Sunteți pe pagina 1din 82

5 (271) / 2010

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6

Vladimir Ghika (II)


de ugen imion

Întortocheate sunt
căile biograficului
de arian arbu

Dincoace şi dincolo
de icolae Iliescu

Integrala publicisticii
lui Virgil Ierunca
de ndrei Grigor
CUPRINS

5/2010

FRAGMENTE CRITICE
Eugen SIMION: În ariergarda avangardei - Vladimir Ghika (II). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

CRONICI LITERARE
Marian BARBU: Întortocheate sunt cãile… biograficului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
George NEAGOE: Chintesenþa. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
Iordan DATCU: O carte fundamentalã despre tânãrul Eugen Ionescu. . . . . . . . . . . . . . . . 27

CONVORBIRI
"Trecutul pãrinþilor noºtri" - Interviu cu Profesorul Mihai Grünfeld . . . . . . . . . . . . . . . . . 30

DOCUMENT
Tudor NEDELCEA: Elevul I.D. Sîrbu despre Constantin Brâncuºi . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34

NEGRU PE ALB
Nicolae ILIESCU: Dincoace ºi dincolo . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37

COMENTARII
Andrei GRIGOR: Puncte de vedere - Integrala publicisticii lui Virgil Ierunca:
antologia ruºinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
Lucian CHIªU: Anatema capitalismului în presa anilor 1949-1950 (campanii) . . . . . . . . . 51
Bogdan CREÞU: Fundamentalistul bine temperat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
Graþiela POPESCU: Insertul mitologic în dramaturgie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
Dorin DOBRA: Pentru o reevaluare a sociologiei lovinesciene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71

1
CARNET PARIZIAN
Virgil TÃNASE: De-"acasã" la Paris (II) ......................................................................................75

CULTURÃ ªI ECONOMIE
Alina STOICESCU: Academia Românã ºi Academia Regalã Spaniolã de ªtiinþe Economice
ºi Financiare - traiectorii de dezvoltare ºi colaborare...........................................77

Ilustraþia acestui numãr


- lucrãri ale artistului plastic
Dorin Coltofeanu

Acest numãr a apãrut cu sprijinul


Primãriei Sector 2 - Bucureºti,
primar Neculai Onþanu

2
Fragmente
critice

Eugen SIMION
În ariergarda avangardei

Vladimir Ghika (II)


Abstract
The author analyzes Vladimir Ghika's posthumous collection of letters, sent to his brother Dimitrie
between 1948 and 1952, at beginning of communist regime in Romania. The letters were gathered
in the edition entitled Fratelui meu din exil. Editie bilingva ("To My Exiled Brother. Bilingual
Edition", 2008) In this period, Vladimir remained in his native country, while Dimitrie went to
Switzerland and after that to France. The critic considers Vladimir Ghika a historian of the tumul-
tuous event that occurred in that period in Romania: starvation, nationalization and political
detentions.
Keywords: Vladimir Ghika, Dimitrie Ghika, letters, communist regime, political detention.

Vladimir Ghika meritã a fi studiat nu lãriei, amintirile, valorile morale ºi intelec-


numai ca predicator ºi misionar – cu o tuale, experienþa, datele existenþei?... Ches-
biografie, s-a putut constata, tragicã – dar ºi tiune deschisã.
ca scriitor religios, o speþã pe care istori- Românul ortodox Vladimir Ghika, nãs-
ografia româneascã o neglijeazã când este cut la Constantinopol, îºi face studiile în
vorba de epoca modernã. Deºi sunt scrise cu Franþa ºi se converteºte, amintesc, în 1902 la
precãdere în limba francezã, eseurile, cu- catolicism, cu sentimentul cã nu se rupe de
vântãrile ºi meditaþiile lui Vladimir Ghika tradiþiile româneºti ºi cã nu trãdeazã, în
ºi-ar putea gãsi locul într-o antologie a dis- esenþã, ortodoxia. Rãmâne, sub veºminte
cursului spiritual românesc. Cazul lui rea- uºor schimbate, un apostol al lui Cristos.
duce, de altfel, în discuþie o veche ezitare a Când îi citesc aforismele, meditaþiile, con-
criticii româneºti: aceea de a include sau nu vorbirile spirituale, nu remarc ce deosebire
în spaþiul literaturii naþionale pe scriitorii de este, în imaginarul sãu, între ortodoxie ºi
origine românã care se exprimã ºi în altã catolicism. Observ doar faptul, îmbucurãtor
limbã. G. Cãlinescu era categoric împotrivã pentru mine, cã reflecþia religioasã este du-
ºi mulþi cred ºi azi cã aºa este drept pentru blatã, deseori, de o reflecþie moralã care su-
cã literatura depinde în totalitate de limbã. gereazã disponibilitatea ºi fineþea spiritului.
Limba este, într-adevãr, esenþialã în clasifi- Ele sunã bine în franþuzeºte (dovadã cã au-
carea literaturilor, dar existã ºi cazuri de torul i-a citit cu atenþie pe moraliºtii secolu-
migraþii în interiorul spaþiului lingvistic, lui al XVII-lea!), sunã bine ºi în româneºte.
existã autorii care trec de la o limbã la alta, Doina Cornea a tradus inspirat aceste
ca Emil Cioran ºi, înaintea lui, Panait Istrati. Gânduri pentru zilele ce vin despre care poe-
Cu ei ce facem? Ideea lui Cioran cã, schim- tul Francis Jammes spunea cã îi sugereazã o
bând limba, un scriitor îºi schimbã complet „voce purificatã ca lumina unei stele sau ca
identitatea este relativã. Un scriitor îºi poate apa ce izvorãºte din stânci”, iar filosoful
schimba ideile, scriitura, stilul de viaþã catolic Jacques Maritain descoperã în ele o
odatã cu limba în care noteazã toate acestea, „spiritualitate înaltã ºi exigentã, o credinþã
dar îºi poate schimba, mã întreb, fundamen- mereu în stare de veghe”...
tal firea (natura interioarã), fantasmele copi- Spiritualitatea lor este, într-adevãr bine
3
Eugen Simion

metafizicã (înþelegerea acelui raport de rapor-


turi secrete care reprezintã lumea!), de
capacitate de expresie ºi de multã imagi-
naþie. Vladimir Ghika le are pe toate în doze
potrivite ºi are în plus un sentiment puter-
nic de frãþietate cu lucrurile mici. Este, în
felul lui, un sfânt Francisc D’Assisi cu men-
talitãþi rãsãritene. El cautã bucuria în adevãr
ºi fericirea în credinþã. Prima propoziþie din
gândurile sale sunã astfel: „fericiþi cei ce
cautã pentru cã aceia au ºi gãsit”. Este o
parafrazã reuºitã a unei propoziþii filosofice
celebre (din Pascal). Alte însemnãri traduc,
într-un limbaj individualizat, versete din
Noul Testament: „fiþi fericiþi, unii prin alþii”,
„când fratele tãu te obideºte pe nedrept, ar
trebui sã suferi mai mult pentru el, decât
pentru tine”, „Dumnezeu se dãruieºte celor
care se dãruiesc” „iubeºte-l pe cel care te
respinge” etc...
Sunt însã ºi meditaþii mai originale, cu
teme ce privesc în genere existenþa omului
ºi morala lui. Iatã una despre valoarea dis-
creþiei: „discreþia ce le însoþeºte prezenþa
este pudoarea îngerilor” sau alta despre se-
tea de profunzime a spiritului: „setea rãdã-
cinilor este mai mare decât setea frun-
zelor”... Se înþelege de la sine cã aceste no-
taþii subiective fãcute de un om religios res-
ping pãcatul vanitãþii ºi recomandã umilin-
þa care este, se ºtie, virtutea spiritelor cre-
dincioase. Vladimir Ghika crede cã umilinþa
este mijlocul cel mai bun pentru a întâm-
articulatã stilistic, meticuloasã, nu lipsitã de pina moartea. Vine la rând în acest reperto-
o suportabilã notã de preþiozitate. Preþio- riu moral-religios respectul („cel ce nu ºtie sã
zitatea intrã, de altfel, în tradiþia genului respecte nu va învãþa nici sã se sacrifice”),
moralistic, care, odatã cu înþelepciunea, tre- extins chiar ºi în domeniul ºtiinþei, cãci, zice
buie sã producã ºi o surprizã la lecturã. moralistul, nu existã ºtiinþã adevãratã fãrã
Surpriza este datã de regulã de rãsturnarea respect faþã de lucruri. ªtiinþa trebuie sã fie,
ideilor comune, în fine, de construcþia unui dar, o disciplinã respectuoasã cu natura.
paradox. Vladimir Ghika nu abuzeazã de Când în respect se manifestã ºi iubirea,
aceste artificii stilistice (retorice), dar nici nu atunci fulgerã genialitatea, anunþã omul bi-
le evitã sistematic în discursul sãu. El cautã sericii. O definiþie, totuºi, curioasã: geniali-
sã formuleze un adevãr care sã reveleze tatea (care este, se ºtie, un concept romantic
prezenþa divinitãþii în situaþiile comune ale ce se bizuie pe sentimentul incompletitu-
existenþei. Jacques Maritain remarcã bine dinii, pe setea de absolut ºi pe capacitatea
faptul cã moralistul acesta cultivat ºi credin- de cuprindere a universului!), genialitatea
cios încearcã sã desluºeascã în aforismele înseamnã, zic, în traducerea lui Vladimir
lui „acel punct secret unde sufletul se Ghika, respect faþã de lucruri plus iubire. Nu-i
întâlneºte cu Dumnezeu”... Pentru a realiza prea puþin pentru o noþiune aºa de înaltã ºi
acest lucru este nevoie, desigur, de puþinã aºa de rarã?
4
Vladimir Ghika (II)

De la genialitate trecem la singurãtate, la inexpresivã este, de pildã, condamnarea


plictis ºi la nobleþe – noþiuni ale existenþei celor care condamnã pe Dumnezeu: „Cei
comune. Pentru autorul citat, plictisul este o care-l judecã pe Dumnezeu pentru a-l con-
laºitate, iar singurãtatea este o formã a cura- damna, nu-l condamnã totdeauna la pe-
jului. În privinþa plictisului (o boalã sim- deapsa capitalã, ci la încercare, la munci
bolistã) se poate discuta, iar curajul ca o silnice ºi, mai ales, la exil”... Mai norocoase
opþiune pentru singurãtate sau poate sunt uneori propoziþiile care dezbat subiec-
invers, iatã o formulã fericitã. te adiacente, cum ar fi bunãtatea ca moralã a
Mai citim: „a raþiona este o operaþie care omului drept: „la urma urmei, bunãtatea nu
ne cere cea mai mare onestitate”, „adevãrul e decât forma cea mai subtilã ºi cea mai sim-
este ceva ce se cere eliberat ºi care elibe- plã a dreptãþii”... Un pãcat mai subtil, în
reazã”, „ce aspru mister – orice început”, ochii moralistului, este acela de a cãuta
„cerul nu face umbrã”, „binefacerile fãcute mereu întâietatea, de a arbitra, de a te com-
pe ascuns faþã de ticãloºi, ce blânde sunt place doar în „voluptatea de a exclude”...
rãzbunãrile mele!” etc. Sunt notaþii fine în Cu alte vorbe, pãcatul preeminenþei de care
marginea ideii de bunãcuviinþã ºi bunãtate, suferã, se ºtie, intelectualii. Combãtându-l,
noþiuni esenþiale într-o moralã a fericirii Vladimir Ghika propune „mireasma dreptei
bazatã pe credinþa incoruptibilã ºi irepresi- preferinþe, elanul spre tot ce este mai
bilã în Dumnezeu. „Nu încerca sã faci din desãvârºit, sensul unui adevãr cu adevãrat
tine o capodoperã, ci un instrument de feri- unic”. Bine zis, dar ce este dreapta prefe-
cire”, mai scrie moralistul. O reflecþie care rinþã ºi cum aflu care este adevãrul unic? ªi,
dovedeºte, în continuare, fineþea gândirii mai ales, existã un unic adevãr atunci când
sale. „Pânã ºi în imperfecþiunile noastre adevãrul este o sumã de relativitãþi? Rãs-
suntem o dovadã a lui Dumnezeu” – aver- punsul rãmâne, în acest caz, plin de ambi-
tizeazã el. Când revine în câmpul moralei guitãþi, iar ambiguitãþile sunt puse în
profane, spiritul lui devine mai aspru: „în metafore biblice. Moralistica profanã nu
fiecare nerecunoºtinþã zace, ascuns în adân- câºtigã prea mult de pe urma lor.
cul ei, un secret ruºinos”. ªi Mihai Ralea Sunt, totuºi, însemnãri care, reluând
care vorbea de „imoralitatea recunoºtinþei” motive des dezbãtute, strecoarã o subtilitate
de pe poziþii morale cinice! a gândirii. Ideea, de exemplu, cã omul cre-
Alte teme de meditaþie în aceste frag- dincios îl cautã pe Dumnezeu pentru a ajuta
mente care nu-ºi arogã harul sfinþeniei, ci, necredinþei lui, sugestie existentã ºi în
mai modest, aspiraþia spre o dreaptã cre- Evanghelia lui Marcu. Vladimir Ghika o
dinþã ºi un comportament în viaþã în acord reformuleazã în acest chip: „Doamne, dacã
cu ea: dãruirea, misterul compasiunii, orgoliul, îþi cer uneori o dovadã sensibilã a harului
din nou vanitatea, emfaza, bucuria zilei, adicã tãu, n-o fac pentru a fi mai sigur de Tine, ci
bucuria de a trãi în umilinþã ºi de a iubi pe pentru a fi mai sigur de mine”. Ce poate
ceilalþi. Sunt temele din Evanghelie pe care sã-o ofere omul lui Dumnezeu? Moralistul
preotul cu studii de filosofie, specializat ºi mistic dã o soluþie surprinzãtoare: „dacã nu
în ºtiinþele dreptului ºi chiar în ºtiinþele po- avem nimic de oferit lui Dumnezeu, sã-i
litice le trece prin sensibilitatea sa ºi le for- oferim ruºinea de-a nu avea nimic sã-i ofe-
muleazã uneori memorabil. De pildã: „la cei rim”. Ce se întâmplã când Dumnezeu tace?
îngâmfaþi, dispreþul e uneori ca o binevoinþã Vladimir Ghika e de pãrere cã tãcerile lui
a urii”. Sau: „vanitatea este o mitocãnie de Dumnezeu ascund înþelesuri adânci ºi, în
netãgãduit; nu existã nobleþe a cãrei calitate consecinþã, trebuie sã fie analizate, interpre-
sã n-o stigmatizeze”, „emfaza e o formã lar- tate. Este necesarã, aºadar, o hermeneuticã
varã a neruºinãrii” etc. a tãcerilor divine: „În genunchi [...] mai
Nu toate cugetãrile Monseniorului au o temãtor respectuoasã decât cealaltã” pentru
scânteie de originalitate ºi, din aceastã cã, înainte de toate, tãcerea lui Dumnezeu
pricinã, nu surprind totdeauna spiritul nos- este „o tãcere a iubirii”. Cu alte vorbe,
tru saturat de literatura filosofilor. Vagã, Dumnezeu tace din dragoste pentru om ºi
5
Eugen Simion

tãcerile lui sunt rãsunãtoare. Cum tratãm scrisese mai înainte acest incoruptibil sluji-
ingratitudinea? Vine rãspunsul: nereproºând-o tor al divinitãþii?... Curios, Vladimir Ghika
nimãnui. Dar dacã eu nu pot sã-l iert pe cel vorbeºte puþin despre moarte, iar când
ingrat, dar dacã actul de ingratitudine mã vorbeºte nu spune lucruri memorabile.
apasã, dar dacã n-am în sufletul meu atâta Semn cã nu-l preocupã prea mult. Vorbeºte,
înþelepciune ºi bunãtate încât sã-l iubesc pe în schimb, fãrã angoase, despre eternitate, ca
semenul care mã loveºte atât de tare cu ºi când eternitatea ar fi un fapt de la sine
ingratitudinea lui? Moralistul nu spune, mã înþeles, o ºansã la îndemâna oricui...
lasã pe mine, cititor, puþin mizantrop prin Vladimir Ghika a scris ºi el o Laudã a
forþa lucrurilor, cu grijile mele. Pot avea creaturilor mici ºi mari, a suferinþelor sacre,
duºmani? Evident, pot, dar – zice cel pe a bucuriilor veºnice ºi chiar a pedepselor ºi
care-l analizez aici – „a ºti cum trebuie sã-þi imprefecþiunilor pentru cã ºi ele mãrturisesc
iubeºti duºmanii înseamnã a începe sã te iubirea lui Dumnezeu. Un mic poem reli-
înþelegi cu Dumnezeu”. Fraza din urmã este gios, în fapt, un imn de bucurie dedicat vie-
admirabilã, dar nehotãrârea mea rãmâne ºi þii ºi, totodatã, un poem care binecuvântea-
dupã ce o citesc a doua oarã. De acord, ar zã moartea care apropie pe om de divini-
trebui sã-mi iubesc duºmanul pentru a tate:
ajunge mai repede la morala divinã, dar „Lãudate sã fie creaturile omeneºti pe
dacã duºmanul meu nu vrea cu niciun chip care Dumnezeu le-a socotit demne sã iasã
sã mã iubeascã pe mine?... Asemenea spe- din neant pentru a nu sfârºi niciodatã, ºi
culaþii nu intrã în prevederile moralistului. care iarã ºi iarã îl preamãresc prin fericirea
El cere doar sã iubeºti „din toatã profunzi- lor sau prin dreptatea Sa. [...]
mea ofensei care þi-a fost adusã” pentru a Lãudaþi-L pe Dumnezeu, pedepse veºni-
rãscumpãra astfel, prin bine, rãul ce þi s-a ce care gemeþi de suferinþa de-a fi pedepse
fãcut. Frumos zis, uºor de zis, dar... sã nu ºi care aveþi înfricoºãtoarea cinste de-a fi
uitãm cã Vechiul Testament recomandã altã veºnice — care nu sunteþi fãcute decât din
dragoste neîntreruptã ºi respinsã.
pedagogie: aceea a dintelui pentru dinte.
Lãudaþi-L pe Dumnezeu, pedepse veºni-
Finã este observaþia cã absenþa lui Dum-
ce, imn involuntar al omului ºi al lui Dum-
nezeu sporeºte, în fapt, prezenþa Lui în spiri-
nezeu, nefiresc separaþi, indestructibil uniþi
tul nostru. O absenþã, aºadar, roditoare. O
la origine ºi la sfârºit.
sugestie ce poate fi transpusã ºi în câmpul Lãudaþi-L pe Dumnezeu, bucurii veºni-
teoriei literare atunci când se profeþeazã ce, a cãror aurorã, începând deja de pe acest
moartea autorului (Barthes) sau înlocuirea pãmânt, ne transfigureazã zãrile.
lui cu funcþia-autor (Foucault). Absent, auto- Lãudaþi-L pe Dumnezeu, bucurii veºni-
rul devine obiect de dorinþã al lectorului. ce, de care nimic nu apropie ºi la care vom
Îndepãrtat din text, autorul începe sã fie ajunge.
cãutat ºi imaginat (construit) de lector din ........................................................................
datele, semnele textului... O absenþã, dar, Binecuvântaþi-L pe Domnul, pãcate spã-
simbolicã, o moarte ritualicã, o înstrãinare, late ºi iertate ...
care provoacã fervoarea cãutãrii. În acest Binecuvântaþi-L pe Domnul, pãcate ispã-
caz propoziþia filosofului trebuie formulatã ºite ºi reparate.
astfel: percep absenþa ta ca o invitaþie de a te Binecuvântaþi-L pe Domnul, nedreptãþi
cãuta ºi nu mã apuc sã te caut dacã nu te-aº fi devenite slujitoare ale mântuirii.
gãsit deja... Binecuvântaþi-L pe Domnul, cãlãi absol-
Mai reþinem din notele acestui intelectual viþi ºi victime voluntare.
serios care umblã prin lumea ideilor cu o Binecuvântaþi-L pe Domnul, voi cei uitaþi
pelerinã de misionar: speranþa moare dacã nu de care Dumnezeu îºi aduce aminte ...
existã credinþã ºi iubire, Dumnezeu ºtie ºi ceea Binecuvântaþi-L pe Domnul, nerecuno-
ce noi nu ºtim, pânã ºi plictisul poate fi un semn ºtinþe primite cu blândeþe...
al vocaþiei noastre divine... Dacã este aºa, mai Binecuvântaþi-L pe Domnul, secrete afla-
poate fi plictisul o formã de laºitate, cum te în adâncul sufletelor...
6
Vladimir Ghika (II)

Binecuvântaþi-L pe Domnul, minciuni Sfântului Augustin: „Ama et fac quad vis”


îngenuncheate în faþa adevãrului. (iubeºte ºi fã ce vrei) ca metodã de iniþiere
Binecuvântaþi-L pe Domnul, taine ºi spiritualã. În introducerea în care îºi defi-
uluiri. neºte metoda, autorul aminteºte de tradiþi-
Binecuvântati-L pe Domnul, chemãri, ile rãsãritene fãrã a preciza în ce constã ele,
aºteptãri ºi cãutãri. în afarã de sugestia cã metoda rãsãriteanã
Binecuvântaþi-L pe Domnul, urgii fãcute este aceea de a lãsa lucrurile sã se orga-
pentru a fi reparate. nizeze de la sine.
Binecuvântaþi-L pe Domnul, speranþe Sã deducem de aici faptul cã ortodoxul
fãcute pentru a fi depãºite. trecut la catolicism se întoarce în Convorbiri
Binecuvântaþi-L pe Domnul, nerãbdãri spirituale (publicate în 1961) la tradiþiile
fãcute pentru a fi domolite. româneºti? Aºa s-ar putea înþelege din
Binecuvântaþi-L pe Domnul, piedici frazele ce urmeazã: „Voi fi cu atât mai puþin
fãcute pentru a fi învinse. înclinat spre controverse pe acest teren, cu
cât aduc aici obiºnuinþele de libertate ºi
*
tradiþiile strãvechi ale Rãsãritului. Acolo,
........................................................................
dintotdeauna metodele s-au constituit fãrã
„Moarte, datã mie, binecuvânteazã-L pe
sã-þi dai seama; nu s-a dorit ca sufletele sã
Domnul!
fie înregimentate în reglementãri prea uni-
Cadavru, care vei fi al meu, binecuvân-
forme, prea strâmte sau prea complicate; nu
teazâ-L pe Domnul!
s-au cãutat deloc reþete savante ºi automate
Lucruri ce vã veþi naºte din mine, când
pentru a ajunge la un scop spiritual din care
nu voi mai face parte din aceastã lume,
aproape nimic nu trãdeazã un mecanism in-
binecuvântaþi-L pe Domnul...
telectual sau chiar virtuos ºi unde numai
Tãceri aºternute pe memoria mea,
ceea ce sufletul dãruieºte (pentru cã Dum-
binecuvântaþi-L ºi voi pe Domnul...
nezeu dãruieºte) poate fi regãsit fecundat ºi
Suflete, suflete al meu, care în veci nu vei
sublimat pentru eternitate.” Sã înþelegem,
muri, strigã-þi eternitatea, de pe acum
atunci, cã, neavând o metodã riguroasã de
începutã, binecuvântându-L, chiar din
meditaþie spiritualã, Rãsãritul ortodox are o
aceastã clipã, veºnic, pe Domnul.”
mai mare libertate de reflecþie ºi, deci, o mai
* rapidã comunicare cu Dumnezeu? L-ar înþe-
Vladimir Ghika a reluat aceste teme ºi lege mai uºor decât semenul sãu creºtin occi-
le-a dezvoltat în Convorbiri spirituale, sub dental?...
formã de predici minuþios elaborate. Nu Eseurile/discursurile îºi propun sã vor-
ºtim dacã au fost scrise înainte sau dupã ce beascã despre starea actualã a spiritului, cu
au fost mai întâi rostite (în ce limbã?) în faþa alte cuvinte: sã fie un fel de jurnal public
publicului credincios ºi a „Doamnelor de extras din „marele jurnal al lui Dumnezeu”,
Caritate” de la Sf. Vincenþiu de Paul (e o cum îi zice autorul. Acesta însoþeºte litur-
referinþã în text la ele). Sigur este cã predi- ghia ºi pune în contact zilnic viaþa individu-
cile au structura ºi limbajul unor eseuri pe lui cu semnele divinitãþii. Puºi laolaltã, indi-
care autorul / predicatorul le numeºte „per- vizii formeazã un public de condiþii diferite
sonale” ºi pentru care se scuzã, zicând cã ºi niveluri de culturã diferite. Ce limbã tre-
sunt mai puþin subiective prin fond, cât prin buie sã foloseºti pentru a-i comunica ideile
„formã ºi accent”. Este îngrijorat ºi de faptul tale? E întrebarea pe care ºi-o pune predica-
cã, abordând teme aºa de complexe ºi torul acesta instruit, cu gândul, de bunã
folosind concepte dificile, nu face trimiteri seamã, la Evanghelie. Este preocupat de
la autoritãþile patristice ºi la controversele aceastã „minunatã dificultate” ºi, pânã la
din sânul bisericii, cum se întâmplã în studi- urmã, o acceptã bucuros, zicând cã, în fond,
ile teologice propriu-zise. El îºi ia anumite în orice individ, indiferent de condiþia lui, se
libertãþi, inclusiv libertatea de a fi spontan ºi aflã „o stare de har” în care sãlãºluieºte
de a evita polemicile. Pleacã de la dictonul Dumnezeu. O stare „miraculos afectivã”,
7
Eugen Simion

receptivã, dornicã de sfinþenie. Aºa cã apos- a evoca mai lesnicios Prezenþa Divinã.
tolul lui Cristos începe sã vorbeascã despre Devoþiunea, chiar ºi în viaþa interioarã, se
„Dumnezeu ca realitate primã, suveranã ºi poate rãtãci atunci în simpatii umane,
inevitabilã”, despre partea lui Dumnezeu care pioºenii lipsite de semnificaþie ºi sã rãmânã
este totul ºi pretutindeni, despre starea undeva la jumãtate drumul, începând sã
spiritelor ºi, iarãºi, despre Dumnezeu care utilizeze cu rosturi secundare, devenite
este chiar aici ºi omul nu ºtie („Vere scopuri urmãrite, ajutoarele tragice ºi
Dominus est in loco isto et ego nesciebam”), îmbelºugate oferite de Calvar. Ea poate face
despre desãvârºirea prin credinþã etc. din aceasta un soi de roman sentimental lip-
Desãvârºirea este pânditã, dupã opinia lui sit de miez ºi de rãsunet eficace în viaþã sau
Vladimir Ghika, de douã „deviaþii” (aºa le un fel de divertisment sacru.”
spune) posibile ºi opuse care pot rãtãci spi- Aceste predici sunt, în fapt, niºte rugã-
ritul credincios: a) „pornirea prea puþin ciuni în public: „îi vorbesc lui Dumnezeu în
supravegheatã spre iluminare directã” ºi b) voi ºi îl aud în voi, dupã ce am încercat sã-l
„o devoþiune care se opreºte prea curând aud în mine”... Rugãciunea îmbrãþiºeazã
asupra laturii sensibile ºi imaginative”... Ce subiecte variate, de la Liturghie la ideea de
sã însemne, mai precis, aceste derapaje, suferinþã înþeleasã ca o formã de iubire ºi
rãtãciri, deviaþii de la firul rectiliniu al cre- apropiere de divinitate. „Suferinþa este o
dinþei? Cea dintâi ar fi orgoliul (Vladimir vizitã a lui Dumnezeu – un fel de sacrament
Ghika îi zice „neruºinarea”) celui care crede nemaiauzit” – spune predicatorul. Revine ºi
cã ajunge la Dumnezeu fãcând abstracþie de complicã ideea: un „sacrament invers”, „un
„Omul-Dumnezeu”, de Dumnezeu întru- sacrament al enigmelor ºi un sacrament al
pat, adicã de Cristos. Pãcat mare, deviaþie încercãrii”. Predica s-a transformat într-un
gravã pentru cã nu putem ajunge la Dum- eseu laborios care vrea sã dovedeascã faptul
nezeu decât însoþiþi de Cristos, adicã de cã durerea trebuie înþeleasã ca un dialog cu
Bisericã. Misionarul român îi dã o justificare Dumnezeu. Încet, încet, predicatorul împin-
plauzibilã într-un limbaj care nu este nici ge rugãciunea publicã spre filosofie, ferin-
pur speculativ, nici populist. O potrivitã du-se, în continuare, sã aducã în sprijinul
linie de mijloc. dizertaþiei puncte de sprijin bibliografice.
A doua eroare (deviaþie) se manifestã prin ªi-a asumat literatura problemei ºi o simpli-
tendinþa de a umaniza în chip excesiv ficã, o sintetizeazã ºi o transmite acum unui
divinitatea printr-o devoþiune risipitã în public pestriþ. Nu contrazice spiritul Evan-
fapte de existenþã fãrã supravegherea spiri- gheliei, comunicã doar adevãrul ei prin
tului divin. Vladimir Ghika o defineºte ca asemenea rugãciuni-imnuri, scurte poeme
pe un roman sentimental fãrã substanþã: discursive dintr-un discurs virtual mai vast,
„La extrema opusã, poate exista un fel de reluat, completat cu alte fragmente în func-
senzualism mocnit ºi de umanizare exage- þie de alte momente ale liturghiei. Retorica
ratã în sentimentele noastre ºi în meditare în lui este cea cunoscutã din textele sacre, cu
faþa coborârii miraculoase ºi voluntare a metafore construite din sublimitãþi: „Pãrin-
Divinitãþii, fãrã sã ne înãlþãm destul de re- tele promisiunii de iubire”, „fiii promisiunii
pede ºi cu destulã tãrie pânã la Ea — un fel de fericire”, „Sfânta Aºteptare”, „tãria mi-
de superficialitate materialistã în faþa celui resmei”, „briza viguroasã a Infinitului”,
mai mare ºi mai scump dintre misterele „aerul Veºniciei”, rugãciunile care sunt
iubirii — un exerciþiu de imaginaþie care se „fiicele inimii noastre”, „Pâine a miracolu-
opreºte prea curând la imagine, fãrã sã o ia lui” etc.
bãrbãteºte, doar ca un punct de sprijin pen- Uneori limbajul saturat de figurile „ma-
tru a-l gãsi pe Dumnezeu — o moleºire, lip- relui Cod” (cum numesc retoricienii de azi
sitã de înþelegere, a omului în Omul- Biblia!) gãseºte ºi formule mai profane ºi,
Dumnezeu, în Dumnezeu fãcut om — sau prin aceasta, mai norocoase, mai expresive,
preocuparea prea exclusivã faþã de forme cum ar fi „neliniºtea devenirii”, „nebunia
sau practici care nu sunt fãcute decât pentru iubirii”, „beþia nebunã a vieþii”. În interiorul
8
Vladimir Ghika (II)

acestui discurs religios aflãm o bunã desfã- realului ºi cautã semnele divinitãþii în uni-
ºurare a ideilor, o epicã a nuanþelor, în fine, versuri mai sãrace, cum ar fi aceea a car-
un moralism plin de afecþiune. Iatã un mic tierelor bucureºtene. Într-o conferinþã þinutã
poem al speranþei (al „Sfintei Aºteptãri”, îi la „Asociaþia Doamnelor de Caritate din
spune autorul), în stil heliadesc, despre Bucureºti” dã sfaturi practice privitoare la
lanþul de luminã ce leagã pe om de Dum- comportamentul, þinuta ºi mijloacele de
nezeu ºi despre o cãlãtorie miraculoasã spre comunicare pe care trebuie sã le utilizeze cel
cer: „Ce lanþ misterios, acest lanþ al speran- ce duce cuvântul lui Cristos. Mai direct zis:
þei!... Imperceptibil ca un fior de luminã, cu cum sã se îmbrace o Doamnã de Caritate,
o tãrie de oþel, indestructibil ºi firav aseme- cum sã înceapã vizita printre sãraci, ce sã le
nea unei raze reflectate, el merge de la infi- spunã, ce sã le ofere (cartele de pâine), de
nit la noi, de la noi la infinit. El trece peste
câte ori sã pomeneascã numele lui Dum-
genuni cu o uºurinþã dumnezeiascã, se
nezeu în conversaþie (indicaþia e: cel puþin o
unduie sigur, drept, iute ca fulgerul, dulce
datã!), cât de lungã trebuie sã fie o vizitã etc.
ca mângâierea soarelui din depãrtãri. Tot ce-i
pluteºte în transparenþe se strãlumineazã, Iatã cum trebuie sã fie toaleta acestei fiice a
dansând, pe drum, în scântei. Sufletul e lui Cristos care intrã în casa unui om sãrac:
miºcat de-a lungul întregii acestei splen- „Regula este deci: o toaletã modestã, în stare
dori. Dupã ce-am sãrutat lanþul de „foc ce sã înfrunte multe, sã slujeascã la multe ºi
ne aruncã Lumina Luminii, Dumnezeul destinatã sã fie în cele din urmã fãcutã
Dumnezeului, sã urmãm linia cea purã ºi cadou sãracilor pe care i-a întâlnit de atâtea
dreaptã trasatã de el în azur: S-o sunãm... ori. Dând-o cadou veþi vedea cã în acest
Pânã unde are sã ne conducã ea oare? Înain- ultim act al existenþei sale veþi acorda ro-
tãm, ºi în jurul nostru se lãrgesc, ca niºte chiei o amintire înduioºatã, mult mai duioa-
unde de ºoc, ecourile spuselor sfinte, lucru- sã decât rochiile de searã sau de galã în care
rile jurate ºi jurate ele Dumnezeu, harurile numai vanitatea, de scurtã duratã ºi seacã, a
repercutate ale iubirii dumnezeieºti – în ju- ºtiut sã gãseascã o oarecare satisfacþie.”
rul nostru rãsunã necunoscute rezonanþe di- Care este, ne putem întreba, literalitatea
vine.... Apoi se opreºte... se opreºte dintr-o acestor predici? Ce elemente le apropie de
datã ... Aici e un fel de prag nevãzut, stra- literatura eseisticã ºi, prin aceasta, de lite-
niu, solemn. Iatã ceva ca o tainicã poartã. ratura propriu-zisã? De bunã seamã, prin
Iatã pe cer, sus de tot ca o poartã. Pragul i-l calitatea reflecþiei morale ºi prin imaginaþia
ºtiu trece, în ãst ceas, doar rugãciunile, vise- ideilor din interiorul discursului religios.
le, îngerii. S-o deschidem dar, izbind-o cu Vladimir Ghika poate fi revendicat ca scri-
toatã puterea aripilor credinþei, ce ne-au dus itor ºi ca un bun moralist în spaþiul mai larg
în înalt, cufundaþi în vis ºi spirit. Lovitã de al meditaþiei religioase.
aripã, se deschide în douã. în spatele nostru,
Om cultivat, spirit speculativ, el îºi pune
rãmas în jos, iatã pãmântul... creste pierdute
în chip fatal, vorbind de temele creºtine,
care se ºterg — cele de pe urmã liniamente
probleme ce þin de condiþia umanã, în ge-
ale caselor în care am fost încercaþi. Înaintea
noastrã, cerul, unde ceea ce ochi n-a vãzut, nere, cum ar fi singurãtatea, suferinþa, rela-
ureche n-a auzit, suflet n-a îndrãznit sã þia cu lucrurile din afarã, etica socialã. So-
viseze, este rezervat pentru cei iubiþi de luþiile lui sunt, evident, creºtine. Ce particu-
Dumnezeu... patria noastrã — locul natal larizeazã acest discurs religios amoros, cum
din care s-a pogorât sufletul predestinat l-am putea numi, este un amestec original
nouã — izvorul ºi capãtul nostru, — pentru de acuitate intelectualã ºi bunãtate, de fineþe
care întreaga zbatere de pe pãmânt, fãrã s-o a speculaþiei ºi bucurie a umilinþei, o eticã a
ºtim îndeajuns, nu-i decât pãrere de rãu milei demne, spiritualizate, în fine, senti-
esenþialã ºi cãutare pãtimaºã.” mentul unei asumãri totale a lumii din afarã
Alteori, predicatorul cu viziuni celeºti – cu binele ºi rãul ei – ºi o dãruire totalã a
coboarã imaginaþia lui exaltatã în lumea fiinþei în aceste rugãciuni colective...
9
Cronici
literare
Marian
BARBU
Întortocheate sunt
cãile… biograficului
Abstract

This a book-review about Eugen Simion's two volumes study entitled Genurile biograficului ("The
Biographical Genres"). The author spots the subtle analyses the critic made in his book. Eugen
Simion methodology is based upon distinguishing between pure and social ego. His main idea is
that diaries and autobiographies contain literature.
Keywords: Eugen Simion, biographical genres, diaries, memories, autobiographies, confessions.

Sub un asemenea titlu auster, acad. dania era modalitatea de mãrturisire a unei
Eugen Simion a publicat , în 2008, douã vo- convertiri religioase. În timp, ea va fi întâl-
lume de criticã ºi istorie literarã (792 pagi- nitã ºi la Nicolae Steinhardt în Jurnalul feri-
ni), la Fundaþia Naþionalã pentru ªtiinþã ºi cirii. La J. J. Rousseau, Confesiunile s-au con-
Artã, din Bucureºti. Dupã mãrturisirile stituit într-o formulã complexã: „amestec de
autorului, ediþia de faþã, cumva definitivã, memorii, autobiografie, autoportret, jurnal
amplificã volumul din 2002 (având titlul intim ºi meditaþie moralã...” (Eugen
identic) cu peste 400 de pagini noi. Simion).
O privire à rebours ne determinã sã în- Sublinierile mele în textul lui Eugen Si-
cadrãm apariþia editorialã menþionatã într- mion indicã principalele respiraþii narative
un ciclu tematic – al biografismului – alã- ale biograficului. Se adaugã elogiile aduse
turi de Întoarcerea autorului (1981), Ficþiunea oamenilor iluºtri, dialogurile, interviurile/
jurnalului intim (3 vol. – 2002). Cu bunã- convorbirile ºi... biografiile propriu-zise.
voinþa calculatã a autorului, care trece Ultimele, biografiile, au cea mai veche
„puþin frontiera dintre teoria literaturii ºi apariþie ºi consistenþã. Impulsul biografiei
ficþiunea diaristicã”, ataºãm încã douã cãrþi: l-a avut portretul, omniprezent în retorica
Timpul trãirii, timpul mãrturisirii ((1977), Sfi- romanã, unde volutele morale, religioase,
darea retoricii. Jurnal german (1986). militare, intelectuale etc. erau clamate pu-
Gândindu-se la o asemenea organizare, blic, fãrã reticenþã. Atât religia, cât ºi istoria
poate cã nu prea târziu, ordonarea crono- ori jurisprudenþa, ulterior literatura ºi-au
logicã, dar mai ales tematicã, impune defi- trecut în arhivele scrisului biografiile fãcute
nitiv, în spaþiul românesc, biografismul ca o public. Mai apoi, ele au devenit o modã pe
formã a literaturii de un tip special – acela al care Renaºterea le-a perfecþionat ºi diversifi-
confesiunii. Componentele acesteia, aºa cat. Asemenea oficii ale biografismului le
cum s-au manifestat ca atare, adicã, având o întâlnim ºi la români, începând din sec. al
conºtientã luare în posesie, se afirmã dis- XVI-lea. Înregistrãm elemente disparate în
tinctiv prin oferta cãrturarilor iluminiºti opera Învãþãturile lui Neagoe Basarab cãtre fiul
francezi. sãu Teodosie, la cronicarii moldoveni Gr.
Dacã în cazul Sf. Augustin, Confesiunile Ureche, Miron Costin, din veacul urmãtor.
(redactate „spre anii 400 d. Hr.”) îºi indicau Ca dupã aceea, în veacul al XVIII-lea, pe fili-
singure specia cãreia îi aparþineau, spove- era umanismului italian ºi polonez, bio-
10
Întortocheate sunt cãile… biograficului

ria comunicãrii îndreptãþite a fi veritabilã


începe doar dupã înfiinþarea tiparului? Ba,
se iveºte chiar o contradicþie aparent inex-
plicabilã, dincolo de paradox – mulþi „culti-
vatori” ai genurilor biograficului scriu pen-
tru ei (o formã de evadare spre sine dupã un
traseu interogativ al lui ego. Memoriile oferã
aceastã alternativã personagialã de ego ºi
alter ego. Adicã istorie trãitã la scarã indivi-
dualã ºi istorie vãzutã, desfãºuratã în afarã
de implicatul eu ).
Memoriile trebuie socotite o formã pre-
mergãtoare literaturii de sertar (în spaþiile
est-europene, care au cunoscut descãtuºarea
din chingile roºii ale comunismului, unei
asemenea literaturi create înainte de 1990 i
s-a spus de rezistenþã). În Rusia, literatura
despre gulag a cunoscut evaluãri memora-
bile, apreciate în întreaga lume liberã, din
Occident ºi din America de Nord. Soljeniþân
este doar unul dintre exemplele strãlucite,
ca port-drapel.
Redactarea memoriilor o face doar cineva
care a parcurs o frumoasã vârstã, fãrã a i se
cere de a fi în mod expres implicat în „isto-
ria” despre care scrie. În asemenea caz, aut-
enticitatea memoriilor dispare cu desãvâr-
ºire. Ele pot fi originale prin scriitura pro-
pusã, prin sintaxa strunitã ºi fixatã în re-
gistre personale.
Memoriile scriitorilor capãtã infuzie
stilisticã vrând, nevrând. Eul creator se di-
vide în: cel fiinþial, cu existenþã, cu istorie
(eu biografic) ºi eul proiectat, ca un rever de
grafismul sã dea semnale de substanþã la joc (eul pur). Cât se încorporeazã dintr-unul
Ion Neculce, cronicarii munteni, la Radu sau dintr-altul în structura memoriilor, prin
Popescu mai ales, la universalul Dimitrie orice disecþie posibilã, este greu de stabilit.
Cantemir (1698 – 1723); în arhitecturã, în Dacã însã eul pur dã Amintiri din copilãrie, eul
pictura muralã din spaþiul religios. În tim- biografic, prin absorbþia literaturii, s-a pier-
pul domniilor lui Matei Basarab ºi Con- dut în ficþiune. Imaginarul narativ obþinut
stantin Brâncoveanu, în Muntenia, mult mai propulseazã frumosul, esteticul, durabili-
înainte, pe vremea lui ªtefan cel Mare, apoi tatea.
a lui Vasile Lupu ºi a altor domnitori din Necesitatea scrierii de memorii a devenit
Moldova, iubitori de creºtinism, bisericile ºi acutã, cel puþin la europeni, datoritã ºi unei
mãnãstirile ctitorite au fost memoriile lor, istorii maºtere, pe care a început-o Na-
lãsate prin poruncã domneascã. poleon Bonaparte în secolul al XIX-lea. În
De unde pânã unde interesul sporit, aceiaºi termeni, au continuat-o cele douã
parcã în progresie geometricã, pentru... con- rãzboaie mondiale. Iar prin implanturile
fesiune? La prima vedere – din nevoia acutã politice, dezastruoase, ale capitalismului ºi
de comunicare. Dar cum putem formula un comunismului, fiinþa umanã nu ºi-a mai
asemenea enunþ cu atâta lejeritate când isto- gãsit echilibrul, nici echidistanþa. În mo-
11
Marian Barbu

mentele de crizã mondialã – aºa cum sunt ºi Petrescu), la cele semnate de C. D. Aricescu,
acum când scriu – nov. /dec. 2009 – ianuarie Grigore D. Polizu, pânã la Panait Istrati ºi C.
2010, orizontul apropiat al energiei nucleare V. Gheorghiu. O breºã bine intenþionatã ºi
devine tot mai ameninþãtor. Pãmântul riscã realizatã vizeazã „memorialistica acade-
sã cadã în haosul universului galactic. Mai micã” [sic !] – Alexandru Lapedatu. Andrei
optimist (!) s-a arãtat Albert Einstein, savan- Rãdulescu (Ultimul fiind din aceeaºi locali-
tul cunoscutei formule E = mc2 , cu care s-a tate ca ºi Eugen Simion – Chiojdeanca).
pus în miºcare era atomicã. Atunci când a Ceilalþi memorialiºti comentaþi: Gabriel
fost întrebat despre cataclismul ce-l poate Tepelea, ªerban Cioculescu, Teohar Miha-
produce omenirii invenþia sa, declanºând al daº, Andrei ªerbulescu ºi inegalabilul Petre
treilea rãzboi mondial, ar fi spus: „Nu ºtiu Pandrea.
cum va fi al treilea, dar ºtiu cum va fi al Permanentele disocieri în cadrul fiecãrei
patrulea rãzboi mondial: cu pietre ºi beþe componente a biograficului au menirea sã
...”. Se subînþelege ori se deduce cã ome- motiveze departajarea propusã de teoreti-
nirea îºi va pierde rangul de fiinþã, înre- cienii francezi între eul biografic (ca istorie
gistrând o stare de primitivitate. Pãmântul determinatã) ºi eul pur (desprins din operã,
rãmânând totuºi ! din literatura creatã). Pentru cã opera lite-
Dezastrul universal în viziunea lui rarã, obiect finit, indiferent de ediþii (re-
Eminescu (nu numai din Scrisoarea I) con- vizuite sau adãugite), prin însãºi specificul
semna nu numai dispariþia pãmântului, ci a ei „transformã”, „metamorfozeazã”, „sub-
întregului sistem galactic, când soarele stanþializeazã” º.a.m.d. eul biografic, exis-
însuºi se va stinge. Cu o revelaþie specificã tenþa lui. Nu în puþine cazuri, acesta dispare
omului de ºtiinþã, Eminescu vedea soarele cu desãvârºire, obiectul reflectãrii reducân-
ca scãpat dintr-un sistem de scripeþi, care se du-se la un mesaj al ideilor. În cazul ope-
va defecta fãrã vreo posibilitate realã de- relor de filosofie, dãinuitoare peste veacuri,
ntoarcere la starea lui iniþialã. Pe scurt, acel biograficul a dispãrut cu desãvârºire, ele,
bing-bang nu mai poate sã existe. Cert este circulând fãrã... biografic, fãrã autor. Vezi
cã mulþimea de cercetãtori, aflaþi din 2007 la iradierile filosofiei germane din secolul al
Geneva, pentru a porni ºi din 2009, de a XIX-lea.
reporni acceleratorul de particule construit Ei bine, memoriile trebuie înþelese într-o
special pentru experimentul de laborator al dicotomie care poate înclina balanþa într-o
descoperirii începutului de început îºi vor parte sau într-alta. Pentru literatura conþi-
scrie cândva memoriile. Numai cã fiecare nutã, ne vorbesc criticii literari, în primã
dintre miile de participanþi (direct sau indi- instanþã. Ei sunt chemaþi sã valorifice nexul
rect), având specialitãþi diferite, ºi memori- cauzal al literaturii publicate ºi câtimea exis-
ile lor vor pedala mai mereu pe limbajul tentã de imaginar în ansamblul memoriilor.
avut din pregãtirea profesionalã proprie. Dacã ele au fost publicate în timpul vieþii.
Categoric cã el se va resimþi bogat în latura Deºi în majoritatea cazurilor, memoriile au
documentarã ºi mai puþin în cea literarã. fost tipãrite postum. Uneori, acestea, redac-
Logic, am zice. ªi Eugen Simion cautã lite- tate spre sfârºitul vieþii autorului, au primit
rarul cu tot dinadinsul, ca un Diogene în un fel de banderolã testamentarã de a fi
amiaza mare, ca sã-ºi convingã pe deplin publicate astfel. Câteodatã, indicându-se ºi
confraþii cã astfel de scrieri trebuie de acum durata când memoriile pot vedea lumina
luate în seamã. Pentru convingere, pune pe tiparului.
tapet , cu pertinenþa-i bine cunoscutã, câte- Un astfel de certificat pentru liberã tre-
va exemplare de memorii ale spaþiului cere în postumitate îl oferã ºi jurnalele.
românesc în capitolul al XIV-lea (vol. I) inti- Particularitãþile acestora încep de la înregis-
tulat Memorialiºtii. O impunãtoare cronolo- trarea imediatã, zilnicã de regulã, pânã la
gie se deruleazã explicativ , ºi selectiv – de scriitura sacadatã, laconicã a evenimentelor
la Amintirile colonelului Lãcusteanu, încãrcate întâlnite sau la care s-a luat parte. De ce s-au
de o purã literaturã (dupã opiniile lui Camil scris ºi se scriu jurnale ? Mai întâi, pentru o
12
Întortocheate sunt cãile… biograficului

contabilizare a mersului spre sine sau în rezista nicio clipã; s-ar prãbuºi în întregime,
afarã de sine. Când jurnalele sunt intime, cu zgomot înfricoºãtor, ca Templul Filis-
înregistrarea biograficului, disipat în fapte tinilor sub pasajele periculoase din munþi,
ºi gânduri, constituie o eliberare, atingerea unde nu trebuie sã ridici vocea, pentru a nu
unui prag care, odatã mãrturisit, îi dã posi- provoca avalanºe”.
bilitatea scriitorului sã creadã cã merge mai- Subscriu notei apodictice pe care o for-
nainte. De aici, îndoiala, nehotãrârea de a-ºi muleazã criticul Eugen Simion: „Sã ne
publica jurnalul în timpul vieþii sau dupã ferim, deci, sã spunem cu voce tare ceea ce
dispariþia lui. Starea de luciditate, în aceste gândim...”
cazuri, patroneazã definitiv profilul scrii- Cele douã volume intitulate Genurile
torului. biograficului se constituie ca partituri dis-
Jurnalul trebuie socotit ºi o sincerã formã tincte ale unei monografii despre obiectul
scripturalã, îndreptãþitã, a anticului „cu- de studiu, intrat în atenþia autorului de
noaºte-te pe tine însuþi”. Inscripþia , aflatã peste trei decenii. Provocarea i-au oferit-o
pe frontispiciul templului lui Apollo din francezii, pe care a derulat-o „obiectiv” în
Delfi, cu autor necunoscut, a intrat în cir- cartea Timpul trãirii, timpul mãrturisirii
cuitul valorizãrii universale prin Socrate, (1977). Apoi a devenit obsesie, admirabil
care i-a fixat definitiv înþelesurile în cadrul rezolvatã de Întoarcerea autorului (1981). ªi
cugetãrilor sale. Apoi, prin transferul în acum, ca ºi-n alte cãrþi, spaþiul literaturii
limba latinã – Nosce te ipsum, începând cu franceze i-a devenit familiar, indiferent de
Tusculane, de Cicero, filosofia ca ºi literatura perioada din care-ºi recruteazã subiectele.
s-au aplecat cu nemãrginitã încredere în Cum însã epoca modernã, mai corect spus,
polisemia subtextualã a cugetãrii. secolul al XX-lea a adus cele mai spectacu-
A spune totul despre tine mi se pare un loase rãsturnãri în istorie, politicã, mentali-
ideal niciodatã atins, indiferent de cine tate, sisteme sociale, în filosofie ºi în liter-
crede cã-i poate subscrie. Dar nici sã nu aturã, era firesc ca Eugen Simion sã-ºi ori-
încerci, sunã a scepticism programat. ªi enteze cercetarea în consens cu mulþi con-
atunci jurnalul se aratã a fi oglinda mãrturi- fraþi europeni. Numai aºa putea decide
sitoare, îndreptãþitã de a nu minþi. Mitul lui despre similitudini, specificitãþi ºi în cadrul
Narcis stã pe aproape. Le dã ghes orgoliul, literaturii confesive. Capitolul consacrat jur-
pe care, chipurile, îl diminueazã, prin câte- nalului dezbate „eurile” prolificului Geor-
va note de jurnal, din care rãzbate (formal) ges Simenon, depistabile în „memorii epis-
modestia, locul comun, neieºirea din contin- tolare” ºi „jurnale dictate”. ªtiam cu toþii cã
gent. Or, cum zice Eugen Simion, „modestia belgianul... francez (1903 – 1989) a fost un
lor este plinã de ifose”. Observaþia se aco- scriitor prolific (O statisticã UNESCO îl
perã de texte din jurnalele lui Lev Tolstoi ºi situa pe locul al treilea, dupã Lenin ºi Biblie,
Marin Preda. luându-se în calcul cele 200 de titluri de
Istoricul literar, comentator fratern al cri- cãrþi – apud Eugen Simion). Nu încape
ticului literar, puncteazã specificul jurnalu- îndoialã cã-n sfera perenitãþii nu se include
lui public, al jurnalului intim, conchizând , cã niciodatã, dar niciodatã, cantitatea ! Adesea
indiferent de ipostaza acestuia, el rãmâne o singurã carte, dintr-o mulþime existentã,
„un gen aflat la intersecþia genurilor bio- decide sã înfrunte intemperiile receptãrii
grafice”. peste veacuri.
Descinderea în „arena” dezbaterii, se Poate mai mult ca în alte capitole ale
porneºte de la „otrãvurile” lui Sainte- cãrþii, acum se comenteazã Mircea Eliade,
Beuve. Criticul, atât de temut printre con- Marin Preda, Marin Sorescu, ale cãror jur-
temporanii sãi din sec. al XIX-lea, una afir- nale sunt despicate inteligent ºi cu folos.
ma în articolele publicate în timpul vieþii ºi Criticul ºi istoricul literar din cele patru vo-
cu totul altceva nota în jurnalul sãu intim. lume de Scriitori români de azi suprave-
Citim: „ Dacã ne-am apuca sã spunem cu gheazã ºi integreazã în actualele ipostaze
voce tare tot adevãrul, societatea n-ar mai ale ...jurnalului comentarii menite sã devinã
13
Marian Barbu

de referinþã în viitoarele exegeze sau teze de fomane ca Anaïs Nin, grãbite sã încerce
doctorat despre autorii citaþi. totul, sã nu piardã nimic, nici chiar expe-
Pentru spiritul penetrant al criticului, aº rienþa homosexualã... „Amazonica” noastrã
cita adevãratele studii de caz, autorii lor intrã în viaþã cu alte legi morale ºi trece prin
fiind Radu R. Rosetti, Constantin Fântâ- ea condusã de alt model erotic. Iubirea este
neru, Traian Chelariu, Bujor Nedelcovici pentru ea o formã a milei, iar sexualitatea ºi
(excelent supratitlu – Jurnale infidele. Bujor iubirea , la un loc, reprezintã un mijloc
Nedelcovici. Din culisele cenzurii), Emil („poate singurul”) de a se cunoaºte ºi de a
Ivãnescu (Un jurnal wertherian. O sinucidere cunoaºte lumea”.
anunþatã. Emil Ivãnescu). În spectrul sãu de nimfomanã (cum alt-
Tot la „studii de caz”, aº plasa „polemi- fel?) are vise pidosnice cu Puºkin, Picasso,
cile cordiale” cu o poetã stabilitã în Suedia, Balzac, Cãlinescu, Saddam Husein, Regina
dupã despãrþirea de Nichita Stãnescu Angliei. Visele onirice îl cuprind ºi pe iubi-
(Jurnalul suedez, I/1976 - 1983, Editura Uni- tul ei René. Ca sã-ºi înlãture astfel de ima-
vers, 2000). gini terifiante , colindã prin întreaga Suedie,
Eugen Simion, cel care a înþeles de îndatã apoi prin Elveþia, prin alte þãri ale Europei,
valorile literare ºi configuraþia lor în viitor, Italia, Germania, ca sã apeleze, în final, la
în majoritatea împrejurãrilor vieþii acestora, mistica teologului Swedenborg, fondatorul
nu poate accepta ca nume de prestigiu ale doctrinei Noul Ierusalim. Numaidecât, com-
Generaþiei ‘60 sã fie terfelite ºi contestate: paratistul Eugen Simion stabileºte cã el a
Nichita Stãnescu, Marin Sorescu, N. Breban. influenþat în gândirea lor ºi pe H. de Balzac,
Prin Stockholm, au trecut ºi alþi români – Novalis, Gérard de Nerval, pe Eminescu al
Mircea Eliade, Paul Goma, D. Þepeneag, C. nostru „prin intermediar german”.
Þoiu. „Gabriela ºi René îi primesc în casã, îi În alte împrejurãri s-ar putea comenta pe
hrãnesc, îi ajutã sã se descurce ºi, apoi, îi larg patologia erosului prin grilã psihana-
judecã, pe unii cu blândeþe, pe alþii cu o liticã, prezentã în viaþa bãrbaþilor, dar mai
severitate pe care, zice Eugen Simion, nu cu seamã a femeilor, care, ca în cazul Ga-
totdeauna o înþeleg”. Poate de aceea, exege- brielei Melinescu, este ºi clamatã („Erosul
tul îºi intituleazã capitolul dedicat poetei cu este Domnul însuºi întruchipat în fiinþa
apãsatã ironie, dacã nu cu sarcasm: „Dia- omeneascã”). Dacã la românca suedezã
rista Gabriela Melinescu – întârziat romanticã, întâlnim fulguraþii ale patologicului, la
„amazonicã” ºi puþin demonicã. Anaïs Nin (21 febr. 1903, Neuilly - Franþa –
Intrã în sfera nevãzutã a titlului atacul 14 ianuarie 1977, Los Angeles, U.S.A.),
deschis la formele de libidou manifest, pe înregistrãm cãrþi compacte, cu un freudism
care poeta le-a enunþat ºi susþinut în unele despletit: House of Incest (1936), Seduction of
proze, ca ºi în jurnal. Acesta „este bine scris the Minotaur (1961).
ºi ce surprinde plãcut încã de la început este Doi „intruºi” de marcã literarã comple-
sinceritatea confesiunii”. teazã fericit capitolul rezervat Jurnalului:
Tema principalã în confesiune rãmâne Laurence Sterne ºi Bulgakov.
iubirea. Scrie Gabriela Melinescu: „Iubind, Despre scriitorul englez, Eugen Simion s-
am fost aproape de moarte, am gustat din a pronunþat în 1990, când, plictisit pânã la a
mierea ei neagrã, am pus un picior pe ce- fi oripilat de „realitatea” postrevoluþionarã
lãlalt tãrâm ºi am ieºit din iubire, înþelegând a României, a vrut sã citeascã „o carte ve-
cã e lucrul cel mai teribil. Dar cine poate che”. Aºadar, un antidot ºi împotriva mah-
lupta contra propriei naturi? Mi s-au dat murului produs de transformãrile inexpli-
atâtea sentimente, încât sunt ca ºi tatãl meu: cabile ale unor colegi de breaslã („Sunt în
„Un candidat perpetuu la sinucidere”. vacanþã ºi nu-mi doresc altceva decât sã fac
Comentatorul de azi crede cã poeta Ga- o lecturã tihnitã ºi meditatã din cãrþi inac-
briela Melinescu este atipicã pentru femeia tuale”).
modernã. Unele „sunt cinice ºi amorale ca Paralel cu starea confuzã ce ne-au creat-o
Simone de Beauvoir sau închipuite ºi nim- Evenimentele din ‘89, scriptorul, academi-
14
Întortocheate sunt cãile… biograficului

cianul de astãzi, era angajatul unui ziar, ca celor douã volume despre Genurile biografi-
sãptãmânal, sã publice câte un articol pe te cului – carte impusã, cum ziceam, de îm-
miri ce teme. Între alternative, o preferã pe pãrþirea apelor în douã a eului (biografic ºi
cea care-i dã libertatea... cititului. Aºa pur) nu sunt rezervate pagini despre I. D.
Cãlãtorie sentimentalã. Jurnalul pentru Eliza, Sîrbu ºi Radu Petrescu (de exemplu). Dacã
de Sterne, carte tipãritã în 1768 („cam pe primul a compus Jurnalul unui jurnalist fãrã
vremea în care Rousseau îºi scria Confe- jurnal, apãrut postum (scriitorul murind la
siunile sale”) intrã sub incidenþa analizelor 19 sept. 1989), scriere care a cunoscut câteva
critice. Ea se instituie ca „ o scriere ironicã, ediþii ºi a definitivat postura autorului ca
decisã sã ridiculizeze literatura de cãlãtorie disident autentic, de marcã, proza lui
convenþionalã din epocã”. Fiindcã autorul (nuvele ºi romane) l-a propulsat în rândul
este altul decât personajul sãu Yorik ,O cãlã- marilor spirite narative ale Europei. Nu-i
torie sentimentalã iese biniºor din sfera mai puþin adevãrat cã redescoperirea lui I.
biografiei ºi intrã, pe jumãtate deghizatã, în D. Sîrbu ca o instanþã de vârf a scriitorilor
spaþiul literaturii de ficþiune. români se datoreazã aproape în totalitate lui
Jurnalul pentru Eliza se include în catego- Eugen Simion. Ce se-ntâmpla oare acum ca
ria jurnalelor cu o deschidere redusã (în Jurnalul sã nu fie chemat drept model de
clasificarea lui Jean Rousset). Substituirea ficþiune, nu numai ca document al spiritului
lui Laurence Sterne personajului sãu din enciclopedic pe care l-a impus totuºi fãrã
Jurnal, ºi invers, se înfãþiºeazã ca un proce- fast I. D. Sîrbu? I se alãtura, în egalã mãsurã,
deu modern. Antrenarea într-o lecturã plã- Radu Petrescu. Amândoi sunt doar nomi-
cutã se realizeazã prin permanente juisãri
nalizaþi la Indice de nume, selectiv, întocmit
între autor ºi personaj, limbaje comune,
de Rodica Pandele (De ce selectiv, când
stãri anume pregãtite pentru receptare.
autorul „s-a rezemat” în argumentaþia lui ºi
Singurãtatea, ca emblemã a actului de
pe destule alte nume?): În spiritul acestui
creaþie, se extinde în aceiaºi termeni de
„selectiv” nedumeritor, I.D. Sîrbu ºi Radu
înþelegere a unei opere literare. „Sunt nerãb-
Petrescu sunt nominalizaþi de 5 ºi 4 ori !).
dãtor sã purced spre Singurãtate. Acolo
mintea mea dobândeºte putere ºi învaþã sã Oricât de drastice delimitãri am opera
se bizuie pe sine...” între speciile biograficului (parcã termenul
Despre reactualizatul ºi redimensionatul de genuri este prea generos, fãcând loc
Mihail Bulgakov (medic de profesie ºi imprecisului, trecerii vizibile de frontiere
printr-o voinþã de fier, devenit scriitor), explicabile), autobiografia rãmâne mai severã
trãind în vremurile eliberãrii de Stalin ºi în proriu-i fief semantic. Dar ºi cea mai dis-
cortina de fier, criticul Eugen Simion pri- pusã a intra în variantele literaturii propriu-
zeazã fraza scurtã, notiþa fugarã din jurnalul zise. Natura eului creator îºi ia din autobi-
sãu. ografie atâta sare câtã îi trebuie, cât sã-ºi
Redus ca numãr de pagini, jurnalul lui adjudece dãinuire esteticã. Numai aºa mã
Bulgakov dezvãluie lupta acerbã „cu mize- pot dumeri de ce autobiografiei i s-au rezer-
riile existenþei”. Folosindu-i o metaforã din vat peste 200 de pagini, în capitole separate
propriu-i jurnal, criticul conchide apreciativ: în vol. I ºi în vol. II.
a fost „un tun de mare calibru, care se strã- Fiind conºtient de imposibilitatea trasãrii
duieºte sã nu fie înghiþit de smârcurile unei de frontiere între componentele confesiunii
istorii teribile”. autentice, istoricul literar formuleazã de
Între elementele de poeticã ale jurnalului fiecare datã, într-un mod provocator, supra-
intim, se enumerã spontaneitatea, autentici- titluri laxe (amintind de obiceiurile scrip-
tatea, simultaneitatea – cunoscute, dar nu ºi turale ale unor englezi din perioada lui
formulate aºa, de pe vremea lui Titu Ma- Richardson, dar ºi de mai târziu, procedeu
iorescu. A se vedea Însemnãrile zilnice. implementat categoric ºi de G. Cãlinescu în
Sunt derutat, chiar ºi acum când scriu a sa Istorie literarã), urmate de titluri aplicate
aceastã prezentare, de ce în niciun capitol al pe texte / pe opere demonstrative. Iatã for-
15
Marian Barbu

mulãrile : Autobiografia. Un contract de identi- continuitatea speciei în cauzã, formele ei de


tate. Caracterul testamentar ºi profetic al dis- manifestare, modalitãþile de respingere ori
cursului autobiografic. Mituri fondatoare, cu 14 de apreciere în epocã, oamenii care au ilus-
titluri, în vol. I. Autobiografii. Eseuri biogra- trat-o. Cum se poate recupera ceea ce a fost,
fice. Portretul. Autoportretul, în vol. II. de cãtre cineva ºi în folosul cui? Scriptor,
Numele celor care populeazã primele destinatar, mesaj, limbaj – sunt doar câteva
135 de pagini ale volumului al doilea (le formulãri de scop pe care Profesorul, cu
citez dupã ordinea propusã de autor în ºtiinþã aºezatã de carte, le promoveazã cu
cadrul câte unui subcapitol): Louis Althus- insistenþã. Miºcãrile literare – cele clasice,
ser, Dino Buzzati, Jorge Luís Borges, deja consumate, atât prin istorie, cât ºi prin
Einstein, Chagall, Octavian Paler, Valeriu funcþiile lor estetice imediate – cunosc o
Cristea, Paul Goma, Ion Negoiþescu, Miron revigorare prin ceea ce modernitatea, post-
Kiropol, Nichita Stãnescu, Maiorescu/ modernitatea ºi ceea ce a mai urmat – se-
Cãlinescu, Günter Grass, Serge Fauchereau. ncarcã de sensuri ºi de noi teorii, principii,
Eugen Simion practicã în mod vizibil o cauze ºi clauze pe care europenii (francezii,
criticã aplicatã, dezinhibatã de perplexitãþi italienii, germanii) le-au trecut cu multã
ºi admiraþii gratuite sau de circumstanþã. grijã ºi în primele decenii ale sec. al XXI-lea.
Deºi spuneam cã titlul cãrþii de faþã este De la Roland Barthes (citat frecvent), Jean
auster, oarecum solemn, academic, fãrã sã Starobinski, se ajunge la Pascal ºi-n jos, spre
forþeze nota înþelesului de proprietate con- miturile lui Narcis ºi Sisif. Extrag un frag-
firmatã, toate textele critice propuse sunt de ment din câteva sute, toate confirmând
o bogãþie informaþionalã impresionantã, stilul supravegheat afectuos, al unui critic –
revãrsatã într-o paletã diversã de formulãri. prozator, ambii stãpâniþi de Profesorul ex
Dacã aº spune cã succesul criticului se aflã cathedra (adicã sã se facã înþeles prin expo-
în sintaxa prozatorului care ºtie sã articu- zeul sãu îºi organizeazã ideile, impunându-
leze ºi sã alterneze impresia de lecturã, cu le o exfoliere limpidã): „Narcis ºi Sisif, mitul
sentimentul ºi raþionalul, n-aº greºi prea cãutãrii de sine ºi mitul unui chin acceptat :
mult. Poate cã modelul Cãlinescu sã se afle acela care leagã fragmentele ºi cautã un sens
în procesele de gândire ºi, desigur, de struc- în haosul unei existenþe ce s-a scurs deja ºi
turare a dezbaterilor. Dar permanentele teo- al unei memorii infidele. Mai trebuie ca
retizãri, separate ori în cadrul textelor crit- cineva sã noteze ceea ce Narcis observã ºi
ice, dublate mai mereu de comparatist fac ca Sisif duce de colo, colo, înainte ºi înapoi.
formula lui Umberto Eco Lector in fabula sã Este Scribul, omul care dã un corp scriptural
se îmbogãþeascã nu pe orizontalã, ci în acestor fiinþe de ceaþã ºi umbre care sunt întâm-
adâncime. Numai aºa îmi explic, acum, în plãrile trecutului (subl.m. – M.B.)”.
luna ianuarie 2010, când am revãzut aceastã Forþa expresivã a sublinierii mele calificã
prezentare, de ce am citi de douã ori (cu puterea asociativã în limbajul criticului lite-
voluptate) având pixul în mânã cele 792 de rar Eugen Simion.
pagini. Existã atâtea variante stilistice, O discuþie aparþinând tot modernitãþii
demne de a fi analizate de specialiºti, în a celei mai apropiate nouã(comentatorului de
aprecia contribuþia lui Eugen Simion la dez- literaturã) vizeazã dincolo de eu pe acel el.
voltarea actului critic, încât se impune de la Acesta a fost mereu un coeficient exponen-
sine sã cunoºti nu numai aspectul biografiei þial tot al lui eu. În planul prozei concrete,
celui comentat, cât ºi opera acestuia la care formal, el a rãmas însã . Atunci când ben-
se fac referinþe ori marginalii critice. eficiile procurate la o lecturã atentã de cãtre
Dupã modul de alcãtuire a c.v-ului mo- el se adunã de drept în portofoliul lui eu.
dern, obligatoriu pentru departamentul de Eugen Simion dã un exemplu concludent de
resurse umane , criticul porneºte cu teorii ºi trecere al lui eu în el cu o scriere (Pedigree,
analize din contemporaneitate cãtre înapoi, 1948) a lui G. Simenon. Cel care a fãcut tran-
în timp, ca sã verifice continuitatea sau dis- zacþia cu autorul a fost André Gide (copios
16
Întortocheate sunt cãile… biograficului

citat pentru jurnalul sãu, cu douã variante, ile acestora. Calm, raþional, ba chiar chirur-
una, pe când trãia soþia lui, ºi alta , dupã dis- gical, Eugen Simion, deºi a apreciat poezia
pariþia Madlenei ; citat însã ºi pentru proza excepþionalã a lui Ion Caraion, nu-i poate
sa, multã vreme fiind model de naraþiune ierta cã a încãlcat legea moralã („sã luãm
dincolo de Franþa. De la o vreme, mai înspre faptele cum sunt ºi sã le judecãm drept, fãrã
noi, jurnalul intim al lui Gide a dislocat ro- exces de indignare, dar ºi fãrã exces de to-
manul). leranþã, ºi sã vedem, la urmã, dacã putem
Deºi avem nenumãrate exemple de despãrþi pe omul biografic (omul lui Sainte-
romane autografice, scrise la nivelul existenþei Beuve) de creatorul pur (omul lui Proust) în
lui el, în carte, se comenteazã pro cauza ro- circumstanþele unei istorii imposibile”).
manul lui Mihail Sebastian De douã mii de Analistul are la dispoziþie douã cãrþi,
ani (1934). L-aº fi preferat pe Camil Petrescu semnate Mihai Pelin – „Artur”. Dosarul Ion
cu ale sale douã romane. Cu acest exemplu, Caraion (2001) ºi Delia Roxana Cornea/Du-
se putea dezvolta mult mai abil ºi nu încrân- mitru Dobre – „Artur” ºi exilul românesc
cenat relaþia dintre eu ºi el, dintre document (2006).
ºi ficþiune, dintre eul biografic ºi eul pur. ªi de Menþinân-du-se în limita judecãþii drep-
ce confesiunea rãmâne numai un mijloc ºi te, apelând ºi la „puþinã psihanalizã”,
nu un scop! Nu cumva se înlãtura ideea Eugen Simion observã , deloc printre rân-
acreditatã de la începutul studiului cã struc- durile delaþiunilor lui Caraion, ci la supra-
turile, componentele confesiunii nu se faþa stilisticii acestora, o înverºunare a
transformã totuºi în literaturã? Cã ele ar implementãrii de duritãþi, vecine cu satira ºi
rãmâne în anticamera sau coridoarele aces- pamfletul. Multe dintre acestea i-au vizat pe
teia? Oferta lui Marin Preda din Viaþa ca o Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Nichita
pradã ar fi meritat dezbãtutã în acest popas Stãnescu, Marin Preda, Geo Dumitrescu
pe care îl propunem. (ultimii doi ajutându-l în perioade critice ale
Istoricul literar rãmâne, orice ar fi, un vieþii lui ), Fãnuº Neagu, Ov. S. Crohmãl-
Mendeleev, îndreptãþit sã ierarhizeze, sã niceanu, Mircea Ciobanu, Pompiliu Marcea,
extragã material din texte pentru definiþii ca Nina Casssian, Eugen Barbu, D. Þepeneag,
sã instituie un tablou critic pe familii, clase, Paul Goma, N. Breban, Ion Negoiþescu.
determinãri ºi câte altele. În aceastã ordine Alte mârºãvii de o asemenea facturã se
de idei, Profesorul Eugen Simion aduce în gãsesc în cele douã cãrþi citate, din care Pro-
albia literarului ºi eseul biografic/autobiogra- fesorul Eugen Simion a reþinut doar câteva
fic/memorialistic, autoportretul, antimemoriile, în interesul ideii... biografismului. Adicã, a
cartea vorbitã, discursul epistolar, paraliteratu- vrut sã scoatã apã ºi din piatrã seacã. Din
ra, interviurile, convorbirile, corespondenþa locuri care n-au intrat niciodatã în spaþiul
(oficialã, particularã ºi intimã; în vol. II, cap. literaturii propriu-zise. Mai de fiecare datã,
III impune o sobrã ºi inteligentã implicare/ când a fost cazul, biografismul n-a constituit
detaºare când se scrie despre corespondenþa decât punct de plecare, ori de colaborare, nu
dintre N. Steinhardt ºi Virgil Ierunca, ºi de sosire, de rãmânere independentã.
despre Iubirile ºi disperãrile lui Cioran, despre Cazul Ion Caraion n-a fost singular în
corespondenþa ºi întrevederile parcimo- România din perioada 1940-1990. I s-au alã-
nioase dintre filosoful Constantin Noica ºi turat, prin mãrturisire directã, dupã 1990,
Sanda Stolojan). Al. Paleologu (fiul sãu, Tudor Paleologu a
Ba, la acelaºi numitor comun al biografi- fost numit ambasador în Danemarca, iar în
cului, istoricul literar aduce dosarul lui Ion 2009, ministru al Culturii ºi Cultelor, sub
Caraion de informator al securitãþii. În cele preºedenþia lui Traian Bãsescu), ªt. Aug.
27 de pagini ale capitolului IV, din vol. II Doinaº, Sorin Antohi.
(Un caz tragic: Ion Caraion), descoperim un Cu dezvãluirile despre Caraion, tot isto-
comentator atent cu fenomenele dubioase ricul literar deschide o binevenitã parantezã
ale istoriei ºi ale politicii, care au convertit ºi despre exilul literar românesc începând cu
au distrus irecuperabil oameni ºi psihologi- cel din Franþa.
17
Marian Barbu

Prin acest excurs de analizã pertinentã – Th. Mann, C. Noica, G. Cãlinescu, A. Gide,
de moralã ºi politicã – Eugen Simion face Maurice Blanchot. H. F. Amiel (profesor de
dovada unui spirit raþionalist, derivat din filosofie la Geneva, specialist în Hegel,
cunoscutul sic cogito. autorul a 16.000 de pagini ale unui jurnal,
Consider cã ordinea ºi disciplina în criteri- singura lui operã), Montaigne, Radu
ile aplicate de cãtre un istoric literar, care Petrescu etc.
întreprinde dezbateri în vederea unor eval- Nu lipsesc în întreg periplu trimiterile la
uãri sigure, reprezintã cartea de vizitã a religie, la moralã, la evenimentele mãrunte,
acestuia. Ele sunt menite sã justifice struc- domestice, din propria-i gospodãrie, obli-
turarea capitolelor, nuanþarea lor în sub- gaþiile de gazetã, starea dupã telefoanele
capitole, mergând pânã la evidenþierea în intempestive º.a.
paginã, apelând la caracterul de literã. Silueta criticului recunoscut se descoperã
Astãzi, când imperiul calculatorului a în zeci de formulãri, adesea categorice (1),
zguduit din temelii meºteºugul tipografic, dar prozatorul îl însoþeºte ca o umbrã,
toate exigenþele textului tipãrit sunt ideal obligându-l la o contemplare de tip poetic
îndeplinite. Viitorul a început sã ne rezerve (2). Extrag câteva formulãri de o asemenea
ºi bucuria unor biblioteci virtuale. Aºa cã un facturã: „Cinismul nu este o specialitate
„mâine” ademenitor ºi pentru scriitori ni se gidianã. Va mai trece o generaþie, vor trece
aratã spre laudã ºi omagiu. chiar douã pentru ca adepþii zeiþei H.(gays)
În virtutea consemnãrii unui biografic per- sã iasã pe stradã ºi sã cearã protecþia orga-
sonal, omul Eugen Simion se mãrturiseºte în nismelor internaþionale. Gide luptã doar
cap. VI, din vol. I., sub oblãduirea titlului pentru înþelegere ºi îngãduinþã...(1). „Nu
Fragmente din jurnalul celui care studiazã sunt în stare sã mã gândesc la altceva, n-am
genurile biograficului. Întâlnim în cele nouã stare decât de nestare (subl. n. indicã o sintag-
subdiviziuni ale capitolului descrisã cur- mã filosofico-poeticã, tipic nichitianã).
gerea vieþii unui intelectual, cu sinusoidele „Pacea ruralã este sfârtecatã de strigãte sãl-
sale, dar mai ales, cu pulsaþiile scrisului. batice de luptã...(...) . E din nou liniºte, câinii
Tentat de mai multã vreme sã descifreze... sau potolit ºi, ca doi rãzboinici bravi, îºi
biografia jurnalului intim, el însuºi începuse, savureazã acum succesul, picotind pe
din anii 70, redactarea unuia. Procedând iarbã... Aº putea spune cã aud zgomotele
astfel, cãuta sã dezlege resorturile interioare liniºtii (ce oximoron apetent ! – M.B.), dar
ale speciei, atât de categoric respinsã de cri- nu spun, pentru cã liniºtea este întreruptã
tici ºi teoreticieni literari. brusc de þipetele unui copil din vecini. Sunt
Secolul al XX-lea, cel mai bogat în eveni- þipete înalte ºi subþiri, care se sparg ca niºte
mente (de tot felul !), nu putea accede la jur- pahare de cristal în vãzduhul acestei calme
nalul intim în formula propusã prin Maine seri de varã. Mã gândesc la poezia lui
de Biran, Stendhal ºi Benjamin Constant, Francis Jammes ºi a lui Ion Pillat al nostru,
aºa cã dezvãluirile unei realitãþi crude au dar alung repede din minte aceastã analo-
fost catalogate ca sincere ºi autentice. A se gie, pentru cã pe uliþa satului nu apare nici
vedea cãrþile de tip freudist semnate de un mãgãruº ºi nu se zãreºte nicio berlinã”.
Simone de Beauvoir ºi Anaïs Nin, Gabriela (2,1). „Sunt în vacanþã, ceea ce în cazul meu
Melinescu (mai puþin) . nu înseamnã cã am pãrãsit oraºul în care
Drapat de asemenea... modele, omul Eu- locuiesc de la 18 ani ºi pe care, în aceste zile
gen Simion nu uitã cã demnitatea lui este a caniculare, n-aº putea spune cã-l iubesc
Profesorului aulic, a modelului câºtigat cu prea mult. Este o cãldurã criminalã, teii de
greu; cã toate acestea îl întorc la misiunea pe strada dr. Lister stau pleoºtiþi, cu frun-
scrisului. Din aproape în aproape, cufundat zele încremenite, peste maºinile îngrãmã-
în teoriile franceze, îºi populeazã foile- dite lângã trotuar s-a aºternuit un strat de
toanele critice cu nume de referinþã ale lite- praf lipicios cam de grosimea unui deget,
raturii europene – Tolstoi, Mircea Eliade, puþinii trecãtori se miºcã apatic, cãrând
18
Întortocheate sunt cãile… biograficului

dupã ei sacoºe enorme pline cu zarzava- Berindei (Am fãcut Jilava în pantofi de varã,
turile cumpãrate de la colþul strãzii, în fine, Ed. Compania , 2008), aflate multã vreme în
în care m-am refugiat, cãrþile asudã ºi se detenþie, înainte de 1989.
uitã la mine cu priviri bolnave ...” (2). Rãzbate din întreaga carte (Genurile
De departe se-nþelege cã tratatul (cãci biograficului) o pasiune devoratoare pentru
este unul !) despre genurile biograficului a studiul „de caz”. Criticul ºi istoricul literar
fost gândit de acad. Eugen Simion ca sã Eugen Simion doreºte ca „genurile biografi-
ofere , în încheiere, ºi o deschidere spre sine, cului” sã intre – fie ºi acum ! – pe poarta cea
cu tot ceea ce înseamnã omul ºi... scriitorul. mare a literaturii. Cu atât mai mult, cu cât,
Cititorului curios sã afle câte ceva despre, i biograficului i-a fost refuzat paºaportul din
se oferã posibilitatea, cumva într-un fel cauze minore, începând cu neliteraritatea
optimist. Doar se renunþase la încheierea lui. Faptul ca atare va avea încã de înfruntat
vol. I , dupã un substanþial studiu privin- reticenþa unora de specialitate, dar ºi a alto-
du-l pe Petre Pandrea, figurã aparte pentru ra care exaltã astãzi cinematograful ca ºi
ceea ce Eugen Simion numeºte Un spirit televiziunea.
bogomilic însoþit de un Saint-Just ºi de un Don Ne pronunþãm ºi scriem convingãtor:
Juan oltean, când a comentat douã apariþii cultura imaginii nu va putea înlocui cultura
editoriale referitoare la literatura produsã scrisã. Ca sã nu mai spunem axiomatic cã ima-
de Oana Orlea (Ia-þi boarfele ºi miºcã, interviu ginile fãrã text reprezintã o întoarcere la filmul
de Mariana Marin, Ed. C.R. , 1991) ºi Ioana mut. Ceea ce nu va fi nicodatã posibil!

1 Poate cã n-aº fi dezvoltat atâtea volute de prezentare pe marginea subiectului propus de Acad. Eugen
Simion – ºi rezolvat, cum au crezut de cuviinþã, alternativ, Profesorul, criticul si istoricul literar – dacã
biograficul s-ar fi constituit ca reper prioritar ºi pentru alþi cosîngeni. Dezbateri izolate despre prezenþa
sau absenþa autorului dintr-o operã narativã au existat mai mereu în critica de la vârf. Dar a chibzui
metodic, fie ºi didactic, nu cunosc vreo întreprindere similarã celei finalizate de universitarul
bucureºtean. Învãluitor, acesta s-a ferit sã condamne stilul conformist, parcã administrativ, al unor
specii componente ale biograficului cum ar fi corespondenþa (oficialã sau privatã), autobiografia, anumite
tipuri de memorii, portretul. În schimb, s-a arãtat deschis sã extragã, cu fineþe ºi cu argumente, din fiecare
în parte, tot ceea ce poate fi socotit brumã de literaturã, de imaginar, de ficþiune. Care vasãzicã – ficþi-
unea non-ficþiunii?!
Într-o notã explicativã, de pro domo, din 31 mai 2008, Profesorul, dupã o privire circularã în lume, se
informeazã despre vivacitatea subiectului sãu în SUA , în Franþa ºi aflã cã jurnalele de autor prolifereazã
vãzând cu ochii. Ba, în Franþa, Philippe Lejeune a devenit specialist în ale domeniului, prin cãrþile: Le
Pacte autobiographique (1975), Je est un Autre (1980), Moi aussi (1986). El însã nefiind singurul!
2 Prioritatea comentariilor despre eu se datoreazã explicaþiilor freudiene despre libidou. Dicotomia aces-
tuia – libido al eului sau narcisic (vizând persoana proprie ca obiect ) ºi libido obiectal (persoana este obiect
exterior – le-a impus teoreticienilor francezi, sã zicem, marcajul între le dedans ºi le dehors.
În actul creaþiei literare, a prozei de anvergurã (ºi nu numai !), solicitarea tuturor impulsurilor ºi raþio-
namentelor creierului se dovedeºte un fapt normal. Exaltarea sau explorarea excesivã a unora dintre ele
conduce la un anume tip de literaturã. Pulsaþiile psihologice au cunoscut o albie compactã de afirmare
începând cu sec al XIX-lea. O asemenea literaturã de o puritate subiectivã evidentã începe sã aibã re-
guli, dincolo de principii, pe care psihanaliza lui Freud le explicã sau cautã sã le explice ºtiinþific.
Ucenicii lui, contestatarii (cam numeroºi) au trecut de afirmaþii ºi ipoteze, ajungând la o concluzie nota-
bilã – omul este o fiinþã contradictorie, aproape permanent contradictorie. Cã ºi filosofia, oricât pare ea
de specializatã pe idei, foloseºte creator componentele numite conºtient – subcinºtient – inconºtient. ªi
aici, filosofia germanã a sec. al XIX-lea a avut un rol definitoriu pentru literatura modernã.
Pe un asemenea fundal de informaþii pluraliste, Profesorul Eugen Simion conºtientizeazã absenþa
intenþiilor literare pe care le au scriptorii genurilor biograficului. Dar, constatând cã finalizãrile tipãrite (în
timpul vieþii sau postum) prezintã fructuoase ºi deloc neglijabile elemente literare, le aduce sã
funcþioneze sub lumina ficþiunii. Ca orice autor de literaturã prozasticã, scriptorii în cauzã au apelat la
imaginar cu încredere, vizând chiar o rezultantã esteticã. De aceea, lectorul interesat poate purcede la o
ordonare a materialului actual pe specii convenite, stabilindu-ºi singur gradul de informaþie dorit, pre-
cum ºi deciziile de a redacta ºi el studii de profil.
19
George Sistematizãri

NEAGOE Meticulos ºi ordonat, cercetãtorul îºi


anunþã de la început „metoda“ de lecturã ºi
obiectivele vizate. Nici vorbã cã autorul ar
urma astfel îndemnul lui Roland Barthes.

Chintesenþa Opþiunea lui Andrei Terian þine de modali-


tatea inovatoare de a analiza opera criticã a
lui G. Cãlinescu: „Cartea mea porneºte de la
o premisã extrem de simplã: aceea cã orice
discurs critic se articuleazã sub forma unui
Abstract sistem. Prin urmare, mizele ei vor fi douã la
The author makes a book-review of Andrei numãr: descrierea sistemului critic cãlines-
Terian's monography G. Calinescu: a cincea cian în raportare la cele mai importante sis-
esenta ("G. Calinescu: the fifth essence"), in teme critice învecinate, româneºti sau
which the young lecturer from the Faculty of strãine“ (p. 9). Un ins posac ar gãsi argu-
Letters and Arts (University "Lucian Blaga", mente strâmbe pentru a infirma ipoteza
Sibiu) analyzes the critic system of the most tânãrului critic. Nu neapãrat ca sã ºubre-
important and influent interpreter in the zeascã meritele cãrþii, ci pentru cã imaginea
Romanian literature. We read an exhaustive unui G. Cãlinescu „impresionist“ se dove-
study, because, on the one hand, Andrei Terian deºte mai convenabilã, mai lejerã ºi în con-
was interested in discovering G. Calinescu's
formitate cu niºte prejudecãþi ce dateazã de
theoretic and philosophic sources and, on the
other hand, in judging the way the critic's vreo ºapte decenii. În studiul sãu, Andrei
ideas functioned during his life. Andrei Terian Terian revelã ºi relevã deopotrivã complexi-
dealt with discovering which were the criteria tatea personalitãþii critice a lui G. Cãlinescu.
implied by G. Calinescu in his literary com- Nu înainte de a face câteva consideraþii
ments. referitoare la „reprezentarea în uz“ (p. 14) a
Keywords: G. Calinescu, critic system, autorului „Istoriei literaturii române de la
impressionism, aesthetic autonomy, theory, origini pânã în prezent“. Vorbind despre cel
history of literature. dintâi poncif vehiculat, despre „statutul
«creator» al criticii cãlinesciene“ (ibidem),
exegetul este îndreptãþit sã considere cã
Andrei Terian debuteazã editorial cu o „dacã critica lui G. Cãlinescu ar fi literaturã
carte grea. „G. Cãlinescu: a cincea esenþã“1 ºi nu criticã, acest lucru nu ar fi trebuit sã
reprezintã mai mult decât cea mai valoroasã împiedice pe criticii «adevãraþi» sã facã ceea
exegezã a anului 2009. În plan cultural, ne ce fac de obicei: adicã, tratând aceastã operã
trebuie o sumedenie de asemenea lucrãri în ca literaturã, sã-i caute nucleele generatoare
care superficialitatea sã fie abandonatã în ºi relaþiile structurale, sã-i semnaleze con-
favoarea minuþiozitãþii. În plan invidual, tradicþiile ºi regularitãþile, sã-i determine
autorul demonstreazã cã are nu doar stofã, genul proxim ºi diferenþa specificã“ (ibi-
ci ºi o foarte bunã croialã de critic literar. De dem). Cã dreptatea se aflã de partea lui
aceea, cartea este scrisã într-un stil distins, Andrei Terian stã mãrturie ºi eseul „Tra-
cu linii directoare clare ºi ferme, cu remarci diþie ºi talent personal“ (1919), în care T. S.
tãioase, cu problematizãri care evitã soluþi- Eliot postula funcþionarea literaturii ca sis-
ile simpliste, pripite sau inadecvate. Reuºita tem.
se datoreazã, cu siguranþã, ºi faptului cã Viziunea monografiei speculeazã un
Andrei Terian a fãcut un efort de absorbþie culoar strâmt, lãsat liber de precedenþii
ºi de asimilare culturalã, contrazicând astfel comentatori ai criticii lui G. Cãlinescu. Ceea
marota literaturocentrismului. ce pentru ceilalþi seamãnã cu o peºterã a

1 Andrei Terian, G. Cãlinescu: a cincea esenþã, Bucureºti, Editura Cartea Româneascã, 2009, 768 pag.
20
Chintesenþa

ignoranþei, îi apare lui Andrei Terian ca edi- unor concepte ca „metodã“ sau „teorie“,
ficiu virtual: „Or, dupã cum am vãzut, toc- deoarece nu existã cãi infailibile de acces ºi
mai aceastã încercare de reconstrucþie nici propoziþii general valabile care sã fie
lipseºte din marea majoritate a comentari- aplicate unui anumit grup de texte literare.
ilor consacrate autorului Principiilor de este- Literatura nu cuprinde legi ºi nici legitãþi
ticã. ªi tocmai aceastã reconstrucþie îmi imanente, întrucât, întotdeauna, interpretul
propun s-o efectuez în paginile cãrþii de stabileºte regulile jocului. Dar altele constitu-
faþã. Adicã sã recompun, sã descompun, sã ie cele mai importante ºi mai tranºante
situez ºi sã evaluez sistemul critic al lui G. efecte care se desprind din „Introducere“.
Cãlinescu“ (p. 24). Optând pentru noþiunea Unul ar fi cã Andrei Terian confirmã ideea
de „sistem“ în cazul scrierilor critice sem- lui G. Cãlinescu din „Tehnica criticii ºi a
nate de creatorul „ºtiinþei inefabile“, Andrei istoriei literare“, ºi anume cã istoricul literar
Terian se comportã precum un alchimist este fratele siamez al criticului. Celãlalt, care
care extrage chintesenþa din ceea ce alþii au mi se pare precumpãnitor, ar fi cã exegetul
catalogat drept un maldãr incoerent de aduce în prim-plan distincþia între critic ºi
texte. În urma unei asemenea acþiuni, teoretician. Primul (re)creeazã sisteme ºi
Andrei Terian valorizeazã pozitiv atât ideile urmãreºte modificãrile care se produc în
lui G. Cãlinescu despre literaturã, cât ºi timp în interiorul acestora. Al doilea se
strategiile hermeneutice utilizate de acesta. iluzioneazã cã descoperã modele ºi invari-
Mai mult, universitarul sibian ilustreazã cã ante anistorice. Primul îºi alege un unghi
sunt deplasate pretenþiile universaliste ale favorabil din care sã priveascã. Celãlalt se
21
George Neagoe

amãgeºte cã poate avea o viziune de ansam- reformulãri, ºi celelalte sectoare ale procesu-
blu (p. 31) lui creator (discursul, realitatea, cititorul).
Ea reprezintã, aºadar, o teorie aproape
Anxietatea influenþei «completã» (cel puþin ca intensiune),
excepþie fãcând doar «forma» operei, pe
Studiul lui Andrei Terian e ºi un îndru- care cronicarul Adevãrului literar ºi artistic a
mar al dezvãþului de (pre)judecãþile ce þin minimalizat-o constant“ (p. 75).
de concepþia esteticã a lui G. Cãlinescu. ªtim
cã, în acest domeniu, biograful lui M.
Eminescu îºi poartã crucea absenþei origi-
Impresia, expresia
nalitãþii. În opinia autorului însã, prezenþa ºi idealismul critic
sau lipsa acesteia nu constituie un criteriu De ce i s-au reproºat lui G. Cãlinescu im-
precumpãnitor în evaluarea eficienþei unui presionismul ºi subiectivismul capricios?
sistem critic. Cunoaºtem, de asemenea, cã Pentru cã, aºa cum precizeazã Andrei Terian
Benedetto Croce a avut o influenþã majorã în capitolul „Sistematica genurilor“, atât
asupra formãrii intelectuale a „mizantropu- contemporanii, cât ºi posteritatea nu au
lui“. Andrei Terian nu se mulþumeºte cu înþeles postulatul care, în opinia mea, gene-
bunurile comune. Nu-ºi potoleºte setea reazã întregul sistem cãlinescian. Fie cã
scoþând apã din fântâna din care mai toþi atacurile au avut ca þintã „gustul“ îndoiel-
bem câte o înghiþiturã. El sapã în cãutarea nic al criticului, fie lipsa „metodelor“, con-
pânzei freatice pentru a vedea cât îi dato- testatarii nu ºi-au dat seama cã ocupau po-
reazã Cãlinescu maestrului italian. Capito- ziþii neadecvate în disputa cu Aristarc:
lul „Principii de esteticã“ vizeazã tocmai „aderând la teza croceanã a unitãþii «expre-
detectarea axiomelor cãlinesciene despre li- siei» artistice ºi încadrând critica literarã în
teraturã ºi depistarea, acolo unde se poate, a câmpul «creaþiei», Cãlinescu se dispensa
surselor de provenienþã (p. 48). Autorul practic de necesitatea unei reflecþii asupra
reclãdeºte edificiul teoretic al gândirii lui G. acesteia ca teritoriu autonom. Ceea ce e va-
Cãlinescu. labil pentru artã e valabil ºi pentru criticã,
Tânãrul critic se pricepe sã înlãture vãlul dat fiind cã între cele douã nu existã vreo
aparenþelor. Un exemplu elocvent este sem- diferenþã de naturã, ci doar diferenþe de
nalarea unui aparent paradox din sistemul grad. Conceptul cãlinescian de criticã deri-
cãlinescian. Pe de o parte, din 1927 („Va- vã astfel din conceptul generic al «creaþiei»“
loare ºi ideal estetic“) pânã la capãtul vieþii (p. 79). Rezolvarea propusã urmeazã firul
(„Arta e una“, 1963), fie „mizantrop“, fie demonstraþiei expuse în capitolul „Principii
„optimist“, „criticul proclamã unitatea de esteticã“. Soluþia e rafinatã pânã la
esenþialã a «creaþiei», dincolo de formele ºi esenþã.
de instrumentele pe care acesta le foloseºte“ Probabil, autorul nu ºi-a dat seama cã,
(p. 49). Prin urmare, precizeazã Andrei datoritã nuanþelor propuse, a pus capãt rãs-
Terian, G. Cãlinescu îl urmeazã pe Croce în tãlmãcirii câtorva fraze din articolul
lupta „împotriva dogmatismului «forme- „Simþul critic“: „Critica astfel înþeleasã [ca
lor» pe trei direcþii: teoria genurilor, rele- tehnicã, n.m.] nu poate fi învinuitã de
vanþa curentelor literare, ºi disocierea între impresionism în înþelesul rãu ce se dã aces-
«popular» ºi «cult»“ (ibidem). Pe de altã tui cuvânt. Cãci criticul nu se conduce dupã
parte, G. Cãlinescu n-a folosit, de-a lungul impresie, ci dupã expresia ca purã posibilitate
carierei sale, acelaºi concept de „literaturã“. a spiritului sãu“. Interpretarea, pe care o
Unicã în expresie, literatura diferã ca mo- auzisem de cele mai multe ori (pentru cã
dalitate de înþelegere din cauza reperului la nici acum nu i-am gãsit sursa), era cã G. Cã-
care a raportat-o directorul „Jurnalului lite- linescu mutã accentul pe valoarea expresivã
rar“: „debutând ca o teorie de tip expresiv, a criticii, adicã pe formularea memorabilã.
doctrina criticului român va reuºi sã-ºi Explicaþia m-a nemulþumit, deoarece, dacã
aproprieze, dupã o lungã serie de tatonãri ºi aºa ar fi stat lucrurile, proaspãtul colabora-
22
Chintesenþa

tor al „Vieþii literare“ transforma critica în Cum încadrarea criticii practicate de


fapt de stil, adicã în jonglerie lingvisticã. Eu Cãlinescu în sfera „idealismului monist ºi
aveam altã pãrere. Credeam cã astfel nominalist“ are drept cauzã primarã creº-
Cãlinescu îºi apãrã ipoteza cã „momentul terea eficienþei întregii demonstraþii, adicã
cu adevãrat estetic din activitatea criticã“ îl are o pronunþatã valenþã pro domo sua, îmi
constituie citatul, iar selectarea fragmentelor voi da strãdania sã urnesc, la rândul meu,
se producea dupã criteriul valorii expresiei. sã-l scot pe Cãlinescu de sub zodia impre-
În realitate, cronicarul includea critica în sionismului imperturbabil, transformând
cadrul literaturii. „metoda“ într-o altã pârghie. Sã revenim la
Andrei Terian nu putea evita problema „Tehnica criticii ºi a istoriei literare“, la mo-
determinãrii tipului de criticã practicat de mentul în care eseistul recupereazã un in-
Cãlinescu. Pentru a-ºi susþine punctul de strument al mãsurãrii valorii artistice: „Am
vedere, autorul recurge la trei argumente. zis cã simþul critic constã în sentimentul cã
Douã au statut negator. Cel dintâi este în- opera a urmat întocmai norma propriului ºi
sãºi premisa cãrþii. Dacã orice critic are un latentului nostru spirit creator, cã adicã,
sistem, atunci impresionismul devine o dacã am fi avut aceeaºi idee, am fi expri-
etichetã superficialã. Urmãtorul constã în mat-o întocmai. Aceasta în teorie. Cu asta
validarea observaþiei fãcute în 1945 de di- ajungem la o comunitate simpateticã cu
rectorul „Lumii“ în articolul „Ce este impre- autorul, cu asta înþelegem, dar putem încã
sionismul?“, ºi anume cã opoziþia „raþiona- sã ne înºelãm asupra treptei pe care o ocupã
lism“-„impresionism“ nu-ºi are justificare opera în ierarhia valorilor. Atunci intervine
o metodã foarte veche ºi foarte solidã: com-
(p. 87). Argumentul principal, în funcþie de
pararea cu capodoperele universale“. Se im-
care Andrei Terian îºi organizeazã rãspun-
pune o precizare. Nu termenii comparaþiei
sul, reprezintã atitudinea lui Cãlinescu faþã
conteazã, ci comparaþia ca atare, deoarece
de „metodã“. Þinând cont de înþelesul atri-
ea reprezintã operaþiunea criticã fundamen-
buit termenului în perioada interbelicã
talã. Compararea cãrþilor între ele înseamnã
(„procedeu «tehnic» utilizat de scriitori – fie adevãrata autonomie a esteticului. Nu ºtiu
ei critici, poeþi sau prozatori“, p. 88) ºi de unde începe ficþiunea, dar sunt sigur unde
consideraþiile din „Tehnica criticii ºi a isto- nu se altereazã: în raportarea literaturii la ea
riei literare“ despre „metodã“ ºi „punct de însãºi. Cu asta se ocupã criticii. Singurii
vedere“, exegetul ajunge la concluzia: „criti- impresioniºti sunt cei care admirã o carte ca
ca lui Cãlinescu se prezintã, sub raport me- ºi cum ar fi singura din lume. Impresioniºtii
todologic, ca un idealism monist ºi nomi- se lasã seduºi. Când citesc, impresioniºtii
nalist, de sorginte croceanã: monist, pentru trãiesc emoþii psihologice. Criticii autono-
cã respinge disocierea între «formã» (me- miei estetice trãiesc sentimentul valorii tex-
todã) ºi «fond» (punct de vedere) ºi mai cu tului, dar nu-l exaltã, ci îl discern prin
seamã rolul determinant al «formei»; nomi- raportare la celelalte opere literare. Printre
nalist, pentru cã înþelege categoriile critice aceºtia se numãrã ºi Cãlinescu.
(inclusiv metodele) nu ca pe niºte entitãþi
date, care (pre)determinã desfãºurarea actu-
lui critic, ci ca pe niºte abstracþiuni pe care le
Universul criticii
deducem post factum din chiar actul critic ºi Concepþia lui G. Cãlinescu despre poezie
care se contextualizeazã diferit în fiecare reprezintã unul dintre cele mai atractive ºi
demers exegetic“ (p. 89). Soluþia aleasã de mai bulversante ochiuri din reþeaua lui cri-
tânãrul critic este coerentã ºi merge în ticã. Deoarece nu pot sã zãbovesc asupra
direcþia restaurãrii sistemului critic cãlines- fiecãrui subcapitol al cãrþii lui Andrei
cian. Dar Andrei Terian nu vrea sã vadã Terian, m-am decis sã mã ocup în detaliu de
numai þesãtura. El încearcã sã gãseascã scrierile mele preferate din opera cãlines-
acele care au cusut-o. Prin urmare, „Siste- cianã: „Principii de esteticã” (iniþial „Curs
matica genurilor“ devine ºi un ghid al de poezie“) ºi, în primul rând, „Universul
metodelor folosite de Cãlinescu. poeziei“.
23
George Neagoe

Paradoxul este cã, la întrebarea „ce este urma raportãrii lui la lumea obiectelor ºi a
poezia?“, G. Cãlinescu rãspunde pe lângã fenomenelor. Decodarea se produce fiindcã,
subiect, rezolvând problema „cum este dupã cum susþine Cãlinescu, „[…] departe de
poezia?“. Sau cel puþin aºa pretinde în a fi lipsiþi de intelectualitate, poeþii par a spune
ambele cazuri. Situaþia rãmâne ciudatã în ceva“ sau, ºi mai concludent, „Organizarea
mare mãsurã, având în vedere cã Andrei spiritului presupune totdeauna un sens ºi
Terian specificase cã, în permanenþã, au- lucrul a început sã fie observat. Dementul
torul „Vieþii lui Mihai Eminescu“ s-a arãtat nu mai este în stare de a ne comunica nimic,
mefient faþã de binomul formã-conþinut. De întrucât s-a alienat de logica noastrã, dar
fapt, lucrurile sunt complicate. Întâi din atitudinea lui este de a spune ceva. Dacã
cauza bazamentului criticii „mizantropului“ vorbirea lui n-are sens, ea are forma cel
– adicã a „tezei unitãþii «expresiei» literare“ puþin a sensului“. De asemenea, Cãlinescu
– care îi impune lui Cãlinescu sã-ºi litera- precizase cã poeþii ca ºi nebunii comunicã
turizeze orice tip de discurs. Apoi, din prici- „nevoia fundamentalã a sufletului uman de
na experienþei de lecturã care, fiind domi- a prinde sensul lumii“. Iar criticii par cã-i
natã de modelul secular al poeziei cu sens ascultã ºi cã-i înþeleg, resimþind nevoia fun-
(nu neapãrat univoc), i-a generat criticului damentalã a sufletului uman de a recupera,
automatismul de a cãuta semnificaþii. din haosul ceremonial, un mesaj abscons.
Dacã Lovinescu identifica poezia cu în- Misiunea lor nu e deloc dificilã, þinând cont
sãºi literatura, Cãlinescu oscileazã între de faptul cã poeþii îºi declamã versurile
„superioritatea poeziei în raport cu celelalte purtând o mascã, amplificându-ºi astfel
genuri literare ºi unitatea «expresiei» artis- vocile.
tice“ (p. 105). Aceastã indecizie îl ajutã La începutul secþiunii despre „Universul
enorm. Îl fereºte, în mare mãsurã, de fali- poeziei“, Andrei Terian evidenþiazã cele
mentul reducþionismului: „[…] Cãlinescu câteva puncte de tangenþã între dialogul din
va opera în conceptualizarea ºi comentarea 1948 ºi „Cursul de poezie“. Cu aceastã
liricii cu douã seturi de criterii: «plastic» ocazie îºi rectificã eroarea din concluzia
(literaritatea), care constituie un numitor secþiunii anterioare, recunoscând cã, în
comun întregii literaturi, respectiv «muzi- 1938, Cãlinescu nu pregeta „prezenþa sensu-
cal» (poeticitatea), care marcheazã teritoriul lui ºi chiar a referinþei“ (p. 112). Tânãrul cri-
specific poeticului“ (p. 105). Ar fi o eroare sã tic ne înºtiinþeazã cã gestaþia conceptului
credem cã, procedând astfel, Cãlinescu
„hieroglific“ a durat aproximativ douãzeci
oferã douã definiþii diferite ale poeziei. Mai
de ani de acumulãri estetice, filosofice ºi,
degrabã, el individualizeazã douã modele
mai ales, ezoterice.
în cadrul poeziei.
Analizând „Universul poeziei“, Andrei
Minuþios ca de fiecare datã, Andrei
Terian începe discuþia despre „Principii de Terian polemizeazã cu opiniile expuse de
esteticã” cu inventarierea surselor teoretice: Nicolae Manolescu în „Despre poezie“.
dublul strat „purist“ alcãtuit din abatele Întâia observaþie pe care i-o face tânãrul
Bremond ºi Paul Valéry ºi nelipsitul sub- critic autorului „Istoriei critice... “ este cã
strat catalitic crocean. Încã o argumentaþie disjuncþia dintre „poetic“ ºi „nepoetic“ din
seducãtoare ºi aproape riguroasã îl ajutã pe dialogul cãlinescian nu se bazeazã pe trãsã-
tânãrul critic sã înscrie pseudopreceptele turile inerente ale obiectelor, ci „depinde de
într-o „poeticã ieºitã de sub mantaua sim- doi factori (eul ºi universul), dintre care cel
bolismului cu «iz» purist, care, deºi concede puþin primul rãmâne variabil. În plus,
lirismului un anume «sens» (adicã o «struc- Cãlinescu avertizase cã «e greºit sã conside-
turã»), tinde spre abolirea referinþei ºi, rãm lucrurile în sine, trebuie sã le raportãm
implicit, a semnificaþiei operei“ (p. 111). Am la ideea general㻓 (p. 116). Acest argument
o singurã obiecþie. Dacã poezia liturgicã textual ar fi completat ºi de refuzul, expri-
„tinde spre abolirea referinþei“, asta nu mat de Cãlinescu în diverse rânduri, de a
impune anularea „semnificaþiei operei“, recunoaºte „pertinenþa unei ipotetice divi-
întrucât decodarea poemului nu survine în ziuni între obiectele/cuvintele «poetice» ºi
24
Chintesenþa

cele «nepoetice»“ (ibidem). Dar, o asemenea poezie nu are referinþã în lumea realã
poziþie inconsecventã reprezintã „o variantã (Ceahlãul din versuri nu este acelaºi cu
a oscilaþiei între subiectivitatea ºi obiectivi- masivul din Carpaþi), semnificaþia unui
tatea cunoaºterii, care rãmâne una dintre poem nu derivã din propria structurã, ci
contradicþiile definitorii ale sistemului critic preia sarcina hermeneuticã, din exterior, din
cãlinescian” (ibidem). Prin urmare, deºi ra- percepþia asupra lumii. Microcosmosul
þionamentul sãu are la temelie primise inco- repetã macrocosmosul. De altfel, simbolul
recte, dreptatea se aflã de partea lui Nicolae poate fi catalogat, cu un paradox, drept
Manolescu, pentru cã tocmai raportarea prezenþa unei absenþe. Iar aceasta din urmã
obiectului la „ideea generalã“ îi conferã trã- e convenþia culturalã.
sãtura „poeticã“. Universul poeziei se con- Existã încã o deficienþã a criteriului cãli-
stituie ca o neîncetatã dinamicã de sim- nescian. „Hieroglifele“ din „Universul poe-
boluri care intrã, ies sau revin în funcþie de ziei“ au caracter monosemantic, ºi nu
convenþia esteticã dominantã, în speþã prac- obscur, în virtutea raportãrii obiectelor la
tica literarã: „Adevãrurile formulate de noi mentalitatea iudeo-creºtinã despre timp. Pe
sunt toate a posteriori“, precizeazã Cãlines- de o parte, parabola cronologicã, definitã de
cu. Uzul impune poeticitatea, iar poetul este un punct iniþial, unul maximal ºi unul final,
cel care o recunoaºte. Oprindu-se la fructele e o variantã a concepþiei vectoriale, anaba-
care au acces sau nu în poezie, Cãlinescu zice despre istorie.
susþine cã acestora „le trebuie vechime liricã Ce s-ar fi întâmplat dacã autorul „Vieþii
ºi semnificaþie“. Nu trebuie omis pasajul în lui Ion Creangã“ ar fi optat pentru re-
care „mizantropul“ recunoaºte mutaþia va- prezentarea ciclicã a timpului? Rãspunsul
lorilor estetice: „Însã poetul viitorului îºi va depãºeºte mijloacele noastre.
modifica simbolurile. Un cer plin de avi-
oane huruind va înlocui convenþia pãsãrilor
migratoare ce se întorc, o negurã de avioane
Epica inefabilã
negre va lua locul corbilor“. Înlocuirea se Concepþia lui G. Cãlinescu din „Tehnica
realizeazã în virtutea principiului substi- criticii ºi istoriei literare“ se numãrã printre
tuþiei. Nu conteazã obiectul, ci ideea semni- valorile care tind sã devinã marote. Deoa-
ficatã de acesta. rece, pe de o parte, cunoaºterea articolului
Cealaltã obiecþie pe care Andrei Terian este trunchiatã, rezumându-se, în genere, la
i-o aduce lui Nicolae Manolescu priveºte paragraful iniþial, în care autorul considerã
menþiunea fostului cronicar al „Contem- cã istoria ºi critica literarã reprezintã feþele
poranului“ cã „pentru G. Cãlinescu «poeti- unei monede ºi cã, pentru a scrie o istorie
cul are un criteriu în afara poeziei»“ (p. 116). literarã, orice exeget trebuie sã întrebuin-
Nici de aceastã datã exegetul nu reuºeºte sã þeze doar criteriul estetic. Pe de altã parte,
rãstoarne validitatea percepþiei directorului pânã la studiul lui Andrei Terian, a lipsit o
„României literare“: „Însã mai potrivit ar fi privire criticã a opiniilor expuse în textul
sã recunoaºtem cã, de fapt, autorul textului din 1938, ºi asta din pricina sentimentului
din 1948 a renunþat la ambiþia de a ne mai unicitãþii ideilor cãlinesciene, sentiment sta-
oferi un astfel de criteriu“ (ibidem). Sã ne tornicit ºi de complexul sincronizãrii cultu-
întoarcem la replica lui Cãlinescu: „Criteriul rale. Numai cã, sub atitudinea sincronistã se
îl gãsesc în sensul cel mai general al lumii. cuibãrise, involuntar, protocronismul.
Universul începe (în închipuirea noastrã) Având sursele la îndemânã, tânãrul critic ne
printr-un moment genetic, atinge un punct înºtiinþeazã cã, la data când Cãlinescu o
de vitalitate juvenilã, trece apoi printr-o enunþã, ideea avea o vechime de aproxima-
fazã variabilã de desfãºurare, apoi declinã, tiv patru decenii (p. 263).
se stinge ºi înceteazã“. Concepþia despre Dupã ce deconspirã falsa unicitate a
univers reprezintã o convenþie culturalã. Iar ideilor din „Tehnica criticii ºi a istoriei lite-
sensul simbolurilor constituie o convenþie rare“, Andrei Terian îºi îndreaptã atenþia
secundã. Deºi orice simbol care pãtrunde în asupra studiului „Istoria ca ºtiinþã inefabilã
25
George Neagoe

ºi sintezã epicã“, în care descoperã adevãra- sub umbrela curentelor literare, întrucât –
ta originalitate. Având þinuta riguroasã a din cauza influenþei monismului crocean
cursului universitar, articolul din 1947 a fost asupra cãreia insistã Andrei Terian – Cãli-
ocolit de majoritatea comentatorilor, excep- nescu a preferat abordarea tipologicã a fe-
þie notabilã fãcând Mircea Martin („G. Cã- nomenelor artistice. Unitatea de mãsurã a
linescu ºi «complexele» literaturii române“). literaturii române în istoria cãlinescianã ar fi
Terenul nefiind desþelenit, tânãrul exeget a „«grupul» lui Sainte-Beuve, care urmãrea sã
sesizat cã inovaþia lui Cãlinescu în materie determine «familii de scriitori» nu atât dupã
de gândire despre istoriografie se manifestã trãsãturile structurale ale operelor, cât dupã
abia în pragul instalãrii „democraþiei popu- afinitãþile temperamentale ºi afilierile insti-
lare“ în România: „Posteritatea unor idei tuþionale ale autorilor («socialiºti», «nuve-
similare cu cele expuse aici poate fi urmãritã liºti», «simboliºti», «intimiºti» º.a.m.d)“ (p.
nu neapãrat în teoria criticã a unui Roland 283).
Barthes (aºa cum a încercat Mircea Martin),
cât mai ales în scrierile unor gânditori con- Evaluãri
temporani precum Hayden White, F. R.
Ankersmit sau Jörn Rüsen” (p. 277). În cartea sa, Andrei Terian a inventariat
elementele preluate de autorul „Poeziei
«realelor»“ de la alþi critici. Dacã evaluarea
ªi criticã, ºi istorie sistemului cãlinescian ar depinde exclusiv
Analizele fãcute studiilor precedente îl de eficienþa împrumuturilor, atunci ar fi de
ajutã pe Andrei Terian sã observe cã, într-un ajuns urmãtoarea constatare: „Cãlinescu a
interval de nouã ani, G. Cãlinescu a integrat jucat întotdeauna la douã capete, ceea ce i-a
istoria literarã în criticã, iar apoi în istoria permis sã producã o gamã relativ bogatã de
„generalã“. Prin urmare, s-a lovit de urmã- interpretãri ºi de evaluãri“ (p. 233). Lu-
toarea dificultate: „istoria literarã nu se poate crurile nu stau întocmai. Pentru cã evalu-
constitui ca disciplinã decât fie prin sacrifi- area sistemului þine ºi exporturile culturale.
carea dimensiunii «estetice» a operelor (caz Însã „G. Cãlinescu nu a influenþat niciun
în care înceteazã a mai fi literarã), fie prin critic important din afara þãrii noastre“ (p.
suspendarea raporturilor cronologice în 656). În atari condiþii, propriul sistem îl
care acestea se aflã întreþesute (caz în care situeazã pe Cãlinescu printre „marii critici
înceteazã a mai fi istorie)“ (p. 278). Dacã, în ºi istorici literari est-europeni din prima
1938, G. Cãlinescu suspendã istoria, în- jumãtate a secolului trecut“ (p. 656). Cel
seamnã cã voluminosul sãu tom din 1941 puþin deocamdatã, iar Andrei Terian ºtie cel
trebuia sã se numeascã, mai degrabã, mai bine cã sistemele sunt dinamice.
„Critica literaturii române de la origini pânã În final, mã încumet sã rãspund la între-
în prezent“? Întrebarea nu-ºi are rostul. barea pe care o implicã observaþia cã, în
Chiar inserarea în titlu a douã noþiuni tem- „Istoria criticã...“, Nicolae Manolescu îl
porale – oricât de vagi ar fi – atestã cã aºazã pe G. Cãlinescu în centrul canonului
lucrãrii nu-i lipseºte spiritul istoric, ci autohton. Pentru cã istoriile literaturii sunt
devenirea istoricã. create de critici, iar poeþii, prozatorii ºi dra-
Care sunt nodurile ºi semnele sistemului maturgii reprezintã factorii auxiliari. Doar
„Istoriei literaturii...” ºi cum reuºeºte au- criticii au viziunea literaturii ca sistem. La
torul sã fie ºi critic, ºi istoric? Dupã cum acestea se adaugã ºi afirmaþia autorului
remarcã Andrei Terian, Cãlinescu însuºi „Temelor“ cã singurul critic literar genial
afirmase în Prefaþa cãrþii cã a organizat român a fost G. Cãlinescu.
materia de studiu dupã principiul mono- Andrei Terian se dovedeºte modest când
grafic al autorilor. Dificultatea creatorului precizeazã cã nu ºtie dacã existã o „a cincea
„ºtiinþei inefabile“ consta în gãsirea reguli- esenþã“ a literaturii. Criticul cel mai însem-
lor de întrebuinþare a operaþiilor de selecþie nat al celei de-a treia generaþii cãlinesciene a
ºi de combinare. Autorii nu puteau fi aºezaþi gãsit chintesenþa în sistemul critic.
26
Pompiliu Constantinescu, Mihai Ralea, Per-
Iordan DATCU pessicius ºi ªerban Cioculescu, cu paginile
pe care i le-a consacrat în Întoarcerea autoru-
lui (1981), cu prefaþa la traducerea în limba

O carte francezã a volumului Nu la Gallimard


(1986), cu paginile despre el în volumul
Ficþiunea jurnalului intim (2001), cu cele din

fundamentalã volumul Eugen Simion comenteazã pe Mircea


Eliade, V. Voiculescu, Eugen Ionescu, Perpe-
ssicius, Tudor Vianu (1993), cu studiul mono-
despre tânãrul grafic Tânãrul Eugen Ionescu (2006), prima
ediþie, apãrutã într-un tiraj confidenþial, a

Eugen Ionescu cãrþii de acum, aceasta mult amplificatã. O


lungã gestaþie deci, timp de patru decenii,
timp în care pasiunea pentru Ionescu l-a
determinat pe autorul cãrþii sã-ºi urmã-
Abstract reascã subiectul ,,ca Javert pe Jean Valjean“,
timp în care autorul lui Nu i-a ieºit ,,mereu
The author makes a book-review of Eugen
în cale“, la propriu ºi la figurat.
Simion's study entitle Tanarul Eugen
Opiniile lui Eugen Ionescu, din cronicile
Ionescu ("The Young Eugen Ionescu"), in
which the critic emphasizes the role of the ºi eseurile sale, despre lumea româneascã,
Romanian culture in the intellectual back- despre spiritul ºi mentalitatea românilor,
ground of this outstanding writer. Eugen despre literatura lor, sunt examinate de
Simion considers Ionescu an important critic Eugen Simion cu constantã fineþe în naraþi-
of the period before the Second World War. unea sa criticã. Criticul analizeazã ºi ia dis-
Keywords: Eugen Simion, Eugen Ionescu, tanþã criticã, atunci când este cazul, faþã de
Romanian culture, absurd theatre, literary opinii ca acestea: lipsa de spirit critic a
criticism. românilor, absenþa unei tradiþii româneºti,
neautenticitatea valorilor trecutului, lipsa
rezistenþei intelectuale a românilor, enciclo-
Tânãrul Eugen Ionescu1 este, în contextul pedismul lor, care se exprimã printr-o
operei critice a lui Eugen Simion, una scrisã ,,veºnicã fugã de pe un plan pe altul, pe
într-o stare de spirit specialã, pe care altele“, servilismul lor prooccidental, bal-
autorul o mai încercase înainte o singurã canismul lor. Tânãrul Ionescu, dar ºi scri-
datã, când a scris Dimineaþa poeþilor (1980). O itorul stabilit la Paris, detestã ,,þara tatãlui“
stare de spirit caracterizatã de bucurie, de o (acesta vãzut ca un cumulard al tuturor
vãditã plãcere de a trata un astfel de subiect. tarelor morale ºi comportamentale), cate-
Un subiect deloc comod ºi de aceea mobi- gorii întregi, a popilor, a procurorilor, a pro-
lizarea de a-l trata a fost totalã ºi de lungã fesorilor secundari, aceºtia din urmã vãzuþi
duratã. Cartea de acum vine dupã un lung ca ,,breasla cea mai incultã, inertã, inactu-
proces de gestaþie, început în anii (1970- alã“. În plan literar, negaþia este, de aseme-
1973) când tânãrul critic literar s-a aflat ca nea, totalã: românii nu au teatru, nu au
lector la Universitatea Sorbona IV ºi l-a roman, nu duc nimic pânã la capãt (adamis-
cunoscut pe Eugen Ionescu, întâlnirile cu el mul românesc), criticii lor literari sunt ,,plic-
fiind consemnate în jurnalul parizian al ticoºi ºi obtuzi“, intelectualul român moare
criticului, Timpul trãirii, timpul mãrturisirii când ajunge la maturitate. Rãspunsurile
(1977), continuat cu paginile antologate din criticului nu întârzie sã se exprime: exemple
Nu în Antologia criticilor români (1979), unde româneºti de longevitate creatoare nu au
Ionescu este situat alãturi de E. Lovinscu, lipsit, nume ca T. Arghezi, Lucian Blaga,

1 Eugen Simion, Tânãrul Eugen Ionescu, Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureºti, 2009, 430 p.
27
Iordan Datcu

Emil Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu drastic o opinie a lui Ionescu, aceea cã nu
însuºi fiind concludente. Cât priveºte ,,pot exista oameni, evenimente ºi entuzi-
absenþa spiritului critic, Eugen Simion asme în þara româneascã ºi sã nu se fleºcã-
replicã: ,,Critica literarã este, totuºi, o forþã iascã“, la care replicã fãrã menajamente:
spiritualã în literatura românã; avem mari ,,judecatã severã, cu duritãþi ºi arome de
critici, poate prea mulþi ºi prea importanþi mahala româneascã.“
pentru o literaturã atât de tânãrã“. În pri- În opiniile despre literatura românã,
vinþa occidentalizãrii oraºelor noastre, Eugen Simion îl întâlneºte permanent pe
criticul este surprins sã afle cã tânãrul eseistul inteligent, dar imprevizibil, subiec-
Ionescu este împotriva acestui proces: ,,Ei tiv, contradictoriu, antinomic, inconstant,
bine, scrie criticul, Eugen Ionescu este – sã egocentric, nihilist, excentric, cu ,,atitudini
se afle – împotriva occidentalizãrii Capitalei duble“, pe ,,intelectualul autentic, cu simþ
noastre. Este cu hotãrâre, cu disperare con- metafizic ºi serioasã culturã literarã, un
tra. Dacã Bucureºtiul începe sã se moder- spirit înspãimântat de existenþã“, pe eseistul
nizeze (occidentalizeze) va fi un dezastru.“ care scrie despre tineri, dar nu ºi despre
Altã datã, nu se raliazã la opiniile iones- Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Lucian
ciene despre cultura ºi sufletul balcanic, pe Blaga, Hortensia Papadat-Bengescu, G.
care le socoteºte superficiale. Cãlinescu prozator, pe eseistul care for-
Toate aceste despãrþiri de opinii ale lui muleazã aprecieri pozitive despre versurile
Eugen Ionescu sunt formulate cu detaºare, lui… Ilie Dogaru, despre poemele cu ,,fina-
cu calm. O singurã datã criticul taxeazã mai litate metafizicã“ ale lui Mihai Vâlsan, des-
28
O carte fundamentalã ...

pre paginile de debut ale lui Gabriel Bã- creat prima anti-piesã (în varianta teatrului
lãnescu, în care gãseºte ,,mai multe fãrâme absurdului) în limba românã, Englezeºte fãrã
de genialitate sau ceva care suplineºte profesor. Este începutul unei mari cariere
genialitatea: fervoarea.“ Eseistul care pu- europene ºi a unei ºcoli în teatrul univer-
blicã ºi cronici plastice are aprecieri sur- sal.“
prinzãtor negative despre Th. Pallady, la Spuneam la începutul acestor însemnãri
care nu gãseºte ,,nimic extraordinar, cu cã Tânãrul Eugen Ionescu a fost scrisã cu plã-
scãderi îndeajuns de vãdite“. Eugen Simion cere. Plãcere care, adãugãm, îl contaminea-
replicã ºi aici: ,,Este mai mult decât o eroare zã pe cititorul cãrþii, care o parcurge cu inte-
de gust, este o gafã surprinzãtoare“. res nediminuat pânã la ultimele ei pagini, ºi
Autorul volumului Nu este tratat cu asta pentru cã descoperirile criticului sunt
seriozitate, cartea lui nu este, cum au spus multe ºi importante, între ele fiind de
unii contemporani la apariþia ei, o colecþie amintit constatarea cã Eugen Ionescu ,,are o
de giumbuºlucuri; dimpotrivã, autorul ei operã româneascã mai numeroasã decât
este un critic literar care avea simþul umoru- bãnuiam noi pânã de curând“, cã ,,dincolo
lui, al ironiei fine, care avea o judecatã este- de negaþionismul lui se ascunde un spirit
ticã ,,în general dreaptã“. Bunele aprecieri metafizic“, în fine, cã negaþia este la Eugen
nu-l determinã pe Eugen Simion sã exa- Ionescu ,,o formã de iubire împãrtãºitã“.
gereze: tânãrul Eugen Ionescu ,,este un per- Mai este ceva esenþial: modul cum citeºte
sonaj notabil în peisajul literar românesc din criticul mãrturiile/jurnalele unor contempo-
anii ’30, rolul sãu fiind cu precãdere acela de rani ai scriitorului, în care constatã cã
detonator.“ lipseºte o dimensiune importantã, cea reli-
Într-o bunã parte din cartea sa, Eugen gioasã, a autorului lui Nu. Cartea lui Eugen
Simion examineazã creaþia în limba românã Simion, acum la a doua ediþie, substanþial
a lui Ionescu ºi nu se lasã înºelat de decla- îmbogãþitã, este rodul lecturii integrale a
raþiile acestuia cã nu datoreºte nimic litera- operei româneºti ionesciene ºi al ecourilor ei
turii române, spiritualitãþii româneºti, cã critice. Când unele observaþii asupra ei au
Eugen Ionesco nu datoreºte nimic lui Eugen fost esenþiale, le citeazã cu mare admiraþie,
Ionescu. Concluziile criticului la aceastã fãrã rezervã, cum este cazul premoniþiei lui
problemã esenþialã este deplin convingã- ªerban Cioculescu: ,,Atenþie la recomanda-
toare: ,,Formaþia lui intelectualã ºi artisticã rea fãcutã de acest critic care are reputaþia
este, oricum, preponderent româneascã. de a fi mai totdeauna «rãu» (ªerban Cio-
Existã un «spirit românesc» bine marcat în culescu, bineînþeles); el recunoaºte talentul
eseistica lui ºi chiar în modul sãu de-a fi. umoristic al lui Eugen Ionescu, fantezia,
Chiar gustul negaþiei vine pe o tradiþie ro- verva, inteligenþa ºi-i cere sã le dezvolte, nu
mâneascã. Chiar crizele lui de disperare, în criticã (unde e nevoie de seriozitate), ci
metafizica lui, trecerile imprevizibile de la acolo unde se cuvine: în schiþã, în satirã, în
tachinerie la angoasã, de la jocurile spiritu- comedie, în versuri… Intuiþie formidabilã!
lui la filosofia morþii sunt, toate, într-o Vãzând-o (citind-o), îþi vine sã zici cã meri-
tradiþie care, pornind de la Eminescu, strã- ta ca Eugen Ionescu sã scrie o carte atât de
bate toatã marea poezie româneascã… Ce-a vulnerabilã (Nu) pentru a smulge unui critic
lãsat Eugen Ionescu culturii din care voia sã aºa de zgârcit cu laudele o previziune atât
evadeze în momentele sale de disperare? A de inspiratã. Cu adevãrat «frivolul» Eugen
lãsat o eseisticã excepþionalã care, dupã Ionescu a confirmat, dupã douã decizii, în
aproape o jumãtate de secol, a început sã altã limbã, e drept (dupã exerciþiul româ-
dea roade în spiritul noilor generaþii. A lãsat nesc din 1943: Englezeºte fãrã profesor!)
un mod neconvenþional de a trata literatura, «aºteptãrile bune» pe care le consemna în
a «desolemnizat» critica româneascã ºi, cum 1934 criticul ce demisionase din Comitetul
am precizat în mai multe rânduri, a intro- de premiere pentru a protesta împotriva
dus fãrã complexe discursul autorului în unei cãrþi denigratoare. Sucit ºi miraculos
discursul criticului. În fine, Eugen Ionescu a mai poate fi destinul literar!“
29
Convorbiri

"Trecutul
pãrinþilor noºtri"
Interviu cu Profesorul Mihai Grünfeld

Abstract
In October 2009, Lucia Cherciu interviewed Professor Mihai Grünfeld from Vassar College
(Poughkeepsie, in the state of New York), the author of an autobiographic book entitled Leaving
-Memories of Romania. Mihai Grünfeld left his native country in 1969, at the age of 18. He told
Lucia Cherciu how he emigrated with his brother. In addition to this, he spoke about the period
spent by his father and mother at the concentration camp of Auschwitz.
Keywords: Mihai Grünfeld, Romania, communism, emigration, memories, holocaust.

Lucia Cherciu: Dragã Domnule Profesor în strãinãtate - ºi totul a fost o surprizã pen-
Mihai Grünfeld, mã bucur sã am plãcerea sã tru un bãiat de optsprezece ani - cred cã
aflu mai multe despre cartea dumneavoastrã eram pregãtiþi pentru orice ºi când ocazia a
recentã ºi despre cariera dumneavoastrã de apãrut ne-am simþit gata de aventurã.
profesor universitar ºi scriitor. Am citit cu
mare interes „Leaving – Memories of Roma- Cum aþi ajuns la hotãrârea de a folosi genul
nia” publicatã de curând de Millrock Writers autobiografiei mai degrabã decât, sã spunem,
Collective ºi care poate fi cumpãratã la urmã- povestirea sau romanul?
toarea adresã pe internet: www.Leaving-Me- Când am început sã scriu, nu am fost
moriesofRomania.com sau www.Millrock sigur care ar fi genul cel mai potrivit. În cele
Writers.com ºi aº vrea sã vã pun câteva între- din urmã, materialul a fost cel care a decis.
bãri. Proiectul iniþial a fost sã scriu un fel de eseu-
Mai întâi, când aþi plecat din România ºi ce povestire despre anii de emigrare care m-au
v-a determinat sã luaþi aceastã hotãrâre la o dus în Austria, Israel, Italia, Suedia ºi Ca-
vârstã atât de fragedã? nada înainte de a mã stabili în Statele Unite.
Mihai Grünfeld: Am plecat împreunã cu Ca sã pot explica cine a fost bãiatul care la
fratele meu - de fapt am fugit, deoarece le- optsprezece ani a decis sã emigreze, sã se
gal nu se putea pleca – din România în ia- lanseze la aºa o aventurã plinã de necunos-
nuarie 1969, la optsprezece ani. De la o cute, a trebuit sã mã întorc la copilãrie.
vârstã destul de fragedã, cum spuneþi, ºi Explicaþia am cãutat-o în familie ºi în ado-
influenþat în special de filmele strãine care lescenþa mea în Cluj, în felul în care am fost
veneau în România în anii ºaizeci, am dorit educat de pãrinþii mei, supravieþuitori ai
sã plec din þarã ºi sã vizitez lumea. Ocazia a lagãrelor de concentrare, în prietenii mei
apãrut când trupele pactului de la Varºovia din copilãrie ºi în special în ambiantul
au invadat Cehoslovacia în 1968. Fratele socialist plin de restricþii, dar ºi de visuri ºi
meu ºi cu mine am profitat de moment ca sã speranþe în care am crescut. Forma care a
fugim. Am cãlãtorit ca turiºti în Cehoslo- rezultat la sfârºit e o colecþie de schiþe, de
vacia ºi de acolo am trecut în Austria, unde povestiri directe din perspectiva copilului ºi
am început un periplu de emigrare care a adolescentului, presãrate cronologic cu ele-
durat ani de zile. Deºi nu ºtiam aproape mente autobiografice din perspectiva adul-
nimic despre Vest, despre ceea ce ne aºtepta tului, la timpul prezent.
30
Mihai Grünfeld

V-am citit cu mare plãcere cartea ºi am fost concretã a deportãrii pãrinþilor noºtri a dis-
impresionatã de tandreþea ºi delicateþea cu pãrut pentru noi, pentru copii. ªi împreunã
care aþi înfãþiºat portretul mamei dumnea- cu experienþa lagãrelor, pãrinþii nu au mai
voastrã, Rozalia. Aþi putea sã-mi spuneþi mai putut sã vorbeascã nici despre ceea ce s-a
mult despre ea? întâmplat înainte de lagãrele de concen-
Mama a fost o fiinþã fragedã, tãcutã, de- trare. Pentru noi a dispãrut trecutul pãrin-
primatã, care a supravieþuit lagãrului de þilor noºtri. Când am fugit din România, la
concentrare din Auschwitz. Înaintea depor- optsprezece ani, nu ºtiam numele bunicilor
tãrii lucra ca fotograf în Cluj, era cãsãtoritã mei, pe care, bineînþeles, nu i-am cunoscut
ºi nu avea copii. La virsta de 33 de ani a fost niciodatã. Nu ºtiam unde au trãit bunicii ºi
deportatã împreunã cu soþul, pãrinþii, douã pãrinþii înainte de deportare. Nu ºtiam cã
surori ºi un frate. Numai mama, Rozalia, ºi tata a avut doi copii care au pierit în lagãre.
fratele ei, Zoli, s-au reîntors, zdrobiþi de Totul a dispãrut pentru noi. Pãrinþii au dorit
experienþa lagãrului. Deºi a început o viaþã sã uite totul ºi noi, copiii, am rãmas fãrã o
ºi o familie nouã ºi a avut doi copii cu tatãl istorie a familiei.
meu, Ludovic, ea nu ºi-a revenit niciodatã O altã consecinþã directã a deportãrii ºi
pe deplin din experienþa lagãrului. A rãmas suferinþelor pãrinþilor în lagãre a fost cã ei
o fiinþã care avea nevoie de un umãr pe care nu au vrut ca noi sã mai fim evrei, nu au
sã se sprijine, ºi eu am fost umãrul acesta. dorit sã continuãm identitatea pentru care
Am crescut lângã ea, cu ea, susþinând-o, au plãtit atât de scump. Pãrinþii au decis cã
ajutând-o de când am fost un copil. Pe noi, copiii lor, noua generaþie, o sã creºtem
umãrul meu a plâns când, deprimatã, nu fãrã o identitate evreiascã. Nu ne-au învãþat
mai putea sã îndure situaþia vieþii ºi mie îmi idish, deºi vorbeau între ei limba, nu ne-au
spunea cã aºtepta ca o bombã atomicã sã-i dat o educaþie religioasã, deºi tata a fost cre-
termine existenþa pentru totdeauna. În dincios pânã la sfârºitul vieþii, ºi nu ne-au
acelaºi timp, mama era o fiinþã plinã de vorbit despre ceea ce înseamnã sã fim evrei.
iubire ºi, deºi tãcutã, niciodatã nu m-am La sfârºit, identitatea a fost mult mai puter-
îndoit de dragostea ei pentru mine. nicã decât planurile pãrinþilor ºi s-a trans-
mis în ciuda dorinþelor lor. Întotdeauna am
Aþi descris în carte faptul cã pãrinþii nu v-au ºtiut cã suntem evrei. ªi mediul antisemit în
povestit prea multe despre experienþa lor în care trãiam în România nu ne lãsa sã uitãm
lagãrele de la Auschwitz ºi Dachau. De ce cã suntem evrei.
credeþi cã nu v-au spus ºi ce aþi fãcut ca sã Ca ºi pãrinþii noºtri, noi, copiii, am încer-
aflaþi mai mult despre ei? Cum este expe- cat sã uitãm trecutul. Pânã la vârsta de cinci-
rienþa de a nu vã cunoaºte bunicii? zeci de ani nu am dorit sã ºtiu mult despre
Cum am spus mai înainte, mama ºi Holocaust. ªtiam generalitãþi ºi vãzusem
fratele ei au fost unici supravieþuitori ai câteva filme, dar îmi spuneam cã nu mã
familiei Roth. Tata - familia Grünfeld - intereseazã, cã e prea dureros, cã nu aveam
împreunã cu soþia sa, doi copii, fratele ºi nevoie sã ºtiu. În asta, repetam exact ceea ce
pãrinþii a fost deportaþi la Dachau. El a fost fãcuserã pãrinþii mei ºi pentru mine preþul
singurul care s-a întors. Existã supravie- a fost neºtiinþa, ignorarea adevãrului. Dacã
þuitori ca Primo Levy sau Elie Wisel, de aº fi continuat aºa, copiii mei ar fi rãmas
exemplu, care au descris în amãnunte ºi cu fãrã o istorie. Când am început sã-mi scriu
succes viaþa în lagãre ºi chinurile prin care autobiografia, s-a deschis cutia Pandorei ºi
au trecut, dar pãrinþii mei, ca mulþi alþi nu am mai putut s-o închid. Am început sã
supravieþuitori, nu au fost capabili sã vor- caut informaþii, de la un veriºor care mai
beascã despre deportare. Când îi întrebam trãieºte în Bucureºti, de la cunoscuþi, de pe
despre lagãre nu ne rãspundeau. ªi expli- internet, din cãrþi. Anul acesta mã întorc în
caþia pe care ne-o dãdeau câteodatã era cã le România sã caut informaþii despre bunicii
cauza prea multã durere sã vorbeascã, sã-ºi mei înainte de deportare. De asemenea, mã
aminteascã. Nu puteau, aºa cã experienþa duc la Auschwitz ºi Dachau unde pãrinþii
31
Convorbiri

au supravieþuit. E un peregrinaj necesar despre succesul nostru, despre faptul cã nu


acum. Trebuie sã vãd cu ochi mei ca sã înþe- ne-am pierdut în strãinãtate, deºi a trebuit
leg – dacã e posibil sã se înþeleagã aºa ceva sã ne descurcãm singuri, fãrã rude, fãrã bani
– prin ce au trecut pãrinþii mei ºi la ce au ºi fãrã ajutorul nimãnui. Fratele meu e
supravieþuit. Aº dori, de asemenea, sã gã- medic acum, eu sunt profesor universitar ºi
sesc informaþii ºi despre restul familiei, de amândoi avem o familie ºi copii. Din pãcate,
la cei ce au pierit, dar nu sunt prea optimist. tata l-a cunoscut numai pe unul din nepoþi,
În sfârºit, aº dori sã-mi schimb felul în care pe David, fiul fratelui meu, ºi nu a mai apu-
îmi înþeleg pãrinþii. Doresc sã-i vãd nu ca cat sã-i cunoascã ºi pe copiii mei înainte ca
victime, dar ca supravieþuitori. ªi cartea el sã moarã în Cluj în 1988. Dupã fiecare
mea e o mãrturie ºi un dar copiilor mei, vizitã el s-a întors acasã la Cluj, deºi noi am
dorind ca ei sã ºtie ceea ce eu nu am ºtiut, fi preferat ca sã rãmânã aici. Bineînþeles cã
dorind ca ei sã-ºi cunoascã istoria. tata a fost copleºit de ceea ce a vãzut in
Statele Unite ºi i-ar fi plãcut sã rãmânã, dar
Care a fost reacþia tatãlui când v-a vizitat în
nu credea cã va fi capabil sã înveþe o limbã
Statele Unite? Cât de des a venit sã vã vadã?
nouã ºi i-a fost fricã sã nu se simtã singur,
Dupã zece ani de la plecarea mea din
fãrã prieteni ºi cu o viaþã foarte restrânsã
România, în 1969, autoritãþile i-au permis
aici, în America. Aºa cã s-a întors în Ro-
tatei sã ne viziteze ºi a venit în fiecare an sau
mânia dupã fiecare vizitã ºi ºi-a terminat
odatã la doi ani. Prima datã a stat timp de
zilele acolo.
câteva luni de zile, cu fratele meu în Toronto
ºi cu mine în Berkeley, California, unde îmi Spuneþi-mi mai multe despre experienþa
terminam doctoratul în spaniolã. Dupã dumneavoastrã imediat dupã plecarea din
aceea a stat mai puþin. România în 1969. Ce v-a determinat sã vã
Bineînþeles cã i-a fãcut mare plãcere sã orientaþi spre limbi strãine ºi în special
vadã cã ne-am fãcut o carierã aici în Vest. asupra limbii spaniole ºi a literaturii latino-
Tata a vorbit întotdeauna cu mândrie americane?
32
Mihai Grünfeld

Dupã plecarea din România am început tinuã sã înþeleagã ºi sã citeascã în limba


o peregrinare destul de lungã care m-a dus maternã, de fapt este limba englezã cea cu
în Israel, Italia, Suedia ºi Canada. Fiindcã nu care trãiesc zilnic, se uitã la televizor ºi fac
vorbeam engleza, a trebuit sã învãþ în cumpãrãturi, în care se ceartã cu soþia sau le
fiecare þarã o limbã nouã. Când am ajuns în citesc cãrþi de aventuri copiilor înainte de
Canada, am început sã studiez franceza ºi culcare. Engleza a pãtruns, a permeat
spaniola la facultate în Toronto. Amândouã domeniul limbii materne ºi mi-e mai uºor sã
fiind limbi romanice, nu mi-a fost prea greu scriu în englezã chiar dacã ritmul englezei
sã le învãt. Engleza am deprins-o de la tele- nu îl simt la fel de intim ca ritmul limbii
vizor, citind ziarele ºi din interacþia zilnicã române. Adevãrul e cã generaþia mea, de
cu prietenii din Toronto. La facultate în anul emigranþi, e o generaþie pierdutã în ceea ce
trei, citind romanele sud-americane din anii priveºte limba. Desigur cã existã excepþii,
1970, din perioada de vârf, mi-am dat dar în general noi nu mai suntem complet
seama cã mi-am gãsit chemarea, cã doresc acasã în românã, ºi engleza va fi întotdeau-
sã-mi continui studiile ºi sã predau lite- na o limbã strãinã pentru noi. Când vorbim
ratura latino-americanã. În continuare, româneºte, e aproape imposibil sã evitãm
m-am dus la Bogota, în Columbia, timp de cuvinte ºi expresii englezeºti ºi nici nu ne
un an, ca sã-mi perfecþionez spaniola ºi sã dãm seama dacã le folosim. Când ne
mã asigur pe deplin cã într-adevãr mã întoarcem în þarã suntem surprinºi când
pasiona ºi cultura vie, cultura adevãratã a prietenii ne corecteazã româna. Nu ºtim
Americii de Sud, ºi nu numai romanele pe dacã sã le fim recunoscãtori sau sã ne
care le citeam. M-am întors din Columbia supãrãm. Probabil cã amândouã emoþiile,
decis sã-mi iau doctoratul. ªi asta e profesia amestecate ca ºi limbile noastre, ca ºi noi,
mea acum, dupã treizeci de ani: profesor de sunt apropiate. Speranþa mea este ca în
limba spaniolã ºi de literatura ºi cultura lati- viitor copiii mei sã depãºeascã aceastã si-
no-americanã la Vassar College. tuaþie. Acum, ei vorbesc engleza ºi spaniola
ca limbi materne. Din pãcate, nu am putut
La începutul cãrþii menþionaþi faptul cã, deºi sã-i învãþ româneºte, dar în viitor, dacã ei
vorbiþi mai multe limbi strãine, nu vã simþiþi vor dori, încã nu e târziu. Niciodatã nu e
pe deplin acasã în niciuna dintre ele. Aþi prea târziu.
putea sã îmi spuneþi mai multe despre
aceastã ambiguitate sau paradox? Aþi conti- La ce lucraþi acum? Care este urmãtorul
nuat sã vorbiþi limba maghiarã ºi limba proiect literar?
românã adesea în Statele Unite? Am început un roman, situat în Cluj în
În casã la Cluj am crescut vorbind limba anii ºaizeci. Când îl voi termina, în curând,
maghiarã ºi ºcoala am fãcut-o în româneºte. sper cã se va traduce în românã ºi cã va gãsi
Dupã un periplu de mulþi ani ºi învãþatul a un public interesat în þarã, nu numai aici, în
mai multor limbi strãine, situaþia actualã e Statele Unite. Nu vreau sã vorbesc mai mult
cã în familie, cu nevasta ºi copiii, vorbesc despre proiectul acesta pânã atunci, dar
engleza (deºi toþi înþelegem ºi vorbim spa- mi-ar face plãcere sã continui conversaþia
niola fiindcã am trãit toþi în Mexico ºi în aceasta cu dumneavoastrã când îl voi termi-
Spania timp de ani întregi de zile), iar limba na.
în care lucrez ºi scriu la facultate e spaniola. M-am bucurat sã am ocazia sã aflu mai
Când am început sã-mi scriu amintirile din multe despre povestea cãrþii dumneavoastrã.
copilãrie mi-am dat seama cã nu mai am o Încã o datã, a fost o lecturã care m-a fãcut sã
limbã a mea, o limbã aºa de intimã cum a mã gândesc la contradicþiile ºi ambiguitãþile
fost maghiara ºi româna când eram copil. pe care le cunoaºte cineva care s-a stabilit în
Mã gãsesc acum între limbi. Vreau sã spun altã þarã. Vã mulþumesc pentru rãspunsurile
cã situaþia mea e similarã cu cea a multor pline de onestitate ºi cãldurã.
emigranþi care, dupã vreo douãzeci sau Octombrie, 2009
treizeci de ani în strãinãtate, deºi mai con- Poughkeepsie, New York
33
Document
(inedit)
Tudor NEDELCEA
Elevul I.D. Sîrbu
despre
Constantin Brâncuºi
Abstract
Tudor Nedelcea presents a letter, dated the 21st of August 1983, sent by I. D. Sirbu to Virgil
Nemoianu (also called Pilu). The Romanian playwright remembers the period when he was appren-
tice at the Central Worshop of Petrosani and polished a lot of trapeziums that would become even-
tually parts of Constantin Brancusi's "Endless Coloumn". The writer mentions that the workers
were overseen by the sculptor himself. It was a very unpleasant memory.
Keywords: I. D. Sirbu, Virgil Nemoianu, letter, Constantin Brancusi, "Endless Coloumn".

Redescoperit ºi considerat de Eugen politicã [...] eram mereu ºi mereu trimis pe


Simion ca unul dintre cei mai autentici scri- front”).
itori dizidenþi din spaþiul ex-sovietic post- Dupã obþinerea, în 1945, a diplomei de
decembrist, Ion Dezideriu Sîrbu continuã sã licenþã în filosofia culturii, esteticã ºi psi-
ne impresioneze ºi sã se lase revalorizat. hologie cu teza „De la arhetipurile lui C.G.
Nãscut la 28 iunie 1919, în „colonia
minereascã polietnicã ºi mozaicatã” Petrila,
I.D. Sîrbu urmeazã ºcoala primarã din local-
itatea natalã (aici, mãrturiseºte mai târziu,
„am reuºit sã fiu primit în Limba Românã”),
ºi liceul, cu bacalaureatul susþinut la Deva,
în 1939. La Facultatea de Litere ºi Filosofie a
Universitãþii clujene (1940-1945), benefici-
azã de o elitã strãlucitã de profesori univer-
sitari (Lucian Blaga, Liviu Rusu, D.D. Roºca,
Onisifor Ghibu, D. Popovici, N. Mãrgi-
neanu etc.), între aceºtia, Lucian Blaga im-
presionându-l decisiv („Blaga reprezintã
pentru mine (ºi pentru generaþia mea tran-
silvanã, din care fac parte) «meºter-grinda»
conºtiinþei noastre cãrturãreºti [...], este zeul
protector al singurãtãþii mele”).
Dupã mutarea forþatã a universitãþii clu-
jene la Sibiu, I.D. Sîrbu fondeazã Cercul
Literar de la Sibiu, alãturi de Radu Stanca, I.
Negoiþescu, ªt. Aug. Doinaº, Ovidiu Cotruº,
E. Todoran, Cornel Regman, N. Balotã etc.).
Aderând la miºcarea comunistã (era, de
fapt, de stânga proletarã), este trimis pe
front, în 1941-1944 („eram singurul student
din întreaga facultate care, ca pedeapsã
34
I.D. Sîrbu despre Constantin Brâncuºi

Jung, la categoriile abisale ale lui Blaga” ºi a decât genialul Constantin Brâncuºi.
titlului de doctor cu teza „Funcþia epistemo- Aceste momente cruciale la care a fost
logicã a metaforei”, câºtigã prin concurs, în prezent I.D. Sîrbu le evocã într-o scrisoare a
1946, postul de asistent la catedra lui Liviu acestuia din 21 august 1983, cãtre prietenul
Rusu, promoveazã rapid la titlul de confe- sãu, criticul, scriitorul ºi eseistul Virgil
renþiar, în 1947 („am fost cel mai tânãr con- Nemoianu (nãscut la 12 martie 1940). Dar
ferenþiar din universitãþile din România”), lãsãm sã curgã fragmentul din scrisoarea lui
tânãrului Sîrbu i se taie elanul: este îndepãr- I.D. Sîrbu referitoare la acea trudnicã operã,
tat, la 15 decembrie 1949, din învãþãmântul la care „popa cel mic venea ºi ne înjura
universitar, împreunã cu idolii sãi, L. Blaga, mãrunt ºi într-o olteneascã repezitã, de
Liviu Rusu, D.D. Roºca, îºi întreþine exis- neînþeles”:
tenþa prin rostuirea lui în diverse redacþii „Tot la Atelierele Centrale, unde am fost
pânã la ... 15 septembrie 1957, când este ucenic, mã întorc. Terminasem clasa a IV-a de
arestat „pentru omisiune de denunþ”, cel liceu, tata, proletar convins, zicea: „Ajunge,
omis fiind colegul sãu de redacþie de la doar n-o sã te fac domn!?” ªi m-a bãgat la aces-
revista „Teatru”, ªt. Aug. Doinaº, care spu- te Ateliere sã învãþ o meserie (sã nu ajung în
sese bancuri politice. I.D. Sîrbu este con- minã ca el). Dupã un an am fugit, directorul
damnat la ºapte ani de închisoare, în 1958, liceului, Giurchescu, ºi profesorii mei de românã
fiind graþiat în februarie 1963, în timp ce m-au înþeles (plângeam în hohote, eram gata sã
Doinaº este doar anchetat. mã sinucid; la Ateliere eram tâmpit, nãtâng,
Dupã puºcãria politicã ºi dupã un stagiu absolut toatã lumea, calfe, ucenici, maiºtri nu
de vagonetar la Mina Petrila, este adus la treceau pe lângã mine sã nu-mi ardã un pumn
Teatrul Naþional din Bãnie, în august 1964, sau un picior în fund: „asta ca sã vezi cã aici nu-i
ca secretar literar, unde se impune profe- ca la liceu!”). Am fost admis în clasa a V-a, am
sional, dar ºi ca scriitor, deºi mediul nu-i era primit ºi o bursã, acasã nu puteam sã mã întorc.
prea prielnic. Moare, la Craiova, la 17 sep- Tata mã considera un dezertor... Verile îmi
tembrie 1989, în chiar ziua premierei piesei câºtigam pâinea preparând corigenþi... Într-o
sale, Arca bunei speranþe. varã, 1937 sau 38, nu mai þin minte, m-a chemat
Prin destin ºi vocaþie – avea cultul pri- unul din foºtii colegi de ucenicie sã vin la
eteniei – I.D. Sîrbu a întreþinut relaþii cor- Ateliere, se plãteºte bine, e o muncã specialã.
diale cu marii intelectuali ai vremii sale, M-am dus, lucram ca la clasã, râdeam... Ne
români sau strãini, fiind unul dintre ultimii soseau de la turnãtoria de fontã niºte forme
mari epistolieri, corespondenþa sa nume- trapezoidale (nu se mai terminau, mereu mai
roasã ºi obiectivã având reale calitãþi este- mari, mai grele) ele trebuiau sã fie curãþite de
tice. praful de turnãtorie ca sã fie aduse la arãmit.
Dar I.D. Sîrbu era un fin observator al (Galvanoplastie, cred cã se cheamã). Nu era voie
realitãþii ºi al oamenilor încã din anii de sã rãmânã niciun fir de praf, de nisip, altfel
ºcoalã. Începând cu anul 1943, dupã ter- arama nu se lipea. Directorul A.C.P. (Ateliere
minarea clasei a patra, tatãl sãu (pentru cã Centrale Petroºani) era inginer foarte luminat,
avea un adevãrat cult) îl transferã, din mo- cãsãtorit cu o veriºoarã a lui Radu Stanca; era
tive financiare, la Atelierele Centrale din gorjan ºi îl chema Georgescu Gorjan (mai târziu,
Petroºani, pentru un an, ca „ucenic sa- a fondat o editurã). Venea însoþit de un popã mic
larizat”. ºi al dracului, controlau, ameninþau, ne obligau
Aici, la Atelierele Centrale, conduse de sã stãm pânã seara târziu. Sub un ºopron.
ing. ºef, ªtefan Georgescu Gorjan, se pre- Periile de sârmã se toceau repede, domnul Lampe
gãtea materializarea ideii geniale brân- (care semãna leit cu fostul rege Ferdinand) era o
cuºiene: Coloana Infinitului, unde elevul bestie, zgârcit ºi la perii, ºi la cele trei calitãþi de
Sîrbu ºlefuia „niºte forme trapezoidale (nu ºmirghel. Degetele îmi erau zdrelite, aº fi plecat,
se mai terminau, mereu mai mari, mai nu puteam; nu se mai terminau trapezele acelea,
grele)”, sub privirile unui „popã mic ºi al popa cel mic venea ºi ne înjura mãrunt ºi într-o
dracului”. Ei bine, acel popã nu era altul olteneascã repezitã, de neînþeles, eu, ºi noaptea
35
Tudor Nedelcea

(mulþi ani dupã aceea, mai ales când fãceam infinitul muicã-si...
febrã), nu visam decât acele suprafeþe aspre pe Asta e Pilule... poate cã generaþia noastrã,
care trebuia sã le curãþãm, sã le facem lunã... fãrã sã ºtie, lustruieºte niºte absurde forme
Nimeni nu ºtia la ce servesc, nici nu se trapezoidale, care devin tot mai mari, tot mai
interesa... rele, dar... Idioatã comparaþie. E o chestiune per-
Prin 1966, trebuind eu sã conduc un grup de sonalã - mai nou, eu nu pot sã vãd nici pe marca
tovarãºi din teatrele est-germane la Târgu-Jiu,
chibriturilor noastre coloana aceea, fãrã sã mi se
arãtându-le ºi explicându-le (sunt un om cult,
urce sângele în cap...”
pot vorbi mai ales despre cele nevãzute) cam ce
este ºi ce vrea sã fie COLOANA INFINITÃ – Iatã-l, deci, pe Constantin Brâncuºi,
deodatã auzii bubuind în subconºtientul meu: vãzut de un elev, devenit ºi el celebru, aido-
astea sunt trapezele mele, futule, astea mi-au ma „popii cel mic ºi al dracului”. Sã
mâncat tinereþea, de ce nu ne-au spus? De ce nu amintim cã inaugurarea ansamblului brân-
ne-au explicat? ªi popa ãla de ne înjura gor- cuºian de la Tg. Jiu s-a petrecut la 27
jeneºte era Brâncuºi, bãga-l-aº olteneºte în octombrie 1938.
36
Negru pe
alb
Nicolae ILIESCU
Dincoace
ºi dincolo
Abstract
In his monthly feature, Nicolae Iliescu makes a few comments about the contemporary press. In
addition to this, he tells something about the prose circle "Junimea", directed by the literary critic
Ov. S. Crohmalniceanu (named Croh by his students). He refers particularly to the collective vol-
ume "Desant '83", in which were included some of the circle's members.
Keywords : Ov. S. Crohmalniceanu, Mircea Cartarescu, Cristian Teodorescu, "Junimea", "Desant
'83"

Escursiuni în Germania Orientalã Trebuie neapãrat sã-mi gãsesc un detec-


sau Incursiuni în dimensiunea tiv care sã fie în stare sã-mi descopere pro-
meridionalã sau Drumuri de acces în pria mea viaþã! Îi voi da telefon ºi-l voi pune
oglinda febrilã sau Dincoace ºi dinco- sã mã urmãreascã de la distanþã. Nu am
lo de oglinda fierbinte sau Dincolo ºi sã-i dau nicio informaþie, doar adrese ºi
dincoace de orice nevrozã abandonatã nume de locuri ºi de persoane, sã afle sin-
gur. ªi sã interpreteze. Sã vedem ce-o ieºi.
sau Soarele apune, iar cerul devine
cocoºat ºi opac sau Pãstrãvul de soare
Ca titlu : Depinde sau De ce nu ?
O noapte insistentã. O liniºte albastrã.
Omul este o fiinþã inseparabilã de o Alta.
Un cer mut ºi nesigur. Stele etalate pe acest
tip de cer. Lumini periferice ºi inculte … însã nu aprinse veioza, deºi întune-
dedesubt. Oraºul adormit prosteºte, cu gura ricul nu se lãsa destrãmat de iþirea zorilor.
deschisã, respirând gâjâit dupã haosul Dormea puþin, de fapt nu puþin, ci în rafale,
cotidian. aþipea seara pe la nouã, zece, se trezea la
unu sau trei, citea sau se uita la vreun film
Am plecat împreunã cu ai mei, am rãcnit pe canalele HBO sau Cinemax, adormea iar
la ei, m-a privit o trecãtoare insipidã, cu pe la trei sau pe la cinci pânã la opt. Suma
ochelari ºi cu hainã de blanã. Mi-e milã ºi- dãdea tot opt ore, Eliade, Mircea Eliade se
mi vine sã mã dau cu capul de pereþi, nu lãuda cã dormea doar trei ore pe noapte,
mai am rãbdare sã stau la taclale cu dânºii. viaþa nu e pentru somn, o viaþã ai ºi pe aia o
M-am întâlnit cu Luþã, prietenul meu din dormi, se zicea puþin vulgar! Dormea în
copilãrie, de la etajul doi. Am adormit pe poziþia ºezând, ca în Evul Mediu, ca
fotoliu uitându-mã la HBO. M-am trezit în Rembrandt, dupã cum vãzuse el la Muzeul
ritmul celor de la Rolling Stones. Ce energie din Amsterdam consacrat artistului cu trei
la peste ºaizeci de ani ! Ce înseamnã sã fii în sferturi umbrã ºi cu un sfert culoare.
faþa reflectoarelor, pe scenã, pe prima pa-
ginã! Noi ducem o viaþã retrasã, paºnicã Îi zicea un prieten, mãi, tu eºti foarte pri-
pânã la potrivit. Nu ieºim, nu ne prea întâl- ceput în începuturi, scrie numai de-astea,
nim cu lumea, eu ce mai merg la þinutele începuturi sau incipit-uri, mai elegant zis,
mele ºi la bridge! mai pe radicale.
37
Nicolae Iliescu

nu stãtuse degeaba, nu pierduse timpul, se


Cristian Marinescu. Înalt, ochelarist, po- þinuse de prostii, de mici învârteli, între-
sesorul unei figuri aspre, colþuroase puþin, rupsese ºcoala într-a zecea, se apucase de
dar ºi al unui cotoi zdravãn, cu care schim- zugrãvit, nu avea rãu de înãlþime, se lega cu
ba o groazã de tandreþuri pisiceºti dis-de- o funie ºi lucra la etaj sau pe acoperiº, unde
dimineaþã. Cotoiul, numit foarte ciudat era nevoie, apoi se apucase de montat
Ronron Dugarry, dupã numele unui fotba- reclame, trecuse la computere, la început le
list un pic funambulesc, o pãlugã uºor vindea ca peste câtva timp sã se preocupe
dementã din marea echipã a Franþei, de funcþionarea lor, învãþase sã deseneze, sã
extremã stânga retrasã, îl aºtepta sã se facã proiecte sau mai simplu, sã le repare.
trezeascã pentru ca pe urmã sã-i sarã de gât κi fãcuse ºi un sait de fotbal, lua legãtura cu
apropiindu-ºi boticul umed de obrajii lui. diverºi inºi mai mult sau mai puþin oneºti ºi
Torcea instantaneu, ca un plic de ness turnat obþinea reclame cu care se mai
direct în apã caldã, apoi, dat la o parte de închivernisea. Dupã o vreme îi dãduse prin
stãpân, scotea un mieunat trist ºi prelungit, cap sã facã Dreptul, dar cum zicea, toþi
ca un fel de cloncãnit, semn cã vrea sã-i proºtii sunt azi absolvenþi de Drept, îl între-
deschizi fereastra ce da înspre o curte inte- rupsese în anul doi ºi se înscrisese la soci-
rioarã ºi sã priveascã sau sã audã pãsãrile ologie ºi psihologie. Paralel cu asta se
ce-ºi fãceau gimnastica sonorã în crengile lansase în urmãrit soþi frauduloºi ºi nervoºi,
cireºului sau al celor doi lilieci de acolo. precum ºi neveste vesele ºi zglobii, cam rele
Cristian era detectiv particular, deºi de muscã dupã cum li se zice în popor.
fãcuse psihologia, fãcuse psihologia e un fel Nu citea romane sau poezii, fiindcã nu-i
de-a zice, o terminase la distanþã, ca mai plãcea deloc literatura. Nu suporta ficþi-
toatã lumea din vremea lui, cãci în tinereþe unea, încercarea fie de prezentare a mizeriei
38
Dincoace ºi dincolo

vieþii fãrã nicio ieºire, fãrã nicio soluþie, fie extrem de cãznite, sau adapteazã scheme
înfrumuseþarea ei haoticã. Mai citea cu sau pun etichete. În sport, galacticele, Lippi,
destul de mare interes eseuri politice. Murino, Briliantul, regele, Mister etc., în
Stãtea pe 1 Mai, acum îi zicea Iuliu politicã Bunicuþa, Buldogul, Querida, Bote
Maniu, aproape de intersecþia cu Turda etc. „Policrele” din Poiana lui Iocan, nu
într-un bloc ºi într-un apartament de douã altceva! etapele nu au cum fi sãrite! Citesc
camere semicomandate, stil vagon, spãrsese undeva – în El Pais, mai exact – despre Gay
jumãtate din peretele dintre bucãtãrie ºi Talese, tãtic al „noului jurnalism”, nonficþi-
sufragerie ºi realizase un soi de living cu un unea de presã”. Gazetar la NY Times prin
bar, cu o mãsuþã joasã ºi cu o garniturã de anii ’60, a scris articole despre personal-
hol. itãþile publice ale momentului. Într-un
interviu zice cã ºtiau totul despre amantele
Ce viaþã pisiceascã mai are ºi Ronron ! Se lui Kennedy, dar pe atunci viaþa amoroasã,
trezeºte pe la cinci, îºi înfige cãpãþâna aia a sexualã nu era subiect de ziar. Acum orice
lui în mâna mea, stând neglijent peste mar- devine obiect de reportaj sau de anchetã. La
ginea patului conjugal, spre noptiera din noi aceste specii-fanion ale jurnalismului nu
stânga, începe sã toarcã ºi sã se cearã la existã, cãci astãzi orice prost sau orie fufã
lãdiþa lui, litierã, deh. Oricum, uºile stau poate avea blog ºi poate scrie orice ºi
deschise tot timpul ºi se poate fâþâi de câte oricum. Am intrat, fãrã sã vreau, pe astfel
ori vrea dânsul din dormitor spre bucãtãrie de chestii ºi m-am îngrozit. Deþinãtorul de
ºi spre hol, adicã între culcuºul sãu, litierã ºi blog posteazã, cã aºa se zice, un articolaº de
castronaºele cu grãunþe ºi cu apã. Dar o frazã sau pune douã, trei întrebãri, se
dimineaþa ºade lângã mine, îi place sã-l defuleazã adicã, dupã care alþi complexaþi,
mângâi pe cap, sã-l trag de urechiuºe ºi sã-i sub masca anonimatului, se lanseazã în
dau din pliculeþul cu hranã umedã cãrniþa diverse comentarii, care de care mai
lui preferatã. Mereu am zis cã el mãnâncã fistichii, din ce în ce mai îndepãrtate de
mai bine decât noi, îi luãm numai Royal temã sau de subiectul din capul bloggeru-
Canin, cu pui ºi cu peºte, precum ºi grãunþe lui, cã aºa se spune. Un fel de talcioc de
fie Hair and Skin, fie Sensible. Câteodatã, vorbe, neglijent scrise, neglijent formulate,
cam ca ºi noi, la sãptãmânã, le facem ºi câte fãrã miez, fãrã cap ºi fãrã coadã.
un ou fiert moale, lui ºi lui Puºa, cã avem ºi
pisicã, nu numai cotoi. Dar se mai intâmplã Mi-a atras atenþia profesorul Marcus
ceva caraghios, dimineaþa. Ronron, care e cum cã într-o emisiune a lui Dani Cristea-
mult mai matinal decât Puºa, femininã ºi Enache a apãrut Cristian Teodorescu. Fiind
pisicoasã, mã însoþeºte la chiuvetã, sare pe tras tot timpul de limbã, acesta din urmã a
marginea cãzii de baie ºi se înalþã pe vorbit despre cenaclul nostru, Junimea, ºi
lãbuþele lui pânã la savonierã unde linge despre Croh, Ov. S. Crohmãlniceanu, profe-
puþin sãpun. El mãnâncã oricum ceea ce sorul ºi coordonatorul acelui cenaclu
mâncãm ºi noi, este foarte curios, îi curg amintit. Adevãrul este cam altul, cel puþin
balele la ciocolatã, alune, fistic, îngheþatã, adevãrul meu, cã tot am asistat la atâtea
peºte, brânzã camembert sau bleu, iaurt , în ºedinþe ºi am mai fost ºi secretarul cenaclu-
timp ce Puºa e foarte conservatoare, aºa cã lui. CT venea de pe ºantier ºi de la fãrã
sãpunul nu ar fi ceva neobiºnuit. Eu cred, frecvenþã, trecuse la zi prin anul doi sau trei,
totuºi, cã are impresia cã face tot ceea ce fac aducea cu el mici drame provinciale ºi a fost
ºi eu, se spalã pe dinþi ! reþinut în Desant cu cea mai bunã bucatã a
lui, jurnalul unei coafeze. De altminteri,
Jurnalismul de astãzi, de la noi, este un ochiul vigilent al Moºului a ales din toatã
fel de literaturã pentru cititorii de ziare. producþia noastrã textele ce au apãrut acolo.
Neavând nimeni minte sã explice clar ªi la mine, cred cã unele dintre cele mai
despre ce este vorba în propoziþie sau în bune lucruri scrise, dacã nu cele mai bune
realitate, adunã metafore, în mare parte chiar sunt cele din Desant, ca ºi în cazul
39
Nicolae Iliescu

majoritãþii colegilor mei. Despre CT îl între- putea pentru a o atinge. A fost aºa ceva,
bam mereu pe Moº, venind spre casã eu, parcã, ºi pe la o revistã de cosmetice, ºi pe la
împreunã cu Mirciosu - Mircea Cãrtãrescu „Cotidianul”, ºi pe la „Fundaþia Culturalã”,
adicã, de stãtea la scara patru ºi eu la trei în pe vremea lui Buzura, ºi pe la ediþia
blocul 15 de pe ªtefan cel Mare - ºi cu I. româneascã a unei reviste strãineze, fãrã a
Pârvulescu - o þãrãncuþã îngãlatã ºi plinã de lãsa vreo urmã trainicã nicãieri. E un bun
coºuri, fãrã niciun talent, de ºedea prin observator, de bun simþ elementar, un bom-
apropiere, în gazdã, care se agãþase de cena- bãnitor, ºi a legat foarte bine jocurile noas-
clu ºi pe care a lãsat-o Moºu ca fatã în casã tre, al meu, al lui George ºi al bietului
sã-i facã menajul ºi sã-i plãteascã angaralele Nedelciu în romanul acela colectiv,
– de ce îl laudã atâta ºi-l aºazã alãturi de „Autobuzul de Însurãþei”, care a rãmas
noi? Proful ne rãspundea cã el e singurul uitat pe la Lefter pe acasã. În vremea din
din grup care e pe linie, scrie despre ºantie- urmã am auzit cã a scris un fel de roman din
rele patriei. De altfel, a fost cel mai bine scurte povestiri, aºa dupã cum fãcea Sorin
prizat de Luceafãrul la acea datã, era mem- Preda la cenaclu ºi cum fãceam chiar ºi eu,
bru de partid încã de pe ºantier – ºi eu am spre deliciul lui Croh, dar Sorinache trãgea
fost, din anul trei, Mirciosu devenise cu un spre cinism moromeþian, iar eu o dam pe
an înaintea mea ! - ºi a fost luat în presã, co- poantã. Un roman despre orãºelul lui de
rector, cu o jumãtate de normã, la Contempo- baºtinã, de prin prãfuita provincie dobro-
ranul, de D.R. Popescu. Apoi a trecut la geanã, un fel de adaptare a lui „Winesburg,
România literarã, tot la corecturã, pentru ca Ohio” al lui Sherwood Anderson, cã el
puþin înainte de 1989 sã pãtrundã în secþie fãcuse românã secundar englezã, ca George
de publicisticã-reportaj (unde urma a ajun- ºi ca Mirciosu, nu ca noi, ãilalþi, francezã. A
ge ºi eu, ºi în acest sens scrisesem trei repor- ajuns apoi, foarte straniu, la Radio Free
taje despre Bucureºti, Brãila ºi Craiova ! ). Europe, secþia românã, ºi de aici chiar nu
Am fost apropiaþi într-o perioadã, am ºtiu ce s-a mai ales de el ºi de ai lui, eu
lucrat în acelaºi birou, am petrecut ore bune nemaiascultând deloc dupã 1990 ºi nein-
împreunã, am fãcut ºi revelioane, ºi mese de teresându-mã postul respectiv. În generaþia
familie. Ne-am rãcit dupã ce a rãmas din noastrã, dupã mine, nu atinge talentul lui
motivele lui la aceeaºi gazetã, întorcându-se George Cuºnarencu, cel mai bun în mintea
de la „Luceafãrul”. Plecaserãm mai mulþi, mea, lui Nedelciu, Savu, Lãcustã, Sorinache
Agopian acolo, la „Luceafãrul” cum zic, Preda, Costi Stan, nici al lui Hanibal
regretatul Valeriu Cristea la „Caiete critice’’, Stãnciulescu, pe aceeaºi line, dar cu umor, în
parcã ºi Rojicã Roger Câmpeanu tot la schimb e pe aproape, un foarte ager ochi
Caiete, ºi Silvia Zabarcencu undeva, de nu realist, poate cel mai ascuþit în felul lui. De
mã înºel. Pe mine mã angajase din prima mirare cã Manolae îl trece doar la scriptori
Gabi Rusu la „SLATL”, fostul SLAST, „Su- de dicþionar, deºi e omul lui care face note,
plimentul literar-artistic al Tineretului liber” aºa se spune, la rubrica aia nesemnatã de
prin semnãtura lui ªtefan Fane Mitroi, re- comentarii pripite de la coada revistei!
dactorul ºef de atunci. ªi în acea redacþie,
câte prostii am mai fãcut încât mi-e ruºine Modul de întrebuinþare al acestei lucrãri,
sã-mi amintesc. Am citit undeva o vorbã aºa trebuie sã pun în faþa textului. ªi apoi o
de-a lui Jules Renard, care zicea cã „are o prefaþã justificativã, recomandãri, sursele ºi
memorie foarte bunã, uitã totul instanta- planul general. Ca la Champfleury, Chien-
neu”. Aºa ar ºi trebui sã fie cu amintirile, sã caillou. Ce de postmodernism la boemul
le uiþi pe cele rele ºi ruºinoase ºi sã-þi aduci acesta realist ºi pisicar !
aminte doar lucrurile bune pe care le-ai
fãcut sau care þi s-au întâmplat. Tetradrahmele tracice, studii despre un
Cristi nu era deloc un bãiat rãu, cam candelabru gãsit nu se ºtie unde, despre un
dintr-o bucatã, cam necioplit adicã ºi cam opaiþ de bronz cu un cãlãreþ sau cu pisicã pe
necitit, îi plãcea puþin ºefia ºi fãcea tot ce el, un coif, chestii. Lucruri ºtiinþifice. Cineva
40
Dincoace ºi dincolo

ºi-a fãcut o tezã de doctorat în tonsura zãpãcit de poetastru, de poeþel, un bãiat


împãraþilor romani, extrem de interesantã, simpatic ºi nebun al facultãþii noastre, ar fi
dar nu ºtiu cât de importantã pentru istorie! fost al unora ºi altora. Nu mã mirã, el cãra
Poate fi, cine cântãreºte !? cãrþi la Cartea Româneascã, vizavi de o circã
de poliþie, avea legãturã cu tot felul de tineri
Aud chestii insolite despre Stelicã Tãnase contestatari ai epocii de dinainte de 1989…
ºi despre Gabriela Adameºteanu, cum cã ar Cine ºtie ? Din pãcate, nimeni nu s-a ocupat
fi colaborat cu mândra „Secooritate”! Nu serios de astã chestie ºi mai ales la timp,
mã mirã, nu mã îndoiesc, dar nu e impor- când chiar se putea face ordine, nu neapãrat
tant. Cred cã nu ne vom dezbãra de meteah- curãþenie. Toatã viaþa publicã este împânzi-
na asta niciodatã, vom gãsi colportori, agen-
tã de astfel de „elemente” ºi de „aspecte”,
turi, agenþi etc. peste tot. Ei existã ºi au exi-
cum le plãcea activiºtilor sã le denumeascã
stat întotdeauna, teamã mi-e cã vor mai
exista ºi de-acum înainte, mult ºi bine. Sigur în limbajul lor de lemn. Chiar ºi cârciumarii
cã toþi care au fost pe listele bãieþilor au ºi micii buticari tot din neamurile ãstora se
primit sarcini de altã naturã ºi pe altã trag, fãtucile alea de prin bãnci, tinerele
direcþie, evoluþia lor confirmã acest lucru. speranþe trimise la jde mii de burse, de unde
Cocoþarea lor în funcþii, plecãri, posturi credeþi cã au apãrut? Din aceleaºi rânduri,
grase, reviste, europe libere, apariþii la tele- din copiii foºtilor fie nomenclaturiºti, fie
viziune, premii ºi multe altele sunt avantaje securiºti, fie servitori ai acestora, cã exista ºi
cu care au fost blagosloviþi bieþii nevoiaºi, aceastã categorie care ºedea tot prin vilele
nu am nicio îndoialã. Îmi spunea cineva ºi din Primãverii – croitori, frizeri, chelneri,
cã Râpã, Floricã Iaru ca pseudonim, un cizmari ai Tovarãºilor!
41
Comentarii

Andrei GRIGOR
Puncte de vedere
Integrala publicisticii
lui Virgil Ierunca:
antologia ruºinii
Abstract
The author makes a few comments regarding the edition Antologia rusinii dupa Virgil Ierunca
("The Anthology of Shame after Virgil Ierunca"), made by Nicolae Merisanu ºi Dan Talos. Being
conceived as a business succes, the book is meant to incriminate cultural personalities, who, dur-
ing the communist regime, wrote propaganda texts or praised Nicolae Ceausescu. The biggest
mistake of this anthology is its pretention, as the editors mention in the preface, to show Ierunca's
entire activity as a journalist. This statement is false the selected articles had been written by oth-
ers. Andrei Grigor reveals that Ierunca himself composed many communist like text between 1944
and 1946, supporting the Leninist ideology.
Keywords: Virgil Ierunca, Nicolae Merisanu, Dan Talos, Nicolae Ceausescu, communist propa-
ganda, the cult of personality.

Parcurg un volum1 apãrut relativ recent, 4. Doi editori cu insignele profesionale ºi


la Editura Humanitas, ºi mã aflu, din nou, morale la vedere: Nicolae Meriºanu ºi Dan
în faþa unei alegeri atitudinale: sã fiu corect Taloº. Unul consilier, celãlalt cercetãtor (de
faþã de mine însumi, sã dau dovadã de fapt, aflu de pe pagina Web a INMER,
corectitudine politicã sau sã închid ochii, o „expert cercetãtor”; nu ºtiu dacã asta
datã cu cartea respectivã, ºi sã scap din înseamnã mai mult sau mai puþin, aºa cã voi
dilemã cu douã feþe curate. Una cãtre mine zice: nici mai mult, nici mai puþin, dar tare
– cã am gândit de rãu, cealaltã cãtre lumea mândru mai sunã) la Institutul Naþional
bunã – cã am tãcut de bine. Dar oricât de pentru Memoria Exilului Românesc. O
rãu ar fi gândul ºi oricât de bunã tãcerea, tot scurtã prezentare de pe dosul paginii de
douã feþe ies la socotealã, aºa încât prefer sã gardã precizeazã cã primul dintre cei doi
fiu corect cu mine ºi incorect politic. editori, consilierul, „nu a fost membru UTC,
Volumul are toate caracteristicile aface- nici al PCR”. Are dosar politic bun care, se
rilor editoriale sau publicistice de succes din înþelege, îi garanteazã competenþele ºtiinþi-
ultimele douã decenii. fice. Altfel nu poate fi. Cel de al doilea,
1. Un titlu incriminator, ca o arãtare cu expertul cercetãtor, nu precizeazã nimic în
degetul: „Antologia ruºinii”. aceastã privinþã. Eu aº putea trece cu vede-
2. Un autor, de fapt antologator, aureolat rea, dar, dacã editorii editorilor au crezut cã
de lupta împotriva comunismului, pe unde e important în cazul lui Nicolae Meriºanu, e
scurte, dar de la distanþe lungi: Virgil nedrept sã nu dea aceeaºi importanþã „tre-
Ierunca. cutului politic” al lui Dan Taloº. Se creeazã
3. O editurã care ºtie sã facã bani din un dezechilibru ºi s-ar putea ca, din cauza
exploatarea imaginii luptei ºi a persecuþiei: asta, sã aparã cine ºtie ce suspiciuni privi-
Humanitas. toare la probitatea sa ºtiinþificã. Nu cunosc

1 Antologia ruºinii dupã Virgil Ierunca, editori Nicolae Meriºanu ºi Dan Taloº, Editura Humanitas,
Bucureºti, 2009.
42
Virgil Ierunca: antologia ruºinii

regulile INMER, dar e posibil ca neaparte- ºtiinþific cu care calificã ignoranþa unui con-
nenþa la UTC sau PCR sã fie o condiþie doar testatar se întoarce asupra propriei rigori ca
pentru consilieri, experþii cercetãtori fiind norul de cenuºã islandezã. Despre Mãdãlin
acceptaþi cu duioasã toleranþã dacã au fost Voicu, în amintitul „Post-scriptum”, editorii
doar simpli ºoimi ai patriei (fãrã funcþii de spun: „Culmea ridicolului a atins-o Mãdãlin
conducere), pionieri fãrã entuziasm ºi cel Voicu, care nu aflase cã Virgil Ierunca tre-
mult uteciºti, dar în niciun caz membri PCR, cuse în lumea celor drepþi, polemizând în
pãcat pe care Dan Taloº, nãscut în 1980, nu stilul sãu suburban cu o operã nepublicatã
a avut când sã-l comitã. încã”. Sigur, nu e un cap de lume, nici a
5. Un „Cuvânt înainte” în care, pe lângã celor drepþi, nici a editorilor, dar s-ar putea
derularea corectã a filmului epocii ceau- gãsi cineva care, mai neºtiutor decât
ºiste, nu uitã sã fluture paºaportul antiilies- Mãdãlin Voicu ºi derutat de o topicã negli-
cian. jentã, sã creadã cã Virgil Ierunca nu s-a lãsat
6. Un mic dosar al persecuþiei, aproape de polemici nici când ºi-a dat sufletul.
obligatoriu în astfel de întreprinderi, ataºat Pânã la urmã însã, cu topica s-ar mai
la sfârºitul volumului sub titlul „Post-scrip- putea aranja: mai intuieºti ce au vrut sã
tum”, un P.S. adicã („Text care se adaugã spunã cercetãtorii ºi nu au reuºit, mai
uneori la o scrisoare, dupã terminarea ºi antrenezi puþinã logicã, mai muþi cuvintele
iscãlirea ei”, conf. DEX, 1998) acuzând câte- din P.S.-ul editorial în limba românã ºi înþe-
va contestãri sau ostracizãri care ar fi vizat lesul se clarificã. Pe cei duºi însã nu-i mai
cartea încã înainte de apariþia ei. De fapt, poþi muta în viaþa lor, deºi cei doi îngrijitori
aºa cum este întocmit, dosarul indicã mai ai volumului se strãduiesc, în câteva cazuri,
degrabã persecutarea postului Antena 3 de sã producã minunea.
cãtre editorii lucrãrii, decât invers. De fapt, la capitolul decese, editorii nu
Aceasta e reþeta. stau mai bine cu informaþia ºi contemplã
Elementul principal de compoziþie îl ridicolul de pe aceeaºi culme, unde l-au
reprezintã un ansamblu de texte sau frag- urcat pe fiul violonistului. Sau de pe una
mente de texte adezive la doctrina marxist- încã ºi mai înaltã, în raport cu nivelul cul-
leninistã sau la cultul ceauºismului, sem- tural. Acolo, ºi nu altundeva, din moment
nate cu nume mai mult sau mai puþin so- ce, la data când editorii îºi finalizau
nore ale culturii ºi vieþii politice româneºti lucrarea, câþiva dintre cei fiºaþi sumar în
în perioada 1957-1989. Selecþia textelor (în notele de subsol muriserã, din pãcate, de
fond, a semnatarilor) ºi a fragmentelor suficient timp pentru ca dispariþia sã le fie
ruºinoase a fost fãcutã de Virgil Ierunca ºi consemnatã: Nicolae Ioana în 2000, Eugen
publicatã tot de el, în diferite reviste („Ro- Frunzã în 2002, Cristofor Simionescu în
mânia Muncitoare”, „Ethos”, „Contra- 2007. Pentru Mãdãlin Voicu neºtiinþa la
punct”, „Limite”, „Lupta/Le combat”) în temã e oarecum scuzabilã, poate ºi pentru
aceeaºi perioadã. expertul cercetãtor, suspect cã a trecut prin
Institutul sub egida cãruia, cel puþin într-o utecism, dar pentru un consilier care „nu a
primã etapã, a fost îngrijitã lucrarea, ca ºi fost membru UTC, nici al PCR” nu prea se
titulaturile celor doi editori ar fi trebuit sã întrevãd multe justificãri. Nici aici, nici în
vectorizeze volumul într-un perimetru al alte locuri unde exactitatea ºtiinþificã se
minimei normative ºtiinþifice: organizarea dovedeºte precarã, datoritã situãrii greºite
materialului, actualizarea lui ortograficã, o fie în timp, fie în limba românã:
notã clarificatoare asupra ediþiei ºi a supor- „Dacã întreaga maculaturã a propagan-
tului ei metodologic, note, surse, eventual dei comuniste s-ar pierde peste noapte (ceea
un cuvânt introductiv în limitele ºi în reto- ce ar fi o uºurare pentru mulþi fii ai patriei),
rica obiectivitãþii ºi a distanþei afective. selecþiile lui Virgil Ierunca ar fi suficiente
Formal, aceste criterii se înfãþiºeazã, dar, pentru reconstituirea întregului cult al lui
sub înfãþiºãri, alterarea lor rãvãºeºte. Nicolae Ceauºescu. De altfel, cu excepþia
În câteva rânduri, sarcasmul superior primelor rubrici de la sfârºitul anilor 50,
43
Andrei Grigor

întreaga antologie nu face decât sã înre- Pe de altã parte, întreaga “activitate pu-
gistreze ascensiunea tot mai alarmantã ºi blicisticã a lui Virgil Ierunca” nu a început
mai grotescã a acestui cult, secondat, de la în anul 1957, odatã cu fiºele pentru aceastã
un anumit moment de cel al soþiei”. antologie „a ruºinii”, nici în 1947, când a
„Întreaga antologie” mai „face” însã plecat în Franþa, ci puþin mai devreme. Cred
ceva, fãrã ºtirea semnatarilor „Cuvântului cã pentru demersul Editurii Humanitas de
înainte”, din care am extras acest fragment. recuperare a publicisticii lui Virgil Ierunca
Adicã, în afara excepþiilor „primelor rubrici în integralitatea ei poate fi de folos cer-
de la sfârºitul anilor 50”, cuprinde alte câte- cetarea presei româneºti din anii imediat
va excepþii de la începutul anilor 60, când postbelici. Este, de fapt, „un act necesar” de
cultul ceauºist încã nu începuse, iar cel al completare a celui deja înfãptuit. De pildã,
soþiei mai avea de aºteptat pânã „la un anu- dupã 1944, antologatorul ruºinii publica
mit moment”, cum cu atâta rigoare pre- frecvent în „Scânteia”, „România liberã”,
cizeazã editorii. „Victoria”, „Scânteia tineretului”.
De fapt, îmi pare cã, în partea de volum Iatã câteva exemple, cu extrase semni-
care îi solicitã sã contribuie cu text, editorii ficative2:
sunt mult prea atenþi sã le iasã bine poza La 25 decembrie 1944, în ziarul „Vic-
anticomunistã, cu care, deseori în ultimele toria”, Virgil Ierunca semneazã articolul
douã decenii, demersurile intelectuale sunt Împãrãþia pãmântului, pledoarie în ton cu
ajutate sau de-a dreptul înlocuite. Grija pen- ideologia ateistã pe cale de a se impune:
tru acurateþea observaþiei, pentru rigoarea „Pentru prima oarã dupã o mie nouã sute
analizei ºi obiectivitatea prezentãrii patruzeci ºi patru de ani sau poate numai de
fenomenelor se micºoreazã pânã la superfi- atunci de când ºi cuvintele pot sãrbãtori,
cialitate, pentru cã frazeologia indignãrii ºi avem libertatea sã nu mai vorbim de
pieptoºenia luptãtoare nu pot þine loc de împãrãþia cerurilor, ci de aceea a pãmântu-
studiu. „Cuvântul înainte” semnat de edi- lui. Pentru cã într-adevãr niciodatã cerul nu
torii antologiei are destule pasaje drepte a fost mai inutil de departe, mai absent, mai
(memento-ul „Realitatea din spatele ficþiu- despãrþit de oameni ca astãzi, când oamenii
nii”, de pildã), dar excesiva retoricã a aver- înºiºi au început sã ºtie cine sunt, ce vor ºi ce
siunii ºi stereotipiile lexicale reuºesc, ca în trebuie sã facã. De multã, de foarte multã
multe cazuri postdecembriste, sã genereze vreme, am cunoscut cu toþii o realã inchizi-
multã fibrã lemnoasã într-un discurs menit þie a cerului; ºi dacã unii dintre noi au putut
sã incrimineze limbajul de lemn. Iar lemnul sã se coboare mai iute pe pãmânt, cei mulþi
nu e mai bun, chiar dacã ar fi de mahon. Cât ºi neglijaþi, cei anonimi ºi sãrmani au fost
despre cuvintele slugi, lingãi, servitori – sunt nevoiþi sã suporte dialectica goalã ºi neade-
de gãsit cu acelaºi prisos ºi în discursul vãratã a unei fericiri întârziate care promi-
luptei de clasã din deceniul al ºaselea. tea totdeauna solemn, totdeauna sentenþios:
În sfârºit, cu sau fãrã aceste imputãri, «... cã a voastrã e împãrãþia cerurilor». […]
sensul editãrii acestui volum este în mod S-a nãscut, în felul acesta, o moralã stranie,
limpede formulat: „Aceastã recuperare – dar permanentã, a omului care se neglijeazã
afirmã editorii – este, în primul rând (…) un pentru a se mântui, cum se spune în termeni
act necesar pentru a putea avea o privire de exacþi ai eticii mântuitoare. Morala a fost
ansamblu asupra întregii activitãþi publicis- severã ºi necruþãtoare. A fost mai ales falsã.
tice a lui Virgil Ierunca”. Observ, mai întâi, Falsã pentru cã a speculat nevoia oamenilor
cã „aceastã recuperare” nu prea este, de de a se depãºi, de a se elibera pe ei înºiºi;
fapt, publicistica lui Virgil Ierunca, ci a alto- falsã pentru cã a subminat condiþia omului,
ra, pe care el doar îi ruºineazã în niºte îndreptându-l nu înspre propriile acte ºi
însemnãri sumare. bucurii, ci spre valori eterogene, mistice,

2 Materiale cuprinse în „Cronologia vieþii literare româneºti. Perioada postbelicã”, lucrare realizatã de
cercetãtori ai Institutului de Istorie ºi Teorie Literarã G. Cãlinescu ºi aflatã în curs de apariþie.
44
Virgil Ierunca: antologia ruºinii

valori pe care omul ºi le-a apropiat din zarea spiritului civic, identificându-i cu
teamã, modã pentru ignoranþã. De altfel muncitorii: „Studenþii sunt ºi ei muncitori,
pionierii acestei morale de fãgãduialã spe- pentru cã ºi biblioteca poate deveni uzinã.”
culau singurãtatea omului, organizându-i La 4 ianuarie 1945, în „Scânteia”, evocã
teama de a rãmâne credincios numai valo- activitatea recent dispãrutului Romain
rilor pozitive, lui însuºi. Ei erau niºte agenþi Rolland care „e alãturi de proletarii Euro-
ai fricii ºi ai disperãrii, pentru cã într-adevãr pei, scrie pentru popor, pentru libertate ºi
frica ºi disperarea erau cele mai indicate sã pentru justiþie, arãtând drumul scriitorului
«mântuiascã» omul prin refuz ºi iluzie” într-o societate nouã ºi liberã”.
(Virgil Ierunca, Împãrãþia pãmântului). La 14 februarie 1945 vorbeºte, în
Vãd aici o pledoarie ciudat de potrivitã cu „Victoria”, despre Eforturile scriitorului de
primul Crãciun din zorii comunismului azi: „Când Lenin cerea literaturii sã fie «cu
românesc, ale cãrui scripturi ateiste vor adevãrat liberã», înþelegea prin libertate
„milita”, de aici încolo, cam cu acelaºi ton, voinþa scriitorului de a-ºi recunoaºte rolul în
aceiaºi termeni, aceeaºi atitudine. societatea în care trãieºte ºi pe care, într-o
Tot în „Victoria”, la 29 decembrie 1944, mãsurã, o ºi reprezintã.
publicã articolul Deschideþi universitãþile, Pentru cã, într-adevãr, întreaga culturã
în care ia atitudine împotriva „logofeþilor s-a dezvoltat sub semnul unei permanente
verzi” ºi cheamã studenþii la democrati- izolãri, într-un cerc prea puþin deschis spre
45
Andrei Grigor

realitãþile sociale ºi imediat necesare oame- dote personificate. Într-o artã cu adevãrat
nilor. Scriitorii au învãþat cã arta lor e cu atât mare – spune Romain Rolland – e de mân-
mai viabilã cu cât nu trece mai departe de care pentru toþi flãmânzii lumii.
marginile ei însãºi, cu cât e mai purã, mai Pentru ca, însã, între scriitor ºi popor sã
gratuitã. Consecinþele acestei false concepþii existe aceastã comuniune, acest flux perma-
se pot citi în toate capitolele de esteticã: artã nent ºi valabil, poporul însuºi trebuie sã-i
în sine – primatul spiritului – demnitatea iasã înainte scriitorului.
scriitorului etc. Întâmplarea aceasta presupune însã din
Astãzi civilizaþia ºi umanitatea însãºi se partea poporului o muncã îndelungatã, care
gãsesc în stare de alarmã, de luptã. se cere împlinitã cu râvnã multã ºi jertfe tot
Demnitatea scriitorului suferã o mutaþie mai multe. Numai popoarele libere,
dintre cele mai categorice: este demn scri- popoarele care ºi-au interzis superstiþii ºi
itorul care participã, care se integreazã, care patimi, mizerii ºi umilinþe pot sã iasã înain-
se alãturã semenilor lui, care respirã ºi luptã tea culturii ca înaintea soarelui. Popoarele
acestea trebuie sã cunoascã acþiunea.
odatã cu ei, pentru o stare de bucurie
ªi aci intervine frumuseþea unui straºnic
comunã ºi mare.
proces de evoluþie: în acest marº imens ºi
Demnitatea scriitorului de azi rezultã
popular cãtre scriitori ºi culturã, în aceastã a
dintr-o nouã energie. Este energia pe care au
doua foame, scriitorul însuºi aratã drumul
nesocotit-o secole întregi de culturã deli- poporului, se descoperã pentru a se dãrui,
catã, capitole întregi de istorie albastrã: se denunþã pentru ca sã poatã servi.
energia de a servi. În aceastã bunãvoinþã de a construi, în
Scriitorul de azi se convinge ºi învaþã cã acest entuziasm ºi în aceastã fervoare de a
locul lui nu mai este în saloane, cã opera lui folosi, stã calitatea de «inginer al sufletului»
depãºeºte un perimetru de numai patru pe care scriitorul de azi ºi-o asumã ºi ºi-o
pereþi. mãrturiseºte”.
Scriitorul de azi este un muncitor. ªi La 10 martie 1945 publicã în „România
roadele muncii sale se revarsã, circulã, liberã” articolul Realism ºi artã: „Expresio-
pãtrund. nismul, suprarealismul ºi tot ceea ce mo-
Unii dintre scriitori – de altfel, destul de dernismul a reuºit sã strângã în rândurile
cinstiþi – se plâng ºi... uneori chiar acuzã lui aºa-zise «revoluþionare» sunt momente
masele populare cã nu sunt destul de cucerite pe care artistul de azi nu le negli-
pregãtite sã-i înþeleagã ºi sã-i apropie. jeazã, tocmai pentru cã rolurile lor folosesc
Aceºtia nu sunt decât procurorii propriei lor ca puncte de plecare, ca mijloace de a con-
neputinþe. strui în timp. Numai cã astãzi artistul mo-
Scriitorul trebuie sã renunþe la «iniþiativa dern trebuie sã înþeleagã cã eforturile de a
cuvintelor» ºi sã scrie pe înþelesul tuturor. rãmâne mereu disponibil, eforturile acestea
Problema aceasta de expresie ºi comunicare de disponibil pentru disponibil sunt astãzi
directã cu oamenii s-a rezolvat de altfel, aºa retrograde, atât din punct de vedere strict
cum remarca ºi Malraux într-un editorial estetic, cât ºi din alte puncte mai apãsãtoare,
din «Litterature internationale», prin formã mai directe. Artistul modern se gãseºte
ca «limbaj vorbit». Modalitatea de a scrie astãzi pe poziþii cucerite. Viziunea lui
direct, simplu, modalitatea ca «limbaj vor- asupra realitãþii trebuie sã fie una de
bit», rezumã marea calitate de stil a unei înþelegere a tot ceea ce s-a consumat pânã
poetice de roluri mari. acum printr-o atitudine întâmplãtoare de
Scriitorul de azi se apropie de popor, se experienþã ºi joc. Jocurile care ajung, jocurile
întoarce cu faþa la el ºi pentru aceasta tre- care sfârºesc în propria lor finalitate, jocurile
buie sã se înþeleagã cu el. Eforturile scri- acestea care au convenit sã se numeascã
itorului nou sunt pline de rezultate: ele «secunde» nu mai pot continua decât ca
însãnãtoºesc nu numai expresia gândirii, ci demonstraþii de istoriografie a artei. A le
ºi gândirea însãºi. Pentru cã, în definitiv, repeta înseamnã a oferi cercului vicios o va-
geniile neînþelese nu sunt decât niºte anec- loare de dogmã. (…) „Realismul artei ac-
46
Virgil Ierunca: antologia ruºinii

tuale, cãtre care se îndreaptã astãzi forþe polarizat energiile mari ale unui luptãtor
masive ºi proaspete, nu este o simplã for- care a înþeles rosturile poziþiei organizate
mulã, adecvatã unui moment de istorie. militante. [...] Dincolo de regiunile fragile
Existenþa lui e funcþionalã. Realismul e o ale literaturii, Dobrogeanu-Gherea a indicat
concluzie, o cucerire care a ºi început de alt- sensuri sociale, a preconizat tocmai ceea ce
fel sã-ºi dovedeascã roadele – Franþa lui se aclamã azi ca valabil.”
Malraux ºi a lui Aragon, America lui John La 11 iunie 1945, în articolul Literaturã ºi
Dos Passos sau Dreiser, Rusia lui ªolohov ºi ’48 din „România liberã”, Virgil Ierunca
Leonov – pentru ca sã rãmânem în cadrul extrage douã „învãþãturi” din experienþa
limitat al literaturii – instaureazã realismul, revoluþionarilor paºoptiºti: mai întâi, în ceea
nu în sensul restrâns al unui curent, ci în ce priveºte „etica de luptã a intelectualilor”,
acela liber ºi mare al unei depline cuceriri. cã „cei care au susþinut, au crescut ºi format
Pentru cã într-adevãr realismul ca valoare revoluþia au fost ºi oamenii de culturã, care
fundamentalã, ca datã funcþionalã e singu- au înþeles sã se identifice cu aspiraþiile ime-
rul în stare sã rezolve ºi problema mare ºi diate ºi bune ale poporului”; apoi, cã „toþi
permanent actualã, aceea care asigurã circu- cãuzaºii revoluþiei […] sunt ºi continuã sã
laþia culturii în mase.” rãmânã capitole împlinite ale literaturii”,
La 22 martie 1945, „România liberã” deoarece „literatura luptãtoare rezistã toc-
prezintã conferinþa Poezie ºi progres, în care mai pentru cã ea angajeazã total conºtiinþa
Virgil Ierunca „a fãcut rechizitoriul acelei celor care o fac”.
poezii, care sub refugiul unei voinþe exage- Începând cu numãrul 5, din august 1945,
rate de autonomie, ºi-a riscat însãºi elibe- face parte din comitetul redacþional al revis-
rarea”, „a recunoscut poeziei dreptul ei de tei „Viaþa socialã CFR”, alãturi de Ion
intervenþie” ºi „a stabilit modalitatea «anga- Caraion, Mihail Cosma ºi Ion Potopin care
jamentului poetic»”. scrie despre Forþele creatoare ale Uniunii
La 19 aprilie 1945, scrie în „România Sovietice.
liberã” despre Cultul muncii: „Cultul La 3 septembrie 1945, în „România
muncii – unul dintre cele mai evoluate – ca liberã”, Virgil Ierunca comenteazã volumul
unul care a dispus la adunarea forþelor lui Vasili Grosman, Pe câmpiile Belorusiei ºi
raþionale, este singurul în stare sã imprime Poloniei, „o carte „instructivã, necesarã ºi
omului modern ºi rãvãºirilor acestuia o bine scrisã”. (În acelaºi numãr, Mihai
ordine ºi un ritm, o disciplinã ºi o cenzurã Novicov semneazã articolul Armata cul-
care sã-i facã posibilã regãsirea propriei sale turii ºi a artei).
conºtiinþe.” La 10 septembrie 1945, tot în „România
La 11 mai 1945, în articolul Premergãtorii liberã”, prezintã elogios cartea lui N.
din „România liberã”, îi laudã pe precur- Derjavin, ªtiinþa în U.R.S.S.
sorii „literaturii progresiste”, Alexandru La 31 octombrie 1945, semneazã articolul
Sahia ºi Bogdan Amaru, pentru a încheia Noi condiþii de muncã pentru scriitori, afir-
astfel: „Datoria celor care se cred puºi sã mând cã în „societatea nouã”, în care
facã treabã de culturã ºi de reabilitare pro- „oamenii se întâlnesc ºi se recunosc sub
gresistã a culturii este sã þinã seama de cei semnul magnific al muncii”, „scriitorul nu
care în condiþii grele au militat ºi au scris mai rãmâne izolat, nici de datoriile, dar nici
înaintea noastrã ºi mai bine decât noi.” de drepturile lui” („România liberã”).
La 13 mai 1945, în „România liberã”, îl În nr. 6-7 al revistei „Viaþa socialã CFR”,
evocã pe Gherea, „luptãtorul ºi dascãlul la dezbate tema Poezie ºi progres: „Poemul e o
care viitorul va face deseori apeluri la me- stare de revoluþie ºi revoluþia are dreptul sã
morie”: „aportul lui Gherea rãmâne consis- sã se anunþe printre oameni, tot aºa cum
tent tocmai prin aceea cã – opunându-se lui þâºneºte printre elemente, cum se introduce
Maiorescu – el a dovedit cã domeniul în bunurile de valoare ale omului, în acþi-
politic ºi cel literar nu se exclud, ci se com- unea, în visul, în dragostea ºi îndoielile lui.
pleteazã, se susþin reciproc. [...] Gherea a Se face cã ne gãsim azi într-un moment când
47
Andrei Grigor

intervenþia poeziei pentru construcþia mai


valabilã a condiþiei omeneºti trebuie sã de-
vinã, într-adevãr, revolutã (sic!). Existã un
moment de necesitate, peste care nici nu
putea trece – de altfel – vocaþia de terapie
absolutã a poeziei”.
În „România liberã” din 7 martie 1946
vorbeºte despre Realizãri ºi perspective de
culturã, precum libertatea de exprimare,
interacþiunea cu alte culturi, „voinþa de ridi-
care, prin culturã, a maselor muncitoreºti”.
Climatul literar al epocii ar fi, în opinia
comentatorului, unul al toleranþei generale:
„Scriitorii îndeosebi au putut sã se întoarcã
la unelte, nestânjeniþi, neîmpiedicaþi de
diversele crezuri politice pe care le împãr-
tãºeau. S-a mers pânã acolo - cu aceastã
îngãduinþã largã - încât chiar ºi unii dintre
scriitorii care mai pãcãtuiserã în timpul dic-
taturilor fasciste nu s-au vãzut bruscaþi,
împiedicaþi de a se manifesta, deºi o meri-
tau într-o bunã seamã. S-a þinut seama de
sensibilitatea ºi disponibilitatea scriitorului
de multe ori cu o generozitate exageratã.
Rezerva unora puþini care n-au scris nu tre-
buie consideratã decât ca o histerie sublini-
atã în neputinþã sau falsã opresiune.
Libertãþile nemijlocite oferite artiºtilor în
genere au constituit cea dintâi dovadã cã se
schimbaserã multe din condiþiile de viaþã”.
La 15 iunie 1946, din nou în „România
liberã”, pledeazã pentru Reabilitarea entu-
ziasmului, o pledoarie pentru reanimarea
climatului cultural al epocii, intervenþie ce
poate fi socotitã un preludiu al polemicii
despre „criza culturii”, v. mai jos, lunile sep-
tembrie ºi urm.: „Judecãtorul obiectiv al
faptului de culturã înregistreazã – poate cu zãri. Literatura e lãsatã pe seama gazetaru-
amãrãciune, însã în orice caz cu siguranþã – lui care improvizeazã ºtiinþa, cultivã ama-
o inexplicabilã delãsare, un fel de «demobi- torismul, morala de provizorie ºi ocazion-
lizare» suspectã a intelectualilor, a celor ce alã”.
muncesc în treburile spiritului. Am spus-o Presa vremii consemneazã ºi partici-
ºi altãdatã, fenomenul acesta apasã simþitor pãrile lui Virgil Ierunca la diferite mani-
cultura, preocupãrile ºi oamenii. Plictisiþi, festãri de la începuturile comunizãrii cul-
sceptici ºi înapoiaþi în entuziasmele lor, turii româneºti: inaugurarea librãriei
responsabilii noºtri de culturã se complac în „Cartea Rusã” (alãturi de A. Toma, Victor
inerþie ºi rãspund greu nãdejdilor pe care Eftimiu, George Ivaºcu, Nicolae Moraru,
oamenii muncii din celelalte domenii ºi le George Macovescu), la acþiunile Miºcãrii
pun în ei, în eforturile ºi în datoria lor de a Tineretului Progresist având ca scop „apro-
fi prezenþi. Starea aceasta de minus îºi trimi- pierea dintre lumea spiritului ºi lumea
te consecinþele în toate categoriile de reali- muncii” (împreunã cu Mihai Beniuc, Maria
48
Virgil Ierunca: antologia ruºinii

Banuº, Geo Bogza, Radu Boureanu, Ben. tinui. Lenin vede, simte, se entuziasmeazã
Corlaciu, Eusebiu Camilar, Ion Caraion, ºi serveºte moduri totale. Rãuvoitorii au de
Geo Dumitrescu, Mihnea Gheorghiu, Sergiu învãþat din viaþa activã a lui Lenin, o lecþie
Filerot, Eugen Jebeleanu) etc. Mulþi din pe care n-o bãnuiau: lecþia unitãþii lucru-
anturajul de gând ºi faptã agreaþi pe atunci rilor.
au fost denunþaþi apoi în „antologia ruºinii”. De aceea greºesc acei care vãd în Lenin,
Interesant este cã Virgil Ierunca se nu- spre exemplu, numai un amant al electrici-
mãrã printre primii oameni de culturã tãþii ºi întârzie sã zãreascã ºi pe pasionatul
români care elogiazã în timpul postbelic de culturã, în ceea ce priveºte acest capitol
personalitatea lui Lenin, în articolul Lenin ºi al culturii – aparent nevralgic în dinamica
problema culturii, publicat în „Victoria” din revoluþiilor – Lenin dã învãþãminte peste
21 ianuarie 1945. Îl reproduc aici integral: care nu poate trece nimeni cu grabã sau
„La 21 ianuarie 1924, la orele 6 ºi 50 de indiferenþã. Ca ºi Marx, pentru Lenin «cul-
minute, murea într-o Rusie regãsitã ºi nouã tura nu e exterioarã lumii», dimpotrivã, ea
Vladimir Ilici Ulianov, «Marele Lenin», cum trãieºte ºi rolul ei e bine definit. Manifestare
îl numea definitiv, acel unic Vladimir al directã ºi semnificativã unei clase sociale, ea
poeziei, poetul Maiakovski. existã ºi dureazã în proporþii directe cu put-
Cu moartea lui Lenin primeau o loviturã erea clasei pe care o reprezintã. ªi pentru cã
încercatã ºi grea oamenii muncii din toatã lupta lui Lenin este aceea de redresare a
lumea. Acela care a întruchipat întreaga proletarului, el preconizeazã o culturã pro-
revoluþie rusã, care a purtat-o în creierul letarã, distinctã, sãnãtoasã, adevãratã, în
sãu, care a pregãtit-o, a înfãptuit-o ºi a sal- acest sens concepþia leninistã a culturii de-
vat-o, el, «omul care a fãcut cel mai mult pãºeºte pe aceea marxistã cãreia îi repro-
pentru oameni» (Barbusse) sfârºeºte prea ºeazã impuritatea unor reziduuri modeste.
devreme pentru viitorul condiþiei umane. Lenin nu numai cã nu neglijeazã cultura,
Pentru cã într-adevãr, în numele deplin dar îi ºi stabileºte locul pe care îl meritã în
al acestei condiþii, viaþa lui Lenin a fost o actele de muncã ale oamenilor.
viaþã de luptã unitarã, demnã, rectilinie. ªi Rezultatul îndelungilor sale cercetãri
în numele aceleiaºi condiþii, actele lui sunt ºi critice ºi filosofice face ca în 1909 sã aparã
rãmân revoluþionare. Lenin e conºtiinþa extraordinara lucrare a lui Lenin, «Mate-
însãºi a integralitãþii, a sintezei sãnãtoase ºi rialismul ºi empirocriticismul», în care au-
vii. Faptele, lupta ºi gândirea lui îmbrã- torul demascã noile subterfugii ale filosofiei
þiºeazã – ca într-o armonie urgentã ºi clarã – idealiste burgheze ºi face o serioasã expu-
toate valorile care reprezintã ºi recunosc nere a teoriei cunoaºterii create de materia-
viaþa, ecuaþii diverse. lismul dialectic, ducând mai departe ideile
Lenin nu este aºadar numai tovarãºul dialecticii marxiste ºi construind o nouã
proletarilor din toatã lumea care se unesc, etapã în evoluþia principiilor filosofice ale
luptã ºi cred, nu este numai pãrintele revo- materialismului istoric.
luþiei ºi revoluþionarilor, ci ºi prietenul celor Mai târziu, prin ajunul rãzboiului trecut,
care existã ºi se recunosc în culturã. paralel cu activitatea lui de revoluþionar,
Pentru cã Lenin a cunoscut ºi a profesat Lenin îºi completeazã ºi pe aceea de filosof.
dupã cum o ºtim cu toþii – voinþa de a con- El continuã sã desãvârºeascã datele cucerite
strui. Pentru el viaþa se rezumã constructiv, de materialismul dialectic, expunând în
valorile nu se definesc ºi nu îndrãznesc sã observaþii juste falsitatea poziþiei idealiste a
existe dacã nu servesc, dacã nu sunt pozi- lui Hegel în multe din lucrãrile sale.
tive. ªi ceea ce trebuie subliniat e faptul cã «Caietele filosofice» ale lui Lenin, în care au
vocaþia aceasta de construcþie nu e unilate- fost adunate toate aceste «note ºi comen-
ralã, nu se dezvoltã asimetric, într-o parte, tarii» sunt completate mai târziu de altele
în dauna unora dintre valori. Dimpotrivã, care alcãtuiesc «Caietele asupra imperialis-
actele toate presupun un echilibru, o gene- mului» ºi în care Lenin noteazã intens ºi cu
rozitate de creaþie în raporturi egale ºi con- bune organizãri de conºtiinþã date din
49
Andrei Grigor

filosofie, economie politicã, diplomaþie ºi acord, risc sã fiu acuzat de editorii volumu-
literaturã. lui cã jignesc „memoria marelui exilat” ºi a
De altfel literatura e un capitol distinct ºi „marelui luptãtor anticomunist” Virgil
permanent în preocupãrile lui Lenin. Sunt Ierunca. Dacã vorbesc despre leninismul lui
cunoscute, desigur, legãturile lui cu Gorki, Virgil Ierunca nu e corect din punct de
judecãþile lui literare despre Tolstoi sau vedere politic, iar despre antileninismul lui
pasiunea cu care revoluþionarul integru Geo Bogza nu am dovezi, dimpotrivã,
citea pe Nekrasov, pe Zola, Balzac ºi chiar poezia ruºinoasã m-ar contrazice… Sã-i trec
Turgheniev. pe amândoi la anticomuniºti, cu merite
Lenin preþuia manifestãrile spiritului, egale, nu ar fi drept pentru Virgil Ierunca,
pentru cã el însuºi fãcea acordul util între fiindcã el a dus lupta contra comunismului
spirit ºi acþiune. Existã în Lenin un text, pe de la noi în condiþii mult mai vitrege, din
care îl citeazã ºi Romain Rolland într-un Franþa, iar de la o aºa distanþã îi era mult
articol al sãu din «Europe» (1934) intitulat mai greu sã-l nimereascã decât i-ar fi fost lui
«Lenin, l’art et l’action», text care dovedeºte Bogza chiar de aici, de sub el.
nu numai o conºtiinþã de sever apãrãtor al O dilemã afurisitã ºi insolubilã.
culturii, dar ºi o înþelegere cu totul ºi cu Rãmâne, totuºi, de reflectat asupra unui
totul prietenoasã, aproape liberalistã pentru lucru. Integrala publicisticii, a ideologiei ºi a
valorile de artã. Lenin protejeazã visul! Cu o atitudinii politice a lui Virgil Ierunca nu
singurã condiþie: cu cei care viseazã sã facã poate lãsa pe dinafarã texte ca acelea sem-
din actul lor un act de credinþã, de seriozi- nalate mai sus, decât dacã vrem o integralã
tate, «Trebuie sã visãm – spune Lenin – dar parþialã, ceea ce n-ar fi de laudã nici din
cu condiþia sã credem serios în visul nostru, punct de vedere ºtiinþific, nici sub aspect
sã examinãm atenþi viaþa realã, sã ne con- moral. Întregitã cu astfel de texte, integrala
fruntãm observaþiile cu visul, sã ne realizãm adevãratã aratã cam aºa:
scrupulos fantezia». Contribuþia lui Virgil Ierunca la ideolo-
Este în aceastã dorinþã a lui Lenin «de a gizarea comunistã a culturii româneºti, în
realiza fantezia» o întreagã adeverinþã de primii trei ani postbelici, nu este uriaºã, dar
entuziasm la valorile de artã ºi culturã. nici de lepãdat. Scriitorul nu a avut meritele
ªi nu e lipsit de semnificaþii faptul cã lui Nicolae Moraru, George Macovescu,
Europa primeºte azi dintr-o Rusie energicã Mihai Beniuc sau A. Toma, dar mãcar le-a
ºi proaspãtã douã bunuri peste care nu fost alãturi, cu entuziasm egal, fie la inau-
poate trece: spiritul lui Lenin ºi voinþa lui gurarea editurii Cartea Rusã, fie la acþiunile
Stalin”. Miºcãrii Tineretului Progresist. Ateism,
Spre comparaþie, reproduc din „Anto- încredere în „societatea nouã ºi liberã”,
logia ruºinii dupã Virgil Ierunca” o strofã de respingerea estetismului ºi a turnului de
poezie semnatã de Geo Bogza: „Ca nicãieri fildeº ºi adopþiunea conceptului de culturã
în univers, pe pãmânt materia / s-a dovedit pentru mase, predilecþia pentru sociologis-
aptã sã evolueze, sã trãiascã / ºi sã gân- mul gherist, admiraþia pentru leninism ºi
deascã, dobândind / conºtiinþa propriei preþuirea lui Stalin sunt doar câteva carac-
existenþe, / Voi iubiþi-l pe Lenin!” teristici ale integralei Virgil Ierunca, iar dacã
Nota în care antologatorul calificã acest le-am ignora, i-am jigni memoria ºi am
text bogzian este „Între cosmogonie ºi pros- umbri extraordinara însemnãtate teoreticã
tituþie”. Nu ºtiu dacã „prostituþia” chiar este (prin adnotãri) ºi practicã (prin textele
cea mai veche meserie din lume, dar cel antologate) a antologiei ruºinii.
puþin cu un text mai vârstnicã tot este. În Virgil Ierunca a deschis uºa lui Lenin ºi
orice caz, în ianuarie 1945 se practica. Stalin, i-a invitat sã intre, prezentându-i cãl-
Luând act de acest calificativ antileninist, duros („spiritul” unuia ºi „voinþa” celui-
mã aflu din nou într-o dilemã: sã nu fiu de lalt). Apoi a plecat departe ºi i-a ruºinat pe
acord cu el, aº putea fi suspectat cã îmi place cei rãmaºi cã nu i-au dat afarã.
comunismul. ªi nu-mi place. Sã fiu de Pelicanul sau babiþa?
50
Lucian CHISU
,
social. Totodatã, ororile dezvãluite în proce-
sele criminalilor de rãzboi dau fiori con-
ºtiinþelor europene. Rãzboiului „cald” îi va

Anatema urma cel „rece”1, ambele tabere contestân-


du-se prin înãlþarea ideologiei la rang de
sistem. Deºi pacea pãrea asiguratã, dezbina-
capitalismului rea europeanã se manifesta tot mai acut.
Competiþia dintre sistemul capitalist, din

în presa anilor Europa ºi Statele Unite, ºi cel socialist, din


þãrile aºa-numite „de democraþie popularã”
aflate în siajul politicii de influenþã inter-
1949-1950 naþionalã a Moscovei, se accentueazã în anii
1949 ºi 1950. Fiecare dintre protagoniºti îºi

(campanii) concepe propriul discurs încercând sã se


impunã fãrã a þine seamã de argumentele
celuilalt, cu alte cuvinte nefiind interesat de
Abstract un dialog real. În absenþa comunicãrii,
imaginea proprie, ca ºi aceea despre adver-
In the years immediately following the second sar sunt create în laboratoarele propagan-
World War, Europe divided into two economic, dei. Scutul de protecþie instalat prin cenzurã
social and political systems. Romania is placed ºi alte instituþii ori organisme similare se
under the Soviet Union's area of influence, profileazã peste Europa sub forma unei cor-
and by its side it participates to the vast eco- tine de fier2. Manipularea devine o armã
nomical and political confrontation between teribilã, folositã pânã la saturaþie în spaþiul
the two systems. Starting with 1949, the pub- intern al celor douã sisteme. În loc de
lications in our country are being enslaved by raþionamente, comentariile din presã se
the party propaganda, the authoritarian (com- rezumã la anateme ºi reproºuri, conþinu-
munist) model shading its influence over the turile ideatice fiind preluate de-a gata, critic,
freedom of speech, broken by the iron hand of fãrã nicio posibilitate de a fi verificate.
the political leadership. The Romanian press Din punctul de vedere al reprezentan-
drastically narrows the area of manifestation þilor lagãrului comunist, scindarea Europei
and propagandistically radicals itself. (The apare ca o necesitate legitimã, resimþitã cu
Education Gazette) and even humoristic press acuitatea unei datorii morale: masele largi
(The Nettle). populare trebuie protejate de contaminarea
Keywords: Soviet Union, Europe, Romania, cu mediul infestat (politic, economic, cultu-
ideology, communism, press. ral) din celãlalt sistem. În numele acestei
datorii, sublimatã în esenþa luptei de clasã,
se apeleazã la cea mai sfruntatã imoralitate,
1. Împãrþitã în douã blocuri, capitalist ºi la mistificarea adevãrului ºi la proiectarea
comunist, Europa postbelicã are de rezol- realitãþilor de ordin politic, economic ºi cul-
vat, de o parte ºi de cealaltã, chestiuni pre- tural într-un foarte periculos, absurd ºi gro-
sante: instituþii ºi organisme destabilizate tesc joc al „ucenicului vrãjitor”, care, dupã
de rãzboi, grave probleme economice, mi- cum este ºtiut, declanºeazã forþe pe care nu
lioane de combatanþi ce trebuie reintegraþi le poate controla. De altfel, ele au condus, în

1 Sintagma defineºte confruntarea din 1947 pânã în1991 dintre cele douã blocuri militare (grupate în
N.A.T.O. ºi Pactul de la Varºovia) reprezentând state cu ideologii ºi sisteme politice diametral opuse.
Primul efect al rãzboiului rece a fost marele efort propagandistic, urmat de o sufocantã cursã a înar-
mãrilor
2 Expresia a fost impusã de Winston Churchill în urma discursului sãu din 5 martie 1946: „De la Stettin,
la Marea Balticã, pânã la Trieste, la Marea Adriaticã, o cortinã de fier a coborât de-a curmeziºul conti-
nentului”.
51
Lucian Chiºu

mai elitiste. În domeniul vieþii publice, unii


se temeau de trecut, cei mai mulþi de
viitorul lor. Schimbarea de regim interve-
nitã la 30 Decembrie 1947, abolirea Con-
stituþiei ºi Decretul 218/1949, prin care se
înfiinþa Direcþia Generalã a Presei ºi Tipã-
riturilor, instituþie a cenzurii, subordonatã
Consiliului de Miniºtri, aveau sã restrângã
drastic dreptul la libera exprimare, redu-
când la muþenie pe cei mai combativi dintre
ziariºti. Pe acest fundal, propaganda comu-
nistã anunþã mari transformãri de mentali-
tate ºi odatã cu ele apariþia „omului nou”,
croit dupã modelul sovietic. Ziariºtilor li se
rezervã statutul de activiºti politici, iar în
planul culturii se declanºeazã criza care va
netezi calea spre proletcultism.
În urmãtoarele decenii fenomenul s-a
adâncit însã în totalitate, perioada de
aproape o jumãtate de secol de comunism
românesc cunoaºte etape distincte, unele de
mari constrângeri ideologice, altele de rela-
tivã relaxare, contextul politic fiind mereu
determinant ºi dominant3.
2. Studiul de faþã se opreºte asupra unor
campanii de presã desfãºurate în România
mai puþin de un secol, la prãbuºirea sis- anilor 1949 ºi 1950, interval ce ilustreazã
temului comunist în toate statele Europei. obedienþa conducãtorilor români ºi a presei
1.1. Odatã cu încetarea rãzboiului, Ro- faþã de internaþionalismul sovietic ºi toto-
mânia va intra în etapa sa comunistã, de datã stadiu gradual al implementãrii me-
aproape cinci decenii. Impactul teoriei sfe- todelor de sovietizare a þãrii noastre, care îºi
relor de influenþã din politica mondialã ºi, pune la dispoziþia marelui aliat de la rãsãrit
ulterior, efectele rãzboiului rece au fost aparatul propagandistic în confruntarea tot
hotãrâtoare. România se aflã sub autoritatea mai deschisã dintre capitalism ºi comunism.
U.R.S.S. (întâlnirea de la Yalta), iar con- Fenomenul a fost însoþit de adeziunea unei
secinþele apar imediat ce este proclamatã restrânse însã semnificative categorii de in-
pacea. Sub pretextul democratizãrii soci- telectuali (ziariºti, scriitori, oameni de cul-
etãþii, þara noastrã este restructuratã din turã) la politica P. M. R., devenit forþa con-
temelii, iar tranziþia de la capitalism la „dic- ducãtoare din România.
tatura proletariatului” are loc în numai trei Dependenþi în totalitate de Moscova, fac-
ani. Cele mai importante evenimente consu- torii de decizie ai momentului se transformã
mate în primii ani de dupã 1944 ilustreazã în simpli executanþi ai politicii dictate de
foarte veridic marasmul pe care îl trãia so- U.R.S.S. La originea acestor principii se aflã
cietatea româneascã. Universitãþile, care lupta de clasã, cu arma ei cea mai redu-
aveau sarcina de a forma noile generaþii, tabilã, ura între categoriile sociale, iar cul-
fuseserã literalmente depopulate de cadrele tural, prin deziderate extreme, precum rea-
cele mai valoroase. În schimb, deºi sunã lismul socialist, dar ºi eradicarea analfa-
macabru, temniþele deveniserã din ce în ce betismului.

3 Lucian Chiºu, Perioada 1945-1965 în cultura românã, în Literatura în epoca totalitarismului (coord. Lucian
Chiºu, Laurenþiu Hanganu), Editura Printech, Bucureºti, 2008, p. 302-314.
52
Anatema capitalismului în presa anilor 1949-1950

2.1. Pe fundalul disputei dintre cele douã ºtiinþã, unor literaþi, artiºti ºi politicieni
sisteme politice, în anii 1949-1950, senti- francezi ºi englezi de orientare antifascistã
mentul legitim al apartenenþei noastre la de stânga. Între iniþiatori figureazã celebrul
spaþiul european devine superfluu. Iden- fizician-atomist Fréderic Joliot-Curie6. Dar
titatea ºi independenþa naþionalã aproape cã ceea ce se cheamã lobby-ul fãcut acþiunii ºi
dispar, toate deciziile importante fiind luate suportul logistic sunt furnizate de sovietici.
din alt centru de comandã. Anexatã Uniunii În toamna anului 19487 are loc Congresul de
Sovietice, politica româneascã se rezumã la la Wroclaw, unde, la propunerea delegaþiei
a-ºi juca „rolul” stabilit din spectacolul celor din R. D. G., se instituie Comitete Naþionale
doi mari protagoniºti. pentru Apãrarea Pãcii, urmând a se convoca
Spectrul rãzboiului se profileazã sub for- (în toate þãrile blocului comunist) Congrese
ma unei iminente curse a înarmãrilor ºi ale celor ce muncesc în câmpul culturii ºi
ocupã prima poziþie în cronologia eveni- artei.
mentelor. Aceleaºi temeri erau împãrtãºite 2.2. Campania de presã din þara noastrã
ºi de partea cealaltã, faptul conducând la se desfãºoarã pe linia acestor propuneri ºi
acuzaþia reciprocã a preparativelor de hotãrâri. Intelectualii din R. P. R. pregãtesc
rãzboi4. Constituirea Tratatului Atlanticului Congresul de la Bucureºti în zilele de 29-31
de Nord agitã Uniunea Sovieticã. Replica ei martie 1949, care, la rândul lui, va delega
va consta în ample campanii de presã participanþi la Congresul Partizanilor Pãcii. În
desfãºurate prin intermediul Cominfor- scurtul interval, în presa din România îºi
mului5. Subiectul campaniilor era unul pro- face apariþia un autentic „front” de luptã
fund emoþional. Se avea în vedere cã umani- ideologicã constituit din intelectuali, dar ºi
tatea din întreaga Europã cunoscuse con- din „lucrãtorii manuali”, uniþi, cu toþii, pen-
secinþele devastatoare ale rãzboiului. Mi- tru apãrarea pãcii. Aºa cum este redat în
lioane de oameni îºi pierduserã viaþa, iar presã, el nu este propriu-zis un eveniment,
fabrici, uzine ºi chiar oraºe întregi fuseserã ci are amploarea unui proces, a unei cam-
distruse. Acest coºmar bântuia populaþia panii.
Europei, þinând în stare de veghe marile Într-o primã etapã, înainte de congres,
conºtiinþe umane. Între cei mai activi din presa centralã difuzeazã Apelul lansat de
Europa Occidentalã se numãrau oamenii de Comitetul de iniþiativã, preluat în majoritatea
culturã ºi artã. Iniþiativa de a se organiza la ziarelor ºi revistelor timpului8. Termenii
Paris, între 20 ºi 25 aprilie 1949, primul redactãrii indicã deopotrivã pe inspirator ºi
Congres Mondial al Partizanilor Pãcii apar- forþa, am spune gravitaþionalã, pe care aces-
þine, la prima vedere, unor oameni de ta o exercitã: „Apelul... constatã cã R. P. R.,

4 În replicã la preparativele ce conturau apariþia N.A.T.O. ºi pentru a le contrabalansa, U.R.S.S. ºi þãrile


aliate ei au format Pactul de la Varºovia (1955-1991). Amãnunte pe www.clr.ro (Organizaþia Tratatului
Atlanticului de Nord (N.A.T.O.) -ºi www.istorie scienceline.ro sau www. Nato.int..
5 Cominform (Biroul Comunist de Informaþii) a fost prima autoritate a miºcãrii internaþionaliste comuniste
de la dizolvarea Cominternului, devenind noul instrument al politicii externe sovietice ºi al stalinismu-
lui. La întrunirile Cominformului au participat ºi partidele comuniste francez ºi italian, reprezentând
þãri care nu aparþineau lagãrului socialist. Acestora le-a revenit sarcina de a împiedica punerea în apli-
care a Planurilor Marshall ºi Truman. Cominformul a coordonat acþiunile partidelor comuniste în
temeiul direcþiei sovietice ºi a confirmat noile realitãþi, în special crearea Blocului Comunist de
Est. Singurele întâlniri ale Cominformului au avut loc în Polonia (1947), România (1948) ºi Ungaria
(1949).
6 Laureat al Premiului Nobel în 1935, împreunã cu soþia sa Irène Curie, fizician ºi chimist. Joliot-Curie era
membru al Partidului Comunist Francez din 1942 ºi colaborase la lupta contra ocupantului hitlerist.
7 Pavel Þugui, G. Cãlinescu despre Rabelais, în Cultura, nr. 65/ 2009-(259), martie-aprilie.
8 Analele Româno-Sovietice (nr. 15, 1949) consemneazã Apelul Comitetului de Iniþiativã al Congresului
Intelectualilor din R. P. R. pentru pace ºi culturã, oferind amãnunte despre conferinþele din cadrul acestu-
ia; Universul (an 66, nr. 52, 1, 4 martie); Revue Roumaine, nr.1, ianuarie-martie (30 martie); Luptãtorul
bãnãþean (nr. 1340, 20 mart. 1949).
53
Lucian Chiºu

datoritã eliberãrii noastre de glorioasa Campania este însoþitã copios ºi de articole


Armatã Sovieticã, datoritã luptei duse de semnate de personalitãþi, dezvãluind o ati-
clasa muncitoare în frunte cu Partidul sãu, tudine mereu pãrtinitoare ºi maniheistã.
este þara poporului muncitor, este prietena Evocând apropiatul Congres, G. Cãlinescu îl
ºi aliata U.R.S.S., este una din þãrile de salutã în termenii de referinþã ai rãzboiului
democraþie popularã, care, grupate în jurul rece: „În Uniunea Sovieticã s-a construit în
Patriei Socialismului, formeazã lagãrul pãcii cursul anului 1948 o casã nouã la fiecare
ºi democraþiei. (...) Ei vor confirma încã o cinci minute, pentru colhoznicii demobi-
datã cã adevãratul intelectual este alãturi de lizaþi, invalizii de rãzboi ºi pentru familiile
toþi ceilalþi oameni ai muncii ºi cã luptã celor morþi pentru patrie”12. ªtefan Druia
împotriva rãzboiului imperialist, cãci, dupã scrie cã, în timp ce în Franþa, Ministerul
cum constatã Comitetul de iniþiativã, s-a dãrâ- Instrucþiunii Publice reduce drepturile
mat zidul nefiresc pe care burghezia îl ridi- artiºtilor „în folosul înarmãrilor”, cu totul
case în mod artificial între cãrturari ºi diferit se prezintã „condiþia materialã ºi
oamenii muncii manuale”. În pofida faptu- moralã a artistului ºi omului de artã în
lui cã majoritatea covârºitoare a celor peste Uniunea Sovieticã ºi în þãrile de democraþie
150 de publicaþii încã active îl redã cu o popularã” 13. Petru Dumitriu se racordeazã
fidelitate remarcabilã, marele eveniment ºi el momentului: ,,Din uzinele sovietice,
este creat ºi contextualizat artificial, fãrã din care au ieºit armatele nesfârºite de tan-
resorbþia datelor lui în tratatele de istorie9, curi, ies acum valuri de tractoare. (...). În
unde acestea sunt absente, dar care abundã aceastã parte a lumii, din metalul ucigãtor,
în presa timpului. Ele sunt prezente în care le place atâta domnilor din Apus, se
paginile publicaþiilor centrale, începând cu face oþelul tractoarelor ºi plugurilor. Acesta
Scânteia ºi continuând cu România liberã, e lucrul pe care nu-l pot îndura ei. Dar aces-
Naþiunea, Universul, Flacãra, Contemporanul, ta e ºi semnul certitudinii noastre în victoria
Urzica, sau al celor din provincie, aºa pãcii”.14
numitele ziare regionale (Lupta Ardealului, Pe 30 martie 1949 are loc ºedinþa festivã a
Lupta Moldovei, Luptãtorul Bãnãþean º. a.). Congresului intelectualilor din R .P. R., deschis
Informaþiile sunt prisositoare. Universul10 la Ateneul român. Presa redã, in extenso,
redã componenþa Comitetului de iniþiativã, Programul ºi evenimentele primei zile, com-
din care fac parte, printre alþii: Maria Banuº, ponenþa delegaþiilor, participarea mem-
Geo Bogza, Mihai Beniuc, Paul Cornea, Iosif brilor guvernului la festivitãþi, discursurile.
Chiºinevschi, Constanþa Crãciun, Petre În cuvântul sãu de deschidere, Mihail
Dragoº, Barbu Lãzãreanu, Ion Livescu, Ion Sadoveanu se aratã în acord secret cu natu-
Pas, Emil Petrovici, D. Popescu Doreanu, ra, dar nu uitã sã-ºi facã datoria faþã de
Leonte Rãutu, Mihai Roller, Mihail Sado- marele prieten de la rãsãrit: „...Primãvara
veanu, Zaharia Stancu, Traian ªelmaru, Ion întârziatã a acestui an simbolizeazã primã-
Vitner. Aceºtia trimit o telegramã11 Comi- vara umanitãþii nouã pe care o dorim
tetului internaþional de legãturã din Paris. fierbinte cu toþii. Întârzie, totuºi va veni. În

9 De pildã, tratatul Istoria României în date, Editura Enciclopedicã, ed. a II-a, revãzutã ºi adãugitã,
Bucureºti, 2007, coordonat de Dinu Giurescu, nu consemneazã în niciun chip aceste date.
10 Universul (an 66, nr. 72, p. 1, 2, 3 febr. 1949).
11 „...trimitem salutul nostru fierbinte participanþilor la ºedinþa (...) Cu aceastã ocazie ne exprimãm do-
rinþa ca domnii Al. Fadeev, P. Feodoseev, Paul Robeson, Haward Fast, Albert Kahn, Pablo Neruda,
Louis Aragon, d-na Irène Joliot Curie, d-nii Gabriel Dembomski ºi Boreisza sã accepte cãlduroasa noas-
trã invitaþie la Congres” (Universul, 3 febr. 1949, p.1). Lupta Moldovei (nr. 832, 29 mart. 1949) dedicã un
grupaj intelectualilor R. P .R. care luptã pentru pace ºi culturã. Congresul este salutat de oamenii muncii din
fabrici ºi sate.
12 G. Cãlinescu, Rãzboiul moral pentru pace, în Naþiunea , an III, nr. 858, p. 1, din 6 febr. 1949.
13 Al. Dimitriu-Pãuºeºti, Intelectualii progresiºti apãrã pacea, în Universul, an 66, nr. 29, p. 1.
14 Petru Dumitriu, Din obuze, tractoare ºi pluguri, în Flacãra, nr. 20 (21 mai 1949), p. 1, 3.
54
Anatema capitalismului în presa anilor 1949-1950

timpul acestui Congres vor înflori pe mate, intervenþiile delegaþilor strãini, pre-
plaiurile noastre primele flori ale anului cum ºi cuvântul de închidere rostit de
1948: vi le închinãm cu inimã curatã ºi cu Leonte Rãutu, mult mai incisiv, mai par-
nãdejde în biruinþa lucrãrii oneste pentru tinic. Textul, de o mare amplitudine ora-
care ne adunãm. Împreunã cu dvs. toþi, toricã, e condimentat din plin cu sare pusã
adresez, la deschiderea Congresului nostru, pe rãnile capitalismului, dar spaþiul nu ne
un salut omagial biruitorului de ieri permite sã-l reproducem integral: „Cine
împotriva fascismului, campionului pãcii, sunt aceia care se încumetã sã critice cultura
lui Stalin”.15 noastrã? Ce pot ei sã ne spunã? O «reali-
În etapa urmãtoare, prilejuitã de finalul zare» tipicã a lumii imperialiste în materie
lucrãrilor, se bucurã de atenþie Telegrama de culturã este aºa-zisul «basic-english», en-
adresatã de participanþi generalissimului gleza de bazã… Exponenþii culturii imperi-
Stalin ºi Rezoluþia, care „sprijinã cu cãldurã aliste considerã cã limba contemporanã este
iniþiativa convocãrii Congresului mondial al prea bogatã în noþiuni. De aceea a fost in-
partizanilor pãcii, la care anunþã participarea ventat «basic-english-ul» care reduce voca-
activã a oamenilor muncii din R. P. R. ºi bularul omului contemporan la 800 de cu-
exprimã hotãrârea lor de a nu precupeþi vinte. Diversele opere literare se traduc în
niciun efort în cadrul uriaºei ofensive a aceastã limbã abreviatã, nãscocitã de slu-
pãcii, dusã de popoarele lumii în frunte cu jitorii culturali ai imperialismului. Închi-
invincibila Uniune Sovieticã împotriva pla- puiþi-vã pe Withman ºi Shelley, pe Tolstoi,
nurilor rãzboinice ale imperialiºtilor”. Tot Shakespeare, traduºi în «basic-english»! ªi
aici este reprodusã Moþiunea adresatã Comi- aceºti troglodiþi ai secolului al XX-lea, care
tetului de organizare al Congresului Mondial al doresc sã reducã omenirea la nivelul spiri-
Partizanilor Pãcii – Paris, în care se aratã cã tual al pitecantropului, îndrãznesc sã-ºi
„oamenii muncii manuale ºi intelectuale din ridice vocea împotriva culturii noastre, a
Republica Popularã Românã vor ca civiliza- culturii altor þãri de democraþie popularã, a
þia milenarã a omenirii sã nu fie distrusã de marii culturi socialiste a statului sovietic”.
rãzboi; vor ca libertatea ºi independenþa 3. La scurt timp, când ecourile evenimen-
noastrã naþionalã, obþinutã datoritã victori- tului16 încã mai stãruiau, este declanºatã o a
ilor Armatei Sovietice eliberatoare, sã nu fie doua campanie cu prilejul lucrãrilor
ameninþate de planurile imperialiste de Congresului Partizanilor Pãcii de la Paris ºi
dominaþie mondialã ale trusturilor fãrã Praga. Între 19 ºi 29 aprilie, data plecãrii ºi
patrie”. De asemenea, apar, redate ori rezu- înapoierii delegaþiilor române, în frunte cu

15 Universul, an 66, nr. 74, p. 1.


16 Redãm câteva dintre titluri: Marin Dima, Oamenii muncii de la oraºe ºi sate continuã sã trimitã adeziunea
lor la lupta pentru pace ºi pentru convocarea Congresului Mondial al Partizanilor Pãcii; Entuziaste moþiuni de
solidaritate de la Botoºani pânã la locuitorii comunei Priboi (judeþul Dâmboviþa) în Universul (an 66, nr. 77, p.
1, 2, 2 aprilie 1949); Cuvântul de deschidere al lui M. Sadoveanu, Cuvântul de închidere al lui Leonte Rãutu,
Raportul integral (câteva pagini de ziar!) al secretarului C. C. al P. M. R., Iosif Chiºinevschi, în Flacãra
(nr-ele 13 ºi 14 (65-66), 30 mart. 1949); Dezvoltarea culturii în R. P. R. – contribuþie de seamã la opera de apã-
rare a pãcii; în Lupta Ardealului (nr. 804, 4 aprilie 1949) ºi Oamenii Culturii din R. P. R. apãrã Pacea, în Su-
pliment (nr. 20); Cuvântul de deschidere a Congresului rostit de acad. M. Sadoveanu, „saluturile” invitaþi-
lor din strãinãtate, Telegrama adresatã generalissimului I. V. Stalin de Congresul intelectualilor din R. P. R:
„Popoarele lumii, cãrora experienþa istoricã le-a arãtat puterea previziunii ºtiinþifice staliniene, ºtiu cã
dacã aºa a spus Stalin – aºa va fi! Suntem hotãrâþi sã nu ne cruþãm puterile pentru a contribui în mod
activ la acest eºec al duºmanilor pãcii ºi ai culturii, la victoria forþelor pãcii, progresului ºi socialismu-
lui. Trãiascã lagãrul forþelor democratice antiimperialiste, în frunte cu Uniunea Republicilor Socialiste
Sovietice! Trãiascã marele învãþãtor al omenirii înaintate – Iosif Vissarionovici Stalin !” Întregul numãr
dublu vizeazã marele eveniment: Vera Cãlin, Editurile ºi lupta împotriva rãzboiului (p.5). Sub titlul Lupta
pentru pace ºi rolul intelectualilor se publicã Raportul prezentat Congresului (p.7), Imperialismul, duºman de
moarte al pãcii, culturii ºi independenþei naþionale ºi prieteniei de Zaharia Stancu (p.10), toate în
Contemporanul (numãr dublu 130-131, 6 aprilie 1949)
55
Lucian Chiºu

,,Scânteia”, presa informeazã zilnic asupra imperialiºtilor americani ºi englezi fac


desfãºurãrii marelui eveniment: „Între 20 ºi obiectul articolelor publicate în serial de
23 aprilie 1949 la Paris, în Salle Pleyel, va Scânteia (20-29 aprilie). Tot Scânteia repro-
avea loc Congresul Mondial al Partizanilor duce discursurile scriitorului A. Fadeev,
Pãcii, la care îºi vor da adeziunea, printre ºeful delegaþiei sovietice la Paris, alocuþiu-
alþii, Picasso, soþii Curie, Aragon”. Din nile rostite de Eugénie Cotton, conducã-
partea României urma sã participe o dele- toarea Federaþiei Democrate Internaþionale
gaþie de intelectuali, condusã de Emil a Femeilor, Lombardo Toledano, preºedin-
Petrovici (rectorul Universitãþii din Cluj), tele Confederaþiei Generale a Muncii din
cel mai reprezentativ membru al ei fiind M. America Latinã, salutul congresiºtilor
Sadoveanu17. Deoarece unele state ºi unii parizieni adresat tovarãºilor secþiunii din
reprezentanþi ai þãrilor afiliate blocului sovi- Praga. În capitala cehã, congresiºtii au apre-
etic nu primesc vizã de intrare în Franþa, cei ciat rapoartele rostite la Paris de Joliot Curie
225 de delegaþi din 14 þãri sunt nevoiþi sã ºi Pietro Nenni (secretar general al Par-
organizeze la Praga18 o secþiune paralelã cu tidului Socialist Italian, laureat al Premiului
manifestãrile de la Paris. Boicotaþi de cãtre Stalin pentru Pace în 1951). E. Petrovici þine
autoritãþile franceze, ei vor înainta ºi un un speech în numele muncitorimii manuale
protest adresat acestora: ,,Prin aceastã acþi- ºi intelectuale din R. P. R., iar Sadoveanu
une guvernul francez s-a situat în rândul adreseazã un mesaj conclusiv: ,,Numai câþi-
duºmanilor pãcii, a trãdat tradiþiile de pace va seniori ai finanþei au interes sã menþinã
ale poporului francez ºi a demascat ade- ura între popoare ºi rãzboiul în omenire”.
vãratele scopuri ale imperialiºtilor”. Ion Parafrazând celebra lozincã internaþiona-
Marin Sadoveanu semneazã textul Scutul listã, scriitorul pacifist aduce în Congres ºi
pãcii19, în care relateazã cele mai semnifica- chemarea R. P. R. – Oameni ai pãcii din toate
tive momente ale Congresului Partizanilor þãrile, uniþi-vã!” Victor Eftimiu semneazã
Pãcii de la Paris. Dorinþa apãrãrii pãcii de poezia În freamãtul de pace, dedicatã Congre-
cãtre U.R.S.S., prin lupta de masã, ºi respin- sului de la Paris20. Marin Dima reia pasaje din
gerea, ca voce popularã, a ,,ºantajului” intervenþiile participanþilor pe care apoi le

17 Luptãtorului Bãnãþean (nr.1374, 22 aprilie 1949) anunþã deschiderea Congresului Mondial al Partizanilor
Pãcii precum ºi constituirea unui Consiliu de Pace Permanent pentru popoarele democrate din lume, iar
în nr-ele urmãtoare 1378 din 28. 04. 1949 publicã textul cuvântãrii lui M. Sadoveanu la Congres.
18 Deschiderea Congresului Mondial al Pãcii la Paris în Universul (an 66, nr.93, p. 1, 21 aprilie 1949): 1784
de delegaþi vor afirma la Paris hotãrârea popoarelor de a apãra pacea; Cuvântul de deschidere rostit de
marele savant Joliot Curie; 360 de delegaþi nu pot participa la Congres din cauza refuzului guvernului
francez de a le acorda viza; Secþiunea din Praga a Congresului Mondial al Partizanilor Pãcii (la care par-
ticipã delegaþiile care nu au primit viza statului francez); ºi Lupta Moldovei (nr. 851) semnaleazã eveni-
mentul: Congresul Mondial al Partizanilor a fost deschis la Paris de J. Curie, iar dupã o sãptãmânã, la
închidere, este reprodus Manifestul participanþilor. Contemporanul, nr. 134, (29 aprilie 1949), p.1, 7.
publicã Manifestul Congresului Mondial al Partizanilor Pãcii adresat popoarelor lumii. Asupra
Congresului Mondial al Partizanilor Pãcii de la Paris ºi Praga stãruie ºi Carnetul agitatorului (nr. 53, mai
1949), publicaþie a C. C. al P. M. R. În Carnetul agitatorului se vorbeºte despre o nouã loviturã datã aþâþã-
torilor de rãzboi, imperialiºtii anglo-americani. Relatãrile vor continua în nr. 58 (din sept. 1949), cu
Apelul Comitetului Permanent al Congresului, în vederea organizãrii la 2 octombrie a Zilei
Internaþionale a Pãcii ºi Apelul Consiliului Permanent pentru Apãrarea Pãcii din R.P.R., pentru
pregãtirea zilei respective. Din cuvântãrile rostite la Congresul Partizanilor sunt redate discursul lui M.
Sadoveanu ºi conferinþa din U. R. S. S. a lui C. I. Parhon. În Universul, an 66, nr.101 (3 mai 1949), în con-
tinuarea ecourilor Congresului partizanilor pãcii, Al. Graur aratã Cu ce ne-am întors de la Praga. În
Contemporanul, nr. 137 (20 mai 1949), rãzboiului rece i se rezervã un spaþiu privilegiat; Revue Roumaine,
nr. 2, (iunie 1949) se dedicã Manifestului Congresului Mondial al Partizanilor Pãcii ºi discursului lui M.
Sadoveanu de la Paris – Partisans de la Paix de tous les pays, unissez-vous!, plus cel al lui E. Petrovici
de la Praga.
19 Universul, (an 66, nr. 94, 22 aprilie 1949). p. 1, 2.
20 idem (an 66, nr. 95, 23 aprilie 1949), p.1.
56
Anatema capitalismului în presa anilor 1949-1950

comenteazã cu înflãcãrare: „Cuvintele lui prezentate sine ira et studio a rãmas un


Fadeev au fãcut ocolul pãmântului, lumi- deziderat.
nând ºi mai bine sutele de milioane de par- 4.2. Participarea presei din þara noastrã la
tizani ai pãcii, întãrindu-i în hotãrârea lor de aceastã confruntare este mai degrabã aceea
a reduce la neputinþã pe patronii lui Vogt ºi a unui executant conºtiincios, plin de zel.
Fuler (primul autor al cãrþii Calea spre sal- „Exerciþiul de democraþie” a avut în rân-
vare, al doilea general britanic, autor al cãrþii durile maselor efectul scontat, impunând
Influenþa armamentului în istoria omenirii)”. totodatã imaginea U.R.S.S. ca „þara cu
Sub titlul Popoarele lumii vor ºti sã dea rãspun- democraþia cea mai avansatã din lume”.
sul cuvenit celor care încearcã sã arunce Toate contribuþiile sunt adevãrate ofrande
omenirea într-un nou rãzboi, sunt redate aduse rolului pe care îl deþine Uniunea
aspecte diverse de la Paris ºi Praga, locurile Sovieticã. „Tematica” este inspiratã de
desfãºurãrii Congresului. Între acestea se Moscova ºi reconvertitã în agenda presei
numãrã ºi Discursul conducãtorului dele- româneºti. Implicarea Cominformului, ca
gaþiei din R. P. R. la Congresul Mondial al instrument ideologic ce va înlocui Comin-
Partizanilor Pãcii, Mihail Sadoveanu21, care ternul, se întrevede în cele mai multe dintre
dedicã ample pagini lucrãrilor Congresului opiniile intelectualilor de stânga de pe
de la Paris. Se reproduce Discursul academi- mapamond. Acestea sunt larg rãspândite,
cianului prof. Emil Petrovici la secþiunea de ecoul lor prelungindu-se, de obicei, din
la Praga a Congresului Mondial al Partizanilor presa sovieticã în presa din þara noastrã.
Pãcii, care se încheie în termenii urmãtori: Efectele s-au rãsfrânt numai în plan intern,
„Trãiascã nebiruita campioanã a pãcii ºi fiindcã slaba reprezentare a sistemului
progresului, Uniunea Sovieticã ºi marele mass-media nu permitea celor douã tabere
Stalin”22. La 30 aprilie, sub genericul La Paris sã îºi transmitã mesajele peste „cortina de
oamenii s-au înþeles într-o singurã limbã: limba fier” impenetrabilã situaþiilor de comuni-
pãcii, ziarul Universul recapituleazã eveni- care. În þãrile lagãrului socialist, realitãþile
mentele, de aceastã datã prin intermediul europene sunt prezentate exclusiv filtrat de
unor interviuri luate participanþilor români: aparatul ideologic ºi de propagandã, care
acad. Petre Constantinescu-Iaºi, acad. ªt. alege din realitãþile mediului advers numai
ceea ce convine propriei strategii argumen-
Milcu, ministrul Florica Mezincescu.
tative.
4. Dupã prezentarea sumarã de mai sus,
4.3. Cum era de aºteptat, dupã 1989
câteva concluzii se detaºeazã.
fenomenul comunist a devenit subiect pri-
4.1. Campaniile de presã sunt instrumen-
oritar în numeroase examinãri, efectuate
tate mai ales în publicaþiile cu rãspândire la din varii perspective. Întregul eºafodaj so-
scarã naþionalã, regãsindu-se, preluate din cial, consolidat într-un interval de aproape
presa centralã, în toate ziarele ºi revistele cinci decenii, susþinut de la bazã pânã în
timpului, dar în proporþii diferite ºi, în orice vârf de o deasã ºi complicatã armãturã
caz, mai scãzute. Atitudinile tuturor celor politicã a fost supus unei atente ºi minu-
implicaþi în eveniment relevã în toate þioase analize. Pornind de la moralã, men-
cazurile o concepþie de tip dualist, conform talitãþi ºi societate, nu a fost ocolitã niciuna
cãreia lucrurile au fost considerate în mod dintre zonele tematice relevante ale tablo-
absolut bune sau rele. Adevãrurile sunt ului instaurãrii comunismului românesc.
prezentate doar parþial, având fie o domi- Dacã rezultatele unor cercetãri de acest
nantã resentimentarã, fie purtând amprenta tip confirmã credinþa cã „viitorul e plin de
opþiunii asumate politic. trecut”, nu este mai puþin adevãrat cã tot ele
În pofida imensului aport de informaþii, îndreptãþesc permanenta cunoaºtere ºi
necesitatea ca ele sã fie interpretate ºi adâncire a trecutului.

21 idem (an 66, nr.96, 26 aprilie 1949), p.3.


22 idem (an 66, nr. 97, 27 aprilie 1949), p.1.
57
Bogdan sondeazã mereu la mari adâncimi ºi nu
ezitã, în pofida unei declarate aderãri la va-
CRETU
,
lorile creºtine, sã-ºi apere punctul de vedere
cu pãtimaºã ºi chiar vitriolantã convingere.
Independenþa sa se poate lesne percepe
Fundamentalistul dacã îi urmãrim oponenþii sau, cu o sintag-
mã mai blândã, intelectualii cu care se ia,
cavalereºte, în piept pentru cutare idee. Eu
bine temperat unul nu mi-aº dori sã-l numãr decât printre
aliaþii culturali, cãci spiritul sãu polemic,
dialectica bine cântãritã ºi turnura bãr-
Abstract bãteascã a discursului, sprijinite toate pe o
The author makes a few commentaries around solidã, imbatabilã, parcã, culturã fac din el
Mircea Platon's collection of articles, entitled un combatant de temut. Sper sã apuc de-a
Ortodoxia pe litere. Îndreptar de fundamental- lungul (ºi de-a latul) acestui articol sã scot în
ism literar (2006). In his contributions, evidenþã câteva scene din duelurile sale
Mircea Platon adopts a polemic style, trying to hotãrâte, dar mereu elegante.
contradict stereotypes about some cultural La începutul acestui an lui Mircea Platon
personalities. We suggest that this is the essay- i-a apãrut, la editura Christiana, într-o
ist's method to exorcize evil. bucolicã prezentare, un volum intitulat
Keywords: Mircea Platon, essayist, polemic, Ortodoxia pe litere. Îndreptar de fundamenta-
literature, history, religion. lism literar, care reuneºte majoritatea arti-
colelor publicate în anii din urmã de eseist
(îl numesc astfel pentru cã nu mã hotãrãsc
Pe Mircea Platon îl citesc cu viu interes cum sã-l cataloghez: istoric? Literat?
de câþiva ani, indiferent de subiectele pe Publicist? Cãci, am uitat sã amintesc, cãrþile
care le atacã, în special din cauza vervei pe publicate pânã acum ne atrag atenþia cã este
care mi-aº dori-o contaminantã ºi, în ºi poet, ºi critic literar ºi etc.). În primul
aproape egalã mãsurã, datoritã erudiþiei rând, reunirea acestor texte este binevenitã,
sale, rarissime mai ales printre tinerii eseiºti cãci altfel ele ar fi suferit de acel sindrom de
sau critici de astãzi, care au impresia cã poþi neocolit al publicisticii: efectul limitat.
confecþiona pamflete sau arunca sãgeþi iro- Dezgropându-le astfel, autorul le oferã o
nice cãtre orice þintã fãrã a-i fi aprofundat pe nouã ºansã, cãci polemicile sale, opiniile,
clasici, fãrã a-þi fi provocat nicio cutã de portretele, cronicile, eseurile nu suferã de o
nelãmurire stãruind asupra vreunui tom determinare temporalã, configurând un
filosofic ori fãrã a poseda, în doze cât de cât credibil tablou al unor leziuni ale normal-
onorabile, date despre istoria omenirii, care itãþii postdecembriste. Cãci Mircea Platon
niciodatã nu a funcþionat în divorþ de cul- are, chiar dacã nu o acceptã, fler de justiþiar.
turã. Ieºeanul retras întru studiu în Statele Ceea ce ar putea zgândãri liniºtea unor
Unite (pe care, spre inutila-mi amãrãciune, puritani obtuzi este subtitlul: ce va sã zicã
din când în când datã în vileag unui prieten acel “fundamentalism literar”? Ne
comun, marchiz de Zubizarreta, abia de am lãmureºte prompt însuºi autorul, într-un
apucat sã-l cunosc vreme de vreo douã cea- lapidar preambul: “«Fundamentalismul li-
suri, într-o searã) are un ce romantic în terar» din subtitlu nu indicã pofta de a jude-
luãrile sale de poziþie, nu puþine ºi deloc ca literatura dupã criterii puritane. Cred
uºor de trecut cu vederea. Ceea ce caracte- însã cã literatura bunã are în comun cu
rizeazã scrisul sãu, în afara unei plasticitãþi creºtinismul faptul cã e duh întrupat”.
de invidiat, este atitudinea: Mircea Platon Explicaþia poate pãrea improvizatã, aºa cã
nu scrie niciodatã cãlduþ, în dorul lelii, nu se mã grãbesc sã îi transcriu continuarea, pen-
lasã izolat în contemplarea stearpã, cel mult tru a nu îi ºtirbi verticalitatea: “Literatura,
descriptivã a trecutului; spiritul sãu viu ca ºi creºtinismul, se ocupã cu expresia, nu
58
Fundamentalistul bine temperat

cu intenþia, visarea, dorinþa vagã, spiritua- misã scriitorului, acelaºi Dumnezeu.


lismele solipsiste ºi avânturile de bodegã. Dincolo de truvaiurile tehnice, de retorica
Spiritul se realizeazã în ºi prin cuvânt, dupã pe care ºi-o dezvoltã, de filiaþia intertextualã
cum sufletul se îmbunãtãþeºte în ºi prin º.a.m.d., adevãrata, marea literaturã nu
trup. Inspiraþia nu e mai mult decât expre- poate fi decât o covârºitoare dovadã a
sia, ci mai puþin. Formularea nu sãrãceºte depãºirii omenescului din om, deci un semn
gândul, ci îl sporeºte. Realismul creºtin e, în de bunãvoinþã din partea divinitãþii. Nu
ultimã instanþã, sursa realismului literaturii, vãd de ce un critic literar nu ar putea accep-
în care «inspiraþia» ia forma cuvântului ta acest fapt.
datoritã disciplinei, ascezei, faptei”. Iatã o În cazul preocupãrilor esenþiale, funda-
fermã poziþie a unui intelectual credincios, mentalismul este semn de sãnãtate spiritu-
care înþelege literatura nu ca pe o formã de alã. În privinþa susþinerii credinþei, a pasiu-
erezie, aºa cum mulþi dintre prelaþi o fac, nii care te rãvãºeºte (cum e literatura, cum
considerând cã tot ce depãºeºte directa sunt artele practicate din autenticã vocaþie,
poliloghie simili-teologicã constituie un în genere), este indicat sã fim fundamen-
rebut al gândirii, ci ca pe o prelungire taliºti. Pentru cã nu ne este permis sã rela-
fireascã, nobilã a aceluiaºi resort spiritual. tivizãm valorile esenþiale. Pentru cã a nu te
Ca ºi adevãrata credinþã, literatura nu implica pânã la capãt reprezintã un prim
refuzã revelaþia ºi slujeºte, prin graþia per- pas cãtre prea rãspândita pasivitate, cãtre
59
Bogdan Creþu

ignoranþa care e geamãna prostiei. Pe lume asemenea atitudine categoricã în faþa valo-
încape atâta prostie pentru cã oamenii nu rilor în care autorul crede. În primul rând,
citesc ºi nu cred, pentru cã sunt mult prea convingerea cã bunul simþ trebuie sã tri-
prinºi în atingerea unor scopuri minuscule, umfe, atât în istorie, cât ºi la o scarã mai
pentru cã nu sunt obiºnuiþi sã ridice capul ºi redusã. De aceea, creºtinul din el îl împinge
sã priveascã dincolo de rigorile imediatului. cãtre o respingere fãrã drept de apel a
Cu alte cuvinte, pentru cã nu sunt funda- comunismului. Mircea Platon este un om de
mentaliºti, în sensul bun al acestui termen, dreapta, categoric de dreapta. Fãrã a se
devenit, într-o restrictivã accepþie a sa, chiar înþelege vreo urmã de prozelitism politic de
dubios în ultima vreme. Este vorba despre aici, ci pur ºi simplu de o respingere fireascã
toate acestea în cartea lui Mircea Platon? De a aglutinãrii personalitãþilor sub tãvãlugul
bunã seamã, ºi încã de atâtea altele, pe care comunist. Argumentele istorice îi sunt la
voi încerca, poate cam dezlânat, sã le dau în îndemânã, cum nu îi lipsesc nici luciditatea
vileag. ºi priceperea analiticã. Sistemul însuºi era
Douã sunt atitudinile care pornesc dintr-o destinat eºecului, aºa cum în general orice
60
Fundamentalistul bine temperat

proiect utopic îºi aratã colþii atunci când este epocã lipsitã de repere morale ºi nu numai,
pus în practicã, când se transformã în armã un model aflat în plin ºi irecuperabil proces
ideologicã. Subtil, autorul considerã cã la de extincþie, apropiat spiritului eseistului:
noi comunismul a cunoscut o mai accentu- aristocraþia, adevãrata aristocraþie, nu cea
atã ipostazã grobianã, brutalã, lipsindu-i hazardat-genealogicã. E firesc, astfel, ca
elitele (intelectuale). El s-a românizat, trans- Neagu Djuvara, Al. Paleologu, Sorin
formându-se într-o stare de perpetuã Dumitrescu, Dan Ciachir, Dan C.
teroare, menþinutã pentru ca protipendada Mihãilescu sã devinã personalitãþi agreate,
sã-ºi poatã trage foloasele. Nimic nobil în care, printr-o anumitã nonºalanþã, dezin-
tot acest fenomen. Cred cã acest verdict este volturã, printr-un altruism intruvabil în
cât se poate de corect, tocmai de aceea îl lumea în care au vieþuit, printr-o francheþe
reproduc in extenso: “Atâta timp cât a fost dusã pânã la ultimele consecinþe ºi, deloc pe
doar o doctrinã politicã, în România comu- plan secund, prin statura intelectualã se
nismul nu a avut ecou. Impus însã cu forþa impun ca nume ce amintesc o normalitate
de cãtre armatele sovietice, comunismul a ce a devenit excepþie. Analizându-le cãrþile,
devenit repede uºor cuantificabil în slujbe, Mircea Platon face, de fapt, declaraþii de
case, privilegii. S-a adaptat metabolismului adeziune, chiar dacã nu-ºi reprimã reþine-
politic românesc. Ba chiar s-a adaptat atât rile de rigoare. Unele judecãþi din aceste
de bine încât a sfârºit prin a deveni tot o texte sunt memorabile. “În Neagu Djuvara,
afacere de familie. Numai cã, spre ghinionul scrie autorul, literatura românã ºi-a gãsit cel
nostru, nu era vorba de vreuna dintre «ma- mai strãlucit reprezentant din secolul al
rile familii». Ci de niºte borfaºi. Care nu XVIII-lea”. “Dan Ciachir e unul dintre
vedeau «sistemul» ca pe o construcþie ideo- puþinii scriitori de astãzi care practicã lite-
logicã, ci ca pe un mijloc de subzistenþã. Ce ratura de camerã”, îºi începe el o dare de
nu puteau fi convinºi, la masa tratativelor, seamã despre volumul de memorialisticã,
de «erorile sistemului», pentru cã nu price- cu titlu nostagic, Când moare o epocã. ªi
puserã ºi nu crezuserã de la bun început totuºi, nu cronici literare propriu-zise
nimic”. Tabloul este credibil ºi atrage atenþia comite Mircea Platon în aceastã secþiune a
asupra suplinirii, pe tãrâm mioritic, a ide- opului sãu, ci simpatetice exerciþii de adezi-
aliºtilor cu oportuniºtii. Dacã mai adãugãm une, de susþinere a unor atitudini pe care ºi
ºi adevãrul, în zadar negat de disidenþii de le însuºeºte fãrã sã cârteascã.
carton, care s-au bãtut muncitoreºte cu Altfel stau lucrurile în cazul unor scri-
pumnul în piept dupã securistica loviturã itori consacraþi, care, în ciuda situãrii lor în
de stat din 1989, cã intelectualii, cu puþine, pole position, dau cu bâta în baltã fãrã a
prea puþine excepþii, au folosit tactica atrage fireºtile sancþiuni. Capabil sã apre-
broaºtei þestoase, rezistând “prin culturã”, cieze efortul speculativ din Despre limitã,
iar nu civic, multe dintre tarele societãþii carte pe care o considerã o reîntoarcere la
actuale devin explicabile. Lipsiþi de curaj, tradiþia filosofiei interbelice, Mircea Platon
obiºnuiþi sã plece capul, intelectualii, în nu ezitã sã ferfeniþescã jurnalul cu atâta
covârºitoarea lor majoritate, au încercat sã tam-tam mediatic lansat în 2002, Uºa
recupereze evoluþia lor anterioarã prin dez- interzisã. Cine a citit cartea a putut observa,
voltarea unor abilitãþi retorice în care fluxul de bunã seamã, mimarea unei implicãri
mâlos al discursului încearcã sã ascundã ontologice în discurs, confesiunea scrisã
sub preº o moralitate precarã. Pentru cã dupã reþetã, confecþionarea unui efect de
observã toate aceste lucruri, Mircea Platon “sinceritate” care ar fi trebuit sã convingã
se înscrie în avangarda unei tinere generaþii cã, în ciuda alurii sale de halterofil erudit,
de autentici oameni de culturã care nu au Liiceanu este un sensibil, uºor de afectat de
apucat sã fie intoxicaþi de reziduurile sis- proza vieþii precum o mimozã. Lipsa
temului comunist. umorului îngroaºã senzaþia de fals, de sce-
Cei apreciaþi de autor sunt, explicabil, nariu telenovelistic însuºit, probabil, din
oameni care amintesc sau conservã, într-o lectura unui Paulo Coelho, cu atâta profit
61
Bogdan Creþu

editat de Humanitas. A face însã din chiar agravante. Scrie el, cu verb încins ºi
scoaterea la mezat a propriei vieþi, sule- fãrã drept de apel: “Dacã, de pildã, s-ar
menitã dupã necesitate, o ecuaþie a succesu- legifera cã, în România, funcþionarii statului
lui editorial este un gest cabotin, care îl trebuie sã fie ortodocºi, atunci s-ar putea
aruncã pe fostul filosof într-o aporie ce se vorbi de anularea separaþiei Bisericii de Stat.
apropie, cu riscantã tenacitate, de “încre- Dacã însã Biserica sfãtuieºte «poporul» sã
menirea în proiect”. Ce s-a ales din acel nu voteze un candidat pentru cã nu e orto-
tânãr care ºi-a lãsat viitorul proiectat de dox, sau e chel, sau þine cu Dinamo, asta e
Noica, care visa sã scrie o “peratologie” etc.? democraþie”. La modul ideal aºa ar trebui sã
A devenit un bun editor, un negustor efi- stea lucrurile. Numai cã Biserica nu e nici ea
cient, dar s-a ratat ca evoluþie intelectualã. ruptã de cele lumeºti ºi nu e niciun secret cã
“Problema d-lui Liiceanu, observã corect anumiþi înalþi prelaþi au intrat, cu interesat
Mircea Platon, e cã din folosofia domniei- entuziasm, în daravelile politichiei, ba chiar
sale a rãmas numai stufoºenia. Cartea au fãcut gesturi pe care un om al Domnului
aceasta ni-l înfãþiºeazã într-un interval în nu ar trebui sã le comitã. Recenta dese-
care filosof nu mai e ºi scriitor nu se vrea. ªi cretizare a dosarelor de la Securitate ale
nici nu poate fi considerat. Literaþii scriu prelaþilor (necesarã, în opinia mea) a atras
mai bine ºi filosofii sunt mai consistenþi atenþia asupra unor asemenea “accidente”
decât domnia-sa”. În continuare, bine face din viaþa monahalã. Putem oare sã fim
tânãrul autor, adept quijotesc al “fanatismu- indiferenþi faþã de faptul cã Biserica, insti-
lui literar”, cã blameazã anumite fixisme pe tuþie cât se poate de onorabilã, se manifestã,
care filosofii se simt datori, din fidelitate în unele cazuri, prin intermediul unor
faþã de Noica, sã le întreþinã; judecarea lite-
mãdulare bolnave de-ale sale? Cã, prin
raturii dupã conþinutul sãu, ca purtãtoare a
credibilitatea pe care o are, ea ar putea avea
unei încãrcãturi moraliste, este un semn de
un cuvânt greu de spus în orice confruntare
obtuzitate, de pildã. În aceste pagini, criti-
electoralã ºi cã acþiunea sa ar devia, astfel,
cile sunt punctuale, chiar dacã un pic aple-
cãtre manipulare? Or, am impresia, de o
cate cãtre bagatelizarea diaristului.
mult mai importantã misie trebuie ea sã se
Cãtre pamflet se mutã polemica atunci
când în creºtinescul vizor intrã Nicolae achite.
Manolescu, care se pronunþã, într-un edito- Sã mai spun, în încheiere, cã Mircea
rial, în chestiuni arzãtoare referitoare la Platon a înþeles cã a fi creºtin adevãrat nu
B.O.R., ce-i depãºesc multilaterala compe- înseamnã sã stai încremenit, cu mâinile
tenþã. În genere, sunt de acord cu faptul cã încruciºate peste mãtãnii ºi sã rãmâi pasiv la
nimeni nu trebuie sã se pronunþe decât în mersul lumii. Iisus nu a procedat aºa, ci a
domeniul pe care îl stãpâneºte cât de cât sa- schimbat lumea ºi prin Cuvânt. De aceea,
tisfãcãtor. Dar mi se pare cã încruntarea lui creºtineºte este sã aperi adevãrul, dreapta
Mircea Platon depãºeºte, în astfel de pagini, cale, moralitatea. Ceea ce, nu de puþine ori,
o punere la punct obiºnuitã: parcã se simte înseamnã sã ataci bacilii rãului. Funda-
lezat, parcã are ceva din încruntarea ascun- mentalismul pus în slujba binelui pre-
sã sub glugã a unui Savonarola ceva mai supune exorcizarea rãului. De aceea, polem-
jucãuº, care nu ameninþã cu arderea pe rug, ica este una dintre modalitãþile de a nu
ci cu ridiculizarea pamfletarã. A-l recoman- rãmâne pasiv. Adicã, în mare mãsurã, com-
da pe Manolescu pentru ”Vocea patriotului plice la dezmãþul prostiei ce prolifereazã.
naþionale” este un pic cam mult. A spune cã Mircea Platon este, prin spiritul sãu critic,
e diletant (în sensul recent) în domeniul prin bunul simþ ºi cultura temeinicã ºi, nu în
administraþiei bisericii e altceva. În plus, nu ultimul rând, prin stilul personal decis,
aº fi cinstit dacã nu aº mãrturisi cã unele plastic, un autor reconfortant pentru
argumente ale lui Mircea Platon, a cãrui inteligenþã, oferindu-le cititorilor destupaþi
decisã stropºealã intelectualã îmi e pe plac, ocazia confruntãrii cu o minte agerã, care te
mi se par niþel hazardate, ca sã nu spun scoate, garantat, din indiferenþã.
62
Gratiela
,
pãstreazã în galeria miturilor contempo-
rane, imposibil de uitat, prin cruzime — o
POPESCU fosilã în muzeul ,,Antipa“. Supralicitarea
romantismului paseist, cel care poate capti-
va spiritele mediocre, înãlþându-le cara-

Insertul gialian, a funcþionat impecabil, ducând la


autoflagel ºi distrugere a identitãþii.
În imprevizibila serie de mitologii ale

mitologic cotidianului, mitul a fost captat afectiv în


jocul mentalitãþilor!
O definire completã a mitului politic ne

în furnizeazã Raoul Girardet în Mituri ºi


mitologii politice1, analizând comparatistic (ºi
categorial) miturile modernitãþii ºi miturile

dramaturgie sacre, enumerând clasicii teoreticieni ai


mitologiilor (Mircea Eliade, Claude Lévi-
Strauss, Georges Dumézil):
Abstract ,,Mitul politic înseamnã multã fabulaþie,
este deformare sau interpretare ce recuzã în
We discuss a series of theories about the social mod obiectiv realul. Dar, deºi e o legendã, e
imaginary, in order to sustain the idea that the adevãrat cã el exercitã ºi o funcþie explica-
communist dictatorship upheld a fake hope, tivã, furnizând un anumit numãr de chei
which was in fact a repressive system ("pacifi- pentru înþelegerea prezentului, constituind
cation"), when the victims began to become o grilã care pare a ordona haosul tulburãtor
aware about the immense gap between the al faptelor ºi evenimentelor. De asemenea, e
utopian "political education" adevãrat cã acest rol explicativ e dublat de
and reality. un rol mobilizator: prin tot ceea ce vehi-
Keywords: communism, dictatorship, repres- culeazã ca dinamism profetic, mitul deþine
sive system, political myths, social imaginary. un rol important în originea cruciadelor sau
a revoluþiilor…“2
Apãrutã în 1986, cartea profesorului la
Mitul politic Institutul de Studii Politice din Sorbona,
– eternitatea afectivã a mitului Raoul Girardet, s-a clasicizat. Teoriile mitu-
în jocul mentalitãþilor rilor politice erau formulate în Occident în
anii ‘60–’70, în plinã construcþie mitologicã
Motto: oficialã la noi.
Eºti comunist? Fii cel dintâi oriunde! Menþinându-ºi actualitatea, studiul pro-
Tu cel dintâi pe þarã vei rãspunde! pune o perspectivã asupra obsesiilor socie-
Nici un raion codaº ºi nici un sat! tãþii româneºti contemporane. În materie de
Nici un cãlcâi de glie nelucrat! imaginar politic se poate constitui într-un
Aºa sã fie, dacã vrem sã fie instrument de studiu pentru analiza/in-
Tovarãºi, sus, la marea bãtãlie!... terpretarea prezentului.
(Eugen Frunzã, E timpul) Raoul Girardet îl citeazã pe sociologul
Roger Bastide, pentru care “miturile sunt
...O farsã grosolanã, înecatã în ridicol! ecrane pe care se proiecteazã angoasele colec-
Acest capitol de patologie esteticã se tive”3, ca modalitate de eliberare psihicã, de

1. Raoul Girardet, Mituri ºi mitologii politice, Institutul European, 1997, traducere de Daniel Dumitru;
Mythes et mythologies politiques, Edition du Seuil, 1986.
2. Ibidem, p. 4
3. Roger Bastide, Visul, transa ºi nebunia, Flammarion, Paris, 1972, dupã Raoul Girardet, op.cit., p. 141.
63
Graþiela Popescu

reacþie la tensiunile ºi dezechilibrele din de a legitima un prezent social, o stare de


interiorul structurilor sociale. dominaþie politicã.
Procesul mitogenetic, efervescenþa miticã Structurile fundamentale ale realitãþii
se declanºeazã mai puternic în epocile de mitice se construiesc în jurul aceloraºi
fracturã istoricã – este teza pe care o susþine arhetipuri, resemantizând aceleaºi imagini,
Raoul Girardet în Mituri ºi mitologii politice. simboluri. Lucian Boia afirmã cã istoria
Iatã de ce substituirea nostalgiei para- imaginarului poate fi definitã ca o istorie a
disului pierdut cu încrederea în recon- arhetipurilor5. Jung aplica arhetipul unui vag
strucþia unui alt paradis, acela al societãþii inconºtient colectiv, printr-o justificare psi-
socialiste multilateral-dezvoltate, þine – teo- hanaliticã. Aceste permanenþe mentale se cris-
retic – de utopie, iar practic, la nivelul con- talizeazã în ceea ce se poate numi arhetipuri:
juncturalului social-istoric, de mistificare. Lucian Boia adoptã teoria arhetipurilor
Vom prezenta câteva teorii ce þin de jungiene în propriul sãu sistem al imagi-
indezirabila/incomoda ºtiinþã a imaginaru- narului social.
lui social, în sprijinul afirmaþiei cã dictatura ,,Sã definim deci arhetipul ca o constantã
a întreþinut o falsã speranþã, un întreg sis- sau o tendinþã esenþialã a spiritului uman.
tem poliþienesc de manipulare. Care a trecut Este o schemã de organizare, o matriþã, în care
la represalii (pacificare), în momentul în care materia se schimbã, dar contururile
victimele au început sã conºtientizeze rup- rãmân.“6
tura prea mare între utopicul învãþãmânt Vorbind despre cei doi mari patroni ai
politic ºi realitate. Sau nu au mai suportat imaginarului din Franþa, Gilbert Durand ºi
(auto)mistificarea. Jacques Le Goff, Boia prezintã metodele lor
În rest, singura problemã era de supra- diametral opuse de interpretare a istoriei:
vieþuire… pe de-o parte, antropologia structuralã ºi
Profesor de antropologie la Universitatea psihanaliza, pe de altã parte, un istorism al
din Nanterre, Claude Karnoouh a lucrat în duratei lungi, al structurilor durabile, ce
România ca antropolog între 1973 ºi 1982. În tinde sã anihileze tendinþele arhetipale în
Comunism/ Postcomunism ºi modernitate târ- favoarea modelelor istoric determinate.7
zie4, uzând de formula unei analize com- În domeniul istoriei imaginarului, teze
paratiste, defineºte mitologiile moderne contradictorii pot fi susþinute cu argumente
drept simulacre, pseudo-mitologii, prin la fel de convingãtoare.8
diferenþa între viziunea anistoricã a mythos- Sigur cã, de la un tip de societate la alta,
ului ºi conturarea în prezent a miturilor modelele se schimbã în imaginarul politic,
moderne, cu demonstraþia efemeritãþii aces- arhetipurile rãmân. André Reszler propune,
tora. Simulacrele mitologice exclud transcen- într-o conceptualizare a mitului politic, dis-
denþa, atribuind unui eveniment social, tincþiile urmãtoare: în primul rând, predo-
politic valoare universalã. Gândirea miticã minanþa, în epoca noastrã, a miturilor revo-
originarã este strãinã acestei pseudo-tran- luþionare asupra miturilor fondatoare, apoi
scendenþe a voinþei-putere politicã, socialã, proclamarea mitului ca fundament al puterii ºi
economicã etc. Miturile moderne au datoria integrarea sa într-un discurs abstract, sociolo-

4. O altã istorie ocultatã: instaurarea comunismului ºi efectele sale – Claude Karnoouh, Comunism /
Postcomunism ºi modernitate târzie, Editura Polirom, 2000, p. 38.
5. Lucian Boia, Pentru o istorie a imaginarului, Editura Humanitas, 2000.
6. Lucian Boia, op.cit., p. 15.
7. Gilbert Durand afirmã în lucrarea sa, Structurile antropologice ale imaginarului, Editura Univers,
Bucureºti, 1977, cã ,,orice explicaþie evoluþionistã sau istoricã a miturilor ar trebui respinsã (…) Istoria
nu explicã un conþinut mental arhetipal, istoria însãºi þinând de domeniul imaginarului. În fiecare fazã
istoricã, imaginaþia este prezentã în întregime într-o dublã ºi antagonistã motivaþie: pedagogia imitaþiei,
imperialismul imaginilor ºi al arhetipurilor tolerate de ambianþa socialã, dar ºi fantezii adverse de
revoltã datorate refulãrii altui regim al imaginii prin mediu ºi moment istoric“ (p. 322–337).
8. În orice caz, nu se poate pune la îndoialã ,,universalitatea psihicã ºi socialã a marilor arhetipuri“. Nu
poate fi vorba de o ,,concepþie progresistã a imaginaþiei umane“ – ibidem, p.421–424.
64
Insertul mitologic în dramaturgie

gic, colectivizarea9 mitului, perfecþionarea cente (integrare, îndoctrinare, mobilizare),


tehnicilor de manipulare, fabricarea discur- implicând trei tipuri de actori14: organiza-
sului mitic revenind unor persoane specia- torii, actorii propriu-ziºi ai mascaradei po-
lizate. litice ºi spectatorii. Fiind un ritual, liturghia
În evoluþia cronologicã a ideologiilor, politicã presupune un ansamblu de compor-
Statul, Naþiunea, Poporul, Suveranul/Regele tamente colective, are un caracter repetitiv,
comunist (Salvatorul) au fost învestite cu o puternicã încãrcãturã simbolicã, bazatã pe
funcþiile sacre ale unei noi religii politice.10 adeziune mentalã. Emoþia actorilor ºi a
Recuperarea politicã a unui întreg ceremo- spectatorilor este foarte importantã în acest
nial al sacralitãþii ilustreazã exact dimensi- ritual, expresiv din punct de vedere emo-
unea religioasã la nivelul ritualizãrii ideo- þional.
logice, impunând un nou model de supu- Analizând (sociologic, antropologic, isto-
nere, fundamentat pe mituri, pe arhetipuri. riografic, religios) sintagma guvernare pentru
Claude Rivière, citat de Lucian Boia11, carac- ºi prin popor, Andrei Cornea în Turnirul
terizeazã acest fenomen prin termenul Khazar/Împotriva relativismului contemporan15
liturghie politicã. oferã o perspectivã intertextualã, compara-
,,Viaþa politicã este învestitã cu sens. tistã a religiilor ºi ideologiilor care au creat o
Destinul omului devine inteligibil. Politica semanticã a resemantizatului perpetuu sub-
se uneºte pur ºi simplu cu religia (…) stantiv popor.16
Religiile politice ºi ritualurile lor evolueazã, Un alt proces de recuperare a unei
urmând liniile arhetipale ale imaginaru- metode moderne de analizã, detaºatã de
lui“.13 prãfuitele studii de etnografie ºi folclor
Liturghiile politice stabilesc o ierarhie pre- anexate de naþionalism-comunism, ce com-
cisã, subliniind relaþiile asimetrice între puneau rapsodii ale identitãþii româneºti,
douã poziþii sociale, exprimã intenþii subia- într-un discurs minat de stereotipii, repre-

9. André Reszler, Mythes politiques modernes, PUF, Paris, 1981, apud Lucian Boia, op.cit., p. 208.
10.Despre eventualitatea sau necesitatea unei estetici a totalitarismului, disciplinã ce ar studia caracterul
contorsionat al creaþiei acelor vremuri, o morfopatologie literarã, în fapt, Eugen Negrici scrie în Literatura
românã sub comunism, Editura Fundaþiei PRO, Bucureºti, 2002: ,,Cine doreºte sã înþeleagã specificul li-
teraturii de dupã 1948 ºi evoluþia ei va trebui sã þinã seama de influenþa tenace a factorului politic în
fiecare din cele trei mari etape ale comunismului românesc. Anamneza nu poate face abstracþie de fap-
tul cã, dincolo de aparentele lui concesii ºi deschiderile operate din când în când, regimul – care,
esenþialmente a fost unul dictatorial – a socotit mereu literatura ºi pe scriitori ca pe instrumentele lui.
Dacã nu le mai putea stãpâni ºi folosi nemijlocit ca în primii zece ani, le putea manipula discret, ca în
ceilalþi treizeci ºi ceva“ (p. 15).
11.Claude Rivière, Les Liturgies politiques, PUF, Paris, 1988, apud Lucian Boia, op.cit., p. 210.
12.Adoptând termenul ºi explicându-l, Lucian Boia scrie: ,,În ciuda unui laicism adesea agresiv, totali-
tarismele sunt cele care se remarcã prin formule ideologice ºi liturghii foarte apropiate de tipicul reli-
gios originar; paradoxul se explicã prin setea de absolut proprie ideologiilor totalitare combinatã cu eva-
cuarea formelor tradiþionale ale sacrului: odatã ºterse acestea, terenul trebuie ocupat de religii noi“,
Politica: o religie?, în op.cit., p. 210.
13. Ibidem, p. 211.
14.Claude Rivière, în studiul Structurã ºi antistructurã în riturile profane, publicat în Mituri, rituri ºi sim-
boluri în societatea contemporanã, Editura Amarcord, Timiºoara, 2000, p. 78–95, descoperã trei funcþii
ale acestui rit: funcþia cognitivã a mesajelor, funcþia afectivã legatã de implicarea emoþionalã a par-
ticipãrii ºi funcþia de impulsionare (a orientãrii acþiunii prin manipulare psihologicã, adeziune, proces
de negociere etc.
15.Andrei Cornea, Turnirul Khazar/Împotriva relativismului contemporan, Editura Nemira, 1997.
16.,,Pierzând tot mai mult legãtura cu sensul literal al noþiunii de popor, naþionalismul oculteazã mereu
mai mult ideea fondatoare a liberalismului. În fapt, el tinde sã-ºi distrugã referinþa, sã o anuleze, sã o
uite. Dar uitarea referinþei nu se face nepedepsit. Pedeapsa stã, de obicei, în pierderea simþului realitãþii,
într-un hybris fãrã mãsurã, într-o prãbuºire cu adevãrat de tip gnostic, în mitomanie ºi ficþiune absolutã.
Aceastã evoluþie este vizibilã mai ales în cazul diferitelor fascisme, dar ºi al neofascismelor postcomu-
niste, apãrute în Serbia, Rusia, România sau Croaþia…“, ibidem, p. 112.
65
Graþiela Popescu

zintã studiul lui Andrei Oiºteanu, Mythos ºi – în numele unei cãrþi – le-au distrus pe
logos/Studii ºi eseuri de antropologie culturalã celelalte. Se ºtie cã tiranul bibliofob ura bi-
(Editura Nemira, 1998). bliotecile, ca permanent pericol naþional…
În eseul despre bibliocid (O istorie a bi- Considerãm mitul politic al Conducãto-
bliocidului, capitolul III), descoperã struc- rului Salvator analizabil în contextul riturilor
turile riturilor barbare ale distrugerii barbare ale arderii/distrugerii cãrþilor ºi ale
cãrþilor în secolul XX, al urii regimurilor întemniþãrii cãrturarilor, ca formã obsesivã
totalitare faþã de intelectuali ºi individuali- de destrucþie a individualitãþii, a persona-
tatea acestora. litãþii ce ar fi putut opune rezistenþã sis-
Între barbarismele unui bibliocid local, temului opresiv.
Andrei Oiºteanu enumerã: întemniþarea,
uciderea, exilarea scriitorilor, interzicerea Structuri mentalitare
cãrþilor, scãderea continuã a numãrului de În primii ani ai regimului comunist în
titluri publicate anual, reducerea drasticã a România, singura literaturã acceptatã oficial
tirajelor sub paravanul crizei de hârtie. era cea de propagandã, agitatoricã. Noul tip
Amintind de ritualurile barbare ale arde- de culturã, pe mãsura noilor aspiraþii ale
rii cãrþilor, când fanaticii bibliofobi ,,chiuiau maselor populare a reuºit sã aducã literatura
ºi sãltau în jurul rugurilor“, pentru exor- românã într-o fazã revolutã, rudimentarã.
cizarea ºi purificarea dogmei, într-o auten- Elitismul intelectual a fost recuzat. Orice
ticã vânãtoare de vrãjitoare, Andrei Oiºteanu tendinþã esteticã autenticã a fost denunþatã
aºazã dogmatizarea comunistã (Ceausch- ca reacþionarã ºi decadentã. Realismul socia-
witz-ul cãrþilor) sub preceptul: ,,Timeo list a îmbrãcat, aºadar, o existenþã distor-
hominem unius libri“ (Thomas d’Aquino). sionatã a societãþii româneºti, dominatã de
Trebuie sã te fereºti de omul unei singure norme coercitive ºi doctrine ale mistificãrii.17
cãrþi, fanatic, mãrginit, agresiv, pentru cã el Iritat de consecinþele imprevizibile ale
devine distructiv când deþine puterea. Acest liberalizãrii din anii 1964–1971, Nicolae
ideolog aparþine categoriei de doctrinari care Ceauºescu declanºeazã o contraofensivã
66
Insertul mitologic în dramaturgie

ideologicã, prin Tezele din iulie, menitã sã Papu), a fost izolarea grandomanã faþã de
loveascã elita intelectualã. Spaima scriito- valorile culturii occidentale, închiderea,
rilor în faþa acestei tentative clare de a reîn- autosuficienþa. Raþionamente aberante au
via realismul socialist al anilor ‘50, a sis- devenit fundamente teoretice.
temului coercitiv cu impunerea metodelor Megalomana construcþie doctrinarã a
literare respective, a reprezentat neaºteptat comunismului îºi revendicã postulate cu
un moment de rezistenþã, de coeziune a caracter ºtiinþific, deºi a ales din imaginarul
scriitorilor în teribila lor dezamãgire. Pe colectiv miturile cu un mare grad de
fondul sãrãciei incredibile, al manipulãrii în seducþie a maselor: Conspiraþia maleficã,
sensul înveninãrii împotriva duºmanului Vârsta de aur, Revoluþia salvatoare, Salvatorul
imperialist, capitalist sau oricare, dezbi- (Conducãtorul suprem) º.a.
nând chiar din interior cu cel mai negru ci- Ce ar fi însemnat marxismul fãrã vizi-
nism, prin denunþarea intelectualilor „eva- unea sa mesianicã ºi apelul profetic, redus
zioniºti”, opozanþi ai „oamenilor muncii”, doar la un sistem conceptual? Ce destin
deveniþi astfel rivali. istoric ar fi avut milenarismul revoluþionar în
În timp ce gherila comunistã þinea piept absenþa miturilor (prin care s-a fundamen-
nãvãlitorilor ipotetici, naþionalismul comu- tat sistemul afectiv de manipulare), fãrã nos-
nist capãtã accente de epopee. Culturnicii talgiile paseiste, cultul unei personalitãþi
vremii descoperã, exaltã ºi denatureazã teza carismatice, obsesiile malefice ale invadato-
profesorului Edgar Papu, aceea a protocro- rilor?…
nismului literar. Ce nesperat fundament teo-
retic (în naivitatea sa), adaptabil ideologiei Miturile protocroniste
(demonologiei) puterii!
În volumul apãrut în 1977, Din clasicii ale comunismului: Vârsta de aur
noºtri (Contribuþii la ideea unui protocronism În 1953, teoretizând categoria miturilor
românesc), dar ºi în douã articole apãrute moderne, Mircea Eliade sesiza cã marxismul
anterior în revista Secolul 20 (numãrul 5- reia un mit escatologic al societãþilor primi-
6/1974 ºi în 1976), cu titluri semnificative: tive, prin care societatea fãrã clase doritã de
Protocronism românesc ºi Protocronism ºi sin-
comuniºti îºi fundamenteazã ideologia.
tezã, termenul în evidentã antinomie cu sin-
Acest model este mitul vârstei de aur (auro-
cronismul lovinescian lanseazã tendinþa li-
terarã a reconstituirilor, a redescoperirilor rala, atemporala, anistorica vârstã a începu-
,,avant la letre“. ªi anume: se descoperã pre- turilor omenirii).18
figurãrile, preexistenþa unor fenomene artis- În anii 50–60, câþiva exegeþi – Mircea
tice în literatura/cultura românã a unor Eliade, C.G. Jung, Paul Ricoeur - au identifi-
fenomene artistice, înainte de definirea lor cat în fenomenul marxist o structurã mile-
propriu-zisã în alte literaturi. Anterioritatea naristã19, simplist adaptatã conjuncturii
se formuleazã în scopul afirmãrii superio- socioistorice respective. Orice ideologie
ritãþii artistice. fiind identificabilã unei mitologii prin
Consecinþa manipulãrii tezei protocro- prevalenþa imaginarului, reinventarea omu-
niste de cãtre propagandã (folosindu-se, lui, a omului nou ºi reconstrucþia socialã sunt
diversionist, dupã obiceiul sistemului, de caracteristicile cele mai apropiate de
neaºteptata autoritate a profesorului Edgar condiþia utopiilor.

17.Eugen Negrici, Literatura românã sub comunism, Editura Fundaþiei PRO, 2002, Partea I, p. 11–17.
18.Rãdãcinile milenariste ale doctrinei comuniste au fost identificate de Mircea Eliade în Mituri, vise ºi
mistere, capitolul Miturile lumii moderne, Editura Univers Enciclopedic, Bucureºti, 1988 (apãrutã – 1957)
ºi în Aspecte ale mitului, Editura Univers, 1978; sau, conform cu Al. Zub, Istorie ºi finalitate, Bucureºti,
1991, în articolul Les mythes du monde moderne, La Nouvelle Revue Française, 1953.
19.Milenarismele sunt ,,miºcãri socio-religioase însufleþite de speranþa unei lumi noi, a unei lumi perfecte
promise omenirii într-un viitor mai mult sau mai puþin apropiat“, conform studiului profesorului
Lucian Boia, Mitologia ºtiinþificã a comunismului, Preliminarii: marºul glorios al raþiunii, Editura
Humanitas, Bucureºti, 1999, p. 10.
67
Graþiela Popescu

Analiza marxismului cu instrumentele gies politiques, a lui Raoul Girardet, Seuil,


destinate religiilor, utopiilor, mentalitãþilor Paris, 1986, p. 97–138, L’Âge d’or), Lucian
colective a constituit un demers curajos ºi Boia susþine cã, în variante mai mult sau
marginalizat în epocã. mai puþin apropiate de arhetip, Vârsta de aur
,,Lumea se va schimba din temelii“, funcþioneazã ca un mit politic. Am amintit
anunþa Marx, proclama Internaþionala sau viziunea lui Raoul Girardet asupra mitu-
Ceauºescu în teze. Acest milenarism socia- rilor fondatoare ale unor ideologii, miturile
list-comunist, degradat pânã la nivelul rudi- politice. Acestea conservã, de la rousseauis-
mentar al utopiei care, nemaiputându-se mul Luminilor, pânã la ecologismul con-
impune mental, ca revoluþie, a uzat de temporan, un întreg fond de nostalgii, senti-
teroarea fizicã ºi psihologicã, a devenit una mentalisme, emoþii latente, regrete faþã de
din cele mai negre epoci ale sclaviei din isto- lumea pierdutã a începuturilor, care, idealiza-
ria umanitãþii! tã, cu siguranþã trebuie sã fi fost purã, armo-
Mitologia comunistã a folosit ca funda- nioasã, echilibratã.
mente teoretice atât extrase din operele ,,Miturile istorice presupun o deformare
pãrinþilor, Marx, Engels, Lenin, cât ºi invari- a trecutului în raport cu prezentul, miturile
ante ale naþionalismului autohton. politice, foarte des, o deformare a prezentu-
Istoriei româneºti, profund eveni- lui în raport cu trecutul“ (Lucian Boia,
menþialã, i s-au îngroºat tuºele naþionaliste: op.cit., p. 89).
mãreþia istoriograficã, strãlucirea perso- Considerãm mitul Vârstei de aur ºi cele-
najelor noastre istorice, dragostea de þarã. lalte mituri ale comunismului românesc
Supradimensionând caracteristica eroicã protocroniste, prin încercarea de actualizare
a trecutului naþional, se încerca articularea a unui model depãºit de istorie.
cu o dogmã nu mai puþin bombasticã a ,,Nostalgie pastoralã sau vis al unei noi
prezentului glorios ºi a viitorului minunat. Sparte, utopii falansteriene sau construcþii
În Epoca de aur, ne mai amintim, portretul ideologice ale istoricismului conservator,
conducãtorului, supremului, absolutului mitologia Vârstei de aur tinde întotdeauna
era aºezat în panteonul eroilor neamului, sau aproape întotdeauna sã construiascã
între voievozii medievali sau, mai înainte, modelul unei comunitãþi închise, unificate
regii Daciei, în directa lor descendenþã, într-o caldã intimitate protectoare“ (Raoul
(într-o actualã percepþie umoristicã, tragi- Girardet, op.cit., p. 99).
comicã, a unor chipuri sobre, crude ºi au- Fãrã a aborda fazele succesive ale cap-
tentice, patronate de cel muncitoresc al tãrii mitului Vârstei de aur de cãtre istoria
primului Activist ºi Pantocrator). mentalitãþilor ºi suprapunerea lui pe di-
Cufundarea într-un trecut mitologizant verse structuri sociale, construcþii de utopii,
(protocronismul), în izolare, ca istorie a socializarea mitului, coborârea lui în profan,
unor interminabile deziluzii ºi privaþiuni amintim experimentele unor Utopii con-
este analizatã de Lucian Boia în Mitologia cretizate, precum falansterele lui Charles
ºtiinþificã a comunismului, un îndreptar, un Fourier sau Icaria lui Etienne Cabet, trans-
antimanual de mitologie politicã.20 pusã din paginile cãrþii sale (Voyage en Icarie)
Citând sursa de mare autoritate în ma- într-o colonie realã instalatã în Texas în
terie de imaginar politic (Mythes et mytholo- 1948.

20.În Cele douã feþe ale mitologiei comuniste, Miturile comunismului românesc, Editura Universitãþii din
Bucureºti, 1995–1997, Lucian Boia identificã o dublã mitologie a comunismului românesc, în fapt, o argu-
mentare contradictorie a preceptelor acestuia: ,,Contradicþiile au fost strunite prin metoda dialecticã, fie
pur ºi simplu ignorate. Dublul discurs lipsit de orice principiu logic a stat la originea unei deformãri
mentale extrem de periculoase, caracterizate prin iresponsabilitate ºi nesinceritate… Comunismul a
lãsat în urma lui, pe lângã dezastrul economic ºi mizeria fizicã ºi moralã, o stare de mare confuzie in-
telectualã (…) Chiar ºi acum, dupã prãbuºirea comunismului, partea seducãtoare a dublei sale mitologii
îi protejeazã, fie ºi parþial, memoria, ca ºi cum dublul discurs, iluzia ºi minciuna ar scuza oprimarea ºi
crima“ (op.cit., p.14).
68
Insertul mitologic în dramaturgie

Inserarea Vârstei de aur în timp ºi spaþiu, limbajului, al structurilor imagistice, sim-


analogicã desacralizãrii sale, aspectul unor bolurilor. Iatã de ce am considerat necesarã
Paradisuri terestre, secularizate, invadând identificarea unei scheme de producere, a unei
lumea modernã, vorbesc despre aceeaºi constante în alcãtuirea acestui produs: piesa
mentalitate recuperatorie a originilor, aflate tematicã, piesa cu mesaj. Istoria concretã in-
în succesiune a ciclurilor: Mitul eternei reîn- fluenþeazã mentalitãþile colective.
toarceri, un nou ciclu, o nouã istorie, retrã- Receptarea mitului la începutul mileniu-
ind, ab initio, fericirea, inocenþa ºi bogãþia. lui al treilea, dincolo de un sens cultural
Vremurile de dinainte se confundã cu suc- (atribuit mitului antic), are nevoie de o
cesiunea muncilor ºi a anotimpurilor, deter- hermeneuticã recuperatoare, pe mai multe
minã intimitatea protectoare a unui grup niveluri: istoric, politic, ritualic-religios,
social închis, solidar, un tip de civilizaþie artistic.
armonios – un arhetip se defineºte prin Plecând de la definirea anterioarã a litur-
exemplaritate. ghiei politice, vom încerca sã construim un
model structural al piesei tematice, o
,,Cea dintâi s-a nãscut vârsta de aur, care
schemã, arãtând cã acest tip de text/
de la sine, fãrã vreo judecatã ºi lege, respec-
reprezentaþie urmase un ritual de supunere
ta dreptatea ºi încrederea…“
prin îndoctrinare, de spãlare a conºtiinþelor
(Ovidius, Metamorfozele, I, 2)
(atât de evident la scara întregii societãþi).
,,Oamenii ca ºi zeii trãiau, cu sufletul fãrã Într-o retoricã stabilitã a acestor exerciþii
de grijã, fãrã dureri ºi necazuri ºi fãrã ca de îndoctrinare (cu termenii folosiþi de
bãtrâneþea sã-i apese, traiu-ºi duceau în Jakobson), mesajul este referenþial sau deno-
ospeþe, de orice necazuri departe. Moartea tativ, þine seama de afectivitatea locutorului
le venea uºor, ca un somn“. (emotiv), de efectul asupra destinatarului (de
(Hesiod, Munci ºi zile, 110–120) impulsionare), de codificarea mesajului etc.
Ritualul unui mit politic modern include
Vârsta de aur, unul dintre cele mai vechi,
numeroase simboluri, cum ar fi: locurile cu
universal rãspândite mituri ale atemporali-
valoare de sanctuar (arc de triumf, stadion,
tãþii, anistoric prin excelenþã, descrie un
altar), timp definit (sãrbãtorile), obiecte ritu-
timp sacru, nealterat, al perfecþiunii biolo-
alice (heraldicã), prin limbaj (rugãciune,
gice, fãrã contradicþii.
cântec, slogan, discurs) etc.
Comunismul marxist este interpretat de
Mythosul îºi transmite mesajul printr-un
Mircea Eliade (Miturile lumii moderne în Mi- cod fãrã de care nu poate fi decriptat. Iatã
turi, vise ºi mistere, Univers Enciclopedic, câteva exemple care ilustreazã sintaxa (Levi-
1998) prin structura sa miticã ºi sensul Strauss), sistemul de ordonare a materiei
escatologic al succesului sãu popular. Au- mythosului.
torul Manifestului comunist reluase, astfel, ºi În miturile sacre, Salvatorul, conducãto-
dezvoltase unul din marile mituri escato- rul providenþial apare asociat cu simbo-
logice ale lumii asiatico-mediteraneene, ºi lurile purificãrii: el mântuieºte, elibereazã,
anume: rolul mântuitor al Celui Drept, ale- zdrobeºte monºtrii, dezactiveazã forþele
sul, unsul, nevinovatul, mesagerul, în per- rãului. E întotdeauna asociat luminii (aurul,
soana proletarului. Iar societatea fãrã clase soarele strãlucirea privirii), verticalitãþii
gânditã de Marx este un simulacru dupã (arborele secular, muntele sacru, sceptrul,
mitul Vârstei de aur care, caracterizeazã spada). El este eroul.
începutul istoriei ºi îi prefigureazã sfârºitul. Prin contrast, personajul negativ, moto-
rul conspiraþiei malefice, va fi pus întot-
Modelul formal (structural) deauna în relaþie cu o simbolisticã a mur-
dãriei: comploteazã în întuneric, duhoare, se
al unei piese de teatru tematice târãºte, se furiºeazã asemenea târâtoarelor,
Cultura noastrã politicã e profund mar- rãspândeºte otravã, infecteazã.
catã de mitologii: factorii de permanenþã, de Aplicând aceeaºi grilã, descoperim trãsã-
identitate sunt uºor identificabili la nivelul turile Salvatorului mesianic de oriunde
69
Graþiela Popescu

(anistoric, atemporal), ale hierofantului, obiºnuitelor formule sacramentale (îndem-


aplicate la realitãþile epocii (conducãtorul de nuri, poveþe).
partid ºi de stat, activistul de frunte). Tema este evidentã, directã, rudimenta-
Scenariile actuale sunt reduse la formule rã, pentru larga accesibilitate ºi acces rapid
arhetipale (sub aparenþe noi, structuri, evi- la sufletul omului simplu, cãruia i se adre-
dent, vechi). Vom pune în paralel modelul seazã, redundantã, obsesivã, demonicã –
arhetipal al Salvatorului ºi portretul contem- are scopul spãlãrii conºtiinþelor de oricare
poran al comunistului salvator, pentru a le urmã de aptitudini aristocratice, eleganþã sau
demonstra seriile identice. bun-simþ, umanitate, în final.
Modelul formal al unei piese de teatru În sintetizarea acestei structuri repeta-
tematice/structura sa,/schema sa de pro- bile, se pot deduce unele caracteristici:
ducere respectã principii simple, chiar rudi- Personajele, pionii neindividualizaþi
mentare, în exhibarea þelurilor societãþii (care, indiferent câte cuvinte folosesc, spun
socialiste multilateral-dezvoltate. acelaºi lucru, arºi de acelaºi ideal munci-
Ceea ce au în comun aceste piese propa- toresc al propãºirii patriei socialiste), stereo-
gandistice este semnificaþia moralizatoare tipia dialogurilor, deznodãmântul fericit,
sub faldurile transparente ale instrucþiei în urma unei intrigi simplist construite,
politice, mobilizatoare în sensul dogmaticii previzibile; schematismul.
oficiale. Înþelesul acestor producte artistice Personajele-ºablon, tipice, sunt mani-
este unul cât se poate de clar, accesibil, di- heist împãrþite în douã categorii: pozitive –
rect, solid argumentat. infailibile, adicã activistul de partid, munci-
Dacã nu ar fi avut, în plus, caracteristica torul cu avânt revoluþionar (trãsãturile cate-
puerilã a limbajului, verva sa optimistã ºi
goriei fiind optimismul, încrederea în sine,
pateticã, dezideratul, tranchilizantul, narco-
curajul, forþa) ºi negative (rãmãºiþele decã-
ticul concept nu s-ar fi mulat perfect pe cor-
zute ale ordinii burgheze).
pusul textelor.
ªi unii, ºi alþii sunt prezentaþi liniar, prin
Cerinþa de îndoctrinare era totalã, abso-
trãsãturi de caracter dominante care sã ilus-
lutã, depersonalizantã, de spãlare a creieru-
treze traiectoria lor spre „victoria binelui”,
lui. În urma acestor proceduri, goliþi de con-
ºtiinþã, spectatorii-zombi au început sã-ºi mãreþului, gloriosului partid.
însuºeascã deprinderile, automatismele, Pentru a ilustra aceeaºi tematicã uzualã,
reflexele condiþionate ale interminabilelor intens folositã pânã la dezgust ºi saturaþie,
ovaþii. Unora (intelectualii autentici) proba- aceºti autori au dezvoltat grandioase con-
bil le va fi îngheþat zâmbetul… Noile arte ale strucþii dramatice, cu multiple planuri nara-
spectacolului începeau prin instrucþia spec- tive, cu un mare numãr de personaje, figu-
tatorului! raþie masivã, scenarii mai curând cine-
Procedeele stilistice caracteristice acestei matografice decât dramatice.
literaturi ritualizate mergeau de la o captatio O receptare contemporanã (ipoteticã în
benevolentiae melodramaticã adresatã pãtu- ignoranþa desãvârºitã a conjuncturii în care
rilor sociale umile (oropsiþilor sorþii) pânã la au fost scrise aceste piese de teatru, vremuri
tonul retorizant, de trâmbiþã, mobilizator al de mare mizerie moralã ºi fizicã) ar putea
monologurilor – animate bineînþeles de un categorisi producþia dramaticã a începu-
tribun: activistul de partid (din categoria turilor comuniste drept ,,comedie de situa-
Salvatorilor), noua facþiune agitatoricã trans- þie“. Percepþia actualã a lectorului (dacã nu
pusã literar perfect verosimil, realist ºi uni- am jigni memoria condamnaþilor istoric ai
voc. acelei perioade) este de-a dreptul amuzantã.
Textul se construieºte pe o intrigã facilã, Situaþiile descrise, mai mult decât verosimi-
uºor de condus spre un deznodãmânt feri- le, transcriu cu vervã mobilizarea generalã,
cit. Neîndepãrtându-se, sub niciun motiv, elanul propagandistic.
de la tema sau dezideratul propus, intriga Limbajul este denotativ, transparent, fãrã
urmãreºte obsesiv coagularea în text a subtext, univoc.
70
Dorin DOBRA o reacþiune împotriva acestor curente,
cuprinzându-le pe toate în rubrica generalã
a „sociologiei beletristice” pentru cã ele au

Pentru fost reprezentate de cãtre criticii literari”1,


scria Virgil Madgearu la câþiva ani dupã

o reevaluare
apariþia scrierii lovinesciene, cu aluzie ºi la
alþi ideologi ai timpului. „Atributul de
beletrist asociat unui studiu întreprins pe

a sociologiei asemenea baze vine sã justifice prejudecata


de care vorbeam, foarte insistentã, concen-
tratã într-o formulã de mare circulaþie:

lovinesciene lucrare neºtiinþificã.”2 Al doilea tip de recen-


zie viza paternitatea ideilor ºi venea tot pe
filierã ideologicã, din partea unor publiciºti,
Abstract activi în cercurile sãmãnãtoriste sau neopo-
The re-assessment of Lovinescu's sociological poraniste din jurul unor reviste ca „Viaþa
vision appear to us as necessary, starting par- româneascã”.
ticularly with the assumption of non-adequacy O perspectivã însã, care minimizeazã, la
of the equation goal-mean. For imposing the rându-i, concepþia sociologicã lovinescianã
modernism in literature, as goal, E. Lovinescu s-a conturat în istoriografia lucrãrii, odatã
would not have need a sociological theory of cu trecerea anilor, sintetizatã de istoricul li-
his own. Moreover, the coherent logical struc- terar Zigu Ornea: „Abordarea problematicii
ture as well as the conceptual edifice put to sociologice nu era însã, ca la alþi cercetãtori,
work for the syncronism, make the scopul însuºi al operaþiei, ci numai un mijloc
Lovinescu's theory ask for the right to be treat- îndreptat spre o alta, deosebitã ca finalitate.
ed sociologically independent. Vreau sã spun cã Lovinescu a urmãrit, prin
Keywords: E. Lovinescu, Istoria civilizatiei aceastã lucrare, sã ofere numai fundament
romane modern (The History of the Modern sociologic acþiunii sale militante pentru afir-
Roman Civilization) re-assessment, sociology, marea definitivã a spiritului modern în lite-
Zigu Ornea. raturã.”3 Raþionamentul nu e greºit la prima
vedere, mai ales atunci când opera sociolo-
Edificatã conceptual pas cu pas, pornind gicã a criticului literar e evaluatã de un
de la nuanþãri sensibile, ca distincþia între istoric literar. Cu alte cuvinte, mentalul
culturã ºi civilizaþie, structuratã pe concepte recenzentului se raporteazã, în primul rând,
sociologice complexe ca imitaþie, adaptare, inconºtient, doar la opera literarã a criticu-
sositã în cultura românã pe filiera acut lui. Afirmatã în 1998, la reeditarea operei
dezbãtutã a revoluþionarismului social ce sociologice dedicate sincronismului, opinia
susþinea modernizarea de sus în jos a þãrilor demonstreazã modul în care aceasta e per-
rãmase în urmã, teoria sincronismului lovi- ceputã între oamenii literaturii. În esenþã,
nescian a beneficiat de douã tipuri de recep- evaluarea nu iese din sintagma „sociologiei
tãri negative: prima venitã din partea ide- beletristice” pe care lucrarea o primise încã
ologilor perioadei (Sanielevici, Motru, Ibrãi- de la apariþie. Iar caracterizãrile în acest
leanu, Madgearu etc.) care o caracterizau sens ar putea continua: „De altfel, pentru E.
drept diletantã, înscriind-o la capitolul Lovinescu, argumentele luate din sociolo-
„sociologiei beletristice”: „În loc de aceasta, gie, filozofia culturii, istorie ºi alte domenii
sociologia ºtiinþificã se manifestã, astãzi, ca nu au în esenþã alt rol decât acela de a servi

1 Virgil Madgearu, Agrarianism, capitalism, imperialism, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1999, p. 100.
2 E. Simion; E. Lovinescu – Scepticul mântuit, Ed. Cartea Româneascã, Bucureºti, 1971, p. 88.
3 Zigu Ornea, Studiu introductiv la „Istoria civilizaþiei române moderne” , Ed. Minerva, Bucureºti, 1997, p.
VIII.
71
Dorin Dobra

logic, criticul pregãteºte terenul pentru


abordarea fenomenelor literare contempo-
rane ºi influenþarea lor în direcþia moderni-
zãrii.”6, vine sã confirme poziþia menþio-
natã, o altã opinie din domeniu, remarcân-
du-se însã la tot pasul erudiþia criticului.
Lupta lui Lovinescu nu a fost numai li-
terarã, iar aceasta reieºea cu evidenþã chiar
ºi pentru literaþi. Adãugând ºi dimensiunea
naþional-civilizaþionalã, ne apropiem mai
mult de spectrul vizat de critic, chiar
pornind de la aspectele ei literare. Vãzutã
astfel, opera sociologicã lovinescianã se
apropie de adevãrata ei valoare. „I-a fost dat
lui E. Lovinescu, critic „impresionist” (sim-
bolist prin culturã), sã poarte cea mai lungã
ºi consecventã luptã literarã de pe
meleagurile culturii noastre: o luptã literarã
care pentru a fi temeinic câºtigatã l-a obligat
pe antidoctrinarul critic sã-ºi sistematizeze
gândirea într-o doctrinã socialã: „Istoria ci-
vilizaþiei române moderne.”7 Chiar în
aceastã ipostazã, scopul final rãmâne însã
tot cel literar, construcþia sociologicã nu se
desprinde de cea literarã. „Drept urmare,
mutaþia valorilor estetice poate fi socotitã o
adevãratã antidoctrinã, o încercare de a sis-
tematiza repulsia criticului faþã de teoria
pledoariei pentru un nou model cultural ºi fenomenului artistic, iar efortul sãu de a-ºi
literar ºi, în mod expres, pentru o altã vizi- fundamenta ideile literare pe o sociologie
une în criticã.”4, aratã autoarea unui alt româneascã în «Istoria civilizaþiei române
volum dedicat lui Lovinescu-criticul. Mai moderne» apare cu atât mai curios.”8, expli-
mult, „acesta este scopul real al scrierii cã I. Negoiþescu, apropiindu-se de adevãra-
„Istoriei civilizaþiei române moderne”, ºi nu ta dimensiune a operei sociologice a lui
cel sociologic, domeniu ales cu temeritate Lovinescu. „Adevãrul este cã aceastã
de Lovinescu, pentru a se situa în discutarea lucrare doctrinarã s-a nãscut din trebuinþe
unor probleme de ideologie literarã în chiar teoretice implicite criticii lovinesciene, ci
acelaºi teritoriu din care veneau argu- din situaþia ei istoricã datã, din nevoia
mentele adverse (ale tradiþionalismului cul- polemicã de a o justifica faþã cu tendinþele
tural, în general).”5 Desigur, paralelismele literare ale vremii, reprezentate prin sãmã-
sunt inerente ºi a suspecta eºafodajul socio- nãtorism, poporanism ºi neojunimism.”9
logic lovinescian de alte scopuri rãmâne Am trecut, aºadar, în revistã câteva re-
perspectiva cea mai la îndemânã pentru cenzii contemporane, e adevãrat, din per-
criticii literari, mai ales. „Pe de altã parte, spectiva criticii literare. Schema ideologicã
devine evident cã, prin acest studiu socio- propusã presupune, din aceastã perspec-

5 Ibidem.
6 Andrei Grigor, Eugen Lovinescu – Breviar, Ed. Aula, Braºov, 2002, p. 11.
7 I. Negoiþescu, Despre E. Lovinescu, Ed. Paralela 45, Piteºti, 1999, p. 40.
8 Ibidem, p. 26.
9 Ibidem, loc.cit.
72
Pentru o reevaluare a sociologiei lovinesciene

tivã, plasarea operei sociologice dedicate retic modernismului ºi urbanismului literar


sincronismului la fundamentul poziþionãrii pe care le apãra. Teoria sincronismului do-
promoderniste a criticului Lovinescu în li- vedeºte amploare ºi erudiþie, iar intenþia
teraturã. E. Simion este cel care surprinde nedeclaratã de a o aºeza ca fundament al
aceastã poziþionare în paginile operei dedi- întregului sãu curent literar nu se rãsfrânge
cate lui Lovinescu: „Prejudecata e atât de în niciun moment din vreo paginã a acestei
puternicã ºi atât de rãspânditã încât nici mai lucrãri. Încercãm sã rãsturnãm în acest mo-
târziu, când discuþiile s-au închis, tratatele ment, nu în întregime, întreaga viziune a
de specialitate nu iau în seamã „Istoria civi- operei lovinesciene, militând însã pentru
lizaþiei române moderne.”10 ªi aceasta din necesitatea perspectivei independente asu-
aceeaºi poziþie, a criticului literar, care însã a pra teoriei sincronismului, din prisma
dedicat suficiente eforturi pentru a studia întregii sale opere.
sociologia lovinescianã. La rândul sãu, Pentru a putea surprinde importanþa
Pompiliu Constantinescu apropie dimensi- operei lovinesciene în epocã, trebuie sã ape-
unea primordial sociologicã a operei lovine- lãm la incursiunea asupra perioadei ºi ob-
sciene: „Cu aceste restricþiuni asupra carac- servarea efervescenþei ideologice a momen-
terului literaturii române, pe care d. tului. „Cu condiþii nou create în urma
Lovinescu vrea s-o alãture ritmului mo- fãuririi statului naþional unitar, România
dernist, în baza imitaþiunii, sterile în artã, trãia perioada trecerii de la o societate emi-
menþionãm încã o datã varietatea ºi namente agrarã la una industrialã. A fost un
prezentarea criticã a materialului, caracterul proces de o mare încleºtare dramaticã, pre-
sociologic, obiectiv al explicãrii procesului supunând rãsturnãri ale unor habitudini ºi
de formaþie a civilizaþiei române, compre- aºezãminte de douã ori milenare.”13, creiona
hensiunea largã ºi puterea de construcþie istoricul literaturii Zigu Ornea implicaþiile
sinteticã a operei analizate.”11 Perspectiva se epocii. Curentele tradiþionaliste se fortifi-
îndreaptã, aºadar, sociologia lovinescianã caserã, mai ales dupã experienþa moder-
capãtã amploarea cuvenitã, pe care E. nizãrii þãrii, publicistica era în cea mai mare
Simion o aºazã la locul ei: „Istoria civiliza- parte aservitã lor, luãrile de poziþie erau mai
þiei este o lucrare polemicã de ideologie ºi încordate ca oricând, mai ales în deceniul al
chiar, prin câteva din ideile ei, de filosofie a treilea, când opera lovinescianã dedicatã
culturii. Punctul de vedere sociologic e în sincronismului sociologic îºi face apariþia pe
tot momentul depãºit (...). Punctul de ple- scenã. „Actul ivirii „Istoriei civilizaþiei ro-
care e acela al unui ideolog al culturii.”12 mâne moderne” se produce, aºadar, în
Plecãm, prezentând toate aceste recenzii, aceastã atmosferã încordatã, lucrarea repre-
de la premisa cã teoria sincronismului nu e zentând un moment capital în disputa de
în niciun fel conceputã sã stea ca simplu idei angajatã între cele douã orientãri.”14
fundament al concepþiei literare promoder- Precizarea ne pare deosebit de importantã,
niste a criticului. Primul motiv pe care îl ofe- deoarece ea subliniazã cu adevãrat impor-
rim este disproporþionalitatea dintre mijloc tanþa ivirii „Istoriei civilizaþiei române mo-
ºi scop. Lovinescu nu ar fi avut nevoie de o derne”.
teorie sociologicã ºi holisticã pentru a-ºi Din aceastã perspectivã, a „atmosferei
susþine ideile literare. Ar fi fost de ajuns sã încordate” care pentru Zigu Ornea atinsese
adere declarativ la una din tezele socio- în deceniul al treilea interbelic apogeul ei,
logilor vremii pentru a oferi fundament teo- lucrarea lui Lovinescu, dedicatã civilizaþiei

10 Eugen Simion, op.cit., p. 87.


11 Pompiliu Constantinescu, în art. E. Lovinescu: Istoria civilizaþiei române moderne, vol. I ºi II, în E. Lovinescu
interpretat de ..., Ed. Eminescu, Bucureºti, 1973, p. 99-100.
12 Eugen Simion, op.cit., p. 88.
13 Zigu Ornea, Tradiþionalism ºi modernitate în deceniul al III-lea, Ed. Eminescu, Bucureºti, 1980, p. 315.
14 Idem, Studiu introductiv la Istoria..., p. X.
73
Dorin Dobra

române moderne, vine pe scena dezbaterii prima e aceea cã, prin teoria sa, Lovinescu,
cu un suflu nou ºi o construcþie ideologicã departe de a fi doar literat, se înscrie în dis-
complexã ce înglobeazã toate argumentaþi- puta majorã a timpului sãu – aceea dintre
ile de pânã la ea. Întregul eºafod sociologic, tradiþionaliºti ºi moderniºti, vãdit de partea
pe care Lovinescu îl abordeazã astfel, dã celor din urmã. A doua constã tocmai în car-
dovadã ºi de ermetism ºi preocupare pentru acterul cu adevãrat ºtiinþific al operei sale:
detalii. Ar pãrea cã nicio problemã nu este eruditã, cuprinzãtoare, structuratã logic
nedezbãtutã, iar calitatea autorului de a impecabil, „Istoria civilizaþiei române mo-
întrevedea toate implicaþiile conexe ar fi derne” e o operã ce se adaugã ca un „sum-
totalã. Imitaþia, dacã ar fi sã revenim la ea, e mum” întregii demonstraþii promoderniste
funcþionalã atunci când e integralã. Tocmai ºi revoluþionare. Având la bazã nuanþe con-
integralitatea ei exclude posibilitatea evolu- ceptuale ca distincþia dintre culturã ºi civi-
þionismului. Automat, o astfel de imitaþie se lizaþie, construitã pe concepte ca interde-
produce de sus în jos, adicã de la superior la pendenþã, imitaþie, adaptare, preluând
inferior. Iar în aceste condiþii, formele fãrã orientarea revoluþionarã, opusã evoluþionis-
fond au un caracter pozitiv, atâta timp cât mului, propunând ideologia ca fiind priori-
instituþiile ºi legile pot crea comportamente tarã înaintea miºcãrilor economice, sincro-
noi. Pentru cã literatul devenit sociolog nu nismul se prezintã cu adevãrat ca „teorie
uitase sã precizeze la locul ºi momentul sociologicã comprehensivã”. O teorie aºa-
potrivit: „Drumul de la culturã la civilizaþie dar, ce meritã a fi evaluatã dintr-o perspec-
nu este ireversibil.” ªi astfel cercul de impli- tivã independentã de finalitãþi literare, fãrã
caþii se închide, într-un ermetism logic ce ca de aici sã piardã vreo parte implicatã.
conferã operei în întregul ei credibilitate Rãmân câºtigate însã, atât locul lui Lovi-
ºtiinþificã. nescu în dezbaterea ideologicã a vremii, cât
Avem astfel, douã premise ce stau sã ne ºi sincronismul ca teorie asupra evoluþiei
susþinã asumpþia din titlul articolului: civilizaþiei române.
74
Carnet
parizian
Virgil TÃNASE

De-"acasã"
la Paris (II)
Abstract
In adolescence, when one who cannot settle up with his place of birth tries to create an intellectu-
al geography, I could not make from Bucharest the city of my spiritual growth, because its com-
munist chains. Paris represented a virtual region of personal development because one is able to
make a free spiritual journey there. I chose to live in Paris because in adolescence it was the capi-
tal of my inner country.
Keywords: spiritual journey, Bucharest, Paris, communism.

Lucrul e de-nþeles : nimic nu e mai tur- buie sã ajungi.


burãtor decât sã trebuiascã, la fiecare pas, sã Copilãria ºi tinereþea mea s-au clãdit pe
faci un pariu privind rostul lumii, ºi de o parte în jurul unui penibil sentiment de
miºcarea noastrã pe hartã nu e mai puþin „exterioritate”, de exil într-un loc unde nu
supusã acestei spaime a lipsei de direcþie, a se-ntâmpla nimic (Galaþiul meu portuar ºi
rãtãcirii, ceea ce-nseamnã, în ultimã industrial). Mi-amintesc cu strângere de
instanþã spaima de risipire, spaima risipirii inimã pentru tatãl meu (fiu de þãrani rãzeºi,
singurului bun adevãrat cu care am fost devenit magistrat ºi refuzând, dupã 1948, sã
miluiþi : viaþa noastrã. În geografia noastrã mai ia o slujbã, preferând sã mã creascã)
individualã un punct (dar numai unul) este care trebuie sã fi suferit când îi reproºam cu
cert ºi indiscutabil : cel al naºterii. De unde hohote ca refuzase, pe vremuri, un post în
douã atitudini posibile care þin, probabil de capitalã îngropându-mã ºi pe mine, care
destin, de chemarea lãuntricã a fiecãruia, de abia venisem pe lume, într-o provincie dis-
energia moºtenitã, dar ºi de intensitatea perantã. Pe de altã parte, mi-am petrecut
spaimei de a nu ne irosi viaþa. Ne agãþãm cu copilãria ºi tinereþea cãldind o geografie
disperare de locul naºterii noastre pe care-l miticã a cãrei capitalã era Parisul. Nu
putem defini în fel ºi chip dar care rãmâne Bucureºtiul (ºi cu atât mai puþin Moscova)
nedezminþit, sub diferite înfãþiºãri, punctul pentru cã am avut încã din ºcoalã senzaþia
în jurul cãruia totul e haotic. Este reperul („intuiþia” ?) cã societatea care ni se prop-
faþã de care tot restul e îndepãrtare, unea era strâmbã ºi trebuia distrusã (nu
înstrãinare. pentru reînvierea celei dinainte, încã ºi mai
Dacã însã, din motive multe, ºi de fapt strâmbã – sau la fel de strâmbã –, ci pentru
fãrã importanþã (pentru cã nu valoarea lor ca istoria sã poatã merge înainte), ºi cã
în sine conteazã, ci realitatea lor de com- opoziþia mea fiind radicalã nu voi putea
bustibil interior) întorci spatele acestui ha- niciodatã scrie ºi publica aici (s-a vãdit cã
zard care te-a azvârlit pe lume la cine ºtie ce am avut dreptate: în ciuda încercãrilor ºi a
margine a unui þinut oarecare, singura bunãvoinþei editorului Marin Preda,
ºansã de a scãpa senzaþiei insuportabile de romanele mele n-au fost acceptat de cen-
rãtãcire este de-a-þi fixa o "capitalã" fantas- zurã). Parisul ºi nu Roma pentru cã latini-
maticã, trasând astfel o linie dreaptã între tatea nu mi se pãrea ispititoare prin sine, ºi
punctul naºterii ºi cel unde þi se pare cã tre- vârfurile Renaºterii nu fuseserã egalate de
75
Virgil Tãnase

scriitorii mai noi. America în nici un caz (la dreptã de-acasã pãnã acolo. Scãpam astfel
acea vârstã nu-i citisem pe Faulkner, de o mie de îndoieli private, liberându-mi
Steinbeck sau Tennessee Williams care, de cugetul pentru altele, mai rodnice poate,
altfel, n-ar fi putut decât sã mã descurajeze mai chinuitoare dar ºi mai adevãrate.
de-a bãjeni cãtre o þarã atât de vitregã pen- Nu am plecat din România „fugind” de
tru om). Nici Berlinul – dacã nu sunt, nici un regim politic (în Franþa n-an cerut azil
azi, un admirator al lui Goethe, îmi duc politic ºi mi-am pãstrat întotdeauna cetãþe-
meseria de scriitor dupã poveþele lui nia românã, pe care, culmea – ºi semn rãu –
Thomas Mann, dar Berlinul, la acel moment mi s-a cerut s-o „redobândesc” dupã 1989 !).
era un oraº închis în teritoriul sovietic ºi Am ajuns la Paris pentru cã tot omul (tot
viaþa literarã germanã împãrþitã între intelectualul) trãieºte într-o geografie spiri-
Munchen, Frankfurt, Viena... Atunci tualã (arbitrarã ºi de care este singur
Londra? De ce nu, dar nu era Parisul care, în responsabil) prin care încearcã sã punã un
anii cinzeci inventa Noul roman, Noua crit- dram de ordine într-o lume înspãimântã-
icã, Noul val din cinematografie, teatrul toare prin haosul ei. Nu locuiesc Parisul real
absurdului, antropologia structurala. cãruia îi ºtiu acum ºi prostia ocoºã (aici,
Parisul unde-þi puteai pune paºii în cei ai spunea Flaubert încã acum o sutã cinzeci de
tuturor marilor scriitori ai lumii care, ori- ani, ca sã reuºeºti trebuie sã fii „ºic”) ºi
care le-ar fi fost limba, toþi îºi cam fãcuserã mãrginirile, ci într-un Paris construit de
vecul între Montmartre ºi Montparnasse. Balzac ºi de Proust, de Hemingway ºi Joyce,
Vãzut de departe, Parisul era un loc de de Marquez, de zeci ºi zeci de spirite ilustre
exaltare intelectualã, era un loc spre care care m-ajutã sã iau de pe mine senzaþia rãtã-
puteam sã mã îndrept întinzând o linie cirii.
76
Culturã ºi
ecomomie

Alina STOICESCU
Academia Românã ºi Academia
Regalã Spaniolã de ªtiinþe
Economice ºi Financiare - traiectorii
de dezvoltare ºi colaborare
Abstract
The author mentions some information about the histories of the Romanian Academy and the
Spanish Royal Academy of Economy and Financies. In additions to this, she speaks about the rela-
tion between the two associations. For example, Jaime Gil Aluja, the president of the Iberian insti-
tution is honorific member of the Romanian Academy. It is also important to know that Tudor
Postolache and Mugur Isarescu are honorific members of the Spanish Royal Academy of Economy
and Science.
Keywords: Romanian Academy, Spanish Royal Academy of Economy and Financies, Jaime Gil
Aluja, Tudor Postolache, Mugur Isãrescu.

Academia Românã reprezintã expresia mat în primele universitãþi româneºti.


dorinþei unor valoroºi oameni de culturã ca Statutul Academiei a apãrut sub formã
aceastã instituþie sã devinã o voce impor- de proiect în anul 1860, dupã care a urmat o
tantã în societate ºi sã reuneascã personali- perioadã de pregãtire, când s-au fãcut ºi
tãþi din mediul academic din þarã ºi apoi din primele donaþii. Locotenenþa Domneascã a
întreaga lume. aprobat la 1 aprilie 1866 regulamentul pen-
Eforturile acestora, tot mai ample ºi mai tru formarea Societãþii literare române, în
energice, ce au premers Unirii Principatelor, urma propunerii fãcute de C.A. Rosetti,
au condus la înfiinþarea de societãþi, uniuni, document contrasemnat de V.A. Urechia:
asociaþii, atenee, cenacluri, menite sã con- „În mijlocul preocupãrilor de reforme gene-
tribuie la promovarea culturii naþionale ratoare ale þãrii noastre, nu trebuie sã uitãm
prin propagarea conºtiinþelor, dezvoltarea ceea ce datorãm limbii ºi literaturii noastre
învãþãmântului, promovarea pe diferite cãi naþionale. Limba poporului român, eterna
a literaturii, ºtiinþei ºi artelor. dovadã a latinitãþii noastre, reclamã impe-
O incursiune istoricã ne aduce în peisaj rios cultul ei sub pedeapsa de a nu mai
mai multe societãþi culturale, precum cele de putea servi de vehicol cugetãrii naþionale în
la Braºov (1821), Bucureºti (1844), Sibiu noua sa dezvoltare’’ (Academia Românã -
(1881), Cernãuþi (1862), care au fost create Informaþiuni asupra trecutului ºi membrilor sãi,
înainte de apariþia Academiei Române. 1903).
Apariþia lor, dar mai ales cei ce le-au condus Deschiderea lucrãrilor primei ºedinþe la
ºi promovat, au încurajat ideea înfiinþãrii 1/13 august 1867 a fost o manifestare cu larg
unei instituþii unice care sã reuneascã cele ecou în toate mediile ºi a condus la adop-
mai importante personalitãþi culturale ale þã- tarea numelui de Societatea Academicã Ro-
rii, dupã modelul academiilor occidentale. mânã. Sesiunea festivã inauguralã a avut loc
Se poate spune cã existau deja academii sub preºedinþia premierului interimar ªte-
apãrute în secolul al XVII-lea în Þara Româ- fan Golescu. Cu acest prilej, societatea a fost
neascã (la Bucureºti, circa 1689) ºi în Mol- declaratã Societatea Academicã Românã, cu
dova (Iaºi, 1707), care ulterior s-au transfor- sediul la Universitatea din Bucureºti. Aceas-
77
Alina Stoicescu

ta, pânã în 1890, când noua instituþie se va corespondenþi, cât ºi membrii titulari sunt
muta în localul propriu. Totodatã, au fost cei ce înainteazã propuneri pentru primirea
adoptate statutele elaborate între timp, prin de noi membri corespondenþi. Pentru viito-
care urmau sã se constituie cele 3 secþiuni: rii membri titulari, propunerile pot veni
literar-filologicã, istorico-arheologicã, a numai din partea celor ce sunt deja titulari,
ºtiinþelor naturale. iar candidaþii trebuie sã fie din rândul mem-
Prima persoanã care a ocupat funcþia de brilor corespondenþi. Exigenþele privind
preºedinte al Societãþii Academice Române a admiterea sunt deosebit de ridicate. În urma
fost Ion Heliade-Rãdulescu (pânã la 1 mai multor consultãri ºi evaluãri, adunarea
august 1870). Noua instituþie urma sã devi- generalã decide prin vot secret acordarea
nã nu numai un înalt for ºtiinþific, ci ºi o statutului de membru.
instituþie reprezentativã a unitãþii culturale În prezent, Academia are un numãr de
a poporului român. 83 de membri titulari, 82 corespondenþi ºi
Procedura iniþialã de alegere a mem- 129 membri de onoare (28 din þarã ºi 101 din
brilor se realiza prin decrete succesive, cei strãinãtate).
desemnaþi fãcând parte din rândul intelec- Academia Regalã de ªtiinþe Economice ºi
tualilor fruntaºi. În etapa urmãtoare, s-a Financiare din Spania a avut o altã traiecto-
recurs la alegerea membrilor prin vot secret, rie de-a lungul timpului. Aceasta îºi are ori-
la propunerea unor membri fondatori. ginea într-un organism creat la sfârºitul se-
Noua instituþie astfel creatã ºi-a desfãºurat colului al XIII-lea, care se ocupã de proble-
activitatea folosindu-se în bunã mãsurã de me maritime ºi cele de naturã comercialã.
uzanþele academice franceze. Bazele instituþiei consacrate cercetãrii
Cu tot entuziasmul ºi optimismul iniþial, economice au fost puse în 1758, când regele
activitatea acestei noi entitãþi s-a confruntat Federico al VI-lea a înfiinþat prin decret
cu dificultãþi. Mai cu seamã în primul dece- regal Real Junta Particular de Comercio -
niu al existenþei sale, progresele au fost organism reprezentativ pentru activitatea
destul de reduse, activitatea limitându-se economicã, al cãrui scop era acela de a stu-
exclusiv la traduceri. dia ºi a propune modalitãþi concrete pentru
Se manifestau, totodatã, un sentiment de a face faþã realitãþilor complexe ale epocii.
pesimism împãrtãºit de unii dintre membri, Miºcãrile politice ºi sociale petrecute în
indiferenþa, absenteism în sânul societãþii Spania, confruntãrile militare ºi întrepã-
academice, deplasare, lipsa de interes în ce trunderile dintre diverse culturi din secolele
priveºte participarea la întrunirile peri- XIX-XX ºi-au lãsat o amprentã puternicã
odice. asupra instituþiilor acestei þãri, multe dintre
La data de 9 iunie 1948, printr-un decret ele dispãrând ºi reapãrând ulterior într-o
al Prezidiului Marii Adunãri Naþionale, formã nouã.
Academia Romanã s-a transformat în insti- Remodelarea Academiei de Comerþ la
tuþie de stat sub denumirea de Academia începutul secolului al XX-lea a fost bine
Republicii Populare Române. În patrimo- primitã de mediile intelectuale. Astfel apare
niul noii instituþii create de guvernul de in- Societatea Academicã de Cercetare Econo-
fluenþa comunistã intrau toate bunurile mo- mico-Financiarã în anul 1940, aceastã insti-
bile ºi imobile ale Academiei de Medicinã ºi tuþie cãpãtând, un an mai târziu, denumirea
ale Academiei de ªtiinþe. Dupã cãderea de Academia de ªtiinþe Economice ºi Finan-
regimului comunist din þara noastrã, s-a ciare.
decis revenirea la denumirea originalã, Denumirea actualã - Academia Regalã
respectiv Academia Românã. de ªtiinþe Economice ºi Financiare - dateazã
Academia se compune din membri titu- din 3 ianuarie 1958, când, prin Ordinul mi-
lari, membri corespondenþi ºi de onoare, toþi nistrului Educaþiei Naþionale, este aprobatã
aleºi pe viaþã. Calitatea de membru poate fi ºi recunoscutã oficial existenþa acestei insti-
acordatã ºi post-mortem. Atât membrii tuþii de învãþãmânt cu caracter ºtiinþific.
78
Culturã ºi economie

Este singura Academie Regalã din Spania dorinþa ca importantul for sã continue sã
care îºi are sediul la Barcelona. desfãºoare o activitate intensã de cercetare
Statutul Academiei a fost aprobat prin în domeniile economic ºi financiar, ,,propa-
Decretul Regal din 7 decembrie 1979, prilej gând lumina cunoaºterii ºi în alte þãri’’.
cu care instituþia a trecut sub patronajul Academia de astãzi are o legãturã strân-
Majestãþii Sale Regele Juan Carlos. Un an sã cu instituþii similare din alte þãri ºi men-
mai târziu, suveranul spaniol a primit Me- þine o colaborare intensã cu oameni de ºtiin-
dalia de Onoare. þã de pe cinci continente, organizând peri-
În ciuda frãmântãrilor sociale ºi financia- odic sesiuni de comunicare ºtiinþificã, semi-
re generate de intrarea Spaniei în UE ºi tre- narii ºi conferinþe.
cerea la moneda EURO, instituþia ºi-a con- Colaborarea permanentã cu Academia
servat identitatea ºi valorile. În cadrul vizi- Românã a condus la primirea în Academia
tei Majestãþii Sale Juan Carlos la Academie, Regalã Spaniolã de ªtiinþe Economice ºi
la 16 februarie 2004, acesta ºi-a exprimat Financiare a douã mari personalitãþi din
79
Alina Stoicescu

þara noastrã. Membrii corespondenþi din Ultimul membru primit, la 15 iunie 2010,
România sunt: academicianul Tudorel Pos- în Academia din Barcelona este economistul
tolache (din februarie 2007) ºi academicia- norvegian Fynn Kydland, laureat al Pre-
nul Mugur Isãrescu (din noiembrie 2007). miului Nobel pentru economie în anul 2004.
Conform Statutului Academiei Regale se De remarcat este faptul cã, la rândul sãu,
pot accepta maximum doi membri cores- Jaime Gil Aluja, preºedintele Academiei
pondenþi dintr-o þarã strãinã, în aceastã si- Regale de ªtiinþe Economice ºi Financiare
tuaþie fiind doar România ºi Franþa. din Spania, a devenit membru de onoare al
Licenþiat ºi doctor în economie din anul Academiei Române la 7 februarie 1995.
1959, Tudorel Postolache a fost primit în Profesor la Universitatea “Rovira i Vir-
Academia Românã ca membru corespon- gili” din Reus (Spania), la Facultatea de
dent (1974), devenind membru titular 16 ani ªtiinþe Economice a Universitãþii din Bar-
mai târziu. celona, ºef al Departamentului de Economie
Printre funcþiile publice deþinute de aces- din cadrul aceleiaºi universitãþi ºi vicepre-
ta s-au numãrat cele de director general al ºedinte al Academiei Regale a Doctorilor în
Institutului Naþional de Cercetãri Econo- ªtiinþã din Catalonia, acad. prof. univ. dr.
mice, preºedinte al Consiliului ªtiinþific al Jaime Gil Aluja este, totodatã, membru
Institutului Naþional de Cercetãri Econo- corespondent la numeroase entitãþi acade-
mice (1990-1991), preºedinte al Comisiei mice din SUA, Franþa, Rusia, Belarus, Azer-
însãrcinate cu elaborarea strategiei privind baidjan, Muntenegru ºi România. A primit
înfãptuirea economiei de piaþã în România numeroase ordine, medalii sau titluri, pres-
(1990), reprezentant permanent al României
tigioasa sa activitate fiind jalonatã ºi de o
la CAER (1990-1991), preºedinte al Comisiei
intensã muncã de editare ºi traducere
de elaborare a strategiei naþionale de
ºtiinþificã, de organizare a peste 40 de con-
pregãtire a aderãrii României la UE (1995).
grese ºi conferinþe ºtiinþifice internaþionale.
Tudorel Postolache a ocupat ºi funcþia de
Printre distincþiile primite în România se
Ambasador extraordinar ºi plenipotenþiar
numãrã ºi titlul de Doctor Honoris Causa al
în Marele Ducat de Luxemburg, având
Universitãþii de Vest Timiºoara, decernat la
doua mandate: februarie 1992 - iunie 1996,
septembrie 2000 - octombrie 2005. Din iunie 22 aprilie 2009, prilej cu care acad. Mugur
1996 pânã în august 1997, a fost Ambasador Isãrescu a rostit cuvinte de apreciere la
al României în Canada. adresa preºedintelui Academiei Regale
Ceremonia de primire a lui Tudorel spaniole: “Dincolo de o carierã ºtiinþificã,
Postolache în Academia Regalã de la profesorul Aluja este un devotat prieten al
Barcelona a avut loc la 15 februarie 2007, României, þarã pe care o considerã, alãturi
discursul de recepþie intitulându-se Sur les de Spania natalã, o frontierã latinã a
reflections coexistantes au tournant des mil- Europei”.
lenaires. Quelques reflections epistemologiques. Cele douã instituþii academice, din Ro-
Mugur Isãrescu, fost prim-ministru ºi mânia ºi Spania, reprezintã un potenþial
economist de prestigiu mondial, ocupã “consilier” al autoritãþilor de stat, pe baza
funcþia de Guvernator al Bãncii Naþionale expertizei existente în cadrul ambelor
din septembrie 1990. În anul 2001, a fost ales entitãþi, ca ºi în rândul membrilor lor, care
membru corespondent al Academiei Ro- pot sã vinã cu sugestii bazate pe informaþie
mâne, devenind în anul 2006 membru titu- ºtiinþificã ºi sã contribuie la soluþionarea
lar al acestui prestigios for ºtiinþific al þãrii unor probleme de larg interes în cele douã
noastre. Este singurul economist strãin care state. Rãmâne îndreptãþitã opinia lui
a fost ales membru în douã academii spani- Anghel Saligny, care definea Academia ca
ole: Academia Regalã a Doctorilor din fiind "arbitrul suprem", "farul luminator
Spania ºi Academia Regalã de ªtiinþe Eco- care sã arate ºi sã lumineze drumul bun de
nomice ºi Financiare din Spania. urmat ºi cãile rele de ferit".
80