Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0
9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6
parabole mitologice,
comedii de moravuri.
Belphegor în
lumea balcanică (I)
de Eugen Simion
Temele jurnalului
cultural
de Lucian Chişu
2010. Discuţii
despre poezie (I)
de George Neagoe
Romanticism and
Chaos Theory
de Mihai A. Stroe
Arcele stilistice şi
evenimentele istorice
de Dan Păcurariu
CUPRINS
1/2011
FRAGMENTE CRITICE
Eugen SIMION: Tot despre modelul grec în cultura românã: parabole mitologice,
comedii de moravuri. Belphegor în lumea balcanicã (I). . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
CRONICI LITERARE
Lucian CHIªU: Temele jurnalului cultural . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
George NEAGOE: 2010. Discuþii despre poezie (I) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
Irina GEORGESCU: Îngerul rãnit. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
DOCUMENT
Valentin COªEREANU: Eminescu - scrisoare din Odesa. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
Emil CIORAN: Recuperare publicisticã (VI) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
COMENTARII
Caius T. DRAGOMIR: Lirica fiinþei, lirica fiinþei umane ºi lirica egoului.
Orfismul, Shakespeare, Eminescu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
Ileana MIHÃILA: Quelques précisions sur les premières traductions
de Rousseau en roumain . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
Mihai A. STROE: Romanticism and Chaos Theory . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
Mihai IOVÃNEL: Mihail Sebastian ºi femeile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
CARNET PARIZIAN
Virgil TÃNASE: Carnet parizian ..................................................................................................63
1
on-line
Dan Petru CRISTEA: La ce e bunã cartea on-line .....................................................................66
CULTURÃ ªI ECONOMIE
Thierry de MONTBRIAL: "O lume post-americanã?" Câteva trãsãturi semnificative ale
anului 2009-2010 (III) .................................................................................................70
ARTÃ ªI SPECTACOLE
Dan PÃCURARIU: Arcele stilistice ºi evenimentele istorice...................................................76
2
Fragmente
critice
Eugen SIMION
Tot despre modelul grec în cultura
românã: parabole mitologice,
comedii de moravuri.
Belphegor în lumea balcanicã (I)
Abstract
The author discusses the Neo-Greek model in Romanian culture, pointing out the themes that
might have influenced our writers, such as I. L. Caragiale. The employed themes circulated widely
from the Orient to Western Europe. It is interesting to reveal that the main genres which succeed-
ed in our space were mythological parables and the comedy of mores. The favourite hero of these
stories is the devil, who is deceived and horrified by the human character.
Keywords: Neo-Greek model, Romanian culture, influence, the devil deceived by the (wo)man,
mythological parables, comedy of mores.
Revin la modelul grec în cultura românã, mie în care se practicã fizica experimentalã
mai precis la scrierile rãmase în manuscris, este numitã „Academia Tãlpãlãriei”, în fine,
descoperite în ultimele decenii. Am sem- personajul narator care, potrivit stilului din
nalat mai înainte o piesã atribuitã lui Rigos epocã, este ºi personajul principal al acestei
Fereos despre moravurile lumii fanariote. naraþiuni umoristice, e Baron ºi se cheamã
Fiind redactate în greceºte, ele aparþin, Mustafa aga Fiul lui Duca Habambaºa
desigur, literaturii neogreceºti. Intereseazã, Ieromonahul.... Comentatorii acestui text cu
totuºi, ºi cultura românã, cum încerc sã multe trimiteri ne atrag atenþia cã numele
dovedesc, mai departe, din mai multe mo- personajului sugereazã faptul cã în el sunt
tive. Multe dintre ele anunþã farsele lui Faca cuprinse cele trei religii: islamul, cultul
ºi parodiile pe teme mitologice. Sunt ºi alte mozaic ºi creºtinismul... Sunt, apoi, denu-
naraþiuni parabolice în care intrã ºi un ele- mirile persiflante ale localitãþilor prin care
ment de miraculos (în stilul, de altfel, gustat se preumblã eroul, un fel de Le diable boiteux
în epocã) ºi comedii de moravuri ce meritã în spaþiu balcano-dunãrean. Trimiterea la
a fi semnalate. În antologia întocmitã de Lia eroul lui Lesage este fãcutã, dealtfel, în tex-
Brad Chisacof dãm, întâi, peste un fragment tul acesta în care sunt ºi alte referinþe cul-
de prozã numit de K. Th. Dimaras Anonimul turale (Voltaire, de pildã). În fine, nota umo-
din 1789, cu justificarea cã, deºi tipãrit, tex- risticã este întãritã de haosul topografic, ca
tul nu are un autor cunoscut. Textul redactat sã zicem astfel, din acest spaþiu epic. Mecca
în greceºte este precedat de o „Înºtiinþare” este cetatea Engliterei, Baronul cu patru-
din care cititorul deduce cã a fost scris nu cinci nume se trage din neamul lui Murat
pentru altceva decât pentru petrecerea Ali Cantacuzino, padiºah al Olandei, capita-
câtorva prieteni. Avertisment, evident, ce la Austriei este Bagdad, Cetatea de scaun a
trebuie primit cu grijã pentru cã de multe Valahiei se cheamã „Gãureni” ºi aici dom-
ori petrecerile în scris ascund scopuri neºte „Mãria Sa Zoiþa Matei”, vestitã pentru
serioase. Aici, tonul este, într-adevãr, pre- „strãlucitul ei neam de þigani” etc.
dominat zeflemitor, plin de aluzii satirice. În interiorul prozei livresc-parodice se
Un abate se cheamã „Scortescula”, o acade- desfãºoarã o comedie de moravuri cu multe
3
Eugen Simion
Acest regat, în care Soarta a orânduit sã cursurile din lume. Ruinat, încolþit de credi-
ºadã cele douã firi ale neamului omenesc ºi tori, Don Roderic fuge ºi este salvat de un
ca ele sã se uneascã, se întinde, aflãm din þãran din împrejurimile Florenþei în schim-
introducerea mitologicã, de la „aºezarea bul promisiunii cã-i va da puterea vrãjitore-
tainei la regiunea perfidei”... Numai cã ascã de a exorciza demonii din fiinþele pose-
buna socotealã a Sorþii nu dã roadele aºtep- date... Condiþia este ca þãranul sã nu folo-
tate în tabãra comunã. Femeile practicã seascã mai multe de douã ori noua lui
vicleºugul ºi urzesc toate relele de pe pã- ºtiinþã. Numai cã, prinzând gustul vrãjito-
mânt, iar bãrbaþii cad victime acestor com- riei ºi solicitat de regele Franþei pentru a-i
binaþii diavoleºti. Ajunºi în împãrãþia lui vindeca fiica îndrãcitã, þãranul florentin în-
Hades, ei se plâng celor doi judecãtori te- calcã înþelegerea ºi gãseºte o soluþie isteaþã
muþi, Minas ºi Radamant, de nedreptãþile pentru a scoate pe Belfagor din trupul
sãvârºite de infernelele neveste. Judecãtorii prinþesei: îl ameninþã cu apariþia iminentã a
din Tartar, ascultând plângerile, decid sã Honestei, soþia mai rea decât iadul... Îngro-
trimitã pe Belfagor, cel mai nãscocitor dintre zit, Belfagor fuge de pe pãmânt, întorcân-
demoni, sã verifice aceste grele acuzaþii ºi du-se în lumea lui.
dacã este cazul, sã cunoascã în chip direct În linii mari, Istoria galantã dupã Evmenia
toate prefãcãtoriile, hachiþele firii muie- ºi Sapfitiade urmeazã cam aceeaºi schemã
reºti... Ordinul lui Pluton prevede ca el sã epicã. Ajuns pe pãmânt, Belfagor îºi ia nu-
treacã prin toate experienþele conjugale (de mele de Sapfiade al lui Anhidos ºi îºi fabricã
la sãrãcie la gelozie ºi trãdare) ºi sã nu oco- o biografie credibilã. Este mare de stat, fru-
leascã în niciun fel catastrofele existenþei. I mos, are uºurinþã la vorbã, e glumeþ, învaþã
se dã un termen de zece ani ºi, în sprijin, doi repede limba localã ºi dã dovadã de multã
servitori draci, cinci sute de pungi de bani ºi ºtiinþã veche ºi nouã (indieneascã, asirianã,
o scrisoare de la bãtrânul filosof Diogene arãbeascã ºi europeneascã). Cum este bogat
adresatã lui Biolyhnon din Atena care ºi tânãr (30 de ani), Belfagor (Sapfiade) este
întãreºte temeiurile acestei misii justiþiare... curtat de nobilii ºi negustorii locului (locul
Ce urmeazã este în mare istoria din este, sã nu uitãm, capitala Imperiului Oto-
nuvela atribuitã lui Machavelli (Belfagor ar- man), toþi dorindu-l ginere. El alege, în cele
cidiavolo, 1549), adaptatã mentalitãþilor
din urmã, pe Evmenia, „fatã preafrumoasã
greco-constantinopolitane. Tema, preluatã
ºi preaevghenitã ºi trãitã bine”, fiica unui
ºi adoptatã de mulþi autori, în mai toate li-
boier dintr-un neam vechi ºi vestit de la
teraturile, porneºte de la o legendã orien-
Stambul... De la acest punct începe propriu
talã, spun cei care au studiat circulaþia ei.
Oricum, prezenþa ei în misterile medievale zis comedia de moravuri lumeºti ºi drama
este masivã, iar dupã apariþia nuvelei lui pãmânteanului Sapfiade. Ca sã primeascã
Machiavelli ºi a poemului lui La Fontaine, pe frumoasa, bine crescutã Evmenia, el tre-
circulaþia în spaþiul cultural european buie sã plãteascã, mai întâi, pãrinþilor o
(inclusiv în povestirile populare) creºte. sumã mare de bani, apoi sã facã daruri
Scenariul epic este cam acelaºi: pentru cã scumpe surorilor, fraþilor ºi rudelor apropi-
sufletele bãrbaþilor ajunºi în infern se plâng ate ºi chiar servitorilor miresei, sã achite
de rãutatea femeilor ºi dau vina pe ele pen- costurile nunþii etc. Când sã intre, dupã ce-
tru pãcatele pe care le-a sãvârºit, Pluton îl remonia costisitoare, în camera tinerei soþii,
trimite pe pãmânt pe Belfagor, prinþul Sapfiade este oprit de dadã care-i cere sã
demonilor, pentru a verifica veridicitatea plãteascã, dupã obiceiul locului, preþul
acestor plângeri. În naraþiunea lui Machia- fecioriei, apoi un preþ aparte pentru dada
velli, Belfagor, însoþit de o ceatã de slujitori care a îngrijit mireasa pânã acum.
ºi cu o mare sumã de bani în lãzi, ajunge la Pretenþiile Evmeniei sunt mari ºi fãrã
Florenþa sub numele de Roderic de Castille, sfârºit, pentru orice ea solicitã cadouri
nobil spaniol. Aici se însoarã cu Honesta, o scumpe ºi, capricioasã, cere îndepãrtarea
fatã frumoasã, sãracã ºi ascultãtoare, dar, celor doi servitori fideli lui Sopfiade (Ianilis
dupã puþinã vreme, descoperã în ea toate ºi Manilis – diavolii însoþitori). Femeia este
6
Belphegor în lumea balcanicã (I)
infernalã, provoacã numai pagube ºi tãrãboi este arãtoasã, blândã ºi supusã ca o mielu-
ºi, în plus, pune coarne nefericitului Sap- ºea, dar are un cusur: se uitã cruciº. Semn
fiade chiar cu naºul copilului lor. Îngrozit ºi rãu prevestitor în proza lui Caragiale. Cum
deplin convins cã plângerile sufletelor din ajunge nevastã, Ianuloaia schimbã foaia,
iad sunt justificate, soþul se leapãdã de devine posacã ºi-ncruntatã, suduie slugile,
condiþia lui de pãmântean ºi, însoþit de cele îºi vitupereazã bãrbatul, e zuliarã ºi cade în
douã slugi credincioase, se întoarce în þinu- patima foiþelor (joacã, adicã, cãrþi). Kir Ia-
tul umbrelor pentru a depune mãrturie. nulea, „om de hristoitie”, cum îl prezintã
Istoria galantã dupã Evmenia ºi Sapfiade are naratorul, îi satisface toate poftele Acriviþei
haz ºi, în unele fragmente (despre cum se ºi, dupã o vreme, îºi dã seama cã este com-
sulemenesc femeile ºi despre obiceiurile plet ruinat...
negustoreºti ce însoþesc o nuntã de oameni Pânã aici ºi o bunã parte de aici încolo
bogaþi sau despre ºiretlicurile muierii în Caragiale urmeazã scenariul lui Machiavelli
epoca bizantinã), se vede un observator fin cu elemente ale lumii bucureºtene ºi cu o
al moravurilor... Comentatorii naraþiunii notã de cruzime realistã în plus. Salvat de
(Lia Brad Chisacof) cred cã autorul, Negoiþã, un „mãrginaº bondoc ºi-ndesat”,
Constantin Roset (sau Ruset), ar putea fi foarte ºiret, Kir Ianulea trece prin situaþiile
românul Costache Bibica, hatman, care în cunoscute din naraþiunea-cadru ºi fuge
1787 avea o casã la Stambul. mâncând pãmântul când aude numele Acri-
viþei, simbolul nevestei rele... Nuvela nu se
* opreºte însã aici. Caragiale îºi dã o conti-
Nu-i fãrã rost, fiind vorba de lumea bal- nuare realistã în genul prozei de observaþie
canicã ºi de o legendã care circulã în litera- moralã. Dupã ce scoate pandaliile din cor-
turile europene, sã vedem ºi scenariul lui pul Domniþei (fiica voievodului), Negoiþã
Caragiale ºi tipologia pe care o construieºte trece printr-o crizã de conºtiinþã ºi, luând
un autor care simte enorm ºi vede monstruos. urmele Acriviþei, îi transferã o parte din bo-
Scena liminarã din Belfagor-ul lui Machia- gãþiile acumulate ºi puterea de a exorgiza
velli în Istoria galantã... se repetã, cu mici cãpãtatã de la Aghiuþã. Acriviþa le primeºte
modificãri, în Kir Ianulea. Împãratul Iadului ºi, de aici înainte, cariera ei vrãjitoreascã
se numeºte, aici, Dardarot, iar pentru misia este deschisã. Naraþiunea, cu multe note
lui Belfagor este ales Aghiniþã, popularul caragialiene (situaþiile umoristice, dialogul
personaj din imaginarul românesc. Aghiuþã, viu, în fine, cadrul realistic în care se des-
zis ºi „mititelul”, specializat în bafuri ºi fãºoarã toate aceste superstiþii, diablerii de
giumbuºlucuri în lumea demonilor, este sorginte medievalã într-o lume amestecatã),
trimis, dar, pe pãmânt sã se „împeliþeze”, sã se încheie într-o notã ironicã: întors în Îm-
se cãsãtoreascã ºi sã trãiascã zece ani cu pãrãþia Iadului, Aghiuþã povesteºte în so-
nevasta pentru a vedea dacã plângerile bãr- borul diavolilor patimile lui Kir Ianulea ºi
baþilor din iad sunt sau nu îndreptãþite... obþine, în final, dreptul de a dormi trei sute
Aghiuþã nu are încotro, se supune deciziei de ani ºi promisiunea ca Negoiþã ºi Acriviþa
ºi, pentru cã mai fusese la Bucureºti, alege sã nu fie primiþi, când le-o veni ceasul, în
oraºul ca loc al surghinului sãu. κi ia iad... Sã se ducã, astfel spus, pentru pãcatele
numele de Kir Ianulea, trage la Hanul lui lor impardonabile în Rai.
Maniuc, îºi alcãtuieºte o biografie de om Kir Ianulea este, în substanþa ei, o nuvelã
bogat ºi umblat prin lume, dã bani în dreap- realistã în interiorul unei fabule medievale.
ta ºi stânga ºi anunþã pe toþi cã vrea sã se Acriviþa face parte, în fond, din familia per-
bucure de isihie în Valahia. E „levent ºi sonajelor însemnate, frecvente în opera lui
galantom, pãtruns de filotinie ºi de hristoi- Caragiale, Negoiþã este mãrginaºul ºiret
tie” ºi, pentru toate aceste virtuþii, este vâ- care reuºeºte sã pãcãleascã pe diavol, iar Kir
nat de familiile cu fete de mãritate. Kir Ianulea este bãrbatul dus de nas de nevasta
Ianulea alege în cele din urmã pe Acriviþa, prefãcutã ºi rea, sumã a negativitãþilor
fata lui Hagi Cãnuþã, fost toptangiu. Fata lumeºti.
7
Cronici
literare
Lucian CHISU
,
Temele jurnalului
cultural
Abstract
The 6th volume from "Fragmente critice" ("Fragments of Criticism") by Eugen Simion continues,
under the shape of a diary of ideas, the analysis about Romanian literature and culture initiated in
1998. The texts, which appeared in several publications, are regrouped in the book by a few princi-
ples that show the characteristic of a cultural program, followed relentlessly. Their extension in
time makes them seem a diary. There are invoked numerous personalities, such as G. Calinescu,
Petru Dumitriu, Marin Preda or Constantin Noica. Defending the aesthetic and the national val-
ues in the age of globalization, the author argues, in the literary studies, for right measure, conse-
crated by the celebre formula "sine ira et studio".
Keywords: aesthetics, literary value, national literature, globalization, identity, patrimony.
În 1998, apãrea primul volum din seria îndepãrtate, numitã de contemporani obsti-
Fragmentelor critice semnate de Eugen Si- naþie , Eugen Simion nu se abate de la prin-
mion. Ele ºi-au continuat parcursul, ajun- cipiile ºi ideile sale. Sub denumirea genericã
gând actualmente la volumul al VI-lea1. În de fragmente critice, noul format, de carte,
ceea ce priveºte conþinutul fragmentelor, asigurã coerenþa internã de care aminteam,
fiecare dintre aceste apariþii conþine o luând în acelaºi timp, tocmai datoritã extin-
selecþie a textelor publicate de autor în derii sale temporale, turnura jurnalului de
reviste precum „Caiete critice” ºi „Cultura”, idei. Cele 540 de pagini, ale volumului, dis-
în ziarul „Ziua” ºi în alte publicaþii literare tribuite în cinci secþiuni, refac volens nolens
din Bucureºti sau din þarã. Lor li se adaugã ºi structura respectivului jurnal. Însuºi
discursuri academice ori intervenþii rostite autorul, în Cuvânt înainte, îºi asumã acest
cu prilejul unor evenimente culturale. fapt, menþionând-i prezenþa sub douã
La o primã privire, de ansamblu, aceste aspecte tipologice: un jurnal critic, în care
volume relevã preocuparea criticului faþã de sunt consemnate cãrþi, autori, portrete ºi
cele mai importante dintre dezbaterile con- scene din viaþa literarã, polemici; al doilea,
temporane din domeniul literaturii ºi artei, jurnalul public, cu subiecte legate de
ale culturii în general, pe care le-a comentat moravurile societãþii româneºti, în „faza
pentru publicul cititor. Privite mai atent, ca acestei interminabile, zgomotoase ºi, în fapt,
o sumã a ideilor cuprinse în integrala celor deprimante tranziþii”.
ºase editãri, ele dezvãluie un program cul- Concomitent cu publicarea seriei de
tural, propagat consecvent de la un volum Fragmente critice ºi alte titluri, ale aceluiaºi
la altul. Cu o tenacitate caracteristicã mai autor, atrag atenþia. Ficþiunea jurnalului intim
degrabã altor tipologii umane decât celor (I-III, 2001) ºi Genurile biograficului, (I-II,
contemporane ºi aparþinând unor epoci 2008) sunt studii în care autobiografia, jur-
1 Eugen Simion, Fragmente critice, VI (Ne revizuim, ne revizuim...), Fundaþia Naþionalã pentru ªtiinþã ºi Artã,
Bucureºti, 2009.
8
Temele jurnalului cultural
1 Mircea Cãrtãrescu, Nimic: poeme (1988–1992), Bucureºti, Editura Humanitas, 2010, 116 p.
13
George Neagoe
de împleticire a limbii. Dar lor nu le pasã de mii unice din ceruri, cârciuma aceea reze-
bârfe sau de cârcoteli, convinºi fiind cã per- matã cu un perete de peretele Raiului.
soanele treze îi invidiazã ºi sunt pline de Cârciuma cu pereþii galbeni ºi cu ferestre
fiere, deoarece nu au acces la misterele mici ºi afumate, cu ferestre în cruce ºi cu
împãrtãºite în birturi: ªi pânã la amiazã acoperiºul spart, ºi sub acoperiº cuiburi
oraºu-i ca purpura/ Pânã la amiazã de trei rotunde ºi aurii de viespi, prinse de grinzi,
ori se face toamnã,/ de trei ori se face iar sub ferestre, buruieni pestriþe ºi lãzi cu
primãvarã,/ de trei ori pleacã ºi vin pãsãrile sticle goale” (p. 67). Cea de-a doua þine de
din þãrile calde./ Iar ei vorbesc ºi vorbesc, arta poeticã, aflatã la baza întregului volum.
despre viaþã. Despre viaþã,/ aºa, în general, Citim în catrenul Facerea lumii: „ªi a fost
chiar ºi alcoolicii tineri se exprimã/ cu o searã/ ªi a fost dimineaþã/ Dar a fost
caldã responsabilitate./ ªi chiar dacã se mai demult/ ªi o singurã datã” (p. 7). Prin
bâlbâie ºi se mai poticnesc,/ nu-i din cauzã urmare, cartea Alcool n-ar fi decât o tentativã
cã ar expune idei teribil de profunde,/ ci eºuatã de a recrea cosmosul. În optica lui
pentru cã sunt inspiraþi de tinereþe/ ei Ion Mureºan, Geneza biblicã e irepetabilã.
reuºesc sã spunã lucruri cu adevãrat Asumându-ºi acþiunea demiurgicã, poeþii
emoþionante“ (p. 5-6). Din pricina gându- devin niºte beþivi cu minþile rãtãcite. Nebu-
rilor încâlcite, clienþii localurilor se ilu- nia artiºtilor de a intra în competiþie cu
zioneazã cã participã la cosmogonie, la suc- unicul Creator se dovedeºte deºartã, pentru
cesiunea anotimpurile, la revoluþii, uitând cã secretele dumnezeirii li se aratã indi-
cã neputinþa ºi frica i-au trimis în exilul vizilor fãrã înclinaþii metafizice: „A venit
alcoolic. Triada citatelor precedente asigurã toamna,/ Ziua de mâine n-o mai apuc/ Pe
autenticitatea momentelor ºi a dezbaterilor cer trece un îngeraº speriat/ Picuri-picuri îi
stârnite de „curajul“ dobândit de pe urma curge sângele din nãsuc// În faþa cârciumii,/
tãriilor ºi, în acelaºi timp, adunã în etape rezemate în cârji/ douã femei bãtrâne dis-
sedimentele pe care le menþionam la înce- cutã în ºoaptã,/ conspirativ,/ despre Marele
putul articolului. În spatele situaþiilor ba- Plan al lui Dumnezeu” (A venit toamna, p. 9).
nale stã cazanul cu smoalã al arderii veº- Din pãcate, diminutivele aºezate la final de
nice. În ultimul ceas, divinitatea le dã ºansa vers atenueazã efectul loviturii de trãsnet.
de a alege salvarea, devoalându-le rãsplata Pendularea permanentã între inflexiunea
de apoi, ocazie interzisã pânã ºi celor cucer- gravã ºi cea superficialã dãuneazã. Sunt
nici. Sfâºietoare, iubirea pentru persoanele semnele unei lejeritãþi a compunerii, cu
rãtãcite le depãºeºte pe toate în intensitate, accente amatoristice.
întrucât se asociazã cu bucuria recuperãrii Pânã sã detaliez neîncrederea în forþa
fiinþelor rãzvrãtite. Iar oamenii, spre deose- scrisului, revin la conflictul între narcomani
bire de îngerii mândri, îºi întorc uneori faþa ºi restul societãþii. Chiar ºi iubitele îºi
cãtre divinitate: „Dar, Dumnezeu, în marea reneagã partenerii, refuzându-i din cauza
lui bunãtate, nu se opreºte aici!/ Imediat comportamentelor josnic. Pentru femei,
face cu degetul o gaurã în peretele Raiului/ absenþa delicaþeþii înseamnã un indiciu de
ºi îi invitã pe alcoolici sã priveascã“ (p. 6). netãgãduit cã bãrbaþii s-au transformat în
Poemul alcoolicilor trebuie citit în oglindã brute. În consecinþã, comunicarea devine
cu douã secþiuni ale cãrþii Alcool. Una imposibilã, aºa încât nimeni nu poate pri-
pãstreazã problematica religioasã ºi se aflã cepe psihologia bolnavului: „El bea mereu
în episodul VII din Întoarcerea fiului risipitor. bãuturile acelea urât mirositoare/ ºi plângea
Fiecare viseazã diferit la grãdina edenului ºi-i cânta la ureche cântece din ce în ce mai
ºi, aºa cum existã indivizi care ºi-o închipuie porcoase/ dar ea nu-i înþelegea disperarea/
ca pe o livadã plinã cu îngeri cântând la Vedea cum o ciupercã violetã îi acoperã
harpã, aºa ºi alcoolicii viseazã la o bodegã pieptul, dar ea nu-i înþelege disperarea// Ea
insalubrã, în care mesele ºi scaunele plutesc îl vedea stând cu capul în jos în luminã/ Cu
deasupra vinului: „Cârciumile de aici, de pe capul în jos, pe jumãtate digerat/ în lumina
pãmânt, nu-s decât umbre palide ale cârciu- ca un stomac nesãtul/ ªi nici noi, Doamne,
17
George Neagoe
noi, bãtrânii, noi înþelepþii, nu am înþeles./ datã, lucrurile mi-au devenit limpezi/ ca
Nu am putut/ Cãci întotdeauna adevãrul a atunci când scrii o poezie dupã ce ai plâns/
fost opera unor oameni neîndemânatici” vreme îndelungatã/ ºi nu mai vrei sã înþele-
(Opera unor oameni neîndemânatici, p. 8). gi nimic“ (p. 54). De altfel, în prima secvenþã
Doar membrii confreriei îºi dau seama de din amplul poem Întoarcerea fiului risipitor,
dramele amoroase ale fiecãrui drumeþ sosit Ion Mureºan pastiºeazã/ parodiazã, într-o
la hanul satanic. Empatizeazã cu nãpãstui- pledoarie pro domo, celebra butadã legatã de
tul care îºi îneacã amarul, luând loc la himera originalitãþii: „Totul a fost bãut./
aceeaºi masã, strigând în cor tristeþea noului Nicio bãuturã nouã nu a apãrut sub Soare în
venit în templul bahic. Un poem de acest timpul vieþii mele” (p. 57). La un moment
gen este La masa de lângã fereastrã (p. 47-48), dat, scriitorul dã semne cã s-ar dezice de
unde impresia grotescã ºi terifiantã reiese poetica volumului, simulând o naºtere a
din contopirea elementelor vizuale cu cele lumii prin învingerea balaurului care dom-
auditive. Pasãrea de ogradã, asociatã în neºte în oceanul primordial. Vânarea mon-
mentalul colectiv cu orbecãiala ºi cu zdru- strului marin nu are niciun ecou sacru, fiind
micarea creierului îmbãtat, ajunge simbolul împovãratã de fals eroism ºi de autoironie
funest al scenei. Trupurile strunite de spas- crâncenã. Apa este înlocuitã de alcool, iar
me, dârdâind ca gelatina, pornesc un cântec lupta se desfãºoarã în imaginaþia zdrunci-
de lume, îndemnaþi de chelnerul mereu natã. Paradoxal, deraierea din real merge
amabil ºi isteþ ca un demon deghizat în pri- înspre redobândirea luciditãþii, datoritã
eten de nãdejde: „Apoi a fost miezul nopþii, întâlnirii neaºteptate cu pãrinþii, care, prin
apoi a trecut miezul nopþii/ ºi cocoaºele au intermediul autoritãþii neºtirbite, îl trec la
început sã le tremure în spate, sã urce ºi sã colþ, îndemnându-l sã înceteze treburile
coboare,/ de parcã fiecare avea o curcã sub neserioase, arãtându-i ce se cuvine ºi ce nu.
hainã/ cu gheare înfipte-n coaste./ Iar bar- Deºteptat din beþie, artistul îºi pierde atribu-
manul umbla printre mese cântând:/ «Dar tul demiurgic, pãstrând lectura ca activitate
eu cum sã te uit, cum sã te uit, cum sã te uit/ esenþialã. Totuºi, depozitarul licorii, paha-
când sãrutarea ta e atât de dulce!»./ Atunci rul, are un genius loci, un îngeraº, care
pe sub gulere curcile ºi-au scos capul, ca vorbeºte ca un daimon în locul scriitorului:
ºerpii,/ steaguri cu ciucuri roºii lângã fiecare „E o noapte feericã./ Luna tremurã galbenã
ureche, steaguri hâde, steaguri cu cioc,/ ºi ºi rotundã în pahar./ Îmi bag degetul în
vaietele treceau ca cerºetorii de la o masã la pahar./ Apoi îmi bag mâna pânã la cot în
altã:/ «Glu-glu-glu, Maria, de ce m-ai pahar./ Apoi îmi bag mâna pânã la umãr în
pãrãsit?/ Glu-glu-glu, Maria, de ce m-ai pahar. Vodca e rece ca gheaþa. [...]//Cu
înºelat tu pe mine?&/ Glu-glu-glu, Maria, unghiile înfipte în spinarea dihaniei îi trag
pentru tine am înfundat puºcãria!/ Glu-glu- capul de sub piatrã./ Spinarea ei grozavã
glu, Maria, ce mã fac eu cu cinci copii?»“. ºerpuieºte ca trenul prin munþi./ Cu unghi-
Revenind la faþeta de ars poetica a cãrþii ile trag locomotiva dihaniei de sub lespedea
Alcool, nu stricã sã enumãr câteva dintre de piatrã./ Îngeraºii de pahar se prind de
poeziile care justificã respectiva încadrare: mânuþe ºi, cuminþi, danseazã în cerc./
Cântecul Arpentorului (p. 13-14), Mesajul (p. Îngeraºii de pahar danseazã ºi cântã în jurul
51), Noi mergem acasã (p. 54-55). Toate ilus- nostru./ «Totu-i vis ºi armonie»./ Dihania
treazã atitudinea rimbaldianã bivalentã: pe are un ochi al mamei ºi un ochi al tatii./ În
de o parte, revolta împotriva artei ºi cla- pahar vãd bine ºi fãrã ochelari./ Citesc în
marea inutilitãþii scrisului, pe de altã parte, ochiul mamei: «Mãi, copile, când o sã-þi
încãpãþânarea de a juca rolul poetului bles- bagi tu minþile în cap?»./ Citesc în ochii tatii:
temat sã dezvãluie lucrurile ocultate: „Toatã «Mãi, copile, când o sã-þi bagi tu minþile în
vara asta am stat la umbra unui stejar cap?»./ Paharul se strânge ca un cerc de fier
bãtrân,/ ca unul ce nu mai are nimic de în jurul frunþii mele./ Doare./ Capul mi se
fãcut,/ cãci Dumnezeu a fãcut odatã lumea/ loveºte de pereþi: unu, doi, unu, doi./ Înge-
ºi a fãcut-o cât se poate de bine// ªi, deo- raºul de pahar, de durere, plânge cu sug-
18
2010. Discuþii despre poezie (I)
hiþuri/ Îngeraºul de pahar cântã în mine cu vremilor ce-au apus“ (p. 11). Variaþiuni pe
o voce subþiricã: «Vine, vine primãvara!»/ temã întâlnim în Amantul bãtrân ºi tânãra
«Totu-i vis ºi armonie»“ (Pahar). doamnã sau în Sentimentul mãrii într-o cârci-
Surprinzãtoare poate pãrea viziunea de umã. Totodatã, cele douã Poeme de dragoste
ansamblu a cãrþii Alcool. Disimulãrile con- (p. 23 ºi 30) constituie modeste pastiºte
tinue inoculeazã percepþii contradictorii. În dupã Tinca ºi Rada (Flori de mucigai). Dar,
ceea ce mã priveºte, sunt convins cã Ion dacã Arghezi genera tensiune eroticã ºi
Mureºan mizeazã pe ataraxie, prin interme- implozie a viscerelor cu sprijinul stilului
diul cãreia sã contrazicã vizionarismul tene- viclean, Ion Mureºan foloseºte argoul ºi
bros. Versurile lui aduc o recompensã pen- texte de agãþat pe plajã: „Ea este foarte
tru alcoolici, dar abia în vremea Judecãþii de blândã, foarte frumoasã ºi foarte pericu-
Apoi. Deºi histrionul suferã cã a pãrãsit loasã./ Cetãþeni, n-o lãsaþi sã iasã din casã!“
infernul, nimic nu mascheazã extazul cã va (p. 30). Nu în ultimul rãu, consider indis-
ajunge în tractirul din ceruri, alãturi de pensabilã operaþiunea de a deparazita ver-
Lucifer. Nici nu exista altã variantã, pentru surile de „îngeraºi“, întrucât prezenþa lor
cã fiecare primeºte paradisul dorit. Ultimii trimite la niºte fiinþe pricãjite, cel mult la
eretici se îndreaptã spãºiþi spre izbãvire, amoraºi – celebrii putti din picturã –, iar nu
neºtiind însã ce e bine ºi ce e rãu. Ion Mu- la figurile care vor suna din trâmbiþe apoca-
reºan construieºte imagini ca niºte vulcani lipsa.
în erupþie, reconstituind recuperarea finalã Cartea Alcool nu mã încântã în totalitate.
a cãrnii din tortura bolgiilor: „Asta am apu- Cu toate acestea, conþine pãrþi ce mã
cat sã vãd,/ cãci ei, cu Christos în mijlocul îndeamnã sã cred cã meritã sã aºteptãm
lor se înalþã la cer,/ iar eu singur, singur, sin- aproape douã decenii pânã la un viitor
gur, pentru vecie,/ ºi cu cerul tras ca o cort- volum al lui Ion Mureºan.
inã neagrã deasupra,/ cerul tras ca un fer-
moar de la ºliþ peste ochi,/ singur în laptele „Moartea nu
dulce la întunericului,/ singur sub pãmânt./
Oh, ce mare bucurie!/ Aceasta e Ziua celei prinde mucegai”
de a doua veniri./ ªi deodatã, pleosc,/ Poeziile din prezenta colecþie3 alcãtuiesc
întunericul scuipã un înger mic, mic,/ un sinteza poeticã a unei dimensiuni biografice
înger sfrijit,/ un înger diabetic,/ un înger asemãnãtoare cu un ºtreang: sinuciderea
albinos,/ ultimul îngeraº recuperator/ Care tatãlui. Alãturi de textele publicate în Bio-
mã înhaþã de o ureche/ care mã duce la graphia litteraria (2006) ºi în Monstrul fericit
luminã ºi eu plâng/ ºi plâng prin aer/ ci ure- (2009), placheta conþine ºi o a treia secþiune,
chea între degetele îngeraºului,/ plâng/ cã cu inedite. Scrisul lui Radu Vancu s-a bazat
întunericul rãmâne singur“ (Ci eu singur sub pe adâncirea traumelor. Amintiri pentru tatãl
pãmânt, p. 74-75). meu nu reprezintã excepþia de la regulã. To-
Neîndoielnic, avem poezii excepþionale tuºi, dupã cum sesizam în cronica la
în acest volum. Dar aºa cum precizam în Sebastian în vis, lucrurile au luat altã tur-
paragraful iniþial, cartea Alcool conþine deni- nurã. Literatura s-a transformat în posibil
velãri exagerate. Pãrþile deficitare ºubrezesc remediu. Cu toate cã în prefaþã autorul
întreaga structurã. De exemplu, Poem oca- declarã cã – „Mortul putrezeºte, moartea lui
zional e compus la repezealã, cu rime scri- nu prinde nici mãcar mucegai” (p. 5) –
jelite pe mesele unei bodegi. Pare compusã observãm cã partea finalã, pe care o voi
de Ricã, fante de Obor (M. R. Paraschivescu) comenta în continuare, înseamnã tentativa
pentru o artistã nepriceputã de cabaret: „Tu, de a expia fantomelor de altãdatã.
ce-ai iubit mandravela/ ce-avea-n dotãri sol- Convorbirea imaginarã cu pãrintele
datul rus,/ dãdeai acum la manivela/ decedat continuã, însã în registru distinct.
3 Radu Vancu, Amintiri pentru tatãl meu, Bucureºti, Editura Vinea, 2010, 80 p.
19
George Neagoe
iad, în iad, în iad” (Pufnetul & chicoteala, p. scotea din minþi/ eu cu vãrul Claudiu ºi
73). În relaþie de complementaritate se unchiul Costel, înºiraþi acolo, dupã capelã,
situeazã episodul capturat în pagina urmã- în faþa fraþilor tãi care ne acuzau/ pe mine ºi
toare. Dacã pãrintele vorbea despre gheenã pe mami cã te-am omorât/ ºi am înscenat
ca unicã destinaþie a sinucigaºilor, În spatele spânzurarea” (p. 74).
capelei reprezintã contrapunctul. Iadul sãlã- Radu Vancu a reuºit performanþa de a
ºuieºte pe pãmânt, iar rudele sunt diavolii scoate douã volume foarte bune de poezie
torþionari, îngerii întunecaþi care încearcã în acelaºi an. Diferite ca retoricã, ele comu-
sã-i tragã la rãspundere pe cei nevinovaþi, nicã neîndoielnic. Se întâmplã rar ca, în
inventând fapte abominabile. Stigmatul câteva luni, un poet sã-ºi desãvârºeascã un
recepþionat din partea comunitãþii reli- ciclu, sã exploreze pânã la capãt un culoar,
gioase este dublat de ura acidulatã a per- iar imediat sã dibuiascã portiþa schimbãrii.
soanelor cu acelaºi sânge: „În spatele ªi mai rar se întâmplã ca ambele sã se ridice
capelei, vântul fâºia ca flacãra sub cazan,/ la un nivel ridicat, având în vedere con-
rece ºi nestins. Iar în cazanul ãla ardeam cu curenþa sufocantã: Mircea Cãrtãrescu, Ion
toþii,/ tu în sicriu, cu zâmbetul care deja mã Mureºan, Liviu Ioan Stoiciu, Ion Zubaºcu.
22
Irina ticã a personajului, ci panicile, bucuriile mã-
runte, mici victorii redate empatic ori scurte
GEORGESCU intruziuni de jurnal. Nume simbolic ºi
nepervertit, Ana Maria distoneazã cu vio-
lenþa aºezatã a lumii, rãutate luatã tale quale,
rãnit
povestea unei românce emigrate ilegal în
Austria, pe la mijlocul anilor ’80, în urma
unei iminente condamnãri penale. În urma
verdictului, Mariana ar fi înfundat ani grei
Abstract puºcãria, fãrã sã comitã de facto vreo
infracþiune. Vina ei este mãritiºul pripit din
The authoress refers to Radu Aldulescu's dorinþa de a fi „în rândul lumii”, de a se
novel, "Ana Maria ºi îngerii" ("Ana Maria aºeza la casa ei. Numele personajului pare
and the Angels"), insisting on the confession comun, dar împrumutã valenþe livreºti din
fragmented style and symbolic names of the Viaþa Marianei, romanul neterminat al lui
feminine characters. His recent book has mul- Marivaux. Mariana lui Radu Aldulescu
tiple perspectives. Constructed on a sad story pare sã ispãºeascã pedepse pentru care nu a
and alternating the memoirs with a realistic greºit cu nimic. Pãrinþii sãi, muncitori
narration, the volume contains short passages supranormaþi din perioada comunistã, trãi-
from an invented diary. In these pages, there esc drame individuale, rememorate de per-
are panting the panic, small delights, little vic- sonajul feminin. Biºniþar ºi escroc, Remus o
torie. Radu Aldulescu recomposes the life of a îndatoreazã pe Mariana, iar ea este forþatã
Romanian woman, who emigrated illegally in sã plãteascã oalele sparte, sã punã la loc
Austria, during the middle of the 80's, after
banii celor înºelaþi, se se achite de „datoriile
she had suffered a jail penalty.
care o urmãreau ºi-i suflau în ceafã gata s-o
Keywords: Radu Aldulescu, "Ana Maria ºi
îngerii" ("Ana Maria and the Angels"), com- ajungã ºi s-o încalece” (p. 59). Pentru Ma-
munist period, life story, emigration, ana- riana, necazurile se þin lanþ, pentru cã, odatã
grams, Lupus. cu mariajul sãu cu Remus Delea, supranu-
mit Belea, un soi de Don Juan de Arad,
Mariana cunoaºte pe propria piele efectele
Radu Aldulescu s-a reinventat ca proza- escrocheriilor practicate de soþul ei, care
tor de la un volum la altul. Debuteazã în „convingea ºi inspira încredere, vorbea
fiecãruia pe limba lui” (p. 61). La uºa ei, se
1993 cu romanul Sonata pentru acordeon
perindã tot soiul de oameni, care pretind cã
(1993), apoi urmeazã Amantul Colivãresei
Remus le datoreazã bani.
(1996), Îngerul încãlecat (1997), Istoria eroilor
Radu Aldulescu recupereazã din comu-
unui þinut de verdeaþã ºi rãcoare (1998), nism fragmente de viaþã ºi discuþii înºuru-
Prorocii Ierusalimului (2004), Mirii nemuririi bate în confesiunea personajului. Povestea
(2006). Cel mai recent roman al lui Radu Marianei, deºi tristã, se citeºte pe nerãsu-
Aldulescu, Ana Maria ºi îngerii1, este poliva- flate. E o „poveste realã”, cum ne averti-
lent, construit ca o confesiune de viaþã ce zeazã încã de la început editorul. Nici-
mascheazã o poveste tristã, alternând stilul decum „încã un roman despre comunism”,
confesiv cu realismul naraþiunii. Palpitã pentru cã importantã este istorisirea de
între paginile cãrþii nu cãutarea detectivis- viaþã, singularã ºi surprinzãtoare tocmai
1 Radu Aldulescu, Ana Maria ºi îngerii, Bucureºti, Editura Cartea Româneascã, 2010, 374 de pagini.
23
Irina Georgescu
viaþa ei, cum îi spunea lui mami” (p. 319) . nu reuºise sã-i stingã lumina. Doar Ana ºi
Dacã întreaga viaþã Mariana nu face decât Remus, taicã-sãu, oh, tot întunericul ãsta de
sã-ºi punã pe un fãgaº normal o existenþã la ei i se trage, o umbrã ºi un întuneric care
ratatã din start, Ana Maria, continuã chinul o urmãresc peste tot, o liniºte strãbãtutã
mamei. Suferã de o boalã de ochi, apoi de când ºi când de þipete: spune-mi adevãrul,
Lupus, din cauza cãruia „asuda ºi sudoarea sã nu mã minþi, mami mami mami, revino-
ei avea un miros specific sulfuros care în þi, te iubesc mami” (p. 362). Ana Maria
unele momente acoperea mirosul oricãrui încearcã sã aibã prietenii normale, dar se
parfum” (p. 360-361). În Îngerul a strigat, refugiazã mereu în spatele bolii. Pozele les-
Fãnuº Neagu restituia conturul unor eroi de biene fãcute cu Renate sunt pãstrate în gen-
epopee, în vreme ce Radu Aldulescu adunã tuþa cu cifru, alãturi de dureri, junghiuri,
în jurul Anei Maria stoluri de îngeri vicioºi slãbiciuni, ameþeli, alãturi de „iubirea care a
ºi nesãbuiþi, care o cotropesc în permanenþã alungat Lupusul”, printre „Lupusul
ºi o epuizeazã. În momentul în care Ana cotrobãind ºi urlând prin ea a pustiu”, din-
Maria îºi loveºte mama, toatã puterea i se colo de amintirea febrei care îi face sã-i
scurge: „Mariana se înmuie, topindu-se sfârâie carnea pe oase. Inserþiile epistolare
parcã ºi alunecând pe jos cât era de mare, în ale Anei Maria din finalul romanului devin
genunchi ºi apoi pe covor, în nesimþire, ful- un testament sfâºietor al unui personaj
geratã de gândul cã dintre toþi care o lovis- deposedat de vitalitate, de fapt, un epitaf
erã cu pumnii ºi picioarele, kosovarii din care aminteºte în moarte eºti singur ºi
lagãr, Mirko, Ovidiu, Feri ºi ceilalþi, nimeni neputincios.
25
Document
Valentin COSEREANU
,
Eminescu
- scrisoare din Odesa
Abstract
From the unique exemplares of the National Library of Poetry of Memorial Ipoteºti there are also
those found in the category of correspondence. We open the series of these unique exemplares with
the letter of poet adressed to his friend, Vasile Burlã. The original document is classified as
Thesaurus. The letter reflects ins and outs of the human soul and text can be reliably analyzed, as
it is (was!) not for making public.
So even in early autumn 1885, Eminescu was at Kuialnic, near Odessa, where he was treated with
mud bath. Therefore, the poet stopped first at Odessa, discussing with his doctor, accomodating and
solving the formalities. At that time the resort was recognized through the healing effects of the
mud. An establishment with a few wooden barracks was set up there, to assist patients. So, four
years before his premature death, the poet is found in his letter as a man returned into himself, a
person who reveals and reveals. Everyday worries press him, but not defeat him. To his exquisite
style, a strong argumentation it is unequivocal added, together with a clear expression, in order to
not relieve the past suspected disease. The words go directly to the subject, so the poet expresses
from the first sentence the essence of the whole letter: More than two weeks passed since I am here
and bake in hot mud at 30 Réumer degrees. All the other letters show concerns of a general nature,
social issues or creative ones. But this letter is directed towards the human needs of Eminescu, to
material details encountered through the force of things. In Romania, these needs were something
reasonable, a kind of common habit and the poet passed over them as over some things that were
absolutely ridiculous and aut of his concerns. But the things are changing abroad. The poet can not
escape nor at the sanatorium by the noxious tobacco; going to Odessa to buy drugs and tobacco
noted that the latter one is expensive and bad. He lives trammeled and burdened by the worry for
tomorow, things that not affected him when he was young; he lived as he could, borrowed money
and gave them back when he had them, whilst reading and ideals were defining his mainly con-
cerns. Now he is obsessed with daily existence, he complains of loneliness great enemy… ugly. Then
we fiind out about the poet that although he not generally speaks much, he is convicted to one
absolute silence, he has nothing to read except an edition of Heine's poems, lost among the old
books of secondary doctor. An oppressive atmosphere infuses the soul of the poet, because not even
a Romanian is interested by his existence. It is a letter which content melts slowly, slowly into a
live praise of loneliness and despair, when the poet proposed himself to be as little as possible sus-
pected that he left again the logic of this world: The weather here is pretty cold and although per-
manently threatening to rain, however, simply drip occasionally. Finally, the great enemy of my
loneliness is ugly. The people here, as many they are, only a couple of them speak a word in German
or French. So - although not very talkative of my way - I'm convicted to an absolute silence. It's
like a letter from prison, being so overwhelming the melancholy caused by the lake monotony.
However he can fiind the power to joke, but even then with pretty much grief and only when strict-
ly material wishes are finally enhanced: It is the time, also, to wisely think to nervus rerum, because
if I'll hill or not, I know I can't escape by payment. So I need at least 100 rubles [...] for passport
visa, train ticket and the usual tips. And if you will not send me the money, the Russian officers
26
Eminescu - scrisoare din Odesa
will take care of me in a honorable room of the police headquarters. As seen before, the poet speaks
griefly about the weather (very rarely, if not only this time mentioned in his letters), but he does it
as a consequence of his spiritual illnesses, and not to poetize. Nothing is finished and whole, just
as his healing.
Keywords: Vasile Burlã, Eminescu, letter, Odessa, melancholy, healing.
Între unicatele aflate în fondul documen- Prin urmare, poetul a poposit mai întâi la
tar ipoteºtean al Bibliotecii Naþionale de Odesa, unde a stat probabil între una ºi trei
Poezie se aflã ºi cele din categoria corespon- zile, (poate chiar în ultimile zile ale lui iu-
denþei. Deschidem seria acestora cu scri- lie), discutând cu medicul, acomodându-se
soarea originalã a poetului, datatã 12 August ºi rezolvând de principiu formalitãþile. Aici
1885 ºi adresatã prietenului sãu, Vasile va primi, dealtfel ºi corespondenþa, întrucât
Burlã. Documentul original este clasat ca la sanatoriul din Kuialnic nu era propriu-zis
atare, aºadar, bun din categoria tezaur. Din o poºtã, ci doar o cutie colecoare a core-
cele opt scrisori pe care le trimite Eminescu spondenþei. Cât despre corespondenþã -
în þarã în decursul unei luni întregi, cât a aflãm din altã scrisore - cã mergea cu mare
stat la Liman (Pân-acum am trimis ºapte întârziere, spre marea disperare a poetului:
scrisori în þarã, - aceasta e a opta1 - spune poe- Ceea ce m-a speriat însã - scrie poetul pri-
tul într-una dintre acestea adresatã lui etenului sãu, Novleanu, în 15 august - tim-
Novleanu), doar patru se pãstreazã, iar una pul lung ce-i trebuie unei scrisori pentru a
dintre acestea este cea datatã mai sus ºi ajunge pân’ la mine. Carta postalã, datatã din 8
inventariatã la Ipoteºti cu numãrul 42. august, am primit-o abia ieri la 14 august - va sã
Îndeobºte, epistola reflectã cele mai taini- zicã ºase zile2.
ce ascunziºuri ale sufletului uman ºi poate În aceastã vilã din Odesa a cunoscut-o
constitui un text credibil de analizã, întrucât Eminescu pe fiica doctorului Iahimovici
ea nu este (nu era!) destinatã publicitãþii. (polonezi la origine), persoanã instruitã,
Dacã nu a fost scrisã cu gândul de a fi publi- cunoscãtoare a mai multe limbi strãine,
catã, epistola ajutã ºi mai mult în descifrarea între care franceza, germana ºi engleza,
eului, spre deosebire de un jurnal (chiar in- despre care vorbeºte poetul într-o scrisoare
tim), care poate fi suspectat din acest punct cãtre acelaºi Novleanu, pe care-l întreabã
de vedere; Cãlinescu ºtia bine de ce nu con- sâcâit: Unde dracu e Sobornii uliþa, despre care
sidera jurnalele demne de literaturã, deºi le din cartea ta poºtalã am aflat pentru întâia
citea pentru o mai strânsã documentare. datã?3 Aºa trebuie sã fi fost din moment ce
Aºadar, chiar la începutul toamnei lui Odesskii listok scria la 1 august cã la Liman
1885, Eminescu se afla la Kuialnic, lângã lipseºte o cutie poºtalã pentru scrisori, iar bol-
Odesa, unde fãcea un tratament cu bãi de navii ca sã expedieze o scrisoare urmeazã sã
nãmol. Limanul Odesei era renumit prin plãteascã 15 copeici la tramvaiul tras de cai, doar
concentraþia mare de sare pe care o conþinea pentru a arunca scrisoarea la poºta din Odesa...4
lacul, cãci într-un timp nedefinit, lacul fus- La Kuialnic, Eminescu a venit tot cu
ese unit cu marea. Astãzi chiar, el este trenul, aºa cum venise ºi de la Iaºi la Odesa,
despãrþit de mare printr-o fâºie de nisip de cu câteva zile mai înainte, apoi cu trãsura
numai un kilometru ºi jumãtate. Dealtfel, pânã la sanatoriul medicului Felician
liman, în limba greacã, înseamnã port mar- Iahimovici (grafiat de poet, în scrisori,
itim, aºa cum Kuialnic vine de la turcescul Jachimowicz). La vremea respectivã staþi-
kuianlâc, adicã dens (de sare!). unea era recunoscutã prin efectele tãmã-
din ploioasa toamnã a anului 1885. (Pe-aici în susul dealului, ºerpuit la rându-i de
au început o serie de ploi ºi temperatura nu-i cãrãri. Atmosfera dezolantã de care se
mai mare decât de 12º Réumer6 - spune poetul plânge poetul este datã de lacul mlãºtinos
însuºi.) din care se extrãgea sistematic pentru bol-
Nicolae Dabija descrie arhitectura acestei navii din sanatoriu, nãmol dens ºi sãrat, iar
clãdiri, lãsându-ne sã intuim atmosfera vilei dupã folosinþã era aruncat înapoi în lac pen-
în care a locuit Eminescu în perioada cât a tru regenerare.
stat la Kuialnic: ...locul unde se gãseºte imo- Doctorul Iahimovici nu era un medic
bilul fiind sprijinit pe alocuri de un zid vechi de oarecare: a scris o carte intitulatã La Liman,
piatrã ca de cetate - sã nu se prãbuºeascã sau sã anii 1881-1892, care a apãrut la Odesa în
lunece pãmântul de sub ea la vale. E o clãdire 1892, precum ºi o broºurã intitulatã Metode
lungã, cu un singur etaj, cu odãi largi, boltite în de tratament la Liman, titlu care vorbeºte de
interior ca niºte cupole. Acoperiºul îi e din tablã la sine, amândouã scrise în urma unei expe-
roºie. Uºile sânt laterale. Scãri de piatrã urcã din rienþe de mai mulþi ani la Kuialnic, fãcând
douã pãrþi cãtre vilã. Arhitectura e veche, în diverse cercetãri ºi aprecieri ºtiinþifice, mãrturi-
stilul jumãtãþii a doua a secolului XIX7. Întru- sind totodatã cã le-a scris pe baza unor obser-
cât Kuialnicul ducea lipsã de apã potabilã vaþii personale, însemnãri zilnice, pe care le
(care se aducea cu carele, în sacale burdu- înregistra sistematic în jurnalele sale, începând
hãnoase, tocmai de la Odesa!), Iahimovici cu 1881, anul sosirii dumisale la Odesa8. Cu si-
ºi-a ales locul de construcþie detaºat de case- guranþã cã l-a interesat ºi acest pacient, în-
le stabilimentului, lângã un izvor, ceea ce-i trucât Contemporanii lui Eminescu ne vorbesc
va fi plãcut lui Eminescu, aºa cum îi va fi de impresia puternicã pe care o lãsa poetul celo-
adus aminte de Ipoteºti, salcâmii presãraþi ra cu care venea în contact, chiar ºi dupã 18839.
turceºti13 a lui Ilie Iacub). El stã încorsetat ºi vieþii, cãci apele prin definiþie sunt cele care
cu povara grijii zilei de mâine, grijã de care, declanºeazã melancolii atroce, prin înºãºi
în tinereþe, nu era deloc afectat; trãia cum ºi substanþa lor de val revenind sacadat ºi
cu ce putea, împrumuta bani ºi-i dãdea monoton. Nimeni nu vorbeºte mai clar
înapoi când îi avea, cãci în principal, lectura despre astfel de stãri melacolice decât poe-
ºi idealurile erau preocuparile lui defini- tul însuºi. Este o scrisoare al cãrei conþinut
torii. Acum este obsedat de existenþa zil- se topeºte încet, încet, într-un elogiu viu al
nicã, se plânge de duºmanul cel mare al sin- singurãtãþii ºi al disperãrii, atunci când poe-
gurãtãþii..., urâtul; el, care-ºi trãia bucuria tul îºi propunea sã fie cât mai puþin suspec-
singurãtãþii cu gândiri ºi cu imagini, el, cel tat cã plecase din nou din logica lumii aces-
care îi întâmpina cu ostilitate pe cei care teia: Vremea pe aici e cam rãcoroasã ºi deºi
soseau nepoftiþi la vreuna din nenumãratele ameninþã pururi sã ploaie, totuºi nu face decât
gazde, întrerupându-i lectura ori scrisul (Ei, sã picure din când în când. Încolo, duºmanul cel
ce-i, la ce-ai venit? - era replica aproape nepo- mare al singurãtãþii mele este urâtul. Persoanele
liticoasã despre care povesteºte ªtefanelli ºi câte sânt abia vreo douã din ele rup câte un
Slavici, prieteni apropiaþi ºi credibili). cuvânt nemþesc ori franþuzesc. Astfel - deºi nu
Aflãm apoi cã deºi nu tocmai vorbãteþ, poetul tocmai vorbãreþ de felul meu - sunt condamnat
este condamnat la un mutism absolut, cã nu la un mutism absolut14. E parcã o scrisoare din
are ce sã citeascã în afara unei ediþii de poe- temniþã, atât de copleºitoare este melancolia
zii a lui Heine, rãtãcitã printre bucoavnelele declanºatã de monotonia lacului.
doctorului secundar. E de mirare cã nu ºi-a Privitã din unghiul omului obiºnuit,
luat de citit, la un om care ºi-a cãrat lada cu melancolia pare a fi „boala” poetului tânãr,
manuscrise ºi cãrþi o viaþã întreagã, peste tot cu care cocheteazã pânã la confuzie. În fapt,
pe unde i-a fost dat sã umble, iar când n-a melancolia despre care vorbim aici este un
mai avut-o s-a interesat cu disperare de ea. dat nativ cu care coboarã eul poetic însuºi
Dintr-o altã scrisoare aflãm cã citea Neue din cer, odatã cu harul divin ºi inexplicabil
freie Presse chiar cu întârziere, aºa cum al creaþiei. Lui Eminescu i s-au dat în aºa
ajungea ea la Kuialnik. mãsurã amândouã, încât le va resimþi ca pe
O atmosferã apãsãtoare inundã sufletul o adevãratã povarã, rãmânând, cu toate
poetului, întrucât nici un român nu-[i] intere- acestea, în ochii posteritãþii, pururi tânãr15...
seazã existenþa. Un Sãrman Dionis cugetã Crepusculul, evanescenþa premerg toate
într-o gravissimã „prozã” de un realism cele descrise mai sus, aºa cum se aleargã în
sfâºietor: vântul ºi valurile lacului, cu freamã- tradiþia popularã soarele cu luna: ceas[ul]
tul lor neîncetat, iatã singurul acompaniament tainei, asfinþit[ul] de sarã16 sunt lãsate în
al zilelor ºi nopþilor, care se scurg uniforme ºi urmã, dacã nu uitate cu totul în aceastã
monotone, ca bãtãile unui ceasornic de pãrete. scrisoare. Omul, în atari împrejurãri, nu mai
Dar nu un Dionis cãruia sã nu-i pese de poate sã trãiascã poetic. În aceste momente,
nimeni ºi de nimic, prins în mrejele creaþiei, asfinþitul se confundã mai degrabã cu ora
ci unul îngrijorat de existenþa sa zilnicã ºi de când Iisus îºi ia rãmas bun de la ucenicii sãi,
faptul cã nimeni ºi nimic nu-l mai poate când ziua pãrãseºte noaptea ºi când melan-
împinge la o mai mare activitate. Nu existã colia nu se mai face vers17. Melancolia de acest
mirare pentru o astfel de atitudine. Poetul tip e mai degrabã o noapte a sufletului18. Un
este prins în propria sa apã a „amorþelii” îndrãgostit cuprins de melancolie vorbeºte încet
(VI)
trebuie sã fii pentru menþinerea proprietãþii.
Dar aº vrea sã ºtiu în ce constã mãcar para-
doxalul acestei situaþii, cã aº putea fi în ace-
laºi timp un naþionalist fanatic ºi un
duºman al proprietãþii?
Abstract
Poate nicicând ideocraþia n-a fost mai
We publish the second sequence of articles (we blestematã decât astãzi. Câteva idei au fost
began in "Caiete critice" no. 8, 2010, p. 16- gãsite compatibile, au fost legate laolaltã,
25, no. 9, 2010, p. 16-26, no. 10, p. 24-33, prinse într-un sistem ºi declarate obligatorii.
no. 11, p. 28-40 and no. 12, p. 27-33), which Teroarea ideilor este o adevãratã cãmaºã de
E. M. Cioran had published in Romania forþã. Când te gândeºti ce artificial se con-
before he left the country. We specify again solideazã un sistem ºi cât de relative sunt
that these writings were not gathered into a unele viziuni politice, privite fie în lumina
volume. Thus, they will interest researchers, unei analize transcendente, fie dintr-o
teachers and students, but also those who are ochire subteranã, te apucã un mare dezgust,
curious to know more about the essayist’s ce te face sã exploatezi tot ceea ce istoria îþi
youth opinions and ideas. oferã, renunþând la orice idee de valoare.
Keywords: E. M. Cioran, journalism, redis- Sunt în naþional-socialismul german atâtea
covered articles, German culture. abnormitãþi, care s-au nãscut numai din
nevoia unei consecvenþe care, la rândul ei,
n-are nici o legãturã cu viaþa. Sau gândiþi-vã
Ce se poate face ce ininteligibilã este propaganda antireli-
gioasã în comunism. Acum este totul prea
în România târziu: a intrat în conºtiinþa lumii compati-
Pentru ca în politica româneascã sã nu bilitatea perfectã ateism – comunism, încât
devii un visãtor ridicol, trebuie sã iei o ati- nimic nu mai e de fãcut. Sau gândiþi-vã cu
tudine politicã, plecând mai puþin de la o ce facilitate ruºinoasã toþi fanaticii de stânga
poziþie principialã ºi teoreticã, din perspec- declarã ,,reacþionarã“ orice idee ce nu intrã
într-un economism, cu pretenþii de ºtiinþã ºi
tiva unui sistem, cât de la fenomenul atât de
de absolut.
propriu, de ciudat ºi de ireductibil al Româ-
Orice om care n-are o îndoialã ascunsã
niei. Cãci România, neavând istorie ºi nepu- de sistemul pe care-l acceptã este demn de
tând face deocamdatã istorie, trebuie pusã dispreþ. Aceastã îndoialã sã fie, însã, numai
în astfel de condiþii de viaþã, ca forþelor ei de o discontinuitate în linia unui fanatism. Sã
afirmare sã nu le rãmânã nici o posibilitate poþi sã crezi ca un nebun în ceva; mai mult,
de lâncezire ºi amorþealã. Tot ce a lâncezit ºi a poþi muri pentru acea credinþã, dar sã nu-þi
amorþit în noi de peste o mie de ani, trebuie scos refuzi o licãrire, o ciudatã luciditate care þi-
la luminã ºi valorificat în câþiva ani. Nu cu ar revela realitãþi mai esenþiale pentru care
structura închegatã a unui sistem se va ai putea muri. O jertfã este cu atât mai mare
putea prinde, însã, toatã particularitatea cu cât are mai puþin ultimul tãu asentiment.
33
Emil Cioran
Când te sacrifici pentru un gând sã-þi dai se numeascã naþionalist. Problema esenþialã
seama cã nu este cel mai mare gând. a naþionalismului românesc se epuizeazã în
Am fost totdeauna penibil surprins când întrebarea: cum poate România face istorie?
tinerii naþionaliºti germani îmi prezentau Din conservare nu mai faci un ideal, ci o evi-
naþiunea ca un absolut, iar naþionalismul ca denþã. Intereseazã numai capacitatea de
ultima finalitate a istoriei. A fi sutã la sutã afirmare, voinþa de putere ºi orgoliul de a
naþionalist nu e posibil decât dacã revelaþia avea un destin istoric. Toate culturile mici
elementelor esenþiale ale lumii se face prin trebuie sã treacã o treaptã istoricã, dacã au
naþiune ºi pentru ea. (Cazul unora din slavo- voinþã de putere, aºa încât centrul de gravi-
fili.) Dar pentru tine naþiunea începe undeva tate al culturilor mici este în viitor.
ºi sfârºeºte cândva; când pentru tine proble- Dacã ar putea întreba cineva: bine, dar
ma naþiunii este o problemã de imediat, de România vrea sã treacã treapta istoricã, se
existenþã temporalã ºi istoricã, atunci este vrea ea alta? Rãspunsul e greu, deoarece
imposibil sã vezi naþionalismul ca ultimã lipsa de maximalism ºi de absolutism din
finalitate a istoriei. Poate de aceea naþional- conºtiinþa publicã româneascã este atât de
ismul este mesianic, fãrã sã fie apocaliptic ºi mare, încât, privitã în toatã nuditatea ei, te
utopic. Apocalipsul ºi utopismul nu þin de apucã o neagrã disperare. Ceea ce este sigur
esenþa naþionalismului; ele se caracterizeazã e cã aceastã conºtiinþã aºteaptã o modifi-
numai în epoci de exaltare sãlbaticã. care, de al cãrei conþinut spiritual ºi politic
Eºti naþionalist numai la un moment dat, nu-ºi dã seama.
când a nu fi naþionalist este o crimã împotri- România aºteaptã sã fie pusã la teasc ºi
va naþiunii. La un moment dat, adicã la un aceasta e de-ajuns. Dacã n-ar fi aceastã aº-
moment istoric, când intervenþia fiecãruia teptare, ar exista doar speranþa slabã a unei
este o problemã de conºtiinþã. Exigenþa dictaturi de sus, care, însã, neavând asenti-
momentului istoric vrea sã spunã cã nimeni mentul colectiv, s-ar transforma în tiranie ºi
nu e naþionalist, ci fiecare este ºi naþionalist. teroare. Conºtiinþa publicã n-a ajuns pânã
Nu putem fi totali decât cu ceea ce rãsare acolo încât sã doreascã o înfrângere a
esenþial ºi originar din sâmburele destinului inerþiei istorice de pânã acum, în sensul
nostru. Dar ceea ce este originar ºi esenþial voinþei de a face istorie. Ea doreºte echili-
în noi participã la o idee de universalitate. bru, siguranþã ºi alte idealuri mediocre. Se
Naþionalismul românesc n-are vitalitate pune întrebarea: cine ar putea sã exploateze
ºi sens decât dacã pune problema României aceastã dorinþã de modificare ºi, sugerând
în termenii ei ultimi. Naþionalismul geo- mulþimii un ideal de comoditate ºi liniºte,
grafic de pânã acum, cu toatã literatura de s-o punã la o mare încercare, în care toate
exaltare patrioticã ºi cu viziunea idilicã a rezervele de viaþã ale unui popor sã izbuc-
nonexistenþei noastre istorice, îºi are desigur neascã nestãvilit. Se va gãsi miºcarea ºi acei
meritele ºi drepturile lui. Dar nouã sã ni se câþiva oameni ca sã afirme pânã la obsesie ºi
dea voie sã ne gândim la el numai în cea- nebunie un alt stil ºi o altã formã de viaþã?
surile de destindere. N-avem timp ca sã Se vor gãsi aceia care sã poatã aduce naþiu-
facem procesul tuturor strãmoºilor noºtri ºi nea la un astfel de nivel colectiv ºi creator,
nici sã-i facem responsabili. ªi apoi, nu cã în câþiva ani am putea lichida definitiv o
vrem sã pierdem din orgoliu uitându-ne ruºine istoricã? Este o problemã înspãimân-
înapoi… tãtor de grea pentru o þarã care o mie de ani
Naþionalismul românesc de pânã acum – n-a luat conºtiinþa de sine decât apãrându-
aºa cum se exprimã în conºtiinþa publicã – se de duºmani.
nu depãºeºte gândul unei conservãri terito- Problema esenþialã a României este o
riale ºi, pe plan moral, pe acela al unei mor- problemã naþionalã ºi, numai în al doilea
alizãri colective. Dar aceasta este atât de rând, socialã. Destinul naþional este arzãtor.
puþin, încât nu mã mir de ce oricãrui int- Dacã mi-ar spune cineva cã România în
electual mai rafinat de la noi îi este ruºine sã douãzeci de ani ar ajunge la un echilibru
34
Recuperare publicisticã (VI)
armonios ºi la cea mai echitabilã repartiþie, amãgeala unei liniºti ºi a unui echilibru
cu condiþia sã renunþe la orice ambiþie de a comod, îi vor stoarce toate rezervele adu-
se afirma cândva în istorie, de a avea o mar- nate în marele ei comun istoric. ªi apoi, sunt
cã istoricã ºi un destin propriu, aº renunþa la convins cã României, o revoluþie naþionalã,
aceastã ofertã paradisiacã pentru marele ºi singurul lucru pe care ea îl poate face, tre-
singurul orgoliu, orgoliul de a avea un des- buie sã-i inspire o megalomanie de lungã
tin. O þarã nu cautã fericirea, ci mãrirea. În duratã.
clipa când România ar accepta – ºi desigur Prea avem conºtiinþa nulitãþii noastre, cã
cã la un ple4biscit ar accepta-o – soluþia feri- numai o pompare cu nesfârºite iluzii, care,
cirii sociale pentru un iremediabil anoni- devenind organice, s-ar converti cu timpul
mat, m-aº sinucide de ruºine cã sunt român. în realitãþi, ar putea sã scuture inerþia organ-
Va trebui ca în viitor sã fie totdeauna unii ismului naþional. Nu ne-ar strica tuturora
indivizi treji, ca sã nu lase þara în tentaþia un delir de grandoare ºi mai multã nebunie
liniºtii. România n-are drept la liniºte. Când în problemele centrale ale existenþei noastre
mã gândesc cã într-unul din imnurile noas- naþionale.
tre se vorbeºte ºi de ,,somnul cel de Berlin, decembrie 1934
moarte“, îmi vine sã dispar într-o ceaþã ,,Vremea“, an I, nr. 369,
nordicã pentru totdeauna, înnebunit de i ianuarie 1935, p. 3.
atâta tristeþe retrospectivã.
Schimbarea la faþã a României ca o schim- Spre o altã Românie
bare naþionalã. Unii spun: revoluþie naþion-
alã. Mai întâi, o revoluþie naþionalã nu este Când vãd pe strãzile Berlinului marºu-
propriu-zis o revoluþie, fiindcã nu schimbã rile tinerimii hitleriste, îmbrãcatã în unifor-
esenþial structura socialã. Hitlerismul nu mã, cu baionetã ºi cu steaguri, într-o alurã
este, la drept vorbind, o revoluþie. Cum o sã solemnã ºi în acelaºi timp agresivã, de parcã
fie o revoluþie, când plezneºte de tradiþion- mâine ar începe rãzboiul, când vãd aceºti
alism ºi când n-a modificat raportul de forþe tineri, începând de la cinci ani, înregimen-
sociale? ªi apoi, hitlerismul rãmâne o taþi ºi integraþi total într-un partid politic –
miºcare pur localã, fãrã o misiune de uni- nu îmi pot stãpâni un fior de revoltã ºi de
versalitate, dar care ar putea deveni univer- scârbã, gândindu-mã la prãpastia ce separã
salã prin realizarea scopurilor imperialiste. tinerimea germanã de tinerimea românã,
Nu poþi fi hitlerist ca strãin, fiindcã nu poþi abandonatã unei dezordini sterile, distrusã
fi, ca român, naþionalist german. Aceastã ºi batjocoritã de oficialitate înseºi. Oricât ar
platitudine n-au înþeles-o mulþi. fi hitlerismul de criticabil, ºi oricât ar fi de
Este comod sã pui teoretic problema îngustã ºi de particularistã ideologia naþio-
României ºi s-o rezolvi prin apel la un sis- nal-socialistã, faptul cã în noua Germanie
tem oarecare. Dar ce faci dacã substanþa tinerimea este atât de strãlucit organizatã,
României nu rezistã la exigenþele unei viz- cã ea are o misiune atât de vitalã ºi de activã
iuni mari de sistem? Sunt convins cã în naþiune ºi cã prin el o întreagã generaþie a
România nu numai cã nu prezintã un fost salvatã de deznãdejde, mã face sã-i trec
moment favorabil, dar cã nici nu rezistã la o cu vederea atâtea ºi atâtea imposibilitãþi
mare revoluþie socialã. Nu cã situaþia socialã teoretice. În definitiv, doctrina n-are mare
ar fi satisfãcãtoare, dar nu sunt elementele importanþã. Când aº vedea o tinerime
psihologice ale unei mari revoluþii sociale. comunistã tot atât de dinamizatã cum e cea
Singurul lucru care se poate face, care germanã, de ce mi-aº stãpâni admiraþia?
sunt obligaþi sã-l facem, este o transfigurare Ideile n-au mare valoare în sine.
istoricã a României, printr-un salt din Întrebarea este: ce fecundeazã ºi ce
conºtiinþa noastrã teluricã într-una istoricã. dinamizeazã ele? Sunt momente când, teo-
Vor trebui sã se gãseascã oameni cu o retic, democraþia îmi trezeºte o admiraþie
pasiune absolutã, care, înºelând þara cu extaticã; dar în numele ei nu mã pot miºca
35
Emil Cioran
un milimetru. Vor exista ideologii ,,fru- mare, dar ea poate ºi trebuie sã devinã o
moase“, ,,nobile“, ,,generoase“, dar acestea naþiune consistentã. Ceea ce s-a fãcut pânã
sã ne fie servite dupã ce nu mai avem nimic acum nu meritã decât blesteme.
de fãcut. Un ideal politic, din moment ce e Singura satisfacþie ce s-ar putea da þãrii
vitalizant ºi regenerator, trebuie sã se afirme ar fi un lagãr de concentrare în care s-ar afla
cu forþã, cu patos, cu exaltare. o sumedenie de oameni politici ai României
Recunosc oricând cã literatura hitleristã de la rãzboi încoace. Trebuie sã te întrebi
este ilizibilã, cã nivelul spiritual al Germa- dacã toþi oamenii care n-au fãcut altceva
niei actuale e destul de scãzut, cã artistic decât sã dizolve entuziasmul tinerilor, mai
Germania este neinteresantã deocamdatã, meritã sã trãiascã. Dacã mi s-ar spune cã
cã din mai multe puncte de vedere naþional- þara ultragiatã nu va cunoaºte în câþiva ani o
socialismul este un atentat împotriva cul- rãzbunare grozavã, atunci mi-ar pãrea cã
turii; dar sã mi se dea voie sã recunosc cã aceastã þarã însãºi n-are nici un sens.
organizarea formidabilã a tinerimii poate Germania a fost comparatã cu Sparta.
scuza un gol în culturã, iar participarea Comparaþia e justã. Trebuie sã ne intre tutu-
activã a naþiunii la destinul ei politic rora în cap, trebuie sã ne devinã o obsesie,
împlineºte o deficienþã temporarã a spiritu- pe care s-o strigãm pânã la ridicol sau pânã
lui modern. Dacã am o simpatie pentru la groazã, cã singura posibilitate, pentru ca
Germania, aceasta nu e nici pentru oameni România sã nu fie o apariþie efemerã, este
ºi nici pentru idei, ci pentru frenezia care a infiltrarea spiritului spartan într-o þarã de
nãpãdit o întreagã þarã. ºmecheri, de sceptici ºi de resemnaþi.
Dar se va spune: dacã aceastã energie fre- Aceastã chemare sã fie atât de des strigatã,
neticã se va declanºa într-un viitor rãzboi? încât din banalitate sã devinã teroare. Ace-
Aceastã obiecþie este desigur justã; mai lora care rãspund unei asemenea chemãri,
mult, ea rezultã dintr-o realã constatare de invocând fleacul nostru de culturã, va tre-
fapte ºi de simptome. Decât, nimeni nu vrea bui sã le rãspundem brutal cã voinþa de put-
sã tragã de aici ultimele consecinþe. Dacã ere a unei naþiuni este mai esenþialã decât o
Germania se preparã de rãzboi, dacã trium- iluzie de culturã. ªi apoi, de ce ar exista o
ful spiritului militarist va trebui sã-ºi afle o incompatibilitate atât de tranºantã între
expresie într-un viitor apropiat, atunci noi voinþa de afirmare a unei naþiuni ºi lumea
prin ce putem opune o rezistenþã, dacã nu spiritului? Câþi inºi de la noi au dreptul sã
prin crearea ºi la noi a unor condiþii vorbeascã în numele culturii? Pe câþi i-ar
analoage de existenþã, care ar favoriza putea jena spartanismul ºi militarizarea
ecloziunea spiritului militarist ºi ar organiza tinerimii? Câþi meritã libertatea în Ro-
tinerimea pe alte baze. La noi este dispreþuit mânia?
spiritul în care este educat tineretul german, Nimeni nu crede în România. Dar ar tre-
se vorbeºte cu superioritate de barbarie, de bui siluiþi sã creadã, pedepsite îndoielile,
teutonism etc. Gãsesc, însã, criminal, ca constrânºi sã accepte o misiune. Concep un
atâta timp cât Germania este o forþã în regim care ar face un plan de transfigurare a
Europa, sã se facã educaþie pacifistã. Este României ºapte ani, care ar impune un ast-
dezastruos ºi neliniºtitor cã la noi pacifis- fel de dinamism þãrii cã nimeni n-ar putea
mul a gãsit un ecou atât de mare. Românii merge alãturi de linia ascendentã, de spirala
nu gândesc nici naþional ºi nici politic. Ce- istoricã a þãrii. De ce sã nu concepem un ast-
mi pasã mie de bruma de culturã nãscutã în fel de regim? Suntem chiar obligaþi sã-l con-
fada noastrã libertate pseudo-democraticã, cepem, sã-l aºteptãm ºi sã-l preparãm în noi.
dacã în zece-douãzeci de ani, un rãzboi va România nu ne mai poate oferi decât
da proba zdrobitoare a ceea ce regimul aceastã alternativã: disperarea sau misi-
politic al României a fãcut din ea: o iluzie. unea. Este grozav cã în ea nu întâlnim decât
România nu poate produce o culturã de stil îndoialã. Toatã lumea se îndoieºte; nimeni
36
Recuperare publicisticã (VI)
nu vrea sã creadã absolut în ceva, precum þionar etc., etc., fiindcã oricine îºi dã seama
nimeni nu vrea sã refuze ceva absolut. Într- de tragedia unei þãri, dezbinatã în douã
un plan de transfigurare a României ar tre- pãrþi: de o parte, þãrãnimea reacþionarã ºi
bui luatã în vedere arestarea tuturor celor pasivã, iar de cealaltã parte, o pãturã super-
care pãstreazã distanþa ironicã de destinul ficial-cultã, modernã, dar nerevoluþionarã.
nostru, toatã ºleahta de sceptici scârboºi, Statul þãrãnesc ºi agrar, iatã blestemul, iatã
care din Bucureºti infecteazã þara cu semi- sursa paraliziei noastre. O senzaþie mod-
idealuri. ªtiþi ce fac oamenii în Bucureºti? ernã de viaþã n-o dã decât un popor în care
Cu excepþia câtorva, ceilalþi discutã sinceri- muncitorimea a impus o marcã evidentã
tatea sau nesinceritatea atitudinilor repre- stilului de viaþã. O miºcare politicã, a cãrei
zentate de câþiva. Toate discuþiile se epui- ideologie ar purcede din sãmãnãtorism, n-
zeazã în întrebarea: respectivul este escroc ar fi, pentru viitorul nostru, decât cea mai
sau nu? Dacã eºti sincer, eºti prost, dacã eºti oribilã înfundãturã.
escroc, doar bãnuit. Nici o atitudine nu le Ceea ce va trebui sã cunoascã România
place, fiindcã totul le pare calculat, intere- în viitor, ceea ce n-a cunoscut ea în anemicul
sat, vulgar. N-am întâlnit, în tot Bucureºtiul, ei trecut, este maximalismul statal, viaþa
decât doi-trei oameni pasionaþi. ªi aceºtia absolutã în stat. Hegel a vorbit de o viaþã
fãceau parte din categoria ,,proºtilor“. Ceea absolutã în popor, recunoscând neapãrat
ce este mai scârbos în Orient s-a scurs în statul ca moment esenþial în dialectica spiri-
acele suflete putrede ºi murdare. Va trebui
tului. La noi, însã, din cauza nefastelor cu-
odatã, ca-ntr-o prefacere, astfel de fiinþe sã
rente literare reacþionare din veacul trecut ºi
fie definitiv mãturate. Tot ce se petrece aco-
de la începutul acestuia, trebuie sã vorbim
lo, de aproape e trist; de departe, sinistru.
cu oarecare rezerve despre ,,popor“, fiindcã
Este îngrozitor sã te gândeºti cã pe sufle-
am impresia a fi echivalent þãrãnimii. Or,
tul poporului nostru apasã elemente atât de
pentru o naþiune, pentru afirmarea ei în
eterogene, cã o moºtenire atât de variatã a
istorie, þãrãnimea este numai substructura
determinat o multiplicitate de componente
atât de ireductibile… Elasticitatea psihicã unui proces naþional. Într-un maximalism
derivã din pluralismul ºi divergenþa acestor de stat, statul este Dumnezeul sau mon-
elemente ereditare. Din cauzã cã nici o strul. Statul totalitar este singura armurã
direcþie psihicã n-a câºtigat o preponderenþã care poate apãra România de faliment.
categoricã, totul continuând a oscila într-o Va trebui ca viitorul sã rezerve României
confuzie psihicã, elasticitatea românului nu o lecþie de energie ºi de frenezie, cum ea n-a
este o fatalitate implacabilã. Românul tre- bãnuit, în nici un fel de vis. Dictatura fãcutã
buie sã-ºi lepede forma lui de viaþã de pânã cu asentimentul popular e creatoare. Este
acum. Ori se schimbã, ori dispare. Într-o evident cã, subiectiv, fiecare am prefera sã
lume de mari frãmântãri, de dinamism ºi de trãim în Franþa ºi nu în Rusia sau în
tensiune istoricã, defectele noastre ne pot Germania. Dar când e vorba de un destin ºi
scoate din ritmul actual al istoriei. (Oare de o misiune, trebuie sã ne sacrificãm o lib-
intrat-am în el?) ertate, care, bunã astãzi, mâine ne-ar putea
Sunt convins cã o mânã de oameni, ridi- fi fatalã. Tinerimea românã este pusã în faþa
caþi prin asentimentul popular, poate unei mari probleme, patetic de mari. Unii
impune plasticitãþii naþionale o formã. din tineri vor avea curajul, alþii, nu. Cei
Aceastã mânã de oameni trebuie sã se nascã care-l vor avea, vor avea ºi dreptul sã tulbu-
(dar dacã ea este deja?), fiindcã altcum totul re liniºtea celorlalþi. Doar de aceea se vor-
e pierdut. În cazul cel mai bun, vom urca în beºte de o teroare fecundã în statul totalitar.
ºirigla istoriei. Berlin, ianuarie 1935
Sã nu mi se obiecteze: românul n-are spi- ,,Vremea“, an VIII, nr. 376,
rit militar, nu iubeºte ordinea, este reac- 17 februarie 1935, p. 3
37
Comentarii
Caius T. DRAGOMIR
Lirica fiinþei, lirica fiinþei
umane ºi lirica egoului.
Orfismul, Shakespeare,
Eminescu
Abstract
The author makes a few commentaries about lyric and the Orphism as a poetic phenomenon. He
suggests that this artistic attitude is a sort of an antechamber for the communication with divin-
ity. In addition to this, the essayist considers that the tragedy is the most spectacular and profound
expression of mankind. From this point of view, Shakespeare could be considered the most impor-
tant poet in history. M. Eminescu prolonged in Romanticism the way in which the British writer
conceived his vision about humanity.
Keywords: lyric poetry, Orphism, divinity, W. Shakespeare, M. Eminescu.
Dumnezeu a vorbit din totdeauna omu- cu Palas Atena este una nemediatã, nici de
lui, dar a vorbit aºa cum omul, în diferitele faraoni, nici de regi, judecãtori, mari preoþi
etape, ori momente, ale evoluþiei sale putea (preoþii cei mai de seamã), de nimeni.
îndura. A vorbit lui Adam, lui Cain, lui Noe, Aparent, Ulise însuºi este un rege, dar un
lui Abraham, lui Moise – în sens biblic. A rege al unei mici insule, al câtorva camarazi
vorbit oamenilor de Neanderthal ºi Cro- care încap într-o corabie, fãcutã dupã mã-
magnon, apoi, lui homo sapiens ºi homo sura tehnicii vremii sale. Semizeii sunt
sapiens sapiens, cu peste patruzeci de mii nenumãraþi. Un grup de tineri atenieni so-
de ani în urmã, fãrã însã a-ºi dezvãlui sesc la Milet spre a lua cunoºtinþã de învãþã-
întreaga sa esenþã divinã – revelaþia aceasta, tura lui Thales. Îl gãsesc într-o brutãrie,
pe o treaptã a integralitãþii, pe care încã este încãlzindu-se lângã cuptor. Surprinºi, dar
locul unui lung drum, un drum al infinitu- mai ales intimidaþi, stupefiaþi de postura
lui revelaþiilor, se poduce odatã cu venirea celui de la care aºteptau iluminarea, cunoaº-
în lume a lui Iisus, odatã cu întruparea terea, ei încearcã sã se retragã în tãcere;
Fiului, a Cuvântului, a Luminii. De la filosoful îi cheamã: „intraþi, aici ºi zeii sunt
începuturile comunicãrii prin cuvînt a omu- prezenþi”. Simþind memijlocirea prezenþei
lui cu Absolutul sunt avansãri ºi stagnãri, divine au scris poemele lor Homer, Hesiod,
câºtiguri imense, dobândite de spiritul Anacreon, sau Eschil ºi Sofocle tragediile,
uman ºi pierderi aproape insuportabile. au conceput filosofia Socrate, Platon, Aris-
Prin însãºi originea sa, creºtinismul recu- totel, precedeþi, de Pitagora, Anaximandru,
pereazã o gravã pierdere a monoteismului Heraclit, Parmenide ºi atâþi alþii; tot astfel
iniþial: diminuare a contactului direct al au creat matematica Pitagora ºi Euclid,
omului, potenþial al fiecãrui om, cu divinul. astronomia Hipparc, Praxiteles, marea sa
Lumea greacã datoreazã enorma sa evo- operã sculpturalã. Femeia canaaneanã,
luþie, dezvoltarea sa fabuloasã, ca filosofie, ofiþerii romani, suferinzii din Galileea,
gândire, cultivare a limbii, artã literarã, Iudeea întreagã au vorbit fãrã intermedieri
esteticã, ºtiinþã, emoþionalitate, comunicãrii lui Dumnezeu, fãcut om prin Fiul sãu,
directe a omului cu zeii. Legãtura lui Ulise aflând astfel calea, adevãrul ºi viaþa.
38
Lirica fiinþei, lirica fiinþei umane ºi lirica egoului
Lirismul este adresare a omului cãtre cea marele poet italian nemaiavând ºansa, ori
mai înaltã instanþã a existentului, înaintea îndrãzneala ca dar divin, de a urma calea
celei a Creatorului. Acestuia, omul se nemijlocitã a adevãrului ºi vieþii, lirismul
adreseazã prin rugãciune, în singurãtate prezent în opera sa epicã, fiind, ca orice
sau în comuniunea unei biserici. În mare lirism, aºteptare în pragul Absolutului,
mãsurã, poemele orfice au caracterul unor pânã la poarta cãruia toate etapele creaþiei
rugãciuni ori a unor psalmi, create în uni- sunt parcurse.
versul precreºtin ºi premonoteist al unei În faþa Divinului, Dante înceteazã a
credinþe puternice, în contactul direct al primi substanþã pentru versurile sale.
omului cu divinul. Intermediar, nu în raport Poemele orfice sunt, cu siguranþã maximul
cu zeul, care cel puþin în ipostaza Muzei era act de apropiere, aproape sintezã, a lirismu-
oricum prezent, ci în contactul cu universal- lui faþã de mãrturisirea transcendenþei, a
itatea fiinþei, cãreia i se adresa Orfeu, se afla ceea ce filosofia orficã presupunea a fi Di-
Euridice, exact aºa cum în apropierea lui vinitatea. A realiza o liricã a fiinþei nu este
Dante de Dumnezeu intervenea Beatrice, ceva aproape cu nimic mai uºor, mai
39
Caius Traian Dragomir
frecvent, mai probabil, decât a fi un ales al dramatice este perfect în opera lui Eschil ºi
revelaþiilor supreme. Sofocle ºi nu diminuã într-o mãsurã pro-
Am putea crea o ontologie a liricii – de ce priu-zis nefericitã în linia Euripide ºi nici
am aborda lirica, expresia poeticã, de orice mãcar Seneca. Dacã poezia este – crocean –
tip, în oricare dintre variantele sale estetice, dualitatea intuiþie-expresie, atunci este evi-
exclusiv lingvistic, ori semantic, ori psi- dent cã intuiþia în tragedie priveºte conflic-
hanalitic, simbolic, textualist, sociologic ºi tul, iar expresia se dovedeºte a fi de calitatea
pãnã la urmã chiar literar-estetic? Lirica este absolutului estetic sau. Poezia tragicã se
trimitere a unui mesaj cãtre o þintã transcen- apropie de lirism la Sofocle, dar diferã de
dentalã, inserþie în spaþiul dintre imanenþã acesta, prin faptul cã lirismul are o altã a-
ºi divinitate, în deschiderea dintre prozã ºi, dresã decât relevarea conflictualitãþii, el
repet, rugãciune. Astfel lirica este un nivel este, reluând dintr-un alt unghi cele spuse
de existenþã a spiritului, a umanului – anterior, exprimare a coeficientului de
omul, oricum, este fiinþa care planeazã, se transcendenþã prezent în uman. Despre po-
situeazã, la demarcaþia dintre existenþã ºi etul liric, Dumnezeu nu ar fi spus, aºa cum
inexistenþã, nu dintre viaþa, ca imanenþã ºi a fãcut-o cu privire la înaintaºii, dar ºi con-
moartea, de asemenea imanentã, ci inexis- temporanii, lui Noe, cãci este „numai trup”.
tenþã prezentã în existent, inexistenþã din Clasicii francezi – Corneille ºi Racine –
care se alcãtuieºte existentul, în modul creazã tragedii perfecte sub raportul struc-
explicitat, atât cât ºtim, din filosofia lui turii dramatice, dar transformã poezia în
Anaximandru, a nedeterminãrii, a apeiro- expresie discursivã în raport cu ei apare în
nului. faþa conºtiinþei omeneºti, deschisã valorii
Iatã, exemplele pentru alte douã condiþii estetice, grandoarea lui Shakespeare: el con-
ale liricii: Shakespeare ºi Eminescu – apro- struieºte dramatic în deplinã confuzie ºi
pierea celor douã nume poate mira, însã nu neglijenþã ºi chiar puerilism, dar se dove-
mai mult decât pe cei fie supratimizi, inca- deºte iremediabil, prin chiar teatrul sãu, cel
pabili astfel a diferenþia planul minimalis- mai mare poet liric al literaturii lumii, din
mului (acesta este cuvântul) istoric româ- totdeauna, aþa cum Molière este autorul
nesc, de cel al structurilor creatoare de comic inegalabil în sensul cel mai strict.
geniu, ale unei naþiuni, întruchipate de un Ceea ce încerc aici nu este însã realizarea de
numãr foarte limitat însã departe de a fi nul, clarificãri valorice. Tragedia renaºte, ori-
de personalitãþi excepþionale, fie de cei cum, prin Goethe, Schiller ºi, ulterior, în
loviþi de un grav handicap sub raportul per- Ibsen, Strindberg, O’Neille. În legãturã cu
ceperii valorii. Shakespeare important este cã – în sonete
În ceea ce priveºte opera shakespearianã dar mai ales dincolo de sonete – fiecare vers
am o clarã, dar nuanþatã adeziune la opinia al sãu, fiecare monolog, ori dialog, sau
lui Tolstoi. Shakespeare este imposibil de aproape fiecare, este o raportare a umanului
integrat în linia mare a poeziei tragice, ca la o viziune de sine transcendentã. Neîn-
dramã ºi poezie totodatã. Primul mare poet cheierea pasiunilor prin moarte este ceea ce
tragic a creat valorile de neatins ulterior în exprimã liric Shakespeare, în toate operele
evoluþia artei ºi în cadrele destinului uman. sale dramatice, precum ºi în sonete; restul
Eschil este autorul suprem în teatru. Sofocle operei sale poetice stã mai curând în umbra
este, cu siguranþã geniul clasicitãþii ºi carac- acestor douã marii edificii în care îºi aflã
terului flamboiant al expresiei dramatice. definirea geniului sãu. O face însã prin ra-
Odatã cu Euripide, începe barocul tragediei, portarea nu la supranaturalul din om, pre-
dar calitatea principiului tragic încã nu co- cum se întâmplã în Poemele Orfice – tot
boarã. Seneca se plaseazã în linia lui Euri- ceea ce face substanþa lirismului renascien-
pide, fãrã a se aºeza la un nivel egal cu aces- tist shakespearian priveºte forma ºi aspi-
ta sub raportul controlului asupra metafor- raþia maximã adoptatã în fluxul trãirii spiri-
ei, sau expresiei în general. Elementul pur tului ca întrupare umanã. Lirismului fiinþei,
poetic – oferind suport expresiv texturii exprimat în orfism, i se adaogã, în Renaº-
40
Lirica fiinþei, lirica fiinþei umane ºi lirica egoului
1 Nature et société – Nouvelles études rousseauistes, 17-18 octobre 2008, dont les actes ont été publiés dans un
volume portant le même nom, aux Ed. Kralita Mab (Sofia), par Raïa Zaïmova et Nikolay Aretov.
2 Ibidem, pp. 188-198: Jean-Jacques Rousseau en Roumanie du XVIIIe siècle à la première moitié du XXe siècle.
3 Né en Roumanie en 1911, mort en Espagne, sa patrie d’adoption, en 1999, grand spécialiste en littéra-
tures française et espagnole, ses contributions les plus importantes portent sur le Baroque et les
Lumières. Parmi les ouvrages les plus connus : El barroco o el descubrimiento del drama (La Laguna, 1957),
Le masque et le visage. Du baroque espagnol au classicisme français (Genève, 1983) et surtout la Bibliographie
de la littérature française du XVIIIe siècle (Paris, 1969).
4 Mss. rom. 3099 BAR.
5 Mais une information sur la page de titre de la deuxième traduction annonce que l’auteur l’aurait été
copiée en 1803.
42
Les premières traductions de Rousseau en roumain
6 Voir aussi I. Mihaila, « Voltaire dans les Pays Roumains aux XVIIIe et XIXe siècles », dans Renaºtere ºi
modernitate, Bucureºti, 1998, pp. 108-118.
7 Tout comme dans la langue russe moderne, les transcriptions roumains en cyrilliques des noms
étrangers se faisait phonétiquement, ce qui aujourd’hui semble bizarre et complique parfois l’identifi-
cation des auteurs.
8 Né et mort à Paris (15.09.1718 – 8.11.1805).
9 Bizarrement datée dans les ouvrages de référence 1799, alors que la page initiale du manuscrit laisse
facilement lire l’an 1794 (voir : Irina Badescu, Michaela Schiopu, « Les Lumières françaises dans la cul-
ture roumaine », dans La littérature française dans l’espace culturel roumain, ouvrage collectif sous la coor-
dination d’Angela Ion, Bucarest, 1984, p. 73.
10Voir : Al. Ciorãnescu, « O veche traducere din J.-J. Rousseau », dans Revista Fundaþiilor Regale, IV, 1
iunie 1937, nr. 6 : Cronici , pp. 659-665.
43
Ileana Mihãilã
11 Selon Sorina Bercescu (« Rousseau et les intellectuels roumains », dans La littérature française dans l’e-
space culturel roumain, p. 122-123), c’est en 1946, mais elle ne précise pas sa source. Les autres ouvrages
que j’ai consultés ne citent d’Al. Alexianu que « Câteva date privitoare la viaþa ºi opera fostului mare
spãtar Ioan Cantacuzino », dans Glasul bisericii, XXVI, 1967, nos. 5-6, pp. 609-639, dont la parution fut
précédée par l’article de Gh. Ivãnescu et N. A. Ursu, « Un scriitor muntean de la sfârºitul secolului al
XVIII-lea : Ioan Cantacuzino », dans Studii ºi cercetãri ºtiinþifice, Iaºi, Filologie, X, 1959, fasc. 1-2, pp. 135-
140. Il semble néanmoins, selon une information communiquée par Andrei Nestorescu, qu’Al.
Alexianu n’avait pas pu lui-même annoncer cette découverte, étant privé à l’époque du droit de signa-
ture pour des raisons politiques.
12 Rousseau în România, soutenue à l’Université de Bucarest en 1969.
13 Sorina Bercescu allait publier les résultats de cette recherche dans plusieurs articles : « Primele traduc-
eri din Rousseau în limba româna”, dans Analele Universitatii Bucuresti. Limbi romanice, XVIII, 1969, pp.
125-132 ; « Începuturile difuzãrii pedagogiei rousseauiste în ?ãrile Române”, dans Analele Universitatii
Bucuresti. Literatura universalã ?i comparatã, XXI, 1972, nr. 2, pp. 21-26 « Rousseau et les intellectuels
roumains », dans Quaderni dell’umanesimo, Roma, 1974, nr. 5, pp. 198-204, auxquels s’ajoute le chapitre
déjà cité de La littérature française dans l’espace culturel roumain.
44
Les premières traductions de Rousseau en roumain
duction de Narcisse14.
L’interprétation qu’elle donne au choix
de Narcisse est toutefois bien différente par
rapport à son prédécesseur : « On peut sup-
poser que Ioan Cantacuzino connaissait à
fond toute la création littéraire de Jean-
Jacques Rousseau et qu’il avait choisi
Narcisse tout simplement parce que c’était
l’œuvre de début de celui dont il se mon-
trait un fidèle admirateur »15 et elle continue
en mettant en valeur l’importance de cette
toute première comédie française traduite
en roumain, et en plus « 16 ans à peine après
la mort de Jean-Jacques »16.
À mon avis, une analyse plus attentive
apporte des arguments supplémentaires à
l’hypothèse lancée par Sorina Bercescu.
Non seulement Narcisse est une œuvre de
jeunesse, mais elle venait d’être révélée aux
lecteurs notamment grâce à son inclusion
dans la première série des œuvres com-
plètes publiée après la mort de Rousseau en
1782-1789, à Genève. Ouvrage monumental,
comprenant 17 volumes, il inclut cette
comédie au début du tome 817. Il faut précis-
er qu’avant cette réédition, la pièce n’avait
connu qu’une édition (peut-être avec deux les études actuelles commencent à peine à
tirages) en 1753, immédiatement après la l’admettre. Le choix de ce texte par notre
représentation, sans lieu ni éditeur, sûre- poète-traducteur devient par conséquent
ment peu connue, vu son échec sur la scène. extrêmement intéressant.
Selon les recherches actuelles, Rousseau lui- Il est fort utile également de constater une
même avait toujours manifesté un intérêt certaine analogie avec l’œuvre, certes,
particulier pour cette œuvre, car elle exorci- mineure, de Montesquieu, qui fût traduite
sait en quelque sorte certains démons de par Ioan Cantacuzino (et qui précède
son adolescence, comme ses Confessions en Narcisse dans le manuscrit). L’Histoire orien-
font foi18. La version représentée sur scène tale ou Arsace et Ismène est un petit roman
aurait d’ailleurs été revue par Marivaux lui- publié pour la première fois par son fils dans
même. Loin d’être, comme Cioranescu le les Oeuvres complètes posthumes en 1783. On
pensait, une œuvre indigne du nom de ne sait pas exactement en quelle période de
Rousseau, c’était en réalité une sorte de sa vie il fut commencé, mais Montesquieu le
miroir du moi profond de son auteur, ce que mentionne à l’abbé Guasco dans une lettre
14 Non-publiée. Ce n’est qu’en 2004 qu’un autre chercheur, spécialiste en littérature roumaine pré-mod-
erne, Andrei Nestorescu, membre de l’Institut d’histoire et de théorie littéraire de l’Académie
Roumaine, publie sa propre édition de la traduction de Narcisse, accompagnée par une étude intro-
ductive ( dans l’ouvrage collectif Texte uitate – texte regãsite, t. III, Bucureºti, pp. 240-303).
15 S. Bercescu, « Rousseau et les intellectuels roumains », dans La littérature française dans l’espace culturel
roumain, p. 122.
16 Ibidem, p. 123.
17 Théâtre, poésie et musique, 1782, pp. 1-52.
18 Voir : Françoise Bocquentin : «L’écriture secrète de J. J. Rousseau » , Rêver Rousseau, Etudes J. J.
Rousseau, no.8, Musée J. J. Rousseau, Montmorency, 1996, pp 25-49.
45
Ileana Mihãilã
de 15 décembre 1754, deux mois avant sa (1782 et respectivement 1783), dans les édi-
mort, et selon les recherches actuelles, si la tions les plus complètes et prestigieuses du
rédaction finale date des années 1740, elle moment, et qui semblent renfermer
reprend probablement un passage plus quelques pensées très intime des deux
ancien, venu de l’époque de début de écrivains en question. Trop de coïncidences,
l’Histoire véritable, donc d’une gestation trop certes. L’acquisition de ces éditions n’était
longue pour qu’elle ne ccorresponde à un nullement impossible pour un Cantacuzène
intérêt spécial de la part de son auteur. Ce ; mais son destin mouvementé l’ayant fait
dernier roman de Montesquieu est une choisir l’exile en Russie, après la paix de
petite utopie sentimentale et politique (his- 1791-179219, nous sommes dans l’impossibil-
toire d’amour conjugal avec portrait du ité de vérifier si ces œuvres complètes de
monarque éclairé, baignée dans la lumière Montesquieu et Rousseau figuraient ou non
orientale, donc des thèmes qui étaient chers dans l’inventaire de sa bibliothèque.
à l’auteur des Lettres persanes). Les deux Le deuxième manuscrit20 renfermant des
œuvres en question appartenaient donc à fragments des traductions de Jean-Jacques
deux grands écrivains (ce qui ne correspond Rousseau, est plus difficile à dater. Les cata-
plus à la théorie de Cioranescu, concernant logues le décrivent comme appartenant à la
le manque de critères de sélection du tra- première moitié du XIXe siècle, ou plus
ducteur), les deux sont des créations peu exactement aux années 1830-1840, sans
connues, récemment remises en circulation autres commentaires. La réalité est beau-
19 Le traité de Sistova (ou Svichtov), entre l’Autriche et l’Empire Ottoman, qui mit fin à la guerre austro-
russo-turque (1788-1791) ; les Russes signent le traité de paix avec les Turcs à Iassy, en 1792. Ioan
Cantacuzino obtient de Catherine II le grade de colonel, puis le titre de prince (cneaz) et le droit de
s’etablit sur la rive droite de la rivière Boug, où il achète un domaine et y fonde, avec son frère Nicolas,
le bourg Kantakouzinka. Il y finira ses jours.
20Mss. rom. 3481–BAR.
46
Les premières traductions de Rousseau en roumain
coup moins rassurante, car le premier frag- page de titre de l’édition d’Amsterdam de
ment, ff.1-95, appartient sans doute à cette 1761, en original et dans une fort belle tra-
période, d’après l’écriture en alphabet de duction roumaine (en alphabet cyrillique,
transition (il contient un ample fragment bien sûr)21. Elle nous suffirait, même avant
sans début ni fin, de l’Émile) ; il porte pour d’ouvrir le livre, pour acquérir la certitude
chaque chapitre le jour et le mois de la rédac- que le nom du proprétaire de la typogra-
tion, mais point l’année ! Mais le second (ff. phie, marqué en bas, Eliad, est aussi le nom
96-103v) est certainement plus ancien, peut- du traducteur : Ion Heliade Rãdulescu22.
être même de quelques décennies ; l’aphabet Surnommé le père de la littérature et de la
est cyrillique, comme celui du manuscrit de culture roumaine moderne, il fut un poète
Ioan Cantacuzino (mais d’une toute autre accompli, grand traducteur, excellent philo-
écriture, plus serrée) ; le papier aussi est plus logue, journaliste de taille, quarante-huitard
ancien. Il contient le début d’une traduction (ministre dans le gouvernement provisoire
roumaine de La Nouvelle Héloïse, avec une de 1848) et président d’honneur de la
page de titre qui porte (en transcription) Société académique (qui deviendra ensuite
Rãvaºã de la doi iubiþi trãitori dintr-un târguºor l’Académie Roumaine).
dî pe poalile muntelui Alpin, supt nume de Noa Le petit livre (VIII+76 p.) renferme les 18
Eloizã. Alegire ºi alcãtuire a lui Jan jac Ruso. premières lettres de La Nouvelle Héloïse et les
Partea întâiu, donc une traduction assez accompagne par une « Mention du traduc-
exacte du titre complet de Rousseau. À la teur » (Însemnare a traducãtorului)23, que
page 97 se trouve un sceau en russe qui nous Sorina Bercescu résume brièvement comme
annonce que ce manuscrit appartient à un ayant « une grande valeur pour l’histoire
certain Paul Gore, dont le nom pourrait bien des lettres roumaines »24, mais qui, comme
être roumain. Certaines particularités des j’ai pu le constater, ne figure point dans les
mots roumains laissent supposer qu’il s’agi- éditions de ses œuvres plus ou moins com-
rait d’un traducteur moldave mais cette ver- plètes.
sion est sûrement différente de la première Pourtant, ce texte représente le premier
Nouvelle Héloïse publiée en roumain, parue commentaire roumain dédié intégralement
en 1837 à Bucarest. à Rousseau, et qui mérite certes une traduc-
Son titre nous annonce qu’il s’agit de tion intégrale en français. Il s’ouvre par les
Julia sau Nuoa Eloise ori scrisori a doi amanti mots célèbres de la Préface de Jean-Jacques,
(en alphabet latin), Lãcuitori într-o micã cetate pour qu’ensuite Heliade Rãdulescu prenne
în poalele Alpilor (en caractères cyrilliques), lui-même la parole :
ce qui correspond très joliment à Lettres de
deux amans, Habitans d’une petite ville au pied « „Que n’ai-je vécu dans un siècle où je
des Alpes. Le reste de la page de titre contin- dusse les jeter au feu !”, que n’ai-je vécu
ue à mélanger joyeusement les deux alpha- dans un siècle où je ne sois pas forcé à utilis-
bets, ou plus exactement les trois, avec la er mon temps pour traduire un roman !
version modernisé du cyrillique roumain de Là où les coutumes sont simples et la
cette époque, l’alphabet de transition. Mais morale règne dans toute la force de l’inno-
l’apparition des noms étrangers en carac- cence, les romans sont malfaisants, d’autant
tères latins, notamment celui de Jean- plus quand l’amour prend le visage de la
Jacques Rousseau, nous montre l’effort de vertu. Là où les mœurs sont corrompus, les
s’acheminer vers la modernité de la culture liens de la famille et de l’amitié [ne sont]
roumaine de l’époque. Il ne manque ni l’ex- plus respectés, l’amour, dépravé et inconnu,
ergue de Pétrarque, qui orne si joliment la le roman ne détruit plus les bonnes habi-
21 « Nu a cunoscut-o lumea ce-a avut-o / Eu am cunoscut-o º-am rãmas a plânge. » Toutes les transcrip-
tions des textes en alphabet de transition m’appartiennent.
22 6 janvier 1802 à Târgoviste - 27 avril 1872, Bucarest.
23 En original, par erreur, traducãtoruluic. Pp. V-VIII.
24 Op. cit., p. 124.
47
Ileana Mihãilã
25 La traduction m’appartient .
48
Les premières traductions de Rousseau en roumain
Discours sur les sciences et les arts réalisées par La fortune roumaine du Contrat social ne
un des écrivains quarante-huitards, s’arrête pas là. D’autres versions paraîtront
Constantin D. Aricescu (1823-1886) en 1849, dans les années suivantes, en Transylvanie
avant d’être arrêté pour sa participation à la (signée par Ieronim G. Bariþiu, journaliste et
révolution, les textes eux-mêmes nous man- traducteur (Sibiu, dans la revue Observa-
quent ; de même, une version du Contrat torul, dans les nos. 47 et 48 de 1878), en
social annoncé vers la fin des années 1830 par Banat (à Timi?oara, Georgiu Popa en donne
le traducteur Stanciu Cãpã?âneanu (c.1800- en 1885 une nouvelle traduction publiée
1846). En réalité, la première traduction du
d’abord dans la revue Luminãtorul et puis en
Contrat social qui nous soit parvenue est celle
volume, ayant comme titre : Rousseau Joan
publiée en 1861, à Jassii, par un auteur pra-
tiquement inconnu, Petru Borsiu26 . Jacob, Despre Contractul social seu principie de
L’ouvrage s’ouvre par une dédicace fort dreptul politic).
chaleureuse à un ami étudiant à l’Université Le XXe siècle ne se montre pas indiférent
de Jassy, Nicolae Dudescu, suivie par une à la récupération en roumain de l’héritage
sorte d’Avant-Propos (Precuvântare), où il du Citoyen de Genève. En 1910 sont im-
affirme : « Le désir de contribuer selon ma primées à Bucarest dans une édition des-
force à l’élargissement des connaissances a tinée visiblement au grand public des Pages
été celui qui m’a animé à donner en roumain choisies (Pagini alese), dont la traduction et
cet écrit de Jean-Jacques Rousseau, qui traite l’élection étaient dues à un certain A. Luca27;
du Droit publique. L’utilité que peut la collection (Biblioteca „Lumen”) était
apporter ce traité pour le Peuple Roumain d’ailleurs destinée « à populariser les petits
est indéniable ». Il offre ensuite une notice CHEFS D’ŒUVRE des écrivains étrangers
biographique de quelques pages, où il et roumains les plus renommés » ; le volume
roumanise le prénom de Jean-Jacques en… destiné à Rousseau était orné d’un portrait
Ióne Iacobú (il a quand même la prévoyance de l’écrivain.
de donner aussi la forme française entre par- En 1913 apparaît la traduction intégrale
enthèses !), où il le définit comme « l’écrivain de l’Émile ou de l’éducation, sous le titre Emil
le plus éloquent du XVIIIe siècle » et résume
sau despre educaþiune, due à Gheorghe
les épisodes les plus significatifs de sa vie
Adamescu, professeur au collège Saint-Sava
d’après la biographie de Musset-Pathay, en
concluant : « Enfin, il est vrai dire que de Bucarest. Non seulement c’était une
Rousseau à côté de Voltaire a été celui qui a preuve irréfutable de l’importance de la pen-
éveillé des idées nouvelles qui ont préparé la sée pédagogique de Rousseau dans le sys-
régénération sociale en France et qui à tème de l’enseignement roumain, dont l’in-
jamais sera la clameur de la liberté ! » Hélas, fluence s’était manifestée dès le XIXe siècle
il faut néanmoins reconnaître que sa langue dans les écrits des pédagogues roumains, à
roumaine est bien plus pauvre et moins commencer par Ion Heliade Rãdulescu28;
moderne que celle que maniait déjà son mais la traduction était l’œuvre d’une des
prédécesseur Ion Heliade Rãdulescu un figures les plus lumineuses des professeurs
quart de siècle auparavant, tant il est vrai roumains de La Belle Époque, auteur de la
que seuls les grands écrivains sont ceux qui première Bibliographie de la littérature
déterminent l’évolution d’une langue lit- roumaine (en 3 volumes) et du manuel d’his-
téraire ! toire de la littérature roumaine le plus répan-
26 Contraptulu sociale de Jean-Jacques Rousseau. Inversu in romanesce de Petru Borsiu, Jassii, Tipografia
Minervei Podul-Lungu, 1861, VIII+180 p.
27 Sous-titres : Liberatatea. – Dreptul celui mai puternic.- Dacã a?i fi bogat. Poporul. – Guvernãmântui demo-
cratic. – Duelul.- Sinuciderea. – Conºtiinþa.- Despre Suflet. – Crist ºi Socrate. – În singurãtate. Ed. Lumen,
Bucureºti, 1910.
28 Voir : Radu Tomoiagã, Ion Eliade Rãdulescu, ideologia social-politicã ºi filosoficã, Bucureºti, Ed. ªtiinþificã,
1971, pp. 187, sur l’accord convergent entre l’éducation donnée par la nature et celle donnée par les
hommes ; 239, sur « la liberté bien réglée », etc. ; Grigore Þugui, Ion Heliade Rãdulescu, îndrumãtoru cul-
tural ºi scriitorul, Bucureºti, Ed. Minerva, 1984, p. 122 sqq.
49
Ileana Mihãilã
29 Istoria literaturii române, première édition en 1910, dernière édition, 1937, la seule publiée dans la
fameuse collection Biblioteca pentru toþi !
30 26 pages !
31 La Roumanie ayant connu une période de neutralité entre 1914-1916
50
Mihai A. break in the universe, it is the painful
awareness of dualism coupled with the
STROE urge to resolve it in organic monism, it is the
confrontation with chaos followed by the
will to reintegrate it into the order of the
3 Cf. George Santayana, The Life of Reason or the Phases of Human Progress, 5 vol., 1952-1953, apud Denis
Huisman, Dicþionar de opere majore ale filosofiei, 2001, p. 471.
4 Ken Wilber, Sex, Ecology, Spirituality – The Spirit of Evolution, 1995, p. 113.
52
Romanticism and Chaos Theory
5 Willy Obrist, Archetypen, Natur- und Kulturwissenschaften bestätigen C. G. Jung, 1990, p. 221.
6 See the term also in Ilya Prigogine, Isabelle Stengers, Das Paradox der Zeit – Zeit, Chaos und Quanten, 1993,
p. 114-118.
7 E. Laszlo, The Choice: Evolution or extinction?, 1994, p. 93, apud Ken Wilber, Sex, Ecology, Spirituality, 1995,
p. 75.
8 Ira Kasperowski, Mittelalterrezeption im Werk des Novalis, 1994, p. 218.
9 See Schiller who considered silence, Ruhe, as a condition of culture, Bedingung der Kultur, unlike Novalis,
who considered war as a historical-philosophical category, the exemple that Novalis adopted being the
crusades, his model of the romantic age of passage; in this respect, Roche shows that Schiller’s definition for
idyllic silence is practically similar to Hölderlin’s “living silence”, lebendige Ruhe. Cf. Mark William
Roche, Dynamic Stillness, Philosophical Conceptions of Ruhe in Schiller, Hölderlin, Büchner, and Heine, 1987,
p. 90.
10 Ken Wilber, Sex, Ecology, Spirituality, 1995, p. 75.
11 William Blake, Cãrþile Profetice, Cei Patru Zoa, 1998, VIII, 417, p. 401.
53
Mihai A. Stroe
This means that in the behaviour of mat- probability, chaos can be recognized as an
ter an order-disorder cyclicity is enciphered, aspect of regularity, without the singular
a harmony (the measure of order)-entropy events losing their “accidental”, contingent
(the measure of the degree of disorder, in character. Thus, Novalis explained the fact
physics), increase-decrease, cosmicization- that the origin is the anticipation of the
chaosization cyclicity. A parallel with the aim12. In other words, in the primodrial
phenomenon of individuation seems justi- chaos-voidness all laws preexist (see also
fied: inside the psyche the psychic “matter” Aristotle’s Metaphysics13 and Paracelsus’
(the images, the concepts, the ideas, the Philosophia ad Athenienses14), all archetypes,
archetypes) is ordered according to the laws as transcendental rationalities. In Novalis,
of life, among which the law of cyclicity and chance and chaos are connected (in the poe-
of natural rhythms is a fundamental one. tological reflections) with fairy tale and
Man is born, increases and decreases similar poetry; the latter must represent the resem-
to the way in which the Sun moves – and so, blance between chance-chaos and perfect
according to John Keats, are poets also to creation.
create: a poem should grow like the Sun, ris- The romantics have thus intuited in nuce
ing majestically, coming to a vigorous some of the fundamental assumptions of
zenith, and gradually setting to a dignified chaos theory and the sciences of complexity.
twilight – the poet then should rise and set G. Kepes offers a clear perspective
artistically speaking only to rise again and according to which we can include the clas-
again and again, ad infinitum. The same hap- sical and romantic phenomena in the cate-
pens with man’s intellectual capacities, and gory of morphological archetypes:
with his biological rhythms. “There are two basic morphological
From this perspective, it seems that archetypes, expression of order, coherence,
everything develops in accordance with discipline, stability on the one hand; expres-
laws of resemblances and correpondences, sion of chaos, movement, vitality, change on
of intra- and intersystemic analogies, of an the other. Common to the morphology of
evolution which is enciphered in matter, as outer and inner processes, these are basic
well as in the psyche. This evolution implies polarities recurring in physical phenomena,
phenomena of acceleration and decelera- in the organic world and in human experi-
tion, moving and stopping, expansion and ence [...] They are the dynamic substance of
contraction, a universal process which is our universe, written in every corner of
essential in Blake’s system of thought, as nature [...] Wherever we look, we find con-
well as in the system of many other roman- figurations that are either to be understood
tics. as patterns of order, of closure, of a tenden-
Novalis’s intuition, in this respect, is fun- cy towards a centre, cohesion and balance,
damental: there is a regularity of or as patterns of mobility, freedom, change,
chance/randomness (“Regelhaftigkeit des or opening. We recognize them in every vis-
Zufalls”), explained by the mathematical ible pattern; we respond to their expression
probabilistic calculus: “The laws of chance – in nature’s configurations and in human
even the laws of transformation – the rows of utterances, gestures and acts. Cosmos and
laws – the calculus of the laws. The ratios chaos [...] the Apollonian spirit of measure
between laws and descriptions – their tran- and the Dionysian principle of chaotic life,
sitions – their unity”. In these calculi of organization and randomness, stasis and
12 Herbert Uerlings, Friedrich von Hardenberg, genannt Novalis, Werk und Forschung, 1991, p. 391.
13 “Things which are formed by nature are in the same case as these products of art. For the seed is pro-
ductive in the same way as the things that work by art; for it has the form potentially […]” Cf. Aristotel,
Metafizica, 1996, VII, 9, 1034 b.
14 Cf. C. G. Jung, Opere Complete, vol. 12, Psihologie ºi Alchimie, Simboluri onirice ale procesului de individu-
aþie, Reprezentãri ale mîntuirii în alchimie, 1998, p. 286.
54
Romanticism and Chaos Theory
kinesis [...] all these are different aspects of birth of a poem like the leaves and branches
the same polarity of configuration”.15 of a plant, Mary Shelley uses the monstrous
Kepes’ perspective here is similar to dimension, potential in any scientific
Ralph Waldo Emerson’s view according to attempt, to throw light on a potential future
which there are two secrets of nature: of mankind which might come to pass if
“motion or change, and identity or rest”; man does not evolve intellectually to a com-
and to Arthur Koestler’s view: “the uni- plexity that should match the complexity of
verse is made of only one stuff with a finite the scientific knowledge accumulated expo-
set of basic geometrical patterns in an infi- nentially as we move on in time and history.
nite number of dynamic variations”16. It is also interesting to notice that,
In the evolution of arts there are, on although John Clare for instance didn’t
the other hand, according to Wladyslaw know much grammar, this fact, ignoring
Tatarkiewicz, three movements: primi- therefore the rules of grammar (which
tivism, maturity and decadence. This is the points to a disorder on a linguistic level),
archetypal creation-destruction cycle which paradoxically led to the creation of many
chaos theory empirically observed. The beauties, as John Taylor19 noticed.
three movements correspond to the specific Disorder or chaos is thus seen by the
periods, the romantic, the classic, and the romantics as a manifestation of freedom,
baroque17. This phenomenon reflects the without which for romantics there can hard-
transformational dynamics of the cultural ly be any beauty whatsoever, even if such
phenomenon as a dynamic mode of the risks are involved as pointed out by Mary
spirit. Shelley.
For romanticism, as Friedrich Schlegel Novalis understands “disordered” as the
had pointed out, the fact is significant that progressive, therefore the romantic.
art, and especially poetry, does not move Likewise, Blake proclaims, through Orc, the
through history as though through an indif- energy at the basis of creation, revolution as
ferent medium which does not influence an absolute necessity on the path towards
expression; on the contrary, even the salvation.
essence of art is involved in the process of Through her negative example of the
evolution – this idea is considered by uses of science, Mary Shelley most likely
Katharine Everett Gilbert and Helmut Kuhn envisages a revolution in the ways in which
as being Schlegel’s main contribution to aes- science is to be tackled – namely with
thetics18. increasing human responsibility as the lev-
In other words, the romantics saw in his- els of global complexity increase, with a
tory and art, science and poetry, man and view to preserving this pristine freedom of
nature, an evolutionary monad of the spirit. life devoid of man’s artificial constructs,
Romantics like Novalis, William Blake, which however, if accepted as part of
John Clare, John Keats, Mary Shelley, etc., nature’s plan, should not diminish that nat-
valorize disorder, the negation of order. ural pristine freedom, but should expand it
Novalis sees in genius the one who inter- – human civilization being a total experi-
twines all extremes, Blake praises excess as ment for the creation of more freedom and
a way towards wisdom, Clare speaks about not for the creation of forms of slavery, intel-
“disordered graces” of nature or even about lectual, natural, social, political, or othwer-
the “disordely divine”, Keats speaks of the wise.
15 G. Kepes, The New Landscape, 1956, pp. 286-287, apud Arthur Koestler, The Act of Creation, 1989, p. 389.
16 Arthur Koestler, The Act of Creation, 1989, p. 389.
17 Wladyslaw Tatarkiewicz, Istoria esteticii, vol. 1-4, 1978, vol. 1 Estetica Anticã, pp. 82-83.
18 Katharine Everett Gilbert ºi Helmut Kuhn, Istoria Esteticii, 1972, p. 332.
19 John Taylor, Introduction to Poems Descriptive of Rural Life and Scenery, January 1820, apud Mark Storey,
ed., John Clare, The Critical Heritage, 1995, p. 47.
55
Mihai A. Stroe
The Dionysian (in short, very reductive- Genius, according to Novalis, contains in
ly speaking, disorder), in other words, the itself the two tendencies – towards order
uncurbed, the untamed, the “wild”, the and towards disorder, the result being illu-
“primitive”, such as in P. B. Shelley’s mination, the perpetual amplification of
Prometheus, as well as to some degree also freedom. The same fundamental idea seems
in Mary Shelley’s “modern” gothic to be present in William Blake’s and other
Prometheus, is thus romantic, and can reach romantics’ systems of thought: without con-
the true and live Apollonian transparence traries is no progression – and progression
(order), while the Apollonian (order) with- means lastly perpetual infinite purification,
out the Dionysian (disorder) is nonprogres- infinite illumination, and infinite-perpetual
sive, imperfectible, and devoid of life. unification with God as Spirit.
References
Aristotel, Metafizica, Ed. IRI, Bucureºti, 1996 Ilya Prigogine, Isabelle Stengers, Das Paradox
William Blake, Cãrþile Profetice, Cei Patru Zoa, der Zeit – Zeit, Chaos und Quanten, Piper,
trad. Mihai A. Stroe, Institutul European, München, Zürich, 1993, (Titel der englis-
Iaºi, 1998 chsprachigen Ausgabe: Time, Chaos and
Amelia Dragotã Chirca, Mihai ªtefan Chirca, the Quantum. Towards the Resolution of the
Premiile Nobel, Fizicã Chimie Medicinã, Time Paradox)
1901-2002, Editura Tehnicã, Bucureºti, Henry H. H. Remak, “A Key to West
2002
European Romanticism?”, în Colloquia
John Clare, Poeme, ediþie criticã, Mihai A.
Stroe, ed., Institutul European, Iaºi, 2007 Germanica, Internationale Zeitschrift für ger-
Katharine Everett Gilbert ºi Helmut Kuhn, manische Sprach- und Literaturwissenschaft,
Istoria Esteticii, Ed. Meridiane, Bucureºti, 1968, pp. 37-46
1972 Mark William Roche, Dynamic Stillness,
Pamela Gossin, ed., Encyclopedia of Literature Philosophical Conceptions of Ruhe in
and Science, Greenwood Press, Westport, Schiller, Hölderlin, Büchner, and Heine, Max
Conn., London, 2002 Niemeyer Verlag, Tübingen, 1987,
Denis Huisman, Dicþionar de opere majore ale Studien zur Deutschen Literatur, Bd. 92
filosofiei, Editura Enciclopedicã, Bucureºti, George Santayana, The Life of Reason or the
2001 Phases of Human Progress, 5 vol., Charles
C. G. Jung, Opere Complete, vol. 12, Psihologie Scribner, New York, 1952-1953
ºi Alchimie, Simboluri onirice ale procesului
de individuaþie, Reprezentãri ale mîntuirii în Mark Storey, ed., John Clare, The Critical
alchimie, Teora, Bucureºti, 1998 Heritage, Routledge, London and New
Ira Kasperowski, Mittelalterrezeption im Werk York, 1995
des Novalis, Max Niemeyer Verlag, Mihai A. Stroe, Romantismul german ºi englez.
Tübingen, 1994, Hermaea, Germani- ªtiinþa arhetipurilor, ipoteza interfinitudinii
stische Forschungen, Neue Folge, Bd. 74 ºi numãrul de aur, Institutul European,
G. Kepes, The New Landscape, Chicago, P. Iaºi, 2004
Theobold, 1956 Wladyslaw Tatarkiewicz, Istoria esteticii, vol.
Arthur Koestler, The Act of Creation, Arkana, 1-4, vol. 1 Estetica Anticã, Ed. Meridiane,
Penguin Books, London, New York, Bucureºti, 1978
Victoria, Toronto, 1989, first edition in
1964, Hutchinson & Co. Herbert Uerlings, Friedrich von Hardenberg,
genannt Novalis, Werk und Forschung, J. B.
E. Laszlo, The Choice: Evolution or extinction?,
Tarcher, Los Angeles, 1994 Metzlersche Verlagsbuchhandlung,
Willy Obrist, Archetypen, Natur- und Stuttgart, Metzler, 1991
Kulturwissenschaften bestätigen C. G. Jung, Ken Wilber, Sex, Ecology, Spirituality – The
Walter-Verlag, Olten und Freiburg im Spirit of Evolution, Shambala, Boston &
Breisgau, 1990 London, 1995
56
o. E frumoasã, e tânãrã, are o simplici-
Mihai IOVÃNEL tate de vorbã admirabilã – ºi mi se pare
aºa de inexplicabil faptul cã vine spre
Mihail
mine.
Dar prudent nu e, ºi nu ºtiu cum o sã ies
de aici. Câte lucruri mi-a stricat neno-
Sebastian
rocul meu! Aveam atâta lucruri în mine,
ca sã fiu fericit. Aveam o facilitate extre-
mã, fãrã complicaþii, fãrã drame. ªi toa-
ºi femeile
te astea rupte groaznic la 17 ani jumã-
tate. Mi-e silã uneori, mi-e milã de cele
mai multe ori. De ce, Doamne, de ce!”1.
Contextul e unul sexual, ºi în legãturã cu
el se referã Sebastian la prudenþã. Datã fiind
Abstract
accesibilitatea lui Leny, se pare cã tocmai
Mihai Iovãnel discusses about Mihail ezitarea sau stânjeneala lui Sebastian îi
Sebastian's relations with women, as they adânceºte – poate ºi creeazã – obsesia pen-
result from the novelist's "Journal" (published tru actriþã, în care va investi mult timp ºi
posthumously in 1996). The lovers mentioned energie.
in these almost daily notes, Leny(i) Caler, Zoe Pe 19 mai 1938, Sebastian, împuns de
Ricci, Nadia Mãrculescu, Madeleine gelozie pentru Leny, pe care o zãreºte
Andronescu, are attracted mainly by his mergând alãturi de un tânãr „cu pasul ei de
works. Each experience represents an erotic plimbare amoroasã”, începe un affaire cu
fiasco. The author supposes that Mihail pictoriþa Zoe Ricci cu care petrece, în gar-
Sebastian suffered from an intermittent erec- soniera acesteia, o noapte „de vin ºi amor”2.
tile dysfunction. It is interesting to observe Urmeazã, conform jurnalului, o perioadã
how his mistresses retained the moments lived intensã sexual. Dar pe 5 iunie Sebastian de
alongside the writer. plânge de „ce s-a petrecut între Zoe ºi mine,
Keywords: Mihail Sebastian, Leny(i) Caler, în ultima sãptãmânã”, referindu-se la
Zoe Ricci, Nadia Mãrculescu, Madeleine „groaznicele” nopþi de miercuri ºi vineri (1
Andronescu, erotic experiences. ºi 3 iunie). Nu pare sã se refere la o ceartã,
pentru cã imediat are grijã sã arate cã Zoe „e
o fatã emoþionantã – mai mult decât atât: un
Dinamica sexualã a lui Mihail Sebastian om excepþional”. Explicaþia ea mai proba-
era pentru acesta o sursã de angoasã. bilã este o defecþiune sexualã, poate moti-
Pasajele din jurnal ce ating aceastã ches- vatã de un eveniment recent care îl afectase
tiune sunt suficient de numeroase ºi de pe Sebastian: Blecher fusese înmormântat
transparente, în pofida discreþiei scriitoru- pe 31mai, la Roman.
lui, care nu merge niciodatã pânã la capãt Pe 29 august 1938, Zoe contramandeazã
cu detaliile, pentru a formula o concluzie o întâlnire cu Sebastian anunþându-l cã a
prudentã. fost „rãpitã”. Sebastian, care se declarase
Cazul începe prin notaþia din 18 aprilie plictisit de ideea rendez-vous-ului, nu-ºi
1935, unde Sebastian face referire la „neno- poate reprima un acces de gelozie, imag-
rocul” sãu în legãturã cu un eveniment inându-ºi cum femeia se va culca cu noul ei
petrecut la 17 ani ºi jumãtate, care i-ar fi amant; totuºi complementul este interesant:
afectat „facilitatea extremã” de pânã atunci: „[…] nu-i pot refuza dreptul de a-ºi gãsi, în
„Vizitã la Leni. Ne iubim. Ne-am spus- sfârºit, un bãrbat cu care sã se culce”3.
1 Jurnal, p. 25.
2 Jurnal, p. 163.
3 Jurnal, p. 174.
57
Mihai Iovãnel
4 Jurnal, p. 194.
5 Jurnal, p. 326.
6 Jurnal, p. 479-480.
58
Mihail Sebastian ºi femeile
prezent problemei sexuale a lui Sebastian, pentru vocaþia suferinþei manifestatã de scri-
semnate de Cornelia ªtefãnescu ºi Gina itor, aºadar o traumã centralã coordonatoare
Sebastian-Alcalay7, sunt exagerate. : „aceastã vocaþie [a suferinþei] pare a avea o
Cornelia ªtefãnescu, punând frontal cauzã ascunsã, cu grijã tãinuitã”10.
întrebarea dacã Sebastian era impotent, Mai probabil, Sebastian suferea de o dis-
respinge un rãspuns pozitiv prin analiza funcþie erectilã manifestatã intermitent, a
unui articol despre romanul Armance al lui cãrei ecou în fondul intim a fost adâncit de
Stendhal. Acolo, Sebastian respingea con- sentimentului de nesiguranþã (fizicã, sim-
siderarea lui Octave de Molivert ca impo- bolicã, materialã) din ultimul sãu deceniu
tent, deºi, acoperitã de text, aceasta era de viaþã.
legitimatã chiar de Stendhal, în corespon-
denþã, ºi propune o interpretare mai poeticã Leny Caler
dar ºi foarte vagã: „departe de a vedea în
aceste semne zbaterea unui impotent, eu Leny Caler îl cunoaºte pe Sebastian mai
simt o senzualitate mai ascuþitã, mai com- întâi ca autor, tot aºa cum Sebastian o vede
plexã, dornicã de umbre ºi cãutãtoare de întâi pe scenã. Cunoºtinþa lor este deza-
senzaþii. E un sunet de sânge care curge prin mãgitoare pentru Leny, care nu recunoaºte
vine subþiri, palpitare surdã care nu se lasã în „tânãrul […] timid, stângaci, cu o înfã-
ghicitã în obrazul absent a omului, dar þiºare insignifiantã” pe „autorul, talentatul
dezvãluie înãuntru o pasiune arzãtoare”8. În autor al articolelor din ziare, al nuvelelor
aceste rânduri, prin care Sebastian pozitiva care mã încântaserã”11.
„lipsa de insistenþã” a lui Stendhal (respec- Leny Caler este una din „cheile” roman-
tiv metoda romancierului de a pãstra ului Accidentul, în sensul în care Sebastian îi
neatins „misterul” personajelor), Cornelia travesteºte identitatea în datele personaju-
ªtefãnescu invocã un soi de precedent în lui Ann.
aprecierea cazului: dar, chiar dacã decidem În discursul pictorului ieºean „destul de
sã punem, aºa cum sugereazã argumentul cunoscut”, de la care Paul aflã de relaþiile
Corneliei ªtefãnescu, semnul egalitãþii Annei, pictoriþa e comparatã chiar cu o
ficþionale – ºi ca atare al deschiderii cãtre „teatralistã” – profesia lui Leny:
interpretare – între Armance ºi jurnalul lui „Fata asta, domnule, a intrat în picturã
Sebastian, argumentul problemelor lui ca o ºantezã, ca o teatralistã, de-alea de
Sebastian este afirmat de text, spre deose- aleargã pentru un rol pe la directori, pe
bire de argumentul impotenþei lui Octave la ministere, pe la rude, pe la þiitori, ºi se
(care este doar susþinut de text, fiind exteri- culcã-n dreapta, ºi se culcã-n stânga, ºi
or acestuia – corespondenþa lui Stendhal). cu directoru’ ºi cu ºefu’ de cabinet, ba ºi
De altminteri, mai poate fi citat un context cu portaru’, dacã e nevoie, da’ nu se lasã
în care Sebastian se referã la Octave de pânã nu ajunge. Pãi sã facem noi soco-
Molivert ca impotent („babilau”), ºi anume teala cu creionu-n mânã cu câþi s-a cul-
în cronica la Patul lui Procust9, unde, dis- cat ea, la fiecare expoziþie, la fiecare co-
cutând „misterul” lui Fred, ridicã ipoteza mandã, la fiecare premiu, ne-apucã di-
comparaþiei cu Octave. mineaþa ºi tot n-ajungem sã-i numãrãm
De cealaltã parte, Gina Sebastian-Alcalay pe toþi.”
extinde abuziv chestiunea „jocului în dra- Un alt amãnunt importat în roman e su-
goste” al lui Sebastian asupra întregii lui bio- gerat de notaþia din 20 mai 1938 din Jurnal:
grafii, fãcând din acest detaliu cauza internã Sebastian, de la fereastra „Vieþii româneºti”,
o vede pe Leny mergând, „cu pasul ei de vorbit cu atâta emoþie despre cartea
plimbare amoroasã”, cu „arhitectul care a d-tale.
fãcut expertiza în procesul Maryse – Rugãminte imprudentã, aº zice, dacã
Anghelache” – interpretarea fiind una sin- n-aº fi avut tot timpul impresia nu nu-
gurã: „Un bãrbat cu care Leni se plimbã la 7 mai cã F. Nu încearcã sã ascundã latura
seara, pe o stradã lãturalnicã, e un bãrbat cu strict intimã a cãrþii, dar cã doreºte
care se culcã, sau se va culca, în cel mai scurt sã-mi vorbeascã despre asta, fãrã sã ºtie
timp posibil”. însã cum ºi fãrã sã îndrãzneascã.13”
Acesta e momentul care Sebastian, dupã „Mã intereseazã mai mult”: desigur,
o scurtã crizã rezolvatã prin graþiile Zoei Sebastian nu era indiferent la reacþia „târgu-
Ricci, eliminã obsesia Leny. Paginile cu cãlã- lui” faþã de astfel de indiscreþii. De altfel, o
toria lui Ann în Belgia ºi cu escapada ei cu datã depãºitã simbolic, prin arderea în
arhitectul Dãnulescu, episod care va pro- efigie din roman, relaþia lui cu Leny va con-
duce ruptura în Paul, vor fi scrise imediat tinua în modul cel mai relaxat cu putinþã.
dupã acest episod12. În timpul redactãrii, relaþia cu romanul
Cã suprascrierea lui Leny prin Ann a fost ajunsese una eroticã: „Când o voi vedea
recunoscutã în epocã vedem din chiar apãrând” – nota pe 24 iulie 1938 – „voi avea
reacþia lui Froda, soþul actriþei, consemnatã sentimentul nu de a fi sfârºit o carte, ci de a
în Jurnal: fi lichidat o legãturã care a durat prea
„Telefon emoþionat de la Froda. A citit mult”14.
Accidentul de la început pânã la sfârºit,
fãrã sã-l lase din mânã. […] E o carte
care trebuie cititã numai de iniþiaþi, Nadia Mãrculescu
numai de oameni care au trãit aseme- Între 17 iunie 1940 ºi 1 ianuarie 1941 e tã-
nea lucruri ºi le pot înþelege. A urmãrit cere în Jurnal, dar Sebastian câºtigã o prie-
careta în cele mai mici detalii. O tenã.
cunoaºte pe Ann. ªtie cine este Ann. La începutul lui iulie primeºte o scrisoare
Înþeleg foarte bine turburarea lui F. Nu (datatã Bucureºti, 6 iulie 1940) de la o admi-
este o emoþie literarã. E altceva, care îmi ratoare care semneazã N.M., în vârstã de 17
face mai puþinã plãcere, dar mã intere- ani, care tocmai i-a citit Accidentul recu-
seazã mai mult. Este un sentiment per- noscându-se – printr-o lecturã de identifi-
sonal: se simte ºi el implicat în carte. care naivã caracteristicã adolescenþei – în
- Te rog sã nu-i spui lui Leni cã þi-am personajele sale15. E o minicronicã liricã ºi
foarte spontanã, caracteristicã pentru feed- hail Sebastian”. Asta-i va ºi atrage reproºul
back-ul oferit în epocã de cititori/ cititoare. Nadiei, pentru cã bãrbatul se justificã:
Nu este, mai mult decât probabil, prima „Nu, scumpã Nadia, nu e nici prudenþã
scrisoare de acest fel. Sebastian nu duce (?), nici lipsã de intimitate. Niciodatã nu am
lipsã de „fane”. Momentul acesteia este însã putut semna cu numele mic, pe care pri-
cât se poate de bine gãsit: Sebastian e încor- etenii mei mi-l dau, dar cu care nici azi nu
porat ºi condiþiile din armatã nu fac decât m-am obiºnuit. Aº putea sã-þi povestesc
sã-i adânceascã depresia în care-l adâncise nesfârºite lucruri amuzante ºi încurcãturi,
cãderea Franþei. Rãspunsul, data 21 iulie în legãturã cu asta”19.
1940, este deocamdatã foarte formal: „Nu Conþinutul e superficial, cu o simpatie ºi
vreau, înainte de a reveni la viaþa mea de sincerã, ºi forþatã. Un punct de referinþã
ostaº, sã nu-þi trimit un cuvânt de mulþu- sunt puþinele amintiri comune. Un altul,
mire pentru tot ce scrisoarea D-tale evocã. O depresiile, pe care Sebastian le enunþã ºi
clipã m-am crezut reîntors în civilitate”. descrie, fãrã a le despica, din fireºti pre-
În septembrie, Sebastian ajunge sã-ºi cauþii pentru cenzura corespondenþei care
cunoascã tânãra admiratoare. Le mijloceºte funcþiona, substratul politic. Dã pe larg
cunoºtinþa, în apartamentul ei16, Leny Caler, detalii despre vreme – zãpada se bucurã de
care în memoriile ei oferã asupra evenimen- mai multe rânduri, ºi pentru cã semnificã
tului o altã versiune17 decât Nadia. Urmeazã schiul, o altã referinþã comunã care se trage
în octombrie o lunã de idilã probabil castã18. de la Accidentul: simetrie cu buletinul pe
Nadia este îndrãgostitã de Sebastian, dar i care reporterul din Nadia i-l dãdea (infor-
se rãspunde doar cu prietenie. Nadia pleacã maþiile exotice despre Istanbul vor fi alcã-
imediat, împreunã cu pãrinþii, cãtre New tuit pentru Sebastian un evazionism bine-
York, luând-o prin Sofia, Istanbul, Bagdad, venit), dar ºi corespondentul obiectiv al lip-
Bombay. Traseul este punctat cu scrisori; pe sei unei interioritãþi nesuperficiale comune
ale lui Sebastian le semneazã, formal, „Mi- celor doi corespondenþi.
care se aseamãnã atât de mult cu ideile ºi sentimentele mele, încât se confundã, se completeazã. Trebuie
sã fii îndrãgostit de munte, altfel n-ai fi putut sã-l prinzi în toate momentele lui ºi sã descrii atât de bine
influenþa pe care o are asupra oamenilor. Dar stãrile sufleteºti care mi-au fost determinate atât de citirea
cãrþii, cât ºi de vederea piesei nu le pot aºterne pe hârtie pentru cã oricât aº cãuta nu aº gãsi cuvinte
potrivite. - ªi atunci am cãutat sã aflu câte ceva despre acest autor. Dintre multe programe de teatru am
scos unul, unde sub numele dumitale erau date câteva indicaþii: nãscut la Brãila, fãcut studiile la
Bucureºti ºi Paris, opere tipãrite... sau în curs de apariþie. Am zâmbit ºi l-am închis. în fond sã nu ºtiu
cine eºti sau cum eºti... ci sã-mi las imaginaþia sã-þi croiascã o figurã, o viaþã, un scop” – Vasile Popovici
(editor), „Scrisori inedite de Mihail Sebastian”, „România literarã, nr. 51-52, 2004.
16 Conform interviului lui Paul Bailey cu Nadia Mãrculescu, în Paul Bailey, „Nadia ºi Mihail, o idilã fãrã
sfârºit”, traducere de Marius Chivu, în „Dilemateca”, octombrie 2007.
17 „În timp ce jucam în Jocul de-a vacanþa, mi-amintesc cã am participat, fãrã sã vreau, la drama unei tinere
fete. La toate spectacolele cu aceastã piesã, mã intriga prezenþa acelei fete de ºcoalã, care rãmânea în
urma tuturor spectatorilor, continuând sã aplaude. Într-o zi, dupã matineu, fata s-a prezentat în cabina
mea. […] îmi vorbea cu emoþie despre piesã, despre replicile care i-au plãcut mai mult ºi pe care le ºtia
pe dinafarã, mãrturisindu-mi cã dorinþa ei cea mai mare, visul ei, este sã-l cunoascã pe Mihail Sebastian,
autorul acelei splendide piese. Abia ºoptit, mi-a spus cã îl iubeºte fãrã sã-l cunoascã ºi cã mã roagã mult,
fierbinte, sã-i dãruiesc fericirea de a i-l prezenta, deoarece, a spus ea, «am auzit cã dumneavoastrã sun-
teþi o foarte bunã prietenã a lui». […]
I-am povestit lui Mihai aceastã nostimã întâmplare, poveste care l-a amuzat ºi pe el, l-a flatat desigur,
dar a trebuit sã insist mult pânã sã-l hotãrãsc s-o întâlneascã. I se pãrea ridicol, absurd, sã se preteze el,
un om serios – avea vreo 28 de ani –, la dorinþa copilãreascã a unei fete de ºcoalã. Pânã la urmã s-a lãsat
convins.
La urmãtorul matineu, dupã spectacol, în cabina mea, împreunã cu Mihai, puþin emoþionat, am aºtep-
tat fata, care a apãrut cu n bucheþel în mânã, emoþionatã foc i ea, aºa cum poate fi o fatã la 18 ani […]”,
în Leny Caler, Artistul ºi oglinda. Repertoriu, roluri ºi parteneri de neuitat, ediþia a II-a, cu un cuvânt
înainte de B. Elvin, Editura Universal Dalsi, Bucureºti, 2004, pp. 102-103.
18 Robert Raþiu, „Nadia Lacoste: prima iubire, o amintire de-o viaþã”, în „Tabu”, 1 septembrie 2008.
19 Scrisoare din 1 decembrie 1940, în op. cit.
61
Mihai Iovãnel
„Am foarte multã tandreþe pentru fata „absurd” de el: „Ce absurdã întâmplare
din Octombrie 1940”, o asigurã Sebastian pe «amorul» Madeleinei Andronescu! Dupã
Nadia un an dupã data invocatã, pe 5 Nadia, care cel puþin avea scuza vârstei,
octombrie 1941. Trimit aceste cuvinte la Madeleine care nu mai are nici o scuzã”21.
ceva special? Nu. Nadia e pentru Sebastian Corespondenþa ºi relaþia se încheie când
simbolul decorului exotic-dezirabil (pentru România declarã rãzboi Statelor Unite în
Sebastian) unde se aflã. De altfel, o implicã care a ajuns Nadia. S-ar fi reluat dupã 23
în visãri cu ochii deschiºi, în fantezii ale august 1944 dacã nu s-ar fi produs moartea
evadãrii, libertãþii ºi bunãstãrii: „Mã vãd la lui Sebastian. De fapt, Sebastian îi datoreazã
New York ºi pe urmã – obosit de prea mult Nadiei cea mai frumoasã, probabil, iluzie de
zgomot – retras într-un oraº de provincie, dinainte sã moarã. Nadia îi telegrafiazã la
unde scriu piese de mare succes, care se mijlocul lui mai 1945, propunându-i sã vinã
joacã pe Broadway – dar eu nici nu am curi- la Hollywood sã scrie scenarii22. Nu va
ozitatea sã le vãd. Stau acasã singur, cu un primi rãspuns, Sebastian amânând sã rãs-
radio puternic ºi un patefon sistematic ºi cu pundã în cele douã sãptãmâni care îi rãmân
sute de discuri, Bach, Mozart, Beethoven. de trãit; dar visul a fost livrat.
Am un automobil cu care cutreier regiuni În 2000, Nadia Lacoste ajunge în Româ-
necunoscute de provincie americanã. Mã nia ºi merge la cimitirul Filantropia, la mor-
vãd cu Nadia la New York sau California, mântul lui Sebastian. Vizita ei este tangibilã:
dar am oarecari plictiseli, fiindcã nu mã dispune sã se sculpteze în piatra tombalã,
prea înþeleg cu pãrinþii ei”20. alãturi de titlurile romanelor, numele pie-
Dar în jurnal o trece ºi alãturi de Made- selor de teatru ºi pe cel al jurnalului23, însoþit
leine Antonescu, care s-a îndrãgostit în chip de precizarea: 1935-1944.
Carnet
parizian
Abstract
Le texte d'un prologue écrit pour un spectacle conçu d'apr?s " Les contes drolatiques " de Balzac
permet ? l'auteur d'évoquer l'essence m?me du théâtre dont Lope de Vega donne la meilleure déf-
inition: trois planches, deux comédiens, une passion. A un moment o? certains metteurs en sc?ne
roumains veulent profiter de la liberté due aux changements politiques de 1989, construisant leurs
spectacles ? la façon de ceux qui, dans l'écriture, voudraient supprimer la grammaire et m?me la
calligraphie, il est bon de rappeler quelques vérités simples, d'autant plus que le théâtre est un
terrain privilégié pour comprendre la nature de l'homme, seul parmi toutes les créatures du
monde ? le pratiquer, seul capable de s'approprier, pour le temps du spectacle, la vie et les senti-
ments d'un autre, seul capable, conscient de cette supercherie, de se laisser émouvoir par les souf-
frances feintes de l'acteur.
The text of a prologue written for a show fashioned after "Comic Tales" by Balzac allows the
author to evoke the essence of drama which Lope de Vega gives best-in-defined as "three boards,
two actors, a passion". At the time when a director want to enjoy the freedom due to the political
changes of 1989, building their shows in the way in the way of those who, in writ-ing, would
remove grammar and calligraphy, it is good recall a few simple truths, especially since the the-
atre is a privilege to understand the nature of man, alone among all creatures in the world to prac-
tice, only able to appropriate for the time of the show, life and feelings of another, only capable,
aware of this fraud, to be moved by the suffering pretenses of the ac-tor.
Keywords: theatre, prologue, Jassy, spectacle, actors, Balzac ("Comic Tales").
Printre cele, puþine, foarte puþine, dintre cu sufletul o istorie inventatã. Un text
textele mele care-mi sunt dragi, unul n-are despre teatru, fireºte, dar care, în acelaºi
nici o ºansã de publicare. Prea scurt ca sã fie timp, ar fi vrut sã fie un manifest împotriva
editat de sine stãtãtor, nu e nici articol, nici a tot ceea ce polueazã scena.
poem în prozã. El vorbeºte despre teatru, Acest Prolog s-a nãscut din nevoia de-a
dar mai ales, dincolo de teatru, despre o umple o scenã goalã.
ciudãþenie a duhului nostru, pentru cã, Repetam adaptarea pe care-o fãcusem
printre nenumãratele vietãþi ale firii, sun- dupã Les Contes drolatiques de Balzac la Tea-
tem singurii care-am nãscocit acest joc ciu- trul Naþional de la Iaºi – de care sunt legat
dat, emoþionant, nãstruºnic: niºte unii de-o sufleteºte mai mult decât de oricare altul :
teapã cu noi se prefac cã sunt alþii, ºi noi, acolo am vãzut, cu mâna într-a tatii, primele
care ºtim înºelãciunea, suferim cu-adevãrat, spectacole, acolo am fãcut primul meu spec-
zguduiþi de chinurile lor false ºi moartea lor tacol când am absolvit Institutul de Teatru,
de jucãrie ne smulge lacrimi de parcã n-am acolo am pus în scenã Scrisoarea pierdutã
ºti cã actorii învie de cum a cãzut cortina. care este, poate, spectacolul mei cel mai
Un text despre teatru, fireºte, dar mai cu chibzuit. Repetam ziua, seara aº fi vrut, ca
seamã despre capacitatea noastrã de-a trãi tot omul, sã merg la teatru. Se juca Shake-
63
Virgil Tãnase
speare. O piesã minunatã – Noaptea regilor –, ºturlubãrii teatrale ai epocii noastre (printre
atât de minunatã încât nu se cade sã te care nu se numãrã însã, de-o imensã puri-
apropii de ea decât cu sfialã, cãutând a o tate ºi sobrietate a limbajului teatral, nici
lãsa sã se desfãºoare singurã, slobozind-o Peter Brook, nici Jerzy Grotowski, nici Ta-
din neghiobia noastrã pentru ca lumina ei deus Kantor, nici, azi, Lev Dodin) cã nimeni
sã ajungã în salã purã ºi gingaºã ca cea a n-a dat o mai precisã definiþie a teatrului
unei stele. Autorul spectacolului dimpo- decât Lope de Vega: trei scânduri, doi actori,
trivã, þinuse sã-ºi afiºeze „personalitatea o pasiune.
artisticã” cu o abundenþã de prost gust co- Vreau astãzi sã vã fac cunoscut acest
vârºitoare, înverºunându-se sã-ºi ascundã „prolog” cât nu s-a pierdut împreunã cu
nimicnicia sub maºinãrii de lãsat cu gura celelalte manuscrise nepublicate.
cãscatã, etc. De asemenea, îngrãmãdise pe
scenã atât lemnãrie, pânze ºi butaforie încât
actorii de-abia aveau loc sã circule, darãmite
Prolog
sã trãiascã, striviþi de ecrane gigantice ºi Atunci când, la început, dupã pilda
inutile, sfãrmaþi sub ocoºenia unui decor de dumneavoastrã, care, neavând nimic mai
bâlci (dar care-ar fi vrut sã fie de operã), bun de fãcut acasã, aþi venit la teatru,
nimiciþi de gagurile de revistã care transfor- Dumnezeu întâiul, regele nostru al tuturor,
mau personajele cu sufletul cât cerul în eroii vrând sã-ºi treacã într-un fel mai plãcut se-
unor sketchuri de douã parale. rile atât de lungi ale veºniciei, s-a apucat sã
Nu era singura miºelie într-un teatru sãvârºeascã lumea, aceasta nu era decât un
românesc „liber” care înþelegea libertatea ca hãu, o scenã goalã, goalã puºcã, fãrã nici un
ºi cum cel care scrie s-ar elibera dintr-o datã fir de aþã, aidoma acesteia, pe care-o aveþi
din gramaticã ºi chiar din caligrafie, expri- dinainte. În mare înþelepciunea sa, ºtiind cã
mându-se „liber” (ºi „modern”) prin pete nimic nu poate fi fãrã rânduialã, el a des-
incomprehensibile, acumulându-se dezor- pãrþit mai întâi întunericul de luminã, ºi
donat dupã pilda celulelor canceroase. neîndoielnic cã jocul i-a plãcut pentru cã de
Din spirit polemic am decis atunci cã atâtea sute de mii ºi milioane de ani se mai
spectacolul meu trebuie sã înceapã cu scena bucurã încã s-aprindã ºi sã stingã lampa
goalã – nu era prima datã: când am montat zilei.
Steaua fãrã nume la teatrul din Reºiþa, dupã Apoi a mãrginit pãmântul despãrþindu-l
ce personajele defilau, pipernicite, în hãul de ape... ªi-asupra lor a aºternut cerul cu
scenei goale, aidoma nouã, pierduþi în hãul pãsãri... Iar din pãsãri, care sunt, ca ºi el,
cosmic, locuitorii unei planete de provincie, vãzduh, au coborât pe rând toate vietãþile
un fundal se ridica de la podea ca-n cãrþile lumii.
pentru copii în care ilustraþiile decupate Dar ce folos ?... pentru cã firea bãtea pa-
saltã când dai pagina, ºi de la pod cobora sul pe loc, ºi tot ce se nãºtea repeta viaþa
platforma cu decorul primului act; la fel celor aidoma cu el. Ca zãmislirea sã-i poatã
începea, la Paris, spectacolul dupã A la oferi mulþumirea pe care vi-o dãm noi dum-
recherche du temps perdu de Marcel Proust, neavoastrã în aceastã searã, Domnul trebuia
elementele de decor apãrând pe mãsurã ce sã nãscoceascã omul, care numai el poate fi
memoria afectivã a naratorului le fãcea sã se ºi ceea ce nu este, dovedindu-se astfel mai
nascã, scoþându-le din obscuritatea uitãrii. presus de scãlâmbãitoarele maimuþe, de
De aceastã datã era vorba de vidul de balenele cântãtoare, de papagalii pictaþi ºi
dinaintea zãmislirii. Spectacolul urma sã se de oricare alte fiare.
încropeascã pe scenã dupã pilda Ziditorul Când primul om, însuºindu-ºi lecþia
care mai întâi smulsese din neant lumina (ºi cereascã, i-a arãtat Domnului cã poate avea
reflectoarele se aprindeau) apoi despãrþise ºi-o altã faþã decât cea a sufletului sãu, cã e
pãmântul de ape ca sala de scenã, apoi... Ca în stare sã se dea drept altul ºi chiar sã
pânã la urmã sã nãscoceascã omul, adicã moarã dar numai pânã la cãderea cortinei,
actorul, ºi femeia, ca sã se poate naºte o Dumnezeu, mulþumit de a fi inventat ac-
pasiune. În pofida marilor manipulatori de torul, a aºteptat sã-nceapã piesa.
64
Carnet parizian
Dan Petru
CRISTEA
La ce e bunã
cartea on-line
Abstract
Lately, humanists and social scientists seem to be more and more open towards using computer
science methods in their research. By investigating the domain of digital libraries, the article tries
to convince that this is not a fancy trend in science, but that it really pushes the research frontiers
forward. The utility of electronic books is not only related to reading or browsing them easier. It
is not only that now a usual reader can have access to a citation in a book or to the whole content,
by using web engines like Google Books Search or by downloading copies from electronic deposits
like the project Gutenberg. The example of how computer science has changed the way lexicogra-
phy is now performed is brought forward.
Keywords: humanities and social sciences, computer science, search engines, Google Books Search,
Project Gutenberg, lexicography, electronic dictionaries, Thesaurus Dictionary of Romanian.
1 http://www.gandul.info/blog/gabriel-liiceanu-cartea-in-forma-traditionala-nu-va-rezista-7444458
66
La ce e bunã cartea on-line
2 Un tablet computer de mãrimea unei cãrþi subþiri, care poate reda formate doc, pdf, xls, ppt, cu expunere
wifi ºi o capacitate de memorare între 16 ºi 64 de Gb, suficientã pentru a stoca mii de romane.
67
Dan Petru Cristea
ce a fost creatã, sã poatã fi regãsitã de pe Despre acest lucru vom mai vorbi. Lãsând
orice calculator care are legãturã la internet. la o parte scopul, extrem de important el
Dar lucrurile nu se pãresc aici. Din 2004, însuºi, de prezervare pe termen nelimitat a
Google a început un foarte ambiþios proiect fondului de carte (pentru a împiedica acci-
de scanare a cãrþilor, pentru a oferi acces dente ale istoriei precum cel al bibliotecii
online ºi la cãrþi, nu numai la paginile web. din Alexandria), formatul digital al operelor
Fireºte, spectaculozitatea unei astfel de literare ºi ºtiinþifice oferã prelucrãri care nu
iniþiative se plãteºte însã scump. Google a pot fi realizate pe suportul clasic.
trebuit sã rãspundã în mod repetat în Mã voi referi mai jos la una dintre cele
instanþã acuzaþiilor de încãlcare a drep- mai cunoscute utilizãri ale corpusurilor tex-
turilor de autor faþã de instituþii editoriale tuale, legatã de activitatea curentã a lexi-
sau faþã de simpli autori3. Dacã lãsãm însã la cografilor. Când construiesc un dicþionar,
o parte imensul business pe care îl poate aceºtia de regulã „fiºeazã” o colecþie de
genera o astfel de iniþiativã (ºi de care texte. Fiºarea unei intrãri de dicþionar, un
Google, ca orice companie specializatã în cuvânt titlu, presupune gãsirea în corpus a
online, nu e strãinã, pentru cã din asta pros- contextelor sale de apariþie, copierea acelor
perã) ºi rãmânând numai la viziunea uti- citate în fiºe, urmatã de gruparea citatelor în
lizatorului obiºnuit, ideea de a putea decu- clase ºi apoi subclase semantice ale cuvân-
pa din cãrþi orice citat, în contextul unei tului de interes ºi reþinerea din colecþiile ast-
anumite ocurenþe, deschide perspective
fel formate a celor mai interesante. Pe baza
extrem de atractive. În subsidiar, dupã jude-
lor, se vor elucida etimologiile, se va rafina
cata mea, simpla consultare a unor contexte
structura de sensuri ºi subsensuri, se vor
de întindere restrânsã, nu prejudiciazã în
depista expresiile ºi se vor elabora definiþi-
niciun fel interesele autorilor (ci dim-
ile. Dupã ce fiºele au fost culese (proces
potrivã, pentru cã le face reclamã). Dar
dichisit, de duratã, ºi care nu poate fi fãcut
dacã-i cãutãm originile, ideea de a oferi
acces online în cãrþi scanate este mult mai de un singur individ ci doar într-un colectiv,
veche decât serviciul Google Books Search. care lucreazã unitar, adoptând aceeaºi
Ea a fost formulatã încã din deceniul al 8-lea metodologie ºi aceleaºi principii, pentru cã
al secolului trecut în proiectul Gutenberg4 – presupune cãutarea citatelor în mii de vol-
care reprezintã prima iniþiativã de bibliotecã ume, cu atenþia focalizatã pe cuvintele care
digitalã. încep cu litera ori literele aflate în lucru) lex-
Spre deosebire de Google, care investeºte icograful de formaþie clasicã ajunge la
enorm ºi este ajutatã în tentativa sa de mai momentul în care va înºira pe podea sute,
mult de 20 biblioteci universitare de prima ori poate mii, de fiºe cu citate ºi va încerca
mânã din toatã lumea, Gutenberg se sã gãseascã soluþia unui puzzle gigant, gru-
bazeazã pe bunãvoinþa ºi pasiunea volun- parea lor logicã, într-o structurã de sensuri.
tarilor, care scaneazã benevol cãrþile. Anul Experienþa de cercetãtor, cunoaºterea sub-
acesta Google a anunþat cã intenþioneazã sã tilã a limbii ºi acribia îl vor ajuta sã reu-
scaneze ºi sã depunã pe internet5 pânã la ºeascã. Rezultatul se poate vedea azi în
sfârºitul decadei 2010 cele aproximativ 130 colosala operã a Dicþionarului Limbii Române,
de milioane de cãrþi care, au numãrat ei, lucrare lexicograficã desfãºuratã pe durata
sunt tipãrite pe glob de la inventarea tiparu- unui secol ºi terminatã în 2010. Desigur, la
lui pânã acum! 100 de ani dupã ce au fost cãutate într-un
Ambiþia de a avea acces online la toatã corpus, cuvintele primelor litere elaborate
biblioteca lumii prinde aºadar contur. nu mai exprimã acelaºi lucru în zilele noas-
3 http://en.wikipedia.org/wiki/Google_books#cite_note-72
4 http://en.wikipedia.org/wiki/Project_Gutenberg
5 Nu în Internet, spune doamna Rodica Zafiu, în RL 41 (29 octombrie 2010).
68
La ce e bunã cartea on-line
tre. Ceea ce face ca o bunã parte a marelui aºadar în elaborarea unor proceduri auto-
Dicþionar sã necesite revizuire. mate care vor fi capabile sã reþinã, din imen-
Ajutaþi de calculator, lexicografii vor sa bibliografie, doar un set rezonabil de
putea face azi mult mai repede ce au fãcut exemple semnificative, din care lexicograful
înaintaºii lor cândva. Programele ocurenþia- sã le selecteze pe cele ce vor rãmâne pentru
toare6 pot gãsi „de-a gata” contexte de a exemplifica sensurile cuvântului.
apariþie a cuvintelor. Desigur, îngrijorarea Cu alte cuvinte, meseria de lexicograf se
lexicografilor se deplaseazã într-o altã poartã acum oarecum altfel. El are deschi-
direcþie, pentru cã acum, cãutarea având dere spre mult mai multã informaþie ling-
perspectiva de a deveni exhaustivã, citatele visticã, are la dispoziþie mai multe facilitãþi
gãsite vor fi prea multe, sufocant de multe, care-l ajutã în luarea deciziilor ºi activitatea
ºi, ca urmare, oare cum vor putea fi ele cer- lui a devenit mai productivã. ªi, poate nu în
nute în cazul unor cuvinte prolifice? Expe- ultimul rând, el nu mai este dependent de
rienþa lexicografilor va trebui exploatatã un loc fix, de biroul unde gãsea colecþia
aºadar altfel decât pânã acum, într-o colabo- imensã de cãrþi ºi fiºe. Oriunde s-ar afla, la
rare cu informaticienii. Perspectiva asupra institut, acasã sau într-o deplasare în
limbii, observaþia ascuþitã, dar ºi intuiþia îi Australia, ºi de pe orice desktop ori laptop,
vor ajuta sã formuleze soluþii de filtrare a el îºi poate accesa contul personal aflat
exemplelor, din colecþia completã, care sã fie undeva, pe un server, unde îºi va regãsi
apoi exprimate ca euristici posibil de imple- mediul de lucru obiºnuit, intrarea de
mentat algoritmic. Cooperarea dintre ling- dicþionar întreruptã, corpusul de cãrþi,
vist ºi informatician se va materializa colecþia de „fiºe”, notiþele, corespondenþa.
6 Programe care regãsesc ocurenþe (apariþii) ale cuvintelor ºi le afiºeazã, împreunã cu contextele cãrora le
aparþin.
69
Culturã ºi
ecomomie
Thierry
de MONTBRIAL*
"O lume post-americanã?"
Câteva trãsãturi semnificative
ale anului 2009-2010 (III)
Abstract
Professor Thierry de Montbrial, founding director of the French Institute of International
Relations, member of the Moral and Political Sciences Academy, honorific member of the
Romanian Academy, kindly accepted our proposal to publish the translation of his study ("A Few
Significant Characteristics of the Year 2009-2010"), which appeared in the "RAMSES, 2011"
publication, under the generic title "A Post-American World". We published the first part of his
article in no.10/2010, p. 70-74 and the second one in no. 11/2010, p. 73-77. In this third part of
the study, the author discusses about the group of BRIC or BRICT (Brazil, Russia, India, China
and Turkey), those which form the emergent powers. The author analyzes their chances to over-
come the financial crisis and compete with the United States of America. It is important to know
that these countries are about to influence the policy of the Middle-East.
Keywords: BRIC(T), United States of America, Brazil, Russia, India, China, Turkey, competition,
emergent power.
lupã: el mãreºte imaginile. În acest caz, itãþilor este suficient de deschis pentru ca
joacã acum negativ pentru Japonia, cu „cloud notation” sã nu ofere rãspunsuri
economia sa mai mult sau mai puþin stag- clare. În ceea ce priveºte Rusia, dacã exclu-
nantã ºi cu crizele sale politice neîncetate. În dem certurile ideologice, trebuie sã con-
perioadã ce include RAMSES, imperiul statãm cã ea beneficiazã de o realã stabili-
Soarelui Rãsare a schimbat de douã ori pri- tate guvernamentalã de un deceniu, ºi ca
mul ministru. Ajuns la putere în septembrie absorbit pânã acum bine ºocul din 2007-
2009, Yuko Hatoyama, liderul partidului 2008 , din care ea ar fi putut sã iasã la final
democrat din Japonia (PDJ) a cãzut în pri- întãritã. Tandemul Medvedev–Putin, vrut
mãvara lui 2010 asupra dosarului celei mai de ultimul, a rezistat remarcabil. Toate pri-
importante baze americane din Okinawa. virile se întorc acum cãtre 2012 ºi asupra
Trecãtorul prim-ministru nu a reuºit sã viitoarei alegeri prezidenþiale. Sã nu se
reechilibreze relaþiile nipo-americane. Influ- simtã prea obosit, Vladimir Poutine ar tre-
enþa unui asemenea eveniment asupra eva- bui sã se prezinte, evident cu acordul lui
luãrii puterii este evident semnificativã. În Dmitri Medvedev care a achiziþionat el în-
anumite cazuri, mecanismul actualizãrii suºi o greutate specificã. Mandatul fiind de
conduce la concluzii tranºante, cum ºi pen- ºase ani, reînnoibil o datã, deci pânã în 2024
tru China ºi din ce în ce mai mult ºi pentru , Rusia post-sovietica ar putea fi guvernatã
India, chiar dacã indienii înºiºi nu par sã de un om clar determinat sã îºi aºeze þara pe
aibã încã o viziune clarã a rolului (regional drumul puterii. Dar, în medie, evaluatorii
sau global) pe care ar vrea sã ºi-l asume în virtuali sunt sceptici ºi revenirea Rusiei la
afacerile planetare. Poate India este prea po- putere este mai puþin actualizatã decât
larizatã asupra conflictului din Caºmir, care, hemoragia demograficã care nu e încã blo-
cum s-a vãzut, rãsunã asupra întregii Asii catã.
de Vest ºi deci asupra Orientului Mijlociu.
În alte cazuri, percepþia este mult mai clarã,
pentru cã „fluxurile anticipate” par mult
Brazilia ºi Turcia
mai nesigure. Este cazul Statelor Unite, pen- Aº vrea acum sã mã opresc un moment
tru Uniunea Europeanã sau chiar si pentru asupra Braziliei, unde preºedintele Luiz
Rusia, cu motive diferite în fiecare caz. Inacio Lula da Silva se pregãteºte sã pãrã-
Statele Unite îºi vor pãstra vitalitatea seascã puterea. Georges Clemenceau ºi ge-
economicã în deceniile urmãtoare? Supre- neralul de Gaulle vorbeau ca de „o þara de
maþia lor militarã, care este în mijlocul cul- viitor ºi care va rãmâne aºa”. La începutul
turii lor politice, se va putea adapta unei anilor 1970, Institutul Hudson, atunci con-
lumi unde, din ce în ce mai mult, poate fi o dus de o figurã legendarã, Hermann Kahn,
bãtãlie câºtigatã datoritã puterii de fier cã prevedea cã Brazilia s-ar numãra printre
poate fi preludiul unui rãzboi pierdut? Vor giganþii de la sfârºitul secolului XX (Kahn
salva ei privilegiul dolarului, fiind de 70 de cita ºi Iranul). Astãzi, percepþia este cã
ani asupra puterii reale, sau vor fi ei obligaþi aceastã þara s-a întors cu adevãrat în micul
sã economiseascã pentru a supravieþui? club al puterilor mondiale demne de acest
Acestea sunt câteva din întrebãrile la care nume. Percepþie întãritã din perspectivã
nu am ºti sã rãspundem decât într-un mod Cupei mondiale de fotbal din 2014 ºi a Jo-
speculativ. Faþã de o America bazatã pe pu- curilor Olimpice ( JO) din 2016. Din punct
terea militaro-industrialã, Uniunea Euro- de vedere geografic, Brazilia este comparatã
peanã, deranjatã de instituþiile instabile, cu China prin suprafaþa sa ºi cu Rusia pen-
refractare la reforme impuse de circum- tru resursele sale naturale ºi prin populaþia
stanþe ºi dusã mai mult spre soft power decât sa (avantajul aparþine clar Braziliei asupra
cãtre hard power, îºi va menþine ea nivelul? acestui ultim punct). Fondatã mai întâi pe
Urmãrind formula binecunoscutã, se va lemn, care a dat ºi numele þarii, prosperi-
asista la europenizarea Balcanilor sau la bal- tatea principalului stat din America Latinã
canizarea Europei? ªi încã, spectrul posibil- era datã de cafea, acum ea are o largã paletã
72
O lume post-americanã? (III)
de resurse naturale cãrora descoperirile 1994, autor al planului real care a instalat
recente de petrol ºi de gaz le-au dat o nouã moneda pe baze stabile. Preºedintele Repu-
dimensiune. Pe parcursul secolului XX, sta- blicii, între 1995 ºi 2002, a consolidat un
tul a creat grupuri industriale din care câþi- cadru macroeconomic favorabil dezvoltãrii
va ºi-au luat zborul ºi sunt importanþi de durabile. Mult mai remarcabil a fost succe-
acum pe plan internaþional. Independenþa sul lui Lula, ales la sfârºitul lui 2002, ºi al
de Portugalia de la începutul secolului XIX, cãrui al doilea mandat se terminã la sfârºitul
devenitã republicã dupã ºapte decenii de lui 2010. Personalitate carismaticã, acest fost
monarhie, þara ºi-a trãit rupturile fãrã dra- muncitor ºi sindicalist a urmat politicã pre-
mã, în particular abolirea sclaviei. Diversã decesorului sãu introducând cu succes pro-
pe plan etnic, rasismul este puþin rãspândit grame sociale care au adus mai multã drep-
acolo ºi „brazilinitate” este o realitate sedu- tate într-una din þãrile cele mai inegale de
cãtoare. În secolul XX, ea a cunoscut faze pe planetã. Optimismul care apare astãzi
oligarhice ºi autoritare mai mult sau mai faþa de subiectul Brazilia este fondat pe cei
puþin agitate ºi s-a gãsit lipsitã de formele 16 ani de democraþie realã, de prosperitate
de guvernãmânt puþin propice eforturilor ºi de continuitate. ªi în mod natural ºi pe
susþinute pe care le cere un decalaj econo- resursele naturale. Observatorii specialiºti
mic durabil. nu minimalizeazã sfidarea sãrãciei pe care
Lucrurile s-au schimbat cu Fernando Lula nu a desfiinþat-o, amploarea criminali-
Henrique Cardoso, ca ministru de finanþe în tãþii, defectele structurale ale birocraþiei, ale
73
Thierry de Montbrial
Arcele stilistice ºi
evenimentele istorice
Abstract
The author makes a few commentaries about how cultural and ethnic factors influenced the archi-
tectonic elements during history. There is no reason to believe that socio-economic are responsible
for these mutations. Thus, the ancient arch was created and modelled by the Greek and the
Romans. After that, the medieval arch appeared together with the French people.
Keywords: architecture, arch, cultural influence, Antiquity, Middle Ages, economic factors.
În 1987 am formulat teoria evoluþiilor ar- de ºtiinþa modernã, într-un mod relativ con-
tistice de tip arc stilistic, cu particularitãþile venþional ºi didactic în mai multe perioade,
lor, în cartea ce purta chiar numele acestor separate între ele, la fel de convenþional, de
tipuri de structuri evolutive artistice, Arce datele de producere a unor anumite eveni-
stilistice, teorie pe care am extins-o în anii mente istorice capitale, evenimente ale cãror
urmãtori, sinteza acestor cercetãri fiind efecte profunde, la nivelul schimbãrii
cartea Stilistica ºi raporturile dintre arte, esenþiale a formelor de civilizaþie, a struc-
apãrutã douã decenii mai târziu1. Am gãsit turilor sociale ºi economice, a nivelului de
astfel, ca factori determinanþi ai naºterii, dezvoltare ºi a tipologiei manifestãrilor cul-
evoluþiei în forme specifice ºi declinului turale, artistice, ºtiinþifice ºi tehnologice, nu
arcelor stilistice, factori predominant cultur- s-au fãcut simþite decât mult mai târziu.
ali. S-ar putea pune problema raporturilor Aceastã convenþie istoricã întâmpinã
dintre factorii extra-culturali, istorici ºi aºadar unele neajunsuri importante, lucru
sociali, în dinamica formelor de evoluþie de care mã face sã privesc problema într-un
tip arc, altfel spus dacã marile evenimente mod mai nuanþat. Limitele istorice ale unui
istorice, care schimbã structurile societãþilor „ev“ trebuie, în mod normal, marcate de
ºi traseele de evoluþie ale popoarelor se evenimente capitale ºi de transformãri con-
reflectã în mod direct în apariþia, dezvol- siderabile ale întregii societãþi. Astfel, sfâr-
tarea ºi succesiunea arcelor stilistice, pre- ºitul preistoriei ºi începutul implicit al isto-
cum ºi în constituirea formelor specifice de riei sunt determinate de apariþia statului,
manifestare ale acestora. Cu alte cuvinte, adicã a unei forme specifice de organizare a
este de vãzut dacã un arc stilistic apare ºi se societãþii, formã superioarã faþã de cele
manifestã într-un anumit fel ca urmare anterioare, tribale sau gentilice. De aseme-
directã a unor evenimente istorice impor- nea, formele târzii ale comunei primitive
tante. sunt înlocuite cu o structurare a societãþii
Istoria universalã ºi, implicit, marile e- bazate pe clase ºi în care sclavajul juca un
poci de creaþie ºtiinþifico-tehnologice ºi cul- rol fundamental. Începe, aºadar, epoca
tural-artistice ale umanitãþii sunt împãrþite anticã, un ev distinct ºi caracterizat, de
1 V. Dan Pãcurariu, Arce stilistice, Editura Albatros, Bucureºti, 1987 ºi Dan Pãcurariu, Stilistica ºi raporturile
dintre arte, Editura Academiei Române, Bucureºti, 2007.
76
Arcele stilistice ºi evenimentele istorice
ale celui de-al doilea mileniu al erei noastre, înainte. Pentru a delimita obiectul cercetãrii
sub forma producþiei manufacturiere ºi a de faþã, mai trebuie fãcute câteva precizãri
constituirii capitalului bancar. Magna importante. Triburile germanice ale fran-
Charta din 1215, subordonarea puterii cilor au luat în stãpânire cea mai mare parte
papale celei regale, odatã cu mutarea sediu- a Galliei în secolul al V-lea. În 451, regele
lui pontifical de la Roma la Avignon în 1311, francilor salici Meroveu îi învinge pe hunii
debutul marilor descoperiri geografice, Re- conduºi de Atila la Câmpiile Catalaunice. În
naºterea italianã ºi, mai apoi, vest-euro- 486, nepotul lui Meroveu, Clovis (481 – 511),
peanã, revoluþia burghezã din Anglia seco- învinge la Soissons pe Afranius Siagirius,
lului al XVII-lea progresul ºtiinþific ºi tehnic conducãtorul Galliei romane, este botezat la
din secolele XVI, XVII ºi XVIII, revoluþia Reims de sfântul Remi, câºtigã confruntãrile
industrialã începutã în secolul al XVIII-lea, cu alamanii, burgunzii ºi vizigoþii, punând
Iluminismul veacului al XVIII-lea, emanci- bazele celui mai important stat feudal al
parea multor popoare la stadiul de naþiune vremii, statul franc al merovingienilor.
ºi începutul procesului de constituire a sta- Acesta a devenit, dupã cãderea Imperiului
telor naþionale, laicizarea societãþii, crearea Roman de Apus, modelul de dezvoltare a
multor instituþii politice, sociale, economice, întregii Europe occidentale, tot aºa dupã
juridice, culturale specifice societãþii mo- cum Imperiul Roman de Rãsãrit a constituit
derne creºterea numericã ºu calitativã a modelul de dezvoltare a statelor ce se for-
marii burghezii, puternic stimulatã de revo- mau în Europa rãsãriteanã. Legea salicã a
luþia industrialã a secolului al XVIII-lea, au lui Clovis a formulat principiile generale de
dus, în cele din urmã, la preluarea rolului dezvoltare ale societãþilor timpuriu feudale
conducãtor în societate de cãtre aceasta. ale Apusului, iar Codul lui Justinian pe cele
Aºadar, putem considera cã, deºi structurile ale Rãsãritului. În anul 534, regatul burgund
ºi relaþiile capitaliste au apãrut încã de tim- este inclus în statul franc, Clovis fiind cãsã-
puriu, capitalismul devine un sistem mon- torit cu Clotilde, fiica regelui Chilperic al
dial în secolul al XIX-lea, atunci când marea Burgundiei. În 561, statul merovingian se va
burghezie preia conducerea statelor, consti- rupe în douã, urmãtoarele douã secole fiind
tuite acum pe baza principiilor naþionale, marcate de existenþa a douã state france,
fenomen ce are ca eveniment dominant Austrasia ºi Neustria. Dupã ce, în anul 800,
Revoluþia Francezã. În sensul acesta, se regele franc Carol I cel Mare este încoronat
poate spune cã, sub aspect istoric, Evul ca împãrat al Occidentului, în urma anexãrii
Mediu se încheie odatã cu constituirea naþi- unor teritorii vaste, din nordul Spaniei ºi
unilor ºi a statelor naþionale, cu înlocuirea, pânã în Pannonia ºi din Bretania pânã în
în cea mai mare parte a relaþiilor economice, nordul Italiei ºi Saxonia, se constituie un
sociale ºi politice feudale cu cele capitaliste, mare imperiu feudal occidental, imperiu ce
cu preluarea rolului conducãtor în societate nu avea însã nici un fel de unitate etnicã ºi,
de cãtre marea burghezie, adicã în secolul al ca atare, lipsit de viitor în aceastã formã.
XVIII-lea. Renaºterea, cu toatã uriaºa sa Astfel, în 843 are loc aºa-numitul „Partaj de
importanþã culturalã ºi artisticã ºi cu toatã la Verdun“ între cei trei nepoþi ai lui Carol
influenþa considerabilã pe care a avut-o în cel Mare, Charles le Chauve, Ludovic Ger-
progresul societãþii europene, cu toate cã a manicul ºi Lothaire, eveniment de impor-
produs schimbãri formale substanþiale la tanþã fundamentalã în istoria Evului Mediu
nivelul formelor artistice, nu poate marca european, deoarece, sub cele mai multe
sfârºitul unui ev, în speþã cel al evului de aspecte, acesta constituie actul de naºtere a
mijloc, deoarece nu a restructurat din trei mari þãri europene, cu popoarele lor,
temelii bazele economice ºi sociale ale so- viitoare naþiuni: Franþa, Germania ºi Italia.
cietãþii, restructurare care s-a produs, aºa Asta întrucât Charles le Chauve va lua în
cum am arãtat, prin acumulãri treptate ºi al stãpânire teritoriul viitoarei Franþe, Ludovic
cãror rezultat s-a fãcut vizibil de-abia în se- Germanicul partea din fostul imperiu situ-
colele XVIII ºi XIX, aºa cum am spus mai atã la rãsãrit de fluviul Rin, iar Lothaire
78
Arcele stilistice ºi evenimentele istorice
determinat linia evolutivã a acestora. Pen- Concluzia este aceea cã, aºa cum am arãtat
tru cã, aºa dupã cum se vede, dacã naºterea încã din 1987, singurul factor care apare în
arcului stilistic al Antichitãþii clasice, cea a mod invariabil la baza constituirii, evoluþiei
arcului stilistic medieval ºi cea a arcului ºi schimbãrii sistemelor de forme ºi, impli-
difuz al stilurilor neo au avut factori deter- cit, la naºterea unui arc stilistic, la expirarea
minanþi obiectivi, adicã naºterea unor po- acestuia ori la trecerea la o altã structurã de
poare, crearea bazelor ºi a liniilor de evo- tip arc, este constituirea unui sistem morfo-
luþie ale civilizaþiei, culturii, artei ºi religiilor logic, urmatã de evoluþia ºi, mai apoi, de
acestora ºi crearea structurilor fundamen- epuizarea capacitãþilor sale de expresie
tale feudale în primul caz, Revoluþia indus- artisticã. Lipsa unor transformãri sociale ºi
trialã, trecerea la sistemul capitalist ºi economice structurale profunde în cazul
schimbãrile structurale ale societãþii în cel trecerii de la arcul stilistic medieval la cel
de-al doilea, nu acelaºi lucru se poate spune renascentist ne împiedicã sã vedem în fac-
în cazul apariþiei arcului stilistic renascen- torul istoric ºi în cel social-economic un
tist. Apariþia germenilor capitalismului a determinant constant în producerea acestor
fost doar unul dintre elementele ce au pre- schimbãri. Aºa dupã cum s-a vãzut, consti-
gãtit terenul apariþiei unui nou sistem for- tuirea arcului stilistic al Antichitãþii clasice
mal, jucând rolul unui catalizator. Mutaþiile este determinatã de particularitãþile cultu-
petrecute în societatea epocii au fost relativ rale ale popoarelor grec ºi roman ºi nu de un
minore, aceasta rãmânând în mod esenþial, anumit tip de orânduire istoricã, iar epoca
pânã în secolul al XVIII-lea, una feudalã. medievalã este marcatã, în Occidentul Eu-
Ascensiunea socialã a burgheziei mari ºi ropei, de existenþa a douã arce stilistice suc-
medii a produs efecte doar sub aspectul cesive, complet diferite sub aspect morfo-
evoluþiei lente a noului sistem de forme. logic.
80