Sunteți pe pagina 1din 162

3-5 (233-235) / 2007

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6

Fragmente critice
Nichita Stănescu.
Schiţă biografică
de Eugen Simion

Colocviul
G. Călinescu
faţă cu noua
critică literară

Centenar
Mircea Eliade

Comentarii
Blaga, aproape
mut ca o lebădă
de Lucian Chişu

Ştiinţă şi filosofie
Matematica şi
miturile ştiinţei exacte
de Viorel Barbu

Literatură străină
Jacques De Decker
Doctor Honoris Causa
la Cluj-Napoca
CUPRINS

FRAGMENTE CRITICE
Eugen SIMION: Nichita Stãnescu. Schiþã biograficã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

CRONICI LITERARE
Paul DUGNEANU: Roman de creaþie, roman de analizã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16

CENTENAT MIRCEA ELIADE


Eugen SIMION: Eliade – nouã scrisori inedite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
Alexandru ZUB: Trei texte despre Mircea Eliade . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
Graþiela BENGA: „Antaios": un reflex al marginalului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39

DOSAR
Colocviul G. Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
Bogdan CREÞU: Cãlinescu - modelul intangibil . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
Dan Mircea CIPARIU: G. Cãlinescu în 710 articole. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
Alina SPÎNU: Sub semnul lui Aristarc. Dare de seamã . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
Crina BUD: G. Cãlinescu – Naturaleþe ºi vitalitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
Marius MIHEÞ: Opt rãspunsuri ºi un gând lãrgit. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
Ioana CISTELECAN: Îndãrãtul apocalipselor.... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67

COMENTARII
Antonio PATRAª: Seducþia imperfecþiunii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
Alina CRIHANÃ: „Cazarma scriitorilor" ºi ritualul primãverii". Generaþia ’60:
între compromis ºi rezistenþã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
Rodica SAGAIDAC: Nichita Stãnescu ºi modernitatea ºocantã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
Grigore Traian POP: Creanga de aur ºi duhul masonic (II) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
Lucian CHIªU: Blaga, aproape mut ca o lebãdã (1947-1961) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101

LECTURI
Marian BARBU: Carte deschisã oricând pentru B.P. Haºdeu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106

1
NEGRU PE ALB
L’ALGER: 1001 de nopþi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
Dan PREDESCU: 1001 de morþi – observaþii, divagaþii, ipoteze, amintiri din vremurile
bune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111

LITERATURÃ STRÃINÃ
Jacques DE DECKER: Ce titre que vous avez choisi de me conférer aujourd’hui
me touche infiniment . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118

ªTIINÞÃ ªI FILOSOFIE
Viorel BARBU: Matematica ºi miturile ºtiinþei exacte. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124

CARNET PARIZIAN
Virgil TÃNASE: Avril . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126

MASS-MEDIA
Cristian Florin POPESCU: Responsabilitatea comunicãrii sociale: tendinþe
ºi provocãri în România ..........................................................................................128
Maria MOLDOVEANU: "Industriile" comunicãrii (III)..........................................................133

CULTURÃ ªI ECONOMIE
Mugur C. ISÃRESCU: Reflecþii economice...............................................................................140
Andreea VASS: Economia ºi cultura: PROGRAMUL Uniunii Europene
„Cultura 2007-2013" .................................................................................................149

ARTÃ ªI SPECTACOLE
Dana DUMA: De la Cannes la Cluj ...........................................................................................155
Cãlin CÃLIMAN: Inaugurarea unei tradiþii: Premiile Gopo .................................................158

Ilustrãm acest numãr cu lucrãri ale artistului plastic


Dragoº VIÞELARU

2
Fragmente
critice
Eugen
SIMION
Nichita Stãnescu.
Schiþã biograficã
Nichita, STÃNESCU (31.III.1933, Plo- naturii la liceele din Gãieºti ºi Ploieºti, se
ieºti - 13.XII.1983, Bucureºti), poet ºi eseist. cãsãtoreºte cu dr. Gh. Cãrbunescu, descen-
Este fiul lui Nicolae (Cãlae) Stãnescu dent, pare-se, din Pãtraºcu cel Bun; pentru
(19.IV.1908 - 10.11.1982) ºi al Tatianei (nãs- cã a condus reþeaua medicalã pe frontul din
cutã Cereaciuchin - 16.11.1910 - 20.IV.2001). Est, dr. Gh. Cãrbunescu este trecut pe lista
Strãbunicul patern al lui Stãnescu Hristea criminalilor de rãzboi; scapã în cele din
Nichita (numele ºi prenumele cu care este urmã. Gheorghe (Gicã, zis „scãpãtorul”) a
înscris în actul de naºtere) era prahovean trãit la Drajna (Prahova), în fine, Mãria
din pãrþile localitãþii Filipeºtii de Pãdure ºi (1905-1989), licenþiatã în filologie, s-a stabilit
se stabilise în a doua jumãtate a secolului al la Arad... Mai toþi au copii, aºa cã familia
XlX-lea în mahalaua Sfânta Vineri din Stãnescu formeazã, cu toate ramificaþiilei ei,
Ploieºti, situatã lângã Bariera Bucovului ºi un clan puternic, rãspândit peste tot. Unii
traversatã de Calea Oilor. Om întreprinzã-
tor, Matei Stânescu face un atelier de produs
aba (dimie) ºi îºi dã copiii la ºcoalã. Unul
dintre ei, Hristea Stãnescu, bunicul poetu-
lui, a continuat afacerile familiei („abage-
ria”) ºi are nouã copii, ultimul dintre ei fiind
Nicolae, tatãl poetului. Ceilalþi fraþi ajung
ofiþeri, meseriaºi, negustori, profesori, func-
þionari publici; Elisabeta (1889-1969), cãsã-
toritã cu ºeful Gãrzii din Ploieºti Sud ºi a
doua oarã cu ªeful Gãrii din Bãneasa, avea -
se spune - voce frumoasã ºi cânta în corul
bisericii din Bãneasa. Ioan (1891-1969) intrã
în afaceri ºi sprijinã financiar pe ceilalþi fraþi,
Lucreþia se cãsãtoreºte cu un ºef de garã ºi se
stabileºte la Curtea de Argeº, Cristea Titu
(1895-1979) face carierã militarã ºi participã
la cele douã rãzboaie mondiale. Ca ºef de
stat-major al Diviziei a V-a, cade prizioner la
Cotul Donului. Se înroleazã în Divizia
„Horia-Cloºca ºi Criºan” ºi ajunge general,
comandant al ªcolii Militare din Sibiu.
Constantin (1899- 1975) este tot ofiþer (cãpi-
tan) ºi ia parte, ca ºi fratele sãu, la cele douã
rãzboaie. Este rãnit în luptele din Munþii
Tatra ºi declarat mare mutilat de rãzboi.
Elena (1901-1985), profesoarã de ºtiinþele
*Text destinat Dicþionarului General al Literaturii Române (vol. VII).
3
Eugen Simion

dintre urmaºii fraþilor Stãnescu se stabilesc tecþia generalului Pãtraºcu, ºeful comanda-
în Franþa ºi Canada (cf. informaþiilor date de mentului militar al Dobrogei. Relaþiile au
Mircea Calaºencu, în Cronologia de la Opera, devenit în mod sigur prietenoase din
I, 2003; toate datele privind ascendenþa moment ce, în 1933, când se naºte nepotul
paternã ºi maternã a poetului provin din Hristea-Nichita la Ploieºti, naºul lui de
aceastã sursã). botez este chiar generalul Pãtraºcu din
Nicolae, mezinul, urmeazã o ºcoalã de Constanþa. Mutarea domiciliului (în jurul
comerþ ºi, dupã rãzboi, þine un atelier de anului 1996) la Ploieºti este pusã, în istoria
croitorie în centrul oraºului Ploieºti. În 1950, oralã a familiei, pe seama climatului marin
atelierul este naþionalizat ºi proprietarul tre- neprielnic pentru familia generalului alb.
buie sã-ºi gãseascã alte rosturi. Este funcþio- Au existat, probabil, ºi alte motive, mai
nar mãrunt la diverse întreprinderi din practice. Cert este cã numeroasa familie
Ploieºti. La 10 noiembrie 1931, se cãsãtorise Cereaciukin se mutã la Ploieºti ºi încearcã
cu Tatiana N. Cereaciuchin, nãscutã la sã-ºi facã un destin în acest oraº industriali-
Voronþe (Rusia), fiica generalului Nichita V. zat. Un frate al generalului, Vasile (1900-
Cereaciuchin ºi a Mãriei Cereaciuchin (nãs- 1954), care fusese cadet în Oastea Donului,
cutã Tiurmorezov). Strãmoºii materni ai ajunge funcþionar la rafinãriile „Unirea” ºi
poetului au origine nobilã ºi sunt cei mai „Vega” din Ploieºti. Înrolat în armata româ-
mulþi militari. Bunicul, Nichita Vasilievici nã, ca translator, în timpul celui de al doilea
Cereaciukin (3.IV.1872 -?), slujise în Oastea rãzboi mondial, este luat prizioner ºi, timp
Donului, ajungând la gradul de general- de 12 ani, lucreazã ca deþinut într-o minã de
maior. Între 1900-1917 este ofiþer pedagog cãrbuni din Republica Mordvinã. κi aflã
de matematicã-fizicã la Corpul de Cadeþi sfârºitul, la 54 de ani, la Moscova. Alt frate,
din Voronej. Participã la rãzboiul civil de Iosif (1901-1947), de asemenea cadet în Oa-
partea albilor ºi este distins cu Ordinul de stea Donului, urmeazã în România aceeaºi
Cavaler „Sfântul Gheorghe”. În 1917, se cale: intrã funcþionar la rafinãriile ploieºtene
refugiazã cu toatã familia întâi în Turcia, „Unirea” ºi „Vega”. Olga (1902-1993) este
apoi (1920) în România, la Constanþa. traducãtoare la Institutul de Proiectãri
Tatiana, mama poetului, i-a povestit autoru- Petroliere din Ploieºti. În fine, Tatiana,
lui acestui articol, peripeþiile prin care a tre- absolventã a unei ºcoli comerciale, devine
cut familia sa fugind din Rusia de frica dupã cãsãtoria cu Nicolae Stãnescu casnicã
bolºevicilor: pentru a ajunge la Odessa, au ºi se preocupã de creºterea copiilor. Avea, ca
strãbãtut munþii pe jos ºi, când au ajuns la ºi mama ei, Mãria Iosif... (1878-1934), pre-
þãrmul Mãrii Negre, vaporul care pleca spre ocupãri artistice: cânta la pian, desena, îi
Constanþa era plin pânã la refuz. Generalul plãcea sã citeascã... Îi învaþã pe copii numai
Cereaciuchin a încercat sã obþinã locuri pen- limba tatãlui (româna). Dupã moartea soþu-
tru familia sa, fãrã rezultat, cãpitanul vasu- lui, s-a retras la Bucureºti, într-un aparta-
lui n-a acceptat. Au plecat, a doua zi, cu un ment modest dintr-un bloc din Pajura, la
vas comercial, înainte de a se îmbarca, aflã fiica lor, Mariana, profesoarã de chimie. N-a
cã vasul de pasageri care, cu o zi înainte, avut pensie. încercarea unor prieteni ai poe-
n-a putut sã-i primeascã se scufundase... tului de a determina Parlamentul României
Aceste informaþii, demne de un roman de sã acorde un ajutor lunar Tatianei Stãnescu,
aventurã, au fost comunicate de fiica gene- mama celui mai important poet român post-
ralului Cereaciuchin-Stãnescu, cu puþin belic, a eºuat. Parlamentarii români ºi-au
timp înainte de a muri, la Bucureºti, în casa acordat, în schimb, lor înºiºi, dupã un timp,
fiicei sale, Mariana, sora poetului. Lipseºte indemnizaþii, sporuri, pensii substanþiale pe
din naraþiune episodul Constantinopolului. viaþã...
Sigur este, dupã documentele cercetate de Revenind la istoria familiei Niculae
biograful ºi editorul lui Nichita Stãnescu, Stãnescu - Tatiana Stãnescu, care, la 10 nov.
Mircea Coloºenco, cã, ajunsã la Constanþa 1931, se unesc în faþa autoritãþilor plo-
familia generalului rus s-a bucurat de pro- ieºtene: Niculae - 23 ani, funcþionar, creºtin
4
Nichita

ortodox, domiciliat în str. General Cernat nr. mele. Dacã ele au un caracter - ca orice
2, se însoþeºte cu Tatiana N. Cereaciuchin - poezie liricã - metafizic, încerc sã fac din
21 ani, creºtinã ortodoxã, fãrã ocupaþie. personajul meu un personaj concret, fizic.
Martori sunt Alexei Ghilenca, funcþionar, ºi Mã bizui foarte mult pe amintirile rãzleþe,
Nicolae Mihailov, laborant. Cununia reli- care, de ce sã n-o spunem, nu prea au mare
gioasã are loc la Biserica „Sfânta Vineri” din legãturã cu opera. Epica cea mare e înlãun-
cartier. Locuinþa tânãrului cuplu este în tru, în spirit, iar nu pe stradã, pe caldarâm.
strada General Cernat, în Piaþa Sârbeascã. ªi, totuºi, de cum mã stârneºti cu întrebãrile
La 31 martie 1933 se naºte Nichita-Hristea tale, montãm împreunã un personaj în
care este botezat, bineînþeles, creºtin orto- spatele operei. Pune-mi ºi tu întrebãri mai
dox. Primele fotografii aratã un copil fru- omeneºti, ca personajul nostru sã parã a fi
mos, blond, cu plete lungi, îmbrãcat ca o fe- real”... spune el interlocutorului sãu, Aure-
tiþã. Mama, îºi va aminti mai târziu poetul, lian Titu Dumitrescu, cel care-l hãrþuieºte cu
îl sileºte sã mãnânce supã, spre disperarea întrebãri indiscrete (ºi bine face!), dorind sã
copilului, care, pentru a scãpa de tortura scoatã de la evazivul ºi mult imaginativul
repetatã a supei, se ascunde sub pat, Nichita Stãnescu rãspunsuri mai limpezi
protesteazã ºi, în cele din urmã, se refugiazã depre viaþa lui personalã. Nu ca sã-i justifice
la unchiul Gicã, fratele tatei, numit „nenea opera, dar - bãnuiesc - ca sã vadã cine trã-
scãpãtorul” pentru cã acesta, fire înþelegã- ieºte în preajma ei. Încercare reuºitã.
toare, îl scãpa de copilul Nini (cum i se Antimetafizica este, în felul ei, o autobio-
spune în familie recalcitrantului Hristea- grafie specialã. Greu de pus într-o categorie.
Nichita) de pedeapsa supei ºi de alte acte Barthes ºi-a scris una în stil structuralist
punitive. Nenea Gicã îi duce într-o zi la fri- (Roland Barthes par Roland Barthes), anal-
zer ºi-l scapã de povara pletelor lungi ºi izând „biografemele” sale, evitând sistem-
blonde. Tuns chilug, bãiatul se priveºte în atic orice referinþã la existenþa intimã (expe-
oglindã ºi are sentimentul cã a cãpãtat altã rienþele erotice, de pildã, sau viaþa de fami-
identitate. îi place sã se joace cu copiii din lie, cronologia înaintaºilor etc.). Nichita
mahala ºi, dupã câte spune el mai târziu, Stãnescu îºi inventeazã, repet, o biografie,
ajunge campion la þurcã. Ajunge chiar, mai amestecând ingenios realul cu imaginarul,
precizeazã memorialistul, un fel de ºef peste fracturând mereu cronologia, amestecând
o ceatã de bãieþi ºi fete. Organizeazã cu ei timpurile, combinând fantasmele cu întâm-
campionate de gioale ºi þurcã. „Gioalele” plãrile ce pot fi verificate. Ce mai rãmâne, în
sunt fãcute din oase de miel plumbuite pen- aceastã situaþie, din biata biografie realã a
tru a putea sparge geoalele adversarilor... S. poetului nãscut la 31 martie 1933, în locali-
face în Antimetafizicã un elogiu al mahalalei tatea Ploieºti, în Piaþa Sârbeascã? Rãmâne
(„mahalaua nu þine de pitorescul vederii, ci doar ceea ce vrea naratorul sã rãmânã: o
þine de pitorescul gândirii; ºi într-un palat poveste plinã, nu de zgomot ºi furie, ci o
poate exista o mahala, dupã cum, poveste fantasmagoricã, plinã de delicioase
într-un bordei, poate exista un palat”) ºi îºi teribilisme juvenile, spusã de un om care
fabricã o biografie fabuloasã, zicând într-un pune totul, chiar ºi sentimentul acut al
rând cã „poetul, ca ºi soldatul, nu are viaþã morþii, într-o metaforã uluitoare... Curios
personalã”. Nu are decât viaþa (biografia) lucru: poetul tinde sã-ºi minimalizeze chiar
faptelor sale, în cazul scriitorului: biografia ºi aceste amintiri rãzleþe care s-au salvat în
operei sale. Cum aratã biografia poetului memoria lui infidelã. Ceea ce este vie, crea-
care nu are viaþã particularã? Aratã aºa cum toare, puternicã este starea de spirit din
o imagineazã autorul ajuns în preajma momentul narãrii lor. Aici, da, poetul este în
vârstei de 50 de ani. Ploieºteanul întoarce formã ºi naratorul la înãlþime. „O fantasticã
bine lucrurile, fãcând din biografie o auto- tânjire de a înþelege istoria” se manifestã ºi
ficþiune: „Biografia poetului e opera lui. Eu în cazul lui, nu numai, cum admite, în cazul
încerc, în spatele acestei opere, sã creez un cãlãtorilor ºi rãzboinicilor. Nichita Stãnescu
personaj. Un autor posibil al versurilor elibereazã imaginaþia când ajunge la acest
5
Eugen Simion

capitol al cronologiei lui interioare: „Þin sã sã se supere prea tare ºi nici atât de ireal,
subliniez însã cã memoria este tot atât de încât cititorul sã nu-l creadã ºi sã nu se simtã
realã ca ºi realul, dacã nu cumva chiar mai bine citind aceste delicioase scorneli. Eposul
realã, pentru cã, la urma urmelor, ea se mis- prolifereazã ºi suplineºte epica, sãracã,
tuie într-un cuvânt ºi, uneori, cu înfrigurare, reducþionistã, a vieþii sale: „Epica vieþii mele
mã gândesc cã îngropãm prea multã naturã este foarte restrânsã. Banalitatea acciden-
în noi ºi cã, de la o vreme, natura ar fi bine telor mele de viaþã, fãrã un punct de vedere
sã ne îngroape pe noi în ea, dar cel mai bine general ºi primitor, nu-ºi justificã existenþa.
ar fi, îþi zic, hai sã îngrozim natura, cãci alt- Cele câteva întâmplãri profund ridicole,
fel ne îngrozeºte ea pe noi. În acest sens, o douã-trei rupturi tragice, douã-trei mo--
formã îmblânzitã a naturii e ºi mahalaua. mente de fericire deplinã sunt foarte puþine
Mahalaua e un fel de munte fãrã de munte pentru a constitui materialul anecdotic al
ºi un fel de vale fãrã vale. Castel fãrã de cas- unei vieþi. Te rog sã consemnezi cã, dupã
tel. Belºug fãrã de belºug. Frumuseþea pãrerea mea, biografie nu au decât rãz-
mahalalei constã în aceea cã ea, fiind între boaiele sau marile cãlãtorii”. Cu toate aces-
câmpul liber ºi cetate, este zona cea mai tea, epica vieþii lui Nichita Stãnescu nu este
fecundã ce prolifereazã epos. ªi, dacã Lu- deloc linearã ºi banalã. Poetul nu fuge, ade-
cian Blaga spunea «Eu ºtiu cã veºnicia s-a vãrat, în lume, nu ajunge neguþãtor de arme
nãscut la sat», i-aº rãspunde cã miºcãrile ca Rimbaud, nu se duce sã apere libertatea
veºniciei, eposului, picioarele veºniciei Greciei, ca Byron, nu rãpeºte o cãlugãriþã, ca
aleargã pe uliþele mahalalelor. Madona Anton Pann, dar i se întâmplã ºi lui unele
Sixtinei se întâlneºte mult mai des la maha- lucruri care, trecute prin grila fanteziei sale,
la decât la Vatican”. Cu adevãrat el se þine impresioneazã pe cititor. Pe cititorul care
de cuvânt: „îngrozeºte natura”. Natura aºteaptã mereu ca, în umbra unui mare
mahalalei. Dar nu aºa de mult încât natura poet, sã trãiascã un mare destin... Nichita
6
Nichita

Stãnescu se naºte, aºadar, la Ploieºti, un oraº în aceastã autoficþiune. Copilul Nini are, de
burghez care dãduse, se ºtie, un geniu al pildã, o doicã, fata unui meºter sticlar, Ana
comediei. Aici „se face garagaþã”, adicã se Szilagi, venitã din nordul þãrii... Ana îi
tachineazã. Cum se apãrã aici un mare poet poartã de grijã cu devotament, îi spune
liric? Viitorul poet crede cã garagaþã este un poveºti cu balauri ºi Fãt-Frumos ºi copilul
mod de a masca natura sentimentalã ºi stã cu gãluºca în gurã atunci când basmul
vocaþia creatoare a republicanilor: „în acest tinde sã se simplifice. Pedagog bun ºi bunã
oraº festiv al limbii române, unde înteþirea preþuitoare a þuicii de Vãleni, Ana îi dã, pe
silabei înroºeºte oul ºi epitetul deraiazã deasupra, zilnic, trei degetare de þuicã. „Ah,
crivãþul iarna, la Ploieºti, unde s-a înnodat zile ferice! - îºi aminteºte poetul matur -
frânghia limbii de gâtul unui mut pentru Atunci sã fi vãzut onirism”. Altã fantasmã a
întâia oarã ºi unde prea în viitor s-a arãtat copilãriei nichitiene: vorbirea care nu se lasã
limba, de Alexandru Macedon ca s-o scrisã. Asta vrea sã spunã cã, ajuns ºcoler în
rezolve cu sobor. În ciuda dezinvolturii ei, clasa I, Stãnescu Hristea Nichita nu acceptã
limba, vorbirea ºi garagaþa acoperã de fapt ideea cã vorbele pot fi scrise. Altfel zis, nu
ca orice frunzã adevãratã un obiect al acceptã scriitura. Este cu hotãrâre împotrivã.
pudorii. Te iubesc e imposibil a se spune la Cum poate sã fie scris ceva ce nu existã?
Ploieºti”. ªi-a iubit copilãria? Dacã este sã-l Cum este cu putinþã sã fie redatã vederii o
credem, el n-a fost niciodatã copil. Chiar aºa vorbã care zboarã pe gurã?
zice o datã: „eu nu am fost niciodatã copil; Viitorul autor al Necuvintelor protesteazã
viaþa mea a fost o dezinformare perpetuã, ºi, ca urmare, rãmâne repetent. E fabula lui:
pânã când am început sã folosesc ochii, ure- „Când, la ªcoala primarã nr. 5 din Ploieºti, cu
chile, gustul ºi mirosul ºi, în cele din urmã, forþa ºi cu abecedarul, aceastã constituþie a
noþiunea ca scule de lucru ale acelei forþei, acest satâr pe gâtul de lebãdã al
exploatãri exercitatã de cãtre cei care ºtiu ºi copilului, tãiat dinspre firesc spre cuvinte,
nu spun asupra celor ce nu ºtiu ºi tac”... dupã nesfârºitele linioare ºi bastonaºe, am
încurcatã justificare! Poetul spune aceste fost învãþat sã scriu o-i, oi, ºi am remarcat cã
propoziþii când se apropie de 50 de ani ºi are ceva ce nu existã poate fi scris. Când am
deja ceea ce el numeºte un sentiment de aflat cã ceea ce vorbeºte poate fi scris, adicã
patriarh. Se simte bãtrân, adicã înþelept. Dar redat vederii, m-am speriat ca ºi cum aº fi
înþelepciunea lui este, ne avertizeazã, ºtiinþa emis pe gurã animale, îngeri ºi alte fãpturi.
de a înþelege neînþelegerea. Aºa ºi cu ideea Evident cã am început sã mã bâlbâi ºi,
lui cã n-a avut copilãrie. Are cunoºtinþa bineînþeles, am rãmas repetent”. Trebuie sã
fiinþei sale atunci când descoperã simþurile spun cã fabula e frumoasã, dar mã tem cã
ºi începe sã le punã la treabã. E un mod de nu este ºi adevãratã. Portãreii biografiei
a spune cã începe sã descopere lumea pe (oamenii documentului) au descoperit cã
cont propriu. Altminteri, copil fiind, nu Stãnescu Hristea Nichita n-a rãmas repetent
cutreierã codrii, nu se scaldã într-o Ozanã în clasa întâi primarã, a promovat bine
frumos curgãtoare (singura gârlã care trece mersi, chiar cu note remarcabile. Respinge-
prin apropiere de Piaþa Sârbeascã este rea scrierii e doar o fantasmã de-a lui. Atât
Dâmbul, o apã murdarã, plinã de gunoaie, de bine gãsitã, încât o putem, pânã la urmã,
vara pururea secatã; ceva mai încolo se accepta... ªcolerul înspãimântat de litere a
gãseºte, adevãrat, Teleajãnul, dar nici acest învãþat sã scrie ºi s-a deprins cu ideea cã ºi
râu nu este de naturã sã impresioneze un cele nevãzute pot fi trecute pe hârtie... Mai
copil zãnatic ca Nichita Hristea Stãnescu). reþinem: campionul la gioale de pe strada
Zãnatic vine de la zânã ºi vrea sã zicã, General Cernat este întristat cã, la campio-
explicã poetul într-o împrejurare, un indi- natul de fotbal cu nasturi al clasei, iese
vid care are vocaþia de a vedea zâne... mereu ultimul. Ca sã înfrângã ghinionul,
Varianta liricã a etimologiei! ºterpeleºte un pol din haina tatãlui, dã polul
Reþinem câteva fantasme, scene de viaþã, cui trebuie ºi, minune, în noul campionat
întâmplãri parte adevãrate, parte nãscocite Nichita iese întâiul. Mai direct spus, îºi
7
Eugen Simion

cumpãrã victoria. Semn cã blaturi în fotbal planorism la juniori, încât, a doua zi, am
existau ºi pe vremea aceea. Tatãl prinde spus câtorva prieteni cã l-am ºi bãtut, dar cã
ºmecheria, dar nu zice nimic... Altã el fusese depãºit în câteva ore din pricina
manevrã a bãiatului care are gustul trium- unor condiþii atmosferice superioare de
fului: vrea sã fie portar în echipa de fotbal cãtre un altul, dar, oricum, fusesem cam-
(fotbal adevãrat, nu cu nasturi) a clasei. Îi pion absolut de juniori câteva ore. Eram atât
stã în cale un anume Toboº... Nu ºtim prin de aºarnat, încât, când am primit o insignã
ce vicleºuguri, tânãrul Stãnescu Hristea cu un vultur, le-am declarat credulilor din
Nichita ajunge sã devinã titular, ca portar. jurul meu cã ea reprezintã însuºi recordul.
Urmeazã trãdarea: ca sã iasã în evidenþã, Atât de mult îmi dorisem treaba asta, încât
trimite mingea în picioarele adversarilor... ajunsesem sã mã conving ºi pe mine însumi
ªi el, portarul, apãrã în chip eroic, nu þine cã, într-adevãr, bãtusem recordul naþional
seama de nimic, se aruncã fãrã fricã în de juniori la planorism”. Am ajuns unde
luptã... Colegul Arvinte din echipa adversã trebuie: la nevoia de biografie. Autorul care
confundã însã mingea cu capul portarului ºi zice cã poetul, ca ºi soldatul, nu are viaþã
trage puternic... Portarul eroic este scos pe personalã declarã acum cã nevoia de biografie
targã în aclamaþiile publicului spectator... A s-a transformat în biografie. „Mi s-a transfor-
fost sau n-a fost aºa? A jucat vreodatã, mã mat”, adicã este pe cale sau chiar a devenit
întreb, Nichita Stãnescu fotbal? Când l-am deja biografie. El confirmã, astfel, ceea ce
cunoscut, la 11 ani, nu avea veleitãþi în acest încerc sã dovedesc în acest scurt eseu
domeniu... Nu vreau sã-l denigrez, sã-l scot biografic, ºi anume cã, tot evocând amintirile
mistificator, dar chestiunea cu trãdarea rãzleþe, omul fãrã viaþã personalã îºi inven-
shakesperianã miroase a literaturã de poet teazã o biografie în funcþie de stãrile lui de
matur care-ºi inventeazã paradisul pe care spirit (din momentul confesiunii) ºi de
l-a pierdut în copilãrie. Povestea este, aºteptãrile cititorului (receptorului) sãu. În
oricum, frumoasã ºi, mai ales, foarte nichi- cazul de faþã, un prim receptor este chiar cel
tianã. I se potriveºte ºi de data aceasta. Lui cu care dialogheazã (Aurelian Titu Du-
Nichita Stãnescu i se potrivesc ºi alte fan- mitrescu, autorul scriptic al Antimetafizicii).
tasme care ies din comun. De pildã, aceea Autobiografia a devenit, în aceste condiþii, o
care face din el un campion (sã se remarce autoficþiune, cum am spus de la început, o
faptul cã tânãrul Nichita Stãnescu are mania autoficþiune oralã, dictatã unui scriptor
recordurilor) la planorism. Va sã zicã: a devotat, un scriptor decis sã ducã lucrurile
învins la jocul de gioale, a ajuns întâiul la la capãt. Cãci, dacã ar fi lãsat totul pe seama
fotbalul cu nasturi, a fost eroic la fotbalul cu poetului, cam lenevos în astfel de situaþii,
mingea... Vine acum rândul altui sport, cu proiectul biografic n-ar fi fost niciodatã
mult mai viteaz: planorismul. Adolescentul încheiat.
de 15-16 ani doreºte nespus de mult sã Existã, totuºi, ºi o biografie care poate fi,
strãluceascã ºi în aces domeniu. Nu mai într-o oarecare mãsurã, reconstituitã. Nu în
încearcã, nu mai corupe pe nimeni, nu mai totalitate pentru cã, are dreptate Ortega y
cultivã trãdarea... Inventeazã de-a dreptul: Gasset, orice biografie este secretã. Mai ales,
s-a urcat la ceruri, ºi-a dat drumul, a zburat aº adãuga, biografia unui mare poet. În ce
ca un înger deasupra oraºului, a aterizat la mod ºi cât pot determina faptele din afarã
punct fix, a cãpãtat un brevet sau o deco- (biografia publicã, „eul biografic” pe care îl
raþie. Glorie deplinã... Apoi s-a lãudat în repudiazã Proust!) naºterea poemului?
cercul bãieþilor de pe strada General Cernat Valery zicea cã în niciun fel. Poemul este
din vestita Piaþã Sârbeascã... ªi-a procurat o opera hazardului, nu a autorului. „Poemul
insignã cu un vultur, semn doveditor. În se face singur”... ªi, totuºi, poemul este scris
Antimetafizica dã cãrþile pe faþã fãrã sã se cã- sau, cazul lui Nichita Stãnescu, este dictat
iascã prea mult: „Sã vezi ºi dumneata de cineva, un individ care vrea ceva sã
ciudãþenie! Atât de tare mi-am dorit pe la comunice ºi dacã se întâmplã ca poemul sã
15-16 ani sã bat un record naþional de sugereze altceva (de regulã, mai mult decât
8
Nichita

vrea autorul), aceastã fatalitate nu înseamnã vard strãjuit de castani, fala oraºului alãturi
cã poemul este opera neantului. Biografiei de rafinãriile de petrol de la margine. Liceul
nu-i trebuie dat mai mult decât meritã ºi, în suferise grave avarii în urma bombarda-
fapt, mai mult decât poate duce, dar nici nu mentelor, aºa cã, în 1944-1945, când elevul
putem sã-i luãm ºi ceea ce în mod indis- Stãnescu Hristea Nichita pãºea în clasa întâi
cutabil are. Fie chiar doar faptul cã eul pro- (tot atunci, fãrã sã ºtie, bineînþeles, unul de
fund (eul creator, eul pur) nu poate trãi în altul), intra pe porþile masive de fier situate
afara eului biografic. Cu alte vorbe, creatorul pe strada G. Enescu (azi strada Maramureº)
nu este cu totul independent de autorul de un alt ºcoler speriat de zarva din curtea
pe copertã ºi nici invers. Fãrã creaþia sa, liceului; numele lui era Simion Ioan Eugen).
autorul nu înseamnã decât un nume în evi- Liceul, zic, nu funcþiona decât cu o singurã
denþa stãrii civile din cartierul sãu. In ter- aripã, aceea ce se vede ºi azi. Unul dintre
menii lui S. soldatul (poetul) are biografia ºcolerii citaþi mai sus îºi aminteºte cã, la
pe care o meritã, ºi anume biografia faptelor orele de românã, privea cerul de primãvarã
sale, dar soldatul are ºi o viaþã personabilã prin crãpãturile pereþilor. Liceul îºi mutã
ce poate fi notatã. Care-i viaþa personalã a sediul, dupã oarecare vreme, în localul fos-
autorului celor 11 elegii?... Sigur este cã, tului Liceu Comercial de pe strada Oilor, nu
dupã ce ºi-a creat un nume de campion în departe de mahalaua Sfânta Vineri, unde
Piaþa Sârbeascã, campionul la geoale ºi locuia, cum am precizat, familia Stãnescu.
þurcã a trebuit sã meargã la ºcoalã. Urmea- La reforma din 1948, Liceul „Sfinþii Petru ºi
zã, în consecinþã, primele douã clase la Pavel” îºi schimbã numele. Devine „I.L.
ªcoala de Bãieþi din strada Romanã din Plo- Caragiale”. Numele sfinþilor întemeietori ai
ieºti, reuºind la sfârºit sã fie clasat al treilea creºtinismului nu mai era oportun. Mai
(media generalã 9,32) ºi, respectiv, al ºaselea târziu, dupã 1990, a existat o încercare de a
în clasã (media 8,62). Onorabil, totuºi puþin reveni la vechea denumire, numai cã au
pentru campionul absolut de pe strada Ge- intervenit, de data aceasta, alte dificultãþi.
neral Cernat! Începe clasa a treia la aceeaºi Cine sã preia vechea denumire, actualul
ºcoalã ºi o continuã la Buºteni, unde promo- „I.L. Caragiale” (moºtenitorul de drept, cu
veazã cu calificativul de „eminent”. Ambi- arhivã cu tot) sau actualul liceu „Mihai
þiile campionului încep sã fie rãsplãtite. Viteazul”, ridicat pe temeliile vechii clãdiri
Revine din refugiu ºi terminã clasa a patra de pe Bulevardul Gãrii (numit, de nu mã
la Ploieºti, clasându-se pe locul trei. Iarãºi înºel, Bulevardul Independenþei)? Dilemã
onorabil. În dec. 1944 este elev în clasa întâi mare. Opinia publicã din oraº este împãr-
la Liceul „Sfinþii Petru ºi Pavel” din locali- þitã, intrã în joc ambiþiile oamenilor politici.
tate, dupã ce dãduse în varã examen de Pânã la urmã lucrurile rãmân cum au fost.
admitere în comuna Izvoarele, acolo unde Cei care începuserã gimnaziul la „Sfinþii
se refugiase administraþia liceului de teama Petru ºi Pavel” ºi încheiaserã studiile liceale
bombardamentelor. Înfiinþat în 1864, Liceul la „Ion Luca Caragiale”, cazul autorului
„Sfinþii Petru ºi Pavel” îºi cãpãtase o mare acestui articol, oscileazã. Copilãria îl trãgea
reputaþie. Trecuserã pe aici elevi care, ulte- spre vechea aºezare, adolescenþa ºi primii
rior, deveniserã mari personalitãþi în toate ani ai tinereþii lor rãmân legate de impunã-
domeniile. Profesori învãþaþi ºi devotaþi, „se toarea clãdire de pe Calea Oilor. Nu putem
fãcea carte”, liceul avea ºi o revistã literarã ºti cum ar fi ales, în aceastã situaþie, S., care
ºi ºtiinþificã („Curierul liceului”), câþiva pro- trecuse prin aceeaºi istorie. El se grãbise sã
fesori (de matematicã, de istorie, de românã, plece, în 1983, dupã ce împlinise 50 de ani.
de francezã) se bucurau de o stimã însoþitã, În 1944, când, dupã lungi amânãri provo-
în rândul elevilor, de o teamã generalã. cate de ravagiile rãzboiului, se deschid cur-
Oricând te puteau „înfunda”, nu chiar surile Liceului „Sfinþii Petru ºi Pavel”, ele-
„trânti” - cum se spunea în argoul elevilor vul S., de ani 11, se pierde în imensa masã
ploieºteni. Clãdirea liceului era aºezatã pe de elevi veniþi din toate colþurile judeþului,
bulevardul ce duce la Gara de Sud, bule- împinºi din spate de pãrinþi lor, dornici ca
9
Eugen Simion

urmaºii lor sã fie acceptaþi la o ºcoalã cu o atunci când dicteazã sau scrie versurile, le
mare reputaþie... Îl gãsim, câþiva ani, mai uitã numaidecât. Printre profesorii care
târziu, în cursul superior al liceului. Un predau la „I.L. Caragiae” se disting: profe-
adolescent frumos, blond, cu ochii „pasivi” sorul de românã Gh. V. Milica, fost elev al
(va spune el, de nu mã înºel, în biografia lui lui G. Ibrãileanu, Nicolae Simache - elev al
fantasmagoricã), înalt, cu trupul împlinit lui Nicolae Iorga, Ion Grigore - matemati-
bine. Prietenii îi spun „Haº” sau „Grasu”. cian ºi pedagog vestit, prof. Lenciu, prof.
„Haº” îºi cãpãtase deja reputaþia prin cari- Ghidu (francezã) mai înainte, în primele
caturile sale. E bun la desen, cântã bine clase; autoritatea profesorului C. Râpeanu
(umblã vorba printre colegi) la pian, faþa lui (românã) ºi Canciu (matematicã) era imen-
este luminatã ºi surâsul lui, uºor enigmatic, sã. Imensã ºi, pentru adolescenþii ploieºteni,
este seducãtor. Are deja o fatã de care este înfometaþi ºi dezordonaþi, autoritatea lor
îndrãgostit ºi se plimbã cu ea, în pauzã, prin producea panicã. Elevul S. nu are mari
curtea liceului. Fata, pe nume Magdalena probleme, se descurcã, este limpede cã nu
Popescu, îi va deveni la 18 ani soþie. Pânã are vocaþie pentru matematicã ºi fizicã, nici,
atunci, tânãrul S. are un grup de prieteni s-a vãzut, pentru ºtiinþele naturale ºi
(printre ei disting pe Petrescu Mircea, vii- geografie. Primele versuri care circulã în
torul profesor la Politehnica din Bucureºti, cercul lui de prieteni sunt niºte balade în
membru al Academiei Române) cu care stilul Topârceanu. Un coleg îi împrumutase
umblã tot timpul. Într-o zi apare în clasã cu volumul de Prodii originale ºi, citindu-le,
o sprinceanã rasã. Este modul lui de a se tânãrul ploieºtean este entuziasmat. Le con-
manifesta în spiritul avangardei ploieºtene. siderã niºte capodopere. Începe sã compunã
Apare, apoi, zvonul cã S. scrie poezie. în stilul lor, întãrind nota argoticã. O baladã
Mirarea este mare pentru cã, în imaginaþia este dedicatã vidanjorilor (pe numele lor
junilor ploieºteni, poetul trebuie sã aibã popular!) din Ploieºti. Balada începe sã cir-
geniu ºi geniul este, se spune în cãrþi, ne- cule pentru elevi ºi aduce autorului primele
fericit prin definiþie. Or, colegul lor nu aratã semne de recunoaºtere a talentului. Numai
deloc a fi nefericit ºi nici nu lasã impresia cã profesorul de românã, V.G. Milica, rãmâne
trece prin crize mistice. E, dimpotrivã, vital, mefient. Nu prea cade în talentul liric al
zeflemitor, pus pe farse, îi place sã tachineze acestui neserios elev care se joacã, impro-
în buna tradiþie caragelianã, este bine hrãnit vizeazã, imitã pe alþii. O suspiciune care-l
ºi dovedeºte un mare apetit pentru bunurile va însoþi multã vreme pe S. Unii comenta-
lumeºti, în fine, în dragoste nu pare a fi o tori blocaþi în prejudecãþile lor îl socotesc ºi
victimã. Dimpotrivã, se poartã tiranic, face azi un „manierist”, nimic mai mult. Admi-
exces de autoritatea lui de tânãr frumos, ratorul lui Topârceanu încerca, în ultimele
inteligent, fermecãtor. Cel puþin aºa lasã clase de liceu, ºi alte modele. Caietele lui din
impresia. Este un elev mediu, nu umblã aceastã epocã, pãstrate de Doina Ciurea, a
dupã note mari ºi nici nu le primeºte. Se dis- doua soþie a lui S., cuprind, în afarã de ba-
tinge la „românã” ºi, poate, ºi la alte „uma- ladele citate (publicate ulterior sub titlul
niste”, dar la un liceu serios unde ma- Argotice), parafraze dupã Arghezi ºi Barbu.
tematica primeazã nu-þi poþi face o mare Este vorba de însemnãri de atelier din faza
reputaþie dacã nu stãpâneºti bine regulile pregãtitoare. Poetul îºi face mâna, cum se
trigonometriei ºi nu ºtii sã rezolvi o ecuaþie zice, copiind tablourile maeºtrilor. Para-
cu trei necunoscute. Elevului S.H.N. îi frazeazã, de pildã, Flori de mucegai ºi, într-o
umblã prin cap alte fantasme. Mai târziu, va oarecare mãsurã, psalmii arghezieni. Alte
declara cã la orele de geografie sau de bota- modele, în aceastã fazã, sunt Eminescu ºi
nicã exersa în gând diferite tipuri de ritmuri Bacovia. Lipseºte, acum ºi mai târziu Blaga.
ºi rime. Se fãcea cã se uitã la tabla plinã de Argoticele (într-o variantã ele se numesc
nume sau de socoteli ºi compunea versuri Cântece la drumul mare) aratã accentele tân-
pe care le þinea minte. Obicei, zice el, care guitoare ºi prefãcute, o relaþie afectivã cu
i-a rãmas pânã târziu. Curiozitatea ar fi cã, irmoasele lui Anton Pann ºi cu poemele de
10
Nichita

amor ale Vãcãreºtilor. Simpatie pe care, Cautã, se vede limpede, cuvintele jegoase ºi
devenit poet cunoscut, S. a justificat-o într-o obosite pentru a le reda vigoarea ºi plastici-
Carte de recitire. Versurile de început aratã tatea iniþialã. Chiar în parafrazele în stil
un spirit juvenil care încearcã sã afle „o argotic (ciclul Cântece la drumul mare) intro-
vedenie”, cum va zice el mai târziu, adicã duce esenþe pure ºi sintagme lirice sucite ºi
un stil propriu care, în orice caz, nu are rãsucite, dintre acelea care agreseazã mis-
nimic de-a face cu stilul poeziei ce se face în terele lumii. Iatã una dintr-un poem vesel,
epocã (anii ‘50). Tânãrul versificator este petrecãreþ, despre un motan curtenitor ºi
când angoasat, când „bãºcãlios” ºi sfidãtor. fugitiv: „la ceasul când târâº-grãpiº /
Cele mai multe sugestii vin din direcþia Zãpada nopþii se adunã”... Zãpada nopþii este
Arghezi ºi din mai sus-citatele Cântece de o formulã construitã în chip arghezian, ca ºi
ibovºte pe o tradiþie munteneascã. Arghezi aceea care urmeazã: „Când zorii ziua o
însuºi amestecã, se ºtie, în pasta Florile de deznoadã”, concepute amândouã (suntem
mucigai culorile ºi jalea irmoaselor. Tânãrul avertizaþi) pe stradã, într-o miercuri-joi,
Nichita Stãnescu alege douã modele care în cãtre orele 4 dimineaþa, în centrul oraºului.
aparenþã se împacã aºa cum se împacã ziua De ce a notat S. cu atâta exactitate data, ora
cu noaptea. Unul este grav ºi trimite la ºi locul naºterii poemului? Mister. Arghe-
esenþele lumii ºi la jalea metafizicã a exis- zianã este ºi „marea de scuipat a urii” ºi, în
tenþei, altul cultivã limbajul argotic al peri- genere, în stilul psalmilor sunt toate aceste
feriei ºi bocetul erotic viclean, suferinþele ºi sugestii de tãceri tencuite de lucruri sau
orgoliile virile ale tânãrului îndrãgostit cu depuse în straturi compacte în ulcioare
lecturi bune ºi imaginaþia bogatã. Sub influ- vechi din lut. Este o veritabilã obsesie, în
enþa lui Arghezi ºi Barbu, le încearcã ºi el poemele tânãrului Nichita Stãnescu, a tãce-
înnodând ºi deznodând panglica limbii la rilor primordiale ºi a liniºtilor ascunse în
gâtul unui vers fluent, colorat ºi muzical. somn arhaic, ca în aceastã Paralizie, din 20
11
Eugen Simion

iunie 1955: „în miez de fier, ºi-n trup închis devenitã, ea însãºi studentã la aceeaºi
/ aud cum se rotesc tãceri / de mânie aºter- Facultate. Tânãrului student i-ar fi plãcut sã
nut pe ieri, / de somn arhaic, fãrã vis.// Un facã arheologie ºi filosofie. Face filologie ºi,
cer de gurã înstelat / îmi linge sufletul, în orele monotone de istoria limbii literare,
domol, / din si bemol spre la bemol, / cu unde se vorbeºte despre cuvântul „ver-
raze negre ºi scuipat. // Se rugineºte bezna-n gurã”, studentul S. improvizeazã versuri ºi
cer; / n-am limbã, n-am, nu pot sã-njur, / mi- compune „Polindromuri”. Pe unul dintre
e somnul greu ºi port în jur / doar fier ºi fier ele, cu elemente luate dintr-un poem de
ºi fier ºi fier.” // ªi în alte versuri care dibuie, Eminescu, îl trimite într-o orã de curs unui
cu degete tremurãtoare, marile mistere: coleg ploieºtean. Polindromul aratã o
„prea tare tãcerea nespusã, adâncã”// „pe stãpânire remarcabilã a tehnicii de a versifi-
laviþã doarme de mult / ecoul pãstrat în ca: „Dus aici, beþiv opal / lapoviþe bici asud
ulcioare / ºi surd rãsucitã-n lacãt / tãce- /Dur, o vietate, cal - / la cetate: ivon ud”.
rea...”// „Cuvântul moare în tãcere/ se zbate Este un rãsfãþ alexandrin de tânãr poet care,
înjunghiat de vis”...// „rãnit de liniºti, tau- vorba lui Ion Barbu, încearcã ascuþiºul ºi
rul albastru/ a presãrat încet iubirii noas- dexteritatea versului: citit normal de la stân-
tre...”// ga la dreapta, versul înseamnã ceva, citit
De la Arghezi învaþã Nichita Stãnescu ºi invers, de la dreapta la stânga, comunicã
procedeul de a schimba ordinea cuvintelor (atât cât pot comunica astfel de împerecheri
în frazã, introducând o notã de mister gra- fatal suprarealiste!) acelaºi lucru... Apare în
matical. El zice: „calda frunzelor neºtire” ºi viaþa sentimentalã a tânãrului însurat o
„fãptura umbrelor pãgânã”, forþeazã sen- colegã, Doina Ciurea, venitã de la celebra
surile („în amurg de noapte surã”) ºi ªcoalã de Literaturã, începe o idilã care se
cheamã corespondenþele: „Dar oboseala le terminã cu un divorþ ºi o nouã cãsãtorie (...).
atârnã de pleoape ºi de nãri / asemenea mi- Debuteazã în Tribuna (17 martie 1957) cu
rosului de soare întunecat”... Copiind ta- poeziile Am fost oameni mulþi, La lemne, Pã-
blourile unui mare maestru, el schimbã din mânt, sub titlul generic „1907”. Poeziile fus-
loc în loc culorile ºi liniile. Stilul nichitian eserã recomandate de Dumitru Micu, tânãr
începe sã se arate... asistent universitar ºi critic literar. Redac-
Paralel cu aceste preocupãri, S. trece, ca torul-ºef al revistei clujene este Ioanichie
toþi din generaþia sa, printr-o istorie dificilã. Olteanu. La 21 martie, acelaºi an, S. reuºeºte
Mai întâi un infinit ºir de reforme care sã publice poemul 1907 în „Gazeta literarã”,
schimbã destinul familiei în 1950: propri- condusã atunci de Zaharia Stancu ºi, ca
etãþile imobiliare ale lui Nicolae ºi ale redactor-ºef adjunct, de Paul Georgescu, un
Tatianei Stãnescu sunt naþionalizate. I se critic literar care l-a sprijinit la debut pe S.
stabileºte familiei domiciliul forþat în comu- Este angajat întâi în calitate de corector, apoi
na Surani, în judeþul Prahova. Se refugiazã ca redactor cu jumãtate de normã. Nu are
în locuinþa Olgãi Ghilenca, sora Tatianei, casã ºi, pânã în 1960, doarme într-o
apoi la „Gicã Scãpãtorul”, fratele tatãlui. cãmãruþã a redacþiei, împreunã cu N. Velea.
Nicolae Stãnescu reuºeºte sã obþinã, la Publicã ºi în „Luceafãrul” (15 iulie 1958) ºi
sfârºitul anului 1952, dreptul de a reveni, în „Viaþa Româneascã” ºi începe sã fie
calitate de chiriaº, în propria locuinþã de pe recunoscut ca o tânãrã speranþã a poeziei.
strada General Cernat, devenitã între timp Debuteazã, editorial, într-un volum în care
strada Buciumului. S. terminã liceul în 1952 figureazã printre 29 de tineri poeþi (Sub sem-
ºi dã examen la Facultatea de Filologie din nul revoluþiei: 30 de poeþi tineri, cu o prefaþã
Bucureºti. Reuºeºte la examen ºi devine stu- de Mihai Gafiþa). Debut individual cu volu-
dent. Are ca profesori pe Tudor Vianu, mul Sensul iubirii (1960), primit bine de
Iorgu Iordan, Al. Rosetti, Alex. Graur, iar tinerii critici, care au sentimentul cã se
printre colegi, pe viitorii critici literari Matei întoarce o paginã nouã în poezia româneas-
Cãlinescu ºi Eugen Simion. Se cãsãtoreºte cã. Rezerve, proteste, zeflemeli în tabãra
cu Magdalena Popescu, tânãra ploieºteancã, ideologicã oficialã, nemulþumitã de faptul
12
Nichita

cã tânãrul S. nu face o poezie suficient de zã o lungã ºi agitatã istorie care se va în-


angajatã social ºi politic. Volumul cuprinde cheia odatã cu plecarea eroinei în Suedia în
ºi câteva poeme convenþionale (tribut plãtit anii ‘70. Când mai scrie, în iureºul acestor
cenzurii), însã, în esenþã, S. revine, discret, evenimente, poetul acesta care este în stare
dar sigur, la sursele autentice ale lirismului, sã abandoneze o situaþie socialã formidabilã
(revenirea, înainte de orice, la modelele numai pentru o bucurie simplã, cum ar fi un
modernitãþii româneºti). Faptul se observã dejun prelungit cu amicii sau un moment de
mai bine în volumele urmãtoare: O viziune a intimitate cu o femeie adorabilã? S. îºi gã-
sentimentelor (1964), Dreptul de timp (1965). seºte totdeauna timp sã-ºi scrie sau sã-ºi
În 1962 se cãsãtoreºte, cu acte în regulã, cu dicteze poemele. Scrie relativ uºor, impro-
Doina Ciurea (1938-1998), poetã ºi proza- vizeazã în toate circumstanþele, dedicã
toare. O pãrãseºte în 1965 ºi, de drept, în poemele femeilor pe care le iubeºte ºi prie-
1981. Femeie discretã, ea va accepta fãrã tenilor pe care nu-i trãdeazã niciodatã. De
convulsii acest destin. „Cred cã am fost aceea, reconstituirea integralã a operei sale
douã individualitãþi paralele, astfel încât este o operaþie dificilã. Continuã sã aparã ºi
ne-am putut afla la un moment dat în azi (2007) versuri inedite, versuri ocazio-
acelaºi plan, cum ar zice geomeria” - va ex- nale, chiar dosare cu poeme ºi desene
plica ea aceastã conjugalitate neobiºnuitã. dãruite sau abandonate de acest poet care
Viaþa sentimentalã a poetului este com- nu avea deloc simþul proprietãþii. Dacã-þi
plexã, agitatã, cu multe episoade. În funcþie plãcea ceasul sãu Seiko, îl scotea numaid-
de acest scenariu, poetul îºi schimbã des ecât ºi þi-l dãdea... Avea preocupãri ciudate,
muzele ºi locuinþele, abandonând totodatã în afara poeziei ºi a plãcerii de a conversa cu
bunurile lui materiale (puþine câte erau) ºi prietenii. Într-un rând, fãcea colecþie de cea-
manuscrisele. „Saci de manuscrise”, va suri C.F.R. A strâns de pe unde a putut un
mãrturisi el unui prieten, critic literar, îngri- numãr mare de ceasuri de acest fel ºi, pe
jorat de soarta lor. S. era un risipitor ºi, în- urmã, le-a dãruit prietenilor. I-au plãcut
tr-o lume plinã de interdicþii (lumea româ- monedele romane ºi a strâns o colecþie de
neascã într-un regim totalitar), încearcã sã dinari din vremea cezarilor. S-a înscris în
ducã viaþa unui beizadea. Nu are o locuinþã asociaþia numismaþilor ºi ºi-a gãsit, acolo,
sigurã, nu are o adresã unde poate fi gãsit, prieteni foarte devotaþi, ca Ion Dinoiu.
se îmbracã modest, când primeºte salariul Mãrturisea în repetate rânduri cã bucuria
de la „Gazeta literarã România literarã”, îºi lui cea mai mare ar fi sã devinã nu preºedin-
invitã generos prietenii la Casa Scriitorilor tele Uniunii Scriitorilor, ci preºedintele
sau la o cârciumã din cartier. Are mulþi pri- Asociaþiei Numismaþilor din România.
eteni ºi, pe mãsurã ce reputaþia lui literarã Cheltuia toate veniturile sale pe piese nu-
creºte, numãrul prietenilor tineri va creºte. mismatice ºi, dupã ce a alcãtuit o colecþie, se
Când primeºte, în sfârºit (în decembrie pare, preþioasã de dinari, a dãruit-o, într-o
1975), o locuinþã þine uºa casei deschisã. zi, unei tinere admiratoare. Avea doar un
Locuinþa este, în fapt, un apartament de costum de galã (celebrul costum în dungi)
douã camere situat într-un bloc din Piaþa ºi, în rest, purta zilnic un pulovãr gri de lânã
Amzei, nr. 7-9. Aici primeºte pe cine vrea groasã ºi aceeaºi pereche de blugi largi, de o
sã-l vadã. S. îi cucereºte pe toþi ºi se lasã culoare nedeterminatã. În 1966 publicã 11
uºor cucerit de noii sãi prieteni. „A avea un elegii (sunt, în fapt, 12, dar una a fost cenzu-
prieten - spune el - este mai vital decât a ratã ºi, când a putut sã o tipãreascã, n-a mai
avea un înger”. I se spune din ce în ce mai schimbat titlul volumului). O carte esenþialã
des „Nichita”. Un prenume care devine în evoluþia lirismului stãnescian sau, cum îi
nume care indicã o personalitate liricã de spun amicii sãi critici, „nichitian”. Mai
prim rang, un stil de viaþã ºi un limbaj spe- înainte tradusese poemele lui Vasko Popa,
cific. La sfârºitul anului 1964 cunoaºte o poet de origine românã (Vasile Popa) din
tânãrã poetã, Gabriela Melinescu (n. 1942), Banatul sârbesc, care optase pentru limba
de care se îndrãgosteºte fulgerãtor. Urmea- sârbã ºi va deveni cu timpul cel mai impor-
13
Eugen Simion

în care strãlucirea, integritatea ºi patetismul


omului, indiferent cât de bãnuite ar fi de
tragediile lui personale, mi-au apãrut a fi de
naturã sublimã. Nici însuºi Bãlcescu nu mi-a
apãrut vreodatã având acea naturã sacerdo-
talã de poeta vates a lui Vasile Pârvan. Am
scris de mai multe ori despre aceastã minu-
natã fiinþã. Niciodatã nu am fost mulþumit
de cum am scris despre dânsul. Poemul
eseu Vasile Pârvan - Stâlpul mi se pare insu-
ficient, iar Elegia a doua, Getica, numai o tân-
jire de a înþelege mãreþia avertismentului
sãu istoric. Nu putea sã lipseascã din 11
elegii în nici un caz, dupã cum nu putea sã
lipseascã din poemul Intrare-n muncile de
primãvarã, care conþine în el ceva din fãptura
vie ºi gânditoare a lui Vasile Pârvan. Aceste
poeme general umane ºi profund naþionale
totodatã au ceva din motivele geometrice
ale covoarelor populare olteneºti, care nu
sunt fãcute pentru a cãlca cu piciorul pe ele,
ci cu privirea, fiind alcãtuite sã împodo-
beascã pereþii, iar nu podelele. Mãrturisesc
cã-mi este destul de neplãcut sã vorbesc cu
satisfacþie despre o lucrare a mea, dar, în
acelaºi timp, mi-aº deteriora zidul umplân-
du-l cu prea multe ferestre ale modestiei,
încât n-ar mai rãmâne din zid decât o fe-
reastrã ºi atât. 11 elegii este un zid cu douã
ferestre.” Elegiile au mai multe ziduri, mai
tant poet din Serbia dupã cel de al doilea multe ferestre ºi, indiscutabil, mai multe
rãzboi mondial. 11 elegii anunþã o nouã fazã simboluri decât recunoaºte poetul. Critica
literarã este puþin reticentã, o parte a ei chiar
liricã a lui S. Este o poezie în care introduce,
ostilã faþã de aceastã poezie care renunþã la
în chip sistematic, mituri ºi concepte, o pa-
formele tradiþionale ale seducþiei. Va trece
ginã metafizicã, o poezie care reformuleazã
timp pânã va fi înþeleasã cum trebuie. În
modelele modernitãþii înainte de a le pãrãsi.
1967, S. cãlãtoreºte în Franþa, apoi în Ce-
Autorul le-a dat o justificare existenþialã (un hoslovacia (1965), în 1963 scoate Necuvintele
conflict sentimental devastator cu Gabriela urmate în 1970 de volumul În dulcele stil cla-
Melinescu) ºi o întâlnire, esenþialã, cu spiri- sic. Este semnul despãrþirii lui S. de neo-
tualitatea lui Pârvan: „Dintre modelele mele modernitate. Un manifest indirect post-
existenþiale niciodatã nu a fãcut parte ºi modernist. Poetul face o teorie puþin sofisti-
Eminescu. Opera lui, întotdeauna, ca ºi în catã a „necuvintelor” care ar trebui sã fie
secunda asta, îmi apare ca o operã copleºi- altceva decât cuvintele obiºnuite. Noþiunea
toare. Omul, întotdeauna, ca ºi în clipa asta, ca atare dã ºi azi bãtaie de cap criticilor lite-
îmi apare fãrã nici o fisurã moralã. Dar nu rari. Între 1971-1973, S. este redactor-ºef
ºtiu de ce, nu tipul sãu existenþial m-a atras, adjunct la „România literarã”, condusã de
dupã cum nu m-a atras niciodatã tipul exis- Nicolae Breban. Cãlãtoreºte în Iugoslavia ºi
tenþial al unui Blaga, Arghezi sau Barbu. scrie Belgaradul în cinci prieteni, ediþia întâi,
Modelul meu intim ºi fremãtãtor l-a consti- în limba sârbã, apoi, în 1972, în limba ro-
tuit întotdeauna destinul lui Vasile Pârvan, mânã. În 1975 i se acordã premiul „Herder”,
14
Nichita

în septembrie 1976 merge la Chiºinãu ºi, rãu, mai dreg busuiocul existenþial cu o
ajuns acolo, pronunþã o propoziþie memora- vorbã de spirit care se leagã singurã în cre-
bilã „am venit de acasã acasã”. Vizita la ierul meu ºi se rosteºte spontan pe gurã,
Chiºinãu va constitui un moment istoric înainte sã apuc sã mi-o cenzurez. Prea pu-
pentru intelectualii români din Basarabia. În þini oameni mi-au plãcut dintr-un foc. ªtiu
1978 o cunoaºte pe Dorina Tudoriþa (Dora) asta ºi, involuntar, când simt antipatia plon-
Tãrãþi, studentã la secþia de francezã- jând asupra mea, involuntar ºi blestemat, o
englezã, cu care se va cãsãtori oficial în iulie îndreptãþesc prin niºte infinitezimale ges-
1982. În 1977, Arthur Lundkvist îl propuse- turi de naturã sã o adevereascã. Antipatia
se la Premiul Nobel. În 1978 apare volumul altora mã lasã dezarmat. Mai toþi prietenii ºi
Epica magna, carte esenþialã, ca ºi aceea care amicii mei de astãzi au început prin a nu mã
urmeazã, Opere imperfecte (1979). Ele mar- putea înghiþi. Cele mai multe contacte reale
cheazã opþiunea pentru un alt tip de limbaj pe care le-am avut cu oamenii, dacã au
poetic, mai aproape, putem sã ne dãm durat, le-au abãtut cumva antipatia spre
seama azi, de limbajul postmodernitãþii. În simpatie, dacã nu cumva chiar spre priete-
august 1982 i se conferã lui S. marele nie. Nu pun nici un preþ pe îmbrãcãminte.
Premiu „Cununa de aur” de la Strunga. În Cu cât e mai suplã ºi mai decentã, cu atât
noiembrie 1982 suferã un accident (fractura mã face sã mã simt mai bine în ea. Citesc pe
piciorului stâng) ºi, în convalescenþã, dic- apucate ºi înþeleg pe rumegate. N-am fost
teazã lui Aurelian Titu Dumitrescu Antime- niciodatã precoce. Am învãþat întotdeauna
tafizica, unde, în afara biografiei fabuloase foarte greu. Citesc foarte încet datoritã
de care a fost vorba mai înainte, face o teorie nenumãratelor asociaþii pe care mi le
interesantã a poeziei pentru care opteazã:
stârneºte fiecare cuvânt citit.”
„poezia metalingvisticã”. Se apropie de 50
Când împlineºte 50 de ani, este sãrbã-
de ani ºi, într-o convorbire, îºi face acest au-
torit, de prieteni ºi admiratori, ca un poet
toportret: „Am o voce nici groasã ºi nici sub-
naþional. Este, în chip evident, bolnav, tru-
þire. Uneori, neplãcutã, alteori, plãcutã.
pul lui mare pare obosit, se miºcã greu,
Uneori, sunt un bun orator. ªi atunci, vocea
chipul lui frumos de zeu nordic a cãpãtat
dispare brusc ca prezenþã în faþa articulaþi-
ilor gâtului ºi fluxului gândirii. Am un mare prematur asperitãþi surprinzãtoare. Spiritul
talent de a fi cãscat ºi împiedicat. Din lui, deosebit de invertit ºi profund, rãmâne
aceastã pricinã, mai totdeauna din cãzãturi acelaºi. Înainte de a fi un mare poet, S. era
am câte un semn ba pe faþã, ba la umãr sau un om deosebit de inteligent, cu o putere de
chiar câte o rupturã de os. Sunt bolnãvicios, creaþie uluitoare. Prindea repede o idee ºi,
dar îmi sperii doctorii cu viteza cu care mã reformulând-o în stilul sãu, îi dã o strãlucire
vindec, fãcându-i pe toþi sã declare cã sunt metaforicã ºi o anvergurã despre care nu
de o robusteþe ieºitã din comun. Dacã ar fi putem spune decât cã provoacã, detoneazã
aºa cum zic ei, atunci cum se explicã faptul inerþiile gândirii. Un om, altminteri, fer-
cã mã îmbolnãvesc atât de des, chiar dacã mecãtor, iubit de prieteni (printre ei Fãnuº
mã vindec repede? În fine, una peste alta, Neagu, Ion Bãieºu, Gh. Tomozei, C. Chiriþã,
fac faþã ºi, dacã sunt în formã, chiar feþe- Mircea Tomuº, Adam Puslojic, Sorin
feþe. Din pricina timiditãþii mele, pe care, Dumitrescu). În jurul lui au apãrut legen-
dupã patruzeci de ani, am reuºit sã mi-o dele ºi, dupã dispariþia lui (marþi, 13 dec.
înfrâng, pot pãrea uneori insolit, iar defectul 1983), legendele s-au înmulþit atât de mult
unei vagi bâlbâieli native mi-l exagerez une- încât ele tind uneori sã ia locul creaþiei ca
ori atât de mult încât îl transform într-un atare. Posteritatea lui nu-i, ca toate aceste
stil, dacã nu cumva chiar într-o modã... Nu semne de simpatie, foarte luminoasã ºi
am mãsura lucrurilor decât dupã ce produc calmã. Câþiva poeþi rataþi ºi critici roºi de
un fenomen. Datoritã faptului însã cã nu verzeala urii nu-i iartã geniul poetic ºi-l con-
sunt câtuºi de puþin invidios ºi, fãrã a fi un testã moralmente cu o înverºunare deza-
om foarte bun, sunt departe de a fi un om mãgitoare.
15
Cronici
literare
Paul
DUGNEANU
Roman de creaþie,
roman de analizã
Masivul roman Trunchiul ºi aºchia*, din Cronica de familie a lui Petre Dumitriu care
pãcate neteminat, al lui Marius Robesc, urmãreºte destinul unei familii boereºti
unul dintre cei mai importanþi poeþi ai neo- de-a lungul mai multor generaþii, saga lui
modernismului românesc, a apãrut la douã- Marius Robescu relateazã, cam pentru
zeci de ani de la moartea autorului: primul aceeaºi perioadã temporalã (a doua jumã-
volum în 2005 ºi cel de-al doilea în 2006. tate a secolului al XIX-lea pânã în anii ’50 ai
Publicarea cãrþii la atâta timp dupã dispa- secolului trecut), evoluþia ramurii feminine
riþia prematurã din viaþã a scriitorului are o dintr-o familie obiºnuitã de preot, pornitã
lungã ºi controversatã istorie pe care nu mai din mediul rural. Ca modalitate epicã este
are rost sã o menþionez acum. Cei interesaþi preferatã, cu o singurã excepþie (scurta con-
de subiect pot gãsi informaþii relevante în fesiune a unui personaj), naraþiunea de tip
remarcabilul ºi incitantul volum de evocãri obiectiv ca fiind cea mai potrivitã pentru
al lui Marin Codreanu, Unde au dispãrut acest gen de structurã prozasticã, ce instau-
minotaurii. Nu pot sã nu mã întreb totuºi reazã ºi legitimeazã în spaþiul ficþional o
cum ar fi fost primit ºi comentat romanul, lume cu atributele realului. Þin sã menþio-
dacã ar fi fost publicat înainte de 1990, pen- nez însã de la început cã, preluând dicoto-
tru cã intervenþia cenzurii ar fi fost probabil mia terminologicã a lui Ibrãileanu, romanul
minimã. Deºi cartea conþinea destule ele- de creaþie - probabil sub acest aspect
mente inconfortabile pentru ideologia Iolanda Malamen, în pasionata ei prefaþã, îl
comunistã ºi practica politicã totalitarã a apropie pe Robescu de Agârbiceanu ºi
momentului, ele au fost puse în paginã cu Rebreanu, pentru cã alte argumente nu vãd
deosebitã abilitate, încât nu ar fi ridicat - ºi romanul de analizã fuzioneazã într-un
obiecþii majore. Este de presupus cã pru- discurs narativ polivalent. Adevãrul este cã
denþa persoanei care a deþinut manuscrisul în primele trei capitole predominã o naraþi-
în acea perioadã a fost exageratã. une alertã, concisã, cu puþine pauze descrip-
Prima constatare ce se impune la lectura tive ori digresiuni analitice, iar acþiunea este
actualã este cã, esteticeºte, rezistã în timp, încã din incipit, în solida manierã balza-
fapt cu atât mai notabil cu cât, repet, roma- cianã, fixatã precis în timp ºi spaþiu; crono-
nul nu este încheiat la nivelul construcþiei topul, folosind terminologia lui Mihail
narative, iar unele pasaje, foarte puþine de Bahtin: “În a doua jumãtate a secolului tre-
altfel, nu sunt întru totul finisate stilistic. A cut, când o parte a României a devenit regat
doua observaþie este cã ne aflãm în faþa unui independent, comuna Valea Negrului cu-
text scris de un prozator în toatã puterea prindea trei sate. Satul cel mai numeros ºi
cuvântului, ºi nu a unui exerciþiu de stil al mai înstãrit, care dãduse ºi numele comu-
unui poet ce încearcã ºi alt gen literar. nei, se închegase la mijloc, între Capul
Ca subiect, romanul poate fi înscris în Luncii ºi Surpata. Capul Luncii, aºezare la
tipologia “cronicilor” de familie, iar pentru fel de bogatã, dar ceva mai micã, se întindea
a propune o posibilã comparaþie cu un în sus, cãtre munte. Surpata era un sat abia
model foarte cunoscut, spre deosebire de risipit ºi calic, prãbuºit peste o coastã
* Trunchiul ºi aºchia, vol. I ºi II, Bucureºti, Editura Muzeul Literaturii Române, 2005, 2006.
16
Roman de creaþie, roman de analizã

României în Primul Rãzboi Mondial, docu-


mentarea ºi informaþia scriitorului dovedin-
du-se scrupuloasã ºi de cea mai bunã calita-
te. De la panoramarea situaþiei generale, fo-
calizarea se va fixa din nou asupra destine-
lor individuale. Chiar ºi prezentarea scene-
lor de rãzboi dupã întrarea þãrii în confla-
graþie împotriva Puterilor Centrale este rea-
lizatã cu remarcabilã forþã artisticã, tot din
acest punct de vedere, asemãnãtor într-un
fel cu maniera lui Camil Petrescu din Ultima
noapte de dragoste, întâia noapte de rãzboi.
Mobilizat, Ilie Dragomir va participa în
cadrul Regimentului 12 Dorobanþi la luptele
din zona Piteºtiului, unde va fi luat pri-
zonier ºi va muri de tifos. Rãmasã vãduvã,
Caterina, la puþin timp dupã dispariþia
soþului, bolnavã, se va stinge din viaþã. Cele
trei surori, Maria, Ioana ºi Angela, vor fi
trimise de fratele mai mare, Constantin, la
insistenþele soþiei acestuia, la un orfelinat
din Piteºti. Aici vor urma ªcoala Normalã
pe care Maria ºi Ioana o vor absolvi cu
rezultate bune ºi, dupã ele, sora cea mai
micã ºi cu o sãnãtate mai fragilã, Angela.
Interesante sunt episoadele din viaþa fetelor
la orfelinat ºi la ªcoala Normalã, ce nu apar
nisipoasã. De la nord la sud, ca o trãsãturã în obiºnuitele cliºee ºi culori sumbre dicken-
de unire între ele, curgea Râul Negru. Acest siene. Disciplina este riguroasã, dar nu ti-
râu nu putea fi gãsit decât pe o hartã foarte ranicã, condiþiile materiale sunt decente, iar
amãnunþitã a Principatelor Unite.” Este supraveghetoarele ºi profesoarele atente cu
spaþiul unde, pentru un timp, se vor desfã- formarea ºi educaþia fetelor. La încheierea
ºura evenimentele referitoare la familia cursului inferior în 1928, pentru rezultate
preotului Chiriþã, de care se va desprinde, deosebite la studiu, Maria este chiar recom-
urmându-ºi propriul destin Caterina, una pensatã cu trimiterea la o casã de vacanþã în
dintre fiice. Imediat dupã moartea tatãlui Mangalia, destinatã elevelor celor mai bune
care se opusese cu vehemenþã cãsãtoriei din ºcolile de stat. Ocazie pentru narator, în
fiicei sale cu un tânãr sãrac, Ilie Dragomir, aceste pasaje se simt antenele ultrasensibile
Caterina, conform unui vechi obicei în ale poetului de a surprinde cu acuitate ºi
lumea satului, va fugi de acasã ºi se va mãri- delicateþe senzualitatea adolescentinã. De la
ta cu bãrbatul ales, cu care va avea un bãiat Mihail Sebastian din romanul Oraºul cu sal-
ºi trei fete, Maria, Ioana ºi Angela. câmi nu s-au mai scris rânduri atât de inspi-
Ritmul narãrii este rapid, nu însã fãrã rate despre psihologia ºi erotismul femi-
pãtruzãtoare observaþii psihologice ºi fine nitãþii nubile, care a devenit conºtientã de
sugestii organice referitoare la starea tinerei sine: “Mai la o parte, stând dreaptã, cu bus-
care îºi descoperã ºi îºi trãieºte cu intensi- tul ºi cu pulpele superb reliefate, Maria o
tate, în scurta perioadã de libertate ºi rãsfãþ zãri pe fata pe care o admirase în ajun.
dinaintea naºterii copiilor, sexualitatea. Zâmbea în acelaºi fel deschis ºi totuºi
Câmpul de observaþie al naratorului se va depãrtat, înzestratã parcã cu o preºtiinþã a
amplifica prin prezentarea atmosferei lucrurilor. Se apropie chematã irezistibil,
sociale ºi politice premergãtoare intrãrii parcã de o vrajã, de aceastã fatã ºi rãmase
17
Paul Dugneanu

lângã ea toatã dimineaþa. O însoþi în mare


singura datã când Florentina – aflã cã aºa o
chema – se arãtã dispusã sã facã o baie. ªi
contactul cu apa era în cazul ei ceva special,
un raport senzual de care fata se ferea mai
întâi, pe care apoi îl accepta cu ezitare ºi rãs-
fãþ. Trupul ei nu mai avea puritatea frigidã
care le fãcea pe celelalte sã despice pânza
apei ca un cuþit. Era un trup mai calm ºi mai
umbrit, cu unghiurile îndulcite, sugerând cã
posedã în el însuºi ceea ce copilele din jur
cãutau frenetic în apã ºi soare. Zarva celor-
lalte o lãsa complet rece, pe plajã însã îi
plãcea sã stea la nesfârºit, dedându-se pur ºi
simplu leneviei.” Dar autorul nu este numai
un fin analist al stãrilor psihologice subtile,
ci ºi un observator atent, sagace, dar ºi cu
simþ plastic, al atitudinilor ºi comporta-
mentelor sociale, ca în scena vizitei reginei
la casa de vacanþã. Episodul este prezentat
filmic, surprinzând, pe de o parte, atitu-
dinea neprotocolarã, însã de o naturalã ele-
ganþã a reginei, iar pe de alta, gesturile,
privirile ºi rumoarea fetelor emoþionate de
importanþa evenimentului. Acelaºi reglaj
optim între naraþiune, descriere, dialog ºi,
pe mãsurã ce acþiunea se dezvoltã ºi se com-
plicã, monologul interior, îl vom întâlni pe
tot parcursul romanului. dupã un început mai dificil, va gãsi un post
Revenind în planul istoriei (materiei convenabil, economistã la cunoscuta moarã
narate), evoluþiile fetelor, pânã la absolvire Herdan, ºi se va cãsãtori cu Horia Coman,
permanent împreunã, se despart ºi se indi- un tânãr locotenent de intendenþã cu o stare
vidualizeazã. Maria va urma cariera de materialã destul de bunã ce le va permite sã
învãþãtoare, mai întâi într-un sat izolat din cumpere o casã modestã, dar confortabilã în
Dobrogea, unde se va cãsãtori cu un coleg Cotroceni. Aºa cum lumea satului va fi evo-
de catedrã, Aurel Bãcescu, pentru ca apoi sã catã uman ºi social în legãturã cu familia
se transfere ºi sã se stabileascã împreunã cu Mariei, la fel Bucureºtiul interbelic, cu o
soþul ºi bãiatul nou-nãscut, Liviu, într-un viaþã efervescentã, variatã, derutantã ºi
sat aproape de Dunãre, lângã Giurgiu. Încã plinã de culoare, va fi prezentat în conexi-
un motiv pentru autor de a-ºi exercita talen- une cu destinul Ioanei ºi mai ales al soþului
tul descriptiv, însã cu sobrietate stilisticã ºi ei. Circulând mult ºi implicat prin natura
precizie a imaginii, - cu totul diferit, spre meseriei, ºi prin familia cu un anume rang,
exemplu, de maniera unui Sadoveanu ori fãrã a face parte din protipendadã, în
Fãnuº Neagu, metaforizantã ºi poetizantã diverse medii sociale ºi indirect politice,
uneori în exces - în evocarea peisajului Horia joacã rolul de personaj-reflector din
pustiu ºi auster al Dobrogei interioare sau unghiul cãruia sunt înregistrate ºi percepute
cel plin de culoare ºi misterioasã viaþã al deseori întâmplãri, situaþii, atitudini.
luncii ºi bãlþilor din preajma satului dunã- Perspectiva rãmâne, chiar ºi în acest caz,
rean. obiectivã, pentru cã educaþia de ofiþer
Ioana, purtând de grijã ºi surorii mai conºtiincios, apolitic ºi temperamentul echi-
mici, Angela, va alege Bucureºtiul, unde, librat, calm, în pofida tinereþii, nu defor-
18
Roman de creaþie, roman de analizã

meazã subiectiv receptarea decât într-o personaje sau al zvonurilor, opinilor comu-
foarte micã mãsurã. Tot în relaþie cu el, sunt ne, limbajului/limbajelor epocii ºi al men-
aduse în scenã alte personaje, unele de un talului colectiv confuz al momentului. Cam-
interes aparte: tatãl sãu, colonel în retragere, pania din Est ca aliat al Germaniei, pentru
caracter puternic, trãind la þarã, posesor al recuperarea Basarabiei, despre care nu se
unei mici vii ºi vânãtor pasionat, desprins putea scrie în perioada comunistã decât în
parcã dintr-o povestire de Turgheniev, sau termenii “agresiunii” României capitaliste
unchiul Barbu Cozianu, magistrat boem, cu împotriva “eroicului” popor al Uniunii
un profil moral integru, ºcolit la Paris, Sovietice, este receptatã prin zvonurile ºi
causeur, sceptic inteligent ºi spiritual, având aºteptarea Mariei în satul de unde soþul ei,
discrete simpatii de stânga. De altfel, va ºi care se va ºi întoarce, fusese trimis pe front.
ajuta într-o situaþie grea pe unul dintre mi- În aceeaºi manierã parþialã, limitatã la expe-
litanþii importanþi ai partidului comunist, rienþa destul de scurtã pe front a lui Horia
ceea ce nu va împiedica arestarea lui nejus- Coman, ofiþer de intendenþã, este relatatã ºi
tificatã, pentru o perioadã de câþiva ani, campania din Vest, pânã în Cehoslovacia,
dupã instalarea regimului comunist. de aceastã datã împotriva Germaniei, alã-
Viaþa politicã se precipitã, legionarii turi de armata Rusiei sovietice care va im-
ajung la putere împreunã cu Antonescu pune comunismul în România, în cadrul
pentru câteva luni, dar mareºalul îi va înlã- Forþelor Aliate. Întors în þarã, Horia, împre-
tura de la guvernare ºi, cu sprijinul armatei, unã cu familia sa, va suporta, pentru ei
va înãbuºi rapid ºi eficient rebeliunea lor. ªi totuºi cu efecte ºi consecinþe reduse, devas-
aceste grave evenimente cu care se încheie tatoarea trecere a þãrii spre comunism. În
volumul întâi sunt prezentate mai mult prin ideologia, politica ºi literatura oficialã a
ricoºeu, familia Ioanei Coman locuind în dogmatismului stalinist din anii cincizeci,
Cotroceni, ºi, cu atât mai puþin, a Mariei dar ºi mai târziu, procesul silnic de transfor-
Bãcescu la þarã, nefiind în mod direct afec- mare comunistã a României ºi în general a
tate de desfãºurarea evenimentelor. Singu- þãrilor din Estul Europei era privit ca un
rul moment ce ar fi putut sã-l implice deci- mare succes istoric, cu toate cã în anii optze-
siv pe locotenentul Horia Coman, aflat ci se recunoºtea cã s-au comis la început
împreunã cu compania sa în trupele ce erori ºi abuzuri. Dar nu erau considerate ca
urmau sã ia cu asalt Cazarma gardienilor rezultate inevitabile ale sistemului, ci drept
publici, în care se refugiaserã o parte dintre greºeli individuale ale momentului.
rebeli, s-a dezamorsat prin predarea Iolanda Malamen considerã în calda ºi
legionarilor ºi arestarea lor. Aceastã situare frumoasa sa prezentare a cãrþii, Romanul ca
oarecum excentricã a personajelor princi- gen literar, cã Marius Robescu a recurs ºi la
pale i-a permis autorului, þinând cont ºi de un numãr de cliºee ºi stereotipii inerente în
perioada concentraþionarã dinainte de 1989, contextul epocii respective. Interesant este
când a fost scris romanul ºi ar fi trebuit pu- însã cum tocmai a reuºit sã le evite aproape
blicat, sã evite cliºeele ideologice excesive ºi în totalitate, prin abile strategii textuale. În
maniheiste vehiculate în epocã referitor la descrierea situaþiei dezastruoase din anii
viaþa politicã din controversaþii ani ai dece- imediat de dupã rãzboi, când propaganda
niului cinci din secolul trecut. comunistã anatemiza capitalismul ºi pe
Volumul II urmãreºte traiectoria acelo- rege, vocea naratorialã preia, cu un soi de
raºi familii în timpul celui de-al doilea colocvialitate, subiacent ironicã ºi dubita-
rãzboi mondial ºi în primii ani ai instalãrii tivã, ca ºi prin intermediul stilului indirect
treptate a comunismului dupã 1944. ªi aces- liber, limbajul perioadei la nivel oficial, dar
te evenimente capitale nu sunt surprinse în ºi al instanþei colective medii, al opiniei
marile ºi radicalele lor convulsiuni de cãtre publice: “Erau timpuri de sãrãcie. Se cam
un narator omniscient ºi auctorial; ele sunt ºtia de ce (prin acest reflexiv impersonal se
descoperite ºi prezentate pe mãsura desfã- face trecerea de la limbajul propriu-zis al
ºurãrii la nivelul conºtiinþei medii a unor naratorului la limbajul ºi mentalul comun al
19
Paul Dugneanu

acelui moment istoric.” n.n.): din pricina de cenzura anilor optzeci astfel de afirmaþii,
rãzboiului. Dar problema începuse sã se fie ºi provenite din partea unui personaj.
punã ºi altfel, niþel mai concret. Rãzboiul, Procesul istoric îºi va urma cursul aºa
nemþii care supseserã þara, pe urmã hoþii ºi cum prevãzuse Barbu Cozianu, având con-
speculanþii, da! Cei mai vinovaþi erau însã secinþe dramatice sau mai puþin grave în
exploatatorii, alde Malaxa, Auschnit, plan individual. Schimbãrile aduse de
Herdan, aceia care îºi însuºeau truda comunism, catastrofale în planul istoric pro-
muncitorilor. ªi încã ºi mai ºi: Regele, cel priu-zis pentru societatea româneascã, sunt
mai mare exploatator, cel mai odios dintre prezentate în roman indirect, prin refracþie
toþi. Þineau românii la regele lor? Dacã e – nici nu ar fi fost altfel posibil în condiþiile
vorba de Mihai, la ãsta þineau, dar fãrã sã se unei culturi sever cenzurate ideologic ºi
omoare. Era ºi el un tinerel, cam grãsuliu ºi politic – ca zvonuri, informaþii, percepþii la
fonf, dar cuminte. Nu semãna cu taicã-sãu, nivel general, dar ºi ecouri ºi consecinþe mai
Carol, zãpãcit ºi tiran, pe care mai întâi mult sau mai puþin importante în viaþa
bãtrânii liberali îl dezmoºteniserã de þarã, personajelor. Cum aceste evenimente, am
ghicindu-i caracterul. Îl goniserã o datã pe mai afirmat-o, au afectat destul de puþin
când era numai prinþ, dar Carol nu se situaþia Ioanei ºi a lui Horia Coman, zona de
resemnase ºi fãcuse pe dracu în patru ºi se interes ºi focalizarea se deplaseazã spre
întorsese. ªi fãcându-ºi iarãºi de cap, îl mai familia Mariei ºi apoi asupra altui mediu
goniserã ºi a doua oarã, de data asta defini- uman cu regulile sale specifice, decondiþio-
tiv, cu Lupeasca lui cu tot. Iar Mihai, deºi nate de realitatea imediatã. Întors de pe
tânãr, se purta bine.” front cu sãnãtatea ºubrezitã în campania de
Acelaºi fenomen, comentat altfel din per- la Stalingrad, învãþãtorul Aurel Bãcescu se
spectiva inteligentului ºi subtilului Barbu îmbolnãveºte de tuberculozã. La insisten-
Cozianu - personaj cu care autorul, în mod þele Mariei ºi intervenþia cumnatului, este
discret, simpatizeazã - într-o discuþie pur- internat într-un sanatoriu aflat într-o locali-
tatã cu nepotul sãu la cofetãria Nestor, local tate de munte, neprecizatã toponimic de
elegant, nu cu mult timp în urmã simbol de cãtre narator. Nu peste mult timp ºi foarte
bunãstare decentã ºi civilizaþie burghezã: tânãrul Lucian Coman se va îmbolnãvi ºi va
“«Comuniºtii strâng ºurubul...» spuse visã- fi internat în acelaºi loc, în aºa fel încât vom
tor Cozianu, zvârlindu-ºi peste umãr fula- înregistra douã serii de evenimente, situaþii
rul de mãtase. (... ) «De rege au scãpat, vor ºi chiar perspective narative, deoarece tex-
trece acum ºi la acþiuni ºi mai radicale. Vor tul alterneazã naratorul omniscient ºi
întoarce omenirea cu fundul în sus. Uitã-te focalizarea zero cu personajele-reflector ºi
în ochii mei ºi ascultã ce-þi spun: pe niciun focalizarea internã. ªi nu numai în cazul
industriaº n-o sã-l prindã vara cu ceea ce celor douã personaje. Decorul, lumea bol-
are. Na-þi-o-na-li-za-re ! bãtu el cu degetul navilor permanent confruntaþi cu spectrul
în masa lãcuitã, ritmic, fãcând sã zãngãne morþii, psihologia ºi comportamentul lor
zaharniþa ºi ceainicul de argint. Jos burghe- specific sunt pânã la un punct comparabile
zia. La lada de gunoi. La lada de gunoi a cu acelea din Muntele vrãjit al lui Thomas
istoriei, ce zici de expresia asta? Bunã, ce Mann sau Inimi cicatrizate de M. Blecher.
mai! Ei da, burghezia murdarã (asta nu, fie Ceea ce îl intereseazã pe Marius Robescu nu
vorba între noi) lacomã, cu mâinile înroºite este totuºi o filosofie sau o metafizã a bolii
de sângele nu ºtiu cui, burghezia dezgustã- ca la prozatorul german, nici halucinantele
toare (chiar ºi pentru mine, te rog sã mã obsesii erotice ºi reacþiile fiziologice ale bol-
crezi) a inventat corabia cu aburi ºi drumul navilor ca în proza lui Blecher, deºi nu
de fier, a fãcut oraºele ºi naþiunile. A con- lipsesc sugestii din prozele menþionate, ci
struit, a adunat, dar nu numai pentru ea, gradul modificãrilor psihologice ºi con-
nu, trotuarul n-a fost numai al ei... Am mers secinþele sau nu în planul conºtiinþei ºi al
pe el cu toþii ! Sã sperãm cã atât va rã- comportamentului social. În acest mod ºi
mâne»”. Ne întrebãm cum ar fi fost primite din acest unghi al infinitezimalelor psiho-
20
Roman de creaþie, roman de analizã

logice ºi al reflexelor în actul de conºtiinþã Romanul se încheie cu despãrþirea dintre


este prezentatã erodarea relaþiilor familiale Aurel ºi Maria, fiecare având perspectiva
în cadrul cuplului Aurel – Maria, ºi apoi refacerii vieþii cu altcineva (o tânãrã asisten-
despãrþirea celor doi: «Þicneala lui Aurel era tã din sanatoriu pentru primul ºi, respectiv,
fãcutã din exasperare ºi grijã. Ambele erau un activist de partid) ºi probabilitatea vin-
alimentate continuu în el, creºteau, se decãrii lui Lucian Coman ºi a întoarcerii sale
umflau ca un aluat. Totuºi degeaba le-ar fi la liceu, pe fundalul social ºi politic al
mãrturisit. În astfel de cazuri nu primeºti începutului de an 1950. Este limpede cã
din partea celorlalþi decât un rãspuns, sin- romanul este neterminat nu doar pentru cã
gurul rãspuns de altfel care stã în puterea în diegezã apar referiri ºi la ani ºi eveni-
mente ulterioare lui 1950, ca ºi la posibila
lor. Te mângâie, spunându-þi sã ai rãbdare,
dezvoltare – desigur, într-un alt volum – a
sã te þii bine, ce dumnezeu, alþii au pãþit-o
destinelor lui Lucian Coman ºi a vãrului sãu
mai rãu ºi uite trãiesc, uite sunt fericiþi,
mai mare, Liviu Bãcesu, printr-un joc de
familia a fost sprijinul lor... Tocmai aici era analepse ºi prolepse. Nu putem sã nu
buba! O fi fost familia sprijinul lui, dar el, regretãm încã o datã cã un roman atât de
Aurel, nu se mai simþea defel un sprijin pen- consistent ºi promiþãtor nu a fost terminat ºi
tru familie. Orã de orã, zi de zi, întins în publicat la timpul sãu. Indenegabil cã ar fi
patul cu miros de camfor, indiferent cã afarã impus un prozator de vocaþie, apt ºi de
era luni sau marþi sau joi, el se gândea ce sã masive construcþii narative sub aspect social
facã. O soluþie întârzia, nu avea însã în- ºi politic, dar ºi de atmosferã poeticã ºi sub-
credere, nici curaj. Când îi trecuse prin tile analize psihologice ºi de conºtiinþã ale
minte, i se pãruse prea de tot. Cu vremea, unor personaje memorabile.
tocmai gândul acela se întãri, tocmai soluþia Ar fi fost, pe lângã poezie, cealaltã
extremã îi surâdea, stãpânind pe deasupra ipostazã creatoare de anvergurã a persona-
celorlalte.»” litãþii lui Marius Robescu.
21
Centenar
Mircea Eliade
Eugen
SIMION
Eliade –
nouã scrisori inedite
M-am gândit sã public, la o sutã de ani nescu – scepticul mântuit ºi, primind mai
de la naºterea lui Eliade, din cele nouã multe exemplare, am expediat unul lui
scrisori pe care le-am primit de la el în Mircea Eliade la îndemnul Monicãi Lovi-
ultimele sale decenii de viaþã. Prima este nescu ºi Virgil Ierunca, în ideea cã, cine
din 18 mai 1971, ultima din 19 iulie 1985. Le ºtie?, l-ar putea interesa. Nu micã mi-a fost
recitesc acum, înainte de a le trimite la tipar, mirarea când, dupã câteva sãptãmâni, am
ºi încerc sã reconstitui istoria lor. Ajuns la primit scrisoarea pe care o reproduc în
Paris, ca tânãr lector la Paris – IV – numãrul de faþã. Eliade se aratã interesat de
Sorbonne, m-am interesat, bineînþeles, de Lovinescu, chiar dacã Lovinescu nu-i acor-
cei trei români care fascinau, în þarã, pe dase în „istoriile“ sale locul pe care literatu-
tinerii scriitori români. Cei cu care am stat ra lui Eliade îl merita. În genere, E.
de vorbã, îndeosebi Monica Lovinescu ºi Lovinescu, aflat pe o poziþie sincronistã ºi
Virgil Ierunca, m-au asigurat cã Cioran este raþionalistã, respinge ceea ce el numeºte
inabordabil, Eugène Ionesco este imprevi- curentele iraþionaliste în culturã, ca ºi G.
zibil ºi, în genere, ocupat, iar Mircea Eliade, Cãlinescu, ªerban Cioculescu ºi mai toþi
ei bine, Mircea Eliade este în America ºi nu criticii din a treia generaþie maiorescianã.
vine la Paris decât în iunie ºi pleacã în sep- Iatã-l, acum, pe Eliade mãrturisind cã citeºte
tembrie. Pe scurt, ºanse de a-i întâlni sunt „cu delicii“ pe criticul care nu-i acordase, în
puþine. N-a fost aºa de greu, totuºi. Pe tinereþe, mari ºanse ºi cã regretã faptul de a
Eugène Ionesco l-am întâlnit, cum am arãtat nu fi participat la ºedinþele „Sburãtorului“.
în altã parte, pe stradã ºi, apoi, la un specta- Citeºte cu atenþie cartea mea ºi face obser-
col dat de Andrei ªerban, iar Cioran, trebuie vaþii... bibliografice. Are dreptate, numai cã,
sã spun, a fost cel mai accesibil. I-am dat în privinþa scrierilor didactice ale lui E.
pur ºi simplu un telefon, am spus cine sunt Lovinescu, eu am respectat cronologia datã
ºi de ce îl caut: îl cãutam pentru a-i arãta de autor. În fine, scrisoarea lui Eliade este
cele 10 sau 12 aforisme pe care le selectasem flatantã pentru tânãrul autor care eram,
ºi le tradusesem din opera lui româneascã atunci, ºi foarte încurajatoare pentru tânãrul
pentru Dicþionarul de „Citaþii“ pregãtit de lector parizian cu un buget mic ºi o familie
Editions Tchou... Spre surpriza mea, inabor- mare. Amabilitatea pe care mi-a arãtat-o
dabilul Cioran m-a primit imediat, fãrã Eliade a avut, cred, urmãri favorabile pen-
nicio ezitare, ºi am descoperit un alt om de- tru mine, critic literar; i-am citit mai toate
cât acela pe care mi-l imaginasem citindu-i cãrþile (pe cele mai multe mi le-a oferit chiar
strãlucitoarele lui texte nihiliste: un intelec- el), am început sã scriu despre ele, în fine, la
tual român comunicativ, foarte politicos, cu începutul anilor ’80 am reuºit sã public un
un râs, din când în când, eliberator ºi foarte volum masiv (In curte la Dionis) cu prozele
tineresc... Am notat în Jurnalul meu parizian sale fantastice.
aceste întâlniri care, în loc sã mã demorali- I-am cerut o prefaþã ºi mi-a trimis-o.
zeze, cum mã aºteptam, mi-au lãsat alte L-am întâlnit de mai multe ori la Paris ºi
impresii ºi alte stãri de spirit... În primãvara ecourile acestei întâlniri (pentru mine
anului 1971 mi-a apãrut volumul E. Lovi- miraculoase, ca sã nu spun istorice!) se gã-
22
Nouã scrisori inedite

sesc în jurnalele ºi corespondenþa lui Eliade.


Am aflat acolo judecãþi de valoare despre
scrisul meu care mã onoreazã, trec peste ele
pentru a nu provoca supãrarea amicilor ºi
inamicilor mei literari.
Scrisorile lui Eliade aratã, între altele,
preocuparea lui pentru destinul sãu româ-
nesc. Se pare cã apelul lui Noica (de a-ºi
consolida destinul intelectual în cultura
românã, lãsând în pace Occidentul care o
sã-l uite!) avusese ecou. Eliade manifestã o
atenþie sporitã (chiar exageratã) faþã de tot
ceea ce se scrie, în limba românã, despre el.
Cel puþin aºa mi se pãrea mie în anii ’70 ºi la
începutul anilor ’80. Ideea mea de a-i publi-
ca naraþiunile fantastice ºi confesive i-a plã-
cut ºi, pentru a fi sigur de acurateþea tex-
telor, mi-a trimis un volum din Amintiri
(apãrut la Madrid, 1966) cu modificãrile,
corecturile de rigoare. Pânã la urmã
Amintirile n-au fost cuprinse în volumul pe
care îl pregãteam pentru „Cartea Româ-
neascã”. Au rãmas doar naraþiunile fantas-
tice (în numãr de 16), mai puþin Pelerina
(1975), Dayan (terminatã – cum precizeazã
chiar autorul – în ianuarie 1980) ºi micul
roman Nouãsprezece trandafiri (1979). Pe
acestea le-am putut publica de-abia dupã
1990, în douã ediþii (una la Editura
„Fundaþiei Culturale Româneºti” ºi alta la sonajul citat mai sus ºi mi-am dat repede
Editura „Moldova”) care cuprindeau, în seama cã idiosincraziile sunt grele ºi de
afara naraþiunilor din exil, ºi prozele fantas- nereconciliat. Nu era singurul care manifes-
tice scrise înainte de 1940. O integralã, ta aprehensiuni faþã de cazul Eliade, aºa cã
aºadar, a prozei fantastice eliadeºti care nu puteai fi niciodatã sigur cã un studiu
începe cu Domniºoara Cristina ºi se încheie predat azi la editurã poate sã aparã în anul
cu povestirea miticã La umbra unui crin. În viitor, cum s-ar fi cuvenit. Putea interveni
total, 24 de naþiuni, unele dintre ele (La totdeauna ceva ºi numele lui Eliade sãrea
Þigãnci, Pe Strada Mântuleasa, Douãsprezece din sumar. Am trecut chiar eu, la sfârºitul
mii de capete de vite, Les trois graces) ade- anului 1976, printr-o experienþã de acest fel
vãrate capodopere ale genului. cu volumul II din Scriitori români de azi.
În 1980, când pregãteam antologia citatã Dupã ce a apãrut semnalul, cineva „de sus”
mai înainte, statutul lui Eliade în România a descoperit în sumar numele lui Eliade ºi a
era, în continuare, nesigur. Nesigur poli- alertat numaidecât „forurile” ideologice.
ticeºte. Prozatorul avea în Conducerea „Forurile” au decis, tot repede, topirea
Partidului Comunist Român un mare ºi volumului. M-a salvat, trebuie sã spun,
incoruptibil duºman, Gogu Rãdulescu, un Adrian Pãunescu. La începutul anului 1980,
om, altminteri, cultivat ºi cu multe simpatii când pregãteam antologia de proze fantas-
în viaþa culturalã. Pe Eliade nu-l putea însã tice, trãia încã Marin Preda. Am cãzut de
ierta în niciun chip pentru nu ºtiu ce decla- acord cu el sã pornesc aceastã carte dificilã
raþie fãcutã în anii ’30. Am discutat, într-o ºi am încheiat-o, dupã moartea lui, cu
împrejurare oarecare, acest subiect cu per- Magdalena Bedrosian, admirabilã redac-
23
Centenar Mircea Eliade

toare. Volumul masiv (660 de pagini) a Vincennes puteai vedea indivizi de toate
apãrut în 1981 cu un cuvânt înainte al vârstele ºi din toate continentele. Jean Pierre
autorului, scris, repet, la solicitarea mea. A Richard, cel mai important critic literar
fost redactat la Paris în septembrie 1980 francez postbelic, preda aici. Alesesem fan-
(mai exact: 23 sept. 1980) ºi începe astfel: tasticul ca temã de studiu, incitat, între
„încã din adolescenþã mi-a plãcut sã scriu altele, ºi de literatura lui Eliade. Jean Pierre
nuvele, povestiri chiar «romane» fantas- Richard a acceptat subiectul ºi mi-a indicat
tice”... Dã mai multe exemple (acelea pe un numãr de scrieri teoretice. Ce s-a întâm-
care le gãsim în confesiunile sale), cum ar fi plat în continuare am povestit în Timpul
acela despre „microgeografia imaginarã” pe trãirii, timpul mãrturisirii. Pe scurt, am pro-
care o organizeazã pe mãsurã ce o inven- cedat ºi eu ca tot românul intelectual; m-a
teazã în romanele sale de aventuri onirice cuprins dupã o vreme lenea ºi, cum aveam
din aceastã perioadã (Cãlãtoria celor cinci deja titlul de doctor în þarã, am amânat
cãrãbuºi în þara furnicilor roºii)... Eliade examenele ºi am abandonat încet, încet
vorbeºte, aici, ºi de proiectele lui gidiene studiile despre fantastic... Interesul pentru
(Romanul adolescentului miop) ºi de cele „trei subiect a rãmas, totuºi, ºi încã n-am pãrãsit
vocaþii” ale sale din vremea adolescenþei: nici azi ideea de a scrie, într-o zi, un eseu pe
ºtiinþele naturale, orientalismul (istoria aceastã temã. Am scris, între timp, o carte
religiilor, filosofie) ºi literatura propriu-zisã. de 400 de pagini despre prozele lui Eliade,
„Vocaþia tripartitã” i-a incitat spiritul ºi i-a încercând, între altele, sã determin tipul de
determinat opera pânã în prezent, zice el. fantastic eliadesc ºi tehnica lui epicã, sensi-
Faptul este evident cel puþin în ceea ce bil modificatã de la primele scrieri bazate,
priveºte opera de ficþiune (inclusiv literatu- cum zice el, pe „concretul folcloric”
ra confesivã) ºi în istoria religiilor. Nu ºtiu (Domniºoara Cristina) pânã la prozele mitice
dacã a treia vocaþie (pentru ºtiinþele naturii) din faza La þigãnci...
s-a manifestat dupã faza adolescenþei ºi, Voiam, în 1980, mai multe date despre
dacã s-a manifestat, sub ce forme. acest concept ºi, rãspunzându-mi, Eliade
Eliade spune ceva în acest cuvânt înainte mã trimite la o intervenþie a sa la „decada”
ºi despre concepþia lui despre literatura fan- de la Cérizy din vara anului 1978. Trebuie sã
tasticã. Îi solicitasem, în scrisori ºi în dis- spun cã n-am reuºit sã-i dau de urmã nici
cuþiile avute cu el la Paris, sã-mi dea azi. Poate mi-a scãpat mie, poate n-a fost
lãmuriri în legãturã cu acest subiect, abor- imprimatã, oricum nu mi-a cãzut în mânã.
dat sporadic ºi inesenþial în Jurnal. Îmi În Cuvântul înainte la care mã refer þine sã se
amintesc chiar cã i-am propus o discuþie (un mai despartã o datã (o va face în mai multe
dialog) în care sã fie vorba ºi despre formele rânduri) de modelul romanticilor germani,
moderne ale fantasticului în literaturã. M-a de Poe ºi de Borges. Singura precizare pe
refuzat, zicând cã a spus ceea ce avea de care o face este cã gândirea lui asupra fan-
spus ºi, în plus, nu-i într-o formã fizicã tasticului este solidarã cu concepþia sa
bunã. Eram preocupat de aceastã temã ºi, despre gândirea miticã ºi universurile ima-
profitând de ºederea mea în Franþa, am ginare pe care le creeazã: „Universuri para-
început chiar un doctorat cu Jean-Pierre lele lumii de toate zilele ºi care se disting în
Richard, profesor la Universitatea Paris XIII primul rând printr-o altã experienþã a tim-
– Vincennes. Pãstrez în arhiva mea toate pului ºi a spiritului. Ceea ce nu înseamnã,
documentele, inclusiv legitimaþia de docto- evident, cã prozele fantastice pe care le scriu
rand. Descoperisem cu o imensã bucurie sunt inspirate de cercetãrile mele de istorie
critica tematistã a lui Richard ºi frecventam comparatã a religiilor, nici cã n-ar putea fi
cu asiduitate cursurile lui de la Sorbona înþelese decât de cititorii familiari cu aseme-
„mare” ºi de la Universitatea liberã de la nea studii. Nu-mi aduc aminte sã fi folosit
Vincennes, acolo unde erau acceptaþi ºi cei vreodatã documentele mitologice sau sem-
care nu aveau toate actele în regulã (actele nificaþia lor simbolicã scriind literaturã. De
privitoare la studii). Aºa se face cã la fapt, descopeream subiectul romanului sau
24
Nouã scrisori inedite

al nuvelei pe mãsurã ce scriam. Uni- Pânã atunci public, repet, aceste scrisori în
versurile paralele pe care le dezvãluia pove- care Eliade regretã însemnãrile sale vechi,
stirea erau rodul imaginaþiei creatoare, nu al cu „iz hogiografic“, despre Hasdeu ºi crede
erudiþiei, nici al hermeneuticii pe care o cã, stilistic, Noaptea de Sânziene este cel mai
stãpânea istoricul religiilor comparate”. bun roman al sãu. Nu-i aºa (mai bune sunt
Cartea a apãrut, nu cu titlul pe care mi-l naraþiunile sale mitice ºi capodopera lui
propunea Eliade (Uniforme de general), ci cu romanescã este micul roman Nuntã în cer!),
acela propus de mine ºi acceptat, în cele din dar aceasta este judecata criticului, nu a
urmã, de prozator: În curte la Dionis. A avut autorului. Am lãmurit toate aceste nuanþe
succes, un mare succes. Nu ºtiu ce tiraj a în cartea mea Mircea Eliade, nodurile ºi sem-
avut, dar ce pot sã spun este cã, în ziua în nele prozei, inclusiv simbolurile din Tinereþe
care volumul a fost difuzat la Librãria fãrã tinereþe la care se referã Eliade în
„Eminescu” de lângã Universitate, am scrisoarea din 12 mai 1981. Îmi reproºeazã
vãzut o imensã coadã care se întindea pânã aici cã n-am stãruit asupra „paralelismului“
dupã colþ, pe strada Edgar Quinet... Eliade- cu basmul Tinereþe fãrã bãtrâneþe. Pot sã-i
prozatorul nu era în 1981 un necunoscut rãspund: n-am stãruit pentru cã paralelis-
(apãruserã multe dintre nuvelele sale), dar mul era programatic, vizibil, m-au interesat,
abia acum, cu un volum masiv în faþã, citi- în analizã, diferenþele, nuanþele...
torii români ºi-au putut da seama de origi- În ultima scrisoare primitã, Eliade se
nalitatea ºi forþa spiritualã a epicii sale. S-a referã ºi la o copie dupã adresa Rectoratului
mai întâmplat, cred, ceva odatã cu de la Universitatea din Chicago, acolo unde
întoarcerea lui Mircea Eliade în limba istoricul religiilor predase atâþia ani. O
românã: a cãzut prejudecata criticii cum cã pãrãsea, acum, cu o melancolie bine reþi-
literatura românã nu era vocaþie pentru fan- nutã, dar ºi cu bucuria cã a creat o ºcoalã ºi
tastic. Eliade ºi Voiculescu ºi dupã ei o serie a lãsat în urma lui o catedrã ce-i va purta
de tineri prozatori, de la ªtefan Bãnulescu la numele. De curând, am aflat cã plãcuþa cu
Dumitru Tudor Savu, au dovedit faptul cã numele lui Mircea Eliade a fost scoasã, ca
scriitorul român ºtie sã citeascã semnele urmare a articolelor ostile apãrute, între
ambiguitãþii ºi a învãþat repede sã orga- timp, în presa internaþionalã. Erorile politice
nizeze epic misterul, straniul ºi toate cele- de tinereþe ale lui Eliade continuã sã-l
lalte elemente care alcãtuiesc „lumile para- urmãreascã ºi dupã 20 de ani de la moartea
lele” de care vorbeºte Eliade. lui. Când vom gãsi, oare, înþelepciunea ºi
Toate acestea s-au petrecut, repet, la calmul de a le defini cu obiectivitate pentru
sfârºitul anilor ’70 ºi începutul anilor ’80. Ar ca, eliberaþi de coºmar, hermeneuþii sã se
fi necesarã, azi, o nouã ediþie din scrierile lui ocupe în liniºte de opera sa? Mã tem cã pen-
Eliade în care sã-ºi afle locul ºi precizãrile, tru unii acest timp ºi aceastã liniºte a spiri-
corecturile propuse de Mircea Eliade în tului n-o sã vinã niciodatã.
scrisorile pe care mi le-a trimis ºi, desigur, în
alte confesiuni epistolare (pe câteva le-am 22 martie 2007
aflat în textele publicate de Mircea Albion, 18 mai 1971
Handoca). Însã o ediþie Eliade (o ediþie de
Stimate Domnule Simion,
opere complete) întârzie sã aparã. Aº vrea
sã public în seria Pléiade prozele vechi ºi Ce bucurie sã primesc aici, în acest orãºel
noi (romanele existenþialiste ºi naraþiunile vetust cu 14.000 locuitori, cartea D-tale la
mitice din exil), dar pânã acum n-am reuºit care visam de când o vãzusem anunþatã
sã-i conving pe cei care deþin drepturile de (eram, cred, încã la clinicã - dar „în afarã de
autor. N-am la dispoziþie altã armã decât pericol iminent sau previzibil”, cum le place
arma rãbdãrii ºi a speranþei. Aºtept ºi eu, ca doctorilor sã spunã).
ºi profesorul pe care l-am citat în mai multe Am citit cele 684 de pagini în câteva zile
rânduri, ca sã oboseascã nedreptatea, suspi- (ºi nopþi) ºi am recitit cel puþin vreo sutã.
ciunea, brutalitãþile, mizeriile tranziþiei. Interesul meu aproape suspect pentru E.
25
Centenar Mircea Eliade

Lovinescu se explicã, probabil, ºi prin faptul iar Ion Cuºa, Noaptea de Sânziene I. Spune-mi
ca deºi l-am cunoscut, nu i-am frecventat ce-ai vrea sã citeºti, ºi voi scrie editorilor sã
cenaclul. Ne întâlneam prin librãrii, mai þi le expedieze direct la adresa D-tale din
ales la Alcalay ºi la Virgil Montaureanu. Bucureºti, ca sã nu-þi încarci bagajul.
Numai dupã ce m-am stabilit în strãinãtate La 30 mai mã întorc la Chicago. Îþi voi
mi-am dat seama de greºeala pe care o trimite ceva mãrunþiºuri de acolo. Dacã re-
fãcusem: pe el, l-am citit de pe atunci, ºi-l vii în Franþa în septembrie, ne vom întâlni.
recitesc întotdeauna cu delicii, dar [pe] Cu mulþumiri ºi urãri de bine,
oamenii de la “Sburãtorul” nu-i voi mai al D-tale Mircea Eliade.
întâlni niciodatã…
Inutil sã încerc o “analizã criticã” a cãrþii 30 Iunie 1971
D-tale. Nu prea mã pricep ºi nici forþele,
cum se mai spune, nu prea mã ajutã (dupã Mult stimate domnule Eugen Simion,
câteva ore de lucru responsabil, trebuie sã Rãspund pe loc scrisorii D-tale din 25
mã odihnesc o jumãtate de ceas. Ai mai mai, retransmisã de la Albion (unde ajun-
auzit aºa ceva? Ce e mai grav: doctorii au sese ca în timpurile bune, abia la…28 Iunie!).
avut dreptate impunându-mi, cel puþin Asta, ca sã nu mã bãnuiþi cumva prea leneº,
pentru câteva luni, un asemenea regim…). sau bolnav, sau uituc… Voi pregãti teancul
Admir, însã, efortul D-tale de înþelegere ºi de cãrþi când voi sosi la Paris, pe la sfârºitul
simpatia intelectualã cu care vorbeºti - nu lui August, aºa cã-l veþi gãsi la întoarcere.
numai despre erou, ci ºi despre unii (mãcar) (ªi poate voi avea norocul sã vã întâlnesc:
din adversarii sau victimele lui. Când, acum
noi rãmânem pânã pe la 10-15 Oct.). Mi-ar fi
vreo 35 de ani, prezentam pe Hasdeu, n-am
plãcut mult sã vã cadã în mânã ºi Noaptea de
ºtiut sã-mi domin entuziasmul - ºi unele
Sânziene, mãcar pentru faptul cã, stilistic, e
pagini din “Introducerea” la ediþia din 1937
au un insuportabil iz hagiografic. Deºi romanul meu cel mai izbutit.
citisem pe Ileana Vrancea ºi Ion Negoiþescu, Aº avea multe de spus asupra fantasticu-
am aflat multe din cartea D-tale. Cea mai lui în literaturã; dar cu alt prilej. Deocam-
tristã, mai neverosimilã informaþie: protes- datã, voi trimite xerografia unei scurte
tul lui Iorga, din martie 1940, contra proiec- prefeþe (La Two tales of the Occult [New York,
tului de comemorare a lui Maiorescu. (A 1970] Secretul Dr. Honigsberger). Nu ºtiu
propos de Iorga nu vãd trecute în bibli- dacã aþi vãzut La Þigãnci ºi alte povestiri,
ografia D-tale articolele lui E. L. din Ade- volumul apãrut astã toamnã ºi cuprinzând
vãrul, 1937, intitulate “Iorgaica”, rãspuns la aproape totalitatea prozelor mele fantastice.
“Judaica” pe care le publica Iorga în Neamul Dacã nu, vi-l pot trimite de aici - împreunã
Românesc. Seria “Iorgaica” a fost, cred, între- cu alte câteva nuvele (“Ivan”, “În curte la
ruptã – de cenzura lui Carol II – foarte Dionis…”, etc.).
curând. Singurul lucru care nu m-a satisfã- Aº avea o rugãminte: Posed vol. I din E.
cut cu totul în admirabila D-tale monografie Lovinescu, Scrieri - dar nu ºi volumele ur-
a fost Bibliografia. Nu precizezi numãrul de mãtoare. Dacã nu sunt epuizate, aº fi fericit
pagini al cãrþilor. ªi de ce n-rele 131-134 sunt sã le primesc.
înregistrate la rubrica IV („Alte volume de Cu urãri de sãnãtate ºi spor la muncã, al
E.L.”), când trebuiau sã urmeze nr. 24? D-tale sincer,
Evident, nu e vina D-tale - cãci D-ta nu eºti Mircea Eliade.
bibliograf. Dar ce supãrat ar fi fost Croce
sau Rémy de Gourmont, sau chiar Curtius
sau Gide, vãzând cã nu foloseºti nici crite- 17 ian. 1980
riul cronologic, nici pe cel “tematic”…
Dragã domnule Eugen Simion,
Aº fi fericit sã-þi pot oferi cãrþile mele, în
francezã, care te-ar interesa. Desigur cã V. Primesc d-abia acum scrisoarea D-tale
Ierunca þi-a dãruit La Nostalgie des Origines din 25 dec. Îþi mulþumesc ºi-þi urez ºi eu un
26
Nouã scrisori inedite

An Nou precum þi-l doreºte inima. o Errata. Dimpotrivã, textele publicate în


Proiectul D-tale de a tipãri toate nuvelele Rev[ista] Scriit[orilor] Rom[âni] (“În curte la
scrise dupã 1945 nu poate decât sã mã Dionis”, “Uniforme de general”) sunt
bucure - ºi, evident, sunt de acord. Þin, însã, impecabile. (O singurã greºealã la prima!).
sã-þi atrag de la început atenþia cã “re- Îþi pot expedia extrase din ambele nuvele.
cepþionarea” mea în þarã a variat ºi variazã (2) “On second thoughts” [engl.: „on sec-
încã, datoritã multor impoderabile; cã, deci, ond thoughts”, dupã ce m-am mai gândit
s-ar putea ca munca D-tale de “editor” sã fie (expresie)] - cred cã ai dreptate sã includem
zadarnicã - ºi, în acest caz, mi-ar pãrea rãu în Addenda Amintirile, sub titlul original:
mai ales pentru D-ta… Mansarda. Dacã proiectul D-tale se reali-
Planul volumului mi se pare just: Nuvele zeazã voi corecta un exemplar (s-au strecu-
(Madrid), M[ântu]-leasa, In curte la Dionis, rat câteva inadvertenþe) ºi voi adãoga cele 9
plus cele câteva nuvele recente din La subtitluri, conform ediþiilor englezã, fran-
Þigãnci (“Podul”, “Adio!”, etc.), dacã e cezã ºi spaniolã (în curs de aparaþie).
vorba sã reunim toate nuvelele scrise dupã (3) Titlul ar putea fi: Uniforme de general.
1945. O novella de 115 pag. dactilo apare în Al D-tale cu prietenie,
Rev[ista]. Scriit[orilor] Rom[âni], titlul (provi- Mircea Eliade
zoriu) este “Tinereþe fãrã de tinereþe” (a 12 Mai 1981
apãrut la Shurkamp [Verlag K.G] sub titlul
Dragã Eugen Simion,
Der Hundertjährige). Îþi voi trimite un
extras îndatã ce le voi primi din Germania. Mulþumiri pentru scrisoarea din 20 IV ºi
Sunt sigur cã aceastã novella poate “trece” pentru vestea bunã a iminentei apariþii a
mai uºor decât micul roman Nouãsprezece volumului. Am citit cu interes articolul
trandafiri (1979) ºi cel pe care l-am încheiat D-tale din Ramuri (martie 1981). O singurã
sãptãmâna trecutã, Dayan. observaþie: n-ai stãruit asupra “paralelismu-
Nu prea vãd, însã, de ce ar fi tipãrite lui” cu Tinereþe fãrã de bãtrâneþe. Ca ºi eroul
Amintirile; mai ales cã în iarna aceasta va din basmul nostru, Dominic se întoarce
apare la Gallimard primul volum din p[en]t[ru] cã, privind albumul cu fotografii,
Mémoire (1907-1937) sub titlul: Les promesses i s-a fãcut dor de casã. Ca ºi în basm, el
de l´équinoxe, care continuã Amintirile pânã ajunge la Piatra-Neamþ tânãr; începe sã-ºi
la împlinirea vârstei de 30 de ani. (Te-am arate vârsta numai dupã ce ajunge la cafe-
pus pe lista serviciului de presã ºi sper ca nea ºi moare curând dupã aceea (ca ºi eroul
volumul sã-þi ajungã…). Dar sã nu mã basmului, în fundul pivniþei; tot ce mai
lungesc cu vorba! rãmãsese din castelul pe care credea cã-l
Îþi urez succes - ºi mult noroc. pãrãsise doar de câteva zile…). Dominic
Al D-tale cu prietenie, trãise cu adevãrat evenimentele - Elveþia,
Mircea Eliade. India, Dublin etc. În reîntâlnirea (vizionarã,
PS. [Scris pe marginea paginii întâi, pe ver- oniricã, extaticã) cu prietenii ºi cunoscuþii,
ticalã faþã de textul scrisorii]: - „Va trebui gãsit la Cafenea, el avea dreptate: grupul întreg
un alt volum pentru a evita confuziile biblio- trãia încã în 1938. Reîntâlnirea îl proiecteazã
grafice; volumul editat la Roma se gãseºte deja în trecut; ºi, ca ºi în basm, îºi aratã vârsta
în multe biblioteci universitare.” biologicã pe care o avea pe acest tãrâm (în
nuvela mea, tãrâmul celãlalt din basm este
20 ian. 1980 sugerat prin “mutaþia” lui Dominic, aici, pe
pãmânt; nu este o altã lume).
Dragã domnule Simion,
ªi, acum, o rugãminte; poþi expedia
Urmare la scrisoare mea din 17 ian. exemplare urmãtoarelor persoane: Lizette
(1) Am recitit “Les trois Grâces” în volu- Perlea, 330 East 79 Street, New York, N.Y
mul pe care-l ai ºi m-a surprins numãrul 10019; Mary Stevenson, 1820 University
greºelilor de tipar. Îþi voi trimite mai târziu Parkway, Winston Salem, N. C. 27106; Prof.
27
Centenar Mircea Eliade

Dennis Doeing, 51 W. Northrup, Buffalo, mã îndop cu droguri (ºase-opt pe zi) ºi de 2


N.Y. 14214. sãpt[ãmâni] am început injecþiile cu sãruri
Îþi mulþumesc anticipat. de aur (rezultatele se vor vedea în 5-6
Cu prietenie, al D-tale luni!…). Mâine plecãm în Florida, la cãl-
Mircea Eliade. durã. Ne reîntoarcem la 21 Ian[uarie]. Îmi
P.S. L-ai întâlnit pe Mac Ricketts? pare f[oarte] rãu cã nu pot scrie nimic despre
Te rog dã-i sã citeascã lui C. Noica nuvela Marin Preda. Nu l-am întâlnit la Paris. Am
Ivan. citit, acum 10-12 ani, ºi mi-a plãcut -
Intrusul. Dar am rãtãcit exemplarul ºi chiar
*Pe frontonul paginii]: „Mã pregãteam sã-þi trimit
errata. Am corectat însã numai La þigãnci. Îþi trimit
dacã l-aº fi gãsit, n-aº fi avut “puterea” sã
aceste pagini pentru [indescifrabil].” scriu cele câteva pagini. Puþinele resurse de
4 ian. [1]981 energie (mentalã - dar ºi fizicã) de care mai
dispun le distribui obligaþiilor urgente:
Dragã Eugen Simion, cursul de la Univ[ersitate], vol. III din
Încep prin a-þi ura un An Nou dupã Histoire ºi pregãtirea Enciclop[ediei] (în 16
pofta inimei! vol.), al cãrui prospect þi-l alãturez. Sper sã
Scriu cu mare greutate. Rheumatoid- scap de tortura aceasta înainte de a reveni la
arthritis nu cedeazã! Deºi, de când am venit Paris, în iunie.
28
Nouã scrisori inedite

Drepturile asupra textelor româneºti seli cu sãnãtatea: cataracta care mã ame-


tipãrite în Franþa, Spania ºi Germania îmi ninþã, artherita rheumatoidã care mi-a prins
aparþin. Aºa cum am precizat în scrisoarea degetele ºi încheieturile, l’abaissement du
de acum vreo 7-8 ani (în legãturã cu niveau mintal provocat în tratamentul cu aur
retipãrirea volumelor Maitreyi ºi La þigãnci, coloidal etc. Lucrez puþin (ºi prost), scriu
drepturile româneºti le-am cedat surorii greu (ºi ilizibil chiar pentru soþia mea). Ce e
mele, Corina Alexandrescu, Str. Subloc[ote- mai curios: nu mi-am pierdut nici optimis-
nent] Stãniloiu Nr. 7, Sect. 2, cod 73228. mul, nici certitudinea cã toate se vor rezolva
Textul despre lit[eratura] fantasticã n-a cu bine (doar am mai trecut prin “încercãri
apãrut (Decada de la Cerisy) ºi nu am copie. iniþiatice”…)
Nu cred cã Pelerina ºi Dayan vor putea Aºtept cu nerãbdare Întoarcerea autorului,
apare. Nu am la îndemânã copii dactilogra- ºi câteva exemplare din noul tiraj (primul
fiate. Le-aº putea pregãti dupã întoarcerea era destul de mediocru: hârtie ºi cernealã
din Florida, dar ºtiu cã dactiloscriptele nu cum n-am mai vãzut în producþia româ-
pot fi expediate prin poºtã. Pentru curiozi- neascã din ultimii 10-12 ani…).
tatea D-tale (ºi lui Dinu Noica), voi ruga pe Privitor la întâlnirea de la Paris: aº fi fe-
A. Marino sã le aducã, la întoarcerea lui de ricit sã se realizeze. Dar de ce sã complicãm
la Paris. lucrurile cu întrebãri ºi magnetofon? Cred
Cu prietenie ºi multe mulþumiri, al cã am spus esenþialul în textele autobio-
D-tale, Mircea Eliade. grafice ºi în câteva interviuri. M-aº repeta;
ºi, datoritã oboselii, m-aº repeta sub nivelul
5 Martie 1976 pe care îl aºteaptã cititorii de la un septua-
Mult stimate domnule Simion, genar.
Îþi ureazã sãnãtate - ºi tot binele, al
Mulþumiri pentru cele douã articole din
D-tale recunoscãtor,
Luceafãrul. Am urmãrit cu încântare exegeza
Mircea Eliade.
prozei fantastice (la care revin fãrã voia mea
de câte ori îmi îngãdui sã scriu “fiction”).
Paris, 9 iulie [1]985
Bãnuiesc cã foiletoanele au fost scrise în le-
gãturã cu ediþia bucureºteanã (1972?); pen- Dragã Eugen Simion,
tru cã nu faci aluzie la Strada M[ântu]leasa ºi
Mulþumiri pentru Sfidarea retoricei - ºi
alte nuvele apãrute în ultimii ani. În cazul
scuze pentru grafia ºi dimensiunea scrisorii
când nu posezi M[ântu]leasa, voi fi fericit sã
de faþã (arthrita rheumatoidã!… Iar aici, la
þi-o trimit, în iunie, de la Paris.
Paris, voi învãþa sã dactilografiez, cu douã
Iar în decembrie va apare, în Colecþia
degete de la mâna stângã).
“Inorog”, un alt volum de nuvele (selecþie:
Am citit, cu mult interes, textele despre
de la “ªanþurile” la “Pelerina”, scrisã în
producþia mea literarã din ultimii 20 de ani.
1975 ºi încã ineditã). Un amãnunt bibli-
ografic amuzant: ediþia româneascã va fi Ai pus în luminã structuri ºi intenþii neob-
precedatã de traducerea în limba germanã. servate de alþii. Sper sã ne întâlnim curând
Al D-tale cu prietenie, Mircea Eliade. ºi vom sta de vorbã (N.B., p. 159, rândul 3:
peºterã, pivniþã).
26 Ian. 1982 M-au încântat multe alte studii - ºi
paginile de Jurnal. Dar nu mã grãbesc sã
Dragã Eugen Simion, ajung la sfârºitul cãrþii. Nu primesc prea des
Mulþumiri p[en]t[ru] scrisoarea din 15 din þarã asemenea daruri.
dec. (primitã acum câteva zile!…). Cred cã Alãtur fotocopia Rectorului Univ[ersitã-
am rãspuns la scrisoarea D-tale din iulie, de þii] din Chicago: este cea mai importantã
la Paris sau Eygalière. Dacã am devenit un “onoare” care mi s-a fãcut pânã acum…
corespondent imposibil nu se datoreºte fap- Cu prietenie, al D-tale,
tului cã sunt “ocupat”, ci continuilor plicti- Mircea Eliade.
29
Alexandru obsesii, aprehensiuni. Amploarea ºi poli-
valenþa interzic ºi în cazul sãu o cuprindere
ZUB convenabilã, dincolo de fragment ºi de son-
dajul ilustrativ. Dar existã deja numeroase
încercãri de a-l defini „en historien”, chiar
Trei texte dacã în treacãt, ºi el avertizeazã cu privire la
impactul considerabil produs de opera lui

despre Eliade asupra epocii noastre.


Douã perspective, complementare, ar

Mircea Eliade
trebui sã îmbrãþiºeze sincronic aceastã ope-
rã: una a istoriografiei române, pe seama
cãreia s-a format, curând dupã întâia confla-
graþie mondialã; alta a gândirii istorice în
O perspectivã general, la care Eliade s-a raportat mereu, în
zona ei cea mai înaltã, aducându-i o însem-
istoriograficã natã contribuþie. Ele nu pot fi decât amintite
Într-un secol predispus la schimbãri atât în cele ce urmeazã.
de rapide, faima ºtiinþificã a lui Mircea Sã spunem mai întâi cã primele mani-
Eliade e dintre cele mai durabile. În enciclo- festãri de ordin istoriografic ale lui Mircea
pedii, lexicoane de specialitate, dicþionare Eliade dateazã din vremea ºcolaritãþii me-
de idei, el apare între înnoitorii istoriei dii, când adolescentul, ispitit în prea multe
religiilor, iar sintezele privind marile direcþii direcþii, se întreba: „Voi ajunge un mare
de gândire ale secolului XX îi acordã un loc zoolog, un mare pianist, un mare doctor -
onorabil, alãturi de Carl G. Jung, R. Petta- sau un inventator, sau un explorator, sau
zzoni, G. Dumezil, Henry Corbin, Paul voi descifra o limbã moartã?” Spirit rebar-
Ricoeur º.a. Spirit polivalent, din speþa ace- bativ, dispus la contestaþie ºi revizuire con-
lor umaniºti ai Renaºterii pe care a ºtiut sã-i tinuã, obsedat de real ºi avid a-l cunoaºte
evoce mereu, el e în adevãr reprezentativ cât mai deplin, studiul ºi-a îndreptat atenþia
pentru acest domeniu, îndeosebi cu privire spre om ºi spre destinul sãu în istorie.
la categoriile: mit, simbol, structuri arhaice Mijloacele ºtiinþei ºi ale artei îi stãteau
de comportament, morfologia sacrului etc. deopotrivã la îndemânã. Ar fi putut spune,
Oricât de vast, unghiul istoriei religiilor e ca mai demult Michelet, cã are „ambele sexe
totuºi restrictiv în raport cu opera înfãptuitã ale spiritului”. Curios sã cunoascã fãrã
de Eliade. Un altul mai larg ar trebui sã-l intermediu, a cãlãtorit mult, cutreierând
includã, acela al istoriografiei înseºi. Am lumea ºi cãutând sã-i descifreze marile taine
încercat cu altã ocazie sã definim câteva ele- în manifestãri de toatã ziua. De la ºtiinþele
mente consensual caracteristice, ataºându-l naturii ºi astronomie pânã la orientalisticã,
pe marele învãþat directivei antropologice. filosofia culturii, religie, nimic nu i-a rãmas
Sã cãutãm a extinde aici cadrul discuþiei, în strãin. Încerca sã profite de rãgazul pe care
ideea de a-l situa mai exact în perspectiva un destin de atâtea ori nedrept îl acorda þãrii
gândirii istorice contemporane. Demersul sale, pentru a se instrui ºi pentru a crea el
nu poate fi decât provizoriu, datã fiind si- însuºi, fãrã complexe, în domenii de o varie-
tuaþia bibliograficã a temei: o temã extrem tate deconcertantã.
de complexã, beneficiind de o vastã litera- Model pare a-i fi fost Hasdeu, marele
turã, a cãrei cuprindere nu e încã posibilã. polihistor stins din viaþã în anul când se
Suntem oarecum în situaþia lui Eliade însuºi nãºtea Eliade, dar încã fascinând spiritele
din vremea când încerca sã se ocupe, la dornice de aventurã intelectualã. Enciclope-
începutul carierei, de Nicolae Iorga: un vast dism, „sete de monumental, de grandios”,
latifundiu ºi acela, cu neputinþã de parcurs tendinþã mesianicã, reparatoare, iatã ce
în timp util, un latifundiu în care totuºi tre- admira tânãrul Eliade la marii predecesori
buia sã identifice linii de direcþie, teme, ºi acestea sunt, evident, însuºiri caracteris-
30
O perspectivã istoriograficã

pãreau incompatibile cu rezerva criticã.


Refractar la „ordine, sforþare, gândire în-
frântã”, ambiþiosul cãrturar oferea însã o
pildã unicã de entuziasm ºi dãruire, de spi-
rit muncit de „daimonul” creaþiei. „Iorga
este o culme pe care ºuierã vântul ºi se ros-
togolesc troienele. E munte - ºi se cade oare
sã vedem într-însul numai vãgãunile?”
Comparabil, ca temperament, erudiþie, sen-
sibilitate, ar fi doar cu Hasdeu, alt monstru
sacru faþã de care Iorga însuºi luase de
atâtea ori distanþã. Interesant e cã de acesta
Eliade a simþit nevoia sã se despartã, iniþial,
fie ºi printr-o carte (Cetind pe Iorga) a cãrei
motivaþie introductivã a apãrut în Cuvântul
(1926), în timp ce de Hasdeu s-a apropiat
progresiv pânã la a-i îngriji o frumoasã, încã
nedepãºitã, ediþie selectivã.
Nu e locul sã insistãm. Despãrþirea de
Iorga, juvenilã ºi regretatã curând, þinea de
strategia afirmãrii unei noi generaþii, al cãrei
purtãtor de cuvânt se ºtia chiar Eliade,
acum „student în filosofie”, cum a þinut sã
semneze o criticã a lucrãrii Essai de synthese
de l‘histoire de l‘humanite. Iorga nu era numai
tice pentru propria-i personalitate. Le re- o personalitate, ci ºi o problemã de culturã,
cunoaºtem în creaþia de tinereþe, fie aceasta în raport cu care tânãra generaþie era
literarã, eseisticã sau de ºtiinþã, dar ºi în chematã a se defini. „Suntem îndreptãþiþi sã
ceea ce a fãcut mai târziu, departe de patrie, începem o operã de revizuire, o punere la
în India, în Anglia, în Portugalia, în Franþa, punct”, conchidea Eliade, conºtient de
în Statele Unite, oriunde l-a purtat destinul. avantajul ce-l avea faþã de istoricii de profe-
De la Hasdeu pornea atunci când, editân- sie, acela de a fi mai detaºat, mai liber cu
du-i o parte din scrieri, îºi asuma programul privire la marea „enigmã”. Enigma va con-
mesianic al acestuia: „A sunat momentul ca tinua totuºi sã-l obsedeze, numai cã într-un
sã jucãm ºi noi un rol în Europa”. Crezul registru mai calm, cu o înþelegere supe-
sãu se definea de la început ca expresie a rioarã a profetismului sãu pedagogic.
unei solidaritãþi creatoare, organice, o soli- Este ºi cazul lui Vasile Pârvan, care i-a
daritate unind generaþiile ºi valorificând revelat dimensiunea pre- ºi protoistoricã a
optim resursele colective. culturii noastre. Începuturile vieþii romane la
Un alt mare exemplu, sub acest unghi, îi gurile Dunãrii îi apãreau ca o operã exem-
stãtea încã în faþã, masiv, proteic ºi de o plarã („o minune”) în care istoricul se vãdea
prodigioasã vitalitate: Nicolae Iorga. Fas- ºi un profund gânditor pe marginea feno-
cinat de figura acestuia, Eliade cuteza totuºi menelor descrise, unul din puþinii care au
sã exprime în scris unele rezerve faþã de înþeles „rostul ºi fiinþa istoriei”. În acelaºi
operã. Mai era încã elev la „Spiru Haret”, în timp, studiul lui ªt. Zeletin, Istoria socialã, îi
februarie 1925, când tipãrea, în Vlãstarul, un dãdea prilejul sã se pronunþe în favoarea
articol entuziast ºi critic totodatã, declarân- noului mod de a concepe istoria, dincolo de
du-l „o culme a speþei omeneºti”, dar ne- biografie, ca un fapt colectiv, anonim, aºa
gându-i calitãþi de geniu. Era un articol cum avea sã fie definitã în deceniul urmãtor
polemic, menit sã combatã cliºee, sã reaºeze de ªcoala Analelor. „E una din acele lucrãri
admiraþia pe temeiuri mai solide, care nu-i în care se întrevede o cugetare ordonatã, un
31
Centenar Mircea Eliade

sistem”, conchidea Eliade, promiþând sã spre filosofia culturii, efortul extraordinar


examineze cu altã ocazie ºi Burghezia de a sintetiza datele cele mai disparate ºi
românã, unde originalitatea autorului e încã mai contradictorii, de aici „enciclopedis-
mai evidentã. mul” sãu. „Aparþin - va mãrturisi Eliade -
La aceºtia, la Hasdeu, la Cantemir ºi la unei tradiþii culturale care nu acceptã
alþii, între care G. Brãtianu, P.P. Panaitescu, incompatibilitatea între investigarea ºtiinþi-
CC. Giurescu, evocaþi uneori, ar fi dorit sã ficã ºi activitatea literarã. Numeroºi mari
se întoarcã mai pe îndelete într-o istorie a savanþi români - Cantemir, Hasdeu, Iorga,
culturii româneºti (literaturã, artã, istoriolo- Pârvan - au fost în aceeaºi mãsurã strãluciþi
gie, filosofie) conceputã sub unghi univer- scriitori”. O „analogie structuralã între
sal. Istoria aceasta a rãmas, pe cât se pare, munca ºtiinþificã ºi imaginaþia literarã”
un simplu deziderat, un semn de nostalgie solicitã lectura operei întregi, cãci Eliade nu
mereu deschisã a integrãrii noastre în lume. se dezvãluie într-o singurã carte sau
Cum ar fi împãcat Eliade cele douã ipostazã, ci în totalitatea creaþiei sale, ca ºi
tradiþii (autohtonã - agricolã ºi universalistã Hasdeu, Iorga, Cãlinescu. Nu e surprinzã-
- pastoralã) de care a vorbit mereu, în legã- tor deci interesul sãu pentru Hasdeu, inte-
turã cu creaþia româneascã, se poate imagi- res din care a rezultat ediþia deja amintitã,
na. Pentru el, a depãºi orizontul „provin- cu o splendidã introducere, rãmasã pânã azi
ciei”, fie acesta ºi european, pentru a obþine cea mai bunã când e vorba de opera has-
universalitatea era o necesitate a culturii deanã.
noastre, mai ales dupã realizarea unitãþii Tradiþia enciclopedicã în care l-a înseriat
politice depline. Este obsesia cea mai stator- pe marele polihistor este fãrã îndoialã per-
nicã, uºor de sesizat în scrisul lui Eliade încã spectiva optimã de abordare a propriei sale
de la primii paºi. De aici atitudinea antiis- creaþii. Dar evocând-o insistent, nu înþele-
toristã, deschiderea spre antropologie ºi gea oare Eliade însuºi sã ia distanþã, mai
32
O perspectivã istoriograficã

ales în raport cu faza cea mai recentã a enci- formei religioase pe care o studiazã”. De
clopedismului? „Noi, generaþia tânãrã, de- aceea, tratatul sãu de istoria religiilor e, în
clara el, trebuie sã ne gãsim rosturile noas- fond, o morfologie, pe seama cãreia s-a
tre, dincolo de idealul politic al predeceso- putut dezvolta o întreagã direcþie de studii.
rilor, sã formuleze adicã un ideal plasat în A rezultat de aici ºi un Atlas al lumilor imag-
sfera culturii”. Aceasta voia sã însemne dis- inare, prefaþat cu cãldurã de Eliade însuºi,
ponibilitate pentru „experienþe” de tot felul, dar rãmas netipãrit pânã acum: o planetã
nu însã ºi diletantism sau anarhie spiritualã. misterioasã, o „noosferã” cu totul diferitã
A fost ºansa lui Eliade ca în absenþa unui de cea a lui Teilhard de Cardin. E un spaþiu
program de-a gata sã întâlneascã opere al marilor constante mitologice, de care însã
importante din culturile mari ale lumii, sã nici comandamentele culturale, nici rapor-
„descopere” de timpuriu Orientul, iar prin turile sociale nu sunt strãine.
aceasta o perspectivã criticã asupra culturii S-a observat deja cã, graþie unei depline
europene. Orientalisticã, istoria religiilor, stãpâniri a izvoarelor ºi graþie metodei,
mitologia, antropologia l-au întãrit în Eliade a extins domeniul atât pe orizontalã,
aceastã poziþie, care nu era deloc comodã. incluzând tot ce priveºte istoria ºi culturile
Ea necesita un instrumentar complex ºi lumii, cât ºi pe verticalã, prin studiul struc-
eforturi de lecturã cu totul neobiºnuite. turilor profunde ale omului, aºa cum
Cariera i-a fost prielnicã, privitã nu numai rezultã ele din psihologie, etnologie, ºtiinþe
din afarã, dar ºi cu ochii protejaþi de groase sociale ºi naturale. „O mai corectã înþelegere
lentile ai savantului, ajuns repede notoriu, a condiþiei umane”, iatã ce urmãreºte savan-
îndeosebi prin studiile despre Yoga ºi prin tul, iar sub acest aspect apropierea de Carl
revista Zalmoxis. G. Jung e legitimã, cãci în timp ce acesta
A doua conflagraþie mondialã l-a fãcut îndrumã spre psihologia adâncurilor, Eliade
pe Eliade sã intre pasager în diplomaþie. La îndreaptã atenþia spre un vast „panteon
Londra, la Lisabona, apoi pe cont propriu la colectiv de gesturi rituale, de mituri, de eroi,
Paris, el ºi-a continuat cercetãrile, a þinut de situaþii mitice, îmbrãþiºând întreaga
cursuri ºi conferinþe, la capãtul cãrora s-a în- condiþie umanã”, conturând - dupã expresia
chegat acel Traité d’histoire des religions lui Gilbert Durand - o antropologie a adân-
(1949) care a fãcut epocã. Profesor în cele curilor, perfect consonantã cu psihologia
din urmã la Chicago, distins în felurite savantului elveþian.
chipuri de universitãþi ºi academii, Eliade a Sensul noþiunii de religie e aºadar extins
fost, pare-se, un norocos în viaþã, ca ºi în la maximum, istoria religiilor însemnând,
lungile-i strãduinþe cãrturãreºti, încheiate pentru Eliade, „istoria primelor comporta-
brusc, în al 79-lea an de existenþã. mente umane, a primelor viziuni ºi spe-
Un istoric al miturilor ºi religiilor nu e ranþe, a primelor idei”. În fond, o istorie în
altceva decât un istoric, unul care nu-ºi registrul ei cel mai înalt, acolo unde totul
poate împlini însã misiunea fãrã echipa- devine mit, simbol, sacrament, ca revela-
ment special. Familiaritatea cu istoria uni- toare ale condiþiei noastre în cosmos.
versalã e obligatorie, cãci fenomenul reli- Existenþa omului în istorie are drept com-
gios e în ultimã analizã ºi un fenomen plement legitim universul oniric ºi fantastic,
istoric, iar cercetarea lui þine în mod necesar care nu e totuºi un univers mai puþin real,
de istoriografie. La un prim nivel, ea pre- de vreme ce ne comandã gesturi decisive.
supune un context cultural ºi socioecono- Noua criticã ºi noua filosofie au ºtiut sã
mic ce nu poate fi ignorat ºi care nu satisface tragã concluzii, pe un alt plan, explorând
totuºi pe istoric. Sarcina istoricului, observã imaginarul, simbolistica vieþii profunde.
Eliade, nu se încheie nici „când înþelege cã „Influenþele” au fost deci pãrãsite spre a
orice formã religioasã are o istorie ºi cã ea e face loc unor analize de conþinut, „sursolo-
parte integrantã a unui complex cultural, gia” în favoarea semanticii.
bine definit; el trebuie încã sã descifreze ºi Eliade ºi grupul Eranos din jurul lui Jung
sã clarifice semnificaþia, intuiþia ºi mesajul au contribuit în bunã mãsurã la primenirea
33
Centenar Mircea Eliade

de atmosferã ce s-a produs în ultimele tuie omului încrederea în destinul propriu.


decenii. Cu multe decenii în urmã, el a rostit ade-
Istoria însãºi, mai atentã la concepte, vãruri astãzi evidente pentru mulþi,
idei, atitudini, se preocupã acum de struc- întrevãzând, de pildã, declinul Europei ºi
turi comportamentale, strategii, modele ºi nevoia unei viziuni universaliste în istoria
nu ezitã sã închipuie scenarii diverse pentru culturii. „Provincializarea” Apusului nu se
a-ºi lãmuri un fenomen sau altul. Structuri explicã doar prin jocul puterilor aflate în
de gândire ºi comportament cautã ºi Eliade competiþie, ci ºi prin refuzul orgolios al altor
sã punã mai întâi în luminã ºi numai dupã tradiþii de gândire. Istoriografia îºi are, în
aceea miºcarea lor (câtã este) în timp. aceasta, partea ei de vinã.
Perspectiva e predilect sincronicã ºi ea con- O veche disputã relativã la istorism, în
sunã cu demersul unui G. Bachelard în care s-au angajat nu doar istorici (de la E.
direcþia coordonãrii mitului ºi imaginii cu Troeltsch, Karl Heussi ºi F. Meinecke la
datele ºtiinþelor pozitive. Arta nu e mai Carlo Antoni, F. Chabod, M. C. Brands ºi
puþin revelatoare, afirmã la rândul sãu Karl Popper), pare a-ºi afla culminaþia în
Eliade, cãci indicã o „ieºire din timpul... demersul eliadesc. Depãºirea istorismului
istoric”, personal ºi o cufundare într-un prin valorizarea spiritualã a istoriei, iatã ce
„timp fabulos, transistoric”, astfel cã orice propune Mircea Eliade, construind el însuºi
povestire (historein) nu reflectã doar fata- o operã în care nu e vorba de credinþa în
litãþile timpului istoric, obiectiv, ci devine o sine, ci de un cosmos empiric, unde viaþa
„luptã împotriva timpului” ucigaº, „ce are un sens, omul fiind chemat sã se
cruel ennemi qui nous ronge le coeur”, cum deschidã mereu spre alteritate.
îl ºtie poetul. Un prezent continuu se Text apãrut în Vatra, XVI,
instaleazã în câmpul observaþiei ºi el nece- 7 (iulie 1986), p. 184/B.
sitã o explorare continuã.
Instrumentele istoricului ºi cele ale scri-
itorului sprijinã acelaºi efort de înþelegere
mai bunã a „inconºtientului colectiv” ºi prin
Un spirit înalt
aceasta a condiþiei umane înseºi. Homo faber Am ezitat înainte de a mã hotãrî sã evoc,
se aratã a fi ºi un home religiosus, dimensi- oricât de fugar, întâlnirea cu Mircea Eliade,
unea transcendentã fiind aceea care, în ul- o întâlnire la fel de scurtã pe cât de emoþio-
timã instanþã, îl defineºte. Ultima carte a nantã în ce mã priveºte. Intereseazã ea ºi pe
savantului, reluând o idee mai veche, se ºi alþii? Ca istoric, te deprinzi a cãuta în toate
intituleazã, ca un apel, ca un îndemn, Briser lucrurile un sens, chiar dacã aparent nu-l
le toit de la maison (Gallimard, 1986). au, ºi descoperi pânã la urmã în toate mãr-
Fireºte, Eliade nu e primul, nici singurul turii utilizabile. „A scrie istoria e o datorie
care propune verticala ca definitorie pentru pentru omenire, observa N. Iorga; a o adã-
om ºi perspectiva transcendentã ca o exi- ugi cu ce ai aflat e o obligaþie pentru fie-
genþã salutarã în viitor. El se întâlneºte aici care“, mai ales dacã lucrul acesta se referã la
cu Malraux ºi alte spirite neliniºtite ale cineva care „a tãiat brazde ºi a lãsat urme“.
acelui secol. Numai cã, spre deosebire de Mircea Eliade a lãsat în adevãr destule urme
alþii, Eliade nu manifestã vreun fel de slãbi- ca sã justifice interesul cel mai larg ºi mai
ciune. El ºtie cã anxietatea omului creºte durabil.
odatã cu interesul pentru istorie ºi cã marile Dincolo de operã, l-am „cunoscut“ mai
sinteze (Spengler, Toynbee) sunt pesimiste. întâi epistolar. Citise, într-o lungã noapte,
Nimic mai semnificativ pentru spiritul sacrificând pregãtirea nu ºtiu cãrei confe-
epocii decât faptul cã un Frazer, la capãtul rinþe, cartea pe care tocmai o dedicasem
impunãtoarei sale opere, n-a putut desco- (1974) lui Vasile Pârvan ºi a þinut sã-mi
peri în istorie decât un lanþ nesfârºit de comunice, în puþine rânduri, bucuria de a
crime ºi stupiditãþi. Dimpotrivã, Eliade aflã vedea cã „zeul (sãu) din tinereþe“ n-a fost
pretutindeni un sens, gândul sãu e sã resti- pãrãsit de tot. La rãstimpuri, ne-am mai
34
Un spirit înalt

scris. N-a fost însã ceea ce se cheamã o îndelete, orgolioasa construcþie ale cãrei
corespondenþã asiduã, ci mai degrabã una turle dau impresia cã se adunã în piramidã,
legatã de simple întâmplãri ºi trebuinþe cãr- înainte de a mã apropia de Place Charles
turãreºti. Doream desigur sã-l întâlnesc, cum Dulin, unde urma sã aibã loc întâlnirea.
vor fi dorit atâþia, dar o împrejurare favora- Clipele se scurgeau anevoie, parcã dilatate
bilã nu s-a ivit decât târziu, în vara lui 1983. ºi ele de cãldurã, de emoþie, de aºteptare. A
Mergeam spre Montpellier, la un congres fost însã destul sã-i observ silueta în capul
de istoria istoriografiei, ºi am avut norocul scãrilor pentru ca totul sã reintre în firesc.
sã mã pot opri câteva zile la Paris, într-un Cine a spus cã oamenii de seamã trebuie sã
moment când savantul se afla acolo, ca în aibã neapãrat masca celebritãþii lor?
toate vacanþele mari, pentru treburi „euro- Cunoscând gloria de timpuriu, mãrturisea
pene“. Cãutându-l, emoþionat, la telefon, singur odatã, Eliade s-a deprins sã n-o
mi-a rãspuns chiar el, cu o voce ºtearsã, trateze ca pe un lucru extraordinar ºi sã
bãtrâneascã, amabilã. N-a fost nevoie de o reziste ispitelor pe care faima le antreneazã
introducere prea lungã. Mã cunoºtea din de regulã. Eram surprins de þinuta degajatã,
scris, a citat repede niºte titluri ºi am con- sportivã, a acestui personaj venerabil, care
venit sã ne vedem a doua zi dupã masã: zi mã aºtepta punctual în faþa apartamentului
lungã, toridã, acel 23 iulie, în care lucrurile sãu, la etaj, bucuros cã am reuºit sã aflu sin-
pãreau sã se topeascã, jucând bizar, în aerul gur butonul ce descuie uºa exterioarã. Un
uscat ºi mãtãsos. Montmartre fremãta som- bãtrân suplu, cu miºcãri încã agile, care se
nolent în caniculã, iar sus de tot, în vârful mira cât de tânãr putea sã parã autorul unor
colinei (localnicii i-au spus întotdeauna cãrþi pe care le citise ori numai le rãsfoise, cu
„munte“), Le Sacré-Coeur pãrea cã pluteºte, sentimentul cã va fi fost vorba de un om
amestec straniu de bazilicã ºi pagodã, sub mai vârstnic, unul capabil sã întârzie înde-
cerul fãrã patã. Am avut rãgaz sã vãd, pe lung ºi laborios în cercetare. Nu era, pentru
35
Centenar Mircea Eliade

mine, întâia surprizã de acest fel. Între Un spirit înalt, prin excelenþã diurn, în
imaginea ce se degajã din scris ºi imaginea acord deplin cu imaginea ce se degajã din
realã a autorului se întâmplã sã fie adesea operã, astfel ni se dezvãluia Mircea Eliade
un decalaj considerabil. Însã odatã „recu- în acele discuþii sincopate, cu obsesii uºor
noaºterea“ fãcutã, ne-am putut aºeza alãturi, sesizabile pentru cine îi cunoºtea cât de cât
la biroul sãu: o camerã modestã, cu bi- scrisul. M-am despãrþit de el cu volumul III
bliotecã ºi câteva tablouri. Aveam în faþã fe- din marea lui sintezã sub braþ, volum pe
reastra, cu cerul albicios dinspre Mont- care a þinut sã fixeze, cu mâna chinuitã de
martre; în spate ºi la stânga rudimentele artritã ºi sub protecþia unei carcase medi-
bibliotecii de care savantul se folosea în cur- cale, „amintirea unei calde dupã-amiezi de
sul verii. Aici primea Mircea Eliade, simplu, iulie“.
ca un cãlugãr laic care a ºtiut sã-ºi reducã la Nu l-am mai vãzut de atunci. Un semn,
esenþã gesturile, sã chestioneze discret ºi sã un ultim semn (toate erau semne la el) am
se lase chestionat cu mãsurã. primit în toamna lui 1985: o epistolã în care
Cunoscând din memoriile sale cât de se plângea de aceeaºi suferinþã care îl
scump îi devenise timpul ºi cât de puþin împiedica sã lucreze („scrisul a ajuns o ade-
disponibil era pentru „vorba lungã“, m-am vãratã torturã“), fãcea aprecieri asupra
limitat la ceea ce mi se pãrea esenþial pentru volumului Culture and Society, editat de sub-
un istoric preocupat de idei, stãri de spirit, semnatul, unde remarcase îndeosebi studiul
evoluþia istoriografiei. Nu definesc acestea despre Criterion semnat de Liviu Antonesei,
într-un fel, chiar opera lui Eliade? Nu voi mã prevenea apoi asupra unei cãrþi despre
rezuma aici, nici nu e posibil, discuþia pro- Mircea Eliade ºi contemporanii lui români pe
priu-zisã. Câteva ceasuri (la o vreme s-a ivit, care Mac L. Ricketts tocmai urma sã o
discretã, ºi Doamna Cristinel, numai spre a încheie ºi mã punea în fine la curent cu
ºti dacã oaspetele nu doreºte o cafea) am
ultimele-i strãduinþe cãrturãreºti: volumul
rãmas împreunã, trecând de la o problemã
IV din Histoire des croyances et des idées
la alta. Cum nu urmãream sã consemnez pe
religieuses, continuarea memoriilor, bunul
loc discuþia, nici sã fac impresie, sã-l
de tipar la Encyclopedia of Religions.
„câºtig“, dialogul s-a putut desfãºura firesc,
Copia unei adrese din partea Univer-
atingând doar în treacãt ideile, deschizând
sitãþii Chicago mã informa cã s-a instituit
la nevoie paranteze, lãsând loc ºi pentru
acolo o catedrã, „Mircea Eliade Professor-
detalii acolo unde ele puteau lumina mai
bine o problemã. Îl interesa tot ºi era la cu- ship in History of Religions“, despre care
rent cu multe, mai ales în ce priveºte situa- savantul român mãrturisea: „Este cea mai
þia din þarã, pe care o urmãrea, atent la des- mare cinste care mi s-a fãcut ºi mã bucur, în
tine, conduite colective, reuºite cãrturãreºti. primul rând, ca român!“ Mândrie legitimã,
Strãin de realitãþile noastre n-a fost nici- care n-ar putea fi înþeleasã cum se cuvine
când. Cu douã zile în urmã îi cãlcase pragul fãrã menþiunea cã în diverse moduri opera
Constantin Noica, pe care îl socotea mare sa era în acelaºi timp obiectul atâtor studii
gânditor ºi un prieten cãruia îi pãstra o vie multidisciplinare.
afecþiune. Cred cã nu greºesc spunând cã Când prietenii ºi discipolii sãi au vrut
ceea ce m-a frapat la el era o generozitate sã-l celebreze la 75 de ani, el a refuzat, trans-
fãrã umbre, unitã cu un optimism robust, de formând reuniunea respectivã într-o dez-
sorginte filosoficã, în judecarea oamenilor ºi batere metodologicã. La ce bun sã i se aducã
circumstanþelor. Unii au fost surprinºi de aminte de retragere? A rãmas pânã la urmã
„egocentrismul“ sãu, iar ecourile se resimt nu numai un mare creator, ci ºi un dascãl
ºi în cãrþi demne de stimã. Personal, n-aº eminent, un stimulator de vocaþii, aºa cum
putea spune cã m-a jenat ceva în felul sãu de mi-a apãrut în acea dupã-amiazã canicularã
a-ºi urmãri „imaginea“ din þarã, de a se de sub Montmartre.
interesa (lucru perfect legitim) de ºansele Text preluat din Cronica, XXII,
unei ediþii cuprinzãtoare din opera sa etc. 11 (13 martie 1987), p. 7.
36
În cãutarea universului uman

În cãutarea atenþiei publice la o vârstã incredibil de


tânãrã. La 18 ani, se simþea îndrituit sã punã
universului uman în discuþie opera lui N. Iorga ºi o fãcea în
S-ar putea spune cã dintre atâtea vârfuri numele generaþiei sale, declarând din capul
ale culturii noastre destinul cel mai rotund, locului nevoia de a se distanþa, de a-ºi croi o
mai împlinit, poartã numele lui Mircea cale proprie, un nou ideal. E semnificativã
Eliade. Nãscut aproape odatã cu secolul XX, „apologia virilitãþii” întreprinsã în acei ani,
stins din viaþã în amurg de veac ºi de mile- ca ºi îndemnul la aventurã spiritualã ce se
niu, el lãsa în urmã o creaþie impunãtoare, al degajã din scrisul sãu. Lui V. Pârvan îi
cãrei prestigiu acoperã demult planeta; reproºa slãbiciunea de a-ºi fi clamat, pânã la
prestigiu de savant preocupat de marile urmã, în felul sãu discret ºi de o nobilã fru-
probleme ale lumii, dar ºi de scriitor capabil museþe, disperarea. Modele? „Noi ne vrem
a valorifica experienþe, a extrage din ele noi!”
sensuri perene. Ca istoric al miturilor, adicã În numele acestei voinþe de afirmare,
al conduitelor arhaice, arhetipale, el s-a Eliade îºi invita comilitonii la muncã disci-
impus pretutindeni ºi a ajuns coordonator plinatã, severã, ºi la creaþie, ca unic mijloc
autorizat al unei vaste enciclopedii de spe- de salvare. În plinã crizã, el lansa un dra-
cialitate, în timp ce o catedrã cu numele sãu matic apel ca tinerimea sã dea, în marginile
se instituia la Universitatea din Chicago, unui an, mãsura întreagã a puterii sale de
unde Eliade a predat peste un sfert de secol. creaþie, de parcã timpul ar fi ajuns la soroc.
Ca scriitor de limbã românã, tradus ºi Era un pariu cu timpul, nutrit de o mare
comentat în diverse arii culturale, a creat o sensibilitate metafizicã ºi de o meditaþie
operã nu mai puþin importantã. Cele douã fecundã asupra rosturilor noastre în lume.
ipostaze nu sunt deloc antinomice, cum s-ar Toatã opera lui Eliade se dezvoltã în acest
crede, ci complementare, iar în complemen- sens, recomandând salvarea prin culturã.
taritatea lor, perfect armonizabile, cãci Ea presupunea nu doar talent ºi muncã, ci
exprimã o concepþie unitarã asupra omului totodatã curajul de a pãrãsi cliºeele epocii,
ºi a devenirii sale în timp. de a se devota unei idei ce se va dovedi fer-
Începând a scrie îndatã dupã întâia con- tilã. Sensul exista; el trebuia numai luminat,
flagraþie mondialã, care a deschis o epocã apãrat, fie ºi agonizând, din cea mai amplã
nouã în istoria noastrã, Eliade a fost marcat perspectivã.
adânc de trecerea în ceea ce Blaga va numi Intuind închistarea egocentricã a culturii
un „alt Timp”, referindu-se anume la între- europene, Eliade s-a îndreptat spre India,
girea statalã ºi la marile reforme ce se aºtep- ale cãrei tradiþii spirituale a ºtiut sã le inte-
tau în societatea româneascã. Se încheiase o greze unei filosofii coerente, recognoscibilã
epocã, lumea ieºitã din tranºee dorea schim- totodatã în creaþia literarã ºi în opera de
bãri semnificative, noi forþe politice se anga- savant. A depãºi vechile prejudecãþi de rasã,
jau în luptã, iar tinerimea intelectualã mani- religie, culturã i se pãrea o necesitate a
festa un radicalism care nu era doar apana- cunoaºterii ºi nu mai puþin una moralã,
jul vârstei, ci ºi o exigenþã de epocã. „Am legatã de imperativul eliminãrii marilor ten-
avut ºansa de a face parte din prima gene- siuni internaþionale. Unitatea lumii putea fi
raþie româneascã liberã, care nu avea au regãsitã în vechile mituri, iar Eliade se
program”, va mãrturisi Eliade, înþelegând însãrcina sã demonstreze cã acestea existau
prin aceasta cã generaþia postbelicã era mai încã, trebuind doar sã fie descoperite prin
disponibilã pentru un program propriu, studiu. Rostul lor e soteriologic, ca surse de
unul eminamente plasat în sfera culturii. regãsire a armoniei prin împãcarea omului
O sete imensã de cunoaºtere, de expe- modern cu lumea, cãreia îi aflã un sens, o
rienþã, de lucru creator l-a fãcut pe studios coerenþã interioarã. „Înapoi la surse” pare a
sã se instruiascã febril, sã asume un regim fi deviza eruditului, ca ºi aceea a prozatoru-
de asprã ascezã intelectualã, sã scrie de tim- lui Eliade. „Cu ajutorul formelor ºi struc-
puriu, abundent ºi divers, sã se impunã turilor culturale putem regãsi sursele.
37
Centenar Mircea Eliade

Suntem condamnaþi sã învãþãm ºi sã ne deº- coruptibil (s-a vorbit chiar de inaptitudinea


teptãm la viaþa spiritului prin cãrþi”, con- lui funciarã pentru resemnare), unul care a
chidea savantul hermeneut, fãcând din avut tãria sã creadã pânã la urmã în virtutea
ºtiinþa sa un instrument palingenetic. soteriologicã a culturii. „Creaþia e rãspunsul
La acest nivel, al miturilor omniprezente ce se poate da destinului, teroarei istoriei”,
ºi unificatoare, el putea face dreptate ºi cul- insista Eliade, convins cã marea ºansã a
turii noastre. Nu greºim poate excesiv inter- umanitãþii rezidã în progresul cunoaºterii
pretând mesajul universalist emis de Eliade de sine ºi cã deschiderea spre universalitate
ºi ca un mod de a impune cultura românã, presupune mai întâi o deschidere spre
arzând intempestiv etapele, în cultura adâncuri, spre rãdãcinile arhetipale, unde
lumii. Cine ar putea spune cã aceste mituri, nu existã popoare mici ºi mari, ci numai
purtãtoare de înalte sensuri, sunt mai prejos idei, atitudini, semnificaþii. E un semn de
de altele, oricât de ilustre? Mitologia dacicã, înþelepciune sã recunoºti cã, dincolo de
Mioriþa, Meºterul Manole ºi atâtea alte valori orice prejudecatã etnocentristã, poþi afla
din spaþiul carpato-danubian ocupã azi, pretutindeni un centru al lumii, un punct în
prin Eliade, un loc de seamã în literatura de care datele acesteia se topesc în sintezã.
specialitate, iar Georges Dumezil a þinut Sã creezi în cadrul unei culturi ºi sã o
chiar sã-l omagieze în Cahier de l‘Herne prin depãºeºti prin integrarea în universalitate e
noi comentarii la motivul mioritic. un vis greu de atins ºi pe care puþini creatori
Obsedat, ca atâþia dintre contemporanii l-au putut vedea cu ochii. Eliade l-a trãit.
sãi, de destinul culturii ºi mai cu seamã de Român (ºi aceasta voia sã însemne „a trãi, a
acela al culturii cãreia aparþinea, Eliade a exprima ºi a valoriza un mod de a fi în
dorit sã scrie o istorie a culturii române din lume”), el a avut ºansa de a rãzbate în cul-
perspectivã universalã, istorie ale cãrei linii tura universalã ca unul dintre marii înnoi-
generale se întrevãd din cãrþile deja tipãrite. tori ai veacului XX, un înnoitor care a ºtiut
Produsã într-un spaþiu de tranziþie, resimþit mai ales sã descopere, pe urmele lui Hegel,
cel mai adesea ca o neºansã, aceastã culturã dar mai aproape de acea „universalitate
constituie o punte de legãturã între lumea umanã”, la care s-a referit mereu N. Iorga,
apuseanã ºi cea orientalã. Este o poziþie de unitatea dintre istorie ºi spirit. Perspectiva e
care se poate profita într-o epocã a plane- aceea a unui „umanism mitic” (Eugen
tizãrii. Aceasta înseamnã cã trebuie sã se Simion), în care savantul, scriitorul, filoso-
evite capcanele provincialismului cultural ºi ful colaboreazã la un discurs coerent, al
etnocentric, asigurându-se o deschidere cãrui impact în lumea de azi se anunþã con-
continuã spre toate zãrile lumii. siderabil.
Tensiunea polarã între autohtonie ºi uni- Eminenþa intelectualã a lui Eliade
versalitate, între spiritul sedentar al lucrã- (recunoscutã unanim, elogiatã atât de preg-
torului de pãmânt ºi cel „odiseic” al pãs- nant, între alþii, de P. Ricoeur) s-a impus ºi
torului în cãutare de pãºuni, Eliade o vedea în mediile cele mai rezistente la mesajul sãu.
rezolvatã pe calea sintezei integratoare. El Ea aminteºte de prestigiul obþinut cândva
însuºi le-a întrupat, fãrã stridenþe, pe amân- de Pârvan în cercurile academice apusene ºi
douã. Orizontul sãtesc, mai stabil ºi mai cre- îndeosebi la Roma, unde savantul istoric
ator, câºtigã în opera sa din deschiderile lãsa impresia cã reprezintã o mare putere. În
propuse de cãutãtorul altor orizonturi. O spaþiul culturii, ierarhiile se constituie altfel
secretã simetrie rânduieºte ambele dimensi- decât în cel geopolitic. Pornind de la cultura
uni ale spiritului sãu, ca ºi ipostazele unei românã ºi extinzând mereu sfera investi-
culturi pe care o descoperea pendulând gaþiei, Eliade a ajuns sã contureze, ca istoric
mereu între sedentarismul þãrãnesc ºi tran- ºi ca scriitor, un întreg univers uman, într-o
shumanþa pastoralã. operã a cãrei restituþie integralã e pentru noi
Nicio dificultate realã în acel dialog, nici- o datorie.
un motiv de subestimare, în veacul atâtor Text apãrut în Opinia studenþeascã, XIII,
lamentaþii, Eliade a fost un optimist in- 7-8, 1986, p. 19.
38
Gratiela
,
religiei. Semnalãm ºi un numãr special :
volumul 6, nr. 5/6 din 1965 este dedicat
BENGA aniversãrii lui Ernst Jünger, care sãrbãtorea
împlinirea a 70 de ani. La acest numãr
aniversar contribuie ºi Mircea Eliade cu
„Antaios": Notes sur le journal d’Ernst Jünger1, în care
gãsim o serie de observaþii cu referire la

un reflex tradiþia jurnalului francez, incluzându-l pe


Paul Leautaud, la tendinþa unor filosofi de
a-ºi exprima concepþiile prin teatru, roman
al marginalului sau jurnal intim (ca Gabriel Marcel) ºi, mai
ales, la jurnalul lui Jünger ca precursor al
unui gen literar „totalitar”.
Anii ’50 ai secolului trecut au fost re- Der Magische Flug (parte integrantã a
simþiþi de Mircea Eliade ca o încercare de volumului Mituri, vise ºi mistere) a fost
reaºezare-în-formã. Dupã ce ºocul rupturii primul articol publicat de Mircea Eliade în
de geografia natalã a început sã se atenueze, „Antaios”. Într-o notã de Jurnal2, autorul se
bãtãlia pentru adaptare, pentru acceptarea aratã intrigat de propria lui alegere: în loc sã
sa într-un mecanism obstinat de anatemi- decodifice valoarea spiritualã a contactului
zãri era încã departe de a se fi încheiat. De cu pãmântul, articolul inaugural subliniazã
altminteri, nici nu s-a încheiat vreodatã. La importanþa simbolismului zborului ºi
exact zece ani de la publicarea Tratatului de ascensiunii, derivând din dorinþa omului de
istoria religiilor, volum care atrãsese atenþia a se desprinde de pãmânt ºi de a transcende
lumii ºtiinþifice occidentale, Eliade înfiinþa condiþia umanã. Aplecat asupra acestei
alãturi de Ernst Jünger o revistã. Se chema curioase opþiuni, care contrasteazã întrucât-
„Antaios”, nume preluat din mitologia va cu sugestiile conþinute în numele revis-
greacã. De fapt, Antaios este numele unui tei, Eliade crede cã, fãrã sã-ºi dea seama,
marginal, al unui exilat în propria sa ºi-a exprimat poziþia împotriva mitului
condiþie limitativã, în ciuda unei aparenþe Pãmântului-Mamã.
inexpugnabile: un uriaº care, pentru a-ºi Revista „Antaios” adãposteºte nume
redobândi forþele ºi a-ºi învinge adversarii, mari ale intelectualitãþii europene, unite de
se întindea pe pãmânt. Contactul direct cu acelaºi deziderat: trezirea unor reacþii
pãmântul regenerator (mai exact, contactul împotriva nihilismului, dogmatismului ºi
cu cea care îl nãscuse) îi conferea putere dis- intoleranþei, atât de periculoase pentru
creþionarã; era o reîntoarcere la seva hrãni- omul modern, prea puþin autonom în
toare a maternitãþii, la protecþia uterului fe- judecãþile lui ºi prea gregar faþã de stat. Pe
minin. Numai Heracles a reuºit sã-l învingã lângã semnãturile lui Mircea Eliade ºi Ernst
în final pe Antaios, împiedicându-l sã-ºi Jünger, le descoperim pe cele ale lui Emil
atingã mama ºi sã-ºi recupereze forþele. Un Cioran, L. Ziegler, H. Michaux, Julius Evola,
personaj mitologic periferic - tragic prin Borges, R. Nelli, H. Corbin, M.M. Davy, J. de
dependenþa sa de un Centru recuperator - Vries, G. Loose, L. Schnitzler, Th. de
dã, aºadar, numele unei reviste gândite de Quincey, G. Uscãtescu, Denis de
doi oameni de ºtiinþã care experimentaserã, Rougemont º.a.
la rândul lor, crunta cãdere din starea para- Grosso modo, paginile „Antaios”-ului
disiacã. reflectã un semnal de alarmã la adresa
În 1959, la Stuttgart, apãrea volumul I al modernitãþii. Paradoxul pe care s-a clãdit
revistei. „Antaios” ºi-a continuat apariþiile omul modern constã în conjugarea prospe-
pânã în 1971, propunând o tematicã în prin- ritãþii ºi libertãþii cu dependenþa de confort
cipal mitologicã (artã egipteanã, mitologie ºi cu omniprezenta seducþie a kitschului.
ºi iconografie greacã etc.), dar incluzând ºi Infuzia publicitãþii, eclatantã în limitele
pagini de cugetãri filosofice ori de filosofia superficialului, obsesia lui „totul, acum!”,
39
Centenar Mircea Eliade

consumismul ºi rudimentarul gândirii originii culturale comune teritoriilor care


traseazã o zonã a infraumanului, acoperitã acoperã imensul spaþiu indo-european, din
caricatural de patologia amputãrii eului sub vestul Europei pânã la marginile continen-
pretextul autosuficienþei ºi al stãpânirii tului asiatic, incluzând Islanda ºi Coreea.
tuturor fenomenelor lumii. În realitate, Numeroasele analogii gãsite între ceremoni-
omul modern s-a trezit expropiat din sine alul celtic ºi cultura hindusã l-au fãcut pe
însuºi, un jalnic epifenomen al scurgerii Christopher Gérard sã poarte o vastã ºi
inepuizabile, nesigur ºi dezordonat. interesantã corespondenþã cu Ram Swarup,
Despre ordine ºi regãsirea ei s-a vorbit unul dintre cei mai importanþi gânditori
ani de-a rândul în „Antaios”-ul lui Eliade ºi hinduºi contemporani, care l-a ajutat sã-ºi
Jünger. ªi se mai vorbeºte ºi astãzi. Revista a clarifice, printre altele, conceptul de Karma.
fost reactivatã la 8 noiembrie 1992 de cãtre De altfel, douã numere ale „Antaios”-ului
elenistul Christopher Gérard – datã aniver- din 1996 sunt dedicate în întregime revi-
sarã cu trimitere la interzicerea tuturor cul- gorãrii hinduismului, pus în relaþie cu
telor pãgâne de cãtre împãratul creºtin renaºterea interesului pentru cultele arhaice
Teodosie. O „Societate de Studii Politeiste” ale Europei. Numerele respective cuprind
a fost fondatã în 1998, ca o ramurã a intere- interviuri cu Alain Danielou, Ram Swarup,
selor promovate de revistã. Cu apariþii Sita Ram Goel º.a. Atragem atenþia cã, în
semestriale, noul „Antaios” este o revistã nenumãrate ocazii, Ch. Gérard face dis-
independentã, recunoscutã ca principala tincþia clarã cã interesul revistei pe care o
revistã de gen în limba francezã. conduce faþã de cultele arhaice/pãgâne nu
Direcþia pe care Christopher Gérard a trebuie echivalat cu obedienþa faþã de
aºezat noul „Antaios” ar fi cea a cãutãrii revizionism, satanism sau vrãjitorie, ten-
40
„Antaios": un reflex al marginalului

dinþã mult prea adesea sesizatã la cei care îºi român: moºtenirea simbolicã ignoratã ºi
exprimã opinia în privinþa acestor apãsarea unui Zeitlichkeit halucinatoriu.
fenomene. Adicã aceeaºi cronicizare a trãirii prizonie-
Trebuie spus cã despre „Antaios”-ul lui ratului în timpul istoric ce se transfigureazã
Eliade ºi Jünger nu se cunosc prea multe într-un haotic ºi opac ºuvoi evenimenþial -
lucruri. Revista fusese uitatã în câteva din- temã a articolelor rãsfirate în revistele exilu-
tre marile biblioteci universitare germane. lui românesc, nucleu al literaturii eliadeºti
Studierea publicisticii lui Mircea Eliade din ºi, iatã, cupolã a studiilor din „Antaios”.
perioada exilului, pornind de la condiþia Obsesia limitelor ºi a recluziunii, senti-
marginalului îndepãrtat de Centru, a fãcut mentul unui continuu prizonierat în trup
sã percep „Antaios”-ul ca reflex obiectivat ºi/sau în timp îºi gãsesc rãstãlmãcirile
al dorinþei de smulgere de sub „teroarea livreºti în figuraþia tematicã a studiilor eli-
istoriei”. Articolele publicate de Eliade prin adeºti apãrute în „Antaios”. Scrise iniþial în
revistele exilului românesc purtau suflul francezã ºi apoi traduse în germanã (cu o
sincopat al celui care respirã condiþia pe- singurã excepþie), textele lui Mircea Eliade
rifericã. Studiile din „Antaios”, unite aluziv se impun prin gravitatea rece a imaginilor
– prin titlu - de aceeaºi imagine a spaþiului vehiculate cu atentã stricteþe denotativã,
protector ºi regenerator, deghizeazã exilul echilibrând tulburãtoarele mãrturisiri din
în Istorie sub forma riguroasã a abordãrii revistele exilului, uneori poetic-patetice,
ºtiinþifice. „Antaios”-ul lui Eliade ºi Jünger alteori nuanþat-sarcastice. Convenþia ºtiinþei
echivaleazã sondarea periferiei prin lentila nu îl îngrãdeºte decât retoric pe Mircea
analiticã a cercetãtorului. E una dintre Eliade: ceea ce îl preocupã pe tãrâmul
ipostazierile dublului lor, oglindã a efortu- cercetãrilor coincide, pânã la un punct, cu
lui de trasmutare a rãtãcirilor ontice în exac- zona atingerilor dintre uman ºi transuman.
titatea frapantã, inviolabilã a demonstraþiei Detectabile pânã ºi în studiile cu o delimi-
ºtiinþifice. tare tematicã irevocabilã (Der magische Flug3
Rãtãcind pe circumferinþa exilului sau a sau Zum Verständnis primitiver Religionen4),
istoriei fragmentare, Mircea Eliade ºi Ernst liniile de forþã ale articolelor tipãrite în
Jünger se adãpostesc (ºi) în umbra unui per- revistele exilului, în exact aceeaºi perioadã,
sonaj mitologic pentru care punerea-în- ies la ivealã cu o anume nonºalanþã în
comun cu Pãmântul Mamã înseamnã viaþã Alchemie und Zeitlichkeit5 sau în Gedanken zu
ºi regenerare, în timp ce îndepãrtarea îl einem neuen Humanismus6, de pildã. Aici,
transformã într-o fiinþã vulneratã, pre- autorul evocã determinãrile contextuale ale
cedând ºi captând moartea. Sensibilitatea tragismului omenirii moderne, tentaþia
savanþilor care au gândit „Antaios”-ul se omului de a se substitui timpului sau
întâlneºte într-un spaþiu de interferenþã, efectele exploatãrii inconºtientului. Omul
firesc etapei de rãtãcire în cãutarea ordinii modernitãþii nu poate rãmâne la nesfârºit
paradisiace pierdute. Pentru Mircea Eliade fragmentat în sine însuºi - se loveºte de
ºi Ernst Jünger, revista înfiinþatã la Stuttgart necesitatea de a (re)gãsi mijloacele pentru a
îndeplineºte o funcþie coagulantã, centra- obþine ceea ce spiritualitãþii tradiþionale îi
lizatoare, vorbind altfel despre un alt fel de era la îndemânã ºi, în sfârºit, mai devreme
lume, o alternativã seninã la noul tip de sau mai târziu va trebui sã iniþieze dialogul
intoleranþã a istoriei moderne. real cu Celãlalt, mai presus de limbajul uti-
O cercetare minuþioasã a diverselor litarist ºi empiric cu care s-a obiºnuit.
determinãri ce definesc aceastã funcþie duce Relaþia dintre Centru ºi margine, com-
la identificarea unei relaþii de adâncime, plexul balcanic ºi repercusiunile lui, omul
hotãrâtoare pentru caracterizarea tensiunii real ºi (i)realitatea Istoriei mãrturisesc, în
generatoare a scrisului eliadesc. Ea se afir- cazul lui Mircea Eliade, refuzul dogma-
mã, mai ales, între cele douã elemente tismului inflexibil, pe oricare nivel s-ar stre-
majore în jurul cãrora se þese tematica studi- cura acesta – ontic, etic ºi etnic, religios,
ilor publicate în „Antaios” de savantul sociopolitic ºi cultural. Fãrã îndoialã, pentru
41
Centenar Mircea Eliade

Eliade consumismul este o copie jalnicã a De aceastã datã, ne intereseazã faptul cã


falºilor idoli. Omul modern s-a scufundat în anamneza descoperã bogãþia semanticã a
el ca într-o baie de pãstrare a tinereþii culturilor pe care prejudecata modernã le
veºnice, fãrã a-ºi da seama cã întrupeazã inventariazã la categoria „minore” – materi-
victima fascinatã de propria sa alunecare în al vast care a asigurat amplitudinea studi-
infrauman. Eliberându-se de toate (inclusiv ilor eliadiene. Nu întâmplãtor, ci în strânsã
de legãtura cu sacrul), modernitatea s-a legãturã cu apartenenþa lui Eliade însuºi la
trezit cã nu îºi suportã aºteptata libertate ºi o astfel de culturã. Însã anamneza mai
cã s-a eliberat, de fapt, de sens. La urma dezvãluie ºi direcþia istoriei, sensul ei real,
urmei, s-ar putea spune cã omul modern are mascat de eºecul sau deturnarea înþelegerii.
o mare dificultate de a înþelege imaginea Despre toate acestea vorbea Eliade ºi în arti-
despre Celãlalt ºi imaginea despre sine. O colele din revistele exilului românesc
nepotrivire a suprapunerii realitãþii ºi ima- („Uniunea românã”, „Luceafãrul”, „Îndrep-
ginii despre realitate, o nepotrivire a vederii tar”, „Caiete de dor” etc.), despre acestea
ºi a viziunii care, situate în alt unghi faþã de scrie ºi în „Antaios”, în 1964, în plinã
obiect, instaureazã ruptura sau, din contrã, perioadã de reaºezare într-o lume a cãrei
provoacã integrarea armonioasã în totali- protipendadã intelectualã îl hãituise ºi îl
tate. refuzase cu îndârjire. Die Mythologie des
Despre acest handicap al modernitãþii, Erinnerns und des Vergessens8 trebuie nea-
marcat de vinovãþia privirii, vorbeºte pãrat cititã (ºi) sub aceastã cheie. Notaþiile
Mircea Eliade în Götter und Bilder7, studiu în despre uitare, observaþiile în privinþa
care, dincolo de informaþia exigent verifi- amintirii timpurilor primare, proiectate în
catã, se profileazã tocmai aceastã despicare rememorarea povestirilor mitice, separaþia
a imaginii din cauza clivajului dintre flexibilã dintre somn ºi moarte sau consi-
subiectul individualizat ºi obiect. Or, supra- deraþiile despre filosofia gnosticã ºi indicã,
punerea realitãþii peste reprezentarea ei fi- refac – într-un sistem deductiv greu de clãti-
gurativã nu se poate realiza decât prin vi- nat - experienþe ºi obsesii personale perfect
ziune, capabilã a recupera starea de totali- învãluite în frazeologia rece a studiului
tate unitarã, în care opoziþia subiect-obiect ºtiinþific. Mircea Eliade întruchipase cobaiul
devine, prin cedãri reciproce ºi participãri ideal al deformãrilor ontice impuse de o
succesive, consubstanþialitate. Numai un istorie distructivã. E (încã) izolat, el, care nu
subiect ce se integreazã în lume - o lume poate supravieþui decât prin Celãlalt. Pe de
privitã nu ca sumã de obiecte, ci ca o multi- altã parte, fiinþa lui probase multe dintre
tudine de relaþii interferenþiale - ar putea sã ipotezele teoreticianului - le trãise el însuºi,
antreneze o viziune recuperatoare a sacra- obligat de circumstanþe.
litãþii. Anii ’60 au fost prolifici pentru Mircea
În 1963, la Madrid, Mircea Eliade publica Eliade. κi gãsise deja un loc în intelectuali-
un volum de Nuvele, prima ieºire la rampã tatea europeanã, se ocupa din nou, din ce în
în literaturã dupã cel de-al doilea rãzboi ce mai mult, de literaturã. O voinþã expan-
mondial. Este ºi anul în care apãreau Aspecte sivã, augmentatã de o freneticã conºtienti-
ale mitului, evident, în francezã, limba pe zare a sinelui în raport cu lumea occidentalã
care Eliade o adoptase pentru scrierile sale – un recital incitant al actorului care se
ºtiinþifice. Aparent fãrã vreo legãturã între defineºte prin sine însuºi, dar ºi prin
ele, cele douã volume sunt unite de aceeaºi oglindirea în grup. Cãrþile din aceºti ani,
preocupare pentru uitare, aducere-aminte ºi inclusiv erupþia ficþionalã din Pe strada
anamnezã, termeni centrali în opera lui Mântuleasa, au ca numitor comun cele câte-
Mircea Eliade, fie ea ficþionalã sau ºtiinþi- va date generale pe care le-am amintit.
ficã. S-a glosat deja asupra anamnezei ca Rãsfoind „Antaios”-ul acelor ani, regãsim
forþã de a dezvãlui originarul; de asemenea, transpunerea de facto a aceloraºi coordonate
ea cãlãuzeºte spre recunoaºterea ideilor, din matricea preocupãrilor lui Eliade. Se
înþelese ca eterne adevãruri transpersonale. întrevede o stabilizare a nucleelor de
42
„Antaios": un reflex al marginalului

interes, ce asigurã materia prelucratã atât potriveascã timpului, sã creeze în timp ºi sã


ºtiinþific, cât ºi literar – pretutindeni se îl supunã. La prima vedere, exact ceea ce
întinde umbra ºlefuitã, tentantã, dar ºi face ºi Mircea Eliade, pentru care, se ºtie
ameninþãtoare a modernitãþii. Notizen über bine, creaþia este una dintre formele de a
das Heilige in der modernen Kunstix, Krisis und provoca temporalitatea ºi de a i se opune.
Erneuerung der Religionswissenschaft10 sau Dacã privim mai atent, existã o bifurcaþie
Schopfungsmythos und Heilsgeschichte11 tra- clarã între spiritul european ºi savantul
duc, cu luciditatea ºi acribia savantului, român – Eliade nu vrea sã dureze în timp, ci
dilemele celui care, la rândul lui, s-a rãtãcit sã îl depãºeascã.
o vreme prin istorie. Ieºirea din timp este binecunoscutul cen-
Timpul culturii moderne s-a revãrsat tru de greutate al întregii opere eliadeºti. Cu
pretutindeni ºi inundã gândirea lui Mircea o logicã transraþionalã, cronos-ul se con-
Eliade, fiinþã care resimte profund gravi- verteºte într-o dimensiune privilegiatã care
tatea situãrii temporale ca rezultantã a eva- permite expulzarea, saltul dincolo de sine
cuãrii spaþiului. Cãci referinþele cugetului ºi însuºi. La urma urmei, utilitarismul imediat
ierarhia valorilor au încetat sã mai fie gân- a fost înlocuit de Mircea Eliade cu o culturã
dite spaþial – spaþiul este acum gol, deper- a discernãmântului – fiecare e liber sã
sonalizat, lipsit de ceea ce îi conferea identi- aleagã traseul existenþei sale. (Multe per-
tate axiologicã. Modernitatea a umplut sonaje ale ficþiunii lui Eliade pot fi exemple
spaþiul golit de sacralitate cu ceea ce se în acest sens : ªtefan Viziru în Noaptea de
scurge nepãsãtor în liniaritatea sa ostenta- Sânziene, Gavrilescu din La þigãnci, Iancu
tivã: timpul articuleazã pânã ºi ideea de Gore în Douãsprezece mii de capete de vitã,
Europa, o stare de spirit care mobilizeazã Dayan din nuvela omonimã, Pandele din
tehnicile de proiectare temporalã. Spiritul Nouãsprezece trandafiri etc.) Ieºirea din timp se
european încearcã din rãsputeri sã se produce diferenþiat, în funcþie de resorturile
43
Centenar Mircea Eliade

care o impulsioneazã. Articolele incluse în


revistele exilului românesc îl contureazã pe
Mircea Eliade ca un pelerin pe circumferinþa
existenþei – este cel ce a fost smuls din pa-
radis ºi cautã sã îl recupereze. Pentru aceas-
ta, evadarea din „teroarea istoriei” e o
condiþie obligatorie. De aceastã datã, Eliade
vorbeºte dinlãuntrul experienþei, e cel care
ºtie pentru cã a trãit în labirint. Dar, în
acelaºi interval temporal al anilor ’60,
subiectivitatea experienþelor proprii se cen-
zureazã periodic prin filtrul dens al discur-
sului ºtiinþific : sunt cãrþile lui Mircea
Eliade, sunt studiile din „Antaios”, care
articuleazã imaginea învãþatului pentru
care Zeitlichkeit-ul modernitãþii pare a fi în
primul rând oponentul definitoriu al lumii
arhaice - un stenic obiect de cercetare. În
fine, nuvelele acelor ani aduc în discuþie
lumea posibilã în care ar putea sã acceadã
omul intrigat de inconsistenþa vieþii sale. În
acest ultim caz, avem de-a face cu dreptul
suprem al creatorului de a propune un
univers paralel, definibil prin superlativul
de cea mai bunã lume cu putinþã.
Deocamdatã, adãugãm celor discutate ale lui Emil Cioran, gãzduite – ºi ele - în
mai sus o observaþie la care s-au mai fãcut paginile „Antaios”-ului: „La chose la plus
referiri în discuþiile despre proza lui Mircea difficile au monde est de se mettre au dia-
Eliade: autorul ar fi, în esenþã, un moralist pason de l’être, et d’en attraper le ton.”12
ce îºi camufleazã crezurile etice într-un cod
fantastic mai mult sau mai puþin excesiv. 1 Mircea Eliade, Notes sur le Journal d’Ernst Jünger,
„Antaios”, 6/1965, pp. 488-492
Deºi nu subscriu decât parþial acestei aserþi- 2 Idem, Jurnal, I, ediþie îngrijitã ºi indice de Mircea
uni, nu pot evita sã remarc un soi de disper- Handoca, Bucureºti, Editura Humanitas, 1993,
sie a eticului superior, pe care îl protejeazã p. 345
textele ºtiinþifice sau publicistice. O para- 3 Idem, Der magische Flug, „Antaios”, I/1960,
taxã funcþionalã a textului: dincolo de func- pp. 1-11
þia lui primarã, se structureazã o laturã indi- 4 Idem, Zum Verständnis primitiver Religionen,
„Antaios”, 10, 1968-1969, pp. 337-345
rect moralizatoare sau didacticistã, secon- 5 Idem, Alchemie und Zeitlichkeit, „Antaios”,
datã, la rândul ei, de o alta antithanaticã. 2/1961, pp. 180-188
Redeºteptarea memoriei, anamneza revitali- 6 Idem, Gedanken zu einem neuen Humanismus,
zantã stimuleazã retrãirea unor experienþe „Antaios”, 4/1963, pp. 113-119
ancestrale care întârzie apropierea morþii. 7 Idem, Götter und Bilder, „Antaios”, 2/1961,
pp.485-501
Scrisul lui Mircea Eliade tocmai acest lucru 8 Idem, Die Mythologie des Erinnerns und des
îl urmãreºte, indiferent de forma expresivã Vergessens, „Antaios”, 5/1964, pp. 28-47
aleasã: e o luptã cu omniprezentul Thana- 9 Idem, Notizen über das Heilige in der modernen
tos, o procesualitate terapeuticã ale cãrei Kunst, „Antaios”, 7/1965, pp. 305-309
efecte i-ar putea atinge pe autor ºi pe cititor, 10 Idem, Krisis und Erneuerung der Religions-
deopotrivã. wissenschaft, „Antaios”, 9/1968, pp. 1-19
11 Idem, Schöpfungsmythos und Heilsgeschichte,
ªi, pentru cã tot s-a vorbit despre un „Antaios”, 9/1968, pp. 329-345
anume mod de asumare a condiþiei de mar- 12 E. M. Cioran, Pensées étranglées, „Antaios”,
ginal, adãugãm câteva cuvinte pline de tâlc 6/1965, p. 543
44
Dosar

Colocviul
G. Cãlinescu
faþã cu noua criticã
literarã
Dupã ce anul trecut, în 2006, Uniunea Scriitorilor realiza performanþa de a organiza primul
Colocviu postrevoluþionar al tinerilor scriitori, Fundaþia Naþionalã pentru ªtiinþã ºi Artã ºi
Uniunea Scriitorilor îºi trec în cont primul colocviu postrevoluþionar dedicat lui G. Cãlinescu ºi
tinerilor critici literari. 23 de tineri critici literari din cele mai reprezentative centre universitare
din România s-au întâlnit la Bucureºti pe 17 martie 2007 pentru a dezbate despre cele douã teme
ale Colocviului:„G. Cãlinescu receptat de tinerii critici literari”, moderator acad. Eugen Simion,
ºi „La ce bun critica literarã în societatea cunoaºterii?”, moderator prof.univ.dr. Livius Ciocârlie.
Discuþiile - aprinse ºi cuceritoare prin eleganþã polemicã ºi de argumente - au fost prilejuite de
apariþia volumelor “G. Cãlinescu: Publicisticã (vol. I-II)”, apãrute sub egida editorialã a
Fundaþiei Naþionale pentru ªtiinþã ºi Artã. Aceste volume inedite cu publicistica interbelicã a
lui G. Cãlinescu, mai precis anii 1920-1935, au fost dãruite tinerilor critici literari prezenþi la
Colocviu prin generozitatea primarului sectorului 2, Neculai Onþanu. Bun prilej nu numai de
ipoteze despre lumea literarã de astãzi, mai cu seamã în discuþiile la un pahar de vorbã din
saloanele Casei Oamenilor de ªtiinþã din Bucureºti, Colocviul a declanºat punerea sub lumina
faptelor a unui Club al Criticilor ºi Cercetãtorilor Literari. Urmeazã ca Andrei Terian, Crina
Bud, Daniel Cristea-Enache, Cãtãlin Sturza ºi Rãzvan Voncu sã dea formã ºi conþinut orga-
nizãrii ºi programelor acestui club. Pânã atunci, “Caiete Critice” vã oferã în exclusivitate pãrþile
cele mai semnificative din discuþiile ºi luãrile de poziþii critice de la Colocviul “G. Cãlinescu faþã
cu noua criticã literarã”. Se cuvine sã amintim aici cã transcrierea înregistrãrii acestor discuþii
a fost fãcutã de Simona Ioniþã, fotografiile de la Colocviu au fost realizate de cãtre Loredana
Baibarac, iar viziunea graficã a acestei ediþii speciale “Caiete Critice” îi aparþine tânãrului artist
Mihai Zgondoiu. (Dan Mircea CIPARIU)

Eugen Simion: “Nu numai G. Cãlinescu a întregim ºi, în unele cazuri, sã schimbãm
greºit faþã de istorie, dar ºi istoria a greºit faþã imaginea acestui mare critic care, în
de G. Cãlinescu” ultimele decenii, a fost ºi este încã aprig
Bine aþi venit la Fundaþia Naþionalã pen- contestat. Contestat moral pentru colabo-
tru ªtiinþã ºi Artã. Unii dintre Dvs. o rarea lui cu puterea comunistã ºi, apoi, con-
cunoaºteþi, alþii nu. În domeniul literaturii, testat intelectual pentru ideile sale estetice.
proiectul nostru cel mai important este seria O polemicã începutã, dupã rãzboi, de criti-
de “Opere fundamentale” care, iatã, zilele cii proletcultiºti (în anii ’40 ºi anii ’50) ºi con-
acestea a ajuns la volumul 89. Ultimele tinuatã, apoi, de criticii din “Cercul de la
douã volume cuprind scrierile publicistice Sibiu”. Contestarea lui moralã a luat pro-
ale lui G. Cãlinescu. Primele scrieri (acelea porþii dupã 1990 ºi ea a cuprins toatã opera
publicate între 1920-1935). Vor urma ºi lui G. Cãlinescu, de la Istoria literaturii (“o
altele. G. Cãlinescu a lãsat în publicaþiile pacoste pentru cultura românã”), cum a zis
vremii ºi în arhiva sa circa 9000 de pagini un critic optzecist, la “cronica optimistului”
necunoscute sau puþin cunoscute de gene- (“care era un fel de palmã absolutã, perma-
raþiile mai noi. Tipãrindu-le pe toate, sper sã nentã, pe dezastrul poporului roman” –
45
Dosar

cum spunea, în 1993, Monica Lovinescu


într-o dezbatere reprodusã recent în
Convorbiri Literare, oct. 2006). Cunoaºteþi
argumentele, cunoaºteþi ºi personajele
angajate în aceastã polemicã fãrã sfârºit.
Aproape deloc o polemicã de idei, mai mult
o literaturã de pamflete. Ea a rãspândit
imaginea unui G. Cãlinescu ca “o prostitu-
atã o istorie”, cum i-a zis mai demult Virgil
Ierunca ºi cum îi spun ºi azi unii publiciºti.
Tipãrirea operei publicistice a lui G. Cãli-
nescu (insist, tipãrirea integralã, inclusiv a
“cronicilor optimistului”) va putea sã dea,
cred, o idée mai justã despre acest intelectu-
al care, iatã, la mai bine de 40 de ani de la
moartea lui, continuã sã dea insomnii rebele
analiºtilor politici ºi “formatorilor de opi-
nie”. Au apãrut, deocamdatã, primele 300
de pagini. Ce spun ele azi tinerilor critici?
Iatã motivul pentru care v-am invitat sã dis-
cutãm, cu aceste prime douã volume pe
masã, despre un critic care a marcat, indis-
cutabil, cultura românã din secolul al XIX-
lea. ªi discutãm mai obiectiv, mai drept, cu
spiritual mai liber (liber, în primul rând, faþã
de prejudecãþi, faþã de “ideile primite”). Ce
vã place ºi ce nu vã place în ceea ce a fãcut raturii. În anii ’80, am avut idea de a organi-
(a scris) G. Cãlinescu? Iatã subiectul dis- za, o datã pe lunã, “un dejun al criticilor li-
cuþiei la care vã invitãm. terari” la Capºa. Ne întâlneam, mai schim-
Mai existã un scop pentru a ne întâlni bam pãreri între noi, “consumam”, vor-
azi. Scopul de a vã cunoaºte. Pe unii vã ºtiu, beam, bineînþeles, despre literaturã. Veneau
pe alþii v-am citit (dar nu sistematic) în Ov. S. Crohmãlniceanu, Al. Paleologu, Alex.
revistele în care publicaþi. L-am invitat sã fie Piru, Valeriu Cristea, Lucian Raicu, N. Ma-
cu noi, aici, pe prof. Livius Ciocârlie. Are, nolescu, Mircea Zaciu, G. Dimisianu, Mir-
cred, aceeaºi curiozitate în ceea ce vã cea Iorgulescu, poate ºi Livius Ciocârlie, nu
priveºte. Este important sã ne vedem la faþã mai ºtiu bine… “Prandium” criticilor a mers
ºi sã ne ascultãm unii pe alþii. E important sã o vreme, apoi participanþii s-au împuþinat.
vã cunoaºteþi mai bine, sã vã împrieteniþi, sã Aveau alte treburi, mai presante. Au venit,
vã urmãriþi spiritualiceºte unii pe alþii, sã vã apoi, evenimentele din dec. 1989 ºi comuni-
sprijiniþi când trebuie ºi sã polemizaþi când tatea criticã s-a destrãmat aproape în totali-
este necesar. Esenþial e sã nu vã urâþi ºi sã tate. Unii au intrat în politicã, alþii au sãrit în
“vã lichidaþi”, cum se zice cu o vorbã trenul care tocmai intra, gãfãind, pe peronul
proastã. Cultura românã are o tradiþie istoriei… Cum ºtiþi, acolo unde intrã pe uºã
nefericitã în aceastã direcþie. S-o înfrângem. politica, critica esteticã este nevoitã sã fugã
Dacã vreþi sã deveniþi “o generaþie de pe geam, pentru a se salva. Oricum, prin-
creaþie”, dupã vorba lui Tudor Vianu, tre- cipiul autonomiei esteticului a fost contestat
buie sã vã respectaþi între Dvs. ºi sã luptaþi vehement, iar “apolitismul” a fost judecat
pentru adevãr în culturã. Adevãrul estetic, ca o trãdare impardonabilã.
în primul rând. Repet, este foarte important Venind vorba de principiul autonomiei
sã existe prietenie (nu complicitate, spirit de esteticului, sã revenim la G. Cãlinescu, unul
gaºcã) între criticii literari – spre binele lite- dintre redutabilii lui apãrãtori în critica
46
G. Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã

româneascã. Aº vrea, pentru a vã provoca sau nu este deloc. Mai credeþi în


spiritual, sã vã adresez câteva întrebãri. În- aceastã idee? Credeþi cã un critic lite-
cep chiar cu principiul formulat mai sus. rar, pentru a supravieþui în literaturã,
Aºadar: trebuie sã facã o veritabilã literaturã
1. Mai este necesar, mai este eficient, azi, de idei, sã fie citit pentru modul cum
principiul autonomiei esteticului for- scrie, nu numai pentru judecãþile pe
mulat de Maiorescu, reluat de E. care le dã despre opera literarã?
Lovinescu ºi reformulat de G. Cãli- 7. A dispãrut, oare, mitul marelui critic,
nescu? Este funcþionalã “resemnarea aºa cum în cultura postmodernã a dis-
în faþa adevãrului estetic” într-o lume pãrut demult mitul marelui scriitor
care se schimbã rapid, o lume în care (dispariþie anunþatã încã de acum
modelele cad sistematic ºi într-o lite- patru decenii de Roland Barthes)?
raturã care, dupã o mare tragedie is- Este el înlocuit cu mitul vedetei me-
toricã, se revizuieºte în chip fatal? diatice, omul carismatic care, fãrã sã
Cum despãrþim pe omul biografic Cãli- se încurce prea mult în nuanþe, face ca
nescu de creatorul G. Cãlinescu, într-o romanul sau poemul “sã treacã” la te-
istorie atât de confuzã cum este istoria levizor ºi, trecând, sã câºtige în econo-
actualã? mia de piaþã? Care este statutul criti-
2. Mai este G. Cãlinescu un model in- cului literar într-o societate în care
telectual pentru criticul tânãr, cum a esenþialã este “domnia cantitãþii”?
fost, de pildã, pentru generaþia mea?
Noi (criticii “generaþiei ’60”) am intrat Daniel Cristea-Enache: „G. Cãlinescu este
în literaturã reluând modelele impuse un uriaº model intelectual, dar nu este ºi un
de E. Lovinescu ºi G. Cãlinescu. Un model moral!”
model critic înseamnã un stil de a Pentru mine e o bucurie cã pot sã-i vãd ºi
gândi ºi un stil de a scrie. Cât de pe colegii din provincie. Eu cred cã vremea
exemplar, atractiv, promiþãtor este, în acelor discursuri demolatoare a apus, cred
epoca postmodernismului, acest stil cã ele au marcat primii ani postrevoluþio-
strãlucitor? nari ºi, cel puþin din 2000 încoace, eu n-am
3. Mai este posibilã, azi, izolarea criticu- mai întâlnit în publicaþii culturale ºi chiar în
lui literar pe care o preconiza G. presa cotidianã atacuri învãlmãºite în care
Cãlinescu? Poate trãi criticul singur, un scriitor important este atacat. Acum ni se
fãrã a face parte dintr-un grup de cere nouã înþelepciune, pe când cei dinain-
interese, fãrã a fi obedient într-un fel tea noastrã care au trãit acele vremuri nu au
sau altul faþã de directorul revistei în avut-o, deºi trãiserã acea epocã. Nu vorbesc
care publicã? doar de cei din exil, mã refer în principal la
4. Mai poate fi, azi, un critic generalist, un criticii din þarã, care trãiserã exact acea
critic total, cum a fost G. Cãlinescu ºi epocã pe care o trãise ºi Cãlinescu. Pentru
au fost elevii sãi? Mai poþi privi de sus mine unul, G. Cãlinescu este un uriaº model
metodele ºi, vorba lui, mai poþi refuza intelectual, dar nu este deloc un model
sã numeri silabele ºi substantivele moral. Dacã îl pun în balanþã cu Lovinescu,
dintr-un poem? mi se pare Lovinescu un mai întemeiat
5. Cât de valabil este conceptul pe care, model moral decât Cãlinescu. Blaga era pre-
inspirat de Paul Valéry, G. Cãlinescu sat de activiºti sã se înscrie în nu ºtiu ce
l-a adus în literaturã: clasicismul? Dar comitet, el nu mai ºtia cum sã scape ºi, în
ideile lui despre roman (acelea formu- ultima clipã, rãsuflã uºurat cã s-a oferit
late în Sensul clasicismului) mai sunt Cãlinescu voluntar. Cred cã regimul comu-
valabile, într-o prozã obsedatã sã nu nist l-a distrus pe Cãlinescu din punctul de
rãmânã în urma Europei? vedere al creativitãþii, cãrþile publicate în
6. G. Cãlinescu a spus în repetate rân- timpul comunismului sunt net inferioare
duri cã un critic literar este un creator celor dinaintea comunismului. Dar ºi îna-
47
Dosar

inte, putem constata anumite ºerpuiri deon- raturi, acum scriitori”. E modelul acela de
tologice. Într-un fel scrie despre un autor cãrturar, enciclopedist, dar un enciclopedist
într-o cronicã, în alt fel scrie despre acelaºi natural, care se vedea cã nu e forþat, nu e
autor în Istorie. Cãlinescu poate fi penalizat trucat. Nu ºtiu în ce mãsurã ne mai putem
oricât pentru aceste ºerpuiri noi apropia de el acum, nu ºtiu în ce mãsurã
o istorie a literaturii române mai reprezintã
Eugen Simion: „O tragedie cumplitã, trata- un model de sintezã pe care sã-l mai ducã
tã ca atare, nu luatã în bãºcãlia româneascã” cineva la bun sfârºit. Mã tem cã lucrurile au
Te contrazic puþin. Sã ne gândim mai devenit mult mai dificil de realizat astãzi.
bine prin ce a trecut Cãlinescu, cum s-a lup-
tat el sã câºtige postul de profesor, cum a Andrei Terian: „Mai grav mi se pare cã G.
fost „lucrat” de toþi ºi peste tot, ce scrisori Cãlinescu nu prea mai e citit ºi nu prea mai e
dramatice scria lui Ion Petrovici, Ministrul comentat”
Învãþãmântului, pentru a fi acceptat în Uni- Contestarea moralã a lui G. Cãlinescu nu
versitate. Este o tragedie cumplitã care tre- mi se pare lucrul cel mai grav; chiar dacã a
buie tratatã ca atare, nu luatã în bãºcãlia fost vorba uneori de o respingere violentã,
româneascã. În rest, sunt de acord. Sunt ea nu afecteazã totuºi în profunzime imagi-
câteva ºerpuiri, adevãrat, în atitudinea lui. nea lui Cãlinescu. Mai grav mi se pare cã G.
Polemica cu Lovinescu am urmãrit-o din fir Cãlinescu nu prea mai e citit ºi comentat. ªi
a pãr, atunci eram total lovinescian, astãzi asta nu numai dupã 1989. Practic, singura
nu mi-am pierdut simpatia faþã de Lovi- carte viabilã care s-a scris despre Cãlinescu
nescu, dar mi-am revizuit puþin ideile rãmâne aceea a lui Mircea Martin –
despre teoria mutaþiei valorilor ºi chiar G. Cãlinescu ºi complexele literaturii române.
despre teoria sincronismului. Dupã 1989 nu a mai apãrut niciun volum
despre critica lui Cãlinescu; au aparut ºi
Bogdan Creþu: „Ar fi fost bine sã fi renunþat înainte ºi dupã numeroase articole, dar
G. Cãlinescu, sã se fi retras? Eu cred cã nu!” nicio carte. Cel puþin din punctul de vedere
Pentru Cãlinescu, istoria literaturii (ºi al receptãrii, Cãlinescu e dezavantajat în
cam tot) devenea spectacol, asta era perso- comparaþie cu Lovinescu: Lovinescu s-a rãs-
nalitatea lui. Prin urmare, cred cã în mod frânt în numeroase oglinzi, are un profil
obligatoriu G. Cãlinescu avea nevoie de complex ºi bine desenat, în timp ce asupra
audienþã. Ori o retragere, în cazul unui tem- lui Cãlinescu planeazã încã numeroase
perament ca al lui Cãlinescu, este aproape incertitudini ºi cliºee. De pildã, m-aº opri
imposibil. Asta ar fi însemnat sã treacã pe puþin la schimbãrile de atitudine intervenite
linie moartã, sã paralizeze. Chiar dacã se între cronicile din anii ’30 (perioada de la
juca el însuºi, a rescris istoria aceea, a mai Adevãrul literar ºi artistic) ºi Istoria Literaturii
adãugat. Putem aprecia o operã ca aceea Române. Aceste decalaje sunt invocate ade-
citind jurnalele târgoviºtenilor, citind evocã- sea ca o probã a inconstanþei lui Cãlinescu.
rile dumneavoastrã (ale lui Eugen Simion – Însã nu e vorba aici de simple oscilaþii
n.r.), ale lui Nicolae Manolescu ºi ale celor umorale. Asemenea modificãri se explicã în
care i-aþi fost studenþi. În anii ’50, un articol bunã mãsurã prin cantitatea imensã de
în Scânteia, de pildã, putea sã aibã con- informaþie acumulatã ºi prin metamorfozele
secinþe grave. Normalitatea era injectatã teoretice prin care a trecut critica lui
prin micile portiþe scãpate. Totuºi, Cãli- G. Cãlinescu în anii ’30. Cãlinescu nu s-a
nescu înainte de ’47-’48 vorbea oarecum nãscut un “monstru” erudit; cel mult, a
normal, acea manierã teatralã a discursului devenit unul. Cãlinescu avea din tinereþe o
ºi-a dezvoltat-o mult dupã. Ne întrebãm: ar culturã vastã, dar majoritatea informaþiilor
fi fost bine sã fi renunþat G. Cãlinescu, sã se ºi le-a însuºit în anii ’30, când a parcurs li-
fi retras? Eu cred cã nu. Cred cã în anii ’50, teratura românã de la un cap la altul ºi
era unul dintre puþinele repere. Cãlinescu ºi-a modelat concepþia criticã în funcþie de
spunea „la început am citit opere, apoi lite- ea. De aici aceste aºa-zise “nãpârliri” ale
48
G. Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã

criticului, care se produc uneori la intervale din anii ’30. Se apropie în multe privinþe de
destul de “strânse”. E. Lovinescu (acesta este, nu mai încape
Pe de altã parte, cred cã aceastã ediþie discuþie, un liberal luminat, european), se
integralã a publicisticii lui Cãlinescu este o desparte în alte situaþii. Judecata lui criticã
iniþiativã foarte bunã, mai ales prin faptul cã nu þine seama, în orice caz, de poziþia
se vor publica toate articolele scrise în anii politicã. Dupã 1945, într-adevãr, face o pu-
comunismului. Chiar dacã G. Cãlinescu a blicisticã partizanã (regretabilã). Ea trebuie
fãcut în acele texte ºi unele de afirmaþii care judecatã ca atare. Nu trebuie scuzat, nici
s-ar putea sã ne trezeascã azi frisoane – mã osândit: trebuie doar sã spunem adevãrul
gândesc la atitudinea lui faþã de Iuliu despre ideile ºi actele lui morale. Nu cunosc
Maniu, de exemplu. Oricum, mi se pare mai o mai mare formã de respect faþã de un
puþin important dacã G. Cãlinescu va ieºi mare intelectual decât sã-i analizezi cu
pãtat sau nepãtat din aceastã discuþie; mi se atenþie scrierile ºi sã le judeci drept. Critica
pare, în schimb, foarte important sã se dis- encomiasticã ºi critica pamfletarã reprezintã
cute despre el. Doar printr-o cunoaºtere douã forme de înjosire pe care criticul au-
integralã a operei – indiferent de “cãderile” tentic trebuie sã le evite.
sale – Cãlinescu va putea fi reaºezat aºa
cum se cuvine în istoria noastrã literarã. Livius Ciocârlie: „O explicaþie extralite-
Cât priveºte jocurile politice pe care rarã”
Cãlinescu le-a fãcut dupã ’44 – ar fi absurd Am observat cã interesul mai mare pen-
sã le ignorãm, dar nu pot sã trec cu vederea tru Lovinescu a început înainte de ’90.
nici faptul cã înainte, în anii ’30, tot el a pu- Existã o explicaþie extraliterarã: Lovinescu
blicat câteva articole extraordinare pe teme era rãu vãzut de regim, iar criticii aveau o
politice. Mã gândesc, în primul rând, la ati- atracþie pentru Lovinescu ºi din acest motiv.
tudinea pe care a avut-o faþã de fascism: el
comenteazã încã din 1933 cartea lui Pandrea Horia Gârbea: „Un tip de stânga ºi ateu”
despre Germania ºi respinge nazismul la Fiind un cititor al operei lui G. Cãlinescu,
câteva luni de la instaurarea lui; apoi, în þin sã spun ceea ce nu s-a amintit aici, ºi
’35-’36, are câteva articole extrem de dure la
anume cã nu doar criticul G. Cãlinescu a
adresa Italiei, articole prilejuite de invazia
fost un om ignorat în ultima vreme. Cãli-
lui Mussolini în Etiopia. Or, Cãlinescu era
nescu a fost un personaj manipulat intens,
format la ºcoala culturii italiene ºi se cunosc
dar, într-un fel, a avut noroc. El era un tip de
prea bine simpatiile pe care le avea pentru
stânga ºi era ºi ateu. Aceste atitudini l-au
Italia...
În fine, o micã observaþie referitoare la salvat faþã de ceea ce putea sã i se întâmple
relaþiile sale cu Lovinescu: Cãlinescu a scris în ’45-’49. Ar fi cazul sã ne amintim cã ºi
unele texte destul de dure, pamfletare chiar, romancierul G. Cãlinescu este destul de
despre Lovinescu, dar ºi altele extrem- ignorat astãzi pe douã planuri. În primul
admirative. ªi apoi, dacã privim lucrurile în rând critica, dar chiar ºi de cei care scriu
context, nu cred cã prin comparaþie Cãli- prozã în ziua de astãzi. Mie mi se pare cã
nescu ar ieºi mai prejos – pentru cã ºi avem ce învãþa de la Cãlinescu. „Bietul
Lovinescu îl încondeiazã câteodatã destul Ioanide” mi se pare de un imens haz, Cãli-
de sever (în Istoria din 1937, de pildã)... nescu, pe lângã faptul cã a fost practic sin-
gurul critic important român care a fost
Eugen Simion: dublat de un romancier important ºi de un
G. Cãlinescu este, indiscutabil, un spirit dramaturg de seamã, are ºi calitatea cã are
european, un democrat, un spirit naþional – foarte mult umor. El pune personajele într-o
cum cerea Maiorescu – cu faþa spre univer- formulã caricaturalã ºi lucrul acesta mi se
salitate. Un „tip de stânga”? Nu ºtiu, pare cã este foarte actual. Cred cã pentru
oricum gândeºte altfel cultura ºi chiar viaþa romancierii actuali un strop de Cãlinescu în
politicã decât o gândesc ideologii de stânga reþeta lor nu ar strica deloc.
49
Dosar

Eugen Simion: “O urã absolut abisalã îm- chestiuni fundamentale: una este teoria
potriva cãlinescianismului” mutaþiei valorilor estetice ºi cealaltã, teoria
Vreau sã fac o micã observaþie apropo de sincronismului, care marcheazã evoluþia li-
ce spuneaþi dumneavoastrã… Pe G. Cãli- teraturii române moderne. E o despãrþire
nescu îl acceptau în Marea Adunare Naþio- semnificativã ºi trebuie sã încetãm sã-l mai
nalã sã þinã discursuri, dar, dupã 1949, nu credem pe Cãlinescu un lovinescian. Se
l-au lãsat sã intre în Amfiteatrul „Odo- întâlneºte cu Lovinescu în acele puncte de
bescu”. Pe de altã parte, timp de 41 nu i-au bun simþ, în care se întâlnesc în general
reeditat Istoria literaturii, plus cã toþi elevii marii critici, ºi-atât.
sãi au fost bãgaþi la puºcãrie sau scoºi de Aceste douã volume de publicisticã ne
peste tot (cazul Alex. Piru, Adrian Marino, vor reconfigura ºi tabloul de valori al criticii
Dinu Pillat) ºi aºa au distrus, probabil, cea interbelice. Marele cronicar literar al peri-
mai puternicã catedrã de literaturã care a oadei interbelice nu a fost nici Lovinescu,
existat vreodatã la noi. A fost o urã absolut nici Pompiliu Constantinescu, ci a fost G.
abisalã împotriva cãlinescianismului. Cãlinescu. A scris despre tot, a urmãrit
evoluþia majoritãþii scriitorilor importanþi, a
Rãzvan Voncu: „Marele cronicar literar al citit tot, era interesat de toate direcþiile cât
perioadei interbelice nu a fost nici Lovinescu, de cât semnificative din literatura contem-
nici Pompiliu Constantinescu, ci a fost G. poranã, dar ºi din literatura secolelor ante-
Cãlinescu” rioare, scria foarte multe cronici literare, în
Am venit la aceastã dezbatere întâi pen- Adevãrul literar ºi artistic (scria uneori câte
tru G. Cãlinescu ºi, în al doilea rând, pentru douã cronici pe sãptãmânã, despre acelaºi
a-i cunoaºte pe tinerii critici ºi, în special, pe autor), ºi mai avea o idee: din când în când
cei din provincie. Am avantajul de moment îi vizita ºi pe necãjiþii literaturii, chiar dacã
cã am citit cele douã volume de publicisticã nu-i aprecia estetic; din comentariul lor
ºi pot sã spun cã era absolut necesarã o ast- scotea o lecþie de pedagogia literaturii.
fel de dezbatere. Trebuie sã ne reconsiderãm Aceastã acribie istoriograficã ne atrage
atitudinea criticã faþã de opera lui G. Cã- atenþia asupra lipsei de substanþã a unei alte
linescu ºi sã reconstruim imaginea sa criticã. prejudecãþi critice, cu care, din pãcate, mai
Ce noutãþi aduc aceste texte? Ele ne ajutã sã operãm: aceea a superficialitãþii lui G. Cã-
deconstruim niºte prejudecãþi ºi ne ajutã sã linescu, a lipsei sale de metodã, a impre-
înþelegem cã literatura românã, pe lângã sionismului sãu funciar ºi, vai, limitat.
faptul cã e o bibliotecã de proiecte netermi- Metoda lui criticã este Istoria literaturii
nate, este ºi o bibliotecã de receptãri insufi- române. Toate demersurile sale aveau în
ciente. Iar G. Cãlinescu este un caz foarte final o carte, o operã, un proiect dus pânã la
clar în acest sens. capãt. Nu vãd de ce aceastã jale generalã
În primul rând, trebuie sã sesizãm, la lec- dupã o metodã sau alta, pentru cã nu
tura acestor douã volume de publicisticã, metodele fac o istorie a literaturii române,
evidenta genialitate a autorului. Vorbim de proiect cãtre care G. Cãlinescu a tins con-
un geniu în mod efectiv. Cãlinescu debutea- ºtient – dovada o aflãm tot în aceste douã
zã anonim, în 1920, cu niºte recenzii insipi- volume de publicisticã – încã din 1934-1935.
de despre niºte lucruri întâmplãtoare, dar Consecvenþele sale ne atrag atenþia
începe sã scrie ca G. Cãlinescu în 1924, la 25 asupra altui aspect care se leagã de ceea ce
de ani. E formidabilã aceastã evoluþie a lui! s-a întâmplat cu el dupã ’44. Omul acesta a
Cãlinescu trece, în istoriile literare, drept trãit o dramã: a fost drama de a fi un critic
un lovinescian, dar, ne dãm seama, din arti- genial, într-o societate ºi o literaturã de
colele cu care întâmpinã cãrþile lui E. Mitici. ªi înainte de ’44, dar mai pregnant
Lovinescu, aceastã percepþie este ºi ea falsã. dupã ’44.
Se întâlneºte cu Lovinescu în câteva chestiu- Lui G. Cãlinescu îi era greu sã gãseascã o
ni importante, cum ar fi autonomia esteticu- publicaþie în care sã-ºi publice textele. Ceea
lui, dar se desparte de el în cel puþin douã ce s-a întâmplat cu el dupã cel de-al doilea
50
G. Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã

rãzboi mondial trebuie gândit în niºte ter- care îl face sã vadã în cultura românã o cul-
meni mai puþin violenþi decât s-a întâmplat turã de nobilã descendenþã clasicã. Este,
pânã acum. Omul acesta ºi-a scris drama: se desigur, o mare fantasmã criticã, pe care o
numeºte Bietul Ioanide. Este marea sa pune sub soarele Eladei, Eladã, desigur, ºi
capodoperã. ªi sunt acolo câteva personaje ea, închipuitã. Iatã însã cã ficþiunea lui
în care el s-a „împãrþit” pe sine, personaje Cãlinescu „þine” pânã azi!
comice ºi chiar ridicole. Gonzalv Ionescu Pentru mine, G. Cãlinescu nu este un
este G. Cãlinescu. Nu putem ignora faptul model, pentru cã eu am fost învãþat sã-mi
cã, dupã ’44, criticul ºi-a pierdut orice per- aleg modele dintre oamenii pe care îi pot
spectivã de a publica. ajunge, iar pe el îl consider un fel de
Un alt aspect extrem de interesant, pe „iepure”: el aleargã, noi alergãm dupã el ºi
care publicistica lui G. Cãlinescu îl aduce în ºtiþi bine cã niciodatã iepurele nu este prins.
discuþie, este italienismul marelui critic, În ceea ce priveºte modelul moral, nu aº
care repune pe tapet (ºi o anuleazã, ca pe o spune cã trebuie sã ne alegem modele
simplã speculaþie filosoficã) distincþia ope- morale din literaturã. Despre morala ºi
ratã de Blaga, despre rostul culturilor moralitatea lui Cãlinescu sunt foarte multe
francezã ºi germanã în structurarea culturii lucruri de spus, dar pânã nu avem textele
române moderne. Modelele noastre de pânã pe masã nu putem face o discuþie serioasã.
la el, Maiorescu ºi Lovinescu, se împart
între Germania ºi Franþa, dar nici unul nu Eugen Simion
reuºeºte sã scrie o istorie a literaturii Pânã la apariþia Istoriei lui Cãlinescu, li-
române ºi nici sã inventeze o literaturã teratura românã nu exista din punct de
românã (în sensul de splendidã ficþiune cri- vedere estetic. Pânã la el exista Istoria lui
ticã). Cãlinescu vine din zona italianã, de Iorga, istoria lui Lovinescu (o istorie în care
aici se trage ºi atracþia sa faþã de clasicism, funcþioneazã, adevãrat, criteriul estetic, dar
51
Dosar

istoria se limiteazã la literatura modernã?), Am avut norocul sã-i cunosc pe câþiva


dar istoria literaturii române (o istorie inte- care i-au fost apropiaþi ºi toþi îmi spuneau
gral esteticã) este creaþia lui G. Cãlinescu. aºa: Gesturile ºi mimica pe care le folosea în
discursurile lui erau de fapt un semn de
Claudiu Groza: „Un histrion” detaºare. Cãlinescu avea douã discursuri,
Nu sunt de acord cu formula de „epopee cu cei apropiaþi, pe care îi aprecia, vorbea
comicã” atribuitã romanelor lui Cãlinescu. absolut normal. E o dramã sã nu te poþi
Mi se pare limitativã, ocultând o vocaþie exprima. Întrebarea noastrã trebuie sã fie: în
„demiurgicã”, în sens teatral, a lui Cãli- ce mãsurã omul este capabil sã reziste unor
nescu. Fiind ºi teatrolog, ºi critic literar, îmi schimbãri de dimensiunile celei care s-a
permit sã spun cã G. Cãlinescu a fost un petrecut la noi în ’44?
histrion. Avea un spirit ludic foarte pro-
nunþat, iar acest lucru se vede în felul cum Daniel Cristea- Enache
„însceneazã” situaþiile romaneºti. Cãlinescu nu este singurul personaj tra-
Histrionismul cãlinescian e vizibil chiar gic. Cred cã drama nu a fost a lui Cãlinescu,
în critica sa, de la primele articole la Istoria ci a studenþilor lipsiþi de Cãlinescu. Drama
literaturii... „Certurile” lui cu preopinenþi ca ar fi fost ca G. Cãlinescu sã nu predea.
Hortensia Papadat-Bengescu ori Camil
Petrescu, privind „proustianismul” roma- Eugen Simion
nului românesc, pun limpede în valoare o Scoaterea lui din universitate a fost un
„poftã de joc” semnificativã pentru tem- lucru, într-adevãr, un act grav, impardo-
peramentul literar cãlinescian. Structurarea nabil.
argumentelor, care se pot schimba radical
Adrian Jicu: „…odatã canonizat, existã
de la o sãptãmânã la alta, scriitorul pãrând
riscul de a ne îndepãrta de el”
sã se contrazicã, þine de acest formidabil
Din multitudinea de probleme aduse în
spirit ludic al lui Cãlinescu. Or, jocul, la el,
discuþie mã voi opri doar asupra a douã. În
nu e neapãrat amuzament facil, „comedie”
primul rând, mã gândesc la situaþia recep-
în sensul de divertisment, ci reprezintã o
tãrii prezente a operei lui Cãlinescu. Cred
anume ordonare a ambientului cultural. cã, odatã canonizat, existã riscul de a ne
În teza mea de doctorat, dedicatã ro- îndepãrta de el ºi, tocmai din acest motiv,
mancierului G. Cãlinescu, încerc sã demon- demersul editãrii de cãtre Fundaþia Naþio-
strez, de pildã, cã Scrinul negru este un nalã pentru ªtiinþã ºi Artã a publicisticii sale
roman „de rezistenþã”, în care autorul persi- mi se pare extrem de inspirat. Pentru cã
fleazã regimul comunist, într-un joc abil, doar aºa, prin punerea textelor la dispoziþia
tipic lui Cãlinescu. publicului, se poate vorbi despre cunoaº-
Pe de altã parte, eu nu l-aº vedea pe terea autorului ºi despre ceea ce (mai)
Cãlinescu, cel puþin în romane, ca o victimã înseamnã el astãzi.
neapãrat, ci l-aº vedea într-un fel ºi ca un Cealaltã chestiune vizeazã delimitarea
mic oportunist care a fãcut compromisuri, a între critici tineri ºi critici care au trãit în
jonglat cu „cercurile puterii”, pentru a-ºi comunism, fãcutã de Daniel Cristea-
apãra statutul. Era un fel de „balet” acceptat Enache. Ea are douã aspecte, pentru cã pre-
oficial. supune un dezavantaj ºi, în acelaºi timp, un
avantaj. Dezavantajul de a nu fi participat
Eugen Simion atunci, la cald, de a nu fi fost în miezul
Poate cã este aºa cum ziceþi, dar din evenimentelor, dar în acelaºi timp ºi ºansa
aceastã fabulã lipseºte tragicul cãlinescian. neimplicãrii afective ori de altã naturã. S-ar
G. Cãlinescu este un personaj tragic. Des- putea ca noi, criticii tineri, sã avem o oare-
tinul lui mi se pare de un tragism enorm. care detaºare, sã putem câºtiga în obiectivi-
tate, dar totul trebuie fãcut – aºa cum s-a
Rãzvan Voncu: „E o dramã sã nu te poþi ex- spus – cu cãrþile pe masã, (re)citindu-l pe
prima” Cãlinescu.
52
G. Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã

Crina Bud: „Histrionismul poate fi o me- Aº putea doar sã concluzionez: mie mi se


todã” pare cã G. Cãlinescu, pe de o parte com-
Dacã vorbeaþi despre pericolul canoni- plexeazã, prin grandoarea operei sale dupã
zãrii, eu aº puncta doar omul viu care ce, în prealabil, a suferit, poate întreaga
rãmâne G. Cãlinescu. Chiar dacã nu putem viaþã, de un complex al apartenenþei sociale.
identifica niºte metode, putem gãsi niºte ati- Pe de altã parte, fireºte cã într-o competiþie
tudini care sã-l defineascã pe G. Cãlinescu. cu Lovinescu acesta din urmã are marele
Aº aminti privirea din avion, aºa cum o „avantaj”, morbid spus, cã moare în ’43.
numeºte G. Cãlinescu, adicã o putere extra- Cine ºtie cum ar fi reacþionat faþã cu noua
ordinarã de sintezã. Pe de altã parte, i se ordine criticul „Sburãtorului”? Astfel cã
reproºeazã cã nu are sistem. Nu are sistem, statutul sãu moral în posteritate pãstreazã o
dar are idei în comparaþie cu contemporanii demnitate neatinsã (afarã de polemicile
lui. El aºa spune: eu am idei. Are ºi puterea ºtiute…). Mi se pare cã dupã ’45 asistãm la
de a le materializa. El reuºeºte sã scrie cãrþi o dezumanizare a omului G. Cãlinescu ºi,
distractiv, e anecdoticul, dar pe de altã pe altã parte, la o dezintegrare a scriitorului.
parte, e ºi un adevãr. Cãlinescu provoacã Eu nu pot sã vãd Scrinul negru ºi Bietul
pasiuni, nu e monoton ºi, probabil din acest Ioanide drept douã romane independente.
motiv, uneori, îl iubim prea tare, alteori îl Scrinul negru mi se pare o caricaturã a
urâm. În puterea de a concretiza idei mai Bietului Ioanide. Altfel cum explicãm desti-
intrã o manierã personalã de a folosi limba- nul schimbat ireversibil al lui Ioanide, ge-
jul. El afirmã: niciodatã n-am vãzut litera, niul sarcastic, creatorul ironic etc. care în
întotdeauna am citit ca ºi cum aº privi pe o Scrinul negru ajunge sã transmitã viitorului
fereastrã. ªi ,continuã, eu nu vreau sã scriu,
urmaº niºte sfaturi de-a dreptul aiuritoare
eu vreau sã gust. De aici discursul lui critic
faþã de atitudinea personajului din Bietul
este un discurs voluptuos. Nasul lui subþire
Ioanide: printre altele, îi cere fiului ca, în faþa
de grec recepteazã mirosurile de mosc ale
femeii, sã îngenuncheze ºi sã o roage sã-l
literaturii lui Caragiale, mirosurile tari ale
lase sã-i sãrute picioarele… „Cãderea” în
balcanicilor în general. Sentimentalismul
este precum o salcie roºie. Histrionismul prea umanitate al lui Ioanide e semnul
poate fi o metodã. În Istoria literaturii mi se dezumanizãrii evidente a personajului. ªi
pare a fi mai degrabã în postura regizorului. exemplele pot continua.
Cautã peste tot elementele dramatice. Apoi, nu cred cã se poate vorbi în cazul
Vedem un Caragiale care e gãlãgios ca un lui Cãlinescu de ateism; sã ne amintim de
barcagiu, vedem un Lovinescu a cãrui labã acea cãdere a lui Ioanide (din Bietul Ioanide),
spãrgea încãlþãmintea. El spune: critica tre- când el construieºte biserica imediat dupã
buie sã facã inima sã batã zgomotos, asta e moartea fiicei bovarice. El gândeºte un vit-
misiunea ei. raliu al bisericii unde o picteazã pe Pica, în
semn de rezonanþã simbolicã cu divintatea,
Eugen Simion dar ºi ca o acceptare a credinþei în umani-
Acum câþiva ani, dl ministru al culturii, tatea chiar ºi decãzutã, în primul rând. E
acad. Rãzvan Theodorescu, a avut ideea (nu momentul, pe de altã parte, ºi al cãderii în
rea) de a pune câþiva actori cu dicþie bunã sã caricaturã…desãvârºitã de Cãlinescu în
citeascã timp de un an de zile la TVR câte un Scrinul negru.
capitol din Istoria literaturii. Ceva mai plicti- Relaþia cu Lovinescu din perspectiva
cos, mai lipsit de haz n-am vãzut ºi n-am criticii actuale mi se pare inegalã pentru cã e
auzit. Apãreau niºte personaje sumbre care mai simplu de acceptat sistemul lui
citeau ca la teatru. N-a mers. Farmecul lim- Lovinescu decât pe cel al lui Cãlinescu.
bajului cãlinescian a dispãrut. Sublimul Lovinescu are locul lui precis, în sensul cã e
trãgea spre ridicol. Sau aproape... mai simplu sã aderi la o extremã (mo-
dernismul lovinescian ori tradiþionalismul
Marius Mihet: „Dezumanizarea omului ºi iorghist) decât la o poziþie medianã, echili-
dezintegrarea scriitorului!” bratã tactic între cele douã mari direcþii
53
Dosar

impuse în epocã. Din punctul acesta de La ce bun critica literarã


vedere, Cãlinescu pare mult mai complicat
pentru criticii care-ºi cautã o identificare
în societatea cunoaºterii?
cãlãuzitoare. E mai uºor sã þi-l asumi pe
Livius Ciocârlie: „Critica de exegezã este
Lovinescu, e mult mai la îndemânã. Ca sã
într-o profundã crizã”
nu mai pomenesc de Streinu sau Ibrãileanu,
extrem de interesanþi pentru judecarea Mai întâi câte ceva despre exegezã ºi cri-
celorlalte sisteme. Dar nu vreau sã pre- tica de întâmpinare, pentru cã la noi a fost
lungesc discuþia deschizând noi piste… ceva deosebit în privinþa asta faþã de Apus;
acolo, în Franþa, de prin anii ’30 exegeza s-a
Eugen Simion retras în universitãþi, iar critica de întâmpi-
Poate cã este mai simplu sã accepþi sis- nare a început sã fie din ce în ce mai mult
temul lui Lovinescu, dar nu este bine, pen- jurnalisticã culturalã. Prin asta înþeleg cã nu
tru un critic, sã-l elimine pe G. Cãlinescu. El mai citeºti ca sã afli ceva despre valoarea
reprezintã un alt moment al culturii româ- cãrþii, ci, pur ºi simplu, sã afli cã ea existã.
neºti. A înþeles mai bine decât E. Lovinescu La noi nu s-a întâmplat aºa din cauzã cã
tradiþia spiritualitãþii româneºti ºi a scris criticii importanþi au continuat dupã
despre clasici în alt chip. Gândiþi-vã numai Lovinescu pânã în ’90 sã facã ºi criticã de
la modul în care judecã G. Cãlinescu pe I. L. întâmpinare, ºi exegezã. Asta a dat criticii
Caragiale în raport cu E. Lovinescu. un statut care dumneavoastrã veþi spune
dacã îl mai are ºi astãzi pentru cã erau critici
Cristina Balinte instituþii, cum erau Eugen Simion, Nicolae
Un alt aspect al destinului tragic al lui Manolescu ºi alþii. Dupã ’90, divorþul a avut
Cãlinescu este intrarea în manualele ºcolare. loc, critica de întâmpinare a explodat, cu
A fost introdus tocmai pentru cã era consi- toate cã a suferit pierderea faptului cã cei
derat cel mai mare critic al literaturii care o fãcuserã pânã atunci nu mai scriau.
române, singurul concurent pe mãsurã al Criticã de întâmpinare trebuie sã facã
lui Lovinescu. Pe de o parte, deci, intrarea în oamenii tineri. Ea a explodat ºi într-un sens
manual, pe de altã parte, efectul de bun, ºi într-un sens rãu, prin mulþimea de
bumerang al acestei intrãri, canonizãri, reviste ºi apariþia paginilor culturale în
tradus în ireprimabilul impuls de a genera ziare. Mulþi neaveniþi sunt, mulþi care par la
contestãri. început neaveniþi, dar apoi se formeazã ºi
sunt mulþi critici buni despre care însã cred
Alex Goldiº cã în aceastã mulþime e greu pentru criticii
Nici eu nu sunt de acord cu detractorii
buni actuali sã se reliefeze atât cât ar merita.
lui Cãlinescu, dar nu sunt de acord nici cu
Pe de altã parte, critica de exegezã este
viziunea monumentalizatã. Recitind Princi-
într-o profundã crizã. Ea începe sã se reducã
piile de esteticã, vedem cã existau câteva opþi-
uni ideologice. Lovinescu e mai uºor de la lucrãrile de doctorat ºi, cu toate cã uneori
recuperat pentru cã poate da o paradigmã. acestea sunt foarte bune, ele nu mai ajung sã
Cãlinescu, atâta timp cât nu suntem fie citite. Cred cã exegeþii nu sunt încurajaþi.
conºtienþi de metodele lui, nu poate fi recu- Ministerul Învãþãmântului ar vrea ca inte-
perat decât fragmentar. Ar trebui sã dis- lectualii sã publice numai în reviste de pres-
cutãm ºi de metodele pe care le-a respins tigiu din strãinãtate. Numai cã nu mã aºtept
Cãlinescu. ca într-o astfel de revistã sã se scrie despre
Nicolae Filimon. ªi atunci, dacã asta este o
Eugen Simion condiþie de a fi promovat, s-ar putea sã-i
Îmi place Cãlinescu, poate mai mult vedem pe exegeþi devenind de origine lite-
decât oricine, pentru cã el a vrut sã dea rarã. A existat o vreme când în Apus, în
românilor o carte fundamentalã (ºi a scris-o) Franþa, prin anii ’60, se citea enorm criticã.
despre spiritualitatea lor veche ºi puterea ªi la noi s-a întâmplat lucrul acesta ceva mai
lor de creaþie. târziu. Era foarte confortabil sã fii critic li-
54
G. Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã

terar. Mi se pare cã, din 2000 încoace ºi de Mã întreb însã ce s-ar întâmpla dacã atât
când Polirom-ul a dat drumul la acea co- de blamaþii foiletoniºti, acuzaþi adesea de
lecþie de tineri, parcã scriitorii încep sã fie superficialitate ºi cãrora li se contestã „sub-
din nou mai bine în pielea lor. stanþa” criticã, ar renunþa trei luni de zile sã
scrie cronici de întâmpinare ºi s-ar refugia la
Claudiu Groza: „Nu ar veni autorii plân- bibliotecã, pregãtind fundamentale opuri
gând?” academice, ca sã poatã ºi ei deveni membri
Domnule profesor, aþi atins o mulþime de ai Uniunii Scriitorilor, de exemplu, cãci cu
probleme. volume de publicisticã nu li se prea face loc.
M-aº referi, întâi, la prezenþa cercetãto- Nu ar veni autorii plângând, cerându-le sã
rilor literari în revistele academice cotate scrie despre ei? Mi se pare stupid cã activi-
internaþional. Nu foarte demult, revista tatea mea de 14 ani de criticã literarã ºi
Echinox a iniþiat o dezbatere privind situaþia teatralã, de muncã efectivã citind/vãzând ºi
Facultãþii de Litere de la Universitatea scriind despre creaþiile altora, în locul edi-
„Babeº-Bolyai” din Cluj, o facultate subfi- ficãrii egoiste ºi orgolioase a unei „creaþii”
nanþatã, ca fiind „neprofitabilã”. S-a vorbit proprii, nu pare sã conteze prea mult tocmai
acolo de „eficienþa comercialã” a Literelor, pentru autorii cu care mi-am ocupat zilele.
mult sub cea a Facultãþii de Informaticã, de
pildã. S-a atins însã ºi aspectul accesului Livius Ciocârlie
unui autor român într-o publicaþie ºtiinþificã Problema s-ar putea sã fie de ordin eco-
internaþionalã cu un studiu de literaturã nomic pentru cã ce spuneþi despre situaþia
românã veche, de exemplu, acces dificil, din Facultãþii de Litere e mai grav decât proble-
cauza specificului acestui domeniu de cer- ma de a putea publica în reviste despre lite-
cetare. Or, din acest punct de vedere, chiar ratura românã veche. Faptul cã s-a creat
ºi critica academicã are un anume handicap, aceastã ierarhie în care facultãþile riscã sã fie
deºi existã departamente, în UBB, cum e cel lipsite de mijloace, faptul, mult mai general,
de teatru, unde cercetarea e perfect sincronã cã tinerii din universitãþi sunt prost plãtiþi ºi
cu tendinþele europene. asta îi obligã sã se împrãºtie, aici cred cã este
Pe de altã parte, pentru cã lucrez la problema.
revista Tribuna, dar ºi la un cotidian clujean,
cunosc foarte bine servituþile criticii de Xenia Karo: „Douã critici diferite ºi o situ-
întâmpinare. La ziar avem, zilnic, douã aþie schizoidã”
pagini de „time-out”, unde intrã laolatã Eu cred în ideea de criticã creatoare. Mã
petreceri de club ºi evenimente culturale, bucur cã dl profesor Ciocârlie a adus vorba
implicit ºi cronici literare, dramatice sau despre exegezã ºi critica de întâmpinare
plastice. Într-o zi, ziarul se poate deschide pentru cã, într-adevãr, sunt douã critici
cu „un tip a fost spulberat pe calea feratã”, diferite. Eu îmi desfãºor activitatea scriind
în altã zi se poate deschide cu „Andrei la douã publicaþii ºi trebuie sã rãspund exi-
ªerban a montat primul lui spectacol dupã genþelor studiilor universitare ºi se creeazã
15 ani la Cluj”. Deci e un joc de situaþie jur- aceastã situaþie schizoidã pe care trebuie sã
nalisticã pe care îl face redactorul-ºef al o acceptãm. Activitatea mea esenþialã este
publicaþiei, scriitor, de altfel, Mihai Goþiu, de criticã universitarã ºi, în planul secund,
care mi-a explicat mecanismul ºi m-a con- susþin ºi o rubricã în revista „Mozaic”.
vins sã rãmân la ziarul ãsta. Eu sunt obligat Vorbeam cu directoarea unei biblioteci ºi-mi
în fiecare zi sã umplu douã pagini pe eveni- spunea cã deciziile în achiziþionarea unor
mente culturale, ceea ce-mi impune un ritm cãrþi le ia ºi citind cronicile din revistele li-
critic foarte alert. Statutul efectiv al croni- terare. Ideea este cã aici intervine noþiunea
carului, al foiletonistului, este un statut de inteligenþã, de umor. Criticul de astãzi
foarte precar, evident, pentru cã nu-þi îngã- detronat trebuie sã aibã umor ºi lipsã de
duie întotdeauna rãgazul reflecþiei, de care orgoliu pentru a-ºi dilua limbajul academic,
profitã criticii academici, eseiºtii. prin care trebuie sã treacã pentru a ajunge
55
Dosar

sã publice ºi sã fie citit ºi în revistele cultu- Am fãcut o cercetare despre industria


rale. editorialã în România. În 2005, au fost în jur
de 10000 de ISBN-uri (de titluri) declarate
Eugen Simion: „Criticul a devenit sclavul de cãtre asociaþiile de editori de la noi. 35%
sistemului editorial” din aceste titluri au fost pentru beletristicã
Este clar cã s-a schimbat statutul criticu- ºi studii socioumanistice. Ideea fundamen-
lui literar. Criticul oracol nu mai existã sau talã de care sunt foarte interesat e sã existe
existã ºi s-a retras în universitãþi, a trecut în România un corp profesionist al celor ce
prin metode ºi a ieºit din metode. Practic, ar putea disemina aceastã informaþie de
dacã te duci astãzi într-o librãrie francezã, aproape 3500 de titluri câte apar anual. Ma-
vei constata cã tot noua criticã este prezentã. rea Britanie, care este cea mai mare indus-
Dupã 30 de ani de zile nu au mai apãrut alþi trie editorialã din lume, are de aproape 10
critici de anvergurã. Au dispãrut doctorii în ori mai multe astfel de ISBN-uri ºi de titluri.
ºtiinþele structuraliste, au rãmas Barthes, Asta înseamnã cã în aceastã industrie e o
Richard, Starobinsky, Genette... În rest, nu mare responsabilitate pe cei care vând, pro-
mai este aproape nimic. Critica ca instituþie, moveazã ºi recomandã cartea. Printre aceº-
aceea care dã sentinþe, nu existã. Este tele- tia, criticii literari sau cei care fac nu nea-
viziunea, este presa, e critica culturalã care a pãrat criticã literarã, ci jurnalism cultural.
devenit un fel de anexã a editurilor. Am Totul pentru a putea oferi unor consumatori
aflat cã într-un an în Franþa apar între 6 ºi 8 debusolaþi de atâtea apariþii reperele funda-
mii de romane. Criticul a devenit sclavul mentale pentru cultura unei þãri. Cred cã ar
sistemului editorial. Fapt care se vede ºi la trebui gãsite douã formule, una la nivel
instituþional, pentru care criticii literari nu
noi. O carte care nu ajunge la televiziune
au nici o vinã, anume un sistem cu acoperire
înseamnã cã nu existã. Cultura românã este
naþionalã în ceea ce priveºte promovarea
o culturã traumatizatã. În ’41, când a apãrut
produsului cultural scris ºi difuzarea lui.
Istoria lui Cãlinescu, exista un sistem cultur-
Noi nu avem în acest moment un sistem
al bine articulat. În anii ’60, noi am vrut sã
informaþional în care sã ºtim care sunt
refacem acest handicap, pentru cã 20 de ani mãcar titlurile într-un an. Le ºtim doar nu-
a fost o tragedie în literatura românã. Totul meric. Doar la aritmeticã se pricep Biblio-
fusese distrus. A trebuit sã luãm totul de la teca Naþionalã ºi Institutul de Statisticã
capãt. Poeþii au fost cei care au tras locomo- atunci când oferã informaþii despre sistemul
tiva. În clipa de faþã, instituþia criticii literare editorial. E foarte important sã avem o
este zero. Sunteþi dumneavoastrã ca per- structurã la nivelul informaþiilor, în care sã
soane, dar critica literarã nu mai are niciun aflãm cu exactitate cã în România sunt x
fel de autoritate. Trebuie reinventatã. Este titluri, s-au vândut nu ºtiu câte ºi sunt de
un haos total în ce priveºte scara de valori. recomandat urmãtoarele. Noi nu avem
Am o admiraþie extraordinarã faþã de criticii aceastã minimã informaþie pe care un ziarist
din generaþia mea care au fãcut ca aceastã din Germania sau Marea Britanie o are. În
literaturã sã existe. ªansa acestei literaturi a Germania existã Uniunea Bursierã a
fost aceea cã a apãrut o generaþie de critici Editorilor ºi Librarilor care funcþioneazã din
care, realmente, a fãcut ca literatura românã 1823, când statul român nici nu exista! Deci,
sã existe. Ne stimam între noi, asta a fost nu existã nici structuri ºi nici mecanisme
foarte important. Asta vã doresc ºi dum- care sã poatã da seamã despre o producþie
neavoastrã. Cronicarul literar este prin editorialã anualã. ªi nu existã nici un corp
excelenþã un om tânãr. de profesioniºti care sã disemineze infor-
maþia despre cele 3500 de titluri care privesc
Dan Mircea Cipariu: „Nu existã un corp de literatura românã ºi studiile socioumaniste.
profesioniºti care sã dea seamã de cele 3500 Ideea de a organiza un Club al Criticilor ºi
de titluri anuale de beletristicã ºi studii socio- Cercetãtorilor Literari, a doua formulã de
umaniste” organizare pe care o propun dezbaterii, e
56
G. Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã

foarte importantã pentru cã ar putea sã le un lucru trist ºi evident pentru cei care
ofere acestor specialiºti o producþie impor- lucreazã în universitate. La ora actualã nu
tantã de titluri pe care ei nu pot sã o achi- existã criticã universitarã: existã munca
ziþioneze financiar, dar nici nu o poate noastrã efectivã cu studenþi, care nu mai au
urmãri ca informaþie financiarã. E impor- o culturã generalã în mãsurã sã-i ajute sã-ºi
tant sã creãm un organism ºi sã aflãm cu promoveze examenele.
ajutorul lui ce se petrece cu cãrþile de lite- Astãzi, de asemenea, este destul de greu
raturã, criticã ºi teorie literarã. sã obþii o finanþare, de exemplu, pentru un
proiect dedicat lui Asachi. Este foarte uºor
Andrei Terian: „Conflictul dintre foiletonis- sã gãseºti o finanþare pentru un proiect
ticã ºi critica universitarã mi se pare perimat! despre, sã zicem, imaginea femeii în proza
Situaþia criticii comuniste este una anor- sfârºitului de secol al XIX-lea ºi foarte greu
malã, situaþia normalã este cea de dinainte sã obþii sprijin pentru o nouã monografie
de 1940 ºi de dupã 1990. E drept, eu mi-aº despre Grigore Alexandrescu, iar diferenþa
dori sã am impactul ºi vizibilitatea pe care o istorico-literarã între cele douã teme e foarte
avea un critic ºaizecist la vremea respectivã. greu de stabilit. Eu, personal, nu consider cã
Însã starea fireascã de lucruri este cea pe la universitate mai fac criticã literarã. Mã
care o trãim acum. Parcurgând publicistica strãduiesc sã-i ajut pe studenþii mei sã-ºi
lui Cãlinescu, am observat cã una din surmonteze mãcar parþial handicapurile de
temele ei favorite era tocmai raportul dintre informaþie, de culturã. Nu antrenãm, la
criticã ºi jurnalism. Acest fenomen al nivel înalt, decât elita studenþilor, pentru cã
scindãrii între cele douã domenii se produs- nu e rentabil ºi nu avem mijloace sã mai
ese, la noi, încã din perioada interbelicã: ºi facem altceva. Faþã de mijloacele care ne
atunci apãreau în cotidiene diverse anun- sunt puse la dispoziþie, învãþãmântul are
þuri plãtite de scriitori anonimi care îºi rezultate onorabile. Încã nu producem
anunþau producþiile „geniale”; ºi atunci se numai cretini. Eu m-am hotãrât sã devin
fãceau campanii de promovare destul de critic literar la sfârºitul anului 1985, când a
acerbe. Mie conflictul dintre foiletonisticã ºi fost o iarnã foarte grea, cu multã zãpadã, ºi
critica universitarã mi se pare perimat ºi regimul a prelungit vacanþa. Am avut trei
fals. Sigur cã statutul criticii exegetice este sãptãmâni la dispoziþie, în care am citit
unul ambiguu, sigur cã nu toþi criticii sunt toatã opera lui Marin Preda ºi toatã opera
universitari ºi cã nu toþi universitarii sunt lui Nichita Stãnescu, ºi m-am hotãrât sã mã
critici. Însã nu vãd nicio incompatibilitate fac critic literar pentru a scrie despre ei,
de principiu între critica „universitarã” ºi despre literatura românã. Prin ’95, ’96, am
foiletonisticã. constatat cã toate motivele care m-au deter-
minat sã mã fac critic literar nu mai stau în
Livius Ciocârlie picioare. Au dispãrut. Am avut câþiva ani
Eu prin criticul universitar înþeleg de ezitare, dupã care mi-am revenit. Am
fenomenul urmãtor: într-o facultate de litere aceeaºi þintã: sã încerc sã fiu critic literar ºi
sunt oameni care predau literaturã ºi care sã încerc sã mã depãºesc pe mine. Trebuie sã
trebuie sã aibã niºte studii ºi niºte cãrþi, pe ne inventãm publicul. Semãnãm cu niºte
care, de obiei, le scriu din obligaþie ºi care naivi care vor sã schimbe lumea, însã naivii
sunt indigeste. Eu nu am vorbit despre criti- au ºi schimbat, de fapt, lumea.
ca universitarã. Eu am constatat un lucru:
majoritatea criticilor noºtri importanþi erau Cãtãlin Sturza: „E nevoie de separarea
universitari. între critica universitarã ºi critica de întâm-
pinare”
Rãzvan Voncu: „La ora actualã nu existã Ideea cã cei care scriu în cotidiene ºi cei
criticã universitarã” care scriu în revistele de întâmpinare sunt
În ceea ce priveºte critica universitarã, prostituate nu mi se pare o metaforã potri-
din pãcate, dl profesor Eugen Simion a spus vitã. Poate începi sã te simþi prostituatã
57
Dosar

atunci când simþi cã vocaþia ta este în altã sugerez este cã, dupã ce veþi trece de aceastã
parte. Cei care scriu cronicã de întâmpinare perioadã pentru cã sunteþi generaþie de sa-
cred cã sunt niºte oameni care oferã servicii, crificiu, se vor aºeza lucrurile. Arta trebuie
care trebuie sã spunã douã lucruri clare, sã fie ºi un pic de sacrificiu.
unu sã facã cunoscutã o carte, o apariþie, ºi
doi sã o valorizeze în bine sau în rãu. Chiar Livius Ciocârlie: „Trãim un boom literar în
sistemul acela cu steluþe de la 1 la 5, dãm o acest moment”
notã cãrþii ºi omul ºtie sã se orienteze. În În loc de concluzii. Întâmplãtor, mi s-a
critica universitarã sunt douã modele, mo- propus acum câteva sãptãmâni sã citesc jur-
delul românesc ºi poate modelul francez al nalele unor liceeni din toatã þara. S-a fãcut o
anilor ‘60, cu toate cã nu sunt foarte sigur, ºi selecþie ºi am primit vreo 50 de lucrãri. De la
modelul american. În Statele Unite lucrurile Feteºti pânã la Oradea. Am rãmas stupefiat.
sunt foarte exact separate. Pe de o parte, Eu am avut un jurnal de elev, pe care l-am
existã zona academicã, care are douã obiec- aruncat, unul de student, l-am aruncat…
tive, predarea ºi cercetarea; oamenii aceºtia Am gãsit aici o libertate de spirit, o capaci-
publicã pentru mediul din universitate. tate de a judeca lucruri foarte spinoase. Bine
Oamenii care scriu pentru reviste, aceºtia au scrise. Premisa deja a apãrut, nu trebuie
un alt tip de discurs. E un mod de gândire inventaþi cititorii pentru cã deja au apãrut.
foarte pragmatic. Eu cred cã e nevoie de Ei riscã sã se înece în facultate ºi asta e o
aceastã separare între critica universitarã ºi realã problemã. Cu toatã criza asta, noi
critica de întâmpinare. Noi suntem tributari trãim un boom literar în acest moment. De
modelului G. Cãlinescu, Nicolae Mano- câþiva ani de zile apar poeþi ºi prozatori cu
lescu, oameni care fac de toate. Pe de altã
frecvenþã lunarã. Misiunea dumneavoastrã
parte, este foarte plãcut sã le faci pe toate.
este de a face legãtura între acest tineret ºi
faptul cã avem o literaturã bunã în acest
Bujor Nedelcovici: „Arta trebuie sã fie ºi
moment.
un pic de sacrificiu”
Vreau sã fac câteva remarci. În Franþa, în
Eugen Simion
cotidiene, se aflã la ultima sau penultima
paginã de fiecare datã o paginã de infor- A dispãrut, repet, mitul marelui scriitor.
mare cu critici literari. Apare sãptãmânal un Dispare, am impresia, ºi mitul marelui cri-
supliment în care se fac analize ºi cronici li- tic. Critica literarã a dispãrut ca instituþie.
terare la principalele romane. Cãrþile care Criticul literar s-a mutat în studioul televi-
au un impact la public sunt recunoscute. Eu ziunii ºi stã la coadã pentru a prinde cinci
sunt abonat la Le Magazine littéraire ºi în minute sã ne spunã, de pe sticla televizoru-
fiecare lunã e un scriitor care ocupã majori- lui, cã a citit un poem „fracþionist” care
tatea paginilor, un filosof, un istoric. La nu-i rãu ºi un nou metaroman care vorbeºte
sfârºit sunt trei, patru pagini în care se face despre felul în care autorul ºi-a scris roma-
o cronicã literarã propriu-zisã. Eu lucrez la nul. ªi face acest lucru (autorul de romane!)
revista Esprit ºi primim zilnic 10-15 cãrþi din de 30 de ani. Pe scurt, critica literarã trebuie
toate domeniile. E foarte greu sã faci o reinventatã. Este, poate, misiunea Dvs.
selecþie, dar avem la ultimele pagini infor- esenþialã. Cum? În primul rând sã nu re-
maþii despre ceea ce a stârnit interesul, pe nunþaþi sã faceþi criticã literarã. ªi pentru a
care noi le comentãm. Când apare o carte face criticã trebuie sã credeþi în capacitatea
valoroasã, e analizatã. Nu vreau sã trãiþi cu ei de a schimba nu lumea, ci literatura.
impresia cã la fiecare carte un scriitor putea Trebuie sã credeþi, de asemenea, în adevãr.
sã-ºi cumpere un autoturism. Eu am trãit Chiar dacã în criticã adevãrul este totdeau-
destul de prost ºi mã bucuram când Eugen na subiectiv. În orice subiectivitate cinstitã
Simion mã invita la el acasã sã mâncãm. existã o dimensiune a adevãrului. Acesta mi
Trãiþi o perioadã istoricã durã, cu tentaþii, cu se pare a fi punctul de plecare al disciplinei
forme imprevizibile, dar ce aº putea sã vã noastre.
58
G. Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã

Cãlinescu - modelul intangibil


Bogdan CREÞU

Mai este G. Cãlinescu un model pentru


tinerii critici de azi? Greu de rãspuns... În
primul rând, autorul monumentalei Istorii...
face parte din acea stirpe, rarã, a persona-
litãþilor accentuate, care, tocmai pentru cã
ies din obiºnuit, nu prea pot fi arogate ca
modele. În al doilea rând, tipul de intelectu-
al pe care el îl reprezintã cu strãlucire a cam
dispãrut din lumea noastrã: e vorba de acel
enciclopedism creator, nu uscat, dar care
permite o mobilitate a asocierilor, o per-
spectivã integratoare asupra literaturii.
Cãlinescu citea, dupã cum mãrturisea, lite-
raturi, noi abia ne descurcãm cu volumele
contemporanilor, dar ne facem din asta un
excitant al orgoliului.
Între timp, critica a suferit influenþe
diverse, a trecut prin tot felul de ism-e, s-a
apropiat de acel statut, dispreþuit de
Cãlinescu, de „ºtiinþã”, în fine, a cunoscut
diverse formule, metode, limbaje, fãrã a se
putea totuºi constata cã a depãºit nivelul, cronicar, dar ce s-ar întâmpla dacã am face
„impresionist”, nu e aºa?, al lui Cãlinescu. abstracþie de aceastã activitate a unui
Deocamdatã tinerii critici (printre care cu Nicolae Manolescu, de pildã? Dacã la vârf
modestie mã includ) nu au depãºit nivelul diferenþa de gabarit este sesizabilã, ce sã
tatonãrilor, al criticii de întâmpinare sau, în mai discutãm despre mijlocul plutonului
cel mai bun caz, al studiilor doctorale. Sunt criticii postbelice? Sau, cu atât mai puþin,
încã gesturi ezitante, teribilisme fireºti, la despre noi, începãtorii, novicii plini de elan,
urma urmelor. Dar reperul Cãlinescu care avem încã impresia cã o rubricã la o
impune maturitate, culturã vastã, curajul de revistã vizibilã ne asigurã un loc fruntaº pe
a alcãtui sinteze fundamentale ºi de a lãsa podium...
gazetãria pe plan secund sau de a o pune în Prin urmare, nu, nu cred în viabilitatea
slujba acestor proiecte. Or, la noi, prestigiul, modelului Cãlinescu. Nu cred nu pentru cã
numele þi-l faci scriind la gazetã, nu fãcând marele critic nu ar fi potrivit pentru a repre-
muncã de cercetare. Cãlinescu scrisese, la 35 zenta un reper, ci din simplul scepticism le-
de ani, biografia ºi studiul „cvasicomplet” gat de posibilitãþile noastre. M-aº bucura sã
despre Eminescu, nedepãºite nici pânã greºesc; voi reveni peste jumãtate de secol
acum. Nu aº paria cã îl urmeazã cineva din- ºi, dacã voi avea de ce, îmi voi pune cenuºã
tre noi... În afara obligaþiilor academice, în cap, tot în paginile Caietelor critice...
monografia pierde teren, întrucât pretinde
ore de febrilã documentare; critica de Bogdan Creþu (nãscut la 21 ianuarie 1978, în
întâmpinare are ºi ea rigorile sale, dar e, judeþul Constanþa) este lector la Catedra de
orice s-ar spune, mai la îndemânã. Or, deºi Literaturã românã din cadrul Facultãþii de
nu a neglijat-o, Cãlinescu nu a aºezat-o Litere, Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaºi.
niciodatã în prim-planul preocupãrilor sale. Doctor în filologie, cu distincþia magna cum
Cãlinescu e Cãlinescu ºi fãrã activitatea de laude, din iulie 2006. Volume publicate:
59
Dosar

Arpegii critice. Explorãri în critica ºi eseistica În colecþia «Opere fundamentale» a


actuale, Editura Timpul, Iaºi, 2005 (Premiul Fundaþiei Naþionale pentru ªtiinþã ºi Artã,
pentru debut al Uniunii Scriitorilor din colecþie iniþiatã ºi coordonatã de cãtre criti-
România; Premiul pentru debut al revistei cul literar Eugen Simion, au apãrut cele
Convorbiri literare); Matei Viºniec – un optzecist douã volume de publicisticã ale lui G. Cãli-
atipic, Editura Universitãþii „Al.I. Cuza” Iaºi, nescu. Coordonatorul ediþiei, profesorul
2005 (Premiul pentru debut al Ziarului de Iaºi, Nicolae Mecu, împreunã cu Oana Soare,
nominalizat la Premiul pentru debut al revis-
Pavel Þugui ºi Magdalena Dragu, echipã
tei România literarã), Lecturi actuale. Pagini
care a lucrat la note ºi comentarii, ne oferã
despre literatura românã contemporanã. Editura
Timpul, Iaºi, 2006. Peste 250 de articole,
primele douã volume ale proiectului,
cronici literare, eseuri, studii, la majoritatea anume publicistica din perioada interbelicã.
revistelor de culturã din þarã. Rubrici perma- „Publicistica lui G. Cãlinescu este una din-
nente: Adevãrul literar ºi artistic, Convorbiri lit- tre cele mai întinse din întreaga literaturã
erare, Contrafort, Ziarul de Iaºi. Colaboreazã românã. Raportatã la restul operei lui de
frecvent la: Observator cultural, Transilvania, eseist, critic ºi istoric literar, publicistica este
Tribuna etc. Între 2004 ºi 2005, redactor al superioarã cantitativ. La vârsta de 27-28 de
revistei Însemnãri ieºene. Din 2005, þine o ani, scriitorul a intenþionat sã-ºi strângã în
rubricã la Radio Iaºi, în care prezintã sãp- volum o parte din articolele „de criticã ºi
tãmânal câte o carte. Contact: bogdancretu@ polemicã” apãrute pânã atunci în reviste
yahoo.com. (volumul urma sã se intituleze Ulysse), dar a
renunþat, preferând sã debuteze editorial cu
o carte unitarã, Viaþa lui Mihai Eminescu,
G. Cãlinescu în 710 articole 1932, ºi sã continue tot cu lucrãri de anver-
gurã, culminând cu Istoria literaturii române
Dan Mircea CIPARIU de la origini pânã în prezent, apãrutã în 1941.
Dacã facem abstracþie de studiile micromo-
“Sunt mai multe ºtiri de redactat despre nografice despre Rebreanu ºi Arghezi, de
articolele lui G. Cãlinescu publicate între eseul Sensul clasicismului ºi de articolul con-
1920 ºi 1935. În 15 ani de travaliu jurna- junctural Caragiale despre alegerile din trecut
listic scrie nu mai puþin de 2600 de pagini în în þara noastrã, apãrute mai întâi în reviste,
710 articole. Subiectele sale, cele mai nume- apoi în broºuri separate, singurul volum
roase, privesc literatura românã, cu temele ei antum de publicisticã rãmâne cel din 1964,
mari ori minore, unghiul de vedere propus Cronicile optimistului, care cuprinde ºi o se-
cititorului fiind adesea polemic, distrugãtor lecþie sumarã din mai vechile «cronici ale
de ºabloane de receptare ºi de idei acceptate mizantropului»”, ne-a spus profesorul
în epoca sa. G. Cãlinescu, acum revelat în Nicolae Mecu.
cele douã volume de publicisticã publicate de
Fundaþia Naþionalã pentru ªtiinþã ºi Artã ºi Pentru prima datã, întreaga
Academia Românã, e un mare spirit care publicisticã a lui G. Cãlinescu!
scaneazã ca un orfevru fragmente pentru a
pune în ordine întregul literaturii române, “Operaþiunea de strângere ºi ordonare a
în ordine istoricã, dar, mai ales, cu valori- materialului publicistic G. Cãlinescu a
zare, chiar ºi atunci când argumentele se început acum doi ani de zile de cãtre o
dovedesc cã dau greº la confruntarea lor echipã de cercetãtori de la Institutul «G.
«peste mode ºi timp». «Revizuirile» de gust Cãlinescu». Biblioteca Academiei a oferit cu
literar ale lui G. Cãlinescu pot fi urmãrite cu solicitudine echipei de cercetãtori colecþiile
suspans, cu umor dus pânã la sarcasm, totul de periodice interbelice pentru a se putea
mizând parcã pe spectacolul discursului reconstutui la filigran imensul ºantier pu-
critic care transformã demonstraþia într-o blicistic G. Cãlinescu.
poveste memorabilã. Prima «revelaþie» – nu neapãrat în ordi-
nea importanþei, ci, pur ºi simplu, ca prim
60
G. Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã

aspect ce ni se prezintã evidenþei – este datã tãmânal cãrþile ce apar, face portrete, dã
de cantitate: publicistica lui G. Cãlinescu judecãþi de valoare globale asupra autoru-
reprezintã una dintre cele mai bogate creaþii de lui, în fine, surprinde în câteva pagini
acest fel din cultura românã. „Venitã dupã esenþa unui fenomen cultural mai general.
culegerile meritorii, dar parþiale, întocmite Reia de multe ori integral sau parþial aceste
de specialiºti de primã mânã, excelenþi comentarii în Istoria citatã, aducând com-
cunoscãtori ai operei cãlinesciene, ca Ion pletãrile ºi corecþiile de rigoare. Se «revi-
Bãlu, Geo ªerban, Al. Piru, Andrei Rusu, zuieºte» ºi el, ca ºi E. Lovinescu, când trece
actuala ediþie cuprinde, pentru prima datã, de la foiletonul critic, fatal fragmentar ºi
întreaga publicisticã a lui Cãlinescu. Conce- supus circumstanþelor, la opera de sintezã
putã strict cronologic, reproducând, aºadar, unde creaþia unui autor este privitã din per-
articolele de la momentul debutului din spectiva istoriei literaturii. Aceste schimbãri
toamna lui 1920 pânã la ultima apariþie din pot fi urmãrite ºi în ediþia de faþã, la capi-
1965 ºi la paginile rãmase în manuscris, tolul Note ºi comentarii. O operaþie utilã pen-
aceastã ediþie dã ipso facto seama de deve- tru cine vrea sã cunoascã laboratorul de
nirea pas cu pas a operei teoretice, critice ºi creaþie al unui mare critic care, spre deose-
de istorie literarã a autorului; aratã, cu alte bire de mulþi dintre contemporanii sãi, îºi
cuvinte, cum «creºte» aceastã operã. O creº- propune sã judece estetic întreg fenomenul
tere în spiralã, aº spune, ce porneºte de la literar românesc, de la primele scrieri la
intuiþiile ºi proiectele criticului tânãr care în ultimul debutant. N-am putut urmãri sis-
anul 1927, deci la vârsta de 27-28 de ani, îºi tematic aceste treceri, dar, în câteva cazuri,
lãmurise conceptul critic, schiþase relaþia mi-am dat seama cã G. Cãlinescu îºi
atât de original înþeleasã de el dintre critica pãstreazã, de regulã, poziþia criticã, adap-
ºi istoria literarã, ºtia ce are de fãcut în tând ritmurile discursului ºi nuanþând, cum
ambele discipline definite conjunct ºi îºi for- este ºi firesc, judecãþile estetice. Un exemplu
jase stilul inconfundabil. Ceea ce urmeazã contrar este capitolul despre G. Topîrceanu.
nu reprezintã decât iradierea acestor achi- Cronica din Adevãrul literar ºi artistic (3 iulie
ziþii timpurii, aprofundarea ºi lãrgirea lor în 1932) cuprinde propoziþii critice sãrbãto-
proiecte majore, întrupate în primul rând de reºti: dl Topîrceanu este «congenital ºi esen-
marile lui sinteze interbelice. Publicistica þial un poet liric, nu numai fragmentar, [ci]
relevã, mai mult chiar decât aceste sinteze, cu desãvârºire realizat, un extraordinar
procesul prin care o operã îºi manifestã tot artist», «un remarcabil poet liric ºi un mare
mai evident excepþionalul ei caracter unitar ºi artist care, în cãutarea formelor corespunzã-
organic. ªi tot ediþia de faþã va arãta - lucru toare sufletului sãu, se joacã cu degetul mic
de altfel cunoscut în principiu, nu însã cu pe clapele unui pian pe care, vrând, le-ar
toate probele «pe masã» - cum acest proces putea miºca într-o repezitã ºi furtunoasã
a fost frânt dramatic o datã cu instalarea sonatã»... În capitolul din Istoria literaturii
regimului politic comunist”, ne-a mãrturisit române de la origini pânã în prezent aceste
profesorul Nicolae Mecu. propoziþii dispar ºi apar altele, în care e
vorba de «purã vervã exterioarã», de lirism
Laboratorul de creaþie minor, maliþios, de «viziuni caricate». Umo-
al unui mare critic rul nu mai este justificat ca o formã de con-
templare a lumii, ci ca o purã tehnicã poeti-
Iniþiatorul publicãrii integrale a publicisticii
cã ºi care, prin abuz, poate distruge «marile
lui G. Cãlinescu, acad. Eugen Simion,
fraze sacramentale». Poezia umoristicã este
explicã în prefaþa sa virtuþiile literare ºi
pusã astfel sub semnul întrebãrii ºi opinia
estetice ale acestei formidabile opere scrise de
lui G. Cãlinescu este, acum, mai degrabã
autorul romanului „Enigma Otiliei”
negativã. Unde este adevãrul? Adevãrul nu
„Este limpede cã publicistica literarã a poate fi gãsit decât într-o nouã lecturã a
lui G. Cãlinescu pregãteºte marea sintezã operei ºi o încercare tot nouã de a o justifica
din 1941. Cronicarul literar analizeazã sãp- estetic...”, a scris Eugen Simion.
61
Dosar

Revizuiri, modificãri acelaºi impunãtor proiect: trasarea unei


ºi texte reproduse 100% hãrþi istorice a literaturii române, adicã a
unei istorii integrale. Le irigã aceeaºi sevã ºi
Ce relaþie existã între articolele apãrute în tind cãtre acelaºi fruct.
periodice ºi operele lui G. Cãlinescu? Citi- În fine, odatã încheiatã, actuala ediþie va
torul ºi specialiºtii au acum posibilitatea sã deschide, cred, un nou moment semnifica-
descopere cât din textele publicate în peri- tiv în interpretarea de ansamblu a operei,
odice au fost preluate sutã la sutã în cãrþile integrala publicisticii luminându-i multe
lui G. Cãlinescu. aspecte obscure, procurând argumente «po-
„Ediþia le-a confruntat sistematic, ocu- zitive» solide unor idei critice insuficient
pându-se în special de raporturile cu Istoria argumentate sau demontând prejudecãþi.
din 1941. Din aceastã perspectivã, publicis- S-ar putea sã asistãm chiar la o nouã epocã în
tica este, desigur, un ºantier; dar unul în exegezã”, ne-a rãspuns profesorul Nicolae
care nu puþine segmente ale construcþiei din Mecu.
1941 se nasc spre a fi preluate de aceasta
fãrã modificãri ºi este uimitor sã vezi cum,
de pildã, extraordinarul, fabulosul portret al Sub semnul lui Aristarc.
lui N. Iorga din Istorie dateazã tel quel din Dare de seamã
1927. Publicistica este totodatã ºi un ºantier
al «revizuirilor», uneori perpetue, ca în ca- Alina SPÎNU
zul numeroaselor articole despre E. Lovi-
nescu (de altminteri marea obsesie interbe- Am trãit cu toþii festivitãþile plicticoase
licã a lui G. Cãlinescu), ºi al unor puncte de de la ºcoalã încununate cu depuneri de flori
vedere contradictorii, derutante, dar «nu la statuia unui poet sau a altuia, cu
fãrã filosofie», cum ar fi spus scriitorul. În inevitabilul recital ºi discursul lacrimogen
toate cazurile însã, articolele lui G. Cãli- croit pe limba de lemn a profesoarei de
nescu nu dau impresia de improvizaþie pro- românã în prag de pensie. Asemenea
prie «efemeridelor», ci de mici opere finite ºi amintiri nasc reacþii alergice ºi împãuneazã
ireductibile, prin ideaþie ºi limbaj; de creaþii de ridicol tot eºafodul mitic al scriitorilor
durabile. Nu o datã, acestea sunt capodo- din manual. Este, aºadar, extrem de riscant
pere ale genului, fie cã e vorba de cronica sã propui, chiar ºi dincolo de zidurile ºcolii,
literarã sau de creaþiile moralistului «mizan- o festivitate plasatã sub semnul unui nume
trop». Cãci publicistica aceasta reveleazã, notoriu fãrã a pica în contemplaþie surdã,
nu în ultimul rând, cum poþi depãºi clipa fãrã a judeca lucrurile iraþional, indecent.
practicând genurile supuse servituþilor Nu a fost cazul evenimentului propus pe 17
cotidianitãþii. Ca ideaticã ºi, deopotrivã, ca martie de Fundaþia Naþionalã pentru ªtiinþã
limbaj nu existã nici o diferenþã de nivel ºi Artã.
între examenul critic ºi istorico-literar din Pretextul pentru care s-a nãscut aceastã
articole ºi cel din volume. Eventualei suspi- primã ediþie a Colocviului tinerilor critici
ciuni cã stilul publicistic s-ar fi «insinuat» în literari, proiect finalizat ºi cu înfiinþarea
demersul prin definiþie mai «scriptic», mai unui club a aceleiaºi tagme, a fost editarea
academic al cãrþilor de sintezã (aºa cum, de sub egida Academiei Române a primelor
exemplu, spiritul oratoric s-a strecurat în douã volume de publicisticã semnatã de G.
«criticele» lui Maiorescu) i s-ar putea rãs- Cãlinescu (1920-1932 ºi 1933-1935). În
punde printr-o rãsturnare: mai degrabã arti- Prefaþã, Eugen Simion pune problema nece-
colele au tãietura sobrã ºi elevatã a amplelor sitãþii revizitãrii lui Cãlinescu în calitate de
demersuri din volumele criticului ºi isto- model critic extrem de pertinent, în ciuda
ricului literar. Dar cred cã rãspunsul cel mai contestãrilor, accentuând asupra fatalitãþii
adecvat ar fi: publicistica ºi cãrþile cresc din istoriei nefericite care i-a hãrãzit divinului
acelaºi concept de exegezã literarã ºi din critic un destin tragic. Impresionismul de
62
G. Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã

care a fost incriminat, lipsa de metodã se Dar ce ar fi, mã întreb, toate aceste fantasme
traduc în fapt printr-o seducþie a limbajului ºi pendulãri ale spiritului de n-ar fi creaþia
pe care criticul contemporan nu are cum s-o majorã din interiorul discursului critic?”
ignore. Personajul jucat de G. Cãlinescu se Nu certitudinea, deºi în anumite privinþe
multiplicã în mii de chipuri atunci când, de lucrurile sunt tranºante, a guvernat întâl-
pildã, este scrisã marea naraþiune numitã nirea de la Fundaþia Naþionalã pentru
Istoria literaturii române de la origini pânã în ªtiinþã ºi Artã, ci avalanºa de interogaþii, de
prezent. Pãpuºarul genial se aratã pe scenã, problematizãri la care tinerii critici au
este un demiurg ºugubãþ care ascunde în marºat cu dezinvolturã ºi interes netrucat.
spatele discursului sãu mirobolant, baroc, o Aºadar, sub semnul interogaþiei ºi-a con-
existenþã nefericitã, la limitã. Iatã cum în- struit ºi Eugen Simion discursul atunci când
cheie Eugen Simion pledoaria pentru recon- a lansat piste pentru polemici. Desigur cã
siderare, nu adulare tâmpã: “G. Cãlinescu nu toate chestiunile au fost epuizate, fapt pe
vrea sã fie un grec, modelul lui spiritual este care l-ar realiza, probabil, un nou studiu
clasicismul heladic, dar omul care viseazã despre Cãlinescu, dezbãrat de povara de-
sã se plimbe, în sandale, prin Grãdina lui monismului, a colaboraþionismului la care
Akademos, are în fiinþa lui o impacienþã l-a supus istoria. La chestiunea viabilitãþii
fundamentalã, este iritabil, pasionat, cu modelului cãlinescian, Rãzvan Voncu oferit
reacþii uºor teatrale, doborât azi de o un rãspuns plastic, în maniera predecesoru-
mizantropie neagrã, mâine fermecãtor ºi lui în discuþie. Criticul nu mai este un
entuziast, urmãrit de viziuni universaliste. model, ci un iepure dupã care tot fugi,
63
Dosar

având în chip absurd conºtiinþa cã nu îl vei G. Cãlinescu – Naturaleþe


prinde niciodatã. Aºadar, iatã-ne, bieþi sisifi
alergând dupã o himerã. Renaºterea e
ºi vitalitate
clasatã, spiritul enciclopedic renascentist o Crina BUD
utopie, deci nu ne rãmâne decât sã grefãm
pe rãmâºiþele unei epoci cu adevãrat glo- Ceea ce i se reproºeazã mereu lui George
rioase. Egoist, s-a conchis cã drama ade- Cãlinescu este absenþa unui sistem critic,
vãratã a fost a studenþilor care nu l-au apu- lipsa unor metode posibil de redus la niºte
cat, cã e riscant sã plonjãm în poncife ºi tru- scheme teoretice. ªi totuºi identitatea lui
isme, cã divinul critic râmâne o efigie de criticã este pregnantã ºi ea se coaguleazã ºi
admirat în muzeu, niciodatã de atins. rezistã graþie unor „atitudini” constante.
Dezabaterile au continuat dupã-amiaza, Câteva maniere de investigare ºi apoi de
moderate de data aceasta de un “transfug al interpretare sunt uºor observabile în marea
criticii”, aºa cum s-a autointitulat Livius Istorie a literaturii române..., dar ele struc-
Corcârlie, care a mãrturisit ironic faptul cã, tureazã ºi analizele mai restrânse.
sãtul de atâta respect datorat statutului de În primul rând este vorba despre privitul
critic în vechiul regim, a migrat în sfera lite- din avion, adicã de efortul extraordinar de
raturii. Dupã revoluþie au apãrut foarte esenþializare, de panoramare a unui context
multe nume noi, a explodat practic ceea ce cultural în care este apoi fixatã o creaþie lite-
se cheamã critica de întâmpinare, însã mitul rarã particularã. O asemenea detaºare, nece-
criticului literar ca emiþãtor de sentinþe, ca sarã scrutãrii întregului, este mereu comple-
un soi de Pythia modernã a fost anihilat. Nu tatã de lectura foarte implicatã a textului li-
am asistat la un intro sentimental, nostalgic. terar. Faptul cã nu a vãzut în carte litera
tipãritã, ci a citit cum ar fi privit pe o fereastrã,
Livius Ciocârlie nu a plâns ca paºoptiºtii pe
cu ochii înfipþi în viaþã, cã a vrut sã guste, nu
ruine, nu a invocat fantoma vreunui jusþiar
sã ºtie, apoi absenþa morgãi de cercetãtor,
la... Bucureºti, ci am avut parte de o miniis-
ironia, spiritul pamfletar, toate acestea îl fac
torie tragicomicã a criticului literar în per-
extrem de accesibil ºi, chiar dacã uneori a
soana cãruia aveam pretenþia sã ne regãsim,
fost supusã ritualului de îmbãlsãmare,
dupã ’90 încoace, desigur, la rubrica de lec- opera lui nu este o mumie, ci rãmâne un
turi critice a unei reviste sau alteia. Am fost organism viu. Este extraordinarã puterea de
de acord cu diferenþierea, am susþinut a scrie cãrþi extrem de documentate, rigu-
schizoidia noastrã, motivatã meschin ºi de roase în construcþia ideilor ºi în informaþie,
factorul economic. Discuþiile au devenit cãrþi care totuºi pot fi „distractive”. Dincolo
pragmatice, au intervenit cifre ºi statistici de anecdoticul din exclamaþia regelui cu
ale editurilor, am proclamat vârsta criticii referire la Viaþa lui Mihai Eminescu: „e o carte
jurnalistice, mediatice ºi l-am ascultat pe distractivã!”, reacþia aceasta conþine un ade-
Eugen Simion care ne-a spus “sã nu ne vãr pe care timpul nu l-a alterat deloc:
predãm media, ci sã o folosim”. Ne-a scrisul lui G. Cãlinescu este un mare specta-
mirosit a nostalgie pe la nas atunci când col, iar el este un actor desãvârºit.
Bujor Nedelcovici, ca invitat surprizã, a O componentã fundamentalã a criticii
susþinut cã arta, implicit critica literarã, tre- cãlinesciene este histrionismul, înþeles ca un
buie sã fie sacrificiu, ascetism. ªi am rede- talent aparte de a reprezenta la modul dra-
venit fii ai timpului nostru atunci când matic idei ºi destine literare. (Din pãcate,
Livius Ciocârlie ne-a reamintit cã nu se mai existã ºi cabotinismul optimismului croni-
ortografiazã culturã cu majusculã, dar este cãresc sau al altor mãºti, poate necesare în
mai aproape de noi. carnavalul totalitarismului, dar atât de
Ce am câºtigat? Unii pe alþii, un iepure jenante în perspectivã moralã.)
de alergat sau de ronþâit mãcar un picioruº În prefaþa monumentalei Istorii... con-
din spate, acum în prag de Paºte ºi nu statã: „dupã o istorie în care jumãtate de
numai. þarã taie pe cealaltã jumãtate ºi-i vârã þepi în
64
G. Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã

ºezut, poþi spune cã drama era genul mai putea spune cã G. Cãlinescu lasã nasturii
nimerit al literaturii române”. Fidel propriei frazei descheiaþi nu din neglijenþã, ci pentru
viziuni, Cãlinescu identificã în orice gen cã face parte din scenariu, termeni ca cei
abordat componentele dramatice, teatrale. mai sus pomeniþi, ºi câþi alþii, scot discursul
Trei secole de literaturã sunt contrase într-o din banalitate, îl electrizeazã ºi alungã mo-
dramã – comicã pe alocuri, tragicã în alte notonia.
momente –, iar scriitorii sunt unii trimiºi sã O operã atât de vastã n-a reuºit sã forjeze
facã figuraþie în timp ce aleºii prind viaþã pe concepte teoretice ºi, chiar dacã autorul ei
o scenã foarte animatã. Sunt antologice se vede obligat sã fixeze în spaþiul cultural
„didascaliile” cãlinesciene privitoare la per- românesc câteva principii de esteticã, dome-
sonaje pe care le iubeºte, dar de care simte niul acesta legiferat ºi legiferant îi repugnã
nevoia sã se delimiteze: Caragiale e „zglo- pentru cã el se naºte din frigiditate din lipsa
biu ca un palicar, gãlãgios ca un barcagiu”, de bucurie artisticã. El, care a renunþat la
„laba tare a lui Lovinescu spãrgea încãlþã- juisãrile poetice în favoarea criticii, o prac-
mintea, cãrnurile îi suceau veºmintele”, ticã pe aceasta din urmã într-o manierã
Barbu are „înaintare de kurd descãlecat”. voluptoasã.
Cãlinescu are pentru lumea pe care o ci- N-ai cum sã nu-i trãieºti bucuria ori
teºte sentimentele lui Neculce, el este într-o indignarea când discursul sãu este un regal
perpetuã gâlceavã, dar adorã spectacolul al senzorialitãþii. Este când un gourmet care
gãsit aici. Atunci când acesta nu se mani- se desfatã cu mirodeniile din Flori de muce-
festã, criticul îl cautã dincolo de scenã, în gai, când un gourmand care se înfruptã din
culise, ºi îl dezvãluie satisfãcut ºi cititorului curgerea mieroasã a limbii lui Dosoftei, din
sãu: Odobescu „hotãrât cã era o mânã erotica zaharatã a lui Alecsandri, alteori
spartã ºi se pare ºi afemeiat”, Macedonski experimenteazã alãturi de Eminescu ebrie-
era „înconjurat de o ceatã de pigmei”. tatea uranicã ori trãieºte mai lumeasca euforie
Poate G. Cãlinescu nu are metode pe care potatoricã a literaturii lui Caragiale.
taxonomia criticã sã le recunoascã, dar are Nasul lui subþire de grec ( „Eu sunt
în schimb „idei”, dupã cum afirmã orgolios grec”, afirmã, deºi în ordinea spiritului Italia
ºi mai are ceva: are o forþã extraordinarã de este prima lui þarã, ºi ajunge sã scrie despre
a le a da concreteþe, materialitate, de a le literatura þãrii lui Don Quijote...) percepe
face sã vibreze, sã pulseze, sã provoace mirosurile lingvistice tari ale lui Anton Pann,
reacþii aproape epidermice, dublate de satis- mirosurile grele ºi aromele balcanicilor sau
facþii intelectuale cititorului sãu. Este aici un mirosurile de mosc ºi þâri ale lui Caragiale. Pe
alt element definitoriu pentru scrisul cãli- de altã parte, Vãcãreºtii au o inspiraþie
nescian: ca un alt Budai Deleanu, autorul þãrãneascã verde, Eliade e ceþos, sentimenta-
foloseºte cuvintele ca pe niºte fãpturi moi. Cei lismul lui Vinea e despletit ca o salcie devenitã
doi au acelaºi talent de a remodela limbajul violetã sau roºie. La palpare, poezia lui Pillat
ºi de a nuanþa stãri ori trãsãturi prin cuvinte e rece, stilul lui Felix Aderca este metalic.
inexistente în dicþionarele limbii române, Naturaleþea ºi vitalitatea sunt douã com-
dar atât de naturale ºi de expresive încât nu ponente ale moºtenirii critice cãlinesciene,
mai simþi artificiul. Cum sã nu accepþi cã iar afirmaþia urmãtoare, valorând cât o pro-
familia lui Creangã e „crengoasã” ori cã el fesiune de credinþã, le subliniazã încã o
era un „ghiduºar”?. Epitetul „hârtioasã” datã: „Critica este o operaþie pe omul viu, o
pare firesc când este aplicat manierei de stimulare a inimii sã batã mai zgomotos.”
construcþie a frazei la Pompiliu Constanti- Crina Bud - Lector univ. dr. la Universitatea de
nescu, iar forþa de persuasiune este impara- Nord Baia Mare. Articole, studii ºi recenzii
bilã: „Propoziþia e rãsucitã ca o rufã, o publicate în reviste precum: Steaua, Poesis,
stoarce de orice bun simþ ºi o lasã boþitã ºi Vatra, Km 0, Convorbiri literare, Nord literar sau
hârtioasã”. în volumele unor colocvii ºi simpozioane.
Parafrazând una din ineditele formule Monografia: Rolurile ºi rolul lui A.E. Baconsky
critice ale d-lui profesor Eugen Simion, s-ar în cultura românã, Editura Paralela 45, 2006.
65
Dosar

Opt rãspunsuri ºi un gând lãrgit pedic. 2. Cãlinescu pare datat ºi inactual prin
metodã, pentru acei critici care fie ignorã
Marius MIHEÞ tradiþia criticã autohtonã, preferând exclu-
siv grilele critice occidentale, fie, pe de altã
Opt rãspunsuri parte, se declarã lovinescieni pe de-a-ntre-
Dupã 1989 se poate sesiza o diminuare a gul. 3. Omul Cãlinescu, complexat (datoritã
interesului faþã de Cãlinescu, explicabil, originii etc.) ºi scriitorul Cãlinescu care
cum s-a remarcat, din cauza obiºnuinþei, a înfruntã „complexele” literaturii române
suprapunerii înþelegerii literaturii cu eti- (Mircea Martin) formuleazã, la rândul lor,
chetele cãlinesciene. În al doilea rând, pacti- literaturii ºi cititorului român, astãzi, un
zarea scriitorului cu noul regim. Mai e apoi complex, prin fervoarea, ambiþia ºi geniali-
un alt factor, cel editorial: miile de articole tatea cu care ºi-a alcãtuit o operã ºi a marcat
publicistice, rãmase, în mare, necunoscute istoria unei literaturi. 4. Refuzul romanului
publicului larg, excepþie fãcând cele câteva cãlinescian, într-o epocã în care fuga de lite-
antologii, aproape uitate. Dincolo de aceste raturã consemneazã o crizã acutã a litera-
evidenþe, transpar o sumã de explicaþii: turii (înþelegând, prin aceasta, nu doar
1. Cãlinescu intimideazã cititorul actual, prin descalificarea literaturii scrise în lupta cu
monumentaliltatea operei, prin hãþiºurile cultura de divertisment, ci ºi cãutãrile unor
uriaºe ale publicisticii, prin spiritul enciclo- modalitãþi revelatoare de manifestare a
66
G. Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã

romanului contemporan). 5. Prejudecata manizat. Astfel cã opera sa se pigmenteazã


criticii tinere conform cãreia modelul cãli- de tot mai vizibile urme ale unei dezinte-
nescian e un model bãtrânicios, neproductiv grãri, în sensul cã personajele centrale se
ºi dificil de urmat. Totuºi, prin editarea vo- disipeazã, toate, fãrã speranþe de soliditate,
lumelor de publicisticã, elementul de nou- fãrã urme de reconciliere totalã cu argu-
tate, recuperator, va readuce, fãrã îndoialã, mentele plenitudinii – recognoscibile frec-
în prim-plan, alte amãnunte esenþiale din vent în creaþia de dinainte de 1945.
laboratorul imens de creaþie cãlinescian. Aºadar, o dezumanizare ºi o dezinte-
ºi un gând lãrgit grare pentru care arta nu mai respirã acel
Cãlinescu nu poate scãpa nevãtãmat de idealism tradus prin contemplarea univer-
la judecata moralã a Istoriei; fireºte, putem sului despre care vorbea în Ceva despre
spune cã prin adeziunea politicã n-a facut Flaubert2. Arta ne invitã, cred, începând cu
altceva decât sã-ºi protejeze opera sau situa- Scrinul negru, sã contemplãm acea faþã a ei
rea în societate, pur ºi simplu; dar ºi alþi care înseamnã glumã, gluma despre sine
scriitori aveau de apãrat creaþii impresio- însuºi; astfel cã arta nouã a lui Cãlinescu din
nante încã din perioada interbelicã. Faptele acest roman - în termenii aceluiaºi gânditor
sunt ºtiute, nu le reiau. Fãrã îndoialã cã re- spaniol – ridiculizeazã arta.
simte calvarul noii ordini politice, el, riguro- Cele douã formule nu trebuie luate tãios
sul care „întocmai cum brutarul îºi face ºi ultimativ; ele prezintã doar un proces de
pâinea, acasã, nu în mijlocul strãzii” - cum semiobscuritate ºi, parþial, de aneantizare a
spune undeva - îºi urmeazã cu o regulari- creaþiei ºi a biografiei din aceastã perioadã
tate nemþeascã, de un firesc absolut, progra- instabilã; cei doi termeni nu se încarcã de
mul de scris. toate sensurile, ci folosesc doar acel nivel al
„Gândesc viaþa ca un interior de pira- semnificaþiilor care explicã o retragere, o
midã hermetic sigilat ºi chipurile scumpe cãdere ºi o estompare generalizatã, din
din jurul meu împietrite ca simulacrele de pãcate. Nu întâmplãtor, romancierul va
pe sarcofage”, nota scriitorul într-un articol exersa prin Ioanide un hazard al firii, acea
din 19641. E una dintre mãrturiile care stare de cãdere în umanitate sesizabilã în
explicã cel mai fidel ezitãrile ºi dezamãgirile Scrinul negru...
criticului de dupã rãzboi. G. Cãlinescu trece Într-o oarecare mãsurã neclarã, „obiº-
printr-un proces de depersonalizare,
nuitã” sã predomine în toate, creaþia cãli-
mergând spre o atitudine de dezumanizare
nescianã încearcã sã-ºi pãstreze o unitate
a lumii, în termenii lui y Gasset. Prin asta nu
nediferenþiatã în perioada totalitarã. Drama
vreau sã spun cã omul se transfigureazã ati-
tudinal ºi astfel reþinem un Cãlinescu lui Cãlinescu se împarte între popularitatea
moralmente alunecos. Nu. Prin dezumani- de dinainte de 1945 ºi lupta împotriva
zare înþeleg procesul prin care trece criticul impopularitãþii de dupã aceastã datã.
în etapa postbelicã: unul de rulare obligato-
rie a mãºtilor, de travestire artisticã prin Îndãrãtul apocalipselor...
rolul de romancier, prin estompãrile de
explorare creativã cu rãsfrângeri sociale, Ioana CISTELECAN
prin trucarea fermitãþii, în fine, prin ati-
tudinea retractilã, inerentã timpului; e Deºi anunþatã generos de cãtre Adriana
vorba de o dezumanizare în primul rând Babeþi drept „o foaie de temperaturã (...),
artisticã, creatoare. Apoi, în lumea de hârtie dar ºi o hârtie de turnesol pentru sensibili-
vom identifica efectele marginalizãrii: tatea generaþiei mature care se auto-
lumea caricaturalã prezentatã de Cãlinescu caligrafiazã”, cartea Cristinei Chevereºan,
în roman traduce simptomele omului dezu- Apocalipse vesele ºi triste (Editura Cartea
1 Vechiul ºi noul în „Contemporanul” nr.1, 3 ian. 1964 cuprins în vol. Cronicile optimistului, EPL 1964, p. 439
2 „Contemporanul”, nr. 37 din 14 septembrie, 1956.
67
Dosar

Româneascã, Bucureºti, 2006), nu-ºi probea- cercetãri sistematice asupra literaturii tinere
zã pe deplin nici utilitatea, nici anduranþa de facturã recentã (...).”)
criticã decât în limitele unui exerciþiu inter- Ceea ce ni se promitea obstinant-amînat
pretativ abandonat într-o certã ingratitu- în (De)Generaþia diferenþei sau generaþia elec-
dine a momentului, a imediatului. Senzaþia troºoc, ºi anume o analizã auctorialã detali-
de încropealã nu e înlãturatã nici mãcar de atã, s-a dovedit a se plia unei strategii de
efortul autoarei de a schiþa un studiu intro- seminar studenþesc: constantele volumelor
ductiv menit sã identifice ºi sã clarifice interpretate la nivel tematic, semantic ºi de
coordonatele ce alcãtuiesc spaþiile comune limbaj, astfel încât, din când în când, avem
volumelor de prozã luate în discuþie ori impresia cã asistãm la un curs practic de
rezonanþele diverse proprii acestora; deschi- interpretãri pe text, organizat docil-univer-
derea sa e mai degrabã o miniparadã de sitar, ºi cã nimic din tipicurile categoriale ºi
bibliografie, de comentariu minimal la alte subcategoriale ale textului nu va scãpa
comentarii critice ce se lasã întreþesute, neatins; din nou o aglomerare de citate jus-
jonglate, abuzând textul, practicã, de altfel, tificative pe fiece paragraf, picant inserân-
bine cotatã academic, dar nu tocmai dul- du-se din loc în loc exprimãri ambigue, pe
ceag gustatã ca eseu critic. Protejându-se care ne vom rezerva dreptul de a le pune pe
îndãrãtul unei nonpretenþii de exhaustivi- seama erorii de corectare a editurii?!...; o
tate analiticã, dar recurgând totuºi la un ter- retoricã – pe ici, pe colo – buclucaº confesi-
tip cvasiingenios de a contura ºi delimita, ab vã, þintind probabil ca rezultat un comenta-
initio, niscaiva direcþii limpezi ale „pro- riu înzecit digerabil, dar care eºueazã într-o
moþiei” de prozatori disecaþi, ea nu reuºeºte incertã ºi alunecoasã inter-relaþionare ºi
interdependenþã a discursului original-
sã se sustragã practicii deja canonizate la
ficþionalizat ºi a celui critic, personalizat.
noi de a publica, în fapt, culegeri de cronici,
(„Cu metafore ºi creaþii alegorice se hrã-
mai mult sau mai puþin lucrateexpandate
neºte însãºi proza Ioanei Baetica (...) te-aº
plauzibil, adunate din varii reviste ale
penetra cu arcuºul ºi te-aº transforma în muzicã
vremii. Plasarea în fragmentar ºi-n vulnera-
(40)” ; „Dupã cum o anunþã ºi titlul – menit
bil o paºte chiar de la alegerea extrem ºi
a stârni simultan ilaritate ºi curiozitate -,
injust-limitativã a „generaþiei” pretextate de primul volum al lui Dan Lungu la Polirom
studiu: În primãvara lui 2004, odatã cu un se plaseazã în zona periferiilor cu iz de stan-
prim val de ºapte prozatori, Editura dard (...)”; „Primul gând la atingerea Fairiei
Polirom lansa pe piaþa româneascã de carte închise mi-a fost: «Doamne, nu roboþi»! Era,
sloganul Votaþi literatura tânãrã!”; admiþând cred, reacþia normalã a cititorului incapabil
cã-n aceeaºi paradigmã ºi-ar avea locul juni prin natura sa sã îºi suspende neîncrederea
scriitori promovaþi ºi de alte edituri, printre pentru a plonja într-un anumit tip de lume
care ºi Brumar, cel puþin bizarã ne pare opþi- S.F.”; „Cu toate acestea, gustul pentru
unea sa de a-ºi miniaturiza deliberat demer- autenticitate ºi rebeliune se pãstreazã neal-
sul, vãduvindu-l din start de persuasiune. terat, antieroii din 69 rãmânând niºte sinu-
Cã datoritã unei, sã zicem, inspirate politici cigaºi încrâncenaþi ai fiecãrei clipe, lãsând
editoriale de promovare a produsului, a cu limbã de morþi succesive istoria propri-
cãrþilor ca atare, receptarea criticã ºi nu ilor rãtãciri” )
numai a prozatorilor a fost explozivã - e o Ca marcã înregistratã „Cristina Cheve-
realitate pe care nu o contestã nimeni, dar sã reºan” s-ar fi dorit consecventa sa nevoie de
regalezi un volum de aproape 300 de pagini decantare, de montare ºi demontare a textu-
unei grupãri, fie ea ºi moºitã de Polirom, ni lui, amprentat însã de absenþa unei minime
se pare un zel pãgubos, lesne atacabil în axiologizãri pertinente ºi stagnând într-un
sfera aplicabilitãþii sale ºi a rezistenþei radio- academic tenace domesticizat, neconvingã-
grafiei critice. („Factura eclecticã a grupului tor, din pãcate, traversat de handicap de la
propus de Polirom explicã, cel mai probabil, intenþie pânã la construcþie argumentativ-
inexistenþa pânã la acest moment a unei finitã.
68
Comentarii

Antonio
PATRAS,
Seducþia
imperfecþiunii
În acelaºi an (1969) apãreau douã gândire „lichterian”, fãrã sã ambiþioneze
„cãrþulii” de foarte ingenioasã facturã frag- inventarierea ºi clasificarea ideilor într-un
mentar eseisticã – Viaþa ºi opiniile lui „sistem”, ºi Simptomele, ignorând tentaþia
Zacharias Lichter ºi Simptome –, semnate de exhaustivitãþii, configureazã din fragmente
tinerii pe atunci critici literari Matei ºi notaþii disparate imaginea vie a unei
Cãlinescu ºi Virgil Nemoianu. Cu o coeren- inteligenþe in actu, rãsfrântã în oglinda cu
tã structurã epicã ce transmitea, în forma mii de feþe a sensibilitãþii. Dar, dincolo de
parabolei, idei de scânteietoare originalitate valoarea lor strict esteticã ºi de particulari-
ºi subversivã îndrãznealã, microromanul tãþile „generice”, extrem de interesant e cã
mai vârstnicului Matei Cãlinescu reuºea sã ambele texte constituie nucleele modela-
impunã ºi un memorabil, cum l-a definit toare ale programului teoretic ºi ale viziunii
cândva Eliade, „personaj-mit” (singurul critice împlinite ulterior în studiile care le-au
„tip” de personaj înzestrat cu „o conºtiinþã adus celor doi autori prestigiul internaþio-
teoreticã a lumii ºi a propriului destin”), nal. Dar, pe când Viaþa ºi opiniile lui Zacharias
profet modern propovãduind doctrina Lichter a fost mereu reeditatã, câºtigându-ºi
mântuirii ºi a libertãþii individuale prin binemeritata preþuire a criticii ºi a publicu-
refuzul integrãrii într-o societate inaccep- lui cititor, Simptomele, în schimb, nu au avut
tabilã. Faþã de „jucãreaua” aceasta cu tâlcuri un ecou pe mãsurã, nedreptate asupra
grave, anunþând parcã prin simbolice bãtãi cãreia încearcã sã atragã atenþia paginile de
de gong pericolul vinovatei servituþi volun- faþã.
tare, Simptomele lui Virgil Nemoianu au o Ideea scrierii unui jurnal „de noapte”, de
mai pronunþatã tãieturã ludic-livrescã, un idei ºi notaþii voit impersonale i-o datoreazã
caracter mult mai liber, de exerciþiu intelec- Nemoianu, dupã propriile mãrturisiri, lui
tual, improvizaþie voioasã, apropiatã com- Ion Negoiþescu, traducãtorul lui Lichtenberg
poziþional de tipul eseului conversaþional ºi ºi prietenul câtorva dintre cei mai remarca-
al notaþiilor fragmentare care au fãcut faima bili tineri intelectuali care începeau sã se
lui Lichtenberg ºi a câtorva diletanþi superi- afirme la începutul anilor ’60, mai toþi pro-
ori, rataþi din prea multã imaginaþie, din- veniþi din mediul universitar, poligloþi ºi cu
tr-un soi de nerãbdare a spiritului însoþind studii solide (printre ei, ºi Matei Cãlinescu,
mereu sentimentul inutilitãþii, plictiseala ºi Toma Pavel). Grupând fragmentele în
gândului dus pânã în pânzele albe, gustul jurul unor teme-nucleu, de unde ºi impresia
fad al ideii prea mult timp frecventate. unei organizãri pointillist-muzicale, fãrã o
Oricât am cãuta, nu vom gãsi în Sim- minimã preocupare pentru desfãºurarea aºa
ptome nici un fel de suport epic, fie ºi sche- zicând „pe orizontalã”, succesiv-linearã,
matic, menit sã vehiculeze un mesaj anume Nemoianu a inventat, în maniera jocului
ori semnificaþii cu schepsis, autorul dorind livresc, ºi o strategie paratextualã deloc
parcã sã exploateze numai virtuþile expre- complicatã, în pofida aparenþelor: dupã o
sive ale compoziþiei fragmentar-dialogale, scurtã notã a „editorului” (fictiv, fireºte),
numai, dupã o fericitã formulare, „roma- discursul e atribuit lui Pius F., mai mult
nescul ideii”. Aºa cum cartea lui Matei bandã de înregistrat decât alter ego auctorial
Cãlinescu scoate în evidenþã un mod de vehiculând o gândire proprie. Credibilitatea
69
Antonio Patraº

acestui personaj delegat cu funcþia reflec- tor, în special ipotezei privind intenþia mis-
tantã (ca „martor”) e subminatã din capul tificatoare a autorului care-ºi va fi imaginat
locului, nu însã pânã într-atât cât sã-l com- ºi el ºi va fi pus în scenã, asemeni eruditului
promitã cu totul, dupã cum ar fi vrut insi- iluminist transilvan în subsolul eroi-comicei
nuantul editor. Pius F. nu face altceva decât sale poeme, spectacolul tuturor interpre-
sã consemneze ce spun ceilalþi ºi, în special, tãrilor posibile ale propriului text, de la ni-
magistrul Clarian (abia acesta un purtãtor velul celei mai rudimentare literalitãþi pânã
de cuvânt al autorului). Forma literarã nu e la glosa savantã ºi acribiosul comentariu
totuºi deloc „întâmplãtoare, aºa cum natura filologic. Dar, spre deosebire de ceea ce se în-
produce uneori spontan lucruri folosi- tâmplã în „subterana” Þiganiadei, aºa-zisele
toare”, dupã rãutãcioasele vorbe ale edi- „personaje” (menite sã joace, în fapt, rolul
torului. Oricât de îndoielnic din punct de de simple chei muzicale”, un fel de comen-
vedere al inteligenþei, Pius F. tot un repre- tatori imaginari, dar nu ai unui text anume,
zentatant ficþional ce vehiculeazã mesajul ci ai literaturii în genere) din cartea lui
autorului rãmâne, iar observaþiile sale din Nemoianu nu se disting mereu unele de
Cuvântul înainte nu-l incrimineazã în aseme- celelalte prin discurs, iar criticul nici nu þine
nea mãsurã încât sã ne facã sã ignorãm sã dramatizeze printr-un veritabil dialog
punctul sãu de vedere. Vag personalizatã, cuvintele participanþilor la „banchet”. Sen-
perspectiva „martorului” acestuia indicã zaþia de monotonie stilisticã persistã, în
dorinþa de a intra în dialog cu celelalte per- ciuda nuanþãrilor ºi perspectivelor care
sonaje – instanþe discursive. Din spusele lumineazã aspecte infinitezimale ale ideii,
sale, admiraþia i se îndreaptã constant cãtre iar fragmentele nu se succed în virtutea
Clarian, înþeleptul ale cãrui opinii ºi vorbe unui determinism cauzal (ceea ce am men-
memorabile îºi propune sã le tezaurizeze cu þionat deja, anticipând), pentru cã autorul se
sfinþenie. Ca prieten al maestrului, demn de fereºte sã punã un diagnostic, nu are încre-
consideraþie i se pare, apoi, Almador, indi- dere în instrumentele logicii ºi nu „ergo-
vidualizat mai pregnant ºi prin trãsãturi teazã”, manifestând o accentuatã mefienþã
fizice: „om mare de stat, butucãnos ºi puter- în raport cu orice formã de dogmatism.
nic, cu faþa blândã, de copil, care se supãra Deºi Simptome a fost, în punctul de ple-
rar ºi zgomotos”. Cu ceva rezerve e acceptat care, un jurnal de idei, un jurnal totuºi,
totuºi pe lângã ilustrul tandem Pterodacti- accentul se pune îndeosebi pe impersonali-
lul, individ „negru la gând, ca ºi la chip, tatea „simptomelor”, ºi nu pe subiectivi-
ciolãnos, dezarticulat ºi oacheº”. Credincio- tatea opiniei sau pe rezonanþa pe care ar
sul discipol þine sã-ºi exprime nedumerirea putea-o avea impresia în planul conºtiinþei
faþã de toleranþa magistrului care i-a îngã- individuale, iar percepþiile prea personale
duit în preajma sa pe Tironides ºi sunt proiectate pe un ecran abstract, golin-
Spiridanik, „doi mãscãrici obraznici”, unul du-se parcã de orice încãrcãturã afectiv-
„mic ºi rãu”, celãlalt de-a dreptul „stupid”, emoþionalã. De aceea nici nu sunt persona-
dar ºi pe „filfizonul” Adelhio, „un monden jele altceva decât pure abstracþiuni, cu o
nãzuros”. În fine, piosul cirac binevoieºte funcþie strict retoricã, mãºti în care eul auc-
sã-ºi încheie precuvântarea, nu fãrã a-ºi lua torial se deghizeazã ºi se descompune ca o
anumite mãsuri de prevedere care sã-l esenþã rarã, de nerecunoscut la analiza în
absolve de eventualele reproºuri ale citito- retortã. Unitatea monoliticã a acestui „eu”
rilor onorabili ºi cu „naturelul” poate cam se risipeºte parcã într-o puzderie de frag-
prea simþitor: „dacã am înregistrat ºi unele mente, ca tot atâtea „simptome”,
din ieºirile groteºti sau superficiale ale invi- dezvãluind caracterul multiplu ºi inepuiz-
taþilor, am fãcut-o doar ca sã stârnesc râsul abil al lumii, al specularitãþilor inextricabile
ºi oprobriul lumii”. nãscute la hotarul instabil, nelãmurit dintre
Lectura textului propriu-zis dovedeºte viaþã ºi text.
caracterul în fond amuzant-inventiv al pro- Teoreticianul de mai târziu al „secun-
logului, dând apã la moarã cârcotaºului edi- darului” gãseºte de la început „metoda” cea
70
Seducþia imperfecþiunii

mai adecvatã „criticii simptomatologice”: „literatura simptomatologicã” ilustreazã


aceasta presupune refuzul interpretãrii ºi modul în care „accidentalul se articuleazã în
relativizarea maieuticã a punctelor de general”, pe linia „eseismului” ce marchea-
vedere, fãrã însã a postula o relaþie directã zã traseul ipotetic, conjectural al gândirii, de
(senzorialã), nemediatã (de conºtiinþã) cu unde ºi forma „deschisã” a textului.
obiectul interpretãrii, pe linia a ceea de „Simptomele” sunt, aºadar, un catalog
Susan Sontag numea, într-o carte care a avut de impresii ºi notaþii pur descriptive ºi,
momentul ei de glorie, „erotica artei”. deopotrivã, de reflecþii. Oricât de ceþoasã,
„Simptomatologia” – cu toate elementele percepþia creeazã mereu „efectul de real”,
comune ce ar apropia-o de diverse alte pentru cã prinde aspectele vii, tranzitorii ale
„teorii” ori „concepþii” specifice mai cu lumii fenomenale, însã reflecþia, deºi adoptã
seamã postmodernitãþii (de la „gândirea mecanismele paradoxului ºi abandoneazã
slabã” la tot arsenalul subiacent de valori cãile raþionamentului silogistic, din dorinþa
„alternative”) – constituie, iatã, o „invenþie” de a nu ajunge mereu la aceleaºi concluzii
demnã de cel mai viu interes, configurând o prin aceeaºi, lemnoasã, dialecticã, sfârºeºte
ramurã aparte a acelei încã de Nietzsche invariabil în stereotipie. O datã constituit
elogiate „ºtiinþe” care are ca scop obser- „procedeul”, prin evitarea obstinatã a
varea ºi analiza „suprafeþelor”, a „epider- cliºeelor ºi a locurilor comune, se cristali-
mei” lucrurilor. Dacã e adevãrat ce se zice, zeazã ºi un modus cogitandi ce ajunge sã fie
cã nu iese niciodatã fum fãrã foc, prin chiar parodiat chiar în text, unde am gãsit expri-
existenþa sa, „simptomatologia” semnali- matã ideea cã orice paradox, mâncat de
zeazã substanþialitatea realului, a existenþei rugina timpului, se transformã într-o for-
„pline”. Autorul însuºi sublinia, de altfel, cã mulare de înfiorãtoare banalitate. Iatã câte-
71
Antonio Patraº

va exemple: Maestrul Clarian afirmã într-un


loc: „Eleganþa este disimularea izbutitã a
efortului creator”, „Modestia este o formã a
orgoliului, iar timiditatea poate fi o formã
dispreþului. Timiditatea este, în orice caz, o
urmare a plictiselii ºi a lipsei interesului, a
absenþei în interlocutor a unor stimuli sufi-
cient de puternici pentru a înfrânge inerþia”.
În acelaºi spirit, „mãscãriciul” Spiridanik, în
vorbele cãruia gândirea maestrului e mai-
muþãritã parodic, îndrãzneºte sã constru-
iascã ºi el trouvailles à la manière de: „Teri-
bilismul este o formã a modestiei”. În fine,
pânã ºi cinstitul Pius F. încearcã sã-ºi imite
profesorul, nu din obrãznicie, ci din prea
multã obedienþã, dând drumul în lume
unor panseuri de întristãtoare previzibili-
tate: „La unii timiditatea e orgoliu, la alþii
orgoliul e timiditate” etc.
Simptomatologia pune, aºadar, în relief,
deopotrivã, existenþa ca proces ºi gândirea ca
structurã, fãrã a manifesta vreun interes
oarecare pentru un conþinut anume. De aici
ºi funcþia privilegiatã a imitaþiei ºi însemnã-
tatea „mãºtii” (s-ar umple destule pagini
prin selectarea secvenþelor cu acest subiect),
cum ºi rolul aparte al parodiei, care se aflã
faþã de obiectul-model într-un raport simi-
lar celui dintre „simptom” ºi „boala” la care tul”, amatorul superior care refuzã robia
acesta poate trimite. Oricum, ca formã „se- specializãrii, aºa cum veritabilul aristocrat
cundarã”, mai bine zis „secundã” în raport cultiva artele liberale fãrã a persevera exce-
cu „originalul”, parodia „submineazã”, dar siv în vreuna anume, fãrã a risca sã-ºi
ºi scoate în luminã modelul, vãdindu-i cele piardã libertatea pentru atâta lucru. Iatã ce
mai caracteristice articulaþii. O formã incon- crede Adelhio: „în momentul în care ºtii
sistentã ºi lipsitã de originalitate nu poate fi prea mult despre un lucru el începe sã devi-
parodiatã. Altã variantã de mimetism, nã vulgar. Familiaritatea excesivã cu un
spontanã (am vãzut, ca în cazul lui Pius F.) domeniu al cunoaºterii degenereazã în ordi-
o reprezintã prostia, cu care inteligenþa nar ºi strident. De aici distincþia diletan-
întreþine de altfel raporturi dintre cele mai tismului” sau, cum se caracterizeazã pe sine
fertile, binecunoscute lui Erasmus ºi atâtor „maestrul” Clarian: „Sunt prea leneº ca sã
altor cãrturari care nu dispreþuiau bucuriile citesc filosofie ºi prea ambiþios ca sã nu o
vieþii: „O inteligenþã completã are neapãratã fac. Sunt prea leneº ca sã fac curte femeilor
nevoie sã-ºi asimileze prostia. De altfel, ºi prea curios ca sã nu o fac. Sunt prea leneº
acesta este principalul pãcat al multor ca sã fac carierã, dar o fac din plictisealã.
inteligenþe moderne: o lipsã practicã printre Sunt prea leneº ca sã fiu religios, dar o fac
însuºiri. Prostia trebuie sã fie o însuºire a din simþ al datoriei”.
inteligenþei în rând cu, de pildã, forþa, efi- Urmând aceeaºi „logicã” simptomato-
cacitatea, amplitudinea, generozitatea” etc. logicã, vom spune cã numai înþeleptul, recte
Cine face, de fapt, simptomatologie? diletantul, se poate „prosti”, punându-ºi pe
Evident, „diletantul”, adicã – þine sã pre- cap tichia cu clopoþei. Specializarea duce la
cizeze autorul – „uno que si diletta, delectan- autarhie, la întristãtoarea sterilitate a
72
Seducþia imperfecþiunii

gândirii rupte de universul viu, bogat ºi Aulus Gellius, marii ei reprezentanþi din
contradictoriu al simþurilor. De aceea se ºi antichitate, pe Burton ºi Browne în Anglia
afirmã repetat necesitatea adecvãrii ideii la barocã, pe Lichtenberg în vremea iluminis-
realitatea concretã: simptomatologia nu e mului etc. Din literatura românã selecteazã
nicidecum o manifestare a acelei maladii „din manualele lui ªincai, din comentatorii
spirituale constând în carenþa generalului ºi de subsol ai Þiganiadei, din Odobescu,
numitã de Noica într-un ingenios eseu dintr-o enciclopedie medicalã apãrutã la
„catholitã”. Nu despre o carenþã e vorba, cât Buzãu în 1910 ºi premiatã de Academie”.
despre accentul ºi preþuirea pe care le Autorul sublinia, de asemenea, rolul „co-
dobândeºte individualul în raport cu gene- mentariului” în delimitarea hotarelor mereu
ralul, nu ignorat, dar vãzut ca sterilã glisante dintre criticã ºi literaturã: „literatu-
abstracþiune: „Abundente sunt afirmaþii ca ra simptomatologicã se comportã ca o cri-
acestea: îmi iubesc tatãl, dar iubesc mai ticã. Ea comenteazã existenþa, ilustreazã
mult adevãrul (Anna Comnen, S. XII). Ele legile (mai ales în abaterile lor). În schimb,
nu ne indigneazã în mãsurã suficientã. critica simptomatologicã se comportã ca o
Ipocrizia lor se învecineazã cu bestialitatea. literaturã: ea construieºte liber cu material
Sunt împotriva firii ºi manifestãri ale dege- literar. (...) O criticã simptomatologicã se
nerãrii”, „Fiecare om reprezintã o specie pe comportã faþã de obiectul literar ca literatu-
cale de dispariþie, deci nu poate fi ucis” etc. ra simptomatologicã faþã de obiectul real”.
Insistând pe aceeaºi direcþie, trebuie Acum, când avem la îndemânã mai toate
remarcat cã autorul nu-i face lui Clarian nici cãrþile profesorului stabilit de ani buni în
mãcar schematic portretul fizic, pentru cã America, microficþiunea aceasta eseisticã
personajul întruchipeazã spiritualitatea în n-ar putea fi oare cititã ºi ca un „subsol” al
starea cea mai purã, de „neprihãnit îngheþ”. textelor critice propriu-zise, dacã acceptãm
Celelalte „ipostaze” (personaje) sunt însã – ºi nu vãd ce ne-ar împiedica – reversibili-
vizibile, iar caracterul acesta concret suge- tatea raportului literaturã-criticã? Cu sigu-
reazã tocmai „întruparea” dialogicã a spiri- ranþã! Dacã citim atent, vedem cum Clarian,
tului însuºi, aºa cum profunzimea se Almador ºi toate celelalte personaje de
dezvãluie în „suprafaþã”, iar „blânda plu- „galerie” formuleazã ideile de la care s-a
ralitate” (dupã o expresie a filosofului de la revendicat mai apoi criticul, atât în studiul
Pãltiniº), aspectele diverse ale universului dedicat expresiei sentimental-idilice în lite-
vizibil fac cu putinþã înþelegerea ºi justifi- ratura secolului al XVIII-lea, cât ºi în cele-
carea existenþei trãite, blagian ºcolãreºte lalte volume care i-au adus îndreptãþita
vorbind, „întru mister ºi pentru revelare”. notorietate, îndeosebi Îmblânzirea roman-
Într-un pasaj semnificativ se stabilesc cât se tismului ºi O teorie a secundarului. Cele mai
poate de limpede raporturile pe care le îndrãzneþe presupoziþii aici sunt expuse, în
întreþine creaþia spiritualã „înaltã” cu for- aceastã cãrticicã de mare rafinament stilistic
mele ei „secundare”, mai precare ºi mai mo- ºi reflexiv. Aºa cum eseistica lui Eliade
deste, dar la fel de necesare: „Aceste patru conþine într-o formã mai liberã ºi mai spon-
tipuri (epigonul, diletantul boem, diletantul tanã lucrurile cu adevãrat importante ºi
gentilom ºi eruditul, n.n.) alcãtuiesc conste- originale pe care istoricul religiilor ºi-a
laþia marelui creator, îl înconjoarã în dans clãdit ulterior, cu rãbdare, opera de erudiþie,
perpetuu, îi dau relief ºi perspectivã, îl scrierea aceasta de tinereþe a lui Nemoianu
salveazã de la naufragiu. Nu arareori proge- scoate la ivealã cele mai vii ºi fecunde ele-
nitura marelui creator se transformã în ori- mente ale formãrii personalitãþii sale, cu
ginea sa”. obsesiile, idiosincraziile ºi fervorile de atun-
Într-un fragment neinclus în volum, dar ci. Recomandare suficient de convingãtoare
elaborat în aceeaºi perioadã (Preludii la o pentru a ne determina sã scuturãm praful
criticã simptomatologicã), Nemoianu stabi- de pe copertele Simptomelor ºi sã le aducem
leºte ºi o „tradiþie” a „literaturii simptoma- în faþã, la luminã, dacã nu chiar pe primul
tologice” care ar numãra pe Macrobius ºi raft, oricum, undeva mai la îndemânã.
73
Alina Prima diferenþã care ar putea sã atragã
atenþia este aceea legatã, iarãºi, de context.
CRIHANÃ ªi într-un caz, ºi în celãlalt, avem de-a face
cu o societate în dezechilibru ºi cu o nevrozã
colectivã, numai cã „optimiºtii” din ’45-’48
„Cazarma scriitorilor” nu cunoscuserã adevãrata noapte totalitarã.
(„Pânã la 30 august 1948, aratã Daniel
ºi ritualul primãverii”. Barbu, când, prin decretul 221, se înfiin-
þeazã Direcþia Generalã a Securitãþii Popo-
Generaþia ’60: între rului, strategia comunistã nu a fost de tip
represiv, ci a adoptat un caracter care ar
compromis putea fi denumit politico-juridic.”2) ªi ne
vine greu sã credem cã în rândurile intelec-
ºi rezistenþã tualitãþii româneºti nu penetrase nici cel mai
slab zvon despre crimele staliniste în deru-
lare la momentul în care ceahlãii literaturii
„Mica primãvarã ceauºistã” însemna interbelice proclamau cu ardoare: „Lumina
pentru tinerii scriitori debutaþi la începutul vine de la Rãsãrit”.
deceniului naºterea unei frumoase iluzii: Spre deosebire de primii tovarãºi de
pentru elita politicã însemna cã jumãtate drum, tinerii ºaizeciºti aveau în spate o ex-
dintre obiectivele vizate în planul de perienþã a terorii: Nicolae Breban are perfec-
atragere a intelighenþiei ºi de implicare a tã dreptate sã acorde generaþiei sale aceastã
acesteia în scenariul consolidãrii propriei circumsatanþã atenuantã. Unii dintre ei, ca
legitimitãþi erau îndeplinite. Acesta este un Paul Goma sau Alexandru Ivasiuc, tre-
fapt, nu o judecatã de valoare (ca sã citãm cuserã deja prin infernul închisorii politice.
un analist de marcã al mitologiei comu- (Trecem, deocamdatã, peste faptul cã Paul
niste). Orice cunoscãtor al istoriei noastre Goma nu ar fi de acord sã fie pus pe aceeaºi
totalitare va fi de acord cã „liberalizarea” treaptã cu „compromisul”, într-o fazã ulte-
din anii ’60 a fãcut parte dintr-un abil rioarã a epocii de aur, Saºa Ivasiuc: cititorii
demers al puterii, menit sã racoleze Culorii curcubeului îºi vor fi amintit cã auten-
ticul disident Goma nu putuse sã-ºi ierte
„tovarãºii de drum”, fãrã ca aceºtia sã aibã
detractorii, nici mãcar în faþa spectacolului
timp sã conºtientizeze atragerea în capcanã.
morþii.) ªi nimeni nu se poate îndoi de
Din nou, contextul psihoistoric marcat de
bunacredinþã a unui Paul Goma, atunci
traume profunde a avut un rol hotãrâtor:
când se lãsa sedus de spectacolul tânãrului
trebuie sã le dãm dreptate, cel puþin în acest
lider Ceauºescu, unul care pãcãlise ºi Occi-
punct, unora dintre actualii candidaþi la dentul! Revenind, „compromisul” colegilor
rolul de þapi ispãºitori, „bãtrânii” generaþiei sãi de generaþie, conºtientizat ºi asumat
’60, cei care au gustat atunci din paharul ulterior (dupã tezele din iulie ’71) în numele
puterii. „recâºtigãrii esteticului”, nu poate fi anali-
Nu credem cã între gestul elitei scrii- zat în afara raportãrii la aceste circumstanþe.
toriceºti care, la jumãtatea deceniului ºapte, Fãrã a aluneca pe panta analizei (ne rezu-
grãbindu-se sã punã „mâna pe ceea ce mãm, deocamdatã, la a prezenta respectivul
aducea a «putere» în materie de viaþã lite- context, aºa cum apare el îndeosebi în dis-
rarã: reviste, edituri, manuale, etc.”1, a cursul istoriografic contemporan, inclusiv
purces la lupta pentru „recâºtigarea estetic- în istoriografia literarã), sã precizãm cã
ului” ºi „tovarãºii de drum” din primii ani „rezistenþa” nu poate fi, nici ea, cuantificatã
de dupã 1944 poate fi pus semnul egalitãþii. þinând cont doar de gesturile scriitorilor ca
1 Laurenþiu Ulici, Literatura românã contemporanã. I – Promoþia ’70, Bucureºti, Eminescu, 1995, p. 64.
2 Destinul colectiv, servitutea involuntarã, nefericirea totalitarã: trei mituri ale comunismului românesc, în
Miturile comunismului românesc, ed. cit., p. 187.
74
Generaþia ’60: între compromis ºi rezistenþã

indivizi sociali, care se trezesc înglobaþi în de o anumitã autonomie, fie ºi relativã.”3


mecanismul puterii dupã ce se hrãniserã cu Dacã în deceniul al ºaptelea scriitorii
iluzia liberalizãrii. „Rezistenþa prin culturã / sunt lãsaþi sã-ºi construiascã în relativã
scriiturã” înseamnã cu mult mai mult decât liniºte, sub privirea ocrotitoare a partidului
rezistenþa unor oameni în faþa unui sistem ºi a secretarului sãu general, cetatea idealã
totalitar (neo)stalinist întemeiat pe teroare, (una care va bântui, în romanele generaþiei,
oricât de rafinatã ar fi aceasta. Ea înseamnã, universurile ficþionale), în deceniile urmã-
în primul rând, rezistenþa artei autentice, a toare „micile compromisuri” vor determina,
literaturii în speþã, în faþa presiunii ideolo- în negocierea dintre elita intelectualã ºi pu-
gice, ameninþând transformarea canonului tere, cantitatea de libertate esteticã indis-
exclusiv într-un instrument de legitimare a pensabilã supravieþuirii artei autentice
puterii. Cercetãtorul literaturii postbelice într-un context al relansãrii masive a dog-
preocupat de condiþionãrile canonului ar matismului. Atitudinea relativ tolerantã a
trebui sã se intereseze, în primul rând, de cenzurii vis-à-vis de unele erezii ale scriito-
rezistenþa cãrþilor. rilor nu poate fi redusã la ideea de „schimb”
Modul pervers în care puterea îºi reciproc avantajos fãrã unele lãmuriri.
desfãºoarã instrumentele de seducþie în faþa Cititorului care a trãit în epoca respectivã ºi
scriitorilor atraºi de mirajul liberalizãrii, a gustat din deliciile vinovate ale evaziunii
precum ºi consecinþele automistificãrii aces- în utopia cãrþii (ca orice „supus totalitar”
tora fac obiectul multor mitanalize contem- care se hrãneºte cu iluzia pãstrãrii libertãþii
porane axate pe deconstruirea miturilor „în forul interior”) îi este familiar succesul
literaturii esopice care se voia atunci una
comunismului românesc. La fel ca istoria,
dintre formele rezistenþei.
literatura trebuie sã fie, în scenariul partinic,
În faþa unui atare succes, aripile scrii-
un instrument al puterii. Scriitorii ºaizeciºti,
torului autoproclamat disident, tot „în forul
ca ºi criticii generaþiei, care i-au sprijinit interior”, nu puteau decât sã creascã.
atunci, ca ºi acum, vor fi înþeles acest adevãr Puterea îi vinde artistului o iluzie în schim-
traumatizant atunci când, dupã lansarea bul unui capital simbolic pe care îl mediazã,
celebrelor teze deja amintite, asistau la un culmea, tocmai, literatura „subversivã”
nou spectacol al puterii, bazat, de astãdatã, care, în scenariul puterii, joacã, în plus, rolul
pe „denudarea procedeului”. de „supapã de siguranþã”, menitã sã asigure
O uriaºã deziluzie se va fi instaurat atun- defularea, prin intermediul „tratamentului
ci în „cazarma scriitorilor” ºi, odatã cu ea, o fabulatoriu”, a unei colectivitãþi aflate, din
culpabilitate care nu putea fi reprimatã nou, sub incidenþa nevrozei. Literatura
decât printr-o operaþie de substituþie, prin „esopicã” (pentru care acceptãm descrierea
aºezarea „micilor compromisuri” sub um- „cu voie de la miliþie”, numai cu precizarea
brela principiului rezistenþei prin estetic în cã nu dominanta „politicã” îi asigurã „rezis-
faþa tãvãlugului politic. „Oricât de binevoi- tenþa” în canonul autentic), ajunge sã devi-
toare ni s-ar fi pãrut, uneori, dupã 1964, ati- nã instrumentul de legitimare simbolicã a
tudinea culturnicilor faþã de scriitori, oricât scriitorului, a puterii ºi, oricât de paradoxal
de sincere baterile tovãrãºeºti pe umeri (...), ar putea sã parã, a întregului segment al
nu am încetat, în nici un moment, sã fim colectivitãþii care are acces la ea. În termenii
consideraþi instrumentele unei neîntrerupte lui I. Stanomir, „Dezvãluirea abuzurilor de-
ofensive ideologice. (...) Am fost evaluaþi, jiste serveºte doar pentru a întãri credinþa
clasificaþi ºi preþuiþi ca atare, iar literatura a poporului în iminenta clãdire a cetãþii
continuat sã fie socotitã o «rotiþã», un comuniste pe pãmânt. (...) Istoria în marº îºi
«ºurub» ºi atunci când, transpirând de feri- construieºte supapele de siguranþã – roma-
cire, eram încredinþaþi cã, undeva, sus, dupã nul/teatrul politic din deceniile 7 ºi 8 este
atâtea erori ºi rãtãciri proletculte, s-a înþeles, doar una dintre acestea.”4
în sfârºit, cã, spre a fi viabilã, arta are nevoie La baza pactului dintre scriitori, societate
3 E. Negrici, op. cit, p. 220.
4 Puterea ºi adevãrul, în Explorãri în comunismul românesc, vol. I, Polirom, Iaºi, 2005, pp. 326-327.
75
Alina Crihanã

ºi putere se aflã un fenomen de ocultare a avizat, al Moromeþilor sau al Princepelui nu ar


adevãrului care genereazã la primii o obse- ezita, cu condiþia unei abordãri oneste care
sie a recuperãrii ºi a “revelãrii” acestuia, fie sã recunoascã primatul esteticului în raport
ºi prin mijloace “esopice”, în interiorul ficþi- cu politicul, sã admitã cã se aflã în faþa unor
unii: “Era firesc ca adevãrul sã reprezinte o cãrþi „rezistente”.
obsesie (ºi nu numai pentru scriitori) într- Autorii din lista lui E. Negrici sunt con-
un regim al minciunii generalizate. Câtã sideraþi astãzi compromiºi, într-un grad mai
propagandã, atâta dorinþã de adevãr. (...) mare sau mai mic: pe prima poziþie în top se
Aceastã aspiraþie la adevãr (istoric, politic, aflã, aºa cum se ºtie, Eugen Barbu. De fapt,
social etc.) a dat naºtere, dupã 1966, unei li- stigmatizarea compromisului politic al
teraturi justiþiare, de reconsiderare a trecu- ºaizeciºtilor, între care Marin Sorescu, D. R.
tului falsificat ºi de dezvãluire a «racilelor» Popescu, George Bãlãiþã, Petre Sãlcudeanu,
societãþii socialiste. (...) Literatura pe care o A. Buzura sau Constantin Þoiu (cãrora li se
publicau pe atunci scriitorii cu astfel de adaugã „mânjiþii” de mai sus) este ante-
veleitãþi [cu „spirit civic”, n. n.] prelua o rioarã declanºãrii febrile a vânãtorii de
parte din funcþiile unei prese cu adevãrat trãdãtori ºi falsificatori ai istoriei de dupã
libere, ale unei istoriografii care nu avea, în 1990. O aflãm în cronicile Monicãi Lovi-
condiþiile date, cum sã meargã prea departe nescu de la Europa liberã, grupate dupã re-
cu dezvãluirile, ale unei sociologii ºi poli- voluþie în ciclul Est-etice. Sã ne oprim pentru
tologii ca ºi inexistente.”5 a face douã observaþii. Prima dintre ele
În aceastã categorie, a „literaturii tole- vizeazã curajul condamnãrii „trãdãtorilor”,
rate” obsedate de adevãr, Eugen Negrici, care trebuie pus în relaþie, credem, cu con-
autorul observaþiei de mai sus, aºazã proza textul în care se încadreazã respectivul
despre „obsedantul deceniu”, cãreia îi sub- demers. În cazul Monicãi Lovinescu, curajul
liniazã vocaþia, dacã nu construcþia „ale- este rezultanta unor circumstanþe speciale:
goricã” (fãrã a utiliza termenul), în cadrul autoarea atacurilor virulente la adresa
cãreia un spaþiu privilegiat îi este acordat unora dintre compromiºii de mai sus se afla
lui M. Preda, dar ºi lui I. Lãncrãnjan cu la Paris în vremea în care le lansa (anii ’80).
Cordovanii (!) ºi Al. Ivasiuc. În acelaºi sector Acesta este un fapt. Admiþând aceasta, nu
al prozei cu valenþe politice subversive, în afirmãm cã Monica Lovinescu nu avea
mod evident înclinate spre alunecarea în dreptate sã stigmatizeze aservirea politicã a
alegorie ºi parabolã, autorul Literaturii lui D. R. Popescu, preºedinte al Uniunii
române sub comunism plaseazã cele douã Scriitorilor în perioada respectivã, dupã ce
ficþiuni „istoriografice” ale lui Eugen Barbu, salutase, cu mai bine de un deceniu în
Princepele ºi Sãptãmâna nebunilor. Ne oprim urmã, publicarea romanului F. Þinem doar
aici cu clasificãrile operabile în interiorul sã atragem atenþia cã trãdarea indivizilor
literaturii subversive, pe care rãmâne sã le care s-au bucurat în epocã de onoruri, aºa
abordãm în alt capitol al lucrãrii. Motivul cum arãta undeva Paul Cernat6, trebuie
pentru care am selectat secvenþa citatã þine analizatã numai în raport cu contextul
de imaginea pe care discursul critic contem- respectiv ºi, ceea ce e încã ºi mai important,
poran o creioneazã prozatorilor „obsedaþi cã ea nu justificã în nici un caz condamnarea
de adevãr” din lista de mai sus, imagine cãrþilor la uitare.
care, din pãcate, se rãsfrânge în mod inad- Detractorii contemporani ai „rezis-
misibil asupra cãrþilor. Nu ºtim dacã tenþilor compromiºi” amestecã adesea cri-
romanele lui Ion Lãncrãnjan meritã sã teriile; pe de o parte, aplicã, în judecãþile de
rãmânã în canonul literaturii române post- valoare formulate asupra unei epoci, criteri-
belice; credem însã cã orice cititor (de aici ile alteia, o greºealã asupra cãreia atrãgea
sau de aiurea), mai mult sau mai puþin atenþia chiar ºi Adrian Marino, unul dintre
5 E. Negrici, Literatura românã sub comunism, Bucureºti, Editura Fundaþiei Pro, 2003, p. 167.
6 Cf. Scriitori pentru pacea Planetei, în Explorãri în comunismul românesc, vol. II, Polirom, Iaºi, 2005.
76
Generaþia ’60: între compromis ºi rezistenþã

cei care refuzã sã admitã realitatea unei au- (Romanul obsedantului deceniu între disidenþã
tentice „rezistenþe” ºi nu acordã prea mult ºi imposturã în Gulagul în conºtiinþa româ-
credit „autonomiei esteticului”, conside- neascã. Memorialistica ºi literatura închisorilor
rând atitudinea scriitorilor care adoptaserã ºi a lagãrelor comuniste), ambele preocupate
acest slogan „anacronicã, evazionistã, hi- de deconstruirea miturilor romaneºti þesute
perprudentã (...), chiar defetistã. (...) În orice în jurul „obsedantului deceniu”. În primul
caz, numai despre «rezistenþã prin culturã» studiu, contextul politic decide, în opinia
nu se putea vorbi.” Intelectualul rafinat care autoarei, asupra soartei prezente ºi viitoare
este Adrian Marino recunoaºte totuºi cã a formelor literare, în cel de-al doilea con-
„epoca era (...) plinã de ambiguitãþi”, cul- duita politicã a scriitorilor ajunge sã repre-
tivând „duplicitatea, dublul limbaj, ambi- zinte criteriul fundamental în condamnarea
guitatea în forme ºi benigne, ºi maligne.”7 cãrþilor.
Pe de altã parte, aceiaºi critici intransi- Asupra temei „rezistenþei” în construcþia
genþi amestecã politicul cu esteticul în abor- mitologiei autolegitimatoare a artistului
darea operelor, rezultatul fiind stigmati- vom mai avea prilejul sã revenim. Istoria
zarea cãrþilor acuzate de falsificarea istoriei. ºi-a spus cuvântul asupra compromisului ºi
O eroare pe care o putem repera, între altele, a rezistenþei intelectualilor (sau, cel puþin,
la Carmen Muºat (Canon ºi anticanon în aºa ar voi sã se creadã hermeneuþii sãi con-
romanul românesc postmodern în Perspective temporani). Istoria cu majusculã, aºa cum
asupra romanului românesc postmodern ºi alte fusese ea înþeleasã în lumea totalitarã. „Is-
ficþiuni teoretice) ºi la Ruxandra Cesereanu toriile” încã mai aºteaptã sã fie spuse.
7 Al treilea discurs. Culturã, ideologie ºi politicã în România. Adrian Marino în dialog cu Sorin Antohi, Polirom,
Iaºi, 2001, p. 20.
77
Rodica metodologic în „stilolingvisticã”, care prez-
intã o analizã a limbajului poetic stãnescian
SAGAIDAC nu în ipostaza de fenomen discursiv static,
ci dinamic, regizat de strategii ºi mecanisme
specifice de organizare a semnificaþiei.
Nichita Stãnescu Ideea principalã a cercetãrii constã în pro-
iectarea unui model în mãsurã sã expliciteze
ºi modernitatea modul în care se organizeazã discursul
poetic, aplicând o varietate de metode, in-

ºocantã clusiv o varietate de modele lingvistice. Este


vorba de cartea Oanei Chelaru-Murãruº:
Nichita Stãnescu. Subiectivitatea liricã.
Generaþia ’60 În consecinþã, propunem o analizã care
ºi contextul literar postbelic va încerca sã surprindã principalele aspecte
Figurã emblematicã a poeziei româneºti ale operei stãnesciene, plecând de la ideea
postbelice, Nichita Stãnescu este poetul cã avem de a face cu o poezie devidatã de
întemeietor prin excelenþã. Spectaculoasele sens în contrast cu exegezele care cautã
transformãri la care el a supus limbajul sunt sã-i atribuie semnificaþii.
mãrturia unui talent de excepþie, a cãrui În altã ordine de idei, semnalãm impor-
apariþie poate fi în aceastã privinþã com- tanþa raportãrii poetului la tradiþie. În acest
paratã doar cu cea a lui Arghezi. Autentica sens remarcãm douã atitudini în opera lui
sa vocaþie artisticã a creat o literaturã a cãrei Nichita Stãnescu. Una, de valorificare, în
violentã originalitate este o expresie nu doar primele volume; ºi alta, de parodiere, care-l
a resurecþiei modernitãþii lirice postbelice, ci situeazã într-o modernitate dogmaticã.
a întregii activitãþi artistice novatoare a se- Dacã în primul caz tradiþia este legatã de
colului XX. structura sa sufleteascã sau de o anumitã
Ineditul formulei poetice stãnesciene a etapã a creaþiei sale, în celãlalt caz, ea
stârnit reacþia imediatã a criticii literare, a devine pretext pentru afirmarea elemen-
cãrei derutã s-a manifestat într-o extrem de telor indicatoare ale unei modernitãþi ºocante,
variatã paletã de interpretãri, aºa încât o sis- prin explozia de imagini stupefiante,
tematizare devine practic imposibilã. Deºi aºezate într-o absolut uluitoare „limbã
scopul studiului nostru este altul, ni s-a poezeascã”.
pãrut totuºi necesarã o investigare a recep- În cele ce urmeazã, propunem o investi-
tãrii operei în cauzã. Pentru început, am gare, þinând cont de contextul literar al
gãsit cu cale sã trecem în revistã cele mai epocii ºi de aspectele critice controversate
interesante opinii exprimate în acest sens, legate de opera artistului.
care ne vor ajuta sã circumscriem mai precis Aºadar, importanþa înþelegerii contextului
principalele particularitãþi ale modernitãþii social ºi politic în conturarea unui punct de
ºocante care individualizeazã opera poetului vedere legat de poezia româneascã postbe-
Necuvintelor. Premisa de la care vom pleca licã în general ºi a unui autor în special este
este de naturã esteticã, considerând cã evidentã. În primul rând, pentru cã avem de
rãmâne valabilã în orice cercetare legatã de a face cu o evoluþie nefireascã a literaturii,
poezie, chiar ºi în cazul formulelor ei excen- aceasta fiind marcatã de inadecvãri la cea
trice. În cazul nostru special, credem cã occidentalã ºi de multiple sincope conjunc-
observaþiile subsumate acestei abordãri pot turale. Momentul poetic al anilor ’60
fi completate cu altele, tributare unei inter- impune, aºadar, retrospectiva unor fapte de
pretãri formale, de naturã lingvisticã, din istorie literarã. Am putut vedea deja cã e
cauza naturii speciale a limbajului, dar ºi a vorba de o perioadã în care deschiderile ºi
modului ingenios de asamblare a discursu- închiderile spaþiului artistic depindeau în
lui poetic. Semnificativã este în acest sens o exclusivitate de factorul politic. Sã revedem,
întreprindere, de datã recentã, situatã pe scurt, câteva dintre aceste date.
78
Nichita Stãnescu ºi modernitatea ºocantã

Primul moment îl reprezintã moartea lui


Stalin, la 5 martie 1953, când se slãbeºte con-
siderabil îndoctrinarea. Aceasta însã nu
înseamnã o adevãratã liberalizare, dar mo-
mentul este important pentru consecinþele
pe care le-a avut pe plan artistic. O mai
puþin drasticã urmãrire a „deviaþioniºtilor”
este una dintre ele. Este ºi perioada în care
A.E. Baconsky publicã volumul Cântece de zi
ºi noapte (1954), în al cãrui cuprins nu
lipseºte apologia regimului, dar încep sã se
strecoare ºi timide versuri meditative, ele-
giace. Fapt semnificativ, mai ales dacã þinem
cont de ceea ce s-a scris în deceniul prece-
dent. „Duplicitatea” devine singura ºansã
pentru supravieþuirea ºi promovarea ade-
vãratelor valori estetice. Steaua este revista
în care se publicã versuri „rupte de reali-
tate” ale unor poeþi ca Petre Stoica, Matei
Cãlinescu; în Tribuna debuteazã Nichita
Stãnescu, în 1957, an pe care-l menþionãm
pentru primele semne ale adevãratelor pro-
ducþii literare. Apare volumul Poeme de
Petre Stoica, în care atrage atenþia prezenþa
melancolicelor pasteluri citadine ºi schiþele
dupã naturã, precum ºi Fluxul memoriei de
A.E. Baconsky care împreunã cu Dincolo de
iarnã, marcheazã recâºtigarea terenului ade-
vãratului lirism. În aceeaºi direcþie se înscrie mai puþine, ºi acelea mai mult în volume
ºi volumul Pasãrea albastrã de Gheorghe colective. Puþinele apariþii editoriale ale
Tomozei, la fel ca Vârstele anului ºi Dialogul poeþilor consacraþi sunt „epurate” mai dras-
vântului cu marea de Nina Cassian. Rele- tic decât înainte. Un fapt interesant de
vantã este în acest sens ºi publicarea cuvân- remarcat legat de acest an þine de natura
tãrii lui A.E. Baconsky la primul congres al poeziei debutanþilor, care, în pofida
scriitorilor, în care remarcãm aceleaºi ten- mãsurilor coercitive exercitate, se anunþã
dinþe de recâºtigare a terenului adevãratei diferitã de aceea a generaþiei anterioare,
literaturi1. post-proletcultiste, prin tenta manieristã ºi
Privite din perspectiva contextului literar vizionarã, mai ales a grupãrii echinoxiste.
de atunci, aceste încercãri reprezintã auten- Indiciile legate de contextul politic al
tice îndrãzneli, comparativ cu aberaþiile anilor ’60 (ne referim la retragerea trupelor
realismului socialist. Teme interzise, ca sovietice de pe teritoriul românesc, la
iubirea, tristeþea, fantezia, au însemnat un pas „declaraþia de independenþã” faþã de
înainte în ireversibilul proces de „descã- Moscova din aprilie 1964 ºi, nu în ultimul
tuºare” artisticã. rând, la Congresul P.C.R. din 1965) ne vor
Un alt reper al contextului social-politic îl ajuta sã circumscriem mai bine profilul
identificãm în celebrele „teze din iulie” din acestei generaþii spontanee care redescoperã
1971, dupã a cãror lansare cenzura se ºi promoveazã apãrarea specificului litera-
înãspreºte, iar debuturile, sunt din ce în ce turii, ca o ofensivã împotriva practicilor
1 A.E. Baconsky, Cuvânt la congresul scriitorilor, în Colocviu critic, Editura de Stat pentru Literaturã ºi Artã,
Bucureºti, 1957, pp. 205-213.
79
Rodica Sagaidac

proletcultismului, aceasta fiind singura ieºit din comun, reface punþile cu o poezie
trãsãturã care conferã coeziune acestei de tip baladesc. Cât despre cunoscutele pro-
miºcãri literare, netutelatã de vreo ºcoalã ducþii Moartea cãprioarei ºi Sunt spiritul adân-
sau curent literar, de unde ºi multitudinea curilor, le putem considera antecedente ale
formulelor poetice, deci caracterul ei poetic revirimentului modern din perioada ime-
eteroclit. Nici nu putea fi altfel într-o con- diat urmãtoare.
juncturã în care obþinerea dreptului de a Pe lângã incontestabila noutate a for-
scrie nepolitic însemna un câºtig. mulei poetice stãnesciene, generaþia ’60
Trebuie sã amintim cã formulele poetice propune ºi alte câteva, cum sunt cele ale lui
din epocã erau tributare modalitãþilor Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Ion Gheor-
experimentate în perioada interbelicã, refã- ghe ºi Ana Blandiana.
cându-se astfel legãturile tãiate cu tradiþia. Am putut vedea deja cã în jurul poeziei
Astfel, congenerii lui Nichita Stãnescu lui Nichita Stãnescu s-a þesut un adevãrat
epuizeazã o substanþã care încã nu se mani- mit, care a subzistat chiar ºi atunci când per-
festase complet. Ana Blandiana, Ioan spectiva criticã legatã de opera lui s-a
Alexandru, Gheorghe Pituþ sunt blagieni. schimbat, când s-au exprimat pãreri necon-
Cezar Baltag valorificã o anumitã dimensi- forme cu statutul lui de vedetã. Gloria lui ºi
une a poeziei lui Ion Barbu. Ion Gheorghe a colegilor de generaþie a depins de o serie
absoarbe universul fantasticului popular. de elemente care þineau de modul în care au
Poezia lui Nichita Stãnescu, în primele vo- ales sã se raporteze la contextul politic, con-
lume, este strãbãtutã de ecouri eminesciene. formismul impunându-se ca o condiþie sine
La acestea s-ar putea adãuga ºi alte reflexe, qua non a posibilitãþii de a publica. Comu-
care se regãsesc în poezia anilor ’60, prove- niºti declaraþi erau doar Ion Gheorghe ºi
nite din simbolism, suprarealism ºi expre- Adrian Pãunescu.
sionism. Poeþii grupaþi în jurul lui Nichita Stã-
Procesul de integrare a poeziei anilor ’60 nescu (în majoritate revelaþi între 1957 ºi
în matca unei normalitãþi, proces reprezen- 1964: Cezar Baltag, Ilie Constantin, Grigore
tat de scriitori notabili, a coexistat însã cu Hagiu, Petre Stoica, Matei Cãlinescu,
producþiile versificatorilor de duzinã, a Anghel Dumbrãveanu, Gabriela Melinescu,
rataþilor ºi a celor timoraþi de partid. Nimic Gheorghe Tomozei, Miron Kiropol), numiþi
însã nu s-ar fi putut realiza, dacã nu ar fi de critica vremii „evazioniºti”, propuneau o
existat revistele literare care sã susþinã ori- modalitate de afirmare nedisimulatã, care
entãrile poetice novatoare. Pe lângã meritul se traducea prin cultivarea artisticului.
deja menþionatei reviste Steaua, condusã de Opþiunea, privitã retrospectiv, ni se pare
A. E. Baconsky, amintim ºi numele altor ostentativã, tocmai pentru cã nu era mode-
câtorva reviste literare bucureºtene. Este ratã. „Extremismul” estetic în situaþii de
vorba de Gazeta literarã (fondatã în 1954), crizã trebuie privit ca normalitate, el fiind
care a sprijinit substanþial formarea lui un indiciu cã o literaturã reuºeºte sã rãzbatã
Nichita Stãnescu ºi Cezar Baltag; Luceafãrul în condiþii vitrege.
(fondatã în 1958), în paginile cãreia au de- În literatura noastrã postbelicã, noutatea
butat o serie de nume ale generaþiei, precum a însemnat o exagerare a unei formule este-
Constanþa Buzea ºi Constantin Abãluþã; ºi, tice deja existente, ºi nu o sincronizare cu li-
nu în ultimul rând, România literarã (numele teraturile occidentale ºi nici apariþia unui alt
nou dat în 1968 Gazetei literare), importantã fenomen estetic, datoritã determinãrilor
prin promovarea grupãrii Nichita Stãnescu. universale specifice. Ne-am referit deja la
Pentru o mai bunã înþelegere a contextu- aserþiunea potrivit cãreia „neomodernis-
lui generaþiei ’60 ºi a locului lui Stãnescu în mul” poeziei postbelice este „anacronic”,
ea, amintim rolul pe carte l-a avut persona- prin aceasta sugerându-se implicit cã a
litatea lui Nicolae Labiº, fenomen în afara împiedicat instalarea pe teren românesc a
vârstelor ºi generaþiilor, care, aureolat de „pervazivelor” estetici postmoderniste. Am
miturile þesute în jurul lui pentru talentul arãtat cã este o exagerare, dacã se þine cont
80
Nichita Stãnescu ºi modernitatea ºocantã

de celebra „luptã” dintre elementele conser- tismului ºi a stilizãrilor în manierã bizanti-


vatoare ºi cele înnoitoare, care se poate jus- nã.
tifica, doar dacã ne gândim cã este o reacþie, În aceeaºi manierã expresionistã, Gheor-
ºi ca orice reacþie conþine ºi o dozã impor- ghe Pituþ creeazã imagini care amintesc de
tantã de nihilism pentru a se impune. Poemele luminii ºi de Paºii profetului.
Nichita Stãnescu se numãrã printre prin- Figurã aparte în contextul literar ºaize-
cipalii cultivatori ai formulelor exacerbate cist, Ileana Mãlãncioiu este greu încadrabilã
ale poeticului, bazat pe paradoxuri ºi teorii într-un curent anume, poezia ei având unele
ºtiinþifice luate în rãspãr, ca ºi pe o imagi- afinitãþi formale cu expresionismul ºi sim-
naþie debordantã, dublatã de o ascuþitã bolismul. O evoluþie interesantã în peisajul
inteligenþã. Poeþi ca Cezar Baltag sau Petre generaþiei ’60 a avut-o poezia lui Adrian
Stoica l-au urmat, adãugând elemente noi Pãunescu, personalitate incendiarã, care,
discursului poetic (un ermetism original pe alãturi de Nichita Stãnescu, Cezar Baltag,
linia lui Barbu, pe de o parte, ºi o „poveste” Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Ana Blan-
a cotidianului, pe de altã parte). Aceasta nu diana, în primele volume: Ultrasentimentele
a presupus însã o evoluþie linã. Atacurile (1965); Mieii primi (1966); Fântâna somnam-
criticii „novicoviste”, ca ºi contextul social bulã (1968), a participat la revirimentul
le-au scos, paradoxal, prin negaþie, în evi- poeziei româneºti postbelice, pentru ca mai
denþã valoarea. Aºa se explicã aura miticã apoi traseul lui poetic sã fie marcat de o
creatã în jurul lor. involuþie esteticã, mãrginindu-se la a expri-
Gheorghe Tomozei, tributar în prima ma în limbaj tradiþional patosul angajãrii
parte a operei sale „maºinãriilor” romanti- civice; aceasta, în timp ce colegii lui de gen-
ce, se detaºeazã treptat, adoptând ºi el o ma- eraþie depãºeau prin modernitate formule
nierã modernã, de esenþã ludicã, care-l poetice învechite.
apropie de Nichita Stãnescu ºi Marin Mai mult din raþiuni de logicã a discur-
Sorescu. sului, abordãm la sfârºitul expunerii despre
Alþi câþiva prieteni ai lui Nichita Stã- peisajul literar al anilor ’60 ºi rolul persona-
nescu preiau de la acesta unele sugestii, in- litãþii lui Marin Sorescu, fãrã ca prin aceasta
tegrându-le propriului discurs liric. Poezia sã se înþeleagã cã-i minimalizãm con-
Gabrielei Melinescu, structurã funciar ro- tribuþia; dimpotrivã, considerãm cã, alãturi
manticã, se remarcã prin cultivarea unui de Nichita Stãnescu, poezia lui s-a distins
„textualism” sui-generis, dar ºi a elementelor prin ineditul spectaculos ºi a avut, în acelaºi
suprarealiste. În acelaºi sens, Grigore Hagiu timp, un rol foarte important în lupta cu
scrie o poezie marcatã de elemente inerþia ºi în deschiderea spre formule poe-
suprarealiste. tice moderne. Formula poeticã sorescianã se
Independent de aceºtia, alþi poeþi ai ge- individualizeazã prin cultivarea discur-
neraþiei, afirmaþi dupã 1964, se disting prin surilor ostentativ depoetizante. Oralitatea ºi
puternicele ecouri din poezia lui Blaga, stilul familiar, melanjul de materie lexicalã
Goga ºi Macedonski. din domenii opuse, dar ºi de genuri ºi specii
Ilie Constantin ºi Constanþa Buzea vin cu diferite, paradoxul ºi calamburul sunt doar
ecouri din poezia clasicã, dublate de o câteva caracteristici pe care le gãsim în o-
incontestabilã modernitate. pera lui. Alte particularitãþi, cu referire spe-
În manierã blagianã, Ana Blandiana eti- cialã La lilieci, se regãsesc în postmoder-
cizeazã ºi rafineazã existentul. nism, fapt care a fãcut pe unii sã creadã cã:
Marcatã de inflexiuni expresioniste ºi de „Postmodernismul anilor ’80 îºi aflã o sursã
o „torenþialitate” specificã lui Ion Gheorghe, pe care va trebui s-o recunoascã într-o bunã
în opera de tinereþe, Ioan Alexandru se dis- zi”2. Acelaºi lucru a fost afirmat ºi despre o
tinge prin cultivarea la maturitate, a hiera- parte din volumele lui Nichita Stãnescu3.
2 Nicolae Manolescu, Despre poezie, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1987, p. 197.
3 Ibidem, pp. 192-194.
81
Rodica Sagaidac

Am dezbãtut deja acest aspect într-un capi- Trebuie sã spunem, mai întâi, cã, încã din
tol special; mai importantã considerãm aici timpul vieþii poetului, s-au configurat douã
reafirmarea unui adevãr incontestabil, atitudini exegetice divergente. Prima, în
anume cã literatura anilor ’60 nu ar fi avut anii debutului, când poezia stãnescianã pro-
strãlucire fãrã contribuþia acestor douã ducea stupefacþie în rândul cititorilor, fiind
nume. în schimb elogiatã ºi susþinutã cu patos de
unii critici. Ov. S. Crohmãlniceanu, Silvian
Opinii critice divergente Iosifescu, Paul Georgescu, Savin Bratu, pro-
cedând astfel, îºi exprimau opþiunea pentru
Eterogenitatea opiniilor critice legate de
o formulã de literaturã modernã, contrar cu
opera lui Nichita Stãnescu, precum ºi carac- adeziunea manifestatã de ei la început pen-
terul lor exclusivist se datoreazã, fãrã tru un alt tip de literaturã. Al doilea mo-
îndoialã, talentului ºi inteligenþei poetului. ment dificil a apãrut o datã cu volumului
Studiul nostru nu-ºi propune sã facã inven- Epica magna (1978), care a stârnit spiritul
tarierea lor exhaustivã, ci urmãreºte doar polemic al lui Nicolae Manolescu. Ceea ce i
punctarea principalelor probleme disputate se reproºa poetului era lipsa de noutate:
în acest sens ºi formularea propriului punct „Marele poet trãieºte aici, cu puþine
de vedere. excepþii, prin umbra lui”4.
4 Idem, Literatura românã postbelicã. Lista lui Manolescu. Poezia, vol.1, Editura Aula, Braºov, 2001, p. 126.
82
Nichita Stãnescu ºi modernitatea ºocantã

Situaþia este inversã faþã de anii debutu- prin ºi pentru urmãtorul fapt, care, dupã
lui; acum este adulat de public ºi contestat pãrerea mea, este totuºi de luat în seamã. ªi
de criticã. Divergenþele majore au avut ca anume: el a scris volumul care se cheamã
obiectiv însã alte probleme controversate. «În dulcele stil clasic»”7.
Una dintre ele, dezbãtutã pe larg într-un Pentru alþi critici, poezia lui Nichita
capitol anterior, þine de încadrarea poetului Stãnescu înseamnã „deschiderea spre altce-
într-unul din curentele modernist sau post- va”, care nu se încadreazã neapãrat în post-
modernist. Sã urmãrim câteva din cele mai modernism. „Postmodernism – afirmã
importante opinii formulate în aceastã pri- Alexandru Condeescu – înseamnã o vizi-
vinþã. une deja oarecum manieristã. Dupã fiecare
*** înflorire culturalã existã o fazã alexandrinã,
Pentru susþinãtorii postmodernismului, manieristã, or, postmodernismul la noi, în
liderul generaþiei ºaizeciste este un moder- versiunea noastrã, este cam acest lucru: un
nist tipic: „Fundamental, prin urmare, în tot joc cu mecanismele textului; totul este per-
ce a scris mai bun (adicã mai cu seamã pânã mis, totul este posibil”8.
în 1970), Nichita Stãnescu este un poet mo- Într-o dezbatere legatã de acest aspect,
dernist. «Dreptul la timp», «11 elegii» ºi Corin Braga afirmã cã în subtextul acestei
«Laus Ptolemaei» formeazã tripticul sãu de polemici lucreazã anumite interese de po-
forþã, dupã care, în mod evident, filonul se liticã literarã. Considerând cã problema este
epuizeazã”. Metafora, dupã pãrerea lui Cãr- greu de soluþionat, pentru cã nici mo-
tãrescu, este „unealta de bazã a noului dernitatea, nici postmodernitatea nu ºi-au
Amphion”5. definit exact profilul, Braga recapituleazã
Pornind de la ideea cã postmodernismul câteva din trãsãturile liricii stãnesciene,
„este o poezie fãrã frontiere”, cea mai corec- trecându-le prin filtrul acestor curente.
tã atitudine, dupã Nicolae Manolescu, este Ceea ce rezultã este cã acestea pot fi dis-
„aceea de a admite cã întreaga poezie valo- tribuite cu suficiente argumente în ambele
roasã de dupã 1960 este, conºtient sau nu, o cazuri. Deºi tendinþa actualã este de a-l
poezie postmodernã”. Tendinþa unor critici încadra pe Nichita Stãnescu modernismu-
de a înþelege prin postmodernitate un feno- lui, opera sa: „neo-clasicã”, „neo-roman-
men de datã recentã se datoreazã echiva- ticã”, „neo-simbolistã” ºi „modernistã”,
lenþei postmodernism = antimodernism, poate fi plasatã în postmodernitate. Totuºi,
antimodernismul reprezentând doar o mo- concluzia cea mai cumpãnitã i se pare criti-
dalitate de separare de generaþia ’60. Prin cului „aceea cã Nichita Stãnescu se aflã la
urmare, încadrarea lui Nichita Stãnescu în punctul de confluenþã unde modernismul
modernitate se bazeazã pe o anumitã opþi- se recapituleazã pe sine, deschizându-se ºi
une a generaþiei amintite, care însã nu þine depãºindu-se spre postmodernism. Indife-
cont de noutatea pe care a reprezentat-o în rent însã de curentul în care îl situãm, cred
raport cu poezia interbelicã6. cã deasupra versurilor sale «stã un adevãrat
De pe aceleaºi poziþii, dar referindu-se la zeu»9.
volumul În dulcele stil clasic, Eugen Simion În ceea ce ne priveºte, credem cã, chiar
afirmã: „Pornind de la ideea cã Nichita dacã formal poezia lui Nichita Stãnescu
Stãnescu participã la un concept de poezie poate fi atribuitã postmodernitãþii, fiind
modernã, european ºi universal, eu l-am practicatã fãrã o conºtiinþã teoreticã de sine,
numit un poet postmodern la noi, fãrã ca el e vorba totuºi de un postmodernism care
sã fi avut conºtiinþa postmodernitãþii sale… trebuie privit ca o emanaþie a modernitãþii.
5 Mircea Cãrtãrescu, Postmodernismul românesc, Editura Humanitas, Bucureºti, 1999, pp. 319-320.
6 Nicolae Manolescu, Despre poezie, pp. 186-187.
7 Eugen Simion, Posteritatea liricã a lui Nichita Stãnescu, în Caiete critice, nr.3-4 (88-89), 1995, p. 42.
8 Alexandru Condeescu, ibidem, p. 43.
9 Corin Braga, Nichita Stãnescu, Orizontul imaginar, Editura Imago, Sibiu, 1993, p. 294.
83
Rodica Sagaidac

*** Cu o uºoarã schimbare de tonalitate, ªte-


Fiecare volum stãnescian nou apãrut fan Aug. Doinaº afirmã cã e vorba de o
impunea o revizuire a instrumentarului cri- poezie similo-conceptualã, „imitând un dis-
tic, ceea ce a stârnit unele suspiciuni, poetu- curs spinozist, procedând more geometrico,
lui reproºându-i-se indirect lipsa statorni- dar în fond golit de orice substanþã a comu-
ciei. Problema cea mai spinoasã, care a ge- nicãrii conceptuale, «filosofice», ceea ce se
nerat o adevãratã derutã, o pune însã poeti- comunicã e doar voluptatea rostirii, simu-
ca aºa-numitã „abstracþionistã”; în legãturã lacrul mântuit al discursului”15.
cu aceasta s-a vehiculat formula „poezie de În altã ordine de idei, Dumitru Micu
idei”. vede în abstractismul poetic stãnescian,
Pornind de la opinia exprimatã de provenit din lansarea afirmaþiilor scan-
Cãlinescu, care afirmã cã poeþii nu ne trans- daloase din punct de vedere ºtiinþific, un
mit mari adevãruri prin versurile lor, ci singur sens: „afirmarea dreptului poeziei de
doar simuleazã transmiterea lor, Alex. ªtefã- a se instala în gândirea naivã”16.
nescu respinge tratarea creaþiilor lirice în În viziunea lui Eugen Simion, poezia ce-
mod nespecific. Cãutarea ideilor în cuprin- rebralã a creatorului este un mod de „depã-
sul lor ar crea dezamãgire, „deoarece pe ºire a afectului, a senzaþiei imediate, a
acest teren chiar ºi cel mai important poet notaþiei pitoreºti, a descripþiei”17.
este cu uºurinþã întrecut pânã ºi de cel mai De pe aceleaºi poziþii, ºi Gabriel Dimi-
neînsemnat filozof”10. Singurul merit al sianu pledeazã în favoarea acestei tendinþe
acestei poezii, continuã criticul, constã în de intelectualizare a trãirilor poetice, diri-
altceva, ºi anume „în faptul cã, adeseori, jate prin þesãturi de canale care purificã
activeazã din punct de vedere liric diferite emoþia de zgura sentimentalã pânã ce o
idei cunoscute, le aduce într-o stare de aduce în stadiul de cristale geometrice”18.
reverberaþie”11. O altã explicaþie avansatã de criticã, le-
La aceeaºi concluzie ajunge ºi Eugen gatã de integrarea ideii în corpusul poeziei,
Negrici, deºi premisele teoretice de la care þine de aºa-numita teorie a „sensibilizãrii
pleacã sunt diferite. Dupã pãrerea sa, poezia conceptelor”. În conformitate cu aceasta,
din faza „cognitivã” a poetului stã sub sem- pot fi încorporate liricii doar ideile care sunt
nul „reflexivitãþii goale”, dilemele exege- convertibile în imagini. Astfel, pentru Matei
þilor provenind din încercarea de semnifi- Cãlinescu, Nichita Stãnescu „nu opereazã
care a operei acestuia12. decât rar cu noþiuni sau categorii filosofice,
Pentru Ov. S. Crohmãlniceanu, „pseudo- iar mult mai adesea cu imagini concrete,
filosofarea” înseamnã „o simplã ameþire de aproape derutant de concrete”19.
cuvinte”13. Printr-un raport dublu: de „substanþia-
Romul Munteanu crede cã simbioza din- lizare a limbajului” ºi de „poetizare a realu-
tre discursul liric ºi cel filosofic dã naºtere lui”, poezia lui Nichita Stãnescu, dupã Ni-
unui „enunþ filosofic paraliterar”14. colae Manolescu, „nu mai exprimã, nu mai

10 Alex. ªtefãnescu, Introducere în opera lui Nichita Stãnescu, Editura Minerva, Bucureºti, 1986, p. 97.
11 Ibidem, p. 98.
12 Eugen Negrici, Figura spiritului creator, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1978, p. 65.
13 Ov. S. Crohmãlniceanu, Poetul ca toreador. Grammatici certant, în Pâinea noastrã cea de toate zilele, Editura
Cartea Româneascã, Bucureºti, 1981, p. 101.
14 Romul Munteanu, Jurnal de cãrþi, vol. III, Editura Eminescu, Bucureºti, 1981, p. 114.
15 ªtefan Aug. Doinaº, Poezia ºi poetica lui Nichita Stãnescu, în Lectura poeziei, Editura Cartea Româneascã,
Bucureºti, 1980, pp. 197-198.
16 Dumitru Micu, Limbaje moderne în poezia româneascã de azi, Editura Minerva, Bucureºti, 1986, p. 104.
17 Eugen Simion, Intelectualizarea poeziei, în România literarã, nr. 46, 13 noiembrie, 1969.
18 Gabriel Dimisianu, Lirismul cunoaºterii, în Opinii literare, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1978,
p. 56.
19 Matei Cãlinescu, Nichita Stãnescu: O viziune a sentimentelor, în Aspecte literare, Editura pentru Literaturã,
Bucureºti, 1965, pp. 289-300.
84
Nichita Stãnescu ºi modernitatea ºocantã

aratã, nu mai sugereazã lumea; ea a devenit derutând orizontul de aºteptare al criticii li-
lucru, a fãcut din lume instrumentul ei terare. În tiparele celor mai insurecþioniste
muzical”20. poetici se înscriu ºi experimentãrile din
Dupã pãrerea lui Dinu Flãmând, poetica sfera limbajului. Preschimbarea cuvântului
stãnescianã este un „reluat ºi amplificat în „necuvânt” întrece realizarea celor mai
studiu despre dinamica imaginaþiei. Nu ar iscusiþi poeþi moderniºti de expresie româ-
fi credibil un Nichita Stãnescu detaºat de neascã. De fapt, se poate spune cã mitul lui
propriile-i revelaþii; concepþia lui energizan- Nichita Stãnescu s-a creat ca urmare a unor
tã ºi vitalistã slujeºte metodic imagina- asemenea transformãri. Douã sunt domeni-
rul.(…) Poetul vizualizeazã ºi fluidul imagi- ile în care originalitatea stãnescianã apare
naþiei, dar ºi ceea ce transportã imaginaþia, cu toatã evidenþa. E vorba, pe de o parte, de
„pneuma” vitalã din trupul limbajului”21. poezia „sentimentalã” ºi cea de „cugetare”,
În ceea ce ne priveºte, credem cã „ab- pe de altã parte. În primul caz, poetul trece
stractismul” nichitastãnescian nu trimite la de la crearea unei autentice „viziuni a senti-
o hermeneuticã, acesta fiind terenul în care mentelor” la parodierea învechitelor ma-
o ingenioasã arhitectonicã se împleteºte cu niere romantice; un „romantism deromanti-
talentul. zat”, ar spune Hugo Friedrich. Cât despre
*** poezia „meditativã”, este remarcabilã
În acest punct al investigaþiei, conside- maniera în care abstractismul limbajului
rãm oportunã lãmurirea unor particularitãþi ºtiinþific apare încorporat în corpusul tex-
ale modernitãþii novatoare cultivate de Ni- telor lirice. Modul în care sunt manipulaþi
chita Stãnescu. În acest sens ni s-a pãrut deo- termenii proprii discursului savant trimite
sebit de utilã identificarea notelor individu- în mod direct la avangardismul urmuzian,
alizante ale operei acestuia în raport cu cele în opinia lui Dumitru Micu22.
din perioada interbelicã. Prin ce este, aºadar, În legãturã cu aceastã zonã a creaþiei stã-
nou modernismul stãnescian faþã de cel nesciene s-au fãcut trimiteri la ermetismul
interbelic? Sã urmãrim principalele aspecte de tip barbian, cu toate cã nu avem de a face
în care poetica cunoscutului autor ºaizecist cu o poezie consacrat ermeticã. E pur ºi sim-
se aseamãnã cu cele practicate înaintea lui. plu o limbã proprie geniului stãnescian, o
Cele mai frecvente opinii formulate în limbã „poezeascã”, cum o numeºte poetul,
aceastã direcþie menþioneazã avangardis- care presupune cu totul alte piste de
mul interbelic ca termen de comparaþie; cele receptare.
mai multe analogii au plecat din aceastã
zonã a literaturii interbelice. Noutatea abstractismului
Estetica suprarealistã, prefiguratã la în- O datã cu volumul 11 elegii, intrãm în altã
ceput, discret, prin tehnica artei combina- zonã a poeziei stãnesciene, dominatã de
torii, echivaleazã ulterior cu o sfidare a „abstractism”, care a prezentat serioase difi-
însuºi simþului poetic. Ilogicul, manifestat cultãþi de receptare în epocã.
prin omologarea unor lumi total incompati- Aºezat sub semnul poeziei „meditative”
bile, dar ºi valorificarea în manierã dadaist- sau „cognitive”, abstractismul se regãseºte
suprarealistã a abstracþiunilor sunt cele mai ºi în Laus Ptolemaei, însumând particularitãþi
frecvente exemple de acest fel. Acþionând în vãdite la nivelul exterior, al formei, al ima-
spiritul modernismului radical, autorul ginii ºi, de asemenea, în legãturã cu organi-
nostru nu poate fi asemãnat cu nici un alt zarea discursului. Dacã în volumele ante-
creator dinaintea lui; propriu-zis nu se pot rioare apãrea bine conturat decorul natural,
stabili nici un fel de filiaþii. Stãnescu cu elemente de florã ºi faunã, acum acesta
sfideazã orice fel de poeticã normativã, apare doar accidental, noutatea lui constând

20 Nicolae Manolescu, Nichita Stãnescu, în România literarã, nr. 29, 1975.


21 Dinu Flãmând, Intimitatea textului, Editura Eminescu, Bucureºti, 1985, p. 102.
22 Dumitru Micu, op.cit., p. 104.
85
Rodica Sagaidac

în prezenþa conceptelor filosofice ºi a noþiu- punct: „Nu existã doi/ Calul ºi cu mine sun-
nilor ºtiinþifice, care apar supuse unui ima- tem un punct./ Nu existã trei/ Drumul ºi
gism sui-generis. calul ºi eu/ de-a-ncãlare pe el/ suntem un
A fost remarcatã deja reprezentarea punct.// Nu existã patrul/ ºi nici cinciul/ ºi
antropomorficã a abstracþiunilor: „Destinu- nici ºasele…” În alt poem, elementele con-
lui meu îi e foame,/ destinul meu se hrã- stitutive ale universului cantorian sunt
neºte cu alte destine./ El se hrãneºte ca sã fie înzestrate cu luciditate: „ – Vai mie, de trei
hranã la rându-i,/ ca sã fie hranã altui des- ori/ vai mie./ Dupã ce-am dat numerelor
tin/ cu mult mai mare.// El paºte ca sã fie cea mai înaltã/ luciditate/ pe care-ar putea
pãscut,/ bea ca sã fie bãut,/ înfulecã vrând s-o aibã un numãr,/ dupã ce/ am dat trezie,
sã fie înfulecat,/ înghite ca sã fie înghiþit.” punctelor,/ cea mai înaltã trezie,/ iatã,
(Axios, Axios, Laus Ptolemaei) acum,/ eu însumi dacã mai pot/ sã mã arãt
În limitele unei sintaxe formale, poetul în visul/ vreunuia care doarme…’’ (Aleph la
lanseazã dezinvolt afirmaþii scandaloase puterea aleph, Laus Ptolemaei). Altã matema-
din punct de vedere ºtiinþific: „Firile con- ticã prezintã raportarea poetului la o lume
templative iubesc raþiunea./ Raþiunea a ordonatã, condusã dupã reguli precise, în
mutat pãmântul/ din mijlocul existenþei/ ºi raport cu care universul stãnescian stã sub
l-a fãcut sã se roteascã în jurul soarelui./ semnul aleatoriului. Am putea spune cã în
Raþiunea a demonstrat aceasta, cu cifre, dar acest poem ordinea slujeºte drept pretext
nu ºi cu înfãþiºãri ale cifrelor.” (Despre firile pentru declanºarea „dezordinii” imagi-
contemplative, despre ce spun ele ºi despre naþiei: „Noi ºtim cã unu ori unu fac unu,/
unele sfaturi pe care am a le da, Laus dar un inorog ori o parã/ nu ºtim cât face./
Ptolemaei); debitarea „adevãrurilor” nemai- ªtim cã cinci fãrã patru fac unu/ dar un nor
întâlnite stã însã sub semnul luciditãþii cre- fãrã o corabie/ nu ºtim cât face./ ªtim, noi cã
atoare, ale cãrei indicii le desprindem ºi din opt/ împãrþit la opt fac unu,/ dar un munte
titluri. împãrþit la o caprã/ nu ºtim cât face./ ªtim
În Laus Ptolemaei, un titlu ca Trecerea de la cã unu plus unu fac doi/ dar eu ºi cu tine,/
noþiuni la poezie, împotrivire la aspectul pietros nu ºtim, vai, nu ºtim cât facem.// Ah, dar o
al versurilor de pânã acum ne aºazã pe terenul plapumã/ înmulþitã cu un iepure/ face o
lirismului, simulat, desigur: „O, am fost un roºcovanã, desigur,/ o varzã împãrþitã la un
om frumos/ ºi subþire, foarte palid./ Trunchi steag/ face un porc,/ un cal fãrã un tramvai/
avui de chiparos/ ºi miros de crin noptatic”. face un înger,/ o conopidã plus un ou,/ face
Un alt titlu, Ciudã pentru prea puþinele senti- un astragal…// Numai tu ºi cu mine/
mente exprimate în jurul ideilor, este un reflex înmulþiþi ºi împãrþiþi/ adunaþi ºi scãzuþi/
al aceleiaºi luciditãþi, care pozeazã, simu- rãmânem aceiaºi…// Pieri din mintea mea!/
lând „sentimentalismul” þesut în jurul Revino-mi în inimã!”
ideilor. Toate acestea amintesc de tehnicile La observaþiile enumerate se pot adãuga
postmoderniste, în care autorul, ca stãpân ºi altele, care, din punctul de vedere al
absolut al textului, iese din ficþiune pentru a naturii textului, se pot încadra în experi-
da indicaþii cititorului. mentarea formulei unei descrieri exacte,
Un alt teritoriu al abstractismului îl bazate pe minuþia observaþiei ºi pe abor-
reprezintã universul cantorian al cifrelor, al darea unui ton impersonal, obiectiv, detaºat.
punctelor, al liniilor drepte, pe care poetul le Chiar prima elegie a volumului indicã o
ipostaziazã diferit. În poemul Un om de cal, rupturã definitivã cu poetica descripþiei
obiectele din sfera sensibilului imediat se metaforice din prima etapã a creaþiei.
reduc la un punct: „Punctul ºi cu iarba sunt Au fost remarcate, de asemenea, mai
cât un punct./ Punctul ºi cu iarba ºi cu multe particularitãþi ale organizãrii descrip-
pãmântul/ ºi cu soarele/ ºi cu stelele ºi cu tot tive a discursului poetic. Dintre acestea
cerul/ sunt cât un punct./ Egale între ele ºi amintim retragerea din enunþ a mãrcilor
cât un punct/ faþã de ceea ce este”; ºi chiar prezenþei descriptorului, prin urmare, ni se
cifrele sunt abolite în favoarea aceluiaºi propune „o descripþie cu aer «scientist»”,
86
Nichita Stãnescu ºi modernitatea ºocantã

cum se prezintã, de pildã, Elegia întâia, sau,


în acelaºi poem, „obliterarea referinþei”.
Similitudinile de tehnicã poeticã din opera
lui Nichita Stãnescu ºi cea a lui Eminescu au
fãcut pe mulþi critici sã vadã în obscurul
„el” un semn al increatului, alþii au citit
Elegia întâia ca fundamentare a ontologiei
poetice prin figurarea relaþiei dintre ego ºi
logos (Ion Pop ºi ªtefania Mincu)23. În ceea ce
ne priveºte, esenþialã ni se pare aici ceea ce
Oana Chelaru-Murãruº descrie ca fiind in-
strumentare a unei „tehnici verbale de am-
biguizare”, prin crearea unui stil sui-generis
(„tendenþios”, „oracular”), care stabileºte
relaþia dintre persoana subiectivã ºi o „alte-
ritate înglobantã”, inaccesibilã cunoaºterii.
În acelaºi fel, ºi poemul Omul-fantã, inter-
pretat de o mare parte a criticilor ca o ilus-
trare a principiului hegelian al devenirii,
rãmâne o demonstraþie obscurã, esenþialã
fiind cultivarea unei maniere ambiguiza-
toare ºi abstractizante a discursului, obiec-
tul descris rãmânând opac.
Aceeaºi tehnicã, „descriptiv-expozitivã”,
va fi reluatã de Nichita Stãnescu ºi în câteva
texte din volumul Laus Ptolemaei, în care am
remarcat deja construirea polemicã a unor
reprezentãri „ptolemeice” ale lumii, în limi-
tele unor structuri sintactice perfect sime-
trice. În poemele acestui volum „funcþia me-
talingvisticã” este „secundatã de cea refe-
renþialã”. Tehnica conþine în subtext subtile
componenta vizionarã a poeziei sale sunt
efecte parodice.
variate ºi contradictorii. Eugen Negrici o
pune sub semnul „asociativitãþii digresive”,
Excentricitatea imaginii
a „delirului imagistic”, hrãnit de un „de-
ºi a limbajului
mon experimentalist”24. Lui Dumitru Micu
O altã particularitate a scrisului stãnes-
cian, care îl diferenþiazã de lirica interbelicã acest „vizionarism oniric” îi aminteºte de
este datã de transformãrile operate la pictura suprarealistã a lui Salvador Dali, de
nivelul imaginii ºi limbajului. „suavitatea creatã prin umor cerebral” a
Imaginarul poetului, punctat în primele pânzelor lui Juan Miro, de „fantazãrile rigu-
volume de ecouri avangardiste, în opera de roase” ale lui Marx Ernst ori de modernis-
maturitate atinge cote maxime, prin aceea mul naiv al lui Utrillo, cu care Nichita Stã-
cã adãugã la caracterul excentric al imaginii nescu nu stabileºte neapãrat raporturi stric-
excentricitatea limbajului. Opiniile legate de te de filiaþie25. Alex. ªtefãnescu crede cã
23 Este vorba de volumul lui Ion Pop, Nichita Stãnescu – spaþiul ºi mãºtile poeziei, Editura Albatros,
Bucureºti, 1980 ºi de cel al ªtefaniei Mincu, Nichita Stãnescu între poesis ºi poiein, Editura Eminescu,
Bucureºti, 1991.
24 Eugen Negrici, Introducere în poezia contemporanã, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1985, pp.
44–45.
25 Dumitru Micu, op.cit., pp. 86–90.
87
Rodica Sagaidac

Nichita Stãnescu practicã un „vizionarism soare, În dulcele stil clasic); iar ziua se ridicã
modern” apropiat de science-fiction, care precum „pielea de pe o oaie tunsã”
seamãnã mai mult cu „diagramele din labo- (Ridicare de cuvinte, În dulcele stil clasic). În
ratoarele ºtiinþifice” decât cu tablourile oni- acest univers, sângele, vâna, artera, osul alb,
rice ale suprarealiºtilor, prin controlul cere- maþul, celula, limba vorbesc, iar inima este
bral al fulguraþiei imaginative26. O altã pã- asemãnatã cu o „ploºniþã”, „iapã”, „het-
rere, contrarã celei de sus, o susþine Nicolae airã”, dar ºi cu un „Turn al lui Babel întors
Manolescu, care considerã cã Nichita Stã- cu mãnuºa pe dos” (Lupta inimii cu sân-
nescu se desparte de suprarealiºti prin re- gele, Necuvintele). Alte imagini pot fi subsu-
fuzul reprezentãrii haotice a lumii ºi prin mate unei lumi fantastice, de vis, unele din-
refuzul descentrãrii umanului, prin edifi- tre ele amintind de Fantazia lui Michael
carea unei viziuni fundamental antropo- Ende, populatã de diverse zeitãþi ºi creaturi
morfe27. bizare: „Stau deodatã, detunaþi, în sus/ ca
În ceea ce ne priveºte, credem cã cele mai niºte nori frumoºi,/ zeii galbeni ºi cenuºii,/
importante particularitãþi ale imagismului cu pumnii pe sãbii umbroºi” (Chiron, pãrin-
în cazul de faþã, aºezat sub semnul unei re- tele centaurilor, Oul ºi sfera) sau imaginea
prezentãri nonfigurative a lumii, evidenþi- zeiþei Pomona, „uriaºa femeie cu coama de
azã libertatea asociativã a imaginilor, cone- piatrã”, „cu braþ puternic ºi arãmiu”, cu
xiunile ascunse dintre obiecte, ca ºi destruc- „nãrile împodobite cu mirosul meu” (Focul
turarea referenþialitãþii, trãsãturi specifice ºi gheaþa, Obiecte cosmice). Într-un poem,
poeticii suprarealiste. Una dintre ele o re- zeul este descris în manierã suprarealistã:
prezintã înzestrarea abstractismelor cu or- „O, el, n-are gurã,/ el are-un ochi în loc de
gane anatomice. Astfel, poetul vorbeºte de gurã,/ ºi se hrãneºte cu priviri…” (Lupta
ideea care „are gurã-n cãlcâie” ºi „se hrã- ochiului cu privirea, Necuvintele). În acelaºi
neºte mergând”, de „cuvântul cu dinþi”, de mod apare ºi imaginea „animalului uriaº”:
„pleoapa cu dinþi”. În Laus Ptolemaei este „Respiraþia lui e verde,/ ochii lui sunt
reprezentatã imaginea grotescã a „mai- verzui,/ dinþii lui sunt verzi,/ ghearele lui-
marelui”, care „nu are gurã”, „gustã vor- dinþi” (Vitrificare, Belgradul în cinci prieteni).
birea”, „are dinþi la urechi,/ se hrãneºte cu Tot în spirit suprarealist poetul descrie
sunetul cuvintelor./ El are dinþi la nãri,/ se aceeaºi lume fantasticã, în care: „Pietrele
hrãneºte cu mirosul cuvintelor,/ dar nu are deschid un ochi de piatrã,/ oasele deschid
gurã, nu,/ (…) n-are în locul gurii nimic (…) un ochi de os./ Câte-un bot au câinii-n loc
cum este nimicul dintre stele/ cum este de ochi, ºi latrã/ din trei boturi, generos.”
nimicul dintre degete” (Axios, Axios). (Orologiu cu statui, Oul ºi sfera); „Tu stãteai
O altã particularitate o constituie mult pe-un bulgãre de zãpadã verde,/ pletele
reproºatul metaforism exacerbat. Imaginile þi-erau atrase cãtre ei” (Miraj de iarnã,
tributare acestuia sunt surprinzãtoare prin Obiecte cosmice); din faþa zgârâiatã „curg
noutate: „Luni e un mãr,/ marþi e o parã, iar secunde verzi” (Înger refuzat de pãsãri, Oul
miercuri/ e un strugure agurid.” (Fructe ºi sfera); poetului îi este poftã de „sânge
înainte de a fi mâncate, Necuvintele); cuvin- verde” (Starea confesiunii, Opere imperfecte);
tele, „sfãrâmîndu-i-se-n dinþi” sunt „ca „muºcând otrãvitor”, cuvintele „cu ºapte
niºte oase ale foºtilor pãrinþi” (Ideea cu capete”, „au pornit cu limbi despicate sã
gurã, Obiecte cosmice); în alt poem sunt ºuiere” (Odã bucuriei, Necuvintele).
„iepuri”: „Smulge tu ºi lasã-þi în mâini/ ca Unele dintre imaginile stãnesciene sunt
pe un iepure viu cuvântul acesta” oripilante prin conþinut: „Somnul cu fierãs-
(Alungarea gândului, Mãreþia frigului); traie-n el/ taie capetele cailor/ ºi caii aleargã
„norii erau pleoape zdrenþuite” (Invizibilul nechezând cu sânge,/ ca niºte mese roºii,
26 Alex. ªtefãnescu, op. cit., pp. 145–167.
27 Nicolae Manolescu, Daimonul meu vine de departe, în Album memorial Nichita Stãnescu, editat de Viaþa
Româneascã, Bucureºti, 1984, pp. 330–331.
88
Nichita Stãnescu ºi modernitatea ºocantã

fugite pe strãzi/ de la cina cea de tainã” necheazã alergând în oglinzile apelor”


(Somnul cu fierãstraie-n el, Obiecte cosmice); (Vechi câmp de luptã, Un pãmânt numit
„O, ºi deasupra ce ploaie de capete, România); „Inima mea/ lãtrãtoare,/ dând din
torenþialã,/ capete de bãrboºi, de câini, de sânge ca dintr-o coadã” (A cumpãra un
bãtrâni,/ (…) În curând va ploua cu trupuri, câine, Belgradul în cinci prieteni). Putem sã
plonjatã/ bolta va fi peste noi./ Va ploua cu continuãm ºi cu alte exemple, trebuie însã
trupuri decapitate.” (Cina cea de tainã, sã spunem cã tendinþa de radicalizare a
Necuvintele); altele sunt mirifice: „Regele modernismului s-a reflectat atât la nivelul
pãsãrilor stã pe un tron în formã de ou/ E exterior, al unei sistematizãri fãcute pe cri-
chiar pãmântul pe care-l locuim./ Regele terii estetice, cât ºi la cel al strategiilor
pãsãrilor îl cloceºte” (Transparente aripi,
enunþiative. Într-un subcapitol dedicat
Oul ºi sfera); „Deodatã aerul urlã…/ îºi scu-
descriptivului imaginar, Oana Chelaru-
turã pãsãrile în spinarea mea” (A treia
Murãruº face câteva observaþii interesante
elegie, 11 elegii); „Ca ºi cum s-ar sparge o
frunzã/ ºi-ar curge din ea/ o gârlã de ochi legate de acest aspect. O mutaþie vizibilã,
verzi” (A treia elegie, 11 elegii); îngerul remarcatã ºi de alþi comentatori, constã în
„…se-ndepãrta, zburând,/ prin aer ºi prin „abolirea peisajului exterior prin concen-
ziduri strãbãtând/ cu cartea-n mâini, citind trarea atenþiei descriptorului asupra unor
cu patimã/ necontenitã” (Îngerul cu o carte pluralitãþi referenþiale, cu predilecþie asupra
în mâini, Oul ºi sfera). Remarcãm cã imagi- multiplului uniformizat, care susþine saltul
nile enumerate, de naturi diferite, nu apar de la prototipic la simbol ºi, uneori, la vizi-
doar disparat; în acelaºi poem ele coexistã: une” sau descriptorul construieºte „o refe-
„Îngerii norilor îmi coborau pe ºira rinþã nondenotativã prin operaþii imagina-
spinãrii./ Rece paradis, ºiroind cu pene./ tive de trunchiere sau de amalgamare a
Balta miºunând de peºti a mãrii/ cinci imaginilor”, prin „comprimarea spaþio-tem-
degete scotea din ea viclene,// ºi cu unghii poralã”, prin „punerea specialã în relaþie cu
care mã zgârâiau ascuþite,/ în vârf cu un bot spaþiul”, prin „fantazãri cromatice” ori prin
de rechin,/ ºi cu amprente încolãcite,/ cu „uniformizarea predicatelor calificative.”
burice de venin.// M-am tras la noroi, mai Vizionarismul nonfigurativ nu se bazeazã
ales cu dorinþa./ Îngerii viermilor mã numai pe transferul imaginativ între refe-
încãlþau cu sandale./ Fãrã braþe îmi era renþi, ci se poate sprijini ºi pe strategii de
fiinþa,/ ºi fãrã picioare.// A scos însã cinci enunþare, cum sunt cele de „obiectivare a
degete uleioase/ nãmolul lucind de foame,/ imaginarului” (descriptorul nu-ºi asumã
pipãindu-mã jilav pe oase/ ºi pe icoane.// rolul de agent transformator al imaginaru-
M-am tras în lemn ºi în mãduva câinilor,/ în
lui) sau de „încãlcare intenþionatã a conti-
ochii frunzelor ºi în cai,/ în uscãþimea roasã
nuitãþii referenþiale”28.
de ºobolani a pâinilor, în burta lui „vei fi” ºi
a lui „erai”.// Dar au scos cinci degete ***
apucãtoare/ cu amprente de ºerpi,/ încolã- Inovaþiile legate de imagismul stãnescian
ciþi sub un soare/ înverzit de ierbi.// Mã þine sunt însoþite de cele aparþinând limbajului.
în palma ei acuma / mâna cu cinci degete Ceea ce a fost catalogat drept „exacerbare”
strânse ecou./ Plânsem cât plânsem, apoi nu are legãturã numai cu structurile imagis-
ºezum/ ca sã renaºtem din nou.” (Mâna cu tice, ci ºi cu limbajul însuºi, supus la spec-
cinci degete, Oul ºi sfera). taculoase transformãri, vizând nu numai
La acestea se pot adãuga ºi alte imagini construirea unui „limbaj în interiorul limba-
exprimând bizarul: „Îngerii presaþi ca flo- jului”, deziderat lansat de Mallarmé, ci ºi
rile/ se scuturau sfãrâmaþi, pe platforme” transgresarea comunicãrii prin semne, în
(Elegia a opta, hiperboreenã); caii, care pasc contradicþie nu numai cu dogmatismul vre-
„miezul pãmântului”, „cu copitele-n sus/ mii, ci ºi cu orice fel de poeticã normativã.

28 Oana Chelaru-Murãruº, Nichita Stãnescu – subiectivitatea liricã, Editura Univers, Bucureºti, 2000, p. 164.
89
Rodica Sagaidac

În cele ce urmeazã, ne vom referi la sub-


versiunile „limbii poezeºti” ale lui Nichita
Stãnescu, punctând pe cele mai importante
dintre acestea, întâi la nivel lexical, ºtiut
fiind faptul cã inovaþiile creatorului au afec-
tat ºi nivelurile morfologic ºi sintactic30.
Remarcãm în acest sens inventivitatea
deosebitã a poetului în domeniul formãrii
cuvintelor, având ca efect sporirea numãru-
lui de unitãþi lexicale neatestate anterior în
inventarul limbii comune, dar ºi generarea
de unitãþi lexicale care tind sã se apropie de
„necuvinte”. Acþiunea novatoare a poetului
merge, dupã Oana Chelaru-Murãruº, „spre
zonele de potenþialitate ale sistemului lexi-
cal: ca atare, cele mai frecvente derivate nu
vor fi cele cu sufixe, aºa cum ne-am aºtepta,
potrivit cu productivitatea acestui procedeu
de îmbogãþire a vocabularului în limba
comunã, ci cele obþinute prin derivarea pro-
gresivã, derivare prin substituþie cu/de pre-
fixe.” La aceasta mai adãugãm ºi „com-
punerea lexicalã”, care rãspunde nevoii de
creare a „suprasemnelor”, dar ºi „conversi-
unile surprinzãtoare”, procedeu propriu
limbii inventate de Nichita Stãnescu.
În cadrul derivãrii progresive, riguros
comentatã de exegeþi, remarcãm spectacu-
loasa „reformare” poeticã legatã de uti-
lizarea prefixului negativ „ne”.
În legãturã cu efectele poetice ale acestui
Originalitatea operei a exercitat în epocã, prefix, s-a semnalat de mai multe ori fo-
cum afirmã Dumitru Micu, o „acþiune losirea lui destul de veche, mai întâi în
opera lui Antim Ivireanu, Ion Neculce,
dadaisticã”, fiind vorba nu de un dadaism
Dimitrie Cantemir, I. B. Deleanu º.a. Cu
istoric, ci de un dadaism „în înþelesul de
valenþe poetice propriu-zise, la Tudor
poeticã a subminãrii poeticului canonizat,
Arghezi ºi Lucian Blaga. Dar nu numai atât,
prin parodiere, prin zeflemisire, prin culti- procedeul a fost exploatat ºi în poezia con-
varea badineriei, prin infantilism”29. Poetul temporanã ºi îl regãsim la Ion Gheorghe,
demonstreazã o uluitoare dexteritate în o- Florenþa Albu, Gheorghe Hagiu º.a. Dupã
perarea cu „necuvinte”, cu cifre, cu termeni Andrei Nestorescu, formaþiile lexicale nega-
abstracþi, cu concepte. tive la aceºti poeþi îºi justificã prezenþa, con-
O paletã eteroclitã de procedee oferã citi- ferind „concizie maximã expresiei” ºi con-
torului o imagine stupefiantã a limbajului, tribuind la plasticizarea contrastelor31. La
acestea fiind remarcate ºi minuþios analizate Nichita Stãnescu, acestea prezintã un grad
de comentatori. maxim de nedeterminare semanticã, cum
29 Dumitru Micu, op.cit., p. 91.
30 O analizã complexã ºi riguroasã a nivelurilor morfologic ºi sintactic a întreprins Oana Chelaru-
Murãruº în op. cit., dedicând capitole speciale acestor aspecte mai puþin investigate.
31 Andrei Nestorescu, Originalitate sau modã poeticã?, în Limba românã, XVIII, nr. 3, 1969, pp. 275–277.
32 Apud Oana Chelaru-Murãruº, op. cit., p. 178.
90
Nichita Stãnescu ºi modernitatea ºocantã

observã Paula Diaconescu32. O altã pãrere, În contexte care reclamã un anumit tip de
mai recentã, aparþinând lui Daniel Dimitriu, discurs poetic, cuvintele apar, de asemenea,
afirmã cã procedeul derivãrii negative nu descompuse. La întrebarea lansatã provoca-
este un simplu artificiu lingvistic, ci cores- tor: „Ce este viaþa?” poetul rãspunde:
punde unei viziuni cuprinzãtoare asupra „Cum, ce este?/ Este pur ºi simplu./ Adicã
lumii care este „tot ceea ce existã ºi tot ceea E, adicã S, adicã T, adicã E.// Primul E mai
ce nu existã”33. vechi decât ultimul E/ Atât.” (Ce este viaþa,
În studiile de specialitate au fost inven- Necuvintele). Procedeul þine de parodie.
tariate un numãr de 36 de derivate negative, Alteori, litera este folositã ca pretext pen-
din care cele mai multe sunt substantive: tru declanºarea imaginaþiei poetului, ca în
„necuvinte”, „neauzul”, „nevãzul”, „nemi- poemul Pean: „Ce eºti tu, A/ tu, cea mai
rosul”, „negustul”, „nedragoste”, „nefo- omeneascã ºi/ cea mai absurdã literã,/ O, tu,
cul”, „nefumul”, „nepeºte”, „nemare” etc.; sunet glorios!// Cu tine mã lupt,/ în tine
pot apãrea ºi alte pãrþi de vorbire: „nefri- azvârl fiinþa mea/ ca odinioarã Acheii calul
guroasa luminã”, „nezburatã aripã”, „neu- troian/ în Troia// Cu tine mã culc,/ numai
neori” etc. pe tine te vreau,/ târfã fermecãtoare,/ dis-
Un procedeu de invenþie lexicalã sem- peratã zeiþã!// Tu îmi dansezi pe gurã/ când
nalat de comentatori ºi intens valorificat de mor ºi sunt aidoma/ soldatului ridicat ºi
Nichita Stãnescu îl reprezintã compunerea împins din spate/ de creºterea ierbii spre
lexicalã prin juxtapunere: „puºcã-mitralierã”, cer;/ ºi vreau sã fiu liber de vorbire:/ vagin
„omul-fantã”, „omul-sunet”, „coasta-coli- imaginar, A, literã/ borþoasã de toate
vie”, „ramurile-flãcãri”, „frunzele-scântei”, literele.// Nu sã alerg, ci sã plutesc,/ sã trec
„frunze verzi-albe-albastre” etc. prin fluvii ca prin raze/ fãrã materie,/ ale
La acesta adãugãm procedeul permu- cãror maluri sunt urechi surde.// Muzicã tu,
tãrilor lexicale, care presupune deconstruirea cu ghearã/ care-mi târãºti trupul pe dea-
supra/ cuvintelor/ asemenea mielului
limbajului ºi recompunerea lui potrivit
pãscând iarbã ºi/ smuls de vultur.// A, tu
„fanteziei dictatoriale” a poetului: „cu trei
stafie ameninþãtoare,/ cine eºti/ ºi ce vrei.”
cai de unt-de-lemn/ cu trei cai de lemn
(Necuvintele)
solemn” (Trei cai, În dulcele stil clasic); „Voi
Inventarierea procedeelor lexicale ar fi
treceþi prin zid, prin Baiazid” (Ultima ºi
incompletã, dacã am omite conversiunile le-
adios, Necuvintele); „foamea îþi lãþea decor-
xicale insolite, care au în vedere adjectivarea
bul/deorbul” (În dulcele stil clasic, p. 37); substantivelor: „inimã rechinã”, „zãpadã
procedeul „aglutinãrilor ludice”, care reginã”, „Doamnã Verde Camforã”, „vre-
priveºte „ºtergerea aleatorie a distanþelor murile împãrate”, „dinþi lungi meteoriþi”,
dintre semnele alãturate”: „vertebre ale lui „gãlbenuºul rege”, „temple adolescente”,
Noe/ ale lui A/ Aleluia/ Aleluia zic ºi atât” „gheaþa asta zarzãre” etc.; adjectivarea gerun-
(În dulcele stil clasic, p. 84); procedeul degluti- ziilor: „durere fiinþândã”, „aripa pãsãrii
nãrilor ludice, care sunt forme de „decupare zburânde”, „lucrul ºi lucrurile existenþei/
liberã a graniþelor dintre semne”: „Rupe-mi vorbinde, spunânde, cuvântânde”; adjecti-
tu ce este rupt/ Curcubeul, beul, eul/ varea forþatã a unor pronume: „deltele mai
Doamnã veºnic dedesupt îþi sãrutã talpa suse”, „umbra stelei susã”, „plesnire susã”;
zeul” (Cântec, În dulcele stil clasic). verbalizarea diferitelor pãrþi de vorbire: „N-ai sã
Cuvintele descompuse rimeazã, ca în- vii ºi n-ai sã morþi/ N-ai sã ºapte între sorþi/
tr-un joc de relaxantã gratuitate: „Zeul cu N-ai sã iarnã, primãvarã,/ N-ai sã doamnã,
un singur ochi mã trage de mânecã/ de braþ/ domniºoarã” (N-ai sã vii, În dulcele stil cla-
de umãr/ de umbrã/ de la revedere/ de la de sic); „Cum se mãr, cum se mãritã,/ se ºtie,
re/ de ve,/ ºi de,/ ºi re” (Tenis, Necuvintele). desigur, se cam ºtie/ cum se ramurã ºi se
33 Daniel Dimitriu, Geneza poemului, Editura Universitãþii, Iaºi, 1997, p. 181.
91
Rodica Sagaidac

umbrã/ ºi cum se rãsare, desigur/ se ºtie, se situaþii poetice, fie prin perifrazã sau ca-
cam ºtie (…)/ mãr, nu se ºtie ce este/ tachrezã – sunt menite sã disloce complet
mãritare,-nu se prea ºtie ce este” (Ce este, În un concept sau un termen propriu banal,
dulcele stil clasic); „De ce sã ne înþelegem unii pentru a ne oferi în schimb un întreg
cu alþii,/ de ce sã iepure, de ce sã cal,/ de ce univers verbal, un vârtej de vocabule în
sã elefant, de ce sã covrig,/ de ce sã brad, de stare de a i se substitui”36.
ce sã stejar” (Desen dupã naturã, Album ªerban Cioculescu considerã cã „noþi-
memorial, p. 257) unea «necuvânt» nu e încã elucidatã, lãsân-
ªi nu în ultimul rând, trecem în revistã du-ne a ghici cã nu ar fi altceva decât «inefa-
cuvintele inventate, unele dintre acestea fiind bilul», adicã acea limitã a entuziasmului, în
obscure, fãrã putinþã de a fi dezambigu- care graiul amuþeºte ºi-i ia loc tãcerea, încãr-
izate: „Ah, ºi sânge ºi ce dingur” (Despre catã de n semnificaþii pânã la plus infinit”37.
lupul singuratic, În dulcele stil clasic); altele La polul opus acestuia, Marin Mincu îºi ra-
sunt mono- ºi bisilabice: „ahov”, „sirip”, dicalizeazã demersul interpretativ în direc-
„ep”, „up”, (Certarea lui Euclid, Laus Ptole- þie textualistã, considerând cã ieºirea de sub
maei); adãugãm acestora cuvinte recurente tirania limbajului se face, în cazul lui
în opera lui Nichita Stãnescu: „trimbulind”, Nichita Stãnescu, prin asumarea rupturii
„corcov”. dintre laturile semnului, dintre semnificat ºi
semnificant38.
*** Dumitru Micu crede cã „necuvintele”
O particularitate a excentricei limbi stãnesciene nu sunt decât o denominaþie
„poezeºti” o reprezintã „necuvintele”, care personalã pentru ceea ce se înþelege, în
au suscitat o bogatã discuþie teoreticã, punc- genere, prin „cuvânt poetic” ºi pune în
tatã de contradicþii ºi inconsecvenþe. relaþie acest construct estetic cu celebra
Lucian Raicu definea „necuvintele” în replicã antiarghezianã: „Pãrþile simple ale
termeni fundamental intuitivi: „lovirea de unei poezii sunt versurile, nu cuvintele.”
limitele poeziei, de limitele «cuvintelor» se Autorul subliniazã însã cã în noþiunea de
produce din interiorul însuºi al poeziei, (…) „necuvânt” trebuie incluse ºi „fragmentele
«necuvintele» fiind de fapt cuvinte de o de cuvânt: silabele, literele”39.
structurã enigmaticã, foarte rezistente la Paleta de opinii formulate în acest sens
asediul premeditat”34. însumeazã, la un pol, interpretãrile bazate
Pentru ªtefan Aug. Doinaº, „necuvin- pe intuiþie, la care se adaugã cele care pleacã
tele” sunt „mari corpuri verbale, adevãrate de la teoretizãrile poetului privitoare la
nebuloase lexicale, rotindu-se asemenea mecanismele sintactice ale textului. La
corpurilor cereºti. (…) Cuvântul – fonic ºi celãlalt pol, se plaseazã cei ce dau poeticii
semantic – devine un simplu sunet într-o necuvântului un sens regresiv, este vorba de
unitate mai mare, într-un necuvânt”35. Re- reîntoarcerea la componentele semnului
venind ulterior cu o definire mai explicitã, lexical (silabe, foneme/litere folosite ca
autorul precizeazã: „Dupã pãrerea mea, atare) etc. În ceea ce ne priveºte, „poetica
necuvintele sunt galaxii verbale (lingvistic necuvântului” are o valoare pur metaforicã,
vorbind enunþuri) de o mai mare sau mai reprezintã modalitatea depãºirii limitãrilor
micã întindere textualã, care – fie prin impuse de utilizarea limbajului comun în
aglomerare de termeni, fie prin condensare scopul creãrii unei limbi utopice, „poe-
de imagini, prin «punerea în scenã» a unei zeºti”.
34 Lucian Raicu, Nichita Stãnescu: 11 elegii, Laus Ptolemaei, În dulcele stil clasic, în Structuri literare, Editura
Eminescu, Bucureºti, 1973, pp. 260–270.
35 ªtefan Aug. Doinaº, op. cit., p. 201.
36 Idem, Frumos ca umbra unei idei, Editura Albatros, Bucureºti, 1985, p. 189-192.
37 ªerban Cioculescu, ibidem, p. 178.
38 Marin Mincu, Eseu despre textul poetic, II, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1986.
39 Dumitru Micu, op.cit., pp. 96–97.
92
Grigore Traian nicio motivaþie legatã de conþinutul ºi val-
oarea acestora, gest deloc obiºnuit în
POP România de-atunci, Sadoveanu este “ars în
efigie” de Marea Lojã Naþionalã din Ro-
mânia, dupã afirmaþiile lui Horia Nesto-
Creanga de aur rescu Bãlceºti. Din aceeaºi sursã putem
reconstitui ºi traseul prozatorului în

ºi duhul
masonerie, cu eºecuri ce se dovedesc final-
mente fertile, dar ºi cu succese controver-
sate. Rapida ºi marea notorietate, nutritã de

masonic (II) incontestabilul sãu talent, îl aduc pe


Sadoveanu în Partidul Poporului (în 1926 e
deputat în Parlamentul României), condus
de cel care va deveni “fratele” Alexandru
E în afara oricãrei îndoieli cã masoneria n-a Averescu, secondat, tot din penumbrã
adiþionat întreaga simbolisticã a numerelor masonicã, de C. Argetoianu, Octavian Goga
de peste tot ºi de oriunde, cã nu subzistã ºi Grigore Trancu-Iaºi. ªi în Uniunea
doar prin “cabala” care-i e atribuitã, cã eso- Agrarã, ulterior Partidul Agrar, e tot în com-
terismul ei nu-i atotcuprinzãtor, dar existã o panie masonicã: C. Argetoianu, Jean Pangal,
largã comunicare, mai mult sau mai puþin Al. Radian, Nicolae Ottescu. Dar simpatiile
ocultã, structuratã/fracturatã în timp ºi lui se îndreaptã spre gruparea Vasile
spaþiu, care face efortul sã descopere ºi sã Kogãlniceanu, Petru Groza ºi Victor Babeº.
ordoneze, prin dedicare ºi har iniþiatic, tâl- Eventuala afirmaþie cã tot pe filierã masoni-
curi intrinseci ale acestora. De la pulsaþia cã va fi ajuns sã conducã publicaþii de stân-
intimã a numerelor la Pitagora ºi-ai sãi (nu ga, finanþate de evrei, precum “Adevãrul” ºi
fãrã ascendenþã), în care se cautã forþa ºi “Dimineaþa”, într-o perioadã de ascensiune
finalitatea de guvernare a lumii, pânã la a dreptei intolerante (1936-1938), n-ar fi cu
codul masonic – dacã într-adevãr existã un totul hazardatã dar nici cu totul sigurã. Cert
asemnea cod, iar nu doar un îndemn de a-l este cã deºi n-a fost stabilitã încã data pasu-
întruchipa – e un drum luxuriant, flancat de lui decisiv al lui Sadoveanu spre masonerie,
cele mai diverse interpretãri. Oricum, franc- adicã a iniþierii profanului, se poate afirma
masonii nu strudiazã semnificaþiile în sine cã, de prin 1927-1928, acesta se instaleazã
ale numerelor, prin care sã dubleze aspiraþi- într-o lojã în care unii dintre prietenii sãi din
ile matematicilor, sau metabolismul esoteric Iaºi se simþeau de mai mult timp conforta-
al unor credinþe hrãnite de himera absolutu- bil. Când Grigore Ghica, de ascendenþã
lui. Dacã am înþeles eu bine (iar neiþiaþii au fanariotã, îl îndeamnã sã accepte a intra în
neºansa sã se înºele atât în amãnunte, cât masonerie, replica scriitorului e stupefiantã:
ºi-n totalitate), tâlcul numerelor în masone- “Ce blestemãþie e asta, dragul meu?” Dar e
rie þine de o vie tradiþie, întãrind vocaþia în afara oricãrei îndoieli cã, la acea datã,
spre adevãruri ºi aspiraþii fundamentale. masoneria are mai multã nevoie de
Dar ele sunt ºi-un eºafodaj al rigorii care, Sadoveanu decât Sadoveanu de masonerie.
din exterior, poate pãrea de-un ocultism “Blestemãþia” se va urni greu, cu toate cã
inhibitoriu. sciitorul, atunci academician (încã din 1921
titular) ºi deputat, are gustul ocultismului.
Se pare cã loja Dimitrie Cantemir - constitu-
Sã revenim contrapunctic la aºa-zisa rã- itã la Iaºi, la 23 iunie 1927, unde alãturi de
tãcire a lui Mihail Sadoveanu, perceputã ca amintitul Grigore Ghica sunt poetul Mihai
o dramã naþionalã în cercurile dreptei ro- Codreanu, avocatul Petre Pogonat, sciitorul
mâneºti. Dar ºi în interiorul masoneriei e Pãstorel Teodeoreanu ºi alte personalitãþi
contestat. Înainte ºi concomitent cu ame- locale vine ºi Sadoveanu - e un spaþiu al
ninþarea arderii cãrþilor sale pe rug, fãrã reveriei ºi, în mult mai micã mãsurã, al acþi-
93
Grigore Traian Pop

unii. În limbajul confreriei, primul ciocan, Bineînþeles cã dreapta naþionalistã nu


adicã demnitatea de Maestru Venerabil, îi prea are acces la evenimentele din interiorul
este încredinþat lui Mihail Sadoveanu. Din masoneriei. Pentru “Buna Vestire”, masone-
acel moment, pentru el cronologia e cea a ria e invariabil iudeo-masonerie, iar “jida-
iniþiaþilor din “Creanga de aur”. “În nul” Jean Pangal calul troian introdus, cu
amintirea celei dintâi seri pe care am petre- ajutorul unor iscoade, precum Mihail Sado-
cut-o între fraþii mei cei noi, cu sufletul plin veanu, în sfânta cetate a românismului.
de luminã ºi mulþãmire”, scrie el în Cartea de Culpa scriitorului vândut Cahalului, do-
onoare a Marii Loje Naþionale din România, veditã prin manifestãri publice de un cinism
la data de 28 ianuarie 1928. Dar deºãnþat, e de neiertat. Mihail Sadoveanu,
“mulþãmirea” nu dureazã. Primul conflict e
în care mulþi vedeau un apostol al neamu-
chiar cu cel care-l iniþiase, Grigore Ghica.
lui, ar fi înlocuit biserica strãbunã cu
Acesta are surpriza sã constate cã “fãtase un
“Hanul Ancuþei”, speluncã în care însem-
monstru”, dacã monstruozitate se poate
numi decizia lui Mihail Sadoveanu de a nele masonice ar sfida ethosul naþional.
accede în frunte chiar cu riscul destabilizãrii Din perspectiva timpului ºi-a docu-
lojilor. “Din februarie 1929 pânã în mai, mentelor cu slab ecou în epocã, unele chiar
acelaºi an, trece de la gradul 18 la gradul 33. fãrã ecou, dacã luãm în considerare carac-
Devine membru fondator al capitului Roza- terul mai mult sau mai puþin discret a aceea
Cruce Sf. Andrei din Bucureºti (6 februarie) ce se întâmplã în loji ºi pe la tot mai desele
ºi, mai apoi, membru activ al Supremului conventuri, Mihail Sadoveanu nu se
Consiliu de grad 33 ºi Ultim al Ritului situeazã în afara interesului naþional, iar cu
Scoþian Antic ºi Acceptat din România” iudeul Jean Pangal intrã într-un conflict
(Horia Nestorescu Bãlceºti). instituþionalizat.
94
Creanga de aur ºi duhul masonic (II)

În 1930, Mihail Sadoveanu devine Pro ignorantului total (Ce “blestemãþie” mai e ºi
Mare Maestru al Lojii Naþionale din Ro- masoneria asta?), de prin 1927-1928, pânã în
mânia ºi Preºedinte al Federaþiei Lojilor 1933, trecuserã doar cinci ani, timp în care
Simbolice Scoþiene, în vãdit conflict cu Marele Maestru al lojilor se impusese ºi ca
Lojile Simbolice de Rit Ioanit. Dar abia în mare maestru al literelor româneºti prin
1938 acesta se explicã: “Au existat în þarã ºi câteva excelente romane ºi alte scrieri de
alte formaþiuni, unele de oareare impor- referinþã. Va încerca o unificare spectacu-
tanþã, altele fãrã valoare. Se aflau poate ºi se loasã a acestor abilitãþi, aparent divergente,
mai aflã ºi loji zise Johanite, care funcþionau transferând titlul romanului Hanul Ancuþei
în Ardeal ºi a cãror conducere fusese unei locante masonice ºi începând scrierea
înainte-vreme la Budapesta. Le-am con- splendidei parabole masonice care va fi
testat dreptul de a funcþiona pe teritoriul Creanga de aur. Un an mai târziu, topeºte
român. Am bãnuit cã unele fac iredentism”. Marea Lojã Naþionalã din România ºi Ritul
Dupã Conventul din decembrie 1932, Marelui Orient în Francmasoneria Românã
Sadoveanu îl debarcã pe principele George Unitã al cãrei Mare Maestru Federal este
Valentin Bibescu, Marele Maestru al Marii ales. Triumf total. Constituþia federalã
Loji Naþionale din România, ºi promulgã poartã semnãtura sa ºi tot el reprezintã
noua Constituþie masonicã. Urmãtorul vizat federaþia la Conventul Masonic de la Paris
pentru trecerea pe linie moartã este chiar din 1935.
Jean Pangal, Suveranul Mare Comandor al ªi totuºi presa dreptei naþionaliste con-
Ritului Scoþian Antic ºi Acceptat. Revine tinuã sã-l numeascã netrebnic serv al iudeo-
însã principele Bibescu, dar pentru scurt
masoneriei. S-ar putea crede cã dupã ce, în
timp, pânã la alegerea lui Mihail Sadoveanu
1937, gruparea lui Jean Pangal trece în
ca Mare Maestru. În general bine informat,
adormire, iar cea a lui Sadoveanu este
Horia Nestorescu Bãlceºti nu ne poate oferi
interzisã de Carol al II-lea, odatã cu toate
o imagine coerentã a acelor împrejurãri ºi
partidele politice, atacurile împotriva sa vor
schimbãri din lipsa documentelor. Maso-
neria ºtie sã ºteargã bine urmele trecerii ei înceta. Dar nu se întâmplã aºa. E ºi din
prin lume pentru ceilalþi, ba, uneori, chiar ºi cauzã cã, surprizã, scriitorul este cooptat în
pentru unii din interior... conducerea Frontului Renaºterii Naþionale
De altfel, în contextul de faþã, e suficient ºi-n Senat, bineînþeles, prin bunãvoinþa lui
sã ºtim doar cã Mihail Sadoveanu veºtejeºte Carol al II-lea, cel care decidea totul în poli-
iredentismul unor loji ardelene cu ascen- tica româneascã.
denþã budapestanã, fiind în acut conflict de Trebuie sã repetãm cã despre masonerie
interese, ca sã întrebuinþãm un eufemism, ºi n-avem cum sã ºtim chiar totul. Ca atare,
cu Jean Pangal. nici despre rolul jucat de Mihail Sadoveanu
Sã ne fixãm însã ca reper 1933, anul apa- în perioada de trecere în adormire a aces-
riþiei romanului Creanga de aur. Începând teia. Putem bãnui, nu fãrã temei, cã sub-
încã din ianuarie, Sadoveanu scoate revista conºtientul masonic avea încã nutriment.
bilingvã Lucrãri de ateliere simbolice – Travaux Va trebui, oricât de mare ar fi elanul nos-
d’ateliers simboliques roumaines, cu articole tru speculativ, sã ne mulþumim cu ceea ce
nesemnate, dar, presupune acelaºi Nesto- putem afla din manifestarea publicã a
rescu Bãlceºti, toate scrise de el. Nu sunt masoneriei, în perioada când e în activitate
doar texte de popularizare, fatalmente “cen- ºi-n legalitate.
zurate”, despre iniþiere ºi “lucrãrile” ma- La urma urmelor, în rândurile de faþã nu
soneriei, despre Dumnezeu, religie ºi “for- ne-am propus sã recuperãm istoria insti-
mula” Marele Arhitect al Universului, tuþionalã a masoneriei, cu stãrile-i de veghe
despre toleranþã, politicã ºi patriotism. ºi “adormirea”, de cele mai multe ori simu-
Afirmam, la începutul acestui eseu, cã nu latã, ci doar sã încercãm a stabili unele
ºtim în general mare lucru despre erudiþia conexiuni ºi ecouri din preajma operei unui
masonicã a lui Sadoveanu. De la replica mare scriitor.
95
Grigore Traian Pop

Ne-am fixat reperul 1933. Sã revenim la care le abandoneazã. E un obscur profesor


el. suplinitor la Fãlticeni. Voise, ºi el, sã devinã
Într-un numãr din ziarul Adevãrul (9 avocat, urmându-ºi tatãl, dar nu frecven-
iulie) este reprodus textul “Purificarea teazã cursuri de drept decât un semestru.
masoneriei”, în realitate cuvântarea lui În ceea ce-l priveºte pe Maiorescu, dis-
Mihail Sadoveanu la adunarea extraordi- creþia masonicã e aproape totalã. Nu vom
narã a Marii Loje Naþionale a României. gãsi nimic în “Însemnãri zilnice” referitor la
Preambulul redacþiei apreciazã cã “prin o lojã sau alta, la relaþiile cu “fraþii”.
aleasa-i formã” cuvântarea “intrã în dome- Cercetându-i manuscrisele prelegerilor de
niul literaturii”. Prea mult ºi inutil spus. filosofie de la Universitatea din Bucureºti,
Interesante cu adevãrat sunt ideile lui din perioada 1884-1905 (pe care le-am pu-
Sadoveanu în care-i evidentã intenþia de blicat împreunã cu acad. Al. Surdu) ºi unde
reformare a masoneriei din România. El þine sunt nenumãrate adnotãri, n-am gãsit nici
sã se ºtie – ºi bineînþeles cã se adreseazã mai una care sã-i trãdeze apartenenþa la maso-
cu seamã celor din exterior – cã masoneria nerie. Poate doar cea în care mãrturiseºte
nu-i definitã atât prin caracterul ei esoteric, cã-i liber cugetãtor ar putea avea o oarecare
cât printr-un anumit ideal de umanitate, legãturã cu masoneria. Nu sunt credincios –
viu, dinamic, adaptat specificitãþii locului: scrie el – întrucât nu concep sã mã rog la trei
“E uºor de înþeles cã alte probleme îºi pro- evrei: Isus, Maria ºi Iosif.
pune un mason englez ºi altele unul român. Cât despre Mihail Sadoveanu, acesta
Societatea englezã este ajunsã la capãtul pare a forþa puþin discreþia. E drept cã totul
unei evoluþii. Chestiunile de onoare, de depinde de temperamentul social ºi de ca-
demnitate cetãþeneascã, de respect al legilor racter, de unele strategii personale. Sa-
nu mai pot forma o preocupare pentru cate- doveanu îºi afirmã public crezul masonic ºi
goriile de oameni care se numesc gentlmeni. preþuirea pentru valori care nu sunt doar ale
La noi categoria aceasta de oameni e încã în fraþilor, ci ºi ale mulþimii profane: credinþa
formaþie. Preocuparea primã a masoneriei în Dumnezeu, ataºamentul faþã de Patrie,
române este sã formeze bãrbaþi cu conºtiinþã respectul regalitãþii, legilor statului ºi pre-
ºi caracter: primele elemente ale unei ade- ocuparea pentru destinul naþional.
vãrate opinii publice”. Ca sã explicãm mãcar în parte ateismul
Caracterul discret/secret al masoneriei e lui Titu Maiorescu, surprinzãtor, ºi cu oare-
ºi nu e un joc de cuvinte. Depinde mult de care tentã antisemitã, va trebui sã observãm
epocã, de cei care alcãtuiesc loja, de for- cã, din deceniul al nouãlea al secolului al
maþia, universul etic ºi cultural al iniþiatu- XIX-lea, masoneria europeanã cunoaºte
lui, de interesele cu care se intersecteazã, ca acute frãmântãri. Având pârghii ale puterii
ºi de propriile interese. Aº compara “dis- în unele state puternice, emancipate, dar
creþia” lui Titu Maiorescu, de pildã, alt ma- mai ales în Franþa, masonii declanºeazã o
son de notorietate, cu cea a lui Sadoveanu. susþinutã ofensivã împotriva bisericii ºi,
Existã similitudini biografice la cei doi: sunt bineînþeles, a religiei. Sunt implicate lojile
adânc implicaþi în politicã, în Parlamentul Marelui Orient, pe de o parte, ºi Marea Lojã
României, practicã, la nivel profesional, cul- Simbolicã Scoþianã, pe de alta, pânã în 1896,
tura creativã, au o rapidã ascensiune publi- când Marea Lojã a Franþei fuzioneazã cu
cã. Nu sunt bogaþi, câºtigându-ºi existenþa Marea Lojã Simbolicã Scoþianã. Bãtãlia se
cu destulã trudã. Dar ºi deosebirile sunt la dã, în primul rând, pentru ºcoalã, adicã
fel de pronunþate. Maiorescu e universitarul pentru laicizarea învãþãmântului. Ostilitã-
de numele ºi ideile cãruia îºi leagã destinul þile faþã de Isus, de fapt faþã de bisericã, nu
cultural, filosofic, o strãlucitã generaþie. rãmân fãrã replicã, biserica apãrându-se
Practicã avocatura cu mare succes, aceasta prin atacuri furibunde, în care, trebuie sã
asigurându-i un îndestulãtor confort mate- recunoaºtem, are o lungã tradiþie. Zelul
rial. Pe aceeaºi dimensiune, Sadoveanu e un celor care se implicã în aceastã necruþãtoare
veritabil ratat. Începe studii de filologie pe polemicã e mare, cãrþi precum “Francma-
96
Creanga de aur ºi duhul masonic (II)

soneria, sinagoga lui Satan”, printre altele ºi


antisemitã, având larg ecou. Tot mai mulþi
autori pretind cã sparg crusta secretului
masonic relevându-i misterele. Care duc
fatalmente spre Lucifer! Chiar în 1884, când
Maiorescu îºi începe prelegerile de care
aminteam, papa Leon al XIII-lea dã o enci-
clicã al cãrei caracter antimasonic ºi antiis-
raelit e neîndoielnic. Fost-a influenþat
Maiorescu sã devinã ºi ateu, ºi antisemit
deopotrivã de aceste frãmântãri? Deºi
n-avem nici o dovadã directã, nimic nu ne
împiedicã sã credem cã a fost.
Dar sã nu mergem prea departe. De ce
am complica inutil lucrurile prin speculaþii,
de pildã, pe tema comunism-iudaism-
masonerie, prin unele despre implicarea
masoneriei în revoluþii, lovituri de stat, în
declanºarea primului rãzboi mondial ºi for-
marea Naþiunilor Unite care ar întruchipa
primul guvern masonic mondial?
Cert este însã cã, în 1927, când se pre-
supune cã Sadoveanu ar fi acceptat sã treacã
pragul iniþierii, în masoneria europeanã are
loc o schimbare fundamentalã. Lojile sunt
îndemnate sã recunoascã principiul numit
Marele Arhitect al Universului, sã-ºi pãs-
treze libertatea religioasã ºi politicã. Imediat
apare însã ºi contrareacþia, care, la început, este obligat, prin condiþia sa, sã asculte de
pare moderatã, Marea Lojã a Angliei inter- legea moralei, iar dacã înþelege bine Arta, el
zicând dezbateri cu caracter politic ºi reli- nu va fi niciodatã un ateu stupid sau un li-
gios în toate lojile, ceea ce, pentru Marele bertin nereligios. Însã orice ar fi, în tim-
Orient, este inacceptabil. Începând însã cu purile trecute masonii au fost obligaþi sã
1933, state ºi guverne promulgã legi anti- respecte religia în care cred oamenii, accep-
masonice, iar lojile încearcã sã iasã, în fel ºi tând opiniile fiecãruia, adicã sã fie oameni
chip, din impas, declarându-se loiale sta- loiali ºi de bine, de onoare ºi probitate, ori-
telor, legilor, ordinii de drept. Dar nu existã care ar fi credinþa care-i diferenþiazã. Maso-
unanimitate asupra drumului de urmat. neria devine astfel centrul de unire ºi posi-
În ceea ce-l priveºte pe Sadoveanu, aces- bilitatea de a asigura fidelitate ºi prietenie
ta încearcã sã-ºi afirme suveranitatea în ca- între persoanele care vor rãmâne pentru tot-
litate de Mare Maestru, sã impunã o ori- deauna la distanþã una de alta”. Desigur,
entare echilibratã prin care sã evite inter- opoziþia dintre bisericã ºi masonerie e mult
dicþii brutale sau trecerea în adormire a mai veche ºi mai îndârjitã, biserica fiind
lojilor. aceea care încearcã sã înãbuºe în faºã orice
Cuvântãrile sale, ecourile acestora, care tendinþã de liberã cugetare, sã veºtejeascã
ajung în paginile ziarelor, ca ºi unele decla- orice crede cã-i erezie. Dacã ar fi sã ne refe-
raþii par a fi inspirate de Anderson, autori- rim doar la timpurile moderne, de la bula
tate masonicã din secolul al XVIII-lea, în Papei Clement al XII-lea, din 1738, ºi pânã la
care numeroase loji îºi gãsesc justificarea enciclica Papei Pius al IX-lea, din 1865, bi-
modului de a fi chiar atunci când se rãzbo- serica catolicã nu conteneºte sã conteste
iesc între ele. Spunea Anderson: “Un mason dreptul masoneriei la existenþã.
97
Grigore Traian Pop

Dupã cum relevã însã Paul ªtefãnescu, se poate clãdi”. ªi când e vorba de deschi-
un harnic popularizator al “misterelor” dea bisericilor pentru noua credinþã, magul
francmasoneriei, ortodoxia, mai ales cea din e la fel de tolerant: “O, fiul meu, aflã cã eu
þãrile române, apoi din România, e mult mai nu mã împotrivesc la asta. Dragostea noas-
îngãduitoare. Arhierei, episcopi ºi chiar trã cãtrã fraþii noºtri cei neluminaþi trebuie
mitropoliþi au fost masoni. Între ei, Atha- sã se împace cu tot ce poate fi de folos sufle-
nasie Stoenescu, Dionisie Lupu, Filaret tului lor. Dacã pot fi astfel mai buni, sã ros-
Scriban ºi contemporanul lui Sadoveanu, teascã numele lui Iisus. Datoria noastrã e sã
mitropolitul Miron Cristea, fost ºi ºef al nu coborâm cãtrã ei decât când ne chiamã.
primului guvern dupã desfiinþarea partide- Noi putem rãmâne aici, pânã la sfârºitul
lor politice sub Carol al II-lea. Încurcate sunt timpului nostru; iar preoþilor noºtri cãrora li
cãile Domnului ºi-ale masoneriei! E ºi se cer alte vorbe pentru acelaºi lucru le dãm
motivul pentru care n-ar trebui sã ne mire sfat sã se plece stãpânirii. Slujesc pe acelaºi
prea tare aºa-zisele tribulaþii ale lui Dumnezeu. Sã ºtiþi de asemeni cã ce-a fost
Sadoveanu în interiorul masoneriei, ca ºi în rânduialã a vieþii ºi a fiinþei noroadelor o
relaþiile lojilor sale cu ceilalþi, atâta vreme mie de ani, va rãmâne încã o mie de ani.
cât el încearcã totuºi adecvarea la timp ºi Cãci o lege care pare nouã nu schimbã nici
loc. Într-un interviu din Adevãrul (16 iulie, frica, nici nãdejdea, nici moartea”.
1933), întrebat dacã masoneria e contra Dupã ce afirmã cã instituþia masoneriei
religiei în general, a ortodoxiei în special, “propagã iubirea faþã de oameni”, ca ºi
Venerabilul rãspunde: “Aº putea spune: “înþelegerea, prietenia între popoare”, cã
dimpotrivã. Eu în masonerie am cunoscut pe nu-i e strãin “naþionalismul de faptã pozi-
Dumnezeu. Negreºit, nu Dumnezeul antro- tivã”, în riguroasã opoziþie cu cel “verbal”,
pomorfic al mulþimilor ignorante, nici cel “exclusivist”, Sadoveanu mãrturiseºte cã nu
exclusivist al profesioniºtilor, ci Dumnezeul poate rãspunde, la fel de direct, “la între-
tuturor celor care cred în el, Dumnezeul bãrile cu caracter personal ºi iniþiatic”:
asupra cãruia toþi oamenii cultivaþi, de toate “Cum înþeleg eu Dumnezeirea ºi nemurirea
rasele ºi religiile sunt de acord”. ªi mai sufletului, problemele vieþii ºi ale morþii,
departe, referitor la ortodoxie: “Învãþãmân- destinul meu, scopul vieþii, nobleþea progre-
tul meu esoteric mã duce la înþelegerea sivã a speciei, toate acestea alcãtuiesc dome-
divinitãþii, lãsându-mi liberã forma de niul esoterismului în care fiecare individ, cu
exprimare. Mai mult: îmi cere sã rãmân în sufletul ºi conºtiinþa sa, alcãtuieºte o lume
tradiþia neamului meu. Practica mea per- aparte ºi o problemã”. Existã însã ºi-o posi-
sonalã este deci ortodoxia. Dar acelaºi bilitate de a pãtrunde în acest univers cu
învãþãmânt îmi dicteazã sã respect orice altã mijloacele artei, mai precis, ale literaturii:
religie a semenilor mei. Comandamentul “În lumina unor asemenea preocupãri in-
acesta se numeºte toleranþã”. time, care sunt aproape intransmisibile (s.n.),
În roman retorica e aproape identicã. am scris ultima mea carte menitã sã aparã în
Stilistica diferã. Ucenic, Kesarion Breb ar toamnã. E un roman: Creanga de aur”.
vrea ca totul sã se rânduiascã dupã învãþã- Va trebui, ca atare, sã avem în vedere, în
tura bãtrânului mag. Dar acesta îi potoleºte analiza acestui roman, dubla refracþie, ca sã
zelul: “Cel pe care îl servim e Unul, nãscut nu-i zicem alienare, produsã la nivelul eso-
din el-însuºi; ºi din acest unul toate au ieºit terismului masonic (“preocupãri aproape
ºi el e în toate ºi le învãluie pe toate. Nimene intransmisibile”) ºi-al inefabilului litera-
dintre muritori nu l-a vãzut decât în valuri turii. De fapt, “aproape” inefabilului… Iatã,
ºi-n vânturi, ºi-n raza care strãpunge nu-i nevoie de mãrturii ori interpretãri din
moartea, trezind colþul grãuntelui. Pentru exterior ºi, cu atât mai puþin, de speculaþii
oamenii de rând e de trebuinþã sã se ori de acuzaþii, pentru a conchide cã roma-
gãseascã cea mai potrivitã alcãtuire ca sã se nul Creanga de aur ar fi “masonic”. Ne-o
teamã ºi sã nu se mãnânce unii pe alþii ca spune explicit chiar Sadoveanu. Îndoita
fiarele. Dar pentru noi ceea ce este veºnic nu întrebare e de ce ºi în ce mãsurã-i masonic.
98
Creanga de aur ºi duhul masonic (II)

De ce, nu-i greu sã rãspundem. Fiind vorba am adãuga amãnunte despre ocultismul
de chestiuni ale conºtiinþei ºi sufletului – o ebraic care ar fi influenþat masoneria, ca ºi
spusese chiar Sadoveanu – de componenta despre aspiraþia spre o ºtiinþã absolutã a
intimã a personalitãþii sale, în care, în chip forþelor intelectuale ºi materiale în acest
organic/organicist, se întâlnesc marele har univers destul de distorsionat în raport cu
atristic/literar cu cel masonic, ce putea fi intuiþiile bunului simþ.
ceva mai potrivit, pentru a le exprima, decât Sã revenim la masoneria zilelor noastre,
un roman? Greu e sã stabilim, deocamdatã, aºa cum ni se relevã prin rit ºi simbologie,
finalitatea intenþiei, adicã în ce mãsurã mai precis la ceea ce putem afla depãºind,
romanu-i ocult, masonic. Iar, dintr-un anu- prin diverse modalitãþi, restricþiile “dis-
mit punct de vedere, întrebarea ºi rãspun- creþiei” ei bine controlate.
sul, fãrã a fi inutile, pot fi plasate în plan Programul ucenicului este structurat,
secund. La urma urmelor, romanul poate fi jalonat de cifrele unu, doi, trei ºi patru. Unu
receptat ca neîndoielnicã, deplinã capodo- este, firesc, începutul, ca ºi accesul spre
perã ºi fãrã a-i pune în evidenþã ocultismul. cauza finalã. Aproape toate practicile iniþi-
Dacã ulterior vin descifrãri din zone pentru atice ºi multele filosofii sau reprezentãri,
cei mai mulþi obscure, poate fi incitant; dacã mai mult sau mai puþin religioase, cu ecouri
nu, din perspectiva autonomiei esteticului, în contemporaneitate, pornesc de la unitate,
cu atât mai bine… Dar trebuie sã avem în temelia începutului, evocând monada,
vedere cã aceastã perspectivã a esteticului cauza primã, fiinþa absolutã sau principiul
nu-i totuºi exclusivistã. Mai ales în ultimul absolut. Unitatea se încheagã, apoi se refrac-
timp… tã în unicitatea fiinþei umane. Nodul dialec-
tic de-o infinitã densitate, unitatea sfideazã
Francmasoneria preia filosofia numere- sensibilul prin amplu aflux în reflexivitate,
lor celor din vechime, mai precis a pitagore- în construcþii abstracte dintre cele mai
icilor, dacã nu-i prea mult sã-i spunem diverse. Dar ºi într-o simbologie sieºi sufi-
filosofie, în funcþie de care stabileºte univer- cientã. Scrie Paul ªtefãnescu: “Arcanul I este
sul simbolic riguros al fiecãrui grad în parte. înfãþiºat prin mag, reprezentarea omului
Trebuie sã avem în vedere cã de la filosoful perfect, cu alte cuvinte în deplina posesie a
din Samos – întemeietorul unei grupãri eli- facultãþilor sale fizice ºi morale. El este
tiste la Crotona (azi în Italia) cu mai mult de reprezentat în picioare; aceasta este ati-
cinci secole înainte de Cristos – nu s-a pãs- tudinea voinþei care va porni în acþiune.
trat nici o scriere. E drept, nici de la Socrate Veºmântul sãu este alb, imagine a puritãþii
nu ne parvine nimic scris de mâna sa ori originare sau recucerite. Un ºarpe miºcân-
mãcar atribuit. Amândoi au fost aureolaþi du-ºi coada îi serveºte drept centurã: este
însã de zelul ºi inspiraþia discipolilor. Prin simbolul eternitãþii. Fruntea sa este strânsã
Platon, Socrate devine pur ºi simplu per- într-un cerc de aur, aurul semnificã lumina;
sonaj, adicã ficþiune. În ce-l priveºte pe cercul exprimã circumferinþa universalã în
Pitagora, acesta lasã în urmã o riguroasã care graviteazã lucrurile create. Mâna
ºcoalã în care fiecare discipol are ºansa sã dreaptã a magului þine un sceptru de aur,
contribuie la edificarea edificiului. Ca atare, figurã a comenzii, ºi se înalþã spre cer, în
ºi francmasoneria îºi plaseazã o fereastrã a semn de aspiraþie cãtre ºtiinþã, înþelepciune
tradiþiei spre mistica numerelor platoni- ºi forþã. Mâna stângã întinde indexul spre
ciene, fãrã a fi nevoitã sã se raporteze expli- pãmânt, pentru a sugera cã misiunea omu-
cit la o dublã autoritate: a maestrului ºi-a lui perfect este de a domni asupra lumii
ºcolii. materiale.
Dupã cum bine se ºtie, armonia ºi uni- Acest gest dublu exprimã faptul cã
tatea sunt date, la pitagoreici, de numerele voinþa omeneascã trebuie sã reflecte aici, pe
intelectuale, divine, celelalte, numite cam pãmânt, voinþa divinã, pentru a face bine ºi
impropriu ºtiinþifice, asigurând multiplici- a împiedica sã se producã rãul. Înaintea
tatea. Am complica prea mult lucrurile dacã magului, pe o piatrã cubicã, sunt aºezate o
99
Grigore Traian Pop

cupã, o sabie ºi o monedã evreiascã de aur, riale e, cu necesitate, centrum mundi. Cesa-
în centrul cãreia este gravatã o cruce. Cupa rion Breb din Creanga de aur nu-i o întru-
semnificã amestecul pasiunilor care con- chipare riguroasã de abstracþiuni, o nãlucire
tribuie la fericire sau la nefericire, dupã cum a minþii. E drept, unele din simbolurile de
suntem stãpânii sau sclavii lor. Sabia simbo- mai sus capãtã contur în roman, contur,
lizeazã munca, lupta care depãºeºte obsta- consistenþã ºi luminã vie pentru a alcãtui o
colele, încercãrile pe care ni le dã durerea. fiinþã revelatã.
Moneda, semn de o valoare determinatã, Dar magia iniþierii din Creanga de aur nu
închipuie aspiraþiile realizate, operele înfãp- poate avea, prin simplã stereotipie ritualicã,
tuite, suma puterii cucerite prin perse- pulsaþie ºi finalitate a trãirii. În cazul de faþã,
verenþã ºi eficacitatea voinþei. Crucea, pe- miracolul artei nu poate fi egalat ori depãºit
cete a infinitului, cu care este marcatã mo- de simboluri venite din imemorial ori de
neda, enunþã ascensiunea viitoare a acestei relicve oculte. De aceea, romanul, indiferent
puteri în sferele viitorului” Dar, sã nu de forþa unor conþinuturi ipotetice, de sem-
abuzãm de rãbdarea celui care ar vrea sã nificaþiile ºi simbolurile sale masonice, sub-
gãseascã, în acest eseu, referiri directe la zistã întâi ºi-ntâi prin geniul prozatorului.
ceea ce era îndemnat prin titlu sã caute: Nu-i, desigur, inutil, cum am mai spus, sã
duhul masonic din Creanga de aur. De aceea, determinãm coordonatele exterioare, în
mã grãbesc sã afirm cã magul lui Sado- cazul de faþã masonice, ale elanului creativ
veanu nu-i nicidecum o întruchipare de ri- al lui Mihail Sadoveanu. Îmi asum însã
guroase ºi încremenite simboluri, o icoanã riscul sã afirm cã “ignoranþa” masonicã a
rece ºi, poate, ostilã. La Sadoveanu, timpul, cititorului sau chiar a istoricului literar nu-i
spaþiul respirã, trãiesc, iar locul revelat în un obstacol insurmontabil în receptarea
care vieþuiesc oamenii, dupã datini imemo- capodoperei.
100
Lucian elocvente ºi oferã prin ele însele imaginea ºi
anvergura unei opere de excepþie, de altfel
CHISU
,
încununatã, în 1936, cu alegerea poetului în
rândul „nemuritorilor” din Academia
Românã.

Blaga, Dupã 1944, în scurta tranziþie de la


monarhie la republicã popularã, norii pre-
vestitori de furtunã ai ideologiei comuniste

aproape mut se abat ºi asupra carierei ºi operei lui Blaga,


iar începând cu 1948 poetul se numãrã
printre victimele noului ...climat. Ultimii 15

ca o lebãdã ani de viaþã ai poetului devin anii unei


recluziuni care cunoaºte forme impuse, dar
ºi autoimpuse. Versul „Lucian Blaga e mut

(1947-1961) ca o lebãdã”, din poezia Autoportret, vol.


Nebãnuitele trepte, 1943, poate fi consider-
at, prin scoatere din context, o emblemã pre-
Lucian Blaga (1895-1961), poet, jurnalist, moniþialã. Vocea „publicã” a lui Blaga, fie cã
traducãtor, filosof, profesor universitar ºi e vorba de poet, fie de filosoful de la cate-
diplomat român este autorul unei opere lit- drã, se face tot mai puþin auzitã, accesul la
erar-artistice ºi filosofice care s-a bucurat de pagina de tipar fiindu-i limitat în totalitate.
cele mai înalte aprecieri. Încã din 1919, cu În acelaºi timp existenþa îi este scrutatã de
prilejul premierii debutului sãu poetic de vigilenþii copoi ai noii ideologii.2 Dupã mai
cãtre Academia Românã, savantul Nicolae
Iorga decreta cã Poemele luminii sunt „un
dar fãcut de Ardeal patriei mumã”. Traseul
biografic ulterior urmeazã carierele diplo-
maticã ºi universitarã, în timpul cãrora
Lucian Blaga îºi definitiveazã opera literarã
ºi concepþia filosoficã. Pânã la sfârºitul celui
de-al doilea rãzboi mondial publicã1 poezii
aforisme ºi piese de teatru, aproape fiecare
dintre apariþii reprezentând un eveniment:
Poemele luminii (1919), Pietre pentru tem-
plul meu (1919), Paºii profetului (1921),
Zamolxe (1921), Tulburarea apelor (1923), În
marea trecere (1924), Daria (1925), Fapta
(1925), Meºterul Manole (1927), Lauda som-
nului (1929), Cruciada copiilor (1930), La
cumpãna apelor (1933), Avram Iancu (1934),
La curþile dorului (1938), Poezii (1942),
Nebãnuitele trepte (1943), Arca lui Noe
(1944) Discobolul (1945). Concomitent îi
apar alte 22 de volume, cuprinzând studii,
eseuri ºi articole de mari dimensiuni,
majoritatea cu tematicã filosoficã. Lor li se
adaugã cele peste o mie de prezenþe, ca jur-
nalist, din presa vremii (cf. D. Vatamaniuc,
Lucian Blaga 1895-1961 Biobibliografie,
Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã,
Bucureºti, 1977). Datele de mai sus sunt
101
Lucian Chiºu

vechiul procedeu: „inventeazã-i o boalã criminalilor mari ºi mãrunþi, astãzi datoria


pacientului ºi apoi trateazã-l de ea”, în noastrã este sã denunþãm, sã spulberãm
presa timpului îºi fac simptomatic apariþia confuzia, sã rupem mãºtile – oricât de bine
atacuri, mai ales la adresa teoriilor sale ticluite – sã aruncãm o razã de luminã în
filosofice. Unele au un caracter mai degrabã bezna în care a colcãit fascismul.”
general-ideologic vizându-l pe poetul- Atitudinea poetului este – dacã se poate
filosof în numele „crizei” (cuvânt care spune astfel – aceea a unei muþenii de
explicã bine situaþia existentã) din soci- lebãdã. „Detractorii nu pot savura pe deplin
etatea româneascã postbelicã. Lucreþiu roadele abjecþiilor lor. Comportamentul lui
Pãtrãºcanu reia atacurile din articolul rãmãsese acelaºi: interiorizat, distant,
Lucian Blaga ºi criza gândirii filosofice aparent indiferent la tot ce se întâmplã în
româneºti („Lumea”, 20 sept. 1945) ºi în jurul sãu. Pentru o privire strãinã, Lucian
volumul Curente ºi tendinþe în filosofia Blaga nu pãrea sã fie afectat de criticele ce-i
româneascã (ed. I ºi a II-a din1946) ampli- însoþeau creaþia. Tuturor [le] arãta mereu
ficându-le în prelegerile þinute un an mai aceeaºi faþã impasibilã, iar în orele de pro-
târziu la ªcoala de partid „ªtefan gram se cufunda conºtiincios în muncã.” (I
Gheorghiu”. Ideologul comunist cãuta sã .Bãlu, Viaþa lui Lucian Blaga, vol. IV, (iulie
demonstreze cu ajutorul exemplelor cã 1947-mai 1961), Editura Libra, Bucureºti,
„furtiºagurile pretinºilor filosofi legionari 1999, p. 87-88, passim)
constituie un adevãrat rapt de substanþã teoret- Cu un cerc de cunoºtiinþe tot mai
icã din filosofia lui Blaga ºi a altor gânditori restrâns, care între 1947 ºi 1961 se rezumã la
români, cu scopul de a da ideologiei câþiva prieteni ºi alumni (I Negoiþescu, I. D.
legionare un lustru ºi o înnobilare teoreticã” Sârbu, Nicolae Balotã, ªt. Aug. Doinaº,
(apud. Pavel Þugui, Amurgul demiurgilor - Radu Stanca, Radu Enescu, D. Micu, Bazil
Arghezi, Blaga, Cãlinescu (dosare literare), Gruia, Teohar Mihadaº, º.a.) Blaga primeºte
Editura Floarea Darurilor, Bucureºti, 1998, noi lovituri începând cu a doua jumãtate a
p. 105) În scurt timp, criza se transformã în anului 1948. În luna aprilie a aceluiaºi an
„caz”, a cãrui anamnezã o rescrie Nestor acceptase propunerea sculptorului Romul
Ignat, personaj important în aparatul de Ladea, profesor la Academia de artã din
propagandã al Partidului. Acesta îºi prop- Cluj, de a-i modela bustul. Lucrarea, impre-
une doar sã noteze atmosfera filosoficã în sionantã sub toate aspectele este definiti-
care se ivise rãtãcirea blagianã (Cazul Blaga, vatã în iunie 1948, dar în anii ulteriori, cu
un text haotic, în „Viaþa Româneascã”, ian. prilejul unor expuneri, deºi atrage atenþia ºi
1946), regretând cu falsã ipocrizie absenþa comentariile specialiºtilor, bustul nu conþine
unor traduceri într-o limbã de mare circu- numele celui reprezentat, acesta fiind ºters
laþie, prin care Blaga ar fi putut valorifica de pe ea. În vara aceluiaºi an, prin decret,
identitatea de concepþie dintre scrierile sale Academia Românã se transformã în
ºi literatura fascistã. Spunem cu falsã Academia Republicii Populare Române,
ipocrizie deoarece o traducere în limba ger- prilej cu care unii dintre membrii ei, printre
manã a unor fragmente din studiul incrimi- aceºtia numãrându-se ºi Lucian Blaga, îºi
nat, Eonul dogmatic; exista3, lãsându-se astfel pierd titlul conferit.
expectativa terorizantã, pentru Blaga, a În august 1948 se produce reorganizarea
descoperirii ei, ºi jubilaþia confirmãrii pen- Facultãþilor ºi Blaga este epurat, alãturi de
tru ceea ce Nestor Ignat numea „darea alþi intelectuali cu trecut neguros. Vina care
cãrþilor pe faþã”. Procesul de intenþie creion- i se aduce constã în informaþia (falsã) cã
at abil de Nestor Ignat nu se opreºte aici, poetul ar fi fost membru simpatizant al
înºiruirile calomnioase fiind continuate de Asociaþiei româno-germane ºi cea reala cã a
enormitãþi insinuante ºi ameninþãri deþinut funcþia de subsecretar de stat în
scrâºnite în numele luptei de clasã: „Astãzi, guvernul Goga-Cuza. În acelaºi an, dupã
când ruinele ºi rãnile rãzboiului ne sunt trecerea de la catedrã la Institut, este trans-
prezente, când a început sã se facã judecata ferat pe postul de bibliotecar ºef la Filiala
102
Blaga, aproape mut ca o lebãdã (1947-1961)

din Cluj a Bibliotecii Academiei. Dacã pe momentului politic. Filosoful-poet poet este
faþa poetului nu se putea citi nimic, în þinta unor atacuri oficiale, de la cel mai înalt
schimb în corespondenþa cu cei apropiaþi nivel politic reprezentat de Miron
zbuciumul sufletesc al fiecãrei zile este Constantinescu ºi Leonte Rãutu, ultimul
aºternut pe filele unei tulburãtoare core- autor al cuvântãrii Lucrãrile tovarãºului
spondenþe: „n-aº putea sã spun în slove, Stalin asupra lingvisticii ºi ºtiinþelor sociale din
negru pe alb, mizeria condiþiei mele þara noastrã, prezentatã la Sesiunea generalã
sufleteºti ºi materiale, ce mã silesc de la un ºtiinþificã a Academiei R.P.R. Ideile din textul
timp la un refugiu total în creaþie ºi semnat Rãutu vor fi reluate în presã
amintire” Tot din aceastã corespondenþã („Flacãra”,1951), „criticele” prelungindu-ºi
aflãm cã „manuscrisele, precum vezi, s- ecoul pânã în 1954 în textul Câteva probleme
adunã în sertar. Iatã acu 8 cãrþi neapãrute. ale creaþiei tinerilor scriitori, apãrut sub dublã
De tipãrit, nici o nãdejde. Eu, care eram aºa semnãturã, ªtefan Iureº-ªtefan Gheorghiu,
de obiºnuit cu universul tiparniþelor! Eu, în „Scânteia” ºi preluat de „Tânãrul scri-
care aproape lingeam primul exemplar al itor”. Printre cei mai înverºunaþi adversari
cãrþii, ca o vacã ce a fãtat. Scuzã graiul. Dar ai lui Blaga se numãrã Nestor Ignat, Nicolae
acesta era sentimentul. Ce-o mai fi de acu Moraru, Traian ªelmaru, lor adãugându-li-
încolo cu mine, nu ºtiu” (din scrisoarea se D. Isac, C. I. Gulian, Henri Wald, Aurel
cãtre Domniþa Gherghinescu Vania). Baranga, Pavel Apostol care înfiereazã
Cei care îl judecã pe filosof, în numele opera celui numit filosof al burgheziei în
ideologiei proletariatului, sunt demnitari ai putrefacþie. Nestor Ignat reia în „Scânteia”
103
Lucian Chiºu

Prohod apãrând în Almanahul literar din Cluj,


în noiembrie 1953, an în care poetul deþinea
funcþia de cercetãtor principal în cadrul
Secþiei de Istorie literarã ºi folclor, filiala
Cluj, pãstrându-ºi o jumãtate de normã la
Bibliotecã. În aceeaºi perioadã tinerii A. E.
Baconsky ºi Aurel Rãu îi solicitã lui Lucian
Blaga fragmente din tragedia Faust, în anul
urmãtor poetul lãrgind colaborãrile cu frag-
mente din Faust în „Viaþa Româneascã” ºi în
„Scrisul bãnãþean”. Prin atribuþiile ce îi
revin participa la elaborarea lucrãrilor
Dezvoltarea gândirii româneºti în Ardeal în sec-
olele al XVI-lea ºi al XVII-lea, Gândirea
româneascã în Transilvania în secolul al XVIII-
lea, Experimentul ºi spiritul matematic
Unul dintre puþinele evenimente lumi-
noase din ultima parte a vieþii lui Lucian
Blaga îl constituie nominalizarea sa la
Premiul Nobel, în 1956. Propunerea, de care
poetul avea cunoºtinþã7, fusese înaintatã de
Basil Munteanu, Rosa del Conte, precum ºi
de alþi români stabiliþi în Occident. La
aceeaºi sesiune, din 1956, candidau Mihail
ªolohv, doi scriitori francezi ºi spaniolul
Juan Ramón Jimenéz, aflat în emigraþie, care
l-a devansat pe Blaga cu un vot dupã unele
informaþii care vin de la ªerban Cioculescu
ºi cu douã voturi, din relatãrile fiicei poetu-
(16 iulie 1954 ºi reprodus în „Viaþa lui, Dorli Blaga. Satisfacþiile poetului trebuie
Româneascã”, nr, 8, 1954) sub titlul Cu sã fi fost imense, fiindcã posturile de radio
privire la valorificarea moºtenirii culturale, din strãinãtate care emiteau în limba
„cazul Blaga”, perpetuat cu obstinaþie ºi de românã au rãspândit larg informaþia,
alþi funcþionari cu poziþii cheie în structurile dovedindu-se odatã în plus, cum atât de
propagandei ºi presei de partid. Unele evident apãrea, cã nimeni nu e profet în þara
pasaje din romanul lui Marin Preda, Cel mai lui. În schimb, profetul-proscris privea cu
iubit dintre pãmânteni, Editura Cartea oarecare optimism schimbãrile intervenite
Româneascã, Bucureºti, 1980 îl aduc în prim în interior: Am impresia (i-a spus lui Valeriu
plan pe filosoful ºi poetul marginalizat din Anania) cã, cel puþin în ceea ce mã priveºte,
acea perioadã. se petrece un dezgheþ. Editura pentru
Între 1949 ºi 1950 apar douã masive Literaturã vrea sã publice o selecþie din
tomuri cuprinzând Publicaþiile interzise de poeziile mele, dar tratativele noastre au
regimul popular. Câteva dintre cãrþile sem- ajuns la un impas. Cei de acolo îºi rezervã
nate de Lucian Blaga cu numai câþiva ani dreptul ca selecþia s-o facã ei, în timp ce eu
mai înainte sunt trecute pe listele de aici, iar pretind s-o fac eu... Deocamdatã suntem la
volumele trec, în biblioteci, la fondul spe- un punct mort.”
cial. Atitudinea de permanentã ostilitate faþã
În 1951 forurile de conducere ale de opera lui Lucian Blaga se reaprinde cu
Academiei îl invitã sã lucreze, alãturi de alþi prilejul publicãrii fragmentului Marele
confraþi de prestigiu ºi sã traducã în Anonim („Gazeta literarã”, iunie 1959) ºi, la
româneºte Faust de Goethe, pasajul intitulat puþin timp, a romanului Pe muchie de cuþit,
104
Blaga, aproape mut ca o lebãdã (1947-1961)

al lui Mihai Beniuc. În acele pagini era terfe- capituleze un an mai târziu. Opera sa liter-
litã memoria tatãlui poetului iar, în ceea ce- arã ºi filosoficã îºi continuã destinul, inclu-
l priveºte pe Lucian Blaga, erau...închipuite siv prin numeroasele apariþii postume.
o serie de dialoguri inexistente în realitate. Note:
O interpretare posibilã a gestului lui Beniuc, 1. Volumele de versuri sunt redate cu bold ºi
ar fi aceea cã , dincolo de frustrãrile ºi com- italice, piesele de teatru cu italice, iar aforis-
plexele care-l urmãreau în viaþã, el a fãcut o mele cu drept.
încercare de a se justifica în privinþa legã- 2. Vezi, în acest sens, Ion Bãlu ºi Dorli Blaga,
turilor cu Blaga. Rãnit, poetul îºi retrage Lucian Blaga, supravegheat de Securitate,
colaborãrile ºi întocmeºte celebrul Memoriu Editura Echinox, Cluj Napoca, 1999.
adresat conducerii de partid ºi de stat, pub- 3. Apud scrisoarea lui Ion Breazu (Arhiva MLR
licat mai întâi cu omisiuni în revista nr. 20749), redatã, ca informaþie, în I. Opriºan,
„Manuscriptum”, reprodus integral în Lucian Blaga printre contemporani (dialoguri
revista studenþeascã „Echinox” ºi reluat de adnotate), Ediþia a II-a, revizuitã, augmentatã,
Ion Bãlu în Viaþa lui Luican Blaga, vol. IV, necenzuratã, Bucureºti, Editurile Saeculum ºi
Vestala, 1995.
(iulie 1947-mai 1961), Editura Libra ,
4. Marian Popa, Istoria literaturii de azi pe mâine,
Bucureºti, 1999. Un rol important, echilibrat Fundaþia Luceafãrul, Bucureºti, 2001, vol. I,
ºi în bunã mãsurã eficient pentru soarta p. 131.
poetului l-a avut, în toþi aceºti ani, Pavel 5. De abia în 1958, la iniþiativa lui G. Cãlinescu,
Þugui, autorul a numeroase texte ºi docu- când poziþia „Partidului” faþã de opera lui
mente istorico-literare menite a clarifica Blaga dãdea semnele unor necesare nuanþãri,
epoca. În acest sens, foarte utilã este cartea se înfiripã o tentativã de reprimire a lui Blaga
Amurgul demiurgilor - Arghezi, Blaga, în Academie, dar ea nu se finalizeazã
Cãlinescu (dosare literare), Editura Floarea deoarece proiectata sesiune de alegeri avea
Darurilor, Bucureºti, 1998. sã fie reprogramatã pentru anul 1963.
Cu puþin timp înainte de a fi învins de o 6. Faptul cã poetul lucra intens ºi, mai ales, cã
boalã nemiloasã, în urma unei întrevederi reuºea sã iasã din universul concentraþionar
pentru care G. Ivaºcu s-a deplasat la Cluj, în care fusese plasat, regãsindu-se netulburat
nu înainte însã ca alþi emisari ai sãi sã în faþa foii albe de hârtie avea sã se confirme
peste ani, mai precis în 1960, când, chemat sa
pregãteascã terenul, acesta a reuºit sã-l
ia pentru o primã reapariþie în volum
convingã pe Lucian Blaga sã revinã în viaþa elaborãrile lirice ale perioadei, G. Ivaºcu
literarã ºi editorialã. Pe fondul unor ample primeºte de la Dorli Blaga 4 volume de ver-
schimbãri de viziune ale noilor lideri de suri „confecþionate de poetul însuºi prin cap-
partid ideologia comunistã încerca sã-ºi sarea între douã coperte de carton a colilor de
apropie, în fine, valorile întregului patrimo- hârtie dactilografiate, încopciate ºi minuþios
niu cultural naþional. G. Ivaºcu ºi-a fãcut un pregãtite în vederea editãrii”. Caietele
titlu de glorie din „coruperea” lui Blaga8, cuprindeau, dupã o rapidã evaluare, cel
care în 29 aprilie 1960 semneazã pe prima puþin 250 de poeme inedite, grupate în
paginã din „Contemporanul” textul ciclurile: Vârsta de fier, Corãbii de cenuºã,
Probleme ºi perspective literare. Tot pe prima Cântecul focului, ºi Ce aude unicornul. Acestea
pagina mai scriau G. Cãlinescu, Tudor vor apãrea postum, cu unele mici modificãri
Teodorescu Braniºte ºi Geo Bogza. Din impuse de cenzurã, dupã moartea poetului,
cartea lui Ion Bãlu reþinem însemnarea de survenitã în 6 mai 1961.
7. Cf. Mãrturia lui Valeriu Anania, în Rotonda
jurnal a prietenului ºi emulului sãi, Vasile
plopilor aprinºi, Editura Cartea Româneascã,
Bãncilã: „Dureroasã bombã neagrã în calen- Bucureºti, 1983
darul spiritualitãþii româneºti! În 8. Discuþia dintre G. Ivaºcu ºi Nicolae Balotã,
„Contemporanul” cu data de m(ai) sus, e purtatã de directorul „României literare” cu
tipãritã scrisoarea de capitulare a lui Blaga. acesta la Paris este reprodusã de Ion Bãlu în
A cãzut Ceahlãul! Peisajul spiritualitãþii Viaþa lui Lucian Blaga, vol. IV, (iulie 1947-mai
româneºti a rãmas fãrã Ceahlãu.” Textul 1961), Editura Libra , Bucureºti, 1999, p.359-
sunã cam patetic. Lucian Blaga avea sã 360.
105
Lecturi

Marian
BARBU
Carte deschisã oricând
pentru B.P. Haºdeu
Încã din timpul vieþii sale (1838-1907), (mai târziu însã, pe faþã!), Haºdeu sprijinã ºi
B.P. Haºdeu a fost recunoscut ca un savant, acceptã preºedinþia Societãþii “Românis-
ale cãrui deschideri enciclopedice se înscriu mul”, începând din 15 noiembrie 1869.
în efortul intelectualilor români de a mo- În cadrul întâlnirilor avute cu membrii
derniza ºi europeniza þara, apropiind-o de ei, Haºdeu a rostit patru discursuri de o
gândirea lumii occidentale. claritate miºcãtoare privind evoluþia lumii
Luarea în posesie a unui evantai de pre- planetare, plasând, în mod firesc, statul de
ocupãri ºtiinþifice, culturale ºi literare l-au drept pe care ºi-l dorea României. Iatã cele
fãcut pe Haºdeu sã se apropie de junimiºti patru titluri ale conferinþelor: [Naþiunea ºi
ºi de politicienii vremii sale. Prin aceastã Umanitatea], Cosmopolitism ºi Naþionalism,
ultimã activitate – politica – i s-au relevat Cauzele ºi rezultatele cosmopolitismului,
alte sensuri ale vieþii naþionale ºi chiar ale Discursul de deschidere la Serbarea pe Câmpia
vieþii intime. Cãci dupã o cãsãtorie “planifi- Cotroceni în memoria lui Tudor Vladimirescu.
catã”, întrebãrile din cuplul conjugal s-au Printr-o muncã neobositã, egalatã în
înmulþit nesperat, fãrã a le birui vreodatã. epocã poate de Eminescu ºi Odobescu,
Cu atât mai mult, cu cât venirea pe lume a Haºdeu a întreþinut cultul marilor spirite ale
fetiþei sale Iulia (Lilicuþa) l-a transformat pe lumii, ocupându-se, alternativ sau concomi-
Profesor nu numai într-un tatã excesiv de tent, de istorie, filologie, gazetãrie, arhivis-
grijuliu ºi ordonat, dar ºi într-un soþ precaut ticã, literaturã, activitate catedraticã ºi aca-
ºi împãciuitor. În toate acestea, iubirea lui demicã, de familie în toate împrejurãrile, de
s-a pierdut neconsolatã, deoarece Iulia politicã.
Haºdeu – mama – s-a retras la Paris, împre- Cele patru discursuri sunt adnotate ºi
unã cu fiicã, dupã un popas de ultimatum comentate de istoricul Ovidiu Pecican, de la
în Braºov. De acum, grijile tatãlui capãtã Cluj, într-o carte minunatã, Olteneºtile
intensitate, iar ele par sã se diminueze tem- (Editura Limes, 2002, 160 pagini).
porar doar prin popasuri neîndestulãtoare Recunoscut pentru dimensiunea
ale bucureºteanului fie în Franþa, fie în El- vocaþionalã ºi acribia cercetãrii privind isto-
veþia. Ba, pentru binele ºtiinþei, B.P. Haºdeu ria locuitorilor pãmântului nostru, dincolo
a mai zãbovit în Germania sau în Austria. ºi dincoace de medievalitate, prin trimiteri
Implicat prin tradiþie de familie în spiri- comparatiste pilduitoare, Ovidiu Pecican s-a
tual umanist, B.P. Haºdeu va face din douã aplecat cu înþelegere asupra textelor has-
dimensiuni ale poporului nostru – naþiona- deene ca sã le evidenþieze oportunitatea de
lism ºi românism – capete de pod ale asumã- epocã ºi nu numai. Dar ºi aspectul structurii
rii unei independenþe liberale pe care ºi-o enunþurilor ori al vocabularului folosit.
rostea cu ardoare chiar înainte de eveni- Consider gestul editorial al profesorului
mentele cunoscute din perioada 1877-78. Ovidiu Pecican nu atât unul de restituire
În contrapondere sau nu cu Junimea, cu nobilã, ci unul care trebuie integrat preocu-
orientarea modernã a cercului acesteia, sigur pãrilor sale ºtiinþifice, ca ºi unul care emanã
în polemica subiacentã cu Titu Maiorescu altã turnurã ideaticã astãzi, în 2007, când de
106
Carte deschisã oricând pentru B.P. Haºdeu

Nerespectarea naþionalismului, dupã spu-


sele lui Haºdeu, conduce spre cosmopolitism,
adicã spre decãdere, spre pierzanie. Haºdeu
preciza: ”Cosmopolitismul s-a nãscut
printr-o consecinþã fireascã în Elveþia ºi-n
Statele Unite, precum acþiunea climatolog-
icã naºte în Egipt ciuma ºi lãcusta”. Mai
departe: “Fãrã naþionalism, progresul poate
ajunge la apogeu, dar numai progresul
material, progresul brut, progresul vitei”.
“Reduºi la caracterul general de bipede
umane, noi ne învârtim exclusiv în preocu-
parea curat zoologicã de a satisface materia
pentru materie: sã trãim bine, sã mâncãm
bine, sã ne îmbrãcam bine, sã ne miºcãm
bine, toate bine în sensul vulgar al cuvântu-
lui. O furnicã perfecþionatã”.
Puþinele exceptãri sunt finalitãþi al cãror
început ºi dezvoltare le regãsim în publicis-
tica haºdeanã de dupã 1858. Învãþatul
istoric clujean, într-un doct studiu introduc-
tiv, evidenþiazã termeni ºi sintagme haº-
deene “tranºant democratice”: constituþiona-
lism, anti-clericalism – însã toleranþa religioasã
–, vot universal º.a.
Trecerea spre studiile privind Oltenia ºi
originile Craiovei, însumând peste 80 de
la 1 ianuarie România a aderat la Uniunea pagini, se face printr-o “pasarelã”, de fapt
Europeanã. tot un discurs, de data aceasta rostit la
O primã observaþie. S-a înregistrat astfel deschiderea Serbãrii pe Câmpia Cotroceni în
un prim pas spre globalizare. Nu numai în memoria lui Tudor Vladimirescu.
cadrul continentului nostru, tot mai des Desprindem preþioase informaþii din tex-
supravegheat ºi el (militar ºi juridic) de tul introductiv al lui Ovidiu Pecican. ªi
politicienii de la Washington. anume cã organizarea la Putna, în august
Ei bine, în ansamblul concertului euro- 1871, a unei manifestãri comemorative
pean, mulþi se tem de pierderea identitãþii ªtefan cel Mare, de cãtre studenþii români
naþionale, a specificului acesteia. Haºdeu, la aflaþi la studii în Viena, reuniþi în societatea
15 noiembrie 1869, comenta, pe larg, în con- “România junã”, l-a impulsionat pe Haºdeu
ferinþa publicã, relaþia dintre naþiune ºi ºi societatea “Românismul” sã facã un gest
umanitate, pe aceasta din urmã, numind-o similar pentru Tudor Vladimirescu pe
noi astãzi… globalizare. Reþin câteva fraze Câmpia de la Cotroceni.
de la Haºdeu: “Fiecare neam reprezintã în Bazat pe informaþiile de istoric, ca ºi pe o
concertul total o idee diferitã, fãrã care n-ar bibliografie haºdeanã, profesorul Pecican
putea fi armonie”. “Libertatea mai presus comenteazã în cunoºtinþã de cauzã. Avan-
de naþionalitate”. “Babilonienii, asirienii, seazã douã opinii. Una: cã acþiunea…
cartaginezii, sute de naþiuni stinse nu mai munteneascã s-a dorit o replicã pe mãsurã,
existã astãzi nu pentru cã n-au lãsat copii ºi oferitã… moldovenilor cosmopoliþi, veniþi
nepoþi, ci numai pentru cã aceºtia au uitat din capitala imperiului austro-ungar. Dacã
individualitatea lor naþionalã”. nu cumva Haºdeu þinea sã atragã atenþia cã
107
Marian Barbu

Bucureºtiul rãmâne capitala României, în care a fãcut aprecieri memorabile despre


ciuda încurajãrilor separatiste ale Moldovei locurile ºi oamenii din Oltenia.
chiar de imperiul þarist, ori de Al.I. Cuza în Cu o delicateþe miºcãtoare, încãrcatã de
începuturile domniei sale. A doua opinie, respect ºi preþuire adusã soþului ºi tatãlui,
care este ºi mai plauzibilã – cã ambele mani- profesorul Ovidiu Pecican a strecurat, deloc
festãri sunt complementare pentru ceea ce ca un intermezzo, o fiºã informaþionalã
se numea naþionalism ºi cinstirea eroilor nea- despre anul 1884 în viaþa lui Haºdeu.
mului. Glãsuieºte, în aceastã direcþie, Paragraful de început al studiului intro-
Rãspuns la apelul studinþilor din Viena…din ductiv (Naþionalism ºi specificitate istoricã
partea studinþilor Universitãþii din Bucureºti. regionalã în Olteneºtile) precizeazã cã în
Se desprinde vizibil aria de interes anul 1884 “activitatea lui Haºdeu atinge un
naþional a lui Haºdeu. Iar pentru a-ºi com- apogeu spectaculos, atât ca nivel al perfor-
pleta întreaga hartã a românismului, savan- manþei profesionale, cât ºi sub raportul
tul – istoric ºi filolog, prin intermediul lui vieþii publice”.
Gheorghe Chiþu, se apropie conºtient de Lângã aceste culmi ale unei biografii
Craiova ºi, implicit, de zona Olteniei. Aici, plurivalente, apare ruptura conjugalã, aºa
cunoºtinþele sale în atâtea domenii ale cul- cã doar epistolele trimise cãtre soþie ºi fiica,
turii (istorie, lingvisticã, geografie, religie, aflate la Paris, mai întreþin ideea de familie:
lexicologie º.a.) prind aripi de cercetare, - “Dragelor mele Julii”, “Iubitelor mele
explorând documente ºi arhive româneºti, Iulii”, “ Scumpelor mele Iulii”.
slavone, polone, germane, sârbeºti, bul- Scrisorile au menirea de a arata ce forþã
gãreºti, greceºti, ungureºti, latineºti ºi câte creatoare a avut Haºdeu, în spaþiul cãreia
altele. Stau mãrturie nu numai notele de s-a aºezat distributiv gândul unui bãrbat
subsol, unele dintre ele în limbile respec- preocupat de familie cu aceeaºi tãrie de ca-
tive, ci ºi comentariile de interior care supun racter, ca într-o cercetare de fond. Iuliilor –
sursa unei dezbateri de specialitate, cu pro ºi mama ºi fiica – le oferã cele mai noi infor-
contra, iar în final cu ipoteze, certitudini, maþii privind viaþa lui de însingurat: de la
concluzii. Aºa se face cã, în cadrul ediþiei sãnãtate, creºterea bãrbii pânã la stabilirea
Pecican, gruparea referinþelor lui Haºdeu bunicii la o mãnãstire, ori de la lucrul ºtiin-
despre Originile Craiovei (1230-1400) se dis- þific la intrarea în angrenajul politicii, lup-
pune pe 18 subcapitole, unul mai aerisit tându-se pentru a fi ales ca deputat de
ºtiinþific decât altul. Pulseazã în toate savan- Craiova. Ba, le reþine atenþia cu privire la
tul stãpân pe informaþie, pe care o desfoli-
cheltuielile efectuate ºi în ce condiþii.
azã pe registre stilistice demne de reþinut,
ª.a.m.d.
unele coborând în argumente provenind
Se cuvine a lãuda superlativ gestul edi-
din toponimie, onomasticã, folclor, arheolo-
torului prin fixarea în carte a acestui
gie, numismaticã. Toate însemnãrile-studiu
“buletin de ºtiri…biografice”, identificând
sunt desprinse dintr-o oratorie catedraticã,
cumva plurivalenþa ºi imaginea de Om ale
deoarece se simt aproape toate componen-
unui spirit universal, aºa cum s-a dovedit
tele clasice, de tip latin, ale unui astfel de
B.P. Haºdeu.
discurs. ªtiu cã istorici ºi cercetãtori
Iatã de ce spuneam cã gestul editorial al
craioveni au folosit studiile lui B.P. Haºdeu
profesorului Ovidiu Pecican de la Univer-
atunci când au pornit în cãutarea atestãrii
sitatea Babeº-Bolyai depãºeºte cadrul unei
documentare a Craiovei.
simple tipãrituri, cãci actuala carte întreþine
Eu reiterez ideea cã rãmâne de datoria
craiovenilor sã-i aducã un omagiu la deschise nebãnuite cãi în varii domenii,
sfârºitul lunii august 2007, când se împli- aparþinând totuºi, cum oare?!, unei vieþi de
neºte un veac de singurãtate de la trecerea Om, numit savantul B.P. Haºdeu.
spre cele veºnice a savantului Haºdeu, primul Chicago, 21.02.2007
108
Negru
pe alb
L’ALGER

1001 de nopþi
Cel mai tare scriitor când am încetat a mai cumpãra ziare. ªi tot
Cititorul unei singure poveºti ar putea fi de atunci cãrþi nu citesc decât raftu’ lu’ Nea
titlul unei alte poveºti. Vasile, ºi asta vara, când mereu mã duc sã
Borges considera 1001 DE NOPÞI a fi cel trag la edec barca Bãtrânului meu strã-
mai frumos titlu din literaturã. unchi, ce mã viseazã de dincolo.
Dacã ar fi doar ideea de numãr natural, Aaaºa.
cel care prin „plus unu” ajunge de la zero la Noi locuim lângã B.C.U., peste drum de
infinit, cuprinsã în basmele cu pricina, ºi-i fostul CC. Aici e un gard de lemn. În spatele
dãm bunã dreptate marelui nepremiat gardului e o prelatã rãmasã de la fostul fast-
Nobel.
food de la demisol. Sub acea prelatã galben-
Vorbind-scriind despre “Hemingway-ul
prãfuitã vieþuieºte cititorul prea-ferice. îl
sãu preferat”, Marque (premiat Nobel 1983)
afirma cã atunci “când convieþuieºti atâta cheamã Alexandru. Lumea îl considerã
timp cu opera unui scriitor ºi în acest fel atât boschetar. Nu. Teribilã eroare. Alexandru
de intens ºi de intim, termini, fãrã scãpare, este cititor. De ziare cu ºtiri ºi football. Dar
prin a amesteca ficþiunea în realitate”. citeºte ºi cãrþi. El mi l-a prezentat pe Coelho.
ªi avea perfectã dreptate. „Domn’ Profesor’ n-ai cinci mii?, sã-mi iau
Nea Vasile, strãunchiul meu de pe malul un jurnal!!” îmi zice de sub ºuba în care-ºi
fluviului, avea un singur raft de cãrþi. petrece visele din colþul blocului meu prin
Treizeci pe ºaizeci, sã zicem, bidimensiunile lecturi sublimate. Îi dau cinci mii. Pe masa
bibliotecii sale de zece titluri. „Bãtrânul ºi înaltã ºi rotundã de lîngã el, vãd un ziar. Mã
marea”, „Unu, doi, trage-þi uºa dupã voi”, vede cã-l vãd ºi zice: „Luaþi-l Domn’
„O zi din dupã-amiaza lumii”, „Oameni din Profesor ºi citiþi pagina de culturã.” Nu l-am
Dublin”, „Fiesta”, „Patericul”, „Luna ºi doi refuzat. Nici pe el ºi nici pe mine pentru cã
bani jumate”, „Iluzii pierdute”, „David eram curios. Presa centralã. Aaaºa.
Copperfield”, „Moby Dick”. Vasãzicãprinurmareaºadeci.
Aaaºa. În Cotidianul din 14-12-2006 Gabriela
Eram în clasa a unºpea când am citit Lupu aduna în „Topul cãrþilor memorabile
„Bãtrînul ºi marea”. Îl luasem de la bibliote- ale culturii române apãrute dupã ‘90”
ca ºcolii. Am venit acasã, mi-am scos haina
diverse pãreri-opinii în chestiunea cu prici-
bleumarin a uniformei, ºi pantofii, m-am
aºezat la birou, am pus picioarele pe masã ºi na. „Literatura românã de dupã ‘90 îºi numãrã
am început sã citesc. Când am terminat se vedetele. În topul întocmit de oamenii de culturã
fãcuse noapte. Bãtrânul pescar Santiago conduce detaºat Mircea Cãrtãrescu cu romanul
dormea ºi visa lei. Papa Hem mã pãcãlise. Orbitor ºi......”, ne informeazã dânsa.
În vacanþa de varã m-am dus pe mal, la pes- Dan C. Mihãilescu: „Fãrã nici o ezitare,
cuit ºi tras la edec barca strãunchiului anco- dacã mi s-ar cere necruþãtor sã numesc numai
ratã pe malul fluviului. câte un titlu, pe genuri, pentru cãrþile memora-
ªi am terminat copilãria-ºcoala. Munca ºi bile post ‘89, acestea ar fi Orbitor al lui
revoluþia. Cãrtãrescu la prozã,.....”
La începutul iernii ‘06 tocmai s-a împlinit Gabriel Liiceanu: „Orbitor al lui Mircea
„un veac de singurãtate”, timp recuperat de Cãrtãrescu mi se pare cel mai convingãtor
109
L’ALGER

proiect literar al acestei perioade. Este neîndoiel- atunci mã culcam ....” (Mircea Cãrtãrescu,
nic locul operei sale ºi unul dintre marile locuri pag. 12)
ale prozei româneºti. Sunt pagini în aceastã „Într-o searã, în drum spre cinema, am
carte pe care ºi-ar fi dorit sã le scrie orice mare zãrit în vitrinã ... cutiuþele chinezeºti ºi,
prozator al lumii. Cãrtãrescu e sigur unul.” privind în sus, am îndrãznit sã întreb: „Tatã,
Costi Rogozanu: „Sintagma «cãrþi memora- ce este un prezervativ?”......”Mama ºi Tata ...
bile» conþine un risc maxim: trebuie sã spun au tãcut schimbând priviri.”(acelaºi, pag.
repede ce titluri româneºti de dupã ‘90 îmi vin în 22)
cap ºi nu întotdeauna ce ne vine brusc în cap e ºi „Se-apropia amurgul, câte o bãtrânã, la o
foarte bun. Dar îmi asum pericolul. Aºa cã: pri- fereastrã, sugea spasmodic dintr-o suzetã
mul volum din Orbitor, Mircea Cãrtãrescu...” de copii, ..., o femeie se oprea, privea împre-
Ne mai aduce la cunoºtinþã Gabriela jur ºi-ºi sãlta chiloþii, apucându-i prin cana-
Lupu: „Tânãrul Marius Chivu voteazã pentru dianã ºi prin fustã.” (Mircea Cãrtãrescu,
Orbitor, „pentru cã mi se pare cel mai ambiþios pag. 23)
ºi cel mai complex proiect narativ din întreaga „Am ridicat proteza deasupra capului
noastrã literaturã”... meu, (proteza dentarã a mamei personaju-
Precum ºi Carmen Muºat: „Într-o ordine lui, n.n.) ºi dinþii au prins sã clipeascã gal-
cronologicã aproximativã, cred cã ar putea can- beni... pe când gingiile au
dida la aceastã categorie: Orbitor, Mircea dispãrut, topite-n culoarea identicã a
Cãrtãrescu...” înserãrii...... ªi-n jurul lor se alcãtui,
Aaaºa. fantomatic, mama. (a domniei sale,
Este în fapt romanul cel mai bine apreci- n.n.)... întâi scheletul... craniul... cuºca
at în top de oamenii de culturã chestionaþi, toracicã...” (Mircea Cãrtãrescu, pag. 23)
n.n. Etîcîetîcî.
Eu cred ce zic domniile lor, Personali- Vasãzicãprinurmareaºadeci.
tãþile, aºa cã, plin cu speranþe nepierdute, Trebuie sã repet.
m-am dus la biblioteca metropolitanã, cea Eram în clasa a unºpea când am citit „Bã-
construitã pe ruinele fostei secþii cinci, sã trânul ºi marea”. Îi luasem de la biblioteca
împrumut Romanul. ºcolii. Am venit acasã, mi-am scos haina
Este vorba, cum prea-bine v-aþi lãmurit, bleumarin a uniformei ºi pantofii, m-am
despre Orbitor - Aripa stângã, Editura aºezat la birou, am pus picioarele pe masã ºi
Humanitas, 1996. am început sã citesc. Când am terminat se
Aaaºa. fãcuse noapte. Bãtrânul pescar Santiago
Am venit acasã. Am turnat o porþie dormea ºi visa lei. Papa Hem mã pãcãlise.
mioriticã de gin ieftin ºi trei stropi de lãmâie Trecusem de prima tinereþe când, cu ace-
verde, mi-am scos haina ºi pantofii, m-am leaºi miºcãri, am început lectura h-alucinan-
aºezat la birou, am pus picioarele pe masã, tei h-aripe. N-a durat, cred, zece minute.
ºi-am început sã citesc. Papa Hem mã pãcãlise. Am terminat gi-
În urmãtoarele secunde-minute-veacuri- nul, am introdus altul.
de-singurãtate literarã am citit urmãtoarele: L-am trimis pe Alexandru sã înapoieze,
douã puncte duble el, cartea la B.C.U.
„În nopþi de febrã eroticã stãteam la Oare prea-fericele coleg de stradã-sediu-
geam, în întuneric, .... , sperând sã prind C.C.-ºi-fast-food, Alexandru, contra-
odatã acele scene, acele dezveliri de sâni ºi boschetarul, ºi nu pro, tot astfel vieþuieºte
fese ºi triunghiuri pubiene, acei bãrbaþi rãs- cu „opera” autorului sus-pomenit, precum
turnând femeile în pat sau ducându-le la Marquez cu a colegilor sãi întru Nobel?!? Eu
fereastrã ºi posedându-le acolo cred cã nu trebuie insultat bietul om, ci aju-
pe la spate.” „... ºi mã strãduiam sã inter- tat cu încã cinci mii sã-ºi cumpere ºi celelalte
pretez miºcãrile....., vãzând peste tot tipãrituri ale tranziþiei.
pulpe ºi ºolduri, pânã când adormeam ºi ªi sã facã distincþia între Coelho ºi
sexul mi se umecta penibil în pijama. Abia Borges.
110
Dan violau tot ce purta fustã (desigur, chestia
asta nu apãrea în traducerea româneascã,
PREDESCU dar, slavã Domnului, o ºtiam ºi fãrã sã mi-o
spunã americanul), iar în unele cartiere s-au
oprit gazele, în altele, apa de la robinet... ªi

1001
pentru cã, minus partea cu artileria, infante-
ria ºi savieþki gheroii, aceleaºi lucruri se
întâmplau la noi, la Bucureºti – dar în timp
de pace.

de morþi Americanul acela naiv habar n-avea cã,


de fapt, scrie despre mine, cel care, prin
decembrie ‘83 sau ianuarie ‘84, le-am dus
– observaþii, divagaþii, pãrinþilor mei, într-un portbagaj de taxi,
niºte cioturi de lemn ºi resturi de placaj pe
ipoteze, amintiri din care le cumpãrasem cu douãzeci de lei de la
paznicul unui ºantier. Asta, fiindcã ai mei
vremurile bune – locuiau pe Calea Dorobanþi, în buricul târ-
gului, cu alte cuvinte, unde gazele nu mai
Motto: Prea mulþi proºti * ajunseserã de câteva sãptãmâni. În aparta-
mentul lor erau patru grade – peste zero.
2005
Associated Press relateazã cã „Scorpionii 1987
roºii”, infanteriºtii români din Irak, l-au are- Cu ocazia lui 23 August, urmeazã sã aibã
stat pe Ossama bin Laden ºi l-au transportat loc tradiþionala împãrþire de decoraþii desti-
urgent la Bucureºti. Dupã 24 de ore de nate ofiþerilor din arma Aviaþiei. La câte-un
detenþie la sediul Inspectoratului General al ºpriþ amical, ei le numesc „rãbdarea
Poliþiei, el a fost eliberat ca urmare a unui mãgarului”, fiind vorba de niºte distincþii
ordin semnat de un procuror de la Sectorul acordate aproape automat ofiþerilor care
5, pentru „lipsã de procedurã”. Procurorul „au stat în banca lor ºi n-au cãlcat pe bec” în
în cauzã a fost, la rândul sãu, arestat de intervalul de la douãºtrei augustul prece-
cãtre Parchetul Naþional Anticorupþie, fiind dent. De data aceasta – absolut autentic ºi
eliberat de abia dupã o sãptãmânã, din lipsã verificabil – comandanþilor care vor alcãtui
de probe. tabelele cu propuneri le-au fost comunicate
urmãtoarele condiþii referitoare la tinerii
Un celebru istoric american, al cãrui piloþi, ce vor fi decoraþi de Ceauºescu în
nume îmi scapã, a scris o carte intitulatã, mi persoanã:
se pare, Ultimele zile ale Reich-ului. Sau 1. sã aibã nume românesc;
Ultimele zile ale lui Hitler? Mi-aduc aminte cã 2. sã nu poarte mustaþã;
am dat de ea prin 1985 ºi, citind-o, am râs ca 3. sã nu fie mai înalþi de 1,70 m.
un nebun. De ce? Pãi, pentru cã în aceastã
carte era descrisã, cu efort de documentare 1987
ºi talent reportericesc, situaþia în care se „Tunuri în loc de unt!” le-a spus Hitler
aflau locuitorii Berlinului în sãptãmâna de nemþilor, în 1933, când a pornit reînarmarea
dinaintea înfigerii drapelului rusesc în vâr- Germaniei. „ªi tunuri, ºi unt!” le-a spus
ful Reichstag-ului: gloanþele ºi obuzele Reagan americanilor, prin 1980, când a dat
ruseºti intrau pe cam fiecare poartã ºi fe- verde Rãzboiului Stelelor. „Nici tunuri, nici
reastrã din centrul oraºului (ca sã nu mai unt!” ne spune nouã Pingelicã – ºi pune la
vorbim de Katiuºe...), ciolovecii sovietici îºi cale un „grandios marº pentru dezarmare”
puneau la mânã câte trei-patru ceasuri ºi pe bulevardul Magheru.
* Da’ ºi deºtepþi – mamã, mamã...
111
Dan Predescu

Samizdatul acesta amãrât care este


Internetul prezintã, pentru mine, niºte
avantaje indubitabile, printre care acela de
a-mi face singur corectura ºi punerea în
paginã. Cine a scris vreodatã pentru un ziar
(sau chiar revistã de culturã) ºtie despre ce
vorbesc. Despre faptul cã tu scrii, sã zicem,
„maniaco-depresiv” ºi în ziar apare „mani-
caco-...”. Sau cã scrii despre „Zazie în
metrou” de Queneau, iar secretarul de
redacþie te corecteazã, desigur, fãrã sã-þi
spunã, fiind el sigur cã ai vrut sã scrii „Razie
în metrou”, chestie care-i sunã mai famil-
iar... Sau sã aparã „un campion al
europenisului” acolo unde ai avut în vedere
„un campion al europenismului”...
Dacã stau ºi mã gândesc, numai întâm-
plarea – respectiv, faptul cã, o bunã bucatã
de timp, prin anii ‘80, am fost pus la index –
a fãcut sã nu dau vreun interviu pe la
Securitate, pentru cine ºtie ce greºealã de
tipar gen „Vom urina neabãtut calea trasatã
de Partid”, în loc de „Vom urma...” etc.
Subconºtientul meu maladiv precis m-ar
fi fãcut sã „scap” vreo chestie dintr-asta. (Se
pare cã nu e un banc, deºi pare: conform fol- 1980
clorului cârciumisto-gazetãresc bucureº- Dacã te lepezi de „idoli”, dacã operezi,
tean, aceastã eroare tipograficã a existat cu alte cuvinte, o reducþie fenomenologicã,
realmente pe o paginã întâi a Scînteii.) e imposibil sã nu observi cã sunt conside-
Când chiar tu eºti zeþarul, n-ai pe cine da rate valori doar acele atitudini ºi comporta-
vina pentru „bâlbe”, ca altãdatã. Nu mai mente care ajutã societãþii (ºi conducãtorilor
ºtiu cine (poate André Gide) povestea unde- ei) sã o ducã bine.
va despre pãþania lui Rosny Aîné, un scri- Mucius Scaevola îºi arde mâna – ºi este
itor ºi ziarist de acum vreo sutã de ani. un erou in aeternum. Într-o stare de spirit
Furios pe tipografii care, cu greºelile lor, similarã, Rîmaru îºi înfige un bisturiu în
i-au nenorocit cele mai frumoase texte, el a coapsã – ºi este un psihopat periculos (con-
scris un articol fulminant, intitulat „Coalele damnat la moarte ºi executat). ªi vreau sã
mele stricate”, referindu-se la „coale vãd cine ar îndrãzni sã susþinã cã eroul antic
tipografice”, termen care, în francezã, este era mai zdravãn la minte decât criminalul
„coquilles”. ªi – neagrã fatalitate! – articolul nostru, spaima Bucureºtiului de acum câþi-
a apãrut cu o eroare tipograficã taman în va ani.
titlu: adicã, fãrã litera ”q”. Respectiv, pe Motivaþiile lor sunt categoric diferite? Sã
româneºte, fãrã un „l”... admitem. Dar înseamnã asta ceva?
Depinde.
1983 Dacã cea mai exaltatã ºi exaltantã expe-
Resimt o adâncã antipatie, vecinã cu rienþã nu ar fi constituit ºi cel mai întristãtor
greaþa, faþã de violenþa gratuitã sau mimatã. fiasco din istoria omenirii, ar fi trebuit sã
Iatã de ce nu prea pot citi prozã româneascã acceptãm cã acele motivaþii – diferite în cele
actualã. Pentru cã un limbaj violent care nu douã cazuri, sau, mai exact, motivaþiile inte-
face decât sã disimuleze o placiditate înnãs- grãrii ºi dezintegrãrii sociale, în societãþi de
cutã e o tristã imposturã. tipuri diferite – ar avea o importanþã
112
1001 de morþi

hotãrâtoare. Cum însã realitatea ne obligã Pico – ca sã nu mai vorbim de unii ca


sã constatãm cã raporturile individului cu Verlaine ºi Rimbaud. Ce scandaluri, ce pro-
societatea rãmân, în fapt, neschimbate, cese de moravuri! Bine cã n-avem printre noi
indiferent de pretenþiile pe care le afiºeazã, asemenea indivizi incomozi, imorali ºi
de aerele ce ºi le dã forma de organizare prezumþioºi. Închipuiþi-vã, ei se considerau
socialã în cauzã, conchidem cã motivaþiile genii! Nici mai mult, nici mai puþin! Cam asta
intime ale individului nu conteazã. Din s-ar auzi astãzi.
punctul de vedere al societãþii, ele nu sunt Din punctul de vedere al istoriei culturii,
avuabile ºi oportune decât în mãsura în este caracteristic pentru imperii faptul cã nu
care-l fac pe individ apt de o cât mai lejerã ºi lasã nimic sau aproape nimic în urmã.
precisã manipulare. Un integrat social este Cazul cel mai tipic este al Imperiului
un om masificat ºi maniabil. Otoman; se pot cita ºi altele.
Deschideþi Dicþionarul de psihologie (de Sã ne înþelegem: au existat, desigur,
Paul Popescu-Neveanu, Ed. Albatros, creiere de calitate pe teritoriul lor. Dar nu
Bucureºti, 1978) ºi veþi afla cã acest „inte- s-ar zice cã prea multe dintre ele ºi-au iubit
grat” este o creaturã ce tinde cãtre „un zgarda ºi lanþul. Nietzsche, marele stegar –
echilibru fragil ºi greu de realizat” cu struc- malgré soi – al naþionalismului german de
tura socialã cãreia îi aparþine. mai târziu, îºi detesta compatrioþii. Goethe,
În ce mã priveºte, pot spune cã n-am la fel. Ceea ce era perfect logic ºi explicabil:
întâlnit decât o singurã datã un asemenea puteau oare asemenea cugete sã iubeascã
personaj; era soldatul Švejk. „Idiotul” aces- descreierisirea, puteau ele sã coexiste cu
ta subversiv îi fãcea Kakaniei cel mai perfid încã nenãscutul dom’ Ubu?
pustiu de bine ce se poate imagina: slu- Notã, la 25 de ani dupã ce am scris rân-
jind-o orbeºte, o ajuta sã se ducã mai repede durile de mai sus: toate astea erau, desigur,
la dracu’. A cui era vina? A lui sau a acelei adevãrate. Kakania a fost detestabilã. Ea nu
societãþi bolnave ce nu concepea sã fie slu- a avut decât un merit – cã, aºa rea cum era,
jitã în alt mod, a acelui cancer social ce se tot a fost mai bunã decât tot ce i-a urmat. La
pretindea (ºi poate chiar se credea) demo- vremea ei, pe teritoriul Kakaniei nu au exis-
cratic, fãrã sã fi ajuns mãcar la înþelepciunea tat lagãre ºi masacre interetnice. Cât despre
Contractului social? Condamnarea Kakaniei Cãcãnãria la care abia de îndrãzneam sã mã
nu decurgea din aceea cã n-a mai putut fi refer printre rânduri...
tratatã, ci din împrejurarea cã nu îndrãznea
sã trateze. O filozofie de stat (presupunând
cã imperiul K.u.K. poseda ceva de acest 2005
gen) care nu admite cã natura relaþiilor Puþine veºti au reuºit sã mã deprime atât
sociale este una tranzacþionalã – ºi tranza- de profund ca aceea a atentatului terorist de
cþionabilã, oricât de urât ar suna cuvântul – la Kuºadasî, din Turcia. Am fost acolo, cu
o asemenea filozofie aparþine unei societãþi familia, acum câþiva ani, într-o scurtã
moarte. vacanþã care ne-a lãsat, tuturora, amintiri
Descriind-o în termeni teologali, Kafka extrem de vii. Sãtucul acela întins pe treize-
vorbea despre un Dumnezeu absent ºi ci de kilometri de litoral al Mãrii Egee,
descoperea formula unei non-existenþe. având, de felul sãu, cincizeci de mii de
Cãci existenþa unei societãþi se verificã în locuitori – ºi cam un milion, în plin sezon –
primul rând prin calitatea geniilor ce au m-a fãcut sã pricep cã turnul Babel a existat
ilustrat-o – ºi anume nu combãtând-o, ci realmente ºi cã el n-a fost nicidecum o
lucrând pentru ea. Micile stãtuleþe ale chestie atât de sumbrã ºi întristãtoare cum o
peninsulei italice au fost mari atunci când prezintã Vechiul Testament.
pe teritoriul lor îºi desfãºura activitatea un Cel de la Kuºadasî, cel puþin, era un
anume inginer Da Vinci. Ei, bine, încercaþi Babel vesel ºi dezinhibat, populat de
sã vã imaginaþi astãzi, aici, prezenþa unor oameni de pe toate continentele, rãtãcind
Marsilio Ficino, Michelangelo, Shakespeare, noaptea prin bazar cu câte-o cutie de Cola
113
Dan Predescu

sau de bere în mânã. Noaptea, cãci ziua prea mica balanþã cu care-ºi vedea acesta de co-
era cald. Asta, pe de o parte. merþul lui, cam prin secolul lui Perikle. ªi pe
Pe de altã parte, cred cã-i port locului lângã celebra Bibliotecã a guvernatorului
acela o amintire duioasã fiindcã a fost sin- Kelsos, pe a cãrei faþadã încã se mai poate
gurul în care m-am simþit cineva – asta, citi, pe o placã de marmurã, ceva despre
graþie negustorilor care nu voiau decât „Sophia Kelsos”. Drept care ne-am apucat
sã-mi comunice cã eu sunt, negreºit, omul sã murmurãm cã, ia te uitã, acesta ºi-a tre-
cel mai important din lume ºi cã, dacã voi cut, neapãrat, ºi nevasta în nemurire. Tot în
cumpãra ceva de la ei, acest fapt va rãmâne devizul ãla, cum s-ar zice. Abia în momen-
înscris pe veci în istoria prãvãliei lor, a fam- tul urmãtor, ne-am lãmurit cã, acolo, efe-
iliei lor, a Republicii Turcia, a relaþiilor din- senii au vrut sã spunã ceva despre înþelepci-
tre turci ºi români ºi a Organizaþiei Naþiuni- unea lui dom’ Kelsos, primarul lor, care a
lor Unite, cãreia ei se gândesc serios sã se aprobat, cu bani de la buget, finanþarea
adreseze cu propunerea de a institui o nouã lucrãrii. Dacã n-o fi fost chiar sponsor.
sãrbãtoare de calendar universal, 4 August, ªi pe lângã peºtera Fecioarei Maria, la a
Ziua Mondialã A Trecerii Lui Dan Predescu cãrei intrare a lãsat ºi soþia mea un bileþel,
Prin Magazinul Mehmet Yusuf De Unde A printre celelalte câteva mii de petiþii înfipte
Cumpãrat O Curea De Pantaloni Din Piele acolo, în crãpãturile din zidul strãvechi.
Veritabilã ªi A Bãut O Cafea Din Partea
Casei. 1980
Partea bunã a lucrurilor este cã obiectul S-ar zice cã numãrul de pumni în cap ºi
achiziþionat de la Yusuf chiar era ceea ce
de gloanþe ce zbârnâie într-un film este
pretindea cã este, adicã pielãrie veritabilã,
invers proporþional cu numãrul de cen-
spre deosebire de tot ce cumpãr, de douã-
timetri în care se exprimã înãlþimea scena-
trei ori mai scump, la Bucureºti. Mã þine
ristului.
pânã-n ziua de azi, spre deosebire de achi-
ziþiile bucureºtene, ulterioare, de acelaºi
gen, care au ajuns de mult la gunoi. 1980
Am mai gãsit ceva frumos acolo: dughe- Delictul de a poseda un atlas.
nele aurarilor, cel puþin douã-trei sute, una
lângã alta, expunând, în general, bijuterii 1980
comune, de serie, însã din aur ºi pietre ade- Unde începe Arta, sfârºeºte Democraþia.
vãrate, fãrã putinþa de contrafacere, de Reacþia ostilã faþã de aceastã simplã con-
înºelãciune. Ceea ce nu era însã „în general” statare mãrturiseºte o mentalitate à la
mi s-a pãrut extraordinar: cele cu ambiþii Savonarola. Dar, cel puþin, el nu era plãtit ca
muzeale. Am dat, la una dintre acestea, sã-l anatemizeze pe Lorenzo Magnificul...
peste un ditamai inel de padiºah, mare
aproape cât o nucã, reprezentând un splen- 1980
did cap de leopard bãtut în diamante, niºte Deþine tinereþea privilegiul prostiei? Am
diamante mãricele, pot zice. Îl dãdea cu impresia cã, dimpotrivã, prostia vine abia
vreo douã mii de dolari ºi mi l-aº fi luat, nu dupã aceea, cãci compromisul reprezintã ºi
ca sã-l port, n-am purtat în viaþa mea inele, o abdicare de la unele funcþii ale intelectu-
ci ca sã-l admir ori de câte ori aº fi avut lui.
poftã sã mã conving cã O mie ºi una de nopþi
nu e o adunãturã de basme, ci de reportaje 1980
absolut veridice. Dadalia îi citeºte Platildei din Smântâna
Astea toate, pe lângã splendidul am- funambulã de Domiþian Sorcovescu.
fiteatru din anticul Efes vecin, unde n-am
zãbovit din motiv de deshidratare ºi pe 1980
lângã dugheana negustorului de mirodenii, Ignor opiniile ºi idealurile dumneavoas-
unde ne-am prãbuºit, cinci minute, la um- trã. Daþi dovadã de bun simþ ºi nu-mi
brã, admirând cu pioºenie borcãnaºele ºi pretindeþi mai mult de-atât.
114
1001 de morþi

1978 Toþi premierii de dupã ‘89 mi-au vorbit


A te extazia de Brâncuºi, cât timp existã exact ca ei: explicându-mi cã au de gând sã
Paciurea, ce nonsens! Cum poate fi cineva mã beleascã ºi ei, la rândul lor, ba încã mai
persan? tare ca cei dinainte. ªi asta, numai din cauza
situaþiei dezastruoase a economiei, moºte-
2003 nite de la competentul precedent. Desigur,
În februarie ºi martie, îmi repar de patru toate explicaþiile astea, dupã primul
ori instalaþia bãii. Pe cei patru instalatori trimestru de guvernare, nu în campania
i-am gãsit în Pagini aurii. Dupã prima electoralã.
reparaþie, care mã þine exact o sãptãmânã,
mã învãþ minte ºi le cer chitanþã în regulã. 1984
Spre surprinderea mea, toþi sunt S.R.L.-uri, Cooperativa de Ajutor Reciproc Þine-te
adicã firme, ce mai încoa ºi-ncolo, la fel, de de mine ca sã cazi mai bine.
exemplu, ca General Motors, Microsoft ori
Bayerische Motor Werke, în termeni legali. 1984
În fine, despre competenþa lor nu vreau sã Eu câºtig doar atunci când banul cade pe
vorbesc (e suficient sã spun cã unul dintre ei muche.
decide cã bateria de la cadã e pe punctul de
a-ºi da duhul, dã o fugã sã-mi cumpere una 2005
nouã ºi-mi vine cu una mai latã cu vreo cinci Erou de talkshow: mic de stat, cam sec la
centimetri decât ar fi trebuit – asta, dupã ce sfat ºi degrabã mâncãtoriu de rahat.
el însuºi mãsurase distanþa dintre cele douã
þevi pe care urma sã fie montat obiectul cu 2005
pricina). Singurul comentariu pertinent referitor
Dar ce mi-a plãcut a fost modul lor, al la talkshow-uri l-am auzit din gura unei
tuturora, de a aborda problema. Intrând în bãtrâne de la þarã: Auzi, mamã, dacã ãºtia doi
baie, omul admirã cu ochi critic peisajul,
au atâtea de vorbit, de ce nu se duc, mamã, acasã
apoi dã glas dezolãrii sale: Nasol, zice el.
la ei sã stea de vorbã?
Nasol al dracului. Ãl de v-a fãcut asta era un
tâmpit, un analfabet. Ãla nu e instalator. Cât
Ce nu ºtiam despre Ion Coja ºi tocmai am
ziceþi cã v-a luat? ... ªi escroc, pe deasupra. Vina
aflat?
dumneavoastrã, cã staþi de vorbã cu toate
haimanalele. Pãi, uitaþi aici, aici trebuia þeavã de ...Când era senator, a cerut SRI ºi
pexal de-un þol, nu înnãdeala asta þigãneascã pe Ministerului Sãnãtãþii sã cerceteze modul de
care v-a fãcut-o nenorocitu’... propagare a cazurilor de SIDA în România. El
Pe scurt, timp de, în medie, un sfert de afirma la acea vreme cã, „în urma studierii sta-
orã am ascultat de fiecare datã critica tisticilor”, a ajuns la concluzia cã „rãspândirea
lucrãrii precedente ºi a autorului ei. La trei acestei maladii în România nu este întâmplã-
zile, tot în medie, dupã ce apucam sã-i dau toare” ºi cã ar fi opera unei „mâini criminale”.
expertului banii, aveam parte, la telefon, de (din articolul „Gigi Becali, legionarii ºi
câte-o jumãtate de orã de explicaþii savante neonaziºtii” de Andrei Bãdin ºi Daniel
referitoare la motivele pentru care lucrarea Neamu, în Evenimentul zilei din 2 august
lui n-a rezistat – ºi nici n-avea cum sã 2005)
reziste, date fiind starea stratului de ozon, Cu toatã pãrerea de rãu, dom’ profesor,
influenþa Uniunii Europene ºi a Statelor mâna – criminalã sau naþionalã, cum vreþi
Unite asupra pauperizãrii instalatorilor dvs. – nu are nici un amestec în treaba asta.
tehnico-sanitari din Capitala României ºi De vinã ar putea fi cu totul altã parte a cor-
rãutatea oamenilor, pur ºi simplu. pului. Dacã ºtiþi (din experienþã proprie?)
Cu un lucru m-am ales, dupã aceastã ceva despre mânã în legãturã cu aceastã
aventurã: cu convingerea cã instalatorii problemã, luaþi neîntârziat legãtura cu
bucureºteni au, toþi, stofã de prim ministru. Guiness Book.
115
Dan Predescu

Despre complexele scriitorilor: Eugen mâna, dar pe eseistul Pîrþac, de-o pildã, îl
Barbu a încercat sã intre „în rândul lumii” transformau în Popescu fãrã sã-l mai
scriind povestiri ºi n-a reuºit din cauza întrebe. Asta, ca sã vorbim numai despre
mafiei snoabe. A încercat, apoi, s-o lichideze nume agramate (sã fiu bine înþeles: nu mã
cu ajutorul revistei Sãptãmâna, pe care a leg de cele pitoreºti – numele gen Peºterãu,
luat-o în antreprizã ºi a transformat-o în Cioarãmândrã, Boubãtrân sau Roatãmoale
gazeta de perete a Securitãþii. Ne aflãm în mi-au fost dintotdeauna dragi).
România, o þarã cu contururi moi ºi prin- Dacã e sã mã refer la „perlele” propriu-
cipii pufoase, unde nimic nu e ferm ºi abso- zise, aici „plaja de oferte” e de-a dreptul
lut: nici Caliban nu e chiar canibal (sau nu imensã, de la cea a ministrului analfabet
tot timpul) ºi nici Prospero nu plezneºte de care zice „obligativitatea” în loc de „oblig-
câtã rectitudine moralã zace-n el. Aici, aþia” la a pãpuºichii din România literarã care
Caliban a avut ºi el, o datã, intenþii bune (nu spune „imagine finalã brefã”, vorbeºte
voia decât sã ajungã un scriitor apreciat) – despre un misticism care „permeazã” (sau
iar Prospero, fie vorba între noi, e cam „spermeazã”, n-am reþinut exact) ºi scrie
licheluþã, ori de câte ori are ocazia. Vreþi „criticii s-au înghesuit sã interpreteze pro-
exemple? Luaþi-le din ziare. tagonistul”. Adicã criticii, bag sama, s-or fi
bãtut sã joace ei rolul aceluia în filmul cu
2005 pricina. Ca sã nu mai vorbim de
Epitaful lumii noastre va suna astfel: Aici necunoaºterea folosirii acuzativului – docta
zace Civilizaþia. Ea a pierit fiindcã n-a avut donºoarã de la principalul organ de presã al
curajul de a-ºi folosi puterea împotriva sãlbati- Uniunii Scriitorilor nu ºtie cã atunci când e
cilor. vorba de o fiinþã, fie ea actor celebru, fie
Epitaful planetei Terra va suna astfel: câine comunitar, se spune „pe protagonist”.
Viaþa pe aceastã planetã a fost nimicitã de pute- În acelaºi numãr de revistã, zece pagini mai
rea Civilizaþiei. acanà, o distinsã doamnã lingvistã þine o
rubricã în care analizeazã tocmai defor-
2005 marea limbii de cãtre proºti. De ce nu ºi-o fi
Se zice cã literat se numeºte acel individ luând exemplele din propria revistã? cã
care, cãzând pe fereastrã de la etajul zece, sunt... , Votre Majesté.
mai are timp, în zbor, sã sesizeze o greºealã Unele improprietãþi sunt nostim-psi-
gramaticalã pe o firmã de vizavi. Dar nu tre- hanalizabile în candoarea lor: o zearistã de
buie neapãrat sã fii om de litere pentru a-þi la un cotidian scrie „întãrituri” atunci când
simþi creierii zgâriaþi de pocirea limbii în fel e vorba de „întãriri” trimise unei forþe expe-
ºi chip, pe toate cãile posibile, în realitatea diþionare – evident, domeniul ideatic al fur-
înconjurãtoare. niturilor de croitorie îi e mai la îndemânã
Chestia asta începe de la nume: Adriean, decât acela al relatãrilor de front, în care a
Chirieac, Toea sunt delicatese moºtenite de bãgat-o tamnesam perversul de redactor
la câte un secretar de primãrie ruralã beat ºef, care nu se mai mulþumeºte sã facã amor
sau analfabet, la care purtãtorii lor actuali neconvenþional cu ea, ci o pune sã ºi scrie
n-ar renunþa nicicum, deh, e numele lor, despre rãzboiul din Irak.
dovadã de vechime ºi nobleþe, n’est-ce pas? Iar donºoara Storcescu, de la telejurnal, e
Mult i-am urât, Doamne, pe redactorii- de-a dreptul cuceritoare când pronunþã
cenzori de pe vremea comunismului, dar „douãºcinci la sulã”. Ca sã nu mai vorbim
trebuie sã recunosc cã, în cazuri de-astea, îºi de Tzopica-drãguþika, care i-a zis „Prast” lu’
vãdeau o utilitate incontestabilã – ei i-ar fi sãracu’ Marcel Proust.
rebotezat pe purtãtorii unor asemenea P.S. Perlele de la bacalaureat, culese hul-
nume. Pe alde Cioarã din Comitetul Central pav de puzderie de ziare, au fost palide,
al P.C.R., care „s-a întors de la Moscova pe anul ãsta, în comparaþie cu conþinutul toc-
calea aerului”, nu-l puteau sfãtui sã-ºi mai al gazetelor în cestiune.
schimbe dracului numele, nu le dãdea Argoul nu e pentru proºti. Utilizându-l,
116
1001 de morþi

ei nu vor fi decât penibili, cum penibili sunt fiinþele care stau cu microfonu-n gurã la un
în tot ce fac, de la lucrãri de doctorat la dis- post de radio tocmai aºa ceva sunt – cel
cursuri în parlament. Pentru a fi cu adevãrat puþin, în teorie) nu prea au cãlcat prin cen-
argotic, trebuie talent ºi inspiraþie. Cea mai trul Bucureºtiului, acolo unde se aflã piaþa
cumplitã porcãrie, spusã cu accent afectiv, cu pricina ºi teatrul Nottara, ele provenind,
poate fi o poezie. Am auzit un þigan, în probabil, mai de pe la periferie sau de pe
tramvai, exprimându-se astfel: „lua-þi-aº mai ºtiu eu unde. Dacã ar fi trecut mai des
morþii-n p... ca sã þi-i arunc în Lunã!” ºi pe prin centru, ar fi avut ocazia sã audã
loc m-am gândit cã hiperbola aceasta i-ar fi numele cu pricina ºi s-ar fi lãmurit cu
entuziasmat pe, de exemplu, Miron Radu privire la pronunþarea lor. Cel mai pervers
Paraschivescu ºi Geo Bogza. efect al generalizãrii mijloacelor de comuni-
care în masã este, fãrã îndoialã, rãspândirea
2005 mitocãniei ºi ridicarea ei la rang de dogmã,
Totul se copiazã, totul se plagiazã, totul de „aºa trebuie ºi nu altfel”. Iar deosebirea
se contraface: de la þigãrile, chipurile, între prostul din vremurile pre-tehnologice
Marlboro la aºa-zisele þoale Armani ºi la ºi cel de astãzi este cã, pe atunci, el încã se
manualele publicate de un ministru al mai sfia de insuficienþa lui intelectualã.
sãnãtãþii dat afarã cu tinichea de coadã. Prostul de astãzi e mândru de ea – de la
Suzana Gâdea, care zicea „nu ºtiu nicio
2007 limbã strãinã ºi uite cã tot am ajuns min-
Un papagal FM rosteºte „Nottara” cu istrã”, la personajele lui Teodor Mazilu,
accentul pe silaba a doua. O prãpãditã FM probabil, cel mai substanþial dramaturg
vorbeºte, la un moment dat, despre „piaþa român contemporan (ºi nu tocmai agreat de
Lahovary”, pronunþând cuvântul ca ºi cum public, judecând dupã numãrul de montãri
ar fi vorba despre „Blãnari”, „ªelari” sau cu piesele sale). ªi sã ne oprim aici, ca sã nu
„Fãinari”. Ce înþeleg eu de aici? Cã cei doi fim puºi în situaþia de a ne lua exemplele de
luminãtori ai poporului (fiindcã, nu-i aºa, pe ecranul televizorului…
117
Literaturã
strãinã
Jacques (Univers)

DE DECKER
Ce titre que vous avez choisi
de me conférer aujourd’hui
me touche infiniment*
Mon émotion est telle que je serais tenté que ce doctorat vient, à sa manière, couron-
de la garder pour moi-même. C’est qu’elle ner. Et je dirais d’ailleurs que je prends cette
est très intime, à bien des égards. Ce titre désignation pour une invite, et que chaque
que vous avez choisi de me conférer aujour- fois que votre université m’appellera pour
d’hui me touche infiniment. Il va bien au- venir partager avec les étudiants mes
delà de l’honneur qu’il contient sans nul quelques connaissances et l’expérience dont
doute. Il se traduit pour moi comme un le passage du temps m’a fatalement enrichi,
jalon dans ma vie. Ce moment, en d’autres je répondrai présent.
termes, est à mes yeux initiatique. Il y aura Une autre raison contribue particulière-
désormais pour moi un avant et un après ment à mon émotion, c’est le fait que nous
Cluj, en quelque sorte. Vous vous deman- soyons, pour vivre cette cérémonie, dans la
derez pourquoi cette cérémonie revêt une ville de Cluj. J’y suis pour la troisième fois.
telle importance à mes yeux. Je vais tenter Ma première visite remonte à il y a treize
de vous l’exposer, même si ce que je ressens ans. La deuxième eut lieu lors du dixième
est très personnel, et me concerne d’abord anniversaire de votre centre d’études des
au plus secret de moi-même. lettres belges dirigé par le professeur
Je dois vous avouer que, dans le bonheur Rodica Pop, qui m’avait d’ailleurs invité la
que j’éprouve aujourd’hui, la dimension première fois. J’ai gardé un souvenir prég-
universitaire n’est pas négligeable. J’ai, c’est nant de mes deux précédents voyages. En
vrai, entamé une carrière dans le cadre 1994, j’ai été pris d’une sorte de tournis, tant
académique. J’ai été assistant, chargé de Madame Pop me fit rencontrer de person-
conférences, chargé de cours, puis j’ai nes, vivre des expériences, éprouver des
bifurqué vers le journalisme et la littérature émotions. Je me souviens de passionnants
en interrompant un cursus que d’aucuns échanges avec les étudiants, dans les sec-
jugeaient très prometteur. Et si, comme tions de journalisme et de théâtre notam-
chante Edith Piaf dont on reparle tant ment. J’ai, précisément à la mémoire, une
aujourd’hui, «je ne regrette rien», il me fabuleuse représentation de la «Cantatrice
restait le sentiment confus d’un trajet inac- chauve» d’Ionesco, ainsi que d’une pièce de
compli, d’un parcours inachevé. J’ai beau- Caragiale. Des images me restent, diffuses
coup donné cours, et avec passion, et je con- et fugaces, mais comme imprimées dans le
tinue à le faire lorsque le temps me le per- souvenir, d’oiseaux virevoltant dans les
met, il me semble d’ailleurs que je ne pour- hautes branches d’arbres dénués par l’hiver
rai jamais cesser d’enseigner, sous une finissant, de repas réparateurs dans des tav-
forme ou une autre, tant la démarche péda- ernes chaleureuses, des belles artères de
gogique m’est en quelque sorte consub- cette ville demeurée impériale, où les auto-
stantielle. Ce sont ces innombrables heures bus, entre chien et loup, ressemblent à de
de cours dispensées tout au long de ma vie longues barques couvertes entraînées par le
* Alocuþiune susþinutã în aula Universitãþii Babeº-Bolyai din Cluj cu ocazia decernãrii titlului de Doctor
Honoris Causa.
118
Ce titre... me touche infiniment

flux de canaux. Ce qui me reste aussi de ce par des mécanismes et processus radicale-
premier séjour, ce sont des images de paix, ment différents. De lents rapprochements
de calme, propices à la recherche et à la pacifiques, de patients ajustements
réflexion. Cluj, pour moi, est une ville d’é- débouchent sur la constitution d’une vaste
tude, un refuge de l’esprit, une cité univer- cooptation entre nations. Tout cela ne s’est
sitaire par excellence, en somme. Et me pas toujours produit dans ce climat d’en-
trouver distingué dans un tel cadre aug- tente et de synthèse, évidemment. Bien au
mente encore mon émotion et ma recon- contraire : il a fallu que l’Europe traverse de
naissance. terribles épreuves pour qu’elle comprenne
Lors du deuxième voyage, nous sommes qu’elle faisait fausse route, qu’elle devait
revenus en groupe, avec des amis belges cesser de se déchirer, qu’elle devait suivre
très chers, Monique Dorsel et Claire de nouveaux caps, se donner de nouvelles
Lejeune, Jean-Luc Outers, Philippe Jones et visées. Il a fallu, si l’on veut synthétiser le
Pascal Vrebos, Hervé Hasquin surtout, cette phénomène, qu’elle rejette toute forme de
éminente personnalité de notre pays, qui totalitarisme, qu’elle admette que les collec-
était à l’époque Ministre de la Culture, et tivités ne se gèrent pas par le haut, dans des
qui avait longtemps présidé aux destinées systèmes hiérarchisés et sclérosés, mais
de l’Université Libre de Bruxelles. Sa seule qu’elle adhère à l’idée d’une démocratie
présence illustrait à quel point le centre d’é- moderne qui devrait, à mes yeux, avoir
tudes des lettres belges, fondé par Rodica pour première qualité de ne pas prétendre
Pop, et qui valut déjà à cette dernière le prix détenir la vérité définitive et absolue, mais
du rayonnement international de nos lettres la conviction que la vérité se transforme
décerné par la Communauté française de sans cesse, est constamment soumise à l’ex-
Belgique, nous importe. L’initiative du pro- amen, et se recrée chaque jour dans le débat
fesseur Pop, qui fut visionnaire à l’origine, des consciences de bonne foi.
puisqu’elle fut l’une des toutes premières à Cette proposition idéale, à savoir le
comprendre l’intérêt scientifique qu’il y débat quotidien des consciences de bonne
avait à se pencher sur notre patrimoine, est foi, présuppose des lieux où ces consciences
considérée, en Belgique, comme l’une des se forgent, et je n’en connais pas d’autres,
plus importantes dont notre culture pût pour remplir cette mission, que les univer-
bénéficier de par le monde. Permettez-moi, sités. Elles sont les équivalentes, dans le
et ce ne sera pas la seule fois au cours de cet monde moderne, de ces grandes réserves de
exposé, de me faire l’interprète non seule- savoir et de réflexion qu’étaient les
ment des membres de notre Académie, mais monastères de jadis. Lieux de pensée, de
de tous mes collègues écrivains, pour lui méditation, de conservation, d’innovation
exprimer toute ma gratitude. et surtout de transmission du savoir et de
Cette troisième venue à Cluj s’inscrit l’expérience, les universités, dans le monde
dans un nouveau cadre, bien entendu. d’aujourd’hui, et plus précisément dans
J’entends cette Europe élargie que votre l’Europe d’aujourd’hui, ont un rôle capital à
pays est venue rejoindre. Un phénomène jouer, bien entendu, et je suis heureux de
comme celui-là nous conduit à comprendre pouvoir le rappeler dans une institution
comment notre continent est parvenu à aussi vénérable et admirable que la vôtre.
écrire l’Histoire d’une toute autre façon. Mon propre parcours me fait parler de la
Notre culture nous a laissé une vision acci- sorte. J’ai personnellement une dette
dentelle et tragique de l’évolution des immense à l’égard de l’université qui m’a
sociétés humaines. Les manuels, les formé. Il s’agit de l’Université libre de
épopées, les encyclopédies ne nous parlent Bruxelles, mieux connue sous le sigle de
que d’agressions, de rivalités, de conquêtes, ULB. Son hypothèse a jailli dans les esprits
nous lèguent une image douloureuse de à peu près au moment où la Belgique appa-
l’évolution de nos destins collectifs. La raissait sur la carte du monde, elle a été le
mutation récente de l’Europe se caractérise fruit d’un combat d’intellectuels qui ont mis
119
Jacque de Decker

quelque trente années à la concrétiser et n’a tionnelles et rationnelles d’une part, et par-
véritablement commencé à œuvrer que ler et connaître la langue des « autres »
dans les années 1860. Elle était fondée sur le Belges, de l’autre. Pouvais-je bénéficier
principe du libre examen, à savoir cette d’une meilleure ouverture à l’époque dont,
démarche philosophique qui considère que né en 1945, j’allais être le contemporain ?
la pensée n’a pas à se soumettre à quelque Nous ne sommes pas que le produit de
dogme que ce soit dans son cheminement nos gènes, nous sommes aussi celui de nos
intellectuel, qu’elle doit investiguer sans apprentissages, on ne le rappellera jamais
œillères, sans feuille de route imposée de assez. Et dans un monde complexe, la part
l’extérieur. Cette conception était évidem- d’apprentissage occupe une place sans
ment inspirée, au début, par le souci de cesse grandissante. L’humain de jadis pou-
créer, face à l’université de Louvain, émana- vait trouver dans son berceau tout le pro-
tion de l’église catholique, une université gramme, ou presque, dont il aurait besoin
d’inspiration laïque. Mais cette maison ne au fil de sa vie qui ne l’éloignerait pas de
recrutait pas ses étudiants que dans les son village natal. Au fur et à mesure que les
milieux non-croyants. Moi-même suis issu destins se sont complexifiés, la part de l’ap-
d’une famille flamande et catholique. Mais prentissage a cru, et la fonction d’enseigne-
mon père, et je lui suis infiniment recon- ment n’a cessé de gagner en importance. J’ai
naissant de ce geste, a estimé que ses fils plaisir à le rappeler ici, dans cette ville de
devaient, à l’école, s’ouvrir à un autre Cluj, dont vous me faites l’insigne honneur
monde que celui auquel il les initiait dans la de me sentir un peu le citoyen désormais.
maison familiale. Il nous parlait sa première On ne connaît pas une cité par ses murs,
langue, le néerlandais, nous menait avec lui mais par ceux qui y oeuvrent. Or, j’ai ren-
à l’église le dimanche, mais estimait que contré très tôt l’un de vos plus éminents
nous devions séparer les questions irra- habitants, et je ne savais pas, lorsque je fai-
120
Ce titre... me touche infiniment

sais sa connaissance, qu’il était en quelque daient sans cesse du terrain. On constate la
sorte le premier jalon d’une route qui me même chose en France, d’ailleurs, où l’on
menait jusqu’à vous. Je ne sais que depuis vérifie que leur fréquentation ne cesse de
peu de temps, par une amie roumaine diminuer, ce que Tzvetan Todorov vient de
vivant à Bruxelles, qu’il n’est plus de ce déplorer dans un pamphlet récent, intitulé
monde. Il s’agit d’Adrian Marino. Je me «La littérature en péril». Il semble que la
souviens précisément de ce soir des débuts société actuelle pousse, dans nos pays, de
des années 80, où je fis sa connaissance chez plus en plus les jeunes à s’engager dans des
l’un de mes maîtres, Jean Weisgerber, col- filières scientifiques et techniques, dont le
lègue et ami de Raymond Trousson et caractère premier me semble être l’utili-
Philippe Jones que vous connaissez bien, tarisme. Cette tendance est inquiétante,
grand comparatiste qui présidait à l’époque parce qu’elle ne peut, à terme, que réduire le
l’Association Internationale de Littérature champ de rayonnement de la littérature.
Comparée, et animait à Bruxelles un centre Mais il y a plus grave encore que cela: à quoi
d’étude des avant-gardes littéraires auquel servent, ou devraient servir les études lit-
il m’avait associé. Très proche d’Adrian téraires? A encourager les jeunes à analyser,
Marino, il l’avait invité à prendre la parole à à démonter, à objectiver s’il y a lieu le sys-
Bruxelles, et l’avait convié à dîner à son tème idéologique qui encadre chaque so-
domicile. Ce fut, pour moi, une très ciété, chaque époque. On l’a dit et redit:
mémorable rencontre. J’eus le sentiment de pour en savoir plus sur une période de l’his-
découvrir un esprit universel, doué d’une toire, la lecture de ses écrivains, l’étude de
capacité de synthèse hors du commun. Son ses artistes est la plus féconde des sources
ouvrage-somme sur les idées littéraires ne de renseignements. Le tout est de savoir
devrait pas, maintenant qu’il n’est plus là comment aborder ces singuliers témoigna-
pour le défendre, s’effacer dans l’oubli. ges que sont les œuvres. Ceux qui disposent
C’est qu’il avait rassemblé des concepts que de ces clés sont aussi à même de les utiliser
personne n’était parvenu à collecter avec dans l’étude de leur propre époque.
une telle exhaustivité avant lui. Le plus Il me semble que dans votre pays, et à
remarquable, c’était que son travail n’était Cluj en particulier, ce travail se fait avec
pas seulement formaliste. Il devait beau- beaucoup de rigueur. Les recherches que
coup aux recherches qui l’avaient précédé patronne Rodica Pop dans l’étude des let-
dans ce sens, mais il les transcendait en inté- tres françaises de Belgique, et que mon
grant également des notions thématiques. Académie suit de près et encourage, en font
J’avais été avant tout frappé par cette con- foi. Mais je sais qu’ailleurs aussi, des
vergence dans sa pensée, l’ouverture dont travaux de qualité et de haut niveau se
elle témoignait, sa manière de ne pas se mènent: je songe en particulier à Petruta
laisser limiter à l’aspect esthétique, de ten- Spânu, à l’Université de Iasi, et à son inlass-
dre vers une élucidation du fonctionnement able action en faveur d’une meilleure con-
même du signifié. naissance de nos lettres.
Si je m’attarde à la personnalité d’Adrian J’ai pu participer à diverses reprises aux
Marino, ce n’est pas seulement en raison de rencontres organisées par l’Académie
l’admiration que je lui porte, mais parce Roumaine, à l’initiative d’Eugène Simion,
qu’il représente à mes yeux ce que l’étude sur le thème de l’Europe en devenir. Elles
des lettres peut apporter à ceux qui s’y me paraissent illustrer excellemment cette
engagent : une meilleure méthode d’analyse méthode intellectuelle. On y voit se con-
et de critique des idées. Cette discipline est fronter des politologues, certes, des écono-
en régression aujourd’hui, dans les milieux mistes aussi bien sûr, des juristes aussi, par-
académiques occidentaux en tout cas. En ticulièrement en droit international, mais
consultant récemment une brochure sur des littéraires y ont tout autant la parole, de
l’enseignement supérieur aux Etats-Unis, même que des philosophes. Cela permet
j’ai pu voir que les études de lettres y per- d’élever le débat, de ne jamais perdre les
121
Jacque de Decker

grands enjeux de vue, d’adosser des préoc- s’imposent à ce propos. Erasmus est un
cupations très concrètes à des considéra- indiscutable succès, mais il reste trop mo-
tions plus vastes qui les encadrent et deste: les moyens manquent pour lui don-
empêchent d’oublier l’essentiel. Car ner toute son ampleur. Il est, de plus, mal
l’Europe, dont on fête ces jours-ci le concerté, parce qu’il entraîne des flux
cinquantième anniversaire du traité fonda- migratoires, si l’on peut dire, qui vont trop
teur, n’est pas née de considérations stricte- souvent dans le même sens. Si les jeunes
ment matérielles, et je sais que j’enfonce une veulent se sentir chez eux dans la Maison
porte ouverte en disant cela. Au contraire: Europe, ils doivent devenir familiers de
ce qui animait ses fondateurs avant tout, toutes les chambres qui la composent.
c’était l’attachement résolu à des valeurs de L’Europe doit, nous sommes tous d’accord
liberté et de démocratie. Il a fallu, pour que là-dessus, demeurer diverse et contrastée: si
ces idéaux se répandent, passer bien sûr par l’on veut y veiller, il faut que les étudiants
le pragmatisme: harmoniser la politique du soient aussi curieux d’aller à Vilnius qu’à
charbon et de l’acier d’abord, puis établir les Montpellier, à Thessalonique qu’à Heidel-
règles d’un marché commun, ce qui reste berg, à Cluj qu’à Louvain-la-Neuve. Cela
toujours la principale préoccupation de suppose plus d’intégration, plus de concer-
l’Union européenne, si on inclut dans le tation, plus d’imagination aussi.
terme de marché aussi la circulation des A propos de Bologne, je ne me permettrai
personnes, des connaissances et des idées. pas de nier l’effort accompli. Je dirais seule-
La Roumanie fait depuis peu partie de ce ment qu’il ne faut pas qu’il s’arrête en si bon
grand ensemble. Elle y avait de tout temps chemin. C’est en permanence, désormais,
eu sa place, bien sûr. Les tours et détours de que l’Europe des chercheurs et des
l’Histoire ont retardé cette adhésion. Mais enseignants doit continuer à se concerter, à
en quelques mois à peine, et c’est en obser- s’ajuster. Dans la logique européenne, c’est-
vateur attentif de la vie quotidienne à à-dire celle du dialogue à travers les dif-
Bruxelles que j’en témoigne, elle a pris sa férences. Être un bon Européen, c’est rester
place dans ce concert complexe et exaltant, profondément soi-même tout en ne cessant
et l’a fait en apportant son tempérament et de s’ouvrir aux autres. Ce va-et-vient entre
son génie propres. On se demande déjà, à identité et porosité, cohérence et disponibi-
Bruxelles, comment l’Europe a pu fonction- lité est le secret du génie européen. Il s’ac-
ner si longtemps sans les Roumains, et c’est quiert dans les lieux d’échange par excel-
bon signe ! lence que sont les universités. Il faut que
Je voudrais émettre un vœu, cependant. cette recommandation ne cesse de se
Il me semble qu’une université aussi pres- répéter, et ce rappel relève de la respons-
tigieuse que la vôtre est le lieu où il peut être abilité des nouveaux-venus. Il ne s’agit pas
formulé. Souvent, les nouveaux arrivants se d’avoir la modestie des néophytes. Je suis
font discrets dans un premier temps, et dans sûr que les universitaires roumains, et ceux
la plupart des cas, c’est souhaitable. Mais il de cette maison en particulier, ont beaucoup
me semble que la Roumanie est tout à fait à apporter dans ces matières et ces débats.
autorisée à faire entendre sans trop tarder sa Pour ce qui est de la culture au niveau
voix dans des matières qui nous sont à tous, européen, tout, ou presque, reste à faire. On
dans cette assistance, particulièrement sait que le traité de Maastricht y consacre un
chères, je veux parler de la culture et de l’en- malheureux petit article, que les normes
seignement. Or l’une et l’autre demeurent d’applications rendent pratiquement inuti-
indiscutablement les parents pauvres de lisable. Les pères de l’Europe, les Monnet,
l’Europe. Hallstein, Spaak et consorts, étaient des
Vous me direz: il y a le programme hommes de culture. S’ils ne l’avaient pas
Erasmus qui favorise la mobilité des étudi- été, ils n’auraient pas mené leur combat
ants, il y a les normes d’harmonisation qui avec tant de fougue. Mais dans le concret,
ont été établies à Bologne. Deux remarques ils ne s’en sont pas souvenus. Et aujour-
122
Ce titre... me touche infiniment

d’hui, nous avons une image de l’Europe professionnels du secteur en prennent con-
qui manque cruellement de dimension cul- science. Le défi de la démocratie bien com-
turelle. Pour ma part, j’ai beaucoup évolué prise, c’est qu’elle rend le citoyen respons-
par rapport à ce problème, qui me préoc- able de son sort. Une charte de l’université
cupe depuis fort longtemps. Je suis revenu européenne ne tombera pas du ciel, elle ne
de l’idée qu’il fallait d’abord se préoccuper se rédigera pas d’elle-même dans le bureau
du patrimoine, de l’échange des collections, d’une administration bruxelloise. Elle doit
de l’organisation de festivals. Cela, c’est la venir des compétences de terrain, des
vitrine. femmes et des hommes de métier qui
L’important, c’est d’imprégner les jeunes ensuite trouvent les relais nécessaires. Les
Européens de la culture qui est la leur, face universitaires, comme tous les autres
aux menaces que représentent les inté- secteurs de la société, n’auront jamais que
grismes qui la nient d’une part, et le nivelle- l’Europe qu’ils méritent.
ment par la culture de masse, planétaire et Vous le voyez, la distinction que vous
industrielle de l’autre. L’Europe se définit m’octroyez, et qui m’emplit de fierté et de
par sa culture d’abord, et pas seulement bonheur, produit en moi ce que Pirandello
artistique, scientifique et littéraire, mais appelait la volupté de l’honneur. L’habit fait
aussi religieuse et philosophique. Et où peut le moine, et les insignes me métamorpho-
s’entretenir ce gigantesque gisement, où sent. Je me sens, dès lors, des vôtres, et suis
peuvent se former les maîtres qui transmet- prêt à m’associer à vos combats. Il y a fort à
tront le flambeau aux jeunes, sinon dans les faire, chers consoeurs, chers confrères, chers
universités ? Elles doivent, dès lors, être au amis, mais en quoi le monde serait-il
premier rang des préoccupations intéressant s’il n’y avait pas y remédier ?
européennes. Cela suppose bien sûr que les
politiques s’en chargent, mais aussi que les Bruxelles, mars 2007
123
ªtiinþã
ºi filosofie
Viorel
BARBU
Matematica ºi miturile
ºtiinþei exacte
Mai mult decât oricare alt domeniu al de mare profunzime. Este evident cã proce-
cunoaºterii, matematica a intrat în sul de descoperire matematicã nu este pur ºi
conºtiinþa culturalã cu aura de infailibilitate simplu doar o operaþie logicã, adicã o sim-
pe care i-o conferã aparenta rigoare ºi pre- plã înºiruire de silogisme, ci un act complex
cizie a argumentelor ºi rezultatelor sale. Mai în care logica joacã doar rolul de instru-
întotdeauna când matematica intrã în dis- ment. Este ceea ce a observat cu mulþi ani în
cuþie i se asociazã atribute precum: exactã, urmã marele matematician francez Henri
precisã (se spune chiar cã ar fi “partea exac- Poincaré care ironiza opinia logicienilor
tã” a ºtiinþei) ºi este unanim vãzutã ca conform matematica este reductibilã la lo-
ºtiinþa logico-deductivã producãtoare de gicã. Logicismul popularizat de Bertrand
adevãruri irefutabile ºi complete. Filosofii Russel la începutul secolului afirma în
Greciei antice au vãzut în matematicã întru- esenþã cã matematica este o manipulare for-
chiparea perfecþiunii ºi armoniei universale, malã de simboluri, iar formalismul în care a
iar în timp mitul infailibilitãþii sale s-a crezut pânã la sfârºitul vieþii marele matem-
amplificat, alimentat fiind ºi de succesele atician german David Hilbert îºi propunea
metodei matematice în ºtiinþa modernã. fundamentarea logicã a matematicii pe baza
Nu este intenþia noastrã aici de a ºtirbi unui sistem axiomatic complet ºi necontra-
miturile acestei ºtiinþe care este, fãrã dictoriu. A fost, desigur, o tentativã utopicã
îndoialã, una dintre cele mai importante în care matematicienii de bun simþ nu au
creaþii ale geniului uman, dar am dori sã crezut chiar de la bun început ºi care va fi
nuanþãm totuºi unele dintre ideile cele mai infirmatã în urma demonstrãrii de cãtre K.
vehiculate ºi, din pãcate, nu tocmai exacte Gödel a principiului incompletitudinii ce
despre matematicã. Sã începem cu sintagma avea sã fundamenteze riguros aceastã idee
atât de frecvent utilizatã, Matematica – – matematica nu este complet formalizabilã.
ºtiinþã logico-deductivã. Acest rezultat aparent surprinzãtor avea,
Desigur, cu toþii ºtim cã raþionamentul desigur, sã deziluzioneze pe cei care au gân-
matematic se bazeazã pe principiile ºi dit matematica ca un edificiu perfect susþi-
mecanismele logicii formale ºi este cea mai nut prin soliditatea ºi infailibilitatea logicii,
remarcabilã ilustrare a acesteia. Gândirea ºi dar de fapt adevãrata forþã ºi eficacitatea
exprimarea logicã sunt parte a oricãrui dis- matematicii provin tocmai din aceea cã
curs articulat, dar numai în matematicã raþionamentul matematic este neformali-
acestea sunt obligaþii absolute. Matematica zabil ºi impredictibil. Este ºi ceea ce con-
este în esenþã un sistem formalizat constru- duce printr-o sintagmã celebrã la “irezo-
it pe un numãr restrâns (ºi cum vom vedea nabila eficienþã a matematicii”.
minimal) de adevãruri elementare (axiome) În felul acesta se nãruie ºi mitul exprimat
din care se obþin, prin principiile logicii for- de sintagma: Matematicã – ºtiinþã exactã. Cele
male, adevãruri din ce în ce mai complexe. mai multe dintre adevãrurile matematice
Marele mister ºi miracol al matematicii este sunt desigur exacte ºi neechivoce pentru
capacitatea sa de a construi din adevãruri standardele ºtiinþei ºi tehnologiei actuale,
triviale (unele simple tautologii) adevãruri dar gradul lor de precizie este totuºi relativ.

124
Matematica ºi miturile ºtiinþei exacte

Nefuncþionând ca sistem complet formali- descriere matematicã exactã. Desigur, în


zat, matematica nu poate da un rãspuns (de timp matematica poate dezvolta teorii care
tip da sau nu) pentru orice propoziþie, fãrã sã înglobeze aceste manifestãri rebele
riscul de a produce contradicþii logice. În prezente în sistemul naturii sau în propriul
fine, teoriile matematice dau soluþii exacte sãu corp, dar existenþa lor ilustreazã tocmai
în cadrul unor anumite criterii de exigenþã faptul subliniat anterior: ca ºtiinþã, mate-
ºi rigoare. De exemplu, miºcarea brownianã matica nu este nici exactã ºi nici fãrã reproº
se poate descrie matematic doar în termeni ca producãtoare de adevãruri infailibile.
probabilistici ºi este de nedefinit în cadrul Este însã un instrument viu de cunoaºtere
matematicii clasice. În aceeaºi categorie care datoreazã mult practicii altor ºtiinþe ºi
intrã procesele dinamice care manifestã deschis altor tipuri de raþionament ºi de
haos ºi care nu admit nici în prezent o practici ºtiinþifice.
125
Carnet
parizian
Virgil
TÃNASE

Avril
Acelaºi editor, Gallimard, care mã care nu i s-au întâmplat, chiar dacã nu
împingea, acum vreo douãzeci de ani, sã neapãrat nãscocite. Complexitatea litera-
scriu o carte pentru «copii ºi tineret», cum turii depãºeºte cu mult experienþele pe care
nu mai fãcusem pânã atunci, idee care s-a le putem avea. Dar, mai ales, funcþia ei ne
dovedit fericitã, îmi propunea, acum un an, interzice un punct de vedere precis, care
o nouã experienþã literarã ineditã pentru poate transforma cãrþile noastre în mauale
mine: o biografie. Faptul nu se datora, cred, de moralã, foarte utile, poate, dar care sunt
celor fictive pe care mi se întâmplase sã le cu totul altceva. Cel care scrie despre sine ºi
scriu: La vie mystérieuse et terrifiante d’un despre propiul sãu punct de vedere cade
tueur anonyme ºi Ils refleurissent les pommiers mai uºor în capcana literaturii didactice.
sauvages, ci mai degrabã înflãcãrãrii cu care Din contrã, adevãratului scriitor i se întâm-
vorbeam despre Cehov cu ocazia diferitelor plã sã-ºi urmeze eroii pe drumuri care nu
întâlniri prilejuite de spectacolul meu cu sunt ale lui, ca Tolstoi, de pildã, pornit sã
Pescãruºul care se juca la Teatrul Mouffetard. facã romanul unui cuplu ideal, Kitty ºi
Ceea ce m-a îndemnat sã citesc un numãr Levin, ºi care scrie, de fapt, pe cel al unui
important de biografii. Doream sã înþeleg ce personaj destinat iniþial sã rãmânã secun-
aºtept eu, ca cititor, de la acest gen literar.
dar, Ana Karenina.
Cãutam pricinile pentru care, uneori, mi-e
Aici voiam sã ajung.
greu sã las cartea din mânã, cele pentru
Bag seamã cã, din multele biografii de
care, alteori, mã simt nãpãdit de-o nesfârºitã
plictisealã. personalitãþi foarte diverse pe care le citesc,
Existã, mi se pare, douã strategii între se desprind douã tendinþe. Biografi foarte
care oscileazã cel care cuteazã sã scrie o cultivaþi, deosebit de documentaþi ºi care
carte. Faptul nu este lipsit de importanþã ºtiu mânui peniþa propun cãrþi la capãtul
pentru cã aici se aflã, cred, hotarul dintre cãrora, dacã nu le-am lepãdat pe parcurs,
scriitorul profesionist ºi diletant. Un numãr sunt nemulþumit. Am aflat o sumedenie de
important de autori, mai ales tineri, mai ales detalii, dar am senzaþia cã esenþialul
domniºoare, povestesc cu multã sinceritate lipseºte; cã lipseºte tocmai ceea ce mã face,
ºi adesea cu o emoþie adevãratã experienþe alteori, sã nu mã pot desprinde de text. Bag
personale. Aceste cãrþi sunt uneori publi- seamã cã primii mã poartã prin imagini
cate, pot avea succes ºi autorii lor se iau ade- sugestive poate, dar care mi se par ºicane pe
sea drept scriitori, reproducând la infinit, un drum pe care l-aºi vrea drept; aceºti
sub forme diverse, acelaºi roman autobio- autori dau senzaþia cã scriu un ghid turistic
grafic. Aceastã atitudine presupune o dozã ale cãrui capitole se nasc din trecerea întâm-
se prezumþie, convingerea cã ceea ce re- plãtoare a eroului lor printr-un loc sau altul,
simþim este foarte important ºi cã întreaga printr-un eveniment sau altul. Ceilalþi îºi
lume trebuie s-o ºtie. Atenþia autorului se duc personajul fãrã ºovãire, fãcând din el
concentreazã asupra tulburãrilor sale lãun- un fel de nãvod care strânge de pe drum tot
trice, pe care cititorul este invitat a le ce atinge, agãþând în ochiurile plasei
cunoaºte. oameni, fapte ºi peisaje pe care le poartã
Înclin sã cred cã scriitorul profesionist, dupã el, mãsurându-ºi forþa ºi avântul dupã
romancierul, este cel care povesteºte lucruri povara pe care o carã. Personajul celor din-
126
Avril

tâi cãlãtoreºte la Montevideo sau în Alpii


bavarezi, într-un fel de veºnicã vilegiaturã.
Cel din cãrþile care mã atrag aduce în pro-
pria-i viaþã Marea Egee sau teatrul Scala sau
cutare domeniu unde ºi-a clãdit o casã. ªi
nu e vorba numai de locuri, ci de toate
faptele care constituie viaþa unui om.
Experinþa particularã a biografiei literare
îmi confirmã faptul cã substanþa literaturii,
a romanului cel puþin, este personajul, iar
acesta este un destin. Totul se încheagã ca
într-un cuvânt ale cãrui litere, pe mãsurã ce
sunt scrise, pot da sensuri diferite sau pot
pãrea incomprehensibile (a, al, alb, album),
dar care, atunci când ultima literã a fost
scrisã, este de o limpezime indiscutabilã.
Viaþa noastrã este aidoma cuvintelor. Fap-
tele sunt certe, vizibile, lizibile; ele fac
subiecte jurnalistice; ele constituie substanþa
reportajului. Dar, aidoma literelor, la fiecare
etapã sensul este diferit (c, ce, cer, cern,
cernealã sau c, ce, cer, cerc, cercel). Fiecare nou
eveniment al vieþii noastre se rãsfrânge
asupra tuturor celor trecute ºi le schimbã
menirea.
Iatã de ce, mi se pare, cel care-ºi scrie pro-
pria viaþã este lipsit de viziunea unui destin,
pe care biograful îl poate desluºi, pe care dedicat, deveneam mult mai hapsân în cel
biograful trebuie sã-l desluºeascã în masa orânduit mie, ºi viceversa. Vezi, de asta
de fapte pe care le orânduieºte. Aceasta este spun cã nu e cu adevãrat un scriitor: nu ºtie
menirea scriitorului care, indiferent de sã-ºi construiascã ºi sã-ºi þinã personajul.»
formã, fie el Balzac sau Proust, Shakespeare Fireºte, autorul cu pricina scria din rãrunchi
sau Faulkner, Homer sau Cehov, ne pune la ºi tocmai de aceea literele vieþilor noastre, a
încercare prin destinul personajelor sale; lui Dumitru Þepeneag ºi a mea, rãmâneau
ceea ce nu e altceva decât o coerenþã; atunci stinghere, nu se strângeau într-un cuvânt
când carnea noastrã ºi a evenimentelor se (de altfel nici nu era misiunea acestor
spulberã, rãmân oasele, rãmâne structura amintiri discutabile, dar nu despre asta este
unui mit, ceea ce ne face sã spunem, atunci vorba aici).
când ne ducem pe ultimul drum prietenii, Când aflã cã Lidia Mizinova care trecuse
cã a fost, sãrmanul, Dumnezeu sã-l ierte, prin încercãri atât de asemãnãtoare cu cele
toatã viaþa un Don Quijotte, sau un Hamlet; ale Ninei Zarecinaia, personajul din piesa sa
cã unii ºi-au irosit zilele ca Peer Gynt, iar Pescãruºul, încât, la lectura textului, actorii
alþii, ca Ana Karenina, n-au putut alege o Teatrului de artã de la Moscova erau
viaþã unicã dintre cele posibile ºi ºi-au pier- stingheriþi, Cehov scrie soþiei sale: «O
dut minþile ca ea; alþii au colindat lumea ca cunosc de multã vreme ºi, orice s-ar întâm-
Ulysse, alþii au fost, în felul lor, Madame pla, rãmâne o fatã aparte, inteligentã ºi de
Bovary… treabã. N-o sã se înþeleagã cu soþul ei, n-o
«Vezi, vezi, îmi spunea Dumitru Þepe- sã-l iubescã ºi, dupã ce, peste vreun an, o sã
neag despre un fost prieten care ne consacra aibã un copil dolofan, peste vreun an ºi
câte un capitol al uneia din cãrþile sale unde jumãtate, o sã-l înºele. E o problemã de des-
eu, care eram ceva mai bun în cel care-i era tin.»
127
Mass-media

Cristian Florin
POPESCU
Responsabilitatea
comunicãrii sociale: tendinþe
ºi provocãri în România
Repere introductive. Încã din zorii con- Aºa-numita doctrinã a responsabilitãþii
stituirii statului de drept, declaraþiile de sociale a presei avea sã fie formulatã – tot
principii în legãturã cu drepturile funda- în SUA – în anul 1947, de cãtre raportorii
mentale ale cetãþeanului – printre acestea, la Comisiei Libertãþii Presei, condusã de Robert
loc de cinste situându-se libertatea opiniei, Maynard Hutchins, pe atunci rector al
libertatea de exprimare – locul/rolul/meni- Universitãþii din Chicago.
rea socialã(e) ale uneia din magistralele Aceºtia (re)definesc libertatea presei în
comunicãrii sociale – media - au fost pate- interdependenþã cu responsabilitatea ei
tic ºi clar formulate. socialã.
Reþinem, pentru idealismul lor senin, Raportorii încep prin a constata pre-
aceste douã exemple. Mai întâi, Thomas Jef- siunea crescândã a comercialului asupra
ferson, într-o scrisoare din anul 1787, adre- conþinutului „serios” al mesajului media.
satã lui James Madison (autorul Primului „Pentru a atinge un public record – con-
Amendament al Constituþiei americane): statã membrii comisiei – presa pune accent pe
„Baza guvernului nostru fiind opinia popo- excepþional în defavoarea reprezentativului, pe
rului, prima grijã este sã facem ca ea sã fie corec- senzaþional, în defavoarea a ceea ce este intere-
tã. ªi dacã ar trebui sã hotãrãsc dacã sã alegem sant. Numeroase activitãþi de o importanþã
între un guvern fãrã ziare ºi ziare fãrã guvern, socialã extremã zac sub suprafaþa a ceea ce, în
nu aº ezita nici o clipã sã prefer a doua vari-
mod obiºnuit, numim incidente demne de a fi
antã”.
fãcute cunoscute. (...) În cea mai mare parte,
Aceeaºi ordine de idei o construia ºi
informaþiile sunt sortite uitãrii datoritã crimelor
James Madison:
în barurile de noapte, miºcãrilor rasiale, grevelor
„Nimic nu ar fi mai lipsit de raþiune decât
sã-i dai poporului puterea ºi sã-i opreºti infor- punctate de violenþe ºi certurilor dintre înalþii
maþia. Un popor care vrea sã-ºi fie propriul con- funcþionari. Comisia nu protesteazã cã se pub-
ducãtor, trebuie sã se înarmeze cu puterea pe licã astfel de fapte, ci pentru cã presa se ocupã
care þi-o dã cunoaºterea. Un guvern popular fãrã prea mult de ele. Este aºa de obsedatã de ele,
o informare popularã este prologul unei farse sau încât uitã sã furnizeze cetãþeanului informaþiile
tragedii sau poate al ambelor”. ºi discuþiile de care el are nevoie pentru a face
Aºadar, piatra unghiularã a responsabi- faþã responsabilitãþilor sale în comunitate”
litãþii sociale a comunicãrii media o re- [Apud Warren K. Agee et al., 1989; 581].
prezintã accesul neîngrãdit, prompt ºi con- Raportorii enunþã în continuare, relaþiile
sistent al tuturor cetãþenilor la informaþia de dintre libertate ºi responsabilitate.
interes social, idee însuºitã ºi exprimatã clar, „Responsabilitatea, ca ºi respectarea legilor,
apãsat, în toate codurile marilor organizaþii nu este o piedicã în calea libertãþii. Dimpotrivã,
profesionale ale þãrilor dezvoltate, în princi- ele pot fi expresia autenticã a unei libertãþi pozi-
pal în anii ‘20 ºi ‘30 ai secolului al XX-lea, tive. (...) Presa trebuie sã ºtie cã erorile ei ºi pasi-
pentru ca anii ‘70-’80 sã marcheze o ade- unile ei nu mai sunt private, ci au devenit peri-
vãratã avalanºã de asemenea „coduri de cole publice. Dacã se înºalã, ea înºalã opinia
bunã purtare profesionalã”, consistente, publicã. (...) Ne gãsim aici în faþa unei adevãrate
detaliate. dileme: presa trebuie sã rãmânã o activitate
128
Responsabilitatea comunicãrii sociale

liberã ºi privatã, deci omeneascã ºi vulnerabilã, În acest fel, disfuncþiile pe care le sem-
ºi totuºi, ea nu are dreptul sã rãtãceascã. Cãci ea nalau raportorii Comisiei Libertãþii Presei în
îndeplineºte un serviciu public” [Apud anii ‘50 primesc noi denumiri fermecate: in-
Francis Balle, 1990; 222]. fotainment, cotropirea realului de cãtre
Iatã cum s-a cristalizat în SUA doctrina imaginar, punerea în scenã a informaþiei,
responsabilitãþii sociale a presei, materia- retorizarea ei – în accepþiunea lui Gérard
lizatã în ceea ce acum este cunoscut fie sub Genette – ficþionalizarea informaþiei. Am-
numele jurnalism civic, fie sub eticheta jur- balajul (packaging) strãlucitor, atrãgãtor,
nalism de calitate. spectaculos devine - pare-se - þinta supremã.
Un alt teoretician american al presei, Al doilea aspect vizeazã realitatea media
Stan Le Roy Wilson [1992; 57], sintetizeazã româneºti în evoluþia acestor ultimi 16-17
direcþiile criticilor formulate din perspecti- ani. Mai întâi, ne-am putea întreba, în ce
va standardelor responsabilitãþii sociale, mãsurã existã conºtiinþa acelor înalte prin-
dupã cum urmeazã: cipii referitoare la rolul pe care media îl au
„1) Presa a mânuit puterea ei enormã în pro- de asumat ºi transpus în realitatea cotidi-
priile scopuri. Proprietarii ei ºi-au protejat anã, într-un stat de drept?
ideile, mai ales în chestiuni politice ºi economice, Nu cumva, într-o foarte mare mãsurã s-a
în defavoarea opiniilor opuse. trecut direct dintr-o extremã (presã atempo-
2) Presa a fost aservitã marilor afaceri ºi, ralã, nonevenimenþialã, controlatã strict ide-
uneori, i-a lãsat pe publicitari sã controleze ologic, pânã în 1989) în cealaltã extremã
politicile editoriale ºi conþinutul. (tabloid prea plin de sex, exprimãri obscene
3) Presa s-a opus schimbãrii sociale. la cel mai înalt nivel ale „acelora care fac
4) Presa a acordat adesea mai multã atenþie ºtirea”, de mondenitate etalatã ostentativ -
superficialului ºi senzaþionalului, iar partea de tip nou de îmbogãþiþi)? În plus: person-
amuzament a fost adesea lipsitã de substanþã. alizarea excesivã a comunicãrii politice,
5) Presa a pus în pericol morala publicã. „facerea” ºtirii din vorbe ºi a „dezbaterii”
6) Presa a încãlcat dreptul la viaþã privatã din atacuri ºi contraatacuri verbale, nici
fãrã un motiv temeinic. mãcar suficient de expresive, spun (apro-
7) Presa este controlatã de o clasã socio-eco- ape) tot despre gradul de culturã politicã,
nomicã, «clasa afaceriºtilor», iar accesul administrativã, civicã, incipientã.
noului venit este dificil. De aceea, piaþa liberã ºi Aceasta este – credem – provocarea
deschisã a ideilor este în pericol”. supremã la care jurnalismul românesc tre-
Douã aspecte se cer subliniate, pornind buie sã rãspundã cu modestie, cu onesti-
de la aceste date iniþiale ale problemei. tate, cu respect consistent, adevãrat, arãtat
Mai întâi, toate aceste tendinþe spre co- publicurilor, toate aceste deziderate com-
mericalizare, senzaþionalizare, tabloidizare binate însemnând responsabilitate.
s-au accentuat necontenit, luând proporþii În mãsura în care aceastã responsabili-
ameþitoare începând cu anii ‘70, ani ai dere- tate este lacunarã, funcþiile vitale ale orga-
glementãrii, perioadã în care neoliberalis- nismului numit media se transformã în
mul începe sã-ºi pregãteascã minuþios disfuncþii: funcþia de informare devine ma-
terenul victoriei finale asupra blocului nipulare; funcþia de supraveghere se trans-
comunist, dar, mai ales, ani în care glo- formã din adversitatea vigilentã (non-per-
balizarea, mecanismele societãþii infor- sonalã) în poliþe personalizate, cu tot ce
maþionale (postfordiste), liberul flux al decurge de aici (toate faptele pe care le enu-
informaþiei, asimilat cu liberul flux al mãr- merãm s-au transformat de multã vreme
furilor/capitalurilor, corespunzând deterito- din excepþie în regulã): încãlcarea dreptului
rializãrii centrelor de decizie (economicã), la imagine, nerespectarea prezumþiei de
desãvârºesc transformarea informaþiei în nevinovãþie, desfãºurarea proceselor la tele-
marfã ºi transformarea emiþãtorilor infor- vizor, înaintea derulãrii lor în faþa instan-
maþiei (media) în comercianþi al cãror scop þelor, calomnii, adicã acuzaþii fãrã probe,
suprem este obþinerea profitului. injurii, adicã limbaj imund; funcþia watch-
129
Cristian Florin Popescu

dog acþioneazã în atari condiþii aleatoriu, criminale împotriva unor persoane nevinovate.
deci arbitrar. Nu în ultimul rând: presa- Era – s-a spus adesea – vocea acelora care nu
forum al dezbaterii civice, deci al nonparti- sunt auziþi.
zanatului, devine într-o proporþie îngrijorã- De 15 ani însã, pe mãsurã ce globalizarea li-
toare presã - forum al ciorovãielii, al pam- beralã s-a accelerat, aceastã «a patra putere» a
fletului de cuvinte, conform expresiei lui fost golitã de conþinut, ºi-a pierdut treptat
Eugen Lovinescu. funcþia esenþialã de contraputere. Aceastã evi-
În atari circumstanþe, este destul de greu denþã ºocantã se impune examinând îndea-
de crezut cã media în România vor accede proape funcþionarea globalizãrii, observând cum
cu adevãrat, în ce are ea pozitiv, la statutul a ºi-a luat avânt un nou tip de capitalism, care nu
patra putere. Paradoxal însã ºi ironic toto- mai este numai industrial, ci, mai ales, financiar,
datã, dacã nu chiar grotesc, admiþând cã pe scurt, un capitalism al speculei. În aceastã
Ignacio Ramonet [2003; 1] nu se înºalã, etapã a globalizãrii asistãm la o înfruntare bru-
România se sincronizeazã în aceastã pri- talã între piaþã ºi stat, între sectorul privat ºi
vinþã cu lumea dezvoltatã, cu deosebirea cã serviciile publice, între intim ºi colectiv, între
aceasta din urmã, sub presiunea globali- egoism ºi solidaritate”.
zãrii, s-ar vedea deposedatã de aceasta a pa- Noul tip de concentrare în câmpul media
tra (simbolicã) putere, care însã avea – odin- ar fi acela care – în viziunea lui Ignacio
ioarã – capacitatea sã schimbe realitatea. Ramonet – ar aplica lovitura de graþie celei
Iatã-l pe Ignacio Ramonet: de-a patra puteri. Noile trusturi (News
„Aceastã «a patra putere» era, în definitiv, Corps, Viacom, AOL Time Warner, Microsoft,
graþie simþului civic al media ºi curajului jur- Bertelsmann, Disney, France Télécom º.a.)
naliºtilor îndrãzneþi, aceea de care dispuneau conþin toate media clasice, dar ºi toate sec-
cetãþenii pentru a critica, a respinge, a con- toarele aºa-numitei culturi de masã. Altã
tracara în mod democratic decizii ilegale ce datã autonome, cele trei sfere (media - pu-
puteau fi interesat lacunare, nedrepte ºi chiar blicitate/marketing/propagandã, adicã „re-
130
Responsabilitatea comunicãrii sociale

torica persuasiunii” - culturã de masã) sunt angajãrii lor economice în mijloacele de infor-
acum amestecate. În plus, aceste trusturi mare” (art. 12, Rezoluþia 1003).
acþionând la scarã mondialã, devin o a patra „Trebuie întãrite garanþiile libertãþii de expri-
putere care se adaugã celorlalte trei, „pentru mare a jurnaliºtilor care sunt, în ultimã instanþã,
a-i strivi în calitate de putere media pe cetãþeni”. cei care transmit informaþia. Pentru aceasta, tre-
Provocãrilor/presiunilor efectelor per- buie gãsite nuanþele juridice ºi elucidatã natura
verse ale globalizãrii, cãrora România – clauzei de conºtiinþã ºi a secretului profesional,
oarecum dezarmatã, oarecum lipsitã de sis- cu referire la sursele confidenþiale, armonizând
temul imunitar – ar trebui sã le facã faþã, li dispoziþiile naþionale, în vedrea aplicãrii acestora
se mai adaugã un ºoc de adaptare com- în cadrul mai larg al spaþiului democratic euro-
plexã, profundã, anunþat: integrarea în pean” (art. 14, Rezoluþia 1003).
Uniunea Europeanã. „Exercitarea jurnalismului nu trebuie sã
condiþioneze, nici sã mediatizeze informaþia
Rezoluþia 1003 a Adunãrii Parlamentare devãratã sau imparþialã, nici opiniile oneste, cu
a Consiliului Europei, o piatrã de încer- pretenþia de a crea sau a forma opinia publicã,
care. Dacã Directiva 89/5255/1989 a având în vedere cã legitimitatea sa rezidã în fap-
Consiliului Europei – Télévision sans tul cã asigurã dreptul fundamental al cetãþenilor
Frontières – reglementând în principal o la informaþie, în cadrul respectãrii valorilor
programare majoritar europeanã, regimul democratice. În acest sens, legitimitatea investi-
publicitãþii, protejarea minorilor ºi acor- gaþiei jurnalistice îºi aflã limitele în veridicitatea
darea dreptului la replicã pare mai simplu ºi onestitatea informaþiilor ºi opiniilor, fiind in-
de implementat în audiovizualul românesc, compatibilã cu orice campanie de presã realizatã
mai ales datoritã racordãrii Consiliului pe baza unor luãri apriorice de poziþie ºi pusã în
Naþional al Audiovizualului la prevederile serviciul unor interese particulare” (art. 21,
europene în domeniu, Rezoluþia 1215/1993 Rezoluþia 1003).
ºi Rezoluþia 1003 cu privire la etica jurna- Este limpede cã statutul jurnalistului
listicã evidenþiazã o serie de decalaje, unele fiind departe de a fi legiferat în România,
dificil de înlãturat. relaþiile dintre patroni-editori-jurnaliºti sunt
Cele mai importante aserþiuni pe care le interpersonale, nu instituþionale.
conþin aceste Rezoluþi (adoptate de În plus: clauza de conºtiinþã – în absenþa
Parlamentul României la 12 septembrie statutului jurnalistului – nu are cum sã fie
1994), care sunt departe de a fi implemen- legiferatã. Iar în ceea ce priveºte imposibili-
tate în „mecanismele” funcþionãrii media tatea hãrþuirii unui jurnalist de cãtre
din România, sunt acestea: organele de anchetã, ne aflãm foarte
„Adunarea [Parlamentarã a UE] reco- departe de a o atinge.
mandã Consiliului de Miniºtri: Cât priveºte campaniile de presã perso-
- sã invite guvernele statelor membre sã nalizate, cu toate defecþiunile etice care se
vegheze ca legile sã garanteze organizarea rãsfrâng asupra discernãmântului civic-
mijloacelor publice de informare, astfel politic al publicului – nerespectarea dreptu-
încât sã asigure neutralitatea informaþii- lui la imagine, nerespectarea prezumþiei de
lor, pluralismul opiniilor; (...) nevinovãþie – toate acestea conducând la
- sã promoveze crearea de asociaþii ale bene- binomul pernicios informare tendeþioasã –
ficiarilor mijloacelor de informare ºi sã criticã neonestã, sub cupola generoasã a li-
încurajeze ºcolile sã creeze un sistem de bertãþii de exprimare [= abuz de libertate],
învãþare a utilizãrii mijloacelor de infor- ele apar la tot pasul. De aici un element al
mare (Rezoluþia 1215). tabloidizãrii, înlocuirea dezbaterii cu gâl-
„În întreprinderile consacrate informaþiei, ceava; o falsã, trufaºã percepere a „puterii
trebuie sã existe o transparenþã totalã în ceea ce presei”, în primul rând, de cãtre aceia care o
priveºte proprietatea ºi gestionarea mijloacelor practicã.
de informare, astfel încât cetãþenii sã cunoascã O primã consecinþã: aºa-numita presã de
explicit identitatea proprietarilor ºi nivelul prestigiu sau aºa-numitele jurnalism
131
Cristian Florin Popescu

civic/jurnalism de calitate se aflã într-un deºi ea pretinde cã este cu totul altceva”.


stadiu incipient, fiind departe de a forma Relaþiile mentale cu binomul regle-
curentul principal al comunicãrii media la mentare-autoreglementare sunt ºi ele inex-
noi. istente:
Necristalizarea acestor date face ca, de „Personal, resping ideea de noua lege a
fiecare datã, derivele comunicatorilor insti- audiovizualului, personal resping orice regle-
tuþionali sã provoace inevitabil umplerea mentare care restrânge libertatea de expresie”.
paginii întâi, respectiv a timpilor de antenã, Scara de valori politice este, în cel mai
deci a spaþiului public, caricaturizând dra- bun caz, confuzã:
matic ºi vinovat dreptul constituþional al „Cred cã existã, e clar cã mass-media suferã
cetãþenilor de a-ºi supraveghea reprezen- de un proces de dependenþã politicã ºi nu este
tanþii ºi, pe de altã parte, favorizând de- baza unor empatii între grupurile de presã sau
responsabilizarea acestora din urmã. între ziariºti ºi anumite curente de opinie
Din fericire sau din nefericire, toate cele politicã, cât mai degrabã a unor rezultate
spuse aici, care ar fi putut sã parã (prea) datorate spiritului de proprietate”.
intuitive, deci subiective, sunt confirmate Implicarea civicã inexistentã semnificã
de o cercetare sociologicã recentã [Valentina un vid existenþial dramatic:
Marinescu, 2006]. „Eu sper sã devenim o societate mai euro-
Autoarea a transmis un chestionar peanã, mai pretenþioasã. Nu ºtiu dacã sã dau
cuprinzând 28 de întrebãri unui eºantion
exemplul vienez, al ªcolii de la Viena, [?] nu
format din 50 de jurnaliºti, cei mai mulþi cu
ºtiu, vreau sã devenim... oamenii sã înþeleagã cã
funcþii de conducere în instituþiile lor (26
nu se pot uita la orice tâmpenie la televizor, chiar
din presa tipãritã, 22 din audiovizual, 1
dacã lucreazã în mass-media, sau orice tâmpenie
membru CNA, 1 jurnalist din presa on-line,
având vârstele între 25 ºi 60 de ani, 8 din la radio sau în presa scrisã, cã nu pot consuma
provincie ºi 42 din Bucureºti, 33 aparþinând orice gunoi, cã trebuie sã cearã altceva ºi trebuie
genului masculin ºi 17 genului feminin). sã-l sancþioneze pe ãla care le vinde gunoaie,
Ce surprinde neplãcut, în marginea stri- adicã eu le vând gunoaie, pentru cã asta cer ºi,
denþei, în rãspunsurile acestor jurnaliºti, din pãcate, asta este societatea” [Cf. Valentina
este, întâi de toate, abundenþa anacolutului, Marinescu, 2006; 116; 117; 89; 101; 108; 114].
semn, pentru noi, al unei gândiri confuze. Pentru a încheia, ne vedem obligaþi sã
Apoi, contrar Rezoluþiei 1003, care cere constatãm cu destulã tristeþe cã drumul
ca beneficiarii sã fie trataþi „în calitatea lor de cãtre dobândirea a ceea ce Armand
indivizi, nu de mase” (art. 16), jurnaliºtii Mattelart numeºte „culturã a responsabi-
intervievaþi îºi descriu publicul (relaþia lor litãþii” este încã dureros de lung.
cu beneficiarul), astfel:
„...publicul e foarte rigid, nu-ºi schimbã
Trimiteri bibliografice
foarte uºor preferinþele”;
„Cred cã publicul este un pic instabil. Sau Warren K. Agee, Philip H. Ault, Edwin Emery,
1989 – Introduction au Communication de
nesincer, nu ºtiu”; Masse, Bruxelles, Editions Universitaires
„Noi suntem manipulaþi de public, noi facem De Boeck.
ceea ce publicul vrea, ceea ce publicul doreºte,
Francis Balle, 1990 – Médias et société, 5-ème édi-
altfel n-o sã cumpere ziarul, n-o sã se uite la tele- tion, Paris, Ed. Montchrestien.
vizor. Ceea ce doreºte, aia i se va da”.
Valentina Marinescu, 2006 – Mass-media ºi proce-
Sentimentul apartenenþei la un corp pro-
sul de integrare a României în Uniunea
fesional specific este ca ºi inexistent: Europeanã, Bucureºti, Ed. Cartea
„Pânã la urmã, în numele presei vorbesc tot Universitarã.
felul de oameni, vorbeºte Clubul Român de Ignacio Ramonet, 2003 – Le cinquième pouvoir in
Presã care este o asociaþie patronalã, strict Le Monde Diplomatique, octobre, p. 1; 26.
patronalã. (...) Ce spuneam adineauri era cã în Stan Le Roy Wilson, 1992 – Mass Media/Mass
numele presei, al ziariºtilor, vorbeºte Clubul Culture. An Introduction, Second edition,
Român de Presã care e o organizaþie patronalã, New York, McGrow-Hill.
132
Maria legilor pieþei: competiþie, publicitate abun-
dentã, profituri cât mai mari, multiplicarea
MOLDOVEANU surselor de finanþare.
În opinia lui Fr. Balle, era “presei de
masã” se afirmã cãtre sfârºitul secolului al
“Industriile” XIX-lea ºi în prima jumãtate a secolului
urmãtor. Ziarele se ieftinesc, publicul lor se

comunicãrii extinde, iar dezvoltarea radioului nu


reuºeºte sã diminueze întâietatea marilor
cotidiene în domeniul informãrii. Treptat,
(III) televiziunea devine un concurent puternic
atât în materie de informare, cât ºi în pri-
vinþa publicitãþii ºi a preferinþelor pieþei.
Industria presei tipãrite Concentrarea se accentueazã – primele
trusturi mari apãruserã din 1875: W.R.
Spre deosebire de industria audiovizu- Hearst în SUA, L. Ullstein ºi R. Mosse în
alului, în cazul presei scrise, intervalul între Germania etc. –, ziarele se diversificã ºi se
invenþia tehnicã (inventarea tiparului de specializeazã.
cãtre Gutenberg (1434)) ºi producerea pri- În funcþie de conþinut ºi de adresabilitate,
mei publicaþii – în acepþiunea actualã a ter- Fr. Balle identificã urmãtoarele tipuri de
menului, respectiv “Text difuzat marelui presã:
public, reprodus în mai multe exemplare z presa profesionalã;
prin tipãrire sau altã modalitate de multipli- z presa unui “singur public”, având ca
care” (20, p. 96) - a fost de circa douã secole. targeturi comunitãþi ºi grupuri dis-
Astfel, în 1605, la Anvers, a apãrut tincte;
primul periodic din lume, “Noutãþile din z presa elitelor, consacratã dezbaterilor
Anvers”, iar în anul 1660 – primul cotidian, de idei;
“Leipziger-Zeitung”, în Germania. z presa adresatã femeilor;
La începuturile epocii moderne, presa z presa pentru copii ºi adolescenþi;
era prin excelenþã o presã de informare. În z presa de “evaziune”, implicatã în pro-
cea de-a doua fazã de evoluþie, cea a jurna- movarea senzaþionalului (i.e. zodiace,
lismului literar, presa a reprezentat un seriale, secrete ale vedetelor º.a.);
suport în constituirea spaþiului public, z presa militantã – tribunã a ecologiº-
susþinând valorile democraþiei, libertatea de tilor, a minoritãþilor, a miºcãrilor femi-
gândire, spiritul critic etc. Ulterior, aºa cum niste º.a.;
scrie Jürgen Habermas, în lucrarea L’espace z presa literarã ºi artisticã;
public, presa devine o componentã a culturii z presa dedicatã activitãþii de radio ºi
de consum. Redacþiile ziarelor se orga- televiziune (e.g., programe, relatãri
nizeazã dupã modelul întreprinderii capi- despre evenimente conexe);
taliste, având urmãtoarele caracteristici: z presa specializatã pe informaþii eco-
z apariþie regulatã; nomice, tehnice, sportive, culturale
z obiective diversificate (informare, º.a.);
publicitate, divertisment); z presa propagandisticã/partizanã, „de
z suport comercial (reþele de difuzare); prozelitism”, cum o numeºte autorul;
z un public larg ºi dispersat; z presa de popularizare a cunoºtinþelor
z preþuri accesibile (Fr. Balle, apud 12, ºtiinþifice ºi profesionale în rândul
p. 57). masei largi de cititori (apud 12, p. 63).
Locul editorilor intelectuali îl iau antre- În funcþie de criteriile utilizate, cercetã-
prenorii de presã, care preiau ºi funcþiile torii mass-media elaboreazã diverse tipo-
economice ale editãrii ºi difuzãrii ziarelor. logii. Dupã aria de rãspândire ºi dupã
În noul context, presa de masã se supune periodicitatea apariþiei, C.F. Popescu ºi
133
Maria Moldoveanu

R. Bâlbâie (20, p. 96) propun urmãtoarea interesatã de evenimentele deosebite, cum


clasificare a publicaþiilor: sunt crizele – economice, politice -, epide-
z anonime; miile, catastrofele naturale, alte lucruri
z cu autor neidentificabil; „ieºite din comun”).
z anuale; În þara noastrã, apariþia primelor publi-
z periodice, cu apariþie anualã; caþii periodice – „Curierul românesc” în
z bienale; Muntenia (1829), „Albina româneascã” în
z periodice cu apariþie la fiecare doi ani; Moldova (1829) ºi „Gazeta de Transilvania”
z bimensuale; în Ardeal (1938) – ºi a primului ziar cotidi-
z periodice cu apariþie la fiecare douã an numit ”România” (1938) a fost precedatã
luni; de numeroase calendare, albume ºi almana-
z de uz intern; huri care, prin tematica abordatã ºi prin
z cu difuzare restrânsã; profesionalismul editorilor, au contribuit la
z mensuale; „întemeierea” presei româneºti.
z periodice cu apariþie lunarã; De-a lungul timpului, aceste scrieri au
z periodice; constituit o „sursã de lecturã instructivã”
z seriale cu apariþie la intervale regu- pentru toate categoriile de vârstã (22, p. 25).
late; Dupã Unirea Principatelor, în noul con-
z sãptãmânale; text politic ºi economic, presa româneascã a
z seriale; intrat într-o nouã etapã de dezvoltare.
z cu apariþie de numere succesive pe Alãturi de publicaþiile politice (e.g., „Bu-
duratã nelimitatã; ciumul”, sub redacþia lui Cezar Bolliac),
z anuare, calendare, almanahuri cu s-au afirmat ºi cele ºtiinþifice (e.g., „Revista
apariþie anualã; românã pentru ºtiinþe, litere ºi arte” a lui Al.
z trimestriale. Odobescu), cultural-literare, economice
Aceiaºi autori se referã ºi la presa de (e.g., ”Analele economice”), medicale (e.g.,
întreprindere, ca parte a presei de proximi- „Medicul român”), juridice, militare, uma-
tate ce include ºi jurnalismul specializat, nistice º.a. (20, p. 70-71).
constituit, în opinia lor, din: În 1865, a fost editatã revista „Familia”,
z presa specializatã (realizatã de cãtre iar în 1867 „Convorbiri literare” – publicaþii
specialiºti pentru specialiºti); care, alãturi de „Timpul”, „Românul”,
z ziar/revistã consacratã unui singur „Contemporanul” º.a., au avut o contribuþie
segment de public sau unui singur deosebitã la fãurirea culturii române mo-
domeniu: presa femininã, presa spor- derne.
tivã, presa pentru copii, pentru tine- Prezentarea acestor exemple are ca scop
ret, pentru vârsta a treia etc.; sublinierea tradiþiilor deosebite ale presei
z ziar/revistã de timp liber: ziarul pes- româneºti în privinþa calitãþii textelor, a
carilor º.a. (20, p. 68). rolului social ºi a funcþiei sale educative, a
Combinând diverse criterii de clasificare, deontologiei profesionale a jurnaliºtilor etc.
se obþine o multitudine de tipologii, mai Din pãcate, aceste tradiþii sunt insuficient
mult sau mai puþin eclectice, mai mult sau valorizate de cãtre producãtorii mass-media
mai puþin operaþionale. din zilele noastre.
În acelaºi dicþionar din care am citat Dupã decembrie ’89, presa înregistreazã
exemplele de mai sus, sunt definiþi ºi ter- schimbãri radicale în planul ariilor tematice,
meni ca: jurnalism de opinie (reprezentat al tirajelor, al proprietãþii ºi organizãrii, al
de rubrici precum editorialul, cronica, genurilor ºi stilurilor, al tehnologiilor
recenzia, comentariul); jurnalism de servi- folosite º.a. Primul deceniu se caracteri-
ciu, cu referire la textele ce oferã informaþii zeazã, în opinia cercetãtorilor (e.g., Mihai
utilitare de la cele mai simple la altele mai Coman), prin trãsãturi specifice modelului
complexe, conþinute în ºtiri, interviuri, de presã liberal, cu ofertã pluralistã, contro-
reportaje; jurnalism de excepþie (i.e. presa latã de piaþã, deschisã provocãrilor ºi com-
134
“Industriile” comunicãrii (III)

petitivitãþii, aspirând la transparenþã ºi z cotidiene de sport;


obiectivitate. Evoluþia presei scrise se dis- z periodice cu apariþie sãptãmânalã, bi-
tinge sensibil de cea a audiovizualului. sãptãmânalã, lunarã (în limba românã
Prima parcurge douã etape, care marcheazã ºi în limbi ale minoritãþilor etnice).
ascensiunea ºi, ulterior, regresul cotidiene- În opinia sa, „presa actualã nu mai este
lor ºi al publicaþiilor periodice. Etapa 1990- asemãnãtoare cu presa niciunui alt moment
1992 se individualizeazã, dupã opinia care a precedat-o de la întemeiere pânã în
autorului, printr-o explozie a titlurilor ºi prezent, ca amploare, diversificare, moda-
tirajelor. În acest sens, Coman menþioneazã litãþi de comunicare cu publicul, tehnologii,
ziare ca „Adevãrul” ºi „România liberã”, ce perspective” (30, p. 220).
atingeau în vara lui ’90 tiraje de 15 milioane
de exemplare zilnic, „Tineretul liber”, Presa localã
„Dreptatea”, „Azi” cu cca 700000 de exem-
plare pe zi, dar ºi revistele „Expres” ºi Zig- Pe lângã presa cu adresabilitate naþio-
zag” cu tiraje de 600000 de exemplare pe nalã, existã organizaþii mass-media ale cãror
sãptãmânã. produse sunt destinate pieþei locale. Au-
Începând cu finele anului ’92, numãrul dienþa lor depinde de capacitatea pe care o
titlurilor s-a redus, dar mai ales s-au redus au de a identifica ºi a satisface trebuinþele
tirajele – cele douã cotidiene menþionate specifice populaþiei din zonele/localitãþile-
apãrând în numai 200000-250000 de exem- þintã.
plare, ca la sfârºitul anului 1996 aceste cifre Dimensiunea teritorialã este o trãsãturã
sã se reducã la jumãtate. importantã a cererii, în general, a cererii de
Cauzele acestei evoluþii sinuoase sunt produse mass-media, în mod deosebit.
multiple: unele þin de legislaþie, altele de Þinând seama de aceastã dimensiune, presa
credibilitatea jurnaliºtilor ºi de expansiunea localã îºi defineºte mai bine linia editorialã
televiziunii – cele mai evidente fiind însã – tematica/rubricile ºi grilele de programe –
costrângerile de naturã economicã, precum: ºi reuºeºte sã-ºi fidelizeze un public al sãu,
creºterea costurilor de producþie ºi difuzare, care nu este satisfãcut de oferta competito-
scãderea puterii de cumpãrare a populaþiei, rilor (i.e. ziare, reviste, emisuni de radio-tv
slaba participare a capitalului strãin etc. În cu distribuþie naþionalã).
aceste condiþii, ziarele îºi reconsiderã oferta. Cercetãrile întreprinse în þãrile dezvol-
Dacã în prima etapã principala lor funcþie tate aratã cã sistemul mass-media reprezin-
era cea informativã, concentratã în genuri tã un factor de necontestat al dezvoltãrii
jurnalistice concise – ºtiri, reportaje, articole locale durabile, mai ales prin catalizarea
de mici dimensiuni –, începând cu ’93, ’94, resurselor importante din zonã.
funcþia de interpretare este tot mai evidentã Deºi nu produce întotdeauna o valoare
– editorialele, anchetele, studiile de caz, dia- adãugatã consistentã, dimpotrivã, pentru a
logurile, paginile speciale fiind genurile supravieþui, are el însuºi nevoie de susþinere
menite sã descifreze pentru publicul larg o materialã (prin sponsorizãri, donaþii etc.),
serie de fenomene specifice tranziþiei (30, sistemul influenþeazã pozitiv domeniul
p. 216). ocupãrii ºi dezvoltarea economiei locale.
În acelaºi timp, faptul divers devine De asemenea, împreunã cu celelalte ser-
omniprezent, ceea ce conduce la apariþia ta- vicii culturale, mass-media contribuie la
bloidelor ºi la „victoria presei de divertis- stimularea sentimentelor de apartenenþã la
ment”. un teritoriu, la o comunitate, la un anume
La nivelul anului 2000, V. Viºinescu iden- “peisaj cultural”, dar ºi la constituirea iden-
tificã patru mari zone publicistice: titãþii locale – un fel de orgoliu generat de
z cotidiene de informare politicã gene- aceastã apartenenþã – ºi la formarea unui
ralã; climat stimulator pentru dezvoltarea indus-
z cotidiene cu orientare economico- triei, învãþãmântului, afacerilor, turismului
financiarã; etc.
135
Maria Moldoveanu

În þara noastrã, dupã decembrie 1989, 21% din investiþiile publicitare în toatã presa
presa localã a înregistrat o evoluþie aparte. scrisã.
Dacã, la începutul perioadei, posturile tv cu Deºi în prezent întâmpinã mari difi-
acoperire localã erau percepute mai mult ca cultãþi în atragerea sponsorilor de publici-
“produse artizanale” ale unor entuziaºti in- tate, presa localã are ºanse reale sã devinã o
gineri din teritoriu, dupã cum remarca piaþã atractivã pentru diverse categorii de
Mihai Coman, ulterior, crearea posturilor clienþi. În acest sens, ea dispune de condiþii
locale ºi strategia distribuitorilor de pro- favorizante, precum:
grame prin cablu au stimulat diversificarea z existenþa firmelor mici care doresc
serviciilor tv, aºa cum a stimulat-o recep- sã-ºi promoveze produsele, dar al
þionarea unor posturi tv din strãinãtate. cãror buget de publicitate este mo-
În ce priveºte presa scrisã, “localele” dest;
erau considerate mai degrabã ca reflectãri z posibilitatea de a se specializa pe pro-
palide ale ziarelor centrale – autodefinite ca duse jurnaliste comerciale ce satisfac
publicaþii naþionale, deºi deserveau în mod interesele “locale” ale populaþiei;
inegal câteva zone din þarã ºi capitala (8, p. z interesul crescând al instituþiilor spe-
216). cializate în monitorizarea audienþei ºi
În câþiva ani, publicaþiile locale au reuºit a investiþiilor publicitare pentru
totuºi sã-ºi creeze o identitate proprie ºi sã ziarele ºi revistele locale;
atragã lent, dar constant, interesul citito- z reorientarea investitorilor strategici
rilor. cãtre presa localã, ceea ce a condus la
Potrivit Barometrului de opinie publicã din creºterea semnificativã a încasãrilor
decembrie 1995, audienþa presei locale cres- de la companiile naþionale.
cuse, în decurs de un an, cu cca 6%, în timp Potrivit ARBO Media – regie multimedia
ce procesul de erodare a interesului pentru ce vinde spaþiile de reclamã a 40 de publi-
presa centralã se accentua. Din pãcate, caþii locale – volumul de publicitate investit
studiile de audienþã realizate ulterior nu au în presa localã de cãtre clienþii naþionali în
mai prezentat evoluþia presei scrise – nici a 2004 a fost cu peste 65% mai mare decât în
celei locale, nici a presei cu destinaþie anul precedent.
naþionalã –, ci s-au concentrat pe activitatea Dan Radu, directorul celei mai mari
serviciilor audiovizuale. reþele de ziare locale editate de Publimedia,
Lipsa datelor asupra presei locale este componentã a grupului Media Pro, observã
resimþitã în egalã mãsurã de advertiseri, de cã “Atât clienþii naþionali, cât ºi agenþiile de
manageri ºi de companiile care doresc sã media-buying conºtientizeazã tot mai mult
investeascã în mass-media. Cercetãrile con- eficienþa investiþiilor în media locale”, întru-
sacrate presei locale sunt o excepþie, singu- cât audienþa per exemplar a unei publicaþii
rul studiu de referinþã realizat de BRAT, locale este de 5-6 ori mai mare decât cea a
prin intermediul IMAS ºi al CSOP, prezintã ziarelor centrale care ajung în localitate.
informaþii limitate. z dezvoltarea localã susþinutã, descen-
Din cele aproape 200 de publicaþii locale, tralizarea economicã ºi administra-
doar pentru 10% existã date în SNA (Studiul tivã, gestionarea coerentã a regiunilor,
naþional de audienþã), iar pentru a le obþine, conlucrarea de facto a judeþelor în ca-
publisherii plãtesc sume consistente. litate de pãrþi componente ale regiu-
Celelalte ziare locale atrag cu greu clienþii nilor.
de publicitate. Potrivit Alfacont Mediatrack Pentru a deveni o mizã realã pe piaþa
– companie de monitorizare a investiþiilor publicitãþii, presa localã trebuie:
în publicitate –, în ultimii ani, presa localã a z sã combatã cu argumente ºi fapte
obþinut din reclamã cca 28 de milioane de mentalitatea celor care considerã cã
euro. Numai în 2004, cele 56 de publicaþii ziarele ºi revistele din provincie sunt
locale monitorizate de companie au atras “cenuºãresele” presei centrale – deºi
40,2 milioane de euro, ceea ce reprezintã numeroase ziare locale au tiraje mai
136
“Industriile” comunicãrii (III)

Cititorii lor sunt oameni activi, Lipsa studiilor de profil este compensatã de
experienþã (Milcovul liber). Banii necesari
de vârstã medie, exigenþi, producerii ºi distribuþiei ziarelor se obþin însã
dornici sã se informeze ºi, cu mai multã dificultate. Sursele predilecte, în
uneori, avizi de ºtiri cazul presei locale, sunt: vânzarea directã a
publicaþiilor, vânzarea spaþiului publicitar,
senzaþionale abonamentele, oferta de servicii contra cost,
sponsorizãri ºi donaþii din partea membrilor
Studiu de caz
comunitãþii.
pe baza interviurilor realizate cu redactorii ºefi
sau alte persoane din conducerea urmãtoarelor Din cauza preþurilor din ce în ce mai mari la
publicaþii: Monitorul de Prahova, energie, hârtie, echipamente de producþie etc.,
Milcovul liber din Focºani, Viaþa Vâlcii din sumele obþinute sunt insuficiente.
Rm. Vâlcea, Gazeta Oltului din Slatina,
Teleormanul din Alexandria. Diminuarea cheltuielilor pentru producþia
tehnicã, servicii poºtale, comisioane, transport,
Toate ziarele menþionate mai sus încearcã sã promovare, studii de piaþã etc. se face adesea
satisfacã cerinþele clienþilor din zonã. În acest prin reduceri de personal, prin limitarea creº-
sens, directorul de marketing al ziarului Mil- terilor salariale sau prin renunþarea la retehno-
covul liber, considerã cã cerinþele cititorilor sãi logizare, mãsuri ale cãror efecte vor fi resimþite
se referã la: informaþiile din economie, agricul- în timp.
turã, servicii etc., la divertisment din pagina de
umor, la cunoºtinþele culturale transmise prin Reprezentanþii ziarelor analizate au fãcut ur-
materiale semnate de personalitãþi locale. mãtoarele precizãri: “Pentru moment, renun-
þãm la retehnologizare ºi punem în vânzare mai
Celelalte publicaþii vizeazã informarea popula-
mult spaþiu publicitar” (Gazeta Oltului); “Li-
þiei asupra evenimentelor importante din zonã
mitarea creºterilor salariale ºi vânzarea de spa-
(Viaþa Vâlcii), educarea cititorilor (Teleorma-
þiu pentru reclame constituie singura soluþie
nul), prezentarea noutãþilor locale, a evenimen-
telor sociale, politice, mondene, a anunþurilor (Monitorul de Prahova); „Renunþarea la
publicitare utile indivizilor interesaþi sã vândã retehnologizare ºi completarea cu diverse sub-
sau sã cumpere anumite produse ºi sã gãseascã venþii ne ajutã sã diminuãm cheltuielile”
locuri de muncã. (Viaþa Vâlcii); “Acum 5 ani am redus person-
alul, în prezent salariile sunt destul de modeste,
Cititorii ziarului Gazeta Oltului sunt “oameni deci nu vom recurge la aceastã soluþie” (Mil-
care vor sã fie bine informaþi, cãrora le pasã de covul liber); “Nu vom renunþa niciodatã la în-
tot ce îi înconjoarã, oamenii care au ºi ei ceva de noirea echipamentelor, oricât de mic ar fi buge-
spus, care acceptã ideea cã fac parte dintr-o tul de care dispunem” (Teleormanul).
comunitate ºi trebuie sã se integreze în ea”.
Opinii interesante s-au exprimat de cãtre su-
Subiecþii intervievaþi atestã faptul cã ziarele lor biecþii investigaþi ºi în legãturã cu factorii care
dispun de resurse umane competente, corecte, asigurã supravieþuirea publicaþiilor.
dedicate meseriei (Teleormanul), care pot
rãspunde nevoilor pieþei. Unii s-au referit la bani – banii obþinuþi din
vânzarea ziarelor ºi din reclame (Viaþa Vâlcii)
Redacþiile au angajat o gamã complexã de spe- - alþii la competenþa personalului ºi la fideli-
cialiºti - redactori, reporteri, editori, marketeri, tatea clienþilor (Gazeta Oltului).
publicitari º.a. – implicaþi în elaborarea ziaru-
lui ºi în promovarea imaginii lui (Monitorul Ceilalþi au apreciat însã cã singura soluþie de
de Prahova). Peste 50% din angajaþi au studii supravieþuire constã în extinderea spaþiului
superioare, unii fiind absolvenþi ai facultãþilor pentru reclamã, în atragerea celor mai puternici
de jurnalism (Gazeta Oltului, Viaþa Vâlcii). clienþi.

137
Maria Moldoveanu

mari ºi reprezintã afaceri mai sãnã- emisie radio ºi peste 48% din totalul emisi-
toase decât unele publicaþii centrale; ilor tv.
z sã pãtrundã în “zona de atenþie“ a O serie de indicatori prezentaþi în lu-
firmelor de monitorizare a presei, crarea citatã se referã la “închirieri circuite
ºtiindu-se cã, fãrã informaþii auditate radio-tv”, la comunicaþiile prin satelit ºi la
despre tiraj ºi audienþã, nu au ºanse abonamentele de radio-tv. Numãrul de abo-
reale în faþa clienþilor publicitari. namente împreunã cu “numãrul ºi activi-
Dupã cum arãtam mai sus, studiile de tatea bibliotecilor” reprezintã singurii indi-
audienþã, ca ºi cercetãrile statistice ale INS catori la secþiunea “Culturã” din lucrarea
se concentreazã mai ales pe serviciile au- intitulatã Statistica teritorialã 2005, elaboratã
diovizuale. Indicatorii utilizaþi sunt însã de INS. Dacã avem în vedere faptul cã secþi-
prea generali (ºi insuficienþi) pentru o eva- unea “Sport”, de pildã, cuprinde mai mulþi
luare complexã a domeniului. indicatori, respectiv: secþii sportive afiliate,
În lucrarea Mijloace ºi activitãþi de comuni- sportivi legitimaþi, antrenori cu normã
caþii în anul 2004, elaboratã de Institutul întreagã, instructori, arbitri, nemaivorbind
Naþional de Statisticã, sunt menþionate, în de activitatea turisticã, reflectatã prin indi-
secþiuni distincte, mijloacele de radiocomu- catori cum sunt: capacitatea de cazare –
nicaþii publice ºi private, existente la finele existentã ºi în funcþiune -, numãr sosiri,
anului 2004, respectiv staþii de radiodifuzi- numãr înnoptãri, indici de utilizare a capa-
une (în total 487), staþii de televiziune (232), citãþii în funcþiune, înþelegem mai bine
la care se adaugã numãrul translatoarelor tv importanþa acordatã culturii în societatea
(402). noastrã.
Fiind prezentate pe regiuni de dezvoltare Opþiunile statisticienilor exprimã în fapt
ºi pe judeþe, se poate determina numãrul mentalitãþile rãspândite la nivelul diver-
staþiilor locale. selor structuri decizionale cu privire la rolul
Dacã analizãm felul în care sunt dis- sectorului cultural în dezvoltarea econo-
tribuite canalele audiovizuale în cadrul micã ºi socialã a comunitãþilor umane.
fiecãrei regiuni, constatãm cã unele polari- Statisticile culturale reflectã concepþiile
zeazã un numãr mare de posturi. De pildã, guvernanþilor în legãturã cu prioritãþile
judeþele Bacãu, Suceava, Constanþa, Argeº, domeniului.
Prahova, Hunedoara, Timiº, Bihor, Cluj, Aceste prioritãþi reprezintã criterii-cheie
Alba, Braºov deþin numãrul cel mai mare de în stabilirea ºi selectarea indicatorilor cul-
staþii radio aflate în proprietate privatã, iar turali. În þãrile europene, prioritãþile
judeþele Prahova, Hunedoara, Cluj, Braºov, vizeazã:
Sibiu au numãrul cel mai mare de staþii tv. z ocuparea – criteriu extrem de impor-
Pentru evaluarea activitãþii audiovizuale tant pentru cunoaºterea rolului indus-
din ultimii ani, este semnificativ ºi numãrul triilor culturale pe piaþa muncii;
autorizaþiilor acordate staþiilor de transmisi- z finanþarea sectorului public – la nivel
une prin cablu. Din totalul de 3789 de auto- naþional, regional ºi local –, relevantã
rizaþii existente în 2004, pentru Regiunea fiind ponderea cheltuielilor totale în
Sud-Vest-Oltenia s-au emis 389 de autoriza- PIB;
þii, pentru Regiunea Centru – 737, celelalte z participarea la culturã ºi consumul
regiuni situându-se între aceste limite. cultural.
În privinþa activitãþilor de comunicaþii, Specialiºtii considerã cã un alt criteriu de
indicatorii statistici redau numãrul orelor care trebuie sã se þinã seama în elaborarea
de emisie din anul 2004 comparativ cu 2003. statisticilor culturale este contribuþia/impli-
Datele prezentate în lucrarea INS evidenþi- carea sectorului culturii în afara lui (i.e.
azã creºteri importante per total – 14,0% la “aux extrants”, cum spun francezii), în alte
emisii tv ºi 10,1% la emisii de radiodifuzi- domenii ale sistemului social (e.g., econo-
une. Creºterile din sectorul privat sunt mai mic, educativ, ecologic etc.), ceea ce asigurã
consistente: cca 70% din totalul orelor de o viziune coerentã asupra politicilor sectori-
138
“Industriile” comunicãrii (III)

ale ºi pune în evidenþã rolul sistemului cul- z producþie – mii bucãþi;


tural în procesul de dezvoltare durabilã la z import – mii bucãþi;
nivel naþional ºi local. z export – mii bucãþi;
În opinia noastrã, statisticile culturale z variaþie de stoc – mii bucãþi;
trebuie sã cuprindã ºi date despre echipa- z resurse disponibile – mii bucãþi;
mentele de practicã culturalã. z scoateri din uz – mii bucãþi;
În studiile statistice, aceºti indicatori sunt z existentul de bunuri la sfârºitul anului
prezentaþi în secþiunea “Înzestrarea popu- de referinþã – mii bucãþi;
laþiei cu bunuri de folosinþã îndelungatã”. z gradul de aprovizionare – procente;
Trei dintre indicatorii utilizaþi se referã la z gradul de dependenþã de import –
domeniul audiovizual, ºi anume:
procente;
z aparaturã audio (radioreceptoare,
z înzestrarea la 1000 de locuitori;
radiocasetofoane, combine muzicale);
z înzestrarea la 100 de gospodãrii;
z televizoare;
z indicii de creºtere ai înzestrãrii.
z abonamente tv.
Ei cuprind o serie de alþi indicatori cu Înregistrarea datelor pe regiuni de dez-
ajutorul cãrora se pot defini structura ºi voltare ºi pe judeþe evidenþiazã diferenþele
volumul ofertei, rãspândirea pe piaþã, locale în funcþie de puterea economicã a
gradul de pãtrundere în consum a echipa- zonei ºi a locuitorilor, diversificarea intere-
mentelor de practicã culturalã. selor privind înzestrarea gospodãriilor cu
De pildã, “înzestrarea cu televizoare” bunuri de folosinþã îndelungatã, opþiunile
este evaluatã cu ajutorul urmãtorilor indica- pentru bunurile care faciliteazã accesul la
tori: informaþie ºi culturã.
139
Culturã
ºi economie
Mugur C.
ISÃRESCU
Reflecþii economice
În paginile trilogiei recent apãrute sunt reflecþii pornite de la realitãþi cu care m-am confruntat
în anii de când îndeplinesc mandatul de guvernator al Bãncii Naþionale ºi în cele 12 luni în care
am fost prim-ministru al României. Ele sunt izvorâte din constatarea cã succesul tranziþiei
depinde de re-formarea culturii economiei de piaþã ºi, în acest context, a culturii financiar-ban-
care. Am totodatã convingerea cã experienþa acestor ani de transformãri, pe cât de complexe, pe
atât de spectaculoase, trebuie evaluatã atent, pentru a putea înþelege cele ce s-au întâmplat ºi
pentru a extrage acele învãþãminte ce vor îngãdui abordarea corectã a provocãrilor pe care
viitorul le va aduce bãncii centrale, dar ºi economiei româneºti.
Cele trei volume ale seriei “Reflecþii economice” cuprind unele opinii despre pieþe, bani ºi bãnci
din perspectiva evenimentelor care mi-au marcat activitatea, o prezentare a liniilor majore ale
politicilor elaborate ºi implementate de Banca Naþionalã a României începând cu anul
1990, precum ºi contribuþii la teoria macrostabilizãrii.

Pregãtirea economiei româneºti luate pe baze discreþionare, publicul ata-


ºeazã acestor politici credibilitate scãzutã.
pentru globalizare
Cu credibilitate scãzutã, politicile econom-
În condiþiile accelerãrii globalizãrii, sin- ice nu pot avea succes. Credibilitatea max-
gura cale de urmat pentru a beneficia de pe
imã este ataºatã de public politicilor atunci
urma acestui proces constã în intensificarea
când deciziile sunt luate pe bazã de reguli.
reformelor în direcþiile necesare. În scopul
susþinerii acestei afirmaþii, definirea globa- De altfel, în þãrile care înregistreazã succese
lizãrii ca un proces în care economice, politicile economice discreþio-
lumi diferite se întâlnesc
spre a deveni una singurã
este sugestivã.
Una dintre consecinþele
globalizãrii o reprezintã
creºterea transparenþei me-
diului economic ºi reduc-
erea costurilor informaþiei.
Pe aceastã bazã, publicul
poate identifica relativ uºor
deciziile de politicã eco-
nomicã ºi poate anticipa
efectele acestora. Din ce în
ce mai mult, publicul este
atent la modul de elaborare
a deciziei de politicã eco-
nomicã. Dacã deciziile de
politicã economicã sunt
140
Reflecþii economice

nare sunt înlocuite cu reguli. Aceastã schim- Mixul


bare în modul de concepere a politicilor de politici economice
pleacã de la acceptarea faptului cã numãrul
instrumentelor de politicã monetarã de care Lucrarea abordeazã câteva întrebãri la
dispun autoritãþile este mai mic decât care nu pot fi oferite rãspunsuri general va-
numãrul obiectivelor urmãrite. labile, dar care, prin efortul de reflecþie pe
Pânã la începutul anilor ‘90, elaborarea care îl prilejuiesc, pot conduce la clarificãri
politicilor economice pleca de la ipoteza importante privind elaborarea, imple-
conform cãreia numai Guvernul cunoaºte mentarea ºi combinarea politicilor macro-
„modelul economiei”, perturbaþiile care economice. Aceste întrebãri por fi formulate
intervin sau efectele schimbãrilor de poli- astfel: Ce obiectiv sau obiective urmãreºte
ticã. În prezent însã, aceastã ipotezã este tot politica monetarã? Ce instrumente foloseºte
mai des înlocuitã cu ipoteza folosirii regu- banca centralã pentru atingerea lor, în ce
lilor, cunoscute atât de Guvern, cât ºi de dozaj, cu ce secvenþialitate în timp? Cum se
public, conºtientizându-se faptul cã politica îmbinã politica monetarã cu politica fiscal-
bugetarã ºi cu celelalte politici economice la
discreþionarã este inconsistentã în timp,
nivel de obiective sau instrumente folosite?
deoarece o politicã aleasã astãzi ca fiind
Cum se stabilesc responsabilitãþile între
optimã s-ar putea sã nu mai fie cu adevãrat
politici ºi instituþii pentru realizarea sau
optimã ºi mâine.
nerealizarea unor obiective?
Pentru România, exemple relevante sunt
Este esenþial de precizat de la bun înce-
plãþile compensatorii acordate lucrãtorilor put cã „reþetarul” adecvat de politici eco-
disponibilizaþi la începutul anului 1997 sau nomice sau dozajul, secvenþialitatea ºi dura-
mãsurile care au þintit în anii ‘90 la dimin- ta tratamentului pot fi mai importante decât
uarea arieratelor cãtre buget. Nici una din- o politicã sau alta, chiar dacã fiecare politicã
tre aceste opþiuni nu s-a dovedit fericitã. în parte este adecvatã, atât teoretic, cât ºi
Dimpotrivã, ele au mãrit hazardul moral concret, atingerii unui obiectiv stabilit. Este
din economie ºi au încurajat, de multe ori, la fel ca în medicinã: un medicament poate
un comportament iraþional al agenþilor eco- fi ºi scump, ºi bun, dar eficacitatea trata-
nomici. Regulile clare privind plata obligaþi- mentului depinde de respectarea dozajului,
ilor ar fi avut efecte mai bune. Dacã de combinaþia cu alte medicamente ºi de
autoritãþile îºi respectã, de exemplu, promi- evitarea efectelor secundare nocive. În lite-
siunea de a executa silit debitorii rãu platni- ratura de specialitate, acest „reþetar” este
ci, unele aspecte ale problemei inconsis- numit mix de politici macroeconomice.
tenþei în timp ar fi rezolvate. Reprezentatã grafic, aria obiectivelor
Globalizarea obligã ºi la creºterea coe- politicii economice, cu miºcãrile compen-
renþei politicilor macroeconomice. Numai satorii (comprimãri într-o parte ºi relaxãri în
aºa România va fi „înþeleasã” de ceilalþi altã parte), apare sub forma unor poligoane-
actori ai economiei globale. Cu cât gradul obiectiv, cu un numãr de laturi egal cu
de deschidere a economiei creºte, pieþele numãrul obiectivelor avute în vedere:
vor sancþiona orice incoerenþã sau relaxare a – triunghi: trei obiective, care pot fi, de
politicilor macroeconomice nejustificatã exemplu, inflaþia, creºterea economi-
economic sau orice altã eroare de politicã cã, echilibrul extern;
economicã. – patrulater: patru obiective, la cele de
În condiþiile globalizãrii inevitabile, fir- mai sus adãugând, de exemplu, ocu-
mele româneºti trebuie sã-ºi amelioreze parea forþei de muncã;
capacitatea de a face faþã concurenþei inter- – pentagon: cinci obiective, prin inclu-
naþionale. Fãrã firme puternice, competi- derea ºi a deficitului bugetar.
tive, pieþele româneºti de bunuri vor fi inva- Maximizarea ariei poligonului-obiectiv
date de bunuri strãine, cu sau fãrã pro- poate fi consideratã sinteza scopului ur-
tecþionism. mãrit de politicile economice. De remarcat
141
Mugur C. Isãrescu

însã cã, pe de o parte, aria maximã poate comunist al lui Nicolae Ceauºescu, dar ºi de
rezulta din combinaþii diferite ale perfor- cadrul internaþional nefavorabil.
manþelor la obiectivele avute în vedere, iar În plan politic, România a urmãrit cu
pe de altã parte, factorul politic poate con- maximã preocupare menþinerea stabilitãþii
sidera un obiectiv ca având importanþã interne – obiectiv justificat temeinic, mai cu
maximã, amplificând valoarea ariei sale. seamã dacã avem în vedere tulburãrile,
Din aceastã ultimã perspectivã, poligoane- mergând pânã la rãzboaie civile, din proxi-
le-obiectiv pot fi: mitatea sa geograficã. În plan social-eco-
– relativ proporþionale, echilibrate, cu nomic, a fost aleasã o strategie de reformã
laturi ºi înãlþimi de mãrimi apropiate gradualã, subordonatã obiectivului stabili-
(cu alte cuvinte, autoritãþile urmãresc tãþii generale a þãrii.
îmbunãtãþirea performanþelor în mod Liberalizarea gradualã a preþurilor a avut
corelat ºi echilibrat la toate obiectivele ca efect perpetuarea inflaþiei pânã la sfârºi-
politicii economice); tul anilor `90 ºi nu a permis Bãncii Naþio-
– disproporþionate, respectiv cu laturi ºi nale conducerea unei politici monetare coe-
înãlþimi ale diferitelor obiective de rente. La aceasta s-au adãugat întârzierea ºi
politici economice sensibil diferite lipsa de credibilitate a reformelor economi-
(autoritãþile urmãresc atingerea unui ce, care au mãrit costul acestora ºi au fãcut
obiectiv sau altul, indiferent de cos- ca investiþiile strãine ºi finanþarea externã sã
turile care se rãsfrâng asupra celor- fie extrem de limitate. Ca urmare, dezechili-
lalte obiective). brele semnificative, persistente ale balanþei
de plãþi nu au putut fi corectate decât prin
Inflaþia ºi echilibrul extern utilizarea cursului de schimb, a cãrui
depreciere a alimentat totodatã inflaþia.
în perioada de tranziþie Caracteristica României în plan monetar
(1990-1999) derivatã din situaþia mai înainte prezentatã
Orice evaluare a performanþei politicii a fost aceea cã, în primii 10 ani de dupã cã-
monetare a BNR în perioada de tranziþie tre- derea comunismului, lupta contra inflaþiei a
buie sã porneascã de la provocãrile generate fost dominatã de problemele întreprinde-
de schimbarea radicalã a orientãrii econo- rilor de stat ºi de situaþia balanþei de plãþi.
miei româneºti, intervenitã la începutul Întreprinderile de stat. Dincolo de deter-
anilor ‘90. minãrile provenind din sfera cererii, unde
Dificultãþile cu care s-a politicile monetare ºi fiscale au un rol
confruntat în procesul de
construire a unei economii
bazate pe principii de piaþã
nu au fãcut din România
un caz izolat, ci s-au regãsit
– chiar dacã la intensitãþi
diferite – ºi în celelalte þãri
din Europa Centralã ºi de
Est.
O caracteristicã funda-
mentalã a procesului de
reformã în România a fost
prioritatea acordatã, la de-
butul acestuia, asigurãrii
stabilitãþii sociale ºi politice
a þãrii, în contextul riscu-
rilor induse de particular-
itãþile cãderii regimului
142
Reflecþii economice

important, dinamica inflaþiei stã sub influ- principal al creºterii acestora în termeni
enþa a douã evoluþii: pe de o parte, viteza ºi reali, ºi evitarea repercusiunilor negative
consistenþa restructurãrii întreprinderi- asupra preþurilor. Aparent aflate în conflict,
lor-problemã, iar pe de altã parte, expansi- cele douã obiective pot fi efectiv atinse, în
unea sectorului privat. Legat de între- condiþiile în care creºterea veniturilor reale
prinderile de stat-problemã, cazul Ro- se coroboreazã cu creºterea productivitãþii
mâniei a relevat periculozitatea arieratelor muncii. Din aceastã perspectivã, stabilizarea
de plãþi ca formã de surogat monetar, situ- macroeconomicã favorizeazã creºterea veni-
aþie care a subminat pe fond restrictivitatea turilor reale, iar succesul acestei coordonãri
politicii monetare ºi a alimentat continuu depinde, în cea mai mare mãsurã, de viabi-
climatul inflaþionist. Dezvoltarea ºi activi- litatea stabilizãrii. O altã tendinþã manifes-
tatea sectorului privat au cu mult mai tatã în sfera veniturilor, care trebuie combã-
puþine conotaþii inflaþioniste, dacã avem în tutã, este polarizarea veniturilor. Sãnãtatea
vedere cel puþin faptul cã, raþional, orice economiei ºi bunãstarea cetãþenilor nu pot fi
întreprinzãtor privat estimeazã o piaþã câtuºi de puþin reale dacã, statistic, veni-
solvabilã pentru bunurile sau serviciile pe turile medii sunt în creºtere, dar dispersia
care intenþioneazã sã le ofere pe piaþã. De acestora se accentueazã, de asemenea.
asemenea, acest sector apare ca fiind mai Modelul echilibrat al societãþii este acela în
flexibil ºi cu vitezã de reacþie mai mare la care cea mai mare parte a veniturilor efec-
mutaþiile de pe piaþã ºi, în consecinþã, la tive se plaseazã (cât mai strâns) în jurul
întãrirea politicii monetare. mediei.
Balanþa de plãþi. Deficitul extern consti- Cursul de schimb. Un rol cu totul particu-
tuie, fãrã îndoialã, o a doua dimensiune a lar, prin complexitatea raporturilor sale cu
dezechilibrului macroeconomic din Ro- preþurile, a revenit cursului de schimb, care
mânia care a dominat lupta cu inflaþia. El a constituit un punct critic al politicii
þine de modelul de producþie ºi de cel de autoritãþilor române. S-au remarcat douã
consum al economiei româneºti ºi, în mai opþiuni doctrinare în privinþa cursului valu-
micã mãsurã, de factori exogeni (preþuri
tar al leului: ca instrument de influenþare a
externe, pieþe de desfacere etc.). Mai mult,
balanþei de plãþi sau ca pârghie antiin-
caracterul structural al deficitelor nu a fost
flaþionistã. Dinamica efectivã a cursului a
dat de mãrimea acestora, ci de incapacitatea
reflectat confluenþa acestor douã opþiuni.
economiei, în structura ei postcomunistã, de
S-a urmãrit, evident raþional, ca moneda
a genera, pe termen mediu, capacitate de
autoreglare. Pe de altã parte, problema naþionalã sã se deprecieze suficient pentru
dezechilibrului extern a constat în dificul- stimularea exporturilor, dar cu preocuparea
tatea de a finanþa autonom aceste deficite. permanentã de a nu afecta prea mult nivelul
Pe plan teoretic, situaþia economiei româ- preþurilor.
neºti postcomuniste a arãtat importanþa Politica de liberalizare urmatã în Ro-
care trebuie acordatã nu numai deficitului mânia – una gradualã, eºalonatã pe mai
fiscal, dar mai ales celui cvasifiscal. În timp mulþi ani – a avut în vedere mai mulþi fac-
ce deficitul fiscal a fost bine conceptualizat tori interni ºi externi, plasaþi în zona riscului
ºi, în consecinþã, aflat sub un control mai social minim. Dacã restricþia principalã
riguros, cel cvasifiscal (arieratele de plãþi) a avutã în vedere de autoritãþi a fost evitarea
creat probleme atât datoritã difuziei sale, cât unor tensiuni sociale (generate de miºcarea,
ºi insuficientei atenþii acordate de autoritãþi, mai abruptã, a preþurilor ºi veniturilor), se
fiind ºi o sursã majorã a deficitului extern. poate spune cã obiectivul a fost atins. Este
O analizã a procesului inflaþionist în însã tot atât de adevãrat cã acest gradualism
România dupã 1989 trebuie sã se opreascã ºi prelungit a consacrat, în final, un nivel al
asupra politicii de venituri. Fãrã îndoialã cã, preþurilor sensibil mai ridicat în comparaþie
în strategia privind politica veniturilor, cu cele din alte economii în tranziþie cu un
autoritãþile urmãresc, alãturi de obiectivul traiect al ajustãrilor de preþuri mai scurt.
143
Mugur C. Isãrescu

În esenþã, pânã la sfârºitul anilor `90, a dominanþei fiscale; (vi) întãrirea capaci-
politicile BNR au fost îndreptate în principal tãþii BNR de prognozare a inflaþiei.
cãtre evitarea intrãrii economiei româneºti Prin trecerea la aceastã nouã strategie de
într-un colaps generalizat generat de o crizã politicã monetarã, autoritatea monetarã ºi-a
externã prelungitã ºi numai în subsidiar de asumat în mod mai clar sarcina de a urmãri
aducerea inflaþiei la niveluri scãzute. consecvent realizarea obiectivului sãu fun-
damental, responsabilitatea BNR în înde-
Politica monetarã plinirea þintei de inflaþie fiind mai bine evi-
a Bãncii Naþionale a României denþiatã. Pentru anul 2005 a fost stabilitã ca
þintã o ratã a inflaþiei de 7,5 la sutã (decem-
dupã 2000 brie/decembrie) cu un interval de variaþie
Performanþele în planul dezinflaþiei s-au de ±1 puncte procentuale, iar pentru anul
îmbunãtãþit semnificativ doar începând cu 2006 o ratã a inflaþiei de 5 la sutã (decem-
anul 2000. În contextul Strategiei de dez- brie/decembrie) cu un interval de variaþie
voltare economicã a României pe termen de ±1 puncte procentuale.
mediu (2000-2004) s-a reuºit realizarea unui Dacã la finele anului 2005 rata inflaþiei a
mix adecvat de politici macroeconomice, în fost de 8,6 la sutã, depãºind marginal limita
cadrul cãruia politica monetarã a fost eliber- superioarã a intervalului de fluctuaþie, în
atã de obiectivul ajustãrii externe ºi a putut anul 2006 ritmul dezinflaþiei a înregistrat o
sã se focalizeze asupra reducerii sustenabile accelerare semnificativã, nivelul de 4,87 la
a inflaþiei. Rezultatul noului mix de politici sutã atins de rata anualã a inflaþiei în luna
a fost reaºezarea economiei româneºti pe decembrie 2006 situându-se sub þinta cen-
baze sãnãtoase, care au creat condiþiile sta- tralã.
bilizãrii macroeconomice, a creºterii eco- Un prim bilanþ al funcþionãrii strategiei
nomice de duratã ºi a realizãrii unei dezin- de þintire directã a inflaþiei evidenþiazã, pe
flaþii continue. lângã progresele consemnate în planul dez-
În primii 3-4 ani ai acestei noi etape, inflaþiei, încununate de încadrarea ratei
realizarea unei dezinflaþii graduale a coabi- inflaþiei în intervalul þintit în anul 2006, ºi
tat cu necesitatea menþinerii echilibrului alte douã realizãri majore ale aplicãrii aces-
extern, flexibilitatea cursului de schimb per- tei strategii: asigurarea unei transparenþe
miþând evitarea erodãrii competitivitãþii sporite a deciziilor de politicã monetarã ºi
externe. Atingerea în anul 2004 a unui nivel îmbunãtãþirea comunicãrii cu publicul.
al ratei inflaþiei exprimat printr-o singurã Totodatã, se contureazã deja câteva tendinþe
cifrã a permis modificarea cadrului de con- care vor marca în perioada urmãtoare
ducere a politicii monetare, care a consem- funcþionarea strategiei de politicã monetarã:
nat o schimbare deosebit de importantã în (i) creºterea în continuare a rolului ratei
august 2005, când a fost adoptatã strategia dobânzii ca principal instrument de trans-
de þintire directã a inflaþiei. misie a politicii monetare, (ii) perfecþionarea
Implementarea strategiei de þintire direc- capacitãþii de prognozã a bãncii centrale
tã a inflaþiei creeazã condiþiile unui mediu (inclusiv prin construirea ºi utilizarea unui
economic mai stabil, predictibilitatea ratei model de echilibru general dinamic) ºi
inflaþiei având un rol important în acest (iii) întãrirea credibilitãþii BNR ºi a capaci-
sens. Adoptarea noii strategii de politicã tãþii de ancorare a anticipaþiilor inflaþioniste.
monetarã a avut ca principale premise: Pentru anii 2007 ºi 2008 au fost stabilite
(i) situarea ratei inflaþiei pe palierul cu o sin- þinte de inflaþie de 4 la sutã ±1 puncte pro-
gurã cifrã; (ii) independenþa operaþionalã centuale ºi, respectiv, de 3,8 la sutã ±1
deplinã de care beneficiazã BNR; (iii) con- puncte procentuale, care rãspund necesitãþii
solidarea credibilitãþii BNR ca urmare a suc- continuãrii trendului descendent al ratei
cesului procesului de dezinflaþie din anii inflaþiei spre un nivel sustenabil pe termen
anteriori; (iv) stabilitatea ºi soliditatea sec- mediu ºi ulterior spre cel compatibil cu cri-
torului financiar; (v) atenuarea substanþialã teriul de inflaþie al Tratatului de la
144
Reflecþii economice

Maastricht, precum ºi cu definiþia cantita- nãtãþirea cadrului legislativ (prin regle-


tivã a stabilitãþii preþurilor adoptatã de mentarea conduitei prudenþiale în sectorul
Banca Centralã Europeanã (2 la sutã), reflec- bancar), creºterea exigenþei în sancþionarea
tând totodatã ºi preocuparea BNR pentru bãncilor, menþinerea unei politici prudente
concentrarea asupra unor obiective realiste de autorizare a unor noi bãnci. Totodatã,
ºi credibile. derularea negocierilor cu Uniunea Euro-
peanã a presupus intensificarea procesului
Reforma de armonizare legislativã cu directivele
sistemului bancar comunitare ºi cu principiile Comitetului de
la Basel, pânã când legislaþia bancarã
Sistemul bancar românesc a fost asanat ºi internã a fost pe deplin aliniatã la standar-
consolidat, ajungând la un nivel remarcabil dele europene.
de stabilitate financiarã ºi la o capacitate O componentã esenþialã a reformei sis-
ridicatã de a juca rolul de locomotivã a temului bancar a fost reprezentatã de priva-
economiei reale ºi a integrãrii în Uniunea tizarea bãncilor cu capital de stat. Acest pro-
Europeanã. Supravegherea prudenþialã ºi ces a fost facilitat de adoptarea în anul 1997
reglementarea sistemului bancar au evoluat a Legii nr. 83 privind privatizarea socie-
permanent, constituindu-se treptat într-un tãþilor comerciale bancare la care statul este
cadru adecvat pentru funcþionarea acestuia acþionar, care prevede mai multe metode
la standarde tot mai apropiate de cele occi- posibile de vânzare a pachetului majoritar
dentale. de acþiuni: (i) majorarea capitalului social
Din punct de vedere al evoluþiei sistemu- prin aport de capital privat, în baza unei
lui bancar, perioada anilor `90 s-a caracteri- oferte publice sau a unui plasament privat;
zat printr-o pronunþatã dominanþã a bãn- (ii) vânzarea de acþiuni gestionate de
cilor de stat, a cãror activitate era deseori Fondul Proprietãþii de Stat cãtre persoane
afectatã de ingerinþa politicului. Soluþia fizice sau persoane juridice cu capital ma-
pentru protejarea bãncilor faþã de astfel de joritar privat; (iii) combinarea procedeelor
influenþe ºi asigurarea unei guvernanþe cor- menþionate anterior.
poratiste sãnãtoase era oferitã de privati- Trebuie menþionat cã, întrucât restruc-
zare. Trenarea procesului de privatizare a turarea sistemului bancar a devansat ritmul
bãncilor de stat a permis utilizarea acestora restructurãrii economiei reale, bãncile au
drept canale de implementare a politicii eco- dezvoltat iniþial o atitudine reticentã faþã de
nomice a guvernului, de creditare prefe- creditarea economiei, ceea ce le-a atras
renþialã a sectorului ener-
getic ºi a agriculturii.
Sistemul bancar a cu-
noscut o schimbare pro-
fundã dupã criza bancarã
din anii 1998-1999, BNR
demarând la începutul
anului 1999 un program de
restructurare care a urmã-
rit prevenirea riscului sis-
temic ºi a vizat, pe lângã
rezolvarea situaþiei bãnci-
lor-problemã, îmbunãtã-
þirea calitãþii supravegherii
prudenþiale (în principal
prin introducerea unui sis-
tem de rating bancar ºi
avertizare timpurie), îmbu-
145
Mugur C. Isãrescu

numeroase critici din partea publicului, dar fiscal consemnate începând cu anul 2000,
ºi a autoritãþilor. Fãrã a se transforma în consolidarea puterii de cumpãrare a popu-
avocatul bãncilor, BNR a trebuit sã abordeze laþiei, concomitent cu restructurarea sec-
cu tact aceastã problemã, explicând faptul torului bancar ºi sporirea atractivitãþii pro-
cã prudenþa excesivã manifestatã de bãnci duselor bancare (în privinþa costurilor ºi
reprezintã o reacþie la volumul mare de diversitãþii) au început sã se reflecte în
credite neperformante acumulat pânã în intensificarea creditãrii sectorului neguver-
1998, dar ºi o sancþionare a ritmului lent al namental. Astfel, gradul de intermediere
reformelor structurale. financiarã (determinat prin raportarea
Ulterior, relansarea creºterii economice, creditului neguvernamental la PIB) a cres-
rezultatele pozitive de ordin structural ºi cut permanent, ajungând la 27,2 la sutã în
146
Reflecþii economice

2006, nivel aproape triplu faþã de cel con- economiei româneºti ºi în accelerarea proce-
semnat în anul 2000. sului de integrare financiarã în structurile
Rezultatele pozitive înregistrate în ul- Uniunii Europene.
timii ani în planul supravegherii pru-
denþiale ºi capacitatea ridicatã a sistemului Denominarea
bancar de a gestiona expansiunea activitãþii ºi convertibilitatea deplinã
de creditare au fost evidenþiate de o serie de
evaluãri efectuate de organisme inter- a leului
naþionale. România a primit o asemenea Procesul inflaþionist substanþial din
apreciere din partea Comisiei Europene, cu perioada 1990-2000 s-a manifestat ºi prin
prilejul analizãrii Planului de Acþiune ela- emiterea de cãtre BNR a unor bancnote cu
borat de þãrile candidate pentru imple- valoare nominalã foarte mare. Întãrirea
mentarea recomandãrilor cuprinse în rapor- încrederii publicului în moneda naþionalã,
tul final al misiunii de supraveghere colec- ca element important al susþinerii procesu-
tivã în domeniul serviciilor financiare (Peer lui dezinflaþionist ºi al realizãrii deplinei
review mission). Calificative favorabile au convertibilitãþi externe a leului, a condus la
fost obþinute ºi din partea Bãncii Mondiale luarea deciziei de denominare a monedei
ºi a FMI, în cadrul Programului comun de naþionale.
Evaluare a Sectorului Financiar (FSAP). Denominarea a constat în reducerea va-
Indicatorii soliditãþii financiare (Financial lorii nominale a însemnelor monetare prin
Soundness Indicators – FSI)1 au relevat o situ- tãierea a patru zerouri, astfel încât 10 000 lei
aþie pozitivã pe ansamblu, toate grupurile
vechi au devenit 1 leu nou începând cu data
de bãnci analizate înregistrând rate înalte de
de 1 iulie 2005. Acþiunea de denominare a
solvabilitate ºi de lichiditate, precum ºi o
marcat încheierea unei perioade cu inflaþie
calitate ridicatã a activelor. În plus, cele mai
înaltã ºi instabilã, contribuind la procesul
recente teste standard de reacþie la situaþii-
limitã (standard stress tests), efectuate în dezinflaþionist, valorile nominale mai scã-
cadrul analizei de senzitivitate a sectorului zute ºi stabilitatea structurii emisiunii spo-
bancar, au indicat: (i) stabilitatea sistemului, rind încrederea publicului în moneda
nivelul adecvat al capitalizãrii ºi lichiditãþii naþionalã.
acestuia; (ii) rezistenþa la ºocurile produse Decizia denominãrii a fost impusã de
de riscul valutar ºi de riscul de ratã a existenþa unei structuri suboptimale a cupi-
dobânzii; (iii) nivelul nesemnificativ al urilor (cea mai mare bancnotã reprezentând
riscului de contagiune prin expuneri inter- doar echivalentul a 25-30 euro), generatoare
bancare. De asemenea, sistemul bancar dis- de pierderi mari pentru sistemul bancar din
pune de o capacitate ridicatã de a face faþã operaþiunile de transport, sortare, depozi-
unor retrageri masive de depozite indiferent tare ºi distrugere a bancnotelor. Un alt
de moneda în care sunt constituite, în cazul motiv l-a constituit revenirea preþurilor la
unei pierderi de credibilitate sau al unor fa- niveluri nominale uzuale în Europa ºi rea-
limente bancare. ducerea indicatorilor valorici la niveluri mai
Toate aceste progrese înregistrate în uºor de utilizat.
ultimii ani în privinþa calitãþii actului de Totodatã, experienþa denominãrii a con-
supraveghere prudenþialã a activitãþii insti- stituit o bunã „repetiþie” pentru trecerea la
tuþiilor de credit reflectã atenþia deosebitã euro, proces care se va realiza dupã par-
acordatã de Banca Naþionalã a României curgerea a cel puþin doi ani în Mecanismul
consolidãrii eficienþei, competitivitãþii ºi Cursului de Schimb II (ERM II) ºi înregis-
viabilitãþii sistemului bancar – condiþie trarea unor progrese semnificative atât în
esenþialã în derularea cu succes a reformei planul convergenþei nominale, cât ºi al celei
1 Calculaþi la nivelul unor grupuri de bãnci stabilite în funcþie de forma de proprietate, specializare, sursa
ºi probabilitatea obþinerii unui sprijin extern în caz de urgenþã, supravegherea din þara de origine.
147
Mugur C. Isãrescu

reale. peste realizarea la 1 septembrie 2006 a con-


În acest sens, anumite caracteristici ale vertibilitãþii totale a acestuia, astfel încât
noilor bancnote (dimensiune, valoare etc.) România a intrat în Uniunea Europeanã cu
pregãtesc publicul ºi faciliteazã din punct o monedã naþionalã cu adevãrat europeanã.
de vedere tehnic adoptarea monedei unice Acest proces a fost realizat de cãtre BNR în
europene. condiþii de maximã prudenþã, secvenþiali-
Au fost emise cupiuri cu valori nominale tatea liberalizãrii reflectând abordarea cea
de 1, 5, 10 ºi 50 de bani sub formã de mo- mai sigurã în acest domeniu: liberalizarea
nede ºi de 1, 10, 50, 100 ºi 500 de lei sub fluxurilor pe termen mediu ºi lung înaintea
formã de bancnote. În luna decembrie 2006 fluxurilor pe termen scurt, a intrãrilor înain-
structura pe cupiuri a fost completatã cu o tea ieºirilor ºi a investiþiilor directe înaintea
bancnotã de 200 de lei. celor de portofoliu.
Procesul denominãrii a fost demarat prin Liberalizarea contului de capital s-a rea-
promulgarea Legii nr. 348/2004 privind lizat în paralel cu creºterea rezervelor inter-
denominarea monedei naþionale, ulterior naþionale ale României pânã la nivelul op-
etapele acestuia având urmãtoarea succe- tim, reprezentat de acoperirea prin rezerve a
siune: (i) 1 martie 2005 – 30 iunie 2006 → circa 6 luni de importuri de bunuri ºi ser-
afiºarea dualã a preþurilor (proces care s-a vicii. Acest lucru a dus la recâºtigarea cred-
încheiat de altfel cu succes la data stabilitã); ibilitãþii externe a þãrii ºi, nu întâmplãtor,
(ii) 1 iulie 2005 → lansarea noii emisiuni mo- acumularea de rezerve s-a suprapus cu in-
netare; (iii) 1 iulie 2005 – 31 decembrie 2006 versarea trendului cursului de schimb, care
→ circulaþia paralelã a celor douã emisiuni dupã 14 ani de depreciere a intrat, în anul
ºi retragerea treptatã a celei vechi; (iv) 1
2004, într-un proces de apreciere continuã.
ianuarie 2007 → încetarea puterii circula-
Leul nou s-a suprapus astfel cu leul deplin
torii pentru vechea emisiune; (v) 1 ianuarie
convertibil ºi întãrit în raport cu euro.
2007 – nelimitat → preschimbarea vechii
Creºterea credibilitãþii externe a þãrii a
emisiuni fãrã perceperea de comisioane.
fost reflectatã ºi de îmbunãtãþirea califica-
În pofida temerilor privind creºterea
tivelor acordate de principalele agenþii de
inflaþiei imediat dupã introducerea noii
monede ca urmare a eventualelor tendinþe rating, care au reflectat evoluþiile pozitive
de „rotunjire artificialã” a preþurilor de cãtre înregistrate în economia româneascã în
comercianþi, nivelul inflaþiei din prima lunã perioada 2000-2006 (Standard & Poor’s: de
a procesului de denominare (1 la sutã în la B- (cu perspective stabile) la BBB- (cu per-
iulie 2005) a fost imputabil în cea mai mare spective pozitive); Fitch: de la B- (cu per-
parte (peste 50 la sutã) creºterii preþurilor spective stabile) la BBB (cu perspective sta-
administrate, iar luna august 2005 a con- bile); Moody’s: de la B3 (cu perspective sta-
semnat o ratã a inflaþiei de doar 0,1 la sutã. bile) la A2 (categoria investment grade);
Rotunjirile de preþuri au fost descurajate Japan Credit Rating Agency: de la BB- la
prin afiºarea în paralel a preþurilor noi cu BBB (cu perspective stabile)).
cele exprimate în leii vechi, timp de patru România a trecut din perioada în care
luni înainte de intrarea efectivã în circulaþie trebuia sã gestioneze crize ºi dificultãþi într-
a bancnotelor. o nouã perioadã, în care trebuie sã ges-
Un efect similar este posibil sã fi exercitat tioneze cu foarte mare atenþie succesul.
ºi concurenþa puternicã dintre comercianþi. Lucrarea acoperã perioada de dupã 1989
Presiuni inflaþioniste ca urmare a emiterii ºi pânã în 2006, dar trebuie precizat cã expe-
noilor bancnote nu au existat deoarece aces- rienþa ultimilor ani, în care tendinþele au
tea au fost puse în circulaþie numai pe fost pozitive – dezinflaþie acceleratã, creºte-
mãsura retragerii vechilor însemne mo- re economicã, acumulare de rezerve – aratã
netare devenite necorespunzãtoare datoritã cã administrarea succesului este, din multe
uzurii. puncte de vedere, chiar mai dificilã decât
Trecerea la leul nou s-a suprapus fericit gestionarea crizei.
148
Andreea ”Comunitatea trebuie sã contribuie la dez-
voltarea culturilor statelor membre, respectând
VASS totodatã diversitatea naþionalã ºi regionalã ºi
aducând în prim-plan moºtenirea culturalã
comunã”. În ultimii ºapte ani, nevoia impe-
rativã indusã de urgenþa unor noi mãsuri

Economia concrete o readuce în prim-plan ºi în atenþia


decidenþilor publici europeni.
În prezent, programul comunitar Cultu-

ºi cultura: ra 2007-2013, care continuã precedentul


cadru Cultura 2000, ramâne singurul me-
canism de aplicare a articolului din Tratat.
PROGRAMUL Comisia promoveazã astfel o nouã abor-
dare a acþiunii culturale, centratã pe favo-
Uniunii Europene rizarea creãrii unui spaþiu cultural comun
prin promovarea dialogului cultural, a
„Cultura 2007-2013” creãrii ºi diseminãrii culturii ºi a mobilitãþii
artiºtilor ºi a lucrãrilor lor. Accentul cade
atât pe moºtenirea culturalã a bãtrânului
Marginalizarea culturii este argumentul continent, cât ºi pe noile forme de expri-
foarte des invocat de cãtre degustãtorii fini mare culturalã. Rolul socioeconomic al cul-
de valori materiale ºi spirituale pentru a jus- turii este, la rândul sãu, evidenþiat.
tifica subfinanþarea publicã a acestei sfere
subtile a economicului. La rândul lor, nici Forþa economicã
economiºtii nu s-au prea înghesuit sã-i a culturii
conºtientizeze rolul, calificând mult prea ºi creaþiei europene
repede cultura drept un sector care absoarbe
resurse dar nu genereazã profit. Iatã cã În anul 2006, KEA European Affairs – o
lucrurile nu (mai) stau tocmai aºa. prestigioasã firmã de consultanþã belgianã –
Consensul experþilor internaþionali relevã, a analizat, pentru prima datã, la solicitarea
fãrã echivoc, cã acþiunea culturalã este un Directoratului General pentru Educaþie ºi
factor eficient de integrare economicã ºi Culturã, forþa economicã a culturii ºi a sec-
socialã, un veritabil mijloc de promovare a toarelor creative (design, arhitecturã ºi
coeziunii teritoriale ºi un adevãrat motor al creaþie în marketing). Concluziile raportului
dezvoltãrii locale. “The economy of culture in Europe” con-
tureazã realitatea a 30 de state europene
prin evaluarea impactului economic ºi
Cultura social al culturii. Ignoranþa manifestatã de
ºi integrarea europeanã decidenþii politicieni români faþã de acest
Voinþa de a dezbate rolul culturii în dez- domeniu poate fi surmontatã de câteva cifre
voltarea economicã a Uniunii Europene sau relevante la nivel european:
sprijinul pe care poate sã-l ofere economia z Sectoarele creative ºi culturale au ge-
culturii europene nu sunt noi. Cu toate însã nerat, în anul 2003, o cifrã de afaceri
cã, încã din anii ’70, invocarea valorilor de peste 650 miliarde euro, de peste
intangibile derivate din actul culturii se face douã ori mai mult decât industria de
auzitã, cultura dobândeºte un statut oficial automobile; cele mai mari cinci þãri
în integrarea europeanã abia în 1991. europene – Marea Britanie, Germania,
Astfel, art. 128 din Tratatul de la Franþa, Italia ºi Spania – cumuleazã
Maastricht, preluat în art. 151 al Tratatului aproape 3 sferturi din producþia sec-
de la Amsterdam, prevede urmãtoarele: toarelor culturale ºi creative la nivel
149
Andreea Vass

european, similar însã forþei lor eco- Cum devine cultura un motor
nomice totale de 74% din PIB-ul UE-25. al dezvoltarii locale?
z Contribuþia lor la PIB-ul Uniunii
Europene a fost, în acelaºi an, de Atractivitatea festivalului de muzicã de
2,6%, comparativ cu 2,3% în cazul la Sziget, a celui de teatru de la Avignon sau
industriei chimice, de cauciuc ºi mate- a celui de film de la Cannes potenþeazã an de
riale plastice, 2,1% în cazul sectorului an profilul internaþional al comunitãþilor
imobiliar, 1,9% în cazul industriei ali- locale.
mentare, bãuturilor ºi tutunului sau Reorientarea spre turismul cultural prin
ridicarea Muzeului Guggenheim de cãtre
0,5% în cazul industriei textile;
arhitectul american Frank O. Gehry se
z Viteza lor de dezvoltare a fost, între
regãseºte ca un capitol esenþial în povestea
1999 ºi 2003, de aproape 20% în ter-
de succes economic numitã revitalizarea
menii valorii adãugate, adicã de
Þãrii Basce. Exemplele spaniole curg ºnur:
peste 12 ori mai mare decât cea a modernizarea demaratã în anul 2004 a celor
întregii economii europene; mai renumite trei muzee din Madrid ºi a
z Nu în ultimul rând, 5,8 milioane de altor douã noi muzee de interes mondial -
persoane erau angajate în anul 2004 Muzeul Picasso din Malaga ºi Muzeul de Arte
în aceste sectoare, adicã 3,1% din to- Contemporane Es Baluard din Palma de
talul forþei de muncã active în UE-25. Mallorca - au atras un volum fãrã precedent
Am evidenþiat, aºadar, doar câteva efecte al turiºtilor din toatã lumea.
directe ºi cuantificabile ale rolului culturii Oraºul german Kassel, dupã ce a fost dis-
în dezvoltarea unei economii competitive, trus în proporþie de 80% în timpul bombar-
rezultate în urma a aproape zece ani de damentelor celui de-al doilea rãzboi mondial,
eforturi de cuantificare statisticã la nivel a câºtigat în notorietate prin promovarea
european. uneia dintre cele mai renumite expoziþii de
Asupra efectelor indirecte - precum artã modernã din lume - Documenta, organi-
interdependeþele cu sectorul tehnologiei zatã o datã la cinci ani. Acesta este ºi argu-
informaþiilor ºi comunicaþiilor, cu atragerea mentul principal care-i susþine aplicaþia
investiþiilor ºi dezvoltarea turismului - s-au pentru a deveni “Capitalã Culturalã Euro-
aplecat rapoarte recente ale OECD, precum: peanã în anul 2010”.
z “Culture and local development” - elabo- Experienþa celorlalte oraºe culturale
rat în cadrul Programului LEED europene, precum Graz (Austria 2003), Lille
(2006), de cãtre profesorii Xavier (Franþa, 2004) sau Sibiu ºi Luxemburg (2007)
Greffe (Sorbona) ºi Sylvie Pflieger aduc motive suplimentare pentru conºtien-
(Universitatea Rene Descartes), în tizarea rolului economico-social al culturii
colaborare cu Antonella Noya (spe- asupra dezvoltãrii locale ºi invitã oraºele ºi
cialist al OECD); celelalte administraþii publice locale din
România sã promoveze astfel de iniþiative.
z “International measurement of the eco-
nomic and social importance of culture” –
publicat la sfârºitul anului 2006 de Ce se finanþeazã prin programul
cãtre John C. Gordon ºi Helen Beilby- comunitar “Cultura 2007-2013”?
Orrin, în cadrul Directoratului de Bugetul comunitar alocat sprijinirii acþiu-
Statisticã al OECD (Paris). nilor culturale în urmãtorii ºapte ani este de
Din peisaj nu lipsesc, desigur, rapoartele 450 milioane de euro. Pentru ca iniþiativele
anuale ale UNESCO, precum “World Report româneºti sã cadã sub incidenþa Programu-
on Cultural Diversity” sau cele din cadrul lui Uniunii Europene „Cultura 2007-2013”,
Departamentului de Statisticã culturalã ºi trebuie sã fie respectate însã câteva condiþii
Comunicare ºi al Diviziei de Politici Culturale de formã ºi conþinut specifice.
ºi Dialog Intercultural. Mai întâi, finanþarea poate fi solicitatã de
150
Economia ºi cultura

cãtre organizaþii publice sau private, cu per-


sonalitate juridicã, având obiectul de activi- Cadran 1. Terminologie utilã
tate principal în sfera culturalã ºi sediul a. Coordonator (beneficiar principal):
într-o þarã participantã la Program, industrii este cosemnatar legal al contractului
culturale, instituþii de învãþãmânt, profe- oferit de Agenþia Executivã pentru
sioniºti din domeniul culturii, artiºti, cre- Educaþie ºi Cercetare ºi are rol de coor-
atori. Ei trebuie sã facã, în general, dovada donare în concepþia ºi în implementarea
cã au capacitatea financiarã ºi operaþionalã proiectului, fiind totodatã mandatat de
pentru a realiza activitãþile propuse. cãtre coorganizatori sã-i reprezinte în
În al doilea rând, iniþiativele noastre tre- relaþia cu Agenþia;
buie sã-ºi propunã unul din urmãtoarele z trebuie sã contribuie cu cel puþin 5%
obiective concrete: din bugetul total, sumã provenitã din
1. Promovarea mobilitãþii transnaþionale fonduri proprii sau din alte surse de
a persoanelor care activeazã în sec- finanþare.
torul cultural; b. Coorganizator (cobeneficiar): are o
2. Încurajarea circulaþiei transnaþionale a implicare directã în concepþia ºi în imple-
operelor ºi a produselor artistice ºi mentarea proiectului;
culturale; z trebuie sã contribuie cu cel puþin 5%
3. Încurajarea dialogului intercultural. din bugetul total, sumã provenitã din
O atenþie sporitã va fi acordatã proiec- fonduri proprii sau din alte surse de
telor care promoveazã dialogul intercultu- finanþare.
ral, propuse a se desfãºura în 2008: Anul c. Partener asociat: participã la activi-
european al dialogului intercultural. tãþile proiectului, dar nu este de aºteptat
Se acordã prioritate cooperãrii care sã aibã o implicare majorã în concepþia ºi
implicã organizaþii care nu au primit în implementarea proiectului, nici sã con-
frecvent finanþare din partea Comunitãþii. tribuie cu fonduri proprii.
Ca regulã generalã, nu vor fi considerate
prioritare propunerile care au ca activitate În al patrulea rând, pentru atingerea obiec-
principalã realizarea de situri Internet ºi tivelor propuse, doar urmãtoarele acþiuni
întreþinerea acestora; realizarea de ziare ºi concrete sunt eligibile pentru finanþare:
reviste; organizarea de conferinþe, reuniuni z acþiuni specifice inovative ºi/sau
ºi întâlniri; realizarea de studii ºi de experimentale - care implicã partici-
rapoarte; prelungirea sau extinderea unui parea a minimum trei operatori din
proiect care a beneficiat, în ultimele 24 de cadrul statelor participante la pro-
luni care preced licitaþia de proiecte, de spri- gram ºi care îºi propun încurajarea
jin comunitar prin Programul Cultura 2000. apariþiei ºi a rãspândirii unor noi for-
Prioritate se acordã acþiunilor care vizeazã me de expresie culturalã, îmbunãtã-
creativitatea ºi inovaþia ºi care exploreazã þirea accesului la culturã - în special a
modalitãþile de cooperare pe termen lung. tinerilor, promovarea transmiterii în
În al treilea rând, pot participa operatori direct a evenimentelor culturale, prin
din cele 27 de state membre ale UE, alãturi utilizarea noilor tehnologii ale soci-
de 3 state din Spaþiul Economic European etãþii informaþionale etc.;
(Islanda, Norvegia ºi Liechtenstein), dar ºi z acþiuni integrate prin acorduri de
din þãrile candidate (Croaþia, Fosta Re- cooperare culturalã multianualã -
publicã Iugoslavã Macedonia, Turcia) ºi din acordurile trebuie sã se încheie între
statele din Balcanii Occidentali (Albania, operatorii culturali din cel puþin 6
Bosnia-Herþegovina, Muntenegru, Serbia þãri participante la program, în sco-
inclusiv Kosovo - sub rezerva concluziilor pul creãrii într-un interval de 3 ani a
Memorandumului de înþelegere relevant, care unor acþiuni structurate care ajutã la
stabileºte modalitãþile de participare pentru atingerea obiectivului de interes cul-
fiecare stat). tural stabilit în avans; acordurile de
151
Andreea Vass

Cadran 2. Modul în care Comisia erare dintre parteneri, al metodolo-


Europeanã a definit criteriile giei, al claritãþii bugetului, al manage-
de alocare a fondurilor mentului de proiect propus ºi al origi-
nalitãþii abordãrii;
Valoare adãugatã europeanã z Nivelul de implicare al fiecãruia dintre
Se recomandã ca proiectele sã conþinã coorganizatori în concepþia, imple-
acele obiective, metodologii ºi tipuri de mentarea ºi finanþarea proiectului;
cooperare care sã depãºeascã nivelul de z Relevanþa acþiunilor propuse faþã de
interes local, regional sau naþional ºi care obiectivul general al programului ºi
urmãresc dezvoltarea sinergiilor la nivel cele specifice menþionate în licitaþiile
european. Valoarea europeanã poate fi de proiecte, în special dialogul inter-
susþinutã, pornind de la: cultural;
z Principiul cooperãrii - bazate pe un z Expertiza ºi experienþa persoanelor
schimb reciproc de experienþã ºi pe implicate în managementul ºi imple-
atingerea unui rezultat final care este mentarea proiectului;
diferit din punct de vedere calitativ de z Relevanþa acþiunilor propuse faþã de
suma diverselor acþiuni întreprinse la publicul-þintã/beneficiari, impactul
nivel naþional, producând astfel o ve- asupra publicului larg, precum ºi di-
ritabilã interacþiune multilateralã care mensiunea socialã a acestor acþiuni;
sã favorizeze realizarea obiectivelor z Relaþia dintre acþiunile propuse, bu-
comune; getul ºi echipa de implementare a
z Valoarea culturalã a proiectului din
proiectului;
perspectivã europeanã - modul în z Relevanþa estimãrii bugetare ºi clari-
care efectele acþiunii sunt mai pro-
tatea relaþiei dintre sumele prevãzute
funde ºi obiectivele sunt îndeplinite
pentru activitãþi ºi natura acestora.
mai bine la nivel european decât la
nivel naþional;
Diseminarea ºi promovarea activitãþilor
z Potenþialul acþiunilor propuse de a se
Urmãtorii factori devin relevanþi în aceastã
dezvolta într-o cooperare continuã ºi
etapã:
durabilã, în activitãþi complementare
z Metodologia pentru îmbunãtãþirea
ºi în beneficii permanente la nivel
european - sã constituie o contribuþie vizibilitãþii acþiunilor propuse, planul
pe termen lung la dezvoltarea coo- detaliat de comunicare/diseminare/
perãrii între culturile din Europa. promovare, folosirea diferitelor me-
z Nivelul de cooperare dintre state ºi canisme de promovare (site Internet,
caracterul multilateral al proiectului - presã, broºuri, radio etc.);
numãrul, implicarea ºi aria geogra- z Bugetul prevãzut pentru realizarea
ficã a þãrilor participante. planului de comunicare/diseminare/
promovare;
Calitate z Numãrul de persoane care vor bene-
Proiectele trebuie sã demonstreze efectiv ficia de rezultatele acþiunilor propuse,
cã propunerea respectã criteriile ºi obiec- în mod direct sau indirect;
tivele programului ºi cã poate fi finalizatã z Numãrul de state europene care vor
cu succes. Factorii relevanþi pentru evalu- gãzdui acþiunile propuse ºi cine va
area calitãþii proiectului sunt: beneficia de aceste acþiuni;
z Nivelul calitãþii artistice ºi culturale a z Aspectele pedagogice / educative ale
acþiunii; proiectului.
z Calitatea solicitãrii care poate asigu-
ra succesul proiectului evaluat din Sursa: Punctul naþional de contact cultural
punct de vedere al nivelului de coop- al României, www.cultura2000.ro
152
Economia ºi cultura

cooperare se referã fie la consolidarea În final


domeniului cultural, fie la integrarea
diferitelor sectoare culturale; Oamenii de culturã trebuie sã înþeleagã
z Evenimente culturale speciale cu cã ghidurile de aplicaþie trebuie urmãrite
dimensiune europeanã ºi/sau inter- ad-literam, ºi nu stilistic. Ei trebuie sã facã
naþionalã, care trebuie sã fie de sub- diferenþa clarã între cultura per se ºi mana-
stanþã din punct de vedere al scopului gementul culturii, care în cazul accesãrii
ºi trebuie sã contribuie la creºterea fondurilor comunitare se rezumã la obiec-
sentimentului de apartenenþã la tive ºi acþiuni foarte concrete, prefect
aceeaºi comunitate (cum este ca- mulate pe obiectivele europene, la paºii de
zul iniþiativei Capitala Europeanã a urmat pentru atingerea lor, la dãri de
Culturii). seamã, la tabele bugetare ºi la deconturi, în
În sfârºit, trei sunt criterile standard de definitiv la un exerciþiu de cooperare inter-
evaluare a cererilor de finanþare, folosite de naþionalã traductibil în finalitate ºi efi-
cãtre juriile formate din experþi indepen- cienþã. Toate acestea într-un cadru al pro-
denþi, ºi anume dovada capacitãþii de dez- gramului comunitar „Cultura 2007-2013”
voltare ºi implementare a unui proiect de în care finanþarea nu respectã criteriile
calitate, care sã ofere valoare europeanã ºi alocãrilor naþionale, ci pe cele ale exce-
care sã se adreseze obiectivelor programu- lenþei aplicaþiilor ºi a concurenþei directe
lui prin diseminarea ºi promovarea acti- cu celelalte consorþii ale operatorilor cul-
vitãþilor iniþiate. turali europeni.
153
154
Artã ºi
spectacole

Dana DUMA
De la Cannes
la Cluj
La numai câteva zile þios pe teritoriul acesteia. bunã dreptate. In el se inter-
dupã încheierea festivalului În cea din urmã categorie secteazã poveºtile a doi oa-
de la Cannes cu triumful aº include Naturã moartã, fil- meni care încearcã sã se
cinematografului românesc, mul chinezului Ji Zhang-Ke, despartã de trecut confrun-
Festivalul Transilvania de la care a câºtigat anul trecut tându-se, dupã ani, cu soþul
Cluj, TIFF, a început, în mod Leul de aur la Veneþia, pe ºi respectiv soþia, personaje
firesc, prin celebrarea acasã
a acestui mare succes. Fil-
mul care a câºtigat invidia-
tul Palme d`Or, 4 luni, 3 sãp-
tãmâni ºi 2 zile de Cristian
Mungiu a fost prezentat în
gala de deschidere la Cluj ºi
proiectat din nou, de douã
ori, în Zilele filmului româ-
nesc, fãrã a epuiza interesul
publicului care a re-învãþat
sã stea ore întregi la coadã
pentru o producþie autoh-
tonã. Dacã premiantul edi-
þiei cu numãrul 60 a Cannes-
ului a dat strãlucire ediþiei
cu numãrul 6 a TIFF-ului,
trebuie sã remarcãm cã festi-
valului din inima Transilva-
niei nu i-au lipsit momen-
tele captivante, incluse atât
în competiþie, cât ºi în pro-
gramele adiacente.
S-a investit multã imagi-
naþie în proiectarea secþiu-
nilor paralele care încearcã
sã jaloneze tendinþele înnoi-
toare ale cinematografului
de azi. În Supernova, Fãrã
limite sau Umbre s-au putut
vedea pelicule provocatoare
ºi incitante, ireverente ºi in-
solente, unele forþând nou-
tatea, altele ajungând gra-
155
Dana Duma

nouã abordare a dramelor


personale generate de dic-
taturã, în grupajul Pas în doi
admirabilul love story mini-
malist În pat, semnat de chi-
lianul Matias Bizé, iar în
competiþie, douã dintre cele
mai premiate titluri, Sfânta
familie(Chile), deþinãtorul
Trofeului „Transilvania” ºi
Antena (Argentina), premiat
pentru imaginea lui Cristian
Cottet. Semnat de Sebastian
Campos, primul este o
dramã de familie cu inserþii
de comedie neagrã, foarte
radicalã în demascarea com-
promisurilor ºi ipocriziei
tuturor eroilor, în timp ce al
doilea, regizat de Esteban
Sapir este o încântãtoare
parabolã despre pierderea
identitãþii sub dictaturã ce
recupereazã admirabil rafi-
pierdute în misterioasa zonã de public al ediþiei a devenit namentul vizual al filmelor
a celor Trei Defileuri. Sus- Irina Palm, co-producþia bri- expresioniste dar ºi graþia
pansul cãutãrii, atmosfera tanico-belgianã semnatã de benzilor desenate. Restul
densã a locului unde civili- Sam Garbarski,care trans- locurilor din palmaresul ofi-
zaþia arhaicã este supusã formã o istorie aparent cial a fost ocupat de Ragnar
impactului modernitãþii dar „scandaloasã” (despre de- Bragason, premiat pentru
ºi ciudatele inserþii fantas- cizia unei femei de 50 de ani regia dramei islandeze
tice dau ansamblului un de a lucra într-un sex shop, Copii, de Luca Lionello, pre-
relief aparte ºi o savoare pentru a putea plãti ope- miat pentru interpretarea
originalã, strãinã de exo- raþia nepotului) într-o po- din Fotomodelul, semnat de
tismul ieftin. Iar la capitolul veste profund umanã. În italianul Carmine Amoroso,
„delicii asiatice” trebuie in- secþiunea Supernova am fã- povestea ataºantã a priete-
clus ºi noul film al sud co- cut cunoºtinþã ºi cu univer- niei dintre doi emigranþi ºi
reeanului Kim Ki-duk, Time, sul unui foarte promiþãtor de spaniolul Daniel Sanchez
în care tânãrul cineast îºi cineast rus, Ivan Vyripaev, Arévalo, deþinãtorul unei
confirmã harul exprimãrii al cãrui Euforia, o dramã Menþiuni speciale pentru
eliptice ºi rafinat vizuale. sentimentalã plasatã pe fun- comedia romanticã Albastru
Unul dintre cele mai aºtep- dalul unei naturi exube- închis, aproape negru ºi al
tate titluri ale ediþii, Inland rante ºi participante, care Premiului publicului, fiind
Empire a adus satisfacþii combinã în proporþii sa- cel mai vizionat ºi agreat
admiratorilor lui David vante lirismul ºi violenþa. film strãin prezentat la TIFF.
Lynch, cineastul american Un loc privilegiat l-a ocu- Dar filmul cel mai acla-
acuzat deseori de incoerenþã pat, la TIFF 2007, noul cine- mat ºi cu cei mai mulþi spec-
care nareazã, de aceastã ma latino-american. În secþi- tatori a fost 4 luni, 3 sãptã-
datã, o pasionantã poveste unea Supernova s-a vãzut mâni ºi trei zile care, deºi n-a
despre relaþia dintre cinema argentinianul Buenos Aires putut participa în concurs
ºi ficþiune. Un mare succes 1977 de Adrián Caetano, o (pentru cã aºa prevede regu-
156
De la Cannes la Cluj

lamentul de la Cannes pen-


tru câºtigãtorii trofeului Pal-
me d`Or) a primit Premiul
special TIFF, Premiul Zilelor
Filmului Românesc ºi Pre-
miul pentru o tânãrã spe-
ranþã dobândit de Anamaria
Marinca pentru admirabila
ei interpretare. Pelicula lui
Cristian Mungiu a fost, de
fapt, marea descoperire a
ediþiei. Forþa sa emoþionalã
o egaleazã pe aceea a Morþii
domnului Lãzãrescu de Cristi
Puiu, câºtigãtoarea de acum
doi ani a Premiului secþiunii
Un certain regard de la Ca-
nnes care a netezit drumul
celorlalþi cineaºti români
înspre selecþia celui mai
prestigios festival din lume.
Anul trecut pentru Corneliu
Porumboiu, al cãrui A fost
sau n-a fost a câºtigat Pre-
miul Camera d Or, iar anul României printre punctele pentru cauza cinematogra-
acesta pentru Mungiu ºi de mare interes pe harta fului naþional mi se pare o
pentru regretatul Cristian cinematograficã a lumii. Îmi prioritate. Iar reverenþa în
Nemescu, al cãrui California va face plãcere sã revin la 4 faþa înaintaºilor mi se pare
dreamin a cucerit din nou luni, 3 sãptãmâni ºi 2 zile la un gest oricând demn de
Premiul secþiunii Un certain ora premierei ºi, desigur, la laudã.
regard. Minimalismul din 4 strãlucirea actualã a tânãru- Un asemenea gest este ºi
luni, 3 sãptãmâni ºi 2 zile este lui cinema românesc, mo- acordarea Premiului pentru
compensat de o excepþion- ment paradoxal de înflorire întreaga carierã Irinei Pe-
alã rigoare ºi de o rarã com- într-un context ostil, în care trescu, a cãrei distincþie a
plexitate psihologicã. Graþie sãlile de cinema sunt specie înnobilat multe filme ro-
inteligentei dozãri a naraþiu- pe cale de dispariþie în Ro- mâneºti, dar ºi acordarea
nii ºi a detaliilor, filmul este mânia. Ar merita mai multã unui premiu similar Ioanei
mult mai mult decât poves- atenþie ºi noua peliculã a lui Bulcã actriþa de mare forþã
tea unui avort ilegal în vre- Nae Caranfil, Restul e tãcere, descoperitã de Victor Iliu în
mea lui Ceauºescu. Criticii prezentatã în avanpremierã Moara cu noroc, al cãrei tro-
americani au vãzut în el un mondialã la Cluj, o comedie feu a fost înmânat la Sibiu,
thriller social, în timp ce alþi nostalgicã inspiratã din rea- unde TIFF-ul ºi-a extins
comentatori au apreciat po- lizarea primului lung-me- pentru prima datã mani-
vestea unei prietenii con- traj românesc, Independenþa festãrile.
fruntate cu un mare pericol. României, pe care unii colegi Sã sperãm cã ediþia
De la imagine la interpre- de breaslã s-au grãbit s-o urmãtoare va gãsi cele douã
tare, de la cronica vieþii ce- catalogheze „minorã”. Sã oraºe înzestrate cu mai
nuºii de provincie la portre- sperãm cã nu entuziasta multe sãli de cinema, pe
tul unei vârste, totul este primire din partea publicu- ecranul cãrora sã vedem alte
impecabil în acest film care lui a declanºat pripita apre- surprinzãtoare pelicule ale
are un rol decisiv în plasarea ciere, cãci recucerirea lui tinerilor cineaºti români.
157
Cãlin
CÃLIMAN
Inaugurarea
unei tradiþii:
Premiile Gopo
Într-o ambianþã insolitã – premii numele unui mare
un fost castel din comuna cineast român, Gopo, cel
Bragadiru adaptat condiþi- care obþinea cu jumãtate de
ilor unei case de culturã –, secol în urmã, un „Palme
dar cu covor roºu ºi cu d’Or”, pentru filmul Scurtã
transmisie (parþialã) în di- istorie, la Cannes, statueta
rect la televiziune, în pre- oferitã premianþilor fiind profesiile, teoreticieni ºi
zenþa unui numãr, totuºi, inspiratã de celebrul omuleþ istorici ai filmului, actori ºi
redus de reprezentanþi ai imaginat de ilustrul regizor. tehnicieni etc.), printre care
cinematografiei române, s-a Astfel stând lucrurile, aºtep- am avut onoarea ºi bucuria
desfãºurat festivitatea acor- tam ca manifestarea sã de- sã mã aflu. Se poate consi-
dãrii primelor Premii Gopo, buteze cu un portret al regi- dera cã filmul regizorului
menite sã recompenseze zorului Ion Popescu Gopo, Corneliu Porumboiu A fost
cele mai valoroase creaþii despre care tinerele gene- sau n-a fost? s-a impus drept
cinematografice ale anului raþii de cinefili ºi chiar de „câºtigãtorul” primei ediþii
2006. Iniþiativa acordãrii cineaºti ºtiu prea puþin. Nu a Premiilor Gopo, repur-
acestor premii aparþine Aso- s-a întâmplat aºa, dar – tând, deopotrivã, premiul
ciaþiei Naþionale pentru cãtre sfârºitul reuniunii – pentru cel mai bun film de
Promovarea Filmului Ro- tânãra actriþã Medeea Ma- lung metraj (la concurenþã
mânesc ºi, ca orice propune- rinescu (care obþinea, de cu alte patru lung-metraje
re inspiratã, de bun augur, copilã, un rol titular în fil- nominalizate), premiul pen-
este binevenitã. Întâi, pen- mul lui Gopo din 1981, tru cea mai bunã regie, pre-
tru cã 2006 a fost un an fast Maria Mirabela) a reparat miul pentru cel mai bun sce-
pentru cinematografia na- omisiunea, rostind câteva nariu (tot Corneliu Porum-
þionalã, cu reale reuºite atât cuvinte emoþionante despre boiu), premiul pentru cel
în creaþia de lung metraje, genialul artist care i-a mai bun actor în rol princi-
cât ºi în producþia de scurt hotãrât destinul cu un sfert pal (Ion Sapdaru), aºadar,
metraje, apreciate ºi în þarã, de veac în urmã. patru din cele mai impor-
ºi în strãinãtate. În al doilea Fiecare categorie de pre- tante trofee ale ediþiei inau-
rând, iniþiativa se anunþã ca mii a avut la „bazã” un gurale. Multipremiat ºi la
o manifestare menitã sã numãr de câteva (trei-patru- alte competiþii naþionale ºi
intre în tradiþie, urmând ca cinci) nominalizãri, propuse internaþionale, filmul A fost
an de an sã fie premiate cu de o „comisie” stabilitã de sau n-a fost?, care a obþinut ºi
aceste distincþii creaþiile organizatori. Premiile pro- Marele Premiu al Uniunii
importante ale filmului priu-zise s-au stabilit în Cineaºtilor ºi despre care s-a
românesc. În al treilea rând urma votului unui numãr scris, pe larg, ºi în revista
– ºi nu în ultimul – organi- de circa 300 de oameni de „Caiete critice”, a avut
zatorii meritã felicitãri pen- film activi, stabiliþi de orga- „câºtig de cauzã”, aºadar, ºi
tru cã au conferit acestor nizatori (cineaºti de toate în palmaresul Premiilor
158
Inaugurarea unei tradiþii: Premiile Gopo

Gopo, chiar dacã ºi celelalte actor în rol secundar. Premii doamnei Beneº), acest film
douã lung metraje con- binemeritate a primit ºi fil- repurtând ºi aºa-numitul
sacrate evenimentelor din mul Ryna de Ruxandra Premiu al publicului (pen-
decembrie ‘89, nominalizate Zenide – o valoroasã copro- tru filmul românesc cu cel
ºi ele (Cum mi-am petrecut ducþie româno-elveþianã mai mare succes la box-
sfârºitul lumii de Cãtãlin care, dacã nu ajungea cu office în anul 2006).
Mitulescu ºi Hârtia va fi întârziere pe ecranele noas- N-au fost uitate, din pal-
albastrã de Radu Muntean), tre, ar fi dat, ea, semnalul maresul Premiilor Gopo,
au apãrut, de mai multe ori, unui „nou val” în filmul ro- nici filmele documentare ºi
în palmares. În dreptul fil- mânesc: protagonista aces- nici ficþiunile de scurt-me-
mului Cum mi-am petrecut tui film, Dorotheea Petre a traj. Dintre cele patru docu-
sfârºitul lumii s-au strâns binemeritat premiul pentru mentare nominalizate a fost
premiul pentru cel mai bun cea mai bunã actriþã în rol ales pentru premiu filmul
montaj (Cristina Ionescu), principal, iar directorul de Hobiþa, coloana ºi tractorul de
premiul pentru cea mai imagine al filmului, Marius Cornel Mihalache, o pro-
bunã muzicã originalã Panduru, a binemeritat, de ducþie TVR, un film bazat
(Alexander Bãlãnescu), pre- asemenea, premiul pentru pe un subiect incitant, per-
miul pentru cea mai bunã cea mai bunã imagine. Din sonajul principal al docu-
scenografie (Daniel Rãduþã) palmaresul „juriului” n-a mentarului fiind un cetã-
ºi premiul pentru cele mai lipsit nici lung metrajul lui þean care primise, în anul
bune costume (Monica Tudor Giurgiu Legãturi bol- 1953, misiunea sã demoleze,
Rãduþã), iar din filmul nãvicioase, prezent cu pre- cu un tractor, coloana infi-
Hârtia va fi albastrã a fost dis- miul pentru cea mai bunã nitã a lui Brâncuºi („coloana
tins Andi Vasluianu, cu pre- actriþã în rol secundar (Cã- lui Tãtãrãscu”, cum îi ziceau
miul pentru cel mai bun tãlina Murgea, în rolul pe atunci localnicii) ºi s-o

159
Cãlin Cãliman

acordate tinerilor actori Mã-


dãlina Ghiþescu din Mari-
lena de la P7 ºi Tudor Aaron
Istodor din Examen. Dupã
cum reiese ºi din numãrul
mare de distincþii acordate
la prima ediþie a Premiilor
Gopo, anul cinematografic
2006 – o spunem încã o datã
– a fost bogat în reuºite pen-
tru filmul românesc, dar sã
menþionãm ºi faptul cã
printre premii a figurat ºi
unul destinat celui mai bun
film european distribuit pe
ecranele româneºti în 2006;
acesta a fost considerat
Volver de Pedro Almodovar.
Un moment special în
festivitatea primei ediþii a
Premiilor Gopo a fost rezer-
vat regizorului Lucian
Pintilie, cãruia i s-a decernat
premiul pentru întreaga
operã. Au fost aduse în dis-
transporte la „fier vechi”. tul ºi viitorul genului. Din cuþie principalele creaþii ale
Misiune, din fericire, neîn- pãcate, tocmai în cazul pre- exemplarei sale filmografii
deplinitã, dupã cum reiese miilor care poartã numele – titluri precum Duminicã la
din povestea coloratã ºi celui mai reprezentativ ora 6, Reconstituirea, Salonul
amãnunþitã a interlocutoru- cineast de animaþie, Ion nr. 6, De ce trag clopotele,
lui ºãgalnic. Premiul pentru Popescu Gopo, nu s-a putut Miticã?, Balanþa, O varã de
film documentar, ca ºi cele- nominaliza ºi premia niciun neuitat, Prea târziu, Terminus
lalte filme nominalizate film de animaþie la aceastã Paradis, Niki Ardelean, colonel
sunt argumente cã filmul primã ediþie a distincþiilor. în rezervã – volumul sãu me-
documentar continuã sã Sã sperãm cã, pânã la ediþia morialistic „Bric à brac”, re-
existe, merge mai departe, viitoare, aceastã situaþie gizorul Tudor Giurgiu (unul
chiar dacã studioul specia- neplãcutã se va remedia. dintre organizatorii premi-
lizat „Sahia Film” se aflã Cel mai bun film de scurt- ilor) a rememorat perioada
într-o lungã „pauzã de pro- metraj a fost considerat în care a fãcut asistenþã de
ducþie”, câteva dintre tele- Lampa cu cãciulã de Radu regie la filmul Prea târziu,
viziuni (printre care ºi câte- Jude, celelalte filme nomi- l-am ascultat cu bucurie
va din provincie) ºi alte case nalizate fiind Examen de vorbind ºi pe regizorul pre-
de producþie (printre care Paul Negoescu, Marilena de miat (spiritual ºi cu nãduf),
Editura Video, Fundaþia de la P7 de Cristian Nemescu ºi a fost, neîndoios, un punct
Arte Vizuale, Studioul Mi- Vineri în jur de 11 de Iulia culminant al Galei, consa-
nisterului Apãrãrii Naþio- Ruginã. Douã dintre aceste crat unuia dintre cei mai
nale) sau colective stu- filme au fost cuprinse ºi ele importanþi cineaºti români
denþeºti asigurã – uneori cu în palmares, cu distincþii contemporani (ºi din toate
rezultate meritorii – prezen- pentru „tânãrã speranþã”, timpurile).
160