DRAMA - Site 2020

Anul II I nr.
1-2 (3-4), 2020

Revist[ de dramaturgie, teorie §i cultur[ teatral[
EDITAT{ DE TEATRUL DRAMATURGILOR ROM}NI

Drama
Revist[ de dramaturgie, teorie §i cultur[ teatral[
EDITAT{ DE TEATRUL DRAMATURGILOR ROM}NI

Editor:
dirEctor:
Marius Bodochi
rEdacția:
Ioan Cristescu
Horia Gârbea
Lucia Verona
COPERTA 1:
Imagine din spectacolul cu piesa
EXISTĂ NERVI de Marin Sorescu,
regia Felix Alexa (TDR - 2019)
Foto: Ciprian Vidroiu
COPERTA 4:
Imagine din spectacolul cu piesa
MOBILĂ ȘI DURERE de Teodor Mazilu,
direcţia de scenă Victor Ioan Frunză (TDR - 2019
Foto: Adriana Grand
ISSN 2668-733X
ISSN-L 1582-8387
sumar Drama
EdItorIaL
Horia Gârbea. teatrul și molima ........................ 5
IstorIa draMaturGIEI roMânEștI

ioan cristescu. nicolae Iorga. studiu de caz ... 9
dramaturgia lui dan Botta .
Paradisul eleat și stratul nostru arhaic ................ 25
IntErVIu
Marius Bodochi: nu poți ști dinainte ce va aduce
replica unui partener sau privirea lui .................. 35
draMaturGIa roMânEasCă La zI
PrEMIat tdr
claudia dionise –
Cum am petrecut Crăciunu` vara ......................... 49
Marilena dumitrescu –
numai tată să nu ﬁi, sau soț .................................... 87
EVoCarE
Horia Gârbea. Laurențiu ulici – Jocul și teatrul 121
aforIsMELE draMaturGILor
Valeriu Butulescu – resturi dramatice ............. 125
PrEMIErE tdr
dinu Grigorescu – Există succes
la teatrul dramaturgilor români! ......................... 129
G. răzvan - fryderyk franciszek la Paris ........... 135
draMa PoLIțIstă roMânEasCă
Vlad Lungu -
Livada cu mistere a domnului arion ................... 139
turnEu
dinu Grigorescu - surplus de imaginatie,
demonstrație de virtuozitate ................................. 145
TEATRUL DRAMATURGILOR ROM}NI 3

Editorial
EdItorIaL
HORIA GÂRBEA
Teatrul și molima
O
rice nenorocire, pe lîngă partea tragică fără de care
nu și-ar merita numele, are și o parte comică și,
desigur, una măreaţă. Pandemia a golit străzile și a
umplut spitalele și cimitirele (de repauzaţi, că urmașii nu mai
au acces). În paralel au apărut bancuri despre drone și miliţieni,
chiar texte versificate despre bătrîni ce plimbă căţei de usturoi
ca să scape de vigilenţa oamenilor cu bulan cărora pandemia a
început să le placă, așa cum unora le crește inima să dea ordine
ca să se mai termine libertatea cetăţenilor, mai ales cei bănuiţi
că n-au votat cum trebuie (tot bătrînii ăștia nesuferiţi!). Să facă
și ei măcar cîteva luni de arest, fie și la domiciliu. O fi
răzbunarea arma prostului?
Ce poate să ţină în viaţă o dictatură? Știm bine, cei care am
trăit măcar 20-30 de ani în comunism: frica. Acum frica e
asigurată de virus și în rest apare micul cortegiu de spaime
colaterale: frica de poliţaii abuzivi, de drone tip Orwell, de
vecini care te pot turna că n-ai mască, ba n-ai nici cîine (m-am
gîndit să închiriez unul), teama că nu se va găsi hîrtie igienică,
groaza de alţi vecini, cei care lucrează prin spitale și pot aduce

Drama
molima. Și, desigur, teama ancestrală că fraţii noștri mai mari
vor rămîne fără sparanghel.
Ceea ce este caracteristic unui regim dictatorial este că
scoate la suprafaţă și pune în fruntea treburilor oamenii cei mai
nepregătiţi și mai complexaţi, strivindu-i pe cei normali și
competenţi. Așa s-a întîmplat cu „dictatura proletariatului“, cum
ar trebui se știe. Dar lecţiile istoriei sînt cele care se uită cel mai
ușor, ca și versurile memorabile care au postulat că „sîntem un
popor vegetal“. Curat vegetal, așa că mai și ardem niște cîmpuri,
mai tăiem niște păduri, că ţinem loc noi, poporul, de vegetaţie.
Faptul că se înmulţesc bancurile nu e semn bun. Cu cît
veacul trecut înainta spre 1989, cu atît sporeau bancurile și
scădea cantitatea de pîine, de zahăr nu mai vorbesc, iar
libertatea se mai găsea greu de tot și numai la negru, nu pe
cartelă.
Dar mai e ceva. Izolarea impusă atacă mai puternic tocmai
cultura, fragila și biata de ea. Și așa mulţi concetăţeni stăteau
într-o izoletă care îi ferea - de bine de rău - de lectură, teatru,
concerte și alte mișelii. Acum s-a terminat cu reprezentaţiile cu
public, cu foșnitul filelor în biblioteci și librării. Ba, dacă mai
găsești cărţi pe internet, curierii le aduc peste săptămîni. Dacă,
după săptămînile acelea, nu mai ești acasă, rudele nu ţi le pot
aduce acolo unde te-ai mutat, că, precum ziceam, e interzis să
vii în contact cu neamul cel adormit la cimitir, mai rămîne
spiritismul. Lovită puternic, cultura noastră, ca și educaţia, nu
numai că va rămîne KO pe podea cît ai număra pînă la 16
milioane, dar își va reveni cel mai greu. Dacă, în prima
duminică de după Paștele Cailor, se va da decret că boleșniţa s-a
terminat, cine va mai avea bani de cărţi, de plătit autorii, de
montat spectacole?
6 REVIST{ DE DRAMATURGIE, TEORIE ±I CULTUR{ TEATRAL{

Va dura ani pînă vor încolţi primele firicele pe pămîntul
pîrjolit. Toate resursele vor fi pînă atunci cheltuite sau furate
și-apoi cine treabă are? Fiecare se va bucura să zvîrle botniţa și,
dacă după revoluţie a durat vreo cinci ani și vreo trei mineriade
pînă să se vadă un peisaj cît de cît cultural, acum va dura și mai
mult.
Un fapt nociv rămîne acela că te obișnuiești ușor cu binele,
mai greu cu răul, dar tot te obișnuiești. Și ceea ce pentru mase
e răul, pentru cei înclinaţi spre tiranie e binele! În acest „bine“
intră și sugrumarea educaţiei și culturii la care vor adera toţi
troglodiţii, complexaţi că ei sînt analfabeţi. Se vor aduna să
strige - nu chiar „moarte intelectualilor“ – dar ceva sofisticat cu
„renașterea economiei“ și „mediul de afaceri“ în paguba artei.
Și atunci umbra celui cu pistolul scos împotriva culturii se va
întinde „tot mai mare și mai mare“. Ne putem închipui ce
paradis e pentru un spirit autocrat, totalitar un peisaj cu armată
pe străzi, oameni tîrîndu-se pe lîngă ziduri de teamă că vor fi
muștruluiţi militărește, ordine răcnite ininteligibil din mega-
foane (o imagine tipică din Glissando al lui Mircea Daneliuc,
apărut de altfel în comunism și satirizînd, de nevoie, fascismul).
O fi el virusul cum o fi, dar tot microbul ciumei – roșie,
brună, kaki, cu cravată albastră sau geacă neagră – e mai
periculos. Că trece mai greu și, după ce trece, revine repede, cu
temei!

IstorIa draMaturGIEI roMânEștI
IOAN CRISTESCU
Nicolae Iorga. Studiu de caz
iteratura dramatică românească cunoaște o adevărată
L tradiţie a dramei istorice, cu importante realizări atât în

plan tematic, dar și în cel stilistic, în care s-a impus mai
ales modelul romantic cu influenţe shakespeariene, dar și ale clasi-
cismului francez. Dramă istorică cu subiecte din spaţiul românesc
o întâlnim în realizări nu foarte cunoscute și deloc exemplar în
întreg secolul XIX, de la Bolintineanu la Boliac sau cele devenite
canonice precum Bogdan Petriceicu-Hașdeu, cu piesa în versuri
„Răzvan și Vidra“ (1867), urmat de Vasile Alecsandri cu „Despot-
Vodă“ (1879) și de Al. Davila cu piesa „Vlaicu-Vodă“.
Nu insistăm asupra circulaţiei operei dramatice shakespea-
riene în spaţiul românesc pentru că subiectul a constituit temă
de cercetare amplă ca să dăm un singur exemplu proiectul Prof.
Monica Matei- Chesnoiu, de la Universitatea „Ovidius“ din
Constanţa, în perioada 2005-2008, „Shakespeare în memoria
spaţiului cultural românesc“, care s-a materializat în publicarea
unor volume: „Shakespeare in the Romanian Cultural Memory“
(2006), „Shakespeare in Nineteenth-Century Romania“ (2006),
„Shakespeare in Romania. 1900-1950“ (2000).

Drama
Arta poetică romantică a întregit prin influenţele sale piese
istorice românești ce au rămas în patrimoniul naţional sau -
create fără har - au intrat în meritata uitare. În ordine crono-
logică cel mai important dramaturg care a încercat după
Delavrancea o revigorare a dramei istorice romantice rămâne,
deși cu reușite inegale, unele modeste și parţiale, altele surprin-
zătoare și rezistente estetic, Nicolae Iorga.
Cum era și firesc schimbarea la faţă a dramei istorice
românești se produce într-un context cultural european favo-
rabil, prin renunţarea aproape totală la atributele dramei clasice
acţiunea și personajul și impunerea ca fundament a mesajului.
Referirile la problemele dramei istorice tradiţionale încep cu
opiniile lui Lukács din cunoscuta și plina de inexactităţi lucrare
„Romanul istoric“. Lukács ignoră probabil cu bună știinţă
marxistă dramele istorice ale perioadei imediat postbelice sau
chiar antebelice dacă ne gândim de pildă la Giraudoux. Teza
hegeliană a „indivizilor de importantă universală“ pe care
Lukács o preia e subminată de apariţia în drama istorică
modernă a individului - semn, dar aceasta e o discuţie pe care
o să o reluăm într-un capitol separat.
În general, drama istorică românească respectă linia deschi-
să de Delavrancea, pledând pentru solemnitate şi măreţie.
Desprinderea de acest model se produce treptat, prin încercarea
de actualizare a situaţiei evenimentelor de referinţă. Istoria, cu
faptele și eroii ei, va intra în formă dramatică nu ca o felie de
realitate determinată temporal, ci ca dezbatere, mai mult, ca
exemplificare a unui mesaj de care autorul devine din ce în ce
mai conştient. Acesta este şi motivul principal pentru care în
dramaturgia noastră drama istorică burgheză, de care vorbea
Lukacs, se apropie mai mult de domeniul poeticului sau

Drama
narativului decât de dramatic. După modelul Delavrancea,
înţelegerea teatralităţii ca spectaculozitate ne-ar trimite mai
degrabă la asemănări şi corespondenţe cu producţiile roman-
tice ale genului decât la cele realiste.
Nu credem că este bine să uităm că Delavrancea, dintr-un
reflex autohton, și-a modelat construcţia după o latură a operei
marelui Will, născând situaţii în care se utilizează vădit
arsenalul de mijloace ale genului liric și, ca o zbatere ultimă, a
artei oratoriei.
Dramaturgia românească extrage teme şi motive pe care le
exemplifică prin intermediul personajelor. Statutul personajului
este foarte clar. Purtător al unor semnificaţii istorice interesante,
într-un plan secundar, el este mai degrabă păstrător ale denotaţii-
lor prezentului. Actualizarea temelor se produce prin intermediul
dezbaterilor la care participă permanent personalităţi istorice,
înţelese ca fiind contemporanii noştri. Desigur, nu discutăm
problema valorii sub acest aspect… Existenţa unei teme, cum
este cea a puterii, frecvent întâlnită, nu se află în raport de directă
corespondentă cu valoarea artistică cum, adesea, s-a înţeles greşit.
S-a vorbit mult în secolul XIX și secolul XX despre nece-
sitatea morală, educativă şi intelectuală a teatrului istoric, despre
caracterul de exemplaritate pe care-l conţine.
Desigur, este o realitate pe care cei interesaţi de sociologia
şi psihologia spectacolului o vor dezbate mai ales că drama
istorică doar rareori mai reprezintă teatru-document, dar nu
oferă informaţii nici de reconstituire, nici de descriere, acestea
urmând să fie aduse de autorii scenariilor dramatice sau de către
romancieri. Utilizarea simbolurilor şi imaginilor arhetip la scară
mare trimite, aproape violent, la insistenţa pe mesaj. Acesta
este și cazul lui Nicolae Iorga.

Drama
Nu împlinise 18 ani când Nicolae Iorga se angaja în bătălia
declanșată în jurul dramei Năpasta, a lui I.L Caragiale, pozi-
ţionându-se în tabăra apărătorilor prin celebra cronică publicată
în revista Lupta, fapt ce a condus la obţinerea unei măgulitoare
dedicaţii, din partea acuzatului în cauză, pe volumul piesei în
cauză. Oricât de ciudată ar părea afirmaţia, Iorga intră în viaţa
teatrală, prin această cronică, într-un moment cheie: momentul
unei crize. Alecsandri aparţinea de-acum mai mult istoriei,
Delavrancea nu-și publicase încă dramele istorice... Va reveni
asupra dramei într-un articol intitulat, Caragiale, în 1929, inclus
în Istoria literaturii românești contemporane. Cu 5 ani înainte
de acest moment, în 1924, într-un interviu acordat revistei
Rampa și întrebat care este autorul dramatic preferat, Iorga
răspunde: Pe Caragiale ale cărui tipuri nu vor dispare niciodată.
Am început acest studiu dedicat dramaturgiei lui Nicolae
Iorga, creionând întâlnirea și modul de receptarea a operei lui
I.L. Caragiale, pentru că debutul său se leagă de marele dra-
maturg, iar această legătură are o semnificaţie deosebită.
Conţinutul cronicii din 1889 rămâne o constantă, cu toate deta-
lierile ulterioare, iar aceasta ne dezvăluie și conturează tipul
omului de teatru. Iorga a avut cu teatrul o legătură bidirec-
ţională: cu teatrul ca literatură și cu teatrul ca instituţie necesară
cu rol educativ.
Și în domeniul criticii de teatru Iorga, cu rigurozitatea și
cultura sa, a dat o direcţie. Analiza segmentelor unei piese,
procesul de pătrundere în esenţa, demontarea mecanismului de
construcţie ca abia apoi să-i vizualizeze ansamblul ni se pare a
fi specificul criticii sale teatrale. Deasemenea nu se poate vorbi
despre Iorga ca fiind un cronicar teatral, el fiind mai ales un
animator și teoretician a ceea ce înseamnă instituţia teatrală sau

Drama
cum adesea s-a întâmplat să ofere studii de literatură comparată
precum cel dedicat lui Ibsen.
Om de cultură plurivalent, a înţeles imediat că trebuie făcută
disocierea dintre text și reprezentaţie deși, ca formaţie, era om
al lecturii deci al spectacolului mental. Iorga nu a fost un
cronicar teatral… A fost mai degrabă un teoretician al instituţiei
numită teatru astfel că, fără să fie o exagerare, dar putând să
pară, marele orator se numără printre primii teoreticieni ai
culturii noastre teatrale și, mai mult, ne oferă studii de literatură
dramatică comparată. El nu a fost ca Hașdeu, un „deschizător
de șantiere“, dar a deschis drumuri pe care teatrologia româ-
nească să poată păși. Ne permitem aici o paranteză: critica
teatrală românească are deja în perioada interbelică o minimă
tradiţie ce vine din secolul XIX și aici ne referim la Mihai
Eminescu și I.L. Caragiale în primul rând, dar nu pot fi ignoraţi
cu luări de poziţie, e adevărat punctuale, nici C.A. Rosetti, V.
Alecsandri, M. Kogălniceanu, N. Filimon sau Delavrancea,
pomenit mai sus.
Formaţia sa, de istoric, îl va îndruma în mod logic și legic
spre considerarea teatrului ca școală, ca suport fundamental al
educaţiei societăţii. Se înscrie așadar într-o tradiţie românească
care pornește de la Ienăchiţă Văcărescu, trece pe la Dacia
literară și Kogălniceanu, se afirmă deschis și coerent la Mihai
Eminescu, etc. tradiţie care, cu certă referire la Schiller, intra la
noi prin filiera germană.
În conferinţa Sensul teatrului, ţinută la Teatrul Naţional și
publicată în revista Datina românească, Vălenii de munte,
1932, referindu-se la teatrul englez, Iorga spune: Societatea
engleză și-a primit educaţia ei prin teatrul lui Shakespeare și
subliniază, teatrul în totalitatea lui trebuie să aibă un sens.

Drama
Convins de rolul educativ al teatrului, el va iniţia cea mai
interesantă experienţă culturală în acest domeniu de până la el:
Teatrul popular de la Vălenii de munte. Nu credem că a fost o
dorinţă de sincronizare cu mișcări europene similare – de tipul
Festivalurilor de teatru în aer liber de la Salzburg sau Szeged
deși afirmă la un moment dat că aiurea este multă vreme de
când s-a făcut cu deosebit succes această încercare- și nicio
dorinţă entuziastă de reeditare a teatrului antic, teatru despre
care tot el afirma în aceeași conferinţă, Sensul teatrului: El
(Teatrul antic grec) era o școală.“
Argumentele sale pledează pentru aducerea „poporului
acesta la o viaţă sufletească mai înaltă“ și pentru educarea
maselor.
Istoria, pentru Iorga, are tot o funcţie educativă chiar dacă e
vorba de istoria unui personaj sau a unei teme. De aceea istoria
trebuie adusă în faţa oamenilor în carne și oase. Discutând
despre piesele lui Shakespeare, le numește „istorii“, termen de
la care putem pleca și-i interpreta drama istorică, dar și pe cele
cu subiect biblic sau pilduitor. E adevărat că va scrie piese cu o
febrilitate uimitoare, fapt ce îi atrage în epocă persiflarea
cunoscutului Caliban (Eugen Lovinescu), de la Sburătorul.
Situaţia aceasta are însă și o latură amuzantă, surprinzătoare,
ironică pentru că istoria literaturii române confirmă că, în timp
ce Iorga credea în posteritatea lui Caragiale, Eugen Lovinescu
se înșeala. Această febrilitate începe în 1912 când la Editura și
tipografia Neamului Românesc, Vălenii de Munte, publică trei
piese: Mihai Viteazul, Un domn pribeag și Învierea lui Ștefan
cel Mare. Această apariţie a fost pusă pe seama conflictului din
epocă cu Al. Davila, recunoscut ca dramaturg și director al
Teatrului Naţional. Este vorba despre o fatidică zi de 13 martie

Drama
când Societatea Obolul a programat, în scop caritabil pentru
săraci, un spectacol cu trei piese într-un act în limba franceză și
una în limba română. Iorga a luat foc, a incitat studenţii la
revoltă iar desfășurarea o aflăm de la Ioan Massoff cunoscutul
istoric de teatru: „Ce s-a întâmplat în acea zi fatidică? Socie-
tatea de binefacere Obolul a anunţat pentru acea zi un spec-
tacol la Teatrul National, în cadrul căruia trebuiau să se repre-
zinte, de către diletanţi, patru piesete, dintre care una în limba
română, Pe malul gârlei de Ollănescu-Ascanio şi trei în limba
franceză: Il était une fois de André Rivoire, Les charbonniers,
operetă de I. Coste şi Les Boulingrins de G. Courteline.
Studenţii, stârniţi de către tânărul profesor Nicolae Iorga,
au hotărât să oprească acest spectacol, care ar fi constituit o
sfidare adusă limbii naţionale.
După ce au ascultat o conferinţă incendiară, ţinută de
Iorga, într-o casă de pe strada Câmpineanu, în apropierea Tea-
trului, conferinţă intitulată «Primejdia înstrăinării claselor
dirigente», studenţii cărora, după obicei, li s-au adăugat
derbedei în căutare de scandal şi jaf, au pornit să manifesteze
în Piaţa Teatrului. Când au dat să pătrundă în teatru, s-au lovit
la intrare de Alexandru Davila, pe care l-au huiduit şi l-au
îmbrâncit; Davila a lovit cu bastonul pe un student agresiv.
Şi se pornește scandalul. Manifestanţii încep să lovească pe
cei cari aveau bilete pentru spectacol - sunt loviţi şi membri ai
Corpului Diplomatic - şi când intervine armata - pregătită,
întrucât în legătură cu acest spectacol atmosfera era tulbure în
ultimele zile - mulţimea evaluată la șapte mii de inși, nu ezită
să lovească trupa, care nemaiputând fi stăpânită răspunde
agresorilor. Intervin şi jandarmii călări cari șarjează mulţimea;
soldaţii intră cu caii prin ferestrele berăriei Cooperativa din

Drama
Piaţa Teatrului. în colţul străzilor Regală-Academiei s-au
format adevărate baricade, prin răsturnarea unor vagoane de
tramvai.
«Revoluţia» a durat câteva zile. Davila, învinuit că a ascuns
în podul teatrului cadavre de studenţi, a suportat o perchiziţie,
condusă de chiar prefectul Poliţiei, Moruzzi. Nu s-a găsit niciun
cadavru, iar studentul socotit mort, cel care-l îmbrâncise pe
Davila, a apărut nevătămat. Spectacolul, care a prilejuit
scandalul, n-a mai avut loc, iar Davila, care în fond nici nu
prea avea legătură cu organizarea acestui spectacol, a fost
socotit, de către tineretul studios, un fel de dușman al poporului.
Şi cum e obiceiul să se amestece lucrurile, el a început să fie
violent atacat şi pentru atitudinea avută faţă de Nottara şi
ceilalţi artiști plecaţi de la National.
Dârz şi dispreţuitor a primit Davila toate aceste atacuri.
Dar, pentru ca lucrurile să se potolească - însăși existenţa
guvernului era în joc - Davila, la îndemnul prietenului său,
generalul Jacques Lahovary, ministru de Externe, pleacă
pentru scurt timp la Berlin, unde face comenzi în legătură cu
repertoriul stagiunii viitoare pe care şi începuse s-o pregă-
tească.
După scandalul din ziua de 13 martie, scandal prelungit şi
în zilele următoare, Teatrul a fost închis până la Paști.
Judecând din perspectiva timpului, acest 13 martie, zi pe
care unii au voit s-o transforme în adevărată sărbătoare
naţională, trebuie socotită ca o zi nefastă, - pentru că la 13
martie 1906 s-a inaugurat la noi, cu urmări dintre cele mai
nenorocite şi îndepărtate, huliganismul de stradă. “ (Ioan
Massoff , Viaţa lui Tony Bulandra, Editura Socec and Co SAR,
București, f. a., p. 67-68).

Drama
Bun cunoscător al dramaturgiei universale (Ibsen, Strin-
berg), la curent cu manifestările teatrale europene, Iorga
încearcă să acrediteze ideea unei tradiţii teatrale românești. Este
o prelungire a proiectului mai amplu de promovare a unei
tradiţii culturale românești pentru care după cum observă un
critic cunoscut al său - E. Lovinescu - „Iorga a părăsit de la
început domeniul esteticei în favoarea ideii naţionale“. Credem
că exegeţii lui Nicolae Iorga, și în special critica literară, nu s-a
aplecat cu mare atenţie asupra literaturii sale. Câteva virtuţi
incontestabile, pe urmele lui Lovinescu, au fost menţionate:
ironia, verva, retorismul, patetismul, invectiva.
Nicolae Iorga va scrie piese de teatru în funcţie de ideologia
sa, de crezurile sau de dorinţa sa educativă. Adept al acestei idei
naţionale dar și posesor al unui enciclopedism nativ, dominat
de ideea creatorului atotputernic, nu va fi interesat de inovaţii,
ci de istoria sau temele care ne pot forma și ne pot coordona
moral.
Ideea Teatrului popular este o constantă a dezbaterilor
despre rostul teatrului din perioada interbelică atât la noi cât și
pe plan european. E suficent să amintim aici numele lui Lev
Tolstoi, V.Meyerhold, Romain Roland, Jaques Copeau sau Jean
Vilar, dar și pe Liviu Rebreanu, Victor Ioan Popa sau Haig
Acterian. Dacă accepţiunea sintagmei diferă de la teatru pentru
popor la Iorga ea capătă și înţeles de teatru jucat de popor sau
cum nuanţează Jean Vilar și la noi Haig Acterian - Teatru =
serviciu public. Teatrul popular al lui Nicolae Iorga este un
teatru pentru popor, pentru păturile de jos ale societăţii, astfel că
are un caracter educativ și formator.
El își ia personajele din istoria naţională, universală sau
Biblie astfel că centru de interes se îndreaptă spre ele și nu spre

Drama
conflictualitate. Adevărul istoric este cel din povestea istorică a
personajului. Eroii săi sunt, nu toţi, „indivizi de importanţă
universală“ deci supuși în operă unei stilizări de tip hieratic. E
cazul lui Brâncoveanu, Tudor Vladimirescu, etc. Relaţia dintre
personaje nu este dramatică, ea urmărește însă dualismul mai
degrabă moral dintre destinul individului și destinul colecti-
vităţii. Din acest punct de vedere el nu se lasă încadrat în filiera
romantică, ci mai degrabă a uneia neoclasice de secol XVIII.
Nu se cunoaște până la această dată numărul pieselor scrise de
N. Iorga. Istorici ai teatrului nu au căzut de acord asupra acestui
număr pentru că dincolo de piesele publicaste în volum, Iorga
a publicat și în presa vremii. Unii consideră (Vezi Mircea
Ghiţulescu) că avem peste treizeci, alţii peste patruzeci, alţii
peste cincizeci. La poligrafia celebră a lui N. Iorga niciun număr
nu ar putea surprinde. Este cunoscută ironia care circula în
epocă precum că Iorga scrie o carte, în tren, pe traseul Bucu-
rești-Văleni. Conflictul cu Al. Davila îl face conștient de
importanţa dramaturgiei astfel că avem în interbelic stagiuni în
care se jucau și două sau trei piese la Văleni, la Teatrul Naţional,
la Teatrul Popular, la Teatrul Ligii Culturale (unde era și sediul
redacţiei revistei Neamul Românesc, și unde acum la parter este
Sala Liviu Ciulei a teatrului L.S. Bulandra). Plurivalenţa preo-
cupărilor lui Iorga, faptul că era arhicunoscut ca istoric,
politician, profesor, conferenţiar a dăunat receptării corecte a
operei sale dramatice. Febrilitatea cu care scria i-a speriat sau i-a
îndârjit pe contemporani. Pentru exemplificare oferim o listă a
celor cunoscute: Mihai Viteazu, schiţă de poem dramatic,
Învierea lui Ștefan cel Mare, Un domn pribeag, Mihai Viteazu,
Constantin Brâncoveanu, Cantemir bătrânul, Tudor Vladimi-
rescu, Zidirea Mănăstirii din Argeș, Sarma, amicul poporului,

Drama
Gheorghe Lazăr, Contra patriei, Moartea lui Dante, Molière se
răzbună, Fata babei și fata moșneagului, lume bine crescută,
Doamna lui Ieremia, Cleopatra, Trei școli, Fratele păgân,
Frumoasa fără trup, Sfântul Francisc din Assisi, Fiul cel pierdut,
Cassandra, O ultimă rază, Moartea lui Assur, Omul care ni
trebuie, Issus, Catapeteasma ruptă-n două, Sângele lui Minos,
Un biet moșneag și-un doge, Zbor și cuib, Răzbunarea pămân-
tului, Regele Cristina, Moartea lui Alexandru, Vagabondul,
Ovidiu, Fatalitatea învinsă, Doamna Prezidentă, (publicată de
mine în Manuscriptum cu titlul de Doamna Avezeanu), Cea mai
bună, Baiezid, Rudele, Îmbogăţiţii de război, Pretenţioșii,
Puterea obișnuinţei, Căderea măștilor, O jertfă simplă, Uite popa
nu e popa, Din tată în fiu, Prin Vremuri, tablouri vivante.
În Doamna lui Ieremia, o dramă mai mult descriptivă,

concepută în limitele unor teme morale, se pot risca apropieri
shakespeariene (de exemplu Lady Macbeth). Iorga ignoră
adesea forma și construcţia de dragul moralei sau chiar eticii. În
conferinţa Sensul teatrului, ţinută la Teatrul Naţional și publi-
cată în revista Datina românească, Vălenii de Munte, 1932,
afirmă direct că tehnica este cea din urmă dintre slugile piesei,
și atunci când este numai tehnică asta înseamnă sluga în locul
stăpânului.
Un domn pribeag, reprezentată pentru prima dată la Teatrul
Naţional din București, în stagiunea 1919- 1920, reluată apoi
de alte teatre, pare a fi singura piesă în care interesul istoric și
moral este mai mic iar dezacordul dintre viaţă și vis este tratat
într-un text dens, cu realizări poetice, cu rezonanţă scenică.
Eroul, Stefan, fiul lui Petre Șchiopul, în mediul scolastic de la
Innssbruck unde era exilat, are o viaţă interioară bogată. Este o

Drama
piesă despre frustrare și eșec. Regele Cristina apare în drama lui
Iorga, într-un paralelism involuntar cu Strinberg, în conflict cu
contemporanii limitaţi și obtuzi în chestiunea propășirii
naţionale. Piesa trădează spiritul neoclasicizant din majoritatea
pieselor, dar pe alocuri, primește infiltraţii romantice, chiar dacă
sunt în vers clasic, ca în Tudor Vladimirescu.
Prin tendinţa spre epicizare și static, dramele sale pot fi
asimilate unor fresce ale altor timpuri și spaţii istorice, com-
puse dintr-o succesiune de tablouri care, de cele mai multe ori,
spre un bizantinism al expresiei, tratează ambientalul.
Pregătirea sa de istoric și pedagog îl înarmeză cu mijloa-
cele specifice pentru elaborarea textelor de teatru. Tipologia
dramaturgiei lui Iorga e dezvoltată într-un singur sens, al de-
monstrativului. Din chiar titlul piesei pare să ne comunice
faptul că este vorba de un destin excepţional, capital, iar
personajele care apar pe parcurs au atribuţia de a susţine
imaginea eroului. Rolurile auxiliare dispar cu o brutalitate
stilistică uimitoare, astfel că la final, eroul e înconjurat doar
de două, trei personaje.
Conflictul, prezent în jocul discursului dialogal, e construit
pe principiul teză/antiteză. Acest fapt conduce la pierderea
dinamicii piesei în favoarea unor efecte picturale. Autorul pare
a fi prezent în text pentru că ideiile expuse de personaje nu sunt
ale lor, ci ale creatorului care însă e și justiţiar. Mihai Viteazul
este surprins în momentele schismelor interioare, dar mai ales
conturat ca voievod cu vederi greșite asupra soartei ţăranilor,
nu un erou naţional ci un ambiţios strateg militar al cărui orgoliu
este întreţinut de umbra sa, Velica. Moartea sa nu este pentru
unitate sau nu are legătură cu interesul naţional, ci mai degrabă
este o consecinţă a greșelilor.

Drama
Verbozitatea și unele disfuncţii dintre personaj şi replici,
existenţa autorului în text, faptul că i se cunoaşte dinainte
concepţia şi că se intuiește discursul eroului, exagerarea
lungimii oraţiei, duc la închiderea temei şi deci la impri-
marea unei anumite stări de încetineală a acţiunii. Sche-
matismul construcţiei este un alt element, punct de reper,
pentru cei care i-au criticat textul. Didascalia, ca procedeu
dramatic, mai mereu ignorată, ea rezumându-se doar la indi-
carea locului acţiunii, poartă amprenta şcolii marilor clasici
ai genului. Vorbind despre formă, trebuie să spunem că
verbozitatea, discursul amplu, solid construit, riguros întră
în șabloanele oratoriei cu întregul sens pedagogic. Schema-
tismul nu se opreşte însă aici. Personajele sunt bune sau rele
şi în consecinţă vor acţiona prin pasiuni, conform legităţii
istorice şi dialecticii bine/rău. Un personaj negativ rămâne
negativ şi invers.
Fascinat de idee, Iorga ignoră adesea forma, forma intrin-
secă, nu cea despre care vorbeam mai sus, ci expresia ansam-
blului. Iorga şi-a scris teatrul în calitate de istoric de aceea
intră în trecut cu bagajele istoricului, cu opiniile şi justiţia sa.
Reabilitează personalităţi, infirmă păreri, încercând o „aurea
mediocritas“ în sensul ei primar. Complexitatea scade, nimic
nu ne conduce la o devenire. Personajul este acelaşi de la
început la sfârşit. El este excepţional, pus în situaţii excepţio-
nale, în contexte istorice cheie, conform unui deziderat,
„mulţimea înconjoară şi inspiră, ea se hotărăşte şi îndeamnă
pe noi (…) masele de toate felurile, în toate situaţiile încon-
joară pe protagoniști“. (Sensul teatrului) Se dezvoltă, de fapt,
o epicizare a dramei, prin introducerea peronajelor cu rol de
obiect evocator al mediului social.

Drama
Punând totul în discuţie, pe o grilă estetică, putem observa
la Iorga o tendinţă spre „totalitate“, spre necesitatea de a
surprinde întregul mecanism al istoriei.
Staticul pieselor nu trebuie înţeles ca lipsă a mișcării și a
conflictului chiar doar dialogal, ci ca rod al unei viziuni globale
cu partizanat clar asupra pozitivului sau negativului. Nu e o
trezire a unei lumi, ci o trezire a unor idei depre lume și mai
ales depre istorie. Uneori ne conduce cu gândul la o romanizare
a piesei. Monologurile lungi, dialogul ca act al conversaţiei
trimit mai degragă la o gestică surprinsă în vechile tapiserii.
Avem în faţa ochilor minţii un teatru ce ne propune o receptare
a istoriei aproape pedagogică, fapt ce duce în timp, și în cazul
lui Iorga a dus, la deprecierea operei. Senzaţia, prin redundanţa
informaţiei, că ceea ce nu încăpea în tratatele academice de
istorie, primește aici o fizicalitate, o materialitate e supărătoare
pentru receptor. Varietatea temelor impune varietatea persona-
jelor și a situaţiilor. Tema luptei pentru putere, a lașităţii, preoţi
care blesteamă, a trădării etc. O galerie feminină de personaje
complexe de la mame iubitoare la mame vindicative, de la soţii
iubitoare la soţii ambiţioase. Ioan Massoff include la capodo-
pere Doamna lui Ieremia, Un domn pribeag și Fratele păgăn iar
noi am plusa cu o piesă interesantă prin construcţie și realizare
a personajului antic : Casandra. Sensul cuvantului capodoperă
aici îl folosim doar în relaţie cu celelalte creaţii dramatice ale lui
Nicolae Iorga și nu în sens global. În acesta din urmă, credem
că o recitire a dramelor lui Iorga ar deschide ochii criticii spre
o zonă uitată pe nedrept în literatura română.
Preambulul de mai sus ne este necesar comentariului care
urmează la drama Isus a lui Iorga, Isus dramă în cinci acte;
Craiova: Ramuri, 1925.

Drama
Aminteam mai înainte de două trăsături ale teatrului său
istoric: aplecarea spre didacticism și tendinţa de a dramatiza
propriile concepţii despre lume, viaţă sau teme importante…
Același lucru se întâmplă în Isus, o dramă ignorată de critica
teatrală, scrisă în versuri și care transpune câteva teorii istorico-
culturale al căror promotor a fost Nicolae Iorga: antisemitismul,
didacticismul, conservatorismul bazat pe religie. Din acest
motiv piesa pare a fi construită ideologic, pe concepţiile ese-
niene. Sintetic, acestea pornesc de la constatarea că templul din
Ierusalim a fost profanat de Inatan Macabeiul și urmașii săi
astfel că e nevoie de o întoarcere la tradiţia iudaică. Această
necesitate e presantă și din cauza influenţei elenistice cu care
intră în conflict. Esenienii practicau botezul, combăteau pe
farisei și saduchei, iubeau semenii, solicitau recunoașterea
păcatelor. Cuvântărilor lor începeau cu Ferice de cei care....
Piesa/drama lui Nicolae Iorga ne introduce în această lume
a discordiei și raportului tensionat dintre esenieni și eleniști,
dintre esenieni și farisei, o lume în care decadenţa clerului de la
temolul din Ierusalim era conștientizată. Personajele principale:
Maria, Longin, Fariseul, Profetul etc., sunt fie din Biblie, fie
dintr-o receptare livrescă a acesteia, iar personajele auxiliare au
denumiri generice: Evreul, Mulţimea, Scriitorul I, II sau trans-
puneri a ideologiilor precum Elenistul, Esenianul. Acesta din
urmă este mai mult o voce, indiciu suficient pentru stilul retras,
aproape monastic, în care trăiau esenienii. O altă sugestie a
prezenţei eseniene reiese din cuvintele lui ISUS al cărui discurs
este compus din cuvântarea Fericirilor. Antisemitismul e prezent
prin Iuda așa cum prezenţa lui Ioan Botezătorul este o trimitere
cu predilecţie spre izolare, la aceiași esenieni. Finalul este un
nou indiciu aupra esenienilor, consideraţi o grupare a fraţilor:

Drama
Glasuri din mulţime
Ești Dumnezeu prin moarte.
Glasurii
Și noi prin tine fraţi.
Toţi oamenii, și înșiși acei ce te-au ucis.
Isus nu este o dramă religioasă, este o dramă istorică și o

punere în pagină literară a unei concepţii despre Creștinism,
contaminată cu elemente din bagajul cultural și intelectual al
autorului.
Dramaturgia lui Iorga este un joc al minţii și pentru că are o
valoare educativă transpiră concepţii și ideologii personale și
partizane. Are adesea o sobrietate a tezelor, iar divertismentul
(zgomotul din teză) nu e posibil. Avem o rigoare a retoricii care
vine parcă de la Vergiliu, trece prin clasicism și pentru o
receptare corectă atitudinea contemplativă este preferabilă unei
atenţii scenice. Peste tot îl găsim pe autor în text iar personajele
au rol de vehicul.

draMaturGIa IntErBELICă
IOAN CRISTESCU
Dramaturgia lui Dan Botta.

Paradisul eleat și stratul nostru arhaic
D
espre cunoscutul frate al lui Dan Botta, Emil
Botta s-au scris lucrări de licenţă, articole de
dicţionar și referinţele la opera sa de poet și actor
sunt o adevărată bibliografie critică în cea mai mare parte
laudativă. Principalii critici și istorici literari de la G.Căli-
nescu, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu la Nicolae
Manolescu sau Eugen Simion i-au dedicat pagini întregi de
exegeză. Dan Botta a rămas în plan secund chiar dacă timbrul
poetic și erudiţia i-ar fi putut facilita o posteritate adecvată
sau între contemporani o recunoaștere deloc nemeritată.
Primul volum de versuri Eulalii (1931) beneficiază de o pre-
faţă a lui Ion Barbu, iar probabil cel mai cunoscut poem al
său, Cantilenă, se regăsește în antologia celebră din 1934
realizată de Zaharia Stancu și ilustrată de Margareta Sterian,
Antologia poeţilor tineri. Tot în 1934 este cooptat în colec-
tivul de redacţie al Enciclopediei României.
Activitatea sa de jurnalist, gazetar la Gândirea, Revista
Fundaţiilor Regale, Convorbiri literare, afilierea la grupul Cri-

Drama
terion, unde conferenţiază pe teme dragi lui precum clasicism,
oameni de seamă ai culturii române etc. pălesc în faţa a două
situaţii de viaţă pe seama cărora am putea pune conul de umbră
în care a intrat: acuza de plagiat îndreptată spre Blaga și
apropierea de mișcarea legionară. Prima dintre ele, acuza de
plagiat, începe în anul 1935 când apar în Gândirea, în mai,
Spaţiul mioritic al lui Lucian Blaga urmat în același an, în oc-
tombrie, tot în Gândirea, de articolul lui Dan Botta Frumosul
românesc. Ambele au în argumentaţie ideea unduirii, la Lucian
Blaga orizontul spaţial al culturii române pe ritmul deal-vale,
în timp ce la Dan Botta aceeași unduire o regăsim, fără spaţia-
litate, în destin, „un stil al pământului” ca „sigiliu al creaţiei
sau ca formă cristalină imanentă gândului”. Dacă la Blaga după
cum s-a mai spus vorbim despre o morfologie a culturii im-
puse și asumate sub influenţa germană a lui Spengler, Dan
Botta îi aduce în discuţie, ca întro veritabilă recunoaștere pro-
tocronistă, ca precursori, pe Cantemir, Conta și Pârvan și
bineînţeles argumentează prin citarea și comentarea Mioriţei
și a lui Mihai Eminescu. Polemica s-a declanșat însă șapte ani
mai târziu, când Dan Botta insistă și publică în volum Cazul
Blaga – 1941 și de data aceasta poetul luminii îi răspunde.
Nu mai insistăm asupra acestui moment de istorie literară ridi-
colă amintind doar ca picanterie faptul că a existat și o încercare
de duel, eșuată din cauza refuzului lui Blaga, pentru repararea
onoarei. După 1945 ambii combatanţi vor intra în dizgraţie. Dan
Botta, cu atât mai mult cu cât apropierea de mișcarea legionară
nu era deloc o faptă ce se putea prescrie, se retrage în arta tradu-
cerii și nu întâmplător numim așa activitatea sa de traducător pen-
tru că avem excepţionale realizări precum Baladele lui Francois
Villon, Regele Ioan a lui W. Shakespeare, Edgar Allan Poe, etc.

Drama
Recitirea operei sale apărută la Editura pentru Literatură,
în 1968, în patru volume ce însumează poezie, teatru, eseis-
tică, publicistică dezvăluie dincolo de biografic și bibliografic
un autentic personaj cultural, dar și un poet, un dramaturg in-
teresant și un eseist de rară fineţe.
Colegul său din grupul Criterion, Mircea Eliade îl carac-
teriza astfel: „Pentru Dan Botta, lumea devenea reală când în-
cepea să-şi reveleze structurile ei profunde; adică, atunci când
ochiul minţii începea să desprindă, înapoia aparenţelor, ima-
ginile eterne, figurile mitice”. Parcurgerea eseurilor, dar și a
operei literare, ne deslușește o ciudată corespondenţă între
erudiţia clasică și ezoterism dublat de încercarea facerii și
refacerii propriei lumi având ca bază mitul și nevoia de dog-
matism. Această corespondenţă este deasemenea în plan for-
mal între simplitate și manierm, la graniţa foarte firavă cu
epigonismul. Dan Botta trăia după cum observă Eugen
Schileru în postfaţa ediţiei menţionate în lumea lui, o lume în
care artiștii sunt „tehnicieni ai absolutului” iar Cuvântul are
semnificaţia de Logos, în sens biblic. O lume pură în care nu
au ce căuta neiniţiaţul adică „profanus”. Când vorbim despre
simplitate este suficient să observăm că Dan Botta, în poezie,
nu folosește oximoronul, întâlnit la Blaga spre exemplu, uti-
lizat de expresioniști. Vocaţia sa de clasicist îl obligă la ex-
actitate, termen ce n-are legătură decât cu opera sa în sensul
în care-l folosim. În Limite, pag. 130 ne explică astfel: Con-
strucţia lirică a lumii, forma de sferîă muzicală a universului
e rezultatul unui principiu de iubire.
Muzică, ritm, ritmicitate, armonie, templu matematic,
tonuri cosmice sunt cărămizile acestei lumi iar dacă ar fi să
vedem o listă de autori preferaţi îi regăsim pe Pitagora și

Drama
Shopenhauer, Platon și Dante, Racine și Holderin, Poe și Ma-
larme, Valery și Proust sau, din spaţiul românesc, pe Emi-
nescu, Brâncuși, Pârvan. Același Eugen Schileru observă just
o obsesie a arhitecturii (în piese descoperim o imensă plăcere
a descrierii decorului) și a muzicii, reveria spaţiului care prin
mit nu are graniţa interior-exterior.
„Cunoștea ispitele dyonisiacului și, într-un anumit sens
considera că acela care nu a avut experienţa dyonisiacului nici
nu poate ajunge la un apolinic autentic ci doar la simulacru”.
(Eugen Schileru, postfaţă la Scrieri, volumul IV, pag. 425).
Fiindcă am pomenit mai sus de grupul Criterion poate nu
e de neglijat și faptul că Nae Ionescu considera metafizica un
cod de trăire și o valorificare a realităţii și aduce în acest spaţiu
magia, mistica, simbolurile creștine așa cum și Dan Botta con-
sidera că este necesară o sinteză între valorile clasicismului și
valorile creștine.
Aplicarea unei uverturi taxonomice operei lui Dan Botta
pentru a-i analiza nestingherit compartimentele și a emite
judecaţi de valoare diferenţiată nu e numai anacronic, dar e
refuzată chiar de operă. Unitatea operei sale nu îngăduie nici
perspectiva de bun simţ comun a împărţirii în genuri literare
sau chiar specii și cu atât mai puţin referiri extrasemantice și
strict formalizante. Este asemănătoare în acest sens ca destin
și unitate cu orice tip de dogmă nu prin faptul că implică o co-
erenţă și claritate sine qua non pentru iniţiaţi ci și prin întregul
sistem de autoapărare asemănător cu cel practicat de apolo-
gia creștină. Existând prin atenuarea disonanţei dintre sacru
și profan, acceptă cu aceeași seninătate „coincidenţia“ apo-
linic-dionisiac. Și pentru că vorbim de o stare de existentă în
spirit, Dan Botta nu este obsedat de paradoxul luptei con-

Drama
trariilor, ci, crezând în necesitatea luminii orbitoare a soarelui
din paradisul eleat, acceptă cu seninătate dialectica hegeliană.
Adept al ideii de simetrie cosmică, Dan Botta, transformă
năzuinţa sa spre un absolut obiectiv cu depline statuari axio-
logice într-un program de existenţă.
Afinităţile se îndreaptă cu îndreptăţită nostalgie spre ţăr-
murile mediteraneene unde jocul dionisiac e supravegheat de
calmul apolinic. Este o coborâre într-o lume pe care nu numai
că o recreează mental ca spaţiu și timp al căutatei euritmii, ci
mai mult, încearcă să o retrăiască în spiritul ei cu firescul ra-
port de convergenţă și complementaritate între sacru și profan,
între apodictism și relativism.
Meditaţia pe marginea destinului spiritului occidental nu
este evitată, dar e canalizată spre descoperirea elementelor
preluate și asimilate din spaţiul eleat precum și spre re-
cunoașterea unor posibili ambasadori nedeclaraţi ai acestuia în
contemporaneitatea europeana a crizei. Grila ontologică este
eleatismul confundat definitiv cu mitologia si filosofia pla-
tonică neoplatonică. Ondulaţiile operei sale la nivelul unghi-
ului de abordare a problemelor reflectă ondulaţiile spiritului
modern surprins în ipostază de căutător nostalgic al unui
Isarlîk necesar. O interesantă diagramă a evoluţiei ideii de
căutare în operă, o oferă, nu atât eseurile sale ce destul de su-
puse apologiei eleatismului, cât opera sa de expresie drama-
tică. O numim astfel pentru că rezistenţa ca piese de teatru a
creaţiilor sale: (Alkestis, Comedia fantasmelor, Soarele și luna,
Deliana, este fragilă din perspectiva unei analize de gen si pen-
tru ca existenţa formulei nu o implică pe cea a dramaticităţii.
O minimă taxonomie este însă necesară pentru clarificare:
Alkestis este un poem dramatic de sorginte orfică plasat în

Drama
spaţiul eleat si dominat de ritualic, Comedia fantasmelor
aparţine lumii Occidentului în criză, centrul la Roma; Soarele
și luna, dar și drama rezultată prin dramatizarea basmelor Fata
în grădina de aur (prelucrat de Eminescu în Luceafărul) și
Tinereţe fără bătrâneţe, Deliana abordează fondul arhaic au-
tohton cu suficiente lărgiri contextuale spre spiritul thracic.
Dacă judecăm după eseu său Esenţa dramei, dominat de
perspectiva aristotelică, dramaticul este justificat prin drama-
tismul și intensitatea trăirii precum și a situaţiei originare con-
flictuale de tip antitetic.
Alkestis, eroul lui Euripide, a beneficiat în literatură de
multiple reveniri. Amintim aici doar pe Milton, operele lui
Händel și Gluck, iar în secolul XX Rainer Maria Rilke sau
Thorton Wilder cu The Alcestiad (1962).
Poemul dramatic Alkestis e desprins din mirajul filozofiei
platonice ce apără nu zeii greci ci sensul existenţei acestora în
genere. Fundamental dialectic în sens hegelian, în poziţie de
acord cu fenomenologia husserliană ce neagă capacitatea de
transcendere a raţiunii, apropiat de poziţia ontologica de tip
blagian (faţă de care autorul a rămas dator), Dan Botta nu-și
oferă prilejuri pentru interogaţie, ci se plasează într-o zonă a
clarviziunii determinată de trezirea spirituală sub efectul pre-
siunii mitice. Indirect se obţine astfel argumentul pentru
analizarea unei componente ritualice descendentă din ceea ce
Blaga considera a fi proprie spiritului religios: tendinţa de a
ancora într-o unitate ascunsă metafizică ce stilistic indică o
impunere a elementarului. Căderea în religiozitate însă autorul
o evită prin introducerea unei componente fundamentale a
spiritului grec și anume dimensiunea morala, sugerată aici
prin prezenţa celor trei personaje: ologul, orbul, paraliticul.

Drama
Alkestis, prin puterea jertfei depășește puterea zeilor, iar tre-
cerea ei dintr-o ordine pământeană într-o lume a esenţelor nu
are nimic (cum greșit s-a comentat) cu ideea de reîncarnare
din spaţiul indic. Nu s-ar putea spune ca Dan Botta este un
posesor al flautului dublu, dar cel care vede plopul ca o „He-
liadă care plânge” și meditează nostalgic la naturile solare este
un vizionar cu mare capacitate de plasticizare a ideilor și de
transformare a logosului în Imagini. Corespondentele cu li-
rica sa, mai ales cu poemele din volumul Eulalii (l93l) sunt
multiple, marcând nu pe posesorul unei „sensibilităţi thana-
tice”, ci și recunoașterea sa ca maestru al metaforei, după cum
singur spune pe urmele stagiritului: „Cel mai frumos lucru din
câte sunt, scrie Aristotel, e să fii un maestru al metaforei. E
singurul lucru ce nu se învaţă de la alţii și e un semn de geniu
căci o bună metaforă implică percepţia intuitivă a similitu-
dinii, în lucruri diverse”.
Drama Comedia fantasmelor (titlul corespunde semantic
prerenascentismului italian) ne aduce într-o cetate a Romei ce
și-a pierdut măreţia. Mentalitatea societăţii decăzute, de tip
alexandrin, în care valorile au fost convertite în simple mutări
ale jocului perfid intereselor este adevărată tema dramei. De
esenţă romantică, dominată de personaje insuficient plasti-
cizate, supuse desfășurării metaforice a autorului ce dorește
parcă să imprime un acut caracter livresc, piesa nu rezistă unei
analize a virtuţilor sale scenice și chiar dramatice. Literarul
dupune fără drept de apel orice zvâcnire a realităţii în favoarea
unui mesaj interesant mai mult cultural, decât social. Mulţi-
mea personajelor se transformă într-o mulţime a vocilor ce nu
sânt altceva decât proiecţii ale unei perspective de receptare
peste timp, cu ajutorul culturii, a contradicţiilor epocii trăsă-

Drama
tură romantică include ca marcă structurală: antinomia și
sculpturalitatea. Persistenţa unei nuanţe de clișeu e dată de
prelucrarea unor informaţii despre lumea deșertată de spiritu-
alitate cu ajutorul tehnicii vizionarismului și nu a stării vizio-
nare.
Un corespondent suficient de probant în literatura română
este oferit de dramaturgia lui Eminescu ce cultivă strategia ro-
mantică a vocilor. Pe de altă parte drama nu depășește, valoric
producţii de același tip ale lui Nicolae Iorga.Ca leit motiv se
insinuează cu ton moral cugetarea Ecleziastului: „deșertăciu-
nea deșertăciunilor, totul e deșertăciune”.
Ideea de contemporaneizare nu-l tentează pe autor din mo-
ment ce sensul demersului său viza deficienţele de mentali-
tate ale cetăţii alese, eterne, pentru el rezervându-și doar o
nostalgică privire spre origini, ci chiar tărâmurilor imaginare
ale Eliadei. Jocurile de interese, crime pasionale sau pentru
putere, paricid, fratricid, sunt „virtuţile” unei cetăţi în care ar
fi trebuit să locuiască sfinţenia și modelul creștinătăţii. Cetatea
ce a renunţat la eternitate e mai degrabă un loc de unde fugi
din cunoaștere, decât pe care-l cauţi spre cunoaștere, mai ales
ca pârghiile axiologice impuse de un trecut măreţ au fost în-
locuite de altele ce nu sunt nici măcar cele ale moralei creș-
tine.
Legătură dintre această piesă și cele situate în spaţiul
mioritic prin dramatizarea a două creaţii populare cunoscute
este una singură și anume: persistenţa unei dominante livrești.
Dramatizarea nu a urmărit altceva decât să scoată în evidenţă
conexiunile pe care miturile românești le au cu altele din alte
spaţii culturale. Soarele și Luna, dramă liturgică, dominată de
lirism este o demonstraţie a corespondenţei culturale și mito-

Drama
logice pe tema incestului. Tema iubirii fără limite se supra-
pune temei incestului nu pentru a o valida, dar pentru a-i oferi
o motivaţie valabilă în altă ordine decât cea statuată de tradiţie
sau divinitate și anume în ordinea afectului. Interesante apar
în dramă insinuările bogumilice ce ne aduc aminte de Blaga
și-l pun pe Dan Botta, fragil, în descendenţa unei direcţii ex-
presioniste. Arhanghelul Uriil este un reprezentant al eresului
mai sus amintit. Prin personaje și prin actele ritualice săvâr-
șite, umbra expresionistă se validează ca fiind sinonimă cu
tendinţa de sondare a stratului arhaic, mitic, originar, al
spiritului românesc ce include, inseparabila dominantă reli-
gios-creștin.
Pe aceeași coordonată expresionistă evoluează drama
Deliana rezultată din contopirea celor două basme: Fata în
grădina de aur și Tinereţe fără bătrâneţe. Pentru Deliana o
cheie de lectură oferă chiar autorul în Argumentul ce precede
drama, dar încercarea sa de a o despărţi de Luceafărul emi-
nescian nu e motivată de text: „Deliana aspiră spre o existenţă
superioară, semnificând tragedia aceluia ce se rupe de viaţă și
se pierde în vise și în speculaţiuni abstracte”.
Rezistenţa tehnică a dramei se frânge sub povara șubreze-
niei structurii dramatice, insuficient clarificată, atât la nivelul
personajului, cât și la cel al conflictului.

IntErVIu
MARIUS
BODOCHI:
Nu pot ști dinainte ce va aduce

replica unui partener sau privirea lui

Drama
A
vantajul actorului este că are vîrsta personajelor sale.
De aceea nu m-am gîndit niciodată la Marius
Bodochi ca la un sexagenar, cetăţean de onoare al
Clujului și Bucureștiului deopotrivă. L-am văzut, cred, prima
dată, în Regele moare, unde avea o vîrstă peste a lui și cel mai
curînd în Călătoarea și Shakespeare de Lucia Verona, unde
nu poate avea peste cei 52 de ani cîţi a trăit Bardul. Mă
gîndesc așadar la el ca la un atemporal, un imponderabil, un
Béranger care poate zbura (Pietonul aerului în Pietonul și
furia după Eugen Ionescu).
Cum ar putea cineva să se adreseze lui Marius Bodochi cu
„venerabile” mai ales că el nu are nici măcar „puţintică
răbdare”: aleargă neobosit de la un teatru la altul, de pe scenă
la TV și de acolo în culise, în postură de regizor (recent în
Ambasada iubirii de Iosif Naghiu, la Teatrul Dramaturgilor
Români). Marius Bodochi nu poate fi omagiat pentru că nu
stă pe loc niciodată, pariul lui e să fugă mai repede decît
timpul și acesta nu-l poate ajunge din urmă. (Horia Gârbea)
Dragă Marius, cariera ta se împarte în două, între Cluj și

București. De aceea te întreb pentru început ce amintiri ai
despre Cluj și rolurile jucate acolo. Ce leagă părţile distincte
ale evoluţiei tale și ce le deosebește?
Începutul meu la Cluj seamănă oarecum cu cel de la
București. Ca un spectacol în reluare. La Cluj am jucat - student
fiind – în Trenul de noapte nu mai oprește aici, pentru că nu aveau

Drama
un actor cu tipologia personajului. Clujul era oraș închis atunci.
Iar la București, în 1997, cînd am debutat pe scena Teatrului
Naţional, tot așa, n-aveau tipologia personajului. E vorba de Hans
von Wittenstein din Ondine de Giraudoux. Fusese un timp scurt
Adrian Pintea și rămăseseră cu spectacolul „suspendat”. Într-un
fel lucrurile coincid. La Cluj, apoi, deși eram student, am intrat
încă în două spectacole. Cu rolurile Cassio în Othello și un pictor
nonconformist dintr-o piesă românească care se numea Pămîntul
făgăduinţei, a lui Radu Bădilă. La București, după ce am avut
premiera cu Ondine, m-a distribuit imediat Măniuţiu în Richard
al II-lea și în Bacantele, în rolul lui Dionyssos.
Văd aici, pe peretele biroului tău, tablouri cu figuri emble-

matice, unii nu mai sînt printre noi. Actori la care probabil ţii
în mod special.
E vorba de doamna Olga Tudorache, de doamna Gina
Patrichi, de doamna Valeria Seciu și de domnii Ștefan Iordache,
Ovidiu Iuliu Moldovan și Ion Caramitru. Cum vezi, și despre
cei care au plecat vorbesc cu domnul și doamna. Cînd am dat
primul meu interviu într-un ziar naţional, am fost întrebat printre
aletele dacă am idoli dintre actori. Și am zis că am. Aceștia sînt
idolii mei. Am făcut facultatea la Tîrgu-Mureș și cînd luam
bursa, lună de lună, veneam la București să-i văd jucînd.
Iar ulterior ai jucat alături de ei.
Sigur. Dumnezeu a fost atît de bun încît i-am întîlnit pe
toţi: pe scenă, în flime, la radio, la televiziune.
Apropos de asta, ai jucat în foarte multe filme.

Da. Am jucat. Dar nu în foarte multe. În vreo 22-23 de filme.
Unii actori au mult mai multe. Dar în ultimii ani am jucat în

Drama
foarte multe scurt-metraje. Nu le mai știu numărul. Nefiind bani,
lumea face o poveste scurtă. De 20-25 de minute, cu care
participă la festivaluri. Uite, anul trecut am avut surpriza că un
tînăr regizor din America, dar de origine română, a vrut să facă
un film după Capra cu trei iezi cu Maia Morgenstern și cu mine.
Un scurt-metraj în 5 personaje, și cu cei trei iezi. Dar personajele
nu mai erau ca în povestera lui Creangă. Erau oameni.
Presupun că tu erai lupul...

Sigur, sigur. Lupul cel mare și rău. Și a ieșit un film
interesant, a fost și la cîteva festivaluri, și la TIFF la Cluj. Iar
acum regizorul adună fonduri și va face un lung-metraj.
Mi-am și lăsat părul lung dar mi-a zis să mă tund că nu are
toţi banii. Mai am aici niște propuneri... Scenarii de film. Mai
am o propunere pentru un serial la TVR. Ar fi să joc un
comisar de poliţie din perioada interbelică, rolul principal. Iar
episoadele nu or să aibă legătură unul cu altul.
Ce relaţie ai avut cu dramaturgia românească. Cum a

început și cum a evoluat ea spre ceea ce se întîmplă acum la
Teatrul Dramaturgilor Români?
Cu dramaturgia română m-am întîlnit de multe ori. Cu
autori contemporani, unii erau sau sînt în viaţă. Ca Radu
Bădilă de care am amintit. Tot atunci, în anii ’80 la Cluj am
jucat în Nu sînt Turnul Eiffel [de Ecaterina Oproiu], am
jucat rolul lui Nichita în Omul cu mîrţoaga, în regia lui
Măniuţiu. La Teatrul din Satu Mare, unde eu am fost repar-
tizat, după facultate am jucat în Camera de hotel a lui
Cubleșan. Alături de Camelia Maxim și Radu Amzulescu
veniţi și ei prin repartiţie. Tot atunci, la Satu Mare, pentru

Drama
că eu eram legat de Cluj, avem deja spectacole în calitate de
colaborator mi-au zis că o să-mi dea drumul să plec, înainte
de a sta trei ani acolo, cu condiţia să fac un recital de poezie.
Am făcut recitalul. Se numea Să scriem cu cerneală fier-
binte și se baza pe poezii de Miron Radu Paraschivescu și
Geo Dumitrescu. Am luat și premiu la Cîntarea României,
cum era pe atunci.
Și dintre dramaturgii români pe care îi preferi?

Nu am preferinţe pentru clasici sau contemporani. Dintre
toţi îi prefer pe cei care au o poveste în textul lor dramatic.
De pildă mie îmi place Aurel Baranga.
Acolo sînt niște povești, niște desfășurări epice.

Are niște texte în care un actor se poate simţi confortabil.
Dar nu ai jucat Baranga.

Nu, niciodată. Sînt și alţi dramaturgi peste care nu se poate
trece. Caragiale de pildă. Am jucat în anul IV, ca student, Tipă-
tescu. Nu pot să trec peste Eugen Ionescu. Chiar am avut mari
bucurii la începutul anilor 1990, cînd am jucat la Theatrum
Mundi, acum Metropolis, roluri principale în Regele moare, în
Pietonul și furia și Viitorul e în ouă, trei texte bune și trei spec-
tacole foarte bine cotate la vremea aceea. Pentru că directorul
de atunci, Ion Cocora, a avut ideea foarte bună să pună în scenă
cît mai mult din opera lui Ionescu. Ai și tradus Pietonul... deci
știi. Acele trei spectacole au însemnat mult pentru mine, chiar
m-au consolidat ca actor în București. Tot Eugen Ionescu am
jucat la Cluj, cu studenţii de data asta, cu un regizor student,
libretul operei Maximilian Kolbe lui Ionescu.

Drama
Prima dată la noi...
Da. La ideea domnului Vartic, s-a obţinut permisiunea
fiicei scriitorului, doamna Marie-France, de a reprezenta acest
text. A fost un spectacol foarte frumos.
Putem spune că Regina-mamă a fost spectacolul tău care

s-a bucurat de cel mai mare succes și de cea mai largă
audienţă?
Cu Regina-mamă [de Manlio Santanelli] este o poveste…
În anul 1995, cînd eu eram la Teatrul din Tîrgu Mureș, domnul
Florian Potra - pe care l-am cunoscut atunci, la un festival care
era acolo, Festivalul Teatrelor naţionale din România, și la
care fusese invitat și domnia-sa – a văzut cîteva spectacole și
mi-a spus că ar trebui să fac și un altfel de rol, faţă de cele pe
care le făusem pînă atunci. Să nu mai joc personaje de tip Don
Juan și personaje interbelice ciudate, cum fusese conceput
Nichita din Omul cu mîrţoaga de către Măniuţiu. Că ar trebui
să joc și un anti-erou. I-am spus că eu joc, dar care este textul
acela? A zis: „Am o piesă pentru dumneata”. Și mi-a dat piesa.
Am citit-o și mi-a plăcut foarte mult. I-a propus-o și doamnei
Silvia Ghelan. Ne-am hotărît s-o facem. Era la Cluj o
regizoare tînără, încă tînără pe atunci, Mona Chirilă, care din
păcate a plecat foarte curînd dintre noi, și ea a făcut un
spectacol superb. Ea i-a zis „un spectacol al amintirilor”.
Văzuse un film despre viaţa lui Pirandello și despre relaţia lui
Pirandello cu mama lui. Era un film care nu-mi amintesc cum
se numește, pe care ni l-a arătat pe video. Pirandello era un
om la cincizeci-cincizeci și ceva de ani, care vine în casa
copilăriei sale, mama lui nu mai era, dar erau tablouri
acoperite cu pînze. Mobile, acoperite și ele. Pe măsură ce

Drama
dezvelea obiectele, amintirile reveneau și începea să vor-
bească în gînd cu mama lui și, pe măsură ce vorbea, ea se
concretiza. Mona de la asta a pornit. Mama apărea din
amintire, din vis. Și la final, cînd el murea, ea dispărea, de
asemenea. Era un decor foarte inteligent făcut de Titi Ciupe,
un mare scenograf, un perete mare alb în spate, și aveai
senzaţia că ea trece prin perete. Am jucat acel spectacol zece
stagiuni la Teatrul Naţional din Cluj. Apoi la București l-am
jucat 12 ani [de fapt 14]. Era spectacolul cu doamna Olga
Tudorache, dar erau spectacole tare diferite, erau cu totul altfel
chiar dacă aveau la bază același text. Au fost chiar săptămîni
în care aveam cele două spectacole la rînd, chiar unul după
altul. A fost o experienţă foarte plăcută. M-a urmărit perso-
najul acela foarte mulţi ani…
Eu am văzut doar varianta cu doamna Olga Tudorache.

Dar nu mai ţin minte cum se numea personajul.
Alfredo. Se numea Alfredo. Și acum, după atîţia ani, a venit
Monica Davidescu cu ideea să facem acel spectacol, dar rolul
mamei să devină al unui tată, și al fiului să fie al unei fiice. Să
fie acum o relaţie dintre un tată și o fiică. Ea a lucrat la adaptare.
A vorbit cu Manlio Santanelli, a obţinut acceptul domniei-sale,
se pare că și domnului Caramitru i-a plăcut ideea...
Deci s-ar putea să avem o a treia variantă a piesei.
Am zis să mai stăm puţin, să mă obișnuiesc cu ideea. Că
voi fi regina-mamă, nu știu cum o să-i spunem…
Regele-tată?
Nu. Că la Regina, acesta era chiar prenumele mamei. Deci
nu Regele. Poate Reginald-tatăl.

Drama
Ar mai fi posibil ca un spectacol montat azi să ţină 10-12
stagiuni?
Eu cred că da. Există acum, la Naţional [T.N.B.] spectacole
care se joacă de 7-8 ani. Sigur că pentru actori este greu.
Intervine rutina.
Trece și peste ei timpul...

Sigur. Dar dacă nu intervine rutina, dacă nu apare plictiseala,
atunci, dacă de fiecare dată vei găsi resurse interioare și moti-
vaţii, e posibil să reziste. Dacă spectacolul e viu, adevărat,
publicu vine și de două-trei ori să-l vadă. Am descoperit că există
spectatori care au văzut Regina-mamă și de zece ori. Mi-au spus
că veneau pentru că era atîta improvizaţie încît veneau să vadă
ce se mai întîmplă nou. Se bucurau să vadă diferenţele. Bine,
genul ăsta de spectacole nu-l poţi face cu oricine.
Aș vrea să vorbim și despre experienţa ta de regizor. Aici

chiar la Teatrul Dramaturgilor, cu piesa lui Naghiu. E o
piesă românească dificilă, a unui dramaturg inegal, care a
avut și succese, dar și piese nejucate, cum a fost aceasta.
Am mai cochetat și cu regia, da nu mult, în virtutea
faptului că am fost și profesor la Universitatea Babeș-Bolyai
din Cluj, la facultatea de teatru vreme de 12 ani și acolo
trebuia să fac niște spectacole cu studenţii. Am primit încu-
rajări, din partea lui Mihai Măniuţiu mai ales și a domnului
Vartic. Mi-au spus că ar trebui să fac și regie. Că n-ar strica să
fac și facultatea de regie. Dar am zic că nu, mie îmi place să
fiu actor. Apoi am mai avut o tentativă, la Cluj, dar nu i-am
spus „regie”, i-am spus „un spectacol coordonat de...”, am
făcut Melodie varșoviană de Leonid Zorin cu colegii mei Ioan

Drama
Isaiu și Vasilica Stamatin. Apoi a venit ideea doamnei Lucia
Verona să fac și aici ceva. Sigur că e un text greu... [Ambasada
iubirii, de Iosif Naghiu].
Da, e greu și de aceea nici nu a fost montat pînă acum.

Ai marcat o premieră absolută.
În această situaţie trebuie să aleg de unde să pornesc. Mi-am
luat două foi de hîrtie și pe una am scris povestea. Apoi am ales
replicile bune, textul are foarte multe replici bune. Cu gînd, cu
stare. Fără să ţin cont de succesiunea lor. Le-am subliniat cu o
cariocă verde. Și apoi am tăiat ceea ce eram sigur că trebuie să
tai, să nu fie în spectacol. Vreo trei luni am lucrat pe text. Ţii
minte că am început tîrziu. Și după aceea mi s-a părut că e
posibil. Și am ajuns la concluzia că dacă doamna ambasador…
Se crede o divă…
Da, se crede o divă, se crede Marlene Dietrich, să pornim
spectacolul de la o sărbătoare în care ambasadorul, soţia lui,
fiicele lui oferă un spectacol în care sînt protagoniști chiar ei.
Mă gîndeam dacă un actor cu experienţa și succesele tale

nu produce un blocaj asupra regizorilor. Dacă de la un
moment încolo nu e greu să mai lucrezi cu regizori tineri,
pentru că îi inhibi.
În prima fază, da. Îi inhib și pe cei cu care nu am mai
lucrat, chiar dacă nu sînt chiar tineri. Ei spun că mă uit nu știu
cum… Dar eu din timiditate fac asta. Și după ce oamenii mă
cunosc observă acest lucru. Am atît de mari emoţii la primele
repetiţii, că mă încurc în citit. Le spun: știu să citesc, dar am
emoţii. – Cum, dumneavoastră? – Da, eu! Mă inhib eu cînd

Drama
văd alţi colegi care de la primele repetiţii citesc cu lejeritate,
au tonuri. Eu nu știu încă de unde să apuc textul. Și nu vreau
să rămîn cu un ton. Vreau să mă duc pe relaţie. În teatru
contează situaţiile și realţiile personajelor care se schimbă în
funcţie de situaţie. Nu pot ști dinainte ce va aduce replica unui
partener sau privirea lui. În teatru e ca-n amor: trebuie să fie
doi și să te străduiești să-i placă și celuilalt. Să se stabilească
un confort. Să te gîndești la partener.
Vorbind de partenerii de scenă: ai lucrat mult cu doamna

Maia Morgenstern. Cum s-a alcătuit acest cuplu de actori
care funcţionează în spectacolele cele mai diverse.
Nici noi nu știm cum. Pentru prima oară ne-a pus împreună
Marcel Ţop în Hamlet: regele și regina, la Nottara. Ne-am
simţit bine. A existat o chimie bună între noi. Ne înţelegem
din priviri. Și lucrul ăsta l-am mai simţit o dată, spre sfîrșitul
anilor 90. Cînd Hausvater a avut o lecţie deschisă cu studenţii
la UNATC. Era vorba despre Livada de vișini a lui Cehov.
Pentru a exemplifica tot ce gîndea el, a luat-o pe Maia pentru
Ranevskaia și pe mine pentru Lopahin. Trebuia să facem o
scenă imaginară, care nu era în text. Atunci ne-am întîlnit
prima oară în calitate de colegi de scenă. Și ţin minte că era în
Sala Berlogea, unde se adunaseră vreo 200-300 de studenţi,
într-o duminică dimineaţă pe la 11. Erau și profesorii, ca
Albulescu, Olga Tudorache, Sana Manu. Și era acolo un
podium, nu i-aș zice scenă, și m-am pus eu într-un colţ și Maia
în colţul opus, pe diagonală. Era iarnă. Eram îmbrăcat într-un
costum de piele, cum purtam des pe atunci. M-au cuprins nișe
emoţii, am început să transpir. Mi-am dat jos haina de piele.
Am simţit că sînt ud și în pantofi și m-am descălţat. Atunci

Drama
Maia s-a descălţat și ea. Din cauza emoţiilor… Hausvater a
spus: acum o să vedem relaţia Ranevskaia-Lopahin, cum se
naște ea. Și după ce și-a terminat expozeul, noi am început să
ne învîrtim într-un cerc imaginar, uitîndu-ne unul la altul.
Simţeam că nu avem nimic în cap. Ne-am învîrtit tot mai
rapid, mișcarea asta s-a transformat într-un fel de dans. Dansul
a devenit apoi ceva violent, ceva senzual, și chiar se transforma,
fără a fi vulgar, în ceva erotic. Ţin minte că atunci cînd am
ajuns într-o poziţie ce putea fi citită ca fiind erotică, eu i-am
zis: - Uite! Vezi? De asta vreau livada. Și ea a zis. – Uite, vezi!
De asta nu ţi-o dau.
Excelent. Deci asta a fost prima întîlnire.

Da, prima. Au urmat altele. Eu mă simt foarte bine cu
Maia. Comunic la fel de bine ca și cu doamna Olga. E și greu
să o explic și cred că nu trebuie explicată.
Faţă de astfel de trăiri teatrale, funcţia de director al

Teatrului Dramaturgilor Romîni oferă o compensaţie palidă.
Eu nu am căutat o compensaţie. Compensaţie la ce? Că
dacă am fost întrebat dacă nu mi-a fost greu să joc, să muncesc
atît, am răspuns că nu mi-a fost greu. Am fost un privilegiat.
Nu consider că am făcut un sacrificiu făcînd meseria de actor.
O meserie care chiar îmi place, am simţit că am chemare în
această direcţie. Am făcut ceea ce îmi place.
Administraţia însă…
Cînd un actor vine la direcţia unui teatru tînăr, cum este
Teatrul Dramaturgilor Români vine cu o oarecare experienţă
cu oamenii, are anumite cunoștinţe de psihologie. Fiul meu

Drama
spunea că ar fi trebuit să fac psihologia, el asta a făcut. Actorul
e mai intuitiv. În funcţia de director trebuie să primeze raţiu-
nea. Dacă voi aduce regizori buni ei nu vor aduce texte slabe.
Vor propune texte valoroase, vor aduce actori buni și astfel
mă voi înconjura cu oameni care pot să realizeze ceva serios.
Lucrurile se vor mișca atunci într-o direcţie bună. Ideea Tea-
trului Dramaturgilor Români, în care să se joace dramaturgia
noastră, este o idee nobilă. Chiar există piese românești foarte
bune. Și dacă se vor termina…
Se vor mai scrie între timp.

Da. Asta cred și eu. Azi a venit un director de teatru din
Chișinău și a propus cîţiva autori moldoveni și o să citesc și
vom vedea ce se poate alege. Vom juca autori din toate peri-
oadele. Cel mai important lucru acum este să continui să
formez un public pentru teatrul nostru. Nu mă sperie lipsa
banilor. De cînd sînt actor de foarte puţine ori au fost bani. În
perioada anilor ’80 mereu ni se tăia salariul.
Uneori și lumina.
Lumina mult mai des, tot timpul chiar. Și gazele. Dar și
salariul. Teatrul Naţional din Cluj era în Cluj, judeţ fruntaș la
economii și am avut salariile tăiate ani de zile. Au fost mereu
recesiuni și crize. Dacă nu sînt bani, trebuie să găsești soluţii.
Dacă sînt bani de salarii, nu putem renunţa la producţii. Și
atunci de vom gîndi ce să facem. De aceea am făcut și
microstagiunea estivală. Spectacolele s-au autofinanţat. Să ne
prezentăm publicului nevăzut. Fiecare actor poate face asta. O
să chem actorii din jurul meu. Să facem piese în doi-trei. Și
lumea va veni să ne vadă.

Drama
Iată semnele unui management de calitate.
Nu aș numi asta management, care este o teorie, o
chestiune complicată. Dar fiind raţional și cu bun-simţ vom
rezolva multe probleme. O lecţie pe care am învăţat-o demult
este că în teatru trebuie să dai, nu să ceri. Să dai mereu. Cît
mai mult.
Crezi că Teatrul Dramaturgilor Români are viitor? Îl vezi

și peste cinci ani.
Sigur că da. Îl văd și peste cinci ani, și peste zece și peste

douăzeci. Aici sînt oameni tineri și buni atît la compartimetul
PR dar și la cel tehnic. Oamenii chiar vor să facă. Le-am spus
că depinde de noi ce vom reuși. Din păcate birocraţia e foarte
mare și asta ia din timpul pentru a gîndi strategii artistice.
Interviu publicat iniţial în revista Neuma

draMaturGIa roMânEasCă La zI
PrEMIat tdr
CLAUDIA DIONISE
Cum am petrecut Crăciunu` vara

Text premiat la Concursul Naţional de Dramaturgie al TDR,
ediţia a III-a, 2019 - Premiul „Victor Eftimiu”
PERSONAJE
ARCHIBALD TEMPLETON/ AVOCATUL - magnat cinstit
QUEENIE TEMPLETON - soţia lui
MONA MARABELLA - soacra lui
NORA WHITE - nepoata lui
AXEL WHITE - soţul Norei, amantul lui Queenie și al Monei
Living-ul casei Templeton. În stânga un șemineu în faţa

căruia se află o canapea, două fotolii asortate, o măsuţă de
cafea, un covor alb pufos. Pe șemineu se află un pick-up. În
centru, o masă mare cu scaune, destinată cinelor cu familia.
În dreapta, o scară sugerează existenţa unui alt etaj. O ușă
sau mai multe, arată grandiozitatea casei, existenţa mai
multor camere. Pe unul dintre pereţi există o fereastră cu
draperii lungi, de catifea.

Drama
ARCHIBALD TEMPLETON - un domn, la vreo 50 de ani,
îmbrăcat elegant cu un costum de tweed, cu vestă, cravată și
batistă. Poartă barbă falsă și/sau mustaţă și ochelari, pentru
a nu fi recunoscut de familie. Se dă drept avocat. Singura care
îi cunoaște adevărata identitate este Nora.
QUEENIE TEMPLETON - pozează în doamnă, e îmbră-
cată într-o rochie neagră stilul anilor `50, coafură asortată,
poartă mănuși brodate negre, perle, poate avea și pălărie, are
aproximativ 20 de ani.
MONA MARABELLA - are vreo 40 de ani, dar arată mult
mai tânără, machiată excesiv, îmbrăcată într-o rochie neagră
mulată cu decolteu adânc, are bijuterii masive cu pietre
preţioase, păr tapat.
NORA WHITE - poartă o cămașă neagră simplă, panta-
loni negri, nicio bijuterie, în jur de 30 de ani, părul e prins
într-un coc la ceafă, nu se poate spune că e o femeie urâtă, dar
nici frumoasă nu e.
AXEL WHITE - îmbrăcat cu cămașă albă și sacou, panta-
loni la dungă, e între două vârste, nu se poate spune cu
exactitate dacă are 30 sau, mai degrabă, spre 40 de ani.
În acest moment, toţi cei mai sus menţionaţi se află la masă,

triști, îngânduraţi și în doliu. Pe masă este o urnă. Archibal, în
calitate de avocat, stă în capul mesei, în picioare, și citește de
pe o foaie.

Drama
***
Unicul act
„Ajunul Crăciunului”
Avocatul: Ne-am adunat astăzi aici ca să dăm citire

testamentului răposatului Archibald Templeton…
Queenie icnește, plânge înfundat, fără lacrimi. Mona o
mângâie grijuliu pe cap. Nora se ţine tare. Axel o ţine pe Nora
în braţe, o consolează, deși nu e nevoie.
Avocatul: …îmi pare rău că s-a ajuns aici, că suntem în
acest punct. Mă doare sufletul că trebuie să dau citire ultimelor
cuvinte ale domnului Templeton, aici de faţă (arată către
urnă, Mona și Queenie se smiorcăie fals) Dacă doriţi, putem
amâna momentul pentru o altă zi…
Mona: Nu-ţi face griji dragă, am eu grijă de ea. Așa e
Queenie a mea, mai sensibilă, ușor impresionabilă (îi șterge
lacrimile inexistente cu o batistă brodată). Gata puișorul meu
scump, trebuia să te aștepţi și la asta. Avea o vârstă…
Queenie: Mamă, dar nu e chiar așa…
Mona: Șșșș. Lasă puișor, că știe mama despre ce vorbește.
Continuaţi domnule…
Avocatul: Norton. Quentin Norton.
Mona (ștergând obsesiv lacrimile inexistente ale fiicei):
Continuaţi și ignoraţi, domnule Morton.
Avocatul: NOR-ton.
Mona: Am zis eu altceva? Hai să nu mai pierdem timpul,
lungim agonia… Deci?

Drama
Avocatul: Am două plicuri. Cel din stânga conţine testa-
mentul lăsat de răpo… (Queenie icnește din nou) …de
domnul Archibald Templeton. Cel din dreapta conţine o serie
de dorinţe pe care decedatul…
Queenie (se ridică brusc, dă să plece): Nu! Eu nu pot așa!
Mona (o oprește): Iepurașu` meu, liniștește-te. Cum vrei
să vorbească despre el, ăștia sunt termenii, iubita…
Queenie se uită disperată când la avocat, când la mama ei.
Queenie: Ce termeni? Niciun termeni. Adică cum, dacă
el e răpos..., e dece…, a plecat de lângă mine, înseamnă că eu
sunt văduvă? O văduvă e o babă bătrână! Și eu nu sunt. Nici
una, nici alta.
Izbucnește într-un plâns isteric. Nora își dă ochii peste cap,
oftează. Axel o consolează. Se uită la el pe furiș, cu dezgust.
Avocatul: Doamnă Templeton, am să mă abţin de la a
folosi acei termeni, dacă vă deranjează și am să continui dacă
îmi permiteţi…
Mona: Continuaţi și ignoraţi, domnule Morton (ar vrea să
o corecteze, dar se lasă păgubaș). Altfel, nu o să ajungem
nicăieri.
Avocatul: Deci, după cum spuneam, o serie de dorinţe.
Domnul Templeton a fost foarte exact în ceea ce privește
plecarea lui la cele sfinte. Pe lângă asta, vă pot spune că a fost
extrem de generos cu fiecare dintre dumneavoastră, dar mai
ales cu Queenie. De ea s-a îngrijit cel mai mult. Voi pleca
liniștit, dacă voi ști că soţia mea va avea viaţa pe care o
merită. Chiar acestea au fost cuvintele domnului Archibald,
când am redactat împreună noul testament.
Queenie: Awww, ce drăguţ. Și el nici măcar nu știa…
Avocatul: Ce să știe?

Drama
Mona (îi dă un picior pe sub masă lui Queenie): …cât de
mult îl iubea și ea. Iubita mea, ai frisoane? Te simţi bine?
Doamne, cât poate să sufere fata asta în interiorul ei, nici nu
vă daţi seama… Continuaţi… Continuaţi și ignoraţi.
Avocatul: În regulă! Ce s-o mai lungim. Întâi, o să deschid
plicul cu dorinţe …
Queenie și Mona (sar ca arse): Ce? De ce?
Mona: Adică de ce să ne ocupăm de asta acum? Citiţi întâi
testametul și apoi ne ocupăm și de dorinţe. Nu de alta, dar Q
este epuizată. De când a aflat vestea nici n-a dormit, nici n-a
mâncat…
Nora: Unchiu` a murit ieri.
Mona: Așa și? Nu s-a mai odihnit de 24 de ore. O să leșine
mititica... Uite ce palidă e!
Nora: Eu am gărzi care durează, câteodată, mai mult de 48
de ore. Și n-am murit. Iar Queenie mi se pare perfect în regulă.
Mona: Bine că ești tu o puternică insensibilă…
Axel: Haideţi să nu divagăm, vă rog. Să trecem la
testament.
Avocatul: Dorinţe. Este precizat deosebit de clar, negru pe alb,
că întâi trebuie îndeplintite dorinţele deced.. (Queenie tresare)
răpo.. (tresare din nou) domnului Templeton. Abia apoi, se va da
citire testamentului. Dar, mă repet, sunteţi toţi luaţi în vedere.
Mona: Ok, domne`. Zi dorinţele alea odată…
Nora: Nu ţi se pare că te bagi prea mult în seamă, Mona?
Mona: Adică?
Nora: Adică … te bagi prea mult în seamă. Vorbești mai
mult decât e cazul și până la urmă, în calitate de ce?
Mona: În calitate de soacră! De mamă adoptivă a lui
Archie, aș putea să spun…

Drama
Nora își dă ochii peste cap și pufnește.
Nora: Ok, cum spui tu. Domnule avocat, vă rog…
Avocatul (deschide plicul): Citez: Dragilor, în cazul în
care Doamna cu Coasa mă ia dintre voi, brusc, fără să fi
apucat să vă spun ultimele mele dorinţe, vă las această
scrisoare. Știu că așteptaţi cu nerăbadare citirea testamen-
tului, dar unde ar mai fi suspansul? Surpriza?
Ca să nu o mai lungesc… Dintotdeauna mi-a plăcut
Crăciunul petrecut cu familia. Încă am vie (vorba vine)
amintirea ultimului Crăciun petrecut cu părinţii și sora mea.
Chiar în casa asta. Chiar în living-ul ăsta. Este cea mai
frumoasă amintire a mea (Queenie se ofensează). Iartă-mă
iubita mea soţie, am exagerat, nunta noastră e cea mai
frumoasă, iepuraș. (Queenie se liniștește) Așa că, iată… Îmi
doresc, înainte de a-mi fi împrăștiate rămășiţele, să mai petrec
încă o dată Crăciunul, ca în copilărie. Alături de voi, mă rog,
impropriu spus. O să fiu în spirit, în orice caz… Mă rog, nu în
spirit, ci mai degrabă în urnă. Deci, ca să nu o mai lungim, ca
să plec împăcat, pentru că altfel rămân și vă bântui… (râde).
Queenie: Nu văd ce-i de râs!
Mona: Mda, domnule Morton, vă jucaţi cu focul!
Avocatul: Dar eu nu, doar…
Mona: Cu fantomele nu e de glumit… Poa` să facă mai
mult rău decât un om viu.
Nora le aruncă priviri siderată. Avocatul e mai degrabă uimit.
Mona: Degeaba vă uitaţi așa. Numai cine n-a trăit lucruri
d-astea, râde de ele.
Nora: Hai că, iar o luăm pe arătură… Și deja e penibil.
Axel: Da, Mona, nu e momentul. Hai să ajungem odată la
dorinţe și apoi la… (printre dinţi) testament. Poate are treabă

Drama
domnul avocat și noi îl reţinem…Vă grăbiţi, nu? Să sărim
peste…?
Nora: Parcă vă grăbiţi puţin cam tare să ajungeţi la
testamentul ăla. Sau mi se pare?
Axel: Mnooo, ţi se pare. Noi nu vrem decât să nu reţinem
omu` atât, fluturaș.
Avocatul: Dacă-mi permiteţi… Eu râdeam pentru că așa e
scris. În paranteză. Uitaţi.
Mona, Queenie și Axel: Aaaaa…
Avocatul: Deci, să continui. Așa… și vă bântui, va trebui
să-mi îndepliniţi următoarele dorinţe. Dacă acestea vor fi
duse la bun sfârșit, fiecare dintre voi își va primi partea.
Cadoul meu de Crăciun, ca să zic așa… Mona, tu o să
primești…
Mona: Ce?
Avocatul: … credeai că o să mă dau de gol? Hai că m-am
distrat. Mi-ar fi plăcut să-ţi văd reacţia mamă soacră…
Mona: După ce că e mort, își mai și bate joc de noi. Mai
e mult? Ne zici odată care e treaba domnule Morton sau stăm
așa până mâine dimineaţă?
Avocatul: Acum urmează… Îmi doresc să petrec un ultim
Crăciun cu voi toţi, căci voi aţi fost familia mea în ultimii ani.
Așa că, să zicem că azi e ajunul Crăciunului…
Queenie: În iulie? Cum să petrecem Crăciunu` vara?!
Avocatul: Dacă așa își dorește defunctul, stimată doamnă…
Queenie pare că are un atac de panică. Mona îi face vânt,
sare și Axel. Nora stă și se uită sictirită, iar avocatului îi vine
să râdă.
Mona: Ce stai acolo și te uiţi ca proasta? Ești medic, fă
ceva!

Drama
Nora: Ai grijă la limbaj Mona, nu cred că eu te-am jignit
până acum.
Mona: Iubiţica ești bine? Ai mâinile sloi. Aoleu, i-a scăzut
tensiunea. Fă ceva, Nora!
Nora: Parcă eram proastă… Ce să fac? Fă tu, dacă ești…
așa deșteaptă. Și hai să terminăm odată cu mascarada asta. E
penibil. Mai citim două rânduri, ne mai crizăm puţin. Ce e
asta? În plus, hai să ne bucurăm, să fim liniștiţi și uniţi. E
ajunul Crăciunului, nu?
Queenie, Mona și Axel se opresc brusc, o privesc pe Nora
stupefiaţi. Nimeni nu mai face nimic și fiecare revine la locul lui.
Nora: Domnule Norton, vă rog, spuneţi mai departe.
Avocatul: Dacă azi e ajunul, înseamnă că veţi împodobi
casa întocmai cum făceam în copilărie cu părinţii.
Queenie: Și de unde să știm noi asta?
Toţi se uită urât la ea.
Queenie: Am întrebat și eu, ce-am făcut…
Avocatul: …scrie aici, întocmai cum trebuie făcut. E o
listă. Doresc astfel: un brad natural de 2 metri și 30 de
centimetri, care va fi împodobit cu globuri albe și roșii,
beteală roșie sclipicioasă, luminiţe albe, simple, și în vârf
acea stea mare aurie pe care o adoram când eram copil (pe
care o găsiţi undeva în pod, într-o cutie). Apoi, se vor decora
scările, cu lumini și beteală. Deasupra șemineului va fi
așezată câte o șosetuţă, pentru fiecare în parte, pe care să fie
numele voastre. Masa trebuie aranjată festiv, cu acea faţă de
masă pe care mi-a lăsat-o moștenire străbunica (tot din pod).
Vor fi aduse tacâmurile de argint și farfuriile de porţelan de
la bunica Polly. Paharele de cristal pe care le-am primit de la
mătușa Agnes la nuntă (prima nuntă).

Drama
Queenie: Ce? Da` alea de la nunta noastră ce au?
Avocatul: Nu știu ce au, dar așa este scris aici… Așa a
dorit dece…
Queenie (se ridică, ia urna, se dă într-o parte): Archie, de
ce așa? Zi-mi tu mie, de ce de la prima nuntă? Ce vrei tu să
demonstrezi cu asta? Că ai primit pahare mai frumoase atunci?
Răspunde-mi! (Suferă o criză, din nou) De ce, ai plecat atât de
repede? Nu mai puteai și tu să aștepţi până aflai vestea…
(Mona se duce repede la ea, îi ia urna din mână).
Mona: Iepurașul meu de angora, nu știi ce vorbești…
(în șoaptă) Te dai de gol ca proasta. Hai lasă crizele astea și
să ascultăm odată ce a vrut Arch, ca să… știi tu…
testamentul…
Queenie (revine la masă, ia urna și o ţine în braţe): Mă
iertaţi, încă mai sper că e o glumă, de fapt… și Arch e de fapt
aici, cu noi…
Nora: Păi este cu noi, da! (Queenie și Avocatul fac ochii
mari) Sub formă de scrum.
Queenie leșină cu urna în braţe. Mona sare repede să-i
dea cu apă pe faţă. Nora se ridică agale, ia urna, o pune
lângă avocat. Axel se simte în plus, dar se duce să o ajute pe
Mona să o ridice pe Queenie. Într-un final, își revine.
Avocatul: Pot continua? Sau… mai bine să mă retrag?
Axel: Nu, nu e cazu`. Continuaţi…
Mona: …și ignoraţi. Domnule Morton, trebuie să înţe-
legeţi, e o soţie îndurerată.
Queenie: Mă iertaţi, dar nu pot să fac faţă unor astfel de
glume proaste. Nora, dacă tu ești obișnuită cu cadavre și
urne… de la … ce faci tu acolo la spital, asta nu înseamnă că
e ok, da? Te rog să te abţii de la astfel de remarci.

Drama
Nora: Nu sunt obișnuită cu nimic. Sunt chirurg, ajut
oamenii să trăiască, nu să moară…
Queenie: Deci, în primul rând se zice chirurgă, că ești femeie.
Și în al doilea rând, abţine-te. Așa te porţi tu cu mătușa ta?
Nora: Poftim?
Queenie: Așa cum ai auzit…
Nora ar vrea să riposteze, dar intervine Axel.
Axel: Vă rog, potoliţi-vă. Nora, ce-i cu tine? Las-o în pace,
Noruleţ! Nu se cade să…
Nora: Fie! Continuaţi domnule Norton…
Avocatul (reia ca și cum nu ar fi fost întrerupt): Șerveţele
cu Moș Crăciun. Pe perete va fi agăţat un banner cu Merry
Christmas pe care îl veţi confecţiona singuri. Mi-aș dori să
vă văd lucrând cu toţii, împreună, ca o familie fericită. Cât
vă veţi ocupa de banner, veţi asculta discul meu preferat de
Crăciun (aflat în posesia domnului avocat), pe care îl veţi
pune la pick-up. Am trei colinde după care mor. (Pauză.
Avocatul așteaptă.)
Axel: S-a întâmplat ceva?
Avocatul: Nu, de ce?
Axel: V-aţi oprit.
Avocatul: Da. Așa scrie aici. „Pauză de râs”.
Axel: Ce râs? Nu râde nimeni.
Avocatul: Foarte rău. Domnul Templeton, a crezut că se va
râde în hohote la acestă glumă. El unu` s-a distrat teribil când
a scris-o.
Toţi rămân perplecși.
Avocatul: O să reiau… Am trei colinde după care mor…
Mor… După care mor.. Nu? Nimic?
Fie, o să trecem peste… Așadar, vreau să ascultaţi…

Drama
Mona (izbucnește într-un râs isteric): …după care mor..
Bună glumă, da. (Redevine serioasă brusc.) Ce se întâmplă
aici e o jenă. Bambilici. Niciodată n-am asistat la așa ceva…
Nora: Da` ce Mona, la câte citiri de testament ai fost tu?
Mona: Asta nu e treaba ta!
Nora se enervează din ce în ce mai tare.
Axel: Vă rog, nu cred că domnu` Archie și-ar fi dorit să fie
așa. Și-ar fi dorit să ne înţelegem…
Queenie: Așa e, Axeluţu are dreptate. Ziceţi de discul ăla...
Avocatul: Așadar, vreau să ascultaţi: Twelve Days of
Christmas, Rudolph The Red Nose Reindeer și Joy to the
World.
Queenie: Da` astea sunt așa de vechi… Nu putem să
ascultăm, mai bine, Justin Bieber, Ariana Grande sau măcar
Rihanna…
Avocatul: …nu.
Queenie: …Taylor Swift?
Avocatul se uită urât la ea, Queenie oftează, se uită la
urnă.
Queenie: Arch, degeaba am fost căsătoriţi trei ani…
Nimic n-ai învăţat…
Avocatul: …pot să continui?
Queenie îi face semn din mână.
Avocatul: După ce va fi decorată casa, veţi trece la pasul
următor. Axel, acum e rândul tău să strălucești. O să te
îmbraci în costumul de Moș Crăciun, pe care îl găsești tot în
pod. Ah, ce amintiri, mi-l aduc aminte pe bunicul când se
deghiza în moșu` și eu niciodată nu mă prindeam… Ce
vremuri… Așa, revenind. Moșul se va așeza pe un scăunel
lângă brad și fiecare dintre voi, va veni să-i spună o poezie și

Drama
ce își dorește anul acesta de Crăciun. După aceea, îl veţi servi
pe moșu` cu biscuiţi și lapte cald. Apoi, cu toţii (chiar și cu
Axel care se schimbă între timp în civil), vă strângeţi în faţa
șeminelui, vă uitaţi la foc și beţi câte o cană de cacao cu lapte
aburindă, înveliţi în păturicile cu reni (o să știe Nora despre
ce vorbesc) și ascultaţi colindele din nou…
Toţi rămân perplecși. Nimeni nu știe ce să zică. Pauză
penibilă.
Mona: … vă uitaţi la foc… Adică aprindem șemineul?
Avocatul: Da.
Mona: În miezul verii? O să murim de cald… Mai trebuie
să ne învelim și cu pături…
Avocatul: Porniţi aerul condiţionat…
Queenie: Asta e o glumă, nu?
Avocatul: Nu.
Mona: Fie! Facem cum a vrut ginerele meu, că noi suntem
oameni cu frică de Dumnezeu și nu vrem să ne punem rău cu
morţii. (către Queenie) Nu te mai smiorcăi atât, a murit, asta
e… Adică, suntem îndureraţi cu toţii, dar trebuie să ne
adunăm… Hai că deja e târziu și ar fi bine să ne apucăm de
treabă. Cu cât terminăm mai repede cu asta, cu atât mai bine.
Nu ne mai prelungim agonia… Domnule Morton, vă mulţu-
mim pentru tot, de acum ne descurcăm. Să vă conduc…
Avocatul: Mă iertaţi, dar nu pot să plec.
Mona: De ce?
Avocatul: Trebuie să vă supraveghez să văd dacă sunt
îndeplinite toate punctele, altfel cum aș putea să știu dacă pot
continua cu citirea testamentului?
Mona: Fiţi fără grijă, o să ne ocupăm de tot. Eu personal
am să fiu ochii pe toată lumea.

Drama
Nora: Mona, da` ce grijulie ești tu. Dacă așa a vrut unchiul
Archibald, domnul avocat trebuie să rămână! Hai să nu ne mai
dăm cu părerea și să trecem la treabă (Mona dă să spună
ceva). Nu te obosi, ai vorbit deja prea mult. O să ne organizăm
așa: pentru început trebuie cumpărat bradul și decoraţiile. În
casă sunt doar cele de anul trecut, alea aurii.
Queenie: Și alea ce au? Sunt foarte frumoase.
Avocatul: Nu sunt alb cu roșu.
Queenie: O să arate oribil.
Nora: Asta e, dacă așa a vrut unchiu`… Deci, Axel, tu
mergi să cauţi brad și eu mă duc să caut decoraţii. Queenie și
Mona, mergeţi în pod și începeţi să aduceţi ce era pe listă.
Queenie: Da` mie nu-mi place în pod. Mă sperie. Merg eu
la cumpărături cu Axel.
Mona (printre dinţi): Iubiţica nu mă lăsa singură cu asta în
casă că o s-o…
Nora: „Asta” are și ea un nume, pe care ar fi trebuit să-l
știi deja până acum. Și o s-o ce? O să mă omori în ajunul
Crăciunului? În plus, am zis deja că plec să caut decoraţii, deci
stai liniștită. Domnule avocat, rămâneţi aici?
Avocatul: Dacă îmi permiteţi, o să mă duc să mânânc
ceva. Am să revin în scurt timp. Până atunci, probabil, veţi
avea toate cele necesare și o să vă apucaţi de treabă.

Drama
***
Heblu
Queenie coboară pe scări cu două cutii în braţe. Mona e

așezată pe canapeaua din faţa șeminelului, își pilește o
unghie.
Queenie: Mamă, vino să mă ajuţi, sunt grele astea…
Mona: Știi că nu pot să car că mă doare spatele, lasă-le și
tu pe masă. Ai luat tot?
Queenie: Nu, că n-am avut cum. Da` cred că aici este faţa
de masă de la străbunica și steaua și costumul de moș. Nu știu
cum o să aduc farfuriile și tacâmurile. Că alea sunt și mai
grele.
Mona: Eh, aducem un căcat. E suficient. Luăm și noi niște
farfurii din bucătărie și gata. Ce crezi că știe ăsta cum arătau
alea de la bunica?
Scot lucrurile din cutie.
Queenie: Astea or fi?
Mona: La cât de urât arată steaua și faţa asta de masă,
n-am nicio îndoială. Vai de capul meu, în ce hal miroase
costumul ăsta. Nu cred că Axeluţ o să vrea să se îmbrace cu
așa ceva.
Queenie: N-are încotro.
Mona: Mă cac pe ele de dorinţe. Ce era dacă făceam o
ceremonie elegantă de adio și se citea testamentul și gata? Ce
aberaţie, auzi tu, să obligi niște oameni să facă toată masca-
rada asta, deși tu ești mort în urnă și oricum nu o să vezi nimic
din toate astea. Dacă știam, nu mai…
Intră avocatul, ele nu-l observă.

Drama
Avocatul: Să știţi că nu vă obligă nimeni…
Mona și Queenie tresar. Mona scuipă-n sân.
Mona: V-aţi și întors… Ce surpriză! Păi cum nu ne obligă
nimeni?
Avocatul: Adică aveţi dreptul să nu faceţi nimic din toate
astea…
Mona: Și-atunci de ce ne mai chinuim? (aruncă ce avea
în mână și se îndreaptă către ușă)
Avocatul: Dar… nu veţi mai avea dreptul la moștenire.
Mona (face cale întoarsă): Mi-am adus aminte de ceva…
Queenie, iubita, mergi și adu farfuriile.
Queenie: Dar sunt grele…
Mona: Lasă, nu te mai plânge, viaţa în general e grea.
Queenie iese. Moment de pauză. Mona își aranjează
decolteul, se uită la avocat cu subînţeles.
Mona: Acum că am rămas doar noi, domnule avocat
Morrrton…
Avocatul: Norrr-ton. V-am mai spus.
Mona: Așa vă alint eu. Domnul meu, nu vreţi un pahar de
ceva, un whisky fin, vechi, arrromat… Să stăm la o vorbă, să
ne împrietenim…
Avocatul: Nu e cazul. Și nici locul… Mai ales de faţă cu
răposatul…
Mona ia faţa de masă de la străbunica și acoperă urna.
Mona: Gata, nu ne mai vede… (se apropie languros de el)
Avocatul: Doamnă, vă rog…
Mona: Mona, te rog. Mona Marabella, nu cred că am făcut
cunoștinţă oficial… Te văd tensionat… Dacă-mi permiţi, aș
vrea să te ajut, să mai eliberezi din stresul ăsta… (se duce prin
spatele lui, vrea să îi maseze umerii, el se retrage)

Drama
Avocatul: Vă rog, nu. Aș dori să păstrăm relaţia doar la
nivel profesional.
Mona (insistă): Păi și am zis eu altfel? Sunt profesionistă
în masaj…
Avocatul: Vă rog, nu la asta mă refeream, doamnă!
Mona: Mona, te rog… Aș fi doamnă, dacă aș fi căsătorită.
E o propunere, Quentin?
Avocatul: Ce? Despre ce vorbiţi?
Mona: Eh, lasă că știi tu…
Avocatul: Nu, nu știu. Și vă rog să încetaţi!
Intră Queenie cu un teanc de farfurii în braţe, îl pune pe
masă.
Queenie: Gata, astea sunt. Direct de la bunica.
Avocatul le evaluează, le întoarce pe toate părţile.
Avocatul: Nu sunt cele care trebuie.
Queenie: Cum nu?
Avocatul: Știu cu exactitate că cele primite moștenire au
o inscripţie pe spate, care…
Mona (languroasă): Quenti, o să-ţi zic așa… Dragule, nu
poţi să închizi ochii? Sunt niște farfurii ce Dumnezeu. Archie
nu mai e aici, ca să zică ceva… Nu e suficient că trebuie să
trăim toată mascarada asta? Hai, fii bun cu noi și lasă-ne
așa…
Avocatul: Îmi pare rău, doamnă. Nu pot. Am o obligaţie
morală să îndeplinesc dorinţele răposatului… Dacă aș putea,
v-aș scăpa de toate astea. Dar nu pot.
Mona își dă ochii peste cap.
Mona: Hai Queens, să căutăm blestematele ale de farfurii
în pod.
Avocatul: Și tacâmurile…

Drama
Mona și Queenie ies urcând scările. Avocatul rămâne
zâmbind, la scurt timp intră Nora cu o plasă mare din care
ies tot felul de decoraţiuni de brad.
Nora (în șoaptă): Unchiule, ce se întâmplă?
Avocatul: S-au dus să caute în pod farfuriile…
Nora: Doamne, ai avut o idee extraordinară. Mă distrez
maxim. Abia aștept să văd ce faţă o să facă ăștia când o să
constate că trăiești.
Avocatul: Unde e Axel?
Nora: Încă mai caută brad…
Avocatul: O să le arăt eu parveniţilor ăștia, cu cine s-au
pus… Nu pot să cred că au fost în stare de așa ceva. Și când
te gândești ce noroc am avut că i-am auzit vorbind… Altfel,
acum aș fi fost cu adevărat… în urnă. Și ei ar fi pus mâna pe
tot. Cum am putut să mă căsătoresc cu fata asta… Cum de
n-am văzut semnele de la început?
Nora: Te-ai îndrăgostit, unchiule… Dragostea e oarbă, știi
cum se spune… În plus, Queenie nu cred că are nicio vină…
Mona în schimb, e un geniu malefic. Și Axel… cum a putut
să-mi facă așa ceva? Credeam că mă iubește…
Intră Axel furios și plin de spume, cu un brad mic artificial.
Axel: Îmi bag picioru` în el de brad! Unde naiba să găsești
brad natural în mijlocul verii? Ah, mă iertaţi, am crezut că...
Domne` ăsta-i singurul brad pe care l-am găsit. Altu` n-am de
unde... Am fost peste tot, de-abia am reușit să fac rost și de ăsta...
Avocatul: Îmi pare rău să vă spun, dar nu se încadrează în
norme..
Axel pune bradul pe masă, scoate o ruletă, măsoară și
apoi agaţă în el brăduţi odorizanţi de mașină, cu aromă de
brad.

Drama
Axel: Gata. Are 2,30 cu tot cu masă și miroase a brad. Ce
mai vreţi?
Avocatul: Unul natural.
Axel: Mă exasperaţi. Fie, mă duc să tai un brad din curte…
(iese bombănind) Dacă găsesc unu` care să se încadreze în
norme. Fi-ţi-ar normele…
Intră Mona și Queenie cu cutiile cu farfurii și setul de
tacâmuri.
Queenie: Gata, cred că astea sunt.
Avocatul le evaluează, apoi confirmă că sunt cele care
trebuie.
Nora: Ok, hai să ne apucăm de treabă.
Cele trei încep să pună beteală pe scări, așează masa, pun
șosetuţele deasupra șemineului. Mona are o atitudine de sictir și
bombăne încontinuu. Lui Queenie îi vine să vomite și se tot abţine.
Nora: Ești ok?
Queenie: Îhâm. (iese rapid ţinându-și mâna la gură,
Mona iese după ea)
Nora: Super, iar s-au sustras de la muncă.
Avocatul: Nici nu mă așteptam la altceva.
Nora scoate un carton mare și niște markere, cu care să
scrie Merry Christmas.
Nora: Mona, hai să mă ajuţi să fac banner-ul! Monaaaaa…
Mona (de afară): Nu pot acum, dragă, am treabă.
Nora: Dar, trebuie să facem ăsta… Mona, să știi că
domnul avocat vede că te sustragi de la muncă și o să te taie
de pe listă…
Mona vine în grabă.
Mona: Da` cine a zis că mă sustrag? O ajutam pe Q…
Mititica, nu se simte prea bine…

Drama
Nora: Cum zici să facem, scriem de mână sau de tipar?
Mona(ironic): Vai, apreciez că te consulţi cu mine. Mă
simt onorată!
Nora: Hai lasă comentariile în plus și zi!
Mona: … de tipar.
Nora: Bun, deci o să scriem caligrafic de mână…
Mona: Ce? Păi de ce m-ai mai întrebat, dacă oricum nu te
interesează părerea mea?
Nora: Ba mă interesează. Tocmai. Cum zici tu, oricum nu
e bine, așa că fac invers. Tu ești barometrul meu de „așa nu”.
Mona scoate flăcări pe nări, trântește markerul pe masă,
iese, dar se întoarce repede.
Mona: Vezi că ai uitat de blestematele alea de colinde.
Nora: Chiar! Bravo Mona, se pare că ești și tu utilă la
ceva. Unde pleci? Dacă tot ai zis de colinde, ocupă-te! Fă și
tu ceva, nu te mai învârti pe aici ca un…
Mona: Vezi că, nu-ţi permit să mă faci „coi”!
Nora: Vai, ce urât vorbești… Voiam să spun ca un
cocostârc pe lac.
Mona: Ce mai știi tu să o dai la întors. Mai bine, vezi-ţi de
banner. Domnule Quenti, discul vă rog. Și ajutaţi-mă să-l pun,
că nu mă descurc…
Nora (ca pentru sine): Că și tare complicat o fi…
Mona: Să știi că te-am auzit. Altă treabă n-ai, decât să stai
cu gura pe mine?
Mona pune discul în pick-up, ajutată de avocat. Ea se
tot dă la el, însă el se face că plouă. Colindele se vor auzi
în surdină. Începe „Twelve days of Christmas” cântată
de Robert Shaw Chorale. Intră Axel, trăgând după el
bradul.

Drama
Axel: Ăsta e cel mai mare, vă rog, nu am de unde să fac
rost de altu`.
Avocatul: O să-nchid ochii de data asta. Măcar e natural.
Mona (bombănind): Pentru farfuriile alea, n-ai fi închis
ochii…
Axel: Îl pun pe măsuţa asta de cafea, să pară mai înalt. Hai
scoate alea, să m-apuc de-mpodobit.
Intră Queenie, e destul de palidă. Axel împodobește
bradul, Nora face banner-ul.
Nora: Sigur ești ok? Acum chiar că nu arăţi prea bine…
Queenie: Da. Cred că am mâncat ceva care nu mi-a priit…
Nora: Parcă ziceai că n-ai mâncat nimic… (Queenie se
blochează, ar vrea să spună ceva, Nora intervine rapid) Dar
nicio problemă, am pastile la mine…
Queenie (brusc): Nu! Nu e atât de grav… O să fiu bine.
Nora: Cum crezi…
Axel: Aţi găsit costumul de moș?
Queenie: Da.
Nora: Hai că mai am puţin, Queens, vino și ajută-mă să
terminăm aici. Axel mai ai mult?
Axel: Nu chiar. Monaaa, hai să mă ajuţi și tu, să terminăm
mai repede.
Mona (vine sictirită): Mona în sus, Mona în jos. Da` voi
fără mine, nu vă descurcaţi?
Nora: Ba da, dar fără tine n-are farmec…
Mona: Ce să zic…
Nora și Queenie termină banner-ul, Axel și Mona
finalizează decorarea bradului.
Axel: Gata, putem să mergem mai departe.
Avocatul: Nu chiar… Nu aţi pus steaua.

Drama
Axel își dă ochii peste cap și bombăne printre dinţi.
Axel: Căca-m-aș pe ea de stea. Gata. E bine acum,
domnule supervizor.
Avocatul: Păi ia să vedem, brad, decoraţii alb cu roșu,
masa aranjată… șosetuţe. Șosetuţele nu au numele pe ele.
Axel: Dă-mi un marker, că deja cred că bat pe cineva. (Se
apucă să scrie pe ele.) Bă băiatule, ce cretinătate absolută.
Ce-a fost frate în capu` lu` Archibald? E bine acum, că deja
sunt exasperat?!
Avocatul: Mai trebuie agăţat bannerul.
Axel: Dă-ncoace banner-ul măsii! Dă-mi un scaun!
Se urcă să agaţe bannerul. Începe melodia „Rudolph the
Red Nose Reindeer” cântată de Burl Ives. După câteva
acorduri, Nora se duce foarte binevoitoare la Axel.
Nora: Axel, iubitule, dacă nu vrei să faci asta, poţi să pleci.
Axel: Ha-ha. Bună glumă. După ce m-am chinuit până
acum, ar fi culmea să renunţ. (Se dă jos de pe scaun.) Dă
costumu` ăla să terminăm odată cu asta. `Ai de capu` meu, în
ce hal pute. Unde a fost ţinut, bă baiatule, într-o fosă septică?
Pișa-m-aș pe el…
Axel iese boscorodind.
Nora: Mă duc să aduc păturicile cu reni. Domnule Norton,
mă puteţi acompania? Sunt puse undeva sus și nu știu dacă ajung.
Avocatul și Nora ies. Rămân Queenie și Mona.
Mona: Dacă știam că ne chinuie așa, zău că nu-l mai
omoram.
Queenie: Mamă, vorbește mai încet, poate te aude cineva.
În plus, ţi-am zis că nu e o idee bună..
Mona: Ce să zic, bine că le știi tu pe toate. Dacă te lăsam
pe tine, tu ai fi semnat ca proasta prenupţialu`…

Drama
Queenie: Mami, nu mai zice că sunt proastă…
Mona: Vai, dar ce sensibilă am devenit… (ironic) Mă
iertaţi, doamnă! (către urnă) Cum, mă, să-ţi baţi joc de noi în
halul ăsta? Dă-o-ncolo de treabă… (către Queenie) Ce-i, iar
ţi-e rău? Hai du-te să te întinzi puţin, te chem eu.
Iese Queenie. Intră Axel îmbrăcat în Moș Crăciun.
Mona: Moșule ce tânăr ești…
Axel: Îmi vine să bat pe cineva!
Sare discul și începe brusc „Joy to the World” de Isaac
Watts.
Mona: Hai, iubitule că mai avem puţin și gata. Toată
averea o să fie a noastră. Scăpăm și de proasta asta și… ne-am
aranjat pe viaţă.
Axel: Iubita mea, ești un evil genius. Te iubesc. Abia aștept
să fugim în lume, să trăim viaţa pe care o merităm, să mă
bucur de tine…
Mona: Și eu… Nu cred că mai rezist mult… Vreau să te
am doar pentru mine.
Axel: …atunci, n-ar fi trebuit să mă pui să mă însor cu
insipida aia.
Mona: Iubitule, dar știi că altfel nu se putea… Cum aș mai
fi putut să te am lângă mine?
Axel: Mă bucur că nu ești geloasă…
Mona: Eh, nu sunt… Sunt, dar n-am ce să fac… Ţi-am
zis, trebuie să creadă că faci toate astea pentru ea, mă rog,
pentru voi… (languros) Ia spune-mi, e mai bună decât mine
…știi tu…
Axel: Nu, iubirea vieţii mele… Cum să crezi așa ceva?
Niciuna nu mi-a tras-o mai bine decât tine… Tu ești ca o…
Intră Queenie.

Drama
Axel: … ca o mamă pentru mine…
Queenie: N-am stare. Mă simt agitată și moleșită în același
timp.
Mona: Mă duc să mă retușez, simt că mi s-a luat rujul.
Iese Mona.
Axel: Da` ce e iubita mea? De ce nu te simţi bine?
Queenie (ezită): Nici nu știu cum să-ţi spun…
Axel: Îngerașule, mie poţi să-mi spui orice…
Queenie: Axy… sunt… Nu, nu pot. O să se supere mama.
Axel: Puișorul meu de aur, spune-mi…
Queenie: Ah, mă omoară colindele astea! (oprește pick-up-ul)
Nici nu puteam să-mi aud gândurile… Axy, iubitu` meu. Știi
că te iubesc cu toată fiinţa mea…
Axel: Da, iubirea vieţii mele, știu…
Queenie: …sunt însărcinată!
Axel: Ce?
Queenie:… o să am un copil. Am aflat săptămâna
trecută…
Axel: Și de ce nu mi-ai spus până acum?
Queenie: … nu știu. Așa mi-a zis mami…
Axel: E al meu?
Intră Nora cu braţele pline de pături, pe care le lasă pe
canapea.
Nora: Ce să fie al tău?
Axel:…ăăă… un ceas pe care l-a găsit Queens în … mă
rog. Un ceas. Unde e avocatu`?
Nora: Cred că s-a dus la baie.
Queenie: Mă duc să-l caut, nu de alta, dar casa e casa
mare, să nu se piardă…(iese)
Axel: Iubita mea, fluturașule, ești bine?

Drama
Nora: Da. De ce?
Axel: Păi… na… a murit unchiul tău, Noruleţu` meu
pufos. Ţineai atât de mult la el…
Nora: Ah, da. Sunt bine. Încerc să nu mă gândesc prea
mult la asta.
Axel (se apropie de ea, seducător): Știi că sunt aici pentru
tine, orice ai nevoie… Te iubesc enorm, ești iubirea vieţii
mele…
Moment tandru între Nora și Axel, intră Mona.
Mona: Da` abţineţi-vă dragă, suntem la o înmormântare,
nu la bordel…
Nora: Vai Mona, iartă-ne. Nici nu mi-am dat seama… Ce
să faci, dacă e iubirea așa mare și Axel arată atât de bine în
costumul ăsta de moș…
Intră avocatul urmat de Queenie.
Avocatul: Bun, văd că e totul pus unde trebuie… Să
trecem la venirea lui Moș Crăciun. Luaţi-vă fiecare câte un
scaun și așezaţi-vă în jurul bradului. Axel, ieși te rog, și mai
intră o dată… ca și când ai fi Moș Crăciun de-adevăratelea.
Toţi execută. Avocatul aduce un scaun pe care pune urna.
Mona se uită dezgustată. Axel e destul de enervat de situaţie
și nu-și dă prea mult interesul.
Axel: Ho-ho-ho. Dragii moșului, apropiaţi-vă… Așa, care
vine primul să stea în poala moșului?
Nimeni nu se mișcă.
Axel: Haideţi, nu vă fie frică, nu vă mănâncă moșu`... Ho-ho.
Queenie (ridică două degeţele, ca la școală): Domnu`
Norton… Zicea acolo, că să spunem poezii. Dacă nu știm, ce
facem?
Avocatul: Puteţi să cântaţi un colind…

Drama
Queenie: Aha… Mda.. are sens…
Axel: Deci?
Queenie: Hai că merg eu prima... (se așează pe genunchiul
lui Axel)
Axel: Așa, draga moșului… Cea mai curajoasă…
Queenie: Deci moșu` eu nu știu poezii, dar știu un
colind…
Axel: Să te auzim…
Queenie: O să cânt un colind de Taylor Swift. Muzica DJ!
Axel (în șoaptă): Nu e...
Queenie(afectată): Atunci, o să cânt acapella.
Începe să cânte foarte fals „Christmases when you were
mine”.
Queenie: Please don`t take down the mistletoe
`Cause I don`t want to think about that right now
`Cause everything I want is miles away
Snow covered little town…
Axel: Cred că e suficient. Bravo, draga moșului… Ia
spune-mi, ai fost cuminte?
Queenie: Da, normal!
Axel: Nu ai nimic de mărturisit? Să știi că și minciuna este
o faptă rea…
Queenie: Nu, nimic…
Axel: Ești sigură? Dacă îl minţi pe moșu`, o să se supere
și n-o să-ţi mai aducă nimic…
Queenie (printre dinţi): Da, sunt sigură!
Axel: Ok. Ce dorești să-ţi aducă moșu`?
Queenie (plângăcioasă): …pe Archie înapoi…
Mona: Aww.. iubita mea… Doamne cât l-a iubit fata
asta…

Axel: Mda… Păi, nu cred că moșu` poate să facă așa ceva,
că nu practică necromanţia… (o împinge) Următorul, mă rog..
următoarea…
Mona: Vin eu moșule… ca să terminăm mai repede cu
asta…
Nora: Aoleu, Mona ne-ai înnebunit! Să terminăm repede,
să terminăm repede…
Mona: Vrei să mă lași să-i cânt moșului un colind?
Nora se uită scârbită.
Mona: E cu dedicaţie…
În timp ce cântă, Mona se alintă pe lângă Axel, vrea să fie
sexy.
Mona: Santa baby, I want a yacht and really that`s not a lot
Been an angel all year
Santa baby, so hurry down the chimney tonight
Santa honey…
Axel (o întrerupe): Bravo, foarte frumos. (ca pentru sine)
Bine că nu sunt copii pe aici…
Mona (uitându-se cu subînţeles la Nora): Eu îmi doresc ca
familia asta să se înţeleagă, să nu ne mai certăm, să ne iubim
unii pe alţii… Să ne acceptăm așa cum suntem…
Nora: …îmi doresc ca… pff…
Mona: Ce-i dragă? Ce nu-ţi mai convine?
Nora: Cacofonia ta nu-mi convine…
Mona: Bine că ești tu deșteaptă. Hai să te văd…
Nora vine și ea să se pună în poala moșului.
Nora: Eu o să recit ceva… O să stofă din „Moartea
amanţilor” de Charles Baudelaire.
Nora se uită cu subtext la Mona, dar aceasta se face că
nu observă.
Nora: Vom avea paturi fin parfumate,
Și profunde divanuri ca niște morminte,
Și flori stranii pe rafturi
Înflorite pentru noi sub cerurile prea frumoase… Mă
iertaţi, poate nu a fost perfect, dar am tradus acum din minte…
Am zis să nu recit în franceză, că nu mai înţelegeaţi nimic…
Toţi rămân muţi. Mona e vizibil deranjată.
Axel: Buuun... și ce dorești să-ţi aducă moșu`? Ho-ho-ho...
Nora: Nimic. Am tot ce mi-aș putea dori…
Pauză tensionată.
Avocatul: Bun…(ia urna și o întinde către Axel) Acum și
domnul Archibald… (toţi rămân blocaţi) Glumesc! Mă
iertaţi… Domnul Templeton mi-a spus că ar fi bine să destind
atmosfera, dacă devine prea serioasă… Dar asta a fost o glumă
proastă! Mă iertaţi, din nou. În capul meu suna mult mai
bine… (își drege vocea) Ar fi momentul să-l serviţi pe Moș
Crăciun cu biscuiţi și lapte cald…
Nora: Aoleu… nu cred că avem așa ceva în casă. Mona,
mergi, te rog, până la magazin și ia niște biscuiţi și lapte pentru
moșu`.
Mona: Ce-ţi mai place să dai ordine…
Nora: Poţi să faci și tu odată ceva, fără să comentezi? Ah,
ia și niște ciocolată, de băut, nu de mâncat…
Mona iese bombănind. Queenie pare confuză. Axel
clocotește de furie.
Nora: Domnule avocat, cât așteptăm, doriţi să vă fac o
cafea?
Avocatul: Nu mi-ar prinde rău.
Nora și avocatul ies. Axel își dă barba jos. Queenie e
căzută pe gânduri.

Drama
Axel: Deci, e al meu sau nu?
Queenie: Nu știu, Axy…
Axel: Cum adică nu știi?! Mai putea… babalâcu`?
(Queenie se ofensează) Iubita mea, iartă-mă, dar sunt gelos.
Aș vrea să știu dacă o să cresc copilul meu sau al altuia…
Atât, nimic mai mult.
Queenie: Sincer, chiar nu știu… Și până la urmă
contează? Al meu sigur e!
Axel: Da, dar…
Queenie: Ax, o să fim bogaţi. Archibald avea o grămadă
de proprietăţi și conturi. Nici nu mai contează al cui e… O
să avem cu ce să-l creștem…
Axel: Da, așa e… Dar mai bine, zic să scapi de el.. Și mai
facem noi altu`, dup-aia…
Queenie: Nu pot să cred că ai zis asta…
Axel: Păi care e problema? Mare brânză… măcar atunci o
să știm cu siguranţă că e al meu.
Queenie: … nu pot să fac așa ceva. E copilul meu…
Axel: Îngerașul meu, gândește-te… Dacă o să se semene
cu ăla, ce facem? O să-l dispreţuiesc, n-o să pot să scap de
gândul că … Iubirea vieţii mele, înţelege-mă și pe mine…
Queenie: Da` dacă seamănă cu mine? Dacă e de fapt al tău?
Axel: Asta e! Ce-am avut și ce-am pierdut!
Queenie: Axy, cum poţi să spui asta… Promit că dacă
seamănă, îi facem operaţie estetică…
Axel: Ai și tu niște idei, de te doare capu`.
Intră Nora și avocatul. El are o ceașcă de cafea în mână.
Nora: Sper că până aici totul este în regulă…
Avocatul: Este, este. Doamnă White… Așa vă cheamă
acum, nu?

Drama
Nora: Exact.
Avocatul: Chiar mi-ar părea rău, doamnă White, să nu
intraţi cu toţii în posesia moștenirii… Ce păcat că domnul
Templeton nu a avut urmași, altfel ar fi stat lucrurile atunci…
Queenie: Cum altfel?
Avocatul: Nici n-are rost să vă spun…
Queenie: Dar, vă rog…
Avocatul: Păi, atunci, moștenirea integrală i-ar fi revenit…
Mona (de afară): Gata, dragă. Am luat tot. Mă duc să
încălzesc laptele și să pun biscuiţii pe o farfurie. Queens, vino
să mă ajuţi.
Queenie iese, deși ar fi vrut să asculte ce avea avocatul de
zis.
Nora: Beţi-vă liniștit cafeaua, domnule Norton. Ce-i Axel?
Pari îngândurat și îngrijorat.
Axel: Nu, nimic. Sunt doar obosit, flurașul meu iubit.
Nora: Mulţumesc. Știu că faci toate astea pentru mine…
Axel: Pentru tine da… Numai pentru tine… Pe mine nici
nu mă intereasează moștenirea asta. Tu ești tot ce am nevoie
ca să fiu fericit, Noruleţu` meu alb…
Nora: Awww… Ce drăguţ. Ce noroc am avut cu tine. Mă
bucur că te-a invitat Queenie la nuntă, altfel nu am fi ajuns
niciodată să ne cunoaștem.
Axel: …destinul, iubita mea superbă! Abia aștept să se
termine cu toată nebunia asta, să rămânem doar noi doi…
Intră Mona și Queenie cu un pahar de lapte cald și biscuţi.
Axel își pune repede barba la loc și își reintră în personaj.
Axel: Ho-ho-ho dragele moșului, mulţumesc.
Bea laptele, mănâncă biscuiţii. În rest tăcere. Plutește
tensiunea în aer.

Drama
Axel: Gata. Pot să mă schimb de mizeria asta?
Avocatul: Desigur.
Nora: Așa… acum nu ne mai rămâne decât să facem focul
și să stăm cu păturicile pe noi.
Axel: Mă ocup eu de foc. Să facă cineva ciocolata caldă!
Hai toată lumea, să ne mobilizăm, mai avem puţin.
Avocatul: Doamnă White, aș avea să vă spun două
cuvinte.
Nora: Sigur. Haideţi să mergem în birou. (ies)
Mona: Q, mergi și fă ciocolata caldă.
Queenie iese. Axel se chinuie cu aprinderea focului. E
iritat și enervat. Mona vine prin spatele lui și îl ia în braţe.
Axel: Ce crezi că faci?
Mona: Adică? Ce nu mai am voie să te iubesc?
Axel: De ce nu mi-ai spus că e Queenie însărcinată?
Mona: Pentru că nu era important…
Axel: Cum nu? Dacă e al meu?
Mona: Cum să fie al tău? Tu ai rupt-o de mult cu
Queens… Sau… Ah, nu…
Axel își pleacă privirea.
Mona: … ia stai așa… Ţi-am spus că după nuntă, rămâi
doar al meu.
Axel: Da, dar…
Mona: Dar ce? Nu-ţi eram suficientă? De ce îmi faci una
ca asta? După tot ce am făcut pentru tine? După cât am
îndurat?
Axel: Moni, iubirea mea, știi că doar pe tine te iubesc…
Ce să fac, se simţea și ea singură, dacă ne-ar fi dat de gol..
Trebuia să păstrez aparenţele.
Îi prinde capul între mâini și o sărută pasional. Intră

Drama
Queenie cu o cană de ciocolată caldă în mână, îi vede și
scapă cana.
Queenie: Mamă, cum ai putut? Cu Axy al meu?
Mona: Scutește-mă. Niciun Axy al tău… Al meu a fost și
al meu va rămâne…
Avocatul și Nora intră în fugă.
Nora: Ce s-a întâmplat?
Queenie iese plângând în hohote.
Mona: Nimic. Repede mai sari și tu… O știi pe Queenie,
mereu neîndemânatică. Lasă asta, ștergem mai încolo, hai să
ne bem ciocolata… Mă duc eu să o aduc. (Iese)
Axel e furibund. Reușește să aprindă focul într-un final.
Axel: Gata, căca-m-aș pe el de foc. Pornește aerul
condiţionat că murim sufocaţi.
Intră Mona cu o tavă cu căni, Queenie vine după ea
plânsă.
Nora: Luaţi fiecare câte o păturică. Domnule Norton, vă
rog, porniţi dumneavoastră colindele…
Axel și Nora stau pe canapea, Mona și Queenie pe fotolii.
Toţi sunt înfofoliţi și au cănile în mână. Începe din nou,
„Twelve Days of Christmas” în surdină, nimeni nu zice nimic.
Avocatul stă și îi privește cu un zâmbet în colţul gurii. Axel o
ia în braţe pe Nora și o pupă delicat pe obraz. Queenie
explodează de furie. Mona aruncă priviri ucigătoare când lui
Axel, când lui Queenie.
Queenie: Nu mai pot să tac! Nu mai pot! Nora, să știi că
soţul tău te înșeală!
Nora (se preface surprinsă): Poftim?
Queenie: Așa cum ai auzit! Cu mama. Mama e o pana-
ramă nesimţită, care fură bărbaţii altora.

Drama
Mona (o plesnește pe Queenie): Cum îţi permiţi? După tot
ce am făcut pentru tine?
Queenie: Poţi să mă și baţi, dar nu mai pot să trăiesc
minciuna asta!
Axel: Nora, iubita mea, fluturaș… Nu e adevărat, minte!
E nebună!
Queenie: Nu sunt nicio nebună! I-am prins mai devreme,
Nora. Se sărutau cu pasiune… De ce mă faci mincinoasă?
Axel: Pentru că ești! Nu vrei tu să fi amabilă și să spui
tuturor vestea cea mare? Domnule avocat, apropiaţi-vă, o să
fie interesant.
Queenie: Nu știu despre ce vorbești…
Mona: Nu știu despre ce vorbești… Hai, nu mai face pe
proasta.
Nora: Queenie ce se întâmplă?
Queenie: …sunt însărcinată.
Tăcere. Discul sare la „Joy to the World”. Toţi se privesc.
Nora: Foarte bine și ce-i așa tragic? Unchiu` și-ar fi dorit
să aibă un copil. Era visul lui cel mai mare. Felicitări!
Axel se apropie încetișor de Nora, încearcă să o ia de mână.
Nora: Mă dezguști! Ești un mincinos ordinar. De ce mi-
ai făcut una ca asta?
Axel (se enervează): Pentru că ești o insipidă frigidă, la ce
te așteptai?
Nora: Poftim? (îi dă o palmă)
Axel: Poţi să dai cât vrei, dar asta nu e tot… Ia spune mai
departe, Queens. Hai, ai vrut să spui adevărul, mergi până la
capăt. Fii sinceră!
Queenie începe să plângă, merge să ia urna de pe masă.
O ţine strâns în braţe și o mângâie.

Drama
Mona: Lasă teatrul ăsta ieftin și spune tot acum.
Queenie (printre lacrimi către urnă):… nu știu al cui e
copilul…
Nora: Păi al cui să fie? Al lui Archibald, nu?
Tăcere. Începe „Rudolph the Red Nose Reindeer”. Se uită
cu toţii exasperaţi la pick-up. Avocatul stă mai departe de ei
și se distrează în sinea lui.
Queenie: Posibil să nu… Adică, mai sigur e… Nici nu știu
dacă… Poate…
Axel: Aoleu până spui tu, ne prinde Crăciunu` adevărat.
Poate fi și al meu.
Nora: Poftim? Păi nu mă înșelai cu Mona?
Axel: Pe tine te înșelam cu Mona, pe Mona o înșelam cu
Queenie.
Tăcere.
Nora: Ești, ești… n-am cuvinte! Om mai oribil decât tine,
n-am întâlnit…
Axel: Și eu n-am întâlnit proastă mai mare decât tine. Cum
să nu te prinzi, fratele meu? Nici de una, nici de alta. Și mai
și credeai fiecare cuvinţel pe care ţi-l spuneam, Noruleţule.
Izbucnește o ceartă masivă, toată lumea se ceartă cu toată
lumea. Improvizaţie pe situaţie. În tot acest timp, avocatul își
scoate deghizarea tacticos. Când redevine Archibald, oprește
muzica, se duce lângă ceilalţi și își drege glasul tare, ca să se
facă remarcat. Liniște, brusc. Queenie și Mona leșină sincron.
Axel rămâne blocat.
Axel: Ce? Da` cum e posibil? Tu ești mort!
Archibald: Uite că nu sunt. Ajută-le pe doamnele tale să-și
revină. Ca să putem discuta civilizat.
Axel le trezește pe Mona și Queenie.

Drama
Queenie: Doamne Dumnezeule, am visat că traia Archie...
Archie? Archie! (leșinând, în sincron cu Mona)
Într-un final își revin. Se așează toţi trei pe canapea, ca
niște copii care au făcut prostii și sunt trași la răspundere.
Nora și Archibald stau în picioare în faţa lor.
Archibald: Să vă spun cum stă treaba. Nu e nicio listă de
dorinţe, niciun testament, nimic. În prostia voastră și în
încercarea de a scăpa cât mai repede de mine, v-aţi dat singuri
de gol, de mai multe ori. Nu mi-a luat mult să mă prind că
vreţi să-mi faceţi felul, ca să puneţi mâna pe avere. Nora, m-a
ajutat. Axel, ea nu e proastă, și-a dat seama că o înșeli, dar a
menţinut aparenţele. Mona, ești o mizerie umană, nu am ce
să-ţi spun mai mult. Cum să faci așa ceva fiicei tale? Să-i furi
iubitul, să o împingi să se mărite cu altul..
Mona: Eu n-am furat nimic! Axel a fost al meu de la bun
început!
Archibald: Păi și atunci? Cum a ajuns la Queenie?
Mona: Queenie e o curvă!
Queenie (plânge de-adevăratelea): Cum să spui așa,
mamă? Nu e adevărat! Tu mi l-ai băgat pe gât pe Axel, m-ai
obligat să fiu cu el. Și dup-aia m-ai trimis cu forţa pe croaziera
aia să cunosc un magnat cu care să mă căsătoresc. Spune
adevărul, măcar acum la final!
Mona: Nu am de ce să mă justific în faţa voastră. Am făcut
toate astea ca să-ţi fie ţie bine! Și dacă nu te-ar fi apucat
geloziile și ţi-ai fi ţinut gura, acum am fi fost cu toţii bogaţi.
Am îndurat toată penibiliatea asta, degeaba. De ce Queenie, de
ce? Nu mai puteai să rabzi și tu zece minute, să se citească…
(își dă seama că spune o prostie și că de fapt Archibald nu
era mort)

Drama
Queenie (cu ironie): Mulţumesc, apreciez tot binele tău.
Archie, iartă-mă! Nu știu ce a fost în capul meu. Dar eu chiar
te-am iubit, nu am vrut să se întâmple nimic din toate astea.
Nu am fost de acord cu otrăvirea. Chiar m-am opus, mama e
de vină! Și Axel! Ei au planificat tot. Eu chiar am vrut să
aștept să mori de moartă naturală, puișor…
Archibald: Mă faci să râd… De ce nu m-ai avertizat, dacă
nu voiai să se întâmple asta?
Queenie: Mi-a fost frică… Și să știi, eu simt că acest copil
este al tău…
Archibald: N-ar avea cum…
Queenie: Cum nu? Nu mai ţii minte ieșirea noastră
romantică? La cabana ta din Elveţia?
Queenie se tot dă pe lângă Archibald. Mona și Axel sunt
dezgustaţi.
Nora: Axel, ești un om de nimic. Abia aștept să te văd în
spatele gratiilor. Ai profitat de toate. Și de Mona și de Queenie
și de mine. Ai minţit și șantajat pe toată lumea. Chiar, numele
tău adevărat care e? Am o bănuială că nici măcar numele nu
e al tău…
Axel: Axel Black.
Nora pufnește în râs.
Nora: Serios, acum. Spune și tu odată adevărul…
Axel: Vorbeam serios. E Black.
Nora: Adică, tu din Axel Black, ai devenit White? Ce
mizerie! Măcar de erai și tu mai inventiv.
Archibald: Să lăsăm asta… Și să punem punct acestei
mascarade penibile..
Mona: Chiar așa. Ţi-ai bătut joc de noi, cu Crăciunul, cu
tot… Unde e avocatu` ăla?

Drama
Archibald: Unde oare? (arată spre el însuși)
Mona: Tu ai fost, în tot timpul ăsta? Dumnezeule, cum de
nu te-am recunoscut?
Archibald: Pentru că nu-ţi pasă de fapt, de nimic… Decât
să-ţi atingi scopul. Și singura ta grijă era testamentul ăla
nenorocit. Revenind, la copil… Queenie, dragă, copilul ăsta
nu e al meu. Îţi spun sigur. Eu sunt steril, d-aia n-am avut copii
până acum. Am văzut testul tău de sarcină și mi-am dat seama
imediat că mă înșeli. Te-am urmărit și ce să vezi… v-am prins
planificându-mi moartea…
Axel: Adică e al meu? O să am un copil?
Axel cade la picioarele lui Queenie, îi ia burta în braţe și
o pupă.
Axel (teatral): O să fiu tată! Doamne Queenie, nu știu ce
e cu mine, fericire mai mare nici că am simţit vreodată. Vrei
să fii soţia mea? Bine, după ce divorţez de Nora. Vrei să fii
doamna Black?
Queenie: Ce? Stai puţin. Și mama?
Mona: Chiar așa, Axy? Și eu? Nu eram eu iubirea vieţii
tale? Nu mă iubeai doar pe mine?
Axel: Mona. NU. Nu te-am iubit niciodată. Am iubit-o
pe Queens dintotdeauna… Dar îmi era frică de ce i-ai fi
făcut dacă mă despărţeam de tine. Ești nebună de legat.
M-ai obligat să mă-nsor cu Nora, ai vrut să omori un
om…
Mona: Nu mai exagera… Și nu mai da vina numai pe
mine, am fost băgaţi în asta amândoi, de la bun început. Poţi
să minţi cât vrei și să spui că nu m-ai iubit… Dar eu știu
adevărul… Adu-ţi aminte..
Axel se simte încolţit, așa că ripostează cum poate.

Drama
Axel: Voiai să o omori și pe Queenie, deși știai că e
însărcinată. Ăsta e nepotul tău…
Queenie: Stai ce?
Mona explodează de furie. Archibald e uimit, dar mul-
ţumit. Nora e șocată.
Mona: Sunteţi toţi niște nerecunoscători. Eu v-am făcut
oameni!
Queenie: Mamă, tu chiar voiai să mă omori? Ca să rămâi
tu cu toţi banii și cu Axel? (Axel încearcă să o ia în braţe) Nu
m-atinge! Nu vreau să mai am nimic de-a face cu tine și (către
Mona) cu tine nici atât. Uite unde am ajuns din cauza
voastră… În ce situaţie oribilă. Archie, iartă-mă…
Archibald: Ia gata, că sunteţi toţi o apă și-un pământ. Și
o să ajungeţi cu toţii la închisoare. Nu mai încercaţi să daţi
vina unul pe altul. Queenie, după ce naști, copilul va ajunge la
mine. O să poarte numele de Templeton și va fi introdus în
societate ca fiind al meu. (Mona încearcă să se sustragă
subtil) Unde crezi că pleci, Mona? Nu te obosi. Toate ușile și
ferestrele sunt blocate. Ce credeaţi că o să scăpaţi așa ușor? În
curând o să ajungă și… ah, iată!
În încăpere se văd luminile unui girofar de poliţie.
Archibald: Mi-a părut bine să vă cunosc! Mă rog…
Queenie: Archie, dar nu vrei să creștem împreună copilul
ăsta? Promit că o să-ţi fiu fidea…
Archibald: …fidelă și nu, nu vreau. Ai avut multe ocazii
să-ţi demonstrezi devotamentul faţă de mine, chiar și azi…
Dar tu ai preferat să mergi până la capăt.
Queenie: Arch, îmi pare rău. N-am vrut… Recunosc, la
început nici nu mi-a plăcut de tine, că erai boșoroguţ, da` dup-aia
am văzut că ai o inimă mare și parcă te iubesc așa… Iartă-mă…

Drama
Archibald: Nici nu pot să mă uit la tine. Boșoroguţ zici…
Să știi că eu chiar te-am iubit și ţi-aș fi dat tot ce am, dar cum
a zis și „avocatul”: Voi pleca liniștit, dacă voi ști că soţia mea
va avea viaţa pe care o merită. Ai fi meritat mai mult, dacă nu
te luai după hienele astea, care nu au vrut decât să profite de
pe urma ta și apoi să scape tine…
Axel: N-o să semnez niciodată actele alea de divorţ, Nora!
Așa să știi! N-o să poţi să te mai căsătorești niciodată și o să
te milogești de mine. Tot la mâna mea o să ajungi! O să mă
răzbun!
Nora: Stai liniștit, Axy… Nici nu e valid actul nostru de
căsătorie, pe tine nu te cheamă White…
Se aude soneria. Archibald iese. Se aude de afară.
Archibald: Intraţi domnule ofiţer, sunt în living.
Axel, Mona și Queenie fac ochii mari și înlemnesc, Nora
pornește muzica cu zâmbetul pe buze. Începe „Twelve Days of
Christmas”, care crește în timp ce lumina se filează.
Sfârșit

PrEMIat tdr
MARILENA DUMITRESCU
Numai tată să nu fii. Sau soţ.

comedie într-un act
Text premiat la Concursul Naţional de Dramaturgie al TDR,
ediţia a III-a, 2019 - Premiul „Tudor Popescu“
PERSONAJE:
DORU – 28 ani, de profesie inginer, proaspăt tătic

COSTIN – 27 ani, de profesie tot inginer, prietenul lui Doru,
fost coleg de facultate, naşul tinerei Eva
URSITOAREA – fiinţă mitologică fără vârstă, virgină, de
profesie ursitoare, după cum îi spune şi numele, întruchipată ca
o tânără frumoasă cu puteri supranaturale (sau, cum se spune
mai nou, cu calităţi paranormale)
SOARTA – sora Ursitoarei, acelaşi mod de prezentare
MOARTEA – altă soră, cam la fel dar mult mai înspăi-
mântătoare din cauza numelui şi a caracterului
EVA – o bebeluşă care protestează prin plâns împotriva unei
lumi ostile în care a apărut cu 7 zile în urmă şi care, pentru a nu
încărca distribuţia, se poate înlocui cu o păpuşă
Acţiunea se poate petrece oriunde şi oricând după inventa-

rea telefonului mobil.

Drama
SCENA 1
O încăpere aranjată modern, în mijlocul căreia tronează un

leagăn de copil. Din când în când se aude bebeluşul plângând.
Pe o măsuţă sunt biberoane, scutece, flacoane şi cutii cu pro-
duse de îngrijire a copiilor, jucării pentru bebeluşi, suzete. Ca-
mera e luminată de un candelabru. Într-un colţ al camerei se
află o bicicletă medicinală. Doru se plimbă prin încăpere, agi-
tat. Din când în când, se opreşte lângă pătuţ şi îl mai zgâlţâie
până ce copilul tace, apoi îşi reia plimbarea. La un moment
dat, scoate din buzunar un telefon mobil şi sună, apelând un
număr din agenda telefonului.
DORU: Sărut – mâna... Dă-mi-o pe Vivi, te rog... Cum, a şi

adormit?!... Şi nu poţi s-o scoli?... Nu, nu mă descurc singur.
Am crezut că pot, dar... Dumneata ce faci, cum te simţi?... Am
înţeles... Atunci... Şi eu ce fac?! Dacă ştiam, o chemam pe
mama de la Londra. Deşi, până vine ea... Offf... Nu cred că poţi
să mă ajuţi prin telefon. Şi dacă o las aşa până vine Viviana,
ce-are?... (Se apropie de măsuţa de lângă leagănul copilului şi
ridică un flacon cu loţiune, privind eticheta): Şi n-am putea să-i
dăm cu nişte cremă? Adică să-i dea Vivi, când se întoarce?...
Aaa, de-aia plânge?... Eşti sigură?... Bine, am să încerc. Uite,
dacă mai plânge, promit că încerc s-o schimb... Spune-i Vivia-
nei să mă sune cât poate de repede. Sau mai bine, să vină ime-
diat... Bine, am înţeles. Fă-te bine mai repede. Sărut-mâna.
(Închide).

Drama
Copilul începe să plângă din nou. Doru se apropie de
leagăn, încearcă să ridice copilul, apoi îl pune la loc, speriat.
Copilul urlă în continuare. Doru formează alt număr de telefon.
DORU: Bună, Costine... Auzi, poţi să vii până la mine?...

Da, ştiu că e târziu, dar am nevoie de tine... Păi nu eşti tu cel mai
bun prieten al meu?... Eu la cine să apelez, măi, la nevoie? Hai,
te rog mult, vino până aici... Găsim noi ceva, n-avea grijă...
Lasă, că-ţi spun când ne vedem. Hai, te-aştept. (Închide).
Doru scoate o eşarfă dintr-un sertar şi şi-o înfăşoară peste

nas şi gură, apoi merge spre copil şi încearcă iar să îl ridice.
Renunţă din nou. Îi vine o idee şi merge la frigider, scoate o sti-
cluţă cu lapte şi toarnă puţin într-un biberon iar sticluţa cu res-
tul de lapte rămâne pe masă. Încearcă să-i dea să mănânce
copilului, dar acesta plânge şi mai tare. Doru pune biberonul
la loc pe masă, ia o jucărie şi o zdrăngăne deasupra copilului,
care pare să se mai liniştească. Însă nu pentru mult timp, pen-
tru că sună soneria şi copilul începe să plângă din nou. Doru
se duce la uşă şi îi deschide lui Costin.
SCENA 2
Acelaşi decor. Doru, Costin.
COSTIN: Ce faci, prietene, ai înnebunit? De ce dracu’ nu

dormi la ora asta? (Căscând): Şi nu-i laşi nici pe alţii. (Aude
copilul plângând). Aaaa, înţeleg. Auzi, de ce nu mi-ai zis la te-
lefon? Că-ţi spuneam eu ce să faci: dai pe gât o juma’ de vodcă,

Drama
şi pe urmă poa’să urle fiică-ta şi toată noaptea, că-ţi garantez că
nu mai auzi nimic. Da’ Vivi unde-i?
DORU: Păi asta-i problema, că Vivi nu-i acasă. S-a dus la
maică-sa, să tragă un pui de somn, că n-a dormit de-o
săptămână, de când a născut, şi-i terminată. Şi soacră-mea-i
răcită, că altfel venea ea să stea cu copilul.
COSTIN: Vaaaai, prietene, ai încurcat-o! Şiii... chestia asta...
(arată spre copil) aşa claxonează tot timpul?
DORU: Ei, nu chiar tot timpul, dar foarte des.
COSTIN: Bine, dar chiar trebuie s-o păzeşti toată noaptea?
Culcă-te, frate, şi dacă plânge, te trezeşti atunci şi vezi ce vrea.
DORU: Sunt aşa de obosit încât cred că dacă mă urc în pat
acum, dorm trei zile. Şi mai e o problemă: de unde să ştiu eu ce
vrea?!
COSTIN: De-aia m-ai chemat? Dorule, tu crezi că eu înţeleg
ce spune? Ia stai: (ascultă plânsul copilului): Cred că-i e foame.
Sau trebuie schimbată. Sau o doare ceva.
DORU: Bine, măi, ia-mă peste picior, că de asta am eu ne-
voie acum... Presupun că e inutil să te-ntreb dacă ştii să schimbi
scutece.
COSTIN: Complet inutil. OK, iartă-mă, dar nu-s prea sim-
patic când sunt sculat din somn. Şi s-a supărat şi Magda pe mine
când i-am spus că plec. Te rog s-o suni mâine şi să-i spui c-am
fost la tine, că precis nu mă crede... (Vede bicicleta medicinală):
Ţi-ai luat bicicletă? (Se urcă pe ea şi începe să pedaleze).
DORU: Nu eu, Vivi, s-a cam îngrăşat după sarcină şi are de
gând să facă ceva mişcare.
COSTIN: Mi-ai promis că dai ceva de băut.
DORU: A, da... (Deschide barul şi scoate o sticlă cu ceva
tărie şi două pahare. Toarnă într-un pahar, i-l întinde lui Cos-

Drama
tin, apoi vrea să-şi toarne şi lui, dar se răzgândeşte). Eu nu
beau, Costine, nu te superi, nu? Sunt prea obosit, ca să nu-ţi
spun ce-ar zice Vivi să mă găsească mirosind a băutură. Ce să
fac?! Sunt în timpul programului.
COSTIN: Da, eşti un babysitter responsabil. Bravo ţie! Dar
eu pot să beau, nu? (Gustă din paharul cu băutură). Şi ia spune,
care-i treaba?... De ce m-ai chemat?
DORU: ...Auzi, Costine, vreau să te întreb ceva... Mă, dar
rămâne între noi, da? Că dacă află Vivi...
COSTIN: Hai, măi, ce dracu’... Doar mă ştii de-atâta timp!
Sunt discreţia în persoană. Ia zi!
DORU (apropiindu-se de leagăn): Tu te-ai uitat vreodată
mai atent la copilul ăsta?
COSTIN: Ce... ce vrei să spui?
DORU: Ia vino. Hai, vino un pic mai aproape, să-ţi arăt ceva.
COSTIN (coboară de pe bicicletă şi se apropie de leagăn,
dar cu teamă): Ce?
DORU: Costine, spune drept: ai mai văzut vreodată aşa
copil urât?
COSTIN (privind de departe): Lasă, măi, că aşa sunt toţi
copiii mici. Cel puţin aşa am auzit... (Se apropie, priveşte mai
de aproape, dar se retrage oripilat). Aoleu, frate, da’ chiar că...
Ei, lasă, Dorule, s-ar putea, când se face mai mare, să ajungă o
frumuseţe. Sau... (Mai priveşte o dată spre leagăn, dar întoarce
capul repede).
DORU: Oare o fi prea târziu s-o dau spre înfiere? Deşi...
cine-ar lua aşa un copil urât? Mai e şi fată. Că băieţii, pot să fie
şi mai... (Se opreşte în faţa oglinzii). Mă întreb cu cine seamănă,
că eu sunt băiat drăguţ, nu? Ce zici?... Ca să nu mai vorbim de
Vivi. Aaaa, cred că ştiu: seamănă cu soacră-mea!

Drama
COSTIN: Lasă, Dorule, zău, de ce trebuie să te gândeşti la
asta? O să te obişnuieşti. Uite, îmi aduc aminte, am avut acum
câţiva ani un pisoi de-o urâţenie rară. Îl chema Oscar. Adică...
poate nu era aşa urât, dar au ei, pisoii, o perioadă când urechile
le cresc mai repede decât capul. Avea nişte ureeeechi... Ei bine,
uitându-mă într-o zi la el cum stătea şi se întindea la soare... tor-
cea şi mă privea aşaaa, într-un fel, de sub urechile alea uriaşe...
Deodată am înţeles: pisoiul ăla habar n-avea că e urât. Sau, mai
bine zis, mi-am dat seama că, pentru el, frumuseţea nu contează.
Ei bine, să ştii că din clipa aceea mi s-a părut frumos. Şi, vreau
să-ţi spun că după ce i-a mai crescut capul şi el s-a mai mărit şi
s-a îngrăşat, chiar s-a făcut o frumuseţe de motan.
DORU: Da, sigur, frumuseţea nu contează! Şi nici mărimea
nu contează. Scuteşte-mă cu chestiile astea pe care le spune
toată lumea şi pe care de fapt nu le crede nimeni!
COSTIN: Nu crezi, pentru că nu te-ai lovit de asta până
acum. Nici eu nu credeam până la povestea cu pisoiul. Dar e
foarte posibil ca, dintr-odată, să intervină ceva şi să îţi dai seama
că situaţia e exact invers decât ai crezut tu până atunci.
DORU (neîncrezător): Zău?!... Auzi, ştii care-i problema?
Lui Vivi i se pare frumoasă!
COSTIN: Ei, vezi? Exact ce-ţi spuneam.
DORU: De-aia am vrut să vorbesc cu tine. Drept să-ţi spun,
până acum aveam o încredere oarbă în simţul estetic al Vivia-
nei, dar de când cu copilul ăsta... nu ştiu ce să mai cred! De-aia
voiam şi părerea ta, am crezut că e ceva cu mine, că e din cauza
geloziei...
COSTIN: A geloziei?!
DORU: Da... Se vede că n-ai copii. Mi-e cam jenă să recu-
nosc, dar... da, sunt gelos pe asta mică. Ştii, de când a născut,

Drama
Viviana nici nu mă mai bagă în seamă, parcă n-aş mai exista
pentru ea. Nu mai îmi dă niciun pic de atenţie. Mi se pare că
toate sentimentele pe care le avea pentru mine le-a îndreptat
acum asupra copilului. Toată ziua stă cu fetiţa în braţe, ba chiar
vorbeşte cu ea, mă şi sperie... Eu cred c-a luat-o razna. Cum să
vorbeşti cu... (Aruncă o privire către copil): Eu cred că nu
numai că nu înţelege, dar nici măcar nu sunt sigur că aude.
COSTIN: (se apropie de leagăn): O să vezi, când se face
mare, precis se mai schimbă... Şi dacă nu şi nu, s-a inventat chi-
rurgia estetică, măi, băiatule. Că şi maică-sa, dacă nu-şi îndrepta
nasul, crezi că mai era aşa drăguţă?
DORU: Da... Stai aşa, ce vrei să spui?! Vivi şi-a făcut ope-
raţie estetică?!
COSTIN: Rinoplastie se cheamă. Să nu-mi spui că nu ştiai!
Pe bune, nu ştiai?! Of, cine m-o fi pus să aduc vorba de asta?
DORU: Cum vine asta, Dorule? Să mor dacă pricep. Adică
tu ştiai şi eu habar n-aveam!
COSTIN: Păi ştiam, că a făcut operaţia când eram în anul doi.
A plecat în vacanţa de vară o fată urâţică şi s-a întors o frumuseţe.
DORU: Urâţică?! Vrei să spui că Vivi era urâţică? Hmmm,
probabil cu ea o semăna copila asta. Măi băiatule, tu îţi dai
seama că am motive să divorţez? Zău, ar trebui să divorţez.
COSTIN: Vorbeşti prostii. Cum să divorţezi? De ce să di-
vorţezi? Din cauză că ţi-am spus eu că... Băi, ce nasol! Mă faci
să mă simt vinovat!
DORU (se plimbă agitat prin încăpere): Ei, stai, că nu sunt
sigur că vreau să divorţez, atâta că... mă simt înşelat. Adică, îţi
dai seama, când se gândeşte să se însoare, la ce se uită un
bărbat? Să fie femeia frumoasă. Sigur, poate să aibă şi alte ca-
lităţi... Dar, pe bune, cui îi pasă?

Drama
COSTIN: Ce să zic, frate? În principiu, ai dreptate. Dar eu
eram convins că ţi-a spus.
DORU: Nu mi-a spus, mă, nu mi-a spus... Tu îţi iei nevastă
frumoasă ca să-ţi facă copii frumoşi, şi pe urmă, poftim, îţi face
o asemenea pocitanie, că şi-a modificat doar nasul, nu şi
ADN-ul. Ia uită-te la ea, seamănă cu maică-sa când era mică?
COSTIN (se apropie de leagăn şi aruncă o privire către
copil): Nu ştiu ce să zic, eu n-o ştiu pe maică-sa de când era
chiar aşa de mică, o ştiu din facultate. Da’ parcă nu era chiar
aşa urâtă.
SCENA 3
Aceiaşi de mai înainte. Doru, concentrat şi nervos, se
plimbă prin cameră cu mâinile la spate. Din când în când, se
mai opreşte şi mai leagănă copilul, dacă îl aude plângând.
DORU: Nu, m-am gândit mai bine, divorţez. Să-şi ia copilul

şi să plece. O sun. O sun chiar acum. Ea-şi pune coada pe spinare
şi fuge la mă-sa, şi mă lasă pe mine cuuu... (Face un semn spre
leagăn, apoi scoate telefonul din buzunar). Auzi... Dar chiar o fi
la maică-sa?! Dacă m-a părăsit? Dacă nu se mai întoarce?
COSTIN (îi ia telefonul din mână): Măi, Dorule, stai, nu te
repezi aşa. Linişteşte-te. Aşteaptă, nu reacţiona aşa, la primul
impuls, să nu-ţi pară rău mai târziu.
DORU: Dă-mi telefonul. Auzi, ce să-mi facă ea mie... Şi co-
toroanţa de soacră-mea... Măcar ea putea să-mi spună.
Doru se întinde după telefon, Costin îl ascunde la spate, se

iscă o mică luptă. În final, Doru îşi recuperează telefonul.

Drama
Văzându-se din nou în posesia acestuia, formează un număr,
dar până la urmă se răzgândeşte şi închide.
DORU: Lasă, c-o sun mai încolo, abia a adormit.

COSTIN: Măăăi, băiatule, tu o iubeşti, recunoaşte, dacă îţi
pasă că abia a adormit. O iubeşti cu operaţiile ei cu tot.
DORU: Bine-nţeles c-o iubesc, Costine, tu ce credeai?... Ia
stai puţin, cum adică „operaţiile”? Are mai multe operaţii? Ce
altceva şi-a mai tăiat?!
COSTIN: Am zis „operaţii”?... Nu mi-am dat seama. Nu
şi-a mai tăiat nimic, m-am exprimat eu greşit.
DORU: Eşti sigur? Costine, dă-ţi cuvântul! Precis doar
nasul şi-a tăiat?
COSTIN: Hai, măi, ce dracu’... Poftim, pe cuvântul meu că
nu şi-a tăiat nimic altceva; numai nasul.
DORU (ridicând tonul): Băăăi, da’ ce bou am fost! (Copi-
lul începe să plângă; Doru vorbeşte în şoaptă): Cred că totuşi
aude. Băăi, da’ ce bou am fost! Când mă gândesc... Eu îi scriam
poezii, Costine, despre frumuseţea ei. Şi-un cântec i-am com-
pus, dacă vrei să ştii. Da. O vedeam ca pe... ca pe o capodo-
peră, şi ea era... o capodoperă a chirurgiei estetice!
COSTIN: Hai, măi, nu te mai gândi la asta. Ce mai con-
tează? E o chestie veche, a trecut. Important e c-o iubeşti, că
aveţi un copil...
DORU: Ia stai, măi... Cine mai ştie de chestia asta?
COSTIN: De care chestie?... Aaa, cu operaţia... Păi, cred că
mai ştiu şi alţii.
DORU: Da, am priceput. Ştiu toţi. Sau, cum se zice, ce ştie
tot satu’, nu ştie bărbatu’! Ah, când mă gândesc... Probabil v-aţi
distrat cu toţii pe socoteala mea, m-aţi lăsat să mă însor cu

Drama
mincinoasa aia cu nasu’ mare... Mă rog, cu nasu’ tăiat. Bravo,
măi! Halal prieteni! Mă duc la bucătărie, să fumez o ţigară. Ca
să mă calmez.
COSTIN: Parcă te-ai lăsat.
DORU: Da, m-am lăsat pentru ea, că nu suporta fumul când
era gravidă. Dar spune şi tu, a meritat? Eu mă sacrific pentru ea,
şi ea... Dă-mi o ţigară!
COSTIN: De unde să-ţi dau, nu ştii că nu fumez?!
Doru răscoleşte printr-un sertar şi găseşte un pachet de
ţigări început, cam mototolit. Vrea să iasă, dar Costin îl opreşte.
COSTIN: Stai aşa, că merg şi eu cu tine, nu mă lăsa cuuu...
(Arată către pătuţul copilului).
DORU: Nu, stai aici, i-am promis Vivianei că n-o las sin-
gură. N-avea grijă, nu muşcă, nici n-are dinţi.
COSTIN (panicat): Şi dacă plânge, eu ce fac?!
Doru scoate o ţigară din pachet, o pipăie satisfăcut, o mi-

roase, o aprinde şi iese, ridicând din umeri.
SCENA 4
Costin, rămas singur, se plimbă nervos prin cameră. Din
când în când, se opreşte să privească spre copil, dar fără să se
apropie prea mult. La un moment dat copilul începe să plângă.
Costin zgâlţâie un pic de leagăn şi copilul tace. Deodată, în ca-
meră intră Ursitoarea, o tânără frumoasă, îmbrăcată în rochie
lungă, de epocă, cu un coif înalt pe cap şi ţinând în mâini un fus
şi o furcă. Tânăra e cam ciufulită şi are ţinuta deranjată, aşa că,
de cum intră, se opreşte în faţa oglinzii şi se aranjează, apoi i
se adresează lui Costin, care se uita, siderat, la ea.

Drama
URSITOAREA: M-am bătut cu soră-mea-n lift.
COSTIN: Bună seara. N-am înţeles ce-aţi spus.
URSITOAREA: Am spus că m-am bătut cu soră-mea în lift.
Aia mai mică, Moartea. E foarte rea. Uite ce mi-a făcut la păr...
COSTIN (neştiind ce-ar trebui să spună): Vă stă destul de
bine... Locuiţi aici, în bloc?
URSITOAREA: Nuuu, nici vorbă... Cred că s-au rătăcit.
COSTIN: Cine?!
URSITOAREA: Surorile mele mai mici, Soarta şi Moartea.
Eu sunt cea mai mare. Trebuie să vină şi ele.
COSTIN (speriat): De ce?! Adică... chiar trebuie să vină şi
Moartea?!
URSITOAREA: Cum de ce?! Ca să ursim copilului. Eu sunt
Ursitoarea. Uite, cu fusul acesta vom toarce firul vieţii copilu-
lui. Vine şi sora mea Soarta imediat, cu caierul de lână, că alt-
fel n-am ce să torc... Ştii, noi suntem nişte fiinţe mitologice.
Cred că surorile mele au urcat la alt etaj, că n-au putut să co-
boare din lift. E greu cu rochiile astea în lift.
COSTIN: Şi... Moartea?
URSITOAREA: E sora noastră mai mică. Are o foarfecă şi
cu ea taie firul vieţii.
COSTIN: Dar de ce-l taie?
URSITOAREA: Cum de ce?! Ca să ajungă pentru toată
lumea. Unde e laptele nostru? Dar vinul? Şi prăjiturile?
COSTIN: Ce prăjituri?
URSITOAREA: Aşa e tradiţia, să fim aşteptate cu lapte,
prăjituri şi vin.
COSTIN: Eu nu ştiu nimic, dar să-l chem pe prietenul meu.
URSITOAREA: Nu-l chema, el oricum nu poate să ne vadă.
Doar părinţii copilului pot să ne vadă.

Drama
COSTIN: Păi de-aia îl chem, el e tatăl copilului. Eu sunt în
vizită aici.
URSITOAREA: Nu cred!
COSTIN: Ba da, pe cuvânt, tocmai voiam să plec. Nu vreau
să mă prindă Moartea pe-aici.
URSITOAREA: Nu, nu cred că nu tu eşti tatăl. Mă vezi?
COSTIN: Cred că da... Da, te văd.
URSITOAREA: Păi atunci, înseamnă că tu eşti tatăl. Aaa,
uite şi laptele! (Găseşte sticla de lapte de pe masă, o ia, îşi
toarnă în pahar şi bea).
COSTIN (rămâne cu gura căscată, apoi începe să numere
pe degete, nedumerit): ... Nu, nu cred, n-are cum. Nu cred că eu
sunt tatăl.
URSITOAREA: Dacă nu eşti tu tatăl, atunci cine e?! (Adre-
sându-se unui spectator din sală): Dumneavoastră mă vedeţi,
domnule? Înseamnă că dumneavoastră sunteţi tatăl! Nuuu? Pre-
cis? Sunt destul de derutată!
COSTIN (se duce la leagăn, se uită la copil, apoi se duce la
oglindă şi priveşte atent): Nici măcar nu semănăm. Chiar, dacă
eşti ursitoare, vezi mulţi copii, aşa e?
URSITOAREA: Normal, asta-i meseria mea.
COSTIN: Atunci... spune-mi te rog, copilul ăsta e urât sau
doar mi se pare?
URSITOAREA (râzând): Aşa pare la început, dar cu timpul
o să ţi se pară cel mai frumos copil din lume. (Se apropie de
pătuţul copilului, şi râsul îi încremeneşte pe buze): Doamne,
dar copilul ăsta e chiar urât! Aş putea să spun chiar că e cel mai
urât copil pe care l-am văzut vreodată. Va trebui să-i menim
multe în schimb, sărmanul!

Drama
SCENA 5
Costin, Ursitoarea. Intră Doru, întorcându-se de la fumat.
DORU: ...Hai, că m-am mai calmat. (Se uită la copil, vede că

doarme; se uită la ceas). Ar trebui să-i dau să mănânce. (Se uită
după sticla cu lapte, o vede aproape goală). Costine, ce dracu’ ai
făcut? Ai băut laptele copilului?
COSTIN: Eu?! Nu eu.
DORU: Atunci unde e laptele?
COSTIN: L-a băut Ursitoarea.
DORU: Care ursitoare? Eşti nebun?!
COSTIN: Ursitoarea! N-o vezi?
DORU: Costine, eşti beat, sau ce ai?
URSITOAREA (către Costin): Aha! Ţi-am spus că tu eşti
tatăl!
COSTIN (disperat, către Ursitoare): Şşşşt... Taci, te rog!
DORU: De ce să tac?!
COSTIN (către Doru): Nu vorbeam cu tine.
DORU: Cum adică?! Dar cu cine vorbeşti? Măi, băiatule, mă
îngrijorezi! Bei lapte de mamă şi vorbeşti singur, ce-i cu tine?
COSTIN: Cum lapte de mamă?!
URSITOAREA: Cum lapte de mamă?!
Ursitoarea se repede în baie să vomite.
SCENA 6
Aceiaşi, mai puţin Ursitoarea, care ieşise să dea la boboci.
DORU: Vivi mi-a lăsat lapte să-i dau copilului. L-a pus în
sticla aia. (Arată sticla cu pricina).

Drama
COSTIN: Precis nu-i lapte praf?
DORU: Nu, măi, e din producţie proprie, obţinut prin... mul-
gere.
COSTIN: De la Vivi?
DORU: Normal că de la Vivi. Ea e mama, ai uitat?
COSTIN: Adică Vivi alăptează?!
DORU: Da, măi, nu-nţeleg de ce te miri. Aşa e obiceiul
strămoşesc, mama alăptează copilul.
COSTIN: Zău?... Ciudat! Eram convins că nu se poate
alăpta cu silicoane!
DORU: Păi Vivi n-are silicoane! Sau... Costine, n-ai zis că
nu şi-a mai tăiat nimic?! Nu ţi-ai dat tu cuvântul? Nu te-ai jurat?
COSTIN: Nu şi-a tăiat, măi, pe astea şi le-a pus! Hai, să
nu-mi spui că nici de asta nu ştiai?
DORU: De unde dracu’ să ştiu?!
COSTIN: Hai, măi, că asta se cunoaşte, ce naiba... Tu n-auzi
cum scârţâie?
DORU: Dar de unde ştii tu cum scârţâie silicoanele neves-
tei mele?!
COSTIN (încurcat): Păi... ştiu. De astă-vară, de la munte.
Mai ţii minte? Coboram de pe Cioplea. Noi doi mergeam în
faţă, iar Vivi şi cu Magda rămăseseră mai în urmă. Auzeam eu
ceva scârţâindu-mi în urechi, dar nu-mi dădeam seama exact
ce. Dacă îmi amintesc bine, chiar te-am întrebat: „Oare ce
dracu’ scârţâie?’’ Şi, întorcând capul, am văzut-o pe nevastă-ta
cum o luase la vale în urma noastră şi... am observat că nu purta
sutien şi sânii i se mişcau în stânga şi-n dreapta, şi tot aşa şi
scârţâiau.
DORU: Ce dracu’ vrei să spui? Cum adică scârţâiau tot
aşa?!

Drama
COSTIN: Nu ştiu, ţineau cumva ritmul cu mişcarea,
scârţâiau de la stânga la dreapta.
DORU: Ia ascultăăăă... Costineee... Spune drept, ce-i între
tine şi nevastă-mea? Văd că ştii mai multe despre ea decât mine
însumi. Ia spune, eu ce rol joc aici? Sunt cumva prostu-n piesă?
Acum înţeleg eu nişte lucruri...
COSTIN: Hai, măi, Dorule, ce dracu’, doar am cunoscut-o
înaintea ta. Dacă era ceva între noi... nu se mărita cu tine, nu
crezi?
SCENA 7
Doru, Costin. În încăpere intră Soarta, care, ca şi sora ei,
se opreşte şi se aranjează în oglindă.
SOARTA: Surorile mele au ajuns?

DORU: Bună seara. Ce surori?! Cred că aţi greşit aparta-
mentul.
SOARTA: Aveţi un nou-născut în casă?
DORU: Da, de unde ştiţi?
SOARTA: Asta ne e meseria. Ştim. Cum se numeşte?
DORU: Cine?
SOARTA: Cum cine? Copilul!
DORU: Eva.
SOARTA: Înseamnă că n-am greşit. Eu sunt Soarta. Între-
bam de surorile mele, Ursitoarea şi Moartea.
COSTIN: Cu cine vorbeşti, Dorule?
DORU: Cu duduia asta, nu vezi cum a dat buzna? Cred că
a greşit uşa.
COSTIN: Slavă Domnului, n-o văd! Ţi-a spus cum o cheamă?

Drama
DORU: Păi tu n-ai auzit ce-a zis?! A zis că ea e Soarta. Îşi
caută surorile.
SOARTA: El nu mă poate vedea, doar părinţii copilului mă
pot vedea.
COSTIN: Spune-i că soră-sa mai mare e-n baie, borăşte.
DORU: Ce tot spui?! Când a intrat? Că eu n-am văzut-o!
COSTIN: Nu ţi-am spus că ea a băut laptele copilului? Nu
m-ai crezut. Şi asta nu-i tot, că mai trebuie să vină şi Moartea.
DORU: Ce?! (Se duce şi bate în uşa de la baie, mai întâi
încet, apoi cu putere, fără să vadă că Ursitoarea trecuse pe
lângă el. Văzând că nu-i răspunde nimeni, deschide uşa la baie).
SCENA 8
Aceiaşi de mai devreme, plus Ursitoarea întoarsă de la baie.
DORU: Nu-i nimeni aici.

URSITOAREA (arătând spre Doru): Ăsta cine mai e?
SOARTA: El e tatăl.
URSITOAREA: Zău? Înseamnă că mă pot arăta şi lui.
Doru se sperie când dă cu ochii de Ursitoare, apărută, pen-

tru el, ca din pământ.
SCENA 9
Aceiaşi. Intră şi Moartea.
DORU: Încă una! Oare ce se-ntâmplă aici? Cred că am uitat

să încui uşa. Dumneata cine mai eşti?

Drama
MOARTEA: Eu sunt Moartea!
DORU: Aşa-mi trebuie, dacă m-am apucat iar de fumat! To-
tuşi, nu-i cam devreme?
MOARTEA: Nu, e ora potrivită, trecut de miezul nopţii. Eu
şi surorile mele am venit să ursim copilului.
URSITOAREA (arătând spre Costin): Eu credeam că el e
tatăl. Dacă nu e el tatăl, de ce mă poate vedea?
SOARTA: Nu ştiu, poate el e mama. Cu moda asta nouă,
cine ştie?!
MOARTEA: Poate-i naşul, l-aţi întrebat? Sau moaşa. Că ne
pot vedea şi părinţii, şi naşii, şi moaşa. (Către Costin): Tu eşti
naşul?
COSTIN: Da, eu sunt naşul. (Făcându-şi cruce): Slavă
domnului, am lămurit-o!
URSITOAREA: Dar mama? Unde-i mama?
DORU: Mama? Mama e-n Anglia, la un congres de gene-
tică medicală... (Văzând privirile celorlalţi): Aaaa, de mama ei
era vorba (arată spre copil), credeam că de mama mea. Scu-
zaţi-mă, sunt obosit, şi nici nu m-am obişnuit încă cu noua si-
tuaţie. Mama ei nu-i acasă, s-a dus să tragă un pui de somn, că
e obosită. Ar trebui s-o chem?
MOARTEA: Nu neapărat.
SOARTA: Doar că mamele preferă să fie de faţă.
DORU: O chem. M-a lăsat singur, cu toate astea pe cap...
(Sună pe mobil). Alo... Scuză-mă, dormeai?... Şi Viviana?... Da,
ar fi fost bine să vină. O caută cineva... Ştiu că e târziu, dar... Nu,
o caută nişte fete, au zis că-s ursitoare... Soarta... Şi Moartea...
Nu, n-am înnebunit, vorbesc serios... Da, când se scoală să mă
sune urgent. Sau mai bine să se urce într-un taxi şi să vină acasă.
Bine, lasă, culcă-te la loc, noapte bună. (Închide).

Drama
SCENA 10
Cei de mai înainte, doar că ceva mai nervoşi.
DORU: Ia stai puţin, Costine, acum mi-am dat seama. De

ce-au crezut doamnele astea că tu eşti tatăl?!
URSITOAREA: Ba pardon, domnişoarele.
SOARTA: Noi suntem virgine!
MOARTEA: Suntem fete mari!
DORU: Scuzaţi, domnişoarelor. De ce-aţi crezut că el e
tatăl?!
URSITOAREA: Eu sunt de vină. Că dacă l-am găsit aici,
singur cu copilul, şi mă şi vedea, am crezut că el e tatăl. Dar
ne-am lămurit, că a făcut socoteala şi a zis că nu poate fi el.
DORU: Cum adică, a făcut socoteala?!
URSITOAREA (îi arată cum a făcut Costin socoteala pe
degete): Aşa!
DORU: Costine! Ce socoteală făceai tu, mă?! Tu te-ai cul-
cat cu nevastă-mea, aşa-i? Costine, recunoaşte! (Se repede la
Costin, care se făcuse mic într-un colţ, şi îl apucă de piept, scu-
turându-l cu putere): Spune tot, Costine, că te omor!
COSTIN: Stai, dă-mi drumul, că-ţi spun.
DORU (fără să-i dea drumul): Spune, e-adevărat?
COSTIN: Da, e-adevărat, dar nu e vina mea!
URSITOARELE (care se vârâseră una-ntr-alta şi
urmăreau, fascinate, discuţia; în cor): Oooooooo!
DORU (scuturându-l în continuare): Dar a cui?!
COSTIN: A ta!
URSITOARELE: Eeeeeeee!
DORU (uimit, îi dă drumul cu scârbă): Ce tot spui?! Când
a fost asta?

Drama
COSTIN: Ă-hăăăă, demult... Înainte de nuntă.
DORU (dă să se repeadă din nou, dar se răzgândeşte, ca să
afle ce-l interesa): Cu cât timp înainte de nuntă?
COSTIN: ...După petrecerea burlacilor. A aflat ce-ai făcut
tu atunci... Dar nu de la mine, pe cuvânt! Şi a venit să-mi plângă
pe umăr. Era foarte tulburată, să ştii...
DORU: Şi te-ai gândit s-o consolezi!
COSTIN: M-am pomenit cu ea în braţele mele... A plâns o
jumătate de oră... Şi... Ce să fac? Ştii şi tu cum sunt bărbaţii.
URSITOARELE: Aaaaaaa!
DORU: Tocmai, că ştiu! Mai ales tu!
COSTIN: Şi-apoi, cu ce-i diferit ce-a făcut ea de ce-ai făcut
tu? De fapt, şi ea a avut aceleaşi îndoieli ca şi tine. Şi ea era în-
grozită gândindu-se că tot restul vieţii se va culca cu un singur
bărbat... Adică cu tine. Şi tu ai făcut acelaşi lucru, la petrecerea
burlacilor!
DORU: Eu nu vorbesc de ce-a făcut ea, ea e... femeie, la ce
te poţi aştepta de la o femeie?... Eu vorbesc de ce-ai făcut TU!
Tu, cel mai bun prieten al meu!
COSTIN: Dacă vrei să ştii, ar trebui să-mi mulţumeşti. Eu
am convins-o să se răzgândească, pentru că voia să anuleze
nunta. N-am putut s-o las să-ţi facă aşa ceva.
DORU: Oooo, acum am înţeles, te-ai culcat cu ea pentru bi-
nele meu!
COSTIN: Măi, Dorule, crede-mă, chiar nu mai ştiu ce-a fost
atunci cu mine. Dar cred că ştii şi tu, când unei femei îi tăbară
pe tine, n-ai scăpare. Ce era să fac?! Eu sunt convins că, pur şi
simplu, a vrut să se răzbune.
URSITOARELE: Vaaaaai!
DORU: Şi-a reuşit.

Drama
COSTIN: Oricum, eu n-am fost decât o unealtă în răfuiala
asta dintre voi. Dacă vrei să ştii, şi eu am fost supărat. M-am
simţit folosit... Crezi c-ai să poţi vreodată trece peste asta?
DORU: ...Nu ştiu, nu-mi cere asta acum... Poate am să te
iert, dar în mod sigur, n-am să te uit!... Nu, gata, divorţez. Peste
asta chiar nu pot să trec. (Scoate telefonul, vrea s-o sune pe Vi-
viana): ...Nu, vreau s-o privesc în ochi când o anunţ. Sunt tare
curios ce-o să zică.
Ursitoarele chicotesc şi şuşotesc între ele.
DORU (iritat): Ce-i de râs, domnişoarelor?

SOARTA: Noi ştim ce-o să zică.
DORU: Zău?! Ce-o să zică?
URSITOAREA: În primul rând, o să înceapă să plângă.
SOARTA: Apoi, o să dea vina pe tine.
MOARTEA: Şi o să te facă să te simţi chiar vinovat.
URSITOAREA: Şi o să fie ea supărată pe tine, şi va trebui
să-i dai tu explicaţii.
MOARTEA: Şi o să-ţi spună că n-ai voie să o superi, că i se
strică laptele.
SOARTA: Şi n-o să vrea să mai vorbească cu tine.
DORU: Păi şi-atunci, eu ce-ar trebui să fac?!
URSITOAREA: Cel mai bine ar fi să te faci că nu ştii nimic.
SOARTA: Ce rost are să stârneşti furtuna?
MOARTEA: Să torni gaz pe foc?
Doru, supărat, se aşează pe canapea şi rămâne un timp pe
gânduri.
COSTIN: Dorule...

Drama
Doru, îmbufnat, nu răspunde.
COSTIN: Ascultă-le pe domnişoare, sunt fiinţe fantastice,

ele ştiu mai bine. Ştiu mai multe decât noi.
Doru tace în continuare.
COSTIN: Dorule, hai, măi, băiatule, că doar n-o să ne
certăm noi pentru o femeie.
DORU: Cum, măi, o femeie? Vorbim despre nevastă-mea!
COSTIN: Dorule, ţine minte ce-ţi spune prietenul tău Cos-
tin: şi nevestele sunt tot femei, măi, băiatule!
URSITOAREA: Haideţi acum, surioarelor, să ne-apucăm
de treabă, că avem o grămadă. Voi v-aţi uitat la asta mică, să
vedeţi cum arată? (Soarta şi Moartea se apropie de leagăn, apoi
întorc capul repede). Va trebui s-o dotăm cu multe calităţi ca
să compenseze... ăăă... ca să compenseze.
SCENA 11
Doru şi Costin se retrag într-un colţ, urmărind un ritual
spectaculos practicat de cele trei ursitoare, însoţit de efecte vi-
zuale şi sonore. Ursitoarele dansează în jurul leagănului în timp
ce rostesc nişte incantaţii. E rândul băieţilor acum să se mire
şi să exclame: ,‚Ooooo!’’, ,‚Aaaaaa’’ şi aşa mai departe.
URSITOAREA: În a şaptea noapte...

SOARTA: A şaptea noapte...
MOARTEA: A şaptea noapte...
URSITOAREA: Destinul îl împarte...
SOARTA: Îl împarte...
MOARTEA: Îl împarte...

Drama
URSITOAREA: Să-i dăm noroc cu carul...
MOARTEA: Cu paharul!
SOARTA: Ba cu carul...
URSITOAREA: Să aibă viaţă lungă...
SOARTA: Viaţă lungă...
MOARTEA (agitând foarfecele): Viaţă lungă?!
URSITOAREA: Şi minte – să-i ajungă...
SOARTA: Să-i ajungă...
MOARTEA: Să-i ajungă.
MOARTEA: Şi farmec, să convingă...
URSITOAREA: Greutăţile să-nvingă...
URSITOAREA: Prieteni, s-o-nţeleagă.
SOARTA: Să le fie foarte dragă.
MOARTEA: Iubire, s-o aline...
URSITOAREA: Şi credinţă, să se-nchine...
SOARTA: Soţ şi copii, să fie în casă veselie
SOARTA: Să-i dăm şi bogăţie,
MOARTEA: Şi averea ei să crescă,
URSITOAREA: Să-i dăm şi bunătate...
MOARTEA: Succes să aibă-n toate
SOARTA: Ca lumea s-o iubească
TOATE (în cor): Şi să ne mulţumească!
Deasupra leagănului se revarsă o pulbere strălucitoare,
apoi lumina se stinge.
SCENA 12
Când lumina se reaprinde, Ursitoarele au dispărut. Costin
şi Doru, vizibil marcaţi de ritualul care abia se încheiase, pri-
vesc o vreme în gol, ca vrăjiţi.

Drama
COSTIN: Auzi, Dorule, ce-a fost asta?
DORU: Habar n-am, prietene. Oare am visat?
COSTIN: Amândoi? Împreună?... Auzi, frate, dar dacă n-am
visat... ar trebui să te pui bine cu fie-ta. Ai auzit ce i-au ursit fe-
tele astea...
DORU: Tu chiar crezi că ursitoarele au atâta putere? Sigur,
ar fi minunat să fie adevărat, dar...
COSTIN: Dorule, să-ţi spun drept... Eu aş crede. Ştii, eu
sunt mai fraier, aşa... Încă mai cred în minuni. De-aia mă
păcălesc toţi.
DORU: Cum adică, ce vrei să spui?
COSTIN: Uite, de exemplu, eu joc la loto în fiecare
săptămână. De fiecare dată pierd, dar tot cred că voi câştiga data
viitoare.
DORU: Ei, lasă că nu eşti singurul care joacă la loto, sunt o
mulţime.
COSTIN: Şi-am crezut în Moş Crăciun până în clasa a
şasea.
DORU: Pe cuvântul tău?!
COSTIN: Ca să nu-ţi spun cum mă păcălesc femeile. Eu le
cred pe toate, indiferent ce mi-ar spune, chiar şi când îmi spun
că mă iubesc.
DORU: Bine, Costine, atunci eu ce să mai zic?! Că sunt în-
surat de mai bine de un an şi descopăr că nu ştiu nimic, dar
nimic despre nevastă-mea. Sunt însurat cu o necunoscută...
COSTIN: Dorule, mai avem puţin şi ne transformăm în
femei. Am lăsat ursitoarele astea să inunde camera cu estrogeni
sau cum s-or chema hormonii ăia feminini, că ne-am molipsit
şi noi. Tu nu vezi despre ce vorbim? Cred că ar trebui să în-
dreptăm situaţia. Hai să ne înăbuşim latura feminină, să bem

Drama
nişte bere, să râgâim ca porcii şi să ne uităm la un meci, ce zici?
Să nu ne lăsăm castraţi!
DORU: Auzi, Costine... De ce dracu’ am făcut noi atâta
carte?
COSTIN: Ei, lasă, Dorule, că n-aş putea să zic că ne-am
omorât cu cartea.
DORU: Hai, măi, că mi-am petrecut... vreo şase ani prin fa-
cultăţi. Şi tu? Parcă cinci, ai scăpat mai ieftin.
COSTIN: Ei, şi-acum ne credem intelectuali? Zi mersi c-am
rămas repetenţi, altfel nici nu ne cunoşteam poate... şi n-o cu-
noşteai nici pe Vivi.
DORU: Bine, dar... mă gândeam că ar fi fost normal să ne
mai... rafinăm şi noi, să devenim mai... spiritualizaţi, cumva...
COSTIN: De la Politehnică, măi?!
DORU: Ce să facem, dacă ne-au vrut mamele noastre ingi-
neri? Dar voiam să spun că sunt tot acelaşi puştan obsedat de
sex, ca atunci când am terminat liceul. Nu m-am schimbat de
loc. (Aţintindu-şi privirea pe Costin): Numai la sex mă gândesc.
COSTIN (retrăgându-se puţin): Zău, măi? Mă sperii. Ia să
stau eu mai departe un pic, să nu-ţi vină vreo idee.
DORU: Stai liniştit, nu eşti genul meu. Dar te rog să mă
crezi, nu mi-ar fi displăcut ursitoarea aia mijlocie, Soarta...
COSTIN: Da, mă, te cred, toate arătau bine, până şi Moar-
tea. Dar ai dreptate, Soarta era cea mai drăguţă.
DORU: Mai aveam niţel şi mă dădeam la ea. Nu m-a oprit
nici faptul că e o fiinţă mitologică, nici că e un spirit, nici că
probabil de fapt nu există, că poate fi o plăsmuire a minţilor
noastre bolnave... Ştii ce m-a speriat mai tare? Că e virgină. Ce
dracu’ le-o fi apucat să ne spună nouă că sunt virgine?! Tu te-ai
culcat vreodată cu o virgină?

Drama
COSTIN (cam evaziv): O singură dată, mai demult...
DORU: Şi cine... (văzându-l pe Costin cam încurcat): Ia stai
tu puţin... Doar n-o fi vorba de nevastă-mea?!
COSTIN: ... Nu, măi, Dorule... Pe atunci nu era nevastă-ta,
nici n-o cunoşteai! Asta nu se pune!
DORU (se repede la Costin, să-l strângă de gât): Băi, te
omor! Deci n-a fost doar atunci, după petrecerea burlacilor! De
ce dracu’ nu mi-ai spus?
Costin se fereşte şi evită încăierarea, apoi încearcă să-l po-

tolească pe Doru.
COSTIN: Stai, măi, băiatule. Fiecare din noi are un trecut,

şi Vivi la fel. Ce dracu’, doar nu voiai să fie virgină la 29 de
ani, când s-a măritat cu tine!
DORU: Bine, măi, dar de ce nu mi-ai spus?... Stai aşa, cum
adică 29? Eşti sigur?! N-avea, măi, 29, avea 24.
COSTIN: Atât credeai tu că are?... În sfârşit, treaba ta, acum
ce mai contează un an, doi sau cinci?... Eu ţi-am spus să nu
te-nsori cu ea. Îţi aduci aminte, nu? Te-ai supărat atunci, n-ai
vorbit cu mine o săptămână. Cum era să-ţi spun?! Erai în-
drăgostit până peste urechi. N-am avut curaj.
DORU: Pe bune, avea 29? Adică acum are 30?! Păi... vrei
să spui că-i mai mare decât mine?... Bine, asta n-ar fi chiar aşa
grav, s-au mai văzut cazuri. Dar... măcar de operaţii puteai să-mi
spui. Ai stat deoparte şi ai lăsat-o să mă tragă pe sfoară.
COSTIN: Dorule, şi ce-ai fi făcut dacă ştiai? N-o mai iubeai
dacă ştiai că şi-a făcut nişte operaţii?... Că şi-a dorit, ca orice fe-
meie, să fie mai atractivă?... Până la urmă, asta e-n avantajul
tău. Ce, ţie nu-ţi place să ai în casă, în pat, o femeie frumoasă?

Drama
Doru stă, tulburat şi abătut, cu capul în mâini, sprijinindu-şi
coatele pe genunchi.
COSTIN: Ştiu că eşti supărat pe mine, ai dreptate. Am fost

un porc, un măgar. Vezi, au şi ele dreptate când spun că toţi
bărbaţii sunt nişte porci.
DORU: Da, sigur, noi suntem porci. Şi ele cum or fi? Nişte
mincinoase, ipocrite şi prefăcute ... nişte trădătoare.
COSTIN: Ştii ceva? Chiar îmi pare bine că au ieşit toate
astea la iveală. N-ai idee ce mă apăsau. Ştiu că eşti supărat, dar
mă simt mult mai uşurat.
DORU: Ce să-ţi spun, te simţi uşurat, dar la mine te-ai gân-
dit vreo clipă? Ai idee cum mă simt eu?
COSTIN: ... Acum ce-aş putea să fac? Asta-i situaţia.
Măcar... ştii despre ce-i vorba. Uite, dacă vrei, trage-mi un
pumn. (Se apropie de Doru şi întoarce capul într-o parte). Hai,
trage-mi una, o merit.
DORU: Zău? Crezi că scapi aşa uşor? Crezi că, gata, îţi trag
un pumn şi ţi-ai spălat toate păcatele? Nici vorbă, Costine. (Se
gândeşte): Ştiu. Ştiu cum suntem chit. Trebuie să mă culc şi eu
cu nevastă-ta. Stai aşa, să-i dau un telefon. (Ia telefonul să o
sune pe Magda).
COSTIN: Ce?! Păi ce te face să crezi că Magda se pune la
mintea ta? Ia, mai bine dă telefonul ăla încoace şi lasă prostiile,
că asta nu rezolvă problema. (Se repede şi îi smulge telefonul
din mână).
DORU: Eşti sigur? Eu cred că nevastă-ta mă place.
COSTIN: Aiurea! Măi, băiatule, eşti dus rău! De ce te-ar
plăcea Magda pe tine?!
DORU: Şi de ce nu m-ar plăcea, mă rog?

Drama
COSTIN: Pentru că mă place pe mine, măi, deşteptule. E
îndrăgostită. Abia ne-am căsătorit, ce dracu’!
DORU: Atunci... să mai aştept? Deşi... crezi că dacă ar şti ce
mi-ai făcut, ar mai fi îndrăgostită de tine?
COSTIN: Măi... măi Dorule, doar n-ai de gând să-i spui?!
Ce rezolvi cu asta? De ce s-o faci şi pe ea să sufere? Se schimbă
cu ceva situaţia? Tu nu-ţi dai seama, dar de fapt nu cu mine ai
o problemă, ci mai degrabă cu Viviana.
DORU (după un timp de gândire): ...Într-un fel, ai dreptate.
Gata, m-am mai liniştit. Am stat şi m-am gândit... (Plimbându-se
prin încăpere): Chiar că suntem nişte porci noi, bărbaţii! Şi su-
perficiali! Ce contează aspectul fizic, ce contează virginitatea,
ce contează frumuseţea... când ea e aşa bună la pat?!
COSTIN: Să ştii că da!
SCENA 13
Costin îşi mai toarnă ceva de băut şi dă repede paharul pe gât,
cu sete. Doru se apropie de pătuţul copilului şi, distrat, începe să-l
legene. Apoi îşi dă seama că nu l-a mai auzit plângând în ultimul
timp şi se uită înăuntrul leagănului, însă leagănul e gol. Doru
răscoleşte aşternuturile, apoi ia leagănul, îl întoarce cu susul în
jos şi îl scutură, caută pe jos, dar degeaba: copilul - nicăieri!
DORU: Costine! Costine, unde-i copilul?

COSTIN: Cum adică, unde-i copilul? În pătuţ, unde poate să
fie?!
DORU: Păi tocmai asta-i, că nu-i!
COSTIN (apropiindu-se şi căutând şi el): Ia vezi, poate a
căzut din leagăn.

Drama
DORU: M-am gândit şi eu. M-am uitat, dar nu-i!
COSTIN: Aşa e, nu-i!
DORU: Costine, sper că nu-i vreuna din glumele tale tâmpite.
COSTIN: Hai, măi, Dorule, cum să glumesc cu-aşa ceva?!
DORU: Atunci unde poate fi?! (Se pocneşte peste frunte):
Costine, ursitoarele!
COSTIN: Crezi că...
DORU: Precis! Ne-au păcălit! Să ştii că au răpit copilul!
COSTIN: Bine, dar de ce?! Ce să facă cu copilul?
DORU: Cum ce să facă?! Nici nu vreau să mă gândesc! N-ai
auzit şi tu de cazuri de copii vânduţi, scoşi peste graniţă?... De
transplanturi de organe ai auzit? Sau de recompense?... Proba-
bil vor să ceară recompensă.
COSTIN: De unde să le dai tu recompensă?!
DORU: Îţi dai seama! Doar dacă acceptă în rate!
COSTIN: Măi, nu-mi vine să cred! Adică fetele alea care se
dădeau drept ursitoare... Erau de fapt nişte răpitoare?!
DORU: Precis! Pe bune, arătau alea a virgine? Virgine pe
dracu’! Ne-au tras pe sfoară, asta e!
COSTIN: Dorule, n-ar trebui s-o anunţi pe Viviana?
DORU: Viviana! Cum s-o anunţ pe Viviana?! Tu nu-ţi dai
seama că mă omoară?... Nu, nu fac aşa ceva. Stai să găsim întâi
copilul, şi pe urmă mai vedem dacă-i spun sau nu.
COSTIN: Interesant!
DORU: Ce-i aşa interesant?
COSTIN: Acum o oră voiai s-o dai spre înfiere.
DORU: Măi, Costine, tu eşti nebun? Ce vrei, să mă bucur că
mi-au răpit fetiţa?!
COSTIN: Nu, măi, doar că mi-am dat seama că de fapt tu ţii
la ea.

Drama
DORU: Oare?! De-asta mă simt atât de supărat? Ştii că s-ar
putea să ai dreptate?
Sună telefonul.
DORU: Aoleu, să ştii că e Viviana. Ea e, am încurcat-o!
Costine, eu nu răspund!
COSTIN: Şi ce rezolvi? Nu-ţi dai seama că, dacă vede că nu
răspunzi, se sperie şi vine urgent acasă? Şi-atunci, tot trebuie
să-i spui! Sau poate sunt răpitoarele!
DORU: Ai dreptate, trebuie să răspund! (Deschide telefo-
nul): Da, bună... (Şoptindu-i lui Costin): E Vivi... Nu, dragă, nu
dormeam, eram la baie... Ce să fie pe-aici? Tu stai liniştită, odih-
neşte-te, că eu mă descurc... Ţi-a spus maică-ta? Serios, nu-i ne-
voie s-o schimbi. Pe bune. Stai acolo, mai vorbim mâine. Bine,
pa, pa... Şi eu. (Închide). Hai, că n-am minţit prea mult, nu?
COSTIN: Dorule, cred c-ar trebui să suni la poliţie.
DORU: Să sun la poliţie?... Da, cred că asta ar trebui să fac...
(Deschide telefonul, vrea să formeze numărul poliţiei, când se
stinge lumina).
SCENA 14
Când lumina se reaprinde, cele trei ursitoare se află din nou
în mijlocul camerei, cu tot cu copilaş, care se afla în braţele
Soartei.
DORU (repezindu-se şi luând copilul din braţele ursitoa-

rei): Copilul! Domnişoarelor, ce-aţi făcut cu copilul?
SOARTA: A trebuit să-l investim cu toate calităţile pe care
i le-am menit.
URSITOAREA: Sigur, am avut mult de lucru.

Drama
DORU: Bine, dar de ce nu m-aţi anunţat? M-am speriat în-
grozitor! Am crezut că... am crezut că mi-aţi răpit copilul.
Cele trei ursitoare râd.
MOARTEA: Auziţi, credea că i-am răpit copilul!
URSITOAREA: Ei, bărbaţii! Ce ştiu ei?!
SOARTA: Ăsta a fost darul nostru pentru tine.
DORU: Cum adică?!
MOARTEA: Nu simţi că-l preţuieşti altfel?
SOARTA: Ai fost îngrijorat?
DORU: Dacă am fost îngrijorat?! Aş putea spune că am fost
îngrozit!
URSITOAREA: Perfect! Acum eşti responsabil. De acum
înainte, nu îl vei mai scăpa din ochi.
SOARTA: Vezi, bebeluşii sunt foarte plăpânzi şi neajuto-
raţi. Supravieţuirea lui depinde în totalitate de grija părinţilor.
MOARTEA: Noi putem pleca, ştim că de-acum înainte e-n
siguranţă.
URSITOAREA: Aşa e, ne-am terminat misiunea aici, putem
pleca!
Lumina se stinge din nou, cele trei ursitoare dispar lăsând
în urmă o pulbere strălucitoare.
SCENA 15
Doru cu copilul în braţe, Costin. Doru stă o vreme tăcut în
centrul scenei, uitându-se la copil. Apoi, până la sfârşitul sce-
nei, se plimbă prin cameră cu copilul în braţe.
DORU: Costine! Ia priveşte un pic la copilul ăsta... Am im-

presia că s-a făcut mai frumos, nu crezi?

Drama
COSTIN (apropiindu-se şi privind spre copil): Măi, să nu fi
încurcat ursitoarele alea borcanele. Poate ţi-au adus alt copil.
DORU: Nu, nu cred, e tot ăla. Doar că... abia acum înţeleg
nişte lucruri. Ştii, s-ar putea ca asta mică să nu fie urâtă, dim-
potrivă.
COSTIN: Cum adică, dimpotrivă?
DORU: Adică să fie prea frumoasă.
COSTIN (ironic): Să ştii că da!
DORU: Nu glumesc, Costine, stai aşa să-ţi explic. Uite,
când eram mic, mi se părea că mama nu-mi face niciodată cea-
iul destul de dulce. Aşa că odată m-am enervat şi am turnat în
cană tot zahărul din zaharniţă. Ei bine, ceaiul era atât de dulce,
încât părea amar.
COSTIN: Şi ce-ai vrea tu să spui cu asta? Că nu-nţeleg.
DORU: Acum îmi dau seama că şi cu fetiţa asta e la fel:
e-atât de frumoasă, că pare urâtă.
COSTIN:... E clar, eşti atât de deştept de parc-ai fi prost...
Credeam că tu ai scăpat de chestia asta, dar se pare că nu iartă
pe nimeni.
DORU: Ce tot spui?! De ce chestie e vorba?
COSTIN: Am văzut asta şi la alţii. Cum deveniţi părinţi, se
duce dracului şi logica, şi bunul simţ, parcă pierdeţi orice
legătură cu realitatea. Copilul e cel mai frumos, e cel mai
deştept, e buricul pământului. Tu nu-ţi dai seama că asta n-are
cum să fie adevărat? În nici un caz nu poate fi valabil pentru
toţi copiii. Sper că nu te superi că-ţi spun asta, dar cineva tre-
buie să te aducă cu picioarele pe pământ.
DORU: Nu mă supăr, ba chiar dimpotrivă. Adică, îmi vine
să te pup... Doar că n-am să fac asta, că eşti plin de microbi şi
nu vreau să-mi îmbolnăvesc copilul.

Drama
COSTIN: Să mă pupi? Şi mă rog de ce-ţi vine să mă pupi?!
DORU: Pentru că m-ai făcut să înţeleg un lucru, prietene:
sunt tată!
COSTIN: Eşti tată de-o săptămână!
DORU: Ba nu, abia acum am devenit tată. Abia acum simt
că îmi pasă şi că aş fi în stare să fac orice, dar absolut orice pen-
tru ea. Acum am înţeles şi ce-au zis ursitoarele, cu darul pentru
mine... Şi, apropo, dacă mai zici vreodată ceva rău despre fie-
mea, te bat de te cocoşez, ai înţeles?
COSTIN: Am înţeles, te-am pierdut şi pe tine!
DORU: Păcat că n-a fost şi Vivi aici. Chiar îmi pare rău.
Crezi că ursitoarele alea ar mai veni o dată? Auzi, tu le-ai luat
vreun număr de telefon?
COSTIN: Ursitoare cu telefon?! Ai uitat că sunt fiinţe mito-
logice?... Am citit cam demult Legendele Olimpului, nu-mi mai
amintesc, oare pe vremea războiului din Troia exista telefon?
DORU: Nu cred, dacă ar fi existat telefon n-ar mai fi exis-
tat Legendele Olimpului, că majoritatea conflictelor apar din
lipsă de comunicare.
COSTIN (căscând): Prietene, cred că nu mai ai nevoie de
mine. M-aş duce acasă să mă culc, că peste... (priveşte la ceas)
câteva ore ar trebui să mă scol să plec la serviciu.
DORU: Mă bucur că ai fost cu mine. Cred că ursitoarele
alea m-ar fi speriat îngrozitor dacă aş fi fost singur cu ele. Ori-
cum, cred că ar trebui să apară şi Vivi.
COSTIN: Eşti sigur? Crezi că mai vine?
DORU: Ştii ceva? Acum poţi să-mi spui ce vrei despre Vivi,
nici nu-mi mai pasă. N-ai decât să-mi spui că are un ochi de
sticlă, un picior de lemn, că e cheală şi poartă perucă, nu-mi
pasă, o iubesc oricum.

Drama
COSTIN: Ochi de sticlă? Nu se mai fac de sticlă, măi, Do-
rule... Cred că e un silicon ceva... În sfârşit, nu mai contează...
Le iubim oricum... Mda, şi cred că ele simt asta şi profită.
DORU: Care ele?
COSTIN: Femeile măritate, nevestele. N-ai văzut că după ce
se mărită toate se îngraşă, nu se mai îngrijesc, mănâncă cât
zece?
DORU: Nu-mi pasă... Ştii, abia acum simt cu adevărat că
ea e jumătatea mea. E parte din mine. Şi-atunci, nu poţi să îţi iu-
beşti mai puţin o parte din tine pentru că e imperfectă.
Doru se întinde pe canapea cu copilul adormit pe pieptul
lui. Obosit, adoarme şi el într-o clipă. Costin vrea să mai spună
ceva, dar vede că Doru doarme şi renunţă.
COSTIN (încet): Da, prietene, ai dreptate. Frumuseţea nu
contează.
Îl acoperă pe Doru cu o cuvertură, se îndreaptă spre ieşire,
stinge lumina şi iese încet, în vârful picioarelor. În cameră se
aude un cântec de leagăn, mai întâi în surdină, apoi crescând
treptat în intensitate.
Cortina

EVoCarE
HORIA GÂRBEA
Laurenţiu Ulici – Jocul și teatrul
C
a într-un titlu de Alexandre Dumas, care voia să
sublinieze lungimea foarte mare a duratei, au trecut,
incredibil, două decenii ani de absenţă de lîngă noi
a lui Laurenţiu Ulici! Acum vreo 32 de ani, într-o seară
geroasă, Laurentiu Ulici mi-a expus o teorie a lui, adaptată
după observaţii ale unor savanţi, nu știu dacă britanici, după
care ritmul vieţii se accelerează nemăsurat odată cu fuga spre
roșu a galaxiei și că, deși nu ne dăm seama totdeauna, trăim
mult mai repede: secundele noastre de azi sînt mai scurte decît
cele ale strămoșilor.
Pentru Laurenţiu Ulici e sigur că timpul a trecut nedrept de
repede. Pentru noi, cei rămași fără el, viaţa nu doar că trece
mai repede, dar e mai lipsită de farmec. La Ulici farmecul
personal era izbitor. Deși era unul dintre oamenii cei mai
inteligenţi pe care i-am cunoscut, avea un dar senzational de
a-i face pe ceilalţi să se simtă bine, nici un moment nu dorea
să epateze sau să-și complexeze interlocutorii cu mintea lui
stralucită.

Drama
Laurenţiu Ulici nu se plasa niciodată serios într-o
competiţie cu alţii pentru că rezultatul era cunoscut dinainte.
El nu putea sa piardă. Ar fi avut oricînd fair-play-ul să se
recunoască învins, dar nu avea cum să cunoască înfrîngerea și
excludea cu desăvîrșire ideea ei. Era un jucător prea bun ca să
poată fi întrecut. La orice joc, bridge sau politică, literatură
sau șah, poezie compusă la minut sau poker, el își întrecea toţi
partenerii.
Cînd epuiza toate jocurile la care putea să-și arate spiritul
de mare strateg și viteza de a calcula, pentru a da celor din jur
o șansă, inventa pe moment alte jocuri și, inevitabil, le cîștiga.
Era de o ingeniozitate uluitoare care se manifesta continuu.
Iar expresia ei cea mai puternică se întîlnea în jocuri. El a creat
împărţirea scriitorilor români pe „generaţii“ și „promoţii“
care, oricît s-ar înfuria unii, a prins perfect. în același timp
însă, inventase și un fel de „pronosport“. A facut „piramide“
de scriitori și a propus fiecărui laureat Nobel un posibil,
perfect plauzibil, înlocuitor. Tot ce-i stimula inteligenţa,
capacitatea de a calcula și îndeminarea îl atrăgea și, odată
intrat în joc, întelegea perfect regulile și le aplica impecabil
învingînd. De aceea eu consider că, plecînd de lînga noi în
urma unei întîmplari absurde, Laurenţiu Ulici nu a fost învins.
El nu putea fi „bătut“ prin mijloace corecte nici la cărti, nici
la literatură, nici la viaţă. Pentru a-l îndepărta de noi, destinul
a recurs la o înșelatorie nedemnă, a trișat și de aceea „golul“
acesta, marcat de soartă împotriva lui, împotriva noastră, „nu
se pune“. De fapt, așa cum opera lui o atestă, Ulici a învins și
aici.
Îmi vin în minte sute de întîmplări cu Laurenţiu Ulici.
Toate atestă vocaţia lui de mare jucător și de învingător. Îi

Drama
făcea plăcere să povestească felul în care a luat proba de dicţie
la examenul de actorie, el care, dacă avea vreun defect, acela
era dicţia: și-a compus singur un poem în care literele erau
puse anume ca să nu-i împiedice rostirea. Încă un pariu
cistigat. Îmi aduc aminte că mergeam cu el, de la Casa Presei
spre centru, prin ’88-’89, în Skoda lui străveche în care,
nemaiavînd arcuri la scaune, trebuia să stăm pe niște perne de
canapea. Conducînd acea „rîșniţă“, Laurenţiu Ulici îmi spunea
că, dacă ar fi concurat la Formula 1, nimeni nu i-ar fi stat în
cale. Îl credeam și îl cred și acum. Lui Ulici îi plăcea să riște.
Dar nu risca la întîmplare. Miza în cunoștinţă de cauza. Sînt
mîndru că literatura unor tineri, dintre care făceam și eu parte,
a constituit una dintre mizele lui.
Între scriitori, nici unul nu și-a cunoscut mai bine confraţii
ca Laurenţiu Ulici. Îi știa pe toţi, Îi citise pe toţi integral și,
cel mai important, îi iubea pe toţi. Nu exista nici cel mai
mărunt autor contemporan, în cel mai depărtat colţ de ţara,
despre care Ulici să nu știe totul. Nici un alt scriitor n-a avut
atîţia prieteni.
Bătea ţara în lung și în lat non-stop și cele mai frumoase
amintiri cu el le avem, eu și colegii mei, din alte locuri decît
din București. L-am întîlnit, am vorbit și am jucat cele mai
neprevăzute jocuri cu Ulici la Suceava, Sighet, Galaţi.
Organiza „turniruri“ poetice și alte competitii literare, precum
ghicirea unui autor din zece întrebări. Am învăţat de la el că
literatura e un joc și că jocul ăsta merită jucat tot timpul.
Inteligenţa și superioritatea lui intelectuală nu-l făceau pe
Laurenţiu Ulici nici distant, nici arogant, deși nici concesiv
cu proștii n-a fost niciodată. El își doza indulgenţa și ironia
după interlocutor, așa cum, la bridge, un mare jucător se

Drama
coboară totdeauna la mintea partenerului pentru a forma
„podul“ necesar. Cred că Laurenţiu Ulici a fost, în ciuda
inteligenţei lui orbitoare, sau poate tocmai de aceea, un
sentimental. Dar nu voia s-o arate. Prin scrisul său, dar mai
ales prin amintirea lăsată de fiinţa lui vie, Laurenţiu Ulici și-a
învins, ca pe orice adversar, destinul care a vrut să-l facă să
dispară. El nu va dispărea niciodată. Amintirea pe care mi-a
lăsat-o este atît de puternică, încît îl voi simţi totdeauna alături.

aforIsMELE draMaturGILor
VALERIU BUTULESCU
Resturi dramatice
D
e câte ori termin de scris o piesă de teatru, con-
stat cu groază că mi-au rămas o mulţime de re-
plici nefolosite. Nici un personaj nu s-a lăsat
convins să le rostească. Într-o astfel de situaţie nu prea ştiu ce
să fac. Aş putea desigur să le arunc. Că doar sunt ale mele.
Sau, la fel de bine le-aş putea păstra pentru o piesă viitoare.
Le recitesc atent. Constat cu stupoare, că replicile rămase,
aşa disparate şi rătăcite cum le vedeţi, sunt parcă mai suges-
tive decât cele rostite de guralivele mele personaje. Conturul
unei insule e totdeauna mai expresiv decât harta continentului.
Scoase din lanţurile contextului, aceste replici parcă sună mai
împlinit. Sunt libere.
La aceeaşi concluzie au ajuns şi puţinii mei admiratori.
Unii dintre ei mi-au spus franc. Decât să asculte cum pero-
rează personajele mele, preferă să citească replicile nefolo-
site. Pe care, vrând să mă flateze, dumnealor le-au numit, atât
de pretenţios, aforisme.

Drama
1. Trebuie schimbată Constituţia. Să candideze numai cei
cinstiţi! Şi să voteze numai deştepţii! Să vedeţi ce repede se
vor număra voturile!
2. Temă de eseu. Nemurirea, văzută sincer de la Casa
Naţională de Pensii.
3. Despre noi, în viitor: Au trăit în Epoca Internetului
Neşlefuit! Se închinau în faţa unor scânduri vopsite, mâncau
carnea altor animale!
4. Era glaciară s-a sfârşit când oamenii au început cu
adevărat să iubească.
5. Metafizică. Din neştiinţa noastră am făcut o ştiinţă.
6. Unei societăţi infantile totul i se pare îmbătrânit şi peri-
mat.
7. Poporul votează. Dar soarta alegerilor o decide norodul.
8. Imediat după ce a descălecat Bogdan, au venit turcii şi
ne-au încălecat.
9. Războaiele religioase sunt cele mai stupide. Confruntări
sângeroase între forme diferite de rătăcire.
10. Bombardamentul mediatic, mai eficient decât cel aviatic.
11. Băncile ştiu să facă prizonieri mai bine decât orice ar-
mată.
12. Setea de cunoaştere nu poate fi păcătoasă. Ea a verti-
calizat Omul. Dintr-un animal al cavernelor a făcut o fiinţă
cosmică.
13. Bufniţa, în înţelepciunea ei, nu aleargă după lumină. A
învăţat să vadă în întuneric.
14. Unele canale de televiziune s-au asociat, întregind ast-
fel reţeaua de canalizare a ţării.
15. În România, totdeauna Politehnica Jilava a dat absol-
venţi mai pregătiţi decât Academia de Poliţie.

Drama
16. Fiat lux? Aiurea! Mercedes lux!
17. Jogging istoric. Pentru noi, indiferent de epocă, fuga a
fost mereu sănătoasă.
18. Am o dilemă. Cum reuşesc atât de uşor aleşii noştri să
ne ia drept proşti? Nu cumva suntem?
19. Remanierea unui guvern nu e treabă grea. Minerii au
făcut una într-o singură şedinţă parlamentară.
20. Dacă majoritatea vrea patru ani de mocirlă, minorita-
tea nu are de ales: emigrează sau îşi cumpără cizme de cau-
ciuc.
21. Bulevardul Poporului, totdeauna mai sonor decât
Strada Academiei.
22. Stoker l-a plasat pe Dracula în Transilvania, deşi era
mult mai potrivit în Pennsylvania!
23. Focul nostru ideologic e nestins. De la lozinci infla-
mabile am trecut la sticle incendiare.
24. Restructurarea orchestrei. Toboşarii socialismului au
devenit trâmbiţaşii democraţiei.
25. Ştiam că democraţia va deschide Cutia Pandorei. Dar
nu credeam că vor ieşi atâţia monştri.
26. Gheţarul e mult mai longeviv decât Omul. Dar va avea
mereu inima rece.
27. Iluzionism. Mai uşor scoţi iepuri din pălărie, decât
înţelepţi din urna de vot.
28. Păstorii de suflete s-au înţeles. Decât să unifice câm-
piile credinţei, mai bine împart oiţele.
29. Glorificarea haiducilor vine din setea de dreptate, dar
şi dintr-o înclinaţie naturală spre hoţie.
30. Putred de bogat. La noi, omul nu se poate îmbogăţi
fără să dea în putrefacţie.

Drama
31. Creştinarea noastră s-a făcut din raţiuni geografice.
Dacă ne-am fi învecinat cu India, astăzi eram budişti.
32. Am aruncat o pietricică în Oceanul Certitudinilor. Un
mic semn de întrebare. Şi ce furtună a urmat! Şi ce mai valuri!
33. Coada este esenţială pentru echilibrul zburătoarelor.
De aceea, dracii zboară mai precis şi mai eficient decât înge-
rii.
34. Noi l-am venerat pe Zamolxes, apoi pe Jupiter. Mai
târziu, pe Mitras. După care a venit rândul lui Iisus. Am
schimbat religiile, precum partidele.
35. Omul va deveni cu adevărat Om când îşi va înţelege
sensul existenţei. Deocamdată se crede o jucărie a Divinităţii.
36. Saturaţia puterii. O putere mereu sătulă şi un popor
care s-a săturat de ea.
37. Acolo unde curge lapte şi miere e patria risipei.
38. E democraţie. Dacă popa cântă în biserică, eu de ce să
nu fluier?
39. Doar un popor excepţional îşi poate alege un parlament
de excepţie.
40. Uitaţi-mi numele! Ştergeţi-mi chipul! În aceste gân-
duri nu sunt eu. E un strop din gândirea timpului meu.

PrEMIErE tdr
DINU GRIGORESCU
Există succes
la Teatrul Dramaturgilor Români!
Câteva opinii despre EXISTĂ NERVI de Marin Sorescu,

un spectacol în regia lui Felix Alexa
N
oua premieră a textului deja clasicizat Există nervi
vine după trecerea a 59 de ani de la primul spec-
tacol, cel studenţesc de la Casandra datorat marelui
regizor şi profesor de teatru pe care am avut privilegiul de a-l
cunoaşte personal în anii ’60, este vorba despre Moni Ghe-
lerter (maestrul locuia pe intrarea Brezoianu, la nr. 29C, în
ultimul din cele trei blocuri aproape simetrice din avanscena
grădinii Cişmigiu; eu, proaspăt bucureştean, locuiam la 29A),
care, apoi, a venit la marea premieră a textului din 1981, la
Teatrul de Comedie, în regia tânărului Florin Fătulescu
(emigrat în SUA şi care debutase ca regizor la Teatrul „Sică
Alexandrescu” din Braşov, unde montase comedia mea, Nuntă

Drama
cu dar, scrisă în colaborare cu Tudor Popescu şi Radu Aneste
Petrescu, în 1975). Montarea aceea a fost fastuoasă şi mira-
culoasă după ce trecuse valul de relativă liberalizare a
repertoriului care a permis şi debutul lui Tedor Mazilu.
În acel început de deceniu ce urma să fie ultimul al
cenzurii comuniste, piesa de debut a lui Marin Sorescu,
poetică şi dramatică simultan, nonconformistă total, absurdă
parţial, stufoasă ca o floră intestinală, urma să fie interzisă în
montările ulterioare, inclusiv la Dolj, unde autorul era la el
acasă, cumva. Deşi scriitor naţional, singur printre poeţi,
poetul nu mai era acceptat ca dramaturg, cu excepţia textelor
care, la primul impact, erau considerate necreatoare de
probleme (Iona, Vlad Ţepeş).
Reluarea textului la Teatrul Dramaturgilor Români a fost
un dublu eveniment. În primul rând, e de semnalat curajul de
a pune în scenă un text de o mare dificultate şi complexitate
care dovedeşte că nu a fost neatins de eroziunea timpului,
apoi, calitatea actului teatral în sine datorat viziunii regizorale
a marelui regizor din generaţia mai tânără dl Felix Alexa, în
tandem cu o mare scenografă, dna Andrada Chiriac (împre-
ună, cei doi au montat tot pe scena mare din sala mică a TDR
piesa Despre tandreţe a lui Matei Vişniec).
Există nervi este de fapt o piesă despre nevroză, anchiloză
şi mizerie aflată la apoteoză. Flora intestinală despre care ne
vorbeşte din prima replică Marin Sorescu ne sugerează din start
o faună umană bolnavă, la nivelul omului simplu, celebrul
locatar anonim din blocul comunist alimentat precar şi lipsit
până şi de apa de la robinet, spălatul rufelor la lighean devenind
o adevărată aventură! Atacul satiric direct şi sofisticarea acţi-
unii dramaturgice prin picarea ca din lună a unui intelectual,

Drama
profesor, în acea garsonieră sordidă nu aveau cum să nu fi
stârnit panica cenzorilor, mai cu seamă că noul venit, ca şi
femeia necesară, la final, consideră garsoniera un tren aflat în
mişcare. Este trenul care vine din depoul lui Eugène Ionesco,
trenul acela din Cântăreaţa cheală, dar care nu mai vizează
înstrăinarea dusă la extremul absurd dintre soţ şi soţie, ci merge
mai departe, vorbindu-ne despre existenţa unei falii, ura ce
apare în realitatea concretă a modului cum este mascată.
Sorescu pleacă de la „există nervi”, în sensul nervilor întinşi la
maximum ai unei populaţii aparent resemnate, batjocorite de
autorităţi, şi trenul vieţii care merge într-o direcţie neclară, şi
importanţa locului de la fereastra compartimentului, adică
posibilitatea călătorului prin viaţă (omul) de a vedea esenţele.
E un text încifrat, care balansează între poezie şi filosofie, între
simplu şi complex, între comic şi tragic.
Suprarealitatea textului ar putea dezvălui realitatea ascunsă
a epocii. Sforile aeriene care traversează camera de confort
redus unde sunt puse la uscat rufele spălate anevoie în lighean.
Gestul în sine nu are nevoie de cuvinte. Gestul vorbeşte.
Cuvintele tac. E o satiră pe un derizoriu vorbitor de dormitor.
Etajerele pline de cărţi sugerează intelectualitatea locatarului,
capabil de exerciţii metafizice, dar abrutizat sub povara
lipsurilor mărunte. O parte din cărţi sunt aruncate şi în locul lor
se depun geamantanele în acest tren iluzoriu, dar mai real decât
realul! Ambalaje, o bibliotecă, un fotoliu uzat, unul singur, un
balcon de bloc, o fereastră spartă, un petic de cer şi crengile
contorsionate ale unui copac desfrunzit... Nimic din grandoarea
scenografică de care a beneficiat piesa Despre tandreţe.
Actorii se înscriu perfect în această viziune dramatică
duală, reală şi metaforică. Dl Răzvan Vasilescu este un

Drama
profesor de latină (a fost memorabil şi în spectacolul-lectură
cu piesa Profesor de frig ofer meditaţii din comedia tragică,
foarte contemporană, a domnului Emil Lungeanu, pentru mine
fiind total misterioasă, inexplicabilă şi condamnabilă atitu-
dinea pasivă faţă de un important scriitor contemporan). Dl
Răzvan Vasilescu joacă impecabil misterul apariţiei şi
dispariţiei sale, dialogul extrem de complicat cu locatarul, cu
femeia, cu vecinul, reuşind să facă plauzibil şi neverosimilul
imediat. De fapt, confruntarea lui cu Locatarul conţine tot
nucleul atomic al piesei soresciene. Textul abundă în para-
doxuri şi în monologuri ciudate, încifrate, descifrate. Dl
Gabriel Răuţă, în Locatarul, chiriaş la stat, îmbină cu fineţe,
dar şi cu brutalitate un personaj realist, banal, care plonjează
în zona de perplexitate a metafizicului. Scenele lui contra-
punctice amintesc frapant de Berenger. Lipsesc doar rinocerii.
Prinsă în cleştele dialogului şi în vârtejul călătoriei imaginare,
piesa se rostogoleşte din staţie în staţie. De unde pornesc noi
călători. Pentru a ieşi din trioul masculin, Sorescu simte
nevoia unei prezenţe de tipul lui Daisy (Rinocerii) şi o aduce
în tren pe superba Femeie necesară! Doamna Amelia Ursu
pare a fi un manechin într-o paradă a ideilor şi se comportă ca
atare. Nici vorbă despre sex, dar tot timpul atrage prin
senzualitate privirile feţelor hămesite ale pasagerilor, fiind
îmbrăcată într-un roşu epatant. Momente electrizante. Actriţa
strălucitoare aduce în compartiment ceea ce era absolut
necesar: călătoarea unui tren real care se aşază pe canapea,
obligând bărbaţii să devină amabili, serviabili. E o pată roşie
de culoare. E o nouă ipostază a nevrozei şi iluziei ceferiste.
Dl Alexandru Conovaru, în rolul Prietenul, completează
careul de aşi al personajelor. El este o nouă siluetă desprinsă

Drama
parcă din Rinocerii, un Jean, partener de conversaţie care
ascunde un om de informaţii (Securitatea). Apariţia la final în
balcon, în uniformă de miliţian, e un adaos regizoral. Ilustraţia
muzicală (uneori cu accente ieşite din zona comicului subtil)
şi light design-ul lui Felix Alexa contribuie la succesul
aşteptat.

G. RÃZVAN
Fryderyk Franciszek la Paris
R
elatările scrise și verbale din epocă nu atestă că
Fryderyk Franciszek Chopin (1810-1849) a fost
vreodată la operă. Nici avatarul său francez,
Frédérique François, nu ar fi ascultat niciodată o operă pe viu,
ceea ce înseamnă, în lipsa înregistrărilor sunetului în vremea sa,
că genul acesta i-a fost străin.
De la acest fapt, ipotetic, pornește ca pretext piesa Mazurka
a lui Alexander Hausvater, montată chiar de autorul ei la Teatrul
Dramaturgilor Români. În cazul lui Alexander Hausvater,
dramaturgia și regia se combină, formînd un bloc comun, se
întrepătrund și se condimentează cu improvizaţiile actorilor.
Numaroasele roluri ale piesei, pe care spectatorul le poate
identifica doar parţial, chiar dacă este un cunoscător al biografiei
lui Chopin, sînt interpretate doar de doi actori: cele feminine de
Antoaneta Cojocaru și cele masculine de Gavril Pătru. Ambii
reușesc prestaţii remarcabile în relaţia lor cu al treilea actor,
singurul rol fix, Lari Giorgescu, interpretul lui Chopin însuși.
Lari Giorgescu avea la data premierei 32 de ani, cu șapte mai
puţini decît ultima vîrstă a personajului întruchipat. Bine ales de
Hausvater, actorul are datele fizice ale lui Chopin și aparenţa

Drama
celor morale: fragilitate corporală, aerul romantic și instabil între
entuziasm și depresie al geniului de secolul XIX, el pare veșnic
îndrăgostit, suferind deopotrivă de amor și de ftizie, obsedat de
arta lui dar și de anticiparea unei morţi premature. Pînă și
degetele „dezosate” - remarcate de contemporanii și Chopin - le
are interpretul său de acum.
Chopin-ul piesei este ușor parodic, întruchiparea geniului
histrion, ușor cabotin și ridicol. Marea înflăcărare patriotică îl
recomandă să scrie „Opera poporului său” - eroică și exaltată -
și el însuși crede că o va oferi lumii. În realitate, deși extrem de
talentat, după toate relatările din epocă, pe care dramaturgul-
regizor nu poate să le ignore, compozitorul era destul de instabil
sentimental și incapabil fizicește de un mare travaliu, în veșnică
preumblare și căutător de emoţii erotice, dar și de o eventuală
căpătuială matrimonială. Chopin nu duce nimic pînă la capăt cu
excepţia minunatelor sale piese pentru pian, tumultuoase și
melancolice. În mintea sa cîntă mereu un pian - pe scenă e un
pian care se deschide și cîntă singur pentru a sugera această
situaţie (scenografia inspirată și funcţională semnată de Viorica
Petrovici, light design – Lucian Moga, concept video de
Constantin Șimon și Andrei Ștefan Florea).
Dar muzica din spectacol nu aparţine lui Chopin - cu excepţia
ultimei piese, pe care moare personajul, iar aceea nu e Marșul
funebru, ci o Mazurkă. Restul muzicii este a lui Cári Tibor, cu
care Hausvater colaborează constant. Această opţiune regizorală
poate părea ușor bizară - o piesă despre Chopin fără muzica lui.
De fapt e justificată: piesa este despre omul Chopin trăind într-o
lume a cărei muzică e alta. Muzica lui Cári Tibor este, din
această perspectivă, muzica vieţii din jurul lui Chopin, a ideilor
epocii și a locurilor în care acesta este exilat și la propriu.

Drama
Există o butadă atribuită unui personaj care a trecut prin
Revoluţia Franceză, a supravieţuit fără probleme terorii etc.
și care, întrebat ce-a făcut în timp ce lumea era întoarsă pe dos
și capetele cădeau cu sutele, a răspuns simplu: j’ai vécu! În
timp ce Polonia trăia drama căderii sub tirania Rusiei (vorba
personajului caragialian), exilatul și hoinarul Chopin își trăia
arta și iubirile la Viena, Paris, Londra etc. În ce măsură ar fi
putut el să compună „Opera” și cît ar fi ajutat asta polonezilor
rămași în ţara lor, nu vom ști. E clar că introducerea elemen-
telor slave în muzica înaltă a Occidentului, care nu auzise de
mazurci, a fost - moralmente doar - în favoarea polonezilor.
Căci francezii lui Ludovic-Filip nu s-au grăbit să trimită trupe
în ajutorul lor, lămuriţi de la Napoleon I că nu e bine să paţă
conflict cu rușii.
În pragul morţii, Chopin este vegheat de un „om în negru”
(Gavril Pătru care joacă și alte roluri, ale bărbaţilor din existenţa
lui Chopin, de pildă al lui Liszt), care îi cere să „deconteze” ce
a fost rău și greșit în viaţa lui de om și artist, înscriind faptele
într-un gros catastif. Dar apare și o făptură angelică, o „femeie
în alb” (Antoaneta Cojocaru), care-l alină pe compozitor amin-
tindu-i de prezenţele feminine, între care Maria Wodzińska și
George Sand.
Cei doi actori dau dovadă de o remarcabilă versatilitate.
Joacă și compoziţie, se adaptează tuturor situaţiilor și persona-
jelor, fiind adesea și de un haz irezistibil. Antoaneta Cojocaru
trece cu nonșalanţă de la adolescenţă la blazarea și obrăznicia
lui George Sand și apoi la decrepitudinea unei aristocrate. Gavril
Pătru merg și el în viteză de la gravitate și solemnitate la
clovnerie. În toate ipostazele, cei doi „se scot” cu brio, fie că
spun textul fie că mai improvizează.

Drama
Piesa se încheie previzibil, ca orice biografie, cu moartea
personajului principal, care-i transformă existenţa în destin,
cunoaștem citatul. Despre destinele posibile, alternative ale lui
Chopin autorul-regizor ne sugerează să medităm. Spectacolul
are forţă, talentul lui Alexander Hausvater se manifestă din plin,
întărind ideea că o piesă a sa poate fi pusă numai de el însuși, iar
orice piesă ajunge pe mîinile lui devine una de-a sa.
Teatrul Dramaturgilor Români îl câștigă pe Hausvater pentru
dramaturgia românească și bifează încă un succes cu același
regizor după Balul cimitirului, care pornea de la un text de
George Astaloș, dar care purta o puternică amprentă a regizorului.

draMa PoLIțIstă roMânEasCă
VLAD LUNGU
Livada cu mistere a domnului Arion
Amintiri din livada cu meri

la Muzeul Naţional al Literaturii Române
Tragicomedie poliţistă de George Arion
Regia: Daniel Niţoi
Distribuţia:
Eugen Cristea (Sam)
Cristina Deleanu (Edith)
Muzica şi efectele sonore: Vasile Manta
Coregrafia: Izabela Bostan
Scenografia: Simona Marcu

Drama
S
âmbătă, 8 iunie 2019, am petrecut o seară teatrală
interesantă la Muzeul Naţional al Literaturii
Române, în cadrul primei ediţii a Festivalului de
literatură poliţistă „Misterele Bucureştiului”, unde s-a prezen-
tat spectacolul Amintiri din livada cu meri, un thriller cu ac-
cente comice după piesa omonimă a cunoscutului scriitor
George Arion.
Spectacolul parafrazează titlul piesei lui Cehov. Este o re-
levare a dramei lăuntrice la vârsta senectuţii, un spectacol al
sugestiei, tenta de suspans fiind accentuată de efectele sonore
ale ploii abundente şi ale unor sunete misterioase. Câtă în-
credere mai avem în partenerul de viaţă când planează suspi-
ciunile unor relaţii extraconjugale, gândurile ascunse, dar şi
depănările unor amintiri comice şi triste? Trecerea timpului îşi
pune amprenta pe gesturi, obiceiuri, trăiri sufleteşti... Iar mis-
terul protagoniştilor iese la suprafaţă într-o noapte furtunoasă...
George Arion, considerat cel mai bun scriitor român de li-
teratură poliţistă, adesea comparat cu Raymond Chandler, ştie
foarte bine să mânuiască suspansul, inserând, cu abilitate, şi
elemente de umor fin, mucalit. Seria de romane poliţiste al
căror protagonist este jurnalistul Andrei Mladin i-a adus suc-
cesul autohton, dar şi internaţional. Cărţile sale au fost traduse
în limba engleză şi franceză, autorul promovând cu succes
acest tip de literatură la festivalurile europene. În afară de ro-
manele poliţiste scrise cu mult talent literar, George Arion a
abordat şi genul dramatic, scriind trei piese mystery: Scena
crimei sau Caruselul ucigaşilor, o tragicomedie poliţistă
într-un act şi 5 cadavre, montată la Teatrul Naţional Radio-

Drama
fonic în 2009, în regia regretatului Vasile Mantea, cu Mircea
Albulescu, Constantin Dinulescu, Eugen Cristea (care a sem-
nat adaptarea radiofonică), Virginia Mirea, Dan Condurache,
Corina Dragomir, Mihai Niculescu, Mircea Creţu şi Gheorghe
Pufulete în distribuţie, dar şi pe scena Teatrului „Tudor Vianu”
din Giurgiu, în regia lui Silviu Jicman, în 2010, în distribuţie
regăsindu-se Tudorel Filimon, Katy Bulcă, Delia Hrişcu-
Badea, Vasile Toma, Liviu Rus şi Violeta Teaşcă; Misterul
unei nopţi cu viscol, publicată în 2012 în revista„Familia”;
Amintiri din livada cu meri, care s-a montat la Teatrul
Naţional Radiofonic în 2011, în regia lui Vasile Manta, din
distribuţie făcând parte tot actorii Eugen Cristea şi Cristina
Deleanu, buni prieteni de familie cu scriitorul George Arion,
iar premiera scenică a fost la Casa de Cultură Belgo-Română
„Arthis” din Bruxelles, în martie 2018.
În ţara noastră, genul poliţist (crime/thriller/mystery/
policier/noir/giallo) încă nu este apreciat la adevărata valoare,
comparativ cu alte state europene precum Franţa, Suedia,
Norvegia, Islanda, Marea Britanie, Italia, Belgia, la noi fiind
considerat facil, omis rapid din locaşele memoriei şi nefiind
studiat în anii de şcoală. Însă, realitatea este cu totul alta: lite-
ratura poliţistă este un antrenament al micilor celule cenuşii,
după cum afirma detectivul belgian Hercule Poirot al „Reginei
Crimei” − Agatha Christie, pentru rezolvarea misterelor pro-
puse de autor, contribuind la dezvoltarea atenţiei distributive
pentru detalii şi la cunoaşterea psihologiei triadei victimă-
asasin-anchetator, multe elemente care sunt trecute cu vederea
de detractorii genului.
De această dată, dramaturgul George Arion creionează
povestea unui cuplu american de vârstnici: Sam (Eugen

Drama
Cristea), fost poliţist pensionar, şi soţia lui, Edith (Cristina
Deleanu), proprietarii unei căsuţe de la periferia oraşului Ba-
rintown (imaginat şi des evocat de George Arion în scrierile
sale). Bucuria celor doi este grădinăritul − plantarea merilor
într-o frumoasă livadă cu 49 de pomi. Numai că vremea
ploioasă şi întârzierea lui Mark, oaspetele celor doi la cină,
amână plantarea celui de al 50-lea măr. Anumite amintiri ies la
iveală. Singurătatea celor doi le joacă feste. Sunete misterioase
se aud. Obsesia ploii pune stăpânire pe minţile celor doi vârst-
nici... Furtuna de afară se suprapune cu cea interioară a pro-
tagoniştilor. Dar momentele de dans şi unele replici spuse cu
haz animă atmosfera. Cei doi actori formează un cuplu şi în
viaţa reală şi acest amănunt influenţează şi relaţia protago-
niştilor din piesă. Tensiunea este realizată in crescendo. Trep-
tat, aflăm amănunte din cenuşiul vieţii celor doi, problemele de
la locul de muncă şi repercusiunea acestora asupra lor. Infle-
xiunile vocilor alternează rapid de la un dialog calm, amuzant
la crize de furie. Finalul este surprinzător... deşi, poate, deduc-
tibil pentru cititorii/spectatorii avizaţi genului poliţist.
Decorul (Simona Marcu) este minimalist (o masă cu 2

scaune, veselă, un fotoliu, un telefon, un aparat de radio, un
cuier), scenografia spectacolului pretându-se oricărui spaţiu
de joc, convenţional sau nu. Sunetele neobişnuite, proiecţia
video a unor meri înfloriţi pe un fundal albastru, jocul de
lumini şi tema muzicală antrenantă („The Midnight Special”
− Creedence Clearwater Revival), alese cu bun gust de Vasile
Manta şi aşezate cu pricepere în scenă de către regizorul
Daniel Niţoi, dar şi jocul actoricesc bine pus la punct
contribuie la introducerea spectatorilor în atmosfera poveştii

poliţiste şi în crearea şi menţinerea suspansului până la finalul
celor 75 de minute.
Un spectacol poliţist calitativ, care completează cu brio
galeria pieselor de suspans (thriller, mystery, farse şi comedii
poliţiste) din stagiunea actuală a teatrelor bucureştene: Bani
din cer de Ray Cooney (Teatrul de Comedie), Moştenirea de
Lucia Verona (Teatrul Coquette), Magnolii şi cianură de Olga
Delia Mateescu (Teatrul Coquette), Bârfe, zvonuri şi minciuni
de Neil Simon (Teatrul Naţional), Fidelitate de Chazz
Palminteri (Teatrul Act), Omul pernă de Martin McDonagh
(Teatrul Act), Arsenic şi dantelă veche de Joseph Kesselring
(Creart − Teatrelli), Cursa de şoareci de Agatha Christie
(Teatrul Naţional), Şi din 10 n-a mai rămas niciunul de Agatha
Christie (Teatrul Avangardia), Intriga de Jaime Salom (Teatrul
Avangardia), Opt femei de Robert Thomas (Teatrul Nottara),
Capcană pentru un bărbat căsătorit de Robert Thomas
(Teatrul Elisabeta), Crimă la Howard Johnson’s de Ron Clark
şi Sam Bobrick (Teatrul Elisabeta) şi Fata Morgana de
Dumitru Solomon (Teatrul Dramaturgilor Români).
Eugen Cristea şi Cristina Deleanu, în „Amintiri din livada cu meri”

turnEu
DINU GRIGORESCU
Surplus de imaginatie,
demonstraţie de virtuozitate
Cine l-a trezit pe Yorick? după Wilam Shakespere

Premiera șoc a Teatrului National din Chișinau
pe scena TNB
Regia și adaptarea: Alexandru Vasilachi

Scenografia: Iurie Matei
Costume: Tatiana Popescu
Distribuţia mamut:
Hadârcă Petru - Lear, Fundulea, Lorenzo,
Regele din Hamlet
Luca Silvia - Gertruda, Funduleasa, Julieta, Bufonul Sfichi
Focşa Iurie - Hamlet, Edmund, Tybalt, Cassio, Chitruţ,
Oberon, Tezeu
Severin Doina - Ciubărel Bejan Ofelia, Cordelia,
Nepoata Julietei, Desdemona, Ciubăreasa
Leancă Alexandru - Romeo, Meșter, Tizbea,

Drama
Bufonul Cârcel, Fortinbras
Mocanu Ion - Gropar, Meșter, Othello, Polonius,
Soţul lui Regan, Vărul lui Tibalt
Nofit Victor - Oberon, Tezeu, Richard III, Laert,
Duhul lui Hamlet, Regele Franţei, Mercuţio
Bojemschi Lilia - Regan, Verișoara primară a Julietei,
Helena, Pofticioasa
Ciobanu Angela - Goneril, Hermia, Chitruţa
Durbală Anatol - Meșter, Claudiu, Bufonul Scai,
Ioan, Lysandru
Marginean Doriana - Titania, Hipolita, Bufonul Pleasnă,
Prinţul din Romeo și Julieta, Lucianus, Flămânzică
Drumi Draga Dumitriţa - Pac, Bufonul Holeră,
Julieta (tânără), Emilia, Botuleţ
Melnic Dan - Horaţio, Bufonul Nervos,
Soţul lui Goneril, Romeo (tânăr), Iago
Ana Tcacenco - Sufleţel, Verișoara de-a doua a Julietei,
Regina din int. Hamlet, Lady Anna
Ana Bunescu - Botișor
D
upă ce am văzut la TNB zguduitorul spectacol
Dosarele Siberiei care prin fior tragic depăsește
pe scala emoţei românilor orice alte tragedii
legate de luptele pentru miere și putere dezvăluite, fără
cruţare, de Wiliam Shakespeare, am vizionat cu interes ludic,
spectacolul grandios, deși fragmentat, serilizat, regal și fatal
inegal, numit iniţiatic, provocator Cine l-a trezit pe Yorick?
Se vrea trezirea la spirtualitatea înaltei culturii a omenirii.
Se obţine trezirea bruscă din somnuri repertoriale. Se câștigă

Drama
aţâtarea poftei de a juca, de a iubi teatrul. De a educa, medita
și te bucura din plin de TEATRU. Un spectacol mozaicat de
mare anvergură, cu bucăţi smulse din arhicunoscute de pu-
blicul șecspirizat care știe poveștile, savurează excepţiile și
admite năzdrăvăniile, prelucrările scenaristice. Ritm de caval-
cadă pentru actori care devin și cascadori. Salt mortal peste
textul iniţial devenit lacunar. Aterizări inspirate într-un inge-
nios - grandios coșmar vesel în miezul (erotic) al unui nopţi de
vară britanice și destul brexituri din Hamlet, Regele Lear, Oth-
ello etc. Giumbușlucuri, gaguri inteligente, cât se poate de
multe, poate chiar prea multe. Ritmul paroxistic supralicitează
colectivismul artistic. Interpreţii navighează (halucinant) din
personaj în personaj prin diferite tertipuri, survolând cu viteză
supersonică cosmosul Shakespeare asta, uneori, în dauna
(asumată) a contemplării peisajului uman care se micșorează
pe măsură ce crește distanţa. Ceva, între inovaţie și sacrilegiu,
între experiment și divertisment, dar peste e tot și peste toate
rămâne jocul fabulos (eroic!) al vedetelor TNC în tentativa
(reușită) de a concilia capra sfântă a textului genialului dra-
maturg cu varza contextului, în regim de performanţă acro-
batică.
Non conformismul regizoral (conceptual, vizual colosal)
pune la grea încercare versata, minunata trupă. Scenografie
strict utilitară în momentele de traversare a Tamisei literare,
conţine și multe rezolvări grandioase. Coloana sonoră, lumi-
nile jucăușe, efectele speciale, costumele expresive frumoase,
contribuie din plin la magie, iar dulcea limba română vorbită
impresionează de fiecare dată, prin artă.
La pachet cu Dosarele Siberiei, dosarele elizabetane
se încopciază fericit în biblioraftul marii unirii spirituale

Drama
între cele doua teatre naţionale și mult mai mult decât
atât.
Snobii strâmbă din nas. Didactictiștii consideră spectacolul
ca fiind pentru iniţiaţi. Alţii au zis că e folositor elevilor în
procesul de invăţământ. Au fost câţiva din public care s-au in-
dignat! Ce caută Hamlet lângă Romeo și Julieta conex cu
Visul? Dar nimeni nu s-a întrebat de ce de lângă Dosarele
Siberiei nu vedem pe scenă și Dosarele securitaţii?
Basarabenii se mișcă repede, deloc provincalist, dau și
lecţii bucureșenilor, aceștia din urmă mai precauţi și preţioși.
Teatrele noastre mai repede invită regizori ruși decât să joace
autori romîni (inclusiv basarabeni). De experiment se fuge ca
de coronavirus.
Yorick este așadar un specacol de anevergura colectivă,
jucat tumultos, cu soliști remarcabili, pe mai multe e planuri
literare, dramatice, scenografice, paliere muzicale, ceea ce este
extrem de solictant pentru actori și pentru spectatori obligaţi
să se teleporteze rapid de la un text la altul, de la o stare la
alta, opusă. Nu ai răgazul meditaţiei, doar bucuria recunoaș-
terii și identicării cu ceea ce știai. Fragmentarismul excesiv
dăunează nu doar cursivităţii ci și receptării. A doua parte
cantonează dominant pe celebrul coșmar comic, suprarealist,
funambulesc, grotesc, cel din padurea trezită la viaţă de spi-
riduși. Modul cum e rezolvată împerecherea om animal face
plauzibil ceea de părea imposibil. Aici actorii ating apogeul
spectacular! Mobilitate extraordinară, risipă de talent, entu-
ziam artistic, invenţii, soluţii extreme, costumaţie asortată
contextelor. Într-un cuvânt mișcare, culoare, sărbătoare. Ar fi
greu și nedrept sa faci ierahizări ale protagoniștilor. Felicitări!

DRAMA - Site 2020

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DRAMA - Site 2020

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Anul II I nr.

1-2 (3-4), 2020

EDITAT{ DE TEATRUL DRAMATURGILOR ROM}NI

EDITAT{ DE TEATRUL DRAMATURGILOR ROM}NI

IstorIa draMaturGIEI roMânEștI

TEATRUL DRAMATURGILOR ROM}NI 3

TEATRUL DRAMATURGILOR ROM}NI 5

6 REVIST{ DE DRAMATURGIE, TEORIE ±I CULTUR{ TEATRAL{

TEATRUL DRAMATURGILOR ROM}NI 7

Nicolae Iorga. Studiu de caz

iteratura dramatică românească cunoaște o adevărată

L tradiţie a dramei istorice, cu importante realizări atât în

TEATRUL DRAMATURGILOR ROM}NI 9

10 REVIST{ DE DRAMATURGIE, TEORIE ±I CULTUR{ TEATRAL{

TEATRUL DRAMATURGILOR ROM}NI 11

12 REVIST{ DE DRAMATURGIE, TEORIE ±I CULTUR{ TEATRAL{

TEATRUL DRAMATURGILOR ROM}NI 13

14 REVIST{ DE DRAMATURGIE, TEORIE ±I CULTUR{ TEATRAL{

TEATRUL DRAMATURGILOR ROM}NI 15

16 REVIST{ DE DRAMATURGIE, TEORIE ±I CULTUR{ TEATRAL{

TEATRUL DRAMATURGILOR ROM}NI 17

18 REVIST{ DE DRAMATURGIE, TEORIE ±I CULTUR{ TEATRAL{

În Doamna lui Ieremia, o dramă mai mult descriptivă,

TEATRUL DRAMATURGILOR ROM}NI 19

20 REVIST{ DE DRAMATURGIE, TEORIE ±I CULTUR{ TEATRAL{

TEATRUL DRAMATURGILOR ROM}NI 21

22 REVIST{ DE DRAMATURGIE, TEORIE ±I CULTUR{ TEATRAL{

TEATRUL DRAMATURGILOR ROM}NI 23

Isus nu este o dramă religioasă, este o dramă istorică și o

24 REVIST{ DE DRAMATURGIE, TEORIE ±I CULTUR{ TEATRAL{

Dramaturgia lui Dan Botta.

TEATRUL DRAMATURGILOR ROM}NI 25

26 REVIST{ DE DRAMATURGIE, TEORIE ±I CULTUR{ TEATRAL{

TEATRUL DRAMATURGILOR ROM}NI 27

28 REVIST{ DE DRAMATURGIE, TEORIE ±I CULTUR{ TEATRAL{

TEATRUL DRAMATURGILOR ROM}NI 29

30 REVIST{ DE DRAMATURGIE, TEORIE ±I CULTUR{ TEATRAL{

TEATRUL DRAMATURGILOR ROM}NI 31

32 REVIST{ DE DRAMATURGIE, TEORIE ±I CULTUR{ TEATRAL{

TEATRUL DRAMATURGILOR ROM}NI 33

Nu pot ști dinainte ce va aduce

TEATRUL DRAMATURGILOR ROM}NI 35

Dragă Marius, cariera ta se împarte în două, între Cluj și

36 REVIST{ DE DRAMATURGIE, TEORIE ±I CULTUR{ TEATRAL{

Văd aici, pe peretele biroului tău, tablouri cu figuri emble-

Apropos de asta, ai jucat în foarte multe filme.

TEATRUL DRAMATURGILOR ROM}NI 37

Presupun că tu erai lupul...

Ce relaţie ai avut cu dramaturgia românească. Cum a

38 REVIST{ DE DRAMATURGIE, TEORIE ±I CULTUR{ TEATRAL{

Și dintre dramaturgii români pe care îi preferi?

Acolo sînt niște povești, niște desfășurări epice.

Dar nu ai jucat Baranga.

TEATRUL DRAMATURGILOR ROM}NI 39

Putem spune că Regina-mamă a fost spectacolul tău care

40 REVIST{ DE DRAMATURGIE, TEORIE ±I CULTUR{ TEATRAL{

Eu am văzut doar varianta cu doamna Olga Tudorache.

TEATRUL DRAMATURGILOR ROM}NI 41

Trece și peste ei timpul...

Aș vrea să vorbim și despre experienţa ta de regizor. Aici

42 REVIST{ DE DRAMATURGIE, TEORIE ±I CULTUR{ TEATRAL{

Da, e greu și de aceea nici nu a fost montat pînă acum.

Mă gîndeam dacă un actor cu experienţa și succesele tale