Sunteți pe pagina 1din 81

1 (279) / 2011

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6

Tot despre modelul grec


în cultura română:
1 (279) / 2011

parabole mitologice,
comedii de moravuri.
Belphegor în
lumea balcanică (I)
de Eugen Simion

Temele jurnalului
cultural
de Lucian Chişu

2010. Discuţii
despre poezie (I)
de George Neagoe

Romanticism and
Chaos Theory
de Mihai A. Stroe

Arcele stilistice şi
evenimentele istorice
de Dan Păcurariu
CUPRINS

1/2011

FRAGMENTE CRITICE
Eugen SIMION: Tot despre modelul grec în cultura românã: parabole mitologice,
comedii de moravuri. Belphegor în lumea balcanicã (I). . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

CRONICI LITERARE
Lucian CHIªU: Temele jurnalului cultural . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
George NEAGOE: 2010. Discuþii despre poezie (I) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
Irina GEORGESCU: Îngerul rãnit. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23

DOCUMENT
Valentin COªEREANU: Eminescu - scrisoare din Odesa. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
Emil CIORAN: Recuperare publicisticã (VI) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33

COMENTARII
Caius T. DRAGOMIR: Lirica fiinþei, lirica fiinþei umane ºi lirica egoului.
Orfismul, Shakespeare, Eminescu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
Ileana MIHÃILA: Quelques précisions sur les premières traductions
de Rousseau en roumain . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
Mihai A. STROE: Romanticism and Chaos Theory . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
Mihai IOVÃNEL: Mihail Sebastian ºi femeile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57

CARNET PARIZIAN
Virgil TÃNASE: Carnet parizian ..................................................................................................63

1
on-line
Dan Petru CRISTEA: La ce e bunã cartea on-line .....................................................................66

CULTURÃ ªI ECONOMIE
Thierry de MONTBRIAL: "O lume post-americanã?" Câteva trãsãturi semnificative ale
anului 2009-2010 (III) .................................................................................................70

ARTÃ ªI SPECTACOLE
Dan PÃCURARIU: Arcele stilistice ºi evenimentele istorice...................................................76

Ilustrãm acest numãr cu lucrãri ale pictorului


Alexandru Ciucurencu.

Acest numãr a apãrut cu sprijinul


Primãriei Sector 2 - Bucureºti,
primar Neculai Onþanu

2
Fragmente
critice

Eugen SIMION
Tot despre modelul grec în cultura
românã: parabole mitologice,
comedii de moravuri.
Belphegor în lumea balcanicã (I)
Abstract
The author discusses the Neo-Greek model in Romanian culture, pointing out the themes that
might have influenced our writers, such as I. L. Caragiale. The employed themes circulated widely
from the Orient to Western Europe. It is interesting to reveal that the main genres which succeed-
ed in our space were mythological parables and the comedy of mores. The favourite hero of these
stories is the devil, who is deceived and horrified by the human character.
Keywords: Neo-Greek model, Romanian culture, influence, the devil deceived by the (wo)man,
mythological parables, comedy of mores.

Revin la modelul grec în cultura românã, mie în care se practicã fizica experimentalã
mai precis la scrierile rãmase în manuscris, este numitã „Academia Tãlpãlãriei”, în fine,
descoperite în ultimele decenii. Am sem- personajul narator care, potrivit stilului din
nalat mai înainte o piesã atribuitã lui Rigos epocã, este ºi personajul principal al acestei
Fereos despre moravurile lumii fanariote. naraþiuni umoristice, e Baron ºi se cheamã
Fiind redactate în greceºte, ele aparþin, Mustafa aga Fiul lui Duca Habambaºa
desigur, literaturii neogreceºti. Intereseazã, Ieromonahul.... Comentatorii acestui text cu
totuºi, ºi cultura românã, cum încerc sã multe trimiteri ne atrag atenþia cã numele
dovedesc, mai departe, din mai multe mo- personajului sugereazã faptul cã în el sunt
tive. Multe dintre ele anunþã farsele lui Faca cuprinse cele trei religii: islamul, cultul
ºi parodiile pe teme mitologice. Sunt ºi alte mozaic ºi creºtinismul... Sunt, apoi, denu-
naraþiuni parabolice în care intrã ºi un ele- mirile persiflante ale localitãþilor prin care
ment de miraculos (în stilul, de altfel, gustat se preumblã eroul, un fel de Le diable boiteux
în epocã) ºi comedii de moravuri ce meritã în spaþiu balcano-dunãrean. Trimiterea la
a fi semnalate. În antologia întocmitã de Lia eroul lui Lesage este fãcutã, dealtfel, în tex-
Brad Chisacof dãm, întâi, peste un fragment tul acesta în care sunt ºi alte referinþe cul-
de prozã numit de K. Th. Dimaras Anonimul turale (Voltaire, de pildã). În fine, nota umo-
din 1789, cu justificarea cã, deºi tipãrit, tex- risticã este întãritã de haosul topografic, ca
tul nu are un autor cunoscut. Textul redactat sã zicem astfel, din acest spaþiu epic. Mecca
în greceºte este precedat de o „Înºtiinþare” este cetatea Engliterei, Baronul cu patru-
din care cititorul deduce cã a fost scris nu cinci nume se trage din neamul lui Murat
pentru altceva decât pentru petrecerea Ali Cantacuzino, padiºah al Olandei, capita-
câtorva prieteni. Avertisment, evident, ce la Austriei este Bagdad, Cetatea de scaun a
trebuie primit cu grijã pentru cã de multe Valahiei se cheamã „Gãureni” ºi aici dom-
ori petrecerile în scris ascund scopuri neºte „Mãria Sa Zoiþa Matei”, vestitã pentru
serioase. Aici, tonul este, într-adevãr, pre- „strãlucitul ei neam de þigani” etc.
dominat zeflemitor, plin de aluzii satirice. În interiorul prozei livresc-parodice se
Un abate se cheamã „Scortescula”, o acade- desfãºoarã o comedie de moravuri cu multe
3
Eugen Simion

ibovnica lui. Împãrãteasa, reiese din aceste


confesiuni buruienoase, este cãsãtoritã cu
Arhon Corneliu ºi, cum s-a observat, nu-i
deloc uºã de bisericã, ba, dimpotrivã, aratã
o disponibilitate totalã... De graþiile ei se
bucurã nu numai Melchiseder, dar ºi Chir
Grigorios, un baron cu nume porcos de
mãdular.
Rãtãcirile diavolului balcanic continuã ºi,
într-un rând, ajunge la un prieten cu nume
imposibil (Postelnicoversaierodimitrakios)
care recitã versuri franþuzeºti ºi se bizuie în
conversaþia cu Belzebut pe teoriile lui
Voltaire. Numai cã Belzebut nu-i iubeºte pe
filosofii laici ºi-l numeºte pe Voltaire „un
prost”... Alt prieten al Baronului Mustafa
este Daniilsfântmonah, om de carte, admi-
rator al lui Anacreon. În casa grãmãticului
Gheorgache, Baronul vândut diavolului
cunoaºte o „huidumã”, o „vedenie”, adicã o
femeie pe care o descrie în acest chip: „era
înaltã de o jumãtate de cot, cam tot atât de
latã, între toate mãdularele o asemãnare
desãvârºitã, fãcutã atât de armonios încât
capul era cu aproximaþie a treia parte din
trup, gât, piept ºi restul trupului aºa de bine
legate unul de celãlalt încât nu puteai sã
vezi unde începe unul ºi unde se terminã
celãlalt, bãrbia era îngrozitor de lungã ºi cu
toate astea faþa ei pãrea un pãtrat simetric
pentru cã fruntea îi era pe atât de joasã pe
cât îi era de lunguiaþã bãrbia; ochii îi erau
fapte de spaimã. Comedia începe în oraºul aºa de rotunzi ºi de holbaþi înafarã încât
Nula (altã denumire semnificativã!) ºi se puteai sã-i spui biopis precum cândva
încheie în þinutul himerelor. Pregãtindu-se babalâcul Homer; gura îi era aºa de mare cã
de moarte, Baronul se confeseazã lui Pater încãpea într-însa un mãr domnesc, totul era
Pangration, trimis al lui Dumnezeu („de ca sã-i încerci dinþii ºi sã nu întri în prea
meserie sfânt” – noteazã autorul), numai cã, mare primejdie; ºi dacã vreodatã un poet
în loc sã se pocãiascã pentru multele lui fã- din buzele ei sãlaº o sã-ºi facã ºi culcuº
rãdelegi, Baronul Mustafa se vinde diavolu- muzelor, mãrturisesc cã s-ar putea ca din
lui, dupã o crâncenã luptã dintre ceata de lipsa de spaþiu aceste zeiþe cu câþiva amoraºi
sfinþi ºi oºtenii lui Belzebut. ªiretul Mustafa sã încapã acolo în toatã comoditatea”.
nu-ºi vinde însã degeaba sufletul, cere ºi Un portret monstruos – grotesc în care
primeºte de la „Paºa Diavolul” dezlegare de intrã multe elemente de realism fabulos,
a vizita Austria (Bagdadul) ºi Naninapog specific basmului. Valoarea literarã, câtã
(Bagdonia, adicã Moldova) pentru a-ºi existã, nu vine însã de aici, ci din modul în
vedea prietenii. Târgul se încheie ºi Mustafa care autorul, om cultivat, adapteazã o temã
viziteazã la Bagdad un amic arghirofil fe- ce circulã în literatura europeanã din secolul
roce, apoi vede un negustor, pe nume al XVIII-lea la realitãþile lumii rãsãritene. El
Melchisedec, care tocmai citeºte un bilet de introduce ºi aceastã utopie satiricã ºi un ele-
amor trimis de Zoiþa împãrãteasa Matehai, ment de miraculos popular, frecvent în
4
Belphegor în lumea balcanicã (I)

imaginarul medieval... Cãlãtoria prin lumea


turcitã din orientul european se încheie cu
scârbirea eroului („mintea mi s-a sastisit ºi
inima mi s-a slugãrit”) ºi capturarea lui de
cãtre „chirii draci” pentru a-l duce în iad
unde este promovat ca ghenerar în regi-
mentul himerelor... Urmeazã o trezire din
vis (a cui?) ºi o formulã matematicã inde-
scifrabilã. Pentru ca misterul sã continue...
Scrierea aparþine, desigur, ca ºi celelalte,
literaturii neogreceºti. Pentru noi, ea este
notabilã din douã motive: 1) Pentru cã o
bunã parte din întâmplãrile narate se petrec
în spaþiul românesc ºi punctele ei de refer-
inþã sunt, uneori, moldo-valahe ºi 2) pentru
cã sugereazã gustul estetic al clasei intelec-
tuale greco-româneºti la sfârºitul secolului
al XVIII-lea... Tema diavolului amestecat în
treburile ºi moravurile lumii româneºti va fi
folositã, un secol mai târziu, cu alte efecte
literare, de Creangã ºi I.L. Caragiale...
*
Interesul pentru comedia moravurilor se
vede mai limpede în alte nuvele ºi piese de
teatru cum ar fi Istoria galantã dupã Evemenia
ºi Sapfiade sau spion al celor lumeºti (ms. gre-
cesc, nr. 924) redactatã în greaca arhaizantã*
de un anume Constantin Ruset, care se reco-
mandã singur la sfârºitul nuvelei: „au dãi-
nuit peripeþiile lui Sapfiade prin mâna lui
Constantin Ruset. Tema nuvelei este
anunþatã în primul rând: „Se întâmplã egal de cele douã sexe, astfel ca bãrbaþii sã
multe rele dar se ºi dreg, însã limba femeilor deþinã polul înþelepciunii ºi vitejiei, iar femeile
nu se vindecã”... O temã care circulã în mai þinutul dragostei sau regatul erosului. În acest
toatã literatura secolului al XIX-lea. O basm cosmic apare ºi un bãrbat, Enias, care
aflãm, din nou, la I. L. Caragiale în Kir aduce din India o creangã cu puteri miracu-
Ianulea ºi, în parte, în Calul dracului. loase ºi face ca munþii care separã taberele
Evmenia face parte din aceeaºi familie cu sã se topeascã ºi, astfel, plãcerile bãrbaþilor
Acriviþa, tipul femeii infernale în mediul ºi femeilor sã se împlineascã. Basmul se
românesc la sfârºitul unei medievalitãþi desfãºoarã, în continuare, într-un þinut plin
târzii. În scrierea grecului Constantin Ruset, de miracole ºi simboluri („pârâul lacrimi-
femeia cumuleazã toate astuþiile, iar bãrba- lor” produce douã cascade – una se cheamã
tul toate naivitãþile. Naraþiunea începe în cascada asprimii, cealaltã cascada dispreþului;
divanul zeilor, acolo unde se discutã cine sã un alt pârâu se numeºte pârâul prefãcãtoriei ºi
aibã putere pe pãmânt, bãrbaþii sau femeile? el curge pe lângã valea plãcerilor ºi pe lângã
Ares susþine partea bãrbãteascã, Eros pe cea un lac mlãºtinos în care se gãsesc douã
femeiascã. Soarta hotãrãºte, în cele din stânci: stânca acelora cu virtute ºi stânca acelo-
urmã, ca puterea sã fie împãrþitã în chip ra cu minte).

* Vezi Lia Brad Chisacof, ed. cit.


5
Eugen Simion

Acest regat, în care Soarta a orânduit sã cursurile din lume. Ruinat, încolþit de credi-
ºadã cele douã firi ale neamului omenesc ºi tori, Don Roderic fuge ºi este salvat de un
ca ele sã se uneascã, se întinde, aflãm din þãran din împrejurimile Florenþei în schim-
introducerea mitologicã, de la „aºezarea bul promisiunii cã-i va da puterea vrãjitore-
tainei la regiunea perfidei”... Numai cã ascã de a exorciza demonii din fiinþele pose-
buna socotealã a Sorþii nu dã roadele aºtep- date... Condiþia este ca þãranul sã nu folo-
tate în tabãra comunã. Femeile practicã seascã mai multe de douã ori noua lui
vicleºugul ºi urzesc toate relele de pe pã- ºtiinþã. Numai cã, prinzând gustul vrãjito-
mânt, iar bãrbaþii cad victime acestor com- riei ºi solicitat de regele Franþei pentru a-i
binaþii diavoleºti. Ajunºi în împãrãþia lui vindeca fiica îndrãcitã, þãranul florentin în-
Hades, ei se plâng celor doi judecãtori te- calcã înþelegerea ºi gãseºte o soluþie isteaþã
muþi, Minas ºi Radamant, de nedreptãþile pentru a scoate pe Belfagor din trupul
sãvârºite de infernelele neveste. Judecãtorii prinþesei: îl ameninþã cu apariþia iminentã a
din Tartar, ascultând plângerile, decid sã Honestei, soþia mai rea decât iadul... Îngro-
trimitã pe Belfagor, cel mai nãscocitor dintre zit, Belfagor fuge de pe pãmânt, întorcân-
demoni, sã verifice aceste grele acuzaþii ºi du-se în lumea lui.
dacã este cazul, sã cunoascã în chip direct În linii mari, Istoria galantã dupã Evmenia
toate prefãcãtoriile, hachiþele firii muie- ºi Sapfitiade urmeazã cam aceeaºi schemã
reºti... Ordinul lui Pluton prevede ca el sã epicã. Ajuns pe pãmânt, Belfagor îºi ia nu-
treacã prin toate experienþele conjugale (de mele de Sapfiade al lui Anhidos ºi îºi fabricã
la sãrãcie la gelozie ºi trãdare) ºi sã nu oco- o biografie credibilã. Este mare de stat, fru-
leascã în niciun fel catastrofele existenþei. I mos, are uºurinþã la vorbã, e glumeþ, învaþã
se dã un termen de zece ani ºi, în sprijin, doi repede limba localã ºi dã dovadã de multã
servitori draci, cinci sute de pungi de bani ºi ºtiinþã veche ºi nouã (indieneascã, asirianã,
o scrisoare de la bãtrânul filosof Diogene arãbeascã ºi europeneascã). Cum este bogat
adresatã lui Biolyhnon din Atena care ºi tânãr (30 de ani), Belfagor (Sapfiade) este
întãreºte temeiurile acestei misii justiþiare... curtat de nobilii ºi negustorii locului (locul
Ce urmeazã este în mare istoria din este, sã nu uitãm, capitala Imperiului Oto-
nuvela atribuitã lui Machavelli (Belfagor ar- man), toþi dorindu-l ginere. El alege, în cele
cidiavolo, 1549), adaptatã mentalitãþilor
din urmã, pe Evmenia, „fatã preafrumoasã
greco-constantinopolitane. Tema, preluatã
ºi preaevghenitã ºi trãitã bine”, fiica unui
ºi adoptatã de mulþi autori, în mai toate li-
boier dintr-un neam vechi ºi vestit de la
teraturile, porneºte de la o legendã orien-
Stambul... De la acest punct începe propriu
talã, spun cei care au studiat circulaþia ei.
Oricum, prezenþa ei în misterile medievale zis comedia de moravuri lumeºti ºi drama
este masivã, iar dupã apariþia nuvelei lui pãmânteanului Sapfiade. Ca sã primeascã
Machiavelli ºi a poemului lui La Fontaine, pe frumoasa, bine crescutã Evmenia, el tre-
circulaþia în spaþiul cultural european buie sã plãteascã, mai întâi, pãrinþilor o
(inclusiv în povestirile populare) creºte. sumã mare de bani, apoi sã facã daruri
Scenariul epic este cam acelaºi: pentru cã scumpe surorilor, fraþilor ºi rudelor apropi-
sufletele bãrbaþilor ajunºi în infern se plâng ate ºi chiar servitorilor miresei, sã achite
de rãutatea femeilor ºi dau vina pe ele pen- costurile nunþii etc. Când sã intre, dupã ce-
tru pãcatele pe care le-a sãvârºit, Pluton îl remonia costisitoare, în camera tinerei soþii,
trimite pe pãmânt pe Belfagor, prinþul Sapfiade este oprit de dadã care-i cere sã
demonilor, pentru a verifica veridicitatea plãteascã, dupã obiceiul locului, preþul
acestor plângeri. În naraþiunea lui Machia- fecioriei, apoi un preþ aparte pentru dada
velli, Belfagor, însoþit de o ceatã de slujitori care a îngrijit mireasa pânã acum.
ºi cu o mare sumã de bani în lãzi, ajunge la Pretenþiile Evmeniei sunt mari ºi fãrã
Florenþa sub numele de Roderic de Castille, sfârºit, pentru orice ea solicitã cadouri
nobil spaniol. Aici se însoarã cu Honesta, o scumpe ºi, capricioasã, cere îndepãrtarea
fatã frumoasã, sãracã ºi ascultãtoare, dar, celor doi servitori fideli lui Sopfiade (Ianilis
dupã puþinã vreme, descoperã în ea toate ºi Manilis – diavolii însoþitori). Femeia este
6
Belphegor în lumea balcanicã (I)

infernalã, provoacã numai pagube ºi tãrãboi este arãtoasã, blândã ºi supusã ca o mielu-
ºi, în plus, pune coarne nefericitului Sap- ºea, dar are un cusur: se uitã cruciº. Semn
fiade chiar cu naºul copilului lor. Îngrozit ºi rãu prevestitor în proza lui Caragiale. Cum
deplin convins cã plângerile sufletelor din ajunge nevastã, Ianuloaia schimbã foaia,
iad sunt justificate, soþul se leapãdã de devine posacã ºi-ncruntatã, suduie slugile,
condiþia lui de pãmântean ºi, însoþit de cele îºi vitupereazã bãrbatul, e zuliarã ºi cade în
douã slugi credincioase, se întoarce în þinu- patima foiþelor (joacã, adicã, cãrþi). Kir Ia-
tul umbrelor pentru a depune mãrturie. nulea, „om de hristoitie”, cum îl prezintã
Istoria galantã dupã Evmenia ºi Sapfiade are naratorul, îi satisface toate poftele Acriviþei
haz ºi, în unele fragmente (despre cum se ºi, dupã o vreme, îºi dã seama cã este com-
sulemenesc femeile ºi despre obiceiurile plet ruinat...
negustoreºti ce însoþesc o nuntã de oameni Pânã aici ºi o bunã parte de aici încolo
bogaþi sau despre ºiretlicurile muierii în Caragiale urmeazã scenariul lui Machiavelli
epoca bizantinã), se vede un observator fin cu elemente ale lumii bucureºtene ºi cu o
al moravurilor... Comentatorii naraþiunii notã de cruzime realistã în plus. Salvat de
(Lia Brad Chisacof) cred cã autorul, Negoiþã, un „mãrginaº bondoc ºi-ndesat”,
Constantin Roset (sau Ruset), ar putea fi foarte ºiret, Kir Ianulea trece prin situaþiile
românul Costache Bibica, hatman, care în cunoscute din naraþiunea-cadru ºi fuge
1787 avea o casã la Stambul. mâncând pãmântul când aude numele Acri-
viþei, simbolul nevestei rele... Nuvela nu se
* opreºte însã aici. Caragiale îºi dã o conti-
Nu-i fãrã rost, fiind vorba de lumea bal- nuare realistã în genul prozei de observaþie
canicã ºi de o legendã care circulã în litera- moralã. Dupã ce scoate pandaliile din cor-
turile europene, sã vedem ºi scenariul lui pul Domniþei (fiica voievodului), Negoiþã
Caragiale ºi tipologia pe care o construieºte trece printr-o crizã de conºtiinþã ºi, luând
un autor care simte enorm ºi vede monstruos. urmele Acriviþei, îi transferã o parte din bo-
Scena liminarã din Belfagor-ul lui Machia- gãþiile acumulate ºi puterea de a exorgiza
velli în Istoria galantã... se repetã, cu mici cãpãtatã de la Aghiuþã. Acriviþa le primeºte
modificãri, în Kir Ianulea. Împãratul Iadului ºi, de aici înainte, cariera ei vrãjitoreascã
se numeºte, aici, Dardarot, iar pentru misia este deschisã. Naraþiunea, cu multe note
lui Belfagor este ales Aghiniþã, popularul caragialiene (situaþiile umoristice, dialogul
personaj din imaginarul românesc. Aghiuþã, viu, în fine, cadrul realistic în care se des-
zis ºi „mititelul”, specializat în bafuri ºi fãºoarã toate aceste superstiþii, diablerii de
giumbuºlucuri în lumea demonilor, este sorginte medievalã într-o lume amestecatã),
trimis, dar, pe pãmânt sã se „împeliþeze”, sã se încheie într-o notã ironicã: întors în Îm-
se cãsãtoreascã ºi sã trãiascã zece ani cu pãrãþia Iadului, Aghiuþã povesteºte în so-
nevasta pentru a vedea dacã plângerile bãr- borul diavolilor patimile lui Kir Ianulea ºi
baþilor din iad sunt sau nu îndreptãþite... obþine, în final, dreptul de a dormi trei sute
Aghiuþã nu are încotro, se supune deciziei de ani ºi promisiunea ca Negoiþã ºi Acriviþa
ºi, pentru cã mai fusese la Bucureºti, alege sã nu fie primiþi, când le-o veni ceasul, în
oraºul ca loc al surghinului sãu. κi ia iad... Sã se ducã, astfel spus, pentru pãcatele
numele de Kir Ianulea, trage la Hanul lui lor impardonabile în Rai.
Maniuc, îºi alcãtuieºte o biografie de om Kir Ianulea este, în substanþa ei, o nuvelã
bogat ºi umblat prin lume, dã bani în dreap- realistã în interiorul unei fabule medievale.
ta ºi stânga ºi anunþã pe toþi cã vrea sã se Acriviþa face parte, în fond, din familia per-
bucure de isihie în Valahia. E „levent ºi sonajelor însemnate, frecvente în opera lui
galantom, pãtruns de filotinie ºi de hristoi- Caragiale, Negoiþã este mãrginaºul ºiret
tie” ºi, pentru toate aceste virtuþii, este vâ- care reuºeºte sã pãcãleascã pe diavol, iar Kir
nat de familiile cu fete de mãritate. Kir Ianulea este bãrbatul dus de nas de nevasta
Ianulea alege în cele din urmã pe Acriviþa, prefãcutã ºi rea, sumã a negativitãþilor
fata lui Hagi Cãnuþã, fost toptangiu. Fata lumeºti.
7
Cronici
literare

Lucian CHISU
,

Temele jurnalului
cultural
Abstract
The 6th volume from "Fragmente critice" ("Fragments of Criticism") by Eugen Simion continues,
under the shape of a diary of ideas, the analysis about Romanian literature and culture initiated in
1998. The texts, which appeared in several publications, are regrouped in the book by a few princi-
ples that show the characteristic of a cultural program, followed relentlessly. Their extension in
time makes them seem a diary. There are invoked numerous personalities, such as G. Calinescu,
Petru Dumitriu, Marin Preda or Constantin Noica. Defending the aesthetic and the national val-
ues in the age of globalization, the author argues, in the literary studies, for right measure, conse-
crated by the celebre formula "sine ira et studio".
Keywords: aesthetics, literary value, national literature, globalization, identity, patrimony.

În 1998, apãrea primul volum din seria îndepãrtate, numitã de contemporani obsti-
Fragmentelor critice semnate de Eugen Si- naþie , Eugen Simion nu se abate de la prin-
mion. Ele ºi-au continuat parcursul, ajun- cipiile ºi ideile sale. Sub denumirea genericã
gând actualmente la volumul al VI-lea1. În de fragmente critice, noul format, de carte,
ceea ce priveºte conþinutul fragmentelor, asigurã coerenþa internã de care aminteam,
fiecare dintre aceste apariþii conþine o luând în acelaºi timp, tocmai datoritã extin-
selecþie a textelor publicate de autor în derii sale temporale, turnura jurnalului de
reviste precum „Caiete critice” ºi „Cultura”, idei. Cele 540 de pagini, ale volumului, dis-
în ziarul „Ziua” ºi în alte publicaþii literare tribuite în cinci secþiuni, refac volens nolens
din Bucureºti sau din þarã. Lor li se adaugã ºi structura respectivului jurnal. Însuºi
discursuri academice ori intervenþii rostite autorul, în Cuvânt înainte, îºi asumã acest
cu prilejul unor evenimente culturale. fapt, menþionând-i prezenþa sub douã
La o primã privire, de ansamblu, aceste aspecte tipologice: un jurnal critic, în care
volume relevã preocuparea criticului faþã de sunt consemnate cãrþi, autori, portrete ºi
cele mai importante dintre dezbaterile con- scene din viaþa literarã, polemici; al doilea,
temporane din domeniul literaturii ºi artei, jurnalul public, cu subiecte legate de
ale culturii în general, pe care le-a comentat moravurile societãþii româneºti, în „faza
pentru publicul cititor. Privite mai atent, ca acestei interminabile, zgomotoase ºi, în fapt,
o sumã a ideilor cuprinse în integrala celor deprimante tranziþii”.
ºase editãri, ele dezvãluie un program cul- Concomitent cu publicarea seriei de
tural, propagat consecvent de la un volum Fragmente critice ºi alte titluri, ale aceluiaºi
la altul. Cu o tenacitate caracteristicã mai autor, atrag atenþia. Ficþiunea jurnalului intim
degrabã altor tipologii umane decât celor (I-III, 2001) ºi Genurile biograficului, (I-II,
contemporane ºi aparþinând unor epoci 2008) sunt studii în care autobiografia, jur-

1 Eugen Simion, Fragmente critice, VI (Ne revizuim, ne revizuim...), Fundaþia Naþionalã pentru ªtiinþã ºi Artã,
Bucureºti, 2009.
8
Temele jurnalului cultural

nalul intim, memoriile, dosarul de existenþã


devin preocupare de cãpãtâi. Seducþia pe
care o emanã aceste genuri, numite de fron-
tierã ºi deocamdatã neomologate în sfera
creaþiei literare, însã foarte la modã, este cu
mult mai veche. Întoarcerea autorului (1981),
Timpul trãirii, timpul mãrturisirii (1977) ºi
Sfidarea retoricii. Jurnal german (1986) sunt, în
acest sens, prime mãrturii ale pasiunii critic-
ului pentru tematica de mai sus, în care sunt
integrabile ºi cele mai recente douã apariþii
purtând semnãtura lui Eugen Simion, am-
bele reeditãri cu masive adãugiri: Tânãrul
Eugen Ionescu (2009) ºi Scrisori cãtre Aurora,
Portretul scriitorului îndrãgostit. Marin Preda
(2010). În cãrþile amintite, teoretizarea asu-
pra metaliteraturii ºi implicaþiilor acesteia
în fondul creaþiei, devine prilej de episte-
mologie. Se contureazã, aºadar, dupã un
lung stagiu de gestaþie a ideilor, un ciclu
tematic în care locul prim este consacrat
instrumentelor, analizei ºi teoriei, cu scopul
obþinerii unei sinteze asupra „poeticii” aces-
tor genuri.
O altã caracteristicã aparþinând naturii ºi
manifestãrilor criticului este reprezentatã
de selecþie. Subiectele capitolelor Reflecþii
despre literaturã ºi Jurnal public. Limitele com-
promisului sunt polemice, în timp ce Portrete
ºi scene din viaþa literarã se dezvãluie mai ales
ca etalon calitativ. Dominatã este totdeauna
valoarea esteticã, un criteriu esenþial pentru
Eugen Simion, astãzi adeseori abandonat în
favoarea spectacolului social pe care, mai
nou, îl oferã cu largheþe literatura.
Criticul îºi concentreazã atenþia asupra
subiectelor „mari” ale istoriei literare. Dez-
baterea pe marginea fenomenului artistic, îi
conþine cu prioritate pe G. Cãlinescu, Petru
Dumitriu, Marin Preda, Constantin Noica,
Octavian Paler, autori dispãruþi ºi despre
care noii procurori literari discutã mult ºi
confuz în mediile literare. În privinþa aces-
tora, Eugen Simion vine cu propria depozi-
þie, nu în calitate de susþinãtor fanatizat al
lor, nici în calitate de martor al apãrãrii, ci al
dreptei mãsuri ºi punând pe cântarul
faptelor epoca.
Unul dintre textele cele mai consistente
este Iluziile literaturii ºi cârcotelile criticii, con-
9
Lucian Chiºu

creat o situaþie de-a dreptul dramaticã.


Eugen Simion preia dezideratul lui Con-
stantin Noica ºi duce la capãt o iniþiativã
pentru care filosoful pledase ani buni în
pustie. Redau argumentele celor doi, Con-
stantin Noica ºi Eugen Simion, prin cuvin-
tele celui dintâi: „Este, în schimb, ceva care
se poate face, care trebuie fãcut ºi care
intereseazã mai mult decât o statuie, o cate-
drã, un anuar, ceva care echivaleazã cu
operele complete: este editarea întocmai,
facsimilarea Caietelor lui Eminescu. Existã,
într-adevãr, în mijlocul nostru o comoarã de
care abia ne atingem, de teamã sã n-o prã-
pãdim: sunt 44 de caiete ale lui Eminescu...
Aici este un laborator, dacã vreþi, este sub-
solul geniului, dacã vreþi, este haosul germi-
nativ”. Cât... haos a produs, mai apoi,
finalizarea acestui proiect care, în privinþa
marilor autori, fusese de mai mult timp
fructificat în culturile francezã, englezã, ita-
lianã, germanã ? Nervi de primãvarã ºi Cu
Eminescu [de mânã] la D. N. A. sunt texte
amare ºi de revoltã, dar care evidenþiazã
statura de luptãtor, „cu oase tari”, a lui
sacrat cãrþii cu aproximativ acelaºi titlu, a Eugen Simion. Aº adãuga explicaþiilor de
lui Eugen Negrici, primitã cu onoruri ºi pre- mai sus, un amãnunt important, deºi în
mii, în care fostul sãu student se raliazã privinþa acestuia criticul nu face nicio trimi-
ideilor „actualitãþii”, aºa cum acestea au fost tere, fiindcã nu aparþine strategiei sale edi-
vehiculate de istoricii care ºi-au propus toriale. Cu alte cuvinte, amãnuntul þine
demitizarea istoriei ºi culturii noastre. În oarecum de biografie, de impactul persona-
acelaºi sens ideatic se manifestã criticul ºi litãþii lui Eugen Simion în viaþa noastrã li-
Prãbuºirea miturilor?, în ambele pledând, terarã, unde numele ºi intervenþiile sale
sunt primite ºi comentate în diferite tonuri,
fãrã urme de agresivitate, ci mai degrabã
de la forme ºi formule de seducþie, pânã la
defensiv în numele aceleiaºi drepte mãsuri:
reacþii, unele mai mult decât surprinzãtoare.
„Miturile nu pot fi eliminate din imaginarul
Nu doar opera, ci ºi viaþa sa, persoana pu-
românesc pentru cã ele exprimã, cum zice
blicã, se aflã frecvent în centrul atenþiei,
Eliade, «un mod de a fi în lume» sau un cauzã ºi motiv pentru care se regãsesc în
mod de a ne situa în lume. Fãrã ele vom fi jurnal. Ca subiect involuntar, pãtrunderea
mai lucizi, mai drepþi, mai creatori ºi mai pare mai uºor de sesizat din... exterior.
bravi în istorie ? Vom fi în mod cert mai sã- Însumatã, aceastã privire din afarã, ne
raci. Adicã fãrã o identitate precisã. Miturile dezvãluie în mod esenþial vârsta spiritualã a
nu ne ajutã, evident, sã trãim mai bine, dar criticului, tranºant despãrþitã de ceea ce în
ne ajutã sã respirãm mai liber ºi, în preajma mod obiºnuit numim datele biografice.
lor, sã ne simþim mai liberi spiritual pentru Vigoarea intelectualã a profesorului este
cã miturile ne leagã de marea creaþie a lumii. una absolut de invidiat. Din Convorbirile cu
Prin mituri noi ne întâlnim cu vechii greci”. Andrei Grigor, aflãm cã programul sãu de
Un alt titlu prezent în acest volum, se lucru începe, zilnic, în orele mici ale di-
referã la Eminescu ºi Constantin Noica, caz mineþii, scriindu-ºi textele care apar cu o rit-
în care implicarea... socialã a criticului a micitate aproape sãptãmânalã. În parcursul
10
Temele jurnalului cultural

diurn, profesorul face turul instituþiilor pe


care le conduce, plecând de la Institutul „G.
Cãlinescu” la Fundaþia Naþionalã pentru
ªtiinþã ºi Artã, la „Caiete critice” ºi ades la
Academia Românã. În acelaºi timp, îºi
antreneazã colaboratorii în proiecte ambi-
þioase pe care, cu o tenacitate ºi energie pro-
prie entuziasmului vârstei tinere, le-a dus la
capãt. Nu insist, ar fi de ajuns sã amintesc
coordonarea celor ºapte volume din Dicþio-
narul General al Literaturii Române (2001-
2007), integrala Caietelor Eminescu, sau cele
trei volume din Cronologia vieþii literare
(perioada 1944-1948). (ªi cu toate acestea, în
interviul acordat Ioanei Revnic, Eugen
Simion mãrturiseºte: „uneori sunt exasperat
de încetineala mea”). Mi se pare firesc, prin
urmare, ca axa temporalã a unei activitãþi
atât de laborioase, sã coaguleze în jurul ei,
publicistic ºi editorial, ºi sub forma disimu-
latã a unui/ unor jurnal(e). Fragmente critice
VI, poate fi lecturat ºi din perspectiva unui
jurnal cultural consacrat anilor noºtri
recenþi.
Aceleiaºi facturi, de jurnal cultural, îi
aparþine ºi seria de portrete cuprinse în dinea cronologicã a diarismului lui Eugen
volum. Sunt numeroase ºi nicidecum atinse Simion, în sensul cã acesta le precede pe
de circumstanþialitate, deºi aproape toate cele douã, foarte cunoscutele Jurnale, pari-
par a fi impuse literar de ceea ce latinii zian ºi german. Cealaltã survine din amã-
numeau res agenda. Literarã, desigur. Unele nuntul cã prima cãlãtorie a criticului în
consemneazã, cum se spune, momentul Occident i-a fost „oferitã” acestuia de Zaha-
dureros al despãrþirii de prieteni. Evocãrile ria Stancu, preºedintelui de atunci al Uni-
se referã la Grigore Vieru, Lucian Raicu, Zoe unii Scriitorilor. Completarea la „portretul”
Dumitrescu-Buºulenga, Matilda Caragiu,
lui Zaharia Stancu, în bunã parte cunoscut
Ion Nicodim, Ovidiu Maitec, Virgil Cândea,
ºi din relatãrile altor scriitori, este mai mult
Adrian Pãunescu, personalitãþi culturale
decât bine venitã, edificatoare sub aspect
trecute în lumea umbrelor. Altele îi salutã
uman.
augural pe Al. Zub, Augustin Buzura,
Fãnuº Neagu, Dan Hatmanu, Mircia Iatã, din sumara trecere în revistã a
Dumitrescu, Dumitru Micu, Radu Beligan, conþinutului Fragmentelor critice VI, câteva
în calitate de camarazi ai luptei culturale. argumente ca sã includem volumul în seria
Capitolul emanã cãldurã intelectualã, rafi- tematicã anunþatã la început. Nu pot ocoli,
nament ºi nu în cele din urmã o subtilã, însã, faptul cã Eugen Simion îºi subinti-
comprehensivã, atitudine faþã de ceea ce ar tuleazã volumul Ne revizuim, ne revizuim...,
trebui sã numim solidaritatea literarã. situându-l aºadar sub cunoscuta formulã
Ultimele douã din cele cinci secþiuni ale lovinescianã, care revine des în discursul
volumului, conþin trei interviuri acordate de critic de azi. Faþã de revizuirile inevitabile,
autor Ioanei Revnic (2008), lui Iulian Boldea care decurg din cerinþele fenomenului lite-
ºi Daniel Drãgan (2009). Acestora li se adau- raturii („cine ºtie sã citeascã bine ºi sã
gã Jurnalul danez (1968), care îºi dezvãluie judece drept revizuieºte în chip fatal ceva: o
dubla semnificaþie. Prima se referã la or- opinie minimalizantã despre opera literarã,
11
Lucian Chiºu

o laudã nemeritatã, o interpretare falsã a La acestea, aº adãuga descurajanta rupturã


simbolurilor din interiorul textului, etc.”), între generaþiile literare ºi schimbarea statu-
criticul stãruie ºi asupra revizuirii morale, tului scriitoricesc, topit în masa amorfã a
inevitabilã, ºi ea, în epoca post-totalitarã. socialului, unde organismului cultural ºi-a
Dar, Eugen Simion observã cã „aceastã ope- pierdut individualitatea. Trãim, din pãcate,
raþiune necesarã s-a transformat, dupã într-o lume fascinatã de vertijul civilizaþiei,
decembrie 1989, în altceva ce nu mai are de- cu rapide transformãri, finalizate uneori
a face cu spiritul critic. A devenit un exer- chiar înainte de a li se fi înþeles bine sem-
ciþiu a îndemâna publiciºtilor care îºi varsã nificaþiile. Literatura nu a fost, nici ea, scu-
sãptãmânal fierea prin gazete ºi contestã de- titã de acest impact, în urma cãruia „autori-
a valma pe marii scriitori sperând sã le ia tatea” criticii literare a cedat în favoarea
locul” Este argumentul pentru care ne populismului cultural. Unii „traduc” aceste
revizuim, ne revizuim..., în accepþiunea jur- schimbãri ca semne ale progresului ºi le
nalului, se încarcã de ironie. apreciazã caracterul inevitabil, prin atitudi-
Câteva dintre concluziile acestui volum, ni pragmatice. Alþii, foarte puþini, în rândul
compus arhitectural din texte ce pot fi lesne cãrora profesorul Eugen Simion ocupã un
disimulate în cronicã sau jurnal (cultural) loc distinct, atrag atenþia, cu obstinaþia pe
contemporan, sunt demne de tot interesul. care am evocat-o deja, asupra unui adevãr
Opinia criticului este cã aceºti ani sunt mar- rostit de Leibnitz cu secole în urmã, anume
caþi de politizarea masivã a lumii româneºti, cã „viitorul este plin de trecut”.
pe de o parte, iar de alta de „eliminarea pro- De aceea, invoc în final, dar nu în ultim-
gresivã a discursului identitar, înlocuit cu o ul rând, temeiul scriiturii critice a lui Eugen
contestare insistentã a miturilor naþionale ºi Simion. În pledoariile de aici, ca ºi în altele
chiar a spiritului naþional pe motiv cã toate din cuprinsul cãrþilor sale, Eugen Simion
acestea au încurajat, în trecut, izolarea noas- atrage atenþia asupra urmãtorului adevãr:
trã intelectualã ºi reprezintã azi o piedicã în ca sã scrii despre literaturã, ca ºi despre
calea europenizãrii (mondializãrii) noaste”. spirit, trebuie sã iubeºti literatura.
12
George (1984-1987). Din observaþia anterioarã,
decurge alta, de maximã importanþã. Anu-
NEAGOE me cã, între cele douã intervale, poezia lui
nu s-a schimbat deloc. Scriitorul rãmâne
egal cu sine la cel mai înalt nivel. Presupun
2010. cã autorul a ales sã þinã în sertar unele
poeme pânã în 2010, tocmai fiindcã ºi-a dat

Discuþii despre seama cã nu se reinventase. Acum, când în


conºtiinþa publicului s-a impus ca prozator,
Mircea Cãrtãrescu se întoarce la vocaþia pri-

poezie (I) marã. Pentru masa cititorilor o surprizã,


pentru criticã încã un prilej de a surprinde
tehnicile folosite de poet. Când afirmam cã
Abstract în cartea de faþã nu gãsim nicio inovaþie, nu
fãceam un reproº. Constatam cã s-a fixat o
The author begins a series of discussions about formulã inconfundabilã. Întâlnim elemen-
the volumes of poems which appeared in 2010. tele consacrate: afectarea gesturilor, a stã-
In this issue, he comments Mircea rilor ºi a convenþiilor culturale; teribilismul
Cãrtãrescu's "Nimic" ("Nothing"), Ion discursului asupra literaturii; scrierea unei
Mureºan's "cartea Alcool" ("The Book of istorii intertextuale a citatelor; abilitatea de
Alcohol") and Radu Vancu's "Amintiri pen- a repeta tipuri de discurs; antifraza; spaþiul
tru tatãl meu" ("Memories for My Father"). bucureºtean în care personajele sunt Circul
This selection contains outstanding books, de Stat, Piaþa Bucur Obor, intersecþia Doam-
which represent distinct formulas. Mircea
na Ghica, tramvaiele, troleibuzele ºi blocu-
Cãrtãrescu dissimulates his hate about lines.
rile jegoase. Pe afinii imediaþi îi întrezãrim
Ion Muresan tries to make a second Genesis
out of spirits. Radu Vancu uses his autobio- în Constant Tonegaru ºi Dimitrie Stelaru.
graphical background in order to overwhelm Mircea Cãrtãrescu practicã o poezie acto-
the trauma of his father's death. riceascã, al cãrei procedeu predilect constã
Keywords: editorial year, books of poems, în disimulare. Blazarea, exasperarea, senti-
Mircea Cãrtãrescu's "Nimic" ("Nothing"), mentalismul, sarcasmul sunt mimate cu di-
Ion Mureºan's "cartea Alcool" ("The Book of bãcie. Scriitorul intrã pe scenã, dar ascunde,
Alcohol"), Radu Vancu's "Amintiri pentru în spatele cortinei, întreaga recuzitã a
tatãl meu" ("Memories for My Father"). mimãrii. Lehamitea de artã e jucatã sublim.
Numai creatorii fanatici au reflecþii despre
inutilitatea culturii în raport cu viaþa. Ati-
tudinea avangardistã transpare în relaþie cu
Locuiesc într-o carte propriul scris. Chiar ºi aºa, antiliteratura are
Deschid cronicile din numãrul curent cu valoarea unei negaþii rãsturnate: „Înainte
o mãruntã lecþie de filologie. Ca sã ºtie toatã îmi storceam creierii ca sã iasã un vers
esenþial./ Mã confruntam zilnic cu moartea
lumea cã denumirea oricãrei cãrþi stã pe
ºi disperarea./ Gândeam, chiar gândeam «la
foaia de titlu, iar nu pe copertã. Cu aceastã
nemurirea sufletului»./ Mai demult eram
precizare, evit sã ofer informaþii privitoare inspirat, aveam viziuni/ Nu mã dãdeam pe
la perioada redactãrii textele din noul Nichita sau Dylan Thomas,/ Voiam sã fiu un
volum semnat de Mircea Cãrtãrescu1. În uomo universale./ Pânã la 29 de ani/ Am
„Ramuri“ (nr. 6/ 2010), Dumitru Chioaru fãcut poezie-poezie/ am scãzut pentru ca ea
amintea cã versurile din Nimic le succed pe sã creascã// […] Mi se rupe dacã spuneþi c-
acelea incluse în antologia Dragostea: poeme am decãzut/ ªi cã supravieþuiesc poeziei

1 Mircea Cãrtãrescu, Nimic: poeme (1988–1992), Bucureºti, Editura Humanitas, 2010, 116 p.
13
George Neagoe

cã scrisul nu cuprinde esenþa existenþei, ci


doar un set de formule.
Cã Mircea Cãrtãrescu nu cautã leac pen-
tru cugetãrile sale despre „nemurirea sufle-
tului“, o dovedeºte recursul la magistrii
români ai teatralului ontologic. Pe de o
parte, se aflã Bacovia, cu morga tumefiatã,
dar cu zâmbetul parºiv al unei Mona Lisa:
„Cam asta am de spus. În rest,/ Orice ironie/
Vã rãmâne vouã“ (Cum stau, p. 8). Pe de
alta, Arghezi, care fuge de sine, de respon-
sabilitatea artizanului, prin apelul la divini-
tate: „am trãit viaþa./ am înþeles din ea ce-a
înþeles oricine./ acum mã poþi omorî, totul
mi-e indiferent, totul.// […] nu-þi bate joc de
mine, nu mã rãstigni, nu mã scopi,/ nu-mi
smulge unghiile, nu trece cu ºenilele peste
mine/ nu-mi frânge gâtul, fãrã fracturi ver-
tebrale, Doamne,/ dacã vrei, dacã-þi este-n
putinþã...// […] dã-mi o moarte rapidã,
uºoarã,/ ºi acum, dacã vrei, ºi în clipa asta,/
sã nu simt nimic, atât doar te rog,/ sã n-am
timp sã simt chiar nimic“ (Te rog, p. 11-12).
De asemenea, sesizãm ecouri eminesciene,
acelea din Odã (în metru antic). Reacþiile scri-
itorului sunt de ordin cultural. Sinceritatea
sa trucatã prinde conturul vorbelor memo-
rabile. Literatura ºi muzica îi dau prilej sã-ºi
dea seama cã locuieºte într-o antologie, în al
cãrei centru se situeazã Beatleºii. Cartea – ca
depozit al expresiilor ce-au primit, de-a lun-
gul vremii, caracter de maximã –, se trans-
formã în paravanul autenticitãþii brute.
Poetul nu poate ºi nu vrea sã acþioneaze ca
un ins captiv în vâltoarea cotidianului. Ori-
ce imagine sau cuvânt îl determinã sã scor-
moneascã prin bagajul enciclopedic, recur-
gând la celebrul îndemn formulat de
mele./ Asta ºi vreau./ Sã moarã dracului. Eu Heliade-Rãdulescu: „vorbesc cu puºtii de la
sunt mai important ca ea“ (Cum stau, p. 7). facultate/ în barul de la subsol./ «ºi ce mai
Nu e vorba de nicio despãrþire de poezie. scrieþi, dom’ profesor» mã-ntreabã/ «ni-
Deºi demistificã butada referitoare la opera mic», le spun. «mãi bãieþi,/ am fost jucãtor,
care îºi omoarã autorul, Mircea Cãrtãrescu îi acum sunt antrenor,/ scrieþi voi, mãi bãieþi,
opune un alt cliºeu: literatura ca mani- numai scrieþi...»// ha. ha. «sunteþi glumeþ,
festare neserioasã a individului. Astfel, in- dom’ profesor!»“ (Lasã sã fie, p. 88). Sigur cã
stalarea în realitatea imediatã devine, de falsitatea spovedaniei este evidentã, fiindcã
fapt, o trãire fãþarnicã, o farsã compusã din dialogul reprezintã o înscenare fãcutã cu
alipirea unor locuri comune. De altfel, scri- sprijinul studenþilor, adicã al cititorilor-
itorul nu poate rupe versurile de viaþã din complici. Ei acceptã gravitatea prefãcutã ca
cauza biografismului. Revolta de faþadã îi regulã stilisticã.
aparþine unui spirit romantic, nemulþumit Mircea Cãrtãrescu regizeazã eroticele
14
2010. Discuþii despre poezie (I)

ironizând registrul melodramatic. Dragos-


tea privitã ca vânãtoare constituie þinta
principalã. Apropierea de femei nu conþine
niciun element ceremonial. Masculinul ºi
femininul se tatoneazã dintr-un bovarism
romanþios. Partenerii nu pun preþ pe
curtenire: „îi pun o mânã pe fund ºi-i spun
fioros: «gata,/ nu mai scapi: te violez!», iar
ea intrã în joc:/ «ia mâna, domnule, sau te
pocnesc de nu te vezi»!/ ºi-n faþa uºii/ des-
cuiem/ ºi ne pomenim în cãsuþa noastrã þic-
nitã/ ºi ne doare-n dos de toþi ºi de toate...“
(Miros de frunze uscate, p. 29). Însã respin-
gerea codului postsimbolist minulescian
înseamnã îmbrãþiºarea altuia. Poetul se
leapãdã de tradiþia care îl precedã ca sã
proclame vigoarea propriei creaþii, mixând
pe ritmurile lui Al. Macedonski din „Pe
balta clarã“: „iar acum, marele maestru la se desparte de poezie în sensul cã rãmâne
finalurilor/ de poem vã propune/ un final singur cu scrisul sãu, dezinteresat sã se
perfect de poem:// «ah, mirosul de frunze compare cu nemuritorii. Egotismul dispare,
arse,/ de foi arse prin curþi/ de foi de dia- deoarece piere dorinþa de a concura în artã.
mant din Aer cu diamante...»“ (ibidem). Scriitorul poartã masca nefericirii ca sã-ºi
Teribil cunoscãtor de scheme este Mircea amplifice vocea. Numai cã damnarea se re-
vendicã de la histrionismul unui Dimitrie
Cãrtãrescu! La fel ca la debut, la fel ca în
Stelaru. Autovictimizarea nu-i decât o
„Levantul“, el dirijeazã o comedie a stilu-
pãcãlealã: „eu, mircea cãrtãrescu, sunt
rilor. Înaintaºii primesc false reverenþe. Ei 38
nimeni în lumea cea nouã/ existã 10 mircea
rãmân pretexte ca poetul sã-ºi demonstreze
cãrtãrescu aici/ ºi fiinþe de 1038 de ori mai
dexteritatea retoricã. Pe Arghezi îl rãsuceºte
bune/ existã cãrþi mai bune decât tot ce am
ca pe coca unei pâini împletite. De la Corina
fãcut vreodatã“ (p. 105).
(o Tinca postmodernã), poetul a venit cu noi
Iar acum, marele maestru la finalurilor
mostre de pastiºare nocivã pentru autorul
de cronicã literarã vã propune un final per-
Florilor de mucigai: „Acum ai ºters-o la facul- fect de cronicã literarã. Nimic e ca un vin sec
tate./ Ies ºi eu în holul blocului, îmbrãcat lãsat la învechit. Are acelaºi buchet post-
numai pe jumãtate./ Chemi liftul ºi liftul modern din urmã cu douã decenii, dar un
vine/ Dar þi-ai uitat cheile sau abonamentul gust mai înþepãtor.
ºi te întorci iarãºi la mine/ ºi între timp îþi
furã liftul cineva/ ºi-njuri uºurel, ºi eu: bye-
bye, draga mea,/ sã fii atentã acolo, la LRC, Metafizica alcoolului
LFC/ sau ce dracu mai e“ („Fiindcã refuz sã Dacã le judecãm dupã ritmicitatea edito-
mai scriu despre ce n-am trãit, scriu despre rialã, versurile semnate de Ion Mureºan
dimineaþa asta de septembrie ’89“, p. 33). respectã principiul formulat de Nicolas
Unicul tribut din Nimic îl primeºte beat- Boileau în Arta poeticã: „dacã scriu patru
nicul Allen Ginsberg, în poemul Occidentul, cuvinte, ºterg trei“. Din punctul de vedere
aºezat în cadrele vizionarismului apocalip- al construcþiei, cele reunite în recentul
tic din celebrul Howl (recurenþa structurilor volum2 sunt aluvionare, adunându-se prin
care încep cu „am vãzut...“ ne încredinþeazã depuneri lente. Rezultatul nu m-a convins
cã lucrurile stau astfel). Mircea Cãrtãrescu în totalitate. Nu-mi plac mai mult de ºase

2 cartea Alcool, Bistriþa, Editura Charmides, 2010, 80 p.


15
George Neagoe

piese. Desigur, cantitatea nu influenþeazã


totdeauna calitatea operei integrale. Dar, în
cazul de faþã, datoria mea e sã evaluez va-
loarea unei cãrþi care, în afarã de câteva
momente de vizionarism extrem, de curen-
tare a materiilor mitologice, de aducere a
iadului la suprafaþã, mi-a provocat senzaþia
cã a fost scrisã cu neseriozitate, oferite spre
publicare sub protecþia brandului cu autori-
tate.
Majoritatea poemelor sunt compuse din
gesturi suplimentare, inutile, cu risipã de
cuvinte. În toate paginile, se manifestã
nevoia de a preciza lucruri tulburi, de a rosti
cuvinte neinventate. Stilul fluvial, încãrcat
de mâl, este indiciul gângãviei trucate a
poetului. Verbiajul dominã cartea Alcool. milei, care cere îndurare pentru greºelile
Surplusul este însã motivat de formula cre- celorlalþi. Cineva îi urmãreºte, le stã aproa-
atoare. Pe urmele lui Tudor Arghezi (Flori de pe, îi compãtimeºte, cautã sã-i ajute ºi, deºi
mucigai) ºi ale lui Geo Bogza (Poemul invec- e alungat, nu conteneºte sã-i plângã, la fel ca
tivã), scriitorul creeazã o lume infernalã, Pãstorul dupã oile sale rãtãcite: „Vai, sãracii,
buboasã, taratã, marginalizatã, locuitã de vai, sãracii alcoolici,/ cum nu le spune lor o
bãutorii ahtiaþi. Un alt predecesor literar vorbã bunã!/ Dar mai ales, mai ales
gãsim în Guillaume Apollinaire (Alcooluri). dimineaþa când merg clãtinându-se/ pe
Vocile care rostesc poemele sunt fie înþele- lângã ziduri/ ºi uneori cad în genunchi ºi-s
gãtoare, fie pline de reproº, fie disperate, fie ca niºte litere/ scrise de un ºcolar stângaci“
resemnate. Ele aparþin unor strãini sau unor (Poemul alcoolicilor, p. 5). Imaginile nu
membrii ai tagmei, unor pripãºiþi din conþin niciun element surprinzãtor. Mersul
greºealã sau unor profeþi în pustie. Trebuie clãtinat nu devine motiv de râs, ci
remarcat cã niciodatã tonul nu este sudui- declanºeazã o falie ontologicã. Cãrarea îi
tor. Diferenþele de registru marcheazã conduce pe rãtãciþi la o rãscruce. Prima
divergenþa între planuri. Beþivii stau în opþiune constã în abandonarea viciului.
clãdirea lor predilectã, dar blestematã de Cealaltã în atenuarea chinului, prin absor-
restul comunitãþii. Acolo convieþuiesc pre- birea unei noi doze alcoolice. Ambele vari-
cum o sectã, prosternându-se în faþa lui ante apar în calea drumeþului incendiat,
Bahus, zeul tutelar. În cronica sa (Teatrul închinãtor la idoli, fiindcã ispita ºi mân-
interior al alcoolicului, „Cultura“, nr. 50, 23 tuirea coincid în punctul iniþial. Extazul le
decembrie 2010), Alex Goldiº proceda caracterizeazã pe amândouã, deoarece
foarte bine numind respectivul spaþiu „câr- mintea aburitã le confundã: „Numai Dum-
ciuma-bisericã“. De asemenea, dependenþii nezeu, în marea Lui bunãtate,/ apropie de ei
de licori spirtoase locuiesc într-un paradis o cârciumã,/ cãci pentru El e uºor, ca pentru
artificial – situaþie recurentã începând cu un copil/ ce împinge cu degetul o cutie de
etilozofii Baudelaire ºi Verlaine –, încercând chibrituri. ªi/ numai ce ajung la capãtul
astfel ultima soluþie de a scãpa din chingile strãzii ºi de dupã colþ/ de unde înainte
cotidianului. Drumul ales se dovedeºte fãrã nimic nu era, zup, ca un iepure/ le sare câr-
întoarcere. Deºi îmbia cu speranþa eliberãrii, ciuma în faþã ºi se opreºte pe loc./ Atunci o
reprezintã în fapt captivitate pe viaþã, luminã feciorelnicã le sclipeºte în ochi/ ºi
pierzanie. Nimeni nu înfruntã perspectiva transpirã cumplit de atâta fericire“ (ibidem).
damnãrii. Niciuna dintre victime nu are Strofa urmãtoare confirmã ideea cã sclavii
conºtiinþa propriei vinovãþii. În schimb, bãuturii trãiesc într-un univers alternativ,
existã un contrapunct mistic, un glas al guvernat de fabulaþie, lipsã de coerenþã ºi
16
2010. Discuþii despre poezie (I)

de împleticire a limbii. Dar lor nu le pasã de mii unice din ceruri, cârciuma aceea reze-
bârfe sau de cârcoteli, convinºi fiind cã per- matã cu un perete de peretele Raiului.
soanele treze îi invidiazã ºi sunt pline de Cârciuma cu pereþii galbeni ºi cu ferestre
fiere, deoarece nu au acces la misterele mici ºi afumate, cu ferestre în cruce ºi cu
împãrtãºite în birturi: ªi pânã la amiazã acoperiºul spart, ºi sub acoperiº cuiburi
oraºu-i ca purpura/ Pânã la amiazã de trei rotunde ºi aurii de viespi, prinse de grinzi,
ori se face toamnã,/ de trei ori se face iar sub ferestre, buruieni pestriþe ºi lãzi cu
primãvarã,/ de trei ori pleacã ºi vin pãsãrile sticle goale” (p. 67). Cea de-a doua þine de
din þãrile calde./ Iar ei vorbesc ºi vorbesc, arta poeticã, aflatã la baza întregului volum.
despre viaþã. Despre viaþã,/ aºa, în general, Citim în catrenul Facerea lumii: „ªi a fost
chiar ºi alcoolicii tineri se exprimã/ cu o searã/ ªi a fost dimineaþã/ Dar a fost
caldã responsabilitate./ ªi chiar dacã se mai demult/ ªi o singurã datã” (p. 7). Prin
bâlbâie ºi se mai poticnesc,/ nu-i din cauzã urmare, cartea Alcool n-ar fi decât o tentativã
cã ar expune idei teribil de profunde,/ ci eºuatã de a recrea cosmosul. În optica lui
pentru cã sunt inspiraþi de tinereþe/ ei Ion Mureºan, Geneza biblicã e irepetabilã.
reuºesc sã spunã lucruri cu adevãrat Asumându-ºi acþiunea demiurgicã, poeþii
emoþionante“ (p. 5-6). Din pricina gându- devin niºte beþivi cu minþile rãtãcite. Nebu-
rilor încâlcite, clienþii localurilor se ilu- nia artiºtilor de a intra în competiþie cu
zioneazã cã participã la cosmogonie, la suc- unicul Creator se dovedeºte deºartã, pentru
cesiunea anotimpurile, la revoluþii, uitând cã secretele dumnezeirii li se aratã indi-
cã neputinþa ºi frica i-au trimis în exilul vizilor fãrã înclinaþii metafizice: „A venit
alcoolic. Triada citatelor precedente asigurã toamna,/ Ziua de mâine n-o mai apuc/ Pe
autenticitatea momentelor ºi a dezbaterilor cer trece un îngeraº speriat/ Picuri-picuri îi
stârnite de „curajul“ dobândit de pe urma curge sângele din nãsuc// În faþa cârciumii,/
tãriilor ºi, în acelaºi timp, adunã în etape rezemate în cârji/ douã femei bãtrâne dis-
sedimentele pe care le menþionam la înce- cutã în ºoaptã,/ conspirativ,/ despre Marele
putul articolului. În spatele situaþiilor ba- Plan al lui Dumnezeu” (A venit toamna, p. 9).
nale stã cazanul cu smoalã al arderii veº- Din pãcate, diminutivele aºezate la final de
nice. În ultimul ceas, divinitatea le dã ºansa vers atenueazã efectul loviturii de trãsnet.
de a alege salvarea, devoalându-le rãsplata Pendularea permanentã între inflexiunea
de apoi, ocazie interzisã pânã ºi celor cucer- gravã ºi cea superficialã dãuneazã. Sunt
nici. Sfâºietoare, iubirea pentru persoanele semnele unei lejeritãþi a compunerii, cu
rãtãcite le depãºeºte pe toate în intensitate, accente amatoristice.
întrucât se asociazã cu bucuria recuperãrii Pânã sã detaliez neîncrederea în forþa
fiinþelor rãzvrãtite. Iar oamenii, spre deose- scrisului, revin la conflictul între narcomani
bire de îngerii mândri, îºi întorc uneori faþa ºi restul societãþii. Chiar ºi iubitele îºi
cãtre divinitate: „Dar, Dumnezeu, în marea reneagã partenerii, refuzându-i din cauza
lui bunãtate, nu se opreºte aici!/ Imediat comportamentelor josnic. Pentru femei,
face cu degetul o gaurã în peretele Raiului/ absenþa delicaþeþii înseamnã un indiciu de
ºi îi invitã pe alcoolici sã priveascã“ (p. 6). netãgãduit cã bãrbaþii s-au transformat în
Poemul alcoolicilor trebuie citit în oglindã brute. În consecinþã, comunicarea devine
cu douã secþiuni ale cãrþii Alcool. Una imposibilã, aºa încât nimeni nu poate pri-
pãstreazã problematica religioasã ºi se aflã cepe psihologia bolnavului: „El bea mereu
în episodul VII din Întoarcerea fiului risipitor. bãuturile acelea urât mirositoare/ ºi plângea
Fiecare viseazã diferit la grãdina edenului ºi-i cânta la ureche cântece din ce în ce mai
ºi, aºa cum existã indivizi care ºi-o închipuie porcoase/ dar ea nu-i înþelegea disperarea/
ca pe o livadã plinã cu îngeri cântând la Vedea cum o ciupercã violetã îi acoperã
harpã, aºa ºi alcoolicii viseazã la o bodegã pieptul, dar ea nu-i înþelege disperarea// Ea
insalubrã, în care mesele ºi scaunele plutesc îl vedea stând cu capul în jos în luminã/ Cu
deasupra vinului: „Cârciumile de aici, de pe capul în jos, pe jumãtate digerat/ în lumina
pãmânt, nu-s decât umbre palide ale cârciu- ca un stomac nesãtul/ ªi nici noi, Doamne,
17
George Neagoe

noi, bãtrânii, noi înþelepþii, nu am înþeles./ datã, lucrurile mi-au devenit limpezi/ ca
Nu am putut/ Cãci întotdeauna adevãrul a atunci când scrii o poezie dupã ce ai plâns/
fost opera unor oameni neîndemânatici” vreme îndelungatã/ ºi nu mai vrei sã înþele-
(Opera unor oameni neîndemânatici, p. 8). gi nimic“ (p. 54). De altfel, în prima secvenþã
Doar membrii confreriei îºi dau seama de din amplul poem Întoarcerea fiului risipitor,
dramele amoroase ale fiecãrui drumeþ sosit Ion Mureºan pastiºeazã/ parodiazã, într-o
la hanul satanic. Empatizeazã cu nãpãstui- pledoarie pro domo, celebra butadã legatã de
tul care îºi îneacã amarul, luând loc la himera originalitãþii: „Totul a fost bãut./
aceeaºi masã, strigând în cor tristeþea noului Nicio bãuturã nouã nu a apãrut sub Soare în
venit în templul bahic. Un poem de acest timpul vieþii mele” (p. 57). La un moment
gen este La masa de lângã fereastrã (p. 47-48), dat, scriitorul dã semne cã s-ar dezice de
unde impresia grotescã ºi terifiantã reiese poetica volumului, simulând o naºtere a
din contopirea elementelor vizuale cu cele lumii prin învingerea balaurului care dom-
auditive. Pasãrea de ogradã, asociatã în neºte în oceanul primordial. Vânarea mon-
mentalul colectiv cu orbecãiala ºi cu zdru- strului marin nu are niciun ecou sacru, fiind
micarea creierului îmbãtat, ajunge simbolul împovãratã de fals eroism ºi de autoironie
funest al scenei. Trupurile strunite de spas- crâncenã. Apa este înlocuitã de alcool, iar
me, dârdâind ca gelatina, pornesc un cântec lupta se desfãºoarã în imaginaþia zdrunci-
de lume, îndemnaþi de chelnerul mereu natã. Paradoxal, deraierea din real merge
amabil ºi isteþ ca un demon deghizat în pri- înspre redobândirea luciditãþii, datoritã
eten de nãdejde: „Apoi a fost miezul nopþii, întâlnirii neaºteptate cu pãrinþii, care, prin
apoi a trecut miezul nopþii/ ºi cocoaºele au intermediul autoritãþii neºtirbite, îl trec la
început sã le tremure în spate, sã urce ºi sã colþ, îndemnându-l sã înceteze treburile
coboare,/ de parcã fiecare avea o curcã sub neserioase, arãtându-i ce se cuvine ºi ce nu.
hainã/ cu gheare înfipte-n coaste./ Iar bar- Deºteptat din beþie, artistul îºi pierde atribu-
manul umbla printre mese cântând:/ «Dar tul demiurgic, pãstrând lectura ca activitate
eu cum sã te uit, cum sã te uit, cum sã te uit/ esenþialã. Totuºi, depozitarul licorii, paha-
când sãrutarea ta e atât de dulce!»./ Atunci rul, are un genius loci, un îngeraº, care
pe sub gulere curcile ºi-au scos capul, ca vorbeºte ca un daimon în locul scriitorului:
ºerpii,/ steaguri cu ciucuri roºii lângã fiecare „E o noapte feericã./ Luna tremurã galbenã
ureche, steaguri hâde, steaguri cu cioc,/ ºi ºi rotundã în pahar./ Îmi bag degetul în
vaietele treceau ca cerºetorii de la o masã la pahar./ Apoi îmi bag mâna pânã la cot în
altã:/ «Glu-glu-glu, Maria, de ce m-ai pahar./ Apoi îmi bag mâna pânã la umãr în
pãrãsit?/ Glu-glu-glu, Maria, de ce m-ai pahar. Vodca e rece ca gheaþa. [...]//Cu
înºelat tu pe mine?&/ Glu-glu-glu, Maria, unghiile înfipte în spinarea dihaniei îi trag
pentru tine am înfundat puºcãria!/ Glu-glu- capul de sub piatrã./ Spinarea ei grozavã
glu, Maria, ce mã fac eu cu cinci copii?»“. ºerpuieºte ca trenul prin munþi./ Cu unghi-
Revenind la faþeta de ars poetica a cãrþii ile trag locomotiva dihaniei de sub lespedea
Alcool, nu stricã sã enumãr câteva dintre de piatrã./ Îngeraºii de pahar se prind de
poeziile care justificã respectiva încadrare: mânuþe ºi, cuminþi, danseazã în cerc./
Cântecul Arpentorului (p. 13-14), Mesajul (p. Îngeraºii de pahar danseazã ºi cântã în jurul
51), Noi mergem acasã (p. 54-55). Toate ilus- nostru./ «Totu-i vis ºi armonie»./ Dihania
treazã atitudinea rimbaldianã bivalentã: pe are un ochi al mamei ºi un ochi al tatii./ În
de o parte, revolta împotriva artei ºi cla- pahar vãd bine ºi fãrã ochelari./ Citesc în
marea inutilitãþii scrisului, pe de altã parte, ochiul mamei: «Mãi, copile, când o sã-þi
încãpãþânarea de a juca rolul poetului bles- bagi tu minþile în cap?»./ Citesc în ochii tatii:
temat sã dezvãluie lucrurile ocultate: „Toatã «Mãi, copile, când o sã-þi bagi tu minþile în
vara asta am stat la umbra unui stejar cap?»./ Paharul se strânge ca un cerc de fier
bãtrân,/ ca unul ce nu mai are nimic de în jurul frunþii mele./ Doare./ Capul mi se
fãcut,/ cãci Dumnezeu a fãcut odatã lumea/ loveºte de pereþi: unu, doi, unu, doi./ Înge-
ºi a fãcut-o cât se poate de bine// ªi, deo- raºul de pahar, de durere, plânge cu sug-
18
2010. Discuþii despre poezie (I)

hiþuri/ Îngeraºul de pahar cântã în mine cu vremilor ce-au apus“ (p. 11). Variaþiuni pe
o voce subþiricã: «Vine, vine primãvara!»/ temã întâlnim în Amantul bãtrân ºi tânãra
«Totu-i vis ºi armonie»“ (Pahar). doamnã sau în Sentimentul mãrii într-o cârci-
Surprinzãtoare poate pãrea viziunea de umã. Totodatã, cele douã Poeme de dragoste
ansamblu a cãrþii Alcool. Disimulãrile con- (p. 23 ºi 30) constituie modeste pastiºte
tinue inoculeazã percepþii contradictorii. În dupã Tinca ºi Rada (Flori de mucigai). Dar,
ceea ce mã priveºte, sunt convins cã Ion dacã Arghezi genera tensiune eroticã ºi
Mureºan mizeazã pe ataraxie, prin interme- implozie a viscerelor cu sprijinul stilului
diul cãreia sã contrazicã vizionarismul tene- viclean, Ion Mureºan foloseºte argoul ºi
bros. Versurile lui aduc o recompensã pen- texte de agãþat pe plajã: „Ea este foarte
tru alcoolici, dar abia în vremea Judecãþii de blândã, foarte frumoasã ºi foarte pericu-
Apoi. Deºi histrionul suferã cã a pãrãsit loasã./ Cetãþeni, n-o lãsaþi sã iasã din casã!“
infernul, nimic nu mascheazã extazul cã va (p. 30). Nu în ultimul rãu, consider indis-
ajunge în tractirul din ceruri, alãturi de pensabilã operaþiunea de a deparazita ver-
Lucifer. Nici nu exista altã variantã, pentru surile de „îngeraºi“, întrucât prezenþa lor
cã fiecare primeºte paradisul dorit. Ultimii trimite la niºte fiinþe pricãjite, cel mult la
eretici se îndreaptã spãºiþi spre izbãvire, amoraºi – celebrii putti din picturã –, iar nu
neºtiind însã ce e bine ºi ce e rãu. Ion Mu- la figurile care vor suna din trâmbiþe apoca-
reºan construieºte imagini ca niºte vulcani lipsa.
în erupþie, reconstituind recuperarea finalã Cartea Alcool nu mã încântã în totalitate.
a cãrnii din tortura bolgiilor: „Asta am apu- Cu toate acestea, conþine pãrþi ce mã
cat sã vãd,/ cãci ei, cu Christos în mijlocul îndeamnã sã cred cã meritã sã aºteptãm
lor se înalþã la cer,/ iar eu singur, singur, sin- aproape douã decenii pânã la un viitor
gur, pentru vecie,/ ºi cu cerul tras ca o cort- volum al lui Ion Mureºan.
inã neagrã deasupra,/ cerul tras ca un fer-
moar de la ºliþ peste ochi,/ singur în laptele „Moartea nu
dulce la întunericului,/ singur sub pãmânt./
Oh, ce mare bucurie!/ Aceasta e Ziua celei prinde mucegai”
de a doua veniri./ ªi deodatã, pleosc,/ Poeziile din prezenta colecþie3 alcãtuiesc
întunericul scuipã un înger mic, mic,/ un sinteza poeticã a unei dimensiuni biografice
înger sfrijit,/ un înger diabetic,/ un înger asemãnãtoare cu un ºtreang: sinuciderea
albinos,/ ultimul îngeraº recuperator/ Care tatãlui. Alãturi de textele publicate în Bio-
mã înhaþã de o ureche/ care mã duce la graphia litteraria (2006) ºi în Monstrul fericit
luminã ºi eu plâng/ ºi plâng prin aer/ ci ure- (2009), placheta conþine ºi o a treia secþiune,
chea între degetele îngeraºului,/ plâng/ cã cu inedite. Scrisul lui Radu Vancu s-a bazat
întunericul rãmâne singur“ (Ci eu singur sub pe adâncirea traumelor. Amintiri pentru tatãl
pãmânt, p. 74-75). meu nu reprezintã excepþia de la regulã. To-
Neîndoielnic, avem poezii excepþionale tuºi, dupã cum sesizam în cronica la
în acest volum. Dar aºa cum precizam în Sebastian în vis, lucrurile au luat altã tur-
paragraful iniþial, cartea Alcool conþine deni- nurã. Literatura s-a transformat în posibil
velãri exagerate. Pãrþile deficitare ºubrezesc remediu. Cu toate cã în prefaþã autorul
întreaga structurã. De exemplu, Poem oca- declarã cã – „Mortul putrezeºte, moartea lui
zional e compus la repezealã, cu rime scri- nu prinde nici mãcar mucegai” (p. 5) –
jelite pe mesele unei bodegi. Pare compusã observãm cã partea finalã, pe care o voi
de Ricã, fante de Obor (M. R. Paraschivescu) comenta în continuare, înseamnã tentativa
pentru o artistã nepriceputã de cabaret: „Tu, de a expia fantomelor de altãdatã.
ce-ai iubit mandravela/ ce-avea-n dotãri sol- Convorbirea imaginarã cu pãrintele
datul rus,/ dãdeai acum la manivela/ decedat continuã, însã în registru distinct.

3 Radu Vancu, Amintiri pentru tatãl meu, Bucureºti, Editura Vinea, 2010, 80 p.
19
George Neagoe

Exasperarea, dezorientarea, dorul, autoînvi- nietzscheian („Devino ce eºti!”), adicã


novãþirea sunt înlocuite de regãsirea echili- descoperirea umanitãþii dezbãrate de tutela
brului, de canalizarea energiilor cãtre cei moralei creºtine, ilustrând principiul gnos-
apropiaþi, de reconcilierea cu sine, de con- tic al inutilitãþii lumii materiale. Pilda pro-
vingerea cã oricine alege sã-ºi punã capãt pusã nu provoacã teroare escatologicã. Din
zilelor este un laº. Nimeni n-are voie sã-ºi contrã. Genereazã împãcare cu propria con-
grãbeascã sfârºitul, pentru cã e obligat sã-ºi diþie. Confruntarea cu inevitabila moarte a
poarte crucea pânã la capãt: „Am avut ºi întregii omeniri apare ca o zestre geneticã,
revelaþia/ de câteva ori, am bifat practic/ transmisã prin zâmbetul inconºtient ºi tan-
toate paragrafele: sã plantezi un pom,/ sã dru al fiecãrui sugar: „Cãlugãrul acela, po-
faci un copil, sã ai revelaþia./ Voi avea peste vesteºte Evagrie,/ a aflat cã femeia care-i
o lunã 32, tati, sunt viu, sunt fericit./ nimic bântuia asceza/ murise, s-a dus la cripta ei,
din ce-am trãit nu corespunde// cu ce era a dat lespedea la o parte/ ºi ºi-a muiat rasa
demn de trãit la 18 ani. Mã amuzã asta,/ mã în zemurile cadavrului –/ când venea apoi
mai amuzã sinucigaºii meticuloºi/ ºi lucru- fantasma, scotea textila nãclãitã/ ca pe un
rile perfect ordonate./ Dacã m-ar terciui un prapor muiat în apa sfinþitã ºi striga: // «Iatã
buldozer,/ singura mea grijã ar fi sã ne ni- ce eºti!» Mi-am muiat creierul ca pe o cârpã/
veleze bine/ grãmada de þãrânã” (32, p. 59). în zemurile cadavrului tãu ºi nu mã mai
În dialogul scriitorului cu memoria inter- satur sã-l storc,/ arãtând zoaiele fantasmei
vine fiul sãu, în dubla ipostazã de erou al lui ºi strigând: «Iatã ce suntem!»/ Râsul micu-
Sebastian în vis ºi de fiinþã protectoare, alun- lui Torquemada se-mbibã ca un Ariel în
gând gândurile sumbre ºi asigurând pacea cârpa din cap,/ clãbucii nu mai sunt de tot
interioarã. Micuþul suplineºte o lipsã read- negri, râde iar ca mine ºi râd iar/ ca tine,
ucând totodatã timpul copilãriei ºi bucuria cârpa-i imaculat de albã, ca sfoara de rafie
repetãrii în familie a actului „literar” de a de la gâtul tãu” (ibidem).
sfâºia o carte. El oglindeºte vârsta ingenui- Tratatul practic se numãrã printre poeziile
tãþii pierdute. Brutalitatea ruperii copertelor mele favorite din tot ceea ce a compus Radu
e lipsitã de rãutate, indiciu al unei ciclitãþi Vancu, deoarece include, în aceeaºi mãsurã,
transumane. Gesturile arhetipale rãmân explozia sensibilitãþii ultragiate ºi ataraxia.
constante. Se modificã doar obiectele mal- Aluzia livrescã dobândeºte statutul unei
trate cu gingãºie. Orice individ are titlurile profeþii. Planul cultural se împlineºte în cel
lui preferate – Marin Preda, respectiv Eva- cotidian. Analogiile cu spaþiul bibliotecii
grie Ponticul –, alese în funcþie de alte stãri transformã versurile sale în obiecte herme-
sau nevoi: „Ia ºi citeºte, îi spun, Sebastian tice, depozitare ale credinþei cã destinele
întinde mânuþa/ ºi apucã «Tratatul practic»; sunt influenþate de o ordine superioarã. Este
aºa, tati, acum dã pagina – ºi el ascultãtor, metoda poetului de a domoli confesiunea.
dã pagina, ºi cu un gest brusc,/ de inchizitor Sinceritatea lui se dovedeºte contrafãcutã.
mânios, o rupe./ Nu, Sebastian, nu-i voie!/ Dar astfel, Radu Vancu izbuteºte sã nu
Râde, privindu-mã în ochi, aºa râdeam când pãrãseascã literatura, clãdind în interiorul
îmi spuneai/ nu, Radu, nu-i voie («Marele acesteia un univers alternativ, cu legile
singuratic», nu «Tratatul practic»)” (Tratatul creaþiei inversate. Defunctul ajunge copilul
practic, p. 60). Poetul reitereazã cu bebeluºul artistic al autorului: „Dacã ar fi sã se întâm-
clipele de dragoste paterne trãite prin ple azi, cum ziceam,/ dacã ar sãri lespezile
mijlocirea unor relatãri. κi manifestã nevoia de pe morminte/ ºi aþi þâºni voi morþii, toþi
identificãrii, a confirmãrii unor evenimente deodatã,/ ca popcornul pocnind afarã din
uitate. Drãgãlãºenia scenei unificã douã cratiþã,/ cu carne albã ºi pufoasã pe oasele
sentimente neasimilate pânã atunci: gângu- înnegrite// ca bobul de porumb prãjit, ºi aþi
ritul de beatitudine al nou-nãscutului ºi du- veni fiecare/ sã vã cãutaþi viii, nu m-ai
ioºia maturului sorbindu-ºi din ochi recunoaºte./ Dar asta n-are importanþã –
urmaºul. Poemul îºi continuã conversaþia nici pruncul nu-ºi recunoaºte/ de la naºtere
cu Sebastian în vis, rãsturnând îndemnul pãrintele. O sã te iau de mânã/ ºi o sã fii
20
2010. Discuþii despre poezie (I)

naturale declanºeazã cugetãri referitoare la


personaje istorice. Duioºia exaltã intelectul.
Îngrijirea bãieþelului ascute simþurile. Mi-
cuþa vietate, care leapãdã zilnic un strat de
piele pânã când va avea conºtiinþa menirii
pe planetã, stimuleazã secretarea endorfi-
nelor. Lui îi este consacrat un Cântec inocent
(p. 65), descins din influenþa vizionarului
William Blake. Constatãm aici evadarea din
pãienjeniºul þesut de umbra celui decedat ºi
pãtrunderea în zona activitãþilor obiºnuite
de îngrijire a nou-nãscuþilor, cu menþiunea
cã livrescul n-a dispãrut, ci s-a pãstrat în
varianta sa plãcut-glumeaþã: „Te uiþi ºi râzi,
tati, ea întinde linguriþa,/ el loveºte bosum-
flat linguriþa./ Amândoi sunt încleiaþi de un
suc cremos, gãlbui-roºcat,/ unºi din senin/
cu mir de caroten// Creierul le absoarbe
avid icoana,/ ca acea reginã a Suediei/ care
înghiþea dimineaþa/ perle ºi diamente/ de
dragul orbitoarei strãluciri/ a excrementu-
lui.// Mã apuca mila de biata reginã/ ºi de
chinuitele ei scaune diamantine,/ în vreme
ce merg/ prin aerul scânteietor/ ºi prin viaþa
mea iluminatã/ spre baie, dupã oliþã”.
pruncul nãscut de mine în lumea veºnic Pentru a ne convinge de sunetul de pick-
pufoasã,/ în care totu-i alb ca sfoara de rafie hammer al cãrþii, de cruzimea imaginarului,
nefolositã” (Sfoara de rafie, p. 76). Poemul a atitudinii ºi a limbajului sunt suficiente
precedent completeazã Tratatul practic. Dacã douã poeme interdependente. În amân-
absenþa tatãlui e suplinitã în plan fizic de douã, Radu Vancu recupereazã ceremonia
Sebastian, poeziile joacã acelaºi rol în plan funerarã a tatãlui. Sunt secvenþe în care se
afectiv. Scriitorul îi promite bebeluºului cã-l deruleazã din nou filmul unei prãbuºiri psi-
hice, de parcã s-ar surpa o falezã. În loc sã
va cruþa de supliciul conceperii unor suro-
aline, biserica blestemã. În loc sã ierte, con-
gate culturale, ca sã nu pãþeascã drama
damnã. În loc sã mântuiascã, chinuieºte.
înstrãinãrii de semeni: „Dana avea opt ani
Speranþa a ars ca tãmâia în cãdelniþã,
când ai murit,/ ºi nu-ºi mai aminteºte cum
emanând însã un miros purulent. Pare cã
arãtai/ Eu trebuie, aºadar, sã supravieþui- preotul anticipeazã Judecata de Apoi,
esc/ mãcar încã ºapte ani/ ca sã pot începe urgisind pe oricine s-a abãtut de la normele
sã fiu sigur cã Sebastian va avea o amintire ecleziastice. Excomunicarea transferã pãcat-
cu mine//[...] Nu, mai bine nu, Sebastian,/ ul asupra fiului, care aude la infinit un glas
va trebui sã supravieþuiesc/ pânã când nu þâºnind dintr-o bolgie: „«În iad o sã ardã
vei mai avea nevoie/ de amintiri cu mine” sufletul lui,/ ca al tuturor celor ce îºi iau
(7, p. 63). viaþa,/ pãcãtuind împotriva lucrãriii Duhu-
S-ar putea crede cã neoexpresionismul lui,/ în iad toþi cei care ca el o sã facã». Îl
formulei îl împiedicã pe scriitorul sibian sã ascultai cu mâinile încruciºate pe piept,/
se aplece asupra modelãrii texturii. Exem- zâmbind ºãgalnic/ îmi era teamã// cã o sã
plul elocvent cã Radu Vancu ºlefuieºte, pufneºti tam-nesam în râs./ «În iad, în iad,
câteodatã cu migalã excesivã, constã în în iad»/ striga preotul cu buzele albite/ ca
sinesteziile obþinute prin conjugarea memo- de o spaimã prea mare,/ încât gura lui era
riei afective cu memoria culturalã. Reacþiile mai moartã decât a ta/ era ajunsã deja în
21
George Neagoe

iad, în iad, în iad” (Pufnetul & chicoteala, p. scotea din minþi/ eu cu vãrul Claudiu ºi
73). În relaþie de complementaritate se unchiul Costel, înºiraþi acolo, dupã capelã,
situeazã episodul capturat în pagina urmã- în faþa fraþilor tãi care ne acuzau/ pe mine ºi
toare. Dacã pãrintele vorbea despre gheenã pe mami cã te-am omorât/ ºi am înscenat
ca unicã destinaþie a sinucigaºilor, În spatele spânzurarea” (p. 74).
capelei reprezintã contrapunctul. Iadul sãlã- Radu Vancu a reuºit performanþa de a
ºuieºte pe pãmânt, iar rudele sunt diavolii scoate douã volume foarte bune de poezie
torþionari, îngerii întunecaþi care încearcã în acelaºi an. Diferite ca retoricã, ele comu-
sã-i tragã la rãspundere pe cei nevinovaþi, nicã neîndoielnic. Se întâmplã rar ca, în
inventând fapte abominabile. Stigmatul câteva luni, un poet sã-ºi desãvârºeascã un
recepþionat din partea comunitãþii reli- ciclu, sã exploreze pânã la capãt un culoar,
gioase este dublat de ura acidulatã a per- iar imediat sã dibuiascã portiþa schimbãrii.
soanelor cu acelaºi sânge: „În spatele ªi mai rar se întâmplã ca ambele sã se ridice
capelei, vântul fâºia ca flacãra sub cazan,/ la un nivel ridicat, având în vedere con-
rece ºi nestins. Iar în cazanul ãla ardeam cu curenþa sufocantã: Mircea Cãrtãrescu, Ion
toþii,/ tu în sicriu, cu zâmbetul care deja mã Mureºan, Liviu Ioan Stoiciu, Ion Zubaºcu.
22
Irina ticã a personajului, ci panicile, bucuriile mã-
runte, mici victorii redate empatic ori scurte
GEORGESCU intruziuni de jurnal. Nume simbolic ºi
nepervertit, Ana Maria distoneazã cu vio-
lenþa aºezatã a lumii, rãutate luatã tale quale,

Îngerul pentru cã care face parte parte din ritmul


cãrþii.
Practicând deopotrivã o literaturã confe-
sivã ºi parabolicã, Radu Aldulescu scrie

rãnit
povestea unei românce emigrate ilegal în
Austria, pe la mijlocul anilor ’80, în urma
unei iminente condamnãri penale. În urma
verdictului, Mariana ar fi înfundat ani grei
Abstract puºcãria, fãrã sã comitã de facto vreo
infracþiune. Vina ei este mãritiºul pripit din
The authoress refers to Radu Aldulescu's dorinþa de a fi „în rândul lumii”, de a se
novel, "Ana Maria ºi îngerii" ("Ana Maria aºeza la casa ei. Numele personajului pare
and the Angels"), insisting on the confession comun, dar împrumutã valenþe livreºti din
fragmented style and symbolic names of the Viaþa Marianei, romanul neterminat al lui
feminine characters. His recent book has mul- Marivaux. Mariana lui Radu Aldulescu
tiple perspectives. Constructed on a sad story pare sã ispãºeascã pedepse pentru care nu a
and alternating the memoirs with a realistic greºit cu nimic. Pãrinþii sãi, muncitori
narration, the volume contains short passages supranormaþi din perioada comunistã, trãi-
from an invented diary. In these pages, there esc drame individuale, rememorate de per-
are panting the panic, small delights, little vic- sonajul feminin. Biºniþar ºi escroc, Remus o
torie. Radu Aldulescu recomposes the life of a îndatoreazã pe Mariana, iar ea este forþatã
Romanian woman, who emigrated illegally in sã plãteascã oalele sparte, sã punã la loc
Austria, during the middle of the 80's, after
banii celor înºelaþi, se se achite de „datoriile
she had suffered a jail penalty.
care o urmãreau ºi-i suflau în ceafã gata s-o
Keywords: Radu Aldulescu, "Ana Maria ºi
îngerii" ("Ana Maria and the Angels"), com- ajungã ºi s-o încalece” (p. 59). Pentru Ma-
munist period, life story, emigration, ana- riana, necazurile se þin lanþ, pentru cã, odatã
grams, Lupus. cu mariajul sãu cu Remus Delea, supranu-
mit Belea, un soi de Don Juan de Arad,
Mariana cunoaºte pe propria piele efectele
Radu Aldulescu s-a reinventat ca proza- escrocheriilor practicate de soþul ei, care
tor de la un volum la altul. Debuteazã în „convingea ºi inspira încredere, vorbea
fiecãruia pe limba lui” (p. 61). La uºa ei, se
1993 cu romanul Sonata pentru acordeon
perindã tot soiul de oameni, care pretind cã
(1993), apoi urmeazã Amantul Colivãresei
Remus le datoreazã bani.
(1996), Îngerul încãlecat (1997), Istoria eroilor
Radu Aldulescu recupereazã din comu-
unui þinut de verdeaþã ºi rãcoare (1998), nism fragmente de viaþã ºi discuþii înºuru-
Prorocii Ierusalimului (2004), Mirii nemuririi bate în confesiunea personajului. Povestea
(2006). Cel mai recent roman al lui Radu Marianei, deºi tristã, se citeºte pe nerãsu-
Aldulescu, Ana Maria ºi îngerii1, este poliva- flate. E o „poveste realã”, cum ne averti-
lent, construit ca o confesiune de viaþã ce zeazã încã de la început editorul. Nici-
mascheazã o poveste tristã, alternând stilul decum „încã un roman despre comunism”,
confesiv cu realismul naraþiunii. Palpitã pentru cã importantã este istorisirea de
între paginile cãrþii nu cãutarea detectivis- viaþã, singularã ºi surprinzãtoare tocmai

1 Radu Aldulescu, Ana Maria ºi îngerii, Bucureºti, Editura Cartea Româneascã, 2010, 374 de pagini.
23
Irina Georgescu

cã are motive sã trãiascã. Bucuria ei este cã


fata învaþã bine, cã este demnã, modestã,
curajoasã, se strãduieºte sã participe la cur-
suri de actorie ºi de coregrafie, ia lecþii de
dans, se strãduieºte sã ducã o viaþã nor-
malã, chiar dacã descoperã cã suferã de
Lupus, o boalã cu nume de fiarã. Viaþa per-
sonajului este tulburãtoare adesea, iar
naraþiunea este amprentatã de tristeþile ºi de
bucuriile mãrunte ale unei femei singure.
Fãcându-ºi ucenicia ca mânã de ajutor a
translatorului poliþiei din Viena ºi ca ospã-
tãriþã într-un restaurant de la periferie,
muncind la negru, Mariana învaþã nu doar
germana, ci ºi cum sã punã pe roate o
afacere. Ajunge în timp, patroneasã de res-
taurant, dar destinul, în care crede orbeºte,
se întoarce împotriva ei ºi pierde aproape
toþi banii strânºi. Se angajeazã la o firmã de
asigurãri, obligatã sã lucreze neîncetat, sã
vorbeascã „în cinci limbi, opt ore încontin-
uu, intermediind între clienþi asiguraþi prin
Global, accidentaþi pe ºosele din toatã
lumea ºi firme de tractãri, spitale ºi servicii
de ambulanþe cu elicoptere” (p. 361).
Tristeþea acestei cãrþi este pe alocuri
nãucitoare. Asemenea oamenilor pe care îi
prin jetul confesiv, ajuns la noi prin procura întâlneºte, ºi îngerii care-i populeazã imagi-
naratorului. Pe alocuri previzibilã, ficþiunea naþia suportã categorisiri ºi declasãri.
nu devine în niciun caz mecanicã, ci con- Suferind de o boalã imunodeficitarã numitã
cureazã cu crâmpeiele de viaþã, a cãror Lupus, Ana Maria este condamnatã la
veridicitate calinã se insinueazã treptat, dar moarte lentã, cu tratamente costisitoare ºi
sigur. Istoria Marianei se consumã rapid, în regim strict. Îngerii sãi se cuminþesc, dar nu
tandem cu viaþa Anei Maria, fiica sa, al cãrei se lasã domesticiþi pe de-a-ntregul. Sunt
nume este, de altfel, un dublu anagramat al vesperali, ca îngerul Lupus, îndepãrtaþi ºi
numelui sãu, un ecou al propriilor neliniºti idilici, asemenea lui Sebastian cel plecat
ºi speranþe. peste ocean, „o fiinþã sublimã, fabuloasã, un
La pensiunea soþilor Kraml, odatã reîn- înger cu înfãþiºarea unui bãiat de ºais-
toarsã în Austria, Mariana întâmpinã prezece ani, înalt, ºaten, cu ochi negri, adân-
greutãþi. κi recupereazã fata rãmasã în þarã ci, cãruia de la o zi la alta îi cresc aripi când
cu greutate, aproape cã o furã, iar faptul cã o þine de mânã” (p. 214), „îngeri ca niºte
o are lângã ea, chiar pentru scurtã vreme, e pãsãri”, „îngeri care salveazã copii”, îngeri
o victorie: „fiica ei iubitã, da, pe care o buni ca Manfred ºi Karl, Herr Kalig, sfãtu-
ducea acum în braþe, adormitã, ca un trofeu itorul lor legal la care apeleazã în momente
sau ofrandã, în cãmãruþa ei de trei metri pe de crizã, îngeri capricioºi ºi leneºi, ca
patru din pensiune. O puse în pat ºi înge- Gabriel cel regãsit din copilãria petrecutã la
nunchie ca pentru rugãciune, cu mâinile restaurantul cu specific românesc „Tro-
împreunate sub bãrbie ºi coatele sprijinite cadero”, din Viena, „îngerul ei pãzitor de
de marginea patului adulmecând-o ca-n rahat”, care „nu ºtie altceva în afarã de fot-
transã, încã nevenindu-i sã creadã” (p. 130). bal ºi de Steaua lui Nea Gigi”, „egoist ºi
Violatã ºi bãtutã, Mariana îºi revine, pentru neam prost, mitocan, nu-i pasã cã dansul e
24
Îngerul rãnit

viaþa ei, cum îi spunea lui mami” (p. 319) . nu reuºise sã-i stingã lumina. Doar Ana ºi
Dacã întreaga viaþã Mariana nu face decât Remus, taicã-sãu, oh, tot întunericul ãsta de
sã-ºi punã pe un fãgaº normal o existenþã la ei i se trage, o umbrã ºi un întuneric care
ratatã din start, Ana Maria, continuã chinul o urmãresc peste tot, o liniºte strãbãtutã
mamei. Suferã de o boalã de ochi, apoi de când ºi când de þipete: spune-mi adevãrul,
Lupus, din cauza cãruia „asuda ºi sudoarea sã nu mã minþi, mami mami mami, revino-
ei avea un miros specific sulfuros care în þi, te iubesc mami” (p. 362). Ana Maria
unele momente acoperea mirosul oricãrui încearcã sã aibã prietenii normale, dar se
parfum” (p. 360-361). În Îngerul a strigat, refugiazã mereu în spatele bolii. Pozele les-
Fãnuº Neagu restituia conturul unor eroi de biene fãcute cu Renate sunt pãstrate în gen-
epopee, în vreme ce Radu Aldulescu adunã tuþa cu cifru, alãturi de dureri, junghiuri,
în jurul Anei Maria stoluri de îngeri vicioºi slãbiciuni, ameþeli, alãturi de „iubirea care a
ºi nesãbuiþi, care o cotropesc în permanenþã alungat Lupusul”, printre „Lupusul
ºi o epuizeazã. În momentul în care Ana cotrobãind ºi urlând prin ea a pustiu”, din-
Maria îºi loveºte mama, toatã puterea i se colo de amintirea febrei care îi face sã-i
scurge: „Mariana se înmuie, topindu-se sfârâie carnea pe oase. Inserþiile epistolare
parcã ºi alunecând pe jos cât era de mare, în ale Anei Maria din finalul romanului devin
genunchi ºi apoi pe covor, în nesimþire, ful- un testament sfâºietor al unui personaj
geratã de gândul cã dintre toþi care o lovis- deposedat de vitalitate, de fapt, un epitaf
erã cu pumnii ºi picioarele, kosovarii din care aminteºte în moarte eºti singur ºi
lagãr, Mirko, Ovidiu, Feri ºi ceilalþi, nimeni neputincios.
25
Document

Valentin COSEREANU
,

Eminescu
- scrisoare din Odesa
Abstract

From the unique exemplares of the National Library of Poetry of Memorial Ipoteºti there are also
those found in the category of correspondence. We open the series of these unique exemplares with
the letter of poet adressed to his friend, Vasile Burlã. The original document is classified as
Thesaurus. The letter reflects ins and outs of the human soul and text can be reliably analyzed, as
it is (was!) not for making public.
So even in early autumn 1885, Eminescu was at Kuialnic, near Odessa, where he was treated with
mud bath. Therefore, the poet stopped first at Odessa, discussing with his doctor, accomodating and
solving the formalities. At that time the resort was recognized through the healing effects of the
mud. An establishment with a few wooden barracks was set up there, to assist patients. So, four
years before his premature death, the poet is found in his letter as a man returned into himself, a
person who reveals and reveals. Everyday worries press him, but not defeat him. To his exquisite
style, a strong argumentation it is unequivocal added, together with a clear expression, in order to
not relieve the past suspected disease. The words go directly to the subject, so the poet expresses
from the first sentence the essence of the whole letter: More than two weeks passed since I am here
and bake in hot mud at 30 Réumer degrees. All the other letters show concerns of a general nature,
social issues or creative ones. But this letter is directed towards the human needs of Eminescu, to
material details encountered through the force of things. In Romania, these needs were something
reasonable, a kind of common habit and the poet passed over them as over some things that were
absolutely ridiculous and aut of his concerns. But the things are changing abroad. The poet can not
escape nor at the sanatorium by the noxious tobacco; going to Odessa to buy drugs and tobacco
noted that the latter one is expensive and bad. He lives trammeled and burdened by the worry for
tomorow, things that not affected him when he was young; he lived as he could, borrowed money
and gave them back when he had them, whilst reading and ideals were defining his mainly con-
cerns. Now he is obsessed with daily existence, he complains of loneliness great enemy… ugly. Then
we fiind out about the poet that although he not generally speaks much, he is convicted to one
absolute silence, he has nothing to read except an edition of Heine's poems, lost among the old
books of secondary doctor. An oppressive atmosphere infuses the soul of the poet, because not even
a Romanian is interested by his existence. It is a letter which content melts slowly, slowly into a
live praise of loneliness and despair, when the poet proposed himself to be as little as possible sus-
pected that he left again the logic of this world: The weather here is pretty cold and although per-
manently threatening to rain, however, simply drip occasionally. Finally, the great enemy of my
loneliness is ugly. The people here, as many they are, only a couple of them speak a word in German
or French. So - although not very talkative of my way - I'm convicted to an absolute silence. It's
like a letter from prison, being so overwhelming the melancholy caused by the lake monotony.
However he can fiind the power to joke, but even then with pretty much grief and only when strict-
ly material wishes are finally enhanced: It is the time, also, to wisely think to nervus rerum, because
if I'll hill or not, I know I can't escape by payment. So I need at least 100 rubles [...] for passport
visa, train ticket and the usual tips. And if you will not send me the money, the Russian officers
26
Eminescu - scrisoare din Odesa

will take care of me in a honorable room of the police headquarters. As seen before, the poet speaks
griefly about the weather (very rarely, if not only this time mentioned in his letters), but he does it
as a consequence of his spiritual illnesses, and not to poetize. Nothing is finished and whole, just
as his healing.
Keywords: Vasile Burlã, Eminescu, letter, Odessa, melancholy, healing.

Între unicatele aflate în fondul documen- Prin urmare, poetul a poposit mai întâi la
tar ipoteºtean al Bibliotecii Naþionale de Odesa, unde a stat probabil între una ºi trei
Poezie se aflã ºi cele din categoria corespon- zile, (poate chiar în ultimile zile ale lui iu-
denþei. Deschidem seria acestora cu scri- lie), discutând cu medicul, acomodându-se
soarea originalã a poetului, datatã 12 August ºi rezolvând de principiu formalitãþile. Aici
1885 ºi adresatã prietenului sãu, Vasile va primi, dealtfel ºi corespondenþa, întrucât
Burlã. Documentul original este clasat ca la sanatoriul din Kuialnic nu era propriu-zis
atare, aºadar, bun din categoria tezaur. Din o poºtã, ci doar o cutie colecoare a core-
cele opt scrisori pe care le trimite Eminescu spondenþei. Cât despre corespondenþã -
în þarã în decursul unei luni întregi, cât a aflãm din altã scrisore - cã mergea cu mare
stat la Liman (Pân-acum am trimis ºapte întârziere, spre marea disperare a poetului:
scrisori în þarã, - aceasta e a opta1 - spune poe- Ceea ce m-a speriat însã - scrie poetul pri-
tul într-una dintre acestea adresatã lui etenului sãu, Novleanu, în 15 august - tim-
Novleanu), doar patru se pãstreazã, iar una pul lung ce-i trebuie unei scrisori pentru a
dintre acestea este cea datatã mai sus ºi ajunge pân’ la mine. Carta postalã, datatã din 8
inventariatã la Ipoteºti cu numãrul 42. august, am primit-o abia ieri la 14 august - va sã
Îndeobºte, epistola reflectã cele mai taini- zicã ºase zile2.
ce ascunziºuri ale sufletului uman ºi poate În aceastã vilã din Odesa a cunoscut-o
constitui un text credibil de analizã, întrucât Eminescu pe fiica doctorului Iahimovici
ea nu este (nu era!) destinatã publicitãþii. (polonezi la origine), persoanã instruitã,
Dacã nu a fost scrisã cu gândul de a fi publi- cunoscãtoare a mai multe limbi strãine,
catã, epistola ajutã ºi mai mult în descifrarea între care franceza, germana ºi engleza,
eului, spre deosebire de un jurnal (chiar in- despre care vorbeºte poetul într-o scrisoare
tim), care poate fi suspectat din acest punct cãtre acelaºi Novleanu, pe care-l întreabã
de vedere; Cãlinescu ºtia bine de ce nu con- sâcâit: Unde dracu e Sobornii uliþa, despre care
sidera jurnalele demne de literaturã, deºi le din cartea ta poºtalã am aflat pentru întâia
citea pentru o mai strânsã documentare. datã?3 Aºa trebuie sã fi fost din moment ce
Aºadar, chiar la începutul toamnei lui Odesskii listok scria la 1 august cã la Liman
1885, Eminescu se afla la Kuialnic, lângã lipseºte o cutie poºtalã pentru scrisori, iar bol-
Odesa, unde fãcea un tratament cu bãi de navii ca sã expedieze o scrisoare urmeazã sã
nãmol. Limanul Odesei era renumit prin plãteascã 15 copeici la tramvaiul tras de cai, doar
concentraþia mare de sare pe care o conþinea pentru a arunca scrisoarea la poºta din Odesa...4
lacul, cãci într-un timp nedefinit, lacul fus- La Kuialnic, Eminescu a venit tot cu
ese unit cu marea. Astãzi chiar, el este trenul, aºa cum venise ºi de la Iaºi la Odesa,
despãrþit de mare printr-o fâºie de nisip de cu câteva zile mai înainte, apoi cu trãsura
numai un kilometru ºi jumãtate. Dealtfel, pânã la sanatoriul medicului Felician
liman, în limba greacã, înseamnã port mar- Iahimovici (grafiat de poet, în scrisori,
itim, aºa cum Kuialnic vine de la turcescul Jachimowicz). La vremea respectivã staþi-
kuianlâc, adicã dens (de sare!). unea era recunoscutã prin efectele tãmã-

1 M. Eminescu, Opere XVI, Ediþia academicã, p. 217


2 M. Eminescu, op. cit., p. 216-217
3 M. Eminescu, op. cit., p. 216
4 Nicolae Dabija, Pe urmele lui Orfeu, Chiºinãu-Hyperion 1990, p. 314
27
Valentin Coºereanu

duitoare ale nãmolului. Se înfiinþase acolo


un stabiliment cu câteva barãci din lemn,
pentru a veni în ajutorul bolnavilor, iar doc-
torul îºi construise la oarecare distanþã faþã
de celelalte, una cu mult mai impunãtoare,
transformând-o apoi într-o vilã, vilã în care
se presupune cã ar fi stat ºi Eminescu, reco-
mandat probabil de Novleanu ºi tratat de
medicul curant ca atare.
Într-un îndreptar apãrut în 1894, intitulat
Odessa, 1794-1894, apar, în legãturã cu
datele despre aºezarea vilei urmãtoarele: La
douã verste de sanatoriul orãºenesc pe acelaºi
mal al limanului e situat ºi stabilimentul medi-
cului F. I. Iahimovici, care încheie într-un fel
ºirul de vile existente aici. Construitã ºi exploa-
tatã de însuºi proprietarul, instituþia medicalã
respectivã e alcãtuitã din douã cãsuþe, ce includ
50 de cabinete ºi o încãpere a bãilor, cu 6 cãzi
pentru nãmol ºi 7 – pentru bãi de sare, de care se
folosesc atât pacienþii care locuiesc la vila medi-
cului, cât ºi cei de la multe vile alãturate5... Rã-
mãºiþele unei catedrale catolice se mai vãd
ºi astãzi, mãrturie a atmosferei mohorâte

5 Apud Nicolae Dabija, op. cit., p. 303


28
Eminescu - scrisoare din Odesa

din ploioasa toamnã a anului 1885. (Pe-aici în susul dealului, ºerpuit la rându-i de
au început o serie de ploi ºi temperatura nu-i cãrãri. Atmosfera dezolantã de care se
mai mare decât de 12º Réumer6 - spune poetul plânge poetul este datã de lacul mlãºtinos
însuºi.) din care se extrãgea sistematic pentru bol-
Nicolae Dabija descrie arhitectura acestei navii din sanatoriu, nãmol dens ºi sãrat, iar
clãdiri, lãsându-ne sã intuim atmosfera vilei dupã folosinþã era aruncat înapoi în lac pen-
în care a locuit Eminescu în perioada cât a tru regenerare.
stat la Kuialnic: ...locul unde se gãseºte imo- Doctorul Iahimovici nu era un medic
bilul fiind sprijinit pe alocuri de un zid vechi de oarecare: a scris o carte intitulatã La Liman,
piatrã ca de cetate - sã nu se prãbuºeascã sau sã anii 1881-1892, care a apãrut la Odesa în
lunece pãmântul de sub ea la vale. E o clãdire 1892, precum ºi o broºurã intitulatã Metode
lungã, cu un singur etaj, cu odãi largi, boltite în de tratament la Liman, titlu care vorbeºte de
interior ca niºte cupole. Acoperiºul îi e din tablã la sine, amândouã scrise în urma unei expe-
roºie. Uºile sânt laterale. Scãri de piatrã urcã din rienþe de mai mulþi ani la Kuialnic, fãcând
douã pãrþi cãtre vilã. Arhitectura e veche, în diverse cercetãri ºi aprecieri ºtiinþifice, mãrturi-
stilul jumãtãþii a doua a secolului XIX7. Întru- sind totodatã cã le-a scris pe baza unor obser-
cât Kuialnicul ducea lipsã de apã potabilã vaþii personale, însemnãri zilnice, pe care le
(care se aducea cu carele, în sacale burdu- înregistra sistematic în jurnalele sale, începând
hãnoase, tocmai de la Odesa!), Iahimovici cu 1881, anul sosirii dumisale la Odesa8. Cu si-
ºi-a ales locul de construcþie detaºat de case- guranþã cã l-a interesat ºi acest pacient, în-
le stabilimentului, lângã un izvor, ceea ce-i trucât Contemporanii lui Eminescu ne vorbesc
va fi plãcut lui Eminescu, aºa cum îi va fi de impresia puternicã pe care o lãsa poetul celo-
adus aminte de Ipoteºti, salcâmii presãraþi ra cu care venea în contact, chiar ºi dupã 18839.

6 M. Eminescu, op. cit., p. 217


7 Nicolae Dabija, op. cit, p. 304
8 Ibidem, p. 307-308
9 Ibidem, p. 308
29
Valentin Coºereanu

Grijile cotidiene îl apasã, dar nu-l doboarã,


din moment ce - vom vedea - poate glumi
pe seama acestora. Stilului desãvârºit i se
adaugã o argumentaþie strânsã, fãrã nici un
echivoc, precum ºi o exprimare foarte clarã,
pentru a nu retrezi suspiciuni ale trecutei
boli. Cuvintele merg direct la þintã, aºa încât
poetul exprimã chiar din prima frazã esenþa
întregii epistole: Au trecut peste douã sãp-
tãmâni de când sunt aici ºi mã coc în bãi de
nãmol cald de 30 grade Réumer. Apoi, dã pri-
etenului sãu ºi unele amãnunte: are temeri
ca nu cumva vindecarea sã nu fie timporarã,
deºi durerile pe care le avea înainte la Iaºi
nu le mai simt[e], cu toate cã încã nu toate
ranele s-a[u] închis. Este vorba de o nedes-
luºitã boalã de picioare, care, multã vreme a
fost pusã în seama lues-ului, boalã pe care a
demontat-o cu argumente ºtiinþifice docorul
Ion Nica în volumul sãu din 1972, conchi-
zând: Streptococul ºi nu treponema este numi-
torul comun al afecþiunilor organice ºi (probabil)
al morþii lui Eminescu11. Înclinãm mai degra-
bã spre adevãrul cuvintelor poetului, în
legãturã cu aceastã chestiune: Oricine va gãsi
Dupã o prealabilã vizitã fãcutã Kuialni- în viaþa ºi opera mea un grãunte de adevãr care
cului în prima zi a vizitei sale, scriitorul sã explice posteritãþii de ce am fost nefericit prin
Nicolae Dabija avanseazã în cartea sa o pre- umilire ºi sãrãcie în patria mea bogatã12.
supunere incitantã: se juca acolo, chiar pe Lãsând deoparte caracteristica intimã a
1 august Revizorul de Gogol, aºa încât este corespondenþei lui Eminescu adresatã Vero-
de presupus cã lui Eminescu nu i-ar fi scã- nicãi Micle, toate celelate scrisori demon-
pat ocazia de a vedea reprezentaþia, cu atât streazã preocupãri de naturã generalã,
mai mult cu cât scrisese deja în Timpul chestiuni sociale sau de creaþie. Scrisoarea
cuvinte apreciative la adresa aurorului rus, aceasta este aplecatã spre necesitãþile omului
dar ºi pentru faptul cã era jucatã în limba Eminescu, spre amãnunte de ordin materi-
autorului, având protagonist pe un anume al, pe care le întâmpinã prin forþa lucrurilor.
Nicolaiev, actor cunoscut, pare-se, la vre- În þarã aceste necesitãþi erau fireºti, intraserã
mea respectivã. Ar fi fãcut-o mãcar ºi din într-un soi de obiºnuinþã comunã, iar poetul
simplã curiozitate. Poate sã nu se fi þinut trecea peste ele ca peste niºte lucruri absolut
spectacolul, cãci Odesskii listok din 6 august derizorii ºi care se aflau în afara preocupã-
1885 anunþã ploi abundente ºi furtuni ce con- rilor sale. În strãinãtate lucrurile se schimbã.
tinuã a opta zi la rând10. Poetul nu poate scãpa nici în sanatoriu de
Aºadar, cu patru ani înaintea prematurei noxa tutunului; ducându-se la Odesa pen-
sale dispariþii, poetul ni se descoperã în tru medicamente ºi tutun þine sã remarce
acestã epistolã, ca un matur întors în sine, faptul cã cel din urmã e ºi scump ºi rãu.
un om care destãinuie ºi se destãinuie. (Acesta era fãcut la fabrica de tutunuri

10 Apud Nicolae Dabija, op. cit., p. 310


11 Dr. Ion Nica, Mihai Eminescu. Structura somato-psihicã, Cu un cuvânt înainte de: Const. Ciopraga,
Editura Eminescu, Bucureºti, 1972, p. 360
12 Apud, Ion Nica, op. cit., p. 363
30
Eminescu - scrisoare din Odesa

turceºti13 a lui Ilie Iacub). El stã încorsetat ºi vieþii, cãci apele prin definiþie sunt cele care
cu povara grijii zilei de mâine, grijã de care, declanºeazã melancolii atroce, prin înºãºi
în tinereþe, nu era deloc afectat; trãia cum ºi substanþa lor de val revenind sacadat ºi
cu ce putea, împrumuta bani ºi-i dãdea monoton. Nimeni nu vorbeºte mai clar
înapoi când îi avea, cãci în principal, lectura despre astfel de stãri melacolice decât poe-
ºi idealurile erau preocuparile lui defini- tul însuºi. Este o scrisoare al cãrei conþinut
torii. Acum este obsedat de existenþa zil- se topeºte încet, încet, într-un elogiu viu al
nicã, se plânge de duºmanul cel mare al sin- singurãtãþii ºi al disperãrii, atunci când poe-
gurãtãþii..., urâtul; el, care-ºi trãia bucuria tul îºi propunea sã fie cât mai puþin suspec-
singurãtãþii cu gândiri ºi cu imagini, el, cel tat cã plecase din nou din logica lumii aces-
care îi întâmpina cu ostilitate pe cei care teia: Vremea pe aici e cam rãcoroasã ºi deºi
soseau nepoftiþi la vreuna din nenumãratele ameninþã pururi sã ploaie, totuºi nu face decât
gazde, întrerupându-i lectura ori scrisul (Ei, sã picure din când în când. Încolo, duºmanul cel
ce-i, la ce-ai venit? - era replica aproape nepo- mare al singurãtãþii mele este urâtul. Persoanele
liticoasã despre care povesteºte ªtefanelli ºi câte sânt abia vreo douã din ele rup câte un
Slavici, prieteni apropiaþi ºi credibili). cuvânt nemþesc ori franþuzesc. Astfel - deºi nu
Aflãm apoi cã deºi nu tocmai vorbãteþ, poetul tocmai vorbãreþ de felul meu - sunt condamnat
este condamnat la un mutism absolut, cã nu la un mutism absolut14. E parcã o scrisoare din
are ce sã citeascã în afara unei ediþii de poe- temniþã, atât de copleºitoare este melancolia
zii a lui Heine, rãtãcitã printre bucoavnelele declanºatã de monotonia lacului.
doctorului secundar. E de mirare cã nu ºi-a Privitã din unghiul omului obiºnuit,
luat de citit, la un om care ºi-a cãrat lada cu melancolia pare a fi „boala” poetului tânãr,
manuscrise ºi cãrþi o viaþã întreagã, peste tot cu care cocheteazã pânã la confuzie. În fapt,
pe unde i-a fost dat sã umble, iar când n-a melancolia despre care vorbim aici este un
mai avut-o s-a interesat cu disperare de ea. dat nativ cu care coboarã eul poetic însuºi
Dintr-o altã scrisoare aflãm cã citea Neue din cer, odatã cu harul divin ºi inexplicabil
freie Presse chiar cu întârziere, aºa cum al creaþiei. Lui Eminescu i s-au dat în aºa
ajungea ea la Kuialnik. mãsurã amândouã, încât le va resimþi ca pe
O atmosferã apãsãtoare inundã sufletul o adevãratã povarã, rãmânând, cu toate
poetului, întrucât nici un român nu-[i] intere- acestea, în ochii posteritãþii, pururi tânãr15...
seazã existenþa. Un Sãrman Dionis cugetã Crepusculul, evanescenþa premerg toate
într-o gravissimã „prozã” de un realism cele descrise mai sus, aºa cum se aleargã în
sfâºietor: vântul ºi valurile lacului, cu freamã- tradiþia popularã soarele cu luna: ceas[ul]
tul lor neîncetat, iatã singurul acompaniament tainei, asfinþit[ul] de sarã16 sunt lãsate în
al zilelor ºi nopþilor, care se scurg uniforme ºi urmã, dacã nu uitate cu totul în aceastã
monotone, ca bãtãile unui ceasornic de pãrete. scrisoare. Omul, în atari împrejurãri, nu mai
Dar nu un Dionis cãruia sã nu-i pese de poate sã trãiascã poetic. În aceste momente,
nimeni ºi de nimic, prins în mrejele creaþiei, asfinþitul se confundã mai degrabã cu ora
ci unul îngrijorat de existenþa sa zilnicã ºi de când Iisus îºi ia rãmas bun de la ucenicii sãi,
faptul cã nimeni ºi nimic nu-l mai poate când ziua pãrãseºte noaptea ºi când melan-
împinge la o mai mare activitate. Nu existã colia nu se mai face vers17. Melancolia de acest
mirare pentru o astfel de atitudine. Poetul tip e mai degrabã o noapte a sufletului18. Un
este prins în propria sa apã a „amorþelii” îndrãgostit cuprins de melancolie vorbeºte încet

13 Apud Nicolae Dabija, op. cit.. p. 319


14 Scrisoarea lui Eminescu cãtre Burlã, Liman, 1885. Originalul se gãseºte în Fondul documentar al
Bibliotecii Naþionale de Poezie „Mihai Eminescu” – Ipoteºti, inv. nr. 42.
15 Mihai Eminescu, Opere I, ed. cit., p. 199.
16 Ibidem, p. 201.
17 Ibidem, p. 106.
18 Jean-Pierre Richard, op. cit., p. 56.
31
Valentin Coºereanu

pentru cã descoperã o plãcere în a-ºi desfãºura


gândul19 - spune Stendhal.
Eminescu din aceastã scrisoare vorbeºte
rãspicat ºi prudent, concret ºi cât se poate
de logic. Suntem departe de vremea când
Înfãºat în întuneric/ Eu nu vãd, nu aud ºoapte./
Ah, mã simt atât de singur!/ Este noapte, noap-
te, noapte20. Suntem ºi mai departe de proza
eminescianã atunci când ne amintim de un
Eminescu trãind somnul veºniciei în curge-
rea apei: Mã voi aºeza sub cascada unui pârâu;
liane ºi flori de apã sã înconjure cu vegetaþia lor
corpul meu ºi sã-mi strãþese pãrul ºi barba cu
firele lor... ºi-n palmele-mi întoarse spre izvorul
etern al vieþii, „soarele”, viespii sã-ºi zideascã
fagurii, cetatea lor de cearã. Râul curgând în
veci proaspãt sã mã dizolve ºi sã mã uneascã cu
întregul naturei, dar sã mã fereascã de putre-
june. Astfel cadavrul meu va sta ani întregi sub
torentul curgãtor, ca un bãtrân rege din basme,
adormit pe sute de ani într-o insulã fermecatã21.
În Literaturã ºi senzaþie, Jean-Pierre
Richard surprinde starea de melancolie în
chiar rotundul miezului sãu, dezvãluind-o
din interior: Sunt aici pentru cã simt, dar mã
simt altundeva pentru cã mã simt abia simþind22.
Aceasta ar fi starea lui Eminescu din episto-
la cãtre Burlã, cãci ce altceva sã fie scufun-
darea în noapte ca în apã? ªi peste toate, ruºi pentru mine în vro încãpere a onorabilei
într-o altã scrisoare, se mirã mai mult decât poliþii. La fel va face ºi în scrisoarea din 15
se plânge: Cine mã calomniazã pe acolo, chiar august cãtre Novleanu (poate ºi pentru a nu
când mã coc în glod de 30 de grade...?23, trezi suspiciuni!): Vã rog dar sã nu mã uitaþi în
rãmânând ca un cocostârc stãin care mãsur[ã] mâinile provoslavnicii poliþii, care poate nici n-
malurile Limanului cu picioarele mele arhi- aºteaptã altceva decât sã puie mâna pe biata mea
oloage24. Totuºi, mai gãseºte resurse pentru a piele, bortilitã de bube ºi de boale25.
putea glumi, dar ºi atunci cu destul de Prin urmare, poetul vorbeºte despre vre-
multã amãrãciune ºi numai dupã ce-ºi me cu amãrãciune (o preocupare cu totul
întãreºte doleanþele strict materiale: E timp rarã, dacã nu unicã, în scrisorile sale), însã o
asemenea sã chibzuiþi în privinþa lui «nervus face ca o consecinþã a indispoziþiei sale su-
rerum», cãci de m-oi vindeca, de nu m-oi vinde- fleteºti, nicidecum pentru a poetiza: Vremea
ca, de platã ºtiu cã nu pot sã scap. Îmi trebuiesc pe aici e cam rãcoroasã ºi deºi ne ameninþã
100 de ruble cel puþin [...] pentru vizarea pas- pururea sã ploae, totuºi nu face decât sã picure
portului, biletul de tren ºi neapãratele bacºiºuri. din când în când. Nimic nu este terminat ºi
Iar de nu mi le veþi trimite, vor îngriji cinovnicii întreg, întocmai ca ºi vindecarea sa.

19 Ibidem, p. 57.20 Mihai Eminescu, Opere IV, ed. cit., p. 507.


21 Mihai Eminescu, Opere VII, p. 139
22 Jean-Pierre Richard, Literaturã ºi senzaþie, Traducere de Alexandru George, Bucureºti, Editura Univers,
1980, p. 56
23 M. Eminescu, op. cit., p. 216
24 Ibidem, p. 217
25 M. Eminescu, op. cit., p. 217
32
Emil acestui fenomen. Unii sunt de stânga sau de
dreapta, înainte de a-ºi fi pus problema
CIORAN României. La drept vorbind, aºa sunt majo-
ritatea. Dar aceia care sunt naþionaliºti în
aºa mãsurã, încât sacrificã echilibrul ab-

Recuperare stract al unui sistem, deºi l-ar putea avea,


din dragostea pentru o þarã ºi din dispreþul
pentru ruºinea ei istoricã? Exigenþa unei

publicisticã consecvenþe teoretice este, de altfel, atât de


artificialã! Se spune: dacã eºti naþionalist,

(VI)
trebuie sã fii pentru menþinerea proprietãþii.
Dar aº vrea sã ºtiu în ce constã mãcar para-
doxalul acestei situaþii, cã aº putea fi în ace-
laºi timp un naþionalist fanatic ºi un
duºman al proprietãþii?
Abstract
Poate nicicând ideocraþia n-a fost mai
We publish the second sequence of articles (we blestematã decât astãzi. Câteva idei au fost
began in "Caiete critice" no. 8, 2010, p. 16- gãsite compatibile, au fost legate laolaltã,
25, no. 9, 2010, p. 16-26, no. 10, p. 24-33, prinse într-un sistem ºi declarate obligatorii.
no. 11, p. 28-40 and no. 12, p. 27-33), which Teroarea ideilor este o adevãratã cãmaºã de
E. M. Cioran had published in Romania forþã. Când te gândeºti ce artificial se con-
before he left the country. We specify again solideazã un sistem ºi cât de relative sunt
that these writings were not gathered into a unele viziuni politice, privite fie în lumina
volume. Thus, they will interest researchers, unei analize transcendente, fie dintr-o
teachers and students, but also those who are ochire subteranã, te apucã un mare dezgust,
curious to know more about the essayist’s ce te face sã exploatezi tot ceea ce istoria îþi
youth opinions and ideas. oferã, renunþând la orice idee de valoare.
Keywords: E. M. Cioran, journalism, redis- Sunt în naþional-socialismul german atâtea
covered articles, German culture. abnormitãþi, care s-au nãscut numai din
nevoia unei consecvenþe care, la rândul ei,
n-are nici o legãturã cu viaþa. Sau gândiþi-vã
Ce se poate face ce ininteligibilã este propaganda antireli-
gioasã în comunism. Acum este totul prea
în România târziu: a intrat în conºtiinþa lumii compati-
Pentru ca în politica româneascã sã nu bilitatea perfectã ateism – comunism, încât
devii un visãtor ridicol, trebuie sã iei o ati- nimic nu mai e de fãcut. Sau gândiþi-vã cu
tudine politicã, plecând mai puþin de la o ce facilitate ruºinoasã toþi fanaticii de stânga
poziþie principialã ºi teoreticã, din perspec- declarã ,,reacþionarã“ orice idee ce nu intrã
într-un economism, cu pretenþii de ºtiinþã ºi
tiva unui sistem, cât de la fenomenul atât de
de absolut.
propriu, de ciudat ºi de ireductibil al Româ-
Orice om care n-are o îndoialã ascunsã
niei. Cãci România, neavând istorie ºi nepu- de sistemul pe care-l acceptã este demn de
tând face deocamdatã istorie, trebuie pusã dispreþ. Aceastã îndoialã sã fie, însã, numai
în astfel de condiþii de viaþã, ca forþelor ei de o discontinuitate în linia unui fanatism. Sã
afirmare sã nu le rãmânã nici o posibilitate poþi sã crezi ca un nebun în ceva; mai mult,
de lâncezire ºi amorþealã. Tot ce a lâncezit ºi a poþi muri pentru acea credinþã, dar sã nu-þi
amorþit în noi de peste o mie de ani, trebuie scos refuzi o licãrire, o ciudatã luciditate care þi-
la luminã ºi valorificat în câþiva ani. Nu cu ar revela realitãþi mai esenþiale pentru care
structura închegatã a unui sistem se va ai putea muri. O jertfã este cu atât mai mare
putea prinde, însã, toatã particularitatea cu cât are mai puþin ultimul tãu asentiment.
33
Emil Cioran

Când te sacrifici pentru un gând sã-þi dai se numeascã naþionalist. Problema esenþialã
seama cã nu este cel mai mare gând. a naþionalismului românesc se epuizeazã în
Am fost totdeauna penibil surprins când întrebarea: cum poate România face istorie?
tinerii naþionaliºti germani îmi prezentau Din conservare nu mai faci un ideal, ci o evi-
naþiunea ca un absolut, iar naþionalismul ca denþã. Intereseazã numai capacitatea de
ultima finalitate a istoriei. A fi sutã la sutã afirmare, voinþa de putere ºi orgoliul de a
naþionalist nu e posibil decât dacã revelaþia avea un destin istoric. Toate culturile mici
elementelor esenþiale ale lumii se face prin trebuie sã treacã o treaptã istoricã, dacã au
naþiune ºi pentru ea. (Cazul unora din slavo- voinþã de putere, aºa încât centrul de gravi-
fili.) Dar pentru tine naþiunea începe undeva tate al culturilor mici este în viitor.
ºi sfârºeºte cândva; când pentru tine proble- Dacã ar putea întreba cineva: bine, dar
ma naþiunii este o problemã de imediat, de România vrea sã treacã treapta istoricã, se
existenþã temporalã ºi istoricã, atunci este vrea ea alta? Rãspunsul e greu, deoarece
imposibil sã vezi naþionalismul ca ultimã lipsa de maximalism ºi de absolutism din
finalitate a istoriei. Poate de aceea naþional- conºtiinþa publicã româneascã este atât de
ismul este mesianic, fãrã sã fie apocaliptic ºi mare, încât, privitã în toatã nuditatea ei, te
utopic. Apocalipsul ºi utopismul nu þin de apucã o neagrã disperare. Ceea ce este sigur
esenþa naþionalismului; ele se caracterizeazã e cã aceastã conºtiinþã aºteaptã o modifi-
numai în epoci de exaltare sãlbaticã. care, de al cãrei conþinut spiritual ºi politic
Eºti naþionalist numai la un moment dat, nu-ºi dã seama.
când a nu fi naþionalist este o crimã împotri- România aºteaptã sã fie pusã la teasc ºi
va naþiunii. La un moment dat, adicã la un aceasta e de-ajuns. Dacã n-ar fi aceastã aº-
moment istoric, când intervenþia fiecãruia teptare, ar exista doar speranþa slabã a unei
este o problemã de conºtiinþã. Exigenþa dictaturi de sus, care, însã, neavând asenti-
momentului istoric vrea sã spunã cã nimeni mentul colectiv, s-ar transforma în tiranie ºi
nu e naþionalist, ci fiecare este ºi naþionalist. teroare. Conºtiinþa publicã n-a ajuns pânã
Nu putem fi totali decât cu ceea ce rãsare acolo încât sã doreascã o înfrângere a
esenþial ºi originar din sâmburele destinului inerþiei istorice de pânã acum, în sensul
nostru. Dar ceea ce este originar ºi esenþial voinþei de a face istorie. Ea doreºte echili-
în noi participã la o idee de universalitate. bru, siguranþã ºi alte idealuri mediocre. Se
Naþionalismul românesc n-are vitalitate pune întrebarea: cine ar putea sã exploateze
ºi sens decât dacã pune problema României aceastã dorinþã de modificare ºi, sugerând
în termenii ei ultimi. Naþionalismul geo- mulþimii un ideal de comoditate ºi liniºte,
grafic de pânã acum, cu toatã literatura de s-o punã la o mare încercare, în care toate
exaltare patrioticã ºi cu viziunea idilicã a rezervele de viaþã ale unui popor sã izbuc-
nonexistenþei noastre istorice, îºi are desigur neascã nestãvilit. Se va gãsi miºcarea ºi acei
meritele ºi drepturile lui. Dar nouã sã ni se câþiva oameni ca sã afirme pânã la obsesie ºi
dea voie sã ne gândim la el numai în cea- nebunie un alt stil ºi o altã formã de viaþã?
surile de destindere. N-avem timp ca sã Se vor gãsi aceia care sã poatã aduce naþiu-
facem procesul tuturor strãmoºilor noºtri ºi nea la un astfel de nivel colectiv ºi creator,
nici sã-i facem responsabili. ªi apoi, nu cã în câþiva ani am putea lichida definitiv o
vrem sã pierdem din orgoliu uitându-ne ruºine istoricã? Este o problemã înspãimân-
înapoi… tãtor de grea pentru o þarã care o mie de ani
Naþionalismul românesc de pânã acum – n-a luat conºtiinþa de sine decât apãrându-
aºa cum se exprimã în conºtiinþa publicã – se de duºmani.
nu depãºeºte gândul unei conservãri terito- Problema esenþialã a României este o
riale ºi, pe plan moral, pe acela al unei mor- problemã naþionalã ºi, numai în al doilea
alizãri colective. Dar aceasta este atât de rând, socialã. Destinul naþional este arzãtor.
puþin, încât nu mã mir de ce oricãrui int- Dacã mi-ar spune cineva cã România în
electual mai rafinat de la noi îi este ruºine sã douãzeci de ani ar ajunge la un echilibru
34
Recuperare publicisticã (VI)

armonios ºi la cea mai echitabilã repartiþie, amãgeala unei liniºti ºi a unui echilibru
cu condiþia sã renunþe la orice ambiþie de a comod, îi vor stoarce toate rezervele adu-
se afirma cândva în istorie, de a avea o mar- nate în marele ei comun istoric. ªi apoi, sunt
cã istoricã ºi un destin propriu, aº renunþa la convins cã României, o revoluþie naþionalã,
aceastã ofertã paradisiacã pentru marele ºi singurul lucru pe care ea îl poate face, tre-
singurul orgoliu, orgoliul de a avea un des- buie sã-i inspire o megalomanie de lungã
tin. O þarã nu cautã fericirea, ci mãrirea. În duratã.
clipa când România ar accepta – ºi desigur Prea avem conºtiinþa nulitãþii noastre, cã
cã la un ple4biscit ar accepta-o – soluþia feri- numai o pompare cu nesfârºite iluzii, care,
cirii sociale pentru un iremediabil anoni- devenind organice, s-ar converti cu timpul
mat, m-aº sinucide de ruºine cã sunt român. în realitãþi, ar putea sã scuture inerþia organ-
Va trebui ca în viitor sã fie totdeauna unii ismului naþional. Nu ne-ar strica tuturora
indivizi treji, ca sã nu lase þara în tentaþia un delir de grandoare ºi mai multã nebunie
liniºtii. România n-are drept la liniºte. Când în problemele centrale ale existenþei noastre
mã gândesc cã într-unul din imnurile noas- naþionale.
tre se vorbeºte ºi de ,,somnul cel de Berlin, decembrie 1934
moarte“, îmi vine sã dispar într-o ceaþã ,,Vremea“, an I, nr. 369,
nordicã pentru totdeauna, înnebunit de i ianuarie 1935, p. 3.
atâta tristeþe retrospectivã.
Schimbarea la faþã a României ca o schim- Spre o altã Românie
bare naþionalã. Unii spun: revoluþie naþion-
alã. Mai întâi, o revoluþie naþionalã nu este Când vãd pe strãzile Berlinului marºu-
propriu-zis o revoluþie, fiindcã nu schimbã rile tinerimii hitleriste, îmbrãcatã în unifor-
esenþial structura socialã. Hitlerismul nu mã, cu baionetã ºi cu steaguri, într-o alurã
este, la drept vorbind, o revoluþie. Cum o sã solemnã ºi în acelaºi timp agresivã, de parcã
fie o revoluþie, când plezneºte de tradiþion- mâine ar începe rãzboiul, când vãd aceºti
alism ºi când n-a modificat raportul de forþe tineri, începând de la cinci ani, înregimen-
sociale? ªi apoi, hitlerismul rãmâne o taþi ºi integraþi total într-un partid politic –
miºcare pur localã, fãrã o misiune de uni- nu îmi pot stãpâni un fior de revoltã ºi de
versalitate, dar care ar putea deveni univer- scârbã, gândindu-mã la prãpastia ce separã
salã prin realizarea scopurilor imperialiste. tinerimea germanã de tinerimea românã,
Nu poþi fi hitlerist ca strãin, fiindcã nu poþi abandonatã unei dezordini sterile, distrusã
fi, ca român, naþionalist german. Aceastã ºi batjocoritã de oficialitate înseºi. Oricât ar
platitudine n-au înþeles-o mulþi. fi hitlerismul de criticabil, ºi oricât ar fi de
Este comod sã pui teoretic problema îngustã ºi de particularistã ideologia naþio-
României ºi s-o rezolvi prin apel la un sis- nal-socialistã, faptul cã în noua Germanie
tem oarecare. Dar ce faci dacã substanþa tinerimea este atât de strãlucit organizatã,
României nu rezistã la exigenþele unei viz- cã ea are o misiune atât de vitalã ºi de activã
iuni mari de sistem? Sunt convins cã în naþiune ºi cã prin el o întreagã generaþie a
România nu numai cã nu prezintã un fost salvatã de deznãdejde, mã face sã-i trec
moment favorabil, dar cã nici nu rezistã la o cu vederea atâtea ºi atâtea imposibilitãþi
mare revoluþie socialã. Nu cã situaþia socialã teoretice. În definitiv, doctrina n-are mare
ar fi satisfãcãtoare, dar nu sunt elementele importanþã. Când aº vedea o tinerime
psihologice ale unei mari revoluþii sociale. comunistã tot atât de dinamizatã cum e cea
Singurul lucru care se poate face, care germanã, de ce mi-aº stãpâni admiraþia?
sunt obligaþi sã-l facem, este o transfigurare Ideile n-au mare valoare în sine.
istoricã a României, printr-un salt din Întrebarea este: ce fecundeazã ºi ce
conºtiinþa noastrã teluricã într-una istoricã. dinamizeazã ele? Sunt momente când, teo-
Vor trebui sã se gãseascã oameni cu o retic, democraþia îmi trezeºte o admiraþie
pasiune absolutã, care, înºelând þara cu extaticã; dar în numele ei nu mã pot miºca
35
Emil Cioran

un milimetru. Vor exista ideologii ,,fru- mare, dar ea poate ºi trebuie sã devinã o
moase“, ,,nobile“, ,,generoase“, dar acestea naþiune consistentã. Ceea ce s-a fãcut pânã
sã ne fie servite dupã ce nu mai avem nimic acum nu meritã decât blesteme.
de fãcut. Un ideal politic, din moment ce e Singura satisfacþie ce s-ar putea da þãrii
vitalizant ºi regenerator, trebuie sã se afirme ar fi un lagãr de concentrare în care s-ar afla
cu forþã, cu patos, cu exaltare. o sumedenie de oameni politici ai României
Recunosc oricând cã literatura hitleristã de la rãzboi încoace. Trebuie sã te întrebi
este ilizibilã, cã nivelul spiritual al Germa- dacã toþi oamenii care n-au fãcut altceva
niei actuale e destul de scãzut, cã artistic decât sã dizolve entuziasmul tinerilor, mai
Germania este neinteresantã deocamdatã, meritã sã trãiascã. Dacã mi s-ar spune cã
cã din mai multe puncte de vedere naþional- þara ultragiatã nu va cunoaºte în câþiva ani o
socialismul este un atentat împotriva cul- rãzbunare grozavã, atunci mi-ar pãrea cã
turii; dar sã mi se dea voie sã recunosc cã aceastã þarã însãºi n-are nici un sens.
organizarea formidabilã a tinerimii poate Germania a fost comparatã cu Sparta.
scuza un gol în culturã, iar participarea Comparaþia e justã. Trebuie sã ne intre tutu-
activã a naþiunii la destinul ei politic rora în cap, trebuie sã ne devinã o obsesie,
împlineºte o deficienþã temporarã a spiritu- pe care s-o strigãm pânã la ridicol sau pânã
lui modern. Dacã am o simpatie pentru la groazã, cã singura posibilitate, pentru ca
Germania, aceasta nu e nici pentru oameni România sã nu fie o apariþie efemerã, este
ºi nici pentru idei, ci pentru frenezia care a infiltrarea spiritului spartan într-o þarã de
nãpãdit o întreagã þarã. ºmecheri, de sceptici ºi de resemnaþi.
Dar se va spune: dacã aceastã energie fre- Aceastã chemare sã fie atât de des strigatã,
neticã se va declanºa într-un viitor rãzboi? încât din banalitate sã devinã teroare. Ace-
Aceastã obiecþie este desigur justã; mai lora care rãspund unei asemenea chemãri,
mult, ea rezultã dintr-o realã constatare de invocând fleacul nostru de culturã, va tre-
fapte ºi de simptome. Decât, nimeni nu vrea bui sã le rãspundem brutal cã voinþa de put-
sã tragã de aici ultimele consecinþe. Dacã ere a unei naþiuni este mai esenþialã decât o
Germania se preparã de rãzboi, dacã trium- iluzie de culturã. ªi apoi, de ce ar exista o
ful spiritului militarist va trebui sã-ºi afle o incompatibilitate atât de tranºantã între
expresie într-un viitor apropiat, atunci noi voinþa de afirmare a unei naþiuni ºi lumea
prin ce putem opune o rezistenþã, dacã nu spiritului? Câþi inºi de la noi au dreptul sã
prin crearea ºi la noi a unor condiþii vorbeascã în numele culturii? Pe câþi i-ar
analoage de existenþã, care ar favoriza putea jena spartanismul ºi militarizarea
ecloziunea spiritului militarist ºi ar organiza tinerimii? Câþi meritã libertatea în Ro-
tinerimea pe alte baze. La noi este dispreþuit mânia?
spiritul în care este educat tineretul german, Nimeni nu crede în România. Dar ar tre-
se vorbeºte cu superioritate de barbarie, de bui siluiþi sã creadã, pedepsite îndoielile,
teutonism etc. Gãsesc, însã, criminal, ca constrânºi sã accepte o misiune. Concep un
atâta timp cât Germania este o forþã în regim care ar face un plan de transfigurare a
Europa, sã se facã educaþie pacifistã. Este României ºapte ani, care ar impune un ast-
dezastruos ºi neliniºtitor cã la noi pacifis- fel de dinamism þãrii cã nimeni n-ar putea
mul a gãsit un ecou atât de mare. Românii merge alãturi de linia ascendentã, de spirala
nu gândesc nici naþional ºi nici politic. Ce- istoricã a þãrii. De ce sã nu concepem un ast-
mi pasã mie de bruma de culturã nãscutã în fel de regim? Suntem chiar obligaþi sã-l con-
fada noastrã libertate pseudo-democraticã, cepem, sã-l aºteptãm ºi sã-l preparãm în noi.
dacã în zece-douãzeci de ani, un rãzboi va România nu ne mai poate oferi decât
da proba zdrobitoare a ceea ce regimul aceastã alternativã: disperarea sau misi-
politic al României a fãcut din ea: o iluzie. unea. Este grozav cã în ea nu întâlnim decât
România nu poate produce o culturã de stil îndoialã. Toatã lumea se îndoieºte; nimeni
36
Recuperare publicisticã (VI)

nu vrea sã creadã absolut în ceva, precum þionar etc., etc., fiindcã oricine îºi dã seama
nimeni nu vrea sã refuze ceva absolut. Într- de tragedia unei þãri, dezbinatã în douã
un plan de transfigurare a României ar tre- pãrþi: de o parte, þãrãnimea reacþionarã ºi
bui luatã în vedere arestarea tuturor celor pasivã, iar de cealaltã parte, o pãturã super-
care pãstreazã distanþa ironicã de destinul ficial-cultã, modernã, dar nerevoluþionarã.
nostru, toatã ºleahta de sceptici scârboºi, Statul þãrãnesc ºi agrar, iatã blestemul, iatã
care din Bucureºti infecteazã þara cu semi- sursa paraliziei noastre. O senzaþie mod-
idealuri. ªtiþi ce fac oamenii în Bucureºti? ernã de viaþã n-o dã decât un popor în care
Cu excepþia câtorva, ceilalþi discutã sinceri- muncitorimea a impus o marcã evidentã
tatea sau nesinceritatea atitudinilor repre- stilului de viaþã. O miºcare politicã, a cãrei
zentate de câþiva. Toate discuþiile se epui- ideologie ar purcede din sãmãnãtorism, n-
zeazã în întrebarea: respectivul este escroc ar fi, pentru viitorul nostru, decât cea mai
sau nu? Dacã eºti sincer, eºti prost, dacã eºti oribilã înfundãturã.
escroc, doar bãnuit. Nici o atitudine nu le Ceea ce va trebui sã cunoascã România
place, fiindcã totul le pare calculat, intere- în viitor, ceea ce n-a cunoscut ea în anemicul
sat, vulgar. N-am întâlnit, în tot Bucureºtiul, ei trecut, este maximalismul statal, viaþa
decât doi-trei oameni pasionaþi. ªi aceºtia absolutã în stat. Hegel a vorbit de o viaþã
fãceau parte din categoria ,,proºtilor“. Ceea absolutã în popor, recunoscând neapãrat
ce este mai scârbos în Orient s-a scurs în statul ca moment esenþial în dialectica spiri-
acele suflete putrede ºi murdare. Va trebui
tului. La noi, însã, din cauza nefastelor cu-
odatã, ca-ntr-o prefacere, astfel de fiinþe sã
rente literare reacþionare din veacul trecut ºi
fie definitiv mãturate. Tot ce se petrece aco-
de la începutul acestuia, trebuie sã vorbim
lo, de aproape e trist; de departe, sinistru.
cu oarecare rezerve despre ,,popor“, fiindcã
Este îngrozitor sã te gândeºti cã pe sufle-
am impresia a fi echivalent þãrãnimii. Or,
tul poporului nostru apasã elemente atât de
pentru o naþiune, pentru afirmarea ei în
eterogene, cã o moºtenire atât de variatã a
istorie, þãrãnimea este numai substructura
determinat o multiplicitate de componente
atât de ireductibile… Elasticitatea psihicã unui proces naþional. Într-un maximalism
derivã din pluralismul ºi divergenþa acestor de stat, statul este Dumnezeul sau mon-
elemente ereditare. Din cauzã cã nici o strul. Statul totalitar este singura armurã
direcþie psihicã n-a câºtigat o preponderenþã care poate apãra România de faliment.
categoricã, totul continuând a oscila într-o Va trebui ca viitorul sã rezerve României
confuzie psihicã, elasticitatea românului nu o lecþie de energie ºi de frenezie, cum ea n-a
este o fatalitate implacabilã. Românul tre- bãnuit, în nici un fel de vis. Dictatura fãcutã
buie sã-ºi lepede forma lui de viaþã de pânã cu asentimentul popular e creatoare. Este
acum. Ori se schimbã, ori dispare. Într-o evident cã, subiectiv, fiecare am prefera sã
lume de mari frãmântãri, de dinamism ºi de trãim în Franþa ºi nu în Rusia sau în
tensiune istoricã, defectele noastre ne pot Germania. Dar când e vorba de un destin ºi
scoate din ritmul actual al istoriei. (Oare de o misiune, trebuie sã ne sacrificãm o lib-
intrat-am în el?) ertate, care, bunã astãzi, mâine ne-ar putea
Sunt convins cã o mânã de oameni, ridi- fi fatalã. Tinerimea românã este pusã în faþa
caþi prin asentimentul popular, poate unei mari probleme, patetic de mari. Unii
impune plasticitãþii naþionale o formã. din tineri vor avea curajul, alþii, nu. Cei
Aceastã mânã de oameni trebuie sã se nascã care-l vor avea, vor avea ºi dreptul sã tulbu-
(dar dacã ea este deja?), fiindcã altcum totul re liniºtea celorlalþi. Doar de aceea se vor-
e pierdut. În cazul cel mai bun, vom urca în beºte de o teroare fecundã în statul totalitar.
ºirigla istoriei. Berlin, ianuarie 1935
Sã nu mi se obiecteze: românul n-are spi- ,,Vremea“, an VIII, nr. 376,
rit militar, nu iubeºte ordinea, este reac- 17 februarie 1935, p. 3
37
Comentarii

Caius T. DRAGOMIR
Lirica fiinþei, lirica fiinþei
umane ºi lirica egoului.
Orfismul, Shakespeare,
Eminescu
Abstract
The author makes a few commentaries about lyric and the Orphism as a poetic phenomenon. He
suggests that this artistic attitude is a sort of an antechamber for the communication with divin-
ity. In addition to this, the essayist considers that the tragedy is the most spectacular and profound
expression of mankind. From this point of view, Shakespeare could be considered the most impor-
tant poet in history. M. Eminescu prolonged in Romanticism the way in which the British writer
conceived his vision about humanity.
Keywords: lyric poetry, Orphism, divinity, W. Shakespeare, M. Eminescu.

Dumnezeu a vorbit din totdeauna omu- cu Palas Atena este una nemediatã, nici de
lui, dar a vorbit aºa cum omul, în diferitele faraoni, nici de regi, judecãtori, mari preoþi
etape, ori momente, ale evoluþiei sale putea (preoþii cei mai de seamã), de nimeni.
îndura. A vorbit lui Adam, lui Cain, lui Noe, Aparent, Ulise însuºi este un rege, dar un
lui Abraham, lui Moise – în sens biblic. A rege al unei mici insule, al câtorva camarazi
vorbit oamenilor de Neanderthal ºi Cro- care încap într-o corabie, fãcutã dupã mã-
magnon, apoi, lui homo sapiens ºi homo sura tehnicii vremii sale. Semizeii sunt
sapiens sapiens, cu peste patruzeci de mii nenumãraþi. Un grup de tineri atenieni so-
de ani în urmã, fãrã însã a-ºi dezvãlui sesc la Milet spre a lua cunoºtinþã de învãþã-
întreaga sa esenþã divinã – revelaþia aceasta, tura lui Thales. Îl gãsesc într-o brutãrie,
pe o treaptã a integralitãþii, pe care încã este încãlzindu-se lângã cuptor. Surprinºi, dar
locul unui lung drum, un drum al infinitu- mai ales intimidaþi, stupefiaþi de postura
lui revelaþiilor, se poduce odatã cu venirea celui de la care aºteptau iluminarea, cunoaº-
în lume a lui Iisus, odatã cu întruparea terea, ei încearcã sã se retragã în tãcere;
Fiului, a Cuvântului, a Luminii. De la filosoful îi cheamã: „intraþi, aici ºi zeii sunt
începuturile comunicãrii prin cuvînt a omu- prezenþi”. Simþind memijlocirea prezenþei
lui cu Absolutul sunt avansãri ºi stagnãri, divine au scris poemele lor Homer, Hesiod,
câºtiguri imense, dobândite de spiritul Anacreon, sau Eschil ºi Sofocle tragediile,
uman ºi pierderi aproape insuportabile. au conceput filosofia Socrate, Platon, Aris-
Prin însãºi originea sa, creºtinismul recu- totel, precedeþi, de Pitagora, Anaximandru,
pereazã o gravã pierdere a monoteismului Heraclit, Parmenide ºi atâþi alþii; tot astfel
iniþial: diminuare a contactului direct al au creat matematica Pitagora ºi Euclid,
omului, potenþial al fiecãrui om, cu divinul. astronomia Hipparc, Praxiteles, marea sa
Lumea greacã datoreazã enorma sa evo- operã sculpturalã. Femeia canaaneanã,
luþie, dezvoltarea sa fabuloasã, ca filosofie, ofiþerii romani, suferinzii din Galileea,
gândire, cultivare a limbii, artã literarã, Iudeea întreagã au vorbit fãrã intermedieri
esteticã, ºtiinþã, emoþionalitate, comunicãrii lui Dumnezeu, fãcut om prin Fiul sãu,
directe a omului cu zeii. Legãtura lui Ulise aflând astfel calea, adevãrul ºi viaþa.
38
Lirica fiinþei, lirica fiinþei umane ºi lirica egoului

Lirismul este adresare a omului cãtre cea marele poet italian nemaiavând ºansa, ori
mai înaltã instanþã a existentului, înaintea îndrãzneala ca dar divin, de a urma calea
celei a Creatorului. Acestuia, omul se nemijlocitã a adevãrului ºi vieþii, lirismul
adreseazã prin rugãciune, în singurãtate prezent în opera sa epicã, fiind, ca orice
sau în comuniunea unei biserici. În mare lirism, aºteptare în pragul Absolutului,
mãsurã, poemele orfice au caracterul unor pânã la poarta cãruia toate etapele creaþiei
rugãciuni ori a unor psalmi, create în uni- sunt parcurse.
versul precreºtin ºi premonoteist al unei În faþa Divinului, Dante înceteazã a
credinþe puternice, în contactul direct al primi substanþã pentru versurile sale.
omului cu divinul. Intermediar, nu în raport Poemele orfice sunt, cu siguranþã maximul
cu zeul, care cel puþin în ipostaza Muzei era act de apropiere, aproape sintezã, a lirismu-
oricum prezent, ci în contactul cu universal- lui faþã de mãrturisirea transcendenþei, a
itatea fiinþei, cãreia i se adresa Orfeu, se afla ceea ce filosofia orficã presupunea a fi Di-
Euridice, exact aºa cum în apropierea lui vinitatea. A realiza o liricã a fiinþei nu este
Dante de Dumnezeu intervenea Beatrice, ceva aproape cu nimic mai uºor, mai
39
Caius Traian Dragomir

frecvent, mai probabil, decât a fi un ales al dramatice este perfect în opera lui Eschil ºi
revelaþiilor supreme. Sofocle ºi nu diminuã într-o mãsurã pro-
Am putea crea o ontologie a liricii – de ce priu-zis nefericitã în linia Euripide ºi nici
am aborda lirica, expresia poeticã, de orice mãcar Seneca. Dacã poezia este – crocean –
tip, în oricare dintre variantele sale estetice, dualitatea intuiþie-expresie, atunci este evi-
exclusiv lingvistic, ori semantic, ori psi- dent cã intuiþia în tragedie priveºte conflic-
hanalitic, simbolic, textualist, sociologic ºi tul, iar expresia se dovedeºte a fi de calitatea
pãnã la urmã chiar literar-estetic? Lirica este absolutului estetic sau. Poezia tragicã se
trimitere a unui mesaj cãtre o þintã transcen- apropie de lirism la Sofocle, dar diferã de
dentalã, inserþie în spaþiul dintre imanenþã acesta, prin faptul cã lirismul are o altã a-
ºi divinitate, în deschiderea dintre prozã ºi, dresã decât relevarea conflictualitãþii, el
repet, rugãciune. Astfel lirica este un nivel este, reluând dintr-un alt unghi cele spuse
de existenþã a spiritului, a umanului – anterior, exprimare a coeficientului de
omul, oricum, este fiinþa care planeazã, se transcendenþã prezent în uman. Despre po-
situeazã, la demarcaþia dintre existenþã ºi etul liric, Dumnezeu nu ar fi spus, aºa cum
inexistenþã, nu dintre viaþa, ca imanenþã ºi a fãcut-o cu privire la înaintaºii, dar ºi con-
moartea, de asemenea imanentã, ci inexis- temporanii, lui Noe, cãci este „numai trup”.
tenþã prezentã în existent, inexistenþã din Clasicii francezi – Corneille ºi Racine –
care se alcãtuieºte existentul, în modul creazã tragedii perfecte sub raportul struc-
explicitat, atât cât ºtim, din filosofia lui turii dramatice, dar transformã poezia în
Anaximandru, a nedeterminãrii, a apeiro- expresie discursivã în raport cu ei apare în
nului. faþa conºtiinþei omeneºti, deschisã valorii
Iatã, exemplele pentru alte douã condiþii estetice, grandoarea lui Shakespeare: el con-
ale liricii: Shakespeare ºi Eminescu – apro- struieºte dramatic în deplinã confuzie ºi
pierea celor douã nume poate mira, însã nu neglijenþã ºi chiar puerilism, dar se dove-
mai mult decât pe cei fie supratimizi, inca- deºte iremediabil, prin chiar teatrul sãu, cel
pabili astfel a diferenþia planul minimalis- mai mare poet liric al literaturii lumii, din
mului (acesta este cuvântul) istoric româ- totdeauna, aþa cum Molière este autorul
nesc, de cel al structurilor creatoare de comic inegalabil în sensul cel mai strict.
geniu, ale unei naþiuni, întruchipate de un Ceea ce încerc aici nu este însã realizarea de
numãr foarte limitat însã departe de a fi nul, clarificãri valorice. Tragedia renaºte, ori-
de personalitãþi excepþionale, fie de cei cum, prin Goethe, Schiller ºi, ulterior, în
loviþi de un grav handicap sub raportul per- Ibsen, Strindberg, O’Neille. În legãturã cu
ceperii valorii. Shakespeare important este cã – în sonete
În ceea ce priveºte opera shakespearianã dar mai ales dincolo de sonete – fiecare vers
am o clarã, dar nuanþatã adeziune la opinia al sãu, fiecare monolog, ori dialog, sau
lui Tolstoi. Shakespeare este imposibil de aproape fiecare, este o raportare a umanului
integrat în linia mare a poeziei tragice, ca la o viziune de sine transcendentã. Neîn-
dramã ºi poezie totodatã. Primul mare poet cheierea pasiunilor prin moarte este ceea ce
tragic a creat valorile de neatins ulterior în exprimã liric Shakespeare, în toate operele
evoluþia artei ºi în cadrele destinului uman. sale dramatice, precum ºi în sonete; restul
Eschil este autorul suprem în teatru. Sofocle operei sale poetice stã mai curând în umbra
este, cu siguranþã geniul clasicitãþii ºi carac- acestor douã marii edificii în care îºi aflã
terului flamboiant al expresiei dramatice. definirea geniului sãu. O face însã prin ra-
Odatã cu Euripide, începe barocul tragediei, portarea nu la supranaturalul din om, pre-
dar calitatea principiului tragic încã nu co- cum se întâmplã în Poemele Orfice – tot
boarã. Seneca se plaseazã în linia lui Euri- ceea ce face substanþa lirismului renascien-
pide, fãrã a se aºeza la un nivel egal cu aces- tist shakespearian priveºte forma ºi aspi-
ta sub raportul controlului asupra metafor- raþia maximã adoptatã în fluxul trãirii spiri-
ei, sau expresiei în general. Elementul pur tului ca întrupare umanã. Lirismului fiinþei,
poetic – oferind suport expresiv texturii exprimat în orfism, i se adaogã, în Renaº-
40
Lirica fiinþei, lirica fiinþei umane ºi lirica egoului

tere, prin Shakespeare, un lirism al fiinþei straþii cu privire la valoarea universalã a


terestre, dar excepþionale. Omul nu se mai versului eminescian – ele sunt la fel de sim-
aflã în contact direct cu zeul, precum per- ple ºi de evidente precum acelea eventual
soana umanã în perioada clasicã a culturii referitoare la inefabilul poeziei shakespea-
elene, nu comunicã direct cu Dumnezeu riene, din replicile lui Hamlet ºi, indis-
precum omul Noului Testament – el, poetul, cutabil, chiar ºi din acelea ale lui Richard III,
este obligat sã se mulþumeascã a se deschide sau ale sinistrei Lady Macbeth –, dar tocmai
cãtre o transcendenþã a existenþei istorice, din cauza superbei expresivitãþi a rãului ca-
deci înspre o transcendenþã paradoxalã ºi, litatea dramaticã a tragediilor, la Shake-
astfel, imperfectã. Adlerian, o deficienþã speare, suferã. Un alt element propriu liris-
genereazã o calitate: Shakespeare maximali- mului eminescian, dincolo de valoarea sa,
zeazã expresia liricã tocmai pentru cã, în meritã a fi relevant. În toatã creaþia lui liricã
plan uman el realizeazã o creaþie aservitã. – ºi numai în aceasta, în literatura românã –
Când aceastã creaþie se elibereazã din nou? Eminescu este, în sensul cel mai strict o per-
In romantism, acest preambul al Revoluþiei sonalitate suveranã. El se comportã ca o
Franceze ºi al tuturor celorlalte revoluþii, autoritate supremã prin raportare la sub-
unele dintre ele tot franceze, altele prove- stanþa operei sale, dar ºi la extracþia acestei
nind din alte culturi. Renaºterea este, cu substanþe din existenþã. În toatã poezia,
deosebire, marea creaþie a Italiei pentru cã Eminescu nu este niciodatã supus unei
aceasta nu stã sub o conducere unicã, nu suferinþe circumstanþiale – el se reîntoarce
opune culturii o altã valoare intr-adevãr la relaþia datã omului sã o încerce la întâl-
mai mare, decât cea a credinþei, iradiind din nirea ºi, eventual ciocnirea cu absolutul ºi
Roma, dar adesea cenzuratã de autoritãþi totuºi, subiectul liricii sale este, aºa cum se
foarte puþin influenþate de ordinea reli- crede în general despre liricã, dar este cu
gioasã, ci de aceea militarã. Perechea ilu- mult prea rareori adevãrat, exclusiv el
minism-romantism face din om, încã o datã, însuºi, pentru cã el adoptã, romantic, accep-
subiectul contactului direct al creatorului în tând orice risc, libertatea deplinã. In aceastã
ordine esteticã ºi existenþalã cu transcen- privinþã, cu toate diferenþele în rest se poate
denþa. Lirica eminescianã, asemenea celei spune cã poetul de care se situeazã cel mai
antice este aproapiatã de rugãciune, dar este aproape Eminescu este Victor Hugo.
rugãciunea unei personae umane concrete Este sigur cã a nu vedea valoarea dife-
ºi nu a fiinþei ca formã onticã unicã a realu- renþiatoare a liricii eminesciene pentru o
lui ºi nici a fiinþei umane definitã prin pu- culturã care, istoric, l-a adoptat drept model
terea sa. reprezentativ, fãrã a ºi-l impune sieºi decât
Shakespeare aratã prin liricã, aceea din foarte limitat, cu totul ocazional, ca model
sonete ºi cea din teatru, cã dincolo de fron- formal, înseamnã fie, aºa cum am spus, un
tierele Italiei – ºi, parþial, ale Þãrilor de Jos deficit intelectual, þinând, în limbaj kantian
–, dincolo, oriunde ar fi fost sã fie, de anu- de limitãrile, personale, privind puterea de
mite circumstanþe de epocã, exprimarea judecatã, fie o indisponibilitate patentã pen-
poeticã desãvârºeºte toate valorile eului pe tru libertate – pentru libertate în sensul
care, însã, nu îl elibereazã. Eminescu este ºi major al acestui termen: asumare a dreptu-
nu este un romantic târziu, în sensul cã el lui la o legãturã personalã, directã, cu tran-
nu reprezintã o trenã a romantismului, ci scendenþa, cu absolutul. Lirica este deci
adevãrata sa împlinire. Împlinirea în artã aspect, element ºi expresie a libertãþii sau,
vine întotdeauna pe un sfârºit de val, pre- poate, spre a nu ne plasa în opoziþie cu pro-
cum opera lui Brahms în clasicismul musi- pria noastrã atracþie pentru poezia din pla-
cal ºi, cu deosebire, simfonic, Tizian ºi cei- nul de profunzime al operei Shakespeare,
lalþi mari veneþieni faþã de pictura Renaº- dramele acestuia rezervã, în beneficial unei
terii florentine ºi romane, Van Gogh, în eliberãri viitoare, zgomotul ºi furia încercate
descendenþa impresionismului însã dincolo în aceastã lume, pânã aproape dincolo de
de acesta. Nu am de gând sã fac aici demon- timp.
41
Roumains pour l’esprit mordant de
Ileana MIHÃILA Voltaire), la réception de Rousseau dans la
culture roumaine moderne n’a pas été nég-
ligeable pour autant ; elle fut plutôt nég-
Quelques ligée, et il fallut attendre quelques brefs
moments du XXe siècle pour que l’attention

précisions sur des spécialistes commence à donner des


résultats, même incomplets.
Comme à l’occasion d’un colloque con-
les premières sacré à Rousseau en 20081 je m’étais déjà
intéressée à la réception des idées et des
traductions œuvres de Rousseau du XVIIIe au XXe siè-
cle, telle qu’elle apparaît notamment dans la
de Rousseau presse roumaine et les synthèses universi-
taires2, en me bornant à inventorier les tra-
en roumain ductions réalisées pendant cette période, je
trouve nécessaire à compléter le tableau par
une analyse plus poussée de l’intérêt éveillé
Abstract par les écrits du « citoyen de Ge-
The authoress presents the first translations nève » notamment à l’époque de la consti-
into Romanian from the works of J. J. tution de l’État roumain moderne, c’est-à-
Rousseau, beginning with the manuscript dat- dire avant la Grande Guerre, en présentant
ing back from the end of the 18th century, de manière plus exacte ces traductions :
bringing new information about the comedy d’abord les manuscrits qui en renferment
"Narcisse", whose conversion was made by les trois premières, ensuite celles qui furent
Ioan Cantacuzino in 1794. Next, there are publiées en volume avant la Première
analyzed the translations published in vol- Guerre Mondiale. Je vais en analyser aussi
umes until the First World War (1837-1916) le discours préfacier de ces traducteurs,
and their prefaces and introductive studies. A sûrement nos connaisseurs les plus avisés
specific attention is dedicated to the first Ro- de l’œuvre rousseauiste de leur époque.
manian commentator, I. Heliade-Radulescu J’espère combler ainsi plus d’une lacune et
(the preface to the initial part of the "New apporter une image plus correcte et plus
Heloise"). exacte de la réception de Rousseau dans la
Keywords: J. J. Rousseau, translations into Ro- culture roumaine.
manian, Ioan Cantacuzini, I. Heliade-Radu- Aussi bizarre que cela puisse paraître, il
lescu, Gheorghe Adamescu, Nicolae Dudescu. a fallu attendre l’an 1937 pour que le futur
grand dix-huitièmiste roumain Al. Ciora-
nescu3 découvre dans les fonds manuscrits
Longtemps considérée moins spectacu- de la Bibliothèque de l’Académie Roumaine
laire qu’elle ne l’aurait dû (surtout en com- un manuscrit4 renfermant trois traductions
paraison avec l’intérêt manifesté par les datées 17945 par un inconnu I.C., en rou-

1 Nature et société – Nouvelles études rousseauistes, 17-18 octobre 2008, dont les actes ont été publiés dans un
volume portant le même nom, aux Ed. Kralita Mab (Sofia), par Raïa Zaïmova et Nikolay Aretov.
2 Ibidem, pp. 188-198: Jean-Jacques Rousseau en Roumanie du XVIIIe siècle à la première moitié du XXe siècle.
3 Né en Roumanie en 1911, mort en Espagne, sa patrie d’adoption, en 1999, grand spécialiste en littéra-
tures française et espagnole, ses contributions les plus importantes portent sur le Baroque et les
Lumières. Parmi les ouvrages les plus connus : El barroco o el descubrimiento del drama (La Laguna, 1957),
Le masque et le visage. Du baroque espagnol au classicisme français (Genève, 1983) et surtout la Bibliographie
de la littérature française du XVIIIe siècle (Paris, 1969).
4 Mss. rom. 3099 BAR.
5 Mais une information sur la page de titre de la deuxième traduction annonce que l’auteur l’aurait été
copiée en 1803.
42
Les premières traductions de Rousseau en roumain

roumain Machen), mais il se borne à identi-


fier le nom de Montesquieu dans la forme
Montesquiu, sans plus se soucier de l’œuvre
que notre traducteur du XVIIIe avait
traduite. Il s’agit en réalité de l’Histoire ori-
entale ou Arsace et Ismène. Le nom que lui
donna notre traducteur est Arsachie ?i
Ismena, istorie din partea rãsãritului9, une
solution assez correcte.
Enfin, la troisième traduction est celle
qui nous intéresse, « Narchis sau îndrãgitul
însuºi de sine, Comedie, Jan Jac Ruso pe
franþozeºte fãcutã ºi tãlmãcitã la let 1794 ».
L’analyse que propose le très jeune Al
Cioranescu10 commence par l’identification
correcte du texte comme étant la comédie
que Rousseau avait écrit très jeune (1732-
1733), mais qui ne fut représentée le 18
décembre 1752, sans grand succès.
Rousseau lui-même la mentionne dans ses
Confessions (I, 3). Cioranescu se montre très
critique envers le traducteur inconnu et la
culture roumaine de l’époque en général,
main, mais avec l’orthographe cyrillique de considérant que les choix opérés en général
l’époque. La dernière se relève être la ver- par les traducteurs roumains nous donnent
sion roumaine intégrale de la comédie de la preuve du mauvais goût qui régnaient
Rousseau Narcisse, ou l’amant de lui-même, dans les Principautés Roumaines, et dont le
Al Cioranescu s’apprête à communiquer résultat était l’élection des auteurs mineurs
cette véritable découverte (qui réduisait à et des ouvrages médiocres. Même la ren-
deux décennies à peine la distance entre la contre de cette traduction de Rousseau ne
première traduction en roumain de Voltaire saurait le faire changer d’avis (pour ne plus
(1771-1772)6 et la première traduction de parler de Montesquieu !), car, selon lui, elle
Rousseau) dans un article où il présente répond au même manque de goût, étant la
aussi les deux textes français qui la précè- moins réussite de ses créations. D’ailleurs,
dent. Il identifie correctement dans « l’abbé son analyse critique des prouesses du tra-
Arno7 » l’auteur français François-Thomas ducteur s’arrête notamment sur les solu-
Marie Baculard d’Arnaud8, qui avait traduit tions que celui-ci trouve pour assurer la
de l’anglais en français la nouvelle Makin, compréhension du texte par un lecteur
publiée en 1775 (et dont le nom devient en roumain, qui n’était pas censé connaître

6 Voir aussi I. Mihaila, « Voltaire dans les Pays Roumains aux XVIIIe et XIXe siècles », dans Renaºtere ºi
modernitate, Bucureºti, 1998, pp. 108-118.
7 Tout comme dans la langue russe moderne, les transcriptions roumains en cyrilliques des noms
étrangers se faisait phonétiquement, ce qui aujourd’hui semble bizarre et complique parfois l’identifi-
cation des auteurs.
8 Né et mort à Paris (15.09.1718 – 8.11.1805).
9 Bizarrement datée dans les ouvrages de référence 1799, alors que la page initiale du manuscrit laisse
facilement lire l’an 1794 (voir : Irina Badescu, Michaela Schiopu, « Les Lumières françaises dans la cul-
ture roumaine », dans La littérature française dans l’espace culturel roumain, ouvrage collectif sous la coor-
dination d’Angela Ion, Bucarest, 1984, p. 73.
10Voir : Al. Ciorãnescu, « O veche traducere din J.-J. Rousseau », dans Revista Fundaþiilor Regale, IV, 1
iunie 1937, nr. 6 : Cronici , pp. 659-665.
43
Ileana Mihãilã

comme envers ses possibles lecteurs igno-


rants.
Il faudra attendre la fin de la Seconde
Guerre pour qu’un autre chercheur, Al.
Alexianu11, spécialisé dans l’évolution de la
poésie roumaine, découvre l’identité cachée
sous les initiales I.C. : il s’agit du premier
poète roumain ayant publié ses poésies en
un volume, Ioan Cantacuzino (1757-1828).
Le petit livre, intitulé Poezii noo, qui date de
1792 (ou 1796, selon d’autres chercheurs),
porte d’ailleurs sur la couverture non pas le
nom de l’auteur, mais toujours les deux ini-
tiales I.C. Le poète en question, de très haute
ascendance princière (sa mère étant fille du
prince régnant de la Moldavie Ioan Mavro-
cordat et son père appartenant à la haute
famille des Cantacuzène) avait eu une édu-
cation digne de son nom, qu’il allait mettre
à profit par de très nombreuses traductions
de l’anglais (Alexander Pope, En Essay on
Man, un poème de Thomas Gray), mais
surtout du français (les trois auteurs déjà
nommés mis à part, il a donné des versions
roumaines de quelques œuvres signées par
Jean-Pierre Claris de Florian, Jean de La
Phillipe Quinault, par exemple, ni recon- Fontaine ou Jean-François Marmontel).
naître le nom de Sangaride de l’opéra Atys Une première recherche approfondie de
(1676), et encore moins être familiarisé avec cette première traduction de Rousseau en
les endroits auxquels Rousseau faisait roumains appartient à Sorina Bercescu, pro-
référence dans son texte. Mais, quoique fesseur au Département de Français de
cette version roumaine prouve plutôt que le l’Université de Bucarest. Sa thèse de doctor-
traducteur, lui, savait bien de quoi il était at12 comprenait non seulement une présen-
question, et qu’il donnait en roumain une tation de la réception de Rousseau dans la
solution simplifiée, mais point incorrecte, culture roumaine13, mais aussi la première
Cioranescu se montre acide envers lui tout transcription en caractères latins de la tra-

11 Selon Sorina Bercescu (« Rousseau et les intellectuels roumains », dans La littérature française dans l’e-
space culturel roumain, p. 122-123), c’est en 1946, mais elle ne précise pas sa source. Les autres ouvrages
que j’ai consultés ne citent d’Al. Alexianu que « Câteva date privitoare la viaþa ºi opera fostului mare
spãtar Ioan Cantacuzino », dans Glasul bisericii, XXVI, 1967, nos. 5-6, pp. 609-639, dont la parution fut
précédée par l’article de Gh. Ivãnescu et N. A. Ursu, « Un scriitor muntean de la sfârºitul secolului al
XVIII-lea : Ioan Cantacuzino », dans Studii ºi cercetãri ºtiinþifice, Iaºi, Filologie, X, 1959, fasc. 1-2, pp. 135-
140. Il semble néanmoins, selon une information communiquée par Andrei Nestorescu, qu’Al.
Alexianu n’avait pas pu lui-même annoncer cette découverte, étant privé à l’époque du droit de signa-
ture pour des raisons politiques.
12 Rousseau în România, soutenue à l’Université de Bucarest en 1969.
13 Sorina Bercescu allait publier les résultats de cette recherche dans plusieurs articles : « Primele traduc-
eri din Rousseau în limba româna”, dans Analele Universitatii Bucuresti. Limbi romanice, XVIII, 1969, pp.
125-132 ; « Începuturile difuzãrii pedagogiei rousseauiste în ?ãrile Române”, dans Analele Universitatii
Bucuresti. Literatura universalã ?i comparatã, XXI, 1972, nr. 2, pp. 21-26 « Rousseau et les intellectuels
roumains », dans Quaderni dell’umanesimo, Roma, 1974, nr. 5, pp. 198-204, auxquels s’ajoute le chapitre
déjà cité de La littérature française dans l’espace culturel roumain.
44
Les premières traductions de Rousseau en roumain

duction de Narcisse14.
L’interprétation qu’elle donne au choix
de Narcisse est toutefois bien différente par
rapport à son prédécesseur : « On peut sup-
poser que Ioan Cantacuzino connaissait à
fond toute la création littéraire de Jean-
Jacques Rousseau et qu’il avait choisi
Narcisse tout simplement parce que c’était
l’œuvre de début de celui dont il se mon-
trait un fidèle admirateur »15 et elle continue
en mettant en valeur l’importance de cette
toute première comédie française traduite
en roumain, et en plus « 16 ans à peine après
la mort de Jean-Jacques »16.
À mon avis, une analyse plus attentive
apporte des arguments supplémentaires à
l’hypothèse lancée par Sorina Bercescu.
Non seulement Narcisse est une œuvre de
jeunesse, mais elle venait d’être révélée aux
lecteurs notamment grâce à son inclusion
dans la première série des œuvres com-
plètes publiée après la mort de Rousseau en
1782-1789, à Genève. Ouvrage monumental,
comprenant 17 volumes, il inclut cette
comédie au début du tome 817. Il faut précis-
er qu’avant cette réédition, la pièce n’avait
connu qu’une édition (peut-être avec deux les études actuelles commencent à peine à
tirages) en 1753, immédiatement après la l’admettre. Le choix de ce texte par notre
représentation, sans lieu ni éditeur, sûre- poète-traducteur devient par conséquent
ment peu connue, vu son échec sur la scène. extrêmement intéressant.
Selon les recherches actuelles, Rousseau lui- Il est fort utile également de constater une
même avait toujours manifesté un intérêt certaine analogie avec l’œuvre, certes,
particulier pour cette œuvre, car elle exorci- mineure, de Montesquieu, qui fût traduite
sait en quelque sorte certains démons de par Ioan Cantacuzino (et qui précède
son adolescence, comme ses Confessions en Narcisse dans le manuscrit). L’Histoire orien-
font foi18. La version représentée sur scène tale ou Arsace et Ismène est un petit roman
aurait d’ailleurs été revue par Marivaux lui- publié pour la première fois par son fils dans
même. Loin d’être, comme Cioranescu le les Oeuvres complètes posthumes en 1783. On
pensait, une œuvre indigne du nom de ne sait pas exactement en quelle période de
Rousseau, c’était en réalité une sorte de sa vie il fut commencé, mais Montesquieu le
miroir du moi profond de son auteur, ce que mentionne à l’abbé Guasco dans une lettre

14 Non-publiée. Ce n’est qu’en 2004 qu’un autre chercheur, spécialiste en littérature roumaine pré-mod-
erne, Andrei Nestorescu, membre de l’Institut d’histoire et de théorie littéraire de l’Académie
Roumaine, publie sa propre édition de la traduction de Narcisse, accompagnée par une étude intro-
ductive ( dans l’ouvrage collectif Texte uitate – texte regãsite, t. III, Bucureºti, pp. 240-303).
15 S. Bercescu, « Rousseau et les intellectuels roumains », dans La littérature française dans l’espace culturel
roumain, p. 122.
16 Ibidem, p. 123.
17 Théâtre, poésie et musique, 1782, pp. 1-52.
18 Voir : Françoise Bocquentin : «L’écriture secrète de J. J. Rousseau » , Rêver Rousseau, Etudes J. J.
Rousseau, no.8, Musée J. J. Rousseau, Montmorency, 1996, pp 25-49.
45
Ileana Mihãilã

de 15 décembre 1754, deux mois avant sa (1782 et respectivement 1783), dans les édi-
mort, et selon les recherches actuelles, si la tions les plus complètes et prestigieuses du
rédaction finale date des années 1740, elle moment, et qui semblent renfermer
reprend probablement un passage plus quelques pensées très intime des deux
ancien, venu de l’époque de début de écrivains en question. Trop de coïncidences,
l’Histoire véritable, donc d’une gestation trop certes. L’acquisition de ces éditions n’était
longue pour qu’elle ne ccorresponde à un nullement impossible pour un Cantacuzène
intérêt spécial de la part de son auteur. Ce ; mais son destin mouvementé l’ayant fait
dernier roman de Montesquieu est une choisir l’exile en Russie, après la paix de
petite utopie sentimentale et politique (his- 1791-179219, nous sommes dans l’impossibil-
toire d’amour conjugal avec portrait du ité de vérifier si ces œuvres complètes de
monarque éclairé, baignée dans la lumière Montesquieu et Rousseau figuraient ou non
orientale, donc des thèmes qui étaient chers dans l’inventaire de sa bibliothèque.
à l’auteur des Lettres persanes). Les deux Le deuxième manuscrit20 renfermant des
œuvres en question appartenaient donc à fragments des traductions de Jean-Jacques
deux grands écrivains (ce qui ne correspond Rousseau, est plus difficile à dater. Les cata-
plus à la théorie de Cioranescu, concernant logues le décrivent comme appartenant à la
le manque de critères de sélection du tra- première moitié du XIXe siècle, ou plus
ducteur), les deux sont des créations peu exactement aux années 1830-1840, sans
connues, récemment remises en circulation autres commentaires. La réalité est beau-

19 Le traité de Sistova (ou Svichtov), entre l’Autriche et l’Empire Ottoman, qui mit fin à la guerre austro-
russo-turque (1788-1791) ; les Russes signent le traité de paix avec les Turcs à Iassy, en 1792. Ioan
Cantacuzino obtient de Catherine II le grade de colonel, puis le titre de prince (cneaz) et le droit de
s’etablit sur la rive droite de la rivière Boug, où il achète un domaine et y fonde, avec son frère Nicolas,
le bourg Kantakouzinka. Il y finira ses jours.
20Mss. rom. 3481–BAR.
46
Les premières traductions de Rousseau en roumain

coup moins rassurante, car le premier frag- page de titre de l’édition d’Amsterdam de
ment, ff.1-95, appartient sans doute à cette 1761, en original et dans une fort belle tra-
période, d’après l’écriture en alphabet de duction roumaine (en alphabet cyrillique,
transition (il contient un ample fragment bien sûr)21. Elle nous suffirait, même avant
sans début ni fin, de l’Émile) ; il porte pour d’ouvrir le livre, pour acquérir la certitude
chaque chapitre le jour et le mois de la rédac- que le nom du proprétaire de la typogra-
tion, mais point l’année ! Mais le second (ff. phie, marqué en bas, Eliad, est aussi le nom
96-103v) est certainement plus ancien, peut- du traducteur : Ion Heliade Rãdulescu22.
être même de quelques décennies ; l’aphabet Surnommé le père de la littérature et de la
est cyrillique, comme celui du manuscrit de culture roumaine moderne, il fut un poète
Ioan Cantacuzino (mais d’une toute autre accompli, grand traducteur, excellent philo-
écriture, plus serrée) ; le papier aussi est plus logue, journaliste de taille, quarante-huitard
ancien. Il contient le début d’une traduction (ministre dans le gouvernement provisoire
roumaine de La Nouvelle Héloïse, avec une de 1848) et président d’honneur de la
page de titre qui porte (en transcription) Société académique (qui deviendra ensuite
Rãvaºã de la doi iubiþi trãitori dintr-un târguºor l’Académie Roumaine).
dî pe poalile muntelui Alpin, supt nume de Noa Le petit livre (VIII+76 p.) renferme les 18
Eloizã. Alegire ºi alcãtuire a lui Jan jac Ruso. premières lettres de La Nouvelle Héloïse et les
Partea întâiu, donc une traduction assez accompagne par une « Mention du traduc-
exacte du titre complet de Rousseau. À la teur » (Însemnare a traducãtorului)23, que
page 97 se trouve un sceau en russe qui nous Sorina Bercescu résume brièvement comme
annonce que ce manuscrit appartient à un ayant « une grande valeur pour l’histoire
certain Paul Gore, dont le nom pourrait bien des lettres roumaines »24, mais qui, comme
être roumain. Certaines particularités des j’ai pu le constater, ne figure point dans les
mots roumains laissent supposer qu’il s’agi- éditions de ses œuvres plus ou moins com-
rait d’un traducteur moldave mais cette ver- plètes.
sion est sûrement différente de la première Pourtant, ce texte représente le premier
Nouvelle Héloïse publiée en roumain, parue commentaire roumain dédié intégralement
en 1837 à Bucarest. à Rousseau, et qui mérite certes une traduc-
Son titre nous annonce qu’il s’agit de tion intégrale en français. Il s’ouvre par les
Julia sau Nuoa Eloise ori scrisori a doi amanti mots célèbres de la Préface de Jean-Jacques,
(en alphabet latin), Lãcuitori într-o micã cetate pour qu’ensuite Heliade Rãdulescu prenne
în poalele Alpilor (en caractères cyrilliques), lui-même la parole :
ce qui correspond très joliment à Lettres de
deux amans, Habitans d’une petite ville au pied « „Que n’ai-je vécu dans un siècle où je
des Alpes. Le reste de la page de titre contin- dusse les jeter au feu !”, que n’ai-je vécu
ue à mélanger joyeusement les deux alpha- dans un siècle où je ne sois pas forcé à utilis-
bets, ou plus exactement les trois, avec la er mon temps pour traduire un roman !
version modernisé du cyrillique roumain de Là où les coutumes sont simples et la
cette époque, l’alphabet de transition. Mais morale règne dans toute la force de l’inno-
l’apparition des noms étrangers en carac- cence, les romans sont malfaisants, d’autant
tères latins, notamment celui de Jean- plus quand l’amour prend le visage de la
Jacques Rousseau, nous montre l’effort de vertu. Là où les mœurs sont corrompus, les
s’acheminer vers la modernité de la culture liens de la famille et de l’amitié [ne sont]
roumaine de l’époque. Il ne manque ni l’ex- plus respectés, l’amour, dépravé et inconnu,
ergue de Pétrarque, qui orne si joliment la le roman ne détruit plus les bonnes habi-

21 « Nu a cunoscut-o lumea ce-a avut-o / Eu am cunoscut-o º-am rãmas a plânge. » Toutes les transcrip-
tions des textes en alphabet de transition m’appartiennent.
22 6 janvier 1802 à Târgoviste - 27 avril 1872, Bucarest.
23 En original, par erreur, traducãtoruluic. Pp. V-VIII.
24 Op. cit., p. 124.
47
Ileana Mihãilã

tudes, au contraire, il commence à les et une révolution morale dans toute


restaurer : il réchauffe les cœurs de la l’Europe.
jeunesse et anoblit ses sentiments. Le doute Avec la collection des Auteurs classiques,
en ce qui concerne l’être divin est un blas- si Rousseau devait être à l’une des premières
phème et une dépravation du croyant : mais places ; et s’il était utile à la lecture des
quand l’athée commence à douter, c’est un Roumains, celui qui a pensé à la profondeur
signe de correction et une marche de des réflexions de ce grand homme, et a
l’athéisme vers la Foi. connu le style correspondant à de telles
L’amour de Julie et de son amant ne peu- réflexions ; celui qui a pensé une fois à notre
vent nuire à aucun jeune homme qui, en état, à notre difficulté de réfléchir, et au peu
passant par cette époque de la vie, ne ren- de plaisir à la lecture, celui-là seul ne pourra
contre que des semblables débauchés et des point me condamner d’avoir commencé
objets de son amour qui, sans contribuer Rousseau par La Nouvelle Héloïse. L’utilité
aucunement à la formation mutuelle, lui que peut avoir cet ouvrage pour la jeunesse
font sécher toute sa jeunesse et lui noient n’est pas que dans la transformation des
toute la fertilité de sa jeunesse qui aurait pu mœurs, mais [dans le fait] que l’intérêt et la
fleurir dans la vertu. curiosité de voir le destin et la fin de ces
Ces lettres, avec la colle et la canne à deux amants fasse accepter chaque lecteur à
pêche de l’amour, peuvent tirer le lecteur supporter le style peut-être lourd et inhab-
vers la fonction de la lecture, en utilisant les ituel par rapport à la langue familière et
leçons et la sagesse d’Héloïse la nouvelle jeune de l’amour, et en pensant à chaque
dans la vie sociale, dans ses obligations phrase et période il apprend [ainsi] à penser.
envers Dieu et le monde, dans l’étude des Si telle fut la pensée de l’Auteur quand il
enseignements, dans la réflexion sur les utilisa un tel style pour un tel écrit, je l’ig-
beaux-arts, dans les devoirs domestiques, nore ; mais je me suis efforcé de le lui con-
qui se voient partout dans la morale de ce server ; et même si quelqu’un pourrait faire
texte, et qui furent aussi dans l’âme vraie de une traduction libre et utiliser un style plus
l’auteur ; il achève enfin la lecture de ce livre approprié à sa matière, plus compréhensible
et il le ferme, plus savant qu’il ne l’était pour les lecteurs, le sentiment qui règne
avant de le commencer ; et si la contagion dans ces lettres est un éveil suffisant pour
de l’amour peut se verser dans ses veines et aiguiser l’esprit vers la compréhension et
ses sentiments, éprouvés par les modèles de l’intelligence pénétrante. Je n’ai donc pas
l’extérieur, le mal est une crise par laquelle, voulu donner aux Roumains une imitation
en apprenant à aimer vraiment, il peut se de Rousseau et un écrivain roumain, mais,
préparer vers un âge d’homme adulte et selon mes possibilités, Rousseau lui-même,
puis vieux, plus paisibles, en s’habituant à et sa propre Nouvelle Héloïse, avec tous ses
la vertu, qui ne saurait durer dans un cœur détails et toutes les nuances du style dans
où il n’y a pas d’amour. Il y a des breuvages lequel l’original fut écrit. Si le lecteur ne
qui, s’ils sont bus par un homme sain, il comprend pas facilement chaque phrase, je
courre le danger de tomber malade, mais ne lui permets pas de me juger avant de lire
qui, s’ils sont donnés pendant la crise de la l’original, dont je connais la spécificité, et ma
maladie, le souffrant est guéri. Il y a des poi- [seule] faute la voilà : pourquoi n’ai-je pas
sons qui, pris tous seuls, ne sauraient ne pas vécu dans un siècle où trouver la langue for-
le tuer, mais qui, mélangés en bonne pro- mée, et les idées de Rousseau connues,
portion avec d’autres médicaments, lui ren- répandues, et, par conséquent, faciles à
dent la santé. Ce docteur des vices de son exprimer. »25
siècle a très bien su faire la prescription de Si nous avons des informations sur des
sa morale en mélangeant avec tant de traductions des ouvrages philosophiques de
sagesse, à côté de l’amour, ses belles leçons, Rousseau tel le Discours sur l’origine et les
et tant de ses idées qui ont fait une époque fondements de l’inégalité parmi les hommes et le

25 La traduction m’appartient .
48
Les premières traductions de Rousseau en roumain

Discours sur les sciences et les arts réalisées par La fortune roumaine du Contrat social ne
un des écrivains quarante-huitards, s’arrête pas là. D’autres versions paraîtront
Constantin D. Aricescu (1823-1886) en 1849, dans les années suivantes, en Transylvanie
avant d’être arrêté pour sa participation à la (signée par Ieronim G. Bariþiu, journaliste et
révolution, les textes eux-mêmes nous man- traducteur (Sibiu, dans la revue Observa-
quent ; de même, une version du Contrat torul, dans les nos. 47 et 48 de 1878), en
social annoncé vers la fin des années 1830 par Banat (à Timi?oara, Georgiu Popa en donne
le traducteur Stanciu Cãpã?âneanu (c.1800- en 1885 une nouvelle traduction publiée
1846). En réalité, la première traduction du
d’abord dans la revue Luminãtorul et puis en
Contrat social qui nous soit parvenue est celle
volume, ayant comme titre : Rousseau Joan
publiée en 1861, à Jassii, par un auteur pra-
tiquement inconnu, Petru Borsiu26 . Jacob, Despre Contractul social seu principie de
L’ouvrage s’ouvre par une dédicace fort dreptul politic).
chaleureuse à un ami étudiant à l’Université Le XXe siècle ne se montre pas indiférent
de Jassy, Nicolae Dudescu, suivie par une à la récupération en roumain de l’héritage
sorte d’Avant-Propos (Precuvântare), où il du Citoyen de Genève. En 1910 sont im-
affirme : « Le désir de contribuer selon ma primées à Bucarest dans une édition des-
force à l’élargissement des connaissances a tinée visiblement au grand public des Pages
été celui qui m’a animé à donner en roumain choisies (Pagini alese), dont la traduction et
cet écrit de Jean-Jacques Rousseau, qui traite l’élection étaient dues à un certain A. Luca27;
du Droit publique. L’utilité que peut la collection (Biblioteca „Lumen”) était
apporter ce traité pour le Peuple Roumain d’ailleurs destinée « à populariser les petits
est indéniable ». Il offre ensuite une notice CHEFS D’ŒUVRE des écrivains étrangers
biographique de quelques pages, où il et roumains les plus renommés » ; le volume
roumanise le prénom de Jean-Jacques en… destiné à Rousseau était orné d’un portrait
Ióne Iacobú (il a quand même la prévoyance de l’écrivain.
de donner aussi la forme française entre par- En 1913 apparaît la traduction intégrale
enthèses !), où il le définit comme « l’écrivain de l’Émile ou de l’éducation, sous le titre Emil
le plus éloquent du XVIIIe siècle » et résume
sau despre educaþiune, due à Gheorghe
les épisodes les plus significatifs de sa vie
Adamescu, professeur au collège Saint-Sava
d’après la biographie de Musset-Pathay, en
concluant : « Enfin, il est vrai dire que de Bucarest. Non seulement c’était une
Rousseau à côté de Voltaire a été celui qui a preuve irréfutable de l’importance de la pen-
éveillé des idées nouvelles qui ont préparé la sée pédagogique de Rousseau dans le sys-
régénération sociale en France et qui à tème de l’enseignement roumain, dont l’in-
jamais sera la clameur de la liberté ! » Hélas, fluence s’était manifestée dès le XIXe siècle
il faut néanmoins reconnaître que sa langue dans les écrits des pédagogues roumains, à
roumaine est bien plus pauvre et moins commencer par Ion Heliade Rãdulescu28;
moderne que celle que maniait déjà son mais la traduction était l’œuvre d’une des
prédécesseur Ion Heliade Rãdulescu un figures les plus lumineuses des professeurs
quart de siècle auparavant, tant il est vrai roumains de La Belle Époque, auteur de la
que seuls les grands écrivains sont ceux qui première Bibliographie de la littérature
déterminent l’évolution d’une langue lit- roumaine (en 3 volumes) et du manuel d’his-
téraire ! toire de la littérature roumaine le plus répan-

26 Contraptulu sociale de Jean-Jacques Rousseau. Inversu in romanesce de Petru Borsiu, Jassii, Tipografia
Minervei Podul-Lungu, 1861, VIII+180 p.
27 Sous-titres : Liberatatea. – Dreptul celui mai puternic.- Dacã a?i fi bogat. Poporul. – Guvernãmântui demo-
cratic. – Duelul.- Sinuciderea. – Conºtiinþa.- Despre Suflet. – Crist ºi Socrate. – În singurãtate. Ed. Lumen,
Bucureºti, 1910.
28 Voir : Radu Tomoiagã, Ion Eliade Rãdulescu, ideologia social-politicã ºi filosoficã, Bucureºti, Ed. ªtiinþificã,
1971, pp. 187, sur l’accord convergent entre l’éducation donnée par la nature et celle donnée par les
hommes ; 239, sur « la liberté bien réglée », etc. ; Grigore Þugui, Ion Heliade Rãdulescu, îndrumãtoru cul-
tural ºi scriitorul, Bucureºti, Ed. Minerva, 1984, p. 122 sqq.
49
Ileana Mihãilã

du et réédité29. Gh. Adamescu commence son La dernière traduction publiée à la veille31


Avant-Propos (Precuvântare) en anonçant de la Grande Guerre a eu comme objet à nou-
quelles ont été les éditions qu’il a utilisé pour veau Le Contrat Social. Parue à Bucarest en
sa traduction (Garnier, 1869, mais aussi 1916, elle est due à N. Da?covici, qui l’ac-
Auguis (Paris, 1824-1825) et le célèbre Furne compagne à son tour d’une étude introduc-
(Paris, 1835, qui bénéficie en plus des notes tive. Bien reçue par les lecteurs, elle connaîtra
de Petitain). Il assure son lecteur avoir vérifié encore deux rééditions, en 1920 et en 1922.
sa traduction d’après trois traductions alle- Avec elle, nous pouvons affirmer que cha-
mandes (de 1906, de Sallwurk, de 1907, de cune des provinces historiques de la
L.Watendorft, et celle de K. Reimer (sans Roumanie – la Valachie, la Moldavie, la
date), et encore d’après une traduction itali- Transylvanie et le Banat, dont les emblèmes
enne de Milan, s.d. ). Le professeur allaient bientôt orner le drapeau de la
Adamescu continue par une longue étude Roumanie à la fin de la guerre, avait donné,
extrêmement riche et bien documentée sur la pendant un demi-siècle, leur propre version
vie de Rousseau, dont il indique scrupuleuse- du Contrat Social, ce qui montre à quel point
ment les sources bibliographiques (parmi Rousseau était considéré comme essentiel
lesquelles Emile Faguet et Harald Höffding, pour l’éducation civique et politique de la
ce dernier récemment traduit en français (en nation. D’ailleurs, notre traducteur ouvre
1912 !). Il s’attarde longuement et avec son étude, intitulé « La conception du contrat
détails sur le moment de la parution d’Emile social du point de vue de la philosophie poli-
et de la fuite de Rousseau en Suisse. Il y tique » avec la phrase suivante : « L’œuvre
qui a provoqué les discussions les plus vives
ajoute une belle carte de ses voyages et
et qui a eu une influence déterminante dans
quelques photos des gravures qui le
la provocation de la révolution française est
représentent, des maisons qu’il a habitées ou
sans doute le Contrat social », dont il analyse
de son monument au Panthéon. « Il est sûr
ensuite le contenu et les idées principales, en
–dit-il à la fin de cette présentation assez
soulignant les points forts et les points faibles
complète30 – qu’il fut un génie dont les (par exemple, la prise en dérision par
œuvres ont influencé profondément les idées Rousseau de la théorie de la séparation des
de ses contemporains et de ses successeurs. pouvoirs énoncée par Montesquieu « avec
Peut-être ses idées ont contribué au grand une pénétration géniale », selon notre tra-
mouvement qui changea la face du monde et ducteur). En conclusion, il affirme : « Le souf-
qui s’appelle la révolution française. Quoi qu’il fle de générosité et l’étendue des vues de
en soit, s’il est naturel et nécessaire que ces Rousseau en de nombreuses questions d’ac-
idées soient discutées dans tous les pays et tualité peuvent avoir, du moins nous l’e-
dans tous les cercles éclairé par une culture spérons, des effets bienfaisants et en tout cas
philosophique, il est encore plus nécessaire désirables dans notre intérêt général en tant
que ces écrits soient connus. La traduction que nation dont les idéaux sont encore non-
présente est un pas dans cette direction ». accomplis, et comme État, dont la forme est
Mieux encore, Adamescu offre à ses lecteurs encore trop peu contractualiste ».
un résumé et une analyse détaillée des idées Cette dernière affirmation ne fait que
contenues dans chaque livre, ce qui justifie le confirmer, s’il le fallait encore, la place de
grand succès de son travail, qui allait être six choix que la conscience publique roumaine
fois rééditée (entre 1916(18) et 1937)! Il accordait à l’aube de l’époque contempo-
achève sa présentation avec une bibliogra- raine à la pensée révolutionnaire de Jean-
phie assez complète des ouvrages roumains Jacques Rousseau, dont les écrits avaient
destinés à la diffusion des idées ouvert aux Roumains plus d’une porte vers
rousseauistes. l’âge moderne..

29 Istoria literaturii române, première édition en 1910, dernière édition, 1937, la seule publiée dans la
fameuse collection Biblioteca pentru toþi !
30 26 pages !
31 La Roumanie ayant connu une période de neutralité entre 1914-1916
50
Mihai A. break in the universe, it is the painful
awareness of dualism coupled with the
STROE urge to resolve it in organic monism, it is the
confrontation with chaos followed by the
will to reintegrate it into the order of the

Romanticism cosmos, it is the desire to reconcile a pair of


opposites, to have synthesis follow antithe-
sis”1.

and Chaos An analysis of the romantic phenomenon


from the perspective of chaos theory seems
therefore fully justified.

Theory According to Ilya Prigogine, one of the


main heralds of chaos theory, in dissipative
systems there are two types of behaviour,
which are relevant for chaos theory:
Abstract 1) close to equilibrium, therefore close to
Chaos theory and the sciences of complexity reaching stable order, systemic order
are a relatively new field in modern science. In tends to decrease, so the system tends
the present paper, starting from a definition of towards disorder;
chaos theory, such as can be derived mainly 2) far from equilibrium, the extant order
from Ilya Prigogine's works, we undertake to can be maintained and new structures
explain the relevance of this new paradigm in can be formed which are defined by a
science for a modern understanding and more elaborate order: in other words,
revaluation of romanticism . the dissipative complex systems can
Keywords: chaos, complexity, evolution, go, when far from equilibrium,
bifurcation epoch, increase of freedom, order- through irreversible processes in
disorder, chaotic attractor, punctual/periodic which the entropy or the degree of
attractor, stasis-kinesis, literature and science disorder tends to decrease (contrary
to the principles of classical thermo-
dynamics), the result being the forma-
Chaos theory and the sciences of com- tion of more complex structures.
plexity are singularly relevant for the sci- This is the so-called “universal criterion
ence of archetypes, which in the near future of evolution” which P. Glansdorff and Ilya
may constitute “integralogy”, a complete Prigogine announced in Physica, 20, 773, in
science of man. In this respect, Ilya 1954; it most likely has a high degree of
Prigogine’s works have laid an important ontic validity2.
experimental and conceptual brick at the This universal criterion of evolution
foundation of chaos theory – in this sense, (according to which reality forms an oscil-
Prigogine’s discovery of the so-called self- lating system, that successively goes
organisation of physical matter, with its towards ever more elaborate, more complex
resultant science, is relevant for the modern orders; this idea drew the scientists’ atten-
study of romanticism, as we propose to tion to the concept of complexity and sci-
demonstrate in the present paper. ence of complexity) seems to have been
Henry H. H. Remak suggested the fol- intuited (at least in its spirit), long time ago,
lowing definition of romanticism which is by George Santayana (in the latter’s The Life
connected to what chaos theory asserts: of the Reason or the Phases of Human Progress,
“romanticism is the attempt to heal the 1905-1906) as founding the cognitive life of

1 Henry H. H. Remak, “A Key to West European Romanticism?”, 1968, p. 44.


2 Amelia Dragotã Chirca, Mihai ªtefan Chirca, Premiile Nobel, Fizicã Chimie Medicinã, 1901-2002, 2002, p.
563.
51
Mihai A. Stroe

creativity often is the result of profound


knowledge of physical phenomena or
“facts”. The two are aspects of spirit, form-
ing a unifying dialectics, which justifies the
thesis that the role of literature and art in
general must be reconsidered in modern
science, just as the role of science in general
must be reevaluated in modern literary
studies – something that is already happen-
ing, as can bee seen in recent works (which
seem to be increasingly more numerous
every year) such as Pamela Gossin’s
Encyclopedia of Literature and Science (2002).
In the system of one of the most famous
of the romantic poets, William Blake, mysti-
cal contemplation was precisely a defining
capacity of the true spiritual man, as is sug-
gested by Santayana. In other words, man’s
cognitive “ascent” implies an increase of the
global structural complexity of the human
being (i.e. a spiritual evolution), and,
through it, implicitly of integral reality (see
for instance Teilhard de Chardin: the law of
complexity and of conscience: “the more
complexity, the more conscience”4).
With this work, Santayana seems to have
man. Thus, there is in man a hierarchy in the
anticipated also Ken Wilber’s idea regard-
modes in which the world is perceived,
ing integral semiotics: Wilber shows that in
which evolves through an ascensive move-
“integral reality” there are more hierarchic
ment, by means of which reason leads cognitive spaces, the emotional, magic,
towards the Absolute: from sensory knowl- mythical, rational, existential, psychic, sub-
edge to rational knowledge, Santayana tle, causal, nondual. Wilber’s emotional,
shows, man’s spirit ascends successive lev- rational and nondual spaces approximately
els which each time introduce new intellec- correspond to Santayana’s three types of
tual necessities, that are ever more elabo- knowledge. The consequence implied by
rate, the last level possible being spiritual this idea is that in essence reality is psychic-
knowledge, which implies the process of cognitive in nature (something that C. G.
transcending by aesthetic and mystical con- Jung demonstrated empirically) and hierar-
templation3. chically ordered in accordance with laws of
It is not by accident that we here com- increasing structural complexity, a phenom-
pare a man of science (Prigogine) with a enon forming the basis of Arthur Koestler’s
man of letters (Santayana): the boundary and Ken Wilber’s holonic-holarchic theory
between literature/art/the humanities and (in this theory, holons are entities that are
science is largely artificial, the two vast simultaneously parts and wholes).
fields being closely connected in that scien- Similar to Prigogine’s theory, chaos theo-
tific discoveries often take place through ry studies the behaviour of dynamic lifeless
artistic/creative imagination, while artistic systems (for instance, air and water cur-

3 Cf. George Santayana, The Life of Reason or the Phases of Human Progress, 5 vol., 1952-1953, apud Denis
Huisman, Dicþionar de opere majore ale filosofiei, 2001, p. 471.
4 Ken Wilber, Sex, Ecology, Spirituality – The Spirit of Evolution, 1995, p. 113.
52
Romanticism and Chaos Theory

rents). The conclusion of these researches is


that from disordered, turbulent states,
ordered states are born, which again go into
chaotic states from which again new
ordered states are generated, ad infinitum5.
The passage from order to disorder is
made by entering a “bifurcation epoch” –
corresponding to the “Übergangszeitalter”
or the age of passage, about which the
romantics speak: now appear the chaotic
attractors6 (resulting from fluctuations)
which trigger the transition towards disor-
der. When systemic stabilization begins, the
so-called “periodic or punctual attractors”7
appear.
In this respect, Novalis for instance con-
sidered war as being the strongest expres-
sion of turbulence, confusion, chaos, these
being for him also the sign of the age of pas-
sage, “Übergangszeitalter”, towards some-
thing new. His famous hero, Heinrich von
Ofterdingen, must thus become a poet in an
epoch of turbulence precisely because this
affords the possibility that new structures
emerge8. In other words, disruptions in the
historical continuum emerge, such that
and ascensional-descensional, in accor-
transitions towards something new become
dance with the paradox of indeterminate
possible by phenomena of discontinuity, of
“deep transformations”9. determinacy – such as in Spirit, and deter-
The conclusion of chaos theory is that mined indeterminacy – such as in animate
there is no chaos10. matter: in other words, infinite spirit and
This is the same as saying that: 1) “being finite matter, which form what we call the
is and can only be” (Parmenides); 2) “since paradox of “interfinitude”; 3) close to equi-
life cannot be quench’d, Life exuded”11 librium order tends towards disorder, and
(William Blake): here “life” can be read as far from equilibrium disorder tends
“order”: for the romantics order is a sort of towards order, up to the moment when the
“cascading” phenomenon, which is para- emergence of an even more complex order
doxically always descensional-ascensional takes place (Glansdorff and Prigogine).

5 Willy Obrist, Archetypen, Natur- und Kulturwissenschaften bestätigen C. G. Jung, 1990, p. 221.
6 See the term also in Ilya Prigogine, Isabelle Stengers, Das Paradox der Zeit – Zeit, Chaos und Quanten, 1993,
p. 114-118.
7 E. Laszlo, The Choice: Evolution or extinction?, 1994, p. 93, apud Ken Wilber, Sex, Ecology, Spirituality, 1995,
p. 75.
8 Ira Kasperowski, Mittelalterrezeption im Werk des Novalis, 1994, p. 218.
9 See Schiller who considered silence, Ruhe, as a condition of culture, Bedingung der Kultur, unlike Novalis,
who considered war as a historical-philosophical category, the exemple that Novalis adopted being the
crusades, his model of the romantic age of passage; in this respect, Roche shows that Schiller’s definition for
idyllic silence is practically similar to Hölderlin’s “living silence”, lebendige Ruhe. Cf. Mark William
Roche, Dynamic Stillness, Philosophical Conceptions of Ruhe in Schiller, Hölderlin, Büchner, and Heine, 1987,
p. 90.
10 Ken Wilber, Sex, Ecology, Spirituality, 1995, p. 75.
11 William Blake, Cãrþile Profetice, Cei Patru Zoa, 1998, VIII, 417, p. 401.
53
Mihai A. Stroe

This means that in the behaviour of mat- probability, chaos can be recognized as an
ter an order-disorder cyclicity is enciphered, aspect of regularity, without the singular
a harmony (the measure of order)-entropy events losing their “accidental”, contingent
(the measure of the degree of disorder, in character. Thus, Novalis explained the fact
physics), increase-decrease, cosmicization- that the origin is the anticipation of the
chaosization cyclicity. A parallel with the aim12. In other words, in the primodrial
phenomenon of individuation seems justi- chaos-voidness all laws preexist (see also
fied: inside the psyche the psychic “matter” Aristotle’s Metaphysics13 and Paracelsus’
(the images, the concepts, the ideas, the Philosophia ad Athenienses14), all archetypes,
archetypes) is ordered according to the laws as transcendental rationalities. In Novalis,
of life, among which the law of cyclicity and chance and chaos are connected (in the poe-
of natural rhythms is a fundamental one. tological reflections) with fairy tale and
Man is born, increases and decreases similar poetry; the latter must represent the resem-
to the way in which the Sun moves – and so, blance between chance-chaos and perfect
according to John Keats, are poets also to creation.
create: a poem should grow like the Sun, ris- The romantics have thus intuited in nuce
ing majestically, coming to a vigorous some of the fundamental assumptions of
zenith, and gradually setting to a dignified chaos theory and the sciences of complexity.
twilight – the poet then should rise and set G. Kepes offers a clear perspective
artistically speaking only to rise again and according to which we can include the clas-
again and again, ad infinitum. The same hap- sical and romantic phenomena in the cate-
pens with man’s intellectual capacities, and gory of morphological archetypes:
with his biological rhythms. “There are two basic morphological
From this perspective, it seems that archetypes, expression of order, coherence,
everything develops in accordance with discipline, stability on the one hand; expres-
laws of resemblances and correpondences, sion of chaos, movement, vitality, change on
of intra- and intersystemic analogies, of an the other. Common to the morphology of
evolution which is enciphered in matter, as outer and inner processes, these are basic
well as in the psyche. This evolution implies polarities recurring in physical phenomena,
phenomena of acceleration and decelera- in the organic world and in human experi-
tion, moving and stopping, expansion and ence [...] They are the dynamic substance of
contraction, a universal process which is our universe, written in every corner of
essential in Blake’s system of thought, as nature [...] Wherever we look, we find con-
well as in the system of many other roman- figurations that are either to be understood
tics. as patterns of order, of closure, of a tenden-
Novalis’s intuition, in this respect, is fun- cy towards a centre, cohesion and balance,
damental: there is a regularity of or as patterns of mobility, freedom, change,
chance/randomness (“Regelhaftigkeit des or opening. We recognize them in every vis-
Zufalls”), explained by the mathematical ible pattern; we respond to their expression
probabilistic calculus: “The laws of chance – in nature’s configurations and in human
even the laws of transformation – the rows of utterances, gestures and acts. Cosmos and
laws – the calculus of the laws. The ratios chaos [...] the Apollonian spirit of measure
between laws and descriptions – their tran- and the Dionysian principle of chaotic life,
sitions – their unity”. In these calculi of organization and randomness, stasis and

12 Herbert Uerlings, Friedrich von Hardenberg, genannt Novalis, Werk und Forschung, 1991, p. 391.
13 “Things which are formed by nature are in the same case as these products of art. For the seed is pro-
ductive in the same way as the things that work by art; for it has the form potentially […]” Cf. Aristotel,
Metafizica, 1996, VII, 9, 1034 b.
14 Cf. C. G. Jung, Opere Complete, vol. 12, Psihologie ºi Alchimie, Simboluri onirice ale procesului de individu-
aþie, Reprezentãri ale mîntuirii în alchimie, 1998, p. 286.
54
Romanticism and Chaos Theory

kinesis [...] all these are different aspects of birth of a poem like the leaves and branches
the same polarity of configuration”.15 of a plant, Mary Shelley uses the monstrous
Kepes’ perspective here is similar to dimension, potential in any scientific
Ralph Waldo Emerson’s view according to attempt, to throw light on a potential future
which there are two secrets of nature: of mankind which might come to pass if
“motion or change, and identity or rest”; man does not evolve intellectually to a com-
and to Arthur Koestler’s view: “the uni- plexity that should match the complexity of
verse is made of only one stuff with a finite the scientific knowledge accumulated expo-
set of basic geometrical patterns in an infi- nentially as we move on in time and history.
nite number of dynamic variations”16. It is also interesting to notice that,
In the evolution of arts there are, on although John Clare for instance didn’t
the other hand, according to Wladyslaw know much grammar, this fact, ignoring
Tatarkiewicz, three movements: primi- therefore the rules of grammar (which
tivism, maturity and decadence. This is the points to a disorder on a linguistic level),
archetypal creation-destruction cycle which paradoxically led to the creation of many
chaos theory empirically observed. The beauties, as John Taylor19 noticed.
three movements correspond to the specific Disorder or chaos is thus seen by the
periods, the romantic, the classic, and the romantics as a manifestation of freedom,
baroque17. This phenomenon reflects the without which for romantics there can hard-
transformational dynamics of the cultural ly be any beauty whatsoever, even if such
phenomenon as a dynamic mode of the risks are involved as pointed out by Mary
spirit. Shelley.
For romanticism, as Friedrich Schlegel Novalis understands “disordered” as the
had pointed out, the fact is significant that progressive, therefore the romantic.
art, and especially poetry, does not move Likewise, Blake proclaims, through Orc, the
through history as though through an indif- energy at the basis of creation, revolution as
ferent medium which does not influence an absolute necessity on the path towards
expression; on the contrary, even the salvation.
essence of art is involved in the process of Through her negative example of the
evolution – this idea is considered by uses of science, Mary Shelley most likely
Katharine Everett Gilbert and Helmut Kuhn envisages a revolution in the ways in which
as being Schlegel’s main contribution to aes- science is to be tackled – namely with
thetics18. increasing human responsibility as the lev-
In other words, the romantics saw in his- els of global complexity increase, with a
tory and art, science and poetry, man and view to preserving this pristine freedom of
nature, an evolutionary monad of the spirit. life devoid of man’s artificial constructs,
Romantics like Novalis, William Blake, which however, if accepted as part of
John Clare, John Keats, Mary Shelley, etc., nature’s plan, should not diminish that nat-
valorize disorder, the negation of order. ural pristine freedom, but should expand it
Novalis sees in genius the one who inter- – human civilization being a total experi-
twines all extremes, Blake praises excess as ment for the creation of more freedom and
a way towards wisdom, Clare speaks about not for the creation of forms of slavery, intel-
“disordered graces” of nature or even about lectual, natural, social, political, or othwer-
the “disordely divine”, Keats speaks of the wise.

15 G. Kepes, The New Landscape, 1956, pp. 286-287, apud Arthur Koestler, The Act of Creation, 1989, p. 389.
16 Arthur Koestler, The Act of Creation, 1989, p. 389.
17 Wladyslaw Tatarkiewicz, Istoria esteticii, vol. 1-4, 1978, vol. 1 Estetica Anticã, pp. 82-83.
18 Katharine Everett Gilbert ºi Helmut Kuhn, Istoria Esteticii, 1972, p. 332.
19 John Taylor, Introduction to Poems Descriptive of Rural Life and Scenery, January 1820, apud Mark Storey,
ed., John Clare, The Critical Heritage, 1995, p. 47.
55
Mihai A. Stroe

The Dionysian (in short, very reductive- Genius, according to Novalis, contains in
ly speaking, disorder), in other words, the itself the two tendencies – towards order
uncurbed, the untamed, the “wild”, the and towards disorder, the result being illu-
“primitive”, such as in P. B. Shelley’s mination, the perpetual amplification of
Prometheus, as well as to some degree also freedom. The same fundamental idea seems
in Mary Shelley’s “modern” gothic to be present in William Blake’s and other
Prometheus, is thus romantic, and can reach romantics’ systems of thought: without con-
the true and live Apollonian transparence traries is no progression – and progression
(order), while the Apollonian (order) with- means lastly perpetual infinite purification,
out the Dionysian (disorder) is nonprogres- infinite illumination, and infinite-perpetual
sive, imperfectible, and devoid of life. unification with God as Spirit.

References
Aristotel, Metafizica, Ed. IRI, Bucureºti, 1996 Ilya Prigogine, Isabelle Stengers, Das Paradox
William Blake, Cãrþile Profetice, Cei Patru Zoa, der Zeit – Zeit, Chaos und Quanten, Piper,
trad. Mihai A. Stroe, Institutul European, München, Zürich, 1993, (Titel der englis-
Iaºi, 1998 chsprachigen Ausgabe: Time, Chaos and
Amelia Dragotã Chirca, Mihai ªtefan Chirca, the Quantum. Towards the Resolution of the
Premiile Nobel, Fizicã Chimie Medicinã, Time Paradox)
1901-2002, Editura Tehnicã, Bucureºti, Henry H. H. Remak, “A Key to West
2002
European Romanticism?”, în Colloquia
John Clare, Poeme, ediþie criticã, Mihai A.
Stroe, ed., Institutul European, Iaºi, 2007 Germanica, Internationale Zeitschrift für ger-
Katharine Everett Gilbert ºi Helmut Kuhn, manische Sprach- und Literaturwissenschaft,
Istoria Esteticii, Ed. Meridiane, Bucureºti, 1968, pp. 37-46
1972 Mark William Roche, Dynamic Stillness,
Pamela Gossin, ed., Encyclopedia of Literature Philosophical Conceptions of Ruhe in
and Science, Greenwood Press, Westport, Schiller, Hölderlin, Büchner, and Heine, Max
Conn., London, 2002 Niemeyer Verlag, Tübingen, 1987,
Denis Huisman, Dicþionar de opere majore ale Studien zur Deutschen Literatur, Bd. 92
filosofiei, Editura Enciclopedicã, Bucureºti, George Santayana, The Life of Reason or the
2001 Phases of Human Progress, 5 vol., Charles
C. G. Jung, Opere Complete, vol. 12, Psihologie Scribner, New York, 1952-1953
ºi Alchimie, Simboluri onirice ale procesului
de individuaþie, Reprezentãri ale mîntuirii în Mark Storey, ed., John Clare, The Critical
alchimie, Teora, Bucureºti, 1998 Heritage, Routledge, London and New
Ira Kasperowski, Mittelalterrezeption im Werk York, 1995
des Novalis, Max Niemeyer Verlag, Mihai A. Stroe, Romantismul german ºi englez.
Tübingen, 1994, Hermaea, Germani- ªtiinþa arhetipurilor, ipoteza interfinitudinii
stische Forschungen, Neue Folge, Bd. 74 ºi numãrul de aur, Institutul European,
G. Kepes, The New Landscape, Chicago, P. Iaºi, 2004
Theobold, 1956 Wladyslaw Tatarkiewicz, Istoria esteticii, vol.
Arthur Koestler, The Act of Creation, Arkana, 1-4, vol. 1 Estetica Anticã, Ed. Meridiane,
Penguin Books, London, New York, Bucureºti, 1978
Victoria, Toronto, 1989, first edition in
1964, Hutchinson & Co. Herbert Uerlings, Friedrich von Hardenberg,
genannt Novalis, Werk und Forschung, J. B.
E. Laszlo, The Choice: Evolution or extinction?,
Tarcher, Los Angeles, 1994 Metzlersche Verlagsbuchhandlung,
Willy Obrist, Archetypen, Natur- und Stuttgart, Metzler, 1991
Kulturwissenschaften bestätigen C. G. Jung, Ken Wilber, Sex, Ecology, Spirituality – The
Walter-Verlag, Olten und Freiburg im Spirit of Evolution, Shambala, Boston &
Breisgau, 1990 London, 1995
56
o. E frumoasã, e tânãrã, are o simplici-
Mihai IOVÃNEL tate de vorbã admirabilã – ºi mi se pare
aºa de inexplicabil faptul cã vine spre

Mihail
mine.
Dar prudent nu e, ºi nu ºtiu cum o sã ies
de aici. Câte lucruri mi-a stricat neno-

Sebastian
rocul meu! Aveam atâta lucruri în mine,
ca sã fiu fericit. Aveam o facilitate extre-
mã, fãrã complicaþii, fãrã drame. ªi toa-

ºi femeile
te astea rupte groaznic la 17 ani jumã-
tate. Mi-e silã uneori, mi-e milã de cele
mai multe ori. De ce, Doamne, de ce!”1.
Contextul e unul sexual, ºi în legãturã cu
el se referã Sebastian la prudenþã. Datã fiind
Abstract
accesibilitatea lui Leny, se pare cã tocmai
Mihai Iovãnel discusses about Mihail ezitarea sau stânjeneala lui Sebastian îi
Sebastian's relations with women, as they adânceºte – poate ºi creeazã – obsesia pen-
result from the novelist's "Journal" (published tru actriþã, în care va investi mult timp ºi
posthumously in 1996). The lovers mentioned energie.
in these almost daily notes, Leny(i) Caler, Zoe Pe 19 mai 1938, Sebastian, împuns de
Ricci, Nadia Mãrculescu, Madeleine gelozie pentru Leny, pe care o zãreºte
Andronescu, are attracted mainly by his mergând alãturi de un tânãr „cu pasul ei de
works. Each experience represents an erotic plimbare amoroasã”, începe un affaire cu
fiasco. The author supposes that Mihail pictoriþa Zoe Ricci cu care petrece, în gar-
Sebastian suffered from an intermittent erec- soniera acesteia, o noapte „de vin ºi amor”2.
tile dysfunction. It is interesting to observe Urmeazã, conform jurnalului, o perioadã
how his mistresses retained the moments lived intensã sexual. Dar pe 5 iunie Sebastian de
alongside the writer. plânge de „ce s-a petrecut între Zoe ºi mine,
Keywords: Mihail Sebastian, Leny(i) Caler, în ultima sãptãmânã”, referindu-se la
Zoe Ricci, Nadia Mãrculescu, Madeleine „groaznicele” nopþi de miercuri ºi vineri (1
Andronescu, erotic experiences. ºi 3 iunie). Nu pare sã se refere la o ceartã,
pentru cã imediat are grijã sã arate cã Zoe „e
o fatã emoþionantã – mai mult decât atât: un
Dinamica sexualã a lui Mihail Sebastian om excepþional”. Explicaþia ea mai proba-
era pentru acesta o sursã de angoasã. bilã este o defecþiune sexualã, poate moti-
Pasajele din jurnal ce ating aceastã ches- vatã de un eveniment recent care îl afectase
tiune sunt suficient de numeroase ºi de pe Sebastian: Blecher fusese înmormântat
transparente, în pofida discreþiei scriitoru- pe 31mai, la Roman.
lui, care nu merge niciodatã pânã la capãt Pe 29 august 1938, Zoe contramandeazã
cu detaliile, pentru a formula o concluzie o întâlnire cu Sebastian anunþându-l cã a
prudentã. fost „rãpitã”. Sebastian, care se declarase
Cazul începe prin notaþia din 18 aprilie plictisit de ideea rendez-vous-ului, nu-ºi
1935, unde Sebastian face referire la „neno- poate reprima un acces de gelozie, imag-
rocul” sãu în legãturã cu un eveniment inându-ºi cum femeia se va culca cu noul ei
petrecut la 17 ani ºi jumãtate, care i-ar fi amant; totuºi complementul este interesant:
afectat „facilitatea extremã” de pânã atunci: „[…] nu-i pot refuza dreptul de a-ºi gãsi, în
„Vizitã la Leni. Ne iubim. Ne-am spus- sfârºit, un bãrbat cu care sã se culce”3.

1 Jurnal, p. 25.
2 Jurnal, p. 163.
3 Jurnal, p. 174.
57
Mihai Iovãnel

A fost aici ieri, s-a dezbrãcat ºi, pe urmã,


în faþa nãruirii mele, s-a purtat de o del-
icateþã, de o simplicitate care au fãcut sã
trecem uºor printr-un moment care mi
se pãrea fãrã ieºire, fãrã salvare. […]
O privesc cu un fel de stupoare resem-
natã, care singurã probabil mã opreºte
sã termin odatã pentru totdeauna cu
totul.
Nu mai e loc în viaþa mea decât pentru
sinucidere sau pentru o plecare defini-
tivã, undeva în singurãtate”4.
La 10 aprilie 1941 rãspunde avansurilor
fãcute de Madeleine Andronescu ºi urmea-
zã „încã o noapte penibilã”, cum noteazã pe
14, concluzionând: „Dacã nu vreau noi com-
plicaþii, inutile pierderi de timp ºi încurcã-
turi fãrã soluþie – trebuie sã tai scurt”5.
Pe 30 octombrie 1942 – o sintezã:
,Jocul meu în dragoste e una din cele
mai stupide torturi. E umilitor, e prime-
jdios, e zadarnic, este fãrã sens – ºi
totuºi nu-mi pot impune o datã pentru
totdeauna o definitivã renunþare. ªtiu
cã nu duce la nimic, cã nu poate duce la
nimic, cã totul e dinainte sortit celui mai
grotesc deznodãmânt – ºi totuºi de fie-
care datã mã îmbarc în aceeaºi ridicolã
farsã, cu nu ºtiu ce amestec de impos-
E drept cã Sebastian îºi petrecuse vacanþa turã ºi bunã credinþã, ca ºi cum ar fi o
de varã, între 21 iulie – 21 august, la Bran, încercare pe care o fac pentru prima
departe de Zoe, timp în care lucrase la oarã. E greu sã fii un om sfârºit – ºi sã
Accidentul. Dar remarca privind „în sfârºit accepþi cu seriozitate acest fapt. Ce e
[…] un bãrbat cu care sã se culce pare a mai de neiertat în cazul meu este cã
include mai mult decât luna în care lipsise antrenez în situaþii atât de false fiinþe
din Bucureºti. care n-au nici o vinã, decât aceea de a
Mult mai transparentã este notaþia din17 nu mã cunoaºte: Cella, Leni, Zoe...
ianuarie 1939, când Sebastian se plânge, fã- Dupã amiaza de azi a fost aºa de peni-
rã nici o ambiguitate, de un nou eºec sexual, bilã, cã mi-e silã de mine. Et maintenant,
de data aceasta cu Leny Caler, pe care o il faut s’en tirer”6.
vede pentru prima oarã goalã. Evenimentul Viaþa sexualã a lui Sebastian nu este com-
îl apasã mai mult decât „situaþia” cu Zoe, pusã doar din astfel de eºecuri. Ele nu fac
întrucât Sebastian se gândeºte la sinucidere: norma în jurnal, care consemneazã ºi
„Comica, absurda ºi în fond teribila destule momente de satisfacþie pentru scri-
situaþie pe care o suport de 8 luni cu itor.
Zoe va trebui s-o joc din nou pentru Dat fiind acest echilibru, concluziile celor
Leni. douã articole care au fost dedicate pânã în

4 Jurnal, p. 194.
5 Jurnal, p. 326.
6 Jurnal, p. 479-480.
58
Mihail Sebastian ºi femeile

prezent problemei sexuale a lui Sebastian, pentru vocaþia suferinþei manifestatã de scri-
semnate de Cornelia ªtefãnescu ºi Gina itor, aºadar o traumã centralã coordonatoare
Sebastian-Alcalay7, sunt exagerate. : „aceastã vocaþie [a suferinþei] pare a avea o
Cornelia ªtefãnescu, punând frontal cauzã ascunsã, cu grijã tãinuitã”10.
întrebarea dacã Sebastian era impotent, Mai probabil, Sebastian suferea de o dis-
respinge un rãspuns pozitiv prin analiza funcþie erectilã manifestatã intermitent, a
unui articol despre romanul Armance al lui cãrei ecou în fondul intim a fost adâncit de
Stendhal. Acolo, Sebastian respingea con- sentimentului de nesiguranþã (fizicã, sim-
siderarea lui Octave de Molivert ca impo- bolicã, materialã) din ultimul sãu deceniu
tent, deºi, acoperitã de text, aceasta era de viaþã.
legitimatã chiar de Stendhal, în corespon-
denþã, ºi propune o interpretare mai poeticã Leny Caler
dar ºi foarte vagã: „departe de a vedea în
aceste semne zbaterea unui impotent, eu Leny Caler îl cunoaºte pe Sebastian mai
simt o senzualitate mai ascuþitã, mai com- întâi ca autor, tot aºa cum Sebastian o vede
plexã, dornicã de umbre ºi cãutãtoare de întâi pe scenã. Cunoºtinþa lor este deza-
senzaþii. E un sunet de sânge care curge prin mãgitoare pentru Leny, care nu recunoaºte
vine subþiri, palpitare surdã care nu se lasã în „tânãrul […] timid, stângaci, cu o înfã-
ghicitã în obrazul absent a omului, dar þiºare insignifiantã” pe „autorul, talentatul
dezvãluie înãuntru o pasiune arzãtoare”8. În autor al articolelor din ziare, al nuvelelor
aceste rânduri, prin care Sebastian pozitiva care mã încântaserã”11.
„lipsa de insistenþã” a lui Stendhal (respec- Leny Caler este una din „cheile” roman-
tiv metoda romancierului de a pãstra ului Accidentul, în sensul în care Sebastian îi
neatins „misterul” personajelor), Cornelia travesteºte identitatea în datele personaju-
ªtefãnescu invocã un soi de precedent în lui Ann.
aprecierea cazului: dar, chiar dacã decidem În discursul pictorului ieºean „destul de
sã punem, aºa cum sugereazã argumentul cunoscut”, de la care Paul aflã de relaþiile
Corneliei ªtefãnescu, semnul egalitãþii Annei, pictoriþa e comparatã chiar cu o
ficþionale – ºi ca atare al deschiderii cãtre „teatralistã” – profesia lui Leny:
interpretare – între Armance ºi jurnalul lui „Fata asta, domnule, a intrat în picturã
Sebastian, argumentul problemelor lui ca o ºantezã, ca o teatralistã, de-alea de
Sebastian este afirmat de text, spre deose- aleargã pentru un rol pe la directori, pe
bire de argumentul impotenþei lui Octave la ministere, pe la rude, pe la þiitori, ºi se
(care este doar susþinut de text, fiind exteri- culcã-n dreapta, ºi se culcã-n stânga, ºi
or acestuia – corespondenþa lui Stendhal). cu directoru’ ºi cu ºefu’ de cabinet, ba ºi
De altminteri, mai poate fi citat un context cu portaru’, dacã e nevoie, da’ nu se lasã
în care Sebastian se referã la Octave de pânã nu ajunge. Pãi sã facem noi soco-
Molivert ca impotent („babilau”), ºi anume teala cu creionu-n mânã cu câþi s-a cul-
în cronica la Patul lui Procust9, unde, dis- cat ea, la fiecare expoziþie, la fiecare co-
cutând „misterul” lui Fred, ridicã ipoteza mandã, la fiecare premiu, ne-apucã di-
comparaþiei cu Octave. mineaþa ºi tot n-ajungem sã-i numãrãm
De cealaltã parte, Gina Sebastian-Alcalay pe toþi.”
extinde abuziv chestiunea „jocului în dra- Un alt amãnunt importat în roman e su-
goste” al lui Sebastian asupra întregii lui bio- gerat de notaþia din 20 mai 1938 din Jurnal:
grafii, fãcând din acest detaliu cauza internã Sebastian, de la fereastra „Vieþii româneºti”,

7 Nici o legãturã între numele acesteia ºi cel al lui Mihail Sebastian.


8 „Note stendhaliene: I. Armance”, în „Cuvântul”, 21 februarie 1930, reprodus Jurnal de epocã, p. 108-109.
9 Mihail Sebastian, „Camil Petrescu: Patul lui Procust”; în „România literarã”, nr. 55, 4 martie 1933.
10 Gina Sebastian Alcalay, „Taina lui Mihail Sebastian”, în „România literarã”, nr. 15, 2006.
11 Leny Caler, op. cit., p. 96.
59
Mihai Iovãnel

o vede pe Leny mergând, „cu pasul ei de vorbit cu atâta emoþie despre cartea
plimbare amoroasã”, cu „arhitectul care a d-tale.
fãcut expertiza în procesul Maryse – Rugãminte imprudentã, aº zice, dacã
Anghelache” – interpretarea fiind una sin- n-aº fi avut tot timpul impresia nu nu-
gurã: „Un bãrbat cu care Leni se plimbã la 7 mai cã F. Nu încearcã sã ascundã latura
seara, pe o stradã lãturalnicã, e un bãrbat cu strict intimã a cãrþii, dar cã doreºte
care se culcã, sau se va culca, în cel mai scurt sã-mi vorbeascã despre asta, fãrã sã ºtie
timp posibil”. însã cum ºi fãrã sã îndrãzneascã.13”
Acesta e momentul care Sebastian, dupã „Mã intereseazã mai mult”: desigur,
o scurtã crizã rezolvatã prin graþiile Zoei Sebastian nu era indiferent la reacþia „târgu-
Ricci, eliminã obsesia Leny. Paginile cu cãlã- lui” faþã de astfel de indiscreþii. De altfel, o
toria lui Ann în Belgia ºi cu escapada ei cu datã depãºitã simbolic, prin arderea în
arhitectul Dãnulescu, episod care va pro- efigie din roman, relaþia lui cu Leny va con-
duce ruptura în Paul, vor fi scrise imediat tinua în modul cel mai relaxat cu putinþã.
dupã acest episod12. În timpul redactãrii, relaþia cu romanul
Cã suprascrierea lui Leny prin Ann a fost ajunsese una eroticã: „Când o voi vedea
recunoscutã în epocã vedem din chiar apãrând” – nota pe 24 iulie 1938 – „voi avea
reacþia lui Froda, soþul actriþei, consemnatã sentimentul nu de a fi sfârºit o carte, ci de a
în Jurnal: fi lichidat o legãturã care a durat prea
„Telefon emoþionat de la Froda. A citit mult”14.
Accidentul de la început pânã la sfârºit,
fãrã sã-l lase din mânã. […] E o carte
care trebuie cititã numai de iniþiaþi, Nadia Mãrculescu
numai de oameni care au trãit aseme- Între 17 iunie 1940 ºi 1 ianuarie 1941 e tã-
nea lucruri ºi le pot înþelege. A urmãrit cere în Jurnal, dar Sebastian câºtigã o prie-
careta în cele mai mici detalii. O tenã.
cunoaºte pe Ann. ªtie cine este Ann. La începutul lui iulie primeºte o scrisoare
Înþeleg foarte bine turburarea lui F. Nu (datatã Bucureºti, 6 iulie 1940) de la o admi-
este o emoþie literarã. E altceva, care îmi ratoare care semneazã N.M., în vârstã de 17
face mai puþinã plãcere, dar mã intere- ani, care tocmai i-a citit Accidentul recu-
seazã mai mult. Este un sentiment per- noscându-se – printr-o lecturã de identifi-
sonal: se simte ºi el implicat în carte. care naivã caracteristicã adolescenþei – în
- Te rog sã nu-i spui lui Leni cã þi-am personajele sale15. E o minicronicã liricã ºi

12 V. Jurnal, însemnãrile din 31 iulie ºi 3 august 1938.


13 Jurnal, 11 martie 1940, p. 267.
14 Jurnal, p. 167.
15 „Dragã Domnule Sebastian,
Nu caut prea mult sã-mi explic mobilul pentru care îþi scriu: n-aº gãsi nici unul valabil, ci numai entuzi-
asmul celor 17 ani ai mei, ºi îmi dau seama cã, în momentul când vei citi scrisoarea, cele câteva cuvinte
aruncate pe hârtie nu-þi vor dezvãlui sentimentele care m-au determinat s-o fac.
Oare luna care bate în plin acoperiºul din faþã, adierea vântului ce-mi aduce zvon de tei sau ultima
dumitale carte, pe care am terminat-o chiar acum, m-au fãcut sã mã gândesc la Mihail Sebastian? Cred
totuºi cã fiecare element îºi are contribuþia sa. Te vei întreba care este vina dumitale cã eu am 17 ani ºi
cã este luna plinã, ca sã-mi suporþi reveriile... Toatã vina pe care o ai este de a-mi fi procurat momente
de intensã liniºte ºi zbucium ºi de realã bucurie ºi întristare. M-am regãsit în Ann în momentul în care
cocoþatã pe gard rupea o creangã de liliac, cum m-am regãsit în Paul când pentru prima datã fiind la ski
ºi alunecând la vale a trecut prin acea gamã de la fricã la o indiferenþã totalã de ce va veni, având în
acelaºi timp clipe de un curaj uimitor. Ai în aceste pagini o putere de descriere atât de mare, încât
simþeam vântul care-mi tãia obrajii, vedeam zãpada albã care mã orbea ºi auzeam rãsuflarea cama-
razilor din cabanã. ªi când am întors ultima filã a cãrþii mi-am spus: Aº vrea sã-l cunosc pe acest om.
Dar aceastã frazã m-a fãcut sã revãd o searã de acum doi ani, când ieºind dintr-o salã de teatru am spus
aceleaºi vorbe. Vãzusem Jocul de-a vacanþa. ªi atunci am avut aceeaºi senzaþie de plenitudine, de ceva
60
Mihail Sebastian ºi femeile

foarte spontanã, caracteristicã pentru feed- hail Sebastian”. Asta-i va ºi atrage reproºul
back-ul oferit în epocã de cititori/ cititoare. Nadiei, pentru cã bãrbatul se justificã:
Nu este, mai mult decât probabil, prima „Nu, scumpã Nadia, nu e nici prudenþã
scrisoare de acest fel. Sebastian nu duce (?), nici lipsã de intimitate. Niciodatã nu am
lipsã de „fane”. Momentul acesteia este însã putut semna cu numele mic, pe care pri-
cât se poate de bine gãsit: Sebastian e încor- etenii mei mi-l dau, dar cu care nici azi nu
porat ºi condiþiile din armatã nu fac decât m-am obiºnuit. Aº putea sã-þi povestesc
sã-i adânceascã depresia în care-l adâncise nesfârºite lucruri amuzante ºi încurcãturi,
cãderea Franþei. Rãspunsul, data 21 iulie în legãturã cu asta”19.
1940, este deocamdatã foarte formal: „Nu Conþinutul e superficial, cu o simpatie ºi
vreau, înainte de a reveni la viaþa mea de sincerã, ºi forþatã. Un punct de referinþã
ostaº, sã nu-þi trimit un cuvânt de mulþu- sunt puþinele amintiri comune. Un altul,
mire pentru tot ce scrisoarea D-tale evocã. O depresiile, pe care Sebastian le enunþã ºi
clipã m-am crezut reîntors în civilitate”. descrie, fãrã a le despica, din fireºti pre-
În septembrie, Sebastian ajunge sã-ºi cauþii pentru cenzura corespondenþei care
cunoascã tânãra admiratoare. Le mijloceºte funcþiona, substratul politic. Dã pe larg
cunoºtinþa, în apartamentul ei16, Leny Caler, detalii despre vreme – zãpada se bucurã de
care în memoriile ei oferã asupra evenimen- mai multe rânduri, ºi pentru cã semnificã
tului o altã versiune17 decât Nadia. Urmeazã schiul, o altã referinþã comunã care se trage
în octombrie o lunã de idilã probabil castã18. de la Accidentul: simetrie cu buletinul pe
Nadia este îndrãgostitã de Sebastian, dar i care reporterul din Nadia i-l dãdea (infor-
se rãspunde doar cu prietenie. Nadia pleacã maþiile exotice despre Istanbul vor fi alcã-
imediat, împreunã cu pãrinþii, cãtre New tuit pentru Sebastian un evazionism bine-
York, luând-o prin Sofia, Istanbul, Bagdad, venit), dar ºi corespondentul obiectiv al lip-
Bombay. Traseul este punctat cu scrisori; pe sei unei interioritãþi nesuperficiale comune
ale lui Sebastian le semneazã, formal, „Mi- celor doi corespondenþi.

care se aseamãnã atât de mult cu ideile ºi sentimentele mele, încât se confundã, se completeazã. Trebuie
sã fii îndrãgostit de munte, altfel n-ai fi putut sã-l prinzi în toate momentele lui ºi sã descrii atât de bine
influenþa pe care o are asupra oamenilor. Dar stãrile sufleteºti care mi-au fost determinate atât de citirea
cãrþii, cât ºi de vederea piesei nu le pot aºterne pe hârtie pentru cã oricât aº cãuta nu aº gãsi cuvinte
potrivite. - ªi atunci am cãutat sã aflu câte ceva despre acest autor. Dintre multe programe de teatru am
scos unul, unde sub numele dumitale erau date câteva indicaþii: nãscut la Brãila, fãcut studiile la
Bucureºti ºi Paris, opere tipãrite... sau în curs de apariþie. Am zâmbit ºi l-am închis. în fond sã nu ºtiu
cine eºti sau cum eºti... ci sã-mi las imaginaþia sã-þi croiascã o figurã, o viaþã, un scop” – Vasile Popovici
(editor), „Scrisori inedite de Mihail Sebastian”, „România literarã, nr. 51-52, 2004.
16 Conform interviului lui Paul Bailey cu Nadia Mãrculescu, în Paul Bailey, „Nadia ºi Mihail, o idilã fãrã
sfârºit”, traducere de Marius Chivu, în „Dilemateca”, octombrie 2007.
17 „În timp ce jucam în Jocul de-a vacanþa, mi-amintesc cã am participat, fãrã sã vreau, la drama unei tinere
fete. La toate spectacolele cu aceastã piesã, mã intriga prezenþa acelei fete de ºcoalã, care rãmânea în
urma tuturor spectatorilor, continuând sã aplaude. Într-o zi, dupã matineu, fata s-a prezentat în cabina
mea. […] îmi vorbea cu emoþie despre piesã, despre replicile care i-au plãcut mai mult ºi pe care le ºtia
pe dinafarã, mãrturisindu-mi cã dorinþa ei cea mai mare, visul ei, este sã-l cunoascã pe Mihail Sebastian,
autorul acelei splendide piese. Abia ºoptit, mi-a spus cã îl iubeºte fãrã sã-l cunoascã ºi cã mã roagã mult,
fierbinte, sã-i dãruiesc fericirea de a i-l prezenta, deoarece, a spus ea, «am auzit cã dumneavoastrã sun-
teþi o foarte bunã prietenã a lui». […]
I-am povestit lui Mihai aceastã nostimã întâmplare, poveste care l-a amuzat ºi pe el, l-a flatat desigur,
dar a trebuit sã insist mult pânã sã-l hotãrãsc s-o întâlneascã. I se pãrea ridicol, absurd, sã se preteze el,
un om serios – avea vreo 28 de ani –, la dorinþa copilãreascã a unei fete de ºcoalã. Pânã la urmã s-a lãsat
convins.
La urmãtorul matineu, dupã spectacol, în cabina mea, împreunã cu Mihai, puþin emoþionat, am aºtep-
tat fata, care a apãrut cu n bucheþel în mânã, emoþionatã foc i ea, aºa cum poate fi o fatã la 18 ani […]”,
în Leny Caler, Artistul ºi oglinda. Repertoriu, roluri ºi parteneri de neuitat, ediþia a II-a, cu un cuvânt
înainte de B. Elvin, Editura Universal Dalsi, Bucureºti, 2004, pp. 102-103.
18 Robert Raþiu, „Nadia Lacoste: prima iubire, o amintire de-o viaþã”, în „Tabu”, 1 septembrie 2008.
19 Scrisoare din 1 decembrie 1940, în op. cit.
61
Mihai Iovãnel

„Am foarte multã tandreþe pentru fata „absurd” de el: „Ce absurdã întâmplare
din Octombrie 1940”, o asigurã Sebastian pe «amorul» Madeleinei Andronescu! Dupã
Nadia un an dupã data invocatã, pe 5 Nadia, care cel puþin avea scuza vârstei,
octombrie 1941. Trimit aceste cuvinte la Madeleine care nu mai are nici o scuzã”21.
ceva special? Nu. Nadia e pentru Sebastian Corespondenþa ºi relaþia se încheie când
simbolul decorului exotic-dezirabil (pentru România declarã rãzboi Statelor Unite în
Sebastian) unde se aflã. De altfel, o implicã care a ajuns Nadia. S-ar fi reluat dupã 23
în visãri cu ochii deschiºi, în fantezii ale august 1944 dacã nu s-ar fi produs moartea
evadãrii, libertãþii ºi bunãstãrii: „Mã vãd la lui Sebastian. De fapt, Sebastian îi datoreazã
New York ºi pe urmã – obosit de prea mult Nadiei cea mai frumoasã, probabil, iluzie de
zgomot – retras într-un oraº de provincie, dinainte sã moarã. Nadia îi telegrafiazã la
unde scriu piese de mare succes, care se mijlocul lui mai 1945, propunându-i sã vinã
joacã pe Broadway – dar eu nici nu am curi- la Hollywood sã scrie scenarii22. Nu va
ozitatea sã le vãd. Stau acasã singur, cu un primi rãspuns, Sebastian amânând sã rãs-
radio puternic ºi un patefon sistematic ºi cu pundã în cele douã sãptãmâni care îi rãmân
sute de discuri, Bach, Mozart, Beethoven. de trãit; dar visul a fost livrat.
Am un automobil cu care cutreier regiuni În 2000, Nadia Lacoste ajunge în Româ-
necunoscute de provincie americanã. Mã nia ºi merge la cimitirul Filantropia, la mor-
vãd cu Nadia la New York sau California, mântul lui Sebastian. Vizita ei este tangibilã:
dar am oarecari plictiseli, fiindcã nu mã dispune sã se sculpteze în piatra tombalã,
prea înþeleg cu pãrinþii ei”20. alãturi de titlurile romanelor, numele pie-
Dar în jurnal o trece ºi alãturi de Made- selor de teatru ºi pe cel al jurnalului23, însoþit
leine Antonescu, care s-a îndrãgostit în chip de precizarea: 1935-1944.

20 Jurnal, 27 septembrie 1941, p. 392.


21 Jurnal, 20 aprilie 1941, p. 330.
22 Robert Raþiu „Nadia Lacoste: prima iubire, o amintire de-o viaþã”, în „Tabu”, 1 septembrie 2008.
23 Paul Bailey, „Nadia ºi Mihail, o idilã fãrã sfârºit”, traducere de Marius Chivu, în „Dilemateca”,
octombrie 2007.
62
Carnet
parizian
Virgil TÃNASE

Carnet
parizian
Abstract
Le texte d'un prologue écrit pour un spectacle conçu d'apr?s " Les contes drolatiques " de Balzac
permet ? l'auteur d'évoquer l'essence m?me du théâtre dont Lope de Vega donne la meilleure déf-
inition: trois planches, deux comédiens, une passion. A un moment o? certains metteurs en sc?ne
roumains veulent profiter de la liberté due aux changements politiques de 1989, construisant leurs
spectacles ? la façon de ceux qui, dans l'écriture, voudraient supprimer la grammaire et m?me la
calligraphie, il est bon de rappeler quelques vérités simples, d'autant plus que le théâtre est un
terrain privilégié pour comprendre la nature de l'homme, seul parmi toutes les créatures du
monde ? le pratiquer, seul capable de s'approprier, pour le temps du spectacle, la vie et les senti-
ments d'un autre, seul capable, conscient de cette supercherie, de se laisser émouvoir par les souf-
frances feintes de l'acteur.

The text of a prologue written for a show fashioned after "Comic Tales" by Balzac allows the
author to evoke the essence of drama which Lope de Vega gives best-in-defined as "three boards,
two actors, a passion". At the time when a director want to enjoy the freedom due to the political
changes of 1989, building their shows in the way in the way of those who, in writ-ing, would
remove grammar and calligraphy, it is good recall a few simple truths, especially since the the-
atre is a privilege to understand the nature of man, alone among all creatures in the world to prac-
tice, only able to appropriate for the time of the show, life and feelings of another, only capable,
aware of this fraud, to be moved by the suffering pretenses of the ac-tor.
Keywords: theatre, prologue, Jassy, spectacle, actors, Balzac ("Comic Tales").

Printre cele, puþine, foarte puþine, dintre cu sufletul o istorie inventatã. Un text
textele mele care-mi sunt dragi, unul n-are despre teatru, fireºte, dar care, în acelaºi
nici o ºansã de publicare. Prea scurt ca sã fie timp, ar fi vrut sã fie un manifest împotriva
editat de sine stãtãtor, nu e nici articol, nici a tot ceea ce polueazã scena.
poem în prozã. El vorbeºte despre teatru, Acest Prolog s-a nãscut din nevoia de-a
dar mai ales, dincolo de teatru, despre o umple o scenã goalã.
ciudãþenie a duhului nostru, pentru cã, Repetam adaptarea pe care-o fãcusem
printre nenumãratele vietãþi ale firii, sun- dupã Les Contes drolatiques de Balzac la Tea-
tem singurii care-am nãscocit acest joc ciu- trul Naþional de la Iaºi – de care sunt legat
dat, emoþionant, nãstruºnic: niºte unii de-o sufleteºte mai mult decât de oricare altul :
teapã cu noi se prefac cã sunt alþii, ºi noi, acolo am vãzut, cu mâna într-a tatii, primele
care ºtim înºelãciunea, suferim cu-adevãrat, spectacole, acolo am fãcut primul meu spec-
zguduiþi de chinurile lor false ºi moartea lor tacol când am absolvit Institutul de Teatru,
de jucãrie ne smulge lacrimi de parcã n-am acolo am pus în scenã Scrisoarea pierdutã
ºti cã actorii învie de cum a cãzut cortina. care este, poate, spectacolul mei cel mai
Un text despre teatru, fireºte, dar mai cu chibzuit. Repetam ziua, seara aº fi vrut, ca
seamã despre capacitatea noastrã de-a trãi tot omul, sã merg la teatru. Se juca Shake-
63
Virgil Tãnase

speare. O piesã minunatã – Noaptea regilor –, ºturlubãrii teatrale ai epocii noastre (printre
atât de minunatã încât nu se cade sã te care nu se numãrã însã, de-o imensã puri-
apropii de ea decât cu sfialã, cãutând a o tate ºi sobrietate a limbajului teatral, nici
lãsa sã se desfãºoare singurã, slobozind-o Peter Brook, nici Jerzy Grotowski, nici Ta-
din neghiobia noastrã pentru ca lumina ei deus Kantor, nici, azi, Lev Dodin) cã nimeni
sã ajungã în salã purã ºi gingaºã ca cea a n-a dat o mai precisã definiþie a teatrului
unei stele. Autorul spectacolului dimpo- decât Lope de Vega: trei scânduri, doi actori,
trivã, þinuse sã-ºi afiºeze „personalitatea o pasiune.
artisticã” cu o abundenþã de prost gust co- Vreau astãzi sã vã fac cunoscut acest
vârºitoare, înverºunându-se sã-ºi ascundã „prolog” cât nu s-a pierdut împreunã cu
nimicnicia sub maºinãrii de lãsat cu gura celelalte manuscrise nepublicate.
cãscatã, etc. De asemenea, îngrãmãdise pe
scenã atât lemnãrie, pânze ºi butaforie încât
actorii de-abia aveau loc sã circule, darãmite
Prolog
sã trãiascã, striviþi de ecrane gigantice ºi Atunci când, la început, dupã pilda
inutile, sfãrmaþi sub ocoºenia unui decor de dumneavoastrã, care, neavând nimic mai
bâlci (dar care-ar fi vrut sã fie de operã), bun de fãcut acasã, aþi venit la teatru,
nimiciþi de gagurile de revistã care transfor- Dumnezeu întâiul, regele nostru al tuturor,
mau personajele cu sufletul cât cerul în eroii vrând sã-ºi treacã într-un fel mai plãcut se-
unor sketchuri de douã parale. rile atât de lungi ale veºniciei, s-a apucat sã
Nu era singura miºelie într-un teatru sãvârºeascã lumea, aceasta nu era decât un
românesc „liber” care înþelegea libertatea ca hãu, o scenã goalã, goalã puºcã, fãrã nici un
ºi cum cel care scrie s-ar elibera dintr-o datã fir de aþã, aidoma acesteia, pe care-o aveþi
din gramaticã ºi chiar din caligrafie, expri- dinainte. În mare înþelepciunea sa, ºtiind cã
mându-se „liber” (ºi „modern”) prin pete nimic nu poate fi fãrã rânduialã, el a des-
incomprehensibile, acumulându-se dezor- pãrþit mai întâi întunericul de luminã, ºi
donat dupã pilda celulelor canceroase. neîndoielnic cã jocul i-a plãcut pentru cã de
Din spirit polemic am decis atunci cã atâtea sute de mii ºi milioane de ani se mai
spectacolul meu trebuie sã înceapã cu scena bucurã încã s-aprindã ºi sã stingã lampa
goalã – nu era prima datã: când am montat zilei.
Steaua fãrã nume la teatrul din Reºiþa, dupã Apoi a mãrginit pãmântul despãrþindu-l
ce personajele defilau, pipernicite, în hãul de ape... ªi-asupra lor a aºternut cerul cu
scenei goale, aidoma nouã, pierduþi în hãul pãsãri... Iar din pãsãri, care sunt, ca ºi el,
cosmic, locuitorii unei planete de provincie, vãzduh, au coborât pe rând toate vietãþile
un fundal se ridica de la podea ca-n cãrþile lumii.
pentru copii în care ilustraþiile decupate Dar ce folos ?... pentru cã firea bãtea pa-
saltã când dai pagina, ºi de la pod cobora sul pe loc, ºi tot ce se nãºtea repeta viaþa
platforma cu decorul primului act; la fel celor aidoma cu el. Ca zãmislirea sã-i poatã
începea, la Paris, spectacolul dupã A la oferi mulþumirea pe care vi-o dãm noi dum-
recherche du temps perdu de Marcel Proust, neavoastrã în aceastã searã, Domnul trebuia
elementele de decor apãrând pe mãsurã ce sã nãscoceascã omul, care numai el poate fi
memoria afectivã a naratorului le fãcea sã se ºi ceea ce nu este, dovedindu-se astfel mai
nascã, scoþându-le din obscuritatea uitãrii. presus de scãlâmbãitoarele maimuþe, de
De aceastã datã era vorba de vidul de balenele cântãtoare, de papagalii pictaþi ºi
dinaintea zãmislirii. Spectacolul urma sã se de oricare alte fiare.
încropeascã pe scenã dupã pilda Ziditorul Când primul om, însuºindu-ºi lecþia
care mai întâi smulsese din neant lumina (ºi cereascã, i-a arãtat Domnului cã poate avea
reflectoarele se aprindeau) apoi despãrþise ºi-o altã faþã decât cea a sufletului sãu, cã e
pãmântul de ape ca sala de scenã, apoi... Ca în stare sã se dea drept altul ºi chiar sã
pânã la urmã sã nãscoceascã omul, adicã moarã dar numai pânã la cãderea cortinei,
actorul, ºi femeia, ca sã se poate naºte o Dumnezeu, mulþumit de a fi inventat ac-
pasiune. În pofida marilor manipulatori de torul, a aºteptat sã-nceapã piesa.
64
Carnet parizian

În zadar. niºte aþe care, întinse, zbârnâiau alcãtuind


Cum îºi dãruise sieºi putinþa de-a cãlã- un fel de vânt, dar cântãtor, Dumnezeu ºi-a
tori în timp, ducându-se chiar în vremuri plecat mare urechea sa ºi-a ascultat atent...
încã nenãscute, Tatãl ceresc a cãutat pe cine- muzica aceasta..., foarte atent... ºi, dumi-
va vrednic sã-l sfãtuiascã ºi a gãsit în rindu-se, a nãscocit femeia.
Spania, la Vega, pe denumitul Lope, mare ªi uite-aºa, de-atunci, când nu-l alungã
meºter în arta comediei. Acesta l-a ascultat din salã neºtiutorii care fac din scenã iar-
cu luare-aminte ºi-apoi i-a spus cã : „Tea- maroc, din operele minþii discotecã ºi,
trul, luminãþia voastrã, e-un lucru foarte
nãclãindu-i sub buruiene de butaforie, din
simplu : trei scânduri, doi actori, o pasi-
actori lighioane necuvântãtoare..., de-atun-
une”.
Domnul i-a mulþumit tare frumos, dar ci, zic, Domnul stã printre dumneavoastrã
când s-a-ntors acasã, uitându-se la mãscãri- în stal, la lojã, sau cel mai adesea la balcon,
ciul pe care se pregãtea sã-l facã doi, s-a printre cei sãrmani pe care-i îndrãgeºte, ºi se
întrebat la vreme ce-o fi aceea pasiune, uitã cum aici, pe-aceste trei scânduri, doi
lucru necunoscut în cer unde totul e nemu- actori se zbuciumã mãcinaþi de-o pasiune...
ritor ºi rece. Trei scânduri, doi actori, o pasiune...
Bãgând atunci de seamã cã omul acela ªi-acum, îngãdui-ne, Doamne, sã sãvâr-
singur strânsese de Dumnezeu ºtie unde ºim lucrarea ta.
65
on-line

Dan Petru
CRISTEA
La ce e bunã
cartea on-line
Abstract
Lately, humanists and social scientists seem to be more and more open towards using computer
science methods in their research. By investigating the domain of digital libraries, the article tries
to convince that this is not a fancy trend in science, but that it really pushes the research frontiers
forward. The utility of electronic books is not only related to reading or browsing them easier. It
is not only that now a usual reader can have access to a citation in a book or to the whole content,
by using web engines like Google Books Search or by downloading copies from electronic deposits
like the project Gutenberg. The example of how computer science has changed the way lexicogra-
phy is now performed is brought forward.
Keywords: humanities and social sciences, computer science, search engines, Google Books Search,
Project Gutenberg, lexicography, electronic dictionaries, Thesaurus Dictionary of Romanian.

Interdisciplinaritatea reclamã azi recon- umaniste. Vã invit, în acest eseu ºi în câteva


siderarea cãilor de a face descoperiri în cer- care vor urma, sã intrãm împreunã în „lab-
cetare în extrem de multe direcþii. Infor- oratoarele” ºtiinþelor umaniste ºi sociale,
matica este, cu siguranþã, cea mai agresivã care par a fi astãzi „virusate” ireversibil de
ºtiinþã, ea fiind invitatã tot mai des în case informaticã.
strãine, bãtând, uneori, ea singurã la uºile Una dintre cele mai spectaculoase trans-
altor comunitãþi ºtiinþifice. Umaniºtii ºi in- formãri se petrece în însãºi inima bibliote-
formaticienii se descoperã reciproc, încep sã cilor. De câteva decenii deja, meseria de bib-
se viziteze, se întâlnesc la conferinþe co- liotecar nu mai este aceeaºi cu cea pe care o
mune, se aºazã la aceeaºi masã pentru a dis- fãcea Eminescu în timpul în care funcþiona
cuta ºtiinþã ºi propun proiecte de cercetare la Biblioteca Centralã ieºeanã. Dar nu la
în alianþã. De unde acest mariaj neobiºnuit? fiºarea electronicã ori la gãsirea în Internet a
Este vorba de o modã, de un curent post- unui titlu din bibliotecã, operaþii intrate de
modernist, influenþat de tendinþele tehni- rutinã deja, vreau sã mã refer aici. Din ce în
ciste ale secolului care au dus la adoptarea ce mai mult, bibliotecile devin depozitare
calculatorului ca un obiect al rutinei zilnice, de material electronic. Cãrþile se copiazã în
sau asistãm la o transformare de substanþã, siliciu.
care ar putea influenþa progresul în ºtiinþele Luând pulsul tendinþelor care se mani-
umaniste? festã în Internet, dar ºi în librãrii ºi bibliote-
Eu cred cã alãturi de noi se petrece o re- ci, unde poþi gãsi o bunã parte din literatu-
voluþie tãcutã, care schimbã fundamental ra clasicã ºi a momentului, Gabriel Liiceanu
universul molcom, clasicizat, de studiu în prezicea recent sfârºitul apropiat al cãrþii pe
bibliotecã ºi pe teren, al ºtiinþelor sociale ºi hârtie1. Din interviul amintit rãzbãtea gustul

1 http://www.gandul.info/blog/gabriel-liiceanu-cartea-in-forma-traditionala-nu-va-rezista-7444458
66
La ce e bunã cartea on-line

amar al cititorului împãtimit, care prohodea convingerea mea – va continua sã existe


plãcerea de a þine o carte în mânã, de a-i paralel cu formatul electronic (ºi, desigur, o
mirosi cerneala, de a o rãsfoi ºi de a lãsa un parte a pãdurilor noastre vor fi în contin-
semn între paginile ei pentru a relua de uare topite în foile de hârtie...).
acolo lectura întreruptã, necazul pierderii Concurenþa formatului electronic se
ireversibile a tuturor acestor delicii. Progre- manifestã, cu precãdere, într-o altã direcþie
sul tehnologic pare într-adevãr a le coborî decât utilizarea cãrþii în lecturã. Pentru cã
azi în derizoriu, desigur oferindu-ne, în formatul electronic al textelor constituie
contrapartidã, un univers tehnicizat, în poarta cãtre interpretarea automatã a con-
mijlocul cãruia troneazã, autoritar dar þinutului.
anost, atotputernicul calculator. Eu cred cã Probabil cã cea mai elementarã manierã
niciun pasionat de lecturã nu va abandona de exploatare a acestui format este cea
complet cartea clasicã, nu-ºi va vinde la aleasã de Google ºi alte motoare de cãutare
anticariat biblioteca de acasã, mobilându-ºi pentru regãsirea contextelor de apariþie a
pereþii astfel câºtigaþi cu goblenuri ºi unor cuvinte în paginile web. În spatele
tablouri (o parte din ele, Doamne fereºte! pe tehnologiei motoarelor de cãutare se aflã
cristale lichide), la un oarece timp dupã ce indexarea dinamicã a web-ului: orice nouã
va descoperi cã tot ce a agonisit într-o viaþã paginã web la a cãrei adresã se face referire
de om în materie de cãrþi îi încape acum în într-o paginã care este deja cunoscutã
cititoarele de cãrþi digitale gen Kindle, Sony, motorului este inventariatã, iar conþinutul
ori fenomenalul iPad2. Cartea clasicã – e ei – indexat, astfel încât, la puþin timp dupã

2 Un tablet computer de mãrimea unei cãrþi subþiri, care poate reda formate doc, pdf, xls, ppt, cu expunere
wifi ºi o capacitate de memorare între 16 ºi 64 de Gb, suficientã pentru a stoca mii de romane.
67
Dan Petru Cristea

ce a fost creatã, sã poatã fi regãsitã de pe Despre acest lucru vom mai vorbi. Lãsând
orice calculator care are legãturã la internet. la o parte scopul, extrem de important el
Dar lucrurile nu se pãresc aici. Din 2004, însuºi, de prezervare pe termen nelimitat a
Google a început un foarte ambiþios proiect fondului de carte (pentru a împiedica acci-
de scanare a cãrþilor, pentru a oferi acces dente ale istoriei precum cel al bibliotecii
online ºi la cãrþi, nu numai la paginile web. din Alexandria), formatul digital al operelor
Fireºte, spectaculozitatea unei astfel de literare ºi ºtiinþifice oferã prelucrãri care nu
iniþiative se plãteºte însã scump. Google a pot fi realizate pe suportul clasic.
trebuit sã rãspundã în mod repetat în Mã voi referi mai jos la una dintre cele
instanþã acuzaþiilor de încãlcare a drep- mai cunoscute utilizãri ale corpusurilor tex-
turilor de autor faþã de instituþii editoriale tuale, legatã de activitatea curentã a lexi-
sau faþã de simpli autori3. Dacã lãsãm însã la cografilor. Când construiesc un dicþionar,
o parte imensul business pe care îl poate aceºtia de regulã „fiºeazã” o colecþie de
genera o astfel de iniþiativã (ºi de care texte. Fiºarea unei intrãri de dicþionar, un
Google, ca orice companie specializatã în cuvânt titlu, presupune gãsirea în corpus a
online, nu e strãinã, pentru cã din asta pros- contextelor sale de apariþie, copierea acelor
perã) ºi rãmânând numai la viziunea uti- citate în fiºe, urmatã de gruparea citatelor în
lizatorului obiºnuit, ideea de a putea decu- clase ºi apoi subclase semantice ale cuvân-
pa din cãrþi orice citat, în contextul unei tului de interes ºi reþinerea din colecþiile ast-
anumite ocurenþe, deschide perspective
fel formate a celor mai interesante. Pe baza
extrem de atractive. În subsidiar, dupã jude-
lor, se vor elucida etimologiile, se va rafina
cata mea, simpla consultare a unor contexte
structura de sensuri ºi subsensuri, se vor
de întindere restrânsã, nu prejudiciazã în
depista expresiile ºi se vor elabora definiþi-
niciun fel interesele autorilor (ci dim-
ile. Dupã ce fiºele au fost culese (proces
potrivã, pentru cã le face reclamã). Dar
dichisit, de duratã, ºi care nu poate fi fãcut
dacã-i cãutãm originile, ideea de a oferi
acces online în cãrþi scanate este mult mai de un singur individ ci doar într-un colectiv,
veche decât serviciul Google Books Search. care lucreazã unitar, adoptând aceeaºi
Ea a fost formulatã încã din deceniul al 8-lea metodologie ºi aceleaºi principii, pentru cã
al secolului trecut în proiectul Gutenberg4 – presupune cãutarea citatelor în mii de vol-
care reprezintã prima iniþiativã de bibliotecã ume, cu atenþia focalizatã pe cuvintele care
digitalã. încep cu litera ori literele aflate în lucru) lex-
Spre deosebire de Google, care investeºte icograful de formaþie clasicã ajunge la
enorm ºi este ajutatã în tentativa sa de mai momentul în care va înºira pe podea sute,
mult de 20 biblioteci universitare de prima ori poate mii, de fiºe cu citate ºi va încerca
mânã din toatã lumea, Gutenberg se sã gãseascã soluþia unui puzzle gigant, gru-
bazeazã pe bunãvoinþa ºi pasiunea volun- parea lor logicã, într-o structurã de sensuri.
tarilor, care scaneazã benevol cãrþile. Anul Experienþa de cercetãtor, cunoaºterea sub-
acesta Google a anunþat cã intenþioneazã sã tilã a limbii ºi acribia îl vor ajuta sã reu-
scaneze ºi sã depunã pe internet5 pânã la ºeascã. Rezultatul se poate vedea azi în
sfârºitul decadei 2010 cele aproximativ 130 colosala operã a Dicþionarului Limbii Române,
de milioane de cãrþi care, au numãrat ei, lucrare lexicograficã desfãºuratã pe durata
sunt tipãrite pe glob de la inventarea tiparu- unui secol ºi terminatã în 2010. Desigur, la
lui pânã acum! 100 de ani dupã ce au fost cãutate într-un
Ambiþia de a avea acces online la toatã corpus, cuvintele primelor litere elaborate
biblioteca lumii prinde aºadar contur. nu mai exprimã acelaºi lucru în zilele noas-

3 http://en.wikipedia.org/wiki/Google_books#cite_note-72
4 http://en.wikipedia.org/wiki/Project_Gutenberg
5 Nu în Internet, spune doamna Rodica Zafiu, în RL 41 (29 octombrie 2010).
68
La ce e bunã cartea on-line

tre. Ceea ce face ca o bunã parte a marelui aºadar în elaborarea unor proceduri auto-
Dicþionar sã necesite revizuire. mate care vor fi capabile sã reþinã, din imen-
Ajutaþi de calculator, lexicografii vor sa bibliografie, doar un set rezonabil de
putea face azi mult mai repede ce au fãcut exemple semnificative, din care lexicograful
înaintaºii lor cândva. Programele ocurenþia- sã le selecteze pe cele ce vor rãmâne pentru
toare6 pot gãsi „de-a gata” contexte de a exemplifica sensurile cuvântului.
apariþie a cuvintelor. Desigur, îngrijorarea Cu alte cuvinte, meseria de lexicograf se
lexicografilor se deplaseazã într-o altã poartã acum oarecum altfel. El are deschi-
direcþie, pentru cã acum, cãutarea având dere spre mult mai multã informaþie ling-
perspectiva de a deveni exhaustivã, citatele visticã, are la dispoziþie mai multe facilitãþi
gãsite vor fi prea multe, sufocant de multe, care-l ajutã în luarea deciziilor ºi activitatea
ºi, ca urmare, oare cum vor putea fi ele cer- lui a devenit mai productivã. ªi, poate nu în
nute în cazul unor cuvinte prolifice? Expe- ultimul rând, el nu mai este dependent de
rienþa lexicografilor va trebui exploatatã un loc fix, de biroul unde gãsea colecþia
aºadar altfel decât pânã acum, într-o colabo- imensã de cãrþi ºi fiºe. Oriunde s-ar afla, la
rare cu informaticienii. Perspectiva asupra institut, acasã sau într-o deplasare în
limbii, observaþia ascuþitã, dar ºi intuiþia îi Australia, ºi de pe orice desktop ori laptop,
vor ajuta sã formuleze soluþii de filtrare a el îºi poate accesa contul personal aflat
exemplelor, din colecþia completã, care sã fie undeva, pe un server, unde îºi va regãsi
apoi exprimate ca euristici posibil de imple- mediul de lucru obiºnuit, intrarea de
mentat algoritmic. Cooperarea dintre ling- dicþionar întreruptã, corpusul de cãrþi,
vist ºi informatician se va materializa colecþia de „fiºe”, notiþele, corespondenþa.

6 Programe care regãsesc ocurenþe (apariþii) ale cuvintelor ºi le afiºeazã, împreunã cu contextele cãrora le
aparþin.
69
Culturã ºi
ecomomie
Thierry
de MONTBRIAL*
"O lume post-americanã?"
Câteva trãsãturi semnificative
ale anului 2009-2010 (III)
Abstract
Professor Thierry de Montbrial, founding director of the French Institute of International
Relations, member of the Moral and Political Sciences Academy, honorific member of the
Romanian Academy, kindly accepted our proposal to publish the translation of his study ("A Few
Significant Characteristics of the Year 2009-2010"), which appeared in the "RAMSES, 2011"
publication, under the generic title "A Post-American World". We published the first part of his
article in no.10/2010, p. 70-74 and the second one in no. 11/2010, p. 73-77. In this third part of
the study, the author discusses about the group of BRIC or BRICT (Brazil, Russia, India, China
and Turkey), those which form the emergent powers. The author analyzes their chances to over-
come the financial crisis and compete with the United States of America. It is important to know
that these countries are about to influence the policy of the Middle-East.
Keywords: BRIC(T), United States of America, Brazil, Russia, India, China, Turkey, competition,
emergent power.

Un cvartet eterogen state seculare (Rusia ºi iar China), ºi douã


vechi colonii europene (India ºi Brazilia). În
într-o nouã scarã a puterii grade diferite, fiecare din BRIC , fiecare are
Dacã privim de departe lumea, rãmânem un caracter multietnic. Fiecare membru e
uimiþi de graba BRIC (Brazilia, Rusia, India, marcat de o culturã puternicã ºi originalã.
China), la care ar fi bine sã adãugãm, dupã Într-un cuvânt, avem acolo patru unitãþi
pãrerea mea, Turcia. <BRIC> este un acron- politice înrãdãcinate ºi afirmate, din care
im forjat în 2003 de analiºtii de la Goldmann fiecare a întreþinut pe parcursul istoriei sale
Sachs pentru a desemna principalele puteri relaþii dificile cu lumea occidentalã ºi aspirã
emergente (sau re-emergente în cazul azi la un rol primordial în guvernarea mon-
Rusiei) la începutul noului secol. Este vorba dialã. Toate revendicã un sediu permanent
de un cvartet eterogen, ºi reprezentativ prin la Consiliul de securitate al Naþiunilor
el însuºi al noului sistem internaþional. Unite. Dincolo de ele, se aflã scara puterii
Gãsim aici doi giganþi (China ºi India) ºi doi care, la începutul secolului XXI, se gãseºte
mari (Rusia si Brazilia); douã democraþii bulversatã.
(India ºi Brazilia) ºi douã regimuri auto- Este clar cã, dacã ar trebui sã producem
ritare moºtenitoare ale avatarurilor marxis- indice cuantificate de putere, nu am ºti sã ne
mului-leninismului (Rusia ºi China); douã mulþumim cu compararea taxelor de mãrire

* Profesorul Thierry de Montbrial, Director fondator al Institutului Francez de Relaþii Internaþionale,


membru al Academiei de ªtiinte Politice si Morale, membru de onoare al Academiei Române, a avut
amabilitatea sã accepte publicarea în traducere româneascã a studiului sãu (Câteva trasaturi semni-
ficative ale anului 2009-2010, aparut in revista RAMSES, 2011, cu titlul general: Un monde post-améri-
cain?
70
O lume post-americanã? (III)

potenþiale putere militare susceptibile de a


cântãri greu în afacerile regionale ºi din alte
parþi. Demografia este evident un factor de
putere major , care tipic joacã astãzi negativ
pentru Rusia. Dar lucrurile nu sunt tocmai
simple pentru un stat precum China care
trebuie sã coordoneze conflictele sociale ºi
va trebui sã facã faþa consecinþelor pe ter-
men lung a politicii lui Mao: un copil pe
familie, cu un deficit provocat de fete.
Nu e vorba de a intra aici într-o analizã
detaliatã a indicatorilor de putere. Vreau sã
subliniez mai ales cã, în acest domeniu ca în
orice ce are legãturã cu politica în sensul
larg, percepþiile conteazã la fel ºi uneori mai
mult decât realitatea. ªi percepþiile sunt în
majoritatea lor fondate pe un mod de bilanþ
actualizat de realitãþi viitoare anticipate,
cam la fel cã, în contestabila teorie neocla-
sicã a alegerii investiþiilor, interesul eco-
nomic a unei investiþii particulare este eva-
luat de diferenþa de bilanþuri actualizate ale
fluxurilor anticipate de încasãri ºi de cheltu-
ieli. În ambele cazuri, calculele sunt în parte
subiective. Aceste scurte consideraþii permit
sã înþelegem cã, dacã China este general
consideratã astãzi ca a doua putere mondi-
alã, nu e datoritã greutãþii pe care i-o con-
ferã imediat dinamismul sãu economic ºi
politic. Aceastã greutate se exprimã printr-o
extraordinarã activitate în toate pãrþile
lumii, precum în Africa ºi în America latinã
unde are loc o gigantescã întrecere pentru
a PNB – ºi deci taxele de economisire, pen-
accesul la resurse. Acesta e motivul princi-
tru cã economia naþionala este vectorul fun-
pal ºi poate mai ales pentru cã „agenþiile
damental al reuºitei în þara cultural propice
virtuale de notare ale puterii” care consti-
creºterii economice. Este vorba acolo de
tuie reþele sociale de observatori sau de ex-
totuºi de indicatori esenþiali. În aceastã pri- perþi (s-ar putea vorbi de „cloud notation”
vinþa, China este campionul, cu o taxã de aºa cum putem vorbi de „cloud comput-
economie superioarã lui 50%. Ea poate sã-ºi ing”), extrapoleazã asupra deceniilor viitoa-
ofere luxul de a nu fi mereu prea atentã la re taxele de creºtere observate acum, dez-
eficacitatea investiþiilor sale, altfel zis sã to- voltarea tehnologiei, mai specific în materie
lereze risipa. India uimeºte ºi ea cu un scor de armament, modernizarea forþelor arma-
surprinzãtor de 38%. Rusia ºi Brazilia vin te, sau chiar efortul de cucerire spaþiala (la
din spate , cu taxe de ordinul a 17% ºi nu e care Obama pare sã fi renunþat când China
surprinzãtor cã performanþele lor ne sunt ca ºi India îºi afiºeazã ambiþiile). China va fi
aceleaºi. Astea fiind zise, nu existã decât poate prima putere planetarã în 2050. Dar
taxele de mãrire ºi de economie. Moºtenirea avem tendinþa sã ne imaginãm cã ea ar fi
trecutului ºi anticiparea viitorului sunt deja, pãstrând aceleaºi proporþii, ca în anii
esenþiale. Este datoritã istoriei lor cã Rusia, 1980 se vehicula tema „Japan as number one’’.
India ºi China sunt acum ºi mult mai mult Mecanismul actualizãrii acþioneazã ca o
71
Thierry de Montbrial

lupã: el mãreºte imaginile. În acest caz, itãþilor este suficient de deschis pentru ca
joacã acum negativ pentru Japonia, cu „cloud notation” sã nu ofere rãspunsuri
economia sa mai mult sau mai puþin stag- clare. În ceea ce priveºte Rusia, dacã exclu-
nantã ºi cu crizele sale politice neîncetate. În dem certurile ideologice, trebuie sã con-
perioadã ce include RAMSES, imperiul statãm cã ea beneficiazã de o realã stabili-
Soarelui Rãsare a schimbat de douã ori pri- tate guvernamentalã de un deceniu, ºi ca
mul ministru. Ajuns la putere în septembrie absorbit pânã acum bine ºocul din 2007-
2009, Yuko Hatoyama, liderul partidului 2008 , din care ea ar fi putut sã iasã la final
democrat din Japonia (PDJ) a cãzut în pri- întãritã. Tandemul Medvedev–Putin, vrut
mãvara lui 2010 asupra dosarului celei mai de ultimul, a rezistat remarcabil. Toate pri-
importante baze americane din Okinawa. virile se întorc acum cãtre 2012 ºi asupra
Trecãtorul prim-ministru nu a reuºit sã viitoarei alegeri prezidenþiale. Sã nu se
reechilibreze relaþiile nipo-americane. Influ- simtã prea obosit, Vladimir Poutine ar tre-
enþa unui asemenea eveniment asupra eva- bui sã se prezinte, evident cu acordul lui
luãrii puterii este evident semnificativã. În Dmitri Medvedev care a achiziþionat el în-
anumite cazuri, mecanismul actualizãrii suºi o greutate specificã. Mandatul fiind de
conduce la concluzii tranºante, cum ºi pen- ºase ani, reînnoibil o datã, deci pânã în 2024
tru China ºi din ce în ce mai mult ºi pentru , Rusia post-sovietica ar putea fi guvernatã
India, chiar dacã indienii înºiºi nu par sã de un om clar determinat sã îºi aºeze þara pe
aibã încã o viziune clarã a rolului (regional drumul puterii. Dar, în medie, evaluatorii
sau global) pe care ar vrea sã ºi-l asume în virtuali sunt sceptici ºi revenirea Rusiei la
afacerile planetare. Poate India este prea po- putere este mai puþin actualizatã decât
larizatã asupra conflictului din Caºmir, care, hemoragia demograficã care nu e încã blo-
cum s-a vãzut, rãsunã asupra întregii Asii catã.
de Vest ºi deci asupra Orientului Mijlociu.
În alte cazuri, percepþia este mult mai clarã,
pentru cã „fluxurile anticipate” par mult
Brazilia ºi Turcia
mai nesigure. Este cazul Statelor Unite, pen- Aº vrea acum sã mã opresc un moment
tru Uniunea Europeanã sau chiar si pentru asupra Braziliei, unde preºedintele Luiz
Rusia, cu motive diferite în fiecare caz. Inacio Lula da Silva se pregãteºte sã pãrã-
Statele Unite îºi vor pãstra vitalitatea seascã puterea. Georges Clemenceau ºi ge-
economicã în deceniile urmãtoare? Supre- neralul de Gaulle vorbeau ca de „o þara de
maþia lor militarã, care este în mijlocul cul- viitor ºi care va rãmâne aºa”. La începutul
turii lor politice, se va putea adapta unei anilor 1970, Institutul Hudson, atunci con-
lumi unde, din ce în ce mai mult, poate fi o dus de o figurã legendarã, Hermann Kahn,
bãtãlie câºtigatã datoritã puterii de fier cã prevedea cã Brazilia s-ar numãra printre
poate fi preludiul unui rãzboi pierdut? Vor giganþii de la sfârºitul secolului XX (Kahn
salva ei privilegiul dolarului, fiind de 70 de cita ºi Iranul). Astãzi, percepþia este cã
ani asupra puterii reale, sau vor fi ei obligaþi aceastã þara s-a întors cu adevãrat în micul
sã economiseascã pentru a supravieþui? club al puterilor mondiale demne de acest
Acestea sunt câteva din întrebãrile la care nume. Percepþie întãritã din perspectivã
nu am ºti sã rãspundem decât într-un mod Cupei mondiale de fotbal din 2014 ºi a Jo-
speculativ. Faþã de o America bazatã pe pu- curilor Olimpice ( JO) din 2016. Din punct
terea militaro-industrialã, Uniunea Euro- de vedere geografic, Brazilia este comparatã
peanã, deranjatã de instituþiile instabile, cu China prin suprafaþa sa ºi cu Rusia pen-
refractare la reforme impuse de circum- tru resursele sale naturale ºi prin populaþia
stanþe ºi dusã mai mult spre soft power decât sa (avantajul aparþine clar Braziliei asupra
cãtre hard power, îºi va menþine ea nivelul? acestui ultim punct). Fondatã mai întâi pe
Urmãrind formula binecunoscutã, se va lemn, care a dat ºi numele þarii, prosperi-
asista la europenizarea Balcanilor sau la bal- tatea principalului stat din America Latinã
canizarea Europei? ªi încã, spectrul posibil- era datã de cafea, acum ea are o largã paletã
72
O lume post-americanã? (III)

de resurse naturale cãrora descoperirile 1994, autor al planului real care a instalat
recente de petrol ºi de gaz le-au dat o nouã moneda pe baze stabile. Preºedintele Repu-
dimensiune. Pe parcursul secolului XX, sta- blicii, între 1995 ºi 2002, a consolidat un
tul a creat grupuri industriale din care câþi- cadru macroeconomic favorabil dezvoltãrii
va ºi-au luat zborul ºi sunt importanþi de durabile. Mult mai remarcabil a fost succe-
acum pe plan internaþional. Independenþa sul lui Lula, ales la sfârºitul lui 2002, ºi al
de Portugalia de la începutul secolului XIX, cãrui al doilea mandat se terminã la sfârºitul
devenitã republicã dupã ºapte decenii de lui 2010. Personalitate carismaticã, acest fost
monarhie, þara ºi-a trãit rupturile fãrã dra- muncitor ºi sindicalist a urmat politicã pre-
mã, în particular abolirea sclaviei. Diversã decesorului sãu introducând cu succes pro-
pe plan etnic, rasismul este puþin rãspândit grame sociale care au adus mai multã drep-
acolo ºi „brazilinitate” este o realitate sedu- tate într-una din þãrile cele mai inegale de
cãtoare. În secolul XX, ea a cunoscut faze pe planetã. Optimismul care apare astãzi
oligarhice ºi autoritare mai mult sau mai faþa de subiectul Brazilia este fondat pe cei
puþin agitate ºi s-a gãsit lipsitã de formele 16 ani de democraþie realã, de prosperitate
de guvernãmânt puþin propice eforturilor ºi de continuitate. ªi în mod natural ºi pe
susþinute pe care le cere un decalaj econo- resursele naturale. Observatorii specialiºti
mic durabil. nu minimalizeazã sfidarea sãrãciei pe care
Lucrurile s-au schimbat cu Fernando Lula nu a desfiinþat-o, amploarea criminali-
Henrique Cardoso, ca ministru de finanþe în tãþii, defectele structurale ale birocraþiei, ale
73
Thierry de Montbrial

semnificative, ºi mai întâi bineînþeles în or-


ganizaþiile cu caracter economic. Toate aces-
tea aducând faþã de Washington o politicã
rezervatã, de prudenþã. Sub Lula, ambiþia a
luat o amploare considerabilã. Brazilia
înþelege sã se situeze de acum înainte în
mijlocul guvernãrii mondiale, de exemplu
în domeniile dezarmamentului ºi al clima-
tului. Ea vrea sã joace un rol major în cadrul
lui G20 ºi sã transforme BRIC într-un veri-
tabil G4, cu reuniuni regulate la nivelul
ºefilor de stat. Alte grupãri sunt promovate,
precum IBAS (India, Brazilia, Africa de
Sud). Brazilia estimeazã cã ar avea vocaþie
în conducerea Americii de Sud, de unde
numeroase iniþiative regionale, pânã acum
puþine încoronate cu succes. Din aceastã
perspectivã, Lula nu s-a temut niciodatã de
a fraterniza cu Hugo Chavez. Dar evident,
în Orientul Mijlociu, ºi în special în Iran,
activismul lui Lula a fost mult mai remarcat.
Cãlãtoria cu Recep Tayyip Erdogan la
Teheran a fost precedatã, în noiembrie 2009,
de o vizitã foarte controversatã a preºedin-
telui Mahmoud Ahmadinejad. Trebuie sã ne
aºteptãm pentru politicã externã la aceeaºi
continuitate ca pentru politica internã? Pro-
babil cã da cu Dilma Rousseff cu ecuaþia sa
personalã. Cu Jose Serra, am asista la o re-
centrare. Dar nu totalã. Brazilia, precum tot
BRIC, ºi mai general, þãrile emergente care
acced la un anumit statut, vor vrea din ce în
ce mai deschis sã cântãreascã asupra aface-
fiscalitãþii etc. Dar ei considerã, în ansam-
rilor ce au incidenþe planetare ºi deci sus-
blu, cã urmãtorul ºef de stat – cã va fi Dilma
ceptibile de a afecta interesele tuturor. Ceea
Rousseff, candidatul susþinut de Lula, sau
ce este clar este cazul Orientului Mijlociu în
Jose Serra, fostul protejat al lui Cardoso – va
general ºi al Iranului în particular. Aceastã
urmãri ºi va aprofunda opera predeceso- nouã formã de neutralitate nu este un anti-
rilor sãi. Cã ºi în celelalte BRIC – fiecare în occidentalism ºi nu se situeazã în niciun
genul sãu – stabilitatea guvernamentalã cadru comparabil diviziunilor perioadei
joacã de acum înainte în favoarea Braziliei. rãzboiului rece. Dar dacã tendinþa se con-
În mod particular, interesantã de obser- solideazã, ea ar putea sã schimbe destul de
vat este evoluþia politicii externe a acestei rapid faþa lumii.
þãri. Tradiþional, din motive geografice evi- Evoluþia Turciei trebuie sã fie apreciatã
dente, ea se considerã la perifieria sistemu- din aceeaºi perspectivã. La putere dupã opt
lui internaþional, la care cosmopolitismul ani, dupã intervalul marcat de instabilitate
elitelor braziliene se gândeºte bine. Încã în ºi corupþie, AKP (Partidul justiþiei ºi al dez-
epoca lui Cardoso, în afara politicilor de ve- voltãrii, islamic), sub conducerea lui Recep
cinãtate sau continentale, preocuparea prin- Tayyip Erdogan ºi a lui Abdulah Gul, a con-
cipalã a Braziliei era de a asigura o prezenþa struit peste redresarea economicã fãcutã de
activã în toate organizaþiile internaþionale Kemal Derwish la începutul deceniului ºi a
74
O lume post-americanã? (III)

întreprins o politicã de bunã vecinãtate în politice majore susceptibile de a se gãsi în


toatã regiunea, incluzând Armenia, urmã- grade diverse de implicare în toate sau în
rind obiectivul fundamental de adeziune la anumite mãri crize potenþiale ale sistemului
UE ºi rãmânând critic, dar fidel Alianþei internaþional.
atlantice. AKP a muncit ºi la apropierea de Zonele sensibile sunt bine identificate ºi
Grecia chiar dacã problemã cipriotã este nu este necesar sã le enumerãm. Trei dintre
departe de a fi reglatã. ele meritã o atenþie particularã, cãci ele pot
În ceea ce priveºte stabilitatea, Turcia avea efecte structurante asupra sistemului
este astãzi în mãsurã sã-ºi afirme mai bine internaþional în ansamblul sãu, ca înainte în
rolul sãu natural de mare putere regionalã, conflictul Est/Vest. Este vorba de Asia de
fidelã valorilor kemalismului dar conºtienta Est (Coreea ºi Taivan), de Caºmir ºi de
de locul sãu în Islam. Aºa se explica reechili- Orientul Mijlociu. În viitorul apropiat, nici-
brarea ultimilor ani în avantajul Statelor una din unitãþile politice majore nu doreºte
arabe apropiate ºi care depind de Israel, cât sã joace rolul destabilizator voluntar în una
ºi cãutarea unei noi relaþii cu un alt gigant sau în alta din aceste zone.
regional, Iran ºiit. Atlantiºtii occidentali care De exemplu, Rusia sau China acordã pri-
atribuie aceste corecþii de traiectorie unui oritatea absolutã dezvoltãrii economice ºi
oarecare machiavelism islamist sau reti- sociale. Orice conflict de mare amploare ar
cenþelor europene faþa de Ankara se înºealã. fi pentru ele dezastruos. Pentru asta, în
Aceste corecþii sunt în natura lucrurilor ºi zonele cu un echilibru pe jumãtate stabil
politicã strãinã a cuplului Gul/ Erdogan este precum Peninsula Coreeanã sau evident
popularã. CHP( Partidul poporului republi- Orientul Mijlociu, o separare poate mereu
can, kemalist) are un nou ºef, cu o reputaþie sã se producã într-un moment neaºteptat.
bunã, ºi o alternare pare posibilã în urmã- Astfel implozia regimului nord-corean rã-
torii ani. Dar, un pic ca Brazilia, este puþin mâne o posibilitate a cãrei datare este im-
probabil ca, în aceastã ipotezã sã nu se previzibilã.
revinã la „statu quo ante”. În concluzie, trebuie sã contãm ºi pe riva-
Poate am putea sã propunem amatorilor
litatea marilor puteri, precum China ºi
de acronime sã vorbeascã despre BRICT,
India, Statele Unite forþându-se sã mulþu-
botezând astfel un nou G5. Nu ar fi total
meascã pe prima prin cea de-a douã. Sun-
artificial, pentru cã de-a lungul istoriei lor,
tem aici într-o realitate a relaþiilor inter-
turcii au întreþinut relaþii puternice ºi com-
naþionale în ceea ce are ea mai durabil.
plexe cu lumea chinezã ca ºi cu cea rusã , ºi
Mereu m-am gândit cã, în cãutarea unei
pentru cã aspiraþiile lor dintotdeauna îi în-
guvernãri mondiale, apropierile securitãþii
dreaptã cãtre lumea „indo-europeanã”. Tre-
colective ºi de echilibru ale puterilor nu
când de la BRIC la BRICT, facem mai mult
decât sã adãugãm o literã sau o þarã. Se con- sunt exclusive, dar complementare. În acest
tureazã o nouã formã de neutralitate pe care început de secol al XXI-lea, noutatea nu se
BRIC o cuprinde într-o dimensiune atlan- situeazã la nivelul principiilor, ci al impor-
tistã. Analogiile sunt mereu periculoase, ºi tanþei fãrã precedent a ceea ce am numit
eu sunt tentat sã zic cã în sistemul interna- eterogenitate.
þional ce se schiþeazã acum, Turcia ar putea Din zorii timpurilor moderne, europenii,
juca, în cadrul Alianþei Nord-atlantice, un apoi cei care au fost numiþi occidentalii, au
rol comparabil celui al Franþei al generalu- condus lumea. Este vorba probabil de un
lui de Gaulle în contextul rãzboiului rece. ciclu de cinci secole care se terminã. Intuiþia
Propun asta ca pe o ipotezã de aprofundat. mea este ca mai devreme sau mai târziu, un
test major se va produce în Orientul
Mijlociu, cãci aceastã regiune este la inter-
Cãtre un test major? secþia emoþiilor ºi intereselor tangibile care
În paginile precedente, am amintit mai îi dau un caracter vital pentru toþi marii
mult sau mai puþin rapid cele opt unitãþi actori colectivi ai comediei sau tragediei.
75
Artã ºi
spectacole
Dan PÃCURARIU

Arcele stilistice ºi
evenimentele istorice
Abstract
The author makes a few commentaries about how cultural and ethnic factors influenced the archi-
tectonic elements during history. There is no reason to believe that socio-economic are responsible
for these mutations. Thus, the ancient arch was created and modelled by the Greek and the
Romans. After that, the medieval arch appeared together with the French people.
Keywords: architecture, arch, cultural influence, Antiquity, Middle Ages, economic factors.

În 1987 am formulat teoria evoluþiilor ar- de ºtiinþa modernã, într-un mod relativ con-
tistice de tip arc stilistic, cu particularitãþile venþional ºi didactic în mai multe perioade,
lor, în cartea ce purta chiar numele acestor separate între ele, la fel de convenþional, de
tipuri de structuri evolutive artistice, Arce datele de producere a unor anumite eveni-
stilistice, teorie pe care am extins-o în anii mente istorice capitale, evenimente ale cãror
urmãtori, sinteza acestor cercetãri fiind efecte profunde, la nivelul schimbãrii
cartea Stilistica ºi raporturile dintre arte, esenþiale a formelor de civilizaþie, a struc-
apãrutã douã decenii mai târziu1. Am gãsit turilor sociale ºi economice, a nivelului de
astfel, ca factori determinanþi ai naºterii, dezvoltare ºi a tipologiei manifestãrilor cul-
evoluþiei în forme specifice ºi declinului turale, artistice, ºtiinþifice ºi tehnologice, nu
arcelor stilistice, factori predominant cultur- s-au fãcut simþite decât mult mai târziu.
ali. S-ar putea pune problema raporturilor Aceastã convenþie istoricã întâmpinã
dintre factorii extra-culturali, istorici ºi aºadar unele neajunsuri importante, lucru
sociali, în dinamica formelor de evoluþie de care mã face sã privesc problema într-un
tip arc, altfel spus dacã marile evenimente mod mai nuanþat. Limitele istorice ale unui
istorice, care schimbã structurile societãþilor „ev“ trebuie, în mod normal, marcate de
ºi traseele de evoluþie ale popoarelor se evenimente capitale ºi de transformãri con-
reflectã în mod direct în apariþia, dezvol- siderabile ale întregii societãþi. Astfel, sfâr-
tarea ºi succesiunea arcelor stilistice, pre- ºitul preistoriei ºi începutul implicit al isto-
cum ºi în constituirea formelor specifice de riei sunt determinate de apariþia statului,
manifestare ale acestora. Cu alte cuvinte, adicã a unei forme specifice de organizare a
este de vãzut dacã un arc stilistic apare ºi se societãþii, formã superioarã faþã de cele
manifestã într-un anumit fel ca urmare anterioare, tribale sau gentilice. De aseme-
directã a unor evenimente istorice impor- nea, formele târzii ale comunei primitive
tante. sunt înlocuite cu o structurare a societãþii
Istoria universalã ºi, implicit, marile e- bazate pe clase ºi în care sclavajul juca un
poci de creaþie ºtiinþifico-tehnologice ºi cul- rol fundamental. Începe, aºadar, epoca
tural-artistice ale umanitãþii sunt împãrþite anticã, un ev distinct ºi caracterizat, de

1 V. Dan Pãcurariu, Arce stilistice, Editura Albatros, Bucureºti, 1987 ºi Dan Pãcurariu, Stilistica ºi raporturile
dintre arte, Editura Academiei Române, Bucureºti, 2007.
76
Arcele stilistice ºi evenimentele istorice

rioade, Imperiul Roman de Apus, altfel


spus între apariþia primului stat sclavagist ºi
cãderea ultimului stat sclavagist. Vedem
totodatã cum constituirea arcului stilistic al
Antichitãþii clasice se produce odatã cu con-
stituirea civilizaþiilor antice greceºti ºi
romane, cunoscând forme specifice ºi dina-
mica sa particularã, pe când în restul soci-
etãþilor de tip sclavagist anterioare sau con-
temporane, aceastã evoluþie de tip arc nu se
produce. Astfel, este clar faptul cã dezvol-
tarea artei clasice greco-romane într-o formã
de tip arc stilistic este determinatã prepon-
derent de particularitãþi culturale ºi nu atât
de un anumit tip de organizare socialã.
Începutul „Evului Mediu“, al epocii
medievale, este situat deci, în mod con-
venþional ºi didactic, în anul 476. Este însã
complet naiv sã presupunem cã în anul 475,
de exemplu, era o Antichitate deplinã ºi
întrutotul caracteristicã, iar doi ani mai târ-
ziu oamenii trãiau într-un feudalism aproa-
pe complet. Primele forme ale feudalismu-
lui apar odatã cu era creºtinã ºi cu unele noi
asemenea, de principii distincte. Este de tipuri de organizare funciarã (arenda), iar
notat faptul cã, totuºi, aceste caracteristici reflexe târzii ale organizãrii societãþii antice
enunþate mai sus nu sunt întâlnite decât în se vãd pânã târziu, în secolele VI ºi VII, iar
anumite zone geografice, iar apariþia lor, la multe triburi germanice sau slave au cunos-
scarã istoricã, nu se face nici pe departe în cut forme tardive ale comunei primitive
mod concomitent. Între apariþia primului pânã prin secolele VII ºi VIII, când se înfiri-
stat egiptean ºi cea a regatului Romei Antice peazã acolo structurile timpuriu-feudale.
Constituirea unor state feudale timpurii,
se întinde o perioadã de douã milenii ºi
precum regatul franc merovingian s-a fãcut
jumãtate, altfel spus comparabilã cu perioa-
înaintea cãderii ultimului mare stat antic,
da scursã de la fondarea Romei ºi pânã în
Imperiul Roman de Apus, în cadrul cãruia
zilele noastre. De asemenea, statele sclava-
deja începuserã sã se înfiripe structuri de tip
giste sunt relativ puþine, numeroase zone feudal. Constituirea societãþii feudale euro-
necunoscând niciodatã aceastã formã de pene a fost un proces îndelungat ºi anevo-
organizare a societãþii ºi trecând de la comu- ios, care s-a întins pe mai mult de o jumãtate
na primitivã direct la feudalism, aºa cum au de mileniu ºi a avut la bazã o sumedenie de
fost triburile germanice ºi slave, aºa cum a componente, dintre care amintesc doar câte-
fost cazul Japoniei º.a.m.d., sau, în teritorii va dintre cele mai importante, precum în-
rãmase nedescoperite de europeni pânã ceputul procesului de etnogenezã al po-
târziu, în secolul al XIX-lea, precum cele din poarelor actuale ale Europei, crearea struc-
zona Pacificului de est ºi de sud-est, direct turilor economice, sociale, politice ºi mili-
la capitalism Cu toate acestea, putem vorbi, tare de tip feudal, rãspândirea creºtinismu-
la scarã globalã, de o epocã a Antichitãþii, lui ºi crearea bazelor doctrinare ºi insti-
situatã în timp între apariþia primului stat tuþionale ale bisericii creºtine etc.
din lume (Egiptul Antic), care marcheazã ºi În aceeaºi ordine de idei, trebuie remar-
începutul „istoriei“, ºi cãderea ultimului cat ºi faptul cã primele forme ale capitalis-
mare stat sclavagist, produs al acestei pe- mului încep sã aparã încã din primele secole
77
Dan Pãcurariu

ale celui de-al doilea mileniu al erei noastre, înainte. Pentru a delimita obiectul cercetãrii
sub forma producþiei manufacturiere ºi a de faþã, mai trebuie fãcute câteva precizãri
constituirii capitalului bancar. Magna importante. Triburile germanice ale fran-
Charta din 1215, subordonarea puterii cilor au luat în stãpânire cea mai mare parte
papale celei regale, odatã cu mutarea sediu- a Galliei în secolul al V-lea. În 451, regele
lui pontifical de la Roma la Avignon în 1311, francilor salici Meroveu îi învinge pe hunii
debutul marilor descoperiri geografice, Re- conduºi de Atila la Câmpiile Catalaunice. În
naºterea italianã ºi, mai apoi, vest-euro- 486, nepotul lui Meroveu, Clovis (481 – 511),
peanã, revoluþia burghezã din Anglia seco- învinge la Soissons pe Afranius Siagirius,
lului al XVII-lea progresul ºtiinþific ºi tehnic conducãtorul Galliei romane, este botezat la
din secolele XVI, XVII ºi XVIII, revoluþia Reims de sfântul Remi, câºtigã confruntãrile
industrialã începutã în secolul al XVIII-lea, cu alamanii, burgunzii ºi vizigoþii, punând
Iluminismul veacului al XVIII-lea, emanci- bazele celui mai important stat feudal al
parea multor popoare la stadiul de naþiune vremii, statul franc al merovingienilor.
ºi începutul procesului de constituire a sta- Acesta a devenit, dupã cãderea Imperiului
telor naþionale, laicizarea societãþii, crearea Roman de Apus, modelul de dezvoltare a
multor instituþii politice, sociale, economice, întregii Europe occidentale, tot aºa dupã
juridice, culturale specifice societãþii mo- cum Imperiul Roman de Rãsãrit a constituit
derne creºterea numericã ºu calitativã a modelul de dezvoltare a statelor ce se for-
marii burghezii, puternic stimulatã de revo- mau în Europa rãsãriteanã. Legea salicã a
luþia industrialã a secolului al XVIII-lea, au lui Clovis a formulat principiile generale de
dus, în cele din urmã, la preluarea rolului dezvoltare ale societãþilor timpuriu feudale
conducãtor în societate de cãtre aceasta. ale Apusului, iar Codul lui Justinian pe cele
Aºadar, putem considera cã, deºi structurile ale Rãsãritului. În anul 534, regatul burgund
ºi relaþiile capitaliste au apãrut încã de tim- este inclus în statul franc, Clovis fiind cãsã-
puriu, capitalismul devine un sistem mon- torit cu Clotilde, fiica regelui Chilperic al
dial în secolul al XIX-lea, atunci când marea Burgundiei. În 561, statul merovingian se va
burghezie preia conducerea statelor, consti- rupe în douã, urmãtoarele douã secole fiind
tuite acum pe baza principiilor naþionale, marcate de existenþa a douã state france,
fenomen ce are ca eveniment dominant Austrasia ºi Neustria. Dupã ce, în anul 800,
Revoluþia Francezã. În sensul acesta, se regele franc Carol I cel Mare este încoronat
poate spune cã, sub aspect istoric, Evul ca împãrat al Occidentului, în urma anexãrii
Mediu se încheie odatã cu constituirea naþi- unor teritorii vaste, din nordul Spaniei ºi
unilor ºi a statelor naþionale, cu înlocuirea, pânã în Pannonia ºi din Bretania pânã în
în cea mai mare parte a relaþiilor economice, nordul Italiei ºi Saxonia, se constituie un
sociale ºi politice feudale cu cele capitaliste, mare imperiu feudal occidental, imperiu ce
cu preluarea rolului conducãtor în societate nu avea însã nici un fel de unitate etnicã ºi,
de cãtre marea burghezie, adicã în secolul al ca atare, lipsit de viitor în aceastã formã.
XVIII-lea. Renaºterea, cu toatã uriaºa sa Astfel, în 843 are loc aºa-numitul „Partaj de
importanþã culturalã ºi artisticã ºi cu toatã la Verdun“ între cei trei nepoþi ai lui Carol
influenþa considerabilã pe care a avut-o în cel Mare, Charles le Chauve, Ludovic Ger-
progresul societãþii europene, cu toate cã a manicul ºi Lothaire, eveniment de impor-
produs schimbãri formale substanþiale la tanþã fundamentalã în istoria Evului Mediu
nivelul formelor artistice, nu poate marca european, deoarece, sub cele mai multe
sfârºitul unui ev, în speþã cel al evului de aspecte, acesta constituie actul de naºtere a
mijloc, deoarece nu a restructurat din trei mari þãri europene, cu popoarele lor,
temelii bazele economice ºi sociale ale so- viitoare naþiuni: Franþa, Germania ºi Italia.
cietãþii, restructurare care s-a produs, aºa Asta întrucât Charles le Chauve va lua în
cum am arãtat, prin acumulãri treptate ºi al stãpânire teritoriul viitoarei Franþe, Ludovic
cãror rezultat s-a fãcut vizibil de-abia în se- Germanicul partea din fostul imperiu situ-
colele XVIII ºi XIX, aºa cum am spus mai atã la rãsãrit de fluviul Rin, iar Lothaire
78
Arcele stilistice ºi evenimentele istorice

Italia de nord ºi aºa-numita Lotharingie, pe scentist. Vedem cum apariþia ºi evoluþia


malul de apus al Rinului. Prin urmare, acestui al doilea arc coincide ºi este, în
odatã cu mijlocul secolului al IX-lea, nu mai parte, determinatã de schimbãrile complexe
putem vorbi de un stat franc, ci de Franþa. ce au loc în societãþile europene ale epocii,
Odatã cu începuturile Evului Mediu, se pun schimbãri în care înlocuirea progresivã a
ºi bazele formale ale manifestãrilor artistice structurilor economico-sociale feudale cu
specifice acestuia. Se creeazã un limbaj cele capitaliste joacã un rol important. Altfel
stilistic nou, în toate formele de expresie spus, traseul istoric al Arcului stilistic me-
artisticã ºi, în particular, în arhitecturã ºi în dieval este determinat, într-o mãsurã im-
artele figurative. Acum ia naºtere astfel, în portantã, de naºterea, ascensiunea ºi culmi-
Occidentul Europei, ceea ce am numit „ar- naþia feudalismului, iar cel al Arcului stilis-
cul stilistic medieval“. Acesta va cuprinde, tic renascentist de apariþia ºi rãspândirea
în arhitecturã, arta creºtinã timpurie, arta treptatã a diverselor forme ale capitalismu-
carolingianã, Romanicul ºi Goticul, ºi se va lui incipient în cadrul societãþii feudale
sfârºi odatã cu ultimele etape ale acestuia pânã ce acestea devin preponderente în sec-
din urmã, adicã la începutul ºi dupã mij- olul al XVIII-lea, când acest arc stilistic
locul secolului al XV-lea în Italia (în Toscana expirã, fãcând loc celui urmãtor, al stilurilor
la început, apoi în Umbria, Emilia, Veneto, neo, specific noii societãþi, industriale, pre-
Lombardia º.a.m.d.), în secolul al XVI-lea în ponderent capitaliste ºi birocratice. Vedem,
restul Europei de vest (mai întâi în Franþa, aºadar, cã evoluþiile sociale din perioada
apoi în Þãrile de Jos, Germania ºi zona medievalã ºi din epoca modernã nu au con-
Europei centrale, Spania, Anglia ºi Europa stituit în toate cazurile factorul fundamental
de nord, fãcând loc artei Renaºterii, cu alte ce a pus capãt existenþei unui arc stilistic ºi
cuvinte primei faze a viitorului Arc rena- a generat apariþia altuia noi, ci, de regulã a
79
Dan Pãcurariu

determinat linia evolutivã a acestora. Pen- Concluzia este aceea cã, aºa cum am arãtat
tru cã, aºa dupã cum se vede, dacã naºterea încã din 1987, singurul factor care apare în
arcului stilistic al Antichitãþii clasice, cea a mod invariabil la baza constituirii, evoluþiei
arcului stilistic medieval ºi cea a arcului ºi schimbãrii sistemelor de forme ºi, impli-
difuz al stilurilor neo au avut factori deter- cit, la naºterea unui arc stilistic, la expirarea
minanþi obiectivi, adicã naºterea unor po- acestuia ori la trecerea la o altã structurã de
poare, crearea bazelor ºi a liniilor de evo- tip arc, este constituirea unui sistem morfo-
luþie ale civilizaþiei, culturii, artei ºi religiilor logic, urmatã de evoluþia ºi, mai apoi, de
acestora ºi crearea structurilor fundamen- epuizarea capacitãþilor sale de expresie
tale feudale în primul caz, Revoluþia indus- artisticã. Lipsa unor transformãri sociale ºi
trialã, trecerea la sistemul capitalist ºi economice structurale profunde în cazul
schimbãrile structurale ale societãþii în cel trecerii de la arcul stilistic medieval la cel
de-al doilea, nu acelaºi lucru se poate spune renascentist ne împiedicã sã vedem în fac-
în cazul apariþiei arcului stilistic renascen- torul istoric ºi în cel social-economic un
tist. Apariþia germenilor capitalismului a determinant constant în producerea acestor
fost doar unul dintre elementele ce au pre- schimbãri. Aºa dupã cum s-a vãzut, consti-
gãtit terenul apariþiei unui nou sistem for- tuirea arcului stilistic al Antichitãþii clasice
mal, jucând rolul unui catalizator. Mutaþiile este determinatã de particularitãþile cultu-
petrecute în societatea epocii au fost relativ rale ale popoarelor grec ºi roman ºi nu de un
minore, aceasta rãmânând în mod esenþial, anumit tip de orânduire istoricã, iar epoca
pânã în secolul al XVIII-lea, una feudalã. medievalã este marcatã, în Occidentul Eu-
Ascensiunea socialã a burgheziei mari ºi ropei, de existenþa a douã arce stilistice suc-
medii a produs efecte doar sub aspectul cesive, complet diferite sub aspect morfo-
evoluþiei lente a noului sistem de forme. logic.
80