablu [i de conexiune, paginile
pot fi date printr-o simpl` atingere cu degetul
ar`t`tor, fiecare pagin` este scanat` optic,
f`cînd ca informa]ia s` se stocheze în memorie
etc. Trebuia s` ajungem la ditamai stadiul de
dezvoltare tehnologic` pentru a (re)descoperi
c` suportul cel mai bun [i rezistent de „stocare
a informa]iei“ r`mîne tot b`trîna carte. M. V.
n 1974, primul volum al tetralogiei Red
riding quartet a britanicului David Peace (n.
1967), a avut deja succes în Spania, Babelia a
recomandat-o c`lduros [i i-a f`cut o cronic`
suficient de evaziv` ca s` atrag` mult` lume: nu
e nici roman poli]ist, nici satir` de moravuri,
nici melodram`, nici thriller, nici… nici. Poate
o idee bun` ar fi fost s` i se schimbe titlul, cam
lipsit de imagina]ie [i trimi]înd, f`r` acoperire,
la 1984. Dar mai avem o [ans` cu traducerea în
române[te care n-are cum s` întîrzie. S. S.
9
Aron Biro
Zombi, v\rcolaci, vampiri, fantome
de la literatur` la film [i \napoi

colaje de Dan Stanciu

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

DOSAR

|ncepînd cu anul 2010, luna mai a fost declarat` The Zombie A-

wareness Month, în semn de considera]ie pentru numeroasele filme din
istoria cinematografiei care descriu invazii zombie desf`[urate în luna
florilor. Hot`rîrea a fost promulgat` de Zombie Research Society (www.
zombieresearch.org), prima organiza]ie nonprofit (m` rog, sect` inter-
na]ional`) dedicat` preg`tirii omenirii pentru improbabila nenorocire.
Inspirat` de romanul-documentar-fars` World War Z al lui Max Brooks
(fiul lui Mel Brooks, a[chia nu sare departe...) [i anexa acestuia, The
Zombie Survival Guide, societatea [i-a luat în serios misiunea dificil` de
a asigura d`inuirea unuia din cele mai respectate [i longevive simbo-
luri ale culturii populare, relativ marginalizat, dar mereu la pînd`, în-
c` de pe vremea Laz`rului biblic. Societatea p`streaz` o eviden]` a in-
cidentelor istorice ce ar putea fi puse pe seama zombilor [i acord` a-
nual premii pentru contribu]ii deosebite la prop`[irea credin]ei.

Cel mai recent premiu a fost acordat primu-
lui articol [tiin]ific pe aceast` tem`, publicat în-
tr-o revist` respectabil`, de un grup de matema-
ticieni de la Universitatea Ottawa (printre care
[i un român): „Mathematical Modelling of an
Outbreak of Zombie Infection“ (www.mathstat.
uottawa.ca/~rsmith/Zombies.pdf). Ideea a fost
salutat` de New York Times drept o direc]ie de
cercetare inovatoare [i a[tept`m ca bugetul de
cercetare al României s` se alinieze la aceste
priorit`]i (pe jum`tate în glum`, dar [i pe ju-
m`tate în serios, modelul fiind aplicabil, zice-se,
într-un context epidemiologic mai larg).
|n acel segment al culturii populare numit
„de groaz`“, s-au consacrat [i revin ciclic în
aten]ia industriei divertismentului patru tipo-
logii de anti-eroi de sorginte supranatural`:
vampirii, vîrcolacii, fantomele [i zombii (voi în-
cadra aici [i mumia, diferen]ele fiind irele-
vante). Fiecare dintre ace[tia sînt deopotriv`
personificarea unor fobii [i expresia unor n`-
zuin]e profund umane deviate pe o [in` lipsit`
de control uman. De[i considera]i din perspec-
tive superficiale produ[i ai Hollywood-ului, cei
patru mon[tri au avut mereu, într-o form` sau
alta, un loc clar definit în con[tiin]a colectiv`,
atît în übercultur` (O mie [i una de nop]i, Epo-
peea lui Gilgamesh, diverse personaje mitolo-
gice, Luceaf`rul eminescian, Laz`rul biblic, mi-
tul/crezul cre[tin al învierii) cît [i în üntercul-
tur` (proza gotic` victorian` [i post-victorian`,
de la originile industriei divertismentului). Unii Aron Biro este jurnalist
autori – E.A. Poe, H.P. Lovecraft, Charles Dic- freelancer [i are blogul
de critic` [i promovare
kens – au reu[it s` men]in` fragilul echilibru de a culturii populare
a fi aprecia]i în ambele cercuri culturale, poate The Deleted Scenes –
[i datorit` faptului c` au spus ce aveau de spus http://aronbiro.blogspot.com.

11
DOSAR
într-o perioad` în care schisma între aristocra]ia
culturii de înalt` ]inut` [i divertismentul de joa-
s` demnitate nu fusese înc` definit`. Mai exact,
se mula pe diferen]a de clas` – ceea ce azi nu-
mim horror are r`d`cini clar definite în cultura
folcloric` a vulgului de alt`dat`, în care accentul
c`dea pe expresie [i senza]ie, mai degrab` decît
pe tehnic, arhitectural, analitic. Iar folclorul are,
la rîndul s`u, r`d`cini în experien]a personal`,
fie ea [i psihedelic`.
La origini, zombii sînt expresia spaimei feu-
dale (poate chiar sclavagiste) de a fi silit s` mun-
ce[ti [i dup` ce mori. |n orînduiri economice
exploatative, moartea e v`zut` adesea ca elibe-
rare, odihn`, pace ultim`. Mitologia zombi se
bazeaz` pe negarea acestei p`ci – monstrul e
trezit din mor]i, s` pun` mîna pe lopat`. As-
pectul î[i p`streaz` relevan]a [i în zilele noastre,
12
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
pe m`sur` ce, în România cel pu]in, vîrsta de
pensionare tinde s` dep`[easc` speran]a medie
de via]` a cet`]eanului. Apuc`turile canibale au
fost inventate mult mai tîrziu, odat` cu seria fil-
melor lui George Romero (începînd cu anii ’60,
prin produc]ia Night of the Living Dead), din
dorin]a de a impregna simbolului un plus de
violen]`, ac]iune [i oroare, de parc` groaza de a
lucra f`r` salariu, chiar [i pe lumea cealalt`, nu
era suficient`. |ntre cele dou` perspective mai
exist` una, ceva mai subtil`, ce implic` [i vampi-
rismul: nefirescul, perversiunea întoarcerii din
mor]i.
V`zut` ca moarte neîmplinit` (în cazul fan-
tomelor), ca speran]` cu înc`rc`tur` motiva-
]ional` (în cre[tinism [i mitologii înrudite), ca
triumf [tiin]ific (în cazul Frankenstein) ori pur
[i simplu ca perversiune sexual` (în vampi-
rism), întoarcerea din mor]i r`mîne o dilem`
veche care n-are [anse s` se rezolve prea cu-
rînd, astfel c`, pîn` una alta, e ideal ca subiect
de specula]ie – [tiin]ific`, literar`, dogmatic`.
De la voodoo
la Hollywood
Originile terminologice ale zombific`rii se
g`sesc în zona Caraibelor, venind pe filier` scla-
vagist` dinspre riturile voodoo africane, pro-
babil odat` cu blues-ul. Primul martor/exeget al
fenomenului, exploratorul W.B. Seabrook
observa comportamentul mecanic, dezumani-
zat, al muncitorilor de pe planta]ii, pus de bîrfe-
le locale pe seama pierderii sufletului (echivalat
din perspectiv` cre[tin` cu moartea). Observa-
]iile au fost confirmate de investiga]ii ulterioare
privind resetarea personalit`]ii cu ajutorul unor
droguri cu efect comparabil cu al comei insu-
linice, droguri ce s-au consacrat ca instrument
de management pe planta]iile din Caraibe în-
tr-o perioad` în care nu se punea mare pre] pe
contractele de munc`. Primul roman cu zombi
„bazat pe fapte adev`rate“, The Serpent and the
Rainbow (ecranizat în 1988 de regizorul Wes
Craven) documenteaz` o astfel de investiga]ie,
prin prisma experien]ei personale a etnobota-
nistului Wade Davis care în anii ’80 cerceta zona
Caraibelor în c`utarea unui anestetic natural [i
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
a originilor folclorului zombi.
Adoptarea conceptului zombi (nu [i a ter-
menului) în zona divertismentului este pus` pe
seama romanului lui Mary Shelley – Franken-
stein (1818), într-o lumin` semnificativ diferit`,
a debutului epocii tehnologice [i a primelor
ambi]ii intuitive în ce prive[te poten]ialul [tiin-
]ei medicale. Ulterior, aspectul [tiin]ific s-a disi-
pat [i începuturile Hollywood-ului au asimilat i-
deea înc` de pe vremea lui Bela Lugosi [i Boris
Karloff, primele superstaruri horror din istoria
cinematografiei americane. Pîn` la filmele lui
George Romero din anii ’60, rolul de agent vio-
lent [i infec]ios al zombiilor a fost neglijabil, mi-
za c`zînd pe nefirescul mor]ii ratate [i pe rapor-
tul dintre omul occidental [i stranietatea ocul-
tismului r`s`ritean/colonist.
Sub îndrumarea lui Romero [i profitînd de
liberalizarea formelor de expresie din anii ’70,
mitul zombi [i-a recuperat componenta socio-
politic`: iobagul de alt`dat` a devenit proletar,
situa]ie ce a plasat zombii în mod convenabil pe
o pozi]ie conflictual` cu vampirul aristocrat. O-
cazional, pozi]ia proletar` a fost preluat` în
DOSAR
mod for]at [i de vîrcolaci, îns` zombii sînt cei
care r`mîn simbolul social autentic în horror.
Vîrcolacii, oarecum defavoriza]i în industria
horror, au rareori parte de propriile francize/fil-
me/romane, fiind pare-se preferabil ca ace[tia
s` apar` în contrapondere cu un alt tip de mon-
stru (Twilight, Underworld, Wolfman vs cuta-
re). Vîrcolacul nu are nimic din mistica post-
mortem, nici din erotism [i nici din comentariul
social, fiind mai degrab` o expresie proto-eco-
logist`, naturalist`, a rela]iei omului cu magia
biosferei.
|n anii ’90, filmul horror ([i implicit filmul
zombi) a intrat în umbr`, din perspectiva fa-
nilor, [i a ie[it la lumin`, din perspectiva mare-
lui public. Prin implicarea unor nume precum
Francis Ford Coppola (Dracula, 1992), Bran-
nagh [i de Niro (Frankenstein, 1994) sau Jack
Nicholson (Wolf, 1994) s-a încercat f`r` prea
mare succes integrarea motivelor horror funda-
mentale în cinematografia serioas`, în timp ce
numele lui Romero [i întreaga [coal` [apte-
zecist` disp`ruse de pe firmament cu zombi cu
tot. T`cerea mieilor (1991) aducea primul Os-
13
 DOSAR
car pentru un film horror de la Exorcistul
(1973), Spielberg lua [i el Oscarul cu un film ne-
permis de serios pentru fanii s`i, care erau con-
vin[i c` toate acestea sînt semne de tr`dare a
genului, un furt intelectual din partea p`turilor
culturale care îl ridiculizaser` cu insisten]`, ani
la rînd. S-a afirmat chiar c` horror-ul are o evo-
lu]ie ciclic`, sincronizat` cu cea a guvern`rii a-
mericane – cele mai „adev`rate“ filme de gen
au fost lansate sub republicani (cu prec`dere
Nixon, Reagan [i Bush Jr.) iar cele mai sece-
toase perioade din istoria horror au fost admi-
nistra]iile Clinton [i JFK. {i nici cu Obama nu
stau prea roz lucrurile, cel pu]in pe segmentul
american (dominant).
A fost nevoie de japonezi ca apetitul pentru
sînge [i filmele zombi s` fie redescoperite [i re-
cuperate pe o cale l`turalnic` (dinspre industria
Top 10 filme horror
Topul propus aici este mercantil [i nerecunosc`tor. |n gene-
ral, topurile de acest gen con]in filmele care au schimbat fa]a
[i mersul lucrurilor, caz în care trei sferturi din pozi]iile topului
ar fi ocupate de George Romero, Bela Lugosi [i regizori ita-
lieni ai anilor ’70. Am preferat s` las la o parte nostalgia [i re-
levan]a istoric` [i s` propun un top bazat pe calit`]i tehnice [i
de divertisment de actualitate, chiar dac` unele dintre titluri sînt
epigoni ai unor mari absen]i.
n Planet Terror (regia Robert Rodriguez, SUA, 2007)
n Les Revenants / They Came Back (regia Robin
Campillo, Fran]a, 2004)
n 28 Days Later (regia Danny Boyle, Anglia, 2002)
n Dawn of the Dead (regia George Romero, SUA,
1978, cu remake la fel de bun de Zack Snyder, SUA,
2004)
n I, Zombie (regia Andrew Parkinson, Anglia, 1998)
n Dellamorte Dellamore / Cemetery Man (regia Michele
Soavi, Italia, 1993)
n Undead (regia Spierig Brothers, Australia, 2003)
n [Rec] (regia Jaume Balaguero & Paco Plaza, Spania,
2007, cu remake identic de John Erick Dowdle, SUA, 2008)
n La Horde / The Horde (regia Yannick Dahan &
Benjamin Rocher, Fran]a, 2009)
n The Homecoming (regia Joe Dante, SUA, 2005, ca
episod al antologiei TV Masters of Horror)
14
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
jocurilor video, vezi Resident Evil) pentru o
nou` genera]ie, odat` cu încheierea administra-
]iei lui Clinton. La scurt timp, Romero însu[i a
fost solicitat s` fac` primul s`u film de buget in-
dustrial, Land of the Dead (2005), precedentele
fiind mai degrab` proiecte de vanitate perso-
nal`. Din p`cate, creatorul unei întregi [coli ci-
nematografice n-a f`cut fa]` concuren]ei – ti-
nerii s`i epigoni au propus în paralel produc]ii
superioare, ducînd fenomenul pe o nou` treap-
t`. Dintre ace[tia s-au remarcat cu prec`dere
britanicii [i spaniolii.
Primii s-au axat pe comedia horror (Shaun
of the Dead, Lesbian Vampire Killers etc.), pre-
luînd re]eta optzecist` extravagant` a tîn`rului
(pe atunci) Peter Jackson, autorul recentelor
blockbustere Lord of the Rings. |n anii ’80, Jac-
kson filma Bad Taste (1987) [i Braindead
(1992) [i nimeni nu p`rea s`-i acorde vreo [ans`
în a fi vreodat` difuzat într-un cinematograf nor-
mal. Spaniolii au avut o abordare mult mai rea-
list` [i psihologic` prin nume ca Jaume Bala-
gueró [i Paco Plaza, crescu]i sub îndrumarea u-
nor cinea[ti horror americani ai anilor ’80
(Stuart Gordon, Brian Yuzna) rejecta]i la Hol-
lywood [i muta]i în Spania, teren fertilizat cu
ajutorul festivalului de film horror de la Sitges,
plus ceva suport din partea mexican` (Guil-
lermo del Toro). Cl`dit` cu presiune mic` dar
constant`, [coala hispanic` de horror a acordat
o aten]ie echitabil distribuit` fantomelor (The
Others, regia Alejandro Amenábar, 2001), zom-
bilor ([Rec], regia Jaume Balagueró, 2007), vîr-
colacilor (Romasanta, regia Paco Plaza, 2004) [i
fantomelor (Fragile, regia Jaume Balagueró,
2005). |n acest timp japonezii reinventau, mai
întîi în plan literar, apoi prin transpuneri cine-
matografice, povestea cu fantome (seriile Ring
[i Grudge) [i o exploatau pîn` la desecare.
Francize victoriene
|n industria de carte mon[trii au fost aproa-
pe întotdeauna aloca]i zonei underground, cu
excep]ia clasicilor pe care istoria i-a ridicat din
vîltoarea catalog`rilor (Bram Stoker, E.A. Poe,
H.P. Lovecraft, Ray Bradbury). Recent, best-
seller-ul lui Max Brooks World War Z (2006) [i
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
noua tendin]` a vampirismului romantic au
schimbat starea lucrurilor.
Una din modele recente este recuperarea
romanului clasic, în general victorian, într-un
context horror, profitînd de disiparea dreptu-
rilor de autor [i asimilarea unor titluri clasice
celebre în domeniul public. Editura Quirk a
avut succes de r`sunet cu prelucr`ri dup` Jane
Austen (Pride and Prejudice and Zombies,
Sense and Sensibility and Sea Monsters, Emma
and the Werewolves, Mansfield Park and
Mummies). Au urmat Abraham Lincoln – Vam-
pire Hunter, The Adventures of Huckleberry
Finn and Zombie Jim, ori Alice in Zombieland.
Majoritatea lucr`rilor includ romanele originale
[i le extind, printr-o metodologie de colaj, cu
dialoguri [i scene ce modific` brutal sem-
nifica]ia textului original, într-o direc]ie deopo-
triv` horror [i hilar` care au transformat-o peste
noapte pe Jane Austen într-unul din cei mai
reputa]i (co)autori de horror din istorie.
Dac` astfel de demersuri sînt scuzate de
efectul umoristic, de partea vampirilor lucrurile
stau îns` destul de grav. Libr`riile române[ti
s-au aliniat deja la isteria vampiric` produs` de
francizele True Blood, Twilight, Vampire Dia-
ries. Scrise exclusiv de autoare de sex feminin
(fiecare erijîndu-se în mo[tenitoare ale unor
Anne Rice sau Shirley Jackson), romanul ([i fil-
mul) vampiric î[i d` în sfîr[it arama pe fa]` [i se
dezv`luie drept ceea ce fusese de fapt dintot-
deauna (înc` de pe vremea cînd vampirul se
numea Zbur`tor sau Luceaf`r) – o form` pu]in
DOSAR
pervertit` de roman]`. Au ap`rut pîn` [i autorii-
fantom` (autoarele, mai exact), care public`
sub pseudonime alc`tuite din dou` ini]iale [i un
nume u[or de ]inut minte – J.R. Ward, P.C.
Cast, L.J. Smith, J.R. Rain, J.D. Robb etc. –, cu
coper]i mustind de erotism uleios ce amintesc
de vremurile uitate ale roman]elor Harlequin
(ori, pe la noi, ale Sandrei Brown).
Un paragraf separat în aceast` istorie îl me-
rit` un alt tip de monstru, clar separat de sfera
mor]ilor vii, extraterestrul. Amatorii de science
fiction ar putea sus]ine c` aici tema se rupe, se
trece de la horror la SF, dou` genuri relativ ri-
vale care, în ciuda suprapunerilor evidente, au
încercat în plan critic s` ia distan]` unul fa]` de
cel`lalt. Fanii SF invoc` valen]ele anticipa]iei [i
n`zuin]ei pentru progres [tiin]ific, simbolizate
de ideali[ti ca Jules Verne, ridiculizînd genul
horror care prin chiar denumire se propune ca
un atentat la bun`starea spiritual` a cititorului.
Fanii horror acuz` faptul c` cea mai mare parte
din SF e Iliada povestit` cu nave spa]iale în loc
de cor`bii [i c` SF-ul e stigmatizat de naivitate [i
ambi]ia neîmplinit` a unor speciali[ti în [tiin]e
exacte de a-[i încerca mîna cu umanioanele, în
spe]` literatura. |n realitate, extraterestrul a in-
trat în literatur` ([i în film) ca un soi aparte de
monstru. Probabil autorul la care se sesizeaz`
cel mai bine acest aspect este H.P. Lovecraft, un
individ care s-a raportat în modul cel mai intim
[i mai realist la contactul str`in – prin alienare,
nebunie [i oroarea de a con[tientiza o no]iune
cu un impact similar cu zguduirea spiritual`
15
DOSAR
produs` de heliocentrism la apusul Inchizi]iei.
|n vremurile recente, sentimentul fa]` de
problem` e cam acela[i, [i d` curs unui nou tip
de misticism care a explodat prin p`r]ile noas-
tre imediat dup` Revolu]ie, prin avalan[a de e-
misiuni senza]ionale descriind diverse „in-
cursiuni în paranormal“ (cu concursul promo-
torilor SF ai vremii). Dincolo de cauze locale
precum liberalizarea gîndirii postcomuniste,
mai era [i farsa de la Roswell, succesul X-Files,
iar la Cluj isteria de la P`durea Hoia unde, înc`
din anii ’70, UFO-filii sesizaser` fenomene du-
bioase puse ba pe seama OZN-urilor, ba a fanto-
melor. Confuzia lovecraftian` dintre ocult [i
[tiin]ific s-a instalat rapid [i nici pîn` în ziua de
azi clujenii nu s-au l`murit dac` problema e de
competen]a BOR, OTV sau a oamenilor de [tiin-
]` clujeni care au publicat cu zel pe tema res-
pectiv`. Pîn` una alta, p`durea e gazda Festiva-
lului tehno Delahoya [i senza]ionalul s-a potolit
vreme de o decad`, dar criza economic`, cu
concursul OTV, pare s` produc` un reviriment
al acestui tip de ocultism alimentat de specu-
la]ia [tiin]ific` [i de obsesiile escatologice date
de finalul de mileniu, anul 2012 [i experimen-
16
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
tele de la CERN. Oameni de vîrsta a doua, care
n-au nici o afinitate cu literatura de gen, m`
abordeaz` s` le explic, în calitate de „specialist“,
cum e cu particula lui Dumnezeu, exorcistul de
la Turda, moroiul de lîng` S`pîn]a ori dialogul
dintre vr`jitoarea Ildiko [i spiritul lui Ceau-
[escu.
Astronomul [i autorul de [tiin]` popu-
larizat` Carl Sagan a publicat în anii ’90 The De-
mon-haunted World, o istorie savuros comen-
tat` a misticii horror [i a felului în care motivele
folclorului demonologic au migrat spre misti-
cismul cvasi[tiin]ific, pe fondul emancip`rii so-
ciet`]ii. |n calitate de admirator [i exeget invo-
luntar al literaturii horror [i SF, nu pot decît s`
m` bucur c` aceste genuri cap`t` mai mult` a-
ten]ie decît alt`dat`, pe toate palierele, de la
arta de înalt` ]inut` pîn` la soap opera, de la
NASA la OTV. Din p`cate, aceast` transla]ie nu
vine pe fondul unei preocup`ri scolastice pen-
tru reînnodarea i]elor dintre cultura popular` [i
cea cult`, ci mai degrab` pe fondul unei de-
ficien]e de imunitate spiritual`, poate chiar
mintal`, a omenirii postmoderne.
n
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
Michael H`ulic`
Nu exist` via]` pentru mor]i
S-ar zice c`, în ]ara asta, nici mor]ii n-o duc
prea bine. Sau, cu alte cuvinte, nu exist` via]`
pentru mor]i. Nu [tiu de ce, dar scriitorii ro-
mâni de gen (adic` SF, fantasy, horror) nu s-au
prea înghesuit s` scrie pove[ti cu zombi. Poate
n-au sim]it nevoia. Poate n-au sim]it c` exist` un
public pentru a[a ceva. Deocamdat` de-abia se
formeaz` publicul pentru vampiri... Dar zombi?
Hm! Nu prea.
Din cîte [tiu, exist` pasiona]i de literatur`
horror în România, unul dintre ei [i-a f`cut
chiar o editur` [i a început s` publice horror,
dar scris de americani. |n limba englez`, pentru
pia]a anglo-saxon`.
Dar s` scormonim totu[i dup` zombi prin
cimitirele de hîrtie.
Primul cimitir e calculatorul propriu [i per-
sonal, în care – culmea! – chiar g`sesc o poves-
tire cu zombi, pe care mi-a trimis-o Aurel C`r`-
[el [i pe care n-am apucat s-o public pe undeva
([i uite-a[a afl`m [i unul dintre motivele pentru
care „nu exist`“ pove[ti române[ti cu zombi).
Povestioara este intitulat` „Cine ucide un
zombi?“ [i în ea apare ca personaj unul dintre
marii scriitori de SF ai lumii, Frederik Pohl, care
afl` c` este, de fapt, mort, c` murise în urm` cu
dou`zeci de ani într-un accident provocat de li-
muzina preziden]ial`, astfel încît se hot`r`[te s`
se r`zbune pentru c`, nu?, „nimeni nu-l putea o-
pri. Cine ar fi putut omorî un zombi?“. Povestea
e cu poant` [i eu spoileresc, [tiu.
Unde s` mai caut în alt` parte? M-am gîndit,
evident, la Liviu Radu, care a scris de toate, de
la SF la fantasy [i horror, la istorie alternativ` [i
cyberpunk, [i mergînd pe ideea c` nu putea ra-
ta personajul, m`car un zombi [i tot ar trebui s`
fie prin c`r]ile lui, l-am g`sit: Miron Mironeanu,
strigoiul-vampir din cel de-al treilea roman] cu
Waldemar, O dup`-amiaz` cu bere [i zîne
(Editura Tritonic, 2009). |nc` nu e foarte clar
DOSAR
dac` acest Mironeanu este un zombi sau dac`
este (va fi) vampir, pentru c` Liviu Radu are o
concep]ie mai aparte despre vampiri. A[a c`,
deocamdat`, îl trecem la zombi.
Prin anii ’90, în Jurnalul SF, publica ni[te
texte horror un tip pe numele lui Liviu Surugiu.
Nu mai [tiu ce s-a întîmplat cu el, dar pove[tile
i-au r`mas. {i a[a am g`sit povestirea „Daniel“ în
JSF nr.115, în care personaju-i mort, dar mîna
vie. Adic` un fel zombi part-time. Part-body.
Or mai fi fost [i altele, pentru c` Jurnalul SF
cultiva ceea ce se cheam` literatur` horror,
ceea ce nu li s-a mai întîmplat revistelor de gen
române[ti. Poate de aceea nici scriitorii n-au
mai comis-o decît accidental. C` s-or fi dat [i ei
cu legea cererii [i ofertei, scriind doar lucruri
pentru care exist` cerere.
Dar din toate întîmpl`rile mai mult sau mai
pu]in horror ale fandomului românesc, proba-
bil c` fiecare cititor de JSF are în memorie (unii
mai mult, al]ii – ca mine – mai pu]in) miniro-
manul Cadavre de lux al lui Ovidiu Bufnil`, pu-
blicat în serial în cîteva numere din JSF, apoi în
format electronic (2002, Societatea Cultural`
Noesis). Cadavre de lux este un regal narativ,
în care înc` din prima pagin` avem parte de un
fulger cosmic care desferec` mormintele, l`sînd
cadavrele s` ia cu asalt ora[ul... Fifi Baston, cea
ars` cu aparatul de sudur` pe fa]` de Romic`
Spintec`toru, Balthazar Balthazarian, comis-
voiajorul otr`vit de-o vr`jitare, avocatul Luigi,
demonizatul, domni[oara Margareta, care [i-a
t`iat singur` gîtul cu un cu]it de buc`t`rie, jude-
c`torul Leon, c`ruia i-a supt sîngele un vampir
etc. fac distribu]ia. La „sindrofie“ mai particip`
Mefisto [i doctorul Moreau. Poate cîndva s-o
g`si [i un editor dornic s` tip`reasc` acest ro-
man de un haz nebun. De unde se vede c` nici
horrorul nu-l lu`m în serios.
n
17
DOSAR
Matei Martin
De ce atîta v`rsare de sînge?
La Tîrgul de Carte de la Frankfurt, unul
dintre paviloanele cele mai aglomerate este cel
destinat literaturii pentru tineri. Un etaj este
dominat de literatura „serioas`“, de editurile
care se înc`p`]îneaz` s` scoat` c`r]i educative
sau m`car pove[ti scrise cu responsabilitate.
Cel`lalt etaj – nu v` recomand s` v` aventura]i
acolo f`r` un crucifix, un buchet de busuioc sau
m`car o c`p`]în` de usturoi – e destinat seriilor
de romane cu vampiri. |n weekend, cînd tîrgul
este deschis publicului larg, de abia dac` po]i s`
te mai strecori printre atî]ia masca]i: pu[ti de 16
ani purtînd coroane aurite, ghiuluri [i fel de fel
de pandantive, îmbr`ca]i în cape de m`tase
neagr`, pu[tioaice în ciorapi mula]i, conduri [i
bustiere argintii – cu to]ii au mîinile p`tate de
ketchup [i rînjesc, ar`tîndu-le trec`torilor
nevinova]i (fal[ii) din]i de vampir. Vorbesc
codificat – [i-[i fac semne numai de ei ([i de
autorul c`r]ilor preferate) [tiute. Identificarea
cu personajul în variant` extrem`! Hype la
maximum.
Am încercat s` caut cîteva explica]ii
sociologico-literare (dac` aceast` al`turare îmi
este permis`) pentru fenomen. Prima ]ine chiar
de pia]a de carte, tot mai aglomerat` [i, prin
urmare, tot mai competitiv`. Ca s` po]i concura
pe o pia]`, trebuie mai întîi s`-]i g`se[ti un
public specific, s`-]i formezi o identitate. Acum
vreo dou`zeci de ani, dac` o editur` de
prestigiu – cum e Suhrkamp, de pild` – ar fi
ini]iat o serie de romane poli]iste, s-ar fi g`sit
nenum`ra]i intelectuali publici care s-o critice [i
sute de cititori care s`-i boicoteze inclusiv
colec]iile serioase, doar pentru c` a abdicat de
la imperativul calit`]ii, doar pentru c` a acceptat
compromisul comercial. Acum nu se mai mir`
nimeni c` în Germania orice editur` mare –
chiar [i Suhrkamp – are serii întregi dedicate
subgenurilor thriller, poli]ist, fantasy etc.
Cererea este, în acest caz, încurajat` de ofert` [i
18
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
sus]inut` de produsele conexe – gadgeturi
inspirate de personajele de roman (exist` cel
pu]in dou` reviste lunare despre romanele cu
vampiri [i nenum`rate bloguri [i magazine
online care sus]in aceast` industrie).
Pe de alt` parte, exist` [i o evident`
deschidere a publicului pentru pove[ti de
groaz`. Romanele cu vampiri sînt de fapt ni[te
pove[ti (aproape) clasice, ni[te thrillere u[urele
care acoper` deopotriv` nevoia de adrenalin` [i
înclina]ia spre romantismul soft. Ele propun
personaje romantice adaptate, de regul`,
contextului urban, basme palpitante pentru
oamenii de azi. Sînt, de fapt, o descriere în
form` edulcorat` a violen]ei cotidiene. Alteori,
romanele cu vampiri ofer` o alternativ`: lumi
paralele, fantastice, în care personajele centrale
– atr`g`toare [i periculoase – î]i abat aten]ia, de
la mizeria de fiecare zi, cu mîr[`vii dr`g`la[e.
Nu e literatur` mare? E prea comercial`?
Cele mai multe romane cu vampiri se inspir`
din literatura clasic` [i dezvolt` teme din
folclor. Sînt scheme simplisime, cu eroi [i
antieroi, u[or de montat [i de demontat. |n
plus, cele mai multe romane sînt seriale: odat`
ce [i-a demonstrat puterea de seduc]ie,
subiectul este folosit, pîn` la epuizare, în c`r]ile
urm`toare. Pe cît de captivant` e aceast`
literatur` pentru publicul larg pe atît de de-
testat` e de critica literar`. Dar nici ignorat` nu
mai poate fi, de vreme ce a paralizat deja pie]e
de carte din Europa Occidental`. O nou`
disciplin` paraliterar` e pe cale s` se nasc`:
vampirologia.
Una dintre concluziile unui bloger-vampiro-
log german e c` 70% dintre vampirii literari sînt
aristocra]i. Iat` înc` un semn c` lupta de clas` a
l`sat urme [i în literatur`…
n
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
„Cititorii cer vampiri“
3 întreb`ri pentru Evelina Bidea
De ce o colec]ie în mod specific cu vam-
piri?
Seriile cu vampiri vin ca o reac]ie la cererea
publicului. Apeten]a pentru fantasy pare a fi în-
tr-o continu` cre[tere. Din acest motiv, pe lîng`
autorii faimo[i precum Gene Wolfe, Lian Hearn
sau Tracy Harding, am ad`ugat [i aceste colec]ii
de fantasy cu vampiri. Nici o editur` nu poate
supravie]ui pe pia]` dac` ignor` faptul c` exist`
mai multe tipuri de cititori, cu gusturi [i dorin]e
diferite. Vorbim aici despre o nou` genera]ie de
cititori, numeroas`, a c`rei dinamic` este total
diferit`, c`ci ace[tia î[i fac cunoscute p`rerile [i
cererile pe blogul Editurii Leda (www.leda
books.ro/blog). Putem constata faptul c` aceas-
t` mod` american` – unde autori precum Char-
laine Harris sînt permanent în topul listei de
bestseller-uri a New York Times, uneori chiar cu
mai multe titluri simultan –, care s-a extins apoi
c`tre Europa Occidental`, începe acum s`
prind` r`d`cini [i în spa]iul românesc.
Care ar fi explica]ia acestei mode?
Faptul c` majoritatea acestor c`r]i au fost [i
ecranizate reprezint` un factor care influen]ea-
z` [i între]ine moda. Dar depinde [i de perspec-
tiva din care o privim. Putem constata c` majo-
ritatea cititorilor de fantasy fac lectur` de iden-
tificare. Studiile de pia]` ne arat` c` acest gen
este preferat de un public tîn`r, de preadoles-
cen]i [i adolescen]i, dar care ajunge pîn` la citi-
tori în jurul vîrstei de 30 de ani. Nu mi se pare
o afirma]ie riscant` aceea c` acest tip de litera-
tur` a înlocuit basmele tradi]ionale. Conflictul
este stereotipic, iar func]ia moralizatoare este
evident`. Diferen]ele apar la nivelul pattern-
ului comportamental, adecvat structurii sociale
contemporane, [i la nivelul întinderii textului,
care poate fi justificat de ra]iuni financiare.
Din punctul de vedere al produc]iei de car-
te, fenomenul poate fi explicat prin schimb`rile
de în]elegere ale dinamicii literare ce au loc la
începutul perioadei postmoderne, cînd se in-
DOSAR
staureaz` un proiect sistematic de reabilitare a
speciilor minore. Exist` diferen]e de miz` [i de
stil între textele fantasy ale primilor postmo-
derni [i cele de acum, dar acestea pot fi justifi-
cate prin mai noua posibilitate de specializare [i
în cadrul acestor paradigme îndelung ignorate.
Cum alege]i titlurile [i cîte a]i tradus pîn`
acum?
Deciziile de achizi]ionare au în vedere dou`
criterii esen]iale: dorin]a de a le oferi cititorilor
textele pe care [i le doresc, iar, în acest sens,
analiz`m periodic vînz`rile de carte, pentru a
putea cuantifica titlurile care au cea mai mare
priz` la public, [i dorin]a de a fi permanent
competitivi, alegînd autori al c`ror condei este
exersat. Un fenomen extrem de interesant este
cel al interrela]ion`rii cu publicul cititor care nu
numai c` este la curent cu toate apari]iile de
fantasy din str`in`tate, dar dore[te s` se [i im-
plice în procesul editorial: împ`rt`[e[te impre-
sii, dar [i sugereaz` titluri [i autori pe care ar
vrea s`-i citeasc` în edi]ii române[ti.
Pîn` acum, la Editura Leda au ap`rut 7 serii
cu vampiri: Charlaine Harris, Vampirii Sudului,
L.J. Smith, Jurnalele Vampirilor, Richelle
Mead, Seria Georgina Kincaid, Richelle Mead,
Academia Vampirilor, Rachel Caine, Vampirii
din Morganville, Kelley Armstrong, For]ele
R`ului Absolut [i Tanya Huff, C`r]ile sîngelui,
fiecare dintre ele însumînd un num`r cuprins
între 3 [i 10 volume, precum [i romanul lui
Heather Davis, Nu plînge sub clar de lun`. |n
total, am putea vorbi despre 24 de titluri de
fantasy cu vampiri, toate avînd un succes ex-
traordinar, lucru care ne-a determinat s` con-
tract`m [i alte titluri pentru portofoliul edito-
rial.
n
a consemnat Marius Chivu
Evelina Bidea
este PR Manager
al Grupului Editorial Corint.
19
 RECENZII
L I T E R AT U R ~
Corporalit`]i
[i sinapse
Pia Br\nzeu
Bodysong
Editura Brumar, 2010
Semioticiana [i anglista timi[orean` Pia
Br\nzeu a reunit într-un volum elegant peste 60
de tablete ale rubricii „Bodysong“ ]inute în
revista Orizont care, de cîteva decenii, îi ofer`
un punct de stabilitate acestei autoare umblate
pe toate meridianele... Textele sînt scurte [i
concentrate, ca orice tablete (cca 3000 de
semne fiecare) [i împreun` „]es“ o re]ea arah-
noid` de semnifica]ii în jurul temei corpului [i a
corporalit`]ii. Tem` mult-exploatat`, despre
care – cum spune Adriana Babe]i în prefa]` – s-
au scris în lume biblioteci întregi. Cu un
caracter marcat eseistic, de o relaxat` rigoare
con]inut`, [i cu un duct confesiv bine temperat,
volumul de fa]` pare s` se înscrie într-o serie ti-
pre] neprecizat mi[orean` de opuri coerente alc`tuite,
„minimalist“, din f`rîme (m` gîndesc la Pro-
[apte desene
de Andrei Medinski zac-ul Adrianei Babe]i, la Cometa Hale-Bopp a
lui Daniel Vighi [i la altele înc`). El atrage
postfa]` de Adriana Babe]i aten]ia, înainte de orice, prin diversitatea de
caleidoscop „cosmopolit“ a subiectelor abor-
date, de care autoarea se apropie cu o v`dit`
gra]ie a scriiturii [i cu o cuceritoare mobilitate a
spiritului. Nu atît „tema“ este îns` important`
aici, cît „varia]iunile“ pe marginea ei, amintind
de Mitologiile lui Barthes. De la referin]ele
mitologice la artele contemporane, pictur`, ico-
nografie, fotografie, film, literatur`, design,
vestimenta]ie, cyborgi, clone, body-language,
body-building, body-art, corpuri spiritualizate,
despiritualizate, reificate sau reflectate, de la se-
para]ia cartezian` între trup [i suflet/spirit la fu-
ziunea lor, sîntem trecu]i pe nesim]ite – cu
exemple/pretexte de tot felul – printr-o întrea-
g` problematic` filozofic`, antropologic`, este-
tic` [.a.m.d., al c`rei „macrocosmos“ se reflect`
20
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
în „microcosmul“ secven]elor componente ale
c`r]ii. Concrete]ea exemplelor se îmbin` cu
abstra]iunea reflec]iei teoretice, sensibilizînd-o,
iar semiotica se transform` în hibrid literar.
Urm`torul pasaj, profund autoreflexiv, pare s` o
confirme: „...oare de ce visele noastre de oa-
meni moderni nu ne mai încurajeaz` s` ne
transform`m din cînd în cînd în hibrizi? Dac`
trupul este oglinda gînditoare a universului [i
dac` universul con]ine toate trupurile, de ce nu
ar putea [i corpul nostru s` con]in` un univers
mai larg?“. Senza]ia de autenticitate a acestui
Bodysong e, oricum, pregnant`. Nu-i de mira-
re, întrucît preocup`rile „corporaliste“ ale
autoarei au [i o (m`rturisit`) semnifica]ie
genealogic`, strict personal`: Pia Br\nzeu e – s`
nu uit`m – fiica reputatului chirurg b`n`]ean
Pius Br\nzeu... Nu în ultimul rînd, ar fi de
remarcat moralismul subtil [i ludic al acestor
tablete semiotice, diseminat pretutindeni. Sau,
dac` vre]i, mica „lec]ie de în]elepciune“ a
corpului... Un exemplu, între atîtea altele posi-
bile: „Asem`n`ri, pe lumea aceasta, se pot
stabili între lucrurile cele mai nea[teptate. Prin
urmare, nu îmi este greu s` leg corpul uman
sau o parte a acestuia de bancnote, sigilii [i
medalii comemorative. Nu m` refer aici la felul
în care po]i face bani cu ajutorul corpului, nici
la designul unei bancnote care trebuie s`
încînte ochiul sau la maniera în care este
imprimat corpul pe o medalie comemorativ`.
Voi cugeta doar la ochiul în]elepciunii lui Dum-
nezeu, acel ochi plasat într-un triunghi
deasupra unei piramide, aflat pe bancnota de
un dolar american [i pe Marele Sigiliu al Statelor
Unite“.
F`r` a avea inten]ia s` fiu r`ut`cios, nu m`
pot împiedica s` constat c` textele Bodysong-
ului se a[az` mai bine între coperte de carte
decît în paginile de revist`. |n ceea ce m`
prive[te, recunosc, le-am descoperit abia acum
adev`rata savoare (inclusiv de la savoir!), odat`
cu coresponden]ele ce se ]es între ele ca ni[te
vase de sînge sau ca ni[te sinapse.
n
Paul Cernat
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
L I T E R AT U R ~
O experien]`
dantesc`
Nichita Danilov
Ambasadorul invizibil
Colec]ia „Fiction Ltd.“,
Editura Polirom, 2010
De cîte ori m` aflu în preajma lui Nichita
Danilov îmi vine în minte, negre[it, o cunoscut`
expresie american`: „A penny for your
thoughts“. Adic`, în traducere liber`: „Ce n-a[
da s` [tiu ce gînde[ti“. Fizionomia mai degrab`
impenetrabil` a omului genereaz` o astfel de
reac]ie. Cu fa]a str`b`tut` de o senin`tate inex-
tricabil`, înveselit` în r`stimpuri de cogita]iuni
secrete (chiar [i atunci cînd merge pe strad`),
Nichita Danilov pare conectat în permanen]` la
un motor intelectual produc`tor de revela]ii, ce
func]ioneaz` dup` regulile utopice ale unui
veritabil perpetuum mobile renascentist. Ab-
stras, extrem de parcimonios cu vorbele (pîn`
la limita experimentului taciturn), niciodat` gr`-
bit sau agitat, laboriosul poet al „arlechinilor“
scrie – prezumtiv – neîncetat, pîn` [i în
momentele în care dialogheaz` banalit`]i cu
amicii. Are un aer gogolian, de individ egal cu
sine, complet impasibil la ritualurile de superfi-
cialitate ale lumii care îl înconjoar`. Propriile-i
medita]iuni îi ]in loc [i de spectacol diurn, deve-
nind adev`rata lui materia mundi.
|n forul s`u interior, Nichita Danilov are
structur` de prozator [i m` bucur c` ultimii ani
au scos la iveal`, [i pe pia]a c`r]ii, acest mister al
scriitorului, rezervat în trecut numai privirilor
exegetice exigente, dispuse s`-l descifreze din-
colo de complicatele arhitecturi de semiotic`
liric`. Descop`r în noua apari]ie de la Polirom,
Ambasadorul invizibil, un roman monumen-
tal, cu extraordinare incursiuni în istoria mon-
dial`, de dat` recent` ori îndep`rtat`. Nichita
Danilov are o perspectiv` dantesc` asupra dia-
croniei, mitologizînd durata, sco]înd evenimen-
tele din matca lor concret` (nespectaculoas`) [i
RECENZII
proiectîndu-le în fic]ional (spectaculos). Nu
întîmpl`tor m-am gîndit la Divina Comedia a
lui Dante (fiecare capitol al c`r]ii pare un
„cronotop“ ini]iatic, asem`n`tor cu cele articu-
late de scriitorul renascentist, iar ideea Purga-
toriului, unde eroii – reali în istorie sau doar
inventa]i de Danilov – î[i caut` izb`virea,
trimite la el într-un mod inevitabil!). Exist` un
Infern interior al tuturor indivizilor, ce poate fi
exorcizat prin autoscopie – transformat` astfel
în semnul alegoric al „purific`rii“. Ideea – foarte
subtil explorat` în roman (mai ales în tribula]iile
eroului-narator) – constituie miza fundamenta- 39,95 lei
l` a c`r]ii.
Aici trebuie c`utat` [i semnifica]ia Purgato-
riului creat, simbolic, de Nichita Danilov prin
lumea personajelor sale. Romanul („literatura“)
tr`ie[te în sine, stabilindu-[i filia]ii proprii cu
istoria/realitatea din care se inspir` [i comuni-
cînd, totodat`, sui generis cu interpretul s`u,
lectorul (profesionist sau nu). Faptul se dato-
reaz` exclusiv dispari]iei autorului însu[i,
anihilat de c`tre textul s`u. Individul creator
„moare“, vocea sa c`p`tînd tonalit`]i „imperso-
nale“, asemenea „celei a unui preot sau [aman,
prin care vorbe[te întotdeauna „impersonalita-
tea divin`“, dup` cum constata Roland Barthes
undeva (descriindu-l pe scriitor ca pe un „re-
flector“ al epocii sale!). Teoretiz`rile excesive
nu sînt îns` utile în hermeneutica literaturii lui
Danilov. El scrie o „proz` de poet“, ca s` spun
a[a, îns` în sensul cel mai pozitiv cu putin]` al
termenului, „c`rt`rescian“ dac` dori]i. O proz`
„psihedelic`“, parabolic`, cu excursii frecvente
în transcendent, în halucinant sau în subliminal.
O proz` fabuloas`, mitologic`, oniric`, mulat`
pe un univers paralel, imperceptibil ochiului
liber. Citind Ambasadorul invizibil, acest senti-
ment ajunge s` fie covîr[itor. Po]i crede, la un
moment dat, c` te afli într-o pictur` a lui Bosch,
unde mon[trii te privesc cu o naturale]e sus-
pect`. Am convingerea c` romanul lui Nichita
Danilov constituie o pies` narativ` remarcabil`
din literatura contemporan`, meritînd întreaga
aten]ie a criticilor literari.
n
Codrin Liviu Cu]itaru
21
 RECENZII
L I T E R AT U R ~
Nebunia din scrisori
Dan C. Mih`ilescu
Despre Cioran [i fascina]ia nebuniei
Editura Humanitas, 2010
Cîndva, Dan C. Mih`ilescu visa s` scrie o
istorie a Genera]iei ’27. „N-a fost s` fie“, ar fi zis
Cioran, care folosea expresia ca defini]ie con-
centrat` a „destinului valah“. |n schimb, D.C.M.
a publicat, de-a lungul vremii, numeroase arti-
cole [i eseuri pe marginea subiectului, file
pre]ioase, inconturnabile, din „dosarul“ furio[i-
lor, „frumo[ilor nebuni“ interbelici. „Ciorano-
mania“ nu s-a materializat nici ea într-un volum
consistent despre autorul Schimb`rii la fa]` a
României. Iar din proiectul unui studiu asupra
literaturii epistolare române[ti s-au ales f`rî-
19 lei mele, ni[te c`r]ulii f`r` corset catedratic,
eseistic-spumoase, serie inaugurat` cu Despre
omul din scrisori. Mihai Eminescu [i continua-
t` cu Despre Cioran [i fascina]ia nebuniei.
Oglinda sintezelor virtuale s-a spart într-o
ploaie de cioburi sclipitoare. „Despre Dan C.
Mih`ilescu [i voluptatea risipirii“ ar putea fi
titlul unei incitante exegeze...
Valorificate fulgurant de Livius Ciocârlie [i
sistematic de Mircea A. Diaconu (în Cui i-e fric`
de Emil Cioran?), scrisorile lui Cioran – „cea
mai spectaculos` nebunie din literatura ro-
mân`“ – reprezint` pentru D.C.M. un puternic
revelator al sciziunii provocate de cezura ([i
autocenzura) exilului. Dincolo de temele obse-
dante (eul [i România), comentatorul urm`-
re[te evolu]ia de la „fluvialul confesiv“ al tî-
n`rului Cioran la „[uvoiul de lav` pietrificat`“ al
„maturizatului“ parizian. Adic` de la „n`vala
instinctual`, impruden]a magnanim`, apetitul
pentru enormitatea hohotitoare sau ricanarea
cinic`, pentru contradic]iile stupefiante [i
jubila]ia provocatoare“ la „laconismul prudent
al epistolarului aforistic“, „coregrafic“ (adecva-
rea, adesea interesat`, la profilul destinatarilor),
22
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
„echilibru, distan]a abil cultivat`, sicitatea
tenden]ioas`, resemnarea autopersiflant`,
mocqueria mai mult sau mai pu]in acid`“.
Cititorul nu va descoperi îns` aici un Cioran
necunoscut, ci ebluisanta fiin]` ciclotimic`,
egofil`, monomaniacal`, despletit` în antinomii
[i palinodii, dar de o luciditate biciuitoare: o
fîntîn` artezian`, de fl`c`ri dansante pe un pat
de ghea]`. Un interes special prezint` totu[i
coresponden]a picant` cu Friedgard Thoma,
stimulatorul senzualit`]ii crepusculare a
septuagenarului. D.C.M. vede în aceast`
experien]` erotic` de b`trîne]e o explozie a
vitalit`]ii comparabil` cu extazul delirant la
întîlnirea, din june]e, cu Germania nazist`.
Analogie surprinz`toare, perfect justificat`:
Friedgard devine, astfel, un Adolf Hitler al
resuscit`rii unei energii scandaloase. „Am
în]eles dependen]a mea senzual` de Dumnea-
voastr` în toat` claritatea ei abia dup` ce v-am
m`rturisit la telefon c` a[ vrea s`-mi îngrop
capul pentru totdeauna sub fusta Dumnea-
voastr`“ – da (horribile dictu!), iat`-l pe îndr`-
gostitul Cioran, un „personaj“ deopotriv`
ata[ant [i involuntar comic. Important, în
ordine spiritual`, se dovede[te epistolarul
(par]ial restituit) cu Armel Guerne, poet francez
de origine elve]ian`, pu]in sau deloc familiar
publicului român, fiindc` acolo – ne previne
autorul – se reg`se[te problema spinoas` a
(ne)credin]ei [i (ne)religiozit`]ii lui Cioran.
Despre „metoda“ criticului din Despre Cio-
ran [i fascina]ia nebuniei n-ar fi prea multe de
spus. |n viziunea lui D.C.M., interpretul operei
cioraniene (reunind „cuvinte esen]iale, defini-
tive“) este condamnat la condi]ia ancilarit`]ii:
„Cioran trebuie citit [i citat. Comentariul tre-
buie s` se rezume la func]ia de ligament, de
articulare în puzzle“. Nimic de repro[at:
articula]ii ferme, cîrlige subiectiv-evocative,
glose – atîtea cîte sînt – pertinente, stil str`lu-
citor. {i concluzia peremptorie, strecurat` în
prima parte a c`r]ii: „|n fond, toat` via]a lui
Cioran este o hor`, un dans al ielelor, împre-
jurul Nebuniei“.
n
Gabriela Gheorghi[or
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
L I T E R AT U R ~
Exuvii dou`miiste
m. du]escu
[i toat` bucuria acelor ani tri[ti
Editura Cartea Româneasc`, 2010
Primul text care ar trebui citit din volumul
lui m. du]escu îi apar]ine, de fapt, lui a.
urmanov. F`r` a parcurge prezentarea de pe
coperta a IV-a, cititorul s-ar putea s` renun]e
dup` doar cîteva pagini la a-[i satisface
curiozitatea de a afla de ce [i toat` bucuria
acelor ani tri[ti a cî[tigat premiul pentru
poezie la Concursul na]ional de debut al
Editurii Cartea Româneasc`, 2009. Poemul de
deschidere e promi]`tor (anun]înd o confi-
gurare inedit` a rela]iei tat`-fiu), îns` textele
care urmeaz` creeaz` impresia unor amintiri
din copil`rie insipide, for]ate s` ia forma unor
versuri ce relateaz` întîmpl`ri comune prin
intermediul unor imagini-cli[eu. Tocmai de
aceea, dincolo de tonalitatea tezist-profetic`
(du]escu ar impune „mainstream-ul [poetic] de
mîine“), grila de lectur` propus` de urmanov
devine salvatoare. Acesta sugereaz` c` volumul
merit` valorizat ca un experiment literar format
din patru cicluri [i din tot atîtea registre poetice
menite s` surprind` metamorfozele unui „om
oarecare“ într-un univers lipsit de orice sens.
Cu alte cuvinte, macrostructura c`r]ii [i intui-
]iile ideatice ale autorului ar pune sub ratur`
eventualele deficien]e stilistice ori fundamen-
tarea modest` a imaginarului poetic.
Abordat astfel, [i toat` bucuria acelor ani
tri[ti î[i dezv`luie osatura narativ` cel pu]in
intrigant`, luminînd totodat` cele cîteva insule
de poeticitate. Sec]iunea ini]ial` cuprinde mai
ales rememor`ri din ultimul deceniu al
comunismului, cînd protagonistul e capabil s`
reduc` întreaga lume la ceea ce vede, aude sau
atinge. De aici se na[te prima form` a oximoro-
nului marcat chiar din titlu: întîmpl`rile coti-
diene eman` un aer escapist, iar idilismul e
RECENZII
contaminat de o amenin]are imposibil de
conceptualizat. Pentru b`iatul crescut la bunici,
evenimentele capitale sînt reprezentate de
ritualul întîlnirii de la final de s`pt`mîn` cu
p`rin]ii frumo[i [i parfuma]i, de vederea întîm-
pl`toare a sexului tat`lui, de prima masturbare
ori de scrierea pomelnicului la înmormîntarea
bunicului. Interiorizarea e imposibil` la acel
moment [i doar decesul tat`lui din 2002 con-
fer` perioadei respective fondul de semnifica]ie
necesar consemn`rii.
Copil`ria atît de banal` fusese marcat` de
complexul perfec]iunii paterne, iar figura 22,95 lei
castratoare a acestuia devine obsedant` în anii
adolescen]ei [i ai tinere]ii (ciclurile 2 [i 3), cînd
rupturile/tensiunile interioare, amoroase sau
sociale ating punctul culminant. Incapacitatea
de a-[i manifesta dragostea la priveghi ori la
parastas (unde totul se desf`[oar` mecanic [i
placid) va constitui un handicap ce se va reper-
cuta [i asupra rela]iilor erotice, generînd nenu-
m`rate puseuri autodistructive: „m` extenuez
controlat / sistematic / pîn` îmi confund mîinile
[…] ochii mei cap`t` o paloare cenu[ie / iar
buzele mi se albesc reci [i uscate“ („postcard #
2“). Nu întîmpl`tor, ultimul ciclu aduce o cinic`
[i parodic` împ`care cu sine. Acum, modelul
existen]ial e oferit de corporatistul Corneliu,
„omul nou“ al postcomunismului, compus
urmuzian exclusiv din haine de firm`, gadgeturi
hi-tech [i limbaj/comportament „business“.
Protagonistul începe s` recupereze acea vîrst` a
incon[tien]ei fericite în care contactul cu lumea
[i cu propriul eu se desf`[ura doar epidermic,
evitîndu-se prin urmare traumele ori fluctua]iile
destabilizatoare.
Lui m. du]escu îi reu[esc astfel de secven]e
cvasipoetice în care apatia [i absurdul ofer`
simulacre de bucurie ce pot atenua triste]ea
lipsei de substan]` a lumii. Totu[i, e greu de
decis dac` senza]ia de vid existen]ial din [i
toat` bucuria acelor ani tri[ti e rezultatul
proiectului artistic al autorului sau r`mîne un
efect al penuriei de mijloace poetice. Cel pu]in
în cazul ciclurilor mediane, înclin pentru a doua
variant`.
n
Cosmin Borza
23
 RECENZII
L I T E R AT U R ~
Consens la cîrcoteal`
Mihai G`inu[`
Scîndura de frizerie
Editura Polirom, 2010
La vîrsta „clasiciz`rii“ sale, umorul românesc
de mainstream arat` destul de trist. Departe de
cruzimea sclipitoare [i naturale]ea învigorant` a
primei vîrste a Diverti[ilor, Ca]avencilor sau
Cîrcota[ilor, pamfletul – scris [i televizat – s-a
rutinat pe ni[te ]inte deja c`zute din prea mult`
uzur` sau [i-a umplut (cazul emisiunilor)
pauzele de inspira]ie cu puneri în scen` tot mai
fumigene, invita]i & efecte speciale etc. Brand-
urile umoristice se istoricizeaz` destul de
repede, în general; la noi îns`, intrate în alert`
de rating, acestea caut` s`-[i prelungeasc`
22,95 lei
speran]a de via]` institu]ional` fie [i prin
rabaturi calitative în genul Vacan]a Mare.
Dac` {erban Huidu prezint` – pe lîng`
Cronic`... – topuri muzicale, Mihai G`inu[`
face, cu cinci c`r]i la activ, pa[i deci[i ca voce
„civic`“. Povestirile [i „romanul“ s`u se subsu-
meaz`, cu toate hainele decent beletristice,
literaturii pamfletare, asezonînd comentariul
subiectului fierbinte sau cli[eului la zi, cu un
oarecare gust personal al fantasticului [i absur-
dului. Versat în vodevilul caragialesc din mass-
media sau „politichie“, Mihai G`inu[` nu se
arat` cîtu[i de pu]in sictirit de gura lumii pe
care o puric` de ani buni. Candoarea sincer` a
unui privitor ce nu preget` s` se mire c` „Mare
e gr`dina Ta...“ r`bufne[te molipsitor, justifi-
cînd „marele succes de public“ al volumelor
sale. Agresat de [tiri, fandoseli televizate sau
grobianism cotidian, M.G. î[i joac`, [i în noua
culegere de schi]e, fandacsia pe portativ de
scenet` [i pe twist de calambur. Desigur c`
ofurile sale sociologice le împ`rt`[e[te nume-
roas` lume cu mintea la cap, diferen]a fiind c`
aceasta se complace totu[i cu telecomanda [i
tabloidele. Autorul e, de pild`, gînd la gînd cu
24
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
un larg tronson de public românesc dac` se ia
de Boc sau blonde siliconate, dac` maimu]`-
re[te „otevizarea“ sau moda de la pagina 5. Sînt
subiecte deja hîr[ite de b`[c`lie, ca bancurile cu
Bul`, [i n-a[ zice c-ar mai fi aici de admirat
ineditul sau curajul de opinie, ci eventual de
simpatizat energia h`r]uielii de care G`inu[` nu
se dezminte. |n esen]`, hazul s`u nu r`stoarn`,
ci confirm` [i bifeaz` cli[ee. Imaginativ îns`,
talentul scenaristic al autorului iese la ramp`
chiar [i doar pentru a compila aceste cli[ee.
M.G. poate fi [i un parodist original cînd rescrie
Morome]ii în era Internetului sau C`ldur`
mare cu premierul pe post de „fecior idiot“.
Savuroase deschideri literare au, pe de alt` par-
te, schi]ele cu cet`]eni simplicitas: aridul conta-
bil Pafnutie ce se viseaz` noaptea supererou sau
pensionarul Dobrescu care d` anun]uri fictive,
din lips` de ocupa]ie. Omul inocent intoxicat
de mediu pare, de fapt, o tem` subtextual` a
paginilor de fa]`.
Ajung astfel la problema care nu st` în
scriitura vivace a umoristului, în calitatea bele-
tristic` OK sau în vulgarit`]ile cu m`sur`, ci în
concep]ia sa dintre rînduri. C` debandada
moral` a României s-ar trage, epidemiologic, de
la politicienii, mass-media [i cele cîteva „mo-
dele“ vedetistice care-i viruseaz` „bunul-sim]
tradi]ional“ – e o ipotez` facil` [i nu lipsit` de
un na]ionalism etalat spre aplauzele galeriei.
Mihai G`inu[` se poate întreba, cu aplombul
unui Puric sau Vadim, de ce „înainte ne p`zeam
odoarele s` nu le fure ]iganii“, iar „ast`zi, puii
fug singuri în ]ig`nia media“. |ns` glumi]ele sale
nu vor zgînd`ri astfel, ca orice umor autentic,
iner]ii de gîndire, ci vor gîdila, într-o ap` c`l-
du]`, prejudec`]ile autom`gulitoare ale unui
„popor“ ce se [tie de cînd lumea pur, dar stri-
cat/persecutat de al]ii. Cronica Cârcota[ilor î[i
construise o binemeritat` faim` de tribun` sub-
versiv` la adresa puterii – politice [i specta-
culare, împungînd fi]ele respective cu o floret`
inteligent` [i imbatabil`. Din p`cate, atît emisiu-
nea, cît [i creierul s`u, ast`zi autor de public, au
capotat într-un conformism de opinie ce n-are
cum fi decît... pe placul tuturor.
n
Adriana Stan
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
L I T E R AT U R ~
Ruda s`rac`
a doctorului
Frankenstein
Carlos Ruiz Zafón
Marina
Colec]ia „Biblioteca Polirom“,
Editura Polirom, 2010
Lui Óscar Drai, elev la un liceu iezuit din
Barcelona, îi place s` viseze în timpul orelor de
curs [i s` se plimbe pe str`zile labirintice ale
ora[ului. |ntr-o dup`-amiaz`, urm`re[te un
motan cenu[iu prin gr`dina unei case cu zidurile
ascunse de vegeta]ie ruderal`. Din`untru aude,
precum Ulise la poarta Circei, o melodie cîntat`
cu voce ademenitoare. P`trunde într-o înc`pere
luminat` doar de lumîn`ri [i dominat` de por-
tretul unei femei cu ochi tri[ti, se sperie cumplit
de b`rbatul cu p`r lung [i alb ce se ridic` pe
nea[teptate dintr-un jil] aflat în penu`mbr` [i,
înainte s` o zbugheasc` pe u[`, înha]` un antic,
dar ar`tos ceas de buzunar stricat. Gra]ie acestui
ceas, Óscar o va întîlni pe Marina. Fata e blond`,
poart` o rochie alb` [i merge bine pe biciclet`.
A[adar, emo]ia masculin` se justific`: „Am r`mas
ca un imbecil lovit de paralizie“. Cei doi se plac
numaidecît. Marina îl duce pe b`iatul cleptoman
înapoi la casa misterioas`, unde locuie[te îm-
preun` cu tat`l ei (un pictor genial pr`bu[it sub
o nenorocire despre care nu afl`m înc` nimic) [i
cu motanul cenu[iu botezat Kafka. |n scurt timp,
Óscar devine un obi[nuit al casei, iar Marina nu
se va mai sfii s`-i arate jocul ei preferat în cimitir:
spionarea unei doamne cu pelerin` [i voal negre.
Necunoscuta obi[nuie[te s` lase trandafiri pe un
mormînt ce are pe lespede nu un nume, ci un
fluture la fel de întunecat ca hainele îndoliate.
„Vrei s-o urm`rim?“, întreab` Óscar. „Parc` voiai
ac]iune“, r`spunde Marina. {i astfel, cititorului i
se ofer` ac]iune pe str`zile unei Barcelone unde
RECENZII
ploaia [i fulgerele nu contenesc, iezui]ii nu pun
întreb`ri privitoare la absen]a elevilor peste
noapte, iar vizitii cu aspect de cioclu mîn`
voinice[te tr`surile pe str`zi f`r` automobile [i
f`r` poli]ie, de[i ni se spune c` sîntem la finele
anilor ’70. Un soi de doctor Frankenstein slav,
pasionat de fluturi, dar cu aspectul lui Doc Octo-
pus din Spider-Man, o nefericit` pasat` între ta]i
nebuni, pe nume María Shelley, un comisar cu
mintea zdruncinat`, un afacerist malefic gata s`
se confeseze primei persoane care-i bate la u[`,
ni[te gemeni [arlatani [i violen]i ce ies [i intr` în
29,50 lei
scen` a[a încît s` ]in` cus`tura final` [i o hoard`
de mor]i vii (sau cyborgs?) tolomaci se calc` în traducere din limba spaniol`
picioare pentru a condimenta ac]iunea promis`. [i note de Ileana Scipione
Marina este prezentat drept roman gotic. Nu
numai c` nu are leg`tur` cu genul gotic, dar nu e
nici m`car roman.
Desigur, o asemenea poveste nu trebuie s`
fie verosimil`, dar trebuie s` func]ioneze con-
form regulilor pe care pretinde c` le elaboreaz`.
Lui Carlos Ruiz Zafón îi lipsesc îns` atît fantezia,
cît [i stilul. |n loc s`-[i imagineze r`ul dezl`n]uit,
el se mul]ume[te s` plaseze întîmpl`rile în
Cartierul Gotic. Nu g`se[ti nic`ieri un decor
demn de re]inut, o ar`tare diferit` de caraghios-
lîcurile zombificate din filmele de serie B, iar
despre atmosfer` nici nu are rost s` pomenim.
Vocabularul autorului se reduce la cîteva cuvinte.
Totul este „straniu“, „sinistru“, „ciudat“, „fune-
bru“, „infernal“. Pretutindeni numai „tenebre“,
„bezn`“ [i „abis“. Compara]iilor pr`fuite („negru
ca t`ciunele“) [i pletorei de pronume nehot`rîte
(„ceva se tîra...“) li se adaug` personaje plate,
nemotivate, capabile doar s` monologheze inept,
ca [i cum ar cita din Paulo Coelho. „Nimeni nu
poate pricepe nimic din via]` pîn` ce nu în]elege
moartea“, filozofeaz` Marina. „Timpul face din
trup ceea ce prostia face din suflet“, sun` o alt`
cugetare. A[a-zisa ac]iune etaleaz` ni[te sincope
logice numai bune s` dea frîu liber umorului in-
voluntar. Pe scurt, cînd î[i închipuie c` scrie lite-
ratur` gotic`, Carlos Ruiz Zafón procedeaz`
precum acele persoane ridicole care-[i inventea-
z` rude aristocrate, în ciuda faptului c` opincile li
se v`d la fiecare pas.
n
Alexandru Budac
25

45 lei
traducere din limba englez`
[i note de Monica Vlad
RECENZII
L I T E R AT U R ~
Cearta
cu psihanaliza
Erica Jong
Teama de zbor
Colec]ia „Eroscop“, Editura Trei, 2010
O femeie caut` sexul f`r` opreli[ti. Este
c`s`torit`, dar are în stomac un „ghiont de
pofte“ care nu-i dau pace. Scrie poeme erotice
[i are fantezii cu b`rba]ii necunoscu]i din
trenuri. Se teme de poftele ei, a[a cum se teme
de zborul cu avionul. Dar nu se teme s` [i le
recunoasc`, ceea ce, în America anilor ’70,
împreun` cu identitatea sa de evreic`, isc` o
mare vîlv`. Numele ei este Isadora Wing, nu-
mele scriitoarei care a inventat-o este Erica
Jong, iar cartea – Teama de zbor – a devenit
celebr` în lume pentru felul, [ocant de deschis,
în care a abordat problema sexualit`]ii feminine
[i a tuturor celoralte tabuuri ale rela]iilor dintre
b`rba]i [i femei. Maniera franc` [i radical`
(pentru perioada în cauz`) a discursului îl con-
vinge pe John Updike [i, mai mult, pe însu[i
maestrul sexului în literatur`, Henry Miller, s-o
promoveze.
Dup` cum preveste[te [i numele, Isadora
Zelda Wing pare sortit` unei cariere de artist`.
Asta dac` nu ar fi femeie – fapt care presupune
c` la un moment dat va trebui s` aleag` între a
avea un copil sau a fi artist` –, dac` nu ar fi co-
ple[it` de imaginea [i predicamentele mamei
sale (o pictori]` ratat`, peste ale c`rei pînze
moderniste obi[nuia s` picteze, în stil tradi-
]ional, tat`l ei), dac` nu ar trebui s` fac` fa]`
maternit`]ii furibunde a surorilor ei, Randy [i
Chloe, [i dac` ar g`si puterea „s` se ridice de pe
canapea“ (s` se elibereze de povestea primului
so], schizofrenic, [i de echilibrul cuminte pe
care i-l ofer` cel de-al doilea so], psihiatru). A-
flat` la bordul unui avion care aduce psihiatrii la
Viena pentru un congres, Isadora nu b`nuie[te
c` se afl` la începutul c`l`toriei ce o va înv`]a s`
26
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
descîlceasc` toate acestea. {i, mai ales, s` scape
de sentimentul-umbrel` care le ocrote[te: vina.
|n acest context, eroina î[i întîlne[te anti-
eroul, pe Adrian Goodlove, psihiatru [i el. Dac`
în vîrtejul argumenta]iilor protagonistei urm`-
rim mai multe siluete masculine – tat`l, nebu-
nul, vindec`torul, so]ul, amantul misterios – [i
„b`rbatul de sub pat“– care le însumeaz` pe
toate, adic` idealul –, Adrian este b`rbatul impo-
sibil de categorisit. |n el, bineîn]eles, Isadora
vede o eliberare, pîn` cînd va înv`]a c` eliberarea
vine odat` cu vindecarea dependen]ei de b`rba]i
[i cu puterea de a fi singur`. O singur` cheie îi va
livra Adrian, amintidu-i c` are scrisul ei.
Dac` tribula]iile în linia feminismului pot
p`rea ast`zi clasice, farmecul c`r]ii st` în
sinceritatea [i prospe]imea vocii feminine care
este un barometru extrem de fin al schimb`rii
protagonistei, astfel încît, de fapt, este adev`-
rata creatoare de intrig`. Vocea îl poart` pe
cititor pe un parcurs sinuos [i fr`mîntat de
silogisme, într-o spumoas` tensiune de argu-
mente [i contraargumente, toate instrumente
care deschid u[i ale copil`riei, ale fostelor rela-
]ii, ale rela]iei cu p`rin]ii [i cu surorile, ale
descoperirilor sexuale. |ncercînd s` se ridice de
pe canapelele multor psihanali[ti care au tratat-
o f`r` succes, protagonista se psihanalizeaz`, de
fapt, singur`, forînd [i sondînd întruna. Dar nu
cu seriozitatea [i r`ceala psihanalizei, ci cu
propriile arme, dintre care nu lipse[te deloc
umorul. |n timp ce c`l`tore[te cu peste o sut`
de psihiatri la Viena, înm`rmurit` de teama de
zbor, Isadora are de partea ei, de[i înc` nu [tie,
c`ldura, umanitatea [i chiar lucidiatea pe care
psihanaliza (bogat ironizat` la tot pasul) pare s`
[i le fi pierdut în jargon.
La finalul c`r]ii, o nou` surpriz`: vocea
creatoarei Isadorei, treizeci de ani mai tîrziu.
Erica Jong e preg`tit` s` arate c` emanciparea
de psihanaliz` ([i nu numai) a f`cut-o pe Isado-
ra o figur` clasic` a scrierilor „furiei feminine“
(Anne Sexton, Sylvia Plath) a anilor ’70. Nu c` ar
fi fost necesar s` afl`m finalul, c`ci ceea ce
conteaz` este, nu-i a[a, drumul pîn` acolo.
n
{tefania Mihalache
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
L I T E R AT U R ~
Alienare [i delir
Nick Cave
{i a v`zut asina pe înger
Colec]ia „Biblioteca Polirom“,
Editura Polirom, 2010
La aproape un an de la lansarea volumului
Moartea lui Bunny Munro, Editura Polirom
public` romanul de debut al muzicianului
australian Nick Cave, intitulat {i a v`zut asina
pe înger. Pentru cei familiariza]i cu muzica lui
Nick Cave [i a trupei sale The Bad Seeds,
atmosfera acestei c`r]i nu este surprinz`toare. E
o continuare fireasc` a lumii întunecate din
cîntecele sale, o lume populat` de criminali,
vagabonzi, prostituate, psihopa]i, alcoolici,
habotnici ipocri]i, izola]i cu to]ii undeva la
marginea societ`]ii, singuri [i neîn]ele[i.
Figura central` este Euchrid Euchrow, un
b`rbat mut [i atins de demen]`, n`scut într-o
familie disfunc]ional`, dintr-o mam` alcoolic` [i
un tat` obsedat de construirea capcanelor
pentru animale, care la rîndu-i provenea dintr-o
familie în care incestul [i crima erau practici
cotidiene. De[i romanul prezint` numeroase
schimb`ri de perspectiv` narativ`, el este în cea
mai mare parte narat de însu[i Euchrid, care
prive[te, interpreteaz` [i încearc` s` comunice
cu semenii s`i, locuitorii v`ii Ukulore, într-o
manier` bizar`, dictat` de propria incapacitate
de a vorbi. Nefiind capabil s` interac]ioneze cu
oamenii din jur, Euchrid î[i construie[te o lume
paralel` în care singurul s`u interlocutor este
Dumnezeu. El proiecteaz` pe divinitate atît
rela]ia cu tat`l s`u, cît [i cu întreaga lume care îi
este ostil`. Rezultatul este un Dumnezeu fals,
sadic, lipsit de mil`, care îl îndeamn` s` comit`
acte de violen]` sau s` î[i construiasc` o adev`-
rat` cetate din lemn [i fier vechi, denumit` Cap-
de-cîine, nu întîmpl`tor ap`rat` de cîinii
mutila]i de capcanele tat`lui s`u. Euchrid „vor-
be[te“ cititorului din aceast` lume imaginar`,
RECENZII
dominat` de viziuni angelice, creaturi bizare [i
discursuri divine. Dar inabilitatea sa de a
socializa devine cauza principal` a unei frustr`ri
chinuitoare, care duce treptat la nebunie.
Romanul exploreaz` felul în care locuitorii
v`ii Ukulore contribuie în mod direct la
alienarea personajului principal. Din cauza
originii sale [i mai ales a handicapului s`u,
Euchrid este marginalizat, ironizat [i umilit de
locuitorii ora[ului. El este astfel obligat s`
tr`iasc` la periferie, în tov`r`[ia a doi vagabonzi
[i a prostituatei ora[ului. Nick Cave asociaz`
29,95 lei
cele dou` lumi aparent opuse – ora[ul (cen-
trul) [i Euchrid (marginea) – cu scopul v`dit de traducere din limba englez`
a demasca similaritatea lor. Misiunea obscur` a [i note de Alexandra Coliban
personajului este marcat` de acela[i fanatism
religios vizibil [i la semenii s`i, care dau dovad`
de o ipocrizie teribil` cînd încearc` s` justifice
orice act de cruzime prin referiri iscusite la
anumite versete biblice.
Pe m`sur` ce nebunia pune st`pînire pe
proscris, scenele devin din ce în ce mai brute,
viziunile divine se înte]esc [i nara]iunea cap`t`
o aur` baroc`. Euchrid o urm`re[te în ascuns
pe Beth, o tîn`r` pe care to]i o credeau sfînt`
pentru c` s-a n`scut în ziua în care s-a încheiat
ploaia ce le-a marcat tuturor existen]a timp de
trei ani. Pustnicul dement este în aceea[i m`-
sur` atras [i intimidat de frumoasa fecioar`
care, la rîndul ei, molipsindu-se de nebunia
vizitatorului misterios, crede c` îl are în fa]` pe
însu[i Dumnezeu, venit la geamul ei cu scopul
de a-i r`spl`ti virtu]ile.
Sîntem invita]i astfel s` fim martorii degra-
d`rii spirituale [i morale a unei lumi bazate pe
ac]iuni arbitrare, credin]e false [i practici
oculte, [i ai procesului de dezumanizare a si-
nelui. Dincolo de avalan[a de imagini supra-
realiste, de o anumit` obscuritate a exprim`rii [i
de structura inegal`, {i a v`zut asina pe înger
are meritul de a analiza felul în care un destin
poate fi distrus înc` de la na[tere, ca urmare a
lipsei dragostei, a abuzurilor p`rin]ilor [i a
traumelor din copil`rie, iar mai apoi ca un
rezultat firesc al influen]ei nefaste a societ`]ii
formaliste, intolerante [i fariseice.
n
Drago[ Zetu
27
 RECENZII
SF
Revolu]ia
oului cu maionez`
Benoît Duteurtre
|ntoarcerea generalului
Colec]ia „Globus“, Editura Univers, 2010
|n luna martie a acestui an ap`rea în Fran]a un
roman al lui Benoît Duteurtre, care, în iunie, la
Bookfest, avea s` fie lansat [i în române[te (în
ren`scuta colec]ie „Globus“), în prezen]a auto-
rului.
Cam 2030 e anul pove[tii, la un moment dat,
dup` ce toate cele narate vor fi trecut. 2030, cînd
un mo[ le poveste[te unor puberi despre o lume
în care pulpele de pui de la KFC aveau pene [i
alergau prin jurul caselor, o lume în care se
mîncau pe[ti s`lbatici prin[i pe fundul m`rilor, iar
cotletele tr`iau în grajduri. |n 2030 Uniunea
European` a triumfat [i în locul statelor exist`
16,90 lei
doar 50 de regiuni autonome. Nu mai exist` ]`ri,
traducere din limba nu mai exist` na]iuni (dar exist` poli]ia firmelor)
francez` de Irinel Antoniu [i toate lucrurile sînt reglementate (sau interzise).
Povestea din carte începe de fapt ceva mai
devreme, într-o Fran]` stat-membru al UE, cu
toate binefacerile care decurg de aici. {i vorbim
despre poli]ia audio-vizual`, vorbim despre
poli]ia care te ap`r` de to]i [i de toate, inclusiv de
tine însu]i [i de apuc`turile tale – cum ar fi aceea
de a trece strada, ac]iune în care ai putea fi r`nit
etc. U[or-u[or Parisul european se transform` în
ceea ce l-a f`cut apartenen]a la UE, iar UE, în vi-
ziunea lui Duteurtre, este un ]inut distopic în care
se poate întîmpla orice. {i „orice“ chiar se în-
tîmpl`, sub forma revenirii generalului De Gaulle.
Mai întîi ca emisie televizat`, apoi în carne [i oase.
Ipotezele se lanseaz` imediat: cea a congel`rii
(sau Hibernatus, dup` celebrul film cu Louis de
Funès), cea a înscen`rii mor]ii în 1970 (m-am
retras pentru c` îmi f`cusem treaba, ]ara mergea
într-o direc]ie bun` – zice în primul interviu,
dup` cea de-a patra apari]ie televizat`) etc. Cert
este c`, de la revolu]ia oului cu maionez` din
28
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
primul capitol – generat` de revolta unui scriitor
(narator al unor capitole) împotriva directivei
europene de conservare a sosurilor, ceea ce are
ca efect scoaterea de pe pia]` a maionezei tradi-
]ionale – la Noua Revolu]ie Francez` nu e decît
un pas, care, dup` înfiin]area Partidului cu
Adev`rat Gaullist [i cî[tigarea algerilor, chiar se
înf`ptuie[te. {i tot ce a propov`duit generalul –
recî[tigarea Fran]ei de c`tre francezi, redobîndi-
rea limbii [i a istoriei, a tradi]iilor – se realizeaz`,
[i nimeni, nimeni nu-i poate sta împotriv`.
Numai UE [i intrigan]ii americani nu se
împac` deloc cu ideea. Iar calea de atac este tine-
retul, care va fi manipulat insinuîndu-se prin pre-
s` ideea c` americanii vor lansa pe pia]` Freeweb,
o re]ea global` gratuit`, mai pu]in francezilor, al
c`ror acces le este interzis de noul pre[edinte De
Gaulle. Totul pîn` la Internet, nu?! Lucrurile revin
la normal – generalul î[i d` demisia (consider`
periculoas` direc]ia pe care se merge, dar nu vrea
s` stea în calea voin]ei populare) –, care „normal“
este acela de vi-l spusei la început.
Ciudat` poveste ne spune scriitorul francez,
n`scut în 1960, cî[tig`tor, printre altele, al Pre-
miului Medicis [i al Premiului Academiei Fran-
ceze. O poveste ce îi va atrage mai degrab` pe
cititorii lui Orwell sau Huxley [i îi va dezam`gi pe
reprezentan]ii nucleului pur [i dur din armata
sefi[tilor, care nu vor g`si în paginile miniroma-
nului nici o ac]iune palpitant`, nici o galerie larg`
de personaje, nici cine [tie ce ipoteze mai mult
sau mai pu]in [tiin]ifice.
Romanul seam`n` mai mult cu un eseu,
dialoguri sînt pu]ine, dar cercetarea ipotezelor de
lucru e mult`, disecarea acestora (despicarea firu-
lui în patru) este mult`, cro[etarea pe seama
acestor ipoteze, pe seama viitorului spre care ne
îndrept`m dac` o vom ]ine neab`tut pe calea pe
care am luat-o...
Este, în acela[i timp, o satir` bine ]intit`, cu
mult umor, cu multe subtilit`]i aruncate ici, colo,
cu trimiteri spre... cum se zicea? A, da: oameni,
fapte, întîmpl`ri...
Pentru francezi, probabil e [i mai savuros.
Cam ca un ou cu maionez`, dac` mi se permite...
n
Michael Haulic`
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
POLITOLOGIE
Internalizarea
controlului
Jakob Schrenk
Arta exploat`rii de sine
sau minunata lume nou` a muncii
Colec]ia „Spa]ii publice“,
Editura Humanitas, 2010
{eful e un tip de ga[c`. E politicos, s`ritor la
nevoie, [tie s` î]i descre]easc` fruntea cu o
glum`. Nu e tipul zbir, nu st` cu ochii pe ceas s`
î]i calculeze minutele de întîrziere, ba chiar î]i d`
de în]eles c` nu e o problem` dac` mai întîrzii
din cînd în cînd. Colegii sînt cool, te sim]i bine cu
ei, munce[ti relaxat. E un mediu propice perfor-
man]ei profesionale. Aproape c` nu [tii cînd trec
orele de program. {i orele suplimentare. Tot mai
multe. A[a de multe c`, atunci cînd ajungi acas`,
nu î]i mai r`mîne decît s` dormi. Pentru a fi în
form` a doua zi, la serviciu. Povestea sun` cunos-
cut multor angaja]i de companie modern`.
Epoca pontajului [i a [efului care î]i urm`re[te
fiecare mi[care a apus – ne spune Jakob Schrenk,
jurnalist [i sociolog german din „noul val“
(n`scut în 1977). Controlul din exterior al angaja-
tului, pilon al teoriilor exploat`rii omului de c`tre
om, nu mai e necesar într-o lume în care el este
exercitat tot mai mult în interiorul individului.
Ce-i face pe oameni s` munceasc` cu atîta
sîrg, de[i nu îi oblig` nimeni? |n primul rînd,
teama – crede Schrenk. Teama c` vor pierde jo-
bul [i, implicit, caden]a în cursa spre prosperi-
tate, dreptul de a se bucura de pl`cerile consu-
mismului. C` vor ajunge ni[te rata]i, în compa-
ra]ie cu colegii de genera]ie. Aceast` team`
endemic` afecteaz` puternic structura psihic` a
individului [i ajunge s` îi guverneze întreaga via]`
– spune autorul. Tot ceea ce face, la serviciu sau
în afara lui, ajunge s` serveasc` unui singur ]el:
acela de a deveni mai competitiv profesional,
pentru a putea r`mîne în cursa succesului. Ame-
RECENZII
nin]`rile sînt multe: competi]ia pentru joburile
bine pl`tite e acum global`, volatilitatea slujbelor
[i a competen]elor cre[te, criza economic` î[i
spune cuvîntul. Singura [ans` a angajatului este
s` fie mereu în priz`, s` alerge în continuu.
{i dac` tot am ajuns la alergat, merit`
men]ionat` imaginea s`lii de fitness, prezentat`
ca un fel de reminiscen]` a halei industriale, în
care oamenii î[i solicit` mu[chii, diferen]a fiind
c` acum nu o mai fac din obliga]ia de a îndeplini
norma, ci din aceea de a fi într-o bun` form`
fizic`, cheie a succesului profesional în noua
25 lei
lume a muncii. Banda de produc]ie în serie –
care ne duce cu gîndul la Chaplin în Timpuri noi traducere din limba
– se transform` în banda din sala de fitness, pe german` de Dana Gheorghe
care angajatul zilelor noastre alearg` în gol, la
infinit.
Noua lume a muncii aduce cu sine personaje
[i situa]ii sociale noi. |n opozi]ie fa]` de „worka-
holicul“ men]ionat în primul paragraf, care î[i
petrece aproape toat` via]a la birou, Schrenk îl
prezint` pe „jetrosexual“, angajatul caracterizat
de o mobilitate maxim`, aflat mereu în avion.
Obseda]ii de opera]ii estetice [i dependen]ii de
pastile [i substan]e anti-oboseal` [i anti-stres
întregesc un tablou uman bizar, dar care devine
pe zi ce trece tot mai familiar multora dintre noi.
Lipsa prietenilor din cauza lipsei timpului [i dra-
gostea la distan]` sînt doar dou` dintre multele
exemple de realit`]i sociale generate de noile
rela]ii de munc`.
Se mai poate sc`pa din aceast` jungl`? Auto-
rul este optimist, considerînd c` exist` strategii
în acest sens experimentate deja cu succes. Cea
mai celebr` este a[a-numita downshifting, „cobo-
rîrea cu un nivel mai jos“, practicat` de oameni
cu cariere de succes care se hot`r`sc s` renun]e,
de bun` voie, la autoexploatare [i aleg s` tr`iasc`
o via]` cu ceva mai pu]ine satisfac]ii materiale,
dar mai plin` de sens, dincolo de serviciu.
Schrenk recunoa[te c` noul mediu economic,
caracterizat de incertitudine [i de teama pierderii
jobului, îngreuneaz` efortul multora de a ie[i din
malaxor, dar îi încurajeaz` s` con[tientizeze
m`car problema [i s` fie preg`ti]i s` lupte pentru
dreptul la un pic mai mult` via]` personal`.
n
Bogdan Barbu
29
 RECENZII
S P I R I T U A L I TAT E
Asta
m` intereseaz`
Jacob Taubes
Teologia
dup` revolu]ia copernican`
Editura Tact, 2010
Cînd am încheiat lectura traducerii Teolo-
giei dup` revolu]ia copernican` a lui Jacob
Taubes, realizat` de Andrei [i George State în
2010 la Editura Tact din Cluj, am închis cu grij`
voluma[ul între palme [i mi-am spus: „Asta m`
intereseaz` foarte mult“. Am reflectat apoi
asupra motivului acestui interes [i l-am v`zut ca
pe unul foarte general [i lipsit de orice
subiectivitate: el vorbe[te [i despre teologia
supus` modernit`]ii, [i despre teologia care a
n`scut modernitatea, [i despre teologia care
indic` ie[irea din modernitate. |n fond, sînt
17 lei cinci studii publicate între anii 1949 [i 1955 în
traducere de Andrei
reviste [i reunite la Wilhelm Fink Verlag în 1996
[i George State (2007) sub titlul, înc` [i mai sugestiv, Vom Kult
edi]ie îngrijit` [i prefa]` zur Kultur. Bausteine zu einer Kritik der
de Claudiu Vere[ historischen Vernunft. Studiile vin dintr-o
reflec]ie deschis` [i lucid` a rabinului Taubes
fa]` de teologia catolic` [i protestant` de dup`
Hegel [i angajeaz` în subsol trei fluvii tematice
pe care le-am men]ionat mai sus. Studiile sînt
dedicate, pe rînd, unei ipoteze explicative pri-
vind na[terea teologiei moderne a dialogului
nemediat între om [i Dumnezeu în care unul se
manifest` în cel`lalt, între Hegel [i Feuerbach;
apoi modului în care Karl Barth conduce, prin
teologia sa dialectic`, la o form` de imanentism
tipic` modernit`]ii posthegeliene, f`r` a se
desprinde complet din ea; despre felul în care
Paul Tillich reconstruie[te o teologie existen-
]ial` ca semn al crizei imanentismului logos-ului
de origine ioanic`, imanentism ob]inut de în]e-
legerea substan]ei divine drept o func]ie cobo-
rît` în spiritul creat; despre interpretarea onto-
30
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
logic` a teologiei, interpretare v`zut` ca surs`
de oscila]ie a statutului teologului ca voce a Bi-
sericii [i spirit solitar [i reflexiv, pneumatic [i
implicit disident pe porti]a deschis` de foarte
mult timp de Origene. |n fine, despre teologia
politic`, o reflec]ie asupra modului în care tema
major` a modernit`]ii politice – echilibrul –
este replic` a ierarhiilor medievale, are r`d`cini
în gnozele medievale [i transpare mai pu]in în
texte, [i mai degrab` în iconografie: cum s` nu
citesc cu sufletul la gur` o carte în care aflu c`
Gr`dinile pl`cerii ale lui Hieronymus Bosch
pot fi interpretate drept visul gnostic al unei
lumi eliberate de iad, de biseric` [i de boieri?
Dar exist` o tez` central` a acestor studii.
Prima ei parte e o tem` comun` unei biblioteci
întregi: c` modernitatea s-a n`scut din pr`bu-
[irea ideii medievale de ierarhie a lumii. A doua
ei parte e proprie lui Taubes: c` pr`bu[irea s-a
datorat teologiei lui Ioachim din Fiore, prin
refuzul teologiei augustiniene a istoriei (care
vedea secularul drept un loc strict al mîntuirii
individuale, prin Fiu [i Biseric`, dar f`r` milena-
rismul care d` un sens [i o m`sur` trecerii tim-
pului) [i prin adoptarea unei teologii a istoriei
în care Spiritul îl înlocuie[te pe Fiu [i instituie
astfel o nou` în]elegere, secular` [i la îndemîna
laicului, f`r` prela]i, a sensului divin al crea]iei:
aceasta, fire[te, prin Hegel [i pîn` la tema mor]ii
nietzscheene a lui Dumnezeu.
C`r]ile citite pasional sînt cele la care abia ai
timp s` cite[ti atent, în vreme ce î]i potole[ti
reac]iile explica]iilor alternative. Repede am
notat pe marginea paginilor: dar cum se face c`
tocmai catolicismul a detronat, intelectuali-
ce[te, ierarhia în documentul lui Etienne
Tempier de la 1277? Sau de ce Bonaventura, ca
[ef al franciscanilor, a ars versiunile neortodoxe
ale Vie]ii lui Francisc, pentru a p`stra forme
subtile de structuri ternare proprii proiectate
asupra istoriei? Sau cum se face c` mistica
renan` proclam` unitatea intelectual` a sinelui
cu Dumnezeu, f`r` a se reclama vreodat` de la
Ioachim? Deschiderea ampl` a acestor întreb`ri
contureaz` evident [i alt chip al modernit`]ii,
venit din`untrul tradi]iei m`rturisirii.
n
Alexander Baumgarten
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
ISTORIE
Muncitorul
postsocialist
David A. Kideckel
România postsocialist`. Munca,
trupul [i cultura clasei muncitoare
Editura Polirom, 2010
„Via]a muncitorilor este un subiect stîn-
jenitor în Europa Central` [i de Est ast`zi, iar
corpurile muncitorilor sînt terra incognita. (...)
|n doar cî]iva ani, muncitorii din industrie au
devenit, din modele de excelen]` ale virtu]ii
socialiste, aproape ni[te paria ai incertitudinilor
postsocialiste. (...) Muncitorii sînt vizibili doar
cînd amenin]` sau protesteaz`. Altfel, sînt
ignora]i sau ar`ta]i cu degetul ca simboluri ale
e[ecului socialismului.“
Pornind de la aceast` constatare, profesorul
David Kideckel de la Central Connecticut State
University din New Britain, antropolog ca
forma]ie, autor al unei importante monografii
despre societatea rural` din }ara F`g`ra[ului,
investigheaz` felul de adaptare al muncitorilor
industriali la realit`]ile de dup` 1989. Pentru
aceasta, el îmbin` luciditatea analitic` bazat` pe
o solid` cunoa[tere de ansamblu a tranzi]iei
postcomuniste cu sensibilitatea fa]` de detaliile
vie]ii concrete ale muncitorilor, vizibil` în felul
în care conduce interviurile din cadrul anche-
telor antropologice desf`[urate în dou` zone
reprezentative pentru problemele muncitorimii
postsocialiste din România: Valea Jiului [i
regiunea F`g`ra[. Dup` ce discut` geneza [i
evolu]ia muncii industriale în aceste dou`
regiuni, modul în care muncitorii se raporteaz`
la problemele mai generale ale perioadei socia-
liste [i ale transform`rilor postsocialiste, pre-
cum [i pierderea capitalului simbolic al
muncitorimii dup` 1989, profesorul Kideckel
abordeaz` teme precum evolu]ia rela]iilor [i a
proceselor de munc`, raportarea la corpul
RECENZII
propriu [i la diversele suferin]e fizice, via]a de
familie [i gospod`ria muncitorilor, rela]iile
dintre sexe [i reac]iile muncitorilor la proble-
mele de s`n`tate [i la stresul dat de instabili-
tatea vie]ii [i de nesiguran]a material`. De[i
surprinde multe elemente comune ansamblului
muncitorimii industriale, David Kideckel
eviden]iaz` [i numeroase diferen]ieri regionale,
care atest` complexitatea istoriei sociale a
României contemporane. Astfel, el insist`
asupra echilibrului superior al raporturilor din-
tre b`rba]i [i femei în regiunea F`g`ra[ului, 29,95 lei
precum [i asupra leg`turii organice cu satele
din care provine o mare parte a muncitorilor traducere din limba englez`
de {erban V`eti[i
industriali din aceast` regiune. Totodat`, el
eviden]iaz` lipsa de acoperire a multora dintre
stereotipurile referitoare la via]a sexual` a
minerilor din Valea Jiului [i surprinde, de ase-
menea, deosebirile de comportament dintre
indivizii stabili]i în vale, de mai mult` vreme, [i
cei sosi]i dup` 1977.
Anchetele de teren care au stat la baza
acestei c`r]i au fost efectuate între anii 1997-
2002. De aceea, unele dintre m`rturii reflect`
starea de criz` acut` din ultimii ani ai mileniului
al doilea. |n prefa]a la edi]ia româneasc`,
redactat` în februarie 2010, autorul discut`
succint evolu]iile ulterioare, inclusiv implica]iile
migra]iei la munc` în str`in`tate [i ale relativei
îmbun`t`]iri a situa]iei economice din anii
2000-2008 asupra situa]iei comunit`]ilor munci-
tore[ti studiate, acceptînd chiar c` progresele
din ace[ti ani „fac, oarecum, din aceast` carte
un anacronism“. Pe de alt` parte, el avertizeaz`
îns` [i asupra faptului c` problemele de fond
ale economiei [i societ`]ii române[ti sînt de-
parte de a fi rezolvate, astfel încît, în condi]iile
noii crize economice mondiale, „aceast` nor-
malitate a ultimilor ani poate reprezenta doar o
culme situat` între dou` depresiuni, cea a
anilor ’90 [i criza global` de ast`zi“. Sim]ul isto-
ric, îmbinat cu acuitatea analizei antropologice
d` substan]` c`r]ii lui David Kideckel, referin]`
esen]ial` pentru to]i cei interesa]i de istoria
recent` a României.
n
Bogdan Murgescu
31
 RECENZII
ISTORIE
Fiul emigrantului
[i istoria (recent`)
a CIA
George J. Tenet
(în colaborare cu Bill Harlow)
|n mijlocul furtunii. Anii mei la CIA
Editura Scripta, 2010
Probabil c` numai în America fiul unor emi-
gran]i greci – tat`l din Grecia, mama din Alba-
nia – poate ajunge directorul celei mai celebre
agen]ii de informa]ii din lume, CIA. Este ceea ce
i s-a întîmplat lui George J. Tenet, [ef al CIA în-
tre 1997 [i 2004. „Omul potrivit la locul potrivit“
– s-ar spune, doar c` momentul era atipic:
Tenet preia conducerea Agen]iei în momentul
în care SUA – [i CIA, implicit – se g`seau în
situa]ia de a lupta cu o alt` organiza]ie cu pre-
ten]ii globale, ale c`rei ramifica]ii se întindeau,
38 lei
la sfîr[itul secolului trecut, în circa 70 de ]`ri ale
traducere [i prefa]` de lumii. M` refer aici nu la inamicul tradi]ional al
Sebastian Huluban CIA pe nume KGB, ci la un inamic de ultim` or`
(la scara istoriei), anume Al-Qaeda.
Momentul era atipic [i pentru c`, dup`
sfîr[itul R`zboiului Rece [i dezmembrarea
Uniunii Sovietice, comunitatea serviciilor de
informa]ii americane (inclusiv CIA) intrase într-
o faz` de relaxare: atît la nivelul finan]`rii (prin
sc`derea bugetului federal), cît [i la nivelul re-
surselor umane, reduse cu aproape 25%. |n
plus, presiunea politicului se face [i ea sim]it`,
chiar dac` miza era, aparent, mai mic`. |n
context, amenin]`rile la adresa SUA erau a[tep-
tate din interior – [i mai pu]in din afar`. La ni-
velul anului 1997 – spune Tenet –, „FBI avea pe
raza ora[ului New York mai mul]i agen]i [i
informatori decît avea CIA ofi]eri acoperi]i în
întreaga lume“. |n consecin]`, activitatea Agen-
]iei suferea sincope: pe la conducerea ei tre-
ceau patru directori în doar cinci ani, iar alte
dou` nominaliz`ri fuseser` respinse pe fondul
32
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
competi]iei politice interne.
Amenin]area ce avea s` reactiveze dup`
2001 comunitatea american` de informa]ii era,
la începutul acestui secol, difuz`. |n timp ce CIA
preg`tea anual promo]ii de cîteva duzini de
ofi]eri, undeva, în tabere de antrenament
camuflate în Afganistan, Sudan [.cl., Al-Qaeda
instruia mii de poten]iali terori[ti. Iar detona-
torul conflictului dintre terori[tii arabi [i
oamenii lui Tenet nu se afla în praful de[ertului,
ci pe marea scen` a politicii: în conflictul apa-
rent etern, mai mocnit sau mai aprins, dintre
israelieni [i palestinieni.
Memoriile lui Tenet reprezint` un adev`rat
exemplu al literaturii de gen. Respectat de
subordona]ii s`i din Agen]ie, apreciat atît de
democratul Clinton, cît [i de republicanul G.W.
Bush (pe ambii i-a „servit“, în fruntea CIA,
vreme de cîte un mandat), Tenet n-a fost scutit
de atacurile presei & politicienilor, mai ales
dup` decizia controversat` a administra]iei
Bush de a ataca Irakul, în 2003. Cartea de fa]`
nu-i o disculpare, ci o explica]ie, plauzibil`, a
mecanismului ce pune, în fiecare diminea]`, o
informare global`, complet` [i concis` pe masa
pre[edintelui SUA. Trama din pagini nu se
rezum` la conflictul israeliano-palestinian sau la
problematica luptei antiteroriste. Nu numai
palestinianul Arafat cel înc`p`]înat [i evreul Bibi
Netanyahu cel belicos anim` paginile (din feri-
cire). De la programul de zi (sau de noapte) al
directorului CIA [i pîn` la enigmele progra-
mului nuclear indian, de la suspiciunea
remanent` a Rusiei [i pîn` la glumele cu miez
ale serviciului secret al Chinei, de la Bin Laden
la Ayman al-Zawahiri & Co., aceste memorii sînt
uimitoare de-a dreptul – în primul rînd pentru
c` vorbesc despre istoria cea mai recent` pe
care ne-o putem imagina.
Sinteza preziden]ial` preg`tit` pentru
Clinton în ziua de 4 decembrie 1998 purta titlul
„Bin Laden preg`te[te deturnarea de avioane
civile americane [i alte atacuri“. Puteau SUA
evita atacurile de la 11 septembrie 2001? Tenet
crede c` da, dac`... Dar s` nu anticip`m, pentru
c` istoria acestui conflict merge mai departe.
n
Adrian Cioroianu
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
M E N TA L I T~} I
Cine au fost
fra]ii Manakia?
Marian }u]ui
Fra]ii Manakia [i imaginea Balcanilor
Editura Noi Media Print, 2010
|ntr-un num`r din 1996 al revistei Secolul
20, Irina Nicolau f`cea o evocare a fra]ilor
Manakia. Aflam atunci c` primii cinea[ti de
carier` din Balcani au fost fra]ii aromâni
Ianache [i Milton Manakia (1878-1954, respectiv
1882-1964). Articolul regreta c` la vremea
respectiv` p`rea imposibil` o cercetare la fa]a
locului. Marian }u]ui, istoric [i critic de film,
este cel care [i-a asumat sarcina de a restitui
biografia [i realiz`rile celor doi fra]i. Rezultatul
este o carte-album atent documentat` prin
investiga]ii în arhive [i biblioteci.
Fra]ii Manakia s-au n`scut în satul Avdela,
din Macedonia greceasc`, într-o familie de p`s-
tori aromâni. Ianache, fratele mai mare, urmea-
z` liceul românesc din Bitolia, iar dup` absolvire
devine profesor de desen. El a fost cel care î[i
descoper` pasiunea pentru fotografie, îl con-
tamineaz` apoi [i pe fratelui s`u, împreun` cu
care deschide un atelier fotografic la Ianina, în
1898, apoi la Bitolia, în 1905. Bitolia (azi Bitola,
în Republica Macedonia) era pe la 1900 un ora[
cu o popula]ie majoritar aromâneasc`. Strada
Principal`, Sirok Sokak – acolo unde fra]ii [i-au
deschis studioul –, era fieful boga]ilor negustori
[i întreprinz`tori aromâni. Ianache se ocupa de
studio, în timp ce Milton str`b`tea satele de
munte, ca fotograf ambulant. |n fotografiile de
studio vedem b`rba]i aromâni, macedoneni,
greci sau albanezi, îmbr`ca]i tradi]ional, cu mus-
ta]a r`sucit`, pozînd sobri, demni, r`zboinici, cu
pu[ca pe genunchi [i mîna la chimirul plin de
cartu[e. Era vremea cînd în Balcani fiecare etnie
avea propriile cete înarmate: armatolii aromâni,
comitagiii bulgari, antar]ii greci, nu o dat`
RECENZII
masacrîndu-se unii pe al]ii...
Milton f`cea pozele în aer liber, improvizînd
cu un cearceaf fundalul alb. Veneau s` se
fotografieze cupluri sau familii întregi, trei
genera]ii, cu b`trînul patriarh [ezînd în centru.
|nc` de la început, cei doi nu fac poze doar din
interes comercial – ei surprind imagini pitore[ti
ale satelor [i ora[elor, ale bisericilor, fotogra-
fiaz` caravane [i turme ale p`storilor aromâni,
25 lei
horele acestora (cunoscuta imagine a Horei de
la Avdela, 1903). Succesul lor este enorm: în
1906 devin fotografii oficiali ai Cur]ii Regale
Române, în 1911 – ai Cur]ii Otomane, iar în
1921 – ai regelui Serbiei.
Ideea de a face film le vine la Bucure[ti, în
1906, cu ocazia Expozi]iei de fotografie balcani-
c`. Ianache cump`r` de la Londra un aparat de
filmat, cu care î[i filmeaz` în 1907 bunica
Despa, în vîrst` de 107 ani, torcînd în fa]a casei.
Urmeaz` filmul Obiceiuri casnice la aromân-
cele din Pind, în care urm`resc traseul produ-
cerii textilelor, de la tors la r`zboiul de ]esut. |n
total au realizat în jur de 18.000 de cli[ee [i 2500
de metri de pelicul`, care pot fi considerate
excep]ionale documente etnografice [i istorice:
tipuri umane, via]` cotidian`, locuin]`, vesti-
menta]ie, s`rb`tori, obiceiuri de nunt` [i înmor-
mîntare. Au surprins pe pelicul` nu numai
comunit`]ile aromâne, ci [i pe cele macedo-
nene, bulgare, grece[ti, albaneze, evreie[ti. F`r`
efortul lor, imaginea pe care o avem azi despre
Balcani ar fi fost cu mult mai s`rac`. Autorul
avanseaz` opinia c` fra]ii Manakia se num`r`
printre pionerii documentarului antropologic.
Peliculele lor au fost f`cute între anii 1906 [i
1911, în timp ce Robert Flaherty, cineast ame-
rican, filmeaz` scenele din via]a eschimosului
Nanuk, începînd cu anul 1910.
Ast`zi, fra]ii Manakia sînt revendica]i de ma-
cedoneni (la Bitolia exist` o statuie a lui Milton,
în picioare, lîng` trepiedul aparatului de filmat),
de greci, de albanezi, de turci. Irina Nicolau î[i
încheia astfel articolul din 1996: „De[i noi nu ne
sinchisim, fra]ii Manakia sînt aromâni. (...) M` ia
[i pe mine ame]eala cînd m` gîndesc cît de mari
am fost [i cum am ajuns...“.
n
Alexandru Ofrim
33

39 lei
traducere din limba englez`
de Nicolae Balt`
RECENZII
PSIHOLOGIE
O alt` perspectiv`
a schimb`rii
Jeffrey A. Kottler & Jon Carlson
Clientul care m-a schimbat
Colec]ia „Psihologie-Psihoterapie“,
Editura Trei, 2010
Toat` lumea se gînde[te la terapeu]i care
produc schimb`ri în via]a clien]ilor, dar cine se
gînde[te la clien]i care-i schimb` pe terapeu]i?
Jeffrey Kottler [i Jon Carlson merg c`tre un
tipar al nonconven]ionalului, pe care l-au creat
deja în diferite alte volume scrise cu colabo-
rarea unor psihoterapeu]i. Astfel, cei intervie-
va]i r`spund la o întrebare ce devine subiect al
c`r]ii. De data asta, întrebarea este despre
clientul care a f`cut prin prezen]a sa o schim-
bare semnificativ` în via]a terapeutului.
Citind alte apari]ii editoriale ale autorilor,
structura devine aproape predictibil`. Dar asta
nu saboteaz` bucuria lecturii, c`ci nu structura,
ci întrebarea este provocarea. Autorii au flexibi-
litatea de a privi lucrurile din perspective va-
riate, aducînd în carte psihoterapeu]i foarte
diferi]i, ca persoane, ca raportare la sine [i la
ceilal]i, ca abordare terapeutic`. Fiecare po-
veste are via]a sa [i propria liniaritate anecdo-
tic`, ce o face citibil` [i plin` de savoare, creînd
în acela[i timp un sentiment de apartenen]` la
restul c`r]ii.
|n povestea lui Kottler, psihoterapia este
prin defini]ie o mi[care dubl`, în care psihote-
rapeutul se schimb` pe sine [i îi ajut` pe ceilal]i
s` se schimbe. Fiecare [edin]` în parte este un
act de con[tientizare [i schimbare. Mi[carea de
adaptare la noile situa]ii devine evolu]ia sa in-
terioar`. Aceast` vulnerabilitate m`rturisit` o
g`sim la polul opus la cei care nu sînt în carte,
pentru c` au refuzat s` m`rturiseasc` sau s`
cread` c` ar putea fi schimba]i de un client.
Cartea prezint`, între aceste extreme, cît de
importante sînt nu doar formarea terapeutului,
experien]a sa, ci [i modul s`u personal în care
34
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
se pozi]ioneaz` în actul [i rela]ia terapeutic`.
Carlson prezint` un caz în care a avut lîng`
el un client ce s-a schimbat într-un mod în care
el, ca terapeut, nu a crezut. Clientul s`u i-a
ar`tat cu umor [i naivitate c`, uneori, limitele
sînt dincolo de ceea ce vede el [i i-a dat curajul
de a în]elege [i accepta acest lucru.
Gray se opre[te, asemeni celor mai mul]i
din carte, la pacientul-provocare, care scoate
din tipar rela]ia [i atinge ni[te butoane de sen-
sibilitate pe care terapeutul poate nici nu le
con[tientiza pîn` la momentul întîlnirii. Clientul
este, de data asta, rela]ia unui cuplu care are
probleme de comunicare, orbec`ind într-un fel
ce îl ajut` pe Gray s` î[i rezolve probleme
consistente din propria sa c`snicie.
Pat Love vorbe[te cu aparent` u[urin]` de-
spre cantit`]ile impresionante de lacrimi pe care
le vars` în preajma celor cu care empatizeaz`, în
special vorbind despre o client` pe care a aju-
tat-o, se pare, în primul rînd plîngînd al`turi de
ea. Era un om care nu c`uta solu]ii, ci în]elegere,
la fel ca tîn`rul client cu probleme de comporta-
ment din povestea lui John Murphy.
G`sim situa]ii de-a dreptul anecdotice, cum
ar fi cea a clientului care î[i ascunde aventura
extraconjugal` într-o poveste în care este r`pit
[i abuzat sexual de extratere[tri. Cele mai multe
îns` ascund, dincolo de anecdota terapeutic` o
consisten]` dureroas`, ca o ie[ire dintr-un vis
chinuitor în care trezirea aduce alinare, dar nu
vindecare. A[a e povestea unui terapeut discri-
minat rasial într-un mod f`r` echivoc, care nu
poate s` înve]e din asta decît c` e un lucru cu
care va trebui s` tr`iasc`; sau cea a cuplului care
nu poate înv`]a în terapie decît s` fac` acelea[i
gre[eli ca înainte.
Nu [tim care e declicul suferin]ei noastre
interioare pentru c`, de multe ori, nu [tim ce
anume din modul nostru de a vedea realitatea
ne face s` suferim. Concluzia c`r]ii devine una
aproape comun` publica]iilor de acest tip: în
fiecare gr`din` terapeutic` r`sar plante diferite.
Asta îns` nu e important, c`ci ce conteaz` e
doar ca ele s` fie îngrijite cu empatie [i impli-
care.
n
Lena Ru[ti
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
ARTE
Minuni [i minun`]ii
din cinci secole
Anita Albus
Paradis [i paradox
Editura RAO, 2009
Semnalez, cu ceva întîrziere, apari]ia c`r]ii
Paradis [i paradox semnat` de Anita Albus, o
colec]ie de texte care în limba german` poart`
subtitlul, omis în cazul edi]iei române[ti, de
Minun`]ii din cinci secole. Cartea se înscrie în
curentul de interes pe care istoricii [tiin]ei îl
arat` de mai bine de un deceniu fa]` de istoria
uitat` a disciplinei, redescoperind [i repropu-
nînd personaje care nu au f`cut parte din marea
pleiad` a inovatorilor [i deci nu au intrat în
viziunea progresist` ce a dominat pîn` recent
istoria [tiin]ei. Nu este îns` o carte academic`,
autoarea – scriitoare [i artist` – preferînd
scrupulozit`]ii istoriei [tiin]ei [i istoriei artei,
fluiditatea gîndirii oamenilor de secol XVI sau
XVII, pe care îi evoc` printr-un melanj de bio-
grafie, iconografie [i istorie cultural`.
{i nu este o carte de istoria artei în accep-
]iunea ei tradi]ional`, în primul rînd prin su-
biect; cu excep]ia capitolului, mai degrab`
izolat, despre pasiunea lui Proust pentru
Vermeer, autoarea se opre[te asupra unor
arti[ti [i opere care ]in mai degrab` de o istorie
a imaginilor (Bildwissenschaft) decît de una a
artei. Dac` rafinatele ilustra]ii botanice, miniate
[i gravate, ale lui Joris Hoefnagel au atras aten-
]ia istoricilor [tiin]ei ca importante repere ale
istoriei ilustra]iei [tiin]ifice, naturile sale moarte
alegorice au fost relegate îndeob[te în aria
ciud`]eniilor specifice culturii curiozit`]ii [i co-
lec]ionismului eclectic din secolele XVI-XVII,
arie tîrziu recuperat` de istoria artei, prin inter-
mediul studiilor vizuale. Autoarea pune în joc,
în încercarea de a deslu[i sensul alegoric al a-
cestor naturi moarte, repere mitologice, legen-
de ale istoriei naturale din Antichitate, interpre-
t`ri mistice medievale [i, mai ales, o surprinz`-
RECENZII
toare u[urin]` de a jongla cu reperele culturale
ale secolului al XVI-lea, de la Rabelais [i Eras-
mus la botanistul Aldovrandi [i misticul erudit
Guillaume Postel, un modus operandi care nu
este întru nimic str`in modului de abordare al
istoriei naturale în secolul al XVI-lea.
{i astfel descoperim în reprezentarea unei
libelule, care la prima vedere nu ar sugera decît
un interes pentru istoria natural`, o Minerva,
„fecioar` a apelor“, ap`rînd lumea insectelor cu
d`ruire hristic`. Sîntem introdu[i în c`m`rile
ascunse ale istoriei [tiin]ei: s-a crezut despre
cameleon c` se hr`ne[te cu aer [i despre 59,99 lei
pas`rea-paradisului c` nu are picioare, întrucît
exemplarele împ`iate ajungeau în Europa în traducere din limba
german` de Monica-Maria
aceast` stare. Frumuse]ea parcursului acestei Aldea
c`r]i const` îns` în descoperirea „coinciden]e-
Lor aberante“, cum le nume[te Anita Albus, a
leg`turilor fine care se ]es între lumea legen-
delor [i a credin]elor în miraculos [i lumea
noastr`, ce crede în „st`pînirea absolut` asupra
realului“; [i care fac posibil ca una dintre
speciile p`s`rii-paradisului s` poarte denumirea
[tiin]ific` de Paradisea apoda, iar sursa
pseudonimului sub care publica în tinere]e
Nabokov, Sirin – numele unei specii nordice de
bufni]e –, s`-[i aib` originea, în virtutea pasiunii
scriitorului pentru fluturi, într-o gravur` de
secol XVI reprezentînd o astfel de bufni]` [i doi
fluturi.
|n succesiunea de portrete-medalion pe
care le al`tur`, cartea are ceva din acele Album
amicorum pe care le evoc`, jurnale-oracol ale
secolului al XVI-lea care adun` între filele lor
prieteni într-ale spiritului, membrii ai re]elei de
erudi]i, botani[ti, spi]eri, colec]ionari, care
împînzeau în epoca modern` timpurie Europa,
desp`r]i]i de distan]e pe care mul]i nu ajung s`
le parcurg`, dar uni]i de credin]a în deviza
Natura sola magistra.
Nu în ultimul rînd, trebuie men]ionat`
calitatea grafic` excep]ional` a c`r]ii, reprodu-
cerea impecabil` a gravurilor [i a miniaturilor,
f`r` de care c`l`toria în lumea acestor erudi]i,
pentru care imaginea era dotat` cu putere de
cunoa[tere, ar r`mîne incomplet`.
n
Ioana M`gureanu
35
 RECENZII
ARTE
Un francez entuziast
Alain Cophignon
George Enescu
Institutul Cultural Român, 2009
Insisten]a cu care s-a scris [i continu` s` se
scrie despre Enescu în muzicologia româneasc` –
într-o similaritate izbitoare cu reflectarea lui
Eminescu în critica literar` – poate fi în]eleas` în
multe feluri. Desigur, meritele incontestabile ale
muzicianului ar fi suficiente pentru a explica acest
interes, dar la un moment dat devine greu de
evitat întrebarea: cît [i cum s-ar fi scris despre
Enescu la noi dac`, întîmpl`tor, nu ar fi fost ro-
mân? O întrebare nu neap`rat retoric`, atît timp
cît interesul nostru fa]` de Enescu contrasteaz` cu
o indiferen]` cvasitotal` din partea Occidentului
83 lei
(unde, în timpul vie]ii, a fost totu[i apreciat ca un
traducere muzician de rangul întîi).
din limba francez` Aceast` „uitare“ a sa în lumea occidental` – în
de Anca-Domnica Ilea
calitate de compozitor, [i mai pu]in în cea de
interpret – este adus` în discu]ie [i în cele dou`
monografii str`ine care au înt`rit, pîn` în prezent,
bibliografia autohton`: cea a muzicologului
englez Noel Malcolm (1990) [i, mai recent, cea a
francezului Alain Cophignon (Fayard, 2006; ICR,
2009). Malcolm vorbea despre „unul dintre
gigan]ii neglija]i ai muzicii moderne“, iar, un de-
ceniu [i jum`tate mai tîrziu, Cophignon continu`
în aceea[i not`: „Ce s` se fi întîmplat? De unde o
atît de persistent` ignorare a acestei opere ge-
niale, dar, vai, rezervat` înc` [i azi, în general,
muzicienilor [i melomanilor aviza]i?“.
Cophignon nu-[i propune s` dea r`spunsul
unor asemenea întreb`ri. |n schimb, ofer` citito-
rului de limb` francez` o carte excelent docu-
mentat` despre Enescu. |n circa 600 de pagini,
sînt investigate atent evenimentele vie]ii sale, în-
tr-o abordare detaliat`, pe ani. Episoadele biogra-
fice alterneaz` cu prezent`ri concise ale lucr`rilor
muzicale mai însemnate, prezent`ri care nu pierd
din consisten]a surselor muzicologice consultate
36
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
de autor. (Este vorba despre importante studii
semnate de Pascal Bentoiu, Clemansa Firca,
Tiberiu Olah, {tefan Niculescu [.a.)
Absolut necesar` pentru un asemenea
demers apare prezen]a în volum a cîtorva „voci“,
preluate din coresponden]e [i dialoguri: cea a lui
Enescu, în principal, cea a Mariei Cantacuzino-
Enescu sau a discipolului s`u Yehudi Menuhin.
Fa]` de discursul autorului despre Enescu, adesea
hiperbolizant, plasarea unor citate bine alese din
Enescu este pe alocuri reconfortant`. Episodul
relatat de muzician despre un concert pe care îl
d`duse la Br`ila ne transport` brusc din România
mirific`, idealizat` de Cophignon, într-o lume
ciudat de familiar` nou`: „M` aflam la Br`ila. Mai
pu]in` lume decît aiurea. |l întreb pe casier care-
o fi pricina. |mi r`spunde: «A]i picat tare prost,
domnu’ Enescu.» «Cum a[a?» r`spunsei. «Fiindc`
tocmai acu’ a sosit în ora[ [i un circ cu ni[te
maimu]e, [i toat` lumea se duce s` le vad` gium-
bu[lucurile»“.
Cînd scrie despre Enescu, autorul oscileaz` în
permanen]` între tonul obiectiv [i cel apologetic.
|ntr-o monografie a anilor 2000 – [i, mai ales,
scris` de un str`in – e greu de în]eles prezen]a
unor formul`ri de genul: „George Enescu, om
între oameni“; „universul s`u muzical este (...)
însemnat cu pecetea universalit`]ii, de[i nu uit` s`
se adape la izvoarele muzicii populare“; „complet
prin multilateralitatea geniului s`u [i universal
prin unicitatea situa]iei sale“. Convingere perso-
nal`? Efect al impregn`rii cu nenum`rate surse
bibliografice în acest registru? Greu de spus. {i,
mai ales, greu de spus cum percepe, de pild`,
cititorul francez al zilelor noastre acest opus, în
ansamblul s`u.
|n orice caz, rolul acestei c`r]i temeinice în
promovarea imaginii lui Enescu nu poate fi pus la
îndoial`. Cît despre cre[terea vizibilit`]ii lui Enes-
cu în lume, aceasta e în]eleas` de Cophignon în
cheie politic`: „Oare ceasul rena[terii occidentale
a lui Enescu s` fi sunat chiar acum, în ajunul
ader`rii din 2007 a României la Uniunea Euro-
pean`?“. Dac` [i în ce m`sur` lucrurile stau a[a,
sper`m s` ne l`mureasc` urm`toarea monografie
dedicat` compozitorului român.
n
Florinela Popa
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
P R E PA R AT E D I N C A R T E
Sanda Ni]escu
Maravan
Recent publicat` la Editura Christian Bour-
gois, cartea elve]ianului Martin Suter poart` un
titlu simplu: Buc`tarul. |n rolul principal,
„buc`tarul buc`tarilor“, tamulul Maravan.
Maravan este un buc`tar dezr`d`cinat. For]at
s` fug` din atmosfera de violen]` din ]ara lui,
Ceylon, ia calea exilului, alegînd Elve]ia, o ]ar`
extrem de îndep`rtat` de cultura lui. Maravan este
în primul rînd buc`tar, politica nu-l intereseaz`. |n
]ara sa fusese considerat un geniu culinar, un
artist specialist nu numai în buc`t`ria ayurvedic`,
ci [i în gastronomia molecular` – ultima
descoperire cu baze [tiin]ifice aplicate la arta
culinar`. Angajat într-un restaurant nouvelle
cuisine, calit`]ile nu-i sînt recunoscute. Este
trimis la munca de jos – sp`latul vaselor.
Con[tient de valoarea lui, Maravan suport` cu
stoicism situa]ia de subaltern, scopul s`u principal
fiind s`-[i continue experien]ele [i s` trimit` bani
pentru îngrijirea bunicii Nangay, ini]iatoarea lui,
de]in`toare a nepre]uitelor secrete ale buc`t`riei
ayurvedice izvorîte din tradi]ii milenare.
„Maravan crescuse între crati]e [i tig`i,
mirodenii [i verde]uri, legume [i fructe.“
|mbinînd cele dou` tehnici diametral opuse,
cercet`tor pasionat, încearc` – în c`m`ru]a lui
minuscul`, cu rîvna unui savant – s` reconstituie,
printr-o complex` alchimie, parfumurile [i
gusturile din buc`t`ria lui Nangay, care-i aduc
aminte de copil`rie.
„Cînd Nangay cur`]a nou` frunze mici de
caloupie – pe care Maravan le culesese din
pomi[orul din fa]a buc`t`riei – [i le frigea în ulei
de cocos fierbinte, mica buc`t`rie se umplea de o
mireasm` cu care ar fi vrut s` se impregneze. {i,
A LT F E L D E S P RE A LT C E VA
din nou, mirosul îl readucea în tinere]e...“
Cel care va deveni un geniu, un fel de Mozart
al artei culinare, [i-a început cariera gastronomic`
de la 5 ani. Treptat, a deprins dozarea multiplelor
mirodenii specifice buc`t`riei indiene.
„|n aceea[i sear` se puse pe lucru. Desprinse
sîmburii ardeilor iu]i din Ca[mir, doz` boabele de
piper negru, gr`un]ele de cardamom`, de
curcuma, de fenugrec, coriandru [i mu[tar, zdrobi
beti[oarele de scor]i[oar`, pr`ji totul în tigaie pîn`
ce se desf`[urar` aromele toate.“
Aflat în conflict permanent cu invidia cole-
gilor, cu mediocritatea [i ignoran]a conducerii
restaurantului, este concediat.
|mprietenindu-se cu Andrea, frumoasa [i abila
chelneri]` care este de partea lui, fondeaz`
împreun` un serviciu de livrare la domiciliu.
Inventeaz` conceptul de love menu. Mînc`rurile
sînt livrate la domiciliu, apoi în saloane
somptuoase. Pentru a aduce un supliment de
„piper“ [i a stimula dorin]a clientelei de excen-
tricitate, hrana este consumat`, ca în India, stînd
pe jos [i f`r` tacîmuri. Succesul este mare, un
succes comercial [i financiar.
Andrea – cherchez la femme – îl folose[te
îns` pe Maravan, speculîndu-i talentul [i
cuno[tin]ele. Vastul domeniu al buc`t`riei
ayurvedice con]ine [i re]ete afrodiasice în scop
medical. Treptat, aceast` destina]ie este deviat`.
Setea de cî[tig o determin` pe [ireata Andrea s`
„amelioreze“ conceptul de love food. Dezgustat,
Maravan î[i d` seama c` a alunecat, f`r` s` vrea, pe
drumuri nedorite de el: „Buc`tarii au [i ei o
con[tiin]`“. Destinate la început cuplurilor cu
probleme, metodele degenereaz` în sinistre
scene de desfrîu.
|n cele urm`, Maravan se retrage din „afacere“
[i revine la originile lui autentice, preg`tind cu
dragoste pentru compatrio]ii s`i – a[eza]i pe jos,
în cerc, ca la ei acas` – bucate tradi]ionale pe
gustul lor.
Povestea lui Maravan se sfîr[e[te printr-un
happy-end: ivirea în via]a lui a Sandanei (o tîn`r`
tamula, exilat` [i ea, cu care î[i reîncepe via]a) [i
moartea prin otr`vire (dup` îngurgitarea unui
love menu cu gust amar) a celui mai sinistru
dintre clien]ii deprava]i.
n
37
Curierul de Est. Dialog cu Edward Kanterian
– seria de autor
„Norman Manea“
Desf`[urat pe parcursul a 11 ani,
dialogul atinge toate controversele
„fierbin]i“ ale acestei perioade. De la
Holocaust [i antisemitism la problema
irakian` [i islamism, de la icoana ca
manifestare a religiei pîn` la scriitori [i
opere marcante ale literaturii moderne,
cei doi interlocutori schi]eaz` un tablou
plin de culoare al finalului de secol XX
[i al începutului noului mileniu.
Pre]: 39,50 lei
Camionul bulgar de Dumitru }epeneag
Colec]ia „Fiction LTD“
„«Dificil» (în atitudinile publice [i în tex-
tele literare deopotriv`), sabotînd, în mod
sistematic, previzibilitatea, prozatorul ne
oblig`, de fapt, s`-l citim ([i) prin lentila tex-
telor sale programatice, în care experien]a
poetic` a suprarealismului doctrinar fuzio-
neaz` cu «metoda» unor noi romancieri
d’antan precum Robbe-Grillet, Robert Pinget,
Jean Ricardou, iar telquelismul – cu filosofia
existen]ialismului european.“ (Paul Cernat)
Pre]: 24,95 lei
Jurnale de George Orwell
Traducere [i note de Vali Florescu
Dup` o edi]ie îngrijit` de Peter
Davison
Colec]ia „Biblioteca Polirom“
„Nu trebuie s` fii un fan împ`timit
al lui Orwell ca s` te captiveze lectura
acestor jurnale. Orwell a fost un
observator meticulos atît al banalului,
cît [i al extraordinarului, descriind cu
aceea[i seriozitate tabloul Europei în
prag de r`zboi [i m`runtele detalii
casnice.“ (The Guardian)
Pre]: 39,95 lei
|n slujba poporului de Yan Lianke
Traducere [i note de Smaragdina
Bufn` [i Ana Zavate
Colec]ia „Biblioteca Polirom“
O parodie savuroas` [i subversiv` a
cultului personalit`]ii în timpul Revolu]iei
Culturale, a fost interzis` în China pe
motivul c` „este insult`toare la adresa lui
Mao Zedong [i a armatei [i la limita porno-
grafiei.“ / „O satir` nemiloas` în care ab-
surdul se împlete[te cu umorul, o poveste
captivant` [i insolent` în mai multe
nuan]e de ro[u.“ (The Los Angeles Times)
Pre]: 22,95 lei
www.polirom.ro
Plicul negru – seria de autor
„Norman Manea“
Postfa]` de Matei C`linescu
„O capodoper` tumultuoas` [i
tulbur`toare.“ (Corriere della Sera)
„Dens [i str`lucit roman.“ (Times
Literary Supplement)
„Din Plicul negru cititorul înva]`
despre duplicitatea perfid` a sistemului
totalitar ceau[ist mai mult decît din zeci
de eseuri politice.“ (World Literature
Today)
Pre]: 36,95 lei
Demonii vîntului de Daniela Zeca
Colec]ia „Ego. Proz`“
„Dup` Istoria roman]at` a unui
safari – o frumoas` poveste de dragoste
maghrebian` –, Daniela Zeca scrie în
Demonii vîntului un uimitor roman
despre neîntrerupta leg`tur` subteran` a
lumii europene cu cea oriental` sub sem-
nul gemelor, al pietrelor pre]ioase,
depozite energetice ale iubirii [i urii, ale
istoriei mari [i istoriilor personale, ale
destinului [i e[ecului.“ (Simona Sora)
Pre]: 26,95 lei
Pagini nea[teptate de Julio Cortázar
Traducere [i note de Tudora
{andru Mehedin]i
Dup` o edi]ie îngrijit` de Aurora
Bernárdez [i Carles Álvarez Garriga
Colec]ia „Biblioteca Polirom“
Volumul cuprinde texte inedite
care ne dezv`luie nenum`ratele fe]e ale
lui Julio Cortázar, de la povestitorul scli-
pitor [i pasionat la criticul de literatur`
[i art` cu un fin spirit de observa]ie, de
la jurnalistul implicat la poetul sensibil.
Pre]: 39,95 lei
Ministerul durerii de Dubravka Ugrešic´
Traducere [i note de Octavia
Nedelcu
Colec]ia „Biblioteca Polirom“
Roman tradus în peste 20 de ]`ri,
nominalizat la prestigioasele Prix
Femina [i Independent Foreign Fiction
Prize UK.
„O tem` dificil`, exilul, dublat` de o
scriitur` inteligent` [i ironic`, plin` de
gra]ie [i simplitate, iat` ce ofer`
Dubravka Ugrešić “ (Sunday Telegraph)
Pre]: 27,95 lei
Ion Minulescu, O noapte plou`-n cinstea
mea... O noapte plou`-n
cinstea ei...
Un nou audiobook Humanitas
Multimedia în lectura lui Andrei Ple[u.
„Tu crezi c-a fost iubire-adev`rat`...
Eu cred c-a fost o scurt` nebunie...
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut s` fie
Noi nu vom [ti-o poate niciodat`...“
Audiobookul are un CD cu 49 de poezii alese de Andrei
Ple[u [i are o durat` de 72 min. Pre]: 40 lei
Milan Kundera, Eduard [i Dumnezeu
Un nou audiobook Humanitas
Multimedia în lectura lui Victor
Rebengiuc.
Traducere de Jean Grosu.
„Nu, nu v` fie team`, Eduard n-a
început s` cread` în Dumnezeu. Po-
vestirea noastr` nu are deloc inten]ia
s` se încununeze cu efectul unui
paradox atât de ostentativ. Dar Eduard, de[i e aproape sigur c`
nu exist` Dumnezeu, este preocupat totu[i, cu o pl`cere
nostalgic`, de chipul lui.“
Audiobookul are 2 CD-uri, con]ine întreaga nuvel` [i are o
durat` de 122 min. Pre]: 45 lei
Nichita St`nescu, 11 elegii
|n lectura Oanei Pellea.
Reeditare.
„Astfel m` încordam s`-mi aduc aminte
lumea pe care-am în]eles-o fulger`tor,
[i care m-a pedepsit zvârlindu-m`-n trupul
acesta, lent vorbitor.“
Audiobookul are un CD [i dureaz` o or` .
Pre]: 30 lei
Gottfried August Bürger, Aventurile
baronului Münchhausen
Un audiobook în curs de apari]ie,
în lectura lui Ion Lucian.
Traducere de Barbu Cioculescu.
„Era un câine de vân`toare, ur-
ma[ al c`]elei de care v-am vorbit [i
care f`tase pe când fug`rea un iepure.
Din nenorocire, acest câine fusese
ucis de un vân`tor ageamiu, care îl împu[case, tr`gând într-o pe-
reche de potârnichi.“
Audiobookul va avea 3 CD-uri [i va con]ine întreaga carte.
Pre]: 90 lei
www.humanitas.ro
pr.multimedia@humanitas.ro
F.M. Dostoievski, |nsemn`ri din subteran`
Un nou audiobook Humanitas
Multimedia în lectura lui R`zvan
Vasilescu.
Traducere de V. Em. Galan [i Igor
Block.
„{i, fiindc` tot am ajuns aici,
despre ce poate vorbi cu maxime
satisfac]ii un om cumsecade?
R`spuns: despre dânsul. Ei, atunci despre mine voi vorbi [i eu. “
Audiobookul are 2 CD-uri, con]ine un fragment din nuvel`
[i are o durat` de 128 min. Pre]: 45 lei
Milan Kundera, Mor]ii vârstnici s` cedeze
locul mor]ilor tineri
Un nou audiobook Humanitas
Multimedia în lectura Irinei Petrescu.
Traducere de Jean Grosu.
„[…] în fa]a ochilor ei nu se mai
afla acum amfitrionul, ci chipul fiului-
du[man, pe care-l ura cu atât mai mult
cu cât se sim]ea mai mic` [i mai
înjosit`. […] [i, în clipa aceea, din haosul memoriei îi ]â[ni, f`r`
nici o logic`, o fraz` pe care i-o azvârli cu furie în obraz: Mor]ii
vârstnici trebuie s` cedeze locul mor]ilor tineri […]“
Audiobookul are un CD, con]ine întreaga nuvel` [i dureaz`
o or`. Pre]: 30 lei
Gheorghe Florescu, Confesiunile
unui cafegiu
|n lectura lui Victor Rebengiuc.
Reeditare.
„Vezi blocurile astea? Sunt lo-
cuite de oameni importan]i, mul]i
dintre ei foarte boga]i. Tu trebuie s`
le iei banii, dar nu smulgându-i din
mâna lor, ci determinându-i s` ]i-i
dea ei singuri. |ntreg cartierul te a[teapt`, trebuie s` fie al t`u.
Am toat` încrederea c` a[a se va întâmpla.“
Audiobookul are un CD, con]ine un fragment din roman [i
are o durat` de 66 min. Pre]: 30 lei
Richard Watson, Dieta filozofului. Cum s`
sl`be[ti [i s` schimbi lumea.
Un audiobook în curs de apari]ie,
în lectura lui Mihai Dobrovolschi.
Traducere de Dana-Ligia Ilin.
„|n aceast` lucrare ar`t cum s` d`m
jos kilograme [i s` nu le mai punem la
loc. Cartea reprezint` [i o filozofie a vie-
]ii. Programul de sl`bire este con]inutul,
filozofia vie]ii este forma. […]“
Audiobookul va avea un CD [i va con]ine o versiune
prescurtat` a c`r]ii.
Pre]: 30 lei
R`zvan Mazilu. Oglinzi/Mirrors
Coordonator: Denise R`dulescu
Primul album de fotografie de dans
contemporan din România, R`zvan
Mazilu. Oglinzi/Mirrors capteaz` arta
mi[c`rii unui „aristocrat al dansului“,
cum a fost numit R`zvan în presa de
specialitate. Fotografii Mihaela Marin,
Egyed Ufó Zoltán, Iulian Ignat, Dinu
Laz`r [i Cornel Lazia au captat [i redat în
album reflexii ale elegan]ei, expre-
sivit`]ii, rafinamentului [i inteligen]ei investite în spectacolele
marca R`zvan Mazilu.
Pre]: 89,9 lei
Arta la zid de Banksy
Traducere din limba englez` de
Valentin S`l`gean
De[i înv`luit în misterul anonima-
tului, Banksy este unul dintre cei mai
cunoscu]i arti[ti graffiti ai momentului,
creând prin desenele sale o art` sub-
versiv` care încearc` s` pun` în contexte
noi discursul timpurilor noastre. Albumul
Arta la zid este o carte-manifest, care are
asupra cititorului acela[i efect ca un
graffiti asupra trec`torul gr`bit: îl face s`
se opreasc` [i s` deschid` ochii cu adev`rat. Pre]: 79,90 lei
Teorema lui Almodovar de Antoni Casas Ros
Traducere din limba francez` de
Aurelia Ulici
Situat între fic]iune [i autobiografie,
Teorema lui Almodóvar este un roman
baroc în care excentricitatea se in-
tersecteaz` cu teoriile matematice, dar
[i o medita]ie asupra (im)posibilei
adapt`ri la via]` a unui individ devenit
monstruos. Desfigurat în urma unui
accident, naratorul se întoarce pu]in
câte pu]in la via]`, renun]ând la izolare
[i explorând lumea pe care o respinsese.
Pre]: 27,9 lei
Tratamentul Schopenhauer de Irvin Yalom
Traducere din limba englez`
Ciprian {iulea
Tratamentul Schopenhauer spune
povestea lui Julius Hertzfeld, un apreciat
psihoterapeut care descoper`, la vârsta
de 60 de ani, c` este pe moarte. |n anul
pe care \l mai are de tr`it Julius înva]`, de
fapt, s` moar`. For]at s` î[i reexamineze
via]a [i munca, acesta se reîntâlne[te cu
un fost pacient pe care nu reu[ise s`-l
vindece, dar care, în mod miraculos,
sus]ine c` via]a i s-a transformat dup` ce
a citit filosofia pesimist` a lui Schopenhauer. Pre]: 39,90 lei
www.vellant.ro
Istoria benzii desenate române[ti de Dodo
Ni]` [i Alexandru
Ciubotariu
Rezultatul a peste 20 ani de
documentare, dar [i al unei pasiuni
neobosite pentru BD, cartea acoper` o
zon` pu]in explorat` a artelor vizuale
din România, conturând în acela[i timp
o istorie paralel` a secolului XX
românesc. Plan[e originale, pagini din
reviste, decupaje din almanahuri –
toate aceste materiale au fost adunate, scanate [i redate în
Istoria benzii desenate române[ti.
Pre]: 59,6 lei
Arhitectura lumii. Capodoperele de Will
Pryce
Traducere din limba englez` de
Aurora Gal Marcu
O excep]ional` enciclopedie de
arhitectur`, aceast` carte-cadou dezv`-
luie o lume a frumuse]ii [i a ingeniozi-
t`]ii. Peste 350 de fotografii îl înso]esc
pe cititor într-o c`l`torie grandioas`
printre capodoperele arhitecturale
apar]inând a peste dou` milenii de
civiliza]ie: Hagia Sofia, Taj Mahal,
Catedrala Notre Dame [i altele. Pre]: 199 lei
Revolutionary Road de Richard Yates
Traducere din limba englez` de
Bogdan Perdivar`
Publicat pentru prima oar` în 1961
[i redescoperit recent de public [i de
critici, Revolutionary Road spune
povestea destr`m`rii unei c`snicii. Un
cuplu frumos, talentat [i promi]`tor,
Frank [i April Wheeler sunt plictisi]i de
lumea monoton` a suburbiei [i viseaz`
s`-[i schimbe via]a. Richard Yates
surprinde cu luciditate [i fine]e cum
decizia celor doi de a-[i urma visul duce
la tr`dare [i tragedie. Pre]: 46,90 lei
Traducerile din poveste
de Lumini]a Voina-R`u]
Traducerile din poveste demon-
streaz` cât de fin` este grani]a dintre
traduc`tor [i scriitor. Cartea Lumini]ei
Voina-R`u] este un jurnal de crea]ie [i o
m`rturie a puterii de atrac]ie a scrisului.
Din coresponden]ele între]inute cu
nume mari ale literaturii spaniole [i sud-
americane, precum Mario Vargas Llosa,
Juan Marsé sau Ernesto Sábato, se ]ese
un univers al nuan]elor [i c`ut`rilor, al
vie]ii din spatele scrisului.
Pre]: 27, 90 lei
Templul din nori de Patrick Woodhead
Traducere din englez` de Bogdan
Perdivar`
Colec]ia Fiction Connection
Bazat pe o expedi]ie real` în Tibet,
pe care Patrick a f`cut-o în 2004,
Templul din nori este un thriller [i un
roman de aventuri deopotriv`, primul
dintr-o serie inspirat` de spectacolul
tulbur`tor al celor mai înal]i mun]i din
lume.
Pre]: 39 lei
Pl`cinta e dulce la sfâr[it de Alan Bradley
Traducere din englez` de Monica
Vlad
Colec]ia Fiction Connection
Imagina]i-v` un detectiv la 11 ani:
Flavia de Luce, feti]a minune
îndr`gostit` de experimente chimice [i
expert` în prepararea unor otr`vuri pe
care le testeaz` pe propriile ei surori
r`ut`cioase. Un debut tradus în 36 de
limbi.
Pre]: 39 lei
Re]et` pentru minte si corp. Cum s` vindeci
durerile trupului de John E.
Sarno
Traducere din limba englez` de
Dana Mare[
Colec]ia Psihologie Practic`
Te sup`r` tot timpul spatele, gâtul
[i umerii, iar medicii nu [tiu ce s`-]i mai
fac`? Doctorul american John E. Sarno
î]i arat` cum te po]i vindeca împ`cân-
du-te mai întâi cu sentimentele tale
negative, dup` care durerile musculare
vor disp`rea ca prin farmec.
Pre]: 29 lei
Psihopatul de al`turi. Cum s`-l recuno[ti [i
s` te aperi de el de Martha
Stout
Traducere din limba englez` de
Ioana Maria Novac
Colec]ia Psihologie Practic`
Martha Stout ne propune treispre-
zece reguli de rela]ionare pentru a face
fa]` psihopa]ilor din via]a cotidian`. Car-
tea ofer` un ghid pentru orientarea într-
o lume foarte diferit`, lumea lipsit` de
scrupule a psihopatului, pentru a ie[i cu bine din ea. Pre]: 29 lei
www.edituratrei.ro
Teama de zbor de Erica Jong
Traducere din englez` de Monica
Vlad
Colec]ia Eroscop
Savuroas` datorit` pove[tilor sale
libertine, laudat` de Henry Miller si
John Updike, cartea spune povestea
Isadorei Wing, o femeie foarte sensibil`
care se apropie de 30 de ani [i încearc`
s` în]eleag` cine este [i care este sensul
vie]ii ei.
Pre]: 45 lei
Ora[ul borcanelor de Arnaldur Indridason
Traducere de Monica Vlad
Colec]ia Fiction Connection
De data aceasta, Islanda este scena
unui roman senza]ional, cu o intrig`
ramificat`... O poveste puternic`,
prima parte a unui serial poli]ist care
s-a bucurat de succes în lumea
întreag`, dar [i un palpitant thriller
psihologic.
Pre]: 35 lei
Charisma. Cum s` faci o impresie puternic`
[i durabil` de Andrew
Leigh
Traducere din limba englez` de
Dana Mare[
Colec]ia Psihologie Practic`
Charisma nu e un har divin [i nici
un dat genetic al vedetelor de cinema [i
al pre[edin]ilor de stat. |nv`]ând câteva
trucuri simple, po]i c`p`ta mai mult`
fluen]` [i prestan]`, un plus de
atractivitate [i de priz` la public.
Pre]: 29 lei
Socrii toxici. Strategii pentru protejarea
c`s`toriei de Susan
Forward
Traducere din limba englez` de
Ioana B`dulescu
Colec]ia Psihologie Practic`
Te sim]i asediat de manipul`rile
socrilor? Afl` cum po]i s` le urm`re[ti
strategiile, s` comunici mai bine cu
cealalt` jum`tate din cuplu [i s` stabili]i
limitele rezonabile pân` la care socrii
pot s` intervin` în via]a voastr` f`r` s-o
transforme într-un calvar.
Pre]: 29 lei
Negru de fum de Ivona Boitan
Imagina]i-v` doar c` Dumnezeu [i
diavolul joac` la zaruri soarta unui om,
de aici pân` la a-l înnebuni pe bietul
p`mântean nu e decât un pas. Ce va
face personajul, un om comun, când î[i
va da seama c` doar el poate salva
lumea?
Pre]: 30 lei
Cu sânge rece [i albastru de Ivona Boitan
O carte de literatur` pur`, în care
scena se joac` între dou` personaje.
Ingrid cea f`r` sentimente [i Baba cea
mult prea sensibil`. Aici intervine
pariul. Dac` Baba o face pe Ingrid s`
simt`...
Pre]: 10 lei
Regina Arkud` [i amuletele puterii de Oana
Stoica Mujea
Seria Dinastiile. Cartea a Treia
R`zboiul continu`. Personajele se
schimb` suflete[te. Ajunse la putere
unele dintre regine v`d cu al]i ochi
lumea, în timp ce altele încearc` s`-[i
salveze popoarele. Jocurile politice nu
lipsesc nici în lumea fantastic`.
Pre]: 28 lei
Indicii anatomice de Oana Stoica Mujea
Primul roman poli]ist care aduce în
scen` personaje reale, cu nume reale,
slujbe reale [i comportamente oarecum
reale. Poate un nou salt în literatura de
gen [i un personaj de curs` lung`:
criminalistul Iolanda {tireanu agorafob`
[i sociopat`.
Pre]: 15 lei
oanastoicamujea1.wordpress.com
ivonaboitan.wordpress.com
R`zboiul Reginelor de Oana Stoica Mujea
Seria Dinastiile. Prima Carte
Poate c` e un fantasy scris de o
românc`, dar v-a]i întrebat dac` n-ar
putea fi la fel de bun sau chiar mai bun
decât unul scris de str`ini? Un r`zboi ce
une[te trei femei frumoase împotriva
unui demon sau a unui b`rbat, care nu
v` va dezam`gi.
Pre]: 24 lei
Regina Elf` de Oana Stoica Mujea
Seria Dinastiile. Cartea a Doua
Poate c` nici nu mai are nevoie de
prezentare. |ntreba]i-v` doar de ce
Biblioteca Jude]ean` Deva i-a acordat
premiul de cel mai bun roman pentru
adolescen]i al anului 2009.
Pre]: 28 lei
Ho]ii de timp de Ivona Boitan
Un roman poli]ist cu tent`
fantastic`. Este primul autor român care
î[i permite aceast` „arogan]`“ de-a
îmbina thriller-ul cu fizica cuantic`.
Feri]i-v` de lift [i de realit`]ile
alternative.
Pre]: 8 lei
Parfumul v`duvei negre de Oana Stoica
Mujea
Aceea[i Iolanda {tireanu se
confrunt` de data asta cu nou`sprezece
personaje reale, dintre care Victor
Ciutacu [i Andrei B`din. Tot ceea ce
trebuie s` face]i e s` citi]i.
Pre]: 8 lei
Celularul de Ingo Schulze
Traducere: Irina Nisipeanu [i
Alexandru {ahighian
Colec]ia: Literatur` universal` con-
temporan`
Prefa]`: Paul Dun`reanu
Ingo Schulze are talentul de a
intersecta scene sensibile cu scene
comice. C`r]ile sale au fost traduse în 27
de limbi, iar revista „The New Yorker“
l-a inclus pe lista celor mai buni [ase
romancieri europeni.
Pentru Celularul a primit Premiul Târgului de carte de la
Leipzig. Pre]: 22 lei
Poveste de doi bi]i de Dinu D. Nica
Colec]ia: Literatura român` con-
temporan`
Prefa]a: Alex {tef`nescu
Romanul are doar ca punct de
plecare „Pungu]a cu doi bani“. Povestea
lui Ion Creang` ofera pretextul epic
pentru dezvoltarea altei pove[ti.
Sintez` de limbaje, plin de aluzii
literare ([i politice), ca un colier cu
diamante, stilul autorului este ceea ce
r`mâne în memorie dup` încheierea
lecturii. Pre]: 19 lei
Autopsierea labirintului de Eugen Axinte
Colec]ia: Literatur` român` con-
temporan`
Prefa]a: Mihaela Malea Stroe
Postfa]a: Aurel Ion Brumaru
Eugen Axinte este un poet care se
sustrage gra]ie autenticit`]ii [i originali-
t`]ii încadr`rii într-un curent poetic sau
într-un re]etar literar cu succes momen-
tan. Refuz` blocajul cotidian, expresia
licen]ioas`, banalitatea, prozaismul [i
pledeaz` pentru un demers poetic care
prefer` anticismul limbii, „sintaxa unei limbi uitate“.
Pre]: 11 lei
T`bli]a [i condeiul de Al. S`ndulescu
Colec]ia: Memorii
Dup` ce a consacrat multe studii
genului memorialistic, memoriali[tilor
români [i str`ini, jurnalelor [i literaturii
confesive, Al. S`ndulescu se dedic` el
însu[i, în „T`bli]a [i condeiul“ scrierii
memoriilor. Coboar` în trecutul pro-
priu, imprim` emotivitate [i ofer`
tabloul unei epoci tulburi, marcate de
prigonirea intelectualilor pentru
delictul de opinie.
Pre]: 15 lei
www.edituraminerva.ro
Simple storys de Ingo Schulze
Traducere: Victor Chiri]`
Colec]ia: Literatur` universal` con-
temporan`
Pentru „Simple storys“ autorului
i-au fost decernate: Premiul pentru lite-
ratur` al ora[ului Berlin [i Medalia
Johannes Bobrowski. |n acela[i an s`p-
t`mânalul londonez „The Observator“
l-a declarat unul dintre cei douazeci [i
unu de autori de care trebuie s` se ]in`
cont în secolul XXI. Cu un ochi sfre-
delitor, aplecat spre detalii [i cu un magistral sim] al dialogului,
Schulze portretizeaz` tragi-comedia unor oameni obisnui]i.
Din ]`rân` se na[te speran]a de Lorian
Carsochie
Colec]ia: Literatur` român` con-
temporan`
Prefa]a: Alex. {tefanescu
De[i locuie[te, scrie [i public` în
Italia, Lorian Carsochie continu` s` fie
preocupat [i s` se intereseze îndea-
proape de ce se întampl` în ]ara de
origine. Romanul s`u combin` faptele
reale cu parabola politic`, satira cu
tirada entuziast`.
Pre]: 19 lei
Vianu despre Eminescu
Edi]ie [i prefa]`: Vasile Lungu
Colec]ia: Eseuri/Studii critice
Volumul reune[te textele ap`rute
în diferite edi]ii ale operei lui Vianu, dar
[i texte risipite în ziare [i reviste,
precum [i inedite aflate în arhiva Vianu
de la M.L.R., demne de luat în seam`
pentru substan]a ideilor, aprecierilor,
prin boga]ia de nuan]e, perspective
critice [i formul`ri.
Pre]: 29 lei
Manechin în dou` lumi de Adriana Ikim
Roman autobiografic
Adriana Ikim relateaz`, precum un
cronicar care poveste[te r`zboaiele
dintre moldoveni [i turci, luptele intes-
tine ale celor care vroiau s` plece din
România înainte de ’89. Ne introduce în
atmosfera platourilor de filmare, podiu-
murilor celebre ale modei, a festi-
valurilor de la Cannes, turneelor de la
Monte Carlo [.a, ridicând un col] al
cortinei ce înv`luie realitatea sau po-
ve[tile de dragoste. Pre]: 33,50 lei
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
S C R I I T O R I P E D I VA N
Vasile Dem.
Zamfirescu
Eros [i Thanatos
la vîrsta a patra
A[a cum basmele se sfîr[esc f`r` a ne spune
altceva despre „c`snicia“ dintre F`t-Frumos [i
Ileana Cosînzeana decît c` au tr`it ferici]i pîn` la
adînci b`trîne]i [i c` au avut mul]i copii, literatura
[i chiar [tiin]a (sexologia) ne transmit prea pu]in
despre erosul la vîrsta a patra. Plasez vîrsta a patra
de la 80 de ani în sus, la sugestia lui Marcel
Mathiot (Jurnalul unui b`trîn amant, Editura
Humanitas, 2009). A[teptarea mea era c` ultimele
decenii ale vie]ii sînt dominate autoritar de c`tre
Thanatos: devitalizare accentuat`, poate chiar
decrepitudine, gînduri sumbre alimentate de
proximitatea mor]ii, depresie grav`.
Nimic din toate acestea în surprinz`toarea
care a autorului francez, unde Erosul [i Thana-
tosul se p`streaz` tot timpul în echilibru, ba chiar,
nu de pu]ine ori, Erosul î[i învinge eternul
adversar. {i nu este vorba doar despre men-
]inerea unui tonus psihic bun, a unor sentimente
pozitive pentru cei din jur, ci chiar – [i mai ales –
despre perpetuarea iubirii fizice, pîn` în prezilele
mor]ii. |nsu[i M.M. este surprins de performan-
]ele sale sexuale, din anumite puncte de vedere
superioare celor din tinere]e. Nici amanta sa,
Mado, la nu mai pu]in respectabila vîrst` de 82 de
ani, deci la începutul vîrstei a patra, nu se las` mai
prejos. Cuvîntul exces sexual nu este deloc
nepotrivit sau doar relativ la vîrsta înaintat` a
protagoni[tilor. Cîteva ilustr`ri concludente:
„...duminica trecut` [i luni diminea]` am f`cut
A LT F E L D E S P RE A LT C E VA
dragoste de patru ori, ceasuri în [ir, coborînd din
pat doar ca s` st`m la mas`“. Sau: „Dup` opera]ia
de prostat`, nu mai ejaculez, erec]ia dureaz` mai
mult, iar Mado ajunge s` aib` mai multe orgasme
la rînd“. |n total` contradic]ie cu diminuarea fizic`
general`, sexualitatea de nonagenar se dovede[te
în expansiune: „Fizic, puterile mi-au sl`bit, mai
ales picioarele, permi]îndu-mi doar deplas`ri
scurte, sprijinite în baston. |ns`, paradoxal,
contrar p`rerii comune [i a ceea ce credeam eu
însumi, virilitatea mi-a sporit“. Pe de alt` parte,
Mado se poate [i ea l`uda cu o sexualitate în
cre[tere: „Actuala Mado, de[i octogenar`, arat` o
sexualitate mult mai agresiv` decît acea Mado pe
care am cunoscut-o la nou`sprezece ani!“.
Dac`, incitat de aceste pasaje, cititorul va avea
curiozitatea s` parcurg` întreaga carte, incre-
dibilul îl va întîmpina la tot pasul. Nu numai c`
M.M. tr`ie[te de peste 54 de ani o poveste carnal`
pasional` cu Mado, dar simultan este atras [i
atrage alte femei, unele dintre ele foarte tinere.
S`-i d`m îns` [i Thanatosului ce-i apar]ine,
pentru c` [i el este activ, chiar dac` în fundal. Mai
întîi, în ordinea evenimentelor funeste, M.M. î[i
pierde so]ia, în 23 ianuarie 2000, c`reia nu-i va
mai supravie]ui decît 4 ani. Tr`ie[te în deplin`
con[tiin]` semnele inconfundabile ale vîrstei
avansate, cum ar fi spaima în fa]a anivers`rilor
vîrstei a treia, apari]ia primilor mor]i de aceea[i
vîrst`, imposibilitatea de a avea alt` companie
decît oameni în vîrst` [i, mai ales, amenin]area
azilului de b`trîni, întotdeauna „sinistru“, chiar
dac` este de lux. Toate acestea nu-i înfrîng totu[i
vitalitatea inepuizabil`, care-i permite înc` o
aventur`, în 2001, cu o femeie de 36 de ani!
Dac` relat`rile din jurnalul lui M.M. nu sînt
simple fic]iuni, atunci nu pot s` nu m` întreb ce
anume explic` for]a erosului autorului? Din
punct de vedere psihologic, elementele oferite în
carte nu sînt de natur` s`-i bucure pe cei morali.
S-ar p`rea c` narcisismul s`u accentuat, construit
pe un sentiment de inferioritate din copil`rie, i-a
permis s` nu se simt` vinovat cînd era infidel
so]iei [i tuturor celorlalte iubite sau cînd î[i
neglija copiii – într-un cuvînt, i-a conferit liber-
tatea emo]ional` [i sexual`, care l-a condus la
mereu înnoite confirm`ri de sine.
n
45
 A LT F E L D E S P RE A LT C E VA
BIBLIOTECA „PARADISO“
Luiza
Vasiliu
Se caut` film
pentru erou baroc
Anul `sta a împlinit 405 ani, [i mai to]i scrii-
torii importan]i l-ar lua cu ei pe o insul` pustie.
Inclusiv Llosa care, într-un interviu pentru Nou-
vel Observateur, spune c` l-ar strecura în geant`
al`turi de Comedia uman` [i R`zboi [i pace
(probabil c` premia]ii Nobel primesc, pe lîng`
bani, ni[te gen]i speciale pe care s` le ia cu ei pe
insulele pustii, în caz c` le trebuie Balzacul tot). {i
eu l-a[ lua cu mine pe insula aia pustie (care pe
anumite h`r]i se cheam` Baladar, iar pe altele e
invizibil` ochiului de navigator), chiar dac` ar cre-
Don Quixote
de Pablo Picasso de c` nucile de cocos sînt pui de tigru feroce, iar
pe[tii – ni[te vr`jitori care nu-l las` s` înoate în o-
cean. Am uitat s` spun c` e înalt [i usc`]iv, c` are
sprîncene stufoase [i-l cheam` Quijote. Sau Qui-
jana. Sau Quichotte. Sau Quixote. Sau, [i mai
bine, „evanghelist al tandre]ei“, dup` cum l-a bo-
tezat Thomas Mann.
Oricum l-ar chema, el e de fapt Cavalerul Tris-
tei Figuri a cititorului dintotdeauna, Patronul ar-
tei lecturii, iluzionistul care înghite în fiecare zi pi-
lulele propriilor iluzii. Sufletele melancolice, îm-
preun` cu sufletele zglobii [i pu]in crude îi închi-
n` de patru secole cel mai pasionat cult pe care
l-a inspirat vreodat` un personaj literar. {i cum
blazonul `sta al r`t`cirii îl poart` orice dependent
de fic]iune, cu sau f`r` cap pe umeri, ne-am fi a[-
teptat ca el s` se transmit` [i cinefililor. De citit,
l-am citit destul pe Quijote, ar fi timpul s`-l [i ve-
dem, mai ales c` arta asta a cinema-ului e – a[a
cum spunea Jean-Luc G. – „cea mai frumoas` în-
[el`torie din lume“.
46
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
Cervantes n-avea cum s` [tie în 1605, cînd a a-
p`rut prima edi]ie din Don Quijote, c` personajul
lui va ajunge rud` apropiat` cu o art` înc` nein-
ventat`, în stare s` le ia min]ile degust`torilor ei,
o art` care [i-a speriat primii fani cu un tren în-
dreptîndu-se fix în direc]ia lor. A[ spune chiar c`
Don Quijote e f`cut s` umble prin filme, c` silue-
ta lui prelung` se poate a[eza cu o elegan]` ne-
maiv`zut` pe pînza ecranelor de cinema din toat`
lumea. Cu toate acestea, cavalerul n-a avut parte
decît de foarte pu]ine reinvent`ri cinematogra-
fice. Prima, un film mut de 16 minute, a fost ope-
ra unor francezi, Ferdinand Zecca [i Lucien Non-
guet, care-au comprimat cu mijloacele de la 1900
toamna (1903 mai exact) monumentalul roman
într-o serie de viniete sub form` de mezaventuri
povestite de cîte un personaj. Prea pu]in.
A urmat Pabst, 30 de ani mai tîrziu, cu un Qui-
jote rostind vorbe în francez` (scenariul e al lui
Paul Morand) [i cîntînd cu voce de bas rus de fie-
care dat` cînd uita, probabil, s` vorbeasc`
normal. Basul rus era, în realitate, chiar bas rus. |l
chema Feodor Ivanovici {aliapin [i, de[i s-a n`s-
cut în 1873, se pare c` tr`ie[te înc`. Sau cel pu]in
a[a credea Rahmaninov, dar asta e alt` poveste.
Dup` care a urmat nebunia lui Welles, care-a du-
rat [i ea 30 de ani [i poate chiar mai mult, dac` re-
gizorul n-ar fi murit în 1985. S-a apucat de film`ri
în 1955 [i a continuat dup` ce interpretul lui Qui-
jote s-a dus, cum se zice, într-o lume mai bun`.
Pelicula e neterminat`, dezordonat` [i inegal`,
dar are o scen` care face cît o mie de filme cu
Quijote, la un loc. Ea poate fi v`zut` aici: http://
www.youtube.com/watch?v=cHQEViM3QYU&
feature=related [i, ca s` nu stric surpriza, spun
doar c` a fost filmat` într-un cinematograf mexi-
can [i c` Sancho descoper` cum se m`nînc` aca-
delele.
Obsesia quijotic` a ajuns acum la Terry Gil-
liam, care se str`duie[te de zece ani s`-[i duc` fil-
mul la cap`t. Produc]ia lui The Man Who Killed
Don Quixote se împiedic` de tot felul de acci-
dente nefericite, b`t`lia cea mare ducîndu-se, de
fapt, cu morile de vînt ale finan]`rii. Lui Gilliam îi
trebuie mul]i, mul]i bani, ceea ce e oarecum de
în]eles – nu po]i pune un erou baroc într-un film
low budget. A[a c` mai avem de a[teptat.
n
D I L E M AT E C A POEMUL DIN NOIEMBRIE

Anca MIZUMSCHI

Crucea
\ngropat`-n ap`
Dep`rtarea cre[te în mine ca o cruce orizontal`
pe care o îmbrac [i n-o mai dau jos niciodat`
cu un gest de împ`care permanent`, de c`ptu[ire
interioar` cu mine care nu sînt de g`sit pe nic`ieri
în timp ce stau nemi[cat` pe fundul oceanului
cu tone de ap` deasupra fe]ei
[i dep`rtarea cre[te în mine ca o cruce orizontal`
înnodat` la capete

(din volumul Versouri,

\n curs de apari]ie la Editura Humanitas)

INEDIT

47
© Marius Chivu
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

INTERVIU

„|n budoar [i în literatur`

e nevoie de exces“
Marin M`laicu-Hondrari
Descoperind Cartea tuturor inten]iilor, Mircea C`rt`rescu a scris: „Este
o mare bucurie ca, într-o zi – dup` ce ani întregi s-au pr`bu[it peste tine
tone de c`r]i inutile, necinstite, snoabe, mincinoase, neru[inate sau nu-
mai plictisitoare – s` dai [i de o carte, în fine, adev`rat`. Am avut acest
rar noroc cînd am descoperit Cartea tuturor inten]iilor... Publicat` [i di-
fuzat` cum trebuie, cartea lui Marin M`laicu-Hondrari are, cred eu,
[ansa s` devin` o carte-cult, definitorie pentru o genera]ie, asemenea Lu-
pului de step` a lui Hesse sau a faimosului Pe drum de Kerouac... O carte
curat`, puternic` intelectual, a unui om care-a tr`it fapte nebune[ti [i a
avut for]a s` le noteze la rece. E cartea care ne îmbog`]e[te azi [i pe noi,
cei ce iubim cu adev`rat literatura“. La începutul verii, Marin M`laicu-
Hondrari a publicat al doilea s`u roman: Apropierea.

Ce-ai f`cut înainte de a fi scriitor? scrisul, nu am re]inut un anume moment, [tiu

|nainte de a fi scriitor am fost copil, nu-mi a-
mintesc dac` eram un copil fericit, dar probabil
c` eram, din moment ce nu-mi amintesc. Pîn` la
cinci ani am locuit cu bunica mea într-o cas`, pe
un deal, f`r` curent electric. Aveam o lamp` cu
petrol [i un radio. Coboram atît de rar de acolo
încît sora mea mai mic`, atunci cînd m` vedea
în casa p`rinteasc`, îmi cerea s` plec, le spunea
p`rin]ilor: „Asta nu-i a noastr`!“.
De unde ]i s-a tras, care e momentul în
care s-a declan[at totul?
Nu [tiu exact de unde mi se trage faza cu
doar c` înainte de a merge la [coal` eram ob-
sedat de citit; ceea ce e destul de straniu, pen-
tru c` la noi în cas` nu se g`sea nici o carte,
doar Biblia [i din cînd în cînd cîte un ziar.
Mama îmi povestea c` m` a[ezam în p`tu] cu un
ziar [i începeam s` spun cuvinte disparate, ca [i
cum a[ fi citit pe s`rite. Apoi, pe la 12-13 ani, am
scris un microroman SF, Arma anti-laser i-am
zis, era calchiat dup` celebrul film R`zboiul ste-
lelor. Apoi m-am apucat de poezie.
|nainte s-o scrii tu, ce poezie citeai?
Citeam ce era în programa [colar`, apoi,

49

n Marin
M`laicu-Hondrari
(n. 1971, N`s`ud) a publicat
volumul de versuri Zborul
femeii pe deasupra b`rbatului
(Editura Eikon, 2004) [i
romanul Cartea tuturor
inten]iilor (Editura Vinea,
2006 – Premiul pentru debut
al Uniunii Scriitorilor din
România, filiala Cluj), care,
remarcat de Mircea
C`rt`rescu, a fost reeditat de
Editura Cartea Româneasc`
în 2008. Este prezent în
antologiile Camera (1995) [i
La neagra (2008) [i a tradus
poezie din limba spaniol`
pentru revista LiTerra. La
începutul verii a publicat al
doilea s`u roman:
Apropierea (Editura Cartea
Româneasc`). |n prezent
lucreaz` la Muzeul de Art`
Comparat` din Sîngeorz-B`i.
INTERVIU
prin clasa a IX-a, l-am descoperit pe Bacovia [i
tot ce [tiam eu s-a dat peste cap. Poveste[te
Borges c` a p`]it-o a[a cînd l-a descoperit pe
Walt Whitmann [i cum to]i poe]ii pîn` la el i se
p`reau ni[te cîrpaci. Mie nu numai c` to]i poe]ii
pe care-i citisem pîn` atunci (mult mai pu]ini
decît citise Borges, f`r` îndoial`) mi s-au p`rut
cîrpaci, dar am ]inut mor]i[ s` m` comport în
spiritul poeziei bacoviene. Dintr-un copil zbur-
dalnic, m-am transformat, în cîteva s`pt`mîni,
într-un adolescent melancolic care frecventa
p`durile din preajma Sîngeorzului [i unul din-
tre cimitirele ora[ului, plasat pe un deal. |ntr-o
toamn` ploioas` am umblat atît de mult prin
ploaie încît mama a zis c` o s` putrezeasc` im-
permeabilul pe mine (impermeabil care nu era
deloc impermeabil). Apoi am dat peste un ro-
man de Leonida Neam]u, Balada cavalerilor
absen]i, un roman în care apare gruparea de la
revista Steaua de pe vremea lui A.E. Baconski [i
am început s` citesc [i revista, [i Corabia lui Se-
bastian de Baconski, [i Panorama poeziei uni-
versale contemporane. Umflat de poezie, a[a
cum al]ii se umfl` de la droguri, pluteam pe
deasupra ora[ului ca un zepelin abandonat.
|n ce m`sur` te-a ajutat [coala în forma-
rea gustului literar?
|n formarea gustului literar, m-au ajutat doi
profesori de român`, Dumitru Pruteanu (care
se autointitula singurul critic SF din România –
titulatur` fabuloas` pentru anii 1985-1986) – [i
Ioan Costea, un fel de enciclopedie ambulant`,
un „Funes el Memorioso“, care îi lua în r`sp`r
pe mare parte dintre cei ce scriau la revista
Steaua, pe care eu continuam s` o citesc cu asi-
duitate. A fost primul om pe care l-am auzit s`
condamne pe motive ideologice un scriitor.
Nici unul dintre ei nu mi-a fost profesor, pe
amîndoi i-am întîlnit la un cenaclu, care, mai tîr-
ziu, în 1992 avea s` devin` Cenaclul Camera, cu
doi membri fascinan]i: Dan Coman [i Florin
Partene.
Care-i istoria acestui cenaclu?
|mi amintesc c` am vorbit despre Cenaclul
Camera pe larg cu alte ocazii, nu numai eu, ci [i
Florin Partene [i Dan Coman. Nu vreau s` repet
ce am mai spus, a[a c` am s` încerc s` sinteti-
zez, pe urmele lui Florin Partene, care zice a[a:
50
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
eu veneam din sus, Marin era la intersec]ie [i
Dan venea din jos. Liderul spiritual al cenaclului
era domnul profesor Ioan Costea. Ne adunam
cam opt-nou` oameni [i cutreieram satele din
jurul Sîngeorzului. Camera era un cenaclu am-
bulant. Am ajuns [i pe la Cluj, unde i-am întîlnit
pe {tefan Manasia [i pe Rare[ Moldovan. Cu to-
]ii eram de o naivitate exemplar`. Purtam peste
tot cu noi dou` antologii: a lui Mu[ina cu poezia
optzecist` [i Antologia poeziei americane con-
temporane tradus` de Mircea Iv`nescu.
„Ce s` faci
cu posteritatea?!“
Romanul t`u de debut a ap`rut mai întîi
la o editur` minuscul`, a fost apoi reeditat la
cea mai mare, care ]i-a publicat [i a doua
carte, al c`rei prim tiraj pare s` se fi epuizat,
de vreme ce nu prea mai e prin libr`rii. Ai pu-
tea stîrni invidie...
Dac` e a[a, trebuie s` le mul]umesc M`-
d`linei Ghiu, de la Cartea Româneasc`, [i Clau-
diei Fitchoschi, al c`rei supranume f`r` îndoial`
c` e Polirom, Claudia Fitchoschi-Polirom, pen-
tru c` a vinde ]ine de marketing, nu de literatu-
r`. {i mai trebuie s` le mul]umesc cititorilor, de-
sigur, generozit`]ii lor. Cît despre invidie, ce s`
zic… |mi amintesc ce scria Cesare Pavese în
Meseria de a tr`i: „Va veni o vreme cînd obi[-
nuita noastr` credin]` în poezie va stîrni invi-
die“. Asta spunea Pavese pe la 1940. Sper s` stîr-
nesc mai degrab` încredere în scriitorii foarte ti-
neri, adic` s` caute un drum [i s` nu renun]e la
el dup` primele o sut` de dezam`giri, ci s`-[i va-
d` de acel drum. Iar cititorii din România s` în-
]eleag` în sfîr[it c` exist` [i scriitori români care
merit` citi]i [i c` literatura nu st` numai în tra-
duceri.
|]i pas` de cititori?
A[ fi ipocrit dac` a[ spune c` nu-mi pas`, dar
a[ fi la fel de ipocrit dac` a[ spune c` m` gîn-
desc foarte mult la cititori. Nu m` gîndesc nicio-
dat` la cititori atunci cînd scriu, abia pe urm`,
cînd cartea e în libr`rii încep s` m` preocupe
reac]iile. Fire[te, unele reac]ii m` bucur`, altele
m` întristeaz`, suf`r [i m` bucur cu m`sur`, dar,
fundamental, nu m` ajut` cu nimic, vreau s` zic
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
în actul scrisului. Crede]i c` îl ajut` cu ceva pe
Mircea Iv`nescu faptul c` i-am citit c`r]ile, c` m`
gîndesc la el, c` îi doresc s`n`tate? Sau pe An-
gela Marinescu? C`r]ile lor m` ajut` pe mine,
m` ajut` enorm. Oricare dintre c`r]ile bune pe
care le-am citit mi-a spus, fiecare în felul ei, c`
nu e bine cum tr`iesc, c` trebuie s` fac ceva –
pe scurt, m-a pus pe gînduri. Ce po]i cere mai
mult de la o carte?
Am avut norocul s` am reac]ii mai mult po-
zitive decît negative la toate c`r]ile mele de pîn`
acum. M` bucur` mult reac]iile oamenilor care
nu au de-a face direct cu industria literar`, reac-
]iile de pe bloguri sau ale oamenilor care nici
m`car nu au un blog, dar care mi-au citit c`r]ile
[i au sim]it nevoia s` spun` cîte ceva despre ele.
Reac]iile negative sînt obligatorii, nu cred într-o
carte care stîrne[te numai laude, înseamn` c` e
moart`, o carte trebuie s` fie controversat` – e
o idee veche, dar actual` totodat`.
Nu în ultimul rînd, m-au bucurat reac]iile
scriitorilor foarte tineri, e destul de reconfor-
tant s` sim]i c` ei se reg`sesc cît de cît în ceea
ce faci. |mi vin în minte ultimele dou` texte scri-
se de Bogdan Co[a [i Andrei Dosa pe boomlit.
com la Cartea tuturor inten]iilor [i la Apro-
pierea.
Apropo de Angela Marinescu, este, pro-
INTERVIU
în loc s` spun` clar de ce credeau ei c` nu e o
carte bine scris`, s-au apucat s` se lege de textul
lui Mircea C`rt`rescu de pe coperta a patra. Al]ii
s-au legat de fotografia mea de pe carte, în fine,
tot felul de mizerii ([i b`nuiesc c` acesta e doar
începutul). {tiu foarte bine c` mai am multe de
înv`]at, sînt de-abia la a treia carte [i niciodat`
nu am fost un tip precoce, simt c` înv`] lucrînd
la fiecare carte, a[a c` accept o critic` negativ`
f`cut` pe text, f`r` resentimente, normal c` m`
doare pentru cîteva ore, dar strîng din din]i, iau
aminte [i încerc s` merg mai departe. Dar vreau
s` simt c` acel om care îmi „rade“ cartea a citit-o
cu aten]ie, deschis [i c` nu a plecat de la înce-
putul lecturii cu ideea de a m` prinde. |mi cu-
nosc limitele, dar asta mai înseamn` [i c` nu pot
fi dus cu z`h`relul. Cam asta ar fi rela]ia mea cu
critica.
Crezi c` scriitorii [i criticii sînt dou` „spe-
cii“ diferite?
P`rem dou` specii destul de diferite, totu[i.
A[a [i trebuie. Simt c` doi-trei critici buni pot fi
man` cereasc` pentru literatura unei ]`ri.
|n România nu e mare lucru s` fii scriitor
în sine, dar cum e s` fii scriitor într-un or`[el
de provincie, precum Sîngeorz? Te ajut`, te
© Marius Chivu

babil, singurul scriitor care declar` c` îi pas`

mai mult de ceea ce cred criticii decît cititorii.
Tu cum te-ai obi[nuit cu recenziile criticilor?
Da, cred c` e a[a, c` îi pas` mai mult de cri-
tici decît de cititori. Dar mai cred [i c` Angela
Marinescu a prins [i o perioad` mult mai fast`
pentru critica literar`. Chiar în urm` cu 15-20 de
ani, critica literar` înc` avea putere, conta în jo-
cul literaturii. Cred c` în zilele noastre statutul
criticului literar e la fel de depreciat ca al scrii-
torului. Nu discut`m acum cauzele, de[i una
dintre ele ar putea fi conformismul criticilor,
apatia lor, despre care tot Angela Marinescu ne
vorbe[te în Jurnal scris în a treia parte a zilei.
E drept c` se refer` explicit doar la criticii tineri.
Personal, am avut parte de tot felul de re-
cenzii din partea criticilor. Cîteva m-au sup`rat
pentru c` erau scrise cu suficien]` [i impreg-
nate de o ironie de doi bani. La Cartea tuturor
inten]iilor, edi]ia de la Cartea Românesc`, unii,

51
INTERVIU
inspir`, te frustreaz`?
Tocmai c` a fi scriitor în sine e mare lucru,
indiferent în ce ]ar` tr`ie[ti. E cople[itor oriun-
de te-ai afla. Chiar nu [tiu ce a[ fi putut face cu
vie]i[oara asta a mea dac` nu a[ fi scris! Nu c` ar
trebui s` facem neap`rat ceva cu ea, dar ori[icî-
tu[i de pu]in… Sîngeorz-B`i are într-adev`r un
aer nefast de provincie. Noroc c` pe lîng` locui-
torii vizibili, eu m` întîlnesc foarte des cu cei in-
vizibili. {i-apoi aici e prietenul meu Florin Par-
tene, ne ]inem din scurt, nu cumva s` uit`m ce
avem de f`cut.
M` refeream la statut, la vizibilitate pu-
blic` – cînd ziceam c` nu înseamn` mare lu-
cru la noi meseria de scriitor...
E drept c` statutul scriitorului în România e
nul. Decît s` spui c` e[ti poet, e preferabil s`-]i
înghi]i limba. Românii cred c` într-o lume în ca-
re conteaz` marfa [i banii nu mai e loc pentru li-
teratur`, c` statutul de scriitor e perimat. Dar
atunci de ce în Occident, unde regulile pie]ei
sînt mult mai drastice, statutul scriitorului s-a
p`strat? Chiar crede]i c` englezii de fraieri se
duc la lecturi publice, unde trebuie s`-[i pl`-
teasc` scump intrarea? Nu vreau s` spun c`
scriitorii ar trebui s` aib` cine [tie ce drepturi,
s` fie privilegia]i, nu, în nici un caz, dar nici s`
fie b`tu]i de mineri sau îndep`rta]i din func]ii
pe criterii politice. Nu mi se pare corect ca un
© Marius Chivu
52
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
prozator de talia lui Radu Aldulescu, de exem-
plu, s` vie]uiasc` la limit`. Crede]i c` îl înc`lze[-
te pe el cu ceva faptul c` lumea îl bate pe spate
[i îi zice vai ce scriitor mare-tare-bun e[ti? Apoi
mai sînt [i editorii care-[i bat joc de scriitori, [i
tot a[a. Noroc c` literaturii nu-i pas` de vremel-
nicie.
„Literaturii nu-i pas` de vremelnicie“... Se
scrie cu gîndul la posteritate? |mi amintesc de
ni[te fraze din Amos Oz care zicea c` pentru
a cuceri lumea trebuie mai întîi s`-]i cucere[ti
cartierul, iar pentru a fi citit [i mîine, trebuie
s` scrii foarte bine despre azi...
Nu, nu, nici vorb` de posteritate. Ce s` faci
cu posteritatea? Sînt un om viu, nu-mi pot ima-
gina carnea de pe mine transformat` în piatr`
de la brîu în sus. Nu am nici un fel de apeten]`
pentru ce se va întîmpla dup` moartea mea.
Spunînd c` literaturii nu-i pas` de vremelnicie,
am vrut s` zic doar c` literatura merge oricum
înainte, indiferent` la statutul scriitorului, iar
scriitorul, care se plînge c` nu poate scrie decît
în anumite condi]ii, nu face corp comun cu lite-
ratura [i va fi extirpat f`r` rezerve.
Nu [tiu dac` e a[a cum spune Amos Oz, dar
m` bucur c` l-ai pomenit, e exemplul meu pre-
ferat, al`turi de Philip Roth, de scriitor care are
c`r]i foarte bune [i c`r]i foarte slabe. |mi fac [i
eu curaj, ce s` fac?!
„Ce s` scrii
cînd e[ti fericit?!“
Ai fost între 2002-2007 în Spania [i ai locuit
într-o rulot`, experien]` care se reg`se[te fic-
]ionalizat` în Apropierea, roman plin de per-
sonaje inspirate de prietenii t`i. Cît conteaz`
biografia în c`r]ile tale de fic]iune?
Conteaz` ca punct de plecare, apoi m` gîn-
desc ce ar fi fost dac`… a[a începe nebunia. {i
înc`: biografismul înseamn` trecut, iar trecutul
e fic]iune, chiar dac` o fic]iune mai auster`.
Cred c` în prima mea carte, Zborul femeii pe
deasupra b`rbatului, spuneam c` imagina]ia
nu e altceva decît memoria în extaz. De ce nu ar
fi [i fic]iunea un extaz al biografismului?
Gide spunea c` „orice tîn`r scriitor care se
poate ab]ine de la scris ar trebui s-o fac` f`r`
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010 INTERVIU
ezitare“, în ideea c`, în general, nu e nimic
interesant de povestit din via]a unui tîn`r...
Crezi c` imagina]ia [i instinctul pot compen-
sa lipsa experien]ei de via]`?
Cred c` orice scriitor, nu numai unul tîn`r,
care se poate ab]ine de la scris ar trebui s` o fa-
c`, la ce bun s`-i persecut`m la nesfîr[it pe edi-
tori, pe critici [i (în multe cazuri) pe sponsori?!
Apoi, istoria literar` îl cam contrazice pe Gide,
nu sînt pu]ini scriitorii care au dat la tinere]e
m`sura valorii lor. |mi place c` ai spus „[i ins-
tinctul“, nu numai „imagina]ia“. Pentru c` ins-
tinctul trebuie s`-l ai oricît` experien]` de via]`
ai acumula. {i oricum nu cred c` literatura se
face (numai) pe baza experien]ei de via]`.
}i-a fost l`udat [i ]i s-a repro[at în prin-
cipal acela[i lucru: cantitatea de poezie din
proz`. Cît de important crezi c` este echilibrul
în literatur`? Crezi c` literatura este [i o for-
m` de exces?
Merg pe dezechilibru [i exces. M`car cînd
scriu s` m` simt bine! Cumin]enia e bun` pen-
tru saloane, dar în budoar [i în literatur` e ne- © Ana Toma
voie de exces, de riscuri. Echilibrul trebuie s`
fie viu, adic` în mi[care, în a[a fel încît abia la fi- m` apuc de scris. |ncep [i, dac` merge, merge,
nalul c`r]ii s`-l descoperi, pentru c` abia atunci dac` nu, reiau iar [i iar. Pîn` cînd apele se lim-
ai o privire de ansamblu a tot ceea ce s-a pus în pezesc [i apare stilul [i vocea clar` a celui care
balan]`. Iar despre faptul c` sînt l`udat/hulit spune povestea (întotdeauna e unul singur, de
pentru cantitatea de poezie din proz`, ce s` fapt, sau una singur`, o singur` voce). |ntot-
zic… a[a o fi. |mi plac la nebunie tocmai roma- deauna [tiu cum nu vreau s` scriu, cum nu tre-
nele care con]in poezie, atmosfer` poetic`, buie s` sune ceea ce scriu. P`cat c` limbajul [i
Cvartetul din Alexandria a lui Durrell, de stilul nu-i mai preocup` pe scriitori, sau nu-i
exemplu, sau Pale Fire a lui Nabokov. Cînd mai preocup` nu [tiu cît de mult. Limbajul [i sti-
spun atmosfer` poetic` nu m` refer la romantis- lul fac totul, sau fac diferen]a. |n rest, pove[tile
me de duzin`, ci la capacitatea autorului de a sînt acelea[i de cînd lumea – pove[ti despre iu-
scrie într-o manier` just` [i simpl`, de a g`si al`- bire, moarte, tr`dare, destin.
turarea adecvat` a cuvintelor pe care le folo- Ai descoperit literatura spaniol` înainte
se[te. Un stil bine strunit [i precis e un stil po- de a ajunge în Spania, apoi ai [i tradus din a-
etic. E axa ce trece prin centrul de greutate [i d` ceast` limb`; e ceva spaniol în literatura ta?
a[a-numitul echilibru indiferent (ca s` ne amin- E drept c` în c`r]ile mele apar cîteva cuvinte
tim nu de un fizician, ci de Iustin Pan]a). în limba spaniol`, apoi cîteva peisaje din Andalu-
M` bucur` aceast` preocupare a ta pen- cia [i din Asturias, cîteva întîmpl`ri, [i mai e Ra-
tru „al`turarea adecvat` a cuvintelor“. Am fael Ayuso Escobar. Apoi cî]iva autori care m-au
impresia c` limbajul [i stilul nu-i mai preo- marcat – Roberto Bolaño, Julio Cortazar. Poate
cup` atîta pe scriitori. A scrie simplu, curat [i c` are relevan]` totu[i s` spun c` îmi plac pu]ini
corect pare suficient. Tu ce probleme de stil î]i scriitori spanioli, pe lîng` cei doi aminti]i ar mai
pui cînd te apuci s` scrii? fi vreo patru-cinci poe]i [i doi-trei prozatori, pe
Chiar nu-mi pun nici o problem` de stil cînd cînd din literatura american`, de exemplu, îmi

53
 INTERVIU
© Marius Chivu
plac mult mai mul]i, sau din cea englez`. Roberto
Bolaño [i Julio Cortázar nu au de-a face cu
realismul magic, [i sper c` nici c`r]ile mele.
Spuneam în recenzia la Apropierea c`
proza ta are ceva din lentoarea [i senzua-
litatea stilului cu care povestesc întîlnirile
dintre oameni un Almodóvar sau un Wong
Kar Wai. Te inspir` în vreun fel filmele, atunci
cînd scrii?
|]i mul]umesc, ai fost foarte generos în acea
cronic`. Despre Wong Kar Wai [i Apropierea a
mai zis cineva, cinesseur, habar n-am cine e,
]ine un blog. M`rturisesc c` Wong Kar Wai e u-
nul dintre regizorii pe care îi prefer, creeaz` a-
cea atmosfer` la limita visului extrem de fin, un-
de tot timpul ceva r`mîne suspendat, ceva nu
se spune [i nu se întîmpl` pîn` la cap`t. Pro-
babil c` m` inspir`, din moment ce sînt fascinat
de-a dreptul de cîteva filme – cum ar fi Gerry
sau Leolo –, în fine, nu vreau s` transform inter-
viul într-o anex` la imdb.com. |ns` [tiu sigur c`
mult mai mult m` inspir` c`r]ile.
„C`r]ile se fac din c`r]i“ sau „via]a mea e
un roman“ – ce preferi?
C`r]ile se fac din c`r]i. N-am nici cea mai mi-
c` îndoial`. Via]a ca un roman nu conteaz`,
dac` nu [tii cum s` o scrii. C`r]ile m-au înv`]at
s` scriu (atît cît m-au înv`]at, ca s` strecur`m o
54
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
[mecherie borgesian`) pentru c` mereu am tra-
tat c`r]ile cu aten]ie maxim`.
Spuneai într-un interviu din Dilema veche
c` „scrisul e autodistructiv, se anuleaz` pe si-
ne [i î]i anuleaz` [i via]a personal`, ba mai
mult, îi vampirizeaz` [i pe cei din jurul t`u“.
Credeam c` `sta e un mare cli[eu despre scris.
Da, e un mare cli[eu, ai dreptate, dar cli-
[eele sînt ca [i proverbele: se potrivesc la fix da-
c` sînt spuse la momentul oportun.
Spuneai undeva [i c` „în via]a [i cariera
unui scriitor exerci]iile de umilin]` sînt obli-
gatorii“. Ale tale care au fost?
Cele mai cumplite momente de umilin]`
le-am tr`it scriind Cartea tuturor inten]iilor...
Te întreb asta pentru c`, la rîndul meu,
am fost întrebat de cineva, care voia s` scrie o
carte, ce sacrificii trebuie s` fac` pentru ca
romanul s` ias` bun [i s` aib` succes. Crezi
c`, în mod cu totul pervers [i, fire[te, necuan-
tificabil, puterea scrisului vine din priva]iuni,
umilin]e [i frustr`ri? Nu se poate scrie [i la
fericire?
Nu trebuie s` faci alte sacrificii în afar` de a-l
scrie bine. „Ajunge zilei r`utatea ei“, ni se spune
în Biblie. Nevoia de a-l scrie î]i va da suficiente
priva]iuni încît s` nu mai fie nevoie [i de altele,
exterioare. De aceea nu se poate scrie la fe-
ricire. Ce s` scrii cînd e[ti fericit?! Mi se pare
monstruos s` fii fericit [i s` încerci s` scrii. Nu e
destul c` avem atît de pu]ine momente fericite
[i, [i atunci, s` ne gîndim la scris? Mi se pare in-
suportabil, scîrbos de-a dreptul.
Asta pentru c`, poate, vezi scrisul ca pe o
cazn` sau ca pe o necesitate a sufletului ap`-
sat, dar crezi tu c` to]i scriitorii lumii sînt o
armat` de oameni neferici]i?! De ce n-ar fi
scrisul o bucurie crescut` dintr-o bucurie mai
adînc`?
N-am cunoscut în via]a mea un scriitor fe-
ricit! N-am citit nici o carte scris` de un scriitor
fericit. Asta nu înseamn` c` v`d scrisul ca pe o
cazn`. V`d scrisul ca pe o solu]ie. {i apoi, nici
nu prea în]eleg ce e cu aceast` obsesie pentru
fericire. Nu cred s` fi gîndit vreodat` „ce p`cat
c` nu sînt fericit“ ori „cît a[ vrea s` fiu fericit“!
Te vei întoarce la poezie? Alta decît cea din
proza ta...
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
Mereu îmi doresc s` scriu poezie. Asta ca s`
le mai dau pu]in` ap` la moar` celor care afirm`
c` e prea mult` poezie în proza mea. Mereu am
[tiut c` poezia e mult superioar` prozei, poezia
e cea mai precis`, cea mai exact` manier` de a
face literatur`. {i cea mai dificil`, bineîn]eles.
A[a c` nu e de mirare c` avem destui prozatori
buni, dar foarte pu]ini poe]i cu adev`rat remar-
cabili. Sper s` scot în prim`var` o carte de poe-
me, dac` cineva va vrea s` o editeze, dac` nu,
asta e, s` mai stea în sertar cum st` de mai bine
de doi ani.
Aici te contrazic, cred c`, în general, nu-
m`rul poe]ilor români de valoare european`
e mai mare decît al prozatorilor... Dar e in-
teresant c` faci diferen]e valorice între ge-
nuri. Te-a[ întreba, totu[i, ce-are a face, sau la
ce se raporteaz` exactitatea [i precizia în lite-
ratur`?
S-ar putea s` ai dreptate, am citit recent do-
u` romane române[ti foarte bune [i cred c` asta
m-a f`cut s` m` pripesc. Recunosc c` nu am stat
s` cuantific. Doamne, d` s` fie cum spui!
Exactitatea, precizia cred c` sînt coordo-
natele instinctului de care pomeneai mai sus. S`
[tii ce s` utilizezi din ceea ce î]i vine în cap [i s`
reu[e[ti cu minimum de instrumente s` ex-
primi maximum posibil. S` nu ba]i apa în piu`.
S` nu faci pe de[teptul, dar s` faci pe nebunul.
Iau ca standard perioada interbelic`,
atunci cînd Bacovia, Barbu, Blaga, Arghezi
erau, în context european, perfect originali.
|n proz` lucrurile nu st`teau chiar atît de bi-
ne. {i Camil, [i Hortensia, [i Holban datorau
destul de mult... Mai pu]in Blecher. La fel [i a-
cum: Ion Mure[an, M. Iv`nescu, Angela Mari-
nescu – dintr-un foc trei poe]i absolut formi-
dabili, cum realmente nu cred c` exist` azi în
lume. Cînd e vorba de proz`, ne gîndim ceva
mai mult.
Cei trei poe]i contemporani pe care i-ai po-
menit sînt într-adev`r extraordinari. To]i trei
sînt excentrici, adic` ex-centrici, î[i creeaz` pro-
priile orbite [i, pentru a face a[a ceva, trebuie
un efort atît de uria[, o munc` atît de sus]inut`
încît m` cuprind ame]eala [i o grav` suspiciune
în privin]a textelor mele. Sînt silit s` recunosc
c` nu avem trei prozatori de talia celor trei po-
INTERVIU
e]i. M-ai prins cu unicitatea lor. Dar nu trebuie
s` ne întrist`m, ci s` fim mai aten]i la scris [i s`
ne bucur`m de cei trei.
„Trupul duce greul,
nu-i a[a?!“
Ascul]i [i muzica religioas` [i auster` a lui
Arvo Pärt, dar [i rock-ul progresiv, exuberant
[i eclectic. Spune asta ceva despre contrariile
din tine?
Amîndou` le ascult cînd m` doare carnea de
pe mine. Trupul duce greul, nu-i a[a? Iar noi
vrem cu tot dinadinsul s` contrazicem trupul,
care ]ine neap`rat s` contrazic` sufletul, [i tot
a[a, din cli[eu în cli[eu. Contrariile din mine sînt
averea mea, e tot ce am. Cu ele merg înainte.
Tu, pasionat de poezie [i de literatura spa-
niol`, cum e posibil, totu[i, s` fii fan al Man-
chester United?
Dar te rog frumos!... Sînt fan înr`it. Am în-
v`]at foarte multe de la Alex Ferguson. E an-
trenor la Manchester United din 1986, deci de
24 de ani [i are cî[tigate 18 trofee. E fabulos
cum se reinventeaz`, cum ]ine pasul. Alex Fer-
guson în literatura român` e Angela Marinescu.
Ai vreun supererou favorit?
To]i supereroii mei sînt antieroi. E trist, dar
adev`rat. A, nu, nu chiar. Mi-am amintit. Stanley
Ipkiss din The Mask. Am totu[i un supererou, a-
cum m` simt mult mai bine.
Lucrezi la Muzeul de Art` Comparat` de
la Sîngeorz-B`i [i, pentru c` acum cît`va vre-
me am avut o anchet` în care îi întrebam pe
scriitori în ce tablou le-ar pl`cea s` tr`iasc`,
te întreb [i pe tine.
Muzeul de Art` Comparat` are cîteva ta-
blouri în care mi-ar pl`cea s` tr`iesc, dar n-am
s` aleg de acolo pentru c` e destul de aiurea s`
locuie[ti unde munce[ti.
Mi-ar pl`cea s` locuiesc în tabloul Paisaje
de Ciudad de México una hora antes del a-
manecer. Nu am nici o explica]ie pentru aceas-
t` preferin]`. Poate u[oara dezolare care vine,
dinspre cei cî]iva copaci, odat` cu aerul ce pare
deja fierbinte.
n
interviu realizat de Marius Chivu
55

PROFIL
Cu haz
despre sex
Tobias Elsäßer
c\nt`re], scriitor, textier
|n Germania c`r]ile pentru copii repre-
zint` un segment important al pie]ei de carte.
Din cele 180.000 de titluri noi care apar
anual, în jur de 7000 sînt destinate copiilor [i
tinerilor. Peste 80% dintre acestea sînt scrise
de autori germani – semn c` editurile mizea-
z` în primul rînd pe creatorii locali. Mereu în
c`utare de noi cititori, editorii inventeaz`
genuri, dezvolt` serii de romane, î[i clasific`
apari]iile pe categorii de vîrst` [i mai ales
cultiv` autori. |n cazul literaturii pentru
adul]i, reputa]ia – dac` e atins` – e greu de
men]inut, pentru c` fiecare nou` genera]ie se
ata[eaz` de alte valori; ceea ce place azi n-o
s` mai plac` [i mîine. „Transferul“ reputa]iei
se face în segmentul extrem de riscant al
literaturii pentru tineri-adul]i. Tobias Elsäßer
e un artist multifunc]ional [i a descoperit cum
se cuceresc cititorii dintre-dou`-vîrste.
|n 2004, cînd i-a ap`rut romanul par]ial
autobiografic Die Boygroup, Tobias Elsäßer era
solist într-o trup` muzical`, iar cartea descrie
primii s`i pa[i la Sony Music [i lupta pentru a
intra în topurile muzicale. „Aceast` privire
aruncat` în culisele scenei muzicale [i prelucra-
rea literar` a acestor experien]e mi-au ar`tat cît
56
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
de interesant` e literatura.“ Nu î[i propusese s`
devin` scriitor, dar aventurile sale [i ale cole-
gilor de trup` îi p`reau suficient de romane[ti
pentru a stîrni interesul cititorilor tinerilor sau
m`car al fanilor – nu prea numero[i – ai trupei.
Cartea a ap`rut într-o serie dedicat` literaturii
pentru tineret [i s-a bucurat de un succes
relativ: erau anii de glorie ai popului, trupele de
b`ie]i blonzi [i zîmbitori erau pe val. Asta l-a
determinat s` conceap` [i o a doua carte pentru
tineri, pornind de la aventurile unui erou
adolescent: Ab ins Paradies (Spre Paradis).
Abia cel de-al treilea roman, intitulat Vielleicht
Amerika (Poate America), i-a adus adev`ratul
succes de public.
|ntre timp, muzica a trecut pe planul doi:
literatura i se pare acum mult mai atractiv`.
Goldstaub – adic` „praf de aur“ – e numele
forma]iei în care mai evolueaz` din cînd în cînd.
Iar muzica a fost mereu o min` de aur pentru
romanele sale. Inspira]ia func]ioneaz` adesea [i
în sens invers: personajele sale [i pove[tile lor îl
inspir` atunci cînd compune piese muzicale
noi. Acum îns` prefer` statutul de artist inde-
pendent [i nu mai caut` neap`rat succesul la
public. „Nu mai sînt interesat de o carier` pro-
fesionist` în muzic`, de un contract cu o cas`
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
de discuri. Pentru c` banii joac` un rol prea
important [i atunci, ca artist, e[ti presat s` faci
compromisuri.“
Constrîngeri, prejudec`]i, tabuuri
Literatura e un spa]iu mult mai liber pentru
artist. |ns` [i aici apar constrîngeri. {i prejude-
c`]i. {i tabuuri. Cel mai recent roman al s`u,
Abspringen, vorbe[te despre primele expe-
rien]e sexuale ale unui adolescent. Presa
literar` a repro[at editurii (dar [i autorului) c`
romanul a ap`rut într-o serie destinat` tinerilor,
de[i cartea ar putea trece u[or drept literatur`
pentru adul]i. Este tema „sex“ potrivit` pentru
adolescen]i? „Lumea în care se învîrt tinerii de
azi e puternic sexualizat`, între altele [i datorit`
Internetului. «Prima dat`» e acum mult mai
devreme decît era acum 20-30 de ani. Tocmai
de aceea cred c` tema e foarte important`, mai
ales pentru tineri. Romanul ar trebui s` fie o
oglind` a timpului în care se joac` ac]iunea.“
Scene de sex, descrieri, replici explicite [i
angoase de tot felul – cartea abund` de scene
PROFIL
hard povestite cu distan]` ironic`. Care e pîn` la
urm` diferen]a între literatur` de calitate [i
pornografie? E în ochiul celui care prive[te –
sau, mai bine zis, care cite[te. La fel ca în cazul
fotografiei sau al artelor vizuale, [i literatura se
joac` pe muchie de cu]it. Ca scriitor trebuie
deopotriv` s`-]i asumi riscuri [i responsabilit`]i.
De altfel, pentru Tobias Elsäßer, „exist` doar
c`r]i bune [i c`r]i proaste“ – acesta e singurul
criteriu dup` care judec` literatura.
Apropo de responsabilit`]i: foarte adesea,
atunci cînd este invitat la întîlniri cu cititorii în
licee, lecturile propriu-zise sînt urmate de
discu]ii cu elevii. Despre sex – evident –, dar [i
despre literatur`. Nu a descoperit pîn` acum
mari mir`ri cu privire la prima tem`, ci mai
degrab` la a doua: cititorii mai neexperimenta]i
nu reu[esc s` fac` deosebirea între realitate [i
fic]iune, între lumea adev`rat` [i lumea
inventat` de autor în carte. „Ich bin nicht
Paul“, repet` de fiecare dat` Elsäßer. A nu se
confunda autorul cu personajul! Pîn` la urm`,
buna receptare a c`r]ii depinde foarte mult de
maturitatea cititorilor, de spiritul critic, de
57
PROFIL
capacitatea de discern`mînt (literar). Iar asta e
misiunea profesorilor de literatur`, dar [i a
autorilor, care se simt aproape obliga]i s` ia
parte la discu]ii cu cititorii lor. |ntr-adev`r, în
Germania scriitorii nu numai c` „se expun“,
regulat, tirului de întreb`ri în cadrul lecturilor
publice (aici exist`, bineîn]eles, [i un motiv
comercial, pentru c` fiecare nou` întîlnire
atrage vînz`ri), dar le [i caut`, tocmai pentru a-[i
educa publicul, pentru a vedea care îi sînt
a[tept`rile.
Exist` [i teme-tabu sau m`car nepotrivite
pentru c`r]ile destinate adolescen]ilor? „Nu. De
vreme ce un tîn`r de 14 ani oricum e expus,
prin intermediul mass-media [i al Internetului,
cu toate cele, de ce ar trebui s` cenzur`m
tocmai literatura? E, pîn` la urm`, decizia celui
care cump`r` cartea. Nu cred în cenzur` [i nici
în literatura pedagogic`.“
Re]ete pentru c`]`rat pe mun]i
De regul`, cînd începe s` scrie un nou
roman, nu are un plan bine definit. Cel mai
important e s` g`seasc` figuri interesante care
58
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
s`-i populeze cartea. De îndat` ce aceste figuri
prind via]`, apare [i povestea. „Fiecare carte e
un munte pe care trebuie s` te ca]eri. Din
p`cate, cu fiecare nou` carte mun]ii par tot mai
înal]i“, spune autorul. Care e obligat s` le repete
mereu tinerilor s`i cititori c` nu exist` re]ete
pentru scrierea unei c`r]i. Sistemul educativ din
Germania îi înva]` pe elevi s` fie bine organiza]i
[i s` rezolve competent [i rapid probleme foarte
specifice. Adesea li se ofer` re]ete pe care
trebuie s` le reproduc` în anumite situa]ii con-
crete. Din p`cate, aceste metode îi dezobi[-
nuiesc s` fie creativi, s` aib` propriile idei.
Pentru c` e mult mai simplu s` ai mereu reguli
la îndemîn`, s` g`se[ti cîte un manual de
utilizare pentru orice. Cînd este chemat s`
modereze ateliere de crea]ie pentru elevi, este
[ocat de solicit`rile „discipolilor“, care îi cer în
primul rînd reguli [i re]ete. „Eu încerc mereu s`
le ar`t calea de mijloc – adic` modalit`]i de a fi
creativi astfel încît s` poat` pleca acas` cu o
poveste încheiat`.“ Cu cît elevii sînt mai tineri,
cu atît mar[eaz` mai u[or.
n
Matei Martin
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
V E S TA A N T I G L O N }
Daniela
Zeca
Pîine cu miere
[i suspans
|ntr-o rubric` destinat` iubitorilor de
thriller-e, policier-uri [i noir-uri, probabil nu e
nici timpul, nici locul pentru m`rturisiri. {i cu
toate astea, v` spun: îmi place s`-i observ pe
studen]ii mei – b`ie]i [i fete cu talent de jur-
nali[ti, îns`, uneori, cu dezam`gitoare aspira]ii
de „vedete“ din formate mai mult decît tabloidi-
zate (ca s` nu d`m neap`rat titluri!).
|n orice caz, o curiozitate declarat` a mea e
aceea de a-l studia în fiecare toamn`, la înce-
putul [colii, pe [eful de an, mai exact pe bo-
bocul care a trecut admiterea cu media cea mai
mare. Anul acesta, l-am ghicit de departe: un
tîn`r foarte frendly, care st`tea în fa]a unui
computer din laboratorul de televiziune [i cu o
mîn` alerga pe taste, în timp ce cu cealalt` ]inea
o felie mare de pîine cu miere. |n foarte scurt
timp, a ap`rut [i o coleg`, iar el a întrebat-o, f`r`
s` se opreasc` nici din mestecat, nici din
c`utare: „Nu vrei? E pîine cu suspans“.
Replica mi-a pl`cut, a[a c` m-am dus mai
aproape [i am încercat s` m` uit la ce se uita el
pe ecran: era un blog al lui Jack Whyte, autor
renumit de romane poli]iste [i thriller-e cu
tent` istoric` – în fapt, cea mai bun` carte de
vizit` pentru proasp`tul aspirant la gloria
presei. Fiindc`, a[a cum [ti]i, literatura poli]ist`
bine scris` nu e pentru obtuzi, pentru timizi ori
pentru min]ile lipsite de imagina]ie. A[a c`
proasp`tul student avea s` afle ceea ce eu [tiam
A LT F E L D E S P RE A LT C E VA
cu ceva vreme în urm` din traducerile Editurii
Nemira, care a publicat, începînd din 2006,
toate volumele trilogiei Ordinul Templierilor:
Cavalerii în alb [i negru, Codul onoarei [i
Ordine [i haos.
Dar cele mai multe ve[ti despre Jack Whyte
le-am reg`sit, în versiune româneasc`, în revista
suspans.ro, un veritabil ghid în print [i online al
celor mai bune produc]ii europene [i ameri-
cane de gen. Primul num`r al publica]iei a ap`-
rut în luna mai a acestui an [i umple o lacun`
resim]it` de mult pe pia]a autohton` a c`r]ilor
cu gangsteri [i detectivi. |n condi]iile în care
România nu are nici acum un dic]ionar actua-
lizat al paraliteraturii [i cînd nici nu se scriu în
mod curent recenzii consacrate acestui tip de
romane, o publica]ie de profil e bine-venit`, cu
atît mai mult cu cît e scris` cu umor [i în deplin`
cuno[tin]` de cauz`.
Altfel spus, numai suspans.ro mi-a adus
repede la îndemîn` date pe care, în urm` cu
ani, le-am cumulat din surse diverse, acordîn-
du-mi în plus o clasificare tematic` a celor mai
recente c`r]i de succes [i avanpremiere ale ce-
lor mai importante policier-uri. De aici ve]i
cunoa[te, a[adar, originea sco]ian` a lui Jack
Whyte, ca [i am`nuntele mai picante ale biogra-
fiei lui, postate lîng` o fotografie de senior al
romanelor sîngeroase [i pline de mister.
A f`cut un pariu cu sine, ca vîrsta de treizeci
de ani s`-l prind` în Canada, unde a emigrat –
[i a r`mas acolo vreme de dou` decenii. Dup`
ce i s-a acrit de predat engleza, a abandonat
catedra pentru romanele care î]i dau fiori, a[a
c` în 1992 s-a f`cut cunoscut cu bestseller-ul
The Skystone, iar ecoul lui i-a dat curaj s`-[i
încerce [i talentele de cînt`re] [i actor.
Ca s` m` întorc la studentul meu, exact asta
îi spunea prietenei lui, pe cînd mesteca din felia
de pîine cu miere, încercînd s` men]in` pîn` la
cap`t suspansul: „E cel mai mare one man
show pe care l-am v`zut în ultimii ani!“.
Vorbea, se pare, despre un remake al spec-
tacolului despre Robert Burns, pe care Whyte
l-a regizat el însu[i, dar [i acest am`nunt îl [tiu
de pe suspans.ro!
n
59

AVENTURA
VIE}II MELE
Filip Florian
Norocul
Povestiri Mai întîi, dup` Anul Nou, norocul a picat
pe o tem` dat` din cer. Cu adev`rat. Trei zile a nins în ne[tire,
pîn` cînd strada [i gardurile au disp`rut, ma-
Le-am propus [inile au ajuns un fel de balene albe, adormite,
mai multor prozatori iar casele au fost îngropate pe jum`tate.
s` scrie, special Niciodat` n-am s`pat un tunel mai lung ca
pentru revista noastr`, atunci, în toiul viscolului. Am început pe la
o povestire pe tema
prînz, gr`bit, cam la dou`zeci de minute dup`
„Aventura vie]ii mele“.
Vom publica în fiecare ce mama, înfofolit` ca la pol, îmi ar`tase lopa-
num`r cîte una. ta de lîng` u[` [i m` pusese s` fac drum c`tre
|ncepem magazie. Poate pleca la castel, poate la una din
cu Filip Florian. femeile alea sclifosite pe care le durea capul,
Vor urma s-a îndep`rtat încet, fulgii îi n`p`deau palto-
(nu în aceast` ordine, nul, se tot uita în spate [i încerca s` deslu-
ci pe m`sur` [easc` dac` muncesc, era mic`, tare mic`,
ce vom primi textele mergea leg`nat, ca un pinguin pe banchiza
la redac]ie) întins`, apoi nu s-a mai z`rit. Oricum, n-am
{tefan Agopian, renun]at la lopat` imediat, cînd mama s-a
Adriana Babe]i, pierdut printre n`me]i, ci abia cînd am aranjat
Adriana Bittel,
lucrurile cu fata din casa de al`turi. Purta o
Mircea C`rt`rescu,
Radu Cosa[u, pufoaic` ro[ie, î[i ]inea obrajii între palme [i
Florin L`z`rescu, coatele rezemate de balustrada balconului,
Dan Lungu, m-a strigat f`r` nume, b`iatu’, b`iatu’, [i m-a
Radu Paraschivescu, întrebat de ce sînt a[a de fraier [i nu m` apuc
Dora Pavel, de un tunel. Recunosc c` am t`cut, am sl`bit
R`zvan Petrescu, nodul fularului, n-am atacat-o cu bulg`ri de
Cristian Teodorescu, team` s` nu sparg iar`[i vreun geam, am fost
Florin Toma, gata s` trîntesc o m`g`rie [i, deodat`, înainte
Lucian Dan s` deschid gura, chiar înainte, mi s-a p`rut c`
Teodorovici [uvi]ele care-i ie[eau de sub c`ciul` sem`nau
[i al]ii. cu smocurile ondulate din blana lui Zuri. O
v`zusem des în ultima s`pt`mîn`, în vacan]`,
de cînd st`tea în gazd` la Bugiulescu, îns` nu
se mai întîmplase s` fie singur` [i nici n-o
privisem atent. |n`ltu]`, cu nas pu]in cîrn, îmi
vorbea de sus, doar locuia la mansard`, unde
vîntul stîrnea atîtea vîrtejuri pe acoperi[. Mi-a
60
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
propus s` construim tunelul împreun`, unul
dintr-o parte, unul din cealalt`, fiecare cu
bucata lui, f`r` sfaturi, f`r` ajutor, f`r` pauze,
am r`spuns c` nu sînt cîrti]` sau rîm`, c` nu
sînt [opîrl`, a rîs [i a spus c` e obligatoriu s`
nu scoatem nici un cuvînt pîn` nu ne întîlnim
la mijloc, s` fim mu]i, m-am sprijinit în coada
lope]ii, am încercat s` iau o figur` rea, s-o
sperii, ea n-a mai rîs, nu s-a speriat, s-a r`sucit
înspre camer` [i-a zis: [i eu care vroiam s`-]i
dau ceva nemaipomenit... Cît de încins eram,
am sim]it broboane reci pe frunte, am rugat-o
s` coboare, îmi auzeam vocea [i nu-mi venea
s` cred ce aud, îi ceream s` nu se supere, s`
hot`rasc` ea de unde trebuie s` pornim, iar,
cînd a ap`rut pe trepte, cu un f`ra[ de tabl`,
frigul [i c`ldura s-au domolit. {i-a ales un loc
ad`postit, m-a dirijat cinci, [ase metri mai la
vale, lîng` un corcodu[, [i, chiar dac` pufoaica
ei ro[ie [i treningul meu gri nu aduceau cu
uniformele de camuflaj, mi-am amintit o
scen` dintr-un film, cu doi solda]i para[uta]i în
iarna norvegian`, care se în]elegeau prin sem-
ne, preg`tind explozia unui pod. Am fugit în
buc`t`rie, am c`utat mistria ruginit` cu care
scoteam cenu[a din sobe, m-am întors cu ea
ridicat` deasupra capului, ca o arm`, m-am
l`sat pe vine [i am trasat un semicerc alungit,
am izbit de cîteva ori în interiorul lui, în crusta
înghe]at`, am rupt calupuri mari, cît mai mari,
[i le-am aruncat unde s-a nimerit. Dup` ce
intrarea s-a conturat limpede, am lovit mai
departe, am trecut la straturi noi, z`pada nu
era pufoas` sau afînat`, ci tasat` bine, am
reu[it o vreme s`-mi p`strez pozi]ia [i gestu-
rile neschimbate, dar curînd a fost nevoie s`
m` a[ez în genunchi, fiindc` adîncitura luase
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
AVENTURA
VIE}II MELE
forma unui bîrlog [i nu-mi îng`duia s` lucrez
altfel. |ncet, încet, cum eram atent s` nu se
surpe tavanul boltit, mai scund de-un metru,
gaura m-a înghi]it cu totul, lumina a p`lit, o
lini[te ciudat` îmi ]iuia în urechi, parc` nici nu
era lini[te, m` gîndeam la darul fetei, putea fi
un ursule] de plu[, un breloc, o napolitan`, un
balon, o revist`, orice. M-am gîndit [i la mama,
la grija ei s` fie cur`]at drumul c`tre [opronul
cu lemne [i la felul în care m` cercetase prin
ninsoare, m-am ferit de presupuneri, nu-mi
p`sa ce va fi cînd se va întoarce acas`, t`iam
întruna felii de z`pad`, le tr`geam pe lîng`
corp, pe laterale, le împingeam cu t`lpile, iar,
cînd se strîngea o gr`mad` serioas` în urma
mea, o c`ram afar`, ca s` nu m` zidesc de unul
singur acolo. La un moment dat, am nimerit
peste ceva tare, am b`nuit c` e un bolovan,
n-am izbutit s`-l clintesc, am scobit în jur [i
i-am dezvelit o muchie rotunjit`, ca la pietrele
de rîu, s-a urnit greu [i, cu chiu, cu vai, a ie[it.
Era un os, ditamai osul, un ciolan care su-
pravie]uise de prin fierturi. |ntins pe burt`, cu
m`nu[ile mustind de ap`, am fost sigur c` îl
ascunsese Zuri, la Cr`ciun, cînd mîncase pe
s`turate [i nu-i mai ardea s` road` nimic. Cît
m-am oprit, am descoperit, îns`, c` nu numai
m`nu[ile erau ude flea[c`, ci eu tot, de parc`
a[ fi stat în ploaie sau la baia de aburi, indi-
ferent la ceasuri [i la timp. Transpirasem ca un
cal de povar`, hainele se bo]iser` [i atîrnau
cîteva kilograme, în bocanci se întinsese o cli-
poceal` c`ldu]` [i, pe deasupra, îmi era im-
posibil s` ghicesc dac` trecuse un sfert de or`
sau de zece ori mai mult. Am [tiut care e
gustul oboselii dup` mole[eala din bra]e [i din
pulpe, nu era înc` un gust amar, a[a c` am
continuat mi[c`rile mecanice, de ma[in`rie
care se poticne[te, tremur`, dar nu-[i pierde
suflul deloc. Galeria dep`[ise deja patru metri,
eram curios cît m`sura în partea fetei [i cît ne
mai desparte, tr`geam cu urechea la orice
zgomot, îmi tot venea în minte chipul ei,
prima imagine, cu ochii negri în calea fulgilor,
cu sprîncenele un pic arcuite, cu b`rbia în
podul palmelor, ca un pui de mî]` rebegit.
Mi-am închipuit c`, f`r` c`ciula de lîn`, cro-
[etat`, buclele brunete i-ar fi cuprins umerii [i
curînd s-ar fi albit. Dintr-odat`, cu un soi de
team`, am sperat c` gîndurile îmi umblaser`
anapoda, cînd cadoul, de fapt, n-avea s` fie o FILIP FLORIAN
insign`, un maimu]oi, o caset` cu muzic`, o
[apc` sau un titirez. Visam la ceva mai dulce, |ntre 1990 [i 1999, a fost
jurnalist la revista Cuvîntul,
la o mîngîiere sau la un pupat, [i mi s-a p`rut apoi corespondent
c`, de aproape, de foarte aproape, se strecoa- al posturilor de radio Europa
r` sunete vagi. Am abandonat mistria, am în- Liber` [i Deutsche Welle.
Primul s`u roman,
ceput s` rîcîi cu degetele, ner`bd`tor, uneori Degete mici (2005), a fost
încetam [i ascultam cu toate sim]urile, ca [i recompensat cu Premiul
cum mi-ar fi ap`rut timpane în pleoape, în pentru debut al revistei
România literar`
n`ri [i în pome]i. |n clipa în care s-a pr`bu[it [i [i al Funda]iei Anonimul,
ultima fî[ie de z`pad`, cînd tunelul s-a deschis cu Premiul de excelen]`
de la un cap`t la altul [i bezna s-a risipit, am pentru debut în literatur`
vrut s` ]ip, fiindc` se terminase cu t`cerea, dar al Uniunii Na]ionale
a Patronatului Român
am r`mas cu ]ip`tul în gît. Din fa]`, s-a n`pus- [i cu Premiul pentru
tit Zuri, cîinele, care m` lingea ca nebunul [i cel mai bun debut în proz`
scheuna fericit. L-am gonit [i, tîrîndu-m` pe al Uniunii Scriitorilor
din România. Degete mici
coate, am socotit c` s`pasem cam [apte op- fost tradus în maghiar`,
timi. Fata era sus, în balcon, de unde mi-a tri- la Editura Magvetö; Editura
mis o bezea. Nici m`car nu [i-a lipit degetele Suhrkamp a achizi]ionat
drepturile de tip`rire
de buze. Doar s-a pref`cut. a romanului în spa]iul
Pe urm`, în ajunul Bobotezii, norocul s-a german, iar Harcourt Trade
ivit din p`mînt. S-a întîmplat seara, în p`dure, Publishing pentru restul
deasupra capt`rii de ap`, cînd un brad uria[ a lumii.
C`r]i publicate: Degete mici,
fost smuls din r`d`cini. Geam`tul copacului [i Polirom, 2005 (edi]ia a II-a,
izbitura m-au f`cut s` sar de pe podea, s` ridic 2007), B`iu]eii, în colaborare
perdeaua [i s` m` uit în întuneric, dar n-am cu Matei Florian, Polirom,
2006 (edi]ia a II-a, 2007),
z`rit nimic, de[i ninsoarea se oprise demult [i Zilele regelui, Polirom, 2009.
cerul era plin de stele. Nici la fereastr`, cînd
mic[oram ochii [i îi m`ream, încercînd s` v`d
ca o bufni]`, nici la gura sobei, cît am stat
turce[te [i am copt cartofi în jar, [i nici mai
tîrziu, în pat, cînd încercam s` adorm [i s`
scap de sfor`itul lui tata, nu mi-am imaginat c`
norocul ar putea ]î[ni din p`mînt, brusc, ca s`
fie bun cu mine. |naintea somnului, îmi erau
clare pu]ine lucruri: gerul cumplit de afar`,
61

AVENTURA
VIE}II MELE
[uieratul vîntului, fumul care se întorcea pe
horn [i se r`spîndea în odaie, frigul nesuferit
de sub plapum` [i faptul c` tata b`use serios
si se culcase în buc`t`rie, dincolo de peretele
din stînga mea. Abia diminea]a am priceput [i
restul, pas cu pas, dup` ce am rupt un col] de
pîine [i am t`iat dou` felii de brînz`. Eram
singur acas`, ca mai totdeauna de cînd fratele
meu fusese luat în armat`, mu[cam din pîine
f`r` tragere de inim`, abia m` trezeam, mi-am
turnat [i o can` cu lapte, priveam norii care
goneau peste vale, am dibuit o gai]` zburlit`
sub strea[ina vecinilor, apoi l-am descoperit
pe Bugiulescu lîng` felinarul din strad`, cu
capul gol, stivuind z`pada într-o movil` înalt`.
Familia de la mansard` plecase, a[a c`, dac`
tot n-o înv`]asem minte pe fata brunet`, ar fi
fost u[or s`-l ]intesc pe el, chiar în pata ro[cat`
de pe chelie. N-am aruncat, îns`, nici cu bul-
g`ri, nici cu ou`le fierte pe care mama le
l`sase într-o ulcic`. Din o sut` de motive. Am
a]î]at focul, am deschis radioul [i am dat peste
[tiri, l-am închis iute, m-am apucat s` caut
puloverul cu flori de col] tricotate pe piept [i,
pîn` s`-l g`sesc, cineva a cioc`nit la u[`. Era
Sandu, cu fesul în dungi îndesat peste urechi,
62
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
cu o acadea cu b`] alb, ca s` par` c` are în col-
]ul gurii o ]igar`. N-a vrut s` intre [i, cît m-am
îmbr`cat [i mi-am pus bocancii, a pierdut
vremea cu Zuri [i cu Lola, c`]eaua lui, care se
înghesuiau la smotoceli. Gerul nu se înmuiase
deloc, doar era Boboteaza, iar de aici i s-a n`-
z`rit, cred, dup` ce a supt acadeaua, s` imite
gesturile fumatului. }inea b`]ul între degete,
îl ducea din cînd în cînd la buze, se pref`cea
c` trage adînc, scruma rar [i sufla des, din
aburii respira]iei. Alte idei n-a mai avut. {i, din
p`cate, nu aveam nici eu. S`niile nu alunecau
fiindc` nu se b`tuse pîrtie pe nic`ieri, ca s`
juc`m capra sau leap[a ar fi trebuit s` fim mai
mul]i, de construit cazemate [i s`pat tuneluri
m` lecuisem, a[a c` a picat numai bine poves-
tea cu copacul, de care mi-am amintit în timp
ce înt`rîtam cîinii cu o m`tur`. Ne-am chinuit
minute întregi s` des]elenim poarta de sus,
dinspre p`dure, [i am urcat la dreapta, afun-
da]i în z`pad` pîn` la brîu. Mergeam primul,
pentru c` eu auzisem zgomotul care cutremu-
rase întunericul, dar, sincer s` fiu, nu prea
[tiam încotro s-o apuc. Cum n-a[ fi recunoscut
nici picat cu cear`, înaintam lene[ [i tot inven-
tam motive s` m` opresc, ba s`-mi scutur c`-
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
AVENTURA
VIE}II MELE
ciula, ba s`-mi leg [ireturile, ba s`-l strig pe
Zuri [i s`-l cert. |n jur se întindea iarna, atît,
sufocînd tufe, arcuind crengi [i tulpini firave,
acoperind laolalt` buturugile, scorburile,
stîncile, drumeagurile [i peticele de mu[chi, o
iarn` t`cut`, cople[itoare, din care lipseau în-
s` semnele vreunui pr`p`d. Cuno[team orice
palm` de loc, orice dîmb, eram pe domeniul
meu de vîn`toare, ca rege, pe insula secret`
unde îmi ascundeam corabia [i comorile de
pirat, în jungla în care mi se supuneau toate
s`lb`ticiunile, de la girafe [i hiene, pîn` la lei,
tigri [i elefan]i, ori printre bateriile de tunuri,
de unde, ca general, supravegheam trec`torile
din mun]i [i declan[am tiruri pustiitoare. Cu
toate astea, în inima teritoriilor mele, nimic
nu ar`ta ca de obicei, viscolul schimbase culo-
rile, sunetele [i relieful, pref`cuse o ]ar` în alt`
]ar`. Iar dac` Sandu insista s` cotim spre ca-
rier`, unde era plin de molizi usca]i, n`p`di]i
de licheni, eu m-am înc`p`]înat s`-l conduc
c`tre bazinul de ap`, sus]inînd c` de acolo so-
sise vuietul [i tot acolo urma s` g`sim [i copa-
cul pr`bu[it. {i, într-adev`r, înaintea cl`dirii
mici, din c`r`mid`, am z`rit amîndoi un brad
gigantic, lungit, care mai doborîse un paltin
m`ri[or [i o mul]ime de fagi tineri. De la co-
roana stufoas` [i de la r`d`cini, sem`na cu un
dinozaur r`nit, avînd cîteva rînduri de aripi,
sute de ]epi pe spinare [i coarne încurcate,
r`sucite, strînse de la zeci de cerbi [i berbeci.
C`zuse într-o zon` plat`, îngust`, chiar de-a
curmezi[ul potecii care venea de la cabana
Gurguia, din {aua Strîmb`. Cînd am ajuns
lîng` el, nu era nimeni prin preajm`, a[a c`
l-am cercetat în tihn`, bucat` cu bucat`, mai
ales c` Sandu zicea ceva de un cuf`r vechi, cu
bijuterii [i bani de aur, despre care îi vorbise
lui nea Ric`, po[ta[ul, beat pulbere la un pa-
rastas. Cum colierele [i inelele nu str`luceau
printre cr`ci, cum conurile nu aduceau cu
nestematele [i cum aurul nu se prelingea pe
scoar]` ca r`[ina, am scormonit în groapa care
se c`scase la temelie, în p`mîntul pietros [i
înghe]at. Ne-au ajutat [i cîinii, f`r` s` aib`
habar de ce scurm`, doar a[a, ca s` ne fac` pe
plac. Un timp, am uitat de ger [i de restul,
fiindc` mirajul diamantelor e mare, întrece un
brad puternic [i b`trîn. Or, bradul `la, ca s`-i
fie cuprins trunchiul cu bra]ele, avea nevoie
de patru pu[ti ca noi. Tot atunci, cînd ne prin-
sesem de mîn` [i ne str`duiam s`-i afl`m
grosimea, convin[i c` averea tîlharilor e în alt`
parte, au r`zbit din culme ni[te voci. |ntr-un
cot al potecii, departe, a ap`rut un b`rbat cu
hanorac kaki, urmat de altul cu fî[ neagru [i de
dou` femei bondoace, care mai mult se rosto-
goleau decît umblau. I-am privit pe panta
abrupt`, c`zînd [i ridicîndu-se, împotmolin-
du-se, disp`rînd în cîte o v`ioag` sau dup` pîl-
curi de arbu[ti, ie[ind la lumin`, coborînd nu
în ritmul melcului, dar nici de Doamne-ajut`.
Cîinii parc` nu-i luau în seam`, Lola se tol`nise
la soare [i abia respira, iar Zuri amu[ina la mar-
ginea unei rîpe, pus pe scotocit. Dup` cum î[i
]inea coada, am [tiut cît e de încordat [i c` va
ataca negre[it. S-a r`sucit brusc, cu pieptul
bombat [i cu urechile l`sate pe spate, a zvîcnit
ca o s`geat`, în alergare a f`cut o vraj` [i a
trezit-o pe Lola la via]`, au zburat împreun` în
sus, c`tre b`rba]ii [i femeile care se regrupau
ceva mai încolo, l`trau sec, înfundat, erau
dou` n`luci pe fond alb, dou` dîre de culoare,
una maronie, cu tente g`lbui, alta cenu[ie, ca
iepele sure. {i s`geata, zborul, l`tratul, n`lu-
cile [i dîrele s-au potolit doar cînd eu [i Sandu
am fluierat scurt, cum se înva]` la [coala de
fluierat, s-au transformat în simple pete de
culoare, t`cute [i blînde. Dup` ce am chemat
cîinii [i i-am prins de zgard`, oamenii [i-au
învins frica, au mestecat-o încet [i au înghi]it-o
cu noduri, s-au apropiat în sfîr[it [i au în]eles
c` poteca e blocat` de un copac uria[. Una din
femei s-a a[ezat în genunchi, vl`guit`, [i a spus
c` nu se mai mi[c` nici moart`, iar cealalt`,
palid`, [i ea cu nervii în batist`, a r`mas cu
63

AVENTURA
VIE}II MELE
ochii a]inti]i la crengile de brad. Cel dintîi a
observat urmele noastre în z`pad` b`rbatul cu
fî[ negru [i tot el a întrebat dac` în direc]ia aia,
oblic, se poate ajunge în ora[. I-am zis c` da,
f`r` s`-i dau am`nunte, [i am pornit în fa]` ca
o c`l`uz`, fiindc` nici noi nu mai aveam de ce
s` trînd`vim atît. |n strad`, cînd le-am ar`tat
drumul spre centru, tipul [i-a pip`it buzuna-
rele, a scos portofelul de la [old [i mi-a întins
dou` hîrtii de cinci mii, cîte una pentru fie-
care. N-am strigat, n-am rîs, n-am comentat [i
nu i-am mul]umit, dar o clip` am fost sigur c`
un noroc s-a suit peste alt noroc, c` unul a
picat din cer [i altul s-a ivit din adîncuri, ca s`
se uneasc` acolo, chiar în curtea mea, c` din
ele a r`s`rit norocul norocurilor, durduliu [i
sprinten, un fel de ied aiurit. Dac` n-ar fi nins
cu nemiluita, dac` nu s-ar fi l`sat gerul [i n-ar
fi pornit vijelia, copacul ar fi fost înc` în picioa-
re, cum str`b`tuse secolele, [i c`rarea [i-ar fi
p`strat firul obi[nuit. Am intuit ce se va petre-
ce [i i-am explicat gr`bit lui Sandu, mai ales c`,
de acum, dup` ce mersesem în [ir indian [ase
oameni [i doi cîini, se b`tuse o potec` în toat`
regula pîn` la casa mea. Am luat din magazie
o cutie de carton, am scuturat-o de praf [i ru-
megu[, am decupat o bucat` mare, p`trat`, [i
am scris cu c`rbune: „tax` de trecere 2000 de
lei”. Nu ne-am h`mesit la pre], iar literele, de[i
le-am f`cut de tipar, au ie[it cam strîmb. Mai
tîrziu, ca s` nu fie discu]ii, am ad`ugat: „de
persoan`”. {i clien]ii au curs întruna, au înotat
prin n`me]i [i au intrat ca pe[tii în n`vod. Erau
cei care ajungeau cu telefericul în {aua Strîm-
b`, priveau crestele albe [i releul militar învelit
în chiciur`, dîrdîiau cît dîrdîiau, se ad`posteau
în caban` la vin fiert, ceai cu rom [i cafea, apoi,
în loc s` se întoarc` cu cabina, pentru c` ve-
deau ora[ul ca în palm` [i li se p`rea la o arun-
c`tur` de b`], plecau la vale de-a dreptul, pe
poteca f`r` serpentine, ignorînd povîrni[urile,
ghea]a, troienele [i bradul imens, ca un dino-
zaur. Soseau la poarta dinspre p`dure stor[i,
64
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
topi]i de efort, gata s` ne îndeplineasc` orice
dorin]`. N-am nici o îndoial` c` de la unii,
dac` n-am fi avut obraz, am fi scos de nenum`-
rate ori mai mult, dar au fost [i al]ii, recunosc,
care s-au uitat la cartonul nostru ca la mere
acre. Un pl`van în costum de schi a izbit gar-
dul [i ne-a amenin]at cu pumnii, o cucoan`
fardat` ne-a dr`cuit [i a vrut s` traverseze
curtea ca pe bulevard, iar un licean cu freza în-
tr-o parte, vîn`t de frig, ne-a ar`tat ambele
degete mijlocii. To]i s-au cumin]it iute, au în-
]epenit, cînd fluieram cum se înva]` la [coala
de fluierat [i cînd Zuri [i Lola t`b`rau ca apu-
ca]ii, cu boturile rînjite. Una peste alta, chiar
dac` nu g`sisem cuf`rul tîlharilor, pîn` dupa-
amiaza am strîns vreo dou` sute de mii. Mai
precis, dou` sute opt mii de lei. Iar o mul]ime
de bancnote erau bleu, de plastic, din cele
tip`rite în august, la eclipsa total` de soare.
|n ultima or`, la asfin]it, cînd cursele tele-
cabinei încetaser`, n-au coborît decît [apte
oameni. Dup` vîrst`, dup` grija lor pentru o
sticl` de votc` [i dup` cum cîntau, însufle]it [i
fals, o melodie a beatle[ilor, „Hey Jude“, pre-
supun c` erau studen]i. I-a distrat pancarta
noastr`, au ridicat din umeri, au jurat c` n-au
nici un [fan], iar unul dintre ei, ca s` fie mai
conving`tor, a deschis fermoarele borsetei.
Erau simpatici, a[a c` n-am asmu]it cîinii.
Ne-au invitat s` tragem o du[c`, Sandu nu i-a
refuzat [i s-a strîmbat ca la fiolele de algocal-
min, dup` care cel mai scund din grup, un
ro[covan, [i-a adus aminte de un rest de
ciocolat` [i mi-a aruncat un ciot înt`rit, în
poleial` argintie. Cînd au disp`rut c`tre hote-
lurile din centru, reîncepînd s` cînte, le-am
auzit vocile lung timp, semn c` elanul nu-i
p`r`sise [i c` vîntul, criv`] sau ce o fi fost,
continua s` sufle dinspre Surp`turi. De altfel,
cerul se colorase pe jum`tate, vestind rafale [i
pentru a doua zi. Seninul b`tea în roz, norii
spre violet, în pîcla de la orizont se strecura
vi[iniul [i, pe deasupra, coamele mun]ilor se
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
AVENTURA
VIE}II MELE
înro[iser`, de parc` z`pada ar fi fost condi-
mentat` cu boia. Am t`cut. Cel pu]in eu,
fiindc` pe Sandu îl apucase tr`nc`nitul [i mu-
rea de ner`bdare s` împ`r]im banii. Ne-am
dus la cealalt` poart`, la strad`, am reu[it s`
avem fiecare nu numai o sut` patru mii, ci [i
acela[i num`r de bancnote cu eclipsa, apoi am
e[uat pe ]`rmul speran]elor, luînd la rînd
rafturile magazinelor, cercetîndu-le în minte,
poftind mereu cîte ceva. Eu, precis, dup` ce
am renun]at la haine [i la dulciuri, m-am hot`-
rît s`-mi cump`r o trotinet`. Una gri metalizat,
cu mînere negre, cu ro]i de cauciuc [i cu frîna
la ghidon, nu cu clapet` la c`lcîi. {tiu la ce
rîvnea Sandu, dar n-am aflat cum a ales din
lista lui nesfîr[it`, fiindc` la cap`tul norocului,
cînd se însera, ne-am trezit cu Ene Tirilici lîng`
noi. Era unul din mecanicii telefericului [i
întîrziase la caban`, ca s`-[i mai ung` cu vase-
lin` ni[te rulmen]i. Cîinii îl cuno[teau [i-l l`sa-
ser` în pace, a[a c` ne-a luat ca din oal`, un
vulpoi care vîna doi pui de g`in` r`t`ci]i. }inea
pancarta noastr` la subra], m-a în[f`cat de gu-
ler [i nu mi-a mai dat drumul, se r`stea ap`sat,
ce face]i aici, m` sfrijiturilor? fura]i? m` tr`gea
tare de-o ureche, atît de tare c` m-am temut
s` nu mi-o smulg`, îmi cerea banii, a vrut s`-l
prind` [i pe Sandu, îns` m-am zb`tut [i l-am
împiedicat, l-am mu[cat de încheietura mîinii,
m-a pocnit în nas [i m-a umplut de sînge,
degetele îi miroseau a ]uic` [i a frig, nu a
vaselin`, nici n-am sim]it c` sînt singur, c`
prietenul meu fugise împreun` cu c`]eaua,
m-am luptat cum am putut, cu Zuri atîrnat de
pantalonii lui, înfigîndu-[i col]ii în gamb`,
f`cîndu-l s` m` loveasc` cu furie. Oricum,
slav` Domnului c` a ap`rut un domn! Avea
fularul rotit de dou` ori în jurul gîtului, bo-
cancii lustrui]i [i o voce cum n-am mai pome-
nit. L-a apucat de cot pe Ene Tirilici [i i-a spus
doar atît, opre[te-te!, iar mecanicul s-a oprit.
Pe urm`, Ene a îndrugat tot felul de aiureli,
umil, i-a ar`tat cartonul [i cuvintele scrise cu
c`rbune, a încercat s`-i intre pe sub piele, m-a
acuzat iar`[i c` sînt nemenic [i ho], dar s-a
ciocnit de ni[te ochi c`prui, cu pupilele ne-
clintite. A plecat [chiop`tînd, tocmai cînd ie-
[ise [i Bugiulescu în prag, s`-i ]in` partea. Cu
bocancii lui lustrui]i, domnul s-a r`sucit [i a zis
bun` seara, iar vecinul meu, în chip de ne-
crezut, a înclinat din cap, a r`spuns politicos [i
a disp`rut. A[a cum eram, plin de sînge pe
b`rbie [i haine, cu o umfl`tur` pe obraz, cu
p`rul vîlvoi [i cu o ureche stacojie, mi-a pro-
pus s`-l urmez. Vocea se înmuiase [i l`sa loc
berechet s` i te împotrive[ti. Nu m-am împo-
trivit. {i l-am urmat.
n
65
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
C~R}I DE PLASTIC
Ioana Bot
Un pedagog de [coal` nou`
despre adolescen]`
Cre[te ceva de speriat [i îi e mereu foame,
dar vrea numai junk food. La [coal` e OK, dar
nu îi place nimic [i dac` îl întrebi la ce facultate
vrea s` mearg`, î]i r`spunde c` la una care s` nu
îl oboseasc` (cu plat`). Iar tu e[ti fericit c` î]i r`s-
punde: comunica]i, asta e important. La 18 ani
[i-o zi cere cheile ma[inii, dar vrea o ma[in` nu-
mai a lui, ia note bune dac` are chef (de obicei
nu, c` nu e cool), st` pe Facebook în timpul o-
relor (îl vezi, [i tu stai pe Facebook, la serviciu),
e inocent, înduio[`tor, abulic (întîrzie mereu),
absent din lume (dar prezent pe re]elele de so-
cializare), nu cite[te nimic, dar „computere[te“
tot timpul. |]i spune tot, dar afli numai la sfîr[itul
semestrului de sutele de absen]e adunate, tu ri-
dici tonul, el iese cu prietenii. Asta tr`ie[te ma-
joritatea p`rin]ilor, la un moment dat: ]i se spu-
ne c` o s` treac`, mergi pe mîna instinctului, te
la[i manipulat cu tandre]e, meciul de tenis din-
tre nervii t`i [i hormonii lui pare f`r` sfîr[it... Se
nume[te adolescen]`. Copilul t`u o va dep`[i,
tu s-ar putea s` r`mîi cu sechele. Ce-i de f`cut?
|ntrucît cea mai mare parte a acestei „vîrste
critice“ se desf`[oar` în [coal`, e normal s` exis-
te o bibliografie bogat` de sfaturi date profeso-
rilor, pentru a naviga mai u[or în meandrele a-
dolescen]ei. Precum îndrumarul pe aceast` te-
m`, Avertismentele adolescen]ei (EDP, 2009),
semnat de Tiberiu Buzdugan (doctor în psi-
hologie, absolvent de filozofie, specialist în do-
meniul selec]iei personalului pentru cariera mi-
A LT F E L D E S P RE A LT C E VA
litar`). Este „o bro[ur` de lucru pentru profe-
sorii de liceu“; textul e îmbîcsit, în pofida inten-
]iilor anun]ate: „am inten]ionat s` creez o carte
care s` fie citit` u[or [i cu pl`cere. Din acest mo-
tiv, am încercat s` rezist tenta]iei de a m` pierde
în descrieri stufoase [i m-am str`duit s` îmbrac
informa]ia [tiin]ific` într-o form` verbal` neso-
fisticat` [i neplictisitoare, care s` tind` mai mult
c`tre limbajul comun, f`r` îns` a se suprapune
total pe acesta“. Interven]iile autorului printre
citate [i compila]ii p`streaz`, perdant, „forma
verbal` nesofisticat`“: „maturizarea personali-
t`]ii [i elaborarea de comportamente integra-
tive, bazate pe cre[terea for]ei intelectuale, voli-
tive [i motiva]ionale, prin tr`irea experien]elor
afective [i cognitive, care fac posibil` integrarea
cultural-istoric` [i circumscrierea în cadrul origi-
nalit`]ii atît de mult rîvnite...“ (nu c`uta]i pre-
dicatul regentei, n. I.B.). Sfaturile îns`ileaz` con-
specte eliptice [i platitudini ample: „îmi permit
aprecierea: în perioada ADOLESCEN}EI, pe un
temei obiectiv, psihologic, psihosocial [i bio-
logic, SE MANIFEST~ O STARE TENSIONAL~
ARITMIC~ |N EVOLU}IA INSULUI!“ (autorul are
o adev`rat` predilec]ie pentru majuscule [i sem-
ne de exclamare). Ideatic, nu se dep`[e[te rein-
ventarea g`urii din macaroane, varianta r`sucit`:
„adolescentul poate fi ajutat s` viseze util“, „in-
teresul nemijlocit pentru înv`]`tur` scade brusc,
existînd posibilitatea ca alte interese s` mij-
loceasc` o eventual` str`danie“, liceul este „o
nou` [i superioar` treapt` de înv`]`mînt“. Un
sfert din carte dezbate numirea directorului de
liceu, cauz` major` a problemelor psihologice
ale adolescen]ilor, vom în]elege. Eforturile lirice
(„s-a mai închis pleoapa unei vîrste...“) întregesc
tabloul unui volum cu sfaturi inutile, în fa]a
c`ruia cititorul poate proceda, lini[tit, precum
cel mai înd`r`tnic adolescent: „AUTOCOMUTA-
REA, ca mijloc de autoap`rare, de desc`rcare a
tensiunilor psihice, pentru deconcertarea de
gînduri sau ac]iuni nepl`cute, dar obligatorii, în
aceast` etap` este la ea acas`“. Ceea ce vine de
confirm` dou` chestiuni esen]iale: c` Editura
Didactic` [i Pedagogic` gireaz` c`r]i discutabile
[i c` adolescen]a e grea, mai ales pentru adul]ii
care nu se pot autocomuta.
n
67
Supereroul favorit
Adrian CIOROIANU l Matei FLORIAN l Radu Pavel GHEO
Angelo MITCHIEVICI l Dodo NI}~ l Radu PARASCHIVESCU
Ovidiu POP l Robert {ERBAN l Radu VANCU

colaje de Dan Stanciu

DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

A N C H E T~

„Dintre atî]ia supereroi, / de departe-i cel mai ciudat, /

n-are puteri speciale, / nici nu conduce vreun vehicul sti-
lat. // Pe lîng` Superman sau Batman, / pare blînd, ino-
fensiv, [ui. / Dar pentru mine e special, / Pu[tiul-pat` e nu-
mele lui. // Nu planeaz` printre zgîrie-nori, / nu întrece
trenuri rapide, / el are un singur talent: / las` în urm`
ni[te pete livide. // Uneori e nec`jit / c` nu poate s-alerge,
s`-noate, s` zboare, / iar din cauza singurei lui calit`]i /
sp`latul îl arde la buzunare.“ – „Pu[tiul-pat`“ de Tim Bur-
ton (din Melancolica moarte a B`iatului-stridie, traducere
de Marius Chivu, Humanitas, 2009.)

n Adrian CIOROIANU Superman, de-
sigur! El nu-i propriu-zis personajul meu pre-
ferat de band` desenat` (Corto Maltese m` a-
trage mai mult, fiind mai misterios). Dar Super-
man r`mîne MODELUL [i m` înclin în fa]`-i, a-
desea, cu venera]ie. Pentru c` el e partea bun`
din noi to]i. Pentru c` el e tat`l tuturor supere-
roilor moderni. Pentru c` el reprezint` o poves-
te în poveste, dincolo de ce face ([i ce n-a f`cut,
în 72 de ani de existen]`!). „N`scut“ în 1934,
dintr-un grafician canadian (Joe Schuster) [i un
scenarist american (Jerry Siegel) – ambii fame-
lici dup` marea criz` interbelic` –, Superman
n-a interesat ini]ial pe nimeni, mul]i editori con-
siderîndu-l o aiureal`. Abia în iunie 1938, în pri-
mul num`r al unei revistu]e (Action Comics),
Superman î[i ia propriu-zis zborul. (|n URSS, în
aceia[i ani, ap`rea minerul-minune Stahanov –
semn c` eroii spun multe despre societ`]ile
noastre!) Cî]iva ani mai tîrziu, Action Comics
vindea un milion de exemplare pe num`r –
spre ghinionul lui Schuster & Siegel, care-[i vîn-
duser` drepturile de autor pe o sut` [i ceva de
dolari! Schuster î[i va pierde vederea de tîn`r,
iar Siegel va tr`i din leaf` de con]opist – ambii
s`raci pîn` în anii ’80, cînd un proces cu editura
DC Comics le va aduce, fiec`ruia, o rent` anual`
de 25000 de dolari, pîn` la moartea lor (1992,
respectiv 1996). |n tot acest timp, pe hîrtie, la
Radio, pe ecranul TV sau la cinema, Superman
n-a încetat s` combat` r`ul. Cum se [tie, el e ul-
traputernic, dar nu invulnerabil; str`bate gala-
xiile, dar s-a îndr`gostit de o (singur`) p`mîn-
teanc`; are aceea[i meserie ca Bogdan Chirieac
sau Andreea Pora, dar o face pu]in altfel; este
m`re], dar empatic, nu-i om, dar e uman, nu

69
A N C H E T~
minte [i nici n-a cî[tigat la Loto, de[i ar fi pentru
el o bagatel`. Pe cînd era mic, p`rin]ii adoptivi
l-au dus la doctor, s`-l vaccineze. Dar – ca s`
vezi – acul seringii nu intra în bra]ul lui! Ce spu-
nea Superman-pu[tiul: „Keep tryin’, doc!“. Asta
ne spune [i azi: „Mai încearc`! |nc` nu-i totul
pierdut! Binele înc` mai poate învinge!“. |n
rest… oh, dar ce v`d? „Look! Up in the sky! It’s
a bird? It’s a plane? It’s Superman!“
n Matei FLORIAN |n zilele lui bune îl b`-
tea pîn` [i pe Rahan. Pe Bruce Lee nu mai zic. |l
l`sa lat de fiecare dat`. Bine, mai lua cîte un
pumn zdrav`n, se zvîrcolea [i el ca tot omul, pe
jos. Uneori, se mai întîmpla s` fie torturat. ~[tia,
ni[te oameni f`r` suflet, îl legau de cîte un stîlp
[i-l schingiuiau cumplit. |l durea al naibii, nu zic
nu, dar sc`pa întotdeauna. {i atunci, to]i `ia,
barbarii haini, vedeau ei pe dracu’. Mam`, cî]i
pumni [i cîte picioare primeau, cum urlau ca
dispera]ii dup` iertare! Degeaba. Unii d`deau
ortul popii, nici nu mai [tiau cine i-a lovit. Drept
s` spun, nici eu nu prea [tiam; [tiam doar c` e
bun, c` are suflet mare, o rezisten]` de fier,
vreo cin[pe centuri negre [i c-o va salva pe ea.
Ea era frumoas` [i palid`, atît de frumoas` [i atît
70
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
de palid` c`, practic, era invizibil`. Doar el [tia
c` ea e acolo, în beciuri pline de igrasie, tînjind
dup` salvare. Nu, s` nu crede]i c` era simplu,
nu era simplu deloc. Ce gaviali, ce mamu]i, ce
anaconde? P`i, el se lupta cu haterii cît maca-
raua, cu stoluri de dropii sîngeroase, cu facoceri
vampiriza]i de lumina veiozei, cu vr`jitori n`s-
cu]i din cariile caninilor. Nu mai spun ce frumos
era [i cît de minunat i se vindecau cicatrice ori-
bile. Nu mai spun nimic. Poate doar c` în ado-
lescen]` s-a l`sat de b`t`lii [i a devenit dirijor.
Era bun, f`r` îndoial`. Dirija, f`r` gre[, filarmo-
nici nev`zute. Cu timpul, a renun]at [i la asta.
Mda. Mare lucru nu mai [tiu despre el. }in min-
te doar c` eram eu.
n Radu Pavel GHEO A[a, la prima pri-
vire [i dintr-o r`suflare, a[ fi ispitit s` spun
Shrek. Shrek, c`pc`unul cu inim` de aur [i ma-
niere de ]opîrlan (occidental, totu[i), Binele
postmodern care învinge R`ul – acum [i în 3D.
Dar dac` stau s` m` gîndesc, îmi dau seama c`
Shrek nu e tocmai un supererou. |l scoate din
joc însu[i faptul c` e un personaj de basme, un-
de eroii [i supereroii sînt cet`]enii de rînd ai re-
gatului aceluia imaginar [i infinit. {i nici nu-mi
vine s`-mi tr`dez supereroii din copil`rie. A-
tunci erau trei-patru [i, desigur, veneau din lu-
mea cinematografului. |ntr-o ordine aleatorie,
ar fi: Superman, Omul P`ianjen, Piedone [i Lu-
ke Skywalker. Bun, nici Piedone nu-i tocmai su-
pererou, de[i pe atunci mi se p`rea c` e. Doar
c` – lucru important! – nu m` puteam identifi-
ca deloc cu el. Mai îmi lipseau cel pu]in o sut`
de kilograme. Apoi nici cu Superman sau Luke
Skywalker nu-mi era u[or s` m` identific. Spus
a[a, pe scurt, ei nu erau din lumea asta. Nu pu-
team ridica un camion cu bra]ele (da, am încer-
cat [i eu, [i al]i copii din sat), nu aveam nici un
Yoda care s` m` instruiasc` a[a cum se cuvine
pentru a deveni cavaler Jedi, [i nici nave spa]iale
n-aveam. De s`bii laser ce s` mai vorbim! Sin-
gurul supererou care puteam fi eu însumi era
Omul P`ianjen. Era simplu: te mu[ca un p`-
ianjen [i gata, deveneai eroul ager, care se c`]`-
ra oriunde [i arunca plasa lui de funie asupra
r`ilor. E drept c` n-am reu[it. Am încercat pîn`
[i s` m` las mu[cat de cîteva ori, doar c` micile
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010 A N C H E T~
arahnoide erau prea timide [i preferau s` fug`,
lipsindu-m` de puterile pe care, gra]ie devo-
]iunii mele, le meritam. Odat` mi-am f`cut [i o
masc` de Om P`ianjen [i am alergat pe zidurile
ce îngr`deau biserica, veghind astfel la lini[tea
satului. {i atunci sînt sigur c` m-am sim]it exact
ca el, ba – cine [tie? – poate chiar am fost el.

n Angelo MITCHIEVICI Mereu în slujba

popula]iilor din lumea a treia oprimate de c`tre
imperialismul nemilos, Doctorul Justi]ie sau
Dreptate a fost eroul meu favorit ani de zile. |l
reg`seam de fiecare dat` în revista Pif [i nicio-
dat` acest mirabil doctor nu [i-a dat în petec, nu
a gre[it, nu [i-a abandonat misiunea justi]iar`.
Doctorul Dreptate ar`ta foarte bine, suplu, un
chip cu linii ferme, asem`n`tor întrucîtva cu cel
al lui Alain Delon, sex-simbolul unei genera]ii, [i
pe deasupra avînd centura neagr` [apte dani în
arte mar]iale. Cu alte cuvinte, Doctorul Drepta-
te era un veritabil karateka [i nu exista împreju-
rare, episod, în care s` nu dovedeasc` acest
lucru. Scrupulos, ]i se explica [i tipul de lovitur`
întrebuin]at` cu m`iestrie, mae tobigeri, yo-
kogeri etc. Era pe vremea cînd medicina deve-
nea o meserie periculoas` [i poate nu întîm-
pl`tor, Doctorul Dreptate ar`ta mai degrab` a
agent 007, decît a pacifist slujitor al lui Hipo- ce m-a re]inut la venerabilul maestru era lec]ia
crate. Era de fiecare dat` acolo unde era nevoie sa de via]` evocat` în împrejur`ri dificile, o re-
de el, s` împiedice deversarea reziduurilor pe- dau aproximativ: „exist` mii de c`i de a sc`pa
troliere a unui tank petrolier aflat în posesia u- din impas“. Figura aceea care se dizolva în eter
nui veros armator, s` opreasc` un dictator ne- consfin]ea parc` m`re]ia pactului cu umani-
milos din ]`rile centrafricane sprijinite de cu- tatea pe care doctorul Dreptate îl onora în fie-
pizii agen]i imperiali[ti s` fure apa nativilor, s`-i care episod tiermondist. Frumoase idealuri.
ajute pe copiii str`zii s` scape de un clan mafiot Alte vremuri...
care-i folosea pentru traficul de stupefiante etc.
Un singur lucru lipsea misterios din via]a doc- n Dodo NI}~ Supereroul meu preferat
torului Dreptate: femeia. Firesc, din moment ce este… Tintin. Tintin, supererou? P`i, nici nu
era mereu pe drumuri. {i totu[i, chiar en pas- zboar`, nici nu bate du[manii cu miile, nici m`-
sant, nu se închega nici o idil`, nici o aventur`, car nu are o identitate secret` sau vreun costum
nu ap`rea nici o tenta]ie. Am în]eles mai tîrziu special, dotat cu gadgeturi sofisticate. Tintin s-a
c` atunci cînd e[ti logodit cu umanitatea, în an- n`scut în 1929, din peni]a desenatorului bel-
samblul ei, sau cu misiunea de doctor f`r` fron- gian Hergé [i – în timp – a devenit nu doar u-
tiere al drept`]ii, orice alt mariaj devine caduc [i nul dintre cele mai longevive personaje de
superficial. Cu alte cuvinte, virginalul doctor nu benzi desenate, dar [i printre cele mai cunos-
se ocupa de prostii. Deasupra lui veghea neo- cute la scara mondial` (f`r` America [i Japonia,
bosit` ca un fel de Obi-Wan Kenobi din R`z- datorit` uria[elor diferen]e culturale). |n princi-
boiul stelelor figura maestrului Hyamuri. Ceea piu, ca [i Superman, Tintin e jurnalist, dar rare-

71
A N C H E T~
ori este v`zut exersîndu-[i aceast` meserie. Ca
oricare alt supererou, aproape în fiecare aven-
tur` se îmbrac` în acelea[i haine (neschimbate
din anii ’30): pantaloni maro de golf, pulov`r al-
bastru cu mînecile suflecate, din care iese gu-
lerul alb al c`m`[ii. |n anii ’70, în ultima sa aven-
tur`, faptul c` Hergé l-a îmbr`cat în blugi, pen-
tru a-l moderniza, a stîrnit un scandal enorm în
rîndul cititorilor, care de peste 40 de ani se
obi[nuiser` cu el îmbr`cat în pantalonii de golf.
Chiar dac` nu-[i doboar` du[manii cu efecte
grafice senza]ionale, precum Superman (avioa-
ne prinse cu mîna, tancuri f`cute armonic` doar
cu un deget, locomotive [i vapoare care zboar`
prin aer etc.), Tintin, de[i în principiu e doar un
tîn`r de 17-18 ani, î[i doboar` [i el inamicii atît
cu pumnul cît mai ales cu for]a min]ii.
A zburat Superman [i atî]ia al]i supereroi în
spa]iul extraterestru? |n 1950, cu 19 ani înaintea
lui Louis Armstrong, Tintin aterizeaz` pe Lun`
la bordul unei rachete incredibil de realiste [i
verosimile (care [i-a luat zborul de altfel din Sil-
davia – o Românie idealizat`). |n fine, Tintin,
gra]ie geniului creatorului s`u, are un noroc ex-
traordinar de a sc`pa din fa]a plutonului de exe-
cu]ie, de atentate cu bombe, din vagoane în pli-
n` vitez` f`r` frîne, de animale fioroase, cu pa-
tru [i cu dou` picioare. L-am descoperit pe Tin-
tin tîrziu, la 20 de ani, la lectoratul francez de la
Universitatea din Craiova, unde eram student.
De atunci pîn` ast`zi nu m` satur niciodat` s`-i
citesc [i recitesc nu doar cele 24 de albume cu
aventurile sale, dar [i cele peste 50 de volume,
studii [i monografii, despre celebrul personaj [i
genialul s`u creator. Mai mult, am elaborat [i o
teorie, documentat` [i credibil`, prin care am
demonstrat c` Sildavia a fost inspirat` de ]ara
noastr`, fapt care mi-a adus titlul de membru de
onoare al Asocia]iei „Les Amis de Hergé“ [i cî-
teva cronici în cele mai importante ziare din
Fran]a, Belgia [i Portugalia (Le Monde, Le Jour-
nal de Dimanche, Le Soir, La Libre Belgique,
De Standaard etc.). {i sînt convins c` Tintin (a-
propo, zece din albumele cu aventurile lui Tin-
tin au fost traduse în române[te de Editura MM
Europe [i se g`sesc de vînzare în marile lan]uri
de libr`rii de la noi) r`mîne personajul preferat
a zeci de milioane de cititori din Europa [i din
72
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
lume, tocmai pentru c`, spre deosebire de Su-
perman, Batman, Spiderman [i al]i c`pitani ai A-
mericii, el este verosimil [i cititorul se poate
u[or identifica cu el.
n Radu PARASCHIVESCU Cînd a ap`-
rut dinastia Man (Bat-Man, Super-Man etc.),
vremea inflam`rilor trecuse pentru mine. Eroii
iscoditori, tehnici [i insisten]i din romanele lui
Jules Verne nu m-au confiscat niciodat`. Explo-
ratorii, inclusiv cei transforma]i în personaje li-
terare nu-mi spun mare lucru. Personajele ju-
cate de Giuliano Gemma în westernuri spaghet-
ti au o mascalzoneal` prea ap`sat` pîn` [i pen-
tru un prieten al grotescului [i al pasti[ei, cum
m` consider. |n aceste condi]ii de opacitate [i
de cvasiblocaj identitar, un singur om m` sal-
veaz`. E Athos, muschetarul care mi-ar fi pl`cut
s` fiu. |l v`d altfel decît regizorii de film (Oliver
Reed nu mi se pare potrivit, iar Charlie Sheen
nici atît), dar asta nu conteaz`. Athos m` fas-
cineaz` chiar [i acum, la trei decenii [i jum`tate
de cînd am f`cut cuno[tin]`. Ce iubesc la el? No-
ble]ea pe care butoaiele cu vin n-o îngroap`,
sentimentul necariat al onoarei, ironia care r`-
ne[te [i panseaz` deopotriv`, ochii vii, judecata
limpede [i felul cum nu se poate împotrivi iu-
birii. Pasional [i fin, curajos [i solidar, cu mintea
mai dezvoltat` decît mu[chii (f`r` ca ace[tia s`
sufere, din cîte ]in minte), Athos a fost pasarela
pe care am trecut dinspre adolescen]` spre ma-
turitate. E o alegere caraghioas`? De acord, [i
mi-o asum cu atare. {tiu îns` c` nu are nimic
ipocrit [i c` m` ajut` s` m` întorc la vremea can-
dorilor.
n Ovidiu POP Spre deosebire de prietenul
s`u Seinfeld, care [i-a construit multe sketch-uri
cu Superman, lui George Carlin nu-i prea pl`-
ceau eroii care salveaz` planeta. |ntr-o crunt`
diatrib` îndreptat` împotriva ecologi[tilor de
birou, a zis: „Nu sîntem în stare s` avem grij` de
noi în[ine [i acuma mai vrem [i s` save the fuc-
king planet!“. N-a zburat niciodat` – din cîte
[tiu – [i nici n-a tras cu unde laser din ochi; to-
tu[i, a fost un superhero. O s` spun de ce. |n
primul rînd, îl recomand` histrionismul: a fost
elev la o [coal` catolic` din White Harlem, car-
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010 A N C H E T~
tierul newyorkez în care a copil`rit; a fost apoi,
pe rînd, soldat, dj la un post de radio local, cu-
minte comic de televiziune la costum [i cravat`.
|n anii ’70 , a îmbr`cat pantalonii evaza]i ai hip-
pio]ilor, [i-a l`sat plete; mai tîrziu, a purtat nu-
mai negru, ca [i Johnny Cash. {i-a dorit dintot-
deauna s` fie actor; a sfîr[it orator, scriitor de
c`r]i, poet [i... ei bine, da, filozof. Cunosc pu]ini
oameni a c`ror fizionomie s-a schimbat într-atît:
Carlin cel de la 20 [i ceva de ani nu seam`n`
deloc cu cel de la 50; dup` un atac de cord
suferit pe la 60 [i ceva de ani, e de nerecu-
noscut! |ntr-un interviu, a declarat c` nu s-a g`-
sit pe sine sau vocea adev`rat` de artist decît de
la spectacolul Jamming in New York: avea a-
tunci 55 de ani! |n al doilea rînd, Carlin a avut
un fenomenal talent de a lucra cu engleza. |n-
tr-un show, în urma c`ruia a fost arestat [i
închis, a f`cut o minu]ioas` analiz` a celor [apte
cuvinte pe care nu le po]i spune la televizor:
shit, piss, fuck, cunt, cocksucker, mother-
fucker, tits. Monoloagele lui din anii ’90 au un
ritm atît de riguros încît sînt, de fapt, poezii.
Uita]i-v` pe youtube la începutul din Life is
Worth Losing [i o s` vede]i despre ce vorbesc.
|n al treilea rînd, Carlin a fost superde[tept. A
demontat argumentele religiei, ale grup`rilor can]ele pe care mi le petreceam la ]ar`. Acolo
anti-avort, ale sinuciga[ilor etc., [i a f`cut asta cu era întotdeauna loc, nu ca în apartamentul nos-
o rigoare [i o elocin]` demn` de Demostene. tru de dou` camere, nu ca în curtea blocului. La
Irlandez de origine, a satirizat societatea ameri- ]ar` era împ`r`]ia mea sau cîmpul meu de r`z-
can` cu verva lui Swift. For]a lui îns` se sprijin` boi. Acolo puteam s` trag cu arcul, s` arunc su-
cu prec`dere pe grotescul lui Rabelais. Pe li]a sau cu]itul, s`-i împu[c pe indienii care n`-
t`rîmul acesta, Carlin e maestru incontestabil. v`leau peste mine masca]i în g`ini, curci, ra]e,
Cum spune undeva Cehov despre unul din porci sau ce mai aveau bunicii prin b`t`tur`, s`
personajele sale: „Nu cunosc un altul ca el“. m` lupt cu nunceagul împotriva cl`ilor de fîn –
ninja uria[i [i greu de ucis, dar nu imposibil, s`
n Robert {ERBAN Winnetou, C`pitanul tai capetele turcilor [i t`tarilor ce se i]eau prin-
Nemo, Tarzan, Mihai Viteazul, S`geata Neagr`, tre buruieni. Dar a trebuit s` ajung, iat`, la 40 de
{tefan cel Mare, Robin Hood, Bruce Lee, Dece- ani, ca s`-mi dau seama c`, totu[i, exist` un su-
bal, John Wayne, Ilie Balaci, Rahan, Superman, pererou, cel mai cel, maximum, care le face pe
Lancelot [i al]i cî]iva zeci mi-au fost eroi. |n pie- toate: e iute, zboar`, se lupt`, cînt`, rîde, e prie-
lea lor, a tuturor, copil fiind, am intrat rînd pe tenos, puternic, simpatic, altruist, viteaz. |l v`d
rînd. Nu e simplu s` faci asta, î]i trebuie loc, c`ci zilnic prin apartamentul nostru de trei camere
un erou nu e o statuie, dimpotriv`, e un om cu- cum sare peste scaune, prin paturi, cum î[i face
rajos, într-o continu` ac]iune, mereu în c`u- intrarea cu strig`tul s`u de lupt` „uhuhuuu“,
tarea aventurilor, în lupt` permanent` cu du[- cum se r`zboie[te cu inamicii invizibili [i cu cel
manii. Perioadele în care eroii mei ie[eau din vizibil – eu! –, cum se transform` dintr-o feti]`
stand-by [i c`p`tau o dinamic`-atomic` erau va- cuminte, cu n`sucul cîrn, care merge la

73
A N C H E T~
gr`dini]`, în, în, în… Peter Pan! Uhuhuuu! Iat`
supereroul meu. El mai r`spunde – din neaten-
]ie, fiindc` îi e gîndul la o nou` tr`snaie – [i la
numele de Crina. Uhuhuuu!
n Radu VANCU Primul erou pe care l-am
iubit cu patim` [i venera]ie, ca pe fratele mai
mare pe care nu l-am avut niciodat`, a fost
Henri de Lagardère, alias Micul Parizian, a.k.a.
Coco[atul, despre care Féval m` asigura c`, la
18 ani[ori, d`dea de p`mînt cu primii zece spa-
dasini ai Europei în mai pu]in de un minut. Cu
to]i zece deodat`, vreau s` zic. Nu [tiu dac`-i eli-
gibil pentru categoria supererou, am impresia
c` fi[a postului prevede apartenen]a [alangeru-
lui la lumea cinemagic` – dac`-i a[a, n-am prea
avut nici un supererou tutelar al copil`riei, de
vreme ce televizorul nostru pe l`mpi – Venus –
era mereu defect, suferind de o disfunc]ionali-
tate cronic` a tic`loasei l`mpi PL 500, iar la cine-
matograf nu mergeam. |ns` nu l-a[ fi dat pe bie-
tul meu erou celulozic pe zece supereroi cine-
magici. Printr-a IV-a am desenat, împreun` cu
un prieten, toat` saga lui, pe buc`]ele de foi de
matematic`, creînd astfel primul [i singurul
meu diafilm. Apoi, a[a cum trec unii de la co-
74
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
cain` la heroin`, am trecut de la haplotropicul
Lagardère la politropicii Pardaillani. Nu mai era
dragoste, ci dependen]`. Citeam, împreun` cu
tata, de en[pe ori aceea[i carte, ferfeni]indu-le
cu maniacal` metod`, f`r` s` pot renun]a la lec-
tura asta care era cu adev`rat un viciu; m` înne-
bunea senin`tatea cu care Zévaco reintroducea
în scen` un personaj pe care-l omorîse cu [ai-
zeci de pagini mai devreme, eram tot un flux de
endorfine cînd Pardaillan-fiul ridica, f`r` efort
aparent, o banc` masiv` de lemn, pe care [apte
b`rba]i n-ar fi putut-o clinti [i, ]inînd-o într-o
mîn`, se punea pe secerat zecile – ce spun eu
aici – sutele de du[mani care credeau c`-l g`bji-
ser`. Am citit [i recitit la ei pîn` spre sfîr[itul a-
dolescen]ei, îmi aduc aminte c` am luat într-un
rînd de la biblioteca liceului Monadologia la pa-
chet cu un volum masiv de Zévaco. C`ruia îi voi
fi pe veci mai recunosc`tor decît lui Leibniz: co-
pertele alea devastate, paginile alea zdren]uite
sînt tot atîtea signaturi vii ale mîinii lui tati. Pe
care, iat`, pot într-un fel s-o ating iar. Acum îmi
dau seama: dac` am un supererou, atunci Zéva-
co e acela.
n
anchet` realizat` de Marius Chivu
 DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

EVENIMENT

Petre R`ileanu

Vama limbilor
„Limbile nu pretind, de la cei care le utilizeaz`,
nici s` uite, nici s` tr`deze“.
VASSILIS ALEXAKIS

Romanul Le premier mot/Primul cuvînt, publicat recent la editu-

ra parizian` Stock, continu` cercetarea asupra limbajului între-
prins` de Vassilis Alexakis în c`r]ile anterioare, din perspectiva
condi]iei sale particulare de scriitor aflat la confluen]a a dou`
limbi, a dou` culturi: greac` [i francez`.

Vassilis Alexakis, n`scut la 25 decembrie
1943 la Atena, a f`cut studii de jurnalism în
Fran]a, la Lille, dup` terminarea c`rora s-a în-
tors în ]ar`. Se va instala definitiv la Paris în
1968, dup` lovitura de stat din Grecia [i venirea
la putere a regimului cunoscut în istorie sub nu-
mele de „dictatura coloneilor“, care a durat din
1967 pîn` în 1974. |ncepe s` scrie în limba fran-
cez` [i abia dup` trei romane publicate scrie
prima carte în limba greac`, romanul Talgo.
Gestul dobînde[te semnifica]ia unei probe la
Vassilis Alexakis
cap`tul c`reia autorul putea constata, cum de-
clara într-un interviu din 2007, c` maniera sa de
a scrie r`mîne aceea[i trecînd de la o limb` la
alta, [i c` „nu tr`dez nici una din cele dou`
limbi, [i nici ele nu m` tr`deaz`“. Vassilis Alexa-
kis reprezint` un caz fericit pentru care pleca-
rea din ]ara natal` [i instalarea într-o alta, chiar
dac` are motiva]ia [i aparen]a unui exil, nu con-
]ine nici ipostaza de proscris [i nici renun]area,
prin deliberare sau constrîngere, la orice con-
tact cu ]ara natal` [i cu limba acesteia. Scriitorii
care renun]` la limba matern` pentru a scrie în-
tr-un idiom str`in trec de la norm` la anormal,
pîn` cînd acesta va deveni, eventual, noua nor-
m`. Orice schimbare de acest gen are caracterul
unei probe ini]iatice, constituind deci o moarte
[i o rena[tere, pe fondul unei exacerbate vigi-

76
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
len]e emo]ionale. Ilarie Voronca declara în
1946, cu doar cîteva luni înainte de a se sinu-
cide, c` a scrie în francez` este pentru el o ago-
nie de fiecare zi. Mircea Eliade, care noteaz` a-
ceast` confesiune a delicatului poet, se întreab`
el însu[i, confruntat cu necesitatea de a scrie în
francez` (chiar dac` nu e vorba „decît“ de e-
seuri [i de proz` [tiin]ific`), cum ar putea scrie
într-o alt` limb`, pe care n-o st`pîne[te deplin [i
care i se refuz` de îndat` ce încearc` s` intre pe
t`rîmul imagina]iei, al visului sau al jocului. Vas-
silis Alexakis nu este omul unei op]iuni restric-
tive contra, ci adeptul alegerii pentru, el recla-
m` [i î[i asum` statutul de dubl` apartenen]` la
culturile greac` [i francez`.
Preocupat mai ales de circula]ia cuvintelor
de la o limb` la alta, de coresponden]ele dintre
diferitele limbaje, Alexakis lanseaz` o serie de
interoga]ii care constituie adev`rata materie a
romanului, pe care nara]iunea o ilustreaz` dis-
cret, dar eficient. Cînd au început oamenii s`
vorbeasc`? |n ce moment al evolu]iei lor, mij-
loacele rudimentare de comunicare de care dis-
puneau au fost percepute ca insuficiente? Se
EVENIMENT
poate stabili o rela]ie clar` între forma sonor`
[i/sau grafic` a cuvintelor [i sensul lor, între nu-
me [i esen]a lor, cum credea Platon? (R`spun-
sul autorului este mai nuan]at [i el ne aduce pe
terenul poeziei: cuvintele [i lucrurile se privesc
pe deasupra unei pr`p`stii.) Limbajul face parte
din mo[tenirea noastr` genetic` sau se dobîn-
de[te doar prin educa]ie [i înv`]are? (Pentru
Noam Chomsky, savantul american, capacitatea
omului de a vorbi este înn`scut`; el crede c`
posed`m structurile limbii înainte de a le înv`]a.
Al]ii, precum elve]ianul Jean Piaget, sus]in c`
ele se dobîndesc. Platon i-ar da dreptate lui
Chomsky, Aristotel ar fi de partea lui Piaget.) |n-
tr-o alt` limb` devii alt om? (E adev`rat c` vocea
care se exprim` într-o limb` str`in` nu este per-
ceput` ca fiind emis` de propriul corp, spre de-
osebire de vocea care vorbe[te în limba mater-
n`. Vorbind o alt` limb` ai senza]ia net` de a lo-
cui un alt corp, str`in, care începe treptat s` de-
vin` al t`u. |mi amintesc de imensa, inexplica-
bila oboseal` din primii ani parizieni, pl`team
f`r` s` [tiu ceea ce mai tîrziu mi s-a revelat a fi
la douane des langues/vama limbilor...)
77
EVENIMENT
|ntreb`rile enumerate constituie regimul
normal de via]` al personajului romanului, Mil-
tiadis, profesor de literatur` comparat` la Sor-
bona, iar erudi]ia este pîinea lui cotidian` [i tot
ea irig` nara]iunea romanului. R`spunsurile sînt
întotdeauna mai complicate decît Da sau Nu.
Cert este c` în scrisul lui Vassilis Alexakis, natu-
r` optimist`, certitudinile furnizate de cer-
cetarea [tiin]ific`, atîtea cîte sînt, cap`t` o finali-
tate nea[teptat`: dedramatizarea condi]iei scrii-
torului care se exprim` într-o alt` limb` decît
cea matern`. Limbile str`ine sînt asimilate dato-
rit` emisferei drepte a creierului, în timp ce lim-
ba matern` î[i are sediul în emisfera stîng`. E a-
dev`rat îns` c` o limb` înv`]at` pe care avem o-
cazia s` o folosim des are tendin]a de a se de-
plasa c`tre emisfera stîng`, apropiindu-se pro-
gresiv de limba matern`.
To]i sîntem imigran]i
„Tîn`ra a surîs, presupun c` nu era prima
dat` c` se preta la aceast` încercare. Mai întîi
ne-a indicat, cu degetul ar`t`tor, pieptul [i apoi
tîmpla. Apoi, servindu-se de ambele mîini, a for-
mat un fel de nor la nivelul frun]ii, dup` care
ne-a ar`tat întregul corp, de sus pîn` jos. |n sfîr-
[it, [i-a înfipt degetul mare în palma mîinii o-
puse.“ Iat` cum se formuleaz` în limbajul sur-
do-mu]ilor propozi]ia lui Descartes: „Cuget,
deci exist“. O formulare abstract` de o aseme-
nea subtilitate poate fi exprimat` satisf`c`tor
prin limbajul semnelor? Ei bine, da. Mai mult:
„Formulat în acest fel, aforismul lui Descartes
mi s-a p`rut mai seduc`tor, mai remarcabil, ca [i
cum înainte nu l-a[ fi cunoscut decît prin inter-
mediul unei traduceri, iar acum, pentru prima
dat`, luam cuno[tin]` de versiunea original`“.
|ntre limbajul articulat [i cel al semnelor, doar
mu[chii utiliza]i difer`. Limbile sînt egale, nu
exist` limbi importante [i altele mai pu]in im-
portante, fiecare idiom înglobeaz` o experien]`
imemorial` [i este capabil s` redea comple-
xitatea omului [i infinitatea fenomenelor din
univers. Mai mult, nici o limb` nu e asemenea
unui metal pur, în compozi]ia c`ruia s` nu fi in-
trat niciodat` vreun element str`in. Nici chiar
greaca veche nu a fost scutit` de împrumuturi;
78
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
etimologia unor toponime precum Olimp, Par-
nas, Teba, Corint r`mîne misterioas`, iar nume-
le zeit`]ilor din panteonul grec provin din alte
limbi, mai vechi, cu excep]ia notabil` a lui Zeus
[i a lui Ares, zeul r`zboiului.
Cuvintele c`l`toresc, fac turul lumii, iar cînd
se întorc de unde au plecat sînt de nerecunos-
cut, asemenea exila]ilor care au lipsit îndelung
cînd revin, dac` revin, [i care complic` [i ei re-
la]ia identitate-alteritate, c`ci le con]in pe amîn-
dou`. Exemplul utilizat de autor, nostalgia,
este cît se poate de frapant. |n ciuda aparen]ei
sale de grec pursînge, cuvîntul acesta – ce pare
scos din vocabularul lui Homer [i menit s` ex-
prime mai bine ca oricare altul tribula]iile erou-
lui Ulise – nu figureaz` ca atare în textele cla-
sice. El este o crea]ie tîrzie [i apare într-o diser-
ta]ie de doctorat în medicin` ]inut` la Basel în
anul 1688 de c`tre Johannes Hofer, care, ce-i
drept, l-a ob]inut prin al`turarea a dou` cuvinte
grece[ti: nostos (întoarcere) [i algos (durere).
Tîn`rul doctorand aducea pentru prima dat` în
domeniul studiilor medicale un sentiment [i
posibilele sale complica]ii fiziologice: dorul de
]ar`, Heimveh, tr`it ca o suferin]` acut` de tine-
rii elve]ieni angaja]i ca mercenari în alte ]`ri eu-
ropene. Ace[tia se vindecau îndat` ce se întor-
ceau acas`, în aerul tare al Alpilor natali. Dar nu
to]i exila]ii, nu to]i cei care, dintr-un motiv sau
altul, î[i p`r`sesc ]ara au parte la întoarcere de
o a[a calm` [i complet` restabilire ca bunii fii ai
patriei helvete din secolul al XVII-lea.
Romanul lui Alexakis abordeaz` fenomenul
imigra]iei în accep]ia cultural` (din perspectiva
formelor topite, odat` cu trecerea timpului, în
diferite culturi [i devenite deci invizibile [i inse-
sizabile), dar [i în cea direct`, referitoare la de-
plas`rile de persoane, cu trimitere la politica
restrictiv` în acest domeniu a pre[edintelui
Fran]ei, Nicolas Sarkozy (de altfel, Alexakis nu
vede nici un impediment în a-[i data romanul
notînd pe ultima pagin`, ca [i cum ar fi vorba de
un articol, „14 ianuarie 2010“). Din prima cate-
gorie face parte fenomenul întrupat de Kara-
ghiozis, personajul unei inepuizabile serii de
scenete [i istorioare. {mecher, simpatic uneori,
descurc`re] întotdeauna, Karaghiozis este orice
dac` interesele de moment o cer, mai pu]in
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010 EVENIMENT
erou. Revolta împotriva autorit`]ii stabilite nu
intr` în orizontul s`u. Originea lui este foarte
probabil turc`, dar personajul a intrat mai mult
sau mai pu]in în folclorul citadin al Greciei [i al
întregii arii balcanice, unde el personific` ideea
dominant` a filozofiei de via]` de aici: descurc`-
reala. Cît despre imigra]ia persoanelor, ea exist`
dintotdeauna [i a constituit modul de formare
al unor na]iuni întregi, printre care, nu în ulti-
mul rînd, Fran]a. Dispre]ul fa]` de „barbari“ –
scrie Alexakis, cu referin]` la str`mo[ii s`i înde-
p`rta]i, dar [i la compatrio]ii francezi de azi –
nu e decît efectul ignoran]ei.

O cer[etoare românc`
|n romanul lui Alexakis apare ca personaj [i
o cer[etoare românc`. Dup` cea de sp`rg`tor
de parcometre, a[adar de ho], este ipostaza a-
proape generalizat` în care sînt percepu]i ro-
mânii în Fran]a [i, în general, în Occident. Nu
cu mul]i ani în urm`, un important personaj po-
litic român efectua la Paris o vizit` oficial` orga-
nizat` triumfalist. Acreditat de media unde
eram angajat, l-am întrebat – întrebare comuni-
cat`, la cererea expres` a serviciului de pres` al
Ambasadei de la Paris, cu dou` s`pt`mîni înain-
te de vizit` – ce inten]ioneaz` s` întreprind` au-
torit`]ile române pentru a contracara instalarea
unui stereotip de genul român egal ho] etc.
Care, ca orice stereotip, are via]a lung` [i ambi-
guitatea oric`rei idei primare: [i fals, [i adev`rat.
Cu o morg` lenevoas` de satrap oriental, perso-
najul în chestiune mi-a dat de în]eles c` aseme-
nea chestiuni nu sînt altceva decît malversa]iuni
jurnalistice, înv`luind într-o frazeologie abil`,
dar lemnoas`, absen]a total` a vreunui proiect.
|n romanul lui Alexakis, cer[etoarea român-
c` are statura unui personaj coborît din tragedia
antic`. |n ad`postul ei construit din cartoane [i
p`turi pe trotuarul unuia din marile bulevarde
pariziene, cînd este întrebat` dac` are nevoie
de ceva, ea cere, asemenea în]eleptului grec din
vechime, o lantern` – o lamp` de buzunar la lu-
mina c`reia s` poat` înv`]a limba francez` dup`
metoda Mauger. Un omagiu subtil adus tuturor
dezmo[teni]ilor soartei. |n greaca veche, ne-
norocire se spune aros, un cuvînt perfect adap-
tat sensului s`u prin sonoritatea dur` marcat`
de r-ul central – i se pare naratorului –, spre
deosebire de vocabula din greaca modern`,
dystychia, surprinz`tor de asem`n`toare cores-
pondentului spaniol desdicha. Echivalentul ro-
mânesc care absolutizeaz` sensul c`utat aici,
r`u, mai aproape de vechiul aros, l-ar satisface,
f`r` îndoial`, pe acest neobosit c`ut`tor de eco-
uri. |nc`rc`tura afectiv` [i situarea fiec`rui vor-
bitor dau cuvintelor sensuri neacreditate nici
de dic]ionare, nici de folosin]`; pentru narato-
rul romanului (de fapt, naratoarea, sora din
Grecia a profesorului de literatur` comparat`
de la Paris), „Limba greac` s-a schimbat pe 2 ia-
nuarie, ziua în care a murit fratele meu“.
Personajul acestui roman, Miltiadis, moare
f`r` s` [tim dac` a g`sit un r`spuns la marea în-
trebare, întrebarea-întreb`rilor: care a fost pri-
mul cuvînt (care, pentru el, a fost [i ultimul)? E
posibil ca acesta s` fi sem`nat mai mult cu t`-
cerea. |n francez` (limba în care e scris roma-
nul), mot, „cuvînt“, vine din latinescul muttum,
care înseamn` „mut“.
n

79

MERIDIANE
Ruxandra Cesereanu
Arabescuri
creolo-transilvano-moldave
La New Orleans
|n mai 2009, cînd am ajuns la New Orleans
pentru întîia dat`, cu prilejul lecturii din
Submarinul iertat (Forgiven Submarine,
cartea de poezie scris` împreun` cu Andrei
Codrescu [i tradus` în englez` de copilotul
meu), am ingurgitat ora[ul ca pe un spa]iu prin
excelen]` epic, ca pe un omfalos narativ.
Pove[tile erau pe strad` [i la col]ul str`zilor, în
New Orleans, nu doar în c`r]i. {i erau berechet,
un corn al abunden]ei. Drept care mi-a venit
ideea de a lansa un microcarnaval româno-
american pentru anul 2010. Un carnaval la New
Orleans ar fi banal, fiindc` Mardi Gras este deja
institu]ionalizat aici, mi-a spus Andrei Co-
drescu, gînde[te-te la altceva. Drept care m-am
gîndit [i am propus imediat altceva. Cheia celei
de-a doua propuneri ale mele se afla în alt`
parte. Din februarie 2008 pîn` în iulie 2009 iz-
butisem, împreun` cu 15 studen]i (majoritatea
de la sec]ia de Literatur` Comparat`, în cadrul
Literelor clujene) s` concretizez un atelier de
scriere creatoare concentrat pe 1001 de nop]i [i
pe arta nara]iunii. Experimentul durase un an [i
jum`tate [i coagulase într-un manuscris gras de
vreo 400 de pagini, în care fuseser` scrise a-
proape [aptezeci de povestiri, din care am
p`strat pentru eventuala publicare doar cinci-
zeci. Nu {eherezada era matricea povestitoare
în noua serie de povestiri ar`be[ti-clujevite, ci
sora sa Duniazada (nu voi deconspira aici tot
sensul inedit al atelierului, el va deveni complet
80
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
vizibil doar odat` cu publicarea c`r]ii, peste doi-
trei ani). Andrei Codrescu [tia de existen]a
acestui atelier clujean [i m` încurajase (amuzat
de experimentul meu) ca durata lui s` fie de
exact 1001 de zile [i nop]i. Nu a fost s` fie a[a:
atelierul a durat 550 de zile. Acest atelier a fost,
deci, cheia [i originea celei de-a doua propu-
neri pe care i-am f`cut-o lui Andrei Codrescu,
aceea a unui microfestival de povestiri [i po-
vestitori, pornind de la sintagma „{eherezada în
mileniul trei la New Orleans“. Ca omfalos nara-
tiv, New Orleans putea fi un centru epic,
adaptat la împrejur`ri [i punînd în chestiune
tocmai arta nara]iunii a[a cum este ea v`zut`
ast`zi. A[a s-au n`scut „Arabescurile creolo-tran-
silvano-moldave“, fiindc` atunci cînd i-am vor-
bit despre eventuala {eherezad` din 2010 la
New Orleans, Andrei Codrescu a r`spuns pe
loc: `sta-i proiectul fezabil! Propune-l [i s` ve-
dem ce iese. Iar eu l-am propus [i a ie[it: sus-
]in`toarea entuziast` a fost Corina {uteu, direc-
toarea Institutului Cultural Român din New
York, care a propus mai departe resurec]ia {e-
herezadei în mileniul trei la New Orleans c`tre
Institutul Cultural Român din Bucure[ti. Ce-
l`lalt sus]in`tor de marc` a fost poetul postsu-
prarealist Dave Brinks, patronul spa]iului boem
Gold Mine Saloon (din Cartierul francez al New
Orleans-ului), cel care fusese, de altfel, gazda
din 2009 pentru lectura din Forgiven Subma-
rine, în fa]a publicului autohton. Al treilea par-
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010 MERIDIANE
tener a fost Bill Lavender de la Universitatea
neworlinez`, gazd` pentru discu]ia despre Ima-
ginar care urma s` fac` liantul cu Phantasma –
Centrul de Cercetare a Imaginarului, din Cluj.
A[a au putut fi începute [i duse pîn` la cap`t
„Arabescurile creolo-transilvano-moldave“ (din
21 pîn` în 25 septembrie 2010), avîndu-i în
echip` pe clujenii Corin Braga, pe studen]ii mei
Marius Conkan [i Bogdan Od`gescu, precum [i
pe subsignata, plus cei doi povesta[i ia[io]i, în
mod aparte selecta]i de mine tocmai pentru
arta nara]iunii pe care o controlau cu talent:
Florin L`z`rescu [i Lucian Dan Teodorovici.

Maison Dupuy, Cartierul

francez & cel dintîi gust de
Mississippi (cu Jazz Funeral)
Sîntem caza]i în aristocratul hotel Maison
Dupuy, dup` ce [oferul care ne aduce de la ae-
roport ne face elogiul cimitirelor neworlineze,
pe sub care mla[tinile Mississippi-ului b`ltesc,
astfel încît mor]ii sînt plasa]i de fapt foarte
aproape de suprafa]`. La Maison Dupuy, patu-
rile sînt foarte înalte [i garnisite cu multe perne
de aruncat pe pere]i sau în aer, ca pe vremea
bunicilor. Diminea]a, Andrei apare cu flori de
bumbac [i o floarea-soarelui (c`reia el îi spune
soarea-floarelui) în bra]e, rostind giumbu[-
lucuri. La ora opt diminea]a, deja fac un mic tur
de recunoa[tere cu Bogdan, amu[inînd str`zile
sp`late cu detergent, homle[ii din fa]a cate-
dralei, umezeala s`]ioas` [i fierbinte, ghicitorii
în Tarot cu cercei în nas [i buze. Centrul ora-
[ului este înc` alcoolizat de noaptea trecut`, iar
Mississippi-ul pare s` fie mai sc`zut decît de
obicei, mirosind a mîl [i a petrol. Jazzul scîn-
ce[te înceti[or pe la col]uri. Ca stalker, Andrei
ne poart` (deocamdat` sîntem doar clujevi]ii cu
el) prin cotloanele Cartierului francez, scoto-
cind pentru [i al`turi de noi: ajungem la locul
unde Faulkner [i-a scris prima carte (ast`zi
acolo este o libr`rie). Ne b`g`m nasul prin tot
felul lucru[oare. Pe malul Mississippi-ului ne
scriem numele în nisip [i culegem scoici, în-
trucît se g`sesc puhoi. La statuia Ioanei d’Arc,
Andrei ne poveste[te must`cind despre grani]a
dintre Cartierul francez [i zona american` a
ora[ului, c`tre care sînt îndreptate tunurile
fecioarei Jeanne. Ne amuz`m cu to]ii cînd ne
explic` logica unui periplu de tip Jazz Funeral,
specific pentru New Orleans: e vorba de corte-
giul cînt`re]ilor de jazz pe la toate barurile [i
pub-urile, atunci cînd moare un confrate, un soi
de mic carnaval improvizat pe histrionismul
muzicianului proasp`t decedat. Ca s` ne venim
din cînd în cînd în sim]iri (din pricina n`ucelii
produse de fusul orar), bem cafea irlandez`,
gust`m salate cu fructe de mare la restaurantul
rafinat din centru; sus, la etaj, sînt reproduse
od`ile ro[ii ale unui bordel de lux, just for the
curiosity of the spicy tourists! Andrei ne poart`
în garsoniera lui ornat` cu obiecte totemice
folosite în romanele Mesi@ [i Wakefield (aici
le-a [i scris pe amîndou`), povestim despre
demoni (cei mai recen]i sînt demonii lumilor
de dincolo, paralele, care se opun demonilor

81
MERIDIANE
din lumea de aici!), ascult`m cîntece l`ut`re[ti
române[ti [i jazz de pretutindeni, gust`m bere
neworlinez` (Turbo Dog se nume[te [i e pu]in
dulce, adic` anti-Tuborg!), bem cognac fran]u-
zesc [i c`dem în torpoare de naratori. Seara, la
Gold Mine Saloon, e prima rund` de lecturi. |i
înmînez lui Dave Brinks tabloul cu clovn adus
din Cluj, care e imediat ag`]at pe perete între
un pirat [i un trompetist. Andrei, Dave [i cu
mine facem oficiile casei [i deschidem turnirul.
Cei doi st`pîni americani ai competi]iei sînt
gazde generoase, calde [i tandre. Lucian îi
amuz` [i intrig` pe ascult`tori cu ironia lui [i cu
invocarea lui Leonard Cohen din text; Florin
este un povesta[ cu ritualuri narative în circuit
deschis care farmec`; Marius are succes cu
parabola sa delicat` despre lini[te; Bogdan
captiveaz` cu povestirea sa hîtr` despre
nebunie [i în]elepciune la un loc. Mai departe
citesc Bill Lavender, DeWitt Brinson, R. Moose
Jackson, spirite orale, causeuri, enterteineri
rostind povestiri mi[cate, marcate de
teatralitate. Moose Jackson î[i cînt` textul în
ritmuri irlandeze. La final, pu]in` poezie nu
stric`: Andrei [i cu mine citim o partitur` din
Submarinul iertat, apoi Marius î[i cite[te
poemul adus special pentru New Orleans, un
Howl danubian, cum l-a definit Andrei, dîndu-i
82
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
girul. Prima rund` de lecturi se încheie la barul
Molly’s, dup` care obosi]ii clujevi]i [i ia[io]i ne
intersect`m cu picanta [i stridenta Bourbon
Street, unde muzica rock, jazz, pop [i country e
regin` dement`.
Pia]a de p`pu[i Voodoo,
cascheta lui Dave Brinks
[i prepararea absintului
A doua zi, la sugestia povesta[ilor ia[io]i,
str`batem Canal Street, bulevardul elegant, stil
Miami, al ora[ului. Dar locul unde ne oprim [i
scotocim este Pia]a de p`pu[i Voodoo [i m`[ti
din pene colorate, toate f`cute de chinezi, chiar
dac` dup` tipar neworlinez, ceea ce ne face s`
rîdem copios. Aleg [i eu, fac cump`r`turi
pi[ichere, vai de cei care zic pe acas` c` sînt
vr`jitoare (sau c` nu sînt), sic!. Toat` lumea
improvizeaz` jazz în strad` [i toat` lumea vrea
carnaval aici, orice obiect devine pretext pentru
veselie: m`turi, p`l`rii, m`rgele din plastic se
prefac în obiecte cu suflu [i via]`. Ne hr`nim cu
mîncare creol` (creve]i ori pui g`tit cu
mirodeniile aferente). Seara, la Gold Mine
Saloon, e runda a doua de pove[ti: Corin cite[te
din cel de-al treilea roman al s`u, înc`
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
nepublicat, Luiza Textoris, [i stîrne[te comen-
tarii despre mixtura halucinant` a textului. Eu
citesc Povestea tristei Yazra care s-a
preschimbat în m`sc`rici, comis` la atelierul
de scriere creatoare din Cluj (traduc`torul
tuturor pove[tilor este Alistair Ian Blyth).
Apari]ia serii este Dave Brinks cu caschet` de
m`sc`rici postmodern iluminat, care recit` un
poem lung, r`sucit de pe un sul sau toc`tor.
Andrei cite[te histrionic din cartea sa despre
{eherezada (care va ap`rea în prim`vara lui
2011). Actorul Spitzfaden [i so]ia sa, poeta
Jessica Faust-Spitzfaden, interpreteaz` asemeni
unui ventriloc, cu ajutorul unei p`pu[i uria[e
care înf`]i[eaz` un b`trîn locuitor al New
Orleans-ului, rostind istoria concentrat` a
locului. Jessica roste[te un bocet eseistic
despre uraganul Katrina. Turnirul este încheiat
de James Nolan, vechi beatnik. La final, Dave
Brinks ne premiaz` pe Corin [i pe mine cu ni[te
piroane aurite de cale ferat`, ultimele piroane
b`tute în [inele c`ii ferate construite la New
Orleans în secolul al XIX-lea. Piroanele
cînt`resc fiecare mai mult de jum`tate de
kilogram [i sînt spectaculoase. |l rog pe Dave s`
îmi recomande cele mai gustate cocteiluri în
America, întrucît preg`tesc o surpriz` pentru
MERIDIANE
workshop-ul pe poezie, iar Mr. Brinks îmi
selecteaz` pe lista sa urm`toarele b`uturi: 1.
Flaming Doctor Pepper Shot, 2. Car Bomb
Shot, 3. Long Island Tea Drink, 4. Cuba Libre [i
5. Buttery Nipple Shot! Seara, într-un local
plasat piezi[, asist`m la prepararea meticuloas`
[i poetic` a absintului. O barmani]` machiat`
carnavalesc [i vag satanist ne vr`je[te cu re]eta
ei de p`c`lit, iar Andrei ne explic` trucul
narativo-alcoolizant...
Crocodilul alb, antichit`]ile
Voodoo, paji[tile cu egrete
albe & Bourbon Street
Diminea]a mergem la Acquarium, doritori
fiind de rechini, pisici de mare ori c`lu]i care
danseaz` amoros. Dar senza]ia este crocodilul
alb. A fost odat` un crocodil alb care st`tea
nemi[cat în Acquarium, la New Orleans. La
început am crezut c` era de plastic, întrucît nu
îmi închipuisem c` exist` crocodili albi. Dar el a
clipit din ochii bulbuca]i (a[a cum au to]i
crocodilii), ca s` pricep c` era viu. Viu [i
plictisit, viu [i somnolent, viu [i obi[nuit cu
statutul lui de VIP în Acquarium. St`tea ca un
83
MERIDIANE
ardelean (din nou sic!), doar st`tea/[edea pe
prispa din acvariul s`u uria[. L-am fotografiat cu
destule temeri s` nu îi fac vreun r`u. Dar lui nu
i-a p`sat defel. Fiindc` era un crocodil alb.
Scotocim apoi prin magazinul de antichit`]i
Voodoo: de[i vechi, p`pu[ile de aici sînt tot
kitsch, sincretismul religios se dovede[te
riscant estetic în zon`, doar m`[tile din lemn [i
m`rgele par mai [lefuite, în rest ne s`tur`m de
platforme cu cioburi de oglind` [i sticl`
colorat`, pipe de prosperitate, Iisu[i ana-
morfotici, capete [i gheare miniaturale de
aligatori, cranii metamorfice, br`]`ri-amulet`!
Dup`-amiaza la Universitatea din New Orleans
are loc o mas` rotund` despre imaginar, arhetip
[i... anarhetip – aceasta a fost coloratura pe care
a luat-o discu]ia, f`r` ca vreunul din noi,
clujevi]ii, s` o fi canalizat în acest sens ori s` fi
[tiut dinainte. Discut`m [i polemiz`m cordial
vreo or` [i jum`tate. Drumul dus-întors este
special: str`batem mai întîi districtul cu cl`diri
reziden]iale din lemn, cu verand`, apoi plonj`m
f`]i[ în atmosfera de delt` a Mississippi-ului, cu
paji[ti pline de egrete albe. Coborîm din ma[in`
pe Canal Street [i c`ut`m pe Saint Charles o
84
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
libr`rie pe care nu o mai g`sim niciodat`. Voiam
edi]iile princeps din Love Poems [i Live or Die
de Anne Sexton. |n zona Decatur intr`m într-un
magazin retro de muzic` unde troneaz`
Ummagumma pinkfloydian` [i un disc de Led
Zeppelin. |mi cump`r originalul Grace al lui Jeff
Buckley, de[i îl am acas` copiat clandestin de
un prieten. Ne odihnim pu]in la Maison Dupuy,
fiindc` seara poftim un concert integral într-un
pub. |nainte s` ie[im, avem parte de o nunt`,
flancat` de un cor tip negro spiritual, în curtea
hotelului. O parte din clujevi]i intr`m apoi în
pub-urile de pe Bourbon Street, acolo unde se
cînt` rock în draci [i lumea danseaz`. Ne oprim
la blues-urile rock din anii [aptezeci. Panorama
de pe strad` e strident`, o umanitate purulent`,
dar excitat` la culme sau m`car dornic` de
excita]ie. Admir frumuse]ea pietroas` [i atletic`
a negreselor [i mulatrelor. Scanez cochet`ria
lasciv` a fetelor albe, animatoare cu vino-ncoa-
ce, [i m`rgelele lor aruncate cu duiumul de pe
balcoane [i verande. Urin`, vom`, duhoare,
transpira]ie, caii poli]iei, îmbietorii [i îmbie-
toarele – New Orleans e [i un mare ora[ al
c`rnii, al trupului în etalare programatic`.
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
Mississippi blues
Toat` trupa clujevito-ia[iot` de povesta[i
([ase la num`r) facem c`l`toria cu vaporul pe
Mississippi. Ma[in`ria de deplasare se nume[te
Natchez [i e singurul vapor uria[ cu zbaturi care
mai exist` pe Mississippi. Apa e maronie [i
compact`, iar malurile aduc aminte foarte rar
de atmosfera marktwainian` pe care cu to]ii
rîvneam s` o reg`sim: doar pe ici, pe colo ni[te
docuri din bîrne [i verdea]` de delt`, în rest
[lepuri, nave de r`zboi [i peisaj industrial. La
restaurant, o mic` orchestr` de jazz, pentru
prînzul cu pui creol – ne afl`m de fapt pe un
vapor tipic pentru turismul colectiv. Am ales
aceast` croazier` în locul c`l`toriei prin mla[tini
[i Bayou, ori pe planta]ii. Atmosfera nu e
neap`rat mississippian`, dar ne sim]im bine. La
întoarcere, ne ajunge ploaia îndesat`, cu
straturi. Mai cump`r`m m`[ti [i alte trucuri de
p`c`lit pe cei de acas`. Seara, la Gold Mine
Saloon, Andrei lanseaz` [i cite[te din The Poetry
Lesson, proasp`ta lui carte de proz`. Citesc [i eu
ceva scris în diminea]a anterioar`, anume
pentru ceea ce s-a întîmplat [i ispr`vit la New
Orleans. Facem poze cu to]ii lîng` butoaiele din
Gold Mine Saloon [i apoi r`t`cim în c`utarea
unui pub cu jazz autentic. R`t`cim, îns`, atît de
mult (acolo unde e muzic` bun` nu e [i
MERIDIANE
mîncare, acolo unde e mîncare nu e [i muzic`
bun`) încît ancor`m, stor[i, la barul Pravda cu
rusisme voit kitsch [i cu portretul ochios al lui
Rasputin deasupra noastr`, pe muzic` înregis-
trat` de Gogol Bordello. St`m cît st`m, apoi ne
desp`r]im, nu înainte de a trage ultima rait` în
c`utarea rockului retro pe Bourbon Street.
Diminea]a, înainte de plecare, mai apuc s` fug
cu Florin (pe post de ghid ad-hoc) în cimitirul
din Cartierul francez, ca s`-mi arate mormîntul
faimoasei regine Voodoo – Marie Laveau –,
unde vizitatorii las` ofrande kitsch (Bogdan a
l`sat un pix inscrip]ionat cu numele lui B`sescu,
eu am l`sat scoici mississippiene culese dintre
alte morminte).
|n rest, vorba unui proasp`t bard newor-
linez:
There is here a vertigo of the things we love
and hate as a sex full of opiates & shadows
There is here a special blood of the
afternoon with fatal embraces
There is here a cosmic curse for being too
alive and shining monstrously
There is here a dazzled murder of
ourselves in a state of invention
A counter-revolutionary corpse with a
scent of inhuman genious...
n
85
MERIDIANE
Lucian Dan Teodorovici
New Orleans:
pove[ti [i povesta[i
Pe drumul dinspre New Orleans spre cas`,
neavînd somn, mi-am f`cut, în mod u[or ca-
raghios, planul de amintiri. Mai exact, dat fiind
c` am fost rugat s` scriu „cîte ceva“, despre ce
s-a întîmplat acolo, în dou`-trei publica]ii, am
c`utat s` g`sesc subiecte diferite, convins c`-mi
va fi totu[i greu. Poate a fost [i din cauza fusului
orar, care trecea pe lîng` avionul în care m` a-
flam în ritmul norilor [i-mi provoca un nesomn
înso]it de-o avalan[` de gînduri, poate a fost ex-
clusiv „vina“ New Orleans-ului – cert e c`, în-
tr-un timp relativ scurt, am g`sit suficiente su-
biecte diferite cît s` trimit, la nevoie, tuturor pu-
blica]iilor din România. Sau cam a[a ceva, nu
vreau s` par lipsit de modestie.
Vreau s` spun de fapt, sînt convins c` s-a în-
]eles, c` rareori mi s-a întîmplat, dup` vreo c`-
l`torie, s` fiu impresionat de atît de multe lu-
cruri, s` am atît de multe pove[ti pentru oricine
ar fi dispus s` le asculte sau, în cazul de fa]`, s`
le citeasc`. |n primul rînd, pove[ti despre muzi-
c`, pove[ti despre o atmosfer` cum n-am mai
întîlnit nic`ieri. Pove[ti despre Bourbon Street,
comercializata, dar înc` originala strad` celebr`
a New Orleans-ului. Pove[ti despre Frenchmen
Street, acolo unde îi descoperi pe veritabilii jaz-
zmani ai Americii, care ar fi celebri poate în alt`
parte a lumii, dar care se mul]umesc s` fie doar
„grupuri de strad`“ în New Orleans. Despre
Mississippi, pe malurile c`ruia nu vezi nici cro-
codili, cum te a[tep]i, nici castele, cum ai v`zut
pe malurile altor fluvii celebre, ci doar fabrici
vechi, unele dezafectate, dar care î[i cî[tig` far-
mecul tocmai din asta. Despre „Who Dat“, cîn-
86
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
tec de menestreli, preluat în jazz [i apoi de c`tre
galeria de fotbal a echipei ora[ului, transformîn-
du-se în prezent într-o marc` bun` de pus pe
orice, de la tricouri la ceasuri, de la cercei la
steaguri. Who Dat Nation. New Orleans. Despre
Katrina, celebrul uragan pe care locuitorii l-au
luat acum „la [uturi“, ironizîndu-l, provocîndu-l,
dîndu-i bobîrnace în diverse inscrip]ii, tot pe tri-
couri, dar nu numai, marcîndu-[i astfel victoria.
C`ci, în ciuda dezastrului din 2005, azi senza]ia
pe care ]i-o dau locuitorii din New Orleans este
aceea c`, în urma teribilului „meci“, înving`tori
prin knock-out au ie[it oamenii.
Pove[ti – spuneam. Pove[ti de spus la întoa-
rcere. Dar pentru pove[ti am plecat noi de fapt
acolo. S` vindem castrave]i gr`dinarului, s-ar
putea spune. Dar, din fericire, cred c` am
f`cut-o bine. Proiectul „1001 de nop]i în New
Orleans“, ini]iat de Ruxandra Cesereanu [i de
Andrei Codrescu, sus]inut de ICR New York [i
ICR Bucure[ti, a pus fa]` în fa]`, într-un „con-
curs de pove[ti“, [ase români [i [ase scriitori din
New Orleans, ace[tia din urm` „ajuta]i“ serios
de cel mai pregnant dintre ei, adic` tocmai de
româno-americanul Andrei Codrescu. Glumesc
pu]in. Pentru c` Andrei Codrescu a fost, de-a
lungul serilor de festival, m`car în egal` m`sur`
român [i american. Iar confruntarea n-a fost
chiar o confruntare, de[i oficial (adic` pe mate-
rialele de prezentare) lucrurile sunau a[a: „Co-
rin Braga, Ruxandra Cesereanu, Marius Conkan,
Bogdan Od`gescu, Lucian Dan Teodorovici,
and Florin L`z`rescu will face NEW ORLEANS
CHAMPIONS Dave Brinks, Andrei Codrescu,
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
Bill Lavender, Jessica Faust-Spityfaden, R.
Moose Jackson, James Nolan and DeWitt Brin-
son“. Totul sub provocatorul slogan: „Nights of
creole arabesque & Transylvanian-Moldavian
fascination: A battle of the bards!“.
Punerile în scen`
N-o s` insist asupra felului în care ne-am
prezentat noi, românii. Nu e cel mai indicat lu-
cru, a[ fi subiectiv. Trebuie s` spun îns` m`car
c`, atît din reac]iile publicului (publicurilor, c`ci
au fost mai multe, de-a lungul desf`[ur`rii festi-
valului), cît [i din reac]iile în particular, lecturile
noastre au fost bine primite [i, ceea ce e mai im-
portant, au fost oameni care mi-au spus, ulte-
rior, c` le-am stîrnit interesul fa]` de România.
Cîteva cuvinte îns` despre scriitorii ame-
ricani. Despre show-ul care a devenit liter` de
lege acolo, chiar [i-atunci cînd vorbim de litera-
tur`. Aici poate p`rea exagerat, ba chiar lipsit de
bun-gust faptul c` m` ar`t impresionat de felul
în care s-au desf`[urat apari]iile povesta[ilor din
New Orleans. |ns` entuziasmul meu se bazeaz`
pe contactul direct, pe atmosfera de acolo. Fie-
care dintre cei care au intrat „în scen`“ (de fapt,
pe scena improvizat` din barul Gold Mine
Saloon) n-a venit doar cu povestea proprie, ci [i
cu o „montare“ a ei, spectaculoas` vizual. Au
declamat [i au cîntat anumite fragmente. {i-au
pus p`l`rii imense, haioase. Au stîrnit hohotele
publicului cu talente de stand-up comedy. Am
avut parte inclusiv de lectura unei marionete
foarte simpatice, ajutat` de un ventriloc la fel de
simpatic [i mînuit` chiar de autoare. La rîndul ei
foarte simpatic`, altfel nu se putea.
O mai spun o dat`: mi-au pl`cut punerile în
scen`. Mi-au pl`cut povesta[ii cu calit`]i de ac-
tori. M-au f`cut s` m` gîndesc în contrapartid`,
n-am de ce s` m` feresc s-o spun, la s`lile noas-
tre plictisite uneori de lectura vreunui scriitor,
cu oameni care zîmbesc amabil, f`r` s` asculte
ce se cite[te, din obliga]ie, uitîndu-se în mod re-
petat la ceas pentru a sc`pa de „corvoad`“. Nu
spun c` toate sînt a[a la noi. Dar sînt [i a[a. {i
nu [tiu dac` ceea ce am v`zut acolo e un model
de urmat, nici m`car eu nu sînt convins. Sînt si-
gur doar de faptul c` m-am sim]it bine, c` am
MERIDIANE
ascultat cu mare interes fiecare fragment, c` la
sfîr[itul fiec`rei seri regretam c` se încheia. Nu
mi-am preg`tit îns` nici o moral` pentru finalul
acestor p`reri, exprimate aici. Nici n-ar fi fost ca-
zul.
Iar pentru c` am vorbit deja de final, a[ mai
avea un singur paragraf. Unul în care s` m` în-
torc la atmosfera general` din New Orleans, la
ceea ce m-a impresionat cel mai mult acolo, de-
venind astfel, în ciuda diversit`]ii pove[tilor cu
care m-am întors, un laitmotiv al textelor mele
despre aceast` c`l`torie. Am plecat convins c`
voi descoperi acea Americ` pe care mi-o forma-
sem în minte de mult` vreme: de o mîndrie exa-
gerat`, cumva de fa]ad`, manipulat` prin cine-
matografie [i nu numai. Am descoperit, în
schimb, în discu]iile cu nenum`ra]i oameni, in-
clusiv homele[i cu care am avut curiozitatea s`
intru în vorb`, o bucurie de a tr`i autentic`, în-
so]it` de o mîndrie real`, f`r` resentimente, f`r`
ura de sine pe care, din p`cate, o avem noi de
multe ori. Am apucat deja s` scriu undeva c`,
din motivul `sta, al oamenilor pe care i-am des-
coperit, m-am îndr`gostit de New Orleans. Dar
tot acolo, din acela[i motiv, m-am antrenat s`
iubesc România. }in s` închei în felul `sta [i aici,
cu riscul asumat al patetismului.
n
87

TEHNODROM
Constantin
Vic`
Quijote 2.0
Academia Regal` Spaniol` te invit` s` cite[ti
un fragment din Don Quijote pe YouTube
(http://www.youtube.com/elquijote). Te po]i
înscrie, prime[ti fragmentul pe e-mail, porne[ti
webcam-ul [i gata. Nu exist` limit` de vîrst`,
important este s` cite[ti a[a cum î]i place.
Astfel de proiecte apar zilnic în lumea larg`.
Patrimoniul cultural se transfer` online în
moduri creative: combinînd medii, chemînd
mul]imile s` reinterpreteze opere clasice, în
paralel proiectele de digitizare profesioniste,
finan]ate de universit`]i, funda]ii [i institu]ii ale
statului descoper` tot ceea ce a intrat în
domeniul public.
Proiectul unui Don Quijote citit la webcam
nu e spectaculos [i, mai ales, e foarte ieftin. Dar
beneficiile sale sînt imense. |n primul rînd,
cititorii ies dintre cei patru pere]i ai camerei sau
bibliotecii [i devin performeri. |n al doilea rînd,
romanul Don Quijote circul` liber [i persona-
lizat, a[a cum nu a f`cut-o niciodat`. |n ultimul
rînd, identitatea cultural` spaniol` devine un
act colectiv, nu o lad` de zestre p`zit` de
gardienii culturii. Gardienii culturii, adic`
Academia Regal` Spaniol`, nu fac decît s` ofere
cadrul pentru aceast` aventur` intelectual`, f`r`
a impune un stil de lectur` sau o atitudine.
S` ne închipuim cum ar ar`ta un astfel de
proiect dac` ar fi ini]iat de Academia Român`.
|n primul rînd, s-ar cere o finan]are cam de
dou` ori mai mare decît tot bugetul culturii pe
88
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
un an. Apoi s-ar strînge to]i satrapii literaturii [i
ar chibzui cine, cum, cît [i între ce ore s`
citeasc`. Problema începe de-abia acum: pe
cine s` alegem în acest experiment popular, dar
bine dirijat?
Eminescu nu, c` el a fost îmb`ls`mat-
digitizat deja pe bani mul]i [i e periculos s`-l la[i
pe mîna poporului (mai ales c` are cîteva
poeme erotice despre care mai bine nu s-ar [ti
nimic). Poate Caragiale, dar riscul e s` ne trezim
cu toate serb`rile [colare filmate [i puse pe
YouTube. Slavici nu se calific` din oficiu la a[a
ceva, iar Creang` e deja citit foarte bine de
Mito[ Micleu[anu, un audiobook ap`rut de
curînd la Editura Humanitas. Putem trece la
secolul XX, s` vedem cine e liber. {ansele s`
ias` Minulescu sînt mari. Arghezi, Blaga sau
Barbu nu pot participa, operele lor fiind înc`
blocate de dreptul de autor. Mai departe, unde
într-adev`r literatura român` devine intere-
sant`, nu putem merge: nici cititori nu prea
avem [i, oricum, nici un titlu nu e în domeniul
public.
Poate paragraful de mai sus e o ironie
ieftin`, dar situa]ia e tragic`. Academia Român`
nu d` semn c` ar fi preg`tit` s` transfere
patrimoniul cultural în era digital`, cIMeC –
Institutul de Memorie Cultural` – a fost
dintotdeauna subfinan]at ([i, oricum, rolul s`u
nu este unul de coordonator al unor proiecte
populare care s` implice anonimi online), iar
Ministerul Culturii e vîrful de lance al privatiz`rii
culturii. Nu se punea problema unei strategii
cît` vreme nici m`car o viziune nu a fost
formulat`.
Academia Regal` Spaniol` a în]eles c` tot
ceea ce se afl` în domeniul public este o surs`
creativ` pentru fiecare dintre vorbitorii de
spaniol`. Poate c` în Spania cultul pentru
Cervantes cap`t` forme patologice, dar aici nu
e vorba de a glorifica un autor, ci de a-l oferi
înapoi cititorilor s`i. Pentru c` f`r` ei, el nu
exist`. La noi secolele XVIII-XIX se tîrîie prin
manuale [i se ascund în biblioteci întunecate,
a[teptînd ziua în care vor fi disp`rut defintiv.
n
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
P O R T RE T E I N T E R I O A RE
Ion Vianu
„N-am
încotro!“
|n dialogul cu Gabriel Liiceanu de la Ateneul
Român, Herta Müller a explicat de ce scrie; a
l`sat [i s` cad` o raz` asupra felului cum scrie.
Spune scriitoarea: „Dac` scriu... o fac în primul
rînd pentru mine îns`mi. Trebuie s`-mi aranjez
via]a care a trecut, ca s` o pot duce pe aceea pe
care o am de dus acum... eu nu am alt` cale de-
cît s` scriu. Dac` nu a[ vrea s` scriu despre asta,
nu ar trebui s` scriu. Nu trebuie s` scrii, de ce
s` scrii? Dac` nu ar trebui s` fac pentru mine
toate astea – ca s` m` pot ]ine în mîn` – nu a[
face-o. Eu nu vreau s` fiu scriitor. N-am încotro.
{i nu eu am ales... Scrisul nu e o pl`cere, mie
nu-mi place s` scriu. Scriu numai cu refuz, [i du-
p` multe [ov`ieli m` apuc s` scriu, pentru c`
[tiu cum m` constrînge acest lucru, [i totdeau-
na m` gîndesc c` trebuie s` fac fa]`. {i uneori
nu am chef s` fac fa]`: s` stau cu foaia goal` [i
s` caut cuvintele. M` consum, [i ar fi bine s` nu
mai fie nevoie de asta.“
Herta Müller scrie sub imperiul indign`rii, al
unei indign`ri mereu actuale, de[i faptele pe
care le evoc` nu mai sînt. Totalitarismele, bruta-
litatea, insolen]a poli]ist`, spionajul generalizat,
mizeria [i umilirea popular` – le-a tr`it, le-a în-
registrat cu implacabila ei memorie, le-a re-
zistat, cu tenacitate, desigur. Cu acea vehemen-
]` care îi este proprie – [i care este motorul ac-
A LT F E L D E S P RE A LT C E VA
]iunii ei în lume – le-a denun]at. O alta sau un
altul ar fi fabricat manifeste sau o bomb`. Sau ar
fi cedat, s-ar fi supus; dînd dovad` de un curaj
relativ sau de o relativ` la[itate, ar fi t`cut sau ar
fi alunecat pe calea unui blînd oportunism. Aici
intervine ceva misterios, care este chiar temeiul
literaturii: în loc s` explodeze sau s` cedeze
sau s` fug` uitînd, Herta Müller scrie. Nimeni
nu poate spune de ce un om alege s` scrie. Cu
atît mai pu]in sîntem capabili s` în]elegem de
ce devine scriitor.
|n interven]ia ei de la Ateneu, scriitoarea a
explicat un mecansim psihologic, dup` p`rerea
mea veridic [i suficient pentru na[terea actului
literar. Scriitorul vrea s` afle [i s` în]eleag` tre-
cutul; o for]` oarb` [i necunoscut` îl împinge
spre trecut, îl împiedic` s` se bucure pe deplin,
epicureic, de prezent; scriitorul este asaltat de
amintiri confuze, de sentimente aprinse, cîteo-
dat` insuportabil de fierbin]i; evolu]ia unei scri-
eri prezint` o paralel` cu procesul psihanalitic.
La început, scriitorul nu are decît o idee vag`
asupra a ce vrea s` spun`; este o demonstra]ie
din care nu apar decît cele dintîi elemente; pe
m`sur` ce înainteaz` în scriere, autorul începe
s` în]eleag` con]inutul demonstra]iei sale; sen-
surile se aliniaz`, cap`t` coeren]`: se na[te o o-
per`. Dar ea este lipsit` de liniaritate, implic` o
sum` de ocoli[uri, de asocieri noi, de ciud`-
]enii. Aceast` caligrafie nu este altceva decît
stilul, pecetea individualit`]ii. Scurtului mo-
ment de satisfac]ie, purific`rii (catharsis) pe
care o presupune des`vîr[irea unei opere, îi ur-
meaz` reînvierea nemul]umirii, stupoarea pe
care o sugereaz` împrejur`rile trecute. Scriito-
rul este preg`tit s` comit` un nou act literar. A-
ceast` reluare perpetu`, obsesional` a c`ut`rii
prin scriere este chiar esen]a actului literar. O
oper` este rezultatul unei nemul]umiri, pe veci
de nesatisf`cut. Este, ca [i dorin]a sexual`, un a-
petit de nestins, c`utarea sensului în miezul ab-
surdului, impenetrabil, opac. Scriitorul este un
Don Juan ale c`rui nenum`rate femei sînt amin-
tirile lui. Deja, pe la 1760 (în Nepotul lui Ra-
meau), Diderot spunea: mes pensées sont mes
catins – „gîndurile mele sînt tîrfele mele“.
n
89
© Guliver / Getty Images
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

FRAGMENTE

Samuel Beckett

Opere 1
INTEGRALA PROZEI SCURTE
Volumul constituie integrala prozei scurte scrise în limba francez`
(traducere de Ileana Cantuniari) [i a celei scrise în limba englez` (tra-
ducere de Veronica D. Niculescu) a lui Samuel Beckett, unul dintre scrii-
torii care au definit identitatea cultural` a secolului al XX-lea, laureat
al Premiului Nobel pentru Literatur` în 1969.
Apari]ia editorial` constituie o premier` pe pia]a de carte autohto-
n`, pîn` acum fiind publicate doar selec]ii.

imagina]ie moart` dou` corpuri albe, fiecare în semicercul lui. Al-

imagina]i-v`
traducere de Ileana Cantuniari
Nic`ieri vreo urm` de via]`, zice]i voi, eh,
mare scofal`, imagina]ie care nu e moart`, ba
da, bine, imagina]ie moart` imagina]i-v`. Insule,
ape, azur, verdea]`, fixa]i, pfui, nuc[oar`, o eter-
nitate, t`ce]i. Pîn` la foarte alb` în albea]` ro-
tonda. F`r` intrare, intra]i, m`sura]i. Diametru
80 de centimetri, aceea[i distan]a de la sol la vîr-
ful bol]ii. Dou` diametre în unghi drept AB CD
împart în semicerc ACB BDA solul alb. Pe jos
be sînt [i bolta [i zidul rotund în`l]ime 40 de
centimetri pe care ea se sprijin`. Ie[i]i, o roton-
d` f`r` ornament, foarte alb` în albea]a ei, in-
tra]i iar`[i, lovi]i, e plin peste tot, sun` a[a cum
în imagina]ie sun` osul. |n lumina care face s`
fie atît de alb, nici un izvor aparent, totul str`lu-
ce[te cu o str`lucire alb` egal`, sol, zid, bolt`,
corp, deloc umbr`. C`ldur` puternic`, suprafe-
]e calde la atingere, f`r` a fi fierbin]i, trupuri
asudate. Ie[i]i iar`[i, da]i-v` înapoi, ea dispare,
alb` toat` în albea]`, coborî]i, reîntoarce]i-v`.
Vid, t`cere, c`ldur`, albea]`, a[tepta]i. Lumina
scade, totul se întunec`, împreun`, sol, zid, bol-
t`, trup, 20 de secunde aproximativ, toate griu-

91
FRAGMENTE
rile, lumina se stinge, totul dispare. Scade toto-
dat` temperatura, pentru a atinge minimumul,
zero aproximativ, în clipa în care se face întune-
ric, ceea ce poate p`rea straniu. A[tepta]i, mai
mult sau mai pu]in timp, lumina [i c`ldura re-
vin, sol, zid, bolt` [i trup se albesc [i se înc`lzesc
odat`, 20 de secunde aproximativ, toate griurile
ating palierul de dinainte, de unde pornise c`-
derea. Mai mult sau mai pu]in timp, c`ci pot s`
intervin`, experien]a o arat`, între sfîr[itul c`de-
rii [i începutul urcu[ului durate foarte diverse,
mergînd de la o frac]iune de secund` pîn` la
ceea ce ar fi putut, în alte vremi [i locuri, s` par`
o ve[nicie. Aceea[i remarc` pentru cealalt` pau-
z`, între sfîr[itul urcu[ului [i începutul c`derii.
De la extreme, atîta timp cît ele persist`, stabili-
tatea este perfect`, ceea ce coloan` c`ldur`
poate p`rea straniu, în primele timpuri. Se mai
întîmpl` de asemenea, experien]a o arat`, ca ur-
cu[ [i c`dere s` se întrerup`, [i asta la orice pa-
lier [i s` marcheze un timp mai mult sau mai
pu]in lung de oprire, înainte de a reîncepe, sau
de a se preschimba aceea în urcu[, aceasta în
92
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
coborîre, putînd la rîndul lor fie s` ajung` la ca-
p`t, fie s` se întrerup` înainte, pentru a reînce-
pe mai apoi, sau a se r`sturna iar`[i, dup` un
timp mai mult sau mai pu]in lung, [i tot a[a mai
departe, înainte de a ajunge la una sau la cea-
lalt` extrem`. Prin astfel de sui[uri [i coborî[uri,
reurcu[uri [i rec`deri, succedîndu-se în ritmuri
f`r` num`r, nu e ceva rar s` se fac` trecerea, de
la alb la negru [i de la c`ldur` la frig, [i invers.
Doar extremele sînt stabile, dup` cum sublinia-
z` pulsa]ia care se manifest` în timpul pauzelor
la palierele intermediare, oricare ar fi durata [i
în`l]imea lor. Fream`t` atunci solul, zidul, bolta
[i trupul, gri alb sau fumuriu sau între amîndo-
u`. Dar e mai degrab` ceva rar, exerien]a o ara-
t`, ca trecerea s` se fac` astfel. Iar cel mai ade-
sea, cînd lumina începe s` scad`, [i odat` cu ea
c`ldura, mi[carea se continu` f`r` probleme pî-
n` la negru închis [i la gradul zero aproximativ,
atinse simultan [i unul [i cel`lalt cam dup` 20
de secunde. La fel pentru mi[carea contrarie,
spre c`ldur` [i albea]`. Urmeaz` în ordinea frec-
ven]elor c`derea sau urcu[ul cu timpi de oprire
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
mai mult sau mai pu]in lungi în acele griuri fe-
brile, f`r` ca în nici un moment mi[carea s` fie
r`sturnat`. Totu[i odat` echilibrul rupt, cel de
sus ca [i cel de jos, trecerea la urm`toarea este
variabil` la infinit. Dar oricare ar fi hazardurile,
întoarcerea mai devreme sau mai tîrziu la cal-
mul temporar pare asigurat`, pe moment, în în-
tuneric sau în marea albea]`, cu temperatura
aferent`, lume înc` pus` la încercarea convul-
siei neoprite. Reg`sit printr-o minune dup` ce
absen]` în pustiuri des`vîr[ite el nu mai este
chiar acela[i, din acest punct de vedere, dar el
nu este diferit. Exterior totul r`mîne neschim-
bat iar micul edificiu al unui reperaj este mereu
la fel de aleatoriu, albea]a lui topindu-se în cea
înconjur`toare. Intra]i îns` [i este lini[tea mai
scurt` [i niciodat` de dou` ori acela[i tumult.
Lumina [i c`ldura r`mîn legate de parc` ar fi fur-
nizate de o aceea[i unic` surs` din care nici o
urm` niciodat`. Mereu pe jos, pliat în trei, cu
capul lipit de zid la A, cu genunchii lipi]i de zid
între B [i C, cu picioarele lipite de zid între C [i
A, adic` înscris într-un semicerc ACB, confun-
dîndu-se cu solul de n-ar fi lunga coam` de p`r
de o albea]` incert`, un trup alb finalmente de
femeie. Con]inut similar în cel`lalt semicerc, li-
pit de perete cu capul la A, cu fundul la B, cu ge-
nunchii între A [i D, cu picioarele între D [i B,
alb la fel ca solul, partenerul. Pe flancul drept
a[adar amîndoi [i unul cu capul la picioarele
celuilalt spate în spate. Duce]i o oglind` la bu-
ze, ea se abure[te. Cu mîna stîng` fiecare î[i ]ine
gamba stîng` pu]in sub genunchi, cu dreapta
bra]ul stîng pu]in deasupra cotului. |n aceast`
lumin` agitat`, în marea lini[te devenit` atît de
rar` [i de scurt`, inspec]ia este anevoioas`. |n
pofida oglinzii ei ar trece drept neînsufle]i]i f`r`
ochii de pe partea stîng` care la intervale incal-
culabile brusc se holbeaz` [i se expun c`sca]i
peste puterile omene[ti. Albastru palid acut
efectul este uimitor, în primele momente. Ni-
ciodat` dou` priviri împreun` în afar` de vreo
zece secunde, începutul unuia impietînd peste
sfîr[itul celuilalt. Nici gra[i nici slabi, nici mari
nici mici, trupurile par întregi [i în stare destul
de bun`, judecînd dup` p`r]ile oferite vederii.
Nici chipurilor, cu condi]ia ca cei doi versan]i s`
fie asem`n`tori, nu pare s` le lipseasc` nimic
FRAGMENTE
esen]ial. |ntre imobilitatea lor absolut` [i lumi-
na dezl`n]uit` contrastul este frapant, în prime-
le momente, pentru cine î[i mai aminte[te de a
fi fost dimpotriv` sensibil. E totu[i limpede, du-
p` mici semne care cer prea mult timp pentru a
fi imaginate, c` ei nu dorm. Face]i doar abia ah,
în lini[tea aceea, [i în clipa urm`toare pentru o-
chiul de prad` infima tres`rire pe dat` reprima-
t`. L`sa]i-i acolo, asuda]i [i înghe]a]i, exist` ceva
mai bun altundeva. Ba nu, via]a se termin` [i
nu, nu exist` nimic altundeva, [i nu se pune
problema de a reg`si acel punct alb pierdut în
albea]`, de a vedea dac` ei au stat lini[ti]i în
toiul acelei furtuni, sau al unei furtuni înc` [i
mai rele, sau în bezna închis` de-a binelea, sau
marea albea]` imuabil`, [i altfel ei ce fac.
(1965)
bing
Totul [tiut totul alb trup gol alb un metru
gambe lipite ca [i cusute. Lumin` c`ldur` sol alb
un metru p`trat nemaiv`zut. Pere]i albi un me-
tru pe doi p`trat nemaiv`zut. Trup gol alb fixea-
z` doar ochii abia. Urme dezordine gri palid a-
proape alb pe alb. Mîini atîrnate deschise scobi-
tur` fa]` picioare albe c`lcîie al`turate unghi
drept. Lumin` c`ldur` fe]e albe str`lucitoare.
Trup gol alb fixeaz` hop fix altundeva. Urme
dezordine semne f`r` sens gri palid aproape
alb. Trup gol alb fixeaz` invizibil alb pe alb. Sin-
guri ochii abia albastru palid aproape alb. Cap
bil` foarte sus ochi albastru palid aproape alb
fa]` t`cere în`untru. Scurte murmure abia a-
proape niciodat` toate [tiute. Urme dezordine
semne f`r` sens gri palid aproape alb pe alb.
Gambe lipite ca [i cusute c`lcîie al`turate unghi
drept. Urme singure neterminate date negre gri
palid aproape alb pe alb. Lumin` c`ldur` pere]i
albi str`lucitori un metru pe doi. Trup gol alb fi-
xeaz` un metru hop fixeaz` altundeva. Urme
dezordine semne f`r` sens gri palid aproape
alb. Picioare albe invizibile c`lcîie apropiate
unghi drept. Ochi singuri netermina]i da]i al-
ba[tri albastru palid aproape alb. Murmur abia
aproape niciodat` o secund` poate nu singur.
Dat roz abia trup gol alb fixeaz` un metru alb pe
93
FRAGMENTE
alb invizibil. Lumin` c`ldur` murmure abia a-
proape niciodat` mereu acelea[i toate [tiute.
Mîini albe invizibile atîrnate deschise scobitur`
fa]`. Trup gol alb fixeaz` un metru hop fixeaz`
altundeva. Singuri ochii abia albastru palid a-
proape alb fixeaz` fa]`. Murmur abia aproape
niciodat` o secund` poate o ie[ire. Cap bil`
foarte sus ochi albastru palid aproape alb bing
murmur bing t`cere. Gur` ca [i cusut` fir alb in-
vizibil. Bing poate o natur` o secund` aproape
niciodat` asta din memorie aproape niciodat`.
Pere]i albi fiecare urma sa dezordine semne f`r`
sens gri palid aproape alb. Lumin` c`ldur` totul
[tiut totul alb invizibile întîlniri fe]e. Bing mur-
mur abia aproape niciodat` o secund` poate un
sens asta din memorie aproape niciodat`. Pi-
cioare albe invizibile c`lcîie al`turate unghi
drept hop altundeva f`r` sunet. Mîini atîrnate
deschise scobitur` fa]` gambe lipite ca [i cu-
sute. Cap bil` foarte sus ochi albastru palid a-
proape alb fixeaz` fa]` t`cere în`untru. Hop alt-
undeva unde din totdeauna dac` nu [tiut c` nu.
Singuri ochii singuri netermina]i da]i alba[tri
g`uri albastru palid aproape alb singur` culoa-
rea fixeaz` fa]`. Totul [tiut totul alb fe]e albe
str`lucitoare bing murmur abia aproape nicio-
dat` o secund` timp sideral asta din memorie a-
proape niciodat`. Trup gol alb fixeaz` un metru
hop fixeaz` altundeva alb pe alb invizibil inima
suflu f`r` sunet. Singuri ochii da]i alba[tri
albastru palid aproape alb fixeaz` fa]` singur`
culoare singuri netermina]i. Invizibile întîlniri
ale fe]elor una singur` str`lucitoare alb` la ne-
sfîr[it dac` nu [tiut c` nu. Nas urechi g`uri albe
gur` fir alb ca [i cusut` invizibil`. Bing murmure
abia aproape niciodat` o secund` mereu ace-
lea[i toate [tiute. Dat roz abia trup gol alb fixea-
z` invizibil totul [tiut în afar` în`untru. Bing
poate o natur` o secund` cu imagine acela[i
timp un pic mai pu]in albastru [i alb în vînt. Ta-
van alb str`lucitor un metru p`trat nemaiv`zut
bing poate acolo o ie[ire o secund` bing t`cere.
Urme singure neterminate date negre dezor-
dine gri semne f`r` sens gri palid aproape alb
mereu acelea[i. Bing poate nu singur o secund`
cu imagine mereu aceea[i acela[i timp un pic
mai pu]in asta din memorie aproape niciodat`
bing t`cere. C`zu]i roz abia unghii albe ter-
94
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
minate. P`r lung c`zut alb invizibil terminat. In-
vizibile cicatrice acela[i alb precum carnea r`-
nit` roz abia cîndva. Bing imagine abia aproape
niciodat` o secund` timp sideral albastru [i alb
în vînt. Cap bil` foarte sus nas urechi g`uri albe
gur` fir alb ca [i cusut` invizibil` neterminat`.
Singuri ochii da]i alba[tri fixeaz` fa]` albastru
palid aproape alb singur` culoare singuri neter-
mina]i. Lumin` caldur` fe]e albe str`lucitoare u-
na singur` str`lucitoare alb` la infinit dac` nu
[tiut c` nu. Bing o natur` abia aproape nicio-
dat` o secund` cu imagine acela[i timp un pic
mai pu]in mereu aceea[i albastru [i alb în vînt.
Urme dezordine gri palid ochi g`uri albastru pa-
lid aproape alb fixeaz` fa]` bing poate un sens
abia aproape niciodat` bing t`cere. Alb gol un
metru fixeaz` altundeva f`r` sunet gambe lipite
ca [i cusute c`lcîie al`turate unghi drept mîini
atîrnate deschise scobitur` fa]`. Cap bil` foarte
sus ochi g`uri albastru palid aproape alb fixeaz`
fa]` t`cere în`untru hop altundeva unde din
totdeauna dac` nu [tiut c` nu. Bing poate nu si-
gur o secund` cu imagine acela[i timp un pic
mai pu]in ochi negru [i alb pe jum`tate închis
gene lungi implorînd asta din memorie aproape
niciodat`. |n dep`rtare timp fulger totul alb ter-
minat tot cîndva hop fulger pere]i albi str`luci-
tori f`r` urme ochi culoare ultim` hop albi ter-
mina]i. Hop fixeaz` ultim altundeva gambe lipi-
te ca [i cusute c`lcîie al`turate unghi drept
mîini atîrnate deschise scobitur` fa]` cap bil`
foarte sus ochi albi invizibili fixeaz` fa]a ter-
mina]i. Dat roz abia un metru invizibil gol alb
totul [tiut în afar` în`untru terminat. Tavan alb
nemaiv`zut bing cîndva abia aproape niciodat`
o secund` sol alb nemaiv`zut poate acolo. Bing
cîndva abia poate un sens o natur` o secund` a-
proape niciodat` albastru [i alb în vînt asta din
memorie niciodat`. Fe]e albe f`r` urme una sin-
gur` str`lucitoare la infinit dac` nu [tiut c` nu.
Lumin` c`ldur` totul [tiut totul alb inim` suflu
f`r` sunet. Cap bil` foarte sus ochi albi fixeaz`
fa]a b`trîn bing murmur ultim poate nu singur
o secund` ochi mohorît negru [i alb pe jum`ta-
te închis gene lungi implorînd bing t`cere hop
terminat.
(1966)
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
Billet doux-ul Smeraldinei
traducere de Veronica D. Niculescu
Bel Bel iubiria mea, acum [i pentru tot
deauna al meu!!
Scrisoarea ta e înmuiat în lacrimi moartea e
sigurul lucru. Am plîns amarnic, lacrimi!, la-
crimi!, lacrimi! [i atîta, apoi scrisoarea ta mi-a a-
dus alt lacrimi, dup` ce am citit iar` [i iar` am
v`zut c` aveam pete de cerneal` pe fa]`. La-
crimile mi se rostogolesc pe fa]`. Este foarte de-
vreme diminea]a, soarele str`lucea[te dincolo
de copacii negri [i curînd asta se va schimba, ce-
rul va fi albastru [i copacii un maro auriu, îns`
un lucru nu se schimb, durerea acest [i la-
crimile ace[ti. Ah! Bel te iubesc îngrozitor, te
doresc îngrozitor, doresc trupul t`u trupul t`u
alb [i fin Nagelnackt1! Trupul meu are îngro-
zitor nevoie de tine, mîinile [i buzele [i sînii [i
toate celelante ale mele, uneori îmi este foarte
greu s` îmi ]in promisiunea dar am ]inut pîn` a-
FRAGMENTE
cum [i a[a voi face înainte pîn` ne întîlnim iar`
[i pot în sfîr[it s` te am, în sfîr[it s` fiu a ta Ge-
liebte2. Cei mai greu: durerea de a fi departe u-
nul de cel`lant, sau durerea de a fi unul cu cel`-
lant, plîngînd de frumuse]ea celuilant? Crec` ul-
tima e mai greu, alfel am renun]a la speran]a s`
fim vreodat` alfel decît neferici]i.
Am fost la un Film important asear`, în pri-
mul rînd nu era nici un fel de îmbr`]is`ri [i pu-
pat obi[nuit, crec` niciodat nu am fost a[a în-
cîntat [i trist la un film ca la acela, Sturm über
Asien3, dac` vine la Dublin trebuie s` te duci s`
îl vezi, aceea[i Regie ca Der Lebende Leich-
nam4, ceva foarte diferit de toate celelalt Filme,
nici o leg`tur` cu Iubire (a[a cum în]elege toa-
t` lumea cuvîntul), nu fete f`cînd mutre dulce,
cam to]i oameni b`trîni din Asia cu fe]e minu-
nat, lacuri negre [i m`re]i Landschaften5. Ren-
torcînd acas` era lun` nou`, p`rea a[a uria[ pes-
te copaci negri, c` f`cut s` plîng. Am deschis
bra]ele larg [i încercat imaginez c` stai întins la
sînii mei [i prive[ti în sus la mine a[a cum ai f`-
95
FRAGMENTE
cut în nop]ile acelea cu lun` cînd ne-am plimbat
împreun` sub castani mari, cu stele sclipcind
printre crengi.
Am întîlnit o fat` nou`, foarte frumos, peri
negru smoal` [i foarte palid`, vorbe[te numa
egiptean`. Ea mi-a povestit despre omul care îl
iube[te, în prezent el este în Amerika departe
într-un loc izolat [i nu se întoarc` în urm`torii
trei ani [i nu poate scrie ei findc` nu e po[t` un-
de st` [i ea prime[te numa o scrisoare tot la 4
luni, imagineaz`-]i dac` noi am primi unul de la
cel`lant doar o scrisoare tot la 4 luni în fel de
hal am fi noi acum, biata fat` îmi pare tare r`u
de ea. Am mers la un ceai dansant la ora 5, a fost
cam plictisicos dar destul de amusant s` vezi oa-
meni care nu se gîndesc la nimic decît la ce au
pe ei [i b`rba]i aranjînd la cravatele lor la fiecare
5 minu]i. Pe drum spre cas` am fost cuprins a[a
de o dat` de o stare groaznic de triste]e [i nu
mai zis o vorb`, sigur c` erau sup`ra]i cu mine,
pe moment nu am p`sat de loc, cînd am urcat
în autobuz am scos o Carte mic` [i creion [i
scris de 100 de ori: Iubiria Iubiria Iubiria Bel Bel
Bel, am sim]it parc` niciodat` nu mi-a fost a[a
dor în via]a mea de omul care îl iubesc, s` fiu cu
96
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
el, cu el. Te vreau atît de mult, în toate senzurile
cuvîntului, pe tine [i numa pe tine. Cînd am
ie[it din autobuz [i mergeam pe strad` am ]ipat
wahnsinnig wahnsinnig! wahnsinnig6! Frau
Schlank a adus jos [oseata ta [i asta m-a f`cut s`
plîng mai mult ca ori cînd. Nu crec` o s` ]i-o tri-
mit, o pun în un sertar cu scrisoarea ta dulce.
Mai am o scrisoare de la un b`rbat care m-a in-
vitat s` merg cu el la dans sîmb`t` seara, crec`
o s` merg. {tiu c` iubiria mea nu se sup`r` [i as-
ta face timpul s` mearg` mai iute, b`rbatul e
cam prostu] dar danseaz` destul de bine [i e de
în`l]ime potrivit` cu mine. Un flirt e foarte amu-
sant dar nu trebe s` mearg` mai departe.
Apoi am întîlnit b`rbatul b`trîn cu pip` [i el
a zis c` aveam o scrisoare albastr` [i apoi b`rba-
tul gras cu cheile în hol [i el a zis Grüss Gott7
da nu am auzit.
Curînd o s` num`r orele pîn` pot s` m` duc
la gar` [i s` te g`sesc printre peronul aglomerat
dar crec` nu o s` pot s` port costumul meu gri
dac` este prea rece [i atunci o s` trebuie s` port
haina de blan` a Mami. O s` fii cu mine pe 23 nu
e a[a Bel, Bel al meu cu buzele frumoase [i
mîini [i ochi [i fa]` [i tot ce e pe tine, [i acum cu
DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010
biata ta fa]` trist` nu o s` mai conteze. |nc` do-
u` s`pt`mîni de suferin]` durere [i triste]e! |nc`
14 zile ah! Doamne [i nop]ile acele f`r` somn!!!
Pîn` cînd? Pîn` cînd?
Am avut un vis foarte ciudat noaptea trecut`
despre tine [i mine în o p`dure întunecat`, st`-
team întins pe un potec împreun` cînd de o
dat` te-ai schimbat în un copil [i nu [tiai ce e
dragostea [i eu încercam s` î]i spun c` te iubesc
mai mult ca ori ce pe p`mînt dar tu nu în]e-
legeai [i nu vreai s` ai a face cu mine dar nu era
de cît un vis a[a c` nu conteaz`. E inutil s` în-
cerc s` î]i spun cît te iubesc fiindc` nu voi reu[i
nici o dat`, [tiu asta pre]is. Este el b`rbatul c`u-
tat din totdeauna? Da! dar atunci de ce nu poate
el s` dea aia ce eu a[tept de 6 luni? M`ntreb a-
desea ce e la tine de te iubesc a[a de mare. Te
iubesc über alles in dieser Welt, mehr als alles
auf Himmel, Erde und Hölle8. Pentru un lucru
îi mul]umesc lui Dumnezeu c` iubiria noastr` e
a[a larg`. M`ntreb adesea cine sînt eu ca s` mul-
]umesc c` te-ai n`scut [i c` ne-am întîlnit, pre-
spun c` mai bine s` nu caut s` aflu a cui vin` e
c` tu te-ai n`scut. Ajunge la acela[i lucru, [i anu-
me, c` [tiu numa UN SINGUR LUCRU [i acela e
c` TE IUBESC {I C~ S|NT A TA SMERALDINA PE
VECI [i numa asta conteaz` cel mai mult în via]a
noastr` M~ IUBE{TI {I S|NTE}I PE VECI BEL AL
MEU.
Analiese maltrateaz` pianul [i nu e lini[te
a[a c` m` voi opri. Acum o s` continui s` citesc
Cartea mea numit` Die Grosse Liebe9 [i apoi
poate o s` încerc [i lupt prin sonate de Be-
ethoven, este sigurul lucru care m` poate face
s` uit de nefericirea mea, îmi place s` cînt încet
pentru mine seara m` lini[te[te mult.
Bel! Bel! Bel! tocmai a venit scrisoarea ta!
Chiar dac` încetezi s` fii mereu [i tot al meu!!!
Ah! Doamne cum ai putut spune a[a ceva, pen-
tru dumnezeu nu spune!!! pentru numele lui
dumnezeu nu sugera m`car a[a ceva iar`! |mi
îngrop capul în mîini [i ud scrisoarea ta cu la-
crimi... Bel! Bel! cum te-ai putut îndoi de mine?
Meine Ruh ist hin mein Herz ist schwer ich
finde Sie nimmer und nimmer mehr. (Goethes
Faust)10 Doamne Doamne Doamne pentru nu-
mele lui dumnezeu spune dendat` ce egzact
am gre[it. }i-e totul indifrent? Klar c` nu po]i fi
FRAGMENTE
deranjat de o capr` ca mine. Dac` nu mopresc
din scris no s` po]i citi scrisoarea findc` o s` fie
toat` plin de lacrimi. Bel! Bel! iubiria mea e a[a
larg` c` atunci cînd sînt prezentat` unui b`rbat
[i el începe s` fac` polite]ea eu tremur tot. {tiu
ce sim]esc pentru tine, ultima ta scrisoare e me-
reu pe sînul meu cînd m` trezesc diminea]a [i
v`d soarele cum r`s-sare. Ich seh’Dich nicht
mehr Tränen hindernmich!11 Dumnezeul
meu! adev`ratul meu zmeu! copilul meu!
Trebuie s` iau o peni]` nou`, tocul `sta
vechi s-a stricat, numai pot scri cu el, e cel luat
de la Wollworth deci î]i dai seama ce bun tre-
buie s` fie.
Mami vrea s` merg la plimbare dup`masa
asta, îns` ur`sc s` merg pe jos, obosesc tare s`
tot pun un picior delibertat în fa]a altuia. |]i
aminte[ti vara trecut` (sigur c` î[i aminte[te) [i
ce dr`gu] era s` st`m întins [i ascult`m albinele
socotind [i p`r`sile cîntînd [i fluturele mare ca-
re trecut, p`rea splendid, era maro închis cu pe-
te galbene [i a[a frumos p`rea în soare, [i cor-
pul meu era maro peste tot [i eu numai sim]eam
de loc frigul. Acum z`pada e topit` toat` [i p`-
durea e neagr` ca întotdeauna [i cerul este me-
reu gri mai pu]in diminea]a devreme [i chiar [i
atunci se pot vedea ni[te pe]i de ro[u între norii
negri.
Perii mei sînt proaspe]i sp`la]i [i am umpic
mai mult` energie ca de obicei dar tot m` simt
foarte pasiv`. Pentru numele lui Domnului nu
te obosi [i caut` s` nu te îmbe]i iar`, vreau s` zic
adic` nu pîn` ]i se face r`u.
Ast` sear` neam întors acas cu autobuzul,
dar nu neam dus pe drumul acela peste dealuri
cu toate aleile mici findc` drumul mare era re-
parat. Mami mereu întreab` dup` tine. Zice c`
timpul zboar`, nu o s` mai fie timp pîn` la Cr`-
ciun [i zice c` sper` c` Frau Holle î[i face patu
des. Am auzit-o zicînd lui Tati, m` întreb cum se
face c` Ivy [i Bill m` enerveaz` cînd merg îm-
preun` [i Smerry [i Bel niciodat`. Vrea s` zic`
cînd st`m noi unul pe genunchii celuilant [i as-
tea, crec` e finc` iubiria dintre Ivy [i Bill nu e a-
dev`rat`, mereu pare s` fie ceva afec]iune cu ea.
|mi bleastem toat` ziua [i corpul `sta findc`
nu [tiu ce naibii am la picior c` abia pot s`
merg, nu [tiu ce e [i cum sa-ntîmplat, dar am
97
FRAGMENTE DILEMATECA l NOIEMBRIE 2010

ceva [i plin de chestii la naiba cu el.
Azi e una din zilele cînd v`d totul mai clar ca
oricînd [i sînt sigur` c` totul va merge bine la
final.
Der Tag wird kommen
und die stille
NACHT!!!12
Nu [tiu genau13 cînd dar dac` nu gîndesc
asta o s` m` pr`bu[esc de suferin]a asta, aste
groaznic nop]i lungi [i întunecat [i numa ima-
ginea ta m` consoleaz`. |mi place a[a mult mica
statuie alb` [i tînjesc dup` ziua în care tu [i eu
o s` st`m a[a [i nu o s` trebuie s` gîndim c` e
cineva afar` care pot veni în orice clip`.
Arschlochweh14 e c`s`torit [i plecat cu ne-
vasta lui la Elve]ia.
M-ai rugat s` î]i dau un sarcin. Cred c` ]i-am
d`dut un sarcin destul de mare. Tînjesc s` î]i
v`d „chestia“ de care mi-ai scris tu despre „fru-
muse]ea“ mea (cum îi zici tu) trebuie s` zic (f`-
r` s` vreau vreun complement) c` eu nu v`d
mare lucru despre care s` scriu cu excep]ia
prostii obi[nuite care b`rba]ii scriu despre fe-
mei.
Drag` Bel trebuie s` m` opresc. Patul meu e
singur f`r` mine [i fotograful t`u a[teapt` s` fie
s`rutat a[a c` mai bine le dau pace la amîndoi.
Curînd toate se vor sfîr[i, tu o s` fii cu mine [i
vei sim]i acea minunat` durere iar` pe care am
f`cut-o în mun]ii întuneca]i [i lacul mare [i ne-
gru desubt [i vom merge pe dealuri acoperite
cu ciubo]ica cucului [i Flieder15 [i o s` ne ]inem
iar` în bra]ele tale
iubiria ta trist`
SMERALDINA
P.S. O zi mai aproape de Noaptea cea
sfînt`!!!16
n

1. Compus beckettian din Nagel (cui) [i nackt (gol) (în german` în original).
2. Iubit` (în german` în original).
3. Furtun` deasupra Asiei (german`).
4. Cadavrul viu (german`).
5. Peisaje (german`).
6. Nebun` (german`).
7. Bun` ziua (în german` în original).
8. Mai mult decît orice pe lumea asta, mai mult decît toate din cer, p`mînt [i iad (în german` în original).
9. Marea iubire (în german` în original).
10. „Lini[tea mea,/ Odihna toat` –/ Nu le mai aflu/ Ah, niciodat`. (Faust de Goethe)“ (în german` în
original). Fragment dintr-un monolog al Margaretei (trad. de Lucian Blaga, Editura de Stat pentru literatur` [i
art`, 1955).
11. Nu te mai v`d, lacrimile m` împiedic` (în german` în original).
12. Va veni ziua [i lini[tita noapte! (în german` în original).
13. Exact, precis (în german` în original).
14. Durere-n fund (în german` în original). Referire la profesorul de improviza]ie, personaj conturat în
Dream of Fair to Middling Women.
15. Liliac (în german` în original).
16. Scrisoarea de dragoste a Smeraldinei c`tre Belacqua, într-o englez` stricat`, cu amuzante accente
germane, se bazeaz` pe scrisorile primite de Beckett de la veri[oara lui, Peggy Sinclair, prima lui iubire. Peggy
Sinclair a murit în 1933, iar aceast` povestire este, conform The Grove Companion to Samuel Beckett, parte din
flagelarea lui Belacqua, [i nu o ridiculizare a autoarei scrisorii. Beckett a regretat durerea pricinuit` p`rin]ilor lui
Peggy.

98