REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃ

A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI

Anul X, Nr. 10 (115) – octombrie 2009

Þarã de artiºti
Urmãrind dezbaterile provocate de fostul prim-ministru cu privire la noua lege a
pensiilor, am aflat cu surprindere cã în România s-ar acorda în prezent optzeci ºi cinci
de mii de adaosuri la pensie pentru „creatori”. Surprinderea mea n-a fost totalã, întrucât
nu trãiesc pe sub pãmânt, aºa încât mai aflu câte ceva din ceea ce guvernanþii ºi
administratorii noºtri, interesaþi de cu totul alte probleme decât cele pentru care au fost
învestiþi, ignorã cu desãvârºire. ªi totuºi, informaþia e bulversantã.
Ne amintim foarte bine cã, în urma unor dificile demersuri, a fost aprobatã în
Parlamentul României Legea nr.8/2006, vizând pensionarii din sistemul public care
sunt membri ai uniunilor de creatori legal constituite. Normele metodologice privind
aplicarea legii prevãd c㠄prin «uniuni de creatori» se înþelege persoanele juridice române
de drept privat, fãrã scop patrimonial, din domeniul creaþiei muzicale, interpretative,
cinematografice, literare, arhitecturale, teatrale ºi al artelor plastice”.
Toate bune ºi frumoase, mai ales cã între categoriile vizate au încãput ºi bieþii
scriitori (dar nu ºi nefericiþii jurnaliºti). Numai cã existã în înºiruirea de termeni cu
pricina unul care a deturnat, dupã opinia mea, legea de la intenþia ei iniþialã ºi a fãcut ca
numãrul prezumat al beneficiarilor, care n-ar fi trebuit sã depãºeascã cinci mii de persoane,
sã fie puternic infirmat de realitate.
Care ar fi deci „uniunea de creatori” care a dus la situaþia pe care-o constatãm în
prezent? Pãi e limpede: cea de tip „interpretativ”; sau cele, pentru cã sunt, în mod sigur, mai
multe. Mai ales cã la noi fiecare om a interpretat sau interpreteazã câte ceva: avem coriºti
care au interpretat cu sârg „Republicã, mãreaþã vatrã”, iar acum sunt la pensie. Avem
dansatori, avem membri ai brigãzilor de agitaþie de odinioarã, interpreþi de toate nivelurile de
muzicã popularã ºi uºoarã, maneliºti, recitatori, membri ai formaþiilor teatrale de amatori, în
fond, toþi cei care au avut sau au o oarecare tangenþã cu activitatea din cãminele culturale ºi
din casele de culturã. Între aceºtia vor fi introduºi, pânã la urmã, pe baza unei adeverinþe, ºi
spectatorii, pentru cã, în fond, ºi ei interpreteazã un rol. Cu atât mai mult cu cât unii au fost
cândva (ºi poate mai sunt) iscusiþi „ciripitori”. Aºa s-a nãscut, bunãoarã, „Uniunea de
Creaþie Interpretativã a Muzicienilor din România” (www.ucimr.ro), unde toþi cei amintiþi
mai sus, dar probabil ºi mulþi simpli cetãþeni de pe stradã, au devenit membri ºi, dacã au
vârsta ºi statutul, beneficiari ai legii de care e vorba aici. „Uniunea” respectivã are „puncte
de lucru” (probabil pentru racolarea de persoane) în Bucureºti ºi în principalele zone ale
þãrii ºi a dus, alãturi de altele, pe care eu nu le cunosc, la situaþia din prezent, când avem
85 000 de „creatori” pensionari. Ceea ce înseamnã, socotindu-i ºi pe cei care nu sunt
pensionari, pe puþin o jumãtate de milion de artiºti vrednici de a fi consideraþi consacraþi,
cu toate frumoasele consecinþe legale. Pentru mine, însã, afacerea are miros penal.
S-a întâmplat cu Legea 8/ 2006 ceea ce s-a întâmplat cu o lege de acum vreo
cincisprezece ani privind acordarea unui spor înscris, dupã gradul de izolare al localitãþii,
între 5 ºi 80 la sutã din salariul de bazã profesorilor care au „reºedinþa sau domiciliul” în
zone rurale. Brusc, mai toþi dascãlii din oraºe ºi-au stabilit reºedinþa pe la te miri cine, în
sate bãtute de Dumnezeu (metodã preluatã mai încoace în cazul examenului de obþinere
a permisului de conducere auto la Piteºti). Abia dupã vreo trei ani, Parlamentul a reformulat
un articol din lege ºi a îndreptat lucrurile. Ceea ce cred cã ar trebui fãcut ºi acum, doar
cã uniunile de creaþie curate la suflet (între care vreau sã includ ºi Uniunea Scriitorilor)
ar trebui sã ia atitudine. Pentru cã altminteri se va întâmpla ceea ce se întâmplã la noi:
va fi aruncat la canal, împreunã cu apa din albie, ºi bietul prunc.
Tudor Cristea
 Revistã lunarã de culturã
a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

ISSN 1582-0289
EDITORIAL: Tudor Cristea – Þarã de artiºti ..................................................... 1
ACCENTE: Alexandru George – Propaganda .................................................... 4
LITERATURà DUS-ÎNTORS: Mircea Horia Simionescu – Musca verde
numitã ªi (2) ................................................................................................ 6
BREVIAR: Barbu Cioculescu – La Confreria ..................................................... 8
CRONICà LITERARÃ: Ioan Adam – Între cronicã ºi parabolã ....................... 10
CRONICà LITERARÃ: Margareta Bineaþ㠖 Istorie ºi destin.......................... 12
LECTURI: Niculae Ionel – În numele frumosului principe ................................. 16
LECTURI: Daniela-OlguþaIordache – O sete Christã. Psalmii lui Traianus ..... 18
LECTURI: Viorica Rãduþ㠖 Imagini pietrificate ................................................ 20
RECITIRI: Henri Zalis – Expuneri lirice recomandate de magia iluziilor ............ 22
STEIURI: George Anca– Psihanalizã cosmicã ..................................................... 23
ALAMBICOTHECA: Dumitru Ungureanu – Argumentul umorului ................. 26
VALENÞE LITERARE: Mihai Cimpoi – Muzicalizare, prozaizare,
intelectualizare – Apollo ºi Dionysos ........................................................... 27
EVOCÃRI: Crisula ªtefãnescu – Corespondenþa
dintre Alexandru ºi George Ciorãnescu (1) ................................................. 29
AMINTIRI LITERARE: George Toma Veseliu – Florentin Popescu.
„Eu v-am citi pe toþi” – un travaliu descãtuºat de prejudecãþi critice (1) .... 31
RESTITUIRI: Nicolae Scurtu – Însemnãri despre bibliograful
Alexandru Ciorãnescu ................................................................................... 33
RAFTUL DE SUS: Mircea Constantinescu – Te iubesc, tâmpitule! rãcni
regina încãlecându-l pe majordom... ............................................................ 35
MERIDIANE: Marina Nicolaev – In memoriam: Paul Barbãneagrã .................. 37
AFINITÃÞI CULTURALE: Ioana Cristina Muºat – Traducerea
ca o cale regalã ............................................................................................. 38
NEGRU PE ALB: ªerban Tomºa – Oraºul cu un singur locuitor.
Scrisoare domnului Radu Aldulescu ............................................................. 39
SCRIITORI CONTEMPORANI: Horia Gârbea – Autorul total ºi infernurile sale ... 41
PORTRETE ÎN PENIÞÃ: Florentin Popescu – Controversat fãrã a fi citit:
Marin Mincu ................................................................................................ 42
ANIVERSÃRI: Sultana Craia – Un poet în rugãciune ....................................... 43
DICÞIONAR: Victor Petrescu – Theodor Nicolin:
Un târgoviºtean autentic .............................................................................. 45
GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ: George Coand㠖 PreTârgoviºtea
întru etnogeneza creºtinã a românilor (1) .................................................. 47
ETHNOS: Iordan Datcu – Monografii de sate ..................................................... 48
ROMÂNUL A RÃMAS POET?: Liviu Grãsoiu – Douã antologii ...................... 50
POESIS: Valentin Emil Muºat – Vamã veche ..................................................... 52
POEZIA ACASÃ: Iulian Filip – Adrian Gavriliuc .............................................. 54
RIDENDO: Corin Bianu – Poftim culturã! pe bandã rulantã ............................. 56
CÂNTECE ÎN CULORI: Vasile Romanciuc – Petru Cãrare .............................. 57
PROZÃ: Titi Damian – Norul (fragment) ............................................................ 59
ISTORIA PRESEI: Dan Gîju – Presa coaliþiilor militare ................................... 61
CLIO: Mihai Gabriel Popescu – Târgoviºtea în documentele
din anii 1810 ºi 1912 ................................................................................... 63
SEMNAL: Mihai Stan ........................................................................................... 64
Concursul Naþional de Literatur㠄Moºtenirea Vãcãreºtilor” ........................ 64
REVISTA REVISTELOR: Lector – Mensuale piteºtene ........................................... 68

2 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 CALENDAR DÂMBOVIÞEAN

1.X.1903 – A murit Ioan D. Petrescu (n.1918)

4.X.1910 – S-a nãscut Mihail Ilovici (m.1983)
7.X.1961 – S-a nãscut George Ioan Canache
10.X.1903 – S-a nãscut Nicolae Untãrescu (m.1972)
10.X.1919 – S-a nãscut ªtefania Stâncã (m.1984)
10.X.1958 – S-a nãscut Marius Bãdiþescu
11.X.1949 – S-a nãscut Petre Drãguþoiu
11.X.1950 – S-a nãscut Alexandru Manafu
12.X.1825 – A murit Nicolae Vãcãrescu
12.X.1916 – S-a nãscut Marin Cosmescu-Delasabar
12.X.1937 – S-a nãscut George Coandã
15.X.1960 – S-a nãscut Gabriela Marin-Thornton
16.X.1935 – S-a nãscut Serghie Bucur
16.X.1998 – A murit Radu Urziceanu (n.1927)
17.X.1935 – S-a nãscut Aurelian Chivu
18.X.1926 – A murit Ion. I. Ciorãnescu (n.1905)
18.X.1940 – S-a nãscut Toma George Veseliu
18.X.1974 – S-a nãscut Sorana Corneanu
19.X.1930 – Apare la Gãeºti, sub conducerea lui Mihail Ilovici, revista modernistã
Cristalul, ca sãptãmânal. La 20 decembrie, redacþia se mutã la Bucureºti, unde
revista va apãrea lunar, pânã în aprilie 1932. Serie nouã, în 1998, ca revistã a
elevilor din Colegiul Naþional „Vladimir Streinu”, Gãeºti.
19.X.1939 – S-a nãscut Ilie Traian
21.X.1999 – A murit Aurelian Trandafir (m.1964)
22.X.1956 – S-a nãscut Octavian Pop
23.X.1954 – S-a nãscut Constantin Voicu
24.X.1947 – S-a nãscut Mihail Iurcu
25.X.1914 – S-a nãscut D. Ulieru (m.1987)
28.X.1909 – S-a nãscut Ion Calboreanu (m.1964)
30.X.1908 – S-a nãscut Florica Mumuianu (m.1982)
30.X.1992 – A murit Alexandru Stark (m.1931)
Oct. 1933 – Apare la Gãeºti, sub conducerea lui Mihail Ilovici, revista Litere.
Odatã cu nr. 3-4 / ianuarie februarie 1934, revista se mutã la Bucureºti, unde va
apãrea pânã în martie-aprilie 1935.

REDACÞIA
DIRECTOR Henri Zalis Ion Mãrculescu
Tudor Cristea Florentin Popescu
Liviu Grãsoiu SUBREDACÞIA
REDACTOR-ªEF George Anca CHIªINÃU
Mihai Stan Iulian Filip
REDACTORI ASOCIAÞI Vasile Romanciuc
SECRETAR DE REDACÞIE Daniela-Olguþa Iordache Ianoº Þurcanu
Ion Anghel Dumitru Ungureanu
Margareta Bineaþã TEHNOREDACTOR
SENIORI EDITORI Victor Petrescu ing. Ion Anghel
Alexandru George Mihai Gabriel Popescu
Mircea Horia Simionescu George Coandã PROCESARE TEXT
Barbu Cioculescu Nicolae Scurtu Cosmin Sîrbu
Mihai Cimpoi Emil Stãnescu
Nicolae Neagu Corin Bianu GRAFICÃ
Mircea Constantinescu George Toma Veseliu Iulian Filip

În atenþia colaboratorilor: Materialele trimise vor avea 1 sau 2 pag. A4 cu literã

de 12 la un rând sau 3500-7000 semne fãrã spaþii (4500-9000 cu spaþii).
Manuscrisele primite nu se returneazã. (Redacþia)

Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã Revista poate fi cititã ºi on-line la adresa
www.bibliotheca.ro/reviste/litere
pentru conþinutul articolelor revine exclusiv
semnatarilor acestora ca persoane individuale.

Anul X, Nr. 10 (115) • octombrie 2009 3

 ACCENTE
Alexandru George
PROPAGANDA
Regimurile non-democratice din ultima
sutã de ani, dar mai ales cele de dupã Primul
Rãzboi Mondial, când apar nu doar
numeroase dictaturi, ci ºi proiecte de
regimuri totalitare (de stânga ºi de dreapta)
au folosit din plin propaganda, un fenomen
oarecum nou, ºi au popularizat termenul.
Desigur cã ºi înainte oamenii politici ori
cei care cãutau popularitatea, se foloseau
de mijloace propagandiste (sã ne gândim
la toatã literatura omagialã pe care a
provocat-o ºi a promovat-o regele
Ludovic al XIV-lea în Franþa, dar ºi
mulþimea de monumente arhitectonice ºi
de opere de artã pe care le-a comandat
artiºtilor ºi care pot fi vãzute ºi admirate
pânã în clipa de faþã), dar preocuparea
de a câºtiga mase cât mai populare este
una recentã, nu fãrã legãturã cu experienþa
mobilizãrii, înregimentãrii, entuziasmãrii ºi
conducerii acestora în acþiuni pânã la
sacrificiu. Pentru aceasta nu s-a folosit doar
constrângerea sau promisiunea de a-i jefui
pe cei învinºi (care atrãgea pe mercenari),
ci ºi convingerea cã participanþii
îndeplinesc o acþiune altruistã în gradul cel
mai înalt patrioticã.
Marele Rãzboi, cu o participare uriaºã
de mase mobilizate pe fronturi ºi în spatele
lor, a spulberat ideea socialistã despre
„internaþionalismul clasei muncitoare”,
aceasta s-a dovedit, dimpotrivã, în grad
suprem naþionalistã ºi, în acest fel, cã e de
fapt „mic burghez㔠– cum ar fi trebuit sã
o numeascã marxiºtii. Revelaþia aceasta a
nãscut sau a întãrit considerabil „dreapta”
europeanã, un fenomen care creºte atunci
în amploare, ea trebuind deosebitã de
vechiul conservatorism, care nu a evoluat
în cele mai multe cazuri spre „fascism”.
Dreapta e populistã, nu liberalã, ea folosind
armele demagogiei de stânga în folosul
propriilor ei idei, în mijloacele ei de
propagandã intrând violenþa verbalã,
oratoria de mase, gazetãria de succes la
public, în fine, marea invenþie ºi rãspândire
în þãrile civilizate a radiofoniei, apoi a
cinematografiei.
4 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
La noi în þarã, „dreapta” este opera lui
N. Iorga, un gazetar ºi orator de primã
mânã, revelat în legãturã cu un eveniment
de stradã în martie 1906, dar acþiunea sa n-a
avut succes datoritã sistemului cenzitar care
exista atunci ºi a stãruinþei regelui Carol I
de a respecta modelul englez: numai douã
partide: conservator ºi liberal, nu ºi un al
treilea, Dar, dupã rãzboi, sistemul a cãzut
ºi „dreapta” a fãcut erupþie pe scena politicã
româneascã. N. Iorga retrãgându-se din
rândul extremiºtilor ºi rãmânând doar un
conservator (el ºi-a zis „tradiþionalist”, pe
urmele lui Kogãlniceanu.)
Propaganda invadeazã luptele politice
din multe þãri europene; apar lideri impuºi
de stradã, revelaþi cu mijloace oratorice sau
cu gazetãria de imens tiraj, folosite atât de
dreapta, cât ºi de stânga Nu e o întâmplare
cã fascismul italian e creaþia lui Mussolini,
un gazetar socialist, dar ulterior ºi un ora-
tor politic remarcabil, iar „naziºtii” au
întemeiat un partid „socialist al muncitorilor
germani”, rãmas cu acest titlu pânã la
moarte. Spre deosebire de conservatori ºi
de liberali (politicieni de cabinet ºi de club,
oratori parlamentari), curentele populiste
folosesc metode mai ales emoþionale, în
ciuda pretenþiilor „ºtiinþifice” ºi ideologice
pe care le afiºeazã teoreticienii. Nu ºtiu când
a apãrut în Rusia bolºevicã Agitprop-ul, dar
toþi liderii victorioºi împotriva menºevicilor,
apoi împotriva guvernului liberalului
Kerenski au fost oratori ºi gazetari, în frunte
cu avocatul Ulianov, cu gazetarul Troþki,
cu Buharin, chiar ºi cu cel din coada listei,
Djugaºvili, gazetar ºi el, luptându-se din greu
cu limba rusã, ºi mai mult ca sigur cã ruºii
au folosit ºi radiodifuziunea (pe care o
dãdeau drept invenþia compatriotului lor
Popov), dar pe un imens teritoriu aceastã
preþioasã noutate nu funcþiona precum în
þãrile civilizate ale Europei sau ale Americii.
În schimb, propaganda nazistã prin ra-
dio, prin megafoane, care zguduiau sonor
sãli de mii de oameni ºi „chemau” strãzile
aglomerate ale metropolelor, a fost un
efectiv instrument al biruinþei. Cel puþin
 împotriva „centrului” burghez ºi conser-
vator, dar mai mult luând socialiºtilor ºi
comuniºtilor o parte considerabilã din
electorat. Artizanul acestei acþiuni diabolice
a fost Goebbels, fondatorul cotidianului
Völkischer Beobachter, adicã Observatorul
popular, o gazetã surprinzãtor de rãspânditã
într-o þarã cu o presã foarte diversificatã
ºi de înalt nivel, consolidatã de decenii.
Naziºtii, încã de la venirea la putere,
au înfiinþat anume pentru Goebbels un
minister special, al Propagandei (für
Volksaufklärung und Propaganda) asta
dupã ce, începând din 1929, fusese
„Reichspropagandachef” al Partidului
Naþional-Socialist (NSDAP.) Sã se remarce
Agitprop-ul bolºevic, orientat spre
„agitaþie”, ºi omologul nazist care vorbea
de „Aufklärung” pentru popor.
Efectele acestei acþiuni au fost
formidabile, cu ea naziºtii au reuºit sã
înºele nu doar poporul german (oricum,
printre cele mai „luminate” din lume), dar
ºi toate statele din jur, cu ochii atenþi de
îngrijorare, la tot ce fãcea Hitler. Or, ce se
întâmpla în Germania era altceva decât o
butaforie, ca dincolo de Alpi, era o
mobilizare generalã a naþiunii, a întregului
Deutschtum în vederea unui rãzboi pe viaþã
ºi pe moarte în care acea naþiune nu putea
conta decât pe ea însãºi. Iar posibilitãþile
ei tehnice puse în serviciul cauzei erau
formidabile, depãºind uneori vorbele.
Am mai pomenit de marele moment
de triumf al nazismului spectaculos, cu
ocazia Olimpiadei din Berlin (1936), cãci
acolo n-a fost vorba doar de gloria sportivã:
toþi cei prezenþi au asistat, din tribune ºi în
afara lor, pe strãzi ºi la întrunirile care au
avut loc la un spectacol al tinereþii, al
vigoarei ºi speranþei regãsite a unui popor
zdrobit cu aproape douã decenii înainte în
Marele Rãzboi ºi aflat de atunci în cele mai
grave crize politice.
În propaganda nazistã, germanii, unul
dintre popoarele cele mai vechi din analele
istorice, concurând îndeaproape pe italieni,
se afirma spectaculos (mai apoi o va face
ºi agresiv) ca un popor tânãr, împotriva
bãtrânei Anglii, a putredei Franþe ºi mai ales
a degeneraþilor evrei. Vom regãsi aceeaºi
temã atât în propaganda fascistã, cât ºi în
cea a Rusiei bolºevice, ambele cu
contradicþii de fond identice. ªi ruºii
trebuiau sã se simtã ca niºte nou nãscuþi,
mai ales cã li se spunea acuma „sovietici”,
totul era proiectat în viitor, într-o utopie
futuristã, pe care n-aveau s-o trãiascã decât
generaþiile viitoare, singurii ei beneficiari.
Pe baza acestei speranþe neverificabile,
Anul X, Nr. 10 (115) • octombrie 2009
Hitler precizase cã noul Reich (al III-lea,
inaugurat de el) va dura... o mie de ani!
Despre multimilenarul popor italian nu mai
vorbesc, imnul fascist care-mi rãsunã ºi
acum în urechi, Giovinezza spune totul!
ªi, totuºi, mistificaþia a înºelat pe mulþi;
propaganda a acþionat ºi atunci, dar ºi ani
de-a rândul, cu maxim succes. Olimpiada
de la Berlin, expresie a juvenilitãþii demon-
strative, dar ºi a unui popor care în noul regim
construieºte a beneficiat de arta a doi tinerei:
arhitectul Speer ºi cineasta Leni Riefenstahl,
ultima dovedind cã se poate realiza o
capodoperã cinematograficã în slujba
regimului nazist. Pentru mine filmul acesta,
pe care l-am vizionat în anii urmãtori, apoi la
o cinematecã, a fost un fel de cui înfipt în
inimã: m-a sedus ºi m-a indignat.
În calitatea mea de detestator precoce
al nazismului, eram indignat ºi înfricoºat
de ideea cã trebuie sã-i recunosc unele
merite în „arta” care mi-era cea mai
apropiatã de suflet ºi cu acþiune directã.
Propaganda nazistã a continuat în anii
urmãtori cu mijloace populare, dar cu o
tehnicã impecabilã; cinematografie de
rãzboi, reviste ilustrate foarte expresive,
imagini fotografice. Ele nu mi-au anulat
anglofilia ºi aderenþa mea la idealurile lumii
anglo-saxone, nici credinþa cã aceasta va
câºtiga rãzboiul în cele din urmã. Dar mulþi
dintre compatrioþii mei... A trebuit sã treacã
ani de zile ºi, din pãcate, aventura
antonescianã (care ºi ea a fost susþinutã de
o surprinzãtor de bunã propagandã aservitã
ei) pentru ca lumea sã se dezmeticeascã.
Capodopera lui Leni Riefenstahl mi s-a mai
ºters din minte, dar nu de tot.
...Mai ales cã prin anii ’50 am pus mâna
pe cartea de memorii a lui Henderson,
ambasadorul Marii Britanii la Berlin (Deux
ans avec Hitler, în traducerea francezã)
care a fost ºi el uluit de personalitatea
Führerului ºi de priza lui în mase, ba chiar
a opinat cã unele lucruri ar putea fi adoptate
ºi la el în þarã!
Când au venit ruºii peste noi, era greu
sã nu sesizezi similitudinea metodelor
propagandistice ºi sã tragi concluziile
cuvenite, în cazul oricãrui spirit liberal. Cãci
foarte curând au început „construcþiile”,
inclusiv edificarea „omului nou” ºi masele
trebuiau impresionate prin gigantismul
„programului”, prin elanul „revoluþionar”
ºi încrederea în viitorul luminos. (Era greu
ca orice realizare modestã sã nu þi se parã
strãlucitã, atunci când regimul începuse,
prin a te cufunda în întuneric.)
(continuare la pagina 15)
5
 LITERATURÃ DUS-ÎNTORS
Mircea Horia Simionescu
MUSCA VERDE NUMITÃ ªI (2)
Las la o parte faptul cã acum ºtiu de
unde a împrumutat G. Cãlinescu
formularea privitoare la mecanismul
anticipãrii de cãtre spectatori a replicilor
caragialeºti de pe scenã ºi mã rezum a
spune cã însemnarea aterizajelor muºtei,
oricât s-ar menþine la suprafaþa textului,
trimite privirea cititorului în adâncã
profunzime, la idee ºi sens. Pare cu totul
adevãrat cã ambalajul unui produs, dacã e
corect imprimat, exprimã fidel conþinutul
ºi cã arta literarã este, mai mult decât
credeam, form㠖 aproape suficientã sieºi.
N-am motive sã mã mai îndoiesc cã
musca verde ªi urmãreºte sã þeasã, pe albul
hârtiei ca ºi pe luciul brânzei, o reþea
transportoare, sã o numim pânã una alta
hamac. Dacã glumeþul Tudoricã
Muºatescu ar fi avut un mai acut simþ al
situaþiilor ºi un umor ceva mai ales, n-ar fi
rãmas în marginea (la poarta) grãdinii
deliciilor. Bãieºu ºi Mazilu au surprins unele
miºcãri mai adânci de dincolo de geamul
ferestrei, au înclinat capul sã observe
îndeaproape ce se întâmplã de fapt, dar s-au
lovit cu fruntea de sticla înºelãtoare ºi, pe
cuvânt, nu le-a fost deloc uºor.
ªi, pentru cã dãdusem colþul, lãsându-i
la cafenea pe cei mai sus numiþi, ca ºi pe
Avramescu-Scãieni ºi Paul Anghel, mi-a
ieºit în faþã Ateneul, ºi pentru cã întreaga
clãdire era înfãºatã din temelii pânã la
cupolã în bandaje albastre, m-am strecurat
printre schele de metal ºi scândurãrie
proaspãtã sã aflu cum se restaureazã
monumentul, ºi dacã gândul Marianei
Nicolesco e suficient pentru consolidare,
ºi banii sunt de ajuns, ºi lucrãtorii se pricep
sã-i asigure lui Schubert întreg confortul,
ºi altele.
În biroul secretariatului muzical (în
Ateneu mai funcþioneazã ºi alte douã, acelea
doar secretariate-secretariate), pe când le
explicam lui Petre Codreanu ºi lui Vladimir
Popescu-Deveselu de ce evit concertele în
salã (mã tem cã un sfert din melomani,
crezând cã am încã trecere la minister, mã
vor asalta, în pauzã, cu cereri de tot felul
6 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
– recomandãri, intervenþii, participãri la
mese rotunde ºi misse cârciumãreºti – mã
lipsesc de Vivaldi ºi Berlioz!), a intrat pe
uºã, cum intrã un cãlãtor care a pierdut
trenul în biroul de miºcare al unei
tutungerii, Aurelian Octav Popa.
Emoþionantã revedere, cred cã nu ne-am
vãzut de douã decenii, rãstimp în care i-am
urmãrit numai la radio, TV ºi în gazete
formidabilele performanþe. Ne-am
îmbrãþiºat, am schimbat câteva pãreri
despre ploaia de-afarã, comportamentul
cãþeilor pe pistele concursurilor veterinare,
prestaþia în Parlament a pe-dosnicului
Midav, pidosnic, încã ºi când poartã peste
costumul lui Dacian (din „Voievodul
Þiganilor”) fularul de mãtase albã al
lãutarilor Ansamblului de culoare C.C. S.
– cuvinte banale, nu de altã înãlþime decât
cele ale lui Marin Ionescu cu Marius
Popescu, în liftul, ba sus ba jos, al
magazinului Victoria, ne-am strâns mâna
amical, am ieºit.
Nu ºtiu pe unde intrasem în Ateneu,
altceva decât schele ºi mormane de moloz
nu vãzusem, acum nimerisem alte uºi ºi,
dintr-o datã, m-am aflat în mijlocul marelui
hol strãjuit de coloane, cu splendida scarã
înapoia mea, cu panourile afiºelor de jur-
împrejur. Acolo, în mijlocul cercului
repetând pe paviment planul de sus al sãlii
de concerte, m-a izbit în adâncul sufletului
o durere, o indignare, o revoltã pe care nu
le sting cinci pilule de nitroglicerinã. Adicã
cum, am strigat în sinea mea (dacã strigam
cu-adevãrat, sala de sus ar fi rãsunat ca
trompeþii lui Bruckner), adicã cum vine asta
– enormã resurecþie a cacofoniilor pãstrate
în noi ca sã bufneascã cu repetiþie – sã-l
întâlneºti pe un mare artist care þi-a
îmbelºugat viaþa ºi þi-a întredeschis poarta
paradisului ºi tu, neghiob cum n-ai mai fost,
sã nu te pricepi sã-i adresezi mãcar douã
cuvinte de recunoºtinþã, însufleþit articu-
late?! Ce anchilozã a spiritului te-a înþepenit
într-un asemenea hal, încât întâlnindu-1
dupã mulþime de ani pe genialul clarinetist
Aurelian Octav Popa, considerat în plus ºi
 prieten (dupã semne ºi spuse, ºi dânsul mã
considerã prieten), ºi sã nu gãseºti altceva
mai deºtept de fãcut decât sã-i comunici
cã rândunelele au plecat toamna trecutã cu
zece zile întârziere, ceea ce înseamnã cã
toamna va fi lungã, iarna suportabilã, ºi
cã, într-un orãºel din Algeria, au fost
decapitaþi trei indivizi, somându-l sã-þi
rãspundã cum se face cã scena decapitãrii
te umple de o mai adâncã oroare decât
trimiterea altor indivizi pe lumea cealaltã
cu ajutorul unui disciplinat pluton de
execuþie?! Adicã cum, excepþionalul artist
a cutreierat, între timp, lumea, a cules
aplauze din toate cele patru colþuri ale ei, a
construit piramide de discuri, casete,
sidiuri, cu neasemuitele lui interpretãri, eu
am adunat în rãstimp o mulþime de
satisfacþii, afronturi ºi decepþii, experienþe
fremãtând de nerãbdare de-a fi împãrtãºite
unuia ca el, ºi, la o întâlnire ce ar putea fi
ultima, sã nu spui decât ºapte cuvinte –
cam aceleaºi cuvinte cu care te-ai înþeles
cu o navetistã bulgãroaicã în Gara de Nord,
ea întrebându-te unde e garat trenul de
Berlin ºi tu îndrumând-o în ºapte limbi spre
linia ºapte, de unde pornesc vagoanele rãu
cuplate ale garniturii de Pietroºiþa!
Am crezut cã acolo voi rãmâne. Unde
mã aflam? Categoric, sunt demn de
pedeapsã pentru pricini ºi vinovãþii (dacã
asta se mai numeºte demnitate!), aºa cum
bine scria Manualul juridic al lui
Andronachi Donici, 1813: „Pricinile de
vinovãþii sã cerceteazã totdeauna ºi
sãrbãtorile ºi duminicile. Judecãtorii
criminalistici nu sã cuvine îndatã a începe
cercetãrile prin bãtãi ºi pedepse, nici sã
arate cruzime înspãimântãtoare, nici sã
creadã leasne însuºi aceluia ce deodatã
mãrturiseºte cã iaste vinovat, cãci poate
de fricã ºi de sfiialã sã mãrturiseascã
pentru sine fapte care nu le-au fãcut; ci
cu multã rãbdare ºi prin îndelungatã
cercetare sã afle adevãrul. Cã deacã un
þigan a unui stãpân sã va întâmpla sã ia
þigancã a altui stãpân, pentru ca sã nu
rãmãie pre urmã a sã face împãrþealã
copiilor, mai întâi stãpânul þiganului sã
dea altã þigancã ceaialalte pãrþi, pentru
ca sã rãmãie la stãpânirea lui sãlaºul
întreg; iar, de nu va avea el þigancã,
atuncea volnic iaste stãpânul þigãncii sã
dea alt þigan pentru þigan, ºi sã ia sãlaºul.
Iar de nu vor avea nici o parte, nici alta,
atuncea acel cu þiganul sã dea 50 de lei,
luând ºi zapisul dela vânzãtoriu.”
Aºezat pe marginea unei teuce cu var,
am transcris pe un vechi program de con-
cert prevederile de mai sus, scrisul mã
Anul X, Nr. 10 (115) • octombrie 2009
lumineazã totdeauna, mi-am dat seama cã,
din pricina ciudei pe mine însumi dar ºi a
poziþiei total neprielnice, am încurcat puþin
douã paragrafe, le las încurcate – nici
schelele ºi devizele ºantierului nu-s altfel –
; mi s-a pãrut cã aud din bolþi lovituri de
ciocan, râgâitul unui ferãstrãu ºi fâsâitul
de artificii al unei maºini de sudurã ºi, în
strãfund, unduioasele, melancolicele
tânguiri ºi caligrame ale Cvintetului cu
clarinet al lui Mozart. Mi-am zis cã ar fi
caraghios sã mã întorc ºi, ca-n filmele lui
Macario, în care scenele se reluau invers,
apa dintr-un butoi rãsturnat adunându-ºi
rapid stropii larg împrãºtiaþi în vasul ce îºi
strângea la loc doagele mai înainte þãndãri,
ar fi chiar comic ºi plicticos, fiindcã ºtiu
eu dacã m-aº putea depãºi ºi aº fi, în
sfârºit, capabil sã-i împãrtãºesc
simþãmintele mele? Artistul are treabã,
poate e grãbit; dar aº fi idiot ºi vinovat,
dacã aº rãmâne cu povara sentimentelor
în inimã ºi n-aº gãsi expresia scurtã ºi
mângâietoare care sã le îmbrace, Sã-i
povestesc? Adicã sã-i lungesc o istorie
sentimentalã dintre cele pe care tocmai le-
am sancþionat acum o sãptãmânã, la colþ
de stradã (Povernei, colþ cu Grigore
Alexandrescu), urmãrind ca interlocutorul
– cred cã era Mihai Lupescu, tânãrul
prozator ºi corespondent al Poºtei redacþiei
– sã înþeleagã cã, dacã avem oarecare res-
pect pentru scris, e musai sã ne dezvãþãm
a povesti. Plictisim, domnule, i-am spus.
Reîntoarcerea în biroul unde aveam
sã-1 regãsesc pe dragul de Aurelian Octav
aplecat asupra unei partituri mi-a pãrut mai
lungã decât drumul parcurs de la punerea pe
tãbliþa de gresie a primelor oi ºi pânã la
lucrarea de licenþã, la Litere. Cândva, când
mai aveam umor (din cel care i-a încântat
într-atât pe unii, încât zic azi cã nu-i mai aflã
urma), aº fi descris drumul ca pe o
funambulescã aventurã prin Ateneul
deschiolat, cu treceri târ⺠prin subsolul unde
am vãzut, dupã rãzboi, o expoziþie Tomaziu,
cu cãþãrãri pe tijele ce abia þin boltitã cupola,
cu repetate ºi buimace reveniri pe scenã, cu
gesturi patetice pe podium, care sã-i deruteze
pe paznicii ºantierului ºi sã mã lase în pace –
e dirijorul sau un nebun? – ºi reluarea fugii,
în re minor, prin cabinele coriºtilor ºi ale
soliºtilor, cu popasuri pe vreo scândurã
închipuitã fotoliu ºi lojã, gânditor ca
filosoful Ion Petrovici ascultând pios o
povestioarã rapsodicã de Matei Socor (loja
stângã, avanscenã), cu cãderi Venturiano
în cuve cu var, ipsos, smoalã, ºi ieºirea
solemnã la rampã, înduioºat de aplauzele
Constanþei Crãciun.
7
 BREVIAR
Barbu Cioculescu
LA CONFRERIA*
A te afla într-un amfiteatru doldora de
personalitãþi ale intelectului, într-o
constelaþie de literaþi meºteri în a se povesti,
dar ºi de a reconstitui o epocã ºi a legitima
un for, o vatrã, oferã neapãrat ºi
incontestabil, un confort deosebit, ingenios
sugerat de coperta deschizãtoare a
Confreriei, a cãrþii. Ca sã încep cu
sfârºitul, datorãm unui om care se refuzã
primului plan, dar pe care
actualul volum îl dã pe faþã
în toatã complexitatea lui,
reuºita unui interviu – mã
refer la cel privindu-m㠖,
fãrã alt precedent, într-o
lungã existenþã de prestaþii în
materie, decât un altul luat,
mi-amintesc de Leo Butnaru.
Ceea ce nu mã împiedicã sã
mã întreb dacã întreaga
lucrare nu reprezintã mai
degrabã portretul ascuns al
profesorului, editorului,
romancierului Mihai Stan.
Simbolul cãrþii se dezvãluie în ceaºca
de cafea, plinã pe cea dintâi copertã ºi
golitã, pe cea de-a patra, final la cele 35 de
portrete vorbite, alcãtuind un roman de
felul serialelor cu personaje de puternicã,
dar limitatã statornicie, o story a cãrei
acþiune se petrece pe un pachebot, cu
saloane, punte deschisã, cu înºirate bãrci
se salvare. Numele acestuia fiind
„Bibliotheca”, în bãtaia unor spumoase
valuri. Ar fi fost o nedreptate strigãtoare
la cer sã lipsesc din acest select club
senioral, cu intrare strict controlatã, dupã
îndelungatele exerciþii ritmice de menþinere
a formei de la Litere.
Punctul de forþã al interviului ce mi
s-a luat (sau pe care l-am dat?) a fost
copilãria-mi gãeºteanã, anii formativi,
citindu-l, ideea mi-a venit sã-i adaug o filã,
ruptã din monumentalul op de memorii, pe
* Confreria. Convorbiri ºi confesiuni, Mihai Stan,
Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2009
8 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
care tot nu mã încumet sã-l scriu. E de
ºtiut, astfel, cã am primit botezul în oraºul
Gãeºti, dar nu la frageda vârstã la care am
ales aceastã rezidenþã, ci în preajma vârstei
de ºapte ani. Spirit cartezian/voltairean, tatãl
meu se gândise cã ar fi comis un abuz
alegându-mi cultul religios, fãrã sã mã
consulte, ºi amânase ceasul pentru anii
când aº fi fost în posesia unei mulþumitoare
raþiuni. Eventual, la majorat.
Numai cã, spre a mã înscrie
în prima clasã de ºcoalã mai
trebuia ºi certificatul de
botez. Astãzi problema s-ar
soluþiona prin pichetarea
ºcolii cu pricina, primitivele
moravuri ale vremii nu
includeau modalitatea, aºa cã
am fost martorul lucid al
propriului botez, efectuat în
toatã regula, cu scufundatul
în cristelniþã cu tot.
Ceremonia s-a desfãºurat pe
vasta terasã a vilei
Murineanu, în care locuiam, cu oaspeþi ºi
voci bisericeºti, la cer suitoare. ªi cu
grabnicã înfãºurare în cearceafuri a noului
fiu al credinþei.
La întrebarea „Te lepezi de Satana? –
am vrut sã rãspund cu promptitudine, dar
naºul mi-a pus mâna pe gurã ºi a rostit
formula, dupã tipic. Se numea Cezar
Spineanu, era profesor de matematici ºi
liderul politic naþional þãrãnist pe judeþul
Dâmboviþa. Mare elector, strãbãtea
comunele, întovãrãºit de ªerban
Cioculescu ºi Vladimir Streinu, câºtigaþi
cauzei þãrãniste, cu înflãcãrate discursuri.
Era masiv ºi intransigent, nu admitea repli-
ca. Avea la îndemânã un automobil, raritate
pe atunci, în curtea vilei unde se petrecuse
ceremonia botezului staþionau douã-trei
maºini, un grup foarte neobiºnuit în peisaj.
Printre ele, m-am jucat cu Ussy – mult
mai târziu Ileana Iordache. Divinul Mateiu
ar fi zis: „a fost di granda”.
 Un al doilea episod mã duce tocmai
la Paris, oraºul naºterii mele, întâia oarã
vizitat în anul de graþie 1969. Pe lângã
monumente, muzee, parcuri ºi pieþe
faimoase am cercetat ºi Fundaþia Carol
Întâi, a emigraþiei, unde, din bibliotecã,
mi s-au oferit cãrþi la alegere. Acolo, în
alte locuri, am fãcut cunoºtinþã cu douã
generaþii de exilaþi, unii din chiar primii
ani ai comunismului, dacã nu chiar din
anii rãzboiului ºi încã mai înainte. Am
fost, astfel, prezentat unei venerabile
cãpetenii liberale, de asemenea
dâmboviþene, vioi, lucid ºi parcã proaspãt
dejugat la Paris.
Când a aflat de unde provin, s-a
înviorat, ºtia desigur de Cezar Spineanu,
fuseserã adversari, iar când i-am spus
cum se plângea naºul meu, care
înfiinþase o fermã de vite, cã liberalii nu-i
cumpãrau tãuraºii, mi-a povestit cum îi
ziceau aceºtia aprigului adversar:
Miraboul dâmboviþeilor – de la celebrul
revoluþionar ºi mare orator revoluþionar
francez, Mirabeau.
Condamnat la ani grei de temniþã, din
care efectuase mai mult de jumãtate, Cezar
Spineanu ieºise din închisoare, în 1964,
dimpreunã cu toþi ceilalþi condamnaþi
politici. Mai mulþi apropiaþi îi dãdeau mici
ajutoare bãneºti, Securitatea a intervenit, un
moment greu pentru ªerban Cioculescu.
Mi-am revãzut naºul o singurã datã,
trecea, adus din spinare, repede, pe o
stradã urcãtoare din spatele Ciºmigiului,
mã aflam prea departe ca sã-l pot ajunge
ºi aborda. Am privit pasiv cum ieºea din
unghiul vederii.
La Gãeºti, am revenit în anii de sfârºit
ai adolescenþei, târgul nu se prea
schimbase, era rãzboi, am fãcut rost de
o biciclet㠖 ca ºi atunci, demult – ºi am
început sã strãbat uliþele cele mai
cunoscute, din preajma staþiei de tutunuri.
„Uite-l pe Bebe!”, am auzit o voce
distinctã, strãfulgerat m-am oprit, strigând
„Eu sunt!” ºi aºteptând urmãtoarea
spunere a vocii.
Dar din întregul rotund al priveliºtii
nu s-a ivit nimeni, m-am tot uitat în
dreapta ºi în stânga, ca la o vedenie, vocea
nu s-a dat la ivealã, a fost momentul
despãrþirii mele de Gãeºti.
Îl depozitez, dar cine mai ºtie astãzi
de institutorul Galbenu, care mã aducea
de la ºcoalã acasã cu ºareta, clipa fericitã
când puneam piciorul pe scara acesteia,
admiraþia cu care-l priveam pe tânãrul
zvelt þinând hãþurile.
Anul X, Nr. 10 (115) • octombrie 2009
Cine-ºi mai aduce aminte de
secretarul liceului, dl. Aron, omul
cumpãnit, care, la mulþi ani de la stabilirea
noastrã în Capitalã a plantat în tainã, în
curtea noastrã, trei peri, pe care i-am gãsit
în picioare, între ronduri?
Devenit bucureºtean, prea rareori mai
venea vorba de urbea pãrãsit㠖 bunãoarã
în sala de aºteptare a dentistului – bunul
domn Dodis, ºi el sosit din Gãeºti – loc
de reculegere, intrã un bãtrân pe care l-am
recunoscut imediat, era dl. Ciupele,
directorul ªcolii primare numãrul unu,
unde învãþasem.
De cum m-a vãzut, m-a ºi recunoscut,
izbucnind în hohote de plâns. La stinghe-
rita mea uimire, scoase din portofel o
telegramã. Într-însa, statul francez îi
aducea la cunoºtinþã cã fiul sãu cãzuse pe
câmpul de onoare, în Vietnam. Spre
deosebire de atâþia alþii, bãiatul lui izbutise
sã fugã din þarã...
Ceva mi-a rãmas în adâncurile eului
din anii copilãriei gãeºtene – preeminenþa
mirosului, dintre toate simþurile.
În interviu am vorbit de gândãceii
verzi, puternic aromând, care cãdeau din
plopul uriaº din faþa casei, fãrã sã
povestesc de mult mai rãspânditul miros
al balegilor, cocându-se în soare – vezi-l
pe Esenin, tânguindu-se dupã urina iepei
din Reazani. ªi alte mirosuri ale
descompunerii, pe care numai zãpada le
acoperea, purificându-le.
André Gide vorbea de sãmânþa care
dacã nu moare, nu rodeºte. Pare-se cã
cita din Biblie. Criticul literar cu privirea
cea mai limpede, dl. Gheorghe Grigurcu,
desluºea, nu ºtiu dacã în persoana ori în
scrisul meu, o undã de cinism. Poate cã
are dreptate, poate cã vede lucrurile
dintr-un punct de vedere teologal. ªi dacã
natura însãºi procedeazã cu o anumitã
indiferenþã... Oricum, locul în Confrerie
mi-este asigurat.
9
 CRONICA LITERARÃ
O CAR TE ÎN DEZBATERE
Între cronicã ºi parabolã*
Neliniºtitor, tenebros, cu o alurã de
carte neagrã a secolului XX, este noul ro-
man, Cât ar cântãri un înger, al lui Eugen
Uricaru. Scris în douã registre, al
cronicii, deci al referenþialitãþii la anumite
momente istorice selectate cu intenþii de-
monstrative, ºi al parabolei care are ºi
conotaþii evanghelice, el
continuã ciclul epic iniþiat în
2006 prin Supunerea,
aducând personajele mai
aproape de timpul real al
consemnãrii destinelor, dar
þinându-le totuºi departe de
un prezent faþã de care
prozatorul pãstreazã o
rezervã prudentã. Cine i-a
citit romanele ºi povestirile
– nu puþine! – publicate din
1974 încoace, ºtie cã Eugen
Uricaru se simte mai
confortabil în Ieri decât în
Azi. ªi asta pentru cã, ne lãmureºte acum
unul dintre personajele sale, Todor
Grancea, „trecutul e plin de surprize. [...]
Spre deosebire de viitor, trecutul este
interpretabil.” Este exact ceea ce-i convine
prozatorului: disecarea, interpretarea,
haloul ficþionar, transferul în imaginar al
datului istoric, pentru a-i revela
dimensiunile ontologice. Rug ºi flacãrã,
Aºteptându-i pe învingãtori, Memoria,
1784 – Vreme în schimbare au fost false
romane istorice, dar adevãrate povestiri
filozofice, alegorii cu minimã înscenare
epicã pe tema condiþiei umane. Miza lor e
memoria, cunoaºterea nu recunoaºterea,
iluminarea rezervatã doar celor Aleºi.
Niciodatã personajele lor nu sunt ceea ce
par sau mãcar ceea ce vor sã parã. „Aleºii”
au o parte de divinitate, de mister, de
* Eugen Uricaru, Cât ar cântãri un înger, Editura Cartea
Româneascã, Bucureºti, 2008
10 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Ioan Adam
preºtiinþã care-i desparte de zeii vulgari
(Die Götter, zice un personaj din ultimul
roman), momentan atotputernici. Cei care
sunt sunt cei care ºtiu. Ei pot afirma cu
orgoliu nereprimat nici în momentele
vitrege: „Nu vreau sã par nimic. Eu sunt
ceea ce sunt.” E replica lui Basarab Zapa,
protagonistul din Cât ar
cântãri un înger, ºi ea are
un ecou ce vine de pe buzele
enigmaticei Petra, cu
trimitere directã la fiul sãu
– Cezar: „El este ceea ce
este.”
Pe acest fundal biblic
asupra cãruia voi reveni mai
târziu, Eugen Uricaru
construieºte o parabolã în
decor modern. E povestea
lumii totalitare în necurmat
rãzboi cu Memoria, lume la
fel de abjectã, de
constrângãtoare, indiferent cã adoptã ca
regim cromatic distinctiv negrul sau roºul.
Eugen Uricaru are ceva din tehnica
panoramaticã a expresioniºtilor, picteazã
pe spaþii mari. Basarab Zapa e un Candide
care cutreierã Terra din Bucovina natalã
pânã în Viena imperialã, unde obþine o
diplomã de inginer de drumuri ºi poduri,
apoi e purtat de rãzboi pânã în strãfundurile
Asiei ºi în Tibet; e convocat ulterior de
misterioasa fundaþie hitlerist㠄Ahnenerbe”
pentru o nouã expediþie în Gyatzo, „lumea
fricii fãrã motiv, a puterii fãrã glorie, ºi a
credinþei fãrã un Dumnezeu”, ºi dispare în
stilul eliadesc al lui Zerlendi din Secretul
doctorului Honigberger în clipa în care
intuieºte substratul malefic al proiectatei
expediþii; în 1944 fuge iar din Cernãuþi când
ruºii cuceresc oraºul, se metamorfozeazã
provizoriu în fotograf (o meserie ºi condiþie
existenþialã de care Eugen Uricaru se arãta
interesat ºi în Memoria), în fine în
 cerºetorul decrepit, dar iluminat din
orãºelul bãnãþean Peta...
Chiar dacã îi reuºesc performanþe
picturale (descrierea Tibetului – în cheie
imaginar㠖 e memorabilã), romancierul
nu e tentat de frescã, nu abordeazã
aventura mediilor, ci pe aceea a conºtiinþei.
Secolul XX, mai exact spus intervalul
1914-1964, e în ochii lui un veac bolnav
în care, dacã n-a murit, ca la Sartre, bunul
Dumnezeu pare neputincios în faþa
diavolului care ia „totul sub control” ºi-ºi
întinde „marele nãvod”. Aici lumina nu
urmeazã întunericului (post tenebras lux
scria Apostolul Pavel), ci se amestecã cu
el, pânã când elementele acestei dualitãþi
devin corelative inseparabile. Ce ºanse mai
are cãlãuza, cel care ºtie, într-o lume
coruptã, concentraþionarã, în care ºi cei
rãi, ºi cei buni au nevoie de întuneric ca
de aer? Aparent nici una. Dar aceasta
existã. Nu e moartea, nu e dizolvarea în
întuneric, pe care Basarab Zapa, „omul
invizibil”, o practicã ºi la Berlin, ºi la
Acãþari, adicã în douã puncte din
geografia modernã a infernului propusã
de prozator, ci refugiul în memorie.
Amintirea, memoria, e darul, harul, iar în
lumea totalitarã e stigmatul celor aleºi.
Dacã în Supunerea locul rãu în care
rãzboiul cu trecutul era purtat cu o
ferocitate diabolicã se numea Rusia
stalinistã a gulagurilor, în Cât ar cântãri
un înger „strânsoarea de oþel a fricii”
cuprinde în demonia ei distructivã
România postbelicã. Imperiul fricii se
întinde ca o igrasie intratabilã, schimbând
peisajul ºi oamenii: „Peta – noteazã
romancierul – nu era singurul loc din
pãmânt unde creºtea Rusia. Mai vãzuse
ºi la Timiºoara dar mai cu seamã în
Bucureºti. Nu doar în pâlcurile de
mesteceni amestecaþi cu brazi de pe
strãzile cu nume de capitalã ori din zona
protocolului de lângã Herãstrãu ci în
birouri, pe culoarele îmbrãcate în lemn...
o vreme s-a auzit rostirea palatalizatã a
românilor care studiaserã la Moscova ori
la Pskov sau Odessa dar mai ales a celor
care le erau subordonaþi. Chiar dacã nu
venea din adânc, Rusia asta s-a rãspândit
ca apa într-un perete. Chiar aºa ºi era, o
igrasie.”
Rãul e demoniac, inventiv, cu mul-
tiple strategii de anihilare a identitãþii celor
prinºi în nãvod. Þinta lui e conservarea
puterii prin cultivarea complexului cetãþii
asediate. „Ilegalistul” Pantelei Marcencu
le-o precizeazã fãrã înconjur
Anul X, Nr. 10 (115) • octombrie 2009
subordonaþilor din „Instituþie”: „Misiunea
voastrã este sã transformaþi împrejurimile
în împrejmuiri iar împrejurãrile în
necesitãþi obiective.” Ceea ce-i reuºeºte
excelent acum prozatorului este anatomia
eului demoniac. A eului, nu a sufletului,
pentru cã Todor Grancea, Neculai
Crãciun sunt „morþi vii”, inteligenþe
perfide ºi reci al cãror scop este
eternizarea rãului. Operaþie care nu poate
reuºi decât prin spãlarea creierului, prin
dispariþia „termenului de comparaþie” ºi
eliminarea radicalã a amintirilor.
Trimis în Peta s㠄cureþe” trecutul
viitorului „cârmaci”, torþionarul Neculai
Crãciun îi spune victimei care încercase
sã se transforme într-o umbrã fãrã chip:
„Iar tu ºi toþi ai tãi, voi ºtiþi pentru cã lumea
aia pe care vrem sã o schimbãm era a
voastrã. Voi aþi fãcut-o. Noi o îngropãm.
ªi trebuie sã o îngropãm bine, cu totul,
sã nu-i rãmânã afarã nici mãcar un deget.
Trebuie îngropatã ºi uitatã. ªtearsã. Nici
în vis sã nu mai poatã fi amintitã, nici în
poveºti, nici în scrisori, în jurnale sau alte
prostii de felul acesta.”
Rãzboiul dintre memorie ºi neant se
poartã însã în noul roman al lui Eugen
Uricaru nu doar la nivelul declaraþiilor
explicite, ci ºi la acela al simbolurilor
implicite. Onomastica e funcþionalã ºi
spune multe. Ca receptacol al memoriei,
firava Petra (nume ce provine din latinescul
Petra = piatrã) e un simbol al libertãþii, al
cunoaºterii, al stabilitãþii neamului cãruia
nu i se poate extirpa memoria. Basarab (din
cumanul baº-haraba, conducãtorul de
cãruþã, cãlãuzitorul, aºadar) e, într-un plan
secund al acþiunii, îngerul pãzitor al lui
Cezar ºi pãstrãtorul simbolic al amintirilor.
Fotografiile lui sunt identificãri ale
trecutului, semne imperisabile ale unei
psihologii colective a cãrei cãldurã
interioarã este imposibil de nimicit.
„Trecutul e plin de luminã”, iar pãstrarea
lui, fie ºi prin fotografii, e o cale spre
Dumnezeu. Spre finalul romanului,
portretele celor trei, aºezate de Petra Maier
pe o servantã, sunt icoane laice ale unei
sagrada familia în decor românesc
totalitar.
Finalul romanului e trist ºi parcã fãrã
speranþã. Basarab, cãlãuza, ºi Cezar-
salvatorul, Mesia adolescentin, cel nãscut,
iar nu fãcut, mor, iar Neculai Crãciun,
geniul rãu al Instituþiei de tristã amintire,
pare nemuritor. Dar taina, sufletul,
memoria dãinuiesc, cãci cine acceptã
moartea, crede în Înviere.
11
 CRONICA LITERARÃ
Margareta Bineaþã
O CAR TE ÎN DEZBATERE
Istorie ºi destin*
Publicat la editura „Cartea
Româneasc㔠în anul 2008, romanul „Cât
ar cântãri un înger” al lui Eugen Uricaru
este al doilea volum dintr-o proiectatã serie,
din care a mai apãrut, în 2006,
„Supunerea”. Ambele scrieri îl au în centru
pe Basarab Zapa, figurã aparte,
reprezentativã pentru perioada puternicelor
convulsii social-politice
inerente trecerii de la perioada
interbelicã la comunismul
anilor 50, implementat prin
forþã ºi teroare.
În romanul din 2008,
Uricaru prezintã minuþios
consecinþele dramatice ale
schimbãrii macazului istoric
atât în România cât ºi în
Germania, unde soarta
potrivnicã îi poartã paºii
personajului principal, aflat
în cãutarea zadarnicã a
normalitãþii. Figurã bine
conturatã, stranie, profund interiorizatã,
Barasab Zapa pare sã poarte în el întreg
tumultul existenþial al unei umanitãþi
debusolate, abia ieºite din experienþa-limitã
a rãzboiului pentru a se confrunta cu
neprevãzutul mutaþiilor social-politice în
zodia unui noroc schimbãtor: „Oamenii
scãpaserã cu viaþã din rãzboi ºi din
epidemiile de tifos ori de gripã spaniolã ºi
nu doreau altceva decât sã-ºi trãiascã viaþa
pe care o salvaserã”.
ªocul instaurãrii comunismului în
forma sa cea mai agresivã ºi abrutizantã
– perioada anilor 50– este resimþit cu atât
mai puternic în aceste circumstanþe, iar
cei urmãriþi, persecutaþi, arestaþi, se fac
adesea vinovaþi „cã s-au nãscut, cã
purtau numele familiei în care au venit
pe lume”.
* Eugen Uricaru, Cât ar cântãri un înger, Editura Cartea
Româneascã, Bucureºti, 2008
12 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Într-o astfel de societate, singurul
motor care îi determinã pe oameni sã
acþioneze este teama continuã, irepresibilã,
devenitã ingredient al vieþii zilnice, domi-
nate din umbrã de prezenþa unor indivizi
pedeºtri, doctrinari, incapabili de „emoþii
ºi imaginaþie în faþa necunoscutului”,
tovarãºi entuziaºti ºi zeloºi executând docil
ordinele venite de „sus” întru
apãrarea noii orânduiri abia
instaurate.
Nucleul epic al cãrþii se
încheagã din rememorarea
de cãtre personajul principal
al întregului sãu traseu
existenþial, în timp ce
aºteaptã sã fie arestat ºi
anchetat în baza unor simple
supoziþii. Pentru bãrbatul
instruit în mãnãstirile tibetane
sã-ºi domine afectele ºi
carnea, momentul arestãrii
devine o mult-aºteptatã
eliberare de postura de animal hãituit, aflat
mereu la pândã pentru a înºela vigilenþa
torþionarilor într-o neostoitã luptã pentru
supravieþuire:” Va scãpa de povara multor
ani, recãpãtându-ºi aºa memoria vie a vieþii
sale de dinaintea momentului când a
început sã se teamã”.
Viaþa „chinuitã, cenuºie, fãrã gust”,
lipsa securitãþii fizice ºi psihice,
imposibilitatea ripostei în faþa unor decizii
de multe ori arbitrare, sunt ingredientele
unei atmosfere apãsãtoare, conturate de
Uricaru în tonuri sumbre, cu o pregnantã
încãrcãturã emoþionalã, prin notaþii simple,
dar sugestive: „...uitau pur ºi simplu cã
noaptea putea veni cineva sã te ia din pat
ºi sã te ducã, nu foarte departe, într-un
loc din care nimeni, sau aproape nimeni
nu s-a mai întors”.
Într-un stat a cãrui principalã pârghie
a deþinerii controlului este „sã ºtii sã întreþii
teama, frica”, un om ca Basarab Zapa,
 „jerpelit, amãrât, slab de-l lua o adiere pe
sus”, odinioarã inginer apreciat în Flota
imperialã germanã, instruit îndelung din
punct de vedere psihic ºi fizic în timpul
expediþiilor în îndepãrtatul Tibet, este simþit
ca un potenþial pericol de securiºti
pragmatici precum Todor Grancea ºi
acolitul sãu, Neculai Crãciun, singura sa
vinã fiind cã destinul i s-a întretãiat la un
moment dat cu acela al Petrei Maier,
adevãratul obiect al anchetei, o tânãrã
necãsãtoritã, cu un copil din flori.
Radiografia unor destine care se
întrepãtrund ºi se influenþeazã reciproc,
uneori dramatic, constituie eºafodajul
acestui roman în care amintirea joacã un
rol covârºitor. Uricaru surprinde cu multã
fineþe felurite tipologii umane, complexul
de trãiri, aspiraþii ºi afecte ale acestora ºi
modul în care ele interacþioneazã. Fiecare
personaj devine protagonist într-o simfonie
dezarticulatã a unui destin mereu potrivnic,
fie cã este vorba de victime sau torþionari:
securiºtii Grancea ºi Crãciun, Cezar,
copilul „nãscut, iar nu fãcut” în lagãrul
siberian, Petra Maier, fragilã ºi ºtearsã ca
un fir de iarbã, Basarab Zapa aflat între
douã lumi – cea în care este redus la
condiþia de animal hãituit ºi cea profund
spiritualizatã, în care are parte de experienþe
dincolo de limitele omenescului, în
îndepãrtatul Tibet. Evocarea expediþiei în
munþii Himalaya, la care Basarab participã
alãturi de Sepp Zelenka ºi de Fundaþia
Ahnenerbe este minuþioasã, cu preocupare
pentru orice amãnunt sugestiv, dar devine
pe alocuri prea expozitivã, lipsitã de forþa
ºi veridicitatea sentimentelor, o simplã
parantezã temporalã pe care bãtrânul o
deschide mental pentru a-ºi umple timpul
petrecut între zidurile umede ale arhivei
transformate în celulã de detenþie. In plus,
descrierea incursiunii în Tibet, având drept
scop declarat implantarea civilizaþiei
moderne „pentru a ne recâºtiga cultura
adevãratã, purã, neinfectat㔠este axatã mai
degrabã pe detaliile tehnice ale operaþiunii
decât pe crearea unei atmosfere, iar
interacþiunea dintre personaje se mãrgineºte
la rapoartele pe care Basarab le aduce pe-
riodic profesorului Beger, coordonatorul
fundaþiei Ahnenerbe. Drept este cã o schiþã
de portret reuºitã sau o descrirere
interesantã aduc o agreabilã (ºi doritã)
variaþie în monotonia episodului tibetan, aºa
cum ar fi, de pildã, imaginea unui cãlugãr
budist descoperit mort în pustietãþile mon-
tane, cu o „piele zdrenþuitã în rupturile
trupului gol, aºezat ca o ofrandã pe o movilã
Anul X, Nr. 10 (115) • octombrie 2009
de pietre adunate la marginea drumului”,
sau surprinderea condiþiilor vitrege de trai
de la mãnãstire: „Deºi avea gamelã nu
putea mânca nimic fiert, totul rãmânea tare,
crud, aþos din cauzã cã apa clocotea pe la
ºaptezeci de grade, din cauza înãlþimii”.
Amplul tablou al societãþii ºi instituþiilor
comuniste, al oamenilor care trãiesc într-o
Românie debusolatã, fie ei victime sau
torþionari, reprezintã piesa de rezistenþã a
acestui roman, prin forþa, plasticitatea ºi
realismul de multe ori necruþãtor al viziunii.
Edificator în acest sens este modul în care
Uricaru surprinde cu multã fineþe
psihologicã tipul securistului român, prins
în capcana unui serviciu aparent motivant,
aneantizat din punct de vedere social ºi
sentimental, odatã ce s-a familiarizat cu
mizeriile din sistem: „ Nu ieºeau la restau-
rant ca toatã lumea, (....), nu aveau prieteni,
nici mãcar între ei nu erau prieteni ºi asta
lãsa sã se înþeleagã cã izolarea, singurãtatea
era prinsã în fiºa postului”.
Eficient sistem de manipulare ºi
represiune, Instituþia (a se citi Securitatea)
în care lucreazã Todor Grancea ºi Neculai
Crãciun funcþioneazã infailibil pe principiul
stalinist „decât sã scape un vinovat din zece
bãnuiþi, mai bine sã piarã toþi, vinovaþi ºi
nevinovaþi”, cultivând în acest sens
„strânsoarea de oþel a fricii” ca mijloc de
control absolut.”Misiunile de
supraveghere” ºi „operaþiunile de infiltrare”
nu exclud nicio metodã pentru a fi duse la
îndeplinire, nici mãcar prietenia sau atracþia
eroticã, „tehnicã sigurã de a pune gheara
pe obiectiv”. Disimularea devine în acest
context o adevãratã artã, astfel încât un
torþionar versat precum Neculai Crãciun
trece fãrã nici o problemã drept un
ºantierist cumsecade care îi alinã când ºi
când singurãtatea unei femei ºterse ºi greu
încercate în lagãrul siberian precum Petra
Maier, þinta investigaþiilor sale. Pentru
zelosul securist apropierea de aceastã fiinþã
fragilã, pãrând a purta pe umeri „povara
suferinþei unei lumi întregi”, „nu seamnãnã
cu niciuna din zecile de operaþiuni de
infiltrare pe care le desfãºurase pânã
atunci”, pentru cã-i trezeºte sentimente
amestecate ºi confuze – fascinaþie, mirare
ºi curiozitate. Prin aceastã atitudine Crãciun
pare a încãlca principiul de bazã al Instituþiei
(„în jurul tãu nu existã persoane, ci cazuri,
nu mai existã întâmplãri, ci doar misiuni”)
ºi se implicã în viaþa „mãruntã ºi cenuºie”
a obiectivului sãu, creându-ºi o familie-
surogat alãturi de Petra ºi de fiul ei Cezar,
fapt care-i prilejuieºte întâlniri repetate cu
13
Basarab Zapa, un apropiat al celor doi. Un
profesionist adevãrat precum Crãciun nu
permite însã la nesfârºit astfel de devieri
sentimentale, aºa cã investigaþia rãmâne
lucidã ºi obiectivã, anchetatorul descoperind
strânsa legãturã spiritualã dintre bãtrânul
Zapa ºi Cezar, fiul Petrei, al cãrui ocrotitor
este. Copilul se dovedeºte a fi capabil sã
punã în practicã tot ceea ce învãþase teoretic
fostul inginer în expediþia din Tibet: levitaþia,
cãlãtoriile extracorporale, producerea
întunericului cu puterea minþii. De aceea,
legãtura lor este una dincolo de limitele
înþelegerii umane, aproape simbioticã, fapt
care îl intrigã nespus pe pragmaticul
Necului Crãciun, Zapa ajungând sã fie
arestat doar în baza principiului c㠄pânã
la urmã oricine este vinovat de ceva”, iar
interogatoriul ulterior, cu metodele sale
„fãrã greº”, „îl vor face pe arestat sã spunã
de ce a trebuit sã fie arestat”.
Bine surprins, în imagini dinamice,
aproape cinematografice, episodul arestãrii
lui Basarab Zapa împleteºte vizualul ºocant
cu sugestiva creionare a gamei de
sentimente ale arestatului – de la stupefacþie
ºi confuzie la frica paralizantã: „Totul era
ameninþãtor, tãcerea miliþienilor, loviturile
scurte ºi înfundate pe care i le dãdea mai
cu seamã unul mai tânãr, cu faþa întinsã,
sãnãtoasã, de om mulþumit de ceea ce face,
era ameninþãtor aerul mirosind a mucegai
care te izbea când coborai scãrile din
cãrãmidã umedã, el n-a pãºit pe ele, l-au
împins destul de profesionist cã s-a prãvãlit
ca un sac în faþa uºii...”
Sentimentul neputinþei, al spaimei devin
extrem de apãsãtoare, Eugen Uricaru
reuºind sã le condenseze, fãcându-le parcã
vizibile, concrete, respirabile, chiar ºi
pentru cititor. Scena anchetãrii lui Barasab
are ceva din violentul dramatism al
episodului similar din romanul orwellian
„1984”: „L-a lovit cu pumnul, cu muchia
palmei, cu picioarele, când a cãzut oftând,
cu cotul în stomac ºi cu palma deschisã
peste faþã, l-a bãtut cam patruzeci de
minute cu toatã ºtiinþa lui învãþatã la
ºedinþele de anchetã practicã ºi chiar cu
ce vãzuse la alþii”. Multe dintre evadãrile
mentale în trecut ale lui Zapa, fie cã au ca
destinaþie România, Tibetul sau Germania
din timpul rãzboiului se produc în timpul
anchetei, pe perioada conversaþiilor cu
lampa aprinsã în plinã figurã, sau în urma
reprizelor de bãtaie administrate dupã
„model sovietic”.
Dialogurile dintre personaje sunt mai
degrabã sporadice, iar Eugen Uricaru le
14 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
înlocuieºte frecvent cu ample relatãri de
fapte, evenimente, întâmplãri sau cu
descrieri minuþioase, ceea ce îngreuneazã
pe alocuri curgerea fireascã a romanului.
Acolo unde existã, însã, interacþiunile
verbale sunt vii ºi impetuoase. Neculai
Crãciun ºi Basarab Zapa se înfruntã prin
cuvinte, materializând practic conflictul
dintre „lumea veche”, pe care comuniºtii
o vor „îngropatã ºi uitatã, ºtears㔠ºi
lumea nouã, unde indivizii fie sunt
racolaþi pentru a deveni „tovarãºi de
drum” ºi colaboratori de nãdejde, fie
„intrã în tãcere” într-un univers
corecþional creat anume pentru oameni
ca ei: „Sighet, Jilava, Râmnicu Sãrat, la
stuf, la piatrã, la plumb, la aur, la nimic,
e o lume încãpãtoare”. Practic, abdicarea
de la propriile convingeri ºi înregi-
mentarea în rândurile „tovarãºilor” au un
unic ºi palid avantaj, acela de „a fi lãsat
în pace”. Basarab Zapa încearcã totuºi
sã-ºi pãstreze pe cât posibil identitatea,
strecurându-se printre furcile caudine ale
acestei societãþi, conºtient fiind cã
fiecare dintre opþiunile sale poate fi o
primejdioasã capcanã: „Prima, sã
accepte cã este un duºman al noii
orânduiri ºi în consecinþã sã se dea pe
mâna lor, sã-l închidã, dar sã-i dea de
mâncare, iar cea de-a doua, sã încerce
sã-ºi piardã urma în vãlmãºagul
strãmutaþilor de rãzboi ºi sã se
strãduiascã sã nu moarã de foame prea
repede”. Bãtrânul trãieºte din amintirea
trecutului, a „zilelor bune” dominate de
efervescenþa spiritualã a experienþelor
tibetane trãite alãturi de Dorji Lama, palidã
luminã cãlãuzitoare într-un prezent
cenuºiu ºi incert.
Comunismul schimbã ºi deformeazã
percepþia asupra celor mai elementare
sentimente umane, orice emoþie, orice
reacþie fiind interpretate în cheie politicã:
rizibila gelozie a notarului Iovan Milici, care
îl bate mãr pe miliþianul satului bãnuit ca
fiind amantul consoartei sale, este vãzutã
de autoritãþi ca o acþiune clar
anticomunistã, ”o urã înverºunatã
îndreptatã împotriva constructorilor
socialismului ºi a izbânzilor acestora”.
Indivizii gândesc ºi simt sub imperiul
acestor presiuni exterioare, al mãsurilor
punitive de tot felul, ºtiute ºi neºtiute, dintre
care „plutonul de execuþie”, „canalul” ºi
„puºcãria” sunt cel mai des evocate de
oamenii legii.
Din amintiri, flash-back-uri, micro-
naraþiuni ºi descrieri succinte, Eugen
 Uricaru reuºeºte sã reconstituie imaginea
autenticã a unei lumi tenebroase ºi
halucinante, dominate de o spaimã devenitã
palpabilã, în care identitatea individualã
devine un simplu mijloc de înregimentare:
„Totul se baza pe stabilirea identitãþii –
cartelele de pâine se dãdeau conform
identitãþii, dacã erai angajat la minã aveai o
cartelã roºie, ceea ce îþi dãdea voie sã
cumperi un kil ºi jumãtate de pâine pe zi,
iar dacã era galbenã însemna cã eºti un
pârlit de intelectual, adicã profesoraº ori
conþopist la vreo instituþie”.
Prozatorul surprinde cu multã fineþe
paradoxul unei astfel de societãþi: indivizii
deþinãtori ai pârghiilor puterii sunt
conºtienþi ºi ei de
precaritatea poziþiei lor, de faptul cã
de la cãlãu la victimã nu este decât un pas
insesizabil, de necesitatea trãdãrii,
disimulãrii ºi minciunii pentru a-ºi putea
menþine locul în sistem ºi chiar viaþa: „Era
o lege naturalã, sã scapi de cei cu care te-ai
urcat în barcã ºi sã-þi aduci alþii care îþi
sunt datori cã i-ai pus la vâsle”.
Firul epic urmeazã meandrele
memoriei personajelor, iar fiecare dintre
ele devine pe rând, în funcþie de
circumstanþe, voce naratorialã: Petra
Maier, Neculai Crãciun, Todor Grancea,
Basarab Zapa sau chiar Cezar sunt tipuri
umane veridice, bine surprinse de scriitor,
încarnând tot atâtea destine, dar cu puncte
de vedere total diferite asupra lumii,
istoriei, vieþii ºi societãþii. Uricaru
alterneazã de altfel perspectivele, vocile,
într-o naraþiune complexã ºi polifonicã,
(urmare de la pagina 5)
PROPAGANDA
Deºi prãbuºirea nazismului s-a
exprimat limpede prin cuvântul Kaputt,
cel bolºevic nu a beneficiat de un
asemenea elocvent gong final. Mulþi au
rãmas amãgiþi de ideea cã s-a „construit”
mãcar ceva din tot ce a promis. Ca unul
care am lucrat în „construcþii” pot spune
multe, mai ales cã toate „realizãrile”,
inclusiv cele din „epoca de aur” au avut
scopul de a ului, dar ºi de a strivi
personalitatea cetãþenilor prin gigantism
ºi inumanitate, graþie statului
„organizator”, ele situându-se în realitate
Anul X, Nr. 10 (115) • octombrie 2009
ale cãrei sensuri se desluºesc pe parcurs.
Astfel, motivul urmãririi sistematice a
Petrei Maier de cãtre Neculai Crãciun se
întrezãreºte abia spre finalul romanului:
„Treaba lui era sã þinã închis pentru
totdeauna misterul trecutului comun al
Petrei Maier ºi al lui Todor Grancea, pe
când acesta era un fel de ºefulicã pe la
comuniºti în Regatul României”.
Necesitatea unei biografii „curate” ºi
a unui dosar pe mãsurã este un deziderat
general pentru cei care ocupã poziþii
strategice în noua orânduire, atfel încât
aceºtia nu precupeþesc niciun efort pentru
a-l îndeplini. Iatã de ce Neculai Crãciun
preferã sã-l elimine pe Basarab Zapa, de la
care nu reuºeºte sã afle misterul legãturii
spirituale dintre el ºi copilul Petrei, moartea
fiind singura soluþie eficientã de a împiedica
scurgerea de informaþii.
Basarab ºi Cezar, „oamenii-îngeri”
cu puteri pe care nu le pot nici ei
gestiona în totalitate, sunt figuri simbo-
lice, materializarea dorinþei de evadare
dintr-un univers al spaimei, lipsei ºi
mizeriilor trupeºti ºi sufleteºti. Moartea
lor poate fi vãzutã ca imposibilitate a
transcenderii acestei lumi desacralizate,
în aºteptarea unei mântuiri care se
dovedeºte a fi iluzorie.
În esenþa lui, romanul „Cât ar cântãri
un înger” este tabloul amplu ºi expresiv,
de o remarcabilã încãrcãturã emoþionalã,
al unei societãþi aflate la rãspântia dintre
întuneric ºi luminã, dintre cunoaºtere ºi
mister, dintre absurdul existenþei ºi
vitregiile Istoriei.
la nivelul cel mai de jos al tehnicii în
materie.
ªi nazismul, ºi comunismul s-au
socotit infailibile, pentru cã pretindeau
cã se întemeiazã pe câte o „ºtiinþ㔠(de
fapt: pe o ideologie, ceea ce e cu totul
altceva), în comunism nu se recunoºtea
niciodatã o eroare de principiu sau un
defect constitutiv, ci doar, din când în
când, unele „lipsuri”, care puteau fi
„înlãturate” prin... adaosuri. Cutare uzinã
nu mergea bine pentru cã undeva, pe o
linie de fabricaþie, „lipsea” un ºurub. Or,
prin elan muncitoresc, acesta era pus la
locul lui sau chiar înlocuit cu douã, dacã
nu câteva mii.
Iar speranþele rãmâneau oricum
intacte; ele sunt de altminteri imprevizibile:
ca talazurile mãrii, cu cât se iscã mai din
abis, cu atât sunt mai ameþitoare.
15
 LECTURI
ÎN NUMELE
FRUMOSULUI PRINCIPE*
Cartea „Sonetele lui Petru Cercel sau
Feþele lui Ianus” (Târgoviºte, Bibliotheca,
2008, 269 pag.) are, la prima vedere, un
titlu derutant, întrucât George Toma
Veseliu nu întreprinde, cum s-ar crede, un
studiu critic, ci este chiar autorul sonetelor.
Dar nici un titlu precum „Sonete închinate
lui Petru Cercel” nu ne-ar lãmuri deplin
lecturându-le, fãrã invocaþia adresatã
spiritului domnitorului-poet,
aºezatã la început: „Petru
Cercel,/ Milã aibi de-un
nemernic de grãmãtic/
Scrâºnind nu te alunga în
uitare/ Lasã-l sã-þi umble
nebun în sertare/ În hohote
scuipat de bufonul pitic/ El
pana durerii flãmânzit de
timp sã înmoaie/ sopteºte-i
blând cu mâna ce gura stã
sã rãspundã/ Dã-i umbra
albã a spaimei în speranþã s-
o îndoaie/ Din liniºtea vrerii
ce creºte nevolnic în undã/
Aprinde-l de dor vâlvãtaie!” Invocaþia – cu
patosul de circumstanþ㠖 sugereazã
imaginarea unui transfer de operã peste
timp, spre neuitare, de la domnitor la poetul
„grãmãtic”, printr-o magicã forþã empaticã
a acestuia din urmã.
Feþele lui Ianus simbolizeazã
orientarea divergentã a poetului – spre
trecutul liric multisecular (cu precãdere,
în cazul de faþã, al sonetului italian din
Renaºtere, cu adânci rãdãcini în cântecul
trubadurilor provensali) de care Mallarmé
ºi Rembaud s-au desprins, ºi spre prezent,
spre modernitate. În fapt, George Toma
Veseliu realizeazã stilistic o unire a
contrariilor, prin care omagiazã, cu
nemãrginitã devoþiune, o personalitate
ilustrisimã a istoriei ºi culturii româneºti,
atât de puþin cunoscutã publicului larg ºi,
* George Toma Veseliu, Sonetele lui Petru Cercel
sau Feþele lui Ianus, Ed. Bibliotheca, 2008.
16 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Niculae Ionel
din pãcate, încã rãmasã enigmaticã pentru
cercetãtori. Este motivul pentru care
autorul adaugã în carte „Textul original
al imnului religios al lui Petru Cercel”, în
italianã ºi în traducere româneascã (re-
produs din Radu Boureanu, „Frumosul
principe Cercel”, Bucureºti, Ed. Eminescu,
1986), precum ºi un studiu bine
documentat asupra vieþii ºi operei
domnitorului.
Petru Cercel (1583-
1585) fiul lui Pãtraºcu cel
Bun ºi frate dupã tatã al lui
Mihai Viteazul, a fost un
principe renascentist de
aleasã culturã, iubitor al
artelor frumoase ºi poet de
limbã italianã (imnul religios
e singura operã rãmasã).
Avea printre oamenii sãi de
casã italieni, francezi, greci.
Pânã la domnie, trãise vre-
me îndelungatã în preajma
unor monarhi europeni;
regele Franþei, Henric III, i-a fost statornic
prieten ºi susþinãtor la Poarta Otomanã.
A refãcut curtea domneascã de la
Târgoviºte, a ctitorit, refãcut ºi înzestrat
frumoase biserici. S-a remarcat printr-un
plan chibzuit de reforme prin care urmãrea
ridicarea þãrii, dar i-a stat împotrivã
majoritatea boierimii conservatoare. A tãiat
capete boiereºti stârnind ºi mai multã
duºmãnie. Chemat la sultan, fuge spre
Apus, dar e închis la Chioar ºi la Huszt.
Încearcã sã-ºi recâºtige tronul cu sprijinul
regelui Franþei, însã turcii îl închid la
Edikule ºi-l ucid.
Trecutul atrage având o mare
însemnãtate pentru spiritul creator. A gândi
ºi a simþi în sonet este calea cea mai scurtã
de pãtrundere în climatul Renaºterii. Într-un
fel, mistificaþia literarã a lui G.T. Veseliu
aminteºte de Borges, care crede cã, la urma
urmei, scriitorii nu fac altceva decât sã
 rescrie sisific aceeaºi carte. Poetul renunþã
la rigorile de fixitate ale sonetului clasic
pentru sonetul iregular, în care toarnã un
conþinut mai viu, cu atentã grijã la forma
lui muzicalã consideratã în întregime.
„Convoaie lungi de ciute rãscoptul soarelui
adunã/ Încovoiatã apa la mori stâlcitã sare/
Ascult ºi acum, iubito, cum dorul tãu mã
sunã/ Din cornul care creºte în risipita zare/
Nici clipele n-au tihnã, rãzbat gonind du-
rerea/ E mai adâncã apa când peºtele
se-neacã/ E atâta soare-n juru-mi ºi rece-
þi este vrerea/ ªi umbra creºte dulce în
ochi-þi ce se pleacã/ De când mi-ai fost
venitã cu drag þi-am fost cãzut/ Întind o
mânã-n aer ºi pulberea de stele/ Se nãruie
deasuprã-þi, o dulce-al meu avut,/ Ca un
Sisif pe creste mã-ntorc în clipe grele,/ Te
am neîntinatã, aghiasma vremii strânsã/
Muiatã-n fir de aur crãiasã scumpã plânsã.”
(Din cornul care creºte). Fiecare sonet este
reluat într-o altã ordine a versurilor ºi sub
alt titlu (un emistih). Aceastã asimetrie
contrapuncticã induce o impresie
polifonicã printr-o reminiscenþã în
memorie ce dã iluzia simultaneitãþii. Uneori
se arhaizeazã cu iz bisericesc în cãutarea
patinei vremii. „O, Petru, domn al Tãrii,
copil fãrã de minte/ Vorbind în van pe cine
sudui cu lacrima fierbinte/ Dã-i albei soarte
scrisul pe cine sã aleagã/ Cãci te-nþelegi
pe tine ca alþii sã-nþeleagã/ Cobori din
Turnul Sacru ºi sus la Sventul Deal/
Nãpãstuitã urbe acum Târgoviºtea sã-þi
parã/ Aºa cum pentru Clara nãpãstuiºi o
þarã/ Ce-þi mai rãmâne þie din rosul mãrii
val/ Cu hiara cea hainã din tine sã te slupþi/
Sã nu-þi rãmân-o clipã din arzãtoarea-þi
lavã/ Te du prin hãu de cetini sã-þi sorbi
dulcea otravã/ Din amintirea zilei dintâi sã
te înfrupþi/ Nu cãuta ce þie în iubire n-au
fost scrisu/ De te rãpune pohta înlãcrimând
de visu.” (De te rãpune pohta)
Mare parte dintre sonete sunt
închinate dragostei. Erosul lui Cercel e
închipuit de G.T. Veseliu mai transpus
spaþiului valah, împrumutat întrucâtva
din erotica Vãcãreºtilor, fãrã leºinurile ºi
nebuniile orientale, cu totul nepotrivite
cadrei sonetului ºi þinutei unui stãpân de
þarã. Prin urmare, erosul fiind mai viril,
canonul iubirii platonice e, uneori, uºor
destrãmat. Femeia inaccesibilã (Clara,
Giovana...) se aratã când ºi când mai
curând capricioasã, doritã astfel.
Puritatea suferinþei scãldatã în idealitate
se înclinã, terestru, reminiscenþã a unei
medievalitãþi princiare ceþoase, asprã
chiar. Personajul liric este bine intuit,
Anul X, Nr. 10 (115) • octombrie 2009
asumat eului profund – extremul
rafinament, cãpãtat în ani de peregrinãri
pe la înaltele curþi occidentale ºi prin
studiu, e scurtcircuitat, dacã nu prin el
însuºi, prin porniri subconºtiente.
Monotonia este alungatã prin
diversitate tematicã ºi prin alte procedee,
bunãoarã folosind o metricã mai scurtã,
ca în urmãtoarea piesã: „Sclipirea stelei
ce-am pierdut/ Prin gânduri tulburi s-a as-
cuns/ Nu mi te-ai dat, nu te-am avut/ O
zi, iubito, îndeajuns/ I-am pus iubirii frâu
spre larg/ Veneau în zbor întins din
limpezi ape/ Foºnind prin pulberi de catarg/
Toþi iezii moi din ochii-þi sã se-adape/
Te-ai ºters umbrind cu pleoape lungi/
Privirea-þi stranie ºi clarã/ De n-ai fi vrut
sã mi te-alungi/ Te-aº fi cuprins de
subsuarã./ Privesc în urmã-þi umbra
mistuitã/ Rãsai plecând iubire însutitã.”
(Rãsai plecând iubire...)
O altã invocaþie menþine ºi
împrospãteazã tonusul desfãºurãrii lirice
(înscrisã în arcul unui destin, impregnatã
de aluzii biografice), indicând vag un mo-
ment al acesteia: „Petru Cercel,/ Acum
lasã-þi moale cãrþile pe masã-ntinse/
Trimite Talianul la frumoasele jupãniþe/
Ce se zugrãvesc nemurind prin beseareci/
Tu iubeºte-o pe Cara ucigând iubirea/
Scoalã-þi boierii pântecoºi de la prânzul
de aur/ Poceºte-þi blând duºmanii la cheful
cel fudul/ Poporul sãrman la ospeþe cu
sila adu-l.”
Pare sã fie strânsã, numai în o seamã
de versuri, angoasanta aºteptare (iminenþa
unui nefericit deznodãmânt) din romanul
„Sãptãmâna nebunilor”. E aici, ca mai peste
tot, un aliaj de poezie veche în care se
strecoarã semnele modernitãþii:
straneitatea, obscuritatea, disonanþa.
„Chior⺠privesc în curtea ce azi îmi e
strãinã/ Mi-e nãruitã mintea ºi cornul dã
sã sune/ Alunecã prin deºte ca marmura
cea finã/ ªi Turnul care aprig cerea sã mã
rãzbune/ E noapte-adâncã afarã, palatul
doarme-n pândã/ În þeste triste gânduri
mustesc sosind gealaþii/ În trupu-mi n-am
putere ºi tremur la osândã/ Mai e un ceas
zãbavã ca sã-mi zoresc fârtaþii/ Chiorâº
privesc în curtea ce azi îmi e strãinã/ ªi
turnul care aprig cerea sã mã rãzbune/
Alunecã prin deºte ca marmura cea finã/
Mi-e nãruitã mintea ºi cornul dã sã sune/
Dar nu mai este aer izvorul lui s-a stins/
Iertarea-n braþe fine tot cugetul mi-a prins.”
(Dar nu mai este aer).
(continuare la pagina 21)
17
 LECTURI
Daniela-Olguþa Iordache
O SETE CHRISTÃ.
Psalmii lui Traianus
„Se vinde cer ºi lunã. Prãdare de Mereu.
Mâine-l vom da în rate pe însuºi Dumnezeu.”
„O sete Christ㔠biruie versurile
volumului lui Traianus (Traian Vasilcãu).
„Când s-au fost spus îngerii” apãrut re-
cent (în august 2009) la editura Epigraf
din Chiºinãu sub egida Consiliului Naþional
al Tineretului din Moldova
(CNTM).
Cunoscutul om de
culturã (preºedinte-fondator
al societãþii culturale
„Pasãrea Phoenix”,
producãtor autorizat al
festivalurilor naþionale
„Maluri de Prut” ºi „Steaua
Chiºinãului” ºi editor a 28 de
volume apãrute într-un vast
areal cultural cuprins între
Chiºinãu ºi Bucureºti,
Timiºoara ºi Otawa) se
încumetã sã acceadã la
eterate esenþe poetice proclamându-se
degustãtor de „sunet ºi luminã”.
Poezia lui Traianus nu mai recurge la
limbaj ci se confundã cu el, mai exact se
proclamã limbaj. Îngerii, prin urmare, „se
spun”, adicã devin poezie, spunere suavã,
purã, imaculatã.
Aceastã spunere se traduce printr-o
capacitate de trãire ce implicã în acelaºi
timp atitudinea eticã dar ºi luxul ºi
gratuitatea, „calitãþi” inerente oricãrui
demers poetic.
Poezia lui Traian Vasilcãu este una
tradiþionalistã ce pãstreazã cu afectare
versul clasic ºi reflecþia, mai puþin descrip-
tivismul, situându-se într-o tradiþie largã
ce se înfiripã voit sub auspiciile lui
Eminescu ºi Blaga ºi continuã prin
Pãunescu ºi Vieru.
* Traianus, Când s-au fost spus îngerii, Ed. Epigraf,
Chiºinãu, 2009.
18 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Dinspre modernism porneºte o imagi-
ne ruptã, concentratã, transformatã în
„trãire Iisusã”, altfel spus figurile de stil
clasice devin treptat „figuri de imagine”.
Liricul se distileazã în mici piese, ode ºi
psalmi moderni, super-
concentraþi. Aceste lucrãri
miniaturale se dezvoltã pe
tema mitopoeticã a
religiozitãþii cerebrale, de
cult, dar ºi a misticii care
rãzbate astfel prin frag-
mentarismul textelor.
Credinþa sensibilã, misti-
cismul autentic, acolo unde
existã, nu sunt limitate de
„bornele sufletului româ-
nesc”, observa Eugen Lovi-
nescu, ºi nici de abundenþa
sau mãrimea îngerilor, ci de
sensul adeziunii sensibile. Acelaºi critic
demonstra, asemenea lui Tudor Arghezi,
cã românii nu au o poezie religioasã
propriu-zisã, ci mai degrabã una progra-
maticã, de cult.
Traianus gãseºte însã o autenticã
adeziune sensibilã la Dumnezeu punând
semnul identitãþii între Divinitate ºi cuvânt,
spunere sau poezie. În scenariul sãu
mistic, Divinitatea este dublã, Iisus fiind
proclamat „Aproapele perfect”. Dumne-
zeul lui Traianus nu se înrudeºte cu
neantul rece, de care se simte strãin, ci
este un Dumnezeu cald, al vieþii: „ªtiu câte
lumi sunt între da ºi nu/ Si câte-n pieptu-
mi bat spre a se naºte/ Doar despre mine
carele eºti tu/ Nu ºtiu nimic din ce-aº
putea cunoaºte.” Morala misticã se
converteºte în cult dar ºi într-o trãire cu
rezonanþe personale: „Eu de Neant orbesc,
ºi nu de Tine?!”
 O zi misticã a lui Traianus s-ar traduce
printr-un demers poetic trãit între „Iisus
de pe cruce” ºi „Iisus în slavã”. Poezia nu
mai cautã sã exprime absolutul obiectiv ºi
inaccesibil, ci devine o poartã cãtre
altceva, cãtre acea trãire care-ºi gãseºte
loc nu doar în poem ci ºi în afara lui.
Dacã logica poeziei este, în general,
logica imaginaþiei, atunci ea este ºi o
experienþã metaraþionalã, de aceea Poezia
nu mai exprimã frumuseþea, ci o creeazã.
„Spunerea” devine prin scurtimea aforisticã
o „cimilitur㔠a adevãrurilor ultime rostite
„anapoda”, din pur amuzament ludic, amin-
tind de copilãririle lui Nichita Stãnescu:
„Înainte de a mã fi ºtiut/ M-am nãscut./
Înainte de a mã fi nãscut/ M-am ºtiut./
Înainte de a mã fi trãit/ M-am murit./ Înainte
de a mã fi murit/ M-am trãit./ ªi aºa, din
viaþã-n viaþã/ Noapte-am fost nu dimineaþã/
ªi din moarte-n moarte, vai/ Rai de iad ºi
iad de rai./ Lume, cui sã mã mai dai?!”
Din atmosfera ultimelor decenii, poetul
a reþinut coborârea divinului în banalul
cotidian. La poarta cuvântului poetic vine,
de exemplu, Dumnezeu cu toatã zarva
eternã a lumilor Lui cosmogonice, pentru
a adãsta „la o cafea”: „De-o veºnicie
viscoleºte/ Cu luceferi, nu cu nea./ Astã
searã o sã vinã/ Dumnezeu la o cafea”.
Mai mult, Divinitatea e „sunat㔠sã
restabileascã ordinea unei lumi abãtute de
la cursul ei firesc. Tonul este indeter-
minat, ambiguu refuzat rigorii ºi
abandonat curgerii necontrolate: „Te-am
sunat sã-mi aduci ploaia,/ Te-am sunat
sã-mi aduci zãpezi,/ Ca prin cernerea de
îngeri/ Sã mã vezi, ca sã mã pierzi.”
Autoportretul poetului conþine, pe lângã
luminozitatea latinã, ºi un suflet barbar
ascuns, „lacrimogen”, „Ucis de-un nai”
ºi mirosind „a sunet îndumnezeit”. Rana,
singurãtatea, tãcerile sunt vicii – pãcate
pe care doar divinul atotvindecãtor „le
acuprinde-n braþã”.
Cãrþile, printre care se recunoaºte ºi
Viaþa psaltire, aduc în amurg sentimentul
mistic de nemoarte: „ªi în amurg, sub raiuri
pline/ Tremurã cãrþile din mine.” Regãsim
în stihurile lui Traianus ºi acel molcom
creºtinism popular ce se înrudeºte cu
doina ºi care nu-i altceva decât lumea
lãuntricã în totalitatea ei: „Dorului i-i
dor de Tine,/ Elohime, Elohime,/ Iar mie
mi-i dor, Sublime,/ Sã mã-nstrãinez de
mine;/ Cel apus de zãri divine/ De altarul
cu suspine,/ Unde cântã signorine/ La
albastre mandoline/ ªi nu le aude nime,/
Elohime, Elohime!” Îngereºte-te, pare sã
Anul X, Nr. 10 (115) • octombrie 2009
þi se spunã, nu e prea greu cãci semne o
adeveresc: „Au dat în pârg icoanele din
mine” iar „De-atâta tainã-m-pãrãteascã/
Cuvintele se-ntrec sã mã gândeascã”.
„Destituit din cuvânt”, oficiind „în odãjdii
de sfânt” ºi „coborând în stranã ochii”
pentru a se autoprohodi, poetul
reinventeazã muzica-poezie ce este ºi ea o
expresie a interioritãþii, lipsitã fiind total de
sens imitativ”.
Scãpatã din „crucificarea cuvântului”,
ea se identificã cu Realul absolut ºi pur ce
produce extaz ºi reinvesteºte sublimul în
„harfe” cu suflu cald ºi uºor naiv: „Ce
frumos e Dumnezeu/ Ce trãieºte-n jurul
meu/ ªi în mine./ El în lacrima-mi mereu/
κi aºterne patul sãu/ ªi-i e bine.// –
Doamne, Doamne, cântec viu/ Tu mã ºtii,
eu nu te ºtiu/ Totdeauna,/ ªi-mbrãcat cu
liniºte/ Zbori cu luna./ – Ce frumos eºti,
Doamne, vai,/ Ochii-þi sunt peceþi de rai,/
Psalmodie!/ ªi când mi-atingi sufletul/ Prin
el uiþi cu umbletul/ Harfe-o mie.// – Fãrã
tine, dacã pleci,/ Aº spune întru veci/ Ca o
steauã,/ Dar tu vii în noaptea grea/
Viscolindu-mi inima/ Cu-a ta neauã!// Ce
frumos e Dumnezeu,/ Locuind în jurul
meu/ ªi în mine,/ Pân’ ºi dupã ce voi fi/
Dus în El pe biblii vii/ De gherghine.”
Iubirea, Mama, Pruncul sunt toate con-
taminate de divin. Crinul om, Copilul înger
au o neprihãnitã ºi chiar supradimensionatã
graþie a inocenþei tragice. Poetul trãieºte
„suspinul” pentru crinii seceraþi,
supunându-se el însuºi „demnitãþii durerii”:
„Crini fãrã umblet, totuºi crini/ Striviþi atroce
de maºini/ Iar noi apuºi de vechi blestem/
ªi leagãnul în leagãn dãm/ ªi cu pãpuºile
grãmadã/ Ieºim sã ne plimbãm pe stradã/
ªi cu pantofii veºnic noi/ Cãutãm moartea
prin zãvoi/ ªi îngerii ascunºi în vãi/ Sã le
dãm hainele-napoi/ ªi-ntr-un cãruþ cu roþi
de lut/ Sã-i ducem de unde-au cãzut.”
Fãcându-ºi mãnãstirea în cuvântul
este, Traianus nu uitã cã Poezia este
adevãrul pe care intelectul nu-l poate
atinge: „O stâncã de tãceri sã fiu în searã/
Spre care schitul paserilor zboarã”.
Câteodatã, poetul se înveºniceºte în
lirismul pur, scãpând din chirurgia chinuitã
a versului sau a sintaxei. Abia atunci versul
curge lin, uituc de sine dar mai autentic ca
niciodatã, devenind obiect de purã plãcere,
artificiu ingenios ºi superfluu.
Sensibilitatea, efuziunea ºi pasiunea urcã
în misticism proclamându-se stare poeticã:
„Sã fii în adevãr, nu-n moarte,/ Sã sorbi
din tu, cum sorb din eu/ ªi limba, doldora
de verbe/ Sã te proclame Dumnezeu.”
19
 LECTURI
Viorica Rãduþã
IMAGINI
PIETRIFICATE
Poetica Violetei Savu din volumul
Atocmiri, Editura Studion, Bacãu, 2006,
este una de meºte(ºuga)r. „Alchimia”,
explici(ta)tã foarte prin poema Atocmire,
un exemplar (singularul o spune) din
„armoniile” întregului corp compus, vine
pe linia arghezianã a cuvintelor potrivite
ºi dorit filigranate. Starea liricã adevãratã
cam aici se aflã. Chiar dacã forþa imaginilor
concentrate se alãturã experimentului de
„glosar”, cum precizeazã în prefaþã
distinsul Constantin Cãlin, pietrificarea
imaginilor va fi adevãratul traseu liric al
Violetei Savu. Cã poetica „retro” a
cuvintelor învechite sau regionalismelor
conduce ºi la un moderato cantabile nu
înseamnã cã piedica, ruptura, vâscozitatea
lecturii e totdeauna distonie receptatã, ci
simplu, experiment care stã bine unui
cãutãtor de arhaic versus brandul poeticilor
curente. Totuºi, tot mai artiste sunt
imaginile pietroase de pe chipul unei poezii
încã tinere. Cred cã Violeta Savu are atâta
lirism cât e nevoie sã se în-scrie în aria
alchimiºtilor noºtri dupã cum e trãitã
aceastã poezie, cu ochi „matematic”.
Nu întâmplãtor, poziþionarea
cuvintelor „retro” þine de un crezãmânt
liric, aºa cum se întâmpla, în acest punct
al analogiei noastre, cu „geometria”
înaintaºului, Ion Barbu. Formaþia autoarei
chiar duce la o asumare poeticã lucidã.
Glosarea, totuºi, poate împiedica
fluiditatea liricã deºi voinþa Violetei Savu
tocmai în asemenea „atocmire” constã.
Iatã o prezenþã arhaicã distribuitã în
plasma liricã: „de mi-ai sãruta genunchii/
/ cu încântec aº prinde în tine/ lacrima
lumii”, unde „încântec”, cu traducþia sa,
„fermecatã”, dã muzicalitate. Nevoia de
situare în afara poeticilor actuale,
prozastice sau fractale, narative au
minimaliste, prin exploatatrea cantabilitãþii
ºi semnificãrii (sacerdotale), de fapt
resemantizãrii cuvintelor neuzuale, devine
20 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
un crez dar ºi o piedicã în conturarea unui
imaginar cu puternice statuãri lirice, de
care Violeta Savu poate dispune.
Comprimatele poetice, din care
Constantin Cãlin dã exemplu poemul
filigranat „zori în iarb㔠(„înflorire de varã
peste miriºti/ tãcere/ deasupra mea
inorogi/ coseau iarba”), sunt reuºite mai
ales când devin statui-imagini, demne de
un matematician pus pe definiþii,
probleme, rebus, caligrame. Uºoara
hermeticã de dupã Nichita Stãnescu se
simte, fãrã a se stinge originalitatea. Sunt
destule distihuri sau terþete sigure în
potrivirea trasatã poeticeºte. Iatã ºi câteva
exemple: „am atins muºchiul unde au stat/
puii de lup”, „un þigan mi-a cerut degete/
pentru douã secunde/ lungi de pian”, „eu
sunt o piatrã/ plâng sânge/ cu tine când o
loveºti”, „pelag de lacrimi/ tãcerea/ din
care vin pãsãrile” (la glosar aflãm pelag,
înv., imensitate). Prezenþa unui
„dicþionar” de arhaisme sau regionalisme
pare o armã cu dublu tãiº.
În volum se distinge, însã, un miraj
autentic al pietrificãrii, mai întâi marcã a
imaginilor, apoi al crezului alchimic pe care
sper ca Violeta Savu sã-l exploateze.
Pietrele preþioase sau semipreþioase sunt
constante ºi armonizatoare, ca într-o
structurã a contrariilor, unde ºi vâsco-
zitatea ºi-ar gãsi o explicaþie mai adâncã,
antropologicã poate. Astfel, de la
declinarea eului pietrificat din Atocmire
ajungem la acordul contrariilor „de
toamnã”, în formã incipitã: „urãsc uneori
atât de mult toamna/ încât ucid culori
nestimândre/ ºi pietre de râu s-ar sfãrâma/
cu mânia mea, cu dragostea mea”
(nestimândre, regionalism pentru piatrã
nestematã). Putem reþine simbolismul
acestor „pietre”, embleme ale unei realitãþi
dorite, o proiecþie la care se apeleazã ºi la
registrul lingvistic trecut, vechi înadins, prin
urmare. De aici s-ar putea contura o
 imagerie poeticã bazatã pe mitul pietrei,
rodul unei împerecheri. O „marin㔠stã
alãturi de „foc”, de pildã. Într-o ascezã
cuvântãtoare, poeta noteazã, uneori
deseneazã din câteva linii o
atmosferã…hieraticã („în parc/ un moºneag
peticeºte o nucã”, „doar un vultur în cer/
poate inventa zarea/ de foc”, „soare de
toamnã/ clape de pian vechi”. Meditaþia se
comprimã, astfel. Din asemenea miºcãri
centripete vine ºi forþa imaginilor.
O poem㠄autobiograficã”
semnaleazã celãlalt filon poetic al Violetei
Savu, cu certe fluiditãþi ºi decupaje
(urmare de la pagina 17)
În numele
frumosului principe
Se întrevãd înstrãinarea, surghiunul,
durerea dinaintea morþii întâmpinatã cu
mãreþie, potrivit nobilei stirpe: „Zadarnic
calu-n spume aleargã în zãri de sânge/ Iar
Turnul creºte-n ceaþa sporind nãluca
verde/ Prea singuri trec un cal ºi un
cãlãreþ ce plânge/ S-a stins fãclia lumii în
ziua ce se pierde/ Poet le-am fost ºi sfetnic
bun pãstrând mãsura/ ªi tot uitând cãlcatã-n
colburi mi-a fost plãcerea/ M-au dat în
brânci afarã scuipând porceºte înjurãtu-
ra/ ªi-n coaste ghionþi ce surd mai gem
durerea/ Iar în balanþa firii le-am dat
speranþã dreaptã/ Din mine ca din pâine
i-am îndemnat sã rupã/ Prãdat m-am siluit
sã fiu ºi slugã înþeleaptã/ Turnând la mese
întinse nectar dintr-o adâncã cupã./
Cercelu-i din ureche durerii nimb sã-i dea/
I-a mai rãmas o vrere din veºnica lui stea.”
(Cercelu-i din ureche).
Nu a mai rãmas, la capãtul unui
tumultuos ºi dureros zbucium, decât mila
ºi protecþia divinã. Apare, ca o supremã
consolare, tema „fortuna labilis”. „E liniºte
afarã ºi înãuntru e amuþitã clipa/
Desþelenite gânduri dau lumea-n suferinþã/
Biserica mai plânge speranþa în credinþã/
Deasuprã-mi blândã Maica întinsu-ºi-a
aripa/ Vlãdica strânge peºte cu sacu-nfipt
în râu/ ªi paji roiesc în Curte cãrând cutii
cu zmirnã/ Mai dorm visând la ciute cu
giunghiul prins în brâu/ La pohta-mi
neºtiutã ce fumegã-n luminã/ Pãzit de
îngeri blânzi topesc din suflet gerul/
Vãpãile din cuget mai picurã amarnic
ploaia/ În ruga mea de searã aprind în
Anul X, Nr. 10 (115) • octombrie 2009
lucrate, cu ritmul de din „Cuvântul înainte”
al unui Cristian Popescu. E de-a dreptul
citabilã bunica atât de mult ne iubea:
„bunica mirosea vara a flori ºi legume
iarna a urme de/ pãdure pe lemne de foc
ºi ultima oarã a toate iubirile/ nici n-am
visat cã veþi veni bunica spunea nici n-
am/ visat cã veþi pleca ºi din poale se
rostogoleau în cãuº ouã/ învelite cu foiþe
de ziar/ ºi bunica atât de mult ne iubea nu
mai am ce sã vã dau/ tãcerea ei inunda
umbra bãrbatului umbra mea/ teamã-i era
sã nu ne trezeascã bunica atât de mult
ne/ iubea”.
candeli cerul/ Când inima zvâcneºte în
focu-i vâlvãtãie/ Tãiatã-i vrerea celui ce-
ntins-a mâna în pom/ Cãci tot ce-a fost
ºi e zadarnic vis de om.” (În ruga mea de
searã).
Învãluitoare sonuri (în ciuda unor rare
asperitãþi ºi scãpãri prozodice), amintind
sonetele eminesciene ºi neîntrecutele
traduceri din Dante ºi Petrarca ale Etei
Boeriu. Ritmul, sonoritatea verbalã
însoþesc, acompaniazã, înþelesul noþional,
care lasã la rândul lui ºi o coloraturã
acestui sincretism, plin de graþie ºi
fermecãtor. Lecturând „Sonetele...”, ne
putem simþi, dacã am frecventat-o, în
atmosfera muzicii renascentiste – a unui
Giovanni Pierluigi da Palestrina (1525-
1594), figurã predominantã, la Roma, a
secolului al XVI-lea., supranumit „veacul
de aur al polifoniei vocale”; sau a unui
Clement Jannquin (1475-1560), apar-
þinând ºcolii franceze, compozitor de
chansonuri valoroase, în care muzica
deþine un rol descriptiv, redând cu mare
fidelitate textul. În atari condiþii, pentru
corpusul poetic, vecinãtatea pedestrã a
unui auxiliar (studiul amintit) devine, cred,
destul de stânjenitoare, fiind necesarã pe
viitor o reeditare în cãrþi separate.
21
 RECITIRI
EXPUNERI LIRICE RECOMANDATE
DE MAGIA ILUZIILOR
Este suficient sã citeºti poema finalã
(„Posibila recompensã”) ca sã înþelegi pe
ce coordonate încearcã Florea Turiac sã
treacã de la un sentiment la altul prin breºe
ingenioase, dupã anumite dominante.
Artistul are calitãþi notabile, iar câteva îi
scot în relief punctul ascuns sub destãinuiri
ºi prudente participãri ºi adaptãri. Totodatã
nu trece în versul lui expresia
dezamãgirilor, de atâtea ori
aproape naturale, dintr-o
discreþie din ce în ce mai bine
stãpânitã. Mai degrabã înºelat
de bucurii efemere, Florea
Turiac izbuteºte sã împace
dispoziþii opuse, sã-ºi lase
mintea treazã ºi reveria animatã
de porniri lucide.
În vremuri ca ale noastre,
genul acesta de lirism pare
mai puþin obiºnuit. Totuºi
resorturile lui au concursul
luciditãþii pe cât ºi pe acela
cerut de peisajul lãuntric, astfel cã literatura
ºi autobiograficul îºi dau mâna.
Deodatã te crezi îndeajuns de realizat
ºi îþi obligi libertatea sã meargã pe sârma
ghimpatã a destinului fãrã nicio plasã de
protecþie mulþumindu-te cu o posibilã
recompensã constând într-o piatrã grea
legatã de gâtul tãu de lebãdã sã te poþi îneca
în metafore. Nefiind un poet de tumult,
maniera sa de expresie înclinã spre
menþiuni, îndeajuns de semnificative cât
sã fixeze spiritul versurilor fãrã tensiuni
compensatorii.
Ca atare recunoaºtem în Florea Turiac
aspirantul la devoþiuni majore. În „Aproape
geamãn” avem un ecou de bunã calitate al
loialitãþii cu care poetul nu se dezminte;
introdus în propria intimitate de vibraþia
singurãtãþii: „Îmi ridic mâinile/ imagi-
nându-mi-le ca niºte aripi de îngeri/ dar
deºi au ºi ele pãcatele lor/ nu se vor
transforma în lacrimi de cearã/ când vor
ajunge sã atingã cerul ºi soarele”.
22 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Henri Zalis
Orgoliul gestului, pe jumãtate de
implorare, pe jumãtate de adorare semnificã
drumul acestor Neuroni somnambuli. Din
alternanþa lor versul coboarã câteva trepte
pe când lasã impresia cã le urcã. Jocul
rãmâne subtil orgolios, bãrbãtesc, deºi pare
a fi împovãrat de febrile depresiuni.
Prin exprimarea acestora se vãdeºte cã
artistul tinde spre modernitate,
una de ordin subtil. Vorbim de
modernitatea suferinþei, a
pedepselor, uneori a
consimþirilor. ªi, pe alocuri,
modernitatea vine din angoasa
descifrãrilor temãtoare de
tãceri, de retorica lor ciudatã,
vag muzicalã.
În favoarea lirismului
ºlefuit, la Florea Turiac
conlucreazã doi factori.
Primul rezidã în voinþa ºi
puterea cu care iese din
canonul poetic ºi ia contact
cu alegoricul muzical. Pare pregãtit sã
cânte incertitudinea, introspecþia,
fragilitatea sinelui. De unde rezultã
acuitatea sinelui. De unde un postmo-
dernism înºelãtor.
Pe de altã parte versul revendicã
purificarea de tot ce înseamnã emoþia
umilitãþii. Dupã modelul arghezian,
oximoronic în datele sale transgresive,
Florea Turiac propune tensiunile
subiectivitãþii, merge pânã la negarea
contrariilor din convingerea cã virtuþiile
clasicitãþii determinã alegerea fluidului
metaforic. Îi aparþine regãsirea tonului „de
mijloc”, gravat de unificarea dramei cu
comedia vieþii.
Ca sacrificiu suprem, multiplicându-le
se va decide sã mai scape de ele
(„Nãbãdãile cosmeticale”) împãrþindu-le
tuturora la nesfârºitul hectarelor de
indiferenþã.
(continuare la pagina 25)
 STEIURI
PSIHANALIZÃ COSMICÃ
Cei siguri cã ne vom reîntâlni cu
pãrinþii, cu strãpãrinþii, cumva cu boema-
prieteni, încrezãtori mai mult în nemurire
decât în psihanalizã, unii/unele ani-
luminându-se mental printre coroanele
creaþiei, vultureºti, dacã nu, bãtrâneºte, în
sunetele, chiar big-bang, din Rig Veda –
Rugãciunea unui dac – Doctrina secretã,
vor fi practicând o psihanalizã cosmicã,
malgre ils memes (lipsã semne diacritice
la mine, nici net-ul nu merge dupã
asasinarea doctorului poet
Nicolae Neagu sau lansarea
de ieri a romanului – þoapele
în piese ºi show-uri de-ale
sale – lui Puºi Dinulescu
Gaºca ºi diavolul). Avataruri
– savante sau poetice – ne
urmãresc de sub uitare,
interdicþie, ne înþelegere. Poate
consolator, sã recitim (let us)
Cosmos uman de Victor
Sãhleanu, Pelerin, Bucureºti,
2009, selecþie, note ºi îngrijire
ediþie de Elena Liliana
Popescu ºi Adrian George Sãhlean.
Poezie? Poesis? Intenþie de mesaj ºi
claritate. (Avertisment).
Îmbrãþiºez de-a valma omenirea / ºi
totuºi nimeni nu-i la pieptul meu. („Poem
pentru Petrarca”, 1960).
Astãzi sunt poezie pentru noi / mai
multe lucruri ca altãdatã.
Luna trece printre vârfuri de brazi / În
variantã eminescianã a peisajului.
Vor fi întotdeauna necesare ºi alte versuri
/ pentru dragostea mereu aceeaºi ºi alta.
Existã cuvinte ºi silabe / ºi, pe de altã
parte, obiecte ºi emoþii. Versurile sunt
potrivirea silabelor ºi cuvintelor /
semnalizând realitatea profundã, / ritmurile
ºi rimele corespund, de fapt, /
periodicitãþilor ascunse sub aparenþ㠖
eternelor reîntâlniri ºi eternului mers în
spiralã. / Lumea e o infinitate de
corespondenþe / ºi descoperirea lor e
poezie./ Lumea e o infinitate de
Anul X, Nr. 10 (115) • octombrie 2009
George Anca
corespondenþe, de simboluri, de metafore
ºi de semne.
Rima este poezie pentru cã este cos-
mos uman, / ordonare reuºitã a eterogenului
/ într-o unitate superioarã vie. Rima este
rigoare acceptatã liber / care se cere
transcensã de frumuseþe / ºi totodatã este
o încercare / a valorii poetice a ideii: / o
strofã este o întâlnire ingenioasã / a regulilor
gramaticii, gândirii ºi versificaþiei – / o triplã
rigoare însuºitã voit / pentru a vehicula mai
convingãtor poezia
Noi semnalãm poezia din
lucruri / celor ce o au în ei.
Existã poeme care, ca ºi
muzica,/ relevã inepuiza-
bilitatea miraculoasã a lumii.
În noi aºteaptã vibraþia
latentã / ºi ne cutremurãm
auzind cele patru sunete / ale
simfoniei a cincea.
Trecem grãbiþi printr-o
lume de simboluri / ºi privirea
noastrã ºterge luciul
obiectelor.
Sã fim pregãtiþi pentru orele / latitudinii
ºi longitudinii noastre. / Totul poate fi
surprizã / pentru cel ce s-a pregãtit.
Sã-l recitim pe Robinson Crusoe.
Versurile ne dezvãluie poezia de detaliu
a universului.
Elementul de bazã este cel
infinitezimal. Existã o demnitate ºi o
mândrie pur vegetale. Iatã, sunt medic / ºi
dincolo de ceea ce cercetez ºi scriu / vin
în contact cu suferinþa umanã.
Dar în faþa mea stã un om / a cãrui
libertate este dureros limitatã; / el nu se
mai poate exprima în trãiri / aderenþa sa la
ore este tragicã.
Iatã sunt medic / ºi niciodatã nu voi
abandona poezia.
Iatã, poezia / este mai densã decât orice
ºtiinþã. / Drumul meu duce la realitate /
prin poezie, înapoi cãtre ea.
(„Artã poeticã”, I, 1971)
23
Dar tu? Ce te vei face, când nu vei mai avea
pe cine sã rechemi din zilnicul apus?
Ce îþi va face mâna când nu va mângâia?
Ce îþi va face gândul, când clipele de-acu
Nu vor mai fi simboluri a tot ce nu þi-am spus?
Eu – nu voi fi cu tine. Dar tu? Vei mai fi tu?
Elegie (I), 1961
Între noi doi – gratii
ºi nu ºtim care dintre noi este înapoia lor.
ªi nu ºtim dacã sunt gratii de cuºcã (cine
e fiara?)
de colivie (cine are aripi?)
sau de închisoare (cine e temnicerul?)
Mai are sens sã vorbim de „afarã”?
Spaþiul acesta nu are decât înlãuntruri
dincolo este un alt dincoace
ºi ni se pare numai – cã putem ieºi
pãºind printre nori...
Gratii, 1970
Cu inima prea micã pentru ce-am vrut sã ºtiu
alcãtuit din spaime, din farsã ºi regrete
m-am înfrãþit cu trupul un secol prea
târziu?
O, iedera-ndoielii... nelãmuritã sete,
cum îmi întoarse calea întru cuvânt ºi viu!
Încheiere autobiograficã, 1963
„Necesare ºi alte versuri”, cu poetica
lor – pe care Victor Sãhleanu o expune
„didactic” silab㠖 cuvânt – rim㠖 vers –
strof㠖 poem. Altfel, însã, cu siguranþã,
decât la „ºcoala de literaturã”, deja
revolutã când, la mijlocul vieþii, prins
probabil în atmosfera literarã post-
obseda(n)t proletcultistã se apucã de
poezie, renascentist, de sonetul lui
Petrarca, de mâna lui Dumnezeu-
sculptorul), în continuitate cu Poetical
Principle, al lui Poe ºi psihanaliza focului,
cu pãdurea-templu a corespondenþelor
baudelairiene, cu sahridaya sanscrit
(cititorul cunoscãtor – la Sãhleanu chiar
în previbraþie). Se cere pregãtit timpul –
„orele latitudinii ºi longitudinii noastre”,
prezentul ºi trecutul-viitorul. Intrã în
scenã medicul, contactant suferinþei, al
limitelor libertãþii, al aderenþei tragice, în
fapt, poetul fãrã abandon, nevermore.
Rime-idei în citatele de mai sus –
avea-mângâia, dar mai ales apus-spus,
acu-tu (Elegie) sau, în „încheiere” – ºtiu-
târziu-viu, regrete-sete – þin ariergarda
hexametrilor în terþine (ultima, rãmasã
distih, ca pentru final-lacunã-
wagnerianã). „Gratii”, sugerate chiar ºi
de paranteze, trimit la supralimitãrile,
infra-extra, ale libertãþii. În „Elegie IV”
24 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
(1964), rimele ultimei strofe sunt opoziþii
ontologice – mie-veºnicie, carnal-
transcendental:
Nici tu nu ºtii. ªi-mi împrumuþi ºi mie
cu focul – când de spirit, când carnal
refuzul de a fi doar veºnicie
pe rugul unui eu transcendental.
Când ºi când, amar umor sau paradox:
„dar eu eram de mult piesã de muzeu
ºi muzeul nu mai era vizitat de nimeni
(„Piese de muzeu”, 1970)
„Fiecare alfabet este o elegie posibilã”
(„Poem informaþional”, 1969)
„Sã privim lucrurile cu umor”
Spuse Oedip, scoþându-ºi ochii.
(„Antropologie”, 1970)
„O! geografia de cicatrici!”
(„Poem la o cafea neagrã”, 1970)
„Nimic nu se întâmplã
întâmplãtor pe lumea asta”
(„N-avem alt glob”, 1971)
„Numai eu ºtiu
cã aceasta nu este India visatã
pentru care am semnat contracte
cu regii ºi, mai cu seamã
cu sufletul meu”
(„Cristofor Columb”, 1969)
„în autobiografie este prea multã istorie
prea mult bios
prea multã graficã
prea mult eu
.........................................................
Extirpã-þi laringele
smulge-þi limba
pentru ca exprimarea ta sã fie purã.”
(„Artã poeticã II”, 1970)
„Cred mult în oameni. Iatã de ce caut un om”
(„Noul Diogene” 1995)
„Niciodatã, nimeni, nu ne dã ce cãutãm,
pânã la capãt:
niciodatã nu vom putea da altora tot ce vor.
Ne vom miºca fiecare pe cerul celuilalt:
tu, pânã ce scapãt –
eu, pânã va veni un nor nou, sau un dor.
Antologatorii – Elena Liliana Popescu
ºi Adrian George Sãhlean – au selectat
poeme din cãrþile: Liturghia iubirii Ed.
 Viaþa medicalã româneascã, 1995, Poem
didactic, Litera, 1970, Eminescu, 1971,
Marea ºi dragostea, Litera, 1977, Fiºe în
facsimil, Viaþa medicalã româneascã, 1995,
Poeme într-un vers, Viaþa medicalã
româneascã, 1995. O operã poeticã
aproape secretã, pierzându-se, aparent,
printre celelalte zeci ºi zeci de titluri pe
domenii de la antropologie ºi psihanalizã la
informaticã ºi sexologie. De-acum de ºi-ar
începe cariera, ori prin poeme sã se revinã
la creaþia fausticului autor ce se numea,
însuºi, un ornitorinc, anume pentru
proteismul tentacularelor tentaþii
transformate în cãrþi ºi papers (mãturate
devastator de diversiunea-represiune cu
numele „meditaþia transcendentalã”). Sã se
fi confirmat ºi proverbul invidia
medicorum pessima?
ªi numai titlurile poemelor, ºi puþinele
citate de aici intermediazã o invitaþie la
meditaþia asupra unui creator neliniºtit ºi
mãsurat, genial ºi trist. Cheia s-ar putea
afla în vastul sãu jurnal, inedit încã (ºi
încã): „frãmântãri anume (pe care eu le
Expuneri lirice recomandate
de magia iluziilor
Doar aºa gânditorul în toate va simþi
plãcerea de a renaºte, continuu în rotundul
azurului, miºcarea pentru echilibrul
universului.
Am avut prilejul sã mã ocup de
versurile lui Florea Turiac în cuprinsul
Istoriei mele condensate a literaturii
române 1880-2000” (Târgoviºte, Edit.
Bibliotheca, 2007, p. 628). Am gãsit cu
cale atunci sã observ afinitatea poetului
pentru contemplativitatea neosimbolistã.
Gestul sãu, ferm orientat, trece mai
departe ori de câte ori pune în relaþie
identitatea sa cu amintirile. Resimt atunci,
ca cititor, gradul înalt de sensibilitate,
trecerea acesteia de la melancolie la graþie
precum o ilustreazã poema „Gândul
poetului” (vezi pag. 20).
Neuronii somnambuli certificã un
artist al versului în plin elan. Cariera lui
Florea Turiac trãieºte suflul ineditului,
singurul care conteazã când înglobeaz㠖
în eoliana ei cernere – gândul, personal
trãirii prin trecãtoarea actualitate. Simpla
revenire la etapele unei construcþii de duratã
insuflã curaj, lasã impresia unui marº liric
Anul X, Nr. 10 (115) • octombrie 2009
cunosc) din imensul sãu jurnal – cu
însemnãri de la conflicte social-politice
ºi profesionale pânã la dinamicile vieþii
intime – au fost transfigurate creator în
meditaþii existenþiale, în elegii, în poeme
de dragoste º.a.m.d. Pe vremea
compunerii lor, eu nu „vedeam” în tatãl
meu decât pe cel care se scula întotdeauna
mai devreme cu o orã pentru a-ºi aduce
la zi jurnalul, cu scrisul lui mãrunt,
incredibil de ordonat ºi lizibil” („Amintiri
despre tatãl meu” de Adrian George
Sãhlean, în deschiderea antologiei, p.10)
Am avut onoarea sã lansez „liturghia”
ºi „fiºele”, într-o aurã de admiraþie pentru
renascentistul autor, deodatã tãcut, pânã
am lansat împreunã, „cu participare
inernaþional㔠(americanã) traducerea
Luceafãrului eminescian datorat㠄fiului
meu” Adrian George Sahlean, când parcã
recita o mantrã. Iar de 1 iulie, 2009,
recitându-i rimele-cosmos-uman, în sala
oglinzilor, n-avem decât sã privim atent,
interior, spre un portret de priviri albastre
bucurându-ne.
(urmare de la pagina 22)
în plinã desfãºurare.
Ca ºi în alte precedente plachete de
versuri, care nu-l dezmint, Florea Turiac
prelungeºte meditaþia, gãseºte drumurile
degajãrii preferate, consemneazã
încrederea cu care priveºte în viitor. Ceea
ce îl scuteºte sã fie provocator; în schimb,
fãrã urmã de ostentaþie sau de
extravaganþã, menþine ºi confirmã calitatea
lirismului sãu, travaliul modulaþiilor prin
care peniþa scorneºte punþi de treceri de la
un exerciþiu la altul.
25
 ALAMBICOTHECA
Dumitru Ungureanu
ARGUMENTUL UMORULUI
E binecunoscutã propoziþia „comedia
îndreaptã moravurile râzând”. Nu ºtiu dacã
dl. Barbu Cioculescu va fi ales-o drept
devizã în luptele d-sale politico-literare,
duse de-a lungul ºi de-a curmeziºul anilor
1998 – 2007, când îºi dateazã articolele
strânse cam fãrã grijã în volumul
„Zãdãrnicii. Prin vuietul vremii”, Ed.
Bibliotheca, Târgoviºte, 2007. De ce spun
„cam fãrã grijã”? Pentru cã pe coperta I
este scris „Zãdãrnicii prin vuietul vremii”,
iar pe pagina de gardã ºi pagina de titlu
„Zãdãrnicii. Prin vuietul vremii”. Punctul
este semnificativ pentru ce vrea sã spunã,
ºi chiar spune, formularea. Detaliul, uºor
neclar, predispune la confuzii. Mã întreb
ce-ar fi spus ªerban Cioculescu despre
amãnunt, ce articol usturãtor la adresa
autorilor dezastrului ar fi scris! (Despre
greºelile de tipar nu mai vorbesc. Editorul
ºi-a fãcut mea culpa, sperãm ca mãcar alte
cãrþi sã fie vãduvite de pocinoguri!)
Alegând modalitatea umoristicã de
abordare a tristelor ºi uluitoarelor situaþii
post-decembriste româneºti, dl. Barbu
Cioculescu nu cade niciodatã în gratuitatea
scheciului de consum, în ghiveciul folosit
ca meniu televizoral sau în ciorba de
potroace servitã la botul calului, dupã vreo
„bãtãlie” politicã, dar deloc politicoasã, de
hahalerele ce s-au cãþãrat „în capu’ trebii”,
vorba olteanului. Departe de textierii prizaþi
la televiziunile rãsãrite mai abitir decât
ciupercile pe pãºunile patriei, departe ºi de
franctirorii Academiei Caþavencu, umorul
d-lui Barbu Cioculescu pretinde, sã-l
pricepi, puþintel mai multã culturã decât
reclamã emisiunile cu rating. Folosite fãrã
parcimonie, datele ce stau la baza oricãrei
statu(r)i scripturale se întreþes armonios
în desenul celui mai neînsemnat articol. Ce
sã admiri, ce sã elogiezi mai întâi?
Plasticitatea sintagmelor, comparaþiile
insolite cu efect devastator, oþetul lexical?
Peste toate, ºi peste tot, predominã
atitudinea. Nu e una violentã, aºa cum au
26 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
fost ºi încã mai sunt destule în spaþiul pub-
lic ºi politic, în care ºi dl. Cioculescu a
combãtut alãturi de membrii ºi simpatizanþii
PNÞ-CD. Dar nu e mai puþin bãtãioasã!
Ce diferenþã, însã, între vulgaritatea
fesenie ce-a maculat agora în anii ’90 ºi
eleganþa retro a d-lui Cioculescu ºi-a altor
intelectuali de ºcoalã veche! ªi nu e
chestie de vocabular, ci – mai ales – de
atitudine! Poþi fi bãtãios ºi fãrã sã-þi
utilizezi dejecþiile, dar într-o lume obiºnuitã
cu astfel de „arme”, n-au cum sã reziste
cei cu educaþia la zi, care ºtiu sã umble cu
batista fãrã sã întrebuinþeze dintr-alea
recente, de unicã folosinþã!
Revenind la argumentul umorului, nu
cred cã e necesar sã fac aici demonstraþia
eficacitãþii lui, mãcar cã nu asigurã apriori
victoria. Omul superior se identificã ºi prin
frecvenþa vorbelor de duh, aruncate aparent
la întâmplare. Calamburul nu defineºte
spiritualitatea, doar îi certificã prezenþa. Nu
e obligatoriu sã fii permanent sobru ca sã
obþii recunoaºtere. Lumea (româneascã)
e socotitã neseriosã prin structurã, iar
atitudinea glumeaþã trece drept „filosofie
de viaþã”, chiar ºi de moarte! Observaþia
s-ar potrivi genului de umor ieftin, grosier,
cu sau fãrã conotaþii sexuale ºi discriminãri
de tot felul. Dl. Barbu Cioculescu este
departe de asemenea categorie. Paradoxal
însã, dânsul justificã din plin, cu toatã forþa
culturii de calitate, tocmai judecata
minimalizatoare, fãrã sã minimalizeze cu
nimic valoarea în sine, câtã e, a românitãþii!
Ce miscellanea sã comit, degustând
asemenea texte? Pot doar sã pun o
întrebare, apropo de-o constatare a d-lui
Cioculescu, anume cã microbul comunist
a pãtruns în anii ’50 în corpul naþiunii.
Dacã era un trup sãnãtos, cu imunitatea în
stare bunã de funcþionare, microbul n-avea
ºansã. Bolnav fiind, când s-a lipit boala de
fiinþa naþiei noastre? E o întrebare al cãrei
rãspuns l-ar putea furniza dl. Al. George,
dacã nu l-o fi ºi dat deja!
 VALENÞE LITERARE
MUZICALIZARE, PROZAIZARE,
INTELECTUALIZARE*
Apollo ºi Dionysos
Grigore Alexandrescu creeazã ºi îºi
elaboreazã o metodã de a crea – în forme
embrionare, magmatice – sub douã
îndemnuri de care ascult㠄duhul” sãu: unul
apolinic ºi altul dionisiac. Pecetea
nietzscheenei dicotomii se aplicã adânc firii
sale înclinate spre pace
sufleteascã ºi aºezare ºi
totodatã ademenitã de
aventurã, joc ºi excitaþie
suprasensibilã, nãlucirile ºi
rãtãcirile, înseºi tentaþiile de
a „mãri”, de a „teatraliza”
fiind o dovadã.
Actul po(i)etic se pro-
duce în temeiul acestei
contrapunctãri metodice a
celor douã principii. Tema
dinamizeazã contratema:
trãirea dã impuls reflecþiei,
sãnãtatea clasicã recheamã
maladia romanticã, cumpãna raþionalã
atrage descumpãnirea iraþionalã, fiorul
muzical trezit deºteaptã la rândul sãu gestul
pentru contemplare, descriere. Omul
lãuntric alexandrescian – înfiorat, rãvãºit,
scindat –, se proiecteazã rapid într-un om
exterior impersonal, deschis spre întreaga
umanitate. Neîmpãcarea, în plan moral,
aduce repede împãcarea, asiguratã de
lucrarea unei conºtiinþe finaliste /
deterministe: lumea e aºa cum este...
Pe aceastã undã a resemnãrii vine
elogiul Creatorului care a creat lumile dupã
„un vecinic plan”, în raport cu care toate
nu sunt decât niºte nãluciri: „ªtiu cumcã
lumea noastrã între globur’le multe, / Ce
sunt pentru mãrirea-þi cu un cuvânt fãcute
/ Dupã un vecinic plan, / Nimica înainte-þi
nu poate sã se creazã, / C-aºa de puþin
este ºi-atâta însemneazã / Un val în ocean”;
„Pânã în ceasul din urmã amorul tãu sã-mi
fie / Comoarã de nãdejde, de dulce bucurie,
Anul X, Nr. 10 (115) • octombrie 2009
Mihai Cimpoi
/ Izvor de fericiri; / El singur sã-mi stea
faþã în acele minute, / Când planuri viitoare
ºi amãgiri trecute / Se ºterg ca nãluciri”
(Rugãciunea).
Trãirea intensã a dragostei se axeazã
pe o dezlãnþuire dionisiacã a simþurilor,
din care se nasc antinomiile: „Când o sã
guºti pacea, o inimã mâhnitã? / Viaþa ta
e luptã, grozavã, neîm-
blânzitã, / Iubirea vecinic
chin. // Din cupa desfãtãrii
amãrãciunea naºte; / Din ochi
frumoºi durerea îþi ia al ei
izvor; / O singurã privire viaþa
veºtejaºte / Cu lanþuri de
amor” (Când dar o sã guºti
pacea).
Acþiunea pustiitoare a
dragostei, pusã sub semnul
dionisyanismului romantic
aduce aminte de impactul
nefast al Cleopatrei asupra lui
Marcus Antonius: „Amor
care adoarme ºi legi ºi datorie, / Ce slava
umileºte, ce n-are nimic sfânt: / Antonie-i
jertfeºte a lumii-mpãrãþie, / ªi aflã a lumii-
mpãrãþie, / ªi aflã un mormânt”.
E manifestã în atari efuziuni
sentimentale romantizate conºtiinþa
limitelor existenþiale, ale cãror efecte duc,
în poezia lui Eminescu, la un tragism
profund: „ªi tot ce e-n naturã, obiecte ºi
fiinþe, / Panorama de umbre, se-ntunec,
se strecor; / Iluzia mã lasã:...ºi artã ºi silinþe
/ Sunt stavile zadarnici l-al sufletului zbor?”
(Încã o zi).
Invocarea panóramei, a viziunii vaste
pe care o permite pictura aplicatã pe pereþii
unei camere circulare, nu e întâmplãtoare,
cãci Alexandrescu e înclinat sã caute o
suprasituare, un centru imaginar din care
sã-ºi proiecteze viziunile romantice.
Acestea obþin o miºcare perspectivicã
susþinutã, datoritã cãreia survin din spaþii
întinse, depãrtate „icoane”, „iluzii”, „nãluciri”,
27
„fantome”. Veacurile trecute se apropie ºi
se îndepãrteazã în raport cu asemenea
puncte superioare ale contemplaþiei.
Poziþionãrile în astfel de puncte
strategice permit panoramãrile rapide,
proiectarea de „scene colosale”, centrãri
magnetice atrag cu de la sine putere întregi
cortegii de figuri, care se prezintã nu doar
ca „umbre”, demoni, îngeri, „geniuri”, ºi
sub forma de chipuri reale (ostaºi sau
„tineri rãzboinici”, domnitori glorioºi, regi,
„demizeii eroi ai lui Omer”). Gândirea
poetului e asemãnatã cu saltul tigrului înspre
pradã: „La umbrã,-n întunerec gândirea-mi
se aratã /Ca tigrul în pustiuri, o jertfã
aºteptând, / ªi prada îi e gata... De fulger
luminatã, / Ca valea chinuirei se vede
sângerând” (Suferinþa). Înaltul ampla-
sament al viziunii face ca lumea sã fie
vãzutã ca o grandioasã Vale a Plângerii.
Maladivitatea pãtrunde în miezul fiinþei
poetului. Atmosfera poeticã se „bacovi-
anizeazã”; materia plânge, lumea se umple
de jale. Semnele învederate ale
prebacovianismului sunt veºtedul toamnei,
„fruntea galbenã, obosit㔠a poetului,
amorþirea simþurilor, „trãirea în durere
ca-n elementul meu”.
Cãlinescu observã: „Bolnav încearcã
a fi ºi autorul romantic (Lenau, Chopin,
Eminescu etc.), chip de a spune cã atunci
când se întâmplã a fi bolnav are sentimentul
de a fi pe o culme” (G. Cãlinescu, Principii
de esteticã, Bucureºti, 1968, p. 348).
Maladivitatea urmãreºte, la Alexan-
drescu, acelaºi scop, „de a fi pe o culme”,
de a acutiza viziunea. „Viaþa e o dramã”,
generalizeazã poetul, peste lumea, vãzutã ca
o Vale a Plângerii, cade „o vecinicã perdea”,
omologabilã cu vãlul Mâyei. O meditaþie de
tip lamartian îi asigurã anume „sentimentul
de a fi pe o culme”, de unde viaþa apare,
precum ziceam, ca o dramã, a cãrui ultim
act e „însângerat”, încoronarea cu moartea
(„Moartea-l încoroneazã, moartea
neîmpãcatã care pe nimeni n-a uitat”).
Privirea întoars㠄spre veacurile
trecute” fixeazã un pãmânt pustiit, dominat
de rãu universalizat ºi de o soartã nefastã
care genereazã mâhnire în sufletul poetului.
Icoana fericirii nu se lasã prinsã, fiind
asemenea unei fiinþe iubite apãrute în vis
ºi care nu poate fi îmbrãþiºatã („Dar astfel
umbra-nºalã zadarnica-þi fiinþã; / Acum din
mâini îþi scapã, acum iarãºi o vezi”).
În final lumea apare într-o tonalitate
de lamento, trãgãnat, ca „izvor nedeºãrtat
de chinuri”; peste ea cade „vecinica
perdea” a iluziei, incifrând destinul în
28 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
„cartea soartei” ce aduce aminte de „cartea
tristã ºi-ncâlcit㔠eminescianã: „Dacã în
cartea soartei omu-ar ºti sã citeascã, / Sã-
ºi afle fieºcare grozavul viitor, / Cin-ar mai
vrea, stãpâne, aicea sã trãiascã, / Când
lumea e de chinuri nedeºãrtat izvor? //
Vremea d-acum, trecutul, a-l ºti avem
putere, / Numai ce-o sã se-ntâmple noi nu
putem vedea; / Dar când ceasul soseºte,
când nãlucirea piere, / Se trage deodatã ºi
vecinica perdea” (Meditaþie).
Grigore Alexandrescu readuce, în
poezia românã modernã, anticul adagiu
fortuna labilis, topos deopotrivã clasic
ºi romantic.
De altfel, clasicismul ºi romantismul
nu existã în stare purã, astfel încât nu
putem sã le gãsim net disociate ºi în opera
alexandrescianã. Cãlinescu, în studiul citat,
remarcã: „Nu existã în realitate un fenomen
artistic pur, clasic ori romantic. Racine e
ºi clasic ºi romantic. Clasicismul elin e ºi
clasic, e ºi romantic. Romantismul modern
e ºi romantic, e ºi clasic, ºi nu e vorba de
vreun amestec material de teme, influenþe,
tradiþii, cãci nu ne punem pe teren istoric,
ci de impuritãþi spirituale. Clasicism –
Romantism sunt douã tipuri ideale,
inexistente (subl. în text – n.n.) practic în
stare genuinã, reperabile numai la analiza
în retort㔠(op. cit., p. 347).
Meritul fundamental al lui Grigore
Alexandrescu constã în realizarea unei
sinteze de forme, pe care i le-a pus la
îndemânã clasicismul antic, ºi modern,
la care se referã ºi În loc de prefaþã ºi
romantismul. Marin Sorescu a semnalat
cu fineþe acest proces de inter-formare:
„Intuiþia poetului a forat adânc, refãcând
pe sol românesc istoria poeziei culte,
de la gunguritul turturelei amãrâte pânã
la sublima dicþie a umbrei lui Mircea.
De la scandarea horaþianã, trecând prin
versificaþie francezã (care ºi ea
reprezintã suma unor influenþe), pânã
la împiciorogarea versului autohton,
capabil nu numai sã meargã drept, dar
ºi sã þopãie ºi sã tropãie; ºi sã ia în piept,
falnic, problemele curente. Versul capã-
tã conºtiinþa de sine ºi are revelaþia
întinsului domeniu asupra cãruia îºi
poate desface aripile. În spaþiu, dar ºi
în adâncime, în spirit.
Anul 1832, când a murit Goethe,
semnala o pâlpâire... franþuzeascã la
Bucuresci. Dar. De la traduceri, autorul
face rapid un salt spre originalitate, încât
numai în câþiva ani ajunge o voce absolut
europeanã, aº zice” (op. cit., p. 84).
 EVOCÃRI
Crisula ªtefãnescu
CORESPONDENÞA DINTRE
Alexandru ºi George Ciorãnescu (1)
Am avut privilegiul de a-i fi cunoscut
pe amândoi fraþii Ciorãnescu, a cãror
corespondenþã intenþionez sã o supun
atenþiei cititorilor într-un volum aflat în
pregãtire la Editura Bibliotheca.
Pe George Ciorãnescu l-am cunoscut
în toamna anului 1982, când, dupã doi ani
de aºteptare, primeam, împreunã cu fiica
mea, un paºaport pentru reîntregirea
familiei ºi ajungeam la München, unde soþul
meu, Andi ªtefãnescu, lucra sub
pseudonimul de Horia Costescu la Radio
Europa Liberã. Pe Alexandru Ciorãnescu
l-am întâlnit în anul urmãtor în casa lui
George Ciorãnescu ºi a soþiei sale Galatea.
În 1982, George Ciorãnescu era
directorul secþiei româneºti a Institutului
de Cercetare al Europei Libere, reîncadrat
astfel dupã un proces de ºapte ani purtat
cu Radioul, ca urmare a unei demisii rãu-
voitor interpretate, când, în calitate de di-
rector adjunct al desk-lui românesc, se
opusese, alãturi de majoritatea redactorilor
departamentului, la angajarea pe un post
de crainic de cãtre Noel Bernard a lui Henri
Baranga, fiul lui Aurel Baranga, pe motiv
cã asocierea în mintea auditoriului Europei
Libere cu numele tatãlui, pe atunci în
Comitetul Central, ar fi putut aduce
prejudicii credibilitãþii radioului. Demisia din
poziþia de director adjunct a fost
interpretatã de Radio ºi ca o demisie din
postul de redactor. A urmat procesul, pe
care George Ciorãnescu l-a câºtigat,
primind o despãgubire pentru cei ºapte ani,
plus dreptul de a fi reîncadrat ca redactor.
Pentru a evita eventuale divergenþe, dar ºi
pentru cã între timp îºi descoperise vocaþia
de cercetãtor, George Ciorãnescu a optat
pentru secþia de cercetare a Europei Libere.
Nãscut în 1918, George Ciorãnescu
avea în anul în care l-am cunoscut 64 de
ani. Nu-ºi trãda însã vârsta. Relativ înalt,
pãstrându-ºi silueta din tinereþe, urca ºi
cobora scãri cu pas dezinvolt, primea
Anul X, Nr. 10 (115) • octombrie 2009
aproape în fiecare searã oaspeþi din
întreaga lume, discuta, comenta, spunea
anecdote, dãdea sfaturi, scria lucrãri
ºtiinþifice ºi poezii, rãspundea la scrisori,
mergea la vernisaje ºi concerte, cãlãtorea,
organiza sau participa la simpozioane ºi
congrese, avea mereu iniþiative culturale.
„Îi plãcea sã lucreze”, scrie fratele sãu
Alexandru Ciorãnescu în Amintiri fãrã
memorie, „ºi, dacã ar fi putut ar fi lucrat
24 de ore pe zi.” (Alexandru Ciorãnescu:
Amintiri fãrã memorie, Ed. Fundaþei
Culturale Române, Bucureºti, 1995)
Cu preocupãri multiple: politolog,
ziarist, cercetãtor, istoric, cronicar,
traducãtor, prozator ºi poet, membru
fondator al cenaclului literar Apoziþia din
München, cãruia i-a imprimat direcþiile ºi
al cãrui patron spiritual a fost aproape un
sfert de veac, ocupându-se ºi de publicarea
revistei cu acelaºi nume, George
Ciorãnescu era nu numai un om de o
culturã vastã, dar ºi de o generozitate ieºitã
din comun, care, aºa cum remarca ºi Matei
Cazacu „în loc sã se împace cu confortul
intelectual ºi material, îºi sacrifica timpul
ºi energia pentru binele tuturor.” (Matei
Cazacu: Notã asupra ediþiei la volumul:
George Ciorãnescu: Europa unitã. De la
idee la întemeiere, Ed. Paideia, Bucureºti
2004) Nu ºtiu dacã a mai existat în exilul
românesc cineva atât de generos: nici o
scrisoare care i-a fost adresatã nu a rãmas
fãrã rãspuns, nici o rugãminte ignoratã.
Cine cerceteazã arhiva George Ciorãnescu
rãmâne absolut uluit de imensitatea
corespondenþei pe care a purtat-o, mii de
scrisori pentru care ºi-a luat timp sã
rãspundã, sã dea un sfat, sã întindã o mânã
prieteneascã, sã consoleze, sã recomande,
sã ajute material. „Dacã nu mai existã
oameni”, îi scria Dan Grigorescu
prietenului sãu de o viaþã, “existã
consolarea cã mai este unul: tu.” (Dan-
Ulysse Grigorescu-Negropontes, scriitor,
29
fotograf, ziarist, corespondent al Europei
Libere la Paris. George Ciorãnescu ºi Dan
Grigorescu se cunoscuserã când aveau în
jur de 13 ani, prin 1931, au fost colegi de
clasã la Liceul Sf. Sava, ºi prietenia lor s-
a întins pe 60 de ani, pânã în 1990, când
Dan Grigorescu, în vârstã de 73 de ani,
înceta din viaþã la Paris)
Despre modul în care întâlnirea cu
George Ciorãnescu mi-a marcat existenþa
am mai vorbit ºi cu alte ocazii. (George
Ciorãnescu: Pagini de jurnal. Portrete.
Amintiri. Editura Institutului Cultural
Român, Bucureºti, 2003. Cuvânt introductiv
ºi notã asupra ediþiei de Crisula ªtefãnescu.
– Vezi: Crisula ªtefãnescu: Cum l-am
cunoscut pe George Ciorãnescu, pg.5-11 –
). Mi-a marcat-o nu numai prin prezenþa
sa, ci ºi prin cei pe care am avut prilejul sã-
i cunosc prin intermediul lui, mulþi dintre ei
de aceeaºi nobleþe sufleteascã ºi suprafaþã
intelectualã, ºi care au conferit exilului meu
alte dimensiuni decât cele pe care le-ar fi
avut dacã nu i-aº fi întâlnit.
Invitaþi la masã într-o searã, la scurtã
vreme dupã sosirea la München, în casa
lui George ºi Galatea Ciorãnescu, am gãsit
acolo atmosfera caldã ºi primitoare, o casã
plinã de oaspeþi, George Ciorãnescu fiind,
aºa cum spuneam, mare amator de
mâncare bunã ºi de vorbe de duh, de
întâmplãri insolite, de veºti ºi noutãþi din ºi
despre þarã. Or, cum tocmai sosisem cu
ºtiri proaspete, era dornic sã afle cât mai
multe. În urma acelei seri, când, fãrã sã-mi
dau seama, fusesem supusã unei atente
evaluãri din partea lui George Ciorãnescu,
m-am pomenit chiar a doua zi cu gazdele
din ajun la uºã. George Ciorãnescu venea
sã mã anunþe cã îi propusese directorului
Europei Libere, Jim Brown, angajarea mea
pe una din poziþiile care urma sã se elibereze
la secþia de cercetare. Aºa a început
colaborarea mea cu George Ciorãnescu
pânã la ieºirea sa la pensie în 1985 ºi o
prietenie cu care m-a onorat pânã la
încetarea sa din viaþã, la 6 februarie, 1993.
Pe Alexandru Ciorãnescu l-am întâlnit
prima oarã prin 1983. Profesorul, cum i
se spunea, era foarte legat de fratele sãu
George Ciorãnescu. Venea periodic, cam
în fiecare an, la München, în vizitã la Jurj,
ºi de fiecare datã, sosirea sa era o
sãrbãtoare. Nu numai pentru familie, dar
ºi pentru membrii cenaclului Apoziþia,
pentru cã, la fiecare trecere prin München,
Profesorul venea la cenaclu ºi þinea câte o
prelegere. Apoziþia, spunea Profesorul, era
unica sa posibilitate de a vorbi româneºte.
30 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Am avut ocazia sã audiez câteva din
conferinþele sale. Vorbea cu o simplitate
cuceritoare, care te fãcea sã-i uiþi erudiþia,
anii de studiu, bogãþia informaþiei ºi a
ideilor, exactitatea, imaginaþia, o simplitate
care îþi dãdea sentimentul cã nimic pe lume
nu-i mai uºor decât sã scrii despre baroc
sau utopie, sã alcãtuieºti un dicþionar
etimologic sau o bibliografie pe câteva
secole a literaturii franceze. Era,
bineînþeles, o simplitate înºelãtoare,
izvorâtã din cunoaºterea autenticã,
profundã, a lucrurilor despre care vorbea
ºi asupra cãrora reflectase îndelung. De
ce spun cã era de o simplitate înºelãtoare?
Pentru cã Alexandru Ciorãnescu îºi
începea conferinþa asigurându-ºi audienþa
cã nu ºtie mai mult decât auditoriul, cã n-a
venit sã înveþe pe cineva, ci numai sã se
lãmureascã el însuºi asupra unor lucruri
alãturi de cei care-l ascultã, sã primeascã
eventual câteva sugestii sau idei noi. Toatã
lumea se relaxa. Aveam în faþã un om care
nu þinea sã te covârºeascã prin
cunoaºtere. Era o simplitate capcanã,
cãdeai în ea ºi nu mai ieºeai pânã la
sfârºitul prelegerii. Era, în acelaºi timp, o
simplitate stimulatoare. Cum a ajuns
Alexandru Ciorãnescu sã scrie despre
Baroc? Din ceea ce spunea pãrea foarte
simplu: pornind de la definiþiile barocului
în francezã, englezã, italianã, spaniolã.
Într-o zi s-a întrebat: ce-o fi, domnule,
barocul ãsta? ªi s-a uitat în dicþionare ºi
a ieºit o carte! ªi la Utopie? Cam tot la
fel. Cum l-a tradus pe Dante din italianã
în francezã? Într-o varã. Când a plecat în
Grecia, unde era angajatul unei firme de
voiaj, l-a luat ºi pe Dante cu el. ªi cum
turiºtii n-au apãrut, iatã cã în timpul rãmas
liber, l-a tradus pe Dante! Ce simplu! ªi
noi, ceilalaþi, oare de ce ne vom fi pierdut
timpul uitându-ne la mare, când puteam -
nu?- sã traducem ºi noi ceva...
Una dintre cele mai încântãtoare
prelegeri pe care le-a þinut la Apoziþia a
fost Forma imaginarã a timpului: o
conferinþã, þinutã dupã schema deja
amintitã. „ªtiþi tot atât cât mine!”, a spus
Profesorul Ciorãnescu ascultãtorilor, „nu
am venit cu ideea sã vã învãþ, pentru cã
nu ºtiu. Cum se defineºte timpul? Nu se
defineºte, nu se ºtie ce e! Dar am fost
implicat într-o problemã, iar cum problema
imaginaþiei m-a intrigat ºi m-a preocupat,
m-am aplecat asupra mersului imaginaþiei,
în cazul de faþã asupra formei imaginare a
timpului: ce ºtim noi care nu ºtim nimic
despre timp.”
 LECTURI
George Toma Veseliu
FLORENTIN POPESCU.
Eu v-am citit pe toþi – un travaliu
descãtuºat de prejudecãþi critice
Deºi structuratã pe trei secþiuni –
valori de patrimoniu, singur printre
maldãre de cãrþi – varia carte a lui
Florentin Popescu, Eu v-am citit pe toþi,
(vol. II, Edit. Bibliotheca, Târgoviºte,
2009) se vrea o culegere
de texte critice adunate din
periodice, reactualizarea
valorilor ºi contribuþii
substanþiale în retuºarea
unor portrete literare
(Anton Pann, Dimitrie
Bolintineanu, George
Topârceanu º.a.).
Perspectiva percepþiei
critice se relevã una vãdit
axiologicã, permisivã unor
rectificãri ale ierarhizãrii.
Nota definitorie a cãrþii
este însã înãlþimea
cuprinderii fenomenului literar cu acea
seninãtate olimpianã, cu o blândeþe care-
l desparte de Florentin Popescu de foarte
mulþi confraþi al cãror þel este raþiunea
absolutistã a criticii de a reacþiona vio-
lent sau de a nega prin omisiune. Struc-
tural, el este, pãstrând proporþiile, un
Perpesicius contemporan care invitã la
buna mãsurã a lucrurilor, punând
deasupra tuturor teoriilor ºi percepþiei
cultura sa cuprinzãtoare în elaborarea
ideilor critice. Totuºi o modestie
exemplarã îl determinã sã-ºi precizeze
metodologia criticã în Câteva precizãri.
Gloseazã doar pe textele autorilor aflaþi
deja într-o ierarhie validatã adãugând
amãnunte semnificative, trecute cu
vederea în diferite exegeze pentru a
retuºa unele linii portretistice ale autorilor
consacraþi dar ºi pentru o „întregire” a
Anul X, Nr. 10 (115) • octombrie 2009
operei scriitorului. Raþiunea mai adâncã
a demersului sãu critic este acea
singurãtate – a se citi „originalitate”– a
criticului, ca reflex al dizolvãrii
prejudecãþilor ºi o atitudine energicã,
corozivã împotriva grilelor
actuale de negare totalã,
ajungându-se la contes-
tarea multor „titani ai litera-
turii române de la Eminescu
pânã la Sadoveanu”. Eu v-
am citit pe toþi e, practic,
un compendiu de istorie
literarã selectiv, subiectiv
prin natura alegerilor, mai
echilibrat tematic decât
primul volum, cum afirmã
sentenþios autorul, având
ca motivaþie restituirea
corectã, adãugiri semni-
ficative, accente. Stilistic vorbind, cartea
e un ceremonial de reinvestiturã a valorilor,
o repunere în drepturi a unor pãrþi de operã
a scriitorilor, creaþii ignorate (Caragiale),
un îndemn la o bunã percepþie a unor specii
„minore” (epigrama, anecdota – la
Creangã, fabula, satira etc.).
În fond, cele douã volume apãrute
(autorul punându-l deja în gardã pe
editorul sãu, prozatorul, Mihai Stan, cu
apariþia celui de-al treilea volum)
prefigureazã un ºantier literar din care
se poate ridica silueta unei istorii a
literaturii române, cãci, deºi, aparent,
dezlânat, studiul se realizeazã de pe acum
într-un discurs coerent având la bazã
principii estetice directoare. Criticul ºi
istoricul literar e aici preocupat de
esenþializãri, decantãri, periodizãri ale
ideilor literare, de tehnicile de xpresie într-un
31
conºtient raport de determinare formã/
conþinut, om/operã. Dar, trebuie spus cã
autorul, în zeul sãu de restaurator de valori,
nu alunecã decât arar în capcana
encomiasticã. Detaºatea superioarã,
uneori cu riscul de a plãti un preþ prin
abordarea uºor culturalã, ignorând morga
academicã, îi oferã cheile înþelegerii
esenþei lucrurilor. Florentin Popescu îºi
explicã o anumitã atitudine de elaborare
a unei cãrþi, în speþã monografia literarã,
cãci, ce altceva înseamnã, bunãoarã,
prefeþele ºi postfeþele, cronicile literare
mai întinse din carte, decât niºte sinteze
monografice. În ceea ce priveºte partea
intimã a fenomenului literar, Florentin
Popescu este preocupat de recuperarea
unei alte imagini a scriitorului printr-un
proces de strictã determinare om/operã
în viziune saint-beauvianã concordând cu
doctrina ideilor din secolul al XX-lea a lui
Lucien Goldman pânã la Jacques Derrida,
într-un metalingvism unde autorul apare
ca subiect ºi totodatã ca obiect al scriiturii.
Sã luãm doar un exemplu. Când vorbeºte
de modul cum a înþeles C. Schifrineþ sã
creioneze portretul „omului C. Rãdulescu-
Motru”, Florentin Popescu remarcã,
apreciind metoda interdependenþei
componentelor personalitãþii acestuia,
fiindcã l-a „vãzut în mai toate ipostazele
existenþei sale: de filozof, de profesor, de
publicist, de scriitor, de prieten al unor mari
personalitãþi ale timpului, dar ºi de aprig
polemist” (p. 109). Deºi nu se ocupã
deocamdatã de critica literarã, cu o singurã
excepþie – acad. Mihai Cimpoi el se
intereseazã de modul cum este aplicatã în
exegezã: „Fãrã a fi aridã (deºi abundã în
citarea unor surse biobibliografice) ºi fãrã
sã fi fost elaboratã în stil «academic»
(adicã mai greu accesibilã cititorului
obiºnuit), monografia lui M.C. se
parcurge cu mult interes ºi relativ uºor”.
Deºi alcãtuitã dintr-un numãr impre-
sionant de prefeþe cu adendda, postfeþe,
comentarii critice, unele extrem de con-
centrate, altele mai dezarticulate fiind
stilistic redundante cu iz cultural, dar toate
de o pertinentã analizã, cartea lui
Florentin Popescu oferã o lecturã criticã
reconfortantã, transformând lectorul într-un
beneficiar. I s-ar putea imputa ideea de
a-ºi aduna, deopotrivã, materiale variate,
dar ar fi o eroare. Cum un curent de
diminuare a meritelor vine tocmai din
32 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
teoria prefeþelor ºi postfeþelor ºtim cã
pãrerile sunt partizane ºi ostile.
Enumerându-le însã valenþele: semnale
de originalã decodare prin relectura
operei cu alte grile, o juxtapunere într-o
ordine particularã a percepþiilor evitând
devãlmãºia opiniilor, putem afirma cã, la
drept vorbind, o prefaþã/postfaþã dizlocã,
suprimã subtil ºi corecteazã erori per-
petuate. Ea poate avea un îndoit rol de
sintezã ºi componentã formativã la nivel
cultural fiind obligatã sã nu evite decât
parþial analizele aprofundate. Deºi autorul
implicã esteticul ca verticalã a
construcþiei ideilor critice, ocoleºte
teoretizãrile excesive, pulverizante. Aºa
se explicã unitatea ideaticã a cãrþii, ca
liant al unui uriaº fragmentarium, fiindcã
Florentin Popescu priveºte literatura ca
pe un fenomen concret, un roman cu
personaje, cu autori personaje, viaþa fiind
text, cu opere personaje, un discurs epic
bine articulat, modern. Autorul este
conºtient de dificultãþile pe care le
surmonteazã în proximitatea antinomiei
avantaj/dezavantaj când opereazã sinoptic.
Preocuparea pentru antologizare este
tocmai latura procesului selectiv în vederea
stabilirii scãrii de valori. Autor de antologii:
Antologia poeziei religioase româneºti,
I.L. Caragiale, Parodii în versuri ºi
prozã, Cele mai frumoase colinde,
Antologia poeziei româneºti de
dragoste º.a., Florentin Popescu îºi
demonstreazã capacitatea de investigaþie
a întregului fenomen literar românesc în
decursul istoriei, dar ºi în interiorul
clasificãrilor. În prefeþele acestora, autorul
îºi mãrturiseºte concepþiile, metodele ºi,
de ce nu, argumentele unei alegeri. El
defineºte profilul unui gen, al unei specii,
dar ºi profilul unui autor (viaþa dramaticã
a lui Anton Pann) pentru a-l armoniza,
de pildã, cu restul operei, pãrþi de operã
respinse fie de autor (Caragiale, Cârneci),
fie de posteritatea criticã. O antologie,
prin natura ei, este o selecþie mai mult
sau mai puþin subiectivã. Când face însã
alegerea, poetul Florentin Popescu
ilumineazã acele particularitãþi ale omului,
creatorul, poetul iubirii aflat sub zodia
panteismului, sub semnul solidaritãþii –
Radu Cârneci.
„Eu v-am citit pe toþi” e cartea unui
cronicar analitic sintetic care respinge voit
pedanteria „academicã”.
 RESTITUIRI

Nicolae Scurtu

Însemnãri despre bibliograful

ALEXANDRU CIORÃNESCU
Istoric ºi critic literar, prozator ºi me-
morialist, traducãtor ºi epistolier,
Alexandru Ciorãnescu (n. 1911 – m. 1999)
a fost ºi un excepþional biograf, bibliograf
ºi biobibliograf, care a elaborat ºi publicat
unele dintre cele mai complete ºi eficiente
instrumente de lucru ce se gãsesc, astãzi,
în cele mai cunoscute biblioteci ale lumii.
Instruit, temeinic, în România, iniþiat ºi
format de inegalabilul Nicolae Iorga,
tânãrul studios de la Moroeni, din þinutul
Dâmboviþei, izbuteºte, într-un scurt
rãstimp, sã se impunã lumii ºtiinþifice, de
la noi ºi din Occident, prin culturã, prin
informaþii ºi, mai ales, prin cãrþi extrem de
preþioase sub aspectul interpretãrii ºi al
erudiþiei. La solicitarea, expresã, a lui
Nicolae Iorga, care intenþiona sã-ºi
reediteze Istoria literaturilor romanice ~
cele trei ample volume, însoþite de tot atâtea
tomuri de bibliografie ~ tânãrul Alexandru
Ciorãnescu investigheazã ºi elaboreazã, în
perioada 1937–1941, o amplã bibliografie
a literaturii franceze, ce urma sã se
tipãreascã în România ca o anexã la cartea
lui Nicolae Iorga. Dispariþia, cu totul
neaºteptatã, a profesorului ºi savantului
cãrturar, amânã, sine die, restituirea uneia
dintre cele mai originale ºi sintetice priviri
asupra literaturilor romanice. În aceste
împrejurãri, deloc prielnice, Alexandru
Ciorãnescu se adreseazã istoricului ºi
învãþatului cãrturar Gheorghe I. Brãtianu
(n. 1898 – m. 1953), succesorul lui Nicolae
Iorga la conducerea Institutului de Istorie
Universal㠄N. Iorga” (1941–1947), spre
a gãsi înþelegerea necesarã sã-ºi tipãreascã
lucrarea sub patronajul spiritual ºi material
al Institutului de Istorie Universalã, pe care
l-a înfiinþat ºi organizat marele dispãrut.
Investigaþiile întreprinse de mine au
confirmat cã lucrarea lui Alexandru
Ciorãnescu, din motive lesne de înþeles,
nu a mai putut sã se imprime, întrucât la
Bucureºti, ca ºi în întreaga Românie,
începe o lungã noapte generatã de
comunism ºi de ideologii sãi formaþi la
Moscova sau importaþi din alte centre din
Europa. Epistola ce urmeazã, necunoscutã
pânã acum, e o dovadã a seriozitãþii, a
muncii intelectuale ºi a respectului faþã de
iluºtrii noºtri cãrturari ºi dascãli.

[Paris, 25 mai 1941]

Domnule Director,
Profesorul Nicolae Iorga intenþionând, cu câþiva ani în urmã, sã republice o lucrare
a sa mai veche, Istoria literaturilor romanice1, mi-a fãcut neobiºnuita onoare de a mã
asocia la acest proiect, cerându-mi sã revizuiesc textul primei ediþii, ºi sã adaug la cele
trei volume de text, trei volume de indicaþiuni bibliografice asupra literaturilor francezã,
italianã, spaniolã ºi portughezã.
Proiectul acesta n-a fost realizat, aºa cum ar fi fost dorinþa profesorului Iorga, din
cauza neaºteptatului sãu sfârºit2.
Din partea mea, însã, am lucrat timp de cinci ani la documentarea bibliograficã,
ajungând în cele din urmã la o lucrare cu mult mai amplã decât ar fi presupus-o cadrul
primitiv3 al acestui proiect.
Din bibliografiile prevãzute, am gata actualmente bibliografia literaturii franceze,
într-un manuscris de aproximativ 400 pag[ini] dactilografiate.
Bibliografia literaturii franceze, aºa cum a fost conceputã ºi executatã de mine, nu
mi se pare a fi fãrã interes, atât din punctul de vedere românesc, cât ºi din cel francez.
Într-adevãr, asemenea bibliografie mai existã desigur, dar nici una nu întruneºte
caracterele celei de faþã.
Bibliografia celebrã a lui Lanson4 exclude Evul Mediu, se opreºte la anul 1925, ºi e
de o manipulare deosebit de dificilã pentru cine nu e introdus în tainele literaturii.
Cele ale lui Talvart5 ºi Place6, ºi Hugo Thieme7, se ocupã numai de sec[olul] al
Anul X, Nr. 10 (115) • octombrie 2009 33
XIX-lea, cea a d[omniºoa]rei Giraud8 e o
simplã completare a lui Lanson, pentru anii
1925–1939, iar celelalte sunt simple manuale
ºcolare, de proporþii reduse.
În aceastã lucrare, am vrut sã pun la
îndemâna studenþilor ca ºi a profesorilor ºi
studioºilor în general, un instrument sigur
ºi precis, comod de mânuit mai cu seamã.
Rezultatul acesta mi se pare uºurat prin
dispoziþia9 strict cronologicã ºi alfabeticã a
materialului, ºi în interiorul fiecãrui capitol,
printr-un plan logic, care a fost respectat
întocmai peste tot.
Capitolul aici10 anexat privitor la literatura
sec[olului] al XVIII-lea, va putea da o idee
de planul lucrãrii ºi de rezultatele obþinute.
Datã fiind lipsa unei asemenea
bibliografii, nu numai la noi în þarã, dar ºi în
Franþa, cu onoare vã rog sã binevoiþi a
considera, dacã lucrarea pe care am onoarea
a v-o prezenta, poate fi tipãritã sub auspiciile
Institutului pe care cu atâta autoritate îl
conduceþi.
Îndrãznesc a crede cã o asemenea
lucrare ar contribui sã facã cunoscutã lumii
studioase strãine contribuþia româneascã la ºtiinþa universalã, atât prin instrumentul de
fiecare zi, pe care l-ar pune la dispoziþia cercetãrilor, cât ºi prin locul pe care m-am
strãduit sã-l fac tuturor publicaþiilor româneºti în legãturã cu literatura francezã11.
Primiþi, vã rog, Domnule Director, încredinþarea distinsei mele consideraþiuni,

Al. Ciorãnescu
D[omniei] sale d[omnu]lui Director al Institutului
pentru Studiul Istoriei Universale „Nicolae Iorga”

Revelatoare prin ceea ce conþine ºi prin captivantã ºi obsedantã, totodatã, aici se

observaþiile, deloc convenþionale, privitoare cuvine a fi cãutat ºi explicitat în
la unele dintre cele mai cunoscute ºi uzitate circumstanþele oferite de momentele
lucrãri bibliografice, misiva trimisã istorice, atât de potrivnice atunci ca ºi acum.
istoricului Gheorghe I. Brãtianu se Restituirea acestui excepþional docu-
constituie într-un document de istorie ment, ce aparþine paraliteraturii, se face
literarã foarte interesant ºi preþios. acum, la un deceniu de la dispariþia fizicã
Gândul de a elabora Bibliografia a unuia dintre cei mai cunoscuþi învãþaþi
literaturii franceze 12 , întreprindere români din lumea romanicã. ªi nu numai.
Note
* Originalul acestei scrisori, inedite, se aflã la Biblioteca Academiei Române ~ A. 1394. Plicul în care se
gãseºte are urmãtorul antet ~ tipãrit ~ Biblioteca Institutului pentru Studiul Istoriei Universale ~ Bucureºti.
1. Istoria literaturilor romanice în dezvoltarea ºi legãturile lor. Volumul 1 ~ Evul Mediu, Volumul 2 ~ Epoca
Modernã (pânã la 1600) ºi Volumul 3 ~ Epoca Modernã (de la 1600 pânã în zilele noastre). Bucureºti,
1920-1925. A se consulta, cu folos, ediþia a doua îngrijitã, note ºi prefaþã de Alexandru Duþu. Volumul
I-IIII. Bucureºti, Editura pentru Literaturã Universalã, 1968, 1430 pagini.
2. Nicolae Iorga a fost ucis, datoritã convingerilor sale democratice, de câþiva criminali, în ziua de 27
noiembrie 1940 la Strejnic, în judeþul Prahova.
3. Se referã la starea de început, originar, primar.
4. Gustave Lanson ~ Manuel bibliographique de la littérature française moderne. XVI e, XVIIe, XVIIIe et XIXe
siècles. Nouvelle édition revue et augmentée. Paris, 1921, XXXII + 1820 pagini.
5-6. Hector Talvart et Joseph Place ~ Bibliographie des auteurs modernes de langue française (1801–
1927). Tome I-IV. Paris, Editions de la Chronique des Lettres Française, 1928-1933.
7. Hugo P. Thieme ~ Bibliographie de la littérature française de 1800 à 1930. Tome I-III. Paris, 1933.
8. Jeanne Giraud ~ Manuel de bibliographie littéraire pour les XVIe, XVIIe et XVIIIe siècles française (1921-
1945). Tome I-II. Paris, J. Vrin, Nizet, 1939-1956.
9. Aºezare într-un anumit fel sau într-o anumitã ordine.
10. Conþine 75 de pagini dactilografiate ºi slujeºte drept mostrã.
11. La fiecare scriitor francez sunt menþionate ºi contribuþiile româneºti publicate în Franþa sau în presa literarã
din România.
12. Bibliographie de la littérature française du XVI-e siècle. Paris, 1959; Bibliographie de la littérature
française du XVII-e siècle. Tome I-III. Paris, 1966-1967 ºi Bibliographie de la littérature française du
XVIII-e siècle. Tome I-III. Paris, 1969.

34 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 RAFTUL DE SUS
Mircea Constantinescu
Noaptea nunþii cu Kafka...
Te iubesc, tâmpitule! rãcni regina
încãlecându-l pe majordom...
Oricât ar pãrea (unora) de ciudat, primul
context când am citit negru pe alb, conjugat,
verbul a (se) fute a fost prilejuit de romanul
„Amantul Doamnei Chatterley” aparþinînd lui
D. H. Lawrence. A fost sã fie o îndrãznealã
pentru tãlmãcitor sã echivaleze atât de brutal
verbul to fuck. Dacã þin bine minte,
protagonistul era un pãdurar, iar protagonista
era (hm) o doamnã. Mã aflam la-nceputul
anilor ’90. Imediat au urmat tropicele lui
Miller, dar, anterior, deja consumasem, ca lec-
tor, textul savuros al lui Creangã, ºtiut doar
de pe-o casetã audio cu un deceniu înainte.
Concomitent, m-am desfãtat cu primele filme
porno traduse/subtitrate. Câteva, vizionate
anterior la o rudã acasã, mi-au gonflat sânul
stâng, sânul drept al dosarului de la Secu, iar
gazda s-a ales cu niºte luni strãlungi la
mititica. Cu sentimente amestecate ºi raþiuni
aluvionare, prin 1992-1993 am plãsmuit ºi
executat o antologie de texte erotice. I-am
ales ºi o copert㠖 dupã muraliºtii nord-
americani. Editorul vizat era un fost... lucrãtor
al Editurii Militare, om/cãpitan serios, de
vreme ce a reuºit sã publice manuale
universitare alcãtuite din citate mutilate ºi
etichete pentru sticle electorale. Acþionarii
sãi au respins proiectul meu. N-am mai insistat
cu acea culegere, unde-l strecurasem chiar ºi
pe Dostoievski cu un fragment din „Crimã ºi
pedeapsã”. Cronologic, nici n-apucasem sã
citesc romanele cele mai „deºucheate” –
probabil cã acesta a fost motivul pentru care
nu mi-am insistat antologia printre proiectele
mele editoriale ulterioare. Cu completãrile de
rigoare, ar fi primit dimensiuni obeze!...
Un cunoscut (tinerel – pe-atunci, ºi
prozator cu niscaiva promisiuni) cu care am
lâncezit cafele antimonarhice (= anti Ceaºcã)
ºi bârfe extraconjugale – el deja ajunsese un
soi de tolerat simpatic al regimului, –
semneazã un scurt eseu, „Erotismul libertãþii
totale”, ce prefaþeazã antologia “Erotica.
Clasicii & Literatura XXX”, apãrutã în mai
2008. (Îmi trag rãsuflarea. O blondã subþire,
Anul X, Nr. 10 (115) • octombrie 2009
cu piept deplorabil de miºto, vizavi, unde
privirea mea se odihneºte de obicei, în
parcarea de lângã pãduricea parlamentarã,
telecomandã portiera unui automobil spaþios,
dupã ce a pãºit – regal, pe tocuri cui, – vreo
30 de metri... Ce mã fac în situaþia când nu mai
pot conjuga firesc verbul to fuck...?! Refuz
condiþia de voaieurist. Nu-þi forþa norocul! te
sfãtuiesc binevoitorii. Care noroc? Cel
conferit de afrodiziace? De impulsurile
fireºti...?). Din acest eseu revãrs câteva
rânduri, cu care sunt perfect de-acord –
dealtfel, aºa cum s-a mai remarcat ºi de-a
rândul celor peste o mie de pagini unde mi-
am emancipat, zgârcit ºi spiralat ºi inegal, clipa
cea repede ce mi s-a dat: “Erotismul libertãþii
totale. Nici în cea mai nouã ediþie a
Dicþionarului Explicativ al Limbii Române nu
ºi-au gãsit locul denumirile populare ale
organelor genitale ºi verbul pe care îl folosim
cei mai mulþi dintre noi pentru a desemna actul
sexual. Încât, dacã un strãin care ne aude
vorbind în locuri publice vrea sã afle ce
înseamnã expresia <Ce p... mea! pe care, mai
nou, o folosesc ºi femeile sau ce înseamnã
înjurãtura <Du-te-n p... mã-ti> trebuie sã caute
în dicþionarele tezaur sau sã gãseascã o sursã
oralã pentru a se lãmuri. Nu mai vorbesc de
toate înjurãturile noastre naþionale în care
verbul popular cu pricina e întrebuinþat oral
ºi în public la toate modurile ºi diatezele
posibile. Cu toate astea, avem mulþi dintre
noi o pudibonderie ridicolã, încât dupã ce
tocmai ne-am manifestat dorinþa de a trimite
pe cineva în starea sa prenatalã, dacã citim
pe vreun perete cuvântul pe care tocmai l-am
folosit, ne declarãm oripilaþi de porcãriile pe
care le scriu pe ziduri <obsedaþii sexuali>...
De plãcerile, altfel de multe ori interzise, pe
care þi le oferã literatura eroticã, nu te poþi
bucura decât de la înãlþimea deplinei tale
libertãþi personale”.
Dar ce include aceastã antologie, drept
texte semnificative? Situaþia e niþel pãcãtoasã,
cei care sunt cititori pasionaþi, cunosc deja
majoritatea textelor, cititorii de tramvai/metro,
nu vor putea sã savureze textele necunoscînd
ansamblurile integratoare. Iatã, îmi ºoptesc,
35
ar fi fost ºi principala mea eroare când mi-am
programat propria antologie, – ignorarea
publicului-þintã. Intenþia de a lansa o carte
vandabilã nu ar fi fost decât un gest mercantil,
chiar dacã justificat prin... bune intenþii
culturale. Nici nu sunt sigur cã azi, dupã
aproape douã decenii, sufãr sincer cã mi-am
ratat acel proiect... Aºadar, cine ºi cu ce a fost
selectat, asta dând seama despre seriozitatea
florilegiului (inutil sã precizez cã autorii sunt
ilustraþi doar cu fragmente): Petronius cu
„Satyricon”, Apuleius cu „Metamorfozele sau
Mãgarul de aur; Eros ºi Psyche”, „O mie ºi
una de nopþi”, Montesquieu cu „Scrisori
persane”, John Cleland cu „Fanny Hill” (nu-
mi ºtirbesc reputaþia de cititor dacã voi
recunoaºte cã nu am auzit pânã acum de acest
condeier), Denis Diderot cu “Bijuteriile indis-
crete”, Marchizul de Sade cu „Cele 120 de zile
ale Sodomei sau ªcoala libertinajului”, Alfred
de Musset cu „Gamiani sau Douã nopþi de
desfrâu” (Musset m-a impresionat când îmi
ascundeam acneea adolescenþei ºi exersam
rime dizolvante, dar nu i-am dibuit pe-atunci
astfel de pagini; normal, dacã amintesc cã
veghea o cenzurã...; cu toate astea, aceeaºi
cenzurã a dat undã verde unor texte/pasaje
agresiv erotice, dacã nu pornografice; cândva,
am publicat un articol despre dubla mãsurã
privind cenzurarea erotismului ºi exemplificam
prin Llosa ºi Céline), Théophile Gauthier cu
„Scrisoare cãtre preºedint㔠(alt scriitor la care
n-am mai apelat dupã 18 ani...), Mark Twain
cu „1600” (= noutate totalã!; dupã 20 de ani, i-
am citit doar „Un yankeu la curtea Regelui
Arthur”; dar poveºtile lui despre Tom ºi Huck
mi-au cimentat o nostalgie invidioasã, dîndu-
mi curaj sã pistruiez câteva pagini cu propriile
aventuri fãgãduite de o curte domneascã
ruinatã, gãzduitã de-o fostã capitalã
munteneascã), Leopold von Sacher-Masoch cu
„Venus înveºmântatã în blãnuri” (text parcurs
integral, acum un deceniu; dezamãgitor; filmele
XXX, dar mai cu seamã creaþia lui Pasolini,
„Saló”, aruncã în gazel edulcorat, trandafiriu
propensiunile crude-deviante semnalate de
Masoch, totuºi dãinuitor ca patronimic,
aidoma lui Sade...; propun un exerciþiu de
memorie ambulantã: Shakespeare a dat a
hamletiza, Cervantes a dat donquijotism,
Homer a dat odisee, Flaubert a dat bovarism,
Goncearov a dat oblomovism, nu-i puþin lucru
sã... ajungi substantiv-comun; evident, furios
pe toþi aceºtia, sunt sigur cã i-am omis pe alþii,
la fel de îndreptãþiþi, fie ei pictori sau
gastronomi), Ion Creangã cu „Povestea lui
Ionicã cel prost” (asta da surprizã, mai cu
seamã pentru domniºoarele pubere, urbane ºi
cu clitoris intact ºi note maxime la umanioare),
Frank Harris cu „Viaþa ºi iubirile mele” (din
nou un povestitor despre care nu ºtiam mare
36 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
lucru), G. Apollinaire cu „Cele unsprezece mii
de vergi-nebune” (ah, îndemult au circulat
niºte pagini semnate de autorul caligramelor
dimpreunã cu un prinþ Bibesco..., al naibii de
pornografice, dar, ca ºi în cazul
humuleºteanului, doldora de humor ºi salvate
de subiect; în tot acei ani, un rebusist notoriu
mi-a încredinþat un text barosan, tras la xerox,
scris de un evreu cu/despre evrei, atunci
întâlnind eu pentru întâia oarã ideograme
sexuale neaoºe alipite unor secvenþe altminteri
banale, respectiv interesante doar întrucât nu
se difuzau decât la negru; recunosc, fãrã
tuberoze ipocrite prin obrãjori, cã, în tramvai,
rãsfoind acele pagini, am suportat niºte
insuportabile erecþii, izbit de detalii acroºante
ºi de termeni nemiloºi, cum sunt termenii
românei când vine vorba sã ne
decongestionãm genitalele), D. H. Lawrence
cu „Amantul Doamnei Chatterley” (azi, romanul
mi se pare un poem epic sentimentalos, dacã e
sã-l raportez la devoalãrile unor Burroughs,
Bukowski, Roth, Miller, Pasolini, Llosa...;
singurul scriitor care incrimineazã generos
imoralitatea printr-un text decent, fãrã a fi
caraghios de decent, dimpotrivã, rãmâne, în
opinia mea, Márquez; alþi latino lovers,
Carpentier, Bastos, Goytisolo, Fuentes etc. au
exploatat pitorescul extra-ordinar
transformîndu-l într-o mitologie localã
savuroasã ºi..., nu de puþine ori, politicã),
„Confesiunea sexualã a unui anonim rus din
sud. Întrevederi <igienice> cu Nadia” (=
realmente o noutate flagrantã, nu þin sã
dezvãlui, momentan, nuanþa mãtãsii chiloþilor
sau a aluniþelor inghinale ale protagonistei...),
Boris Vian cu „Iubirea este oarb㔠(abia aºtept
sã parcurg echivalenþele române, asigurate de
Diana Crupenschi, dat fiind cã versurile
licenþioase ale aceluiaºi, mi-au zãcut sub ochi
destul de scremut, cu pârþuri ºi batistuþe
odorizante, într-o primã versiune românã a
rimelor sale zgrunþuroase).
Domniºoarelor, doamnelor, domnilor,
cumpãraþi ºi citiþi ºi comentaþi aceastã
antologie. Precizez cã nu primesc niciun leuþ
pentru aceastã recomandare, aparent
promoþionalã, realmente promoþionalã. Una peste
alta, nu vã sfiiþi sã vã recunoaºteþi într-una,
în douã, în trei... dintre ipostazele livreºti
avansate de aceºti nemernici din debusolarea
cãrora au þâºnit, uneori, capodopere.
Imaginaþi-vã cã video-camera voastrã, prin
care vã consolaþi uneori excitaþiile supra-
ponderale, n-a existat istoriceºte, nici n-a fost
emancipatã de imaginaþia acelor autori. ªi,
în plus, fiindcã tot suntem pe felia acestui
subiect, nu vã mai fandosiþi ºi ºoptiþi-i iubitului/
iubitei cu glas tunãtor, fute-mã!... Scurt pe
doi. Scurt ºi pe trei – dacã ºtiþi cum se face.
Succes!
 MERIDIANE
Marina Nicolaev
In Memoriam:
PAUL BARBÃNEAGRÃ
(1929-2009)
Toamna parizianã s-a îndoliat:
cunoscutul cineast francez de origine
românã Paul Barbãneagrã a plecat dintre
noi în ultima sa cãlãtorie, într-o inevitabilã
ºi ireversibilã dimensiune misticã, dincolo
de frontiere ºi convenþii,
de coordonatele mistice
ale geografiei sacrului, în
care proiecþia timpului în
arhitectura vieþii umane
tinde sã aibã de aceastã
datã o singurã interpre-
tare simbolisticã.
Paul Barba-Negra
sau Paul Barbãneagrã,
s-a nãscut în 11
februarie 1929 la
Isaccea, România,
fiind absolvent de
medicinã ºi cinematografie (IATC) la
Bucureºti în 1957. S-a stabilit la Paris
din 1964, Paul Barba-Negra devenind
un cunoscut cineast, autor ºi realizator
de filme documentare de scurt ºi lung-
metraj cu tematicã legatã de tradiþie ºi
modernitate, pentru o serie de canale de
televiziune franceze ºi nu numai.
În Franþa cât ºi în întreaga lume, Paul
Barba-Negra este cunoscut pentru
celebrul sãu documentar dedicat lui
Mircea Eliade, cãruia i-a fost discipol ºi
prieten: „Mircea Eliade et la
Redécouverte du Sacré”
Editura “Huitième Jour” din Paris a
publicat în 2004 „Symbolique de Paris
– Paris Sacré, Paris Mythique” de Paul
Barba-Negra ºi Félix F. Schwarz. De o
valoare aparte, “Symbolique de Paris –
Paris Sacré, Paris Mythique” prezintã o
Anul X, Nr. 10 (115) • octombrie 2009
interpretare a geografiei sacrului, în care
«actul simbolic este fondatorul identitãþii»
unei naþiuni.
În România, Paul Barbãneagrã a
publicat în anul 2000 la editura Polirom
volumul „Arhitecturã ºi
geografie sacrã. Mir-
cea Eliade ºi redes-
coperirea sacrului” în
traducerea Mihaelei
Cristea si a lui Marcel
Tolcea.
Paul Barba-Negra
a obþinut Marele
Premiu pentru scenariu
în 1976 pentru filmul
„Versailles Palais-
Temple du Roi Soleil”
la Festivalul Interna-
þional al Filmului de Artã (International
Festival for Art Films).
În primãvara acestui an, Institutul
cultural român din Paris a omagiat
personalitatea lui Paul Barba-Negra cu
prilejul împlinirii a 80 de ani de viaþã ºi
a organizat timp de o sãptãmânã
Festivalul „Arhitecturã ºi geografie
sacr㔠la Halle Saint Pierre din Paris,
unde au fost prezentate o parte din
excepþionalele sale documentare dedi-
cate patrimoniului mondial.
Ceremonia religioasã a avut loc
sâmbãtã 17 octombrie la ora 14 la
Biserica ortodoxã românã rue Jean de
Beauvais, la Paris.
Un ultim ºi dureros omagiu celui care
a fost cineastul ºi filosoful arhitecturii
sacrului: Paul Barba-Negra.
Odihneascã-se în pace!
37
 AFINITÃÞI CULTURALE

Ioana Cristina Muºat

TRADUCEREA
CA O CALE REGALÃ
Ioana Cristina Muºat: nãscutã la 28 martie 1986 la Vãlenii de Munte. Absolventã a UPG
Ploieºti,Facultatea de Litere ºi ªtiinþe ( englezã-francezã ) cu teza de licenþ㠄Profesor de francezã la
ºcoala Predeal Sãrari”. Masterandã în studii culturale europene cu teza Postmodernismul în muzica
de jazz a lui Harry Tavitian. Articole în presa culturalã.

Influenþa exercitatã de cultura impus prin celebrul roman La Condition

francezã asupra celei române a fost
determinantã în procesul modernizãrii
noastre ºi nu întâmplãtor criticul Eugen
Lovinescu dezvoltã teoria sincronismului
din aceastã perspectivã. Începând cu
arderea etapelor din perioada paºoptistã,
când influenþa clasicã ºi mai ales
romanticã îºi pune amprenta asupra
culturii româneºti, adãugând experienþele
simboliste ºi de avangardã ºi pânã la noul
roman, ca sã nu mai amintim de puternica
achiziþie neologicã francezã în lexicul
modern românesc, cultura ºi civilizaþia
româneascã sunt puternic marcate de
spiritul francez, încât se poate afirma cã
europenizarea noastrã îºi aflã aici
începutul etapei sale moderne.
Existã în atracþia scriitorului român
cãtre spaþiul francez cel puþin trei constante
care þin de motivaþia actului de creaþie:
rafinamentul estetic, experimentalismul ºi
sensul moralizator ale operei angajate în
restructurarea conºtiinþelor.
Nu este întâmplãtor cã într-o Europã
sfâºiatã de rãzboi, de criza economicã ºi
moralã care va declanºa o nouã conflagraþie
mondialã, scriitorii construiesc o literaturã
problematizantã aºezând în centrul operei
experienþele grave ºi convulsiile conºtiinþei.
În acest context apare în 1930 La Voie
royale (Calea regalã) a lui Andre Malraux,
romancier, eseist ºi om de stat francez
tradusã abia în 1970 în limba românã de
cãtre Miron Radu Paraschivescu.
Notorietatea tânãrului romancier francez,
la numai treizeci ºi doi de ani, premiat în
1933 cu prestigiosul premiu Goncourt, l-a
humaine (Condiþia umanã),iar critica
literarã nu ezitã sã-l proclame omul cel mai
inteligent al secolului. Adept al experienþei
directe ºi al romanului trãirii,Andre Malraux
este cel care face ca istoria recentã sã
pãtrundã în literaturã printr-o formulã
narativã în care ritmul jurnalistic se
împleteºte cu spiritul tragediei antice.
În anii 70, diplomatul eminent, fost
ministru de externe al Franþei, îºi definea
statutul scriitoricesc rãspunzând la o
întrebare legatã de revolta din Bangladesh:
A mes yeux,une prise de position
intellectuelle este inseparable d une prise
de position de combat. Combatant
stângist în rãzboiul de apãrare a Spaniei
împreunã cu Andre Gide, luptãtor în
miºcarea maquisarzilor lui Perigord,
eliberator al Strasbourgului în 1945,
viitorul premier al Franþei promoveazã noi
valori etice pentru o Europã debusolatã
ºi cãzutã în abisul istoriei. Nu
întâmplãtor, el descoperã în luptã
sentimentul sacru al aperteneþei etnice,
dupã cum mãrturisea în Antimemoires:
Dans la Resistance, j ai epouse la
France. Ministrul Culturii sub generalul
de Gaulle, Andre Malraux, devenit
celebru printr-o literaturã meditativã
despre moarte, fatalitate, istorie ºi
acþiune, a manifestat o simpatie evidentã
faþã de cultura românã mai ales dupã ce
schimburile culturale ºi economice dintre
România ºi Franþa, în anii 60-70,au
cunoscut o dezvoltare considerabilã.
(continuare la pagina 40)

38 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 NEGRU PE ALB
ªerban Tomºa
Oraºul cu un singur locuitor.
SCRISOARE DOMNULUI RADU ALDULESCU
Dragã Radu Aldulescu,
Azi mi s-a întâmplat ceva extraordinar.
Am întâlnit un domn care citise foarte
multã literaturã. Lucreazã, cred, la Interne
ºi face parte din generaþia ziaristului Dan
Gheorghe, ale cãrui bloguri le citesc mereu
cu interes. Închipuieºte-þi cã mi-am lãsat
toate treburile ºi am stat la taclale cu
necunoscutul acela, câteva ore, despre
Gogol, Cãlinescu, Iorga ºi
Caragiale. Întâlnesc destul de
rar asemenea oameni ºi mã
consider norocos când dau
peste ei. Cu câþiva ani în
urmã citeam un articol
publicat de dumneata în
„România literarã”. Te
plângeai acolo cã trãieºti
printre oameni care nu au
nicio legãturã cu literatura ºi
cu preocupãrile pe care le ai.
Mi-am amintit atunci de o
idee pe care Nicolae Manolescu o avea în
tinereþe, pe când fãcea naveta la Câmpina,
unde funcþiona ca profesor : scriitorul nu
trebuie sã trãiascã printre alþi scriitori. E
mult mai bine sã îþi duci zilele printre
oameni care nu bãnuiesc ce fantasme
visezi ºi cum îþi fluturã mintea. Apoi mi-am
dat seama cã, în felul acesta, cãdem în
capcana celui mai teribil exil. Pe mârlanul
incult nu þi-l poþi face niciodatã prieten. ªi
ce este mai trist decât o existenþã fãrã
prieteni? Mai mult, dacã aflã întâmplãtor cã
eºti autor ºi nu l-ai codorisit cu operele tale,
mitocanul nu se dã îndãrãt sã-þi judece
creaþiile dupã mintea lui îngustã, chiar dacã
n-a citit un op în viaþa lui ºi nu ºtie cu ce se
mãnâncã literatura. Te va simþi cã faci parte
din altã lume ºi te va urî de moarte. Te va
ameninþa, ca pe Marin Preda, sau va
identifica, în mod aberant, persoane reale,
în paginile tale, pentru a întoarce întreaga
comunitate împotriva ta, cum mi s-a
întâmplat mie. Sã-l fereascã Dumnezeu pe
Anul X, Nr. 10 (115) • octombrie 2009
orice autor din lume, ca o carte de-a lui sã
încapã pe mâna unui prost! ªtii zicala cu
ambiþia nerodului...
Mã gândeam la dumneata, Radu
Aldulescu, ca la personajul din tabloul lui
Giorgio de Chirico, „Oraºul cu un singur
locuitor”. ªtiu cã eºti bucureºtean ºi þi-aº
sugera un exerciþiu. Sã-þi imaginezi cã te
plimbi printr-un Ciºmigiu pustiu, cã intri în
sala unui cinematograf, unde ruleazã la
nesfârºit acelaºi film neprivit
de nimeni, cã pe vitrinele
librãriilor s-a pus un strat gros
de praf, prin care abia îþi mai
poþi întrezãri romanele, trase
acum în ediþii numeroase ºi
scumpe. Cã nu mai circulã
nicio maºinã, cã nu-þi poþi
cumpãra un covrig la un colþ
de stradã. ªtiu cã nu te omori
cu mâncarea, dar cine îþi va
mai vinde o revistã literarã?
Sã mergi noaptea, pe ploaie,
prin oraºul pustiu, sã nu mai întâlneºti picior
de boschetar ºi sã te culci cu urechile þiuind
de atâta tãcere... De fapt, cam aºa se
întâmplã cu toþi cei care vieþuiesc printre
oameni cu care nu au nimic în comun.
Am avut apoi onoarea de a te cunoaºte
personal. Datorez aceastã bucurie fascinantei
doamne Mãdãlina Ghiu. Mi-ai pãrut, la cei
55 de ani ai dumitale, un adolescent zvelt,
sãnãtos, incredibil de tânãr. Fotografiile
dumitale sunt mincinoase, fiindcã nu eºti
deloc fotogenic. Þi-am vãzut camera pe care
þi-ai amenajat-o la Uniunea Scriitorilor, în
podul imobilului ºi, nãucit de surprizã,
te-am întrebat cu ce faci focul. Mai exact,
de unde îþi procuri lemnele. Vãzusem
godinul, dar nu ºi conducta de gaze. Mai
târziu, acasã, mi-am fãcut probleme cã nu
te-am avertizat cã gazele pot fi foarte
periculoase. Dacã se stinge focul ºi ele
continuã sã iasã... M-am gândit, dupã câteva
zile, dacã acum, când te izbeºti la fiecare pas
de scriitori consacraþi, eºti fericit.
39
 Personal, te consider un mare
romancier. Am ºi scris despre dumneata
un articol în care te-am elogiat,
argumentându-mi temeinic afirmaþiile. Eºti
un talent rar, de prozator autentic, de rasã,
cum n-am prea mai avut de la Marin Preda
ºi Petru Popescu încoace. Am spus cã din
degetele dumitale picurã viaþã adevãratã ºi
te-am numit „un romancier pursânge”. În
acelaºi timp, am trecut sub tãcere puþinele
obiecþii pe care le am faþã de tipul de prozã
pe care o scrii. Aºa mi s-a pãrut drept. Aºa
e cinstit, în condiþiile în care unor scriitori
inferiori dumitale li se ridicã osanale, li se
dedicã volume întregi ºi li se arvunesc statui.
Te admir ºi pentru faptul cã ai tãria sã nu
faci nimic altceva decât sã scrii. Eu m-am
înfundat, de zeci de ani, într-o ºcoalã de
provincie ºi sunt la cheremul unor hahalere
– nu mã refer la copii, cu care mã înþeleg
admirabil! – care îmi mãnâncã timpul ºi
sãnãtatea. Dumneata ar trebui sã poþi trãi
din scris, aºa cum fãceau Rebreanu ºi
Sadoveanu. De trãit... supravieþuieºti, ca
sã spun aºa. Ai câºtigat, ca ºi Rebreanu,
(urmare de la pagina 38)
Traducerea
ca o cale regalã
Nu este întâmplãtor faptul cã un scriitor
român, ºi el de notorietate, duplicitar, rafinat,
boem, sucit în sens moromeþian, contestabil
ºi contestatar, cochetând cu stânga pentru
a se lepãda de ea, în vogã aici dar ºi în spaþiul
occidental tutelat de Europa liberã,
fondatorul suspendatului supliment literar de
la Craiova,Povestea vorbei, autorul unui
jurnal difuzat de Virgil Ierunca, amicul sãu,
la postul de radio amintit, ei bine, Miron
Radu Paraschivescu, nu cu mult înaintea
morþii sale, traduce La Voie royale motivat
de o afinitate intelectualã ºi de o nemãrginitã
admiraþie pentru Andre Malraux.
Roman al unei experienþe din Orientul
îndepãrtat, Calea regalã prezintã istoria lui
Claude Vannec, tânãr arheolog, ºi a lui
Perken, aventurier german, aflaþi în
descoperirea basoreliefurilor din templele
dispãrute în abisul pãdurii virgine, de-a
lungul vechiului drum siamez numit Calea
regalã. Perspectiva interculturalã în care
dezgustul se îmbinã cu fascinaþia,
contradicþiile dintre civilizaþii, tehnica
decompoziþiei ºi mesajul problematizant au
fost translate de Miron Radu Paraschivescu
într-o limbã românã plinã de poezie ºi
40 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Premiul Academiei ºi þi s-au înmânat 1000
de lei noi. ªi Rebreanu câºtigase acest
premiu, dar ºtii cu ce s-a ales autorul lui
„Ion” din drepturile de autor? Cu casã în
Bucureºti, casã la Valea Mare, pe lângã
Piteºti, ºi un superautomobil... ªtii, Radu
Aldulescu, ce maºinã avea Rebreanu? Un
Rolls Royce! Dumitale, dacã ai mai fi
fumat, banii obþinuþi þi-ar fi ajuns, o scurtã
perioadã, pentru þigãri. Aºa, chiar cã nu-þi
folosesc la nimic. ªi eºti un autor celebru.
Dar hai sã-þi spun un secret. Într-o lume
în care valorile ca dumneata sunt atât de
preþuite, încât riscã sã moarã de foame,
am ajuns sã mã simt bine singur. De
aproape treizeci de ani trãiesc numai în
localitãþi cu un singur locuitor... Tot câte
un singur locuitor au ºi oraºele în care îºi
duc existenþa pãmânteascã ºi alþi scriitori.
Dar de ce sã disperãm? Mai þii minte ce þi-am
scris, acum doi ani, prin intermediul
Mãdãlinei Ghiu? Îmi aduc aminte perfect :
„Nu te neliniºti cã trãieºti departe de viaþa
literarã. Acolo unde eºti dumneata, Radu
Aldulescu, este ºi literatura românã.”
solemnitate care a pãstrat stilul intelectualizat
al lui Andre Malraux.
Onorat de traducerea româneascã,din
Verrieres-Le-Buisson,la 29 martie 1971
Andre Malraux trimite Lenei Paraschivescu,
soþia scriitorului român, la puþinã vreme dupã
moartea acestuia, la Vãlenii de Munte, o
scrisoare în care îºi exprimã admiraþia
pentru Miron Radu Paraschivescu ºi
dorinþa de a-i omagia memoria printr-un
gest exemplar: Doamnei Miron Radu
Paraschivescu.Doamnã, Aflasem, vai, de
moartea lui Miron Radu Paraschivescu.
Cunoºteam munca sa la Calea regalã(ºi
eram fericit ºi mândru):cunosc postfaþa
pe care dl. Ion Mihãileanu a avut
amabilitatea sã mi-o aducã.Ea este
datatã Plateau d Assy, unde, dupã cum
ºtiþi, am contribuit mult la fondarea
bisericii: destinele se întâlnesc în mod
straniu. Pentru cã e greu sã trimitem ceva
pânã în România, aþi vrea, doamnã, sã
aºezaþi pe mormântul sãu o jerbã de
trandafiri îndoliaþi, gândindu-vã la mine?
Vã rog sã primiþi omagiile mele ºi vã
mulþumesc pentru scrisoarea dumneavoastrã
– care vã onoreazã pe dumneavoastrã, pe el
ºi pe mine. Andre Malraux.
Indiscutabil, traducerea ºi scrisoarea
sunt elocvente pentru a defini cele douã
personalitãþi scriitoriceºti care se întâlnesc
în condiþia intelectualului angajat în
eliberarea de sub teroarea istoriei.
 SCRIITORI CONTEMPORANI
AUTORUL TOTAL ªI INFERNURILE SALE
GELLU DORIAN s-a nãscut la 13 octombrie 1953 la Botoºani. Este redactor-ºef al revistei de culturã
Hyperion – Caiete botoºãnene, al Editurii Axa; director de programe al Societãþii Culturale Dacia Revival
Internaþional, New York; membru în colegiile de redacþie a numeroase reviste. A iniþiat colecþia de poezie
„La steaua – Poeþi optzeciºti” ºi Premiului Naþional de Poezie „Mihai Eminescu”, acordat în fiecare an, la
15 ianuarie la Botoºani, unul dintre cele mai prestigioase premii anuale de literaturã.
Gellu Dorian este poet, prozator,
dramaturg ºi eseist. Fiind înainte de orice poet
ºi optzecist, el este un reprezentant al
postmodernismului liric. Emblematic pentru
scrisul sãu este volumul Infernul migrator,
unul cel puþin insolit. O bunã
parte din carte a fost scrisã ºi
predatã Editurii Eminescu încã în
1987, revenind, din motive
neelucidate, la autor. Astfel,
acest volum este o antologie
liricã ºi în acelaºi timp dã seama
ºi de preocupãrile epice ºi
dramatice ale poetului, autor al
mai multor romane ºi al unui
volum de teatru.
Cartea începe cu douã
poeme: Epopteia ºi Dia-Diada, titlu ce
aminteºte graþios de un volum al lui Lucian
Vasiliu. Vin la rând niºte Fragmente erotice.
Foarte cuminþi pentru un optzecist. Acestea
compun o Cântare a Cântãrilor personalã,
deloc expansivã, intimist-melancolicã. Pãrþile
cele mai reuºite dau dovadã de un spirit ludic
bine temperat: Poesia mi-a mângâiat ochii
– iar tu/ eºti þara în care locuieºte/
criniºorul. Vine vorba ºi de monade ºi de
Erasmus, de Vitruvius. Infernul migrator,
ciclul titular, este un adevãrat poem dramatic
în 43 de pãrþi. Ca ºi construcþie aminteºte de
Eleada Savianei Stãnescu numai cã, fiind
compus mai demult, este mai încãrcat cu
sugestii filozofico-mitologice, cu aluzii livreºti
contrapunctate de zãbava în truismul pur:
Numai liniºtea e a nimãnui, omul pândeºte
labirintul facerii ei. În partea finalã, Adaos,
care cuprinde texte adãugate corpului iniþial
al cãrþii, Gellu Dorian nu-ºi modificã mult
viziunile ºi nici scriitura. El se lasã ispitit de
emfazã: Cei singuri vorbesc la nesfârºit de
fericirea celor nesinguri, ca ºi de metafora
complicatã, care-l trimite departe, spre trecute
vieþi de doamne ºi domniþe interbelice:
moartea a devenit o jucãrie prea uzatã
lãsatã în mâna unor copii schilozi.
Anul X, Nr. 10 (115) • octombrie 2009
Horia Gârbea
Dar, cum spuneam, activitatea literarã a
lui Gellu Dorian cuprinde toate genurile. El
este un autor care scrie permanent ºi schimbã
des formula de exprimare. Mai recent,
Cititorul de poezie ne apare împãrþit în douã.
Primele 90 de pagini sînt un text
compact în care poetul din
Botoºani povesteºte cu plãcere
experienþa lui de cititor de poezie
pãtimaº. Lucrând într-o biblio-
tecã, viitorul poet are vreme sã
deguste ºi sã-ºi organizeze
lecturile, sã-ºi construiascã o
piramidã de opere poetice în care
se închide pentru a rezista
vremurilor negre ale ultimilor ani
de comunism. Despre posibilul
sfârºit al literaturii, Gellu Dorian se rosteºte
cu optimism, nevãzându-l pe-aproape.
Restul paginilor, aproape 400, cuprinde
cronici ale lui Gellu Dorian de la rubrica sa
Plus-Minus þinutã cu consecvenþã la
Convorbiri literare precum ºi o secþiune de
întâmpinãri la debuturi. La Plus apar nume
foarte cunoscute ºi stimabile ale poeziei
contemporane (Ioan Es. Pop, Marian
Drãghici, Traian T. Coºovei etc.) dar ºi autori
mai puþin sau deloc notorii care vor fi meritat
atenþia lui Gellu Dorian. La Minus, poetul-
critic pierde timp cu pedagogia, arãtându-le
unor posibili autori cã nu trebuie sã insiste.
Pentru debutanþi, autorul face cronici de
regulã generoase, unii dintre aceºtia fiind, între
timp, pe deplin validaþi, ceea ce atestã miza
corectã a lui Gellu Dorian.
era atât de frumoasa încât numai gândul cã
o pot / privi prin mine ca o adiere peste
florile / care mã vor obloji peste rãni mã
trezeºte / ºi mã aruncã în lume gol ca
tristeþea mamei ce-ºi / îngroapã
fiul alãturi de þãrâna soþului ei, / atât de
frumoasã cum numai eu am ºtiut sã o privesc
/ aºezându-se în mine ca o boalã pe care n-o
mai pot vindeca. (Gellu Dorian)
41
 PORTRETE ÎN PENIÞÃ
Florentin Popescu
Controversat, fãrã a fi citit:
MARIN MINCU
Nu ºtiu sã fie prea multe cazuri în care
un scriitor sã-ºi fi atras, adesea fãrã mo-
tive serioase, atâtea antipatii ca Marin
Mincu. ªi nici sã fie controversat ca el.
Antipatiilor de care este vorba le-am
cãutat o explicaþie din urmã cu mulþi, foarte
mulþi ani, încã de pe vremea când eram
colegi la Filologia bucureºteanã, adicã de
prin anii ’64-67 ai veacului trecut. Mi-am
zis atunci, ca ºi mai târziu
de altfel, cã figura lui
Marin Mincu le este
multora antipaticã
datoritã felului sãu de a
fi: poate puþin arogant,
poate ceva mai distant
decât colegii ºi confraþii
lui, neamestecându-se
nici în treburile altora ºi
nici dedându-se bârfelor
ºi sporovãielilor de tot
felul, cum le plãcea / le place multora,
bârfele fiind ºi în lumea literaþilor (sau poate
în ea mai mult decât în altele) o preocupare
a diverºilor inºi din larga ºi colorata faunã
a vieþii noastre culturale.
Sigur, cineva care face excepþie de la
regula comunã intrigã, deranjeazã, stârneºte
comentarii în fel ºi chip. ªi trebuie sã spun
cã Marin Mincu era altfel ºi a rãmas altfel
decât ceilalþi ºi în amintita, îndepãrtata vreme
de atunci, când era un necunoscut ºi a rãmas
altfel ºi dupã ani, pânã azi, când este o
personalitate literarã pe care chiar aºa
controversatã n-o mai poate contesta nimeni.
Cred mai degrabã cã Marin Mincu este
controversat ca scriitor (critic ºi istoric
literar, poet, prozator ºi traducãtor cu
incontestabile virtuþi) nu atât din cauza
valorii ori lipsei de valoare a multelor lui
cãrþi cât felului de a fi al omului.
Aºadar, avem a face cu un ciudat ºi pânã
la un punct inexplicabil amestec al lucrurilor.
Cãci una e sã nu-þi placã de comportamentul
unui autor ºi alta e sã-i evaluezi cinstit, corect,
cu multã rãspundere scrierile.
ªi aº fi în stare sã bag mâna în foc pentru
42 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
ideea cã foarte mulþi dintre cei ce vehiculeazã
fel de fel de vorbe pe seama lui, nici mãcar
nu i-au citit opera. O operã pe cât de bogatã
ºi de variatã tot pe atât de interesantã. Asta
ca sã nu mai vorbesc de editorul, redactorul
de presã culturalã ºi nu în ultimul rând
animatorul cultural, promotor al literaturii de
ultimã generaþie, adicã aceea a
„douãmiiºtilor”, cum se scrie prin revistele
literare cu un termen ce începe sã
prindã tot mai mult teren.
Controversat este Marin Mincu
ºi pentru poeþii susþinuþi de le în
cadrul Cenaclului „Euridice”, pe
care-l patroneazã de ani buni,
editând mai multe antologii din
creaþia celor ce-l frecventeazã. În
acest caz, mi-am zis, contestarea
lui Marin Mincu poate veni ºi din
lipsa de înþelegere a gestului sãu ºi
a conservatorismului celor ce
citesc literaturã ºi nu pot accepta ideea
apariþiei unui suflu nou în domeniul creaþiei
beletristice. ªi vor mai fi fiind ºi alte explicaþii.
Însã mentorul cenaclului cu pricina a
avut dintotdeauna (ºi are ºi acum!) stofã de
luptãtor: nemaifiind primit (nu ºtiu din ce
cauzã, poate dintr-un conflict personal cu
cineva din conducerea Uniunii Scriitorilor)
cu cenaclul lui în Sala Oglinzilor, s-a mutat
la Muzeul Literaturii de unde, dupã un timp
(ºi iar nu ºtiu din ce cauzã) refugiindu-se la
Biblioteca Metropolitanã din Piaþa Amzei,
unde se întâlneºte ºi azi, o datã pe sãptãmânã,
cu „douãmiºtii” dornici sã se facã ascultaþi
ºi de alþii. Cu statura lui înaltã, sobrã,
taciturnã (cândva, într-un text mai vechi
aminteam cã în studenþie colegii îl porecliserã
Don Quijote, fãcând apropieri între el ºi
celebrul personaj al lui Miguel de Cervantes,
desigur comparaþii marginale, exterioare, fãrã
a se gândi la complexitatea ºi semnificaþiile
eroului spaniol), cu replici scurte ºi tãioase,
pe care, la o adicã, e gata sã le rosteascã faþã
de un confrate care l-ar „ataca”, Marin Mincu
este ocolit ori evitat de mulþi.
(continuare la pagina 44)
 ANIVERSÃRI
Sultana Craia
UN POET ÎN RUGÃCIUNE
Anul acesta, când împlineºte 80 de ani,
poetul, prozatorul ºi memorialistul Ion Brad
este prezent în librãrii cu trei volume. Aflat
la vârsta bilanþurilor ºi a retrospectivei,
fostul ambasador în Grecia rememoreazã
experienþe ce privesc lumea literarã ºi
diplomaticã.
Unul dintre cele trei volume este însã o
altfel de retrospectivã. Este o antologie,
realizatã de Ion Buzaºi, intitulatã Poezii
religioase, a apãrut la
„Galaxia Gutenberg” în
colecþia „Poeþi în
rugãciune” ºi reuneºte
scrieri din anii 1948-2008,
aºadar o creaþie de ºase
decenii. Cele mai
numeroase sunt însã
poeziile de senectute, când,
în general, sentimentul
religios devine mai dens.
De religie greco-catolicã, nãscut ºi
educat în Transilvania, în spiritul unei
tradiþii cu valori stabile, în pofida urgiilor
din diferite perioade istorice, Ion Brad îºi
trãieºte credinþa într-o relaþie indisolubilã
cu satul ardelean, cu peisajul, familia,
trecutul: „Drumuri de þarã. Troiþe.
Rãscruci/ Te-ntâmplinã când vii ºi când te
duci/ În satul din copilãrie/ Ce-ntoarce
capul de bãtrân mirat/ Cã nu te-a mai vãzut,
nu te mai ºtie/ Pe cine cauþi? Unde ai
umblat?” (1973, Rãscruce).
Versurile de tinereþe (Rugã de toamnã
târzie, Cetatea sfântã, Toaca de la Putna,
Cãderea din icoane) sunt dominate de
cãutarea-evocarea poetizantã, în care
sentimentul religios îºi gãseºte expresia în
aluzie ºi subtext. Copilãria, þintirimul,
dealurile, strãmoºii, o iremediabilã tristeþe
marcheazã creaþia de pânã în 1980. Trãirea
religioasã înseamnã, acum, zbucium,
neliniºte, cãutare. Iatã un exemplu, poezia
Cãderea din icoane (1978): „Ai coborât
din icoane./ Toate-au rãmas goale, pustii/
Magdalenele le-au alungat pe Marii./
Anul X, Nr. 10 (115) • octombrie 2009
Pãcãtoasele sfinte cu pãrul pân’la cãlcâi,/
M-au învrednicit pe mine mai întâi,/ Prin
tine, îngere,/ Ca picioarele sã nu le mai
sângere,/ Sã le trec în braþe puntea
ispitelor,/ Sã le zic neprihãnitelor,/ Sã mã
prostern, sã mã închin,/ Sã le sorb de pe
buze ultimul strop de venin...// Dar cum
sã le trec puntea, când sub ea/ Pândeºte
balaurul, ispita mea,/ Cu o mie de capete/
Ce-ar vrea, fiecare, câte-o sfântã sã
capete,/ Cu priviri de
încinse piroane?!/
Alungã-le, îngere, înapoi
în icoane!”.
Poezia de senectute,
cea de dupã 1990, devine
rugãciune, iar senti-
mentul religios este mai
puternic, mai explicit,
mai pios, ca în Ora pro
nobis (1999): „Mireasa
pãdurilor, Nãscãtoarea Pruncului sfânt,/
Ora pro nobis, cerºetorii luminii,/ Cei
pedepsiþi sã ne-mplântãm în pãmânt/
Chinuitele rãdãcini, ca mãslinii.// Ora pro
nobis, haitele de lupi hãmesiþi,/ Ieºiþi la
rãspântii de veac ºi mileniu,/ Noi, sfâºiaþii,
sfâºietorii cumpliþi,/ Blestemaþii copii, naivii
de geniu.// Un semn sã ne faci tuturora,/
Sã-ngenunchem numai Þie./ Ora pro nobis,
ora,/ Marie!/”.
Omul în amurg, mai meditativ, mai
profund ºi mai metafizic decât omul tânãr,
sau încã tânãr ºi activ social, este mai
aplecat spre rugãciune, mai împãcat cu
lumea ºi cu divinul, mai umil ºi mai înþelept,
asumându-ºi altfel suferinþa, ca în
Tatãlnostru care doare (1999).
„Tatãl nostru, searã de searã/ Singura
legãturã cu cerul/ Rãsturnat în lanul de
grâu,/ În spicele mari de secarã/ Prin care,
ostenite, privirile noastre/ Mai cautã încã
minunea, misterul./ Tatãl nostru în zori.
Tatãl nostru-n amiazã./ ªi iarãºi spre
noapte. ªi iarãºi în zori./ Ne scãldãm ca-
ntr-o apã adâncã ºi treazã,/ Ne spãlãm
43
feþele ºi toate pãcatele/ De muritori./
Numai Tu, Tatãl nostru, numai tu
iertãtorul Cobori pe tãcute în fiecare,/ Ne
dezlegi limbile, faci sã cânte izvorul/ Aºezi
fructul în firava floare, // Tatãl nostru ce
vindecã, Tatãl nostru ce doare...”
Poemele se numesc acum Rugã
însinguratã, Vigilia pascalã, Sfântul Ioan
al verii, Rusalii, Rugã târzie, La umbra
lui Dumnezeu, Evanghelier la Sfântul
Munte, Rugã simplã...
Foarte frumoase sunt cele douã poeme
finale, Autobiograficã ºi Turn (2009). Pe
cea din urmã o reproducem integral, pentru
cã este foarte reprezentativã pentru
simþirea ºi expresia poeticã-religioasã a
poetului octogenar.
„Port biserica în mine,/ Turn înalt
printre ruine/ De durerea lumii pline…//
Când mã-ntorc cãtre pãcate,/ Sunã
clopotele toate/ ªi în tâmple toaca-mi
bate…// Bate, bate ca nebunã,/ Nici o rugã
n-o îmbunã,/ Toþi strãbunii-n ea s-adunã.../
/ Sunt prea mulþi...Nu-i mai încape/ Arca
(urmare de la pagina 42)
Controversat, fãrã a fi citit:
MARIN MINCU
Dar este evitat ºi pentru cã s-a dovedit a
fi neiertãtor – în scris, fireºte – cu impostura
ºi non-valoarea, cu cei care au prea puþine
merite literare, dar, în schimb, ridicã pretenþii
cu mult peste ceea ce sunt în realitate.
Omul este ceea ce cu un termen comun
se poate numi „tobã de carte” (nu degeaba
a ajuns profesor universitar ºi a predat
literatura românã ºi în Italia, apoi în þarã,
elaborând studii ºi comunicãri valoroase,
fãcând traduceri ºi contribuind la
cunoaºterea culturii noastre în þara lui
Petrarca ºi a lui Dante ºi a scriitorilor italieni
în România. Nu degeaba a fondat ºi
conduce o editurã („Pontica”) unde
tipãreºte cãrþi de remarcabilã þinutã ºi valoare
(poezie, prozã, criticã), de la noi sau din
Europa. Nu degeaba a citit rafturi întregi de
cãrþi, fiindcã rafinamentul ºi cultura omului
se vãd cu asupra de mãsurã în cãrþile lui.
O destul de recentã cãlãtorie pe care
am fãcut-o împreunã la Buzãu, cu ocazia
unei comemorãri a lui V. Voiculescu, mi-a
oferit prilejul de a sta mai îndelung ºi mai
îndeaproape de vorbã cu Marin Mincu,
ceea ce nu s-a întâmplat nici în anii
studenþiei noastre ºi nici mai târziu. M-am
convins atunci cã omul este antipatizat pe
44 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
trasã dintre ape,/ Lângã inimã aproape...//
Gem de-atâta închinare,/ Care alinare n-are/
În strãvechile altare...// Doamne, oare-ai
gândit bine/ Casa Ta mutând-o-n mine,/
Turn înalt printre ruine?...”
Poate cã cel mai bine defineºte poezia
religioasã a lui Ion Brad realizatorul
antologiei, Ion Buzaºi, în finalul prefeþei. „În
ipostaze lirice variate, de la tânguire precum
în stihurile din Cartea Pslamilor, la meditaþii
religioase, de la recitiri poetice ale
învãþãturilor evanghelice, la rememorarea
pilduitoare a unor momente din viaþa
Mântuitorului, alcãtuind un veritabil ciclu
cristologic, de la evocarea unei copilãrii a
colindelor creºtine ºi a ritualului sãrbãtorilor
la imnurile mariane, de la evocarea martirilor
neamului la omagierea vrednicilor ierarhi
blãjeni, poezia religioasã este o constantã în
lirica lui Ion Brad, aºa cum mãrturiseºte în
poezia Turn – care este ºi un autoportret
liric ºi o postfaþã poeticã a acestei antologii:
„Port biserica în mine,/ Turn înalt printre
ruine/ De durerea lumii pline…”.
nedrept, relevându-mi-se ca un ins
comunicativ, deschis dialogului, receptiv
la pãrerile ºi ideile altora, adicã invers decât
ºtiam cã se întâmplã cu cei care-i apreciazã
munca literarã. O nedreptate ºi o ciudãþenie,
desigur, pe care dacã nu viitorul apropiat
le va schimba, atunci cu siguranþã o va
face posteritatea lui Marin Mincu. ªi
conversând cu scriitorul am mai gãsit (sau
cel puþin aºa cred în acest moment) încã
o explicaþie pentru „controversatul Mincu”:
invidia confraþilor. Invidia celor care,
neputând edifica o operã atât de bogatã,
de interesantã ºi de valoroasã ca a lui,
nutresc, probabil, sentimente de ciudã,
deplasând atenþia celor cu care converseazã
de la operã la om.
O altã nedreptate ºi asta, de vreme ce
Marin Mincu „are în spate” o bibliografie
vastã ºi care se îmbogãþeºte de la an la an
cu noi titluri.
Bunãoarã, în cãlãtoria amintitã aducea
cu sine, abia ieºite de sub tipar, douã tomuri
ale cãror titluri vorbesc singure: O
panoramã a poeziei româneºti din secolul
al XX-lea ºi Cvasitratat de/spre literaturã
(A fi mereu în miezul realului)...
ªi m-am convins încã o datã cã Marin
Mincu, scriitor multilateral, mentor de
cenaclu, ctitor de reviste, pe care îl putem
oricând (ºi fãrã riscuri) alãtura unui Titu
Maiorescu sau Eugen Lovinescu, este, cum
singur o spune, „în miezul realului”. Al
realului din cultura românã.
 DICÞIONAR
Victor Petrescu
THEODOR NICOLIN.
Un târgoviºtean autentic
Târgoviºtean prin naºtere (26 iulie
1925), trãind toatã viaþa în acest oraº
poetul, prozatorul, istoricul literar,
publicistul Theodor Nicolin este o
adevãratã enciclopedie a vieþii culturale lo-
cale, având contacte dintre
cele mai benefice cu
scriitori, artiºti, publiciºti
reprezentativi la nivel
naþional, de mulþi legându-l
onorante relaþii de prietenie.
Dupã absolvirea
cursurilor primare (1932-
1936), urmeazã (1936-
1944) cursurile liceale la
„Ienãchiþã Vãcãrescu” din
Târgoviºte. În 1944 se
înscrie la Facultatea de
Medicinã din Bucureºti,
abandonatã dupã un an, în
favoarea Facultãþii de Drept a
Universitãþii Bucureºti (1949). A
funcþionat între 1949-1955, ca profesor
de limba românã la diferite ºcoli din
judeþul Dâmboviþa. Din 1955 ºi pânã la
pensionare jurisconsult ºi consilier juridic.
Debut publicistic (1935) în revista
„Universul copiilor” cu schiþa „Silvia cea
rea”, la vârsta de zece ani. În 1936 ºi
1938 premiat la concursurile pe þarã ale
Societãþii „Tinerimea Românã”. În
perioada 1969-1989 semneazã cu
pseudonimul Dorin Eliescu. Colaboreazã
la „Dâmboviþa”, „Zburãtorul” (Oneºti),
„Valachica”, „Realitatea dâmboviþeanã”,
„Curier”, „Litere”. I se publicã poezii într-
o serie de culegeri tipãrite pe plan judeþean:
„Strigãt în faptul zilei” (1969), „Creneluri”
(1972), „Columnã de victorii” (1979),
„Diademe ale timpului nostru” (1979),
„Foc nestins” (1982). În mai multe numere
din publicaþia Muzeului Judeþean
Dâmboviþa, „Valachica”, are articole de
Anul X, Nr. 10 (115) • octombrie 2009
istorie literarã referitoare la geneza ºi
tipologia romanului „Ultima noapte de
dragoste, întâia noapte de rãzboi” de
Camil Petrescu, despre lucrãri mai puþin
cunoscute ale lui Ion Heliade Rãdulescu,
sau cele dedicate poetului
uitat George Dobrescu.
Debut editorial cu
volumul de versuri
„Lamura bolii” (1995),
urmat de cel de
epigrame „Drept la
þint㔠(1995) ºi de proze
scurte „Firul în patru”
(1996). Preocupãri
poetice materializate în
„Poeme creºtine”
(1999), „Jocul de-a
cuvintele” (2003) sau
volume de haiku-uri:
„Asul de trefl㔠(2001), Perpetuum mo-
bile” (2002). „Asul” sãu îl subintituleazã
„adieri de haiku-uri nipono-valahe”
dorindu-se a fi „reflecþii în ritmuri
treflate”, în care „dau regat întreg/ for-
mat din banalitãþi/ pe-un cuvânt de duh”.
Duh pe care-l exerseazã ºi în volumul
de epigrame „Drept la þintã”. Este
convins c㠄eternitatea/ pânã o veþi
cunoaºte/ savuraþi clipa”, iar cu „versul”
sãu „încerc sã urc o treaptã/ pe scara
spre cer”. La o vârstã venerabilã, dar
cu tinereþea spiritului îºi prezint㠄cartea
de vizitã”: „În vremuri ciudate,
hotentote,/ Eu, incurabil Don Quijote,/
La umbra morilor de vânt,/ Trãiesc
mereu visând – ºi cânt”. Considerã cã
„Realitatea nu e doar/ un elefant/ ci
poate fi/ ºi o adiere de vânt”. În prezent
„Cunoaºterea-i o razã din ce în ce mai
slabã”, iar „La bursa omeniei e aurul
scãzut/ Cuvântul de onoare se vinde la
tarabã/ În hipodromul fricii curajul e o
45
gloabã/ Pe care cãlãreºte jockeu ºi orb
ºi mut”. Exerseazã ºi sonetul,
considerând c㠄Nu doar de formã mã
declar umil,/ Când îmi adun rãzleþe
gânduri/ În câte paisprezece rânduri/ ªi-
mi vine-n minte minunatul Will”, convins
fiind cã totuºi „Destinul l-oi sfida postum/
În iluzoriul meu volum/ Strângând sonet
lângã sonet”.
Scrie ºi prozã scurtã pentru copii
„Rãducu merge la ºcoal㔠(2000).
Remarcabile sunt volumele de
memorialistic㠄Târgoviºtea mea”
(2000) ºi „Periplu târgoviºtean” (2004),
în care evocã trecutul Târgoviºtei, figuri
de altãdatã.
Care este de fapt Târgoviºtea
scriitorului? În primul rând un prilej de
evocare a unor personalitãþi culturale lo-
cale sau a scriitorilor pe care i-a cunoscut
de-a lungul anilor: Ion Calboreanu,
ªtefania Stâncã, Radu Cosmin, George
Dobrescu, I. Gh. Vasiliu, Iosif
Dumitrescu (I. D. Pietrari), dar ºi a lui
George Caïr, C. Niþescu-Zlatian, Iancu
Stroescu, Radu Petrescu. Publicã în
deceniul al optulea interesante studii
despre aspecte inedite vizând perioade
din viaþa unor scriitori, trãitori în
Târgoviºte: Camil Petrescu, Maria
Cunþan, Radu Tudoran. Deapãnã, de
asemenea, amintiri despre Sala de Arme,
ºcolile târgoviºtene, monumentul de la
Teiº, strãzile oraºului. Este ca „un vis
frumos, cu amintiri din vremuri de mult
ascunse, pe care mulþi dintre actualii
locuitori ai Târgoviºtei nu le-au apucat
ºi de care ºtiu prea puþin”. De aceea
„Visând la Târgoviºte”, s-a aflat „cu
faþa spre trecutul plin de amintiri ºi spre
viitorul plin de speranþe”, dupã cum
mãrturiseºte cu un optimism debordant.
Pentru autor „strãzile au amintiri”, trãite
ºi redate într-un stil concis, apelând
deseori la memoria proprie sau a
cunoscuþilor, dar ºi la documente.
Concluzioneazã considerând cã
trebuie „sã ne luptãm o viaþã spre a ne
realiza þinta pe care ne-am propus-o, dar
sã nu uitãm cã Soarta este cea care poate
sã-ºi aibã rolul important în modul în care
se deruleazã viaþa noastrã”. O viaþã
închinatã vechii Cetãþi de Scaun, mãreþiei
Curþii Domneºti, pe care zeci de ani a
contemplat-o de la ferestrele casei sale,
aflatã în vecinãtate ºi cãreia i-a dãruit cele
mai bune creaþii.
46 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Scrieri:
Lamura bolii: versuri. Târgoviºte,
Editura Macarie, 1995; Drept la þintã:
epigrame. Târgoviºte, Tip. S.C. Daniel,
1995; Firul în patru: prozã scurtã.
Târgoviºte, Editura Macarie, 1996; Poeme
creºtine. Târgoviºte, Editura Misionarilor
Verbiþi, 1999; Târgoviºtea mea.
Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2000;
Rãducu merge la ºcoalã. Târgoviºte,
Editura Sfinx 2000, 2001; Asul de treflã.
Târgoviºte, Editura Sfinx 2000, 2001;
Perpetuum mobile. Târgoviºte, Editura
Pildner & Pildner, 2002; Jocul de-a
cuvintele. Târgoviºte, Editura Bibliotheca,
2003; Periplu târgoviºtean. Vol. I,
Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2004; Vol.
II, Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2005;
Umila spovadã, Târgoviºte, Editura
Bibliotheca, 2005.
Referinþe:
Petrescu, Victor; Paraschiva,
Serghie. Dicþionar de literaturã al
judeþului Dâmboviþa. 1508-1998.
Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 1999, p.
166; Petrescu, Victor. Scriitori ºi
publiciºti dâmboviþeni. 1900-2004.
Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2005, p.
166-167.
Serghie, Cora. O carte ºi un autor
(Theodor Nicolin). Târgoviºtea, nr. 2-3,
1995, p. 12; Coandã, George. Theodor
Nicolin. „Drept la þintã”. Dâmboviþa, 23
ian. 1996, p. 4; Penescu, Lucian. Theodor
Nicolin. Prinþul unei cetãþi de umbrã.
Realitatea dâmboviþeanã, 14 mai 1997, p.
7; Crãciun, Ion. Aniversarea domnului
Theodor Nicolin. Realitatea
dâmboviþeanã, 25 iul. 1998, p. 5; Cristea,
Tudor. Radiografii critice. Realitatea
dâmboviþeanã, 2 oct. 1998, p. 10; Lansare
de carte: „Târgoviºtea mea” de
Theodor Nicolin. Dâmboviþa, 23 feb.
2000, p. 3; Nica, Cristina. Lansarea
volumului „Târgoviºtea mea”. România
liberã, 25 feb. 2000, p. 8; Zaharia, Alin.
„Asul de trefl㠖 adieri de haiku-uri
nipono-valahe”. Dâmboviþa, 12 oct. 2001,
p. 7; Coandã, George. Theodor Nicolin
„Perpetuum mobile”. Jurnal de
Dâmboviþa, 14 dec. 2002, p. 23; Cristea,
Tudor (C. Dem). Creioane lirice. Litere,
nr. 11-12(32-33), nov.-dec. 2002, p. 17;
Cotârþã, Mircea. Theodor Nicolin, poetul
împãcãrii cu sine ºi lumea. Dâmboviþa,
17 sept. 2003, p. 16.
 GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ
George Coandã
PreTârgoviºtea întru etnogeneza
creºtinã a românilor (1)
Spaþiul interfluvial Ialomiþa – Dâmboviþa
cuprins între limita nordicã a câmpiei înalte a
Târgoviºtei, la sud, ºi piemonturile Bucegilor
la miazãnoapte, a oferit, încã din preistorie, o
oportunitate de locuire pentru homo sapiens
sapiens. De fapt, încã din paleoliticul inferior
acest spaþiu a fãcut parte din „cel mai
reprezentativ centru al activitãþii umane (...)
din Europa (central-sudicã / carpato-
mediteraneean㠖 n.n.) ºi principalul inel de
legãturã între Europa ºi aria de
antropogenezã din Asia de Sud”
(Dâmboviþa. Monografie, Ed. Sport-Turism,
Bucureºti, 1980, p. 34).
ªi de atunci pânã la începutul Evului Mediu
locuirea spaþiului a fost continuã ºi într-o
evoluþie reprezentativã pe ductul etnogenetic
homo sapiens sapiens – pelasgi traci – geto-
daci – daco-romani – protoromâni-români.
Astfel cã în epoca „de trecere la feudalism,
permanenþa ºi continuitatea elementului
autohton rãmân intacte ºi netulburate în
pofida vicisitudinilor ºi vitregiilor
vremurilor, fiind documentate arheologic de
numeroase aºezãri ºi necropole. Ele sunt puse
semnificativ în evidenþã la Voineºti (sec. II-
VIII), Ilfoveni, Târgoviºte, Cazaci, Brãteºtii
de Jos, Cãtunu, Corneºti, Bãleni (sec. II-XIV),
Frasinu, Bucºani, Cojasca” (Ibidem, p. 38)
Aºadar, ceea ce aserþionam mai înainte
cu privire la oportunitatea de locuire este
dovedit arheologic, zona Târgoviºtei – sã
convenim a-i zice PreTârgoviºtea – a fost una
de polarizare a aºezãrilor protoromânilor ºi
românilor care au gãsit aici resurse de
supravieþuire ºi, prin poziþia geograficã, un loc
favorabil de întâlnire a unor cãi de comerþ pe
axele nord-sud ºi vest-est înlesnite de culoarul
montan de pe valea superioarã a Dâmboviþei
ºi de „pasajeler de fug㔠dintre dealurile
subcarpatice ºi câmpie. Nu absolutizez aceste
profitabilitãþi pentru cã geografia României este
dãruitã generos cu astfel de locuri
binecuvântate, dar arealul PreTârgoviºtei a
reuºit, pentru cã a beneficiat de un real
energetism uman ºi de resurse economice
disponibile, sã se constituie într-un centru de
Anul X, Nr. 10 (115) • octombrie 2009
rezistenþã ºi de dãinuire în complexul proces
de etnogenezã româneascã. Într-o excelentã
lucrare dedicatã Târgoviºtei, bazatã pe
temeinice cercetãri arheologice, se relevã cã,
zona „Reprezintã raportul dintre grupurile
umane ºi mediul natural determinant, pentru
cã aceasta impune forma ºi structura
terenului de folosinþã, de factorul geografic
depinzând în bunã parte economia regiunii
(...) Pe lângã terenurile propice, în special
cultivãrii legumelor, pomiculturii ºi
viticulturii, albiile râurilor oferã material
de construcþie: calcar folosit la prepararea
varului, nisipuri feruginoase din care s-a
extras în zonã fierul (zgurã ºi lupe au fost
descoperite la Târgoviºte) (...) Viitorul oraº
a beneficiat de un capital geomorfologic
favorabil (poziþie, climã, reþea hidrograficã,
resurse minerale, sol)...”. (Nicolae
Constantinescu [coordonator], Corneliu
Ionescu, Petru Diaconescu, Venera
Rãdulescu, Târgoviºte. Reºedinþa
voievodalã. 1400-1700, Ed. Cetatea de Scaun,
Târgoviºte, 2009, p. 13)
Cum lucrarea este rodul unor cercetãtori
de indubitabilã reputaþie, citatul vine sã
valideze ceea ce am þinut sã evidenþiez încã
de la începutul acestui articol: favorabilitãþile
zonei care au îngãduit apariþia unei aºezãri,
de bunã seamã existentã în „Þara lui
Seneslau, voievodul românilor”, aºa cum
este numit la 1247, în Diploma Ioaniþilor,
teritoriul prestatal cnezial, centrat pe vãile
superioare ale Argeºului, Dâmboviþei,
Ialomiþei ºi pe valea mijlocie a Oltului, care
includea ºi meleagul judeþului de mai târziu,
Dâmboviþa. Ca atare este firesc ca în aceastã
aºezare – dupã cum vom vedea mai încolo –,
sã se fi manifestat ºi o viaþã paleocreºtinã
încã din veacurile de etnogenezã româneascã:
III-X d. Hr. / e.n. O aºezare populatã cu daco-
romani (cf. România. Atlas istorico-
georgafic, Ed. Academiei Române, Bucureºti,
1996, harta 9: Romanitatea orientalã [secolele
I-VI]) ºi protoromâni (Ibidem, harta 10:
Romanitatea la nord de Dunãre. Migraþia
popoarelor [secolele IV-X]).
47
 ETHNOS
MONOGRAFII DE SATE
Poetul ºi eseistul Ioan Pintea, autor,
între altele, a douã cãrþi de convorbiri cu
Nicolae Steinhardt ºi cu Pãrintele
Stãniloaie, a publicat, în „România literarã”
(2008, nr. 26), un tulburãtor articol, Marea
spaimã, în care, pornind de la lectura a
douã cãrþi, Marea spaimã de la munte, de
Charles-Ferdinand Ramuz, ºi Curcubeul
dublu, de Alexandru Vlad, „care vorbesc
despre acelaºi univers – lumea satului –,
dar prin poziþii total diferite”, „douã cãrþi
care transmit o tristeþe adâncã ºi o înaltã
deznãdejde”, constatã puþinãtatea cãrþilor
de literaturã despre satul românesc. „Cine
mai crede astãzi, ca Ramuz – scrie Ioan
Pintea – cã civilizaþia ruralã, temeiul, se
aflã «la sursa însãºi a fiinþei»?! Nimeni
aproape. Poate câþiva filosofi ºi gânditori
rãtãciþi, etichetaþi autohtoniºti, tradiþionaliºti
sau, ºi mai rãu, naþionaliºti. Satul nu mai e
o temã pentru literaturã, dar nici pentru
filosofie. A vorbi despre sat, a scrie despre
sat, a extrage ide ºi principii perene din
acest topos a devenit ceva discutabil, la
mijloc de râs ºi surâs, superfluu. Nu ºtiu
ca literatura românã sã fi dat în ultima
vreme, excepþie face doar Ioan Groºan ºi,
în cazul de faþã, Alexandru Vlad, o nuvelã,
ceva povestiri, un roman tonic despre viaþa
la þarã. Ion, Moromeþii, sunt amintiri dintr-
un trecut nu prea îndepãrtat, dar, din
pricina altor teme, aproape depãºit,
imperceptibil. Textele lui Mircea
Vulcãnescu, Ernest Bernea, câteva, puþine,
dar extrem de importante scrise de Mihai
ªora, sunt deja bine ascunse în sertarele
memoriei noastre intelectuale înguste ºi
mereu ahtiatã dupã efemeridele zilei.”
Aproape pãrãsit de cãtre scriitori, satul
a mai rãmas doar în atenþia gazetarilor,
reporterilor de televiziune, a sociologilor
ºi istoricilor. De la aceºtia aflãm, toatã ziua,
cã nici un guvern, din cele care s-au
succedat dupã 1990, n-a fãcut investiþii
masive în agriculturã, cã în 2009 suprafaþa
agricolã necultivatã se ridica la trei milioane
de hectare, cã optzeci la sutã din produsele
48 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Iordan Datcu
agricole care se vând pe pieþele româneºti
sunt de import, cã producãtorii români nu
au loc în pieþe de intermediar, cã între 2005
ºi 2009 s-au succedat la agriculturã ºapte
miniºtri, fiecare dintre ei venind cu altã
„viziune”, ca ºi miniºtrii din alte domenii
de altfel, cã vreo sutã ºi douãzeci de sate
n-au luminã electricã, cã sunt sate, ca
Piscul Reghiului, din Vrancea, unde se
lumineazã cu coajã de mesteacãn ºi de
cireº, cã, în acelaºi sat, morþii nu pot fi
duºi la cimitir din cauza drumurilor proaste,
cã, în genere, satele au drumuri proaste,
cã fiii de þãrani au acces la studii superioare
doar într-un procent de doi la sutã, cã
ºcolile din spaþiul rural sunt încadrate în
bunã mãsurã cu cadre necalificate, cã sunt
multe localitãþi fãrã ºcoli, elevii din acestea
fiind siliþi sã facã 10-15 kilometri pe jos
pânã la o ºcoalã din altã localitate. Imagini
dezolante prezintã satele sãseºti, pãrãsite
de foºtii lor locuitori. Un astfel de sat este
Gherdeal, din judeþul Sibiu, în care au mai
rãmas doar câþiva bãtrâni ºi în care casele
stau sã se nãruie. Altã datã localnicii fãceau
cel puþin 700-800 de kilograme de vin,
exista în sat o viaþã plinã, cu tradiþii, cu
biserica plinã de credincioºi, biserica avea
un organist, care acasã avea pian. Într-un
alt sat, de munte, bolnavii ajung la spitalul
din oraº cu maºina care carã lapte. Sunt
numai câteva exemple de sate în care
dominã sãrãcia, înapoierea. Lipsa de bani
îi constrânge pe producãtori sã recurgã la
schimbul în naturã, la arhaicul troc, cum
au fãcut, în aceastã toamnã, podgorenii din
Vrancea, care au dat struguri pe cartofi,
kilogram pe kilogram. S-au înmulþit
samsarii, care eludeazã legea ºi le oferã
þãranilor, pentru grâu, un preþ la jumãtatea
sau sub jumãtatea celui real. Avem, de
asemenea, imaginea crescãtorilor de
animale, care, disperaþi cã nu-ºi primesc
subvenþiile de la bugetul de Stat, pentru
oile ºi vacile crescute, iau drumul Capitalei,
pentru a protesta în Piaþa Victoriei ori în
faþa palatului Cotroceni. A rãmas în
 amintirea noastrã vãcuþa care, adusã de un
grup de protestatari, a leºinat în faþa
Ministerului Agriculturii.
Deceniile de comunism din România,
n-au favorizat elaborarea de monografii
temeinice, obiective de sate, fiindcã
sociologia a fost condamnatã ca ºtiinþã
burghezã, fiindcã unele capitole, precum
viata religioasã, Biserica, precum figurile
de seamã ale satelor, care fãcuserã parte
din partidele istorice, nu puteau sã aparã.
Abia dupã 1990 s-a reluat tradiþia elaborãrii
unor astfel de lucrãri, s-a revenit la învã-
þãmintele ºcolii de cercetare sociologicã,
ºcoala Dimitrie Gusti, ale cãrei campanii
monografice la Goicea, Ruºeþu, Nereju,
Fundu Moldovei, Drãguº, Runcu,
Cornova, Clopotiva, ªanþ ºi Dâmbovnic au
rãmas celebre pânã astãzi.
Ne vom opri la douã monografii de
mare þinutã. Aceea semnatã de Elisabeta
Faiciuc, cercetãtoare la Institutul „Sextil
Puºcariu” din Cluj-Napoca, Dragomireºti.
Între tradiþie ºi modernism, a apãrut pânã
acum în douã ediþii, prima în 1998, de 400
de pagini, cea de a doua în 2008, de 800
de pagini, noutatea adusã de aceasta din
urmã constituind-o o antologie de folclor
ºi consideraþiile muzicale semnate de
Elena-Hlinca Drãgan. Ediþia întâi a
monografiei fost urmatã, în 2001, de un al
doilea volum, Dragomireºti. Cântarea
morþilor. Culegere de folclor funebru, cea
mai masivã culegere de versuri la morþi
cunoscutã pânã acum. Totodatã, doamna
Elisabeta Faiciuc este coautoare cu Ioan
Þelman ºi Ioana Mariº-Dãncuº la
monografia Cuhea în istoria ºi cultura
Maramureºului (Sighetul Marmaþiei, 2005).
Aºa cum ºi-a subintitulat monografia,
autoarea surprinde modificãrile care au avut
loc în ultimele decenii în diferitele paliere
ale culturii spirituale ºi materiale a
Maramureºului. Astfel, constatã mutaþii în
ocupaþiile maramureºenilor, în sensul cã
„foarte puþini mai rãmân ca buni crescãtori
de animale ºi agricultori la ei acasã, în gene-
ral bãtrânii, ceilalþi fiind, înainte de 1990,
mineri (la Borºa), butinari (lemnari) în
pãdurile Maramureºului, ale Rodnei, ale
Apusenilor, din zona Sibiului etc., sau
muncitori navetiºti la combinatele de
mobilã din Sighet, Viºeu, Baia Mare. Mutaþii
ºi în mobilierul tradiþional, în þesãturile
decorative, în costumul popular «de toate
zilele» (purtat zilnic), cu elemente specifice
pe localitãþi, a fost abandonat total ºi
înlocuit cu piese fabricate, asemãnãtoare
celor de la oraº”, în alimentaþia zilnicã
Anul X, Nr. 10 (115) • octombrie 2009
specificã, în sistemul popular de deno-
minaþie personalã, în obiceiurile tradiþionale,
puþinele care au mai rãmas fiind „golite de
conþinutul ritual de altãdatã”. În fine, în
domeniul patrimoniului material:
„Bisericuþele de lemn (majoritatea declarate
monumente istorice) din jurul noilor
catedrale ridicate în satele de pe Valea Izei,
fie cã sunt lãsate în paraginã, fie cã li se
grãbeºte sfârºitul prin utilizarea lor ca loc
de oficiere a parastaselor, unde mii de
lumânãri aprinse deodatã, în sâmbetele
morþilor, distrug rapid interioarele
acestora.” Sunt consideraþii judicioase,
fãcute acum când ne întrebãm ce
contribuþie va aduce România la valorile
europene, când tranziþia acutizeazã opoziþia
dintre tradiþie ºi módele culturale.
Un tip original de monografiere a satelor
propune impunãtorul volum Saºii despre ei
înºiºi / Die Siebenbürgen Sachsen über sich
selbst, I, coordonat de dr. Ligia Fulga
(Editura Transilvania Expres, Braºov, 2008,
324 p.). Noutatea demersului este conferitã
de faptul cã lucrarea pe care ne-o propune
Muzeul Etnografic din Braºov este structu-
ratã pe convorbirile pe care le-au avut
cercetãtori ai muzeului (dr. Ligia Fulga, dr.
Konrad Gündisch, Gabriela Chiru ºi Ioan
George Andron) cu câte 16 locuitori din
comunele Viscri ºi Meºendorf. Prin abile
întrebãri, cei amintiþi au obþinut preþioase
mãrturii despre sat, gospodãrie ºi casã,
ocupaþii ºi meºteºuguri, viaþa comunitarã în
decursul anului, interiorul tradiþional,
costumul de sãrbãtoare. La rãspunsuri au
adãugat informaþii din o serie de amintiri
scrise, din monografii ºi au ilustrat cartea
cu fotografii din albume. Au realizat o
contribuþie privind terenul etnologic din
România, au definit, pentru spaþiul care i-a
preocupat, fenomenul emigrãrilor. Au apelat
nu numai la puþinii saºi care au rãmas în
cele douã localitãþi, ci ºi la saºi care s-au
stabilit în Germania.
Cercetãrile de teren, fãcute de Muzeul
Etnografic din Braºov între anii 1999 ºi
2005, în zona compact locuitã de saºi timp
de 850 de ani, în zona Rupea, din sud-
estul Transilvaniei, contureazã o societate
ruralã de tip tradiþional, care s-a ocupat cu
agricultura, creºterea animalelor, po-
micultura ºi viticultura, o societate cu
mentalitãþile ei, cu manifestãrile ei
ceremoniale de-a lungul anului, cu
mecanismele ei de funcþionare, cu riturile
de trecere specifice, cu viaþa ei religioasã.
(continuare la pagina 51)
49
 ROMÂNUL A RÃMAS POET?
DOUÃ ANTOLOGII
În urmã cu 35 de ani, au fost tipãrite
douã antologii cu binefãcãtoare
însemnãtate în epocã.
Apariþia unei antologii constituie de
fiecare datã un util subiect de discuþie,
deoarece marcheazã, în afarã de atitudinea
în sine a celui ce o realizeazã, un indicator
interesant al receptãrii valorilor estetice
într-un anumit moment al evoluþiei culturii
ºi al gustului consumatorilor de artã. Aºadar
antologiile ies de sub semnul pãrerilor critice
strict individuale ºi se situeazã în sfera
actelor de culturã. Cã este aºa o
demonstreazã o tradiþie bogatã ºi, fãrã
îndoialã, bine cunoscutã de cãtre specialiºti.
Iatã de ce tipãrirea aproape simultanã a
volumelor datorate lui Dinu Pillat ºi Laurenþiu
Ulici o puteam considera drept o reuºitã a
politicii editoriale a anului respectiv ºi
sublinierea, o datã în plus a celor mai ridicate
nivele estetice atinse de lirica interbelicã:
Arghezi, Bacovia, Barbu, Blaga, Fundoianu,
Maniu, Pillat, Vinea, Voiculescu.
Aceste nouã personalitãþi poetice
excepþionale sunt, aºadar, cuprinse în cele
douã antologii, iar semnatarul rândurilor de
faþã se declarã întru totul de acord cu
aprecierea de ansamblu, având o singurã
obiecþie pe care o va dezvãlui în încheiere.
Cartea lui Dinu Pillat O constelaþie a
poeziei române moderne (Ed. Cartea
româneascã), este una dintre acele lucrãri
ce nu sunt sortite sã aparã în librãrii decât
cu o frecvenþã foarte redusã. Motivul îl
constituie o sumã de calitãþi ale autorului,
un estet de rasã dublat de un profund
cunoscãtor al tuturor formelor de
manifestare a literaturii noastre, calitãþi pe
deplin reflectate în antologie.
Oprindu-ne deci la „poeþii capitali ai
unei epoci” (cei enumeraþi în ordine
alfabeticã mai sus), Dinu Pillat considerã
cã ei sunt reprezentanþii „unei epoci de
apogeu a poeziei române”. „Fiecare în parte
ºi toþi laolalt㔠ar însemna „o sintezã
substanþial originalã de elemente tradiþionale
ºi moderne, într-o poezie dintre cele mai
50 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Liviu Grãsoiu
evoluate ca structurã”.
Cu totul ieºit din comun este faptul cã
Dinu Pillat n-a þinut neapãrat sã ºi scrie
câte un articol masiv de consideraþii critice
personale, ci a dublat selecþia de versuri
cu numeroase texte critice, cu „citate
esenþiale”.
Fãrã nici un fel de prejudecãþi nelalocul
lor, sunt înfãþiºate ideile celor ce au adus
într-adevãr ceva nou în comentarea poeþilor
antologaþi. Astfel, se publicã fragmente
critice semnate de Lovinescu, Streinu,
Pompiliu Constantinescu, G. Cãlinescu,
Cioculescu, Crohmãlniceanu, Micu,
Alexandru George, T. Vianu, I.
Negoiþescu, N. Manolescu, M. Petroveanu,
Al. Paleologu, N. Balotã, Perpessicius, Al.
Piru, Matei Cãlinescu, A. Marino.
Câºtigul cititorului se subînþelege, iar
în plus el (adicã cititorul) mai poate
consulta ºi o Bibliografie selectivã a
referinþelor estetice adusã la zi.
La fel de lãudabilã este ideea prezentãrii
unor date biobibliografice, unde Dinu Pillat
lasã, aºa cum s-a mai spus, impresia cã
ºtie tot despre respectivul poet ºi nu numai
cã ºtie pentru el, dar o mai spune ºi altora.
Se dezvãluie în sfârºit, de cãtre cineva
competent „amãnunte” esenþiale din viaþa
lui Arghezi, Blaga, Fundoianu, Maniu ºi mai
cu seamã V. Voiculescu.
Tot fericitã este ºi publicarea
„mãrturisirilor despre poezie” deci a artelor
poetice ale fiecãrui autor. În ce priveºte
selecþia versurilor, în fond sarcina cea mai
dificilã a celui ce se încumetã la o antologie,
Dinu Pillat, trece ºi acest examen cu brio.
Deºi reþine un numãr restrâns de
poeme, acestea reuºesc sã dea conturul
exact al fiecãrei personalitãþi de mare
dimensiune. Ceea ce nu este deloc la
îndemâna oricui.
În colecþia „Multum În parvo” (Ed.
Enciclopedicã Românã), Laurenþiu Ulici se
opreºte, cum am arãtat, la aceiaºi poeþi.
Ambiþiile tânãrului critic erau mai mari ºi,
prin urmare, procedeazã la o întãrire a
 meritelor poeþilor interbelici. El considerã
deci cã din nouã, cinci (adicã Arghezi,
Bacovia, Barbu, Blaga ºi Pillat) ar fi
„momente perfect conturate, inconfundabile
ºi suficiente lor înºile”, acoperind „spaþiul
poeziei dintre cele douã rãzboaie în tot ce
avea acesta reprezentativ ca orientare
ideaticã ºi ca viziune asupra lirismului”.
Urmãtoarea sa concluzie este: „În
vecinãtatea acestor cinci momente decisive
ale peisajului poetului interbelic, s-au aºezat,
fãrã, desigur, aceeaºi influenþã asupra
poeziei ulterioare, dar ca personalitãþi lirice
distincte: A. Maniu, B. Fundoianu, Al.
Philippide, I. Vinea, V. Voiculescu”.
În organizarea volumului, Laurenþiu Ulici
semneazã câte un comentariu, în general
interesant, despre fiecare autor: selecþia de
versuri are o foarte pronunþatã subiectivitate
ce riscã adesea, dar probabil cã lui Ulici îi
place riscul. Aºa se explicã ºi menþiunile
critice din care rezultã fie cã nu-i recunoaºte
drept confraþi decât pe Cãlinescu, Lovinescu,
Pompiliu Constantinescu, Vianu ºi Iorga, fie
cã nu cunoaºte contribuþiile criticilor din
ultimii treizeci de ani.
Ediþia beneficiazã ºi de un tabel
cronologic semnat de Emil Manu, tabel
(urmare de la pagina 49)
Monografii
de sate
Toate acestea se desprind din textele
orale, de o valoare ºi autenticitate
indubitabile, care alãturi de alte documente
alcãtuiesc portretul identitar al acestui
grup etnic. Subliniem ºi aportul însemnat
al iconografiei cãrþii, al unor fotografii
precum aceea care prezintã casa din
1823, cu fronton cu niºã ºi cu calendar
solar, aceea cu casa cu douã niveluri a lui
Johann Depner, aceea cu amvonul cu ceas
de nisip ºi cu altarul bisericii din
Meºendorf, aceea cu biserica evanghelicã
cu incintã fortificatã din Viscri, aceea cu
medalionul decorativ din frontonul unei
case din Meºendorf.
Mai puþin prezent este folclorul saºilor
din cele douã localitãþi, referirile la cântecele
ºi tradiþiile lor artistice fiind foarte lapidare.
De aceea, citãm un fragment din singurul
text poetic existent în volum, Cântecul
miresei, pe care îl rostea feciorul de mire
din Meºendorf, text care numãrã 17
catrene, ritmate în varianta germanã, nu ºi
în traducerea româneascã: Înainte de a face
Anul X, Nr. 10 (115) • octombrie 2009
referitor numai la cei nouã poeþi aleºi. Sigur
cã un cercetãtor cu experienþa lui Emil Manu
nu poate aduce decât fapte exacte ºi pre-
cise. Totuºi, data naºterii lui V. Voiculescu
este greºitã (27 noiembrie, în loc de 13
octombrie 1884), nu se scrie nimic despre
ultimii douãzeci de ani ai vieþii aceluiaº autor,
nu este menþionatã apariþia prozei
voiculesciene. Iatã trei exemple care pot
pune sub semnul întrebãrii ºi alte informaþii.
ªi încã o obiecþie : a te referi doar la
nouã autori într-o perioadã de circa
nouãzeci de ani este puþin cam ciudat,
pentru cã impresia finalã este de
fragmentare forþatã a unor întregi ºi
distincte epoci literare. S-ar putea însã ca
ideea sã nu-i aparþinã lui Emil Manu, prea
fin om de culturã pentru a nu sesiza un
astfel de detaliu.
În încheiere, un mare regret: ºtiu ce
credeau ºi Dinu Pillat ºi Laurenþiu Ulici
despre AL. Philippide. De ce nu apare în
recentele antologii autorul Monologului în
Babilon rãmâne un mister editorial greu
de descifrat, cel puþin în anul de graþie
1974. Se pare cã existã un fel de hotãrâre
a diriguitorilor culturii de a se estompa
meritele autorilor în viaþã.
toate acestea/ rugaþi-L pe bunul Dumnezeu
de iertare./ Mulþumeºte ºi pãrinþilor tãi,
fiindcã þi-au/ dãruit atâta iubire.// Din
plãpânda ta copilãrie/ numai binele þi-au
oferit./ Deci spune: „Dragi pãrinþi, vã
mulþumesc,/ locul meu acum trebuie sã-l
pãrãsesc./ Îþi mulþumesc þie, buna mea
mamã,/ fiindcã mi-ai fãcut atât de mult
bine./ Sã-þi dea în schimb Bunul
Dumnezeu/ sãnãtate ºi viaþã îndelungatã./
Tatã dragã, tatãl meu,/ nu te voi uita
niciodatã./ Din primele tale învãþãminte/ de
datorie mi-ai adus aminte./ Mult mi-a
plãcut sã învãþ mereu./ Nu mã pãrãsi, o
Doamne, Dumnezeul meu./ Acum eu mã
voi cãsãtori,/ din care voi pleca doar în
veºnicie.” Amin.
Cuvântul înainte, semnat de dr. Ligia
Fulga ºi studiul lui Konrad Gündisch,
precum ºi glosarul cuvintelor în dialect
sãsesc cu traducerea germanã ºi românã,
sporesc caracterul ºtiinþific al cãrþii.
Volumul acesta, bilingv ca ºi cele care
vor urma, va fi continuat de o serie de
volume, care vor studia ºi celelalte 58 de
localitãþi sãseºti. O întreprindere care
meritã toatã lauda, cãreia îi urãm sã se
desfãºoare într-un ritm susþinut,
curiozitatea noastrã de a cunoaºte ºi
mãrturiile celorlalte localitãþi fiind legitimã.
51
 POESIS

Valentin Emil Muºat

Nãscut la 2 noiembrie 1955 în Vãlenii de Munte, unde este profesor de românã la Colegiul Naþional
„Nicolae Iorga”, Valentin Emil Muºat este socotit, pe bunã dreptate, ultimul reprezentant, cronologic
vorbind, al generaþiei optzeciste. Versurile din ciclul de faþã reprezintã, într-un fel, o nouã declaraþie de
adeziune (din care nu lipsesc nuanþele discrete ale distanþãrii ironice) a poetului la propriu-i grup literar.
A tipãrit volumele de versuri „Poet de formula unu” (1998), „În cãutarea titlului pierdut” (2004) ºi
„Anatomia singurãtãþii”, devenint în 2009, membru al Uniunii Scriitorilor. (Red.)

Acum cunoºteai fericirea deplinã:

Vamã veche
Dintr-o varã ce nu mai existã
Au rãmas plaja ºi umbra salcâmilor tristã.
Întinsã la soare cu pielea fierbinte
O vilã strãinã þine loc de cuvinte.
Nimic tandru pe locul acela pustiu,
Nimic din vara aceea nu mai e viu.
Peste paºii spãlaþi de un val
Dorm limuzine cochete cu botul pe mal
Ca niºte câini cu privirea lor rece
Spunându-mi acum: – Pe-aici nu se trece!
Aceleaºi pãsãri grele ºi albe
În glastra cerului par niºte nalbe.
Mã reîncarnez în þipãtul lor precum în scoici
Perlele dorm legãnate de apele doici.
Luna-i pãscutã de-naripaþii cãluþi
Despletiþi în algele putrede, muþi.
Schelete marine fosforescente
Se prefac în schiþe ºi în momente,
În ºlapi de sidef, în eºarfe,
În slipul tãu – sarcofag,adiere de harfe,
În ºerbetul paºilor ieºind din talazuri,
În nestatornice rime –n rãgazuri,
În steluþe de turtã dulce,în tandru rimel,
Drapate-n poveºtile tale de caramel
Ca o uriaºã ispitã
Ca o luminã neisprãvitã
Pe un þãrm de cuvinte:
Tu râzi, eu citesc înainte...
Eleva model devenise studentã la medicinã.
Te mai gândeai la mine, deci îmi trimiteai reþete
Cu sfaturi sigure,concrete,
Cum trebuie sã-nvãþ ca sã ajung departe
ªi sã evit stupida moarte
Într-o provincie, firesc, banalã
Profesor într-o micã ºcoalã
Apoi biletu-acela din care nu mai pricepeam
nimic
Sã nu te caut, te mãriþi cu Vic…
La Litere,în hol, trãznit de soartã
Priveam statuile ca pe o limbã moartã
Iar mai târziu,la Cireºica
Cu votcã mi-am învins ºi frica
Cu Nicolau ºi Geta Urziceanu
Care-l cita pe Nae Prelipceanu
Am meditat atunci pe tristele-mi ruine
Din sufletul însingurat ºi de artist
M-am întrebat de ce exist
ªi-am plâns pe umãrul lui Nino cu ªerban.
Venea Crãciunul, mai trecea un an.
Nic Iliescu a mai scris o prozã
Cu viaþa ce nicicum nu-i rozã.
ªi deodatã m-a cuprins un dor
De cartea cu Apolodor.
Ningea tãcut în Grozãveºti
Ningea frumos în cartea cu poveºti
ªi parcã devenisem altul.
Ningea acum din tot înaltul…

Love story
Bucureºtiul îºi revãrsa lumina-i linã
Peste leneºa, botanica grãdinã
Cu anemone ºi lotuºi, cu mango ºi palmieri
Spre Cotroceni treceau grupuri de pionieri
Se mãtura, se stropeau strãzile principale
Se poleiau punctele cardinale
Trecuse un an de când exersai Fur Elise
De când îþi vindecai banalele crize
Cu vagi scrisori – fluturãri de batistã
Dintr-o varã la mare ce nu mai existã
Fotografii
Cãzuse toamna peste icechim
Drapându-l în frunziº roºcat, monumental
Un aer rece de spital se cuibãrise în
savantele-i ferestre
Iar noi ne revãrsam în apa Dâmboviþei leneºã
Umbrele zvelte ºi agreste.
N-au mai picat zãpezile de altãdat
ªi în dantela strãzilor atât de finã, fãrã rol
Cu blocuri înmuiate în formol

52 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 Cadavrul clipei avea rictusuri uºoare
Ca o batistã strânsã-n pumnii unei
domniºoare.
Se anunþa sfârºitul unui an
Printr-un volum al lui Stratan.
Iubirea de o varã a lui Viºniec
Se prãbuºise în bemveul unui grec,
Student la drept ori la filozofie.
Pe-atunci a început Muºinã ca sã scrie
Budila Express aplaudat de Iaru c-un
oarecare interes.
Bãtrânul Croh,cu pipa-i de savant,
Punea la cale un Desant
Iar patru pe-o locomotivã
Trãgeau estetica rãmasã în derivã.
Într-o tavernã proletarã
ªtefana cu Marin se mãrita-ntr-o doarã.
ªerban ne-a dat de veste cã au vin
Cã mariajul e un har divin.
Am absentat de la cenaclu,era luni… S-a cuibãrit o lume din alt veac
La puºcãrie ºi la casa de nebuni nu s-a dat
foc.
Eram reeducaþi cu versuri din Terenþiu
De Dumitrescu Laurenþiu
ªi la edec trãgeam în stepa minþii sale,
Cântând de dor, oftând de jale.
Mult mai târziu, când pãrãsind elita
Don Mareº o mai biciuia pe Britta
Cu vorbe grele,dulci mãscãri,
Pe cai de votcã ne pierdeam în zori
Spre Cotrocenii poleiþi cu invective
De niºte substantive colective.
Gerul a ucis orice boare de vânt.
Soarele s-a prãvãlit îngheþat în cuvânt.
Dar se scria ºi nu apãrea
ªi încã se mai citea, încã se mai cita
Înainte de risipire, de inaniþii
ªi înainte de epopeice repartiþii… Iar pretutindenea e nu
Ecou
Ai putea fi oriunde-n aceastã mulþime
Printre maºini,flori ºi vitrine.
Printre semafoarele tandru rujate,
În apele gândului învolburate,
Între filele unui curs pedant ori amestecate
În manuscrisul unui roman fãrã identitate.
Ai putea fi în depãrtarea care ne apropie
Cu aripile ei de dropie,
În câmpia aºteptãrii tot mai întinsã
Peste care norii uitãrii îmbrãþiºeazã
marginea zãrii.
Ai putea fi în titlul acestui poem despre tine
Ca o scrisoare în care spun cã mi-e bine,
În parfumul bãtrânului ceai
Risipit în ploaia de mai,
În podul palmei sãpatã adânc, în secarã
Stând de veghe în lanul cu plâns de vioarã
Anul X, Nr. 10 (115) • octombrie 2009
Ca o coastã de fum în clipitã
Pentru dragostea neisprãvitã.
Revedere
Ninsori cuminþi din verighetã-þi cad
În jurul unei ceºti cu ceai
ªi-un fluviu fardul îþi despicã
La alungarea ta din rai
Mã doare coasta lipsã dintre coaste
De parc-aº trage dupã mine
Un tren al amintirii noastre
Si-o garã micã în ruine
Salcâmii desfrunziþi îºi râd de noi
Spun vorbe fãrã noimã apoi tac
De-mi pare cã pe faþa-mi cu vãpãi
Parfumuri grele dorm între dantele
Cadavrul unui mâine s-a uscat
Ascuns între –ale ochilor perdele
Ca umbra nevãzut-a unui drac
Nu-i loc în nicio carte pentru noi
Si nu vom locui în rune
Va fi doar zvonul stins de zurgãlãi
Pe ninse margini de pãdure
Te vor îmbrãþiºa tramvaiele cu falã
Vitrine tandre îþi vor ºterge chipul
În trupul tãu de catedralã
Va predica de sãrbãtori nimicul
Aici,acolo, eu ºi tu
…
Epilog
Numai ploaia loveºte-n fereastrã
Numai cerul surpã lacrima noastrã
Numai mãrul cade din rai
Numai tãcerea inimii dã grai
Numai flacãra stelei lutul topeºte
Numai aripa am pierdut, îngereºte
Numai vremea e-n toate cu unda ei jucãuºã
Numai moartea bate la uºã
53
 POEZIA ACASÃ

Iulian Filip

ADRIAN GAVRILIUC...
(Strãºeni, 1987)

...care voia sã concureze cu Eminescu

Apelez la Aurelia Borzin în continuare, ca sã prezint un ºi mai tânãr poet din ciorchinele luminos
sideral. Aurelia avea alt titlu de portret. Asta mi-am permis: sã schimb titlul cu uluitoarea frumoasã
ambiþie de copil poet. Mai departe-i ce zice Aurelia... * „Însuºind cu brio artele plastice ºi coregrafice ale
ªcolii de Artã din oraºul Strãºeni, ºtiinþele teoretice la Liceul European Basarabia, din aceeaºi localitate,
tânãrul condeier Adrian Gavriliuc, nãscut în Strãºeni la 16.09.1987, actualmente student în ultimul an la
Universitatea Tehnicã, specialitatea Design ºi Tehnologii Poligrafice, din Chiºinãu, debuteazã cu
volumul de versuri Îngeri strangulaþi graþie concursului desfãºurat de cãtre Uniunea Scriitorilor în
colaborare cu editura Prut Internaþional (colecþia La steaua, 2006). Placheta, fiind pe bunã dreptate
demnã de atenþie, nu rãmâne în afara reverberaþiilor critice ºi aprecierilor. În cadrul Salonului Internaþional
de Carte pentru Copii, 2007, Adrian se învredniceºte de premiul Fondului Literar al Uniunii Scriitorilor,
iar în paginile revistei CLIPA sideralã cunoaºte botezul literar din partea poetul Ion Hadârcã (CLIPA
sideralã nr. 2, 2007, Fericitul în suferinþã Adrian Gavriliuc ºi revista Viaþa Basarabiei nr. 1, 2007).
Activitatea literarã a acestuia se fructificã însã mult înainte de acest debut, prin publicaþiile poetice ºi
publicistice, în calitate de membru al colegiului de redacþie al revistei CLIPA sideralã ºi al Cenaclului
Iulia Hasdeu, începând cu 2005. * Elev fiind, itinerarul poetic al lui Adrian, începe dintr-o provocare:
voiam sã concurez cu Eminescu, se va confesa cu un zâmbet abia schiþat tânãrul, vãzându-ºi singur
dintr-o parte, absurditatea de copil, inocenþa naivã. Era prin clasa a opta când numãra poeziile lui
Eminescu, vreo 800 ºi ceva la numãr, iar el, abia la începuturi, nu avea decât a opta parte din
impunãtorul numãr la care îºi propusese sã ajungã. Uneori scriam câte trei poezii pe zi. Poezia lui
Eminescu este una care inspirã (...). La acea vârstã eram molipsit de poezie. De fapt nici nu ºtiu
dacã ceea ce scriam atunci putea fi numit poezie. * Apariþia volumului Îngeri strangulaþi, schimbã
punctul de vedere al cenaclistului. Acesta înþelege, ca printr-o revelaþie, cã nu ar trebui sã urmãreascã
cantitatea versurilor, ci calitatea, mesajul acestora. Poezia devine pentru Adrian un perimetru al
experimentului, o celulã în care îºi propune sã îmbine muzica, pictura..., toate artele. Deºi versurile
sunt scrise (cu unele excepþii), într-o discursivitate modernã, acestea vibreazã de o muzicalitate
aparte. Reminiscenþele eminesciene se regãsesc reverberate în cheia suferinþei dureros de dulce:
suferinþa/ cu boþul ei de zahãr; ce bine e/ când mai poþi/ sã suferi; eºti fericit/ cã mai poþi/suferi;
bucurându-ne înfricoºaþi. Poemele sale au drept axã o imagine asociativã, adeseori metaforicã, care
declanºeazã discursul poetic: ne-am prins asemeni/ unei rãni de bandaj/ murdar/ ºi am crescut ºi ai
crescut/ în mine/ ca pâinea în covatã („Prindere”); amurgul/.../ ca un animal sfârtecat; erai frumoasã/
ca un creion/ bine ascuþit („Plastic”); prinºi de trup/ ca nuca în caramelã („Ultimul dans”); ca un peºte
de gât sunt prins de semnul întrebãrii („Disper”) etc. * Sã-i urmãrim zborul, destinul literar. Debutul sãu
poartã însemnele, mugurii a ceea ce va sã (de)vinã. (Aurelia Borzin)
Din câte le-a selectat portretista de Aurelia am selectat ceea ce (cât!)poate gãzdui revista noastrã.

alb-negru îngeri strangulaþi

Sunt actor. Divulg actul final.
Lacrimile mele albe
pe zgura mãºtii de þap.
Sunt pictor. Nu te miºca. Desenez.
Zadarnic te-ai deghizat.
Lumina îþi potriveºte culoarea.
Sunt poet. Mã scriu negru pe alb.
Iluziile mele sunt pãsãri
care ciugulesc partea dositã a Lunii.
Sunt omul cu ziua ºi noaptea într-un singur
ochi.
ca dupã o iarbã tare
cerneala îmi umple irisii
când ziua pe picioare colanþi negri îºi trage…
sunt un arici cu blana întoarsã
moartea mã aºteaptã scuipând seminþe
când eu ferecat în pãtrat mã cutremur…
tu n-o sã mergi niciodatã pe apã
nici eu nicicând nu voi sfârºi poemul
rãmânem cu aripi de foi de ziare în spate…
atâta vopsea aruncat㠄aiurea” pe pânzã
atâta hârtie crispatã ºi ruptã
nimic dacã înþelegi
pleacã ºi te ucide
(definitiv)…

54 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 Sfârºit de elegie prindere
duhul zãpezii din streºini azi se destramã ne-am prins asemeni
cãzând pe lutul ºoselei unei rãni de un bandaj
asculþi? murdar
ºi am crescut ºi ai crescut
nu ne-am privit de o lunã ºi-mi pare astfel în mine
c-ai murit ca pâinea în covatã
ca zãpada revãrsându-ne
lãsând drumuri ude cleioase
astfel trãim
eu nu te aºtept ne doare când ne despãrþim
iar dacã cumva chemarea-mi auzi ne sufocãm dacã trãim
sã ºtii: alãturi
nu e decât ecoul chemãrii de-atunci...

târziu
exchange
când ploaia pe sârme de stâlp
îºi atârna draperiile ude
în troleibuzul enorm ca o ºurã
rãmasei doar eu ºi cu moartea
vârful limbii ei ascuþit
semn îmi fãcuse sã vin lângã dânsa
de dupã geanã mi-am scos ºi eu fisa
ºi-am mers printre rânduri ca un treaz
ameþit
subsuorile ei ascundeau un paner cu coji
de lãmâie
buzele ei asemeni unei enorme ridiche
i-am spus cã-s abonat la versul cu rimã
iar ea a zâmbit ea mi-a zis
c-ar putea sã-mi dea trupul pe-o searã
sã-l strâng între unghii pânã la sânge
în schimb pe-o aripã ºi trei dinþi de înger
rock
ca un pãmânt secat tinzi sã storci
din cârpa sufletului meu
cel puþin/o picãturã de iubire
cu toate mâinile mi-astupi toþi ochii
ºi-mi mângâi scheletul
de parcã mi-ai fi prognozat suicidul
mi-e aºa de ruºine sã-þi spun
cã nu am învãþat sã iubesc florile
mi-e atât de teamã sã îþi rãspund
cât timp am dormit împreunã
tu ai cuprins ºi ai sãrutat o piatrã
piatra din care s-a dãltuit racla lui Isus
paºti
„M-am întors/ ºi am mers cu ei”
(ªtefan-Vitalie Cundraþchi)
atât de mic ºi pângãrit vin spre Tine Doamne
cã dacã ai arunca cu o cãrãmidã în mine
din rãsputeri
nici n-aº încumeta sã întreb pentru ce
cu genunchii moi ca aluatul mi te-nchipui
ºi simt cum animalul din mine se trage la gard
aº vrea sã cred în tine Rãstignitule
dar ah cocoºul...iar obrazul stâng mã doare
prea mult
ca sã-l pot întoarce ºi pe celãlalt
eºti prea cuminte Doamne þi-am aflat
slãbiciunea
cât nu-i târziu sugrumã întunericul din noi
ºi trezeºte copilul –
de-aici porneºte sentinþa
*/*traffic
...paºi grãbiþi ºlefuind asfaltul
scoarþa terestrã se electrizeazã
cerul nu are încotro
cade...
*/*
...în sala de spectacol
femeia începe sã cânte romanþa
o romanþã vâscoasã
o romanþã de dor
frumoasã ca un abajur de cristal
dar la un moment dat ea uitã cuvintele
inimile se opresc
abajurul cade...

Anul X, Nr. 10 (115) • octombrie 2009 55

 RIDENDO
POFTIM CULTURÃ!...
pe bandã rulantã*
Ah! Criza asta!...
Trãim un paradox diliu
ªi pân-la urmã, patriot:
Prezentu-i tulbure de tot,
Dar viitoru-i strãveziu!
Paradox
Patriotismul sus sau jos,
Nu este prea spectaculos,
Dar, ca-ntr-o falnic㠺arad㠖
Patriotismul de paradã!...
„Minciuna are picioarele scurte”
Vorba asta de taclale,
E expresie “de curte” –
Are ea picioare scurte,
Dar ni le aratã goale!...
Politicã în familie
Când soaþa mea-i cu partea dreaptã-n Vest,
Cu partea stângã este înspre Est,
În dilematica nu / pentru,
N-aº pierde de n-aº fi „de centru”?!...
Viaþa ca un joc de ºah
Tratându-l ca pe oriºice bãrbat,
Dã ºah Regina, Regelui advers
ªi, cu al calului nãvalnic mers,
Impune un verdict istoric: MAT!
Bucureºteanul ºi limba „moldoveneascã”
Din Chiºinãu ºi-a luat soþie,
Aleasã, nu de-a valma,
Dar limba încã nu i-o ºtie,
În schimb, îi ºtie... palma!
56 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Corin Bianu
Conjugalã
Când n-are bani nici pentru macaroane,
Iar vremea-a devenit deja câinoasã,
Exclamã soaþa, încãlzitã-n casã:
– Ioane, eºti de milioane!
„Profesionista”
Prin muncã paroxisticã
Ea ºi-a clãdit averea-i mare –
Ca-n viaþa fotbalisticã,
A tras cu ambele-i picioare!
Boli profesionale
Când navigheazã mult pe Internet,
Internauþii sunt expuºi la stress,
Abia aºa îºi capãtã-nþeles
ªi boala fani-lor de… Caber-net!
Unui anume epigramist
Cã e un tip ultradotat,
E limpede precum o apã:
Milos, activ ºi devotat,
Cultivã epigrama... ºchioapã!
Zodia Taurului
E zodia ce, ca un meºter faur,
Lucrând cu-anume ambiguitate,
Dã unor domni o dublã calitate:
... De bou ºi taur!
Jurnalistului radio – t-v
Alexandru Mironov:
Aºa un slujitor, mai rar,
Pe al ºtiinþelor altar,
Cã dânsul, cu intenþii brave,
Emite numai... miro(s)noave!
 CÂNTECE ÎN CULORI

Vasile Romanciuc

PETRU CÃRARE
(13 februarie 1935, s.Zaim, Cãuºeni)

„POIANA VESELÔ A CUVINTELOR

Poetul Petru Cãrare vãzut de criticul literar Vasile Coroban: „...un talent autentic, înzestrat de
naturã cu toate calitãþile necesare observatorului satiric, umoristului care vede spectacolul vieþii...” * În
1972, reuºind sã înºele cenzura, poetul publicã celebra sa carte Sãgeþi, interzisã de cerberii comuniºti
ºi retrasã din librãrii peste numai câteva zile de la apariþie. În procesul-verbal al ºedinþei Biroului CC din
28 martie 1972 se menþioneazã cã acest volum „...conþine un ºir de greºeli serioase ºi este dãunãtor
din punct de vedere politic. Culegerea este împânzitã de idei ce dezvãluie un spirit al deznãdejdii ºi lipsa
soluþiilor (...). Un rând întreg de poezii pot servi drept teren de interpretare greºitã a vieþii noastre, de
aþâþare a unor dispoziþii naþionaliste nesãnãtoase...” * Cititorii însã au înþeles bine: „jungla colonialismului”,
cãtre care se îndreapt㠄sãgeþile” poetului este, de fapt, „jungla” noastrã de acasã, regimul bolºevic de
ocupaþie: „Noi avem un hoþ în casã,/ Noi cu hoþul stãm la mas㠖// Ne-a ieºit mai ieri în cale/ Cu idei ºi cu
pistoale,// ª-acum sã ne ia se-ndurã/ ªi bucata de la gurã.// ªi-ncã altã noutate:/ Eºti dator sã-i spui ºi
frate...” Sau: „...când vãd cã pe un frate/ L-a ajuns un glonþ din spate,/ Întorc arma înapoi:/ – Cine-a tras
din noi în noi?” Sau: „În stânga vecini,/ În dreapta vecini,/ Deasupra vecini,/ Dedesubt vecini –/ ªi toþi
sunt strãini/ Veniþi de departe./ Strãini în faþã,/ Strãini în spate./ ªi numai fraþii departe...” * Poezia lui
Petru Cãrare este un strigãt de revoltã împotriva „zilelor trãite cu capul plecat”. Sãgeþi, în opinia criticului
Ion Ciocanu, este „o carte îndrãzneaþã, plinã de adevãruri esenþiale despre viaþa noastrã sub ruºi,
despre însuºi destinul nostru mutilat...” * „Povestea” Sãgeþilor se întâmpla dupã zece ani de la debutul
editorial – prima carte a poetului, Cale bunã, Ionele! (versuri pentru copii), apare în 1962. De atunci,
printre volumele sale de parodii, epigrame, schiþe, aforisme º.a., poetul nu a uitat niciodatã s㠄semene”
cu toatã dragostea cuvinte alese pentru cei mici. Este autorul cãrþilor Ionicã Tropoþel, Poiana veselã,
Umbrela, Urzicuþe, Soare cu dinþi, Un motan citea o carte, Micul Pãcãlici º.a. * În „poiana vesel㔠a
cuvintelor lui Petru Cãrare, copiii nu se plictisesc niciodat㠖 gãsesc aici multã luminã, cãldurã, voie
bunã. ªi, desigur, multe flori, cãrora poetul le-a dãruit culori inconfundabile.

Bunã dimineaþa! Toamnã târzie

Soarele, de dupã vii, Sus, în pom, pe o crenguþã,

κi aratã faþa: S-a oprit o vrãbiuþã.
– Hai sculaþi-vã, copii!  
Bunã dimineaþa! Vrãbiuþa ºi crenguþa,
  Amândouã, se dau huþa.
Rouã rece s-a lãsat,  
Rece cum e gheaþa. Bate vântul mânios,
Cine-i primul la spãlat? Sã dea vrãbiuþa jos.
Bunã dimineaþa!  
  Vrãbiuþa stã pe loc
Haide sã cântãm în cor: Cu o frunzã prinsã-n cioc.
„Ce frumoasã-i viaþa!”
ªi sã spunem tuturor:
– Bunã dimineaþa!
Concert nocturn
Greieraºul cu lãuta
Cântã sârba ºi bãtuta
ªi danseazã un arici,
Luminat de-un licurici.

Anul X, Nr. 10 (115) • octombrie 2009 57

  
La revedere! De ce soarele e roºu?

Mândre pãsãri cãlãtoare, Soarele pe cer rãsare

Vai, cu ce v-am supãrat? ªi e roºu... de ruºine,
– Niciun fel de supãrare, Cã i-am spus ºi eu, în fine:
Noi ne ducem la iernat. – M-am sculat azi, frãþioare,
  Mai devreme decât tine!
Vezi cã vântu-i tot mai rece,  
Numai nouri, numai ploi,  
Iarna, însã, cum va trece, Mãrul
Ne întoarcem înapoi.
  Mãrul multe mere are,
– Eu v-aºtept la primãvarã, Mere dã la fiecare:
O sã mã gãsiþi uºor – Celui silitor la carte
Cum intraþi la noi în þarã, Îi dã multe mere coapte,
Întrebaþi de Nicuºor. Iar bãiatului lenos
Îi dã mãrul viermãnos.
   
 
Vine iarna Iepuraºul curajos
 
Vine iarna, iatã vine N-o sã mã mai tem la noapte
Cu gheþuº ºi cu patine. Nici de zgomot, nici de ºoapte!
Vine iarna friguroasã, Am sã trag ºi-un somn, precis!
Cui i-i frig – sã stea în casã, Ce e drept, c-un ochi... deschis!
Sã nu scoatã nasu-afarã  
Pânã hãt la primãvarã.
    
Un motan citea o carte
 
Un motan citea o carte
Fulg de nea
ªi-a zvârlit-o hãt departe:
Fulg de nea! – Miau! Iar despre câini ºi lei!
Fulg de nea! ªi nimic de ºoricei...
Vino la fereastra mea!  
   
Fulgul zboarã, Arici-Pogonici
Parcã-i viu,
ªi-mi rãspunde:
– Mãi arici-pogonici,
– Iatã viu!
Poate-mi vinzi un ac, ce zici?
 
– Câte ace în spinare,
Înconjoarã casa noastrã
N-am niciunul de vânzare.
ªi se-aratã la fereastrã.
Pot sã-þi dau vreo cinci din ele,
 
Dar þi le înfig în piele.
Fulg de nea!
Fulg de nea!
Intrã-n odãiþa mea!
 
Fulgul zice:
– Mulþumesc,
Ce, sunt prost – sã mã topesc?!
 
ªi se duce sã se joace –
Lui, la frig,
Mai mult îi place.

58 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 PROZÃ
NORUL
(fragment)
Bãrbatul se oprise din treabã, curãþase
o sapã, îi încerca tãiºul cu degetul mare al
mâinii stângi, trecând mulþumit buricul
peste ascuþiº din ce în ce mai repede ºi
mai apãsat, în sus ºi-n jos. Ridicase ochii
când auzise poarta de la drum, mai întâi
scârþâind, izbind cu zgomotul cunoscut
încuietoarea, apoi bulumacul, oprindu-se
în el, aºa cum se învãþase cu timpul, sã se
închidã singurã.
Vãzuse intrând, mai întâi un bãrbat,
apoi o femeie în urma lui, dar nu prea
observase de dincolo de gardul grãdinii
unde lucra cine ar putea fi, aºa cã, þinând
sapa cumpãnitã în mâna dreaptã, înaintã
cu paºi mãrunþi spre pârleaz, nescãpând
din ochi cele douã figuri ce se apropiau
scuturându-ºi picioarele de clisa adunatã
din drum. Mai întâi ºtergeau cu bãgare de
seamã branþul pantofilor de marginile
ºtergãtorii de fier ruginite, apoi trãgeau
când unul, când altul, noroiul lipicios de
pe tãlpi, ridicând o grãmãjoarã proaspãtã
peste cea uscatã, dedesubt.
Ion ªase se apropie destul cât sã-i
vadã, sã-i întâmpine aºa cum fãcea de
atâtea ori când intra cineva. Bãnui cã ar
putea sã fie feciorul lui de la Câmp
împreunã cu norã-sa. Le simþea prezenþa,
de fiecare datã când veneau, dupã câinele
pe care îl vãzu mai devreme cã îl apucã o
agitaþie neobiºnuitã: fãcea ture concentrice
în jurul curþii, din ce în ce mai mici, pânã
se învârtea în jurul tãietorului. Obosit, se
suia pe tãietor ºi începea sã latre, un lãtrat
aparte, mulþumit, îndreptat în direcþia de
unde veneau, apoi se vîra pe sub gardul
grãdinii unde râcâise numai cât el sã aibã
loc ºi dispãrea. Nu se întâmplase niciodatã
ca sã disparã în acest mod, sã nu aparã
bucuros, þopãind, înaintea lor, sã le anunþe
lãtrând vesel, prezenþa. Îi vãzurã ºi ei de
departe, sãrind peste pârleazuri sau
fãcându-ºi loc cu greu, printre gãurile
gardurilor de mãrãcini ºi de cãtinã, aºa era
modul lui de a-i primi. Mai întâi, le venea
înainte, la Podul ãl Mare, uneori îi întâmpina
Anul X, Nr. 10 (115) • octombrie 2009
Titi Damian
chiar în Muche la Cruce. Odatã le-a ieºit
înainte tocmai la Curmãturã. Nu le venise
sã creadã. De unde ºtia câinele cã ei vor
veni, ºi încã pe la Ulmet? Prima datã au
crezut cã-i o întâmplare, o fi scãpat de
acasã, s-o fi plictisit sau o fi dat de vreo
nuntã de câini, acum spartã. „Ce-i ºi cu
animalul ãsta?” gândi Florin mângâindu-l
ºi ciufulindu-l. Floricã îºi ridicã labele din
faþã mult peste genunchii bãrbatului, îl
murdãrise de noroi, îºi întinse botul
pistruiat în palmele sale, cu urechile lãsate
pe spate, ºi aºtepta rãbdãtor sã-l mângâie,
sã-l ciufuleascã, scheunând uºor. Avea o
privire de parcã ar fi vrut sã spunã: „Ce
ºtiþi voi cât de dor mi-a fost de voi, stau
singur cu bãtrânii, în satul ãsta la fel de
singur, între Vîrful Vãtraiului, Vîrful Goºii,
Vârful Cecilii, Vârful Goºilor ºi Vârful
Boºoveiului. Când mã mai apucã
singurãtatea, mã sui pe tãietor ºi urlu la
Fagul, la fel de singur, pe care-l zãresc
peste streaºina casei, cu crengile încãrcate
de rãmurele ºi frunzuliþe tinere, abia ieºite
din muguraºi, ca ºi acum. Simt cã el mã
aude ºi-ºi scuturã crengile încãrcate de
rouã dimineaþa, parcã ar vrea sã-mi spunã
cã m-a auzit, sã am rãbdare. Vremurile trec,
oamenii se duc, dar Fagul rãmâne, ºi satul
de sub el rãmâne, cãci vin alþii, plecaþi peste
dealurile astea, în cela patru zãri, dupã
muncã, sãracii, prea sunt frumoase locurile
astea, chiar ºi când înoþi în noroi pânã la
genunchi. Soarele se iveºte mereu dupã
Vârful Ceciliei ºi întãreºte clisa pânã o face
pulbere. Noroc cu bãtrânii ãºtia
neputincioºi, el nu prea vede, mã duc mereu
cu el la apã la Diconeºti, atunci mai ies ºi
eu din curte, nu-i bag în seamã pe ceilalþi
câini care mârâie, tot de singurãtate, la
mine, prin gard. Asta îi înnebuneºte, m-ar
rupe sã poatã, dar este de-ajuns sã mã
apropii, cã-i ºi vezi cã se retrag scheunând,
norocul lor cu gardul. Sunt eu de vinã cã
sunt mare, flocos ºi îi sperii cu lãtratul meu
gros? Bãtrâna-i ºi ea beteagã, a lipsit de-
acasã cam de când au cãzut ultimele frunze
59
ale fagului ºi a apãrut tocmai într-o zi cu
un vânticel cãlduþ când m-a scos stãpânul
cu caprele ºi cu cele douã oi cu miei la
pãscut. Nici acum ea nu-i în stare sã ducã
mãcar un braþ de lemne în casã, încearcã,
dar o vede bãtrânul ºi strigã la ea: <Eºti
nebunã? Dacã mori, eu cu cine rãmân aici,
nu vezi cã nu mai avem pe nimeni în sat,
niciun neam, toþi s-au dus care încotro, la
oraºe, pe ºantiere, sã-ºi câºtige pâinea, nu
s-a mai întors nimeni dintre cei plecaþi, i-a
înghiþit drumul spre Între-Sibicii pe care
dispar, nu se mai întorc!>”
Se duse apoi ºi la Sonia, repetã gestul,
înãlþându-i-se cu labele din faþã pe rucsacul
umflat din spatele ei, apoi în cercuri din ce
în ce mai largi se învârti þopãind ºi mârâind,
cu aceeaºi bucurie a reîntâlnirii, lingându-i
acum palmele, gâdilindu-i-le: „Ajunge,
astâmpãrã-te! Mã umpli de bale, ce sã-þi
dau?” Câinele parcã-i înþelese supãrarea ºi
o luã supãrat pe poteca din faþa casei,
aºezându-se pe treptele de piatrã cu coada
lãsatã. Se strecurã pe portiþa întredeschisã,
aºteãptându-i cuminte, cu limba scoasã,
lângã stãpân, urmãrindu-i cu privirea, când
pe unul, când pe celãlalt.
Ion Mândruþã se apropie, fixã atent,
încreþindu-ºi ochii ºi fruntea, bãrbatul din
faþã, îi recunoscu glasul, se vedea cã îi
slãbise vederea, se apropie ºi-i întrebã: „Tu
aºti, Florine? Tu eºti, Sonia? Aþi mai venit
pe la noi?” Dintr-o datã se opri ºi, în loc sã
le rãspundã la salut, dãdu drumul unui glas
pe care nu i-l mai auziserã de demult, din
copilãrie, schimbat, oarecum rãstit, þipat,
isteric, þâºnit dintr-un chip schimonosit,
pungit, nestãpânit, de nerecunoscut, într-
o clipã îmbãtrânit, îngârbovit, încordat ºi
împietrit, ca din vãgãuna Samarului, cum
se aude când scapi în fundul ei un bolovan,
mai mult un ecou, decât un glas cunoscut:
– Ce-i, mã, ai ajuns ºi tu ªapcaliu?
Piei din ochii mei, sã nu te mai vãd!
Dispari! ªi tu de ce l-ai lãsat?
Faþa i se zbârcise, ochiul cu care
vedea slab i se mãrise, ridicase sprâncenele
îngroºându-i cutele frunþii spre pãrul alb,
rar, acum parcã zbârlit. Bãrbia îi tremura,
buzele se pregãteau, tremurând,
nestãpânite, sã dea drumul altor propoziþii
reþinute, gâtuite, þinute un timp prizoniere:
– Sã pleci! Sã nu te mai vãd! Dã jos
ºapca aia nenorocitã! Când m-ai vãzut tu,
pe mine, purtând ºapcã? ªapcã poartã
numã ãºtia de Divale, de la ceapeu, de la
Sfat, de la judeþ, de la partid! ºi aruncã
privirea furioasã parcã peste gard, spre
drumul de unde tocmai veniserã, de parcã
s-ar fi temut sã nu-l audã cineva. Acum
60 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
îºi ridicase în cumpãnire sapa þinutã strâns,
pregãtitã parcã sã loveasc㠖 cât se
îndreptase pe poteca pietruitã dinspre
polãþicã spre poartã, acum ajunsã la
înãlþimea umãrului, cu palmele strânse,
încordate, într-o poziþie când
ameninþãtoare, când nehotãrâtã,
pregãtindu-se sã izbeascã:
– Bãiatul taaa-tiiii, feciorul meeeu!
începu acum sã se vãicãreascã. Sã se dea
el cu ãºtia, sã poarte el ºapcã? Arunc-o,
sã n-o mai vãd în curtea meaaa!
Dintr-o datã, aruncã sapa peste gard,
izbise tulpina gutuiului de pe margina
potecii în care zbârnâi, apoi se rãsuci
sprinten, pe cãlcâie, ca-n armatã,
întorcându-le spatele ºi îndreptându-se spre
grãdinã, deschise cu forþã portiþa prinsã
cu un chiostec pe care era mai sã-l rupã.
Gãsise altã sapã sprijinitã lângã zidul
bucãtãriei de varã. Una mai mare cu faþa
mai latã ºi continuã sã înceapã încã un ºanþ
pentru cartofi, adâncit în gânduri, de parcã
nimic nu s-ar fi întâmplat, ei n-ar mai fi
fost în faþa lui, a zis ceea ce a avut de spus
ºi i-a trecut. Doar buzele îl trãdau,
mestecând repede fragmente de cuvinte ºi
propoziþii numai de el ºtiute ºi auzite, semn
cã furia i s-a scurs mocnitã undeva în
adâncuri ºi trimite de acolo, din când în
când, rãbufniri adunate de-o viaþã.
Cei doi rãmãseserã înmãrmuriþi,
nevenindu-le sã creadã cã ar putea fi
întâmpinaþi cu atâta ostilitate din cauza
ºepcii care nici mãcar nu era a lui. O uitase
un coleg în maºinã, ºi acum, gândindu-se
cã s-ar putea sã plouã de la Ulmet pânã la
Muscel, socoti cã-i bunã, mai ales cã aºa
se ºi întîmplase pe drum, mai ales cã se ºi
rãcorise biniºor afarã. Bãtrânul nici nu
aºteptase sã i se zic㠄Sãru-mâna” aºa
cum fãceau de obicei. Ritualul sosirii lor
era mereu cam acelaºi. Mai întâi se
repezea sã-i ajute sã-ºi dea rucsacurile din
spate. „Aþi transpirat de s-au udat ºi
hainele, sunteþi uzi pe spate pânã la piele.
Daþi jos bagajele ºi vã schimbaþi, sunteþi
transpiraþi leoarcã. „Ia uite mata, Ioane,
cu ce bagaj greu în spate au urcat cinci
km! Iar aþi cãrat greu, parcã aþi avea
bolovani, nu altceva!” ªtia cã nu erau
bolovani, era doar un fel de-al ei de a-i
lãuda, compãtimindu-i pentru efortul fãcut.
Sã urci atâta drum, pe ploaie ºi noroi
aproape pieptiº, cea mai mare parte din cale
cu rucsacul în spate de la Bãlãneºti, pe
Ulmet, pânã la Curmãturã, ocolind aproape
tot Vârful Ceciliei, pânã la Muscel, nu era
uºor, asta o ºtia ºi bãtrânul, care se închina
fãcând cruci din ce în ce mai repezi..
 ISTORIA PRESEI
PRESA COALIÞIILOR MILITARE*
În acest sens, prezintã interes relatarea
împrejurãrile în care aceºti eroi au dobândit
Crucea de fier sau cum au dus la bun
sfârºit o misiune de sacrificiu. Revista
circulând ºi printre militarii armatelor
aliate, italieni, unguri, români, finlandezi,
arabi, din când în când reporterii de front
germani redacteazã material documentate
ºi din rândul acestora. Aºa se face cã în
numãrul 5/3 noiembrie 1942, ca sã oferim
doar un exemplu, se regãseºte un
remarcabil fotoreportaj despre artileria
grea a armatei române. De asemenea,
existã câteva numere speciale, unele
exclusiv adresate publicului german (între
care unul tineretului german) care nu au
fost destinate vânzãrii, ci au avut circuit
închis. Ceva detalii despre acestea existã
pe net, în bibliotecile noastre negãsind
asemenea exemplare. Deºi realizatã de
germani, este o revistã tipicã, destinatã
întãririi coeziunii dintre forþele coaliþiei
antibolºevice, între altele, dincolo de toate
celelalte obiective nu mai puþin importante
urmãrite de extrem de eficienta
propagandã pusã la punct de dr. Goebbels.
Vârful de lance al propagandei scrise ger-
mane în vremea lui Hitler, excluzând
publicaþiile strict politice, bineînþeles,
rãmâne Signal, cea mai bunã revistã
ilustratã din lume în perioada celui de-al
Doilea Rãzboi Mondial. Fondatorul ei a fost
locotenent-colonelul Hasso von Wedel,
ºeful biroului de propagandã a Wehrmacht-
ului. Primul numãr a ieºit la jumãtatea lunii
aprilie 1940 în patru limbi, în 40.000
exemplare, pentru ca, la un moment dat,
sã ajungã la un tiraj de 2.500.000 de
exemplare în aproape toate limbile
Europei. Ultima ediþie avea sã aparã la
finele lui martie 1945, cea cu numãrul 6,
per total al 112-lea numãr, adicã peste 5000
de pagini, multe color, cu un index tematic
de invidiat care, dincolo de monitorizarea
evenimentelor de pe fronturile de luptã,
* Fragment din Istoria presei militare, în pregãtire la
Editura Bibliotheca.
Anul X, Nr. 10 (115) • octombrie 2009
Dan Gîju
avea ca idee dominantã, valabilã mai mult
ca oricând la ora de faþã, unitatea noii
Europe prin culturã. Cu observaþia, fireºte,
cã atunci situaþia era analizatã prin lupa
„extremist㔠a liderilor naziºti. Totuºi,
ziariºtii de la Signal se feresc sã cadã în
pãcatul politizãrii excesive, astfel cã revista
are ºi azi foarte multe puncte de susþinere,
între filele ei regãsindu-se tratate cu maxim
respect toate pãrþile, protagoniºti ºi
realizatori ai articolelor, aproape toate
domeniile posibile, tratate mai mult sau mai
puþin exhaustiv, începând cu ºtiinþa ºi
terminând cu arta, aceasta din urmã sub
diversele ei faþete: picturã, sculpturã,
muzicã, modã etc. Propaganda de rãzboi
va predomina, evident, astfel cã nu existã
categorie de forþe, armã sau armatã, inclusiv
aliatã Axei sau de voluntari, pe care sã nu
o acopere reporterii de rãzboi ai Signal-
ului. Organizarea armatelor, tipurile de arme
ºi tactici de luptã, operaþiunile navale
(inclusiv submarine), aeriene (inclusiv
vânãtoare nocturnã ºi apãrarea antiaerianã)
sau terestre de pe toate fronturile de luptã
(Marea Nordului, Marea Mediteranã,
Oceanul Atlantic ºi Oceanul Arctic, Frontul
de Vest, Bãtãlia Angliei, Nordul Africii,
Balcani, Frontul de Rãsãrit etc.). Nicio armã
nu este trecutã cu vederea, nicio
personalitate militarã, niciun erou veritabil.
Sunt mediatizate astfel formaþiunile
auxiliare de femei, trupele alpine, artileria
grea, artileria antiaerianã, tancurile, trupele
speciale (de comando), geniºtii, infanteria,
cercetaºii în adâncime, submariniºtii, aºii
aviaþiei de luptã, trupele de voluntari
(Divizia Albastrã, legiunile arabã, indianã,
francezã), trupele generalului Vlasov,
formaþiunile SS, armatele aliate Axei
(italianã, croatã, magiarã, japonezã, românã
etc.). Toate marile bãtãlii în care a fost
implicat Wehrmacht-ul sunt tratate
profesionist, analizate din punct de vedere
tactic, cu scheme ºi hãrþi, începând cu cele
din Polonia ºi mergând apoi pe întreg fluxul
istoric deja cunoscut: Danemarca ºi
61
 Norvegia, Belgia, Olanda ºi cãderea
Franþei, Frontul de Rãsãrit deschis în
septembrie 1939, Iugoslavia, Grecia, Creta,
Africa de Nord, Stalingrad, Frontul din
Finlanda, Leningrad, Frontul italian, Frontul
de Vest dupã debarcarea din Normandia,
Orientul Îndepãrtat, operaþiunile contra
partizanilor. Sunt analizate sistemele politice
ºi organizarea diverselor state, accentul
punându-se, evident, pe supremaþia
naþional-socialismului în opoziþie cu
bolºevismul, aspecte din viaþa de zi cu zi
în vreme de rãzboi. O tematicã variatã
cuprindea: Agriculturã ºi alimentaþie,
arhitecturã ºi dezvoltare urbanã, muzee,
astronomie, automobile, film, artiºti de
film, economie, arheologie, civilizþii antice,
explorãri geografice, fotografie, literatura,
medicina ºi meteorologia, dansul,
concerte, muzicã, operetã, circ, reclame
(în special pentru companiile BMW, Agfa,
Audi, Siemens), curiozitãþi, cãlãtorii,
civilizaþii antice, cercetare ºtiinþificã,
zoologie, arheologie, psihologie, radio ºi
televiziune (inventatã în 1939 de cãtre
Telefunken), transporturi ºi comunicaþii,
sport ºi umor.
Ilustraþia este un alt punct forte al
acestei reviste, atât grafica (pictura,
desenul, caricatura) cât, mai ales
fotografia, multe dintre instantaneele
celebre ale celui de-al Doilea Rãzboi
Mondial fiind realizate de artiºtii Signal-
ului, pe hârtie Agfa. În principiu, la mijlocul
revistei era inserat un poster color, per total
în întreaga ei economie având opt pagini
color, cu fotoreportaje din cele mai diverse
ºi interesante precum Berlinul surprins
imediat dupã orele de bombardament
anglo-american, coliviile incendiate din
grãdina zoologicã, bisericile, cimitirele ºi
cinematografele nãruite, sinistraþii în
agonie, dupã care viaþa care îºi reia cursul
ei firesc, cu oamenii care merg în
continuare la teatrele ºi la cinematografele
rãmase intacte, defilarea gãrzii militare,
refacerea capacitãþii de muncã etc. Toate
acestea alãturi de fotoreportaje tipice
frontului precum este cel intitulat
Infanteria, balada picioarelor de fier (nr.
1/noiembrie 1942) unde, pe nu mai puþin
de nouã pagini, sunt reproduse câte 1-3-5
fotografii pe fiecare, realizate de Hilmar
Pabel în timpul unui marº de 50 de
kilometri în plin teritoriu inamic, niciuna
staticã, decât la final, când se face bilanþul
misiunii, textul fiind asigurat de Fred
Curtis Thornley, ambii ziariºti alãturându-
se pentru documentarea acestui material,
care pulseazã de viaþã, unei companii de
62 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
vânãtori de munte germani, împãrþind
alãturi de ei tot calvarul, adicã sudoare,
obstacole, chin, alarmã ºi nu în ultimã
instanþã luptã efectivã, realã. De altminteri,
se pare cã nicio armatã din lume nu a avut
mai mulþi reporteri de front cãzuþi la datorie
ca Wehrmacht-ul, numai în acþiunea din
toamna lui 1939, când a fost atacatã
Polonia, pierind ºapte, ca în 1941 numãrul
acestora sã se ridice la 23. De acea nu
surprinde cã din când în când erau uciºi
chiar ºi corespondenþii de rãzboi cu pagini
dedicate exclusiv prezentãrii trupelor, cu
ilustraþii din activitatea lor de documentare,
precum este cazul lui Hans Liska.
Inclusiv aliaþii, aºa cum precizam, sunt
mediatizaþi la un nivel mai mult decât
onorabil, de la pagini întregi de fotoreportaj
în interior ºi pânã la dedicarea primei
coperte atunci când existã un motiv
plauzibil, precum este cazul numãrului 3/
1944, unde prim-planul este oferit
generalului român Corneliu Teodorini
(1893-1976), cu explicaþia „El s-a dovedit
destoinic în lupta continentului”. Restul
detaliilor sunt la pagina 2, de unde aflãm
cã în ziua de 8 decembrie 1943, adicã a
doua zi dupã ce Comunicatul Oficial al
Armatei Germane a evidenþiat prin puþine
cuvinte, eroismul generalului român
Corneliu Teodorini, cu ocazia distrugerii
capului de pod de la Sud de Kerci,
Führerul i-a conferit frunzele de stejar la
Crucea de cavaler a Crucii de fier.
Generalul Teodorini este cavalerul
decoraþiei „Mihai Viteazul”, cea mai
înaltã distincþiune rãzboinicã din þara sa.
Acest camarad de arme român este cel de
al treilea soldat al armatelor aliate ºi al
doilea ofiþer al þãrii sale care a primit
aceastã înaltã distincþiune germanã. Prin
el sunt cinstiþi, în acelaºi timp, ºi curajoºii
soldaþi pe care îi conduce de peste doi ani
în sectorul sudic al frontului de rãsãrit.
Printre numeroasele fapte rãzboinice ale
armatelor europene se evidenþiazã
contribuþia sa la înfrângerea trupelor
bolºevice care intraserã în Feodosia la
rãspântia anilor 1941/42, la nimicrea
armatei sovietice de pe peninsula Kerci din
primãvara anului 1942 ºi în grelele lupte
din regiunea muntoasã a Caucazului de
Vest. Numele sãu va rãmâne nemuritor mai
ales în legãturã cu aprigele lupte de baraj
de la capul de pod al Cubanului. În
personalitatea sa pregnantã pãtrunsã de
spiritul de luptã se întrunesc vechile calitãþi
de cavalerist împreunã cu perfecta
cunoaºtere a tuturor mijloacelor ale
conducerii moderne a rãzboiului.
 CLIO
Mihai Gabriel Popescu
TÂRGOVIªTEA
în documentele din anii 1810 ºi 1912
Prin strãdania preotului Alexandru A.
Popescu-Runcu, fratele compozitorului ºi
dirijorului de excepþie preotul Ion Popescu-
Runcu, a apãrut în anul 1936 în Târgoviºte,
la tipografia „Viitorul” Catagrafia judeþului
Dâmboviþa la anul 1810, lucrare în care
Târgoviºtei i se alocã cel mai întins spaþiu.
În lucrare au fost prezentate/recenzate
satele, bisericile cu hramurile lor, numãrul
de persoane pe enorii, date despre preoþi
ºi familiile lor, naþionalitãþile.
Târgoviºtea, la 1810 era împãrþitã
religios în 19 parohii, urmând împãrþirea
administrativã pe „mahalale” ºi o parohie
constituitã de Sfânta Mitropolie, cu hramul
„Înãlþarea Domnului”. Mahalalele-parohii
erau: 1) Sf. Atanasie ºi Chiril; 2) Sf.
Atanasie; 3) Sf. Paraschiva; 4) Sf.
Gheorghe; 5) Sf. Dimitrie; 6 ) Sf. Împãraþi;
7) Sf. Nicolae; 8 ) Sf. Îngeri; 9) Creþulescu;
10) Târgului; 11) Sf. Ioana; 12) Lemnului;
13) Stelea; 14) Stolnicului; 15) Sf. Apostoli;
16) Tabaci; 17) Sfinþii Trei Ierarhi; 18)
Sârbilor cu hramul Sf. Nicolae; 19) Peste
Gârlã, cu hramul Adormirea.
În Târgoviºte erau 508 case cu 978
bãrbaþi ºi 908 femei, români, dintre care
41 de bãrbaþi ºi 57 de femei erau þigani.
Preoþii erau cu toþii ºtiutori de carte,
români, cu un comportament moral, demn,
cu familie, hirotonisiþi în majoritate de
Mitropolitul Dositei. Catagrafia înregistreazã
ºi dascãlii bisericilor amintite, precum ºi
defectele unor slujitori ai bisericii; de
exemplu este menþionat la biserica din
Mahalaua Creþulescu cazul preotului Ilie sin
popa Gibe, ca fiind: „prost, beþiv, gâlcevitor”.
Aceeaºi caracterizare o are preotul din
mahalaua „Peste Gârlã”, unde funcþiona popa
Ioan sin popa Ioan. Catagrafia evidenþiazã
starea bisericilor, a fiecãrui membru al
familiilor preoþilor ºi dascãlilor.
Un alt document, „Almanahul judeþului
Dâmboviþa din anul 1912”, consemneazã
cã în Târgoviºte, comparativ cu 1810,
funcþionau 15 biserici, din care ºase parohii
Anul X, Nr. 10 (115) • octombrie 2009
deservite de preoþii: Grigore Petrescu, Nae
Pârvan, Ion Popescu-Bãrbuleþ, Nae
Popescu-Þâþa, Teleman Manea, Radu
Popescu ºi preoþii ajutãtori: N. G. Aramã,
Ilie Aldescu, I. Stãnescu, I.
Constantinescu, Ion B. Constantinescu,
Scarlat Popescu, Protosinghelul Mina
Panaitescu, care era deservent la biserica
particularã Creþulescu. În oraº îºi aveau
reºedinþa Divizia a III-a a Corpului II de
Armatã, Regimentul 3 Dâmboviþa nr. 22,
Regimentul 10 Roºiori, ªcoala de
Cavalerie, a Arsenalul Depozit al Armatei.
Învãþãmântul era onorat prin existenþa
a douã ºcoli primare de bãieþi, tip urban,
douã primare de fete ºi o ºcoalã cu douã
posturi la Sârbi, tip rural, o ºcoalã
profesionalã, una de cântãreþi bisericeºti, un
gimnaziu (I. Vãcãrescu), douã pensioane
particulare de fete, o ºcoalã catolicã ºi una
evreiascã. Pentru sãnãtatea locuitorilor
funcþiona Spitalul Judeþean, al cãrui direc-
tor era dr. C. Costãchescu Marinoiu.
În oraº erau sediile unor instituþii
bancar-financiare sau economice precum:
Societatea Vultur, Banca Comercialã ºi
Industrialã, Societatea Filantropicã Centralã,
Banca Speranþa, Banca Susenilor, Banca
Grãdina, Banca Matei Basarab, Societatea
Filantropicã Lumina Sãteanului; sediile
întreprinderilor petroliere Aurora, Steaua
Românã, Iancu Grigorescu etc., fabrica de
spirt Grigore Gavrilescu, Iosif Samuel,
depozitele de vin Dumitrescu, Slavu, morile
lui C. Negoescu, Ghiþã Curelea º.a.
Primar al Târgoviºtei era în 1912,
distinsul avocat Gonzalv Ionescu. Prefect
al judeþului era Victor S. Baranga, om care
s-a distins printr-o amabilitate deosebitã
pentru toatã lumea din judeþ desãvârºitã.
Datele sunt extrase din Preot Alexandru
A. Popescu-Runcu, Catagrafia judeþului
Dâmboviþa la anul 1810, Târgoviºte,
Tipografia Viitorul, 1936 ºi Almanahul
Dâmboviþei, 1912, Bucureºti, Ed.
Minerva, 1912.
63
 SEMNAL
Voi spune tot vrãjitorului meu
Liricã negro-africanã
Antologie de
CONSTANTIN CARBARÃU
Ed. DO-MinoR, Bucureºti, 2009
Ziarist prin formaþie, prin natura
profesiei, Constantin Carbarãu a cãlãtorit
în Africa ºi, ca efect, a semnat numeroase
studii pe teme de politicã externã ºi despre
fenomenul cultural internaþional pe care-l
reprezintã în con-
temporaneitate
cultura ºi civili-
zaþia Africii, des-
coperind, pentru
cititorul român,
autori de prestigiu
ºi opere de va-
loare ale popoa-
relor sud-saha-
riene. În 2006, la
aceeaºi editurã,
publicã Literatura Africii Negre. De la
basm la roman, volum ce se deschide
cu un studiu complet (peste 70 de pagini)
– „Voci din Africa”, urmat de o antologie
ce cuprinde câteva opere folclorice, dar
ºi selecþii din scrierile a 12 prozatori
reprezentativi. În aceeaºi manierã, în 2009,
Constantin Carbarãu oferã cititorilor o
antologie de liricã negro-africanã în
tãlmãcire proprie. Dupã o succintã dar
densã prezentare a liricii culte negro-
africane, C.C. exemplificã cu versuri
selectate din scrierile a 25 de poeþi
contemporani. Conºtient cã numele
acestora, exceptându-l pe Leopold Sédar
Senghor, cunoscut la noi ca poet ºi eseist,
dar mai ales ca preºedinte al Senegalului,
ºi, poate, pe Amilcar Cabral, conducãtorul
miºcãrii de eliberare din Guineea-Bisau,
asasinat, nu spune mai nimic amatorilor
de poezie, Constantin Carbarãu insereazã
note biobibliografice lãmuritoare.
Reproducerile de artã completeazã fericit
selecþia operatã de un cunoscãtor avizat
al literaturii negro-africane dublat de un
traducãtor de poezie cu har. Temele
prezente în antologie sunt bucuria,
64 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Mihai Stan
tristeþea, istoria Africii, sãrãcia, bolile,
analfabetismul ºi aparþin unei lirici
angajate în care mesajul social-politic ºi
social-uman a adus un Nobel în 1986, prin
poetul nigerian Wole Soyinka. Interzis în
Republica Sud Africanã pânã în 1986,
Oswald Joseph Mtshali, ale cãrui prime
versuri din poezia selectatã dau titlul
volumului, este una dintre vocile acestei
lirici surprinzãtor de moderne ºi angajate
pe care mulþi dintre cititorii români o vor
cunoaºte datoritã acestei reuºite
antologii: Voi spune tot/ vrãjitorului
meu./ Mã voi aºeza pe rogojina/
împletitã din ierburi ºi scoici,/ cu capul
strâns între mâini/ ca-ntr-o menghinã,/
cu timpanele chinuite/ de sunetul sec al
oaselor de maimuþã./ Îi voi asculta vocea/
murmurând rugãciuni,/ asemeni unui
preot/ ce binecuvânteazã un suflet/ care-ºi
cautã mângâierea,/ ºi-i voi cere sã punã
la fiert o oalã cu ierburi/ ºi sã nãscoceascã
un leac de dragoste/ tare ca laptele unei
catâre/ ºi-l voi da lumii acesteia/ ai cãrei
ochi sunt miopi./ ªi poate cã lumea
aceasta/ va începe sã surâdã,/ ºi poate mã
va legãna/ ca o mamã credincioasã,/ ºi
poate mã va strânge în braþe/ cu o
dragoste pe care niciodatã,/ niciodatã
n-am cunoscut-o.” Din pãcate aspectul
grafic al cãrþii e în contrast cu conþinutul.
• GRIGORE DOMINTE
Pelerin într-o lume nebunã
Ed. Bibliotheca, 2009
Dupã volumul de memorii De la
Dachau la Ertfurt (2006) augmentat în
cartea-document În faþa destinului. De
la Dachau la Ertfurt, director la Corecþie
ºi apoi ofiþer de poliþie (Ed. Marcona,
2008, 430 p.), profesorul Grigore
Dominte propune cititorilor sãi o a treia
carte de memorii: Pelerin într-o lume
nebunã. „Lumea nebun㔠pentru
profesorul de istorie devenit poliþist nu este
numai aceea care i-a trasat un destin
romanesc (orfan, deportat la 12 ani cu
alþi 3 fraþi în lagãrele de la Dachau ºi
 Ertfurt pânã la sfârºitul celui de-al Doilea
Rãzboi Mondial, elev al ªcolii Normale
„Vasile Lupu” din Iaºi, absolvent al
Facultãþii de Istorie Bucureºti – secþia
Arheologie, profesor ºi director adjunct
la închisoarea de deþinuþi politic ºi de
drept comun din Ocnele Mari, director
adjunct la ªcoala de Corecþie cu regim
restrictiv Sfântu Gheorghe, comandant
militar la Institutul Special de Reeducare
Minori Gãeºti, apoi ºeful serviciului minori
din Direcþia Generalã a Penitenciarelor,
ofiþer de poliþie
la judiciar, pro-
fesor la perfec-
þionarea poliþiº-
tilor, ºef de birou
la Circa 17 Bucu-
reºti ºi, din 1987,
pensionar) ci ºi
cea prezentã
cãreia îi dece-
leazã, adesea cu
note de pamflet,
feþele ascunse. Ion Mãrculescu, îngri-
jitorul ediþiei, prinde în câteva fraze
personalitatea copleºitoare a autorului:
„Printre cei care au scãpat de faimoasele
cuptoare de incinerare, alãturi de care
locuiau în barãci la câteva zeci de metri,
se aflã ºi autorul acestei cãrþi. Un om cu
o experienþã de viaþã pe care nici nu ºtii
cum s-o numeºti, bizarã ori fabuloasã.
Bizarã pentru cã omul din faþa ta,
pensionarul Grigore Dominte, nu este o
fantomã, este un om real, aparent obiºnuit,
dar trecut printr-o viaþã care pe alþii i-ar
fi mutilat vizibil ºi definitiv, fiziceºte ºi
sufleteºte. Cartea de faþã este mai mult
decât literaturã, este un semn al vieþii ºi al
victoriei asupra vãlului tenebros care
încearcã tot timpul sã se aºtearnã peste o
lume nebunã.”
Pentru ca sã rãmânã om trecând pe
lângã ispitele presãrate în existenþa sa,
Grigore Dominte a avut un aliat de nãdejde
– umorul, hazul de necaz trãind în „þara
tristã plinã de umor” a lui Bacovia ºi asta-l
îndeamnã sã amendeze societatea
contemporan㠄lumea nebun㔠pe care
autorul o cunoaºte – pelerin aflat aproape
de sfârºitul drumului...
Capitolul 14 intitulat Aki, o ciudatã
poveste de dragoste, vãdeºte un narator
dãruit, fãcând figurã aparte în
„memorialistica” sa. Fluxul narativ,
oralitatea, umorul pentru unii critici ce scapã
adesea de sub control ar putea fi motive de
contestare. Adevãrul e c㠄memorialistica”
Anul X, Nr. 10 (115) • octombrie 2009
lui Grigore Dominte se citeºte precum o
carte de aventuri savuratã printre lecturile
din tinereþe.
• ALEXANDRU CIORÃNESCU
Eseuri europene – ediþie îngrijitã ºi
prefaþatã de Mircea Anghelescu, Ed.
Bibliotheca, 2009, Colecþia Eseu
Volumul, editat cu prilejul Seminarului
Internaþional „Alexandru Ciorãnescu”,
organizat de Universitatea Bucureºti, de
Universitatea „Valahia” Târgoviºte ºi
Societatea Scriitorilor Târgoviºteni, menit
sã marcheze 10 ani de la moartea
profesorului, prezintã cititorului o infimã
parte din scrierile lui Alexandru Ciorãnescu,
cunoscut, paradoxal, mai mult în
strãinãtate decât în þarã. Sunt recuperate
articole ºi eseuri pe care savantul le-a
publicat în ultimii 20 de ani ai vieþii sale în
reviste academice din strãinãtate sau în
reviste româneºti din exil.
Sumarul este cel gândit de autor, prof.
Mircea Anghelescu – îngrijitorul ediþiei ºi
prieten al savantului dâmboviþean prin
naºtere, cetãþean
al Europei prin
operã ºi atitudini
– preluând
materialul pre-
gãtit de Al. Cio-
rãnescu, însã
nedefinitivat, din
care a selectat
un numãr de
eseuri ºi articole
ce lumineazã
ideile ºi preocupãrile savantului
comparatist ce au dat unicitate carierei
sale literare ºi ºtiinþifice internaþionale.
Articolele ºi eseurile incluse în acest volum
evocã figuri de înãlþime ale literaturii
române: Eminescu („Un poet al
nedeterminãrii”; „Eminescu la Paris”),
Eliade (Mircea Eliade ºi literatura), se
constituie în studii de filosofie („Forma
timpului”) de mitologie („Mitul Atlantidei”)
sau de teorie literarã („Magia cuvintelor”,
„Despre performativitatea discursului
literar”). În finalul cãrþii, Mircea
Anghelescu insereazã interviul „Baroc,
comparatism utopic” acordat, în urmã cu
trei decenii, doamnei Daniela Dalla Valle
(Univ. Torino) prin care cititorul român
se va apropia de personalitatea
excepþionalã a savantului român plecat în
lume din Moroienii dâmboviþeni.
65
 Concursul Naþional de Literaturã
„MOªTENIREA VÃCÃREªTILOR”
Ajuns la a XLI-a ediþie (Târgoviºte, 5-
7 noiembrie), organizat de Consiliul
Judeþean Dâmboviþa, Biblioteca Judeþeanã
„Ion Heliade Rãdulescu”, Complexul
Naþional Muzeal „Curtea Domneascã”,
Universitatea „Valahia” din Târgoviºte ºi
Societatea Scriitorilor Târgoviºteni,
Concursul Naþional de Literaturã
„Moºtenirea Vãcãreºtilor” a avut poate cea
mai densã ediþie, cu o participare record
(128 de concurenþi din toate colþurile þãrii,
din Republica Moldova ºi din... Spania). *
Deschiderea oficialã a
celei de a XLI-a ediþii
(Centrul Internaþional de
Conferinþe al UVT),
dupã alocuþiuni ale
oficialitãþilor (au fost
prezenþi dl. Marin
Antonescu – vicepre-
ºedinte al CJD, dl.
Mircea Niþ㠖 director al
Serviciului Culturã din
CJD, dl. Mihai Stan –
preºedintele Societãþii
Scriitorilor Târgoviºteni)
ºi prezentarea juriului
(acad. Mihai Cimpoi –
preºedinte), scriitorii Tu-
dor Cristea, Constantin
Voicu (poezie), Dan Gîju, Corin Bianu
(prozã), George Coandã, Emil Stãnescu
(eseu), Iulian Filip – Republica Moldova,
Ion Mãrculescu (teatru), Mihai Stan (sec-
retariat) a cuprins lansarea cãrþii Grigore
Alexandrescu – „Însuflarea fiinþãrii”
semnatã de acad. Mihai Cimpoi (Ed.
Bibliotheca, 2009). * Dupã-amiaza, la
biblioteca din comuna Vãcãreºti a avut loc
o întâlnire a scriitorilor ºi oamenilor de
culturã dâmboviþeni cu laureaþii
concursului. Au fost prezenþi acad. Mihai
Cimpoi, scriitorii Iulian Filip, Victor Buju
ºi Vasile Romanciuc, din redacþia Chiºinãu
a revistei Litere; au fost vizitate un muzeu
etnografic ºi ruinele palatului ºi ale capelei
de pe domeniul Vãcãreºtilor. * În aceeaºi
zi, la Muzeul de Istorie, s-a deschis Salonul
editorial „Ion Heliade Rãdulescu”, ediþia a
VIII-a. Pe lângã edituri târgoviºtene
(Bibliotheca, Cetatea de Scaun, Transver-
66 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
sal ºi University Press) au lansat cãrþi noi
editurile Eikon, Tritonic, Libra, Ideea
europeanã ºi Prut Internaþional. La standul
Ed. Bibliotheca ºi-au lansat cãrþile apãrute
în 2009 poeþii ºi prozatorii SST: Corin
Bianu – Poftim culturã (pe bandã
rulantã)!, George Coand㠖 Entropiile,
Grigore Grigore – Noaptea miracolelor,
Ion Enescu-Pietroºiþa – Tolba cu sãgeþi,
Viorica Pop – Aspiraþii subtile, Victor
Sterom – Litote, Florea Turiac – Neuronii
somnambuli, Emil Stãnescu – Liberus II,
Mircea Bãdoiu –
Dincolo de Arcadia,
Carmen Duvalma –
Medalionul de argint,
Niculae Ionel – Scrisori
din toate zilele anului,
Ion Mãrculescu – O
iubesc enorm,
Domnule judecãtor!,
Emanoil Popa – Vin
florile, seceraþi-le!, Ion
Sorin Ivaºcu – În
suavul azi. Viaþa dintre
dealuri, Mihai Stan –
Paradis. Ieºirea din
Paradis; Confreria.
Convorbiri ºi confe-
siuni. * Sunt de remar-
cat organizarea ºi mobilizarea, superioare
ediþiei precedente, datorate dnei. Carmen
Vãdan (dir. Biblioteca Judeþeanã) ºi dlui.
Ovidiu Cârstina (dir. Complexului Muzeal
Naþional „Curtea Domneascã”), prezenþa
unui public interesat numeros ºi, fapt
îmbucurãtor, tânãr, format din elevi ºi
studenþi. * Vineri (6 noiembrie 2009) la
Centrul Internaþional de Conferinþe al UVT,
în cadrul Festivalului, s-a desfãºurat
Simpozionul Internaþional „Alexandru
Ciorãnescu” ocazionat de comemorarea a
10 ani de la moartea savantului
comparatist, descins din Moroienii
Dâmboviþei, organizat de CJD,
Universitatea Bucureºti, Universitatea
„Valahia” ºi SST. * Dupã ce au fost lansate
douã cãrþi apãrute la Editura Bibliotheca,
marcând evenimentul (Alexandru
Ciorãnescu – Eseuri europene, texte
inedite, ediþie îngrijitã ºi cuvânt înainte de
 prof. univ. dr. Mircea Anghelescu, ºi
Alexandru Ciorãnescu. Bibliografie
1930-2010, volum semnat de dna. Lilica
Voicu Brey – Univ. Rovira i Virgili din
Tarragona, Spania), au fost prezentate unui
public avizat (n-au lipsit tinerii laureaþi ai
Concursului), interesante comunicãri: dr.
Lilica Voicu-Brey (Universitatea din
Tarragona) – Cum am ajuns sã scriu o carte
despre Alexandru Ciorãnescu; prof. univ.
dr. Mihai Moraru (Universitatea Bucureºti)
– Alexandru Ciorãnescu ºi Seminarul de
literaturã românã veche; asist. univ.
Luminiþa Marcu (Universitatea Bucureºti)
– Alexandru Ciorãnescu, scriitor; prof.
univ. dr. Francis Claudon (Université Paris
XII Val de Marne) – Alexandru
Cioranescu et la France; prof. univ. dr.
Mircea Anghelescu (Universitatea
Bucureºti) – Alexandru Ciorãnescu ºi
viziunea Europei; prof. univ. dr. Liviu
Papadima (Universitatea Bucureºti) –
Alexandru Ciorãnescu ºi reabilitarea
scriitorilor romantici români; prof. dr.
Nicolae Scurtu (Liceul „Gheorghe Lazãr”
Bucureºti) – Întregiri la bibliografia lui
Alexandru Ciorãnescu; Barbu Cioculescu
– Despre prozatorul Alexandru
Ciorãnescu; Simona Cioculescu –
Alexandru Ciorãnescu - romancier; Crisula
ªtefãnescu – Corespondenþa dintre George
ºi Alexandru Ciorãnescu; Mihai Gabriel
Popescu – Ciorãneºtii. O familie de
intelectuali dâmboviþeni. * În final, a fost
vizitat Muzeul „Alexandru Ciorãnescu” din
Moroieni. * Seara, la Casa de oaspeþi a CJD
a avut loc gala laureaþilor, juriul acordând
urmãtoarele premii (sume cuprinse între
200 ºi 500 de lei ºi cãrþi oferite de Ed.
Bibliotheca ºi Ed. Marcona): Secþiunea
Poezie: Bucur Alexandra Emilia
(Bucureºti) – Premiul I ºi Trofeul
Festivalului, Georgescu P. Irina Roxana
(Medgidia) – Premiul II, Cristea ªerban
Diana (Târgoviºte) – Premiul III, Boltaru
Roxana Diana (Suceava) – Menþiune,
Boboc Roxana Mihaela (Galaþi) – Premiul
Bibliotecii Judeþene „Ion Heliade
Rãdulescu”; Secþiunea Prozã: Buzdugan
Adrian (Brãila) – Premiul I, Barbu Teodor
Emilian (Bucureºti) – Premiul II, Diniº
Adrian (Bucureºti) – Premiul III, Rusu
Elena (Piatra Neamþ) – Menþiune, Roºca
Paul Ersilian – Premiul „Mircea Horia
Simionescu”; Secþiunea Dramaturgie:
Dominte Carmen (Bucureºti) – Premiul I,
Filip Alina Petronela (Dragomireºti) –
Premiul II, Falub Valentin (Beclean) –
Premiul III, Marica Hagianu Viorica
(Cãlãraºi) – Menþiune; Secþiunea Eseu:
Ciarnãu Diana Carmen (Oradea) – Premiul
I, Zaica Gabriela Graþiana (Oradea) –
Premiul II, Ionescu Andrada Mihaela
(Bucureºti) – Premiul III, Bordei Maria
Roxana (Timiºoara) – Menþiune. * Se poate
afirma cu certitudine cã ediþia a XLI-a a
fost una dintre cele mai reuºite inducând
reconfortant ideea c㠄pariul cu literatura”
poate fi câºtigat, dovadã numãrul mare –
128 participanþi ºi, mai ales, calitatea
lucrãrilor prezentate în concurs. De altfel,
mare parte din spaþiul numerelor pe
noiembrie ºi decembrie ale revistei Litere
va fi dedicatã încercãrilor/reuºitelor literare
ale tinerilor concurenþi la cel mai longeviv
concurs literar din România. (Observator)

Cãrþi primite la redacþie

1. Grigore Dominte, În faþa destinului. De la Dachau la Erfurt, director la Corecþie ºi apoi ofiþer
de poliþie. Ediþia a 2-a revãzutã ºi adãugitã, Târgoviºte, Editura Marcona, 2008, 432p.
2. Sultana Craia, Îngeri, demoni ºi muieri, (eseu), Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2009, 126p.
3. Mircea Constantinescu, Oraºul de la parter, Bucureºti, Editura Biblioteca Bucureºtilor, 2009, 182 p.
4. George Peagu, Douã sute douãzeci ºi douã catrene, Bucureºti, Editura Perpessicius, 2008, 62 p.
5. Marieta Rãdoi Mihãiþã, Atenþie, se închid uºile!, Bucureºti, Editura Tracus Arte, 2009, 102 p.
6. Ion V. Strãtescu, Poker, Bucureºti, Editura Vinea, 2009, 108 p.
7. Nicolae Havriliuc, Mãºtile reglabile (teatru, Cuvânt introductiv de Mircea Ghiþulescu), Bucureºti,
Editura Tracus Arte, 2009, 120 p.
8. Victor Sterom, Ispitele clipei (poeme), Bucureºti, Editura Labirint, 2009, 130 p.
9. Alexandrina Dinu, Thessalonia. Destinul unei femei, Târgoviºte, Editura Transversal, 2009,
236 p.
10. Victor Petrescu, Mihai Stan, Târgoviºte. Cãlãtori strãini. Cronicari, Târgoviºte, Editura
Bibliotheca, 2009, 168 p.
11. Gabriela Niþulescu, Cartea tipãritã la Târgoviºte ºi Renaºterea româneascã, Târgoviºte, Editura
Bibliotheca, 2009, 264 p.

Anul X, Nr. 10 (115) • octombrie 2009 67

 Revista revistelor

Mensuale piteºtene
Centrul Cultural Piteºti editeazã, sub egida Consiliului Local ºi a Primãriei Piteºti, douã
foarte bune reviste de culturã: „Argeº” (fondatã în 1966), aflatã în anul IX al celei de-a doua
serii, ºi „Cafeneaua literarã”, ajunsã în anul al VI-lea de apariþie. * Aceasta din urmã este, am
putea spune, o revistã de autor, ea purtând pecetea evidentã a fondatorului ºi directorului ei,
poetul ºi eseistul Virgil Diaconu. * Numãrul pe septembrie al „Cafenelei...”, deschis cu un
editorial sugestiv-poetic, dar ºi substanþial, intitulat „Labirintul”, edificiu nefast pe care Virgil
Diaconu îl închipuie construit „în propria noastrã gândire” de oameni nevãzuþi, conþine multe
materiale vrednice de a fi citite. Aº reþine, pentru cã se potriveºte de minune unui recent caz
de inimaginabilã linguºire „la vârf”, unul dintre aforismele dlui Gh. Grigurcu, din pagina 2:
„Orice linguºire implicã o notã de ironie. Numai vanitatea îi împiedicã, de regulã, pe cei adulaþi
a se simþi jigniþi”. * Exact! Doar cã mai e nevoie, pentru asta, de puþinã inteligenþã, dar ºi de
ceva bun-simþ, atât în cazul linguºitorului, cât ºi în cel al linguºitului. * Aº mai menþiona, de
asemenea, pagina de poezie a lui Daniel Corbu, din care ar merita sã fie reprodus frumosul ºi
tristul poem „Blazonul de arhonte”. Numãrul mai conþine ºi alte bune texte în versuri sau în
prozã, ori comentarii de carte. * Un sumar variat, într-un numãr sporit de pagini (36) ne oferã,
în numãrul sãu din august, revista „Argeº”, avându-l acum la cârmã pe Dumitru Augustin
Doman. * Revista surprinde prin schimbarea look-ului, renunþând (greu de spus din ce
pricinã) la culoarea albastrã în favoarea unui negru tip „Observator cultural. * O simplã
înºiruire a celor prezenþi în acest numãr (Nichita Danilov, ªerban Foarþã, Aurel Sibiceanu,
Liviu Ioan Stoiciu, Luca Piþu, Nicolae Turtureanu, Ion Zubaºcu, Mircea Bârsilã, D. Ungureanu,
Marin Ioniþã, Mircea Handoca, Mariana ªenilã-Vasiliu ºi mulþi alþii) indicã deschiderea
lãudabilã, îmbinatã cu o la fel de lãudabilã atenþie acordatã condeielor din zonã. * Dintre
multele texte demne de interes, aº reþine, de data aceasta, comentariul lui ªtefan Ion Ghilimescu
la cartea lui Horia Gârbea, „Trecute vieþi de fanþi ºi de birlici. Viaþa ºi, uneori, opera personajelor”
(C.R., 2008), deschis cu un sugestiv portret în tuºã ironic-admirativã, din care citez doar
începutul: „Dintr-o veche familie de bravi generali cu monumente de un secol ºi mai bine pe
aleile de la Bellu, Horia Gârbea, jucãtor împãtimit de bridge ºi scriitor mai tot timpul, pãstreazã
subtil în fibra sa încã energia ºi aplombul civic al strãmoºilor. Când cãlare când pe jos, îl vei
afla veºnic la datorie, fie la Uniune, unde e secretar ºi apãrãtor al Statutului, când reprezentând
România la vreun colocviu pe nu ºtiu care meridian, când fãcând cãrþile în vreun juriu, când
confecþionând pe genunchi cu laptopul cine ºtie ce bun simbolic. Persoanã mai ubicuã ca
domnia sa greu va sã gãseºti în grãdina Maicii Domnului care este, nu-i aºa? potrivit Papei,
România”. * Deºi nu rezistã tentaþiei (pe care i-o cunoaºtem de mult) de a epata prin utilizarea
de vorbe mai rare (precum „nictalopie” ori „eutocie”) sau prin formulãri savant-afectate ca
„relaþia specioasã dintre Eu-scriind – Eu-scris – Autor –Narator – Cititor (cu grijã epuratã la
nivelul expresiei ºi minimei morfologii de orice podoabe «stilistice» ori sentimentalisme
felone)...”, ªt. I. Ghilim. se lasã benefic molipsit, acum, de claritatea obiectului. Aº sesiza,
însã, unele greºeli de tipar, care fac, de pildã, ca Pomponescu sã devinã Pamponescu, „cozerie”
– „coserie”, Guþã Popândãu sã devinã Ghiþã, iar H. G. sã fie nu „excedat” ci, pur ºi simplu,
„oxidat”. * Excedaþi (iar nu... oxidaþi), pe vremuri, de mulþimea greºelilor de tipar din „Kalende”,
scoasã în tipografia piteºteanului P. Mitu, „gãeºtenarii” Vladimir Streinu ºi ªerban Cioculescu
au preferat sã abandoneze demersul.
LECTOR

Revista se distribuie: • în Bucureºti, la librãria

Muzeul Literaturii Române • în Târgoviºte, REVISTA „LITERE”
la librãria Gaudeamus. Abonamentele se fac APARE CU SPRIJINUL FINANCIAR AL
prin poºtã la redacþia Târgoviºte ºi la librãria CONSILIULUI JUDEÞEAN DÂMBOVIÞA
Gaudeamus a Editurii Bibliotheca.

Redacþia Târgoviºte – Editura Bibliotheca, str. Nicolae Radian, bl. KB2/3, 130062, tel/fax
0245.212241; mobil 0765.453089; e-mail: biblioth@gmail.com; www.bibliotheca.ro
Redacþia Gãeºti – str. 13 Decembrie, bl. 30/C/6, 135200, Dâmboviþa, telefon 0245.713234,
0722.686856, e-mail: cristeador@yahoo.com • Redacþia Chiºinãu – str. 31 August 1989,
nr. 89, tel. 0037322234313; 0037369 129478, e-mail: filip.iulian@gmail.com

Revistã editatã de SC Bibliotheca SRL

biblioth@gmail.com • www.bibliotheca.ro
68 pag. • 6,00 RON