Sunteți pe pagina 1din 82

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6
CUPRINS

7/2010

FRAGMENTE CRITICE
Eugen SIMION: Slavici ºi strategia moderaþiei (I) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

COLOCVIUL "G.CÃLINESCU FAÞÃ CU NOUA CRITICÃ LITERARÃ"


Ediþia a IV-a: Literatura românã, dupã 20 de ani. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
ªerban AXINTE: Un realism de facturã clasicã.
Opiniile lui G. Cãlinescu despre roman . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
Antonio PATRAª: Provocãrile istoriei literar. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
Alex GOLDIª: „Modalitãþile" literaturii faþã cu realismul socialist.
Un rãzboi de tranºee . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
Loredana OPÃRIUC: G. Cãlinescu ºi nostalgia dreptei mãsuri . . . . . . . . . . . . 26
Adrian JICU: Tânãra criticã, între vechile ºi noile media . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
Xenia KARO-NEGREA: Poetica ºi politica morþii sau despre
Angela Gothica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
Claudiu TURCUª: Ce s-a întâmplat (în ultimii zece ani)
cu critica tânãrã. Note pe marginea unor cãrþi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41

CONVORBIRI
Marinicã Preda - fiul lui Sae ºi fratele lui Sorin; prin urmare,
nepotul scriitorului Marin Preda: "Scriu la o carte despre mitul iubirii,
o iubirea în care voi, tânara generaþie, nu mai credeþi". . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49

NEGRU PE ALB
Nicolae ILIESCU: Despre viaþa ca o ocnã de sãrbãtoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56

COMENTARII
Caius Traian DRAGOMIR: Despre dictaturã, popor ºi stat.
Consideraþii ireverenþioase . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61

1
CARNET PARIZIAN
Virgil TÃNASE: „Cum ai mânca clãtite".....................................................................................66

on-line
Dan CRISTEA: Cyberspaþiul.........................................................................................................68

ARTÃ ªI SPECTACOLE
Dana DUMA: Filmele crizei..........................................................................................................72
Cãlin CÃLIMAN: Remember Victor Iliu ....................................................................................75

Acest numãr a apãrut cu sprijinul


Primãriei Sector 2 - Bucureºti,
primar Neculai Onþanu

2
Fragmente
critice

Eugen SIMION
Slavici ºi strategia
moderaþiei (I)
Abstract
The author refers to the 7th and 8th volumes from the series I. Slavici "Opere" (Works), edited by
Dimitrie Vatamaniuc and edited by the Romanian Academy and the National Foundation for
Science and Art. The books gather articles published by Slavici in several publications, such as:
"Timpul" (The Time), "Tribuna"(The Tribune), "Corespondenta romana"(Romanian Correspon-
dence), "Minerva" (Minerva), "Ziua" (The Day), "Gazeta Bucurerestilor" (Bucharest's
Newspaper). We spot the writer's pro-Austrian sympathy and signalize his polemics with intel-
lectuals from Bucharest and Transylvania.
Keywords: I. Slavici, Dimitrie Vatamaniuc, "Tribuna" ("The Tribune"), pro-Austrian sympathy,
polemics

Sunt cunoscute articolele culturale, isto- în arhive ºi se va încheia cu corespondenþa


rice, etnografice ale lui Ioan Slavici ºi, prozatorului... în total, care va sã zicã, 13
aproape deloc (exceptând pe specialiºti!), volume masive, cu scrieri inegale ca va-
articolele sale politice. Pe cele dintâi le-am loare, dar toate exprimând credinþele aces-
publicat ºi noi în seria „Opere fundamen- tui încãpãþânat ardelean care, va spune într-
tale” (volumele VII ºi VIII), dupã ce am un rând chiar el, refuzã sã fie „copil de cor”,
strâns în ºase volume masive opera lui lite- adicã sã-ºi adapteze ideile în funcþie de
rarã propriu-zisã: nuvelele, romanele, po- opina majoritãþii. Obstinat, el vrea sã gân-
vestirile, teatrul ºi memorialistica. Regreta- deascã ºi sã judece cu capul lui. Ceea ce
tul Constantin Mohanu s-a îngrijit cu face, greºind deseori. Caz atipic de statorni-
devotament ºi pricepere de toate ºi avea în cie în lumea publicisticii româneºti unde
gând sã tipãreascã într-o ediþie criticã inte- actorii îºi schimbã deseori opiniile de la un
gralã toate scrierile — mari ºi mici — ale sezon la altul. În epoca lui ºi chiar ºi mai
acestui ardelean pe care critica esteticã târziu, inflexibilul, seriosul Slavici nu poate
româneascã l-a primit cu mari rezerve. Pânã fi comparat, din acest punct de vedere,
la G. Cãlinescu, criticii literari - cu mici ex- decât cu Eminescu, greu de scos, cum se
cepþii (excepþiile vin de regulã de la scriitori ºtie, din fantasmele ºi convingerile sale.
- Eminescu, de pildã), - nu sunt convinºi cã Asemãnãrile se opresc aici pentru cã în
„greoiul Slavici” - cum îl numeau junimiºtii timp ce Eminescu este în jurnalisticã un
- este un mare prozator. Scrierile lui politice vizionar romantic cu o filosofie de existenþã
(numeroase, obsedate de câteva fantasme) ºi cu o concepþie istoricã bazatã pe câteva
sunt adunate acum pentru prima oarã într- principii ºi, prin capacitatea lui de expresie,
un volum alcãtuit de prof. Dimitrie Vatama- un excepþional prozator de idei, Slavici este
niuc care, dupã dispariþia lui Constantin un spirit mai pragmatic, fãrã mare imagi-
Mohanu, a preluat sarcina acestei ediþii inte- naþie. El are o unicã idee în ceea ce priveºte
grale. Aceasta va avea încã patru tomuri. statutul românilor din Transilvania ºi, în
Ele vor cuprinde, în continuare, publicistica cadrul ei, îºi desfãºoarã în sute, mii de arti-
politicã rãspânditã în presa timpului, cole toate argumentele, cu o impresionantã
dosarul Memorandului, însemnãrile rãmase tenacitate ºi meticulozitate. Mediul politic ºi
3
Eugen Simion

Publicistica lui merge în aceastã direcþie


ºi, exceptând federalismul sãu - susþinut,
dealtfel, ºi de alþi intelectuali ardeleni
(Aurel C. Popovici este numele cel mai re-
putat) - ea oferã, judecatã în sine, probe de
curaj moral, de talent jurnalistic ºi de
cunoºtinþe solide în domeniul economic ºi
juridic. Ioan Slavici este, din acest punct de
vedere, un spirit ardelean exemplar: aplicat,
tenace, ordonat în judecãþi, procedural, spi-
rit polemic neîmblânzit când îi este atinsã
moralitatea ºi simte cã ideile sale sunt misti-
ficate sau minimalizate. Intervine ori de câte
ori este nevoie fãrã sã se teamã cã se repetã
ºi cã ideile lui ar putea obosi vreodatã. Este
în genere suspicios când e vorba de „bizan-
tinii” de la Bucureºti, deºi a trãit cea mai
mare parte a vieþii sale printre ei, a fost pri-
eten cu Eminescu ºi I.L. Caragiale ºi s-a
bucurat de sprijinul (material ºi intelectual)
al lui Maiorescu... Slavici continuã, cu toate
acestea, sã creadã cã românii de dincolo
(adicã din Transilvania) „n-au ce sã înveþe
de la fraþii lor de aici” (din Regat) ºi, deºi nu
pronunþã numele lui Miticã, este deplin
convins cã lumea agitatã a lui Miticã este
neserioasã, coruptã de „bizantinism” ºi, de
aceea, nu trebuie sã te uneºti cu ea. O suspi-
ciune ºi o prejudecatã care mai dãinuie ºi azi
intelectual românesc din Regat ºi din
în lumea intelectualã de dincolo de munþi,
Transilvania nu-i este favorabil, nici lumea
nemulþumitã cã „treburile” se aranjeazã la
politicã maghiarã nu-i acceptã ideile, deºi
Bucureºti ºi cã, în genere, se aranjeazã rãu...
gazetarul apãrã Coroana Ungarã. Poziþie,
Cu aceste gânduri întemeiazã, în 1884,
încã o datã, incomodã, greu de acceptat de o Ioan Slavici Tribuna din Sibiu, promiþând
tabãrã sau alta. Slavici ºi-o apãrã, cum se va încã din primul numãr sã nu ducã o „luptã
vedea, cu cerbicie în Timpul, Tribuna, Cores- ofensivã”, ci sã cultive „apãrarea, lucrarea
pondenþa românã, Minerva, Ziua, Gazeta Bucu- paºnicã ºi roditoare”. Are un program ºi
reºtilor ºi în alte publicaþii la care a colabo- programul se bazeazã tocmai pe aceastã
rat, de o parte ºi de alta a munþilor, înfruntã acþiune legalã, chibzuitã, deloc ofensatoare
cinci procese de presã ºi pentru convingerile fatã de instituþiile „Coroanei Sfântului
sale stã în douã rânduri la închisoare. O ªtefan” (statul austro-maghiar) ºi, înaintea
datã la Vac (1888-1889), închis de unguri, ºi tuturor, faþã de împãrat... întâiul punct din
a doua oarã la Bucureºti, în 1919, trimis de program prevede recunoaºterea faptului cã
compatrioþii sãi care s-au simþit trãdaþi de „patria noastrã” (adicã imperiul din care
autorul Marei, ostil ideii ca românii din face parte ºi Transilvania) este „un stat
Transilvania sã intre într-un stat unitar poliglot” ºi cã, în interiorul lui, „popoarele
român... Tot el scrisese însã în mai multe împreunate” nu trebuie sã se lupte între ele,
rânduri, cã „pentru toþi românii, soarele de dimpotrivã, trebuie sã colaboreze pentru a
la Bucureºti rãsare” ºi va milita pentru soli- nu slãbi „conºtiinþa de unitate politicã”.
daritatea naþionalã. O solidaritate ºi o unire Numai aºa, scrie Slavici - exponentul unui
culturalã, nu politicã, statalã... popor, totuºi, majoritar, lipsit (recunoaºte
4
Slavici ºi tehnica moderaþiei (I)

chiar el) de drepturile acordate altor naþiuni


(cea maghiarã, în primul rând), numai aºa
„patria” va face faþã pericolelor ce-o pân-
desc de afarã. Condiþia ar fi ca un popor sã
nu aibã mai multe drepturi legale decât
celelalte ºi nici o lege nouã sã nu jigneascã
(termenul revine în multe articole din
aceastã perioadã) ºi sã împiedice dezvol-
tarea fireascã a unui popor... Pe scurt: pro-
gramul Tribunei promite sã înduplece prin
rezistenþã pasivã puterea politicã din statul
poliglot a respecta drepturile românilor: „ne
supunem legilor, dar nu ne angajãm în viaþa
publicã decât în ceea ce priveºte interesele
zilnice ºi locale ºi uniþi cu concluziile luate
de unanimitatea reprezentanþilor trimiºi de
alegãtorii români la conferinþa de la Sibiu,
vom stãrui ca toþi românii [...] sã fie solidari,
sã nu dea de la dânºii decât ceea ce li se
poate lua ºi sã aºtepte în liniºte o situaþie în
care ne vom putea impune prin o activitate
susþinutã cu energie ... “ Slavici vrea, în con-
cluzie, autonomie pentru Transilvania, ni-
mic mai mult, dar nici mai puþin decât atât,
ºi pentru a o obþine promite, s-a observat, o
desãvârºitã loialitate faþã de „capul” impe-
riului ºi ordinea existentã. Revine în mai
toate articolele asupra ideii, recomandând
mereu „moderaþie” ºi silinþa românilor de
majoritatea ca regulator în chestiunile de
„a nu jigni pe nimeni în dezvoltarea sa
interes naþional, ba se garanteazã pânã la un
fireascã”. Programul Tribunei preconizeazã,
punct oarecare ºi drepturile minoritãþii” -
dar, o confruntare politicoasã, un rãzboi
scrie el, în spiritul democraþiei moderne de
paºnic (ceea ce este un paradox), o ciocnire
afectuoasã de idei care sã convingã pe data aceasta.
colegii saºi ºi maghiari cã românii sunt Gândind în acest fel, Slavici scrie multe
„oºteni mândri de firea lor deschisã ºi lucruri adevãrate, neacceptând situaþia ca
îndrãzneaþã”... românul sã fie socotit „o parte netremnicã”
Epoca în care Slavici susþine cu îndãrãt- a imperiului, dar revolta ºi curajul lui pu-
nicie tactica aºteptãrii rodnice ºi respectul blicistic se încheie, invariabil, cu îndemnul
faþã de legile imperiului are însã o cu totul la pacienþã ºi respectul legalitãþii imperiale.
altã mentalitate. Naþiunile captive vor sã fie Se ceartã, altfel zis, cu zbirii imperiului,
libere ºi sã-ºi formeze state unitare. Mai asupritorii minoritãþilor, cu administratorii
modest, Slavici viseazã - s-a vãzut ºi se vede maghiari abuzivi, dar nu se atinge niciun
în continuare - „confederaþie de popoare, de moment de autoritatea de la Viena, chezã-
neamuri, de naþiuni în înþelesul etnografic, ºia, dupã el, a statorniciei statului poliglot...
iar nu politic al termenului”. Nu suportã de Nu-i plac nici „pribegii uºuratici” de felul
aceea „priveliºtea luptei de rasã” ºi pre- lui Goga ºi V. Lucaciu care s-au lãsat amãgiþi
conizeazã ca, acolo unde se aflã în majori- de ideea, susþinutã de Bucureºti, despre
tate, fiecare naþionalitate sã poatã folosi unirea românilor de pretutindeni într-un
limba proprie în administraþie, jurisdicþie, singur stat. Slavici vine, la acest punct, cu
instrucþiune ºi bisericã. „E dar admisã argumentul primejdiei ruseºti (argumentul
5
Eugen Simion

vechi al junimiºtilor). „Teroarea moscovitã”, analizeazã psihologia poporului român.


scrie el, nu se poate combate decât prin Lipsa de statornicie (spiritul tranzacþional)
alianþa cu Austria. Aceasta înseamnã: confe- ºi neseriozitatea (bizantinismul) ar eroda
deraþiune, autonomie, respect faþã de legile gena noastrã naþionalã. Slavici vorbeºte ºi el
imperiului, unitate culturalã, nu politicã, rezis- de bizantinism, dar crede cã centrul lui este
tenþã pasivã, rãbdare, aºteptare, pe scurt: la Bucureºti, nu în Transilvania. Aici (în
autonomie cu acþiune paºnicã, memoran- imperiu) „miºeii”, „barbarii moderni” nu
distã... Când se formeazã la Bucureºti un au încã trecere...
„curent ºovinist”, susþinut de emigranþii Lãsând deoparte ideile lui federaliste,
români din Transilvania, Slavici nu-i mulþu- autonomiste ºi strategia rãbdãrii ºi a aºtep-
mit, zicând cã „ºoviniºtii români fac jocurile tãrii, trebuie sã remarcãm faptul pozitiv cã,
Rusiei, marele, adevãratul duºman al naþiu- prin publicistica sa, Slavici face cu destulã
nii române”. pricepere pedagogie naþionalã. Dã mereu
Polemica în jurul acestei opþiuni este sfaturi, vrea sã educe publicul (poporul),
repetitivã, infinitã ºi, de multe ori, decepþio- propunând un model uman. Modelul unui
nantã ideologic ºi moral în articolele lui român blajin, tolerant, rãbdãtor, rezervat în
Slavici. De puþine ori prozatorul iese din ea toate, rezistent ºi chibzuit, iarãºi, în tot ce
ºi atunci încearcã sã facã, de pildã, specu- face. Nu-i bine, zice el, „sã ne grãim de rãu
laþii privitoare la morala ºi psihologia pu- unii pe alþii”, nu-i deloc bine sã ne temem
blicã. Publicul românesc din Ardeal ar fi de unii de alþii, e bine sã vorbim deschis, sã nu
patru feluri: 1) oamenii „cu vederi bine sta- facem lucrurile în secret („a face în secret e
bilite ºi înclinãri statornice” (publicul bun, mai primejdios de dignitatea omeneascã”),
cultivat, înþelept; pe acesta se sprijinã acþi- în fruntea unei comunitãþi sã ajungã „cei
unea Tribunei); 2) publicul care constituie înþelepþi ºi ºtiutori” etc. Sfaturi bune, bãtrâ-
„zestrea guvernamentalã” (oamenii de neºti, moralã veche, democraþie socialã în
ºtiinþã, artiºtii, comersanþii) care cautã tonuri patriarhale, în fine, pedagogie sãnã-
liniºtea ºi „mersul regulat al afacerilor”; toasã, nu ºtiu însã cât de eficientã în vre-
aceºtia sunt la rândul lor de douã feluri: unii muri în care naþiunile sunt în fierbere ºi vor
trãiesc în „cuviincioasã rezervã” ºi fac bine, o schimbare radicalã a statutului lor...
alþii „se umilesc ºi fac servicii urâte”; pe Legalist, spirit chibzuit el însuºi, Slavici
aceºtia din urmã moralistul Slavici îi de- n-a înþeles aceastã dialecticã irepresibilã ºi,
testã, se înþelege. Mai sunt, apoi, 3) indivizii prin cuminþenia ºi loialitatea lui, s-a situat
„de-a pururea nemulþumiþi”, protestatarii, de multe ori împotriva spiritului din timpul
insurgenþii; nu-i aprobã nici pe aceºtia. în sãu. În interiorul acestei obstinante demon-
fine 4) categoria oamenilor indiferenþi straþii, Slavici face, totuºi, multe observaþii
politiceºte... Aceºtia îºi cautã de treabã, n-au juste despre situaþia din Transilvania, ºi
convingeri ºi, când este sã aleagã, aleg pe ideea lui de bazã cã românii trebuie sã trã-
unii sau pe alþii în funcþie de starea lor afec- iascã în armonie cu saºii ºi ungurii, respin-
tivã („înclinãrile momentane”). Moralistul gând, astfel, xenofobia ºi iredentismul, este
manifestã toleranþã ºi faþã de cei din urmã, pozitivã. Numai cã, în obstinaþia loialitãþii
zicând cã, deºi fãrã convingeri, ei pot fi lup- sale imperiale, el îi socoteºte iredentiºti ºi pe
tãtori buni. românii care cer sã trãiascã într-un stat al
Împãrþirea fãcutã de Slavici nu-i rea ºi nu lor... O eroare care-i va aduce, se ºtie, învi-
exprimã numai psihologia publicului româ- nuirea de trãdãtor. Goga îi dedicã un poem
nesc. Indiferenþi, fripturiºti, oameni loiali, apocaliptic (Unui scriitor vândut) în care
protestatari, spirite mesianice existã pre- eroii prozatorului apar într-o noapte de jale
tutindeni. Ceea ce ar caracteriza pe români, sã-i cearã socotealã pentru pãcatul lui de
dupã el, ar fi „disciplina moralã”, statorni- moarte... Bãtrânul scriitor nu s-a lãsat însã
cia, þinerea cumpãtului în împrejurãri intimidat ºi a mers mai departe cu utopia lui
grele... Sã se remarce faptul cã toate aceste federalistã, preferând astfel sã fie contestat,
virtuþi sunt cel mai des contestate de cei care hulit, decât sã-ºi schimbe convingerile...
6
Colocviul
tinerilor
critici
Colocviul "G.Cãlinescu faþã cu
noua criticã literarã", ediþia a IV-a:

Literatura românã,
dupã 20 de ani
Abstract

On the 6th of March 2010, at the conferences hall from the National Foundation for Science and
Art (Bucharest), there was the 4th edition of Colloquium "G. Calinescu and the new criticism".
The discussions aimed two themes: "Romanian Literature afer 20 years" and "Critical Spirit
Versus the New Media". 21 young literary critics from all around the country (Paul Cernat,
Bianca Bur?a-Cernat, Cristina Balinte, Alexandra Ciocarlie, Oana Soare, Catalin Sturza, Mihai
Iovanel, Teodora Dumitru, Marius Mihet, Alex Goldis, Claudiu Turcus, Serban Axinte, Antonio
Patras, Bogdan Cretu, Emanuela Ilie, Loredana Opariuc, Andrei Terian, Crina Bud, Xenia Karo,
Adrian Jicu, Adrian Lacatus) were invited to debate these problems (Professor Eugen Simion mod-
erated the first one and Catalin Sturza the other one) by Academician Eugen Simion. In addition
to this, there were released the 7th and the 8th volumes from the series G. Calinescu
"Opere"("Works"), coordinated by Nicolae Mecu, edited by the Romania Academy and National
Foundation for Science and Art. In a world of economic, politic, social, moral, spiritual crises, to
continue a project in which those who made the canon discuss with those who might recreate it
means a state of normality in the Romanian literary field. It is necessary to remind the organizers
of this event: National Foundation for Science and Art, National Museum of Romanian Literature
from Bucharest and the Union of Romanian Writers. Media partners: "Cultura" (weekly publica-
tion) and www.agentiadecarte.ro (Dan Mircea Cipariu, the event's coordinator).

Pe 6 martie 2010, sala de conferinþe a Fundaþiei Naþionale pentru ªtiinþã ºi Artã (FNSA) din
Bucureºti a gãzduit ediþia a IV-a a Colocviului “G.Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã”, o ediþie
ce a pus la chestiunea zilei temele „Literatura românã, dupã 20 de ani” ºi “Spiritul critic ºi noile
media”. 21 de tineri critici literari din toatã þara (Paul Cernat, Bianca Burþa-Cernat, Cristina
Balinte, Alexandra Ciocârlie, Oana Soare, Cãtãlin Sturza, Mihai Iovãnel, Teodora Dumitru,
Marius Miheþ, Alex Goldiº, Claudiu Turcuº, ªerban Axinte, Antonio Patraº, Bogdan Creþu,
Emanuela Ilie, Loredana Opariuc, Andrei Terian, Crina Bud, Xenia Karo, Adrian Jicu, Adrian
Lãcãtuº) au fost invitaþii academicianului Eugen Simion într-o dezbatere vie ºi cu spirit critic
asupra receptãrii literaturii române dupã 1989. În cadrul Colocviului au fost lansate volumele VII
ºi VIII de Publicisticã ale lui G. Cãlinescu, volume coordonate ºtiinþific de cercetãtorul Nicolae
Mecu, editate de Academia Românã ºi FNSA. Douã teme de mare actualitate – ce s-a întâmplat
autentic, organic ºi canonic în literatura românã de dupã 1989 (moderator: Profesorul Eugen
Simion) ºi ce influenþe produc asupra spiritului critic noile media (moderator: tânãrul critic lit-
erar Cãtãlin Sturza) – au fost bun prilej de ipoteze ori de certitudini pentru cei 21 de tineri crit-
ici literari români prezenþi la Colocviu. Într-o lume a crizelor – economice, politice, sociale, morale
ºi spirituale – a continua un proiect de dialog între cei care pânã acum au construit canonul lit-
erar ºi cei care îl pun acum în discuþie e un gest care vizeazã o necesarã normalitate pe câmpul de
bãtãlie al literelor româneºti. Se cuvine sã-i amintim ºi pe organizatorii acestui eveniment devenit
deja o tradiþie: FNSA, Muzeul Naþional al Literaturii Române din Bucureºti ºi Uniunea
Scriitorilor din România. Parteneri media: revista “Cultura” ºi www.agentiadecarte.ro. (Dan
Mircea Cipariu, coordonatorul colocviului „G. Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã”).

7
Colocviul “G.Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã”

ªerban AXINTE
Un realism de facturã clasicã
Opiniile lui G. Cãlinescu
despre roman
Din tribulaþiile „lumii de jos”
G. Cãlinescu nu a participat de la bun
început la marea dezbatere teoreticã referi-
toare la roman, desfãºuratã preponderent în
deceniul al treilea al secolului XX. Nu se
poate spune totuºi cã respectiva specie nu a
prezentat deloc interes pentru critic în anii
de început ai carierei sale, dar referirile la
aceasta au avut mai mult un caracter spo- Contradicþii ºi discontinuitãþi motivate
radic ºi tangenþial. Primul articol cu ade- Într-un alt text publicat în acelaºi an,
vãrat la obiect a fost publicat abia în 1932, G. Cãlinescu afirma cã abordarea speciei re-
cu puþin timp înainte de a debuta el însuºi clamã o mare experienþã de viaþã ce trebuie
ca romancier. Deºi ideile din Romanul ºi însã dublatã de exerciþiu analitic, construc-
viaþa modernã nu se ridicã la amplitudinea þia narativã de acest tip nefiind altceva de-
concepþiei estetice elaboratã în anii urmã- cât „expresia directã a vieþii, fãrã acþiuni
tori, textul conþine unele observaþii perti- personale ºi fãrã obligaþiuni de originalitate
nente. Scriitorilor li se cere sã fie în contact temperamentalã ºi verbalã”3. În concepþia
cu realitatea, pentru ca transpunerea artis- criticului, arta romanului constã în abilita-
ticã a acesteia sã nu sufere de artificialitate tea scriitorului de a reprezenta faptele, in-
ºi, deci, sã nu pãrãseascã perimetrul artei tuindu-le acestora semnificaþiile interne,
tocmai din cauza intenþiei artistice exage- pentru a le putea ordona dupã miºcarea lor
rate sau nepotrivite cu specificul operei. lãuntricã. Talentul autorului nu trebuie sã
Romancierul trebuia sã propunã un discurs irumpã, ci sã funcþioneze discret.
deloc greoi sau inaccesibil deoarece „nicio- În contradicþie cu cele afirmate mai sus,
datã mulþimea de oriunde n-a putut gusta condiþiile preliminare actului creator sunt,
geniile formale ºi marele roman universal aºa dupã cum reiese din articolul dedicat
nu este mare decât fiindcã se coboarã pânã romanului Lutul de C. Stere, intensitatea
la înþelegerea vulgului, pãstrându-se totuºi percepþiei ºi puterea de analizã a senzaþiilor.
în marginile artei”1. Criticul era convins cã Criticul crede acum cã faptele conþinute de
viaþa adevãratã descinde din faptul divers, operã nu au semnificaþie artisticã dacã ele
din tribulaþiile „lumii de jos”. Actualitatea nu sunt descompuse în stãri: „faptul nu ne
senzaþionalã nu semnaleazã un minus de intereseazã ca atare, ci numai ca fundament
artã. Aºadar, nu acceptarea sau neaccepta- al unor impresii ºi contemplaþii idealmente
rea ei în roman diferenþiazã scrierile de du- experimantabile de cãtre oricine. […]. Când
zinã de capodopere, ci „talentul de a stârni autorul e pus în necesitatea de a descrie, el
contemplaþia în jurul faptului de a proiecta nu face aceasta pentru a determina faptele,
ziua în eternitate, ridicând-o la valoarea ci pentru a le simboliza substratul sufletesc,
unui amplu simbol”2. Romancierului român utilizând aºadar nu datele pentru date, ci
i se recomanda, deci, o întoarcere din con- ritmica de imagini care actualizeazã emoþia.
venþional în real. […]. Cu cât ne urcãm în straturile mai de

1 G. Cãlinescu, Opere. Publicisticã, I (1920-1932), Bucureºti, Editura Fundaþiei Naþionale pentru ªtiinþã ºi
Artã, 2006, p. 832.
2 Ibidem.
3 Ibidem, p. 1251.
8
Literatura românã, dupã 20 de ani

sus ale sufletului lui, remarcãm aceastã pre- edificatoare reacþia lui Mihail Sebastian:
dispoziþie literarã cãtre analiza faptelor, în „spiritul cel mai oscilator, criticul cel mai
ceea ce au ele semnificativ din punct de instabil, politicianul literar cel mai savant.
vedere interior. Autorul cautã în fapte Este singurul intelectual român care poate fi
gândirea eroilor, ºi aceasta e întâiul pas pus cu succes pe patru coloane, spre a dove-
cãtre creaþie”4. di cã asupra aceluiaºi lucru gândeºte mereu
Într-un alt articol, publicat un an mai altfel”7. În anul 1968, Al. Protopopescu pu-
târziu, G. Cãlinescu conchide cã adevãratul blicã un serial dedicat contradicþiilor lui
roman trebuie sã fie cu desãvârºire epic. Ulysse8. Sunt evidenþiate câteva „cãlines-
Fãrã a conþine psihologie analiticã ºi lirism cianisme” – referitoare la teoria romanului
contemplativ, el ar propune o „percepere românesc – considerate profund neunitare,
disciplinatã” în cel mai înalt grad. Se pare cã „cu discontinuitãþi de interpretare ºi cu con-
ne aflãm din nou în faþa unei contradicþii. tradicþii estetice flagrante”. Explicaþia aces-
Opþiunea teoreticã afirmatã pare sã o con- tor minusuri de coerenþã ar fi aceea cã
trazicã pe cea enunþatã din Fapte ºi analizã. „G. Cãlinescu are în faþa creaþiei autoritatea
ªi nu sunt acestea singurele situaþii în care unui bun psiholog care îºi poate descoase
criticul-estetician pare cã se contrazice. subiectul pânã în cele mai mici detalii, spre
Destul de multe texte dau impresia cã sunt a-l reface ulterior într-o imagine nouã, exac-
divergente, cel puþin din punct de vedere tã ºi idealizatã în acelaºi timp. Un idealism
terminologic. De exemplu, pare cã mani- critic nu strãin de ceea ce numim în viaþa de
festã o atitudine dublã faþã de practica do- toate zilele impresionism, ce se va manifesta
cumentaristã din sfera romanescã. În 1934 îi într-o multitudine de reprezentãri critice ale
ironiza pe acei scriitori care se credeau unui unic obiect artistic”9. Acest demers nu
obligaþi sã creeze caractere pentru a legitima este lipsit de interes, pentru cã ajutã la o mai
impresia de viaþã adevãratã prin intermedi- bunã înþelegere a dinamicii gândirii cãlines-
ul documentului5, pentru ca, patru ani mai ciene. Din acest motiv ni se pare neîndrep-
târziu, sã afirme: „Se abuzeazã la noi de tãþitã duritatea cuvintelor lui Adrian Ma-
expresia ironicã documentar voindu-se a se rino cu care „desfiinþeazã” – într-un articol
sugera cã unde e document nu e artã. Invers publicat în „Contemporanul”10 – „îndrãz-
e adevãrat, cã unde nu e document nu e neala” lui Protopopescu.
artã, deoarece ca suprarealitate romanul Opera publicisticã reprezintã un labora-
documenteazã neapãrat, simulând o ordine tor deschis publicului al Istoriei literaturii
istoricã, fictivã, adãogatã. Când un roman române de la origini pânã în prezent ºi al volu-
nu te documenteazã, nu existã”6. De fapt nu melor de esteticã. Probabil cã dacã ºi-ar fi
e chiar o contradicþie. Cãlinescu cerea trans- ordonat opiniile despre roman într-un sis-
formarea documentului istoric în document fic- tem omogen, respectivele contradicþii ar fi
tiv. În plus, sensurile lui a documenta depã- dispãrut, disonanþele anulându-se între ele.
ºesc simþitor sfera lui a informa la modul Luate separat ºi puse în legãturã cu operele
pragmatic. distincte analizate, raþionamentele funcþio-
Pentru aºa-zisa labilitate criticã, G. Cãli- neazã fãrã reproº. Prin generalizare însã,
nescu a fost aspru judecat în epocã. Rãmâne acestea ajung sã se incomodeze reciproc

4 Ibidem, p. 1279.
5 G. Cãlinescu, Opere. Publicisticã, II (1933-1935), Bucureºti,, Editura Fundaþiei Naþionale pentru ªtiinþã ºi
Artã, 2006, p. 712.
6 G. Cãlinescu, Opere. Publicisticã, III (1936-1938), Bucureºti,, Editura Fundaþiei Naþionale pentru ªtiinþã ºi
Artã, 2007, p. 1477.
7 Mihail Sebastian, Cazul „Vieþii româneºti”, în „România literarã”, 1933, nr. 63.
8 Serialul lui Al. Protopopescu este prilejuit de apariþia postumã (1967) a volumului de publicisticã Ulysse,
ediþie ºi prefaþã de Geo ªerban.
9 Al. Protopopescu, Contradicþiile lui Ulysse (I), în „Tomis”, 1968, nr. 3. Textul continuã în numerele 4 ºi 5.
10 Adrian Marino, Când Ulysse debarcã la Tomis…, în „Contemporanul”, 1968, nr. 26.
9
Colocviul “G.Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã”

provocând oarece confuzie. În linii mari, pe de o parte ea afirmã inutilitatea efortului faþã
concepþia lui G. Cãlinescu despre roman de neprevãzut ºi pe de altã parte ne constrânge
este unitarã, doar cã se nuanþeazã pe par- la o gândire care nu ne este încã proprie. Cãci
curs, în funcþie de trei parametri variabili. este Proust o formulã ce poate fi imitatã cu
Primul e dictat de dinamica polemicilor la folos? Nu. El este un caz. Dacã am avea ºi noi
care participã, al doilea depinde de reali- îndãrãtul nostru câteva sute de ani de civilizaþie
tatea romanescã în transformare, în timp ce ºi o limbã ca aceea francezã, dacã am avea astmã
al treilea se confundã cu propria-i expe- ºi am sta închiºi într-o odaie cãptuºitã cu plutã,
rienþã de practician al romanului. am avea ºi noi acea sensibilitate a râmei sau a
proteului fãrã ochi dar care simt lumea într-un
„Sensibilitatea râmei” ºi „complexitatea chip pentru care noi n-avem vorbe. Metoda lui
emoþiilor anormale” Proust derivã în chip necesar dintr-un conþinut
Fãcând aluzie la acei autori care dis- intransmisibil, dintr-o complexitate a emoþiilor
preþuiesc „tot ce nu este chin de a multipli- anormale, dintr-un suflet devenit dureros de
ca între oglinzi aburul unui suflet banal”, prea multe foi ºi de prea multã conºtiinþã de
criticul recomandã ca specia sã nu fie con- sine. O analizã a nuanþelor de posesiune fãcutã
fundatã cu „foaia de observaþie clinicã”11. în simplul act al contemplãrii unei femei dor-
Opþiunea lui Cãlinescu devine cât se poate mind, iatã o realitate sufleteascã pe care n-o
de clar favorabilã romanului realist. Prin poate provoca nici o metodã, într-o þarã în care
ironie îºi defineºte însã ºi antiopþiunea de am pãrãsit de atât de puþinã vreme iarba pentru
fond. Asupra acesteia va stãrui în mai multe a ne culca în pat. Popor nou ºi sãnãtos care de-
texte. Primul, în ordine cronologicã, e croni- abia acum începem sã percepem viaþa nu ne pu-
ca la Patul lui Procust, consideratã de tem impune, fãrã riscuri, sã simþim, cu o mânã
Al. Protopopescu „cel mai energic manifest încã bãtãtoritã de sapã, fiorurile epidermei moi
antiproustian din literatura românã”12. Ne miºcate de sidef. Noi vom putea fi tolstoieni,
acordãm libertatea de a cita mai pe larg din balzacieni adicã scriitori preocupaþi de sensul
acest articol pentru cã aici coexistã aproape lumii ºi de forþa extraordinarã a omenirii, ºi nu
toate elementele prin intermediul cãrora, vom fi încã în stare de introspecþie pânã ce nu
respingându-se o esteticã este validatã sau, vom cânta bucuria de a trãi ºi a cunoaºte. Tipul
mai bine zis, este reconfirmatã o alta: firesc de roman românesc este deocamdatã acela
„Proust face victimele cele mai numeroase. E obiectiv”13.
de ajuns un stil opac, umbrit, o exprimare dis- Am vãzut ce pare la prima vedere a în-
continuã ºi voalatã, o atenþie mai mare cãtre semna proustianismul în viziune cãlines-
stãrile de conºtiinþã ºi avem de-a face cu un cianã. Dar scriitorul francez poate fi într-
proustian. D-na Papatat-Bengescu e proustianã, adevãr caracterizat prin „stil copac, um-
d. Camil Petrescu e proustian. Prin aceste for- brit”, „exprimare discontinuã, voalatã”, res-
mule departe de a se aduce un elogiu se refuzã pectiv, „atenþie mai mare cãtre stãrile de
corectarea timbrului personal al fiecãrui autor. conºtiinþã”? Ni se pare o definire sensibil
Dar ceva mai mult, proustianismul e socotit nu reducþionistã. De altfel, Cãlinescu nici nu
ca un caz, ci ca o metodã, ca o descoperire teh- susþine cã sintagmele evidenþiate fac referire
nicã de stânga, faþã de care restul rãmâne peri- la scrisul lui Marcel Proust, ci la modul în
mat. Ori scriem ca Proust, ori murim! Balzac, care acesta a fost perceput ºi adaptat de
Tolstoi, Dostoievski, depãºiþi! Mai rãmâne ceva cãtre unii romancieri români. Dupã cum am
din Stendhal! Asemenea criticã este deprimantã vãzut, transformarea lui Proust în metodã,
pentru o literaturã nouã ca a noastrã, pentru cã în tehnicã îl exaspera pe criticul tentat sã

11 G. Cãlinescu, Opere. Publicisticã, II (1933-1935), Bucureºti, Editura Fundaþiei Naþionale pentru ªtiinþã ºi
Artã, 2006, p. 252.
12 Al. Protopopescu, Romanul psihologic românesc, ediþia a III-a, prefaþã de Vasile Andru, Piteºti, Editura
Paralela 45, 2002, p. 49.
13 G. Cãlinescu, Opere. Publicisticã, II (1933-1935), Bucureºti, Editura Fundaþiei Naþionale pentru ªtiinþã ºi
Artã, 2006, p. 131-132.
10
Literatura românã, dupã 20 de ani

exagereze proporþia unor fenomene din ne- tânãrului care vrea sã pãtrundã cu orice
cesitãþi de persuasiune. Poziþia sa era vãdit chip în viaþã, subordonând toate afecþiunile
ostilã celor ce se grãbiserã sã decreteze inac- acestei pasiuni; istoria ambiþiosului idealist,
tualitatea romanului realist, în condiþiile în stare de toate înfrângerile pentru glorie,
existenþei unui numãr redus de opere de putând oscila între ratare grandilocventã ºi
acest gen. Pe Cãlinescu îl deranjeazã fana- geniul posac; istoria femeii nesatisfãcute,
tismul ºi, în general, toate psihozele doc- cãzând la maturitate în dezordinea pasiunii
trinare. El cerea romanului sã evolueze romantice; istoria bãrbatului matur, plictisit
organic, fãrã arderea etapelor, fãrã elipse de cãsnicie, distrugându-ºi viaþa ºi familia
structurale. În plinã modernitate, intenþiona în experienþe erotice tardive; istoria bãrba-
haºurarea spaþiului alb în literatura românã tului sau a femeii, care neizbutiþi ei înºiºi în
al epocii clasice. Experienþa romanescã viaþã îºi revarsã energiile asupra copiilor,
proustianã era consideratã intransmisibilã, devenind personaje odioase pentru alþii ºi
aceasta dezvoltându-se din anumite date pe apãsãtoare pentru propria lor progeniturã;
care limba ºi literatura noastrã nu le poseda romanul incapacitãþii de adaptare, care nu
încã. Pânã a se ajunge la rafinarea interiori- duce la lirism, ci la invidie15.
tãþii ultime, era necesarã mai întâi cunoaº- Dupã ºase ani de la apariþia comentariu-
terea ºi relevarea sensurilor lumii prin lui prilejuit de volumul Patul lui Procust,
adoptarea codurilor realiste. G. Cãlinescu publicã articolul Camil Petres-
Cãlinescu nu era în nici un caz opac la cu, teoretician al romanului, o reconfirmare
noile tehnici narative definitorii pentru fermã a antiopþiunii sale de fond. Criticul
romanul occidental încã de la sfârºitul se- comenteazã articolele De ce nu avem roman?
colului al XIX-lea. El gândea condiþia spe- (1927), respectiv, Noua structurã ºi opera lui
ciei în contextul strict al literaturii române, Marcel Proust (1935). Multe dintre raþiona-
în dependenþã de toþi factorii restrictivi ºi mentele camilpetresciene apar demontate ºi
limitativi existenþi în mod obiectiv. Într-un ridiculizate pe nedrept, printr-o reducere la
articol din 1934 dovedea flexibilitate totalã, sofism vizibil forþatã. Referindu-se la pri-
susþinând cã definirea speciei cu ajutorul mul text – din care citeazã fãrã economie –
unor parametri preciºi se face doar din ne- Cãlinescu respinge cu argumente surprin-
cesitãþi didactice. Altminteri, „nu existã zãtor de nepotrivite tezele sincronismului
decât teoreticeºte un gen strict al romanului formulate de E. Lovinescu ºi Camil Petres-
ºi singura definiþie ce i s-ar putea da e aceas- cu, fãrã a încerca sã distingã între nuanþele
ta: scriere de dimensiuni mari, bizuitã pe ce-i fixeazã pe aceºtia în poziþii divergente.
fapte ca elemente de documentare a con- Cu abilitatea-i recunoscutã de polemist,
ºtiinþei umane. […]. Romanul modern este criticul dislocã ºi regizeazã afirmaþiile supu-
în fond o posibilitate largã pentru scriitor de se analizei, astfel încât acestea sã parã într-
a-ºi exprima sufletul în integralitatea lui. adevãr lipsite de logicã ºi adevãr: „Ecuaþiile
Nicio graniþã ºi nicio condiþie nu i se pot astea, þãran = om rudimentar, orãºean =
pune afarã de aceea, de la sine înþeleasã, a fiinþã complexã, dovedesc o judecatã falsã ºi
calitãþii literare”14. un snobism caracteristic naþiei noastre de
În ciuda naturii sale proteice, romanul rurali. Cãci, dacã burghezul e complex faþã
nu dezvoltã însã foarte multe subiecte. Pro- de þãran, atunci aristocratul, om cu sânge
cedând la o esenþializare a experienþei vechi ºi educaþie aleasã, trebuie sã atingã
romaneºti universale, Cãlinescu este în mã- capãtul de sus al complicãrii”16. Necesitatea
surã sã numeascã doar câteva: istoria înnoirii speciei romaneºti susþinutã de

14 Ibidem, p. 698-699.
15 G. Cãlinescu, Opere. Publicisticã, III (1936-1938), Bucureºti, , Editura Fundaþiei Naþionale pentru ªtiinþã
ºi Artã, 2007, p. 1479.
16 G. Cãlinescu, Opere. Publicisticã, IV (1939), Bucureºti, , Editura Fundaþiei Naþionale pentru ªtiinþã ºi
Artã, 2007, p. 84.
11
Colocviul “G.Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã”

Camil Petrescu avea o cu totul altã moti- deveni anacronic. A demonstrat doar meta-
vaþie decât cea evidenþiatã de Cãlinescu, iar morfoza metodelor de cunoaºtere, de explo-
reacþia autorului articolului incriminat viza, rare a acestuia cu vizibile consecinþe în zona
de fapt, cliºeizarea unor formule narative, creaþiei epice – parte integrantã a unei noi
stagnarea lor într-un proiect epuizat. structuri culturale.
Al doilea articol al lui Camil Petrescu îi Este combãtutã cu argumente credinþa cã
impune criticului mult mai mult respect. raþionaliºtii nu observã realitatea, ci doar
Deºi poziþia acestuia este în continuare con- ideea lor despre realitate, nu analizeazã
testatarã, nu mai persistã atitudinea conde- sufletul concret, fenomenal, ci preferã sã
scendentã, foarte vizibilã cu doar câteva rãmânã în zona abstractã a tipurilor ºi carac-
rânduri mai sus. În analiza eseului din 1935, terelor: „Tipizarea, caracterizarea sunt atitu-
observaþiile pertinente coexistã în mod dini de observaþie permanente, care nu au
paradoxal cu argumentele improprii ºi ra- de-a face cu nicio filozofie. Nicicând nu a
þionamentele contradictorii. Dupã ce îi cre- putut scãpa omului cã viaþa sufleteascã se
ioneazã omului Camil Petrescu un admi- înfãþiºeazã ca un tot coherent ºi cã afinitãþile
rabil portret, Cãlinescu încearcã sã respingã între indivizi pe temeiul organizãrii inte-
ideea conform cãreia, romanul trebuie sã fie rioare duc la un numãr limitat de modali-
sincron filosofiei ºi ºtiinþei. Argumentul sãu tãþi. Nu trebuie sã fii moralist leibnizian ca
nu este însã deloc convingãtor: „Oare geniul sã vezi cã pe lume sunt rase, popoare,
e condiþionat de cunoaºterea progreselor oameni buni, oameni rãi, ambiþioºi ºi apati-
ºtiinþelor ºi filosofiei? Creaþiunea literarã e ci, zgârciþi ºi risipitori. Ba chiar am fi
un fapt natural ca ºi naºterea unui prunc, ºi îndreptãþiþi sã zicem cã numai categoriile
cine oare va obiecta cã pruncul nu e confor- sunt reale, indivizii fiind simple aparenþe
ale tipurilor. Dacã n-ar fi aceastã încredere
mat dupã ultimele progrese ale filosofiei ºi
în uniformitate, n-ar exista cunoscãtorul de
ale ºtiinþei?”17. Mai departe, criticul îºi con-
oameni. Trebuie oare atâta filozofie pentru
tinuã demonstraþia, contrazicându-se vizi-
asta?”19. Adoptând poziþia caracterologiei
bil, chiar în clipa în care vrea sã deconspire
clasiciste, criticul nici nu putea sã priveascã
o vinovatã confuzie : „Literatura, zice
altfel lucrurile. Consecvent cu sine în pro-
d-l Camil Petrescu, e în legãturã cu psiholo- blemele majore, Cãlinescu nu-ºi adapteazã
gia, psihologia e în legãturã cu filosofia, ergo metoda de analizã în funcþie de obiect, in-
romancierul se cade sã cunoascã filosofia. terpretându-l ºi pe autorul ciclului roma-
Ce mare sofism prin confuzie de noþiuni! nesc În cãutarea timpului pierdut prin aceeaºi
Literatura nu e în legãturã cu psihologia, ci grilã a mai sus amintitei caracterologii clasi-
cu sufletul uman. Sufletul e veºnic acelaºi, ciste: „Cât e viabil în Proust este obiectiv ºi
cunoaºterea ºtiinþificã înainteazã. Ar fi ciu- organic ºi prin aceea clasic, deºi aglomerat
dat ca o datã cu schimbarea filosofiei sã se cu încetinealã. Restul, adicã trãirea concre-
schimbe ºi datele psihologiei, adicã sufletul tului, a eului absolut, nu e, vai, decât un
uman ºi eroii lui Balzac sã rãmânã anacroni- album de senzaþii, de impresii, de opinii, de
ci”18. Deci, mai întâi se susþine cã literatura e maxime”20. Judecata cãlinescianã referitoare
în relaþie cu sufletul uman, nu cu psiholo- la opera scriitorului francez se aseamãnã,
gia, pentru ca mai apoi sã punã semnul egal din punctul de vedere al relevãrii caracteru-
între psihologie ºi suflet. În plus, Camil lui obiectiv, cu cea propusã de Ibrãileanu în
Petrescu nu a produs raþionamentul în eseul Creaþie ºi analizã.
forma expusã de Cãlinescu ºi nu a susþinut G. Cãlinescu nu se lasã pãcãlit de intenþia
niciodatã cã „sufletul” ar fi sau ar putea lui Camil Petrescu de a-ºi tãgãdui influenþa

17 Ibidem, p. 89.
18 Ibidem.
19 Ibidem, p. 90-91.
20 Ibidem, p. 95.
12
Literatura românã, dupã 20 de ani

gidianã. O numeºte, îi recunoaºte meritele aparenþa incoherentã pentru alþii”. Criticul


dar, totodatã, îi reclamã categoric limitele. înþelege cã experienþa trebuie încifratã
Atacã practic conceptele de anticalofilie ºi printr-o ficþiune stabilã de cãtre un creator
autenticitate. Ce e stendhalian în poetica Noii matur ce nu „vede încâlcit ºi cautã adân-
strucuturi e acceptat fãrã prea multe rezerve. cimea în nori”, ci „se semnaleazã printr-o
Autorul Mãnãstirii din Parma ºi-a compus tulburãtoare simplitate, printr-o claritate
un jurnal exact, ºtiinþific, în parte criptogra- excepþionalã”. Romanul e o modalitate de
fic, punctele de suspensie având o anumitã cunoaºtere. Nu reprezintã trãirea în sine, ci
semnificaþie. Despre André Gide susþine cã efigia ei. Este necesar ca scriitorul sã subli-
acesta ºi-a publicat diversele caiete ºi jur- meze concretul ºi abstractul, durata finitã ºi
nale – considerate produse spontane ale eternitatea, din acest act rezultând ficþiunea
spiritului sãu – fãrã nici o preocupare artis- vie. Cãlinescu face o diferenþã între ceea ce
ticã. Criticul afirmã, cu îndreptãþire, cã se numeºte îndeobºte roman de analizã ºi
anticalofilia rãu înþeleasã conduce spre o ceea ce presupune de fapt analiza într-o
calofilie ostentativã, ea însãºi un stil: „a fi creaþie epicã. Aºadar, adevãratul roman de
prea vigilent ºi a extirpa orice organizare acest tip acela care face monografia unui
stilisticã în frazã înseamnã a realiza o sentiment, dar, în general, toate creaþiile
manierã nouã, o convenþie tot atât de asprã romaneºti trebuie sã fie în chip necesar ana-
ca ºi preocuparea de frumos. Omul obiºnuit litice: „Un roman care nu solicitã, prin con-
foloseºte spontan figurile numai puþin cret, gândirea cititorului ºi nu-i descoperã
banalizate. Un erou de roman care ar vorbi realitãþile intime dintre fenomenele psihice
fãrã nicio « frumuseþe » formalã ar fi lipsit e o imensã anecdotã, ce sfârºeºte prin a
tocmai de autenticitate, fiindcã figura de stil obosi. Ceea ce se cãutã în roman e adevãrul.
banalã face parte din automatismele omului Scriitorul nu se exprimã în propoziþii gene-
comun”21. rale, însã subliniazã cu roºu toate particu-
larele încãrcate de universal”23.
Romanul, o modalitate de cunoaºtere Aºadar, toate atitudinile critice ale lui
Într-un articol din 1957, renunþã la a mai Cãlinescu converg spre ideea unui realism
defini genul prin intermediul unui expo- de facturã clasicã.
nent predilect ºi pledeazã pentru originali-
tate: „S-a pus odatã întrebarea asupra
« metodei » de adoptat în roman, dacã de Antonio PATRAª
pildã trebuie sã fim « balzacieni », « sten-
dhalieni », « tolstoieni », « proustieni ». Provocãrile istoriei literare
Chestiunea mi se pare cu totul greºitã.
Romanul aparþine câmpului artei ca ºi Istoria literarã, dupã cum ar trebui sã ºtie
poezia, unde nimeni nu vrea sã fie « emi- oricine, poate fi înþeleasã ºi ca o ramurã mai
nescian », ori « macedonskian », dorind sã mult sau mai puþin privilegiatã a criticii
rãmânã cât mai original”22. Dar aceastã propriu-zise, având drept scop evaluarea
originalitate nu e posibilã ºi nu e de dorit în faptului literar în diacronie, ºi ca o disci-
stare purã. Dimpotrivã, se pledeazã pentru plinã subordonatã istoriei generale, care
„o cât mai mare banalitate”. Romancierul integreazã esteticul/literarul într-un orizont
trebuie sã-ºi comunice observaþiile accep- sociocultural ºi al unor cauze complexe
tând influenþa modelului apropiat naturii menite sã explice, din perspective diverse,
sale. Originalitatea nu derivã din metodã, ci apariþia valorilor ºi cristalizarea unei ierar-
din cosubstanþializarea realismului funda- hii axiologice acceptate prin consens drept
mental. Înseamnã „a face inteligentã ºi vie „canonicã”. Desigur, e bine sã facem dintru

21 Ibidem, p. 97.
22 G. Cãlinescu, Reflecþii mãrunte asupra romanului, în „Viaþa româneascã”, 1957, nr. 6.
23 Ibidem.
13
Colocviul “G.Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã”

început distincþia curentã între istoria liter- de veac în urmã, la noi genul pare sã trã-
arã (disciplinã vastã, de o deconcertantã iascã abia acum perioada sa cea mai fastã,
eterogenitate metodologicã) ºi istoria litera- concomitent cu superfetaþia de scorneli
turii, care nu e decât un gen printre altele al pretins teoretizante pe marginea unui aºa-
istoriei literare, alãturi de antologie, zis „postmodernism autohton” – ceea ce
dicþionar, compendiu etc. Istoria literaturii dovedeºte cã, psihologic, nu am depãºit
este aºadar o operã de sintezã ce-ºi propune vârsta entuziasmului copilãresc faþã de
sã înregistreze valorile potrivit unui scena- faptele eroice ºi a admiraþiei temãtoare pen-
riu evolutiv, cu o delimitare precisã a etape- tru cãrþile cu cotorul gros. Ne lasã indifer-
lor (criteriul periodizãrii pe epoci, curente, enþi truditorii anonimi, documentariºtii,
generaþii de creaþie etc.) ºi a succesiunii devoratorii de arhive, pe care ne-am obiº-
formelor literare. Acest „gen” al istoriei lit- nuit sã-i ironizãm mecanic, înainte de a-i
erare (predispus la delir mitologizant ºi la lãsa sã vorbeascã ºi de a-i asculta cum se
reverii narcisiste) a luat avânt cu precãdere cade. Ce mai conteazã exactitatea unui citat,
între 1850-1950, ca semn al conºtiinþei de fastidioasa paradã bibliograficã, în lipsa, de
sine a literaturilor naþionale ºi al dorinþei de la sine presupusã, a „spiritului”? Doar criti-
afirmare într-un context mai larg, universal, ca e o formã de creaþie cu nimic mai prejos
pe fondul pozitivismului de sursã ilumi- ca oricare alta, ºi de aceea nu se cuvine sã
nistã (tradus ideologic în romanticul crez cerem criticului sã fie obiectiv sau prea eru-
progresist), spre a intra apoi într-un ireme- dit! Pentru cã erudiþia nu-i un scop, ci un
diabil declin, o datã cu voga structuralismu- mijloc la care, spunea marele Cãlinescu, un
lui ºi a formalismelor de tot felul. Ulterior, critic de vocaþie trebuie doar sã se coboare
neglijarea contextului ºi privilegierea ima- din când în când, spre a-ºi verifica intuiþiile.
nenþei literaturii ca text infinit au avut efecte Aºa se face cã, luând drept literã de lege
letale asupra demersului istoriografic, niºte observaþii pasagere, în felul reflecþiilor
resuscitat cu mult mai târziu, ºi atunci în personalizate adresate probabil câtorva dis-
forme „slabe”, impure, sensibil primenite, cipoli aleºi, criticii noºtri au devenit, prema-
racordate la modelul epistemic pluralist-re- tur, cãlinescieni, fãrã a mai consimþi la nece-
lativizant al postmodernitãþii. sara ascezã în bibliotecã, la munca istovitoa-
Însã dacã în lumea bunã prestigiul isto- re printre mormane de fiºe ºi tomuri grele.
riei literare a pãlit cu mai bine de jumãtate Nu ne mai mirã, în consecinþã, nici inflaþia
14
Literatura românã, dupã 20 de ani

de istorii ale literaturii române din ultimii În secolul al XIX-lea, la noi, istoria lite-
ani, producþii de cele mai multe ori indi- rarã era un gen didactic, de utilitate strict
geste, prin care indivizii cu paginã la gazetã pedagogicã, care îmbina studiul limbii cu
sperã sã emuleze cu spiritul cãlinescian ºi sã studiul literaturii, culturii ºi civilizaþiei.
ajusteze canonul dupã bunul lor plac. Meritã amintite ca opere de pionierat încer-
În orice caz, indiferent de valoarea opu- cãrile lui Aron Densuºianu ºi Alexandru
rilor în cauzã, credinþa cã un asemenea de- Philippide, apoi mulþimea manualelor ce
mers ar putea face canonul literaturii ro- vor pregãti apariþia sintezelor fundamen-
mâne e un simptom îngrijorãtor, ce trãdeazã tale semnate de Iorga, Ibrãileanu (cel din
maladia voinþei de putere ºi de autoritate cursurile universitare), Lovinescu, Sextil
absolutã. Dupã cum se ºtie, canonul funcþio- Puºcariu, Cartojan etc. Cãlinescu rãmâne,
neazã ca un corpus organic ºi orice modi- evident, reperul major. Dupã rãzboi genul
ficare survenitã în structura de bazã rãs- s-a compromis iremediabil, prin ideolo-
toarnã întreaga ierarhie (vezi cele spuse de gizare, spre a cunoaºte o târzie revivificare
Bloom ºi, mult înaintea sa, de T. S. Eliot). Or, în zilele noastre. Mai mult însã decât istori-
nu criticul e în mãsurã sã tulbure apele ile literare, inevitabil „subiective”, mi se par
canonului clasic, ci scriitorul care intrã ulte- cu adevãrat utile dicþionarele apãrute dupã
rior în canon, inventându-ºi, dupã vorba lui 1989 (menþionez, pe lângã numeroase alte
Borges, precursorii. Criticul, dacã are într- lucrãri remarcabile, Dicþionarul <eneral al
adevãr stofã, nu poate decât sã anticipeze Literaturii Române, care aud cã va fi reeditat
asupra valorii ºi s-o susþinã, nicidecum s-o curând într-o variantã sensibil îmbunãtã-
determine (sau s-o „inventeze”, cum mai þitã), antologiile, ediþiile critice etc.
cred unii închipuiþi roºi de vanitate) prin Oricum, criteriile culturale rãmân active
propria voinþã. În tot ceea ce are mai bun, în majoritatea „istoriilor” noastre celebre,
critica (s-a tot spus) rãmâne o formã de re- dar joacã roluri diferite, de la caz la caz.
gistraturã, ºi nu de magistraturã. Nici chiar Dealtfel, impuritatea genului numit „istorie
„istoria” cãlinescianã nu fixeazã, ea singurã, literarã” i-a determinat pe Wellek ºi Warren
canonul literaturii române. ªi asta fiindcã sã vorbeascã (în Teoria literaturii) despre im-
valorile susþinute de Cãlinescu nu s-au im- posibilitatea existenþei acestei discipline cu
pus în conºtiinþa publicã graþie autoritãþii statut teoretic incert, cât timp toate exem-
unui singur critic, ci prin acþiunea concer- plele vizate ilustrau îmbinarea eseului critic
tatã a tuturor scriitorilor ºi criticilor din in- ºi a monografiilor de autor (literare, dar fãrã
terbelic. Chiar dacã istoria o scriu doar în- perspectivã istoricã) cu excursul istoriogra-
vingãtorii, canonul îl fac nu indivizii, ci in- fic ºi culturologic (dar... neliterar). Cu toate
stituþiile, prin consensul a generaþii întregi. acestea, avea dreptate Paul Cornea (meritã
În ceea ce ne priveºte, nu e rãu cã apar recitit studiul domniei sale cãzut pe nedrept
astãzi multe istorii ale literaturii române. în uitare, Conceptul de istorie literarã în cul-
Asemenea opere de sintezã sunt absolut tura româneascã, 1978), sã afirme cã impuri-
necesare. E regretabil doar cã excesul de tatea cu pricina e deosebit de fertilã, asi-
impresionism, pamflet ºi umoare a ajuns sã gurând chiar vitalitatea extraordinarã a „ge-
fie preþuit drept inteligenþã, iar cercetarea la nului” (vezi ºi volumul recent de la Poli-
sursã a documentelor, informaþia acribioa- rom, Delimitãri ºi ipoteze, 2008). Pentru cã,
sã, drept semn de pedanterie deºartã sau, aºa cum decupajul transversal în corpusul
mai rãu, de prostie. E normal sã avem o literaturii se însufleþeºte de amprenta
mulþime de „istorii” ale literaturii ºi aproa- subiectivã a personalitãþii istoricului literar,
pe nicio ediþie criticã serioasã dusã la bun tot astfel tendinþa expansionist-creatoare a
sfârºit? Nu-i normal. ªi lucrurile se înrãu- eului critic se vede confirmatã de anvergura
tãþesc pe zi ce trece. Probabil în câþiva ani demersului hermeneutic ºi de obiectivitatea
niciun tânãr isteþ ºi dornic de afirmare nu va abstractã a metodei.
mai fi dispus sã se înhame la o muncã de Nu-i greu de priceput de ce vedea
cercetare cãzutã de mult în dispreþ. Cãlinescu în istoria literarã forma cea mai
15
Colocviul “G.Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã”

complexã de criticã, cu nimic însã diferitã în deschidere þinut în 1910 la Facultatea de


esenþã de aceasta din urmã. Critica pre- Litere din Bucureºti ºi publicat apoi în
supune ºi ea, ca de la sine înþeleasã, per- „Convorbiri literare”). Mentorul de la
spectiva comparativ-istoricã, în intenþia for- „Sburãtorul” atribuie istoriei literare rolul
mulãrii unor judecãþi de valoare credibile, unei investigaþii socioculturale a trecutului
pe când istoria literarã trebuie vãzutã, la (ale cãrui valori artistice nu pot fi percepute
rândul ei, ca istorie de valori. Istoricul lite- decât pe cale intelectualã, fãrã aportul sensi-
rar se recomandã, în primul rând, prin cali- bilitãþii), criticii propriu-zise revenindu-i
tãþile lui de critic – dar un critic rãmâne cri- menirea de a selecta ºi ierarhiza valorile
tic (unul, e drept, mãrunt) ºi fãrã sã dea o estetice (care trãiesc numai în prezent ºi se
istorie a literaturii. Istoria literarã mai este adreseazã sensibilitãþii, fiind perceptibile
apoi, cum ºtim, „ºtiinþã inefabilã ºi sintezã intuitiv – de unde ºi importanþa „gustului”
epicã”, inefabilul referindu-se, bineînþeles, drept criteriu de evaluare).
la valoarea esteticã (Cãlinescu nega, pe Conceptul lovinescian de „mutaþie a va-
urmele lui Croce, existenþa esteticii ca lorilor estetice” absolutizeazã însã ruptura
ºtiinþã), iar „sinteza” la factorul cultural, de de trecut, postulând cã numai prezentul
context. trãieºte propriu-zis din punct de vedere
Dacã ar fi mers pânã la capãt pe linia estetic. Scriitorii moderni fiind, în principiu,
trasatã de esteticianul italian, autorul Istoriei „mult mai reali, mai vii, numai prin faptul
literaturii române de la origini pânã în prezent consonanþei sensibilitãþii lor cu sensibili-
ar fi trebuit sã constate, ca o consecinþã fi- tatea noastrã”, se poate afirma cã, „din
reascã a personalismului de sursã idealistã, punctul de vedere al sensibilitãþii ºi nu al
decesul istoriei literare, pe motiv cã marile valorilor teoretice”, „nu existã decât lite-
opere, expresie a creativitãþii geniului ome- raturã modernã; oricâtã ipocrizie s-ar pune
nesc, sunt neînseriabile într-un scenariu în afirmarea contrarului, literatura veche nu
evoluþionist (cauzalist, organicist). Însã constituie în realitate decât un obiect de
Cãlinescu eludeazã consecinþele opþiunilor studiu, de care, fãrã a o simþi ºi a ne identi-
sale croceene ºi, în loc s-o îngroape definitiv, fica cu ea, ne apropiem pe cale intelectu-
transformã de fapt istoria literarã într-o alã”24. Aºa se justificã ºi opþiunea pentru cri-
creaþie sui generis, mitologicã dar ºi perso- tica sincronicã ºi pentru sinteza istoriogra-
nalã, sintezã epicã ºi roman al literaturii, ficã pe orizontalã, din mers, ce presupune
operã de imaginaþie fulminantã, de erudiþie, eludarea elementelor fãrã legãturã imediatã
de expresivitate ºi inteligenþã fãrã egal. Ca cu valoarea esteticã. Or, se cuvine sã nu
ºi în alte privinþe, ºi aici Cãlinescu devine uitãm cã esteticul nu e o valoare autonomã,
sublima excepþie. Deoarece, dupã cum ºtim, ci (spune tot Lovinescu) una relaþionalã, de
istoria literarã e apreciatã de majoritatea vreme ce se aflã determinat/ „limitat” de
specialiºtilor ca un domeniu distinct de cri- timp, spaþiu cultural ºi „rasã”, cum ºi de
ticã literarã, cu principii ºi scopuri mult variaþiile percepþiei individuale 25.
diferite. Prin urmare, departe de a absolutiza va-
Aºa vede lucrurile Paul Cornea, aºa le loarea esteticã, autorul Istoriei civilizaþiei
înþelegea, ca sã dau pentru simetrie numai române moderne o coboarã în orizontul
un exemplu ilustru, Lovinescu (distincþia e îngust al psihologiei, pânã la nivelul atomi-
formulatã pentru prima oarã în cursul de zat al individualului, evaluând-o de fapt

24 E. Lovinescu, Mutaþia valorilor estetice, în Istoria literaturii române contemporane, vol. III, ediþie de
Z. Ornea, 1981, p. 329.
25 Ibidem, p. 287: „arta este o creaþie a spiritului omenesc ºi ca orice creaþie a sa este în funcþie de om; dupã
cum el este împlântat în timp, spaþiu ºi cauzalitate, arta este împlântatã în acelaºi timp, spaþiu ºi cauza-
litate”. De aceea, „estetica ºtiinþificã a frumosului privit în universalitatea lui e cu neputinþã, în timp ce
o istorie a esteticii, adicã a variaþiei sentimentului estetic, este nu numai cu putinþã, dar ºi singura cale
indicatã pentru a percepe, pe cale intelectualã de altfel, diferitele forme în care s-a realizat” (ibidem,
p. 264).
16
Literatura românã, dupã 20 de ani

indirect, ca expresie a unui complex de fac- esteticului (expresie a psihologiei individ-


tori socioculturali26. Dar, fiind expresia unei uale) de cultural, pe modelul segregãrii
psihologii individuale cu rãdãcini într-un complete ºi a mutaþiei revoluþionare (ce se
etnos specific, circumscris culturii tradiþio- opune modelului evoluþionist-organicist)
nale, esteticul se emancipeazã de cultural prin imitaþie ºi sincronizarea cu Occidentul.
printr-un proces lent, antrenat de interde- Dar nici Lovinescu nu scoate esteticul com-
pendenþa vieþii contemporane, care pune plet din orizontul determinãrilor culturale.
culturile în contact. Pe de altã parte, proce- Pe aceleaºi urme vor merge ºi ªerban Cio-
sul emancipãrii esteticului (expresie a indi- culescu, Vladimir Streinu, Tudor Vianu (în
vidualului) de cultural (expresie a sufletului Istoria literaturii române moderne) ºi Negoi-
colectiv, a creativitãþii rasei) coincide chiar þescu. Modelul organicist s-a dovedit însã
cu naºterea civilizaþiei române moderne, mai prestigios, tulburând apele mult timp
care s-a format mai întâi prin imitaþie, ºi a- dupã Cãlinescu.
poi prin diferenþiere. Imitând modelele strã- În fapt, esteticul nu se gãseºte în stare
ine prestigioase, creatorul individual izbu- purã decât la analiza în retortã. Altminteri,
teºte finalmente sã exprime în forme noi el intrã în conjuncþie cu alte valori, care con-
sufletul colectiv al rasei („fondul”), cãruia îi stituie însãºi substanþa literaturii. Se poate
conferã ulterior demnitatea unei realitãþi face, evident, istoria internã a formelor lite-
distincte, de indiscutabilã originalitate. rare, istoria unui gen sau altul. Însã orizon-
Iatã cum, în ciuda tuturor declaraþilor de tul actual de receptare impune o atenþie
principii, în practicã Lovinescu se aflã de sporitã acordatã factorilor cu care intrã lite-
aceeaºi parte a baricadei cu Ibrãileanu, mai ratura în contact, mijloacelor alternative de
ales prin interesul acordat psihologiei comunicare ce modeleazã în alt chip expe-
creaþiei (valorificatã prin sugestii freudiene rienþa esteticã. Un lucru e clar ca lumina
ºi schopenhaueriene) ºi sociologiei recep- zilei: criteriul estetic pur nu mai este
tãrii (ce a dus la formularea teoriei despre funcþional (ºi nu cred cã a fost vreodatã – a
mutaþia valorilor estetice): el gãseºte rãdã- se vedea cele scrise mai sus).
cinile esteticului în factorul cultural ºi în Ca sã dau un exemplu concret, Nicolae
psihologia rasei, conciliind astfel pe Maio- Manolescu, spre exemplu, îl omite pe Ca-
rescu (care þinea la disocierea esteticului de racostea ºi minimalizeazã rolul criticii uni-
celelalte valori, dar de pe poziþia desuetã a versitare în genere (e totuºi greu de înþeles
idealismului filozofic) cu Gherea (adevãra- cum poþi sã-l treci pe Adrian Marino „prin-
tul precursor al criticii moderne, de esenþã tre alþii”) din simplul motiv cã domnia-sa
analiticã, ºi nu „judecãtoreascã”). þine sã se revendice de la tradiþia foiletonis-
Apoi, dacã Iorga culturalizeazã esteticul, ticii, a criticii de întâmpinare, care pariazã
citind literatura epocii sale ca pe o expresie totul pe gust ºi pe intuiþie, într-un dispreþ
a decadenþei (în acord cu viziunea sa suveran faþã de „metodã”. În schimb, cu
paseist-organicistã), dacã G. Cãlinescu este- toate cã în epistolele cãtre Rosetti emite o
tizeazã culturalul, citind literatura trecutu- serie de caracterizãri infamante despre
lui dinspre cea a prezentului, cu ochiul omul Caracostea (în varianta de alint ami-
vânãtorului de valori literare („divinului” cal: „Cacaprostea”), lui Cãlinescu nãduful
critic îi datorãm abordarea sistematicã a lit- nu-i întunecã judecata ºi în Istorie... autorul
eraturii vechi din unghi strict estetic, ºi tot studiilor capitale despre creativitatea emi-
lui, sugestiva analogie a desprinderii esteti- nescianã îºi aflã locul binemeritat.
cului din cultural asemeni statuii din blocul Din pãcate, tradiþia criticii universitare
de marmurã) – numai „istoria” lovinescianã din interbelic a fost la noi îngropatã de infla-
pleacã teoretic de la premisa disocierii þia impresionismului girat de nume mari, de

26 Ibidem, p. 272: „plãcerea esteticã mai variazã nu numai de la rasã la rasã, de la epocã la epocã, ci ºi de la
individ la individ, în sânul aceluiaºi popor ºi aceleiaºi epoci”. Drept urmare, „estetica se pulverizeazã,
în principiu, în tot atâtea estetice câþi indivizi sunt”.
17
Colocviul “G.Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã”

la Lovinescu la Nicolae Manolescu. Prin ur- pretare a binecunoscutei afirmaþii cãline-


mare, deºi Caracostea practica o foarte sciene potrivit cãreia istoria literaturii tre-
modernã criticã geneticã, fiind la curent cu buie sã fie opera unui singur autor, ºi nu a
teoriile formaliºtilor ruºi; deºi Mihail Dra- unui „colectiv”. Greºeala constã în lectura à
gomirescu, autorul unei originale opere teo- la lettre, care atribuie personalitãþii singulare
retice, era invitat alãturi de Croce ºi de alte a criticului care scrie istoria unei literaturi o
somitãþi academice la congresele internaþio- notã relativizantã, meschin subiectivã, sino-
nale de esteticã ºi literaturã comparatã; deºi nimã cu bunul plac, nuanþã pe care Cãli-
Liviu Rusu obþinea doctoratul la Sorbona cu nescu nu o avea în vedere. În viziunea sa,
un foarte ingenios studiu despre creaþia ar- istoricul literar trebuie sã devinã un creator
tisticã (apreciat, spre exemplu, de Cesare anonim ºi sã disparã, precum Meºterul
Pavese, care-l menþioneazã în jurnal) – Manole, în propria operã. Acesta e de fapt
memoria colectivã nu a reþinut decât o sumã sensul clasicismului vizat obsesiv de genia-
de anecdote menite a evidenþia lipsa de lul critic: un sens obiectiv al subiectivitãþii.
intuiþie ºi de gust a acestor universitari fãrã Pentru cã nu autorul e cel chemat sã-ºi legi-
organ pentru critica de întâmpinare. Ce mai timeze opera, ci opera e cea care-l legiti-
ºtim, bunãoarã, azi, despre Mihail Drago- meazã ºi-i conferã sau îi retrage autoritatea.
mirescu? Cã era ridicol când exalta drept Canonul va reþine, deci, ºi numele unor ast-
capodoperã banala producþie eminescianã fel de critici.
Somnoroase pãsãrele? Cã amicul Caragiale,
aproximându-i alura de om robust ºi bine
hrãnit, îl trimitea înapoi la coarnele plugu-
lui? ªi percepþia aceasta ridicolã pare sã se Alex GOLDIª
perpetueze la nesfârºit, cu toate cã au în-
ceput sã aparã ºi studiile serioase (menþio- „Modalitãþile” literaturii
nez doar cartea Ioanei Bot despre Caracos-
tea ºi cea, mai recentã, a lui Adrian Tudu-
faþã cu realismul socialist.
rachi despre Mihail Dragomirescu). Dar Un rãzboi de tranºee
atâta timp cât pretinºii fãuritori de canon
continuã sã ignore astfel de cãrþi, nu ne Critica de la începutul deceniului al
rãmâne decât sã privim neputincioºi la per- ºaptelea a rãmas marcatã de ofensiva vio-
petuarea improvizaþiilor neserioase, servite lentã a cãrþii lui Crohmãlniceanu care
publicului larg drept opere cu pretenþii de închidea, practic, toate dezbaterile ºi firav-
sintezã, vai!, monumentalã. ele semne de reformism de dupã Primul
În altã ordine de idei, contestatarii ie- Congres al Scriitorilor Români. Pentru realis-
rarhiilor de ieri nu pot intra în canon decât mul socialist (1960) a însemnat sfârºitul
dovedind prin ceea ce scriu cã i-au întrecut iluziei cã lucrurile începeau sã intre într-un
sau mãcar cã i-au ajuns din urmã pe ante- curs normal, fãcându-i pe cei mai mulþi scri-
cesori. Or, pânã una alta, tinerii ar face mai itori sã-ºi sporeascã prudenþa. N-aº spune
bine sã scrie, ºi nu sã conteste. Prezentul tre- totuºi cã perioada e fãrã câºtiguri pentru
buie judecat cu o grilã severã ºi dreaptã, discursul critic, cu toate cã acestea au fost
fãrã complicitãþi interesate, ºi având mereu stimulate, dar ºi supravegheate din umbrã
sub ochi drept termen de comparaþie bla- de sistem.
matele valori tradiþionale. ªi, normal, e de Dacã despre o liberalizare propriu-zisã e
dorit ca perspectiva axiologicã sã aibã la exagerat sã se vorbeascã pânã în a doua
bazã aceleaºi principii de evaluare, sã fie jumãtate a deceniului, câteva miºcãri sub-
flexibilã, dar nu subordonatã factorului terane pot fi identificate cu destulã precizie.
subiectiv, domniei bunului plac. De pildã, Cert e cã, deºi pare cã nu s-a petrecut vreo
postulatul cã existã tot atâtea perspective schimbare spectaculoasã, pânã în 1965 sin-
axiologice câþi autori de istorii ale literaturii tagma de „realism socialist” dispare ca prin
pleacã, am impresia, dintr-o greºitã inter- minune din limbajul criticii.
18
Literatura românã, dupã 20 de ani

opinii în criticã e de multe ori formalã” sau


cã, datã fiind „specializarea” criticilor din
ultima vreme, cu „individualitãþi bine con-
turate”, critica a devenit ºi ea „o creaþie”28.
Poziþia oficialã a creat, aºadar, un mic cu-
loar de dezbatere tinerei generaþii de critici
lansate la începutul deceniului, care pregã-
tea aproape o schimbare de ºtafetã. Deºi
plãtesc fiecare tribut limbajului realist
socialist, debutanþii care umplu coloanele
celor mai importante publicaþii în anii 1961-
1963 (Eugen Simion, Matei Cãlinescu, Ni-
colae Manolescu, G. Dimisianu, Domiþian
Cesereanu, Adriana Iliescu, Mircea Tomuº
sau George Ganã) vor juca un rol important
în decliºeizarea criticii româneºti. Într-un
fel, predarea de ºtafetã e generalã întrucât,
dupã cum observã Eugen Simion într-o
anchetã, tinerii critici „s-au format odatã cu
poeþii, prozatorii ºi dramaturgii tineri au
scris despre cãrþile lor ºi, într-o bunã mã-
surã, au reuºit sã atragã atenþia asupra orig-
inalitãþii acestui fenomen în literatura actu-
Douã sunt evenimentele politice care alã”29. Debuteazã în acelaºi timp cu criticii
stau la baza sensibilei dezlegãri la limbã a enumeraþi mai sus Nichita Stãnescu, Ion
criticilor din aceastã perioadã. Primul, citat Gheorghe, Cezar Baltag, Ilie Constantin,
de aproape toþi participanþii la dezbateri, e Grigore Hagiu sau prozatorii D. R. Popescu,
Fãnuº Neagu, Nicolae Velea, Vasile Rebrea-
legat de precizarea lui Gheorghe Gheor-
nu, Nicolae Þic. În primã fazã, aºadar, în-
ghiu-Dej (Congresul al III-lea al PMR, ianu-
noirea discursului critic e inextricabil legatã
arie 1961) – în redarea fãrã îndoialã fidelã a
de înnoirea literaturii propriu-zise. Cãci,
lui Dumitru Micu – cã „duºmanul de clasã
pentru a-ºi construi un limbaj eliberat de
a fost rãpus ºi anumite rãmãºiþe ale claselor steoreotipii, tinerii critici aveau nevoie de o
din trecut nu mai pot opune o opoziþie se- literaturã neconvenþionalã pe care sã-l
rioasã. Principalul sector al luptei de clasã a aplice. Dupã aproape douã decenii de rea-
devenit domeniul ideologic. Se pune pro- lism socialist, istoria literarã era, încã, la
blema ca socialismul, ca ideologie, sã pã- începutul anilor ‘60, un teren minat, în care
trundã tot mai adânc în viaþa intimã a oa- puteau fi strecurate cu greu interpretãri
menilor”27. Al doilea eveniment cu semnifi- înnoitoare. Dacã în anii ‘50 singura cale de
caþii majore e conferinþa pe þarã a Uniunii scãpare pentru critic (demascatã, însã, cu
Scriitorilor din noiembrie 1961, ce stabilea, promptitudine) era evaziunea în istoria li-
prin articole-decret (semnate de Paul Geor- terarã, la începutul deceniului ºapte, când
gescu, S. Damian ºi tânãrul Matei Cãlines- gestionarii moºtenirii marxist-leniniste pu-
cu) cã „se poartã în prezent prea puþine dis- seserã „ordine” în rafturile literaturii româ-
cuþii polemice asupra literaturii, cã lupta de ne, doar asupra prezentului – încã neaºezat

27 Dumitru Micu, Sarcinile criticii literare. Etapa actualã a dezvoltãrii prozei noastre, în „Gazeta literarã”, anul
VIII, nr. 13 (367), joi, 23 martie, 1961, p. 6.
28 Paul Georgescu, S. Damian, Matei Cãlinescu, Critica literarã ºi actualitatea, în „Gazeta literarã”, anul
VIII, nr. 50 (404), joi, 7 decembrie, 1961, p. 1, 6.
29 Eugen Simion, Criticii despre criticã, în „Gazeta literarã”, Anul IX, nr. 2 (409), joi, 11 ianuarie, 1962,
p. 4-5.
19
Colocviul “G.Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã”

în tipare fixe – erau posibile, rãzleþ, pãreri În articole de sintezã precum Lirismul
care nu intrã vizibil în reþetarul marxist. autentic ºi maniera31, Judecata de valoare ºi rolul
Astfel încât se poate conchide cã la înce- educativ al criticii literare32, Universul poetic ºi
putul anilor ‘60 se stabileºte o relaþie dacã diversitatea stilurilor33 sau Originalitatea
nu moralã (ar fi prea mult spus), mãcar gândirii critice34, multe dintre ele stimulate
intrinsec-profesionalã între tinerii debu- artificial („Scânteia” dicta periodic câte o
tanþi: discursul critic nuanþat, eliberat de dezbatere despre prozã sau despre poezie),
stereotipiile realist socialiste, depindea, la poziþia lui Matei Cãlinescu prinde relief în
urma urmei, de calitatea noilor poeþi ºi epocã. Postulând „judecarea operei literare
prozatori. E punctul zero al naºterii solidari- mai mult în funcþie de obiectul ei” ºi insis-
tãþii, menþinute de-a lungul întregii litera- tând asupra „temperamentului poetic” sau
turi de sub comunism ºi pierdute dupã a „modului de manifestare senzorialã a
Decembrie ‘89, dintre critici ºi scriitori. poeziei”35, Matei Cãlinescu va stârni o micã
Deºi fãrã prea multe derapaje de la linia disputã criticã în care i se alãturã Mihail
oficialã, anii 1961-1964 gãzduiesc o discuþie Petroveanu36, în timp ce Ion Lungu consi-
despre „modalitãþile” artistice care antre- derã cã „nu tipul de manifestare senzorialã
neazã toatã literatura actualã, cu consecinþe sau temperamentalã a scriitorului este
importante asupra modificãrii discursului determinant pentru conþinutul ºi valoarea
critic. Odatã cu sloganul cel mai cunoscut al creaþiei sale, ci modul sãu de viaþã, interese-
acestei perioade, acela cã „metoda realismu- le ºi poziþia sa de clasã”37. Dupã amintita
lui socialist e fertilã dezvoltãrii unor vari- Conferinþã a III-a a PMR, cei mai dezgheþaþi
etãþi de modalitãþi ºi stiluri pe baza con- dintre critici pot milita pentru o anumitã lib-
cepþiei filozofico-estetice comune”30, devine eralizare folosindu-se strategic de cuvintele
evidentã translaþia dinspre discutarea ideii lui Dej însuºi. Lui D. Petrescu, de pildã, care
în literaturã cãtre discutarea perspectivei nu respectã într-o cronicã din „Viaþa româ-
prin care aceasta se transmite. Evident, neascã” „specificitatea” romanului Ultimul
„modalitatea”, aºa cum i se spune în epocã, batalion (I. Ludo), tânãrul comentator al
e o variaþiune a acelei „metode de creaþie” „Gazetei literare” îi poate replica oricând
vehiculate în deceniul trecut, însã ea va „cã pledând pentru nou, criticul trebuie
deriva, nu fãrã greutãþi, în discuþia despre totodatã sã combatã, în numele majoritãþii
„specificitate”, despre „stil”, sau despre cititorilor de azi, asemenea rãmãºiþe ale
„universul” unui autor. Deºi taberele nu unei mentalitãþi învechite ºi greºite”38.
sunt clar împãrþite, câþiva dintre tinerii cri- Împreunã cu Eugen Simion (cei doi se
tici, oricât de prudenþi (mulþi dintre ei sem- susþin reciproc în articole), Matei Cãlinescu
neazã ºi rapoarte oficiale sau studii realist- va încerca, fãrã mari ecouri deocamdatã, sã
socialiste – e o iluzie cã vreun debutant din reabiliteze ideea de „univers poetic” intro-
aceastã perioadã n-a fãcut compromisuri), ducând-o în circuitul limbajului critic aºa
încearcã sã refacã, într-un fel, un set de cum o consacrase G. Cãlinescu: „Operãm în
norme estetice ale evaluãrii. mod curent cu un concept ca acela de «uni-

30 Paul Georgescu ºi Matei Cãlinescu, Probleme ale poeziei actuale, în „Gazeta literarã”, anul VIII, nr. 46
(400), joi, 9 noiembrie, 1961, p. 1, 6.
31 Matei Cãlinescu, Lirismul autentic ºi maniera în „Gazeta literarã”, Anul VIII, nr 24-25, 8 iunie, 15 iunie,
1961.
32Idem, Judecata de valoare ºi rolul educativ al criticii literare, în „Gazeta literarã”, anul VIII, nr. 15 (369), joi,
6 aprilie, 1961, p. 1, 3.
33Idem, Universul poetic ºi diversitatea stilurilor, în „Gazeta literarã”, anul X, nr. 462, nr. 3, joi, 17 ianuarie,
1963.
34Idem, Originalitatea gândirii critice, în „Gazeta literarã”, anul X, nr. 23 (482), joi, 6 iunie, 1963.
35 Idem, Lirismul autentic ºi maniera, p. 7.
36Mihail Petroveanu, Criticii despre criticã, în „Gazeta literarã”, anul IX, nr. 3(410), joi, 18 ianuarie, 1962, p. 4.
37 Ion Lungu, Criticii despre criticã, în „Gazeta literarã”, anul IX, nr. 2 (409), joi, 11 ianuarie, 1962, p. 5.
38 Matei Cãlinescu, Judecata de valoare ºi rolul educativ al criticii literare, în loc. cit., p.3.
20
Literatura românã, dupã 20 de ani

vers poetic», la a cãrui definire, în forma sa ideolog exterior, care inventariazã ideile
specificã pentru critica româneascã, o con- textului, „criticul adevãrat – scrie Simion –
tribuþie de mare originalitate a adus G. Cã- pãtrunde în universul poeziei, recompune
linescu. E de fapt o metaforã criticã, în care mecanismul imaginii, împrumutã ceva din
se cristalizeazã o întreagã concepþie despre stilul autorului studiat pentru a-l face mai
poezie. Disocierea implicaþiilor, scoaterea bine înþeles ºi pentru a sugera, atât cât este
lor la luminã, oferã nebãnuite direcþii ºi cu putinþã, cu mijloacele criticii, atmosfera
perspective în studiul fenomenului liric”39. creaþiei”42.
Într-un context în care se sublinia încã destul Din pãcate, însã, opiniile teoretice ale lui
de apãsat poziþia de clasã a artistului sau Eugen Simion sau Matei Cãlinescu sunt de-
dependenþa operei de realitate, sintagma cã- parte de a putea fi puse în practicã, întrucât
linescianã era singura modalitate la îndemâ- fidelii politicii literare de stat reacþioneazã
nã de a numi individualitatea unui poet sau prompt, speriaþi de ideea cã tinerii critici ar
de a trimite la raportul nonmimetic al artei, putea adopta criterii imanente în evaluarea
dacã þinem cont de faptul cã la începutul literaturii. Mihai Novicov, unul dintre
anului 1963 niciunul dintre criticii specificu- puþinii staliniºti care nu se dezmint nici în
lui literaturii – din istoria noastrã sau de aiu- deceniul al ºaptelea, constatã cã, deºi „ne
rea – nu puteau fi citaþi sau aprobaþi fãrã di- ridicãm împotriva procedeului (din fericire
ficultate. Situaþia privilegiatã a lui Cãlinescu din ce în ce mai rar) de a întemeia analiza
în actualitate l-a fãcut referinþa principalã în nu pe ceea ce a vrut sã realizeze ºi ce a reali-
avansarea câtorva precepte estetice contrare zat autorul, ci pe ceea ce crede criticul cã ar
marxism-leninismului. Cã tehnica sondãrii fi trebuit sã facã autorul [...], mult mai des
universului poetic începe sã prindã rãdãcini însã se întâmplã invers: criticul raporteazã
în interpretare rezultã ºi din nemulþumirea – opera numai la intenþia autorului ºi descon-
greu de explicat altfel decât prin raþiuni de siderã criteriile obiective”43. Þinta e tânãrul
concurenþã în breaslã – lui Marin Sorescu cu G. Dimisianu, un critic care afirmase ºi el, în
privire la „pretenþia” tinerilor critici de a spiritul celor menþionaþi mai sus, necesi-
descoperi în creaþiile lui Nichita Stãnescu, tatea de a pãtrunde în straturile de profun-
Cezar Baltag sau Ilie Constantin, „dupã zime ale creaþiei, prins acum de Novicov cã
frecvenþa unor epitete sau metafore, sisteme „vorbeºte doar în treacãt despre prezentul
filozofice ºi estetice închegate”40. socialist” când discutã cartea lui Horia
Pe aceeaºi lungime de undã cu Matei Cã- Zilieru, Florile cornului tânãr. Cu credinþa cã
linescu, Eugen Simion vorbeºte convingãtor „sociologismul vulgar este mort ºi nu va
despre universul poetic ºi despre eroarea de învia”, Dumitru Micu e la fel de prompt în
a aprecia o operã literarã „nu din punct de a-ºi manifesta îngrijorarea faþã de tendinþa
vedere al realizãrii, ci al intenþiilor ei”41. Cã- tacitã de pãrãsire a „albiei socialist realiste”
linescianã e, în articolul Delimitãri în critica sau faþã de „neglijarea fenomenelor de viaþã
poeziei, ºi sugestia refacerii din interior a ce au servit drept izvor unor opere”, în
universului operei. Departe de a rãmâne un favoarea unor metode noi de analizã44.

39 Idem, Universul poetic ºi diversitatea stilurilor, în „Gazeta literarã”, anul X, nr. 462, nr. 3, joi, 17 ianuarie,
1963.
40 Marin Sorescu, Critica literarã ºi tinerii scriitori, în „Gazeta literarã”, anul X, nr. 8 (467), joi, 21 februarie
1963, p. 1, 7.
41 Eugen Simion, Universul poeziei ºi critica literarã, în „Gazeta literarã”, joi, 3 ianuarie 1963, anul X, nr.
460 (1).
42 Eugen Simion, Delimitãri în critica poeziei, în „Gazeta literarã”, joi, 22 noiembrie, 1962, anul IX, nr. 454 (47).
43 Mihai Novicov, Criteriul confruntãrii cu viaþa în critica literarã, în „Gazeta literarã”, anul IX, nr. 9 (416),
joi, 1 martie 1962, p. 1, 2.
44 „Fãrã a forþa nota, se poate afirma cã nici «specialiºtii», scriitorii ºi criticii, nu prea au de profitat dintr-
un articol în care sunt analizate în sine compoziþia, ritmul desfãºurãrii acþiunii, dozajul de elemente
vizuale ºi auditive, luminozitatea sau caracterul sumbru al viziunii poetice”. (Dumitru Micu, Caracterul
publicistic al criticii, în „Gazeta literarã”, anul IX, nr. 421, joi, 5 aprilie 1962, p. 6).
21
Colocviul “G.Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã”

De altfel, dupã retorica „liberalizatoare” Apariþia unor prozatori precum D.R. Po-
a lui Dej, înseºi regulile represiunii realist pescu, Fãnuº Neagu, ªtefan Bãnulescu sau
socialiste se modificã vizibil. Noul dogma- N. Velea stârnise deja câteva disensiuni
tism nu va mai lupta fãþiº contra fragilelor între opiniile critice. Cornel Regman,
încercãri de dedogmatizare, ci va mima, el N. Ciobanu, Al. Cãprariu sau Marin Bucur
însuºi, deschiderea ºi „obiectivitatea”, fãrã îi taxeazã pe tinerii prozatori drept extrava-
sã ezite însã în sancþionarea iniþiativelor ganþi, eretici, „ciudaþi”, depãºind limitele
care ameninþã ordinea realist socialistã. realismului acceptabil, în timp ce Eugen
Pentru a camufla într-o masã amorfã puþi- Simion, Matei Cãlinescu, Nicolae Mano-
nele intenþii liberalizatoare reale, se creeazã, lescu sau G. Dimisianu îi întâmpinã cu en-
prin diversiunea dezbaterii, impresia cã toþi tuziasm. Simptomaticã e campania lui
actorii literaturii din prima jumãtate a dece- Cornel Regman din „Luceafãrul” împotriva
niului al ºaptelea luptã în fond pentru ace- tendinþelor novatoare ale întregii generaþii
eaºi înnoire ºi liberalizare, dar cu mijloace ºi de scriitori, – poeþi, prozatori ºi critici deo-
metode diferite. Mai degrabã decât cãi de potrivã –, contracaratã fin ºi constant de-a
soluþionare a problemelor, dezbaterile din lungul întregului an 1963 de Matei Cãlines-
aceastã perioadã au fost proiectate pentru a cu. Acuzaþiei primului cã poeþii sunt atraºi
opaciza ºi a alinia, mimând intenþia de clari- de „o tendinþã spre lirismul filozofic” ºi cã
ficare ºi de diversitate. Decât sã mai de- proza vãdeºte „o orientare care iese din sfe-
clanºeze campanii violente împotriva unor ra realismului, care ignorã principiul veri-
sintagme sau propoziþii neînregimentate dicitãþii, al tipicului” sau o „atracþie pentru
(de atitudini sau de opinii contrare nu poate
psihologiile singulare, goanã dupã efecte
fi vorba), noii dogmatici preferã sã le asimi-
bizare, complacere în pitoresc, tendinþã de a
leze din mers, înecându-le într-un noian de
complica artificial relaþiile dintre personaje
cliºee. Specializatã în colecþionarea opiniilor
ºi realitate”, tânãrul cronicar al „Gazetei li-
reductibile la un numitor comun, „dezbate-
terare” îi rãspunde prudent, dar ferm, prin
rea” devine cel mai pervers mijloc de con-
trol. formularea unui concept specific. Ar fi vor-
Fãrã a avea intenþii disidente (cei mai ba, în operele cele mai actuale, de „un rea-
mulþi debuteazã conformist), generaþia de lism adânc, pregnant, puternic individua-
scriitori rãsãritã în jurul anului 1960 arbo- lizat artistic, singurul în mãsurã sã asigure
reazã o diversitate îngrijorãtoare a stilurilor reflectarea adecvatã a fenomenelor etice,
ºi a vocilor. Ceea ce e ºi mai grav în ochii psihologice, sociale atât de complexe, speci-
ideologilor de stat, critica tânãrã pare sã ia fice vieþii socialiste”45. Balanþa oficialã în-
prea în serios aceastã diversitate, fiind tot clinã, însã, deocamdatã, de partea lui Reg-
mai atentã la procedee ºi la tehnici, în de- man, cãci din raportul despre „presa literarã
favoarea mesajului ºi a realitãþii din spatele ºi problemele creaþiei” prilejuit de plenara
textelor. Marea dezbatere despre legãtura lãrgitã a Comitetului Uniunii Scriitorilor la
dintre modalitãþi ºi concepþia ideologicã nu împlinirea a doi ani de la Conferinþa pe þarã
e decât rodul îngrijorãrii oficialitãþilor cã, tot a scriitorilor aflãm cã M. Cãlinescu „i-a rãs-
mai conºtientã de propriile procedee, lite- puns insuficient de argumentat în «Gazeta
ratura ar putea câºtiga independenþã faþã de literarã»” sau cã D.R. Popescu ºi N. Velea se
misiunea socialã. Numeroasele discuþii des- îndepãrteazã, într-adevãr, de „principiul
pre prozã organizate de „Gazeta literarã” în oglindirii veridice a societãþii”46.
1963-1964 încearcã sã refacã tocmai aceastã Afectând înþelegerea faþã de mutaþiile li-
legãturã, pe cale de a se pierde, dintre com- terare, acelaºi Novicov va semnala cu des-
poziþia – tot mai complicatã – ºi tematica tulã precizie pericolul autonomizãrii celor
politicã a noilor opere. care vorbesc mai mult despre modalitãþile

45 Matei Cãlinescu, Judecata de valoare ºi generalizarea, în „Gazeta literarã”, anul X, nr. 38 (497), joi, 19 sep-
tembrie 1963, p. 2, 6.
46 Presa literarã ºi problemele creaþiei, în „Gazeta literarã”, Anul X, nr. 48 (506), 28 noiembrie 1963, p. 4-5.
22
Literatura românã, dupã 20 de ani

noii literaturi ºi prea puþin despre felul în reticienii” realismului socialist din anii ‘50
care acestea se adapteazã la ideile socialiste: investigau raportul dintre ideologie ºi
„Pornind de la ideea, în fond justã, cã lite- conþinutul operei de artã (forma ieºea total
ratura realist-socialistã ca oglindire a unei din discuþie pentru cã nu era admisã decât
realitãþi în necontenitã transformare revo- una), aici, interesul se mutã pe ecuaþia,
luþionarã, este prin natura ei o literaturã ce infinit mai complicatã, dintre ideologia,
se înnoieºte mereu, o literaturã în care sunt conþinutul ºi forma operei literare. Dacã
puternic stimulate cãutãrile ºi experimen- pentru diversitate – ideologii îºi dãduserã
tele de tot felul, s-ar pãrea cã unii critici jus- seama destul de repede atât la noi, cât ºi la
tificã atitudinea pur constatativã susþinând sovietici, cã o literaturã monotonã n-avea
cã datoria lor s-ar reduce la catalogarea succes propagandistic – se dãduse într-un
«modalitãþilor» ºi aprecierea rezultatelor fel liber formei artistice (sigur, atâta timp cât
obþinute. Nu este greu de vãzut cã o atare conþinutul era respectat), acum se impunea
pãrere nu þine seama de criteriile esteticii tabularizarea ei foarte strictã.
marxist-leniniste privitoare la relaþiile din- Dintre „modalitãþile” intrate în vizorul
tre conþinut ºi formã [...]. Confruntarea cu criticilor realist socialiºti, cea mai importan-
realitatea literarã ne duce la concluzia cã tã – purtãtoare, adicã, de sarcini ideologice
problema «modalitãþii», a alegerii ei, nu este maxime – este aceea a problemei autorului
deloc neutrã în raport cu conþinutul ideo- ºi a perspectivei narative. Dacã romanul
logic al operei literare”47. Rezultatul? Câteva realist socialist era construit pe convenþia
lungi ºi anevoioase dezbateri în lunile omniscienþei (atotputerii) unei „voci” care
urmãtoare care vizeazã, toate, descompu- trasa direcþii sau indica nuanþele de inter-
nerea raportului foarte complicat dintre ide- pretare, în momentul în care acesta e
ologie ºi perspectiva scriitorului. Poziþiile ºi detronat, comandamentul ºi „mesajul” tex-
opiniile se vor amesteca pânã aproape de tului devine, el însuºi, difuz. A cui perspec-
indistincþie, întrucât dogmaticii vor conti- tivã trebuie crezutã ºi urmatã în momentul
nua sã mimeze deschiderea, în timp ce sus- în care se cedeazã iniþiativã personajelor?
þinãtorii literaturii tinere vor fi obligaþi – Ce fel de personaje sunt demne de a deveni
dupã severa tragere de mânecã oficialã – la „reflectori” astfel încât ideologia socialistã
o anumitã precauþie. Ceea ce rezultã din sã nu aibã de suferit? Pericolul pierderii
aceastã situaþie nu e o luptã corp la corp, ci unghiului de vedere privilegiat, diagnosti-
mai degrabã un prudent rãzboi de tranºee, cat drept „o crizã a puterii în romanul mo-
în care fiecare tabãrã rãmâne în expectativã, dern”, e enunþat cu claritate de Ov. S. Croh-
conºtientã cã ieºirea la atac ar putea echi- mãlniceanu: „Existã tendinþa ca sub pretex-
vala cu pierderea poziþiei câºtigate pânã tul introducerii unei perspective neprivile-
atunci. Disputele despre „modalitãþi” sunt giate (aºa cum o dã viaþa de fiecare zi) în
stârnite de proza „excentricã” a tinerilor, roman sã se aleagã drept termen de rapor-
dar ºi de ecourile modernismului (Thomas tare al relatãrii mentalitatea cea mai îna-
Mann, Marcel Proust, Franz Kafka, Eugen poiatã” [...]. În locul atotºtiutorului secretar
Ionescu, Samuel Beckett) ºi ale Noului al epocii din romanul balzacian, în locul
Roman francez, tot mai greu de ocolit în exersatului psiholog din romanul proustian,
deceniul ºapte chiar ºi într-un circuit destul se instaleazã fiinþa larvarã, disperatã ºi care
de închis ca al nostru. Diversitatea ºi excen- se exprimã semiarticulat din Comment c’est
tricitatea formulei ameninþau sã punã în al lui Samuel Beckett”48. Renunþarea la o
umbrã conþinutul socialist, astfel încât nor- perspectivã unicã a relatãrii, cedarea unghi-
marea acestei relaþii devine prioritarã pe ului de vedere unor personaje bolnave sau
agenda literaþilor de stat. În timp ce „teo- nebune (ori, pur ºi simplu nemarxist-leni-

47 Mihai Novicov, Critica ºi „modalitãþile”, în „Gazeta literarã”, anul X, nr. 13 (472), joi, 28 martie, 1963.
48 Ov. S. Crohmãlniceanu, Romanul fãrã autor, în „Gazeta literarã”, anul X, nr. 35 (494), joi, 29 august 1963,
p. 7.
23
Colocviul “G.Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã”

niste) va face ca modernismul avangardist punctul sãu de vedere nu coincide cu cel al


ºi Noul Roman francez sã fie privite cu mare personajului, se comunicã, dacã pot spune
ostilitate în critica româneascã de la înce- astfel, prin refracþie”. Perversiunea rezidã în
putul deceniului al ºaptelea. Pentru Croh- faptul cã teoria refracþiei narative, deºi are o
mãlniceanu, viitorul autor al unui bun mizã strict politicã, este formulatã ºi argu-
studiu despre expresionismul românesc, mentatã de S. Damian pornind de la exem-
toatã aceastã literaturã poate fi trecutã deo- ple inocente ideologic: de refracþie ar fi
camdatã la capitolul „o îngrãmãdealã con- vorba în Cãrãbuºul de aur a lui Edgar Allan
fuzã de „«zgomot ºi furie»”. Poe, unde, într-adevãr, efectul artistic e dat
Problema perspectivei auctoriale se de perspectiva raþionalistã a naratorului,
pune, însã, cel mai tranºant, în proza tineri- care o corecteazã pe cea bizarã ºi fantasticã
lor, cei aflaþi propriu-zis sub monitorizarea a lui Legrand, dar ºi în schiþele lui Cara-
ideologilor. Discuþia e deschisã de S. Da- giale, unde viziunea totalizatoare e datã de
mian într-un articol de sintezã. Constatând „ironia discretã” cu care autorul îºi trateazã
cã apar tot mai des în critica literarã expre- personajele. De aici, însã, pânã la unitatea
sii ca „unghi de vedere”, „tip de naraþiune” ideologicã a unghiurilor de vedere din
sau „tonul povestirii”, Damian îºi propune prozã e o cale destul de lungã, pe care S. Da-
sã punã o oarecare ordine în noile modali- mian o parcurge de la o frazã la alta. Pre-
tãþi ale prozei. Soluþia e o struþocãmilã ca- fãcându-se cã vorbeºte despre legi generale
racteristicã tuturor dezbaterilor cu privire la ale compoziþiei, aplicabile de la Poe ºi Ca-
acest subiect: cãci, prefãcându-se cã vorbesc ragiale pânã la Marin Preda sau Nicolae Þic,
despre compoziþie ºi despre structurile S. Damian nu face decât sã formuleze o
operei literare, criticii care pun problema teorie particularã a realismului socialist.
„modalitãþilor” literare vizeazã, în primul Nu mai puþin oþioase se dovedesc ºi dis-
rând, posibilitatea ideologizãrii politice a cuþiile cu privire la „tipul de naraþiune”:
acestora. Deºi admite, aºadar, cã prozatorul creaþie sau analizã, epic sau narativ, psiho-
are voie sã dea cuvântul cât mai multor per- logic sau realist, care dintre „modalitãþi”
sonaje-reflectori, S. Damian considerã cã cea sunt mai potrivite transmiterii mesajului
mai importantã ar fi „cristalizarea punctului socialist? Pornind de la aceiaºi prozatori
de vedere unitar”49. Cã nu de o unitate de tineri, oficialitãþile îºi vor pune întrebarea
imaginar sau de stil e vorba, reiese din ana- dacã nu cumva aplecarea spre excentric ºi
lizele pe proza unor autori precum Francisc
spre pitoresc dãuneazã tranzitivitãþii acestui
Munteanu, Nicolae Þic sau D.R. Popescu.
mesaj. Strategia e asemãnãtoare cu cea a
Acestuia din urmã i se imputã cã „prin com-
problemei omniscienþei: conºtienþi cã epi-
plicarea structurii personajului se înceþo-
ºeazã ºi viziunea unitarã a schiþei”. Cel mai cul, romanul de creaþie sau cel realist sunt
spectaculos concept în acest simulacru de mai bune conducãtoare de propagandã,
teoretizare este acela al „refracþiei” narative criticii de stat vor încerca sã argumenteze,
– când cedeazã perspectiva unor personaje într-un fel de formalism à rebours, cã moda-
cu viziuni îndoielnice, „vocea” din text a litãþile enumerate mai sus ar fi valoroase în
prozatorului are obligaþia de a le corecta sine. Novicov va face, de pildã, o adevãratã
tacit: „Astfel ºi un personaj intermediar apologie a epicului. Plecând de la consta-
transparent, care oglindeºte situaþiile fãrã a tarea cã la T. Mazilu (Aceste zile ºi aceste
le da vreun relief, sau chiar ca un comenta- nopþi) „existã, totuºi, o legãturã între
tor obtuz poate acumula funcþia-cheie, evi- defectele romanului ºi puþinãtatea materi-
denþiind de pildã contrastul între caracterul alului epic”, ideologul trage concluzia cã
excepþional al evenimentului ºi paloarea, „burghezia se teme de epic” ºi cã scriitorii
mãrginirea interpretãrilor. Atunci însuºi imperialiºti promoveazã „literatura cât mai
autorul sconteazã pe acest contrast, iar sãracã în fapte, deci cât mai puþin epicã”50.

49 S. Damian, Unghiul de vedere al scriitorului, loc. cit., p. 6.


50 Mihai Novicov, Epicul în roman, loc. cit., p. 1.
24
Literatura românã, dupã 20 de ani

Replica vine ºi ea destul de învãluit, dar uri imediate ºi fãrã concluzii. Numai cã,
ferm, de la Lucian Raicu, critic ale cãrui într-un fel, autoritãþile ºi-au fãcut un calcul
poziþii îndrãzneþe din anii ‘50 fuseserã ier- greºit. Cu toatã natura deformatoare a dez-
tate, dar nicidecum date uitãrii: apelând la baterilor din aceastã perioadã, dincolo de
un artificiu de argumentaþie care-l face sã aspectul vãtuit al retoricii, acestea au creat
nu respingã din start epicul („Vigoarea un cadru în care pãrerile tinerilor critici,
însãºi a investigaþiei psihologice poate con- oricât de moderate ºi de prudente, fãrã
feri o dimensiune «epicã» chiar ºi operelor ascuþiºuri polemice, vor crea, prin solidari-
de un aspect narativ foarte pronunþat. Ideea tate, un curent de opinie favorabil înlã-
cã epicul este o însuºire determinantã, turãrii realismului socialist. Faptul cã în dis-
legicã a epocilor noastre revoluþionare, nu cuþii nu existau, deocamdatã, câºtiguri clare
este greºitã în sine, ci numai dacã atribuim sau cã raportul dintre esteticã ºi ideologie
noþiunii un înþeles oarecum tehnic, legat de era încã destul de ambiguu, contribuia, în
îndemânarea narativã a romancierului”.), mod paradoxal, la profitul esteticii. Chiar
Raicu va prinde curaj în finalul articolului, dacã evoluþia nu e vizibilã cu ochiul liber,
restabilind adevãrul: în planul strict al lipsa concluziilor politice tranºante trebuie
„modalitãþilor”, epicul ca expresie a artei contabilizatã ca un succes al literaturii,
narative nu e cu nimic mai bun sau mai rãu domeniu prin excelenþã al nehotãrârii,
decât oricare altã tehnicã. Dovadã stau ambiguitãþii ºi relativitãþii. În acest moment,
opere „analitice” valabile ale lui Rebreanu orice îndoialã sau indecizie din cadrul dez-
(criticul apeleazã la exemplul Rãscoalei, cel baterilor lucra involuntar împotriva politicii
mai uºor de îngurgitat ideologic), G. Cã- de stat.
linescu, Marin Preda sau Al. I. ªtefãnescu. Cu tot limbajul cleios al perioadei, în
Raicu e secondat bine de Mihai Zamfir care dezbaterea despre proza tânãrã din 1964
avertizeazã cã „lauda epicului nu trebuie sã vocile dogmaticilor se aud tot mai puþin,
ne facã a imagina o categorie «veºnicã», cu tabãra lor este tot mai nesemnificativã ca
aplicabilitate variatã de-a lungul epocilor numãr ºi ca prestanþã. Mai mult, Eugen
dar egalã cu ea însãºi”51. Simion poate postula pentru prima oarã
Polemica Novicov-Raicu e simptomaticã într-un cadru oficial abisul care desparte
însã pentru felul în care se purta dialogul în cele douã grupãri: „Unii critici, luând în dis-
aceastã perioadã: dacã ideologii îºi costu- cuþie tipologia scrierilor lui Velea (Opt pove-
mau dogmatismul într-o retoricã liberaliza- stiri), au tras din cercetarea lor concluzia cã
toare, interesatã de problemele specifice ale existã o înclinaþie spre extravaganþã, spre
esteticului – dupã destalinizare erau con- ciudãþenie. Astfel de note au fost depistate
damnate din interior poziþiile „schematice” ºi la Fãnuº Neagu ºi la D.R. Popescu. Opinii
–, criticii obiºnuiþi, preocupaþi de restau- în aceastã privinþã au formulat Marin
rarea sensului estetic ºi a demnitãþii profe- Bucur, C. Regman, Andrei Bãleanu, Al. Cã-
sionale, n-o puteau face, deocamdatã, decât prariu. Alþi critici au socotit cazurile amin-
tot apelând la jargonul realist socialist. tite ca forme mai complicate de alienare a
Astfel încât înfruntãrile de opinii sunt întot- individului ºi au apãrat schiþele ºi povesti-
deauna mediate de o serie de ritualuri, cer- rile în discuþie (Matei Cãlinescu, Eugen
emonii, deformãri ºi artificii conceptuale. Simion, N. Manolescu, Al. Oprea...)”52. Cu
Cei mai mulþi actori ai scenei literare de exemple din tinerii prozatori blamaþi anteri-
început de deceniu ºapte îºi pun o mie de or, participanþii la discuþie pun sub semnul
mânuºi, astfel încât loviturile aplicate îndoielii toate cliºeele „modalitãþilor” rea-
adversarului sunt mult diminuate, toate lismului socialist: Nicolae Manolescu de-
partidele par remize, iar problematicile dis- nunþã prejudecata frescei sociale ºi a epicu-
cutate se prelungesc la nesfârºit, fãrã câºtig- lui, Eugen Simion înlãturã obsesia tipolo-

51 Mihai Zamfir, Evoluþia „epicului”, în „Gazeta literarã”, nr. 19 (917), vineri, 8 mai 1964, p. 3.
52 Eugen Simion, [Tinerii prozatori ºi critica literarã], în „Gazeta literarã”, loc. cit., p. 6.
25
Colocviul “G.Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã”

giei, în timp ce Matei Cãlinescu extinde aria de situaþie i se gãsesc în continuare scuze –
de acoperire a realismului. inutile, de altfel, ºi ridicole, mai ales – pe
Ultima redutã a dogmaticilor, ideea de când Monicãi Lovinescu, a cãrei mamã va
realism, care derivase direct din aceea de muri în temniþele comuniste, plãtind liber-
realism socialist, era însã destul de persis- tatea fiicei ºi care, la rândul ei, va simþi pe
tentã în toate judecãþile critice ale perioadei propria piele modul de acþiune al uneltelor
ºi devenise, dintr-o modalitate printre Securitãþii, desigur, i se reproºeazã la nes-
altele, principalul criteriu de valorizare a li- fârºit cã a condamnat exagerat compro-
teraturii. Îndepãrtarea ei va fi mai anevo- misurile intelectualilor români ºi pe cele ale
ioasã, dar va echivala, dacã nu cu câºtigarea lui Cãlinescu în special, pânã la a dovedi
rãzboiului, mãcar cu o victorie decisivã a aproape un „antiromânism”.
criticii împotriva ºabloanelor realist socia- Cu textele la purtãtor, iatã cã lucrurile nu
liste. stau nici pe departe atât de tranºant pe cât
ar putea pãrea. Desigur cã ºi Ierunca ºi
Monica Lovinescu insistã, aproape utopic,
pe necesitatea unui suport etic al intelectu-
Loredana OPÃRIUC alului, dar aceastã insistenþã nu înseamnã
niciodatã judecatã pãrtinitoare ºi negare a
G. Cãlinescu valorii culturale a unui autor compromis
moral. Necesarul „Nürenberg” românesc,
ºi nostalgia dreptei mãsuri atât de mult reclamat de cei doi, s-a trans-
format într-o iluzie specificã locului, nãscã-
Pericolul formulãrilor categorice sau su- toare de suficiente confuzii: cã ar fi fost
perlative atunci când se încearcã situarea vorba de alte epurãri, cã de la Paris pre-
unui autor ºi a operei sale încã mai pândeºte siunea asupra scriitorilor ar fi fost la fel de
critica literarã româneascã, în care atitu- mare ºi de nefastã ca dinspre cabinetul doi,
dinile sunt fie elogioase fãrã susþinere, fie cã, nici mai mult nici mai puþin, Monica
contestatare cu studiatã rea-voinþã, popo- Lovinescu ar fi procedat ca o nouã Ana
sind mai rar pe calea regalã a dreptei mã- Pauker, exagerãrile dovedind încã o datã
suri. impulsivitatea omului de culturã român. În
Despre Monica Lovinescu ºi Virgil Ierun- fond, aceastã întâmpinare destul de idiosin-
ca se afirmã aproape fãrã umbrã de echivoc craticã traduce neputinþa de a spune ade-
ºi într-un cor critic îngrijorãtor cã ar fi vãrul pânã la capãt, uitarea voitã a relelor
„anticãlinescieni”, din aceeaºi familie iritatã unui trecut, absolutizarea unor enunþuri,
moral cu a lui Marin Niþescu sau Adrian mai ales trecând cu vederea nuanþele multi-
Marino. Formula, de un radicalism pericu- ple, pãcate care se tot observã în receptarea
los, este ºi inexactã ºi dãunãtoare, nu doar de care au parte cei doi autori din diaspora
pentru cei doi autori din exil, ci ºi pentru de odinioarã.
Cãlinescu însuºi. Capitulãrii morale a mare- Aceleaºi edulcorãri sau chiar omisiuni
lui nostru critic (a nu se ignora atributele afecteazã ºi judecata corectã a personalitãþii
antepuse!), numitã fie oportunism, fie slãbi- cãlinesciene.
ciune, i se gãsesc - ºi pe bunã dreptate! – cir- Asimilaþi prea repede ºi fãrã lecturã aten-
cumstanþe atenuante, dibacii avocaþi ai tã unor procurori puºi pe tãiat capete,
apãrãrii insistând mai ales pe realitatea dis- cunoscuþii autori din exil riscã sã fie per-
cursului dublu cãlinescian, ignorând faptul cepuþi în continuare eronat, mai ales din
cã cititorul obiºnuit al presei literare a pricina diverselor amintiri ale celor care i-au
vremii nu era atât de bine echipat cultural cunoscut ºi care preferã de-contextualizarea
încât sã remarce antifrazele, „ºopârlele” ºi unora sau altora dintre afirmaþii. Scripta
alte forme subversive practicate de sem- manent este principiul real dupã care se
natar. Prin urmare, celui pentru care exis- opereazã în istoria literaturii, ºi nu aminti-
tenþa însemna a scrie ºi a publica indiferent rile distorsionate de timp ºi poate de mulþi
26
Literatura românã, dupã 20 de ani

Cea dintâi se regãseºte în paginile revis-


tei Albatros, printre redactorii cãreia se nu-
mãra ºi tânãrul Virgil Ierunca (semnând
Virgil Untaru pe atunci). Opinia lui Adrian
Marino cum cã Istoria cãlinescianã n-ar fi
fost apãratã de nãvala denigratorilor decât
de el însuºi, de Al. Piru ºi G. Mãrgãrit53 stã
sub semnul fatal al erorii: revista din 1941,
animatã mai ales de Geo Dumitrescu, va fi
suprimatã din aceastã pricinã, numãrul al
optulea fiindu-i consacrat lui Cãlinescu ºi
operei sale de sintezã, dupã ce apãruserã în
numerele anterioare luãri de poziþie clare în
favoarea criticului. Prima întâmpinare, ce se
regãseºte la rubrica Relief, îi va aparþine lui
Virgil Untaru, care nu-ºi tempereazã entuzi-
asmul specific vârstei: „Sunt rare operele a
cãror apariþie sã-þi rãsfeþe demonul nerãb-
dãrii ca mult aºteptata Istorie a literaturii
române a d-lui G. Cãlinescu. ºi este cu atât
mai justificabilã aceastã svârcolire în
cunoaºtere, cu cât nutrim dorinþa vie de a
alþi factori, mai puþin obiectivi. Interesant e vedea în ce mãsurã fluviul de inteligenþã ºi
cã un fenomen similar se petrece ºi cu competenþã al excelentului critic va inunda
receptarea operei ºi a personalitãþii cãli- catastrofal toatã ambianþa de ieftin refrac-
nescine: fie se ridicã statui, impresionante tarism al ortodoxiei noastre literare.”54
dar mai puþin relevante, fie se doboarã edi- Dupã desfiinþarea silitã a Albatrosului,
ficiile de odinioarã, cu destulã pãrtinire adã- Ierunca nu pregetã sã pledeze în favoarea
postitã bine de libertatea altor vremuri. criticului în paginile Tinereþii: „toþi bãcanii
Atunci când se pomenesc numele Mo- literari care au încercat sã diminueze opera
nicãi Lovinescu ºi cel al lui Virgil Ierunca, ca excelentului istoric ºi critic literar care este
într-un dicþionar de idei primite de-a gata, G. Cãlinescu, au þipat împotriva unei
se pronunþã mecanic ºi atributul „anticãli- carenþe de obiectivitate de care s-ar fi fãcut
nescieni”. Îi neagã valoarea scriitorului ºi culpabil ilustrul critic ieºean.”55 La Ecoul56 va
criticului Cãlinescu vreunul dintre cei doi? continua pe acelaºi ton encomiastic într-un
Dimpotrivã, ei oferã un model de criticã medalion G. Cãlinescu, numindu-l „primul
echilibratã, chiar dacã nu corespunde vre- care a înþeles cã în aceastã literaturã rezistã
unei formule sau metode consacrate, ci mai încã libertatea de a fi înapoiat ºi a acþionat
degrabã eseului. Iatã niºte mostre, din epoci cu forþa ºi inteligenþa aplicatã a unui nou
diferite, unele chiar contrazicându-se (pen- Columb într-o Americã aproximativã.”,
tru cã de revizuire nu scapã nimeni, nici apreciindu-i în tonuri superlative stilul
autorii cu cel mai înþepenit sistem de val- demonstraþiei critice: „Erudiþia lui n-are
ori), dar în esenþã mergând pe aceeaºi linie nimic din spiritul pitoresc al unui «magazin
dreaptã a mãsurii, cã tot avea G. Cãlinescu, universal», ea e o funcþie naturalã.” Va re-
nu-i aºa, nostalgia clasicismului. cunoaºte ºi ulterior, fãrã a se dezice, aceastã

53 „Eram revoltat ºi împreunã cu Al. Piru ºi G. Mãrgãrit, cãlinescieni ºi ei, am luat – în stil foarte polemic
– apãrarea acestei Istorii, indiscutabil o carte mare. O atitudine, aº spune, unicã în presa de atunci.”
(Adrian Marino, Viaþa unui om singur, Editura Polirom, 2010, p. 47-48).
54 Albatros, Bucureºti, nr. 5-6, 10-25 mai 1941, p. 6.
55 Tinereþea, nr. 6-7, 1 aprilie, 1942, p.4, la rubrica Relief.
56 Nr. 7, 25 decembrie 1943, p. 2.
27
Colocviul “G.Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã”

fascinaþie produsã în epocã de opera cãli- sese imputatã lui Cãlinescu la apariþia
nescianã, de pildã într-o evocare a lui Dinu Istoriei este, de aceastã datã, confirmatã:
Pillat, însã deja conºtient de pericolul avem de-a face cu „un roman senzaþional al
cliºeizãrii hagiografice: „Prietenul meu avea literaturii române”, care nu trebuie absoluti-
o admiraþie nesãbuitã faþã de critic. zat ca operã de istorie ºi care presupune o
(Probabil cã numai eu îl întrecusem îndatã grilã mai puþin flexibilã: „El e sociolog,
dupã apariþia ... Monumentalei).”57 antropolog, psiholog, psihanalist ºi nu evitã
În perioada contaminãrii cu fericire roºie nici gastronomia ca metodã literarã. Uneori
a marelui nostru critic, desigur cã tonali- procedeazã ca un agent sanitar: e singurul
tatea elogioasã nu mai putea rãmâne ace- istoric literar, din câþi se cunosc care-ºi inti-
eaºi, mai ales cã Ierunca se va afla deja în tuleazã un capitol «tuberculoºii»”60. Obser-
Paris ºi nu era nevoie sã ascundã ce gândea. vaþiile sunt, desigur, pertinente, adãugân-
Rãsunãtoare este replica polemicã pe du-se ºi constatarea lipsei de echilibru în
care acesta o publicã în 1957, în Caete de dor, tratarea scriitorilor („ridicã în slãvi scriitori
intitulatã Un optimist: rãspuns lui G. Cãli- minori ºi minimalizeazã mari prezenþe”), a
nescu, replicã la acuzele cãlinesciene cum cã exceselor în interpretarea poeziei sau inco-
erenþa ºtiinþificã din Principii de esteticã. Ob-
prezentarea literaturii române din Enciclo-
servaþii pertinente dacã pe Cãlinescu l-ar fi
pedia Pléiade ar fi fost fãcutã deficitar ºi
interesat sã facã o istorie a literaturii cano-
injust (inclusã în Româneºte, Humanitas, nicã, una care sã corespundã definiþiei
1991). Chiar ºi aºa, într-o apãrare polemicã, strâmte din dicþionar, or nu credem cã e
Ierunca nu omite aprecierile: „Eu însumi cazul. Cãlinescu nu voia doar atât, o sterilã
sunt convins cã Bietul Ioanide e unul din ºi corectã prezentare cronologicã, ci îºi turna
rarele romane posibile apãrute în zodia în text, mai mult ori mai puþin voalat, reacþi-
ruºinii din ultimii zece ani.”, dar nu uitã nici ile de cititor pasionat, pus pe observarea
observaþiile acide, a cãror valabilitate e greu caracterelor (ceea ce va face ulterior, cu ºi
de contestat: „Nu existã nici un text de mai multã imixtiune subiectivã, Marian
d. G. Cãlinescu în care sã se punã altã prob- Popa). Dar Ierunca nu uitã sã sublinieze,
lemã decât aceea a lui Cãlinescu.”58 Ba, mai chiar de la începutul demonstraþiei sale cu
mult, analizându-i Istoria, constatã cã se privire la opera din 1941, cã „Nu se pune
poate invoca o metodã originalã, ºi anume problema de a diminua într-un fel sau altul
„veselia literarã”, rezultând o „Istorie pitore- talentul de scriitor al lui G. Cãlinescu.”61,
ascã a literaturii române”59, ºi îºi apãrã magis- prin urmare Cezarului i se recunoaºte de
tral textul din Pléiade cu armele criticului fiecare datã ce i se cuvine.
însuºi, dovedindu-i mãcar inconsecvenþa ºi Mai mult, în textul prilejuit de dãrâ-
reaua-voinþã. marea Institutului „G. Cãlinescu”, meritele
În 1975 va scrie, la zece ani de la moartea cercetãtorului sunt readuse în discuþie,
criticului, un eseu despre metamorfozele avertizând însã în privinþa daunelor provo-
ideologice ale unui reper de netãgãduit alt- cate de mitologizarea excesivã: „Adevãrul
minteri, iar adoraþia din tinereþe se estom- este cã într-o culturã majorã – cum se vrea
peazã cu argumente desprinse concret ºi cea româneascã - a nu adera cu religiozitate
din analiza Istoriei. Afirmaþia în jurul cãreia la toate punctele de vedere ale lui G. Cãli-
se organizeazã întregul discurs se referã la nescu nu este o operã de ponegrire. [...] Sunt
macularea operei prin manifestarea voinþei mai aproape de spiritul sãu cei ce-l discutã
de putere, iar lipsa de obiectivitate ce-i fu- decât cei care-l idolatrizeazã.”62

57 Virgil Ierunca, Trecut-au anii..., Humanitas, 2000, p. 391.


58 Virgil Ierunca, Româneºte, Humanitas, 1991, p. 96.
59 Ibidem, p. 98.
60 Virgil Ierunca, Dimpotrivã, Humanitas, 1994, p. 13.
61 Ibidem, p. 11.
62 Ibidem, p. 149.
28
Literatura românã, dupã 20 de ani

Nimic mai trist ºi adevãrat însã decât mente mai eficiente în favoarea acuzatului?
titlurile incluse în Antologia ruºinii, referi- Iatã cum demonstreazã apoi construcþia
toare la compromiterea ideologicã a marelui voit deficitarã a personajelor menite sã ilus-
critic ºi ilustrate cu exemple edificatoare: Un treze noua clasã socialã: „comuniºtii: neîn-
disciplinat: G. Cãlinescu, G. Cãlinescu trãdeazã fricaþi etc., etc.... sunt, dar nu existã. Ceilalþi
pe „ªun” (reacþie la urãrile deºãnþate adre- beau, iubesc, se supãrã, se înveselesc, au
sate unei Chine utopice) sau Delirul istoric al pãcate ºi calitãþi; comuniºtii, nu. [...] Toþi
lui G. Cãlinescu (care inventa în 1961 o tra- ceilalþi se miºcã în carne ºi oase, comuniºtii
diþie de 40 de ani a Partidului Muncitoresc sunt de mucava [...] Scoþi din carte ºi
Român...)63. înlocuiþi cu alte personaje: romanul rãmâne
Pe aceeaºi lungime de undã se va afla ºi în picioare.”
într-un interviu consemnat de Elena ªtefoi Observaþia se va regãsi ºi la alþi critici,
dupã 1989, în care încearcã o clasificare a aflaþi în þarã ºi în timpuri mai prielnice pen-
tipurilor de trãdare intelectualã în contextul tru critica literarã obiectivã, prin urmare nu
totalitarist, Cãlinescu intrând în categoria se poate interpreta unilateral sau arunca la
cinicilor, alãturi de Ralea ºi de Rosetti: coº fãrã preget un roman ce cântã în struna
„Cinismul lui G. Cãlinescu era un cinism puterii: „Tot aºa cum un corp strãin, impus
dizolvat în dezinvolturã, paradoxul jucând de cenzurã, sunt ºi paginile despre proletari
aici rolul unui auxiliar al unei iresponsabil- din Scrinul negru. Se poate vorbi de o com-
itãþi pre-fãcute.”64 A inventat Ierunca ceva promitere în ordine politicã a lui Cãlinescu,
de dragul „anticãlinescianismului”?! dar nicidecum în ordine culturalã. Elimi-
Nici în cazul Monicãi Lovinescu inter- nate frazele parazitare, Cãlinescu rãmâne el
pretãrile nu suferã de verdict negativ pe însuºi.”66
toate direcþiile, criteriul est-etic aplicându-se În plus, Monica Lovinescu repetã cã
numai acolo unde este cazul. prezenþa operelor lui Cãlinescu – inclusiv
Poate nu întâmplãtor, primul volum de romanul ornat cu roºu - într-o culturã atât
Unde scurte se deschide cu un eseu despre de viciatã ideologic ca cea de la ora respec-
Scrinul negru. Ne aflãm în anul de (dis)gra- tivã reprezintã un important remediu pen-
þie 1961, iar autoarea, în loc sã înfiereze tru supravieþuirea literaturii („un fel de gi-
pasajele pe drept cuvânt blamabile din ro- gant”). Desigur, autoarea nu uitã sã amin-
man, le gãseºte explicaþii cât se poate de teascã ºi „mitologia de copil teribil” con-
plauzibile (istoria interzicerii Bietului struitã de Cãlinescu însuºi, care, într-o altã
Ioanide) ºi, mai mult decât atât, considerã cã situaþie sociopoliticã ºi în alt climat cultural,
toatã ideologia conþinutã în operã este lipitã probabil cã nu ar fi existat, mitologie proiec-
forþat, fãrã a conta în vreun fel în alcãtuirea tatã în structura personajului sãu-cheie,
realã a cãrþii: „Cum totuºi lui Cãlinescu îi Ioanide, cel pentru care umanitatea, într-o
place sã facã literaturã iar nu surogat de considerabilã mãsurã, se împarte mai întâi
propagandã, el pare a fi procedat în aºa fel în „dobitoci” ºi „mari dobitoci” (vremea mi-
încât concesiile sã fie cât mai puþin vãtãmã- zantropiei...) ºi apoi în aristocraþi decrepiþi
toare. Rezultatul: Scrinul negru este prin ºi muncitori fruntaºi, constructori neobosiþi
esenþã un roman al ambiguitãþii. Propagan- (vremea optimismului).
da existã de data aceasta, dar pare introdusã Realizatoarea de emisiuni pe unde scurte
în aºa fel încât dacã ar fi scoasã cu foarfe- nu uitã aºadar sã sublinieze locul important
cele, romanul sã reziste totuºi în liniile lui al romanului Bietul Ioanide într-o literaturã
mari.”65 Oare un ipotetic avocat al apãrãrii, infestatã periculos, chiar dacã tergiversarea
prin statut pãrtinitor, ar fi putut gãsi argu- publicãrii lui a avut ca efect alinierea par-

63 Nicolae Meriºanu, Dan Taloº, ed., Antologia ruºinii, dupã Virgil Ierunca, Humanitas, 2009, p. 120-121.
64 Virgil Ierunca, Trecut-au anii..., Humanitas, 2000, p. 358.
65 Monica Lovinescu, Unde scurte, Humanitas, 1990, p. 17.
66 Elvira Sorohan, G. Cãlinescu în autoportret, Timpul, 2007, p.9.
29
Colocviul “G.Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã”

þialã a operei ulterioare, afirmând ºi excep- îl umanizeazã. Aºa cum o fac ºi evocãrile
þia înregistratã de Scrinul negru într-un con- discipolilor, de pildã cele ale lui Dinu Pillat
text literar destul de vãtãmat axiologic. ºi Adrian Marino, aflate cumva la antipod.
Cu un deceniu ºi ceva mai târziu, în 1974, Distanþa dintre cele douã amintiri, fãrã
O aniversare a lui G. Cãlinescu din al doilea îndoialã justificatã de timpul în care au fost
volum de Unde scurte va cuprinde, în fond, publicate dar ºi de faptul cã Dinu Pillat era
acelaºi tip de observaþii critice întemeiate, incapabil organic sã accepte urâþenia fiinþei
una dintre ele mai radicalã dar nu în totali- umane, confirmã psihologia contradictorie
tate eronatã, ºi anume cã marea operã cãli- a lui Cãlinescu însuºi, despre care s-a scris
nescianã a fost scrisã înainte de 23 august destul ºi care se reflectã destul de fidel în
194467. Autoarea deplânge asocierea sãrbã- operã. Marino depista în ªun sau calea netur-
toririi a 75 de ani de la naºterea criticului cu buratã aceeaºi proiecþie idealizatã sau
Anul XXX al Partidului, aºadar transfor- inconºtientã a autorului în personaj - „strã-
marea lui Cãlinescu într-un model infailibil vezii corespondenþe” (Viaþa unui om singur,
de scriitor angajat, când un omagiu mai p. 48), deci beletristica rãmâne un autopor-
firesc ar fi fost sã se reediteze Istoria. tret indirect, fie ºi inconºtient.
Astãzi se râde cu o suficienþã cel puþin Cu siguranþã cã rechizitoriul cel mai con-
penibilã de „est-etic”, un termen menit nu cret formulat, cu enumerarea clarã a cape-
sã rãstoarne ierarhii, canoane ºi alte scãri telor de acuzare (ºi nu de excludere din li-
sociointelectuale stupide în esenþa lor, ci sã teratura românã) îi aparþine lui Marin Ni-
reaminteascã importanþa asumãrii morale þescu, îndreptãþit într-o oarecare mãsurã sã
pentru un om al cetãþii cum este, inevitabil, declare vina, deloc tragicã, ba chiar grotescã
scriitorul. Echipaþi bine cu scutul turnului (cã tot se cam substituie categoriile de la un
estetic, cei care ajung sã relativizeze confor- punct încolo) a celui care a ales sã exclame
tabil nu-i fac decât un deserviciu lui Cã- ditirambic marile împliniri umane, sociale
linescu – operele sale rezistente i-au asigu- ºi artistice ale regimului ºi ale slãvitelor lui
rat fãrã echivoc locul central în literatura personalitãþi.
românã. Dar, aºa cum criticului însuºi îi Autorii noºtri parizieni nu înlocuiesc
plãcea teribil sã exhibe metehnele scriito- însã nici un moment criteriul estetic cu cel
rilor prezentaþi monografic, inclusiv cu est-etic doar de dragul demitizãrii, ci le
indiscreþii biografice, iatã cã ºi conduita sa aplicã în funcþie de context ºi chiar în acelaºi
postbelicã trebuie sã facã parte dintr-o timp, ca în cazul analizei Scrinului negru.
fireascã prezentare completã a activitãþii Felul în care au abordat opera ºi person-
sale. Nasc ºi în marile personalitãþi demoni, alitatea cãlinescianã Monica Lovinescu ºi
ca sã prefabricãm o propoziþie dragã lui Virgil Ierunca devine cumva paradigmatic:
Cãlinescu, iar responsabilitatea ºi pãcatele o dreaptã mãsurã criticã - ºi au fost primii
solistului par, dintotdeauna, mai mari în care au putut judeca onest, desigur cã da-
comparaþie cu ale celorlalþi. Nu doar sub- toritã absenþei din þarã. Numai cu o aseme-
stanþa apolinicã a lui Ioanide, ci ºi câte o nea viziune se poate aventura cineva spre
trãsãturã definitorie de la Gonzalv Ionescu un studiu monografic, care va presupune, la
sau de la alte personaje din Satyriconul rândul lui, luminile ºi umbrele unui „larg
romanelor îi completeazã portretul. Îl deza- rond de noapte” („Monografia Cãlinescu nu
vantajeazã acest excurs prin operã pe s-a scris încã, dar cine se încumetã sã-ºi
autorul nostru, o asemenea abordare bio- încerce puterea de cuprindere a întregului?”
grafistã empiricã? Am spune cã dimpotrivã, se întreba poate nu de tot retoric Elvira

67 În ultimul studiu (de proporþii inhibante) despre sistemul critic cãlinescian, Andrei Terian, vorbind
despre cei „trei Cãlinescu”, va considera cã „Pe acela din perioada 1948-1965 nici mãcar nu mai are rost
sã-l pomenim. Deºi el a avut, în polemicile purtate de-a lungul anului 1948, o atitudine relativ demnã
ºi – în condiþiile date – chiar onestã, cedãrile sale din intervalul 1955-1965 scot practic din discuþie
chestiunea probitãþii profesionale.” (G. Cãlinescu. A cincea esenþã, Polirom, 2009, p. 625).
30
Literatura românã, dupã 20 de ani

Sorohan în volumul G. Cãlinescu în auto- Mutând discuþia în zona chestiunilor de


portret, p. 17). fond, meritã înainte de toate salutatã ideea
Cãci sã nu uitãm, dacilor în lanþuri de pe de a supune dezbaterii situaþia literaturii
columna lui Traian le corespund intelectu- postdecembriste. Întâlnirea unor critici
alii în lanþuri din închisorile comuniste, dar reprezentativi pentru tânãra generaþie ºi
ºi temniþa ideologicã în care criticul nostru opiniile exprimate într-un asemenea context
ºi-a aruncat libertatea. Ceea ce nu ne împie- (fãcut posibil de academicianul Eugen
dicã sã ne închipuim, în cele din urmã, Simion) oferã, de fapt, imaginea reflectãrii
reacþia lui Cãlinescu însuºi la toate scrierile fenomenului literar actual în conºtiinþa
provocate de opera ºi atitudinea sa din celor avizaþi sã construiascã viitorul canon.
perioada postbelicã – aceeaºi distanþã si- Din pãcate, am avut, pe alocuri, sentimentul
gurã ºi glacialã pe care o dovedeºte Hergot cã discuþiile se poartã americãneºte, cu crit-
când noteazã: „Cerul extrem de senin. Privit ici cãrora li se cere sã parieze pe anumiþi
steaua polarã.” autori (unii fãrã sã precizeze criteriile
folosite).
Oricât ar fi de importantã intuiþia (ºi
este!), ea singurã nu poate constitui garanþia
unor judecãþi valide. Astfel încât ideea de a
Adrian JICU
miza, la modul acesta, pe anumiþi prozatori
Tânãra criticã, între vechile sau poeþi mi se pare riscantã.
Pe de altã parte, se cuvin ºi câteva re-
ºi noile media zerve în legãtura cu efectele concrete ale
Dupã ce vreme de trei ani discuþiile Co-
locviului „G. Cãlinescu faþã cu noua criticã
literarã” au insistat (cu oarecare folos)
asupra publicisticii cãlinesciene ºi asupra
aspectelor delicate referitoare la receptarea
acesteia înainte ºi dupã 1989, ediþia din 2010
s-a dovedit mai antrenantã întrucât a mutat
problematica manifestãrii asupra unor teme
de actualitate, care anterior fuseserã doar
schiþate. Aºa se face cã, în prima parte a
zilei, s-a discutat, la propunerea organizato-
rilor, despre „Literatura românã, dupã 20 de
ani”. Dupã o introducere fãcutã cu aplomb
(ºi informaþii structurate pe modelul Istoriei
literaturii române contemporane a lui Alex
ªtefãnescu) de Bogdan Creþu, s-a trecut la
dezbaterile propriu-zise. Ca de fiecare datã,
au fost ºi bune ºi rele, ºi observaþii intere-
sante ºi platitudini, ºi lovituri sub centurã ºi
ironii fine, ºi aprecieri de substanþã ºi
judecãþi îndoielnice. Adicã ingredientele
obiºnuite ale unei întâlniri vii, din care sin-
gura câºtigatã a fost literatura (contempo-
ranã).
N-au lipsit (ºi nici nu se putea altfel)
referirile la critica lui Cãlinescu, sub semnul
cãreia se desfãºoarã manifestarea, însã cen-
trul de greutate a rãmas în actualitate.
31
Colocviul “G.Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã”

unei asemenea întâlniri. Dincolo de nu- ºtiinþifice, conferinþe, anale ºi tomuri sa-
anþele teoretice ale problemei, se pune între- vante - citite de foarte puþini), fie va lua
barea legitimã dacã astãzi critica (tânãrã sau calea Internetului.
mai puþin tânãrã) mai poate influenþa deci- Paradoxal, cea din urmã variantã s-ar
siv mersul literaturii ºi dacã nu cumva ea a putea sã constituie ºi unica ºansã de su-
devenit un apendice al unor edituri ºi pravieþuire. Cum însã în (sub)cultura elec-
reviste care funcþioneazã ca grupuri de pre- tronicã lucrurile sunt extrem de complicate
siune. Dacã e aºa, atunci ea are toate ºanse- ºi într-o perpetuã schimbare, e foarte greu
le ca la un moment dat sã sfârºeascã prin a de estimat încotro ne îndreptãm.
fi extirpatã. Apoi, o altã tendinþã vizibilã în Un lucru e clar: critica (mai ales cea
ultimele decenii este aceea de melcizare a tânãrã) are datoria de a intra (sau, dacã
criticii, adicã de retragere în cochilia univer- vrem, de a cuceri) în acest teritoriu ºi de a
sitarã, care îi oferã beneficiile unui spaþiu impune câteva criterii minime dupã care sã
securizat, dar presupune ºi ruperea de un se desfãºoare ostilitãþile. Altfel, existã riscul
segment important al publicului (atât cât de a se pierde ce a mai rãmas din prestigiul
mai este el). criticii ºi din sarcina acesteia de a da acele
O zonã de mare interes pentru evoluþia judecãþi de valoare care sã consolideze o lit-
(involuþia?) literaturii postdecembriste o eraturã.
reprezintã mutarea extrem de rapidã (a scri- Þin, de asemenea, sã punctez prezenþa la
itorilor - mai ales a celor lipsiþi de talent) în colocviul de anul acesta a unor nume noi
spaþiul virtual. Ceea ce implicã atât avanta- precum Claudiu Turcuº (Cluj), Emanuela
je, cât ºi dezavantaje, aºa cum au punctat Ilie sau Loredana Opariuc (Iaºi) ºi extrem de
mai toþi participanþii la partea a doua a interesantul punct de vedere exprimat de
manifestãrii, intitulatã chiar „Spiritul critic Adrian Lãcãtuº, care a atras atenþia asupra
ºi noile media” ºi gãzduitã de Muzeul Na- faptului cã tânãra criticã a ratat câteva mo-
þional al Literaturii Române. Atacat din mente/ºanse importante de a-ºi consolida
(aproape) toate pãrþile, moderatorul Cãtãlin
statutul. Lipsa de reacþie în faþa unor bi-
Sturza nu a avut altã vinã decât de a fi
zarerii din lumea literarã sau universitarã
prezentat în mod obiectiv câteva realitãþi de
afecteazã acum bunul mers al criticii. În
facturã aproape statisticã, motiv pentru care
spiritul acestei luãri de poziþii, cred cã un
a devenit þinta preferatã a participanþilor.
element important în literatura actualã tre-
Din fericire, derapajul a fost observat la
timp, iar discuþiile au revenit pe un fãgaº buie sã îl ocupe relaþia cu ºcoala. Cu pro-
normal. Era ºi cazul, întrucât subiectul gramele ºcolare, cu manualele, cu ceea ce se
merita discutat cu seriozitate. (mai) studiazã/citeºte.
Ne place sau nu sã o recunoaºtem, noile Deºi ar trebui sã joace un rol activ în ceea
media joacã deja un rol tot mai important în ce înseamnã disciplina „Limba ºi literatura
viaþa literaturii. Mã tem cã zilele (în cel mai românã”, criticii aproape cã nu existã.
bun caz anii) criticii de facturã clasicã (pe Autorii canonici, textele recente sau obiec-
hârtie, cronicã sau comentariu literar, res- tivele materiei sunt stabilite fie în virtutea
pectul de care se bucura un autor, puterea rutinei, fie de funcþionari de prin minister
de a mai impune scriitori etc.) sunt numã- care nu prea ºtiu ce se mai publicã astãzi…
rate. Horia Gârbea vorbea într-un articol Cum o poziþie marginalã îþi oferã ºi
despre iminenta mutare a revistelor literare avantajul unei numite detaºãri, al unui
în spaþiul online. unghi (uneori) favorabil, trebuie sã remarc
Ei bine, profeþia lui se dovedeºte din ce atitudinea uºor superioarã faþã de opiniile
în ce mai adevãratã, iar viitorul o va trans- exprimate de unii participanþi.
forma în certitudine. Acelaºi lucru se pare Cum nu trebuie omis nici monopolul
cã se va întâmpla ºi cu critica literarã. Ea va unora dintre vorbitori, ale cãror opinii (une-
apuca douã drumuri: fie se va închide între ori îndreptãþite, alteori nu) i-au interesant în
zidurile universitãþilor (în colocvii, sesiuni chip deosebit pe moderatori.
32
Literatura românã, dupã 20 de ani

Xenia KARO-NEGREA
Poetica ºi politica morþii
sau
despre Angela Gothica
De la expresionism la gotic
Poezia Angelei Marinescu nu este bunã
de citit nici în tihna atmosferei de iarnã, nici
în tihna celei de varã. În poezia Angelei Ma-
rinescu intri ca într-o catedralã goticã – intri
sã te înfricoºezi, intri ca sã n-o mai uiþi, intri
sã-þi înfrunþi efemeritatea, sã intuieºti în
spatele fiecãrui înger, un demon, în fiecare
om, o baltã de sânge, de început sau de
sfârºit. Privirile eului liric ajung sangvino-
lente ºi împreunã cu ele, ºi ale noastre, ale
cititorilor.
Cele mai recente douã volume ale acestei
poete îºi dau „arama” goticã pe faþã. Într-o
eliberare ce s-ar putea numi „gothitude” Limbajul dispariþiei69 albul preia ceva ºi din
(Jose Eduardo Pereira68), mai spune o datã „nuanþele” înþelepciunii date de timp: „Alb
rãspicat cine este Angela Marinescu, ce de furie” (p. 28), „cîmp alb” (p. 27), „lumea
scrie, ce o intereseazã. s-a albit” (p. 28). Albul, un alt semn al aspi-
La o primã lecturã pare chiar cã a cãzut raþiei la Tot, apare ºi în izosemie cu laptele
într-un soi de (auto)manierism, semn de (dupã interpretarea datã de Morel70, spre
epuizare a propriilor cãi poetice. Senzaþia exemplu), luat aici drept complement al
de redundanþã vine ºi din liniile puternice sângelui. Este tot. Izosemia negrului, teza
pe care este construitã toatã poezia sa. Sã absolutã a poeziei Angelei Marinescu, am
amintim doar variantele cromatice pe care putea spune, este culoarea preferatã în
le alege ºi pe care le utilizeazã în fiecare intervenþiile metapoetice. Aceastã culoare
carte. Cromatica din poeziile Angelei Mari- este reflectorul liric pe care-l plimbã de pe
nescu este aproape invariabilã ºi, mai mult, suprafaþa prãpastiei matriceale pe zona
poeta nu pare interesatã de resemantizare vitalitãþii primitive, zona poate cea mai
pe acest teritoriu; foarte rar, apar fine deose- apropiatã de adevãrul intuit în biologic:
biri de nuanþã. Albul, negrul, roºul ºi albas- „tînãrul cu freza de negru ras în cap aºteap-
trul coloreazã violent, în paste groase, tã / semnul meu masculin” („despre cum
aceastã lume. Albul este exploatat în apuc taurul iubirii de coarne”, p. 7). Recu-
ambivalenþa simbolisticii sale. Pe de o parte, renþa cromaticã este de gãsit aproape în
este o formã de recurenþã a obsesiei întregii toate etapele de creaþie. Dar, trebuie sã nu
poetici a Angelei Marinescu, aceea a dialec- uitãm, cel puþin la Angela Marinescu,
ticii Unul-Tot, dar, pe de altã parte, albul redundanþa are funcþia pe care cel mai bine
este când indice al unicitãþii primordiale, a definit-o Cohen71, care vedea cã „prin
când sugestie a stãrii nealterate, primitive, redundanþã, limbajul cautã sã construiascã
când atrage cu sine paloarea morþii. În structuri puternice” (Cohen, p. 74).

68 „Le milieu gothique: une culture de notre temps”, în „Esprit”, nr 6/iunie, 2007, p. 99.
69 Editura Vinea, Bucureºti, 2006.
70 Corinne Morel, Dictionnaire des symboles, mythes et croyances, L’ Archipel, 2004.
71 Jean Cohen, Structure du langage poétique, Flammarion Editeur, 1966.
33
Colocviul “G.Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã”

De la Sânge albastru ºi pânã la Îmi mãnânc die. ªi nu se limiteazã la o egodicee, ci chiar


versurile, poeta s-a livrat secondatã în prim neagã modalitãþile contemporane. Fãrã a
plan de Nietzsche (desigur, sunt detectabile nega noul, gestul este de topire a acestuia în
ºi alte surse ºi compatibilitãþi) – mãcar prin propria modalitate. Aceasta este noua prã-
aspiraþia la aristocraþia de tip nietzscheean, pastie în faþa cãreia se angoaseazã eul, cu
la zona autenticului adicã. Eul cere, pre- care negociazã când din perspectiva auto-
tinde, cautã împlinirea promisiunii escala- ironizantã a senectuþii, când din elanul
dãrii antitezelor, a constructelor false. În nestãvilit al animalitãþii. Acestea sunt câte-
toate volumele a urmãrit visul unitãþii, visul va dintre firele care duc la sinteza din cele
vârstei de aur, printr-un efort de recuperare mai recente douã volume, care pot fi defi-
a genelor, a stãrii de nealterare, a stãrii ca- nite ºi ca ratio facilis pe lângã celelalte, un
muflate de efortul (de)mistificator. Recupe- ratio facilis în care prestabilitul este dat de
rarea originilor este obiectivul care aduce cu ceea ce a scris Angela Marinescu pânã în
sine ieºirea din previzibilul, din mecanica acest moment.
prezentului fals. În Blindajul final o þintã Literatura sa este una a terorii. Eul este
predilectã a eului este sentimentul, limbajul îngrozit de ce vede, de ce simte, de ce crede
alterat care stranguleazã legãtura spiritului cã poate fi, de ceea ce intuieºte în exterior
cu instinctul ºi care oferã o imagine falsã unde totul poate fi iad – cum pare sã ni se
asupra fiinþei. Emascularea sentimentelor ºi sugereze. Credem cã singurul punct pe care
eliberarea instinctelor devin gesturile sem- nu-l atinge eul din estetica goticã este con-
nificative ale acestei poetici. Nimic din ce turarea clarã a transcendentului. Goticã o
fragmenteazã, din ce dilueazã ºi înlãnþuie descoperim ºi în estetica sumbrã, pe alocuri
fiinþa nu scapã elanului distructiv. Intenþia teatralizatã, în ritmurile lente ºi grele, în
eului este de aprofundare a cunoaºterii de accente reci ºi introspective (cf. Pereira, p.
sine, ºi pentru aceasta, de eliminare a tot ce 101). Goticã o descoperim ºi când îºi asor-
înseamnã / ce trimite la moderaþie, la jumã- teazã mãºtile cu bocancii þintaþi, cu pelerina
tate de mãsurã, la divizare. Etapa care în- neagrã. Vampirismul, cultul pentru negru72,
cepe cu volumul Cocoºul s-a ascuns în tãie- cultul pentru barbar73, obsesia spulberãrii
turã (ºi acum încheiatã) este una a crizei tabuurilor (mai ales a celor sexuale, dar nu
scrisului, a presimþirii „declinului scrii- numai), felul în care a reuºit sã distingã
turii”, în aºa fel încât fiecare poem are în nuanþe între oroare ºi teroare74, prin toate
centru o modalitate anume de raportare a acestea s-a construit – sub imaginea expre-
eului faþã de scris. Aºa cum mãrturisea ºi sionistã – catedrala goticã, care ne conduce
poeta, etapa aceasta aduce cu sine o încer- „on a tour through the labyrinthine corri-
care de luare în stãpânire a scrisului creator, dors of repressions, gives us glimpses of the
de aducere la suprafaþã a „adâncimii lacu- skeletons of dead desires and makes them
lui”, de stãpânire tehnicã a insondabilului, a more over again.”75
ceea ce nu poate fi nici determinat, nici Dacã pânã acum, Angela Marinescu îºi
stãpânit. Astfel dacã în volumul Cocoºul... disimula pânã aproape de eludare disper-
gestul este de cãutare a unei solidaritãþi, de area, la suprafaþã lãsând doar revolta, acum,
topire într-un Noi, în Fugi postmoderne în cele mai recente douã volume ale sale,
revine la starea de (auto)izolare ºi de abandoneazã întru totul strategiile disi-
raportare nu la noua lume, nu la noul exte- mulãrii (din cauza cãrora, de altfel, poezia
rior, ci la noua scriiturã, la noua enciclope- sa a trebuit sã reziste diverselor asalturi ale

72 Tot în sensul gotic: în gotic negrul nu este doar culoarea goticului, dar trimite ºi la o formã de aris-
tocraþie ºi de distanþare faþã de societate ºi de lume (cf. Gavin Baddley, Gothic, Denoël, 2004).
73 cf. L’Art gothique în coll. „La Grammaire des styles”, publiée sous la direction de Henry Martin,
Flammarion,1947.
74 The Gothic, Edited by Fred Botting for the English Associtation, D.S. Brewer, Cambridge, 200, p. 405
75 David Punter: The Literature of Terror. A History of Gothic Fictions from 1765 to the present day, Longman
Group Limited, London and New York, 1980, p. 409.
34
Literatura românã, dupã 20 de ani

lumii avide de spectacol), dar continuã sã sursa rãului, în faþa cãreia trebuie sã te
cultive intensitatea (cf. Cohen), în ideea aperi, sã reziºti. Starea de spirit este a unui
expresionistã a reprezentãrii (ca opusã agresat, a unui ins retras în fortãreaþã, a
mimesisului). unui ins care mai are drum deschis (ºi acce-
Anxietatea în faþa schimbãrii de paradig- sibil) doar cãtre sine, în aºa fel încât privirea
mã atinge paroxismul în Limbajul dispariþiei76 eului nu mai mai este deloc orientatã cãtre
ºi Întâmplãri derizorii de sfârºit77, în definiti- exterior, ci exclusiv cãtre interior. Exteriorul
varea formei gotice care-i caracterizeazã goneºte fiinþa în interior, prin faptul cã pare
scrisul. programat s-o emasculeze, s-o anuleze:
Liniile frânte, contorsionãrile violente de „ºi-a închis inima definitiv pentru poezie”
formã ºi de sens leagã aceastã poezie (în („despre tristeþe ºi trãdare”, p. 18) sau: „ori
mod evident, de data aceasta) de estetica de cîte ori încerc sã ies înafarã , alunec / pe
goticã prin rezultate precum: „ea pãrea coada unei flori / mai neagrã ca asfaltul tur-
placidã în timp ce viþelul de granit îi apãsa / nat noaptea” (idem, p. 18). Astfel, ºi în
moalele capului uterului ei negru ca poemul „Politicã ºi asfalt”, spre exemplu, se
smoala” (p. 34) sau „gura i s-a închis ca o prezintã un exterior în care libido sentiendi
gaurã / de ºarpe pe care s-a prãbuºit o pia- este emasculat, în fapt, libido pare cã nici nu
trã” (p. 34) sau „numesc poezie ceea ce fac a existat, iar sentiendi este din ce în ce mai
atunci cînd îi contemplu” (p. 38). Ca orice anemizat de un exterior viciat, otrãvit în
operã goticã, poezia din aceste volume esenþa sa: „otrava spinãrii unui spic de grîu
fascineazã ºi dezgustã, este sadicã ºi se afla la mare cinste. / otrava venea
seducãtoare deopotrivã. Imagini tari pre- dinãuntru. o datã cu apusul. / roºu ca ºi cel
cum: „capul jupuit de rãsãrit” (p. 10), „me- mai roºu apus” (p. 23).
lancolia îmi este însemnatã, / pe dinãuntru, Gestul suprem, manifestarea definitorie
cu fierul roºu, / ca vitele, la abator” (p. 10), a lumii, a realului, a mundanului este muti-
„melancolia mea este numai carne ºi sânge” larea. Nimic nu creºte, nimic nu se dezvoltã,
(p. 11), „coiful de fier cîntã liber pe piele” (p. nimic nu se naºte, totul este alunecare,
11), sunt alternate de cãutãrile de sine cele tãiere, rupere, reducere, adicã depersona-
mai lirice: „la bãtrîneþe explodeazã sensul” lizare, uniformizare: „fiecare mutileazã ºi se
automutileazã. / în societatea modernã / un
(7), „lacrimi underground” (p. 7), „numai
taur este egal cu o eprubetã de sînge”
atunci cînd nu am scris, am scris” (p. 11).
(„despre tristeþe ºi trãdare”, p. 21). Inte-
Figurãrile tragice (invocarea Antigonei,
riorul este cauza scrisului, spaþiul eliberãrii
eviscerãrile violente, agresarea agresorului, ºi al libertãþii: „ºi atunci ºi-a schimbat, pe
miºcãrile atât de tipice pentru poezia dinãuntru, / locul braþelor ºi al picioarelor,
Angelei Marinescu) par sã se fi retras acum al inimii / ºi al creierului. Din cauza asta a
în matca (originarã a) melancoliei. început sã scrie / pe lîngã gîtul ce-i stãtea în
„Politica morþii” (moartea fiind definitã gît, / cu tãlpile ºi cu inima” (idem, pp. 21-
când prin apatie, când prin abstragere, când 22). Mutilarea este, în contextele create de
prin ... melancolie) deschide perspectiva Angela Marinescu, strict handicap; este
Limbajului dispariþiei. semn al slãbirii, al inofensivului. Nu are
În acest volum, mai mult decât în oricare nimic sacru, nimic ambivalent. Fiinþele
altul, eul îºi dezvãluie instrumentele ºi mutilate (fie cã sunt oameni, fie cã sunt ani-
secretele. Construit pe disjuncþia interior- male) nu au însuºiri extraordinare ca o com-
exterior, eul liric îºi manifestã în continuare pensaþie a handicapului fizic. Exteriorul
nostalgia, aspiraþia cãtre Tot, dar tendinþa mutileazã, îngheaþã, ucide, este mediul
nu mai este de acaparare, de asaltare, de toxic faþã de care miºcarea individualã, sal-
chestionare a exteriorului. Exteriorul este vatoare trebuie sã fie de îndepãrtare, voinþa

76 În studiul de faþã ne vom ocupa doar de Limbajul dispariþiei, obligaþi fiind de complexitatea celor douã
cãrþi apãrute simultan pe piaþa editorialã.
77 Editura Vinea, Bucureºti, 2006.
35
Colocviul “G.Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã”

trebuie sã fie de detaºare: „mã îndepãrtam ajunge la încrederea în resurecþie: „grãun-


cît puteam!” (idem, p. 19). Starea de spirit þele melancoliei se ridicau în aer ca praful. /
este spaima, o spaimã în plinã expansiune, altarul sãrãciei era plin de praf, dar stãtea
dacã þinem cont de faptul cã eul este adîncit / într-o groapã a sãracilor, atît de
reprezentat, parcã mai tranºant ca niciodatã, adîncit / încît mi-am fãcut cu mîna un semn
drept Christ eºuat, înspãimântat: „spaima sã nu-mi uit locul, / atunci cînd voi pleca
i-a încetinit mersul pe ape. L-a deformat.” din groapã. / voi pleca din groapã o datã cu
(„politicã...”, p. 24). semnele / cele mai ascunse ce se vor ivi în-
tr-o / dimineaþã albã ºi curatã” („politicã
Se comportã, mai nou, Angela Marinescu ...”, p. 25). Starea aceasta nu poate fi altfel,
ca un homo melancholicus? pentru acest eu liric, decât carnalã: „melan-
Limbajul dispariþiei este limbajul melan- colia îmi este însemnatã, / pe dinãuntru, cu
coliei, în acea nuanþã prin care melancolia se fierul roºu, / ca vitele, la abator. / .../ melan-
(re)apropie semantic de „bila neagrã”. Me- colia mea este numai carne ºi sînge”
lancolia pare în aceastã carte reduta ultimã („despre cum apuc...”, pp. 10-11). Pentru eul
a suferinþei. Dupã exersarea angoasei, ago- liric din poezia Angelei Marinescu, „pro-
niei, aceastã stare seamãnã cu „aproape- funzimea” cea mai la îndemânã sau, altfel
abandonul”. De altfel, senzaþia care dominã spus, cel mai aproapiat nivel de adevãr este
cartea este de contemplare a câmpului de biologicul (recte carnea, propria carnalitate).
bãtãlie plin de cadavre, o bãtãlie fãrã învinºi De aici, se dezvãluie unul dintre „secretele”
ºi învingãtori. Perplexitatea, stupoarea dau poetei: propensiunea cãtre alegorie (acest
ritmul cãrþii. volum este construit eminamente pe ale-
Dupã cum observa Starobinski78 (referin- gorie).
du-se la Occident, dar observaþia este apli- Enciclopedic, convenþional, „carnea”
cabilã ºi în cazul de faþã), „melancolia se este sursa vulnerabilitãþii. Melancolia, indi-
gãseºte în mod expres legatã de imaginea ferenþa, legea, morala sunt stãri (de spirit
profunzimii” (p. 27). Vorbind despre melan- sau de fapt) inventate prin carne. Sunt
colic ºi despre melancolie, Starobinski spu- efectele rãnilor, bolilor, care, la rândul lor,
nea mai departe: „a scrie înseamnã (...) a sunt tic-tacurile tangibile ale efemeritãþii.
transforma imposibilitatea de a trãi în posi- Angela Marinescu poetizeazã (ºi) aici prin
bilitatea de a scrie” (p. 29). Eul liric din destructurarea interiorului (fie cã aceasta
Limbajul dispariþiei pare sã fi renunþat atât de înseamnã carne, intimitate etc.) pentru re-
categoric sã se mai integreze (în exterior, în structurarea interioritãþii. Aceasta este reac-
contingent, în materia din afarã), încât, în þia originarã a eului care, în faþa fenomenu-
acelaºi timp, ºi scrisul (de comunicare, deci lui, alege (sau este obligat) sã se închidã în
de exteriorizare) îi este „forþat”. Din rostire „autoalegorie” (cf. Cohen, p. 37), în acest
ºi fixare, scrisul pãstreazã doar sensul inte- volum, mai mult decât în oricare altul.
riorizãrii, al abstragerii, al tãcerii: „numai Carnea este cea care aminteºte de du-
atunci cînd nu am scris, am scris. / recu- hoarea infernului, ºi, în plus, carnea este
perez toate limbajele dispariþiei mele /.../ recipientul sufletului79 ºi în sensul în care
trupul meu a fost rîndul alb al unei demon- spiritul trece prin trup. Acest trup cu care
straþii” („despre cum apuc ...”, p. 11). trebuie sã negocieze (cu) spiritul este trupul
Melancolia alimenteazã speranþa germi- care intereseazã eul liric80. Pentru el carnea,
naþiei. Prin poezie ºi prin melancolie se interioritatea proprie (în directã accepþie

78 Jean Starobinski, Melancolie, nostalgie, ironie, Editura Paralela 45, Piteºti-Bucureºti, 2002. Col. „Studii”,
seria „Topos – Studii socioumane”, traducere de Angela Martin, prefaþã de Mircea Martin.
79 Recunoaºtem în aceastã idee o altã caracteristicã a poeziei Angelei Marinescu – este cunoscut discur-
sul Angelei Marinescu contra femeii care scrie. Pentru ea, femeia este parte din scris, este obiect de scris,
este substanþa ºi recipientul scrisului, aºa cum trupul este, iatã, parte din idee ºi recipient al ideii. În
acest volum ideea nu este atât de prezentã, deºi finalul volumului exact acest lucru îl spune.
80 Facem trimitere aici ºi la ideea lui Valéry: „nicio altã religie nu a preaslãvit într-atât trupul”.
36
Literatura românã, dupã 20 de ani

wittgensteinianã) este unica modalitate de nii” (ibidem). ªtreangul ºi funia sunt cele
cunoaºtere a profunzimilor, adicã a sinelui, douã mari (generale ºi sinusoidale) instru-
adicã a lumii. Aºadar, nu vom mai avea mente ale liricii Angelei Marinescu. Suferin-
acum un eu liric în luptã directã cu exteri- þa disimulatã în pasiune, pasiunea ca reci-
orul. Dimpotrivã, eul pare aplicat pe reali- pient al suferinþei, dubleazã dialectica trup-
tate, nu asimilat acesteia, ºi se vede pe sine spirit, dupã cum scrisul ºi sângele sunt cele
corp strãin într-o lume a morþii. Nimic nu douã principii ale universului sãu liric.
trãdeazã vreun gest de stabilire a vreunui Suferinþa obtureazã numele: „suferinþa nu
tip de comunicare cu lumea. mai cere nimic de la nimeni. / este un zeu al
Împietrirea, letargia afiºatã epidermic aerului tolãnit pe toatã / distanþa numelui
par sã-i convinã de minune acestui eu avid meu. / este cel mai leneº ºi mai imobil zeu”
sã-ºi contemple încrengãtura de vase ºi fibre („despre cum apuc ...”, p. 10), dupã cum
din care este alcãtuit, iar imaginea care se scrisul implicã violenþã, adicã manifestarea
prefigureazã în palimpsest redã/ reia harta fiinþei: „urma vînãtã de pe gîtul scrisului /
corpului, adicã a sufletului. Cele cinci face parte din scrisul lui” (idem, p. 12). Tot
simþuri (exterioare) se impun aduse în versuri reiterative ºi rezumative sunt ºi
simþul comun, interior. Incapabil de aco- acestea: „de la capãtul pãmîntului, se adunã
modare, atunci când pare liniºtit, eul este, bani (mãrunþi ºi tari) / violenþa (extremã),
de fapt, plictisit sau scârbit. Blazarea, sexul (îndoielnic) / ºi scrisul (pursînge”
placiditatea sunt noile þinte, noile maladii, („despre tristeþe...”, p. 19).
iar limbajul dispariþiei pare a fi limbajul plic- Preocupãrile metapoetice (de a-ºi înþe-
tiselii. Virusul plictiselii / apatiei pãtrunde lege propriile mecanisme de rostire) sunt
în fiecare paginã, în fiecare vers. din ce în ce mai evidente (apar progresiv) în
Încã din primul poem, eul parte intrat acest volum. De altfel – trebuie sã amintim
într-un soi de hibernare. Peºtera, devenitã – metapoetica este una dintre principalele
cazarmã, închide sensul stãrii de asediu, de preocupãri ale Angelei Marinescu în toate
clandestinitate, de rezistenþã a eului ºi a volumele sale, preocupare atât de intensã
creaþiei, a universului81 sãu, a motivelor ºi încât nu de puþine ori, autoreferenþialitatea
temelor care i-au definit pânã acum traseul, devenea o mascã prea micã pentru desfã-
existenþa: „poemele grele, adicã cele ce cîn- ºurãrile lirice din subtext, fondat pe conti-
tãresc mult ºi greu, / despre care, atunci guitãþi idiosincratice. Acum, propria poezie
cînd vorbim despre ele, / vorbim despre / ºi propria condiþie sunt reevaluate (mai
faptul cã nu sunt, se scriu între aceleaºi ales) în poemul „despre cum apuc taurul
ziduri groase ale / unor cazarme subterane, iubirii de coarne”. Elementele de poeticã
în care îºi duc veacul, într-un / mod visceral implicitã alterneazã cu crochiuri ale noii
aproape, deoarece sîngele a fost împins / forme pe care o ia personalitatea liricã:
înspre margini, pînã la ultimele consecinþe, „scriu mic. Mic ºi negru. Abia m-am apucat
/ tuberculoºii / soldaþii / comuniºtii / preoþii de scris / de cîteva minute. la bãtrîneþe ex-
ºi / amanþi ai rãzboaielor82, / uneori stãteau plodeazã sensul. / am o suprafaþã din ce în
atîrnaþi ca liliecii” (p. 5). Retrospectiva ce mai mare. / am o suprafaþã ciudatã. Pe
aceasta se deschide în disjuncþia: „pe un suprafaþa mea, negrul ia foc” (ibidem, p. 7).
ºtreang al suferinþei sau pe funia eroticã a Pentru Angela Marinescu, poezia este
pasiunii pentru politica morþii” (idem). sclavie, este umilitatea, este calea spre mie-
Poeziile ºi „personajele” Angelei Marinescu zul lucrurilor la care nu au acces „munci-
s-au scris ºi se scriu de pe „un ºtreag al torii”, metonimie a celor care produc liris-
suferinþei/ sau de pe funia eroticã a pasiu- mul sterp, poezia cea nouã, poezia femi-

81 Folosim acest termen având în minte cã, totuºi, „nu existã univers poetic, doar o manierã poeticã de
a-l exprima” (Cohen,133).
82 Acestea sunt cuvintele care deschid cãutarea lumii Angelei Marinescu ºi din aceastã perspectivã, volu-
mul de faþã apare ca un abstract al tuturor celorlalte de pânã acum.
37
Colocviul “G.Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã”

ninã, prin care curge sângele lucrului în se- ferestrele retrospectivei: „el se juca cu focul
rie, al falselor identitãþi ºi identificãri, sân- cînd eu fãceam focul” („despre tristeþe ºi
gele politicii, sîngele de deasupra asfaltului. trãdare”, p. 14), celãlalt înseamnã „culegã-
„Muncitorii” scriu poezia culorilor interme- torii de versuri” (idem, p. 17), ºi chiar o
diare: „vin muncitoarele de la fabrica de lentilã ( o „oglindã concavã”, cum îi place
textile. Cîrlionþii lor sunt roz. / sînge diluat. Angelei Marinescu sã spunã) spre trecut.
aveau buzunarele halatelor pline / cu bom- Prin aceastã lentilã, îi apare ºi mai evident
boane fondante. un afiº / brutal ca un textu- faptul cã slãbiciunea nu poate fi niciodatatã
alist brutal cu studii de bãrbat le mînca / pe învingãtoare, cã cel slab nu va fi niciodatã
sub piele, ca vulpea / ce rupe din carne, pe puternic, cã praºtia lui David nu poate, nu
sub haine. / apaca a fost un popor feminin are cum, pe terenul mocirlos al realului,
involuat / ce ºi-a rãtãcit sexul comun printre sã-l doboare pe Goliath: „fetele ºi bãieþii
/ mormintele cele mai inumane.” („po- noºtri au fãcut disidenþã cu praºtia / deza-
liticã...”, p. 26). cordatã. Terenul era instabil, mocirlos”
Rãmânând la nivelul poeticii implicite, în („despre cum apuc...”, p. 9).
acest poem, poate mai mult decât în oricare Din aceastã repulsie faþã de lume (faþã de
altul, eul îºi aratã încrederea în forþa perfor- lumea slabã), a extras unele dintre cele mai
mativã, perlocutorie a poeziei: „am sedus violente ºi groteºti denunþãri a celor care
cu limba, am plîns cu / limba, am rîs cu populeazã contingentul, a „muncitorilor:
limba. / am cumpãrat cu vîrful limbii. / am „voi, raþe moi, rãþuºti ºi porumboi, / gîscani
vîndut cu rãdãcina limbii. / limba mea are ºi lebedei, ce mai faceþi? / lãsaþi-mã sã-mi tai
culoarea plãmînilor mei. / tot sîngele mi s-a o datã mâna în faþa voastrã/ fãrã sã mai
urcat la limbã” („despre cum apuc...”, p. 8). comentaþi ºi fãrã sã interpretaþi. / chiar
Am putea spune cã destinul, poezia este dacã, printre voi, nu mai apar / ºi nici nu
scrisã, pentru acest eu, în sânge, ºi nu în gust bere, vin ºi votcã de pelin...”(„despre
frunte. Scrisul ºi sângele sunt cele douã ele- tristeþe...”, p. 20).
mente complementare ºi definitorii în Tot Celãlalt este þinta poemului „revoltã
aceastã combinaþie ale poeticii sale. ªi in extenso”: dezvãluindu-l pe Celãlalt, se
scrisul ºi sângele sunt deopotrivã materia- dezvãluie, de fapt este denunþarea existen-
lizãri ale fiinþei, una pe hârtie, cealaltã, he- þei contemporane, a desacralizãrii. Eul vede
las!, în realitate. Cele douã se intersecteazã rãnile ºi le aratã prin enumeraþie. Rezultatul
în ochi: „ochiul se umple de sînge. / sîngele este un scris plat: „arãtaþi-mi voi lucerna
are ochi” (idem, p. 9). Sângele este realitatea scrisului / vostru frumos aranjatã pe cîmpul
biologicã imediatã, este rodul cel mai de paginii voastre neatins / de har ºi hîrºt” (p.
preþ al cãrnii. 30). Dupã aceastã apocalipticã enumeraþie
O imagine fascinantã proiectatã de un eu ...imagine a eschatologiei sub formã de enu-
fascinat este cea a firii poetice scoase la meraþie, este prezentat ºi efectul: mult
luminã, o luminã care constrânge, arde, des- temuta aplatizare, leºinul fiinþei exterioare,
compune. De aici, poate, ºi obsesia negrului slãbirea, abstragerea vegetativã, coma.
strãlucitor (a negrului care reflectã lumina): Enumeraþia este baratã periodic de inter-
„rãsãritul mã strînge ca o sîrmã ghimpatã. / jecþia „hîrºt”. Se anunþã prin acest sunet vio-
nu cred în rãsãritul ca o sîrmã ghimpatã, / lent ruperea definitivã a legãturilor dintre
castrat asexuat, gras ºi puhav. Îmi introduc exterior ºi interior, ruperea fiinþei în
capul / în rãsãrit ºi mi se jupoaie pielea momentul exteriorizãrii. Între cei doi poli ai
capului. / capul jupuit de rãsãrit a fãcut un fiinþãrii opoziþia este fundamentalã. În timp
contract social, / la negru, cu descom- ce exteriorul ajunge sã fie nemiºcat, iar
punerea” (ibidem, pp. 9-10). unica formã de exteriorizare este încre-
Se contureazã (prin retrospectivã, mai menirea epidermei, interiorul devine terito-
ales) ºi portretul interior, moral, al Celuilalt, riul vieþii, al reveriei, al idilismului. Din
care intrã în text mai ales ca sursã a trãdãrii spatele dermei, se deschid cãile directe cãtre
ºi a tristeþii. Celãlalt înseamnã ºi una dintre inconºtient, cu arhetipurile, cu rãdãcinile,
38
Literatura românã, dupã 20 de ani

cu sursa lucrurilor, se devoaleazã asemã- pun eul pe traseul treptelor adâncului.


narea cu Iisus, cu fiul mântuitor, adicã: Eul pare (este) interesat de perioada
„mi-e lene, nu mai simt nimic, pãrul pe cap preuterinã, nu de increat, ci de momentul în
stã lin / ca o limbã de viþel flãmînd, capul care „pãmîntul era netocmit” (cf. Facerea,
meu e laptele lui alb / gros ºi bun ce pute a Întîia carte a lui Moise, 1.2). Cele douã
iarbã verde ºi a cîmp întins / pe un deal ce (false) periodizãri din poezia „grup post-
se vede atunci cînd închizi ochii, / deal modern cu poetã premodernã” nu trimit la
penetrat de oasele lungi ale morþilor de desfãºurãrile livresc-estetice. Importante ºi
braþele scurte / ale femeilor de braþul lung al relevante sunt cele douã prefixe (pre- ºi
legii ce a crescut / ca muºchiul pe piatrã ca post), care deschid drumul interpretãrii
o carne pe stîncã / un cap de bãiat serafic pe cãtre înainte ºi dupã facere, „modern” luând
crucea din capul meu dincolo / de cap hîrºt” aici semnificaþia „cîmpului alb, orbitor” al
(idem, p. 31). existenþei. Concentrarea în sine ºi asupra
sinelui duce la acea imaginare fascinatã (ºi
Adevãrul este în formã, adicã în biologic fascinantã) a hipermateriei.
Într-un interviu83, Angela Marinescu se Harta corpului pe care, spuneam mai
definea drept „o persoanã ca oricare alta, ce sus, o deseneazã eul, este construitã în
ºi-a exhibat neputinþa ºi eºecurile, detaºarea detaliu. Trupul, aºa cum apare în mai multe
ºi cinismul” (p. 4) ºi „Mai sunt ºi o autoare rânduri, are gradul de impactanþã al sim-
pe jumãtate vicleanã, pe jumãtate irespons- bolisticii copacului ºi, mai mult, conþine ºi
abilã, pentru cã, deºi scriu prãpãstii, nu personalizeazã universul: „afarã era soare,
m-am gândit niciodatã în mod serios cã ceea soarele era înãuntrul ce arde, / avea o cãl-
ce scriu ar putea fi luat drept literã de lege. durã în piept / ºi în ochi.” („despre tris-
Întrucât, ce fac eu cu ceea ce scriu, mã teþe...”, p. 16). Trupul este, la Angela Mari-
priveºte, e povestea mea, adevãrat însã cã nescu, arborele creaþiei, a cãrui coroanã este
sãracã, obsedantã, extrem de economicoasã creierul /capul ºi ale cãrui rãdãcini sunt
ºi de eficientã pentru mine” (idem). Angela picioarele, tãlpile. Astfel, aceastã supra-
Marinescu cautã, aºadar, impertinenþa de punere alegoricã se poate vedea cel mai
gradul întâi, prin preocuparea pentru interi- bine în poemul „îmbrãcatã în negru, atacã
oritate (cf. Cohen, 130). poezia”. Între coroanã ºi rãdãcini, între cap
Eul este poemul vieþii poeziei ei. ºi tãlpi, esenþa condiþiei omului ca fiinþã
De aceea, eul este de gãsit (cum am vã- între douã lumi, este creaþia. Poezia nu se
zut) doar în biologic ºi acest eu din biologic scrie din vârful degetelor, nici din mers, ci
este, în poezia Angelei Marinescu, indica- direct din tãlpi, nu din gurã sau din cap, ci
torul, cursorul esenþei, pentru cã este sediul direct din gât, adicã din zonele în care tensi-
dorinþelor secrete, al gândurilor celor mai unea este maximã, din zonele intermediaru-
intime ºi pentru cã, pentru poetã, biologicul lui84 prin excelenþã: „îi plãcea, cînd scria, sã
este adevãrul. De aceea, poezia apare ca o întrebuinþeze / numai gîtul ºi tãlpile în care
contemplare a biologicului, adicã a materiei / zvîcnesc bãtãile inimii. / gîtul ºi tãlpile
vieþii ºi de aici senzaþia cã eul este preocu- erau fierbinþi ºi colcãiau de sînge. / din
pat de interiroul biologic, de „înainte”, de aceastã cauzã erau de o fineþe extraordinarã,
„dinainte” ºi mai puþin de „dincolo”. De / ca o piele de cãprioarã. / cînd scria cu
aici, acea goanã dupã infinitezimal ºi acea tãlpile ºi cu gîtul, / în scris picura sînge
obsesie a capturãrii în paginã a dimensiu- direct din inimã / (ei, ce-ce-nã) / ea era pe
nilor celulare, subatomice ale fiinþei care dinãuntru. / o, limbã de poet. / o, sex tãcut.

83 Interviu acordat Ruxandrei Cesereanu, în Steaua, 1-2 / 2006.


84 Acesta este printre puþinele simbolizãri directe ale intermediarului la Angela Marinescu. În rest, ºi-l
construieºte. Preocupatã de zonele de tensiune, în care se aruncã ºi pe care le înfruntã direct, cuplurile
de opoziþii devin centrale în reprezentarea poeticã. ªtie cã structura lumii include un infinit de cupluri
de opoziþii. În fapt, acesta este chiar arhetipul universului. Teza (include eul), iar antiteza (Sinele, exte-
riorul etc.).
39
Colocviul “G.Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã”

/ o tãlpi de menuet. // faceþi-mi un semn de femeie dragostea / o face misterioasã ºi de


dincolo de lemn”(idem, p. 22) – uneori, ca nepãtruns” (idem, ibidem). Pentru enunþã-
în acest ultim vers, o descoperim amuzatã tor, masculinitatea este distrugere, drumul
de jocuri de limbaj, iar când ajunge sã se sigur cãtre moarte, în opoziþie cu femini-
joace este semn cã, pe moment, dihotomiile tatea, din care derivã existenþa.
au fost escaladate. Suprapunerea planurilor Incompatibilitatea, sistarea oricãrei co-
semantice pare a fi jocul cel mai caracteristic municãri între exterior ºi interior ºi re-
pentru a defini mecanismele lirice ale poe- tragerea în organicul propriu se tematizeazã
tei. Nu sunt de cãutat în acest joc implicaþi- ºi în poemul „îmbrãcatã în negru, atacã
ile grave, ci modalitatea cea mai la înde- poezia”. Crucea din cap, element recurent la
mânã de deturnare a atenþiei neiniþiatului. aceastã poetã, este pe de o parte triumful
Este replica sarcasticã pe care pare s-o dea asupra morþii, ºi, pe de altã parte, reuni-
eul jocului grav, de data aceasta, dintre unea, intrarea într-un tot a elementelor
„moarte” ºi „sevã”, joc desfãºurat în arena opozitive. Vãzut de ceilalþi, eul-în-lume
senectuþii. pare încremenit; percepþia despre sine, în
În acest interior, doar „sunetul miºcã”, se schimb este grotescã. Am putea spune cã
simte. Subconºtientul se lasã doar auzit, nu citim în aceste pagini imagini groteºti con-
vãzut, nu pipãit. La Angela Marinescu, struite „ca la carte”. Reprezentarea sinelui
muzica sferelor devine sunetul beznei: „se înseamnã un corp din care existã doar polii
auzea oarecum subteran, de pretudindeni, / Nord ºi Sud, capul ºi picioarele, susul ºi
ca atunci cînd te afli singur pe un cîmp ce josul. Între cele douã extremitãþi se sudeazã
are / într-un loc obsedant, o groapã, fãcutã imaginea grotescã a nenãscutului, a inter-
de cel / ce a cãzut secerat în urma unui ful- mediarului, adicã trupul: „îi ieºeau picioa-
ger / venit din senin, / un zgomot ce nu era rele direct din cap. / avea tãlpi albe ºi fine,
zgomot, mai degrabã / un sunte adînc ce glezne subþiri ºi albastre / ºi pulpe alungite.
coapsele nu aveau culoare. / erau incolore
însoþea viaþa / un sunet dens ca ºi al unui
sutã la sutã. / ce era între coapse mi-e groa-
plãmîn scos din piept / ºi ridicat pe palme
zã sã spun; / un cap hidos zbîrcit ºi cu ochii
de o mînã strãinã” („grup...”, p. 27). Mo-
ieºiþi înafarã. / avea o limbã despicatã în
mentul creaþiei (reluat anamnetic) defineºte
douã ºi plinã de bale/ o trãgea înãuntru ºi o
facerea drept un tip de derivare din fiinþã,
împingea inafarã, din cînd în cînd. / coapse-
din feminitate (aceasta fiind rãdãcina tutur- le ei stãteau cuminþi, cu capul hidos între
or lucrurilor ºi tuturor cuvintelor), iar fa- ele. / în dreptul capului monstruos, carnea
cerea aruncã în nedeterminare – numele, de pe / coapse devenise oglindã concavã
identitatea au prea puþinã relevanþã pentru ce-i reflecta / întunecarea rece ºi, în spatele
eu: „îmi amintesc cum o þineam pe o femeie oglinzii, / era o placã de fier alungitã ca un
/ foarte bãtrînã, ce zicea cã era mama, muºchi. / placa era proiectatã cu o grijã ce
numai / piele ºi os, direct de vena de la întrecea dragostea / coapselor pentru capul
încheietura mîinii, / aveam senzaþia cã un rãsucit înainte” („îmbrãcatã în negru...”,
melc obosit pulsa ºi, / desfigurat de presim- p. 33). Existenþa, interioritatea se manifestã
þirea morþii lui apropiate / mi s-a strecurat, cel mai bine, cel mai clar în somn. Somnul
îngrijorat printre degete” (idem, p. 28). este ardere; somnul scuipã, în somn fiinþa
Dihotomia interior – exterior conduce înoatã în incandescenþa ideilor, a esenþelor.
automat pe teritoriul creaþiei. Suferinþa Focul vulcanului, ºi nu al fulgerului este
mutã înseamnã interiorizarea creaþiei în reprezentarea pe care o agreeazã eul. Lava
opoziþie directã cu ceea ce se exteriorizeazã, somnului arde vizibilul, contingentul,
adicã furia. Furia este îndreptatã împotriva transbordeazã: „somnul ei mi-a izbucnit / în
exteriorului alb, populat cu saltimbanci, de faþã ca flegma galbenã a unei flãcãri / toate
unde ºi o percepþie a masculinitãþii care ardeau în timp ce dormea. Ardeau cu
creeazã sau re-creeazã feminitatea deductiv: vitezã. / i-am luat cu precauþie mîinile ºi
„se gîndeau la o poezie frumoasã, scrisã, / s-au desprins / ca dintr-un manechin. Am
totuºi, de un bãrbat. / cum scrie el cã pe o scris cu ele niºte rînduri / mici ºi nesigure. /
40
Literatura românã, dupã 20 de ani

au ars ºi rîndurile. / în timp ce ardeau erau Claudiu TURCUª


agresive / ºi gata de atac ca un pluton de
execuþie / pãcat cã, exact în acelaºi timp, Ce s-a întâmplat
capacitatea mea / de a fi atentã s-a diminu- (în ultimii zece ani)
at” (idem, pp. 34-35). Totul culmineazã cu
distincþia dintre a vedea ºi a privi, distincþie cu critica tânãrã.
expresionistã: „aº fi vãzut mai mult decît Note pe marginea unor cãrþi
mi-a fost dat sã vãd. / oricum nu am vãzut
nimic din ceea / ce era doar de privit” Încercând sã rãspund la posibila între-
(idem, ibidem). O altã manifestare a interi- bare din titlu, am identificat un grup (destul
oritãþii este intimul. Intimitatea culmineazã de variat) de autori (cu vârste cuprinse
în anonimat. Anomimatul este depersona- aproximativ între 27 ºi 37 de ani). Cam
lizarea / transpersonalizarea care duce din- patruzeci. Erau prea mulþi. Aºa cã am fãcut
colo de nume. Depersonalizarea înþeleasã ca o selecþie aproximativã dupã criterii de
esenþializare: „ceea ce pot atinge este de o imagine publicã (frecvenþa publicãrii în
intimitate înfricoºãtoare. / ºi nu-mi aparþi- presa culturalã, statutul profesional, vizibi-
ne” („despre cum intimitatea devine o venã litatea editurii). De ce? E o chestiune de
prin care poþi introduce drogul”, p. 37). pragmaticã intelectualã: mi se pare semni-
Senzaþia de dedublare (care defineºte, ficativ dacã o carte proastã apare la o edi-
expliciteazã atitudinea eului faþã de contin- turã de primã mânã, volumul confuz-con-
gent, aceea de preferare / mimare a contem- ceptual al unui universitar mã îngrijoreazã
plaþiei) este elocvent sugeratã mai ales în mai mult (cãci de el depinde formarea altora)
poemul „grup postmodern cu poetã pre- decât încercarea vreunui critificþionar
modernã”, în care este versificat felul în care mizantrop, iar jocurile axiologice ale criticii
exterioritatea ºi interioritatea îºi împart bru- de întâmpinare le consider mai puternice
tal eul: „am stat la o masã. Era mult soare. (în legitimãri/discreditãri literare) decât alte
Atît de mult / încît lumina a albit, dintr-o forme de autoritate culturalã.
datã, totul. / mi-a spus cineva: tu nu semeni Însã, în ciuda faptului cã „lista” devenea
cu poezia ta / sau, dimpotrivã, semeni atît mai scurtã, eram nevoit sã cumulez inter-
de tare / încît noi, cei dinafarã / /cei pe care venþiile din publicisticã cu volumele de
îi culeg cu o precauþie oarbã / de pe mar- autor ºi, practic, ar fi urmat sã scriu douã
ginea drmului ce duce înspre / un cîmp, alb articole. Trebuia, în consecinþã, sã aleg:
ca zãpada) / nu vom ºti niciodatã la ce ne oameni (vocile) sau cãrþi (ideile). Suspendat
putem aºtepta / din partea ta. / ºi au (ironic) între vitalitate stilisticã ºi sistemati-
amuþit” („grup...”, p. 27). Acestui exterior zare definitivã am optat pentru a doua vari-
„alb”, albit i se opune interiorul bântuit, antã, amânând dezbaterile din presã sau
gotic. polemicile „la cald” pentru altãdatã. Dar,
Volumul Limbajul dispariþiei apare, la fi- din nou, lucrurile s-au complicat. Au rãmas
nalul acestui studiu, ca una dintre acele linii – e drept – doar douãzeci de autori, dar unii
care vin sã releveze un portret. Sunt acele aveau mai multe cãrþi. Scurte monografii
linii fãrã de care portretul ar pãrea fals, ne- despre fiecare, n-aveam intenþia sã public.
terminat, nesugestiv. Desigur, suntem de- Ar fi, oricum, prea devreme. O a treia
parte de a fi epuizat ideile care se pot for- selecþie se impunea. De aceastã datã am
mula pornind de la (mãcar) acest volum. mers pe criteriul reprezentativitãþii. De pildã,
Poezia Angelei Marinescu, prin capcanele la Paul Cernat sau Angelo Mitchievici voi
pe care le instaleazã la fiecare pas al inter- lãsa deoparte volumele colective, în cazul
pretului / cititorului, a avut cel mai clar lui Daniel Cristea Enache sau Bogdan Creþu
ecou în poezia nouã, postdecembristã. nu mã voi referi (chiar dacã sunt editate) la
Dincolo de acest detaliu, are vocea liricã, culegerile lor de aticole – acestea neschim-
poate, cea mai clarã, cea mai inconfundabilã bând cu nimic figurile publiciºtilor, din cele
din neomodernismul românesc. câteva cãrþi ale lui Iulian Bãicuº o voi reþine
41
Colocviul “G.Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã”

pe cea despre Max Blecher, deoarece abor- construcþiilor critice, nu doar descrierea lor.
deazã un prozator aflat oarecum în proces Tocmai de aceea nu i-am comparat pe critici
de „canonizare”, am evitat debuturile (Ioan între ei (contextualizãrile mizeazã pe foca-
Pop Curºeu, Mihaela Ursa, Horea Poenar, lizare, iar nu pe raportare), fiind preocupat
Antonio Patraº sau Cãlin Teutiºan), atunci sã-i înþeleg ºi sã dialoghez cu fiecare indi-
când studiile ulterioare mi s-au pãrut mai vidual. Ierarhiile rezultã, astfel, din rele-
consistente. vanþa internã a demersurilor. Într-un spaþiu
Am îmbinat comentariul cu valorizarea: o atât de „contemporan” am preferat sã nu
carte pe cap de autor – onestã, rezonabilã intru cu strategii de istorie literarã.
sau îndoilenicã. Fiecare „producþie” – sper Ar fi trebui sã spun, poate, de la bun
sã rezulte din observaþiile individuale – e început cã, spre deosebire de poezie/prozã,
încadrabilã într-una dintre cele trei cate- în critica tânãrã nu se poate vorbi despre o
gorii. Am redus – se poate spune – criticii la generaþie. Constat o lipsã de programe care
cãrþile lor, iar pe acestea la teza principalã. sã implice colective de tineri critici (sau cel
Ceea ce a ieºit nu-i o sistematizare, ci un puþin rezultatele muncii lor nu sunt media-
exerciþiu de discernãmânt. Jurnal intelectu- tizate), de asemenea, absenþa unui „interes”
al, mai mult decât o panoramã. comun în susþinerea (programaticã) a con-
Oricât ar semãna, în schimb, cu un generilor artiºti coincide cu disoluþia ideii
dicþionar – nu este. Spre deosebire de arti- de grup literar, constituind simultan ºi un
colele respective (respectabile în aspiraþia semn de maturitate culturalã. Chiar dacã nu
de a inventaria un patrimoniu), mã intere- se pot încropi decât clasificãri artificiale
seazã mai puþin informativul (am renunþat (diversitatatea preocupãrilor ilustreazã
la date biografice/editoriale ori rezumate), aproape direcþii individuale), schiþez, totuºi,
cât interogativul: adicã evaluarea validitãþii trei tendinþe în orientarea tinerilor critici:
42
Literatura românã, dupã 20 de ani

1. Revizitarea unor concepþii critice zant) „cântã” în altã gamã faþã de Radu
uitate/mistificate Vancu (mult mai tranzitiv), deºi ambii sunt
Studiul lui Adrian Tudurachi despre interesaþi de poezia autohtonã, Angelo
poetica lui Mihail Dragomirescu exprimã la Mitchievici seamãnã stilistic cu Adrian
cel mai înalt nivel aceastã tendinþã. Criticul Lãcãtuº (prin deschiderile comparatiste),
are fler teoretic ºi stil concis. Spre deosebire Ioan Pop Curºeu activeazã uneori coarda
de el, Adrian Jicu (cu monografia dedicatã liricã ºi aduce cu Iulian Bãicuº, Daniel
lui Sanielevici) nu reuºeºte sã justifice pe Cristea Enache se întâlneºte – în nara-
deplin relevanþa contemporanã a celui tivizarea observaþiilor – cu Andrei Simuþ,
despre care scrie, iar Antonio Patraº inter- iar agresivitatea lui Alexandru Matei nu-i
preteazã (dezorganizat) literatura lui Ibrãi- fundamental diferitã de a lui Costi Rogo-
leanu prin personalitatea sa teoreticã. Dacã zanu. Cristina Chevereºan este „unicã” ºi
nu se vor cheltui în inflexiuni teoretice am reþinut-o doar pentru anomalia de a fi
istoricizate ºi vor înþelege cã totul poate fi publicat la Cartea româneascã. Despre Lu-
revizuit, însã nu toate meritã, perspectiva miniþa Marcu n-am scris deoarece Mansarda
celor trei critici se poate extinde cãtre cu portocale nu-i o carte de criticã literarã
direcþie unitarã a abordãrii istoriei criticii (era nedrept sã interpretez volumul ca
româneºti. expresia unei vârste confesive a actului cri-
tic). O ultimã precizare: ordinea capitolelor
2. Recursul discursului critic la ideologie reproduce succesiunea lecturii/redactãrii.
Critica tânãrã pare a nu mai fi dominatã Altã organizare (alfabeticã/descrescãtoare
de spaima cuvântului ideologie. Fie cã îºi valoric) ar fi fost previzibilã.
asumã poziþii ideologice – cum e cazul lui
Alexandru Matei (stânga) sau Bogdan Creþu Critica descendenþei
(dreapta) – ori cã explicã impecabil cum un - Adrian Tudurachi, Destinul precar al
curent estetic (protocronismul) a constituit ideilor literare, Limes, 2006
supapa culturalã a ideologiei totalitariste Prefaþa entuziastã a Ioanei Bot întâmpinã
(Alexandra Tomiþã), fie cã reface convingã- studiul lui Adrian Tudurachi cu urmãtoa-
tor ºirul de raþionamente ce au stat la baza rele cuvinte: „Sã porneºti de la poetica lui
ideologiei canonizãrii avangardei autoh- Mihail Dragomirescu pentru a întãri (s.m.)
tone (Paul Cernat), tinerii critici descoperã neliniºtile teoreticianului actual înseamnã,
potenþialitãþile ideologicului atât în „des- de fapt, sã ai puterea viziunii de ansamblu
compunerea” fenomenului literar/cultural, ºi capacitatea discernerii punctelor nodale”.
cât ºi în definirea propriilor perspective de Observaþia este paradoxalã ºi naºte douã
lecturã. întrebãri: 1. Dacã despre o mizã teoreticã
actualã este vorba, la ce bun sã plonjezi toc-
3. Mirajul teoriei mai la începutul secolului XX, ºi încã pentru
Miºcându-se cu fineþe prin literatura ro- a investiga concepte inoperabile astãzi?
mânã interbelicã/contemporanã, Simona 2. Sistemul ideologic dragomirescian de-
Sora descrie actul lecturii prin filtrul unei vine, astfel, obiect de studiu sau pretext în
reciprocitãþi intime între instanþa auctorialã dezvoltarea/prelungirea unor reflecþii teore-
ºi receptare, iar Mihaela Ursa cautã cu fami- tice? Citind despre Destinul precar al ideilor
liaritate – în teoriile poststructuraliste ame- literare m-am edificat.
ricane – subiectivitatea autorului dincolo de Adrian Tudurachi porneºte – aparent cla-
ideile sale. Nu în ultimul rând – prezenþã sic style – de la polemica lui Maiorescu cu
singularã – Horea Poenar strãbate esoteric Gherea (idealism vs. socialism), observând
filosofiile/epistemologiile secolului XX cu cã maiorescienii se cufundaserã adânc (ca
scopul de a depãºi esteticile descriptive/re- abordare a fenomenului literar) în psiholo-
ductive ale subiectului, pentru a ajunge în gie, direcþie impusã subtil (sau poate doar
centrul „fiinþei”. pragmatic) de perspectiva gheristã. Astfel,
În rest, Cãlin Teutiºan (preþios ºi esteti- „filtratã de discursul psihologiei, teoria pla-
43
Colocviul “G.Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã”

tonicianã a emoþiei impersonale e ameninþatã tuale analizate sunt reconstruite de cãtre o


de pierderea caracterului estetic” (emoþii – subiectivitate filtratã intens prin conºtiinþa
în sens psihologic – n-au doar artiºtii). Prin epistemologicã a actualitãþii. Cãlinescianã
referire la un articol al lui P.P. Negulescu din pe sfert, interesatã de biografia ideilor ºi
1893, autorul clujean conchide cã „ situaþia mai puþin de contextul epocii, abordarea
unui tânãr critic junimist la începutul anilor cercetãtãtorului clujean se individualizeazã
90 [secolul al XIX-lea] era fãrã ieºire: pus în printr-un control teoretic riguros ºi un iro-
faþa unui limbaj fãrã ideologie ºi a unei ide- nic echilibru stilistic. Dacã ar fi aprofundat
ologii fãrã limbaj, el trebuia sã se împartã polemica lui Dragomirescu cu autorul
între discursul sãu ºi principiile sale, nere- Mutaþiei valorilor estetice, n-aº fi avut nicio
uºind în realitate sã se regãseascã nicãieri”. obiecþie.
Aici intervine în scenã Mihail Dragomi-
rescu, care va încerca sã demaºte neputinþa Exorcizarea avangardei
ºtiinþei – deci ºi a psihologiei – de a explica - Paul Cernat, Avangarda româneascã
mecanismele creativitãþii. Poetica subiectivi- ºi complexul periferiei, Cartea româ-
tãþii ºi cea a alteritãþii (pe care nu le rezum, neascã, 2007
cãci trebuie urmãrite în detaliu) îl conduc, În ipostaza de cercetãtor, Paul Cernat
însã, cãtre o metaforizare lipsitã de opera- preferã potecile umblate. Nu din prudenþã
bilitate a limbajului critic. ºi cu atât mai puþin din dorinþa pãtimaºã de
Modul în care Tudurachi reface istoria a spulbera certitudini decantate. Conºtient
ideaticã a eºecului teoretic dragomirescian cã „sunt foarte multe lucruri de spus altfel”
meritã toatã atenþia. Dupã o digresiune des- despre începuturile avangardei româneºti,
pre psihanalizã care [la începutul secolului] criticul clarificã încã din prefaþã sensul
„fãcea oarecum pipãibile acele conþinuturi demersului sãu. Cãci studiul – Avangarda
sufleteºti pe care psihologia nu mai era în româneascã ºi complexul periferiei – nu consti-
stare sã le cunoascã”, trecând apoi prin con- tuie o nouã interpretare a fenomenului
statarea cã fenomenologia husserlinanã va estetic de la începutul secolului trecut, ci
distinge între „existenþa empiricã a omului investigheazã multiplele discursuri iden-
ºi trãirea sa interioarã”, cercetãtorul evi- titare, critice sau politice care l-au fãcut
denþiazã cã Dragomirescu nu dispunea la posibil. Criticul deduce cã frondele sau
1895 de „un aparat conceptual care sã ateste exploatarea limitelor artei nu sunt nici pe
existenþa unor conþinuturi sufleteºti nea- departe acte artistice gratuite, ci se
coperite de psihologie” (semnificativ este cã dovedesc suprafaþa unor ramificate rapor-
aceastã judecatã nu cautã sã-l justifice pe turi ideologice de legitimare culturalã, a
teoreticianul capodoperei, ci doar contextuali- cãror implicaþie social-naþionalã nu trebuie
zeazã situaþia epistemologicã a sfârºitului ignoratã. În consecinþã, deconstrucþia lui
de secol autohton). Având ca obiect de Cernat instituie un reglaj al perspectivei
investigaþie niºte aspiraþii/intuiþii abstracte, asupra dimensiunii cultural-imaginare a
iar nu mecanisme funcþionale, Adrian Tu- avangardei ºi marcheazã setarea unui alt
durachi se vede nevoit sã parcurgã în sens limbaj de abordare a fenomenului literar
invers teoriile secolului XX pentru a justifi- autohton. Tratând extraliterarul ca pe o
ca inconsecvenþele lui Mihail Dragomires- simptomatologie a literarului ºi demascând
cu. Mã întreb dacã nu-i, totuºi, un efort prea axiologia exclusiv esteticã (care se autoîn-
mare? În acest sens, volumul exprimã gra- vesteºte cu semnificaþie, dar nu poate expli-
tuitatea (remarcabilã) a unui istoric literar ca nici cauzele, ºi cu atât mai puþin efectele
care explicã – limpede ºi coerent – ceea ce ar artei), cronicarul Observatorului cultural
fi putut deveni teoriile lui Dragomirescu descompune ºi inventariazã arsenalul de
dacã nu s-ar fi transformat în ceea ce sunt. mistificãri ce au încãrcat primul val avan-
Pe de altã parte, tehnica sa descendentã gardist de povara mitizantã a precursoratu-
instaureazã precedenþa ulterioritãþii critice, lui. S-ar putea spune cã Paul Cernat face
în conformitate cu care sistemele concep- chiar o exorcizare documentarã ºi herme-
44
Literatura românã, dupã 20 de ani

neuticã asupra receptãrii avangardei, din sensul orgoliilor intelectuale nu mai e decât
care cel mai câºtigat iese însuºi fenomenul un pas...
cultural dezbãtut, a cãrui „realitate” – pose- 3. Contextualizarea est-europeanã
datã de autoritatea exaltatã a cliºeelor inter- Prin faptul cã raporteazã avangarda
pretative – este acum restituitã. româneascã la cele din estul Europei (nu
Astfel cã, prin amploarea sinteticã, dar tipologic, ci prin filtrul unor ecouri ce
mai ales prin dexteritatea metodologicã a transpar în publicistica autohtonã), Paul
abordãrii, afirm deschis cã Avangarda româ- Cernat înþelege cã nu se poate face istorie
neascã ºi complexul periferiei este cel mai va- literarã sub forma izolaþionismului cultural,
loros studiu de istorie ºi criticã literarã (al cu atât mai mult cu cât avangarda reprezin-
generaþiei tinere) din ultimul deceniu. Din cel tã, probabil, una dintre cele mai „internaþio-
puþin trei motive: naliste” direcþii ale secoluluiu XX. Vase co-
1. Redimensionarea conceptului de complex municante periferice, avangardele naþionale
cultural. est-europene par a întruchipa – în scenariul
Dacã Mircea Martin urmãreºte proble- criticului – o „comunitate” esteticã virtualã
matica identitarã, mai degrabã, la nivel care se reuneºte în consemnãri publicistice.
retoric/teoretic (sublimarea cãlinescianã a În aceste pagini, din cauza densitãþii infor-
complexelor de inferioritate în actul fãuririi maþiei, ar fi fost recomandat ca Paul Cernat
unei istorii literare monumentale), Paul sã-ºi relaxeze stilul. Din pãcate, n-a operat
Cernat se „cufundã” în hãþiºul istoric (pu- ajustarea. Ceea ce face lectura mai greoaie,
blicisticã, memorii, anecdote, culise editori- însã nu ºtirbeºte validitatea demersului.
ale) pentru a reface epoca – cum ºi afirmã –
„la firul ierbii”. Contextualizarea lui În cãutarea subiectului pierdut
vizeazã, astfel, nu doar produsul ideologic - Mihaela Ursa, Scriitopia sau
rezultat de pe urma instalãrii complexelor, Ficþionalizarea subiectului auctorial în
cât mai ales procesul, adicã resorturile prag- discursul teoretic, Dacia, 2005
matice care au alimentat ºi potenþat o Cel mai sistematic studiu teoretic al noii
conºtiinþã naþionalã ce se resimte perifericã. generaþii de critici îi aparþine, fãrã echivoc,
Întâmplãrile anodine ale avangardei, strãlu- Mihaelei Ursa. Cultivarea iluziei critice con-
cit reasamblate (dupã o sutã de ani) de critic form cãreia scrisul (despre textele altora)
conferã, cred, sporul de credibilitate al tezei faciliteazã întâlnirea cu autorul din spatele
conform cãreia „construcþiile intelectuale cu ideilor, coroboratã cu „manipularea” unei
mize identitare” din spaþiul românesc au la bibliografii impresionante fac din Scriitopia
bazã un complex de inferioritate. un proiect-pledoarie pentru reabilitarea
2. Investigarea canonizãrii lui Urmuz subiectivitãþii auctoriale. La intersecþia din-
Relevanþa studiului de caz provine din tre teoria literarã, istoria ideilor ºi compara-
acuitatea demonstraþiei lui Paul Cernat care tism, cercetãtoarea reface diacronic filmul
observã într-un dosar al receptãrii cã, de principalelor concepþii despre autor – critic –
fapt, autorul Fuchsiadei serveºte – o perioa- relaþie criticã, ca mai apoi sã zãboveascã
dã destul de îndelungatã (din epocã ºi pânã asupra unor exerciþii de lecturã (studii cele-
la protocroniºti) – drept vehicul artistic pen- bre ca Moartea autorului de Roland Barthes
tru legitimarea avangardei, însã dupã credi- & Ce este un autor a lui Michel Foucault) în
bilizarea canonicã a acesteia, cota lui Urmuz care dispariþia ºi reîntoarcerea subiectivitãþii
scade (vezi interpretãrile lui Mircea Scarlat auctoriale – efecte ale unor „interese” teo-
sau Ion Pop), acesta reluându-ºi locul la retice – sunt interpretate de Mihaela Ursa ca
„periferia centrului”. Cei naivi vor înþelege expresii ale unor raporturi de putere tex-
din aceastã ultimã secþiune a cãrþii cã pro- tuale/ontologice, dezvoltate diferit în spa-
gramele estetice ajung reprezentative nu- þiul european occidental (poststructuralist)
mai atunci când interesele de imagine gã- faþã de cel nord-american. De fapt, înspre
sesc conjuncturi politice favorabile, fapt ce acesta din urmã se îndreaptã ºi opþiunile
conduce la emulaþii critice. Iar pânã la con- autoarei care recunoaºte în elaborãrile teo-
45
Colocviul “G.Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã”

retice americane – de la teoria receptãrii a lui unica variantã posibilã de creditare a au-
Stanley Fish, deconstrucþia demanianã/bloo- toritãþii unui discurs.
mianã ori new historicism-ul unui Brook Plictisitã de jocuri metatextuale ºi atentã
Thomas ºi pânã la teoria actelor de vorbire la fiecare determinare a conceptelor pe care
propulsatã de Austin – „o refuncþionalizare le vehiculeazã, de asemenea, la curent cu
a subiectului” care nu mai este unul biogra- toate preocupãrile teoretice contemporane
fic, omogen, artificial, adicã prestructuralist, (atât apusene, cât ºi americane), Mihaela
ci un altul, „vulnerabil, ezitant, eterogen ºi Ursa se confeseazã c-ar fi utopicã ºi cã numai
discontinuu”. Adicã rodul unei ficþiuni ce în spaþiul (fictiv) al intersubiectivitãþii poate
îºi face loc chiar ºi „în limbajul cel mai continua sã scrie. Nu ºtiu dacã vraja acestei
ºtiinþific cu putinþã”, astfel încât oricât s-ar ecuaþii – de suspendare a neîncrederii cã
postula impersonalitatea/textualitatea unui autorii chiar pot fi întâlniþi – are putere ºi în
discurs, actul critic este dependent de sur- sens invers (adicã atunci când interpretul
prinderea fantasmei auctoriale, dupã cum devine la rândul sãu autor), aºa cã mã
„fantasma unui interpret este presupusã grãbesc sã trag o concluzie transparentã pe
(s.m.) de orice operã”. „Cunoaºterea criticã care eu însumi o adresez subiectului din
– afirmã Mihaela Ursa, rezumându-ºi teza – Scriitopia: cartea e excelentã! ªi nu doar în
este ficþionalistã, ea apeleazã la teoriile lu- contextul discuþiei despre critica tânãrã.
milor posibile, însã le exclude pe acelea care
nu oferã vizibilitate subiectului”. Despãr- Urmuz - conservatorul sceptic
þindu-se elegant de Toma Pavel ºi optând - Adrian Lãcãtuº, Urmuz – monografie,
pentru heterocosmicitatea lui Lubomir Aula, 2002
Dolež el, autoarea prelungeºte cu o nuanþã Cantitativ, monografia lui Adrian Lãcã-
problematica, atrâgând atenþia cã „în cos- tuº este urmuzianã. Dar în cele douãzeci ºi
mologia de azi se apeleazã tot mai mult la cinci de pagini criticul reuºeºte – spre
categoria de posibilitate în descrierea lumii”. deosebire de alþi congeneri cu „idei” mai
Prin urmare, ficþiunea capãtã un sens glo- multe – sã articuleze o perspectivã criticã
bal, cãci devine „o ºansã a epocii în care nu ineditã. El amendeazã încadrarea curentã
putem decât sã ne purtãm ca ºi cum (s.m.) conform cãreia Demetrescu Buzãu, alias
am cunoaºte”. Urmuz, ar fi un avangardist înregimentat
Pariind pânã la capãt pe cartea alteritãþii (idee ce a generat o „lecturã unidirecþio-
– „eu fãrã altul nu se vãd, nu au niciun fel natã”) , însã denunþã ºi excesul mai „aºezat”
de corporalitate, relevanþã sau realitate” – (prudenþa criticã) dupã care autorul
amplul studiu al Mihaelei Ursa transpune Fuchsiadei ajunge avangardist, însã fãrã
(o parte din) categoriile subiectivitãþii artis- intenþie. „Având în vedere specificul ideo-
tice peste cele ale discursului critic (ideile logic, programatic, manifest ºi asumat al
sunt opere, gloseazã undeva Adrian Marino) tuturor miºcãrilor de avangardã” criticului i
pentru a demonstra cã surprinderea unei se pare o contradicþie flagrantã aceastã a
subiectivitãþi într-un text „ºtiinþific” nu-i doua posibilitate. În consecinþã, pornind de
doar expresia unei curiozitãþi fantasmatice. la manuscrisele descoperite postum de Saºa
Ci, cu adevãrat, acel imaginar/ficþiune Panã într-o ladã ce îi aparþinuse lui Urmuz,
incontrolabil(ã) – pe care cei mai mulþi Adrian Lãcãtuº considerã cã mult mai
cautã sã-l camufleze la nivelul limbajului – fecund – atât în înþelegerea personalitãþii
faciliteazã o întâlnire „realã” între citi- urmuziene (a imaginarului sãu), dar ºi în ce
torul/comentatorul de unui text teoretic ºi priveºte exactitatea criticã a situãrii sale
autorul lui. Cu alte cuvinte, (credinþa, fãrã ideologic-estetice – ar fi sã integrãm persona
credulitate în) ficþiunea subiectului auctori- ajutorului de grefier (fãrã nici o conotaþie
al instaureazã relaþia interpretativã ca ºi cum pshihanaliticã) în „familia de solitari ºi de-
aceastã relaþie ar fi posibilã ºi fãrã accep- solidarizaþi cu spiritul dominant al epocii
tarea ficþionalitãþii. Acest raport are o func- [ai unor] Kafka, Bacovia, Schulz sau Gom-
þie epistemologicã decisivã, întrucât rãmâne browicz [...], inovatori radicali, dar în
46
Literatura românã, dupã 20 de ani

acelaºi timp ironiºti care dispreþuiesc entu- câteva „blocaje”: 1. ce-nseamnã a judeca li-
ziamul auroral de tip avangardist”. Urmuz teratura în sine? (ca lume ficþionalã auto-
ar deveni, în aceastã nouã luminã, un con- nomã? interpretatã strict estetic?) 2. opera
servator sceptic a cãrui antiliteraturã se autorului se referã la sistemul sãu teoretic? la
naºte prin cultivarea (în cheia negaþiei paro- metacomentariile sale? la textele de poeticã
dice) formelor literare clasice. explicitã? 3. personalitatea vizeazã fiinþa psi-
Chiar dacã riscantã (cum ºi trebuie sã fie hologicã responsabilã de mimetismul unor
orice reabordare), teza universitarului bra- personaje (vezi doctorul Codrescu)? sau
ºovean pare a depãºi cel puþin douã impa- trimite la confesiunile autorului despre pro-
suri ale receptãrii lui Urmuz: pe de o parte, pria persoanã? Iar seria mea de nelãmuriri
contextualizeazã destinul european al Pagi- interogative ar putea continua, însã scopul
nilor bizare, dincolo de mult trâmbiþatul pre- ei a fost doar sã denunþe ambiguitatea con-
cursorat suprarealist, iar pe de cealaltã, ceptualã pe care se sprijinã demersul stu-
iniþiazã (prin asocierea straniului scriitor cu diului.
Bacovia) „retrasarea modelelor estetice din Alãturi de alte derapaje (vehicularea
proteica modernitate literarã româneascã”. deficitarã a pachetului teoretic „creaþie –
Iatã de ce aºtept un volum care sã împli- analizã” e cel mai grav), aº adãuga doar cã
nescã potenþialul (considerabil) al acestei interpretarea conflictului dintre preferinþele
cãrþulii. Critic matur, Adrian Lãcãtuº ar face literare ale lui Ibrãileanu (scrie Adela) ºi sis-
bine sã-l scrie. temul sãu teoretic (face criticã sociologicã),
dintre aspiraþia personalã ºi nevoile colective
Între creaþie ºi analizã ale literaturii, exista încã din 1978 în studiul
- Antonio Patraº, Ibrãileanu, Cãtre o arhicunoscut al lui Al. Protopopescu. Nu-
teorie a personalitãþii, Cartea mai cã, deºi se fundamenteazã pe aceastã
româneascã, 2007) idee, Antonio Patraº nu-l citeazã pe autoul
Cartea lui Antonio Patraº dedicatã lui Romanului psihologic românesc decât tan-
Ibrãileanu deschide – din câte se înþelege din genþial, exclusiv în interpretarea prozei.
subtitlu (I) – o serie de eseuri despre liter- Fãrã a propune un aparat conceptual cre-
atura criticilor. Ideea pare interesantã, dibil – cu care s-ar putea aborda distinct li-
întrucât criticii nu sunt orice fel de autori, ci teratura criticilor –, însã având oarecare
– devreme ce se pricep a face obiecþii ºi a vitalitate în comentarea prozei ibrãilene,
interpreta producþiile altora – se ipostaziazã studiul lui Antonio Patraº rãmâne o mono-
în deþinãtorii de drept ai arsenalului de know- grafie încâlcitã atât în premise cât, mai ales,
how literar. Însã, de ce Cãlinescu – în ciuda în concluzii.
faptului cã nu credea în evoluþia de la rural
la urban a prozei româneºti – nu a scris un Despre corpuri ºi alte secrete
roman cu tematicã ruralã? sau cãrui fapt i se - Simona Sora, Regãsirea intimitãþii –
datoreazã ratãrile artistice ale lui Lovinescu, Corpul în proza româneascã intebelicã
deºi intuise destinul romanului românesc? ºi postdecembristã, Cartea româneascã,
ori cum a reuºit un poporanist ca Ibrãileanu 2008
– lipsit uneori de gust – sã scrie Adela? – iatã Trebuie spus cã Simona Sora a triºat.
câteva întrebãri-iniþiale pe care Patraº îºi Judecata aceasta constituie, deja, un cliºeu
propune sã le lãmureascã. al criticii de întâmpinare atunci când croni-
Numai cã, devreme ce conºtiinþa criticã carul vrea sã valorizeze o carte (prin com-
(atât de pregnantã) se întâlneºte cu poten- paraþie), însã îºi dã seama cã aceasta – deºi
þialul artistic, metoda de investigare se com- un debut – concureazã, practic, la o cate-
plicã. Cãci, afirmã autorul, „literatura scrisã gorie inferioarã staturii ei. Preiau, în conse-
de critici nu poate fi judecatã în sine, fãrã a cinþã, raþionamentul spunând cã spre deose-
avea în vedere relaþiile care o leagã ombili- bire de mulþi cercetãtori (încã în adolescenþã
cal de opera autorului ºi personalitatea sa”. intelectualã) învinºi de nerãbdarea de a-ºi
Mãrturisesc cã aserþiunea mi-a pricinuit vedea numele pe-o carte – vulnerabilã ime-
47
Colocviul “G.Cãlinescu faþã cu noua criticã literarã”

diat sub pana recenzenþilor – autoarea s-a


format teoretic, ºi-a reglat stilul în aplicaþii
publicistice sãptãmânale, a semnat prefeþe
sau pagini autobiografice, abia apoi a ieºit
cu un produs individual. Astfel, Simona
Sora e printre cei (puþini) înþelepþi care au
rezistat ispitei precocitãþii auctoriale. De-
buteazã târziu într-un singur sens: al con-
venþionalitãþii imaginii publice. Din unghi
axiologic, Regãsirea intimitãþii apare la timp
pentru a putea fi consemnatã drept cel mai
bun eseu critic al noii generaþii.
Sumã a unor ascuþite reflecþii teoretice/
tematice, discursul Simonei Sora abordeazã
intimitatea literarã dintr-o dublã direcþie: pe
de o parte esteticã (a imaginarului) – „resti-
tuitã ca autenticitate asumatã ºi prin diverse
proceduri autenticiste de construcþie a
prozei” – pe de cealaltã parte funcþionalã
(teorie a lecturii). Urmãrirea unui traseu
difuz ºi misterios al interiorizãrii („coborâre
în strãfundurile sinelui redescoperit”) ur-
mat de exteriorizarea corporalului ca secret listã” ºi „vitalistã”, cum o proiectase proza-
al intimitãþii (expunere a „trupului trãit”) torul”) îi va convinge – pânã ºi pe cei scep-
conduce spre interpretarea experienþei este- tici – cã literatura românã (interbelicã) nu
tice ca „formã a cunoaºterii de sine [izvo- ºi-a epuizat relevanþa pentru momentul
râtã] din posibilitatea de a ne imagina într-o actual, ci totul stã în forþa ºi conºtiinþa (crit-
ipostazã a alteritãþii”. Traseul redescoperirii icã) de a prezentifica un trecut artistic/al
intimitãþii – reperat prin douã tãieturi isto- receptãrii. Pe de cealaltã parte, profilele
rice, în oglindã – 1933 (analiza subiectivi- postdecembriste ale lui Mircea Cãrtãrescu,
tãþii) & 1989 (dezinhibarea ideologicã) – e Simona Popescu, Gheorghe Crãciun sau
giddensian, apropriat prin trei paliere: „cor- Adrian Oþoiu sunt conturate verosimil, val-
poralitate – încredere (în efectele/mecanis- orizarea lor constituindu-se într-un fel de
mele literaturii) – libertate proprie (recâºti- lobby discret ºi eficient pentru proza anilor
garea unui spaþiu pierdut)”. La nivelul ana- ‘90.
lizei, Simona Sora evitã efuzionarii ºi in- Pornind din afara literaturii (studii de bi-
flamãrile lirice, cãutând „centrarea pe sine, ologie, neurologie, psihologie), Simona Sora
elaborarea unei autenticitãþi literare, even- ajunge în miezul ei, restituind conceptual
tual secretul rãmas secret, chiar dupã îmblân- intimitatea ca ansamblu de resorturi scriptu-
zirea prin interpretare, [adicã acei] profe- rale puse în slujba exteriorizãrii/ obiectivã-
sioniºti ai literaturii, care chiar atunci când rii corporalitãþii interioare, dar ºi ca proces
rateazã o carte, ºtiu foarte bine ce e literatura”. (ideal) de întrepãtrundere (conºtientã) a citito-
Din studiul sãu, arhi-interpretaþii Camil Pe- rului „implicat” cu autorul „implicit”. Sce-
trescu, Anton Holban, Max Blecher, Ibrãi- nariul sãu hermeneutic, a cãrui evanescenþã
leanu, Eliade sau Sebastian câºtigã nuanþe e recuperatã stilistic la cel mai înalt nivel,
ignorate de perspectivele anterioare. De pil- transformã aceastã „surfare a modernitãþii
dã, pasajele despre funcþia poieticã a ipsei- solide din alte vremuri ºi submersia în mo-
tãþii din Întâmplãri în irealitatea imediatã sau dernitatea fluidã a timpurilor noastre” într-o
demonstraþia eºecului intimitãþii în Patul lui lecturã mereu germinativã, ce reproblema-
Procust, generat de o rescriere romantic- tizeazã raportul tensionant dintre un om ºi
existenþialistã a sinelui (iar nu „substanþia- o carte.
48
Convorbiri

Marinicã Preda - fiul lui Sae ºi fratele lui Sorin;


prin urmare, nepotul scriitorului Marin Preda

"Scriu la o carte despre mitul


iubirii, o iubirea în care voi,
tânara generaþie, nu mai credeþi"
Abstract
Marin Preda's nephew remembers a few facts about his uncle. He admits that his memories are
puzzled, but he remembers the summer holyday that he spent in Bucharest with the writer.
Marinica Preda speaks about the time when the novelist was writing his last work - "Cel mai
iubit dintre pãmânteni" ("Earth's Most Beloved Son") - specifying that the uncle was long time
unable to find a suitable final.
Keywords: Marin Preda (uncle), Marinica Preda (nephew), memories, "Cel mai iubit dintre
pãmânteni" ("Earth's Most Beloved Son").

Întâmplãtor sau nu, ai avut marele noroc sã Semãna cu Panait Istrati…


fi stat mai mult decât mine în preajma lui Era modelul intelectualului acelor ani.
Marin Preda. Cum îþi apare acum în memo- Era o modã, o anume expresie facialã, coa-
rie ? Indrãzneºti sã-i faci un portret ? furã, ochelari – acesta era modelul…Dacã te
Indiferent de ce crezi tu, pe Marin Preda uiþi cu atenþie, cam toþi scriitorii din epoca
l-am cunoscut pe bucãþele, ca sã zic aºa, în aveau aerul acesta. Aurora în schimb mi se
reprize inegale ºi greu de adunat la un loc. pãrea a fi o zânã. Era ºi frumoasã, ºi caldã,
Nu am o imagine unitarã, ca sã-i pot face un ºi ºtia sã comunice. Îmi amintesc când ne-a
portret… Deci, amintirea lui Marin Preda adus la pat niºte confeturi din Turcia…Era
este, în mintea mea, un joc de puzzle din superbã ºi cred cã, în sufletul ei, a regretat
care lipsesc niºte piese importante. Nu e nici cã nu are copii.
o noutate sã spun cã era un tip dificil, care Da, þin minte…Cutii de plastic ºi ebonitã.
nu se confesa oricui. În ultima parte a vieþii Vedeam pentru prima oarã ebonita – neagrã
sale, pot spune cã l-am cunoscut ceva mai ºi alunecoasã.
bine ºi ne-am apropiat…Din copilãrie, pe Pentru noi, atunci, era ceva extraordinar!
când aveam 4-5 câþiva ani, nu-mi amintesc În plus mai era ºi un joc de ºah, adus din
decât doar câteva imagini din apartamentul URSS, la întoarcerea din China…Pe Marin,
lui din Dionisie Lupu. Avem ºi niºte îl þin minte ºi când mai venea prin Bacãu ºi
fotografii fãcute de Aurora Cornu… ne lua pe genunchi…Þin minte râsul lui
ªtiu acele fotografii, aºa cum ºtiu ºi strãdania aparte, forþat, inconfundabil. Tocmai ne scu-
sadicã a Aurorei de a ne ciupi, de a ne face sã lase din somn ºi voia sã râdem. Nu ºtiu de
ne purtãm dezinvolþi în faþa aparatului de ce voia el asta…În orice caz, era rapid ºi nu
fotografiat. avea rãbdare. Ne-am mai întâlnit cu el în
Am în minte imagini când mã întindeam Bacãu, pe stradã, împreunã cu Eta, când ne-a
pe covor ºi Aurora, de fiecare datã, mã ciu- cumpãrat niºte stilouri de la librãrie…Eta îl
pea într-adevãr, mã fãcea sã râd la pozã, în privea de departe, reticentã ºi uºor ne-
timp ce el, Marin Preda, rãmânea foarte mulþumitã…Dupã aceea, nu ºtiu…Eu am
serios, foarte concentrat, cu ochelarii lui cu primit, pentru prima datã, o invitaþie ca sã
ramã groasã – arãta ca în poza lui celebrã mã întâlnesc cu el în vara lui 70, când s-a fã-
din tinereþe, impenetrabil ºi uºor misterios. cut filmul acela documentar, la Siliºtea…
49
Convorbiri

Cred cã era în vacanþa din clasa a X-a, când sunt un bãiat foarte frumos, iar asta mã
am ajuns în studioul lui Tudor Vornicu. enerva teribil…Mã rog, a fost o perioadã în
Atunci a fost toatã tãrãºenia…Deci, unchiul care ne-am apropiat, dar ne-am ºi cer-
mi-a dat telefon, dar eu nu l-am recunoscut tat…Cred cã ºtii, de la un breloc.
- semãna la voce cu Roni Cãciularu, un Îmi amintesc episodul, aºa cum îmi amintesc
ziarist din Bacãu. ªi zice Marin cu vocea lui cã Marin avea „limba spurcatã”, cum se zice
pe care o confundasem: „ªtii cine sunt ?”. în popor – dacã apuca sã spunã ceva negativ,
Zic: „Da, domnu’ Cãciularu. Bineînþeles cã acel lucru se împlinea. Îmi amintesc cã mie
ºtiu!” …”Pãi, unde sunt ai tãi ?”…”Pãi – zic nu a vrut sã-mi împrumute „Gramatica lim-
eu, ºtiind cã ieºiserã împreunã la un restau- bii franceze”, ediþia Larousse, zicând cã am
rant - nu-s cu dumneavoastrã, domnu’ Cã- sã o prãpãdesc, deºi nu aveam cum – locuiam
ciularu ?”. Ne-am contrat aºa, preþ de câte- la subsolul casei de pe „Dr. Herescu”,
va minute, dupã care a început sã râdã ºi-mi locuiam deci sub ochii lui. Ei bine, dupã ce
zice: „Mai ghiceºte”. Atunci am înþeles ºi mi-a fãcut hatârul ºi mi-a dat cartea, în car-
i-am recunoscut vocea. Prost ºi naiv nu am tier s-a produs o inundaþie teribilã, care a
apucat sã spun decât: „Doar nu sunteþi…”, inundat subsolul casei, iar acea carte de gra-
ºi am lãsat puncte apãsate de suspensie, iar maticã a cãzut de pe masã direct în apã ºi s-a
el a izbucnit în hohote de râs: „Uite, vreau fãcut „varzã”, exact cum a zis el ! Þin minte
sã te chem la Bucureºti, ca sã ai o vacanþã de cã oarecum la fel s-a întâmplat ºi cu brelocul
neuitat”. ªi aºa a fost. M-a aºteptat la garã, de care aminteºti – nu a vrut sã þi-l arate,
m-a condus, a avut grijã de mine. La Bu- crezând cã tu ai sã-l furi, fiind atras de ciu-
cureºti, am regãsit ceva din amintirile mele dãþenia brelocului (un cãluþ de mare învelit
de când eram mic. Era Bucureºtiul interbe- în plastic transparent).
lic, superb ºi uºor baroc, Bucureºtiul de care Nu, nu el e de vinã, ci Nuþi, care i-a bãgat
mã îndrãgostisem eu la 4-5 ani ºi, când am în cap treaba asta. S-a supãrat pe mine pen-
ajuns la uºã (chiar asta mi-a spus-o Marin tru cã s-a întâmplat într-o zi sã nu o salut.
Preda) am simþit cã sunt Felix, din romanul Asta a fost chiar în ziua în care am intrat
lui Cãlinescu - tânãrul venit, în Bucureºti, la prima oarã în casa lor ºi am dat cu ochii de
casa lui Moº Costache…Da, mi se pãrea, ea. Era foarte tânãrã, cu Nicolae în braþe,
aºa, un gest de ieºire în altã lume în marele încât, pe moment, m-am blocat, neºtiind
oraº pe care trebuia sã-l cuceresc. dacã era chiar soþia lui (mãtuºa mea) sau
Aþi plecat împreunã la Siliºtea. doica. Mi-am dat seama cã am fãcut o gafã,
Da, am plecat… Pe drum, Marin era reti- dupã cum s-a uitat la mine ºi mi-a zis: „Ei,
cent ºi preocupat de nu se ºtie ce. Se uita la pe mine nu vrei sã mã saluþi ?”…
mine, cam într-o parte, mai ales cã i-am de- Brelocul acesta era…
ranjat interviul, ascultând muzica de la ma- Marin îmi lãsase cheile, dom’le ! Era un
ºinã cu volumul dat la maximum. Când breloc de rahat, din plastic.
i-am auzit vocea, am îngheþat imediat, ca în Plastic, dar în care era un cãluþ de mare,
„Moromeþii”, când se aude vocea la Tudor cumpãrat în Grecia sau în Franþa…
Cãlãraºu…Marin era prost dispus, mai ales Cãluþ sau necãluþ, era un breloc lucrat la
cã se stricase aparatura de filmare, exact strung. Brelocuri d-ãlea erau pe toate dru-
când trebuia sã discute, sã ia chiar el un murile, chiar ºi-n Bacãu, la fabrica de plexi-
interviu Joiþei, mama lui ºi bunica noas- glas, la Uzina de Avioane…Ca sã scurtez
trã…Altcumva, era un film bine fãcut pen- povestea, în final nu a mai vrut sã-mi lase
tru epoca respectivã; un fim interesant, cheile. A plecat brusc ºi m-a lãsat pur ºi sim-
mãcar pentru cã releva o altã faþetã a scri- plu pe-afarã. Tu pricepi ? A trebuit sã mã
itorului - o nouã imagine, cum s-ar spu- duc prin curte, prin aripa cealaltã, sã cobor
ne…În fine, dupã filmul cu pricina am mai la subsol ºi sã intru pe o uºã de serviciu, pe
rãmas un timp în Bucureºti, ocazie cu care care mi-a deschis-o o vecinã ºi, în sfârºit, am
am cunoscut mai mulþi scriitori ºi, mai ales, reuºit sã intru în casã, dar numai în subsol,
pe Eugen Jebeleanu, care mã tot lãuda cã rãmânând câteva zile fãrã mâncare, fãrã
50
Marinicã Preda

51
Convorbiri

bani, fãrã nimic. Când s-a întors ºi am în- a insistat: „Ia-le de coadã ºi ai sã vezi cã
ceput sã-i povestesc prin câte trecusem ºi nu-þi fac nimic”. A fost o perioadã în care
cum m-a ajutat cu mâncare un prieten de-al ne-am apropiat foarte mult ºi am discutat
meu, care locuia aproape, pe „Dr. Lister”, îndelung despre literaturã, despre artã în
m-a întrerupt în mod brutal: „ªi ce-mi spui general despre „Moromeþii” ºi multe altele.
mie toate astea ?”, iar eu m-am enervat ºi Imi amintesc mai ales o scenã, pe care am
m-am bruftuluit la el – stai aºa, bãi frate, mã trãit-o cu el în timp ce ne plimbam pe stra-
laºi ca proasta-n târg ºi pleci ? þie þi-ar fi con- da „Mântuleasa”. Tocmai discutam în mo-
venit sã-þi facã altul aºa ceva ? M-am rãcorit mentul acela despre niºte chestii istorice,
în felul meu, fãrã niciun efect desi- despre nãvãlirea slavilor ºi cum ocupaserã
gur…Dupã vreo 10 ani, prin 1979, Preda ei zonele cheie ale civilizaþiei, când a tãcut
m-a invitat la masã ºi acolo mi-a spus: „Bãi, deodatã, ba chiar m-a repezit când l-am
Marine, am greºit faþã de tine ! Probabil cã întrebat nu ºtiu ce. S-a schimbat brusc;
m-am lãsat influenþat de Nuþi ºi am greºit”. devenise un cu totul alt om. Nu ºtiam ce se
Apoi, m-a întrebat mai mult de formã dacã întâmplã, pânã în clipa în care mi-am dat
eu am luat brelocul sau nu (ºtii, ca o ultimã seama cã, în curtea bisericii de vizavi avea
întrebare) ºi atunci i-am spus: „Dom’le, bre- loc o înmormântare. Fãrã nici o explicaþia,
loc din ãla se gãsea ºi-n Bacãu ! Erau în toate mi-a cerut sã ne întoarcem acasã. Probabil,
magazinele de bijuterii !”. S-a uitat foarte nu voia sã-l vãd în starea aceea de tulburare
mirat la mine. Parcã nu-i venea sã creadã. care îl cuprinsese. Probabil, fãcuse un atac
„Chiar apãruse moda asta ºi la Bacãu ?” a de panicã – nu ºtiu. Nici mãcar nu m-am
întrebat el ºi nu s-a lãsat pânã nu i-am con- supãrat pe el. ªtiam de mai demult cã e sen-
firmat încã o datã: „Magazinele de bijuterii sibil la anumite lucruri ºi cã sensibilitatea
aveau brelocuri din ãstea”. Dupã aia, ne-am asta ºi-o masca într-un mod foarte brutal.
împãcat, deºi, un timp nu am mai vrut sã Dacã te-a acceptat în plimbãrile lui nocturne,
am de-a face cu el, pânã când, nevrând sã înseamnã cã te invita ºi la restaurant – la
las lucrurile încâlcite între noi, i-am spus lui Casa Scriitorilor sau la COª, în Piaþa Cos-
Nuþi cã vreau sã-i vorbesc pe îndelete ºi ea monauþilor. Mâncarea, tabietul ei vreau sã
m-a sfãtuit sã-l pândesc noaptea, când iese spun, ºi un pahar cu vin îl fãceau uneori sã
din casã. „Du-te cu el noaptea, la plimbare, fie strãlucitor ºi memorabil.
ºi aºa puteþi vorbi orice ºi oricât !”. Asta am Da, aºa e. Þin minte cã eram odatã la
fãcut ºi, câteva nopþi la rând, i-am vorbit Scriitori ºi la masã venise Dorin Tudoran. Se
destul de intimidat. Cred cã i-am fãcut discuta despre Ceuaºescu, despre Pãu-
impresia unui adolescent din acesta, necopt nescu…M-am bãgat ºi eu în vorbã ºi l-am
ºi frãmântat. Mi-a zis cã mã preocupã întrebat ce pãrere are despre Ceauºescu ºi el
lucruri profunde, dar vom discuta altãdatã, mi-a replicat: „Dom’le, e un tip pier-
nu atunci… În vara lui 1979 (deja se mutase dut”…”Pãi, de ce ?” l-am întrebat eu sur-
în strada „Pictor Romano”, iar eu eram stu- prins (sã nu uitãm, eram prin 1979) ºi el s-a
dent în ultimul an la filologie), Marin mi-a uitat la mine, a ezitat un timp (sã-mi spunã,
cerut sã locuiesc la el, dar cu o condiþie – sã sã nu-mi spunã), dupã care mi-a zis în
hrãnesc nutriile, pe care le creºtea în curte ºoaptã cumva, confidenþial oricum: „A pier-
(nu ºtiu de ce, dar þin minte cã era o ade- dut frâiele din mânã”. N-am mai insistat,
vãratã modã, în toatã þara). Am acceptat, deºi îmi stãtea multe pe limbã sã-l întreb.
dar nu a trecut mult pânã am ajuns sã Discuþia s-a mutat pe Adrian Pãunescu, la
regret. Prima oarã când nutriile au scãpat care þinea ºi cu atât mai mult regreta
din cuºcã, m-am speriat rãu, cã aveau dinþii evoluþia lui ca poet. Principalul reproº pe
ãia mari ºi lungi, ºi pãreau cã mã ameninþã. care i-l fãcea era urmãtorul: „A intrat în fol-
L-am sunat imediat la Mogoºoaia ºi el m-a clor”. ªi drept argument a adus catrenul
sfãtuit sã stau liniºtit ºi sã nu-mi fac pro- care circula în acei ani: „N-are cur ºi n-are
bleme: „Ia-le, bã, de coadã”…”Dom’le, dar coaie / Ceauºescu Nicolae / Cât sã-l lingã
au niºte incisivi de speriat !” am zis. El însã într-un an Cumîlcheamã Adrian”…Cum
52
Marinicã Preda

spuneam, la masã venise Dorin Tudoran, Apoi, ne-am continuat drumul în maºinã ºi
care i se plângea într-una, cã nu ºtiu ce am luat-o pe o strãduþã îngustã, pe linia
pãþise cã nu ºtiu ce i se pregãtea. Marin tramvaiului, când motorul a început sã dea
Preda l-a lãsat un timp, dupã care l-a între- rateuri ºi s-a oprit chiar pe ºine. Zic: „Hai,
rupt, concluzionând, în stilul lui, optimist unchiule, cã dã tramvaiul peste noi !”. Se
ironic: „Lasã, Monºer, cã vine toamna, vin speriase ºi el puþin. Învârtea cheia în
alegerile, ºi-i aranjãm noi !”. La început, am demaror într-o veselie ºi, ca în filmele cele
luat treaba asta cu alegerile ca pe o glumã proaste, când tramvaiul mai avea câþiva
amarã, dar dupã aceea mi-am dat seama cã metri pânã sã ajungã la noi, maºina a pornit.
se referea la alegerile de la Uniunea Scrii- Bãi, ºtii cum a reacþionat atunci ? S-a lumi-
torilor, unde se manifestau deja douã ten- nat tot la faþã ºi, cu o mândrie teribilã, a zis:
dinþe polare ale intelectualitãþii române din „Ai vãzut ce nãzdrãvãnie am fãcut ?”. Parcã
epocã: pro Ceauºescu ºi…un fel de nucleu era un puºti din acela, de la þarã, mândru de
de disidenþã, pe care, totuºi, cu greu l-ai fi isprava lui.
numit „anti”. Oricum, lui Ceauºescu îi cam Conducea mizerabil. Era un pericol public.
era fricã de aceastã grupare, drept pentru Trecea în vitezã prin intersecþie ºi comenta
care a desfiinþat organizaþia de partid din singur: „Acela a fost un stop…Aia a fost o
Uniune, Congresul scriitorilor l-a amânat de intersecþie unde trebuia sã mã asigur”. Nu
mai multe ori…Întâmplãtor sau nu, Uniu- întâmplãtor, a avut mai multe accidente.
nea Scriitorilor devenise singurul loc unde În mod ciudat ºi greu explicabil, de câte
comuniºtii nu aveau deplinã putere. ori avea înfãþiºare în procesul de divorþ cu
Erau „roºii” ºi „albii” – cei grupaþi în jurul Nuþi, fãcea accident. De altfel, tot aºa o
lui Barbu ºi cei din jurul lui Preda. Partidul cunoscuse – într-un mic accident de maºinã,
îi lãsa sã se certe între ei, le promitea sprijin provocat tot de el… În fine, sã revin la masa
în parte, ºi, când lucrurile degenerau în aceea de la restaurantul Uniunii. Îmi amin-
acuze dure ºi ameninþãri, îi pedepsea pe toþi. tesc cã îºi comandase un ºniþel de viþel cât
Era de fapt o joacã a dezbinãrii. farfuria, dar nu l-a putut mânca. ªi, privind
În fine, s-a purtat foarte bine cu Tudoran, el îndelung jumãtatea de ºniþel rãmasã în
l-a lãudat, „Poet tânãr, de viitor”, dar întâm- farfurie, a zis: „Uite, vezi ? Dacã m-ar vedea
plarea a fãcut ca am citit o poezie a lui un jurnalist, imediat ar scrie cã fac risi-
Tudoran dedicatã lui Marin Preda: „Un pã!…Apoi, mi-a dat ca exemplu un articol al
þãran fericit” – nu ºtiu dacã ai citit-o. Eu, lui Marquez, pe care îl citise de curând –
când am dat cu ochii de ea, mi-am zis în cum a ajuns el într-o þarã africanã, iar
gând: „Uite, bã, frate, cum se face cari- preºedintele þãrii l-a invitat pe scriitorul
erã!”…Amuzant a fost însã altceva. S-a ofe- columbian în oraº, la un restaurant. Poanta
rit sã mã conducã la cãmin cu „Fiatul” lui e cã, acolo, în restaurant, n-au avut ãia de
viºiniu ºi desul de hodorogit ºi, pe drum unde sã le dea o fripturã, aºa mare sãrãcie
(dupã cum ºtii conducea execrabil, aproape era acolo ! Asta povestea el, în timp ce Dorin
sinucigaº), am luat-o pe strada Academiei Tudoran îl sorbea din priviri ºi nu spunea
ºi, în timp ce el se concentra la volan asupra nimic. Nu mi-a fãcut o impresie prea bunã
intersecþiei, am simþit nevoia sã-i vorbesc. Îi Dorin Tudoran. Atunci, la masã, pãrea
zic: „Dom’le, ºtiu cã am sã-þi pun o întrebare servil, umil…Dupã aia, am auzit cã a emi-
care þi se va pãrea, poate, tâmpitã, idioatã, grat în SUA ºi cã s-a fãcut mare disident, în
dar spune-mi ºi mie – de unde ºtii cã femeia grupul lui Tismãneanu. Atunci, la masã, se
de care eºti atras e aia potrivitã ?”. El se uitã purta altfel. Se simþea cã are nevoie de
la mine uºor mirat ºi zice: „N-ai de unde sã autoritatea lui Marin Preda, cã are nevoie de
ºtii, dar poþi verifica !”…”Pãi, cum ?” am protecþia lui… Nicolae Manolescu chiar a
insistat eu”…”Simplu. O scoþi în lume, vezi avut un articol intitulat „Efectul Preda”, în
cum reacþioneazã în diverse situaþii ºi te care exact asta deplângea – cã Marin a
lãmureºti”. Aºa era el. Cu Marin Preda, to- apãrat prea mult scriitorimea. ªi avea drep-
tul þi se pãrea simplu, totul avea soluþii… tate. El înþelegea sã lupte pentru onoarea
53
Convorbiri

breslei, sã ia apãrarea oricãrui scriitor în faþa astfel de situaþii… În sfârºit, intrând în bra-
partidului, chiar dacã acel scriitor nu ar fi serie, a vrut sã comande o mâncare mai
meritat acel lucru. uºoarã. Nu a gãsit nimic care sã-l inspire ºi,
Mesele rafinate ºi vinul bun îl inspirau. pânã la urmã, a luat ceva foarte uºor…niºte
Restaurantul era pentru el un fel de spaþiu sarmale – foarte reuºite, altcumva. Cu cât
ritualic, în care doar el putea sã oficieze, sã mâncam mai mult ºi paharele se goleau ca-
conducã discuþia încotro voia el, plasându-ºi denþat, cu atât discuþia noastrã se încãlzea.
vorbele lui strãlucitoare, memorabile… În- Atunci, am prins eu curaj sã-i spun cã a
conjurat de oberchelneri ºi având o masã re- fãcut o greºealã cu „Moromeþii” volumul II,
zervatã numai pentru el, aºa cum se întâm- dându-i acelaºi titlu. Era o eroare de calcul
pla la Uniune, avea imaginea reuºitei sociale scriitoricesc. Erau douã romane distincte,
ºi recompensa ambiþiei sale devastatoare. care acopereau douã epoci diferite, în tehni-
Asta îl fãcea sã se simtã confortabil, în sigu- ci romaneºti diferite, iar el mi-a dat atunci o
ranþã, ºi atunci, pentru câteva ore, ieºea din motivaþie pe care am crezut-o doar pe jumã-
carapacea lui diurnã. tate – cã a fãcut-o din interes financiar, cã la
Îmi aminteºti de ziua în care m-a invitat reeditare se câºtigã mai bine…Dupã aia,
pentru prima oarã la restaurantul „Capºa”. l-am întrebat de ce refuzã sã facã scenarii de
Bineînþeles cã eu am întârziat, iar el, care film dupã cãrþile lui (amintindu-mi ce rãs-
venise mai devreme, m-a aºteptat uºor ner- punsese el într-un interviu la aceeaºi între-
vos în faþa restaurantului. Asta m-a impre- bare: „Dragã, þãranii mei sunt desculþi ºi
sionat teribil, cu atât mai mult cu cât nu rupþi în fund. Pe ecran nu ar da bine”). De
mi-a fãcut niciun reproº. M-a privit doar. astã datã, nu a mai rãspuns în doi peri ºi a
M-a privit cum doar el putea sã priveascã în început sã dezvolte douã motive estetice
54
Marinicã Preda

menite sã justifice refuzul – primul motiv m-a cãutat ºi mi-a propus sã locuiesc în
era cã absenþa vocii naratorului scade la ju- camera de serviciu din strada Pictor Ro-
mãtate valoarea filmului; al doilea motiv îl mano. M-am mutat acolo ºi, spre toamnã
reprezenta actorii ºi regizorul…Spunea cã târziu, þin minte cã a venit neanunþat de la
pentru Ilie Moromete l-ar fi dorit ca actor pe Mogoºoaia ºi m-a gãsit în bucãtãrie, jucând
Anthony Quinn, iar ca regizor pe Lucian ºah cu Cristian Teodorescu. Nu a intrat ca
Pintilie. tot omul în propria sa casã. Era puþin
În una din discuþiile cu el, a pomenit vreo- „fãcut” ºi mai întâi m-a strigat de la poartã,
datã cã vrea sã lase un „testament literar”. þãrãneºte: „Marineee, eºti acasã, bã ?”. Am
Mi-ai spus cã voia sã se dezicã de nuvela zbughit-o imediat sã îi deschid ºi, la plecare,
„Desfãºurarea”. mi-a zis tot aºa, în stil moromeþian: „Pa,
Nu, despre „Desfãºurarea” nu am vorbit bã!”. M-a amuzat la nebunie combinaþia
niciodatã cu el. asta între „pa” ºi „bã” – o expresie neauzitã
Atunci „Ana Roºculeþ”. la el pânã atunci; o expresie ºi nouã, ºi
Nu cred cã þi-am spus eu despre aºa explozivã… Apoi, a mai venit o datã ºi m-a
ceva. Cu el, am discutat despre „Cel mai gãsit tot în bucãtãrie, ºi tot jucând ºah cu
iubit”. Am discutat în douã faze – când era Cristi Teodorescu. Când a intrat Marin,
la începutul cãrþii ºi când era aproape de afarã era frig ºi înãuntru, cãldurã. Am stat
final. Prima datã, mi-a spus cã acþiunea e de vorbã, i l-am prezentat pe Cristi ºi el,
simplã. Se petrece în Clujul anilor ‘50 ºi cã dupã ce ne-a privit îndelung, a zis: „Vãd cã
toatã perspectiva cãrþii este viaþa cotidianã, aicea e prietenie nu glumã !”. Ei bine, când
viaþa de familie, dramele din viaþa unor in- a plecat, m-am uitat în urma lui ºi m-am
telectuali. Nu mi-a dat multe detalii. A vor-
întunecat sufleteºte. Îl ºtiam om elegant, cu
bit doar despre dorinþa lui de a surprinde
lucruri de bunã calitate ºi de bun gust pe el.
tragicul istoric reflectat în tragedia indivi-
ªtia sã se îmbrace când voia, dar, de data
dualã a unui intelectual. Înainte ca eu sã
asta, paltonul de pe el era cam ros la mâneci,
plec în vacanþã la mare cu Mircea Cãrtã-
hainele atârnau nu ºtiu cum pe el – pe scurt,
rescu (asta era prin 1979), l-am mai întrebat
era în faza aia a lui „neglijentã”. ªi a mai
o datã cum stã cu romanul ºi el mi-a zis:
„Dragã, mai am de scris finalul. Dar, în rest, fost ceva care m-a ºocat la aceastã întâlnire.
sunt mulþumit de carte. E romanul total”, M-a ºocat remarca lui Cristi, care, dupã ce
adãugând apoi cã deja se gândea la urmã- Marin a plecat salutându-ne cu „Pa, bã”, a
toarea carte, cã urma sã scrie „A opta po- zis: „Bã, omul ãsta a suferit de frig la viaþa
runcã”, despre care mi-a zis cã e povestea lui !”. Bineînþeles cã n-am înþeles prea bine
unei bãtrâne de la CAP, cu copii plecaþi la ce vrea sã zicã ºi l-am întrebat de ce spune
oraº, care e silitã sã fure de pe propriul ei asta, pe ce se bazeazã, ºi atunci Cristi m-a
ogor – petecul de pãmânt luat de comu- uluit a doua oarã, spunându-mi: „Nu mai þii
niºti… Degeaba i-am cerut detalii despre minte ce a spus când a intrat în camerã ? A
aceastã „A opta poruncã”. Gândul lui era zis: «Aici e cald». A zis cu vocea omului care
doar la „Cel mai iubit” ºi se lãuda cu opini- ºtie cât de preþioasã e cãldura unei camere,
ile celor care citiserã în manuscris romanul când te întorci înfrigurat de la serviciu”.
– Ovid S Crohmãlniceanu, Eugen Simion Deci, despre „Cel mai iubit” nu aþi mai vor-
sau Magdalena Bedrosian, care i-ar fi spus bit.
cã „Cel mai iubit” reprezintã o culme lite- Ba da, o datã, pe fugã, l-am întrebat dacã
rarã – cel mai bun roman al lui. Ceea ce-l a gãsit finalul ºi el mi-a confirmat cã-l gã-
nemulþumea era finalul, cum a ºi recunos- sise, nu fãrã a face o observaþie uºor rãutã-
cut singur: „Dom’le nu-i gãsesc finalul. Îi cioasã: „Este o carte despre mitul iubirii, o
caut încã fibra. Editura îmi cere sã o predau iubire în care voi, generaþia tânãrã, nu mai
ºi eu nu mai termin…Fac o pauzã ºi mã mai credeþi !”.
gândesc”…În august 79, cred cã la o sãp- Poate cã avea dreptate. Când timpul nu mai
tãmânã dupã ziua lui de naºtere, 5 august, are rãbdare, toate se stricã – iubirea, mai ales.
55
Negru pe
alb
Nicolae ILIESCU
Despre viaþa ca o
ocnã de sãrbãtoare
Abstract
In his monthly feature, the author makes another melange of genres and styles. The result is a series
of memories and portraits, written with humour, irony and nostalgia. Childhood and maturity,
books and writers, people and characters come into the scene as flash backs.
Keywords: memories, diary, melange of genres and styles, irony, nostalgia.

Actul I. Scena 2. Concert pentru Delta Dunãrii, unde gãseai mereu sandviºuri
douã orchestre, cor, sopranã, cu icre roºii la doi lei ºi cincizeci. Erau astfel de
contraalto, clavecin, oboi, trompetã bunãtãþi ºi la Operã, când ne duceau cu
ºcoala, ca sã ne atragã ºi ca sã ne facã o brumã
ºi orgã în mi bemol major
de culturã muzicalã. Veneau la rând miro-
La Antibes, într-o searã, cumpãrând clãtite surile de pe palier, mirosurile de duminica,
flambate ( crepes-susette ) mi se pãrea cã aerul pline, gustoase, de mâncãruri cu sos, îngro-
mirosea a vanilie. ªi la Bucureºti, în lungile pate în aragazele familiei, masa era un ritual,
mele preumblãri de adolescent, spre Colen- mâncare însemna orice era în afara fripturii,
tina ºi strada Maºina de Pâine aerul mirosea a felul doi, dupã supa sau ciorba de rigoare,
seminþe prãjite, a alune. Vizavi de noi era pe ardei umpluþi cu mâna, mazãre sau fasole sau
vremuri o vulcanizare ºi mirosul de cauciuc dovlecei, chifteluþe marinate, cartofi franþu-
îmi plãcea la nebunie, îmi venea sã-l mãnânc. zeºti, musaca din aceeaºi cartofi sau din
Tot aºa cum ronþãiam guma de ºters sau vinete, gutui sau prune la cuptor sau cu orez,
capetele creioanelor chinezeºti. Cel mai plãcut pilaf sârbesc.
miros l-am simþit, l-am probat la Stockholm, Am fost mereu atent ºi cu simþurile la
într-o varã, miros de sãpun fin, de bomboane pândã, mi-a fost teamã întotdeauna sã nu put,
ºi de gumã de mestecat. Un miros colorat. Tot sã nu dau damfuri. Deodorantul a apãrut la
aºa, mirosul feros de tutun stãtut al metroului noi întâi sub firma Farmec, din Cluj-Napoca,
parizian, sau mirosul de þigarã sau þigaretã apoi luat de mama de la Victoria, cincizeci de
finã de pe la lizierele teraselor din acelaºi oraº. magazine într-unul singur, sau de la talcioc
Sau mirosul leandrilor amestecat cu benzina sau adus de Tanti Jeni ºi de Nenea Titel din
uºoarã, fãrã plumb, din Italia ºi Grecia. Sau pachet, cumpãrat de mine însumi de pe la
mirosul plin, copt, proaspãt ºi crud de lãmâie Câmpina sau iarãºi Cluj, luat în cele din urmã
adevãratã, luatã atunci din pom, dintr-un de la coada calului, din Piaþa Universitãþii.
restaurant aflat pe una dintre cele mai fru- Miraj, Obao, Bac, Narta, Hattrick. Pe când fu-
moase plaje vãzute de mine în viaþa asta, plaja mam nu aveam miros, ãsta mi-a revenit prin
de la Valencia. Când eram mici, ne ziceam anii douã mii, bradul mirosea a brad frumos,
unul altuia, eu lui Lucian, sau Lucian mie pepenele galben a cantalup, gazul a gaz.
„miroºi a jucãrie”, era mirosul ãla de lac, de *
proaspãt vopsit, dat peste plastic. Sau de ojã. Totuºi, cel mai mult ºi mult îmi plãceau
Aºa mirosea în Magazinul Copiilor, din cen- mirosul de plastilinã, de ziar proaspãt tipãrit
tru, de pe Calea Victoriei, de peste drum de ºi de carte nouã, mai ales de poche, de se
56
Despre viaþa ca o ocnã de sãrbãtoare

gãsea la librãria Creþulescu, mai pe sub mânã. - ar trebui sã circule în acelaºi Trabant, nivelul
Întotdeauna, când cumpãr o carte, o frun- lui este de Trabant, nicidecum de Volkwagen
zãresc ºi o miros, mã uit la cotor, dacã e cusut Passat, parcã asta are. Eram odatã împreunã
sau mãcar bine lipitã, ca ºi pantofii, nu o îndoi, cu Puiu Iordãchescu, care s-a grãbit sã-l
nu-i dau foile peste cap, cândva, Nino mi-a salute, ºi i-am întors ostentativ spatele. L-am
împrumutat Frumoºii nebuni ai marilor oraºe mai împins cândva din calea mea, îndreptân-
rupând volumul pe din douã, era broºat, cu du-mã spre profesorul Simion, în Aula Magna
copertã albastrã. Mi-a întins prima jumãtate a Academiei ºi i-am surprins privirea scofâl-
spunându-mi „pânã aici am citit!” ºi s-a dus citã ºi noduroasã, de lãutar. Mi-e scârbã sã mai
spre amfiteatrul Odobescu. vorbesc despre ãºtia doi mai mult de-atât,
Cãrþile. Am þinut mereu la ele, odatã le-am niºte înghesuiþi la minte care au vrut sã se
ºi catalogat. Tata venise cu un braþ odatã, nu cocoaþe acolo nu le e locul. Numai proºtii
ºtiu ce i se întâmplase, Poeziile lui Blaga, ediþia îngrãmãdiþi ºi sfertodocþii se uitã în gura lor,
Ganã, niºte volumaºe din colecþia Meridiane, þoapele culturale.
Nuvele de Hesse, Iarna vrajbei noastre a lui
*
Steinbeck parcã ºi nu mai ºtiu ce altceva, plus
Dupã cincizeci de ani nu mai ai somn, te
o carte a unui albanez, Migjeni, Fructul oprit,
trezeºti dis-de-dimineaþã la patru, la cinci. Aºa
pe care am citit-o pe nerãsuflate ºi mi-a plãcut
ºi eu. Am revenit la scrisul de mânã cãci într-
pentru atmosferã.
o bunã zi m-am pomenit cu laptopul inundat,
* cãzuse apã pe el, din pod ºi l-am scos din
Traducerea este mereu o înºelãtorie în prizã, din toate firele, cã nu e fãrã fir. Adicã e
afara celui mai banal ºi stângaci literalism, fãrã fir, wireless, dar îi menajez bateria, am
parcã Sorescu zice. ªi admirabil poemul aista : citit undeva cã acum totul este „less”, adicã
„Susþineam examenul / La limba moartã / ªi fãrã, minus, fãrã zahãr, fãrã cofeinã, fãrã aer,
trebuia sã mã traduc / Din om în maimuþã”. fãrã sutien etc, lipsã, deloc, zero, iaurt zero,
Am în faþã o ediþie nouã de-a lui Rimbaud, Un brânzã zero, bere fãrã alcool. O lume în impas,
anotimp în Infern, în tãlmãcirea lui Dan care cotrobãie, care orbecãie, care se târãºte. ªi
Orghidan, apãrutã la Braºov, în 1998. Traduce noi facem la fel, nu ºtim nici ce vrem, nici
mizerabilã, vãd de la bun început couac, încotro s-o apucãm, dãm emailuri, semeseuri,
râgâit, un somn beat peste grevã, un sommeil dar vorbim mai puþin la telefon, scriem mai
bien ivre sur la greve, împãrate, scãrpinãtor rar, avem puþin timp la dispoziþie pentru noi,
bãtrân, empereur, vieille demangeaison etc. pentru prieteni, nici prieteni nu prea mai
Numai primul sens, nici o atenþie în plus. Am avem de fapt, ºi nici dispoziþie. Cãscãm ochii,
spus de mi s-a rãcit gura cã toate, absolut toate ca proºtii, la televizor, la computer sau ordi-
traducerile apãrute la noi dupã 1990 sunt nator, nu mai mergem la cinematograf, nu mai
proaste, oamenii nu numai cã nu mai ºtiu cãutãm mulþimea, o evitãm. ªi la cinema, ce
limba-bazã, dar nu mai ºtiu nici limba-þintã, miros specific se întindea, miros de întuneric
nu mai ºtiu româneºte. Mã laud, mã cânt ºi ºi catifelat, de scaune date cu lac ºi cu praf stã-
mã felicit cã nu am cumpãrat niciodatã vreo tut. Spunea cineva cã un om care se uitã douã
carte de la Humanitas, fosta Editurã Politicã ore la televizor este pierdut pentru culturã.
ajunsã pe mâna prostului de Liiceanu, bãieþel Un film, cât de banal, dureazã o orã jumate,
pe care îl vedeam des sau destul de des prin un documentar, cu tot cu reclame, aºiºderea.
curtea Uniunii pe bicicloanþã, el aºa ceva ar ªi ãia, care fac emisiuni zilnic, când mai au
trebui sã facã ºi acum, sã parcurgã aleile alea timp sã citeascã, sã se documenteze, sã se
marcate de pe trotuare cu bicicleta. Dupã cum plimbe ºi sã mediteze ? Ce paradox, totul este
prostul ãlãlalt, de Pleºu – nu-i atât de prost ca cât mai „fãrã”, pe de o parte, pe de altã parte
Liiceanu, scrie niscai articole de ziar mai bine asistãm la o inflaþie, de posesiuni ºi de obiecte,
îngãimate, fireºte nu ca mine, e cu cel puþin de titluri – de carte ºi universitare -, inflaþie
cinci clase sub mandea, nu e nici mãcar de financiarã sau monetarã, cum vreþi, de pro-
nivelul lui Tucã, dar scrie oarecum mai lizibil! grame, de teorii, de idei, de vedete. Parcã pe
57
Nicolae Iliescu

globalizarea asta, nimeni nu mai are timp de icã ai mei, fãcuserã un fel de procesiune în
nimic ºi de nimeni. casã, nici nu ºtiu dacã împreunã ºi cu încuvi-
inþarea popii de la Sfinþii Apostoli, stãteam
*
atunci pe Bateriilor, la comun, cu familia
Insulele Canare sau Fortunatae. Apare
Eibenschutz, Frida ºi Mihai, iar taicã-meu era
acolo o revistã de filologie clasicã extrem de
ofiþer, locotenent sau nu ºtiu ce spanac, de se
interesantã. Aflu de Tereus, rege trac ºi mare
ferea sã.
jigodie, de tãrãºenia lui cu Filomela, de ceea ce
i s-a pregãtit la masã de nevastã-sa, Progne ºi *
încep sã citesc amãnunþit. Uneori simþi nevoia de liniºte, te enerveazã
pânã ºi claxonul de pe uliþã sau scâncetul unui
*
copil. Alteori vrei sã sune telefonul care, cel
Deseori simþi nevoia sã-þi descarci sufletul
puþin dupã o anumitã vârstã, sunã cât mai rar.
sau preaplinul gândurilor, pui mâna pe tele-
Chiar ºi când dormi, visele sunt tot cu vorbe ºi
fon ºi îndrugi verzi ºi uscate, câte ºi mai câte.
când citeºti în tãcere nu faci altceva decât sã
Aºa fãcea mama mea, o suna pe Tanti Jeni, sin-
silabiseºti de fapt în gând.
gura ei prietenã, ºi i se vãita, ba de mine, ba de
tata. ªi Tanti Jeni îi mai cãlca pragul ºi începea *
cu „sunt plinã, Þicuþa”, asta însemna cã avea Orice dimineaþã înseamnã o tocire. Îþi mai
multe de spus, de povestit ºi Þicuþa i se zicea toceºti din existenþã, mai toceºti din încãl-
maicã-mii, Puiu îl alintau pe taicã-meu, Tanti þãminte, mai consumi din pasta de dinþi, din
Jeni ºi nenea Titel erau finii alor mei, ea, fata borcanul cu miere de albine, din cheseaua cu
mai micã a surorii mamei - sorã moartã la zahãr, din cutia de cafea, din frigider. Mai
bombardamentul din ..., Anica, de se mãritase toceºti din sãpun, mai cade ºurubul care
cu un jandarm din Supur, din Ardeal care îºi susþinea pânã adineaori prosopul, se mai
crescuse apoi singur copiii, Ioan, Ioana ºi Eli- toceºte lama de ras. Care lamã a evoluat ºi ea,
sabeta, undeva pe la Dej -, el, ieºean, amestec nu mai e ca pe vremea primului bãrbierit,
de evreu cu grecotei din Târgul Cucului, când fãceai colecþie de. Când se deschide
poposit în Piaþa Chibrit ºi devenit mare dimineaþa deasupra capetelor noastre, nu,
rapidist -, tanti Sora era sora mamei, mai în mai simplu ºi mai suplu, când se deschide
vârstã, o chema fie chiar aºa, fie Frusina, Eu- dimineaþa ºi atât, încep mirosurile. Începi sã te
frosina - cã toþi ai mamei aveau nume greceºti învârteºti prin camerã, sã-þi cauþi locul, s-o iei
sau vechi româneºti, Maria, Magdalena, cu existenþa de la capãt.
Caliopi, Gavrilã, Ioniþã, Ghiþã, Cristache,
*
bunicul era Manole, Manole Vasilache, vãr cu
Vãz cã mai toþi românaºii preferã culturile
alde Cociaºu, Pascu ºi Portase, mai apãrea
mediteraneene - Italia, Spania, Franþa, Grecia,
prin neam ºi câte un Traian, rãspândit în Balta
Israel. Sã fie o reminiscenþã latino-turcãleascã?
Brãilei, ºi dinspre tatã veneau Lina, Miþa, Viþa,
Sã aibã dreptate proful cela al mieu care zicea
Stanca, Mona, sau astea erau doar diminu-
cum cã noi suntem de fapt urmaºii troienilor ?
tivele, nu am sã ºtiu niciodatã dacã aºa erau ºi
De fapt ºi eu însumi nu cred cã existã þãri mai
în acte, în buletin – iar nenea Stoica era un
frumoase decât ca alea de mai sus, cele mai
gargaragiu din Ploieºti, un pierde varã, om de
multe obiective înscrise pe lista unesco
lume ºi mare piºicher, plin de voie bunã, beþiv
aparþin Italiei, Spaniei ºi Franþei. Chiar dacã
moderat, care mereu fãcea zarvã la noi în casã
unesco nu are nicio valoare, e totuºi un sem-
când dãdea ochii cu Tanti Doda, de ºedea pe
nal.
Parfumului sau pe Valeriu Braniºte, în fostul
ghettou bucureºtean, o brunetã lunganã plinã *
de nerv ºi de umor, cu ochi luminoºi, bulbu- Ce ciudat, Poe mi se pare extrem de ironic,
caþi ºi negri, era naºa mea, se despãrþise de simbolic, heraldicos ! Stil excelent, parodiere
naºul care plecase haihui prin lume, prin multã, atmosfera este nu de coºmar. ci de
Israel ºi pe urmã prin America. Era naºa mea cãdere în mistere. Ca ºi Hanu Ancuþei, prozele
e un fel de a zice, cã nu mã duseserã la biser- sale negre sunt agape, etimologic ºi esoteric !
58
Despre viaþa ca o ocnã de sãrbãtoare

* urmãreºte destoinic. Pãcatul, dacã tot este ier-


Borges este un Eco avant la lettre: herme- tat permanent ºi ºters, ca sã începi o nouã
neuticã prozastico-eseisticã de consum curent viaþã ºi sã parcurgi un nou drum, mai existã
! Bine scrisã, fireºte, dar seacã, exerciþii de vir- el, ca pãcat ? Sau totul este un pãcat etern ?
tuozitate fãcute de un om deºtept. Am citit de Existã eticã sau ºi dumneai este tot o plãs-
curând Leonid Andreev, Nãlucile, mult mai muire omeneascã, o funcþie, o ecuaþie a unui
bunã. Timp dat ? De le simplu la complex, aºa merg
toate lucrurile în lumea asta. În prima cãlãto-
*
rie iniþiaticã descoperi simplitatea elementelor
Ce mult ºtiau americanii despre unguri:
care þi se devoaleazã treptat ; în cea de-a doua,
Poe vorbeºte despre doi nobili ce se numesc
începi sã simþi lumea, sã o cercetezi, sã o
Berlifitzing ºi Metzengerstein. Habsburger
mãsori, sã-i vezi stilurile, sã o clasifici ; în fine,
SV!
cel de-al treilea voiaj te renaºte, te contopeºte
* cu divinitatea, te învaþã sã lucrezi ºi sã vezi cã
Alte televizii fac istoria mediaticã, ale noas- Universul însuºi nu-i decât atracþie ºi respin-
tre nu au încã istorie. gere, întuneric ºi luminã, iubire ºi moarte.
* *
În creaþie, Dumnezeu nu-i niciodatã super- Citesc o grãmadã deschisã de cãrþi poli-
ficial. Are întotdeauna un scop ( Binele ) ºi îl þiste. Aproape toate conþin poncife : detectivul
59
Nicolae Iliescu

este mereu tânãr ºi necãsãtorit, cu o viaþã sex- deschidere, o cheie, o ieºire. O ascundere sub
ualã pustie sau pe fugã, îmbrãcat neglijent, mormanele de ciment ale blocului. Ce bunã
fumãtor asiduu, ºmecher dar bãiat bun, victi- era o telecomandã !
ma sau personajul negativ este mai mereu o
femeie frumoasã, apetisantã, abordabilã, acþi- *
unile se petrec intens în pat, în restaurante ele- Mã vãd în dosul copilãriei, ca dupã o
gante sau pe strãzi dosnice, replicile sunt pânzã, cam cum vãd acum cu ochiul stâng
pline de umor de vodevil, iar traducerile unde s-a instalat un început de cataractã. Stau
noastre se dovedesc execrabile, nici o palmã singur pe un covor de iutã ( mult mai târziu
nu se dã “pe faþã”, ci peste sau pe obraz, aveam peste parchetul din sufragerie unul
oricum ! Geaba ne-am plimbat - pe bune ori persan!) confecþionându-mi jucãriile. Maºi-
pe internet - prin lume ºi ocupãm subsolurile nuþe colorate, oameni pe care îi disecam (
de paginã cu informaþii despre meniuri ºi vãzusem sau auzisem, citisem în manuale, mã
despre aeroporturi, tot provinciali pãrem ! pocnise informaþia televizatã - era prin 1965,
* murise Dej ºi se dãdeau zilnic buletine med-
Observez un ºoz foarte interesant : încer- icale ). Nu aveam decât un Schuko, cu cheie ºi
carea de a smulge lacrimi ºi emoþiuni semple cu telecomandã printr-un furtun de plastic, o
în fapte diverse, în sport, unde ºampionul nu chestie nemþeascã luatã de la Romarta copi-
mai apare singur, ci anturat de famelie, pânã ilor, un trenuleþ de lemn, lucios, cu vagoane
ºi în filmele xxx, adecã porno hard, unde vopsite strident în roºu ºi în galben ºi cu o
imitarea iubirii trage mai mult în imagine locomotivã cu abur, neagrã, negrul ãla intens,
decât mecanica poziþiilor. dens, misterios, fãrã niciun orizont de pe
* piesele de ºah de aceeaºi culoare sau de pe
Istoria oare existã ºi altfel decât pe hârtie ? pionii ãia de la þintar. Mai aveam ºi niºte
Ce e aia “istorie” ? Cronologie de fapte, cuburi, din lemn, pe care i le-am dãruit odatã
înºiruire de vieþi, amestec ºi amalgam de Rodicãi, în liceu, pentru fiica ei. Dintre toate
evenimente ? ªcoala francezã, ca de atâtea ori, jocurile cel de fotbal cu nasturi îmi plãcea cel
a luat-o înainte ºi a fãcut din istorie un recita- mai mult. Jucam singur dar ºi cu vecinii de
tiv, un inventar de norme ºi de habitudini, un scarã sau de bloc - Luþã, Vali, Vova, Petea, Adi,
ghem de patimi ºi de in Dan, Cristi ºi cu Flocamete, Mirel, Lumbã,
ultimii deja plecaþi din copilãrie ºi din ado-
*
Fiecare dintre noi trebuie sã-l includã, sã-l lescenþã direct în moarte
repete ºi sã-l trãiascã, fireºte cã metaforic, pe *
Iisus ! Copilãria ca un instrument - taragot, flaut,
* oboi, tubã. Sã-mi acord copilãria. A fost oare
Oare de ce o fi zis Heliade Curier de ambe un paradis, o fazã demnã de reþinut, fãrã de
sexe? Dorea o literaturã bunã ºi pentru Ziþa ºi griji, fãrã de Timp, format panoramic ? Sau
pentru alde Cãlinescu ? una strâmtã, sãracã, plinã de umezeala inac-
tivitãþii ºi a unei dragoste materne extrem de
*
exagerate ? Nici, nici, copilãrie standard, de
Ce bine e sã ai copchii. Îi poþi folosi ca tele-
comenzi - ia aia, fã ailaltã, dã-mi aia, adu-mi sat aºezat pe verticalã, la bloc, bloc mare, cu
ailaltã ! Am de luat niºte rezultate ale unor opt scãri, apartamente semi-sociale, îngrãmã-
analize ale sângelui ºi nu ºtiu cum sã ajung la dite unele peste altele, cu câte douã sau cu
acel laborator, cã tare e peste mânã. Se aflã sit- câte trei camere, cu balcon, cu dependinþe,
uat în dosul blocului de vizavi de Perla, pe fãrã boxe ( doar una singurã, în holul fiecãrei
lângã ambasada Turciei, o încurcãturã de scãri ), cu ghenã ºi cu spatele blocului, curte
maþe stradale, un mic sat, de altfel, cu parc, cu cu vedere spre Moara Dâmboviþa. ( Astãzi,
parcãri, cu parcaje, cu parcele. Un labirint dupã dãrâmarea morii ºi pe acelaºi loc se în-
înfundat, cãci Labirintul trebuie sã aibã o ghesuie un ansamblu numit “Central Park”! )
60
Comentarii

Caius Traian
DRAGOMIR
Despre dictaturã, popor
ºi stat.
Consideraþii ireverenþioase
Abstract
No one of these main terms of the system of the political existence of a nation should not be ideal-
ized - leader, people or the power and the structure of the state. The government could evolve into
a dictatorial condition or express a tendency of this kind. The people is not necessarely bound to
the democratic decision under no matter what type of economical or international situation. The
structure of the state is, very often, heavy and inefficient.
A dictator is always the servant of an external or oculte national force, for having the possibility
to constrain his own nation. The people give, in all the history, an open way to different forms of
repression, being easy to become manipulated. The state has the preference for increasing its
power.
The only chance of democracy is a creative relation between the leadership of a nation, the people
and the system of the state. Idealization is due only to God.
Keywords:dictatorship, people, communities, state, government

Relaþia istoricã între termenii existenþei unea, evoluþia, involuþia, istoria, unei socie-
comunitãþilor umane trebuie, evident, înþe- tãþi; încearcã sã domine o civilizaþie ºi o cul-
leasã, pentru a avea fie ºi cea mai simplã turã, influenþeazã hotãrât existenþa fiecãrui
idee despre lumea în care trãim; neîndoiel- individ aparþinând comunitãþii unui popor.
nic însã, nu acesta este cazul – cel al unei Obiectivul oricãrui dictator este sã oblige pe
înþelegeri, fie ºi mediocre, asupra unui fiecare dintre cetãþenii þãrii sale sã participe
subiect, sau a unor subiecte, implicând în toate rãzboaiele lui – fie cã aceºtia abia
enorme consecinþe în sfera intereselor - , s-au nãscut, fie cã sunt centenari ei au de
aceasta inclusiv într-o lume în care pretenþia contribuit cu lucruri concrete anume în
posturii analitice ºi obiectiviste atinge maxi- rãzboiul declanºat ºi condus, ori acceptat,
mul nu doar al preþiozitãþii ridicole ci, de-a de dictator -, pretinde tuturor sã se lase în
dreptul, al aroganþei. Poate cã este nevoie de suferinþa curbelor sale de sacrificiu, în efor-
o oarecare lipsã de reverenþã în consider- tul construcþiilor sale faraonice, în rãs-
area termenilor corelaþiei politico-istorice plãtireea epuizantã a camarilei ºi familiei
pentru a se ajunge mãcar la niºte schiþe lui. Orice dictator este, sau încearcã sã fie,
iniþiale, incipiente, succinte, exprimând vârful unui sistem totalitar – de obiecei el
însã, relevând, baza de adevãr ale unor reuºeºte sã îºi vadã speranþa împlinitã ºi,
viitoare teorii, complexe, solid construite, abia apoi, ajunge sã iasã din politica efec-
corect articulate, profunde. tivã, ori din memoria politicii împlinite în
Ce este un dictator? S-ar pãrea cã toatã calitate de civilizaþie, spre a intra în eterni-
lumea poate rãspunde la o astfel de între- tatea istoriei oprobriului. Toate lucrurile
bare; nu este nici pe departe aºa. Dictatorul acestea sunt perfect cunoscute tuturor per-
dicteazã; dictatorul îºi impune voinþa - soanelor interesate de caz; marxismul a
intenþia, opinia - structurii unui întreg stat adãugat un aspect, definitoriu ºi acesta, al
ºi, pe calea oferitã de stat, determinã acþi- condiþiei dictatorului: el nu este, decât în
61
Caius Traian Dragomir

economic de clasã – ei, dictatorii, se


dovedesc a fi, sunt cu siguranþã , la o privire
atentã, în modul cel mai limpede ºi sigur,
niºte simple ºi ordinare slugi: pentru a
putea aservi un popor trebuie sã fii servi-
torul unui stãpân apt sã te acopere ºi prote-
jeze prin capacitatea sa. Ajuns în vârful
piramidei sociale, de obicei printr-o falsã
construcþie de imagini proprii, el devine
independent de propriul popor, cu preþul
dependenþei faþã de un protector care, în
cazul þãrilor mici, se aflã în afarã, ca actor al
scenei internaþionale, iar în cazul þãrilor
aflate în condiþia de mari puteri, se identi-
ficã unui grup istoric, deci pasager, inex-
pugnabil, aparent cel puþin.
Când într-o þarã micã se constituie o dic-
taturã, ori se desfãºoarã manevre care su-
gereazã o astfel de tendinþã, întrebarea care
se cere pusã este: ce altã þarã - mare,
bineînþeles - genereazã, acoperã, întreþine,
aceastã miºcare? Când într-o þarã mare, sau
în þãri mari, de tradiþie democratã, apar
tendinþe sau incitaþii spre a fi reduse drep-
turile omului ºi libertãþile democratice,
întrebarea obligatorie este: ce forþã exactã,
limitatã ca numãr de membrii, virulentã
însã, va sacrifica o persoanã politicã, proba-
bil carismaticã dar încãrcatã de complexe,
transformând-o cel puþin într-un cvasidicta-
tor? De ce însã niºte aspiraþii – nu doar
interese, poate uneori chiar antiinterese,
contra-interese -, planuri, intenþii politico-
istorice s-ar împlini mai curând prin dic-
taturã ºi dictatori? Rãspunzând la aceastã
întrebare se relevã paradoxul dictaturii: dic-
tatura este interesantã ºi utilã unor mari
chip absolut secundar, o voinþã individualã comanditari criminali – state puternice sau
– reprezintã, în realitate, orientarea, intere- structuri internaþionale de forþã – dar aceas-
ta numai pentru un timp; ulterior dictaturile
sele, voinþa ºi deciziile unei clase. Ideea nu
deranjazã, prin apetitul lor de a se detaºa de
este cu totul eronatã, dar, în exprimãrile ti-
autoritatea comanditarã, prin alterarea
pice ale comunismului, conceptul slab este imaginii iniþiatorilor, prin riscul descoperirii
cel de clasã. Un dictator poate fi vectorul in- diferitelor conexiuni care menþin apropiate,
tereselor unui grup cu mult mai limitat de- în manierã ocultã, stãpânul ºi servitorul –
cât o clasã – uneori el se poate situa într-o din acel moment dictatorul rãmâne suspen-
situaþia exact contrarã, dar astfel lucrul se dat deasupra unui dublu gol, cel al lipsei de
întâlneºte cu mult mai rar. Oricum, atât în susþinere popularã ºi cel al protecþiei, in-
viziunea comunã – dictatorul ca autoritate terne sau externe, dispãrute. A fost cazul lui
nelegitimã individualã – cât ºi cea pusã în Sadam Husein, cazul tipic, prin sfârºitul lui,
circulaþie de Karl Marx – dictatorul ca agent cel al lui Ceauºescu ºi foarte multe altele,
62
Despre dictaturã, popor ºi stat

intoxicând istoria Americii Latine, a Asiei,


Africii ºi, aparent în mai micã mãsurã, dar,
în realitate, în primul rînd, cea a Europei.
Despre ce interese este vorba în materie de
inducere a dictaturilor?
Dacã o þarã, o zonã geopoliticã, un conti-
nent, sau lumea, urmeazã a fi dominate, ori
se încearcã aceasta, neputând sã fie însã
ocupate – nefiind nici mãcar avantajos sã fie
ocupate – cum pot fi ele supuse controlului?
În modul cel mai sigur: prin inducerea, în
respectivele spaþii, a unor dictaturi. Dicta-
torii, asemenea criminalilor tuturor mafiilor,
nu mai pot redeveni oameni liberi – ei rã-
mân servitorii forþelor dominante, comandi-
tarilor, câtã vreme acestea îºi pãstreazã pu-
terea; dacã ei ºi-o pierd, dictatorii sunt spul-
beraþi de noile autoritãþi ºi puteri ale zonei;
dacã nu ºi-o pierd, vor fi ei înºiºi interesaþi
sã suprime mai vechile dictaturi ºi mai
vechii dictatori, pentru motive deja arãtate
aici, mai sus. Când ordonatorii dictatorilor
persistã, ca forþe internaþionale, mai înde-
lung? Este simplu de ºtiut: când sunt
democraþii. Sã ne temem cu toþii de dicta-
turile generate de democraþii ºi, deci, aflate
la ordinele democraþiilor. Dictatorii înºiºi ar
fi cazul sã se teamã pentru situaþia lor toc-
mai când depind de astfel de state, de struc-
turi sau forþe democrate – este, evident,
vorba într-o astfel de situaþie de condiþia
istoricã de nivelul cel mai pervers. Oricum,
într-o lume în care istoria în loc sã se
opreascã, aºa cum au pretins analiºti tentaþi
de speranþa epatãrii opiniei actuale, are un
drum sinuos, însã nu rareori precipitat, este
preferabil sã nu fii nici mãcar suspect ca
aspirant, sau sã devii asimilabil unui dicta- tot atâtea genociduri pe cât ºi celor aflaþi sub
tor începãtor. Riscurile acestei profesii de suveranitatea unor monarhii sau a unor dic-
evidentã vocaþie combinatã, servantã ºi ma-
tatori. În aceastã privinþã, precum ºi referi-
fiotã, au fãcut ca, în lumea modernã, doar
tor la modul în care se instaleazã dictaturile,
persoanele fãrã o meserie certã, distinsã ori
elevatã, sã fi adoptat aceastã cale. meritã de vãzut, sau revãzut, cartea lui
Sunt, însã, popoarele niºte comunitãþi Hanah Arendt „Originile totalitatismului”.
inocente, exceptate de voinþa rea? Evident, Homo sapiens sapiens este prima ºi singu-
suverantitatea statelor nu poate aparþine ra specie animalã care, prãdãtoare fiind, îºi
decât popoarelor. Ce înseamnã însã aceastã aflã drept principalã pradã indivizii pro-
frazã? Suveranitatea aparþine celor uniþi priei specii – în forma canibalismului, scla-
printr-un destin istoric ºi politic indivizibil, viei, rãzboiului. Atitudinile civilizaþiei pre-
în relaþiile cu întreg restul umanitãþii. Po- zentului în faþa suferinþelor omului actual,
poarelor suverane li se pot atribui cel puþin omul zilelor pe care tocmai le trãim, mã
63
Caius Traian Dragomir

conving în mod absolut cã toate pogro- tiv majoritare ale populaþiilor, ale popoa-
murile ºi martirajele istoriei, vechi ºi noi, relor, au aprobat, au susþinut ºi poate chiar
crimele comunismului, la care ne întoarcem au fost stimulate comportamental ºi emo-
continuu, foarte motivat de altfel, crimele þionale de starea adusã prin participarea,
naziste, a cãror amintire este încã mai frec- asistarea sau cunoºtinþa legatã de o agresivi-
ventatã, genocidul indienilor nord-ameri- tate maximã, dezlãnþuitã. Aºa cum trebuie
cani, represiunile ucigãtoare împotriva indi- sã ºtim cã orice dictaturã este manipulare ºi
genilor din cursul rãzboaielor decolonizãrii, rezultat al unei acþiuni incontrolabile, chiar
bombardamentele aeriene cu obiectiv geno- ºi de cãtre persoana dictatorului, sã înþele-
cidar expres, atomice, incendiare, folosind gem în toatã severitatea ºi profunzimea con-
bombe cu bile, gaze, explozibili în cel mai cluziei care se impune din examinarea enor-
bun caz, au stârnit în epoca lor reacþii, fie ºi mitãþii tragediilor istoriei, cã suveranitatea
interioare, pur emoþionale sau morale, popularã, cã valoarea ideii de popor ºi a
foarte palide. La istorie se referã, în primul principiului popular, inseparabil de celãlalt
rând, aºa pare sã fie, maxima lui La Roche- principiu, cel democratic – acela al contrac-
foucauld, spunând cã „suntem întotdeauna tului social – nu constã într-un drept, ci în
destul de puternici pentru a suporta neno- rãspunderea solidarã a popoarelor, în
rocirile altora”, aceasta mai ales când res- rãspunderea ce revine ireversibil majoritãþi-
pectivele nenorociri sunt produse de noi în- lor, în calitate de surse ale unanimitãþii des-
ºine. În fapt, sunt aproape sigur cã procente tinelor. Poporul nu are de ce fi subiect de
importante, uneori, poate adesea semnifica- adulaþie, aºa cum nu are de ce fi nici con-
64
ducãtorul – cultul personalitãþii este un eu- relateazã în Evanghelia sa: „Oamenii erau
femism pentru cuvântul nebunie ultimã, uimiþi de învãþãtura Lui; cãci îi învãþa ca
paranoie în formã agravatã. Aºa cum nu are unul care are putere, nu cum îi învãþau cãr-
de ce sã existe un cult al personalitãþii ca turarii” (l,22). În Evanghelia dupã Matei,
individualitate, nu are de ce sã se accepte Iisus le atrage atenþia ucenicilor: „Luaþi sea-
nici atât de frecventul cult al unei personali- ma ºi pãziþi-vã de aluatul fariseilor ºi sa-
tãþi colective, multiple – la limitã, a poporu- ducheilor” (16,6). Iar apoi, tot în Matei: „Vai
lui. Pentru fiecare individ, unic sau multi- de voi, cãrturari ºi farisei fãþarnici” (23,15).
plu, colectiv, dreptul trebuie sã fie al celui- Iatã, deci, esenþa statului: cãrturari, farisei,
lalt – a ta nu trebuie sã fie decât datoria; saduchei. Nu încerc acum o interpretare a
dreptul tãu va fi atunci darul celorlalþi pen- Bibliei, ºtiu însã cã statul, de niºte mii de ani
tru tine. stã pe pretenþia intelectualilor, cãrturarilor,
Sunt, bineînþeles, pentru un stat laic – care se considerã atoateºtiutori, oameni care
aceasta pentru motivul cã sunt credincios; transformã tradiþia în dogmã, indiferent
credinþa este o formã a iubirii ºi deci într-un cum se vor fi numind ei. În faþa lor, tot în
stat de tip teocratic, impunându-mi-se o stat, se poate afla acela care vorbeºte „ca
anumitã credinþã, mi se cere un lucru im- unul care are putere”, iar apoi, modest, cel
posibil: sã iubesc în baza unui ordin, a unui care vine dupã ce aflã iluminarea pe drumul
decret. A þi se ordona sã iubeºti înseamnã a sãu cãtre Damasc. În fiecare stat apar, mai
þi se rãpi condiþia decisivã a iubirii, ori eu des ori mai rar, oameni care transmit lumii
chemãri înspre o schimbare fericitã a istoriei
sunt, atât cât pot ºtii despre mine însumi, în
– mesajul lor e rareori primit în plenitudi-
faþa lui Dumnezeu, un om credincios – gân-
nea lui, dar el nici nu rãmâne lipsit de sens
dul meu acesta este. Observ totuºi cã mode-
ºi amprentã în istorie; ei s-au numit Con-
lul oricãrui stat þine, într-un mod absolut de
stantin cel Mare, Jeanne d’Arc sau, mai re-
ordinea religioasã foarte veche. În alþi ter- cent, Nicolae Bãlcescu, Mahatma Gandhi,
meni ar trebui spus cã statul este un hard, Charles de Gaulle, Nelson Mandela. Forþa
care ar putea primi diferite softuri – diferite statului conservator – în sens dogmatic, ri-
politic, deci. In realitate însã, hardul deþine gid – este enormã, dar în afara statului pers-
mult prea mult din informaþia sistemului ºi pectivele schimbãrii umanitãþii devin încã
din operabilitatea acestuia. Statul este prin mai firave. Pe drumul Damascului se afirmã
esenþa sa o forþã conservatoare; în mod ex- – sã zicem – intelectul în revoluþie.
cepþional statul poate fi asumat de revoluþii Ce poate lega între ele, aceste trei ele-
ºi sã se transforme într-o putere a schimbã- mente: conducãtorii, pãzindu-se de capcana
rii, altfel spus revoluþionarã. Ciocnirea din- dictaturii, poporul la adãpostul atracþiei
tre conservatorism ºi revoluþie în stat gene- unei involuþii primitiv-agresive ºi statul,
reazã mult din dramatismul istoriei. Am ferit de intrarea într-o rigiditate idolatrizan-
trãit, pânã de curând, într-o epocã a Revo- tã? Conducãtorul neadulat printr-un cult,
luþiei; s-ar pãrea cã ne aflãm acum în plinã poporul neadulat prin demagogie, un stat
contrarevoluþie. Cunoaºterea a fost, pentru neadulat pentru refuzul revoluþiei sale
multã vreme, revoluþionarã, democraticã, structurale. Adevãrata democraþie înseam-
progresivã – ea tinde acum sã devinã sofis- nã o relaþie creativã popor-personalitate-
tã, scolasticã, dogmaticã ºi, implicit, conser- structurã statalã. Paradoxal: omul de azi are
vatoare. sentimentul de a trãi într-o lume istoric fini-
O raportare la tiparul Evangheliei, în li- tã structural, pe când în realitate ea, aceastã
tera sa, în imanentismul faptelor prin care lume, trebuie reconstruitã zilnic, prin raþi-
apoi se urcã, precum pe scara lui Iacob, în une ºi nu prin nestare. Omul este departe de
transcendenþã este lãmuritoare: statul este, orizontul speranþelor sale nu din întâmpla-
nu din vremurile biblice, din totdeauna – sã re, sau prin constrângerea istoriei, ci prin
zicem, de cinci-ºase mii de ani -, exprimân- vulnerabilitatea conducãtorilor, a fiinþei in-
du-ne metaforic, anacronic totodatã, comu- dividuale ºi colective precum a structurilor
nitatea cãrturarilor ºi fariseilor. Marcu statelor.
65
Carnet
parizian
Virgil TÃNASE

„Cum ai mânca
clãtite"
Abstract
Le style des récits de Tchekhov est un déni du style. N’ayant jamais envisagé de devenir écrivain,
Tchekhov commence à publier pour gagner quatre sous, et écrit « comme on mange des crêpes ».
Lorsqu’il découvre qu’on le prend pour un écrivain, il est paralysé : il a une autre idée de la mis-
sion de celui-ci. Il continue à écrire parce que ses revenus de médecin sont insuffisants, mais avec
la modestie d’un homme de science. Il écrit comme « un chimiste » : il met des caractères dans
l’éprouvette d’une situation et fait un rapport. Cela ne lui donne pas le droit d’attirer l’attention
sur lui en introduisant dans l’écriture les signes stylistiques qui, en la rendant partiellement
opaque, détournent le lecteur du phénomène vers les états d’âme de l’observateur. Tchekhov décou-
vre intuitivement « le niveau zéro de l’écriture » qui n’est pas l’extrême transparence (un signe,
elle aussi, d’une idéologie qui ne dit pas son nom), mais le langage commun, la banalité du par-
ler quotidien : « J’ai trouvé, dit-il, la meilleure description de la mer dans le cahier d’un écolier :
„ la mer est grande" ».

Anul acesta, colocviul de literaturã com- o biografie a lui Cehov unde, tocmai, nu e
paratã al societãþii savante Sigismundo vorba nici o clipã de ceea ce face bucuria
Malatesta a avut loc în mai la Santarcangelo profesorilor, adicã preumblarea ca pe sanie
di Romagna unde teii erau în floare. Uliþa cu de la o literaturã la alta ºi de la un secol la
scãri dãdea ocol palatului Cenci, îndreptân- altul, de la un personaj la o temã ºi de la o
du-se pieptiº spre cel al Malateºtilor, o referinþã criticã la un text uitat (uneori pe
hãrãbaie de cãrãmidã de prin secolele IX-X, nedrept). Eu am povestit o viaþã, fãrã sã mã
cocoþatã pe-un þanc în mijlocul peisajului amestec în bucãtãria literarã, ceea ce Cehov
vãlurit din care se iscã, tot atât de semeþ, ar fi privit cu ironie.
piedestalul de stâncã pe care s-a zidit E-adevãrat însã cã „stilul” lui Cehov,
cetãþuia San Marino. dacã putem vorbi aºa de ceea ce este, toc-
Subiectul întâlnirii este proza scurtã, mai, refuzul unui stil, mi se pare a fi un fapt
ºi-am fost rugat sã vorbesc despre Cehov. de viaþã, mai degrabã un element biografic
Eram stingher în mijlocul atâtor univer- decât o construcþie esteticã.
sitari de mare competenþã, printre care Când, în ultima clasã de liceu, Cehov
Toma Pavel ; ne-aducem aminte cã acum 40 începe sã scrie nu o face pentru cã ar avea
de ani, scria prefaþa pentru cartea lui ceva de spus omenirii sau ca sã-ºi exprime
Roland Barthes Despre Racine, pe care-o emoþiile, cum se întâmplã de obicei. Nu e
tradusesem, publicatã sub îngrijirea lui scriitor, ºi nu-i trece prin minte sã devinã.
Sorin Mãrculescu la Editura de literaturã Sãrac lipit, ca ºi pãrinþii sãi care, la Moscova,
universalã unde Romul Munteanu se strã- n-au dupã ce bea apã, îºi imitã fratele mai
duia, în ciuda restriºtilor ideologice, sã mare. Student la matematicã, acesta scrie
adune ce se fãcea mai nou ºi mai inteligent ocazional în diferite revistele umoristice ca
în lume. Mã aflu aici pentru cã am publicat sã câºtige doi ºfanþi. În anii urmãtori, când a
66
„Cum ai mânca clãtite"

ajuns ºi el la facultatea de medicinã, Cehov pe umeri o povarã pe care n-o poate duce.
scrie fãrã sã se preocupe de altceva decât de Dupã ce-a publicat 129 de texte în 1985 ºi
gologanii de care are absolutã nevoie ca 116 în anul urmãtor, nu mai publicã decât 9
sã-ºi întreþinã familia (nu poate conta pe în 1988 ºi încã mai puþine dupã aceea. El e
fraþii mai mari, unul afurisit de taicã-su ºi cu om de ºtiinþã, scrie „ca un chimist”, mãr-
grija copiilor soþiei sale dintr-o altã cãsãto- turiseºte într-o scrisoare adresatã Mariei
rie, celãlalt alcolic). Cehov scrie pe colþul Kiseleva. Ia din jurul lui caractere – ceea ce-
mesei, între douã uºi, între douã cursuri, la i va aduce neplãceri : prietenul sãu Levitan
baie, la petreceri. Puþin îi pasã de modifi- vrea sã-l provoace la duel –, le pune în epru-
cãrile redacþiilor, nu semneazã (sau sem- beta unei sitaþii ºi descrie ce se întâmplã aºa
neazã cu pseudonime ridicole: Cehonte, cum un chimist face un raport despre o
Fratele lui frate-meu, Fãrãsplinescu, experienþã.
Ulysse), nu pãstreazã nici un text : la ce bun Stilul, adicã sistemul de semne care
din moment ce nu aºteaptã decât sã-ºi ia atrage atenþia asupra celui care scrie, un fel
diploma ca sã isprãveascã cu „bazaconiile” de-a spune cã acesta îºi ia rãspunderea de-a
astea care-i aduc un venit apreciabil, dar nu îndruma cititorul, este, pentru Cehov, de
reprezintã o îndeletnicire de om serios. În competinþa adevãraþilor scriitori (îi citeazã
iunie 1884, când obþine diploma de doctor, uneori : Dostoievski – deºi prea se ia în se-
trimite redactorului ºef al „Libelulei”, unde rios – Tolstoi, Leskov, Grigorovici, Korolen-
publicã un articol, o schiþã sau o cronicã la ko sau chiar Davidov, simpaticul poet al
fiecare trei zile o scrisoare semnatã votcii ºi al femeilor uºoare...). Ar fi necinsi-
„A. Cehov, medic departamental”.
tit din partea sa sã capteze, prin stil, încre-
Dar veniturile de doctor sunt deocam-
derea sau admiraþia cititorului, aºa cum ar fi
datã neînsemnate. Cehov continuã sã scrie
nepotrivit ca un om de ºtiinþã care descrie
„cum ai mânca clãtite”, aºteptând ziua când
un fenomen sã se ia drept scriitor ºi sã caute
va putea pune capãt acestei activitãþi atât de
rime, bãlãcindu-se în metafore. Cehov care
neserioase încât nu vrea sã-ºi compromitã
vrea sã disparã din scriiturã descoperã intu-
numele adevãrat – pe care-l pãstreazã pen-
tru medicinã – continuând seria pesudoni- itiv ceea ce se va numi mai apoi „nivelul
melor. zero al scriituri”. Numai cã obiectivisul
În decembrie 1885, Cehov care ºi-a cum- noului roman din analiza cãruia ia naºtere
pãrat pantaloni noi ºi un palton, pleacã la acestã noþiune ne ducea spre ideea unui text
Petersburg. Acolo rãmâne trãsnit. Autorii fãrã nici o culoare, pur denotativ, atât de
importanþi pe care îi admirã citesc cara- strãveziu încât pânã la urmã ne atrage
ghioslâcurile pe care le scrie ºi îl considerã atenþia, ca atunci când geamul e atât de bine
scriitor. Cehov e flatat, dar rãspunderea spãlat încât ne vine sã felicitãm gospodarul
acestui statut îl paralizeazã. Pentru el un care l-a spãlat.
scriitor e cel care crede într-o menire a seme- Cehov, în ceea ce-l priveºte, se mul-
nilor sãi, pe care cautã sã-i îndrume cãtre þumeºte sã spunã lucrurile aºa cum le
acest orizont. Nu e cazul lui. Cehov nu ºtie spunem când nu facem literaturã. Nivelul
unde merge lumea sau unde ar trebui sã zero al scriiturii, spre care tinde pentru cã
meargã. Mai mult decât atât, sufletul lui e are o idee greºitã despre menirea literaturii
gol. Aparþine unei generaþii care nu vrea (moare convins cã va fi uitat în mai puþin de
nimic, nu crede în revoluþie, ºi nici mãcar în zece ani), constã în a menþine discursul în
fantome. „Iar în ceea ce mã priveºte, adaugã convenþia socialã, acceptând banalitatea ºi
Cehov, nu mi-a fricã nici mãcar de moarte incompetenþa unui limbaj cu care trãim
sau sã-mi pierd vederea. Cel care nu vrea totuºi de bine de rãu, ºi care, aºa cum e, ne
nimic, nu sperã nimic ºi nu i-e fricã de fricã îngãduie sã ne înþelegem cât de cât. „Cea
de nimic nu poate fi artist.” mai bunã descriere a mãrii, îi spune el lui
Deci el nu este scriitor, ºi nici nu vrea sã Bunin, am gãsit-o în caietul unui ºcolar :
fie. Consideraþia de care se bucurã îi pune « marea e mare »”.
67
on-line

Dan CRISTEA

Cyberspaþiul
Abstract

The World Wide Web is continuously changing. It includes more and more spectacular function-
alities which add new communication valencies. If, till recently, the Internet contained mainly
public data, the last moment developments prefigure a massive placement there of private infor-
mation. A large part of our private life is deposited somewhere on the world computing network.
And the technology prepares the day when the identity of the objects around us will migrate there
too.
Keywords: cyberspace, internet, Web 2.0, social web, Companions, ubiquitous c o m p u t i n g ,
Internet of Things.

Când ºi ultimul trib de rãzboinici a fost Planeta începe sã arate din ce în ce mai
descoperit într-o pãdure a Braziliei, pentru mult cu o plasã cu ochiurile tot mai fine. Ele
prima oarã umanitatea a devenit un graf au fost mari cândva, dar sunt din ce în ce
complet conectat. Teoretic, se creaserã mij- mai mici, mai minuscule, în anii din urmã.
loacele ca o informaþie deþinutã de orice ªi ochiurile se cos mereu, pentru cã noi legã-
locuitor al planetei sã ajungã la oricare altul, turi de adaugã celor existente. Pânã la urmã
oriunde s-ar afla unul ori celãlalt. ochiurile plasei vor fi þesute complet ºi plasa
Dupã apariþia scrisului ºi, mult mai târz- va deveni o mãtase unduitoare, un cearºaf,
iu, a presei scrise, viteza de comunicare s-a o prelatã greoaie, iar în cele din urmã – o
accelerat enorm. Dar numai foarte recent ea crustã groasã, deºi încã flexibilã, al cãrui
a devenit egalã cu cea a luminii: prin media unic rost este o incredibilã capacitate de a
audio-vizualã ºi, abia de câþiva ani, prin comunica, deci, în esenþã, de a raþiona.
internet1. Apariþia internetului nu a schim- Omenirea seamãnã din ce în ce mai mult cu
bat structural modul de comunicare, dar a un ocean gânditor, ca cel din Solarisul lui
fãcut ca densitatea de conexiuni sã devinã Stanislav Lem. Informaþiile trimise ºi recep-
infinit mai mare: dacã pânã atunci o ºtire þionate prin miliardele lui de axoni ºi
putea ajunge de la un individ la altul prin sinapse sunt valurile ºi scânteierile acestuia.
câteva mii ori zeci de mii de intermediari, Aceastã supã gânditoare, aceastã formaþi-
de acum ea e la distanþã de doar câteva atin- une care creºte ºi descreºte, se încreþeºte, se
geri de mouse ori de touchpad. Au fost strânge, geme ºi surâde este cyberspaþiul.
scurt-circuitate milioane de legãturi (desi- Zumzetul ºi vibraþia lui permanentã înso-
gur, ca efect lateral, acest lucru a dus la þeºte manifestãrilor vitale ale planetei. Fier-
creºterea covârºitoare a numãrului de co- berea aceasta înseamnã temperaturã. Pla-
nexiuni la care este expus direct fiecare din- neta e caldã, e vie ºi acest lucru se reflectã în
tre noi). cyberspaþiu. O veste bunã este recepþionatã

1 Prin termenul “internet” (scris cu minusculã, sau “web”) se înþelege, în general, infrastructura globalã
de interconectare a calculatoarelor, spre deosebire de “Internet” (cu majusculã, uneori “Web”), care s-a
încetãþenit ca mulþimea de informaþii, structurate ori nu, care pot fi accesatã prin internet.
68
Cyberspaþiul

cu bucurie peste tot. E resimþitã imediat colective. La a 7-a Conferinþã de Resurse


acolo unde produce cel mai viu efect, dar cel Lingvistice ºi Evaluare2, care a avut loc între
puþin reacþia la ea, dacã nu bucuria în sine, 3-10 mai 2010 la Valetta, Malta, Ralf Stein-
ajunge peste tot. La fel, o nenorocire care berger3 a prezentat conferinþa invitatã:
loveºte o comunitate provoacã tristeþe ºi pe Challenges and methods for multilingual text
cealaltã faþã a lumii ca ºi alãturi de locul mining. El a aratat cã JRC, la cererea unor
tragediei. Dacã am asocia culori emoþiilor instituþii ºi organizaþii guvernamentale din
comunicate în cyberspaþiu, am vedea cadrul dar ºi din afara UE monitoriza în
instantaneu cum planeta îºi modificã per- martie 2010 aproximativ 100.000 de articole
manent culoarea de la azurul bucuriei la pe zi în 50 de limbi, descãrcate permanent
griul întunecat al necazului. de pe aproape 2.500 de pagini web. Ei pot
Mai mult încã, emoþia planetei e acum realiza acum: inventarierea ºi clasificarea
mãsurabilã. Cyberspaþiul îi trãdeazã trãir- ºtirilor, detectarea celor de impact, urmã-
ile. Vibraþia planetei poate fi vãzutã cu ochi- rirea în timp a evoluþiei evenimentelor,
ul liber pentru cã agitaþia cyberspaþiului extragerea de informaþii etc. Un soft precum
exprimã însãºi neliniºtile ei, marile ei emoþii Europe Media Monitor4 este capabil sã vizual-

2 LREC-2010 (Language Recources and Evaluation Conference) – www.elra.org/lrec-2010


3 Ralf Steinberger este directorul Laboratorului de Tehnologia Limbajului, la JRC Ispra, Italia – unul din
centrele de cercetare tehnico-ºtiinþifice ale Comisiei Europene – v. http://ec.europa.eu/dgs/jrc/.
4 Steinberger Ralf, Bruno Pouliquen & Erik van der Goot (2009). An Introduction to the Europe Media
Monitor Family of Applications. In: Fredric Gey, Noriko Kando & Jussi Karlgren (eds.): Information
Access in a Multilingual World - Proceedings of the SIGIR 2009 Workshop (SIGIR-CLIR’2009), pp. 1-8. Boston,
USA. 23 July 2009.
69
Dan Cristea

izeze pe hãrþi zonele cele mai fierbinþi în Google, de exemplu, dar nu numai, a
privinþa evenimentelor, poate genera gra- deschis servicii de memorare ºi partajare a
fice relative la un anumit eveniment din documentelor5. Pot acum sã-mi memorez
care sã reiasã reflectarea lui în presã în lun- calendarul propriu, de exemplu, într-un
gul unui interval de timp º.a.m.d. spaþiu virtual, aflat în afara calculatorului
Internetul depoziteazã acum cu precã- meu, pe un server pe care îl ignor, dar care
dere informaþii de uz general. Gãsim în mã lasã sã-l citesc si sã-l actualizez de ori-
Internet mersul trenurilor, ultimele apariþii unde m-aº afla în acel moment, dintr-o salã
ale unei edituri, filmul din seara aceasta de de conferinþe, dintr-un aeroport sau din
pe canalul preferat, când s-a nãscut tren, folosind orice calculator care se întâm-
Beethoven ºi când a compus ultima lui sim- plã sã-mi fie la îndemânã, ori chiar un tele-
fonie, dar nu gãsim când avem programatã fon portabil. ªi la fel poate face oricare din-
urmãtoarea vizitã la dentist ºi unde a pus tre colaboratorii mei.
nevastã-mea biletele la teatru (ºi nici biletele Lucrul în colaborare prin intermediul
însele...). În ultimul timp însã se constatã o cyberspaþiului a devenit de mult o manierã
tendinþã nouã. de lucru comunã a programatorilor, dar el
Cyberspaþiul începe din ce în ce mai mult se extinde ºi la alte ocupaþii. E comod, facil,
sã pãtrundã în sfera socialului ºi cea pri- accesul e rapid ºi sigur.
vatã. Web 2.0, de care se vorbeºte de câþiva Dar mai departe? Ce va urma? Eu cred cã
ani deja, reprezintã începutul generalizãrii dimensiunea personalã a cyberspaþiului va
acestei stãri de fapt. Internetul devine acum fi cea care se va dezvolta cu precãdere. Vom
Internet social, datoritã, cu precãdere, gãsi pe Internet informaþii din casa noastrã
emailului, chatului ºi bloggurilor. El este (normal, bine protejate, ca sã nu le poatã citi
„social” pentru cã a devenit mijlocul cel mai oricine). E deja posibil sã conectãm la inter-
la îndemânã de a forma grupuri, de a conec- net propria casã, aºa cum am conecta, de
ta persoane. Dar el începe sã fie tot mai mult exemplu, o imprimantã folositã în comun ºi
ºi un repozitoriu de informaþii personale aºa cum putem vedea acum dacã pe pârtia
accesibil de oriunde. Desigur calculatoarele, preferatã mai este ori nu zãpadã. Ca sã gã-
mai ales cele portabile, laptopurile, note- sim casa caldã la întoarcerea acasã, dupã va-
book-urile ºi Mac book-urile, au o influenþã canþa de Crãciun, putem transmite o co-
tot mai mare asupra ocupaþiilor noastre. mandã în internet, care va porni cãldura cu
Imens de multe meserii depind acum de un ceas înainte de a ajunge noi acolo. Putem
calculator. programa, porni ºi supraveghea udatul
De fapt, mi-e greu sã numesc repede o peluzei, ori putem vedea ce face câinele
îndeletnicire (cât de cât cultã) care sã nu fie lãsat singur în casã. Toate aceste lucruri –
dependentã, într-un fel sau altul, de calcula- conectându-ne la o adresã de internet care e
tor. De obicei, acesta se aflã pe birou, îl cea a casei6.
deschidem la venirea la serviciu ºi îl închi- Dar cea mai surprinzãtoare veste e cã
dem când plecãm. Ori îl luãm cu noi ori- dupã ce calculatorul personal a devenit
unde mergem. În el se aflã toate docu- indispensabil, dupã ce el (ori numai o com-
mentele asupra cãrora lucrãm. Înainte de a ponentã a lui, microprocesorul) a fost incor-
trimite o scrisoare prin poºta uzualã ori porat în aproape orice obiect din preajma
electronicã ea se aflã mai întâi în calculator. noastrã (aparat foto, telefon, automobil,
Înainte de a anunþa partenerilor o nouã maºina de spãlat rufe, combina muzicalã
strategie de dezvoltare a companiei, un do- º.a.m.d.), ar fi cazul ca el sã disparã. Pentru
cument a fost creat în calculator. Mai nou cã fiind peste tot în jurul nostru ne vom
însã, acestea se pot depune ºi în Internet. servi de el fãrã a ºti de existenþa lui. Acest

5 Google Docs se numeºte serviciul.


6 Termenul de Internet al Lucrurilor (the Internet of Things) se referã la soluþii de interconectare
automatã, prin wireless, a obiectelor din imediata noastrã vecinãtate.
70
Cyberspaþiul

calculator ubicuu e foarte aproape de Com- cuprinde nu numai universul uman al cu-
panionul lui Yorick Willks7. noaºterii, ci ºi universul nostru propriu.
Pânã la urmã e vorba de cuvinte ºi de ca- Suntem în continuare conectaþi la reali-
pacitatea unui sistem artificial de a interac- tatea din jurul nostru, prin toate cele 5 sim-
þiona cu omul prin intermediul canalului cel þuri, dar ni se pregãteºte un nou organ cu
mai natural acestuia – limbajul. ªi probabil care sã vedem-auzim-simþim în cyber-
aici cercul se va închide: aºa a început co- spaþiu, aceastã realitate virtualã a cunoaº-
municarea – prin cuvinte ºi aºa o vedem în terii fãrã graniþe.
viitorul apropiat. Numai cã, între timp, Numai cã, prin asta, noi înºine am
lângã noi, ataºat de gulerul de la cãmaºã, devenit niºte persoane expuse. Secretele
sau strecurat în buzunarul de la piept, se noastre cele mai intime sunt acum undeva,
poate afla minusculul Companion, capabil sã în niºte mâini despre care tragem nãdejdea
capteze, sã digitizeze ºi sã interpreteze vor- sã fie de bunã credinþã. Safe-ul personal,
bele noastre ºi ale celor din jur, sã recunoas- þinut pânã nu de mult acasã cu sfinþenie,
cã când avem nevoie de o anumitã informa- începe sã devinã desuet. O bunã parte din
þie, ori sã fie gata sã ne serveascã când i-o ce suntem noi este dizolvat în cyberspaþiu.
cerem explicit, ºi care, pentru a ne-o furniza, ºi, nu cumva, noi înºine începem sã fim la
sã navigheze într-un cyberspaþiu care va fel, o pãrticicã a cyberspaþiului?...

7 Profesor în Grupul de Cercetare asupra Limbajului Natural din cadrul Departamentului de Informaticã
al Universitãþii Sheffield, ºi cercetãtor principal la Oxford Internet Institute ºi la Florida Institute of
Human and Machine Cognition, Y.W. propune modelul de Companion – un agent inteligent care, având
capacitãþi perceptive apropiate de cele ale omului, sã devinã un fel de alter-ego, un însoþitor permanent,
un „scutier” al cunoaºterii, care sã-i stea, dacã „stãpânul” doreºte, de-a dreapta acestuia pentru a-l spri-
jini, oferindu-i informaþii, calculându-i trasee, sugerându-i soluþii, punându-l în legãturã cu lumea, ori
izolându-l, dacã e nevoie, pentru a-l feri de agasãri.
71
Artã ºi
spectacole

Dana DUMA

Filmele crizei
Abstract

Starting from recent American movies, the author analyzes a new tendence of hollywoodian cin-
ema:making the 2008 financial crisis an important source of inspiration. She examines some dif-
ferent approaches of these topic.

Cunoscãtorii istoriei ci- de Tom Tykwer. Folosind unei explozii, mai amenin-
nematografului nu pot re- ingredientele de suspans þãtoare în accepþiunea ei la
zista tentaþiei de a compara specifice genului, filmul figurat, decât la propriu.
efectele actualei crize eco- adaugã aluzii politice care O senzaþie asemãnãtoare
nomice asupra filmului þintesc sã asigure producþiei comunicã ºi recenta peliculã
hollywoodian cu cele ale o platoºã de seriozitate care Wall Street 2.Banii nu dorm
crizei din 1929. Nu se poate s-o distingã printre multe niciodatã de Oliver Stone , în
sã nu observãm cã nici atun- alte titluri comerciale. Este povestea cãreia se evocã
ci, nici acum, industria cine- povestea unui agent al In- declanºarea crizei financiare
matograficã n-a prea fost terpolului (Clive Owen) din 2008. Dacã în superpro-
afectatã. Oamenii au um- care, ajutat de o procuroare ducþia lui Tom Tykwer asis-
plut sãlile de cinema mai incoruptibilã (Naomi tam la un spectacol al dis-
mult ca oricând, pentru a Watts), face totul pentru a trugerii pus în scenã cu
evada din grijile cotidiene, aduce în faþa justiþiei una admirabilã stãpânire a mij-
dupã explicaþia sociologilor dintre cele mai mari bãnci loacelor genului de acþiune,
(chiar ºi în România numã- din lume dupã ce descoperã în filmul lui Stone suntem
rul spectatorilor a crescut implicarea acesteia în multe introduºi în „culisele” oli-
constant, în ultimele luni). activitãþi ilegale. Legãturile garhiei bancare de unde
Ceea ce deosebeºte efectul corporaþiei cu crima organi- rãul s-a propagat. Pentru re-
celor douã crize este însã zatã ºi cu terorismul inter- gizorul cu reputaþie de con-
felul în care fenomenul este naþional sunt devoalate de testatar al establisment-ului
reprezentat pe ecran. Dacã investigaþiile care îi poartã american înseamnã o re-
în vechiul Hollywood criza pe eroi de la Berlin la Mila- venire pe un teritoriu fami-
devenea sursa de inspiraþie no, de la Istanbul la New liar. Mai vechiul Wall Street
a filmelor cu gangsteri sau a York. (1987), care descria pentru
comediilor care pledau pen- Coproducþie internaþion- prima datã cinismul monu-
tru solidaritatea socialã, în alã între Germania, Marea mental al bancherilor, îl
cel de azi ea pare sã inspire Britanie ºi Statele Unite, Pu- transformase pe interpretul
mai degrabã pelicule de sus- terea banului impresioneazã principal, Michael Douglas
pans. prin forþa imaginilor sale de într-o vedetã ºi lansase re-
Crahul bancar de pe Wall a sugera cã, sub faþadele im- plici-cheie precum „lãcomia
Street din septembrie 2008 presionanatelor clãdiri ale e bunã”(„greed is good”).
era anticipat în thrillerul The metropolelor ultramoderne, Gordon Gekko, protagonis-
Internationl-Puterea banului ticãie ameninþãtor ceasul tul machiavelic ºi de neoprit
72
Filmele crizei

al acestei prime incursiuni Beouf (protagonistul din toare pentru uriaºul fali-
în lumea finanþelor, era însã Transformers) tânãrul cu ment sunt numeroase ºi
sancþionat în final, demascat geniul afacerilor recurge ºi clare (trimiterile la cazul
ºi condamnat la opt ani de el la mijloace prea puþin Enron, mai ales). Tupeul cu
închisoare. ortodoxe pentru a-l împinge care acestea au cerut com-
În Wall Street 2 el reapare la faliment pe magnatul ale pensaþii guvernamentale
ºi, deºi cinismul nu l-a pã- cãrui speculaþii fãrã limitã pentru a se salva este amin-
rãsit, Gekko e aproape un au provocat moartea prie- tit cu sarcasm. În plus, per-
personaj pozitiv pe lângã cei tenului mai în vârstã, dar sonaje reale de pe Wall
responsabili pentru criza de ºimarea crizã din 2008. E Street îºi fac apariþia, printre
azi. Reprofilat ca autor de destul de dificil sã distingi personajele ficþiunii, pentru
cãrþi inspirate din pildui- ceea ce este cu adevãrat etic un plus de autenticitate. Cu
toarea sa experienþã, el pare în aceastã poveste despre toate astea, Wall Street 2.
obsedat de recuperarea „orice naº îºi are naºul”. Banii nu dorm niciodatã nu
afecþiunii fiicei sale care îl Urmãritã cu plãcere, po- poate fi socotit”marele film
ocoleºte, socotindu-l rãs- vestea rãzbunãrii ºi a re- despre capitalism” al lui
punzãtor de sinuciderea sudãrii familiei Gekko Stone, aºa cum Nãscut pe 4
fratelui ei. Logodnicul aces- recurge însã la destule arti- iulie era „marele sãu film
teia, un ambiþios tânãr spe- ficii hollywoodiene pentru a despre Vietnam” sau Nãs-
cializat în consilierea in- reliefa cu adevãrat credibil- cuþi asasini „marele pamflet
vestiþiilor, îi cere posibilului ºi critic-iresponsabilitatea împotriva violenþei promo-
socru sfatul atunci când se bancherilor. Oliver Stone vatã prin mass media”.
infiltreazã într-o corproraþie face totul pentru a compen- ªi totuºi, nu putem sã
bancarã al cãrei manager sa concesiile fãcute cine- nu-i recunoaºtem anumite
general l-a distrus moral pe matografului dominant, re- calitãþi. Este, în primul rând,
mentorul sãu, împingându-l curgând la strategii de un film bine scris, cu replici
la sinucidere. Interpretat de docu-dramã. Aluziile la in- citabile precum „oricine tre-
starul la modã Shia La stituþiile fãcute rãspunzã- buie sã aibã un mentor ºi un
73
Dana Duma

ranþã ºi prin aerul imper-


turbabil. Pentru mai multã
autenticitate, ºi în pelicula
lui Reitman se recurge la
câþiva interpreþi profesio-
niºti în scenele cu demiterile
pe bandã rulantã.
Personajul specialistului
cinic nu are viaþã personalã.
El petrece mai mult de ju-
mãtate din viaþã în avioane
sau în hotelurile localitãþilor
unde se duce ca „mesager al
destinului”. Nicãieri nu e cu
adevãrat acasã iar atunci
când e dispus sã se implice
într-o poveste de dragoste
aflã cu suprindere cã n-a
fost decât o aventurã pentru
femeia cunoscutã pe un
aeroport(Vera Formiga).
protejat” sau „dacã tu înce- Dacã pofta noastrã de a
Dupã ce l-a interpretat pe
tezi sã spui minciuni despre vedea, evocate cu sarcasm
avocatul specializat în „cu-
mine, voi înceta ºi eu sã pe ecran, efectele crizei nu e
rãþarea” imaginii unor afac-
spun adevãruri despre satisfãcutã de Wall Street 2,
tine”. Foarte bine filmat de s-ar putea sã cãpãtãm o eriºti delincvenþi, George
Rodrigo Prieto, pelicula compensaþie privind Sus în Clooney portretizeazã acum
descrie foarte expresiv (mai aer de Jason Reitman, film cu ironie un corporatist lip-
ales în filmãrile din eli- care se preface a aborda cu sit de scrupule. Eleganþa ºi
copter) monumentalitatea umor problema ºomajului. farmecul sãu inspirã din
rece ºi ameninþãtoare a Eroul principal este un func- nou comparaþi cu Cary
„pãdurii” de bãnci de pe þionar perfect (jucat de ele- Grant sau cu James Stewart,
Wall Street. În afarã de reîn- gantul George Clooney) interpreþi ai unor eroi ide-
tâlnirea cu Michael Dou- specializat în dispobilizãri. aliºti din filmele anilor 30-
glas, filmul ne mai oferã El este angajatul extrem de 40. Numai cã, dacã în
plãcerea de a revedea, în bine plãtit al unor mari comediile lui Frank Capra,
partituri mai mici dar per- companii care, atunci când de pildã, aceºtia interpretau
fect susþinute, actori precum vor sã-ºi anunþe salariaþii cã personaje care, deºi con-
Susan Sarandon ºi Josh îºi pierd locul de muncã, fruntate cu necazurile crizei,
Brolin. Bine jucat ºi foarte recurg la serviciile sale. In- credeau în depãºirea ei,
bine regizat, Wall Street 2 dividul perfect stãpân pe Clooney din în Sus în aer nu
lasã, totuºi impresia cã regi- sine ºi pe formule de o prea e un mesager al opti-
zorul Oliver Stone a pierdut cruzime politicoasã îi lasã mismului. E mai degrabã ºi
ceva din incisivitatea lui fãrã grai pe cei care aflã cu el o victimã colateralã a re-
proverbialã, din pasiunea surprindere cã de ceea ce cesiunii. Este evident cã
contestãrii, care îl fãcea era fricã n-au scãpat. El Hollywoodul nu ocoleºte
cândva incomod, devenind, stãpâneºte toate eufemis- criza economicã, dar nici nu
în schimb, mai dornic de a fi mele posibile, toate rãspun- pare dispus s-o discute în
acceptat printre cineaºtii surile la întrebãrile celor profunzime. Ce puþin deo-
hollywoodieni „de bazã”. demiºi, îi dominã prin sigu- camdatã.
74
tru cultura româneascã. O
Cãlin CÃLIMAN boalã necruþãtoarea încheiat
prematur – la numai 56 de
ani – viaþa celui care a fost

Remember (cum a spus-o Lucian Pin-


tilie) “cea mai înaltã instanþã
intelectualã a noastrã, a
Victor Iliu cineaºtilor, prima noastrã
conºtiinþã esteticã”, trans-
figuratã, prin nobleþea ºi
Abstract strãlucirea ei, într-o “con-
ºtiinþã criteriu”. La des-
The author evokes the personality of the important Romanian pãrþirea de Victor Iliu, Eca-
film director Victor Iliu, a Renaissance spirit with a remarkable terina Oproiu scria, de ase-
contribution to film theory. menea, câteva pagini anto-
logice, din care reiau un sin-
gur pasaj: “Filmele lãsate în
urma lui, filme esenþiale
La începutul toamnei am Cinematograficã (alãturi de pentru cultura româneascã
primit un telefon din Sãliºte: regizori ca Mircea Veroiu ºi a acestor decenii, au închis
era regizorul Nicolae Cabel Dan Piþa), ºi cel care a publi- mãrturia unor memorabile
care mi-a comunicat cã în cat, cu câþiva ani în urmã, ºi sculpturi în celuloid. Tãie-
ziua aceea a avut loc o importantã carte senti- turi viguroase, muchii dure,
“dezvelirea” plãcii memori- mentalã despre Victor Iliu, o tumultuoasã forþã virilã.
ale de pe casa în care a lo- este preocupat insistent, în El, blândeþea personificatã,
cuit, ani la rând, regizorul ultimii ani, de cinstirea cu- a lãsat amintirea unei arte
Victor Iliu (între 1918-1930, venitã, în contemporanei- aspre, mustind de patimi
urmând, în respectiva loca- tate, a unui cineast care ne-a grele, miºcatã de porniri ne-
litate, ºcoala primarã, gim- pãrãsit de mult (în septem- îndurãtoare. Opera lui
naziul ºi liceul comercial), brie s-au împlinit 42 de ani transmite un sentiment de
cineastul nãscut la 24 no- de la plecarea dintre noi a forþã, dar cel care o radio-
iembrie 1912, într-o familie regizorului Victor Iliu), dar grafiazã cu atenþie simte cã
de þãrani din Râu-Sadului. care a însemnat enorm pen- muchiile tari tremurã sub o
Este un bun prilej de a evoca
încã o datã personalitatea
ilustrului regizor, chiar dacã
nu avem de a face cu o
aniversare sau comemorare
“rotundã” (sau tocmai de
aceea!). Sã insistãm asupra
faptului cã regizorul s-a nãs-
cut, a copilãrit ºi s-a format
în spaþiul de tainã al Mãrgi-
nimii Sibiului, aceastã ge-
neroasã enclavã de spiritu-
alitate româneascã? Regizo-
rul Nicolae Cabel, cel care se
mândreºte, pe bunã drep-
tate, cã a fãcut parte din pro-
moþia “Victor Iliu” a In-
stitutului de Artã Teatralã ºi
75
Cãlin Cãliman

(în toamna anului 1968,


Victor Iliu pãrãsea aceastã
lume, chiar înainte de a-mi
începe eu cariera profeso-
ralã, ºi lãsând “orfani” chiar
pe studenþii promoþiei care-i
purtau numele), dar re-
cunoºtinþa mea este veºnicã.
Nu cu multã vreme în urmã
– tot la iniþiativa regizorului
Nicolae Cabel – am trãit câ-
teva momente de pioasã
reculegere în faþa uneia din
casele bucureºtene în care a
trãit Victor Iliu (aceea de pe
strada Tudor Arghezi), îm-
preunã cu alþi câþiva oameni
de film care îi sunt mereu
recunoscãtori profesorului –
eram acolo cu Nicolae Ca-
bel, Dan Piþa, Titus Vâjeu ºi
cu un nepot al cineastului –
ºi fiecare dintre noi a depã-
nat amintiri de neuitat din
anii petrecuþi în apropierea
sa. Studenþilor mei de astãzi
le împãrtãºesc, de aseme-
nea, multe dintre preþioase-
le “lecþii de artã” ºi “lecþii de
razã nespus de fragilã. Din veacul trecut, am intrat în viaþã” primite de la Victor
inima conflictelor acelea ne- “corpul profesoral” al In- Iliu. Recunoºtinþa pe care i-o
guroase pâlpâie înspre noi o stitutului de Artã Teatralã ºi voi purta mereu profesoru-
luminã dulce-amarã. Lumi- Cinematograficã ºi am pre- lui ºi regizorului Victor Iliu
na aceea este fãrã îndoialã dat Istoria filmului ºi a a generat, de fapt, ºi aceste
propria lui suflare”. teoriilor de film studenþilor rânduri de “aducere amin-
În ceea ce mã priveºte, din doi ani terminali, prin- te”: fac parte dintre aceia
amintirea reputatului regi- tre audienþii mei de atunci care au, practic, îndatorirea
zor ºi profesor Victor Iliu fiind ºi studenþii promoþiei moralã de onoare de a trans-
este, ºi va fi mereu însoþitã “Victor Iliu”, printre care mite contemporanilor ºi
de sentimentul unei pro- Nicolae Cabel, Mircea Ve- generaþiilor ce vin tot ceea
funde recunoºtinþe. Pe roiu, Dan Piþa, Petre Bokor, ce poate prelungi “viaþa de
cartea mea de muncã figu- Youssouff Aidabi, dar ºi stu- dupã moarte” a unor ade-
reazã, din anul angajãrii denþii anului anterior, prin- vãrate modele de viaþã ºi de
(1959) pânã la ceasul pen- tre care Timotei Ursu, Fe- artã, cum a fost ºi cineastul
sionãrii(1997), un singur licia Cernãianu, Constantin de neuitat Victor Iliu. În
“loc de muncã”, revista Vaeni, Nicolae Opriþescu, aceastã ordine de idei, aº
“Contemporanul” (la care Andrei Cãtãlin Bãleanu. sublinia ºi faptul cã regi-
colaborez ºi acum!). Profe- N-am apucat niciodatã sã-i zorul Victor Iliu a avut încã
sorului Victor Iliu îi datorez mulþumesc personal profe- o ºansã de excepþie (pe
faptul cã, prin cumul, la sorului Victor Iliu pentru lângã aceea de a se fi format
sfârºitul deceniului 7 din onoarea pe care mi-a fãcut-o în enclava de spiritualitate
76
Remember Victor Iliu

româneascã a Mãrginimii
Sibiului),înainte de a realiza
primele filme a urmat, la
Moscova, în cadrul unor
studii de specializare în re-
gie, cursurile lui Serghei
Eisenstein! Dar sã recapit-
ulãm ºi filmele realizate de
Victor Iliu înaintea capo-
doperei numite La moara cu
noroc…
Este mai puþin cunoscut
faptul cã regizorul Victor
Iliu a fost, înainte de toate,
un remarcabil documen-
tarist. Împreunã cu Jean
Mihail, pe un scenariu de
Geo Bogza, Victor Iliu
semna, la o sutã de ani dupã
revoluþia din 1848, filmul
documentar Anul 1848, o
rezonantã evocare istoricã,
cu substanþiale mãrturii
despre principalele eveni-
mente ºi personaje ale anu-
lui revoluþionar. Primul do-
cumentar realizat de unul
singur al regizorului Victor
Iliu a fost Scrisoarea lui Ion
Marin cãtre “Scânteia”, un graficã la activ) ºi un regizor septembrie 1951): “Un
film marcat, evident, de mult mai puþin experimen- câmp, o uliþã, o ogradã, o
“semnele timpului”, dar în tat la data respectivã, dar un fatã cu o ie înfloratã, trecând
care, dincolo de aceste ava- bun cunoscãtor al lumii zoritã drumul, o casã: sun-
taruri, ºi dincolo de “verbul þãrãneºti s-au lansat în te- tem, într-adevãr suntem, În
înflãcãrat”, regãsim satul merara întreprindere a sat la noi. De cum auzi pri-
românesc cu problematica înfãþiºãrii pe ecran a “noului mele replici rostite în grai
lui realã, într-o “nuvelã” sat românesc”. Rezultatul? românesc, simþi o puternicã
cinematograficã de mare Dupã cum sublinia criticul emoþie, care suie cu fiecare
bogãþie stilisticã, peste care George Littera, “un rãspuns imagine: emoþie mereu
planeazã – anunþând evolu- polemic la idilismul opere- proaspãtã de a vedea un
þia regizorului ºi a opera- tistic al vechilor noastre film al nostrum, rod al
torului Ovidiu Gologan – filme”, filmul fiind remarca- muncii noastre, un film des-
“amintirea” unui Dovjenko, bil ºi pentru tentativa de a pre viaþa noastrã. Recunoºti
a unui Eisenstein. Satul ro- surprinde “fizionomia ade- priveliºtile, recunoºti oame-
mânesc este protagonist ºi vãratã a satului românesc, nii, recunoºti faptele lor ºi te
în lung metrajul semnat de peisajul, portul, chipurile, simþi acasã la tine”. Sunt,
Jean Georgescu ºi Victor Iliu totul respirã autenticitate, aceste cuvinte, un frumos ºi
în 1951, În sat la noi: un regi- poartã o amprentã speci- meritat omagiu adus filmu-
zor, aºadar, citadin prin ficã”. Despre acest film, iatã lui de ieri. Filmul mi se pare
excelenþã (dar cu o remarca- ce scria poeta Nina Cassian important ºi pentru cã,
bilã experienþã cinemato- în “Contemporanul” (din 21 printre interpreþi se afla ºi…
77
Cãlin Cãliman

Liviu Ciulei (debut acto- în distribuþie. Nu este vorba (Buzã Ruptã), I. Atanasiu-
ricesc la 28 de ani). Împre- decât despre un film-specta- Atlas (Sãilã Bouarul), Willy
unã cu regizoarea Marieta col, dar cât de important Ronea (Comisarul), Valeria
Sadova, Victor Iliu semna, pentru cultura românã ºi Gagialov (Doamna în do-
în 1952, ºi filmul Mitrea pentru publicul de ieri, de liu), Sandu Sticlaru (Morþi),
Cocor, ecranizare a romanu- azi ºi de mâine! Aurel Cioranu (Lac)…Victor
lui conjunctural cu titlu Vine la rând, prin forþa Iliu a adus cu sine în acest
omonim de Mihail Sado- lucrurilor, capodopera La act cinematografic esenþial,
veanu. Chiar dacã filmul moara cu noroc. Premiera fil- gravitatea, tenacitatea, hotã-
rãmâne “datat”, pentru cã mului La moara cu noroc – rârea ºi gospodãreasca me-
datat rãmâne romanul sa- cinematograful bucureºtean ticulozitate a þãranului arde-
dovenian, pentru cã datate “Patria”, 26 ianuarie 1957 – lean, pe care l-a moºtenit ºi
rãmân personajele, proble- a avut caracter de eveni- l-a asimilat din moºi-strã-
matica ºi conflictele sale, ment. Operatorii “Jurnalu- moºi. Cu un dezvoltat simþ
n-aº trece repede peste ge- lui de actualitãþi” de la al epicului, dar ºi cu unel-
nerozitatea criticului fran- Studioul cinematografic tele poetului, Victor Iliu s-a
cez Georges Sadoul, care, “Al. Sahia” au omagiat efor- apropiat de nuvela lui Sla-
într-o cronicã a acestui film tul artistic al realizãrii fil- vici cu un profund respect
considerã cã Victor Iliu ºi mului, re-impunând o per- creator, consemnând cu fi-
operatorul sãu Wilfried Ott formanþã testatã cu un alt delitate comuniunea spiri-
“posedã o calitate foarte prilej: ei au filmat festivi- tualã dintre literat ºi cineast:
rarã care este însãºi esenþa tatea premierei, oferind drama lui Slavici ºi-a dez-
artei filmului, ºtiu întot- spectatorilor, la sfârºitul vãluit, întrepãtrunse, impli-
deauna sã surprindã în ima- proiecþiei – dupã o develo- caþiile social-istorice-etice,
ginile lor esenþialul, nu pare rapidã a peliculei la La- psihologice ºi estetice, într-o
existã în aceste fotografii boratorul Floreasca – imagi- sintezã prielnicã ecranului,
nete ºi sesizante un singur ni impresionate cu douã ore portretele realiste ale filmu-
detaliu inutil, o caldã uma- în urmã. Pe genericul filmu- lui pãstrându-ºi, peste de-
nitate învãluie pânã ºi per- lui figurau multe nume cenii, vigoarea. Printre cro-
sonajele secundare”. Lui rezonante, “de viitor”, pen- nicarii de la premierã ai fil-
Victor Iliu îi datorãm ºi tru filmul românesc: alãturi mului s-au numãrat D.I.
“consemnarea” pe peliculã de regizorul Victor Iliu ºi Suchianu (“Viaþa Româ-
a unei montãri teatrale de operatorul Ovidiu Gologan, neascã”), Valentin Silvestru
excepþie, spectacolul Teatru- compozitorul Paul Constan- (“Contemporanul”), Eugen
lui Naþional cu O scrisoare tinescu, scenariºtii Alexan- Schileru (“Gazeta litera-
pierdutã, în regia lui Sicã dru Struþeanu ºi Titus Po- rã”)… Acesta din urmã
Alexandrescu, cu Nicki Ata- povici, scenografii Nicolae conchidea: “Se poate spune
nasiu (ªtefan Tipãtescu), Teodoru ºi Filip Dumitriu, cã poporul nostru, atât de
Alexandru Giugaru (Zaha- autoarea costumelor Florina înzestrat pentru poezie,
ria Trahanache), Marcel An- Tomescu, regizorul second muzicã ºi artele plastic,
ghelescu (Pristanda), Costa- Liviu Ciulei, operatorul dovedeºte printr-o aseme-
che Antoniu (Cetãþeanul secund ªtefan Horvath. Sã nea realizare aptitudini
Turmentat), Radu Beligan ne reamintim ºi distribuþia, remarcabile ºi pentru creaþia
(Agamemnon Dandanache), cu personajele preluate de la de filme artistice”.
Ion Finteºteanu (Tache Far- nuvela lui Slavici: Constan- Victor Iliu va mai realiza,
furidi), Grigore Vasiliu tin Codrescu (Ghiþã), Ioana dupã La moara cu noroc, un
Birlic (Brânzovenescu), Ion Bulcã (Ana), Geo Barton singur film de lung metraj:
Talianu Nae Caþavencu), (Licã Sãmãdãu), Colea Rã- Comoara din Vadul Vechi (cu
Ion Henter (Ionescu), Ion utu (Pintea), Marieta Rareº premiera în 2 noiembrie
Iliescu (Popescu), Elvira (Bãtrâna), Gh. Ghiþulescu 1964). Regizorul rãmânea în
Godeanu (Zoe Trahanache) (Rãuþ), Benedict Dabija universal sãu predilect,
78
Remember Victor Iliu

satul românesc, surprins, de


data aceasta, la o altã vârstã
istoricã, într-o altã zonã de
preocupãri ºi tendinþe so-
ciale. Acþiunea este situatã
în anii postbelici, terifianþii
ani de secetã care au urmat
urgiei rãzboiului, când,
într-un cãtun uitat de oa-
meni ºi de Dumnezeu, cu
peisaje pârjolite de soare, se
întoarce un renegat al locu-
rilor, îmbogãþitul de rãzboi
Prisac (ªtefan Mihãilescu-
Brãila), aducând cu el o
“comoarã” – zic oamenii –,
provizii, trei cai viguroºi ºi
un foarte tânãr argat, Ion
(Ion Caramitru). În peisajul
selenar de la Vadul Vechi
începe o adevãratã bãtãlie a
omului cu natura, o înfrun-
tare coºmarescã, vizând,
pentru unii îmbogãþirea
(profitul de pe urma urgi-
siþilor sorþii), pentru alþii
supravieþuirea. Dincolo de
trama propriu zisã (scrisã
de V. Em. Galan), Comoara
din Vadul Vechi impune – ca
ºi La moara cu noroc – prin
rafinamentul plastic, prin
subtilitãþile de limbaj: re-
gãsim pomul uscat de la
margine de hotar, bãtut de
vânturi, care strãjuia ºi îm-
prejurimile hanului de la
rãscruce, iar secvenþa aratu-
lui, spartul bolovanilor (cu
pieile cailor, rãpuºi de în-
crâncenarea demenþialã,
puse la uscat) sau “rãz-
boiul” cu ciorile sunt doar
câteva dintre momentele de
virtuozitate ale peliculei.
Toate sunt semne ale ne-
înduplecatei “voinþe de stil”
dovedite, permanent, de
regizorul Victor Iliu, virtuþi
estetice care ºi-au pãstrat
sau chiar potenþat forþa, la
79
Cãlin Cãliman

aproape jumãtate de veac de goste ºi pricepere de Bianca scria Iliu, trebuie fãcut cu
la premiera filmului. Re- Sofia Iliu – soþia cineastului dragoste. «ªi când spun
curg, cu îngãduinþa cititoru- – ºi George Littera, cu un dragoste mã gândesc la tot
lui, la amintiri personale din cuvânt înainte de Mihnea ceea ce înseamnã cinema-
perioada turnãrii filmului Gheorghiu ºi cu o postfaþã tograful ca artã, ca instru-
Comoara din Vadul Vechi: am de George Littera. Multe ment de educaþie ºi element
stat o sãptãmânã întreagã în analize din capitolele “Fil- de culturã, ca unealtã de
mijlocul echipei de filmare, mul ºi viaþa”, “Filmul ºi investigaþie a spiritului, ca
pe dealurile cu vii de la celelalte arte”, “Sinteza auxiliar al ºtiinþei ºi al mo-
Pietroasele, participând, în cinematograficã”, “Regia ca ralei. ªi când toate acestea
fiecare searã, la discutarea unitatecreatoare”, ca ºi con- laolaltã înseamnã cinema-
amãnunþitã a planurilor de sideraþiile privitoare la regi- tograf, e lesne de înþeles de
filmare pentru a doua zi, zori strãini ca Michelangelo ce facerea unui film nu-i
printre cei prezenþi fiind, pe Antonioni, Jean Cocteau, numai un simplu proces
lângã regizorul Victor Iliu ºi Cecil B. De Mille, Serghei industrial ºi comercial, ci
directorul de imagine Eisenstein, Marcel L’Her- implicã suflet ºi conºtiinþa
Gheorghe Fischer, cu asis- bier, Andrzej Munk, Georg rãspunderii». Iatã o profe-
tentul acestuia, operatorul Wilhelm Pabst, Lionel Ro- siune de credinþã care nu a
Vasile Oglindã, câþiva din gosin, Roberto Rossellini, fost niciodatã dezminþitã.
principalii interpreþi, printre François Truffaut sau cele Aceastã pasiunea cinema-
care ªtefan Mihãilescu- privitoare la cineaºti autoh- tografului, purã ºi mistui-
Brãila, Ion Caramitru, toni precum Liviu Ciulei, toare ca o flacãrã, aceastã
Gheorghe Dinicã, Mariana Manole Marcus, Iulian
patimã a pus o pecete pro-
Pojar, Corina Constanti- Mihu, Francisc Munteanu,
fundã asupra destinului lui
nescu, Nicolae Tomazoglu, Lucian Pintilie, Ion Po-
Iliu, s-a convertit, ca la puþi-
Iulian Necºulescu, Eugenia pescu-Gopo, Mircea Sãucan,
ni alþii, într-un mod exis-
Bosânceanu, ca ºi asistentul denotã, din partea regizoru-
tenþial, ºi toate ipostazele
de regie, nimeni altul decât lui Victor Iliu, ºi vocaþia de
sub care ni se înfãþiºeazã
Lucian Pintilie. Nu mi se teoretician al artei a ºaptea.
pare deloc întâmplãtor fap- Adevãrate “lecþii de cine- personalitatea lui – regizor
tul cã pe genericul filmului ma” sunt decupajele regizo- de film, critic, profesor sau
Reconstituirea de Lucian rale incluse în volum, la cele animator al vieþii de breaslã
Pintilie (cu premiera la în- douã mari filme ale lui – nu mãrturisesc decât con-
ceputul anului 1970) scrie Victor Iliu, Moara cu noroc secvenþa, exemplarã, cu care
negru pe alb: “Acest film ºi Comoara din Vadul Vechi. a fost slujit un crez. Astãzi,
este închinat memoriei lui Confesiunile regizorului, ca odatã cu trecerea timpului,
Victor Iliu”… ºi proiectele sale cinema- Victor Iliu ne apare, cu mai
Din pãcate, Comoara din tografice(“filmele visate”) multã claritate, ca una din-
Vadul Vechi a fost ultimul sunt alte pagini pasionante tre figurile esenþiale ale
film al regizorului Victor din volumul antologic vieþii noastre cinematogra-
Iliu. În atât de tristul sep- Victor Iliu, care conþine, de fice din ultimele douã de-
tembrie 1968, o boalã necru- asemenea, “mãrturii despre cenii, ca unul dintre puþinii
þãtoare a încheiat prematur Victor Iliu” (semnate de artiºti-gânditori pe care i-a
viaþa eminentului cineast. Tudor Arghezi, Liviu Ciulei, avut filmul nostru în acest
La cinci ani dupã aceea, Ecaterina Oproiu, Lucian rãstimp. Viaþa lui, adevãrata
Editura “Meridiane” publi- Pintilie) ºi o, de asemenea, lui viaþã, a fost reflecþia per-
ca, subtitlul “Fascinaþia ci- pasionantã “schiþã pentru manentã, interogaþia conti-
nematografului”, o fasci- un portret” de George nuã, fervoarea cu care s-a
nantã antologie de texte ale Littera, din care îmi permit dedicate muncii ºi umili-
atât de regretatului regizor, sã citez un fragment (chiar tatea, o superbã umilitate în
antologie îngrijitã cu dra- mai lung): “Cinematograful, faþa cinematografului”.
80