Honoré de BALZAC

Str lucirea şi suferin ele

curtezanelor

În româneşte de B. THEODOR
Note de TEODOSIA IOACHIMESCU

Bucureşti – 1969
Editura pentru Literatur Universal

2
3
 Cuprins

Prefa la prima edi ie

Partea întâi Cum iubesc cocotele

Partea a doua Cât îi cost amorul pe b trâni

Partea a treia Unde duc c ile greşite

Partea a patra Ultima întrupare a lui Vautrin

Addenda

4
 În l imii Sale principelui
Alfonso Serafino di Porcia1

Îngdui i-mi s v pun numele în fruntea unei lucr ri prin

esen parizian şi conceput în casa alte ei voastre în zilele
din urm . Nu e oare firesc s v ofer florile de retoric crescute
în gr dina voastr , udate cu regretele ce m-au f cut s cunosc
nostalgia, regrete pe care mi le-a i alinat când r t ceam sub
acei boschetti ai c ror ulmi îmi aminteau de Champs-Elysées?
Poate astfel îmi voi r scump ra nelegiuirea de a fi visat Parisul
având Duomo în fa , de a fi dorit str zile noastre mocirloase
când p şeam pe lespezile atât de curate şi elegante de la
Porta-Renza. Când voi avea de tip rit c r i, ce-ar putea fi
închinate unor milaneze, voi avea fericirea de a g si nume de
mult vreme scumpe b trânilor voştri povestitori italieni,
printre acelea ale unor persoane pe care le iubim, şi pe care v
rog s le face i a-şi aminti de,
al alte ei voastre, cu sinceritate şi afec iune,

De Balzac

iulie 1838.

1 Nobil italian; l-a g zduit pe Balzac în palatul lui din Milano, în 1838.
5
 Prefaţă la prima ediţie

Moravurile noastre devin din ce în ce mai serbede şi mai

şterse. Acum zece ani, autorul acestei c r i scria c nu mai
exist decât nuan e; acum îns pier şi nuan ele. Astfel încât,
dup remarca plin de duh a autorului c r ilor Louison
d’Arquin şi S racul din Montlbéry2, nu mai exist moravuri
adânc marcate, savoarea nu mai este posibil decât la ho i,
la prostituate şi la ocnaşi, iar vigoare nu mai g seşti decât la
fiin ele din afara societ ii. Literatura de azi e lipsit de
contraste, şi f r distan nu poate exista contrast. Iar
distan ele se micşoreaz din zi în zi. Ast zi tr sura tinde s
ajung mai jos decât pietonul, şi în curând omul ce umbl pe
jos îl va stropi cu noroi pe bogat în tr surica-i scund . Haina
neagr triumf . Ceea ce am observat la haine şi la ro i
însufle eşte şi spiritele, tr ieşte în purt ri şi moravuri. Un
ministru se poate foarte bine duce la rege în mic inut ; am
v zut birje în curtea palatului Tuileries. Hainele cu fireturi
ale miniştrilor, generalilor, membrilor Institutului Fran ei,
într-un cuvânt, marea inut se ruşineaz în public şi pare
ceva de carnaval. Avem prea mult dreptate împotriva vremii
noastre şi cum viciul de care ne vom lega e o f rnicie
îngrozitoare, se în elege de la sine c vom deveni imorali.
Ni s-a p rut c e foarte mare nevoie s spunem aceasta la
începutul unei c r i în care sunt zugr vite, în tot adev rul
lor, vie ile spionilor, femeilor între inute şi ale oamenilor în
r zboi cu societatea, ce mişun prin Paris.
Ar fi fost o laşitate, de care nu suntem în stare, aceea de a
alc tui scenele vie ii pariziene f r a pomeni aceste figuri atât

2 Este vorba de Charles Rabou (1803—1871), autor, ast zi uitat, de

romane melodramatice.
6
de ciudate. De altminteri, nimeni n-a îndr znit s înf işeze
comicul profund al acestor vie i, cenzura nu mai controleaz
teatrele, şi totuşi Lucaret, madame La Ressource3 sunt
personaje din toate vremurile.
Spre a întregi scenele vie ii pariziene, autorului îi mai
r mâne s prezinte Palatul de justi ie, lumea teatrului şi
lumea savan ilor, c ci lumea politic ine de seria Scenelor
vie ii politice.
Odat înf işate lucrurile acestea, pu ine vor fi r mas
uitate, c ci autorul preg teşte, drept contragreutate şi
contrast, o scriere în care se va vedea ac iunea virtu ii,
religiei şi binefacerii în inima acestei corup ii a capitalelor, şi
e o oper atât de lung şi în acelaşi timp atât de grea, încât
se împlinesc trei ani de când munceşte la ea şi tot n-a
terminat-o. R ut ile unui sfânt şi Baroana de la Chanterie
sunt dou fragmente extrase din aceast scriere
cutremur toare de atâta virtute şi unde fiecare va putea
vedea toate mizeriile groaznice pe care se întemeiaz
civiliza ia parizian .
Când prin Istoria celor „13”, a început seria Scenelor vie ii
pariziene, autorul îşi îng duia s le încheie cu aceeaşi idee –
ideea asocia iei alc tuite în folosul beneficiilor, aşa cum
cealalt e în folosul pl cerilor.
În organismul social nu se poate deloc p trunde în chip
dogmatic, aşa cum face D’Alembert în tratatul s u asupra
gustului4, ci trebuie mers în închisori şi în str fundurile
justi iei sub c l uzirea unui r uf c tor, la fel cum aici
bancherul ne c l uzeşte în mijlocul intrigilor vie ii
excep ionale a femeilor uşoare.
Romanul acesta, alc tuit din am nunte profund adev rate
şi, ca s spunem aşa, istorice, într-un cuvânt extras din via a

3 Porecl dat c m tarilor dup numele unui personaj din comedia

Judec torul a lui Regnard (1665—1709).
4 Jean le Rond d’Alembert (1717—1783), cunoscut matematician şi filozof

iluminist; unul dintre animatorii şi colaboratorii Enciclopediei; în

domeniul esteticii îns , d’Alembert a dat lucr ri f r valoare.
7
intim s-a oprit în pragul închisorii şi în biroul judec torului
de instruc ie. De aceea trebuie s aib o urmare. Lumea
judiciar şi figurile ei ocup prea mult loc în Paris ca s nu
fie cu am nun ime studiat , zugr vit , reprodus .
Astfel încât, în curând, marele şi uriaşul chip al Parisului
în veacul al XIX-lea n d jduim c va fi ispr vit5. Nu va lipsi
niciuna dintre particularit ile sale. Aici, Corentin, Peyrade şi
Contenson reprezint sub trei fe e spionajul, dup cum
Vautrin e într-o singur persoan toat depravarea şi
nelegiuirea întreag .
Mult lume a vrut s -i reproşeze autorului figura lui
Vautrin. Şi, totuşi, nu e prea mult un singur om al ocnei,
într-o oper ce are preten ia s fie dagherotipia unei societ i,
în care exist cincizeci de mii de ocnaşi (Ferragus în Istoria
celor ,,13” e o simpl întâmplare) a c ror existen necontenit
amenin toare va atrage mai curând sau mai târziu aten ia
legiuitorului. De vreo zece ani, câteva condeie însufle ite de o
fals filantropie fac din ocnaş o fiin interesant ce poate fi
scuzat , o victim a societ ii; dar dup noi, felul acesta de
a-l zugr vi e primejdios şi antisocial. Fiin ele acelea trebuie
ar tate drept ceea ce sunt, drept nişte f pturi puse pe veci în
afara legii. Acesta era sensul foarte pu in în eles al piesei
intitulate Vautrin, în care personajul ajungea la concluzia c
nu poate vie ui în societate, înf işând lupta dramatic şi
necontenit dintre poli ie şi un ho .
Poate c mai târziu i se va face dreptate autorului
v zându-se cu cât grij a pus în scen aceste figuri atât de
ciudate: a curtezanei, a r uf c torului şi ale celor din jurul
lor; cu cât r bdare a c utat el comicul, cu cât dragoste de
adev r a g sit laturile frumoase ale acestor caractere, prin ce
leg turi le-a prins studiul general al inimii omeneşti. Desigur,

5În planul lui Balzac, Comedia uman trebuia s cuprind în adev r

aspecte din toate domeniile vie ii din vremea sa; scriitorul avea în
perspectiv elaborarea a o sut cincizeci de romane, din care a realizat
nou zeci şi şase.
8
baronul de Nucingen este un Geronte modern, b trânul lui
Molière luat în râs, p c lit, b tut, huiduit, în costumul şi cu
mijloacele moderne. Prin urmare aceast carte înf işeaz
unul dintre miile de chipuri ale Parisului şi, în Comedia
uman , urmeaz dup Prin esa de Cadignan, Capriciile
Claudinei şi Banca Nucingen; poate c Esther va fi socotit
plin de m re ie al turi de depravarea elegant şi rece a
prin esei şi de monstruozit ile marii finan e. Dac îşi d
seama de inta şi mijloacele autorului care, la urma urmei, a
întreprins analiza şi critica tuturor p r ilor societ ii, niciun
cititor nu poate s t g duiasc îndr zneala de a merge pân
la cap tul problemelor şi de a le cerceta sub toate aspectele,
în aceasta const , dup el, filosofia unei opere; cât despre
judecata definitiv , cât despre moral şi sens, nu se vor face
aşteptate.
Dac autorul ar scrie de azi pe mâine, ar face socoteala cea
mai greşit , iar rodul muncii sale ar fi pentru el şi mai r u
decât s mân a. C ci dac ar dori succesul imediat rentabil,
n-ar avea decât s se supun ideilor momentului şi s le
laude cum au f cut câ iva al i scriitori. El ştie mai bine decât
criticii s i în ce condi ii se ob ine tr inicia unei opere în
Fran a; în ara asta e nevoie de adev r, de scaun la cap şi de
o filosofie armonizat cu principiile veşnice ale societ ii.

De Balzac

9
 Partea întâi6

Cum iubesc cocotele

n 1824, la ultimul bal de la Oper , multe m şti au

Î fost impresionate de frumuse ea unui tân r care se

plimba prin coridoare şi în foaier, cu mersul celui
pornit în c utarea unei femei re inute acas de împrejur ri
neprev zute. Taina acestui mers, când leneş, când gr bit, n-o
ştiu decât b trânele şi câ iva hoinari invetera i. În acel imens
loc de întâlnire, mul i nu se prea observ unii pe al ii,
interesele sunt trezite de pasiune, şi chiar acei ce n-au ce
face sunt preocupa i. Tân rul dandi era aşa de preocupat de
ceea ce c uta şi atât de neliniştit, încât nici nu-şi d dea
seama cât succes avea: exclama iile ironic admirative ale
unora dintre m şti, uimirea grav , glumele muşc toare,
cuvintele cele mai mângâietoare, nu le auzea, nu vedea
nimic. Deşi era frumos ca acele fiin e excep ionale care vin la
balul de la Oper dup vreo aventur şi o aşteapt cum se
aşteapt o lovitur norocoas la rulet când tr ia Frascati7,
p rea totuşi sigur de ce avea s i se întâmple în seara aceea,
ca orice burghez aşezat; de bun seam c era eroul unuia
dintre acele mistere cu trei personaje din care se alc tuieşte
tot balul mascat de la Oper şi care sunt cunoscute numai
de cine joac un rol într-însele; c ci pentru femeile tinere

6 Prima parte a romanului de fa a ap rut în 1838 sub titlul Torpila.

7 Cofetar italian; a deschis la Paris, la începutul secolului al XIX-lea, o
cafenea ce-i purta numele şi care a devenit ulterior cel mai „aristocratic”
restaurant şi tripou din Paris.
10
venite acolo numai ca s poat spune: „am v zut”, pentru
provinciali, pentru tinerii f r experien , pentru str ini,
Opera trebuie s fie într-un asemenea moment palatul
oboselii şi al plictisului. Pentru ei, mul imea aceea,
întunecat , înceat şi înghesuit , care se duce, vine,
şerpuieşte, se învârte, se întoarce, urc şi coboar şi nu
poate fi asemuit decât cu gâng niile dintr-un furnicar, nu
este mai pu in enigmatic decât bursa pentru un ran din
Bretania care nici nu ştie c exist registrul datoriei publice.
La Paris, afar de rare excep ii, b rba ii nu se mascheaz : un
b rbat în domino pare caraghios. În asta se manifest duhul
na iei. Cine vrea s -şi ascund o intrig , se poate duce la
balul Operei, f r a se duce cu adev rat, iar m ştile silite s
intre neap rat în untru, intr şi ies îndat . Un spectacol din
cele mai hazlii e înghesuiala de la uş , pe care o produce
chiar de la începutul balului valul de oameni care se revars
din untru luptându-se cu cei care intr . Astfel c b rba ii
masca i sunt sau so i geloşi veni i s -şi urm reasc
nevestele, sau so i necredincioşi care nu vor s fie prinşi de
dânsele, situa ii la fel de ridicole. Or, tân rul nostru era
urm rit, f r a şti, de c tre o masc însp imânt toare, un
ins gros şi scurt, ce se rostogolea ca un butoi. Pentru cineva
familiar cu Opera, acest domino ascundea de bun seam un
agent de bursa, un bancher, un notar, un administrator,
într-un cuvânt, vreun burghez ce-şi b nuia infidela. Într-
adev r, în societatea foarte înalt , nimeni nu alearg s
g seasc dovezi umilitoare. Câteva m şti îşi şi ar taser
unele altora, râzând, acest personaj monstruos, altele îl
strigaser , nişte tineri râser de el; lat şi eap n, se vedea c
nu-i p sa de aceste biete s ge i; mergea unde-l ducea
tân rul, ca un mistre urm rit, c ruia nu-i pas nici de
gloan ele ce-i fluier pe la urechi, nici de câinii care latr în
urma lui. Deşi la prima vedere pl cerea şi neliniştea au
îmbr cat aceeaşi masc , ilustra şi neagra mantie vene ian ,
deşi totul se înv lm şeşte în balul de la Oper , diferitele
cercuri ce alc tuiesc societatea parizian se întâlnesc, se
11
recunosc şi se observ . Exist no iuni atât de precise pentru
cei câ iva ini ia i, încât hieroglifele intereselor se pot citi ca
un roman pasionant. Pentru cunosc tori, omul acesta nu
putea aşadar s aib vreo întâlnire de dragoste: altfel ar fi
purtat f r greş vreun semn convenit roşu, alb sau verde,
care vesteşte pl cerile preg tite cu mult înainte. S fi fost
oare vorba de o r zbunare? V zând c mascatul urm reşte
aşa de aproape un tân r care are o întâlnire, câ iva inşi f r
alt treab se ineau şi ei dup tân rul acesta cu chipul
frumos, pe care pl cerea îl înconjurase cu dumnezeiasca sa
lumin , şi care trezea interesul: cu cât înainta, cu atât
stârnea curiozitatea. De altminteri, totul ar ta c e obişnuit
cu o via elegant . Dup o lege fatal a vremii noastre, nu
sunt mari deosebiri, nici fizice, nici morale, între cel mai
distins şi mai bine educat fiu de duce şi b iatul acesta
fermec tor pe care deun zi îl sugruma cu ghearele ei de fier
mizeria în mijlocul Parisului. Frumos şi tân r, ascundea
poate în untrul s u o pr pastie, ca mul i tineri care vor s
joace un rol la Paris, f r s aib capitalul potrivit cu
preten iile lor, şi care în fiecare zi risc s piard totul,
închinându-se zei ei celei mai linguşit în aceast cetate
regal : întâmplarea. Totuşi, inuta şi purt rile sale erau f r
cusur: c lca pe parchetul clasic al foaierului, ca unul
familiarizat cu Opera. Cine n-a observat c acolo, ca în toate
zonele Parisului, exist un fel de a te comporta în stare s
dezv luie ce eşti, ce faci, de unde vii şi ce vrei?
— Ce tân r frumos! Aici ne putem întoarce s -l vedem, zise
o masc , în care obişnui ii balurilor de la Oper puteau
recunoaşte o femeie din lumea bun .
— Nu i-l aminteşti? îi r spunse înso itorul ei, care-i
d duse bra ul, doamna de Châtelet i l-a prezentat doar…
— Cum? El e? Puiul de farmacist care-o z p cise, şi apoi s-
a f cut ziarist, amantul Coraliei?
— C zuse atât de jos încât nu credeam c se mai ridic , şi
nu în eleg cum mai poate ap rea în lumea parizian , zise
contele Sixte du Châtelet.
12
 — Arat ca un prin , observ masca, şi n-a înv at s se
comporte aşa de la actri a cu care a tr it; deşi verişoara mea
ghicise ce zace în el, n-a ştiut s -l ciopleasc ; tare aş vrea s
cunosc amanta acestui Sargine8; spune-mi ceva din via a lui,
un lucru cu care s -l pot tulbura.
Perechea aceasta, care-l urm rea pe tân r vorbind în
şoapt , era în clipa aceea spionat de c tre mascatul cel lat
în spete.
— Drag domnule Chardon, zise prefectul Charentei
luându-l pe dandi de bra , î i prezint o doamna care vrea s
fac înc o dat cunoştin cu dumneata…
— Scumpe conte Châtelet, r spunse tân rul, chiar aceast
doamn m-a înv at cât de ridicol e numele ce mi-l dai.
Printr-un decret regal mi-am rec p tat numele str moşilor
mei dup mam , Rubempré. Deşi faptul a fost anun at în
ziare, el se refer la un om atât de neînsemnat încât nu mi-e
ruşine s -l amintesc prietenilor, indiferen ilor şi duşmanilor:
î i po i alege ce loc doreşti în aceste categorii, dar sunt sigur
c nu vei dezaproba o m sur pe care îns şi so ia dumitale
m-a sf tuit s-o iau, pe vremea când nu era înc decât
doamna de Bargeton. (Aceast împuns tur elegant o f cu
s zâmbeasc pe marchiz , în schimb prefectul Charentei
avu o tres rire nervoas .) Spune-i, ad ug Lucien, c acum
am blazonul roşu, cu taur furios… de argint, pe un fond verde.
— Gonind… dup argin i, spuse Châtelet.
— Doamna marchiz î i va explica, dac nu ştii cumva, de
ce blazonul acesta str vechi înseamn ceva mai mult decât
cheia de şambelan şi albinele de aur ale lui Napoleon aflate
pe blazonul dumitale, spre disperarea doamnei Châtelet,
n scut Nègrepelisse d’Espard… r spunse Lucien iute.
— Fiindc m-ai recunoscut, nu te mai pot nec ji; mi-e greu
s - i m rturisesc cât de mult îmi stârneşti dumneata
curiozitatea, îi spuse cu glas sc zut marchiza d’Espard,

8 Eroul unei operete cu numele Sargine sau elevul dragostei, reprezentat

la Paris în 1788.
13
uimit de obr znicia, siguran a şi îndr zneala de care da
dovad acum, omul dispre uit de ea odinioar .
— Îng dui i-mi deci, doamn , s p strez singura mea
şansa de a st pâni gândurile dumneavoastr , r mânând în
acest tainic semiîntuneric, zise Lucien cu zâmbetul unui om
ce nu vrea s -şi compromit un succes sigur.
Marchiza nu-şi putu st pâni o mic tres rire de ciud ,
v zându-se t iat , cum spun englezii, de precizia lui Lucien.
— Te felicit pentru schimbarea intervenit în situa ia
dumitale, zise contele du Châtelet.
— Î i mul umesc la fel de sincer cum m felici i, r spunse
Lucien, înclinându-se cu gra ie des vârşit în fa a marchizei.
— Ce îngâmfat! îi zise contele cu glas sc zut doamnei
d’Espard. Pân la urm şi-a câştigat şi str moşi.
— Când îngâmfarea tinerilor se abate asupra noastr ,
vesteşte mai întotdeauna o fericire de un ordin foarte înalt:
c ci la voi, ceştilal i, arat doar c v merge prost. De aceea,
aş vrea s ştiu care dintre prietenele noastre a luat sub aripa
ei aceast pas re frumoas . Dac aş şti, poate c m-aş putea
amuza ast -sear . Biletul anonim pe care l-am primit e f r
îndoial otrav clocit de vreo rival , c ci vorbeşte despre el;
cât despre obr znicia lui, l-a înv at cineva s fie aşa.
Spioneaz -l. O s -l iau de bra pe ducele de Navarreins, aşa
c-o s m po i reg si.
În clipa când doamna d’Espard se apropia de duce,
misterioasa masc îi taie calea şi-i spuse la ureche:
— Lucien te iubeşte. Biletul el l-a scris; prefectul dumitale
îi e cel mai mare duşman, cum putea s - i vorbeasc de fa
cu el?
Necunoscutul se dep rt , l sând-o pe doamna d’Espard
prad unei îndoite uimiri. Marchiza nu cunoştea niciun om
pe lume în stare s joace rolul acestui mascat. Se temu de o
curs , se duse s se aşeze şi se ascunse. Contele Sixte du
Châtelet, c ruia Lucien îi t iase anume preten iosul du de la
nume, într-un fel ce v dea o mult visat r zbunare, îl urm ri
de departe pe sclipitorul dandi şi se întâlni în curând cu un
14
tân r cu care socoti c poate vorbi pe fa :
— Ei, Rastignac! L-ai v zut pe Lucien? Şi-a schimbat
penele.
— Dac aş fi la fel de frumos, aş fi mai bogat decât el,
r spunse tân rul elegant, pe un ton uşuratic dar ascu it,
exprimând o ironie fin .
— N-ai fi, îi şopti la ureche mascatul cel gros, pl tindu-i
înmiit batjocura numai prin felul cum rosti cele dou silabe.
Rastignac, care nu era omul s lase nepedepsit o jignire,
r mase în loc, de parc l-ar fi izbit tr snetul şi se l s dus
c tre pervazul unei ferestre de o mân de fier de care nu se
putu desprinde.
— Cocoşel ieşit din cote ul b trânei Vauquer, şi care ştii
cum nu te-au inut curelele s înha i milioanele lui Taillefer
când greul era f cut9, afl c , dac vrei s r mâi bine
s n tos, trebuie s te por i cu Lucien cum te-ai purta cu un
frate iubit; altfel eşti în mâinile noastre, iar noi într-ale
dumitale, şi- i stric toate socotelile. Lucien de Rubempré e
ocrotit de puterea cea mai mare de azi: biserica! Alege între
via şi moarte. Ai ceva de spus?
Lui Rastignac îi veni ame eal ca unui om adormit în
p dure şi care se trezeşte al turi de o leoaic înfometat . I se
f cu fric , dar nu era nimeni s -l vad , în asemenea
împrejurare li se face fric şi celor mai bravi.
„Numai el poate şti… şi îndr zni”, îşi zise dânsul.
Mascatul îi strânse mâna spre a-l împiedica s -şi încheie
fraza:
— Poart -te ca şi cum ar fi el, rosti dânsul.
Rastignac se purt atunci ca un milionar pe drumul mare,
când se vede amenin at de puşca unui tâlhar: se pred .
— Scumpe conte, îi zise el lui Châtelet, de care se apropie,

9Aluzie la întâmpl rile din romanul Moş Goriot, în care Rastignac e

solicitat de Vautrin s ia în c s torie o tân r de la pensiunea doamnei
Vauquer, care printr-o crim preg tit de „protectorul” lui Rastignac avea
s devin o moştenitoare bogat .
15
dac ii la situa ia dumitale, poart -te cu Lucien de
Rubempré cum te-ai purta cu un om care va fi cândva mult
mai sus decât eşti dumneata.
Mascatul l s s -i scape o abia v zut mişcare de
satisfac ie, şi reîncepu s -l urm reasc pe Lucien.
— Repede i-ai schimbat p rerea despre el, dragul meu,
r spunse prefectul, pe bun dreptate mirat.
— Tot atât de repede ca şi aceia care şed în centru dar
voteaz cu dreapta10, îi r spunse Rastignac prefectului,
deputat, care de câteva zile nu mai vota cu guvernul.
— Oare mai exist ast zi p reri, sau numai interese, se
amestec des Lupeaulx, care-i asculta. Despre ce e vorba?
— Despre domnul de Rubempré, pe care Rastignac vrea s
mi-l înf işeze ca pe o persoan important , r spunse
deputatul adresându-se secretarului general.
— Scumpe conte, spuse des Lupeaulx cu gravitate, domnul
de Rubempré este un tân r cu foarte multe calit i, şi atât de
sus inut, încât m-aş socoti prea fericit dac aş reînnoi
cunoştin a cu el.
— Iat -l cum cade în viesparul şire ilor din vremea
noastr , zise Rastignac.
Cei trei se îndreptar spre un col unde st teau câ iva
oameni de spirit, mai mult sau mai pu in celebri, şi câ iva
dandi. Aceşti domni schimbau între ei observa ii, cuvinte de
spirit şi bârfeli, încercând s se amuze sau aşteptând ceva
care s -i distreze. În aceasta adun tur atât de ciudat
alc tuit se aflau persoane cu care Lucien avusese pe fa
rela ii amicale, dar care pe ascuns îl lucraser .
— Ei, Lucien, fiule, iubitule, ne-am pus pene noi, ne-am
spoit proasp t. De unde-am sosit? Iar suntem c lare,
datorit cadourilor expediate din dormitorul Florinei. Bravo,

10Proiectele de lege împotriva presei, prezentate de guvernul Villèle în

1826, fuseser în adev r comb tute de ultraregalişti (extrema dreapt ) şi
de liberali, dar sus inute de dreapta şi de centru, constituit din aşa-
numi ii doctrinari (regalişti constitu ionali).
16
puiule, îi spuse Blondet, l sând bra ul lui Finot şi luându-l
familiar de mijloc pe Lucien, ca s -l strâng la piept.
Andoche Finot era proprietarul unei publica ii unde Lucien
lucrase aproape gratis şi pe care Blondet o îmbog ea cu
colabor rile sale, cu sfaturile sale în elepte şi vederile sale
adânci. Finot şi Blondet erau ca Bertrand şi Raton11, numai
c motanul lui La Fontaine şi-a dat seama pân la urm c e
p c lit, iar Blondet, deşi se ştia p c lit, îl slujea mai departe
pe Finot. Acest str lucit condotier al condeiului avea într-
adev r s fie mult vreme sclav. Sub o înf işare greoaie, sub
o prostie obraznic , uns cu duh, cum e uns cu usturoi
pâinea unui hamal, Finot ascundea o voin brutal . De pe
câmpurile vie ii destr b late pe care o duc oamenii de litere
şi oamenii afacerilor politice, el ştia s adune în hambar tot
ce spicuia – idei şi bani. În schimb, Blondet, spre nenorocirea
sa, îşi pusese puterile în slujba viciilor şi a trând viei. Veşnic
luat f r veste de nevoia de bani, f cea parte din s rmana
tagm a oamenilor eminen i care pot contribui într-o mare
m sur la succesul altuia, dar nu sunt în stare de nimic
pentru ei, înşişi Aladini care las s li se ia lampa cu
împrumut. Aceşti admirabili sf tuitori ştiu s dea pove e
minunate, c ci au spiritul ascu it şi limpede, când nu este
h r uit de interesul lor propriu. La ei nu s vârşeşte bra ul, ci
mintea. De aici apuc turile dezordonate, de aici mustrarea ce
le vine din partea spiritelor m runte. Blondet era gata s -şi
împart banii cu prietenul pe care-l r nise mai ieri; mânca,
ciocnea paharul sau dormea cu cel pe care avea s -l
înjunghie mâine. Paradoxurile sale amuzante justificau totul.
Acceptând lumea întreag ca o glum , nu cerea s fie luat în
serios nici el. Tân r, iubit, aproape celebru, fericit, nu se
îngrijea s adune, ca Finot, averea atât de trebuincioas
omului vârstnic. Lucien avea nevoie acum de un curaj

11În fabula lui la Fontaine, Maimu a şi pisica, maimu oiul Bertrand îl

pune pe motanul Raton s scoat , cu laba lui dibace, castanele din foc,
dar de mâncat, le m nânc el.
17
deosebit ca s i-o taie scurt lui Blondet, cum i-o t iase scurt
doamnei d’Espard şi lui Châtelet. Din nefericire, la el
satisfac iile vanit ii stânjeneau manifestarea mândriei, care
f r îndoial e s mân a multor fapte mari. Vanitatea lui
triumfase în ciocnirea de adineauri: se ar tase bogat, fericit
şi dispre uitor cu dou persoane care pe vremuri, când era
s rac şi nefericit, îl dispre uiser ; dar putea un poet s ia din
scurt şi de sus, ca un diplomat îmb trânit, pe doi aşa-zişi
prieteni care îl primiser la ei când era în mizerie şi la care
dormise în vremuri de restrişte? Finot, Blondet şi cu el se
spurcaser împreun , se t v liser în orgii care nu mistuiau
numai banii creditorilor. Ca un soldat care nu ştie când s fie
curajos, Lucien f cu atunci ce fac mul i oameni la Paris; îşi
compromise din nou caracterul, acceptând o strângere de
mân a lui Finot şi nerespingând îmbr işarea lui Blondet.
Cine s-a b l cit sau se mai b l ceşte înc în gazet rie e silit
cu durere s salute oameni pe care îi dispre uieşte, s -i
zâmbeasc celui mai aprig duşman, s se împace cu cele mai
putrede josnicii, s -şi mânjeasc mâinile vrând s pl teasc
îndat şi cu aceeaşi moned celor ce l-au lovit. Te obişnuieşti
s vezi s vârşindu-se r ul şi s -l laşi s treac ; începi s -l
încuviin ezi şi, pân la sfârşit, îl s vârşeşti şi tu. Cu vremea,
sufletul, mereu întinat de ruşinoase şi neîncetate tranzac ii,
se chirceşte, resortul gândurilor nobile rugineşte, â ânile
banalit ii se tocesc şi se învârt de la sine. Alceste devine
Philinte12, caracterele se înmoaie, talentele îşi pierd
puritatea, îşi ia zborul credin a în operele frumoase. Cutare,
dornic la început s se mândreasc toat via a cu paginile
sale se risipeşte în jalnice articole pe care conştiin a i le ar ta
mai curând sau mai târziu drept tot atâtea fapte rele.
Veniseşi ca Lousteau, sau Vernou, ca s ajungi mare scriitor,
şi te trezeşti un neputincios de autor de fi uici. De aceea
nicio cinste nu e prea mare pentru cei al c ror caracter este

12 Personaje din comedia lui Molière Mizantropul (1666) ; Alceste este

virtuos inflexibil, Philinte este acomodabil şi conformist.
18
la în l imea talentului, pentru acei d’Arthez care ştiu s
p şeasc ferm printre primejdiile vie ii literare. Lucien nu
ştiu ce s r spund linguşirilor lui Blondet, al c rui spirit îl
fascina de altminteri şi care p stra asupra lui st pânirea
corup torului asupra ucenicului, r mânând de altfel bine
situat în lumea bun prin leg tura sa cu contesa de
Montcornet.
— Ai moştenit vreun unchi? îl întreb Finot batjocoritor.
— Am început, ca şi dumneata, s -i exploatez pe proşti, îi
r spunse Lucien pe acelaşi ton.
— Domnul are cumva o revist , vreun ziar oarecare?
continu Andoche Finot cu îngâmfarea obraznic a
exploatatorului fa de cel pe care l-a exploatat.
— Am ceva mai bun, r spunse Lucien c ruia îi revenise
spiritul potrivit cu noua sa situa ie, în clipa când tonul
superior al redactorului şef îi r nise vanitatea.
— Şi ce anume ai dumneata, dragul meu?
— Am un partid.
— Exist Partidul Lucien? întreb Vernou surâzând.
— Finot, b iatul sta te-a l sat în urm , aşa cum i-am
prezis. Lucien are talent, te-ai purtat prost cu el, l-ai tras pe
sfoar . C ieşte-te acum, mojic b trân, zise Blondet.
Iute ca argintul viu, Blondet ghicise multe taine în
accentul, în gestul, în inuta lui Lucien; de aceea cu
asemenea cuvinte el se pricepu, p rând c -i las frâul mai
liber, s -i ie h urile şi mai strâns. Voia s afle de ce s-a
întors Lucien la Paris, ce urm reşte şi din ce tr ieşte.
— Îngenuncheaz în fa a unei superiorit i pe care n-o vei
avea niciodat , oricât de Finot ai fi! urm el. Admite-l pe
domnul f r întârziere printre oamenii tari c rora le apar ine
viitorul, e de-ai noştri! Spiritual şi frumos, va parveni prin ele
quibuscumque viis13. Iat -l în straşnica sa platoş
italieneasc , priveşte-i zdrav nul pumnal pe jum tate scos
din teac şi bandiera fluturând! La naiba, Lucien, de unde-ai

13 Pe orice c i, prin orice mijloace (in l. lat. în original}.

19
furat vesta asta nostim ? Numai iubirea se pricepe s
descopere asemenea es turi. Nu cumva ai şi un domiciliu?
în momentul de fa am nevoie s ştiu adresele prietenilor,
c ci n-am unde dormi. Finot m-a dat afar pentru noaptea
asta, sub pretextul ordinar c primeşte o femeie.
— Dragul meu, r spunse Lucien, am pus în practic o
axiom ce m face s tr iesc liniştit: Fuge, late, tace14. V las.
— Dar eu în schimb nu te las f r s - i pl teşti fa de
mine o datorie sfânt , supeul acela, i-aminteşti? zise Blondet
care se cam îndulcise la trai bun şi când n-avea bani se
invita la prieteni.
— Care supeu? întreb Lucien cu o mişcare de ner bdare.
— Nu- i aminteşti? Iat dup ce-mi dau seama c unui
prieten îi merge bine: îi sl beşte memoria.
— Nu uit ce ne datoreaz , î i garantez c e un om de
inim , zise Finot, prinzând din zbor gluma lui Blondet.
— Rastignac, zise Blondet, luându-l de bra pe tân rul
elegant în clipa când sosea la cap tul de sus al foaierului,
lâng pilastrul în preajma c ruia st teau aşa-zişii amici. E
vorba de un supeu: ai s vii cu noi… Dac nu cumva
domnul, urm el cu gravitate ar tându-l pe Lucien, se
înc p âneaz s uite o datorie de onoare; dac doreşte, e
liber.
— Garantez c domnul de Rubempré nu e în stare de aşa
ceva, zise Rastignac, c ruia nici prin gând nu-i trecea c e
vorba de o p c leal .
— Iat -l şi pe Bixiou, exclam Blondet, vine şi el: f r el
nimic nu e des vârşit. F r el şampania m face s m
bâlbâi şi totul mi se pare lipsit de gust, chiar şi piperul
epigramelor.
— Dragii mei, zise Bixiou, v d c v-a i adunat în jurul
miracolului zilei. Scumpul nostru Lucien reediteaz
Metamorfozele lui Ovidiu. Aşa cum zeii se pref ceau în nişte
legume curioase şi alte asemenea, pentru a ispiti femeile,

14 Fugi, ascunde-te, taci (în l. lat. în original).

20
dânsul a schimbat vulgarul s u nume Chardon într-unul de
gentilom, spre a duce în ispit pe cine? Pe Carol al X-lea.
Lucien, dragule, zise el şi-l apuc de un nasture de la frac,
un ziarist care ajunge mare domn merit s fie luat zdrav n
în primire. În locul lor, zise cumplitul bârfitor, ar tându-i pe
Finot şi Vernou, te-aş înşf ca la gazetu ; le-ai aduce vreo
sut de franci, zece coloane de vorbe de duh.
— Bixiou, zise Blondet, de un amfitrion nu ne atingem
dou zeci şi patru de ore înainte şi dou sprezece ore dup
festivitate. Ilustrul nostru amic ne ofer un supeu.
— Ce spui? Ce spui? reîncepu Bixiou. Dar ce e oare mai
urgent decât s sc p m de uitare un nume vestit şi s
înzestr m s rmana aristocra ie cu un om de talent, Lucien,
te bucuri de stima presei, c reia i-ai fost cea mai aleas
podoab , te vom sus ine. Finot, un cursiv la cronica
monden ! Blondet, o peltea insinuanta la pagina a patra a
ziarului t u! S anun m apari ia celei mai frumoase c r i a
vremii noastre: Arcaşul lui Carol al IX-lea! S -l implor m pe
editorul Dauriat s ne dea cât de curând Margaretele15,
divinele sonete ale lui Petrarca francez. S -l ridic m pe
prietenul nostru pe scutul de hârtie care face şi desface
celebrit ile!
— Dac vrei s cinezi cu mine, îi spuse Lucien lui Blondet,
vrând s scape de aceast hait ce amenin a s creasc , mi
se pare c n-aveai nevoie s foloseşti hiperbola şi parabola
fa de un vechi prieten, de parc ar fi un nerod. Mâine-sear
la restaurantul Lointier, zise dânsul iute, v zând c se
apropie o femeie c tre care se repezi.
— O! O! O! zise batjocoritor Bixiou pe trei note, p rând a
recunoaşte masca spre care se îndrepta Lucien, asta merit o
verificare.
Şi urm ri frumoasa pereche, le-o lua înainte, îi cercet cu
ochi p trunz tori şi se întoarse spre marea mul umire a

Titlurile scrierilor lui Lucien de Rubempré. Arcaşul…, roman istoric, iar

15

Margaretele, o culegere de sonete (vezi Iluzii pierdute).

21
tuturor acestor invidioşi dornici s afle de unde venea
schimbarea situa iei lui Lucien.
— Dragii mei, amica seniorului de Rubempré v e
cunoscut de multa vreme, le spuse Bixiou. E fostul şoricel
al lui des Lupeaulx.
Una dintre perversit ile ast zi uitate, dar având curs la
începutul veacului de fa , era luxul şoriceilor. Un şoricel,
cuvânt de mult îmb trânit, era o copil de zece-unsprezece
ani, figurant la vreun teatru, mai cu seam la Oper , şi pe
care desfrâna ii o deprindeau cu viciul şi neruşinarea. Un
şoricel era un fel de paj diavolesc, un puşti-femeie, c ruia i se
iertau şotiile. Şoricelul putea s se aga e de oricine; trebuia
s te fereşti de el, ca de un animal periculos, introducea în
via un element de veselie ca alt dat arlechinii şi pulcinelii
vechilor comedii. Un şoricel era prea scump: nu aducea nici
cinste, nici folos, nici pl cere; moda şoriceilor a trecut aşa de
repede, încât ast zi pu in lume ştie aceste am nunte intime
ale vie ii elegante dinainte de Restaura ie, pân în clipa când
vreo câ iva scriitori au adoptat şoricelul drept un subiect
nou.
— Cum, dup ce a dat-o gata pe Coralie, Lucien ne-o
r peşte şi pe Torpil ? întreb Blondet.
Auzind numele acesta, mascatul cu trup de atlet sc p o
tres rire pe care, deşi în buşit , Rastignac o sim i.
— Imposibil, r spunse Finot, Torpila nu poate da nicio
le caie. S-a împrumutat cu o mie de franci de la Florine,
dup câte mi-a spus Nathan.
— Domnilor! Domnilor!… zise Rastignac, încercând s -l
apere pe Lucien de asemenea învinuiri odioase.
— Ce, strig Vernou, fostul între inut al Coraliei a ajuns
aşa de mironosit?
— A, mia aceea de franci, zise Bixiou, e dovada c amicul
Lucien tr ieşte cu Torpila…
— Ce pierdere de neînlocuit pentru elita literaturii, ştiin ei,
artei şi politicii! zise Blondet. Torpila e singura femeie uşoar
care s-a nimerit s aib stof de curtezan ; înv tura n-a
22
stricat-o, nu ştie nici s scrie, nici s citeasc : altfel ne-ar fi
în eles. Am fi înzestrat epoca noastr cu una dintre acele
superbe figuri ca Aspasia16 f r de care nu exist secole
mari. Gândi i-va ce bine se potriveşte doamna Dubarry cu
secolul al optsprezecelea, Ninon de Lenclos cu al
şaptesprezecelea, Marion de Lorme cu al şaisprezecelea,
Imperia cu al cincisprezecelea, Flora cu republica roman pe
care a l sat-o moştenitoare şi care a putut pl ti datoriile
statului din aceast moştenire! Ce ar fi Hora iu f r Lydia,
Tibullus f r Delia, Catullus f r Lesbia, Proper iu f r
Cynthia, Demetrius f r Lamia, prin care ast zi e glorios?
— Blondet vorbind despre Demetrius în foaierul Operei îmi
miroase prea tare a articol de fond, zise Bixiou în urechea
vecinului.
— Şi f r toate reginele acestea, ce-ar mai fi imperiul
cezarilor? continu Blondet; Lais, Rhodope sunt Grecia şi
Egiptul. Fiecare din ele e poezia veacului în care a tr it.
Aceast poezie care-i lipseşte lui Napoleon, c ci v duva
armatei sale celei mari e o glum cazon , nu i-a lipsit
revolu iei, care a avut-o pe doamna Tallien17! Acum în
Fran a, unde se duce lupta pentru tron18, e sigur c exist
un tron liber. Noi to i împreun putem face o regina. Eu i-aş
fi dat Torpilei o m tuş , c ci e prea adev rat c mama ei a
murit pe câmpul de b taie al ruşinii. Du Tillet i-ar fi pl tit un
palat, Lousteau o tr sur , Rastignac vale i, des Lupeaulx un
buc tar, Finot p l rii (Finot nu-şi putu st pâni o tres rire

16 Curtezan din Milet (sec. V î.e.n.) pe cât de frumoas , pe atât de

cultivat şi inteligent ; prieten a lui Pericle. În casa ei se întâlneau cei
mai de seam scriitori şi filozofi ai vremii. Celelalte nume de femei citate
în continuare sunt cele ale unor curtezane din secolele al XV–XVIII-lea.
17 Thérèse Cabarrus, fiica unui financiar spaniol, a avut în Fran a o via

aventuroas . A fost so ia fostului membru al Conven iei, Tallien, şi a

jucat un rol în cotitura reac ionar de la 9 thermidor (iulie 1794).
18 Tronul ocupat de Ludovic al XVIII-lea, care nu avea moştenitori direc i,

era râvnit de fratele s u, contele d’Artois (viitorul Carol al X-lea), ajutat de

clica ultra-regalist ; pe de alt pane, spi a de Orléans, prin Ludovic-Filip,
tindea şi ea la ocuparea tronului (îl va avea la 1830).
23
primind în plin aceast în ep tur ), Vernou i-ar fi pl tit
reclama, Bixiou i-ar fi fabricat cuvinte de spirit. Aristocra ia
ar fi venit s se distreze la Ninon a noastr , unde am fi
chemat artiştii sub pedeapsa unor articole ucig toare. Ninon
a doua ar fi fost de o obr znicie superb , de un lux zdrobitor.
Ar fi avut p reri. S-ar fi citit în salonul ei vreo capodoper
dramatic , oprit de cenzur ; la nevoie, am fi f cut-o anume.
N-ar fi fost liberal ; o curtezan e prin defini ie monarhist .
Ah, ce pierdere! Ar fi trebuit s îmbr işeze veacul întreg şi e
în amor cu un june! Lucien o s fac din ea un fel de
prepelicar!
— Niciuna dintre puternicele femei de care ai vorbit nu s-a
t v lit în strad , zise Finot, iar şoricelul acesta dr gu s-a
b l cit în noroi.
— Ca un crin în gunoi, r spunse Vernou. Acolo s-a f cut
frumoas , acolo a înflorit. De-acolo vine superioritatea ei. Nu
trebuie oare s fi cunoscut totul ca s creezi râsul şi bucuria
care sunt legate de tot, de toate?
— Are dreptate, zise Lousteau, care pân atunci se
mul umise s observe f r s vorbeasc , Torpila ştie s râd
şi s fac pe al ii s râd . Aceast ştiin a marilor scriitori şi
a marilor actori apar ine celor care au p truns în toate
adâncurile societ ii. Pân la optsprezece ani, fata asta a şi
cunoscut cea mai str lucit bog ie, cea mai neagr mizerie
şi b rba ii de pe toate treptele. Parc are o nuia fermecat şi
cu ea dezl n uie poftele grosolane atât de violent în buşite la
oamenii care au înc inim , deşi se ocup cu politica sau cu
ştiin a, cu literatura sau arta. Nu exist în Paris femeie s
ştie ca dânsa s -i spun bestiei: „Ieşi la iveal !”… Iar bestia
iese din cuşc şi se t v leşte în desfrâu; Torpila se aşaz la
mas , î i d în gur mâncarea, te ajut s bei, s fumezi. În
fine, femeia asta e sarea cântat de Rabelais şi care,
pres rat pe materie, o însufle eşte şi o înal pân la
regiunile minunate ale Artei; rochia ei desf şoar splendori
nemaiauzite, degetele ei ştiu s lase la timp s cad
nestematele, iar gura ei zâmbeşte; orice cap t de la ea
24
duhul potrivit împrejur rii; în ciripitul ei sclipesc vorbe de
spirit; ştie taina onomatopeelor celor mai colorate şi mai
colorante; ea…
— Risipeşti un articol de cinci franci, zise Bixiou,
întrerupându-l pe Lousteau. Torpila e mult mai bine decât
spui tu: to i a i fost mai mult sau mai pu in aman ii ei, dar
niciunul dintre voi nu se poate l uda c i-a fost ea amant ;
poate s v aib oricând, voi n-o s-o ave i niciodat . Intra i
cu for a la ea în cas , îi cere i un serviciu…
— A, e mai m rinimoas decât o c petenie de tâlhari,
c reia îi merg bine treburile şi mai devotat decât cel mai
bun coleg de liceu, zise Blondet: îi po i încredin a averea sau
secretul. Dar ceea ce m face pe mine s-o aleg regin este
nep sarea ei regal pentru favoritul c zut în dizgra ie.
— Torpila e ca maic -sa, mult prea costisitoare, zise des
Lupeaulx. Frumoasa olandez era în stare s înghit
veniturile arhiepiscopului de Toledo. A m cinat doi notari.
— Şi l-a hr nit pe Maxime de Trailles când era paj, zise
Bixiou.
— Torpila este prea scump , ca şi Rafael, Carême19,
Taglioni20, Boule, ca to i artiştii de geniu care sunt prea
scumpi, zise Blondet.
— Esther n-a avut niciodat inuta asta de femeie bine zise
atunci Rastignac, ar tând-o pe mascat , care îl inea de bra
pe Lucien. Pariez c e doamna de Sérisy.
— F r îndoial , zise du Châtelet, şi aşa se explic
succesul domnului de Rubempré.
— Ah, biserica ştie s -şi aleag înv ceii. Ce dr gu
secretar de ambasad o s fie Lucien, zise des Lupeaulx.
— Cu atât mai mult, continu Rastignac, cu cât Lucien e
un om de talent. Domnii de fa s-au convins nu o dat de

19 Marie-Antoine Carême (1784—1833) — buc tar celebru, mai întâi al lui

Talleyrand, apoi al împ ra ilor Rusiei şi Austriei; a l sat lucr ri despre
arta culinar .
20 Marie Taglioni – dansatoare cu faim la Paris între 1827 şi 1847.

25
acest lucru, ad ug dânsul, privindu-i pe Blondet, Finot şi
Lousteau.
— Da, individul are stof şi o s ajung departe, zise
Lousteau, care plesnea de gelozie, cu atât mai mult cu cât
are ceea ce numim noi independen a în idei…
— Tu l-ai crescut, zise Vernou.
— Asculta i-m , exclama Bixiou, uitându-se la des
Lupeaulx. Fac apel la amintirile domnului secretar general şi
consilier; masca e Torpila, pariez pe un supeu…
— in pariul, zise Châtelet, care voia s afle adev rul.
— Hai, des Lupeaulx, zise Finot, încearc s recunoşti
codi a fostului dumitale şoricel.
— Nu e nevoie s comi i o crim de lezmasc , reîncepu
Bixiou. Torpila şi Lucien se vor întoarce spre noi, parcurgând
foaierul, şi m angajez s v dovedesc c dânsa e.
— Prin urmare amicul Lucien a revenit la suprafa , zise
Nathan, care se al tur grupului. Credeam c s-a întors la
Angoumois pentru tot restul vie ii. Oare a descoperit vreun
secret împotriva englezilor21?
— A f cut ceva ce tu n-ai s faci aşa curând, r spunse
Rastignac, şi-a pl tit toate datoriile.
Mascatul cel gros d du din cap în semn de încuviin are.
— Ar fi neserios s devin serios la vârsta lui; n-ar mai
avea îndr zneal , ar deveni rentier, reîncepu Nathan.
— Ah! sta o s fie totdeauna un domn şi o s aib
totdeauna iu ime în gândire care s -l ridice deasupra multor
aşa-zişi oameni superiori, r spunse Rastignac.
În clipa aceasta, ziarişti, dandi, trândavi, to i examinau,
cum examineaz geambaşii un cal de vânzare, deliciosul
obiect al r m şagului lor. Aceşti exper i îmb trâni i în
cunoaşterea deprav rii pariziene, to i înzestra i cu un spirit
superior şi fiecare într-un chip deosebit de ceilal i, corup i
deopotriv , deopotriv corup tori, cu totul în prada unor
ambi ii f r frâu, înv a i s presupun totul şi s ghiceasc

21 Prin englezi se în elegeau, în limbajul popular, creditorii şi port reii.

26
totul, îşi fixaser cu sete ochii asupra unei femei mascate, o
femeie pe care nu o puteau descifra decât ei. Numai ei şi
câ iva obişnui i ai balurilor de la Oper se pricepeau s
recunoasc , sub lin oliul lung al dominoului negru, sub
gluga, sub gulerul r sfrânt, care fac de nerecunoscut o
femeie rotunjimea formelor, particularit ile inutei şi
mersului, îndoirea taliei, felul cum îşi ine capul, lucrurile cel
mai greu de surprins de c tre nişte ochi banali şi cel mai
uşor de v zut pentru dânşii. În ciuda acestui înveliş f r
form , izbutir deci s recunoasc priveliştea cea mai
mişc toare, aceea pe care o ofer ochiului o femeie însufle it
de dragostea adev rat . Fie c era Torpila, ducesa de
Maufrigneuse sau doamna de Serisy, treapta cea mai de sus
sau cea mai de jos a sc rii sociale, aceast fiin ap rea ca o
f ptur admirabil , str fulgerarea visurilor fericirii. Pe aceşti
tineri îmb trâni i, ca şi pe aceşti b trâni tineri, îi încerc o
senza ie atât de vie încât îl invidiar pe Lucien c are
privilegiul sublim de a transfigura femeia în zei . Masca se
purta acolo ca şi cum ar fi fost singur cu Lucien. Pentru
femeia aceasta nu mai existau zece mii de persoane,
atmosfera grea şi plin de praf; nu; era sub bolta azurie a
Cupidonilor, ca madonele lui Rafael sub ovalul lor fin de aur.
Nu mai sim ea înghesuiala, flac ra privirii ei ieşea prin cele
dou deschiz turi ale m ştii şi se contopea cu ochii lui
Lucien, în sfârşit fream tul trupului p rea s porneasc de la
îns şi mişcarea prietenului ei. De unde vine flac ra aceea
care radiaz împrejurul unei femei îndr gostite şi care o
aureoleaz între toate celelalte? De unde vine acea uşurime
de silfide ce pare a schimba legile gravit ii? Scap sufletu-i
spre înalturi? Are fericirea puteri fizice? Se ghiceau sub
domino nevinov ia unei fecioare, gra ia copil riei. Deşi
umblau şi erau desp r i i, aceste dou f pturi sem nau cu
grupurile înf işând pe Flora şi Zefirul, iscusit înl n ui i de
cei mai dibaci sculptori; dar era mai mult decât sculptur ,
cea mai mare dintre arte; Lucien şi frumoasa mascat
aminteau îngerii aceia ocupa i cu flori şi p s ri pe care
27
penelul lui Gian-Bellini22 i-a pus sub chipul Fecioarei-mam ;
Lucien şi femeia aceasta apar ineau Fanteziei care e
deasupra Artei, precum cauza e deasupra efectului.
Când femeia aceasta, care uitase tot, ajunse la un pas de
grup, Bixiou strig :
— Esther!
Nefericita întoarse iute capul ca o persoan care se aude
chemat , îl recunoscu pe acel ins r ut cios, şi plec fruntea
ca un muribund care şi-a dat ultima suflare. Izbucni un
râset strident, şi grupul se risipi în mul ime ca nişte şobolani
speria i care fug din marginea drumului s se ascund în
g urile lor. Singur Rastignac nu se duse mai departe decât
trebuia, ca s nu par c fuge de privirea sc p r toare a lui
Lucien, astfel încât avu putin a s admire dou dureri
deopotriv de adânci, deşi amândou ascunse: întâi, pe biata
Torpil , zdrobit ca de tr snet, şi apoi pe mascatul enigmatic
r mas singur din tot grupul. Esther îi şopti un cu vânt la
ureche lui Lucien în clipa în care genunchii o l sar şi Lucien
disp ru cu ea, inând-o s nu cad . Rastignac urm ri cu
privirea aceast pereche atât de frumoas şi r mase
cufundat în cugetare.
— De unde îi vine numele de Torpil ? îl întreb o voce
sumbr pe care o sim i pân în m runtaie, c ci nu mai era
pref cut .
— El e, iar a sc pat, şopti Rastignac.
— Dac nu taci, î i tai beregata, r spunse mascatul cu alt
glas. Sunt mul umit de tine, te-ai inut de cuvânt şi de aceea
vei avea în slujba ta nu numai un singur bra . Fii de-acum
înainte mut ca mormântul; şi înainte de-a amu i, r spunde
la ce te-am întrebat.
— Vrei s ştii? Femeia asta e atât de atr g toare, încât l-ar
fi ame it pe împ ratul Napoleon şi l-ar ame i pe unul şi mai
greu de ispitit: pe tine! r spunse Rastignac dep rtându-se.

22Familia de pictori vene ieni Bellini a dat în secolul al XV-lea o serie de

artişti renumi i.
28
 — O clip , zise mascatul. O s - i ar t c nu m-ai v zut
nic ieri.
Îşi scoase masca. Rastignac şov i o clip , nu reg sea nimic
din insul hâd pe care-l cunoscuse odinioar în casa Vauquer.
— Diavolul i-a dat puterea s schimbi totul în dumneata,
afar de ochi, pe care nu i-i poate uita nimeni, îi zise dânsul.
Mâna de fier îi strânse bra ul spre a-i porunci pe veci
t cere.
La ora trei diminea a, des Lupeaulx şi Finot îl g sir pe
elegantul Rastignac în acelaşi loc, rezemat de pilastrul lâng
care-l l sase cumplitul mascat. Rastignac se spovedise sie
însuşi: fusese totodat duhovnic şi p c tos, judec tor şi
acuzat. Se l s târât la chef şi se întoarse acas beat cu
des vârşire, dar mut.
Rue Langlade, deopotriv cu str zile adiacente, poceşte
palatul regal şi rue de Rivoli. Aceast parte a unuia dintre
cele mai str lucite cartiere va fi mult vreme mânjit de
urmele dâmburilor de gunoaie ale Parisului vechi, deasupra
c rora au fost alt dat mori. Str du ele acestea înguste,
întunecoase şi mocirloase, unde oamenii se îndeletnicesc cu
meserii c rora nu le pas de aparen e cap t noaptea o
înf işare tainic şi plin de contraste. Când vine din locurile
luminoase, din rue Saint-Honoré, din rue Neuve-des-Petits-
Champs şi din rue de Richelieu, unde se înghesuie
necontenit mul imea, unde lucesc capodoperele industriei,
modei şi artelor, orice om care nu cunoaşte Parisul nocturn
se simte apucat de o spaim trist de îndat ce cade în
re eaua de ulicioare înguste care înconjoar acea lumin
oglindit pân şi pe cer. Şuvoaiele fl c rilor de gaz sunt
urmate de o umbr deas . Din loc în loc, un felinar palid îşi
arunc lic rirea tremur toare şi fumegând care nu reuşeşte
s împr ştie bezna din anumite fund turi. Trec torii merg
repede şi sunt rari. Pr v liile stau închise, cele care r mân
deschise sunt suspecte: o cârcium murdar şi f r lumin ,
o dughean de lenjereas care vinde ap de colonie. Un frig
nes n tos î i pune pe umeri mantaua lui umed . Trec pu ine
29
tr suri. Exist pe acolo col uri sinistre, printre care mai ales
rue Langlade, cap tul pasajului Saintguillaume şi câteva
cotituri de str zi. Consiliul municipal n-a putut face înc
nimic pentru a sp la aceast mare leprozerie, c ci prostitu ia
şi-a statornicit acolo înc de mult cartierul general. Poate e
un noroc pentru lumea parizian c ulicioarele acelea îşi
p streaz înf işarea scârnav . Când treci pe acolo ziua, nu-
i po i închipui ce devin str zile acestea la vreme de noapte;
sunt str b tute de fiin e bizare, care nu sunt nici de pe
lumea asta, nici de pe cealalt , forme albe şi pe jum tate
dezgolite se lipesc de ziduri, întunericul e însufle it. Se
strecoar între zid şi trec tori nişte g teli care umbl şi
vorbesc. Câte o uş întredeschis începe s râd cu hohote,
î i cad în urechi cuvinte din acelea despre care Rabelais
sus ine c au înghe at şi se topesc. Câte un cântecel
musteşte dintre pietrele pavajului. Zgomotul nu e nedesluşit;
înseamn ceva: când e r guşit, e un glas; dar dac seam n
cu un cântec, nu mai are nimic omenesc, se apropie de
şuierat. âşnesc adesea fluier turi. În sfârşit, tocurile
cizmelor au ceva provoc tor şi batjocoritor. Tot acest aer
sumbru te face s - i vina ame eal , condi iile atmosferice
sunt schimbate acolo: ; i-e cald iarna şi frig vara. Dar oricum
ar fi vremea, natura aceasta stranie ofer veşnic aceleaşi
privelişti: e lumea fantastic a berlinezului Hoffmann23. Cel
mai matematic casier nu poate g si acolo nimic real, dup ce
a trecut prin strâmtorile care duc spre str zile cinstite unde
exist trec tori, magazine şi felinare. Mai dispre uitoare sau
mai ruşinoase decât reginele şi regii de pe vremuri, care nu s-
au sfiit s se ocupe de curtezane, administra ia sau politica
modern nu mai îndr znesc s priveasc în fa aceast
plag a capitalelor. Desigur, m surile trebuie s se schimbe

23 Ernst-Theodor-Amadeus Hoffmann (1766–1822), autorul celebrelor

Povestiri fantastice, este des citat de Balzac, care îi spune „berlinezul”,
fiindc , în aceeaşi vreme, exista şi un Hoffmann (François) francez, critic
literar.
30
cu vremurile, iar cele care in de indivizi şi de libertatea lor
sunt gingaşe; dar poate c ar trebui s fim în eleg tori şi
îndr zne i cu privire la împrejur rile pur materiale, ca aerul,
lumina, locuin a. Moralistul, artistul şi în eleptul om de stat
vor regreta vechile galerii ale palatului Orléans unde era
arcul acelor oi e ce vor veni totdeauna acolo unde se duc
oamenii s se plimbe. Şi oare nu e mai bine s se duc cei ce
se plimb acolo unde sunt ele? Ce s-a întâmplat? Ast zi
p r ile cele mai str lucitoare ale bulevardelor, aceste
promenade vr jite, sunt inaccesibile seara pentru familii.
Poli ia n-a ştiut s se foloseasc de resursele oferite în
privin a aceasta de anumite pasaje, pentru a salva str zile
mari.
Femeia zdrobit de un cuvânt la balul de la Oper locuia
de o lun sau dou în rue Langlade, într-o cas cu înf işare
dezgust toare. Lipit de zidul unei cl diri uriaşe, aceast
construc ie prost tencuit , f r adâncime, dar neînchipuit de
înalt , primeşte lumina din strad şi seam n destul de bine
cu b ul pe care st un papagal. La fiecare etaj se afl un
apartament cu dou camere. Casa aceasta are o sc ri lipita
de zid, ciudat luminat de nişte geamlâcuri prin care se vede
din afar rampa, iar în dreptul fiec rui palier se afl câte un
jgheab; e una dintre cele mai oribile particularit i ale
Parisului. Pr v lia şi demisolul apar ineau în momentul
acela unui tinichigiu, proprietarul locuia la etajul întâi, restul
de patru etaje fiind ocupate de nişte tinere lucr toare cochete
şi foarte decente, c rora proprietarul şi port reasa le acordau
o deosebit considera ie şi le treceau orice cu vederea, din
cauza c altfel n-ar fi g sit cui închiria o cas atât de ciudat
cl dit şi aşezat . Restul acestui cartier se explic prin
num rul destul de mare de asemenea case, pe care nego ul le
refuza şi care nu pot fi exploatate decât de c tre îndeletniciri
nem rturisite, nesigure sau nedemne.
La ora trei dup -amiaza, port reasa – care o v zuse pe
domnişoara Esther adus acas ca o muribund , la dou
noaptea, de c tre un tân r – se sf tuise cu tân ra lucr toare
31
de la etajul de deasupra, c ci aceasta din urm , înainte de a
se sui în birj s se duc la vreo petrecere, îi m rturisise
neliniştea sa cu privire la Esther: n-o auzise mişcându-se.
Esther desigur c dormea înc , dar somnul acesta p rea
suspect. Singur în boxa ei, port reasa regret ca nu se
poate duce s vad ce se petrece la etajul patru, unde se
g sea locuin a domnişoarei Esther. Tocmai în clipa când se
hot rî s lase în grija unui fiu al tinichigiului boxa – un fel de
niş înfundat în zid, la demisol – o birj se opri în fa a casei.
Se d du jos din ea un b rbat înf şurat din cap pân -n
picioare într-o manta, cu o v dit dorin de a-şi ascunde
costumul şi ocupa ia; întreb de domnişoara Esther.
Port reasa se linişti atunci cu totul; i se p reau perfect
explicate t cerea şi liniştea sihastrei. Când vizitatorul se urc
pe treptele de deasupra jojei, port reasa observ cataramele
de argint de la pantofi şi i se p ru c z reşte ciucurii negri ai
unui brâu de reverend ; coborî şi-l descusu pe birjar, care
r spunse prin t cere, iar port reasa pricepu şi mai bine.
Preotul b tu la uş , nu primi niciun r spuns, auzi suspine
slabe şi izbi uşa, smulgând-o din broasc cu o putere pe care
i-o d dea de bun seam iubirea aproapelui, dar care la
oricare altul ar fi p rut venit din obişnuin . Se repezi într-a
doua camer şi o v zu în fa a unei Sfinte Fecioare din ghips
vopsit, pe biata Esther îngenuncheat sau mai bine
pr buşit , cu mâinile împreunate. Curtezana era pe moarte.
Un lighean cu mangal ars spunea povestea acelei dimine i
îngrozitoare. Gluga şi pelerina dominoului z ceau pe jos.
Patul nu fusese desf cut. F r îndoial c biata fiin , cu
inima r nit de moarte, preg tise totul îndat dup
întoarcerea de la Oper . Un fitil de lumânare în epenit în
b ltoaca din cupa sfeşnicului ar ta cât de adâncit fusese
Esther în cele de pe urm cuget ri. O batist ud de lacrimi
dovedea sinceritatea acestei disper ri de Magdalena a c rei
atitudine clasic era aceea a curtezanei f r credin . O
asemenea c in absolut îl f cu pe preot s zâmbeasc .
Sinucigaş nepriceput , Esther l sase uşa deschis , f r s
32
 in seama c aerul din cele dou od i e cerea o cantitate
mai mare de c rbune ca s devin otr vitor; gazul o ame ise
doar; aerul proasp t venit de pe scar o f cu s -şi recapete
treptat conştiin a nefericirii sale. Preotul r mase în picioare,
pierdut într-o sumbr cugetare, f r a fi mişcat de
frumuse ea dumnezeiasc a acestei femei; îi examina primele
mişc ri, ca şi cum ar fi fost ale vreunei viet i oarecare. Ochii
s i treceau de la trupul acesta pr buşit la obiectele din jur,
cu o aparent nep sare. Privi mobilierul camerei şi podeaua
roşie, roas , rece, prost ascuns de un covor ordinar, c ruia i
se vedea urzeala. Un p tu din lemn vopsit, de model vechi,
învelit în perdele de bumbac galben, cu trandafiri roşii; un
singur fotoliu şi dou scaune de asemenea de lemn vopsit şi
îmbr cat cu acelaşi bumbac din care de altfel erau f cute şi
perdelele de la ferestre; un tapet de hârtie pe fond gri; o
m su de cusut din mahon; c minul înc rcat cu crati e de
soiul cel mai ordinar; dou leg turi mari de surcele pe
jum tate consumate; un pervaz de fereastr f cut din piatr ,
pe care se vedeau, ici şi colo, nişte m rgele de sticl
amestecate cu bijuterii, cu foarfeci, un ghem de a murdar ,
m nuşi albe şi parfumate, o p l rie delicioas aruncat pe
cana de ap , un şal de Ternaux24 care astupa fereastra, o
rochie elegant atârnat de un cui, o canapelu tare, f r
perne; nişte galen i spar i şi nişte pantofiori elegan i, care ar
fi stârnit invidia unei regine, nişte farfurii de por elan
ordinar, ciobite, în care se vedeau resturile ultimei mese,
înc rcate cu tacâmuri de metal alb, argint ria s racului la
Paris; un coşule plin cu cartofi şi cu rufe de dat la sp lat şi
pe deasupra o gingaş bonet de oland ; un dulap stricat şi
gol cu uşa deschis , pe rafturile c ruia se vedeau chitan e de
la muntele de Pietate; iat ansamblul obiectelor jalnice şi
vesele, s r c cioase şi bogate care izbeau privirea. Aceste

24Guillaume-Louis Ternaux (1765–1833), fabricant de stofe; a încercat s

produc în Fran a, începând din 1819, şaluri de caşmir mai ieftine decât
cele din caşmir indian.
33
r m şi e de lux amestecate cu cioburi, o asemenea
gospod rie atât de potrivit vie ii nomade a prostituatei
pr buşite în fustele ei r v şite, ca un cal mort în ham,
încurcat în h uri sub oiştea rupt , oare aceast privelişte
stranie îl f cea pe preot s cugete? Îşi spunea el oare c
f ptura asta r t cit trebuia s fie m car dezinteresat ca s
împerecheze o asemenea s r cie cu iubirea pentru un tân r
bogat? Lega el oare harababura din camer cu harababura
din via a femeii? Resim ea mil ? Spaim ? Îl mişca oare
iubirea de aproape? Cine l-ar fi v zut cum st tea cu bra ele
încrucişate pe piept, cu fruntea îngândurar , cu buzele
strânse şi privirea aspr , l-ar fi crezut st pânit de sim minte
sumbre şi duşm noase, de cuget ri contradictorii, de planuri
sinistre. R mânea f r doar şi poate nesim itor fa de
gingaşa rotunjime a unui sân aproape strivit de greutatea
bustului încovoiat şi fa de formele delicioase ale Venerei
ghemuite care se str vedea prin fusta neagr , atât de strâns
era chircit muribunda; capul c zut, care, v zut din spate,
oferea privirii o ceaf alb , moale şi ml dioas şi umerii
frumoşi ai unui trup bogat dezvoltat nu-l tulburau; nu o
ridic pe Esther, p rea c nu aude suflarea şuierat prin
care se vestea întoarcerea vie ii: abia groaznicul sughi de
plâns şi privirea însp imânt toare pe care i-o arunc
prostituata îl f cur s catadicseasc a o ridica şi a o depune
pe pat, cu o uşurin ce tr da o putere uriaş .
— Lucien, murmur ea.
— Se întoarce dragostea, nici femeia nu mai e departe, zise
el cu un fel de am r ciune.
Victima deprav rii pariziene z ri în clipa aceasta
veşmântul salvatorului ei şi zise, cu un surâs de copil care a
pus mâna pe lucrul dorit:
— Bine c nu mor f r s m ierte Dumnezeu.
— Vei putea s - i isp şeşti greşelile, rosti preotul, udându-
i fruntea cu ap şi f când-o s miroas o sticlu cu o et pe
care-o g si într-un col .
— Simt c via a, în loc s m p r seasc , se revars în
34
mine, zise dânsa, dup ce o îngrijise preotul, exprimându-i
recunoştin a prin gesturi pline de naturale e.
O astfel de pantomim atr g toare, pe care gra iile ar fi
folosit-o spre a ispiti, îndrept ea cu des vârşire porecla
acestei fete stranii.
— Te sim i mai bine? întreb preotul dându-i s bea un
pahar de ap cu zah r.
P rea s fie cunosc tor al acestor gospod rii ciudate, ştia
totul despre ele. Era acolo ca la el acas . Privilegiul acesta de
a fi pretutindeni ca acas nu apar ine decât regilor,
prostituatelor şi ho ilor.
— Când te vei sim i bine de tot, reîncepu ciudatul preot
dup un r stimp, ai s -mi spui ce motive te-au împins s
s vârşeşti ultima dumitale f r delege, acest început de
sinucidere.
— P rinte, povestea mea e foarte simpl , r spunse ea,
Acum trei luni tr iam în destr b larea în care m-am n scut.
Eram cea mai de pe urm f ptur şi cea mai stricat ; acum
sunt doar cea mai nefericit dintre toate. Îng dui i-mi s nu
povestesc nimic despre biata mea mam care a murit ucis …
— De c tre un c pitan, într-o cas r u famat , zise preotul
întrerupând-o. Ştiu de unde te tragi, şi ştiu c dac vreodat
o femeie a meritat s -i fie iertat via a ruşinoas , dumneata
eşti aceea, c ci n-ai avut niciun exemplu bun.
— Vai, n-am fost botezat şi n-am fost crescut în nicio
religie!
— Atunci totul înc se mai poate drege, r spunse preotul.
dar numai dac în adev r credin a şi c in a dumitale sunt
sincere şi f r ascunzişuri.
— Inima mea e plin de Lucien şi de Dumnezeu, spuse ea
cu o mişc toare nevinov ie.
— Mai bine spuneai Dumnezeu şi Lucien, r spunse
preotul zâmbind. Îmi aminteşti rostul venirii mele. Nu uita
nimic din tot ce-l priveşte pe tân rul de care vorbeai.
— Veni i din partea lui? întreb dânsa cu o expresie de
îndr gostit care ar fi înduioşat pe oricare alt preot. O, a
35
b nuit ce-o s fac!
— Nu, r spunse dânsul. Nu de moartea, ci de via a
dumitale suntem îngrijora i. Haide, explic -mi ce leg tur
este între voi.
— O s-o fac pe scurt, zise dânsa.
Biata femeie tremura din pricina tonului repezit al
preotului, dar ca o fiin pe care de mult vreme brutalitatea
n-o mai mira.
— Lucien e Lucien, reîncepu dânsa. Tân rul cel mai
frumos şi fiin a cea mai bun . Dar dac îl cunoaşte i, trebuie
s i se par fireasc dragostea mea pentru el. L-am întâlnit
din întâmplare acum trei luni, la teatrul de la Porte Saint
Martin, unde m dusesem într-o zi când aveam liber. C ci în
casa inut de doamna Meynardie, unde eram şi eu, ni se
d dea o zi liber pe s pt mân . A doua zi v închipui i ca am
fugit f r s mai cer voie. Îmi intrase în inim dragostea şi m-
a schimbat aşa de adânc, încât întorcându-m de la teatru,
nu m mai recunoşteam. Mi-era groaz de mine îns mi.
Lucien n-a aflat niciodat nimic. În loc s -i spun de unde
veneam, am dat adresa casei acesteia, unde st tea pe atunci
o prieten care a fost dr gu şi mi-a cedat-o. V jur pe
cuvântul meu cel mai sfânt…
— S nu juri.
— Dac - i dai cuvântul sfânt înseamn c juri? Ei bine,
din ziua aceea am muncit în camera asta ca o nebun ,
cosând c m şi cu un franc şi patruzeci bucata, ca s tr iesc
dintr-o munc cinstit . O lun întreag n-am mâncat decât
cartofi, spre a r mâne cuminte şi demn de Lucien, care m
iubeşte şi m respect ca pe cea mai virtuoas dintre femei.
Am f cut o declara ie la poli ie, dup toate formele, ca s
reintru în drepturi, şi am primit s fiu supravegheat vreme
de doi ani. Ei, care atât de uşor te scriu în registrul ruşinii,
se las neînchipuit de greu când e vorba s - i ştearg de
acolo numele. Nu-i ceream lui Dumnezeu decât s -mi
ocroteasc hot rârea. În aprilie, împlinesc nou sprezece ani:
la vârsta asta te mai po i îndrepta. Mie mi se pare c m-am
36
n scut de-abia acum trei luni. M rugam la Dumnezeu în
fiecare diminea a şi-i ceream s îng duie ca Lucien s nu afle
niciodat ce via am dus pân atunci. Am cump rat
statueta asta a Sfintei Fecioare; m rugam la ea în felul meu,
c ci nu ştiu pe dinafar nicio rug ciune; nu ştiu nici s
scriu, nici s citesc, n-am intrat niciodat într-o biseric , nu
l-am v zut niciodat pe bunul Dumnezeu decât la procesiuni,
din curiozitate.
— Şi ce-i spui Sfintei Fecioare?
— Îi vorbesc cum îi vorbesc lui Lucien, cu acele avânturi
pornite din suflet, care-l fac s plâng .
— A, da? Plânge?
— De bucurie, zise ea repede. Dragul de el, ne în elegem
atât de bine, parc am avea amândoi un singur suflet. E atât
de dr gu , de gingaş, are o inim şi o minte! Şi purt ri atât
de blânde! Spune c e poet, eu zic îns c e Dumnezeu…
Ierta i-m , dar dumneavoastr , preo ii, nu şti i ce înseamn
dragostea. De altminteri numai noi cunoaştem îndeajuns
b rba ii, ca s -l putem aprecia pe unul ca Lucien. Unul ca
Lucien e la fel de jar ca o femeie f r p cat; când îl întâlneşti,
nu-l mai po i iubi decât pe el şi gata! Dar unei fiin e ca el îi
trebuie una potrivit şi am vrut s fiu demn de a fi iubit de
Lucien al meu. De acolo se trage şi nenorocirea mea. Ieri, la
Oper , m-au recunoscut nişte tineri care n-au mai mult
inim decât tigrii mil ; şi cu un tigru înc m-aş mai în elege!
V lul de nevinov ie pe care îl aveam a c zut; râsetele lor mi-
au zdrobit mintea şi inima. S nu crezi c m-ai salvat; tot voi
muri, de disperare.
— V lul dumitale de nevinov ie? întreb preotul.
Înseamn c nu i te-ai d ruit lui Lucien?
— O, p rinte, dumneavoastr care-l cunoaşte i, cum pute i
s -mi pune i întrebarea asta? r spunse ea, aruncându-i un
zâmbet mândru. Nu-i po i rezista lui Dumnezeu.
— Nu huli, zise preotul cu glas blând. Nimeni nu poate s
semene cu Dumnezeu; exager rile nu se potrivesc cu
dragostea adev rat . N-aveai pentru idolul dumitale o
37
dragoste curat şi adev rat . Dac ai fi resim it schimbarea
prin care te lauzi c ai trecut, ai fi câştigat virtu ile ce sunt
darurile adolescen ei, ai fi cunoscut deliciile castit ii,
ging şiile pudoarei, aceste dou podoabe ale unei fete tinere.
Nu iubeşti.
Esther f cu o mişcare de spaim pe care preotul o v zu,
dar nu-l clinti. Duhovnicul r mase neînduplecat.
— Da, îl iubeşti pentru dumneata şi nu pentru el, pentru
pl cerile trec toare care te farmec , te vr jesc şi nu pentru
iubirea în ea îns şi; dac l-ai privit în felul acesta, înseamn
c nu aveai acea sfânt cutremurare pe care o insufl o fiin
înzestrat de Dumnezeu cu cea mai adorabil des vârşire; te-
ai gândit oare c îl înjoseşti cu necur ia trecutului dumitale,
c vei corupe un copil cu acele dulce i îngrozitoare care i-au
adus porecla, gloria ruşinoas ? Ai fost inconsecvent cu
dumneata îns şi şi cu patima dumitale de-o zi…
— De-o zi! repet ea în l ând ochii.
— Cum s -i zic altfel unei dragoste ce nu e veşnic , ce nu
se uneşte cu cel pe care-l iubim pân în via a cealalt a
creştinului, via a de dup moarte?
— Ah! Vreau s fiu catolic ! strig ea pe un ton în buşit şi
violent, care i-ar fi smuls iertarea Mântuitorului.
— Oare o femeie care n-a primit nici botezul bisericii, nici
pe acela al ştiin ei, care nu ştie nici s citeasc , nici s scrie,
nici s se roage, care nu poate face un pas f r s se ridice şi
pietrele spre a o osândi, d ruit doar cu podoaba trec toare a
unei frumuse i pe care poate chiar mâine o va nimici boala,
oare aceast f ptur înjosit , dec zut şi care-şi cunoaşte
dec derea (neştiutoare şi mai pu in îndr gostit ai fi fost mai
de iertat…), oare prada h r zit sinuciderii şi iadului va
putea fi so ia lui Lucien de Rubempré?
Fiecare cuvânt era o lovitur de cu it împlântat în adâncul
inimii. La fiecare fraz , sughi urile de plâns tot mai grele,
lacrimile îmbelşugate ale curtezanei dezn d jduite dovedeau
puterea cu care lumina intra în acelaşi timp în inteligen a ei
curat ca a unui s lbatic, în sufletul ei, în sfârşit deşteptat,
38
în firea ei, peste care depravarea întinsese un strat de ghea
noroioas ce se topea atunci la soarele credin ei.
— De ce n-am murit? era singura idee pe care o exprima în
mijlocul potopului de idei ce clocoteau în creierul ei,
pustiindu-l.
— Fiica mea, zise cumplitul judec tor. Exist o iubire care
nu se dest inuieşte în fa a oamenilor şi ale c rei m rturisiri
sunt primite cu un surâs de fericire de c tre îngeri.
— Care anume?
— Iubirea f r speran , când inspir via a, când d temei
jertfei, când înnobileaz toate faptele prin n zuin a de a
ajunge la o des vârşire ideal . Da, îngerii încuviin eaz
aceast dragoste, c ci ea duce la cunoaşterea lui Dumnezeu.
S te des vârşeşti neîncetat, ca s te faci demn de cel pe
care-l iubeşti, s aduci mii de jertfe tainice, s -l adori de
departe, s - i dai sângele pic tur cu pic tur , s -i sacrifici
amorul t u propriu, s nu mai ai nici trufie, nici mânie, s -l
scuteşti pân şi de a cunoaşte geloziile cumplite pe care i le
seam n în inim , s -i dai tot ce doreşte, fie chiar şi în
paguba ta. S iubeşti ce iubeşte el, s ai veşnic fa a întoars
spre el, ca s -l urm reşti f r s ştie; religia i-ar fi iertat o
asemenea iubire, care nu c lca nici legile omeneşti, nici pe
cele ale Domnului şi ducea spre o alt cale decât aceea a
pl cerilor voastre murdare.
Auzind aceast cumplit sentin , exprimat printr-un
cuvânt (şi ce cuvânt! şi cu ce accent fusese rostit!), Esther
c zu în prada unei b nuieli destul de îndrept ite. Cuvântul
acela fusese ca un tunet care vesteşte o furtun gata s se
dezl n uie. Se uit la preot şi o apuc acel cutremur al
m runtaielor care îl zgâl âie şi pe cel mai viteaz în fa a unei
primejdii n prasnice şi neaşteptate. Niciun ochi n-ar fi putut
citi ce se petrece atunci în omul acesta. Dar chiar şi cel mai
cutez tor ar fi avut mai degrab temei s se înfioare decât s
n d jduiasc , v zându-i ochii alt dat limpezi şi g lbui ca ai
tigrilor şi asupra c rora lipsurile şi austeritatea puseser un
v l asem n tor cu acela ce pluteşte deasupra z rii în miezul
39
arşi ei: p mântul e cald şi luminos, dar negura îl face
nelimpede şi alburiu, aproape nev zut. O gravitate cu totul
spaniol , cre uri adânci pe care miile de ciupituri – urme ale
unui groaznic v rsat-negru – le f ceau hâde şi asem n toare
cu nişte şan uri stricate, br zdau chipul s u m sliniu şi
t b cit de soare. Fizionomia îi p rea şi mai dur , fiind
încadrat de o peruc scurt , de preot, c ruia nu-i p sa cum
arat , o peruc n pârlit şi de un negru care p rea roşcat la
lumin . Bustul de lupt tor, mâinile de soldat b trân, spetele
late, umerii tari erau ca ale acelor cariatide puse de arhitec ii
evului mediu s sprijine balcoanele unor palate italiene şi pe
care le amintesc imperfect cele de pe fa ada teatrului de la
Porte Saint-Martin. Pân şi oamenii cei mai pu in
clarv z tori tot trebuiau s cread c patimile cele mai
arz toare sau nişte întâmpl ri cu totul neobişnuite zvârliser
pe omul acesta în sânul bisericii; f r îndoial c numai cele
mai grozave lovituri de tr snet îl putuser schimba, dac
bineîn eles o asemenea fire era supus schimb rii.
Femeile ce au dus via a care-i repugna atât de violent în
clipa aceea lui Esther ajung la o total nep sare fa de
înf işarea exterioar a b rbatului. Seam n cu criticul
literar de ast zi – comparabil cu ele în anumite privin e – şi
care ajunge la o adânc nep sare fa a de formulele artei. A
citit atâtea lucr ri, vede atâtea trecând prin fa a ochilor, s-a
obişnuit într-atâta cu paginile scrise, a cunoscut atâtea
deznod minte, a v zut atâtea drame, a compus atâtea
articole f r s spun ce gândea, tr dând atât de adesea
cauza artei în favorul amici iilor şi duşm niilor, încât ajunge
s fie dezgustat de tot şi continu totuşi s judece. Trebuie
s se întâmple o minune ca un asemenea scriitor s mai
produc o oper , dup cum dragostea curat şi nobil cere o
alt minune ca s înfloreasc în inima unei curtezane. Tonul
şi felul de a fi al acestui preot, ce p rea coborât dintr-un
tablou de Zurbaran25, i se înf işar atât de duşm noase

25 Pictorul spaniol Francisco Zurbaran (1598–1662).

40
bietei fete, c reia îi p sa prea pu in de forme, încât se sim i
mai pu in o fiin comp timit şi mai curând un pion
necesar anumitor planuri ale preotului. F r s poat
deosebi între pref c toria mieroas a interesului personal şi
dulcea a iubirii pentru aproapele t u, c ci trebuie s fii tare
atent ca s recunoşti banul fals pe care i-l d un prieten, se
sim i ca apucat de ghearele unei p s ri monstruoase şi
feroce, c zut pe ea dup ce mult vreme planase deasupra-i
şi în spaima ei rosti cu glas speriat aceste cuvinte:
— Credeam c preo ii au sarcina de a ne mângâia şi
dumneavoastr m ucide i!
La acest ip t al nevinov iei, preotul l s s -i scape o
mişcare şi t cu. Se reculese înainte de a r spunde. Cât dur
clipa, aceste dou fiin e întâlnite într-un mod atât de ciudat
se examinar pe furiş. Preotul o în elese pe prostituat , dar
ea pe dânsul nu. Renun ând f r îndoial la vreun plan ce-o
amenin a pe biata Esther, şi renun ând la gândurile de la
început, el rosti cu glas blând:
— Suntem t m duitori de suflete şi ştim ce leac e potrivit
pentru bolile lor.
— Trebuie s ierta i multe celor în mizerie, zise Esther.
Gândi c se înşelase. Se las s alunece de pe pat,
îngenunche la picioarele lui, îi s rut poala hainei cu o
adânc umilin şi în l spre el ochii îneca i în lacrimi, zi
când:
— Credeam ca am f cut mult.
— Ascult , copila mea, taina dumitale nefericit a
cufundat în mâhnire familia lui Lucien; se tem, şi nu f r
dreptate, c -l vei târî în desfrâu, într-o lume descreierat …
— E adev rat, eu îl adusesem la bal, ca s -l tulbur.
— Eşti destul de frumoas ca s -l faci s doreasc a se
mândri cu dumneata în fa a lumii, s te arate cu trufie şi s
fac din dumneata un fel de cal de parad . Şi de nu şi-ar
risipi decât banii!… Dar îşi va risipi timpul, puterile; va
pierde gustul pentru acea soarta str lucit ce i se h r zeşte.
În loc s fie într-o bun zi ambasador, bogat, admirat,
41
acoperit de glorie, va fi unul ca atâ ia din desfrâna ii care şi-
au înecat talentele în noroiul Parisului, amantul unei femei
p tate. Cât despre dumneata, î i vei relua mai târziu via a
dinainte, dup ce vei fi p truns o clip într-o lume elegant ,
c ci n-ai puterea aceea pe care i-o d o educa ie îngrijit ,
f cându-te în stare s rezişti viciilor şi s te gândeşti la viitor.
Nu ai fi rupt leg turile cu tovar şele dumitale, aşa cum nu
le-ai rupt cu oamenii care te-au f cut de ruşine la Oper azi-
diminea . Prietenii adev ra i ai lui Lucien, nelinişti i de
dragostea pe care i-o inspiri l-au urm rit şi au aflat tot.
Îngrozi i, m-au trimis la dumneata s aflu ce gânduri ai şi s -
i hot r sc soarta, dar, deşi sunt destul, de puternici ca s
cure e din drumul acestui tân r o piatr de care s-ar poticni
sunt totuşi îndur tori. Afl , fiica mea, c o fiin iubit de
Lucien are dreptul s fie respectat de ei, aşa cum un creştin
adev rat se închin la noroiul în care din întâmplare radiaz
lumina cereasc . Am venit spre a fi unealta gândului
binef c tor, dar dac te-aş fi g sit cu totul depravat şi
înarmat cu sfruntare cu şiretenie, corupt pân în m duva
oaselor, surd la glasul c in ei, te-aş fi l sat prad mâniei
lor. Aceast îndreptare civil şi politic atât de greu de
ob inut şi pe care poli ia are dreptate s-o întârzie în interesul
societ ii îns şi, dar pe care te-am auzit c o doreşti cu focul
adev ratei c in e, iat-o aici, zise preotul, sco ând din brâul
de m tase o hârtie de format administrativ. Ai fost v zut
ieri, acest aviz oficial poart data de ast zi: î i dai seama cât
de puternici sunt oamenii care se intereseaz de Lucien.
La vederea acelei hârtii, tremurul convulsiv pe care-l da o
fericire neaşteptat o zgudui pe Esther atât de sincer, încât i
se opri pe buze un surâs înlemnit asem n tor cu acela al
demen ilor. Preotul se opri, o privi pe copil ca s vad dac ,
lipsit de oribila putere pe care oamenii corup i o scot din
îns şi corup ia lor şi revenit la firea ei ini iala, fragil şi
gingaş , va rezista atâtor impresii. Prostituat pref cut ,
Esther ar fi jucat teatru; dar redevenit nevinovat şi
autentic , putea s moar , dup cum un orb poate pierde
42
înc o dat vederea, dac e izbit de o lumin prea puternic .
Omul acesta v zu deci în clipa de fa firea omeneasc pân
în fund, dar r mase de un calm înfricoş tor prin neclintirea
sa: era un vârf de munte alb şi rece, vecin cu cerul,
neschimb tor şi sever, cu pieptul de granit şi totuşi
binef c tor. Prostituatele sunt fiin e prin defini ie
schimb toare, care trec f r pricin de la neîncrederea cea
mai n tâng la o încredere total . În privin a aceasta sunt
sub nivelul animalului. F r m sur în tot ce fac, în bucurie,
în disperare, în pietate sau impietate, aproape toate ar
ajunge nebune dac mortalitatea, care le este proprie, nu le-
ar decima şi dac întâmpl rile norocoase n-ar ridica din când
în când câte una dintre ele deasupra noroiului în care
tr iesc. Ca s p trunzi pân în fundul mizeriei acestei vie i
oribile, trebuie s fi v zut pân unde poate ajunge cu
nebunia o f ptur , f r s r mân nebun , şi s admiri
extazul violent al Torpilei la picioarele preotului. Biata fiin
se uita la hârtia care o elibera, cu o expresie pe care Dante a
uitat-o şi care dep şea n scocirile Infernului s u. Dar veni şi
reac ia odat cu lacrimile. Esther se ridic , îl cuprinse cu
bra ele pe dup gât pe omul acela, îşi plec fruntea pe
pieptul lui pe care-l ud cu lacrimi, s ruta stofa aspr care
acoperea acea inim de o el şi p ru c vrea s p trund în
ea. Îl apuc pe omul acela şi-i acoperi mâinile cu s rut ri.
Întrebuin a dar, într-o sfânta rev rsare de recunoştin ,
mângâierile sale de pisic , îl mângâie cu cuvintele cele mai
dulci, îi spuse printre fraze de miere de mii şi mii de ori:
„Da i-mi-o!” pe tot atâtea tonuri diferite; îl înv lui cu
tandre ea ei, îl acoperi cu privirile ei atât de iute, încât îl l s
f r ap rare; pân la urm îi amor i mânia. Preotul cunoscu
atunci cum se f cuse vrednic de porecla ei; în elese cât era
de greu s rezişti acestei f pturi încânt toare, ghici dintr-
odat dragostea lui Lucien şi ce trebuia s -l fi sedus pe poet.
O patim ca asta ascunde sub mii de farmece un cârlig de
undi care în eap mai ales sufletul elevat al artiştilor.
Aceste pasiuni de neîn eles pentru mul ime sunt perfect
43
explicate prin setea de frumuse e ideal care deosebeşte
fiin ele creatoare. Nu înseamn oare s te asemeni întrucâtva
îngerilor îns rcina i s aduc pe vinova i la sentimente mai
bune, nu înseamn a crea, când prefaci o asemenea f ptur ?
Ce ispit , s armonizezi frumuse ea moral cu frumuse ea
fizic ! Ce satisfac ie a mândriei, dac izbuteşti! Ce sarcin
frumoas e aceea care nu se slujeşte de alt unealt decât de
dragoste! Aceste al tur ri, ilustrate de altminteri de
exemplele lui Aristotel, ale lui Socrate, ale lui Platon, ale lui
Alcibiade, ale lui Cetegus26, ale lui Pompei şi atât de
monstruoase în ochii celor de rând, se trag din sim mântul
care l-a f cut pe Ludovic al XIV-lea s cl deasc palatul de la
Versailles, sim mânt ce împingea oamenii în toate
încerc rile ce-i duc la ruin ; s schimbe miasmele unei
mlaştini într-un buchet de parfumuri, înconjurat de jocuri
de, ape; s mute un lac pe un deal, cum a f cut prin ul de
Conti la Nointel, sau priveliştile Elve iei la Cassan, ca
arendaşul general al impozitelor Bergeret. Într-un cuvânt e
Arta care n v leşte în Moral .
Preotul ruşinat c a cedat tandre ei, o respinse brusc pe
Esther, care se aşez de asemenea ruşinat , c ci dânsul îi
zise:
— Înc mai eşti curtezan .
Şi, rece, puse scrisoarea la loc în brâu. Ca un copil, care n-
are decât o dorin în minte, Esther nu încet s priveasc
acel loc al brâului unde se afla hârtia.
— Copila mea, relu preotul dup un r stimp, mama
dumitale era evreic şi n-ai fost botezat , dar nici n-ai fost
dus la sinagoga. Te afli într-acea regiune din marginea
purgatoriului, unde sunt copiii mici…
— Copiii mici! relu ea cu o voce înduioşat .
— Cum eşti de altfel şi în dosarele poli iei, un nume în
afara fiin elor sociale, urm preotul impasibil. Dac

26Unul dintre principalii complici în conjura ia lui Caulina (100–62 î.e.n.)

împotriva senatului roman.
44
dragostea întrev zut te-a f cut s crezi acum trei luni c te-
ai ren scut, trebuie s sim i c din ziua aceea eşti într-
adev r în vârsta copil riei. Iat de ce trebuie s te por i ca şi
cum ai fi copil ; trebuie s te schimbi cu totul şi m
îns rcinez eu s te fac de nerecunoscut. Întâi îl vei uita pe
Lucien.
Acest cuvânt îi zdrobi inima bietei fiin e: în l ochii c tre
preot şi f cu un semn de t gad ; nu era în stare s
vorbeasc , deoarece îşi reg sise în salvator c l ul.
— Cel pu in vei renun a s -l mai vezi, relu dânsul. Te voi
conduce într-o m n stire unde sunt educate fete din cele mai
bune familii. Vei deveni acolo catolic , vei fi înv at s
practici îndeletniciri creştine, vei înv a religia; vei putea s
ieşi din acel loc o fat des vârşit educat , cast , curat ,
dac …
Ridic degetul şi se opri.
— Dac , încheie dânsul, te sim i în stare s laşi aici
Torpila.
— Ah! exclam biata copil , pentru care fiece cuvânt
fusese ca o not dintr-o muzic la al c rei sunet s-ar fi
deschis încet por ile raiului. Ah, dac aş putea s -mi v rs
aici tot sângele şi s dobândesc altul nou!
— Ascult !
Dânsa t cu.
— Viitorul dumitale depinde de cât de puternic î i va fi
uitarea. Gândeşte-te cât de mari î i sunt obliga iile: un
cuvânt, un gest care ar tr da Torpila ar ucide so ia lui
Lucien; un cuvânt rostit în vis, un gând f r vrere, o privire
f r pudoare, o mişcare de nesupunere, o amintire de
desfrâu, o sc pare din vedere, un semn din cap care ar
dezv lui ceea ce ştii sau ceea ce s-a ştiut spre nenorocirea
dumitale…
— Bine, bine, p rinte, zise prostituata cu o exaltare de
sfânt . S merg înc l at cu sandale de fier înroşit şi s
zâmbesc, s vie uiesc îmbr cat într-un corset c ptuşit cu
spini şi s r mân gra ioas ca o dansatoare, s m nânc
45
pâine pres rat cu cenuş , s beau venin, totul o s -mi fie
uşor şi dulce!
Rec zu în genunchi, îi s rut pantofii preotului, izbucni în
lacrimi şi îi ud , îi îmbr iş picioarele şi se lipi de el,
murmurând cuvinte f r noim , printre plânsetele pe care i
le pricinuia bucuria. Frumosul, admirabilul ei p r blond se
rev rs şi ajunse ca un covor sub t lpile acestui vestitor
ceresc, pe care, când se ridic şi-l privi, îl v zu sumbru şi
dur.
— Cu ce v-am greşit? întreb ea speriat . Am auzit
vorbindu-se de o femeie ca mine care a sp lat cu mirodenii
picioarele lui Iisus Cristos. Vai, virtutea m-a f cut atât de
s rac , încât nu pot s v ofer decât lacrimile!
— Nu m-ai auzit? întreb el cu un glas crud. Î i spun c
trebuie s po i ieşi, din casa în care te voi duce, atât de
schimbat la trup şi la suflet, încât niciunul dintre cei ce te-
au cunoscut s nu poat striga „Esther!” şi s te fac s
întorci capul. Ieri iubirea nu i-a dat puterea de a
înmormânta aşa de adânc femeia stricat , încât s nu mai
reapar niciodat ; şi o v d cum reapare iar şi într-o
închinare ce nu i se cuvine decât lui Dumnezeu.
— Nu el v-a trimis? întreb dânsa.
— Dac în timp ce- i vei primi educa ia te va z ri Lucien,
totul va fi pierdut, reîncepu el. Gândeşte-te bine!
— Cine-l va consola? întreb dânsa.
— Dumneata de ce suferin îl consolai? întreb preotul cu
un glas în care pentru întâia dat în decursul acestei scene
r sun un tremur nervos.
— Nu ştiu; adesea venea la mine trist.
— Trist? Nu i-a spus de ce?
— Niciodat .
— Era trist c iubeşte o femeie stricat ca dumneata!
exclam preotul.
— Vai, m tem c da! r spunse ea cu o umilin adânc .
Sunt cea mai josnic dintre femei şi nu puteam g si îndurare
în ochii lui decât prin puterea iubirii mele.
46
 — Aceast iubire trebuie s - i dea curajul s m ascul i
orbeşte. Dac te-aş duce pe loc la m n stire unde î i vei
primi educa ia, toat lumea de aici îi va spune lui Lucien c
ai plecat azi, duminic , împreun cu un preot; ar putea s - i
dea de urm . Dac trec opt zile, port reasa, nemaiv zându-
m c revin, m va fi crezut ceea ce nu sunt. Deci într-o
sear , s zicem de azi într-o s pt mân , la orele şapte, vei
ieşi pe furiş şi vei urca într-o birj ce te va aştepta pe rue des
Frondeurs, la cap t, în aceste opt zile, evit -l pe Lucien;
g seşte pretexte, spune, s nu fie primit; când va veni, urc
la o prieten . Dac îl vei revedea, voi afla şi atunci totul s-a
ispr vit, nici m car nu voi mai reveni. Ai nevoie de aceste opt
zile ca s - i faci o garderob decent şi s - i p r seşti
înf işarea de femeie stricat , zise el punând o pung pe
c min. În felul dumitale de a te purta, în hainele dumitale, e
acel nu ştiu ce atât de cunoscut de parizieni şi care le spune
cine eşti. N-ai întâlnit niciodat pe str zi, pe bulevarde, o
tân r pudic şi virtuoas umblând întov r şit de mama ei?
— O, vai mie, ba da! O mam şi fiica sa sunt unul dintre
cele mai mari chinuri pentru noi, ne trezesc remuşc ri
ascunse în cutele inimii noastre şi care ne sfâşie!… Ştiu prea
bine ce-mi lipseşte.
— Atunci ştii cum trebuie s fii duminica viitoare, zise
preotul ridicându-se.
— O, zise dânsa, înva -m înainte de a pleca o rug ciune
adev rat , s m rog lui Dumnezeu.
Era mişc tor s vezi preotul f când-o pe prostituat s
repete în francez Ave, Maria şi Pater noster.
— Ce frumos! zise Esther, dup ce repet o dat f r greş
aceste dou magnifice şi populare expresii ale credin ei
catolice.
— Cum te numeşti? îl întreb dânsa pe preot, când el îşi
lu r mas bun.
— Carlos Herrera, sunt spaniol, surghiunit din ara mea.
Esther îi lu mâna şi i-o s rut . Nu mai era o curtezan , ci
un înger care c zuse şi acum se reîn l a.
47
 Într-o m n stire vestit pentru educa ia religioas şi
aristocratic pe care o d , la începutul lunii martie a anului
aceluia, într-o luni diminea , elevele observar c grupul lor
încânt tor se înmul ise cu o nou venit , a c rei frumuse e
întrecea f r îndoial nu numai pe aceea a tuturor elevelor,
ci şi idealul de frumuse e pe care-l avea fiecare dintre
dânsele. În Fran a, e foarte rar, şi se poate spune chiar cu
neputin , s întâlneşti cele treizeci de vestite des vârşiri
descrise în versurile persane cioplite, dup cât se zice, în
serai, şi de care are nevoie o femeie spre a fi frumoas f r
cusur. În Fran a, e adev rat, c se afl pu ine frumuse i
depline, dar exist am nunte încânt toare. Cât despre
ansamblul impun tor pe care încearc s -l exprime arta
statuar , şi pe care ea l-a izbutit în câteva compuneri rare, ca
Diana şi Venera Calipige, trebuie s recunoaştem c e h r zit
doar Greciei şi Asiei. Esther se tr gea din acel leag n al
semin iei omeneşti, patria frumuse ii; mama ei era evreic .
Evreii, deşi atât de adesea altera i prin amestecul cu alte
neamuri, au printre numeroasele lor triburi spe e în care s-a
p strat tipul sublim al frumuse ii asiatice. Când noi sunt
resping tor de urâ i, înf işeaz tipul superb al figurilor
armene. Esther ar fi câştigat premiul seraiului, c ci de inea
cele treizeci de tr s turi ale frumuse ii, contopite în chip
armonios. Departe de a d una des vârşirii formelor,
prospe imii învelişului, via a ei ciudat îi d ruise acel nu ştiu
ce al femeii: nu mai e vorba de esutul neted şi strâns al
roadelor necoapte, şi nu e vorba nici de tonul cald al
maturit i; înc mai r mâne ceva de floare. Câteva zile în
plus petrecute în destr b lare şi ar fi ajuns s fie gras .
Aceast s n tate bogat , aceast perfec iune animalic la o
f ptur la care voluptatea inea locul gândirii trebuie s fie
un fapt izbitor pentru ochii fiziologilor. Printr-o împrejurare
rar , şi am zice aproape imposibil la fetele foarte tinere,
mâinile ei de o noble e neasemuit erau moi, str vezii şi albe
ca mâinile unei femei care abia şi-a n scut al doilea copil.
Avea întocmai picioarele şi p rul atât de îndrept it celebre
48
ale ducesei de Berry, p r care nu înc pea în mâinile nici unui
coafor, atât era de bogat şi atât de lung încât, c zând pe
p mânt, se aduna în inele, c ci Esther avea talia aceea
mijlocie care îng duie s taci dintr-o femeie un fel de juc rie,
s-o iei, s-o laşi, s-o iei iar şi şi s-o por i f r osteneal . Tenul
ei, fin ca hârtia chinezeasc şi de o culoare cald de
chihlimbar, nuan at de vinişoare roşii, lucea f r s fie
uscat, era m t sos f r s fie umed. Afar din cale de
nervoas , dar fragil în aparen , Esther î i atr gea deodat
aten ia printr-o tr s tur ce poate fi remarcat în figurile
delineate cu cea mai mare m iestrie de penelul lui Rafael,
c ci Rafael e pictorul care a studiat cel mai îndeaproape şi a
redat cel mai bine frumuse ea ebree. Aceast tr s tur
minunat era produs de adâncimea arcadei sub care ochiul
se mişca oarecum desc tuşat din cadrul s u şi a c rei curb
se aseam n prin puritatea ei cu marginea unei boite. Când
tinere ea înveşmânt cu tonurile sale pure şi str vezii acest
arc atât de frumos, încoronat de sprâncene c rora li se pierd
r d cinile, când lumina strecurându-se în brazda circular
de dedesubt r mâne de un trandafiriu deschis, exist acolo
tezaure de tandre e în stare de a mul umi un amant,
frumuse i în stare de a dispera pictura. Sunt cea din urm
sfor are a naturii aceste cute luminoase unde umbra cap t
nuan e aurite, aceste es turi care au consisten a unui nerv
şi flexibilitatea celei mai delicate membrane. Ochiul în repaos
pare acolo, în untru, un ou miraculos depus într-un cuib din
fire de m tase. Dar mai târziu aceast minune ajunge de o
melancolie îngrozitoare când patimile au înnegrit contururile
atât de fine, când durerile au încre it re eaua de fibre
m runte. Se tr da originea Estherei în croiala oriental a
ochilor s i cu pleoape turceşti, şi a c ror culoare era cenuşie
ca ardezia şi c p ta la lumin nuan a alb strie a negrelor
aripi de corb. Doar nem surata ging şie a privirii ei putea s -
i îmblânzeasc str lucirea. Numai semin iile venite din
pustiu au în ochi puterea de a-i fascina pe to i, c ci
totdeauna o femeie fascineaz pe cineva. Ochii lor p streaz
49
f r îndoial ceva din nem rginirea pe care au contemplat-o.
Natura prev z toare a înarmat oare retinele lor cu cine ştie
ce strat care s reflecte şi deci s le îng duie a rezista la
mirajul nisipurilor, la rev rs rile soarelui şi la cobaltul
arz tor al v zduhului? Sau poate c fiin ele omeneşti
împrumut , ca şi celelalte, ceva de la mediul în care se
dezvolt şi p streaz vreme de veacuri însuşirile pe care le-au
extras de-acolo? Aceast adânc rezolvare a problemei
raselor s l şluieşte poate în întrebarea îns şi. Instinctele
sunt nişte fapte vii, cauza lor o constituie necesitatea.
Soiurile de viet i sunt urmarea exercit rii acestor instincte.
Spre a ne convinge de acest adev r atâta vreme c utat, e de
ajuns s extindem asupra turmelor de oameni observa ia
f cut de curând asupra turmelor de oi din Spania şi Anglia
care pasc lipite unele de altele pe pajiştile de câmpie unde e
iarb din belşug şi se risipesc la munte, acolo unde iarba e
rar . Lua i din ara lor aceste dou soiuri de oi, str muta i-le
în Elve ia sau în Fran a: oaia de munte va paşte r zle it ,
chiar dac se afl pe o pajişte stufoas de câmpie; oile de la
câmpie vor paşte lipite unele de altele, deşi se afl în Alpi.
Abia dup câteva genera ii se transform instinctele câştigate
şi moştenite. Dup un r stimp de o sut de ani duhul
muntelui reapare la un miel n r vaş, dup cum, dup o mie
opt sute de ani de surghiun, Orientul str lucea pe chipul şi
în ochii Estherei. Aceast privire nu exercita o fascina ie
cumplit , r spândea o c ldur blând , înduioşa f r a uimi,
şi cele mai dârze voin e se topeau sub flac ra sa. Esther
învinsese ura, îi uimise pe deprava ii Parisului, într-un
cuvânt privirea aceea şi pielea-i m t soas şi suav îi
dobândiser porecla cumplit care o f cuse s -şi caute loc de
mormânt. La dânsa totul era în armonie cu acea fire a zânei
nisipurilor arz toare. Avea fruntea neted şi desemnat cu
mândrie. Nasul ei, ca acela al arabelor, era fin, sub ire, cu
n ri ovale, bine aşezate şi r sfrânte pe margine. Gura ei roşie
şi proasp t era un trandafir nic ieri veşted, orgiile nu o
p taser . B rbia modelat , de parc un sculptor îndr gostit
50
i-ar fi netezit contururile, era alb ca laptele. Un singur lucru
pe care nu-l putuse îndrepta o tr da pe curtezana c zut
prea jos: unghiile roase cereau vreme ca s -şi recapete o
form elegant , atât de pocite fuseser de c tre cele mai
vulgare îndeletniciri casnice. Tinerele eleve fur la început
geloase pe aceste minun ii ale frumuse ii, dar la sfârşit
ajunseser s le admire. Nu trecu nici prima s pt mân c
ele se şi ataşaser de naiva Esther, c ci le atr gea nefericirea
tainic a unei fete de optsprezece ani care nu ştia nici s
scrie, nici s citeasc , pentru care orice fel de ştiin sau de
înv tur era nou şi care avea s -i dobândeasc
arhiepiscopului faima de a fi convertit o evreic la catolicism,
iar m n stirii s rb torirea botezului ei. Fiindc se sim ir
mai presus de ea prin educa ie, o iertar c e frumoas .
Esther îşi însuşi curând felul de a fi, glasul blând, inuta şi
gesturile acestor fete atât de distinse; în sfârşit, îşi reg si
firea ei adev rat . Schimbarea ajunse atât de des vârşit
încât, atunci când o vizit prima dat , Herrera r mase uimit,
deşi p rea un om pe care nimic pe lume nu-l poate uimi, iar
c lug ri ele mai vârstnice îl felicitar pentru protejata sa. În
decursul carierei lor în înv mânt aceste femei nu
întâlniser fire mai dulce, blânde e mai creştineasc ,
umilin mai adev rat , nici mai mare dorin de a înv a.
Când o curtezan a suferit ce suferise s rmana elev şi când
mai şi aşteapt o r splat ca aceea pe care spaniolul i-o
f g duise Estherei, greu ar fi s nu împlineasc în chip
minunat toate cele de trebuin .
— Este o pild , zise stare a, s rutând-o pe frunte.
Cuvântul acesta catolic prin excelen spune tot.
În recrea ie, Esther le întreba cu cump tare pe colegele ei
despre lucrurile cele mai simple de pe lume şi care erau
pentru ea cum sunt pentru un copil cele dintâi uimiri ale
vie ii. Când afl c va fi îmbr cat în alb în ziua botezului şi
a primei împ rt şanii, c va avea un voal de satin alb,
panglici albe, pantofi albi, m nuşi albe, c va avea funde albe
în p r, izbucni în plâns în mijlocul prietenelor ei uimite. Era
51
scena lui Jefta pe munte27, dar invers. Curtezana se temu c-o
vor ghici şi d du vina acestei melancolii oribile pe faptul c
se bucur dinainte de priveliştea aceea. Dup cum
dep rtarea de la apuc turile de care se l sa pân la cele pe
care le dobândea e f r îndoial la fel de mare ca aceea dintre
starea de s lb ticie şi civiliza ie, dânsa avea gra ia şi
naivitatea, adâncimea, care sunt tr s turile minunatei eroine
a puritanilor din America. Mai avea, f r s ştie nici ea, o
iubire în inim care o mistuia, o iubire stranie, o dorin mai
n prasnic la dânsa, care ştia tot, decât la o fecioar care nu
ştia nimic, deşi aceste dou dorin e au aceeaşi cauz şi
acelaşi el. În primele luni, noutatea unei vie i retrase,
surprizele înv turii, îndeletnicirile pe care le deprindea,
practicile religioase, o hot râre sfânt şi fierbinte, afec iunile
dulci pe care le inspira, în fine exercitarea însuşirilor unei
min i deşteptate, toate o ajutar s -şi st pâneasc amintirile,
chiar şi sfor rile unei memorii noi pe care şi-o alc tuia; c ci
avea la fel de multe de înv at şi de dezv at. În noi exist
mai multe memorii; trupul, duhul au fiecare câte una; dorul,
pe de-o parte, e o boal a memoriei trupeşti. Într-a treia lun ,
violen a acestui suflet feciorelnic, care tindea cu aripile larg
deschise c tre rai, fu nu îmblânzit , dar împiedicat de c tre
o împotrivire în buşit a c rei cauz nici Esther n-o ştia. Ca
oile sco iene, voia s pasc r zlea , nu putea birui
instinctele dezvoltate de desfrâu. O chemau oare uli ele
mocirloase ale Parisului, de care se lep dase? Se mai ineau
de ea oare, prin verigi uitate, lan urile rupte ale groaznicelor
sale obiceiuri, şi le sim ea dânsa oare, precum – de-ar fi s -i
credem pe medici – solda ii b trâni mai simt durere în
m dularele pe care nu le mai au? Viciile şi f r-de m sura lor
îi ajunseser pân într-atâta în adâncul fiin ei, încât apele

27 Jefta, unul dintre judec torii lui Izrael, a f cut – dup cum spune
legenda – înaintea unei b t lii, jur mântul s jertfeasc , dup victorie,
prima fiin care-i va ieşi în cale; aceasta s-a nimerit s fie fiica lui unic ,
ceea ce l-a f cut s izbucneasc în lacrimi.
52
sfin ite nu parveneau la demonul ce se ascunsese acolo?
Avea oare nevoie s -l vad pe acela pentru care se f ceau
atâtea sfor ri îngereşti, ea pe care Dumnezeu trebuia s-o
ierte c amestec iubirea omeneasc şi iubirea sfin it ? Una
o dusese la cealalt . Se petrecea oare în ea o str mutare a
for ei vitale, care aducea suferin ele inevitabile? Toate sunt
îndoial şi întuneric într-o situa ie pe care ştiin a n-a
catadicsit s-o cerceteze, g sind-o prea imoral şi
compromi toare, de parc medicul, scriitorul şi preotul n-ar
fi deasupra oric rei b nuieli. Şi totuşi un medic întrerupt de
moarte a avut curajul de a începe studii pe care le-a l sat
neispr vite.
Poate c melancolia neagr c ruia îi c zuse prad Esther
şi care îi întuneca via a fericit se împ rt şea din toate aceste
pricini; şi neînstare de a le ghici, poate ca Esther suferea
cum sufer bolnavii când nu cunosc nici medicina, nici
chirurgia. Faptul e ciudat. O hran îmbelşugat şi s n toas
în locul unui regim detestabil şi excitant nu izbutea s-o
sus in . O via curat şi rânduit , împ r it în îndeletniciri
anume moderate şi recrea ii, în locul unei vie i dezordonate,
în care pl cerile şi suferin ele erau la fel de oribile, o zdrobir
pe tân ra elev . Repaosul cel mai împrosp t tor, nop ile cele
mai paşnice, ce înlocuiau oboseli strivitoare şi cumplite
agita ii, o f cur s aib o febr ale c rei simptome sc pau
privirii şi mâinii infirmierei. În fine binele şi fericirea, urmând
r ul şi nenorocirea, tihna, urmând neliniştea, îi erau la fel de
fatale Estherei pe cât le-ar fi fost mizeria ei dinainte, tinerelor
sale colege. S dit în corup ie, în corup ie se dezvoltase.
Tic loasa ei patrie îşi dovedea înc puterea, în ciuda
poruncilor suverane ale unei voin e atotputernice. Esther ura
ce era pentru dânsa via a; în schimb, ce iubea o ucidea. Avea
o credin atât de aprins , încât pietatea ei î i bucura
sufletul. Îi pl cea s se roage. Îşi deschisese sufletul în fa a
luminii credin ei, primind-o f r sfor ri şi f r îndoieli.
Preotul care o îndruma era fermecat; îns la dânsa trupul se
certa în fiecare clip cu sufletul. Nişte crapi prinşi într-un
53
eleşteu mocirlos fur puşi într-un bazin de marmur plin cu
ap rece, spre a satisface o dorin a doamnei de Mainrenon,
care-i hr nea cu firimituri de la masa regelui. Crapii se
pr p deau. Animalele vor fi fiind el devotate, dar omul nu va
izbuti niciodat s le fac a se molipsi de la el de lepra
linguşirii. Un curtean observ opozi ia lor mut fa de
Versailles. „Sunt şi ei ca mine, r spunse acea regin nedat
în vileag28, le e dor de noroiul lor întunecos”.
Vorba aceasta cuprinde întreaga poveste a Estherei. Din
când în când, bietei fete îi venea s alerge prin minunatele
gr dini ale m n stirii, umbla de la un copac la cel lalt, se
repezea disperat în col urile întunecoase s caute acolo, ce?
nici ea nu ştia, dar o biruia diavolul, cocheta cu copacii, le
spunea cuvinte pe care nu le rostea. Uneori se strecura seara
de-a lungul zidurilor, ca o şopârl , f r şal, cu umerii goi.
Adesea în capel , în timpul slujbei, r mânea cu ochii int la
crucifix şi to i o admirau, c ci o treceau lacrimile; dar
plângea de ciud ; în locul imaginilor sfinte pe care voia s le
vad , se în l au în fa a ei, despletite, furioase şi brutale,
nop ile de v paie unde dirija orgia cum dirijeaz Habeneck29
la Conservator o simfonie de Beethoven, nop ile acelea
râz toare şi lubrice, întret iate de mişc ri nervoase şi râsete
de nepotolit. Pe dinafar era suav ca o fecioar care n-are
nimic comun cu p mântul decât forma ei de femeie, pe
din untru se zvârcolea o Messalin imperial . Numai ea
cunoştea taina acestor lupte între demoni şi îngeri; când
stare a o certa pentru c era mai rafinat coafat decât
îng duia rânduiala m n stirii, îşi schimba coafura cu o
supunere pripit şi încânt toare, iar dac maica i-ar fi cerut,
ar fi fost în stare s -şi taie p rul. Darul acesta al ei avea o
gra ie înduioş toare la o femeie care voia s piar mai

28 Înainte de a fi marchiz de Maintenon şi apoi, so ia morganatic a lui

Ludovic al XIV-lea, Françoise d’Aubigné (1635–1719) a fost so ia poetului
Scarron.
29 François-Antoine Habeneck (1781–1849), muzician francez, fost
director al Academiei de muzic şi dirijor al orchestrei Operei din Paris.
54
degrab decât s se întoarc pe drumul necurat. Ajunse
palid , schimbat , slab . Stare a mai domoli ritmul
înv turii şi o lu pe lâng sine pe aceast fiin care-o
interesa, ca s-o descoas .
Esther era fericit , îi pl cea nespus de mult în mijlocul
colegelor ei. Nu se sim ea atacat în nicio parte a trupului,
dar puterea ei de via era atacat în miezul s u. Estherei
nu-i p rea r u de nimic, nu dorea nimic. Stare a, uimit de
r spunsurile elevei, nu ştia ce s cread v zând-o prad unei
suferin e mistuitoare. Când starea Estherei p ru grav ,
chemar medicul, dar dânsul nu cunoştea via a dinainte a
bolnavei şi nici n-o putea b nui; g si via pretutindeni,
suferin nic ieri. Bolnava îi r spunse într-un fel menit s
r stoarne toate ipotezele. Nu mai r mânea decât un singur
fel de a l muri îndoielile omului de ştiin care se legase de o
idee îngrozitoare; dar Esther refuz cu înc p ânare s se
supun examenului medical. În aceast situa ie
primejdioas , stare a f cu apel la abatele Herrera. Spaniolul
sosi, v zu starea disperat în care se afla Esther şi st tu de
vorb o clip deoparte cu medicul. Dup aceast dest inuire,
omul de ştiin îi declar omului credin ei c singurul leac
era o c l torie în Italia. Abatele nu încuviin s se fac
aceast c l torie înainte de botezul şi prima împ rt şanie a
Estherei.
— Cât timp mai trebuie pentru asta? întreb medicul.
— O lun , r spunse stare a.
— Pân atunci moare, replic medicul.
— Da, îns cu harul Domnului asupra ei şi mântuit , zise
abatele.
În Spania, religia domin problemele politice, cet eneşti şi
de via ; astfel c medicul nu-i r spunse nimic spaniolului;
se întoarse c tre stare ; dar cumplitul abate îl lu de bra
şi-l opri zicând:
— Taci, domnul meu!
Medicul, deşi credincios şi monarhist, arunc asupra
Estherei o privire plin de mil şi tandre . Esther era
55
frumoasa ca un crin înclinat pe tulpina sa.
— Atunci, cum o vrea Dumnezeu! exclam el ieşind.
Chiar în ziua acestei consulta ii, protectorul Estherei o
duse la restaurantul Rocher-de-Cancale, c ci dorin a de a o
salva îi inspirase preotului cele mai ciudate solu ii; încerca s
o fac s comit dou excese: o cin excelent , menit a-i
aminti s rmanei fiin e orgiile, şi Opera care-i înf işa câteva
imagini lumeşti. Dar numai autoritatea lui zdrobitoare o putu
hot rî pe tân ra sfânt s accepte asemenea prihan .
Herrera se deghiz atât de perfect în ofi er, încât Esther abia
îl recunoscu; avu grij ca Esther s -şi pun un v l şi o plas
într-o loj în care s nu fie observat . Acest paleativ inofensiv
pentru o nevinov ie atât de serios recâştigat ajunse în
curând f r rost. Eleva c lug ri elor resim i dezgust fa de
mesele oferite de protectorul ei, teatrul i se p ru resping tor
din motive religioase şi rec zu în starea ei de melancolie.
„Moare de dragoste pentru Lucien”, îşi zise Herrera, care
voise s m soare adâncimea acestui suflet şi s afle tot ce-i
poate cere.
Sosi deci clipa când biata fat nu mai era sus inut de
t ria ei sufleteasc şi în care trupul nu mai putea rezista.
Preotul calcul acest moment cu îngrozitoarea pricepere
practic pe care o aveau pe vremuri c l ii în arta de a tortura
pe cei interoga i. O g si pe protejata sa în gr din , aşezat pe
o banc , sub o vi de vie c rat pe zid şi sub mângâierea
soarelui de aprilie; se p rea c Estherei îi e frig şi c se
înc lzeşte la soare; colegele îi priveau cu îngrijorare paloarea
de iarb veştejit , ochii de gazel muribund şi atitudinea
melancolic . Esther se ridic s -i ias în întâmpinare
spaniolului, cu o mişcare ce ar ta cât de pu in via mai e
în ea şi, s recunoaştem, ce pu in poft de via . S rmana
iganc , s lbatica rândunic r nit trezi a doua oar mila lui
Carlos Herrera, acest sumbru trimis pe care Dumnezeu de
bun seam c nu-l folosea decât pentru împlinirea
r zbun rii sale; el o întâmpin pe bolnav cu un zâmbet pe
cât de amar, pe atât de blând, exprimând în aceeaşi m sur
56
r zbunarea ca şi iubirea creştin . Obişnuit acum cu
medita ia pioas şi, de când ducea via a aceea aproape
monahal , cu cercetarea de sine, Esther resim i pentru a
doua oar neîncredere v zându-şi protectorul, dar ca şi
întâia dat ; cuvântul lui o linişti numaidecât.
— Spune, copila mea drag , zicea dânsul, de ce nu mi-ai
vorbit niciodat de Lucien?
— i-am f g duit, r spunse dânsa, tres rind din cap
pân -n picioare cu o mişcare spasmodic , i-am jurat c nu
voi mai rosti numele acesta.
— Şi totuşi n-ai încetat niciodat s te gândeşti la el.
— Domnule abate, asta e singura mea greşeal . M
gândesc la el în orice clip şi când te-ai ar tat, îmi repetam
în gând numele lui.
— Lipsa lui te ucide?
În loc de r spuns, Esther plec fruntea ca bolnava care
simt de pe acum aerul cavoului.
— Dac l-ai revedea? întreb el.
Dânsa r spunse:
— Ar însemna c recap t via a.
— Îl iubeşti numai cu sufletul?
— Vai, domnule abate, iubirea nu se poate împ r i.
— Fiic a tagmei blestemate! Am f cut tot ce puteam ca s
te scap; acum te redau sor ii tale: ai s -l revezi!
— De ce-mi jigneşti fericirea? Nu l-aş putea iubi pe Lucien
şi s fiu în acelaşi timp virtuoas , când iubesc virtutea tot
atât cât îl iubesc pe el? Dar nu sunt gata s mor aici pentru
ea, cum aş fi gata s mor pentru el? Nu sunt pe cale de a-mi
da sufletul pentru aceste dou fanatisme; pentru virtute,
care m face demn de el şi pentru el, care m-a aruncat în
bra ele virtu ii? Da, sunt gata s mor f r s -l rev d, sunt
gata s tr iesc rev zându-l. Dumnezeu m va judeca.
Se îmbujorase, din nou chipul ei palid c p tase o nuan
aurie. Esther avu înc o dat gra ia dinainte.
— A doua zi dup ce te vei fi cur it în apa botezului, îl vei
revedea pe Lucien şi dac soco i c vei putea fi fericit , tr ind
57
pentru el, nu v ve i mai desp r i.
Preotul fu silit s-o ridice pe Esther, c reia i se înmuiar
genunchii. Biata fiin c zuse de parc i-ar fi pierit p mântul
de sub picioare. Abatele o aşez pe banc şi când Esther îşi
rec p t glasul, îl întreb :
— De ce nu azi?
— Vrei s -l lipseşti pe monseniorul arhiepiscop de triumful
de a te fi botezat şi de a te fi convertit la catolicism? Eşti prea
aproape de Lucien ca s nu fii cam departe de Dumnezeu.
— Da, nu m mai gândeam la nimic!
— Nu vei apar ine niciodat nici unei religii, zise preotul cu
o mişcare de adânca ironie.
— Dumnezeu e bun, r spunse dânsa, şi citeşte în inima
mea.
Învins de naivitatea delicioas care str lucea orbitoare în
glasul, privirea, mişc rile şi atitudinea Estherei, Herrera o
s rut pe frunte pentru întâia oar .
— Bine te-au botezat desfrâna ii: ai fi în stare s -l seduci şi
pe Dumnezeu. Câteva zile înc , e neap rat nevoie, şi apoi
ve i fi liberi amândoi!
— Amândoi! repet dânsa cu o bucurie extatic .
Aceast scen v zut de departe uimi elevele şi maicile,
care crezur c au asistat la o vr jitorie când o comparar pe
Esther cu ea îns şi. Copila, cu totul schimbat , tr ia.
Reap ru cu firea ei adev rat , f cut pentru dragoste:
dr gu , cochet , vesel , a â toare; într-un cuvânt,
reînviase!
Herrera locuia pe rue Cassette, aproape de biserica Saint-
Sulpice cu care dânsul era în leg tur . Cl dit într-un stil
dur şi sever, biserica i se potrivea acestui spaniol a c rui
religie sem na cu aceea a dominicanilor. Soldat de avangard
al politicii viclene a lui Ferdinand al VII-lea, servea cauza
constitu ional , ştiind îns c tot devotamentul s u nu va
putea fi r spl tit decât atunci când îşi va rec p ta puterea El

58
Reynetto30. Şi Carlos Herrera se d ruise cu trup şi suflet
camarilei în clipa când se p rea c niciodat nu vor mai fi
r sturnate Cortes-urile31. Pentru toat lumea purtarea sa
vestea un suflet ales. Expedi ia ducelui de Angoulême,
avusese loc, regele Ferdinand domnea şi totuşi Carlos
Herrera nu se ducea la Madrid s cear r splata serviciilor
sale. Ap rându-se de curioşi printr-o t cere de diplomat,
pretexta drept cauz a şederii, la Paris afec iunea sa
puternic pentru Lucien de Rubempré, c reia de altfel
tân rul îi datorase hot rârea regal în leg tura cu
schimbarea numelui. Herrera tr ia de altminteri, aşa cum
tr iesc dintotdeauna preo ii folosi i pentru misiuni secrete,
foarte retras. Îşi f cea datoriile preo eşti la Saint-Sulpice, nu
ieşea decât pentru treburi şi totdeauna seara şi cu tr sura.
Pentru el ziua era ocupat cu siesta spaniol , care aşaza
somnul între cele dou mese şi ia astfel tocmai timpul în care
Parisul este tumultuos şi plin de treburi. Mai juca un rol şi
igara de foi spaniol , care mistuia deopotriv tutunul şi
vremea. Lenevia e o masc , la fel ca şi gravitatea, care şi ea e
un fel de lene. Herrera locuia într-una dintre aripile cl dirii,
la etajul al doilea, iar Lucien ocupa aripa cealalt . Aceste
dou apartamente erau totdeauna desp r ite şi legate printr-
un al treilea, mare, destinat recep iilor, a c rui splendoare
str veche li se potrivea deopotriv preotului grav şi tân rului
poet. Curtea casei era întunecoas . Copaci stufoşi umbreau
gr dina. T cerea şi discre ia domnesc în locuin ele alese de
c tre preo i. Locuin a lui Herrera o vom descrie cu dou
cuvinte: o chilie. A lui Lucien, str lucind de lux, înzestrat cu
toate rafinamentele confortului, întrunea tot ceea ce pretinde
via a elegant a unui dandi, poet, scriitor, ambi ios, vicios,
totodat trufaş şi vanitos, plin de neglijen şi doritor de

30 El Rey netto, regele liber, era formula monarhiei absolute din Spania, în
opozi ie cu formula constitu ional .
31 Cortes-urile (parlamentul) au impus o constitu ie liberal . Dar în 1823,

o interven ie armat a Fran ei l-a restabilit pe Ferdinand al VII-lea ca rege

absolut.
59
ordine, unul dintre acele genii neispr vite care au oarecare
putere pentru a dori şi pentru a concepe, ceea ce înseamn ;
poate acelaşi lucru, dar care n-au for a de a duce ceva la bun
sfârşit. Lucien şi Herrera alc tuiau, ei doi împreun , un om
politic: aici st tea de bun seam taina unirii lor. B trânii la
care ac iunea vie ii s-a deplasat şi s-a mutat în sfera
interesului simt adesea nevoia de a avea un automat dr gu ,
un actor tân r şi p timaş în stare s le îndeplineasc
planurile. Richelieu a c utat prea târziu un chip frumos, alb
şi cu must i, ca s -l arunce femeilor pe care trebuia s le
înveseleasc . Neîn eles de nişte tineri z natici, a fost silit s-o
exileze pe mama st pânului s u32 şi s-o însp imânte pe
regin , dup ce încercase s le fac pe amândou s se
îndr gosteasc de el, care n-avea stofa unui om ce place
reginelor. Orice ai face, într-o via ambi ioas ajungi
totdeauna s te ciocneşti pân la urm de o femeie în clipa
când te aştep i cel mai pu in la o asemenea întâlnire. Oricât
de puternic ar fi un om politic, are nevoie de o femeie ca s-o
opun femeii, dup cum olandezii tocesc diamantul cu alt
diamant. Roma, în culmea puterii ei, asculta de aceast
necesitate. S ne gândim c mult mai dominatoare a fost
via a lui Mazarin, cardinal italian, decât aceea a lui
Richelieu, cardinal francez. Richelieu întâlneşte opozi ia
nobilimii şi o combate cu securea c l ului. Moare în floarea
puterii sale, sleit de acest duel în care nu avusese ca ajutor
decât pe un c lug r capucin; Mazarin e respins de c tre
burghezie şi nobilime, întrunite, înarmate, uneori
înving toare, şi care pun pe fug monarhia; dar sluga Annei
de Austria33 nu taie capul nim nui, ştie s înving toat

32 Între cardinalul de Richelieu şi Maria de Medici, mama regelui Ludovic

al XIII-lea, care fusese regent , existau neîn elegeri; ea îi pretindea lui
Richelieu, pe care-l recomandase regelui, supunerea absolut , iar acesta
inea la triumful politicii sale, îndreptat împotriva camarilei de la curte şi
a marilor feudali rebeli.
33 Cardinalul italian Giulio Mazarini (1602–1661) fusese indicat de

Richelieu pentru a-i succeda la conducerea guvernului francez. Mazarin

60
Fran a şi-l formeaz pe Ludovic al XIV-lea, care duce la bun
sfârşit opera lui Richelieu, sugrumând cu la uri aurite
nobilimea în marele serai de la Versailles. La moartea
doamnei de Pompadour, Choiseul cade34. Herrera se
p trunsese oare de aceste înalte înv minte? Îşi d duse oare
sieşi dreptate mai curând decât o f cuse Richelieu? Alesese
oare în persoana lui Lucien un Cinq-Mars35, dar un Cinq-
Mars credincios? Nimeni nu putea r spunde la aceste
întreb ri, nici s m soare ambi ia acestui spaniol şi nici s
prevad care îi va fi sfârşitul. Aceste întreb ri puse de cei ce
izbutir s arunce o privire asupra unirii celor doi, îndelung
ascunse, tindeau s dezv luie o tain îngrozitoare pe care
Lucien n-o cunoştea decât de câteva zile. Carlos era ambi ios
pentru amândoi, asta reieşea din purtarea sa, dup p rerea
celor ce-l cunoşteau şi care cu to ii îl credeau pe Lucien
copilul din flori al preotului.
La cincisprezece luni dup apari ia sa la Oper , care-l
zvârlise prea de timpuriu într-o lume unde abatele nu voia
s -l vad decât atunci când el va fi fost înarmat împotriva
lumii, Lucien avea trei cai frumoşi în grajd, un cupeu pentru
sear , o cabriolet şi un tilbury36 pentru diminea . Mânca în
oraş. Prevederile lui Herrera se îndepliniser ; elevul s u
c zuse prad desfrâului, dar preotul socotise necesar s -l
abat astfel de la iubirea descreierat pe care tân rul o
p stra în inim fa de Esther. Dup ce cheltuise vreo
patruzeci de mii de franci, fiecare nebunie îl readusese pe
Lucien cu şi mai multa putere spre Torpila; o c uta cu
înc p ânare şi, deoarece n-o g sea, devenea pentru dânsul

era sus inut de Anna de Austria, mama lui Ludovic al XIV-lea, de a c rei
afec iune se bucura.
34 Ministrul lui Ludovic al XIV-lea, ducele Etienne-Fraçois de Choiseul

(1719–1785), era protejatul favoritei regelui, doamna de Pompadour.

35 Conspirator împotriva cardinalului de Richelieu, marchizul Henry de

Cinq-Mars (1620–1642), deşi favorit al regelui, a murit pe eşafod; el

ceruse ajutorul unei monarhii str ine, mai reac ionare, a Spaniei.
36 Cabriolet uşoar , cu dou locuri (în 1. engl. în original).

61
ceea ce e vânatul pentru vân tor. Putea oare Herrera s
cunoasc esen a unei iubiri de poet? Din clipa când acest
sim mânt i-a ajuns la cap unuia dintre aceşti mari oameni
mici, aşa cum i-a aprins inima şi i-a p truns sim urile,
poetul ajunge fa de omenire la fel de superior prin iubire,
pe cât e de superior prin puterea fanteziei. Datorând unui
capriciu al genera iei intelectuale, însuşirea rar de a
exprima natura prin imagini în care întip reşte totodat
sim mântul şi ideea, d ruieşte iubirii aripile spiritului s u;
simte şi zugr veşte, f ptuieşte şi mediteaz , îşi înmul eşte
senza iile cu gândirea, îşi tripleaz fericirea prezent prin
aspira iile de viitor şi amintirea trecutului; o amestec şi cu
rafinatele bucurii sufleteşti care fac din el principele
artiştilor. Pasiunea unui poet devine atunci o mare poem în
care adesea propor iile omeneşti sunt l sate în urm poetul
nu pune oare pe iubita sa mult mai sus decât vor s fie puse
femeile? Ca sublimul cavaler al lui Cervantes, transform o
ranc în prin es . Se foloseşte pentru el însuşi de nuiaua
cu care atinge orice lucru ca s -l fac minunat şi sporeşte
astfel voluptatea prin lumea adorabil a idealului. În
consecin o asemenea dragoste este un model de pasiune. E
excesiv în toate: în speran , în disper ri, în furii, în
melancolii, în bucurii; zboar , se n pusteşte, se târ şte, nu
seam n cu niciuna dintre fr mânt rile pe care le resimt
oamenii obişnui i; fa de dragostea burghez e ca
nepieritorul şuvoi din Alpi fa de pâraiele din câmpie. Aceste
genii admirabile sunt atât de rar în elese, încât se risipesc în
speran e înşel toare; se mistuiesc în c utarea iubitelor lor
ideale, mor aproape totdeauna ca nişte frumoase insecte
împodobite pentru s rb torile dragostei de c tre cea mai
poetic dintre naturi şi care sunt strivite de picioarele unui
trec tor înainte de a putea serba nunta. Dar alt primejdie!
Când întâlnesc fiin a care se potriveşte duhului lor şi care
adesea e o brut reas , fac ce-a f cut Rafael, ce face fluturele:

62
mor în bra ele Fornarinei37. Lucien era în situa ia aceasta.
Firea sa poetic , inevitabil extremist în toate, în bine ca şi în
r u, ghicise îngerul în prostituat , mai degrab mânjit de
corup ie decât corupt : o vedea mereu alb , înaripat , pur
şi misterioas , aşa cum se f cuse ea pentru dânsul, ghicind
c aşa o voia.
Spre sfârşitul lunii mai 1825, Lucien îşi pierduse toat
vioiciunea. Nu mai ieşea în oraş, mânca împreun cu
Herrera, r mânea gânditor, lucra, citea colec ia tratatelor
diplomatice, şedea turceşte pe divan şi fuma trei sau patru
narghilele pe zi. Groom-ul s u avea mai mult treab cu
cur atul şi parfumatul evilor acestei frumoase unelte, decât
cu es latul cailor, c rora alt dat le împodobea cu trandafiri
c pestrele, pentru plimb rile în Bois de Boulogne. În ziua
când spaniolul îl v zu pe Lucien cu fruntea p lit şi z ri
semnele bolii în nebuniile dragostei în buşite, c ut s se
cufunde în adâncurile acestei inimi de b rbat pe care îşi
întemeiase via a.
Într-o sear frumoas în care Lucien, aşezat într-un
fotoliu, contempla maşinal asfin itul soarelui printre crengile
copacilor din gr din şi-l înce oşa cu fumul parfumat pe
care-l sufla prelung şi la intervale egale, ca fum torii
preocupa i, un suspin adânc îl scosese din visare. Se întoarse
şi-l v zu pe abate în picioare, cu bra ele încrucişate.
— Eşti aici? întreb poetul.
— De mult, r spunse preotul, gândurile mele au urm rit
întinderea gândurilor tale…
Lucien în elese.
— N-am încercat niciodat s trec drept un om cu suflet de
bronz, ca al t u. Pentru mine via a e rând pe rând un rai şi
un iad. Iar când din întâmplare nu e niciuna nici alta, m
plictiseşte şi m plictisesc……

37Frumoasa fiic a unui brutar din Roma, Fornarina, pe adev ratul s u

nume Margarita, a fost iubit de celebrul pictor italian din vremea
Renaşterii, Rafael, c ruia i-a servit drept model în numeroase compozi ii.
63
 — Cum te po i plictisi când ai atâtea speran e splendide în
fa …
— Când nu crezi în speran ele acelea sau când sunt prea
ce oase…
— Nu vorbi prostii!… zise preotul. E mult mai demn de tine
şi de mine s - i deschizi sufletul în fa a mea. Între noi exist
ceea ce n-ar fi trebuit s existe niciodat : un secret. Secretul
acesta ine de şaisprezece luni. Iubeşti o femeie.
— Ei şi…
— O prostituat scârnav , pe care-o cheam Torpila.
— Şi?…
— Copilul meu, î i îng duisem s - i iei o amant , dar s fie
o doamn de la curte, tân r , frumoas , influent , cel pu in
contes . Î i alesesem pe doamna d’Espard, ca s fac din ea
f r scrupul o unealt a succesului t u, care nu i-ar fi
pervertit niciodat inima, te-ar fi l sat liber… A iubi o
prostituat de ce mai joas spe f r a avea, cum au regii,
puterea de a o face nobil , înseamn s s vârşeşti o greşeal
enorm .
— Sunt eu oare cel dintâi care a renun at la ambi ie ca s
se lase în voia unei iubiri f r frâu?
— Bine! zise preotul, adunând de pe jos un bochettino de
narghilea pe care Lucien îl l sase s cad şi dându-i-l
înd r t, în eleg ironia ta. Oare nu se pot îmbina ambi ia şi
dragostea? Copile, ai în b trânul Herrera o mam al c rei
devotament e întreg…
— Ştiu, b trâne prieten, zise Lucien, luându-i mâna şi
strângându-i-o.
— Ai vrut juc riile bog iei, le ai. Vrei s fii un om
str lucit, te conduc pe calea puterii, s rut mâini foarte
murdare ca s te fac s urci, şi vei urca. Nu mai e mult şi n-o
s - i lipseasc nimic din ce place b rba ilor şi femeilor. În
capriciile tale eşti ca o femeie, dar spiritul i-este de b rbat;
din partea ta în eleg totul, te iert orice ai face. Dac vrei s - i
satisfaci o pasiune de o zi, n-ai decât s rosteşti un cu vânt.
i-am în l at via a, introducând în ea tot ceea ce face ca ea
64
s fie adorat de mul i, pecetea politicii şi a domina iunii. Vei
fi la fel de mare pe cât eşti azi de mic; dar nu trebuie s
sf râmi tiparul cu care batem moneda. Î i dau voie s faci
orice, minus greşelile care i-ar primejdui viitorul. Când î i
deschid saloanele cartierului Saint-Germain38, î i interzic s
te t v leşti în şan uri. Lucien, voi fi, în interesul t u, dur ca o
rang de fier, voi suferi orice din partea ta, pentru tine.
Astfel, am pref cut lipsa de fine e în jocul vie ii, într-o
şiretenie de juc tor experimentat…
Lucien în l capul cu o mişcare brusc şi furioas .
— Am r pit-o pe Torpila!
— Tu? ip Lucien.
Într-un acces de furie animalic , poetul se ridic , arunc
acel bochettino de aur şi de nestemate în obrazul preotului,
pe care-l îmbrânci cu o asemenea violen , încât îl trânti jos
pe acest Hercule.
— Eu, r spunse spaniolul ridicându-se şi p strând o
gravitate înfricoş toare.
Peruca neagr c zuse pe jos. O easta lustruit ca un cap
de mort îl f cu s recapete adev rata sa înf işare; era
îngrozitoare. Lucien ramase pe divan, cu bra ele atârnând,
copleşit şi privindu-l prostit pe abate.
— Am r pit-o, reîncepu preotul.
— Ce-ai f cut cu ea? Ai r pit-o a doua zi dup balul
mascat…
— Da, a doua zi dup ce am v zut o femeie, care era a ta,
jignit de nişte derbedei c rora n-aş catadicsi nici m car s
le dau un picior în…
— Derbedei, zise Lucien întrerupându-l. Spune mai bine
monştri pe lâng care cei ce sfârşesc pe ghilotin sunt nişte
îngeri. Ştii ce-a f cut biata Torpil pentru trei dintre dânşii?
Unul dintre ei i-a fost vreme de dou luni amant: ea era
s rac şi-şi c uta pâinea în mocirl ; el n-avea un ban, era ca
mine când m-ai întâlnit, nu mai avea mult şi se ducea s se

38 Saloane ale aristocra iei pariziene.

65
înece; individul se trezea noaptea, se ducea la dulapul unde
erau r m şi ele cinei ei şi le mânca; dânsa a descoperit pân
la urm ce f cea; i-a în eles înjosirea, a avut grij s -i lase
multe r m şi e şi era fericit c-o face; n-a spus asta
niciodat nim nui decât mie, în birj , când ne întorceam de
la Oper . Al doilea furase, dar înainte s se observe furtul,
Esther i-a împrumutat suma şi l-a ajutat s-o restituie, numai
c dânsul a uitat de atunci s -i mai dea bietei copile banii
înd r t. Cât despre al treilea a ajuns la succes printr-o
comedie jucat de ea, demn de geniul lui Figaro; s-a dat
drept so ia lui şi a ajuns metresa unui om la putere care o
credea cea mai naiv dintre burgheze; unuia i-a d ruit via a,
celuilalt onoarea, celui din urm succesul care ast zi îi
cuprinde şi pe ceilal i! Şi iat cum au r spl tit-o.
— Vrei s fie ucişi? întreb Herrera care avea o lacrim în
ochi.
— În sfârşit, iat -te! Te recunosc…
— Nu, trebuie s afli tot, poet turbat, zise preotul. Torpila
nu mai exist .
Lucien se repezi la Herrera cu atâta putere ca s -l ia de
beregat încât oricare altul ar fi fost doborât; dar bra ul
spaniolului îl opri pe poet.
— Ascult -m , zise el rece. Am f cut din ea o femeie cast ,
neprih nit , bine crescut , pioasa, o femeie de lume; e pe
calea înv turii. Sub imboldul dragostei tale poate şi trebuie
s devin o Ninon, o Marion de Lorme, o Dubarry, cum
spunea ziaristul acela de la Oper . O vei recunoaşte drept
metresa ta sau vei r mâne ascuns înd r tul perdelei crea iei
tale, ceea ce ar fi mai cuminte! Oricare din cele dou solu ii
î i va aduce câştig şi mândrie, pl cere şi prop şire; dar dac
eşti la fel de mare om politic pe cât eşti de mare poet, Esther
nu va fi pentru tine decât o prostituat , c ci mai târziu poate
c-o s ne scoat din încurc tur : pre uieşte aur. Bea, dar nu
te ame i. Dac n-aş fi luat în mâini frâiele pasiunii tale, unde
ai fi ajuns acum? Te-ai fi rostogolit cu Torpila în noroiul
mizeriei din care te-am scos. Poftim, citeşte, zise Herrera cu
66
tot atâta simplitate ca Talma în Manlius39 pe care de altfel
nu-l v zuse niciodat .
O hârtie c zu pe genunchii poetului şi-l smulse din
surpriza extatic în care-l azvârlise acest r spuns îngrozitor;
o lu şi citi prima scrisoare scris de domnişoara Esther:

DOMNULUI ABATE CARLOS HERRERA

Scumpul meu protector, nu vei crede oare c la mine

recunoştin a e mai presus de iubire, v zând c folosesc pentru
întâia oar , spre a- i mul umi, putin a de a-mi exprima
gândurile, în loc s-o h r zesc zugr virii unei iubiri pe care
Lucien poate c-a uitat-o? Dar î i voi spune dumitale, om
dumnezeiesc, ceea ce n-aş îndr zni s -i spun lui care, spre
fericirea mea, mai e înc p mântesc. Ceremonia de ieri a
rev rsat în mine comori de har şi deci încredin ez în mâinile
dumitale soarta mea. Chiar de-ar trebui s mor r mânând
departe de iubitul meu, voi muri purificat ca Maria
Magdalena şi sufletul meu va deveni pentru el rival al
îngerului sau p zitor. Nu voi uita niciodat serbarea de ieri.
Cum aş mai primi s renun la tronul de lumin pe care m-am
urcat? Ieri mi-am sp lat toat prihana în apa botezului, şi am
primit sfântul trup al Mântuitorului; am devenit unul dintre
tabernacolele sale. În clipa aceea am auzit cânt rile îngerilor,
nu mai eram femeie, m n şteam într-o via de lumin , în
mijlocul osanalelor p mântului, admirata de c tre lume, într-
un nor de t mâie şi de rug ciuni care m îmb ta, împodobit
ca o fecioar pentru un so ceresc. G sindu-m , ceea ce n-am
îndr znit niciodat s sper, demn de Lucien, m-am lep dat
de orice dragoste necurat , şi nu voi mai c lca pe alte c i
decât pe acelea ale virtu ii. Dac trupul meu e mai slab decât
sufletul, s piar . Hot r şte soarta mea, şi dac mor, spune-i

39 Celebrul actor Talma (1763–1826) ob inuse un succes deosebit în

tragedia lui Lafosse, Manlius Capitolinus, care se relua necontenit de la
1698, când fusese reprezentat pentru prima dat .
67
lui Lucien c am nutrit pentru el, n scându-m pentru
Dumnezeu.
În seara acestei duminici.

Lucien ridic spre abate ochii umezi de lacrimi.

— Ştii apartamentul micu ei Caroline Bellefeuille, pe rue
Taitbout? vorbi din nou spaniolul. Biata fat ! Magistratul cu
care tr ia a p r sit-o şi iat-o în s r cia cea mai cumplit . Era
pe punctul s i se confişte întreg avutul. Am pus s i se
cumpere locuin a cu totul, a ieşit din ea numai cu lucrurile
de îmbr c minte. Esther, îngerul care voia s se urce la
ceruri, a tras acolo şi te aşteapt .
În clipa aceasta, Lucien auzi în curte caii scurmând cu
copitele pavajul, nu mai avu puterea s -şi exprime admira ia
pentru un devotament pe care el era singurul în stare s -l
pre uiasc ; se arunc în bra ele omului pe care-l jignise, cu o
singur privire şi cu rev rsarea mut a sim mintelor sale
drese totul, apoi coborî sc rile, sufl adresa Estherei la
urechea vizitiului şi caii pornir de parc patima st pânului
le-ar îi însufle it picioarele.
A doua zi, un b rbat pe care trec torii l-ar fi putut crede
dup haine un jandarm deghizat în civil, se plimba pe rue
Taitbout în fa a unei case, de parca aştepta ieşirea cuiva;
avea mersul omului fr mântat. Adesea po i întâlni la Paris
asemenea plimb re i p timaşi, jandarmi adev ra i care-l
pândesc pe un guard na ional ce nu s-a prezentat la datorie,
agen i care se preg tesc s fac o arestare, creditori ce au de
gând s -i fac un pocinog datornicului încuiat în cas ,
aman i, sau so i geloşi şi c zu i la b nuial , prieteni care
stau la pând puşi de prietenii lor; dar cu greu ai putea
întâlni un chip luminat de gândurile s lbatice şi aspre ce
însufle eau pe acela al sumbrului Hercule care se plimba pe
sub ferestrele domnişoarei Esther, gr bit şi gânditor ca un
urs în cuşc . La prânz se deschise o fereastra şi l s s
treac mâna unei cameriste care împinse obloanele c ptuşite
cu perne. Dup câteva clipe, Esther în déshabille veni şi ea
68
s ia pu in aer; se sprijinea pe Lucien; cine i-ar fi v zut, i-ar
fi socotit originalul unei suave gravuri englezeşti. Esther
întâlni cea dintâi privirea ucig toare a preotului spaniol, şi
biata fiin a, parc lovit de cium , scoase un ip t de spaim .
— Iat -l pe preotul acela cumplit, zise dânsa, ar tându-i-l
lui Lucien.
— El? zise Lucien zâmbind, dac e preot, el, eşti şi tu…
— Dar atunci ce este? întreb dânsa speriata.
— Eh! E un tâlhar b trân care nu crede nici în Dumnezeu,
nici în dracul, zise Lucien.
Surprins de o fiin mai pu in devotata decât Esther,
aceast raz de lumin aruncat asupra falsului preot l-ar îi
putut distruge pentru totdeauna pe Lucien.
Trecând de la fereastra camerei de culcare în sufragerie,
unde tocmai fusese servit dejunul, cei doi îndr gosti i îl
întâlnir pe Carlos Herrera.
— Ce cau i aici? întreb brutal Lucien.
— Am venit s v binecuvântez, r spunse insul acela
cutez tor, oprind perechea în loc şi silind-o s r mân în
micul salon al apartamentului. Asculta i-m , puişorilor.
Distra i-v , fi i ferici i, n-am nimic împotriv . Deviza mea este
„Fericirea cu orice pre ”. Dar tu, îi zise el Estherei, tu pe care
te-am scos din noroi şi c reia i-am sp lat şi trupul şi
sufletul, ai preten ia s te pui de-a curmezişul drumului lui
Lucien?… Cât despre tine, puiule, continu dânsul dup un
r stimp, privindu-l pe Lucien, nu mai eşti destul de poet ca
s mai ajungi la o nou Coralie. Acum facem proz . Ce poate
ajunge un amant al Estherei? Nimic. Poate Esther s ajung
doamna de Rubempré? Nu. Şi deci lumea, feti o, zise dânsul
punând mâna pe mâna Estherei care se înfiora de parc ar fi
încol cit-o un şarpe, lumea trebuie s nu ştie c tr ieşti;
lumea trebuie mai cu seam s nu ştie c o domnişoar
Esther îl iubeşte pe Lucien, şi c Lucien ine la ea… Feti o,
apartamentul acesta î i va fi închisoarea. Dac vrei s ieşi şi
ai nevoie de asta pentru s n tate, te vei preumbla noaptea, la
ceasurile când nu po i fi v zut ; c ci frumuse ea şi tinere ea
69
dumitale şi distinc ia dobândit acolo la m n stire ar fi
îndat observate la Paris. Ziua în care oricine pe lume, zise
dânsul pe un ton înfricoş tor, înso it de o privire şi mai
înfricoş toare, va afla c Lucien e amantul dumitale sau c
dumneata eşti amanta lui, ziua aceea va fi penultima zi a
vie ii dumitale. Pentru tinerelul sta s-a putut ob ine un
decret regal care-i îng duie s poarte numele şi blazonul
str moşilor lui dup mam . Dar asta n-ajunge! Titlul de
marchiz nu l-am rec p tat; şi spre a i se acorda, trebuie s
se însoare cu o fat dintr-o cas mare, c reia regele îi va face
aceast favoare. O asemenea c s torie îl va introduce pe
Lucien în lumea de la curte. Copilul sta din care am ştiut s
fac un b rbat va ajunge mai întâi secretar de ambasad ;
dup aceea va fi ministru al Fran ei pe lâng vreun st tule
din Germania şi, cu ajutorul lui Dumnezeu sau al meu (care
conteaz mai mult) într-o bun zi se va aşeza pe b ncile
camerei pairilor…
— Sau pe banca… zise Lucien, întrerupându-l pe falsul
preot.
— Taci! strig Carlos astupându-i gura cu mâna sa lat .
Un secret ca sta, unei femei? îi şuier dânsul la ureche.
— Femeie, Esther! exclam autorul Margaretelor.
— Iar cu sonetele? zise falsul preot. To i îngerii ştia ajung
iar şi femei mai curând sau mai târziu; iar femeia are
totdeauna clipe în care este şi maimu şi copil; dou fiin e
care sunt în stare s ne ucid , vrând s glumeasc . Esther,
p s rico, îi zise el fetei de pension îngrozite; i-am g sit o
camerist care mi-e devotat ca o fiic . Buc t reas î i va fi o
mulatr , ceea ce o s dea casei un stil de cas mare. Al turi
de Europa şi Asia vei putea s tr ieşti aici cu o bancnot de o
mie de franci pe lun , f r nicio alt cheltuial , ca o regina…
de carton. Europa a fost croitoreas , modist şi figurant ,
Asia a servit un lord mânc cios. Fiin ele astea dou vor fi
pentru dumneata ca dou ursitoare.
V zându-l pe Lucien foarte supus fa de acest ins ce se
f cuse vinovat cel pu in de înşel torie şi de hulirea lucrurilor
70
sfinte, Esther, sfin it de iubirea ei, sim i în fundul inimii o
spaim adânc . F r s r spund , îl trase pe Lucien în
dormitor şi acolo îl întreb :
— Cine e? Diavolul?
— Mai r u decât diavolul… pentru mine! r spunse el iute.
Dar dac m iubeşti, încearc s imi i devotamentul omului
stuia şi ascult -l, c ci dac nu, m aşteapt moartea…
— Moartea? zise dânsa şi mai speriat .
— Moartea, repet Lucien. Vai, porumbi a mea, nicio
moarte nu se poate compara cu aceea care m aşteapt
dac …
Esther p li auzindu-i cuvintele şi sim i c se pr buşeşte.
— Ei, strig falsul abate, n-a i ispr vit jocul de-a m
iubeşti, nu m iubeşti?
Esther şi Lucien reintrar în jalon şi biata fat vorbi, f r
s îndr zneasc a-l privi pe omul cel misterios:
— Domnul meu, vei fi ascultat cum ascult cineva de
Dumnezeu.
— Foarte bine, r spunse dânsul, ai s po i fi cât va vreme
fericit şi… n-o s ai nevoie decât de rochii de cas şi de
c m şi de noapte. O s fie mult mai economic. Şi cei doi
aman i se îndreptar c tre sufragerie; dar protectorul lui
Lucien f cu o mişcare ca s opreasc frumoasa pereche care
se şi opri. „ i-am vorbit de slugi, copila mea, îi zise el
Estherei, trebuie s i le prezint.”
Spaniolul sun de dou ori. Cele dou femei pe care le
numea Europa şi Asia se ivir şi se v zu uşor de unde le vin
poreclele.
Asia, care se n scuse desigur în insula Java, înf işa
privirii, spre a o însp imânta, fa a ar mie proprie malaiezilor,
plat ca o scândur şi în care nasul pare c a fost turtit ca de
o ap sare brutal . Oasele ciudat aşezate ale f lcilor d deau
p r ii de jos a acestui chip o asem nare cu speciile de
maimu e mari. Fruntea, deşi teşit , nu era lipsit de o
inteligen produs al obişnuin ei cu viclenia. Doi ochişori
arz tori r mâneau la fel de calmi ca ai tigrului, dar nu te
71
priveau în fa . Asia p rea c se teme s nu sperie lumea.
Buzele ei de un vân t palid l sau s se întrevad din ii
orbitor de albi, dar înc leca i. Expresia general a acestei
figuri de maimu era aceea de mişelie. P rul lucios şi
unsuros ca şi pielea fe ei, m rginea cu dou şuvi e negre un
batic scump. Urechile deosebit de frumoase, purtau drept
podoab dou perle mari cafenii. Scund , scurt , îndesat ,
Asia sem na cu acele pl smuiri caraghioase şi ciudate pe
care îşi îng duie s le înf işeze chinezii prin lanterna magic
sau, mai precis, cu acei idoli indieni al c ror model pare s
nu existe, dar pe care c l torii pân la urm tot îl g sesc.
V zând acest monstru, g tit cu un şor alb peste o rochie de
lân , pe Esther o trecu un fior.
— Asia! zise spaniolul c tre femeia care ridic fa a cu o
mişcare ce nu poate fi comparat decât cu a câinelui
privindu-şi st pânul. Asia, iat - i st pâna.
Şi o ar ta cu degetul pe Esther, care era în halat de cas .
Asia o privi pe zâna aceasta cu o expresie aproape dureroas ;
clar în aceeaşi clip o lic rire în buşit între genele ei mici şi
dese âşni ca fl c ruia unui incendiu spre Lucien care,
înveşmântat într-un halat splendid, deschis, cu o c maş de
oland fin şi un pantalon roşu şi în cap cu un fes mititel din
care i se rev rsa p rul în inele mari blonde, era un chip
dumnezeiesc. Duhul Italiei poate n scoci povestea unui
Othello, duhul Engliterei îl poate pune pe scen ; dar numai
natura are dreptul de a fi, printr-o singur privire, mai
splendid şi mai întreag decât Englitera şi Italia în
exprimarea geloziei. Privirea aceea surprins de Esther o f cu
s -l apuce pe spaniol de bra şi s -i şi înfig în carnea lui
unghiile, ca o pisic ce se ine s nu cad într-o pr pastie
c reia nu-i vede fundul. Spaniolul îi spuse atunci trei sau
patru cuvinte într-o limb necunoscut acestui monstru
asiatic, care veni, târându-se pe brânci, s îngenunche în
fa a Estherei şi s -i s rute picioarele.
— Nu e o buc t reas , ci un buc tar care l-ar face s
înnebuneasc de gelozie pe Carême, îi spuse Estherei
72
spaniolul. Asia e în stare s fac orice, în materie de
buc t rie. O s - i condimenteze o simpl mâncare de fasole
de-o s te întrebi dac n-au coborât îngerii ca s -i pun
mirodenii din cer. Are s se duc în fiecare diminea
personal la hale şi are s se bat ca un drac ce este s
cumpere tot ce-i trebuie la pre ul cel mai potrivit. O s -i
descurajeze pe curioşi prin discre ia ei. Deoarece vei trece
drept o persoan care a fost în India, Asia va ajuta mult ca s
fie crezut acest basm, c ci este una dintre acele pariziene
care se nasc pentru ca s fie din ara de unde vor s fie. Dar
te sf tuiesc s nu te dai drept str in . Europa, ce p rere ai?
Europa alc tuia un contrast total fa de Asia, c ci era cea
mai dr gu subret pe care şi-ar fi putut-o dori drept
partener pe scen Monrose, marele interpret al rolurilor de
vale i; sub iric , p rând z p cit , cu un botişor de
nev stuic şi cu nasul în vânt, Europa înf işa
observatorului o fa obosit de deprav rile pariziene, fa a
palid de fat hr nit cu mere crude, lingav şi usc iv ,
moale şi înc p ânat . Stând cu un picioruş înainte, cu
mâinile în buzunarele şor ului, n-avea astâmp r nici când
r mânea nemişcat , atâta vioiciune era în ea. Cocot şi
figurant în acelaşi timp, avusese f r îndoial , deşi era
tân r , înc de pe atunci multe meserii. Parşiv ca o întreag
închisoare de femei de strad , se prea poate ca-şi furase
p rin ii şi sc pase printr-o minune din mâna poli iei de
moravuri. Asia insufla o spaim mare, dar o ghiceai de-a-
ntregul într-o clip , se tr gea în linie dreapt din vr jitoarele
antice; pe când Europa î i insufla o îngrijorare care nu putea
decât s creasc pe m sur ce te slujeai de dânsa, iar
depravarea sa p rea c n-are margini; de bun seam era în
stare, cum spune poporul, s fure oul de sub cloşc .
— Coni a ar putea fi de la Valenciennes, zise Europa cu un
gl scior în epat, de-acolo sunt şi eu. Conaşul, îi zise ea lui
Lucien cu un aer pedant, binevoieşte s ne spun ce nume îi
da coni ei?
— Doamna Van Bogseck, r spunse spaniolul, intervertind
73
silabele numelui de familie al Estherei. Coni a e evreic din
Olanda, v duva unui negustor şi bolnav de o boal de ficat
cu care s-a întors din Java. N-are bani prea mul i… ca s nu
a â e curiozitatea.
— Doar cât îi trebuie s tr iasc , şase mii de franci renta,
şi o s ne plângem c ne m soar banii, zise Europa.
— Exact, r spunse spaniolul, dând din cap. Ho oaice
îndr cite! strig el cu glas înfricoş tor, prinzând din partea
Asiei şi Europei nişte priviri care nu-i pl cur . Şti i ce v-am
spus: sluji i o regin , trebuie s-o respecta i ca pe-o regin , s
asculta i de ea ca de mine. Nici portarul, nici vecinii, nici
chiriaşii, nimeni pe lume nu trebuie s ştie ce se petrece aici.
Dac se trezeşte vreo curiozitate, voi trebuie s-o adormi i. Iar
doamna, ad ug dânsul, punând mâna lat şi p roas pe
bra ul Estherei, doamna nu trebuie s s vârşeasc nici cea
mai mic impruden . Dac e nevoie, o s-o împiedica i, dar…
mereu cu respect. Europa, dumneata ai s fii în leg tur cu
lumea din afar pentru g telile doamnei şi o s lucrezi la ele,
ca s facem economie. În sfârşit, nimeni, nici m car oamenii
cei mai lipsi i de importan nu vor c lca în apartamentul
sta. Voi dou trebuie s v pricepe i la toate. Frumuşico, îi
zise el Estherei, când vei dori s ieşi seara cu tr sura, ai s -i
spui Europei; ştie ea de unde s - i aduc tr sur şi lachei,
c ci ai s ai şi un lacheu, de la mine citire, ca şi sclavele
astea dou .
Esther şi Lucien nu erau în stare s rosteasc un cuvânt,
îl ascultau pe spaniol şi priveau cele dou m rg ritare c rora
le d dea porunci. Prin ce secret ob inuse atâta supunere şi
devotament, cât se citea pe acele dou fe e, una atât de
r ut cios istea , cealalt atât de profund crud ? Ghici
gândurile Estherei şi ale lui Lucien, care p reau paraliza i,
cum ar fi fost Paul şi Virginie v zând doi şerpi îngrozitori, şi
le spuse la ureche, împrumutând glasul s u blajin:
— V pute i bizui pe aceste dou femei ca pe mine însumi.
Nu ine i fa de ele nimic ascuns; asta o s le m guleasc .
Du-te s serveşti, Asia drag , îi zise dânsul buc t resei, iar
74
tu, mititico, mai pune un tacâm, îi zise el Europei. M car
atâta s fac aceşti doi copii; s -i dea de mâncare lui t ticu’.
Când cele dou femei închiser uşa şi când spaniolul o
auzi pe Europa umblând încoace şi încolo, v zându-şi de
treab , îi spuse lui Lucien şi tinerei fete, deschizând mâna-i
lat : „În asta le in”. Cuvânt şi gest care-i f cu s se înfioare.
— Dar de unde le-ai g sit?! exclam Lucien.
— Ei, la naiba, r spunse Herrera, nu m-am dus s le caut
la picioarele tronului! Europa vine din mocirl şi îi e fric s
cad înd r t… Când nu ve i fi mul umi i de ele, amenin a i-le
cu domnul abate şi-o s vede i c tremur ca nişte şoareci
c rora le vorbeşti de pisic . Sunt un îmblânzitor de animale
s lbatice, ad ug el zâmbind.
— Îmi pari duhul r ului! exclam gra ios Esther,
strângându-se lâng Lucien.
— Copila mea, am încercat s te d ruiesc cerului; dar o
femeie uşoar , poc it , va constitui oricând o p c leal
pentru biseric ; dac s-ar g si vreuna, şi în rai s-ar face
curtezan … Ai câştigat ceva: lumea a uitat de dumneata şi c
semeni cu o femeie de condi ie, c ci unde te-am trimis ai
înv at ceea ce niciodat n-ai fi putut afla în lumea spurcat
în care tr iai… Nu-mi datorezi nimic, zise dânsul, v zând c
pe fa a Estherei apare o delicioas expresie de recunoştin ,
pentru el am f cut tot… Şi-l ar t pe Lucien… Eşti femeie
uşoar , femeie uşoar vei r mâne şi tot aşa vei muri; c ci, în
ciuda teoriilor ispititoare ale cresc torilor de animale, pe
lumea asta nu po i deveni decât ceea ce eşti. Omul care
vorbea despre protuberan ele craniene40 avea dreptate. Ai
protuberan a cu darul iubirii.
Spaniolul era, dup cum se vede, fatalist, la fel ca
Napoleon, Mohamed şi al i mari oameni politici. Lucru
ciudat, aproape to i oamenii de ac iune cred mai degrab în

40E vorba de medicul german F. J. Gali (1758—1828) autorul unei teorii

pseudostiin ifice – frenologia – conform c reia înclina iile şi talentele
oamenilor se pot cunoaşte prin studierea protuberan elor craniului.
75
fatalitate, dup cum cei mai mul i dintre cuget tori cred mai
degrab în pronia cereasc .
— Nu ştiu ce sunt, r spunse Esther cu o blânde e
îngereasc , dar îl iubesc pe Lucien şi voi muri adorându-l.
— Haide i la mas , zise r stit spaniolul, şi roag -te la
Dumnezeu s nu se însoare Lucien curând, c ci atunci nu l-
ai mai revedea.
— C s toria lui ar însemna moartea mea, spuse ea.
Dânsa îl l s pe falsul preot s treac spre sufragerie, ca
s se poat în l a în vârfurile picioarelor şi s -i şopteasc lui
Lucien la ureche, f r s fie observat :
— Vrei tu cu adev rat s r mân sub puterea omului
stuia, care le pune pe acele dou hiene s m p zeasc ?
Lucien d du din cap în semn c da. S rmana femeie îşi
st pâni mâhnirea şi p ru vesel ; dar inima îi era groaznic de
ap sat . Abia dup ce o slujir credincios şi nestr mutat un
an de zile, se obişnui cu aceste dou f pturi cumplite, pe
care abatele le numea cei doi câini de paz .
Purtarea lui Lucien de când se întorsese la Paris era întru
totul guvernat de o politic atât de adânc , încât trebuia s
a â e şi chiar a â a gelozia tuturor vechilor prieteni asupra
c rora nu se r zbun altminteri decât f cându-i s turbeze
din pricina succeselor sale, a inutei f r cusur şi prin felul
de a ine oamenii la distan . Autorul Margaretelor, acest
poet atât de comunicativ şi de expansiv, deveni rece şi
rezervat. De Marsay, acest model al tinerimii pariziene, nu
avea în cuvânt sau în fapt mai mult cump tare decât
Lucien. Cât despre spirit, scriitorul şi ziaristul şi-l dovediser
dinainte. De Marsay, pe care mul i îl comparau cu Lucien,
declarându-l superior pe poet, avu lipsa de mândrie de a se
nec ji din pricina asta. Lucien, în mare favoare la oamenii
care de ineau în tain puterea, renun pân într-atâta la
orice gând de faima literar , încât r mase indiferent fa de
succesul romanului s u, retip rit sub adev ratul titlu,
Arcaşul lui Carol al IX-lea, şi fa de zgomotul f cut de cartea
sa de sonete intitulate Margaretele, vândut de c tre Dauriat
76
într-o singur s pt mân .
— E un succes postum, r spunse el râzând domnişoarei
des Touches41 care îl felicita.
Cumplitul spaniol îşi inea cu un bra de fier f ptura pe
linia la cap tul c reia fanfarele şi foloasele victoriei îl
aşteapt pe omul politic r bd tor. Lucien închiriase
apartamentul de burlac al lui Beaudenord, pe cheiul
Malaquais, pentru a sta aproape de rue Taitbout, iar
sf tuitorul s u ocupa trei camere în aceeaşi cl dire, la etajul
patru. Lucien nu mai avea decât un singur cal de c l rie şi,
pentru cabriolet , un servitor şi un rândaş. Când nu cina în
oraş, cina la Esther. Abatele supraveghea în aşa fel slugile
din casa de pe cheiul Malaquais, încât Lucien nu cheltuia cu
totul mai mult de zece mii de franci pe an. Zece mii de franci
îi erau de ajuns şi Estherei, datorit devotamentului de
nestr mutat şi de neîn eles al Europei şi al Asiei. Lucien lua
de altminteri cele mai mari precau ii ca s se duc în rue
Taitbout sau s ias de acolo. Nu venea niciodat decât în
birj şi cu perdelele trase şi intra cu tr sura în curte. Astfel
încât, pasiunea sa pentru Esther şi existen a deliciosului
cuib din rue Taitbout, cu des vârşire necunoscut în lume, nu
d una cu nimic nici uneia dintre rela iile sau elurile sale.
Niciodat nu-i sc pa vreun cuvânt indiscret asupra acestui
subiect gingaş. Greşelile s vârşite în privin a aceasta, când
era cu Ceralie, la prima sa şedere la Paris, îl înv aser
minte. Întâi, via a sa dovedi acea rânduial plin de bun -
cuviin , sub care po i ascunde multe taine: r mânea prin
saloane în fiecare sear pân la ora unu noaptea; putea fi
g sit la el acas de la ora zece la unu dup -amiaz ; pe urma
se ducea s se plimbe în Bois de Boulogne şi f cea vizite
pân la ora cinci. Rareori putea fi v zut umblând pe jos, şi
astfel se ferea de vechile cunoştin e. Când îl saluta vreun

41Sub acest nume apare în romanele lui Balzac, mai ales în Béatrix, un
personaj de scriitoare, pentru care autorul Comediei umane pare a fi avut
drept model pe George Sand.
77
ziarist sau vreunul dintre foştii s i camarazi, r spundea de la
început cu o înclinare din cap, îndeajuns de politicoas ca s
nu se poat sup ra cineva, dar din care reieşea un dispre
adânc ce în buşea familiaritatea francez . În felul acesta se
descotorosi în curând de oamenii pe care ar fi fost fericit s
nu-i fi cunoscut niciodat . O ur veche îl împiedica s se mai
duc pe la doamna d’Espard, care de mai multe ori voise s -l
primeasc în vizit ; dac o întâlnea la ducesa de
Maufrigneuse, sau la domnişoara des Touches, la contesa de
Montcornet, sau într-alt parte, se purta fa de dânsa cu o
polite e aleas . Aceast ur , care era la fel de mare şi din
partea doamnei d’Espard, îl silea pe Lucien s fie prudent,
c ci vom vedea cum o a â ase iar şi, îng duindu-şi o
r zbunare care de altfel îi atr sese o aspr mustrare din
partea abatelui.
— Înc nu eşti destul de puternic ca s te r zbuni pe
cineva, oricine ar fi, îi spusese spaniolul. Când eşti pe drum,
sub un soare arz tor, nu te opreşti s culegi o floare, oricât
ar fi de frumoas …
Lucien avea în fa a sa prea mult viitor şi în sine însuşi
prea mult superioritate adev rat , pentru ca tinerii, pe care
întoarcerea sa la Paris şi succesul s u de neîn eles îi jignea
sau îi umbrea, s nu fie încânta i de posibilitatea de a-i juca
o fest . Lucien, care ştia c are mul i duşmani, cunoştea
relele inten ii ale prietenilor s i. De altminteri, abatele îşi
punea în gard de minune fiul adoptiv împotriva primejdiilor
lumii bune, împotriva impruden elor atât de fatale unui
tân r. În fiecare sear , Lucien trebuia s -i povesteasc şi-i
povestea abatelui cele mai mici întâmpl ri ale zilei. Datorit
sfaturilor mentorului s u, dejuca cea mai istea curiozitate,
aceea a lumii bune. P zit de o seriozitate de englez, fortificat
cu bastioanele pe care le cl deşte circumspec ia diploma ilor,
nu l sa nim nui dreptul sau prilejul de a-şi vârî nasul în
treburile lui. Fa a-i tân r şi frumoas ajunsese s fie în
lume impasibil ca fa a unei prin ese care asist la o
ceremonie.
78
 Pe la mijlocul anului 1829, începu s se vorbeasc despre
c s toria lui cu fiica cea mai mare a ducesei de Grandlieu,
care pe atunci n-avea mai pu in de patru fete de m ritat.
Nimeni nu se îndoia c regele va face în leg tur cu aceast
înrudire favoarea de a-i acorda lui Lucien titlul de marchiz.
C s toria aceasta avea s hot rasc succesul lui Lucien în
politic , urmând a fi probabil numit ministru pe lâng o
curte princiar din Germania. Mai ales în ultimii trei ani,
via a lui Lucien fusese de-o cumin enie c reia nimeni nu-i
putea g si cusur; de aceea de Marsay spusese despre dânsul
aceast vorb stranie: „B iatul sta trebuie s aib înd r tul
lui pe cineva foarte tare!”
În felul acesta, Lucien aproape c devenise un personaj.
Pasiunea lui pentru Esther îi ajutase foarte mult s -şi joace
rolul de om serios. O obişnuin din acestea îi ap r pe
ambi ioşi de multe prostii; şi, ne inând la nicio femeie, nu se
mai las fura i de reac iunea trupului asupra sufletului. Cât
despre fericirea de care se bucura Lucien, ea nu era altceva
decât realizarea viselor de poet f r o lescaie, nemâncat, într-
o mansard . Esther, idealul curtezanei îndr gostite, deşi i-o
amintea lui Lucien pe Coralie, actri a cu care tr ise vreme de
un an, o eclipsa cu des vârşire. Toate femeile îndr gostite şi
devotate n scocesc sih stria, via a incognito, existen a de
perle în fundul m rii; dar la cele mai multe e vorba mai
degrab de o dovad de iubire pe care viseaz s-o dea şi pe
care n-o dau; în schimb Esther, care se afla în fiece clip ca
şi într-a doua zi dup prima ei fericire, tr ind la tot ceasul
sub cea dintâi privire de flac r a lui Lucien, nu avu în patru
ani nici m car o tr s tur de curiozitate. Mintea şi-o folosea
în întregime ca s r mân în limitele programului prescris de
mâna fatal a falsului abate. Mai mult decât atât! în mijlocul
celor mai îmb t toare desf t ri, nu abuz de puterea f r
margini pe care i-o dau unei femei iubite dorin ele mereu
reînnoite ale iubitului, ca s -l descoase pe Lucien cu privire
la Herrera, care de altminteri, înc o mai îngrozea. Nu
îndr znea s se gândeasc la dânsul. Binefacerile
79
în elepciunii acestui ins de neîn eles, c ruia Esther îi datora
şi hatârul de a fi fost fat de pension, şi manierele de femeie
de lume, şi renaşterea sa, îi p reau bietei fiin e nişte ispite
ale iadului.
— O s le pl tesc eu pe toate astea într-o zi, îşi zicea dânsa
cu spaim .
În toate nop ile frumoase ieşea într-o tr sur de închiriat.
Se ducea, cu o repeziciune f r îndoial poruncit de abate,
într-una dintre acele frumoase p duri ce înconjoar Parisul,
Boulogne, Vincennes, Romainville sau Ville-d’Avray, adesea
cu Lucien, uneori îns singur cu Europa. Se plimba prin
p dure f r s -i fie team , c ci o înso ea, când nu era
Lucien, un valet solid, îmbr cat ca vale ii cei mai elegan i,
înarmat cu un cu it de vân toare adev rat şi al c rui chip ca
şi musculatur v deau un atlet cumplit. Acest al doilea
paznic era înarmat, dup moda englezeasc , cu un baston
din acelea care se numesc „baston de lungime”, cunoscut de
practican ii scrimei cu bastonul şi cu care dânşii pot face
fa f r fric mai multor atacatori. Potrivit unui ordin al
abatelui, Esther nu-i adres niciodat vreun cuvânt
valetului. Când doamna voia s se întoarc , Europa striga;
valetul îl fluiera pe vizitiul care se afla întotdeauna la o
distan potrivit . Când Lucien se plimba cu Esther, Europa
şi valetul r mâneau la o sut de paşi de dânşii ca doi dintre
acei paji diavoleşti despre care vorbesc cele O mie şi una de
nop i şi pe care un vr jitor îi d proteja ilor s i.
Parizienii, şi mai ales parizienele, nu cunosc farmecul unei
plimb ri în mijloc de p dure când noaptea e frumoas .
T cerea, razele lunii, singur tatea sunt liniştitoare ca o baie.
De obicei Esther pleca la ora zece, se plimba de la miezul
nop ii pân la ora unu şi se întorcea acas la ora dou
jum tate. La ea nu se lumina niciodat de ziu înainte de ora
unsprezece. F cea o baie, se îndeletnicea apoi cu toaleta
aceea am nun it pe care cele mai multe femei din Paris n-o
cunosc, fiindc cere prea mult vreme, şi nu e practicat
decât de c tre mondene, cocote sau cucoane mari, c ci
80
acestea toate dispun de ziua întreag . Nu era gata decât când
sosea Lucien, şi se d ruia privirii lui ca o floare proasp t
deschis . N-avea alta grij decât fericirea poetului. Era a lui
ca un obiect, adic îi laşa libertatea cea mai deplin . Nu
arunca niciodat o privire dincolo de sfera pe care o umplea
cu razele sale; aşa o şi înv ase abatele, c ci în planurile
acestui adânc sforar era prev zut ca Lucien s aib succes şi
la alte femei. Fericirea n-are istorie, şi povestitorii din toate
rile au în eles atât de bine aceasta, încât cuvintele: „Şi au
fost ferici i!” încheie toate poveştile de dragoste. Astfel c nici
noi nu putem decât s explic m prin ce mijloace exista
aceast fericire cu adev rat fantastic în mijlocul Parisului.
Era fericirea în forma ei cea mai frumoas , un poem, o
simfonie de patru ani! Toate femeile vor zice: „E mult!” Nici
Esther, nici Lucien nu ziseser : „E prea mult!” în sfârşit
formula: „Şi au fost ferici i!” fu pentru ei şi mai precis decât
în basmele cu zâne, c ci, putem ad uga „n-au avut copii”.
Astfel încât Lucien putea s cocheteze în saloane, s dea curs
unui capriciu de poet sau, s le spunem pe nume, obliga iilor
situa iei sale. În perioada în care urca încet, f cu în secret
servicii oamenilor politici ajutându-i în lucr rile lor. În
privin a aceasta, p stra o mare discre ie. Frecventa asiduu
salonul doamnei de Serisy, cu care era, dup cât se spunea
prin saloane, în rela ii mai mult decât bune. Doamna de
Serisy îl luase pe Lucien ducesei de Maufrigneuse, iar despre
aceasta din urma se spunea c n-o mai intereseaz , una
dintre formulele prin care femeile se r zbun pe o fericire
invidiat . Lucien era, ca s ne exprim m aşa, în miezul
cercurilor bisericeşti de la curte şi prieten intim al câtorva
doamne ce aveau rela ii strânse cu arhiepiscopul Parisului.
Modest şi discret, aştepta r bd tor. Dar cuvintele lui de
Marsay, care se c s torise în vremea aceea şi o f cea pe
nevast -sa s duc via a dus de Esther, cuprindeau mai,
mult decât o simpl remarc . Totuşi, existau primejdii
subp mântene în situa ia lui Lucien, care se vor vedea în
cele ce urmeaz .
81
 În aceste împrejur ri, într-o frumoasa noapte din luna
august, baronul de Nucingen se întorcea la Paris de la moşia
unui bancher str in stabilit în Fran a, la care cinase. Moşia
aceasta este la opt leghe de Paris, în mijlocul inutului Brie.
Dar fiindc vizitiul baronului se l udase c -l duce pân acolo
pe st pânu-s u şi-l aduce înd r t f r s schimbe caii,
acuma îşi îng duia s mâie încet, dup c derea nop ii. Când
intrar în p durea Vincennes, iat în ce stare se aflau caii,
slugile şi st pânul. Ad pat din belşug la buc t riile
str lucitului autocrat al bursei, vizitiul, beat mort, dormea pe
capr , cu h urile în mâini, încât trec torii puteau crede c
mân tr sura. Lacheul, aşezat înd r tul tr surii, sfor ia ca o
sfârleaz din Germania, ar a figurinelor de lemn sculptate
şi a sfârlezelor. Baronul voia s gândeasc ; dar înc de la
podul de la Gournay, dulcea picoteal a digestiei îi închisese
ochii. Sim ind h urile moi, caii în eleser în ce stare se afl
vizitiul; auzir sfor itul de contrabas al lacheului, ce st tea
de santinel la spate, se sim ir st pâni şi profitar de acest
sfert de ceas de libertate ca s umble cum le venea. Ca nişte
sclavi inteligen i ce erau, le d dur ho ilor prilejul de a-l
buzun ri pe unul dintre cei mai boga i capitalişti din Fran a,
cel mai iscusit dintre cei ce au sfârşit prin a li numi i, cu un
cuvânt energic, rechini. În sfârşit, ajunşi st pâni şi atraşi de
curiozitatea aceea pe care oricine o poate observa la
animalele domestice, se oprir la o r scruce oarecare, în fa a
altor cai, pe care f r îndoial i-au întrebat în limba cailor:
„Ai cui sunte i?” „Ce t ce i?” „V merge bine?” Când caleaşca
se opri din mers, baronul a ipit se trezi: întâi i se p ru c n-a
ieşit din parcul confratelui s u; apoi fu luat pe neaşteptate
de o vedenie cereasc , ce-l g si lipsit de arma sa obişnuit :
calculul. Era un clar de lun atât de splendid, încât ai fi
putut citi orice, chiar şi un ziar de sear . În t cerea p durii,
la lumina aceea limpede, baronul z ri o femeie singur care,
urcându-se într-o tr sur de închiriat, se uit la priveliştea
neobişnuit a caleştii adormite. La vederea acelui înger,
baronul de Nucingen se sim i ca str b tut de o lumin
82
l untric . V zându-l c o admir , tân ra îşi trase voalul
peste fa cu o mişcare de spaim . Şi valetul scoase un
strig t aspru al c rui în eles fu bine priceput de c tre vizitiu,
c ci tr sura zbur ca o s geat . B trânul bancher resim i o
emo ie cumplit ; sângele care i se urca de la picioare îi
rev rsa j ratec în creier; capul trimitea focul c tre inim ;
gâtlejul i se înfund . Nefericitul se temu c -l tr sneşte o
indigestie şi, în ciuda acestei temeri capitale, se ridic în
picioare.
— La galop blezdemad pleg atormit, strig dânsul. O zut
de vranci tac asungi tin urm dr zura aceea.
La cuvintele o sut de franci, vizitiul se trezi, lacheul
dind r t le auzi f r îndoial prin somn, baronul îşi repet
porunca, vizitiul mân caii într-un galop turbat şi izbuti s
ajung la bariera tronului o tr sur aproape la fel ca aceea în
care Nucingen o v zuse pe divina necunoscut , dar în care se
l f ia vânz torul-şef din vreun magazin mare cu o femeie
distins din rue Vivienne. Aceast confuzie îl zdrobi pe baron.
— Tac l-ai vi adus pe Şorş (a se pronun a Georges), în
logul d u, fit îng l ad , ar vi jdiut s c seasc vemeea
ageea, îi zise dânsul slugii în timp ce împiega ii de la accize
controlau tr sura.
— Ei, domnule baron, cred c -l avea pe dracu’ înd r tul
tr surii lor, în chip de valet, şi mi-a înlocuit tr sura lui cu
asta.
— Tracul nu exizd , zise baronul.
Baronul de Nucingen m rturisea pe vremea aceea şaizeci
de ani. Ajunsese totalmente indiferent fa de femei şi deci cu
atât mai mult fa de a sa. Se l uda c nu cunoscuse
niciodat iubirea care te îndeamn s faci prostii. Se socotea
norocos c a ispr vit cu femeile, despre care spunea f r jen
c cea mai îngereasc nu face cât cost , chiar când se
d ruieşte gratis. Era socotit atât de blazat, încât nu mai
cump ra cu câte dou -trei mii de franci pe lun pl cerea de a
fi înşelat. Din loja de la Oper ochii s i reci cercetau cu
linişte corpul de balet. Nicio ochead nu âşnea spre
83
capitalist din acel roi primejdios de b trâne feti e şi de tinere
b trâne, elita pl cerilor pariziene. Iubirea fireasc , iubirea de
recuzit , iubirea din vanitate, iubirea din bun -cuviin ,
iubirea din înclina ie, iubirea decent şi conjugal , iubirea
excentric , baronul le cump rase pe toate şi le cunoscuse pe
toate, afar de iubirea adev rat .
Iubirea aceasta se n pustise asupra lui ca un vultur
asupra pr zii, aşa cum se n pustise asupra lui Gentz42,
confidentul Alte ei Sale prin ul de Metternich. Se ştie
nebuniile pe care acest diplomat b trân le-a f cut pentru
Fanny Elsler, ale c rei repeti ii îl preocupau mai mult decât
problemele politicii europene. Femeia care cutremurase casa
de bani numit Nucingen îi ap ruse ca una dintr-acele femei
ce sunt unice în genera ia lor. Nu e sigur c amanta lui
Ti ian, Monna Lisa lui Leonardo da Vinci sau Fornarina lui
Rafael au fost la fel de frumoase ca sublima Esther, în care
ochiul cel mai iscusit al celui mai p trunz tor parizian n-ar fi
putut recunoaşte nici cea mai mic urm amintitoare de
fost curtezan . De altminteri, baronul fusese ame it de
înf işarea de femeie nobil şi dintr-o cas mare pe care
Esther, iubit , înconjurat de lux, elegan şi dragoste, o
avea în gradul cel mai înalt. Iubirea împ rt şit este mirul
regal al femeilor, ele devin atunci cu toatele mândre, ca nişte
împ r tese. Baronul se duse opt nop i la rând în p durea
Vincennes, pe urm în p durea Boulogne, pe urm în
p durea Ville-d’Avray, pe urm în p durea de la Meu don,
într-un cuvânt prin toate împrejurimile Parisului, dar nu o
mai putu întâlni pe Esther. Aceast sublim fa de evreic ,
pe care dânsul o descria ca fiind o vigura tin Piplie, îi ap rea
mereu în fa a ochilor.
Când se încheiar dou s pt mâni, pierdu pofta de
mâncare. Delphine de Nucingen şi fiica ei, Augusta, pe care
baroana începea s-o arate în lume, nu observar numaidecât

42Ludwig de Gentz (1764–1832), publicist şi pamfletar prusac, a fost

secrerarul tuturor congreselor Sfintei Alian e.
84
schimb rile prin care trecea baronul. Mama şi fiica nu-l
vedeau pe domnul de Nucingen decât diminea a la dejun şi
seara la cin , când cinau cu to ii acas , ceea ce nu se
întâmpla decât în zilele când Delphine avea musafiri. Dar
dup dou luni, apucat de nişte friguri de ner bdare şi în
prada unei st ri asem n toare cu aceea pe care i-o d dorul,
baronul, uimit de constatarea c milioanele nu-l ajut la
nimic, sl bi şi p ru atât de grav atins, încât Delphine sper
în tain c va deveni v duv .
Începu s -l plâng cu destul pref c torie şi îi interzise
fiic -sii s mai ias din cas . Îl plictisi cu întreb ri pe so ul
ei; dânsul r spunse ca un englez atins de spleen, adic
aproape deloc. Delphine de Nucingen oferea un dineu elegant
în fiecare duminic . Îşi alesese duminica pentru recep ii,
dup ce observase c în lumea mare nimeni nu se duce la
spectacole şi ca în ziua aceasta era îndeobşte nefolosit .
N vala clasei negustoreşti sau burgheze face duminica la fel
de n tâng la Paris pe cât e de plicticoas la Londra.
Baroana îl pofti deci la dineu pe vestitul Desplein ca s -l
poat consulta pe bolnav în ciuda împotrivirii lui, c ci
Nucingen sus inea c e perfect s n tos. Keller, Rastignac, de
Marsay, du Tillet, to i prietenii casei îi d dur baroanei s
în eleag c un om ca Nucingen n-are voie s moar prin
surprindere; afacerile sale uriaşe cereau s se ia precau ii,
trebuia neap rat s se ştie în ce stare este. Astfel ca domnii
aceştia fura pofti i la cin , şi de asemenea contele de
Gondreville, socrul lui François Keller, apoi cavalerul
d’Espard, des Lupeaulx, doctorul Bianchon, elevul cel în îi
iubit al lui Desplein, Beaudenor şi so ia, contele şi contesa de
Montcornet, Blondet, domnişoara des Touches şi Conti; şi în
sfârşit Lucien de Rubempré, fa de care Rastignac avea de
cinci ani cea mai cald prietenie, dar din ordin, cum se spune
în stilul afişelor.
— De sta n-o s sc p m uşor, îi zise Blondet lui
Rastignac, când îl v zu intrând în salon pe Lucien, mai
frumos ca niciodat şi îmbr cat cu o elegan a fermec toare.
85
 — E bine s -i devii prieten, c ci e de temut, zise Rastignac.
— El? întreb de Marsay. Nu m tem decât de cei care au o
situa ie clar . Iar a lui e mai degrab inatacat decât
inatacabil ! M rog, din ce tr ieşte? De unde i se trage
averea? Sunt sigur c are datorii de vreo şaizeci de mii de
franci.
— A g sit într-un preot spaniol un protector foarte bogat,
care ine la el, r spunse Rastignac.
— Se c s toreşte cu cea mai mare dintre domnişoarele de
Grandlieu, observ domnişoara des Touches.
— Da, zise cavalerul d’Espard, dar i s-a cerut s cumpere o
moşie cu un venit de treizeci de mii de franci, ca s garanteze
averea pe care va trebui s-o asigure viitoarei sale so ii, şi
pentru asta îi trebuie un milion, ceea ce nu creşte în
buzunarul nici unui spaniol.
— E cam scump, c ci Clotilde e tare urâ ic , zise baroana.
Doamna de Nucingen luase obiceiul de a o numi pe
domnişoara de Grandlieu cu numele cel mic, ca şi cum ea,
n scut Goriot, ar fi frecventat asemenea cercuri.
— Nu, r spunse du Tillet, pentru unii ca noi o fiic de
duces nu e niciodat urât , mai ales când î i aduce ca
zestre titlul de marchiz şi un post în diploma ie. Dar cea
mai mare piedic în calea acestei c s torii este dragostea
nes buit a doamnei de Sérisy pentru Lucien; desigur c ea
îi d mul i bani.
— Atunci nu m mai mir c Lucien e atât de sumbru; c ci
f r doar şi poate doamna de Sérisy n-o s -i dea un milion ca
s -l însoare cu domnişoara de Grandlieu. De bun seam
nici nu ştie cum s ias din încurc tur , continu de
Marsay.
— Da, dar domnişoara de Grandlieu îl ador , spuse
contesa de Montcornet şi, cu ajutorul ei, va avea poate
condi ii mai bune.
— Ce-o s poat face cu sor -sa şi cu cumnatu-s u din
Angoulême? întreb cavalerul d’Espard.
— Sor -sa e bogat , r spunse Rastignac, şi la ora asta se
86
cheam doamna Séchard de Marsac.
— Chiar dac exist greut i, e un b iat tare frumos, zise
Bianchon ridicându-se s -l salute pe Lucien.
De Marsay se înclin rece, dup ce Lucien se înclinase cel
dintâi în fa a lui. Înainte de cin , Desplein şi Bianchon care,
luându-l în glum pe baronul de Nucingen, îl examinau, îşi
d dur seama c boala era numai şi numai psihic . Dar
nimeni nu putu s ghiceasc de unde venea, c ci nim nui
nu i se p rea cu putin s -l vad îndr gostit pe rafinatul om
de burs . Când Bianchon, care nu mai g sea alt explica ie
pentru starea patologic a bancherului decât dragostea, îi
spuse ceva despre asta Delphinei de Nucingen, dânsa zâmbi
ca o femeie care de mult vreme ştia cum stau lucrurile cu
so ul ei. Dup cina, îns , când toat lumea ieşea în gr din ,
prietenii casei îl asediar pe bancher şi inur s l mureasc
aceast situa ie neobişnuit , mai cu seam dup ce îl auzir
pe Bianchon sus inând c Nucingen trebuie s fie
îndr gostit.
— Afl baroane, zise de Marsay, c ai sl bit r u! Şi eşti
b nuit c violezi legile naturii financiare.
— Nigiodat , zise baronul.
— Ba da, ba da, r spunse de Marsay. Lumea are cutezan a
s pretind c eşti îndr gostit.
— Athef rat, r spunse jalnic Nucingen. Zuspin tup cefa
necunoscut.
— Îndr gostit, dumneata?… Eşti un încrezut! zise
cavalerul d’Espard.
— Îndr kosthit la fârsta mea, ştiu foarte pine kh e voarte
kharaghioz: thar ge z vac? Acestha e vaptul!
— De o femeie din lumea bun ? întreb Lucien.
— Evident, zise de Marsay, baronul nu poate sl bi în aşa
hal decât dintr-o dragoste f r speran , altminteri are cu ce
cump ra toate femeile care vor sau pot s se vând .
— Nu o khunosc, r spunse baronul. Ji phot s f zbun,
vindkha matam te Nişingen esthe în zalon. Pân agum, n-am
jdiut ce înzeamn amora. Amora?… cred c înzeamn z
87
zl bejdi.
— Unde-ai întâlnit-o pe juna nevinovat ? întreb
Rastignac.
— În drazur , la miezul nopte, la p dure Fhizennes.
— Cum arat ? zise de Marsay.
— Un şabo de caz alp , rochie roza, o ejarb alp , foal
alp… o vigura cu adhef rat piplic ! Oki te foky un ten de
oriendal .
— Era un vis! zise Lucien zâmbind.
— Adef rat, thormeam ca… kh ci m îndorceam dhela
maz dhela mojia dhe amig…
— Era singur ? întreb du Tillet, întrerupându-l pe rechin.
— Dha, zise baronul pe un ton plâng tor. Avar te un faled
în thosul dr zurii şi o khamerist .
— Lucien pare s-o cunoasc , exclam Rastignac,
surprinzând un zâmbet al amantului Estherei.
— Cine nu cunoaşte femeile care sunt în stare s ias la
miezul nop ii s -i ie calea lui Nucingen, zise Lucien
învârtindu-se pe c lcâie.
— M rog, nu poate fi o femeie care circul în societate,
zise cavalerul d’Espard, c ci baronul ar fi recunoscut
livreaua valetului.
— N-am ezud-o nik eri, r spunse baronul, şi de badruzeci
te sile am bus boli ia s-o gaute, şi n-o kh seşte.
— Mai bine s te coste câteva sute de mii de franci decât
s te coste via a şi la vârsta dumitale o pasiune f r obiect e
primejdioas .
— Dha, îi r spunse Nucingen lui Desplein, ce maning nu
me khr neşte, aerul esthe otr vid. Me dug la p dure
Finzennes s ved lokhul unde am vezut pe ea!… Aja tr esc! N-
am potut z m ocub dhe ultima împrumut de stat. M-am
pazat pe gonfra i care au avut mil de mine. Aj tha un milion
ca z-o gunozg pe femei acesta, tot aş avea câştig, c ci tin
khauza ei nu me mai duc la Burs … Îndreba i pe ti Dilet.
— Da, r spunse du Tillet. S-a s turat de afaceri, e
schimbat, a intrat în anul mor ii.
88
 — În anul amore, r spunse Nucingen. Bentru mine tot un
trac!
Naivitatea b trânului care nu mai era rechin, şi care
pentru întâia dat în via a sa z rise ceva mai sfânt şi mai
sfin it decât aurul, emo ion aceast societate de oameni
blaza i; unii dintre ei îşi surâser , ceilal i îl privir pe
Nucingen cu o expresie care spunea: „Un om atât de tare
ajuns în halul acesta!”… Apoi fiecare se întoarse în salon,
discutând despre acest eveniment, c ci era un eveniment în
stare s trezeasc mare senza ie. Doamna de Nucingen
începu s râd când Lucien îi dest inui secretul bancherului;
dar, auzind-o pe so ia lui c râde de el, baronul o lu de bra
şi o duse în pervazul unei ferestre:
— Matam, îi spuse dânsul în şoapt , am zis la tumneata
freodat un kuvânt te klum tespre baziunile matal? Athunci
pentru ce klumi i the ale mele? O zo ia pun ar aşuta un so s
iaza din inkhurkh tura v r a se râde te tânsul ca tumneata…
Dup descrierea f cut de b trânul bancher, Lucien o
recunoscuse pe Esther şi-i sc p un zâmbet. Foarte nec jit
c -i fusese observat zâmbetul, profit de clipa când se
serveau cafelele şi când lumea vorbea, spre a se face nev zut.
— Unde-a disp rut domnul de Rubempré? întreb baroana
de Nucingen.
— E credincios devizei de pe blazon: Quid me continebit?
r spunse Rastignac.
— Ceea ce înseamn la alegere fie: cine m poate ine s
nu plec? sau: sunt de neîmblânzit, r spunse de Marsay.
— În momentul când domnul baron vorbea de
necunoscuta sa, a l sat s -i scape un zâmbet care m face s
cred c o cunoaşte, zise cu nevinov ie Horace Bianchon,
f r s b nuiasc pericolul unei observa ii atât de fireşti.
„Pine!” îşi zise în sinea lui rechinul. Ca to i bolnavii f r
leac, baronul primea orice i se p rea a aduce n dejdi şi îşi
t g dui c -l va pune sub urm rire pe Lucien, şi anume cu
al i agen i decât ai lui Louchard, cel mai iscusit, guard
comercial din Paris, c ruia i se adresase de cincisprezece zile.
89
 Înainte de a merge la Esther, Lucien trebuia s se duc la
palatul Grandlieu, s petreac acolo cele dou ore care o
t ceau pe domnişoara Clotilde-Frédérique de Grandlieu cea
mai fericir fat din cartierul Saint-Germain. Pruden a ce
caracteriza purtarea tân rului ambi ios îl sf tui s -i
comunice de îndat lui Carlos Herrera efectul pe care-l
avusese zâmbetul smuls lui de portretul zugr vit de baronul
de Nucingen. Iubirea baronului pentru Esther şi ideea lui de
a pune poli ia pe urmele necunoscutei erau de altfel
împrejur ri destul de importante şi trebuiau comunicate
omului ce c utase sub reverend ad postul salvator pe care
odinioar cei f r de lege îl aflau în biseric . Şi, de altminteri,
din rue Saint-Lazare, unde locuia în momentul acela
bancherul, în rue Saint-Dominique, unde se afla palatul
ducilor de Grandlieu, drumul lui Lucien ducea prin fa a
locuin ei sale de pe cheiul Malaquais. Lucien îl g si pe abate
fumându-şi c rticica de rug ciuni, adic tr gând o pip
înainte de culcare. Omul acesta, mai mult straniu decât
str in, renun ase pân la urm la ig rile de foi spaniole pe
care le g sea prea slabe.
— Lucrul devine serios, r spunse abatele dup ce Lucien îi
povestise totul. Baronul, care se slujeşte de Louchard ca s-o
caute pe mititic , o s aib destul minte s pun un agent
pe urmele tale şi s-ar afla totul. Abia îmi vor ajunge noaptea
şi diminea a s preg tesc c r ile pentru partida pe care o s-o
joc cu baronul sta; întâi de toate trebuie s -l conving c
poli ia n-are nicio putere. Când rechinul nu va mai avea nicio
speran s -şi g seasc prada, m îns rcinez eu s i-o vând
la pre ul pe care-l valoreaz pentru el aceast prad aleas …
— S-o vinzi pe Esther! exclam Lucien a c rui prima
reac ie era totdeauna frumoas .
— Ce, ui i în ce situa ie suntem! exclam abatele.
Lucien plec fruntea.
— Banii s-au ispr vit, continu falsul preot, şi trebuie s
pl tim datorii de şaizeci de mii de franci. Dac vrei s-o iei pe
Clotilde de Grandlieu, trebuie s cumperi o moşie de un
90
milion, ca s asiguri dota pocitei. Ei, afl c Esther e o prad
dup care o s -l fac pe rechin s goneasc pân o l sa fulgi
de-un milion. Treaba mea…
— Esther n-o s accepte niciodat …
— Treaba mea.
— Are s moar din asta.
— Treaba pompelor funebre. Şi apoi?! exclam s lbaticul
ins t ind jelaniile lui Lucien prin atitudinea pe care o lu .
Câ i generali au murit în floarea vârstei pentru împ ratul
Napoleon, îl întreb el, dup o clip de t cere, pe Lucien.
Femei se g sesc întotdeauna. În 1821, în ochii t i Coralie n-
avea pereche pe lume, şi totuşi ai g sit-o pe Esther. Dup
asta o s urmeze… cine ştie?… Frumoasa necunoscut ! Iat ,
pe cea mai frumoas dintre toate femeile ai s-o cau i în
capitala unde ginerele ducelui de Grandlieu va fi ministru şi
reprezentant al regelui Fran ei… Şi pe urm , ia spune, copil
lipsit de minte, parc Esther o s moar din asta? Apoi, în
sfârşit, so ul domnişoarei de Grandlieu poate foarte bine
r mâne încurcat cu Esther. De altminteri, las’ pe mine, n-o
s ai b taia de cap s te gândeşti la toate: asta-i treaba mea.
Numai c o s te lipseşti de Esther o s pt mân , dou , deşi
vei continua s te duci în rue Taitbout. Haide, du-te s
ciripeşti cu Grandlieu a ta, pe scândura ta de salvare, şi
joac - i bine rolul, strecoar -i Clotildei scrisoarea înfl c rat
pe care ai scris-o azi diminea şi adu-mi alta fierbinte
înapoi. Aceast fat se r zbun de toate lipsurile ei scriind:
asta-mi convine! Ai s-o g seşti dup aceea pe Esther cam
mâhnit , dar spune-i s se supun . E în joc masca noastr
de virtute, mantia noastr de cinste, paravanul înd r tul
c ruia cei mari îşi ascund toate nemerniciile… E în joc
frumosul meu eu, tu, care nu trebuie s fii niciodat b nuit.
Întâmplarea ne-a slujit mai bine decât gândul meu care de
dou luni func iona în gol.
Zvârlind aceste cuvinte cumplite unul câte unul, ca nişte
focuri de pistol, falsul abate se îmbr ca şi se preg tea s
plece.
91
 — Se vede pe fa a ta c te bucuri! Niciodat n-ai iubit-o pe
biata Esther şi eşti încântat c a sosit clipa s te
descotoroseşti de ea.
— Nicio clip n-ai încetat s-o iubeşti, nu-i aşa? Ei, eu o
detest şi n-am încetat s-o detest. Dar nu m-am purtat
totdeauna ca şi cum aş ine sincer la cocota asta, eu care,
prin Asia, îi ineam via a în mâna mea? Dou -trei ciuperci
veninoase într-o mâncare şi s-ar fi zis cu ea… Şi, totuşi
domnişoara Esther tr ieşte, e fericit !… Şi ştii de ce? Fiindc
o iubeşti! Nu fi copil. S-au încheiat patru ani de când
aştept m o întâmplare pentru sau împotriva noastr . Ei, ca
s cur m zarzavatul pe care ni-l arunc ast zi soarta,
trebuie s d m dovada de ceva mai mult decât talent; în
arunc tura asta de zaruri e şi bine şi r u ca în totul pe lume.
Ştii la ce m gândeam în clipa când ai intrat?
— Nu.
— S ajung, aici ca şi la Barcelona, moştenitorul unei
b trâne bisericoase, cu ajutorul Asiei…
— Un omor?
— Numai ieşirea asta îmi mai r mânea, ca s asigur
fericirea ta. Creditorii se agit . În clipa când încep s te
urm reasc port reii şi eşti dat afar din palatul Grandlieu,
ce mai r mâne din tine? Ar sosi scaden a diavolului.
Falsul preot schi cu un gest sinuciderea unui om care se
azvârle în ap , apoi fix asupra lui Lucien o privire din acelea
a intite şi p trunz toare care fac s r zbat voin a oamenilor
puternici în sufletul celor slabi. Aceast privire fascinatoare,
care avu drept urmare sl birea oric rei împotriviri, tr da
între Lucien şi falsul abate nu numai secrete de via şi de
moarte, dar şi nişte sim minte mai presus de sim mintele
obişnuite, pe cât era omul acesta mai presus de netrebnicia
situa iei sale.
Silit s tr iasc în afara lumii în care legea îl oprea pe veci
de-a se mai întoarce, sleit de vi iu şi de furioase, cumplite
împotriviri, dar înzestrat cu o putere sufleteasc ce-l m cina,
acest ins josnic şi mare, necunoscut şi celebru, mistuit
92
îndeosebi de o febr de via , ren ştea în elegantul trup al lui
Lucien al c rui suflet devenise al s u. Era reprezentat în
via a social de c tre poet, c ruia îi insufla t ria şi voin a lui
de fier. Pentru dânsul Lucien era mai mult decât un fiu, mai
mult decât o femeie, decât o familie, mai mult decât via a, era
r zbunarea sa; de aceea, dat fiind c sufletele tari sunt mai
legate de un sentiment decât de via , şi-l apropiase pe
Lucien prin leg turi de nedesf cut.
Dup ce-i cump rase lui Lucien via a, în clipa când acest
poet dezn d jduit se îndrepta spre sinucidere, îi propusese
unul dintre acele tratate infernale pe care nu le vedem decât
în romane, dar a c ror cumplit posibilitate a fost adesea
demonstrat în fa a Cur ii cu juri, cu prilejul unor vestite
drame judiciare. R sf ându-l pe Lucien cu toate bucuriile
vie ii pariziene, dovedindu-i c înc îşi mai putea crea un
viitor frumos, f cuse din el o unealt . De altminteri, nicio
jertf nu-i p rea prea mare pentru omul acela ciudat, de
îndat ce era vorba de al doilea eu al s u. Deşi atât de
puternic, era atât de slab fa de capriciile f pturii sale, încât
pân la urm îi încredin ase secretele. A fost poate şi aceast
complicitate pur moral înc o leg tur între dânşii?
începând din ziua când fusese r pit Torpila, Lucien ştia pe
ce îngrozitoare temelii st fericirea lui.
Acea reverend de preot spaniol îl ascundea pe Jacques
Collin, unul dintre celebrit ile ocnei şi care cu zece ani
înainte tr ia sub numele burghez de Vautrin în casa
Vauquer, unde Rastignac şi Bianchon se aflau în pensiune.
Jacques Collin, zis Înşal -Moartea, abia închis în
penitenciarul de la Rocheford, evada şi folosi exemplul dat de
faimosul conte de Sainte-Hélène43, dar schimbând tot ceea ce
era vicios în f ptura cutez toare a lui Coignard. S te

43Pierre Coignard (1779–1831), aventurier celebru, a reuşit, la ieşirea din

ocn , s intre şi s avanseze în armatele lui Napoleon, iar apoi,
c s torindu-se cu amanta unui emigrant, contele de Sainte-Hélène, s -şi
atribuie identitatea acesteia şi s devin ofi er superior sub Ludovic al
XVIII-lea.
93
substitui unui om de treab şi s continui via a de ocnaş
este o problem ai c rei termeni sunt prea contradictorii
pentru ca s nu aib un deznod mânt fatal, mai ales la
Paris; c ci, introducându-se într-o familie, un ocnaş
înzeceşte primejdiile inerente acestei substituiri. De
altminteri, ca s fii la ad postul oric rei urm riri, nu trebuie
oare s te ridici mai sus de nivelul intereselor obişnuite ale
vie ii? Un om de lume e supus hazardului unor întâmpl ri ce
arareori îi amenin pe oamenii f r leg tur cu lumea mare.
De aceea reverenda e cea mai sigur deghizare când o po i
întregi printr-o via pilduitoare, singuratic şi inactiv . Deci
voi fi preot, îşi zise acest mort civil care voia cu orice pre s
retr iasc sub o forma social şi s -şi satisfac nişte patimi
la fel de stranii ca el însuşi. R zboiul civil pe care-l dezl n ui
constitu ia din 1812 în Spania, unde se dusese acest om
energic, îi d du prilejul s -l ucid în ascuns pe adev ratul
Carlos Herrera într-o ciocnire de partizani. Fiul nelegitim al
unui mare senior şi p r sit de mult vreme de tat l s u,
neştiind cine îi era mama, acest preot fusese trimis în Fran a
cu o misiune politic din partea regelui Ferdinand al VII-lea,
c ruia i-l propusese un episcop. Episcopul, singurul om care
se interesa de Carlos Herrera, muri în timp ce acest fiu
r t citor al bisericii c l torea de la Cadix la Madrid şi de la
Madrid spre Fran a. Mul umit c a întâlnit aceast identitate
atât de mult dorit şi în condi iile în care o voia, Jacques
Collin îşi f cu pe spate nişte r ni ca s ascund literele
întip rite de fierul roşu al c l ului şi-şi schimb fizionomia
cu ajutorul unor acizi. Metamorfozându-se astfel în fa a
cadavrului preotului, înainte de a-l nimici cu totul, izbuti s
realizeze oarecare asem nare cu dublura sa. Ca s
ispr veasc aceast transfigurare, aproape la fel de minunat
ca aceea despre care e vorba într-o poveste arab , unde un
derviş a dobândit puterea de a intra b trân într-un trup
tân r, cu ajutorul unor cuvinte vr jite, ocnaşul care ştia
spanioleşte înv cât latin trebuia s ştie un preot
andaluz. Bancher a trei ocne, Collin era bogat, c ci de inea
94
depunerile încredin ate cinstei lui bine cunoscute şi de altfel
silite: între asemenea asocia i o greşeal de contabilitate se
pl teşte cu lovituri de cu it. La aceste fonduri mai adaug şi
banii primi i de Carlos Herrera de la episcopi. Înainte de a
p r si Spania, izbuti s mai pun mâna pe averea unei
barceloneze bisericoase, c reia îi acord iertarea p catelor şi-
i f g dui c va restitui din parte-i sumele câştigate de ea
printr-un omor şi din care i se tr gea averea. Devenit preot,
îns rcinat cu o misiune secret care la Paris avea s -i
prilejuiasc cele mai puternice protec ii, Jacques Collin,
hot rât sa nu fac nimic spre a-şi compromite rolul, se l s
în voia sor ilor acestei noi vie i, când îl întâlni pe Lucien, pe
şoseaua dintre Angoulême şi Paris. B iatul i se p ru falsului
abate c poate deveni o minunat unealt pentru ob inerea
puterii; îl salv de la sinucidere, spunându-i: „D ruieşte-te
unui om al lui Dumnezeu, cum te d ruieşti diavolului, şi vei
avea toate şansele unui destin nou. Vei tr i ca în vis, iar cea
mai cumplit trezire nu va fi decât moartea pe care şi aşa o
aleseseşi”… Alian a dintre aceste dou fiin e, care acum erau
una singur , se întemeie pe acest ra ionament plin de for ,
pe care abatele îl consolida de altminteri printr-o complicitate
rafinat urzit . Înzestrat cu geniul deprav rii, distruse cinstea
lui Lucien, aruncându-l în încurc turi groaznice din care-l
scotea dup ce-l f cea s consimt tacit la nişte fapte rele
sau mârşave ce-l l sau în ochii lumii tot curat, tot loial, tot
nobil. Lucien era str lucirea social în umbra c reia voia s
tr iasc falsificatorul.
— Eu sunt autorul, tu vei fi piesa; dac nu ai succes, voi fi
fluierat eu, îi zise dânsul în ziua când îi m rturisi sacrilegiul
deghiz rii sale.
Falsul preot merse prudent dintr-o m rturisire în alta,
propor ionând mârş via dest inuirilor cu progresele realizate
de el şi cu nevoile materiale ale lui Lucien. De aceea Înşal -
Moartea nu îi d du pe mân ultimul s u secret decât în clipa
în care obişnuin a pl cerilor pariziene, succesele, vanitatea
satisf cuta f cuser un sclav al lui din trupul şi sufletul
95
acelui poet atât de slab. Acolo unde odinioar Rastignac,
ispitit de diavol, se împotrivise, Lucien c zu, mai bine
manevrat, compromis mai cu rafinament, învins mai ales de
bucuria de a fi cucerit o situa ie înalt . R ul, a c rui
întruchipare poetic se cheam diavolul, se folosi fa de
acest om pe jum tate femeie de cele mai fermec toare ispite
şi, la început, îi d du mult, cerându-i doar pu in. Marele
argument al abatelui era discre ia etern pe care Tartuffe i-o
promite Elmirei. Dovezi repetate de devotament total
asem n tor cu ale lui Seid fa de Mohamed, des vârşir
groaznica ac iune a cuceririi lui Lucien de c tre Jacques
Collin. În perioada aceasta, Esther şi Lucien mâncaser nu
numai capitalurile încredin ate cinstei bancherului ocnelor,
care se expunea pentru ei unor cumplite r fuieli, dar
dandiul, preotul şi curtezana mai aveau şi datorii. În clipa
când Lucien era pe punctul s izbuteasc , cea mai mic
pietricic sub piciorul uneia dintre aceste trei fiin e putea
deci s -i fac s se poticneasc şi astfel s se n ruie cl direa
fantastic a unui succes construit cu atâta îndr zneal . La
baiul de la Oper , Rastignac îl recunoscu pe Vautrin cel de la
casa Vauquer, dar ştia c dac e indiscret îl aşteapt
moartea, iar Lucien schimba cu amantul doamnei Nucingen
nişte priviri în care frica se ascundea de o parte şi de alta sub
aparen e prietenoase. De sigur c , în momentul primejdiei,
Rastignac ar fi pus cu mare pl cere la dispozi ie tr sura cu
care s fie dus la ghilotin Înşal -Moartea. Oricine poate
ghici acum ce sumbr bucurie îl cuprinsese pe falsul abate
aflând de amorul baronului de Nucingen şi cuprinzând într-o
singur cugetare toate foloasele pe care un om de soiul lui le
putea trage de pe urma s rmanei Esther.
— Ei, haide, îi zise dânsul lui Lucien, diavolul îşi ocroteşte
capelanul.
— Fumezi pe o magazie de praf de puşc .
— Incendo per ignes!44 r spunse falsul preot zâmbind. Asta

44 Trec prin foc (în l. lat. în original).

96
mi-e meseria.
Casa de Grandlieu s-a desp r it în dou ramuri c tre
mijlocul secolului trecut: întâi casa ducal , condamnat s
se sting , deoarece actualul duce n-a avut decât fete. Şi apoi
vicon ii de Grandlieu, care trebuie s moşteneasc titlul şi
herbul ramurii întâi-n scute. Ramura ducal poart blazonul
roşu, cu trei satâre sau securi de r zboi de aur, întrunite în
fascii, cu faimoasa deviz CAVEO NON TIMEO!45 care
cuprindea întreaga istorie a acestei case.
Scutul vicon ilor este împ r it în patru câmpuri, din care
dou poart armele familiei din Navarra, care sunt roşu, cu
fascia crenelata cu aur, şi împreunate cu un coif de cavaler,
purtând deviza: GRANDS FAITS, GRAND LIEU!46 Actuala
vicontes , v duv înc din 1813, are un fiu şi o fiic . Deşi
întoars din emigra ie aproape s r cit , devotamentul unui
notar, de Derville, i-a recâştigat o avere destul de mare.
Ducele şi ducesa de Grandlieu, reîntorşi în 1805, au avut
parte de manevrele de seduc iune ale împ ratului; Napoleon
care îi inea la curte, le restitui tot ce le apar inuse lor şi
trecuse în domeniile statului, moşii ce aduceau vreo
patruzeci de mii de franci venit. Dintre to i marii seniori din
cartierul Saint-Germain care se l sar cuceri i de Napoleon,
ducele şi ducesa (n scut Ajuda din ramura mai vârstnic ,
înrudit cu casa de Bragance) au fost singurii care nu l-au
renegat nici pe împ rat, nici facerile sale de bine. Când
cartierul Saint-Germain f cu din asta o crim , Ludovic al
XVIII-lea inu seama de aceast dovad de loialitate; dar
poate c procedând astfel Ludovic al XVIII-lea nu voia decât
s -i fac în necaz lui Monsieur47. Era considerat posibil
c s toria tân rului viconte de Grandlieu cu Marie-Athenais,
fiica mezin a ducelui, în vârst pe atunci de nou ani.

45 M feresc, nu m tem (în 1. lat. în original).

46 Fapte mari, loc (neam) mare.
47 Monsieur, fratele regelui; dup titlul oficial, era, sub Ludovic al XVIII-
lea, un conte d’Artois, viitorul Carol al X-lea.
97
Sabina, penultima, se m rit cu baronul du Guérie, dup
revolu ia din iulie48. Joséphine, a treia, deveni doamna
d’Ajuda-Pinto, când marchizul îşi pierdu prima so ie, n scut
de Rochefide. Fiica cea mare se c lug rise în 1822, a doua,
domnişoara Clotilde-Frédérique în vremea de fa în vârst
de dou zeci şi şapte de ani, era adânc îndr gostit de Lucien
Rubempré.
Nu trebuie s ne mai întreb m dac palatul ducelui de
Grandlieu, unul dintre cele mai frumoase din rue Saint-
Dominique, fascina sau nu mintea lui Lucien; de fiecare dat
când poarta uriaş se învârtea în â âni pentru a l sa s
intre cabrioleta lui Lucien, el resim ea acea mul umire a
vanit ii despre care a vorbit Mirabeau. „Deşi tata a fost doar
simplu farmacist în târgul Houmeau, iat -m c intru şi sunt
primit aici…” Acesta îi era gândul. De aceea ar fi s vârşit el şi
alte crime, şi mai multe decât cele implicate de alian a lui cu
Jacques Collin, numai s r mân în drept a urca cele câteva
trepte ale peronului şi a se auzi anun at: „Domnul de
Rubempré!” în marele salon stil Ludovic al XIV-lea, f cut
chiar pe vremea lui Ludovic al XIV-lea, dup modelul celor de
la Versailles şi unde se afla acel cerc de elit , crema
Parisului, numit pe atunci Micul castel49.
Nobila portughez , una dintre femeile c rora le pl cea
foarte pu in s ias de acas , era cel mai adesea înconjurat
de vecinii ei din familiile Chaulieu, Navarreins, Lenoncourt.
Adesea, dr gu a baroan de Macumer (n scut Chaulieu),
ducesa de Maufrigneuse, doamna d’Espard, doamna de
Camps, domnişoara des Touches, rubedenie cu familia
Grandlieu, care se trage din Bretania, se aflau în vizit ,
înainte de a merge la bal sau întorcându-se de la Oper .
Vicontele de Grandlieu, ducele de Thétoré, marchizul de

48 Revolu ia parizian din 27-29 iulie 1830, când Bourbonii au fost

definitiv r sturna i.
49 Prin castel (Château) se în elegea anturajul obişnuit al regelui, care

locuia la Tuileries. Micul castel este deci o adev rat curte, de propor ii
mai mici.
98
Chaulieu, care urma s fie mai târziu duce de Lenoncourt-
Chaulieu, so ia sa Madeleine de Mortsaul, nepoata ducelui de
Lenoncourt, marchizul d’Ajuda-Pinto, prin ul de Blamont-
Chauvry, marchizul de Beauséant, loc iitorul episcopului de
Pamiers, cei doi Vandenesse, b trânul prin de Cadignan şi
fiul s u, ducele de Maufrigneuse, erau musafirii obişnui i ai
acestui salon grandios, unde se respira aerul de la curte,
unde manierele, tonul şi spiritul erau în armonie cu noble ea
st pânilor, a c ror inut de mari aristocra i f cuse pân la
urm s se uite de şerbia lor napoleonean .
B trâna duces de Uxelles, mama ducesei de
Maufrigneuse, era oracolul acestui salon, în care doamna de
Sérisy nu reuşise niciodat s fie primit , deşi era n scut de
Ronquerolles.
Adus de doamna de Maufrigneuse, care fusese nebun
dup el doi ani de-a rândul şi care o pusese pe mama ei s
intervin , Lucien se men inea datorit influen ei Casei
bisericeşti a regelui şi sprijinului arhiepiscopului de Paris.
Totuşi nu fu prezentat familiei de Grandlieu decât dup ce
ob inuse decretul regal care-i restituise numele şi blazonul
casei de Rubempré. Ducele de Thétoré, cavalerul d’Espard, şi
înc al ii, geloşi pe Lucien, îl montau împotriva lui, din când
în când, pe ducele de Grandlieu, povestindu-i anecdote din
trecutul lui Lucien; dar bisericoasa duces , deja înconjurat
de c tre înaltele fe e bisericeşti, şi Clotilde de Grandlieu îl
sprijinir . Lucien explic de altminteri aceste informa ii
intime ca tr gându-se din ciuda verişoarei doamnei d’Espard,
doamna de Bargeton, devenit contesa Châtelet. Apoi,
sim ind cât nevoie avea s fie adoptat de o familie atât de
influent , şi împins de sfetnicul s u tainic s o seduc pe
Clotilde, Lucien avu t ria parveni ilor: se duse în vizit de
cinci ori pe s pt mân , înghi i cu un zâmbet şopârlele
invidiei, rezist privirilor obraznice, r spunse spiritual la
ironii. Vizitele acelea asidue, manierele fermec toare,
amabilitatea sa, neutralizar pân la urma scrupulele şi
micşorar piedicile. Înc foarte bine primit în cas la ducesa
99
de Maufrigneuse, ale c rei scrisori arz toare scrise în timpul
pasiunii sale erau p strate de Carlos Herrera, idolul doamnei
de Sérisy, bine v zut în ochii domnişoarei des Touches,
Lucien, mul umindu-se cu frecventarea acestor trei saloane,
înv de la abate c trebuia s fie foarte rezervat în rela iile
sale.
— Nu po i fi devotat mai multor saloane în acelaşi timp, îi
zise sfetnicul s u secret. Cine se duce pretutindeni nu
trezeşte un interes mai viu nic ieri. Oamenii sus-puşi nu-i
protejeaz decât pe cei ce se iau la întrecere cu mobilele lor,
sunt prezen i în fiecare zi şi ştiu s le devin la fel de
necesari ca sofaua pe care se aşaz .
Lucien se înv ase s considere salonul casei de Grandlieu
drept câmpul de b t lie pe care trebuie s înving , şi-şi
p stra spiritul, cuvintele de duh, ştirile şi gra ia de curtean
pentru momentele petrecute acolo seara. Insinuant, dulce,
prevenit de Clotilde de ce anume trebuia s se fereasc ,
încuraja micile manii ale domnului de Grandlieu. Dup ce la
început invidiase fericirea ducesei de Maufrigneuse, Clotilde
se îndr gosti nebuneşte de Lucien.
Dându-şi seama de toate avantajele unei asemenea
c s torii, Lucien îşi juca rolul de îndr gostit cum l-ar fi jucat
Armand, ultimul june prim al Comediei Franceze. Îi scria
Clotildei scrisori care f r îndoial erau capodopere literare
de prim mâna, şi la care Clotilde r spundea, rivalizând ca
spirit întru exprimarea pe hârtie a acestei dragoste p timaşe,
c ci numai în felul acesta putea ea iubi. Lucien se ducea la
biserica Saint-Thomas-d’Aquin în fiecare duminic . Se
pretindea un catolic fervent, şi d dea drumul la nişte predici
monarhiste şi religioase de mare efect. Scria de altminteri
articole foarte remarcabile în ziarele devotate iezui ilor, f r
s accepte niciun fel de onorariu şi f r s le isc leasc altfel
decât cu un simplu L. Scrise broşuri politice cerute de c tre
Carol al X-lea sau de c tre Casa bisericeasc a regelui, f r
s pretind nici cea mai mic recompens . „Regele, zicea
dânsul, a şi f cut atâtea pentru mine, încât sunt dator s -i
100
dau şi sângele meu, f r s -i cer nimic în schimb. Astfel încât
de câteva zile era vorba ca Lucien s fie ataşat la cabinetul
primului-ministru ca secretar particular; dar doamna
d’Espard mobiliza atâta lume împotriva lui Lucien, încât
factotum-ul lui Carol al X-lea şov ia s se hot rasc . Nu
numai c situa ia lui Lucien nu era destul de clar şi
întrebarea: „Din ce tr ieşte?” pe care fiecine o punea pe
m sur ce dânsul se ridica, cerea un r spuns, dar în afara
de asta atât curiozitatea binevoitoare, cât şi curiozitatea
r ut cioas mergeau din cercet ri în cercet ri şi g seau nu
numai un singur loc slab la platoşa acestui ambi ios. Clotilde
de Grandlieu le slujea tat lui şi mamei sale drept spion
nevinovat. Cu câteva zile mai înainte, îl luase pe Lucien ca s
stea de vorb în pervazul unei ferestre şi îl pusese la curent
cu obiec iile familiei.
— Când vei avea o moşie în valoare de un milion, vei avea
şi mâna mea, aşa a r spuns mama, îi spuse Clotilde.
— Mai târziu te vor întreba de unde i-au venit banii, îi
spusese abatele, când Lucien îi comunicase acest pretins
ultim r spuns.
— Cumnatul meu a f cut avere, exclam Lucien, o s
facem din el un redactor-responsabil.
— Atunci nu mai lipseşte decât milionul, exclamase
abatele, am s v d ce-i de f cut.
Pentru a explica mai bine situa ia lui Lucien la palatul
Grandlieu, trebuie spus c nu fusese niciodat invitat la
mas . Nici Clotilde, nici ducesa de Uxelles, nici doamna de
Maufrigneuse, care se purta cât se poate de bine cu Lucien,
nu izbutir s ob in aceast favoare din partea b trânului
duce, atât r m sese el de b nuitor fa a de acela pe care-l
numea musiu de Rubempré. Nuan a aceasta, de care întregul
cerc al salonului îşi d dea seama, îi r nea vanitatea lui
Lucien, care se sim ea doar tolerat acolo. Lumea are dreptul
de a fi exigent , e doar atât de des înşelat ! Şi a fi cineva la
Paris f r a avea o avere cunoscut , f r o ocupa ie
m rturisit , e o situa ie pe care niciun fel de iscusin nu o
101
poate face mult vreme acceptat . Astfel c Lucien, pe
m sur ce se în l a, d dea tot mai mult putere obiec iei:
„Din ce tr ieşte?” Fusese silit s spun în cas la doamna de
Sérisy, c reia îi datora sprijinul procurorului general
Grandville şi pe al unui ministru de stat, contele Octave de
Bauvan, preşedinte al unei înalte cur i: „Fac nişte datorii
îngrozitoare”.
Intrând în curtea palatului în care se g sea legitimarea
vanit ilor sale, îşi spunea cu am r ciune, gândindu-se la
ra ionamentul lui Înşal -Moartea: „Simt cum se cutremur
p mântul sub picioarele mele!” O iubea pe Esther şi voia s
se însoare cu domnişoara de Grandlieu. Stranie situa ie!
Trebuia s-o vând pe una ca s-o aib pe cealalt . Un singur
om putea face acest târg f r ca onoarea lui Lucien s sufere
– iar omul acesta era falsul spaniol; trebuiau deci s fie la fel
de discre i amândoi şi între ei şi fa de ceilal i. Nu întâlneşti
de dou ori în via asemenea în elegere, în cadrul c reia
fiecare e la rândul s u st pân şi slug . Lucien goni norii ce-i
întunecau fruntea şi intr vesel şi luminos în saloanele
palatului de Grandlieu. În clipa aceea, ferestrele erau
deschise, miresmele gr dinii parfumau salonul, iar vaza din
mijlocul lui înf işa ochilor o piramid de flori. Ducesa,
aşezat într-un col , pe o sofa, st tea de vorb cu ducesa de
Chaulieu. Câteva femei alc tuiau un grup remarcabil prin
figurile pe care erau întip rite expresii variate ale unei dureri
pref cute. În lume, nim nui nu-i p sa de o nenorocire sau de
o suferin ; acolo totul e vorb . B rba ii se plimbau prin
salon şi prin gr din . Clotilde şi Joséphine se învârteau în
jurul mesei de ceai. Loc iitorul episcopului de Pamiers,
ducele de Grandlieu, marchizul d’Ajuda-Pinto, ducele de
Maufrigneuse jucau un wisk (sic) într-un col . Când Lucien fu
anun at, traversa salonul şi se duse s-o salute pe duces , pe
care o întreb de cauza mâhnirii ce-o purta întip rit pe fa .
— Doamna de Chaulieu a primit o veste trist : ginerele ei,
baronul de Macumer, fost duce de Soria, a murit. Tân rul
duce de Soria şi so ia lui, care se duseser la Cantepleurs s -
102
l îngrijeasc pe bolnav, au scris de acolo. Louise e într-o stare
sfâşietoare.
— Nicio femeie nu poate avea în via a ei de dou ori un om
care s-o iubeasc aşa cum a iubit so ul Louisei, zise
Madeleine de Mortsauf.
— O s fie o v duv bogat , exclam b trâna duces de
Uxelles privindu-l fix pe Lucien, al c rui chip r mase îns
neclintit.
— Biata Louise, zise doamna d’Espard, o în eleg şi-o plâng.
Marchiza d’Espard îşi lu aerul vis tor al unei femei pline
de suflet şi de inim . Deşi Sabine de Grandlieu n-avea decât
zece ani, ridic spre maic -sa nişte ochi inteligen i a c ror
privire aproape ironica fu în buşit de-o ochead a mamei. E
ceea ce se cheam a- i creşte bine copiii.
— Dac fiic -mea rezist loviturii acesteia, zise doamna de
Chaulieu în chipul cel mai firesc, m tem pentru viitorul ei. E
foarte roman ioas .
— Nu ştiu de unde au luat fetele noastre înclina ia asta,
zise b trâna duces de Uxelles.
— E greu, spuse un cardinal b trân, s împaci ast zi ceea
ce sim i cu ceea ce se cuvine.
Lucien, care n-avea nimic de spus, se duse c tre masa de
ceai s le salute pe domnişoarele de Grandlieu. Când poetul
se dep rtase la câ iva paşi de grupul de femei, marchiza
d’Espard se aplec s -i vorbeasc la ureche ducesei de
Grandlieu.
— Crezi c b iatul sta o iubeşte mult pe scumpa dumitale
Clotilde? o întreb dânsa.
Perfidia întreb rii nu poate fi în eleas decât dup un mic
portret al Clotildei. Tân ra persoan de dou zeci şi şapte de
ani st tea în clipa aceea în picioare. Aceast atitudine
îng duia privirii ironice a marchizei d’Espard s cuprind
silueta usc iv şi sub ire a Clotildei care seam n foarte
bine cu un fir de sparanghel. Corsajul bietei fete era aşa de
neted, încât f cea imposibile solu iile exotice a ceea ce
croitoresele numesc un bust mincinos. De aceea Clotilde,
103
care ştia c are destul zestre şi frumuse e numai prin
numele ei, departe de a încerca s -şi ascund acest defect, îl
scotea în eviden cu eroism. Purta rochii strâmte cu care
ob inea efecte de desen eap n şi neted pe care sculptorii din
evul mediu au c utat s -l ob in în statuetele al c ror profil
se deseneaz pe fundul nişelor unde le-au pus, în catedrale.
Clotilde era înalt de cinci picioare şi patru oii. Dac ne e
îng duit s ne slujim de o expresie familiar , care are m car
avantajul de a fi foarte l murit , era numai picioare. Acest
defect de propor ie îi f cea bustul diform. Oacheş , cu p rul
negru şi eap n, cu sprâncenele stufoase, cu ochii focoşi şi
înc de pe acum încerc na i, fa a arcuit ca luna în primul
p trar şi deasupra o frunte ieşit , era caricatura mamei ei,
care fusese una dintre cele mai frumoase femei din
Portugalia. Naturii îi place s se joace în felul acesta. Adesea
întâlneşti într-o familie o sor de o frumuse e uimitoare ale
c rei tr s turi au la fratele ei o urâ enie total , deşi cei doi
seam n între ei. Gura Clotildei era dispropor ionat de supt
şi purta o expresie în epenit , dispre uitoare. De altminteri,
buzele ei tr dau mai mult decât oricare alt tr s tur a fe ei
ceea ce se petrecea în taini a inimii, c ci dragostea le
întip rea o expresie fermec toare, şi cu atât mai izbitoare cu
cât obrajii prea oacheşi ca s roşeasc şi ochii negri,
totdeauna duri, nu spuneau niciodat nimic. În ciuda atâtor
defecte, în ciuda siluetei ei de scândur , avea mul umit
educa iei şi sângelui o înf işare de m re ie şi o inut
mândr , în sfârşit tot ce se cheam atât de potrivit un nu ştiu
ce, datorit poate sincerit ii costumului, şi care revela într-
însa o fiic de cas mare. Ştia s -şi pieptene p rul ei
s n tos, des şi atât de lung, încât putea trece drept o
tr s tur de frumuse e. Glasul ei pe care-l cultivase era
încânt tor; cânta cu mult farmec. Clotilde era tipul de fat
despre care se spune; „Are ochi frumoşi!” sau „Ce fire
dr gu are!” Cuiva, care-i spunea dup moda englezeasc :
„Gra ia Voastr ”, dânsa îi r spundea: „Spune-mi: Sub irimea
Voastr .”
104
 — De ce nu ar iubi-o cineva pe biata Clotilde, îi r spunse
marchizei ducesa. Ştii ce mi-a spus ieri? „Dac voi fi iubit
din ambi ie, m îns rcinez eu s ob in s fiu iubit pentru
mine îns mi”. E inteligent şi ambi ioas ; exist b rba i
c rora aceste dou însuşiri le plac. Cât despre el, draga, mea,
e frumos ca în vise şi, dac poate r scump ra moşia
Rubempré, regele o s -i acorde de hatârul nostru titlul de
marchiz. La urma urmei mama lui e cea din urm Rubempré.
— Bietul b iat! Unde-o s g seasc un milion? întreb
marchiza.
— Nu ne intereseaz , r spunse ducesa. În orice caz sunt
sigur c n-o s -l fure… De altminteri, pe Clotilde nu am
m rita-o cu un intrigant şi nici cu un om necinstit, chiar de-
ar fi frumos, poet şi tân r ca domnul de Rubempré.
— Ai venit târziu, îi zise Clotilde lui Lucien, zâmbindu-i cu
o gra ie nespus .
— Da, am cinat în oraş.
— Ieşi mult în lume de câteva zile, zise dânsa ascunzându-
şi sub un zâmbet gelozia şi neliniştea.
— În lume? continu Lucien. Nu, prin cea mai ciudat
întâmplare am cinat toat s pt mâna la bancheri, azi la
Nucingen, ieri la du Tillet şi alalt ieri la so ii Keller…
Vedem c Lucien ştiuse s capete tonul de importan
plin de spirit al unui domn mare.
— Ai mul i duşmani, îi zise Clotilde, oferindu-i (şi cu cât
farmec!) o ceaşc de ceai. A venit lumea la tata s -i spun ca
averea dumitale se compune din datorii de şaizeci de mii de
franci şi c nu peste mult vreme vei avea drept vilegiatur
închisoarea Sainte-Pélagie. Şi de-ai şti cât m cost toate
calomniile astea… Toate cad asupra mea. Nu- i mai vorbesc
de cât suf r (tata mi-arunc nişte priviri care m ucid), dar
m gândesc cât trebuie s suferi dumneata dac este cel mai
mic gr unte de adev r în ce se spune.
— Nu da aten ie acestor prostii, iubeşte-m cum te iubesc
şi eu şi d -mi un r gaz de câteva luni, r spunse Lucien,
punând la loc ceaşca goal pe o tav de argint cizelat.
105
 — Nu da ochi cu tata. i-ar spune ceva impertinent; şi
cum sigur c nu i-ai permite, am fi pierdu i… Marchiza
d’Espard, care e rea, i-a spus c mama dumitale a fost
p zitoare de l uze şi c sora dumitale calc rufe.
— Am fost în cea mai mare mizerie, r spunse Lucien
c ruia i se umplur ochii de lacrimi. Ce spunea doamna
d’Espard nu e calomnie, ci curat clevetire. La ora aceasta
sora mea e milionar , iar mama a murit de doi ani… îmi
p strasem aceast informa ie pentru clipa când aveam s fiu
pe punctul de a reuşi pe lâng tat l dumitale.
— Dar ce i-ai f cut doamnei d’Espard?
— Am fost imprudent, am povestit în glum la doamna de
Sérisy, de fa cu domnii de Bauvan şi de Granville,
istorioara cu procesul50 pe care-l avea dânsa cu so ul ei, ca
s ob in punerea lui sub interdic ie, şi pe care o ştiam de la
Bianchon. P rerea domnului Granville, sprijinit de Bauvan
şi Sérisy, l-a f cut pe ministrul de justi ie s şi-o schimbe şi
el. Amândoi au dat înd r t în fa a Gazetei Tribunalelor şi în
fa a comentariilor scandaloase, astfel c în motivarea
sentin ei care a pus cap t acestei groaznice poveşti, marchiza
a primit un fel de palm . Dac domnul de Sérisy a s vârşit o
indiscre ie care a f cut din marchiz duşmana mea de
moarte, în schimb în urma aceluiaşi fapt am câştigat
protec ia lui, pe aceea a procurorului general şi pe a contelui
Octave de Bauvan, c rora doamna de Sérisy le-a spus în ce
primejdie m b gaser , l sând s se ghiceasc c de la mine
aflase tot. Domnul marchiz d’Espard a avut şi el lipsa de tact,
de altminteri nevinovat , de a-mi face o vizit ca unuia
c ruia îi datora câştigarea acestui proces oribil.
— Am s te scap eu de doamna d’Espard, zise Clotilde.
— Şi cum anume? exclam Lucien.
— Mama o s -i invite pe copiii d’Espard, care sunt dr gu i
şi au crescut mari. Tat l şi cei doi fii o s - i cânte osanale, şi
atunci cu siguran ca n-o vom mai vedea aici pe mama lor.

50 E povestit de Balzac în Punerea sub interdic ie.

106
 — Ah, Clotilde, eşti adorabil , şi dac nu te-aş iubi pentru
dumneata, te-aş iubi pentru inteligen a dumitale.
— Nu din inteligen vine, zise dânsa cu toat iubirea pe
buze. La revedere. Renun s mai vii câteva zile. Când ai s
m vezi la biserica Saint-Thomas-d’Aquin cu un şal roz,
înseamn ca tatei i-a trecut ar agul. Ai un r spuns lipit pe
spatele fotoliului pe care stai şi care te va mângâia poate de
faptul c nu ne vom vedea. Pune scrisoarea pe care mi-ai
adus-o în batista mea…
Tân ra aceasta avea v dit mai mult de dou zeci şi şapte de
ani.
Lucien lua o birja pe rue de la Planche, coborî pe bulevard,
lu alt birj la biserica Madeleine şi-i spuse s -l duc în rue
Taitbout. La ora unsprezece intr la Esther şi o g si
plângând, dar îmbr cat cum se îmbr ca pentru a-l primi! Îl
aştepta pe Lucien al ei culcat pe un divan alb, broşat cu
flori galbene, îmbr cat într-un halat încânt tor de muselin
indian , cu funde roşii ca cireaşa, f r corset, cu p rul legat
numai cu o panglic , în picioare cu papuci de catifea
c ptuşi i cu satin de culoarea cireşei, cu toate lumân rile
aprinse şi narghileaua gata: dar pe a sa n-o fuma şi o l sa s
r mân stins în fa -i în semn de mâhnire. Auzind c se
deschide uşa, îşi şterse lacrimile, s ri ca o gazel şi-l
cuprinse pe Lucien cu bra ele, cum se înf şoar pe un copac
un şal b tut de vânt.
— Ne desp r im? E adev rat? întreba dânsa.
— Aş! Doar câteva zile, r spunse Lucien.
Esther îi d du drumul şi c zu pe divan ca moart . În
asemenea situa ie femeile ciripesc ca nişte pas ri. Ah! Cum
te mai iubesc!… Dup cinci ani, sunt ca a doua zi dup
prima clip de fericire, nu te pot p r si, sunt pline de
indignare, de disperare, de iubire, de sup rare, de p reri de
r u, de groaz , de mâhnire, de presim iri! Într-un cuvânt,
sunt frumoase ca o scen de Shakespeare. Dar afla i c
aceste femei nu iubesc. Când sunt tot ceea ce spun c sunt,
când, într-un cuvânt, iubesc cu adev rat, fac ce f cu Esther,
107
ce fac copiii, ce face iubirea adev rat ! Esther nu rostea
niciun cuvânt, z cea cu fa a în perne şi plângea cu lacrimi
fierbin i. Lucien încerca s-o ridice şi-i vorbea.
— Feti a mea, nu ne-am desp r it… Dup aproape patru
ani de fericire, aşa te por i din pricina unei scurte desp r iri!
Ce le-am f cut tuturor femeilor astea? îşi zise dânsul,
amintindu-şi c aşa îl iubise şi Coralie.
— Vai, conaşule, sunte i atât de frumos, zise Europa.
Sim urile au şi ele idealul lor de frumuse e. Când aceast
frumuse e atât de seduc toare se întruneşte cu caracterul
blajin şi poetic pe care-l avea Lucien, se poate ghici patima
nebuneasc a acestor f pturi prin excelen sim itoare la
durerile fireşti, exterioare, şi atât de naive în admira ia ei.
Esther plângea încet, cu sughi uri, şi r mânea încremenit
într-o atitudine ce tr da o mare durere.
— Bine, prostu o, zise Lucien, dar n-ai în eles c e vorba
de via a mea?
La cuvântul acesta pe care Lucien îl rosti anume, Esther se
ridic de parc era o fiar , p rul despletit îi încadr fa a ca
un frunziş, îl privi int pe Lucien.
— Via a ta! ip dânsa ridicând bra ele şi l sându-le s
recad cu o mişcare pe care o fac numai prostituatele când
simt primejdia. Dar e adev rat, biletul s lbaticului aceluia
pomeneşte de o situa ie grav .
Scoase din centur o hârtie ponosit , dar o z ri pe Europa
şi-i zise:
— Las -ne, feti o.
Dup ce Europa închise uşa, dânsa îi întinse scrisorica
trimis de abate, zicând:
— Poftim! Uite ce-mi scrie el.
Lucien citi cu glas tare:

Vei pleca mâine la ora cinci diminea a, vei fi dus la un

p durar în fundul p durii Saint-Germain, şi acolo vei locui într-
o odaie la etajul întâi. Nu ieşi din odaia aceea pân când n-o
s - i dau voie; nu vei duce lips de nimic. P durarul şi nevasta
108
lui sunt nişte oameni siguri. Nu-i scrie lui Lucien. Nu te aşeza
la fereastr în timpul zilei. Noaptea îns te po i plimba,
întov r şit de p durar, dac sim i nevoia s faci mişcare. În
timp ce te plimbi, ine ferestrele tr surii închise. E în joc via a
lui Lucien, Lucien va veni în seara asta s -şi ia r mas bun,
arde rândurile acestea de fa cu el.

Lucien arse de îndat biletul la flac ra unei lumân ri.

— Uite ce e, iubitul meu, zise Esther dup ce ascult
citirea biletului, cum ascult un criminal citirea sentin ei de
moarte, n-o s - i spun c te iubesc, ar fi o prostie… Se
împlinesc cinci ani de când mi se pare la fel de firesc s te
iubesc, cum mi se pare de firesc s respir, s tr iesc… Din
prima zi în care a început fericirea mea sub protec ia acestui
ins de neîn eles care m-a închis aici, cum închizi un mic
animal curios într-o cuşc , am ştiut c trebuie s te
c s toreşti. C s toria e un element necesar sor ii tale, şi s
m fereasc Dumnezeu s pun piedici împlinirii destinului
t u. Dar c s toria aceea înseamn pentru mine moartea.
Totuşi nu vreau s te plictisesc; nu o s fac ca o tân r
lucr toare din acelea care se sinucid cu un lighean de
mangal; mi-a ajuns o dat ; şi de dou ori, î i face grea , cum
zice Mariette. Nu: am s m duc departe, am s plec din
Fran a. Asia ştie nişte secrete din ara ei, mi-a promis c m
înva s mor f r chinuri. Te în epi şi pac! s-a ispr vit.
Îngerul meu adorat, nu- i cer decât un singur lucru: s nu
fiu min it . M-am bucurat destul de via ; din ziua când te-
am v zut, în 1824, şi pân ast zi, am avut mai mult fericire
decât cuprind zece vie i de femei fericite. Aşa c ia-m drept
ceea ce sunt: o femeie pe cât de tare, pe atât de slab . spune-
mi: „M c s toresc”. Nu- i cer decât un r mas bun dr g stos
şi. n-ai s mai auzi vorbindu-se niciodat de mine… (Urm o
clip de t cere dup aceast declara ie a c rei sinceritate nu
se putea compara decât cu autenticitatea gesturilor şi
tonului.) E vorba de c s toria ta? întreb ea cufundându-şi
privirile fascinatoare şi str lucitoare ca t işul unui pumnal,
109
în ochii albaştri ai lui Lucien.
— De optsprezece luni lucr m la c s toria mea şi înc nu
s-a hot rât, r spunse Lucien; nu ştiu când se va hot rî, dar
nu e vorba de asta, dr gu a mea, e vorba de abate, de mine,
de tine… suntem serios amenin a i… Nucingen te-a v zut…
— Da, zise dânsa, la Vincennes, prin urmare m-a
recunoscut?
— Nu, r spunse Lucien, dar s-a îndr gostit de tine, de-a
ajuns în stare s -şi piard averea. Dup cin , când te-a
descris, vorbind despre întâlnirea voastr , mi-a sc pat un
surâs f r voie, imprudent, c ci m aflu printre oameni ca
un s lbatic printre s lbaticii unui trib duşman. Abatele, care
m scuteşte de oboseala de a gândi, g seşte c situa ia asta e
primejdioas şi se îns rcineaz s -l p c leasc pe Nucingen,
dac Nucingen se apuc s ne spioneze, iar baronul e în
stare de aşa ceva. Mi-a vorbit despre neputin a poli iei. Ai
c zut ca o scânteie într-un c min vechi plin de funingine şi
care a luat foc.
— Dar ce vrea spaniolul t u s fac ? întreb Esther cu un
glas lin.
— Nu ştiu absolut nimic, mi-a spus doar s n-am nicio
grij , zise Lucien f r a îndr zni s o priveasc pe Esther.
— Dac -i aşa, îi voi da ascultare cu acea supunere de
câine cu care m laud, zise Esther.
Îl lu de bra pe Lucien şi-l duse în odaia ei, întrebându-l:
— Ai cinat bine, Lulu al meu, la nesuferitul acela de
Nucingen?
— Felul cum g teşte Asia m împiedic s mi se par bun
o mas , oricât de vestit ar fi buc tarul casei unde cinez, dar
ca în fiecare duminic , cina se pare c o preg tise Carême.
Lucien o compara f r voie pe Esther cu Clotilde. Amanta
era atât de frumoas , atât de necontenit încânt toare c nu
l sase înc s se apropie monstrul ce mistuie cele mai
trainice iubiri clipa în care ajungi s fii s tul! „Ce p cat, îşi
zise dânsul, s - i g seşti so ia în dou volume! De o parte
poezia, voluptatea, iubirea, devotamentul, frumuse ea,
110
farmecul… – Esther umbla peste tot, aşa cum fac femeile
înainte de a se culca, pleca şi venea, flutura de colo pân
colo cântând ca un colibri – …De partea cealalt , numele
nobiliar, stirpea aristocratic , onorurile, rangurile, ştiin a de
a tr i în societatea bun !…”
— Şi n-am cum s le întrunesc în aceeaşi fiin ! exclam
Lucien.
A doua zi, la ora şapte diminea a, deşteptându-se în
aceast camer fermec toare, alb şi roz, poetul se v zu
singur. Sun . Şi sosi fantastica Europa.
— Ce doreşte conaşul?
— Unde-i Esther?
— Coni a a plecat la cinci f r un sfert. Dup
instruc iunile domnului abate, am primit franco o figur
nou .
— O femeie?
— Nu, conaşule, o englezoaic … Una dintre femeile acelea
care fac de serviciu noaptea, şi avem ordin s-o trat m de
parc-ar fi coni a, ce dori i s face i cu dânsa?… Biata coni ,
când s-a urcat în tr sur , a început s plâng … „Dac
trebuie!…” Aşa spunea. „L-am l sat dormind pe bietul meu
pisoi, mi-a spus dânsa, ştergându-şi lacrimile. Europa, dac
s-ar fi uitat m car la mine sau mi-ar fi rostit numele, aş fi
r mas, şi de ştiam ca mor cu el…” Asculta i conaşule, atâta o
iubesc pe coni a, încât nici nu i-am ar tat-o pe înlocuitoare,
deşi multe cameriste ar fi f cut s crape inima în ea în felul
sta.
— Necunoscuta e aici?…
— Sigur, conaşule, venise cu tr sura care a plecat cu
coni a şi am ascuns-o în odaie la mine, dup instruc iunile…
— Arat bine?
— Cât poate s arate de bine o femeie de ocazie, zise
Europa, dar o s -şi joace uşor rolul dac domnul se oboseşte
oleac , spuse Europa, plecând s-o caute pe falsa Esther.
În ajun, înainte de culcare, atotputernicul bancher îi
d duse instruc iuni valetului s u, care la ora şapte
111
diminea a îi duse în untru pe faimosul Louchard, cel mai
îndemânatic guard comercial, într-un salonaş în care ap ru
baronul în halat şi papuci…
— Ai b tut joc the mine, zise dânsul drept r spuns la
saluturile guardului.
— Nu se putea altfel, domnule baron. in la slujba mea şi
am avut cinstea s v spun ca nu m puteam amesteca într-
o chestiune str in de atribu iile mele. Ce v-am promis? C
v pun în leg tur cu acela dintre agen ii noştri care mi s-a
p rut cel mai în stare de a v servi. Dar domnul baron
cunoaşte frontierele care exista între diferitele meserii… Când
cl deşti o cas , nu-l pui pe tâmplar s fac ce face l c tuşul.
Afla i c exist dou poli ii: poli ia politic şi poli ia judiciar .
Niciodat agen ii poli iei judiciare nu se amestec în poli ia
politic şi viceversa. Dac v-a i adresa şefului poli iei politice,
i-ar trebui autoriza ie din partea ministrului ca s se ocupe
de chestiunea dumneavoastr , şi n-a i avea curajul s -i
explica i despre ce e vorba tocmai directorului general al
poli iei regatului. Un agent care ar face pe poli istul pe cont
propriu şi-ar pierde slujba. Dar, poli ia judiciar e la fel de
prudent ca şi poli ia politic . Astfel c nimeni, nici la
Ministerul de Interne, nici la Prefectur , nu se mişca decât
sau în interesul statului, sau în interesul justi iei. Dac e
vorba de un complot sau de o crim , ce s mai vorbim? Şefii
cei mari vor fi la ordinele dumneavoastr ; dar în elege i şi
dumneavoastr , domnule baron, c au pe cap alte belele
decât s se ocupe de cele cincizeci de mii de amoruri din
Paris. Cât despre noi, ceştilal i, n-avem voie s ne ocup m
decât cu arestarea datornicilor insolvabili; şi de cum e vorba
despre altceva, ne expunem la cele mai mari nepl ceri în caz
c am tulbura liniştea unui oarecare. L-am trimis unul dintre
oamenii mei, dar v-am spus c nu r spund de el; i-a i cerut
s v g seasc o femeie în Paris. Contenson v-a ras de o mie
de franci f r m car s se mişte. Înseamn s caute un ac
într-un car cu fân dac se apuc s caute în Paris o femeie
b nuit c se plimb în p durea Vincennes, şi ale c rei
112
semnalmente se potrivesc cu acelea ale tuturor femeilor
frumoase din Paris.
— Gondanzon (Contenson), zise baronul, nu-mi budea zice
athevârul,în loc z m rat te una mie vranci?
— Asculta i domnule baron. Dac vre i s -mi da i trei mii
de franci, v pot da… Vreau s zic v pot vinde un sfat.
— Vace trei mii de vranci zvatul? întreb Nucingen.
— Eu nu m las dus, domnule baron! r spunse Louchard.
Sunte i amorezat, vre i s descoperi i persoana şi, pân n-o
g si i, v usca i pe picioare ca peştele pe uscat. Valetul
dumneavoastr mi-a spus c v-au v zut ieri doi medici care
v socotesc în primejdie. Sunt singurul care v pot da pe
mâna unui om îndemânatic… Ce naiba? Via a
dumneavoastr nu face trei mii de franci?…
— Zi mie cum gheam pe omul inthemânatic şi vi zigur the
regunojdin a mea!
Louchard îşi lu p l ria, se înclin şi plec .
— Al tracului om! exclam Nucingen, obreşte! Boftim trei
mii.
— Aten ie, zise Louchard, înainte de a lua banii, nu v
vând decât o informa ie şi atâta tot. V dau numele şi adresa
singurului om în stare s v serveasc , dar e un maestru…
— La tracu! exclam Nucingen, nume te Rotjild faloreaz
trei mii vranci ji numai kând ezde izg lit be un cek. Dau una
mie!
Louchard, şmecher, care nu avusese bani pentru nicio
patent de notar sau de port rel, îi f cu cu ochiul baronului
într-un fel de în eles.
— Pentru dumneavoastr , nu las sub trei mii de franci, îi
scoate i dumneavoastr în câteva secunde la burs .
— Tau una mie vranci, repet baronul.
— V-a i târgui şi pentru o min de aur, zise Louchard
înclinându-se şi plecând.
— Kap t atresa pentru un pancnot te una zut vranci!
exclam baronul care-i spusese valetului s i-l trimit pe
secretar.
113
 Turcaret51 nu mai exist . Ast zi cel mai mare bancher ca şi
cel mai mic îşi desf şoar şiretenia pân şi în lucrurile cele
mai m runte: se târguieşte pentru art , pentru faceri de
bine, pentru dragoste, s-ar târgui cu papa pentru iertarea
p catelor. Astfel c auzindu-l pe Louchard cum vorbeşte,
Nucingen se gândise iute c Contenson, fiind bra ul drept al
guardului comercial, trebuia s cunoasc adresa acelui
maestru al spionajului. Contenson avea s dea pe cinci sute
de franci ce voia s vând Louchard la pre ul de trei mii.
Aceast combina ie rapid dovedeşte cu t rie c , dac inima
bancherului era zguduit de dragoste, creierul în schimb
r mânea un creier de rechin.
— Merci tumneata berzonal, îi zise baronul secretarului
s u, la Gondanzon, şpionul de la Lişar, guartul gomer ial, tar
tu-te în gabrioletâ, repede, ji ad la el imetiat! Ajdept!… Dreci
brin boarte te la cratina. Bojtim gheia, am nefoia z nu-l vad
nimene la mine. Indri khu tânsul în mica pafilion tin cratina. Vi
adend şi nu va brosti.
Veni lume la Nucingen s discute chestiuni de afaceri; dar
îl aştepta pe Contenson, o visa pe Esther, îşi spunea c peste
pu in timp o va revedea pe femeia c reia îi datora emo ii la
care nu mai sperase şi îi trimise pe to i acas cu r spunsuri
nehot râte şi f g duieli în doi peri. Contenson i se p rea a fi
fiin a cea mai important din Paris, se uita necontenit în
gr din . În sfârşit, porunci s nu mai fie primit nimeni şi
ceru s i se serveasc dejunul în pavilionul aflat într-un col
al gr dinii. În birourile b ncii Nucingen nimeni nu în elese
comportarea şi şov ielile celui mai şiret, mai clarv z tor şi
mai politic bancher din Paris.
— Ce are şeful? îl întreba un agent de burs pe unul dintre
şefii de birou.
— Nu se ştie, se pare c s n tatea lui trezeşte îngrijorare.

51În comedia lui Lesage, Turcaret (1709), personajul principal, care

poart acest nume, e un lacheu îmbog it prin cam t şi fraud , tip de
parvenit, necioplit şi necinstit, destr b lat şi mai ales risipitor.
114
Ieri doamna baroan i-a primit pe doctorii Desplein şi
Bianchon…
Într-o zi, nişte vizitatori str ini cerur s fie primi i de
Newton în clipa când doftoricea unul dintre c eii s i numit
Beauty, şi care, dup cum se ştie, îi distruse o lucrare ce-l
costase eforturi uriaşe. Beauty era o c ea; Newton nu g si
altceva s -i spun decât: „Ah, Beauty, nici nu ştii ce-ai
distrus…” Str inii plecar , respectând lucrul marelui om. În
toate vie ile grandioase se g seşte o c eluş Beauty. Când
mareşalul de Richelieu veni s se prezinte la Ludovic al XV-
lea, dup ce cucerise Mahon, una dintre cele mai mari fapte
de arme din veacul al XVIII-lea, regele îi spuse: „Nu ştii
vestea cea mare?… Bietul Lansmatt a murit!” Lansmatt era
un portar la curent cu intrigile amoroase ale regelui.
Niciodat bancherii parizieni nu aflar cât îi datorau lui
Contenson. Din pricina spionului acestuia l sa Nucingen s
se încheie o afacere uriaş , unde îşi avea rezervat partea sa
şi pe care le-o l s s şi-o împart . În fiecare zi rechinul
putea ochi o avere cu artileria specula iei în timp ce b rbatul
era la ordinele Fericirii!
Celebrul bancher bea ceai, ron ia nişte tartine cu unt, ca
un om care de mult nu mai avea poft de mâncare, când auzi
o tr sur c se opreşte la porti a gr dinii. În curând
secretarul i-l prezent pe Contenson, pe care-l g sise într-o
cafenea aproape de închisoarea Sainte-Pelagie şi unde
agentul prânzea cu bacşişul dat de c tre un datornic arestat
cu anumite menajamente ce se cer pl tite. Vede i
dumneavoastr Contenson era o poem , o poem parizian .
Dup singura lui înf işare ai fi ghicit de la început c Figaro
al lui Beaumarchais, Mascarille al lui Molière, Frontin al lui
Marivaux şi Lafleur de Dancourt52, aceste mari expresii ale

52Vale i iste i şi ingenioşi din comediile franceze ale secolelor XVII–XVIII.

Florent Carton Dancouix (1661–1725), actor şi autor de comedii, a
denun at, în piesele sale, depravarea societ ii aristocratice din timpul
regen ei.
115
cutezan ei în ho om nii, ale vicleniei încol ite, ale sfor riei
ren scând din propriile sale sfori rupte, sunt m run i în
compara ie cu acest colos al spiritului şi al mizeriei. Când
întâlneşti în Paris un tip, nu mai e un om, ci un spectacol!
Nu mai e o clip dintr-o via , ci o via întreag , mai multe
vie i! Dac arzi în cuptor de trei ori la rând un bust de ghips,
ob ii ceva care seam n oarecum cu un bronz florentin; ei
bine, fulgerele a nenum rate nenorociri, nevoia unor situa ii
cumplite bronzaser capul lui Contenson de parc i l-ar fi
luminat de trei ori v paia unui cuptor. Cre urile foarte dese
nu se mai puteau descre i, f ceau nişte cute veşnice, albe în
fund. Obrazul acesta galben era numai zbârcituri. easta
asem n toare cu a lui Voltaire era la fel de insensibil ca un
cap de mort şi dac n-ar îi avut câ iva peri pe ceafa, te-ai fi
putut îndoi c e a unui om viu. Sub o frunte nemişcat
lunecau, f r a exprima nimic, nişte ochi ca acei aşa-zişi ochi
de chinez pe care îi vezi expuşi în vitrina magazinelor de ceai,
ochi falşi care imit via a şi a c ror expresie nu se schimb
niciodat . Nasul, cârn ca al mor ii, sfida soarta, iar gura
f cut pung , ca a unui zgârcit, era totdeauna deschis şi,
totuşi discret ca rânjetul unei cutii de scrisori. Calm ca un
s lbatic, cu mâinile arse de soare, Contenson, omule usc iv
şi slab, avea atitudinea aceea de filosof cinic, plin de
nep sare şi care niciodat nu se poate adapta formulelor
respectuoase. Şi câte comentarii ale vie ii şi ale moravurilor
sale nu erau oare scrise în straiele lui, pentru cei care ştiau
s descifreze un veşmânt!… Şi mai ales ce pantaloni avea!…
Pantaloni de agent, negri şi lucioşi ca stofa numit voal din
care se fac robele avoca ilor! O vest cump rat la haine
vechi, dar cu guler şal şi brodat !… Un frac de un negru
roşcat!… Şi totul periat, aproape curat, împodobit cu un ceas
legat cu lan de duble. Contenson l sa s se vad o c maş
de bumbac îng lbenit , plisat , pe care str lucea, în chip de
ac de cravat , un diamant fals! Gulerul de catifea sem na cu
un singir peste care treceau cutele roşcate ale unei piei de
indian. P l ria de m tase era lucioas ca satinul, dar dac
116
vreun b can ar fi pus-o s fiarb , ar fi scos din ea destul
gr sime s umple dou felinare. Înşirarea acestei recuzite
înc nu înseamn nimic. Ar mai trebui descris şi felul
preten ios cu care le purta Contenson. Era în gulerul
fracului, în cizmele proasp t lustruite, cu talpa c scat , un
nu-ştiu-ce, o cochet rie pe care nicio expresie francez n-o
poate reda. În sfârşit, spre a face perceptibil acest amestec de
tonuri atât de diferit, trebuie spus c un om de spirit,
v zându-l pe Contenson, ar fi în eles c dac în loc de sticlete
ar fi fost ho , toate zdren ele acestea, în loc s - i atrag
surâsul pe buze, te-ar fi f cut s te înfiori de groaz .
Judecând dup costum, un observator şi-ar fi zis: „Omul
sta e un netrebnic, bea, e cartofor, e vicios, dar nu se
îmbat , nu trişeaz , nu e nici ho , nici ucigaş”. Şi, într-
adev r, era greu s -l defineşti pe Contenson pân nu- i venea
în minte cuvântul spion. F cuse în via a lui atâtea meserii
necunoscute, cam câte exist din cele cunoscute. Zâmbetul
şiret al buzelor sale pale, clipirea din ochii verzui,
strâmb tura care-i zbârcea nasul cârn m rturiseau c nu e
lipsit de duh. Avea o fa de tinichea şi sufletul era de bun
seam ca fa a. De aceea, de altfel, expresiile fe ei sale erau
mai degrab schime smulse de polite e decât exprimarea
unor mişc ri l untrice. Ar fi îngrozit lumea dac n-ar fi fost
caraghios. Contenson, unul dintre produsele cele mai ciudate
ale spumei care pluteşte peste clocotul c ld rii pariziene,
unde totul e în fierbere, se voia mai ales filosof. M rturisea
f r am r ciune: „Am mari talente, dar le am pe gratis; e ca
şi cum aş fi cretin!” Şi se osândea pe sine în loc s -i
învinuiasc pe ceilal i. S încerce cineva a g si mul i spioni
mai lipsi i de fiere decât Contenson! „Împrejur rile ne sunt
potrivnice, le spunea dânsul şefilor s i, am fi putut fi cristal
şi r mânem fire de nisip, asta-i tot.” Cinismul s u în materie
de îmbr c minte avea o noim : inea la fel de pu in la straiele
sale de oraş ca actorii la ale lor; era un as în materie de

117
deghizare şi de grim ; ar fi fost în stare s -i dea lec ii şi lui
Frederick Lemaître53 c ci putea, când voia, s se prefac
chiar şi în dandi. Trebuie s fi f cut parte în tinere e din
societatea dezaxat a celor care se dedau dezm ului prin
case ascunse. Manifesta o adânc antipatie fa de poli ia
judiciar , c ci slujise sub imperiu în poli ia lui Fouché, pe
care-l considera un om mare. De când fusese suprimat
Ministerul Poli iei, se îns rcinase drept consolare cu ramura
arest rilor comerciale, dar capacitatea sa bine cunoscut ,
viclenia sa, f ceau din el o unealt de pre , şi şefii
necunoscu i ai poli iei politice îi men inuser numele pe
listele lor de agen i. Contenson, la fel cu colegii s i, nu era
decât unul dintre figuran ii piesei ale c rei prime roluri
reveneau şefilor, când era vorba de o chestiune politic .
— Bo i blega, zise Nucingen, concediindu-şi secretarul cu o
mişcare a mâinii.
„De ce st sta într-un palat şi eu într-o camer mobilat ?
se întreba Contenson. De trei ori şi-a p c lit creditorii, a
furat; eu n-am luat nicio centim în via a mea… Am mai
mult talent decât are el…”
— Gondemzon, buiule, zise baronul, m-ai ras the un
panknot de una mie vranci…
— Amanta mea r m sese datoare şi lui Dumnezeu şi
dracului…
— Ai amand ? exclam Nucingen, privindu-l pe Contenson
cu admira ie plin de invidie.
— N-am decât şaizeci şi şase de ani, r spunse Contenson,
ca omul pe care depravarea îl p strase tân r ca pe un
exemplu fatal.
— Şi ge vace?
— M ajut , zise Contenson. Când eşti ho şi te iubeşte o
femeie cinstit , sau ajunge ea hoa , sau ajungi tu om
cinstit. Eu în schimb am r mas sticlete.

53Actor francez celebru (1800–1876), a jucat în principalele roluri din

dramele romantice.
118
 — Ai nefoi de pani mereu? întreb Nucingen.
— Mereu, r spunse Contenson zâmbind. E starea mea
fireasc s doresc bani, cum a dumneavoastr e s -i
câştiga i. Ne putem în elege: aduna i-mi bani şi eu m
îns rcinez s -i cheltuiesc. Dumneavoastr ve i fi fântâna, iar
eu ciutura…
— Frei s gâştigi un panknot de gingi zute vranci?
— Ce întrebare! Dar prost mai sunt!… Nu mi-o oferi i
numai ca s drege i nedreptatea cu care soarta s-a purtat
fa de mine.
— Teloc, îl ataug la panknot te una mie ce mi-ai zuptilizat;
vace una mie gingi zute vranci, ta i de mine tumitale.
— Vas zic îmi da i mia de franci pe care v-am luat-o şi o
completa i cu al i cinci sute…
— Egzakt, zise Nucingen, dând din cap.
— Tot numai cinci sute de franci face, zise Contenson
serios.
— Te tat? r spunse baronul.
— De luat. Şi cu ce valoare doreşti, domnule baron, s
schimbi suma asta?
— Mi z-a zis kha este în Baris un om gababil s theskhopere
vemeia gare iubezg şi kha du gunoşti atresa lui… Un maestru
în espionaj.
— Aşa e…
— T -mi atresa şi brimeşti gingi zute vranci.
— S -i v d, r spunse iute Contenson.
— Boftim, continu baronul, sco ând o bancnota din
buzunar.
— D -i încoace, zise Contenson, întinzând mâna.
— T -mi z - i tau. Îmi tai întâi, mergem z fedem pe individ
şi brimeşti panii. C ai butea s -mi finzi multe atrese pe bani
lua i tinainte.
Contenson începu s râd :
— De fapt, sunte i îndrept it s crede i aşa ceva despre
mine, zise el cu aerul de a se certa pe sine. Cu cât mai
netrebnic e situa ia noastr , cu atât mai mult cinste ne
119
trebuie. Dar vede i domnule baron, da i-mi şase sute de
franci. S v dau un sfat bun.
— T -mi şi bune demei be m rinimia mea…
— Ar însemna s risc, zise Contenson; dar sunt obişnuit
s joc tare. În materie de poli ie, domnule baron, trebuie s
umbli pe sub p mânt. Dumneavoastr spune i: „Haide, s
pornim…” Sunte i bogat, crede i ca nimic nu se împotriveşte
banului. Banul e într-adev r ceva. Dar, cu banii nu po i
cump ra decât oameni, dup câte spun doi-trei inşi tari din
meseria noastr . Şi exist lucruri la care nici nu te gândeşti
şi pe care nu le po i cump ra!… Nu po i mitui întâmplarea.
De aceea, de altfel, un poli ist bun nu procedeaz aşa. Vre i
s v urca i cu mine în tr sur ? Vom fi v zu i. Întâmplarea
func ioneaz şi pentru noi şi contra noastr .
— Athef rat? zise baronul.
— Sigur, domnule baron, prefectul poli iei a descoperit
maşina infernal urm rind firul care pleca de la o potcoav
g sit pe strad . Daca ne-am duce ast -sear la c derea
nop ii în birj la domnul de Saint-Germain, n-ar ine s v
vad intrând la eh dup cum nici dumneavoastr nu ine i s
fi i v zut.
— Egzagt, zise baronul.
— A, e tare printre cei tari, mâna dreapt a faimosului
Corentin, omul lui Fouché, de care unii spun c ar fi fiul
nelegitim pe care ministrul l-ar fi f cut înc pe când era
preot; dar astea sunt prostii: Fôuché ştia s fie preot, cum a
ştiut s fie ministru. S şti i c nu-l pune i la treab pe omul
acela cu mai pu in de zece mii de franci… Nu uita i asta! Dar
în schimb a i fi servit, şi bine servit. Vorba aceea: nu te
cunosc, nu m cunoşti. Va trebui s -l anun pe domnul de
Saint-Germain şi v va da întâlnire într-un loc, unde nimeni
nu va putea s vad sau s aud , c ci e cam periculos
pentru el s fac poli ie pentru persoane particulare. Dar ce
s -i faci?… E un om de treab , o gr din de om, şi unul care
a suferit mari prigoane. Şi când te gândeşti câte-a suferit
pentru c a salvat Fran a!… Ca mine, ca to i cei care au
120
salvat-o!
— Berfet, ai s -mi zgrii la ge or ezte rantevu, zise baronul
zâmbind de gluma sa vulgar .
— Domnul baron nu mişca din urechi?… zise Contenson
pe un ton totodat umil şi amenin tor.
— Şan! strig baronul chemându-şi gr dinarul. Tu-te ji ia
tou seci vranci te la Şorş şi atu-mi-i.
— Dac domnul baron n-are alte informa ii decât cele pe
care mi le-a dat, m îndoiesc totuşi c maestrul o s v poat
servi.
—Mai am ji aldele! r spunse baronul pe un ton şiret.
— Am onoarea s -l salut pe domnul baron, zise
Contenson, luând moneda de dou zeci de franci, voi avea
cinstea de a veni s -i comunic lui Georges unde va trebui s
se g seasc domnul baron ast -sear , c ci un poli ist cu
experien nu scrie niciun rând.
„Gurioz ge teşdeb i zunt ageşti intivizi, îşi zise baronul. Fed
ke în boli ia ezde ka în avaceri. “
Plecând de la baron, Contenson se duse liniştit din rue
Saint-Lazare în rue Saint-Honoré, pân la cafeneaua David;
se uit pe fereastr şi z ri un b trân cunoscut acolo sub
numele de moş Canquoëlle.
Cafeneaua David, aşezat pe rue de la Monnaie, la col ul
cu rue Saint-Honoré, s-a bucurat în primii treizeci de ani ai
veacului nostru de un fel de faim , limitat de altminteri la
cartierul zis Bourdonnet. Acolo se adunau negustorii b trâni,
retraşi din afaceri sau marii negustori înc activi: un
Camusot, un Lebas, un Pillerault, un Popinot, şi câ iva
propietari ca moşnegu ul Molineux. Mai vedeai acolo din
când în când pe b trânul Guillaume care venea din rue du
Colombier. Se vorbea politic în cerc intim, dar cu b gare de
seam , c ci cafeneaua David f cea politic liberal . Se bârfea
lumea din cartier; atât de mare e nevoia oamenilor de a-şi
râde unii de al ii!… Cafeneaua aceasta, ca toate celelalte de
altminteri, avea şi ea pe originalul ei în persoana lui moş
Canquoëlle, care venea la David din 1811 şi p rea atât de
121
perfect în armonie cu oamenii de treab aduna i acolo, încât
nimeni nu se jena s vorbeasc politic de fa cu el. Din
când în când, b trânul, a c rui prostie d dea prilej la multe
glume clien ilor localului, disp rea o lun , dou ; dar lipsa
lui, totdeauna explicat prin b trâne e sau boal , c ci înc
din 1811 p ruse a fi trecut de şaizeci de ani, nu mai mira pe
nimeni.
— Ce mai e şi cu moş Canquoëlle?… o întrebau pe
domnişoara de la cas .
— Tare mi se pare, r spundea dânsa, c într-o bun zi,
citind Mica publicitate, afl m c-a murit.
Moş Canquoëlle avea în accent un certificat permanent de
naştere; spunea o estatu , especial şi alte asemenea vorbe
provensale. Numele i se tr gea de la o moşioar numit Les
Canquoëlles, cuvânt care înseamn în unele provincii:
b rz une, şi care se afl în departamentul Vaucluse, de unde
venise b trânul. Pân la urm i se spusese Canquoëlle în loc
de Canquoelles, ceea ce de altminteri nu-l sup ra, c ci
b trânul socotea nobilimea moart în 1793.
De altfel moşia Canquoëlles nu-i apar inea lui, era mezinul
dintr-o ramur mezin . Ast zi inuta b trânului moş
Canquoëlle ar p rea ciudat , dar între 1811 şi 1820 nu
surprindea pe nimeni. B trânul purta pantofi cu catarame de
o el cizelat, ciorapi de m tase mat cu dungi orizontale albe
şi albastre, pantaloni de m tase pân la genunchi, strânşi pe
picioare cu catarame ovale, iar un frac de stof verzuie-
cafenie cu nasturi de metal şi o c maş cu jabou, având
pliseuri c lcate, des vârşeau aceast g teal . La jum tatea
jaboului str lucea un medalion de aur cu capac de sticl ,
sub care se putea z ri un templu f cut din fire de p r, unul
dintre acele încânt toare m run işuri sentimentale care-i
liniştesc pe oameni, dup cum o sperietoare goneşte ciorile.
Cei mai mul i oameni, ca şi animalele, se sperie şi se liniştesc
din nimic. Pantalonii b trânului Canquoëlle erau inu i cu o
cataram care, potrivit modei secolului trecut, se închidea
deasupra abdomenului. Din brâu îi atârnau paralel dou
122
lan uri de o el, alc tuite din mai multe l n işoare şi cu un
m nunchi de brelocuri la cap t. Cravata alb îi era inut la
spate de o cataram mic de aur. În fine, capul nins şi
pudrat îi era împodobit înc din 1816 de p l ria cu trei
col uri pe care o purta şi domnul Try, preşedintele
tribunalului. Moş Canquoëlle înlocuise de pu in vreme
p l ria aceasta atât de scump lui (se crezu şi el obligat s se
supun modei) prin acel oribil melon, c ruia nimeni nu
îndr zneşte s i împotriveasc . P rul strâns la ceaf , o codi
legat cu panglic , descria pe spatele fracului o urm
semicircular al c rei jeg disp rea sub un strat sub ire de
pudr . Daca te opreai la tr s tura cea mai caracteristic a
fe ei lui, un nas plin de negi, roşu şi demn de a fi b gat într-o
mâncare de trufe, ai fi b nuit un caracter blajin, cumsecade
şi cam n tâng la acest b trân, eminamente gur -casc , şi te-
ai fi înşelat ca şi întreaga cafenea David, în care nimeni nu
studiase fruntea de observator, gura batjocoritoare şi ochii
reci ai acestui b trân cocoloşit în vicii, calm ca un Vitellius54
al c rui burdihan imperial retr ia în pântecele lui. În 1816,
un tân r comis-voiajor, numit Gaudissart, client obişnuit al
cafenelei David, se îmb tase de la ora unsprezece la miezul
nop ii cu un ofi er al armatei lui Napoleon, acum în rezerv
cu jum tate de sold . S vârşi impruden a de a vorbi despre o
conspira ie destul de serioas şi pe punctul de a izbucni,
urzit împotriva Bourbonilor. Nu mai era în cafenea decât
moş Canquoëlle care p rea c doarme, doi chelneri care
mo iau şi domnişoara de la cas . În urm toarele dou zeci şi
patru de ore Gaudissart fu arestat; conspira ia era
descoperit . Doi oameni fur condamna i la moarte şi
executa i. Nici Gaudissart, nici nimeni altcineva nu b nui
vreodat c blajinul moş Canquoëlle îi d duse de gol.
Chelnerii fur concedia i, clien ii se suspectar vreme de un
an de zile şi toat lumea se declar înfricoşat de poli ie, în
cor cu moş Canquoëlle care d deai de în eles c are de gând

54 Împ ratul roman Vitellius (secolul I) era cunoscut pentru cinismul lui.
123
s nu mai vin pe la cafeneaua David, atât îi era de urât
poli ia.
Contenson intr în cafenea, ceru un p h rel de rachiu,
nici m car nu se uit la moş Canquoëlle care citea ziarul,
numai c , dup ce-şi b u paharul, lu napoleonul de aur
c p tat de la baron şi chem chelnerul, lovind de trei ori
scurt masa. Domnişoara de la cas şi chelnerul cercetar
moneda de aur cu o aten ie foarte jignitoare pentru
Contenson; dar neîncrederea lor era îndrituit de uimirea pe
care le-o producea tuturor clien ilor înf işarea lui
Contenson. Aurul sta e câştigat prin furt sau prin omor?
Aceasta era întrebarea ce şi-o puneau câteva spirite
independente şi clarv z toare care-l priveau pe Contenson pe
deasupra ochelarilor, p rând totodat c -şi citea ziarul.
Contenson, care vedea tot şi nu se mira niciodat de nimic,
îşi şterse dispre uitor gura cu o batist care n-avea decât trei
petece, îşi lua restul şi-l vârî în buzunarul de la vest ,
c ptuşit cu o stof ordinar alb , dar acum la fel de neagr
ca postavul pantalonului, şi nu las nici m car cinci centime
chelnerului.
— Ce client de puşc rie, îi zise moş Canquoëlle domnului
Fillerault, care-i era vecin de masa.
— Eh! r spunse întregii cafenele domnul Camusot,
singurul ce nu ar tase nici cea mai mic uimire, e
Contenson, mâna dreapt a lui Louchard, guardul comercial.
Pezevenghii ştia au probabil pe cineva de arestat prin
cartier…
Peste un sfert de or , b trânul Canquoëlle se ridic , îşi lua
umbrela şi porni paşnic c tre casa.
E nevoie îns s explic m ce om cumplit şi adânc se
ascundea sub fracul lui moş Canquoëlle, dup cum abatele
Carlos îl ascundea pe Vautrin. Acest provensal n scut la
Canquoëlles, singura moşie a familiei sale, de altminteri
destul de bine v zut , se numea Peyrade. Într-adev r, f cea
parte din ramura mezina a casei de La Peyrade, o veche
familie din Comtat s r cit , dar care mai st pâneşte
124
moşioara La Peyrade. Era al şaptelea copil şi venise pe jos
pân la Paris cu doi taleri de şase franci în buzunar, în 1772,
la vârsta de şaptesprezece ani, împins de viciile unui
temperament înv p iat, de pofta brutal de a parveni care
atrage atâ ia oameni din sudul rii în capital , dup ce-au
în eles c în casa p rinteasc nu vor g si niciodat bani s -şi
satisfac patimile. Vom în elege toat tinere ea lui Peyrade.
când vom spune c în 1782 era confidentul şi tartorul
Locotenen ei generale a poli iei, unde fu foarte pre uit de
domnii Lenoir şi d’Albert, ultimii doi locotenen i generali.
Revolu ia nu avu poli ie, n-avea nevoie. Directoratul, guvern
ceva mai constitu ional decât acela al Comitetului Salv rii
Publice, fu nevoie s reconstituie o poli ie, iar primconsulul
Bonaparte des vârşi crearea ei odat cu Prefectura de poli ie
şi cu Ministerul Poli iei Generale.
Peyrade, om cu tradi ie, recrut agen i în în elegere cu un
ins numit Corentin, de altminteri mult mai tare decât
Peyrade, deşi mai tân r, şi care nu fu un om de geniu decât
în subteranele poli iei. În 1808, uriaşele servicii pe care le
f cu Peyrade fur r spl tite prin numirea lui în postul înalt
de comisar general la Anvers. În mintea lui Napoleon, acest
soi de prefectur a poli iei era echivalent cu un minister al
poli iei îns rcinat cu supravegherea Olandei. Când împ ratul
se întoarse din campania din 1809, Peyrade fu luat pe sus de
la Anvers între doi jandarmi şi aruncat în puşc rie. Dup
dou luni ieşi din închisoare pe garan ia prietenului s u
Corentin, nu f r a fi fost supus la Prefectura de poli ie la trei
interogatorii de şase ore fiecare. Oare Peyrade îşi datora
dizgra ia h rniciei extraordinare cu care îl ajutase pe Fouché
când acesta ap ra coastele Fran ei, atacate de ceea ce s-a
numit în vremea aceea expedi ia de la Wacheren, prilej în
care ducele de Otrante d du dovada de însuşiri care-l
însp imântar pe împ rat? în momentul acela Fouché
considera lucrul drept probabil; dar ast zi, când toat lumea
ştie ce s-a întâmplat atunci în Consiliul de miniştri convocat
de Cambacérès, lucrul e sigur. Tr sni i cu to ii de ştirea
125
tentativei englezilor care-i pl teau lui Napoleon expedi ia de
la Boulogne şi lua i f r de veste când st pânul lor era
fortificat în insula Lobau, pe Dun re, în Austria, unde toat
Europa îl credea pierdut, miniştrii nu ştiau ce hot râre s ia.
P rerea tuturor era c trebuie trimis un curier împ ratului.
Singur Fouché îndr zni s traseze un plan de opera ii pe care
de altfel îl şi realiz .
— Ac ioneaz cum vrei, îi zise Cambacérès, dar eu care in
s r mân cu capul pe umeri, îi trimit un raport împ ratului.
Se ştie de ce pretexte absurde s-a folosit împ ratul la
întoarcere, în plin Consiliu de Stat, ca s -şi dizgra ieze
ministrul şi s -l pedepseasc pentru c îndr znise s salveze
Fran a f r dânsul. Din clipa aceea, împ ratul ad ug la
duşm nia prin ului de Talleyrand pe cea a ducelui de
Otrante, singurii doi mari oameni politici datora i Revolu iei
şi care poate l-ar fi salvat pe Napoleon în 1813. Spre a se
descotorosi de Peyrade, se folosi pretextul ordinar c ar fi
luat mit : tolerase contrabanda, împ r ind unele câştiguri cu
marii negustori. Era cam aspru pentru un om care-şi datora
bastonul de mareşal al Comisariatului general unor mari
servicii aduse statului. Acest ins, îmb trânit în administra ia
de stat, cunoştea secretele tuturor guvernelor, începând cu
anul 1775, când intrase în Locotenen a general a poli iei.
Împ ratul, care se credea destul de tare ca s f ureasc
oamenii aşa cum îi trebuiau, nu inu seama de obiec iile ce-i
fur f cute mai târziu în sprijinul unui om socotit drept unul
dintre cei mai siguri, mai iste i şi mai îndemânatici, dintr-
acele genii necunoscute, îns rcinate s vegheze asupra
siguran ei statului. El crezu c -l poate înlocui pe Peyrade cu
Contenson; dar Contenson era pe atunci absorbit de
Corentin în folosul s u. Peyrade era cu atât mai sim itor
lovit, cu cât, desfrânat şi lacom, se afla cu privire la femei în
situa ia unui cofetar c ruia îi plac pr jiturile. Obişnuin a
viciilor devenise la el o fire proprie: nu se putea lipsi de mese
bune, de joc de c r i, într-un cuvânt de acea via de boier
mare, f r fast, dus de to i oamenii cu însuşiri puternice şi
126
care şi-au creat o nevoie de distrac ii exagerate şi
neobişnuite. Şi apoi tr ise pân atunci pe picior mare f r s
fie niciodat obligat s justifice cheltuielile, vârând mâinile în
fonduri, c ci nu li se precupe eau banii niciodat , nici lui,
nici prietenului s u, Corentin. Cinic şi spiritual, îi pl cea de
altminteri situa ia în care se afla, era filosof. Şi în sfârşit, un
spion, la orice treapt s-ar afla în maşin ria poli iei, nu poate
reveni la o meserie cinstit şi liberal , dup cum niciun
ocnaş nu poate s fac acest lucru. O dat înfiera i,
înmatricula i, spionii şi condamna ii, la fel ca diaconii, devin
nişte oameni pecetlui i. Exist fiin e c rora societatea le
întip reşte o soart fatal . Spre nenorocirea sa, Peyrade era
nebun dup o feti , copil pe care era sigur c i-l n scuse o
actri celebr , c reia îi f cuse o dat un serviciu, iar dânsa
îi mul umise vreme de trei luni. Peyrade, care îşi aduse
copilul de la Anvers, se trezi deci la Paris, f r niciun venit,
cu un ajutor de o mie dou sute de franci pe an pe care i-l
acorda Prefectura de poli ie fostului înv cel al lui Lenoir. Se
stabili în rue des Moineaux, la etajul patru, într-un mic
apartament de când camere pe care-l pl tea cu dou sute
cincizeci de franci.
Dac exist un om sim itor la foloasele şi pl cerea de a
avea un prieten, acela e leprosul pe care mul imea îl numeşte
spion, poporul sticlete, iar administra ia de stat agent.
Peyrade şi Corentin erau prin urmare prieteni ca Oreste şi
Pylade. Peyrade îl formase pe Corentin aşa cum l-a format
pictorul Vien pe David: în curând îns elevul îşi întrecu
maestrul. F cuser împreun numeroase expedi ii. Peyrade,
bucuros c a ghicit talentul lui Corentin, îl lansase în cariera
de agent, preg tindu-i un triumf. Îşi sili elevul s se slujeasc
de o iubit care-l dispre uia, drept undi cu care s prind
un om. Şi pe atunci Corentin n-avea decât dou zeci şi cinci
de ani! Corentin, r mas unul dintre generalii al c ror
generalissim e ministrul poli iei, p strase, sub ducele de

127
Rovigo55 func ia înalt pe care o avusese sub ducele de
Otrante. Iar pe vremea aceea se proceda cu poli ia general
ca şi cu poli ia judiciar . La fiecare caz ceva mai cuprinz tor
se încheia un acord pauşal, ca s spunem aşa, cu cei trei,
patru sau cinci agen i mai capabili. Ministrul, aflând de vreo
conspira ie, prevenit c se urzeşte o uneltire, n-are a face
cum anume, îl întreba pe unul dintre coloneii poli iei sale:
„Cât î i trebuie ca s ajungi la cutare rezultat?” Corentin,
Contenson r spundeau dup matur chibzuin : „Dou zeci,
treizeci, patruzeci de mii de franci”. Apoi, dup ce se d duse
ordin de începere a opera iei, toate mijloacele şi oamenii ce
urmau s fie întrebuin a i r mâneau la alegerea şi la
aprecierea lui Corentin, sau a oric rui agent împuternicit. De
altminteri, poli ia judiciar ac iona la fel cu Vidocq56 pentru
descoperirea crimelor.
Poli ia politic , la fel cu poli ia judiciar , îşi alegea oamenii
mai cu seam dintre agen ii cunoscu i, înmatricula i, folosi i
de obicei, şi care sunt parc solda ii acestei armate secrete,
atât de trebuincioase statelor, în ciuda vorb riei filantropilor
şi a moraliştilor cu moral meschin . Dar încrederea
extraordinar datorat celor doi-trei generali de calibrul lui
Peyrade sau Corentin presupunea c au dreptul de a
întrebuin a persoane necunoscute, sub rezerva de a da
totdeauna socoteal ministrului în cazuri grave. Dar, pe
experien a şi şiretenia lui Peyrade punea Corentin mare pre ,
încât dup furtuna din 1810, el îşi folosi vechiul prieten,
adeseori îi cerea p rerea şi îl între inea pe picior mare.
Corentin g si mijlocul de a-i da lui Peyrade cam o mie de
franci pe lun . La rândul s u Peyrade îi f cu uriaşe servicii

55 Savary, duce de Rovigo – ministru al poli iei de la 1810 pân la 1814,

urmând lui Fouché.
56 François-Eugène Vidocq (1775–1857), ofi er, ajuns escroc, a evadat de

mai multe ori din ocn , sfârşind prin a-şi oferi serviciile poli iei. Prefectul
Pasquier i-a folosit „experien a”, încredin ându-i conducerea unei brig zi.
Balzac îl cunoştea, şi s-a documentat mult, prin el, asupra lumii
ocnaşilor şi a agen ilor de poli ie.
128
lui Corentin. În 1816, Corentin, cu prilejul descoperirii
conspira iei în care urma s fie amestecat şi bonapartisul
Gaudissart, încerc s -l reintegreze pe Peyrade în poli ia
general a regatului; dar o interven ie necunoscut îl înl tur
pe Peyrade. Iat de ce. În dorin a lor de a se face
indispensabili Peyrade, Corentin şi Contenson, puşi la cale
de ducele de Otrante, organizaser pentru folosul personal al
lui Ludovic al XVIII-lea, o contra poli ie în care erau
întrebuin a i Contenson şi înc al i câ iva agen i la fel de
straşnici. Ludovic al XVIII-lea muri şi duse cu el în mormânt
secrete care vor r mâne secrete pentru cei mai informa i
istorici. Lupta dintre poli ia general a regatului şi contra
poli ia regelui d du naştere la cazuri cumplite al c ror secret
a fost p strat de câteva capete t iate de ghilotin .
Nu e aici nici locul, nici prilejul s intr m în am nunte,
c ci Scenele vie ii pariziene nu sunt Scenele vie ii politice; e de
ajuns s l s m s se întrevad din ce tr ia cel numit moş
Canquoëlle în cafeneaua David şi prin ce fire era legat de
puterea înfricoş toare şi misterioas a poli iei. Din 1817 şi
pân în 1822, Corentin, Contenson, Peyrade şi agen ii lor
avur misiunea s -l spioneze adeseori chiar pe ministru.
Poate c aşa se explic de ce ministerul nu mai voi s -i
foloseasc pe Peyrade şi pe Contenson, asupra c rora
Corentin, f r ştirea lor, f cu s cad b nuielile miniştrilor,
ca apoi s se foloseasc de prietenul s u când ajunse s
cread c nu-l va mai putea reintegra. Miniştrii avur atunci
încredere în Corentin şi-l îns rcinar s -l supravegheze pe
Peyrade, ceea ce-l f cu pe Ludovic al XVIII-lea s zâmbeasc .
Corentin şi Peyrade r maser prin urmare total st pâni pe
situa ie. Contenson, mult vreme ataşat de Peyrade, îl servea
înc şi acum. Intrase în serviciul guarzilor comerciali din
ordinul lui Corentin şi al lui Peyrade. Într-adev r, în urma
acelei frenezii unice, insuflate de o meserie pe care-o iubeşti,
cei doi generali sim eau nevoia s -şi plaseze solda ii cei mai
iscusi i în toate locurile unde puteau culege informa ii
îmbelşugate. De altminteri viciile lui Contenson, obiceiurile
129
sale depravate, care-l f cuser s cad mai jos decât cei doi
prieteni ai s i, cereau atâ ia bani, încât trebuia s lucreze
mult. Contenson, f r a s vârşi vreo indiscre ie, îi spusese
lui Louchard c el cunoaşte singurul om în stare s -l
satisfac pe baronul de Nucingen. Într-adev r, Peyrade era
singurul agent care putea s fac , nepedepsit de poli ie,
cercet ri în interesul unei persoane particulare. Dup
moartea lui Ludovic al XVIII-lea, Peyrade îşi pierdu nu numai
orice importan a, dar şi foloasele pe care i le aduce postul
s u de spion personal al maiest ii-sale. Crezându-se de
neînlocuit, îşi continuase felul de via de pân atunci.
Femeile, mesele bune şi Clubul str inilor îl feriser de orice
economii pe acest ins înzestrat, ca to i oamenii f cu i pentru
viciu, cu o s n tate de fier. Dar, de la 1826 la 1829, ajuns
aproape de şaptezeci şi patru de ani, singur spunea c începe
s se rugineasc . Din an în an, Peyrade începea s tr iasc
mai pu in în largul s u. Asista la funeraliile poli iei, vedea cu
mâhnire c guvernul lui Carol al X-lea p r seşte bunele
tradi ii ale acesteia. La fiecare noua sesiune, camera t ia din
fondurile necesare poli iei, din ur fa de acest mijloc de a
guverna şi din ideea fix de a moraliza aceast institu ie. „Ca
şi cum ar vrea s g teasc mâncarea cu m nuşi albe în
mâini”, îi spunea Peyrade lui Corentin. Corentin şi Peyrade
sim eau înc din 1822 apropierea revolu iei din 1830.
Cunoşteau ura tainic a lui Ludovic al XVIII-lea fa de
fratele şi urmaşul s u, Carol al X-lea; ceea ce explica
indulgen a de care a f cut dovad fa a de ramura de Orléans,
beneficiara lui 183057 c ci altfel domnia şi politica sa ar fi o
enigm f r cheie.
Pe m sur ce îmb trânea, lui Peyrade îi creştea şi
dragostea fa de fiica sa nelegitim . Pentru dânsa îşi luase

57 Speriat de progresele democra iei, burghezia francez nu a avut, într-

adev r, curajul s treac la republic dup revolu ia de la 1830, ci a
încredin at tronul unui vl star din ramura de Orléans, Ludovic Filip, zis
şi regele-burghez , care a fost r sturnat de revolu ia din 1848.
130
înf işarea burghez , c ci voia s-o m rite pe Lydie a sa cu un
om cumsecade. Tot de aceea, mai ales în ultimii trei ani, voia
s -şi g seasc un locşor fie la Prefectura de poli ie, fie la
Direc ia poli iei generale a regatului, în vreun post de care s
nu-i fie ruşine şi pe care s nu fie nevoit s -l ascund . În cele
din urm inventase un post care, îi spunea dânsul lui
Corentin, se va dovedi trebuincios mai curând sau mai
târziu. Trebuia creat la prefectura de poli ie un birou numit
al informa iilor, care ar fi fost intermediar între poli ia
Parisului propriu-zis , poli ia judiciar şi poli ia regatului,
spre a face ca Direc ia general s foloseasc toate aceste
for e r sfirate. Peyrade singur mai putea, cu vârsta lui şi
dup cincizeci şi cinci de ani de discre ie, s fie veriga care s
lege între ele cele trei poli ii, s fie într-un cuvânt arhivistul
c ruia s se adreseze statul şi justi ia spre a se l muri în
anumite cazuri. Peyrade spera c astfel, cu ajutorul lui
Corentin, s înha e o zestre şi un so pentru micu a Lydie.
Corentin îi şi vorbise de chestiunea aceasta directorului
general al poli iei regatului, f r s -l pomeneasc pe Peyrade,
şi directorul general, un om din sudul rii, socotea c
propunerea trebuia s vin din partea prefecturii.
În momentul în care Contenson b tuse de trei ori în masa
cafenelei cu banul s u de aur, semn care voia s spun :
„Trebuie s - i vorbesc”, starostele agen ilor de poli ie st tea şi
se gândea la aceast problem : „Prin ce persoan , prin ce
interese s -l pun în mişcare pe actualul prefect al poli iei?” Şi
avea înf işarea unui ramolit care-şi citeşte cu mare pasiune
ziarul.
„Bietul nostru Fouché, îşi zicea el dup aceea mergând pe
rue Saint-Honoré, omul sta mare a murit! Intermediarii
dintre noi şi Ludovic al XVIII-lea sunt c zu i în dizgra ie. De
altminteri, cum îmi spunea Corentin ieri, lumea nu-l mai
crede sprinten sau inteligent pe un om de şaptezeci de ani.
Ah, de ce m-am înv at s m nânc la Very58 s beau vinuri

58 Restaurant de lux parizian din prima jum tatc a secolului al XIX-lea.

131
scumpe… s joc c r i când am bani! Ca s - i asiguri o
situa ie n-ajunge s fii deştept, cum zice Corentin, ci şi
cump tat. Scumpul meu domn Lenoir mi-a prorocit bine
viitorul când a exclamat în timpul procesului pentru colierul
reginei59: N-ai s-ajungi? niciodat nimic! când a aflat c nu
r m sesem sub patul curtezanei Oliva.”
Dac venerabilul moş Canquoëlle (şi acas i se spunea
moş Canquoëlle) r m sese în rue des Moineaux, la etajul
patru, s nu ne îndoim c g sise în felul în care era aşezat
cl direa nişte ciud enii care favorizau exerci iul cumplitelor
sale îndeletniciri. Situat la col ul cu rue Saint-Roch, dintr-o
parte n-avea vecini. Deoarece scara o împ r ea în dou , la
fiecare etaj existau câte dou camere cu totul izolate. Aceste
dou camere erau aşezate în partea dinspre rue Saint-Roch.
Deasupra etajului patru se aflau nişte mansarde dintre care
una slujea drept buc t rie, iar cealalt era locuin a unicei
servitoare a lui moş Canquoëlle, o olandez pe care o chema
Katt şi care-o al ptase pe Lydie. Moş Canquoëlle f cuse
dormitor din prima dintre cele dou camere separate şi birou
dintr-a doua. Un zid comun foarte gros izola fundul biroului.
Fereastra care d dea pe rue des Moineaux era cu fa a c tre
un calcan. Şi deoarece între scar şi birou se afla toat
l imea camerei lui Peyrade, cei doi prieteni nu se temeau de
nicio privire şi de niciun auz, când vorbeau de treburi în acel
birou f cut anume pentru scârboasa lor meserie. Din

59 Una dintre consecin ele frivolit ii şi patimii pentru bijuterii a reginei

Marie Antoinette; o escroac , contesa de La Mothe, l-a convins pe
cardinalul de Rohan, care era r u v zut de regin , s -i cumpere acesteia
un colier enorm de scump pentru care, chipurile, ea nu avea to i banii
deodat ; cunoscând sl biciunile reginei şi dorind s reintre în favorurile
cur ii, cardinalul a consim it, mai ales dup ce i se înscenase o întâlnire
noaptea, în parc, cu o femeie voalat , care a fost dat drept regina. Când
bijutierii au constatat c regina nu e la curent, a izbucnit scandalul.
Procesul, eveniment senza ional, a dus la achitarea cardinalului de
Rohan (exilat apoi de rege) şi la întemni area contesei de La Mothe, dar,
mai ales, la compromiterea familiei regale, deşi, la proces. s-a dovedit c
femeia voalat fusese baroana d’Oliva.
132
precau ie, Peyrade pusese pe jos o rogojin şi o p tur în
odaia flamandei, sub pretext ca vrea ca doica fiicei sale s
tr iasc bine. Mai mult decât atât, astupase şi hornul
camerei şi se slujea de o sob al c rei burlan ieşea prin zidul
din afar , deasupra str zii Saintroch. În fine, întinsese pe
podele mai multe covoare, aşa încât locatarii de la etajul de
dedesubt s nu aud niciun zgomot. Expert în materie de
spionaj, cerceta zidul dintre casa lui şi cea vecin , tavanul şi
podeaua o dat pe s pt mân , pref cându-se c omoar
insecte sup r toare. Siguran a c se afl acolo f r martori
sau ascult tori, îl f cu pe Corentin s aleag acest birou
drept sal de consiliu când consf tuirile nu aveau loc la el
acas . Locuin a lui Corentin nu era cunoscut decât de c tre
directorul general al poli iei regatului şi de c tre Peyrade;
acolo primea persoanele la care ministerul sau palatul
recurgeau drept intermediare în împrejur ri grave; dar niciun
agent, niciun subaltern nu intra acolo, treburile meseriei
combinându-se la Peyrade. În acea camer , f r nimic
deosebit se esur planuri, se luar hot râri care ar putea s
furnizeze ciudate informa ii istorice şi drame neobişnuite,
dac zidurile ar putea vorbi. Acolo fur analizate între 1816
şi 1826 probleme de importan uriaş . Acolo se descoperir
în germene evenimentele care aveau s apese asupra sor ii
Fran ei. Acolo, Peyrade şi Corentin, la fel de prev z tori dar
mai bine informa i decât Belart, procurorul general, îşi
spuneau înc din 1819: „Dac Ludovic al XVIII-lea nu vrea s
dea cutare sau cutare lovitur , s se descotoroseasc de
cutare principe, îşi detest fratele? Vrea aşadar s -i lase
moştenire o revolu ie?”
Uşa lui Peyrade purta o t bli pe care se g seau uneori
semne ciudate, cifre scrise cu creta. Acest soi de algebr
infernal avea pentru ini ia i un în eles foarte clar. În fa a
apartamentului atât de s r c cios al lui Peyrade se afla acela
al Lydiei, alc tuit dintr-o anticamer , un salonaş, o camer
de culcare şi un budoar… Ca şi uşa camerei lui Peyrade, uşa
Lydiei era f cut din tabl de fier groas de patru milimetri,
133
vârât între dou bl ni groase, de stejar, înarmate cu broaşte
şi un sistem de â âni care le f ceau la fel de greu de
sf râmat ca şi o uş de închisoare, încât, deşi casa era una
dintr-acelea cu gang, pr v lii şi f r portar, Lydie tr ia acolo
f r s se team de nimic. Sufrageria, salonaşul, dormitorul,
care aveau ferestre cu gr dini e în l zi, erau de o cur enie
flamand şi luxoas . Doica olandez nu o p r sise niciodat
pe Lydie, c reia îi zicea fiic . Amândou mergeau la biseric
în fiecare duminic , ceea ce îl f cea s aib o foarte bun
p rere despre moş Canquoëlle pe b canul regalist cu pr v lie
în aceeaşi cas , pe col ul dintre rue des Moineaux şi rue
Neuve-Saint-Roch, şi a c rui familie, buc t rie şi ucenici
ocupau etajul întâi şi mezaninul. La etajul al doilea tr ia
proprietarul, iar al treilea era închiriat de dou zeci de ani de
c tre un şlefuitor de pietre pre ioase. Fiecare din locatari
avea o cheie de la uşa gangului. So ia b canului primea cu
atât mai bucuros scrisorile şi pachetele adresate acestor trei
gospod rii paşnice, cu cât b c nia era înzestrat cu o cutie
de scrisori.
F r astfel de am nunte, str inii şi nici chiar cei care
cunosc Parisul n-ar în elege taina şi liniştea, lipsa de grij şi
siguran a care f ceau din aceast cas o excep ie în Paris.
Începând cu miezul nop ii, moş Canquoëlle putea urzi orice
intrig , putea primi spioni sau miniştri, femei sau cocote,
f r s observe nimeni pe lume. Peyrade, despre care
olandeza îi spusese buc t resei b canului: „Nu e în stare s
omoare o musc !” era socotit cel mai blajin dintre oameni. Nu
se d dea în laturi de la nicio cheltuial pentru fiic -sa. Lydie,
care înv ase muzica de la Schmucke60, era talentat şi ştia
s compun . Se pricepea s picteze în sepia, în guaş şi
acuarel . Peyrade prânzea în toate duminicile cu fiic -sa. În
ziua aceea b trânul era numai şi numai tata. Credincioas
f r s fie bisericoas , Lvdie inea Paştele şi se ducea la
spovedanie şi împ rt şanie în fiecare lun . Totuşi, din când

60 Personaj al lui Balzac, muzicianul capabil dar naiv, din V rul Pons.
134
în când îşi îng duia s se duc la spectacole. Se plimba în
gr dinile Tuileries când era vreme frumoas . Acestea erau
singurele ei pl ceri, c ci ducea o via foarte sedentar . Îşi
adora tat l, dar n-avea nicio idee despre sinistrele sale
însuşiri şi despre sumbrele-i îndeletniciri. Nicio dorin nu
tulburase via a curat a acestei copile atât de curate.
Sub ire, frumoas ca maic -sa, înzestrat cu un glas
încânt tor şi cu o fe işoar fin , încadrat de un p r frumos,
blond, sem na cu acei îngeri mai mult mistici decât reali,
aşeza i de anumi i pictori primitivi în fundul tablourilor ce
înf işeaz „Sfânta Familie”. Ochii s i albaştrii p reau c
revars o raz din ceruri asupra celui c ruia îi h r zea o
privire. Din g teala ei cast , f r exager rile nici unei mode,
se desprindeau o fermec toare mireasm de burghezie.
Închipuiasc -şi cineva un Satan b trân, tat al unui înger şi
va în elege ce erau un Peyrade şi fiic -sa. Dac cineva ar fi
mânjit aceast perl , tat l ar fi fost în stare s n scoceasc ,
spre a-l nimici, una dintre acele curse însp imânt toare în
care c zur , pe vremea Restaura iei, neferici ii ce-şi l sar
capetele sub ghilotin . Trei mii de franci pe an îi erau de
ajuns pentru Lydie şi Katt, doica.
De îndat ce intr pe la cap tul din sus des Moineaux,
Peyrade îl z ri pe Contenson. Trecu pe lâng el, urc la etaj,
auzi paşii agentului s u pe scar şi-i deschise înainte ca
flamanda s scoat capul pe uşa buc t riei. O sonerie pe
care-o declanşa o uş cu geamuri, instalat la etajul trei
unde locuia şlefuitorul de pietre scumpe, îi anun a pe
locuitorii de la etajul trei şi patru când urca cineva pentru ei.
Nu mai e nevoie s spunem c începând cu miezul nop ii
Peyrade în buşea cu vat soneria.
— Ce e graba asta, filozofule?
Filosoful era porecla pe care i-o d dea Peyrade lui
Contenson şi de care era vrednic acest Epictet al sticle ilor.
Numele acesta de Contenson ascundea, vai! unul dintre cele
mai vechi nume ale feudalit ii normande.
— P i sunt cam vreo zece mii de încasat.
135
 — Politic ?
— Nu, un moft! Baronul de Nucingen, îl ştii, ho ul acela
b trân cu patalama, necheaz dup o femeie pe care a v zut-
o în p durea Vincennes şi trebuie s i-o g sim, c altfel
moare de dragoste… Dup cât mi-a spus valetul lui, ieri a
fost la el un consult de medici… I-am şi extras o mie de
franci sub pretext c -i caut prin esa.
Şi Contenson îi povesti întâlnirea lui Nucingen cu Esther,
ad ugând c baronul avea nişte informa ii proaspete.
— Las , zise Peyrade, o s -i g sim Dulcineea; spune-i
baronului s vie ast -sear cu tr sura în Champs-Elysées,
pe avenue Gabriel, col cu calea Marigny.
Peyrade îl d du afar pe Contenson şi b tu la fiic -sa, cum
trebuia s ba i ca s fii primit. Intr vesel; în sfârşit,
întâmplarea îi înf işa un mijloc de a ob ine postul pe care-l
dorea. Se cufund într-un fotoliu adânc, „à la Voltaire”, dup
ce-o s rutase, pe Lydie pe frunte şi spuse: „Cânt -mi ceva…”
Lydie îi cânt o bucat pentru pian de Beethoven.
— Ai cântat bine, c prioara tatei, zise dânsul luând-o pe
genunchi, ştii c avem dou zeci şi unu de ani? Trebuie s ne
c s torim, c ci tata are peste şaptezeci de ani…
— Sunt fericit aşa, r spunse dânsa.
— Nu m iubeşti decât pe mine, atât de urât şi de b trân?
întreb Peyrade.
— Dar pe cine vrei s iubesc?
— Cinez la tine, feti a mea, s -i spui Kattei. M gândesc s
ne facem o situa ie, s iau un post şi s - i caut un so
vrednic de tine… Vreun b iat bun şi plin de talente, de care
s po i fi mândr cândva…
— N-am v zut pân acum decât unul singur pe care l-aş fi
vrut de b rbat…
— Ai v zut unul?…
— Da, în gr dina Tuileries, continu Lydie, trecea de bra
cu contesa de Sérisy.
— Şi cum îl cheam ?
— Lucien de Rubempré!… Şedeam al turi de Katt sub un
136
tei, f r s m gândesc la nimic. Lâng noi erau dou
doamne care şi-au spus una alteia: „Iat-o pe doamna de
Sérisy şi pe frumosul Lucien de Rubempré”. M-am uitat şi eu
la perechea pe care-o priveau cele dou doamne, „Vai, draga
mea, a spus una dintre ele, mare noroc au unele femei!…
Acesteia i se trece cu vederea orice, fiindc e n scut de
Ronquerolles şi fiindc so ul ei e la putere.” – „Da, drag , a
r spuns cealalt doamn , dar Lucien o cost scump…” Ce
voia s spun , tat ?
— Prostii, cum spun oamenii din lumea mare, îi r spunse
Peyrade fiic -sii, cu un aer blajin. Poate c vorbeau de
politic .
— Dumneata m-ai întrebat, tat , şi i-am r spuns. Dac
vrei s m m ri i, g seşte-mi un so care s semene cu
tân rul acela.
— Copil ce eşti! îi r spunse tat l. La b rba i frumuse ea
nu e totdeauna semn de bun tate. Tinerii înzestra i cu o
înf işare pl cut nu întâlnesc nicio greutate la începutul
vie ii, şi atunci nu-şi cultiv niciun talent, nu depun nicio
sfor are, lumea le surâde şi astfel îi depraveaz , iar mai
târziu sunt sili i s pl teasc cu dobând binele de la
început!… Aş vrea s g sesc pentru tine ceea ce burghezii,
bog taşii şi proştii las f r sprijin şi f r protec ie…
— Ce anume, tat ?
— Un necunoscut plin de talent… Las , copila mea
scump , am s scotocesc toate mansardele Parisului şi s - i
îndeplinesc dorin a, înf işându-i dragostei tale un b rbat tot
atât de frumos ca haimanaua de care-mi vorbeşti, îns plin
de viitor, unul dintre oamenii aceia sorti i gloriei şi
norocului… A, uitasem! Mi se pare c am o herghelie de
nepo i şi printre ei trebuie s se g seasc unul vrednic de
tine!… Am s scriu sau am s spun s scrie cineva la
Provence!
Lucru ciudat! În clipa aceea, un tân r mort de foame şi de
oboseal , sosit pe jos din departamentul Vaucluse, nepot al
lui moş Canquoëlle, intra în Paris prin bariera Italiei,
137
c utându-şi unchiul. În visele familiei, care nu cunoştea
soarta acestui unchi, Peyrade era un subiect de speran e: îl
credeau reîntors din Indii cu milioane! Îmboldit de aceste
basme rostite la gura sobei, nepo elul, pe care-l chema
Théodose, pornise într-o c l torie în jurul lumii, ca s -l caute
pe unchiul fabulos.
Dup ce gustase vreme de câteva ceasuri fericirea de a fi
tat , Peyrade îşi sp l şi-şi vopsi p rul (pudra de pe cap era o
deghizare), apoi îmbr cat într-o redingot groasa şi larg de
postav albastru, încheiat pân sus, cu o pelerin neagr pe
deasupra, înc l at cu cizme solide cu t lpi groase şi înarmat
cu o carte de vizit anumit , umbla alene de-a lungul aleii
Gabriel, unde Contenson, deghizat în zarzavagioaic b trâna,
se întâlni cu el în fa a gr dinilor palatului Elizée-Bourbon.
— Domnule Saint-Germain, îi zise Contenson, dându-i
fostului s u şef pseudonimul de care se folosea pe când
lucra, m-ai f cut s câştig cinci sute de biştari; dar am venit
s te aştept aici ca s - i spun c blestematul de baron,
înainte de a mi-i da, s-a dus s se informeze la prefectura de
poli ie.
— Cred c-o s am nevoie de tine, r spunse Peyrade. Vezi-te
cu numerele 7, 10 şi 21, o s -i putem folosi pe ştia f r s
ştie nici poli ia, nici prefectura.
Contenson se întoarse şi se opri lâng tr sura în care
domnul de Nucingen îl aştepta pe Peyrade.
— Sunt domnul de Saint-Germain, îi spuse baronului
meridionalul, ridicându-se pân la uşa tr surii.
— Boftim, urca lânc mine, zise baronul care-i porunci
vizitiului s-o ia c tre Arcul de Triumf de l’Etoile.
— A i fost la prefectur , domnule baron? Nu e frumos… Se
poate şti ce i-a i spus domnului prefect şi ce v-a r spuns?
întreb Peyrade.
— Înainte te a tha cingi zute de vranci la un terpeteu ca
Godanzon, foiam ze avlu tac merit … Am zis brefegtului
boli iei kh toresc ze volozesc un acent numid Beirat în
zdr in tate bentru o miziune teligad , ji dag bod z am o
138
ingretere dodal în el… Brevegt a resbuns kh tumnetha ejdi
unu thin oamenii cei mai tipaci ji cinzti . Azda e dod.
— Şi acum, dup ce domnului baron i s-a dest inuit
numele meu adev rat, binevoieşte s -mi spun despre ce e
vorba?
Îndat baronul îi explic pe larg şi cu multe vorbe, în
groaznicul s u jargon de evreu polonez şi întâlnirea cu
Esther, şi strig tul valetului dind r tul tr surii, şi încerc rile
sale neizbutite de a o reg si, apoi încheie istorisind ce se
întâmplase în ajun la el acas , zâmbetul ce-i sc pase lui
Lucien de Rubempré, şi b nuiala lui Bianchon şi a câtorva
dandi, cu privire la o leg tura între necunoscut şi numitul
tân r.
— Asculta i, domnule baron, îmi ve i da întâi zece mii de
franci ca acont asupra spezelor, c ci din istoria asta e vorba
s sc pa i cu via şi deoarece via a dumneavoastr e o
fabric de afaceri, nu trebuie s precupe im nimic ca s v
g sim femeia. Ce s mai vorbim? V-a c zut cu tronc!
— Ta, mi-a g zut gu drong.
— Dac mai e nevoie de ceva, v voi spune, domnule
baron; pute i avea încredere în mine, urm Peyrade. Nu sunt,
cum a i putea crede un spion… În 1807 eram comisar
general al poli iei la Anvers şi acum, dup moartea lui
Ludovic al XVIII-lea, v pot dest inui c vreme de şapte ani
am fost şeful contrapoli iei sale… Prin urmare cu mine nu
încape târguial . V închipui i, domnule baron, c nu se
poate face devizul conştiin elor ce trebuie cump rate pân nu
se studiaz chestiunea. N-ave i nicio grij , voi izbuti. S nu
crede i c m ve i pl ti cu vreo sum oarecare, vreau altfel de
r splat …
— Zber g nu toreşti z te vac rege?… zise baronul.
— Nu, e ceva foarte uşor pentru dumneavoastr .
— Te agord!
— Îi cunoaşte i pe bancherii Keller?
— Vorte pine.
— François Keller e ginerele contelui de Gondreville, iar
139
contele de Gondreville a fost la dumneavoastr la cin ieri cu
ginerele s u.
— Gine tracu i-a zbus? exclam baronul. Şorş zda n-are
lak t la cur .
Peyrade începu s râd . Asta îl b g pe baron la grave
b nuieli cu privire la valetul s u.
— Contele de Gondreville e pe deplin în m sur de a ob ine
pentru mine un post pe care doresc s -l am la prefectura
poli iei şi privitor la a c rui înfiin are prefectul va primi un
memoriu în mai pu in de patruzeci şi opt de ore, continu
Peyrade. Cere i postul pentru mine, face i în aşa fel încât
contele de Gondreville s primeasc a interveni în aceast
chestiune cu oarecare insisten , şi astfel ve i r spl ti
serviciul pe care vi-l fac. N-am nevoie decât s -mi da i
cuvântul, c ci dac l-a i c lca, mai devreme sau mai târziu v-
a i blestema ziua naşterii… Crede i-l pe Peyrade.
— Î i thau guvântul the onor g vac dod bosibilul…
— Dac n-aş face pentru dumneata decât posibilul, n-ar fi
destul.
— Adungi î i bromit zinger.
— Sincer… asta îmi trebuie, zise Peyrade. Sinceritatea e
singurul cadou cât de cât neobişnuit pe care ni-l putem face
unul altuia.
— Zinger, repet baronul. Unte torejdi z gopori?
— La cap tul podului Ludovic al XVI-lea.
— La podul Gamerei, îi zise baronul valetului care veni
lâng uşa tr surii.
„Brin urmare o foi afea be negunozgud ”, îşi zise baronul
plecând.
„Ce ciud enie, se gândea Peyrade, întorcându-se pe jos
c tre tripourile din curtea palatului Orléans, unde avea de
gând s încerce a-şi tripla cei zece mii de franci ca s -i
alc tuiasc o dot Lydiei. Iat -mi nevoit s -mi vâr nasul în
treburile intime ale tân rului care cu o privire a vr jit-o pe
fiic -mea. E de bun seam unul dintre oamenii aceia care
au „ochiul femeilor” îşi spuse dânsul folosind una dintre
140
expresiile limbajului special pe care şi-l alc tuise pentru
folosin proprie şi în care observa iile sale şi ale lui Corentin
erau rezumate în formule ce adeseori siluiau limba, dar prin
însuşi acest fapt erau tari şi colorate.
Când se întoarse, baronul de Nucingen era alt om, îşi uimi
slugile şi so ia; le ar t o fa îmbujorat ; înviorat , era de-a
dreptul vesel.
— I-a luat naiba pe ac ionarii noştri, îi spuse du Tillet lui
Rastignac.
În momentul acela se servea ceaiul în salonaşul Delphinei
de Nucingen, dup întoarcerea de la Oper .
— Ta, r spunse zâmbind baronul care-i prinsese gluma
asociatului sau, zimt bofta z vac avaceri.
— Ce, i-ai v zut necunoscuta? întreb doamna de
Nucingen.
— Nu, r spunse dânsul, tar e zberan â z-o câsesc.
— Îşi mai iubeşte cineva so ia în felul sta? exclam
doamna de Nucingen, sim ind un pic de gelozie sau
pref cându-se c simte.
— Când o s fie a dumitale, îi spuse du Tillet baronului,
trebuie s ne invi i la mas cu ea, c ci sunt foarte curios s o
studiez pe fiin a care a fost în stare s te întinereasc în aşa
fel.
— E un gap de obér a nadurii, r spunse b trânul
bancher.
— O s se lase p c lit ca un copilandru, şopti Rastignac la
urechea Delphinei.
— Eh! câştig destui bani ca s …
— Ca s mai dea şi altora ceva, nu?… zise du Tillet
întrerupând-o pe baroneas .
Nucingen se plimba prin salon de parc avea ceva la
picioare.
— Acum e momentul s -l pui s - i pl teasc ultimele
datorii, zise Rastignac la urechea baroanei.
Chiar în acest moment, abatele, sosit în rue Taitbout ca s
dea ultimele instruc iuni Europei ce urma s joace rolul
141
principal în comedia n scocit spre a-l p c li pe baronul de
Nucingen, plec plin de speran e. Pân la bulevard îl înso i
Lucien, cam neliniştit v zându-l pe acest semi-demon atât de
bine deghizat, încât nici el nu-l cunoscuse decât dup glas.
— Unde naiba ai g sit o femeie mai frumoas decât
Esther? îl întreb dânsul pe corup torul s u.
— Puiule, aşa ceva nu se g seşte la Paris. Asemenea tenuri
nu se fabric în Fran a.
— Sunt înc ame it de ea… Venera Callipyge nu este atât
de bine f cut ! Î i vine s intri în iad pentru dânsa. Dar
unde-ai g sit-o?
— E cea mai frumoas cocot din Londra. Beat de gin, şi-
a ucis amantul într-un acces de gelozie… Amantul era un
tic los de care poli ia din Londra a sc pat în felul acesta, şi
au trimis-o pentru cât va vreme la Paris, pân se mai uit
cazul… Ho oaica a fost bine crescut . E fata unui ministru,
vorbeşte fran uzeşte de parc i-ar fi limba matern ; nu ştie şi
niciodat nu va putea şti ce poate face acolo. I s-a spus c
dac o placi o s - i poat mânca milioane; dar c eşti gelos
ca un tigru şi i-am impus acelaşi program de via ca şi
Estherei. Nu ştie cum te cheam .
— Dar dac Nucingen ar prefera-o pe asta în locul
Estherei…
— Ah, aici te-aşteptam! exclam abatele. Azi i-e fric s
nu cumva s r mân neîmplinit ceea ce te înfricoşa ieri în
aşa hal! Fii liniştit. Fata asta e blond , alb şi are ochii
albaştri, e contrariul frumoasei evreice, şi Nucingen e în aşa
hal de putreg it, c nu-l mai pot mişca decât ochii Estherei.
Doar nu puteam ascunde o urât ! Dup ce-şi joac rolul, o
trimit sub protec ia unei persoane de încredere la Roma sau
la Madrid, unde va stârni pasiuni.
— Dac nu avem decât pu in vreme, zise Lucien, m
întorc la dânsa…
— Du-te, fiule, distreaz -te, vei mai avea o zi şi mâine. Eu
aştept pe cineva pe care l-am îns rcinat s afle ce se petrece
la baronul de Nucingen.
142
 — Pe cine?
— Metresa valetului lui Nucingen, c ci trebuie la urma
urmelor s ştiu în fiecare moment ce se petrece la duşman.
La miezul nop ii, Paccard, valetul Estherei îl g si pe abate
pe podul Artelor, locul cel mai potrivit ca s schimbe dou
vorbe care nu trebuie auzite de nimeni. Stând de vorb ,
valetul era atent, cu ochii într-o direc ie, în vreme ce abatele
privea în cea opus .
— Baronul a fost azi diminea la prefectura poli iei de la
orele patru la cinci, zise valetul, şi ast sear s-a l udat c va
g si femeia pe care a v zut-o în p durea Vincennes, i-a
promis-o cineva…
— Vom fi spiona i, zise Carlos, dar de c tre cine?…
— Pân acum s-au servit de Louchard, guardul comercial.
— Asta ar fi o copil rie, r spunse abatele. De temut pentru
noi nu sunt decât Brigada de siguran şi poli ia judiciar ; şi
din moment ce nu se mişc , putem s ne mişc m noi!…
— Mai e ceva!
— Ce?
— Prietenii de pe pârnaie… L-am v zut ieri pe La
Pouraille… A l sat eap n o pereche şi are cincizeci de mii
de lovele… de aur.
— Va fi arestat, spuse Jacques Collin, sta e asasinul din
Rue Boucher.
— Ce trebuie s fac? întreb Paccard pe tonul respectuos
pe care trebuie s -l fi avut un mareşal când venea s
primeasc ordine de la Ludovic al XVIII-lea.
— O s ieşi i în fiecare sear la ora zece, r spunse falsul
abate, trece i în trap mare prin p durea de la Vincennes, prin
p durea de la Meudon şi de la Ville-d’Avray. Dac te
supravegheaz sau te urm reşte cineva, las -te, fii sociabil,
vorb re şi amator de bacşişuri. Ai s vorbeşti de gelozia lui
Rubempré, care e nebun dup coni a şi care, mai întâi de
toate, nu vrea s se afle în lumea bun c are o metres de
soiul sta…
— Am în eles! Trebuie s fiu înarmat?
143
 — Eşti nebun! zise Carlos iute. Arme!… Ce s faci cu ele?
Nu sunt bune decât s faci prostii. În niciun caz s nu pui
mâna pe cu itul t u de vân toare. Când po i s -i frângi
picioarele omului celui mai zdrav n cu lovitura pe care i-am
ar tat-o!… Când po i s te ba i cu trei sticle i înarma i, fiind
sigur c pui la p mânt doi, pân s -şi scoat al treilea
puşcoiul!… De ce te mai temi? N-ai bastonul?
— Ai dreptate! zise valetul.
Paccard, poreclit Vechea-Gard , Mare-Şmecher, Gata-la-
datorie, omul cu pulpele de fier, bra ul de o el, barbete
italieneşti, p rul mare şi buclat ca artiştii, barba lung şi
stufoas , cu o fa livid şi nemişcat ca a lui Contenson, îşi
p stra temperamentul pe din untru, şi avea o talie şi o
siluet de tambur major care înşal b nuielile. Ocnaşul
sc pat din ocn n-are acea îngâmfare serioas şi acea
încredere în calit ile sale. Giafar al Harun-al-Raşidului61
ocnei îi ar t admira ia prieteneasc de care f cea dovad
Peyrade fa de Corentin. Acest uriaş pe picioare neobişnuit
de lungi, cu pieptul cam mic şi f r mult carne pe oase,
umbla pe dou picioroange cu un mers plin de gravitate.
Niciodat partea dreapt nu se mişca, f r ca ochiul drept s
nu cerceteze împrejurimile cu iu eala blajin proprie
spionului şi ho ului. Ochiul stâng imita ochiul drept. Un pas,
o ochead ! Usc iv, sprinten, gata la, orice şi la orice or , de
n-ar fi avut un duşman tainic numit licoarea voinicilor (cu
alte cuvinte rachiul) Paccard ar fi fost des vârşit, spunea
Carlos, pân într-atât era înzestrat cu însuşirile neap rat
trebuitoare omului ce se afl în r zboi cu societatea. Dar
st pânul izbutea s -l conving pe sclav s -l în arce pe diavol,
nebând decât seara, Când se întorcea acas , Paccard degusta
aurul lichid pe care şi-l v rsa câte pu in dintr-odat , dintr-
un clondir pântecos sosit tocmai de la Danzig.
— O s fiu cu ochii în patru, zise Paccard, punându-şi pe

61Prin ul Giafar a fost prietenul lui Harun-al-Raşid (766-809), califul din

Bagdad, figur care apare în culegerea de basme O mie şi una de nop i.
144
cap m rea a p l rie cu penaj, dup ce-l salutase pe cel pe
care-l numea duhovnicul s u.
Iat prin ce împrejur ri oameni atât de puternici fiecare pe
t râmul s u, ca Jacques Collin, Peyrade şi Corentin,
ajunser s se înfrunte pe acelaşi câmp de b taie şi s -şi
dezl n uie geniul într-o lupt în care fiecare din ei se b tea
pentru patima sau interesele sale. Fu una dintre acele b t lii
necunoscute, dar îngrozitoare, în care se cheltuieşte sub
forma talentului, urii, ciudei, loviturilor şi contraloviturilor
viclene, tot atâta putere cât trebuie ca s întemeiezi o avere.
Oameni şi mijloace, totul fu secret în ce-l priveşte pe Peyrade,
pe care prietenul s u Corentin îl ajut în aceast opera ie,
socotit de ei o prostie. Astfel încât istoria e mut în privin a
acestui subiect, dup cum e mut asupra cauzelor adev rate
ale marilor revolu ii. Dar iat rezultatul.
La cinci zile dup întrevederea domnului de Nucingen cu
Peyrade pe Champs-Elysées, într-o diminea , un b rbat de
vreo cincizeci de ani, având una dintre acele fe e de un alb de
ceruz pe care şi le f uresc diploma ii, îmbr cat în stof
albastr , cu o siluet destul de elegant , având aproape
înf işarea unui ministru de stat, coborî dintr-o splendid
cabriolet şi arunc valetului frâiele. Pe lacheul care şedea pe
o banc în vestibul şi care-i deschise respectuos m rea a uş
cu geamuri, îl întreb dac baronul de Nucingen primeşte.
— Numele domnului?… întreb servitorul.
— Spune-i domnului baron ca vin din aleea Gabriel,
r spunse Corentin. Dac domnul baron are pe cineva, nu te
apuca s rosteşti numele sta cu glas tare, c ci te-ar da
afar . Peste un minut, lacheul se întoarse şi-l conduse pe
Corentin în biroul baronului, ocolind înc perile de recep ie.
Corentin schimb privirea-i nep truns cu o privire de
acelaşi soi din partea bancherului şi se salutar decent.
— Domnule baron, zise dânsul, vin din partea lui Peyrade.
— Pine, f cu baronul şi se duse s trag z voarele la
ambele uşi.
— Amanta domnului de Rubempré locuieşte în rue
145
Taitbout, în fosta locuin a domnişoarei de Bellefeuille, ex-
amanta domnului de Granville, procurorul-general.
— Ah adâd te abroabe te mine! exclama baronul, ge
garaghioz!
— Mi-e uşor s cred c sunte i nebun dup acea femeie
superb , mi-a f cut pl cere s-o v d, urm Corentin. Lucien
este atât de gelos pe femeia asta, încât îi interzice s se arate
şi cred c -l iubeşte, c ci, de patru ani de când i-a moştenit
mobilierul şi condi ia domnişoarei Bellefeuille, nici vecinii,
nici portarul, nici chiriaşii n-au putut-o z ri. Prin esa nu se
plimb decât noaptea. Când iese în oraş, storurile tr surii
sunt trase, iar doamna poart un v l. Lucien nu o ascunde
pe femeia asta numai din motive de gelozie: trebuie s se
însoare cu Clotilde de Grandlieu şi e favoritul intim al
doamnei de Sérisy. El ine, fireşte şi la amanta sa de gal şi
la logodnic . Astfel încât sunte i st pân pe situa ie: Lucien îşi
va sacrifica pl cerea în folosul intereselor şi vanit ii. Sunte i
bogat, e vorba probabil de ultima dumneavoastr aventur ,
fi i larg. V ve i ajunge scopul prin camerist . Da i-i subretei
vreo zece mii de franci, v va ascunde în dormitorul st pânii;
şi pentru dumneavoastr face cheltuiala!
Nicio figur de retoric nu poate zugr vi vorbirea repezit ,
scurt şi poruncitoare a lui Corentin; în consecin baronul o
ascult dând semne de uimire, expresie pe care de mult
vreme îşi interzisese s-o poarte pe fa a-i neclintit .
— Am venit s v cer cinci mii de franci pentru Peyrade,
care a l sat s -i cad din buzunar cinci din bancnotele
dumneavoastr … mic accident! continu Corentin pe cel mai
straşnic ton de comand . Peyrade ştie prea bine pe ce lume
e, ca s mai aib nevoie s -şi pl teasc informatorii, şi s-a
bizuit pe dumneavoastr . Dar nu asta e cel mai important,
zise Corentin, luându-şi seama într-un fel care p rea c -i
r peşte orice gravitate cererii de bani. Dac vre i s n-ave i
necazuri la b trâne e, ob ine i pentru Peyrade postul pe care
vi l-a cerut şi pute i s -i aranja i numirea f r greutate.
Directorul general al poli iei regatului a primit probabil ieri o
146
not în chestiunea aceasta. Nu mai r mâne decât s -l pune i
pe Gondreville s -i vorbeasc prefectului de poli ie. Ei,
spune i lui Malin conte de Gondreville, c i se cere s -i fac
un serviciu unuia dintre aceia care au ştiut s -l
descotoroseasc de domnii de Simeuse şi are s fie de
acord…
— Boftim, tomnul meu, zise baronul, luând cinci bancnote
de câte o mie de franci şi întinzându-i-le lui Corentin.
— Camerista tr ieşte cu un valet înalt pe care-l cheam
Paccard şi locuieşte în rue de Provence, la un fabricant de
tr suri. Paccard se închiriaz ca valet cui vrea s treac
drept nabab. E un g ligan de piemontez, c ruia îi place
destul de mult vermutul; prin el ve i ajunge la camerista
doamnei Van Bogseck.
Evident, aceast dest inuire, zvârlit elegant în chip de
post-scriptum, era contravaloarea celor cinci mii de franci.
Baronul încerca s ghiceasc din ce semin ie se trage
Corentin, în care inteligen a sa îi spunea c trebuie s vad
mai degrab un şef al spionajului decât un spion. Dar
Corentin r mase pentru dânsul ceea ce este pentru un
arheolog o inscrip ie din care lipsesc mai mult de trei sferturi
din litere.
— Gum o gheam pe gamerista? întreb dânsul.
— Eugenia, r spunse Corentin, care se înclin în fa a
baronului, se întoarse pe c lcâie şi plec .
Baronul de Nucingen era în culmea fericirii, îşi l s balt
afacerile şi birourile şi urc în apartamentul s u de locuit,
aflându-se în starea de beatitudine a unui tân r de dou zeci
de ani care gust dinainte o prim întâlnire cu prima iubit .
Baronul scosese toate bancnotele de o mie de franci din casa
sa de bani personal , o suma care ar fi putut s fac fericit
un sat întreg, cincizeci şi cinci de mii de franci! şi-i vârî de-a
dreptul în buzunarul fracului. Dar prodigalitatea milionarilor
nu poate fi asemuit decât cu setea lor de câştig. Din clipa în
care e vorba de un capriciu, de o patim , banii nu mai sunt

147
nimic pentru un Cressus62: într-adev r le e mai greu s aib
capricii decât aur. O pl cere profund e cea mai mare
raritate într-o asemenea via îmbuibat , plin de emo iile pe
care le dau marile lovituri de burs şi care duc la blazare
aceste inimi uscate.
Un exemplu. Unul dintre cei mai boga i capitalişti din
Paris, cunoscut de altminteri pentru ciud eniile sale, se
întâlneşte într-o zi pe bulevarde cu o tân r lucr toare,
deosebit de dr gu . Înso it de maic -sa, frumuşica îl inea
de bra pe un tân r destul de dubios îmbr cat şi care se
leg na din şolduri cu ostenta ie. La prima vedere, milionarul
se îndr gosteşte de mica parizian . O urm reşte pân la ea
acas , intr în cas : cere s i se povesteasc aceast via
care cunoaşte şi dansul la balurile populare, şi zile f r
pâine, spectacole ca şi munc ; ascult cu interes şi las cinci
bancnote de o mie de franci sub o moned de cinci franci: o
facere de bine dezonorat . A doua zi, un faimos tapi er,
Braschon, se pune la dispozi ia fetei, mobileaz un
apartament ales de dânsa, cheltuieşte cu acest prilej vreo
dou zeci de mii de franci. Lucr toarea începe s nutreasc
speran e fantastice: o îmbrac pe mama ei mai ca lumea, e
convins c-o s -i g seasc fostului iubit un post la o
societate de asigur ri. Aşteapt … o zi, dou : pe urm o
s pt mân … şi dou . Se crede obligat s fie credincioas ,
face datorii. Capitalistul, chemat în Olanda, o uitase; nu se
dusese nici m car o singur dat în raiul în care o pusese, şi
din care ea rec zu atât de jos cât se poate c dea de jos la
Paris. Nucingen nu juca niciodat c r i, Nucingen nu
încuraja artele, lui Nucingen nu-i venea nicio idee fantezist :
trebuia deci s cad la patim pentru Esther cu orbirea pe
care o sconta abatele.
Dup ce prânzi, baronul îl chem pe Georges, valetul s u,
şi îi spuse s se duc în rue Taitbout, s-o roage pe
domnişoara Eugénie, camerista doamnei Van Bogseck, s

62 Ultimul rege al Lydiei (sec. VI î.e.n.), celebru pentru bog iile sale.
148
treac pe la banc pentru o chestiune important .
— Z-o ajdeb i, ad ug dânsul, ji z-o gondugi la mine în
pirou, sicându-i c o împoc esc.
Georges o convinse cu foarte mare greutate pe Europa-
Eugénie s vin . Coni a, îi spuse dânsa, nu-i d dea niciodat
voie s ias ; îşi putea pierde slujba etc… etc… astfel c
Georges se l ud fa de baron cu succesul s u pentru care
primi zece ludovici.
— Dac doamna iese la noapte f r Eugénie, îi zise
Georges st pânului s u, ai c rui ochi ardeau ca j ratecul, va
veni pe la orele zece.
— Pine! Fii z m împraci la nou ceazuri… ji z m
goavezi, g ci toresc z viu gâd ze boate te pine… gred c foi
ab rea în va a zd bânei ei, zau adunci panii nu mai zând
pani…
De la prânz şi pân la ora unu baronul îşi c ni p rul şi
barbetele. La ora nou seara f cu o baie, înainte de cin , se
g ti ca un mire, se parfum , se împodobi. Doamna de
Nucingen, informat de aceast schimbare, veni ca la
spectacol.
— Doamne, zise dânsa, eşti ridicol!… Pune- i m car o
cravat de satin negru în loc de cravata asta alb , pe care
barbetele dumitale par şi mai c nite. Şi de altminteri o
cravat alb te face s pari de pe vremea imperiului, te
îmb trâneşte, vrei s semeni cu un fost consilier al
parlamentului? Şi scoate- i, te rog, butonii de diamante care
fac fiecare o sut de mii de franci. Co ofana aceea i i-ar cere
şi n-ai putea s-o refuzi; şi dac e vorba s i-i dai unei cocote,
mai bine mi-i pun eu la urechi.
Bietul bancher, impresionat de adev rul spuselor so iei
sale se supunea protestând.
— Riticol! Riticol!… Nu i-am zbus nigiodat kha eşti riticol
kând te kh teai khit buteai bentru micul thumitale Rasdignac.
— Sper şi eu c nu m-ai g sit niciodat ridicol . Ce, sunt
eu în stare s fac asemenea greşeli de gramatic
vestimentar ? Ia s te v d! Întoarce-te! Încheie- i fracul pân
149
sus, cum face ducele de Maulrigneuse, l sându-l descheiat la
ultimii doi nasturi de sus. În sfârşit, încearc s pari şi
dumneata mai tân r.
— Conaşule, zise Georges, a sosit domnişoara Eugenie.
— Attio, toamna, exclam baronul.
O conduse pe nevast -sa pân dincolo de grani a dintre
respectivele lor apartamente, ca s fie sigur c nu va trage cu
urechea. Se întoarse, o lu de mân pe Europa şi o aduse la
el în camer cu un soi de respect ironic.
— Ei, migu o, ai mult norog, g ci eşti în şluşba tela cea mai
vrumoazâ vemeie tin lume. Tac îi forbeşti tespre mine şi m
aşu i, te împoc esc.
— N-aş face asta nici pentru zece mii de franci, exclam
Europa. Domnule baron, sunt înainte de toate o fat cinstit .
— Ta. Am te kând z - i bl tesc cras ginsdea. Ginsdea se
ghiam în comer guriozitate.
— Şi cu asta nici n-am ispr vit, zise Europa. Dac domnul
nu-i place coni ei, şi n-ar fi deloc exclus! dânsa se sup r pe
mine, m d afar şi slujba mea la dumneaei îmi aduce o mie
de franci pe an.
— Gobidalul te la o mie vranci e te tou zeci mii vranci gi
dac i-i tau eu, nu bierzi nimic.
— Ei, dac m iei aşa, babacule, asta schimb mult
afacerea. Unde sunt paralele?…
— Aigea, r spunse baronul ar tându-i bancnotele, una
câte una.
V zu sclipirile pe care fiece bancnot le f cea s âşneasc
din ochi Europei, tr dând l comia prev zut de bancher.
— Îmi pl teşti slujba, dar cinstea, conştiin a?… zise
Europa, în l ându-şi mutrişoara viclean şi s getându-l pe
baron cu o privire seria-buffa63.
— Gonjdiin a nu vace kât sluşba, tar hai s zbunem înkh
gingi mii vranci, zise dânsul ad ugând înc cinci bancnote de
o mie de franci.

63 Tragi-comic (în 1. ital. în original).

150
 — Nu, dou zeci de mii de franci pentru conştiin şi cinci
mii pentru slujb , dac-o pierd.
— Gum boftejdi… spuse baronul, ad ugând cele cinci
bancnote. Tar ga z le kâştigi, drepue z m azgunzi în
camera te st pâna în dimbul nop ii, kând va vi zingur .
— Dac m asigura i c n-o s -i spune i niciodat cine v-a
deschis, m învoiesc. Dar s şti i un lucru! Coni a e zdrav n
ca un cal, îl iubeşte pe domnul de Rubempré ca o nebun şi
pute i s -i da i un milion în bancnote c tot nu-l înşal ! E o
prostie, dar aşa e dânsa când iubeşte, e mai r u decât o
femeie cinstit , ce s mai vorbim? Când se duce s se plimbe
prin p dure cu conaşul de obicei conaşul nu se mai întoarce
apoi acas ; ast -sear s-a dus, aşa c pot s v ascund în
odaia mea. Dac coni a se întoarce singur , vin s v caut;
intra i în salon, las uşa dormitorului descuiat , iar restul…
Ei, restul v priveşte! ine i-v tare!
— Î i tau gei tou zeci şi gingi mii vranci în zalon…
— Aha, zise Europa, da prudent mai sunte i!
— Fei afea mulde ogasii z m vuri… O z ne gunoajdem
mai pine.
— Ei, atunci fi i în rue Taibout, la miezul nop ii, dar s
ave i la dumneavoastr treizeci de mii de franci. Cinstea unei
cameriste se pl teşte ca şi birjele, mult mai scump dup
miezul nop ii.
— Tin bruden , am z - i tau un cek…
— O, nu, zise Europa, bancnote, c altfel nu facem nimic…
La ora unu noaptea, baronul de Nucingen, ascuns în
mansarda unde dormea Europa, se afla în prada tuturor
neliniştilor unui om care are o aventur . Tr ia, sângele îi
fierbea în degetele de la picioare, iar capul parc era gata s
plesneasc , asemeni unei c ld ri cu aburi prea înc lzit . Mai
târziu, povestindu-i lui du Tillet p ania, îi zise:
— Zim eam bl geri în imacina ie în faloare te beste trei zute
mii vranci.
Ascult cele mai m runte zgomote din strad . La ora dou
noaptea auzi tr sura iubitei sale, înc de pe bulevard. Când
151
poarta cea mare se învârti în â âni, inima lui Nucingen
începu s bat , de parc voia s ridice m tasea vestei: în
sfârşit avea s revad cereasca înv p iata fa a Estherei!…
Zgomotul sc ri ei şi al uşii îi r sunar în inim . Aşteptarea
momentului suprem îl fr mânta mai mult decât dac ar fi
fost pe punctul s -şi piard averea.
— Kha! exclam dânsul, zimt kha dr esc! Dr esc ghiar
brea mult. N-o z mai viu în zdare te nimig.
Peste un sfert de or Europa urc .
— Coni a e singur , pute i coborî… şi nu face g l gie,
elefantule.
— Elevant! repet el râzând şi umblând ca pe j ratec.
Europa mergea înainte cu un sfeşnic în mâna.
— Na, num r panii, zise baronul, întinzându-i Europei
bancnotele când ajunse în salon.
Europa lu cele treizeci de bancnote cu mult seriozitate şi
ieşi închizându-l pe bancher în salon. Nucingen se duse
drept în dormitor, unde-o g si pe frumoasa englezoaica.
Dânsa îi spuse:
— Tu eşti, Lucien?…
— Nu, vrumoaza mea! exclam Nucingen şi se întrerupse.
Râmase tâmp v zând o femeie cu totul deosebit de
Esther: blond în locul celei brune, slab în locul celei
voinice! Blând noapte în locul scânteierilor orbitoare ale
soarelui Arabiei.
— Vai de mine, de unde-ai ieşit şi dumneata?… Cine
eşti?… Ce vrei? zise englezoaica şi sun , dar soneria nu f cu
niciun zgomot.
— Am azbudat zoneriile gu vad , dar nu de deme… blec,
zise dânsul. Z-au tus dreizegi de mii de vranci pe gârl .
Tumneata ejdi medreza tela domnul Lu ian te Ribembré?
— Cam sunt, nepoate, spuse englezoaica, c ci vorbea bine
fran uzeşte. Tar gine ejdi du? zise dânsa imitând vorbirea lui
Nucingen.
— Un om b g lit r u!… r spunse dânsul jalnic.
— Ejdi b g lit kând ai o vemeie tr cu a? întreb dânsa
152
glumind.
— T -mi foie z - i drimid mâine o pişuterie ga z - i
amindejdi te paronul te Nuisingben.
— N-am itee gine ezde!… zise dânsa râzând ca o nebun ;
dar bijuteria se aprob , b trâne violator de domiciliu.
— Fei afea itee te mine. Attio, matam. Zânte i o puc ic
bentru un împ rat, tar eu nu zând tekât un piet panker te
peste jaizeci ani, ji m-a i v cut ze în eleg ge butere are vemeea
ce iupesc, taca nici vrumuze ea tumitale zupraomeneasc nu
m-a vâcut-o uid…
— Ei, vorte tracu ce-mi zbune i, r spunse englezoaica.
— Nu atât te tr cu ca aceea care mi-a inspirat aceste
vorbe…
— Vorbeai de dreizeci de mii de franci… Cui i-ai dat?
— La kho omanca madale te kbamerist …
Englezoaica sun , Europa nu era departe.
— Vai, ip Europa, un b rbat în camera coni ei şi care
nu-i conaşul!… Ce groaznic!…
— i-a dat treizeci de mii de franci ca s -l laşi s intre?
— Nu, coni ; c ci nu facem atâ ia bani nici amândou la
un loc.
Şi Europa începu s ipe „Ho ii! ho ii!” atât de nemilos
încât bancherul, îngrozit, se repezi la uş , de unde Europa îl
împinse şi-l rostogoli pe scar în jos…
— Tic los b trân, ipa dânsa, m dai de gol fa de coni a!
Ho ii! Ho ii!
Îndr gostitul baron, dezn d jduit, reuşi totuşi s ajung
f r alte p anii la tr sura care-l aştepta pe bulevard; dar nu
mai ştia acum c rui spion s se adreseze.
— Coni a ar vrea care cumva s fure banii câştiga i de
mine? zise Europa întorcându-se ca o harpie c tre
englezoaic .
— Nu ştiu cum se procedeaz în Fran a.
— P i nu trebuie s -i spun decât un cuvânt conaşului şi o
d pe uş afar pe coni a, chiar mâine diminea , r spunse
obraznic Europa.
153
 — Blezdemada te kbamerizda, îi zise baronul lui Georges,
care, fireşte, îşi întreba st pânul dac e mul umit, mi-a vurat
dreizeci mii vranci… tar eu zind finofat, voarde finofat.
— Vas zic g teala conaşului a fost degeaba. Ma tem îns
c pastilele pe care le-a luat degeaba o s -i f cu r u
conaşului…
— Şorş, mor de tisperare… mi-e vrig… zimt k -mi închea
inima… z-a izbr vit cu Ezdera, tragul meu brieten.
În împrejur ri grave, Georges era totdeauna prietenul
baronului.
La dou zile dup aceast scen pe care juna Europa o
povestise mult mai pl cut decât poate fi scris , c ci ad ugase
şi mimica, Carlos dejuna singur cu Lucien.
— Puiule, zise dânsul cu glas sc zut, aprinzându-şi igara
de foi de la aceea a lui Lucien, nici poli ia, nici nimeni
altcineva nu trebuie s -şi vâre nasul în treburile noastre. N-
ar fi s n tos pentru noi. Am g sit un mijloc îndr zne , dar
f r greş, de a-i face s stea linişti i pe baronul nostru şi pe
agen ii s i. Ai s te duci la doamna de Sérisy şi ai s fii foarte
dr gu cu ea. În cursul conversa iei ai s -i spui c , spre a-i
face pl cere lui Rastignac, care de mult vreme e s tul de
doamna de Nucingen, accep i s te dai drept amant al unei
femei cu care de fapt tr ieşte dânsul. Domnul de Nucingen,
îndr gostit r u de femeia pe care-o ine ascuns Rastignac
(asta o s-o fac pe doamna de Sérisy s râd ), a avut ideea s
pun poli ia s te spioneze pe tine, care eşti cu totul
nevinovat de intrigile depravate ale compatriotului t u, tu a
c rui situa ie în familia Grandlieu ar putea fi compromis . O
s-o rogi pe contes s - i ob in sprijinul so ului ei care e
ministru de stat, ca s po i s te duci la prefectura de poli ie.
O dat ajuns acolo, în fa a domnului prefect, plânge-te, şi
anume nu ca fitecine, ci ca un om politic ce va intra curând
în uriaşa maşin a st pânirii, spre a fi una dintre pârghiile ei
cele mai de seam . Ai s ar i c în elegi poli ia ca om de
stat, ai s-o admiri, inclusiv pe prefect. Cele mai frumoase
maşin rii fac pete de ulei sau stropesc. Nu te sup ra decât
154
prea pu in. Nu ai nimic contra domnului prefect; dar
pofteşte-l s -şi supravegheze oamenii, şi plânge-l c e în
situa ia de a trebui s -i certe. Cu cât vei fi mai blând şi mai
gentilom, cu atât va fi mai cumplit prefectul fa a de agen ii
s i. Dup aceea o s fim linişti i şi-o s putem aduce înd r t
pe Esther, care trebuie s mugeasc la ea în p dure, ca
cerbii.
Prefectul de pe atunci era un fost magistrat. Din foştii
magistra i se fac prefec i de poli ie cu mult prea tineri.
P trunşi de drept, inând la legalitate, n-au mâna destul de
uşoar pentru samavolnicia pe care-o cere adeseori o
împrejurare critic , atunci când activitatea prefecturii trebuie
s semene cu aceea a pompierilor îns rcina i s sting un
incendiu. De fa fiind şi vicepreşedintele Consiliului de stat,
prefectul recunoscu c poli ia are mai multe defecte decât are
în realitate, deplânse abuzurile şi-şi aminti atunci de vizita
pe care i-o f cuse baronul de Nucingen şi de informa iile pe
care le ceruse privitor la Peyrade. Prefectul f g dui s
pedepseasc excesele la care se dedau agen ii s i şi totodat
îi mul umi lui Lucien c i se adresase direct lui, îi promise c
va ine secret ce se discutase şi p ru c în elege acea intrig
amoroas . Vorbe mari, despre libertatea persoanei, despre
inviolabilitatea domiciliului, fur schimbate între ministrul de
stat şi prefect, c ruia domnul de Sérisy îi atrase aten ia
asupra faptului c dac interesele mari ale regatului cereau
uneori ilegalit i tainice, în schimb aplicarea acestor mijloace
de stat în slujba unor interese particulare începea s
constituie o crim .
A doua zi de diminea , în clipa când Peyrade se ducea la
scumpa sa cafenea David, unde se desf ta privind burghezii,
cum se distreaz un artist privind cum cresc florile, un
jandarm îmbr cat civil îl opri pe strad .
— La dumneata m duceam, îi şopti la ureche, am ordin
s te aduc la prefectur .
Peyrade lua o birj şi urc în ea cu jandarmul, f r s
spun nimic.
155
 Prefectul poli iei îl repezi pe Peyrade de parc-ar fi fost cel
mai de pe urm gardian de ocn , plimbându-se pe o alee din
mica gr din a prefecturii de poli ie, care pe vremea aceea se
întindea de-a lungul cheiului des Orfèvres.
— Nu f r motiv, domnul meu, c ai fost scos din
administra ia de stat înc din 1809… Nu ştii la ce nepl ceri
ne expui şi te expui şi dumneata.
Straşnica dojan se încheie cu o lovitur de tr snet.
Prefectul îi comunic necru tor bietului Peyrade nu numai
c -i t iase pensia anual , ci c avea s mai fie supus, el
Peyrade, unei supravegheri deosebite. B trânul primi
s puneala cu cea mai liniştit figur posibil . Nu exist
nimic mai încremenit şi mai netulburat decât un om zdrobit.
Peyrade îşi pierduse to i banii la joc. Tat l Lydiei se bizuia pe
postul s u şi iat c acum nu mai avea alt venit decât
pomenile prietenului s u Corentin.
— Am fost prefect de poli ie şi, deci, recunosc c ave i
deplin dreptate, îi r spunse liniştit b trânul, func ionarului
drapat în maiestatea sa judec toreasc şi, care, auzind asta,
tres ri destul de semnificativ. Îns , da i-mi voie, f r s
doresc întru nimic a m scuza, s v atrag totuşi aten ia
asupra faptului c nu m cunoaşte i, continu Peyrade,
aruncându-i prefectului o privire şireat . Cuvintele
dumneavoastr sunt sau prea aspre fa de fostul comisar
general al poli iei în Olanda, sau prea pu in aspre fa de un
simplu agent. Numai c v rog, domnule prefect, ad ug
Peyrade dup o pauz , v zând c prefectul t cea, s v
aminti i de ceea ce voi avea cinstea v spun. F r a voi s m
amestec cu nimic în poli ia dumneavoastr , nici s încerc a
m dezvinov i, v afirm c ve i avea prilejul de a constata c
e cineva p c lit în toat povestea asta: în momentul de fa
p c litul sunt eu; mai târziu ve i recunoaşte c p c litul a i
fost dumneavoastr .
Şi se înclin în fa a prefectului, care r mase gânditor, ca
s -şi ascund uimirea.
B trânul se întoarse acas frânt, apucat de-o ciud rece
156
împotriva baronului de Nucingen. Numai bancherul acesta
greoi putuse tr da un secret concentrat în mâinile lui
Contenson, ale lui Peyrade şi ale lui Corentin. B trânul îl
b nui şi-l învinui c vrea s se sustrag de la plat , o dat
ce-şi atinsese scopul. O singur întrevedere îi fusese de ajuns
ca s ghiceasc şireteniile celui mai şiret dintre bancheri.
Lichideaz cu toat lumea, chiar şi cu noi, dar am s m
r zbun, îşi spunea moşneagul. Nu i-am cerut niciodat nimic
lui Corentin, dar am s -i cer s m ajute ca s m pot
r zbuna pe aceast n road cas de bani. Baronul naibii! Ai
s vezi cu cine ai de-a face, când ai s - i g seşti într-o bun
diminea fata necinstit … Dar oare o iubeşte pe fiic -sa…
În seara aceea, pr buşirea care nimicea speran ele lui
Peyrade îl îmb trânise cu înc zece ani. Stând de vorb cu
prietenul s u Corentin, îşi amesteca jelaniile cu lacrimile pe
care i le smulgea trista perspectiv de viitor ce-o l sa
moştenire fiic -sii, idolului s u, perlei sale, darul s u c tre
Dumnezeu.
— Urm rim noi chestiunea asta, îi spuse Corentin, întâi
trebuie aflat dac cel ce te-a denun at e baronul. A fost oare
cuminte din partea noastr s ne sprijinim pe Gondreville?
Vicleanul sta b trân ne datoreaz prea mult ca s nu
încerce s ne dea la cap; de aceea am pus sub supraveghere
pe ginerele s u, Keller, un n tâng în materie de politic şi în
stare s se amestece în vreo conspira ie ce-ar urm ri s
r stoarne dinastia spre a aduce pe tron ramura mezin ,
familia de Orléans… Mâine voi şti ce se petrece la Nucingen.
Dac şi-a v zut iubita şi cine ne-a pus botni a asta… Nu te
nec ji. Întâi, prefectul n-o s r mân mult vreme în postul
s u. Vremea de fa o s nasc revolu ii, iar revolu iile sunt
apa tulbure în care pescuim.
Un fluierat anumit r sun în strad .
— E Contenson, zise Peyrade, care puse o lumânare pe
pervazul ferestrei, şi are s -mi spun ceva personal.
Peste o clip , devotatul Contenson ap ru în fa a celor doi
zmei ai poli iei, respecta i de dânsul ca dou genii.
157
 — Ce s-a întâmplat? întreb Corentin.
— Nout i! Ieşeam din tripoul de la num rul 113, unde am
pierdut tot. Ce v d sub galeriile palatului Orléans?… Pe
Georges! L-a dat afar baronul, care-l b nuieşte a fi agent.
— Asta se trage dintr-un zâmbet care mi-a sc pat mie, zise
Peyrade.
— Ehe, câte catastrofe n-am v zut eu, ce s-au tras din câte
un zâmbet, zise Corentin.
— Şi f r s le mai pui la socoteala pe cele care se trag
dintr-o plesnitur de cravaş , zise Peyrade. Dar ce s-a
întâmplat?
— Iat ce s-a întâmplat, urm Contenson. L-am împins pe
Georges s ciripeasc , f cându-l s pl teasc o sumedenie de
p h rele de toate culorile, care l-au l sat pe el cam verde: cât
despre mine, cred c sunt ca un cazan cu rachiu. Baronul
nostru s-a dus în rue Taitbout, îndopat cu pastile speciale. A
g sit acolo frumoasa de care şti i. Dar ce p c leal :
englezoaica respectiv nu e negunozguda!… Şi a cheltuit
treizeci de mii de franci ca s-o ademeneasc pe camerist ! O
prostie! Se crede mare fiindc face lucruri mici cu capitaluri
mari; s invers m fraza şi o s g sim problema pe care-o
rezolv omul de geniu. Baronul s-a întors într-o stare de
plâns. A doua zi, Georges, ca s fie bine v zut, i-a spus lui
st pânu-s u: „De ce se foloseşte conaşul de asemenea
derbedei? Dac ar vrea conaşul s se bizuie pe mine, i-aş
g si necunoscuta, c ci n-am nevoie decât de descrierea
f cut de conaşul. Întorc pe dos tot Parisul şi-o g sesc.” „Du-
te, i-a spus baronul, am s te r spl tesc cum trebuie!”
Georges mi-a povestit toate astea amestecate cu am nuntele
cele mai caraghioase. Dar… sunt f cut s înghit şi astea! A
doua zi baronul a primit o scrisoare anonim în care se
spunea cam aşa:
Domnul de Nucingen moare de dragoste pentru o
necunoscut ; a şi cheltuit pân acum mul i bani f r niciun
folos; dac vrea s se afle ast zi la miezul nop ii la cap tul
podului de la Neuilly şi s se urce în tr sura înd r tul c reia
158
va şedea valetul din p durea Vincennesf şi dac se va l sa
legat la ochi, o va vedea apoi pe cea pe care-o iubeşte…
Deoarece averea sa îl poate face s se îndoiasc de inten iile
cinstite ale celor ce procedeaz astfel, domnul baron poate fi
înso it de credinciosul s u Georges. De altfel nu va fi nimeni în
tr sur .
Baronul se duce înso it de Georges, f r îns a-i spune
nimic. Amândoi se las lega i la ochi şi s li se acopere capul
cu un v l. Baronul recunoaşte valetul. Peste dou ore,
tr sura care mergea ca o tr sur a lui Ludovic al XVIII-lea
(Dumnezeu s -l aib în paz ! se pricepea în materie de poli ie
regele la) se opreşte într-un mijloc de p dure. Baronul,
c ruia i se scoate leg tura de pe ochi, îşi vede într-o tr sur
oprit necunoscuta care… âşti… dispare imediat. Iar tr sura
(cu aceeaşi vitez ca Ludovic al XVIII-lea) îl aduce înd r t pe
podul de la Neuilly, unde îşi g seşte caleaşca. I se pusese în
mân lui Georges un bile el astfel alc tuit: Câte bancnote de
o mie de franci sloboade domnul baron ca s fie pus în
leg tura cu necunoscuta? Georges îi d bile elul lui st pânu-
s u, iar baronul, convins c Georges s-a în eles cu mine sau
cu dumneata, domnule Peyrade, ca s -l exploat m, l-a dat
afar pe Georges. Tâmpit bancher! Nu trebuia s -l concedieze
pe Georges decât dup ce z-a gulgad gu negunozguda.
— Georges a v zut femeia? zise Corentin.
— Da, zise Contenson.
— Ei, zise Peyrade. Cum arat ?
— Ei, r spunse Contenson, nu mi-a spus despre ea decât
un cuvânt: frumoas ca soarele!…
— Ne joac nişte ho omani mai tari decât noi! exclam
Peyrade; câinii ştia o s -i vând baronului foarte scump
femeia lor.
— Ja, mein Herr!64 r spunse Contenson. Aşa încât aflând
c i s-a tras un perdaf la prefectur , l-am tras de limb pe
Georges.

64 Da, domnul meu (în 1. germ. în original).

159
 — Tare aş vrea s ştiu cine m-a p c lit, spuse Peyrade, s
ne încerc m puterile.
— Trebuie pus capul la cutie, interveni Contenson.
— Are dreptate, conveni Peyrade, s ne facem mici şi s
aştept m, s tragem cu urechea…
— Vom studia şi versiunea asta! exclam Corentin, în
momentul de fa n-am nicio treab . Tu, Peyrade, stai
cuminte! S -l ascult m pe domnul prefect…
— Domnului de Nucingen trebuie s i se lase sânge, spuse
Contenson. Are prea multe bancnote de o mie în vine…
— Am pierdut zestrea Lydiei, îi şopti la ureche lui
Corentin.
— Contenson, haidem, s -l l s m s doarm pe Peyrade…
Pe mâine.
Contenson îi şopti lui Corentin când ajunser în pragul
casei:
— Curioas opera ie de schimb de devize voia s fac
b trânul! Cum? s-o m rite pe fiic -sa cu banii lua i pentru…
Ha! ha!… S-ar face cu subiectul sta o pies dr gu şi
moral intitulat : Zestrea unei fecioare.
— Ah, ce sim uri ave i şi voi ştia!… Ce auz! îi zise
Corentin lui Contenson. Hot rât lucru, natura social îşi
înarmeaz toate speciile cu însuşirile trebuincioase pentru
rosturile pe care li le-a dat. Societatea e o a doua natur !
— Foarte filosofic ce spune i dumneavoastr ! exclam
Contenson. Un profesor ar face din asta un sistem întreg.
— ine-te la curent, continu Corentin zâmbind şi pornind
pe str zi al turi de agent, cu tot ce se întâmpl la Nucingen
acas , în leg tur cu necunoscuta… în linii mari… Nu umbla
cu şiretlicuri proaste…
— M uit numai dac iese fum pe coşuri! zise Contenson.
— Un om ca baronul de Nucingen nu poate fi fericit
incognito, urm Corentin. De altfel noi, pentru care oamenii
sunt nişte c r i de joc, nu trebuie s -i l s m s se joace ei cu
noi!
— Cred şi eu! Ar însemna s se apuce condamnatul s taie
160
gâtul c l ului! exclam Contenson.
— Totdeauna ai fost tu glume , r spunse Corentin, l sând
s -i scape un zâmbet care încre i slab fa a-i ca o masc de
ghips.
Întreaga afacere era excep ional de important prin ea
îns şi şi independent de urm rile ei. Dac pe Peyrade nu-l
tr dase baronul, cine oare avusese interesul s -l viziteze pe
prefectul poli iei? Pentru Corentin, era vorba de a afla daca
nu exist printre oamenii lui vreun tr d tor. Ducându-se la
culcare, se întreba, aşa cum se fr mânta şi Peyrade: „Cine
oare s-a dus s se plâng prefectului? Cui îi apar ine femeia
aceea?” În felul acesta, deşi nu ştiau unii de al ii, Jacques
Collin, Peyrade şi Corentin erau din ce în ce mai aproape
unul de altul f r a b nui. Iar s rmana Esther, Nucingen şi
Lucien aveau s fie inevitabil prinşi şi târâ i în lupta care
începuse şi pe care amorul propriu caracteristic poli iştilor
trebuia s-o transforme în ceva cumplit.
Mul umit îndemân rii Europei, partea cea mai
amenin toare din cei şaizeci de mii de franci pe care îi
datorau Esther şi Lucien fu pl tit . Încrederea creditorilor
nici m car nu se clintise. Lucien şi abatele avur o clip de
r gaz. Ca dou fiare urm rite, care lip ie un pic de ap pe
rmul vreunei mlaştini, puteau acum s umble mai departe
pe marginea pr pastiei, de-a lungul c reia omul tare îl
c l uzea pe omul slab fie c tre spânzur toare, fie c tre glorie
şi avu ie.
— Ast zi, îi zise falsul preot f pturii sale, am pus totul pe-o
singur carte. Dar noroc c e m sluit iar juc torii foarte
tineri.
Cât va vreme, Lucien o vizit des, din ordinul cumplitului
mentor, pe doamna de Sérisy. Într-adev r, cu niciun pre nu
trebuia s dea loc la b nuiala c tr ieşte cu o prostituat . De
altminteri, g si în pl cerea de a fi iubit, în v lm şagul vie ii
mondene, o fals putere care-l ajuta s se ame easc . O
ascult pe domnişoara Clotilde de Grandlieu, care îi spusese
c ei nu trebuie s se mai întâlneasc decât la plimbare în
161
Bois de Boulogne sau pe Champs-Elysées.
A doua zi dup ce Esther fu închis în casa p durarului,
fiin a pentru ea enigmatic şi cumplit , care-i ap sa inima,
veni s -i cear isc litura pe trei hârtii timbrate, pe care scria:
Bun şi aprobat de mine pentru şaizeci de mii de franci; pe
prima; bun şi aprobat de mine pentru o suta dou zeci de mii
de franci, pe a doua; bun şi aprobat de mine pentru o sut
dou zeci de mii de franci, pe a treia. În total, poli e de trei
sute de mii de franci. Scriind cuvintele bun pentru, faci o
simpl chitan , cuvintele bun şi aprobat de mine pentru
constituie o poli şi te supun la eventuala arestare pentru
datorii. Aceast formul îl face pe imprudentul ce isc leşte s
rişte cinci ani de închisoare, o pedeaps pe care Tribunalul
corec ional nu o d aproape niciodat şi pe care curtea cu
juri o aplic doar unor tic loşi. Legea constrângerii corporale,
care prevede arestarea pentru datorii, e o r m şi a vremilor
barbare, care adaug faptului c e stupid marele merit de a
fi şi f r rost, c ci nu-i loveşte niciodat pe oamenii
necinsti i.
— Trebuie, îi spuse Estherei falsul spaniol, s -l scoatem pe
Lucien din încurc tur . Avem datorii de şaizeci de mii de
franci şi cu aceşti trei sute de mii poate c o s sc p m.
Dup ce antedatase cu şase luni poli ele, abatele îl puse s
le trag asupra Estherei pe un om neîn eles de c tre poli ia
corec ional şi ale c rei aventuri, în ciuda zgomotului pe care
îl f cuser , fuseser curând uitate, sau pierdute, în buşite
de g l gia marei simfonii din iulie 1830. Numele acestui
tân r, unul dintre cei mai îndr zne i escroci, fiul unui
port rel din Boulogne, lâng Paris, este Georges-Marie
Destoumis. Tat l, nevoit s -şi vând func ia într-un moment
de strâmtoare, îşi l s prin 1824 fiul f r niciun fel de avere,
dup ce-i d duse o str lucit educa ie, nebunia micilor
burghezi pentru copiii lor. La dou zeci şi trei de ani, tân r şi
str lucit student în drept, îşi şi renegase tat l, scriindu-şi în
acest fel numele pe c r ile de vizit :

162
 GEORGES D’ESTOURNY

O asemenea carte de vizit îi d dea individului un iz

aristocratic. Acest dandi avu tupeul s -şi ia o gabriolet , un
lacheu la tr sur şi s frecventeze cluburile. Câteva cuvinte
vor explica totul: f cea afaceri la burs cu banii femeilor
între inute al c ror confident era. În sfârşit, fu demascat de
poli ia corec ional în fa a c reia comp ru acuzat fiind c se
folosea de c r i m sluite. Avea complici tineri deprava i ca şi
dânsul, oameni pe care-i inea la mân , asocia i la elegan a
şi creditul s u. Nevoit s fug , sc p din vedere s -şi mai
pl teasc diferen ele la burs . Tot Parisul, Parisul rechinilor
şi al cluburilor, al bulevardelor şi al bancherilor se
cutremura înc de aceste dou lovituri.
În vremea str lucirii sale, b iat frumos şi mai ales b iat
bun, larg la pung ca o c petenie de ho i, o „protejase” pe
Torpil câteva luni de zile. Falsul spaniol îşi întemeie calculul
pe înh itarea Estherei cu vestitul escroc, lucru care se
întâmpl mai ales femeilor de soiul acesta. Georges
d’Es ourny, a c rui ambi ie devenise mai îndr znea odat
cu succesul, luase sub aripa sa un om venit dintr-un fund de
provincie, ca s fac afaceri la Paris, şi pe care partidul
liberal voia s -l desp gubeasc pentru faptul c se expusese
curajos la condamnare în lupta presei împotriva guvernului
lui Carol al X-lea. (Persecu ia presei mai sl bise ceva sub
cabinetul Martignac.) În momentul acela domnul Cérizet,
redactor-responsabil, supranumit viteazul Cérizet, fusese
gra iat.
Şi atunci, Cérizet, protejat de form de somit ile stângii,
întemeie o afacere care era totodat agen ie de schimb, şi
banc , şi agen ie de burs . Era una dintre acele situa ii care
seam n în comer cu acei servitori anun a i la mica
publicitate ca ştiind şi putând s fac de toate. Cérizet se
considera prea fericit c poate strânge rela iile cu Georges
d’Estourny, iar acesta îl înv a meseria.

163
 Esther, în virtutea anecdotei despre Ninon de Lenclos65,
putea s treac drept persoana devotat , c reia Georges
d’Estourny i-a încredin at o parte din averea sa. Un gir în alb
pe numele Georges d’Estourny îl f cu pe Carlos Herrera
st pân pe valorile pe care le crease. Acest fals nu era
primejdios din moment ce fie Esther, fie altcineva pentru ea,
putea sau trebuia s pl teasc . Dup ce se informase cu
privire la firma Cérizet, Carlos recunoscu în proprietar unul
dintre acei inşi şterşi, hot râ i s fac avere, dar… legal.
Cérizet, adev ratul depozitor al lui d’Estoumy, dispunea de
sume considerabile, angajate la burs , în specula ii asupra
creşterii valorilor şi care îi d deau lui Cérizet putin a s -şi
spun bancher. Toate acestea se fac la Paris; lumea
dispre uieşte un om, dar nu-i dispre uieşte banii.
Abatele se duse la Cérizet cu inten ia de a-l prelucra în
felul s u, c ci din întâmplare era st pân pe toate secretele
acestui demn asociat al lui d’Estourny.
Viteazul Cérizet locuia într-un demisol, în rue Gros-
Chevet, iar abatele, care se anun ase misterios ca venind din
partea lui Georges d’Estoumy, îl g si pe aşa-zisul bancher în
aşteptare şi galben la fa a. Abatele v zu într-un birou modest
un omule cu p r rar şi blond şi recunoscu într-însul, dup
cum i-l descrisese Lucien, pe Iuda Iscariotul al lui David
Sechard.
— Putem vorbi aici f r s ne aud nimeni? întreb
spaniolul, pref cut pe loc în englez cu p r roşu şi ochelari
fumurii, la fel de curat şi de sec ca un puritan care se duce
s asculte predica pastorului.
— Dar de ce, domnul meu? întreb Cérizet. Cine sunte i
dumneavoastr ?
— Domnul William Barker, creditor al domnului

65Se zice c unul dintre aman ii celebrei curtezane, numit Gourville i-a
încredin at zece mii dc galbeni şi a plecat într-o c l torie. Ninon de
Lenclos i-a p strat conştiincios banii, pe care i-a restituit la întoarcerea
lui, dar nu şi iubirea.
164
d’Estourny; dar fiindc dori i, am s v ar t de ce e nevoie s
închide i uşa. Ştim, domnul meu, în ce rela ii a i fost cu
Petitelaud, Cointet şi cu fra ii s i, cu familia Sechard din
Angoulême…
Auzind cuvintele acestea, Cérizet se repezi la uş şi o
închise, se întoarse la alt uş care d dea într-un dormitor şi
o z vori, apoi îi zise necunoscutului:
— Mai încet, domnul meu! şi-l privi pe falsul englez,
întrebându-l: Ce dori i de la mine?
— Domnule, continu William Barker, în lumea asta
fiecare se descurc cum poate. Dumneata de ii fondurile
sec turii celeia de d’Estourny… Linişteşte-te, n-am venit s i
le cer. Dar… presat de mine, pezevenghiul care, fie vorba
între noi, merit spânzurat, mi-a dat poli ele astea,
presupunând c poate am ceva şanse s le realizez. Şi
deoarece nu doresc s fac urm rirea în numele meu propriu,
mi-a spus c dumneata nu ai refuza s te îns rcinezi cu
opera ia.
Cérizet privi poli ele şi zise:
— Dar nu mai e la Frankfurt.
— Ştiu, r spunse falsul Barker, îns la data când au fost
isc lite poli ele, poate înc mai era.
— Dar nu vreau s fiu eu responsabil, zise Cérizet.
— Nu- i cer s te sacrifici, r spunse falsul englez; dar po i
fi îns rcinat s le primeşti. Gireaz -le şi m îns rcinez cu s
ob in plata.
— M mir c d’Estourny se fereşte de mine în felul acesta,
urm Cérizet.
— Ştie multe lucruri, r spunse spaniolul. Dar nu po i s -i
faci o vin din faptul c vrea s împart riscurile.
— Nu cumva crede i?… întreb micul afacerist, dându-i
înd r t falsului englez poli ele girate şi în regul .
— …nu cumva cred c o s -i p strezi banii? zise falsul
englez. Ba chiar sunt sigur! Sunt ca şi zvârli i pe postavul
verde al jocului de burs .
— Averea mea e interesat în…
165
 — În a-i pierde ostentativ, zise William Barker.
— Domnule! exclam Cérizet.
— Ascult , drag domnule Cérizet, rosti rece Barker
întrerupându-l, mi-ai face un serviciu uşurându-mi
încasarea acestor bani. Fii amabil şi scrie-mi o scrisoare în
care îmi spui c îmi încredin ezi aceste titluri achitate în
contul lui d’Estourny şi c port relul urm ritor va trebui s -l
considere pe purt torul scrisorii ca posesor al celor trei
poli e.
— Bine, dar spune i-mi numele.
— Niciun nume! r spunse falsul englez. Scrie: Purt torul
acestei scrisori şi al titlurilor… ai s fii bine pl tit pentru
aceast amabilitate…
— Cum anume? zise Cérizet.
— Cu un singur cuvânt. R mâi stabilit în Fran a, nu-i
aşa?
— Da.
— Ei, bine Georges d’Estourny nu se mai întoarce în
Fran a niciodat .
— De ce?
— Fiindc exist în Fran a, cel pu in cinci oameni care,
dup câte ştiu eu, l-ar ucide, şi el ştie asta.
— Nu m mai mir c -mi cere s -i trimit nişte m rfuri de
desf cut în India! exclam Cérizet. Şi din nefericire m-a silit
s angajez totul la burs . Deja suntem datori diferen a.
Tr iesc de pe o zi pe alta.
— Ieşi din combina ia asta.
— Vai, de ştiam asta mai de mult! Mi-am ratat averea…
— Înc un cuvânt… zise Barker. Taci!… Eşti în stare s fii
discret; dar ceea ce e poate mai pu in sigur, fii credincios. Ne
mai întâlnim şi am s te îmbog esc.
Dup ce sem nase în mocirla acestui suflet o speran
care trebuia s -i ferece mult vreme gura, Barker se duse la
un port rel pe care se putea bizui şi-l îns rcin s cear
protestarea poli elor şi condamnarea Estherei, aşa încât s
fie obligat s pl teasc , ori s intre la închisoare.
166
 — Se va pl ti, îi zise dânsul port relului. E o chestiune de
onoare. Vrem numai s fim în regul .
Barker f cu în aşa fel încât Esther fu reprezentat la
Tribunalul de Comer de un avocat pentru ca hot rârea s
nu fie dat în lipsa p r ii. Port relul, pe care-l rugase s-o
execute cu menajamente, puse într-un plic toate actele de
procedur , se duse personal s sechestreze mobilele în rue
Taitbout, unde fu primit de c tre Europa. Odat notificat
constrângerea corporal , Esther se afl înc rcat cu datorii
personale de trei sute şi ceva de mii de franci. Carlos nu avu
nevoie pentru asta de mari sfor ri de imagina ie. Aceast
comedie a falselor datorii se joac la Paris foarte adesea.
Exist la Paris nişte sub-Gobseck, sub-Gigonnet66, care,
contra comision, se preteaz la aceast p c leal , c ci ei iau
în glum aceast mişelie. În Fran a toate se fac râzând, chiar
şi crimele. În felul acesta se pot stoarce bani, fie de la p rin i
care nu vor s dea nimic, fie de la îndr gosti i care s-ar mai
târgui, dar care cu to ii, în fa a unei nevoi evidente sau a
unei pretinse dezonor ri, se execut . Maxime de Trailles se
folosise foarte adesea de acest mijloc înv at din comediile de
pe vremuri. Numai c abatele Carlos Herrera, care voia s
salveze şi demnitatea sa ecleziastic şi onoarea lui Lucien,
s vârşise o falsificare cu totul neprimejdioas , atât de des
întâlnit , încât în clipa de fa justi ia se preocup s -i pun
frâu. Se zice c exist în împrejurimile palatului Orléans o
burs de poli e false, unde pentru trei franci i se d o
isc litur .
Înainte de a porni chestiunea celor trei sute de mii de
franci de pl tit care urmau s fie posta i ca santinel la uşa
dormitorului Estherei, Carlos hot rî s -l fac pe domnul de
Nucingen s pl teasc mai înainte al i o sut de mii de
franci. Iat cum. Din porunca lui, Asia se d du fa de
baronul îndr gostit drept o b trân care ştie toate secretele
frumoasei necunoscute. Pân în clipa aceasta, cei ce

66 Tipuri de c m tari avizi şi zgârci i din romanele lui Balzac.

167
zugr vesc moravurile au pus în scen mul i c m tari, dar au
uitat c m t reasa, personaj nespus de ciudat, numit în mod
decent modista, şi pe care avea s -l joace sfioasa Asia, care
avea dou dugheni, una la hala de vechituri, alta în rue
Saint-Marc, amândou conduse de nişte femei de încredere.
— Ai s redevii madame de Saint-Estève, îi zise dânsul.
Abatele voi s-o vad pe Asia îmbr cat . Falsa misit veni
îmbr cat în rochie de damasc cu flori, provenit din
perdelele vreunui buduar vândut la licita ie, cu un şal de
caşmir dintr-acelea tocite, ofilite, ce nu se mai pot vinde şi
care îşi sfârşesc via a în spinarea acestui soi de femei. Purta
un guleraş de dantele splendide, dar fanate, şi o p l rie
îngrozitoare; avea îns pantofi din piele de Irlanda, pe
marginea c rora carnea piciorului p rea un cârn cior de
m tase neagr ajurat .
— Uit -te şi la catarama de la cordon! spuse dânsa,
ar tând o bijuterie suspect pe care-o împingea înainte
pântecul ei de buc t reas . Ce zici? Ce fason! Da… ce frumos
m poceşte! Oh, cu cât îndemânare m-a îmbr cat madame
Nourrisson.
— La început s fii mieroas , îi zise Carlos, s fii aproape
tem toare, precaut ca o pisic ; şi mai ales ruşineaz -l pe
baron c s-a adresat poli iei, dar nu-i da impresia c tremuri
în fa a agen ilor. În sfârşit, d -i de în eles clientului, în
cuvinte mai mult sau mai pu in limpezi, c desfizi toate
poli iile de pe lume s afle unde se g seşte frumoasa lui.
Acoper - i bine urmele… Când baronul o s ajung s te lase
s -l ba i pe burt , spunându-i: „Porc b trân!” s devii
obraznic şi s -l mâi ca pe o slug .
Amenin at de misit c nu mai d ochi cu el dac îl prinde
cu cea mai mic urm de spionaj, Nucingen se întâlneşte cu
Asia când se ducea la burs pe jos, în tain , într-un demisol
pr p dit din rue Neuve-Saint-Marc. Trebuia s treac pe
nişte poteci mocirloase, poteci pe care au p şit atâ ia
milionari îndr gosti i. Şi cu cât pl cere numai pavajul
Parisului ştie… Doamna de Saint-Estève îl f cu pe baron,
168
dus din speran în disperare, alternativ, s doreasc a afla
totul despre necunoscut , cu orice pre !…
În vremea aceea, port relul mergea înainte cu procedura,
cu atât mai mult cu cât neîntâmpinând la Esther nicio
împotrivire, el ac iona în termenele legale f r s piard nici
cu dou zeci şi patru de ore.
Lucien, condus de abate, o vizit de cinci sau şase ori pe
sihastr , la Saint-Germain. Ferocele urzitor al acestor
maşina iuni socotise c e nevoie de astfel de întrevederi ca
Esther s nu cad în lingoare, c ci frumuse ea ei devenise un
capital, în clipa când plec din casa p durarului, îi aduse pe
Lucien şi pe s rmana curtezan pe o margine de drum
pustiu, într-un loc din care se vedea Parisul şi unde nimeni
nu-i putea auzi. Se aşezar to i trei cu fa a la soarele care
r s rea, sub un ciot de plop doborât, înaintea priveliştei –
una dintre cele mai m re e din lume – care cuprinde cursul
Senei, Montmartre, Paris şi Saint-Denis.
— Copii, zise Carlos, s-a ispr vit cu visul vostru. Tu, feti o,
n-ai s -l mai revezi pe Lucien sau, dac -l mai vezi, s ştii c
l-ai cunoscut acum cinci ani, vreme de numai câteva zile.
— Iat dar c mi-a b tut ceasul mor ii, zise dânsa far o
lacrim .
— Ei, se împlinesc cinci ani de când eşti bolnav , urm
abatele. Închipuie- i c eşti bolnav de piept şi mori f r s
ne plictiseşti cu jelaniile tale. Dar ai s vezi c mai po i tr i
înc şi chiar foarte bine!… Las -ne, Lucien, du-te s culegi
sonete, zise dânsul, ar tându-i o pajişte la câ iva paşi.
Lucien îi arunc Estherei o privire care cerşea, una dintre
privirile acelea ale oamenilor slabi şi lacomi, plini de duioşie
în inim şi de laşitate în caracter. Esther îi r spunse printr-
un semn din cap care voia s zic : „Am s -l ascult pe c l u,
ca s aflu cum trebuie s -mi pun capul sub secure, şi voi
avea destul curaj s mor cum trebuie”. Gestul fu atât de
gra ios şi în acelaşi timp atât de plin de groaz , încât preotul
izbucni în plâns; Esther se repezi la el, îl strânse în bra e, îi
b u lacrima şi-i zise: „Fii liniştit!”, unul dintre cuvintele
169
acelea ce se rostesc cu gesturile, cu ochii şi glasul aiur rii.
Carlos începu s -i explice neted, f r ambiguitate, adesea
cu cuvinte oribile, dar perfect potrivite, situa ia grav în care
se afla Lucien, pozi ia acestuia în palatul Grandlieu, via a
frumoas care-l aştepta în caz de triumf şi în sfârşit
obliga iile pe care le avea Esther de a se jertfi în folosul acelui
viitor str lucit.
— Ce trebuie s fac? exclam dânsa fanatizat .
— S m ascul i orbeşte, zise Carlos. Ce, te po i plânge de
ceva? Numai de dumneata depinde s - i faci un rost
îmbelşugat. Ai s devii ceea ce sunt Tullia, Florine şi aşa-zisa
madame de Val-Noble, fostele dumitale prietene, metresa
unui bog taş pe care n-ai s -l iubeşti, Dup ce ne ispr vim
afacerile, amorezul nostru va fi destul de bogat ca s te fac
fericit …
— Fericit !… zise dânsa în l ând ochii la cer.
— Ai tr it cinci ani în rai, urm el. Nu se poate tr i cu
asemenea amintiri?…
— Te voi asculta, r spunse ea ştergându-şi o lacrim din
col ul ochilor. Nu te mai îngriji de rest! Ai spus doar c
dragostea mea e o boal mortal .
— Stai, mai e ceva, urm Carlos, trebuie s r mâi
frumoas . La dou zeci şi doi de ani şi jum tate eşti în
punctul culminant al frumuse ii dumitale, datorit fericirii.
În sfârşit, trebuie mai cu seam s redevii Torpila. Fii
zburdalnic , risipitoare, şireat , f r mil pentru milionarul
pe care i-l dau pe mâna. Ascult !… Omul acela este un ho
pe picior mare, a fost f r mil fa de mult lume, s-a
îngr şat din averea v duvelor şi orfanilor, vei fi R zbunarea
lor!… Asia va veni s te ia cu o birj , şi vei fi disear la Paris.
Dac laşi s se b nuiasc leg tura dumitale de patru ani cu
Lucien, e ca şi cum i-ai trage un glon de pistol în cap. Vei fi
întrebat ce ai f cut între timp: s r spunzi ca te-a luat în
c l torie un englez neînchipuit de gelos. Ai fost odinioar
destul de inteligent ca s tragi p c leli, reg seşte- i
inteligen a aceea…
170
 A i v zut vreodat un zmeu luminos, acel uriaş al fluturilor
copil riei, multicolor şi planând în ceruri?… Copiii uit o
clip sfoara, un trec tor o taie: meteorul, dup cum se spune
la liceu, plonjeaz şi cade cu o iu eal însp imânt toare.
Întocmai ca Esther, dup ce l-a ascultat pe Carlos.

171
 Partea a doua67

Cât îi costă amorul pe bătrâni

D e o s pt mân , Nucingen se ducea aproape în

fiecare zi în demisolul din rue Neuve-Saint-Marc
s se tânguiasc pentru predarea celei pe care-o
iubea. Acolo, când sub numele de Saint-Estève, când sub
numele creaturii sale, doamna Nourrison, trona Asia între
cele mai frumoase podoabe ale modei, ajunse în acea faz
groaznic în care rochiile nu mai sunt rochii şi zdren ele înc
nu sunt zdren e. Cadrul era în armonie cu chipul pe care ea
şi-l alc tuise, c ci acest soi de dughean este una dintre cele
mai sinistre particularit i ale Parisului. Se v d acolo oale pe
care Moartea le-a zvârlit în untru cu mâna-i desc rnat şi se
aude atunci horc itul unei oftici sub un şal, cum se ghiceşte
şi agonia mizeriei sub o rochie din lamé de aur. Ciocnirile
groaznice dintre Lux şi Foame stau scrise acolo pe nişte
dantele uşoare. Acolo reg seşti chipul unei regine sub un
turban cu pene, aşezat astfel încât aminteşte şi aproape ca
reconstituie fa a absent . E hidosul în frumos! Biciul lui

67A ap rut în foileton, împreun cu sfârşitul p r ii întâi, în ziarul le

Parisien, de la 21 mai la 1 iulie 1843, sub titlul de Esther sau dragostea
unui bancher b trân. În 1844, aceste dou p r i au format vol. II din
Scene din via a parizian , diviziune a Cornediei umane, purtînd titlul
general actual.
172
Juvenal68, fluturat de mâinile oficiale ale talalului, risipeşte
manşoanele n pârlite, bl nurile veştejite ale târfelor în
mizerie. E un gunoi de flori în care str lucesc, ici-colo,
trandafiri t ia i în ajun, purta i o zi; pe ele şade chircit o
b trâna, verişoar bun a Cametei, Ocazia cheal şi f r
din i, gata s vând con inutul, atât e de obişnuit s
cumpere ambalajul, rochia f r femeie sau femeia f r
rochie! Acolo, Asia era precum paznicul de ocn , ca un uliu
cu ciocul înroşit pe cadavre, în elementul s u; şi mai
îngrozitor decât acele s lbatice groz vii, care îi fac uneori s
se cutremure pe trec torii uimi i c -şi recunosc una dintre
cele mai tinere şi fragede amintiri pierdute în vitrina
murdar , înd r tul c reia se strâmb o Saint-Estève
adev rat , ieşit la pensie.
Din a â are în a â are, şi din zece mii în zece mii de franci,
bancherul ajunsese s ofere şaizeci de mii de franci doamnei
de Saint-Estève, care-i r spunse cu o schim de refuz, bun
s împing la disperare un cimpanzeu. Dup o noapte
fr mântat , dup ce-şi d duse seama în ce m sur îi tulbur
Esther mintea, dup ce câştigase pe neaşteptate la burs ,
veni în sfârşit într-o diminea , hot rât s pl teasc cei o
sut de mii de franci ceru i de Asia, dar voia s -i sustrag o
sumedenie de informa ii.
— Te-ai hot rât aşadar, pezevenghi b trân, îi zise Asia,
b tându-l pe um r.
Familiaritatea cea mai înjositoare e primul bir pe care-l
percepe acest soi de femei de pe patimile f r frâu sau de pe
nefericirile care li se încredin eaz ; niciodat nu se ridic la
nivelul clientului, ci îl fac s se aşeze al turi de ele pe
mormanul lor de gunoi. Asia, dup cum se vede, urma de
minune poruncile st pânului ei.
— N-am îngodro, zise Nucingen.
— Şi faci o afacere bun , r spunse Asia. Au fost vândute

68Satir a lui Juvenal, poet latin (60-125), ce1ebru pentru Satirele sale,
în care denun a societatea roman corupt .
173
femei relativ mai scump decât o pl teşti pe ast fat decât
face. Sunt femei şi femei! De Marsay a dat pe Coralie şaizeci
de mii de franci. Cea pe care o vrei tu a costat o sut de mii
la prima vânzare; dar pentru mine, depravat b trân, e şi o
chestiune de obraz.
— Tar unde ezde?
— Las c ai s-o vezi. Sunt ca tine: d -mi s - i dau!… Ei,
dragul meu, amoarea ta a f cut nebunii. Fetele astea nu sunt
cumin i. Prin esa e la ceasul de fa ceea ce se cheam o
frumoas de noapte…
— O vrumoaz …
— Haide, faci pe prostul?… O vâneaz Louchard, adic
închisoarea pentru datorii. Am împrumutat-o eu cu cincizeci
de mii de franci.
— Tou zegi ji gingi! Mai înged! exclam bancherul.
— Te cred, dou zeci şi cinci, ca s -mi dea înd r t cincizeci,
se în elege de la sine, r spunse Asia. Femeia asta, s fim
drep i, e cinstea în carne şi oase! Nu mai avea nimic decât
persoana ei şi mi-a spus: „Dr gu a mea madame Saint-
Estève, sunt urm rit , numai dumneata po i s -mi faci un
bine, d -mi dou zeci de mii de franci şi î i dau o ipoteca
asupra inimii mele… A, are o inima foarte frumuşic !…
Numai eu ştiu unde se ascunde prin esa noastr . Dac aş
da-o de gol, m-ar costa dou zeci de mii de franci… înainte,
locuia în rue Taitbout. Înainte de a pleca de acolo… (mobilele
îi erau sechestrate… din cauz de cheltuieli de judecat …
tâlharii de port rei!… îi ştii dumneata, eşti doar tartor la
burs !). Ei, şi ea, deşteapta, şi-a închiriat pentru dou luni
apartamentul unei englezoaice, o femeie splendid , care-l
avea pe fleacul la… Rubempré drept amant, şi era atât de
gelos pe ea încât o silea s se plimbe numai noaptea, dar
fiindc mobilele urmau s fie vândute cu toba, englezoaica a
şters-o cu atât mai mult cu cât era prea scump pentru un
pârlit m runt ca Lucien…
— Vagi pe pancherul, zise Nucingen.
— În natur , zise Asia. Le împrumut bani femeilor
174
frumoase; renteaz , c ci se sconteaz dou poli e dintr-
odat .
Asia se distr caricaturizând rolul misitelor de g teli de
ocazie care jecm nesc, dar cu duhul blânde ii, ceea ce n-avea
malaeza, şi care-şi justifica comer ul cu nişte argumente
pline de motive frumoase. Asia se d du drept o femeie care-şi
pierduse iluziile, cinci aman i, copiii, l sându-se furata de
toat lumea, în ciuda experien ei sale vaste. Din timp în timp
ar ta chitan ele de la Casa de amanet, spre a dovedi câte
riscuri comporta nego ul ei. Se pretinse s rac , plin de
datorii. Într-un cuvânt, fu atât de sincer hâd , încât baronul
crezu pân la urm c e aşa cum se pretinse.
— Ji tak bic gu gei o zut mii vranci, unde o foi fedea? zise
dânsul facând gestul cuiva hot rât la orice sacrificiu.
— Babacule, ai s fii disear cu tr sura, s zicem în fa a
teatrului Gymnase. E în drum, zise Asia. Te opreşti col cu
rue Sainte-Barbe. Voi fi acolo de sentinel , şi ne vom duce s-
o vedem pe ipoteca mea cu p rul negru… Ah, frumos p r are
ipoteca mea. Când îşi scoate piept nul, Esther e acoperit ca
de un cort. Dar deşi te-i fi pricepând la socoteli, la rest îmi
pari cam n t r u! Te sf tuiesc s-o ascunzi bine pe mititica,
c ci dac-o g sesc port reii, a doua zi i-o vâr la închisoarea
pentru datornici… şi… o cam caut .
— Nu z-ar bulea r zgump ra bolizele? întreb rechinul care
nu se putea dezb ra de târguial .
— Le are port relul… Dar nu e rost. Copila a avut un amor
şi i-a mâncat nişte fonduri care acum i se cer înd r t. Ei,
Doamne! O inim de dou zeci şi doi de ani e cam uşuratic .
— Pun, pun, aranjez eu azda, zise Nucingen, rec p tându-
şi înf işarea şireat . Ne-am înzelez kh foi fi brodegdorul ei.
— Ei, prost l u b trân, te priveşte cum o faci s te
iubeasc , şi ai destul ca s po i cump ra o imita ie de
dragoste ca s valoreze cât una adev rat . Eu î i predau
prin esa în mân : e datoare s te urmeze, de rest nu-mi mai
pas . Dar e obişnuit cu luxul, cu cele mai mari
menajamente. Ah, b iete, e o femeie bine! Altfel, parc i-aş fi
175
dat cincisprezece mii de franci?
— Pine, ne-am înzeles. Be tizear !
Baronul se mai g ti înc o dat ca un mire, dar de data
aceasta, sigur de izbând , dubl doza de pilule. La ora nou
o g si pe cumplita bab la locul de întâlnire şi o lu în
tr sur .
— Unte? zise baronul.
— Unde? f cu Asia. În rue de la Perle, în cartierul
Marais69, o adres potrivit , c ci perla ta e în noroi, dar o
speli tu!
O dat ajunşi acolo, falsa doamn Saint-Estève, îi spuse
lui Nucingen, cu un zâmbet hâd: „Trebuie s facem câ iva
paşi pe jos, doar n-oi fi atât de proast s - i dau adresa
adev rat .”
— Te khândeşti la dod, r spunse Nucingen.
— Asta mi-i meseria, zise dânsa.
Asia îl duse pe Nucingen în rue Barbetre, unde într-o cas
de locuin e mobilate, inut de un tapi er din cartier, fu dus
la etajul patru. G sind-o într-o od i mobilat , s r c cioas
pe Esther, îmbr cat ca o lucr toare şi muncind la o
broderie, milionarul se îng lbeni. Dup un sfert de or în
care timp Asia se p ru c şuşoteşte cu Esther, tân rul
b trân înc abia îng ima.
— Matmazel, îi zise dânsul în sfârşit bietei fete, fe i pinefoi
za m brimi i ca brodector?…
— Sunt nevoit , domnul meu, zise Esther din ai c rei ochi
se rev rsar numai dou lacrimi mari ce-i alunecar pe
obraji.
— Nu blânje i. V vac gea mai verigid tindre vemei. L za i-
m s v iubezg, ji fe i fedea.
— Feti o, domnul e om de în eles, zise Asia. Ştie foarte bine
c e trecut de şaizeci şi şase de ani şi are s fie foarte
indulgent. Ce s mai vorbim, p puşico, i-am g sit un tat …
Trebuie s -i spui asta, şopti Asia la urechea bancherului

69 Cartier din Paris, al c rui nume înseamn balt , mlaştin .

176
nemul umit. Nu prinzi rândunelele dac tragi cu pistolul.
Vino încoace, spuse Asia aducându-l pe Nucingen în odaia
al turat . N-ai uitat mica noastr în elegere, îngeraşule?
Nucingen scoase din buzunarul fracului un portofel şi
num r cei o sut de mii de franci pe care Carlos, ascuns
într-o od i , îi aştepta cu mare ner bdare, şi pe care
buc t reasa i-i d du.
— Iat o sut de mii de franci pe care omul nostru i-a
plasat în Asia, acum o s -l punem s plaseze în Europa, îi
spuse Carlos confidentei sale când ajunser pe palier.
Se f cu nev zut dup ce îi d duse instruc iuni malaezei,
are se întoarse în camera unde Esther plângea amar. Copila,
ca un criminal condamnat la moarte, îşi f urise din speran e
un roman întreg şi acuma sunase ceasul fatal.
— Copiii mei dragi, zise Asia, unde-o s v duce i?… C ci
baronul de Nucingen…
Esther îl privi pe celebrul bancher, l sând s -i scape un
gest de uimire perfect jucat.
— Tha, gopila mea, zunt baronul te Nişinghen…
— Baronul de Nucingen nu trebuie şi nu poate s r mân
într-o cocin ca asta. Ascult -m !… Fosta dumitale
camerist Eugénie…
— Işenia, din zdrata Dedpud! exclam baronul.
— Desigur, e custode al mobilelor sechestrate, urma Asia,
şi ea i-a închiriat frumoasei englezoaice apartamentul.
— Aha! Inzelek! zise baronul.
— Fosta camerist a doamnei, continu respectuos Asia,
ar tând-o pe Esther, v va primi foarte bine ast -sear , şi
niciodat guardului comercial n-o s -i treac prin minte s
vin s-o caute în fostul ei apartament pe care l-a p r sit de
trei luni…
— Bervegd, bervegd! exclam baronul. De aldvel, gunozg
cuar ii gomer iali ji gunozg cuvinte gu gare z -i vag nev zu i.
— Ve i avea în Eugenie o fat istea , spuse Asia, eu am
procurat-o doamnei…
— O gunozg! exclam milionarul râzând. Işenia mi-a ciordit
177
dreizegi mii vrangi.
Esther f cu o mişcare de oroare la vederea c reia un cm de
inim i-ar fi încredin at întreaga lui avere.
— O, fina era a mea, continu baronul, umplam tup
tumneada.
Şi povesti confuzia ce urmase din faptul d apartamentul
fusese închiriat unei englezoaice.
— Vede i doamn ? zise Asia. Eugenie nu v-a spus nimic,
şireata! Dar coni a s-a obişnuit cu fata aceea, îi spuse ea
baronului, p stra i-o totuşi.
Asia îl lu iar şi la o parte pe Nucingen şi-i zise:
— Cu cinci sute de franci pe lun Eugenie, care-şi umple
binişor ciorapul, ve i şti tot ce face coni a. Da i-i-o drept
camerist . Eugenie va va fi cu atât mai devotat cu cât v-a
tras o dat chiulul… Nu exist b rbat de care s fie mai
legat o femeie decât acela c ruia i-a tras chiulul. Dar ine i-
o pe Eugénie în frâu; pentru bani, fiin a asta face orice, e o
scârb !…
— Ji du?…
— Eu, zise Asia, îmi reintru în bani.
Nucingen, omul acela atât de profund, era legat la ochi: se
las p c lit ca un copil. V zând-o pe neprih nita şi adorabila
Esther cum îşi şterge lacrimile şi lucrând la broderie cu
decen a unei fecioare, b trânul îndr gostit sim ea iar şi ce
sim ise în p durea Vincennes: era în stare s dea cheia de la
casa de bani! Se sim ea tân r, inima lui adora, aştepta s
plece Asia ca s poat îngenunchea în fa a acelei madone de
Rafael. Aceast înflorire neaşteptat a copil riei în inima
unui rechin, a unui b trân, e unul dintre fenomenele sociale
pe care psihologia le poate explica cel mai uşor. În buşit de
povara afacerilor, de necontenite socoteli, de obsesia
necurmat a goanei dup milioane, adolescen a şi sublimele
iluzii se ivesc din nou, se avânt şi înfloresc ca o s mân
uitat , ale c rei efecte, ale c rei inflorescen e str lucitoare se
supun unei întâmpl ri, unui soare ce se revars , şi luceşte
târziu. La doisprezece ani, slujbaş al b ncii Aldrigger din
178
Strassburg, baronul nu p trunsese niciodat în lumea
sentimentelor. Astfel c acuma r mânea în epenit în fa a
idolului s u, auzea mii de fraze care i se ciocneau în minte,
dar niciuna nu-i ap rea pe buze; d du atunci frâu liber unei
pofte brutale în care se ivea b rbatul de şaizeci şi şase de
ani.
— Vrei s vii în zdrata Dedbud? zise dânsul.
— Unde doreşti, domnul meu, r spunse Esther ridicându-
se.
— Unte dorejdi! repet dânsul încântat. Tumneada ejdi un
încer goborâd tin geruri, be gare îl iupezg ga ji gum aj vi un
dinerel teji am barul g rund…
— Vai, pute i spune alb, c ci îl ave i prea negru ca s fie
doar c runt, spuse Asia.
— Bleag , finzatore zghârboza de garne omenezg ! Zi-ai
brimid panii, nu mai impala agezd vlore te iubire! exclam
bancherul pl tindu-i cu aceast apostrof s lbatic toate
obr zniciile pe care le suportase.
— Stricat b trân! o s -mi pl teşti vorba asta! îi spuse Asia
amenin ându-l pe bancher cu o mişcare demn de o femeie
de la hale, care îns pe el îl f cu doar s dea din umeri, între
gura sticlei şi gura be ivului e loc pentru o viper , şi acolo ai
s m g seşti! zise dânsa înt râtat de dispre ul lui
Nucingen.
Milionarii ai c ror bani sunt p zi i de Banca Fran ei, ale
c ror palate sunt p zite de un batalion de lachei şi a c ror
fiin e p zit , pe strad , de viteza unei tr suri trase de cai
englezeşti, nu se tem de nicio nenorocire; astfel c baronul o
m sur din ochi, rece, pe Asia, ca un om care-i dase o sut
de mii de franci. Aceasta m re ie îşi f cu efectul. Asia se
retrase pe scar mârâind, şi folosind un limbaj extrem de
impetuos, vorbind de ghilotin :
— Dar ce i-ai spus? întreb fecioara cu broderia, c ci e
doar femeie de treab .
— Te-a fândut, te-a vurat…
— Când una ca mine e în mizerie, r spunse dânsa, într-un
179
fel care putea frânge inima unui diplomat, cine mai are bani
pentru noi, cui îi mai e mil de noi?
— Biada miguz , zise Nucingen, nu mai r mâne nigi un
minud aigi!
Nucingen îi oferi bra ul Estherei, o lu aşa cum era şi o
urc în tr sur , poate cu mai mult respect decât ar fi avut
pentru frumoasa duces de Maufrigneuse.
— Fei afea o galeajg vrumoaz gea mai traguz tin Bariz,
îi spunea Nucingen pe drum. Dod ge are mai vermeg tor
lugzul ze va k si în şurul tumidale. O regina nu va fi mai
bogat ca dumeata. Fei vi rezbegdad ga una lokodnika tin
Şermania: freau s fi liper … Nu blânje. Azguld … de iubezg
gu atef rad, gu o trakoste gurad . Viegare lagrim tumidale
îmi vrânge inima…
— Po i iubi cu adev rat o fiin pe care-o cumperi? întreb
cu un glas delicios biata fat .
— Iozef toar o vozd findud te vrazii zei tin gausa k era
tr guz. Zgrie în piplia. Te aldvel, în Oriend, îzi gumberi zozia
leşitim .
Sosit în rue Taitbout, Esther rev zu nu f r durere
locurile fericirii sale. R mase pe un divan, nemişcat ,
ştergându-şi lacrimile una câte una f r s aud niciun
cuvânt din nebuniile pe care i le spunea p s reşte
bancherul, îngenuncheat în fa a ei; ea îl l s f r s -i spun
nimic, dându-i în prad mâinile când le apuca el, dar
nevrând s ştie, ca s ne exprim m astfel, c rui sex
apar inea fiin a ce-i înc lzea picioarele, pe care Nucingen le
g si reci. Aceast scen de lacrimi fierbin i, picurate pe
creştetul baronului şi de picioare înc lzite de dânsul, inu de
la miezul nop ii la ora dou noaptea.
— Işenia, zise în sfârşit baronul chemând-o pe Eugenie,
gonvince-o pe zdapâna madale z ze gulce…
— Nu! exclam Esther s rind în picioare ca un cal speriat.
Aici niciodat !…
— Asculta i, conaşule, o cunosc pe coni a, e blând şi
bun ca un mieluşel, îi spuse Europa bancherului; numai c
180
nu trebuie s-o lua i repede, trebuie s umbla i cu ocolişuri…
A fost atât de nefericit aici! Iat … ce uzat e mobila! L sa i-o
s umble dup capul ei. Aranja i colo, frumuşel, un palat
mititel. Poate c v zând împrejuru-i numai lucruri noi, se va
sim i într-un mediu nou, va g si c sunte i mai bun decât
sunte i şi va fi blând ca un înger. Vai, coni a n-are seam n
pe lume! Şi v pute i l uda c a i f cut un târg straşnic:
inim bun , maniere dr gu e, o glezn fin , o piele… Vai!…
Şi un haz de-i poate face s râd pe condamna ii la moarte…
Coni a e în stare s se ataşeze… Şi cum se ştie g ti!… Ei,
dac o fi scump , cel pu in, cum se zice, face câte parale a i
dat. Aici toate rochiile sunt sechestrate, prin urmare g teala
e în urm cu trei luni. Dar coni a e atât de bun , încât eu o
iubesc şi e st pâna mea! Dar, fi i şi dumneavoastr drept, o
femeie ca dânsa în mijlocul unor mobile sechestrate!… Şi
pentru cine? Pentru un derbedeu care a p c lit-o… S rmana
frumuşic !… Nu mai e ea îns şi.
— Ezdera… Ezdera… spunea baronul, gulg -te, încerul
meu! Ei, tbac te mine zi-e vrig , ramân be ganabeaua azda!
exclam baronul înfl c rat de iubirea cea mai curat ,
v zând-o pe Esther c plânge mereu.
— Atunci, r spunse Esther, luând mâna baronului şi
s rutându-i-o cu o recunoştin care f cu s se verse în ochii
acelui rechin ceva ce sem na cu o lacrim , î i voi fi
recunosc toare…
Şi se ascunse în odaia ei, unde se încuie.
„În ghezdia azda e gefa te neînzelez…” îşi spunea
Nucingen, aşezându-se pe canapea. „Ce o z zig cei thela
mine thela panga?…”
Se ridic , se uit pe fereastr : „Dr zura mea ezde mereu
agolo… ze vage siua în curând!…”
Se plimb prin odaie: „Cum ji-ar mai pade şoc te mine
matam te Nişinghen, tac ar avla gum mi-am bedregud
noabdea!…”
Se duse s -şi lipeasc urechea de uşa dormitorului, g sind
c totuşi s-a culcat cam prosteşte.
181
 — Ezder!…
Niciun r spuns.
„Toamne! Blânje mereu!…” îşi spuse dânsul întorcându-se
şi întinzându-se pe canapea.
La vreo zece minute înainte de r s ritul soarelui, baronul
de Nucingen, dup ce dormise somnul acela pr p dit pe
care-l dormi cu sila, şi stând incomod pe un divan, fu
deşteptat într-un salt de c tre Europa în mijlocul unuia
dintre acele vise pe care le visezi în asemenea împrejur ri şi
ale c ror complica ii rapide sunt unul dintre fenomenele de
nedezlegat ale psihologiei medicale.
— Vai! Doamne! Coni ! ip dânsa, coni a! Solda i!…
Jandarmi!… Justi ia! Vor s v aresteze…
În clipa în care Esther deschise uşa dormitorului şi se
ar t , abia acoperit de halat, cu picioarele goale în papuci;
cu p rul r v şit, frumoas de-ar fi putut duce în ispit pe
arhanghelul Rafael, uşa salonului se deschise şi un val de
noroi omenesc se rostogoli în zece labe c tre aceast femeie
cereasc , ce aştepta în atitudinea pe care ar fi avut-o un
înger într-o icoan flamand . Un b rbat înaint . Contenson,
scârbosul Contenson, puse mâna pe um rul cald al Estherei.
— Dumneata eşti domnişoara Esther Van…? întreb
dânsul.
Europa, cu un dos de mân tras peste obrazul lui
Contenson, îl trimise cu atât mai vârtos s m soare cât covor
îi trebuia ca s se culce, ai cât îl izbi în picior cu acea lovitur
scurt , atât de bine cunoscut de cei ce practic arta numit
a savatei.
— Înd r t, ipa dânsa, nu te atinge de st pâna mea!
— Mi-a frânt piciorul! ipa Contenson, ridicându-se. O s
te coste scump…
Din masa celor cinci agen i, îmbr ca i ca nişte agen i,
nesco ându-şi p l riile îngrozitoare de pe capetele şi mai
îngrozitoare şi înf işând nişte mutre stacojii în care ochii
priveau cruciş, iar câteva nasuri lipseau, şi gurile se
schimonoseau, se dezlipi Louchard, îmbr cat ceva mai curat
182
decât oamenii s i, dar tot cu p l ria pe cap, şi cu înf işarea
totodat dulceag şi râz toare.
— Domnişoar , v arestez, îi zise el Estherei. Cât despre
dumneata, feti o, îi spuse dânsul Europei, orice nesupunere
va fi pedepsit , împotrivirea n-are rost.
Zgomotul puştilor ale c ror paturi c zur pe lespezile
sufrageriei şi anticamerei, vestind c guardul era înso it de
gard , înt ri cuvintele lui.
— Şi de ce m arestezi? întreb Esther cu nevinov ie.
— Şi micile noastre datorii?… r spunse Louchard.
— Vai, da, e adev rat! exclam Esther. D -mi voie s m
îmbrac.
— Din p cate, domnişoar , trebuie s m asigur c din
camera dumneavoastr nu pute i s-o şterge i, zise Louchard.
Toate acestea se petrecur atât de repede, încât baronul
nici nu avu vreme s se amestece.
— Ei, pine, mai zând la ora ageazda o fâns tore de garne
omenezga, paroane de Nişinghen!… exclam cumplita Asia,
strecurându-se printre agen i, pân la divanul pe care z cea
bancherul şi pref cându-se c de-abia l-a z rit.
— Schârp p trân ! exclam Nucingen, ridicându-se în
toat m re ia sa financiar şi repezindu-se între Esther şi
Louchard care, la un strig t al lui Contenson, îşi scoase
p l ria.
— Domnul baron de Nucingen!…
V zând gestul lui Louchard, agen ii ieşir din apartament
sco ându-şi p l riile. R mase numai Contenson.
— Domnul baron pl teşte?… întreb guardul comercial, cu
p l ria în mân .
— Bl dezg, r spunse dânsul, tar mai întâi freau z jdiu
dezbre ge ezde vorpa.
— Trei sute dou sprezece mii de franci şi câteva p r lu e,
inclusiv cheltuielile, dar spezele de arestare nu intr la
socoteal .
— Drei zude mii vrangi? exclam baronul. Ezde o
tejdebdare brea zgumb bentru un om gare ji-a bedregut
183
noabdea be o ganabea, ad ug dânsul la urechea Europei.
— Individul sta e chiar baronul de Nucingen? îl întreb
Europa pe Louchard, exprimându-şi îndoiala printr-un gest
pe care i l-ar fi invidiat domnişoara Dupont, ultima subret a
Comediei Franceze.
— Da, domnişoar , zise Louchard.
— Da, r spunse Contenson.
— Razbund te tânza, îi spune baronul lui Louchard,
laz m s -i sic un cuvând.
Esther şi b trânul amorez intrar în dormitor; Louchard
g si cu cale s -şi lipeasc urechea de gaura cheii.
— Ezdera, de iubezg mai muld tekit fia a mea, tar te ce z
dai gredidorilor panii gare ar vi muld mai bine în bunga
madale. Tu-de în bujk ria. M vag vorde sa- i razgumb r ajedi
drei zude mii vrangi cu una zud mii, ji fei afea dou zude mii
bentru madale.
— Asemenea tertipuri, strig Louchard prin gaura cheii, n-
au niciun rost. Creditorul nu e amorezat de domnişoara, ca
al ii!… în elege i? Şi de când ştie c ine i la dânsa, vrea mai
mult decât totul.
— Brozdule! exclam Nucingen c tre Louchard,
deschizându-i uşa s intre în odaie. Nu jdii ge forpejdi! Izi tau
zie bersonal tou zeji la zud tak vagi avagerea…
— Nu se poate, domnule baron.
— Ce, conaşule? A i avea inima, zise Europa,
amestecându-se, s-o l sa i pe coni a s mearg la puşc rie!…
Vai, coni , dori i leafa mea, ce-am economisit? Pofti i, v
dau tot, am patruzeci de mii de franci.
— Vai, s raca de tine, exclam Esther, nu cunoşteam ce
suflet ai! zise ea strângând-o în bra e, iar Europa izbucni în
plâns.
— Bl dezg, rosti jalnic baronul, sco ând un carnet.
Trase din el unul dintre acele p tr ele de hârtie tip rit
care banca le pune la îndemâna bancherilor şi pe care n-au
decât s completeze sumele în cifre şi în litere, ca s le
transforme în mandate pl tibile la purt tor.
184
 — Nu v obosi i, domnule baron, zise Louchard, am ordin
s nu primesc plata decât în bani lichizi, aur sau argint.
Fiindc e vorba de dumneavoastr , m pot mul umi şi cu
bancnote.
— Tertaifel, exclam baronul, arad -mi didlurile!
Contenson ar t trei dosare îmbr cate în hârtie albastr ,
pe care baronul le lu , privindu-l pe Contenson şi spunându-
i la ureche:
— Ai vi v gud mai pun avagere tag m afertisai.
— Ce, parc ştiam c sunte i aici, domnule baron?
r spunse spionul f r s -i pese dac -l aude Louchard sau
nu. A i pierdut mult ne mai acordându-mi încrederea
dumneavoastr . Sunte i jumulit, ad ug acest adânc filosof,
s ltând din umeri.
„Atef rad”, îşi spuse baronul.
— Vai, micuzo, exclam dânsul, v zând poli ele şi
adresându-se Estherei, zândezi figdim unui mare terpeteu,
unui ezgrog!
— Vai, da, r spunse s rmana Esther, dar m iubea atât!…
— Tag jdiam… aj vi v gud obozizia în numele madale.
— Nu şti i ce vorbi i, domnule baron, spuse Louchard, e la
mijloc un ter purt tor.
— Tha, urm dânsul, ezde un der burd dor… Serised! Un
om te obozizia!
— Nenorocirea îl face spiritual, rosti zâmbind Contenson.
— Domnul baron doreşte s scrie un bile el casierului
s u? întreb Louchard zâmbind, îl voi trimite pe Contenson
la casier şi pe agen ii mei acas . Începe s fie târziu şi toat
lumea ar afla…
— Tu-de Gondenzon!… exclam Nucingen. Gazierul meu
zd be zdrata Madurins golz gu zdrata Argadei. Bovdim un
piled ga za se dug la ti Diled zau la Geller, în gaz g nu afem
drei zude mii de vranci, g ci do i panii nojdri zând la panga…
îmbrag -de, înşerul meu, îi spuse el Estherei, ejdi liper .
Vemeile patrâne, exclam dânsul privind-o pe Asia, zând mai
beriguloaze tekât gele dinere.
185
 — M duc la creditor s -l înveselesc, îi spuse Asia, şi-o s -
mi dea şi el cu ce s m distrez ast zi. V r zup rare,
tomnule paron, ad ug mulatra f cându-i o reveren
scârboas .
Louchard relu poli ele din mâinile baronului şi r mase
singur cu dânsul în salon unde, dup o jum tate de or ,
casierul veni şi el, urmat de Contenson. Atunci îşi f cu din
nou apari ia Esther, într-o g teal încânt toare, deşi
improvizat . Dup ce Louchard num r banii, baronul voi s
cerceteze poli ele; dar Esther puse mâna pe ele cu o mişcare
de pisic şi le vârî în sertar.
— Ce da i pentru golanii mei?… îl întreb Contenson pe
Nucingen.
— Nu f-a burdat prea amapil, zise baronul.
— Dar piciorul meu?… exclam Contenson.
— Louchard, z -i tai o zut vrangi lui Gondenzon tin rezdul
pancnotei te una mie.
— Vrumoaz vemeie! îi spunea baronului de Nucingen
casierul, pe când ieşeau din rue Taibout. Tar gozt voarde
zgumb pe tomnul paron.
— B zdreaz -mi zegretul, zise baronul, care le ceruse
acelaşi lucru lui Contenson şi lui Louchard.
Louchard plec urmat de Contenson; dar pe bulevard,
Asia, care îl pândea, îl opri pe guardul comercial.
— Port relul şi creditorul sunt acolo într-o birj , le e sete!
îi spuse dânsa, şi pic ceva!
În timp ce Louchard num ra banii, Contenson îi putu
examina pe clien i. Z ri ochii lui Carlos, desluşi forma frun ii
sub peruc , iar peruca i se p ru pe bun dreptate suspect .
Lu num rul tr surii, deşi p rea cu totul str in fa de ce se
petrece; Asia şi Europa îl puneau pe gânduri în cel mai înalt
grad. Socotea c baronul e victima unor oameni extrem de
abili, cu atât mai mult cu cât Louchard, când îi ceruse
ajutorul, fusese de oi discre ie stranie. Piedica pe care i-o
pusese Europa nu-l lovise de altminteri pe Contenson numai
în fluierul piciorului. „Lovitura asta miroase a puşc rie!” îşi
186
spusese el ridicându-se.
Carlos îl trimise acas pe port rel, îl pl ti larg, şi-i spuse
birjarului, pl tindu-i dinainte: „La peronul palatului
Orléans!”
— Ah, pezevenghiul! îşi zise Contenson auzindu-l, aici se
ascunde ceva…
Carlos ajunse la palatul Orléans cu o vitez care-i d dea
dreptul s nu-i fie fric de urm rire. De altfel, str b tu
galeriile într-un fel anumit, lu alt birj în pia a Castelului
de ap şi spuse birjarului: „La pasajul Operei, din partea
dinspre rue Punon”. Peste un sfert de or , intra în rue
Taitbout, la Esther, care-i spuse: „Iat hârtiile fatale!”
Carlos lu poli ele, le cercet ; apoi se duse la c min şi le
arunc în foc.
— S-a f cut scamatoria! exclam el, ar tând cele trei sute
zece mii de franci, f cu i sul într-un pachet pe care-l scoase
din buzunarul redingotei. Asta şi cei o sut de mii de franci
ai Asiei ne dau posibilitatea s începem.
— Doamne, Dumnezeule! exclam s rmana Esther.
— Neroado, zise ferocele calculator, afişeaz -te drept
metresa lui Nucingen şi-l vei putea vedea pe Lucien. E
prieten cu Nucingen, nu- i interzic s faci o pasiune pentru
el.
Esther z ri o slab lic rire în via a ei întunecat şi mai
respir pu in.
— Europa, feti o, zise Carlos, luând-o cu el într-un col al
budoarului unde nimeni nu putea auzi niciun cuvânt din ce
vorbeau, Europa, sunt mul umit de tine.
Europa în l capul, îl privi pe Carlos cu o expresie care-i
schimb într-atât fa a ofilit , încât martora acestei scene,
Asia, aflat sentinel la uş , se întreb dac interesul prin
care o inea Carlos pe Europa nu era cumva mai adânc decât
acela prin care se inea dânsa înc tuşat de el.
— Şi asta nu e tot, feti o. Patru sute de mii de franci nu
sunt nimic pentru mine. Paccard o s - i dea o factur de
argint rie care atinge treizeci de mii de franci şi pe care s-au
187
primit aconturi; dar giuvaergiul nostru Biddin a avut
cheltuieli. Mobilierul nostru, pus sub sechestru de el, va fi
probabil scos la licita ie mâine. Du-te la Biddin, st în rue de
l’Arbresec, o s - i dea chitan e de la Casa de amanet în
valoare de zece mii de franci. M -n elegi: Esther a pus s i se
fac o argint rie, n-a pl tit-o şi a amanetat-o. Biddet o va
amenin a c o d în judecata pentru escrocherie. Deci vor
trebui da i treizeci de mii de franci argintarului şi zece mii de
franci Casei de amanet ca s lu m înd r t argint ria. Total:
patruzeci şi trei de mii de franci, inclusiv cheltuielile. Aceast
argint rie e dintr-un argint prost, baronul trebuie s-o dea la
ref cut, o s -i ciupim şi de acolo câteva hârtii de o mie de
franci. Croitoresei cât îi datora i pentru doi ani?
— Îi dator m, poate, şase mii de franci, r spunse Europa.
— Ei, atunci, dac madame Augusta vrea s fie pl tit şi
s -i r mânem clien i, va trebui s fac o not de treizeci de
mii de franci pentru ultimii patru ani. Aceeaşi combina ie cu
modista. Bijutierul Samuel Frisch, din rue Sainte-Avoie, o s -
i împrumute nişte scrisori de datorie, trebuie s -i dator m
dou zeci şi cinci de mii de franci, şi vom mai fi luat şi şase
mii de franci pe bijuteriile noastre de la Muntele de Pietate. Îi
d m înd r t bijutierului bijuteriile, jum tate din pietre o s
fie false; de aceea baronul nu trebuie s le vad prea bine.
Într-un cuvânt, trebuie s -l mai faci pe fraierul nostru s
scuipe înc o sut cincizeci de mii de franci de azi în opt zile.
— Coni a o s trebuiasc s m ajute şi dânsa un pic,
r spunse Europa; vorbi i-i, fiindc st acolo ca prostit , şi
m sileşte s dau dovad de mai mult talent decât trei autori
pentru o pies de teatru.
— Dac Esther se apuc s fie mironosi , s m anun i,
spuse Carlos. Nucingen trebuie s -i cumpere o tr sur şi cai,
ea va trebui s -i cear s cumpere şi s aleag personal tot.
O s mearg la negustorul de cai şi la fabricantul firmei care
închiriaz tr suri şi unde e Paccard. O s cump r m nişte
cai splendizi, foarte scumpi, care o s şchioapete peste o lun
şi-o s -i schimb m.
188
 — S-ar mai putea scoate şase mii de franci, cu o not de
parfumerie, zise Europa.
— A, r spunse el, cl tinând din cap, ia-o încet, din
concesie în concesie. Nucingen n-a vârât decât mâna în
angrenaj, trebuie s -i lu m şi capul. Am nevoie, afar de
toate astea, de cinci sute de mii de franci.
— Le pute i avea, r spunse Europa; pe la şase sute de mii
coni a ar putea s se mai milostiveasc de n t r ul acela
burtos şi apoi, i-ar mai cere vreo patru sute de mii ca s -l
iubeasc într-adev r.
— Ascult aici, feti o, zise Carlos. În ziua în care o s
primesc ultimii o sut de mii de franci, dou zeci de mii sunt
pentru tine.
— Ce s fac cu ei? zise Europa, l sând s -i cad bra ele ca
un om c ruia via a nu i se mai pare posibil .
— O s te po i întoarce la Valenciennes, s cumperi o
pr v lioar frumoas şi s ajungi femeie cinstit , dac vrei;
pe lumea asta sunt fel de fel de gusturi. Paccard se gândeşte
şi el câteodat s se fac om cinstit; n-are ştampil pe um r,
pu in lucru pe conştiin , v-a i putea potrivi, r spunse
Carlos.
—S m întorc la Valenciennes?… Ce v trece şi
dumneavoastr prin gând? exclam Europa îngrozit .
N scut la Valenciennes şi fiic de es tori foarte s raci,
Europa fusese trimis la vârsta de şapte ani într-o filatur ,
unde industria modern îşi b tuse joc de for ele ei fizice,
dup cum şi viciul o depravase înainte de vreme. Corupt la
doisprezece ani, mam la treisprezece, se trezi legat de nişte
fiin e adânc dec zute. În leg tur cu un omor, ajunsese, de
altminteri numai în calitate de martor, în fa a Cur ii cu juri.
Biruit la şaisprezece ani de c tre o r m şi de cinste, de
c tre spaima pe care o insufl justi ia, prin m rturia depus
de ea atrase asupra acuzatului o condamnare de dou zeci de
ani munc silnic . Acest ucigaş, unul dintre recidiviştii astfel
alc tui i încât tind mereu c tre r zbun ri cumplite, îi
spusese copilei în plin tribunal:
189
 — De azi în zece ani, Prudence (Europa se numea
Prudence Servien), vin şi dau în tine cu şuriu, chiar de-o fi s
m cure e!
Preşedintele cur ii încerc desigur s-o linişteasc pe
Prudence Servien, f g duindu-i sprijinul şi protec ia; dar
biata copil fu lovit de o groaz atât de adânc , încât c zu
bolnav şi r mase aproape un an la spital.
Justi ia e o fiin abstract , reprezentat de o colec ie de
inşi necontenit reînnoi i ale c ror bune inten ii şi amintiri, ca
şi ei, sunt extrem de schimb toare. Parchetele, tribunalele,
nu pot preveni nimic în materie de crime, sunt inventate ca
s primeasc , gata f cute, crimele. Din acest punct de
vedere, o poli ie preventiv ar fi o binefacere pentru orice
ar ; dar cuvântul de poli ie îngrozeşte ast zi legiuitorul care
nu mai ştie s deosebeasc cuvintele: a guverna, a
administra, a face legi. Legiuitorul din vremea noastr tinde
s absoarb totul în stat, de parc ar putea ac iona. Ocnaşul
îns avea s se gândeasc necontenit la victima sa şi avea s
se r zbune atunci când justi ia nu se va mai gândi nici la
unul, nici la cel lalt. Prudence în elese instinctiv, în linii
mari, dac vre i, primejdia în care se afla; plec din
Valenciennes şi veni la şaptesprezece ani s se ascund în
Paris. Acolo avu patru meserii din care cea mai bun fu
aceea de figurant într-un teatru mic. Îl întâlni pe Paccard,
c ruia ea-i povesti nenorocirile sale. Paccard, mâna dreapt ,
Seidul lui Jacques Collin, îi vorbi de Prudence st pânului
s u. Iar când st pânul avu nevoie de o sclav , îi spuse
Prudencei doar atât:
— Dac vrei s m slujeşti cum trebuie slujit diavolul, te
scap de Durut.
Durut era ocnaşul, sabia lui Damocles atârnat deasupra
capului Prudencei Servien. F r aceste detalii, mul i critici ar
fi g sit devotamentul Europei cam fantastic. Şi mai ales,
nimeni n-ar fi în eles lovitura de teatru pe care avea s-o dea
Carlos.
— Da, feti o, te vei putea întoarce la Valenciennes… Na,
190
citeşte.
Şi-i întinse ziarul din ajun, ar tându-i cu degetul articolul
urm tor: TOULON. Ieri, a fost executat Jean-François Durut…
Dis-de-diminea , garnizoana etc.
Prudence sc p ziarul din mân ; picioarele nu-i mai
sus inur greutatea corpului; revenea la via , c ci, zicea
dânsa, pâinea nu mai avea gust pentru ea de când o
amenin ase Durut.
— Vezi c m-am inut de cuvânt. Patru ani au trebuit ca
s -i mânc m capul lui Durut, atr gându-l într-o curs … Ei,
ispr veşte cu ce ai de f cut aici, ai s te întorci acas şi cu
dou zeci de mii de franci ai s deschizi o pr v lioar şi ai s
fii nevasta lui Paccard, c reia îi dau voie s fie virtuoas , în
chip de ieşire la pensie.
Europa apuc iar ziarul, citi cu ochi vii toate detaliile pe
care ziarele le dau de dou zeci de ani – f r s oboseasc –
privitor la executarea ocnaşilor; priveliştea impun toare,
preotul care totdeauna l-a readus pe osândit în sânul
bisericii, criminalul b trân care-i îndeamn la bine pe foştii
s i colegi, tunurile îndreptate c tre ocnaşii îngenunchea i; şi
apoi considera i uni banale care nu schimba nimic din
regimul ocnelor unde mişun optsprezece mii de criminali.
— Trebuie s-o aducem iar şi pe Asia în cas , zise Carlos.
Asia se apropie, neîn elegând nimic din pantomima
Europei.
— Ca s-o facem iar şi buc t reas în casa asta, ai s
serveşti mai întâi baronului o mas cum n-a mâncat în via a
lui, urm dânsul; îi vei spune apoi c Asia şi-a pierdut banii
la c r i şi a intrat iar şi în serviciu. N-o s avem nevoie de
lacheu: Paccard are s fie vizitiu, vizitiii nu se dau jos de pe
capr , unde nu prea te po i apropia de ei, aşa c va fi mai
pu in inta spionilor. Coni a are s -l pun s poarte o peruc
pudrat şi o p l rie în trei col uri, din postav gros cu galoane
pe margini; asta o s -l schimbe; de altfel, o s -l mai machiez
şi eu.
— O s avem slugi cu noi? întreb Asia uitându-se saşiu.
191
 — O s avem oameni de treab , r spunse Carlos.
— To i s raci cu duhul! exclam mulatra.
— Dac baronul închiriaz un palat, Paccard are un
prieten care-i în stare s fac pe portarul, r spunse Carlos.
N-o s mai avem nevoie decât de un valet şi o fat la
buc t rie, şi o s pute i supraveghea doi str ini…
În clipa când Carlos urma s ias , se ivi Paccard.
— Nu ieşi i, e cineva în strad , zise lacheul.
Acest cuvânt atât de simplu fu însp imânt tor. Carlos se
urc în odaia Europei şi r mase acolo pân când veni
Paccard s -l ia cu o tr sur de închiriat care intr în gangul
casei. Carlos trase perdelele şi fu dus cu o iu eal ce putea
z p ci orice urm ritor. Sosit în cartierul Saint-Antoine,
coborî la câ iva paşi de o sta ie de birj , unde se duse pe jos,
şi de acolo se întoarse pe cheiul Malaquais, sc pând astfel de
orice indiscre ie.
— Na, copilule, îi spuse dânsul lui Lucien, ar tându-i
patru sute de bancnote de o mie de franci. Asta sper c e un
acont pentru moşia Rubempré. O sut de mii o s le risc m.
S-a lansat societatea pe ac iuni a omnibuzelor70 pe parizieni
o s -i încânte noutatea asta, în trei luni ne tripl m fondurile.
Cunosc afacerea: o s se dea dividende splendide, scoase din
capital ca s încurajeze vânzarea ac iunilor. O idee luat de
la Nucingen. Reconstituind moşia Rubempré, n-o s pl tim
totul pe loc. O s te duci la des Lupeaulx şi o s -l rogi s te
recomande chiar el unui notar pe care-l cheam Desroches,
un şmecher pe care ai s -l vizitezi la el la birou; o s -i spui s
se duc la Rubempré, s studieze situa ia şi ai s -i promi i
un onorariu de dou zeci de mii de franci dac poate s - i
fac treizeci de mii de franci venit, cump rându- i p mântul
în valoare de opt sute de mii de franci în jurul ruinelor
castelului.
— Cum le potriveşti, le potriveşti şi iar le potriveşti.
— Da. Se potrivesc. S fim serioşi. Ai s plasezi trei sute de

70 În Fran a, primele omnibuze au ap rut în 1817.

192
mii de franci în bonuri asupra Tezaurului, ca s nu pierzi
dobânzile; po i s le laşi lui Desroches, pe cât e de şmecher,
pe atât e de cinstit… Dup asta, du-te la Angoulême,
convinge pe sora şi pe cumnatu-t u s trag o mic
minciun nevinovat . Rudele tale pot pretinde c i-au dat
şase sute de mii de franci ca s te ajute s te c s toreşti cu
Clotilde de Grandlieu; nu e ceva ruşinos.
— Suntem salva i! exclam Lucien, uimit.
— Tu, da! urm Carlos; şi ai s fii şi mai sigur pe tine,
atunci când ai s ieşi din biserica Saint-Thomas-d’Aquin
cununat cu Clotilde…
— Te temi de ceva? întreb Lucien în aparen plin de
interes fa de sf tuitorul s u.
— Sunt nişte curioşi care m urm resc… Trebuie s par
un preot adev rat, şi asta e foarte plicticos! Diavolul n-o s
mai aib grij de mine dac m vede cu o carte de rug ciuni
subsuoar .
În clipa aceea, baronul de Nucingen, care pleca de bra cu
casierul, ajunsese la uşa palatului s u.
— Mi-e dezdul te vrig , zise dânsul intrând pe uş , g am
v gud o obera ie b guboaz … Nu vage nimig, reguber m noi
panii…
— Tin b gate tomnul paron z-a avişat, r spunse bravul
neam , c ruia nu-i p sa decât de prestigiul baronului.
— Ha, medreza mea ovi ial drepue z aipe o zidua ie
temn de mine! r spunse acel Ludovic al XIV-lea al tejghilei.
Sigur ca mai curând sau mai târziu o va avea pe Esther,
baronul redeveni ceea ce era, un mare om de afaceri, lu atât
de bine în mân conducerea b ncii, încât casierul s u îl g si
a doua zi diminea la şase la birou verificând titlurile de
burs , şi-şi frec mâinile.
— Khot rât lucru, tomnul paron a v gut o egonomie
noabdea dregud , zise dânsul cu un surâs nem esc, pe
jum tate şiret, şi pe jum tate nerod.
Dac oamenii boga i de felul baronului de Nucingen au
mai multe prilejuri decât al ii de a pierde bani, au şi mai
193
multe prilejuri de a câştiga, chiar şi când îşi permit
extravagan e. Deşi politica financiar a faimoasei B nci
Nucingen este explicat în alt parte71, nu e f r rost s
atragem aten ia asupra faptului c averi atât de mari nu se
câştig , nu se alc tuiesc, nu sporesc, nu se p streaz , în
mijlocul revolu iilor comerciale, politice şi industriale ale
epocii noastre, f r s existe mari pierderi de capitaluri sau,
dac vre i, un fel de impozite asupra averilor particulare.
Foarte pu ine valori noi sunt v rsate în tezaurul comun al
globului. Orice nou acaparare reprezint o nou inegalitate
în reparti ia general . Ceea ce pretinde statul, el îl d
înd r t, dar ceea ce ia o Banca Nucingen ea-l p streaz .
Aceast perfidie scap de lege, din aceleaşi motive pentru
care Frédéric al II-lea ar fi fost un Jacques Collin sau un
Mandrin72, adic un tâlhar dac , în loc s opereze asupra
provinciilor dând b t lii, ar fi lucrat în contraband sau
asupra valorilor mobiliare. A for a statele europene s
împrumute cu dou zeci sau zece la sut , a câştiga aceşti zece
sau dou zeci la sut cu capitalul publicului, a jefui în stil
mare pe industriaşi, punând mâna pe materiile prime, a
întinde mâna întemeietorului unei întreprinderi ca s -l ii cu
capul deasupra apei pân când ai înh at întreprinderea sa
asfixiat , într-un cuvânt toate aceste b t lii câştigate
alc tuiesc marea politic a banului. Desigur, în domeniul
acesta exist pentru bancheri, ca şi pentru cuceritori, riscuri;
dar sunt atât de pu ini oameni în situa ia de a da asemenea
lupte, încât oile nu au nimic de spus. Afacerile acestea
m re e se petrec numai între lupi. De aceea, dat fiindc
executan ii (cuvânt consacrat în jargonul bursei) sunt
vinova i de a fi voit s câştige prea mult, de obicei nu prea
sunt comp timite nenorocirile cauzate de combina iile
vreunui Nucingen. Dac un speculant îşi zboar creierii, un

71Balzac vorbeşte pe larg de ea în povestirea Banca Nucingen.

72Louis Mandrin (1724–1755) a fost un contrabandist şef de band , atât
de puternic, încât se m sura cu armatele regelui.
194
agent de burs fuge peste grani , un notar fur averile a o
sut de gospodari, ceea ce e mai r u decât dac ar omorî un
om, dac un bancher lichideaz ; toate aceste catastrofe
uitate la Paris în câteva luni sunt în curând înghi ite de
fr mântarea oceanic a marelui oraş. Averile enorme ale lui
Jacques Choeur, ale familiei Medici, ale familiei Ango de
Dieppe, ale familiei Auffredi de la Rochelle, ale familiilor
Fugger, Tiepolo, Corner au fost odinioar loaial câştigate de
pe urma unor privilegii, anume de pe urma faptului c nu se
ştia de unde vin m rfurile de pre ; dar ast zi, concuren a a
limitat atât de mult profiturile, încât orice avere alc tuit iute
e: sau efectul unei întâmpl ri şi al unei inven ii, sau
rezultatul unui furt legal. Pervertit de nişte exemple
scandaloase, comer ul m runt a r spuns, mai ales în ultimii
zece ani, perfidiei concep iilor marelui comer , şi anume prin
nişte denatur ri odioase ale materiilor prime. Oriunde se
practic chimia, lumea nu mai bea vin; de aceea industria
vinicol e pe duc . Spre a sc pa de impozite, se vinde sare
falsificat ! Tribunalele sunt îngrozite de aceast necinste
obşteasc . În sfârşit, comer ul francez devine suspect lumii
întregi, iar Anglia îşi pierde de asemenea cinstea. La noi, r ul
purcede din legea politic . Charta a proclamat domnia
banului73 şi atunci succesul devine justificarea suprem a
unui veac care nu mai crede în Dumnezeu. Astfel încât
depravarea societ ii înalte, în ciuda rezultatelor care te
orbesc cu aurul lor şi cu justific ri ispititoare, e incomparabil
mai oribil decât depravarea josnic şi întrucâtva individual
a celor de jos, din care câteva detalii vor sublinia comicul,
dac vre i cumplit, în aceast Scen . Guvernele, pe care orice
idee nou le sperie, au izgonit din teatru elementul comicului
actual. Burghezia, mai pu in liberal decât Ludovic al XIV-
lea, tremura la gândul c ar putea veni şi pentru ea Nunta lui

73 Charta constitu ional a Fran ei a fost dat în 1814 de Ludovic al XVIII-

lea revenit pe tron in urma înfrângerilor lui Napoleon.
195
Figaro74, interzice reprezentarea unui Tartuffe politic şi
desigur n-ar îng dui s se joace ast zi Turcaret, c ci Turcaret
este azi st pân. Astfel încât comedia se povesteşte şi cartea
devine arma mai pu in rapid , dar mai sigur , a poe ilor.
În diminea a aceea, printre acel du-te-vino de audien e, de
ordine, de şedin e de câteva minute care fac din biroul lui
Nucingen un fel de sal a paşilor pierdu i, dar financiar ,
unul dintre agen ii s i de burs îl anun c a disp rut un
agent de burs dintre cei mai îndemânatici şi mai boga i,
Jacques Falleix, fratele lui Martin Falleix şi succesor al lui
Jules Desmarets. Jacques Falleix era agentul de burs al
b ncii Nucingen. De acord cu du Tillet şi fra ii Keller, baronul
îl dusese la ruin pe omul acesta, cu acelaşi sânge rece cu
care ar fi înjunghiat un miel pentru Paşti.
— Nu mai budea rezizda, r spunse calm baronul.
Jacques Falleix f cuse uriaşe servicii bursei. Într-o criz ,
cu câteva luni înainte, salvase pia a, printr-o manevr
îndr znea . Dar s aştep i recunoştin de la rechini, e ca şi
cum ai vrea s trezeşti în toiul iernii mila lupilor.
— S racul! r spunse agentul de burs . Se aştepta atât de
pu in la acest deznod mânt, încât mobilase pe rue Saint-
Georges un mic palat pentru metresa sa: a cheltuit o sut
cincizeci de mii de franci cu picturile şi mobilele. O iubea atât
pe doamna du Val-Noble!… Acum e obligat s p r seasc
toate astea… Nimic nu e pl tit.
„Pine! Pine! îşi zise Nucingen, iat momendul te a-mi rebara
bierderile de azi noabde…”
— N-a bl did nimig? îl întreb dânsul pe agentul de burs .
— Ei, r spunse agentul, nu exist un furnizor prost
crescut care s nu-i fac lui Jacques Falleix credit. Se pare
c exist şi o pivni de vinuri alese. În treac t fie spus, casa
e de vânzare, Falleix avea de gând s-o cumpere. Contractul
de închiriere e pe numele lui. Ce prostie! Servicii de argint,

74Reprezentarea comediei Iui Beaumarchais Nunta lui Figaro (1784) a

însemnat, fîntr-adev transpunerea pe scen a sfârşitului feudalilor.
196
mobile, vinuri, tr sura, cai, totul va intra în masa
falimentului, şi ce-o s le foloseasc asta creditorilor?
— Fino mâine, zise Nucingen, bân mâine ma tuc s f d
doade azdea şi tac nu se teclar valiment, tac se aranşeaz
avagerea brin pun înşelejere, o s te înz rginez z overi un
bre rezonapil bentru mopila ji z iei azubra mea ghiria…
— Asta se poate face foarte uşor, zise agentul de burs .
Duce i-v chiar în diminea a asta, o s g si i acolo pe unul
dintre asocia ii lui Falleix înconjurat de furnizorii care ar vrea
s fie prefera i la plat . Dar femeia are facturile lor pe numele
lui Falleix.
Baronul de Nucingen trimise îndat un slujbaş la notarul
s u; Jacques Falleix îi vorbise de casa aceea care f cea cel
mult şaizeci de mii de franci şi baronul ceru s o cumpere
imediat, ca s poat exercita privilegiul proprietarului.
Casierul (neam de treab !) veni s întrebe dac st pânul
s u pierde ceva în falimentul lui Falleix.
— Din gondr , praful meu Wolfgang, reguberez, reguberez
una zut mii vranci.
— Ach! Gum anume?
— Ei, o z gumb r migul balad be gare nenorogidul de
Valegz îl aranşa bentru medreza s te un an te sile. Foi budea
overi gingizegi mii vrangi greditorilor, iar Gartot, nodarul meu,
va gumb ra gaza, g gi brobriedarul are nefoie te pani…
Şdiam, tar îmi bierduzem gabul. Bezde pu in, tifina Ezdera fa
logui îndr-un mig balad… Mi l-a ar dad Valegz. Ezde o
minun ie, ji la toi başi de aigi. Barg l-aji vi gomandat eu.
Falimentul lui Falleix îl silea pe baron s se duc la burs .
Dar nu fu în stare s plece din rue Saint-Lazare f r s
treac prin rue Taitbout. El şi suferea c r m sese câteva ore
f r s-o vad pe Esther; ar fi vrut s-o in lâng el. Câştigul
pe care conta de pe urma falimentului agentului s u de
burs îl f cea s resimt extrem de uşor pierderea celor
patru sute de mii de franci cheltui i pân atunci. Era
încântat c -l poate anun a pe incerul z u c va fi mutat din
rue Taitbout în rue Saintgeorges, şi va locui într-un mig
197
balad, unde nicio amintire nu se va mai împotrivi fericirii lor;
pietrele pavajului i se p reau de catifea, mergea ca un tân r,
pierdut într-un vis tineresc.
La col ul cu rue des Trois-Frères, în mijlocul visului şi al
str zii, baronul o v zu pe Europa c vine spre el, având aerul
c e întoars pe dos.
— Unte de tuci? întreb dânsul.
— Vai, conaşule, veneam la dumneavoastr … Avea i
dreptate ieri! Acum îmi dau seama c biata coni trebuie s
se lase dus la puşc rie câteva zile. Dar femeile parc se
pricep în afaceri? Când creditorii coni ei au aflat c se
întorsese acas , to i au n v lit peste noi ca pe o prad … Ieri
la ora şapte seara, conaşule, au venit s lipeasc nişte afişe
îngrozitoare, ca s -i vânz mobila la licita ie sâmb t … Dar
asta n-ar fi nimic… Coni a, care are o inim bun , a vrut pe
vremuri s -i fac un bine monstrului luia de b rbat, şti i
dumneavoastr !
— Ge monzdru?
— Ei, pe care-l iubea, d’Estourny acela; vai, era aşa de
dr gu ! Numai c juca la burs .
— Şuca gn g r i m zluide…
— Ei şi? Şi dumneavoastr ?… zise Europa.
Dumneavoastr la burs ce face i? Dar l sa i-m s vorbesc.
Într-o bun zi, ca s -l împiedice pe Georges, pas -mi-te, s -şi
zboare creierii, a pus la amanet toat argint ria, toate
bijuteriile şi nimic nu era pl tit. Când s-a aflat c d duse
ceva unuia dintre creditori, to i au s rit s -i fac o scen …
Amenin s-o dea în judecat pentru escrocherie… îngerul
dumneavoastr în fa a tribunalului!… Nu vi se zbârleşte
peruca în cap?… Izbucneşte în plâns, spune c vrea s se
arunce în Sena… O s se arunce…
— Tac m thuc z f f d, atio burza! exclam Nucingen. Ji
zânt opligat z m tuc, g gi foi câştiga ceva bentru dânza…
Tu-te ji linijdeşte-o… îi bl tezg tatoriile, o fizites la orele padru.
Tar zbune-i, Işenio, z m iupeasc un bic…
— Ce un pic, mult!… Asculta i-m , conaşule. Numai cu
198
d rnicia se câştig inima femeilor… Sigur, a i fi economisit
poate vreo sut de mii de franci dac o l sa i s se duc la
puşc rie. Dar afla i c niciodat nu i-a i fi câştigat inima…
Cum îmi spunea şi dânsa: „Eugenie, a fost m re ,
m rinimos… Are un suflet mare!”
— A sis azda, Işenio? exclam baronul.
— Da, conaşule, chiar mie mi-a zis.
— Na, boptim zece lodofici.
— Mul umesc… Dar plânge la ora asta, plânge de ieri, cât
a plâns Maria Magdalena într-o lun de zile… Iubita
dumneavoastr e disperat , şi înc pentru nişte datorii care
nici nu sunt ale ei! Vai, b rba ii, speculeaz femeile tot atât
cât speculeaz ele b trânii!
— Aja zind doade!… A izgalitj… Ei, nimeni nu vage azda…
Z nu mai zemneze nimig. Bl dezg, thar thac mai dh îng o
zemnatur … eu…
— Ce-ai face? întreb Europa, luând o atitudine demn .
— Thoamne! N-am nigi o budere azubra ei… O z m ogub
te avagerile ei… Tu-de z-o gonzolezi, ji z -i zbui kh îndr-o
lun fa logui îndr-un mig balad.
— Domnule baron, a i f cut o investi ie cu dividente mari
în inima unei femei! Poftim… V g sesc întinerit, eu care
sunt camerist şi am v zut adesea aceste fenomene… E
fericirea… Fericirea care se oglindeşte într-un fel anumit…
Chiar dac ave i unele cheltuieli, s nu v par r u… O s
vede i c v aduc câştig. Întâi, i-am şi spus coni ei: ar fi cea
mai de pe urm din cele de pe urm , o târâtur , dac nu v-ar
iubi, c ci o scoate i dintr-un iad… De îndat ce n-o s mai
aib griji, o s-o cunoaşte i. Între noi, v pot m rturisi, c în
noaptea când plângea în aşa hal… Ce mai vre i?… ine omul
la stima cuiva care vrea s te între in pe banii lui… Nu
îndr znea s v spun toate astea… Voia s fug .
— Z vug ! exclam baronul îngrozit de aceast idee. Înz
burza, burza. Gaide, gaide, nu indru… Tar m gar z-o f d la
vereazdr … f zând-o, o z brind guraj.
Esther îi zâmbi domnului de Nucingen când acesta trecu
199
prin fa a casei şi se dep rt greoi, zicându-şi: Ezde un înşer!
Iat cum procedase Europa ca s ob in acest rezultat
imposibil. Spre orele dou jum tate, Esther tocmai ispr vise
cu g teala, ca atunci când îl aştepta pe Lucien. Era
încânt toare. V zând-o astfel, Prudence îi spuse, uitându-se
pe fereastr : „Iat -l pe conaşul!” Biata femeie se repezi la
fereastr , crezând c -l va vedea pe Lucien şi-l v zu pe
Nucingen.
— Ah! ce r u mi-ai f cut, zise dânsa.
— sta era singurul mijloc de a va face s da i aten ie unui
biet b trân care o s v pl teasc datoriile, c ci în sfârşit o
s fie pl tite toate.
— Ce datorii? exclam s rmana fiin f r alt gând decât
s -şi p streze dragostea pe care-o azvârleau departe mâini
cumplite.
— Acelea pe care vi le-a f cut domnul Carlos.
— Cum? P i ne-a dat aproape patru sute cincizeci de mii
de franci, exclam Esther.
— Mai ave i înc pre de o sut cincizeci de mii de franci;
dar a fost în eleg tor baronul… V scoate de aici, v mut
îndr-un mig balad… Pe legea mea! Ave i noroc!… În locul
dumneavoastr , deoarece sta i aşa de bine cu omul sta,
dup ce-l mul umi i pe Carlos, eu l-aş face pe baron s -mi
dea o cas şi un venit sigur. Coni a e f r îndoial cea mai
frumoas femeie pe care-am v zut-o şi cea mai ispititoare,
dar te poceşti atât de repede! Am fost tân r şi frumoas , şi
iat -m acum. Am dou zeci şi trei de ani, aproape vârsta
coni ei, şi par cu zece ani mai b trâna… Ajunge o boal … Ei,
dar când ai o cas la Paris şi un venit sigur, nu- i mai e
team c ai s sfârşeşti în şan …
Esther n-o mai asculta pe Europa-Eugenie-Prudence
Servien. Voin a unui om înzestrat cu geniul deprav rii o
cufundase deci iar şi pe Esther în mocirl cu aceeaşi putere
de care se folosise ca s-o scoat de acolo. Cei ce cunosc
iubirea în nem rginirea s ştiu c nu-i po i resim i pl cerea
f r a-i accepta virtu ile. De la scena petrecut în magherni a
200
din rue de Langlade, Esther îşi uitase cu des vârşire via a ei
trecut . Tr ise pân acum o via curat , închis în patima
ei ca într-o m n stire. De aceea, ca s nu întâlneasc piedici,
dibaciul corup tor avusese îndemânarea de a preg ti totul în
aşa fel încât biata fat , împins de devotament, s nu mai
trebuiasc decât s -şi dea consim mântul pentru nişte
matrapazlâcuri s vârşite sau pe punctul de a fi s vârşite.
Dezv luind cât de superior este acest corup tor, şiretenia
asta arat felul cum şi-l supusese pe Lucien. Crea o
încurc tur cumplit , s pa galeria de min , o umplea cu
pulbere şi în momentul hot râtor îi spunea complicelui:
— F numai un semn şi totul sare în aer!
Alt dat Esther, p truns de morala specific a
curtezanelor, g sea toate aceste iscusin e atât de fireşti, încât
n-o stima pe vreuna dintre rivalele ei decât în propor ie cu
cât ştia s -l sileasc pe un b rbat la cheltuieli. Averile
distruse sunt galoanele acestor fiin e. Carlos, bizuindu-se pe
amintirile Estherei, nu se înşelase. Aceste dib cii, aceste
stratageme, folosite de mii de ori, nu numai de c tre femeile
de felul ei, ci şi de c tre atâ ia risipitori, n-o tulburau pe
Esther. S rmana femeie nu sim ea decât c este înjosit . Îl
iubea pe Lucien, şi devenea metresa oficial a baronului de
Nucingen: la asta se rezuma pentru dânsa totul. Falsul
spaniol putea s -şi însuşeasc banii de arvun . Lucien putea
s -şi înal e edificiul situa iei sale cu pietrele mormântului
Estherei; o singur noapte de pl cere putea s -l coste pe
b trânul bancher mai multe sau mai pu ine bancnote de o
mie de franci; Europa putea s stoarc de la el câteva sute de
mâi de franci prin mijloace mai mult sau mai pu in
ingenioase, de nimic din toate acestea nu-i p sa curtezanei
îndr gostite. Cancerul care-i rodea inima consta în aceea c
se v zuse vreme de cinci ani curat ca un înger! Iubea, era
fericit , nu s vârşise nici cea mai mic infidelitate. Aceast
iubire frumoas şi pur urma s fie pâng rit . Mintea ei nu
punea în contrast via a-i frumoas şi necunoscut cu
mârşava-i via viitoare. Asta nu era la dânsa nici calcul, nici
201
poezie, o încerca un sim mânt nel murit şi de o putere
uriaş : din alb avea s devin neagr ; din pur , impur ; din
nobil , tic loas . Devenit alb ca hermina din propria ei
voin , pâng rirea moral i se p rea de neîndurat. De aceea,
când baronul o amenin ase cu dragostea sa, îi venise în
minte ideea s se arunce pe fereastr . Cu alte cuvinte, Lucien
era iubit cu o dragoste absolut , aşa cum foarte rar iubesc
femeile un b rbat. Femeile care spun c iubesc, care adeseori
cred c iubesc cel mai mult, danseaz , valseaz , cochetând
cu al i b rba i, se g tesc pentru societate, se duc în societate
s -şi caute acolo recolta de priviri pofticioase; dar Esther,
f r s fac un sacrificiu, împlinise miracolul iubirii
adev rate. Îl iubise pe Lucien vreme de şase ani, cum iubesc
actri ele şi curtezanele c rora, t v lite în mocirla şi în
impuritate, le e sete de noble , de devotamentul iubirii
adev rate, şi care pun în practic atunci exclusivismul (nu
trebuie oare creat un cuvânt anume pentru a exprima o idee
atât de rar pus în practic ?). Na iunile ce-au pierit, Grecia,
Roma şi Orientul au sechestrat totdeauna femeia, femeia
care iubeşte ar trebui s se sechestreze de la sine. Se poate
deci concepe c la ieşirea din palatul fantastic în care se
împlinise aceast s rb toare, acest poem, spre a intra în
migul balad al unui b trân înghe at, Esther fu cuprins de
un fel de boal moral . Împins de c tre o mân de fier,
intrase pân la brâu în tic loşie, înainte de a-şi da seama;
dar de dou zile îşi d dea seama şi sim ea în inim un frig de
moarte.
La cuvintele: „S sfârşeşti în şan ”, se ridic brusc şi zise:
— S sfârşesc în şan ?!… Nu, mai degrab în Sena…
— În Sena?… Şi conaşul Lucien?… întreb Europa.
Acest singur cuvânt o f cu pe Esther s se aşeze la loc în
fotoliu, unde r mase cu ochii nedezlipi i de o floare de pe
covor; fl c rile din creier îi uscau lacrimile. La orele patru,
Nucingen îşi g si îngerul cufundat într-acel ocean de
gânduri, de hot râri, pe care plutesc cugetele femeieşti şi de
unde ies cu nişte cuvinte de neîn eles pentru cei ce nu au
202
navigat al turi de ele.
— Desgre ejde- i vrundea… vrumoaza mea, îi zise baronul
aşezându-se lâng dânsa. N-ai z mai ai tadorii… M înzefeg
cu Işenia, ji tub o lun , fei b r zi agezd abardamend ga zâ
indri îndr-un mig balad… Fai, ge mâna traguz . Th -mi-o z o
ghânt resc. (Esther îl l s s -i ia mâna ca un câine care d
laba.) Ah! Tai mâna, tar nu inima… iar eu inima o iupezg…
Cuvintele acestea fur rostite pe un ton atât de sincer,
încât s rmana Esther se întoarse şi-l privi pe b trân cu o
expresie de mil care aproape c -l scoase din min i.
Îndr gosti ii, ca şi martirii, se simt fra i de tortur ! Nu exist
pe lume lucruri care s se în eleag mai bine decât dou
dureri asem n toare.
— Bietul om, zise dânsa, iubeşte.
Auzind aceste cuvinte pe care le în elese greşit, baronul
p li, sângele-i clocoti în vine, respir miresmele raiului. La
vârsta sa, milionarii pl tesc o asemenea senza ie cu oricât
aur le-ar cere o femeie.
— De iupezg dod adâd gâd o iubezg be viica mea… zise
dânsul, ji zimd aigi, continu punându-şi mâna pe inim , g
nu bod z de fad tegâd verigid .
— Dac ai vrea s nu-mi fii decât tat , te-aş iubi mult, nu
te-aş p r si niciodat şi ai vedea c nu sunt o femeie rea,
nici vândut , nici lacom de bani, cum par în clipa aceasta.
— Ti-ai v gud migile tumidale nepunii, urm baronul, ga
doade vemeile tr gu e, ji azda e dod. Z nu mai vorbim de
azda. Mezeria noazdr e z gijdig m pani bendru foi… Vii
verigid : zânt te agord z - i viu dad . Khâteva sile c ci înzeleg
kh drebue z te opijnuiejdi cu pietul meu hoit.
— Adev rat? exclam ea, ridicându-se şi s rind pe
genunthii lui Nucingen, cuprinzându-i gâtul cu mâna şi
inându-se de el.
— Atef rad, r spunse el, încercând a-şi sili fa a s
zâmbeasc .
Esther îl s rut pe frunte, crezu într-un târg imposibil…
S r mân neprih nit şi s -l vad pe Lucien… îl giugiuli
203
atât de bine pe bancher, încât reap ru Torpila. Îl vr ji pe
b trân, care promise c r mâne tat patruzeci de zile.
Trebuiau s treac patruzeci de zile pân s fie cump rat şi
aranjat casa din rue Saint-Georges. Ajuns în strad ,
întorcându-se spre cas , baronul îşi spunea: „Zând un
fraier!” într-adev r, dac de fa cu Esther devenea copil,
departe de dânsa, când ieşea, îmbr ca iar şi pielea sa de
rechin, întocmai cum juc torul din comedia lui Regnard e
iar şi îndr gostit de Angélique, ori de câte ori nu mai are o
lescaie.
— Şumade te milion, ji nigi nu jdiu cum arad tormidorul ei,
zând brea tâmpid; tar tin verigire, nimeni nu va jdi nimig,
spunea dânsul dup dou zeci de zile.
Şi lua hot râri straşnice, de a ispr vi cu o femeie pe care o
cump rase aşa de scump; apoi, când se afla de fa cu
Esther, petrecea tot timpul pe care i-l putea consacra,
încercând s repare brutalitatea de la început. Peste o lun îi
spunea:
— Toar nu bod vi Edernul Dad .
Spre sfârşitul lui decembrie 1829, în ajunul instal rii
Estherei în micul palat din rue Saint-Georges, baronul îl rug
pe du Tillet s-o aduc pe Florine acolo s vad dac totul era
la în l imea averii lui Nucingen, dac vorbele un mig balad
fuseser împlinite de c tre artiştii îns rcina i s fac o colivie
demn de acea pas re. Toate n scocirile luxului dinainte de
revolu ia din 1830 f ceau din casa aceea modelul bunului
gust. Grindet, arhitectul, v zuse în dânsa capodopera
talentului s u de decorator. Scara reconstruit în marmur ,
stucaturile, m t surile, aur riile aplicate cu cump tare, cele
mai mici detalii, ca şi efectele mari întreceau tot ce-a l sat în
genul acesta la Paris veacul lui Ludovic al XV-lea.
— sta e visul meu! Asta şi virtutea! zise Florine zâmbind.
Şi pentru cine cheltuieşti atâta? îl întreb dânsa pe
Nucingen. E o fecioar care s-a l sat s cad din ceruri?
— Ezde o vemeea gare urg la geruri, r spunse baronul.
— În felul sta faci şi tu pe zeul, r spunse actri a. Şi când
204
o s-o vedem?
— Ei, în ziua inaugur rii, exclam du Tillet.
— Nu înainde… zise baronul.
— Va trebui s ne g tim, s ne şlefuim, s ne punem
straşnic la punct, r spunse Florine. Ce-o s mai pun la
treab femeile pe coafori şi pe croitorese pentru serata
aceea!… Şi când?…
— Nu te mine debinde.
— Aşa femeie zic şi eu!… exclam Florine. Vai, cât aş vrea
s-o v d!…
— Ji eu! r spurrte naiv baronul.
— Cum? Casa, femeia, mobilele, totul va fi nou?
— Chiar şi bancherul, zise du Tillet, c ci prietenul meu mi
se pare foarte întinerit.
— Dar va trebui, zise Florine, s -şi reg seasc vârsta de
dou zeci de ani m car pentru o clip .
În primele zile ale lui 1830, toat lumea vorbea la Paris
despre patima lui Nucingen şi despre luxul f r margini al
noii case. S rmanul baron, discutat, luat în derâdere, apucat
de-o turbare uşor de în eles, îşi puse în minte o hot râre de
bancher potrivit cu patima s lbatic pe care şi-o sim ea în
inim . Dorea ca odat cu inaugurarea, s inaugureze şi un
alt rol decât acela de tat de comedie şi s capete r splata
atâtor jertfe. Necontenit învins de c tre Torpil , se hot rî s
discute prin coresponden afacerea c s toriei sale, ca s
ob in de la ea un angajament scris. Bancherii nu cred decât
în poli e. Aşadar rechinul se trezi dis-de-diminea , într-una
dintre primele zile ale anului, se închise în birou şi începu s
compun scrisoarea urm toare, scris într-o francez curat ,
c ci, deşi o pronun a prost, cunoştea perfect ortografia.

Scumpa Esther, floarea gândurilor mele şi unica fericire a

vie ii mele, când i-am spus ca te iubesc ca pe fiica mea, te
min eam şi m min eam pe mine însumi. Voiam s - i exprim
astfel numai sfin enia sentimentelor mele, care nu seam n cu
nimic din ce-au sim it al i b rba i, întâi fiindc sunt b trân, şi
205
apoi fiindc nu iubisem pân acum niciodat . Te iubesc atât,
încât, dac m-ai costa toat averea mea, nu te-aş iubi mai
pu in. Fii dreapt ! Cei mai mul i dintre b rba i n-ar fi v zut în
dumneata, ca mine, un înger: n-am aruncat niciodat privirea
asupra trecutului dumitale. Te iubesc în acelaşi chip cum o
iubesc pe fiic -mea Augusta care este unicul meu copil şi cum
aş iubi-o pe nevast -mea dac nevast -mea m-ar fi putut iubi.
Dac fericirea e singura iertare a p catelor unui b trân
îndr gostit, întreab -te dac nu joc un rol caraghios. Am f cut
din dumneata consolarea şi bucuria b trâne ii mele. Ştii prea
bine c , pân la moartea mea, vei fi fericit cât poate fi o
femeie, şi ştii de asemenea c , dup moartea mea, vei fi destul
de bogat pentru ca soarta dumitale s stârneasc invidia
multor femei. În toate afacerile pe care le fac de când am avut
norocul s - i vorbesc, e rezervat partea dumitale, şi ai un cont
deschis la banca Nucingen. Peste câteva zile, vei intra într-o
cas care mai curând sau mai târziu va fi a dumitale, dac - i
place.
Spune acum, tot pe tat l dumitale îl vei primi în persoana
mea, sau fi-voi în sfârşit fericit! Iart -m c - i scriu pe şleau;
dar când sunt aproape de dumneata, nu mai am curaj, şi simt
prea mult c -mi eşti st pân . N-am inten ia s te jignesc,
vreau doar s - i spun cât suf r şi cât de crud e s aştep i la
vârsta mea, când fiecare zi îmi r peşte speran e şi pl ceri.
Delicate ea purt rii mele e de altminteri o garan ie c inten iile
mi-s sincere. M-am purtat vreodat fa de dumneata ca un
creditor? Eşti ca o fort rea , iar eu nu sunt un tinerel. La
plângerile mele îmi r spunzi c e vorba de via a dumitale şi
când te aud, m faci s cred: dar aici m cuprinde din nou o
jale amar , îndoieli ce ne dezonoreaz pe amândoi. Mi-ai p rut
tot atât de bun şi de pur pe cât eşti de frumoas . Dar î i
place s -mi distrugi convingerile.
Judec şi dumneata! Îmi spui c ai în inim o pasiune, o
patim nemiloas şi refuzi s -mi dest inui numele celui pe
care-l iubeşti… E oare firesc lucrul acesta? Ai f cut dintr-un om
destul de tare un om de o sl biciune nemaipomenit … Priveşte
206
în ce hal am ajuns! Dup cinci luni, mai sunt obligat s te
întreb ce soart vei hot rî patimii mele? Mai trebuie s ştiu şi
ce rol voi juca la inaugurarea palatului dumitale. Când e vorba
de dumneata, banii nu înseamn pentru mine nimic. Nu voi fi
atât de n t r u, încât s -mi fac un merit din aceasta fa de
dumneata. Dar dac iubirea mea e nem rginit , în schimb
averea mea are limite şi nu in la ea decât pentru dumneata.
Ei afl c dac , dându- i tot ce am, aş putea s câştig
dragostea dumitale, aş prefera s fiu s rac şi iubit, decât
bogat şi dispre uit.
Draga mea Esther, m-ai schimbat atât de mult, încât nu m
mai recunoaşte nimeni: am fost în stare s pl tesc zece mii de
franci pe un tablou de Joseph Bridau, fiindc mi-ai spus c era
talentat şi necunoscut. În sfârşit, dau tuturor s racilor pe care-
i întâlnesc câte cinci franci în numele dumitale. Şi atunci, ce- i
cere s rmanul b trân care se consider datornicul dumitale,
când îi faci cinstea s primeşti ceva de la el?… Nu vrea decât o
speran , şi ce speran , Doamne? Mai degrab siguran a c
nu va avea de la dumneata niciodat decât ceea ce va lua
pasiunea mea? Dar flac ra din inima mea va ajuta crudele- i
înşel ciuni. Iat -m gata s m supun la toate condi iile pe
care le vei pune fericirii mele, rarelor mele pl ceri; dar m car
spune-mi c în ziua în care vei intra în st pânirea noii
dumitale case, vei primi inima şi robia celui ce se recunoaşte,
pentru restul vie ii sale,
sclavul dumitale,
Frédéric de Nucingen

— Ei, m cam plictiseşte sacul sta de milioane! exclam

Esther redevenir curtezan .
Lu o hârtie de scrisori şi scrise, cât înc pu pe hârtie,
vestita fraz , ajuns proverb, spre gloria lui Scribe: Î i dau
ursul meu75.

75Un personaj din vodevilul Ursul şi paşa de Scribe şi Xavier, reprezentat

în 1520, ofer tot timpul consilierului paşei, care şi-a pierdut ursul alb,
207
 Dup un sfert de or , cuprins de remuşc ri, Esther scrise
urm toarea scrisoare:

Domnule baron,
Nu lua i În seam scrisoarea pe care a i primit-o de la mine,
îmi revenise firea nebunatic a tinere ii mele; ierta i-o deci,
domnul meu, unei biete femei care trebuie s fie o sclav . N-
am sim it niciodat mai tare josnicia condi iei mele decât din
ziua în care v-am fost predat . A i pl tit, sunt datoare cu mine
îns mi. Nu exist nimic mai sfânt decât datoriile de dezonoare.
N-am dreptul s lichidez aruncându-m în Sena. Oricând se
poate pl ti o datorie în moneda aceasta oribil , care nu e bun
decât pe o parte; m ve i g si deci la ordinele dumneavoastr .
Voi pl ti într-o singur noapte toate sumele care sunt ipotecate
pe acea clip fatal , şi sunt sigur c o or cu mine face
milioane, cu atât mai mult cu cât va fi singura, cea din urm .
Dup aceea vom fi chit şi voi putea p r si via a. O femeie
cinstit se mai poale ridica dup o c dere; dar noi, cestelalte,
c dem prea jos. În consecin sunt atât de hot rât , încât v
rog s p stra i scrisoarea aceasta ca m rturie a cauzei
decesului celei care se recunoaşte pentru o zi,

slujnica dumneavoastr ,
Esther

Dup ce trimise scrisoarea aceasta, Esther sim i o p rere

de r u. Peste zece minute scrise a treia scrisoare. Iat-o:

Iart -m , drag baroane, tot cu sunt. N-am vrut nici s -mi

bat joc de dumneata, nici s te r nesc. Vreau numai s te fac
s te gândeşti la acest ra ionament simplu: dac r mânem
împreun , cu rela ii de tat şi fiic , vei avea o pl cere slab
dar trainic ; dac ceri respectarea contractului, vei purta doliu.

ursul s u negru. Fraza a devenit proverb pentru cazurile când crezi pe

cineva destul de prost ca s se mul umeasc cu orice.
208
Nu vreau s te mai plictisesc: în ziua în care vei fi ales pl cere
a în locul fericirii nu va mai exista pentru mine un mâine,

fiica dumitale,
Esther

La prima scrisoare, pe baron îl apuca una dintre acele

mânii reci care pot ucide milionarii; se privi în oglind , sun .
— O bai te bigioare, îi strig dânsul noului s u valet.
Pe când f cea baia de picioare, sosi a doua scrisoare, o citi
şi c zu leşinat. Îl culcar în pat. Când îşi reveni în sim iri,
doamna de Nucingen era aşezat pe marginea patului.
— Are dreptate femeia asta, îi spuse ea. De ce vrei s
cumperi iubirea? E ceva ce se vinde pe pia ? Arat -mi
scrisoarea dumitale.
Baronul îi d du diferitele ciorne pe care le f cuse; doamna
de Nucingen le citi zâmbind. A treia scrisoare sosi.
— Extraordinar fiin ! exclam baroana, dup ce o citi pe
aceasta din urm .
— Ge e de v gud, matam? o întreb baronul pe nevast -sa.
— Trebuie aşteptat.
— Ajdebdad? urm dânsul, nadura e nemiloas …
— Asculta, dragul meu, zise baroana, ai sfârşit prin a fi
foarte bun cu mine, aşa c am s - i dau un sfat.
— Zânde i o zo ie pun !… zise dânsul. Vace i tadorii, le
bl dezg.
— Ceea ce i s-a întâmplat la primirea scrisorilor acestei
cocote mişc o femeie mai mult decât nişte milioane cheltuite
pentru ea, sau decât toate scrisorile, oricât de frumoase ar fi;
încearc s-o faci s afle indirect, poate o vei avea! Şi… nu te
sinchisi de nimic, n-o s moar din atâta, zise dânsa,
privindu-l din cap pân -n picioare.
Doamnei de Nucingen îi era pe de-a-ntregul necunoscut
natura-cocot .
„Ce intelicend e matam te Nişingen”, îşi zise baronul, dup
ce so ia sa îl l s singur. Dar cu cât admira abilitatea
209
sfatului dat de baroan , cu atât mai pu in g sea mijlocul de
a-l folosi; şi nu numai c se g sea nerod, dar şi-o spunea sie
însuşi.
Tâmpenia omului de afaceri, deşi ajuns aproape
proverbial , nu e totuşi decât relativ . Se întâmpl cu
capacit ile min ii noastre ca şi cu aptitudinile corpului.
Dansatorul îşi are puterea în picioare, fierarul o are pe a sa
în bra e; hamalul de la hale se înva s poarte poveri,
cânt re ul îşi lucreaz gâtlejul, iar pianistul îşi o eleşte
încheieturile mâinilor. Un bancher se obişnuieşte s combine
afaceri, s le studieze, s pun în mişcare interese, aşa cum
un autor de piese uşoare se deprinde s combine situa ii, s
studieze subiecte, s pun în mişcare personaje. Nu trebuie
s -i cerem baronului de Nucingen o conversa ie spiritual ,
dup cum nu trebuie s dorim imaginile poetului în cugetele
matematicianului. Câ i poe i oare g seşti s fie şi prozatori şi
plini de duh în rela iile vie ii, în felul doamnei Cornuel76?
Buffon era greoi, Newton n-a iubit niciodat , lord Byron nu s-
a iubit decât pe sine, Rousseau a fost sumbru şi aproape
nebun, La Fontaine era z p cit. Împ r it deopotriv , for a
omeneasc produce proşti sau mediocritate pretutindeni;
inegal îns , d naştere acestor ciud enii c rora li se d
numele de geniu şi care, dac ar putea fi v zute cu ochii, ar
p rea nişte diformit i. Aceeaşi lege domneşte şi asupra
corpurilor: o frumuse e des vârşit e aproape totdeauna
înso it de r ceal sau prostie. C Pascal a fost totodat
mare geometru şi mare scriitor, c Beaumarchais a fost şi
mare om de afaceri77, c Zamet78 a fost un adev rat om de

76 Marie-Anne Bigot de Cornuel (1605—1694) primea în salonul ei pe

litera ii de scam ai vremii (printre care şi pe doamna de Sévigné).
77 Într-adev r, ilustrul creator al iui Figaro a întreprins o serie de afaceri,

cea mai cunoscut fiind procurarea de arme pentru r zboiul de

independen al Americii.
78 Sébastian Zamet (1549—1614), bancher italian, s-a stabilit în Fran a în

a doua jum tate a secolului al XVI-lea; a fost oaspetele şi creditorul lui

Henric al IV-lea.
210
curte; aceste rare excep ii confirm principiul specializ rii
inteligen elor. Pe t râmul calculului specula iei, bancherul
desf şoar deci tot atâta inteligen , îndemânare, şiretenie,
ca şi un diplomat abil pe acel al intereselor na ionale. Dac o
dat ieşit din birou, un bancher ar mai fi remarcabil, atunci
ar fi un om mare. Nucingen contopit cu prin ul de Ligne, cu
Mazarin sau Diderot e o formul omeneasc aproape
imposibil şi care totuşi s-a numit Pericle, Aristotel, Voltaire
şi Napoleon. Razele soarelui imperial nu trebuie s arunce în
umbr pe omul de toate zilele; împ ratul avea farmec, era
cultivat şi plin de spirit. Domnul de Nucingen, pur bancher,
îndemânatic numai în calculele sale, ca cei mai mul i
bancheri, nu credea decât în valorile sigure. În materie de
art , avea bunul sim de a recurge, cu banii în mân , la
exper i în toate materiile, luând cel mai bun arhitect, cel mai
bun chirurg, cel mai mare cunosc tor de tablouri, de statui,
cel mai iscusit notar, atunci când era vorba s -şi cl deasc o
cas , s -şi supravegheze s n tatea, s achizi ioneze obiecte
de art sau o proprietate. Dar deoarece nu exist exper i
breveta i în materie de intrigi, nici cunosc tori în materie de
pasiuni, un bancher o duce foarte greu când iubeşte şi e
foarte încurcat când e jucat de o femeie. Nucingen nu invent
deci nimic mai bun decât ce f cuse şi înainte; şi anume, s
dea bani unui Frontin79 oarecare de sex masculin sau
feminin, ca s f ptuiasc sau s gândeasc în locul lui.
Doamna Saint-Estève era singura care putea trage foloase
din mijlocul g sit de baroan . Tare amar regret baronul c
se certase cu urâcioasa misit . Totuşi, încrez tor în
magnetismul casei de bani şi în calmantele isc lite Garat80,
îşi sun valetul şi îi spuse s-o caute în rue Neuvesaint-Marc,
pe acea oribil v duv şi s-o roage s vin . La Paris,
extremele se întâlnesc prin mijlocirea pasiunilor. Viciul

79Frontin, nume de va1et îndr zne şi iste din vechea comedie francez .
80Garat era func ionarul B ncii Fran ei îns rcinat cu semnarea
bancnotelor emise de aceast banc .
211
sudeaz necontenit s racul de bogat, pe cel mare de cel mic.
Împ r teasa o consulta pe domnişoara Lenormand81. În fine,
marele senior g seşte totdeauna la Paris un Ramponneau82
din veac în veac.
Noul valet se întoarse dup dou ore.
— Domnule baron, zise dânsul, doamna Saint-Estève e
ruinat .
— Ah, gu adâd mai pine! zise vesel baronul, e în mâna mea!
— Cucoana pare c e c zut la patima c r ilor, urm
valetul. Peste toate astea, e sub st pânirea unui actoraş de la
teatrele din cartier, pe care, de ochii lumii, îl d drept finul ei.
Se pare c e foarte bun buc t reas şi caut un post.
„Tiafolii jdia te tuhuri te mân tou jdiu do i seci feluri te-a
kâştica panii, ji tou zeci de feluri te-ai gheldui”, îşi zise
baronul f r a b nui c se întâlnea la gând cu Panurge83.
Îl trimise iar şi pe valet s-o caute pe doamna de Saint-
Estève care veni abia a doua zi. Descusut de c tre Asia, noul
valet îi dest inui acestui spion feminin urm rile cumplite ale
scrisorilor trimise de c tre metresa domnului baron.
— Conaşul iubeşte, desigur, mult pe femeia aceea, încheie
valetul, c ci a fost cât pe ce s moar . Eu l-am sf tuit s nu
se mai întoarc la ea, şi ar vedea-o curând giugiulindu-l. O
femeie care îl cost pe domnul baron de pe acum cinci sute
de mii de franci, se zice, f r s punem la socoteal ce a
cheltuit pentru micul palat din rue Saint-Georges!… Femeia
asta vrea bani şi numai bani. Ieşind de la conaşul, doamna

81 domnişoara Lenormand – cunoscut datorit faptului c ştia s se

informeze, s p trund caracterul oamenilor şi s le vorbeasc în
consecin . Josephine de Beauharnais, so ia lui Napoleon, era destul de
naiv pentru a o consulta şi a-i tr da secrete de stat.
82 Jean Ramponneau – cârciumar parizian, a c rui cârcium ajuns la
mod prin 1770 era frecventat şi de nobili.
83 În capitolul 16 din partea a II-a a romanului satiric Gargantua şi

Pantagruel, Rabelais (1494–1553) face portretul fizic şi moral al

şugub ului student Panurge, care, suferind de „boala… lips de bani”
ştia totuşi s şi-i procure, în şaizeci şi trei de feluri.
212
baroan spunea râzând: „Dac merge mai departe aşa,
cocota asta o s m vad v duv ”.
— Drace, r spunse Asia, nu trebuie niciodat omorât
g ina care face ou de aur!
— Domnul baron nu mai are speran decât la dumneata,
zise valetul.
— Ah, afl c ştiu s mânuiesc femeile!…
— Haide, poftim în untru, zise valetul, umilindu-se în fa a
acestei puteri oculte.
— Ei, zise falsa Saint-Estève, intrând cu o înf işare umil
de bolnav, domnul baron are mici necazuri?… Ce vre i!
fiecare e atins în punctul slab. Şi eu am avut greut i. În
dou luni roata norocului s-a întors al dracului pentru mine!
Iat -m în c utare de slujb … N-am fost cuminte nici eu,
nici dumneavoastr . Dac domnul baron m-ar angaja
buc t reas la doamna Esther, ar avea în mine cea mai
devotat dintre devotate şi aş fi foarte de folos ca s-o
supraveghez pe Eugenie şi pe coni a.
— Nu te azda ezde forba, zise baronul. Nu isputesc z viu
eu zd pânul, ji zând tus ga…
— O sfârleaz , r spunse Asia. I-ai dus mata pe al ii, papa,
şi acum mititica te are la mâna şi te joac … Dumnezeu e
drept!
— Trept? urm baronul. Nu de-am atus aigi ga z -mi vagi
moral …
— Ei, b iatule, un pic de moral nu stric . Asta e sarea
vie ii pentru noi ceş ilal i, cum e viciul pentru bisericoşi. S
vedem, ai fost darnic, i-ai pl tit datoriile…
— Tha, zise jalnic baronul.
— Foarte bine. I-ai scos lucrurile de la amanet; şi mai bine;
dar trebuie s recunoşti c nu e destul! Toate astea nu-i dau
nimic de pus la tigaie, şi la femei de-astea le place s toace…
— Li brec tesc o zurbriz , în zdrata Saint-Şorj… dânsa
jdie… zise baronul. Iar jiu freau z fiu tus te naz.
— Foarte simplu, atunci las-o…
— Mi-i deam g m laz z-o laz, exclam baronul.
213
 — Iar noi vrem s ne scoatem cheltuiala, b iete, r spunse
Asia. Ascult . Am tuns noi publicul de ceva milioane! Se zice
vreo dou zeci şi cinci (baronul nu se putu împiedica de a
zâmbi). Ei, din asta o s trebuiasc s scuipi unul…
— L-aj zguiba eu, r spunse bancherul, tar abia l-aj zguiba
ji mi z-ar gere înc unul.
— Da, în eleg, r spunse Asia, nu vrei s spui be de fric s
nu ajungi pân la zed. Totuşi Esther e fat cinstit .
— Voarde ginztit ! exclam bancherul. Vrea s rezbecte
gondractul, dar aja cum îji bl dejde gineva o tadorie.
— Într-un cuvânt, nu vrea s - i fie metres , simte oarecare
scârb . Şi în eleg lucrul sta, copila şi-a urmat totdeauna
capriciile. Când n-ai cunoscut decât tineri dr gu i, nu prea ai
chef de un moşneag. Frumos nu eşti, eşti gros ca Ludovic al
XVIII-lea şi cam prostovan, ca to i cei care giugiulesc averea
în loc s se ocupe de femei. Ei, afl c dac nu te ui i la şase
sute de mii de franci, zise Asia, m îns rcinez s-o fac s
ajung pentru dumneata tot ce vei dori s fie.
— Şaze zude mii vrangi!… exclam baronul cu o uşoar
tres rire. Ezder m gozd te pe agum un milion!…
— Fericirea face un milion şase sute de mii de franci,
depravat burtos ce eşti. Cunosc oameni, din vremea noastr ,
care au mâncat cu siguran mai mult de unul sau dou
milioane cu amantele lor. Ştiu chiar şi femei care au costat
via a pe câte un b rbat, şi pentru care acesta şi-a scuipat
capul în coşul ghilotinei… îl ştii pe medicul acela care şi-a
otr vit prietenul?… Voia bog ia ca s-o fac fericit pe femeie.
— Tba, jdiu, înz chiar tkak zând amoresat, nu zând
brost, în orige gaz aigi, g ci ghând o jad, i-aş ta bordofelul…
— Asculta i-m , domnule baron, zise Asia, luând o
atitudine de Semiramid , ajunge cât a i fost jupuit pân
acum. S nu-mi mai zice i mie Saint-Estève, dac nu trec de
partea dumneavoastr .
— Pine!… De foi r zbl di.
— Cred şi eu, doar v-am ar tat c ştiu s m r zbun. De
altminteri afl , t ticule, zise ea, aruncându-i o privire
214
îngrozitoare, c am cum s i-o suflu pe madame Esther, tot
aşa de uşor cum sufli o lumânare. Şi-o cunosc! Dup ce
haimanaua asta mic o s - i d ruiasc fericirea, o s - i fie şi
mai necesara decât acuma. M-ai pl tit bine, te-ai l sat cam
greu, dar pân la urm ai picat cu banii! Eu m-am inut de
ce promisesem, nu-i aşa? Ei, acuma î i propun un târg.
— Z ausim.
— M plasezi buc t reas la coni a. M iei pe zece ani, cu
o mie de franci pe an, pl teşti ultimii cinci ani dinainte
(poman la un om s rac, nu?). Dup ce-o s fiu instalat la
coni a, o s ştiu eu s-o duc la urm toarele concesii. De
exemplu, trimi i o g teal încânt toare de la madame
Augusta, care cunoaşte gusturile şi fasoanele coni ei, şi dai
ordin ca tr sura cea nou s fie în fa a casei la ora patru.
Dup burs , urci la ea, şi v duce i s v plimba i pu in prin
Bois de Boulogne. Ei, în felul sta femeia m rturiseşte c e
metresa dumitale, se compromite în v zul Parisului întreg…
O sut de mii de franci… Cinezi cu ea (ştiu s fac nişte cine
anume); o duci la spectacol, la Varieteu, într-o loj de
avanscen , şi tot Parisul spune: „Uite-l pe escrocul acela
b trân de Nucingen cu metresa lui…” E m gulitor s -i faci s
cread aşa? Toate avantajele acestea, fiindc sunt femeie de
treab , se afl cuprinse în primii o sut de mii de franci…
Într-o s pt mân , purtându-te astfel, înaintezi bine.
— Tar voi vi bl dit o zut mii vrangi.
— Într-a doua s pt mân , urm Asia care p ru c n-a
auzit aceast jalnic fraz , coni a se hot r şte, împins de
aceast introducere, s -şi p r seasc micul apartament şi s
se instaleze în palatul pe care i-l oferi. Pân atunci Esther a
dumitale revede lumea, îşi reg seşte vechii prieteni, o s vrea
s sclipeasc , o s fac onorurile palatului s u! E firesc…
înc o sut de mii de franci! Ce vrei? Eşti la dumneata acas ,
Esther e compromis … e a dumitale. Nu mai r mâne decât
un moft pe care-l socoteşti partea principal , elefant b trân
ce eşti! (Ce ochi face tic losul asta umflat!) Ei, m ocup eu şi
de asta. Patru sute de mii… A, în ce priveşte partea asta,
215
b trâne, nu scuipi banii decât a doua zi… Sunt cinstit sau
nu?… Am mai mult încredere în tine decât ai tu în mine.
Dac o hot r sc pe coni a s se arate drept metresa
dumitale, s se compromit , s primeasc tot ce-i oferi – şi
poate chiar azi – o s m crezi, sper, în stare s-o conving s - i
predea trec toarea Saint-Bernard. Şi nu-i uşor! Ca s treac ,
artileria dumitale o s aib de înfruntat tot atâta cazn cât
i-a trebuit lui Bonaparte când a trecut Alpii.
— Tar de ge?
— Are inima plin de dragoste, razibus, cum spune i voi
ştia care şti i latineşte, urm Asia. Se crede ca regina din
Saba fiindc s-a sp lat în sacrificiile f cute pentru amantul
ei. O tr snaie care le vine în minte femeilor de soiul sta! A,
b ie aş, s fim drep i, frumos lucru! Nebuna e în stare s
moar de durere c a fost a dumitale, şi nu m-aş mira; dar ce
m linişteşte pe mine, şi i-o spun ca s - i mai dau curaj, are
o stof de dam cumsecade.
— Ai şeniul tepraf rii, zise baronul care-o asculta pe Asia
într-o adânc t cere şi admirativ, gum zând eu tibaci la
pursâ.
— Ne-am în eles, p puşico? urm Asia.
— Te agord gu cinzegi mii vrangi în log te o zuta mii!… ji tau
gingi zute mii a toua zi tup driumvul meu.
— Ne-am în eles, m pun pe treab , r spunse Asia… A,
pute i pofti, urm Asia respectuos. Conaşul o va g si pe
coni a de pe acum blând ca o pisic şi poate gata s -i fac
pe plac.
— Tu-de, tu-de, traga mea, zise bancherul frecându-şi
mâinile.
Şi, dup ce-i zâmbi oribilei mulatre, îşi zise: „Ge pine fag
gâ am ati ia pani!”
Şi s ri din pat, se duse la birou şi, cu inima vesel , relu
în mâini uriaşele-i afaceri.
Nimic nu putea fi mai funest pentru Esther decât
hot rârea luat de Nucingen. S rmana curtezan , ap rându-
se împotriva infidelit ii, îşi ap ra via a. Carlos numea
216
atitudine de mironosi aceast ap rare atât de fireasc . Or,
Asia, nu f r precau iile obişnuit folosite în asemenea
împrejur ri, se duse s -i aduc la cunoştin lui Carlos
discu ia avut cu baronul şi tot folosul pe care-l tr sese ea.
Mânia lui Carlos fu, aşa cum era şi el, cumplit . Veni îndat
cu tr sura, cu perdelele trase, la Esther şi puse pe vizitiu s
trag sub arcada por ii, înc aproape alb la fa când ajunse
sus, acest îndoit falsificator se ivi în fa a s rmanei fete; ea
st tea în picioare, îl privi şi c zu într-un fotoliu, cu genunchii
t ia i.
— Ce-i cu dumneata, domnul meu? îl întreb ea tres rind
din toate m dularele.
— Las -ne, Europa, îi zise dânsul cameristei.
Esther o privi pe camerist cum şi-ar privi un copil mama
de care un ucigaş ar vrea s -l despart ca s -l poat ucide.
— Ştii unde-l trimi i pe Lucien? urm Carlos când r mase
singur cu Esther.
— Unde? întreb dânsa cu glasul slab, riscând s se uite
la c l ul ei.
— Acolo de unde vin eu, puicu o.
Privindu-l, Esther v zu totul roşu.
— La ocn , ad ug dânsul cu glas sc zut.
Esther închise ochii, picioarele i se întinser , bra ele îi
c zur şi r maser spânzurând; se f cu alb . Carlos sun ,
Prudence intr .
— F -o s -şi revin în sim iri, zise dânsul rece. C ci înc
n-am ispr vit.
Se plimb prin salon, aşteptând. Prudence-Europa fu silit
s -l roage pe conaşul s-o duc pe Esther pe pat; o lu pe sus,
cu o uşurin care v dea o putere herculean . Trebuir s
caute leacurile cele mai violente ca s-o fac pe Esther s -şi
recapete conştiin a propriilor suferin e. Dup un ceas,
s rmana era în stare s -l asculte pe acest coşmar viu aşezat
la picioarele patului, cu privirea fix şi orbitoare ca dou
âşnituri de plumb topit.
— Inimioara mea, urm dânsul. Lucien se afl între o via
217
str lucit , onorat , fericit , demn , şi groapa plin de ap ,
de noroi şi de pietroaie în care voia s se azvârle când ne-am
întâlnit. Familia de Grandlieu îi cere scumpului copil o moşie
de un milion înainte de a ob ine pentru dânsul titlul de
marchiz şi de a-i întinde acea pr jin lung pe care-o cheam
Clotilde şi pe care se va c ra spre putere. Gra ie ie şi mie,
Lucien a cump rat castelul de la Rubempré care a fost al
familiei lui din partea mamei, şi care n-a costat mare lucru,
treizeci de mii de franci; dar notarul s u, lucrând prin nişte
tranzac ii fericite, l-a întregit pân la urm cu moşii în
valoare de un milion, din care s-au pl tit pân acum trei sute
de mii de franci. Castelul, spezele, comisioanele pentru
persoanele interpuse, prin care a fost ascuns opera ia de
ochii oamenilor din partea locului, au înghi it restul. E
adev rat c am plasat o sut de mii de franci în nişte afaceri
care peste câteva luni o s fac dou sau trei sute de mii; dar
tot vor r mâne patru sute de mii de pl tit… Peste trei zile,
Lucien se întoarce de la Angoulême, unde e dus în momentul
de fa , c ci nu trebuie s fie b nuit c şi-a câştigat averea
sub perna dumitale.
— O, nu! zise dânsa în l ând ochii cu o mişcare sublim .
— Te întreb: e momentul tocmai acuma s -l speriem pe
baron? zise dânsul liniştit. Şi era s -l omori alalt ieri! A
leşinat ca o femeie când i-a citit a doua scrisoare. Ai un stil
straşnic, felicit rile mele. Dac murea baronul, unde ajun
geam? Dup ce iese Lucien pe poarta bisericii Saint-Thomas
d’Aquin ca ginere al ducelui de Grandlieu, dac doreşti s
intri în Sena… Şi, iubito, î i ofer bra ul şi putem plonja
împreun . E şi sta un fel de a pune punct. Dar gândeşte-te
m car o clip ! N-ar fi mai bine s tr ieşti spunându- i în
fiecare clip : „Situa ia aceasta str lucit , familia aceasta
fericit …” C ci va avea copii, copii!… Te-ai gândit vreodat la
pl cerea de a- i petrece mâinile prin buclele copiilor lui?
Esther închise ochii şi se înfior uşor.
— Ei, v zând edificiul acestei fericiri, î i spun: „Iat opera
mea!”
218
 Se f cu t cere, în timpul c reia aceste dou fiin e se
privir .
— Iat ce-am încercat s fac dintr-un desperat care se
ducea s se înece, urm Carlos. Eu nu sunt un egoist! Aşa se
iubeşte! Nu se jertfeşte nimeni în felul acesta, decât pentru
regi; l-am uns rege pe Lucien al meu! S fiu înc tuşat pentru
restul zilelor mele de vechiul meu lan , şi mi se pare c aş
putea s rabd liniştit: El e la bal, el e la curte. Sufletul meu şi
gândurile mele ar fi biruitoare, în vreme ce hoitul meu ar fi
predat temnicerilor! Eşti o muieruşc netrebnic , iubeşti ca o
muieruşc ! Dar iubirea la o curtezan ar trebui s fie, ca la
toate f pturile dec zute, un mijloc de a deveni mam , în
ciuda naturii care te face stearp ! Dac vreodat ar fi reg sit,
sub pielea abatelui Carlos Herrera, ocnaşul care am fost eu
odinioar , ştii ce-aş face ca s nu-l compromit pe Lucien?
Esther aştepta r spunsul cu un fel de strângere de inima.
— Ei, afli, urm dânsul dup o scurt t cere, aş muri ca
negrii, înghi indu-mi limba, iar dumneata, cu nazurile
dumitale îmi tr dezi urma. Ce- i cerusem?… S pui iar şi
fusta Torpilei vreme de şase luni, vreme de şase s pt mâni,
şi s te slujeşti de ea ca s ciupeşti un milion… Lucien nu te
va uita niciodat ! B rbatul nu uit fiin a care li se aminteşte
mereu prin fericirea de care se bucur în fiecare diminea ,
trezindu-se mereu bogat. Lucien face mai mult decât
dumneata… A început prin a o iubi pe Coralie, dânsa a
murit, foarte bine; dar n-avea cu ce pl ti înmormântarea, n-a
f cut ca dumneata adineauri, deşi poet, n-a leşinat; a scris
şase cântece cam slobode, şi a luat pe ele trei sute de franci,
cu care a putut pla i dricul Coraliei. Am cântecele acelea, le
ştiu pe dinafar . Ei, compune- i cântecele: fii vesel , fii
nebunatic , fii irezistibil … şi nes tul ! M-ai auzit? Nu m
sili s mai vorbesc… Pup -l pe t ticul. Bun ziua…
Când, dup o jum tate de or , Europa intr la st pân -sa,
o g si în fa a unui crucifix, îngenuncheat în pozi ia pe care
cel mai bun dintre pictori i-a dat-o lui Moise în fa a tufişului
din Horeb, ca s -i zugr veasc profunda şi totala adora ie în
219
fa a lui Iehova. Dup ce-şi rosti ultimele rug ciuni, Esther
renun la via a-i frumoas , la onoarea pe care şi-o f cuse, la
mândrie, la virtute, la iubire. Se ridic .
— Vai, coni , n-o s mai fi i niciodat aşa! ip Prudence
Servien înm rmurit de frumuse ea sublim a st pâne-sii.
Întoarse repede oglinda oval ca s rmana curtezan s se
poat vedea. Ochii mai p strau înc ceva din sufletul care
zbura spre ceruri. Chipul evreicei str lucea. Înmuiate de
lacrimile sorbite de flac ra rug ciunii, genele-i se asemuiau
cu frunzişul dup o ploaie de var . Soarele dragostei curate
le f cea o ultim dat sclipitoare. Buzele p strau expresia
ultimelor rugi c tre îngerii de la care f r îndoial c p tase
ramura de m slin a martirului, încredin ându-le via a ei
neprih nit . În sfârşit, avea m re ia str lucitoare pe care
trebuia s-o fi avut Maria Stuart în momentul când şi-a luat
r mas bun de la coroan , de la via şi de la iubire.
— Aş fi vrut s m vad Lucien aşa, zise dânsa l sând s
scape un suspin în buşit. Acuma, continu ea cu un glas
r sun tor, hai s glumim…
Auzind cuvintele acestea, Europa r mase tâmp , aşa cum
ar fi r mas dac ar fi auzit un înger înjurând.
— Ei, ce stai şi te ui i dac am în gur cuişoare în loc de
din i? Acum nu mai sunt decât o fiin spurcat şi josnic , o
ho oaic , o curv şi aştept fazanul. Aşa c înc lzeşte-mi baia
şi preg teşte-mi g teala. E ora dou sprezece, baronul vine cu
siguran dup burs , am s -i spun c -l aştept şi vreau ca
Asia s -i fac o cin mai ceva, vreau s -l scot din min i pe
omul la… Haide, haide, feti o… o s ne distr m, adic
începem s lucr m.
Se aşez la mas şi scrise urm toarea scrisoare:

Dragul meu, daca buc t reasa pe care mi-ai trimis-o n-ar fi

fost niciodat în slujba mea, aş fi putut crede c mi-ai trimis-o
anume ca s m faci s aflu de câte ori ai leşinat alalt ieri
primindu-mi cele trei bile ele. (Ce vrei? Eram foarte nervoas ,
îmi depanam amintirile regretabilei mele vie i.) Dar cunosc
220
sinceritatea Asiei, aşa c nu m mai c iesc c te-am mâhnit,
fiindc astfel mi-ai dovedit cât î i sunt de drag . Aşa suntem
noi, s rmane f pturi dispre uite: o dragoste adev rat ne
mişc mult mai mult decât cheltuielile nebuneşti f cute pentru
noi. În ce m priveşte, mi-a fost întotdeauna fric s nu fiu un
fel de cuier de care s - i ag i vanitatea. Mi-era necaz c nu
sunt altceva pentru dumneata. Da, cu toate jur mintele
dumitale, credeam c m iei drept o femeie cump rat . Acuma
ai s m g seşti fat bun , dar cu condi ia s m ascul i
totdeauna un pic. Dac scrisoarea aceasta poate înlocui pentru
dumneata re etele medicului, îmi vei dovedi lucrul venind s
m vezi dup burs . O vei g si gata la datorie şi împodobit
cu cadourile dumitale, pe aceea care se m rturiseşte pân la
moarte,
maşina dumitale de pl ceri,
Esther

La burs , baronul de Nucingen fu atât de zglobiu, atât de

mul umit, atât de blajin în aparen şi-şi permise atâtea
glume, încât du Tillet şi fra ii Keller care se aflau acolo nu se
putur împiedica s nu-l întrebe de unde-i vine buna
dispozi ie.
— Zând iubid… inaucur m în kurând, îi spuse el lui du
Tillet.
— Cât te cost inaugurarea? replic acru François Keller,
pe care doamna Colleville îl costase dup cât se spunea
dou zeci şi cinci de mii de franci pe an.
— Nigiodad vemeea ageazda gare ezde un înşer nu mi-a
gerud nigi toi p nu i.
— Asta nu se face cu niciun pre , îi r spunse du Tillet. Îşi
g sesc degrab m tuşi sau mame ca s nu trebuiasc s
cear niciodat nimic personal.
De la burs şi pân în rue Taitbout, baronul îi spuse de
şapte ori vizitiului s u: De dâr jdi, t -i pici calului!…
Urc vioi pe scar şi-şi g si pentru întâia dat metresa
frumoas cum sunt acele curtezane a c ror singur
221
preocupare e grija de îmbr c minte şi de frumuse ea lor.
Îmb iat , proasp t ca o floare, era parfumat de-ar fi putut
trezi pofte şi în Robert d’Arbrissel84. Esther avea o rochie de
cas delicioas . Un bolero de rips negru, garnisit cu
paspoaluri de m tase roz, se deschidea asupra unei rochii de
satin gris, costumul pe care şi-l f cu mai târziu frumoasa
Amigo în I Puritani85. Un fichu de dantel englezeasc îi c dea
ştreng reşte pe umeri. Mânecile erau pensate cu chenare ca
s împart bufeurile pe care de cât va vreme femeile elegante
le adoptaser în locul mânecilor bufante, devenite prea
monstruoase. Esther îşi fixase cu un ac în p ru-i admirabil o
bone ic de dantel de malines, zis à la foile, gata s cad şi
nec zând, dar care-i d dea aerul de a fi dezordonat şi
nepiept nat , deşi se vedeau perfect c r rile albe ale
c pşorului ei între brazdele p rului.
— Nu e o groz venie s-o vezi pe coni a atât de frumoas
într-un salon uzat ca sta? întreb Europa pe baron
deschizându-i uşa spre salon.
— N-afe i dekit s feni i în ztrata Saint-Şor, zise baronul
r mânând locului ca un câine în fa a unei potârnichi. Dimbul
e zplentit, kai z ne plimp m pe Jamps-Elysées, şi matam
Saint Estèfe cu lşenia for dranzporda doad carderopa,
lenşeria şi cina în ztrata Saint-Şorj.
— Voi face tot ce doreşti, zise Esther, dac vrei s -mi faci
pl cerea de a numi pe buc t reas Asia şi pe Eugenie,
Europa. Am botezat aşa toate femeile care m-au servit,
începând cu primele dou . Nu-mi place s schimb.
— Azia… Iroba… repet baronul, începând s râda. Ge
amuzand ejdi… ai nijde itei… Aj vi mângad mulde meze
înainte de-a potesa o pug d reazâ Asia.
— E meseria noastr s fim amuzante, zise Esther. Cum, o

84 Profesor de teologie şi predicator (1047—1117); a încercat s tr iasc

într-o p dure, ducând o via auster de pustnic.
85 E vorba de opera celebrului compozitor italian Bellini, I Puritani di

Scozia, reprezentat la Paris în 1835.

222
biat femeie uşoar nu poate s fie hr nit de Asia şi
îmbr cat de Europa, când dumneata tr ieşti de pe urma
globului întreg? E un mit, şi ce mai vrei? Exista femei în
stare s m nânce p mântul întreg, mie nu-mi trebuie decât
jum tate şi gata!
„Ce vemee e matam Saint-Esteje”, îşi zise baronul uimit de
schimbarea survenit în purt rile Estherei.
— Europa, feti o, am nevoie de o p l rie, zise Esther.
Trebuie s fie pe undeva o p l riu de satin negru, c ptuşit
cu roz şi garnisit cu dantele.
— Doamna Thomas86 n-a trimis-o… Hai, baroane, repede!
Mişc -te! începe- i slujba de om de corvoad , adic de om
fericit. Fericirea e o povar !… Ai jos cabrioleta, du-te la
doamna Thomas, îi zise Europa baronului. Vei pune valetul
s cear p l ria doamnei Van Bogseck… Şi mai ales, îi spuse
dânsa la ureche, adu-i cel mai frumos buchet din Paris. E
iarn , încearc s g seşti nişte flori tropicale.
Baronul coborî şi le spuse slugilor:
— La matam Domas!
Vizitiul îşi duse st pânul la o faimoas cofet reas .
— E modist , topiaogule, nu vace goveturi, zise baronul şi
alerg la palatul Orléans, la doamna Prévôt, unde ceru s i se
alc tuiasc un buchet de cinci ludovici, în timp ce valetul se
ducea la faimoasa modist .
Plimbându-se în Paris, observatorul superficial se întreba
cine sunt nebunii care vin s cumpere trufandalele şi florile
de basm ce împodobesc vestita flor rie a lui Chevet, de
reputa ie european , singurul care, împreun cu
restaurantul Rocher-de-Cancale, înf işeaz o adev rat şi
delicioas Revista a celor Dou Lumi… În fiecare zi, la Paris se
înal o sut şi câteva pasiuni ca aceea de acum a lui
Nucingen, care se dovedesc prin nişte rarit i ce nu şi le pot

86Ca şi ceilal i furnizori de lux cita i de Balzac (vezi mai jos: doamna
Prévôt, Chevet), doamna Thomas a existat în realitate; era o modist
celebr din acea vreme.
223
permite nici reginele şi sunt oferite în genunchi unor cocote
c rora, dup vorba Asiei, le place s toace. F r acest mic
am nunt, o burghez cinstit nu poate în elege cum se
topeşte o avere în mâinile acestor creaturi a c ror func ie
social , în sistemul lui Fourier, e poate de a repara
nenorocirile pricinuite de L comie şi Zgârcenie. Asemenea
risip e, f r îndoial , pentru societate, ceea ce o l sare de
sânge e pentru un corp congestionat. În dou luni, Nucingen
v rsase asupra comer ului parizian mai mult de dou sute de
mii de franci.
Când b trânul amorez se întoarse, se f cea noapte,
buchetul nu mai avea niciun rost. Ora plimb rii pe Champs-
Elysées, iarna, e de la dou la patru. Totuşi tr sura îi servi
Estherei ca s treac din rue Taitbout în rue Saint-Georges,
unde lu în st pânire migul balad. Trebuie s-o spunem,
Esther nu fusese înc niciodat pân atunci idolul unui
asemenea cult şi elul unor asemenea d rnicii; r mase
uimit . Dar, ca toate aceste ingrate regeşti, se feri s tr deze
cea mai mic mirare. Când intri în catedrala Sfântului Petru
de la Roma, ca s m sori întinderea şi în l imea reginei
catedralelor, i se arat degetul cel mic al unei statui, care i
se pare de m rime natural , deşi are un mai ştiu ce lungime.
Ei bine, au fost atât de criticate descrierile, totuşi absolut
necesare pentru istoria moravurilor, încât aici trebuie s -l
imit m pe ciceronele roman. Aşadar, intrând în sufragerie,
baronul nu se putu împiedica de a o pune pe Esther s
pip ie stofa perdelelor de la ferestre, drapat cu un belşug
împ r tesc, c ptuşit cu moar alb şi garnisit cu un paspoal
demn de decolteul unei prin ese portugheze. Aceast stof
era o m tase cump rat la Canton şi pe care r bdarea
chinezeasc se pricepuse a zugr vi p s ri asiatice, cu o
des vârşire ce nu se mai g seşte decât în miniaturile evului
mediu, sau în cartea de rug ciuni a lui Carol Quintul,
mândria bibliotecii de la Viena.
— L-a gozdad tou mii de vrangi gotul be un lort gare a
atnz-o tin Intia…
224
 — Foarte bine. Dr gu ! Ce pl cere o s fie s bei aici
şampanie, spuse Esther. Spuma n-o s murd reasc
podelele!
— Vai, coni a, zise Europa, dar uita i-v la covoare!
— Se tezemize govorul bendru brin ul Dorlonia87, brieten gu
mine, ji gare l-a c sit brea zgumb. L-am luad bendru mada
gare zânte i o recin ! zise Nucingen.
Printr-o întâmplare, covorul acesta, datorat unuia dintre
cei mai inventivi desenatori ai noştri, se asorta cu capriciile
draperiei chinezeşti. Pere ii picta i de c tre Schinner şi Leon
de Lora88 înf işau scene voluptuoase, scoase în relief de o
lemn rie de abanos sculptat, pl tit cu aur greu lui du
Sommerard89, şi alc tuind panouri în care fire de aur foarte
simple atr geau discret lumina. Acum v pute i închipui
restul.
— Ai f cut bine c m-ai adus aici, c ci voi avea nevoie de
cel pu in o s pt mân numai ca s m obişnuiesc cu casa
mea şi s nu par o parvenit …
— Gaza mea! repet bucuros baronul. Brin urmare
brimejdi?…
— Sigur c da, de o mie de ori da, animal prost, zise dânsa
zâmbind.
— Hanimal era tezdul…
— Prost e r sf , urm ea privindu-l.
S rmanul rechin lu mâna Estherei şi şi-o puse la inim .
Era destul de animal ca s simt , dar prea prost ca s
g seasc un cuvânt de r spuns.
— Uite gum pate… bendru un guvin el te dandre e,
continu dânsul, şi-şi duse zeitatea (dzeidadea) în camera de
culcare.
— Vai, coni , zise Eugenie, eu nu pot s r mân aici! Prea

87 Marino Torlonia (1796–1865), fost negustor de haine vechi, ajuns mare

bancher al papei Pius al VII-lea, care l-a f cut duce.
88 Pictori din povestirile lui Balzac. Vezi mai ales Comedian ii f r s-o ştie.
89 Alexandre du Sommerard, consilier la Curtea de conturi (1779–1842),

mare, colec ionar de mobile şi bibelouri din Evul mediu şi Renaştere.

225
î i face poft s te vâri în pat.
— Ei, bine, zise Esther, vreau s - i pl tesc toate astea
dintr-o singur dat … Poftim, elefantule, dup cin mergem
la spectacol. Am o poft nemaipomenit de spectacol.
Se împlineau exact cinci ani de când Esther nu fusese la
teatru. În momentul acesta tot Parisul se ducea la teatrul de
la Porte-Saint-Martin ca s vad una dintre acele piese
c rora puterea actorilor le d o expresie de realitate cumplit :
Richard d'Arlington90. Ca toate firile naive, Estherei îi pl cea
în aceeaşi m sur s simt tres ririle fricii, cât şi s se lase
în prada lacrimilor tandre ei.
— Mergem s -l vedem pe Frédéric Lemaître, spuse ea, îl
ador pe actorul sta!
— E o trama z lbatic , zise Nucingen care se v zu silit într-
o clip s se afişeze în public.
Baronul îşi trimise valetul s ia bilete pentru una dintre
cele dou loji de avanscen la parter. Înc o ciud enie
parizian ! Când succesul, uriaşul cu picioare de lut, umple o
sal , totdeauna mai r mâne liber o loj de avanscen care
poate fi ob inut cu zece minute înainte de ridicarea cortinei;
directorii o p streaz pentru ei înşişi când nu vine s-o ia o
patim ca a lui Nucingen. Loja aceasta este, ca şi
trufandalele lui Chevet, birul perceput de Olimpul parizian
pentru fanteziile pe care şi le îng duie.
Nu mai are rost s vorbim despre argint rie. Nucingen
îngr m dise trei servicii: mic, mijlociu şi mare. Serviciul de
desert al celui mare era în întregime – farfurii şi platouri –
din argint aurit şi sculptat. Bancherul, ca s nu par c
zdrobeşte masa sub asemenea valori de aur şi de argint,
completase aceste servicii cu un por elan de cea mai
fermec toare fragilitate, de felul celui de Saxa şi care costa
mai mult decât un serviciu de argint. Cât despre lenjeria de

90 Dram în 4 acte de Alexandre Dumas, reprezentat pentru prima dat

în 1831; piesa cuprinde situa ii dramatice, cu crime, surprize tragice,
idile incestuoase etc.
226
mas , pânzeturile de Saxonia, englezeşti, flamande şi
franceze rivalizau în des vârşire cu florile lor de damasc.
La cin , veni rândul baronului s fie surprins, gustând din
bucatele Asiei.
— Inselek, zise dânsul, te ge o numejdi Azia; e o pugad rie
aziatic .
— Ah, încep s cred c m iubeşte, zise Esther Europei, a
spus ceva care seam n ca un cuvânt de duh.
— N-am ziz numai un zingur guvânt.
— Ei, e şi mai Turcaret decât se spune! exclam vesel
curtezana la acest r spuns demn de naivit ile vestite
sc pate bancherului.
Mânc rurile erau piperate, în aşa fel încât s -i dea o
indigestie baronului, ca s -l fac s se întoarc acas
devreme; astfel încât asta fu tot ce câştig în materie de
pl ceri din prima sa întrevedere cu Esther. La teatru fu silit
s bea un num r uriaş de pahare de ap cu zah r, l sând-o
pe Esther singur în timpul pauzelor. Printr-o coinciden
atât de uşor de prev zut încât nu s-ar putea numi o
întâmplare, Tullia, Mariette şi doamna du Val-Noble se
g seau la spectacol în ziua aceea. Richard d'Arlington era
unul dintre acele succese nebuneşti, şi de altfel meritate,
cum nu se pot întâlni decât la Paris. V zând aceast dram ,
to i b rba ii în elegeau c î i po i arunca so ia legitim pe
fereastr , şi toate femeile ar fi vrut s se vad pe nedrept
tiranizate. Femeile îşi ziceau: „E ceva mai tare decât noi,
suntem doar împinse… Dar asta ni se întâmpl des…” Or o
f ptur de frumuse ea Estherei, îmbr cat ca Esther, nu
putea s lumineze în loja de avanscen a teatrului Porte-
Saint-Martin f r ca s urmeze nimic. Astfel încât, începând
cu actul al doilea, în loja celor dou dansatoare se petrecu
un fel de revolu ie, în urma constat rii c frumoasa
necunoscut nu e decât Torpila.
— Ei, bravo! De unde a mai ieşit şi ea? întreb Mariette pe
doamna du Val-Noble. O credeam înecat …
— Ea e? Mi se pare de treizeci şi şapte de ori mai tân r şi
227
mai frumoas decât acum şase ani.
— Poate c s-a conservat la ghea ca doamna d’Espard şi
doamna Zayonschek91, zise contele de Brambourg, care le
întov r şise pe cele trei femei la spectacol, într-o loj de la
parter. Nu ea e şoricelul pe care voiai s mi-l trimi i ca s -l
dau gata pe unchiu-meu? îi zise Tulliei.
— Exact, îi r spunse Tullia dansatoarei. Du Bruel, du-te,
te rog, la fotoliile de orchestr şi vezi dac într-adev r ea e.
— Mai face pe nebuna! exclam doamna du Val-Noble,
slujindu-se de admirabila construc ie a vocabularului
cocotelor.
— O, are dreptul! exclam contele de Brambourg, c ci e cu
prietenul meu, baronul de Nucingen. M duc pe la ei.
— Ea s fie pretinsa Ioana d'Arc care l-a cucerit pe
Nucingen şi cu care ni se bate capul de trei luni? zise
Mariette.
— Bun seara, drag baroane, zise Philippe Bridàu,
intrând în loja lui Nucingen. Iat -te deci c s torit cu
domnişoara Esther?… Domnişoar , sunt un s rman ofi er pe
care trebuia pe vremuri s -l scoate i dintr-o încurc tur la
Issoudun… Philippe Bridau…
— Nu cunosc, zise Esther, privind în sal cu binoclul de
teatru.
— Matmazelle, r spunse baronul, nu se mai gheam Ezder,
ji adâda dod, ze numejde matam de Jambi (Champy) o mig
mojie pe gare i-am gumbarad-o.
— Dumneata aranjezi bine lucrurile, zise contele, dar
cucoanele zic c doamna de Champy prea face pe nebuna…
Dac nu vrei s - i aminteşti de mine, poate vei catadicsi s-o
recunoşti pe Mariette, pe Tullia, pe doamna du Val-Noble,
zise acest parvenit pe care ducele de Maufrigneuse îl
introdusese în favorurile moştenitorului coroanei.

91So ia generalului polonez Josef Zayonschek (1752–1826), care, dup ce

a luptat mai întâi pentru independen a patriei sale, sub conducerea lui
Kosciuszko, a trecut apoi în serviciul arulul rus Alexandru I.
228
 — Dac doamnele sunt dr gu e cu mine, sunt dispus s
le fiu pe plac, r spunse sec doamna de Champy.
— Dr gu e! zise Philippe. Sunt foarte dr gu e, te
supranumesc Ioana d’Arc.
— Ei pine, tac toamnele for z - i ie de urât, zise Nucingen,
de-aş l za zingur g gi am mângat brea muld. Dr zura fa feni
gu fale ii modale… A naipii Azia!…
— Cum, e prima dat şi ai fi în stare s m laşi singur !
zise Esther. Haide, trebuie s ştii s mori luptând. Am nevoie
de un b rbat ca s ies din teatru. Dac aş fi insultat , m-ai
l sa s ip zadarnic?…
Egoismul b trânului milionar trebui s se încline în fa a
obliga iilor amorezului. Baronul suferi şi r mase. Esther avea
motivele ei s -şi p streze b rbatul! Dac îşi primea vechile
cunoştin e, n-avea s fie descusut la fel de am nun it în
tov r şia baronului, cum ar fi fost dac era singur . Philippe
Bridau se gr bi s se întoarc în loja dansatoarelor c rora le
aduse la cunoştin cum stau lucrurile.
— Aha, prin urmare ea moşteneşte casa mea din rue
Saintgeorges, spuse cu am r ciune doamna du Val-Noble
care, în limbajul acestui soi de femei, se g sea în vânt.
— Probabil, r spunse colonelul. Du Tillet mi-a spus c
baronul a cheltuit cu casa asta de trei ori mai mult decât
bietul Falleix al dumitale.
— Hai s -i vedem! zise Tullia.
— Pe legea mea, eu nu vin! replic Mariette. E prea
frumoas , prefer s-o v d la ea acas .
— Eu m socotesc destul de bine ca s risc, r spunse
Tullia.
Îndr znea a prim -balerin veni deci în pauz şi reînnoi
cunoştin a cu Esther, care nu-i f cu nicio confesiune.
— Şi de unde te întorci, feti o drag ? întreb dansatoarea
care nu mai putea de curiozitate.
— A, am stat cinci ani într-un castel din Alpi, cu un englez
gelos ca un tigru; un nabab; eu îi spuneam un baobab, c ci
nu era mai înalt decât un pitic şi de la el am c zut pe un
229
bancher, din crab în silaba, cum zice Florine92, astfel încât
iat -m întoars la Paris, şi cu nişte pofte s m distrez, c-o
s m fac regina chefurilor. O s in cas deschis . A,
trebuie s -mi revin din cinci ani de sih strie şi încep s m
desp gubesc. Cinci ani de teatru englezesc e prea mult; nici
afişul nu-i in englezii mai mult de şase s pt mâni93.
— Baronul i-a dat dantela asta?
— Nu, e o r m şi de la nabab… Ce ghinion am, draga
mea! Era galben ca râsul unui prieten când ai succes, am
crezut c-o s moar dup zece luni. Aiurea! Era s n tos ca
fierul. Nu trebuie s ai încredere în acei care se pretind
bolnavi de ficat… Nu vreau s mai aud vorbindu-se de ficat.
Nababul m-a furat, a murit f r s -şi fac testamentul şi
familia m-a dat pe uş afar , de parc eram ciumat . Aşa c
i-am spus burtosului stuia: „Pl teşte pentru amândoi!” A i
avut dreptate s m boteza i Ioana d’Arc, l-am dus pe englez
de râp şi poate o s mor ars .
— De amor! zise Tullia.
— Şi de vie! r spunse Esther pe care ultimele cuvinte o
f cuser vis toare.
Baronul râdea de toate flec relile acestea cam grosolane,
dar nu le în elegea totdeauna pe loc, astfel încât râsul s u
sem na cu acele artificii uitate care iau foc dup ce s-au
ispr vit celelalte.
Tr im cu to ii într-o sfer anume, şi locuitorii tuturor
sferelor sunt înzestra i cu o doza egal de curiozitate. A doua
zi, la Oper , noutatea povestit în culise era întoarcerea
Estherei. De diminea , de la dou la patru, tot Parisul ce se
plimba pe Champs-Elysées o recunoscuse pe Torpil şi ştia
în sfârşit cine trezise patima baronului de Nucingen.
— Ştii dumneata, îi spunea Blondet lui de Marsay în

92 Lipsit de cultura, Florine deformeaz astfel dictonul latin ,,(a c dea)

din Caribda în Scila” – dintr-un râu în alt râu mai mare.
93 Turneele teatrelor engleze la Paris, în vremea Restaura iei, nu aveau

întotdeauna succes.
230
foaierul Operei, c Torpila a disp rut a doua zi dup ce-am
recunoscut-o aici ca metres a junelui Rubempré?
La Paris, ca şi în provincie, totul se ştie. Poli ia oficial e
mai pu in ager decât aceea a lumii bune în care fiecare e
spionat f r s ştie. Aşadar Carlos ghicise care era primejdia
cea mai mare a situa iei lui Lucien, dup , ca şi în timpul
şederii în rue Taitbout.
Nu exist situa ie mai groaznic decât aceea în care se afla
doamna du Val-Noble şi cuvintele în vânt o exprimau de
minune. Inconştien a şi prodigalitatea acestor femei le
împiedic s se gândeasc la viitor. În lumea aceasta,
excep ional , cu mult mai comic şi mai plin de haz decât s-
ar crede, femeile care nu au acea frumuse e pozitiv aproape
inalterabil şi uşor de recunoscut, femeile care, într-un
cuvânt, nu pot fi iubite decât din capriciu, sunt singurele
care se gândesc la b trâne e şi-şi alc tuiesc o avere.
Celelalte, cu cât sunt mai frumoase, cu atât sunt mai
neprev z toare.
— i-e fric s nu te urâ eşti, de- i aranjezi nişte rente? era
replica Florinei adresat Mariettei şi din care se pot deduce
cauzele acestei risipe.
În cazul unui speculant care se sinucide, al unui risipitor
ajuns la ultimul ban, femeile acestea cad cu o
însp imânt toare iu eal de la o bog ie neruşinat la
mizeria cea mai adânc . Atunci se azvârl în bra ele misitelor
de lucruri de ocazie, vând pe o nimica toat bijuterii
încânt toare, fac datorii, mai ales ca s st ruie într-un lux
aparent, care s le îng duie s g seasc ceea ce au pierdut
adineauri: o cas de bani de unde s pompeze.
Aceste perioade de mizerie şi de prosperitate din via a lor
explic destul de bine de ce e atât de scump o leg tur
aproape totdeauna f cut , în realitate, aşa cum Asia îl colase
(alt cuvânt din dic ionarul lor) pe Nucingen cu Esther. De
aceea, cine cunoaşte bine Parisul, ştie perfect ce s cread
când reg seşte pe Champs-Elysées, în acest bazar plin de o
tumultuoas mişcare, pe cutare femeie în tr sur de pia ,
231
dup ce a v zut-o acum un an sau şase luni într-un echipaj
de un lux ame itor şi de cea mai mare distinc ie.
— Când ajungi în puşc rie pentru datorii, trebuie s ştii s
sari din ea, drept în Bois de Boulogne, spunea Florine râzând
cu Blondet de junele viconte de Portenduère.
Unele femei abile nu risc niciodat acest contrast. R mân
îngropate în groaznice camere mobilate, unde îşi pl tesc
risipa prin nişte lipsuri ca acelea de care sufer c l torii
printr-o oarecare Sahara. Dar nu înva din asta s fac nici
cea mai mic economie. Se hazardeaz pe la baluri mascate,
fac o c l torie în provincie, se arat pe bulevarde bine
îmbr cate, într-o zi frumoas . De altfel, îşi arat între ele
devotamentul de care dau dovad între ei oamenii din clasele
oprimate. Un ajutor de dat n-o cost mult pe femeia fericit
care-şi spune sie îns şi: „Duminic am s fiu şi eu aşa”.
Totuşi protec ia cea mai folositoare e aceea a misitei pentru
g teli de ocazie. Când aceast c m t reas e creditoare,
scormoneşte şi cerceteaz toate inimile de b trâni în
interesul ipotecii ei cu p l riu şi pantofiori. Nefiind în stare
s prevad pr buşirea unuia dintre cei mai boga i şi mai
iscusi i agen i de burs , doamna du Valnoble se trezi
surprins în plin risip . Folosea banii lui Falleix pentru
capricii şi se l sa în seama lui pentru lucrurile necesare şi
pentru viitorul ei.
— Cum s m aştept la aşa ceva, îi spunea ea Marietei, din
partea unui om care p rea un b iat atât de bun?
În aproape toate clasele societ ii b iatul bun e un om care
e larg, care împrumut pe ici pe colo câ iva franci, f r s -i
mai cear înd r t, care se c l uzeşte totdeauna de legile unei
anumite elegan e, str in de morala vulgar , obligatorie,
curent . Unii inşi, socoti i virtuoşi şi corec i, în felul lui
Nucingen, şi-au ruinat binef c torii. În schimb al ii, ieşi i din
închisoarea corec ional , sunt de o ingenioas corectitudine
fa de o femeie. Virtutea total , visul lui Molière, Alceste,
este extraordinar de rar ; totuşi se întâlneşte pretutindeni,
chiar şi la Paris. B iatul bun e produsul unei anumite gra ii a
232
caracterului, care nu înseamn nimic. Un om poate s fie în
felul acesta, aşa cum o pisic m t soas este pl cut la
mângâiat, aşa cum un papuc este f cut ca s fie uşor de
înc l at. Deci, în sensul pe care-l dau femeile între inute
cuvântului b iat bun, Falleix trebuia s -şi previn metresa
c d faliment şi s -i lase din ce s tr iasc . D’Estourny,
escrocul galanton, era b iat bun. Trişa la c r i, dar pusese
deoparte treizeci de mii de franci pentru metresa lui. Astfel
încât, la chefurile din timpul Carnavalului, femeile
r spundeau celor ce-l învinuiau:
— N-are a face!… Orice ai spune, Georges era b iat, bun,
se purta frumos, merita o soart mai bun !
Cocotelor nu le pas de legi, ele ador o anumit
delicate ; ştiu s se vând , ca Esther, pentru un frumos
ideal tainic care e religia lor.
Dup ce salvase cu mare greutate câteva bijuterii din
naufragiu, doamna du Val-Noble era copleşit sub povara
cumplit a acestei învinuiri: „L-a ruinat pe Falleix” ajunsese
la vârsta de treizeci de ani şi deşi se afla în deplin tatea
frumuse ii, totuşi putea cu atât mai uşor s fie socotit o
femeie b trân , cu cât, în momente de asemenea criz , toate
rivalele unei femei se n pustesc asupra ei. Mariette, Florine
şi Tullia îşi primeau prietena la mas ; ce-i drept, îi d deau
ceva ajutoare. Dar, necunoscând cifra exact a datoriilor ei,
nu îndr zneau s sondeze adâncimea acestui abis. Şase ani
de interval constituiau o întrerupere cam lung în valurile
m rii pariziene între Torpil şi doamna du Val-Noble, pentru
ca femeia care era în vânt s se poat adresa femeii care era
în tr sur . Dar du Val-Noble o ştia pe Esther prea generoas
ca s nu-şi aminteasc uneori c , dup cum se spune, o
moştenise, şi hot rî deci s caute s-o întâlneasc în aparen
ca din întâmplare. Ca s fac s aib loc aceast întâlnire,
doamna du Val-Noble, îmbr cat în femeie de lume, se
plimba pe Champs-Elysées în fiecare zi la bra ul lui Théodore
Gaillard, care pân la urm a luat-o de nevast şi care, în
aceast strâmtoare, se purta foarte bine cu vechea-i metres .
233
Îi d dea loje la teatru şi f cea s fie invitat la orice party.
Dânsa spera c , într-o zi frumoas , Esther avea s se plimbe
şi c se vor trezi fa -n fa .
Esther îl avea drept vizitiu pe Paccard, c ci în cinci zile
casa îi fu organizat de c tre Asia, Europa şi Paccard, dup
instruc iunile lui Carlos, în aşa fel, încât ajunsese o
fort rea de necucerit. Dinspre partea sa, Peyrade, împins
de o ur adânc , de dorin a de r zbunare şi mai ales de
inten ia de a-i face o situa ie scumpei sale Lydie, începu s
se plimbe pe Champs-Elysées, din momentul în care
Contenson îi spuse c metresa domnului de Nucingen putea
fi v zut acolo. Peyrade se transforma atât de perfect în
englez, vorbea atât de bine fran uzeşte cu sâsâiturile pe care
le introduc englezii în limba francez , vorbea atât de curat
englezeşte, cunoştea atât de complet chestiunile l untrice ale
acestei ri, unde-l trimisese de trei ori poli ia parizian , în
1779 şi 1786, încât îşi jucase rolul de englez în cas la nişte
ambasadori şi în plin Londr f r s trezeasc b nuieli.
Peyrade, care aducea mult cu Musson, faimosul mistificator,
se pricepea s se deghizeze cu atâta art , încât într-o zi nu-l
recunoscu nici Contenson. Înso it de Contenson, pref cut în
mulatru, Peyrade o cercet pe Esther şi servitorii ei, cu acea
privire care pare neatent dar care vede tot. Se g sea deci în
chip firesc pe aleea unde se plimb echipajele când e vreme
uscat şi frumoas , în ziua când Esther o întâlni pe doamna
du Val-Noble. Peyrade, urmat de mulatrul s u în livrea de
lacheu, umbla – f r s par c-o face anume şi ca un
adev rat nabab, c ruia nu-i pas decât de el însuşi – în urma
celor dou femei, aşa încât s poat prinde din zbor câteva
cuvinte din convorbirea lor.
— Ei, bine, fat drag , îi spunea Esther doamnei du
Valnoble, vino s m vezi. Nucingen are obliga ia moral s
n-o lase f r o lescaie pe metresa agentului s u de burs …
— Cu atât mai mult cu cât se spune c el l-a ruinat, zise
Théodore Gaillard, şi am putea foarte bine s facem un mic
şantaj…
234
 — Cineaz la mine mâine, vino şi tu draga mea, zise
Esther.
Apoi îi spuse la ureche:
— Fac cu el ce vreau, n-a avut înc de la mine nici atâtica!
Îşi puse o unghie înm nuşat sub cel mai dr gu dinte al
ei şi f cu acel gest destul de cunoscut, al c rui în eles
energic vrea s spun : nimic!
— Îl ai la mân …
— Scumpo, nu mi-a pl tit pân acum decât datoriile…
— Ce mân spart eşti! exclam Suzanne du Val-Noble.
— O! urm Esther, aveam asemenea datorii încât ar fi
şov it şi un ministru de finan e. Acuma vreau treizeci de mii
de franci rent înainte de predarea m rfii!… O, e foarte
dr gu , n-am de ce m plânge. În opt zile facem inaugurarea,
ai s fii şi tu… în diminea a urm toare trebuie s -mi fac
cadou contractul de cump rare al casei din rue Saint-
Georges. Nu se poate locui decent într-o cas ca aceea f r s
ai renta treizeci de mii de franci ai t i, ca s ai cu ce tr i în
caz de nevoie. Am cunoscut mizeria şi nu mai vreau. Exist
anumite cunoştin e de care te saturi din primul moment.
— Tu care spuneai: „averea sunt eu!” cât te-ai schimbat!
exclam Suzanne.
— Am respirat aerul Elve iei, acolo devii econom… Ştii ce?
Du-te acolo, scumpo, pune mâna pe un elve ian şi ai s -l iei
poate de b rbat! C ci nu ştiu ei înc ce sunt femeile ca noi…
în orice caz, po i s te întorci de-acolo cu iubirea rentelor de
stat, o iubire cumsecade şi delicat . La revedere.
Esther se urc iar şi în frumoasa-i tr sur , purtat de cei
mai splendizi cai suri rota i care se g seau pe vremea aceea
în Paris.
— Femeia care se urc în tr sur , îi zise atunci Peyrade lui
Contenson în englezeşte, e bine, dar îmi place şi mai mult cea
care se plimb . Urm reşte-o şi afl cine e.
— Ascult ce a spus englezul sta pe englezeşte, zise
Théodore Gaillard şi repet doamnei du Val-Noble fraza lui
Peyrade.
235
 Înainte de a risca s vorbeasc pe englezeşte, Peyrade
sc pase în limba aceasta un cuvânt care-l f cu pe Théodore
Gaillard s aib o mişcare a fe ei ce-l convinsese pe agent c
ziaristul ştie englezeşte. Doamna du Val-Noble merse de aici
încolo foarte încet pân la ea acas , în rue Louis-le-Grand,
unde locuia într-o cl dire cu camere mobilate, uitându-se cu
coada ochiului s vad dac mulatrul o urm reşte. Hotelul
cu camere mobilate apar ine unei doamne Gérard c reia, în
vremea str lucirii sale, doamna du Val-Noble îi f cuse un
bine şi care acum îşi ar ta recunoştin a g zduind-o în chip
decent. Aceast femeie cumsecade, burghez cinstit şi plin
de virtu i, pioas chiar, o accepta pe curtezan ca pe o femeie
de un soi superior. O vedea tot în mijlocul luxului, o lua
drept o regin detronat , îi încredin a fiicele sale, şi, lucru
mai firesc decât s-ar crede, curtezana era la fel de grijulie ca
o mam când le ducea la spectacol; cele dou domnişoare
Gérard o iubeau. Buna gazd sem na cu acei preo i sublimi
care înc mai g sesc o f ptur de mântuit şi de iubit în
aceste femei aflate în afara legii. Doamna du Val-Noble îi
respecta cinstea, adesea o invidia când st teau de vorb
seara şi când îşi plângea nenorocirile.
— Eşti înc frumoas , mai po i sfârşi bine, spunea
doamna Gérard.
Doamna du Val-Noble nu era de altfel decât relativ
dec zut . G telile acestei femei, atât de risipitoare şi
elegant , erau înc destul de multe şi de frumoase, spre a-i
îng dui la nevoie s apar , ca în ziua când se jucase Richard
d’Arlington la Portesaint-Martin, în toat splendoarea ei.
Doamna Gérard, înc mai pl tea, cu destul m rinimie,
tr surile de care avea nevoie femeia r mas în vânt, ca s se
duc s cineze în oraş, s mearg la teatru şi s se întoarc .
— Ei bine, draga mea doamn Gérard, îi zise dânsa acelei
mame de familie; mi se pare c mi se schimb soarta…
— Cu atât mai bine, doamn , dar fii cuminte, gândeşte-te
la viitor… Nu mai face datorii… Nici nu ştii cât de greu îi dau
afar pe creditorii care te caut !…
236
 — S nu- i pese de m garii aceia, care au câştigat cu to ii
nişte sume enorme de pe urma mea. Iat nişte bilete la
teatrul Variétés pentru fetele dumitale, o loj bun în rândul
al doilea. Dac m caut cineva în seara asta şi nu m-am
întors, s fie l sat totuşi s intre. Adela, fosta mea camerist ,
o s fie aici, o s i-o trimit.
Doamna du Val-Noble, care n-avea nici m tuşa, nici
mam , se vedea silit s recurg la camerist (de asemenea
în vânt!) ca s-o fac s joace rolul unei Saint-Estève pe lâng
necunoscutul a c rui cucerire avea s-o ajute s ajung iar şi
la vechea-i situa ie. Se duse s cineze cu Théodore Gaillard,
în ziua aceea invitat la un party, adic la o mas oferit de
Nathan, care pl tea un pariu pierdut, unul dintre acele
chiolhanuri despre care se spune invita ilor:
— Or s fie şi femei.
Nu f r puternice motive se hot râse Peyrade s se
angajeze personal în aceast intrig . De altminteri,
curiozitatea lui, ca şi a lui Corentin, era atât de a â at , încât
s-ar fi amestecat în drama aceasta chiar şi f r motive. În
momentul acela, politica lui Carol al X-lea f cuse ultima
cotitur . Dup ce încredin ase conducerea statului unor
miniştri aleşi de el, regele se preg tea s cucereasc
Algeria94, ca s fac din aceast glorie militar paşaportul a
ceea ce s-a numit lovitura sa de stat. În interior, nimeni nu
mai conspira. Carol al X-lea credea c nu mai are niciun
duşman. Ca şi pe mare, în politic exista linişti înşel toare.
Corentin se afla deci într-o perioada de inactivitate total . În
aceast situa ie, un vân tor adev rat, ca s nu-şi piard
îndemânarea, în loc de prepeli împuşc vr bii. Domi ian, în
loc de creştini, omora muşte. Martor al arest rii Estherei,
Contenson, cu sim ul ascu it al spionului, judecase foarte

94Sub pretextut unei insulte aduse consulului francez de c tre beiul

Algeriei, monarhia preg tea o debarcare la Alger, care a şi avut loc la
începutul lui iulie 1830; datorit acestei „victorii”, regele Carol al X-lea
spera s fie primite m surile reac ionare la care se hot rîse. Dar ele
aveau s duc la r sturnarea lui prin revolu ia de la 21 iulie 1830.
237
just opera ia. Aşa cum s-a v zut, ho omanul nu se ostenise
s -şi ascund opinia fa de baronul de Nucingen. „În folosul
cui e speculat patima bancherului?” fu prima întrebare pe
care şi-o puser cei doi prieteni. Dup ce recunoscuser în
Asia unul dintre personajele piesei, Contenson sperase c
prin ea va ajunge la autor; dar ea-i fugi printre degete şi-i
sc p cât va vreme, ascunzându-se ca un ipar în mocirla
parizian ; dar când o reg si buc t reas la Esther,
amestecul mulatrei i se p ru de neîn eles. Pentru întâia oar ,
deci, cei doi artişti ai spionajului se aflau în fa a unui text
indescifrabil şi totodat b nuiau un caz tenebros. Dup trei
atacuri succesive şi îndr zne e împotriva casei din rue
Taitbout, Contenson g si mu enia cea mai înc p ânat .
Cât vreme locui în cas Esther, portarul fu st pânit de o
groaz adânc . Poate c Asia îi f g duise chiftele otr vite
pentru toat familia în caz de indiscre ie. A doua zi dup ce
Esther îşi p r si apartamentul, Contenson îl g si pe portar
ceva mai rezonabil. O regreta mult pe cuconi a aceea care,
spunea dânsul, îl hr nea cu resturile de la masa ei.
Contenson, deghizat în misit, se târguia pentru apartament
şi asculta jelaniile portarului luându-l în râs şi pref cându-se
c se îndoieşte de tot ce spune, repetând:
— Nu se poate!…
— Da, domnul meu, cuconi a asta a stat aici cinci ani f r
s ias niciodat din cas , dovad c amantul ei, gelos, deşi
dânsa n-avea nicio vin , venea, intra şi ieşea cu cele mai
mari precau ii. De altfel, era un tân r foarte frumos.
Lucien se g sea înc la Marsac, la sor -sa, doamna
Séchard; dar de îndat ce se întoarse, Contenson îl trimise pe
portar pe cheiul Malaquais s -l întrebe pe domnul de
Rubempré dac era de acord s vând mobilele
apartamentului p r sit de doamna Van Gobseck. Portarul
recunoscu atunci în persoana lui Lucien pe amantul
misterios al tinerei v duve şi Contenson atâta voia s ştie. E
uşor de închipuit uimirea adânc , deşi st pânit , de care
fur cuprinşi Lucien şi Carlos care se pref cur c -l cred
238
nebun pe portar; încercar s -l conving c este.
În dou zeci şi patru de ore, Carlos organiz un
contraspionaj, care îl surprinse pe Contenson asupra
faptului. Contenson, deghizat în hamal de la hale, apucase
pân atunci de dou ori s aduc proviziile cump rate de
c tre Asia şi de dou ori intrase în micul palat din rue Saint-
Georges. Dinspre partea sa, Corentin era harnic. Dar
existen a personajului Carlos Herrera îl opri ca un zid, c ci
afl foarte curând c acest abate, emisar secret al lui
Ferdinand al VII-lea, sosise la Paris c tre sfârşitul lui 1823.
Totuşi, Corentin se sili s analizeze motivele care-l f ceau pe
spaniol s -l protejeze pe Lucien de Rubempré. În curând,
Corentin îşi d du seama c Lucien tr ise cu Esther vreme de
cinci ani. Prin urmare, înlocuirea Estherei cu englezoaica
avusese loc în interesul junelui dandi. Dar Lucien n-avea
niciun mijloc de trai, nu i se acorda mâna domnişoarei de
Grandlieu şi tocmai cump rase moşia Rubempré pe un
milion de franci. Corentin îl puse în mişcare în chip abil pe
directorul general al poli iei regatului, care afl de la
prefectul poli iei, în leg tur cu Peyrade, c în aceast
chestiune reclaman ii nu erau al ii decât contele de Sérisy şi
Lucien de Rubempré.
— Asta e! exclamaser Peyrade şi Corentin.
Planul celor doi prieteni fu alc tuit într-o clip .
— Cocota asta, spusese Corentin, a avut leg turi, are
prietene. Printre aceste prietene, e imposibil s nu existe una
ruinat ; unul dintre noi trebuie s joace rolul unui str in
bogat care o va între ine; o s le punem pe amândou s se
împrieteneasc . Au totdeauna nevoie unele de altele pentru
a-şi manevra aman ii şi atunci vom fi în inima fort re ei.
Lui Peyrade îi veni în chip firesc ideea s fac pe englezul.
Via a de desfrâu pe care urma s-o duc în timpul trebuincios
pentru descoperirea complotului c ruia îi c zuse victim îi
surâdea, în vreme ce Corentin, îmb trânit de meserie şi
destul de costeliv, nu se sim ea atras de ea. Deghizat în
mulatru, Contenson sc p de îndat de contraspionajul lui
239
Carlos. Trei zile înainte de întâlnirea dintre Peyrade şi
doamna du Val-Noble pe Champs-Elysées, cel din urm
agent al domnilor de Sartine şi Lenoir95, înarmat cu un
paşaport în deplin regul , debarcase pe rue de la Paix, la
hotelul Mirabeau, sosind din colonii, via Le Havre, într-o
tr suric stropit cu noroi, de parc sosea într-adev r de la
Le Havre, deşi nu f cuse decât drumul de la Saint-Dénis la
Paris.
Dinspre partea sa, Carlos Herrera ceru viza ambasadei
spaniole şi preg ti pe cheiul Malaquais totul în vederea unei
c l torii la Madrid. Iat de ce. Peste câteva zile Esther avea
s fie proprietara micului palat din rue Saint-Georges; urma
s aib o rent de treizeci de mii de franci; Europa şi Asia
erau destul de dibace ca s-o fac s vând şi s înmâneze pe
ascuns capitalul lui Lucien. Lucien, bogat, chipurile în urma
ajutorului surorii sale, avea s pl teasc în acest fel restul
din pre ul moşiei Rubempré. Nimeni nu putea g si niciun
cusur în acest fel de a ac iona. Numai Esther ar fi putut fi
indiscret ; dar era în stare mai degrab s moar decât s
lase s -i scape o clipire din ochi. Clotilde tocmai arborase o
mica eşarf roz la gâtu-i de barz , prin urmare partida era
câştigat şi la palatul Grandlieu. Ac iunile societ ii de
omnibuse îi aduceau de pe acum trei sute la sut . Disp rând
timp de câteva zile, Carlos dejuca orice rea-voin . Prevederea
omeneasc inuse seama de tot, nu era posibil nicio
greşeal . Falsul spaniol trebuia s plece a doua zi dup ce o
întâlnise Peyrade pe doamna du Valnoble pe Champs-
Elysées. Or în aceeaşi noapte, la ora dou diminea a, Asia
sosi în birj pe cheiul Malaquais, unde îl g si pe mecanicul
maşin riei fumând la el în odaie şi f când rezumatul care a
fost transcris în câteva cuvinte, ca un autor care-şi purific
un şpalt al c r ii sale, ca s descopere greşeli de corectat. Un

95Gabriel de Sartine (1729–1801) a fost locotenent general (ministru) al

poli iei pariziene din 1759; trecând, în 1774 la Ministerul Marinei, postul
s u i-a revenit lui Lenoir.
240
om ca dânsul nu voia s aib de dou ori o sc pare ca aceea
cu portarul din rue Taitbout. Asia îi spuse la ureche
st pânului s u:
— Paccard l-a recunoscut azi la dou şi jum tate, pe
Champs-Elysées, pe Contenson travestit în mulatru şi
slujind ca lacheu al unui englez care de trei zile se plimb pe
Champs-Elysées ca s-o observe pe Esther. Paccard l-a
recunoscut pe şmecher dup ochi, ca şi mine când se
deghizase în hamal de la hale. Paccard a adus-o acas pe
mititic în aşa fel încât nu l-a pierdut din ochi pe derbedeul
nostru. St la hotelul Mirabeau; dar a schimbat asemenea
semne de în elegere cu englezul, încât Paccard zice c e
imposibil ca englezul s fie englez.
— Se ine ca o viespe dup noi, zise Carlos. Nu plec decât
poimâine. Contenson sta e cu siguran cel care ni l-a
trimis aici pe portarul din rue Taitbout; trebuie aflat dac
falsul englez e duşmanul nostru.
La prânz, mulatrul domnului Samuel Johnson îşi servea
cu gravitate st pânul, care mânca totdeauna prea bine, din
calcul. Peyrade voia s se dea drept un englez din categoria
celor b utori. Nu ieşea niciodat decât afumat. Purta ghetre
aşa încât s par c are pulpe mai groase. Pantalonii îi erau
c ptuşi i cu o cantitate enorm de barchet, vesta era
încheiat pân la b rbie; cravata alb îi înconjura gâtul pân
la urechi; purta o peruc roşcat care-i ascundea jum tate
din frunte; se în l ase cu vreo trei oii, astfel încât cel mai
vechi client al cafenelei David nu l-ar fi putut recunoaşte.
Dup fracul s u p trat, negru, larg şi curat ca un frac
britanic, orice trec tor trebuia s -l ia drept un englez
milionar. Contenson ar tase obr znicia rece a valetului de
încredere al unui nabab, era mut, eap n, dispre uitor,
necomunicativ, şi-şi permitea gesturi exotice şi urlete feroce.
Peyrade îşi ispr vea a doua sticl , când un valet al hotelului
introduse f r protocol în apartament un ins în care Peyrade
ca şi Contenson recunoscur un jandarm în civil.
— Domnule Peyrade, zise jandarmul vorbindu-i la ureche
241
nababului, am ordin s v aduc la prefectur .
Peyrade se scul f r s spun un cuvânt şi-şi c ut
p l ria.
— G si i o birj la poart , îi spuse jandarmul pe scara.
Prefectul voia s v aresteze, dar s-a mul umit s trimeat s
vi se cear l muriri asupra purt rii dumneavoastr , de c tre
ofi erul de poli ie pe care-l ve i g si în birj .
— S r mân cu dumneavoastr ? îl întreb jandarmul pe
ofi erul de poli ie dup ce Peyrade urc în birj .
— Nu, r spunse ofi erul de poli ie. Spune-i în şoapt
birjarului s ne duc la prefectur .
Peyrade şi Carlos se g seau împreun în aceeaşi birj .
Carlos inea la îndemân un pumnal. Birja era mânat de un
birjar de încredere, în stare s -l lase pe Carlos s ias f r s
bage de seam şi de asemenea în stare s se mire foarte tare
c , sosind în sta ie, g seşte un cadavru în tr sur . Nimeni
nu se plânge de moartea unui spion. Justi ia las aproape
totdeauna nepedepsite aceste omoruri, atât e de greu s le
desluşeşti. Peyrade arunc privirea sa de spion asupra
persoanei oficiale pe care i-o trimitea prefectul poli iei. Carlos
îi înf işa aparen e satisf c toare: o east pleşuv , zbârcit
la ceaf ; p rul pudrat; apoi, peste nişte ochi irita i, cu
margini roşii, şi care cereau îngrijire, o pereche de ochelari de
aur foarte uşori, foarte birocratici, cu lentile duble verzi.
Aceşti ochi erau un certificat de boli ruşinoase. O c maş de
bumbac cu jaboul plisat, o jiletc de satin negru tocit , un
pantalon de grefier, ciorapi de bumbac negru şi pantofi
închişi cu panglicu e, o redingot lung neagr , m nuşi de
doi franci, negre şi purtate de zece zile96 un lan de ceas de
aur. Era, nici mai mult nici mai pu in, magistratul m runt,
numit foarte de-a-ndoaselea ofi er de pace.
— Drag domnule Peyrade, regret c un om ca dumneata e

96În vremea lui Balzac, m nuşile constituiau unul dintre semnele cele
mai v dite de elegan şi a le purta mai mult decât o zi-dou era semn de
strâmtoare sau de neglijen .
242
supus supravegherii şi c te înc p ânezi s-o îndrept eşti.
Deghizarea dumitale nu e pe placul domnului prefect. Dac
în felul sta crezi c scapi de vigilen a noastr , greşeşti. Ai
intrat pe drumul care vine din Anglia la Beaumont-sur-
Oise…
— La Beaumont-sur-Oise, r spunse Peyrade.
— Sau la Saint-Denis? relu falsul magistrat.
Peyrade îşi pierdu cump tul. Aceast nou întrebare cerea
un r spuns. Dar orice r spuns era primejdios. Un da
însemna c -şi bate joc; un nu, dac omul ştia adev rul, îl
compromitea pe Peyrade. „E şiret”, se gândi dânsul. Încerc
s -l priveasc pe ofi erul de poli ie zâmbind, şi d du drept
r spuns acest zâmbet. Zâmbetul fu acceptat f r protest.
— Te-ai travestit, ai închiriat un apartament la hotelul
Mirabeau şi l-ai deghizat pe Contenson în mulatru. De ce?
întreb ofi erul de poli ie.
— Domnul prefect poate s fac cu mine ce vrea, eu nu
dau socoteal decât şefilor mei, zise Peyrade demn.
— Dac vrei s -mi dai s în eleg c lucrezi din îns rcinarea
poli iei generale a regatului, spuse pe un ton sec falsul agent,
o s lu m alt direc ie şi o s ne ducem în rue de Grenelle97
în loc s ne ducem în rue de Jérusalem. Am ordinele cele mai
precise în ce te priveşte. Dar ia seama, prefectul nu e prea
pornit împotriva dumitale, şi într-o clip i-ai distruge
situa ia! În ce m priveşte, n-am nimic cu dumneata… Dar
haide!… Spune-mi adev rul…
— Adev rul? Iat -l zise Peyrade aruncând o privire şireat
asupra ochilor roşii ai cerberului.
Fa a pretinsului magistrat r mase mut , neclintit , îşi
f cea meseria, orice adev r i se p rea indiferent, d dea
impresia c îl b nuieşte pe prefect de vreun capriciu. Prefec ii
au tr sn i.
— M-am amorezat ca un nebun de o femeie, metresa

97În rue de Grenelle se afla Ministerul de Interne şi birourile Siguran ei

generale.
243
agentului aceluia de burs Falleix, care face o c l torie de
pl cere, spre marea nepl cere a creditorilor s i.
— Doamna du Val-Noble? întreb ofi erul de poli ie.
— Da, urm Peyrade. Ca s-o pot între ine vreme de o lun ,
ceea ce n-o s m coste mai mult de trei mii de franci, m-am
îmbr cat în nabab şi l-am luat pe Contenson drept valet.
Lucrul sta, domnul meu, e atât de adev rat încât, dac vrei
s m laşi aici în birj , unde o s te aştept, pe cuvântul meu
de fost comisar general de poli ie, du-te la hotel şi descoase-l
pe Contenson. Nu numai c î i va spune adev rul ce-am avut
onoarea s - i spun, dar o vei vedea şi pe camerista doamnei
du Val-Noble, care trebuie s vin în diminea a asta s ne
aduc fie consim mântul st pânei la propunerile mele, sau
condi iile cucoanei. Un maimu oi b trân se pricepe la
scamatorii: am oferit o mie de franci pe lun şi o tr sur
(asta face o mie cinci sute), cinci sute de franci în cadouri, şi
înc o dat atât în câteva chefuri, mese, spectacole. Vezi c
nu m înşel nici cu o centim când î i spun trei mii de franci.
Un b rbat de vârsta mea poate s dea foarte bine suma asta
pentru o ultim fantezie.
— A, papa Peyrade, mai iubeşti înc în aşa hal femeile
încât s ?… Dar m p c leşti, eu am şaizeci de ani şi m
lipsesc de ele foarte uşor… Dac totuşi lucrurile sunt cum
spui dumneata, în eleg c ai avut nevoie s te dai drept
str in; ca s - i permi i acest capriciu.
— În elegi c Peyrade sau moş Canquoëlle din rue des
Moineaux…
— Da, niciunul nici altul nu i-ar fi convenit doamnei du
Val-Noble, urm Carlos, încântat c a aflat adresa lui moş
Canquoëlle. Înainte de revolu ie am tr it cu o femeie, zise
dânsul, pe care-o între inuse pe atunci executorul sentin elor
de moarte, c ruia i se spunea c l ul. Într-o zi la spectacol se
în eap cu un ac şi, cum era moda pe atunci, exclam : „Vai,
c l ule!” „Cuvântul sta v aminteşte ceva?” o întreb
vecinul. Ei, drag Peyrade, şi-a p r sit amantul pentru vorba
asta. În eleg c nu vrei s te expui la o nepl cere
244
asem n toare. Doamna du Val-Noble e o femeie pentru
oameni bine, am v zut-o într-o zi la Oper , mi s-a p rut
foarte frumoas … Spune-i birjarului s se întoarc în rue de
la Paix, drag Peyrade, am s m urc cu dumneata în
apartament şi am s v d totul personal. Cred c un raport
verbal o s -i fie de ajuns domnului prefect.
Carlos îşi scoase din buzunarul lateral o tabacher de
carton negru, c ptuşit cu argint aurit, o deschise şi-i oferi
tutun lui Peyrade cu o mişcare de o cumsec denie
încânt toare. Peyrade îşi zise în sine: „Iat cum sunt agen ii
lor. Doamne Dumnezeule! Dac domnul Lenoir sau domnul
de Sartâne s-ar întoarce din mor i, ce-ar zice?”
— F r îndoial c ce-ai spus e o parte din adev r, dar nu
e tot, drag prietene, zise falsul ofi er de poli ie, tr gând
tutun pe nas. Te-ai amestecat în chestiunile de amor ale
baronului de Nucingen şi vrei f r îndoial s -l prinzi în
vreun la . L-ai ratat cu pistolul, acuma îl ocheşti cu tunul,
Doamna du Val-Noble e o prieten a doamnei de Champy…
„Drace! s nu m tai! îşi zise Peyrade. E mai tare decât
credeam. Se joac cu mine: spune c -mi d drumul, şi
continu s m trag de limb .”
— Ei? întreb Carlos cu o autoritate de magistrat.
— E adev rat c am f cut greşeala s caut, din
îns rcinarea domnului de Nucingen, o femeie de care era
amorezat la nebunie. Asta e cauza dizgra iei în care am
c zut; c ci se pare c m-am atins f r s ştiu de nişte
interese foarte importante. (Func ionarul de poli ie nu se
clinti.) Dar cunosc destul poli ia dup cincizeci şi doi de ani
de serviciu, urm Peyrade, ca dup frecuşul c p tat de la
domnul prefect, care f r îndoial avea dreptate, s în eleg c
trebuie s m in la o parte.
— Şi atunci ai renun a la capriciul dumitale dac i-ar
cere-o domnul prefect? Cred c ar fi cea mai bun dovad a
sincerit ii spuselor dumitale.
„Cum m ia! Cum m ia! îşi spunea Peyrade. Ptiu drace!
Agen ii de ast zi fac desigur cât cei ai domnului Lenoir.”
245
 — S renun ? întreb Peyrade… Voi aştepta ordinele
domnului prefect… Dar dac vrei s urci, iat -ne la hotel.
— Unde ai g sit bani? îl întreb Carlos f r veste şi cu o
expresie ager şi p trunz toare.
— Am un prieten… zise Peyrade.
— Încearc s -i spui asta, urm Carlos, unui judec tor de
instruc ie!
Aceast scen cutez toare era, din partea lui Carlos,
rezultatul uneia dintre acele deduc ii atât de simple care nu
pot ieşi decât din capul unui om de t ria lui. Îl trimisese pe
Lucien foarte devreme la contesa de Sérisy. Lucien îl rug pe
secretarul contelui s se duc s cear prefectului, din
partea contelui, informa ii asupra agentului folosit de c tre
baronul de Nucingen. Secretarul se întoarse înarmat cu o
not privitoare la Peyrade, copiat dup sumarul scris pe
dosar:

În serviciul poli iei din 1778 şi venit la Parts din Avignon, cu

doi ani mai înainte.
F r avere şi f r moralitate, cunoaşte secrete de stat.
Domiciliat în rue des Moineaux, sub numele de Canquoëlle,
nume al moşioarei pe care tr ieşte familia sa, de altminteri
onorabil , în departamentul Vaucluse.
A fost c utat recent de c tre unul dintre nepo ii s i de unchi
mare, numit Théodore de la Peyrade. (Vezi raportul mmi agent,
actul num rul 37.)

— El trebuie s fie englezul c ruia Contenson îi serveşte

drept mulatru, exclamase Carlos când Lucien îi comunicase
informa iile verbale, primite în afar de not .
În trei ceasuri, omul acesta activ ca un comandant de
armat g sise prin Paccard un complice nevinovat în stare s
joace rolul unui jandarm în civil, iar el se travestise în ofi er
de poli ie. De trei ori fusese gata s -l ucid pe Peyrade în
birj , dar se hot râse s nu s vârşeasc niciodat el însuşi
un omor; hot rî s se descotoroseasc la timp de Peyrade,
246
indicându-l ca milionar unor ocnaşi ieşi i din puşc rie.
Peyrade şi mentorul s u auzir glasul lui Contenson care
st tea de vorb cu camerista doamnei du Val-Noble. Peyrade
îi f cu atunci semn lui Carlos s r mân în prima odaie ca şi
cum i-ar fi spus: „Ai s vezi c sunt sincer”.
— Coni a e de acord cu toate, spunea Adèle. Coni a e în
momentul sta la o prieten a dânsei, doamna de Champy,
care mai are închiriat vreme de un an de zile un apartament
mobilat în rue Taitbout şi f r îndoial o s i-l dea. Coni a va
fi instalat acolo mai bine, ca s -l poat primi pe domnul
Johnson, c ci mobilele sunt înc în stare foarte bun şi
conaşul le va putea cump ra pentru coni a, dac se va
în elege cu doamna de Champy.
— Bine, feti o. Dac nu e carne, m car os s fie, îi spuse
mulatrul cameristei înm rmurite. Dar o s împ r im noi…
— Aşa mulatru zic şi eu! exclam domnişoara Adèle. Dac
nababul dumitale e chiar nabab, poate foarte bine s -i dea
nişte mobile coni ei. Contractul de închiriere expir în aprilie
1830, nababul dumitale poate s -l înnoiasc dac -i place.
— Fhorte bine, the acco’d! r spunse Peyrade care intr
b tând-o pe um r pe camerist .
Şi f cu un semn de în elegere lui Carlos, care d du din
cap, încuviin ând ca unul care în elegea c nababul trebuie
s r mân în rolul s u. Dar scena se schimb pe neaşteptate
prin intrarea unui personaj asupra c ruia nici Carlos, nici
prefectul de poli ie n-aveau nicio putere. Corentin ap ru
dintr-odat . G sise uşa deschis şi intrase, în trecere, s
vad cum îşi joac b trânul s u prieten rolul de nabab.
— Prefectul nu m mai scap din ochi! zise Peyrade la
urechea lui Corentin. M-a descoperit deghizat în nabab.
— O s -l facem s fie schimbat din post, r spunse
Corentin la urechea prietenului s u.
Apoi, dup un salut rece, începu s -l cerceteze pe furiş pe
magistrat.
— R mâi aici pân m întorc; m duc la prefectur , zise
Carlos. Dac nu m întorc, înseamn c po i s - i faci cheful.
247
 Dup ce rostise aceste cuvinte la urechea lui Peyrade, ca
s nu-l dea de gol fa de camerist , Carlos ieşi, nedorind s
r mân sub privirile noului venit, în care recunoscu unul
dintre acei oameni blonzi, cu ochi albaştri, cumpli i de reci.
— E ofi erul de poli ie pe care mi l-a trimis prefectul, îi zise
Peyrade lui Corentin.
— Asta? r spunse Corentin. Te-ai l sat dus de nas. Omul
sta are trei perechi de c r i în pantofi. Se vedea dup pozi ia
piciorului în pantof. Şi de altfel, un ofi er de poli ie n-are
nevoie s se travesteasc !
Corentin coborî iute ca s şi verifice b nuiala; Carlos se
urca într-o birj .
— Ei, domnule abate!… strig Corentin.
Carlos întoarse capul, îl v zu pe Corentin şi se urc în
birj . Totuşi Corentin avu vreme s se repead la uşa tr surii
şi s -i spun :
— Atâta voiam s ştiu!
— Pe cheiul Malaquais! îi strig Corentin birjarului, cu o
ironie diavoleasc în accent şi în priviri.
„Hait! îşi zise Jacques Collin, m-am fript, s-au l murit;
trebuie s le-o lu m înainte, şi mai ales s ştiu ce vor de la
noi.”
Corentin îl v zuse de, cinci sau şase ori pe abatele Carlos
Herrera, iar privirea acestui om n-o putea uita. Recunoscuse
de la început umerii p tra i, apoi umfl turile de pe obraz şi
cei trei oii de talie în plus, ob inu i cu ajutorul unui toc
în untrul pantofului.
— Ah, b trâne, te-au dus! zise Corentin, v zând c nu se
mai aflau în odaia de dormit decât Peyrade şi Contenson.
— Cine? exclama Peyrade, al c rui glas r sun metalic.
Câte zile mai am mi le petrec inându-l pe frigare şi
învârtindu-l.
— E abatele Carlos Herrera, probabil un Corentin al
Spaniei. Totul s-a l murit. Spaniolul e un vicios de mare
clas care a vrut s -l c p tuiasc pe tinerelul respectiv,
sco ând bani din aşternutul unei fete frumoase… Acuma
248
r mâne s hot r şti tu dac vrei s te ba i în s bii cu un
diplomat care mi se pare al naibii de perfid.
— O! strig Contenson. El a încasat cei trei sute de mii de
franci în ziua când am arestat-o pe Esther. Era în birj ! Mi-
amintesc de ochii aceia, de frunte, de semnele de v rsat.
— Ah, ce zestre ar fi avut biata mea Lydie! exclama
Peyrade.
— Po i s r mâi nabab, zise Corentin. Ca s avem un ochi
asupra Estherei, trebuie s-o pui în leg tur cu Val-Noble, ea
era adev rata metres a lui Lucien de Rubempré.
— I-au şi umflat cinci sute de mii de franci lui Nucingen,
zise Contenson.
— Le mai trebuie înc o dat pe atâta, r spunse Corentin,
moşia Rubempré cost un milion. Papa, zise dânsul b tându-
l pe um r pe Peyrade, o s po i avea peste o sut de mii de
franci ca s-o m ri i pe Lydie.
— Mai bine nu-mi vorbi de asta, Corentin. Dac planul t u
ar da greş, nu ştiu ce-aş fi în stare…
— Ai s -i ai poate chiar mâine! Abatele, dragul meu, e
foarte şiret, trebuie s -i pup m copita, e un diavol clasa-ntâi;
dar îl am la mân , e om deştept, o s cad la târguial .
Încearc s fii prost ca un nabab şi nu te mai teme de nimic.
În seara acelei zile în care adev ra ii adversari se
întâlniser fa -n fa , pe un teren netezit, Lucien se duse
s -şi petreac seara la palatul Grandlieu. Era mult lume. În
fa a tuturor invita ilor, ducesa îl p str cât va vreme pe
Lucien lâng ea, ar tându-se extrem de binevoitoare.
— Ai fost plecat din oraş? îl întreb dânsa.
— Da, doamn duces . Sora mea, dorind s -mi uşureze
c s toria, a f cut sacrificii mari şi am putut cump ra moşia
Rubempré, reconstituind-o în întregime. Dar am g sit în
persoana notarului meu de la Paris un om îndemânatec. A
ştiut s m scuteasc de preten iile pe care le-ar fi avut
proprietarii, aflând numele cump r torului.
— E şi un castel? zise Clotilde cu un zâmbet prea larg.
— Exist ceva care seam n cu un castel, dar în elept ar fi
249
s -l folosesc ca materiale pentru a cl di o cas modern .
Ochii Clotildei scoteau fl c ri de fericire printre zâmbetele-i
de mul umire.
— Vei juca ast zi un rubber98 cu tata, îi zise dânsa cu glas
sc zut. Peste dou s pt mâni sper c vei fi invitat la mas .
— Aşadar, drag domnule, zise ducele de Grandlieu, se
zice c ai cump rat moşia Rubempré; felicit rile mele. E un
r spuns dat celor care pretind c ai datorii. Noi, ceştilal i,
putem avea o datorie public , ca Fran a sau Anglia, dar, vezi
dumneata, oamenii f r situa ie, încep torii, nu-şi pot
permite genul acesta…
— Vai, domnule duce, mai sunt înc dator cinci sute de
mii de franci pe moşia mea.
— Ei, atunci trebuie s te c s toreşti cu o fat s i le
aduc în zestre; dar ai s g seşti cu greu, dumneata, o
partid atât de bogat în lumea noastr , unde se d pu in
zestre fetelor.
— Numele lor e o zestre suficient , r spunse Lucien.
— Nu suntem decât trei juc tori de wisk: Maufrigneuse,
d’Espard şi cu mine, zise ducele; vrei s fii al patrulea? îl
întreb pe Lucien, ar tându-i masa de joc.
Clotilde se apropie ca s se uite cum joac tat l ei.
— Feti a vrea s cred c a venit pentru mine, zise ducele
b tând-o pe mân şi privindu-l dintr-o parte pe Lucien care
r mase serios.
Lucien, partener cu domnul d’Espard, pierdu dou zeci de
ludovici. Clotilde veni s -i spun ducesei:
— Drag mam , a fost inteligent, a pierdut.
La ora unsprezece, dup câteva cuvinte de dragoste
schimbate cu domnişoara de Grandlieu, Lucien se întoarse
acas şi se vârî în pat, gândindu-se la triumful total pe care
avea s -l dobândeasc dup o lun de zile, c ci nu se îndoia
c va fi acceptat ca logodnic al Clotildei şi c s torit înainte de
postul cel mare al anului 1830.

98 Partida de wisk sau bridge.

250
 A doua zi, la ceasul când Lucien fuma câteva igarete dup
dejun, împreun cu Carlos care era foarte îngrijorat, li se
anun un domn de Saint-Estève (ce ironie) care dorea s
vorbeasc sau cu abatele Carlos Herrera, sau cu domnul
Lucien de Rubempré.
— I-a spus portarul c sunt plecat? exclam abatele.
— Da, domnule abate, r spunse valetul.
— Ei, atunci primeşte-l tu pe omul sta, îi spuse el lui
Lucien. Dar nu spune niciun cuvânt compromi tor, nu l sa
s - i scape niciun gest de mirare, e duşmanul.
— M vei auzi, spuse Lucien.
Carlos se ascunse în odaia al turat şi prin cr p tura uşii
îl v zu intrând pe Corentin, pe care nu-l recunoscu decât
dup glas, într-atât acel necunoscut om mare era înzestrat
cu darul de a se transforma! În clipa aceea, Corentin sem na
cu un şef de birou b trân de la Finan e.
— N-am onoarea de a fi cunoscut de dumneavoastr ,
domnul meu, zise Corentin, îns …
— Scuza i-m c v -ntrerup, domnul meu, îns …
— Îns , e vorba despre c s toria dumneavoastr cu
domnişoara Clotilde de Grandlieu, care nu se va face, zise
atunci repede Corentin.
Lucien se aşez şi nu r spunse nimic.
— V afla i în mâna unui om care poate, vrea şi îi e uşor
s dovedeasc ducelui de Grandlieu c moşia Rubempré va fi
pl tit cu banii pe care un n t r u vi i-a dat pentru metresa
dumneavoastr , domnişoara Esther, zise Corentin mai
departe. Se vor g si cu uşurin minutele sentin elor în
virtutea c rora domnişoara Esther a fost urm rit , şi avem
mijlocul de a-l face pe d’Estourny s vorbeasc . Manevrele
extrem de iscusite folosite împotriva baronului de Nucingen
vor fi date în vileag… În momentul de fa totul se mai poate
aranja. Da i o sum de o sut de mii de franci şi ve i fi l sat
în pace… Toate astea pe mine nu m intereseaz câtuşi de
pu in. Sunt doar trimisul celor care fac acest şantaj, şi asta e
tot.
251
 Corentin ar fi putut vorbi şi un ceas, Lucien îşi fuma
igareta, p rând total nep s tor.
— Domnul meu, r spunse el, nu vreau s ştiu cine
sunte i, c ci oamenii care se îns rcineaz cu asemenea
misiuni nu au niciun nume, cel pu in pentru mine. V-am
l sat s vorbi i liniştit; sunte i în casa mea. Nu-mi p re i
lipsit de inteligen , deci asculta i cu aten ie urm toarea
dilem . (Urm o t cere în timpul c reia Lucien opuse ochilor
de pisic pe care Corentin îi îndrepta asupra lui, o privire de
ghea .) Sau v sprijini i pe nişte fapte cu des vârşire false,
şi nu trebuie s -mi pese de ele; sau ave i dreptate, şi atunci,
dac v dau o sut de mii de franci, v las dreptul de a-mi
cere de tot atâtea ori câte o sut de mii de franci de câte ori
cel ce v trimite va putea g si câte un Saint-Estève… În
sfârşit, ca s ispr vim scurt stimabila dumneavoastr
tranzac iune, afla i c eu, Lucien de Rubempré, nu m tem
de nimeni. Nu am niciun amestec în matrapazlâcurile despre
care îmi vorbi i. Dac familia Grandlieu face nazuri, mai sunt
de m ritat şi alte domnişoara de neam mare. Şi în fine, nu e
nicio ruşine pentru mine dac r mân burlac, mai ales dac
fac, aşa cum crede i, un comer de carne vie atât de rentabil.
— Dac domnule abate Carlos Herrera…
— Domnul meu, zise Lucien, întrerupându-l pe Corentin,
abatele Carlos Herrera se afl în clipa de fa în drum spre
Spania; n-are niciun amestec în c s toria mea, şi nimic de-a
face cu interesele mele. Acest b rbat de stat a avut
bun voin a de a m ajuta mult vreme cu sfaturile sale, dar
trebuie s r spund de activitatea sa în fa a maiest ii-sale
regele Spaniei; dac ave i de vorbit cu dânsul, v recomand
s-o lua i spre Madrid.
— Domnul meu, zise neted Corentin, nu ve i fi niciodat
so ul domnişoarei Clotilde de Grandlieu.
— Cu atât mai r u pentru ea, r spunse Lucien,
împingându-l ner bd tor pe Corentin spre uş .
— V-a i gândit bine? întreb rece Corentin.
— Domnul meu, nu v dau dreptul nici de a v amesteca
252
în treburile mele, nici de a m face s pierd o igaret , zise
Lucien aruncându-şi igareta stins .
— Adio, domnule, zise Corentin. Nu ne vom mai vedea…
Dar ve i avea cu siguran o clip în via , în care a i da
jum tate din averea dumneavoastr ca s m fi chemat
înd r t de pe scar acum.
Ca r spuns la aceast amenin are, Carlos f cu gestul de a
t ia un cap.
— Şi acum la treab ! exclam dânsul privindu-l pe Lucien
care se-ng lbenise dup aceast cumplit convorbire.
Dac , în num rul destul de restrâns al cititorilor care se
ocup de partea moral şi filosofic a unei c r i, s-ar g si
numai unul în stare de a-l crede mul umit pe baronul de
Nucingen, acela ar dovedi cât e de greu s supui o inim de
curtezan unor legi fiziologice, oricare ar fi ele. Esther se
hot râse s -l fac pe s rmanul milionar s pl teasc scump
ceea ce el, milionarul, numea momendul driumvului. Astfel
încât în primele zile ale lunii februarie 1830, migul balad înc
nu fusese inaugurat.
— Îns de L sata Secului, la Carnaval, le zise Esther
confiden ial prietenelor ei, care îi comunicar mai departe
îndat baronului, îmi deschid pr v lia şi vreau s -mi fac
muşteriul fericit ca un paş .
Vorba aceasta deveni proverbial în lumea cocotelor. Astfel
c baronul se jeluia destul de mult. Întocmai ca un om
însurat, ajunsese deştul de caraghios, începuse s se plâng
de fa cu intimii, şi nemul umirea sa r bufnea. În acelaşi
timp, Esther îşi juca mai departe, conştiincios, rolul de
marchiz de Pompadour a regelui speculan ilor. De pe acuma
d duse dou sau trei mici serate numai ca s -l aduc în cas
pe Lucien. Lousteau, Rastignac, du Tillet, Bixiou, Nathan,
contele de Brambourg, floarea deprav rii devenir intimi ai
casei. În sfârşit, Esther primi drept actri e în comedia pe
care-o juca, pe Tullia, pe Florentine, pe Fanny-Beaupré, pe
Florine, dou actri e şi dou dansatoare şi apoi pe doamna
du Val-Noble. Nimic mai trist decât o cas de curtezan f r
253
piperul rivalit ilor, jocul g telilor şi varietatea fe elor. În şase
s pt mâni, Esther ajunse femeia cea mai spiritual , cea mai
amuzant , cea mai frumoas şi mai elegant dintre acei paria
feminini care alc tuiesc clasa femeilor între inute. Aşezat pe
adev ratu-i piedestal, degusta toate satisfac iile de vanitate
care seduc femeile obişnuite, dar f cea lucrul acesta ca o
fiin pe care un gând tainic o aşaz deasupra castei sale.
P stra în inim o imagine despre sine care o f cea totodat
s roşeasc şi s fie mândr , nu-i disp rea din conştiin
clipa dec derii; drept care tr ia o via dubl şi i se f cea
mil de rolul pe care-l juca. Ironiile-i amare p strau urma
dispozi iei ei l untrice şi în aceast dispozi ie st ruia
dispre ul adânc pe care îngerul iubirii, cuprins în curtezan ,
îl p stra pentru rolul acela netrebnic şi scârnav jucat de
c tre trup, în prezen a sufletului. Deopotriv spectator şi
actor, judec tor şi împricinat, întrupa basmul minunat din
povestirile arabe, unde g seşti aproape totdeauna o fiin
sublim , ascuns sub un înveliş înşel tor, şi al c rei model
se afla sub numele lui Nabucodonosor în cartea c r ilor,
Biblia. De vreme ce-şi îng duise s tr iasc numai pân a
doua zi dup s vârşirea infidelit ii, victima avea dreptul s
se distreze un pic pe seama c l ului. De altminteri, aflând
câte ceva despre mijloacele ascunse şi ruşinoase prin care
baronul îşi câştigase averea uriaş , Esther nu mai avea
scrupule, şi îi pl cu s joace rolul zei ei Ate, R zbunarea,
dup expresia lui Carlos. În consecin se f cea, pe rând,
încânt toare şi urâcioas fa de milionarul care nu tr ia
decât prin dânsa. Când baronul ajungea într-un asemenea
hal de suferin , încât dorea s-o p r seasc pe Esther, ea îl
recâştiga printr-o scen de tandre e.
Herrera, plecat foarte ostentativ spre Spania, se oprise la
Tours. Trimisese tr sura mai departe pân la Bordeaux,
l sând în ea un valet de închiriat, îns rcinat s joace rolul
st pânului şi s -l aştepte într-un hotel din Bordeaux. Apoi,
întors cu diligen a sub înf işarea unui voiajor comercial, se
instalase în tain la Esther, de unde, prin Asia, Europa şi
254
Paccard, îşi conducea cu grija uneltirile, supraveghind totul
şi mai ales pe Peyrade.
Cam cu dou s pt mâni înainte de ziua fixat pentru
inaugurarea palatului, hot rât s aib loc a doua zi dup
primul bal de la Oper , curtezana, pe care cuvintele ei de
duh începeau s-o fac de temut, se afla la Teatrul Italian, în
fundul lojei pe care baronul, silit s -i procure o loj , i-o
închiriase la parter, ca s -şi ascund acolo metresa şi s nu
se arate în public cu dânsa la câ iva paşi de doamna de
Nucingen. Esther îşi alesese loja în aşa fel încât s-o poat
privi pe aceea a doamnei de Sérisy, pe care Lucien o înso ea
aproape totdeauna. S rmana curtezan n-avea alt fericire
decât s -l priveasc pe Lucien, mar ile, joile şi sâmbetele,
cum st tea lâng doamna de Sérisy. Esther îl v zu atunci pe
la orele nou şi jum tate pe Lucien intrând în loja contesei,
cu fruntea înnegurat , palid şi cu fa a aproape descompus .
Aceste semne de pustiire l untric nu erau vizibile decât
pentru Esther. O femeie care iubeşte un b rbat îi cunoaşte
fa a cum cunoaşte un marinar largul m rii. „Dumnezeule!
Ce-o fi având?… Ce s-o fi întâmplat? Are oare nevoie s
vorbeasc acelui înger al iadului, care e pentru el un înger
p zitor şi care tr ieşte ascuns mire mansarda Europei şi a
Asiei?” Preocupat de gânduri atât de chinuitoare, Esther de-
abia auzea muzica, încât e uşor de crezut c nu-l asculta
deloc pe baron care inea între amândou mâinile o mâna a
înşerului, orbindu-i în jargonul sau ale c rui sonorit i
ciudate trebuie s dea tot atâta b taie de cap cui le citeşte ca
şi cui le aude.
— Ezder, zise dânsul l sându-i mâna şi împingându-i-o cu
o uşoar mişcare de ciud madale nu m-azgul i!
— Uite ce e, baroane, te bâlbâi în amor cum te bâlbâi şi în
francez .
— Tertaifel!
— Aici nu sunt în buduarul meu, sunt la Teatrul Italian.
Dac n-ai fi una dintre acele case de bani fabricate de Hurer
sau Fichet, preschimbat în om printr-o minune a naturii, n-
255
ai face atâta g l gie în loja unei femei c reia îi place muzica.
Cred şi eu c nu te ascult! Şezi aici foşnind în rochia mea ca
un b rz une în hârtie şi m faci s râd de mil . Îmi spui: Ejdi
vrumoaz , de-aj mânga doad … îngâmfat b trân! Dac i-aş
r spunde: Azi îmi displaci mai pu in decât ieri, hai s ne
întoarcem acas . Ei dup felul cum te v d c suspini (c ci
deşi nu te ascult, te simt), îmi dau seama c ai mâncat
enorm şi c î i începi digestia. Afl de la mine (te cost destul
de scump ca s - i dau din timp în timp câte un sfat în
schimbul banilor dumitale!), afl , dragul meu, c atunci când
cineva are digestia atât de dificil ca a dumitale, nu are voie
s -i spun oricând şi la ore nepotrivite, iubitei sale: Ejdi
vrumoaz … Un b trân soldat a murit de o asemenea
îngâmfare „în bra ele religiei”, dup cum spune Blondet… E
ora zece, ai ispr vit cina la ora nou , la du Tillet, cu victima
dumitale, contele de Brambourg, ai de mistuit milioane şi
trufie, aşa c pe la mine s mai treci mâine.
— Câd ejdi te grud !… exclam baronul, recunoscând cât
de adânc îndrept it era acest argument medical.
— Crud ?… zise Esther privindu-l mereu pe Lucien. Nu i-
ai consultat pe Bianchon, pe Desplein, pe b trânul Haudry…
De când întrevezi zorile fericirii dumitale, ştii cum îmi pari?
— Gum?
— Ca un omule înf şurat în flanele, care face o dat pe
or o plimbare de la fotoliu pân la fereastr şi înd r t, ca s
vad dac termometrul e la temperatura pentru viermii de
m tase, cea pe care i-a ordonat-o doctorul…
— Gaide, ejdi o incrad ! exclam baronul desperat c aude
o muzic pe care totuşi b trânii amoreza i o aud destul de
adesea la Teatrul Italian.
— Ingrat ? zise Esther. Şi m rog, ce-am de la dumneata
pân la ora asta?… O mul ime de nepl ceri. Ia spune, papa!
M pot mândri cu dumneata? Dumneata da, te mândreşti cu
mine, î i port foarte frumos livreaua. Mi-ai pl tit datoriile!…
Fie! Dar ai şterpelit destule milioane… (Aha, nu te strâmba,
ai recunoscut fa de mine!) ca s nu te ui i la ce-ai dat
256
pentru mine. Şi înc asta e cea mai mare laud a dumitale…
Curv şi ho , mai bun potrivire nici c se putea. Ai construit
o cuşc splendid pentru un papagal care- i place… Du-te şi
întreab un papagal din Brazilia dac datoreaz recunoştin
celui care l-a vârât într-o cuşc aurit … Nu m mai privi aşa,
c semeni cu un Budha… Î i ar i papagalul roşu şi alb prin
tot Parisul. Spui: „Exista cineva în Paris cu un papagal ca al
meu?… Şi cum mai cârâie! Ce vorbe de duh amuzante
scoate!…” Intr du Tillet, papagalul zice: „Bun diminea a,
şmecherule…” Eşti fericit ca un olandez, care are o lalea
unic , sau ca un fost nabab c ruia Anglia îi serveşte o pensie
în Asia şi un voiajor comercial i-a vândut prima tabacher
elve ian care cânt trei uverturi. Vrei inima mea? Ei, afl c-o
s - i dau putin a s-o câştigi.
— Zbune, zbune… Vag dod bendru mada… Îmi blage z m
iei în palon mada!
— Fii tân r, fii frumos, fii ca Lucien de Rubempré care-i
acolo în loja so iei dumitale, şi o s - i dau gratis ceea ce nu
vei cump ra niciodat cu toate milioanele dumitale!…
— De b r zezg, g gi într-atef r, azd -zear ejdi
nezuverid … zise rechinul c ruia i se lungise fa a.
— Ei, atunci noapte bun , r spunse Esther. Spune-i lui
Şorj s - i ridice foarte sus capul patului, s - i pun picioarele
în jos, c ci ast -sear ai o culoare care vesteşte apoplexia…
Scumpule, n-o s po i spune c nu m interesez de
s n tatea dumitale.
Baronul st tea în picioare şi inea mâna pe clan a uşii.
— Nucingen, aici!… f cu Esther, chemându-l înd r t cu
un gest dispre uitor.
Baronul se aplec spre dânsa cu o slug rnicie de câine.
— Vrei s m vezi dr gu cu dumneata şi s - i dau ast -
sear la mine pahare de ap cu zah r, coşcolindu-te,
monstru b trân?…
— Îmi vrângi inima…
— Haide, adu-mi-l pe Lucien s -l invit la osp ul nostru
m re şi s fiu sigur c n-o s lipseasc . Dac izbuteşti
257
aceast mic tranzac ie, o s - i spun aşa de bine c te
iubesc, b trânul meu Frédéric, încât ai s m crezi…
— Ejdi o fr jidoare, zise baronul, s rutându-i m nuşa. Aj
brimi z azguld un geaz te inzulte, tag ai afea todteauna o
tr c l jenie la urm …
— Hai, c dac nu m ascul i… zise dânsa amenin ându-l
pe baron cu degetul ca pe un copil.
Baronul d du din cap ca o pas re prins în la şi care vrea
s -l înduplece pe vân tor.
— Dumnezeule! Ce-o fi cu Lucien? îşi spuse dânsa când
r mase singur şi nu-şi mai opri lacrimile care începur s
curg , niciodat n-a fost aşa de trist!
Iat ce i se întâmplase lui Lucien chiar în seara aceea.
Ieşise la ora nou , ca în fiecare sear , în cupeul s u, s se
duc la palatul Grandlieu. P strându-şi calul de c l rie şi
calul de cabriolet pentru diminea , aşa cum fac to i tinerii,
luase un cupeu pentru serile de iarn , şi luase cu chirie de la
cea mai bun firm unul dintre cele mai splendide cupeuri,
cu cai admirabili. De o lun totul îi mergea bine: cinase de
trei ori la palatul Grandlieu, ducele fusese foarte dr gu cu
ei: vânzând cu trei sute de mii de franci ac iunile societ ii de
omnibuse, putuse pl ti înc o treime din pre ul moşiei.
Clotilde de Grandlieu, care îşi pusese nişte rochii
încânt toare, se înroşea când intra dânsul în salon, de parc
avea zece borcane de fard pe fa şi de altminteri m rturisea
sus şi tare c îl iubeşte cu patim . Unele persoane destul de
sus puse vorbeau despre c s toria lui Lucien şi a
domnişoarei de Grandlieu ca despre un lucru probabil.
Ducele de Grandlieu, fost ambasador în Spania şi pentru
scurt timp ministru al Afacerilor Str ine, îi f g duise ducesei
de Grandlieu c -i va cere regelui titlul de marchiz pentru
Lucien. Prin urmare, dup ce luase cina la doamna de Sérisy,
Lucien se dusese în seara aceea din rue de Chaussée-d’Antin
în cartierul Saint-Germain s -şi fac vizita zilnic . Soseşte,
vizitiul cere s se deschid poarta, i se, deschide, trage la
scar . Coborând din tr sur , Lucien vede patru echipaje în
258
curte. Z rindu-l pe domnul de Rubempré, unul dintre lachei,
care deschidea şi închidea uşa vestibulului, iese pe peron şi
se propteşte în fa a por ii ca un soldat care st de santinel .
— În l imea Sa nu e acas ! spuse dânsul.
— Doamna duces primeşte, îi zice Lucien.
— Doamna duces a plecat în oraş, r spunse valetul cu
gravitate.
— Domnişoara Clotilde…
— Nu cred c domnişoara Clotilde îl va primi pe domnul în
lipsa doamnei contese…
— Dar e lume în vizit , exclam Lucien lovit de tr snet.
— Nu ştiu, r spunde lacheul, încercând s fie în acelaşi
timp prost şi respectuos.
Nu e nimic mai cumplit decât eticheta pentru cei care o
admit drept legea cea mai temut a societ ii. Lucien ghici
uşor în elesul acestei scene îngrozitoare pentru el: ducele şi
ducesa nu voiau s -l primeasc ; îşi sim i m duva înghe ând
în inelele şirii spin rii şi o uşoar sudoare rece f cu s -i
apar câteva broboane pe frunte. Aceast convorbire avusese
loc în fa a valetului lui Lucien, care inea clan a uşii de la
tr sur şi şov ia daca s-o închid sau nu; Lucien îi t cu
semn c pleac iar şi; dar, urcând în tr sur , auzi zgomot de
lume care coboar scara, şi lacheul veni s cheme:
— Tr sura domnului duce de Chaulieu! Tr sura doamnei
vicontese de Grandlieu!
Lucien nu-i spuse vizitiului decât atât:
— Repede la Teatrul Italian!
În ciuda grabei cu care se mişcase, nefericitul dandi nu
izbuti s evite o întâlnire cu ducele de Chaulieu şi fiul s u,
ducele de Rhétoré, cu care fu silit s schimbe saluturi, dar
mute, c ci dânşii nu-i spuser niciun cuvânt. O mare
catastrof la curte, c derea unui favorit temut, se
îndeplineşte adesea în pragul unui cabinet printr-o vorb
rostit de un uşier cu fa a de cear . „Cum s -l fac pe
sfetnicul meu s afle pe loc dezastrul?” se întreba Lucien,
urcându-se la Teatrul Italian… Ce se petrece?”… Tot felul de
259
presupuneri îi treceau prin minte.
lata ce se întâmplase. În diminea a aceleiaşi zile, la
ceasurile unsprezece, ducele de Grandlieu spusese, intrând
în salonaşul unde se dejuna în familie, dup ce-o s rutase pe
Clotilde:
— Copila mea, pân la noi ordine, nu te mai ocupa de
musiu Rubempré.
Apoi o luase pe duces de mân şi o dusese în nişa unei
ferestre, ca s -i şopteasc , cu glas sc zut, câteva cuvinte,
care-o f cuser pe biata Clotilde s se schimbe la fa .
Domnişoara de Grandlieu se uita la maic -sa cum îl ascult
pe duce şi îi observ pe fa o vie surprindere.
— Jean, îi spusese ducele unuia dintre vale i, du bile elul
acesta domnului duce de Chaulieu şi roag -l s - i r spund
cu da sau nu. Îl invit s cineze ast -sear cu noi, îi spuse
dânsul so iei sale.
Dejunul fu trist. Ducesa p ru gânditoare, ducele sup rat
pe sine însuşi, iar Clotilde se inu cu greu s nu plâng .
— Feti a mea, tat l t u are dreptate, ascult -l, îi spusese
mama ei înduioşat . Nu pot s spun ca el: „Nu te mai gândi
la Lucien!” Nu, î i în eleg durerea. (Clotilde îi s rut mâna
maic -sii.) Dar î i voi spune, scumpa mea: aşteapt f r s
faci nicio mişcare, sufer în t cere, deoarece îl iubeşti,
încrede-te în dragostea p rin ilor t i! Cucoanele mari, copila
mea, sunt mari fiindc ştiu totdeauna s -şi fac datoria în
orice împrejurare şi cu noble .
— Despre ce e vorba?… întrebase Clotilde palid ca un
crin.
— Despre nişte lucruri prea grave ca s - i pot vorbi de ele,
feti a mea, r spunse ducesa; c ci dac nu sunt adev rate, i-
ar mânji gândurile f r folos; iar dac sunt adev rate, de-
abia nu trebuie s le cunoşti.
La ora şase, ducele de Chaulieu îl g sise pe ducele de
Grandlieu care-l aştepta în cabinetul s u.
— Ascult , Henri… (Cei doi duci se tutuiau şi-şi spuneau
pe numele de botez. Este una dintre acele nuan e inventate
260
ca s marcheze gradele de intimitate, s pun stavil n valei
familiarit ii franceze şi s umileasc vanit ile.) Ascult ,
Henri, sunt într-o încurc tur aşa de mare, încât nu pot s
m sf tuiesc decât cu un vechi prieten, bun cunosc tor al
lumii afacerilor, şi tu eşti hârşit. Fiic -mea Clotilde îl iubeşte,
dup cum ştii, pe junele Rubempré, pe care am fost
întrucâtva silit s i-l f g duiesc de so . Am fost totdeauna
împotriva acestei c s torii; dar, în fine, doamna de Grandlieu
nu s-a priceput s reziste iubirii Clotildei. Dup ce tân rul şi-
a cump rat moşia familiei sale, dup ce-a pl tit-o pe trei
sferturi, din partea mea n-au mai existat obiec ii. Dar iat c
am primit asear o scrisoare anonim (ştii şi tu c nu trebuie
s ne pese de aşa ceva), în care se sus ine c averea b iatului
stuia vine dintr-o surs murdar şi c ne minte când ne
spune c sor -sa îi d sumele necesare pentru cump rarea
moşiei. Mi se cere în mod imperativ, în numele fericirii fiic -
mii şi al prestigiului familiei noastre, s m informez,
indicându-mi-se totodat şi prin ce mijloace. Poftim, întâi
citeşte-o.
— Împ rt şesc p rerea ta despre scrisorile anonime,
dragul meu Ferdinand, r spunse ducele de Chaulieu dup ce
citise scrisoarea; dar deşi le dispre uiesc, trebuie s tragem
folos de pe urma lor. Cu scrisorile acestea e exact ca şi cu
spionii. Nu-l mai primi pe tân rul acela şi s ne lu m
informa ii… Ei, dar am ce- i trebuie. Notarul t u e Derville,
un om în care avem toat încrederea; cunoaşte secretele
multor familii, poate s mai cunoasc unul. E un om corect,
un om cu greutate, un om de onoare; e şiret, viclean; dar nu
are decât şiretenia necesar afacerilor, nu trebuie s -l
întrebuin ezi decât pentru a ob ine o m rturie de care s se
poat ine seama. Avem la Ministerul Afacerilor Str ine,
detaşat de c tre poli ia regatului, un om f r pereche pentru
descoperirea secretelor de stat; îl trimitem adesea în misiuni.
Anun -l pe Derville c în chestiunea asta va avea un
adjunct. Spionul nostru e un domn care-o se se prezinte
decorat cu crucea Legiunii de Onoare, o s aib înf işarea
261
unui diplomat. Sec tura asta va fi vân torul, iar Derville se
va m rgini s asiste la vân toare. Notarul o s - i spun dac
muntele a f tat un şoarece, sau dac trebuie s rupi orice
leg tur cu junele Rubempré. Într-o s pt mân ai s ştii
despre ce este vorba.
— Tân rul nu este înc destul de marchiz ca s se
formalizeze c nu m g seşte acas timp de o s pt mân ,
spusese ducele de Grandlieu.
— Mai ales dac i-o dai pe fiic -ta de nevast , r spunsese
fostul ministru. Iar dac anonima spune adev rul, cu atât
mai mult, ce- i pas ? O s-o trimi i pe Clotilde în c l torie cu
nor -mea Madeleine, care vrea s se duc în Italia…
— M sco i din încurc tur ! Şi nu ştiu înc dac e cazul
s - i mul umesc… Aştept m s vedem cum se desf şoar
lucrurile. A, exclamase ducele de Grandlieu, dar cum se
numeşte domnul de care-mi vorbeşti? Trebuie s -l anun pe
Derville… Trimite-mi-l mâine, în jurul orei patru, Derville o
s fie la mine, o s -i pun în contact.
— Adev ratul nume, zise fostul ministru, e, mi se pare,
Corentin… (un nume pe care trebuie s -l ui i îndat ), dar
persoana o s vin la tine înarmat cu numele s u oficial.
Pretinde s fie numit domnul de Saint-nu-ştiu-ce… Ah,
Saint-Yves! Saint-Valère, sau cam aşa ceva; po i s te bizui
pe el; Ludovic al XVIII-lea se bizuia pe el f r rezerve.
Dup aceast consf tuire majordomul primi porunc s
nu-l primeasc pe domnul de Rubempré, ceea ce şi f cuse.
Lucien se plimba prin foaierul Teatrului Italian ca un om
beat. Se vedea ajuns de râsul întregului Paris. Ducele de
Rhétoré era pentru el unul dintre acei duşmani nemiloşi
c rora trebuie s Ie surâzi f r s te po i r zbuna pe dânşii,
c ci nu te ating decât respectând legile lumii bune. Ducele de
Rhétoré cunoştea scena petrecut pe terasa palatului de
Grandlieu. Lucien, care-şi d dea seama cât de necesar e s -l
pun la curent cu aceast catastrof n prasnic pe actualul
s u consilier particular intim, se temu c se compromite
dac se duce la Esther, unde putea întâlni pe cineva. Uit c
262
Esther e la teatru, atât era de z p cit; şi în mijlocul unor
asemenea greut i, trebuia s mai şi stea de vorb cu
Rastignac care, neştiind înc ce se întâmplase, îl felicita
pentru apropiata sa c s torie. În clipa aceea Nucingen se
apropie zâmbind de Lucien şi-i spuse:
— Frei z -mi vagi bl gerea te-a feni z-o fezi pe matam de
Jamby care frea z de infide berzonal la inaucurarea migului
nozdru g min…
— Cu pl cere, baroane, r spunse Lucien, c ruia
financiarul îi ap rea ca un înger salvator.
— Las -ne, îi zise Esther domnului de Nucingen, când îl
v zu intrând pe Lucien. Du-te s-o vezi pe doamna du Val-
Noble, pe care-o z resc într-o loj de la balconul al treilea cu
nababul ei… Mul i nababi mai cresc în India, adaug dânsa,
aruncându-i o privire complice lui Lucien.
— Şi acela, zise Lucien zâmbind, seam n foarte tare cu al
dumitale.
— Şi, zise Esther r spunzându-i lui Lucien cu alta privire
complice, deşi vorbea mai departe cu baronul, adu-mi-o cu
nababul ei care are mare poft s te cunoasc ; se zice ca e
putred de bogat. Biata femeie mi s-a plâns de nu ştiu câte
ori, pretinde c nababul nu prea marşeaz ; şi, poate c , dac
l-ai mai uşura, ar da mai uşor.
— Ge, ne grezi be do i nijde kho i? întreb baronul.
— Ce ai, iubitul meu?… şopti ea la urechea lui Lucien,
atingându-i-o cu buzele, de îndat ce se închise uşa lojii.
— Sunt pierdut! Nu m-au primit în palatul Grandlieu, sub
pretext c nu era nimeni acas ; ducele şi ducesa erau, şi
cinci tr suri aşteptau în curte.
— Ce, c s toria nu s-ar mai face? îng im Esther
tulburat , c ci întrevedea paradisul.
— Înc nu ştiu ce se urzeşte împotriva mea…
— Iubitul meu, îi r spunse dânsa cu un glas adorabil de
mângâietor, nu pune la inim . Ai s te c s toreşti şi mai
str lucit mai târziu. O s - i câştigi dou moşii…
— Ofer un supeu ast -sear , ca s pot vorbi în tain cu
263
Carlos şi mai cu seam invit -l pe falsul englez şi pe doamna
du Val-Noble. Nababul sta m-a dus de râp , ne e duşman, o
s -l avem la îndemân şi…
Dar Lucien se opri f când un gest de disperare.
— Ce s-a întâmplat? întreb s rmana curtezan , care se
sim ea ca pe j ratec.
— M vede doamna de Sérisy, exclam Lucien, şi culmea
nenorocirii, ducele de Rhétoré, unul dintre martorii p aniei
mele, e cu dânsa.
Într-adev r, chiar în clipa aceea, ducele de Rhétorése
distra pe seama durerii contesei de Sérisy.
— Îl laşi pe Lucien s se arate în loja domnişoarei Esther,
spunea tân rul duce, ar tând şi loja şi pe Lucien. Dumneata,
care-l protejezi, ar trebui s -l previi c aşa ceva nu se face. La
ea po i s supezi, po i chiar s … Dar, într-adev r, nu m mai
mir c familia Grandlieu a devenit foarte rece cu el; adineauri
am v zut cum au refuzat s -l primeasc …
— Fiin ele astea sunt foarte primejdioase, zise doamna de
Sérisy care st tea cu binoclul fixat asupra lojei Estherei.
— Da, zise ducele, atât prin ceea ce pot, cât şi prin ceea ce
urm resc.
— O s -l ruineze femeile astea! zise doamna de Sérisy, c ci
aud c sunt la fel de costisitoare când nu le pl teşti, ca şi
atunci când le pl teşti.
— Nu pentru el!… r spunse tân rul duce, f când pe
miratul. Nu-l cost niciun ban, la nevoie mai curând i-ar da
bani, toate fug dup el!
Contesa avu o mic tres rire nervoas a gurii, care nu
putea fi cuprins în categoria surâsurilor sale.
— Ei atunci, zise Esther, vino s supezi la miezul nop ii.
Adu-i pe Blondet şi pe Rastignac. S avem cel pu in doi
oameni amuzan i şi s nu fim mai mul i de nou .
— Ar trebui g sit un mijloc de a-l pune pe baron s-o caute
pe Europa, sub pretext c trebuie anun at Asia şi ai putea
s -i spui ce mi s-a întâmplat, aşa încât Carlos s afle înainte
de a-l avea în mâna pe nabab.
264
 — Se va face, zise Esther.
Astfel c Peyrade avea probabil s ajung , f r s ştie, sub
acelaşi acoper mânt cu potrivnicul s u. Tigrul venea în
peştera leului, şi înc a unui leu înso it de garda sa.
Când Lucien se întoarse în loja doamnei de Sérisy, în loc
s întoarc spre el capul, s -i zâmbeasc şi s -şi adune
faldurile rochiei ca s -i fac loc lâng dânsa, contesa se f cu
a nu-l lua câtuşi de pu in în seama şi se uit mai departe în
sal ; dar Lucien observ , dup tremurul binoclului, c ea era
în prada uneia dintre acele tulbur ri cumplite prin care se
pl tesc fericirile neîng duite. Totuşi coborî în partea din fa
a lojei, lâng dânsa şi se instala în cel lalt col , l sând între
contes şi el însuşi un mic gol; se sprijini pe marginea lojei
cu cotul drept şi-şi inu b rbia în mâna înm nuşat ; apoi, se
întoarse spre ea pe trei sferturi, aşteptând un cuvânt. Pân
la mijlocul actului, contesa nu-i spusese înc nimic şi nu-l
privise.
— Nu ştiu de ce eşti aici, îi zise dânsa; locul dumitale e în
loja domnişoarei Esther…
— La dânsa m duc. spuse Lucien şi ieşi f r s-o priveasc
pe contes .
— Vai, draga, zise doamna du Val-Noble intrând în loja
Estherei cu Peyrade pe care baronul de Nucingen nu-l
recunoscu, sunt încântat c i-l pot prezenta pe domnul
Samuel Johnson, e un mare admirator al talentului
domnului de Nucingen.
— E adev rat, domnul meu? întreb Esther, zâmbindu-i
lui Peyrade.
— O, yes, molt. zise Peyrade.
— Ei, baroane, se aude o fran uzeasc asem n toare cu a
dumitale, cam cum seam n bretona cu dialectul din
Burgundia. O s m distrez s v aud vorbind de afaceri…
Ştii ce aştept de la dumneata, domnule nabab? Ca s faci
cunoştin cu baronul meu, zise dânsa surâzând.
— O, yes, mersy, dbomnevoastr me prezent la sir berronet.
— Da, urm dânsa… Trebuie s -mi faci pl cerea de a supa
265
la mine… Nu exista nimic mai bun decât şampania ca s
apropie oamenii. Ea încheie toate afacerile şi mai ales cele în
care te înfunzi. Vino ast -sear , ai s g seşti b ie i buni! Iar
tu, drag Frédéric, şopti ea la urechea baronului, ai tr sura
afar , d o fug pân -n rue Saint-Georges şi adu-mi-o pe
Europa, trebuie s -i spun dou vorbe pentru supeu… L-am
invitat şi pe Lucien, o s ne aduc doi oameni de duh… O s -
l lu m în balon pe englez, zise ea la ureche doamnei du Val-
Noble.
Peyrade şi baronul le l sar singure pe cele dou femei.
— Vai, drag , dac izbuteşti s -l iei în balon pe tic losul
sta b trân, înseamn c eşti foarte deşteapt , zise doamna
du Val-Noble.
— Dac nu izbutesc, mi-l po i împrumuta pe o s pt mân ,
r spunse Esther râzând.
— Nu, nu l-ai ine nicio jum tate de zi! exclam doamna
du Val-Noble. Amar pâine mai m nânc şi eu; îmi rup din ii
în ea. Cât mai am zile, nu mai vreau s m ocup de fericirea
nici unui englez… To i sunt nişte egoişti reci, nişte porci cu
haine pe ei…
— Ce, e grosolan? întreb Esther zâmbind.
— Dimpotriv , drag , monstrul nu mi-a zis nici pân
ast zi tu.
— În nicio împrejurare? întreb Esther.
— Tic losul îmi spune mereu doamn şi îşi p streaz cel
mai deplin sânge rece din lume în momentul în care to i
b rba ii sunt mai mult sau mai pu in dr gu i. Pe legea mea,
amorul e pentru el ceva cam ca b rbieritul. Îşi şterge bricele,
le pune la loc în toc, se priveşte în oglind şi ai zice c se
gândeşte: „Nu m-am t iat”. Şi pe urm m trateaz cu un
respect care m înnebuneşte. Închipuie- i c m garul sta de
lord Zgârg ştie cum s te distreze! Îl face pe bietul Théodore
s se ascund şi-l ine în picioare câte o jum tate de zi într-
un dulap. Şi apoi urm reşte s fac totul pe dos decât vreau
eu. Şi zgârcit… Ca Gobseck şi Gigonnet la un loc. M duce s
m nânc în oraş, dar nu pl teşte tr sura care m duce acas ,
266
dac din întâmplate n-am cerut-o pe a mea.
— Şi ce- i d pentru slujba asta? întreb Esther.
— Nimic, drag , nimic. Cinci sute de franci mari şi la i pe
lun şi-mi pl teşte chiar chiria tr surii. Dar ce e şi asta,
draga mea?… O tr sur ca aceea pe care-o închiriaz b canii
în ziua nun ii ca s se duc la prim rie, la biseric şi la birt…
M piseaz cu respectul. Dac încerc s am nervi şi s fiu
prost dispus , nu se sup r , spune: „O thoresc ka milady se
feke mecile sale thorin e feencke nemek no ye mai detesteibl!
— no gentleman – theket se sponem la o gentledame. Sonte i
on bellot bomback, o merfe!… Domnevostre apart m la o
member of society de temperance and antislavery99. Şi
m garul r mâne sec, b os şi rece, dându-mi de în eles c
are respect fa de mine ca fa de un sclav negru, şi c asta
nu porneşte de la inim , ci de la principiile lui de anti-
sclavagist.
— Mai m gar nu se poate, zise Esther, dar eu în locul t u
l-aş l sa în sap de lemn pe chinezul la.
— Las în sap de lemn? zise doamna du Val-Noble. Ar
trebui s fie amorezat de mine!… Dar nici tu n-ai putea s -i
ceri dou centime. Te-ar asculta cu gravitate şi i-ar spune
cu formele acelea britanice, care fac s par politicoase şi
perechile de palme, c te pl teşte destul de scump, phentru
mec locro ce-y yeste amor în piet seu existence.
— Şi când te gândeşti c în meseria noastr te po i întâlni
şi cu d- ştia! exclam Esther.
— Vai, drag , tu ai avut noroc!… Îngrijeşte-l bine pe
Nucingen al t u.
— Dar nababul sta al t u şi-a vârât ceva în cap?
— Da, dup câte îmi spune Adèle, r spunse doamna du
Val-Noble.
— Uite, drag , omul sta s ştii c s-a hot rât s se fac
urât de-o femeie şi s-o sileasc s -l trimeat acas la o dat
fix , zise Esther.

99 Împotriva sclavagismului (în 1. engl. în original).

267
 — Sau poate c vrea s fac afaceri cu Nucingen şi m-a
luat ştiind c suntem prietene, Adèle asta crede, r spunse
doamna du Val-Noble. Iat de ce i l-am prezentat ast -sear .
A, dac aş putea fi sigur de planurile lui, ce bine m-aş
în elege eu cu tine şi cu Nucingen.
— Nu- i ieşi din fire? întreb Esther. Nu-l repezi?
— Po i încerca şi tu cât eşti de deşteapt … Ei, afl c , deşi
eşti dr gu , te-ar omorî cu surâsurile lui de ghea . i-ar
r spunde: „Yo sunt antislavery şi thumnevostre sunte i
liberty…” Oricât de amuzante lucruri i-ai spune, s-ar uita la
tine şi ar spune: „Very good!” Şi ai observa c în ochii lui nu
eşti altceva decât o paia .
— Dar dac te înfurii?
— Tot aia! Ar fi pentru el un spectacol. Po i s -l operezi în
partea stâng , sub sân, nu-i faci niciun r u; trebuie s aib
m runtaie de tinichea. Aşa i-am şi spus. Mi-a r spuns: „Yo
am acest excellent fisical construcş n…” Şi mereu politicos.
Drag , poart m nuşi pe suflet… Mai rabd câteva zile chinul
ca s -mi satisfac curiozitatea. Dac nu era asta, l-aş fi pus
pân acum pe Filip s -l cârpeasc pe lord. Filip n-are
pereche la spad , numai mijlocul sta mai r mâne…
— Tocmai asta voiam s - i spun! exclam Esther. Dar ar
trebui s afli mai înainte dac ştie s boxeze, c ci englezii
ştia b trâni, drag , p streaz totdeauna o rezerv de
şiretenie.
— Ca sta nu-i nimeni!… Dac l-ai vedea cum m întreab
ce poruncesc, şi la ce or poate s se înfiin eze, ca s vin s
m surprind (bineîn eles!) şi punând la b taie toate
formulele respectuoase, aşa-zise ale gentlemanilor, ai zice: O
ador pe femeia asta! Şi nicio femeie n-ar zice altceva.
— Şi mai suntem şi invidiate, drag , spuse Esther.
— Ei, bravo!… exclam doamna du Val-Noble. Uite, toate
am aflat, mai mult sau mai pu in în via a noastr , cât le pas
de noi; dar, drag , niciodat nu m-a înjosit grosol nia atât de
nemilos, de adânc şi de total, cât m înjoseşte respectul
acestui burduf umflat, plin cu vin de Porto. Când e afumat,
268
pleac , s nu fie anpleznt, îi spune el Adelei, şi s nu
apartain la dou puteri în acelaşi moment: femeia şi vinul.
Abuzeaz de birja mea închiriat , o foloseşte mai mult decât
mine… Ah, de l-aş putea face s cad desear sub mas …
Dar bea zece sticle şi e numai afumat: are ochii tulburi şi
vede limpede.
— E ca oamenii ia care au ferestrele murdare pe dinafar
şi din untru v d ce se petrece pe strad … Cunosc aceast
însuşire a b rbatului: du Tillet are calitatea asta în gradul cel
mai înalt.
— Încearc s -l invi i pe du Tillet, şi el cu Nucingen dac l-
ar putea vârî în vreo combina ie de-a lor, m car aş fi
r zbunat !… Ar ajunge cerşetor! Vai, scumpo, s cad pe un
ipocrit de protestant, dup bietul Falleix, atât de bun b iat,
atât de amuzant, plin de bancuri!… Ce-am mai râs cu el!…
Se spune c agen ii de burs sunt to i proşti… Ei, afl c
sta n-a fost lipsit de inteligen decât o dat …
— Când te-a l sat f r un chior, ceea ce te-a f cut s
cunoşti dezagrementele pl cerilor.
Europa, adus de domnul de Nucingen, îşi trecu prin
cr p tura uşii capul de viper , şi, dup ce ascult câteva
cuvinte şoptite de st pân -sa la ureche, disp ru.
La ora unsprezece jum tate seara, cinci tr suri erau oprite
în rue Saint-Georges, la poarta celebrei curtezane: a lui
Lucien care sosise cu Rastignac, Blondet şi Bixiou, a lui du
Tillet, a baronului de Nucingen, a nababului şi a Florinei, pe
care-o recrutase du Tillet. Tripla încuietoare a ferestrelor era
ascuns de faldurile superbelor perdele chinezeşti. Supeul
urma s fie servit la ora unu noaptea. Lumân rile ardeau,
salonaşul şi sufrageria str luceau de bog ii. Musafirii îşi
promiteau una dintre acele nop i de desfrâu c rora nu le
puteau rezista decât b rba i ca aceia şi femei ca cele trei de
fa . La început jucar c r i, c ci trebuiau s aştepte aproape
dou ceasuri.
— Juca i, mylord?… îl întreb du Tillet pe Peyrade.
— Yo am giocat co O’Connel, Pitt, Fox, Carming, lort
269
Brougham, lort…
— Spune mai bine o mul ime de lorzi, îi spuse Bixiou.
— Lort Fitz-William, lort Ellenborough, lort Hertfort, lort…
Bixiou se uit la pantofii lui Peyrade şi se aplec .
— Ce cau i? îl întreb Blondet.
— Ce întrebare! Butonul pe care trebuie s apeşi ca s se
opreasc maşina, spuse Florine.
— Juca i la dou zeci de franci fisa?… întreb Lucien.
— Gioc t ut ce dori se peirde i…
— E dat dracului!… îi spuse Esther lui Lucien. To i îl iau
drept englez.
Du Tillet, Nucingen, Peyrade şi Rastignac se aşezar la o
mas de wisk, Florine, doamna du Val-Noble, Esther,
Blondet, Bixiou r maser în jurul c minului s stea de
vorb . Lucien îşi petrecea timpul r sfoind o splendid carte
ilustrat .
— Doamna e servit , zise Paccard îmbr cat într-o livrea
splendid .
Peyrade fu aşezat la stânga Florinei şi îi fu pus în coast
Bixiou, c ruia Esther îi spusese s -l fac pe nabab s bea
peste m sur , provocându-l la întrecere. Bixiou avea darul
de a bea la nesfârşit. Niciodat în via Peyrade nu v zuse o
asemenea str lucire, nici nu gustase asemenea mânc ruri,
nici nu v zuse femei atât de frumoase.
„Seara asta face cei trei mii de franci pe care i-am dat
pentru madame du Val-Noble, se gândi dânsul, şi de
altminteri le-am câştigat adineauri o mie de franci la c r i”.
— Iat un exemplu demn de urmat, îi spuse doamna du
Val-Noble care st tea lâng Lucien şi ar ta cu un gest
splendorile sufrageriei.
Esther îl aşezase pe Lucien lâng ea şi îi inea piciorul
între gleznele sale, sub mas .
— Auzi? zise doamna du Val-Noble, privindu-l pe Peyrade
care se pref cea c nu vede. Iat cum ar trebui s -mi
aranjezi şi mie o cas ! Când se întoarce cineva din India cu
milioane şi vrea s fac afaceri cu de-alde Nucingen, trebuie
270
s se pun la nivelul lor.
— Yo apartain of Society of Temperance…
— Atunci o s bem ceva, zise Bixiou, c ci am auzit c e
foarte cald în India, unchiule…
Bixiou se pref cu în glum în tot timpul mesei c Peyrade
e un unchi al lui întors din India.
— Matam ti Valnople mi-a zbuz ga afe i nişte itei… spuse
Nucingen, privindu-l cercet tor pe Peyrade.
— Uite, asta voiam s aud, îi spuse du Tillet lui Rastignac,
cele dou boscorodeli în acelaşi timp.
— Ai s vezi c pân la urm o s se în eleag unul cu
altul, zise Bixiou care ghici ce-i spusese du Tillet lui
Rastignac.
— Sir Berronett, yo em concliùz o mic spechiuleşn, of very
confortable… forthe profitable co molt benefiss…
— Ai s vezi, îi zise Blondet lui du Tillet, c n-o s
vorbeasc un minut f r s pun la b taie parlamentul şi
guvernul englez.
— Y est în Ciaina… pentru oupium…
— Tha, jdiu, zise îndat Nucingen ca un om care cunoaşte
perfect geografia comercial . Tar cufernul enclez afea mişloc te
agziune bendru obiu, ga z b trund în China ji nu ne-ar
bermide…
— Nucingen a luat cuvântul asupra guvernului, îi zise du
Tillet lui Blondet.
— A, ai f cut comer cu opiu, exclam doamna du Val-
Noble. Acum în eleg de ce eşti aşa de adormit… i-a mai
r mas ceva opiu în inim …
— Boftim! exclam baronul c tre aşa-zisul negustor de
opiu, r tând-o pe doamna du Val-Noble, zânte i ga mine,
niciodatâ milionarii nu bod z vie iupi i te vemei.
— Yeu peu mylady yobit molt şi adese, r spunse Peyrade.
— Mereu din cauza temperan ei, zise Bixiou care tocmai
turnase în Peyrade a treia sticl de vin de Bordeaux şi care îl
puse s înceap o sticl de Porto.
— Ou, exclam Peyrade, it is very wine de Portugal of
271
England.
Blondet, du Tillet şi Bixiou îşi zâmbir . Peyrade avea
puterea de a-şi travesti totul pân şi spiritul. Sunt pu ini
englezi care s nu sus in c aurul şi argintul e mai bun în
Anglia decât oriunde altundeva. Puii şi ou le provenite din
Normandia şi trimise pe pia la Londra le dau englezilor
motivul de a sus ine c puii şi ou le de la Londra sunt mai
bune (very fine) decât cele din Paris, care provin tot din
Normandia. Esther şi Lucien r maser înm rmuri i în fa a
acestei des vârşiri de deghizare, limbaj şi cutezan . Se
mânca, se bea, atâta vreme şi atât de mult, glumind şi
râzând, încât se f cu ora patru diminea a. Bixiou crezu c a
ob inut una dintre acele victorii atât de amuzant povestite de
c tre Brillat-Savarin100. Dar în momentul în care turnându-i
de b ut lui unchiu-s u murmura: „Am învins Anglia”…
Peyrade îi r spunse ferocelui ironist: „Ce vorbeşti, p puşico!”
cuvinte pe care nu le auzi decât Bixiou.
— Ei, copii, e englez ca mine!… Unchiul e gascon, de altfel
nici nu puteam avea altfel de unchi!
Bixiou se afla singur cu Peyrade, astfel încât nimeni nu
afl aceast descoperire. Peyrade c zu de pe scaun. Îndat
Paccard îl lu pe sus şi îl c r într-o mansard , unde
Peyrade adormi adânc. La ora şase seara, nababul se sim i
deşteptat de c tre o cârp ud cu care cineva îi demachia
fa a şi se trezi întins pe un pat pliant fa în fa cu Asia,
mascat , şi în domino negru.
— Ei, şi acum, papa Peyrade, s ne socotim noi doi, spuse
ea.
— Unde m aflu?… întreb dânsul privind în juru-i.
— Ascult ce- i spun, c-o s te dezmeticeşti, r spunse
Asia. N-oi fi iubind-o dumneata pe doamna du Val-Noble, dar
fiica i-o iubeşti, nu?
— Fiica mea! mugi Peyrade.

100 Anthelme Brillat-Savarin (1755—1826), om de cultur foarte cunoscut

la începutul secolului al XIX-lea. A fost şi un rafinat gastronom.
272
 — Da, domnişoara Lydie.
— Da, şi ce?
— Ei, nu mai e în rue des Moineaux. A fost r pit .
Peyrade slobozi un geam t ca al soldatului care moare de-a
ran grea pe câmpul de b t lie.
— Pe când f ceai pe englezul, cineva îl f cea pe Peyrade.
Micu a domnişoar Lydie a crezut c îşi urmeaz tat l,
acuma e pus bine… N-o mai g seşti niciodat , decât dac
dregi r ul pe care l-ai f cut.
— Ce r u?
— Ieri, la ducele de Grandlieu, domnul Lucien de
Rubempré nu a fost primit. Asta se datora intrigilor tale şi ale
omului pe care ni l-ai trimis. Nicio vorb ! zise Asia, v zând c
Peyrade deschide gura. N-o vei avea pe fiic -ta curat şi
nep tat , urm Asia ap sând asupra con inutului prin
accentuarea fiec rui cuvânt, decât a doua zi dup ce domnul
Lucien de Rubempré va ieşi din biserica Sfântul Toma de
Aquino, c s torit cu domnişoara Clotilde. Dac dup zece
zile, Lucien de Rubempré nu e primit ca în trecut în palatul
Grandlieu, vei muri, şi nu de moarte bun , şi nimic nu te va
ap ra de lovitura care te paşte. Apoi, când te vei sim i pe
duc , i se va l sa timp înainte de moarte ca s cuge i la
urm toarea idee: Fiica-mea e prostituat pentru tot restul
vie ii!… Deşi ai fost destul de n t r u ca s te laşi prins în
ghearele noastre, î i r mâne înc destul minte s cânt reşti
acest mesaj al guvernului nostru. Nu l tra, nu crâcni, du-te
la Contenson s te schimbi, întoarce-te acas şi Katt o s - i
spun c , la chemarea ta, micu a Lydie a coborât şi n-a mai
fost v zut . Dac te plângi, dac faci vreo mişcare, o s
începem cu ceea ce i-am spus c va fi sfârşitul fiic -tii. A
fost promis lui de Marsay. Cu moş Canquoëlle nu trebuie s
spui vorbe mari, nici s foloseşti m nuşi, nu-i aşa?…
Coboar şi bag - i în cap c nu trebuie s te amesteci în
treburile noastre.
Asia îl l s pe Peyrade într-o stare care inspira mila,
fiecare cuvânt fusese o lovitur de m ciuc . Spionul avea
273
dou lacrimi în ochi şi sub obraji alte dou lacrimi legate de
primele prin dou fire umede.
— Domnul Johnson e aşteptat la cin , zise Europa peste o
clip , vârând capul pe uş .
Peyrade nu r spunse, coborî, umbl pe str zi pân la o
sta ie de birj , alerg s se schimbe la Contenson, c ruia nu-
i spuse un cuvânt, se îmbr c la loc în moş Canquoëlle şi la
ora opt ajunse acas . Urc pe sc ri cu inima b tând. Când
flamanda îşi auzi st pânul, îl întreb atât de naiv: „Dar
domnişoara unde e?”, încât b trânul spion fu silit s se
sprijine de perete. Lovitura îi întrecea puterile. Intr la fiic -
sa, g si od ile goale, o auzi pe Katt povestindu-i împrejur rile
unei r piri combinate atât de îndemânatic, de parc el însuşi
ar fi pus-o la cale, şi pân la urm leşin de durere. „Gata, îşi
zise dânsul, trebuie s bat în retragere, m r zbun mai
târziu. Acum haidem la Corentin… Pentru întâia oar
întâlnim adversari, Corentin o s -l lase în pace pe b iatul
acela frumos s se însoare şi cu o împ r teas dac vrea!…
A, în eleg c fiic -mea s-a îndr gostit de el la prima vedere…
O, preotul spaniol se pricepe… Curaj, papa Peyrade, scuip
prada înghi it !” S rmanul tata nu b nuia ce lovitur
îngrozitoare îl aşteapt .
O dat ajuns la Corentin, se trezi c Bruno, servitorul de
încredere care-l cunoştea pe Peyrade, îi spuse:
— Conaşul e plecat…
— Pentru mult vreme?
— Pentru zece zile!…
— Unde s-a dus?
— Nu ştiu!…
„Vai, doamne, m-am prostit, întreb unde!… De parc le-am
spune unde ne ducem”, gândi el.
Cu câteva ore înainte de clipa când Peyrade avea s fie
trezit în mansarda din rue Saint-Georges, Corentin sosi de la
moşioara din Passy şi se înf işa la ducele de Grandlieu,
îmbr cat ca un valet de cas mare. La butoniera fracului s u
negru se vedea panglica Legiunii de Onoare. Îşi f cuse o fa
274
de b trân, zbârcit şi livid , cu p rul pudrat. Ochii îi erau
masca i de ochelari cu ram de baga. Într-un cuvânt, p rea
un b trân şef de serviciu. Dup ce-şi spuse numele (domnul
de Saint-Denis), fu condus în cabinetul ducelui de Grandlieu
unde-l g si pe Derville citind anonima pe care chiar el i-o
dictase unui dintre agen ii s i, Num rul X, îns rcinat cu
scriptele. Ducele îl lu la o parte pe Corentin, ca s -i explice
tot ceea ce Corentin ştia. Domnul de Saint-Denis ascult rece
şi respectuos, distrându-se cu studierea acestui mare senior,
p trunzând pân la lutul îmbr cat cu catifea, ghicind
dedesubturile acestei vie i care nu cuprindea atunci şi nu
cuprinsese niciodat altceva decât grija de wisk şi de
prestigiul familiei de Grandlieu. Marii seniori sunt atât de
naivi cu inferiorii lor, încât Corentin n-avea nevoie s pun
respectuos multe întreb ri domnului Grandlieu, pân s fac
s âşneasc din el prostiile.
— V-aş sugera, domnul meu, îi spuse Corentin lui Derville,
dup ce îi fusese prezentat cum se cuvine notarului, s
plec m chiar ast -sear la Angoulême cu diligen a de
Bordeaux, care merge la fel de repede ca şi poşta; n-o s
trebuiasc s st m acolo mai mult de şase ore ca s ob inem
informa iile pe care le doreşte domnul duce. Dac am în eles
bine dorin a În l imii Voastre, este de ajuns s afl m dac
sora şi cumnatul domnului de Rubempré i-au putut da un
milion dou sute de mii de franci?… zise dânsul, privindu-l
pe duce.
— Ai în eles foarte bine, r spunse acest pair al Fran ei.
— O s putem fi înd r t peste patru zile, urm Corentin,
privindu-l pe Derville, şi nu ne vom fi p r sit treburile
niciunul nici cel lalt pentru un timp atât de lung încât s le
d uneze.
— Era singura obiec ie pe care o aveam de f cut În l imii
Sale, zise Derville. E ora patru, m întorc s -i spun o vorb
şefului meu de birou, s -mi fac bagajul; şi dup cin , la ora
opt, voi fi… Dar o s avem locuri? îl întreb dânsul pe
domnul de Saint-Denis, întrerupându-se.
275
 — Asta m priveşte, îi zise Corentin, fi i numai la ora opt
în curtea societ ii de diligen e. Dac nu sunt locuri, pân la
ora aceea fac eu s fie, c ci astfel trebuie servit monseniorul
duce de Grandlieu…
— Domnilor, zise ducele cu o gra ie nespus , nu v
mul umesc înc …
Corentin şi notarul care crezur c aceste cuvinte sunt o
formul de salut, se înclinar şi ieşir . În clipa în care
Peyrade îl descosea pe valetul lui Corentin, domnul de Saint-
Denis şi Derville, aşeza i în cupeul diligen ei de Bordeaux, se
observau unul pe altul în t cere, ieşind din Paris. A doua zi
diminea a, între Orléans şi Tours, Derville, plictisit, începu s
flec reasc , iar Corentin catadicsi s -l distreze, r mânând
totuşi rezervat; îl l s s cread c f cea parte din diploma ie
şi se aştepta s devin consul general prin protec ia ducelui
de Grandlieu. Dup dou zile de la plecarea din Paris,
Corentin şi Derville coborau la Mansle, spre marea uimire a
notarului care credea c merg la Angoulême.
— În acest or şel, îi spuse Corentin lui Derville, vom ob ine
informa ii precise cu privire la doamna Séchard.
— Ce, o cunoaşte i? întreb Derville mirat c -l g seşte pe
Corentin atât de la curent.
— L-am tras de limb pe surugiu, când am observat c e
din Angoulême, mi-a spus c doamna Séchard locuieşte la
Marsac, iar Marsac nu e decât la o leghe de Mansle. M-am
gândit c are mai mult rost s fim aici decât la Angoulême
dac vrem s afl m adev rul.
„Şi în afar de asta, se gândi Derville, nu sunt, dup cât
îmi spunea domnul duce, decât martorul investiga iilor pe
care le va face acest om de încredere”.
Hanul din Mansle, cu firma Sub cerul liber, avea drept
hangiu pe unul dintre oamenii aceia graşi şi groşi pe care i-e
fric s nu-i mai g seşti când te întorci, şi care peste zece ani
sunt tot în prag, cu aceeaşi povar de carne, aceeaşi tichie
ascu it , acelaşi şor , acelaşi cu it, acelaşi p r unsuros,
aceeaşi tripl b rbie, şi care sunt identici la to i romancierii,
276
de la nemuritorul Cervantes pân la nemuritorul Walter
Scott. Nu sunt ei oare cu to ii plini de preten ii în materie de
buc t rie, nu au oare tot ce po i dori şi nu î i dau cu to ii
pân la urm un pui costeliv şi legume g tite cu unt rânced?
To i î i laud vinurile de soi pe care le au şi te silesc s
consumi vinul din partea locului. Dar înc din tinere e
Corentin se înv ase s scoat de la un hangiu lucruri mai
substan iale decât mânc ruri îndoielnice şi vinuri apocrife.
Astfel încât se d du drept un om f r preten ii şi care se
încrede total în cel mai bun buc tar din Mansle, dup cât îi
spuse el grosului.
— Nu e greu s fiu cel mai bun, fiindc nu e altul,
r spunse hangiul.
— Serveşte în odaia de al turi, zise Corentin, f cându-i cu
ochiul lui Derville, şi mai ales nu te teme s faci focul în
camere, trebuie s ne dezmor im.
— Nu era cald în diligen , zise Derville.
— E departe de aici pân la Marsac? o întreb Corentin pe
nevasta hangiului care coborî de la etaj, aflând c diligen
debarcase la dânsa c l tori care voiau s înnopteze.
— Merge i la Marsac? întreb hangi a.
— Nu ştiu, r spunse Corentin cu un glas mic şi sec.
— E departe de aici pân la Marsac? întreb iar şi
Corentin, dup ce-i l sase timp hangi ei s -i vad Legiunea
de Onoare.
— Cu cabrioleta nu e nicio jum tate de ceas, zise hangi a.
— Crezi dumneata c domnul şi doamna Séchard sunt
acas iarna?…
— Cu siguran , aici stau tot anul…
— E ora cinci, la nou n-o s fie culca i.
— Nu, nici la zece, au musafiri în fiecare sear , preotul,
domnul Marron, medicul.
— De treab oameni! observ Derville.
— Da, domnul meu, buni ca pâinea calda, r spunse
nevasta hangiului, oameni dintr-o bucat , cinsti i… şi
modeşti, mai ales! Domnul Séchard deşi nu e s rac, aud c
277
ar fi avut milioane dac nu s-ar fi l sat s i se fure o inven ie
a lui, în ce priveşte fabricarea hârtiei, şi din care trag foloase
acum fra ii Cointet101…
— Aha, da, fra ii Cointet! zise Corentin.
— Ia mai taci, se r sti hangiul. Ce îi înc lzeşte pe
dumnealor dac domnul Sechard are sau nu un brevet de
inven ie pentru f cut hârtie? Dumnealor nu sunt negustori
de hârtie… Dac dori i s înnopta i aici, Sub cerul liber, zise
hangiul adresându-se celor doi c l tori, pofti i condica, v-aş
ruga s v scrie i în ea. Avem un brigadier de jandarmi care
n-are ce face şi-şi petrece timpul pândindu-ne…
— Uite drace, credeam c so ii Sechard sunt foarte boga i,
zise Corentin în vreme ce Derville îşi scria numele şi func ia
de notar pe lâng Tribunalul de prim instan al Parisului.
— Sunt unii, r spunse hangiul, care îi pretind milionari;
dar dac vrei s opreşti gura lumii, e ca şi cum ai vrea s
opreşti râul s curg . B trânul Sechard a l sat p mânt de
dou sute de mii de franci, dup cât se zice, ceea ce nici nu-i
aşa de r u din partea unui om care a început ca lucr tor. Ei,
poate c mai avea înc pe-atâta în numerar, c ci pân la
urm a ajuns s câştige zece pân la dou sprezece mii de
franci pe an de pe p mântul s u. Prin urmare, presupunând
c a fost prost şi nu şi-a plasat banii în nimic vreme de zece
ani, cam asta ar fi! Dar s punem trei sute de mii de franci
dac a dat banii cu cam t cum b nuieşte lumea, şi atâta
tot. De la cinci sute de mii de franci pân la un milion mai e
mult. N-aş cere pentru mine decât diferen a şi n-aş mai sta la
hanul Sub cerul liber.
— Ce, întreb Corentin, domnul David Sechard şi nevast -
sa n-au dou -trei milioane avere?…
— Asta se pretinde c au domnii Cointet, care i-au furat
inven ia, strig nevasta hangiului, şi n-a v zut de la ei mai
mult de dou zeci de mii de franci… De unde vre i s fi luat

101Personaje din Iluzii pierdute. Fra ii Cointet l-au deposedat pe David

Séchard de inven ia lui în domeniul fabric rii hârtiei.
278
milioane nişte oameni cumsecade ca ei? Erau destul de
strâmtora i cât tr ia tat l lor. Dac nu era Kolb, arendaşul
lor, şi doamna Kolb care le e la fel de devotat ca şi b rbatul
ei, ar fi dus-o greu de tot. Parc ce aveau cu Verberie?… Trei
mii de franci venit!…
Corentin îl lu la o parte pe Derville şi exclam :
— In vino veritas! Adev rul se afl în cârcium . În ceea ce
m priveşte, consider cârciuma drept adev rata stare civil a
unei localit i; notarul nu ştie mai mult decât hangiul despre
tot ce se petrece într-un col ca acesta… Poftim! Suntem
socoti i c -i cunoaştem pe fra ii Cointet, pe Kolb etc. Un
hangiu e registrul viu al tuturor aventurilor, face poli ie f r
s -şi dea seama. Un guvern trebuie s in cel mult dou
sute de spioni, c ci într-o ar ca Fran a exist zece milioane
de informatori cinsti i. Dar nu suntem obliga i s ne
încredem în ce se spune, deşi s-ar şti în târgul sta ceva
despre cei un milion dou sute de mii de franci disp ru i
pentru plata moşiei Rubempré… N-o s r mânem mult
vreme aici.
— Sper, zise Derville.
— Şi iat de ce, urm Corentin, am g sit mijlocul cel mai
firesc de a face s ias adev rul din gura so ilor Séchard. M
bizui pe dumneata ca s sprijini, cu autoritatea dumitale de
notar, mica şiretenie de care m voi sluji spre a te face s
auzi un bilan limpede şi neted al averii lor. Dup cin ,
plec m şi ne ducem la domnul Séchard, îi zise Corentin so iei
hangiului, s ai grij dumneata s ni se preg teasc paturile,
vrem câte o camer fiecare. Sub cerul liber trebuie s fie loc.
— Vai, domnul meu, zise femeia, firma asta aşa am
moştenit-o.
— Ei, glume se fac în toat Fran a, zise Corentin, n-ave i
niciun monopol.
— Sunte i servi i, domnilor, zise hangiul.
— Dar unde naiba şi-o fi g sit bani tân rul acela?… S fi
avut dreptate anonima? S fie oare pre ul dat pentru o fat
frumoas ? îl întreba Derville pe Corentin, aşezându-se la
279
mas pentru cin .
— A, asta ar fi obiectul unei alte anchete, zise Corentin.
Lucien de Rubempré tr ieşte, dup cât mi-a spus domnul
duce de Chaulieu, cu o evreic botezat care se d drept
olandez şi se numeşte Esther Van Bogseck.
— Ce curioas coinciden ! zise notarul. Eu sunt în
c utarea moştenitoarei unui olandez numit Gobseck, e
acelaşi nume doar cu nişte consoane inversate…
— Foarte bine, zise Corentin, la Paris o s - i procur
informa ii în ceea ce priveşte rubedenia, de îndat ce m
întorc.
Dup un ceas, cei doi emisari ai familiei Grandlieu plecau
c tre la Verberie, casa domnului şi doamnei Sechard.
Niciodat Lucien nu tr ise emo ii atât de adânci, ca acelea
care-l cuprinser acolo, comparând soarta sa cu a
cumnatului s u. Cei doi parizieni aveau s g seasc acolo
aceeaşi privelişte care îl izbise pe Lucien cu câteva zile mai
înainte. Acolo totul exprima linişte şi belşug. La ceasul când
cei doi str ini aveau s soseasc , salonul era ocupat de o
societate de cinci persoane: preotul din Marsac, om tân r de
dou zeci şi cinci de ani, care la rug mintea doamnei
Sechard, se f cuse preceptor al fiului ei, Lucien; medicul
satului, domnul Marron; primarul comunei şi un b trân
colonel ieşit la pensie, care cultiva trandafiri pe o mic
proprietate aşezat peste drum. În fiecare sear de iarna,
veneau cu to ii s joace un boston nevinovat, la o centim
fisa, s ia ziarele proaspete sau s aduc înd r t pe cele
citite. Când domnul şi doamna Sechard cump raser casa
aceasta frumoas , zidit din piatr alb şi acoperit de
ardezie sur , singurul teren neproductiv din jur era o
gr dini de dou pogoane. Cu timpul, consacrându-i toate
economiile, frumoasa doamn Sechard îşi întinsese gr dina
pân la un râule din apropiere, desfiin ând viile pe care le
cump ra şi le preschimba în peluze de iarb şi masive de
verdea . În momentul acesta casa, înconjurat de un mic
parc de vreo dou zeci de pogoane împrejmuit cu ziduri,
280
trecea drept proprietatea cea mai considerabil din partea
locului. Casa r posatului Sechard şi dependin ele ei nu mai
slujeau drept cram a celor dou zeci şi ceva de pogoane de
vie l sate de dânsul, afar de cinci ferme ce produceau vreo
şase mii de franci şi zece pogoane de izlaz, aşezate dincolo de
cursul apei, tocmai în fa a parcului; de altminteri, doamna
Sechard avea de gând s le cuprind în parc la anul. De pe
acuma, prin partea locului i se spunea casei castelul, şi Évei
Sechard: doamna din Marsac. Când îşi satisf cuse vanitatea,
Lucien îi imitase doar pe rani şi pe podgoreni. Courtois,
proprietarul unei mori situate pitoresc la câteva b t i de
puşc de izlaz, era, dup cât se spunea, în tratative cu
doamna Séchard pentru vânzarea morii. Aceast ultim
achizi ie avea s dea moşiei fasonul unei propriet i de mâna
întâi în inutul acela. Doamna Séchard, care f cea mult bine,
şi cu discern mânt şi cu m rinimie, era pe cât de stimat , pe
atât de iubit . Frumuse ea ei devenit admirabil ajunsese
acum la cea mai des vârşit împlinire. Deşi în vârst de vreo
dou zeci şi şase de ani, p strase prospe imea tinere ii,
bucurându-se de odihna şi belşugul vie ii de la ar . Mereu
îndr gostit de so ul ei, respecta în dânsul omul de talent
îndeajuns de modest ca s ştie a renun a la zarva gloriei. În
sfârşit, pentru a o zugr vi, e poate de ajuns s spunem c în
întreaga-i via , nu putea num ra nici m car o singur
b taie de inim care s nu-i fi fost inspirat de copiii sau de
so ul ei. Birul, pe care familia aceasta îl pl tea nefericirii, e
uşor de ghicit c era mâhnirea adânc pricinuit de via a lui
Lucien, în care Ève Séchard presim ea taine şi se temea de el
cu atât mai mult cu cât, la ultima-i vizit , Lucien t ie scurt
fiecare întrebare a surorii lui, r spunzându-i c ambi ioşii nu
dau socoteal de mijloacele folosite de ei decât lor înşişi. În
şase ani, Lucien o v zuse pe sor -sa doar de trei ori şi nu-i
scrisese mai mult de şase scrisori. Prima vizit avusese loc
când îi murire mama. iar cea din urm avusese ca scop s
cear serviciul de a se preta la acea minciun atât de
necesar politicii sale. Fusese motivul unei scene destul de
281
grave între domnul şi doamna Séchard şi fratele lor, scen
care l s îndoieli groaznice în sânul acestei vie i blânde şi
nobile.
Interiorul casei, transformat ca şi exteriorul, era
confortabil, deşi f r lux. Se va putea judeca dup o privire
gr bit aruncat asupra salonului, în care se afla în clipa
aceea mica societate. Un covor dr gu de Aubusson, tapete
de pânz cenuşie m rginite cu tivuri de m tase verde, picturi
care imitau lemnul de Spa, mobile de palisandru sculptate,
tapisate cu o stof fin , ciucuri verzi, vaze pline de flori, în
ciuda iernii, înf işau un ansamblu ce bucura ochiul.
Perdelele de la ferestre, de m tase verde, garnitura
c minului, cadrele oglinzilor erau lipsite de acel gust fals care
stric totul în provincie. În sfârşit, cele mai mici detalii erau
elegante şi curate, totul odihnea sufletul şi ochii prin acel soi
de poezie pe care o femeie iubitoare şi plin de duh poate şi
trebuie s-o introduc în c minul ei. Doamna Sechard, înc în
doliu dup tat l ei, broda în col ul c minului, ajutat de
doamna Kolb, menajera, c reia îi încredin ase m run işurile
gospod riei. În clipa când cabrioleta sosi în dreptul primelor
aşez ri din Marsac, societatea obişnuit se înmul i prin
sosirea lui Courtois, morarul v duv, care voia s se retrag
din afaceri şi spera s -şi vând proprietatea la care doamna
Ève p rea s in şi Courtois ştia şi de ce.
— Se opreşte o cabriolet în fa a casei, zise Courtois
auzind la poart un zgomot de tr sur , şi dup cum
zdr ng ne, se poate b nui c este de prin partea locului.
— Or fi de bun seam Postel şi nevast -sa, care vin s m
vad , zise medicul.
— Nu, spuse Courtois, cabrioleta vine dinspre Mansle.
— Toamn , zise Kolb (un alsacian înalt şi gros), a zozit un
nodar din Paris care toreşte z forbeasc gu tomnul…
— Un notar!… exclam Sechard. Când aud de aşa ceva îmi
vine r u.
— Mul umesc, rosti primarul din Marsac pe care-l chema
Cachan, fost timp de dou zeci de ani notar la Angoulême şi
282
îns rcinat pe vremuri cu urm rirea judec toreasc a lui
Sechard.
— Bietul David n-o s se schimbe niciodat , o s r mân
mereu z p cit, zise Ève zâmbind.
— Un notar de la Paris? întreb Courtois. Dar ce, ave i
afaceri la Paris?
— Nu, r spunse Ève.
— Ave i un frate acolo, spuse Courtois zâmbind.
— Vezi nu cumva s fie în leg tur cu moştenirea
b trânului Sechard, spuse Cachan. A f cut afaceri cam
putrede moşneagul!…
Corentin şi Derville intrar , salutar persoanele de fa şi
se prezentar , apoi cerur s vorbeasc la o parte numai cu
doamna Sechard şi cu so ul ei.
— Cu pl cere, zise Sechard. Dar e vorba de afaceri?
— Numai de moştenirea tat lui dumneavoastr , r spunse
Corentin.
— Atunci v rog s îng dui i ca domnul primar, care a fost
notar la Angouâeme, s asiste la convorbire.
— Dumneavoastr sunte i domnul Derville?… întreba
Cachan privindu-l pe Corentin.
— Nu, domnul meu; dânsul e, r spunse Corentin
ar tându-l pe notar, care se înclin .
— Dar suntem în familie, zise Séchard, n-avem nimic de
ascuns fa a de vecinii noştri, n-avem nevoie s intr m în
biroul meu unde nu e foc… Via a noastr e plin de lumin .
— Via a tat lui dumneavoastr , zise Corentin, a avut
câteva taine pe care poate c n-a i dori s le face i cunoscute.
— E oare ceva ce ne-ar putea face s roşim? întreb Ève
speriat .
— O, nu e vorba de p cate de tinere e, zise Corentin
întinzând, cu sânge rece, una dintre miile sale de capcane.
Tat l dumneavoastr v-a d ruit un frate mai mare.
— Vai, ce ciufut b trân! exclam Courtois. Nu te iubea
deloc, domnule Séchard, şi- i pusese asta deoparte pentru
dumneata vicleanul… Aha, acum în eleg ce voia s spun
283
când îmi zicea: „O s vezi lucruri mari când o s fiu în
mormânt!”
— A, nu v teme i, domnul meu, îi spuse Corentin lui
Séchard, cercetând-o pe Ève cu o privire pieziş .
— Un frate! exclam medicul, dar asta v-ar împ r i
moştenirea în dou !…
Derville se pref cea c se uit la frumoasele gravuri expuse
pe panourile salonului.
— Vai, nu v teme i, doamn , zise Corentin v zând
uimirea ce se zugr vea pe frumosul chip al doamnei Séchard.
E vorba doar de un copil natural. Drepturile unui copil
natural nu sunt aceleaşi cu ale unui copil legitim. Copilul e
în cea mai adânc mizerie şi are dreptul la o sum în func ie
de valoarea moştenirii… Milioanele l sate de tat l
dumneavoastr …
La cuvântul milioane, în salon izbucni o exclama ie de cea
mai total unanimitate. În clipa aceasta, Derville nu se mai
uita la gravuri.
— B trânul Séchard şi milioane! exclam grasul Courtois.
Cine v-a spus asta? Vreun ran.
— Domnul meu, spuse Cachan, nu sunte i un om al
fiscului, astfel încât vi se poate spune despre ce este vorba…
— Fi i pe pace, zise Corentin, v dau cuvântul meu de
onoare c nu sunt func ionar al Ministerului Domeniilor.
Cachan, care le f cuse adineauri tuturora semn s tac ,
l s s -i scape o mişcare de mul umire.
— Domnul meu, urm Corentin, de n-ar fi decât un milion,
partea copilului nelegitim ar fi înc destul de frumoas . N-am
venit s facem un proces, am venit dimpotriv pentru a v
propune s ne da i o sut de mii de franci şi ne întoarcem…
— O sut de mii de franci!… exclam Cachan,
întrerupându-l pe Corentin. Dar b trânul Sechard a l sat
doar dou zeci de pogoane de vie, cinci ferme mici, zece
pogoane de izlaz la Marsac, iar bani pe deasupra, nicio
para…
— Pentru nimic în lume n-aş vrea s spun o minciun ,
284
domnule Cadian, exclam David Sechard amestecându-se în
vorba; şi înc şi mai pu in în materie de interese… Domnul
meu, le spuse dânsul lui Corentin şi lui Derville, tat l meu
ne-a l sat în afar de averea aceea…
Courtois şi Cachan îi f cur în zadar semne, c ci Séchard
ad ug :
— Trei sute de mii de franci, ceea ce ridic valoarea
moştenirii la vreo cinci sute de mii de franci.
— Domnule Cachan, întreb Ève Sechard, ce parte d
legea copilului nelegitim?…
— Doamn , r spunse Corentin, nu suntem turci, v cerem
numai s jura i în fa a acestui domn c n-a i primit mai mult
de trei sute de mii de franci bani ghea din moştenirea
socrului dumneavoastr , şi în cazul acesta o s ne
în elegem…
— Mai întâi, da i-v cuvântul de onoare, îi spuse lui
Derville fostul notar din Angoulême, c sunte i notar.
— Iat paşaportul meu, îi r spunse Derville lui Cachan,
întinzându-i o hârtie împ turit în patru, iar dânsul nu e,
aşa cum a i crede poate, un inspector general al Domeniilor,
fi i pe pace în privin a aceasta, ad ug Derville. Numai c
avem un interes important în a cunoaşte adev rul asupra
moştenirii Sechard, şi acum îl cunoaştem…
Derville o lu pe doamna Ève de mâna şi o duse foarte
curtenitor pân la cap tul salonului.
— Doamn , îi spuse el cu glas sc zut, dac n-ar fi
interesate în chestiunea aceasta onoarea şi viitorul familiei
de Grandlieu, nu m-aş fi pretat la stratagema n scocit de
domnul acela decorat; dar trebuie s -l scuza i, era nevoie s
fie descoperit minciuna prin care fratele dumneavoastr a
indus în eroare buna credin a acelui neam nobil. Feri i-v
acuma de a l sa s se cread c a i dat un milion dou sute
de mii de franci fratelui dumneavoastr ca s cumpere moşia
Rubempré…
— Un milion dou sute de mii de franci! exclam doamna
Séchard p lind. Dar el, nefericitul, de unde i-a luat?…
285
 — Ei, asta e, zise Derville. M tem c sursa acestei averi e
tare necurat .
Èvei i se umplur ochii de lacrimi, pe care vecinii le
observar .
— V-am f cut poate un mare serviciu, îi spuse Derville,
împiedicându-v de a v amesteca într-o minciun ale c rei
urm ri pot fi foarte primejdioase.
Derville o l s pe doamna Séchard c zut pe un scaun,
palid , cu lacrimi pe obraz şi salut persoanele de fa .
— La Mansle, îi zise Corentin b ie aşului care mâna
cabrioleta.
Diligen a de la Bordeaux la Paris, care trecu în noaptea
aceea, avea numai un loc liber. Derville îl rug pe Corentin s
i-l lase lui, pretextând c are treburi; dar, în fond n-avea
încredere în tovar şul s u de drum, a c rui dexteritate
diplomatic şi sânge rece i se p rur c -i stau prea mult în
obicei. Corentin r mase trei zile la Mansle f r s g seasc
prilej de a pleca; fu silit s scrie la Bordeaux ca s re in de
acolo un loc pentru Paris, unde nu izbuti s se întoarc decât
abia la nou zile dup plecare.
În tot acest timp, Peyrade se ducea în fiecare diminea la
Corentin, fie la Passy, fie la Paris, s întrebe dac se
întorsese. Într-a opta zi l s , la fiecare din cele dou
domicilii, câte o scrisoare scris într-un cifru al lor, ca s
explice prietenului s u felul mor ii ce-l amenin a, r pirea
Lydiei şi destinul cumplit pe care i-l h r zeau duşmanii s i.
Atacat, aşa cum atacase el pe al ii pân atunci, Peyrade,
lipsit de Corentin, îns ajutat de Contenson, r mase totuşi
sub costumul sau de nabab. Deşi duşmanii nev zu i îl
descoperiser , socotea pe bun dreptate c , r mânând pe
însuşi t râmul luptei, va putea g si unele indicii. Contenson
îşi pusese to i cunoscu ii pe urmele Lydiei; spera ca va
descoperi casa unde era ascuns ; dar, din zi în zi, neputin a
din ce în ce mai evident de a afla ceva m ri ceas de ceas
disperarea lui Peyrade. B trânul spion se înconjur de o
gard de vreo doisprezece sau cincisprezece din cei mai abili
286
agen i. Erau supravegheate împrejurimile din rue des
Moineaux şi rue Taitbout, unde b trânul tr ia ca un nabab
la doamna du Val-Noble. În ultimele zile ale termenului fatal
acordat de Asia ca s -l reinstaleze pe Lucien în vechea-i
situa ie la palatul Grandlieu, Contenson nu-l p r si pe
veteranul vechii locotenen e generale a palatului. Astfel,
poezia spaimei pe care şireteniile triburilor ce se r zboiesc o
r spândesc în sânul p durilor Americii, şi de care s-a folosit
atâta Cooper, se leag de cele mai mici detalii ale vie ii
pariziene. Trec torii, pr v liile, birjele, o persoan în picioare
la o fereastr , totul oferea oamenilor-numere, c rora le era
încredin at ap rarea vie ii b trânului Peyrade, interesul
uriaş pe care îl au în romanele lui Cooper un trunchi de
copac, o vizuin de castor, o stânc , pielea unui bizon, o
luntre nemişcat , nişte frunze pe fa a apei.
— Dac spaniolul a plecat, n-ai de ce s te temi, îi spunea
Contenson lui Peyrade, atr gându-i aten ia asupra liniştei
adânci de care aveau parte.
— Dar dac n-a plecat? r spundea Peyrade.
— Unul dintre oamenii mei s-a luat dup caleaşca lui; dar
la Blois, omul meu, silit s coboare, n-a putut s -i mai
ajung din urm tr sura.
La cinci zile dup întoarcerea lui Derville, într-o diminea ,
Lucien fu vizitat de Rastignac.
— Dragul meu, sunt desperat c trebuie s m achit de o
sarcin ce mi-a fost încredin at din pricina faptului c
suntem intimi. C s toria ta a c zut şi nu mai po i spera s
mai reiei vreodat acest proiect. Nu te mai duce niciodat la
palatul Grandlieu. Ca s te c s toreşti cu Clotilde, trebuie s
aştep i moartea tat lui ei şi a devenit prea egoist ca s moar
curând. B trânii juc tori de wisk rezist mult vreme la
col ul lor de mas . Clotilde o s plece în Italia cu Madeleine
de Lenoncourt-Chaulieu. Biata fat te iubeşte atât de mult,
dragul meu, încât, a trebuit s fie supravegheat ; voia s
vin s te vad , îşi f cuse micul ei plan de evadare… E şi
asta o consolare în nenorocirea ce te loveşte.
287
 Lucien nu r spundea. Îl privea pe Rastignac.
— La, urma urmei, e chiar o nenorocire? îi spuse
compatriotul s u. Ai s g seşti foarte uşor alt fat la fel de
nobil şi mai frumoas decât Clotilde!… Doamna de Sérisy o
s te însoare din r zbunare; nu poate suferi familia
Grandlieu, fiindc , n-au vrut niciodat s-o primeasc ; are o
nepoat , micu a Clémence de Rouvre…
— Dragul meu, de la ultimul nostru supeu nu mai sunt în
bune rela ii cu doamna de Sérisy: m-a v zut în loja Estherei,
mi-a f cut o scen şi am l sat-o în plata Domnului.
— O femeie de peste patruzeci de ani nu rupe pentru
mult vreme cu un tân r atât de frumos ca tine, zise
Rastignac. Cam cunosc eu apusurile astea de soare…
Dureaz zece minute în zare, şi zece ani în inima unei femei.
— S-au împlinit opt zile de când aştept o scrisoare de la ea.
— Du-te la ea!
— Acuma, n-o s am încotro.
— Vii m car la madame du Val-Noble? Nababul ei se
revanşeaz fa de Nucingen pentru supeul oferit.
— Sunt şi eu invitat şi am s m duc, zise Lucien cu
gravitate.
A doua zi dup confirmarea nenorocirii sale, ce îi fu
comunicat de îndat lui Carlos, Lucien veni cu Rastignac şi
Nucingen la falsul nabab.
La miezul nop ii, fosta sufragerie a Estherei întrunea
aproape toate personajele acestei drame a c rei noim ,
ascuns sub albia îns şi a acelor vie i toren iale, nu era
ştiut decât de c tre Esther, de Lucien, de Peyrade, de c tre
mulatrul Contenson şi de Paccard, care veni s -şi serveasc
st pâna. Asia fusese rugat de doamna du Val-Noble, f r
ştirea lui Peyrade şi Contenson, s -i ajute buc t reasa. Când
se aşezar la mas , Peyrade, care-i d duse cinci sute de
franci doamnei du Val-Noble ca ea s fac totul cum se
cuvine, g si în şervet o hârtiu a pe care citi aceste cuvinte
scrise cu creionul: „Cele zece zile s-au scurs în clipa în care
te aşezi la mas .” Peyrade îi întinse hârtia lui Contenson,
288
care st tea în spatele lui şi-l întreba pe englezeşte:
— Tu mi-ai vârât aici numele?
Contenson citi la lumina lumân rilor acel Mane, Tekel,
Fares102 şi puse hârtia în buzunar, dar ştia cât e de greu s
identifice un scris cu creionul şi mai ales o fraz aşternut :
în litere majuscule, adic în linii, ca s zicem aşa,
matematice, fiindc literele capitale se alc tuiesc numai din
curbe şi drepte, în care nu se pot recunoaşte obişnuin ele
mâinii, ca în scrisul zis cursiv.
Masa aceea se desf şur f r niciun pic de veselie. Peyrade
era prada unei îngrijor ri v dite. Dintre tinerii de via care
ştiau s înveseleasc un supeu, nu se aflau acolo decât
Lucien şi Rastignac, Lucien era foarte trist şi gânditor.
Rastignac, care tocmai pierduse, înainte de mas , dou mii
de franci, mânca şi bea cu gândul de a-şi scoate paguba
dup supeu. Cele trei femei, şocate de atmosfera rece, se
privir . Plictiseala lu gustul mânc rurilor. Supeurile sunt ca
piesele de teatru şi c r ile, au şi ele neprev zutul lor. La
sfârşit, se servir înghe ate din cele numite plombières. Toat
lumea ştia c acest soi de înghe at con ine mici fructe
zaharisite foarte fine, puse pe suprafa a înghe atei, care se
serveşte într-un p h rel, f r s aib forma unei piramide.
Înghe atele fuseser comandate de c tre doamna du Val-
Noble la Tortoni, a c rui vestit cafenea şi cofet rie se afl la
col ul din rue Taitbout cu bulevardul. Buc t reasa puse s
fie chemat mulatrul s pl teasc nota cofetarului.
Contenson, c ruia insisten a b iatului de la cofet rie nu i se
p ru fireasc , coborî şi-l turti cu o fraz : „Vas zic nu eşti de
la Tortoni?…” şi se întoarse sus de îndat . Dar Paccard se şi
folosise de lipsa lui şi împ r ise mesenilor înghe atele. Abia
ajunsese mulatrul la uşa apartamentului c unul dintre

102Socotit, cânt rit, împ r it – cuvinte profetice pe care legenda spune c o

mân invizibil le-ar fi scris, în chip de amenin are pe peretele s lii în
care Baltazar, regele Babilonolui, îşi petrecea ultima orgie. Sensul
complet este: Zilele tale sunt num rate, ai fost cânt rit şi g sit prea
uşuratic, regatul t u va fi împ r it.
289
agen ii care supravegheau casa din rue des Moineaux strig
pe scar în sus:
— Num rul dou zeci şi şapte!
— Ce este? r spunse Contenson, coborând iar şi cu
iu eala pân la cap tul de jos al rampei.
— Spune-i b trânului c fiic -sa s-a întors, şi în ce stare,
Doamne Dumnezeule! S vin , c fata e pe moarte.
În clipa în care Contenson se întoarse în sufragerie,
b trânul Peyrade, care de altfel b use mult, înghi ea cireaşa
de pe înghe at . Se bea în s n tatea doamnei du Val-Noble,
astfel c nababul îşi umplu paharul cu un vin care se
numeşte de Constan a, şi-l deşerta. Oricât de tulburat era
Contenson de ştirea pe care urma s o transmit lui Peyrade,
când intr , fu izbit de adânca aten ie cu care Paccard îl
privea pe nabab. Ochii valetului doamnei de Champy
sem nau cu dou fl c ri nemişcate. Aceast observa ie, în
ciuda importan ei ei, nu trebuia totuşi s -l întârzie pe
mulatru; Contenson se aplec spre pretinsul s u st pân în
clipa în care Peyrade punea la loc paharul gol pe mas .
— Lydie e acas , zise Contenson, şi într-o stare de plâns.
Peyrade slobozi cea mai francez dintre înjur turile
fran uzeşti cu un accent provensal atât de pronun at, încât
pe fe ele mesenilor se zugr vi cea mai adânc uimire.
Peyrade observa c greşise şi se m rturisi travestit,
spunându-i lui Contenson în francez curat :
— G seşte-mi o birj ! M-am c rat…
Toat lumea se ridic de la mas .
— Dar cine eşti? exclam Lucien.
— Tha! zise baronul.
— Bixiou îmi spusese c ştii s faci pe englezul mai bine
decât dânsul, dar nu voiam s -l cred, spuse Rastignac.
— E vreun falit prins asupra faptului, spuse du Tillet cu
glas tare, m miram eu!…
— Ce ciudat loc e şi Parisul sta!… zise doamna du
Valnoble. Dup ce d faliment la el în cartier, un negustor se
arat nepedepsit, pe Champs-Elysées, îmbr cat ca nabab
290
sau dandi!… Vai, n-am noroc, falimentul se ine dup mine
ca o insect .
— Se zice c fiecare floare are insecta ei, rosti liniştit
Esther, a mea seam n cu a Cleopatrei, e o viper 103.
— Ce sunt eu!… zise Peyrade de la uş . A, o s v da i
seama, c ci dac mor, ies din mormânt s v trag de picioare
în fiecare noapte!…
Rostind ultimele cuvinte, îi privea pe Esther şi pe Lucien;
apoi se folosi de uimirea obşteasc spre a pieri cu o agilitate
extraordinar , c ci voia s alerge pân acas f r s mai
aştepte birja. În strad , Asia, înf şurat într-o glug neagr
cum purtau pe atunci femeile când ieşeau de la bal, îl apuc
de bra pe spion în pragul por ii celei mari, pe unde intrau
tr surile.
— Trimite dup preot, papa Peyrade, îi zise ea cu glasul
acela care îi mai prorocise odat nenoroc.
O tr sur aştepta. Asia urc , tr sura pieri ca purtat de
vânt. Fuseser cinci tr suri, astfel încât agen ii lui Peyrade
nu izbutir s afle nimic.
Când ajunse la c su a lui de ar , într-una dintre pie ele
cele mai retrase şi mai surâz toare ale or şelului Passy104, pe
rue des Vignes, Corentin, care trecea drept un negustor
mistuit de patima gr din ritului, g si scrisoarea cifrat a
prietenului s u Peyrade. În loc s se odihneasc , urc iar şi
în birja care-l adusese, se duse în rue des Moineaux şi n-o
g si acolo decât pe Katt. Afl de la flamand c Lydie
disp ruse şi r mase uimit de lipsa de precau ie a lui Peyrade,
ca şi de a sa proprie.
— Bine c pe mine nu m cunosc înc , îşi zise dânsul.
Oamenii ştia sunt în stare de orice, trebuie s afl m dac
vor cumva s -l omoare pe Peyrade, c ci în cazul sta nu m

103 Cleopatra, regina Egiptului, iubit de Antoniu, s-a omorât, dup

înfrângerea acestuia de c tre Octaviu (anul 31), l sîndu-se muşcat de o
viper .
104 Pe atunci la marginea Parisului, Passy este ast zi un cartier din

capitala Fran ei.

291
mai ar t…
Cu cât îi e via a mai netrebnic , cu atât omul ine mai
mult la ea; ea este atunci un protest, o r zbunare de fiece
clip . Corentin coborî, se duse acas s se deghizeze în
b trânel boln vicios, îmbr c o redingot strâmt , verzuie,
îşi puse o peruc mic , zbârlit , şi se întoarse pe jos, mânat
într-acolo de prietenia sa fa de Peyrade. Voia s dea ordine
numerelor sale cele mai devotate şi mai îndemânatice. De-a
lungul str zii Saint-Honoré pe când venea dinspre place
Vendôme c tre rue Saint-Roch, merse în urma unei fete în
papuci şi îmbr cat cum se îmbrac o femeie pentru noapte.
Fata aceea, care purta un camizol alb şi pe cap o bonet de
noapte, l sa s -i scape din când în când sughi uri de plâns
amestecate cu vaiete f r voie. Corentin i-o lu înainte cu
câ iva paşi şi o recunoscu pe Lydie.
— Sunt prietenul tat lui dumitale, domnul Canquoëlle,
zise dânsul cu glasu-i adev rat.
— Ah, în sfârşit cineva în care s m pot încrede! rosti
dânsa.
— S nu pari c m cunoşti, urm Corentin, c ci suntem
urm ri i de nişte duşmani cruzi, şi sili i s ne travestim. Dar
povesteşte-mi ce i s-a întâmplat…
— O, zise biata fat , asta se spune, dar nu se povesteşte.
Sunt necinstit , pierdut , şi nu-mi pot da seama cum…
— De unde vii?…
— Nu ştiu! Am fugit cu atâta grab , am trecut printr-
atâtea str zi, am f cut atâtea ocoluri, crezându-m
urm rit … Şi când întâlneam vreun om de treab , îl
întrebam cum ajung la bulevarde, ca s dau în rue de la
Paix. În sfârşit, dup ce am mers vreme de… Cât e ceasul?
— Unsprezece şi jum tate, rosti Corentin.
— Am fugit la c derea nop ii, umblu deci de cinci
ceasuri!… exclam Lydie.
— Haide, ai s te odihneşti, ai s-o g seşti pe buna
dumitale Katt…
— Vai, domnule nu mai exist odihn pentru mine! Nu
292
vreau alt odihn decât pe aceea din mormânt şi o s m duc
s-o aştept într-o m n stire, dac voi fi considerat vrednic
s fiu primit .
— S rman copil ! Te-ai împotrivit?
— Da, m-am împotrivit. Vai, dac-a i şti printre ce fiin e
abjecte am fost dus …
— F r îndoial c te-au adormit.
— Asta s fie? zise s rmana Lydie. Înc un pic de putere şi
o s ajung acas . Simt c m pierd, şi mintea nu-mi mai este
limpede… Adineauri m credeam într-o gr din …
Corentin o lu pe Lydie în bra e, s rmana îşi pierdu
cunoştin a, iar el o purt pe scar în sus.
— Katt! strig dânsul.
Katt se ivi şi scoase un ip t de bucurie.
— Las-o încet cu bucuria! zise grav Corentin. Fata asta e
foarte bolnav !
Dup ce Lydie fu pus pe patul ei, şi când la lumina a
dou lumân ri aprinse de c tre Katt îşi recunoscu odaia, ea
începu s delireze. Cânt nişte cântecele naive pe melodii
pline de gra ie şi din timp în timp url anumite fraze
înfior toare pe care le auzise! Chipul ei frumos era plin de
pete vinete, îşi amesteca amintirile vie ii atât de curate cu
acelea din ultimele zece zile de infamie. Katt plângea.
Corentin se plimba prin odaie, oprindu-se din când în când
ca s-o priveasc pe Lydie.
— Pl teşte pentru tat l ei! zise el. S existe oare o Pronie?
Ah, ce cuminte am fost c n-am avut familie… Un copil, pe
cuvântul meu de onoare, e, cum a spus nu ştiu ce filosof, un
ostatic pe care-l dai nenorocirii!…
— O, se jelui s rmana copil , aşezându-se în pat şi l sând
s i se descâlceasc p rul atât de frumos, în loc s fiu
culcat aici, Katt, ar trebui s fiu culcat pe nisipul din
fundul Senei.
— Katt, în loc s plângi şi s - i priveşti copilul, ceea ce n-o
va lecui, ar trebui s te duci s cau i un medic, întâi pe al
prim riei, apoi pe domnii Desplein şi Bianchon… Trebuie s
293
salv m f ptura asta nevinovat …
Şi Corentin scrise adresele celor doi medici celebri. În clipa
aceea, pe scar se urc un om pentru care fiece treapt era
un lucru foarte bine cunoscut, şi uşa se deschise. Peyrade,
leoarc de transpira ie, cu ochii aproape însângera i, cu fa a
vân t , cu pieptul suflând ca nişte foaie, se n pusti din uşa
apartamentului Lydiei, strigând: „Unde-i fata mea?…”
V zu o privire trist a lui Corentin, şi ochii lui urm rir
gestul. Starea Lydiei poate fi asemuita doar cu aceea a unei
flori cultivate cu dragoste de un botanist, c zut de pe lujerul
ei şi zdrobit de bocancii intui i ai unui ran. Muta i
imaginea aceasta în inima îns şi a paternit ii, şi ve i în elege
lovitura pe care o primi Peyrade, c ruia i se umplur ochii de
lacrimi grele.
— Plânge cineva, e tata, zise copila.
Lydie îşi mai putu recunoaşte tat l; se ridic , veni s
îngenunche în fa a b trânului în clipa când el c dea într-un
fotoliu.
— Iart -m , t ticule!… zise ea cu un glas care-i sfâşie
inima lui Peyrade, în clipa când dânsul sim i ca o izbitur de
m ciuc în creştetul capului.
— Mor… ah, tic loşii! fur ultimele sale cuvinte.
Corentin voi s -şi ajute prietenul şi-i primi ultima suflare.
„Otr vit!…” îşi spuse Corentin.
— Ei, iat doctorul! exclam el auzind zgomot de tr sur .
Contenson, care se ar t cur at de vopseaua ce-l f cea
mulatru, r mase parc preschimbat într-o statuie de bronz,
auzind-o pe Lydie cum spune:
— Cum, tat , nu m ier i?… Nu eu sunt de vin ! (Nu
observa c tat l ei murise.) O, cu ce ochi se uit la mine!… se
jelui s rmana nebun …
— Trebuie închişi, zise Contenson, care-l puse pe
r posatul Peyrade pe pat.
— Facem o prostie, interveni Corentin. Hai s -l ducem la
el. Fiic -sa e pe jum tate nebun ; ar înnebuni de tot dac şi-
ar da seama c e mort. Ar crede c ea l-a ucis.
294
 V zându-l pe tat l ei dus din odaie, Lydie r mase ca şi
n ucit .
— Iat -l pe singurul meu prieten!… zise Corentin, p rând
emo ionat dup ce Peyrade fu întins pe pat în odaia lui. Într-
o via întreag s-a gândit la bani o singur dat , şi anume
pentru fiic -sa!… S iei aminte, Contenson. Fiecare meserie
are cinstea ei. Peyrade a f cut r u c s-a vârât în treburi
particulare, noi nu trebuie s ne amestec m decât în treburi
publice. Dar, orice s-ar întâmpla, jur, zise dânsul cu un glas
şi o privire care-l însp imântar pe Contenson, c -l voi
r zbuna pe s rmanul meu Peyrade! Voi descoperi f ptaşii
mor ii sale şi ai ruşinii fiic -sii!… Şi m jur pe propriul meu
egoism, pe pu inele zile care-mi mai r mân şi pe care le pun
la b taie în r zbunarea asta, c to i oamenii aceia or s -şi
sfârşeasc zilele la patru diminea a, în plin s n tate,
proasp t b rbieri i, sub cu itul ghilotinei!…
— Iar eu o s v ajut! zise Contenson mişcat.
Într-adev r, nimic nu e mai emo ionant decât s vezi
patima la un om rece, calculat, metodic, la care de dou zeci
de ani nimeni nu observase nici cea mai slab urm de
înduioşare. E drugul de o el înroşit, care topeşte tot ce
atinge. Drept care, Contenson sim i c i se zburlesc
m runtaiele în el.
— Bietul moş Canquoëlle, reîncepu el privindu-l pe
Corentin, de câte ori nu mi-a f cut cinste… Şi asculta i –
numai oamenii vicioşi ştiu s fac lucruri de acestea – adesea
mi-a dat câte zece franci s m duc s joc c r i…
Dup acest discurs funebru, cei doi r zbun tori ai lui
Peyrade se duser la Lydie, c ci auzir pe scar pe Katt şi pe
medicul prim riei.
— Du-te la comisarul de poli ie, zise Corentin. Procurorul
regal n-ar g si în asta motive de a porni o ac iune public ;
dar o s facem un raport la prefectur , poate o s serveasc
la ceva. Domnule doctor, continu apoi Corentin, ve i g si în
odaia de al turi un mort; nu-l cred mort de moarte bun ,
face i deci autopsia de fa cu comisarul de poli ie care va
295
sosi, chemat de mine. Încerca i s g si i urmele otr vii; ve i fi
de altminteri ajutat peste câteva clipe de c tre domnii
Desplein şi Bianchon, pe care i-am chemat ca s-o examineze
pe fata celui mai bun prieten al meu, care e într-o stare mai
proast decât tat l ei, deşi acesta e mort…
— N-am nevoie, zise medicul prim riei, de domnii aceia ca
s -mi fac datoria…
„Aha, am în eles”, se gândi Corentin.
— S nu ne sup r m, domnule doctor, urm Corentin. În
dou cuvinte, iat ce cred: cei care l-au omorât pe tat au
necinstit-o şi pe fiic .
Spre ziu , Lydie sfârşise prin a ceda oboselii. Dormea când
vestitul chirurg şi tân rul medic sosir . Medicul legist începu
s fac autopsia lui Peyrade şi c uta cauzele mor ii.
— Pân o vom deştepta pe bolnav , le spuse Corentin celor
doi doctori celebri, v rog s -l ajuta i pe un confrate al
domniilor voastre într-o constatare ce va fi neîndoios
interesant pentru dumneavoastr , iar p rerea
dumneavoastr nu va fi de prisos în procesul-verbal.
— Ruda dumneavoastr a murit de apoplexie, zise
medicul, exist simptomele unei congestii cerebrale
însp imânt toare…
— Cerceta i, domnilor, zise Corentin şi vede i dac nu se
g sesc în toxicologie otr vuri care au asemenea urm ri.
— Stomacul, afirm r spicat medicul, era absolut plin de
materii; dar nu v d nici o urm de otrav ; s-ar putea g si
numai analizându-le cu mijloace chimice.
— Dac simptomele congestiei cerebrale sunt limpezi,
avem de-a face, inând seama de vârsta pacientului, cu o
cauz suficient a mor ii, spuse Desplein şi ar t uriaşa
cantitate de alimente…
— Aici a mâncat? întreb Bianchon.
— Nu, r spunse Corentin, a venit repede din bulevard
pân aici şi a g sit-o pe fiic -sa violat …
— Asta a fost adev rata otrav , dac o iubea pe fiic -sa,
zise Bianchon.
296
 — Care ar fi otrava în stare s dea asemenea efecte?
întreb Corentin care nu-şi p r sea ideea.
— Nu e decât una, spuse Desplein dup ce examinase
totul cu grij . Este o otrav din arhipelagul Javei, luat de pe
arbuşti înc destul de pu in cunoscu i de soiul Strychnos şi
care slujeşte la înveninarea acelor arme atât de
primejdioase… kris-urile malaeze… Cel pu in aşa se spune…
Comisarul de poli ie sosi. Corentin îi împ rt şi b nuielile
sale, îl rug s întocmeasc un raport şi-i spuse în ce cas şi
cu ce persoane cinase Peyrade; apoi îl puse la curent cu
complotul urzit împotriva vie ii lui Peyrade şi cu cauzele ce-o
aduseser pe Lydie în starea în care se afla. Dup aceea,
Corentin trecu în apartamentul s rmanei fete, unde Desplein
şi Bianchon examinau bolnava; dar îi întâlni în pragul uşii.
— Ei, domnilor? întreb Corentin.
— Interna i-o pe fat într-o cas de nebuni, c ci dac nu-şi
recap t min ile la naştere, dac bineîn eles a r mas
îns rcinat , îşi va sfârşi zilele prada demen ei melancolice.
Nu exist alt leac decât instinctul matern, dac se trezeşte…
Corentin d du fiec ruia dintre doctori câte patruzeci de
franci de aur şi æ întoarse c tre comisarul de poli ie care-l
tr gea de mânec .
— Medicul sus ine c a murit de moarte bun , zise
slujbaşul; şi cu atât mai pu in pot face un raport cu cât e
vorba de moş Canquoëlle care se amesteca în multe, şi n-am
prea ştii în cine am lovi pân la urm . Oameni ca el mor
adesea din ordin…
— Ma cheam Corentin, îi spuse Corentin la ureche
comisarului de poli ie.
Comisarul l sa s -i scape un gest de surprindere.
— Aşa c f o not , urm Corentin, va fi foarte necesar
mai târziu, şi n-o trimite decât cu titlul de informa ie
confiden ial . Crima nu poate fi dovedit şi ştiu c ancheta
ar fi oprit la primul pas… Dar vine o zi în care dau eu
vinova ii pe mâna justi iei; am s -i supraveghez şi o s -i
prind asupra faptului.
297
 Comisarul de poli ie îl salut , pe Corentin şi plec .
— Conaşule, spuse Katt, domnişoara nu face altceva decât
s cânte şi s joace, ce ne facem?…
— Dar ce, s-a întâmplat ceva între timp?…
— A aflat c i-a murit tat l…
— Urc-o într-o birj şi du-o drept la casa de nebuni de la
Charenton; o s scriu un bilet directorului general al poli iei
regatului ca s fie tratat ca lumea. Fata la casa de nebuni,
tat l în groapa comun , zise Corentin. Contenson, du-te şi
comand dricul s racilor şi… Acuma, r mânem noi doi, care
pe care, don Carlos Herrera…
— Carlos?! exclama Contenson. E în Spania.
— E la Paris! afirm ritos Corentin. Se simte stilul spaniol
din vremea lui Filip al II-lea, dar am eu curse pentru toat
lumea, chiar pentru regi.
La cinci zile dup dispari ia nababului, doamna du
Valnoble şedea, la ora nou diminea a, la c p tâiul patului
Estherei şi plângea, c ci se sim ea pe unul dintre
povârnişurile ce duc la mizerie.
— Dac aş avea m car o sut de ludovici rent ! Cu atât,
drag , te retragi în vreun or şel oarecare şi g seşti acolo un
b rbat care s te ia de nevast …
— Aş putea s - i fac eu rost de ei, zise Esther.
— Ce? Cum anume? exclam doamna du Val-Noble.
— A, foarte uşor. Ascult . O s te prefaci c vrei s te
sinucizi. Joac - i bine rolul; ai s-o chemi pe Asia şi ai s -i
propui zece mii de franci în schimbul a dou perle negre din
sticl foarte sub ire şi pline cu o otrav care omoar într-o
clip ; mi le aduci şi- i dau pe ele cincizeci de mii de franci.
— De ce nu i le ceri chiar tu? întreb doamna du Val-
Noble.
— Asia nu mi le-ar vinde.
— Nu cumva le vrei pentru tine?… întreb doamna du Val-
Noble.
— Poate c da.
— Pentru tine, care tr ieşti în mijlocul bucuriei, al luxului,
298
într-o cas ce- i apar ine! În ajunul unei serb ri despre care
o s se vorbeasc zece ani! Care o s -l coste pe Nucingen
dou zeci de mii de franci. Se zice c o s fie servite c pşuni
în luna februarie, sparanghel, struguri… pepeni… Or s
coste trei mii de franci numai florile din od i.
— Ce tot vorbeşti? Trei mii de franci or s coste numai
trandafirii de pe scar .
— Se zice c rochia ta cost zece mii de franci.
— Da, o s am o rochie din dantel de Bruxelles, şi
Delphine de Nucingen, nevast -sa, turbeaz . Dar am vrut s
fiu deghizat în mireas .
— Unde sunt cei zece mii de franci, spuse doamna du Val-
Noble.
— ştia-s to i banii mei m run i, r spunse Esther
zâmbind. Deschide m su a de toalet , sunt sub hârtia de
f cut moa e.
— Când vorbeşte cineva de sinucidere, nu se prea omoar ,
zise doamna du Val-Noble. Nu cumva vrei s s vârşeşti…
— O crim ? Fii serioas ! replic Esther, rostind gândul
prietenei ei care şov ia. Po i fi liniştit , urm ea, nu vreau s
omor pe nimeni. Aveam o prieten , o femeie foarte norocoas ,
a murit, o s-o urmez… Şi asta-i tot…
— Ce proast eşti!…
— Ce vrei, ne promiseser m una alteia s facem acest
lucru.
— Las s i se protesteze poli a aceasta, zise prietena
zâmbind.
— F ce- i spun şi du-te. Aud sosind o tr sur , e
Nucingen, un om care-o s înnebuneasc de bucurie! sta
m iubeşte… De ce oare nu-i iubim pe cei care ne iubesc, c
doar fac totul ca s ne plac …
— Ei, zise doamna du Val-Noble, e ca povestea ârului care
e cel mai intrigant dintre to i peştii.
— De ce?…
— Asta nu s-a putut afla niciodat .
— Dar pleac o dat , iubito! Trebuie s cer cei cincizeci de
299
mii de franci pentru tine.
— Atunci, cu bine…
De trei zile, purt rile Estherei fa de baronul de Nucingen
se schimbaser în întregime. Maimu a devenise pisic , iar
pisica devenea femeie. Esther rev rsa asupra acelui b trân
comori de afec iune, devenea fermec toare. Cuvintele ei,
lipsite acum de r utate şi de acreal , pline de aluzii tandre, îl
convinseser pe greoiul bancher; ea îi spunea Fritz, iar el se
credea iubit.
— Bietul meu Fritz, te-am pus la încercare grea, zise ea,
te-am chinuit r u, ai avut o r bdare sublim , v d c m
iubeşti, şi am s te r spl tesc pentru asta. Acuma îmi placi şi
nu ştiu cum s-a întâmplat, dar am ajuns s te prefer unui
tân r. Poate c e rezultatul experien ei. Cu vremea, sfârşeşti
prin a observa c pl cerea e averea sufletului, şi c nu e mai
m gulitor s fii iubit pentru pl cere decât s fii iubit pentru
bani… Şi-apoi, tinerii sunt prea egoişti, se gândesc mai mult
la ei decât la noi; în timp ce tu nu te gândeşti decât la mine.
Sunt toat via a ta. De aceea nu mai vreau nimic de la tine,
vreau s - i dovedesc în ce m sur sunt dezinteresat .
— Nu i-am tad nimiga, r spunse baronul fermecat, am te
kând s - i atuc mâine dreizeci mii vranci terende. E gadoul te
nund .
Esther îl s rut atât de dr gu pe Nucingen, încât îl f cu
s p leasc f r pilule.
— Vai, zise dânsa, s nu cumva s crezi c sunt aşa cu
tine pentru cei treizeci de mii de franci de rent , sunt aşa
fiindc acuma… te iubesc, b trâne Frédéric…
— O, toamne! Te ge m-ai bus la îngergare?… Aj vi vost adid
de verigit te drei luni…
— Ai cump rat din cele cu trei la sut sau cu cinci la sut ,
p puşica mea? întreb Esther petrecând mâinile prin p rul
lui Nucingen şi aranjându-i-l cum îi tr snea prin cap.
— Drei… Afeam gandid i mari.
Baronul aducea aşadar în diminea a aceasta titlurile de
rent ; venise s ia dejunul cu iubita-i feti , s o întrebe ce
300
porunceşte pentru a doua zi, faimoasa sâmb t , ziua cea
mare!
— Bofdim, miga mea zo ie, zingura mea zo ie, spuse vesel
bancherul a c rui fa str lucea de fericire, iad gu ge z - i
bl dejdi gojni a bendru rezdul silelor madale.
Esther lu hârtia f r s arate nici cea mai mic tulburare,
o împ turi şi o puse în m su a de toalet .
— Iat -te încântat, monstru zic los, zise dânsa dându-i
uşor cu palma peste obraz, c m vezi primind în sfârşit ceva
de la dumneata. Nu mai pot s - i spun adev ruri nepl cute,
c ci primesc şi eu ceva din roadele a ceea ce numeşti
sfor rile dumitale… Asta nu-i un cadou, dragul meu, e o
restituire, haide, nu face mutra dumitale de la burs . Ştii
bine c te iubesc.
— Vrumoaza mea Ezder, încerul iupirii mele, zise bancherul,
nu mai forpi aşa gu mine… Azguld … Mi-ar fi dod una tag
lumea întreac m-ar grede o , numai za viu om ginzdid în ochii
dumidale… Te iupesc mereu, tin ge în ge mai muld.
— sta-i planul meu, zise Esther. De aceea nici n-am s - i
mai spun niciodat nimic care s te nec jeasc , dr gu ul
meu elefant, c ci ai ajuns neprih nit ca un copil… Da,
nemernic b trân, n-ai avut niciodat nevinov ie în tine şi
trebuia s se mai arate la suprafa cea pe care-o aveai când
te-ai n scut; dar era atât de adânc ascuns încât nu s-a
întors decât la şaizeci şi şase de ani trecu i… şi ag at de
undi a dragostei. Fenomenul sta are loc la cei foarte
moşnegi… Şi iat de ce pân la urm am ajuns s te iubesc;
eşti tân r, foarte tân r… Numai eu l-am cunoscut pe
Frédéric acesta… Eu singur !… C ci erai bancher la
cincisprezece ani… în liceu, cred c le împrumutai colegilor o
bil cu condi ia s - i dea înd r t dou … (îi s ri pe genunchi,
v zându-l c râde.) Ei bine, afl c te las s faci ce vrei!
Dumnezeule, n-ai decât s -i jefuieşti pe oameni! O s te ajut
şi eu. Oamenii nu merit s fie iubi i, Napoleon îi omora ca
pe muşte. Ce importan are c francezii pl tesc bir
bugetului sau ie? Ce le pas ? Nu se face amor cu bugetul şi
301
pe legea mea… Nu z u, m-am gândit bine, ai dreptate…
Tunde oile, aşa st scris la scriptur de la Béranger citire…
S rut-o pe Ezder a dumitale… A, ascult , o s -i dai bietei du
Val-Noble toate mobilele aflate în apartamentul din rue
Taitbout! Şi apoi, mâine ai s -i oferi cincizeci de mii de
franci… Asta o s - i şad bine, p puşico. L-ai omorât pe
Falleix, lumea începe s te înjure… Generozitatea ta o s
par babilonian … şi toate femeile or s vorbeasc de tine.
Nu te teme, n-o s existe în Paris nimeni m re şi nobil în
afar de tine, şi lumea e în aşa fel alc tuit încât to i îl vor
uita pe Falleix. Încât, la urma urmei, sunt bani plasa i în
prestigiu!…
— Ai trebdade, înşerul meu, gunojdi lumea, r spunse
bancherul, iei vi gonzilierul meu.
— Vezi, urm dânsa, cât m gândesc la afacerile
b rbatului meu, la prestigiul s u, la onoarea sa… Haide, du-
te, du-te şi-mi ad cei cincizeci de mii de franci…
Voia s se descotoroseasc de domnul de Nucingen şi s
cheme un agent de burs prin care s vând chiar în seara
aceea titlurile de rent .
— Ji te ge imetiat?… întreb el.
— Ce vrei, puiule, trebuiesc oferi i într-o cutioar de satin
şi înf şura i în jurul unui evantai. Ai s -i spui: „Iat ,
doamn , un evantai care sper c v va pl cea… Se crede c
nu eşti decât un Turcaret, îl vei întrece şi pe Beaujon105!
— Vermeg dor! Vermeg dor! exclam baronul. Agum voi
afea ji zbirid!… Tha, î i rebed guvindele te tuh…
În clipa când s rmana Esther se aşezase, obosit de efortul
pe care-l f cea ca s -şi joace rolul, intr Europa.
— Coni a, zise ea, a venit un comisionar trimis din cheiul
Malaquais de Celestin, valetul conaşului Lucien…
— S intre!… Nu, m duc eu în anticamer .

105Bog taşul Nicolas Beaujon (1718–1786), fost bancher al cur ii – se

îmbog ise prin specul cu grâul într-o perioad de foamete – s-a ocupat
ulterior cu opere filantropice.
302
 — Are o scrisoare de la Célestin pentru coni a.
Esther se n pusti în anticamer , se uit la comisionar şi
nu v zu în dânsul decât comisionarul pur sânge.
— Spune-i lui s coboare!… zise Esther cu glasul slab,
pr buşindu-se pe un scaun dup ce citise scrisoarea. Lucien
vrea s se sinucid , ad ug dânsa la urechea Europei. De
altfel, arat -i lui scrisoarea.
Carlos Herrera, care îşi p strase straiele de voiajor
comercial, coborî îndat , şi privirea-i se opri asupra
str inului din anticamer : comisionarul.
— Mi-ai spus c nu e nimeni, zise dânsul la urechea
Europei.
Şi dintr-o pruden exagerat trecu de îndat în salon,
dup ce îl scrutase pe comisionar. Înşal -Moartea nu ştia c
de cât va vreme faimosul şef al serviciului de siguran ,
care-l arestase în casa Vauquer, avea un rival, socotit ca
viitoru-i înlocuitor. Rivalul acela era comisionarul.
— Aşa e, îi zise falsul comisionar lui Contenson care-l
aştepta în strad . Cel pe care mi l-a i descris e în cas , dar
nu e spaniol, şi mi-aş pune mâna în foc c sub reverenda lui
se ascunde vânat de-al nostru.
— Nu e nici spaniol, nu e nici preot, observ Contenson.
— Sunt convins, spuse agentul brig zii de siguran .
— Ah, dac-am avea dreptate!… ad ug Contenson.
Lucien, într-adev r, lipsise dou zile, şi se folosiser de
lipsa lui spre a întinde acea curs ; dar se întoarse în aceeaşi
sear şi neliniştea Estherei se potoli.
A doua zi diminea , la ora când curtezana ieşea din baie
şi se culca iar şi în pat, îi sosi prietena.
— Am cele dou perle! zise doamna du Val-Noble.
— S le v d, spuse Esther ridicându-se şi cufundându-şi
frumosul cot într-o pern garnisit cu dantele.
Doamna du Val-Noble îi întinse prietenei sale dou bobi e
care sem nau cu nişte coac ze negre. Baronul îi d duse
Estherei doi ogari dintr-o ras vestit şi care pân la urm
vor purta numele marelui poet contemporan care le-a lansat
303
moda106; de aceea, curtezana, foarte mândr c -i ob inuse, le
d duse numele perechii din care se tr geau, Romeo şi
Julieta. N-are rost s mai pomenim de dr g l şenia, culoarea
alb şi gra ia acelor animale de cas , ale c ror apuc turi
aveau ceva din discre ia englezeasc . Esther îl chem pe
Romeo. Romeo veni în goan pe picioarele-i atât de ml dioase
şi sub iri, atât de tari şi vânoase, încât le-ai fi crezut nişte
vergele de o el, şi-şi privi st pâna. Esther se pref cu c -i
arunc una dintre cele dou perle, ca s -l fac atent.
— Numele s u îi h r zeşte moartea asta! zise Esther şi îi
arunc perla pe care Romeo o sf râm între din i.
Câinele nu scoase un sunet, se învârti în loc şi c zu mort.
Esther nici nu-i ispr vise prohodul de-o fraz .
— Vai! Doamne Dumnezeule! ip doamna du Val-Noble.
— Ai o birj , ia-l pe r posatul Romeo, zise Esther, ar fi
tulburare aici dac s-ar şti c a murit, voi spune c i l-am
dat, iar tu, c l-ai pierdut. D un anun . Gr beşte-te, disear
o s - i cape i cei cincizeci de mii de franci.
Lucrurile acestea fur rostite cu atâta linişte şi cu o atât de
des vârşit nesim ire de curtezan , încât doamna du Val-
Noble exclam :
— Eşti într-adev r regina noastr !
— Vino devreme şi f -te frumoas …
La ora cinci dup -amiaz , Esther se g ti ca o mireas . Îşi
puse rochia de dantel pe o fust de satin alb, un cordon alb,
pantofi de satin alb şi pe frumoşii s i umeri o eşarf de
dantel englezeasc . Se coaf cu camelii albe naturale,
imitând o coafur de tân r fecioar . Purta pe piept un colier
din perle valorând treizeci de mii de franci, d ruit de
Nucingen. Deşi îşi ispr vise g teala la ora şase, nu voi s
vad pe nimeni, nici m car pe Nucingen. Europa ştia c
Lucien trebuia s fie introdus în odaia de culcare. Lucien sosi
pe la orele şapte, iar Europa g si un mijloc de a-l face s

106E vorba de Lamartine; una dintre statuile sale (de la Paris) îl

reprezint înso it de aceste animale preferate.
304
intre la coni a, f r s -l observe nimeni.
V zând-o pe Esther, Lucien îşi spuse: „De ce nu m-aş duce
s tr iesc cu ea la Rubempré, departe de lume, f r s m
mai întorc vreodat la Paris?… Am un acont de cinci ani
asupra vie ii acesteia şi draga de ea e o fire în stare s nu se
schimbe niciodat !… Şi unde aş mai g si o capodoper ca
asta?”
— Dragul meu, tu, omul din care am f cut zeul meu, rosti
Esther, îndoind un genunchi pe o pern în fa a lui Lucien,
binecuvânteaz -m …
Lucien voi s-o ridice pe Esther şi s-o îmbr işeze zicând:
„Ce e gluma asta, iubita mea?” Şi încerc s-o ia de mijloc; dar
dânsa se desf cu din bra ele lui cu o mişcare ce exprima în
aceeaşi m sur respect şi groaz .
— Nu mai sunt demn de tine, Lucien, zise dânsa cu ochii
plini de lacrimi. Te conjur, binecuvânteaz -m şi jur -mi c
vei statornici la spitalul oraşului o funda ie de dou paturi…
C ci, numai cu rug ciuni la biseric , Dumnezeu nu m va
ierta niciodat decât pe mine… Te-am iubit prea mult, dragul
meu. În sfârşit, spune-mi c te-am f cut fericit şi c-ai s - i
aduci aminte câteodat şi de mine… Da?
Lucien sim i o atât de solemn bun -credin la Esther,
încât r mase gânditor.
— Vrei s te sinucizi! zise dânsul în fine, cu un glas care
tr da o fr mântare adânc .
— Nu, iubitul meu, dar vezi tu, ast zi moare femeia curat ,
cast , iubitoare, pe care ai avut-o… Şi tare mi-e team c o
s mor de mâhnire…
— S rman copil , mai aşteapt ! zise Lucien. De dou zile
am f cut multe eforturi şi am putut s ajung pân la
Clotilde.
— Mereu Clotilde! zise Esther cu un accent de ciud
st pânit .
— Da, urm el, ne-am scris… Pleac mar i diminea , dar
o s am o întrevedere cu ea pe şoseaua Italiei, la
Fontainebleau…
305
 — Dar ce fel de neveste v trebuie vou stora?…
Scânduri! ip s rmana Esther. Spune, dac aş avea şapte
sau opt milioane, nu te-ai c s tori cu mine?
— Nu fi copil! Voiam tocmai s - i spun c dac totul s-a
sfârşit pentru mine, n-o s vreau alt so ie decât pe tine…
Esther plec fruntea ca s nu i se vad brusca paloare şi
lacrimile pe care şi le şterse.
— M iubeşti?… întreb ea privindu-l pe Lucien cu o
durere adânc . Ei, iat binecuvântarea pe care o voiam. Nu
te compromite, ieşi pe uşa secret şi f -te c vii din
anticamer în salon. S rut -m pe frunte, zise ea.
Îl lu pe Lucien în bra e, îl strânse la piept cu sete şi-i
spuse:
— Du-te! Du-te, sau tr iesc…
Când muribunda ap ru în salon, izbucni un strig t de
admira ie. Ochii Estherei reflectau nem rginirea în care se
pierdea sufletul celui ce-o vedea, P ru-i negru-alb strui
scotea în valoare cameliile. Pe scurt, toate efectele pe care le
c utase aceast fiin sublim erau ob inute. Nu avu rival .
P ru expresia luxului nebunesc ale c rui crea ii o
înconjurau. De altminteri, fu sclipitoare de duh. Comanda
orgia cu puterea rece şi calm desf şurat de Haberjeck la
Conservator în acele concerte în care muzicienii de frunte ai
Europei ating sublimul execu iei când îi interpreteaz pe
Mozart şi Beethoven. Totuşi observa cu spaim c Nucingen
mânca pu in, nu bea şi f cea pe st pânul casei. La miezul
nop ii, nimeni nu mai avea mintea întreag . Sparser
paharele ca s nu mai fie niciodat întrebuin ate. Dou
perdele de stof chinezeasc pictat fur sfâşiate. Bixiou se
ame i pentru prima dat în via . Deoarece nimeni nu mai
putea sta în picioare, iar femeile adormiser pe divanuri,
mesenii nu putur realiza gluma pe care-o pl nuiser
dinainte de a-i conduce pe Esther şi pe Nucingen spre
camera de culcare, înşirui i pe dou rânduri, to i cu sfeşnice
în mâini şi cântând aria Bouna Sera din B rbierul din Sevilla.
Nucingen o lu singur de mân pe Esther; deşi afumat,
306
Bixiou, care-i observ , mai avu înc puterea s spun , ca
Rivarol în leg tur cu ultima c s torie a ducelui de
Richelieu :107

— Ar trebui anun at poli ia… Aici o s se s vârşeasc o

fapt urât …
Glume ul credea c glumeşte, dar era profet.
Domnul de Nucingen nu se ar t la el acas decât luni
c tre amiaz ; dar la ora unu, agentul s u de schimb îl
anun c domnişoara Esther Van Gobseck d duse spre
vânzare titlurile de rent de treizeci de mii de franci înc de
vineri şi c încasase pre ul.
— Îns , domnule baron, zise dânsul, primul secretar al
maestrului Derville a venit la mine în momentul în care
vorbeam despre aceast tranzac ie; şi, dup ce a v zut
numele adev rat al domnişoarei Esther, mi-a spus c
moştenea o avere de şapte milioane.
— Ce forpeşti!
— Da, se pare c e singura moştenitoare a b trânului
Gobseck… Derville o s controleze faptele. Dac mama
metresei dumneavoastr e frumoasa olandez , ea
moşteneşte…
— Jdiu kh tha, spuse bancherul, mi-a bovezdid viaza ei…
O zâ drirnid un pilet lui Terfil!…
Baronul se aşez la birou, scrise un bile el lui Derville şi-l
trimise cu un lacheu. Apoi, dup burs , se întoarse pe la
ceasurile trei la Esther.
— Coni a ne-a poruncit s n-o trezim, sub niciun pretext.
S-a culcat, doarme…
— Ei, trace! exclam baronul. Iroba, nu i-ar b rea r u z
avle g te ine voarde pocat … Mojdenejde jabde milioane.
Patrânul Gobseck a murid ji a l zad ageşti jabde milioane ji

107 Louis-Franoçois-Armand du Plessis, duce de Richelieu (1696–1788),

mareşal al Fran ei, a repurtat o serie de succese militare şi diplomatice.
Moralitatea lui l sa mult de dorit: era unul dintre partenerii de desfrâu ai
lui Ludovic al XV-lea. Foarte b trîn fiind, s-a c s torit cu o fat tân r
pentru a-i face în necaz fiului s u.
307
st pâna ta e zingura mojdenidoare, mama ei viind neboada lui
Gopseck gare te aldfel a v gut un dezdamend. Nu budeam z
p nuesc g un milionar ca tânsul o laz pe Ezder în miserie…
— A, atunci domnia dumitale s-a terminat, paia b trân !
îi zise Europa privindu-l pe baron cu o sfruntare demn de
slujnic din teatrul lui Molière. Huo! Corb b trân!… Te
iubeşte cam cum iubeşti ciuma!… Dumnezeule! Milioane!…
Dar atunci îşi poate lua de b rbat amantul! Ah, ce bucuroas
are s fie!
Şi Prudence Servien îl l s pe baronul de Nucingen nici
mai mult nici mai pu in decât fulgerat şi se duse s -i anun e
st pânei aceast lovitur a sor ii, ea cea dintâi! B trânul,
beat de volupt i supraomeneşti, şi crezând în fericire,
primise un duş rece c zut pe iubirea sa, în clipa în care
ajungea la cel mai înalt grad de incandescen .
— Ma injela… strig dânsul cu lacrimi în ochi. M injela!…
O, Ezder… o fia a mea!… Topitoc ge zând! Barg azemenea
vlori gresc bendru patrâni… Bot gump ra dodul, avar de
dinere e!… O, toamne, toamne!… Ge z m vac! Ge z vac?
Are trebdade, gruda te Iroba! Ezder pogad îmi zgab … Z m
tug z m spânzur? Ge mai e fia a f r vlag ra tumnezeazg
a bl gerii be gare am custat-o… Toamne tumnezeule!…
Şi rechinul îşi smulse mica peruc pe care de trei luni şi-o
punea peste p rul sur. Un ip t str pung tor scos de Europa
îl f cu pe Nucingen s tresar pân -n m duva oaselor.
S rmanul bancher se ridic , târşindu-şi picioarele amor ite
de cupa dezam girii pe care o golise, c ci nimic nu ame eşte
mai tare decât vinul nenorocului. Înc din uşa camerei, o z ri
pe Esther în epenit pe pat, învine it de otrav , moart !…
Se duse pân la pat, şi c zu în genunchi.
— Ai drebdade, aja zbuzeze ji tima!… Eu am omorâd-o…
Paccard, Asia, to i ai casei sosir în goan . Nu erau
mâhni i, ci uimi i şi doritori s vad . Oamenii casei şov ir o
clip . Baronul redeveni bancher, avu o b nuial şi s vârşi
impruden a de a întreba unde sunt cei şapte sute cincizeci de
mii de franci ai rentei. Paccard, Asia şi Europa se privir într-
308
un fel atât de ciudat, încât domnul de Nucingen ieşi îndat ,
convins c se petrecuse un furt şi un omor. Europa observ
sub perna st pâne-sii un pachet învelit pe care, pip indu-l,
îşi d du seama c e plin de bancnote. Începu s-o dichiseasc
în chip de moart , dup cum spunea ea.
— Du-te s -l anun i pe conaşul, Asia!… Auzi, s moar
înainte de-a afla c are şapte milioane! Gobseck era unchiul
r posatei!… exclam dânsa.
Manevra Europei fu în eleas de c tre Paccard. De îndat
ce Asia ieşi, Europa desf cu pachetul pe care s rmana
curtezan scrisese: Domnului Lucien de Rubempré, în mân !
Şapte sute cincizeci de bancnote de câte o mie de franci
lucir în fa a ochilor Prudencei Servien care ipa:
— N-am fi noi ferici i şi cinsti i pentru restul vie ii?…
Paccard nu r spunse nimic, firea sa de ho fu mai tare
decât devotamentul fa de Înşal -Moartea.
— Durut a murit, r spunse dânsul, luând banii, um rul
meu. e înc neştampilat, hai s ne c r m împreuna, s ne
împ r im suma ca s nu-i pierdem pe to i în caz de accident
şi s ne c s torim.
— Dar unde s ne ascundem? întreb Prudence.
— În Paris, r spunse Paccard.
Prudence şi Paccard coborâr de îndat cu iu eala a doi
oameni cinsti i preschimba i în ho i.
— Fat drag , îi zise Înşal -Moartea malaezei de îndat ce
aceasta îi spusese primele cuvinte, g seşte-mi o scrisoare de-
a Estherei pân când scriu un testament în toat regula, şi ai
s -i duci lui Girard modelul testamentului şi scrisoarea; dar
s se gr beasc , c trebuie, vârât testamentul sub perna
Estherei, înainte de-a se sigila casa. Şi f cu urm toarea
ciorn de testament:

Deoarece n-am iubit niciodat pe altcineva pe lume decât pe

domnul Lucien Chardon de Rubempré, şi deoarece m-am
hot rât s -mi pun cap t zilelor mai degrab decât s recad în
viciul şi via a netrebnic din care m scosese mila sa, dau şi
309
las moştenire sus numitului Lucien Chardon de Rubempré
toat averea mea din ziua mor ii, cu condi ia s ctitoreasc o
slujb la biserica Saint-Roch pe veci, pentru odihna sufletului
celei care i-a d ruit tot, chiar şi ultimu-i gând.
Esther Gobseck

— Cam sta e stilul ei, îşi zise Înşal -Moartea.

La ceasurile şapte seara, testamentul, scris şi sigilat, fu
strecurat de c tre Asia sub c p tâiul Estherei.
— Jacques, zise dânsa urcând în goan , în clipa în care
am ieşit din odaie, a sosit justi ia…
— Vrei s zici judec torul de ocol…
— Nu, fiul meu. E şi judec torul de ocol, dar e înso it de
jandarmi. Sunt şi procurorul-regal şi judec torul de
instruc ie. Au pus paz la uşi.
— Repede a mai f cut zarv moartea asta, zise Collin.
— Ia te uit , Europa şi Paccard nu se mai arat , mi-e
team c au şterpelit cei şapte sute cincizeci de mii de franci,
zise Asia.
— Ah, tic loşii!… exclam Înşal -Moartea. Cu ciupeala lor
ne-au nenorocit!…
Justi ia omeneasc şi justi ia parizian , adic cea mai
neîncrez toare, cea mai inteligent , cea mai iscusit , cea mai
cult dintre toate justi iile, chiar prea inteligent , c ci
interpreteaz legea în fiecare clip , punea în sfârşit mâna pe
cei ce urziser acea cumplit intrig . Baronul de Nucingen,
recunoscând semnele otr vii şi neg sindu-şi cei şapte sute
cincizeci de mii de franci, se gândise c unul dintre
personajele urâcioase care-i displ ceau atât, Paccard sau
Europa, era vinovat de crim . În prima clip de furie alerg la
prefectura de poli ie. Asta fu ca un dang t de clopot care
adun toate numerele lui Corentin. Prefectura, parchetul,
comisarul de poli ie, judec torul de ocol, judec torul de
instruc ie fur mobiliza i cu to ii. La ceasurile nou seara,
trei medici chema i asistau la autopsia s rmanei Esther şi
începeau perchezi iile! Înşal -Moartea, anun at de c tre Asia,
310
exclam :
— Ei nu ştiu c sunt aici, deci m pot ascunde!
Ieşi prin geamul de pe acoperiş al mansardei şi, cu o
agilitate f r pereche, se ridic în picioare pe acoperiş, unde
începu s cerceteze împrejurimile cu sângele rece al unui
învelitor de case. „Bun, îşi zise dânsul, z rind la distan de
cinci case de acolo, pe rue de la Provence, o gr din , am g sit
ce-mi trebuie!…”
— Eşti arestat, Înşal -Moartea! îi r spunse Contenson,
care ieşi de dup un horn. Ai s -i explici domnului Camusot
ce slujb voiai s cân i pe acoperişuri, prea-sfin ite, şi mai
ales de ce te c rai…
— Am duşmani în Spania, zise Carlos Herrera.
— În Spania? Hai s mergem în Spania, dar pe la tine prin
mansard .
Falsul spaniol p ru c s-a dat b tut, dar dup ce se
sprijini bine de baza tocului de geam de pe acoperiş, îl apuc
şi-l zvârli pe Contenson atât de n prasnic, încât spionul c zu
în mijlocul rigolei din rue Saint-Georges. Contenson muri pe
câmpul s u de b taie. Jacques Collin se întoarse liniştit în
mansard şi se vârî în pat.
— D -mi ceva care s m fac bolnav r u, f r s m
omoare, îi spuse el Asiei, c ci trebuie s fiu pe moarte ca s
pot s nu r spund nicio vorb curioşilor. Nu te teme de
nimic, sunt preot şi o s r mân preot. Adineauri am sc pat,
şi f r s se observe, de unul dintre cei ce m puteau
demasca.
În ajun, la ceasurile şapte seara, Lucien plecase în
cabrioleta sa înh mat cu cai de poşt , înarmat cu un
paşaport luat diminea a pentru Fontainebleau108, unde se
culc în ultimul han din cap tul dinspre Nemours. C tre
ceasurile şase diminea a, a doua zi, o porni singur şi pe jos
prin p dure şi merse pân la Bouron.

108În acea vreme paşapoartele erau necesare chiar pentru a c l tori

dintr-o regiune în alta a rii.
311
 „Acolo, îşi zise dânsul aşezându-se pe una dintre stâncile
de unde se descoperea frumoasa privelişte de la Bouron,
acolo e locul fatal unde Napoleon a sperat s fac un efort
titanic, cu dou zile înainte de abdicare”.
C tre ziu , auzi uruitul unui poştalion şi v zu cum trece o
brişc în care se aflau slugile tinerei ducese de Lenoncourt-
Chaulieu şi camerista Clotildei de Grandlieu.
„Iat -le, îşi zise Lucien, haide, dac joc bine comedia asta,
sunt salvat şi, în ciuda ducelui, o s -i fiu ginere”.
Dup un ceas, berlina în care se aflau cele dou femei îşi
f cu auzit acel uruit, atât de uşor de recunoscut, de tr sur
elegant de c l torie. Cele dou doamne ceruser s se
frâneze la coborârea din Bouron şi valetul care şedea înd r t
opri berlina. În momentul acela, Lucien se apropie.
— Clotilde! strig dânsul b tând în geam.
— Nu, îi spuse tân ra duces prietenei sale, s nu se urce
în tr sur şi s nu fim singure cu el, draga mea. Accept s ai
o ultim întrevedere cu el, dar pe drum, unde-o s mergem
pe jos, urmate de Baptiste… E o zi frumoas , suntem bine
îmbr cate, nu ne e team de frig. Tr sura o s ne urmeze…
Şi cele dou femei coborâr .
— Baptiste, spuse tân r duces , vizitiul o s mearg
încet, vrem s facem oleac de drum pe jos şi ai s ne
întov r şeşti.
Madeleine de Mortsauf o lu pe Clotilde de bra şi îl l s pe
Lucien s vorbeasc . Umblar astfel pân în s tule ul Grez.
Se f cuse era opt şi acolo, Clotilde îşi lu r mas bun de la
Lucien.
— Afl , dragul meu, zise ea, încheind cu noble e aceast
lung convorbire, c nu m m rit niciodat decât cu
dumneata. Prefer s cred în dumneata decât s -i cred pe
oameni, pe tat l şi pe mama mea… Nimeni n-a dat vreodat
o dovad atât de puternic de dragoste, nu-i aşa?… Şi acum
încearc s risipeşti b nuielile fatale care te apas …
În clipa aceea se auzi galop de cai şi câ iva jandarmi îi
înconjurar , spre marea uimire a celor dou doamne.
312
 — Ce vre i?… întreb Lucien cu obr znicia lui de dandy.
— Sunte i domnul Lucien Chardon de Rubempré? întreb
procurorul-general din Fontainebleau.
— Da.
— Disear vei dormi la închisoarea din Paris, r spunse
cel lalt, am un mandat de aducere împotriva dumitale.
— Cine sunt doamnele?… exclam brigadierul.
— A, da, scuza i-m , doamnelor, v rog, paşapoartele! C ci
domnul Lucien este, dup cum gl suiesc instruc iunile
primite de mine, înh itat cu femei în stare de…
— O iei pe ducesa de Lenoncourt-Chaulieu drept o cocot ?
întreb Madeleine, aruncându-i o privire de duces
procurorului-regal.
— Dup frumuse e, a i putea fi, r spunse şiret
magistratul.
— Baptiste, arat paşapoartele, rosti tân r duces
zâmbind.
— Şi de ce crim este învinuit dânsul? întreb Clotilde pe
care ducesa voia s-o sileasc s urce în tr sur .
— De cârd şie la un furt şi un omor, r spunse brigadierul
de jandarmi.
Baptiste o urc în berlina pe domnişoara de Grandlieu,
c zuta în leşin.
La miezul nop ii, Lucien intra în închisoarea Parisului,
aşezat pe rue Payenne şi rue des Ballets; îl puser la secret.
Tot acolo se afla şi abatele Carlos Herrera din momentul
arest rii sale.

313
 Partea a treia109

Unde duc căile greşite

A doua zi, la orele şase, dou tr suri la care erau

înh ma i cai de poşt , tr suri din cele numite în
popor în limbajul s u colorat coşuri de salat ,
ieşir din curtea închisorii La Force spre a se îndrepta c tre
arestul Palatului de justi ie.
Exist pu ini hoinari care s nu fi întâlnit niciodat
aceast temni pe roate; dar, deşi cele mai multe c r i sunt
scrise numai pentru parizieni, str inii vor fi f r îndoial
mul umi i s g seasc aici descrierea acestui însp imânt tor
aparat al justi iei criminale. Cine ştie, poate c poli iile
arist , german sau austriac , magistraturile rilor lipsite
de coşuri de salat vor trage vreun folos; şi în unele state
str ine imitarea acestui fel de transport va fi desigur o
binefacere pentru aresta i.
Aceast scârboas tr sur vopsit galben, coco at pe
dou ro i şi c ptuşit cu tinichea, e împ r it în dou
compartimente. În fa se afl o capr îmbr cat în piele,
deasupra c reia se ridic o ap r toare. E partea liber a
coşului de salat , destinat unui func ionar judec toresc şi

109A ap rut în foileton în ziarul l’Epoque (1846), sub titlul de

Instruc iunea unei crime.
314
unui jandarm. Un grilaj din sârm de fier desparte pe toat
în l imea şi l imea acest soi de cabriolet de al doilea
compartiment în care se afl dou b nci de lemn, aşezate ca
la omnibuze de fiecare latur a tr surii, şi pe care stau
prizonierii; sunt vârâ i în untru pe o sc ri şi printr-o uş
f r fereastr , ce se deschide în fundul tr surii. Aceast
porecl de coş de salat vine de la faptul c , la începui,
tr sura fiind cu grilaj în toate p r ile, prizonierii trebuie s fi
fost scutura i întocmai ca nişte salate. Pentru mai mult
siguran , spre a preîntâmpina un accident, tr sura e
urmat de un jandarm c lare, mai ales când duce nişte
condamna i la moarte, c tre locul unde îşi vor isp şi
pedeapsa. Astfel evadarea e cu neputin . Tr sura, c ptuşit
cu tabl , nu se las t iat cu nicio unealt . Prizonierii,
perchezi iona i cu grij în momentul arest rii sau
întemni rii, pot s aib la ei cel mult arcuri de ceas, bune
pentru a pili gratii, îns neputincioase împotriva unor
suprafe e plane. În consecin coşul de salat , perfec ionat
de inventivitatea poli iei pariziene, a ajuns s serveasc de
model pentru tr sura celular care transport ocnaşii la
ocn , şi prin care s-a înlocuit însp imânt toarea c ru ,
ruşinea civiliza iilor precedente, deşi a fost f cut celebr de
Manon Lescaut110.
Cu coşul de salat sunt expedia i mai întâi de inu ii din
diferite închisori ale capitalei c tre Palatul de justi ie, ca s
fie interoga i de c tre magistratul instructor. În jargonul
închisorii, aceasta se cheam mersul la instruc ie. În al doilea
rând, acuza ii din aceeaşi închisoare sunt aduşi la Palatul de
justi ie ca s fie judeca i acolo când nu e vorba decât de
justi ia corec ional . Apoi când e vorba, cum se spune la
palat, de justi ia criminal , sunt transfera i din aresturi la

110Într-un episod din romanul abatelui Prévost (1697–1763) Istoria

cavalerului Des Grieux şi a lui Manon, curtezana Manon Lescaut este
transportat într-o tr sur celular , împreun cu alte prostituate, pentru
a fi deportat , iar Des Grieux, care o iubeşte cu pasiune, urmeaz
convoiul.
315
aşa-numita Conciergerie, care este închisoarea preventiv a
Palatului de justi ie al departamentului Senei. În sfârşit,
condamna ii la moarte sunt duşi într-un coş de salat de la
Bicêtre la bariera Saint-Jacques, pia a consacrat execu iilor
capitale de la revolu ia din iulie încoace. Mul umit
filantropiei, aceşti neferici i nu mai îndur chinul vechiului
drum care se f cea de la Conciergerie în place de Grève, într-
o c ru întru totul asem n toare cu cea de care se folosesc
negustorii de lemne. Aceast c ru ast zi nu mai este
întrebuin at decât pentru a transporta eşafodul. F r
explica ia de mai sus nu s-ar putea în elege cuvintele rostite
de un condamnat ilustru c tre complicele s u, în momentul
când se urca în coşul de salat : „De-acum încolo e treaba
cailor!”E cu neputin a s fii dus mai comod la decapitare
decât eşti dus ast zi la Paris.
În clipa aceea, cele dou coşuri de salat , ieşite atât de
devreme diminea a, slujeau în mod excep ional pentru
transferarea a doi de inu i din închisoarea La Force, la
Conciergerie şi fiecare dintre acei doi de inu i ocupa singur
câte un coş de salat .
Nou zecimi dintre cititori şi nou zecimi din ultima
zecime, cu siguran c nu cunosc diferen ele considerabile
dintre no iunile de inculpat, prevenit, acuzat, de inut, arest,
închisoare preventiv , deten ie astfel c vor fi de bun seam
cu to ii uimi i aflând c în aceasta const tot dreptul nostru
criminal a c rui explica ie clar şi pe scurt le va fi dat
numaidecât, atât pentru a-i informa, cât şi pentru a-i pune
în m sur s în eleag deznod mântul acestei povestiri. De
altminteri, când se va şti c întâiul coş de salat îl ducea pe
Jacques Collin, iar al doilea pe Lucien, care trecuse în câteva
ceasuri de pe culmea m ririlor sociale într-un fund de
temni , curiozitatea va fi destul de a â at . Atitudinea celor
doi complici era caracteristic pentru fiecare. Lucien de
Rubempré se ascundea ca s scape de privirile aruncate de
c tre trec tori asupra z brelelor sinistrei şi fatalei tr suri, în
cursa ei prin rue Saintantoine, ca s ajung pe cheiuri, prin
316
rue de Martroi şi pe sub arcada Saint-Jean, pe unde trebuia
s treci pe atunci ca s str ba i pia a Prim riei. Ast zi,
aceast arcad alc tuieşte poarta de intrare a palatului
prefectului Senei, în vastul complex al palatului municipal.
Îndr zne ul ocnaş îşi lipea fa a de z brele, între port relul şi
jandarmul care, siguri de coşul lor de salat , flec reau de
zor.
Revolu ia din iulie 1830 şi furtuna-i însp imânt toare a
acoperit întru atât cu tunetul ei evenimentele ce au precedat-
o, pasiunea politic a st pânit Fran a în aşa m sur în
ultimele şase luni ale acelui an, încât ast zi nimeni nu-şi
aduce aminte sau îşi aminteşte cu greu, oricât de ciudate vor
fi fost, de acele catastrofe personale, judec toreşti, financiare,
care alc tuiesc consumul anual a curiozit ii pariziene şi
care nu au lipsit în primele şase luni ale lui 1830. E aşadar
nevoie s ar t m cât a fost atunci de tulburat, pentru un
timp, Parisul de ştirea arest rii unui preot spaniol g sit la o
curtezan şi a elegantului Lucien Rubempré, viitorul so al
domnişoarei Clotilde de Grandlieu, prins pe şoseaua Italiei,
în micul sat Grez, învinui i amândoi de un omor ce le-ar fi
adus şapte milioane; c ci scandalul iscat de acest proces,
vreme de câteva zile, dep şi interesul uriaş stârnit de
ultimele alegeri f cute de Carol al X-lea!
Mai întâi, acest proces era datorit în parte unei plângeri a
baronului de Nucingen. Apoi, Lucien, pe punctul de a ajunge
secretarul particular al primului ministru, f cea parte din
cea mai înalt societate parizian . În toate saloanele din
Paris, mul i tineri îşi aminteau c îl invidiaser pe Lucien
când fusese favoritul frumoasei ducese de Maufrigneuse, şi
toate femeile ştiau c în momentul acela era iubit de doamna
de Sérisy, so ia unuia dintre cei mai însemna i oameni ai
regimului. În sfârşit, frumuse ea victimei se bucura de o
celebritate f r pereche în diferitele lumi care alc tuiesc
Parisul: în lumea mare, în lumea afacerilor, în lumea
curtezanelor, în lumea tinerimii, în lumea literar . Astfel c
de dou zile, întreg Parisul vorbea de aceste dou arest ri.
317
Judec torul de instruc ie c ruia îi fusese deferit cazul,
domnul Camusot, v zu în el calea de a ob ine o avansare şi
pentru a proceda cu cea mai mare iu eal posibil , d duse
ordin ca cei doi inculpa i s fie transporta i din arestul
închisorii La Force în arestul Conciergeriei, de îndat ce
Lucien de Rubempré avea s fie adus de la Fontainebleau.
Abatele Carlos şi Lucien nu petrecuser , întâiul decât
dou sprezece ore, iar al doilea decât o jum tate de noapte în
închisoarea La Force, astfel c n-are rost s descriem aceast
temni care a fost între timp cu totul schimbat ; şi, cât
despre particularit ile întemni rii, ar însemna s repet m
ceea ce avea s se petreac la Conciergerie.
Dar înainte de a intra în drama cumplit a instruirii
acestei crime, e neap rat trebuincios, cum am spus
adineauri, s explic m mersul normal al unui proces de
acest fel; mai întâi, diferitele sale faze vor fi în elese mai bine
atât în Fran a cât şi în str in tate; apoi, cei care nu le
cunosc vor pre ui structura dreptului criminal aşa cum l-au
gândit legislatorii sub Napoleon. Lucrul e cu atât mai
important cu cât aceast mare şi frumoas oper e, în clipa
aceasta, amenin at de a fi distrus de c tre sistemul zis
penitenciar.
Se s vârşeşte o crim : dac sunt prinşi asupra faptului,
inculpa ii sunt duşi la corpul de gard cel mai apropiat şi
b ga i în carcera c reia poporul îi zice vioara, desigur fiindc
în ea se face muzica: se plânge sau se url . De acolo,
inculpa ii sunt aduşi în fa a comisarului de poli ie, care face
un început de instruc ie şi-i poate elibera în caz de eroare; în
sfârşit, inculpa ii sunt duşi la arestul prefecturii, unde poli ia
îi ine la dispozi ia procurorului regal şi a judec torului de
instruc ie care, dup gravitatea cazului, chema i mai mult
sau mai pu in în grab , sosesc şi iau interogatoriul oamenilor
în stare de arest provizoriu. Dup felul b nuielilor, judele de
instruc ie emite un mandat de încarcerare şi face s fie
întemni a i inculpa ii într-un arest preventiv. Parisul are trei
aresturi preventive: Saint-Pélagie, La Force şi Madelonnettes.
318
 Observa i expresia de inculpa i. Codul nostru a creat trei
deosebiri esen iale în ceea ce priveşte criminalitatea:
inculparea, preven ia, acuzarea. Cât vreme mandatul de
arestare nu e isc lit, b nui ii f ptaşi ai unei crime sau ai
unui delict grav sunt nişte inculpa i; sub povara mandatului
de arestare devin preveni i, iar cât vreme urmeaz
instruc ia, r mân pur şi simplu preveni i. O dat terminat
instruc ia, dup ce tribunalul a statuat c preveni ii trebuie
s fie deferi i cur ii, ei devin acuza i, atunci când curtea a
considerat, la cererea procurorului general, c exist
învinuiri îndestul toare pentru a-i aduce în fa a Cur ii cu
juri. Astfel, oamenii b nui i de o crim trec prin trei situa ii
diferite, prin trei site, înainte de a ap rea în fa a a ceea ce se
cheam justi ia rii. În prima situa ie, nevinova ii au o
mul ime de mijloace de a-şi dovedi nevinov ia: publicul,
garda, poli ia. Într-a doua, sunt în fa a unui magistrat,
confrunta i cu martori, judeca i de c tre un complet al
tribunalului la Paris sau de c tre un tribunal întreg în
provincie. În a treia, apar în fa a a doisprezece consilieri de
cur i, iar sentin a de trimitere în fa a Cur ii cu juri poate s
fie supus de c tre acuza i judec ii Cur ii de casa ie, în caz
de greşeal sau viciu de form . Juriul nu ştie câte autorit i
populare, administrative şi judiciare p lmuieşte, când achit
nişte acuza i. În consecin , dup noi, la Paris (nu vorbim
despre celelalte jurisdic ii), ni se pare foarte greu ca un
nevinovat s se aşeze vreodat pe banca acuza ilor în fa a
Cur ii cu juri.
De inut e numai condamnatul. Dreptul nostru penal a
creat aresturile, închisorile preventive şi închisorile propriu-
zise, deosebiri juridice care corespund celor de prevenit,
acuzat, condamnat. Închisoarea comporta o pedeapsa
uşoar , e pedeapsa unui delict neînsemnat. Dar deten ia e o
pedeaps aspr şi în unele cazuri infamante. Cei care propun
ast zi sistemul penitenciar vor prin urmare s r stoarne un
drept penal demn de admira ie, în care pedepsele erau
gradate în chip magistral şi vor ajunge s pedepseasc
319
fleacurile la fel de aspru ca şi cele mai grave crime. Se va
putea de altminteri compara în SCENELE VIE II POLITICE
diferen ele interesante dintre dreptul penal al codului din
Brumar anul IV şi acela al codului Napoleon, care l-a
înlocuit111.
În majoritatea marilor procese, ca şi în cel de fa ,
inculpa ii devin de îndat preveni i. Justi ia emite imediat
mandate de încarcerare sau de arestare. Într-adev r, în cele
mai multe cazuri, inculpa ii, ori au fugit, ori trebuie lua i prin
surprindere. Astfel fiind, dup cum s-a v zut, poli ia, care nu
e decât mijlocul de execu ie, şi justi ia veniser la domiciliul
Estherei cu iu eala fulgerului. Chiar dac n-ar fi existat
motivele de r zbunare, suflate de Corentin la urechea poli iei
judiciare, exista, din partea baronului de Nucingen, denun ul
unui furt de şapte sute cincizeci de mii de franci.
În clipa când prima tr sur , cea care îl ducea pe Jacques
Collin ajunse sub arcada Saint-Jean, pasaj strâmt şi
întunecos, o înghesuial de tr suri îl sili pe vizitiu s
opreasc sub arcad . Ochii arestatului sclipeau printre
z brele ca doi t ciuni aprinşi, în ciuda m ştii de muribund
care în ajun îl f cuse pe directorul închisorii La Force s
cread c e nevoie de medic. Liberi în clipa aceasta, c ci nici
jandarmul, nici port relul nu se întorceau ca s -şi vad
clientul, ochii aceia de v paie vorbeau atât de desluşit, încât
un judec tor de instruc ie iscusit, ca de pild domnul
Popinot, l-ar fi recunoscut pe ocnaş în hulitorul celor sfinte.
Într-adev r, de când ieşise coşul de salat pe poarta
închisorii, Jacques Collin cerceta casele pe unde trecea, în
ciuda vitezei, cu o privire lacom şi cuprinz toare, de la
ultimul etaj pân la parter. Vedea to i trec torii şi-i analiza.
Dumnezeu nu cuprinde mai bine cu gândul zidirea-i, în
mijloacele şi elul ei, decât cuprindea omul acesta cele mai

111În cultura bogat şi variat , a lai Balzac, cunoştin ele de drept ocupau
primul loc; se ştie c Balzac studiase dreptul şi f cuse şi practic în
birouri de avoca i şi de notari.
320
mici am nunte în masa lucrurilor şi a trec torilor. Înarmat
cu o speran , cum a fost înarmat cu spada sa ultimul dintre
Hora i, aştepta ajutor. Oricui altcuiva decât acestui
Machiavelli al ocnei, o asemenea speran i s-ar fi p rut atât
de cu neputin de realizat, încât s-ar fi l sat în voia sor ii,
aşa cum fac to i vinova ii. Niciunul dintre ei nu se gândeşte
s se împotriveasc în situa ia în care justi ia şi poli ia
parizian îi pune pe preveni i, mai ales pe cei puşi la secret
cum erau Lucien şi Jacques Collin. Nu ne putem închipui
izolarea brusc în care se trezeşte un prevenit: jandarmii
care-l aresteaz , comisarul care-i ia interogatoriul, cei care-l
duc la închisoare, gardienii care-l conduc în ceea ce se
numeşte literalmente o celula, cei care-l apuc de sub iori ca
s -l urce într-un coş de salat , toate fiin ele care-l înconjoar
din clipa arest rii sunt mute sau îi înregistreaz cuvintele
spre a le repeta, fie poli iei, fie justi iei. Aceast separa ie
absolut între lumea întreag şi prevenit, ob inut atât de
simplu, pricinuieşte o r sturnare total a facult ilor sale, o
extraordinar prosta ie a spiritului, mai ales când nu e vorba
de un om pe care antecedentele sale nu l-au familiarizat cu
ac iunile justi iei. Duelul dintre vinovat şi judec tor e deci cu
atât mai cumplit, cu cât justi ia are drept auxiliari t cerea
zidurilor şi incoruptibila nep sare a agen ilor s i.
Totuşi, Jacques Collin sau Carlos Herrera (trebuie s -i
d m pe rând aceste nume dup trebuin ele situa iei)
cunoştea de mult vreme apuc turile poli iei, ale temni ei şi
ale justi iei. În consecin acest gigant al vicleniei şi corup iei
folosise puterile min ii şi resursele mimicei sale ca s
simuleze surprinderea, naivitatea unui nevinovat, înf işând
totodat magistra ilor comedia unei agonii. Dup cum am
ar tat, Asia, acea priceput Locust 112 îi d duse s înghit o
otrav diluat , aşa încât s produc aparen ele unei boli
fatale. Ac iunea domnului Camusot, a comisarului de poli ie,

112Locusta a fost o otr vitoare roman , de care s-au folosit împ ratul
roman Nerone şi mama sa Agripina.
321
activitatea procurorului regal care trebuia s ia interogatoriul
fuseser deci anulate de c tre ac iunea şi activitatea unei
apoplexii fulger toare.
— S-a otr vit, strigase domnul Camusot, îngrozit de
suferin a aşa-zisului preot, când fusese adus din mansard ,
prad unor convulsii cumplite.
Patru agen i îl c raser cu mult greutate pe sc ri în jos
pân în odaia Estherei, unde erau aduna i to i magistra ii şi
jandarmii.
— Dac e vinovat, sta era cel mai bun lucru pe care-l
putea face, r spunse procurorul regal.
— Aşadar, îl crede i bolnav?… întreb comisarul de poli ie.
Poli ia se îndoieşte totdeauna de toate. Cei trei magistra i
îşi vorbiser atunci, cum e uşor de b nuit, la ureche. Dar
Jacques Collin ghicise pe chipul lor ce-şi spun şi se folosise
de aceasta ca s fac imposibil sau cu totul nesemnificativ
interogatoriul sumar la care se procedeaz în momentul
arest rii; bâlbâise fraze în care se amestecau spaniola şi
franceza în aşa fel încât nu aveau niciun în eles.
La închisoare, comedia aceasta ob inuse la început un
succes cu atât mai des vârşit, cu cât şeful siguran ei
(prescurtare a cuvintelor şef al brig zii de poli ie de
siguran ), Bibi-Lupin, care pe vremuri îl arestase pe
Jacques Collin în pensiunea doamnei Vauquer, era trimis în
misiune în provincie şi înlocuit de c tre un agent desemnat
ca urmaş al lui Bibi-Lupin şi c ruia ocnaşul îi era
necunoscut.
Bibi-Lupin, fost ocnaş, tovar ş de ocn al lui Jacques
Collin, îi era duşman personal. Aceast ur îşi avea obârşia
în certuri din care Jacques Collin ieşise totdeauna mai tare şi
în domina ia pe care Înşal -Moartea o exercita asupra
tovar şilor s i. În sfârşit, Jacques Collin fusese vreme de zece
ani pronia cereasc a ocnaşilor libera i, şeful lor, sfetnicul lor
la Paris, bancherul lor şi, în consecin , adversarul lui Bibi-
Lupin.
Aşa c , deşi inut la secret, conta pe devotamentul
322
inteligent şi total al Asiei, bra ul s u drept, şi poate pe
Paccard, bra ul s u stâng, pe care spera c -l va avea iar şi la
dispozi ie dup ce grijuliul s u adjunct avea s fi pus bine cei
şapte sute cincizeci de mii de franci fura i. Iat motivul
aten iei supraomeneşti cu care cerceta toate în drum. Lucru
ciudat! Aceast speran avea s fie pe deplin îndrept it .
Cele dou ziduri masive ale arcadei Saint-Jean erau
îmbr cate pân la şase picioare în l ime cu un strat de noroi
stropit din rigole; c ci pietonii n-aveau pe atunci, ca s se
fereasc de trecerea necontenit a tr surilor şi ceea ce se
numea copita c ru ei, decât nişte stâlpi de mult vreme
ciunti i de c tre butucii ro ilor. Nu numai o dat câte un
vagon cu cai înc rcat cu piatr zdrobise acolo pe vreun om
neatent. Aşa a fost Parisul mult vreme şi în multe cartiere.
Acest am nunt ne va face s în elegem cât era de îngust
arcada Saint-Jean şi cât era de uşor s-o blochezi. Era de
ajuns s intre pe sub ea o birj venind din place de Grève, în
timp ce o zarzavagioaic îşi împingea c ruciorul plin de mere
dinspre rue du Martroi. Dac venea atunci o a treia tr sur ,
se oprea tot. Trec torii fugeau, speria i, c utând un stâlp
care s -i p zeasc de atingerea butucilor de roat , pe vremea
aceea atât de lungi, încât a fost nevoie de legi ca s fie
scurta i. Când sosi coşul de salat , arcada era barat de
c tre una dintre acele zarzavagioaice al c ror tip e cu atât
mai curios, cu cât mai exist unele exemplare în Paris, deşi
creşte num rul zarzavageriilor. Ar ta aşa de bine a
precupea , încât un sergent de strad , dac ar fi existat pe
vremea aceea113, ar fi l sat-o s circule f r s -i cear
permisul, în ciuda fe ei ei sinistre pe care era întip rit
crima. Capul, acoperit cu o broboad pr p dit de bumbac
cadrilat, în zdren e, avea şuvi e zbârlite care sem nau cu
perii de mistre . Gâtul roşu şi zbârcit te scârbea, iar şalul de
pe umeri nu ascundea în întregime o piele t b cit de soare,

113Sergen ii de oraş, constituind poli ia edilitar , au fost înfiin a i la Paris

în 1829.
323
de praf şi de noroi. Rochia era ca un gobelin, pantofii erau
rânji i, de- i venea s crezi c -şi b teau joc de fa a la fel de
g urit ca şi rochia. Şi ce laib raş! Murdar ca o cârp .
Aceast zdrean umbl toare şi puturoas izbea, desigur, de
la zece paşi mirosul oamenilor delica i. Mâinile ei umblaser
cu atâtea şi atâtea lucruri. Femeia aceasta fie c se întorcea
de la un dans de vr jitoare nem esc, fie c ieşea dintr-un azil
de cerşetori. Dar ce privire avea!… Ce inteligen îndr znea ,
ce via st pânit , când razele magnetice ale ochilor ei şi ale
lui Jacques Collin se întâlnir ca s schimbe o idee!
— La o parte, p duchioas b trân ! strig vizitiul cu un
glas r guşit.
— Ce, vrei s m calci cu c ru a, cavaler al ghilotinei,
r spunse dânsa. Marfa mea e mai de soi decât a ta.
Şi încercând s se înghesuie între doi stâlpi ca s fac loc,
zarzavagioaica ocup strada cât avu nevoie ca s -şi aduc la
îndeplinire planul.
„O, Asia, îşi zise Jacques Collin, care-şi recunoscu pe loc
complicea, merge bine.”
Vizitiul schimba mai departe amabilit i cu Asia, iar
tr surile se înghesuiau în rue du Martroi.
— Ae!… Pecairé fermati. Souni là. Vedrem!… ip batrâna
Asia cu acele intona ii de piei roşii, caracteristice
precupe elor care îşi deformeaz în aşa hal cuvintele încât
ajung nişte onomatopee ce nu pot fi în elese decât de
parizieni. În g l gia str zii şi în mijlocul r cnetelor tuturor
vizitiilor şi birjelor ce se adunaser , nimeni nu putea lua în
seam acest ip t s lbatic care p rea s fie un strig t de
precupea . Dar era limpede pentru Jacques Collin şi îi
azvârlea în ureche, într-o p s reasc amestecat din italian
şi provensal stricate, aceast fraz cumplit : „S rmanul t u
micu e prins. Dar sunt aici şi veghez asupra voastr . Ne mai
vedem!”
În mijlocul bucuriei nem rginite pe care i-o d dea triumful
s u asupra justi iei, c ci spera s poat între ine leg tura cu
cei din afar , Jacques Collin fu lovit de o reac ie care ar fi
324
ucis pe oricare altul.
— Lucien arestat! îşi zise el şi fu cât pe ce s leşine.
Aceast ştire era mai groaznic pentru el decât dac ar fi
fost condamnat la moarte şi s-ar fi respins cererea de
comutare a pedepsei.
Şi acum, când cele dou coşuri de salat uruie pe cheiul
Senei, povestirea noastr cere s spunem câteva cuvinte
despre Conciergerie, pân ajung ei acolo. Conciergeria, nume
istoric, cuvânt cumplit, lucru şi mai cumplit, e amestecat cu
revolu iile din Fran a şi mai ales cu cele din Paris.
I-a v zut pe cei mai mul i dintre marii criminali. Dac e cel
mai interesant dintre monumentele Parisului, e totodat cel
mai pu in cunoscut dintre ele… de c tre oamenii care apar in
claselor de sus ale societ ii; dar în ciuda faptului c aceast
digresiune istoric prezint un uriaş interes, va fi la fel de
rapid ca şi mersul coşurilor de salat .
Care parizian, str in, sau provincial r mas m car dou zile
în Paris nu a observat zidurile negre str juite de trei turnuri
groase cu acoperişuri ascu ite, dintre care dou sunt aproape
cuplate, podoab sumbr şi misterioas a cheiului zis des
Lunettes? Cheiul acesta începe de la Pont au Change şi ine
pân la Pont-Neuf. Un turn p trat, numit Turnul Orologiului,
de unde s-a dat semnalul în noaptea Sfântului Bartolomeu,
turn aproape la fel de înalt ca al bisericii Saint Jacques-la-
Boucherie, arata c acolo e Palatul de justi ie şi alc tuieşte
col ul cheiului. Aceste patru turnuri, aceste ziduri sunt
îmbr cate în giulgiul negricios pe care-l cap t la Paris toate
fa adele aşezate spre miaz noapte. C tre mijlocul cheiului,
de la o arcad pustie, încep cl dirile particulare pe care
apari ia Pont-Neuf-ului le-a pricinuit sub domnia lui Henric
al IV-lea. Place Royale a fost replica pie ei zis Dauphine. E
acelaşi sistem de arhitectur : c r mid încadrat în lan uri
de piatr cioplit . Arcada aceasta şi rue Harlay arat limitele
Palatului de justi ie în partea de vest. Odinioar , prefectura
de poli ie, reşedin a primilor preşedin i ai parlamentului,
depindea de Palatul de justi ie. Curtea de conturi şi Cour des
325
Aides114 completau într-însul justi ia suprem , justi ia
suveranului. Se vede astfel c , înainte de revolu ie, Palatul de
justi ie se bucura de acea izolare ce se încearc a se crea
acuma.
P tratul acela, insula aceea de case şi monumente unde se
afl Sainte Chapelle115, cea mai str lucit nestemat dintre
nestematele lui Ludovic cel Sfânt, acel spa iu e sanctuarul
Parisului; îi e locul sacru, chivotul sfânt. Şi pentru început,
spa iul acela a constituit el singur prima cetate, c ci unde se
afl place Dauphine exista un islaz al moşiilor regelui, pe
care se ridica o moara de b tut moneda. De acolo vine
numele str zii (rue de la Monnaie) – strada Banului – care
duce la Pont-Neuf. De acolo şi numele unuia dintre cele trei
turnuri rotunde, şi anume al doilea, care se cheam Turnul
de Argint ceea ce pare a dovedi c în el s-au b tut bani
odinioar . Faimoasa moar care se vede pe vechile planuri
ale Parisului ar fi mai târzie decât epoca în care se b tea
moned chiar în palat şi datorat f r îndoial unei
perfec ion ri în arta de a bate moned . Primul turn, aproape
lipit de Turnul de Argint, este turnul lui Montgomery. Al
treilea, cel mai mic, dar cel care a d inuit mai bine dintre
toate trei, c ci şi-a p strat crenelurile, este turnul Bonbec.
Sainte Chapelle şi cele patru turnuri (inclusiv Turnul
Orologiului) determin perfect incinta sau, cum ar zice un
slujbaş al cadastrului, perimetrul palatului, de la
Merovingieni pân la prima dinastie Valois116; dar pentru noi,
şi în urma transform rilor sale, palatul reprezint mai
îndeosebi epoca lui Ludovic cel Sfânt.

114 Instan de apel, în a c rei competen intra stabilirea impozitelor

indirecte pe anumite produse.
115 Mic biseric în cel mai pur stil gotic, Sainte Chapelle a fost construit

în secolul al XIII-lea, sub regele Ludovic al IX-lea (Ludovic cel Sfânt),

pentru a servi de capel Palatului regal, ast zi Palatul de justi ie la Paris.
116 Merovingienii constituie prima dinastie de regi francezi (448—752);

prima dinastie, Valois începe în 1328.

326
 Carol al V-lea117 cel dintâi ced parlamentului, institu ie
recent întemeiat , palatul s u şi se mut sub straja Bastiliei
în faimosul palat Saint-Pol, c ruia i se alipi mai târziu
palatul des Tournelles. Apoi, sub ultimii Valois118, monarhia
se întoarse de lâng Bastilia la Luvru, care fusese prima ei
Bastilie. Întâia locuin a regilor Fran ei, Palatul lui Ludovic
cel Sfânt, care şi-a p strat numele de Palat, f r alt adaos,
spre a însemna palatul prin excelen , e în întregimea sa
îngropat sub Palatul de justi ie, în chip ast zi de pivni e, c ci
era cl dit pe malul Senei, ca şi catedrala, şi cl dit cu atâta
grij , încât nivelul cel mai înalt al apelor acoperea abia
primele trepte. Cheiul de l'Horloge îngroap sub vreo
dou zeci de picioare de p mânt aceste cl diri b trâne de
veacuri. Tr surile trec la nivelul capitelului coloanelor groase
ale acelor trei turnuri, a c ror siluet trebuie s fi fost
odinioar în armonie cu elegan a palatului, şi de un efect
pitoresc, când se oglindeau în ap , deoarece înc şi ast zi
turnurile acelea rivalizeaz în în l ime cu monumentele cele
mai înalte ale Parisului. Când priveşti aceast capital din
vârful cupolei Panteonului, Palatul cu Sainte Chapelle apare
înc şi azi ca cel mai impun tor dintre aceste monumente.
Acest palat al regilor noştri, pe care calci când umbli prin
uriaşa sal a paşilor pierdu i, era o minune arhitectonic , şi
aşa mai e şi azi în ochii în eleg tori ai poetului care vine s -l
studieze când priveşte Conciergeria. Dar vai, închisoarea a
n p dit palatul regilor! Î i sângereaz inima când vezi cum s-
au t iat celule, temni e, coridoare, caz rmi, s li f r lumin
sau aer în aceast m rea construc ie, în care stilurile
bizantin, roman, gotic, aceste trei fe e ale artei vechi, au fost
reunite de c tre arhitectura secolului al Xli-lea. Palatul
acesta este pentru istoria monumentelor Fran ei din primele
timpuri, ceea ce e castelul de la Blois pentru istoria
monumentelor vremii ce le-a urmat. Dup cum la Blois, într-

117 Carol al V-lea, rege al Fran ei (1337–1380).

118 Ultimii Valois au domnit între 1515 şi 1589.
327
o curte pute i admira castelul con ilor de Blois, al lui Ludovic
al XII-lea, al lui Francisc I, al lui Gaston d’Orléans119 tot aşa
în Conciergerie ve i reg si, în aceeaşi incint , caracterul
primelor dinastii, iar în Sainte Chapelle arhitectura lui
Ludovic cel Sfânt. Domnilor din consiliul municipal, când
da i milioane, al tura i arhitec ilor unul sau doi poe i, dac
vre i s salva i leag nul Parisului, leag nul regilor,
înzestrând totodat Parisul şi curtea cu un palat demn de
Fran a! E o problem ce trebuie studiat timp de câ iva ani,
înainte de a începe s faci orice. Dac se mai cl desc înc
vreo închisoare sau dou , ca de pild cea de la Roquette,
palatul lui Ludovic cel Sfânt va fi salvat.
Ast zi, nenum rate r ni degradeaz acest monument
gigantic, îngropat sub Palatul de justi ie şi sub chei ca unul
dintre acele animale antediluviene în piatra de var din
Montmartre; dar cea mai cumplit e aceea c slujeşte drept
închisoare! Numele acesta de Conciergerie e de în eles, în
primele vremi ale monarhiei, vinova ii sus-puşi – c ci mujicii
şi târgove ii erau supuşi judec ii oraşului sau seniorului –
marii sau micii feudali erau aduşi în fa a regelui şi p zi i în
Conciergerie. Deoarece erau prinşi pu ini dintre acei vinova i
sus-puşi, Conciergeria era îndestul toare pentru justi ia
regelui. E greu de ştiut întocmai unde se afla în vechime
Conciergeria. Totuşi, deoarece mai exist înc şi azi
buc t riile lui Ludovic care alc tuiesc ceea ce se numeşte
ast zi cursa de şoareci, e de b nuit c vechea Conciergerie
trebuie s fi fost aşezat acolo unde se afla înainte de 1825
Conciergeria judiciar a parlamentului, sub arcada din
dreapta a marii sc ri din afar care duce în curtea regal ,
Pân în 1825, de acolo au plecat condamna ii ca s îndure
decapitarea. De acolo au ieşit to i marii criminali, toate

119Castelul de la Blois, situat în mijlocul oraşului cu acelaşi nume, a fost

construit între secolul al XIII-lea şi secolul al XVIII-lea. Ludovic al XII-lea
(1462–1515) era chiar n scut la Blois. Francisc I (1494–1547) a ad ugat
castelului o întreag arip , iar Gaston d’Orléans (1608–1660) pl nuise şi
realizase în parte reconstruirea lui total .
328
victimele politice, so ia mareşalului d’Ancre ca şi regina
Fran ei120, Semblançay ca şi Malesherbes, Damien ca şi
Danton, Desrues ca şi Castaing121. Biroul lui Fouquier-
Tinville122, identic cu actualul birou al procurorului regal, se
afla aşezat în aşa fel încât acuzatorul public putea s vad
cum trec în c ru e oamenii pe care tribunalul revolu ionar îi
condamnase. Acest om devenit secure putea s arunce astfel
o ultim ochire asupra loturilor ce mergeau la ghilotin .
De la 1825 încoace, sub ministerul domnului de
Peyronnet123, a avut loc în palat o mare schimbare. Vechea
aşezare a Conciergeriei, unde se petreceau ceremoniile
încarcer rii aresta ilor şi ale preg tirii condamna ilor, fu
închis şi mutat unde se afl acuma, între Turnul
Orologiului şi turnul Montgomery, într-o curte interioar
indicat de o arcad . La stânga se afl cursa de şoareci, la
dreapta porti a. Coşurile de salat intr în acea curte destul
de neregulat ca form şi pot s r mân în untru sau s se
întoarc f r nicio greutate, iar în caz de r scoal s fie
ap rate de orice tentativ de c tre z brelele groase ale
arcadei, pe când odinioar n-aveau nici cea mai mic
uşurin de a manevra în spa iul strâmt dintre scara cea
mare din afar şi aripa dreapt a palatului. Ast zi

120 La Conciergerie au fost întemni ate, înainte de a li se aplica pedeapsa

capital , atât so ia aventurierului italian Coucini, favorit al reginei Maria
de Medici, devenit mareşal d’Ancre şi, ministru al lui Ludovic al XIII-lea,
cât şi regina Maria Antoineta.
121 Condamna i celebri, executa i la Paris: Semblançay (1454–1527),

ministru de finan e, acuzat de delapidare a fondurilor statului şi

spânzurat; Matesherbes (1721–1794) şi Danton au murit pe eşafod în
timpul revolu iei; Robert François Damien a fost tras pe roat , fiindc , în
ianuarie 1757, l-a atins cu briceagul pe Ludovic al XV-lea, pentru a-l
preveni s se îndrepte; Antoine-François Desrues a fost tras pe roat şi
ars pentru crim ; Edmé-Samuel Castaing, medic criminal (1797–1823).
122 Antoine Quentin Fouquier-Tinville (1746–1795), acuzator public al

Tribunalului revolu ionar.

123 Pierre-Denis de Peyronnet (1778–1854), ministru de justi ie (1821–

1828) şi ministru de interne (1830).

329
Conciergeria, abia îndestul toare pentru acuza i (ar fi nevoie
de loc pentru trei sute de persoane, b rba i şi femei), nu-i
mai primeşte nici pe preveni i, nici pe de inu i, afar de rare
ocazii, ca aceea de fa , când erau aduşi acolo Jacques Collin
şi Lucien. To i cei închişi în Conciergerie trebuie s apar în
fa a cur ii cu juri. În mod excep ional, magistratura tolereaz
acolo vinova ii din societatea înalt care, deja destul de
dezonora i de c tre o sentin a cur ii cu juri, ar fi lovi i peste
m sur dac şi-ar îndura pedeapsa la Melun sau la Poisey.
Ouvrard124 a preferat la vremea sa s fie închis la
Conciergerie decât la Sainte-Pélagie. În clipa de fa , notarul
Léhon, prin ul de Bergues îşi isp şesc la Conciergerie anii de
închisoare, beneficiind de o toleran samavolnic , dar
omenoas .
Îndeobşte, preveni ii, fie ca s se duc la instruc ie, cum se
spune în jargonul judiciar, fie pentru a fi duşi în fa a
tribunalului corec ional, sunt v rsa i de coşurile de salat
direct în cursa de şoareci. Cursa de şoareci, care e fa în
fa cu porti a, e alc tuit dintr-un num r anumit de celule
instalate în buc t riile lui Ludovic cel Sfânt şi unde preveni ii
aduşi din închisori aşteapt ceasul şedin ei tribunalului sau
sosirea judelui de instruc ie. Cursa de şoareci e m rginit la
miaz noapte de chei, la r s rit de cl direa g rzii or şeneşti,
la apus de curtea Conciergeriei, iar la miaz zi de o imens
înc pere boltit (f r îndoial fosta sal a osp urilor), înc
lipsit de un rost anumit. Deasupra cursei de şoareci se
întinde o sal de gard interioar , cu o fereastr asupra
cur ii Conciergeriei; e ocupat de c tre jandarmeria
departamentului Senei şi scara duce pân acolo. Când sun
ceasul judec ii, aprozii vin s fac apelul preveni ilor,
jandarmii coboar în num r egal cu num rul preveni ilor,
fiecare jandarm ia un prevenit de bra ; şi astfel împerechea i,

124Gabriel-Julien Ouvrard (1770–1846) a fost omul de afaceri îmbog it

prin furnituri militare, pe care Balzac îl citeaz des ca tip de financiar
f r scrupule.
330
urc scara, trec prin sala de gard şi ajung prin nişte
coridoare într-o înc pere al turat cu sala unde-şi ine
şedin ele faimoasa camer a şasea a tribunalului, c reia îi
sunt deferite cazurile de poli ie corec ional . Acelaşi drum îl
iau acuza ii ca s se duc de la Conciergerie la curtea cu juri
şi ca s se întoarc .
În Sala paşilor pierdu i, între uşa primei sec ii a
tribunalului de prim instan şi peronul care duce la a
şasea, se observ de îndat , chiar când te plimbi acolo
pentru întâia oar , o intrare f r uş , f r nicio podoab
arhitectonic , o gaur p trat cu adev rat dezgust toare. Pe
acolo intr judec torii şi avoca ii în coridoare, în sala de
gard , sau coboar în cursa de şoareci şi la porti a
Conciergeriei. Toate cabinetele judec torilor de instruc ie
sunt aşezate la diferite etaje în partea aceea a palatului. Se
ajunge la ele pe nişte sc ri îngrozitoare, un labirint în care se
pierd aproape de fiecare dat cei ce nu cunosc palatul.
Ferestrele acestor cabinete se deschid unele deasupra
cheiului, celelalte deasupra cur ii Conciergeriei. În 1830,
câteva cabinete de judec tori de instruc ie d deau pe rue de
la Barillerie.
Astfel, când un coş de salat face la stânga în curtea
Conciergeriei, aduce preveni i la cursa de şoareci. Când face
la dreapta, aduce acuza i la Conciergerie. Deci coşul de
salat unde se g sea Jacques Collin se îndrept pe aici ca s -
l depun la porti . Nu exist nimic mai înfricoş tor.
Vinova ii sau vizitatorii z resc dou rânduri de gratii de fier
forjat, cu un loc de vreo şase picioare între ele, care nu se
deschid niciodat în acelaşi timp şi prin care totul e observat
atât de am nun it, încât persoanele c rora li s-a acordat
permisul de a vizita strecoar acest document printre gratii,
şi numai dup aceea scâr âie cheia în broasc . Nici
magistra ii instructori, nici chiar cei de la parchet nu intr
f r a fi fost recunoscu i. Astfel fiind, dac ve i vorbi de
posibilitatea de a comunica sau de a evada, directorul
Conciergeriei va avea pe buze un zâmbet care va face s piar
331
îndoiala pân şi la romancierul cu cea mai deşucheat
imagina ie. În analele Conciergeriei nu se cunoaşte decât
evadarea lui Lavalette125; dar certitudinea c a existat un
sprijin foarte de sus, ast zi dovedit, a micşorat dac nu
devotamentul so iei, cel pu in primejdia unui insucces.
Judecând la fa a locului soiul piedicilor, oamenii cei mai
încrez tori în miracol vor recunoaşte c piedicile au fost în
toate timpurile ceea ce sunt şi acum, adic de neînvins. Nicio
expresie nu poate zugr vi masivitatea zidurilor şi a bol ilor;
trebuiesc v zute. Deşi pavajul cur ii e mai jos decât al
cheiului, când treci prin porti , înc mai trebuie s coborî
câteva trepte, spre a ajunge într-o imens sal boltit ale
c rei ziduri puternice sunt împodobite cu pilaştri m re i şi
flancate pe de o parte, de turnul Montgomery, care face parte
azi din locuin a directorului închisorii, iar pe de alt parte de
c tre turnul de Argint, care slujeşte de dormitor paznicilor,
portarilor sau temnicerilor, cum ve i dori s -i numi i.
Num rul acestor slujbaşi nu e atât de mare cum s-ar putea
crede (sunt dou zeci); dormitorul lor, ca şi paturile nu sunt
diferite de acelea ale unui de inut care beneficiaz la
închisoare de o camer separat , numit pistol . Numele
acesta vine f r îndoial din faptul c odinioar prizonierii
d deau o pistol 126 pe s pt mân pentru acea locuin a
c rei goliciune aminteşte recile mansarde unde locuiesc, la
începuturile lor pariziene, oamenii mari f r avere. La stânga,
în aceasta vasta sal de intrare, se afla grefa Conciergeriei,
birou închis cu geamlâcuri, unde şed directorul şi grefierul şi
unde se afla registrul de încarcerare. Acolo preveni ii sau
acuza ii sunt înscrişi, descrişi şi perchezi iona i. Acolo se
hot r şte problema locuin ei, a c rei solu ie depinde de
punga arestatului. În fa a porti ei acestei s li se afl o uşa cu

125 Antoine-Marie Chamans de Lavalette (1769–1830), partizan al lui

Napoleon în timpul celor o sut de zile, a fost condamnat la moarte, în

1815. În ajunul execu iei a fost salvat de so ia sa, Louise de Beauharnais,
care l-a vizitat la închisoare şi a schimbat cu el hainele.
126 Moned veche valorând 10–12 franci.

332
geamuri, şi anume uşa unui vorbitor, unde rudele şi avoca ii
pot sta de vorb cu acuza ii prin dou rânduri de gratii din
lemn. Vorbitorul acesta primeşte lumin din curtea
închisorii, locul de plimbare în untru temni ei, unde acuza ii
respir în aer liber şi fac mişcare la anumite ore.
Acea mare sal luminat , primind lumina îndoielnic a
celor dou por i cu gratii, c ci unica fereastr ce d asupra
cur ii de sosire e luat în întregime de gref care o
încadreaz , înf işeaz ochilor o privelişte şi o lumin în
deplin armonie cu imaginile preconcepute ale imagina iei. E
cu atât mai însp imânt tor cu cât, paralel cu turnurile de
Argint şi al lui Montgomery, z reşti criptele acelea
misterioase, boltite, înfricoş toare, întunecoase, care se
rotesc împrejurul vorbitorului, şi duc la temni a reginei, a
principesei Elisabeta, sora regelui, şi la celulele numite
secrete. Acest labirint de piatr cioplit a devenit subterana
Palatului de justi ie, dup ce a avut parte de serb rile regilor.
Din 1825 şi pân în 1832, aici, în sala aceasta imens , între
o sob mare care o înc lzeşte şi întâiul dintre cele dou
rânduri de gratii, se f cea opera ia g telii condamna ilor. Nici
acum nu po i trece, f r a te cutremura, peste acele lespezi
care au primit şocul şi dest inuirile atâtor priviri de pe urm .
Ca s fie scos din oribila-i tr sur , muribundul avu nevoie
de ajutorul a doi jandarmi care-l luar fiecare de câte o
sub ioar , îl sus inur şi-l duser parc leşinat la gref .
Astfel târât, muribundul ridic ochii la ceruri aşa încât s
semene cu mântuitorul coborât de pe cruce. Desigur c Iisus
nu a ar tat pe niciun tablou o fa mai cadaveric şi mai
descompus decât aceea a falsului spaniol, care p rea gata
s -şi dea sufletul. Gând fu aşezat la grefa, el repet cu un
glas pierdut cuvintele pe care le spunea tuturora de când îl
arestaser :
— Fac apel la Excelen a Sa ambasadorul Spaniei…
— O s spui asta domnului jude de instruc ie, r spunse
directorul…
— Vai, Iisuse! r spunse Jacques Collin oftând. Nu pot
333
c p ta o carte de rug ciuni?… Nici acum n-o s -mi da i un
medic?… Nu mai am nici dou ceasuri de tr it.
Deoarece Carlos Herrera trebuia s fie pus la secret, nu
mai avea rost s fie întrebat dac dorea s beneficieze de
pistol , adic de dreptul de a locui într-una dintre acele
camere în care te bucuri de singurul confort îng duit de
justi ie. Aceste camere sunt aşezate la cap tul cur ii despre
care va fi vorba mai târziu. Aprodul şi grefierul împlinir
împreun şi cu nep sare formalit ile înregistr rii.
— Domnule director, zise Jacques Collin, stâlcind limba
francez , vede i şi dumneavoastr c sunt pe moarte.
Spune i, dac pute i, spune i mai ales cât mai curând cu
putin acestui domn judec tor c solicit ca o favoare lucrul
de care un vinovat ar trebui s se team cel mai mult, şi
anume s fiu dus în fa a lui de îndat ce va fi sosit; c ci
suferin ele mele sunt cu adev rat de neîndurat, şi de îndat
ce-l voi vedea, orice eroare va înceta…
E o regul general : to i criminalii vorbesc de eroare.
Duce i-v prin ocne, întreba i-i pe condamna i, aproape to i
sunt victime ale unei erori judiciare. Astfel fiind, cuvintele
acestea provoac un zâmbet abia z rit la to i cei ce au de-a
face cu preveni i, acuza i sau condamna i.
— Pot vorbi de cererea dumneavoastr judelui de
instruc ie, r spunse directorul.
— V voi binecuvânta pentru aceasta, domnul meu!…
r spunse spaniolul, în l ând ochii la cer.
De îndat ce fu înregistrat, Carlos Herrera, luat de fiecare
sub ioar de c tre doi guarzi or şeneşti, înso i i de un
temnicer c ruia directorul îi spuse în care dintre celulele
secrete trebuie s fie închis prevenitul, fu dus prin labirintul
subteran al Conciergeriei într-o camer foarte s n toas ,
orice-ar fi zis despre ea unii filantropi, îns de unde nu putea
s comunice cu nimeni.
Dup plecarea lui, temnicerii, directorul închisorii,
grefierul s u, chiar şi aprodul şi jandarmii sef privir ca nişte
oameni care se întreab unii pe al ii ce p rere au, şi pe toate
334
fe ele se zugr vi îndoiala; dar la vederea celuilalt prevenit,
toate privirile revenir la nehot rârea lor obişnuit , ascuns
sub un aer de nep sare. Afar de împrejur ri extraordinare,
slujbaşii Conciergeriei nu sunt curioşi, criminalii fiind pentru
ei ceea ce sunt clien ii pentru frizeri. În consecin toate
formalit ile care însp imânt închipuirea se îndeplinesc mai
simplu decât afacerile de bani la un bancher, şi adesea cu
mai mult polite . Lucien înf işa masca vinovatului ab tut,
c ci se l s dus şi mânuit, pasiv şi maşinal. De la
Fontainebleau, poetul îşi contempla pr buşirea şi-şi spunea
c sosise ceasul isp şirii. Palid, descompus, necunoscând
nimic din ce se petrecuse la Esther în lipsa lui, se ştia
tovar şul intim al unui ocnaş evadat, situa ie îndeajuns de
critic pentru a-l face s întrevad catastrofe mai rele decât
moartea. Când cugetul s u z mislea un proiect, nu
întrevedea decât sinuciderea. Voia s scape cu orice pre de
netrebniciile pe care le b nuia ca pe fantasmele unui vis
chinuitor.
Jacques Collin, fiind cel mai primejdios dintre cei doi, fu
închis într-o carcer zidit în întregime din piatr cioplit şi
care-şi primeşte lumina dintr-una dintre acele mici cur i
interioare cum se afl multe în incinta Palatului, şi situat în
aripa unde-şi are cabinetul procurorul general. Aceast
curticic slujeşte drept loc de recrea ie închisorii femeilor.
Lucien fu dus pe acelaşi drum, c ci, potrivit cu ordinele date
de c tre judec torul de instruc ie, directorul îl trat cu
menajamente şi-l închise într-o carcer apropiat de pistole.
Îndeobşte, persoanele care nu vor avea niciodat de-a face
cu justi ia îşi închipuiesc lucrurile cele mai sumbre despre
punerea la secret. Ideea de justi ie penal nu se poate
dezb ra de vechile idei asupra torturii de odinioar , despre
închisorile nes n toase cu ziduri reci de piatr de pe care se
preling lacrimi, despre grosol nia temnicerilor şi a hranei,
accesorii obligatorii ale dramelor; dar nu e f r rost de a
spune aici c aceste exager ri nu exist decât la teatru şi fac
s zâmbeasc pe magistra i, pe avoca i şi pe acei ce viziteaz
335
închisorile din curiozitate sau vin s le observe. Mult vreme
a fost ceva însp imânt tor. E neîndoielnic c sub vechiul
parlament, în veacul lui Ludovic al XIII-lea şi Ludovic al XIV-
lea127, acuza ii erau zvârli i gr mad într-un fel de prim-etaj
scund deasupra fostei porti e. Închisorile au fost una dintre
crimele revolu iei din 1789, şi e de ajuns s vezi temni a
reginei şi aceea a prin esei Elisabeta ca s cape i o groaz
adânc fa a de vechile forme judiciare. Dar ast zi, deşi
filantropia a f cut neînchipuit de mult r u societ ii, a f cut
şi un pic de bine indivizilor. Îi dator m lui Napoleon codul
nostru penal care, mai mult decât codul civil, a c rui reform
a devenit urgent în anumite puncte, va fi unul dintre cele
mai mari monumente ale acelei domnii atât de scurte. Noul
drept penal a închis un întreg abis de suferin e. De aceea se
poate sus ine c , exceptând cumplitele torturi morale c rora
le cad prad persoanele de sus când ajung pe mâna justi iei,
ac iunea acestei puteri este de o blânde e şi de o simplicitate
cu atât mai mare, cu cât sunt neaşteptate. Inculpatul,
prevenitul, desigur c nu locuiesc ca la ei acas ; dar în
închisorile Parisului se g seşte m car strictul necesar. De
altfel, povara sim mintelor de care te laşi st pânit ia
recuzitei vie ii sensul ei obişnuit. Niciodat nu sufer corpul,
în schimb sufletul e într-o asemenea stare de încordare, încât
orice fel de incomoditate şi de brutalitate, dac s-ar întâmpla
aşa ceva în acel mediu, ar fi uşor de suportat. Trebuie
recunoscut c , mai ales la Paris, nevinovatul e pus în
libertate în foarte scurt timp.
Intrând în celula sa, Lucien g si prin urmare copia fidel a
primei camere în care locuise la Paris, la Hotelul Cluny. Un
pat asem n tor cu paturile celei mai pr p dite od i mobilate
din cartierul Latin, nişte scaune de paie de culoare închis , o
mas şi câteva ustensile alc tuiau mobilierul uneia dintre
aceste od i, unde adeseori sunt închişi câte doi acuza i, când
par blânzi şi au s vârşit crime ce nu inspir temeri, ca de

127 Secolul al XVII-lea.

336
pild falsurile şi falimentele. Aceast asem nare între
punctu-i de plecare, plin de nevinov ie, şi punctul de sosire,
ultima treapt a ruşinii şi a înjosirii, fu atât de bine prins de
ultima tres rire a fibrei sale poetice, încât nefericitul izbucni
în lacrimi. Plânse patru ceasuri de-a rândul, în aparen
nesim itor ca o statuie de piatr , dar suferind din pricina
tuturor speran elor sale pr buşite, atins în toate vanit ile
sale sociale zdrobite, în trufia sa nimicit , în toate eu-rile pe
care le înf işau ambi iosul, îndr gostitul, fericitul, dandiul,
parizianul, poetul, voluptuosul şi privilegiatul. Totul se
sf râmase în el în aceast c dere asem n toare cu a lui Icar.
În schimb, Carlos Herrera, de îndat ce r mase singur în
celula sa, se învârti de colo pân colo ca ursul polar în
cuşca-i din Jardin des plantes. Control cu am nun ime uşa
şi se convinse c , în afar de vizet , nu fusese f cut nicio
gaur în scânduri. Cercet pere ii, privi pe coşul c minului
prin care îi venea o lumin slab şi-şi spuse: „Sunt în
siguran !” Se duse s se aşeze într-un col , unde ochiul
unui temnicer lipit de gratiile vizetei nu l-ar fi putut z ri. Apoi
îşi scoase peruca şi dezlipi din untrul ei o hârtie cu care era
c ptuşit . Fa a acestei hârtii care venea în contact cu easta
era atât de murdar , încât p rea chiar tegumentul perucii.
Dac Bibi-Lupin ar fi avut ideea s smulg peruca spre a
recunoaşte identitatea dintre spaniol şi Jacques Collin, nu ar
fi observat hârtia aceea, atât de mult p rea a fi parte din
opera peruchierului. Cealalt fa a hârtiei era înc destul de
alb şi de curat ca s se scrie pe ea câteva rânduri. Opera ia
grea şi am nun it a dezlipirii fusese început în închisoarea
La Force; dou ore n-ar fi fost de ajuns şi îi consacrase
jum tate din ziua trecut . Prevenitul începu întâi s taie
aceast hârtie pre ioas în aşa fel, încât s -şi procure o fâşie
lat de patru-cinci rânduri, şi o împ r i în mai multe buc i.
Apoi puse înd r t în acea ciudat magazie provizia sa de
hârtie dup ce îi umezise stratul de gum arabic cu ajutorul
c reia putea s-o lipeasc la loc. C ut într-o şuvi de p r
unul dintre acele creioane sub iri ca nişte ace, recent
337
fabricate de Susse128 şi care fusese lipit în p r cu clei: rupse
din el o buc ic destul de lung ca s scrie cu ea şi destul
de scurt ca s -i încap în ureche. Aceste preg tiri o dat
ispr vite, cu repeziciunea şi siguran a în executare
caracteristice vechilor ocnaşi, care sunt îndemânatici ca nişte
maimu e, Jacques Collin se aşez pe marginea patului şi
începu s reflecteze la instruc iunile pe care avea s le dea
Asiei, fiind sigur ca o va g si undeva în drumul s u, pân
într-atâta se bizuia pe inteligen a acestei femei.
„În timpul interogatoriului sumar, îşi spunea dânsul, am
f cut pe spaniolul care vorbeşte prost fran uzeşte, care face
apel la ambasadorul s u, invoc privilegiile diplomatice şi nu
în elege nimic din ce e întrebat, toate astea bine întrerupte de
leşinuri, t ceri, oftaturi, într-un cuvânt, toate fi ele unui om
pe moarte. S r mânem pe acelaşi teren. Hârtiile îmi sunt în
regul . Asia şi cu mine o s -l prostim pe domnul Camusot.
Nu e prea priceput. S ne gândim prin urmare la Lucien,
trebuie s -i ridic m moralul, trebuie s ajung cu orice pre la
copilul sta, s -i trasez un plan dup care s se poarte,
altminteri o s se dea de gol şi pe el şi pe mine, şi o s duc
totul de râp !… Înainte de a ajunge la interogatoriu, trebuie
s fie foarte d sc lit. Şi, apoi, îmi trebuie martori care s
confirme c sunt preot!”
Aceasta era starea moral şi fizic a celor doi preveni i a
c ror soart atârna în acea clip de domnul Camusot,
judec tor de instruc ie la tribunalul de prim instan al
departamentului Senei şi st pân suveran peste cele mai mici
am nunte ale existen ei lor, în r stimpul pe care i-l acorda
codul penal; c ci numai dânsul putea autoriza pe preot, pe
medicul închisorii sau pe oricine altcineva s între în
leg tur cu cei întemni a i.
Nicio putere omeneasc , nici regele, nici ministrul de
Justi ie, nici primul ministru nu pot impieta asupra puterilor

128Susse era, într-adev r, un fabricant de creioane şi de furnituri de

birou din acea vreme.
338
unui judec tor de instruc ie, nimic nu-l opreşte, nimeni nu-i
porunceşte. E un suveran supus numai şi numai conştiin ei
sale şi legii.
În momentul acesta în care filosofii, filantropii şi publiciştii
se ocup necontenit cu sl birea tuturor puterilor sociale,
dreptul acordat de legile noastre judec torilor de instruc ie e
supus unor atacuri cu atât mai cumplite, cu cât sunt
aproape îndrept ite de c tre acest drept care, s
recunoaştem, este peste m sur de mare. Şi totuşi, pentru
orice om cu scaun la cap, puterea aceasta trebuie s r mân
neatins ; s-ar putea în unele cazuri ca efectele ei s fie
îmblânzite printr-o întrebuin are larg a cau iunii; dar
societatea, de pe acum destul de zdruncinat de c tre lipsa
de inteligen şi sl biciunea juriului (magistratur august şi
suprem care n-ar trebui încredin at decât unor
personalit i alese), ar fi amenin at cu pr buşirea dac am
sf râma acest stâlp care sus ine întregul nostru drept penal.
Arestarea preventiv e una dintre acele posibilit i cumplite,
necesare, a c ror primejdie pentru societate e inut în
cump n de c tre propria ei m rime. De altminteri, îns şi
neîncrederea fa de magistratur dovedeşte un început de
descompunere social . D râma i institu ia, recl di i-o pe alte
baze; cere i, ca înainte de revolu ie, imense garan ii de avere
din partea magistraturii; dar crede i în ea; nu face i din ea
icoana societ ii spre a o insulta. Ast zi magistratul, pl tit ca
un slujbaş, cel mai adesea s rac, şi-a preschimbat
demnitatea de alt dat într-o arogan care pare de
neîng duit tuturor celor ce au fost ridica i la acelaşi nivel cu
el; c ci arogan a e o demnitate care nu are punct de sprijin.
Aici st defectul institu iei actuale. Dac teritoriul Fran ei ar
fi împ r it în zece jurisdic ii, s-ar putea ridica demnitatea
magistraturii cerându-i drept condi ie o mare avere, ceea ce e
cu neputin acum, cu dou zeci şi şase de jurisdic ii.
Singura îmbun t ire real , care poate fi cerut în ceea ce
priveşte puterea judec torului de instruc ie, e realibitatea
arestului. Starea de preven ie n-ar trebui s aduc nicio
339
schimbare în obiceiurile interna ilor. Aresturile ar trebui s
fie cl dite, mobilate şi amenajate la Paris în aşa fel, încât s
modifice în mod radical p rerea publicului în ceea ce priveşte
situa ia preveni ilor. Legea e bun , e necesar , dar aplicarea
ei e defectuoas , şi legile se judec de c tre moravuri dup
felul cum sunt aplicate. Opinia public din Fran a condamn
pe preveni i şi reabiliteaz acuza ii printr-o contradic ie de
neîn eles. Poate e rezultatul spiritului prin excelen
protestatar al francezului. Aceast lips de consecven a
publicului parizian a fost unul dintre motivele care au dus la
deznod mântul tragic al acestei drame; a fost chiar, cum se
va vedea, unul dintre cele mai puternice motive. Pentru a
cunoaşte taina scenelor cumplite, jucate în cabinetul unui
judec tor de instruc ie, pentru a cunoaşte bine situa ia
respectiv a celor dou p r i în lupt , preveni ii şi justi ia, a
c ror lupt are de obiect secretul p strat de aceştia împotriva
curiozit ii judec torului, atât de bine numit curiosul – în
argoul închisorilor – nu trebuie s uit m niciodat c
preveni ii puşi la secret nu cunosc nimic din ce spun cele
şapte sau opt categorii de oameni care alc tuiesc publicul,
nimic din ce ştiu poli ia şi justi ia, nimic din pu inul pe care-l
public ziarele cu privire la împrejur rile crimei. De aceea,
când dai unui prevenit o ştire ca aceea pe care-o primise
Jacques Collin de la Asia cu privire la arestarea lui Lucien, e
ca şi cum i-ai arunca o frânghie unui om care se îneac . Se
va vedea cum va da greş, din acest motiv, o încercare ce, f r
îndoial f r acea ştire l-ar fi dus la pierzanie pe ocnaş. O
dat bine stabilite aceste elemente, oamenii cei mai pu in
ap i s se emo ioneze vor fi însp imânta i de ce urm ri au
aceste trei pricini de groaz : izolarea, t cerea şi c in a.
Domnul Camusot, ginere al unuia dintre uşierii de cabinet
ai regelui, prea cunoscut nou ca s mai fie nevoie s -i
explic m situa ia şi leg turile, se afla în clipa aceea într-o
cump n , aproape egal cu aceea a lui Carlos Herrera, în
privin a instruc iei cu care era îns rcinat. Odinioar
preşedinte al unui tribunal al jurisdic iei, fusese scos din acel
340
post şi promovat jude la Paris, într-unul dintre posturile cele
mai invidiate ale magistraturii, prin protec ia celebrei ducese
de Maufrigneuse, al c rui so , ataşat pe lâng prin ul
moştenitor şi colonel al unuia dintre regimentele de cavalerie
din garda regal , era la fel de bine v zut de rege, pe cât era
dânsa de bine v zut de cumnata regelui. În schimbul unui
serviciu foarte m runt, dar hot râtor pentru duces , atunci
când fusese acuzat de fals tân rul conte d’Esgrignon de c tre
un bancher din Alençon, trecuse de la func ia de simplu
judec tor în provincie la aceea de preşedinte, iar din
preşedinte fusese f cut judec tor de instruc ie la Paris. De
optsprezece luni de când lucra în cel mai însemnat tribunal
al regatului, izbutise, în urma interven iei ducesei de
Maufrigneuse, s sprijine interesele unei cucoane mari nu
mai pu in influente, marchiza d’Espard, dar f r succes.
Lucien, aşa cum s-a spus la început în aceast Scena, ca s
se r zbune pe doamna d’Espard; care voia s -şi pun so ul
sub interdic ie, izbutise s restabileasc adev rul în ochii
procurorului general şi al contelui de Sérisy. O dat aliate
aceste dou mari puteri cu prietenii marchizului d’Espard,
so ia nu sc pase de mustrarea tribunalului decât prin
atitudinea în eleg toare a so ului. În ajun, aflând de
arestarea lui Lucien, marchiza d’Espard îşi trimisese
cumnatul, pe cavalerul d’Espard, la doamna Camusot.
Îndat dup aceea, doamna Camusot se dusese în vizita la
celebra marchiz , înainte de cin , întoars acas , îşi luase
so ul la o parte în dormitor.
— Dac -l po i trimite pe acel june îngâmfat, Lucien de
Rubempré, în fa a Cur ii cu juri şi dac va fi condamnat, îi
spuse ea la ureche, vei fi consilier la înalta curte…
— Cum asta?
— Doamna d’Espard ar vrea s vad c zând capul bietului
tân r. M-a luat cu frig când am v zut r bufnind o ur de
femeie frumoas .
— Nu te amesteca în afacerile justi iei, îi r spunse
Camusot so iei sale.
341
 — Eu m amestec? urm dânsa. Dac ne-ar fi auzit
cineva, n-ar fi ştiut despre ce e vorba. Şi marchiza şi eu am
fost la fel de încânt tor de ipocrite, cum eşti tu cu mine în
clipa de fa . Voia s -mi mul umeasc pentru serviciul pe
care i-l f cusesi în procesul ei şi-mi spunea c , deşi n-a avut
succes, î i este recunosc toare. Mi-a vorbit despre misiunea
cumplit pe care v-o d legea. „E îngrozitor s fii obligat a
trimite un om la ghilotin , dar în cazul lui Rubempré,
înseamn s faci dreptate!…” Şi aşa mai departe. Pretindea
c regret soarta unui tân r aşa de frumos, adus la Paris de
verişoara ei, doamna du Châtelet, şi care a c zut atât de jos.
„Iat , spunea ea, unde îi duc pe tineri femeile stricate, ca o
Coralie sau o Esther, când sunt destul de corup i ca s
primeasc a împ r i cu dânsele nişte câştiguri atât de
murdare!” În sfârşit, predici frumoase despre milostenie,
despre religie! Doamna du Châtelet îi spusese ca Lucien
merita de o mie de ori s moar , fiindc aproape prilejuise
moartea surorii şi mamei lui… A vorbit apoi despre un loc
vacant la înalta curte, mi-a spus ca îl cunoaşte pe ministrul
Justi iei. „So ul dumitale, doamna, are un frumos prilej de a
se eviden ia!” a ad ugat dânsa la sfârşit. Asta e!
— Ne eviden iem în fiecare zi, f cându-ne datoria, zise
Camusot.
— Ai s-ajungi departe, dac eşti magistrat pretutindeni,
chiar şi cu nevast -ta, exclam doamna Camusot. Te-am
crezut prost nac, azi te admir…
Magistratul avu pe buze unul dintre zâmbetele pe care nu
le au decât ei, aşa cum dansatoarele au un zâmbet numai al
lor.
— Coni , pot intra? întreb camerista.
— Ce vrei? o întreb st pân -sa.
— Coni , prima camerist a doamnei ducese de
Maufrigneuse a venit aici în lipsa dumneavoastr şi v roag
din partea doamnei ducese s pofti i f r întârziere la palatul
Cadignan.
— S m-aştepta i cu cina, zise nevasta judec torului,
342
gândindu-se ca birjarul care-o adusese înc -şi aştepta plata.
Îşi puse iar şi p l ria, se urc în birj şi ajunse în
dou zeci de minute la palatul Cadignan. Doamna Camusot,
condus în untru prin intrarea cea mic , r mase singur
vreme de zece minute într-un budoar de lâng camera de
dormit; ducesa se ivi, str lucitoare, c ci se ducea la castelul
de la Saint-Cloud, unde era invitat la curte.
— Dr gu o, între noi dou , dou cuvinte sunt de ajuns.
— Da, doamn duces .
— Lucien de Rubempré e arestat, so ul dumitale
instruieşte cazul; garantez c bietul copil e nevinovat. S fie
liberat înainte de-a se încheia dou zeci şi patru de ore. Înc
un lucru. Cineva vrea s -l vad mâine pe Lucien într-ascuns,
la închisoare; so ul dumitale poate s fie de fa , dac vrea,
cu condi ia s nu se lase observat… Sunt recunosc toare şi
in minte pe cei care m-au servit, dup cum bine ştii. Regele
îşi pune multe speran e în curajul magistra ilor s i, în
împrejur rile grave în care se va afla foarte curând; îl voi
ajuta pe so ul dumitale, îl voi recomanda ca fiind un om
devotat regelui, chiar de-ar trebui s -şi rişte via a. Camusot
al nostru o s fie întâi consilier la înalta curte şi apoi prim-
preşedinte oriunde vrea… Adio… sunt aşteptat , m ier i,
nu-i aşa? Nu-i faci un serviciu numai procurorului general
care nu se poate pronun a în cauza aceasta; dar mai salvezi
şi via a unei femei care e pe moarte, şi anume doamna de
Sérisy. Astfel c nu o s - i lipseasc sprijinul… Ce mai, vezi
cât încredere am în dumneata, n-am nevoie s - i mai
recomand, ştii ce…
Puse degetul pe buze şi disp ru.
„Şi eu care n-am apucat s -i spun c marchiza d’Espard
vrea s -l vad pe Lucien sub cu itul ghilotinei!…” se gândi
so ia magistratului, întorcându-se spre birj .
Când ajunse acas sim ea o asemenea strângere de inim ,
încât v zând-o, judec torul o întreb :
— Ce ai, Amélie?…
— Suntem prinşi între dou focuri…
343
 Îi povesti întrevederea cu ducesa, dar vorbindu-i în şoapt
la ureche, atât îi era de fric s nu asculte la uş camerista.
— Care din dou e cea mai puternic ? întreb dânsa la
sfârşit. Marchiza era cât pe ce s te compromit în
chestiunea aceea nepl cut şi prosteasc a cererii de
interdic ie, pe când ducesei îi dator m totul. Una mi-a
f g duit ceva nedesluşit pe când cealalt a spus: „Va fi
consilier la înalta curte şi apoi prim-preşedinte?…” Doamne
fereşte! nu i-aş da sfaturi, n-o s m amestec niciodat în
treburile judec toreşti, dar sunt obligat s - i spun întocmai
ce se vorbeşte şi ce se preg teşte la curte…
— Nu ştii, Amélie, ce mi-a trimis azi diminea prefectul
poli iei şi prin cine? Printr-unul dintre oamenii cei mai
importan i ai poli iei generale a regatului, un Bibi-Lupin al
politicii, care mi-a spus c statul are interese ascunse în
procesul acesta. S cin m şi s ne ducem la varieteu… O s
st m de vorb în linişte la noapte, în biroul meu, despre
toate astea; c ci o s am nevoie de mintea ta, poate c
mintea judec torului nu e de ajuns…
Nou zecimi dintre magistra i vor t g dui influen a so iei
asupra so ului în asemenea împrejur ri; dar, deşi ne afl m în
fa a uneia dintre cele mai rare excep ii sociale, putem sus ine
c e adev rat deşi e întâmpl toare. Magistratul e ca şi
preotul, mai ales la Paris, unde se afl elita magistraturii;
rareori vorbeşte despre treburile Palatului de justi ie, afar
de cazul c sunt hot râte şi judecate. So iile de magistrat nu
in numai s par c nu ştiu nimic, ci au toate destul sim a
ceea ce se cuvine, spre a ghici c le-ar face r u so ilor lor
dac , aflând din întâmplare un secret, ar l sa s se vad
aceasta. Totuşi, în împrejur rile hot râtoare, când e vorba de
avansare în urma cut rei sau cut rei pozi ii luate, multe so ii
au asistat, ca Amélie, la deliberarea magistratului, în sfârşit,
aceste excep ii, cu atât mai uşor de t g duit cu cât sunt
întotdeauna ignorate, depind în întregime de felul cum s-a
desf şurat în sânul unei c snicii lupta între dou caractere.
Dar, doamna Camusot îşi domina în întregime so ul. Când
344
toat casa fu culcat , magistratul şi so ia sa se aşezar la
biroul pe care judec torul orânduise de mai înainte actele
procesului.
— Iat notele pe care mi le-a trimis prefectul de poli ie, de
altminteri la cererea mea, zise Camusot.

ABATELE CARLOS HERRERA

Acest individ este cu siguran numitul Jacques Collin, zis

Înşal -Moartea, arestat ultima dat în anul 1819, arestare
executat la domiciliul unei anumite Vauquer, care inea
pensiune în rue Neuve-Sainte-Geneviève şi unde sus-numitul
locuia ascunzându-se sub numele de Vautrin.

Pe margine, se citea, scris de mâna prefectului de poli ie:

S-a trimis prin telegraf ordin lui Bibi-Lupin, şef al siguran ei,
s se întoarc de îndat pentru a ajuta la confruntare, c ci
cunoaşte personal pe Jacques Collin, pe care l-a arestat în
1819, cu ajutorul unei domnişoare Michonneau.
Cei care locuiau în pensiune la casa Vauquer exista înc şi
acum şi pot fi chema i spre stabilirea identit ii.
Aşa-zisul Carlos Herrera e prietenul intim şi sfetnicul
domnului Lucien de Rubempré, c ruia i-a pus la dispozi ie,
vreme de trei ani, sume considerabile, v dit provenite din
furturi.
Dac se constat c aşa-zisul spaniol e una şi aceeaşi
persoan cu Jacques Collin, aceast solidaritate va însemna
condamnarea numitului Lucien de Rubempré.
Moartea subit a agentului Peyrade se datoreaz unei
otr viri s vârşite de c tre Jacques Collin, Rubempré sau
acoli ii lor. Motivul omorului e faptul c agentul era de mult
vreme pe urmele acestor doi criminali îndemânatici.

Pe margine, magistratul îi ar ta Ameliei aceast fraz

scris de însuşi prefectul poli iei:
345
 Cele de mai sus sunt cunoscute de mine personal şi am
convingerea c numitul Lucien de Rubempré şi-a râs în chip
scandalos de în l imea-sa contele de Sérisy şi de domnul
procuror general.

— Ce zici, Amélie?
— E îngrozitor!… r spunse so ia judec torului. Sfârşeşte!
Preschimbarea ocnaşului Collin în preot spaniol s-a f cut
printr-o crim şi mai abil decât aceea prin care Coignard a
ajuns conte de Saint Hélène.

LUCIEN DE RUBEMPRÉ

Lucien Chardon, fiu al unui spi er din Angoulême şi a c rui

mam e o domnişoar de Rubempré, a ob inut printr-un decret
regal dreptul de a purta numele de Rubempré. Acest decret a
fost dat în urma solicit rilor doamnei ducese de Maiifrigneuse
şi a domnului conte de Sérisy.
În 182…, acest tân r a sosit la Paris f r niciun mijloc de
existen , înso ind-o pe doamna contes Sixte du Châtelet, pe
atunci doamna de Bargeton, verişoar a doamnei d’Espard.
Nerecunosc tor fa de doamna de Bargeton, a tr it în
concubinaj cu o domnişoar Coralie, decedat , fost actri a
teatrului Gymnase, care l-a p r sit pentru el pe domnul
Camusot, negustor de m tase din rue des Bourdonnais.
În curând c zut în mizerie din pricina insuficientelor
ajutoare pe care i le d dea actri a, şi-a compromis în chip grav
cumnatul, om onorabil, tipograf la Angoulême, emi ând poli e
false pentru plata c rora David Scchard a fost arestat în
timpul unei scurte şederi a sus-numitului Lucien la Angoulême.
Aceast împrejurare a dus la fuga lui Rubempré, care a
reap rut subit la Paris, înso it de abatele Carlos Herrera.
F r mijloace de trai cunoscute, numitul a cheltuit, în medie,
în timpul primilor trei ani ai celei de-a doua şederi ale sale la
Paris, vreo trei sute de mii de franci, pe care nu i-a putut primi
346
decât de la aşa-zisul abate Carlos Herrera, dar cu ce titlu?
În afar de aceasta, a folosit recent peste un milion de
franci spre a cump ra moşia Rubempré ca s împlineasc
condi ia pus c s toriei sale cu domnişoara Clotilde de
Grandilieu. Ruperea logodnei a venit din faptul c familia
Grandlieu, c reia acest ins i-a declarat c a primit sumele de
la sora şi cumnatul s u, a pus s se cear informa ii
respectabililor so i Sechard, şi anume de c tre notarul Derville;
şi nu numai c nu cunoşteau aceast achizi ie, dar îl şi
credeau pe Lucien foarte dator.
De altminteri, moştenirea c p tat de so ii Séchard const
în avere imobil ; iar banii lichizi, conform cu cele declarate de
ei, au fost în sum de dou sute de mii de franci.
Lucien tr ia pe ascuns cu Esther Gobseck, astfel încât e
sigur c generozit ile baronului de Nucingen, protector al
acestei persoane, au fost trecute sus-numitului Lucien.
Lucien şi acolitul s u, ocnaşul, s-au putut sus ine în
societate mai mult vreme decât Coignard, procurându-şi
existen a din prostitu ia sus-numitei Esther, fost femeie cu
condicu .

În ciuda repeti iilor pe care notele acestea le produc în

povestirea dramei, era nevoie de a le reda textual ca s facem
în eles rolul poli iei la Paris. Poli ia are, aşa cum s-a putut
vedea de altfel în cazul notei cerute asupra lui Peyrade,
dosare aproape totdeauna exacte cu privire la toate familiile
şi to i inşii a c ror via e suspect şi ale c ror fapte sunt
condamnabile. Nicio deviere nu-i este necunoscut . Acest
registru universal, bilan al conştiin elor, e la fel de bine pus
la punct ca registrul b ncii Fran ei cu privire la averi. Aşa
cum banca noteaz cele mai mici întârzieri în materie de
pl i, cânt reşte fiece credit, pre luieşte capitaliştii,
urm reşte opera iile lor, tot aşa procedeaz poli ia în ceea ce
priveşte cinstea cet enilor. În aceast materie ca şi la
Palatul de justi ie, nevinovatul n-are de ce s se team ,
aceast activitate nu se exercit decât asupra celor vinova i!
347
Oricât de sus-pus ar fi, o familie nu se poate sustrage
acestei pronii sociale. De altminteri, discre ia îi e deopotriv
cu puterea. Aceast uriaş cantitate de procese-verbale ale
comisarilor de poli ie, de rapoarte, de note, de dosare, acest
ocean de informa ii doarme nemişcat, adânc şi liniştit ca
marea. Dac se întâmpl un accident, dac se s vârşeşte un
delict sau o crim , justi ia apeleaz la poli ie; şi îndat , exist
un dosar asupra inculpa ilor, dosar care e adus la cunoştin a
judec torului. Aceste dosare, unde sunt analizate
antecedentele, nu sunt decât informa ii care mor între
zidurile palatului. Justi ia nu se poate servi în mod legal de
ele, decât spre a se lumina, spre a se orienta şi atâta tot.
Aceste dosare pun la îndemân ceea ce s-ar putea numi
dosul tapiseriei crimelor, cauzele lor dep rtate şi aproape
totdeauna neb nuite. Niciun juriu nu le-ar acorda crezare,
iar ara întreag s-ar revolta de indignare dac ar fi aduse ca
argumente în procesul oral din fa a cur ii cu juri. Într-un
cuvânt, e adev rul osândit s r mân în fântân , ca
pretutindeni şi întotdeauna. Nu exist magistrat care, dup
doisprezece ani de activitate la Paris, s nu ştie c tribunalul
corec ional şi curtea cu juri ascund jum tate din aceste
infamii, un soi de b legar unde a clocit mult vreme crima, şi
care s nu fie gata a recunoaşte c justi ia nu pedepseşte nici
m car jum tate din f r delegile s vârşite. Dac publicul ar
putea şti cât de departe merge discre ia slujbaşilor poli iei
care au memorie, i-ar respecta pe oamenii aceştia de treab
ca pe nişte Cheverus129. Credem c poli ia e viclean ,
machiavelic , dar e de o extrem blânde e; atât numai c
ascult patimile ajunse la paroxism, primeşte denun urile şi-
şi p streaz toate notele. Nu e însp imânt toare decât pe o
parte. Iar ceea ce face pentru justi ie face şi pentru politic .
Dar, în materie de politic , e la fel de crud şi de p rtinitoare

129Jean-Louis-Madeleine Lefebre, cardinal de Cheverus (1768–1836),

arhiepiscop al Bordeaux-ului, era cunoscut, pare-se, pentru virtu ile şi
milosteniile sale.
348
ca r posata Inchizi ie130.
— S l s m asta, zise judec torul, punând notele la loc în
dosar. E un secret între poli ie şi justi ie. Judec torul va
vedea ce valoreaz aceste note, dar domnul şi doamna
Camusot nu le-au v zut niciodat .
— Parc e nevoie s mai îmi spui? zise doamna Camusot.
— Lucien e vinovat, urm judec torul, dar de ce anume?
— Un b rbat iubit de ducesa Maufrigneuse, de contesa de
Sérisy, de Clotilde de Grandlieu nu e vinovat, r spunse
Amélie, celalalt trebuie s fi f cut tot.
— Dar Lucien e complice! exclam Camusot.
— Vrei s m-ascul i pe mine? Restituie preotul diploma iei,
c reia îi e cea mai frumoas podoab , f -l nevinovat pe
netrebnicul acela mititel şi g seşte al i vinova i…
— Te cam avân i! r spunse judec torul zâmbind. Femeile
merg la int de-a curmezişul legilor, ca p s rile pe care
nimic nu le opreşte în aer.
— Dar, urm Amélie, diplomat sau ocnaş, abatele Carlos o
s - i indice pe cineva ca s scape el.
— Eu nu sunt decât p l ria, capul eşti tu, îi zise Camusot
neveste-si.
— Ei, curtea e luminat , vino s-o s ru i pe Melia ta, c e
unu noaptea…
Şi doamna Camusot se duse s se culce, l sându-şi so ul
s -şi orânduiasc hârtiile şi ideile pentru interogatoriul la
care trebuia s supun a doua zi pe cei doi preveni i.
Deci, în timp ce coşurile de salat îi aduceau pe Jacques
Collin şi pe Lucien la Conciergerie, judele de instruc ie, dup
ce dejunase mai înainte, str b tea Parisul pe jos, conform
obiceiurilor patriarhale adoptate de c tre magistra ii
parizieni, ca s se duc la biroul s u, unde toate
documentele procesului şi sosiser . Şi iat cum.
Fiecare judec tor de instruc ie are un grefier, un soi de

În Fran a, Inchizi ia a fost suprimat în 1808, dar a func ionat din

130

nou între 1814 şi 1834, adic în vremea Bourbonilor restaura i.

349
secretar judec toresc, care a prestat jur mânt, a c rui spi
se perpetueaz f r prime, f r încuraj ri şi produce mereu
elemente foarte bune la care mu enia este fireasc şi total .
Nu se cunoaşte la Palatul de Justi ie, de la înfiin area cur ilor
de justi ie şi pân ast zi, nici un singur caz de indiscre ie
s vârşit de c tre grefierii îns rcina i cu instruc iile judiciare.
Gentil a vândut chitan a dat lui Semblançay de c tre Louise
de Savoie, un slujbaş al Ministerului de R zboi i-a vândut lui
Cernîşev131 planul campaniei din Rusia; to i aceşti tr d tori
erau mai mult sau mai pu in boga i. Perspectiva unui post la
Palatul de justi ie, perspectiva unei grefe, conştiin a
profesional sunt îndeajuns s -l fac pe un grefier al unui
judec tor de instruc ie s rivalizeze, cu succes, cu un
mormânt. C ci de când cu progresele chimiei, mormântul a
devenit indiscret. Acest slujbaş e însuşi condeiul
judec torului. Mult lume poate în elege c eşti osia maşinii,
dar se întreab cum po i s r mâi şurub. Dar şurubul nu
pare nemul umit; poate c îi este fric de maşin . Grefierul
lui Camusot, venise de diminea ca s ia actele şi notele
judec torului şi preg tise totul în birou, pe când magistratul
umbla ca un hoinar de-a lungul cheiurilor, uitându-se la
curiozit ile din pr v lii şi întrebându-se: „Cum s procedez
cu un individ atât de straşnic ca acest Jacques Collin,
admi ând c el e? Şeful siguran ei o s -l recunoasc , aşa c
trebuie s par c -mi fac meseria, m car de ochii poli iei!
Întrev d atâtea greut i, încât cel mai bine ar fi s o l muresc
pe marchiz şi pe duces , ar tându-le notele poli iei, şi l-aş
r zbuna şi pe tata, c ruia Lucien i-a luat-o pe Coralie…
Dând în vileag asemenea tic loşii f r pereche, m-aş face
vestit ca judec tor îndemânatic, iar prietenii lui Lucien s-ar

131Acuzat de delapidare a fondurilor publice, Semblançay a ar tat c

banii îi d duse regentei, Louise de Savoie, mama regelui; aceasta îns , cu
ajutorul unui func ionar cump rat, sustr sese chitan ele; despre
diplomatul şi generalul arist A. I. Cernîşev (1785–1357) se credea c
ob inuse de la un func ionar al Ministerului de R zboi francez planurile
invaziei lui Napoleon în Rusia.
350
lep da de dânsul în curând. Ei, o s procedez dup cum o s
decurg interogatoriul.”
Intr la un anticar, atras de c tre un orologiu fabricat de
Boule132.
„S nu-mi calc pe conştiin şi s servesc dou cucoane
mari, asta ar fi o capodoper de dib cie.”
— Ia te uit , şi dumneavoastr sunte i aici, domnule
procuror general? întreb cu voce tare Camusot. C uta i
medalii?
— E mania aproape a tuturor oamenilor de lege, r spunse
râzând contele de Granville, din cauz c sunt cu dou fe e.
Şi dup ce se uit prin antic rie câteva clipe, ca şi cum ar
fi vrut s termine ce mai avea de v zut, îl lu pe Camusot de-
a lungul cheiului, f r ca judec torul de instruc ie s poat
crede c întâlnirea lor e datorit altui element decât
întâmplarea.
— Vei lua ast zi interogatoriul domnului de Rubempré,
zise procurorul general. Bietul tân r, ineam la el…
— Exista multe învinuiri împotriva lui, zise Camusot.
— Da, am v zut notele poli iei; dar sunt datorate în parte
unui agent care nu depinde de prefectur , faimosului
Corentin, un om care a f cut s li se taie capul la mai mul i
nevinova i decât ai s trimi i dumneata vinova i la ghilotin
şi… Dar pezevenghiul acela e în afar de raza noastr de
ac iune. Nu vreau s influen ez conştiin a unui magistrat ca
dumneata, dar nu m pot împiedica de a- i atrage aten ia
asupra faptului c , dac ai putea s te convingi c Lucien nu
cunoştea testamentul femeii aceleia, ar decurge din asta c
nu avea niciun interes s-o vad moart , c ci îi d dea enorm
de mul i bani!…
— Avem siguran a c lipsea când s-a petrecut otr virea
acelei Esther, zise Camusot. Pândea la Fontainebleau
trecerea domnişoarei de Grandlieu şi a ducesei de
Lenoncourt.

132 André-Charles Boule (1642–1732) ebenist celebru.

351
 — Da, urm procurorul general. Mai avea cu privire la
c s toria sa cu domnişoara de Grandlieu asemenea speran e
(ştiu asta de la ducesa de Grandlieu în persoan ), încât nu se
poate presupune ca un b iat atât de inteligent s fi
compromis totul printr-o crim f r rost.
— Da, zise Camusot, mai ales dac acea Esther îi d dea
tot ce câştiga.
— Derville şi Nucingen sus in c ea a murit neştiind nimic
despre moştenirea care de mult îi revenea, ad ug procurorul
general.
— Dar atunci ce b nui i? întreb Camusot. C ci ceva este.
— Un omor s vârşit de slugi, zise procurorul general.
— Din p cate, spuse Camusot, omorul se potriveşte foarte
bine şi cu moravurile lui Jacques Collin, c ci preotul spaniol
e f r doar şi poate un ocnaş evadat; se potriveşte cu el, zic,
ca s ia cei şapte sute cincizeci de mii de franci proveni i din
vânzarea rentelor de trei la sut , d ruite de Nucingen.
— Vei cânt ri totul, dragul meu Camusot, fii cu b gare de
seam . Abatele Carlos Herrera are leg turi cu diploma ia…
Dar un ambasador care ar s vârşi o crim n-ar mai fi salvat
de imunitatea diplomatic . Întrebarea cea mai important e:
este sau nu abatele Carlos Herrera?
Şi domnul Granville salut ca un om care nu vrea s i se
r spund .
„Aşadar, şi el vrea s -l salveze pe Lucien?” se gândi
Camusot, care o lu pe cheiul des Lunettes, în timp ce
procurorul general intra în palat prin curtea Harlay.
Ajuns în curtea Conciergeriei, Camusot intr la directorul
închisorii şi-l duse în mijlocul cur ii, departe de orice auz.
— Drag domnule, f -mi pl cerea şi te du la închisoarea
La Force, întreab acolo pe colegul dumitale dac din
întâmplare are la el câ iva ocnaşi care s fi fost între 1810 şi
1815 în ocna de la Toulon şi vezi dac ai şi dumneata aşa
ceva pe aici. Pe cei din La Force o s -i transfer m aici pentru
câteva zile, şi ai s -mi spui dac pretinsul preot spaniol va fi
recunoscut de ei drept Jacques Collin, zis Înşal -Moartea.
352
 — Bine, domnule Camusot, dar a sosit Bibi-Lupin.
— A, a şi sosit! exclam judec torul.
— Era la Melun. I s-a spus c e vorba de Înşal -Moartea,
s-a luminat la fa de bucurie şi e la ordinele dumneavoastr .
— Trimite-l la mine.
Directorul închisorii avu acum prilejul s -i transmit
judec torului de instruc ie cererea lui Jacques Collin şi s -i
descrie starea de plâns în care se afla acesta.
— Aveam de gând s -l interoghez pe el cel dintâi, r spunse
magistratul, dar nu din cauza s n t ii. Am primit azi
diminea o not a directorului închisorii La Force. Dar
individul sta, despre care se spune c st s moar de
dou zeci şi patru de ore, a dormit aşa de bine, încât medicul
chemat de director a intrat în celula lui, f r ca el s aud .
Doctorul nici nu i-a luat pulsul, l-a l sat s doarm ; ceea ce
dovedeşte c are conştiin a la fel de împ cat pe cât îi e
s n tatea de bun . N-am s -l cred bolnav decât ca s îi
studiez manevrele, zise zâmbind domnul Camusot.
— Cu preveni ii şi cu acuza ii ai în fiecare zi câte ceva de
înv at, remarc directorul închisorii.
Prefectura de poli ie e în leg tur cu Conciergeria, iar
magistra ii, ca şi directorul închisorii, cunoscând coridoarele
subterane, pot s ajung acolo extrem de repede. Aşa se
explic uşurin a uimitoare cu care procurorii sau preşedin ii
cur ii cu juri pot s ob in anumite informa ii f r s
suspende şedin a. În consecin , când domnul Camusot
ajunse sus pe scara care duce spre biroul s u, îl g si pe Bibi-
Lupin sosit în goan prin sala paşilor pierdu i.
— Ce zel! îi spuse judec torul zâmbind.
— V cred? Afla i c dac e el, r spunse şeful siguran ei, o
s vede i un hai mare în curte, dac sunt pe-acolo şi ceva
muşterii vechi (foşti ocnaşi, în jargon).
— De ce anume?
— Înşal -Moartea a mâncat economiile tovar şilor şi am
aflat c ei au jurat c -l cur .
Ei înseamn ocnaşi, ai c ror bani încredin a i lui Înşal -
353
Moartea în ultimii dou zeci de ani fuseser risipi i pentru
Lucien, precum se ştie.
— Ai putea s reg seşti martori ai ultimei sale arest ri?
— Face i-mi dou cita ii de martori şi v aduc doi, chiar
ast zi.
— Coquart, zise judec torul sco ându-şi m nuşile şi
punându-şi bastonul şi p l ria într-un col , completeaz
dou cita ii dup informa iile domnului şef.
Se privi în oglinda de deasupra c minului, pe a c rui plac
se aflau, în loc de pendul , un lighean şi o can cu ap . Într-
o parte, o caraf cu apa şi un pahar, în partea cealalt o
lamp . Judec torul sun . Aprodul veni dup câteva minute.
— E lume? îl întreb el pe aprodul îns rcinat s primeasc
martorii, s le verifice cita iile şi s -i înşire în ordinea sosirii.
— Da, domnule judec tor.
— La numele persoanelor care au venit şi adu-mi lista.
Judec torii de instruc ie, grijulii s nu piard timpul, sunt
uneori obliga i s fac mai multe instruc ii în acelaşi timp.
Acesta e motivul îndelungilor aştept ri impuse martorilor
chema i, în odaia unde stau aprozii şi unde ârâie soneriile
judec torilor de instruc ie.
— Dup aceea, îi spuse Camusot aprodului, ai s mi-l
aduci pe abatele Carlos Herrera.
— A, e îmbr cat în spaniol? În pop , dup cât se aude.
Aha, l-a copiat pe Collet133, domnule judec tor, exclam şeful
siguran ei.
— Nu exist nimica nou, r spunse Camusot.
Şi isc li dou dintre acele cita ii înfricoş toare care tulbur
pe oricine, chiar şi pe cei mai nevinova i martori, pe care
justi ia îi cheam astfel s apar în fa a ei, sub pedepse
aspre în caz de nesupunere.

133 Anthime Collet (1785–1840) – aventurier şi escroc ingenios şi

îndr zne ; a jucat pe rând rolul de c lug r, de militar, de episcop, de
comisar, de filantrop etc. A reuşit tr iasc bine chiar la ocn , unde a fost
trimis în 1820 şi unde şi-a scris memoriile, pe care le-a vândut la doi
librari diferi i, ceea ce a constituit ultima lui escrocherie.
354
 În clipa aceea, Jacques Collin îşi ispr vise de vreo
jum tate de ceas adânca-i cugetare şi era înarmat. Nimic nu
poate întregi descrierea figurii acestui om r zvr tit împotriva
legilor decât cele câteva rânduri pe care le scrisese pe fi uicile
sale unsuroase.
Scrisese în limbajul convenit între el şi Asia, argou al
argoului, cifru aplicat la idei; în elesul era urm torul:

Du-te la ducesa de Maufrigneuse sau la doamna de Sérisy;

una din dou s -l vad pe Lucien înainte de interogatoriu şi
s -i dea s citeasc hârtia al turat . Trebuie s -i g seşti pe
Europa şi pe Paccard, ho ii aceştia doi s -mi stea la dispozi ie,
gata s joace rolul pe care-l voi spune eu.
Du-te fuga la Rastignac şi spune-i din partea celui pe care l-
a întâlnit la balul de la Oper s vin s depun m rturie c
abatele Carlos Herrera nu seam n întru nimic cu acel
Jacques Collin arestat în casa Vauquer.
A se ob ine acelaşi lucru din partea doctorului Bianchon.
A se pune la treab cele dou muieri ale lui Lucien în acest
scop.

Pe hârtia al turat st tea scris în francez sadea:

Lucien, nu m rturisi nimic cu privire la mine. Trebuie s fiu

pentru tine abatele Carlos Herrera. E nu numai salvarea ta;
dar mai ine-te tare înc un pic şi vei avea şapte milioane, plus
onoarea nep tat .

Aceste dou hârtii, lipite cu p r ile scrise, aşa încât se

putea crede ca sunt o bucat din aceeaşi foaie, fur
înf şurate cu îndemânarea proprie celor care au visat în ocn
la mijlocul de a evada. Totul cap t forma şi consisten a unei
bile de murd rie, ca acele cocoloaşe de cear pe care femeile
econoame le pun la igli ele c rora li s-a rupt cap tul.
„Dac m ia pe mine primul la instruc ie, suntem sc pa i;
dac -l ia pe micu ul, suntem pierdu i”, îşi zise dânsul
355
aşteptând.
Clipa era atât de chinuitoare, încât omului aceluia aşa de
tare i se acoperi fa a de-o sudoare alb . Astfel, omul acela
extraordinar ghicea exact în mediul crimei, aşa cum Molière
ghicea totul în mediul poeziei dramatice sau Cuvier în acela
al speciilor disp rute. Geniul, în orice împrejurare, e o
chestiune de intui ie. Mai prejos de acest fenomen, celelalte
opere remarcabile sunt datorate numai talentului. În asta
const diferen a care desparte oamenii de mâna întâi de cei
de mâna a doua. Crima are şi ea oamenii s i de geniu.
Jacques Collin, încol it, se întâlnea cu ambi ioasa doamn
Camusot şi cu doamna de Sérisy, a c rei dragoste se trezise
sub lovitura cumplitei catastrofe ce-l nimicea pe Lucien.
Acesta era efortul ultim al inteligen ei omeneşti împotriva
armurii de o el a justi iei.
Când auzi cum scâr âie fier ria grea a broaştelor şi
z voarelor uşii, Jacques Collin îşi relu masca de muribund;
îl ajuta la aceasta senza ia îmb t toare de pl cere pe care i-o
d du zgomotul paşilor temnicerului pe coridor. Nu ştia prin
ce mijloace va ajunge Asia pân la el; dar n d jduia c o s-o
vad în drum, mai ales dup f g duiala pe care i-o d duse
sub arcada Saint-Jean.
Dup acea întâlnire norocoas , Asia coborâse în Place de
Grève. Înainte de 1830, numele de Grève – rmul – avea un
sens ast zi pierdut. Toat partea cheiului, de la podul Arcole
pân la podul lui Ludovic-Filip, ar ta pe atunci aşa cum o
l sase Dumnezeu, afar de strada pietruit care de altminteri
era pieziş . În consecin , atunci când venea Sena mare,
puteai merge cu barca pe lâng case şi chiar pe str zile
înclinate care coborau spre râu. Pe cheiul acesta, parterele
erau aproape toate în l ate cu câteva trepte. Când apa uda
temelia caselor, tr surile o luau prin oribila rue de la
Mortellerie, d râmat azi în întregime pentru m rirea
prim riei. Încât îi fu uşor falsei zarzavagioaice s -şi împing
repede c ruciorul pân în partea de jos a cheiului şi s -l
ascund acolo pân când zarzavagioaica adev rat , care de
356
altfel îşi bea banii lua i pe vânzarea cu ridicata într-una
dintre cârciumile dezgust toare de pe rue de la Mortellerie,
urma s vin s -l ia din locul unde cea care îl luase cu
împrumut îi spusese c îl las . În vremea aceea, se ispr vea
l rgirea cheiului Pelletier; intrarea şantierului era p zit de
un invalid, iar c ruciorul încredin at lui nu risca nimic.
Asia lu îndat o birj în pia a prim riei şi îi spuse
birjarului:
— La Templu134! şi repede, pic gras!
O femeie îmbr cat ca Asia putea s se piard , f r a trezi
nici cea mai mic mirare, în vasta hal în care se adun toate
zdren ele Parisului, unde mişun o mie de negustori
ambulan i şi unde cârâie dou sute de misite. Cei doi
preveni i abia fuseser înregistra i, c dânsa se şi îmbr c
într-un mic demisol, umed şi scund, aşezat deasupra uneia
dintre acele groaznice dughene în care se vând resturile de
stof furate de c tre croitorese sau de c tre croitori, şi
st pânit ele o domnişoar b trân , numita Rometta, dup
numele ei de botez de Gerometta. Rometta era pentru misite
ceea ce acestea sunt pentru femeile aşa-zise bine, în caz de
încurc tur : c m t reas ce d cu sut la sut .
— Tu, drag ! zise Asia. Trebuie s m împopo onezi. Am
nevoie s ar t cel pu in ca o baroan din cartierul Saint-
Germain. Şi mişc -te ceva mai vioi, urm dânsa, c ci arde
p mântul sub mine! Ştii ce rochii mi se potrivesc. Pune la
b taie vopselele, g seşte-mi nişte dantele clasa una şi d -mi
tinichelele cele mai ac t rii… Trimite-o pe asta mic s
aduc o birj care s trag la uşa din dos.
— Da, coni , r spunse fata b trân , cu o supunere şi un
zel de slujnic în prezen a st pânei.
Dac ar fi existat vreun martor la aceast scen , şi-ar li
dat seama cu uşurin c femeia ascuns sub numele de
Asia era aici la ea acas .
— Mi s-au oferit nişte diamante! zise Rometta coafând-o pe

134 Târg de vechituri în curtea m n stirii Ordinul Templierilor.

357
Asia.
— Furate?…
— Aşa cred.
— Ei bine, feti o, oricât am putea câştiga, trebuie s ne
ab inem. Avem s ne temem de sticle i cât va vreme.
Şi acum în elegem cum se putea afla Asia în Sala paşilor
pierdu i a Palatului de justi ie cu o cita ie în mân , cerând s
i se arate drumul prin coridoare şi pe sc rile care duc la
judec torul de instruc ie şi întrebând de domnul Camusot
cam la un sfert de or înainte de sosirea lui acolo. Asia nu
mai p rea aceeaşi femeie. Dup ce-şi sp lase ca o actri
grima de b trân , se fardase cu roşu şi alb, îşi acoperise
capul cu o splendid peruc blond . Îmbr cat întocmai ca o
cucoan din cartierul Saint-Germain care-şi caut c elul
pierdut, p rea s aib patruzeci de ani, c ci îşi ascunsese
fa a sub un v l superb de dantel neagr . Un corset strâns
zdrav n îi inea pântecele ei de buc t reas . Cu m nuşi
foarte bune, înarmat cu o turnur cam voluminoas ,
r spândea un miros de pudr à la Maréchale. Jucându-se cu
o poşeta în montur de aur, se uita cu tot atâta aten ie la
zidurile Palatului printre care r t cea, v dit pentru întâia
oar , ca şi la zgarda unui Kings dog135 dr gu . O asemenea
cucoan mai în vârst şi distins fu îndat remarcat de
popula ia în rob neagr a s lii paşilor pierdu i.
În afar de avoca ii f r procese care m tur sala aceasta
cu poala robelor şi care îi numesc pe marii avoca i pe numele
de botez, aşa cum fac marii seniori între ei, ca s dea
impresia c apar in şi ei aristocra iei baroului, pot fi v zu i
acolo adesea nişte tineri plini de r bdare, oameni de-ai
notarilor, f când de santinel pentru un singur proces fixat
la coad şi care ar putea fi pledat dac avoca ii proceselor
fixate la început ar întârzia. Ar fi interesant descrierea
robelor negre care se plimb trei câte trei, uneori patru câte
patru prin aceast sal imens , producând cu flec reala lor

135 C eluş l os.

358
zumzetul uriaş care r sun în aceast sal , atât de nimerit
botezat , c ci umbletul îi sleieşte pe avoca i în aceeaşi
m sur ca risipa de vorb ; dar îşi va g si loc în Studiul
h r zit avoca ilor din Paris. Asia contase pe hoinarii din
Palatul de justi ie, râdea pe înfundate de câteva glume pe
care le auzea şi pân la urm atrase aten ia lui Massol, tân r
stagiar, mai interesat de Gazeta Tribunalelor decât de clien ii
s i, şi care se puse râzând la dispozi ia unei femei atât de
bine parfumat şi de bogat îmbr cat .
Asia îşi f cu un gl scior de falset şi explic acestui domn
amabil c venise citat de un judec tor numit Camusot…
— Ah, pentru afacerea Rubempré!
Procesul şi avea nume!
— A, nu pentru mine, e vorba de camerista mea, o fat
poreclit Europa, pe care am avut-o timp de dou zeci şi
patru de ore şi care a fugit, v zând c portarul meu îmi
aduce aceast cita ie.
Apoi, ca toate b trânele a c ror via se petrece în
flec reala la col ul c minului, încurajata de Massol, f cu
paranteze, îşi povesti nefericirea cu primul so , unul dintre
cei trei directori ai Casei asupra garan iilor privind solul
na ional.
Îl consult pe tân rul avocat dac trebuia sau nu s
deschid un proces împotriva ginerelui ei, contele Gross-
Narp, care îi nenorocea fiica, şi dac legea îi îng duia s
dispun de averea ei. Cu toate sfor rile sale, Massol nu
izbuti s afle dac cita ia era pe numele st pânei sau al
cameristei. În primul moment, se mul umise s -şi arunce
ochii în treac t asupra acestui act ale c rui exemplare sunt
foarte cunoscute, c ci, pentru mai mare iu eal , se foloseşte
un formular tip rit, iar grefierii judec torilor de instruc ie n-
au decât s completeze locurile libere l sate pentru numele şi
domiciliul martorilor, ora convoc rii etc. Asia cerea explica ii
cu privire la Palatul de justi ie pe care-l cunoştea mai bine
decât îl cunoştea chiar avocatul; în sfârşit, îl întreba la ce or
vine acel domn Camusot.
359
 — P i, îndeobşte judec torii de instruc ie îşi încep
interogatoriul la orele zece.
— E ceasul zece f r un sfert, zise ea, uitându-se la un mic
ceasornic foarte dr gu , adev rat capodoper de bijutier, şi
care-l f cu pe Massol s -şi spun : „Cui îi d Dumnezeu
bani!…”
În acest moment, Asia sosise în sala întunecoas ce da în
curtea Conciergeriei şi unde stau aprozii. Z rind porti a prin
geam, dânsa exclam : „Ce sunt zidurile acelea mari?
— E Conciergeria.
— A, prin urmare asta e Conciergeria unde s rmana
noastr regin … Ah, cât aş vrea s v d temni a!…
— Nu se poate, doamn baroan , r spunse avocatul care-i
oferise b trânei bra ul, a i avea nevoie de nişte autoriza ii
foarte greu de ob inut.
— Am auzit, urm ea, c Ludovic al XVIII-lea a compus
chiar el, şi în limba latin , inscrip ia care se g seşte în celula
Mariei-Antoinette.
— Da, doamn baroan .
— Aş vrea s ştiu latineşte ca s studiez cuvintele acelei
inscrip ii! r spunse dânsa. Crede i c domnul Camusot ar
putea s -mi dea un permis…
— Nu e de competen a lui, dar v poate înso i…
— Dar, cu interogatoriile ce face? întreb dânsa.
— A, r spunse Massol, preveni ii n-au decât s aştepte.
— Chiar sunt preveni i, nu-i aşa? întreb cu naivitate Asia.
Dar îl cunosc pe domnul Granville, procurorul
dumneavoastr general…
Aceast observa ie avu un efect magic asupra aprozilor şi
avocatului.
— A, îl cunoaşte i pe domnul procuror general? zise Massol
care se gândea s cear numele şi adresa clientei adus de
întâmplare.
— Îl întâlnesc adesea la domnul de Sérisy cu care e
prieten. Doamna de Sérisy e rud cu mine prin alian a cu
familia Ronquerolles…
360
 — Dar dac doamna vrea s coboare la Conciergerie, zise
un aprod, domnia-sa…
— Da, da! zise Massol.
Şi aprozii îi l sar pe avocat şi pe baroan s coboare.
Ajunser îndat în mica sal de gard , unde duce scara
cursei de şoareci; loc bine cunoscut de Asia şi care
constituie, cum s-a v zut, un fel de post de observa ie pe
unde toat lumea trebuie s treac între cursa de şoareci şi
camera a şasea.
— Întreba i v rog pe domnii aceştia dac a sosit domnul
Camusot! zise dânsa z rindu-i pe jandarmii care jucau c r i.
— Da, doamn , adineauri a urcat din cursa cu şoareci…
— Cursa cu şoareci? zise dânsa. Ce mai e… Vai, ce prostie
am f cut c nu m-am dus direct la contele de Granville… Dar
nu mai am timp… Conduce i-m v rog, domnul meu, ca s
vorbesc cu domnul Camusot înainte de a fi ocupat.
— Vai, doamn , ave i tot timpul s vorbi i cu domnul
Camusot, zise Massol. Trimi ându-i cartea dumneavoastr de
vizit , v va feri de nepl cerea de a face anticamer împreun
cu martorii… La Palatul de justi ie persoane ca
dumneavoastr sunt tratate cu menajamente… Ave i c r i de
vizit .
În clipa aceea, Asia şi avocatul ei se g seau exact în fa a
ferestrei s lii de gard de unde jandarmii pot vedea mişcarea
porti ei Conciergeriei. Jandarmii, crescu i în respectul ce-l
datoreaz ap r torilor v duvelor şi orfanilor, cunoscând pe
de alt parte privilegiul avocaturii, tolerar câteva clipe
prezen a unei baroane înso ite de un avocat. Asia îl pusese
pe tân rul avocat s -i povesteasc istoriile înfior toare pe
care un om din tagma i de vârsta lui le ştie povesti cu privire
la porti . Nu voi s cread c li se face g teala
condamna ilor la moarte înd r tul gratiilor ce i se ar tau;
dar brigadierul de jandarmi înt ri spusele avocatului.
— Ah, ce mult aş vrea s v d!… zise dânsa.
R mase locului cochetând cu brigadierul şi cu avocatul
pân când îl v zu ieşind prin porti pe Jacques Collin,
361
sus inut de doi jandarmi şi urmându-l pe aprodul domnului
Camusot.
— Aha, iat -l pe preotul închisorilor care vine f r îndoial
s -l spovedeasc pe vreun nefericit condamnat…
— Nu, nu, doamn baroan , r spunse jandarmul. E un
prevenit care merge la instruc ie.
— Şi oare de ce e învinuit?
— E amestecat în povestea ceia de otr vire…
— Ah, cât aş vrea s -l v d…
— N-ave i voie s r mâne i aici, zise brigadierul, c ci e la
secret şi trebuie s treac prin sala de gard . Pofti i, doamn ,
uşa asta d spre scar …
—V mul umesc, domnule ofi er, zise baroana
îndreptându-se c tre uş şi se repezi pe scar exclamând:
„Dar oare unde m aflu?
Acest glas ajunse la urechile lui Jacques Collin, pe care ea
voia s -l preg teasc în felul acesta pentru întâlnire.
Brigadierul fugi dup doamna baroan , o apuc de mijloc, o
lu pe sus şi o purt ca pe o pan în mijlocul unui grup de
cinci jandarmi care se ridicaser ca un singur om; c ci în
acea sal de gard nu exist încredere fa de nimeni. Era
samavolnicie, dar samavolnicie necesar . Chiar şi avocatul
scoase dou exclama ii: „Doamn ! Doamn !” pline de
spaim , atât se temea s nu se compromit .
Abatele Carlos Herrera, aproape leşinat, se opri pe un
scaun în sala de gard .
— S racul! zise baroana. S fie sta un vinovat?
Aceste cuvinte, deşi rostite la urechea tân rului avocat,
fur auzite de toat lumea, c ci în acea groaznic sal de
gard domnea o t cere de moarte. Anumitor persoane
privilegiate li se d uneori voie s vad pe criminalii faimoşi,
în timp ce trec prin aceast sal de gard sau prin coridoare,
astfel încât aprodul şi jandarmii îns rcina i s -l aduc pe
abatele Carlos Herrera nu f cur nicio observa ie. De
altminteri, datorit devotamentului brigadierului care o
umflase pe baroan ca s împiedice orice comunicare între
362
prevenitul pus la secret şi str ini, exista între ei o distan
liniştitoare.
— Haidem! gâfâi Jacques Collin care f cu o sfor are ca s
se ridice în picioare.
În clipa aceasta, gogoloiul de hârtie îi c zu din mânec şi
locul unde se oprise fu observat de c tre baroan , care-şi
mascase privirile cu v lul. Umed şi unsuros, gogoloiul nu se
rostogolise, c ci toate aceste lucruri m runte şi aparent
neînsemnate fuseser calculate şi prev zute de Jacques
Collin în vederea unei reuşite totale. Când prevenitul fu dus
pe scar în sus, Asia îşi sc p poşeta în mod foarte firesc şi o
ridic pripit. Dar când se aplecase, luase şi gogoloiul pe care
culoarea întocmai cu a prafului şi a noroiului de pe jos îl
f cea de neobservat.
— Vai, zise dânsa, mi s-a strâns inima! E pe moarte…
— Sau aşa pare, r spunse brigadierul.
— Domnul meu, îi spuse Asia avocatului, v rog, duce i-
m repede la domnul Camusot, am venit pentru chestiunea
aceea şi poate c va prefera şi dânsul s m vad înainte de a
lua interogatoriul acestui biet abate.
Avocatul şi baroana p r sir sala de gard cu pere ii
unsuroşi şi plini de funingine; când îns ajunser în capul de
sus al sc rii, Asia scoase un ip t: „C elul!… Vai, s rmanul
meu c el!” şi se repezi ca o nebun prin sala paşilor
pierdu i, întrebând pe toat lumea dac nu-i v zuse c elul.
Ajunse în galeria Marchande şi se n pusti spre o scar
spunând: „Uite-l!…”
Scara aceasta d dea în curtea Harlay pe unde, o dat ce-şi
jucase comedia, Asia se duse s se urce în una dintre birjele
care sta ioneaz pe quai des Orfèvres şi disp ru cu cita ia
emis pentru Europa, al c rei nume adev rat înc nu era
cunoscut de poli ie şi justi ie.
— Rue Neuve-Saint-Marc, îi strig ea birjarului.
Asia se putea bizui pe discre ia absolut a unei misite
numite madame Nourrisson, cunoscut sub numele de
madame Saint-Estève, care îi împrumuta nu numai
363
identitatea, ci şi pr v lia, unde Nucingen c zuse la în elegere
pentru predarea Estherei. Acolo, Asia era ca la ea acas , c ci
ocupa o camer în locuin a în care st tea madame
Nourrisson. Pl ti birjarului şi urc în odaie dup ce o
salutase pe madame Nourrisson, în aşa fel încât s-o fac s
în eleag c n-avea timp s schimbe nici dou vorbe.
O dat ajuns aici, unde n-o putea spiona nimeni, Asia
începu s desfac hârtiile cu aceeaşi grij cu care oamenii de
ştiin desf şoar un palimpsest. Dup ce citise
instruc iunile, socoti c trebuie s transcrie pe hârtie de
scrisori rândurile h r zite lui Lucien; apoi coborî la madame
Nourrisson, pe care o inu de vorb în timp ce o mic
vânz toare din dughean se duse s caute o birj pe
boulevard des Italiens. Asia c p t astfel adresele ducesei de
Maufrigneuse şi doamnei de Sérisy, pe care madame
Nourrisson le ştia datorit rela iilor ei cu cameristele.
Aceste drumuri, aceste îndeletniciri am nun ite luar mai
bine de doua ceasuri. Doamna duces de Maufrigneuse, care
locuia la cap tul cartierului Saint-Honoré, o f cu s aştepte
pe doamna de Saint-Estève vreme de un ceas, deşi camerista
îi transmisese prin uşa buduarului, dup ce b tuse, cartea
de vizit a doamnei Saint-Estève pe care Asia scrisese: Venit
pentru o interven ie urgent privitoare la Lucien.
La prima ochire asupra fe ei ducesei, Asia în elese cât de
nelalocul ei îi era vizita; în consecin se scuz c a tulburat
odihna doamnei ducese, dar Lucien era în pericol…
— Cine eşti dumneata?… întreb ducesa, f r nicio
formul de polite , m surând-o din ochi pe Asia, care putea
trece drept baroan în fa a avocatului Massol, în Sala paşilor
pierdu i, dar care pe covoarele salonaşului din palatul
Cadignan ar ta ca o pat de smoal pe o rochie de satin alb.
— Sunt o vânz toare de haine de ocazie, doamn ducesa,
c ci, în asemenea împrejur ri, lumea se adreseaz femeilor
de o discre ie absolut prin îns şi meseria lor. N-am dat
niciodat de gol pe nimeni, şi numai Dumnezeu ştie câte
cucoane mari nu mi-au încredin at diamantele pentru o
364
lun , cerându-mi în schimb bijuterii din diamante false,
asem n toare cu ale lor.
— Mai ai şi alt nume? întreb ducesa zâmbind unei
amintiri pe care i-o trezise acest r spuns.
— Da, doamn duces , sunt madame Saint-Estève în
ocaziile mari, dar în afaceri m cheam madame Nourrisson.
— Bine, bine… r spunse repede ducesa schimbând tonul.
— Pot fi foarte de folos, spuse Asia mai departe, c ci
cunosc secretele so ilor la fel de bine ca şi pe ale so iilor. Am
f cut multe afaceri cu domnul de Marsay pe care doamna
duces …
— Ajunge! Ajunge! exclam ducesa. S vedem ce e cu
Lucien.
— Dac doamna duces vrea s -l salveze, ar trebui s aib
curajul de a nu-şi pierde vremea cu g teala; de altminteri,
doamna duces n-ar putea s fie mai frumoas decât este în
clipa asta. Sunte i frumoas de pica i, pe cuvântul meu ele
onoare de femeie b trân ! Şi apoi, nu pune i s se înhame
caii la tr sur , doamn , urca i-v în birj cu mine… Veni i la
doamna de Sérisy, dac vre i s nu se întâmple nenorociri şi
mai mari decât ar fi moartea b iatului…
— Du-te, te urmez, spuse atunci ducesa, dup un moment
de şov ial . Noi dou împreun o s -i insufl m curaj
Léontinei…
În ciuda h rniciei cu adev rat diavoleşti a acestei femei
care era pentru ocn ceea ce erau slujnicele pentru teatrul
lui Molière, b teau ceasurile dou în clipa când intr cu
ducesa de Maufrigneuse la doamna de Sérisy, care locuia pe
rue de la Chaussée-d’Antin. Dar acolo, datorit ducesei, nu
pierdur nicio secund . Fur primite îndat de contes , pe
care o g sir culcat pe un divan, într-o cas elve ian în
miniatur , în mijlocul unei gr dini înmiresmate de florile cele
mai rare.
— Aşa e bine, zise Asia uitându-se împrejur, n-o s poat
trage nimeni cu urechea.
— Vai, scumpa mea, sunt pe moarte! Spune, Diane, ai
365
f cut ceva? strig contesa care s ri ca o c prioar , o lu de
umeri pe duces şi izbucni în plâns.
— Haide, Léontine, exist momente în care femei ca noi nu
trebuie s plâng , ci s ac ioneze, zise ducesa silind-o pe
contes s se aşeze împreun cu ea pe canapea.
Asia o studie pe aceast contes cu privirea aceea proprie
batrânelor afurisite şi pe care dânsele ştiu s-o plimbe peste
sufletul unei femei, cu iu eala bisturiurilor chirurgicale când
scormonesc o ran . Mâna dreapt a lui Jacques Collin
recunoscu atunci semnele sentimentului cel mai rar întâlnit
la femeile din lumea mare: durerea adev rat !… Durerea
aceea care trage brazde de neşters în inim şi pe fa . În
g teal , nici urm de cochet rie! Contesa num ra pe atunci
patruzeci şi cinci de prim veri, iar halatul ei de muselin
imprimat şi mototolit l sa s i se vad bustul f r niciun
fel de preg tire sau corset!… Ochii cu cearc ne negre, obrajii
învine i i m rturiseau lacrimi amare. Halatul n-avea cordon.
Broderiile jupei de dedesubt şi ale c m şii erau mototolite.
P rul adunat sub o bonet de dantel , neatins dou zeci şi
patru de ceasuri de pieptene, îşi ar ta o coad scurt şi
costeliv şi toate şuvi ele destinate buclelor în toat s r cia
lor. Léontine uitase s -şi pun coadele false.
— Dumneata iubeşti pentru prima dat în via … îi spuse
cu gravitate Asia.
Léontine o z ri în clipa aceasta pe Asia şi f cu un gest de
spaim .
— Cine e, Diane? o întreb ea pe ducesa de Maufrigneuse.
— Cine vrei s fie, dac nu o femeie devotat lui Lucien şi
gata s ne serveasc ?
Asia ghicise adev rul. Doamna de Sérisy, care trecea drept
una dintre cele mai uşuratice femei din lumea mare, avusese
o leg tur cu marchizul d’Aiglemont, vreme de zece ani.
Dup plecarea marchizului în colonii, înnebunise dup
Lucien şi îl desp r ise de ducesa de Maufrigneuse,
necunoscând, ca de altfel întreg Parisul, iubirea lui Lucien
pentru Esther. În lumea mare, o leg tur f iş stric
366
reputa ia unei femei mai mult decât zece intrigi ascunse; cu
atât mai r u dou asemenea leg turi. Totuşi, deoarece
nimeni nu mai inea socotelile doamnei de Sérisy, istoricul n-
ar putea garanta ca virtutea-i fusese ciobit numai de dou
ori. Era o blond de talie mijlocie, conservat cum sunt
blondele când s-au conservat, adic p rea de cel mult treizeci
de ani, sub iric f r a fi slab , cu p rul b lai; picioarele,
mâinile, trupul, de o fine e aristocratic ; spiritual ca o
Ronquerolles şi, prin urmare, pe cât de bun fa de b rba i,
pe atât de rea fa de femei. Datorit marii sale averi, datorit
rangului înalt al so ului şi al fratelui ei, marchizul de
Ronquerolles, fusese totdeauna ferit de toate nepl cerile pe
care le-ar fi avut. f r îndoial , oricare alt femeie. Avea un
mare merit: era depravat pe fa a şi m rturisea cultul pe
care-l nutrea pentru moravurile din vremea Regen ei136. Dar,
la patruzeci şi doi de ani, femeia aceasta, pentru care
b rba ii fuseser pân atunci doar nişte juc rii pl cute,
c rora, ciudat lucru, le acordase multe, nev zând în dragoste
decât un fel de sacrificiu de îndurat pentru a-i domina,
fusese cuprins la întâlnirea cu Lucien de-o iubire
asem n toare cu aceea a baronului de Nucingen pentru
Esther. Iubise atunci, aşa cum îi spusese Asia, pentru întâia
oar în via . Aceste transferuri de tinere e se întâlnesc, mai
des decât s-ar crede, la pariziene şi la cucoanele mari şi
pricinuiesc c deri de neîn eles la anumite femei virtuoase, în
clipa când se apropie de rmul celor patruzeci de ani.
Ducesa de Maufrigneuse era singura confident a acestei
patimi cumplite şi complete ale c rei fericiri, începând cu
senza iile copil roase ale primei iubiri pân la nebuniile
uriaşe ale volupt ii, o înnebuneau pe Léontine şi o f ceau s
nu se mai poat s tura.
Dup cum se ştie, iubirea adev rat e nemiloas .
Descoperirea unei Esthere fusese urmat de una dintre acele

136Perioada cuprins între anii 1715–1723 în care Filip de Orléans,

regentul şi clica sa au practicat şi au tolerat specula şi desfrâul.
367
rupturi din furie, când turbarea femeii merge pân la omor.
Apoi urmase perioada laşit ilor în voia c rora se las cu
atâta pl cere iubirea sincer . Astfel încât de o lun de zile,
contesa ar fi dat zece ani din via s -l revad pe Lucien
vreme de o s ptamân . În sfârşit, ajunsese s accepte a-i fi
rival Estherei, într-un paroxism de tandre e; şi tocmai în
clipa aceea auzise, ca pe trâmbi a judec ii de apoi, ştirea c
iubitul ei e arestat. Contesa fusese cât pe ce s moar , so ul
ei o silise chiar el s stea în pat, temându-se de ceea ce ar fi
putut dest inui în timpul delirului. De dou zeci şi patru de
ceasuri tr ia cu un pumnal înfipt în inim . Îi spunea, în
aiur rile febrei, so ului s u: „Scap -l pe Lucien şi n-o s mai
tr iesc decât pentru tine!”
— Nu e momentul s face i ochi de capr moart , cum
spune doamna duces , strig cumplita Asia, scuturând-o de
bra pe contes . Dac vre i s -l sc pa i, nu mai e niciun
minut de pierdut. E nevinovat, v jur pe oasele mamei!
— Da, da, nu-i aşa! ip contesa privind-o cu bun tate pe
urâcioasa cum tr .
— Dar, urm Asia, dac domnul Camusot îl întreab cum
nu trebuie, cu dou fraze îl poate scoate vinovat; iar dac
ave i destul trecere ca s intra i la Conciergerie şi s -i
vorbi i, pleca i de îndat şi da i-i hârtiu a asta… V garantez
c mâine va fi liber… Scoate i-l din închisoare, c ci
dumneavoastr l-a i vârât acolo…
— Eu?…
— Da, da!… Dumneavoastr , cucoanele mari, n-ave i
niciodat o para chioar , chiar când ave i averi de milioane.
Pe când îmi f ceam şi eu cheful şi aveam b ie ei, le umpleam
buzunarele cu aur! Pl cerea lor m distra. E aşa de bine s
fii totodat mam şi metres ! Dumneavoastr , astea, l sa i
s crape de foame oamenii pe care-i iubi i, f r s -i întreba i
cum stau cu banii. Esther, s raca, nu f cea mofturi, a dat,
cu pre ul pierzaniei trupului şi sufletului, milionul care i se
cerea lui Lucien al dumitale, şi asta l-a adus în situa ia în
care e…
368
 — S rmana! A f cut ea asta? O iubesc!… spuse Léontine.
— Aa, acuma, zise Asia cu o ironie de ghea .
— Frumoas era, îns acum, scumpa mea, eşti mult mai
frumoas ca dânsa… Iar c s toria lui Lucien cu Clotilde e
atât de serios stricat , încât nimic nu o mai poate drege, îi
şopti ducesa, Léontinei.
Acest gând şi acest calcul avur un asemenea efect asupra
contesei, încât încet de a mai suferi, îşi petrecu mâinile
peste frunte şi întineri dintr-odat .
— Hai, feti o, fruntea sus şi întinde-o! zise Asia care v zu
aceast metamorfoz şi ghici de unde vine.
— Dar, zise doamna de Maufrigneuse, dac trebuie înainte
de toate s -l împiedic m pe domnul Camusot s -i ia
interogatoriul lui Lucien, îi putem scrie un bilet pe care s i-l
trimitem la Palat, prin valetul t u, Léontine.
— Atunci veni i cu mine, spuse doamna de Serisy.
Iat ce se petrecea la Palat, în vreme ce protectoarele lui
Lucien ascultau de ordinele lui Jacques Collin.
Jandarmii îl c rar pe muribund şi-l aşezar pe un scaun
în fa a ferestrei, în cabinetul domnului Camusot, care şedea
în fotoliul s u, la birou. Coquart, cu pana în mân , şedea la
o m su , la câ iva paşi de judec tor.
Aşezarea cabinetelor judec torilor de instruc ie nu e f r
noim şi, dac n-a fost aleas anume, trebuie s
recunoaştem c întâmplarea s-a purtat fa de justi ie ca o
sor bun . Magistra ii aceştia sunt ca pictorii, au nevoie de
lumin egal şi curat care vine de la nord, c ci chipul
nelegiui ilor e un tablou ce trebuie necontenit studiat. De
aceea, aproape to i judec torii de instruc ie îşi aşaz birourile
cum era al lui Camusot, în aşa fel încât s stea cu spatele la
lumin şi s lase în plin zi fa a celor c rora le iau
interogatoriul. Dup şase luni de activitate, nu e unul care s
nu par distrat şi nep s tor în timpul interogatoriului, dac
bineîn eles nu poarta ochelari. Descoperirea crimei s vârşite
de Castaing se datoreaz unei schimb ri subite de
fizionomie, observat prin acest mijloc şi pricinuit de o
369
întrebare neaşteptat , în momentul în care, dup o lung
deliberare cu procurorul general, judec torul se preg tea s -l
restituie societ ii pe criminal, din lips de dovezi. Acest
neînsemnat am nunt poate s le arate oamenilor celor mai
pu in în eleg tori cât e de vie, interesant , curioas ,
dramatic şi cumplit lupta ce se duce de-a lungul unei
instruc ii penale, lupt f r martori, dar totdeauna scurt .
Dumnezeu ştie ce mai r mâne pe hârtie din scena cea mai
arz toare dar şi cea mai înghe at , în care ochii, accentele, o
tres rire a fe ei, cea mai uşoar nuan de culoare ad ugat
de c tre un sentiment, totul e primejdios ca între nişte
s lbatici care se observ ca s se descopere şi s se ucid .
Un proces verbal nu mai e decât cenuşa incendiului.
— Care sunt numele dumitale adev rate? îl întreb
Camusot pe Jacques Collin.
— Don Carlos Herrera, canonic al capitului regal de
Toledo, trimis secret al maiest ii-sale Ferdinand al VII-lea.
Trebuie s atragem aten ia aici c Jacques Collin vorbea
franceza cu un groaznic accent spaniol, boscorodind în aşa
fel, încât r spunsurile sale erau aproape de neîn eles şi era
nevoie s le repete. Germanismele domnului de Nucingen au
sm l at prea mult Scena aceasta ca s mai vârâm în ea alte
fraze subliniate şi greu de citit, care de altminteri ar d una
iu elii deznod mântului.
— Ave i hârtii din care s reias lucrul acesta? întreb
judec torul.
— Da, domnul meu, un paşaport şi o scrisoare a
maiest ii-sale catolice, care adevereşte misiunea mea… Şi
apoi, pute i trimite pe loc la ambasada Spaniei un bilet pe
care-l pot scrie de fa cu dumneavoastr şi m vor cere. În
sfârşit, dac ave i nevoie şi de alte dovezi, pot scrie
eminen ei-sale capului casei bisericeşti a regelui, şi îl va
trimite de îndat aici pe secretarul s u particular.
— Tot mai pretinzi c eşti pe moarte? zise Camusot. Dac
ai fi îndurat cu adev rat suferin ele de care te-ai plâns de la
arestare încoace, ar trebui s fii mort, urm judele ironic.
370
 — Lua i în nume de r u curajul unui nevinovat şi for a
cuvântului s u? r spunse cu blânde e prevenitul.
— Sun , Coquart! S vin medicul Conciergeriei şi un
infirmier. Va trebui s - i scoatem haina şi s purcedem la
verificarea pecetei de pe um rul dumitale, urm Camusot.
— Sunt în mâinile dumneavoastr , domnule judec tor.
Prevenitul întreb dac judec torul ar avea bun voin a de
a explica ce fel de pecete era aceea şi de ce ar c uta-o pe
um rul s u. Judele se aştepta la întrebare.
— Eşti b nuit de a fi Jacques Collin, ocnaş evadat, a c rui
îndr zneal nu se d înd r t de la nimic, nici chiar de la
sacrilegiu, vorbi iute judec torul, cufundându-şi privirea în
ochii prevenitului.
Jacques Collin nu tres ri, nu roşi. R mase calm şi lu un
aer de curiozitate naiv , privindu-l pe Camusot.
— Ocnaş, eu?… Domnul meu, s v ierte Dumnezeu şi
ordinul din care fac parte o asemenea greşeal ! Spune i-mi
ce trebuie s lac ca s v feresc de a mai st rui într-o jignire
atât de grea, adus dreptului gin ilor, bisericii şi regelui,
st pânul meu.
Judec torul explic , f r s -i r spund , c dac el,
prevenitul, îndurase veştejirea la care supunea pe atunci
legea pe condamna ii la munc silnic , dac va fi lovit pe
um r, literele vor ap rea de îndat 137.
— Vai, domnul meu, spuse Jacques Collin, ar fi o mare
nenorocire ca devotamentul meu pentru cauza monarhiei s -
mi aduc pierzania.
— Explic -te, ceru judec torul, pentru asta eşti aici.
— Ei bine, trebuie s am multe cicatrice pe spinare c ci,
credincios regelui meu, dar socotit tr d tor de ar de c tre
partizanii constitu iei, am fost împuşcat de ei pe la spate şi
crezut mort.
— Ai fost împuşcat şi mai tr ieşti? întreb Camusot.

137 Literele care trebuiau s apar erau T şi F (travaux forcés – munc

silnic ), imprimate cu fierul roşu pe um rul ocnaşilor.
371
 — Aveam în elegere cu solda ii c rora persoane cuvioase le
d duser ceva bani; şi atunci m-au aşezat atât de departe,
încât am fost lovit numai de gloan e care nu mai aveau
putere, solda ii m-au intit în spate. E un fapt pe care
excelen a-sa ambasadorul vi-l va putea adeveri…
„Diavolul sta are r spuns la toate. De altminteri, cu atât
mai bine”, gândea Camusot, care nu p rea atât de sever
decât spre a satisface cerin ele justi iei şi poli iei.
— Cum s-a putut afla un om din tagma dumitale la
metresa baronului de Nucingen? Şi ce fel de metres ? O fost
prostituat !…
— Iat de ce am fost g sit în casa unei curtezane,
r spunse Jacques Collin. Dar înainte de a v spune motivul
care m-a dus acolo, trebuie s v atrag aten ia asupra
faptului c în clipa în care am c lcat pe prima treapt a
sc rii, am fost surprins de accesul subit al bolii mele, astfel
încât n-am putut vorbi la vreme cu fiin a aceea. Îmi ajunsese
la cunoştin gândul pe care-l nutrea domnişoara Esther de
a-şi pune cap t vie ii şi, deoarece erau în joc interesele
tân rului Lucien de Rubempré fa de care am o deosebit
afec iune, provenit din pricini sfinte, voiam s încerc a o
abate pe acea biat f ptura din drumul pe care-o împinsese
disperarea: voiam s -i spun c Lucien avea s dea greş în
ultima sa încercare pe lâng domnişoara Clotilde; şi
comunicându-i c moştenea şapte milioane, speram s -i
redau curajul de a tr i. Sunt convins, domnule judec tor, c
am fost victima secretelor ce mi s-au încredin at. Dup felul
cum m-a fulgerat boala, cred c în chiar diminea a aceea
fusesem otr vit; dar rezisten a fizic m-a salvat. Ştiu c de
mult vreme un agent al poli iei politice m urm reşte şi
încearc s m încurce în vreo intrig suspect … Dac , aşa
cum am cerut când am fost arestat, a i fi adus un medic, a i
fi avut dovada c ce v spun în clipa asta despre starea
s n t ii mele e adev rat. Crede i-m , domnul meu,
persoane situate mult deasupra noastr au un interes
puternic de-a m confunda cu cine ştie ce nelegiuit, ca s
372
aib dreptul de a se descotorosi de mine. Nu ai parte numai
de bine slujindu-i pe regi, au şi ei micimile lor; singur
biserica e f r cusur.
E cu neputin de redat expresiile fe ei lui Jacques Collin,
care avu nevoie dinadins de zece minute ca s rosteasc
aceast tirad , fraz cu fraz ; totul în ea era atât de
verosimil, mai ales aluzia la Corentin, încât judele c zu la
îndoial .
— Îmi po i oare dest inui pentru ce anume ii la domnul
Lucien de Rubempré?…
— Nu ghici i? Am şaizeci de ani, domnul meu… V conjur
nu scrie i asta… E… e deci neap rat nevoie?
— E în interesul dumitale şi mai ales în al lui Lucien de
Rubempré, s spui totul, r spunse judele.
— Ei bine, este… o, domnule, Dumnezeul meu!… E fiul
meu! murmur dânsul.
Şi c zu leşinat.
— Nu scrie asta, Coquart, şopti Camusot.
„Dac e Jacques Collin, mare actor e!”… gândea Camusot.
Coquart îi d dea pe la nas cu esen de o et b trânului
ocnaş pe care judele îl cercet cu o privire de uliu şi de
magistrat.
— Trebuie s -l facem s -şi scoat peruca, zise Camusot
aşteptând ca Jacques Collin s -şi revin în sim iri.
B trânul ocnaş auzi aceste cuvinte şi se înfior , c ci ştia
ce expresie netrebnic lua atunci fa a lui.
— Dac n-ai destul putere s - i sco i singur peruca… da,
Coquart, scoate-i-o, îi spuse grefierului judec torul.
Jacques Collin întinse atunci capul spre grefier cu o
resemnare vrednic de admirat. Dar atunci capul despuiat de
aceast podoab r mas îngrozitor la vedere, avea fizionomia
sa adev rat . Aceast privelişte îl puse pe Camusot în grea
cump n . Aşteptând medicul şi pe un infirmier, începu s
claseze şi s cerceteze toate hârtiile şi obiectele confiscate la
domiciliul lui Lucien. Dup ce operase la domnişoara Esther,
în rue Saint-Georges, justi ia descinsese şi pe cheiul
373
Malaquais, spre a perchezi iona.
— Pune i mâna pe scrisorile doamnei contese de Sérisy,
zise Carlos Herrera. Dar nu ştiu de ce ave i aici aproape toate
hârtiile lui Lucien.
Camusot, v zându-i zâmbetul, în elese cât de departe
b tea acest cuvânt aproape!
— Lucien de Rubempré, b nuit de a fi complicele dumitale,
e arestat, r spunse judele care voia s vad ce efect va avea
asupra prevenitului aceast ştire.
— A i f cut o mare nedreptate, c ci e la fel de nevinovat ca
şi mine, r spunse falsul spaniol, f r s arate nici cea mai
mic emo ie.
— Vedem noi asta, deocamdat trebuie s - i stabilim
identitatea, r spunse Camusot, surprins de calmul
prevenitului. Dac eşti într-adev r don Carlos Herrera, acest
fapt ar schimba de îndat situa ia lui Lucien Chardon.
— Da, ea era, doamna Chardon, domnişoara de Rubempré!
murmur Carlos. Vai, e una dintre cele mai mari greşeli din
via a mea.
În l ochii la cer şi, dup felul cum mişca din buze, p rea
a rosti o rug ciune fierbinte.
— Dar dac eşti Jacques Collin, dac el a fost cu bun
ştiin tovar ş cu un ocnaş evadat, cu un sacrileg, toate
crimele pe care le b nuieşte justi ia devin mai mult decât
probabile.
Carlos Herrera r mase de bronz, ascultând aceast fraz
rostit cu iscusin de c tre judec tor şi, în loc de orice alt
r spuns la cuvintele repetate cu bun ştiin , „ocnaş evadat”,
ridica mâinile cu un gest nobil şi îndurerat.
— Domnule abate, continu judele cu o extrem polite ,
dac sunte i don Carlos Herrera, ne ve i ierta pentru tot ceea
ce suntem nevoi i s facem în interesul justi iei şi
adev rului…
Jacques Collin ghici cursa numai dup sunetul glasului
judec torului când spusese domnule abate; atitudinea
acestui om r mase aceeaşi. Camusot aştepta o mişcare de
374
bucurie care ar fi fost c un prim indiciu al calit ii de ocnaş
în urma mul umirii f r margini a criminalului care şi-a
p c lit judec torul; dar îl g si pe eroul ocnei sub armura
pref c toriei celei mai machiavelice.
— Sunt diplomat şi apar in unui ordin c lug resc în care
se iau, prin jur mânt, angajamente foarte austere, în eleg
totul şi sunt obişnuit s suf r. Aş fi liber acuma dac a i fi
descoperit la mine acas ascunz toarea unde-mi in hârtiile,
c ci v d c n-a i luat decât hârtii f r nicio importan …
Asta fu ultima lovitur pentru Camusot. Jacques Collin
contrabalansase dintr-odat prin firescul şi simplitatea sa
toate b nuielile pe care le trezise când îşi ar tase easta.
— Unde sunt documentele acelea?…
— V voi spune locul dac primi i s fie înso it delegatul
dumneavoastr de c tre un secretar de lega ie al ambasadei
Spaniei, care le va primi şi fa de care ve i fi responsabil de
ele, c ci e vorba de statul nostru, de acte diplomatice şi de
secrete care compromit persoana r posatului rege Ludovic al
XVIII-lea. Ah, domnul meu, ar fi bine s … în sfârşit, sunte i
magistrat!… De altminteri ambasadorul, la care fac apel
pentru tot ce se întâmpl , va aprecia.
În clipa aceasta, intrar medicul şi infirmierul, dup ce
fuseser anun a i de aprod.
— Bun ziua, domnule Lebrun, îi spuse Camusot
medicului, fac apel la dumneata ca s consta i starea în care
se afl prevenitul de fa . Spune c a fost otr vit, pretinde c
e pe moarte de alalt ieri; vezi dac ar fi periculos pentru el
s -l dezbr c m şi s purcedem la verificarea pecetei…
Doctorul Lebrun îi lu mâna lui Jacques Collin, îi controla
pulsul, îi ceru s -i arate limba, şi-l privi foarte atent. Aceast
examinare dur vreo zece minute.
— Prevenitul, r spunse medicul, a suferit greu, dar se
bucur în clipa aceasta de mult putere…
— Aceast putere factice e datorit , domnul meu, excit rii
nervoase pe care mi-o pricinuieşte situa ia ciudat în care
m aflu, r spunse Jacques Collin cu o demnitate episcopal .
375
 — Se prea poate, zise domnul Lebrun.
La un semn al judec torului, prevenitul fu dezbr cat, îi
l sar pantalonii, dar îl despuiar pân şi de c maş ; şi
atunci cei de fa putur admira un piept p ros de o for
gigantic . Era ca statua lui Hercule Farnese de la Neapole,
f r exagerarea-i colosal .
— Pentru ce el anume zideşte natura asemenea
oameni?… îl întreb medicul pe Camusot.
Aprodul se întoarse cu acel soi de toiag de abanos care din
vremi neştiute e semnul slujbei sale şi care se cheam nuia;
lovi de mai multe ori cu ea locul pe care c l ul întip rise
literele fatale. Atunci se ivir şaptesprezece g uri risipite la
întâmplare; dar, în ciuda grijii cu care se cerceta spinarea,
nu se putu desluşi nicio form de liter . Numai aprodul
atrase aten ia asupra faptului c bara literei T era indicat de
dou g uri al c ror interval avea lungimea acelei bare între
cele dou virgule care o încheie la ambele capete şi c înc o
gaur arat punctul final al piciorului literei.
— E totuşi foarte vag, zise Camusot, v zând îndoiala
zugr vit pe fa a medicului Conciergeriei.
Carlos ceru s i se fac aceeaşi opera ie pe cel lalt um r şi
mijlocul spatelui. Se ivir alte vreo cincisprezece cicatrice pe
care doctorul le examin la cererea spaniolului, şi sus inu c
spinarea fusese atât de adânc br zdat de r ni, încât, în
cazul c pecetea ar fi fost întip rit de c l u, nu mai putea
reapare.
În clipa aceea, un om de serviciu al prefecturii de poli ie
intr , îi întinse un plic domnului Camusot şi ceru r spunsul.
Dup ce-l citi, magistratul se duse s vorbeasc cu Coquart,
dar în şoapt şi la ureche, astfel c nimeni nu putu auzi
nimic. Numai c dup o privire a lui Camusot, Jacques Collin
ghici c prefectura de poli ie transmisese o informa ie în
leg tur cu el.
„M urm reşte mereu prietenul lui Peyrade, se gândi
Jacques Collin; de l-aş cunoaşte, m-aş descotorosi de el ca de
Contenson. Voi putea oare s-o mai v d o dat pe Asia?…”
376
 Dup ce isc lise hârtia scris de Coquart, judele o puse în
plic şi o întinse omului de serviciu de la delega ii.
Biroul de delega ii e un auxiliar de care justi ia nu se poate
lipsi. Prezidat de un comisar de poli ie ad-hoc, e alc tuit din
ofi eri de poli ie care execut , cu ajutorul comisarilor din
cartiere, mandatele de perchezi ie şi chiar de arestare asupra
persoanelor b nuite de complicitate la crime sau delicte.
Aceşti delega i ai autorit ii judiciare îi scutesc pe magistra ii
instructori de o pierdere de timp însemnat .
La un semn al judec torului, prevenitul fu îmbr cat de
c tre domnul Lebrun şi de infirmier care se retraser ca şi
aprodul. Camusot se aşez la birou şi începu s se joace cu
pana.
— Ai o m tuş , îi zise pe neaşteptate Camusot lui Jacques
Collin.
— O m tuş ? r spunse cu uimire don Carlos Herrera; dar,
domnul meu, n-am nicio rud , sunt copilul nerecunoscut al
r posatului duce de Ossuna.
Şi în sine îşi zicea: „Cald! Cald!”, aluzie la un joc ce de
altminteri e o imagine copil roas a luptei cumplite dintre
justi ie şi criminal.
— Fleacuri! zise Camusot. Haide, haide, mai ai o m tuş ,
domnişoara Jacqueline Collin, pe care o plasaseşi, sub
numele cam n zdr van de Asia, în casa r posatei Esther.
Jacques Collin d du din umeri într-un fel nep s tor, în
des vârşit armonie cu aerul de curiozitate cu care asculta
cuvintele judec torului, care, la rându-i, îl cerceta cu
şiretenie şi ai ironie.
— Ia seama! urm Camusot. Ascult -m cu aten ie.
— Va ascult, domnul meu.
— M tuşa dumitale e negustoreas la Templu, iar pr v lia
eî e girat de o domnişoar Paccard, sora unui condamnat,
de altminteri persoan foarte de treab şi poreclit Rometta.
Justi ia e pe urmele m tuşii dumitale şi peste câteva ceasuri
vom avea dovezi hot râtoare. Femeia aceasta î i este foarte
devotat …
377
 — Spune i mai departe, domnule judec tor, rosti Jacques
Collin, ca r spuns la o t cere a lui Camusot, v ascult.
— M tuşa dumitale, care e cu vreo cinci ani mai în vârst
decât dumneata, a fost metresa lui Marat, de hâd
amintire138. Din acea obârşie însângerat i se trage
sâmburele averii ei de azi… Dup informa iile de care dispun
e o t inuitoare foarte îndemânatic , fiindc înc n-a putut fi
dovedit . Dup moartea lui Marat, ar fi fost, conform
rapoartelor pe care le am în mân , concubina unui chimist
condamnat la moarte în anul XII139, pentru crima de a fi
f cut bani falşi. A ap rut ca martor la proces. În intimitatea
lui, se pare c a c p tat ea cunoştin e în materie de
toxicologie. A fost vânz toare de g teli de ocazie din anul XII
şi pân în 1810, a f cut doi ani de puşc rie, în 1812 şi 1816,
pentru corupere de minore… Dumneata erai înc de pe
vremea aceea condamnat pentru fals, nu mai lucrai la banca
unde m tuşa dumitale te plasase ca func ionar, datorit
educa iei de care te-ai bucurat şi protec iei acordate m tuşii
dumitale de c tre persoane sus-puse, pentru a c ror
depravare ea furniza victime… Toate acestea, prevenit,
seam n foarte pu in cu titlul de granzi d’Espania al ducilor
de Ossuna… St rui în t g duielile dumitale?
Jacques Collin îl asculta pe domnul Camusot gândindu-se
la copil ria sa fericit , la Colegiul P rin ilor din Ordinul
Oratorului, de unde plecase, medita ie care-i d dea o
înf işare într-adev r mirat . Cu toat iscusin a dic iunii sale
întreb toare, Camusot nu smulse nicio tres rire acestei fe e
paşnice.
— Dac a i scris întocmai l muririle pe care vi le-am dat
de la început, le pute i reciti, r spunse Jacques Collin, nu

138 Nu e prima dat când Balzac, îmbr işând punctul de vedere al

regaliştilor, vorbeşte cu ostilitate de revolu ionarul Marat (1743–1793),
unul dintre conduc torii de vaz ai iacobinilor şi acuzator al regelui în
procesul care a dus la condamnarea acestuia.
139 Anul I ce începea, conform calendarului Revolu iei, în septembrie

1792.
378
pot spune altceva… N-am fost la curtezana aceea; cum aş fi
putut deci şti ce fel de buc t reas avea? Sunt cu totul
str in de persoanele de care îmi vorbi i.
— În ciuda t g duielilor dumitale, vom proceda la nişte
confrunt ri care se prea poate s - i scad îndr zneala.
— Un om care a fost pus la zid o dat , e obişnuit cu orice,
r spunse Jacques Collin cu blânde e.
Camusot se întoarse s cerceteze hârtiile confiscate, în
aşteptarea revenirii şefului siguran ei, care se gr bi în chip
deosebit, c ci erau ceasurile unsprezece jum tate;
interogatoriul începuse la zece jum tate şi aprodul se şi ar t
ca s -l anun e în şoapt pe judec tor c Bibi-Lupin sosise.
— S intre! r spunse Camusot.
Intrând, Bibi-Lupin de la care se aştepta un: Da, el el…
r mase înlemnit. În acel chip ciupit de v rsat nu recunoştea
fa a clientului sau. Şov iala lui îl impresion pe judec tor.
— E f r îndoial statura şi trupul lui, zise agentul. A, tu
eşti Jacques Collin, urm el cercetând ochii, desenul frun ii
şi urechile… Exist lucruri pe care nu le po i camufla… El e,
domnule Camusot… Jacques are o cicatrice la bra ul stâng,
de pe urma unei lovituri de cu it, pune i-l s -şi scoat haina
şi-o s vede i.
Jacques Collin fu silit din nou s -şi scoat haina; Bibi-
Lupin suflec mâneca de la c maş şi ar t cicatricea de
care era vorba.
— E o urm de glon , r spunse don Carlos Herrera. Iat şi
altele.
— Aha, glasul lui! strig Bibi-Lupin.
— Convingerea dumitale, zise judele, e o simpl informa ie,
nu e o dovad .
— Ştiu, r spunse umil Bibi-Lupin. Dar v g sesc martori.
Una dintre pensionarele casei Vauquer a şi sosit, zise dânsul,
privindu-l pe Collin.
Chipul placid pe care şi-l alc tuise Collin nu se clinti.
—S intre persoana aceea, rosti poruncitor domnul
Camusot, a c rui nemul umire r bufni în ciuda nep s rii
379
aparente.
Aceast reac ie fu observat de c tre Jacques Collin, care
nu se prea bizuia pe simpatia judec torului de instruc ie şi
care c zu într-o apatie izvorât din faptul c se întreba cu
încordare ce anume pricinuieşte atitudinea judec torului.
Aprodul o introdusese pe doamna Poiret, pe care v zând-o pe
neaşteptate, ocnaşul fu cuprins de un tremur uşor, dar
aceast cutremurare nu fu observat de c tre jude, a c rui
hot râre p rea luat .
— Cum v numi i? întreb judec torul trecând la
împlinirea formalit ilor cu care încep toate depozi iile şi
interogatoriile.
Doamna Poiret, o b trânic albit şi zbârcit , ca momi ele
de la gâtul unei vite t iate, îmbr cat într-o rochie de m tase
de un albastru violent, declar c se numeşte Christine-
Micelle Michonneau, so ie a cet eanului Poiret, c e în
vârst de cincizeci şi unu de ani, n scut la Paris,
domiciliat în rue des Poules, col cu rue des Postes, de
profesiune proprietar de od i mobilate.
— Doamn , între 1818 şi 1819 a i locuit într-o pensiune
inut de o doamn Vauquer?
— Da, domnule judec tor, acolo am f cut cunoştin cu
domnul Poiret, fost impieşat pensionar, actualmente so ul
meu, pe care de un an de zile îl in în pat. S racul de el, e
bolnav r u. De aceea nu prea pot r mâne mult vreme
plecat de acas …
— Pe vremea aceea se afla în pensiune un oarecare
Vautrin? întreb judec torul…
— Vai, domnul meu, e o istorie întreag , era un ocnaş
îngrozitor…
— A i ajutat şi dumneavoastr s fie arestat?
— Nu e adev rat…
— Lua i seama c sunte i în fa a justi iei!… rosti cu
asprime Camusot.
Doamna Poiret nu r spunse.
— Aduna i-v amintirile! urm Camusot. V aminti i bine
380
de omul acela?… L-a i putea recunoaşte?
— Cred c da.
— E omul sta?… întreb judec torul.
Doamna Poiret îşi puse ochelarii şi-l privi pe abatele Carlos
Herrera.
— Dup statur şi spete ar fi, dar… nu e… ba da…
Domnule judec tor, urm dânsa, dac i-aş putea vedea
pieptul gol, l-aş putea recunoaşte pe dat .
Judec torul şi grefierul nu-şi putur ine râsul, în ciuda
gravit ii rostului lor, iar Jacques Collin le împ rt şi veselia,
dar cump tat. Prevenitul nu-şi pusese haina pe care i-o
scosese Bibi-Lupin şi, la un semn al judec torului, îşi
descheie amabil c maşa.
— Da, e şuba lui; dar ai înc run it, domnule Vautrin,
exclam doamna Poiret.
— La asta ce-ai de spus? întreb judec torul.
— C e nebun ! zise Jacques Collin.
— Vai, Dumnezeule! Dac aş avea vreo îndoial , c ci nu
mai are acelaşi chip, ar fi de ajuns glasul, cu glasul sta m-a
amenin at… Aha! Iat -i şi privirea.
— Agentul poli iei judiciare şi femeia aceasta, urma
judec torul, adresându-i-se lui Jacques Collin, doar nu s-au
în eles s sus in despre dumneata acelaşi lucru, c ci
niciunul, nici cel lalt nu te v zuser ; cum explici lucrul
acesta?
— Justi ia a s vârşit greşeli şi mai grave decât aceea care
s-ar trage din m rturia unei femei care recunoaşte b rba ii
dup p rul de pe piept şi din b nuielile unui agent de poli ie,
r spunse Jacques Collin. Se pare c am unele asem n ri de
glas, de privire, de statur cu un mare criminal, şi astea înc
destul de vag. Cât despre amintirea care ar dovedi, între
doamna şi omul cu care sem n, unele leg turi de care dânsa
nu se ruşineaz … A i râs şi dumneavoastr de ea… V-aş
ruga, domnule judec tor, în interesul adev rului, pe care îl
doresc dezv luit pe socoteala mea, mai fierbinte decât a i
putea dumneavoastr s -l dori i pe socoteala justi iei, s-o
381
întreba i pe aceast doamn … Foi…
— Poiret…
— Poret. Ierta i (sunt spaniol), dac nu cumva şi-aduce
aminte de persoanele care locuiau în acea… Cum numi i
casa aceea?…
— O pensiune burghez , zise doamna Poiret.
— Nu ştiu ce-nseamn asta! r spunse Jacques Collin.
— E o cas unde se iau mesele cu abonament.
— Ave i dreptate, exclam Camusot care f cu din cap un
semn de încuviin are la adresa lui Jacques Collin, atât îl
impresionase aparenta bun -credin cu care acesta îl ajuta
s ajung la un rezultat. Încerca i s v aminti i abona ii
care se aflau la pensiune când a avut loc arestarea lui
Jacques Collin.
— Era domnul de Rastignac, doctorul Bianchon, b trânul
Goriot… domnişoara Taillefer…
— Bine, spuse judec torul care nu încetase s -l observe pe
Jacques Collin, a c rui fa a nu se clintise. Ei, b trânul acela
Goriot…
— A murit, zise doamna Poiret.
— Domnul meu, interveni Jacques Collin, l-am întâlnit de
mai multe ori la Lucien pe un domn de Rastignac, care cred
c are o leg tur cu doamna Nucingen, şi dac de el e vorba,
niciodat nu m-a luat drept ocnaşul cu care v str dui i s
m identifica i…
— Domnul de Rastignac şi doctorul Bianchon, spuse
judec torul, au amândoi o asemenea situa ie social încât
m rturia lor, dac e în favoarea dumitale, ar fi de ajuns ca s
fii eliberat. Coquart, f -le cita iile.
În câteva minute, formalit ile m rturiei doamnei Poiret se
ispr vir . Coquart îi reciti procesul-verbal al scenei care se
petrecuse, şi dânsa îl isc li; dar prevenitul refuz s
isc leasc , sus inând c nu cunoaşte formele justi iei
franceze.
— Ajunge pentru ast zi, urm domnul Camusot, cred c ai
nevoie de pu in hran , voi da ordin s fii dus îndat la
382
Conciergerie.
— Vai! Am dureri prea mari ca s pot mânca, zise Jacques
Collin.
Camusot voia ca întoarcerea lui Jacques Collin s coincid
cu momentul plimb rii acuza ilor în curte. Dar voia s aib
un r spuns al directorului Conciergeriei la ordinul pe care i-l
d duse de diminea şi sun ca s trimit aprodul. Aprodul
intr şi zise c port reasa casei din cheiul Malaquais venise
cu un document important în leg tur cu domnul Lucien de
Rubempré. Incidentul acesta deveni atât de grav, încât îl f cu
pe Camusot s -şi uite gândul.
— S intre! zise dânsul.
— Scuza i v rog, domnilor, zise port reasa, salutându-i pe
rând pe judec tor şi pe abatele Carlos. Justi ia ne-a f cut s
ne pierdem firea pe mine şi pe b rbatu-meu, când a venit şi
prima şi a doua oar , aşa c ne-am z p cit şi am uitat în
sertar o scrisoare pe adresa domnului Lucien, şi pentru care
am pl tit cincizeci de centime140, deşi e din Paris, c ci a fost
grea. V rog s -mi rambursa i banii. Cine ştie când ne mai
vedem chiriaşii!
— Scrisoarea aceasta i-a fost adus de factor? întreb
Camusot dup ce privise cu mare aten ie plicul.
— Da, domnule judec tor.
— Coquart, ai s dresezi proces-verbal cu privire la aceast
declara ie. Haide, cucoan . Spune- i numele, vârsta,
domiciliul.
Camusot o puse pe port reas s presteze jur mânt, apoi
dict procesul-verbal.
În timpul complet rii acestor formalit i, verific timbrul şi
ştampila poştei, care purta ora de înregistrare şi de
distribuire, ca şi ziua şi luna. Iar aceast scrisoare, predat
la Lucien acas a doua zi dup moartea Estherei, fusese f r

140Timbrele poştale nu au fost introduse în Fran a decât în 1849; pân

atunci, transportul scrisorilor era suportat de destinatari, care pl teau la
primire, dup greutatea plicului şi distan a parcurs .
383
îndoial scris şi pus la poşt chiar în ziua catastrofei.
Şi acum va fi uşor de închipuit înm rmurirea domnului
Camusot când citi acea scrisoare, scris şi semnat de cea pe
care justi ia o credea victim a unui omor.

ESTHER C TRE LUCIEN

Luni, 13 mai 1830.

(ZIUA MEA DIN URM , LA CEASURILE ZECE DIMINEA A.)

Iubitul meu Lucien, nu mai am niciun ceas de via a. La

unsprezece voi fi moart , şi voi muri f r s simt nicio durere.
Am pl tit cu cincizeci de mii de franci o coac z neagr , mic
şi dr gu , plin cu o otrava care ucide iute ca fulgerul, astfel
încât, dr gu ule, ai s - i po i spune: Micu a Esther n-a suferit…
Da, nu voi fi suferit decât scriindu- i aceste rânduri…
Monstrul acela care m-a pl tit atât de scump, ştiind c ziua
când m-aş socoti c -i apar in n-ar mai avea un mâine pentru
mine, Nucingen, a plecat adineauri, beat ca un urs c ruia i s-a
dat de b ut. Pentru întâia şi cea din urm oar din via a mea,
am putut compara fosta mea meserie de femeie de strad cu
via a ce i-o d dragostea, s suprapun tandre ea, care tinde
spre nem rginire, scârbei de datorie care ar vrea s te
nimiceasc pân într-atâta încât s nu mai r mân loc nici
pentru s ruturi. Trebuia s ajung pân la un asemenea
dezgust ca s g sesc moartea adorabil … Am f cut o baie; aş
fi vrut s -l pot chema pe duhovnicul m n stirii unde am fost
botezat , ca s m spovedeasc , într-un cuvânt s -mi sp l şi
sufletul. Dar ajunge atâta prostitu ie, ar însemna s mai spurc
o sfânt tabl şi m simt de altfel sc ldat în apele unei c in e
sincere, Dumnezeu va face cu mine ce va voi.
Dar s l s m tonul plâng re , vreau s fiu pentru tine
Esther a ta pân în ultima clip , s nu te plictisesc cu moartea
mea, cu viitorul, cu bunul Dumnezeu, care n-ar fi bun dac m-
ar mai chinui şi în via a de apoi, dup ce am suferit atâtea
384
dureri în via a asta…
Am în fa deliciosul portret pe care i l-a f cut doamna de
Mirbel141. Pl cu a asta de fildeş m consola când îmi lipseai. O
privesc, topit de dragoste, scriindu- i ultimele gânduri,
zugr vindu- i ultimele b t i ale inimii mele. Am s - i pun în
scrisoare şi portretul, c ci nu vreau s fie nici furat, nici
vândut. Numai la gândul c lucrul sta care a fost bucuria
mea ar putea fi amestecat în vitrina vreunui negustor, cu
cucoane şi ofi eri de pe vremea lui Napoleon, sau cu
n zdr v nii chinezeşti, m apuc fiorii. Scumpul meu,
ascunde portretul acesta, nu-l da nim nui… decât dac
dându-l, ai recuceri inima acelei pr jini care umbla şi poart
rochii, acea Clotilde de Grandlieu care are oase atât de
ascu ite, încât o s - i fac vân t ii în somn. Da, consimt s i-l
dai, aş mai fi bun de ceva pentru tine, cum eram când tr iam.
Ah, ca s - i fac pl cere sau dac asta te-ar fi f cut m car s
râzi, aş fi stat în fa a unei guri de cuptor cu un m r în din i, ca
s i-l coc! Prin urmare şi moartea mea î i va fi de folos… i-aş
fi tulburat c snicia… O, n-o în eleg pe Clotilde aceea! S - i
poat fi so ie, s - i poarte numele, s nu te p r seasc nici zi,
nici noapte, s fie a ta şi mai face fasoane! Pentru asta chiar
c trebuie s fii din cartierul Saint-Germain! Şi s n-ai nici cinci
kilograme de carne pe oase…
S rmane Lucien, drag ambi ios ratat, m gândesc la viitorul
t u! Crede-m , de multe ori o s regre i bietul t u câine
credincios, fata bun care fura pentru tine, care s-ar fi l sat
târât în fa a Cur ii cu juri ca s - i asigure fericirea, care n-
avea alt îndeletnicire decât s se gândeasc la pl cerile tale,
s inventeze unele noi pentru tine, care avea numai iubire
pentru tine, în p r, în picioare, în urechi, în sfârşit, balerina ta,
ale c rei priviri erau tot atâtea binecuvânt ri; care, vreme de
şase ani, nu s-a gândit decât la tine, care a fost pân într-
atâta a ta, încât n-a fost niciodat decât o emana ie a

Aimée-Zoé, prin c s torie Lizinska de Mirbel (1796–1849), a fost o

141

miniaturisr cu faim în vremea sa.

385
sufletului t u, aşa cum lumina e o emana ie a soarelui. Dar, în
sfârşit, din lips de bani şi de onoare, vai! nu pot s - i fiu
so ie… M-am îngrijit totdeauna de viitorul t u şi i-am dat tot
ce am avut. De îndat ce primeşti scrisoarea aceasta, vino şi ia
ce vei g si sub perna mea, c ci n-am încredere în slugi…
Vezi tu, vreau s fiu frumoas ca moart , o s m culc, o s
m întind pe pat, ce mai, o s iau o atitudine! Apoi o s
zdrobesc coac za de cerul gurii şi n-o s fiu desfigurat nici de
convulsii, nici de vreo pozi ie caraghioas .
Ştiu c doamna de Sérisy a rupt cu tine din cauza mea; dar,
vezi tu, dr gu ule, când o s afle c am murit, o s te ierte, ai
s -i faci curte, şi o s te însoare cum trebuie, dac familia de
Grandlieu se înc p âneaz s te refuze.
M micule, nu vreau s te v ic reşti când ai s afli de
moartea mea. Întâi trebuie s - i spun c ceasurile unsprezece
de luni 13 mai nu sunt decât încheierea unei boli lungi care a
început în ziua când, pe terasa de la Saint-Germain, m-a i
zvârlit înd r t în vechea mea meserie… Po i fi bolnav la suflet
cum eşti bolnav la trup. Numai c sufletul nu se poate l sa s
sufere prosteşte ca trupul, trupul nu sus ine sufletul, aşa cum
sufletul are mijlocul s se vindece prin ra ionamentul ce ne
face s recurgem la mangalul croitoreselor. Alalt ieri mi-ai
d ruit o via întreag spunându-mi c , dac acea Clotilde te
mai refuz o dat , te-ai c s tori cu mine. Ar fi fost o mare
nenorocire pentru amândoi, aş fi murit mai mult, ca s spun
aşa, c ci exist mor i mai amare sau mai pu in amare.
Niciodat oamenii nu ne-ar fi acceptat.
Uite c s-au împlinit dou luni de când m gândesc la multe
lucruri, crede-m ! O fat nenorocit e în noroi, cum eram eu în
noroi înainte de a ajunge la m n stire; b rba ii o g sesc
frumoas , o fac s le serveasc pl cerile, lipsindu-se de
menajamente în ce-o priveşte, se duc s-o ia cu tr sura şi apoi o
trimit acas pe jos; de cumva n-o scuip în obraz, n-o fac
numai fiindc frumuse ea ei o fereşte de aceast ocar ; dar
moralmente o trateaz şi mai r u. Ei bine, afl c dac fata
asta moşteneşte cinci-şase milioane, o s fie luat în c s torie
386
de principi, are s fie salutat cu respect când o s treac în
tr sur , are s poat alege dintre cele mai vechi blazoane din
Fran a şi Navara. Lumea asta care ne-ar fi spus huo! v zând
unite şi fericite dou fiin e frumoase, a salutat-o necontenit pe
doamna de Staël, deşi îşi punea romanele în practic , fiindc
avea dou sute de mii de franci venit. Lumea asta, care se
închin în fa a banului sau a gloriei, nu vrea s se închine în
fa a fericirii, nici în fa a virtu ii; c ci aş fi f cut şi mult bine…
O, câte lacrimi n-aş fi şters!… Tot atâtea, cred, câte am plâns!
Da, aş fi voit s nu tr iesc decât pentru tine şi pentru facerile
de bine.
Iat gândurile care m fac s m bucur c mor. Astfel fiind,
nu te jeli, scumpul meu. Spune- i cât de des: au fost odat
dou fete bune, dou f pturi frumoase care au murit
amândou pentru mine, f r s -mi poarte pic şi care m
adorau; p streaz în inim o amintire pentru Coralie şi una
pentru Esther şi mergi înainte! i-aduci aminte ziua în care mi-
ai ar tat o b trân smochinit , cu o p l rioar verde ca
pepenele, în h inu a ei cenuşie, v tuit şi cu pete negre de
gr sime, iubita unui poet dinainte de revolu ie, şi pe care abia
o mai înc lzea soarele, deşi st tea în gr dina Tuileries ca pe
spalier, şi supraveghea cu îngrijorare un mops oribil, cel din
urm dintre mopşi! Ştii c avusese lachei, trasuri, un palat? i-
am spus atunci: – Mai bine e s mori la treizeci de ani! Ei, în
ziua aia i-am p rut gânditoare, ai f cut nebunii ca s m
distrezi; între dou s ruturi, i-am mai spus: – în fiecare zi,
femeile frumoase ies de la spectacol înainte de sfârşit… Iat
c nici eu n-am vrut s v d ultimul act şi asta-i tot…
M vei socoti vorb rea , dar e ultima flec real . Î i scriu
cum î i vorbeam şi vreau s - i vorbesc vesel. Mi-a fost
totdeauna groaz de croitoresele care se jelesc; ştii c m-am
priceput odat s mor cum se cuvine, la întoarcerea de la acel
fatal bal de la Oper , unde i se spusese c am fost târf !
O, nu, m micule, nu da niciodat portretul acesta, dac ai
şti cu ce valuri de iubire m-am cufundat în ochii t i chiar
acuma, privindu-te în extaz, în timp ce pana mi s-a oprit câteva
387
clipe… ai gândi, reluând iubirea pe care am încercat s-o
întip resc pe acest fildeş, c sufletul c prioarei tale iubite e
aici.
O r posat care cere poman e comic , nu glum !… Haide,
trebuie s stau cuminte în mormânt.
Nu ştii cât de eroic ar p rea dobitocilor moartea mea, dac
ar şti c în noaptea asta Nucingen mi-a oferit dou milioane
dac aş vrea s -l iubesc cum te iubesc pe tine. O s fie p c lit
r u când o s afle c m-am inut de cuvânt fa de el, cr pând
de pe urma lui. Am încercat totul ca s mai pot respira aerul pe
care-l respiri tu. I-am spus ho ului b trân: – Dac vrei, te pot
iubi cum ceri, m-aş lega chiar s nu-l mai v d niciodat pe
Lucien… — Ce s fac pentru asta? m-a întrebat el. — D -mi
dou milioane pentru el!… Ei, bine, dac l-ai fi v zut cum s-a
strâmbat. Vai, ce-aş mai fi râs dac n-ar fi fost aşa de tragic
pentru mine.
— Evit un refuz, am spus. V d c ii la dou milioane mai
mult decât la mine. O femeie e totdeauna bucuroas s ştie
câ i bani valoreaz , am ad ugat eu şi i-am întors spatele.
B trânul tic los o s afle peste câteva ceasuri c nu
glumeam.
Cine o s - i mai aleag aşa cum î i alegeam eu c rare în
ar? Fleacuri! Nu vreau s m mai gândesc la nimic din ale
vie ii, numai am decât cinci minute, le d ruiesc lui Dumnezeu.
Nu fi gelos pe el, îngerul meu, am s -i vorbesc de tine, s -i cer
fericirea ta ca pre al mor ii mele şi al isp şirii ce m aşteapt
pe lumea cealalt . Mi-e foarte necaz c-o s ajung în iad, aş fi
vrut s dau ochii cu îngerii, ca s v d dac - i seam n …
Adio, iubitule, adio! Te binecuvântez pentru toat nefericirea
mea. Pân în mormânt voi fi
a ta, Esther…

Bat ceasurile unsprezece. Mi-am rostit ultima rug ciune, am

s m culc, ca s mor. Înc o dat , adio! Aş vrea ca toat
c ldura mâinii mele s lase aici, pe portret, sufletul meu, aşa
cum depun pe el o ultim s rutare şi vreau înc o data s - i
388
spun, puiul meu dr gu , deşi de pe urma ta mor
a ta, Esther…

Inima judec torului se strânse de gelozie, ispr vind citirea

singurei dintre scrisorile de sinucigaş v zute de el, care s fi
fost scris cu atâta veselie, deşi veselie febril şi ultima
încordare a unei afec iuni oarbe.
„Ce-o fi atât de deosebit în el încât a fost iubit aşa!…” se
gândi judec torul, repetând ceea ce spun to i b rba ii care n-
au darul de-a place femeilor.
— Dac po i dovedi nu numai c nu eşti Jacques Collin,
ocnaş liberat, ci c eşti într-adev r don Carlos Herrera,
canonic de Toledo, trimis secret al maiest ii-sale Ferdinand
al VII-lea, îi spuse judec torul lui Jacques Collin, vei fi pus în
libertate, c ci nep rtinirea pe care-o cere func iunea mea m
oblig s - i spun c am primit chiar acum o scrisoare a
domnişoarei Esther Gobseck în care m rturiseşte c are de
gând s -şi pun cap t zilelor, şi unde exprim cu privire la
slugi b nuieli care par a-i indica drept f ptaşi ai sustragerii
celor şapte sute cincizeci de mii de franci.
Pe când vorbea, domnul Camusot compara scrisul din
scrisoare cu cel din testament şi i se p ru v dit c scrisoarea
era scris de aceeaşi persoan care alc tuise şi testamentul.
— Domnule judec tor, v-a i gr bit prea mult s crede i c
e vorba de o crim , nu va gr bi i acum de-a crede c e vorba
de un furt.
— A, da? exclam Camusot aruncând asupra prevenitului
o privire de judec tor.
— Nu crede i c m compromit spunându-v c aceast
sum poate fi reg sit , urm Jacques Collin, dându-i de
în eles judec torului c -i ghicea b nuiala. S rmana fat era
iubit de slugi; şi dac aş fi liber, m-aş îns rcina s caut
nişte bani care acum apar in fiin ei pe care-o iubesc cel mai
mult pe lume, lui Lucien!… Dac-a i avea bun tatea s -mi
îng dui i a citi scrisoarea aceasta, s-ar face repede… e
dovada nevinov iei scumpului meu copil… Nu v pute i
389
teme c o s-o distrug, nici c-o s vorbesc despre ce-am citit,
sunt doar la secret.
— La secret! exclam magistratul. Nu ve i mai fi… V rog
chiar eu s v dovedi i cât mai repede cu putin identitatea;
dac vre i, recurge i la ambasadorul dumneavoastr …
Şi-i întinse lui Jacques Collin scrisoarea. Camusot era
bucuros c iese din încurc tur şi poate s -l mul umeasc
pe procurorul general şi pe doamnele de Maufrigneuse şi
Serisy. Totuşi cercet cu r ceal şi curiozitate fa a
prevenitului în timp ce acesta citea scrisoarea curtezanei; şi
în ciuda sincerit ii sentimentelor zugr vite pe ea, îşi zicea:
„Şi totuşi, ce mutr de ocnaş”.
— Iat cum e iubit! rosti Jacques Collin, dându-i
scrisoarea înd r t.
Şi-i ar t lui Camusot o fa sc ldat în lacrimi.
— De l-a i cunoaşte! urm dânsul. E un suflet atât de
tineresc, atât de proasp t, o frumuse e atât de superb , un
copil, un poet… Sim i o nevoie irezistibil de a i te jertfi, de a-
i satisface cele mai mici dorin e. Dragul de Lucien e atât de
încânt tor când e dr g stos…
— Ei, zise magistratul, f când înc o sfor are ca s
descopere adev rul, nu po i fi Jacques Collin.
— Nu, domnule judec tor, r spunse ocnaşul.
Şi Jacques Collin se f cu mai don Carlos Herrera decât
niciodat . În dorin a de a-şi ispr vi opera, înaint c tre
judec tor, îl lu de bra şi-l duse în nişa ferestrei, iar acolo
lu atitudinea şi purtarea unui principe al bisericii, trecând
la tonul dest inuirilor.
— Îl iubesc într-atât pe copilul sta, încât, dac ar trebui
s fiu criminalul drept care m lua i, numai ca s -l scutesc
de o nepl cere pe acest idol al inimii mele, m-aş învinui
singur, rosti el în şoapt . Aş face întocmai ca s rmana
curtezan care s-a sinucis în folosul lui. Încât, domnule
judec tor, v conjur s -mi acorda i o favoare, şi anume s -l
elibera i pe Lucien de îndat .
— Datoria mea nu-mi îng duie aşa ceva, rosti Camusot
390
blajin, dar, dac exist unele tranzac ii cu cerul, tot aşa şi
justi ia ştie s se poarte cu menajamente şi dac -mi pute i
d motive serioase… Vorbi i, ce spune i nu va fi consemnat.
— Atunci asculta i-m , urm Jacques Collin înşelat de
tonul blajin al lui Camusot. Ştiu cât sufer s rmanul copil în
clipa asta, e în stare s încerce a-şi pune cap t zilelor,
v zându-se la închisoare…
— A, cât despre asta… zise Camusot tres rind.
— Nu şti i pe cine îndatora i, îndatorându-m pe mine,
ad ug Jacques Collin care voi s ating şi alte coarde.
Servi i un ordin c lug resc mai puternic decât nişte contese
de Serisy şi nişte ducese de Maufrigneuse, care nu v vor
ierta niciodat c a i avut pe birou scrisorile lor, zise dânsul
ar tând dou teancuri de plicuri parfumate. Ordinul meu nu
uit .
— Domnul meu! zise Caitiusot. Destul. C uta i alte motive.
Am aceleaşi îndatoriri fa de prevenit ca şi fa de vindicta
public .
— V rog, crede i-m , îl cunosc pe Lucien, are un suflet de
femeie, de poet şi de meridional. F r statornicie şi f r
voin , urm Jacques Collin, care crezu a ghici în sfârşit c
judec torul era câştigat pentru ei. Şti i sigur c tân rul
acesta e nevinovat. Nu-l chinui i, nu-i pune i întreb ri. Da i-i
scrisoarea asta, anun a i-l c e moştenitorul Estherei şi
pune i-l în libertate. Dac ve i proceda altfel, v ve i c i amar;
pe când dac -i da i drumul pur şi simplu, v voi explica chiar
eu (m pute i ine la secret), mâine, ast -sear , tot ce vi se va
putea p rea misterios în afacerea aceasta şi motivele
persecu iei îndârjite de care am parte. Dar îmi voi risca via a,
de cinci ani mi se vrea moartea… O dat Lucien liber, bogat
şi c s torit cu Clotilde de Grandlieu, sarcina mea pe p mânt
e împlinit , n-o s -mi mai ap r pielea… Persecutorul meu e
un spion al ultimului dumneavoastr rege…
— Aha, Corentin!
— Aha, îl cheam Corentin? V mul umesc… Şi atunci
vre i s -mi f g dui i c face i ce va cer?
391
 — Un judec tor nu poate şi nu trebuie s f g duiasc
nimic. Coquart, spune-i aprodului şi jandarmilor s -l duc
pe prevenit înd r t la Conciergerie… Am s dau ordin s fii
mutat disear la pistol , ad uga dânsul, cu blânde e, şi-l
salut dând uşor din cap.
Izbit de cererea pe care i-o adresase Jacques Collin şi
amintindu-şi cu cât insisten a voise s i se ia lui cel dintâi
interogatoriul, bizuindu-se pe faptul c ar fi bolnav, Camusot
îşi recap t toat neîncrederea. Plin de b nuieli nedesluşite,
îl vedea pe pretinsul muribund cum umbl . Mergea ca un
Hercule, f r nimic din maimu reala atât de bine jucat la
început.
— Domnul meu…
Jacques Collin se întoarse.
— Deşi nu vrei s isc leşti, grefierul meu î i va citi
procesul-verbal al interogatoriului.
Prevenitul se bucura de-o s n tate superb , mişcarea pe
care-o f cuse aşezându-se lâng grefier fu pentru judec tor o
ultim raz de lumina.
— Te-ai vindecat repede, zise Camusot.
„M-a prins”, gândi Jacques Collin. Apoi r spunse cu glas
tare:
— Bucuria, domnul meu, e singurul leac atotvindec tor
din lume… Scrisoarea aceea, dovada unei nevinov ii de care
nu m îndoiam… Iat suprema doctorie.
Judec torul îl urm ri pe prevenit cu o privire gânditoare
când îl luar aprodul şi jandarmul; apoi f cu gestul unui om
care se trezeşte din somn şi arunc scrisoarea Estherei pe
biroul grefierului:
— Coquart, copiaz scrisoarea asta!…
Dac e în firea omului s nu se încread în ceea ce e
conjurat s fac , atunci când lucrul ce i se cere e împotriva
intereselor sau datoriei sale, şi adesea chiar când lucrul acela
îi e indiferent, cu atât mai mult acest sim mânt e pentru
judele de instruc ie lege. Cu cât prevenitul, a c rui situa ie
nu era înc l murit , f cea mai mult aluzie la nepl cerile ce
392
ar fi urmat unui interogatoriu luat lui Lucien, cu atât mai
mult i se p rea lui Camusot c e nevoie de acest
interogatoriu. Chiar dac formalitatea aceasta n-ar fi fost
neap rat trebuincioas dup cod şi dup uzan e, şi tot ar fi
fost impus de problema identit ii abatelui Carlos. În toate
meseriile exist o conştiin profesional . Chiar de n-ar fi fost
curios, Camusot l-ar fi interogat pe Lucien din cinste de
magistrat, aşa precum adineauri îl interogase pe Jacques
Collin folosind toate vicleniile pe care şi le permite chiar
magistratul cel mai integru. Serviciul ce trebuia f cut,
propria sa avansare, totul trecea la Camusot pe planul al
doilea, dup dorin a de a afla adev rul, de a-l ghici, chit c
nu l-ar fi dat în vileag. B tea darabana pe geam, l sându-se
în voia fluviului de presupuneri, c ci în asemenea
împrejur ri gândul e ca un râu care str bate mii de inuturi.
Îndr gosti i de adev r, magistra ii sunt ca femeile geloase, se
dedau la mii de supozi ii şi le scotocesc cu pumnalul
b nuielii aşa cum preotul antic spinteca jertfele; apoi se
opresc nu la adev r, ci la ceea ce e probabil, şi pân la urm
întrez resc adev rul. O femeie îl întreab pe b rbatul iubit
aşa cum judec torul îl întreab pe criminal. În asemenea
stare, o str fulgerare, un cuvânt, o ml diere a glasului, o
şov ial sunt de ajuns spre a demasca fapta, tr darea, crima
ascuns .
„Felul cum şi-a zugr vit devotamentul fa de fiul s u
(dac e fiu-s u) m-ar face s cred c era în casa curtezanei
aceleia spre a veghea s nu se întâmple nimic r u; şi
neb nuind c sub perna moartei se afl un testament, el ar fi
luat pentru fiu-s u cei şapte sute cincizeci de mii de franci
pentru orice eventualitate!… Iat ce înseamn f g duiala lui
c poate face s fie reg sit suma. Domnul de Rubempré e
dator fa de sine însuşi şi fa de justi ie s limpezeasc
starea civil a tat lui s u… Şi s -mi mai promit şi protec ia
ordinului s u (ordinul s u!) dac nu-i iau interogatoriul lui
Lucien!…”
La aceast idee se opri.
393
 Dup cum s-a ar tat adineauri, magistratul îns rcinat cu
instruc ia conduce interogatoriul dup cum crede el de
cuviin . E liber s fie iscusit sau nu. Un interogatoriu nu e
nimic şi e totul. În asta poate consta favoarea. Camusot
sun , aprodul se întorsese. Porunci s fie adus domnul
Lucien de Rubempré, dar s se ia seama s nu comunice cu
nimeni în drum. Erau ceasurile dou dup -amiaz .
„Exist un secret, îşi zise în sine judec torul, iar secretul
acela trebuie s fie tare important. Ra ionamentul
cameleonului meu care nu e nici pop , nici mirean, nici
ocnaş, nici spaniol, dar care nu vrea s ias din gura
protejatului s u vreun cuvânt cumplit, e urm torul: Poetul e
slab, e femeie; nu e ca mine, care sunt un Hercule al
diploma iei; o s -i smulge i cu uşurin secretul nostru! Ei,
atunci vom afla totul de la nevinovat!…”
Şi urma s bat în marginea biroului cu cu itu-i de fildeş
pentru t iat hârtie, în timp ce grefierul copia scrisoarea
Estherei. Câte ciud enii nu întâlnim când ne încord m
mintea. Camusot b nuia toate f r delegile cu putin şi
trecea pe lâng singura s vârşit de prevenit, testamentul
fals în favoarea lui Lucien. Cei care din invidie atac situa ia
magistra ilor s binevoiasc a se gândi la via a aceea
petrecuta în b nuieli necontenite, la acele chinuri la care-şi
supun ei mintea, c ci procesele civile nu sunt mai pu in
întortocheate decât cele penale; şi atunci vor socoti poate ca
preotul şi magistratul poart un jug la fel de greu şi
deopotriv c ptuşit cu spini pe din untru. De altminteri orice
meserie are chinul şi enigmele ei.
C tre ceasurile dou , domnul Camusot îl v zu intrând pe
Lucien de Rubempré, palid, descompus, cu ochii roşii şi
umfla i, în sfârşit într-o stare de pr buşire care-i îng dui s
compare natura cu arta, muribundul adev rat cu
muribundul care joac teatru. Drumul de la Conciergerie
pân la biroul judec torului, între doi jandarmi şi cu un
aprod înainte, împinsese la culme disperarea lui Lucien. E în
firea poetului s prefere moartea, judec ii. V zând acest
394
caracter cu totul lipsit de curajul moral care-l face s şov ie
pe judec tor şi care se manifestase atât de viguros la cel lalt
prevenit, domnului Camusot i se f cu mil de o biruin atât
de uşoar , şi dispre ul acesta îi îng dui s dea lovituri
hot râtoare, p strându-şi mintea libera care-l caracterizeaz
pe tr g torul la int când e vorba s doboare siluete de
carton.
— Revino- i în fire, domnule de Rubempré, eşti în fa a
unui magistrat care doreşte s dreag r ul f cut justi iei de o
arestare preventiv când e neîntemeiat . Te cred nevinovat şi
vei fi liberat de îndat . Iat dovada nevinov iei dumitale… E
o scrisoare p strat de port reasa dumitale în timp ce lipseai
şi adus la ea adineauri. În tulburarea provocat de
descinderea justi iei şi de ştirea c ai fost arestat la
Fontainebleau, femeia uitase aceast scrisoare care vine de la
domnişoara Esther Gobseck… Citeşte!
Lucien lu scrisoarea, o citi şi izbucni în lacrimi. Plângea
cu sughi uri f r s poat rosti un cuvânt. Dup un sfert de
or , timp în care îi fu foarte greu lui Lucien s recapete ceva
putere, grefierul îi ar t copia scrisorii şi-l rug s isc leasc
pentru copie conforma cu originalul, a se prezenta la prima
cerere cât timp va dura instruirea procesului, şi-l pofti s
compare; dar Lucien se bizui fireşte pe cuvântul lui Coquart
cu privire la exactitatea copiei.
— Domnul meu, zise judec torul cu o înf işare foarte
blajin , e totuşi greu s v eliberez f r a respecta
formalit ile noastre şi a v pune câteva întreb ri… V cer s
r spunde i aproape ca în calitate de martor. Unui om ca
dumneavoastr , cred c e aproape f r rost s -i atrag aten ia
c jur mântul de a spune tot adev rul nu-i aici numai un
apel la conştiin , ci şi o necesitate a situa iei în care v
afla i, pentru câteva clipe înc nelimpezit . Oricare ar fi
adev rul nu v poate face niciun r u, dar minciuna v-ar duce
în fa a Cur ii cu juri şi m-ar sili s v trimit înd r t la
Conciergerie. În timp ce dac r spunde i sincer la întreb rile
mele, ve i dormi ast -sear acas şi ve i fi reabilitat de
395
aceast ştire pe care-o vor publica ziarele: Domnul de
Rubempré arestat ieri la Fontainebleau a fost eliberat îndat
dup un foarte scurt interogatoriu.
Aceste cuvinte f cur o adânc impresie asupra lui Lucien
şi v zând reac ia prevenitului, judec torul ad ug :
— V repet c era i b nuit de a fi complice al unui omor
prin otr vire asupra domnişoarei Esther; exist dovada c s-
a sinucis. S-a zis cu aceast afacere. Dar s-a sustras o sum
de şapte sute cincizeci de mii de franci care face parte din
moştenire, iar moştenitorul sunte i dumneavoastr ; astfel c
exist din p cate o crim . Aceast crim a fost s vârşit
înainte de descoperirea testamentului. Ei bine, justi ia are
motive de a crede c o persoan , care v iubeşte tot atât cât
v iubea aceast domnişoar Esther, a s vârşit aceast
crim în folosul dumneavoastr … Nu m întrerupe i, zise
Camusot, cu un gest ce-l sili s tac pe Lucien, care voia s
vorbeasc , înc nu v iau interogatoriul. Vreau s v fac s
în elege i cât de important este aceast chestiune pentru
onoarea dumneavoastr . Renun a i la falsa, netrebnica cinste
care îi leag între ei pe complici şi spune i adev rul.
Am fost nevoi i s atragem aten ia şi mai înainte asupra
extremei dispropor ii dintre armele folosite în lupta
preveni ilor cu judec torii de instruc ie. Desigur, t gada
mânuit iscusit are în favoarea ei forma absolut şi e de
ajuns ca s -l apere pe vinovat; dar, într-un fel, e o armur
care devine zdrobitoare când pumnalul interogatoriului
g seşte o cr p tur . De îndat ce t gada nu e de ajuns în
fa a unor fapte evidente, prevenitul se g seşte în întregime la
discre ia judec torului. S ne închipuim un semi vinovat, ca
Lucien, care, salvat dintr-o prim catastrof a virtu ii sale, s-
ar putea reabilita şi deveni folositor rii sale; un asemenea
om va pieri în cursele instruc iei. Judec torul redacteaz un
proces-verbal foarte sec, o analiz a întreb rilor şi
r spunsurilor; dar din cuvintele sale înşel toare, p rinteşti,
din mustr rile sale viclene de acest fel nu r mâne nimic.
Judec torii instan ei superioare şi jura ii v d rezultatele f r
396
a cunoaşte mijloacele, astfel c , dup unele min i luminate,
juriul ar fi foarte potrivit, ca şi în Anglia, s procedeze la
instruirea cazurilor. Fran a a beneficiat de acest sistem
cât va vreme. Sub codul din Brumar anul IV, aceast
instan se numea juriul de acuzare, spre deosebire de juriul
de judecat . Cât despre procesul penal, dac ne-am întoarce
la juriile de acuzare, ar trebui s fie atribuit tribunalului, f r
ajutorul jura ilor.
— Şi acuma, zise Camusot dup un timp, cum v numi i?
Domnule Coquart, aten ie!… îi spuse dânsul grefierului.
— Lucien Chardon de Rubempré.
— N scut.
— La Angoulême…
Şi Lucien d du ziua, luna şi anul.
— N-ai avut avere.
— Deloc.
— Totuşi în primul unei prime şederi la Paris ai cheltuit
sume considerabile, dac inem seama de lipsa dumitale de
avere.
— Da, domnule judec tor; dar pe vremea aceea am avut în
persoana domnişoarei Coralie o prieten extrem de devotat
şi pe care, spre nenorocirea mea, am pierdut-o. Mâhnirea
pricinuit de moartea ei m-a f cut s m întorc acas .
— Bine, domnul meu, zise Camusot. Te felicit pentru
sinceritatea dumitale, va fi pre uit .
Lucien intra, dup cum se vede, pe calea unor m rturisiri
depline.
— Când te-ai întors din Angoulême la Paris, urm
Camusot, ai f cut cheltuieli cu mult mai mari; ai tr it ca un
om care ar avea vreo şaizeci de mii de franci venit.
— Da, domnule judec tor.
— Cine- i d dea banii aceştia?
— Protectorul meu, abatele Carlos Herrera.
— Unde l-ai cunoscut?
— L-am întâlnit pe şosea, în momentul în care voiam s -mi
pun cap t zilelor…
397
 — N-ai auzit niciodat vorbindu-se de el în familia
dumitale, de c tre mama dumitale?…
— Niciodat .
— Po i s - i aminteşti luna, anul când a început leg tura
dumitale cu domnişoara Esther?
— Pe la sfârşitul lui 1823, la un teatru mic de pe bulevard.
— La început te-a costat bani?
— Da, domnule.
— În ultima vreme, dorind s te c s toreşti cu domnişoara
de Grandlieu, ai cump rat ruinele castelului de la Rubempré,
le-ai întregit cu moşii în valoare de un milion, ai spus familiei
de Grandlieu c sora şi cumnatul dumitale moşteniser o
avere însemnat şi c datorai acele sume generozit ii lor?…
Ai spus lucrul acesta familiei Grandlieu?
— Da, domnule judec tor.
— Nu ştii de ce s-a desf cut logodna dumitale?
— Nu ştiu deloc, domnule judec tor.
— Ei, afl c familia de Grandlieu a trimis la cumnatul
dumitale pe unul dintre cei mai respectabili notari din Paris
ca s culeag informa ii. La Angoulême, notarul, din chiar
m rturia surorii şi cumnatului dumitale, a aflat nu numai c
nu i-au împrumutat cine ştie cât, ci chiar c moştenirea pe
care au primit-o era alc tuit din bunuri imobile, ce-i drept
destul de însemnate, dar c banii lichizi ajungeau abia la
dou sute de mii de franci… Nu trebuie s i se par ciudat
c o familie ca a ducelui de Grandlieu d înd r t în fa a unei
averi care nu se ştie de unde vine… Iat unde te-a dus o
minciun , domnul meu…
Lucien înghe la aceast descoperire şi pu ina putere
mintal ce-i mai r m sese disp ru.
— Poli ia şi justi ia ştiu tot ce vor s afle, zise Camusot,
gândeşte-te bine la asta. Şi acum, urm dânsul, gândindu-se
la calitatea de tat pe care şi-o sus inea Jacques Collin, ştii
cine e acest pretins Carlos Herrera?
— Da, domnule, dar am aflat prea târziu.
— Cum prea târziu? Vorbeşte mai desluşit!
398
 — Nu e preot, nu e spaniol, e…
— Un ocnaş evadat, zise iute judec torul.
— Da, r spunse Lucien. Când mi-a fost descoperit taina
fatal , îi eram îndatorat, crezusem c m-am legat cu un cleric
respectabil…
— Jacques Collin… zise judec torul, începând o fraz .
— Da, Jacques Collin, repet Lucien, aşa-l cheam .
— Bine, Jacques Collin, urm domnul Camusot, a fost
recunoscut adineauri de c tre cineva, şi dac mai
t g duieşte c el e, cred c o face în interesul dumitale. Dar
te întrebam dac ştii cine e omul sta, urm rind s demasc o
alt impostur a lui Jacques Collin.
Lucien sim i dintr-odat ca un fier înroşit în m runtaie,
auzind aceste cuvinte înfricoş toare.
— Nu ştii, zise mai departe judec torul, c se pretinde
tat l dumitale, spre a justifica dragostea extraordinar pe
care i-o poart ?
— El, tat l meu?… Cum?… A spus el asta?
— B nuieşti de unde veneau sumele pe care i le-a dat?
C ci, dac ar fi s credem scrisoarea pe care o ai în mân ,
numita Esther, acea biat curtezan , i-a f cut mai târziu
aceleaşi servicii pe care i le-a f cut numita Coralie; dar,
dup cum ai spus, ai tr it câ iva ani în mare lux, f r s
primeşti nimic de la ea.
— Pe dumneavoastr , domnule judec tor, o s v întreb de
unde îşi cap t ocnaşii banii! exclam Lucien. Un Jacques
Collin tat l meu!… Ah! biata mam …
Şi izbucni în plâns.
— Grefier, citeşte prevenitului partea din interogatoriul
pretinsului Carlos Herrera în care se d drept tat l lui Lucien
de Rubempré.
Poetul ascult aceast lectur într-o t cere şi cu o
atitudine pe care î i f cea r u s ] e vezi.
— Sunt pierdut! strig el.
— Nu te po i pierde pe drumul onoarei şi al adev rului,
zise judec torul.
399
 — Dar o s -l trimite i pe Jacques Collin în fa a Cur ii cu
juri? întreb Lucien.
— F r îndoial , r spunse Camusot care voia s -l fac pe
Lucien s vorbeasc mai departe. Sfârşeşte- i gândul.
Însa în ciuda sfor rilor şi insisten elor judec torului,
Lucien nu mai r spunse. Îşi d duse seama prea târziu, ca
to i oamenii care sunt sclavi ai primului impuls. În asta st
deosebirea dintre poet şi omul de ac iune: unul se las prad
sim mintelor, ca s le redea în imagini vii, şi nu judec
decât dup aceea; pe când cel lalt simte şi judec în acelaşi
timp. Lucien r mase ab tut, palid, se vedea în fundul unei
pr p stii în care-l f cuse s se rostogoleasc judec torul de
instruc ie, al c rui fel blajin îl p c lise pe el, poetul. Îşi
tr dase nu binef c torul, ci complicele care, în ce-l privea pe
el, ap rase pozi iile lor cu o vitejie de leu, cu o iscusin de
om întreg. Acolo unde Jacques Collin salvase totul prin
îndr zneala sa, Lucien, om de spirit, pr p dise totul prin
lipsa de inteligen şi de luciditate. Minciuna aceea infam şi
care-l indigna slujea de ascunz toare unui adev r şi mai
infam. Z p cit de agerimea judec torului, însp imântat de
cruda-i dib cie, de iu eala loviturilor pe care i le d duse,
slujindu-se de greşelile unei vie i date în vileag ca de nişte
gheare de fier în stare s -i scotoceasc întreaga conştiin ,
Lucien st tea acolo ca o vit pe care maiul casapului nu a
nimerit-o în plin. Liber şi nevinovat la intrarea în biroul
acela, într-o clip se trezise scos în afara legii de c tre
propriile sale m rturisiri. În sfârşit, ultim ironie grav ,
judec torul, calm şi rece, îi atrase aten ia c dest inuirile
sale erau rodul unei confuzii. Camusot vorbise de calitatea de
tat pe care şi-o d duse Jacques Collin, în timp ce Lucien,
st pânit în întregime de frica de a-şi vedea cunoscut de
toat lumea cârd şia cu un ocnaş evadat, s vârşise aceeaşi
greşeal ca şi faimoşii ucigaşi ai lui Ibicus142.

142Poetul liric grec Ibicus (sec. VI î.e.n.) fiind pe moarte, în urma unor
lovituri primite de la nişte ho i, a luat ca martori un cârd de cocori care
400
 Una dintre gloriile lui Royer-Collard143 e c a proclamat
primatul permanent al sim mintelor fireşti fa de
sim mintele impuse şi c a sus inut cauza anteriorit ii
jur mintelor, pretinzând c , de exemplu, legea ospitalit ii
trebuie s lege pân într-atât încât s anuleze puterea
jur mântului judiciar. A proclamat teoria aceasta în fa a
lumii întregi de la tribuna parlamentar francez ; a l udat
vitejeşte conspiratorii, a ar tat c e omenesc s ascul i mai
degrab de prietenie decât de legi tiranice, scoase din
arsenalul societ ii, pentru cutare sau cutare împrejurare. În
sfârşit, dreptul natural are legi care n-au fost niciodat
promulgate şi care sunt mai eficiente şi mai bine cunoscute
decât cele f urite de societate. Lucien c lcase, în dauna sa
proprie, legea solidarit ii care-l obliga s tac şi s -l lase pe
Jacques Collin s se apere; mai mult înc , îl împov rase el
însuşi! în interesul s u, omul acela trebuia s fie pentru el, şi
totdeauna, Carlos Herrera.
Domnul Camusot îşi gusta triumful. Prinsese doi vinova i,
zdrobise sub mâna justi iei unul dintre oamenii la mod şi-l
g sise pe Jacques Collin cel de neg sit. Avea s fie proclamat
unul dintre cei mai iscusi i judec tori de instruc ie. În
consecin îşi l sa prevenitul în pace; dar studia aceasta
t cere a omului pr buşit, vedea cum sporesc pic turile de
sudoare pe fa a aceea descompus , cum se fac mai mari şi
cad în sfârşit amestecate cu dou şiruri de lacrimi.
— De ce s plângi, domnule de Rubempré? Eşti, cum i-am
spus, moştenitorul domnişoarei Esther, care n-are
moştenitori nici colaterali, nici direc i, iar moştenirea se
cifreaz la aproape opt milioane, dac se reg sesc cei şapte
sute cincizeci de mii de franci disp ru i.

zburau deasupra lui; unul dintre f ptaşi, aflându-se într-un amfiteatru şi

v zând nişte cocori, a exclamat în derâdere: „Iat -i pe martorii şi
r zbun torii lui Ibicus!” Vorba lui a stârnit b nuieli şi astfel asasinii au
fost descoperi i.
143 Pierre-Paul Royer-Collard (1763–1845), profesor de filosofie, a fost

teoreticianul „doctrinarilor”, adic al regaliştilor modera i.

401
 Aceasta fu ultima lovitur pentru vinovat. Dac s-ar fi
inut bine zece minute, cum spunea Jacques Collin în biletul
sau, Lucien ar fi atins inta tuturor dorin elor! Încheia
socotelile cu Jacques Collin, se desp r ea de el, devenea
bogat, se c s torea cu domnişoara Grandlieu. Nimic nu
dovedeşte mai conving tor decât scena aceasta, pe de-o
parte, puterea cu care sunt înarma i judec torii de instruc ie
prin izolarea sau desp r irea prevenitului, iar pe de alt
parte, valoarea nepre uit a unei comunic ri ca aceea pe care
Asia i-o f cuse lui Jacques Collin.
— Vai, domnul meu, r spunse Lucien cu am r ciunea şi
ironia unui om care-şi face piedestal din nenorocirea sa o
dat înf ptuit , cât de îndrept it e în limbajul
dumneavoastr expresia: A fi supus unui interogatoriu!…
Între tortura fizic de odinioar şi tortura moral de azi, în ce
m priveşte nu aş şov i, aş prefera suferin ele pe care i le
pricinuia pe vremuri c l ul. Ce mai vre i de la mine? urm el
cu mândrie.
— Aici, domnule, r spunse magistratul devenit b os şi
batjocoritor, ca s r spund trufiei poetului, eu sunt
singurul în drept a pune întreb ri.
— Eu aveam dreptul de a nu r spunde, murmur
s rmanul Lucien c ruia îi revenise inteligen a în toat
limpezimea ei.
— Grefier, citeşte prevenitului interogatoriul…
„Sunt iar şi un prevenit!” îşi zise Lucien.
În timp ce slujbaşul citea, Lucien lu o hot râre care-l
silea s -l ia cu binişorul pe domnul Camusot. Când încet
morm itul lui Coquart, poetul tres ri ca un om care doarme
în mijlocul g l giei şi se tr ieşte în clipa când se face t cere.
— Trebuie s isc leşti procesul-verbal al interogatoriului
dumitale, rosti judec torul.
— Şi m pune i în libertate? întreb Lucien devenind la
rândul s u ironic.
— Înc nu, r spunse Camusot; dar mâine, dup
confruntarea cu Jacques Collin, vei fi f r îndoial eliberat.
402
Justi ia trebuie s afle acum dac eşti sau nu complice al
f r delegilor pe care le-ar fi putut s vârşi acel individ de la
evadarea sa din 1820. Totuşi nu mai eşti la secret. Am s -i
scriu directorului s te instaleze în cea mai bun înc pere a
pistolei.
— O s g sesc acolo ce-mi trebuie pentru scris?…
— i se va da tot ce ceri, o s dau ordin în sensul acesta
prin aprodul care-o s te conduc înd r t.
Lucien isc li maşinal procesul-verbal şi paraf anexele,
supunându-se indica iilor lui Coquart cu blânde ea unei
victime resemnate. Un singur am nunt va spune mai mult
decât tabloul cel mai complet cu privire la starea în care se
afla: vestea c va fi confruntat cu Jacques Collin îi uscase pe
fa pic turile de sudoare, ochii s i acuma seca i sclipeau cu
o str lucire de neîndurat. În sfârşit, deveni într-o clip iute
ca fulgerul, aşa cum Jacques Collin era un om de bronz.
La oamenii cu un caracter asem n tor cu al lui Lucien,
atât de bine analizat de c tre Jacques Collin, trecerile acestea
subite dintr-o stare de demoralizare cumplit într-o stare în
care puterile omeneşti se încordeaz pân la calit ile
metalului, sunt fenomenele cele mai impresionante din via a
ideilor. Voin a revine ca apa unui izvor disp rut; se revars
în organismul preg tit pentru ac iunea substan ei ei
constitutive necunoscute; şi atunci, hoitul devine om, iar
omul se avânt plin de putere c tre lupta cea de pe urm .
Lucien puse în dreptul inimii scrisoarea Estherei şi
portretul pe care i-l restituise. Apoi îl salut dispre uitor pe
domnul Camusot şi p şi ferm pe coridoare între doi
jandarmi.
— E un mare scelerat! îi spuse judec torul grefierului, ca
s se r zbune pentru dispre ul zdrobitor pe care i-l ar tase
poetul. A crezut c scap predându-şi complicele.
— Din ei doi, rosti Coquart cu sfial , ocnaşul e cel mai
straşnic…
— Eşti liber pentru restul zilei de azi, Coquart, spuse
judec torul. Ajunge! Amân -i pe oamenii care aşteapt ,
403
spune-le s vin mâine. A, du-te îndat la domnul procuror-
general şi afl dac mai e la birou. Dac e, cere o audien de
câteva minute pentru mine. A, trebuie s fie acolo, urm
dânsul dup ce se uitase la un ceasornic pr p dit din lemn
vopsit verde şi cu lire de aur. E trei şi un sfert.
Aceste interogatorii care se citesc atât de repede, dup ce
s-au scris în întregime, cer un timp nesfârşit pentru
formularea întreb rilor şi a r spunsurilor. Asta e una dintre
cauzele încetinelii instruirii proceselor şi a lungimii
deten iilor preventive. Pentru oamenii m run i înseamn
ruina, pentru cei boga i ruşine; c ci pentru aceştia, o
eliberare imediat drege, pe cât poate li dreas , nenorocirea
de a fi arestat. Iat pentru ce cele dou scene, care au fost
redate întocmai, ceruser tot atâta timp cât îi trebuia Asiei s
descifreze poruncile st pânului, s fac pe o duces s ias
din budoar şi s insufle energie doamnei de Serisy.
În clipa aceea, Camusot, care se gândea cum s trag folos
din iscusin a sa, lu cele dou interogatorii, le reciti şi-şi
propuse s le arate procurorului general, cerându-i p rerea.
În timp ce chibzuia, aprodul s u se întoarse şi-i spuse c
primul valet al doamnei contese de Serisy voia neap rat s -i
vorbeasc . La un semn al lui Camusot, un valet îmbr cat ca
un st pân intr , se uit pe rând la aprod şi la magistrat şi
întreb :
— Cu domnul Camusot am onoarea?…
— Da r spunser judec torul şi aprodul.
Camusot lu scrisoarea pe care i-o întinse servitorul şi citi
cele ce urmeaz :

În numele a multiple interese pe care le vei în elege, dragul

meu Camusot, nu lua interogatoriul domnului de Rubempré. Î i
aducem dovezile nevinov iei sale, pentru ca s fie eliberat
imediat.
D. de Maufrigneuse, L. de Serisy

P. S. Pune scrisoarea aceasta pe foc.

404
 Camusot îşi d du seama c f cuse o greşeal enorm
întinzându-i curse lui Lucien şi, ca prim m sur , ascult
porunca celor dou cucoane mari. Aprinse o lumânare şi
distruse scrisoarea scrisa de ducesa. Valetul salut
respectuos.
— Prin urmare doamna de Sérisy vine aici? întreb
judec torul.
— Când am plecat, se înh mau caii la tr sur , r spunse
valetul.
În clipa aceasta, Coquart veni s -i comunice domnului
Camusot c procurorul general îl aşteapt .
Sub povara greşelii s vârşite împotriva propriei sale
ambi ii, şi în folosul justi iei, judec torul, c ruia şapte ani de
func ie îi dezvoltaser şiretenia proprie oricui şi-a m surat
puterile cu tinerele lucr toare ale modei, pe când înv a
dreptul, voi s -şi p streze arme împotriva r zbun rii celor
dou cucoane mari. Lumânarea la care arsese scrisoarea era
înc aprins ; o folosise ca s pecetluiasc cele treizeci de
scrisori ale ducesei de Maufrigneuse c tre Lucien şi
coresponden a destul de voluminoas a doamnei de Sérisy.
Apoi se duse la procurorul general.
Palatul de justi ie e o aglomera ie haotic de cl diri
suprapuse, câteva pline de m re ie, altele pr p dite, şi care
îşi d uneaz unele altora printr-o lips de armonie. Sala
paşilor pierdu i e cea mai mare dintre s lile cunoscute. Dar e
atât de goal , încât produce dezgust şi descurajeaz privirea.
Aceast vast catedral a chichi elor avoc eşti zdrobeşte
curtea regal , în sfârşit, galeria Marchande duce spre dou
cloace. În aceast galerie se observ o scar cu dubl ramp ,
ceva mai mare decât aceea a poli iei corec ionale şi sub care
se deschide o uş înalt , cu dou canaturi. Scara duce la
Curtea cu juri, iar poarta de sub ea la o a doua Curte cu juri.
Sunt ani în care crimele s vârşite în departamentul Senei cer
dou completuri de judecat . Pe acolo se g sesc parchetul
procurorului general, sala avoca ilor, biblioteca lor, birourile
405
procurorilor şi cele ale substitu ilor procurorului general.
Toate aceste localuri, c ci trebuie s ne slujim de un termen
general, sunt legate prin nişte sc ri e ca de moar , prin nişte
coridoare întunecoase care sunt ruşinea arhitecturii
Parisului şi Fran ei. În înc perile acestea, cea mai de frunte
dintre cur ile noastre de justi ie întrece închisorile în ce au
mai hâd. Pictorul moravurilor ar da înd r t dac ar trebui s
descrie scârnavele coridoare late de un metru în care stau
martorii la Curtea cu juri de sus. Cât despre soba care
înc lzeşte sala de şedin , ar face de ruşine şi o cafenea de pe
bulevardul Montparnasse.
Cabinetul procurorului general e instalat într-un pavilion
cu opt laturi, lipit de galeria Marchande şi cl dit recent fa
de vârsta Palatului, pe terenul sec iunii unde sunt închise
femeile. Toat aceast curte a Palatului de justi ie e umbrit
de înaltele şi str lucitele zidiri ale sfintei capele, de aceea e
sumbr şi t cut .
Domnul de Granville, acest vrednic urmaş al marilor
magistra i ai vechiului parlament, nu voise s p r seasc
Palatul f r o dezlegare în cazul lui Lucien. Aştepta ştiri de la
Camusot, iar cuvintele trimise de judec tor îl cufundar în
acei visare, f r de voie, pe care scurgerea înceat a timpului
o pricinuieşte min ilor celor mai ferme. Era aşezat în pervazul
ferestrei biroului s u. Se ridic , începu s umble de colo
pân colo, c ci diminea a îl g sise cam neîn eleg tor pe
Camusot c ruia îi ieşise în cale; avea o nelinişte nel murit
şi suferea, lat de ce demnitatea slujbei sale îl oprea s se
ating de independen a absolut a magistratului inferior lui,
dar pe de alta parte în procesul acesta erau în joc onoarea şi
reputa ia celui mai bun prieten al s u, a unuia dintre cei mai
harnici proteguitori ai s i, contele de Serisy, ministru de stat,
membru al Consiliului intim, vicepreşedinte al Consiliului de
stat, viitor cancelar al Fran ei, adic ministru de justi ie, în
cazul în care avea s moara nobilul b trân144 ce îndeplinea

144 E vorba de Claude Pierre de Pastoret (1750–1840).

406
acea func ie august . Domnul de Serisy, spre marea-i
nenorocire, o adora totuşi pe nevast -sa şi o proteja şi mai
departe. Dar, procurorul general îşi da bine seama ce
groaznic larm avea s fac , în societatea înalt şi la curte,
vinov ia unui om al c rui nume fusese atât de des al turat
în chip r ut cios de al contesei.
„Ah! îşi spunea el, încrucişându-şi bra ele, odinioar
puterea regal mai avea solu ia evoca iilor (adic de a lua
procesul din mâna judec torilor s i fireşti şi de a-l judeca
el)… Mania noastr egalitarist o s ne duc de râpa…”
Vrednicul magistrat cunoştea patima şi neajunsurile
leg turilor neîng duite. Esther şi Lucien reluaser , aşa cum
s-a v zut, apartamentul în care contele de Granville tr ise ca
so şi so ie cu domnişoara de Bellefeuille şi de unde aceasta
fugise într-o bun zi cu un tic los.
În clipa când procurorul general se gândea: „Camusot ne-a
f cut vreo boac n !” judec torul de instruc ie cioc ni de
dou ori la uşa biroului.
— Ei, dragul meu Camusot, cum merge cazul de care- i
vorbeam azi-diminea ?
— Prost, domnule conte, citi i şi judeca i singur.
Îi întinse domnului de Granville cele dou procese-verbale
ale interogatoriilor, iar acesta îşi lu lornionul şi se duse s le
citeasc în nişa ferestrei. Nu avu nevoie de mult vreme.
— i-ai f cut datoria, zise procurorul general cu glasul
tulburat. Totul e spus, justi ia îşi va urma cursul… Ai f cut
dovad de prea mult iscusin pentru ca s ne putem lipsi
vreodat de un judec tor de instruc ie ca dumneata.
Dac domnul de Granville i-ar fi spus lui Camusot: Ai s
r mâi toat via a judec tor de instruc ie! n-ar fi fost mai
desluşit decât era acea fraz ce p rea un compliment. Lui
Camusot îi înghe ar m runtaiele.
— Doamna duces de Maufrigneuse, c reia îi sunt foarte
îndatorat m rugase…
— Aha, ducesa de Maufrigneuse! strig Granville,
întrerupându-l pe judec tor. Da, da, e prieten cu doamna
407
de Sérisy. V d c n-ai cedat la nicio influen . bine-ai f cut;
domnul meu, vei fi un mare magistrat.
În clipa aceea, contele Octave de Bauvan deschise uşa f r
s bat şi spuse contelui de Granville:
— Dragul meu, î i aduc o cucoan frumoasa, care nu mai
ştie pe unde s-o ia, era cât pe ce s se piard în labirintul
nostru…
Şi contele Octave conduse de mân pe contesa de Sérisy,
care de un sfert de or r t cea prin Palatul de justi ie.
— Dumneavoastr aici, doamn ? exclam procurorul
general, împingând spre ea propriul s u fotoliu. Şi în ce
moment!… Iat -l pe domnul Camusot, doamn , ad ug
dânsul ar tându-l pe judec tor. Bauvan, urm el adresându-
se acestui celebru ministru şi orator al restaura iei, aşteapt -
m la primul preşedinte, e înc la el în birou, te g sesc acolo.
Contele Octave de Bauvan în elese nu numai c era de
prisos, dar şi c procurorul general voia s aib un motiv
pentru a-şi p r si biroul.
Doamna de Sérisy nu f cuse greşeala de a veni la Palatul
de justi ie în splendidul ei cupeu albastru, cu blazoane la
uşi, cu vizitiul înc rcat de fireturi şi cu cei doi vale i în
pantaloni pân la genunchi şi ciorapi de m tase albi. În clipa
când plecau, Asia le l murise pe cele dou cucoane mari c
era nevoie s ia birja cu care venise ea la duces ; în fine, o
convinsese de asemenea pe metresa lui Lucien s poarte acea
g teal care, pentru femei, e ceea ce a fost odinioar pentru
b rba i mantia de culoare cenuşie. Contesa purta o redingot
cafenie, un şal vechi negru şi o p l rie de catifea ale c rei
flori smulse fuseser înlocuite cu un v l de dantel neagr
foarte des.
— Ai primit scrisoarea noastr , îi spuse ea lui Camusot, a
c rui n uceal o socoti dovad de respect şi admira ie.
— Vai, prea târziu, doamn contes , r spunse judec torul
care n-avea tact şi duh decât la el în birou împotriva
preveni ilor.
— Cum prea târziu?…
408
 Contesa îl privi pe domnul de Granville şi-i v zu mâhnirea
cea mai adânc zugr vit pe fa .
— Nu se poate, nu trebuie s fie prea târziu, ad ug dânsa
cu un accent de despot.
Femeile, femeile frumoase şi bine situate, ca doamna de
Serisy, sunt copiii r sf a i ai civiliza iei franceze. Dac
femeile din alte ri ar şti ce înseamn la Paris o femeie la
mod , bogat şi cu un titlu de noble e, ar visa toate s vin
aici, s fie şi ele regine. Femeilor care nu urm resc decât s
le fie lor bine, care nu in seam decât de acele colec ii de legi
m runte numite destul de des, în COMEDIA UMANA codul
femeilor, pu in le pas de legile f cute de b rba i. Ele spun
totul, nu se dau înd r t de la nicio greşeal , de la nicio
prostie; c ci toate au în eles perfect c nu sunt
r spunz toare de nimic în via , afar de cinstea lor
femeiasc şi de copiii lor. Rostesc râzând cele mai mari
enormit i. Cu orice prilej repet vorba rostit de frumoasa
doamn de Bauvan, curând dup c s toria ei, c tre so ul ei
pe care venise s -l ia de la Palatul de justi ie: „Judec mai
repede şi vino!”
— Doamn , zise procurorul general, domnul Lucien de
Rubempré nu e vinovat nici de furt, nici de otr vire. Dar
domnul Camusot l-a silit s m rturiseasc o f r delege şi
mai mare!…
— Ce anume? întreb dânsa.
— A recunoscut c e, îi şopti la ureche procurorul general,
prietenul şi înv celul unui ocnaş evadat, abatele Carlos
Herrera, spaniolul acela care locuia cu el de vreo şapte ani:
se pare c e faimosul nostru Jacques Collin…
Doamna de Sérisy sim ea fiecare cuvânt al magistratului
ca pe o lovitur de m ciuc ; dar numele acela vestit fu
lovitura de gra ie.
— Şi concluzia care e? rosti ea cu un glas care nu mai era
decât o suflare.
— Ar fi, urm domnul de Granville, continuând fraza
contesei şi vorbind în şoapt , c ocnaşul evadat va fi adus în
409
fa a Cur ii cu juri, iar dac Lucien nu apare lâng el ca unul
care a tras foloase cu bun ştiin de pe urma f r delegilor
omului aceluia, va veni la judecat ca martor grav
compromis.
— A, asta niciodat ! strig dânsa cu o fermitate de
necrezut. Cât despre mine, n-aş şov i între moarte şi
perspectiva de a vedea un b rbat pe care lumea l-a socotit
prietenul, meu cel mai bun, declarat în fa a judec ii
complice al unui ocnaş… Regele îl iubeşte pe b rbatul meu.
— Doamn , rosti zâmbind şi cu glas tare procurorul
general, regele n-are nici cea mai mic putere asupra celui
mai m runt judec tor de instruc ie din regatul s u, nici
asupri dezbaterilor unei cur i cu juri. În asta st m re ia
noilor noastre institu ii… Eu însumi l-am felicitat pe domnul
Camusot pentru iscusin a sa…
— Pentru neîndemânarea sa, exclam cu vioiciune contesa
pe care cârd şia lui Lucien cu un bandit o neliniştea mai
pu in decât leg tura lui cu Esther.
— Dac a i citi interogatoriile la care domnul Camusot i-a
supus pe cei doi preveni i, a i vedea c totul depinde de el…
Dup aceast fraz , singura pe care şi-o putea îng dui
procurorul general şi dup o privire de o şiretenie femeiasc
sau, dac vre i, judec toreasc , se îndrept c tre uşa
biroului. Apoi adaug în prag, întorcându-se spre ea:
— Ierta i-m , doamn , am ceva de vorbit cu Bauvan…
Asta, în limbajul lumii mari însemna pentru contes : „Nu
pot s fiu martor la ce se va petrece între dumneata şi
Camusot”.
— Ce sunt interogatoriile astea? îl întreb atunci Léontine
cu blânde e pe Camusot, care r m sese ruşinat în fa a so iei
unuia dintre oamenii cei mai de frunte ai statului.
— Doamn , r spunse Camusot, un grefier aşterne pe
hârtie întreb rile judec torului şi r spunsurile prevenitului,
procesul verbal e isc lit de grefier, de judec tor şi de
preveni i. Aceste procese-verbale sunt elementele procedurii,
hot r sc acuzarea şi trimiterea acuza ilor în fa a Cur ii cu
410
juri.
— Ei şi, r spunse dânsa, dac am suprima
interogatoriile?…
— Vai, doamn , ar fi o crim pe care n-o poate s vârşi
niciun magistrat, o f r delege social !
— E o f r delege şi mai mare împotriva mea c au fost
scrise, dar în clipa aceasta, e singura dovad împotriva lui
Lucien. Fii bun, citeşte-mi interogatoriul s u, ca s v d dac
nu ne r mâne vreun mijloc de-a ne salva pe to i. Doamne, nu
e vorba numai de mine, care m-aş omorî f r s clipesc din
ochi, e vorba de fericirea domnului de Serisy.
— Doamn , zise Camusot, v rog s crede i c n-am uitat
considera ia ce o am fa de dumneavoastr . Dac domnul
Popinot ar fi fost îns rcinat cu instruirea acestui caz, a i fi
mai nefericit decât sunte i cu mine; c ci n-ar fi venit s -l
consulte pe procurorul general. Nu s-ar şti nimic. Iat ,
doamn , s-a confiscat totul la domnul Lucien, chiar şi
scrisorile dumneavoastr .
— Ah! Scrisorile mele!
— Iat -le, sigilate… zise magistratul.
În tulburarea ei, contesa sun de parc-ar fi fost la ea
acas , şi omul de serviciu al procurorului general intra.
— O lumânare, rosti dânsa.
Omul de serviciu aprinse o lumânare şi o puse pe c min,
în timp ce contesa îşi recunoştea scrisorile, le mototolea şi le
arunca pe vatr . Curând, contesa aprinse gr mada de hârtii,
slujindu-se de ultima scrisoare r sucit , ca de o facl .
Camusot se uita cam n tâng cum ard hârtiile şi îşi inea în
mân cele dou procese verbale. Contesa, care p rea c se
îndeletniceşte numai şi numai cu nimicirea dovezilor iubirii
sale, îl cerceta pe judec tor cu coada ochiului. Îşi calcul
mişc rile, prinse clipa şi, cu o agilitate de pisic , smulse cele
dou interogatorii şi le arunc în foc; Camusot le scoase,
contesa se n pusti la judec tor şi apuc iar şi hârtiile care
ardeau cu fl c ri. Urm o lupt în timpul c reia Camusot
ipa:
411
 — Doamn ! Doamna! Atenta i la… Doamn !
Un b rbat n v li în birou şi contesa nu-şi putu st pâni un
ip t recunoscându-l pe contele de Sérisy, urmat de domnii
de Granville şi de Bauvan. Totuşi Léontine, care voia cu orice
pre s -l salveze pe Lucien, nu d dea din mân cumplitele
hârtii oficiale pe care le inea ca în nişte cleşti, deşi flac ra
avusese asupra pielii ei delicate efectul fierului roşu. În
sfârşit, Camusot ale c rui degete erau de asemenea atinse de
foc, p ru c se ruşineaz de situa ia asta, d du drumul
hârtiilor, din care nu r m sese decât partea strâns de
mâinile celor doi lupt tori şi pe care focul nu o putuse atinge.
Scena aceasta se petrecuse într-un r stimp mai scurt decât e
nevoie spre a-i citi povestirea.
— De ce oare era vorba între dumneata şi doamna de
Sérisy? îl întreb pe Camusot ministrul de stat.
Înainte de a r spunde judec torul, contesa se îndrept
spre lumânare, prin a c rei flac r trecu hârtiile, apoi le
arunc peste buc ile de scrisori pe care focul nu le mistuise
înc .
— Ar trebui s depun o plângere împotriva doamnei
contese, zise Camusot.
— Şi ce-a f cut? întreba procurorul general, uitându-se pe
rând la contes şi la judec tor.
— Am ars interogatoriile, r spunse râzând femeia la mod ,
atât de fericit de isprava ei, încât nu-şi sim ea înc arsurile.
Dac e o f r delege, foarte bine, domnul Judec tor poate s
înceap iar s mâzg leasc hârtie.
— E adev rat, r spunse Camusot, încercând s -şi recapete
demnitatea.
— Ei, atunci totul e cât se poate de bine, zise procurorul
general. Dar, scump contes , nu trebuie s v îng dui i de
multe ori aceast libertate cu magistratura, c ci ar putea s
uite cine sunte i.
— Domnul Camusot rezista vitejeşte unei femei c reia nu-i
rezista nimic, astfel încât onoarea magistraturii e salvat !
zise râzând contele de Bauvan.
412
 — A, da! Domnul Camusot rezista?… spuse râzând
procurorul general. E foarte tare, eu n-aş îndr zni s -i rezist
contesei.
În clipa aceea, o grav înc lcare a legii devenise o glum de
femeie frumoas şi de care râdea chiar şi Camusot.
Procurorul general observ atunci un b rbat care nu
râdea. Pe bun dreptate, însp imântat de atitudinea şi
expresia contelui de Serisy, domnul Granville îl lu la o
parte.
— Prietene, îi spuse el la ureche, durerea ta m hot r şte,
pentru prima şi ultima oar în via , s -mi calc datoria.
Magistratul sun , omul de serviciu ap ru.
— Spune-i domnului de Chargeboeuf s vin s vorbeasc
cu mine.
Domnul de Chargeboeuf, tân r avocat stagiar, era
secretarul procurorului general.
— Drag domnule judec tor, urm procurorul general,
luându-l cu el pe Camusot în nişa unei ferestre, întoarce-te
la dumneata în birou. Reconstituie cu un grefier
interogatoriul abatelui Carlos Herrera, care, dat fiind c n-a
fost isc lit de el, poate fi reluat f r niciun fel de dificultate.
Mâine îl vei confrunta pe acest diplomat spaniol cu domnii de
Rastignac şi Bianchon, care nu-l vor recunoaşte în el pe
Jacques Collin al nostru. O dat convins c va fi pus în
libertate, omul va isc li interogatoriul. Cât despre Lucien de
Rubempré, pune-l în libertate chiar ast -sear , c ci nu el o
s vorbeasc de interogatoriul al c rui proces-verbal lipseşte,
mai ales dup mustrarea pe care o s-o capete de la mine.
Gazeta Tribunalelor va anun a chiar mâine punerea imediat
în libertate a acelui tân r. Acuma, hai s vedem dac justi ia
sufer de pe urma acestor m suri. Dac spaniolul e ocnaşul,
avem mii de mijloace de a-l prinde din nou şi de a-l trimite în
judecat , c ci vom l muri pe cale diplomatic purtarea sa în
Spania; Corentin, şeful contra-poli iei o s ni-l p zeasc ; noi,
din partea noastr , n-o s -l sc p m din ochi astfel c poart -
te bine cu el! Gata cu punerea la secret, instaleaz -l la pistol
413
pentru la noapte… Putem noi oare s -l omorâm pe contele şi
pe contesa de Sérisy şi pe Lucien, pentru un furt de şapte
sute cincizeci de mii de franci, înc doar ipotetic şi de altfel
s vârşit în dauna lui Lucien? Nu e mai bine s -l l s m s
piard aceast sum decât s -şi piard reputa ia… Mai ales
dac târ şte în c derea sa un ministru de stat, pe nevast -sa
şi pe ducesa de Maufrigneuse… Tân rul acela e o portocal
b tut , n-o face dumneata s putrezeasc … Toate astea se
pot rezolva într-o jum tate de or . Du-te, te aştept m. E ora
trei şi jum tate, mai g seşti judec tori, anun -m dac po i
ob ine o ordonan de ne urm rire dup toate formele… Sau
dac nu, Lucien o s aştepte pân mâine-diminea .
Camusot salut şi ieşi, dar doamna de Sérisy nu-i
r spunse la salut: începuse s simt arsurile. Domnul de
Sérisy, care se repezise brusc afar din cabinet în timp ce
procurorul general vorbea cu judec torul, se întoarse cu un
borc naş de cear curat şi pans mâinile neveste-sii,
şoptindu-i la ureche:
— Léontine, de ce-ai venit aici f r s -mi spui nimic!
— S rmane prieten, r spunse ea la ureche, iart -m , par
nebun ; dar erai în joc tu, tot aşa de mult ca şi mine.
— Iubeşte-l pe tân rul acela dac vrea fatalitatea, dar nu
l sa lumea s - i vad în aşa hal patima, r spunse bietul so .
— Haide, scump contes , rosti domnul de Granville, dup
ce st tuse de vorb câteva clipe cu contele Octave, sper ca o
s -l duci pe domnul de Rubempré disear s cineze la
dumneata.
Aceasta quasi-f g duial îi provoca doamnei de Sérisy o
asemenea reac ie, încât izbucni în plâns.
— Credeam c nu mai am lacrimi, zise dânsa zâmbind. N-
ai putea s -l faci pe domnul de Rubempré s aştepte aici?…
— Voi încerca s g sesc nişte aprozi care s -l aduc , aşa
c o s -l scutim de escorta de jandarmi, r spunse domnul de
Granville.
— Eşti bun ca Dumnezeu! îi r spunse procurorului general
cu un accent care f cu din glasul ei o muzic cereasc .
414
 „Tocmai femeile astea sunt întotdeauna delicioase şi
irezistibile”, îşi zise contele Octave.
Şi fu cuprins de un acces de melancolie, gândindu-se la
nevast -sa.
La ieşire, domnul de Granville fu oprit de c tre tân rul
Chargeboeuf cu care st tu de vorb ca s -i dea instruc iuni
privitoare la ceea ce trebuia s -i spun lui Massol, unul
dintre redactorii Gazetei Tribunalelor.
În timp ce femei frumoase, miniştri şi magistra i
complotau cu to ii spre a-l salva pe Lucien, iat ce f cea el la
Conciergerie. Când trecu prin porti , poetul spuse la gref
c domnul Camusot îi d duse voie s scrie şi ceru pene,
cerneal şi hârtie, pe care un paznic primi ordin s i le duc ,
dup un cuvânt la ureche şoptit directorului de c tre aprodul
lui Camusot. În timpul scurt de care supraveghetorul avu
nevoie ca s caute şi s -i duc lui Lucien cele de trebuin ,
s rmanul tân r, c ruia ideea unei confrunt ri cu Jacques
Collin îi era de nesuferit, c zu într-una dintre acele medita ii
fatale, în care ideea sinuciderii de care se mai l sase odat
antrenat, f r îns a o putea aduce la îndeplinire, deveni
obsesie. Dup mari alienişti, sinuciderea la unii oameni e
încheierea unei crize de nebunie; iar la Lucien de la arestare
încoace, ea devenise o idee fix . Scrisoarea Estherei, recitit
de mai multe ori, îl f cu şi mai însetat de moarte, amintindu-
i de deznod mântul lui Romeo care o urmeaz pe Julieta.
Iat ce scrise:

ACESTA ESTE TESTAMENTUL MEU

La Conciergerie, ast zi 15 mai 1830.

Subsemnatul dau şi las moştenire copiilor surorii mele Ève

Chardon, so ia lui David Séchard, fost tipograf la Angoulême,
şi ai domnului David Séchard, în întregime bunuri mobile şi
imobile ce-mi vor apar ine în ziua decesului meu, sc zându-se
pl ile şi legatele pe care îl rog pe executorul meu testamentar
415
s le îndeplineasc .
Îl rog în genunchi pe domnul de Sérisy s primeasc sarcina
de a-mi fi executor testamentar.
Se va pl ti: 1) Domnului abate Carlos Herrera suma de trei
sute de mii de franci, 2) Domnului baron de Nucingen aceea de
un milion patru sute de mii franci, care va fi redus cu şapte
sute cincizeci de mii de franci dac sumele sustrase la
domnişoara Esther sunt reg site.
Dau şi las moştenire, ca moştenitor al domnişoarei Esther
Gobseck, o suma de şapte sute şaizeci de mii de franci
aşez mintelor pariziene, spre a fonda un azil anume consacrat
femeilor de strad care vor dori s p r seasc drumul viciului
şi al pierzaniei.
În afar de aceasta, las aşez mintelor suma necesar
pentru cump rarea unei rente de treizeci de mii de franci cu
cinci la sut . Dobânzile anuale vor fi folosite semestrial pentru
eliberarea persoanelor închise pentru datorii ale c ror poli e se
cifreaz la maximum dou mii de franci. Administratorii
aşez mintelor îi vor alege pe cei mai onorabili dintre de inu ii
pentru datorii.
Îl rog pe domnul de Sérisy s consacre o sum de patruzeci
de mii de franci pentru ridicarea unui monument în cimitirul de
Est pe mormântul domnişoarei Esther şi cer s fiu îngropat
lâng ea. Acest monument s fie f cut ca vechile morminte,
p trat, cu cele dou statui ale noastre în marmur alb ,
culcate pe capac, cu capetele pe nişte perne, cu mâinile
împreunate şi ridicate spre cer. Mormântul s nu aib nicio
inscrip ie.
Îl rog pe domnul conte Sérisy, s dea domnului Eugène de
Rastignac, drept amintire, serviciul de toalet din aur care se
g seşte la mine.
În sfârşit, tot ca amintire, îl rog pe executorul meu
testamentar s binevoiasc a primi în dar biblioteca mea.

Lucien Chardon de Rubempré

416
 Testamentul acesta fu împ turit într-o scrisoare adresata
domnului conte de Granville, procuror general la Curtea de
justi ie din Paris, şi alc tuit precum urmeaz :

DOMNULE CONTE,

V încredin ez testamentul meu. Când ve i desface

scrisoarea aceasta, eu nu voi mai fi. În dorin a de a-mi
rec p ta libertatea, am r spuns atât de laş unui interogatoriu
viclean al domnului Camusot, încât în ciuda nevinov iei mele,
pot fi amestecat într-un proces infamant. Chiar presupunând
c voi fi achitat şi f r mustrare, via a ar fi imposibil pentru
mine în lumea buna atât de susceptibil .
V rog s da i scrisoarea al turat abatelui Carlos Herrera,
f r s-o deschide i, şi s transmite i domnului Camusot
scrisoarea prin care retractez declara iile mele şi pe care o
adaug în acest plic.
Nu cred c va îndr zni cineva s desfac sigiliul unui
pachet care v e adresat. Cu aceast convingere, v spun
adio, exprimându-v pentru ultima oar respectul ce vi-l port,
şi rugându-v s crede i c prin aceast scrisoare vreau s v
m rturisesc recunoştin a mea pentru bun voin a cu care l-a i
copleşit pe r posatul dumneavoastr slujitor.

Lucien de R.

ABATELUI CARLOS HERRERA

Scumpe abate, nu am avut de la dumneata decât faceri de

bine şi te-am tr dat. Aceast lips de recunoştin pe care n-
am vrut-o m ucide şi când vei citi aceste rânduri, eu nu voi
mai exista; nu vei mai fi lâng mine ca s m salvezi.
Îmi acordaseşi pe deplin dreptul s te azvârl la p mânt ca
pe un muc de igar , dac asta îmi era de folos cu ceva; dar te-
am sacrificat prosteşte. Ca s ies din încurc tur , înşelat de o
întrebare iscusit a judec torului de instruc ie, fiul dumitale
417
dup duh, pe care-l adoptaseşi, a trecut al turi de cei ce vor
s te asasineze cu orice pre ; vrând s fac s fie acceptat
teza unei identit i pe care eu o ştiu imposibil între dumneata
şi un criminal francez. Nu mai am nimic de ad ugat în oceania
privin .
Între un om atât de puternic ca dumneata şi unul ca mine,
din care ai vrut s faci ceva, un personaj mai mare decât
puteam fi, nu se pot schimba vorbe goale în momentul ultimei
desp r iri. Ai vrut s m faci puternic şi glorios, şi m-ai azvârlit
în pr pastia sinuciderii. Asta-i tot. De multa vreme sim eam ca
se apropie de mine ame eala şi c derea.
Exist urmaşii lui Cain şi aceia ai lui Abel, cum spuneai
dumneata câteodat . În marea dram a omenirii, Cain e
opozi ia. Dumneata te tragi din Adam prin ramura aceasta, în
care diavolul a suflat şi mai departe focul a c rui prim
scânteie a fost aruncat asupra Evei. Printre demonii din
semin ia aceasta se afl , din timp în timp, câte unul cumplit,
cu o alc tuire uriaş , care întrupeaz toate puterile omeneşti şi
seam n cu acele febrile animale ale pustiei, a c ror via cere
întinderile ei nem rginite. Asemenea oameni sunt primejdioşi
în societate, cum ar fi nişte lei în plin Normandie; au nevoie
de hran , sfâşie oameni oarecari şi pasc paralele proştilor;
joaca lor e atât de primejdioas , încât pân la urm ucid
umilul c el din care şi-au f cut tovar ş şi idol. Când vrea
Dumnezeu, fiin ele acestea misterioase sunt Moise, Atila, Carol
Magnul, Mahomed sau Napoleon; dar, când el le las s
rugineasc în fundul oceanului unei genera ii, aceste unelte
gigantice nu mai simt decât Louvel şi abatele Carlos
Herrera145. Înzestra i cu o putere nem rginit asupra sufletelor
gingaşe, le atrag şi le sf râm . În felul s u, lucrul acesta e
mare şi frumos. E ca planta veninoas , viu colorat , care
fascineaz copiii în p dure. E poezia r ului. Oamenii ca
dumneata ar trebui s locuiasc în peşteri şi s nu ias din

Teroristul Louvel şi banditul Vautrin sunt privi i de Balzac ca nişte

145

mari energii dezl n uite.

418
ele. Dumneata m-ai f cut s tr iesc via a aceasta titanic , şi
am avut parte de ea pe s turate. Astfel îmi pot scoate capul
din nodurile gordiene ale politicii dumitale, ca s -l vâr în la ul
cravatei mele.
Ca s -mi dreg greşeala, transmit procurorului general o
retractare a interogatoriului meu. Vei vedea cum po i folosi
documentul acesta.
Printr-unul dintre punctele unui testament în toat regula,
f cut de mine, i se vor restitui, domnule abate, sumele
apar inând ordinului dumitale, de care ai dispus foarte
imprudent pentru mine, în urma dragostei p rinteşti pe care
mi-o purtai.
Adio deci, adio, grandioas statuie a r ului şi a corup iei,
adio dumitale care, pe drumul cel bun ai fi fost mai mult decât
Ximenes146, mai mult decât Richelieu. i-ai inut f g duin ele;
m reg sesc aşa cum eram pe rmul Charentei, dup ce
mul umit dumitale m-am bucurat de vr jile unui vis; dar, din
p cate, nu mai e râul de la mine de acas în care m duceam
s înec fleacurile tinere ii; e Sena, iar bulboana o carcer a
Conciergeriei.
Nu m regreta: dispre ul meu pentru dumneata era tot aşa
de mare ca şi admira ia.

Lucien

DECLARA IE

Subsemnatul declar c retractez în întregime con inutul

interogatoriului la care m-a supus ast zi domnul Camusot.
Abatele Carlos Herrera spunea adeseori c mi-e tat într-ale
duhului şi de bun seam m-am înşelat când acest cuvânt a

146Cardinalul Ximenes (1436–1517) a fost şeful Inchizi iei şi, în aceast

calitate, a prezidat represiunile sângeroase organizate de catolici; pe de
alt parte îns , în politica sa de îngenunchere a marilor feudali în folosul
monarhiei, a dat oarec ri libert i oraşelor.
419
fost luat în alt sens de c tre judec tor, f r îndoial , din
greşeal .
Ştiu c într-un scop politic, şi pentru a nimici secrete ce
privesc cabinetul Spaniei şi pe acela de la Tuileries, agen i
obscuri ai diploma iei încearc s -l dea pe abatele Carlos
Herrera drept un ocnaş numit Jacques Collin; dar abatele
Carlos Herrera nu mi-a f cut niciodat alte dest inuiri în
privin a aceasta decât c s-a str duit s capete dovezi ale
mor ii sau existen ei lui Jacques Collin.

La Conciergerie, ast zi 15 mai 1830.

Lucien de Rubempré

Ideea sinuciderii îi d dea lui Lucien o mare luciditate a

min ii şi acea h rnicie a mâinii pe care o cunosc autorii în
frigurile compunerii. Aceast încordare fu atât de intens la
el, încât cele patru scrisori fur scrise într-o jum tate de or .
F cu din ele un pachet, îl închise cu cear de sigilat, îl
pecetlui cu for a pe care o da delirul, cu un inel-pecete ce-i
purta blazonul şi pe care-l avea la deget, şi puse pachetul la
vedere în mijlocul od ii, pe duşumea. F r îndoial era greu
ca cineva s fi avut mai mult demnitate în acea situa ie
fals în care atâta nemernicie îl zvârlise pe Lucien: îşi salva
amintirea de orice ruşine, şi dregea r ul complicelui s u, în
m sura în care inteligen a lui de dandi putea şterge efectele
naivit ii poetului.
Dac Lucien ar fi fost închis într-una dintre carcerele de la
secret, s-ar fi izbit de neputin a de a-şi duce la îndeplinire
inten ia, c ci cutiile acelea de piatr cioplite n-au alt mobil
decât un fel de pat de campanie şi un hârd u sortit nevoilor
fireşti. Nu se afl niciun cui, niciun scaun, nici m car un
sc unel. Patul de campanie e atât de solid prins de podea,
încât nu poate fi mutat f r o munc pe care temnicerul ar
observa-o, c ci vizeta de fier e totdeauna deschis . În sfârşit,
când prevenitul inspir temeri, e supravegheat de c tre un
420
jandarm sau de c tre un agent. Îns camerele de la pistol şi
aceea unde Lucien fusese închis în urma menajamentelor pe
care judec torul voi s le aib fa de un tân r apar inând
înaltei societ i pariziene, patul mobil, masa şi scaunul
puteau sluji la s vârşirea unei sinucideri, f r ca totuşi
aceasta s fie uşoar . Lucien purta o cravat lung albastr
de m tase; şi înc de pe când se întorcea de la interogatoriu,
se gândea la felul cum generalul Pichegru147 îşi pusese, mai
mult sau mai pu in de bun voie, cap t zilelor. Dar ca s te
spânzuri trebuie s g seşti un punct de sprijin şi un loc
destul de mare între corp şi p mânt pentru ca picioarele s
nu mai g seasc niciun reazim. Dar, fereastra celulei sale
spre curte nu avea mâner, iar gratiile de fier fixate pe
dinafar , fiind desp r ite de Lucien prin toat grosimea
zidului, nu-i d deau un punct de sprijin.
Iat planul pe care inventivitatea lui Lucien i-l suger la
iu eal ca s -şi s vârşeasc sinuciderea. Dac oblonul
aplicat ferestrei îl f cea pe Lucien s nu vad curtea, tot
oblonul îi împiedica şi pe temniceri s vad ce se petrece în
celul ; iar dac în partea de jos a ferestrei geamurile fuseser
înlocuite prin doua scânduri groase, partea de sus p stra în
fiecare jum tate nişte gemule e desp r ite şi inute de c tre
cercevelele care le încadreaz . Urcându-se pe mas , Lucien
putea s ajung la partea cu geamuri a ferestrei, s desfac
dou ochiuri sau s le sparg , astfel încât s g seasc în
col ul primei cercevele un punct de sprijin rezistent. Avea de
gând s -şi petreac cravata prin cercevele, s se r suceasc
în loc ca s şi-o strâng în jurul gâtului dup ce o va înnoda
bine, şi s împing masa cât mai departe cu o lovitur de
picior.
El aduse, aşadar, masa lâng fereastr f r s fac

147Generalul Charles Pichegru (1761–1804) a fost la început în serviciul

revolu iei, apoi a trecut în cel al regaliştilor conspirând împotriva
Directoratului şi a lui Napoleon; arestat fiind, în cursul ultimului proces a
fost g sit sugrumat în pat.
421
zgomot, îşi scoase redingota şi vesta, se urc pe mas f r
nicio şov ial , ca s g ureasc ochiul de geam de deasupra şi
pe acel de dedesubtul primei cercevele. Când ajunse pe
mas , putu s -şi arunce ochii asupra cur ii, privelişte magic
pe care o întrez ri pentru întâia oar . Directorul
Conciergeriei, care primise de la domnul Camusot dispozi ia
s se poarte fa de Lucien cu cele mai mari menajamente,
pusese s fie dus, cum s-a v zui, prin trecerile interioare ale
Conciergeriei, a c ror intrare e în subterana întunecoas din
fa a turnului de Argint, ferindu-se astfel s înf işeze un
tân r elegant mul imii de acuza i care se plimb prin curte.
Ve i putea judeca în ce m sur vederea acestui loc de
plimbare e de natur s izbeasc un suflet de poet.
Curtea Conciergeriei e m rginit în partea cheiului de
turnul de Argint şi turnul Bonbec; spa iul care le desparte
arat exact, pe dinafar , l rgimea cur ii. Galeria Ludovic cel
Sfânt, care duce de la galeria Marchande la Curtea de casa ie
şi la turnul Bonbec unde se afl înc , zice-se, cabinetul lui
Ludovic, poate da curioşilor m sura lungimii cur ii, c ci are
aceeaşi dimensiune. Secretele şi pistolele se afl deci sub
galeria Marchande. De aceea regina Marie-Antoinette, a c rei
temni se afl sub secretele de azi, era dus la tribunalul
revolu ionar, care inea şedin e în sala de audien solemn a
Cur ii de casa ie, pe o scar înfricoş toare s pat în grosimea
zidurilor care sus in galeria Marchande, ast zi nefolosit .
Una dintre laturile cur ii, aceea la al c rei prim etaj se afla
galeria lui Ludovic cel Sfânt, înf işeaz vederii o înşiruire de
coloane gotice, între care arhitec ii nu mai ştiu c rei epoci au
cl dit dou etaje de carcer spre a ad posti cât mai mul i
acuza i cu putin , înecând în tencuieli, gratii şi zid rii,
capitelurile, arcadele, ogivele şi pilaştrii acestei galerii
splendide. Sub cabinetul zis al lui Ludovic, în turnul Bonbec,
se r suceşte o scar în spiral care duce la carceri. Aceast
pâng rire a celor mai mari amintiri ale Fran ei face o
impresie hâd .
La în l imea la care se afla Lucien, privirea sa prindea
422
pieziş galeria aceasta şi detaliile corpului de cl dire care
leag turnul de Argint de turnul Bonbec; vedea acoperişurile
ascu ite ale celor dou turnuri… R mase înm rmurit;
sinuciderea îi fu întârziat de admira ie. Ast zi fenomenele
halucina iei sunt atât de recunoscute de medicin , încât
acest miraj al sim urilor noastre, aceast stranie însuşire a
spiritului nu mai e discutat . Omul, sub ap sarea unui
sentiment ajuns, din pricina intensit ii, o monomanie, se
afl adesea în starea în care-l cufund opiul, haşişul şi
protoxidul de azot. Atunci apar stafiile, fantasmele, atunci
visele se întrupeaz , lucrurile nimicite retr iesc în forma lor
din ii; ceea ce în creier nu era decât o idee, devine o fiin
însufle it sau o f ptur vie. Ştiin a a ajuns s cread ast zi
c , sub efectul pasiunilor duse la paroxism, creierul se
injecteaz cu sânge şi c aceast congestionare produce
joaca înfricoş toare a visului, în stare de veghe, c ci pân
într-atâta ne repugn s consider m gândirea ca o for vie şi
z mislitoare. Lucien v zu palatul în toat frumuse ea-i
str veche. Colonada redeveni zvelt , tân r , proasp t .
Locuin a lui Ludovic cel Sfânt reap ru aşa cum a fost, şi îi
admir propor iile babiloniene şi fanteziile orientale. El
accept aceast privelişte sublim ca pe un r mas bun poetic
de la crea ia civilizat . Preg tindu-se s -şi pun cap t zilelor,
se întreba cum mai exist , necunoscut în Paris, minunea
asta. Erau doi Lucieni: un Lucien poet, în preumblare prin
evul mediu, sub arcadele şi turnule ele lui Ludovic cel Sfânt
şi un Lucien care-şi preg tea sinuciderea.
În momentul în care domnul de Granville ispr vise de dat
dispozi ii tân rului s u secretar, se ivi directorul
Conciergeriei. Avea pe fa o expresie care îl f cu pe
procurorul general s presimt o nenorocire.
— Te-ai întâlnit cu domnul Camusot? îl întreba dânsul.
— Nu, domnule conte, r spunse directorul. Coquart,
grefierul s u, mi-a spus s -l scot de la secret pe abatele
Carlos şi s -l liberez pe domnul de Rubempré, dar e prea
târziu…
423
 — Doamne, Dumnezeule! Ce s-a întâmplat?
— Iat , spuse directorul, un pachet de scrisori pentru
dumneavoastr care v va explica nenorocirea. Paznicul din
curte a auzit zgomot de geamuri sparte la pistol , iar vecinul
domnului Lucien a început s ipe din r sputeri, c ci îl auzea
horc ind pe bietul tân r. Paznicul s-a întors galben ca unul
din pricina celor v zute acolo: prevenitul spânzurat de
fereastr , cu cravata…
Deşi directorul vorbea cu glas sc zut, ip tul cumplit pe
care-l scoase doamna de Sérisy dovedi c în împrejur rile
cele mai grave organele noastre au o putere neînchipuit .
Contesa auzi sau ghici; dar, înainte s se fi întors domnul de
Granville, şi f r ca domnul de Sérisy sau domnul de Bau
van s se poat opune unor mişc ri atât de repezi, dânsa
âşni ca o s geat pe uş afar , ajunse în galeria Marchande
şi alerg pân la scara care coboar c tre rue de la Barillerie.
Un avocat îşi depunea roba la uşa uneia dintre acele
pr v lii care au ticsit atâta vreme aceast galerie şi unde se
vindea înc l minte, se închiriau robe şi toge. Contesa
întreb pe unde se ajunge la Conciergerie.
— Coborâ i şi lua i-o la stânga, intrarea e pe cheiul de
l'Horloge, prima arcad .
— Femeia asta e nebun , zise negustoreasa. Ar trebui
urm rit …
Nimeni n-ar fi putut s-o urm reasc pe Léontine care
parc zbura. Un medic ar explica poate cum femeile acestea
din lumea mare, care nu au la ce s -şi foloseasc puterile,
g sesc în crizele vie ii asemenea vlag . Contesa se repezi prin
arcad spre porti a cu asemenea iu eal , încât jandarmul de
santinel nu o v zu intrând. Se lipi de gratii ca o pan
suflat de un vânt turbat, zgudui z brelele de fier cu atâta
furie, încât o smulse pe cea pe care o apucase. Îşi înfipse cele
doua buc i de fier în piept, de unde âşni sângele şi c zu
ipând: Deschide i! Deschide i! cu un glas care înghe pe
paznici. Temnicerul sosi în goan .
— Deschide i! sunt trimis de procurorul general ca s
424
salvez mortul!…
În timp ce contesa ocolea prin rue de la Barillerie şi prin
cheiul de l'Horloge, domnul de Granville şi domnul de Serisy,
care ghiciser ce avea de gând, coborau la Conciergerie prin
intrarea Palatului; dar în ciuda grabei lor, ajunser abia în
clipa în care ea c zuse leşinat la primul rând de gratii şi era
ridicat de jandarmii coborâ i din sala de gard . La vederea
directorului Conciergeriei, porti a se deschise, o duser pe
contes la gref ; dar dânsa se ridic în picioare şi c zu în
genunchi cu mâinile împreunate.
— S -l v d!… S -l v d!… O, domnilor, n-o s fac nimica
r u, dar daca nu vre i s m vede i murind aici, l sa i-m s -
l privesc pe Lucien mort sau viu… A, eşti aici, dragul meu,
alege între moartea mea sau… Se pr buşi. Eşti bun, urm
dânsa. Te voi iubi!…
— S-o ducem de aici?… întreb domnul de Bauvan.
— Nu, s mergem la celula unde e Lucien, spuse domnul
de Granville, citind în ochii r t ci i ai domnului de Serisy
inten ia aceasta.
Şi o apuc pe contes , o ridic , o lu de o subsuoar , în
timp ce domnul de Bauvan o lua de cealalt .
— Domnul meu! îi zise domnul de Serisy directorului,
t cere mormântal cu privire la toate astea.
— Fi i pe pace, r spunse directorul. A i ales calea cea mai
bun . Cucoana asta…
— E so ia mea.
— V cer iertare. Ei, afla i c va leşina cu siguran v zând
pe tân r, şi în timpul leşinului va putea fi dus pân la o
tr sur .
— Asta m-am gândit şi eu, rosti contele, trimite un om de-
al dumitale s spun slugilor mele oare aşteapt în curtea
Harlay, s vin la porti , numai tr sura mea e acolo…
— Îl putem salva, spunea contesa umblând cu un curaj şi
o putere care-i surprinser pe cei ce-o p zeau. Sunt mijloace
de a reda via a…
Şi-i tr gea dup ea pe cei doi magistra i, strigând la
425
paznici:
— Haide, haide mai repede, o secund poate costa via a a
trei persoane!
Când se deschise uşa celulei şi contesa îl v zu pe Lucien
spânzurat, ca şi cum hainele i-ar fi fost atârnate de cuier,
întâi se repezi spre el s -l apuce şi s -l îmbr işeze, dar c zu
cu fa a pe podeaua celulei, sco ând ipete în buşite de un fel
de horc it. Peste cinci minute era dus de tr sura contelui
c tre palatul ei, culcat de-a lungul pe una dintre canapele,
cu so ul în genunchi în fa a ei. Contele de Bauvan se dusese
s caute un medic ca s -i dea contesei primele ajutoare.
Directorul Conciergeriei cercet rândul de gratii din afara
porti ei şi-i spuse grefierului:
— Nu s-a precupe it nimic! Z brelele sunt de fier forjat, au
fost puse la încercare, au costat o groaz de bani, şi gratia
asta avea un defect de fabrica ie…
Procurorul general, întors la el în birou, fu nevoit s dea
secretarului alte dispozi ii. Din fericire, Massol nu venise
înc .
La câteva clipe dup plecarea domnului de Granville, care
se gr bi s se duc la domnul de Sérisy, Massol veni s -l
caute pe confratele s u Chargeboeuf la cabinetul
procurorului general.
— Dragul meu, îi spuse tân rul secretar, dac vrei s -mi
faci o pl cere, public în num rul de mâine al gazetei
dumitale, la ştirile judiciare, ceea ce o s - i dictez eu. Ai s
pui ştirea în capul coloanei. Scrie!
Şi-i dict urm toarele:

S-a constatat c numita Esther şi-a pus cap t zilelor de

bun voie.
Alibiul bine întemeiat al domnului Lucien de Rubempré şi
faptul c era nevinovat au f cut s fie cu atât mai regretat
arestarea lui, cu cât în momentul în care judec torul de
instruc ie d dea ordin s fie eliberat, acest tân r a murit subit.

426
 — Nu e nevoie, dragul meu, îi spuse lui Massol tân rul
stagiar, s - i recomand cea mai mare discre ie cu privire la
micul serviciu pe care i l-am cerut.
— Dac -mi faci cinstea s ai încredere în mine, o s -mi
permit, r spunse Massol, s fac o obiec ie. Nota asta o s
inspire comentarii nepl cute la adresa justi iei…
— Justi ia e destul de puternic ca s nu-i pese de ele,
r spunse tân rul ataşat la parchet, cu mândria unui viitor
magistrat, discipol al domnului de Granville.
— D -mi voie, drag colega, cu dou fraze se poate evita
aceast nepl cere.
Şi avocatul scrise:

Formalit ile justi iei sunt cu totul str ine de acest trist
eveniment. Autopsia care s-a f cut de îndat a ar tat c
moartea era datorit rupturii unui anevrism ajuns la ultima
faz . Dac domnul Lucien de Rubempré ar fi fost impresionat
de arestarea sa, moartea ar fi avut loc mult mai curând. Ori,
putem afirma c , departe de a fi mâhnit de arestarea sa,
regretatul tân r râdea de ea şi spunea celor care l-au înso it
de la Fontainebleau la Paris c , de îndat ce va ajunge în fa a
magistratului, nevinov ia îi va fi recunoscut .

— Nu salv m totul în acest fel? întreb avocatul-ziarist.

— Ai dreptate, scumpe colega.
— Procurorul general î i va fi recunosc tor mâine pentru
asta, r spunse şiret Massol.
Astfel, dup cum se vede, cele mai grave întâmpl ri ale
vie ii sunt traduse prin nişte Întâmpl ri din Capital mai mult
sau mai pu in adev rate. Aşa se întâmpl cu multe lucruri în
sferele mult mai auguste decât cele de fa .
Şi acuma pentru cei mul i ca şi pentru elit , poate c
Studiul acesta nu pare în întregime ispr vit prin moartea
Estherei şi a lui Lucien. Poate c Jacques Collin, Asia,
Europa şi Paccard, în ciuda vie ii lor netrebnice, intereseaz
îndeajuns pe cititor, încât el s doreasc a şti cum au sfârşit.
427
Acest ultim act al dramei poate de altminteri completa
tabloul de moravuri pe care-l comport Studiul de fa şi
poate de dezlegarea diferitelor interese, r mase în suspensie,
şi pe care via a lui Lucien le încâlcise atât de ciudat,
amestecând unul dintre cele mai scârnave chipuri ale ocnei
cu acele ale persoanelor celor mai sus-puse.

428
 Partea a patra148

Ultima întrupare a lui Vautrin

-C
e e, Madeleine? întreb doamna Camusot
v zând-o pe camerist c intr la ea cu
înf işarea pe care o cap t cineva în momente
critice.
— Coni , r spunse Madeleine, conaşul s-a întors de la
Palat, dar e atât de schimbat la fa şi e într-o asemenea
stare, încât coni a ar face bine, cred, s se duc la dânsul, în
birou.
— A spus ceva? întreb doamna Camusot.
— Nu, coni ; dar nu l-am v zut niciodat pe conaşul
ar tând aşa la fa , parc -l încearc o boal ; e galben,
descompus şi…
F r s aştepte sfârşitul frazei, doamna Camusot se repezi
afar din camer şi alerg la so ul ei. Îl g si pe judec torul de
instruc ie aşezat într-un fotoliu, cu capul sprijinit de
speteaz , bra ele atârnând, obrazul palid, ochii n uci i, de
parc ar fi fost gata s leşine.

148 A ap rut mai întâi ca foileton între 13 aprilie şi 4 mai 1847, în ziarul
la Presse.
429
 — Ce ai, dragul meu? îl întreb speriata tân ra-i so ie.
— Vai, biata mea Amélie, s-a întâmplat lucrul cel mai
îngrozitor. Mai tremur înc . Închipuie- i c procurorul
general… Nu, c doamna de Sérisy… C … Nu ştiu de unde
s încep…
— Începe cu sfârşitul!… zise doamna Camusot.
— Ei, în momentul când, în camera consiliului, domnul
Popinot aşternuse ultima isc litur pe ordonan a de
neurm rire dat pe baza raportului meu care cerea punerea
în libertate a lui Lucien de Rubempré, în sfârşit, totul era
încheiat, grefierul lua textul original; urma s scap de
afacerea asta… Şi iat c intr preşedintele tribunalului, citi
ordonan a şi apoi îmi spuse cu un aer rece şi batjocoritor:
— Pui în libertate un mort; tân rul acela s-a dus, cum
spune domnul de Bonald149 în fa a judec torului s u firesc.
A murit de pe urma unei apoplexii fulger toare.
Eu sim eam în sfârşit c respir, crezând c avusese loc un
accident.
— Dac în eleg bine, domnule preşedinte, a spus atunci
domnul Popinot, e vorba de apoplexia de care a murit
generalul Pichegru…
— Domnilor, a urmat preşedintele pe tonul lui grav, afla i
c pentru oricine tân rul Lucien de Rubempré a murit de o
ruptur de anevrism.
Ne-am privit cu to ii.
— Persoane foarte sus-puse sunt amestecate în aceast
jalnic afacere, a rostit preşedintele. S dea Dumnezeu, spre
binele dumitale, domnule Camusot, deşi nu i-ai f cut decât
datoria, ca doamna de Sérisy s nu r mân nebun de pe
urma loviturii pe care a suferit-o. În clipa asta a fost dus de
aici aproape pe moarte. L-am întâlnit adineauri pe procurorul

149Sus inând legea aşa-numit împotriva sacrilegiului, care pedepsea cu

t ierea mâinii şi cu decapitarea orice profanare religioas , scriitorul
reac ionar de Bonald (1754–1840) pretindea ca aceast lege nu face
altceva decât s -l trimit pe criminal în fa a judec torului ceresc.
430
nostru general într-o stare de disperare care m-a durut. Ai
c lcat cu stângul, dragul meu Camusot, mi-a mai şoptit el la
ureche.
Ei, draga mea, la ieşire abia mai puteam umbla. Picioarele
îmi tremurau în aşa hal, încât n-am îndr znit s ies pe
strad , şi m-am dus s m odihnesc la mine în birou.
Coquart, care punea bine dosarul acestui caz nenorocit, mi-a
povestit c o cucoan frumoas a luat cu asalt Conciergeria,
ca voise s -i scape via a lui Lucien, dup care e nebun , şi c
leşinase g sindu-l spânzurat cu cravata de fereastra pistolei.
Gândul c felul cum am luat interogatoriul acelui tân r
nefericit, care de altfel, fie vorba între noi, era cum nu se
poate mai vinovat, l-a putut împinge la sinucidere, m-a
urm rit pe tot drumul de la Palat încoace, şi-mi vine mereu
s leşin…
— Ei, asta e! Acum o s te crezi ucigaş fiindc un prevenit
se spânzur în închisoare în clipa când voiai s -i dai
drumul? exclam doamna Camusot. Ce? Un jude de
instruc ie e în asemenea împrejur ri ca un general al c rui
cal e ucis sub el în b t lie!… Asta e tot.
— Asemenea compara ie, draga mea, e bun cel mult ca s
facem glume, iar glumele sunt nelalocul lor în momentul de
fa . În asemenea cazuri, le mort saisit le vif150. Lucien ia cu
el în mormânt speran ele noastre.
— Ce vorbeşti? întreb doamna Camusot cu un accent de
adânc ironie.
— Da, cariera mea s-a ispr vit. O s r mân toat via a
simplu judec tor al tribunalului din departamentul Senei.
Domnul de Granville se şi ar tase foarte nemul umit de
întors tura pe care o lua instruc ia, înainte de acea
întâmplare fatal ; dar cuvântul spus de el preşedintelui
nostru dovedeşte c atâta vreme cât domnul de Granville va
r mâne procuror-general, eu nu mai avansez!

150Maxim juridic , exprimând regula c moştenitorul este posesorul de

drept al bunurilor autorului s u din clipa mor ii acestuia din urm .
431
 Avansarea! Iat cuvântul cumplit, gândul care în zilele
noastre face dintr-un magistrat un func ionar.
Odinioar magistratul devenea de îndat tot ce trebuia s
devin . Cele trei sau patru titluri de preşedin i de sec ie erau
de ajuns pentru a îndestula pe ambi ioşi în fiecare
parlament. Un post de consilier îl mul umea pe un de
Brosses ca şi pe un Molé151, la Dijon ca şi la Paris. Acest
post, care costa o avere, cerea o mare avere ca s fie ocupat
cum se cuvine. La Paris, în afar de parlament, magistra ii
nu puteau aspira decât la trei posturi şi mai înalte: cel de
controlor-general al Finan elor, adic de ministru de finan e,
de paznic al sigiliilor, adic ministru de justi ie, sau roba de
cancelar. Mai jos decât parlamentarii, în sfera inferioar , un
locotenent de tribunal prezidial, se socotea destul de sus-pus
ca s fie mul umit pentru toat via a cu postul s u. S
compar m situa ia unui consilier la curtea regal din Paris,
care în 1829 n-are alt avere decât leafa, cu a unui consilier
la parlament în 1729. Ce mare deosebire! Ast zi, când banul
a devenit garan ia universal , magistra ii au fost dispensa i
de a avea ca odinioar averi mari; în consecin îi vedem
deputa i, pairi de Fran a, îngr m dind magistraturi peste
magistraturi, totodat judec tori şi legiuitori, umblând s
câştige greutate din alte situa ii decât acelea din care ar
trebui s le vin toat str lucirea.
În sfârşit, magistra ii doresc s se eviden ieze spre a fi
avansa i, cum eşti avansat în armat sau în administra ie.
Acest gând, chiar dac nu micşoreaz independen a
magistratului, e prea cunoscut şi prea firesc, îşi v deşte prea
mult urm rile, pentru ca magistratura s nu piard din
m re ia ei în fa a opiniei publice. Leafa pl tit de stat face
din preot şi din magistrat nişte slujbaşi. Gradele ce pot fi

151 Charles de Brosses (1709–1777) a fost prim-preşedinte al

parlamentului (tribunalului) din Dijon şi membru al Academici de
inscrip iuni; e cunoscut pentru scrisorile sale; Mathieu Molé (15S4–1656)
prim-preşedinte al parlamentului din Paris, a avut o atitudine curajoas
în timpul frondei, sus inând cu pre ul vie ii drepturile magistraturii.
432
câştigate dau frâu liber ambi iei; ambi ia naşte complezen e
fa de cei de la putere şi apoi egalitarismul modern pune pe
judec tor şi pe justi iabil pe aceeaşi treapt a societ ii.
Astfel au pierdut din tr inicia lor în veacul al
nou sprezecelea, în care pretindem c am prop şit în toate
privin ele, cei doi stâlpi ai oric rei ordini sociale: religia şi
justi ia152.
— Şi de ce n-ai s avansezi? rosti Amélie Camusot.
Îşi privi ironic so ul; sim ea c e nevoie s redea energie
omului care era purt torul ambi iilor ei, şi din care cânta ca
dintr-un instrument.
— De ce s ne pierdem speran ele? urm dânsa, f când un
gest care exprima limpede nep sarea cu privire la moartea
prevenitului. Sinuciderea asta o s le fac fericite pe cele
dou duşmance ale lui Lucien, doamna d’Espard şi verişoara
ei, contesa Châtelet. Doamna d’Espard e în cele mai bune
rela ii cu ministrul de justi ie şi prin dânsa po i ob ine o
audien de la în l imea-sa, în care ai s -i dezv lui taina
întregii afaceri. Iar dac ministrul de justi ie e pentru tine, de
ce te-ai mai teme de preşedinte şi procurorul general?
— Dar domnul şi doamna de Sérisy! exclam bietul jude.
i-am mai spus o dat c doamna de Sérisy a înnebunit, şi a
înnebunit din vina mea, dup cât se spune!
— Ei, şi dac e nebun , judec tor f r judecat ce eşti,
exclam doamna Camusot râzând, n-o s - i poat face niciun
r u! Haide, povesteşte-mi tot ce s-a întâmplat azi.
— Dumnezeule, r spunse Camusot, în momentul când îl
spovedisem pe bietul tân r şi tocmai declarase c aşa-zisul
preot spaniol e într-adev r Jacques Collin, ducesa de
Maufrigneuse şi doamna de Sérisy mi-au trimis printr-un
valet un bile el prin care m rugau s nu-i iau interogatoriul.

152Neavând perspectiva istoric , Balzac, deşi critica politicianismul

burghez şi intrarea tuturor institu iilor de stat în st pânirea noii clase
exploatatoare, nu vede alt solu ie decât întoarcerea la vechea stare de
lucruri.
433
Era prea târziu, se s vârşise…
— Ce, î i pierduseşi min ile? zise Amélie. Eşti doar sigur de
grefierul t u şi puteai s -l aduci pe Lucien înd r t, s -l
linişteşti cu îndemânare şi s - i corectezi interogatoriul!
— Vas zic eşti şi tu ca doamna de Sérisy, î i ba i joc de
justi ie? rosti Camusot, care nu era în stare s -şi râd de
meseria sa. Doamna de Sérisy mi-a smuls procesele-verbale
şi le-a aruncat pe foc.
— Asta femeie! bravo! strig doamna Camusot.
— Doamna de Sérisy mi-a spus c mai degrab arunc în
aer Palatul de justi ie, decât s lase un tân r, care tr ise cu
ducesa de Maufrigneuse şi cu dânsa, s ajung în fa a Cur ii
cu juri al turi de un ocnaş!…
— Dar ascult , Camusot, spuse Amélie f r s -şi poat
re ine un zâmbet de superioritate, situa ia ta e splendid …
— Într-adev r splendid !
— i-ai f cut datoria…
— Din p cate, în ciuda sf tului iezuit al domnului de
Granville care m-a întâlnit pe cheiul Malaquais…
— Azi-diminea ?
— Azi-diminea !
— La ce or ?
— La nou .
— Vai, Camusot! exclam Amélie frângându-şi mâinile. Şi
eu care î i spun necontenit s fii atent la toate… Doamne
Dumnezeule, nu târ sc un b rbat, târ sc un car cu pietre!…
Bine, Camusot, dac procurorul t u general i-a inut calea,
cu siguran c i-a dat s în elegi anumite lucruri.
— Sigur c da…
— Şi n-ai priceput! Dac eşti surd, ai s r mâi toat via a
judec tor de instruc ie f r niciun fel de instruc iune. Fii
m car destul de deştept ca s m ascul i! zise ea, f cându-l
s tac pe b rbatul ei, care voia s r spund . Crezi c
afacerea e încheiat ? întreb Amélie.
Camusot se uit la nevast -sa cum se uit ranii la un
scamator de bâlci.
434
 — Dac ducesa de Maufrigneuse şi contesa de Sérisy sunt
compromise, trebuie s le ai pe amândou ca protectoare,
urm Amélie. Hai s vedem. Doamna d’Espard o s ob in
pentru tine de la ministrul de justi ie o audien în care ai
s -i spui taina procesului, iar el o s -l înveseleasc pe rege
cu povestea asta; c ci tuturor suveranilor le place s
cunoasc dedesubturile lucrurilor şi s ştie motivul adev rat
al unor fapte pe care lumea le vede întâmplându-se şi
r mâne cu gura c scat . Din momentul acela nici procurorul
general, nici domnul de Sérisy nu mai sunt de temut…
— Ce comoar e o nevast ca tine! exclam judec torul,
c ruia îi revenea curajul. La urma urmei am pus mâna pe
Jacques Collin, o s -l trimit s dea socoteal în fa a Cur ii cu
juri, o s -i dau f r delegile în vileag. În cariera unui
judec tor de instruc ie un asemenea proces e o victorie…
— Camusot, urm Amélie, v zând cu pl cere c so ul ei îşi
revenise din prosta ia moral şi fizic în care-l aruncase
sinuciderea lui Lucien de Rubempré, preşedintele i-a spus
adineauri c ai c lcat cu stângul; dar aici calci prea tare cu
dreptul… Iar o iei razna, dragul meu!
Judec torul de instruc ie r mase în picioare privindu-şi
so ia cu un fel de stupefac ie.
— Regele şi ministrul de justi ie se vor bucura poate c
afla dedesubtul cazului acestuia, dar totodat se vor sup ra
r u de tot v zându-i pe avoca ii din tagma liberal c târ sc
în fa a opiniei publice şi a Cur ii cu juri, de-a lungul
pledoariilor lor, nişte personaje atât de însemnate ca alde
so ii Sérisy, so ii Maufrigneuse şi familia Grandlieu, în
sfârşit, pe to i cei care sunt amesteca i direct sau indirect în
proces.
— Sunt to i vârâ i în untru!… îi am la mân ! strig
Camusot.
Judec torul se ridic şi umbl de colo pân colo prin
biroul s u ca Sganarelle pe scen , când încearc s ias
dintr-o încurc tur .
— Ascult , Amélie! urm dânsul, oprindu-se în fa a so iei,
435
îmi vine în minte un am nunt ce pare foarte neînsemnat şi
care în situa ia mea de acum e de o importan hot râtoare.
Închipuie- i, draga mea, c acest Jacques Collin e un uriaş al
vicleniei, al pref c toriei şi al perfidiei, un om de o
profunzime… O, e un Cromwell al ocnei! Niciodat n-am
întâlnit asemenea nelegiuit, şi aproape c m-a p c lit!… Dar
în instruirea unui proces, un cap t de fir ce- i trece prin fa
te face s g seşti tot ghemul, tot firul pe care, urm rindu-l, te
plimbi prin labirintul conştiin elor cele mai întunecoase sau
al faptelor cele mai nedesluşite. Când Jacques Collin m-a
v zut r sfoind scrisorile confiscate la domiciliul lui Lucien de
Rubempré, nemernicul le-a aruncat o privire ca un om care
vrea s vad dac nu e printre ele un alt pachet şi a l sat s -
i scape o mişcare de v dit satisfac ie. Ocheada aceea de ho ,
care pre luieşte o comoar , gestul acela de prevenit care-şi
spune: „Am şi eu armele mele!”, m-au f cut s în eleg mii de
lucruri. Numai voi, femeile, mai pute i, ca noi şi ca preveni ii,
s arunca i, într-un schimb de priviri, scene întregi, în care
se dezv luie înşel torii complicate ca nişte broaşte ele
siguran . Vezi tu, po i exprima volume întregi de b nuieli
într-o singur clip . E însp imânt tor, via a şi moartea sunt
cuprinse într-o clipit . M-am gândit c individul meu are şi
alte scrisori în mân ! Apoi m-au furat alte mii de am nunte
ale cazului. Am trecut peste incidentul acela, c ci credeam c
o s -i confrunt pe preveni i şi o s pot l muri mai târziu
acest punct al instruc iei. Dar trebuie s socotim ca sigur c
Jacques Collin a pus la ad post, dup obiceiul tic loşilor
stora, scrisorile cele mai compromi toare din
coresponden a frumosului tân r adorat de atâtea…
— Şi mai tremuri, Camusot? Ai s ajungi preşedinte de
camer la Curtea suprem , mult mai curând decât
credeam!… exclam doamna Camusot, c reia i se luminase
fa a. Aten ie, trebuie s te por i în aşa fel, încât s
mul umeşti toat lumea, c ci afacerea devine atât de grav ,
c s-ar putea prea bine s ne fie furat !… Ce, parc nu i s-a
scos din mân lui Popinot, ca s - i fie încredin at ie,
436
procedura procesului de interdic ie intentat so ului ei de
c tre doamna d’Espard, zise dânsa, ca r spuns la o mişcare
de mirare a lui Camusot. Ei bine, procurorul general, care
devine atât de vioi când e în joc onoarea domnului şi
doamnei de Sérisy, n-ar putea trimite afacerea în fa a Cur ii
supreme şi s fac s fie delegat un consilier, om al lui, ca s-
o instruiasc din nou?…
— Ah, draga mea, unde i-ai f cut studiile de drept penal?
strig Camusot. Ştii totul, eu nu sunt decât un înv cel…
— Ce, crezi c mâine diminea domnul Granville n-o s fie
îngrozit de pledoaria posibil a vreunui avocat liberal pe care
Jacques Collin acela se va pricepe s -l g seasc ; fiindc vor
veni chiar s -i ofere bani ca s -i fie ap r tori!… Cucoanele
acelea ştiu în ce primejdie sunt, la fel de bine, ca s nu zic
chiar mai bine, decât ştii tu; au s -l pun la curent pe
procurorul general, care de pe acuma vede casele mari
ajunse foarte aproape de banca acuza ilor, în urma cârd şiei
dintre ocnaş şi Lucien de Rubempré, logodnicul domnişoarei
de Grandlieu, Lucien, amantul Estherei, fostul amant al
ducesei de Maufrigneuse, iubitul doamnei de Sérisy. Prin
urmare trebuie s manevrezi în aşa fel, încât s câştigi
simpatia procurorului general, recunoştin a domnului de
Sérisy, a marchizei d’Espard, a contesei Châtelet, s
întregeşti protec ia doamnei de Maufrigneuse cu protec ia
casei de Grandlieu şi s mai ob ii şi complimente deja
preşedintele t u. Eu m îns rcinez cu doamnele d’Espard, de
Maufrigneuse şi de Grandlieu. În schimb, tu te duci mâine
diminea la procurorul general. Domnul de Granville e un
om care nu tr ieşte cu nevast -sa, în schimb a avut ca
metres , timp de vreo zece ani, pe o domnişoar de
Bellefeuille, care i-a d ruit copii adulterini, nu-i aşa? Ei,
magistratul sta nu-i un sfânt, e un om ca to i ceilal i; poate
fi sedus, trebuie s -i g seşti punctul slab, s -l linguşeşti;
cere-i sfaturi, arat cât de primejdios e cazul; în sfârşit,
încearc s -l compromi i cu tine împreun … Şi vei fi…
— Ar trebui s s rut p mântul pe care calci, zise Camusot,
437
întrerupând-o pe nevast -sa, luând-o de mijloc şi strângând-
o la piept. Amélie! m salvezi!
— Eu te-am remorcat de la Alençon la Mantes şi de la
Mantes la tribunalul Senei, r spunse Amélie. Ei, fii pe
pace!… În cinci ani de-acum înainte vreau s m numesc
doamna preşedinte; dar, puiule, te rog s chibzuieşti bine şi
mult vreme înainte de-a lua hot râri. Meseria de judec tor
nu e totuna cu meseria de pompier, hârtiile nu stau pe
j ratec, ai timp s cure i; astfel c în posturile voastre
prostiile sunt de neiertat…
— For a situa iei mele st toat în faptul c falsul preot
spaniol e unul şi acelaşi cu Jacques Collin, urm judec torul
dup un timp îndelungat. O dat identitatea aceasta bine
stabilit , chiar dac judecarea procesului ar reveni Cur ii
supreme, va fi pe veci un bun câştigat de care nu se va putea
lipsi niciun magistrat, judec tor sau consilier. Dac fac asta,
la fel cu copiii care leag o tinichea de coada unei pisici,
procedura, oriunde se va instrui, va face totdeauna s sune
lan urile lui Jacques Collin.
— Bravo, zise Amélie.
— Iar procurorul general va prefera s se în eleag , decât
cu oricare altul, cu mine, care singur aş putea s suprim
aceast sabie a lui Damocles atârnat deasupra inimii
cartierului Saint-Germain!… Dar nici nu ştii ce greu e de
ob inut acest rezultat str lucit!… Procurorul general şi cu
mine, adineauri, la el în birou, am c zut de acord s -l lu m
pe Jacques Collin drept ceea ce se pretinde, drept Carlos
Herrera, canonic al catedralei din Toledo; am c zut de acord
s admitem calitatea sa de trimis diplomatic şi s -l l s m s
fie cerut de ambasadorul Spaniei. Potrivit cu planul acesta,
am f cut raportul care-l pune în libertate pe Lucien de
Rubempré şi am reînceput interogatoriile preveni ilor,
f cându-i albi ca z pada. Mâine, domnii de Rastignac,
Bianchon şi nu mai ştiu cine trebuie s fie confrunta i cu
aşa-zisul canonic al capitulului regal de Toledo şi n-o s -l
recunoasc în el pe Jacques Collin, a c rui arestare a avut
438
loc de fa cu ei, acum zece ani, într-o pensiune unde l-au
cunoscut sul) numele de Vautrin.
Urm o clip de t cere în timpul c reia doamna Camusot
chibzuia.
— Eşti sigur ca prevenitul t u e Jacques Collin? întreb
ea.
— Sunt, r spunse judec torul, şi procurorul general de
asemenea.
— Ei, atunci încearc , f r s i se vad ghearele, s
provoci un scandal la Palatul de Justi ie! Dac omul t u mai
este la secret, du-te imediat la directorul Conciergeriei şi f în
aşa fel încât ocnaşul s fie recunoscut acolo, de fa cu
lumea; în loc s faci cum fac copiii, f cum fac miniştrii
poli iei la monarhiile absolute, când n scocesc comploturi
împotriva suveranului, ca s aib meritul de-a le fi demascat
şi s se fac indispensabili; vâr trei familii în primejdie ca s
ai faima de a le fi salvat.
— Ah, ce noroc! strig Camusot. Atât nu-i capul de
z p cit, încât nu-mi aduceam aminte de un fapt. Ordinul de
a-l instala la pistol a fost dus de Coquart domnului Gault,
directorul Conciergeriei. Dar Bibi-Lupin, duşmanul lui
Jacques Collin, a avut grij s transfere de la închisoare la
Conciergerie trei criminali care-l cunosc. Şi dac iese mâine
diminea în curte, ne aştept m la nişte scene cumplite…
— De ce anume?
— Jacques Collin, draga mea, e t inuitorul averilor pe care
le au ocnele şi care se ridic la cifre impresionante; dar, se
pare c le-a risipit ca s -l in în lux pe r posatul Lucien, şi o
s i se cear socoteal . Bibi-Lupin mi-a spus c o s fie o
v rsare de sânge care va impune interven ia paznicilor. Iar
taina va fi astfel dat în vileag. Via a lui Jacques Collin e în
joc. Iar eu, dac m duc la Palat devreme, o s pot întocmi
un proces-verbal privitor la identitatea lui.
— Ah, de te-ar sc pa de el cei ce l-au îns rcinat s le
chiverniseasc banii! Cât de capabil ai fi socotit! Nu te duce
la domnul de Granville, aşteapt -l la el în birou cu arma asta
439
cumplit ! E un tun înc rcat şi a intit împotriva a trei dintre
cele mai de seam familii ale cur ii şi camerei pairilor. Fii
cutez tor, propune-i domnului de Granville s v sc pa i de
Jacques Collin, transferându-l la închisoarea La Force, unde
ocnaşii ştiu s scape de denun tori. Eu, în schimb, m duc
la ducesa de Maufrigneuse care-o s m introduc , poate, în
familia Grandlieu. Poate c-o s -l v d şi pe domnul de Sérisy.
Las’ pe mine, am s -i sperii pe to i. Şi, mai ales, scrie-mi un
bile el cu un cuvânt dinainte stabilit de noi, ca s ştiu dac
preotul spaniol a fost recunoscut în fa a justi iei ca fiind
Jacques Collin. Aranjeaz -te s po i pleca de la Palat la
ceasurile dou , pân atunci î i voi fi f cut rost de o audien
personal la ministrul de justi ie; poate c-o s fie la marchiza
d’Espard.
Camusot r m sese în picioare într-o atitudine de admira ie
care o f cu pe şireata Amélie s zâmbeasc .
— Haide, vino s mânc m şi înveseleşte-te, zise dânsa
încheind. Uite, nu suntem la Paris decât de doi ani şi iat -te
pe cale de a ajunge consilier înainte de sfârşitul anului… De
acolo, puiule, pân la preşedin ia unei sec ii la curte, nu e
alt distan decât un serviciu f cut cu prilejul vreunei
afaceri politice.
Aceast convorbire tainic ar ta în ce grad faptele şi cele
mai m runte vorbe ale lui Jacques Collin, ultimul personaj al
acestui Studiu, interesau onoarea familiilor în mijlocul c rora
îşi plasase defunctul s u protejat.
Moartea lui Lucien şi n vala contesei de Serisy în
Conciergerie pricinuiser o atare tulburare în angrenajele
maşinii, încât directorul uitase s -l scoat de la secret pe
preotul spaniol.
Deşi nu e un caz unic în analele judiciare, totuşi moartea
unui prevenit în cursul instruirii unui proces se întâmpl
destul de rar, astfel încât paznicii, grefierul şi directorul îşi
pierduser cump tul cu care lucrau de obicei. Totuşi, pentru
ei, faptul grav nu era c acel tân r frumos ajunsese atât de
iute un cadavru, ci c mâinile delicate ale unei femei din
440
lumea mare rupseser o z brea de fier forjat din primul rând
de gratii al porti ei. În consecin , directorul, grefierul şi
paznicii, de îndat ce procurorul general şi contele Octave de
Bauvan plecaser cu tr sura contelui de Serisy, ducând-o
de-acolo pe contesa de Sérisy leşinat , se adunar to i la
porti ca s -l conduc pân afara pe domnul Lebrun,
medicul închisorii, chemat s constate moartea lui Lucien şi
s se în eleag asupra ei cu medicul mor ilor al
arondismentului unde locuia nefericitul tân r.
La Paris, medicul mor ilor e doctorul îns rcinat pe lâng
fiecare prim rie s verifice decesele şi s le cerceteze pricina.
Obişnuit s ia imediat m surile necesare, domnul de
Granville socotise c era nevoie, spre a salva onoarea
familiilor compromise, s se întocmeasc actul de deces al lui
Lucien la prim ria de care inea cheiul Malaquais, unde
locuia r posatul, şi s -l duc de la domiciliul s u, la biserica
Saint-Germain-des-Prés, unde urma s aib loc slujba de
înmormântare. Domnul de Chargeboeuf, secretarul domnului
de Granville, chemat de dânsul, primi dispozi ii în acest sens.
Transportarea corpului lui Lucien trebuia s se fac în
timpul nop ii. Tân rul secretar era îns rcinat s se în eleag
imediat cu prim ria, cu parohia şi cu administra ia pompelor
funebre. Astfel, în ochii lumii, Lucien murise liber şi la el
acas , cortegiul funebru avea s plece de la el de acas , iar
prietenii lui aveau s fie invita i la el acas pentru ceremonie.
Aşadar, în clipa în care Camusot, care se liniştise, se aşez
la mas cu ambi ioasa-i jum tate, directorul Conciergeriei şi
domnul Lebrun, medic al închisorilor, st teau în afara
porti ei regretând sl biciunea gratiilor de fier şi puterea
femeilor îndr gostite.
— Nici nu b nuiam, îi spunea doctorul domnului Gault,
desp r indu-se de el, cât for nervoas exist în omul
surexcitat de patim . Dinamica şi matematicile n-au nici
semne, nici calcule ca s constate aceast for . De pild , ieri
am fost de fa la o experien care m-a cutremurat şi care
explic cumplita putere fizic desf şurat adineauri de
441
cuconi a aceea.
— Ia povesteşte-mi, zise domnul Gault, c ci m pasioneaz
problemele de magnetism; nu cred în el; dar m pune pe
gânduri.
— Un medic magnetizor, c ci exist printre noi unii care
cred în magnetism, urm doctorul Lebrun, mi-a propus s
experimenteze asupra mea un fenomen pe care mi l-a descris
şi de care m îndoiam. Curios s v d cu ochii mei una dintre
acele ciudate crize nervoase prin care se dovedeşte existen a
magnetismului, am primit. Iat faptele. Tare aş vrea s ştiu
ce-ar zice Academia noastr de medicin dac to i membrii ei
ar fi supuşi, unul dup altul, la acea experien care nu las
nicio porti de sc pare neîncrederii. Vechiul meu prieten…
Medicul acesta, zise doctorul Lebrun, deschizând o
parantez , e un b trân persecutat de c tre Facultatea de
medicin pentru p rerile lui, şi asta înc de pe vremea lui
Mesmer153. Are şaptezeci sau şaptezeci şi doi de ani şi se
numeşte Bouvard. Ast zi e patriarhul teoriei magnetismului
animal. Moşneagul sta mi-e ca un tat şi-i datorez situa ia
mea. Aşadar, b trânul şi respectabilul Bouvard îmi propunea
s -mi fac dovada c for a nervoas pus în ac iune de c tre
magnetism era nu chiar infinit , c ci omul e supus unor legi
determinate, dar c procedeaz întocmai ca for ele naturii ale
c ror principii absolute scap calculului nostru.
Astfel, îmi zise dânsul, dac laşi s - i strâng mâna o
somnambul , care în stare de veghe nu i-ar strânge-o prea
tare, vei recunoaşte c în starea atât de prosteşte numit
somnambulic , degetele ei vor avea însuşirea de a lucra ca
nişte foarfece de t iat metal, mânuite de un l c tuş!
Ei bine, domnul meu, dup ce mi-am l sat mâna în mâna
femeii nu adormite, c ci Bouvard dezaprob aceast expresie,
ci izolate, şi dup ce b trânul i-a poruncit femeii aceleia s -
mi strâng mâna f r încetare şi din toate puterile, l-am

153
Frédéric-Anton Mesmer, medic german (1733–1815), autor al teoriei
magnetismului animal, avea înc mult faim pe vremea lui Balzac.
442
rugat s-o opreasc în clipa în care era cât pe ce s -mi
âşneasc sângele din vârful degetelor. Uit -te! Priveşte
br ara pe care o s-o port mai bine de trei luni.
— Ei dr cie! zise domnul Gault v zând o echimoz
circular , asem n toare cu cea produs de-o arsur .
— Dragul meu Gault, urm doctorul, dac mi-aş fi v zut
mâna prins într-un cerc de fier, strâns cu un nit de c tre un
l c tuş, tot n-aş fi sim it zgarda de metal mai tare decât
degetele femeii aceleia; pumnul ei era o el neml dios şi sunt
convins c mi-ar fi putut sf râma oasele şi desface mâna de
bra . Presiunea aceea, început pe nesim ite, a sporit f r
întrerupere, ad ugând mereu o for a nou for ei de presiune
dinainte; într-un cuvânt, un turnichet154 n-ar fi fost mai
straşnic decât mâna aceea transformat în aparat de tortur .
Mi se pare prin urmare dovedit c , sub stapânirea pasiunii,
care e voin a adunat într-un singur punct şi ajuns la nişte
cantit i incalculabile de for animal , cum sunt diferitele
soiuri de for e electrice, omul poate s -şi transfere întreaga-i
vitalitate sau pentru atac, sau pentru rezisten a, în cutare
sau cutare din organele sale… Cuconi a aceea, împins de
disperare, îşi trimisese for a vital în mâini.
— Trebuie al naibii de mult for ca s rupi o gratie de
fier forjat… rosti şeful paznicilor dând din cap.
— Avea un defect de fabrica ie! zise domnul Gault.
— Eu, urm doctorul, nu îndr znesc s mai atribui limite
for ei nervoase. De altfel, în acest scop mamele care vor s -şi
scape copiii magnetizeaza leii, coboar dintr-o cas în fl c ri,
de-a lungul unor margini de acoperiş unde abia s-ar ine
pisicile şi îndur torturile anumitor naşteri. Tot acolo st şi
secretul tentativelor de evadare ale prizonierilor şi ocnaşilor
ca s -şi recapete libertatea… Înc nu cunoaştem m sura
for elor vitale, care-şi au originea în puterea îns şi a naturii
şi pe care le tragem din izvoare necunoscute!
— Domnule director, îi şopti la ureche un paznic

154 Aparat medical pentru comprimarea arterelor.

443
directorului care-l conducea pe doctorul Lebrun pân la
gratiile din afar ale Conciergeriei, num rul doi se pretinde
bolnav şi cere un medic; sus ine c e pe moarte, ad ug
paznicul.
— Chiar aşa? zise directorul.
— Horc ie! r spunse paznicul.
— Sunt ceasurile cinci, zise doctorul, şi înc n-am
mâncat… Dar la urma urmei, tot sunt aici, hai s . mergem
s vedem…
— Num rul doi e chiar preotul spaniol b nuit a fi Jacques
Collin, îi spuse domnul Gault doctorului, şi unul dintre
preveni ii din procesul în care era implicat acel s rman
tân r…
— L-am mai v zut o dat azi, r spunse doctorul. Domnul
Camusot m-a chemat s constat starea s n t ii
pezevenghiului aceluia care, fie vorba între noi, se simte de
minune şi ar putea s strâng o avere f cându-l pe Hercule
la circ.
— E în stare s se sinucid şi el, zise domnul Gault. Hai s
facem amândoi câ iva paşi. pân la secret, c ci trebuie s fiu
şi eu acolo m car s -l transfer la pistol . Domnul Camusot l-
a iertat de secret pe acest ciudat anonim…
Jacques Collin, poreclit în lumea ocnei Înşal -Moartea şi
pe care nu trebuie s -l mai numim altfel decât cu numele lui,
se afla, din clipa întoarcerii sale la secret din ordinul
domnului Camusor, în prada unei strângeri de inim pe care
n-o sim ise niciodat în via a sa mânjit de atâtea f r delegi,
de trei evad ri din ocna şi dou condamn ri la Curtea cu
juri. Omul acesta în care se concentreaz via a, puterea,
inteligen a şi patimile ocnei şi care va înf işeaz cea mai
înalt expresie a lor, nu e el oare monstruos de frumos prin
devotamentul s u demn de rasa canin , fa de cel din care
şi-a f cut un prieten? Vrednic de osând , netrebnic şi
îngrozitor în atâtea privin e, devotamentul absolut fa de
idolul s u îl face totuşi atât de autentic interesant, încât
Studiul de fa , de pe acum destul de voluminos, ar p rea
444
neispr vit, scurtat, dac deznod mântul acestei vie i
nelegiuite n-ar înso i sfârşitul lui Lucien de Rubempré. O
dat mort c eluşul, te, întrebi dac va mai tr i cumplitu-i
prieten, leul!
În via a real , în societate, faptele se înl n uiesc atât de
fatal de alte fapte, încât nu pot exista unele f r celelalte.
Apa fluviului alc tuieşte un fel de podea lichid ; nu exist
val, oricât ar fi r zvr tit, la orice în l ime s-ar ridica, a c rui
coam puternic s nu se topeasc sub masa apelor, mai
puternic prin iu eala curgerii ei decât r scoalele bulboanelor
care alunec odat cu ea. Tot astfel precum priveşti apa
curgând şi desluşeşti în ea vedenii amestecate, poate vei erori
s m sori presiunea puterii societ ii asupra acestei
bulboane care se cheam Vautrin? S vezi la ce dep rtare se
va scufunda iar şi valul r zvr tit, cum se va ispr vi destinul
omului aceluia cu adev rat demonic, dar legat totuşi de
omenire prin dragoste! Atât de greu piere acest principiu
ceresc din inimile celor mai putrezite!
Netrebnicul ocnaş întruchipând poemul la care au visat
atâ ia poe i, Moore, lordul Byron, Mathurin, Canalis155 (un
demon punând st pânire pe un înger atras în iad ca s -l
aline cu o pic tur de rou furat din rai), Jacques Collin,
dac a i p truns adânc în inima aceasta de bronz, renun ase
la sine însuşi de şapte ani. Însuşirile sale puternice,
absorbite în fiin a lui Lucien, nu func ionau decât pentru
Lucien; sim ea o pl cere senzual când îl vedea în l ându-se,
iubind, satisf cându-şi ambi ia. Pentru el Lucien era propriul
s u suflet devenit vizibil.
Înşal -Moartea cina la ducele de Grandlieu, se strecura în
budoarul cucoanelor din lumea mare, o iubea pe Esther, prin
persoan interpus . În sfârşit, vedea în Lucien un Jacques

155Thomas Moore, poet liric irlandez (1779–1852), a scris Iubirile îngerilor

(1823), în care e vorba de îngeri îndr gosti i de p mântene; Byron a scris
Cain (1821); Charles Robert Mathurin a compus Eva sau iubire de religie:
iar Lamartine, alias Canalis, este autorul poemului C derea unui înger
(1838).
445
Collin frumos, tân r şi nobil, pe cale de-a ajunge ambasador.
Înşal -Moartea întrupase legenda nem easc a
DUBLULUI 156 printr-un fenomen de paternitate moral, ce-l
vor în elege femeile care au iubit cu adev rat în via , care au
sim it cum sufletul lor trece în sufletul b rbatului iubit, care
au tr it via a lui, nobil sau netrebnic , fericit sau
nefericit , necunoscut sau celebr , care au sim it, în ciuda
distan ei, o durere la picioare dac se r nea el la picioare,
care au sim it când se b tea el în duel şi care, ca s spunem
totul într-un singur cuvânt, au ştiut c le-a fost necredincios
f r a fi nevoie s li se spun .
Când fusese adus înd r t în carcer , Jacques Collin îşi
zicea: „I se ia b iatului interogatoriul!”
Şi-l scuturau fiorii pe el, care ucidea la fel de uşor cum bea
un muncitor un pahar de rachiu.
„Oare a putut s -şi vad metresele? se întreba ocnaşul.
M tuş -mea le-o fi g sit pe muierile acelea blestemate? Au
f cut ceva ducesele şi contesele acelea ca s împiedice
interogatoriul?… Lucien mi-o fi primit instruc iunile?… Şi
dac vrea ursita s i se ia interogatoriul, cum o s se in ?
S rman micu , eu l-am adus aici! Tâlharul de Paccard şi
nev stuica de Europa sunt de vin de toat zarva asta,
fiindc au şterpelit cei şapte sute cincizeci de mii de franci ai
rentei date Estherei de c tre Nucingen. Pezevenghii ştia doi
ne-au f cut s ne poticnim la ultimul pas; dar or s
pl teasc scump n zdr v nia asta, înc o zi şi Lucien era
bogat şi se însura cu Clotilde de Grandlieu a lui. N-o mai
aveam pe Esther pe bra e. Lucien o iubea prea mult pe
femeia asta, în timp ce pe Clotilde, pr jina aceea de salvare,
n-ar fi iubit-o niciodat … Ah, mititelul ar fi fost atuncea
numai al meu! Şi când te gândeşti c soarta noastr atârn
de-o privire, de înroşirea lui Lucien în fa a acestui Camusot

156
Aluzie, probabil, Ia personajele dedublate (tema alter-ego-ului) din
unele povestiri ale lui Hoffmann, autor german pe care Balzac îl pre uia
mult.
446
care vede toate şi care nu e lipsit de şiretenia judec torilor!
C ci am schimbat cu el, când mi-a ar tat scrisorile, o privire
prin care ne-am sondat reciproc şi a ghicit c pot s le
şantajez pe metresele lui Lucien…”
Monologul acesta inu trei ceasuri. Strângerea de inim era
atât de cumplit , încât birui acest temperament de fier şi de
vitriol. Jacques Collin, al c rui creier ardea parc în fl c rile
nebuniei, sim i o sete atât de mistuitoare încât, f r s
observe, ispr vi toat provizia de ap con inut în unul
dintre cele dou hârdaie care alc tuiesc, împreun cu un
pat, tot mobilierul celulelor de la secret.
„Dac -şi pierde firea, ce-o s se întâmple cu el? C ci bietul
copil nu e puternic ca Théodore!…” se întreb el întinzându-
se pe patul care sem na cu un pat sold esc într-o sal de
gard .
Un cuvânt despre acel Théodore de care-şi amintea
Jacques Collin în clipa de cump n . Théodore Calvi, tân r
corsican, condamnat pe via pentru unsprezece omucideri,
la vârsta de optsprezece ani, datorit anumitor protec ii
cump rate cu aur greu, fusese înc tuşat de acelaşi lan cu
Jacques Collin de la 1819 la 1820. Ultima evadare a lui
Jacques Collin, una dintre cele mai frumoase combina ii ale
sale (ieşise travestit în jandarm şi p zindu-l pe Théodore
Calvi care mergea înaintea lui ca un ocnaş dus la comisar),
aceast splendid evadare avusese loc în portul Rochefort,
unde ocnaşii mor pe capete şi unde autorit ile sperau c -i
vor vedea sfârşind şi pe aceşti doi inşi primejdioşi. Evada i
împreun , fuseser sili i s se despart datorit peripe iilor
fugii. Théodore, prins iar şi, fusese aruncat din nou în ocn .
Dup ce ajunsese în Spania şi se preschimbase acolo în
Carlos Herrera, Jacques Collin venea s -şi caute corsicanul
la Rochefort, când îl întâlni pe Lucien pe rmul Charentei.
Eroul bandi ilor şi al desişurilor corsicane, c ruia Înşal -
Moartea îi datora cunoaşterea limbii italiene, fireşte c fu
jertfit noului idol.
Via a lui Lucien, care nu suferise nicio condamnare şi n-
447
avea pe conştiin decât nişte fleacuri, r s rea de altminteri
frumoas şi str lucit ca soarele unei zile de var ; pe când
cu Théodore, Jacques Collin nu mai z rea alt deznod mânt
decât ghilotina, dup un şir de crime inevitabile.
Gândul la o nenorocire pricinuit de sl biciunea lui
Lucien, pe care regimul de la secret trebuie s -l fi f cut s -şi
piard cump tul, lua propor ii uriaşe în mintea lui Jacques
Collin şi, pe când cugeta la putin a unei catastrofe,
nefericitul îşi sim i ochii umezi de lacrimi, fenomen care din
copil rie nu i se mai întâmplase niciodat .
„Trebuie s am temperatur mare, îşi zise el, şi poate dac -
l chem pe medic şi: i propun o sum serioas , o s pun în
leg tur cu Lucien.”
În clipa aceasta paznicul îi aduse masa.
— N-are niciun rost, b iete, nu pot mânca. Spune-i
domnului director al închisorii acesteia s -mi trimit
medicul, m simt aşa de r u, încât cred c mi-a sosit ceasul
de pe urm .
Auzind hârâitul horc iturilor cu care ocnaşul îşi înso ise
fraza, paznicul d du din cap în semn de încuviin are şi plec .
Jacques Collin se ag cu furie de aceast speran , dar
când îl v zu intrând în carcer pe medic înso it de director,
îşi d du seama c încercarea i-a dat greş şi aştept rece
efectul vizitei, întinzându-i medicului mâna, s -i ia pulsul.
— Dumnealui are friguri, îi spuse doctorul domnului
Gault. Dar e febra pe care o observ m la to i preveni ii şi
care, şopti el la urechea falsului spaniol, e totdeauna pentru
mine dovada unei vinov ii.
În clipa aceasta directorul, c ruia procurorul general îi
d duse scrisoarea lui Lucien c tre Jacques Collin, ca s i-o
dea acestuia, îl l s pe doctor şi pe prevenit sub paza
temnicerului şi se duse s aduc scrisoarea.
— Domnule doctor, îi spuse Jacques Collin v zându-l pe
temnicer la uş şi în elegând de ce lipseşte directorul, nu mi-
ar p rea r u de treizeci de mii de franci dac aş putea s -i
trimit trei rânduri lui Lucien de Rubempré.
448
 — Nu vreau s - i fur banii, îi spuse doctorul Lebrun,
nimeni pe lume nu mai poate sta de vorba cu el…
— Nimeni? rosti Jacques Collin înm rmurit. De ce?
— Fiindc s-a spânzurat…
Niciodat vreo tigroaic g sindu-şi puii fura i n-a înfiorat
junglele Indiei cu un r get atât de îngrozitor ca al lui Jacques
Collin, care se ridic în picioare ca tigrul pe labele dind r t,
azvârli asupra doctorului o privire arz toare ca fulgerul ce
înso eşte un tunet, apoi se pr buşi pe patul din celul
gemând:
— O, copilul meu!…
— Bietul om! exclam medicul, emo ionat de aceast
cumplit sfor are a firii.
Într-adev r, explozia aceasta fu urmat de o sl biciune
atât de total , încât cuvintele: „O! copilul meu!” sunar ca o
şoapt .
— Oare o s moar şi sta sub ochii noştri? întreb
paznicul.
— Nu, nu se poate! urm Jacques Collin ridicându-se şi
privindu-i cu ochi stinşi pe cei doi martori ai acestei scene.
Va înşela i, nu e el! N-a i v zut bine. Nu po i s te spânzuri la
secret. Cum m-aş putea spânzura eu aici? Parisul întreg
r spunde de via a aceea! Dumnezeu mi-o datoreaz !
Paznicul şi medicul erau înm rmuri i la rândul lor, ei pe
care de multa vreme nu-i mai putea mira nimica. Domnul
Gault intra cu scrisoarea lui Lucien în mân . La vederea
directorului, Jacques Collin, zdrobit de violen a propriei sale
explozii de durere, p ru c se linişteşte.
— Poftim o scrisoare pe care domnul procuror-general m-a
îns rcinat s i-o dau, îng duind s o primeşti nedesf cut ,
zise domnul Gault.
— L de la Lucien, zise Jacques Collin.
— Da, de la el.
— Nu-i aşa c tân rul?…
— A murit, spuse directorul mai departe. Chiar dac
domnul doctor s-ar fi aflat aici, din p cate tot ar fi sosit prea
449
târziu… Tân rul acela a murit acolo… într-una dintre pistole.
— Pot s -l v d cu ochii mei? întreb cu sfial Jacques
Dollin. Ve i l sa un tat s -şi plâng fiul?
— Po i, dac vrei, s stai chiar în camera lui, c ci am ordin
s te mut în una dintre camerele pistolei. Nu mai eşti la
secret, domnul meu.
Privirile prevenitului, lipsite de c ldur şi de via , treceau
încet de la director la medic; Jacques Collin îi întreba cu
privirea pe amândoi, b nuind vreo curs , şi şov ia s ias .
— Dac vrei s vezi cadavrul, îi spuse medicul, gr beşte-te,
c ci trebuie s fie transportat de aici la noapte…
— Dac ave i copii, domnilor, zise Jacques Collin, ve i
în elege de ce m-am prostit aşa, ochii abia mai v d… Lovitura
asta e pentru mine mult mai rea decât moartea. Dar nu
pute i în elege ce spun eu… Nu sunte i p rin i, iar dac
sunte i, nu sunte i ca mine, totodat şi mam !… Sunt…
nebun… simt c înnebunesc.
Trecând prin coridoarele ale c ror uşi neîndur toare nu se
deschid decât în fa a directorului, se poate merge foarte iute
de la secret la pistole. Aceste dou şiruri de celule sunt
desp r ite printr-un coridor subteran format din dou ziduri
groase ce sus in bolta pe care st galeria Palatului de justi ie,
numit galeria Marchande. Astfel încât Jacques Collin,
înso it de paznicul care-l lu de bra , cu directorul înainte şi
urmat de medic, sosi în câteva minute la celula unde z cea
Lucien, întins pe pat.
V zându-l, c zu pe cadavrul acela şi se lipi de el printr-o
îmbr işare dezn d jduit a c rei putere şi mişcare p timaşa
îi f cur s se cutremure pe cei trei privitori.
— Poftim, îi spuse directorului doctorul, iat un exemplu
de ce- i spuneam mai înainte. Uite, omul sta o s
pl m deasc trupul mort şi nu ştii cum e cadavrul, e ca
piatra…
— L sa i-m aici!… zise Jacques Collin cu glas stins. N-o
s -l mai v d mult vreme, o s -mi fie luat pentru…
Se opri în fa a cuvântului înmormântare.
450
 — O s -mi da i voie s p strez ceva de la copilul meu?…
Fii aşa de bun şi taie-i dumneata câteva şuvi e din p r,
domnul meu, îi spuse el doctorului Lebrun, c ci eu nu pot…
— E adev rat c e fiu-s u! exclam medicul.
— Crezi dumneata? întreba directorul cu o privire adânc ,
ce-l f cu pe medic s cad pe gânduri pentru o clip .
Directorul îi spuse paznicului s -l lase pe prevenit în
celula aceea şi s taie câteva şuvi e de p r de pe capul fiului
pentru pretinsul tat , înainte de ridicarea cadavrului.
La ceasurile cinei şi jum tate, în luna mai, se poate citi
uşor o scrisoare în Conciergerie, în ciuda gratiilor de fier şi a
plasei de sârm care astup ferestrele, încât Jacques Collin
silabisi scrisoarea aceea cumplit inând mâna lui Lucien.
Nu exist om care s poat ine zece minute o bucat de
ghea în mân , strângând-o cu putere. Frigul se transmite
c tre izvoarele vie ii cu o iu eal ucig toare. Dar efectul
acelui frig cumplit, şi care lucreaz ca o otrav , se poate cu
greu asemui efectului produs în suflet de mâna eap n şi
înghe at a unui mort, inut şi strâns astfel. Moartea îi
vorbeşte atunci vie ii, îi spune taine întunecate, care ucid
multe sentimente; c ci, în materie de sentiment, schimbarea
nu e oare o moarte?
Şi acum, dac recitim împreun cu Jacques Collin
scrisoarea lui Lucien, aceste rânduri din clipa de pe urm vor
p rea ceea ce erau atunci pentru el: o cup cu otrav .

ABATELUI CARLOS HERRERA

Scumpe abate, nu am avut de la dumneata decât faceri de

bine şi te-am tr dat. Aceast lips de recunoştin pe care n-
am vrut-o m ucide şi când vei citi aceste rânduri, eu nu voi
mai exista; nu vei mai fi lâng mine ca s m salvezi.
Îmi acordaseşi pe deplin dreptul s te azvârl la p mânt ca
pe un muc de igar , dac asta îmi era de folos cu ceva; dar te-
am sacrificat prosteşte. Ca s ies din încurc tur , înşelat de o
întrebare iscusit a judec torului de instruc ie, fiul dumitale
451
dup duh, cel pe care-l adoptaseşi, a trecut al turi de cei ce
vor s te asasineze cu orice pre , vrând s fac s fie
acceptat teza unei identit i pe care eu o ştiu imposibil între
dumneata şi un criminal francez. Nu mai am nimic de ad ugat
în aceast privin .
Între un om atât de puternic c dumneata şi unul ca mine,
din care ai vrut s faci ceva, un personaj mai mare decât
puteam fi, nu se pot schimba vorbe grele în momentul ultimei
desp r iri. Ai vrut s m faci puternic şi glorios, şi m-ai azvârlit
în pr pastia sinuciderii. Asta-i tot. De mult vreme sim eam ca
se apropie de mine ame eala şi c derea.
Exist urmaşii lui Cain şi aceia ai lui Abel, cum spuneai
dumneata câteodat . În marea dram a omenirii, Cain e
opozi ia. Dumneata te tragi din Adam prin ramura aceasta, în
care diavolul a suflat şi mai departe focul a c rui prim
scânteie a fost aruncat asupra Evei. Printre demonii din
semin ia aceasta se afl , din timp în timp, câte unul cumplit,
cu o alc tuire uriaş , care întrupeaz toate puterile omeneşti şi
seam n cu acele febrile animale ale pustiei, a c ror via cere
întinderile ei nem rginite. Asemenea oameni sunt primejdioşi
în societate, cum ar fi nişte lei în plin Normandie: au nevoie
de hran , sfâşie oameni oarecari şi pasc paralele proştilor;
joaca lor e atât de primejdioas , încât pân la urm ucid
umilul c el din care şi-au f cut tovar ş şi idol. Când vrea
Dumnezeu, fiin ele acestea misterioase sunt Moise, Atila, Carol
Magnul, Mohamed sau Napoleon; dar, când el le las s se
rugineasc în fundul oceanului unei genera ii aceste unelte
gigantice nu mai sunt decât Louvel şi abatele Herrera.
Înzestra i cu o putere nem rginit asupra sufletelor gingaşe, le
atrag şi le sf râma. În felul s u, lucrul acesta e mare şi
frumos. E ca planta veninoas , viu colorat , care fascineaz
copiii în p dure. E poezia r ului. Oameni ca dumneata ar
trebui s locuiasc în peşteri şi s nu ias din ele. Dumneata
m-ai f cut s tr iesc via a aceasta titanic , şi am avut parte
de ea pe s turate. Astfel îmi pot scoate capul din nodurile
gordiene ale politicii dumitale, ca s -l vâr în la ul cravatei mele.
452
 Ca s -mi dreg greşeala, transmit procurorului general o
retractare a interogatoriului meu. Vei vedea cum po i folosi
documentul acesta.
Printr-unul dintre punctele unui testament în toat regula,
f cut de mine, i se vor restitui, domnule abate, sumele
apar inând ordinului dumitale, de care ai dispus în mod foarte
imprudent pentru mine, în urma dragostei p rinteşti pe care
mi-o purtai.
Adio deci, adio, grandioas statuie a r ului şi a corup iei,
adio dumitale care, pe drumul cel bun ai fi fost mai mult decât
Ximenes, mai mult decât Richeliu, i-ai inut f g duin ele; m
reg sesc aşa cum eram pe rmul Charentei, dup ce
mul umit dumitale m-am bucurat de vr jile unui vis; dar, din
p cate, nu mai e râul de la mine de acas în care m duceam
s înec fleacurile tinere ii; e Sena, iar bulboana o carcer a
Conciergeriei.
Nu m regreta: dispre ul meu pentru dumneata era tot aşa
de mare ca şi admira ia,

Lucien

Înainte de ceasurile unu diminea a, când venir s ia

cadavrul, îl g sir pe Jacques Collin îngenuncheat în fa a
patului iar scrisoarea pe jos, sc pat din mân , f r îndoial
aşa cum îi scap din mân sinucigaşului pistolul care l-a
omorât; dar nefericitul inea mereu mâna lui Lucien între
mâinile sale împreunate şi se ruga lui Dumnezeu.
V zându-l pe omul acesta, paznicii se oprir o clip , c ci
sem na cu unul dintre acele chipuri îngenuncheate în veci
pe mormintele din evul mediu de c tre geniul cioplitorilor în
piatr . Acest fals preot, cu ochii limpezi ca ai tigrilor şi
în epenit într-o imobilitate supranatural , îi impresiona în
aşa m sur pe aceşti oameni încât îi spuser cu blânde e s
se ridice.
— De ce? întreb el sfios.
Cutez torul Înşal -Moartea ajunsese slab ca un copil.
453
 Directorul îl ar t domnului de Chargeboeuf, care, cuprins
de respect în fa a unei asemenea dureri şi crezând în
calitatea de tat pe care şi-o atribuia Jacques Collin, îi
împ rt şi ordinul domnului de Granville cu privire la slujba
de înmormântare şi la convoiul funebru al lui Lucien, care
trebuia neap rat s fie dus la el acas , pe cheiul Malaquais,
unde îl aşteptau preo ii ca s -l vegheze cât mai r mânea din
noapte.
— Recunosc în asta sufletul mare al acelui magistrat,
exclam cu glas trist ocnaşul. Spune i-i, domnul meu, ca se
poate bizui pe recunoştin a mea… Da, sunt în stare s -i fac
mari servicii… Nu uita i cuvintele mele; sunt de cea mai mare
însemn tate pentru el. Vai. domnul meu, ciudate schimb ri
se petrec în inima unui om, dup ce a plâns şapte ceasuri un
copil ca sta… Şi deci n-o s -l mai v d niciodat !…
Dup ce-l privise pe Lucien cu ochi de mam c reia i se
smulge trupul fiului ei, Jacques Collin se pr buşi. Uitându-
se cum e luat şi dus trupul lui Lucien, l s s -i scape un
geam t care-i f cu pe paznici s ias în grab .
Secretarul procurorului general şi directorul închisorii se şi
gr biser s plece, s nu mai vad acest spectacol.
Ce ajunsese firea aceea de bronz în care hot rârea era
deopotriv de iute ca ochirea, la care gândul şi fapta âşneau
ca un singur fulger, ai c rei nervi c li i de trei evad ri şi trei
întemni ri la ocn ajunseser de-o soliditate metalic ,
asemeni cu nervii s lbaticilor? La anumite grade de cioc nire
sau de ap sare repetat , fierul cedeaz , moleculele sale de
nep truns, purificate şi f cute omogene de c tre om, se
dezagreg ; şi deşi nu e în stare de topire, metalul nu mai are
aceeaşi putere de rezisten . Potcovarii, l c tuşii, fierarii, to i
muncitorii care lucreaz în fier exprim aceasta stare a lui cu
un cuvânt din tehnologia lor: „Fierul e înmuiat!” zic dânşii,
folosind o expresie care se potriveşte cânepei, a c rei
destr mare se ob ine muind-o. Ei bine, sufletul omenesc sau,
dac vre i, întreita energie a trupului, a inimii şi a min ii se
afl într-o stare asem n toare cu aceea a fierului, dac
454
primeşte lovituri repetate. Atunci şi oamenii, ca şi cânepa şi
fierul, se înmoaie. Ştiin a şi justi ia, publicul caut mii de
cauze pentru cumplitele dezastre de cale ferat pricinuite de
ruptura unei bare de fier, cazul cel mai îngrozitor fiind cel de
la Bellevue157. Dar nimeni nu i-a întrebat pe adev ra ii
cunosc tori în materie, pe fierari, care cunoşteau cu to ii
adev rata cauz : „Fierul se înmuiase!” Primejdia aceasta nu
poate fi prev zut , metalul devenit moale şi metalul r mas
rezistent au aceeaşi înf işare.
În starea aceasta îi g sesc adesea pe marii criminali
duhovnicii şi judec torii de instruc ie. Senza iile cumplite ale
Cur ii cu juri şi ale gâtelei dau naştere aproape totdeauna,
chiar la firile cele mai tari, acestei destr m ri a aparatului
nervos; m rturisirile scap atunci din gurile cele mai
n prasnic închise; atunci se frâng inimile cele mai împietrite;
şi, lucru ciudat: în clipa când m rturisirile nu mai au niciun
rost, aceast sl biciune de pe urm îi smulge omului masca
de nevinov ie, sub care, ascuns fiind, neliniştea Justi ia,
totdeauna neliniştit când condamnatul moare f r s -şi
m rturiseasc f r delegea.
Napoleon a cunoscut aceast topire a tuturor for elor
omeneşti pe câmpul de b t lie de la Waterloo!
La ceasurile opt diminea a, când paznicul pistolelor intr
în celula unde se afla Jacques Collin, îl g si palid şi calm, ca
un om care a devenit iar şi tare printr-o hot râre
n prasnic .
— A venit timpul plimb rii în curte, zise temnicerul, eşti
închis de trei zile, po i s iei aer şi s umbli dac vrei.
Jacques Collin, scufundat în gândurile care-l absorbeau,
nep sându-i de el însuşi, socotindu-se ca o hain f r trup
pe care s -l îmbrace, ca o zdrean , nu b nui cursa pe care i-
o întindea Bibi-Lupin, nici importan a coborârii sale în curte.
Nefericitul ieşi maşinal şi o lu pe coridor, de-a lungul

157La 8 mai 1842, a avut loc la Bellevue un accident de cale ferat r mas
celebru.
455
celulelor aflate în cornişa superbelor arcade ale palatului
regilor Fran ei şi pe care se sprijin galeria zis a lui Ludovic
cel Sfânt, pe unde se ajunge acum la diferitele birouri ale
Cur ii de casa ie. Coridorul acesta se uneşte cu cel al
pistolelor; şi, împrejurare vrednic de luat în seam , celula în
care a fost întemni at Louvel158 unul dintre cei mai vesti i
regicizi, e aceea aşezat în unghiul drept format de întâlnirea
celor dou coridoare. Sub frumosul cabinet din turnul
Bonbec, se afl o scar în spiral la care se ispr veşte acel
coridor întunecos, pe unde de inu ii, instala i în pistole sau
carcere, se duc şi se întorc spre şi din curte.
To i de inu ii, acuza ii care trebuie s apar în fa a Cur ii
cu juri şi cei care au ap rut în fa a ei, preveni ii care nu mai
sunt la secret, într-un cuvânt to i întemni a ii din
Conciergerie, se preumbl pe locul acela strâmt, în întregime
pietruit, vreme de câteva ceasuri, ziua şi mai ales diminea a
devreme în timpul verii. Curtea aceasta, anticamera
ghilotinei sau a ocnei, de care e legat cu un cap t, e legat
la cel lalt cap t de societate, prin jandarmi, cabinetul
judec torului de instruc ie sau Curtea cu juri. Aşa c
vederea ei te înghea mai r u decât ghilotina. Eşafodul
ghilotinei poate deveni un piedestal de pe care s te înal i la
cer; dar curtea Conciergeriei înseamn toate netrebniciile
p mântului adunate la un loc şi fa de care nu po i afla
sc pare!
Fie c este curtea închisorii La Force sau a închisorii din
Poissy, curtea închisorii din Melun sau a închisorii Sainte-
Pclagie, curtea închisorii e totdeauna aceeaşi. Aceleaşi fapte
se repet întocmai, cu singura deosebire a în l imii sau
culorii zidurilor sau a spa iului mai mic sau mai mare. De
aceea STUDIILE DE MORAVURI şi-ar dezmin i titlul dac

158Louis-Pierre Louvel (1783–1820) este autorul atentatului din februarie

1820 împotriva ducelui de Berry, singurul dintre Bourboni care, având
copii, putea asigura continuarea dinastiei. Louvel îşi pusese în gând sa
nimiceasc spi a Bourbonilor înc din 1814, când fusese indignat de
invazia trupelor str ine cu ajutorul c rora reveniser la tron.
456
descrierea cea mai exact a acestui pandemoniu159 parizian
nu s-ar afla aici.
Sub bol ile puternice ce sus in sala de audien e a Cur ii de
casa ie, exist la a patra arcad o piatr care-i slujea, zice-se,
lui Ludovic cel Sfânt ca s -şi împart milosteniile şi care, în
zilele noastre, slujeşte de mas pentru vânzarea câtorva
alimente de inu ilor. De aceea, de îndat ce se deschide
curtea pentru prizonieri, se duc to i s se îmbulzeasc în
jurul acelei lespezi de piatr cu bun t ile pentru puşc riaşi:
rachiu, rom etc.
Primele dou arcade din partea aceasta a cur ii care e fa
în fa cu galeria bizantin , singura urm a elegan ei
palatului lui Ludovic, sunt ocupate de c tre un vorbitor unde
se consf tuiesc avoca ii şi acuza ii, şi unde prizonierii ajung
printr-un fel de gang înfricoş tor, alc tuit dintr-o dubl
trecere printre gratii. uriaşe, toate cuprinse în cadrul celei de
a treia arcade. Acest dublu drum seam n cu str zile acelea
alc tuite, pentru o clip , la intrarea teatrelor, de nişte bariere
pentru a împiedica mul imea s dea n val la marile succese.
Vorbitorul acela, aşezat la cap tul uriaşei s li a porti ei
actuale a Conciergeriei, luminat de nişte ferestre mascate cu
obloane oblice, a fost de curând pus în contact cu lumina
zilei prin nişte geamlâcuri în partea porti ei, astfel încât s
poat fi supraveghea i, avoca ii care stau de vorb cu clien ii
lor. Inova ia aceasta a fost impus de ispitele prea mari la
care-i supuneau nişte femei frumoase pe ap r torii lor. Unde
s se mai opreasc şi morala?… Precau iile acestea seam n
cu anumite chestionare pentru preg tirea spovedaniei, pe
care, citindu-le, o minte neprih nita se depraveaz aflând
nişte scârn vii necunoscute. În vorbitorul acela au de
asemenea loc întâlnirile cu rudele şi prietenii c rora poli ia le
îng duie s -i vad pe prizonieri, fie preveni i, fie acuza i.
Acuma se va în elege, cred, ce înseamn curtea pentru cei

Capitala imaginar a infernului. În l. greac pan: to i şi daimon:

159

demon. În sens figurat: loc de corup ie şi de abuzuri.

457
dou sute de puşc riaşi ai Conciergeriei; e gr dina lor, e
gr dina f r p mânt, f r flori, pe scurt o curte de
închisoare! Anexele vorbitorului şi ale lespezii lui Ludovic cel
Sfânt, pe care se vând alimentele şi b uturile îng duite de
autorit i, alc tuiesc singura cale cu putin pentru a lua
leg tura cu lumea din afar .
Clipele petrecute în curte sunt singurele în timpul c rora
puşc riaşul se afl la aer şi în tov r şie omeneasc ; totuşi, în
celelalte închisori, de inu ii sunt aduna i în ateliere, dar, la
Conciergerie, nu po i s te dedai la nicio îndeletnicire, decât
dac eşti închis la pistol . Acolo de altfel, drama de la Curtea
cu juri preocup toate min ile, fiindc nu ajungi în locul
acela decât pentru ca s i se instruiasc procesul sau s fii
judecat. Curtea aceea înf işeaz o privelişte îngrozitoare. Nu
i-o po i închipui, trebuie s-o vezi sau s-o fi v zut-o.
În primul rând, vreo sut de acuza i sau de preveni i,
aduna i pe un loc de patruzeci de metri pe treizeci, nu
constituie elita societ ii. Tic loşii aceştia, dintre care cei mai
mul i se trag din clasele cele mai de jos, sunt prost îmbr ca i;
fe ele le sunt mârşave sau oribile. Un nelegiuit venit din
straturile de sus ale societ ii e o excep ie, din fericire destul
de rar . Furtul de bani publici, falsul sau falimentul
fraudulos, singurele f r delegi care pot s -i aduc acolo pe
oamenii bine, se bucur de altfel de privilegiul de a sta la
pistol şi atunci acuzatul nu iese aproape niciodat din
celul .
Locul acela de preumblare, încadrat între nişte ziduri
înnegrite, frumoase şi însp imânt toare, de o colonad
împ r it în celule, de o fortifica ie înspre partea cheiului, de
celulele z brelite ale pistolelor la miaz noapte, p zit de
gardieni aten i, ocupat de c tre o turm de nelegiui i
netrebnici şi lipsi i de încredere unii fa de ceilal i, la prima
vedere te întristeaz . Dar curând te apuc groaza când ajuns
acolo, te vezi centrul tuturor acelor priviri pline de ur , de
curiozitate, de disperare, şi în. fa a unor asemenea fiin e
dec zute! Lipseşte bucuria! Totul e întunecat, şi locurile, şi
458
oamenii. Totul e mut, şi zidurile şi conştiin ele, totul e
primejdie pentru neferici ii aceia. În afara cazurilor de
prietenie, sinistr ca şi ocna al c rei produs este, ei nu
îndr znesc s se încread unii în al ii. Poli ia care planeaz
asupra lor otr veşte aerul pe care-l respir şi corupe totul,
pân şi strângerea de mân a doi vinova i care se cunosc
îndeaproape. Un nelegiuit care-şi întâlneşte acolo cel mai
bun tovar ş, nu ştie dac acesta nu s-a poc it, dac n-a şi
m rturisit ceva ca s -şi scape via a. Aceast lips de
siguran , aceast fric de turn tor stric libertatea, şi aşa
destul de mincinoas , din închisoare. În jargonul puşc riei,
turn torul e un spion care pare a fi sub amenin area unei
grave acuza ii şi a c rui îndemânare proverbial const în a
se face socotit drept prieten. Cuvântul prieten înseamn un
ho emerit, un ho în toat puterea cuvântului şi care de
mult vreme a ispr vit-o cu societatea, vrea s r mân ho
toat via a şi st ruie în respectarea legilor ho eşti, orice s-ar
întâmpla.
Crima şi nebunia au anumite asem n ri. Când vezi
puşc riaşii în curtea Conciergeriei sau nebunii în gr dina
unui spital de boli nervoase e cam acelaşi lucru. Şi unii şi
ceilal i se preumbl ferindu-se s se întâlneasc , şi îşi azvârl
priviri cel pu in ciudate, sau de-a dreptul fioroase, dup cum
sunt gândurile lor din clipa aceea, niciodat veseli, şi nici
serioşi. C ci se cunosc sau se tem unii de al ii. Aşteptând s
fie condamna i, suferind de remuşc ri sau de strângeri de
inim , cei ce se preumbl prin curtea puşc riei au din
pricina aceasta înf işarea neliniştit şi r t cit a nebunilor.
Numai criminalii înr i i au o siguran care seam n cu
liniştea unei vie i cinstite şi cu sinceritatea unei conştiin e
curate.
Deoarece oamenii din clasele de mijloc nu ajung acolo
decât în chip de excep ie, iar celor care ajung acolo, în urma
vreunei f r delegi, le e ruşine şi r mân în celule, muşteriii
obişnui i ai cur ii sunt îndeobşte îmbr ca i ca oamenii de
rând. Cel mai des întâlnite sunt bluza de pânz şi haina de
459
catifea grosolan . Straiele acestea proaste sau murdare,
potrivite cu fe ele vulgare sau sinistre, cu apuc turile
brutale, totuşi îmblânzite întrucâtva de cuget rile triste de
care sunt cuprinşi puşc riaşii, totul, pân şi t cerea locului
acestuia, umple de groaz şi de dezgust pe rarii vizitatori
c rora protec ii înalte le-au procurat privilegiul, foarte cu
zgârcenie acordat, de a studia Conciergeria.
Tot aşa cum vederea unui cabinet de anatomie, unde bolile
ruşinoase sunt reprezentate prin figuri de cear , îl face cast
pe tân rul dus acolo şi-i inspir iubire sfânt şi nobil , tot
aşa vederea Conciergeriei şi a cur ii ei, populat cu oaspe ii
aceia h r zi i ocnei, ghilotinei, vreunei pedepse infamante,
inspir team de justi ia omeneasc celor care ar fi în stare
s nu se teama de justi ia dumnezeiasc al c rei glas
vorbeşte atât de tare în conştiin ; şi ies de acolo cinsti i
pentru mult vreme.
Cei care se preumblau în curte, când ap ru Jacques
Collin, urmau s joace un rol într-o scen hot râtoare din
via a lui Înşal -Moartea, astfel c nu e f r rost s zugr vim
câteva dintre cele mai de seam figuri ale acestei cumplite
adun ri.
Acolo, ca pretutindeni unde sunt oameni strânşi la un loc,
acolo, ca şi într-un internat, domnesc for a fizic şi for a
moral . Acolo, prin urmare, ca şi la ocn , aristocra ia o
constituie ucigaşii. Cel a c rui via a e în joc trece înaintea
celorlal i. Dup cum ne putem închipui, curtea e o şcoal de
drept penal. Se dau în ea lec ii mult mai bune decât în pia a
Panteonului160. Gluma periodic const în a imita drama de
la Curtea cu juri, în a numi un preşedinte, un juriu, un
procuror, un avocat şi a judeca procesul. Aceast comic rie
îngrozitoare se joac mai totdeauna cu prilejul crimelor
celebre. În vremea aceea, un mare proces de omor era pe
ordinea de zi a Cur ii cu juri, oribila ucidere a domnului şi
doamnei Crottat, foşti fermieri, tat şi mam a notarului

160 În pia a Panteonului este situat Facultatea de drept din Paris.

460
Crottat, şi care ineau la ei acas , aşa cum s-a dovedit cu
prilejul nefericitei întâmpl ri, opt sute de mii de franci în aur.
Unul dintre f ptaşii acestei îndoite omucideri era faimosul
Dannepont, zis La Pouraille, ocnaş liberat care de cinci ani
sc pase de cele mai aprige urm riri ale poli iei, cu ajutorul a
vreo şase-şapte nume false. Acesta se travestea cu atâta
m iestrie, încât f cuse doi ani de puşc rie sub numele de
Delsouq, unul dintre înv ceii s i, ho vestit care niciodat
nu trecea în f r delegile sale nivelul tribunalului corec ional.
De când ieşise de la ocn , La Pouraille s vârşise trei omoruri.
Nu mai înc pea îndoial c avea s fie condamnat la moarte,
iar lucrul acesta, nu mai pu in decât bog ia de care era
b nuit, îl f ceau pe acuzat s fie admirat şi temut de c tre
puşc riaşi; c ci nu se g sise o lescaie din banii fura i şi
acuma, în ciuda evenimentelor din iulie 1830, ne putem
aminti spaima pe care o stârni în Paris lovitura aceea
îndr znea ce putea fi asemuit , ca importan , cu furtul
medaliilor din Biblioteca na ional 161, c ci tendin a nefericit
a vremii noastre de a exprima totul în cifre, îl face pe un om
cu atât mai senza ional, cu cât suma furat e mai mare.
La Pouraille, omule uscat şi costeliv, cu mutr de
nev stuic , în vârst de patruzeci şi cinci de ani, una dintre
celebrit ile celor trei ocne unde fusese pe rând, de la vârsta
de nou sprezece ani, îl cunoştea bine de tot pe Jacques
Collin şi se va vedea cum şi de ce. Muta i din închisoarea La
Force, în Conciergerie, de dou zeci şi patru de ore, împreun
cu La Pouraille, al i doi ocnaşi recunoscuser pe loc, şi
f cuser s fie recunoscut şi de c tre ceilal i care se aflau în
curte, imperiul sinistru al lui La Pouraille, edec sortit
ghilotinei. Unul dintre ocnaşii aceştia, un liberat numit
Selerier, zis Auvergnatul, zis nea Ralleau, zis P c liciul, şi
c ruia, în societatea numit la ocn grangurii, i se spunea

161Acest furt s-a petrecut în 1831; în urma lui, cabinetul medaliilor a

pierdu piese unice din vremea imperiului roman, c ci, deşi prinşi, ho ii
apucaser s topeasc dou mii de medalii sau le risipeasc .
461
Firişor-de-M tase, porecl datorit îndemân rii cu care
sc pa de riscurile meseriei, era unul dintre vechii complici de
încredere ai lui Înşal -Moartea.
Înşal -Moartea îl b nuia în aşa m sur pe Firişor-de-
m tase c joac pe dou tablouri, c e în acelaşi timp în
consiliile grangurilor şi pl tit de poli ie, încât fusese sigur c
lui îi datoreaz arestarea sa în casa Vauquer în 1819.
Sclérier, pe care îl vom numi Firişor-de-M tase, dup cum
Dannepont se va numi La Pouraille, era implicat în furturi
calificate, dar f r cea mai mica v rsare de sânge, furturi
care trebuiau s -l vâre iar şi în ocn pentru cel pu in
dou zeci de ani. Cel lalt ocnaş, pe care-l chema Riganson,
alc tuia cu iitoarea sa, pe care-o chema Petica, una dintre
cele mai temute c snicii din lumea grangurilor. Riganson,
certat cu justi ia de la vârsta cea mai fraged , era poreclit
Peticul. Peticul era b rbatul Peticii, c ci nu exist nimic sfânt
pentru granguri. S lbaticii aceştia nu respectau nici legea,
nici religia, nimic, nici m car ştiin ele naturale, a c ror sacr
nomenclatur e, cum se vede, luat de ei în b taie de joc.
E nevoie aici de o digresiune. C ci intrarea lui Jacques
Collin în curte, ivirea sa în mijlocul celor ce-l duşm neau,
atât de bine pus la cale de Bibi-Lupin şi de judele de
instruc ie, scenele curioase care aveau s urmeze, totul ar fi
de neîn eles şi inadmisibil f r câteva l muriri cu privire la
lumea ho ilor şi ocnelor, la legile şi moravurile ei, şi mai ales
cu privire la limba ei, a c rei poezie hâd e neap rat
trebuincioas în aceast parte a povestirii. Prin urmare,
înainte de toate, câteva cuvinte despre limba cartoforilor,
trişorilor, pungaşilor, ho ilor şi ucigaşilor, c reia i se zice
argou şi pe care libertatea a întrebuin at-o cu atâta succes în
vremea din urm , încât multe cuvinte ale acestui straniu
vocabular au purces de pe buzele trandafirii ale tinerelor
femei, a r sunat în palate şi a înveselit capetele încoronate
dintre care nu numai unul singur a m rturisit c a fost dus!
S spunem aici, poate spre mirarea multora, c nu e limb
mai straşnic , mai colorat decât limba acestei lumi
462
subp mântene, care, de la primul imperiu ce a existat pe
lume şi a avut o capital , colc ie în pivni e, în cloace, la al
treilea etaj de sub scena societ ii, ca s lu m din arta
dramatic o expresie vie şi izbitoare. Oare lumea nu-i ea un
teatru? Al treilea etaj de sub scen e pivni a cea mai de jos,
instalat sub scena Operei şi în care sunt ascunse
maşin riile, maşiniştii, rampa, apari iile, diavolii vine i pe
care-i vars iadul etc.
Fiecare cuvânt al acestei limbi e o imagine brutal ,
ingenioas sau cumplit ! Pantalonii se numesc burlan; nu
mai e nevoie de explica ii. În argou nu dormi, ci soileşti. Lua i
aminte cu cât energie exprim verbul acesta somnul
caracteristic jivinei fug rite, obosite, b nuitoare care se
cheam ho ul şi care, de îndat ce e în siguran , cade şi se
rostogoleşte în pr pastia unui somn adânc, şi de care are
nevoie, sub aripile puternice ale b nuielii ce planeaz
necontenit asupr -i. Groaznic somn, asemeni cu al
s lb ticiunii care doarme, sfor ie şi totuşi vegheaz cu
urechile c ptuşite cât pând !
În limbajul acesta, totul e s lbatic. Silabele, care încep sau
încheie cuvintele, sunt aspre şi uimesc prin ciud enie. O
femeie e o gagic . Şi ce poezie! Paiul e pan de câmp.
Cuvintele: miezul nop ii sunt înlocuite cu: ceasul e limb pe
limb ! Nu v înfiora i, auzind asta! S lingi un ogeac
înseamn s furi ce se afl într-o odaie. Ce mai r mâne din
expresia a te culca, comparat cu a pune bila pe cinci, ce
vioiciune de imagini! A hali înseamn a mânca, aşa cum
m nânc oamenii urm ri i!
De altfel, argoul nu se opreşte, umbl pe urmele civiliza iei,
o ajunge din urm , se îmbog eşte cu expresii noi la fiecare
inven ie nou . Cartoful, introdus în Fran a şi lansat de
Ludovic al XVI-lea şi Parmentier162 e de îndat salutat de
argou drept portocala porcilor. Se inventeaz bancnotele,

162Antoine-Augustin Parmentier (1737–1813) este agronomul care a

dezvoltat în Fran a cultura cartofilor.
463
ocnele le boteaz cearşafuri garatate, dup numele lui Garat,
casierul care le isc lea. Cearşaful! Nu auzi i foşnetul hârtiei
de m tase? Bancnota de o mie de franci e un cearşaf, hârtia
de cinci sute o b trân . Aştepta i-v s -i vede i pe ocnaşi
botezând hârtiile de o sut sau de dou sute de franci cu alte
nume ciudate.
În 1790, doctorul Guillotin inventeaz , în interesul
omenirii, maşin ria expeditiv care rezolv toate problemele
ridicate de pedeapsa cu moartea. De îndat ocnaşii, foşti
vâslaşi la galere, cerceteaz aceast maşin aflat pe grani a
monarhist a vechiului regim şi pe frontiera justi iei noi, şi
deodat o boteaz M n stirea Urc -n Sil ! Studiaz unghiul
pe care-l descrie lama de o el şi g sesc, pentru a-i zugr vi
mişcarea, verbul a cosi! Când te mai gândeşti c ocna se mai
cheam şi pârnaie.
Într-adev r cei care se ocup cu lingvistica trebuie s
admire crearea acestor vocabule hâde, cum ar zice Charles
Nodier.163
S recunoaştem de altfel vechimea argoului! A zecea parte
din cuvintele lui vin din limba romanic a evului mediu. Alta
zecime, din b trân limb piperata a lui Rabelais. Unele
cuvinte se trag din limba veacurilor al XIV-lea şi al XV-lea.
Cel pu in o sut de cuvinte din argou vin din limba lui
Panurge, care în opera rabelais-ian simbolizeaz poporul,
c ci numele acesta e alc tuit din dou cuvinte greceşti care
înseamn : cel ce face toate. Ştiin a schimb faza civiliza iei
prin calea ferat , argoul o boteaz .
Numele capului, când mai e pe umeri, sorbona164, arat
cât de îndep rtat e obârşia acestei limbi despre care e vorba
în cei mai vechi romancieri, ca în Cervantes, în nuvelierii
italieni şi Aretino. Din vremuri str vechi, într-adev r,

163 Charles Nodier (1780–1844), scriitor francez, a alc tuit mai ales
povestiri fantastice şi pitoreşti.
164 Sorbona fiind sediul facult ilor da litere şi ştiin e din Paris, e de

în eles de ce argoul a dat cuvântului în eles de cap!

464
prostituata, eroin a atâtor romane de pe vremuri, a fost
protectoarea, tovar şa şi mângâierea pungaşului,
ho omanului, şu ului, borfaşului, foi arului, pezevenghiului.
Prostitu ia şi furtul sunt dou proteste vii, b rb teasc şi
femeiasc , a st rii naturale împotriva st rii sociale. Ho ul nu
pune în discu ie proprietatea, moştenirea, garan iile sociale:
le calc şi gata. Pentru el, furtul înseamn s -şi recapete ce-i
al lui. El nu discut c s toria, nu învinuieşte, nu cere, în
utopii tip rite, acel consim mânt reciproc, acea potrivire a
sufletelor cu neputin de generalizat. Se împerecheaz cu o
violen ale c rei verigi sunt necontenit strânse de ciocanul
nevoii. Inovatorii moderni scriu teorii încurcate, ce oase şi
încleiate sau romane filantropice; dar ho ul face practic ! E
limpede ca un fapt, logic ca un pumn în obraz. Şi ce stil
are!…
Alt observa ie! Lumea prostituatelor, a ho ilor şi a
ucigaşilor, ocnele şi puşc riile cuprind o popula ie de vreo
şaizeci pân la optzeci de mii de inşi, b rba i şi femei. Lumea
asta nu poate fi dat la o parte când vrem s zugr vim
moravurile noastre şi s reproducem întocmai starea noastr
social . Justi ia, jandarmeria şi poli ia au un num r de
slujbaşi aproape corespunz tor, nu e oare ciudat? Acest
antagonism de oameni care se caut unii pe al ii şi se feresc
unii de al ii alc tuieşte un duel imens, prin excelen
dramatic şi pe care l-am schi at în Studiul de fa . Într-o
privin , ho ia sau meseria de femeie de strada seam n cu
teatrul, poli ia, preo ia sau jandarmeria. În aceste şase
condi ii insul cap t o pecete care nu se mai şterge. Nu mai
poate fi decât ceea ce este. Întip rirea harului preo esc e
neclintit ca şi aceea a tagmei ost şeşti. La fel stau lucrurile
şi cu celelalte îndeletniciri care alc tuiesc opozi ii puternice,
elemente contrarii în sinul civiliza iei. Aceste semnalmente
puternice, colorate, stranii, fistichii fac femeia de strad şi
pungaşul, ucigaşul şi ocnaşul liberat atât de uşor de
recunoscut, încât pentru duşmanii lor, spionul şi jandarmul,
sunt ceea ce e pentru vân tor vânatul. Au apuc turi, teluri
465
de a fi, o nuan a pielii, priviri, o culoare, un miros, în
sfârşit nişte „însuşiri” ce nu pot da greş. De acolo vine ştiin a
adânc a travestirii la celebrit ile ocnei.
Înc un cuvânt despre alc tuirea lumii acesteia din care
suprimarea pecetii cu fierul roşu, îmblânzirea penalit ilor şi
neroada blânde e a juriului dau frâu liber unor grave
amenin ri, într-adev r, peste dou zeci de ani Parisul va fi
asediat de o armat de patruzeci de mii de ocnaşi libera i.
Departamentul Senei şi cei un milion cinci sute de mii de
locuitori ai s i fiind singurul punct al Fran ei unde neferici ii
aceştia se pot ascunde, Parisul e pentru ei ceea ce e pentru
fiarele s lbatice p durea virgin .
Grangurii, care sunt pentru lumea pungaşilor cartierul
Saint-Germain, aristocra ia ei, se adunaser în 1816, în
urma p cii care-i f cea pe mul i s se întrebe din ce vor tr i,
într-o asocia ie zis a Marii g şti, unde se strânser cei mai
faimoşi capi de band şi câ iva inşi îndr zne i care n-aveau
pe vremea aceea niciun mijloc de existen . Cuvântul acesta
de gaşc însemneaz totodat fra i, prieteni, camaraderie.
To i ho ii, ocnaşii, întemni a ii sunt gaşcari. Dar, Marea
gaşc , floare a grangurilor, a fost vreme de dou zeci şi ceva
de ani Curtea de casa ie, Universitatea şi Camera pairilor
pentru poporul acesta scos în afara legii. Marii gaşcari aveau
fiecare o avere personal , capitaluri comune şi apuc turi
aparte. Ei îşi d deau ajutor şi sprijin la nevoie, se cunoşteau
între ei. Fiind de altminteri mai presus de vicleniile şi ispitele
poli iei, aveau constitu ia lor, parolele lor.
Aceşti lorzi ai ocnei alc tuiser din 1815 pân în 1819
faimoasa societate a celor Zece mii, astfel numit dup
în elegerea lor, în virtutea c reia membrii nu puteau
niciodat s se apuce de o lovitur unde erau de câştigat mai
pu in de zece mii de franci. Chiar în clipa aceea, în 1829 şi
1830, se publicau memorii în care for ele acestei societ i şi
numele membrilor ei erau date în vileag de una dintre
celebrit ile poli iei judiciare. În aceste memorii, vedeai cu
spaima o armat întreag de oameni capabili, şi b rba i şi
466
femei; dar atât de înfricoş toare, atât de destoinic , aşa de
adesea norocoas , încât nişte pungaşi ca Lévy, Pastourel,
Collonge, Chimaux, în vârst de cincizeci şi şaizeci de ani,
erau semnala i ca aflându-se în lupt cu societatea înc din
copil rie!… Cât neputin a justi iei m rturiseşte existen a
unor r uf c tori atât de b trâni!
Jacques Collin era casierul nu numai al societ ii celor
Zece mii, ci şi al Marii g şti, eroii ocnei. Dup câte spun
autorit ile competente, ocnele au avut totdeauna capitaluri.
Ciud enia aceasta e de în eles. Nicio sum furat nu mai
poate fi g sit , afar de cazurile ciudate. Condamna ii, care
nu pot s ia nimic cu ei în ocn , sunt sili i s -şi încredin eze
fondurile unor oameni de încredere şi capabili, aşa cum în
societate î i încredin ezi averea unei b nci.
La început, Bibi-Lupin, de zece ani şef al poli iei de
siguran , f cuse parte din aristocra ia Marii gaşti. Tr dase
în urma unei vanit i jignite; tot mereu i se preferase
inteligen a str lucit şi puterea extraordinar a lui Înşeala-
Moartea. De acolo venea îndârjirea constant a acestui
faimos şef al poli iei de siguran împotriva lui Jacques
Collin. De acolo proveneau şi anumite compromisuri dintre
Bibi-Lupin şi foştii sai tovar şi, compromisuri care începeau
s le dea de gândit magistra ilor.
Prin urmare în dorin a-i de r zbunare c reia judec torul
de instruc ie îi d duse frâu liber fiindc era nevoie s se
stabileasc identitatea lui Jacques Collin, şeful poli iei de
siguran îşi alesese foarte iscusit ajutorii, asmu ind asupra
falsului spaniol pe La Pouraille, pe Firicel-de-M tase şi pe
Peticul, c ci La Pouraille, ca şi Firicel-de-M tase f ceau parte
din cei Zece mii, iar Peticul era un mare g şcar.
Petica, temuta gagic a Peticului, care sc pase pentru
moment din orice investiga ie a poli iei datorita travestirilor ei
în femeie din lumea mare, era în libertate. Femeia aceasta
care ştia de minune s fac pe marchiza, pe baroana şi pe
contesa, are tr sur şi slugi. Acest soi de Jacques Collin în
fuste, e singura femeie ce poate fi asemuit Asiei, bra ul
467
drept al lui Jacques Collin. Fiecare erou al ocnei e într-
adev r înso it de o femeie devotat . Analele judiciare şi
cronica secret a Palatului de justi ie ne înva c nicio
patim de femeie cinstit , n; ci m car aceea a unei femei
bisericoase pentru duhovnicul ei, nimic nu întrece
devotamentul iitoarei ce împ rt şeşte primejdiile prin care
trec marii r uf c tori.
La oamenii aceştia, motivul ini ial al faptelor lor
cutez toare şi al omuciderilor ce f ptuiesc e aproape
totdeauna patima. Iubirea f r frâu care-i târ şte, fiziologic,
cum spun medicii, c tre femeie, iroseşte toate for ele morale
şi fizice ale acestor oameni energici. De acolo vine trând via
care le mistuie zilele; c ci excesele amoroase cer şi odihn . şi
mese care s le refac for ele. De acolo, ura fa de orice fel
de munc şi care îi sileşte pe aceşti oameni s recurg la
mijloace de a câştiga bani f r întârziere. Totuşi, nevoia de a
tr i şi de a tr i bine, de la început atât de turbat , e nimica
toat fa de d rnicia inspirat de c tre o femeie uşoar ,
c reia aceşti generoşi Medori165 vor s -i dea giuvaeruri şi
rochii şi c reia, totdeauna mânc cioas , îi place s m nânce
bine. Femeia vrea un şal, ibovnicul îl fur , iar dânsa vede în
asta o dovad de dragoste! Astfel se ajunge la furt care, dac
vrem s cercet m inima omeneasc la lup , se recunoaşte ca
un sim mânt aproape firesc la om. Furtul duce la omor, iar
omorul îl poart pe ibovnic din treapt -n treapt pân la
ghilotin .
Dragostea fizic şi detracat a unor asemenea oameni ar fi
prin urmare, dac îi credem pe medici, la obârşia a şapte
f r delegi din zece. De altminteri dovada acestui lucru se
g seşte totdeauna izbitoare, pip ibil , la autopsia
ghilotina ilor. Fapt pentru care aceşti aman i monstruoşi,

165În poemul eroic-comic Orlando furioso al lui Ariosto (1474–1533), un

episod e constituit din relatarea abnega iei cu care tân rul maur Medor
str bate tab ra duşmanilor pentru a c uta, pe câmpul de lupt , trupul
suveranului s u mort (cântul 18).
468
spaima societ ii, pot fi siguri c vor fi adora i de iubitele lor.
Femeile acestea devotate, credincioase, ghemuite la poarta
puşc riilor, mereu preocupate cu dejucarea vicleniilor
instruc iei, paznice incoruptibile ale celor mai groaznice
taine, fac ca atâtea procese s fie întunecoase, de neîn eles.
În asta st puterea şi de asemenea sl biciunea
r uf c torului. În limbajul femeilor uşoare, s fii cinstit
înseamn s nu calci niciuna dintre legile acestei leg turi,
s - i dai to i banii b rbatului intrat la pârnaie, s ai grij s -i
fie bine, s -i fii credincioas în toate sensurile, s încerci
orice pentru dânsul. Cea mai cumplit insult , pe care o
prostituat poate s-o arunce în obrazul terfelit al altei
prostituate, este s o învinuiasc de necredin fa de
ibovnicul aflat la gros. O prostituat , în aceste împrejur ri, e
socotit o femeie f r inim !…
Cum se va vedea, La Pouraille iubea cu patim o femeie.
Firişor-de-M tase, filosof egoist, care fura ca s -şi fac o
situa ie, sem na mult cu Paccard, omul lui Jacques Collin,
fugit cu Prudence Servien şi st pâni amândoi pe şapte sute
cincizeci de mii de franci. Firicel-de-M tase n-avea nicio
leg tur , dispre uia femeile şi nu se iubea decât pe sine. Cât
despre Peticul, aşa cum se ştie în momentul de fa , îşi
tr gea porecla de pe urma leg turii sale cu Petica. Dar,
aceste trei celebrit i ale lumii interlope aveau socoteli de
cerut lui Jacques Collin, socoteli destul de greu de l murit.
Numai casierul ştia câ i asocia i mai tr iau şi cât avere
avea fiecare. Pe mortalitatea caracteristic ac ionarilor s i se
bazase Înşal -Moartea în clipa în care se hot râse s h p ie
loveaua în folosul lui Lucien. Sustr gându-se supravegherii
tovar şilor s i şi a poli iei vreme de nou ani, Jacques Collin
putea fi aproape sigur c va moşteni, potrivit pactului Marii
g şti pe dou treimi din depun tori. De altminteri, nu putea
oare s pretind c a f cut pl i g şcarilor cosi i de ghilotin ?
În sfârşit, niciun control nu atingea aceast c petenie a Marii
g şti. Ceilal i aveau în el o încredere absolut , vrând-
nevrând, c ci via a de fiar s lbatic pe care o duc ocnaşii
469
presupune între oamenii de soi ai acestei lumi feroce cea mai
mare b gare de seam . Din cei trei sute de mii de franci pe
care-i risipise, Jacques Collin putea s scape pl tind vreo
sut de mii de franci. În clipa aceea, dup cum se vede, La
Pouraille, unul dintre creditorii lui Jacques Collin, nu mai
avea decât nou zeci de zile de tr it. De inând o sum f r
îndoial mult mai mare decât cea pe care i-o p stra şeful
s u, La Pouraille trebuie s fi fost de altminteri destul de
în eleg tor.
Unul dintre semnalmentele care nu dau greş şi dup care
directorii de închisoare şi agen ii lor, poli ia şi ajutoarele ei şi
chiar şi magistra ii instructori recunosc recidiviştii, adic pe
cei care au mâncat ciorba de fasole a închisorii, e faptul c
sunt obişnui i cu închisoarea, îi cunosc în chip firesc
obiceiurile, sunt ca la ei acas , nu se mir de nimic.
De aceea Jacques Collin, ferindu-se de sine însuşi, jucase
pân atunci de minune rolul s u de nevinovat şi de str in,
atât la închisoarea La Force, cât şi la Conciergerie. Dar
zdrobit de durere, nimicit de faptul c murise de dou ori,
c ci în noaptea aceea îngrozitoare murise de dou ori,
redeveni Jacques Collin. Paznicul r mase uimit c nu trebuie
s -i spun preotului spaniol pe unde se ajungea în curte.
Acest actor atât de des vârşit îşi uitase rolul şi coborî prin
scara în spiral din turnul Bonbec ca un vechi muşteriu al
Conciergeriei.
„Bibi-Lupin are dreptate, îşi spuse în sine paznicul, e
recidivist, e Jacques Collin.” În clipa când Înşal -Moartea se
ar t în rama pe care o alc tuia uşa turnule ului,
puşc riaşii, care-şi ispr viser cump r turile la masa de
piatr zis a lui Ludovic cel Sfânt, se risipeau prin curte,
totdeauna prea strâmt pentru ei; noul de inut fu deci z rit
de c tre to i în acelaşi timp, cu atât mai iute cu cât nimic nu
se poate asemui cu precizia privirii puşc riaşilor, ce stau to i
în curte ca un paing în mijlocul casei sale. Compara ia
aceasta e matematic exact , c ci ochiul fiind oprit din toate
p r ile de c tre ziduri înalte şi negre, de inutul vede
470
totdeauna, chiar dac nu se uit anume, uşa prin care intra
paznicii, ferestrele vorbitorului şi ale sc rii din turnul
Bonbec, singurele ieşiri ale cur ii. În adânca izolare în care se
afl acuzatul, totul e pentru el ceva deosebit, îl preocup
orice; plictiseala lui, asem n toare cu a tigrului cafe st în
cuşca în Jardin des plantes, îi înzeceşte puterea de
observa ie. Nu e lipsit de importan s atragem aten ia
asupra faptului c Jacques Collin, îmbr cat ca un cleric care
nu se consider obligat s poarte reverenda, purta pantaloni
negri, ciorapi negri, pantofi cu catarame de argint, o vest
neagr şi un anumit soi de redingot de un cafeniu închis, a
c rei croial tr deaz preotul, orice-ar face el, mai ales când
aceste semnalmente sunt întregite de tunsoarea
caracteristic a p rului. Jacques Collin purta o peruc peste
m sur de preo easc şi de un firesc rafinat.
— Ei, ei, îi zise La Pouraille Peticului, semn r u! Un pop !
Cum o fi ajuns un pop aici?
— E un iordan de-al lor, un mus r de model nou, r spunse
Firicel-de-M tase, vreun curcan travestit care vine s -şi fac
meseria.
Jandarmul are în jargon mai multe nume: când îl
urm reşte pe pungaş e sticlete; când îl p zeşte, e curcan;
când îl duce la eşafod e cavalerul ghilotinei.
Ca s ispr vim tabloul cur ii, poate c e nevoie s
zugr vim în câteva cuvinte pe ceilal i doi mari g şcari,
Sélérier, zis Auvergnatul, zis nea Ralleau, zis P c liciul şi, în
sfârşit, Firişor-de-M tase, care avea treizeci de nume şi tot
atâtea legitima ii şi care nu va îi pomenit decât cu aceast
porecla, singura ce i se d dea în lumea grangurilor. Acest
filosof profund, care vedea în falsul preot un jandarm, era un
g ligan de cinci picioare şi patru oii ai c rui muşchi f ceau
nişte gogoloaie ciudate. Sub o east uriaş , îi lic reau nişte
ochişori acoperi i, ca ai p s rilor de prad , cu nişte pleoape
cenuşii, mate şi dure. La prima vedere, prin l imea laicilor
desenate puternic şi reliefate, sem na cu un lup; dar tot ce
implica aceast asem nare, în materie de cruzime sau chiar
471
de ferocitate era cump nit de viclenia şi vioiciunea
tr s turilor sale, deşi erau br zdate cu urme de v rsat.
Marginea fiec rei zbârcituri, t iat scurt, era parc plina de
inteligen . Se citeau în ea tot atâtea cuvinte batjocoritoare.
Via a r uf c torilor, care presupune foamea şi setea, nop ile
petrecute pe cheiuri, pe margini de râu, pe sub poduri şi pe
str zi, orgiile cu b uturi tari cu care se s rb toresc
triumfurile, tr sese peste obrazul acesta parc un strat de
lac. La treizeci de paşi, daca Firicel-de-M tase s-ar fi ar tat
aşa cum era, un agent de poli ie sau un jandarm şi-ar fi
recunoscut vânatul. Dar rivaliza cu Jacques Collin în arta de
a se grima şi de a se costuma. În clipa aceea, Firişor-de-
M tase, neglijent ca marii actori care nu-şi îngrijesc inuta
decât pe scen , purta un fel de jachet de vân toare ai c rei
nasturi lipseau şi ale c rei butoniere destr mate l sau s se
vad albul c ptuşelii, nişte papuci proşti, verzi, pantaloni de
pânz care ajunseser cenuşii, iar pe cap o şapc f r
cozoroc, din care ieşeau col urile unei basmale de b rbier,
mototolit şi murdar .
Lâng Firişor-de-M tase, Peticul alc tuia un contrast
des vârşit. Acest pungaş vestit, mic de stat, gros şi gras, vioi,
cu fa a livid , cu ochii negri duşi în fundul capului, îmbr cat
e. i un buc tar, înfipt pe picioare foarte strâmbe, te îngrozea
cu fa a lui pe care domneau toate simptomele unei tiri de
animal carnivor.
Firişor-de-M tase şi Peticul îi f ceau curte lui La Pouraille
care nu mai avea nicio speran . Ucigaşul recidivist ştia c în
mai pu in de patru luni avea s fie judecat, condamnat şi
executat. De aceea Firişor-de-M tase şi Peticul, prieteni ai lui
La Pouraille, nu îi spuneau altfel decât Stare ul, adic stare
al m n stirii Urc -n Sil . E uşor de b nuit de ce îl linguşeau
Firişor-de-M tase şi Peticul pe La Pouraille. La Pouraille
îngropase dou sute cincizeci de mii de franci aur, partea sa
din prada g sit la so ii Crottat, cum spunea actul de
acuzare. Ce straşnic moştenire de l sat la doi ortaci, deşi cei
doi ocnaşi trebuiau s se întoarc peste câteva zile la ocn .
472
Peticul şi Firişor-de-M tase urmau s fie condamna i pentru
furt cu circumstan e agravante la cincisprezece ani de
închisoare, care se vor ad uga la cei zece ani ai unei
condamn ri precedente, pe care-şi îng duiser s -i
întrerup . De aceea, deşi aveau de f cut unul dou zeci şi doi
şi cel lalt dou zeci şi şase de ani munc silnic , sperau
amândoi s scape şi s g seasc gr mada de aur a lui La
Pouraille. Dar asociatul celor Zece mii îşi p zea taina, i se
p rea c n-are rost s-o dea în vileag cât vreme nu fusese
condamnat. F când parte din cea mai înalt aristocra ie a
ocnei, nu spusese nimic despre complicii s i, era cunoscut ca
om de caracter; domnul Popinot, judec torul de instruc ie al
acelei crime îngrozitoare, nu scosese nimic de la el.
Acest triumvirat cumplit st tea în capul cur ii, adic sub
pistole. Firişor-de-M tase încheia o lec ie dat unui tân r
care era la prima lovitur şi care, sigur c va fi condamnat la
zece ani de munc silnic , se informa cu privire la diferitele
pârn i.
— Ei, puştiule, îl d sc lea Firişor-de-M tase în clipa când
se ivi Jacques Collin, iat ce deosebire este între Brest,
Toulon şi Rochefort.
— Ia zi, b trâne, spuse tân rul, curios ca un înv cel.
Acuzatul acesta, un b iat de familie bun , învinuit de fals,
coborâse din pistola vecin cu a lui Lucien.
— Ascult , fiule, urm Firişor-de-M tase, la Brest po i fi
sigur c pescuieşti fasole când vâri a treia oar lingura în
hârd u, la Toulon g seşti fasolea la a cincea oar , iar la
Rochefort nu g seşti niciodat decât dac eşti edec.
Acestea fiind spuse, profundul filosof îi ajunse pe La
Pouraille şi Peticul, care, foarte curioşi s ştie ce e cu popa,
începur s coboare de-a lungul cur ii, în vreme ce Jacques
Collin, nimicit de durere, o urca în sens invers. Înşal -
Moartea, st pânit de cuget ri cumplite, cuget rile unui
împ rat detronat, nu-şi d dea seama c e privit de to i,
supus aten iei tuturor şi umbla încet, uitându-se la fereastra
fatal de care se spânzurase Lucien de Rubempré. Niciunul
473
dintre puşc riaşi nu ştia de aceast întâmplare, c ci vecinul
lui Lucien, tân rul falsificator, nu spusese nimic, din motive
pe care le vom afla îndat . Cei trei gaşcari se aşezar aşa
încât s -i taie calea preotului.
— Nu e pop , îi zise Firişor-de-M tase lui La Pouraille, e
edec vechi. Ia te uit cum trage la dreapta!
Trebuie s explic m aici, c ci nu to i cititorii au avut ideea
s viziteze o puşc rie, c fiecare ocnaş e legat cu altul
(totdeauna unul b trân cu unul tân r) cu un lan . Greutatea
lan ului acesta nituit de un inel deasupra gleznei, e aşa de
mare, încât într-un an de zile îl face pe ocnaş s capete
pentru toat via a un defect de mers. Silit s pun într-un
picior mai mult for decât în cel lalt ca s -şi trag br ara,
aşa cum i se spune la ocn acestei buc i de fier,
condamnatul cap t , f r s se poat dezb ra de ea,
obişnuin a acestei sfor ri. Mai târziu, când nu-şi mai trage
lan ul, se întâmpl cu aceast c tuş ca şi cu picioarele
t iate care-l dor şi mai departe pe amputat; ocnaşul îşi simte
mereu veriga, nu mai poate sc pa niciodat de acest tic al
mersului. În limbajul poli iei, trage la dreapta. Semnul acesta
cunoscut de ocnaşi între dânşii, ca şi de agen ii de poli ie,
dac nu ajut la recunoaşterea unui ocnaş, cel pu in o
întregeşte.
La Înşal -Moartea, evadat de opt ani, mişcarea aceasta
sl bise mult; dar, în urma cuget rii care-l absorbea, umbla
cu paşi atât de înce i şi de solemni, încât oricât de slab îi era
viciul de mers, trebuia s izbeasc un ochi atât de ager ca al
lui La Pouraille. De altminteri, e uşor de în eles c ocnaşii,
necontenit împreun la ocn şi neavând de observat decât pe
ei înşişi, şi-au studiat în aşa m sur chipurile, încât cunosc
anumite obişnuin e care scap duşmanilor lor sistematici:
spionii, jandarmii şi comisarii de poli ie. De aceea, faimosul
Coignard, locotenent-colonel al legiunii g rzii na ionale din
departamentul Senei, fu arestat dup o anumit tres rire a
muşchilor maxilari de la obrazul stâng, recunoscut de c tre
un ocnaş trimis anume la parad ; c ci, deşi Bibi-Lupin era
474
sigur de acest lucru, poli ia nu îndr znea s cread c
Coignard e una şi aceeaşi persoan cu contele Pontis de
Sainte-Hélène.
— E ştabul nostru! rosti Firişor-de-M tase dup ce
c p tase de la Jacques Collin privirea aceea absent pe care
o arunc asupra a tot ce-l înconjoar omul cufundat în
disperare.
— Da, el e, e Înşal -Moartea, zise Peticul, frecându-şi
mâinile. Da, statura, spetele, seam n , el el. Dar ce-a f cut?
Parc nu mai e el.
— A, am în eles! zise Firişor-de-M tase. Şi-a pus în gând
ceva. Vrea s -şi vad f t l ul care o s fie executat în
curând.
Ca s d m idee m car în linii mari despre insul pe care
puşc riaşii, temnicerii şi paznicii îl numesc un f t l u, va fi
de ajuns s amintim o vorb minunat a directorului uneia
dintre principalele închisori c tre r posatul lord Durham,
care, în timpul şederii sale la Paris, a vizitat toate închisorile.
Lordul, doritor s afle toate detaliile justi iei franceze, îl puse
chiar pe r posatul Sanson, c l ul, s -şi monteze maşin ria şi
ceru s fie executat un vi el viu ca s -şi dea seama cum
func ioneaz maşina pe care revolu ia francez a f cut-o
celebr .
Directorul, dup ce-i ar tase toat închisoarea, cur ile,
atelierele, celulele etc., îi ar t cu degetul un loc şi f cu un
gest de scârb .
— N-o duc acolo pe în l imea-voastr , zise dânsul, c ci e
cartierul f t l ilor…
— Aoh! f cu lordul Durham. Şi ce înseamn asta?…
— My lord, e al treilea sex.
— O s -l scurteze cu un cap pe Théodore! zise La Pouraille.
Bun b iat! Ce îndemânatic! Ce înfipt! Ce pierdere pentru
societate!
— Da, Théodore Calvi îşi morfoleşte ultima bucat de
pâine, zise Peticul. A, ce-or mai pişa din ochi gagicile lui, c
mureau dup el, derbedeul!
475
 — Aşadar, iat -te, b trâne? îi spuse La Pouraille lui
Jacques Collin. Şi, împreun cu cei doi tovar şi cu care se
inea de bra , îi t iar calea noului venit.
— Ei, ştabule, te-ai f cut pop ? ad ug La Pouraille.
— Aud c ne-ai şutit biştarii, urm Peticul amenin tor.
— Pici cu ceva, b trâne? întreb Firicel-de-M tase.
Aceste trei întreb ri pornir ca trei focuri de pistol.
— Nu v bate i joc de un s rman preot ajuns aici din
greşeal , r spunse maşinal Jacques Collin, care-i recunoscu
de îndat pe cei trei tovar şi.
— E ciripeana lui chiar dac nu seam n la muiet zise La
Pouraille, punând mâna pe um rul lui Jacques Collin.
Gestul acesta, înf işarea celor trei tovar şi ai s i, îl
scoaser n prasnic pe ştabul din starea de prosta ie şi-l
f cur s -şi dea seama de realitate; c ci, în noaptea aceea
fatal , se rostogolise în luminile nem rginite şi spirituale ale
sim mintelor, c utând în ele o cale nou .
— Nu-l da în baft pe ştabul! şopti Jacques Collin cu un
glas g unos şi amenin tor, care sem na cu un mârâit de
leu. Curcanii sunt aici, trebuie lua i cu iordane. Fac pe gab rul
lor pentru un b iat care a-ngr m dit-o.
Aceste cuvinte fur rostite cu blânde ea duhovniceasc a
unui preot care încearc s converteasc nişte neferici i şi
înso it de o privire cu care Jacques Collin cuprinse toata
curtea, îi v zu pe paznici sub arcade şi-i ar t batjocoritor
celor trei tovar şi ai s i.
— Parc nu-s destui mus ri aici? Deschide i obloanele şi
gini i! Nu m da i în baft , s facem şest şi lua i-m de pop ,
c dac nu, v torn, pe voi, pe gagici şi loveaua.
— Ce, faci şest de noi? zise Firicel-de-M tase. Vii s - i
scapi f t l ul?
— Théodore! zise Jacques Collin, st pânindu-şi un salt şi
un r cnet.
Fusese ultima lovitur a torturii pentru acest uriaş
pr buşit.
— Îi trage bulionul, repet La Pouraille, de dou luni e uns
476
cu alifie de cimitir.
Jacques Collin, gata s leşine, cu genunchii moi, fu
sprijinit de cei trei tovar şi şi avu prezen a de spirit de a-şi
împreuna mâinile luând o înf işare cucernic . La Pouraille
şi Peticul îl rezemar respectuos pe hulitorul Înşal -Moartea,
în vreme ce Firişor-de-M tase alerga s -i vorbeasc
paznicului de santinel la uşa ce ducea spre vorbitor.
— Preacuviosul preot ar vrea s se aşeze, d -ne un scaun
pentru el.
În felul acesta, d du greş lovitura preg tit de Bibi-Lupin.
Înşal -Moartea, ca şi Napoleon recunoscut de ostaşii s i,
câştigase supunerea şi respectul celor trei ocnaşi. Fuseser
de ajuns dou cuvinte. Aceste dou cuvinte erau: gagicile şi
loveaua voastr , femeile şi banii voştri, rezumatul tuturor
afec iunilor adev rate ale omului. Amenin area aceasta fu
pentru cei trei ocnaşi semnul puterii supreme, ştabul inea
înc şi acum averea lor în mâinile sale. Mereu atotputernic în
afar , ştabul nu-i tr dase, cum spuseser duşmanii.
Renumele uriaş de iscusin şi destoinicie a c peteniei lor
a â a de altminteri curiozitatea celor trei ocnaşi; c ci, la
puşc rie, curiozitatea devine singurul imbold al acestor
suflete terfelite, îndr zneala travestirii lui Jacques Collin, pe
care o p strase pân şi sub z voarele Conciergeriei, îi
înnebunea de altminteri pe cei trei r uf c tori.
— Sunt la secret de patru zile, aşa c nu-l ştiam pe
Théodore atât de aproape de mân stire, zise Jacques Collin.
Venisem s scap un biet puşti care s-a spânzurat aici, ieri la
patru, şi iat am dat peste alt pr p d. Nu mai am niciun atu
în c r ile mele!…
— S racu ştabu! zise Firişor-de-M tase.
— A, m-a l sat masc scarao chi! exclam Jacques Collin,
smulgându-se din bra ele celor doi tovar şi şi îndreptându-se
cu o înf işare înfricoş toare. Vine ceasul când lumea e mai
tare ca noi! Pân la urm , pârnaia ne haleşte.
Directorul Conciergeriei, anun at c preotului spaniol i se
f cuse r u, veni chiar el în curte ca s -l spioneze, îl puse s
477
ia loc pe un scaun, în lumina soarelui, cercetând totul cu
acea p trundere de temut, care sporeşte din zi în zi când
exerci i aceeaşi slujb şi care se ascunde sub o p relnic
nep sare.
— Vai, Doamne! zise Jacques Collin. S fiu amestecat cu
oamenii aceştia, drojdia societ ii, r uf c tori, ucigaşi!… Dar
Dumnezeu nu-şi va p r si slujitorul. Drag domnule
director, îmi voi însemna trecerea pe aici cu fapte de
milostenie a c ror amintire va r mâne în veci! Îi voi converti
pe neferici ii aceştia. Vor afla c au un suflet, c -i aşteapt
via a veşnic şi c , dac au pierdut totul pe p mânt, mai pot
cuceri raiul, raiul care e al lor, dac -l pl tesc cu o c in
adev rata şi sincer .
Dou zeci-treizeci de puşc riaşi, veni i în goan şi aduna i
înd r tul celor trei cumpli i ocnaşi, ale c ror priviri s lbatice
impuseser trei paşi distan între ei şi curioşi, auzir
aceast cuvântare rostit cu o blânde e apostoleasc .
— Pe sta, domnule Gault, rosti înfricoş torul La Pouraille,
pe sta, l-am asculta…
— Mi s-a spus, urma Jacques Collin, lâng care st tea
domnul Gault, c în închisoarea aceasta se afl un
condamnat la moarte.
— În clipa de fa a i se citeşte respingerea recursului, zise
domnul Gault.
— Nu ştiu ce înseamn asta, întreb cu naivitate Jacques
Collin privind în juru-i.
— M i, hus n mai e sta, rosti tinerelul care adineauri îl
consultase pe Firişor-de-M tase despre fasolea din pârnaie.
— Ei, azi sau mâine îl scurteaz ! zise un de inut.
— Scurteaz ? întreb Jacques Collin, a c rui înf işare
nevinovat şi neştiutoare îi umplu de admira ie pe cei trei
gaşcari.
— În limbajul lor, r spunse directorul, asta înseamn
executarea pedepsei cu moartea. Dac grefierul citeşte
respingerea recursului, f r îndoial c l ul o s primeasc
ordin s -l execute. Nefericitul a refuzat tot mereu ajutorul
478
preotului.
— Ah, domnule director, iat un suflet care trebuie
mântuit! exclam Jacques Collin.
Şi hulitorul îşi împreun mâinile cu o expresie de amant
desperat, care, directorului ce-l privea cu aten ie, i se p ru
plin de un entuziasm cucernic.
— Vai, domnule director, urm Înşal -Moartea, l sa i-m
s v dovedesc ce sunt şi ce pot, îng dui i-mi s fac s
înmugureasc poc in a în inima aceea împietrit ! Dumnezeu
mi-a dat însuşirea de a rosti anumite cuvinte care pricinuiesc
schimb ri mari. Sf râm inimile şi le deschid. De ce v-ar fi
team ? Pune i s fiu înso it de jandarmi, de paznici, de cine
dori i.
—O s v d dac preotul închisorii primeşte s -l
înlocuieşti, zise domnul Gault.
Şi directorul se retrase, izbit de înf işarea cu des vârşire
nep s toare, deşi oarecum curioas cu care ocnaşii şi
puşc riaşii îl priveau pe acest preot, al c rui glas de apostol
d dea farmec limbii p s reşti pe care o vorbea, pe jum tate
franceza şi pe jum tate spaniol .
— Cum a i ajuns aici, domnule abate? îi întreb pe
Jacques Collin tân rul care vorbise cu Firişor-de-M tase.
— Vai, dintr-o eroare, r spunse Jacques Collin privindu-l
din cap pân -n picioare pe feciorul de bani-gata. Am fost
g sit la o curtezan care murise şi care, îndat dup aceea,
fusese şi jefuit . S-a constatat c -şi pusese cap t zilelor, iar
f ptaşii furtului, care sunt de bun seam , slugile, n-au fost
înc prinşi.
— Şi din pricina furtului aceluia s-a spânzurat tân rul?…
— S rmanul copil, desigur ca n-a putut r bda s fie
dezonorat de-o întemni are nedreapt , r spunse Înşal -
Moartea, ridicând ochii la cer.
— Da, zise tân rul, veneau s -l libereze când s-a sinucis.
Ce noroc!
— Numai nevinova ii se sperie în aşa hal, zise Jacques
Collin. Lua i aminte c furtul a fost s vârşit în dauna lui.
479
 — Care era suma? întreb profundul şi vicleanul Firişorde-
M tase.
— Şapte sute cincizeci de mii de franci, r spunse dulce de
tot Jacques Collin.
Cei trei ocnaşi se privir , apoi se retraser din grupul pe
care-l f cuser to i puşc riaşii împrejurul aşa-zisului cleric.
— El a şutit loveaua damei! şopti Firişor-de-M tase în
urechea Peticului. Voiau s ne bage o şopârl între noi, s
credem c el ne-a manglit biştarii.
— Tot el r mâne ştabul marilor gaşcari, r spunse La
Pouraille. Lovelele nu-s f cute lab .
La Pouraille c uta un om în care s se încread şi avea
interes s -l afle pe Jacques Collin om cinstit. Iar în puşc rie,
mai mult decât oriunde, crezi ceea ce n d jduieşti!
— Pun r m şag c -l încuie pe procuror şi c -l scap pe
muercea, rosti Firişor-de-M tase.
— Dac -i merge, zise Peticul, e mare şmecher. Înseamn
c m -sa a tr it cu dracul.
— Nu l-ai auzit cum striga: M-a l sat masc scarao chi!
zise Firişor-de-M tase.
— A, exclam La Pouraille, dac m-ar sc pa de scurtat, ce
trai pe mine cu partea mea de biştari şi cu g bjeala f cut
şest.
— F ce- i vr jeşte! spuse Firişor-de-M tase.
— Faci mişto?. urm La Pouraille, privindu-l.
— Eşti hus n, or s te condamne la scurtat. Aşa c n-ai
altceva de f cut, dac vrei s r mâi cu felinarul nespart, s
haleşti, s pileşti şi s şuteşti mai departe, îi spuse Peticul,
decât s faci ce vr jeşte el!
— Merge i blat, urm La Pouraille, niciunul dintre noi n-o
s toarne, despre ştabul, sau dac nu, îl iau eu cu mine unde
m duc…
— sta e în stare s fac ce-a spus! exclam Firişor-de-
m tase.
Chiar şi oamenii cel mai pu in capabili s simpatizeze
lumea aceasta ciudat , pot totuşi s -şi închipuie starea
480
sufleteasc a lui Jacques Collin, aflat între cadavrul idolului
la care se închinase vreme de cinci ceasuri din noapte, şi
moartea apropiat a vechiului s u tovar ş de lan uri, viitorul
cadavru al tân rului corsican Théodore. Numai ca s -l vad
pe nefericitul acela şi avea nevoie s desf şoare o îndemânare
pu in obişnuit , iar s -l salveze ar fi fost o minune! Şi totuşi,
se şi aplicase s se gândeasc la asta.
Ca s în elegem ce avea s încerce Jacques Collin, e nevoie
s atragem aten ia aici asupra faptului c ucigaşii şi ho ii,
to i cei ce umplu ocnele, nu sunt chiar atât de temut, cât s-
ar crede. Afar de anumite excep ii foarte rare, oamenii
aceştia sunt cu to ii laşi, f r îndoial din pricina fricii
necontenite care le apas inima. Mintea lor fiind neîncetat
încordat spre furt, iar s vârşirea unei lovituri cerând
întrebuin area tuturor puterilor vitale, o îndemânare mintal
tot atât de mare ca aceea a trupului, o aten ie care le
sec tuieşte nervii, dup aceste n prasnice sfor ri ale voin ei
devin n uci, aşa cum o cânt rea sau o dansatoare cade
sleit dup un dans obositor sau dup unul dintre acele
duete înfricoş toare la care supun publicul compozitorii
moderni. R uf c torii sunt într-adev r atât de lipsi i de
judecat , sau atât de copleşi i de team , încât ajung întru
totul copii. Încrez tori în ultimul hal, se prind în la ul celei
mai simple şiretenii. Dup izbânda unei lovituri sunt într-o
asemenea stare de prosta ie, încât au nevoie s se
destr b leze îndat , se îmbat cu vin şi rachiuri şi se azvârl
cu turbare în bra ele femeilor lor, ca s -şi recapete liniştea,
pierzându-şi toate puterile şi s caute uitarea f r delegii,
pierzându-şi judecata. În asemenea stare, sunt la cheremul
poli iei. Odat aresta i, sunt orbi, îşi pierd capul şi au atâta
nevoie de n dejde, încât cred orice; de aceea pot fi convinşi
de orice n zdr v nie. Un exemplu va l muri pân unde
ajunge prostia r uf c torului b gat la pârnaie. Bibi-Lupin
ob inuse de curând m rturisirile unui ucigaş în vârst de
nou sprezece ani, convingându-l c minorii nu sunt
executa i. Când fl c ul fu mutat la Conciergerie ca s fie
481
judecat, dup respingerea cererii de gra iere, cumplitul agent
venise s -l vad .
— Eşti sigur c n-ai dou zeci de ani? îl întreb el.
— Da, n-am decât nou sprezece ani şi jum tate, r spunse
ucigaşul cu des vârşire senin.
— Ei, r spunse Bibi-Lupin, afl c po i fi liniştit. La
dou zeci nu mai ajungi.
— De ce?
— De ce? Fiindc peste trei zile te scurteaz , r spunse
şeful siguran ei.
Ucigaşul, care credea mereu, chiar dup ce fusese
condamnat, c minorii nu sunt executa i, se înmuie ca un
balon dezumflat.
Oamenii aceştia atât de cruzi din nevoia de a suprima
m rturiile, ucid doar ca s distrug orice dovezi împotriva lor
(şi acesta e unul dintre motivele invocate de cei care cer
suprimarea pedepsei cu moartea); aceşti oameni, de o
îndemânare uluitoare, de o iscusin uriaş , la care mişcarea
mâinii, iu eala ochilor, sim urile sunt agere ca la s lbatici, nu
devin eroi ai r ului decât la locul faptei. Nu numai c dup
ce au s vârşit f r delegea încep încurc turile, c ci sunt la fel
de n uci i de nevoia de a-şi ascunde roadele furtului pe cât
erau de strivi i de mizerie; dar mai mult decât atât, sunt
sl bi i ca o femeie care a n scut. Înfricoş tor de energici în
planuri, sunt slabi ca nişte copii dup izbând . Într-un
cuvânt, au firea fiarelor s lbatice, uşor de ucis când sunt
s tule. La puşc rie, oamenii aceştia ciuda i sunt adev ra i
b rba i prin pref c toria şi discu ia lor, care nu cedeaz
decât în ultima clip când au fost sf râma i, m cina i de
durata întemni rii.
Şi acum se poate în elege cum cei trei ocnaşi, în loc s -şi
dea de gol c petenia, voir s -l slujeasc ; îl admirau,
b nuindu-l de a fi st pân pe cei şapte sute cincizeci de mii de
franci fura i, v zându-l calm sub lac tele şi z voarele
Conciergeriei şi crezându-l în stare s -i ocroteasc .
Dup ce îl p r si pe falsul spaniol, domnul Gault se
482
întoarse la gref prin vorbitor şi îl c uta pe Bibi-Lupin, care
de dou zeci de minute, de când Jacques Collin coborâse din
celul , observa totul printr-o vizet lipit de una dintre
ferestrele care d deau asupra cur ii.
— Niciunul dintre ei nu l-a recunoscut, zise domnul Gault,
iar Napolitas, care-i supravegheaz pe to i, n-a auzit nimic.
Bietul preot, chiar azi-noapte, când era copleşit de durere, n-
a rostit un cuvânt din care s-ar putea crede c e Jacques
Collin.
— Asta dovedeşte numai c e un bun cunosc tor al
puşc riilor, r spunse şeful poli iei de siguran .
Napolitas, secretarul lui Bibi-Lupin, necunoscut de
niciunul dintre puşc riaşii de inu i în clipa aceea la
Conciergerie, era cel ce juca rolul feciorului de bani-gata
învinuit de fals.
— Cere s -l spovedeasc pe condamnatul la moarte! relu
directorul.
— Iat ultima noastr n dejde! exclam Bibi-Lupin. La
asta nu m-am gândit. Théodore Calvi, corsicanul, e tovar şul
de lan uri al lui Jacques Collin; am auzit c Jacques Collin îi
f cea la pârnaie nişte patarase tare frumoase…
Ocnaşii îşi fac nişte ap r tori pe care le strecoar între
piele şi inelul de fier ca s mai ia din ap sarea br rilor pe
glezne şi pe fluierul piciorului. Ap r torile acestea f cute din
câl i şi zdren e se numesc în ocnele franceze patarase.
— Cine-l vegheaz pe condamnat? îl întreb Bibi-Lupin pe
domnul Gault.
— Inima-cu-Verig !
— Bine, m bag în oale de jandarm, o s fiu şi eu de fa ,
o s aud ce vorbesc, r spund eu de toate.
— Dac e Jacques Collin, nu te temi c te recunoaşte şi te
sugrum ? îl întreb directorul Conciergeriei pe Bibi-Lupin.
— Dac sunt acolo ca jandarm, o s am şi sabie, r spunse
şeful siguran ei. De altminteri, dac e Jacques Collin, n-o s
fac niciodat ceva care s -l duc la scurtat, iar dac e preot,
ce-mi pas ?
483
 — S ne gr bim, zise atunci domnul Gault; sunt ceasurile
opt şi jum tate, p rintele Sauteloup a citit adineauri
respingerea cererii de gra iere şi domnul Sanson aşteapt în
sal ordinul parchetului.
— Da, azi o s vina cavalerii v duvei (alt nume, nume
cumplit, al maşin riei!) au fost chema i, r spunse Bibi-
Lupin. În eleg c procurorul general şov ie totuşi, b iatul a
spus totdeauna c e nevinovat şi, dup mine, nu au existat
dovezi conving toare împotriva lui.
— E un adev rat corsican, urm domnul Gault, n-a scos o
vorb , a rezistat la orice.
Ultimele cuvinte ale directorului Conciergeriei c tre Bibi-
Lupin cuprindeau sumbra istorie a condamna ilor la moarte.
Un om pe care justi ia l-a scos din rândul celor vii apar ine
parchetului. Parchetul e suveran; nu atârn de nimeni, nu
ascult decât de conştiin a sa. Închisoarea apar ine
parchetului, el îi e st pân absolut. Poezia a pus mâna pe
acest subiect, social prin excelen , apt de a izbi închipuirea
şi care e Condamnatul la moarte!166 Poezia a fost sublim , în
timp ce proza n-are alt arm decât realitatea, dar realitatea
e destul de cumplit – aşa cum e – ca s poat lupta cu
lirismul. Via a condamnatului la moarte care nu şi-a
m rturisit f r delegile şi nu şi-a denun at complicii e l sat
prad unor chinuri groaznice. Nu e vorba aici nici de unelte
care sf râm picioarele, nici de apa vârât cu sila în stomac,
nici de lungirea m dularelor cu nişte maşin rii
înfricoş toare, ci de o tortur perfid şi, ca s spunem aşa,
negativ . Parchetul îl las pe condamnat singur cu sine
însuşi, în prada t cerii şi a întunericului, şi cu un tovar ş
(un turn tor) de care trebuie s se fereasc .
Blajina filantropie modern crede c a ghicit tortura
cumplit a izol rii, dar se înşal . De la suprimarea torturii,
parchetul, din dorin a fireasc de a linişti conştiin ele chiar şi
aşa destul de gingaşe ale jura ilor, a ghicit armele cumplite

166 Problema pedepsei capitale îi preocupa pe romanticii umanitarişti.

484
pe care singur tatea le d justi iei împotriva r uf c torului
ce se c ieşte. Singur tatea este vidul; iar natura sufleteasc
are tot atât de mare groaz de vid, ca şi natura fizic .
Singur tatea nu este suportabil decât de omul de geniu,
care o umple cu ideile sale, fiice ale duhului, sau de
contemplatorul lucrurilor dumnezeieşti, care o g seşte
luminat de razele cerurilor, însufle it de suflarea şi glasul
Domnului. Afar de aceşti doi oameni atât de apropia i de
rai, singur tatea e fa de tortur ceea ce sufletul e fa de
trup. Între singur tate şi tortur e diferen a dintre boala de
nervi şi interven ia chirurgical . E suferin a înmul it cu
infinitul. Trupul e în contact cu infinitul prin sistemul
nervos, aşa cum duhul p trunde în nem rginire prin gândire.
De aceea, în analele parchetului din Paris se num r pe
degete r uf c torii care nu m rturisesc.
Starea asta sinistr , care ia propor ii uriaşe în anumite
cazuri, de pild în politic , când e în joc o dinastie sau statul,
va fi înf işat la locul ei în COMEDIA UMAN . Dar aici,
descrierea cutiei de piatr în care, sub Restaura ie, parchetul
parizian îi inea pe condamna ii la moarte, e de ajuns pentru
a ne face s întrez rim groz via ultimelor zile ale unui
condamnat.
Înainte de revolu ia din iulie exista la Conciergerie şi mai
exist şi ast zi de altfel, camera condamnatului la moarte.
Camera aceasta, lipit de gref , e desp r it de ea printr-un
zid gros de piatr cioplit şi e închis în partea opus de
c tre zidul puternic, de şapte sau opt şchioape grosime, care
sprijin o parte din uriaşa Sal a paşilor pierdu i. Se intr în
ea prin prima uş aflat în lungul coridorului întunecos, în
care se afund privirea când eşti în mijlocul marii s li boltite
a porti ei. Camera aceea sinistr cap t lumin printr-o
r sufl toare ca de pivni , înarmat cu nişte gratii
înfricoş toare şi pe care abia o z reşti când intri în
Conciergerie, c ci e deschis în locşorul r mas între fereastra
grefei, lâng gratiile porti ei, şi locuin a grefierului
Conciergeriei, pe care arhitectul a lipit-o ca pe un dulap în
485
fundul cur ii de la intrare. Aceast aşezare explic de ce
înc perea aceea m rginit de patru ziduri groase a fost
sortit , când cu transformarea Conciergeriei, acelei sinistre şi
fatale întrebuin ri. Orice fug e imposibil . Coridorul care
duce la secret şi la închisoarea femeilor se deschide în fa a
sobei, în jurul c reia sunt aduna i totdeauna jandarmi şi
paznici. R sufl toarea, singura ieşire în afar , aşezat la
nou şchioape deasupra lespezilor cur ii, d spre întâia
curte, p zit de jandarmi la poarta din afar a Conciergeriei.
Nicio putere omeneasc nu poate clinti zidurile groase. De
altminteri, un r uf c tor condamnat la moarte e îndat
îmbr cat în c maş de for , hain care, dup cum se ştie,
împiedic folosirea mâinilor; apoi e legat cu un lan de unul
dintre picioarele patului de campanie; şi apoi are, ca s -l
serveasc şi s -l p zeasc , un turn tor. Podeaua camerei e
f cut din lespezi groase de piatr , iar lumina e aşa de slab ,
încât abia vezi.
E cu neputin s nu te sim i înghe at pân la oase când
intri acolo chiar şi ast zi, deşi de şaisprezece ani odaia
aceasta nu mai are rost în urma schimb rilor introduse la
Paris cu privire la executarea sentin elor Justi iei. S ni-l
închipuim pe r uf c tor în tov r şia remuşc rilor, în t cere
şi întuneric, dou izvoare de groaz , şi s ne întreb m dac
nu ai ajunge s înnebuneşti. Ce puternice firi sunt acelea al
c ror metal rezist acestui regim c ruia c maşa de for îi
mai adaug şi nemişcarea!
Théodore Calvi, corsicanul, pe atunci în vârst de dou zeci
şi şapte de ani, înv luit într-o mu enie des vârşit , rezista
totuşi de dou luni la influen a acestei temni e şi la flec reala
înşel toare a turn torului!… Iat ciudatul proces ce se
sfârşise pentru corsican cu condamnarea sa la moarte. Deşi
e extrem de interesant , aceast analiz va fi foarte scurt .
E cu neputin s facem o lung digresiune când am ajuns
la deznod mântul unei scene de pe acum atât de vaste şi
care nu mai prezint alt interes decât acela inspirat de c tre
Jacques Collin, un soi de coloan vertebral care, prin
486
groaznica ei influen , leag Moş Goriot de Iluzii pierdute şi
Iluzii pierdute de acest Studiu. Închipuirea cititorului va
dezvolta de altminteri aceast tem întunecoas şi menit s
pricinuiasc mari îngrijor ri jura ilor în fa a c rora ap ruse
Théodore Calvi. De aceea, de opt zile de când recursul
r uf c torului fusese respins de Curtea de casa ie, domnul
de Granville se ocupa personal de aceast afacere şi amâna
ordinul de execu ie din zi în zi; în aşa m sur voia el s -i
linişteasc pe jura i, f cându-le cunoscut c , în pragul
mor ii, condamnatul îşi m rturisise crima.
O biat v duv din Nanterre, a c rei cas era cam
singuratic în comuna aceea, aşezat , dup cum se ştie, în
mijlocul câmpiei neroditoare întins între Mont-Valerien,
Saint-Germain şi dealurile de la Sartrouville şi Argenteuil,
fusese ucis şi jefuit la câteva zile dup ce îşi primise partea
dintr-o moştenire neaşteptat . Partea aceasta se cifra la trei
mii de franci, o duzin de tacâmuri de argint, un lan şi un
ceas de aur şi nişte lenjerie, în loc s -şi plaseze cei trei mii de
franci la Paris, aşa cum o sf tuise notarul r posatului
negustor de vinuri pe care-l moştenise, b trân voise s in
totul la ea. Mai întâi, nu avusese niciodat atâ ia bani, iar în
al doilea rând, n-avea încredere în nimeni, în niciun fel de
afaceri, ca majoritatea oamenilor din popor sau de la ar .
Dup îndelungi discu ii cu un negustor de vinuri din
Nanterre, rud cu ea şi cu negustorul de vinuri care
r posase, v duva se hot râse s cumpere cu suma aceea o
rent viager , s -şi vând casa de la Nanterre şi s se duc
s tr iasc în chip de rentier la Saint-Germain.
Casa unde locuia, înconjurat de o gr din destul de
mare, împrejmuit cu un gard prost, era casa oribil pe care
şi-o cl desc micii cultivatori din împrejurimile Parisului.
Piatra şi ghipsul care se g sesc din belşug la Nanterre, al
c rui teritoriu e pres rat cu cariere exploatate sub cerul
liber, fuseser folosite în grab şi f r nicio idee
arhitectonic , aşa cum se vede îndeobşte împrejurul
Parisului. Pare mai totdeauna coliba s lbaticului civilizat.
487
Casa aceasta consta dintr-un parter şi un etaj cu nişte
mansarde deasupra.
St pânul carierei de piatr , fostul so al v duvei şi cel ce
cl dise casa, instalase drugi de fier foarte solizi la toate
ferestrele. Uşa de la intrare era de o soliditate deosebit .
R posatul ştia c locuieşte singur, în câmp, şi ce fel de câmp!
Clien ii s i erau cei mai de seama meşteri zidari din Paris,
astfel c îşi adusese materialele cele mai importante ale
casei, cl dit la cinci sute de paşi de cariera de piatr , cu
carele ce se întorceau goale. Alegea pe şantierele de d râmare
din Paris tot ce-i convenea şi la pre foarte sc zut. Astfel
încât ferestrele, gratiile, uşile, obloanele, lemn ria, totul
provenea din jaf autorizat, din daruri primite de la clien i,
daruri bune, bine alese. Dac erau dou tocuri de uşi, îl
alegea pe cel mai bun. Casa avea în fa o curte destul de
larga, unde se g seau grajdurile, închis cu zid înspre drum.
Nişte gratii zdravene slujeau drept poart . De altminteri,
câini de paz st teau în grajd şi un c el era închis noaptea
în cas . În dosul casei era o gr din de vreo doua pogoane.
R mas v duv şi f r copii, so ia lui locuia în casa
aceasta cu o singur slujnic . Din vânzarea carierei pl tise
datoriile b rbatului ei, mort cu doi ani înainte. Singura avere
a v duvei era casa aceea pustie şi gospod ria în care creştea
g ini şi vaci, vânzând la Nanterre ou le şi laptele.
Nemaiavând gr jdar, nici c ru aş, nici muncitorii pietrari pe
care r posatul îi punea s munceasc la toate, nu-şi mai
cultiva gr dina şi se mul umea cu pu inele ierburi şi legume
pe care p mântul acesta pietros le L sa s creasc .
Pre ul casei şi banii moşteni i puteau s se ridice cu totul
la vreo şapte-opt mii de franci, astfel încât v duva se vedea
foarte fericit , stabilit la Saint-Germain cu o rent viagera
de şapte-opt sute de franci pe care spera s o scoat din cei
şapte-opt mii. Se sf tuise de mai multe ori cu notarul din
Saint-Germain c ci nu voia s -şi încredin eze banii, în
schimbul unei rente viagere, negustorului de vinuri din
Nanterre, care i-i cerea.
488
 În aceste împrejur ri, într-o bun zi, v duva Pigeau şi
slujnica ei nu se mai ar tar . Gratiile de la poarta cur ii, uşa
de intrare a casei, obloanele, toate r mâneau mereu închise.
Dup trei zile, justi ia, anun at de aceast stare de lucruri,
f cu o descindere. Domnul Popinot, judec tor de instruc ie
veni de la Paris înso it de procurorul regal, şi iat ce
constatar .
Nici gratiile de la poarta cur ii, nici uşa de intrare a casei
nu purtau urme de spargere. Cheia era în broasca uşii de
intrare, pe din untru. Nicio z brea de fier nu fusese for at .
Broaştele, obloanele, toate încuietorile erau neatinse.
Zidurile nu v deau nicio urm ce ar fi putut dezv lui
trecerea r uf c torilor. Prin hornurile din olane nu se putea
trece, deci nu pe calea aceasta intrase cineva. De olanele de
pe coama acoperişului, p rea ca nu se atinsese nimeni. Când
intrar în od ile de la etajul întâi, magistra ii, jandarmii şi
Bibi-Lupin o g sir pe v duva Pigeau sugrumat la ea în pat
şi pe slujnic sugrumat la rândul ei în pat cu şalurile lor de
noapte. Cei trei mii de franci fuseser fura i, ca şi tacâmurile
şi bijuteriile. Cele dou trupuri intraser în putrefac ie, ca şi
cadavrele c eluşului şi al unui dul u de curte. Gardul
gr dinii fu cercetat, dar nimic nu era rupt. În gr din ,
c r rile nu ar tau în niciun fel c ar fi trecut cineva pe acolo.
Judec torul de instruc ie socoti c ucigaşul umblase pe iarb
ca s nu lase urme de paşi, dac intrase pe acolo, dar cum
putuse p trunde în cas ? Din partea gr dinii, uşa avea o
grind înarmat cu trei gratii, de fier neatinse. Şi în partea
asta cheia se afla în broasc , la fel ca şi la uşa de intrare din
partea cur ii.
Odat constatate cu temeinicie aceste imposibilit i, atât
de c tre domnul Popinot şi de Bibi-Lupin, care r mase o zi
întreag s cerceteze tot, cât şi de procurorul regal în
persoan , precum şi de brigadierul postului de jandarmi din
Nanterre, omorul despre care vorbim deveni o problem
îngrozitoare în care poli ia şi justi ia urmau s r mân
înfrânte.
489
 Drama aceasta, publicat de c tre Gazeta tribunalelor, se
petrecuse în iarna anului 1828–1829. Numai Dumnezeu ştie
cât curiozitate stârni la Paris o atât de ciudat întâmplare;
dar Parisul, care în fiecare diminea ars alte drame de
mistuit, uit tot. Poli ia, în schimb, nu uit nimic. Trei luni
dup aceast cercetare f r rezultat, o prostituat , pe care
agen ii lui Bibi-Lupin o observaser c cheltuieşte mult şi pe
care o supravegheau din pricina leg turilor sale cu nişte ho i,
încerc printr-o prieten s pun amanet dou sprezece
tacâinuri, un ceas şi un lan de aur. Prietena nu primi.
Faptul ajunse la urechile lui Bibi-Lupin, care-şi aminti de
cele dou sprezece tacâmuri, de ceasul şi lan ul de aur furate
la Nanterre. De îndat comisionarii de la Casa de amanet şi
to i t inuitorii din Paris fur anun a i, iar Bibi-Lupin o
supuse pe Manon-B laia unui spionaj nemaipomenit.
Se afl în curând c Manon-B laia era îndr gostit la
nebunie de un tân r care nu prea putea fi v zut, c ci trecea
drept nesim itor la toate dovezile de iubire ale blondei
Manon. Mister peste mister. Tân rul, supus aten iei
spionilor, fu în curând v zut apoi şi recunoscut drept un
ocnaş evadat, vestitul erou al vendetelor coi şicane, frumosul
Théodore Calvi, zis Magdalena.
Poli ia asmu i asupra lui Théodore pe unul dintre acei
t inuitori cu dou fe e, care-i slujesc totodat şi pe ho i şi
poli ia, iar acesta îi f g dui lui Théodore c o s cumpere
tacâmurile, ceasul şi lan ul de aur. În clipa în care
negustorul de fiare vechi din curtea Saint-Guillaume îi
num ra banii lui Théodore travestit în femeie, la ceasurile
zece şi jum tate seara, poli ia f cu o descindere, îl arest pe
Théodore şi confisc obiectele.
Instruc ia începu de îndat . Din elemente atât de slabe era
cu neputin s sco i dup cum se spune în stilul
parchetului, o condamnare la moarte. Calvi nu se tr d
niciodat . Nu se încurc niciodat : spuse c o femeie de la
ar îi vânduse lucrurile acelea la Argenteuil şi c dup ce le
cump rase de la dânsa, vâlva omorului s vârşit la Nanterre îl
490
l murise cât de primejdios era s aib tacâmurile acelea,
ceasul şi bijuteriile care, de altfel fiind descrise în inventarul
f cut la moartea negustorului de vinuri din Paris, unchi al
v duvei Pigeau, se ar tau a fi obiectele furate. În sfârşit, silit
de s r cie s vând aceste obiecte, dup cât spunea, voise s
scape de ele, folosind o persoan care nu era compromis .
Nu se putu scoate nimic mai mult de la ocnaşul liberat,
care se pricepu prin t cerea şi fermitatea sa s conving
justi ia c omorul fusese s vârşit de c tre negustorul de
vinuri din Nanterre şi c femeia de la care cump rase Calvi
obiectele compromi toare era nevasta acelui negustor.
Nefericita rubedenie a v duvei Pigeau fu arestat împreun
cu nevast -sa; dar dup opt zile de arest şi o anchet
am nun it , se dovedi c nici so ul, nici so ia nu-şi
p r siser domiciliul în timpul crimei. De altminteri Calvi nu
recunoscu în persoana nevestei negustorului de vinuri pe
femeia care, dup el, i-ar fi vândut argint ria şi bijuteriile.
Deoarece se dovedi c iitoarea lui Calvi, implicat în
proces, cheltuire cam o mie de franci din momentul crimei şi
pân când voise Calvi s pun amanet argint ria şi
bijuteriile, asemenea dovezi p rur suficiente ca s -l trimit
în fa a Cur ii cu juri pe ocnaş cu iitoarea lui cu tot. Omorul
fiind al optsprezecelea s vârşit de Théodore, fu condamnat la
moarte, c ci se p rea ca el era f ptaşul acelei f r delegi atât
de iscusit s vârşit . Dac n-o recunoscu el pe negustoreasa
de vinuri din Nanterre, în schimb dânsa şi so ul ei îl
recunoscur . Instruc iunea dovedise prin numeroase
m rturii c Théodore st tuse la Nanterre cam o lun de zile;
îi servise pe meşterii zidari, prost îmbr cat şi cu fa a pudrat
cu var. La Nanterre, trecea drept un fl c u în vârsta de vreo
optsprezece ani. De bun seam , în luna când st tuse acolo,
a pus la cale nelegiuirea.
Parchetul credea c existaser complici. Se m sur
l rgimea hornurilor ca s-o compare cu trupul blondei Manon,
spre a se vedea dac ea putuse intra prin c min; dar niciun
copil de şase luni n-ar fi putut trece prin olanele de p mânt
491
ars prin care arhitectura modern înlocuieşte azi c minele
largi de odinioar . F r acest mister ciudat şi sup r tor,
Théodore ar fi fost executat de o s pt mân . Aşa cum s-a
v zut, preotul închisorii d duse greş cu des vârşire.
Procesul acesta şi numele lui Calvi sc par aten iei lui
Jacques Collin, pe atunci preocupat de duelul s u cu
Contenson, Corentin şi Peyrade. Înşal -Moartea încerca de
altminteri s uite pe cât era cu putin „prietenii” şi tot ce
avea de-a face cu Palatul de justi ie. Se cutremura la gândul
c s-ar putea întâlni fa -n fa cu unul dintre gâşcari, care
s -i cear ştabului socoteal de banii pe care acesta nu i-ar
mai fi putut da înd r t.
Directorul Conciergeriei se duse îndat la cabinetul
procurorului general şi-l g si pe primul procuror stând de
vorb cu domnul de Granville, cu ordinul de execu ie în
mân . Domnul de Granville, care-şi petrecuse toat noaptea,
la palatul Sérisy, deşi covârşit de oboseal şi de durere c ci
medicii înc nu îndr zneau s afirme despre contes c va
r mâne în toate min ile, era silit din pricina acestei execu ii
importante, s stea câteva ceasuri la parchet. Dup ce vorbi
o clip cu directorul, domnul de Granville lu ordinul de
execu ie din mâna procurorului şi i-l d du lui Gault.
— S fie executat, zise dânsul, afar de împrejur ri cu
totul extraordinare pe care le vei aprecia dumneata. M bizui
pe pruden a dumitale. Se poate infirma montarea eşafodului
pân la ceasurile zece şi jum tate, prin urmare î i mai
r mâne un. ceas. Într-o diminea ca asta, ceasurile fac cât
veacurile şi într-un veac încap multe întâmpl ri! Nu l sa s
se cread c s-a aprobat o amânare. Dac e nevoie, s i se
fac g teala şi, dac nu m rturiseşte nimic, d -i ordin lui
Sanson la nou şi jum tate şi s aştepte!
În clipa în care directorul închisorii ieşea din cabinetul
procurorului general, îl întâlni, sub bolta coridorului care d
în galerie, pe domnul Camusot, care venea la domnul de
Granville. Avu o convorbire scurt cu judec torul; şi dup ce-
l pusese la curent cu ce se petrecea la Conciergerie în
492
privin a lui Jacques Collin, coborî în închisoare ca s -l
confrunte pe Înşal -Moartea şi pe Magdalena; dar nu-i
îng dui aşa-zisului preot s dea ochi cu condamnatul la
moarte decât în clipa în care Bibi-Lupin, travestit de minune
în jandarm, îl înlocuise pe turn torul îns rcinat s -l
supravegheze pe tân rul corsican.
E greu de închipuit uimirea adânc a celor trei ocnaşi când
v zur un paznic c vine s -l ia pe Jacques Collin ca s -l
duc în odaia condamnatului la moarte. Cu un salt simultan,
se apropiar de scaunul pe care era aşezat Jacques Collin.
— Azi are loc nu-i aşa, domnule Julien? îl întreb Firişor-
de-M tase pe paznic.
— Da, c a venit Charlot, r spunse paznicul cu o nep sare
des vârşit .
Poporul şi lumea închisorilor l-au botezat aşa pe c l ul din
Paris. Porecla dateaz de la revolu ia din 1789. Numele
acesta produse o senza ie adânc . To i puşc riaşii se privir
între ei.
— S-a ispr vit! r spunse paznicul. Domnul Gault a primit
ordinul de executare şi s-a citit sentin a.
— Prin urmare, urm La Pouraille, frumoasa Magdalena a
primit sfintele taine?… Trage în piept ultima gur de aer.
— S racul Théodore! exclam Peticul. E aşa de dr gu ,
mititelul. P cat s str nu i în coşul de rumeguş la vârsta lui…
Supraveghetorul se îndrepta c tre porti crezând c
Jacques Collin îl urmeaz . Dar spaniolul umbla încet şi când
v zu c a r mas la zece paşi de Julien, p ru c -l las puterile
şi f cu un gest cerându-i lui La Pouraille s -l sus in .
— E un ucigaş! îi spuse Napolitas preotului, ar tându-i-l
pe La Pouraille şi oferindu-i bra ul s u.
— Nu, pentru mine e un nefericit!… r spunse Înşal -
Moartea cu tot atâta prezen de spirit şi dulcea în glas ca

493
arhiepiscopul de Cambrai167.
Şi se desp r i de Napolitas, care din prima ochire i se
p ruse foarte suspect.
— E pe prima treapt a m n stirii Urc -n Sil ; dar stare
sunt eu! O s v ar t eu cum ştiu s -i duc cu iordanul pe
gab ri. Vreau s li-l suflu pe b iat de sub nas.
— De la prohab i se trage! zise Firişor-de-M tase zâmbind.
— Vreau s d ruiesc sufletul acesta cerului! r spunse cu
blânde e duhovniceasc Jacques Collin, v zându-se
înconjurat de câ iva puşc riaşi.
Şi-l ajunse pe paznic la porti .
— A venit s scape pe Magdalena, zise Firişor-de-M tase;
ghiciser m noi bine. Ce ştab!
— Cum s -l scape?… Cavalerii ghilotinei au şi venit, nici n-
o s -l poat vedea, r spunse Peticul.
— Îl ajut scarao chi!… exclam La Pouraille. El s fac
zul b trânele noastre! E g şcar! are prea mult nevoie de
noi. Voiau s ne pun s -l dam în baft , nu suntem nasoi!
Dac-o sc pa pe Magdalena, îi vând pontul meu.
Vorba aceasta din urm m ri şi mai mult devotamentul
celor trei ocnaşi fa de idolul lor, c ci în clipa aceasta
faimosul ştab r m sese ultima lor speran .
Jacques Collin, în ciuda primejdiei în care se afla
Magdalena, fu la în l imea rolului s u. Omul acesta, care
cunoştea Conciergeria la fel de bine ca şi cele trei ocne, greşi
drumul cu atâta firesc, încât paznicul era silit s -i spun în
fiecare clip : pe aici, pe acolo! pân când ajunser la gref .
Acolo Jacques Collin v zu din prima privire, rezemat de sob ,
un b rbat înalt şi gros a c rui fa lung şi roşie nu era
lipsit de o anumit distinc ie, şi îl recunoscu pe Sanson.
— Domnul e duhovnicul, zise el, îndreptându-se c tre
c l u cu o înf işare încrez toare şi blajin .

167François de Salignar de la Mothe-Fénelon (1651–1715), arhiepiscop de

Camrbrai, era cunoscut pentru aparen a sa blând şi supus , sub care
se ascundea mult ambi ie şi ironie.
494
 Aceast confuzie era atât de cumplit , încât îi f cu pe
privitori s înghe e.
— Nu, domnule abate, r spunse Sanson, sunt aici cu alt
treab .
Sanson, tat l celui din urm c l u ce a purtat numele
acesta, c ci a fost recent destituit168, era fiul celui care l-a
executat pe Ludovic al XVI-lea.
Dup patru sute de ani de exercitare a acestei slujbe,
moştenitorul atâtor c l i încercase s se dezbare de povara-i
din moşi-str moşi. Familia Sanson, c l i la Rouen vreme de
dou veacuri înainte de a ajunge primii c l i din regat,
executau din tat -n fiu sentin ele justi iei, înc din veacul al
XIII-lea. Exist pu ine familii la care s po i g si vreo pild de
slujb sau titlu de noble , p strate din tat în fiu vreme de
şase sute de ani. În clipa în care tân rul acesta ajuns c pitan
de cavalerie, se vedea pe punctul de a face o frumoas
carier în armat , tat l s u îi ceruse s vin s -l ajute la
executarea regelui. Apoi lu pe fiul sau drept secund, când în
1793 se instalar doua ghilotine permanente, una la bariera
Tronului, alta în place de Grève. În vremea povestirii noastre
cumplitul slujbaş avea vreo şaizeci de ani şi se remarca
printr-o inut distins , maniere blânde şi politicoase, un
mare dispre fa de Bibi-Lupin şi oamenii lui, cei ce
aprovizionau maşina. Singurul semn care tr da în omul
acesta semin ia b trânilor c l i din evul mediu erau nişte
mâini late şi groase care te înfricoşau. De altminteri destul de
citit, inând foarte mult la calitatea sa de cet ean şi aleg tor
şi, zice-se, pasionat gr dinar, acest b rbat înalt şi gros, care
vorbea cu glas sc zut şi avea o atitudine liniştit , foarte
t cut, cu fruntea lat şi pleşuv , sem na mult mai mult eu
un aristocrat englez decât cu un c l u. Era aşadar firesc ca
un cleric spaniol s s vârşeasc greşeala pe care o f cuse
anume Jacques Collin.

Henri Sanson, din dinastia de c l i cu acest nume, fusese revocat în

168

1847 fiindc … amanetase ghilotina.

495
 — Nu e ocnaş, sta, îi spuse directorului şeful paznicilor.
— Încep s cred c nu, zise şi domnul Gault, dând din cap
c tre subalternul s u.
Jacques Collin fu introdus în acel soi de pivni , unde
tân rul Théodore, în c maş de for , şedea pe marginea
urâciosului pat de campanie din odaie. Înşal -Moartea,
luminat, pentru o clip în uşa coridorului, îl recunoscu de
îndat pe Bibi-Lupin în jandarmul care st tea în picioare
rezemat pe sabie.
— Io sono Gaba-Morto! Parla nostro italiano, zise iute
Jacques Collin. Vaigo ti salvar. (Sunt Înşal -Moartea. S
vorbim italieneşte. Vin s te salvez.)
Tot ce aveau s -şi spun cei doi prieteni avea s fie de
neîn eles pentru falsul jandarm şi, deoarece Bibi-Lupin se
chema c trebuie s -l p zeasc pe condamnat, nu putea s -
şi p r seasc postul. Astfel încât ciuda turbat a şefului
poli iei de siguran era de nedescris.
Théodore Calvi, tinerel cu pielea palid şi m slinie, cu
p rul blond, cu ochii duşi în fundul capului şi de un albastru
tulbure, de altminteri foarte bine propor ionat, cu o for
muşchiular herculean , ascuns sub acea înf işare
limfatic pe care o au uneori meridionalii, ar fi avut o fa
fermec toare, f r acele sprâncene arcuite, acea frunte
turtit care-i d deau un aer sinistru, f r buzele roşii de o
cruzime s lbatic şi f r o mişcare a muşchilor care tr da
acea capacitate de a se mânia repede, caracteristic
corsicanilor, şi care-i face atât de iu i la omor într-o
înc ierare pornit f r veste.
Înm rmurit de sunetul glasului aceluia, Théodore ridic
brusc capul şi crezu c are o vedenie; dar, deoarece de dou
luni de când st tea în acea cutie de piatra se obişnuise cu
întunericul adânc din ea, îl privi pe falsul preot şi suspin .
Nu-l recunoscu pe Jacques Collin, a c rui fa ciupit de
acidul sulfuric nu i se p ru c e a babacului s u.
— Eu sunt, Jacques al t u, sunt îmbr cat în preot şi am
venit s te salvez. Nu face prostia de a m recunoaşte şi f -te
496
c te spovedeşti.
Acestea fur rostite la repezeal .
— Tân rul e foarte ab tut, îl însp imânt moartea şi-o s
m rturiseasc tot, zise Jacques Collin adresându-se
jandarmului.
— Spune-mi ceva ca s -mi dovedeşti c eşti el, c ci n-ai
decât glasul lui.
— Vezi dumneata, îmi spune, s rmanul, c e nevinovat,
urm Jacques Collin, adresându-se jandarmului.
Bibi-Lupin nu cutez s vorbeasc , de fric s nu fie
recunoscut.
— Sempremi! r spunse Jacques întorcându-se c tre
Théodore şi suflându-i în ureche aceast parol .
— Sempreti! zise tân rul, dându-i r spunsul la parol . El
e, babacul meu.
— Tu ai dat lovitura?
— Da.
— Povesteşte-mi tot, ca s v d cum te pot sc pa; e
momentul, Charlot a sosit.
Corsicanul îngenunche îndat şi p ru c vrea s se
spovedeasc . Bibi-Lupin nu ştia ce s fac , deoarece
convorbirea aceasta fusese atât de iute, încât nu ceru nici
atâta timp cât trebuie ca s fie citit , Théodore povesti în
grab împrejur rile cunoscute ale crimei sale, pe care
Jacques Collin nu le ştia.
— Jura ii m-au condamnat f r dovezi, zise dânsul
încheind.
— Copilule, mai stai la discu ie când acum o s - i taie
p rul!…
— Dar aş fi putut foarte bine s fiu învinuit numai de
scoaterea în vânzare a bijuteriilor. Şi iat cum te judec , şi
asta la Paris!…
— Dar cum ai dat lovitura? întreb Înşal -Moartea.
— Ei, uite cum, de când nu te-am mai v zut, am f cut
cunoştin cu o feti corsican pe care am întâlnit-o când
am ajuns la Pantin (Paris).
497
 — B rba ii, care sunt atât de proşti încât s se amorezeze
de o femeie, totdeauna din pricina ei se duc de râp !…
Femeile sunt nişte tigri sc pa i, tigri care ciripesc şi se uit în
oglinzi… N-ai fost cuminte!…
— Bine, dar…
— Ei, spune-mi, la ce-ai avut nevoie de gagica, aia
blestemat ?…
— Scumpetea aceea de femeie, înalt atâtica, sub ire ca un
ipar, istea ca o maimu , s-a strecurat pe hornul
cuptorului şi mi-a deschis uşa casei. Clinii, umfla i de
chiftele, muriser . Le-am omorât pe cele dou femei. O dat
lua i banii. Ginetta a închis uşa la loc şi a ieşit pe coşul
cuptorului.
— O n scocire aşa de frumoas face s - i p strezi via a,
rosti Jacques Collin admirând lucr tura crimei cum admir
giuvaergiul felul cum e cizelat o statuet .
— Am f cut prostia s desf şor atâta talent numai pentru
trei mii de franci!
— Ba pentru o femeie! urm Jacques Collin. Când î i spun
c ne iau min ile!…
Jacques Collin arunc asupra lui Théodore o privire
înv p iat de dispre .
— Dac nu mai erai cu mine! r spunse corsicanul. Eram
p r sit.
— Şi-o iubeşti pe mititica? întreb Jacques Collin, sim itor
la imputarea pe care o cuprindea r spunsul tân rului.
— Ah, aş vrea s tr iesc! Dar acum, mai mult pentru tine
decât pentru ea.
— Stai liniştit! Nu degeaba m cheam Înşal -Moartea. Te
voi sc pa!
— Cum? Via a?… exclam tân rul corsican în l ând c tre
bolta umed a temni ei bra ele-i înf şate.
— Micu a mea Madeleine, preg teşte-te s te întorci la
pârnaie pe via , urm Jacques Collin. Nu po i pretinde mai
mult, doar n-o s - i pun coroana de trandafiri în cap ca
vi elului gras!… Dac ne-au şi pus în fiare cu direc ia
498
Rochefort, înseamn s fii trimis la Toulon, acolo ai s
evadezi şi ai s te întorci la Pantin, unde o s - i aranjez eu o
via dr gu , liniştit …
Un suspin cum pu ine r sunaser sub bolta aceea
nemiloas , un suspin scos de fericirea mântuirii, lovi zidul de
piatr care trimise înd r t nota aceasta, ce n-are pereche în
muzic , c tre urechea lui Bibi-Lupin înm rmurit.
— Iat urm rile dezleg rii de p cate pe care i-am f g duit-
o din pricina m rturisirilor sale, îi zise Jacques Collin şefului
poli iei de siguran . Corsicanii ştia, domnule jandarm, sunt
foarte credincioşi! Dar e nevinovat ca Iisus Cristos, şi-o s
încerc s -l scap…
— Domnul s te aib în paz , domnule abate!… rosti
Théodore pe fran uzeşte.
Înşal -Moartea, mai Carlos Herrera şi mai abate decât
oricând, ieşi din odaia condamnatului, se n pusti pe coridor
şi se pref cu îngrozit când se înf iş domnului Gault.
— Domnule director, tân rul acesta e nevinovat, mi-a spus
cine e f ptaşul!… Era pe cale s -şi piard via a dintr-un fals
sim mânt de onoare… E doar corsican! Duce i-v şi cere i,
v rog, pentru mine, cinci minute de audien la domnul
procuror-general. Domnul Granville nu va refuza s asculte
de îndat un preot spaniol, care sufer atât de pe urma
greşelilor justi iei franceze.
— M duc! r spunse domnul Gault, spre marea uimire a
tuturor privitorilor acestei scene neobişnuite.
— Dar, v rog, urm Jacques Collin, s pune i s fiu între
timp dus înd r t în curtea aceea, c ci voi des vârşi acolo
convertirea unui r uf c tor pe care l-am şi lovit în suflet…
To i oamenii ştia au un suflet!
Aceast cuvântare produse mişcare printre toate
persoanele de fa . Jandarmul, grefierul, Sanson, paznicii,
ajutorul c l ului care aşteptau ordinul de a se duce s
monteze maşin ria, cum se spune la închisoare, toat lumea
asta peste care alunecau emo iile fu cuprins de o curiozitate
lesne de în eles.
499
 În aceeaşi clip se auzi ropotul de copite al cailor de ras
de la o tr sur care se oprea la gratiile Conciegeriei, pe chei,
într-un fel semnificativ. Uşa tr surii se deschise, sc ri a fu
coborât atât de repede, încât toat lumea crezu c a sosit o
persoan important . În curând o doamn care flutura o
hârtie albastr se ivi urmat de un valet şi de un lacheu la
gratiile porti ei. Îmbr cat din cap pân în picioare în negru,
şi cât se poate de elegant, cu un voal peste p l rie, îşi ştergea
lacrimile cu o batist foarte mare, brodat .
Jacques Collin o recunoscu îndat pe Asia sau, ca s -i
d m adev ratul nume, pe m tuş -sa, Jacqueline Collin.
Cumplita b trân , vrednic de nepotul ei, ale c rei gânduri
erau toate concentrate asupra întemni atului, pe care-l ap ra
cu o inteligen şi o p trundere cel pu in la fel de puternice
ca ale Justi iei, avea un permis dat din ajun pe numele
cameristei ducesei de Maufrigneuse şi din recomandarea
domnului de Serisy, special pentru a putea lua leg tura cu
Lucien şi abatele Herrera de îndat ce nu vor mai fi la secret,
şi pe care, şeful de serviciu îns rcinat cu închisorile, scrisese
câteva cuvinte. Chiar şi numai dup culoare, hârtia ar ta
protec ii puternice; c ci permisele, ca şi invita iile la
spectacole, au diferite forme şi culori.
Aşadar temnicerul deschise porti a, mai ales v zând
lacheul cu pene la p l rie, a c rui livrea verde şi plin de
fireturi, sclipind ca uniforma unui general, anun a o
vizitatoare aristocrat şi o stem aproape regal .
— Vai, drag abate, ip falsa cucoan mare, care izbucni
în plâns z rindu-l pe cleric, cum a putut fi închis aici, fie
chiar şi pentru o clip , un om atât de cucernic!
Directorul lu permisul şi citi: La recomandarea Excelen ei-
sale contele de Serisy.
— Ah, doamn de San-Esteban, doamn marchiz , ce
sublim devotament!
— Doamn , nu e voie s comunica i în felul asta cu
de inu ii, zise b trânul Gault, om de treab .
Şi opri chiar el din mers butoiul de moar negru şi de
500
dantele.
— Nici la distan a asta? urm Jacques Collin. Şi nici de
fa cu dumneavoastr ?… adaug dânsul, îmbr işând cu
privirea pe to i cei de fa …
M tuşa, a c rei g teal era f cut ca s ia min ile
grefierilor, directorului, paznicilor şi jandarmilor, tr snea a
parfum. Purta afar de dantele, care costau trei mii de franci,
un şal de caşmir negru de şase mii de franci. În sfârşit,
lacheul umbla f los prin curtea Conciergeriei, cu obr znicia
unei slugi care se ştie de neînlocuit pentru o principes cu
preten ii mari. Nu st tea de vorb cu valetul care r m sese la
gratiile de pe chei, a c ror uşa e totdeauna deschis în
timpul zilei.
— Ce vrei? Ce s fac? întreb doamna de San-Esteban, în
argoul convenit între m tuş şi nepot.
Argoul acesta consta în a pune termina ii în ar sau or, sau
al sau i, aşa încât s desfigureze cuvintele, sau franceze, sau
de argou, lungindu-le. Era cifrul diplomatic aplicat vorbirii.
— Pune toate scrisorile la loc sigur, ia-le pe cele mai
compromi toare pentru fiecare dintre doamnele acelea,
întoarce-te îmbr cat -n hoa în Sala paşilor pierdu i şi
aşteapt -mi ordinele.
Asia sau Jacqueline îngenunche de parc voia s fie
binecuvântat , iar falsul abate îşi binecuvânt m tuşa cu o
blânde e apostoleasc .
— Addio, marchesa! rosti dânsul cu glas tare. Şi, ad ug el
sijijindu-se de limba lor secret , g seşte-mi pe Europa şi pe
Paccard cu cei şapte sute cincizeci de mii de franci pe care i-
au suflat, avem nevoie de ei.
— Paccard e aici, r spunse pioasa marchiz ar tându-i-l
pe lacheu, care avea lacrimi în ochi.
Aceast iu eal a în elegerii îi smulse nu numai un
zâmbet, ci chiar şi un gest de uimire omului care nu putea fi
uimit decât de m tuş -sa. Falsa marchiz se întoarse c tre
martorii acestei scene ca o femeie obişnuit s -şi dea aere.
— E dezn d jduit c nu poate s se duc la
501
înmormântarea copilului s u, rosti dânsa într-o francez
stricat , c ci aceast groaznic greşeal a justi iei a dat în
vileag secretul cuviosului p rinte. Eu m duc s fiu de fa la
slujba de înmormântare. Poftim, domnul meu, îi zise dânsa
domnului Gault, dându-i o pung cu aur, ca s mai uşura i
suferin ele s rmanilor întemni a i.
— Ce şmechemar! îi şopti la ureche nepotul ei, mul umit.
Jacques Collin urm pe paznicul care-l ducea iar şi în
curte.
Bibi-Lupin, disperat, pân la urm izbutise s fie z rit de
un jandarm adev rat, spre care de când plecase Jacques
Collin, tuşea semnificativ şi care veni s -l înlocuiasc în
odaia condamnatului. Dar duşmanul lui Înşal -Moartea nu
putu ajunge la vreme ca s-o vad pe cucoana mare care se
dep rt în str lucitu-i echipaj şi al c rei glas, deşi pref cut, îi
aducea la urechile lui Bibi-Lupin sunete r guşite de alcool.
— Trei b trâne pentru de inu i!… spunea şeful paznicilor,
ar tându-i lui Bibi-Lupin pung pe care domnul Gault i-o
d duse grefierului.
— Ia s -i v d, domnule Jacomety, zise Bibi-Lupin.
Şeful poli iei secrete lu punga, şi-o deşert în palm şi o
cercet atent.
— E chiar aur, zise dânsul, şi punga e brodat cu stem !
Ah, banditul, tare e! Nu las s -i scape nimic! Ne duce pe
to i, la fiecare pas!… Ar trebui s -l împuşc m ca pe un câine!
— Ce s-a întâmplat? întreb iar şi grefierul luând iar şi
punga.
— Ce s-a întâmplat? S-a întâmplat c femeia aia trebuie s
fie o ho oaic ! strig Bibi-Lupin, b tând turbat din picior în
lespezile din fa a porti ei.
Cuvintele acestea produser mare senza ie printre
privitorii aduna i la o anumit distan de domnul Sanson,
care st tea mereu în picioare sprijinit cu spatele de soba
mare, în mijlocul vastei s li boltite şi aşteptând un ordin ca
s -i fac g teala condamnatului şi s monteze eşafodul în
place de Grève.
502
 Trezindu-se iar şi în curte, Jacques Collin se îndrept spre
„prietenii s i” cu mersul unui muşteriu vechi al pârn ii.
— Tu ce pe cocoaş ? îl întreb el pe La Pouraille.
— Eu m-am l murit, r spunse ucigaşul pe care Jacques
Collin îl dusese într-un col . Acuma am nevoie de un gaşcar
de încredere.
— De ce?
La Pouraille, dup ce îi povesti şefului s u în argou, toate
f r delegile s vârşite, îi spuse cu de-am nuntul cum îi
ucisese şi jefuise pe so ii Crottat.
— Îmi scot p l ria, îi zise Jacques Collin. Ai lucrat bine,
dar mi se pare c ai f cut o greşeal .
— Ce greşeal ?
— Dup ce i-ai f cut treaba, trebuia s cumperi un
paşaport rusesc, s te îmbraci în prin rus, s cumperi o
tr sur frumoas cu steme pictate pe uş , s te duci cu
îndr zneal s - i depui aurul la un bancher, s ceri o
scrisoare de credit pentru Hamburg, s pui cai de poşt la
tr sur şi s porneşti, înso it de un valet, de o camerist şi
de femeia ta îmbr cat în principes , pe urm , de la
Hamburg, s te sui pe o corabie care merge c tre Mexic. Cu
dou sute optzeci de mii de franci aur, un b iat dezghe at
trebuie s fac ce vrea şi s se duca unde vrea, hus ne!
— Ah! ie- i vin idei de-astea fiindc tu eşti ştabul!… Tu
nu- i pierzi niciodat t rt cu a! Dar eu…
— În sfârşit, sfaturile bune îi ajut unui om care e în
situa ia ta ca ventuzele unui mort, r spunse Jacques Collin,
aruncând o privire fascinatoare vechiului s u g şcar.
— Asta cam aşa e, rosti cu oarecare îndoial La Pouraille.
Totuşi, pune-mi tu ventuzele c , dac nu m vindec, poate
beau un rom în ele.
— Te-au prins gab rii cu cinci furturi şi trei omucideri,
dintre care ultima priveşte doi burghezi boga i. Jura ilor nu
le place s omori burghezi. O s te scurteze şi n-ai nicio
speran !…
— To i mi-au spus la fel, r spunse jalnic La Pouraille.
503
 — M tuş -mea Jacqueline, cu care am avut o mic
conversa ie chiar la gref şi care e, cum ştii foarte bine,
mama gaşcarilor mi-a spus c gab rii vor s se
descotoroseasc de tine, atât le e de fric .
— Dar, întreb La Pouraille, cu o naivitate care dovedeşte
cât de p trunşi sunt ho ii de dreptul firesc de a fura, acuma
sunt bogat, de ce se mai tem?
— Nu mai avem vreme s facem filosofie, zise Jacques
Collin. S ne întoarcem la situa ia ta…
— Ce vrei s faci cu mine, întreb La Pouraille,
întrerupându-l pe ştabul.
— Ai s vezi! Şi un câine mort e bun la ceva.
— Bun pentru ceilal i, spuse La Pouraille.
— Te bag în jocul meu! r spunse Jacques Collin.
— Şi asta e ceva! zise ucigaşul. S auzim!
— Nu te întreb unde sunt banii, dar vreau ştiu ce ai de
gând s faci cu ei.
La Pouraille pândi ochii de nep truns ai ştabului, care
urm liniştit:
— Ai vreo gagic de i-e drag , vreun copil, vreun gaşcar
pe care-l ocroteşti? Peste un ceas o s fiu afar , o s pot s
fac orice pentru cei la care ii.
La Pouraille şov ia înc , r mânea în pozi ia de drep i a
nehot rârii. Jacques Collin îi servi atunci un ultim argument.
— Partea ta din banca noastr e de treizeci de mii de
franci. O laşi g ştii sau o dai cuiva? E în siguran , pot s-o
pl tesc chiar ast -sear cui vrei s-o laşi.
Ucigaşul l s s -i scape o mişcare de bucurie.
„L-am înh at!” îşi zise Jacques Collin.
— Hai, s nu pierdem vremea, gândeşte-te, urm el la
urechea lui La Pouraille. Hai, b trâne, c nu mai avem nici
zece minute… Procurorul general o s m cheme şi-o s am o
convorbire cu el. Îl am la mân pe omul sta, pot s le sucesc
gâtul gab rilor. Sunt sigur c o scap pe Magdalena.
— Dac o scapi pe Magdalena, drag ştabule, ai putea s
m …
504
 — S nu ne r cim gura degeaba, zise Jacques Collin scurt.
F - i testamentul.
— Ei, aş vrea s -i dau banii Gonorei, r spunse La Pouraille
cu o înf işare jalnic .
— Da?… Tr ieşti cu v duva lui Moise, ovreiul care se inea
dup pezevenghii din Provence? întreb Jacques Collin.
Ca marile c petenii de armat , Înşal -Moartea cunoştea de
minune personalul tuturor trupelor.
— Chiar ea e, r spunse La Pouraille extrem de m gulit.
— Gagica putere mare, zise Jacques Collin, care se
pricepea de minune s mânuiasc acele maşin rii cumplite.
Gagic a-ntâia! Ştie multe şi nu trage chiulul! E manglitoare
de soi. A, ai dat lovitura la Gonora! Prost ai fost c ai zbârcit-
o când ai la mân o gagic aşa ca asta, hus ne! Trebuia s
deschizi o pr v lie cinstit şi s tr ieşti modest!… ce învârte?
— E în rue Sainte-Barbe, e a de casa de…
— Prin urmare o laşi moştenitoare? Uite, dragul meu, unde
ne duc astea, când suntem tâmpi i şi le iubim…
— Da, dar nu-i da nimic decât dup ce am scuipat în coş!
— Lucru sfânt, zise Jacques Collin pe un ton serios.
G şcarilor, nimic?
— Nimic, m-au turnat, r spunse cu ur La Pouraille.
— Cine te-a dat? Vrei s te r zbun? întreb iute Jacques
Collin, încercând s trezeasc ultimul sim amânt care face s
vibreze asemenea inimi în clipa marii cumpene. Cine ştie,
b trâne, dac n-aş putea s te împac cu gab rii şi totodat
s te r zbun.
Aici, ucigaşul îşi privi ştabul cu o-înf işare n uc de
fericire.
— Dar, continu ştabul când v zu aceast expresie a fe ei
atât de gr itoare, nu-i fac rost decât puştiului. Dac merge
piesa asta, b trâne, pentru un g şcar de-al meu, c ci al meu
eşti, sunt în stare de multe lucruri.
— Dac te v d numai c amâni distrac ia pentru bietul
puşti, afl ca fac ce vrei.
— Asta e lucru vechi, sunt sigur c -i scap t rt cu a din
505
gheara gabarilor. Ca s ieşi din zbârceala, afl c trebuie s
ne ajut m unii pe al ii… Singur nu po i s faci nimic…
— Aşa e! exclam ucigaşul.
Încrederea se întemeiase atât de bine, iar credin a lui La
Pouraille în ştab era atât de fanatic , încât omul nu mai
şov ia. D du secretul complicilor s i, cu atâta str şnicie
p zit pân atunci. Asta voia s ştie Jacques Collin.
— Uite şestul! Am lucrat în trei. Ruffard, agentul lui Bibi-
Lupin, eu şi Godet…
— Scarm -Lân ?… exclam Jacques Collin, dându-i lui
Ruffard porecla ho easc .
— Chiar el. Nasoii m-au turnat, fiindc le ştiu
ascunz toarea şi ei pe-a mea nu.
— M ungi la suflet, puiule, zise Jacques Collin.
— Ce face?
— Ei, r spunse ştabul, uite ce folos ai când te încrezi în
mine!… Acuma r zbunarea ta e o figur din partida pe care o
joc eu! Nu te întreb unde ai ascuns banii, o s -mi spui în
ultima clip , dar l mureşte-mi tot ce ştii despre Ruffard şi
Godet.
— Eşti şi-o s fii totdeauna ştabul nostru, n-am nimic de
ascuns fa de tine, r spunse La Pouraille. Aurul e în beciul
stabilimentului Gonorei.
— Nu i-e fric de muiere?
— Ce, parc ştie ceva? urm La Pouraille. Am îmb tat-o,
m car c n-ar spune nici cu capul sub satâr. Dar atâta aur,
mai ştii?
— Da, aşa ceva scoate din ale lui şi pe omul l mai cinstit,
r spunse Jacques Collin.
— Aşa c am lucrat f r ginitor dup mine! G inile
dormeau în cote . Aurul e la trei şchioape sub p mânt,
înd r tul sticlelor cu vin. Şi pe deasupra am pus un strat de
pietre şi mortar.
— Bine! zise Jacques Collin. Dar ceilal i?
— Ruffard îşi ine biştarii la Gonora, în odaia bietei muieri,
şi o are la mân în felul sta, c ci ar putea fi învinuit ca
506
t inuitoare şi s moar la pârnaie.
— A, pungaşul naibii! Ce bine se înva ho ia la curcani!
zise Jacques.
— Godet îşi ine lovelele la sor -sa sp l toreas de lux,
fat de treab care poate s ia pe coaja cinci ani de munc
silnic f r s ştie de ce. Şmecherul a scos scândurile din
podea, a vârât banii dedesubt, a pus scândurile la loc şi a-
ntins-o.
— Ştii ce vreau de la tine? rosti Jacques Collin, a intindu-l
pe La Pouraille cu o privire magnetic .
— Ce?
— S iei asupra ta crima lui Madeleine…
La Pouraille avu o tres rire ciudat ; dar curând îşi
rec p t atitudinea de supunere sub privirea neclintit a
ştabului.
— Ai şi început s cârâi? M înve i tu pe mine figuri? Ia
spune, patru omoruri sau trei nu-i totuna?
— Poate c da!
— Pe ochii mei, tu n-ai borş în vine! Şi eu care credeam c
te scap!…
— Cum asta?

— Husane, daca promitem c dai înd r t familiei aurul, o

s te lase s mergi la pârnaie pe via . Dac ar avea ei banii,
n-aş da niciun covrig pe t rt cu a ta; dar la ora asta faci
şapte sute de mii de franci, dobitocule!
— Ştabule! Ştabule! strig La Pouraille în culmea fericirii.
— Şi, urm Jacques Collin, başca socoteala c-o s -i punem
lui Ruffard omorurile în spinare… Cu ocazia asta îl zboar
din slujb şi pe Bibi-Lupin. Îl am la mân …
La Pouraille r mase înm rmurit de aceast idee, i se
holbar ochii, era ca o stan de piatr . Arestat de trei luni, pe
punctul de a trece în fa a Cur ii cu juri, sf tuit de prietenii
s i din închisoare c rora nu le pomenise de complici, era în
aşa hal de lipsit de speran e, dup ce îi analizaser crimele,
încât un asemenea plan sc pase acestor inteligen e de la
507
pârnaie. De aceea umbra asta de n dejde aproape c -l
tâmpise.
— Ruffard şi Godet au f cut s curg ceva pân acum? Au
mânat la plimbare ceva lovele? întreb Jacques Collin.
— Nu îndr znesc, r spunse La Pouraille. Derbedeii
aşteapt s m vaz întâi scurtat. Petica a venit s -l vaz pe
Peticul şi mi-a adus vorb de la gagica mea.
— Ei, afl c în dou zeci şi patru de ore le-am şutit
lovelele! exclam Jacques Collin. Pezevenghii n-or s poat
da nimic înd r t cum o s dai tu, o s r mâi curat ca
z pada, iar ei mânji i cu tot sângele! Am eu grij s te fac un
b iat cinstit, atras de ei în curs . Cu averea ta, o s pot face
rost de alibi în cel lalt proces, o s te fac s ajungi la pârnaie
şi, o data acolo, o s vezi şi tu cum evadezi… O s tr ieşti
prost, dar m car o s tr ieşti.
Ochii lui La Pouraille vesteau un delir l untric.
— B trâne! Cu şapte sute de mii de franci po i s te
matoleşti toat via a! spuse Jacques Collin, ame indu-şi cu
n dejdi tovar şul.
— Ştabule! ştabule!
— O s -i iau ochii ministrului de justi ie… A, Ruffard
trebuie scurtat, e ginitor şi trebuie dat gata. Bibi-Lupin s-a
fript.
— Ei, s-a zis, strig La Pouraille cu o bucurie s lbatic .
Porunceşte şi fac ce spui.
Şi-l strânse în bra e pe Jacques Collin, cu ochii plini de
lacrimi, atât i se p rea acum posibil s scape cu via .
— Mai e ceva, zise Jacques Collin. Gab rii înghit greu, mai
ales dac e vorba de fapte noi. Acuma trebuie s turn m de
iordan o gagic .
— Cum? Pentru ce? întreb ucigaşul.
— Ajut -m ! Ai s vezi! r spunse Înşal -Moartea.
Jacques Collin îi spuse pe scurt lui La Pouraille secretul
omorului s vârşit la Nanterre şi îl f cu s în eleag c
trebuia s aib o femeie care-ar primi s joace rolul Ginettei.
Apoi se îndrepta c tre Peticul, împreun cu La Pouraille, care
508
se înveselise.
— Ştiu cât ii la Petica… îi spuse Jacques Collin, Peticului.
Privirea pe care i-o arunc Peticul cuprindea un întreg
poem frumos şi groaznic.
— Ce-o s fac în vreme ce-ai s fii la pârnaie?
O lacrim umezi ochii feroci ai Peticului.
— Ei, dar dac i-aş vârî-o pe un an de zile la pârnaia
gagicilor, cât timp te judec , te duc, te închid şi scapi?
— Nu po i face minunea asta, nu e amestecat în nimic,
r spunse ibovnicul Peticii.
— A, Peticule, zise La Pouraille, ştabul nostru e mai
puternic decât Dumnezeu!…
— Ce parol ai cu ea? îl întreb Jacques Collin pe Peticul,
cu siguran a unui st pân care nu poate fi refuzat.
— Sorgue à Pantin (noapte la Paris). Cu vorba asta ştie c
vii din partea mea şi, dac vrei s fac ce spui tu, arat -i
loveaua de cinci franci şi rosteşte cuvântul sta: Tondif!
— O s fie condamnat în procesul lui La Pouraille şi
gra iat pentru dest inuiri dup un an de gros! rosti cu
gravitate Jacques Collin, privindu-l pe La Pouraille.
La Pouraille în elese planul ştabului s u şi-i f g dui,
printr-o singur privire, s -l conving pe Peticul s -i ajute,
f când-o pe Petica pretins complice la omorul de care avea
s se învinuiasc singur.
— Cu bine, copii. În curând ve i afla c l-am sc pat pe
puşti din mâinile lui Charlot, zise Înşal -Moartea. Da, Charlot
era la gref cu fetele lui de pr v lie ca s -i fac g teala
Magdalenei! Uite, zise dânsul, ma caut din partea ştabului
gab rilor.
Într-adev r, un paznic ieşit pe porti îi f cu semn;
ştiindu-l pe tân rul corsican în primejdie, Jacques Collin,
acest om deosebit, îşi rec p tase s lbatica putere cu care ştia
s lupte împotriva societ ii.
Nu e f r rost s ar t m aici c în clipa când îi fusese
smuls cadavrul lui Lucien, Jacques Collin luase o hot râre
suprem şi, anume, s încerce o ultim întrupare nu cu o
509
fiin , ci cu un lucru. Într-un cuvânt, adoptase în sfârşit
solu ia fatal g sit de Napoleon în şalupa care-l ducea c tre
Bellerophon169. Printr-o stranie potrivire a faptelor, totul îl
ajut pe acest geniu al r ului şi al corup iei în ce
întreprinsese.
De aceea, chiar dac deznod mântul neaşteptat al acestei
vie i nelegiuite ar pierde ceva din caracterul miraculos pe
care în zilele noastre nu-l po i ob ine decât prin nişte
n scociri neverosimile, neadmise de nimeni, e nevoie, înainte
de a p trunde împreun cu Jacques Collin în biroul
procurorului general, s-o urm m pe doamna Camusot la
persoanele la care se dusese în timpul când se petreceau la
Conciergerie întâmpl rile relatate. Una dintre datoriile pe
care nu şi le poate înc lca istoricul moravurilor e de a nu
strica adev rul prin n scociri ce par dramatice, mai ales
când adev rul nu s-a sfiit s devin el însuşi ca un roman.
Natura social , mai ales la Paris, cuprinde asemenea
întâmpl ri, asemenea es turi de împrejur ri atât de
neaşteptate, încât închipuirea n scocitorilor r mâne de
c ru la fiecare pas. Îndr zneala adev rului se înal pân
la nişte combina ii pe care arta nu şi le poate permite – atât
sunt de neverosimile şi de pu in decente – afar de cazul c
scriitorul le îndulceşte, le dichiseşte şi le castreaz .
Doamna Camusot încerc s -şi alc tuiasc o g teal de
diminea aproape de bun gust, încercare destul de grea
pentru o nevast de judec tor care de şase ani locuise
necontenit în provincie. Nu trebuia s dea prilej de critic
nici marchizei d’Espard, nici ducesei de Maufrigneuse,
venind în vizit la ele între opt şi nou diminea a. Amélie-
Cécile Camusot, deşi n scut Thirion, s-o spunem de pe
acum, izbuti pe jum tate. Şi nu înseamn asta oare, în
materie de îmbr c minte, s dai greş de dou ori?

169Dup înfrângerea de la Waterloo, Napoleon a hot rât s se retrag din

via a politic şi s se predea englezilor, duşmanii sai înving tori, spre a
c ror corabie, Bellemphon, s-a îndreptat într-o şalup .
510
 Nici nu ne închipuim cât de folositoare sunt femeile
pariziene pentru ambi ioşii de toate soiurile; sunt tot atât de
trebuincioase în lumea mare, ca şi în lumea ho ilor unde,
cum s-a v zut adineauri, ele joac un rol uriaş. De pild , s
ne închipuim pe cineva silit s vorbeasc într-un interval de
timp anumit, sub pedeapsa de a r mâne în urm şi de a
pierde cursa, cu personajul de o importan gigantic sub
Restaura ie şi care se cheam ministrul de justi ie. S lu m
un om în condi ia cea mai prielnic , un judec tor, adic unul
de-ai casei. Magistratul e silit s se duc sau la un şef de
serviciu, sau la secretarul particular, sau la secretarul
general şi s le dovedeasc acestora c e neap rat nevoie s
i se acorde de îndat o audien . Un ministru de justi ie
primeşte el vreodat imediat? În timpul zilei, dac nu e la
Camer , e la Consiliul de miniştri, sau semneaz hârtii, sau
acord audien e. Diminea a, doarme nu se ştie unde. Seara,
are şi el obliga iile sale oficiale şi personale. Dac to i
judec torii ar putea cere câte o scurt audien sub orice
pretext, şeful justi iei ar fi veşnic asaltat. Prin urmare, elul
audien ei particulare şi imediate e supus aprecierii uneia
dintre acele puteri intermediare care devine o stavil , o uş
ce trebuie deschis , când nu e chiar ocupat de un
concurent. În schimb, o femeie se duce la alt femeie; poate
s intre îndat în camera de culcare, stârnind curiozitatea
st pânei sau a cameristei, mai ales când st pâna e sub
imboldul unui interes important sau al unei constrângeri
cumplite. Iar dac femeia influent e doamna marchiz
d’Espard, de care un ministru trebuie s in seama, femeia
aceea îi scrie un bile el parfumat, pe care valetul ei îl duce
valetului ministrului. Ministrul primeşte bile elul de îndat , îl
citeşte numaidecât. Ministrul are poate treburi, îns omul
din el e încântat c are de f cut o vizit uneia dintre reginele
Parisului, uneia dintre for ele cartierului Saint-Germain,
uneia dintre favoritele nurorii regelui, a prin esei
moştenitoare sau a regelui. Casimir Périer, singurul prim-
ministru adev rat pe care l-a avut revolu ia din iulie, l sa
511
toate balt când era chemat de un fost prim-şambelan al
regelui Carol al X-lea.
Aceast teorie l mureşte for a cuvintelor: „Coni , a venit
doamna Camusot pentru o chestiune foarte urgent , pe care
coni a o cunoaşte!” spuse marchizei d’Espard de camerista
ei, care presupunea c st pâna se deşteptase.
De aceea, marchiza strig s fie îndat introdus Amélie.
So ia judec torului fu ascultat cu bun voin , fiindc
începu cu urm toarele cuvinte:
— Doamna marchiz , suntem pierdu i fiindc v-am
r zbunat…
— Cum aşa, dr gu a mea? întreb marchiza privind-o pe
doamna Camusot în semiîntunericul produs de uşa
întredeschis . Eşti divin în diminea a asta cu p l riu a
dumitale. Unde g seşti modelele astea?
— Doamn , sunte i prea amabil … Dar şti i c felul cum l-
a interogat Camusot pe Lucien de Rubempré l-a împins pe
tân r la disperare şi s-a spânzurat în închisoare…
— Ce-o s se fac doamna de Sérisy? exclam marchiza
pref cându-se ca nu ştie nimic, ca s i se mai povesteasc o
dat totul de la început.
— Vai, se pare c şi-a pierdut min ile! r spunse Amélie.
Ah, dac a i putea ob ine de la Lumin ia Sa s -l cheme
îndat pe b rbatu-meu, printr-un curier trimis la Palatul de
justi ie, ministrul ar afla nişte secrete nemaipomenite şi cu
siguran a c le-ar comunica regelui… Iar atunci, duşmanii
lui Camusot ar trebui s tac .
— Cine sunt duşmanii lui Camusot? întreb marchiza.
— P i, procurorul general, şi acuma şi domnul de Sérisy…
— Bine, draga mea, r spunse doamna d’Espard, care le
datora domnilor de Granville şi de Sérisy înfrângerea suferit
în procesul mârşav intentat ca s ob in interdic ia so ului,
O s te ap r. Nu-mi uit nici prietenii, nici duşmanii.
Sun , puse s se trag perdelele, valuri de lumin n v lir
în odaie; marchiza îşi ceru pupitrul, camerista i-l aduse.
Marchiza scrise la repezeal un bile el.
512
 — S încalece Godard şi s duca scrisoarea asta la
Ministerul de Justi ie; s nu aştepte r spuns, îi spuse dânsa
cameristei.
Camerista ieşi în grab şi, în ciuda acestui ordin, r mase
la uş câteva minute.
— Prin urmare sunt multe secrete în joc? întreba doamna
d’Espard. Ia povesteşte-mi, scumpa mea. Clotilde de
Grandlieu e şi ea amestecat în afacerea asta?
— Doamna marchiz va afla totul de la În l imea Sa, c ci
b rbatu-meu nu mi-a dest inuit nimic. Mi-a spus numai c e
în primejdie. Pentru ei ar fi mai bine ca doamna de Sérisy s
moar , decât s r mân nebun .
— S raca femeie! zise marchiza. Nu prea era ea nici aşa în
toate min ile.
Femeile din lumea mare au sute de feluri de a rosti aceeaşi
fraz , demonstrând astfel observatorului atent întinderea
nem rginit a modurilor muzicale. Sufletul întreg se revars
în glas ca şi în privire, se impregneaz în lumin ca şi în aer,
elemente pe care le prelucreaz ochii şi gâtlejul. Din felul
cum accentuase aceste doua vorbe: s raca femeie! marchiza
l sa s se ghiceasc satisfac ia urii s tule, bucuria
triumfului. Ah, câte nenorociri nu-i dorea ea protectoarei lui
Lucien! R zbunarea, care supravie uieşte mor ii celui pe
care-l ur şti, aceea care nu e niciodat îndestulat , umple
privitorul de o spaim sumbr . Aşa c doamna Camusot,
deşi violent duşm noas şi cic litoare din fire, r mase
n ucit . Nu g si nimic de r spuns şi t cu.
— Diane mi-a spus, într-adev r, c Léontine se dusese la
închisoare, urm doamna d’Espard. Ducesa e disperat de
gestul acesta scandalos, c ci are sl biciunea de a ine mult la
doamna de Sérisy; e uşor de în eles de altfel, fiindc l-au
adorat aproape în acelaşi timp amândou pe acel n t r u de
Lucien, şi nimic nu leag sau nu învr jbeşte mai mult dou
femei decât închinarea la acelaşi altar. Şi scumpa-mi
prieten şi-a petrecut dou ceasuri ieri în odaia Léontinei. Se
pare c biata contes spune nişte lucruri îngrozitoare. Mi s-a
513
spus c e ceva dezgust tor!… O femeie bine nu trebuie s se
lase prada unor asemenea pandalii!… Oh! E o patim pur
trupeasc … Ducesa a venit la mine galben ca o moart , i-a
trebuit mult curaj! Exist în toat afacerea asta lucruri
monstruoase…
— So ul meu o s -i spun tot ministrului de justi ie, ca s
se dezvinov easc , deoarece se voia sc parea lui Lucien, iar
Camusot, doamn marchiz , şi-a f cut datoria. Un judec tor
de instruc ie trebuie întotdeauna s le ia interogatoriul
de inu ilor puşi la secret, în r stimpul cerut de lege!…
Trebuia doar s -l întrebe ceva pe nefericitul acela, care n-a
în eles c era interogat numai de form , şi a m rturisit
îndat tot…
— Era un prost şi un obraznic! zise sec doamna d’Espard.
Auzind acest verdict, so ia judec torului amu i.
— Dac n-am izbutit s -l punem sub interdic ie pe domnul
d’Espard, nu din vina lui Camusot s-a întâmplat şi o s -mi
amintesc totdeauna de asta! urm marchiza dup o t cere…
Ne-au stricat rostul Lucien, şi domnii de Sérisy, Buvan şi
Granville. Cu vremea, Dumnezeu m va ajuta! Pe to i oamenii
ştia o s -i loveasc nenorocirea. Fii pe pace, am s -l trimit
pe cavalerul d’Espard la ministrul de justi ie ca s se
gr beasc s -l cheme pe so ul dumitale, dac e nevoie…
— Ah, doamn …
— Ascult ! rosti marchiza, î i promit c va fi decorat cu
Legiunea de Onoare imediat, chiar mâine! Va fi o dovad
str lucitoare de mul umire pentru felul cum v-a i purtat în
chestiunea asta. Şi înc o mustrare pentru Lucien care astfel
o s fie recunoscut vinovat! Nimeni nu se spânzur de
pl cere… Ei, la revedere, scumpa mea!
Peste zece minute, doamna Camusot intra în camera de
culcare a frumoasei Diane de Maufrigneuse, care, culcat la
ceasul unu noaptea, înc nu adormise la nou .
Oricât de nesim itoare ar fi ducesele, asemenea femei cu
inima de ghips nu pot vedea una dintre prietenele lor prada
nebuniei, tar ca acest lucru s le fac o impresie adânc .
514
 Apoi, leg tura Dianei cu Lucien, deşi desf cut de
optsprezece luni, îi l sase ducesei prea multe amintiri,
pentru ca moartea cumplit a copilandrului aceluia s nu fi
fost şi pentru ea o lovitur groaznica. Toat noaptea Diane îl
v zuse pe tân rul atât de frumos, atât de fermec tor, atât de
poetic, care ştia atât de bine s iubeasc , spânzurat aşa cum
îl zugr vea Léontine în accesele ei şi cu gesturile pe care le d
o febr mare. P stra de la Lucien scrisori elocvente şi
îmb t toare, asem n toare cu cele scrise de Mirabeau170
Sophiei, dar mai literare, mai îngrijite, c ci fuseser dictate
de patima cea mai violent : vanitatea! Cea mai încânt toare
duces fusese a lui, o v zuse f când pentru el nebunii,
bineîn eles nebunii tainice, şi succesul acesta îi luase min ile
lui Lucien. Mândria amantului îl inspirase cum nu se poate
mai bine pe poet. Şi fireşte, ducesa p strase acele scrisori
tulbur toare, cum adun unii b trâni gravurile obscene, din
pricin c în ele Lucien l uda nebuneşte ceea ce era cel mai
pu in ducal la ea.
— A murit într-o temni scârboas ! îşi spunea ea cu
spaim punând deoparte scrisorile, când o auzi pe camerist
ca bate la uş .
— Doamna Camusot, pentru o chestiune extrem de grav
care o priveşte pe doamna duces , spuse camerista.
Diane se ridic în picioare, îngrozit .
— Ah! zise dânsa privind-o pe Amélie care-şi f cuse o
figur potrivit cu împrejur rile. Ghicesc tot. E vorba de
scrisorile mele. Ah, scrisorile mele… Ah, scrisorile mele! şi
c zu pe o canapea.
Îşi aminti c , în pornirea patimii, îi r spunsese lui Lucien
pe acelaşi ton şi c celebrase poezia b rbatului, aşa cum el
cântase slava femeii şi înc în ce stil de od !
— Vai, da, doamn duces , vin s v salvez mai mult decât

170Honoré-Gabriel de Mirabeau (1740–1791) a fost un mare orator din

vremea revolu iei franceze. Fire pasional , a iubit multe femei, printre
care şi pe Sophie de Monnier, c reia i-a scris scrisori înfl c rate.
515
via a! E vorba de onoarea dumneavoastr … Veni i-v în fire,
îmbr ca i-v , haidem la ducesa de Grandlieu, c ci, din
fericire pentru dumneavoastr , nu sunte i singura persoan
compromis .
— Dar mi s-a spus c Léontine a pus pe foc ieri la Palatul
de justi ie toate scrisorile confiscate la s rmanul nostru
Lucien!
— P i, doamn duces , Lucien era dublat de Jacques
Collin! exclam so ia judec torului. Uita i mereu aceasta
cârd şie mârşav care cu siguran c e singura pricin a
mor ii acelui tân r fermec tor şi atât de regretat! Iar acei
Machiavel al ocnei, spre deosebire de Lucien, nu şi-a pierdut
nicio clip cump tul! Domnul Camusot are convingerea c
monstrul a pus la loc sigur scrisorile cele mai
compromi toare ale celor ce-l iubiser pe…
— Prietenul, zise repede ducesa. Ai dreptate, dr gu a mea,
trebuie s mergem s inem sfat la familia Grandlieu:
Suntem cu to ii interesa i în chestiunea asta, şi din fericire
Serisy o s ne ajute…
Culmea primejdiei are, aşa cum s-a v zut în scenele
petrecute la Conciergerie, o putere asupra sufletului la fel de
cumplit ca puterea celor mai straşnice stimulente asupra
trupului. E o pil voltaic a moralului. S-ar putea s nu fie
departe ziua în care se va surprinde felul cum sentimentul se
condenseaz chimic într-un fluid poate asem n tor cu
fluidul electric.
La ocnaş şi la duces se întâmplase acelaşi fenomen.
Femeia aceea ab tut , pe moarte, care nu dormise, ducesa
atât de dificil când îşi f cea g teala, g si for a unei leoaice
încol ite şi prezen a de spirit a unui general în mijlocul
b t liei. Diane îşi alese singur hainele şi-şi improviz
g teala cu iu eala unei femeiuşti care-şi serveşte ea îns şi de
camerist . Lucrul fu aşa de miraculos, încât subreta r mase
în picioare, o clip înm rmurit , atât era de mirat c -şi vede
st pâna în c maş şi l sând-o poate cu pl cere pe so ia
judec torului s z reasc , prin cea a rara a pânzei de în, un
516
trup alb, des vârşit ca al Venerei lui Canova171. Era ca o
bijuterie în hârtia-i de m tase. Diane ghicise dintr-odat
unde se afl corsetul ei pentru aventuri, corsetul care se
încheie în fa , scutindu-le pe femeile gr bite de oboseala şi
vremea pierdut a strânsului şireturilor din spate. Îşi
orânduise dantelele de la c maş şi-şi strânsese cum se
cuvine frumosul sân, când camerista sosi cu juponul şi
încheie opera dându-i o rochie. Pe când Amélie, la un semn
al cameristei, încheia la spate rochia în copci şi o ajuta pe
duces , subreta lu nişte ciorapi de fil d’Ecosse, nişte
pantofiori de catifea, un şal şi-o p l rie. Amélie şi camerista îi
puser ciorapii şi pantofii, fiecare la câte un picior.
— Sunte i cea mai frumoas femeie pe care-am v zut-o,
zise şireata Amélie, s rutând cu o mişcare pasionat
genunchiul neted şi m t sos al Dianei.
— Doamna n-are pereche, zise camerista.
— Haide, Josette, nu flecari, r spunse ducesa. Ai o
tr sur ? o întreb dânsa pe doamna Camusot. Hai, scumpo,
o s st m de vorb pe drum.
Şi ducesa coborî scara de onoare a palatului Cadignan,
alergând şi punându-şi mânuşile, ceea ce nu se mai
pomenise niciodat .
— La palatul Grandlieu, repede! îi spuse dânsa uneia
dintre slugi, f cându-i semn s urce în spatele tr surii.
Valetul şov i, c ci tr sura în cauz era o birj .
— Vai, doamn duces , nu-mi spuseseşi c tân rul avea
scrisori de la dumneavoastr ! C ci dac -mi spunea i,
Camusot ar fi procedat cu totul altfel.
— Situa ia Léontinei m-a preocupat în aşa m sur , încât
am uitat cu totul de mine, zise dânsa. Biata femeie era înc
de alalt ieri aproape nebun , aşa c - i închipui în cel hal a
r scolit-o întâmplarea fatal ! Ah, dac-ai şti, draga mea, ce zi
am avut ieri… Ce mai, î i vine s renun i la dragoste. Ieri,

171Antonio Canova, sculptor italian (1757–1822), a l sat opere,

caracteristice mai ales prin gra ia lor.
517
târâte amândou , Léontine şi cu mine, de o b trân
îngrozitoare, o misit de g teli de ocazie, de altminteri
straşnic femeie, în cloaca aceea sângeroas şi urât
mirositoare care se numeşte justi ia, îi spuneam Léontinei c
î i vine s cazi în genunchi şi s ipi ca doamna de Nucingen
când, în drum spre Neapole, a apucat-o una dintre furtunile
acelea îngrozitoare de pe Mediteran : „Doamne! Doamne,
scap -m şi nu mai fac!” Astea au fost dou zile din via a
mea pe care n-o s le uit! Ce proaste suntem c scriem… Dar
iubeşti! Primeşti pagini care- i aprind inima prin ochi, şi te
ard cu p l laie, şi pruden a zboar , şi r spunzi…
— De ce s r spunzi în scris, când po i r spunde prin
fapte! spuse doamna Camusot.
— E aşa de frumos s te laşi în voia pierzaniei! r spunse
cu trufie ducesa. E voluptatea sufletului.
— Femeile frumoase, r spunse modest doamna Camusot,
sunt scuzabile, ele au mult mai multe prilejuri de a c dea în
ispit decât noi.
Ducesa zâmbi.
— Suntem totdeauna prea generoase, urm Diane de
Maufrigneuse. Am s fac ca doamna d’Espard, care e
cumplit .
— Ce face dânsa? întreb cu curiozitate, so ia
Judec torului.
— A scris o mie de scrisori de dragoste…
— Chiar atâtea! exclam doamna Camusot, întrerupând-o
pe duces .
— Ei, afl , draga mea, ca nu g seşti în ele niciun cuvânt
care s-o compromit .
— Dumneavoastr n-a i fi în stare s r mâne i atât de
rece, atât de prudent , r spunse doamna Camusot. Sunte i
femeie, sunte i dintre îngerii aceia care nu ştiu s se
împotriveasc diavolului…
— Am jurat c nu mai scriu niciodat . În toat via a mea
nu i-am scris decât nefericitului acela de Lucien… Am s -i
p strez scrisorile pân la moarte! Dr gu a mea, scrisorile
518
acelea sunt fl c ri, uneori ai nevoie…
— Dar dac s-ar g si! spuse doamna Camusot cu un mic
gest ruşinat.
— A, aş spune c e un roman în scrisori pe care l-am
început eu, c ci le-am copiat pe toate, draga mea, şi am ars
originalele.
— Vai, doamn duces , drept r splat , l sa i-m s le
citesc…
— Poate c te las, zise ducesa. Ai s vezi atunci, draga, c
Léontinei nu i-a scris aşa ceva.
Acest ultim cuvânt dezv luia femeia, femeia din toate
vremurile şi din toate rile.
Asemenea broaştei din fabula lui La Fontaine, doamna
Camusot plesnea de pl cere c intr în palatul Grandlieu,
al turi de frumoasa Diane de Maufrigneuse. În diminea a
asta era pe cale de a lega una dintre acele rela ii atât de
trebuincioase ambi ioşilor. Aşa c de pe acum i se p rea c
aude cum i se spune: Doamn preşedint ! Sim ea satisfac ia
nespus de a birui st vili uriaşe, dintre care cea mai de
seam era incapacitatea so ului ei, înc necunoscut de
ceilal i, dar bine ştiut de ea. S faci s parvin un om
mediocru! Pentru o femeie ca şi pentru un rege, înseamn a-
i procura pl cerea care i-a fermecat pe atâ ia mari actori şi
care const în a ajunge la o sut de reprezenta ii cu o pies
proast . E be ia egoismului! Într-un anumit sens, e desfrâul
bahic al puterii. Puterea nu-şi dovedeşte sie îns şi for a decât
s vârşind abuzul de a încorona cu laurii succesului pe câte
un nerod, batjocorind astfel geniul, singura for pe care
puterea absolut n-o poate atinge. În l area calului lui
Caligula la rangul de consul, aceast fars imperial , a avut
şi va avea în veci un mare num r de reprezenta ii.
În câteva minute, Diane şi Amélie trecur din dezordinea
elegant a camerei de culcare a frumoasei Diane, la
sobrietatea unui lux m re şi sever, la ducesa de Grandlieu.
Portugheza aceasta foarte cucernic se scula în fiecare zi la
ceasurile opt, ca s se duc s asculte slujba la bisericu a
519
Saint-Valère, care ine de biserica Saint-Thomas d’Aquin,
aşezat pe atunci în fa a palatului Invalizilor. Capela aceea,
ast zi d râmat , a fost mutat în rue de Bourgogne, pân
când se va cl di biserica gotic ce va fi închinat , pare-se,
sfintei Clotilda.
La primele cuvinte şoptite la urechea ducesei de Grandlieu
de c tre Diane de Maufrigneuse, cuvioasa trecu la domnul de
Grandlieu, şi-l aduse imediat. Ducele îi arunc doamnei
Camusot una dintre privirile acelea iu i prin care boierii mari
analizeaz o via întreag şi adesea chiar şi sufletele.
G teala Améliei îl ajut în chip hot râtor pe duce s
ghiceasc via a ei burghez de la Alençon la Mantes şi de la
Mantes la Paris.
A, dac nevasta judelui ar fi ştiut de acest dar al ducilor,
n-ar fi putut întâmpina cu un zâmbet gra ios aceast
ochead politicos ironic , din care dânsa nu v zu decât
polite ea. Neştiin a are anumite privilegii comune cu
şiretenia.
— E doamna Camusot, fiica lui Thirion, unul dintre uşierii
cabinetului regelui, îi spuse ducesa so ului ei.
Ducele se înclin foarte politicos în fa a nevestei de
magistrat şi fa a lui îşi pierdu din gravitate. Valetul ducelui,
pe care st pânu-s u îl sunase, se înf iş .
— Ia o tr sur şi du-te în rue Honoré-Chevalier. Acolo ai
s suni la o uşi la num rul zece. Ai s -i spui servitorului
care o s - i deschid uşa c -l rog pe st pânul s u s treac
pe aici; dac domnul acela e acas , te întorci cu el. Spune c
vii din partea mea, asta o s fie de ajuns ca s treci peste
orice greut i. Încearc s faci toate acestea în nu mai mult
de un sfert de ceas.
De îndat ce valetul ducelui ieşi, se ivi altul, şi anume al
ducesei.
— Du-te din partea mea la ducele de Chaulieu şi spune s
i se dea cartea asta de vizit .
Ducele îşi d du cartea de vizit îndoit într-un fel anumit.
Când cei doi prieteni sim eau nevoia de a se vedea pe dat
520
pentru vreo treab grabnic şi secret , care nu putea fi
aşternut pe hârtie, îşi d deau de veste unul celuilalt în felul
acesta.
Se vede c pe toate treptele societ ii, obiceiurile seam n
şi nu se deosebesc între ele decât prin nuan e, maniere, fel
de a proceda. Lumea bun îşi are şi ea argoul ei, care îns se
cheam stil.
— Sunte i sigur , doamn , c exist pretinsele scrisori
trimise de c tre domnişoara Clotilde de Grandlieu acelui
tân r? întreb ducele de Grandlieu şi azvârli o privire
doamnei Camusot cum azvârle un marinar sonda.
— Nu le-am v zut, dar e de temut c exist , r spunse
dânsa tremurând.
— Fiica mea n-a putut scrie nimic care s nu poat fi
m rturisit, exclam ducesa.
„Biata duces !” se gândi Diane, aruncându-i ducelui de
Grandlieu o privire care-l vârî în r cori.
— Ce crezi tu, draga mea Diane? o întreb cu glas sc zut
ducele pe ducesa de Maufrigneuse, luând-o cu el în nişa unei
ferestre.
— Dragul meu, Clotilde e în aşa hal înnebunit dup
Lucien, încât îi d duse întâlnire înainte de plecare. Dac nu
era acolo tân ra Lenoncourt, poate c ar fi fugit cu el în
p durea Fontainebleau. Ştiu c Lucien îi scria Clotildei nişte
scrisori care ar fi scos-o din min i şi pe o sfânt ! Suntem trei
fiice ale Evei înl n uite de şarpele coresponden ei…
Ducele şi Diane se întoarser din pervazul ferestrei c tre
duces şi doamna Camusot, care vorbea în şoapt . Amélie,
urmând în privin a aceasta sfaturile ducesei de
Maufrigneuse, f cea pe bisericoasa, ca s câştige simpatia
trufaşei portugheze.
— Suntem la cheremul unui mârşav ocnaş evadat! strig
ducele, scuturând din umeri într-un fel anumit. Iat ce
înseamn s primeşti în cas oameni de care nu eşti pe de-a-
ntregul sigur! înainte de a admite pe cineva, trebuie s -i
cunoşti bine averea, rudele, toate antecedentele…
521
 Aceast fraz e morala povestirii de fa , din punct de
vedere aristocratic.
— Ce a fost, a fost, îi spuse ducesa de Maufrigneuse. S ne
gândim cum o salv m pe biata doamn de Sérisy, pe Clotilde
şi pe mine…
— Nu putem face altceva decât s -l aştept m pe Henri, am
trimis dup el; dar totul depinde de persoana pe care s-a dus
s-o aduc Gentil. Dea Domnul ca omul acela s fie la Paris.
Doamn , zise dânsul c tre doamna Camusot, v mul umesc
c v-a i gândit la noi…
Însemna a-i spune doamnei Camusot c poate pleca. Fiica
uşierului de la cabinetul regal era destul de inteligent ca s -
l în eleag pe duce şi se ridic în picioare; dar ducesa de
Maufrigneuse, cu acea gra ie admirabil care-i câştiga atâtea
prietenii şi discre ii, o lu pe Amélie de mân şi-o ar t
ducelui şi ducesei într-un fel anumit.
— Pentru mine personal, şi nu numai pentru c s-ar fi
trezit în zori ca s ne salveze pe to i, v cer s p stra i fa de
micu a mea doamn Camusot mai mult decât o amintire.
Întâi mi-a f cut servicii din acelea ce nu se pot uita; şi afar
de asta, sunt oamenii noştri, şi ea şi so ul ei. Am f g duit s
fac aşafel încât Camusot s fie avansat.
— N-ai nevoie de aceast recomandare, îi spuse ducele
doamnei Camusot. Familia Grandlieu îşi aminteşte
totdeauna de serviciile ce i-au fost f cute. Magistratura o s
aib în curând prilejul s se remarce, i se va cere
devotament, so ul dumitale va fi pus în primele rânduri…
Doamna Camusot plec mândr , fericit , gata s
plesneasc . Se întoarse triumf toare, admirându-se,
b tându-şi joc de duşm nia procurorului general. Îşi spunea:
„Ce-ar fi s -l aruncam în aer pe domnul de Granville?
Era şi timpul ca doamna Camusot s plece. Ducele de
Chaulieu, unul dintre favori ii regelui, se întâlni cu aceast
burghez chiar pe teras .
— Henri, exclam ducele de Grandlieu când intra prietenul
s u, fugi, te rog, la castel, încearc s vorbeşti cu regele, iat
522
despre ce este vorba.
Şi-l duse pe duce în nişa ferestrei unde se între inuse
adineauri cu uşuratica şi gra ioasa Diane.
Din când în când, ducele de Chaulieu se uita pe furiş la
nebunatica duces , care, stând de vorb cu ducesa cea
bisericoas şi l sând-o s -i in predici, r spundea la
ocheadele ducelui de Chaulieu.
— Drag copil , spuse în sfârşit ducele de Grandlieu care
ispr vise convorbirea în aparté, fii, te rog, cuminte! Haide,
ad ug dânsul luând-o de mân pe Diane, respect cuviin a,
nu te mai compromite, nu scrie niciodat nimic! Scrisorile,
draga mea, au pricinuit tot atâtea nenorociri persoanelor
particulare, cât şi publice, adic statului… Ceea ce ar fi iertat
unei fete tinere, cum e Clotilde, care iubeşte pentru întâia
oara, nu poate fi scuzat la…
— Un grenadier b trân care a v zut multe b t lii, zise
ducesa strâmbându-se la duce.
Gluma şi strâmb tura luminar cu un surâs fe ele
mâhnite ale celor doi duci şi chiar pe a cuvioasei ducese.
— Sunt patru ani de când n-am mai scris o scrisoric de
dragoste!… Suntem salvate? întreb Diane, care-şi ascundea
îngrijorarea sub o purtare copil roas .

— Înc nu, zise ducele de Chaulieu, c ci nu ştii ce greu se

s vârşesc actele de samavolnicie; pentru un rege
constitu ional, ele sunt ca un adulter pentru o femeie
m ritat .
— E p catul favorit! zise ducele de Grandlieu.
— Fructul oprit! urm Diane zâmbind. Ah, cât aş vrea s
fiu cu guvernul, c ci nu mi-a mai r mas nimic din fructul
oprit. L-am mâncat tot.
— Vai, draga mea! rosti cucernica duces . Mergi prea
departe.
Cei doi duci, auzind cum o tr sur se opreşte la scar , cu
tropot de cai veni i în galop mare, le l sar singure pe cele
dou femei, dup ce se înclinar în fa a lor şi se duser în
523
biroul ducelui de Grandlieu, unde fu introdus domnul din
rue Honoré-Chevalier, care nu era altul decât şeful contra-
poli iei Castelului, al poli iei politice, obscurul dar puternicul
Corentin.
— Poftim, zise ducele de Grandlieu, poftim domnule de
Saint-Denis.
Corentin, uimit c g seşte o memorie atât de bun la duce,
trecu cel dintâi dup ce se înclinase adânc în fa a celor doi
duci.
— Drag domnule, şi acum te-am chemat pentru aceeaşi
persoan , sau din pricina ei, rosti ducele de Grandlieu.
— P i a murit, zise Corentin.
— A r mas asociatul, spuse ducele de Chaulieu, un
asociat de temut.
— Ocnaşul, Jacques Collin, r spunse Corentin.
— Vorbeşte, Ferdinand, îi spuse ducele de Chaulieu
fostului ambasador.
— Netrebnicul acela e de temut, urm ducele de
Grandlieu. A pus mâna, în scopuri de şantaj, pe scrisorile
trimise de doamnele de Sérisy şi de Maufrigneuse acelui
Lucien Chardon, creatura lui. Se pare c junele avea o
metod care consta în a smulge scrisori p timaşe ca r spuns
la ale lui; c ci şi domnişoara de Grandlieu a scris câteva,
zice-se; în orice caz, ne temem c e aşa şi nu putem şti
nimica fiindc dânsa e plecat în c l torie…
— Junele, r spunse Corentin, nu era în stare s -şi ia
asemenea precau ii!… Asta e o m sur de prevedere a
abatelui Carlos Herrera!
Corentin îşi rezema cotul de bra ul fotoliului în care şedea
şi-şi sprijini capul în palm , c zând pe gânduri.
— Bani!… Are el mai mul i decât noi. Esther Gobseck i-a
slujit drept râm ca s pescuiasc aproape dou milioane în
acea balt de bani de aur care se cheam Nucingen…
Domnilor, ob ine i pentru mine depline puteri de la locul în
drept şi v scap eu de omul acela!…
— Dar… de scrisori? îl întreb pe Corentin ducele de
524
Grandlieu.
— Asculta i-m domnilor, urm Corentin ridicându-se şi
ar tându-şi fa a de nev stuic într-o stare de mare fierbere.
Îşi vârî mâinile în buzunarele pantalonilor de molton
negru. Acest mare actor din drama istoric a vremii noastre
tr sese pe el numai o vest şi o redingot şi nu-şi schimbase
pantalonii de cas , atât de bine ştia cât sunt de
recunosc tori cei mari când eşti prompt în anumite
împrejur ri. Se plimb ca la el acas prin birou, discutând cu
glas tare de parc era singur!
— E un ocnaş! îl putem vârî, f r proces la secret, la
Bicêtre, f r s mai poat sta de vorb cu nimeni, şi s -l
l sam s putrezeasc acolo… Dar poate c s-a aşteptat la o
asemenea situa ie şi a dat instruc iuni oamenilor lui.
— Dar a fost pus la secret, zise ducele de Grandlieu. Pe
loc, f r veste, dup ce a fost arestat la cocota aceea.
— Parc exist la secret pentru pezevenghiul acela!
exclam Corentin. E la fel de tare ca… tot atât de tare ca şi
mine!
— Ce-i de f cut? îşi spuser cei doi duci dintr-o privire.
— Îl putem trimite pe nemernic la ocn de îndat , la
Rochefort. Acolo moare în şase luni! A, f r crime! zise
dânsul ca r spuns la un gest al ducelui de Grandlieu. Ce
vre i? Un ocnaş nu rezist mai mult de şase luni într-o var
cald , când e silit s munceasc din greu şi cu adev rat în
duhorile nes n toase ale Charentei. Dar asta nu merge decât
dac omul nostru nu şi-a luat m suri cu privire la scrisori. În
cazul când tic losul s-a ferit de duşmani, şi de bun seam
c aşa e, trebuie s afl m ce precau ii şi-a luat. Dac cel ce
de ine scrisorile e s rac, poate fi cump rat… Prin urmare, e
vorba s -l tragem de limba pe Jacques Collin! Un duel în care
aş fi învins! Ce-am mai putea face, ar fi s cump r m
scrisorile prin alte scrisori!… Şi anume, o scrisoare de
gra iere din partea regelui, şi s -mi fie dat omul s -l iau la
mine în pr v lie. Jacques Collin e singurul om destul de
capabil ca s -mi fie urmaş, bietul Contenson şi prietenul
525
Peyrade fiind mor i la ceasul de fa . Jacques Collin mi-a
omorât aceşti spioni f r pereche, de parc voia s -şi fac un
loc. Dup cum vede i, domnilor, trebuie s -mi da i mân
liber . Jacques Collin e la Conciergerie, m duc la cabinetul
domnului de Granville, trimite i prin urmare acolo pe cineva
de încredere care s se întâlneasc cu mine; c ci îmi trebuie
fie o scrisoare pe care s i-o ar t domnului de Granville, c ci
dânsul nu ştie nimic despre mine, scrisoare pe care de
altminteri o s-o restitui preşedintelui Consiliului de miniştri,
fie o persoan foarte impun toare care s m introduc …
Ave i o jum tate de ceas, c ci am nevoie cam de o jum tate
de ceas ca s m îmbrac, adic , mai limpede, s devin ceea
ce trebuie s fiu în ochii domnului procuror-general.
— Domnul meu, spuse ducele de Chaulieu, î i cunosc
marea iscusin , nu- i cer s -mi r spunzi decât cu da sau
nu. R spunzi de succes?
— Da, dac am depline puteri şi cuvântul dumneavoastr
c nu voi fi niciodat întrebat în aceast privin . Planul mi l-
am f cut.
Acest r spuns sinistru le d du un uşor fior celor doi mari
seniori.
— Bine, domnule, zise ducele de Chaulieu. Ai s treci
afacerea asta în lista de pl i a cazurilor cu care eşti
îns rcinat de obicei.
Corentin se înclin în fa a celor doi duci şi plec .
Henri de Lenoncourt, pentru care Ferdinand de Grandlieu
pusese s înhame caii la o tr sur , se duse de îndat la rege,
pe care-l putea vedea în orice moment, în virtutea
privilegiului ce i-l conferea titlul s u de şambelan.
Astfel, diferitele interese înnodate între ele, în vârful şi în
str fundul societ ii, aveau s se întâlneasc în cabinetul
procurorului general, aduse toate acolo de nevoie şi
reprezentate prin trei oameni: justi ia de c tre domnul de
Granville, familia de c tre Corentin, în fa a cumplitului
potrivnic Jacques Collin, care întruchipa r ul social în
s lbatica-i energie.
526
 Ce mai duel între justi ie şi samavolnicie, întrunite
împotriva ocnei şi a vicleniei sale! Ocna, simbolul îndr znelii
care trece peste calcul şi chibzuin , care nu-şi alege
mijloacele, care n-are ipocrizia samavolniciei şi care
simbolizeaz în chip hâd interesul pântecului înfometat,
grotescul sângeros şi fulger tor al foamei! Nu erau oare fa
în fa atacul şi ap rarea? Furtul şi proprietatea? Problema
cumplit a traiului în societate şi a traiului în codru,
disputat pe terenul cel mai îngust cu putin ! în sfârşit, era
o icoan vie şi cumplit a acelor compromisuri antisociale pe
care reprezentan ii prea slabi ai puterii le fac cu nişte
r scula i s lbatici.
Când domnul Camusot fu anun at la procurorul general,
acesta f cu semn s fie l sat s intre. Domnul de Granville
presim ise vizita aceasta şi voia s se în eleag cu
judec torul asupra felului cum vor încheia cazul Lucien.
Concluzia nu mai putea fi aceea g sit cu Camusot în ajun,
înainte de moartea s rmanului poet.
— Ia loc, domnule Camusot, zise domnul de Granville,
pr buşindu-se în fotoliul s u.
Magistratul, singur cu judele de instruc ie, l s s se vad
cât de copleşit era. Camusot se uit la domnul de Granville şi
z ri pe chipul atât de ferm o g lbejeal aproape livid şi
oboseala ajunse la culme, o prosta ie total , care dovedea
suferin e, poate şi mai grele decât ale condamnatului la
moarte c ruia grefierul îi vestise respingerea recursului. Şi
totuşi, citirea aceea dup uzan ele justi iei, însenina:
Preg teşte-te, i-a venit clipa din urm .
— Pot s vin mai târziu, domnule conte, zise Camusot,
deşi e un caz urgent…
— R mâi, r spunse demn procurorul general. Adev ra ii
magistra i trebuie s -şi accepte suferin a şi s ştie s şi-o
ascund . Dac i-ai dat seama c sunt tulburat, s ştii c am
greşit…
Camusot f cu un gest.
— Dea Domnul ca s nu cunoşti niciodat , domnule
527
Camusot, aceast culme de grea ananghie în via . Al ii s-ar
fi pr buşit de mult! Mi-am petrecut noaptea în preajma
unuia dintre cei mai intimi prieteni ai mei, n-am decât doi
prieteni şi anume contele Octave de Bauvan şi contele de
Sérisy. Am r mas, domnul de Sérisy, contele Octave şi cu
mine, de ieri de la ceasurile şase seara pân azi la şase
diminea a, ducându-ne pe rând din salon pân la patul
doamnei de Sérisy, de fiecare dat cu teama c o g sim
moart sau cu min ile pierdute pe veci. Desplein, Bianchon şi
Sinard au stat necontenit în odaie cu dou infirmiere.
Contele îşi ador so ia. Închipuie- i ce noapte am petrecut
între o femeie nebun de dragoste şi prietenul meu nebun de
disperare. Un om de stat nu simte disperarea la fel ca un
nerod! Sérisy, calm ca atunci când şade pe fotoliul lui într-o
şedin a Consiliului de stat, se zbuciuma s ne înf işeze o
fa liniştit . Şi curgea sudoarea pe fruntea lui palid de-
atâtea nop i de munc . Am dormit de la cinci la şapte
jum tate, biruit de somn, şi a trebuit s fiu aici la opt şi
jum tate ca s dau ordinul s se execute o condamnare la
moarte. Crede-m , domnule Camusot, când un magistrat s-a
rostogolit o noapte întreag în h ul durerii, sim ind cum
apas mâna lui Dumnezeu asupra destinelor omeneşti şi
cum izbeşte în plini inimi nobile, tare greu e s se aşeze aici,
în fa a biroului şi s rosteasc rece: „La ceasurile patru ve i
face s cad un cap! Nimici i o f ptur a lui Dumnezeu, plin
de via , de putere, de s n tate”. Şi totuşi asta mi-e
datoria!… Zdrobit de durere, trebuie s dau ordin s se
monteze eşafodul… Condamnatul nu ştie c magistratul
încearc o spaim egal cu a lui. În clipa aceea, lega i unul
de altul printr-o foaie de hârtie, eu, societatea care se
r zbuna, el, crima ce trebuie isp şit , suntem aceeaşi datorie
cu dou fe e, dou vie i apropiate pentru o clip de c tre
cu itul legii. Aceste dureri atât de adânci ale magistratului
cine le plânge? Cine le mângâie?… Mândria noastr e s le
îngrop m în fundul inimii! Preotul, cu via a sa închinat lui
Dumnezeu, ostaşul, care îşi închin rii moartea, îmi par
528
mai ferici i decât magistratul cu îndoielile sale, cu temerile
sale, cu r spunderea-i cumplit . Ştii cine urmeaz s fie
executat? spuse mai departe procurorul general. Un tân r de
dou zeci şi şapte de ani, frumos ca mortul de ieri, blond ca el
şi a c rui condamnare la moarte am ob inut deşi nu speram,
c ci nu existau împotriva lui decât dovezi privitoare la
delictul de t inuire. A fost condamnat şi n-a m rturisit.
Rezist de şaptezeci de zile la toate încerc rile şi sus ine
mereu c e nevinovat. De dou luni, pe umerii mei mai am şi
capul lui! Ah, aş pl ti m rturisirea acestui om cu un an de
via , c ci trebuie s -i liniştesc pe jura i!… Gândeşte-te ce
lovitur ar primi justi ia dac într-o bun zi s-ar afla c
omorul pentru care va fi decapitat a fost s vârşit de altul.
La Paris, totul cap t o gravitate cumplit , şi cele mai mici
incidente judiciare devin evenimente politice.
Curtea cu juri, aceast institu ie pe care legiuitorii
revolu ionari au crezut-o atât de puternic , e un factor de
ruin social , c ci nu-şi îndeplineşte misiunea şi nu
ocroteşte îndeajuns societatea. Se joac cu misiunea ei.
Jura ii se împart în dou tabere, dintre care una nu mai
admite pedeapsa cu moartea, iar urmarea e c egalitatea în
fa a legii dispare. Cutare nelegiuire groaznic , paricidul,
ob ine în cutare tribunal de provincie verdictul de
nevinov ie172, pe când în cutare altul, o crim ca s spunem
aşa, oarecare, e pedepsit cu moartea! Ce-ar mai fi dac în
resortul nostru, la Paris, ar fi executat un nevinovat?
— E un ocnaş evadat, remarc domnul Camusot cu sfial .
— În gura opozi iei şi a presei devine un miel al lui
Dumnezeu, exclam domnul de Granville, iar opozi ia ar avea
cum s -l spele de p cate, c ci e un corsican fanatic pentru
felul de a vedea din ara lui, omorurile lui sunt urm ri ale
vendetei!… În insula aceea, î i omori duşmanul şi te soco i şi
eşti socotit om foarte de treab ! Ah, magistra ii adev ra i

172Exist în ocne dou zeci şi trei de PARICIZI care au beneficiat de

circumstan e atenuante. (N.a.)
529
sunt cum nu se poate mai neferici i! Ascult , ar trebui s
tr iasc desp r i i de societate, cum tr iau pe vremuri
anumite tagme preo eşti. Lumea nu i-ar vedea decât atunci
când ies din chiliile lor la ceasuri anumite, gravi, b trâni
venerabili, inând judecata în felul preo ilor din societ ile
antice care întruneau în persoana lor puterea judiciar şi
puterea sacerdotal . N-am fi g si i decât pe jil urile noastre…
Iar azi suntem v zu i suferind sau distrându-ne ca oricare
al ii!… Suntem v zu i în saloane, în familii, cet eni, suferind
de patimi, şi putem fi caraghioşi în loc s fim înfricoş tori…
Aceast m rturisire suprem , întrerupt de t ceri şi de
exclama ii, înso it de gesturi care o f ceau de o elocin greu
de transpus pe hârtie, îl f cu pe Camusot s se înfioare.
— În ce m priveşte, domnul meu, zise Camusot, am
început şi eu ieri ucenicia suferin elor legate de meseria
noastr !… Era cât pe ce s mor din pricina mor ii tân rului
aceluia; nu în elesese c -i in parte şi nefericitul şi-a pus
cap t zilelor.
— Nu trebuia s -i iei interogatoriul! strig domnul de
Granville. E atât de uşor s -i faci un serviciu cuiva
ab inându-te…
— Dar legea? r spunse Camusot. Era arestat de dou
zile!…
— Nenorocirea s-a întâmplat, urm procurorul general. Am
dres cât am putut un lucru care în chip neîndoielnic este f r
leac. Tr sura mea şi lacheii urmeaz cortegiul s rmanului
aceluia care era un poet şi un om slab. Sérisy a f cut şi el ca
mine, mai mult decât atât, a acceptat sarcina pe care i-a
l sat-o nefericitul tân r şi va fi executorul s u testamentar.
Promi ându-i lucrul acesta so iei sale, a f cut-o s -i arunce o
privire în care lucea o urm de luciditate. Şi, în sfârşit,
contele Octave asist în persoan la funeralii.
— Ei, domnule conte, zise Camusot, s ispr vim ce-am
început. Ne-a mai r mas un prevenit foarte primejdios. Şti i
tot aşa de bine ca şi mine c e Jacques Collin. Tic losul va fi
recunoscut drept ceea ce este…
530
 — Suntem pierdu i! strig domnul de Granville.
— În clipa asta se afla împreun cu condamnatul
dumneavoastr la moarte, care era la ocn odinioar ceea ce
era Lucien la Paris… protejatul s u! Bibi-Lupin s-a travestit
în jandarm ca s asiste la întrevedere.
— De ce-şi vâr nasul poli ia judiciar ? întreb procurorul
general. N-are voie s lucreze decât din ordinul meu!…
— Toat Conciergeria o s afle c l-am prins pe Jacques
Collin. Ei, afla i deci: am venit s v spun c acest mare şi
îndr zne r uf c tor trebuie s aib în mân cele mai
primejdioase scrisori din coresponden a doamnei de Sérisy, a
ducesei de Maufrigneuse şi domnişoarei Clotilde de
Grandlieu.
— Eşti sigur de asta?… întreb domnul de Granville,
l sând s i se vad pe chip o surprindere dureroas .
— Spune i şi dumneavoastr , domnule conte, dac am sau
nu pricini de temere. Când am desf cut teancul de scrisori
confiscat la tân rul acela f r noroc, Jacques Collin a
aruncat asupra lor o ochire ascu it şi a l sat s -i scape un
zâmbet de mul umire, al c rui în eles nu putea s -l înşele pe
un judec tor de instruc ie. Un nemernic atât de înr it ca
Jacques Collin are grij s nu scape din mân asemenea
arme. Ce p rere a i avea despre urm rile unei împrejur ri
prin care acele documente ar ajunge în mâinile unui avocat
al ap r rii pe care pezevenghiul îl va alege dintre duşmanii
guvernului şi ai aristocra iei? Nevast -mea, fa de care
ducesa de Maufrigneuse are mult bun voin , s-a dus s o
anun e, şi în clipa de fa trebuie s fie amândou la familia
Grandlieu, s in sfat…
— Nu trebuie s aib loc procesul! strig procurorul
general ridicându-se în picioare şi umblând cu paşi mari prin
birou. F r îndoial c a pus documentele la loc sigur…
— Ştiu unde, zise Camusot.
Prin aceast mic afirma ie, judec torul de instruc ie f cu
s treac tot necazul pe care-l avea procurorul general
împotriva sa.
531
 — S auzim!… rosti domnul de Granville, şi se aşez .
— Venind de acas la Palatul de Justi ie, m-am gândit
mult la acest caz atât de nepl cut. Jacques Collin are o
m tuş , o m tuş adev rat şi nu m sluit , o femeie despre
care poli ia politic a transmis o not informativ prefecturii.
E înv celul şi idolul femeii aceleia, sor a tat lui lui,
numit Jacqueline Collin. Ho oaica are o dughean de g teli
de ocazie şi, prin rela iile pe care şt le-a f cut datorit acestei
negustorii, a p truns în multe taine de familie. Dac Jacques
Collin a încredin at cuiva pe lume paza hârtiilor ce-l pot
salva, acel cineva e fiin a de care v-am vorbit: s-o arest m…
Procurorul general îl privi sub ire pe Camusot de parc-ar
Ei vrut s -i spun : „Omul sta nu-i atât de prost cum îl
credeam ieri, numai c e înc prea tân r, nu ştie înc s
mânuiasc h urile justi iei”.
— Dar, urm Camusot, ca s izbutim, trebuie s
schimb m toate m surile luate ieri şi am venit s v cer
sfaturi şi ordine…
Procurorul general îşi lu cu itul de t iat hârtie şi cioc ni
uşurel cu dânsul în marginea mesei, cu unul dintre acele
gesturi obişnuite la to i cutez torii când se las în voia
gândului.
— Trei neamuri mari în primejdie! exclam el. Nu trebuie
f cut niciun pas greşit!… Ai dreptate, înainte de toate s
ascult m de principiul lui Fouché: S arest m! Trebuie s fie
pus la secret Jacques Collin.
— În felul sta, m rturisim c e ocnaş! Terfelim amintirea
lui Lucien…
— Ce caz îngrozitor! rosti domnul de Granville. Unde te
ui i, primejdie.
În clipa aceasta, directorul Conciergeriei intr dup ce
b tuse la uş . Dar un birou ca al procurorului general e atât
de bine p zit, încât nu ajung s bat la uş decât oamenii
care au strâns leg tur cu parchetul.
— Domnule conte, zise domnul Gault, prevenitul care
poart numele de Carlos Herrera cere s v vorbeasc .
532
 — A luat leg tura cu cineva? întreb procurorul general.
— Cu de inu ii, c ci e în curte cam de la ceasurile şapte şi
jum tate, apoi s-a v zut cu condamnatul la moarte, care se
pare c a vorbit fa de el.
Domnul de Granville, str fulgerat de amintirea unei vorbe
a domnului Camusot, îşi d du seama ce foloase se puteau
scoate, pentru a ob ine predarea scrisorilor, dintr-o
m rturisire a intimit ii dintre Jacques Collin şi Théodore
Calvi. Bucuros c are un motiv s amâne execu ia,
procurorul general îi f cu semn s se apropie de el.
— Am de gând, îi spuse dânsul, s amân execu ia pe
mâine, dar la Conciergerie s nu se b nuiasc aceast
amânare. T cere total . C l ul s par c se duce s
supravegheze preg tirile. Trimite i-l aici sub escort pe
preotul spaniol, ni-l cere ambasada Spaniei. Jandarmii s -l
aduc pe numitul Carlos pe scara dumitale de comunica ie
ca s nu poat vedea pe nimeni. Spune-le ostaşilor s -l in
câte doi, fiecare de câte un bra , şi s nu-i dea drumul decât
la uşa cabinetului meu. Eşti chiar sigur, domnule Gault, c
acest str in primejdios n-a putut s ia leg tura decât cu
de inu ii?
— Ba nu, când a ieşit din camera condamnatului la
moarte, s-a prezentat o doamn care voia s -l vad …
Aici cei doi magistra i schimbar o privire, şi ce privire!
— Ce doamn ? întreb Camusot.
— Una c reia îi e duhovnic… O marchiz , r spunse
domnul Gault.
— Din lac în pu ! exclam domnul de Granville privindu-l
pe Camusot.
— Le-a dat dureri de cap jandarmilor şi paznicilor, urm
domnul Gault, care se z p cise.
— În meseria dumitale trebuie s fii atent la orice, rosti cu
asprime procurorul general. Doar nu degeaba e z vorit
Conciergeria aşa cum o ştii. Cum a intrat doamna aceea?
— Cu un permis în regul , domnule procuror-general,
r spunse directorul. O doamn foarte bine îmbr cat ,
533
înso it de un valet şi de un lacheu, într-un echipaj luxos, a
venit s -şi vad duhovnicul înainte de a se duce la
înmormântarea nefericitului tân r care a i pus s fie
transportat de la noi…
— Arat -mi permisul prefecturii, zise domnul de Granville.
— A fost dat în urma recomand rii excelen ei-sale contelui
Serisy.
— Cum arat femeia aceea? întreba procurorul general.
— Mi s-a p rut o femeie din lumea bun .
— I-a i v zut fa a?
— Purta un v l negru.
— Ce şi-au spus?
— P i era o bisericoas , cu o carte de rug ciuni în mân !…
Ce-i putea spune?… I-a cerut abatelui binecuvântarea, a
îngenuncheat.
— Au stat de vorb mult vreme? întreb judec torul.
— Nici cinci minute; dar niciunul dintre noi n-a în eles ce
şi-au spus, se pare c vorbeau spanioleşte.
— Spune-ne tot, domnule Gault, urm procurorul general,
î i repet c cel mai mic am nunt e pentru noi de o
importan hot râtoare. Şi aceast întâmplare s te înve e
minte!
— Plângea, domnule conte.
— Plângea, adev rat?
— N-am putut s vedem, îşi ascundea fa a în batist . A
l sat trei sute de franci în aur pentru de inu i.
— Atunci nu e ea! exclama Camusot.
— Bibi-Lupin, urm domnul Gault a strigat: „E o
ho oaic !”
— Şi se pricepe, zise domnul de Granville. Emite i
mandatul, ad uga privindu-l pe Camusot, şi s se sigileze
îndat totul la dânsa! Dar cum o fi ob inut recomandarea
domnului de Sérisy?… Adu-mi permisul de la prefectur …
Haide, domnule Gault! Trimite i-mi-l îndat pe abate la mine.
Cât vreme îl avem aici, primejdia nu poate creşte. Şi stând
de vorb dou ceasuri, po i p trunde adânc în inima unui
534
om.
— Mai ales un procuror-general ca dumneavoastr , zise cu
şiretenie Camusot.
— O s fim doi, r spunse amabil procurorul general.
Şi c zu iar şi pe gânduri.
— Ar trebui s se creeze în fiecare vorbitor de la închisoare
un post de supraveghetor, bine pl tit, care ar trebui dat, în
chip de pensie, agen ilor celor mai devota i şi mai iscusi i,
rosti dânsul dup un r stimp îndelungat. Bibi-Lupin ar
trebui s -şi ispr veasc zilele într-un asemenea post. Am
avea astfel un ochi şi o ureche într-un loc care cere o
supraveghere mai iscusit decât a celor ce lucreaz acum
acolo. Domnul Gault n-a putut s ne spun nimic hot râtor.
— E foarte ocupat, zise Camusot. Dar între celulele de la
secret şi noi exist un gol şi n-ar trebui. Ca s ajungi din
Conciergerie la birourile noastre, treci prin coridoare, prin
cur i, pe sc ri. Aten ia agen ilor noştri nu e permanent , în
vreme ce de inutul se gândeşte necontenit la ale lui.
— Mi s-a spus c s-a mai aflat o femeie în calea lui
Jacques Collin când a ieşit de la secret ca s i se ia
interogatoriul. Femeia aceea venise pân la postul
jandarmilor, în capul sc rii celei mici a cursei cu şoareci; am
aflat de la uşieri şi i-am certat pe jandarmi pentru asta.
— A, ar trebui reconstruit tot Palatul, zise domnul de
Granville; dar ar fi cheltuial de vreo dou zeci-treizeci de
milioane!… Degeaba s-ar cere parlamentului treizeci de
milioane pentru nevoile justi iei.
Se auzir paşii mai multor inşi şi clinchetul armelor. Sosea
pe semne Jacques Collin.
Procurorul general îşi puse pe fa o masc de gravitate,
sub care omul nu se mai vedea. Camusot f cu la fel ca şeful
parchetului.
Într-adev r, omul de serviciu de la cabinet deschise uşa şi
Jacques Collin se ar ta, calm şi f r s par miratele nimic.
— Ai vrut s -mi vorbeşti, rosti magistratul. Te ascult.
— Domnule conte, sunt Jacques Collin şi m predau!
535
 Camusat tres ri, procurorul general r mase calm.
— V închipui i c am motive s fac asta, urm Jacques
Collin, strângându-i pe cei doi magistra i într-o privire
batjocoritoare. Îmi închipui c v încurc îngrozitor; c ci dac
aş r mâne preot spaniol, a i pune s m duc jandarmii
pân la grani a dinspre Bayonne şi acolo nişte baionete
spaniole v-ar sc pa de mine.
Cei doi magistra i r maser neclinti i şi mu i.
— Domnule conte, urm ocnaşul, pricinile care m fac s
m port aşa sunt şi mai grave, deşi îmi sunt teribil de
personale; dar nu pot s vi le dest inuiesc decât
dumneavoastr … Dac v-ar fi cumva team …
— Team de cine? De ce? întreb contele de Granville.
inuta, expresia, capul drept, mişcarea, privirea, f cur în
clipa aceea din marele procuror general o statuie vie a
magistraturii, care trebuie s prezinte cele mai frumoase
pilde de curaj cet enesc. În aceast clip atât de scurt , se
ar t la în l imea vechilor magistra i din parlamentul de
odinioar , în vremea r zboaielor civile, când preşedin ii se
aflau fa în fa cu moartea şi r mâneau de marmur ca şi
statuile ce le-au fost în l ate apoi.
— Team s r mâne i singur cu un ocnaş evadat.
— Las -ne, domnule Camusot, rosti cu vioiciune
procurorul general.
— Voiam s v propun s pune i s mi se lege mâinile şi
picioarele, urm rece Jacques Collin, cuprinzându-i pe cel
doi magistra i cu o privire înfricoş toare. T cu o clip şi apoi
urm cu gravitate: Domnule conte, n-avea i decât stima mea,
acum mi-a i câştigat şi admira ia…
— Ce, crezi c eşti de temut? întreb magistratul pe un ton
plin de dispre .
— Cred! zise ocnaşul. De ce s cred? Sunt, şi ştiu c sunt.
Jacques Collin lu un scaun şi se aşez cu aerul degajat al
unui om care se ştie la în l imea potrivnicului într-o
convorbire în care trateaz ca de la mare putere la mare
putere.
536
 În clipa asta, domnul Camusot, care se g sea în pragul
uşii şi era gata s-o închid , se întoarse, veni pân la domnul
de Granville şi îi întinse dou hârtii îndoite.
— Citi i, spuse judec torul procurorului general ar tându-
i una dintre hârtii.
— S vin domnul Gault! strig contele de Granville îndat
ce citi numele cameristei doamnei de Maufrigneuse, pe care o
cunoştea.
Directorul Conciergeriei intr .
— Descrie-ne, îi spuse la ureche procurorul general, femeia
care a venit s -l vad pe prevenit.
— Scurt , groas , gras , îndesat , r spunse domnul
Gault.
— Persoana pentru care a fost eliberat permisul e înalt şi
sub ire, zise domnul de Granville. Şi ce vârst avea?
— Şaizeci de ani.
— E vorba de mine, domnilor, zise Jacques Collin. Haide i,
urm el blajin, nu mai c uta i. Persoana aceea e m tuşa
mea, o m tuş adev rat , o femeie, o b trân . Pot s v scap
de multe necazuri… N-o s-o g si i decât dac vreau eu…
Dac batem apa în piu în felul sta, n-o s ajungem
nic ieri.
— Domnul abate nu mai vorbeşte franceza ca un spaniol,
spuse domnul Gault. Nu se mai bâlbâie.
— Nu, fiindc lucrurile sunt şi aşa destul de încurcate,
drag domnule Gault, r spunse Jacques Collin cu un zâmbet
acru şi spunându-i directorului pe nume.
În clipa asta domnul Gault se repezi la procurorul general
şi-i spuse la ureche:
— Lua i seama, domnule conte, omul sta e turbat de
mânie!
Domnul de Granville îl privi lung pe Jacques Collin şi i se
p ru liniştit; dar îşi d du seama îndat c directorul spusese
adev rat. Atitudinea aceea pref cut ascundea iritarea rece
şi cumplit a unor nervi de s lbatic. În ochii lui Jacques
Collin mocnea o erup ie vulcanic . Pumnii îi erau încleşta i.
537
Era tigrul care se ghemuieşte ca s sar asupra pr zii.
— L sa i-ne singuri, urm cu gravitate procurorul general,
adresându-se directorului Conciergeriei şi judec torului.
— A i f cut bine c l-a i trimis de-aici pe ucigaşul lui
Lucien! zise Jacques Collin, f r s -i mai pese dac -l mai
putea auzi Camusot sau nu. Nu m mai puteam ab ine, era
s -l sugrum.
Domnul de Granville fu cutremurat de un fior. Niciodat
nu v zuse atâta sânge în privirea unui om, atâta g lbeneal
în obraji, atâta sudoare pe frunte şi o asemenea încleştare a
muşchilor.
— La ce i-ar fi folosit omorul acesta? îl întreb liniştit
procurorul general pe r uf c tor.
— În fiecare zi r zbuna i sau crede i c r zbuna i
societatea şi m mai întreba i de ce m r zbun… Oare n-a i
sim it niciodat în vine rostogolindu-se talazurile r zbun rii?
Oare nu şti i c dobitocul sta de judec tor ni l-a ucis? C ci
îl iubea i pe Lucien al meu, şi dânsul v iubea! V ştiu pe de
rost, domnule conte. Copilul meu îmi spunea totul seara,
când se întorcea acas ; îl culcam, cum îşi culc o doic
plodul, şi-l puneam s -mi povesteasc tot. Îmi dest inuia
totul, pân la cele mai mici senza ii ale lui… Ah, niciodat o
mam bun nu şi-a iubit fiul unic aşa cum îl iubeam eu pe
îngerul acela. De-a i şti! Binele se n ştea în inima lui cum se
înal florile pe pajişte. Era slab, iat singurul lui cusur, slab
ca o coard de lir , atât de tare atunci când e întins … Astea
sunt sufletele cele mai frumoase, sl biciunea lor e foarte
simpl , ging şia, admira ia, capacitatea de a înflori sub
razele artei, iubirii, frumuse ii pe care Dumnezeu a f urit-o
pentru om în mii de forme… În sfârşit, Lucien era o femeie
ratat . Ah, câte nu i-am spus vitei înc l ate care a ieşit
adineauri… Ah, domnule conte, pe calitatea mea de prevenit
în fa a unui judec tor, am f cut ce-ar fi f cut Dumnezeu ca
s -şi salveze fiul dac , vrând s -l salveze, l-ar fi înso it în fa a
lui Pilat!
Un potop de lacrimi ieşi din ochii limpezi şi galbeni aj
538
ocnaşului care nu cu mult înainte erau numai v p i, ca a
unui lup înfometat dup şase luni de viscol în plin Ucrain .
Urm :
— Capsomanul cela n-a vrut s aud nimic, şi l-a dus pe
copil la pierzanie!… Domnule conte, am sp lat cu lacrimile
mele cadavrul micu ului, implorându-l pe cel pe care nu-l
cunosc şi care e deasupra noastr ! Eu care nu cred în
Dumnezeu! V-am spus totul, spunându-v cuvântul sta! Nu
şti i, niciun om nu ştie ce e durerea; eu singur o cunosc.
V paia durerii îmi usca pân într-atâta lacrimile, încât azi-
noapte n-am putut plânge. Plâng acum fiindc simt c
în elege i. V-am v zut adineauri aicea întruchipând justi ia…
Ah, domnule, fie ca Dumnezeu… (încep s cred în el!) fie ca
Dumnezeu s v fereasc s ajunge i în starea în care sunt
eu acum… Blestematul acela de judec tor mi-a smuls
sufletul. În clipa asta, e înmormântat via a mea, conştiin a
mea, toat puterea pe care o aveam! Închipui i-v un câine
c ruia un chimist îi scoate sângele… Iat -m ! Eu sunt
câinele acela. Iat de ce am venit s v spun: „Sunt Jacques
Collin şi m predau!” M hot râsem s fac asta azi-diminea
când au venit s -mi smulg cadavrul acela pe care-l s rutam
ca un descreierat, ca o mam , aşa cum Fecioara trebuie s -l
fi s rutat pe Cristos în mormânt. Voiam s m pun în slujba,
justi iei f r condi ii… Acum trebuie s pun condi ii şi o s
afla i pentru ce.
— Vorbeşti cu domnul de Granville sau cu procurorul
general? întreb magistratul.
Aceşti doi b rba i, CRIMA şi JUSTI IA se privir . Ocnaşul
îl tulbur adânc pe magistratul care fu cuprins de-o mil
cereasc pentru nefericitul acesta, c ruia îi ghici via a şi
sim irea. În sfârşit, magistratul (un magistrat e totdeauna
magistrat), care nu ştia ce f cuse Jacques Collin de la
evadare încoace, socoti c ar putea s pun st pânire pe
acest r uf c tor, care la urma urmei nu se f cuse vinovat
decât de-o falsificare. Şi voi s încerce cum lucreaz
generozitatea asupra acestei firi alc tuite, ca şi bronzul, din
539
diferite materiale, din bine şi din r u. Şi apoi, domnul de
Granville, ajuns la cincizeci şi trei de ani f r s fi putut
insufla vreodat dragoste, admira firile sentimentale, ca to i
b rba ii care n-au fost iubi i. Poate c disperarea aceasta,
ursita a multor b rba i c rora femeile nu le acord decât
stim şi prietenie, era leg tura tainic pe care se întemeia
adânca intimitate dintre domnii de Bauvan, de Granville şi de
Serisy; c ci aceeaşi nefericire, ca şi o fericire împ rt şit ,
pune sufletele la acelaşi diapazon.
— Înc mai ai de tr it! zise procurorul general aruncându-i
r uf c torului pr buşit o privire de inchizitor.
Cel lalt f cu o mişcare ce exprima cea mai adânc
nep sare fa de sine însuşi.
— Lucien a f cut un testament prin care î i las trei sute
de mii de franci.
— Bietul, bietul copil! exclam Jacques Collin, mereu prea
cinstit! În mine s l şluiau toate sim irile urâte; iar el era
bun tatea, noble ea, frumuse ea, sublimul! Suflete atât de
frumoase nu pot fi schimbate! De la mine nu luase decât
banii.
Aceast adânc şi total renun are din partea lui Jacques
Collin la personalitatea sa, pe care magistratul n-o mai putea
însufle i, dovedea atât de elocvent cuvintele cumplite ale
omului, încât domnul de Granville trecu de partea
r uf c torului. Mai r m sese procurorul general!
— Dac nu te mai intereseaz nimic, întreb domnul de
Granville, ce ai venit s -mi spui?
— Nu e destul c m predau? Era i pe aproape, dar înc
nu m prinseseşi! De altminteri, v-aş încurca prea mult…
„Ce adversar!” gândi procurorul, general.
— Domnule procuror general, sunte i pe cale s -i t ia i
capul unui nevinovat, şi am g sit vinovatul, urma cu
gravitate Jacques Collin, ştergându-şi lacrimile. Nu am venit
aici pentru el, ci pentru dumneavoastr . Am venit s v scap
de o remuşcare, c ci îi iubesc pe to i cei care au avut cât ele
cât simpatie pentru Lucien, tot aşa cum voi urm ri cu ur pe
540
to i cei sau cele care l-au împiedicat s tr iasc … Ce-mi pas
mie de un ocnaş? urm el dup un scurt r stimp. Un ocnaş
în ochii mei e mai pu in decât pentru dumneavoastr o
furnic . Eu sunt ca tâlharii din Italia, straşnici oameni! Cât
vreme c l torul face ceva mai mult decât pre ul unui cartuş,
îl culc mort la p mânt! Nu m-am gândit decât la
dumneavoastr . L-am spovedit pe b iatul acela, care nu se
putea dest inui decât mie, c ci am fost tovar şi de lan uri!
Théodore are suflet bun; a crezut c -i face un bine iitoarei
dac se apuc s pun amanet nişte lucruri furate; dar nu e
mai vinovat în cazul de la Nanterre decât dumneavoastr . E
corsican, la ei e ceva firesc s se r zbune, s se omoare unii
pe al ii ca muştele. În Italia şi în Spania, nu exist respect
pentru via a omului, şi e foarte simplu. Acolo se crede c
avem un suflet, ceva, o icoan a noastr care ne
supravie uieşte şi care ar tr i în veci. S se apuce cineva s
înşire asemenea bazaconii logicienilor noştri! Dac din
întâmplare Calvi v-ar fi spus cine e femeia de la care a primit
lucrurile de furat, a i fi g sit, nu pe adev ratul vinovat, c ci
acesta e în ghearele dumneavoastr , ci un complice pe care
bietul Théodore nu vrea s -l dea de gol, c ci e o femeie… Ce
vre i? Fiecare meserie are cinstea ei, ocnaşii şi pungaşii au şi
ei cinstea lor! Acuma ştiu cine e ucigaşul celor dou femei şi
f ptaşul acelei lovituri îndr zne e, ciudate, stranii, care mi-a
fost povestit cu toate am nuntele suspenda i executarea lui
Calvi, şi o s afla i tot; dar da i-mi cuvântul c -l trimite i
înd r t la ocn , ob inând comutarea pedepsei… Un om
cufundat în durerea în care m aflu, nu se mai poate osteni
s mint , şti i asta. Ce v-am spus e adev rat…
— Cu dumneata, Jacques Collin, deşi asta înseamn c
înjosesc justi ia, care nu poate face asemenea tranzac ii, cred
c pot s îmblânzesc asprimea misiunii mele şi s refer celor
în drept.
— Îmi d rui i via a lui?
— S-ar putea…
— Domnule conte, v conjur s -mi da i cuvântul
541
dumneavoastr . Mai mult nu-mi trebuie.
Domnul de Granville f cu o mişcare de mândrie jignit .
— Am în mân onoarea a trei neamuri mari, iar
dumneavoastr n-ave i decât via a a trei ocnaşi, r spunse
Jacques Collin, deci sunt mai tare ca dumneavoastr .
— Po i fi pus iar şi la secret; şi atunci ce faci? întreb
procurorul general.
— Aha, prin urmare, juc m? remarc Jacques Collin.
Vorbeam deschis cu domnul de Granville; dar dac am de-a
face cu procurorul general, iau în mân c r ile şi m folosesc
de ele. Şi eu care, dac -mi d dea i cuvântul, v restituiam
scrisorile scrise lui Lucien de c tre domnişoara Clotilde de
Grandlieu!
Acestea fur rostite pe un ton, cu un sânge rece şi o privire
ce îi ar tar domnului de Granville c are în fa un adversar
cu care cea mai m runt greşeal poate fi primejdioas .
— Asta e tot ce-mi ceri? întreb procurorul general.
— Vreau s v vorbesc pentru mine, zise Jacques Collin.
Onoarea familiei Grandlieu pl teşte comutarea pedepsei lui
Théodore; dau mult şi primesc pu in. Ce înseamn un ocnaş
condamnat pe via ?… Dac evadeaz , pute i atât de uşor s
v sc pa i de el! E ca o poli asupra ghilotinei! Numai c ,
deoarece fusese vârât cu un scop nu prea binevoitor la
Rochefort, o s -mi f g dui i c îl trimite i la Toulon,
recomandându-le autorit ilor de acolo s se poarte bine cu
el. Acuma, pentru mine vreau mai mult; am dosarul doamnei
de Sérisy şi al doamnei de Maufrigneuse, şi ce scrisori!… Am
s v spun ceva, domnule conte: târfele, când scriu, fac stil şi
sentimente alese, iar în schimb, cucoanele mari, care fac stil
şi sentimente alese de diminea pân seara, scriu aşa cum
se poart târfele. Filosofii vor g si poate pricina acestui
contradans, eu personal nu in s-o caut. Femeia e o fiin
inferioar , e prea supus organelor sale. Pentru mine, femeia
nu e frumoas decât atunci când seam n a b rbat! Iar
micu ele ducese, care au minte de b rbat, au scris nişte
capodopere… A, e frumos, de la un cap la altul, ca faimoasa
542
od a lui Piron173…
— Chiar aşa?
— Vre i s le vede i?… zise Jacques Collin zâmbind.
Magistratul se ruşin .
— V dau s citi i câteva dintre ele; dar, v rog, f r figuri!
Juc m cinstit?… Îmi da i scrisorile înd r t şi interzice i s fie
spionat , urm rit şi privit persoana care le aduce.
— O s ia mult timp? întreba procurorul general.
— Nu, sunt ceasurile nou jum tate, urm Jacques Collin,
uitându-se la pendul ; ei, peste patru minute o s avem câte
una dintre scrisorile fiec reia dintre cele dou cucoane şi,
dup ce le citi i, o s contramanda i ghilotina! Dac n-ar fi
aşa cum sunt, nu m-a i vedea atât de liniştit. De altminteri,
doamnele au fost anun ate…
Domnul de Granville f cu un gest de surprindere.
— La ora asta trebuie s se agite din plin, or s -l pun în
mişcare pe ministrul de justi ie, cine ştie, or s ajung chiar
pân la rege… Haide i, îmi da i cuvântul c nu ve i c uta s
şti i cine va veni, c nu ve i urm ri şi nici nu ve i face s fie
urm rit vreme de un ceas persoana aceea?
— Î i f g duiesc!
— Bine, dumneavoastr n-a i p c li un ocnaş evadat.
Sunte i f cut din aluatul din care era f cut Turenne174 şi v
ine i cuvântul chiar şi fa de ho i… Ei, afla i c în Sala
paşilor pierdu i se afl în clipa asta o cerşetoare în zdren e, o
bab , în chiar mijlocul s lii. De bun seam , flec reşte cu
vreunul dintre copişti despre cine ştie ce proces pentru vreun
zid desp r itor; trimite i omul de serviciu s o caute şi s -i
spun atât: Dabor ti mandana. O s vin … Dar nu fi i crud
f r niciun rost!… Sau îmi primi i propunerea, sau nu vre i
s v compromite i cu un ocnaş… Nota bene c nu sunt

173 E vorba de Oda c tre Priap a poetului Alexis Piron (1689–1773) pe cât
de spiritual , pe atât de obscen , care a provocat indignarea general .
174 Mareşalul Fran ei Henri de la Tour d’Auvergne, viconte de Turenne

(1611–1685) era cunoscut pentru modestia şi simplitatea sa. Succesele

sale militare erau întemeiate pe pricepere tehnic .
543
decât un falsificator… V rog, nu-l l sa i pe Calvi în chinurile
cumplite ale preg tirilor execu iei…
— Execu ia a şi fost contramandat . Nu vreau, îi spuse
domnul de Granville lui Jacques Collin, ca justi ia s fie mai
prejos de dumneata!
Jacques Collin îl privi cu un fel de uimire pe procurorul
general cum trage de şiretul soneriei.
— Te rog s nu încerci s fugi. D -mi cuvântul dumitale,
mi-ajunge. Du-te s-o cau i pe femeia aceea.
Se ivi omul de serviciu.
— Félix, nu mai e nevoie de jandarmi… zise domnul de
Granville.
Jacques Collin era învins.
În acest duel cu magistratul, voia s fie cel mai mare, cel
mai tare, cel mai m rinimos, şi iat c magistratul îl
copleşise. Totuşi, ocnaşul se sim ea mult superior prin faptul
c p c lea justi ia, c o convingea de nevinov ia unui
vinovat şi îi smulgea o via ; dar aceast superioritate trebuia
s fie în buşit , tainic , ascuns , pe când gab rul îl copleşea
în plin lumin , maiestuos.
În clipa când Jacques Collin ieşea din cabinetul domnului
de Granville, secretarul general al preşedin iei Consiliului, un
deputat, contele des Lupeaulx, sosise, înso it de un b trânel
boln vicios. Acest personaj înf şurat într-o hain de m tase
v tuit , de un cafeniu-închis, de parc ar fi fost înc iarn ,
cu p rul pudrat, cu fa a decolorat şi rece, umbla ca un
bolnav de podagr , nesigur pe picioarele îngroşate de o
înc l minte din piele de vi el, sprijinit pe un baston cu
m ciulie de aur, cu capul gol, cu p l ria în mân şi cu un şir
de panglici de decora ii la butonier .
— Ce doreşti, drag des Lupeaulx? întreb procurorul
general.
— M-a trimis prin ul175, zise acesta la urechea domnului

175 Este vorba de prin ul Armand de Polipnac, ultimul prim-ministru al

lui Carol al X-lea şi sus in torul ac iunilor reac ionare ale regelui.
544
de Granville. Ai depline puteri s recape i scrisorile
doamnelor de Sérisy şi de Maufrigneuse şi pe acelea ale
domnişoarei Clotilde de Grandlieu. Te po i în elege cu
domnul acesta…
— Cine e? întreb procurorul general la ureche pe des
Lupeaulx.
— N-am secrete fa de dumneata, scumpe procuror-
general; e faimosul Corentin. Maiestatea-sa î i transmite s
raportezi personal toate am nuntele acestei afaceri şi în ce
condi ii se poate izbândi.
— F -mi serviciul, îi r spunse procurorul general la
urechea lui des Lupeaulx, de a-i spune prin ului c totul s-a
f cut şi c n-am avut nevoie de domnul acesta, ad ug
dânsul ar tându-i-l pe Corentin. M voi duce s primesc
ordinele maiest ii-sale în leg tur cu încheierea afacerii
care-l va privi pe ministrul de justi ie, c ci vor trebui
acordate dou gra ieri.
— Ai procedat în elept, rezolvând singur, spuse des
Lupeaulx şi-i strânse mâna procurorului general. Regele nu
vrea ca în ajunul unor mari încerc ri a puterilor176 s vad
rangul ducal şi casele mari terfelite şi ajunse în gura lumii…
Nu mai e un josnic proces penal, ci o chestiune de stat…
— Bine, dar spune-i prin ului c la sosirea dumitale totul
era rezolvat!
— Într-adev r?
— Cred c da.
— Atunci o s fii ministru de justi ie, dragul meu, când
actualul ministru de justi ie o s fie cancelar…
— Nu am nicio ambi ie! r spunse procurorul general.
Des Lupeaulx ieşi zâmbind.
— Roag -l pe prin s solicite pentru mine zece minute de

176Aceast încercare a puterilor a fost emiterea faimoaselor patru

ordonan e care dizolvau Camera, suprimau libertatea presei, reduceau
num rul aleg torilor, chemau la noi alegeri; împotriva acestor ordonan e
reac ionare poporul din Paris va protesta prin revolu ia din iulie 1830.
545
audien la rege ast zi, c tre ceasurile dou şi jum tate,
ad ug domnul de Granville, conducându-l spre uş pe
contele des Lupeaulx.
— Şi spuneai c nu eşti ambi ios! zise des Lupeaulx,
aruncându-i o privire şireat domnului de Granville. Haida
de, ai doi copii, şi vrei s ajungi cel pu in pair al Fran ei.
— Dac domnul procuror general de ine scrisorile, n-are
rost s mai intervin, spuse Corentin când r mase singur cu
domnul de Granville, care-l privea cu o curiozitate lesne de
în eles.
— Un om ca dumneata nu e niciodat de prisos într-un
caz atât de gingaş, r spunse procurorul general v zându-l pe
Corentin c în elesese sau auzise tot.
Corentin se înclin dând din cap într-un fel aproape
protector.
— Domnul meu, cunoşti persoana de care e vorba?
— Da, domnule conte, e Jacques Collin, capul societ ii
celor Zece mii, bancherul celor trei ocne, un ocnaş care de
cinci ani a ştiut s se ascund sub reverenda abatelui Carlos
Herrera. Cum a ajuns s fie îns rcinat cu o misiune de regele
Spaniei pe lâng r posatul nostru rege? Ne r t cim c utând
r spunsul la aceste întreb ri. Aştept un r spuns de la
Madrid, unde am trimis un om cu o not . Ocnaşul acesta
de ine taine a doi regi.
— E un om deosebit de tare! N-avem decât dou ieşiri: s
ni-l ataş m sau s ne descotorosim de el, zise procurorul
general.
— Am avut amândoi aceeaşi idee, şi aceasta e o mare
cinste pentru mine, r spunse Corentin. Sunt silit s am
atâtea idei şi pentru atâta lume, încât pân la urm se
întâmpl s am aceeaşi idee cu un om inteligent.
Aceste vorbe fur rostite pe un ton atât de uscat şi de
înghe at, încât procurorul general amu i şi începu s rezolve
nişte hârtii urgente.
Când se ivi Jacques Collin în Sala paşilor pierdu i, e greu
de închipuit uimirea ce-o cuprinsese pe domnişoara
546
Jacqueline Collin. R mase în epenit pe picioare, cu mâinile
în şolduri, c ci era costumat în zarzavagioaic . Oricât de
obişnuit ar fi fost, cu performan ele nepotului ei, asta o
întrecea pe toate.
— Ascult , dac r mâi şi te ui i la mine ca la o vitrin cu
animale împ iate, zise Jacques Collin luând-o de bra pe
m tuş -sa, şi sco ând-o din sala paşilor pierdu i, o s cread
lumea c suntem dou curiozit i; poate ajung s ne aresteze
şi atunci pierdem vreme.
Şi coborî scara galeriei Marchande, care duce în rue de la
Barillerie.
— Unde este Paccard?
— Ne întâlnim la Roşcata şi pân atunci se plimb pe
cheiul aux Fleurs.
— Şi Prudence?
— E tot acolo; am dat-o drept fin a mea.
— S mergem acolo.
— Uit -te dac ne urm reşte cineva…
Roşcata, marchit neasa cu dugheana pe cheiul aux
Fleurs, era v duva unui ucigaş vestit, unul dintre cei Zece
mii. În 1819, Jacques Collin îi predase cinstit dou zeci şi
ceva de mii de franci femeii acesteia din partea ibovnicului ei,
dup execu ie. Înşal -Moartea era singurul care cunoştea
leg tura acestei tinere, pe atunci modist , cu complicele s u.
— Sunt ştabul lui b rbatu-t u, îi spusese atunci modistei
clientul doamnei Vauquer, care o chemase în Jardin des
plantes. i-o fi vorbit de mine, feti o. Cine m tr deaz ,
moare pân nu se încheie anul! Cine mi-e credincios, n-are
de ce se teme. Sunt gaşcar în aşa hal, încât m-aş l sa ucis
f r s spun un cuvânt care le-ar putea face vreun r u celor
la care in. Supune-mi-te aşa cum un suflet se supune
diavolului, şi are s - i fie bine. I-am f g duit bietului Auguste
al t u, care voia s te umple de bani, c ai s fii fericit ; şi a
fost scurtat din cauza ta. Nu plânge. Ascult : nimeni pe lume
nu ştie c erai iitoarea unui ocnaş, a unui ucigaş pe care l-
au cur at sâmb t ; niciodat n-o s pomenesc de asta. Ai
547
dou zeci şi doi de ani, eşti dr gu , ai dou zeci şi şase de mii
de franci, uit -l pe Auguste, m rit -te, f -te femeie cinstit
dac po i. Pentru liniştea asta î i cer în schimb s m slujeşti
pe mine şi pe cei pe care i-i trimit, dar f r şov ial . N-o s -
i cer niciodat nimic compromi tor, nici pentru tine, nici
pentru copiii t i, nici pentru b rbatu-t u, dac o s ai, nici
pentru familia ta. În meseria mea am adesea nevoie de un loc
sigur în care s pot sta de vorb sau s m ascund. Am
nevoie de o femeie discret care s -mi duc o scrisoare, s -mi
fac un comision. Ai s fii una dintre cutiile mele de scrisori,
una dintre c su ele mele de portar, unul dintre curierii mei,
mai mult nu, dar nici mai pu in. Eşti prea blond . Auguste şi
cu mine î i spuneam Roşcata, aşa o s - i r mân numele;
M tuş -mea, negustoreas de haine vechi, cu care o s te
pun în leg tur , o s fie singura fiin pe lume de care va
trebui s ascul i; spune-i tot ce i se va întâmpla; o s te
m rite, o s - i fie de mare folos.
Astfel se încheie unul dintre acele pacte diavoleşti de soiul
Celui care-o legase de el atâta vreme pe Prudence Servien, şi
pe care omul acesta nu uita niciodat s le încheie; c ci
avea, ca şi diavolul, pasiunea recrut rii.
C tre 1821, Jacqueline Collin o m ritase pe Roşcata cu
şeful de pr v lie al unui bogat marchitan angrosist. B iatul
de pr v lie, dup ce cump rase firma patronului, o apucase
acum pe drumul avu iei, era tat l a doi copii şi loc iitor de
primar al cartierului. Roşcata, ajuns acum madame Prélard,
n-avusese niciodat nici cel mai mic cuvânt de cârteal , nici
împotriva lui Jacques Collin, nici împotriva m tuşii sale; dar
la fiecare serviciu cerut de ei, madame Prélard tremura din
toate m dularele. Astfel încât se îng lbeni şi se f cu
p mântie, v zând c intr în pr v lie aceste dou personaje
cumplite.
— O s avem de vorbit cu dumneata, doamn , zise
Jacques Collin.
— B rbatu-meu e aici, r spunse dânsa.
— Ei, n-avem prea mare nevoie de dumneata deocamdat
548
a nu deranjez niciodat degeaba oamenii.
— Trimite dup o birj , feti o, zise Jacqueline Collin, şi
spune-i finei s vin jos; cred c i-am g sit o slujb de
camerist la o cucoan mare şi majordomul vrea s-o ia cu el.
Paccard, care sem na a jandarm îmbr cat civil, st tea de
vorb în clipa aceasta cu domnul Prélard despre livrarea unei
cantit i mari de sârm pentru un pod.
Un b iat de pr v lie se duse dup o birj şi peste câteva
minute, Europa sau, ca s nu-i mai d m numele sub care o
slujise pe Esther, Prudence Servien, Paccard, Jacques Collin
şi m tuş -sa erau, spre marea bucurie a Roşcatei,
îngr m di i într-o birj , iar Înşal -Moartea îi spuse birjarului
s -i duc la bariera dinspre Ivry.
Prudence Servien şi Paccard, tremurând în fa a ştabului,
sem nau cu nişte suflete de p c toşi în fa a lui Dumnezeu.
— Unde sunt cei şapte sute cincizeci de mii de franci? îi
întreb ştabul, cufundând în ochii lor o privire din acelea
a intite şi limpezi care le r scolea în aşa hal sângele acestor
suflete blestemate, când p c tuiser cu ceva, încât li se
p rea c n-au fire de p r în cap, ci ace.
— Cei şapte sute treizeci de mii de franci, îi r spunse
Jacqueline Collin lui nepotu-s u, sunt la loc sigur, i-am
încredin at azi-diminea Romettei, într-un pachet sigilat…
— Dac nu i-a i fi predat Jacquelinei, zise Înşal -Moartea,
mergea i drept acolo… spuse dânsul ar tând cu degetul spre
place de Grève, în fa a c reia ajunsese birja.
Prudence Servien îşi f cu semnul crucii ca la ea acas , de
parc-ar fi v zut c zând tr snetul.
— V iert, urm ştabul, cu condi ia s nu mai face i
asemenea greşeli, şi s fi i de-acum înainte pentru mine ce
sunt astea dou degete de la mâna dreapt , zise el întinzând
c tre ei ar t torul şi mijlociul, c ci degetul gros e haita asta
b trân ! Şi o b tu pe um r pe m tuş -sa. Asculta i-m . De
acum înainte, tu, Paccard, nu mai ai de ce s te temi, şi po i
s hoin reşti prin Pantin, dup chef! Î i dau voie s o iei de
nevast pe Prudence.
549
 Paccard îi lu mâna şi i-o s rut respectuos.
— Ce-o s am de f cut? întreb dânsul.
— Nimic, şi în schimb o s ai venituri şi femei în afar de a
ta, c ci î i place s ai harem!… Ei, aşa e când eşti b rbat
frumos!
Paccard se roşi la aceast laud batjocoritoare a
st pânului s u.
— ie, Prudence, urm Jacques, î i trebuie o carier , o
meserie, un viitor, şi s r mâi în slujba mea. Fii atent .
Exist în rue Sainte-Barbe un bordel foarte bun al acelei
madame Saint-Estève, c reia m tuş -mea îi ia câteodat
numele cu împrumut… E o cas bun , cu clientel serioas ,
care aduce cincisprezece-dou zeci de mii de franci pe an.
Madame Saint-Estève a pus-o în capul bucatelor pe…
— Gonora, zise Jacqueline.
— Gagica bietului La Pouraille, observ Paccard. Acolo am
şters-o cu Europa în ziua când a murit s raca doamna Van
Gobseck, st pâna noastr …
— Vorbeşti în front? întreb Jacques Collin.
T cerea cea mai adânc domni în birj , iar Prudence şi
Paccard nu mai îndr znir s se priveasc .
— Prin urmare casa e inut de Gonora, relu Jacques
Collin. Dac acolo ai vrut s te ascunzi cu Prudence, v d,
Paccard, c eşti destul de şmecher ca s -i duci pe curcani,
dar nu eşti destul de deştept ca s-o duci pe şt beasa… zise
dânsul mângâindu-i b rbia m tuş -sii. Acum în eleg cum v-a
g sit… Se potriveşte bine. V întoarce i la Gonora… Mai
departe: Jacqueline o s se târguiasc cu madame
Nourrisson şi o s -i cumpere stabilimentul din rue Sainte-
Barbe. Iar tu ai s te po i îmbog i acolo, dac te por i bine,
feti o! zise el privind-o pe Prudence. Stare la vârsta ta?
Numai fetele regelui erau, ad ug dânsul pe un ton
muşc tor.
Prudence îi s ri de gât lui Înşal -Moartea şi-l s rut , dar
ştabul, cu un ghiont scurt care tr da puterea sa neobişnuit ,
o respinse atât de n prasnic încât, dac nu era Paccard,
550
femeia d dea cu capul în geamul birjei şi-l sp rgea.
— Jos laba! Nu-mi plac apuc turile astea! rosti sec ştabul.
Asta e lips de respect.
— Are dreptate, feti o, zise Paccard. Nu în elegi? E ca şi
cum i-ar fi dat ştabul o sut de mii de franci. Atâta face
pr v lia, e pe bulevard în fa a teatrului Gymnase. Ce crezi,
când iese lumea de la spectacol…
— O s fac mai mult decât atât, o s v cump r şi casa,
zise Înşal -Moartea.
— Şi iat -ne milionari în şase ani! strig Paccard.
S tul de întreruperi, Înşal -Moartea îi trânti un picior lui
Paccard, care i-ar fi putut rupe fluierele; dar Paccard avea
vine de cauciuc şi oase de tinichea.
— Am în eles, ştabule! Ne inem gura, r spunse el.
— Crede i c v -ndrug basme? r spunse Înşal -Moartea,
care observ atunci c Paccard b use câteva p h rele peste
m sur . Asculta i. În privin a casei exist dou sute cincizeci
de mii de franci aur…
Cea mai adânc t cere domni iar şi în birj .
— Aurul acela e îngropat în ciment… Trebuie scoas suma,
şi n-ave i decât trei nop i pentru asta. Jacqueline o s v
ajute. O sut de mii de franci o s fie pentru plata
stabilimentului, cincizeci pentru cump ratul cl dirii, restul
l sa i.
— Unde? zise Paccard.
— În pivni , spuse Prudence.
— Gura! zise Jacqueline.
— Da, dar pentru transferul autoriza iei de a ine casa cu
felinar roşu, trebuie aprobare de la sticle i, zise Paccard.
— O s-o avem, zise sec Înşal -Moartea. Ce te priveşte?
Jacqueline se uita la nepotu-s u şi fu izbita de schimbarea
fe ei acesteia sub masca neclintit a omului tare, obişnuit s -
şi ascund emo iile.
— Feti o, îi zise Jacques Collin Prudencei Servien, m tuşa
mea o s - i predea cei şapte sute cincizeci de mii de franci.
— Şapte sute treizeci, zise Paccard.
551
 — Ei, fie, şapte sute treizeci, urm Jacques Collin. La
noapte trebuie s te întorci sub un pretext oarecare acas la
r posata cucoan a lui Lucien. Urci pe luminatorul de pe
acoperiş, cobori prin c min în odaia de culcare a r posatei
st pâne-ti, şi vâri în saltea pachetul pe care-l f cuse.
— De ce s nu intru pe uşa? întreb Prudence Servien.
— Tâmpito, casa e sigilat ! r spunse Jacques Collin. Se
face inventarul peste câteva zile şi n-o s v învinuiasc
nimeni de furt…
— Tr iasc ştabul! strig Paccard. Ah, ce bun e!
— Opreşte, birjar! strig cu glasu-i puternic Jacques
Collin.
Birja ajunsese la sta ia de birje de la Jardin des plantes.
— C ra i-v , copii, şi nu face i tâmpenii! Ast -sear s fi i
pe podul Artelor la ceasurile cinci şi acolo v spune m tuş -
mea dac s-a schimbat ceva. Trebuie s ne preg tim pentru
orice, ad ug dânsul cu glas sc zut c tre m tuş -sa, şi
urm : Jacqueline v va explica mâine ce trebuie s face i ca
s scoate i f r pericol aurul din beci. E o opera ie foarte
gingaş …
Prudence şi Paccard s rir jos pe caldarâm ferici i ca nişte
ho i gra ia i.
— A, ce, om cumsecade e ştabul, zise Paccard.
— N-ar avea pereche pe lume dac n-ar dispre uI atâta
femeile!
— Ba e foarte dr gu ! exclam Paccard. Ai v zut ce
picioare mi-a tras? Meritam s ne trimeat pe lumea ailalt
c ci la urma urmei noi l-am încurcat…
— Numai s nu ne vâre în vreo crima, ca s te trimeat la
pârnaie… spuse şireata şi deşteapta Prudence.
— El! Dac i-ar da prin gând aşa ceva ne-ar pune, nu-l
cunoşti! Ce via a î i face! Iat -ne burgheji! Ce noroc! Ah, când
ine la cineva omul asta, nu e altul mai bun ca el!
— P puşo, îi zise Jacques Collin m tuş -sii, îns rcineaz -
te tu cu Gonora, trebuie prostit ; peste cinci zile o s fie
arestat şi o s i se g seasc în odaie o suta cincizeci de mii
552
de franci aur r maşi din partea altuia la omorul batrânilor
Crottat, tat l şi mama notarului.
— Intr fata pe cinci ani la pârnaie, ad uga Jacqueline.
— Cam aşa ceva, continu Jacques Collin. Prin urmare, e
un motiv pentru b trâna Nourrisson s -şi vând casa; n-o
poarte ine singur şi nu g seşte uşor madama dup plac.
Prin urmare, o s po i aranja foarte bine afacerea asta. O s
avem acolo un ochi… dar toate trei chestiunile astea atârn
de târguiala pe care am început-o cu privire la scrisorile
noastre. Astfel c descoase- i rochia şi d -mi mostrele de
marf . Unde-s cele trei pachete?
— Unde vrei s fie? La Roşcata.
— Birjar, strig Jacques Collin, înd r t la Palatul de
justi ie, şi mân ! Am f g duit c vin repede, lipsesc de o
jum tate de ceas, şi e prea mult! R mâi la Roşcata. Şi d -i
pachetele sigilate omului de serviciu care-o s vin s întrebe
de doamna de Saint-Estève. De, asta o s fie parola şi o s
trebuiasc s - i spun : „Doamn , vin din partea domnului
procuror general pentru ce şti i dumneavoastr ”. Aşteapt în
fa a uşii Roşcatei, uitându-te la ce se petrece în place des
Fleurs, ca s nu stârneşti curiozitatea lui Prélard. Cum dai
drumul la scrisori, po i s -i porneşti pe Paccard şi Prudence.
— Te-am ghicit, zise Jacqueline. Vrei s iei locul lui
Bibilupin. Moartea b iatului i-a luat min ile!
— Şi Théodore, c ruia urma s i se taie p rul ca s -l
scurteze azi la patru dup -amiaz , el nu e nimic? strig
Jacques Collin.
— În sfârşit, e şi asta o idee! O s sfârşim oameni cinsti i şi
burghezi, cu o moşioar frumoas , într-o clim pl cut în
Touraine.
— Ce puteam s mai fac? Cu Lucien s-a dus sufletul meu,
toat via a mea fericit , m mai aşteapt treizeci de ani de
plictiseal şi nu mai am inim . În loc s fiu ştabul ocnei, o s
fiu un Figaro al justi iei şi o s -l r zbun pe Lucien. Numai
dac m îmbrac în piele de curcan (poli ist) pot s -l d râm în
linişte pe Corentin. A sfâşia un om, înc mai înseamn s
553
tr ieşti. Situa iile la care se ajunge în lume nu sunt decât
aparen e; realitatea e ideea! ad ug dânsul lovindu-şi
fruntea. Ce i-a r mas în casa de bani?
— Nimic, r spunse m tuş -sa îngrozit de accentul şi
purt rile nepotului ei. i-am dat tot pentru mititelul. Rometta
n-are mai mult de dou zeci de mii de franci pentru
negustoria ei. I-am luat lui madame Nourrisson tot, avea vreo
şaizeci de mii de franci… Ah, suntem într-o încurc tur pe
care de un an n-a mai descurcat-o nimeni. Mititelul a mâncat
lovelele gâşcarilor, casa noastr de bani cu tot ce avea
madame Nourrisson.
— Cât f cea asta?
— Cinci sute şaizeci de mii.
— Avem o sut cincizeci de mii în aur pe care o s ni-i
datoreze Paccard şi Prudence. O s - i spun de unde s mai
sco i dou sute de mii… Restul o s vin din moştenirea
Estherei. Trebuie r spl tit b trâna Nourrisson. Cu ea, cu
tine, cu Théodore, Paccard şi Prudence, o s alc tuiesc în
curând echipa care-mi trebuie… Ascult , c nu mai avem
mult şi ajungem…
— Uite cele trei scrisori, zise Jacqueline care sfârşise de
t iat cu foarfeca c ptuşeala rochiei.
— Bine, r spunse Jacques Collin, primind cele trei
autografe pre ioase, trei buc i de hârtie velin înc
parfumate. Lovitura de la Nanterre a f cut-o Théodore.
— Aha, el era!
— Taci, n-avem timp, a vrut s dea p pic unei p s rele
corsicane pe care-o cheam Ginetta… O pui pe baba
Nourrisson s-o g seasc , î i transmit eu informa iile
trebuitoare printr-o scrisoare pe care i-o d Gault. Vii la
porti a Conciergeriei de acum în dou ceasuri. Trebuie s-o
b g m pe feti la sp l toria pe care o ine sora lui Godet şi
s-o facem st pân acolo… Godet şi Ruffard sunt complici cu
La Pouraille în furtul şi omorul s vârşit la so ii Crottat. Cei
patru sute cincizeci de mii de franci sunt neatinşi, o treime în
pivni la Gonora, asta-i partea lui La Pouraille; a doua
554
treime în odaia Gonorei, partea lui Ruffard; a treia e ascuns
la sora lui Godet. Mai întâi lu m o sut cincizeci de mii de
franci din lovelele lui La Pouraille, pe urm o sut din ale lui
Godet şi o sut din ale lui Ruffard. O dat turna i la gros
Ruffard şi Godet, o s spunem c ei au pus deoparte ce
lipseşte din biştari. O s -i vâr în cap lui Godet c am pus noi
o sut de mii de franci deoparte pentru el, iar lui Ruffard şi
lui La Pouraille c Gonora le-a salvat banii lips … Prudence
şi Paccard o s lucreze acas la Gonora. Tu şi Ginetta, care
mi se pare c e mare şmecher , o s manevra i la sora lui
Godet. Ca s -mi organizez debutul ca actor de comedie, îi fac
pe curcani s g seasc patru sute de mii de franci din furtul
de la Crottat, şi pe vinova i. Şi dau impresia c l muresc şi
omorul de la Nanterre. Suntem iar şi plini de biştari şi
ajungem şefi de curcani. Eram vânat, acum suntem vân tori
şi gata. D trei franci birjarului.
Birja sosise la Palatul de justi ie. Jacqueline, înm rmurit ,
pl ti. Înşal -Moartea urc sc rile ca s se duc la procurorul
general.
O schimbare total a vie ii e o criz atât de straşnic încât,
în ciuda hot rârii luate, Jacques Collin urc încet treptele
sc rii care duce din rue de la Barillerie la galeria Marchande,
unde se afl , sub coloanele Cur ii cu juri, intrarea sumbr a
parchetului. Un proces politic prilejuise un fel de îmbulzeal
la piciorul dublei sc ri care duce la Curtea cu juri, astfel
încât ocnaşul, cufundat în gânduri, r mase cât va vreme
oprit de mul ime. La stânga acestei duble sc ri se afl , ca un
stâlp gigantic, unul dintre contraforturile Palatului, şi în
masa aceasta de piatr se z reşte o uşi . Uşi a d pe o scar
în spiral care slujeşte de trecere spre Conciergerie. Pe acolo
pot s se duc şi s se întoarc procurorul general, directorul
Conciergeriei, preşedin ii de Curte cu juri, avoca ii generali şi
şeful poli iei de siguran . Pe o ramur a acestei sc ri, ast zi
astupat , a fost adus Marie-Antoinette, regina Fran ei, în
fa a tribunalului revolu ionar, care îşi inea şedin ele, cum se
ştie, în sala mare de audien e solemne a Cur ii de casa ie.
555
 La vederea, acestei, sc ri înfricoş toare i se strânge inima
când te gândeşti c fiica Mariei Tereza, a c rei suit , coafur
şi rochie umpleau scara mare de la Versailles, a trecut pe
aici!… Poate c isp şea nelegiuirea mamei ei, hâda împ r ire
a Poloniei177. E v dit lucru c suveranii care s vârşesc
asemenea crime nu se gândesc la isp şirea ce le-o va impune
pronia cereasc .
În clipa când Jacques Collin intr sub bolta sc rii, ca s se
duc la procurorul general, Bibi-Lupin ieşi pe aceast uşi
ascuns în zid.
Şeful poli iei de siguran , venea de la Conciergerie şi se
ducea şi el la domnul de Granville. E uşor de în eles cât de
necuprins fu mirarea lui Bibi-Lupin când recunoscu în fa a
lui redingota lui Carlos Herrera, pe care-l studiase atâta
vreme în cursul dimine ii; alerg , ca s -l dep şeasc .
Jacques Collin se întoarse. Cei doi duşmani se g sir fa în
fa . Şi unul şi cel lalt r mase în picioare şi aceeaşi privire
porni din acele dou perechi de ochi, atât de deosebi i, ca
dou pistoale care, într-un duel, pocnesc în acelaşi timp.
— De data asta te-am prins, tâlharule! rosti şeful poli iei
de siguran .
— Aha!… r spunse Jacques Collin cu ironie.
Se gândi la iu eal c domnul de Granville pusese s fie
urm rit; şi, ciudat lucru! se întrist la gândul c omul acesta
e mai pu in mare decât îl credea.
Bibi-Lupin îl înh vitejeşte pe Jacques Collin, care, cu
ochii la el, îi d du un ghiont scurt şi-l trimise de-a
berbeleacul la trei paşi distan ; apoi Înşal -Moartea se
îndrept calm c tre Bibi-Lupin şi-i întinse mâna ca s -i ajute
s se ridice, întocmai ca un boxer englez care, sigur de for a
sa, e gata s-o ia de la început. Bibi-Lupin era mult prea tare
ca s se apuce s ipe dar se scul în picioare, alerg spre

177Împ r teasa Austriei, Maria Tereza, a participat la prima împ r ire a

Poloniei (1772); fiica ei, Maria Antoaneta, regina Fran ei, a murit pe
eşafod, în 1773, în urma sentin ei tribunalului revolu ionar.
556
intrarea coridorului şi f cu semn unui jandarm s-o p zeasc .
Apoi, cu iu eala fulgerului, se întoarse c tre duşmanul s u,
care st tea liniştit s -l vad ce face, Jacques Collin se gândi
la una din dou : procurorul general şi-a c lcat cuvântul sau
nu l-a pus pe Bibi-Lupin la curent, şi atunci trebuie s
limpezeasc situa ia.
— Vrei s m arestezi? îl întreb Jacques Collin pe
duşmanul s u. Spune-mi f r înconjur. Ce, parc nu ştiu eu
c aici, în mijlocul gab rilor eşti mai tare ca mine? Te-aş
omorî într-un match de box cu piciorul, dar n-aş putea
ispr vi pe to i jandarmii şi solda ii. F r g l gie; unde vrei s
m duci?
— La domnul Camusot.
— Haidem la domnul Camusot. De ce n-am merge chiar la
cabinetul procurorului general? E mai aproape.
Bibi-Lupin, care se ştia prost v zut în sferele înalte ale
puterii judiciare şi b nuit c a f cut avere pe spinarea
r uf c torilor şi a victimelor lor, fu bucuros c se va prezenta
la parchet cu asemenea vânat.
— Haidem, zise dânsul, îmi convine! Dar dac tot te
predai, las -m s te aranjez, mi-e fric s nu m pocneşti!
Şi scoase din buzunar o pereche de c tuşe.
Jacques Collin întinse mâinile, iar Bibi-Lupin i le înc tuş .
— Ei, v d c te-ai f cut b iat bun, urm dânsul. Atunci
spune-mi pe unde ai ieşit din Conciergerie.
— P i pe unde ai ieşit şi tu, pe scara mic .
— I-ai dus pe jandarmi cu un nou tertip?
— Nu, domnul de Granville m-a l sat în libertate pe cuvânt
de onoare.
— Umbli cu iordane?
— Ai s vezi!… Poate c ie o s - i pun c tuşe.
În clipa aceasta, Corentin îi spunea procurorului general:
— S-a împlinit exact un ceas de când a ieşit omul nostru,
nu v teme i c şi-a râs de dumneavoastr ? Acuma poate c
e pe şoseaua Spaniei, unde n-o s -l mai g sim, c ci Spania e
o ar fantezist .
557
 — Ori nu m pricep eu deloc la oameni, ori se va întoarce;
c ci toate interesele sale îl mân încoace; are de primit de la
mine mai mult decât îmi da.
În clipa aceasta se ar t Bibi-Lupin.
— Domnule conte, zise dânsul, am o veste bun . Jacques
Collin, care fugise, a fost prins iar şi.
— Aşa v-a i inut de cuvânt? întreb Jacques Collin. S v
spun agentul dumneavoastr cu dou fe e unde m-a g sit.
— Unde? întreb procurorul general.
— La doi paşi de parchet, sub bolt , r spunse Bibi-Lupin.
— Scoate de pe omul sta tinichelele dumitale, spuse cu
asprime domnul Granville. Afl c pân când i se ordon s -
l arestezi din nou trebuie s -l laşi în libertate… Ieşi! Te-ai
obişnuit s procedezi şi s ac ionezi de parc dumneata
singur ai fi justi ia şi poli ia la un loc.
Şi procurorul general îi întoarse spatele şefului poli iei de
siguran , care se îng lbeni, mai ales sub privirea lui
Jacques Collin, în care-şi citi dizgra ia.
— N-am ieşit din biroul meu, te aşteptam şi nu te
îndoieşti, sper, c m-am inut de cuvânt cum te-ai inut şi
dumneata, îi spuse domnul de Granville lui Jacques Collin.
— În prima clip m-am îndoit de dumneavoastr , domnule
conte, şi poate c în locul meu a i fi gândit ca mine; dar am
chibzuit şi am în eles c am fost nedrept. V aduc mai mult
decât îmi da i dumneavoastr ; n-ave i interes s m
înşela i…
Magistratul schimb deodat o privire cu Corentin. Privirea
aceasta, care nu-i putu sc pa lui Înşal -Moartea, a c rui
aten ie era concentrat asupra domnului Granville, îl f cu
s -l observe pe b trânelul aşezat în fotoliu, într-un col . Pe
loc, vestit de c tre instinctul acela atât de viu şi de iute care
anun a prezen a unui duşman, Jacques Collin îl cercet ;
v zu de la prima privire c ochii n-aveau vârsta pe care ar fi
presupus-o îmbr c mintea şi recunoscu o travestire; într-o
secund , Jacques Collin îşi lu revanşa asupra lui Corentin
pentru iu eala de observa ie cu care Corentin îl demascase la
558
Peyrade.
— Nu suntem singuri! îi spuse Jacques Collin domnului de
Granville.
— Nu, r spunse scurt procurorul general.
— Iar dumnealui, urm ocnaşul, e una dintre cele mai
bune cunoştin e ale mele, mi se pare…
F cu un pas şi-l recunoscu pe Corentin, f ptaşul real şi
m rturisit al pierzaniei lui Lucien. Jacques Collin, care avea
fa a roşie-c r mizie deveni, pentru o clip scurt şi abia
sim it , palid, aproape alb; tot sângele i se strânse la inim ,
atât îi fu de aprins şi frenetic pofta de-a s ri pe jivina aceea
primejdioas şi de-a o zdrobi; dar îşi st pâni aceast dorin
brutal şi o constrânse cu puterea care-l f cea atât de
cumplit. Lu o înf işare amabil şi un ton de polite
supus , cu care se obişnuise de când juca rolul unui cleric
de rang înalt, şi îl salut pe b trânel.
— Domnule Corentin, zise dânsul, oare întâmpl rii îi
datorez pl cerea de a v întâlni, sau mi-a i f cut cinstea s
veni i anume pentru mine la parchet?
Procurorul general era în culmea uimirii; nu se putu
împiedica s nu-i cerceteze pe cei doi oameni afla i fa în
fa . Mişc rile lui Jacques Collin şi felul cum rostise aceste
cuvinte tr dau o criz şi era curios s -i afle pricinile.
V zându-se recunoscut în chip n prasnic şi miraculos,
Corentin se ridic aşa cum se ridic un şarpe c lcat pe
coad .
— Da, eu sunt, scumpe abate Carlos Herrera.
— Ai venit, îl întreb Înşal -Moartea, s te pui între
domnul procuror-general şi mine?… Ai avut amabilitatea s
întreprinzi cu privire la mine tratative din acelea în care î i
pui în lumin calit ile? Pofti i, domnule conte, zise ocnaşul
întorcându-se c tre procurorul general, ca s nu v fac s
pierde i nişte clipe atât de pre ioase ca ale dumneavoastr ,
pofti i citi i, iat mostrele m rfii mele.
Şi-i întinse domnului de Granville acele trei scrisori, pe
care le scoase din buzunarul de la şold al redingotei.
559
 — Cât vreme lua i cunoştin de ele, eu am s stau de
vorb , dac -mi da i voie, cu dumnealui.
— E o mare cinste pentru mine, r spunse Corentin, care
nu-şi putu st pâni un fior.
— Ai ob inut un succes des vârşit în afacerea noastr , zise
Jacques Collin, m-ai b tut, ad ug el în treac t şi ca un
juc tor care şi i-a pierdut banii; dar ai pierdut pe câmpul de
B taie, e o victorie costisitoare.
— Da, r spunse Corentin, admi ând gluma, ai pierdut
dumneata regina, dar eu am pierdut, dou turnuri…
— A, Contenson nu era decât un pion, r spunse
batjocoritor Jacques Collin. Aşa ceva se înlocuieşte cu
uşurin . Dumneata eşti, dac -mi dai voie s - i spun în fa
lauda asta, eşti, pe cuvântul meu de onoare, un om
extraordinar.
— Nu, nu, dimpotriv , dumneata mi-eşti superior,
r spunse Corentin, luând înf işarea unui glume de meserie
care ar spune: „Vrei s facem bancuri, hai s facem bancuri!”
Cum, eu care am la dispozi ie orice, în timp ce dumneata
eşti, ca s spun aşa singur…
— Ei, aş! zise Jacques Collin.
— Şi a fost cât pe ce s câştigi, zise Corentin, observându-i
exclama ia. Dumneata eşti omul cel mai extraordinar pe care
l-am întâlnit în via şi am v zut mul i oameni extraordinari,
c ci cei cu care m bat sunt to i deosebi i prin îndr zneala
lor şi prin combina iile lor cutez toare. Din nenorocire am
fost foarte intim cu r posatul monsenior duce de Otrante178;
am lucrat pentru Ludovic al XVIII-lea pe când domnea şi pe
când era exilat, şi pentru împ rat şi pentru directorat… Ai
stofa-lui Louvel, cea mai straşnic unealt politic pe care-
am v zut-o; dar eşti ml dios ca principele diploma ilor. Şi ce
ajutoare ai?… Aş da multe capete la t iat ca s am în slujba
mea buc t reasa s rmanei Esther… Şi unde g seşti femei
frumoase ca târfa care a dublat-o cât va vreme pe evreic

178 Fouché, duce d’Otrante, murise la 25 decembrie 1820.

560
pentru domnul de Nucingen?… Când am nevoie de aşa ceva
nu ştiu unde s le g sesc.
— Domnule, domnule, zise Jacques Collin, m copleşeşti;
venite din partea dumitale, asemenea laude m-ar putea face
s -mi pierd cump tul…
— Sunt meritate! Ce, parc nu l-ai p c lit pe Peyrade? Te-
a luat drept ofi er de poli ie!… Ascult , dac nu l-ai fi avut de
ap rat pe tâmpitul acela mititel, ne-ai fi b tut…
— Vai, domnul meu, îl ui i pe Contenson travestit în
mulatru… Şi pe Peyrade în englez… Actorii au resursele
teatrului dar ca s fie cineva atât de perfect la lumina zilei şi
la orice or , asta nu po i decât dumneata şi oamenii
dumitale…
— Ascult , zise Corentin, suntem amândoi convinşi de
valoarea noastr şi de calit ile noastre. Iat -ne pe amândoi
tare singuri şi eu am r mas f r b trânul meu prieten, iar
dumneata f r tân rul dumitale protejat. Deocamdat eu
sunt cel mai tare, dar de ce n-am face ca într-o melodram ?
Î i întind mâna, spunându- i: „S ne îmbr iş m şi s
ispr vim î i ofer, de fa cu domnul procuror general, o
gra iere deplin şi-ai s fii unul dintre oamenii mei, primul
dup mine şi poate urmaşul meu.
— Aşadar, îmi oferi un post?… zise Jacques Collin. Frumos
post! Trec de la negru la alb…
— Ai s lucrezi pe un t râm unde talentul dumitale o s fie
pre uit şi r spl tit şi ai s ac ionezi cum socoteşti de
cuviin . Poli ia politic şi guvernamental îşi are primejdiile
sale. Aşa cum m vezi, am fost la închisoare de dou ori, şi
nu m simt mai r u pentru asta. Dar c l toreşti, şi eşti orice
vrei s pari… Eşti tr g torul de sfori al dramelor politice,
boierii mari te trateaz politicos… Ia spune, drag Jacques
Collini, î i surâde?
— Ai primit vreun ordin în privin a asta? îl întreb
ocnaşul.
— Am depline puteri… r spunse Corentin, încântat c i-a
venit ideea.
561
 — Glumeşti, eşti un om straşnic, şi trebuie s recunoşti c
e firesc s nu se poat cineva încrede în dumneata… Ai
vândut mai mult de un om, f cându-l s intre singur în sac
şi legând sacul la gur … î i cunosc victoriile, cazul
Montauran, cazul Simeuse… A, sunt b t liile de la
Marengo179 ale spionajului.
— Ascult , zise Corentin, îl stimezi pe domnul procuror
general?
— Da, r spunse Jacques Collin, înclinându-se respectuos;
îi admir t ria de caracter, fermitatea, noble ea şi mi-aş da
via a ca s -l ştiu fericit. Astfel încât voi începe prin a face s
înceteze starea primejdioas în care se afl doamna de
Sérisy.
Procurorul general l s s -i scape un gest de fericire.
— Atunci, întreab -l, urm Corentin, dac n-am depline
puteri s te smulg din starea ruşinoas în care te afli şi s te
iau pe lâng mine.
— E adev rat, zise domnul de Granville, cercetându-l din
ochi pe ocnaş.
— E chiar adev rat? Mi s-ar ierta trecutul şi mi s-ar da
f g duiala c - i voi fi urmaş dac - i dau dovezi de
îndemânare?
— Între doi oameni ca noi nu poate încape niciun fel de
neîn elegere, urm Corentin cu o m rinimie care ar fi p c lit
pe oricine. Iar pre ul acestei tranzac iuni e f r îndoial
predarea celor trei pachete de scrisori? întreb Jacques
Collin.
— Credeam c nu mai e nevoie s - i spun…
— Drag domnule Corentin, rosti Înşal -Moartea cu o
ironie demn de aceea care l-a f cut pe Talma s triumfe în
rolul lui Nicodème, î i mul umesc; dumitale î i datorez c am
aflat câte parale fac şi cât de mult doresc unii s fiu lipsit de
aceste arme… N-o voi uita niciodat … Voi fi totdeauna şi

B t lii victorioase ale armatelor franceze conduse de Napoleon

179

împotriva austriecilor, în satul Marengo din Piemont.

562
oricând la dispozi ia dumneavoastr şi în loc s spun ca
Robert Macaire180: „S ne strângem în bra e!” te strâng în
bra e eu.
Îl apuc pe Corentin cu atâta iu eal de mijloc, încât
acesta nu se putu ap ra de îmbr işare; îl strânse la piept ca
pe-o p puş , îl s rut pe amândoi obrajii, îl lu pe sus ca pe-
o pan , deschise uşa biroului şi-l puse jos afar , stâlcit de
acea strânsoare aspr .
— Adio, scumpule, îi şopti el la ureche. Suntem la distan
de trei cadavre unul de altul; ne-am m surat spadele, sunt
de aceeaşi calitate şi de aceeaşi lungime… S ne respect m
unul pe altul; dar vreau s fiu egal cu dumneata, nu
subalternul dumitale… înarmat cum eşti, mi se pare c po i
fi un comandant prea primejdios pentru locotenentul s u. O
s tragem un şan între noi şi vai de dumneata dac intri pe
terenul meu!… Pe dumneata te cheam statul, dup cum pe
lachei îi cheam la fel ca pe st pâni; pe mine vreau s m
cheme justi ia; o s ne vedem adesea; s ne purt m şi mai
departe unul fa de altul cu atât mai demn şi mai cuviincios
cu cât o s fim totdeauna… nişte netrebnici f r pereche, îi
şopti dânsul la ureche. i-am şi dat un exemplu,
îmbr işându-te.
Corentin r mase prostit întâia dat în via şi-l l s pe
cumplitul potrivnic s -i scuture mâna.
— Dac -i aşa, zise el, cred c avem amândoi interesul s
r mânem „prieteni”.
— Asta o s ne fac pe fiecare în parte şi mai puternic, dar
şi mai primejdios, ad ug Jacques Collin cu glas sc zut. De
aceea s -mi dai voie s - i cer mâine un acont asupra târgului
nostru…

180Personaj de melodram întruchipând pe banditul fanfaron şi

îndr zne . Este eroul din celebra melodram Cârciuma din Adrets de
Benjamin Autier, Saint-Armand şi Paul Jouthe, care a repurtat mare
succes în vremea lui Balzac. Mai târziu, numele lui Macaire, devenit
sinonim cu bandit, a fost dat de unii caricaturişti oamenilor de afaceri
veroşi.
563
 — Vas zic , observ Corentin blajin, îmi iei din mâna
cazul dumitale ca s i-l dai procurorului general; o s fie
avansat datorit dumitale; dar nu m pot împiedica s - i
spun, ai ales o solu ie bun . Bibi-Lupin e prea cunoscut, i-a
trecut timpul; dac -l înlocuieşti, o s tr ieşti în singurul fel
ce i se potriveşte; şi m bucur, pe cuvânt de onoare…
— La revedere, pe curând, zise Jacques Collin.
Când se întoarse, Înşal -Moartea îl v zu pe procurorul
general c şade la masa de scris cu fruntea în mâini.
— Cum ai putea-o dumneata s-o împiedici pe contesa de
Sérisy s -şi piard min ile? întreb domnul de Granville.
— În cinci minute, r spunse Jacques Collin.
— Şi po i s -mi dai toate scrisorile celor trei doamne?
— Le-a i citit pe cel trei?
— Da, r spunse iute procurorul general; şi mi-e ruşine
pentru cele care le-au scris…
— Ei, acum suntem singuri: spune i s nu mai intre
nimeni şi s discut m, zise Jacques Collin.
— D -mi voie, înainte de toate, justi ia trebuie s -şi fac
datoria şi domnul Camusot are ordin s-o aresteze pe m tuşa
dumitale.
— N-o s-o g seasc niciodat ! zise Jacques Collin.
— O s se fac perchezi ie la târgul de vechituri, la o
domnişoar Paccard care-i ine pr v lia.
— N-o s se g seasc acolo decât zdren e, costume,
dantele, uniforme. Totuşi ar fi momentul s punem cap t
zelului domnului Camusot.
Domnul de Granville sun un om de serviciu şi-i spuse s
se duc s -l cheme pe domnul Camusot.
— Haide, îi spuse dânsul lui Jacques Collin, s ispr vim!
Sunt ner bd tor s aflu ce leac ai pentru vindecarea
contesei…
— Domnule procuror-general, zise Jacques Collin,
devenind serios, cum bine şti i, am fost condamnat la cinci
ani de munc silnic pentru fals. Îmi place s fiu liber!
Iubesc libertatea!… Iubirea asta, ca toate iubirile, a mers de-
564
a dreptul împotriva interesului ei; când vor s se adore prea
mult, îndr gosti ii se ceart . Evadând, fiind iar şi prins, pe
rând, am f cut şapte ani de ocn . N-ave i s m gra ia i
decât pentru agrav rile de pedeaps pe care le-am încasat la
pârnaie… pardon, la ocn . De fapt, mi-am isp şit pedeapsa,
şi pân când nu voi fi prins cu alt dr cie, lucru de care
desfid justi ia şi pe Corentin, ar trebui s fiu repus în
drepturile mele de cet ean francez. Dar afar din Paris şi
pus sub supravegherea poli iei, asta e via ? Unde m-aş
putea duce? Ce-aş putea face? Îmi cunoaşte i capacitatea…
L-a i v zut pe Corentin, arsenalul acela de şiretenie şi de
tr d ri, galben de fric în fa a mea şi recunoscându-mi
talentele. Omul sta mi-a furat tot! C ci el, el singur, nu ştiu
prin ce mijloace şi în interesul cui, a d râmat succesul pe
care-l cl disem pentru Lucien… Corentin şi Camusot au
f cut tot…
— Nu fi r zbun tor, zise domnul de Granville, şi s trecem
la fapte.
— La fapte? Iat faptele. Azi-noapte, inând în mân mâna
înghe at a tân rului mort, mi-am f g duit mie însumi s
renun la lupta descreierat pe care o duc de dou zeci de ani
împotriva societ ii întregi. Dup cele ce v-am spus despre
p rerile mele religioase, nu m ve i crede în stare s fac pê
mironositul… Afla i c de dou zeci de ani am v zut dosul
fa adei, pivni ele lumii şi am recunoscut c exist în mersul
lucrurilor o for pe care dumneavoastr o numi i pronia
cereasc , pe care eu o numeam întâmplare, iar pe care
tovar şii mei o numesc norocul. Orice fapt rea e ajuns din
urm de o r zbunare oarecare, oricât de repede ar încerca s
scape, în meseria asta de lupt tor, când ai carte bun , eşti
servit şi e rândul t u s joci, cade o lumânare, ard c r ile sau
îl tr sneşte congestia cerebral pe juc tor!… Aşa s-a
întâmplat cu Lucien. B iatul sta, îngerul sta n-a comis nici
umbra unei f r delegi, s-a l sat dus, a l sat lucrurile în voia
întâmpl rii! Urma s se c s toreasc cu domnişoara de
Grandlieu, s fie ridicat la rangul de marchiz, avea avere; şi
565
tocmai atunci o târf se otr veşte, ascunde capitalul unei
rente, şi cl direa atât de greu zidit a acestui succes se
pr buşeşte într-o clip . Şi cine înfige întâi spada în noi? Un
om împov rat de nemernicii ascunse, un monstru care a
s vârşit în lumea intereselor b neşti asemenea crime, încât
fiecare ban din averea sa e umed de lacrimile unei familii, un
Nucingen care a fost Jacques Collin legal în lumea argin ilor.
Într-un cuvânt, cunoaşte i tot atât de bine ca şi mine
falimentele, escrocheriile omului stuia. Lan urile mele vor
pecetlui totdeauna tot ce fac, oricât de îndr zne e mi-ar fi
faptele. S fii o minge între dou rachete, dintre care una se
cheam ocna şi cealalt poli ia, e o via în care triumful e o
munc f r sfârşit şi în care liniştea mi se pare cu neputin
de atins. Domnule de Granville, Jacques Collin e îngropat în
clipa asta împreun cu Lucien, peste care se arunc chiar
acuma ap sfin it şi care pleac spre cimitir. Dar îmi trebuie
un loc unde s m duc nu s tr iesc, ci s mor… În actuala
stare de lucruri dumneavoastr , justi ia, n-a i vrut s v
ocupa i de starea civil şi social a ocnaşului liberat. Când
legea e satisf cut , societatea nu se socoteşte mul umit ,
r mâne b nuitoare şi face totul ca s -şi justifice sie îns şi
b nuiala. Ea face din ocnaşul liberat o fiin nesuferit ;
trebuie s -i dea înd r t toate drepturile, dar îi interzice s
tr iasc într-o anumit zon . Societatea îi spune
nefericitului: La Paris, singurul loc unde te po i ascunde, şi
în împrejurimile sale pe cutare întindere n-o s locuieşti!…
Apoi îl supune pe ocnaşul liberat supravegherii poli ieneşti.
Şi crede i c se poate tr i în asemenea condi ii? Ca s
tr ieşti, trebuie s munceşti, c ci nu ieşi de la ocn cu
venituri. V angaja i în aşa fel încât ocnaşul s fie limpede
ar tat, recunoscut, inut într-un arc şi apoi v închipui i c
cet enii or s aib încredere în el când societatea, justi ia,
lumea care-l înconjoar n-au nici urm de aşa ceva. Îl
condamna i la foame sau la f r delegi. Nu g seşte de lucru, e
împins în chip fatal s se apuce iar şi de vechea-i meserie
care-l duce la ghilotin . Astfel încât, deşi vreau s renun la
566
lupta împotriva legii, n-am g sit loc sub soare pentru mine.
Unul singur îmi convine şi anume s m fac slujitorul acestei
puteri care ne apas , şi când mi-a venit aceast idee, for a de
care v vorbeam s-a manifestat limpede împrejurul meu. Trei
neamuri mari sunt în mâna mea. S nu crede i c vreau s le
şantajez… Şantajul e una dintre cele mai laşe crime. În ochii
mei e o f r delege de o tic loşie mai adânc decât omorul.
Ucigaşul are nevoie de un curaj groaznic. Şi îmi semnez
p rerea; c ci scrisorile care constituie siguran a mea, care
îmi îng duie s v vorbesc aşa, care m pun în clipa asta pe
acelaşi plan cu dumneavoastr , pe mine f r delegea cu
dumneavoastr justi ia, scrisorile acelea v stau la dispozi ie.
Omul dumneavoastr de serviciu poate s se duc s le cear
din partea dumneavoastr , îi vor fi predate. Nu pretind plat
pentru ele, nu le vând! Vai, domnule procuror-general, când
le-am pus deoparte nu m gândeam la mine, m gândeam la
primejdia în care s-ar putea afla într-o zi Lucien! Dac nu-mi
da i ce v cer, am mai mult curaj şi mai mult scârb de
via decât e nevoie ca s -mi zbor creierii singur şi s v scap
de mine… Pot s m duc cu un paşaport în America şi s
tr iesc în pustiu; am toate însuşirile care alc tuiesc un
s lbatic… Iat cuget rile care m st pâneau azi-noapte.
Secretarul dumneavoastr v-a spus, cred, o vorb pe care l-
am îns rcinat s v-o transmit … V zând ce precau ii lua i
spre a salva amintirea lui Lucien de orice înjosire, v-am
d ruit via a mea, s rman dar! Nu mai ineam la ea; mi se
p rea imposibil f r raza de lumin , f r fericirea care-o
însufle ea, f r gândirea care-i era semnul, f r bun starea
acelui tân r poet care-i era soarele, şi voiam s fac s v fie
înmânate cele trei pachete de scrisori…
Domnul de Granville înclin fruntea.
— Când am coborât în curte, i-am g sit pe f ptaşii crimei
s vârşite la Nanterre, iar pe micu ul meu tovar ş de lan sub
cu itul ghilotinei, pentru c luase parte f r vrere la aceast
f r delege, urm Jacques Collin. Am aflat c Bibi-Lupin
înşal justi ia, c unul dintre agen ii s i e ucigaşul so ilor
567
Crottat. Nu era, cum spune i dumneavoastr , providen ial?…
Astfel c am întrez rit putin a de a face binele, de a folosi
însuşirile cu care sunt înzestrat, regretabilele cunoştin e pe
care le-am câştigat în slujba societ ii; s fiu folositor în loc
s fiu r uf c tor, şi am îndr znit s m bizui pe în elegerea
şi pe bun tatea dumneavoastr .
Expresia de bun tate, de naivitate, simplitatea omului
acesta care se spovedea în cuvinte f r am r ciune, f r
acea filosofie a viciului care pân atunci îl f cea cumplit la
auz, ar fi f cut s se cread într-o schimbare la fa . Nu mai
era el însuşi.
— Cred aşa de mult în dumneavoastr , încât vreau s v
stau în întregime la dispozi ie, urm dânsul cu umilin a unui
poc it. M vede i între trei c i: sinuciderea, America sau
siguran a statului. Bibi-Lupin e bogat, i-a trecut timpul; e un
paznic cu dou fe e şi dac m-a i l sa s lucrez împotriva lui,
l-aş prinde asupra faptului într-o s pt mân . Dac -mi da i
locul tic losului stuia, face i cel mai mare serviciu societ ii.
Nu mai am nevoie de nimic. (Voi fi cinstit.) Am toate însuşirile
cerute de meserie. Am în plus fa de Bibi-Lupin o oarecare
educa ie; mi-am f cut şcoala pân la penultima clas ; n-o s
fiu aşa de prost ca el şi, când vreau, ştiu s m port în lume.
N-am alt ambi ie decât s fiu un element de ordine şi
represiune, în loc s fiu corup ia îns şi. N-o s mai recrutez
pe nimeni în marea armat a viciului. Domnule procuror-
general, când e luat prizonier în r zboi un general duşman,
doar nu-l împuşti; îi dai înd r t sabia, iar drept închisoare
un oraş; ei bine, eu sunt generalul ocnei şi m predau… Nu
justi ia m-a înfrânt, ci moartea… Sfera în care vreau s
lucrez şi s tr iesc e singura care mi se potriveşte şi voi
desf şura în ea puterea pe care simt c-o am… Hot râ i
dumneavoastr .
Şi Jacques Collin r mase într-o atitudine supus şi
modest .
— Mi-ai pus scrisorile la dispozi ie? întreb procurorul
general.
568
 — Pute i trimite s le ia, vor fi predate persoanei trimise de
dumneavoastr .
— Şi cum anume?
Jacques Collin citi în inima procurorului general şi îşi duse
jocul mai departe.
— Mi-a i f g duit comutarea pedepsei cu moartea a lui
Calvi în dou zeci de ani de munc silnic . A, nu v amintesc
asta ca s m târguiesc, zise dânsul cu vioiciune, v zându-l
pe procurorul general c face o mişcare. Dar via a lui trebuie
s fie salvat din alte pricini; b iatul e nevinovat.
— Cum pot avea scrisorile? întreb procurorul general. Am
dreptul şi obliga ia s aflu dac eşti aşa cum te pretinzi.
Vreau s te predai f r condi ii…
— Trimite i un om de încredere pe cheiul aux Fleurs. O s
vad pe treptele pr v liei unui marchitan cu firma La scutul
lui Ackile…
— Pr v lia La scut?…
— Acolo, zise Jacques Collin cu un zâmbet amar, acolo mi-
e scutul. Trimisul dumneavoastr va g si în locul acela o
b trân îmbr cat , cum v spuneam, ca o negustoreas de
peşte înst rit , cu cercei mari la urechi şi în haine de
vânz toare bogat de la hale; o s întrebe de doamna de
Saint-Estève. A nu se uita acest de… şi o s spun : „Vin din
partea procurorului general pentru ce şti i dumneavoastr …”
Îndat ve i primi trei pachete sigilate…!
— Şi nu lipseşte nicio scrisoare? întreb domnul de
Granville.
— Sunte i tare! Nu degeaba vi s-a dat postul sta, zise
Jacques Collin zâmbind. V d c m crede i în stare s v
sondez şi s v predau hârtie alb … Nu m cunoaşte i!
ad ug dânsul. M încred în dumneavoastr ca un fiu în
tat l s u.
— Vei fi dus înapoi la Conciergerie, zise procurorul general,
şi vei aştepta acolo hot rârea pe care o vom lua asupra sor ii
dumitale.
Procurorul general sun şi-i spuse omului de serviciu care
569
intrase:
— Roag -l pe domnul Garnery s vin aici, dac e în birou.
În afar de cei patruzeci şi opt de comisari ai poli iei care
vegheaz asupra Parisului ca patruzeci şi opt de pronii în
miniatur , f r s mai punem la socoteal şi poli ia de
siguran – şi de acolo vine numele de sfert de ochi pe care
ho ii li l-au dat în argoul lor, fiindc sunt patru în fiecare
arondisment – exist doi comisari ataşa i totodat de poli ie
şi de justi ie ca s aduc la îndeplinire misiunile gingaşe şi
s înlocuiasc în multe cazuri judec torii de instruc ie.
Biroul acestor doi magistra i, c ci comisarii de poli ie sunt
magistra i, se cheam biroul delega iilor, c ci într-adev r de
fiecare dat sunt delega i şi sesiza i în toat regula ca s
execute fie perchezi ii, fie arest ri. Posturile acestea cer
oameni maturi, de o capacitate verificat , de o mare
moralitate şi de o discre ie total , şi e una dintre minunile pe
care le face pronia de dragul Parisului, c exist totdeauna
posibilitatea de a avea oameni de soiul acesta. Descrierea
Palatului de justi ie n-ar fi exact dac n-am aminti aceste
magistraturi preventive, ca s spunem aşa, care sunt cele
mai puternice auxiliare ale justi iei; c ci dac justi ia, prin
for a lucrurilor, a pierdut din vechiul ei fast, din b trâna-i
m re ie, trebuie s recunoaştem c a câştigat mult din punct
de vedere material. Mai cu seam la Paris, maşin ria s-a
perfec ionat de minune.
Domnul de Granville îl trimisese pe domnul Chargeboeuf,
secretarul s u, la înmormântarea lui Lucien; pentru
misiunea de fa , trebuia s -l înlocuiasc printr-un om sigur;
iar domnul Garnery era unul dintre cei doi comisari de la
delega ii.
— Domnule procuror general, urm Jacques Collin, v-am
şi dat dovad c am şi eu onoarea mea… M-a i l sat liber şi
m-am întors… Mai e pu in pân la ceasurile unsprezece… se
ispr veşte slujba de înmormântare a lui Lucien, o s -l duc
la cimitir. În loc s m trimite i la Conciergerie, da i-mi voie
s înso esc trupul copilului pân la cimitirul Père-Lachaise,
570
dup care m întorc la închisoare…
— Du-te, zise domnul de Granville, cu o intona ie de
bun tate.
— Înc un cuvânt, domnule procuror general. Banii femeii
aceleia, metresa lui Lucien, n-au fost fura i… în cele câteva
clipe de libertate pe care mi le-a i acordat, am putut s întreb
slugile… Sunt sigur de ele cum sunte i dumneavoastr de cei
doi comisari de la delega ii. Prin urmare se va g si în camera
ei, la ridicarea sigiliilor, capitalul rentei vândute de
domnişoara Esther Gobseck. Camerista mi-a atras aten ia c
r posatei îi pl cea, cum se spune, s fac pe secretoasa şi
era foarte neîncrez toare, prin urmare trebuie s fi ascuns
bancnotele în pat. S se scotoceasc patul cu grij . S fie
demontat, s se desfac saltelele şi somiera, şi o s se
g seasc banii.
— Eşti sigur?…
— Sunt sigur de relativa cinste a tic loşilor mei; ei nu se
joac niciodat cu mine… Am asupra lor drept de via şi de
moarte, judec şi condamn şi-mi execut sentin ele f r atâtea
formalit i ca dumneavoastr . A i observat cum lucreaz
puterea mea. O s v reg sesc sumele furate de la domnul şi
doamna Crottat; vi-l prind cu şoalda pe unul dintre agen ii
lui Bibi-Lupin, bra ul lui drept, şi-o s v descop r taina
omorului s vârşit la Nanterre… Asta ca acont!… Şi acum,
dac m pune i în slujba justi iei şi a poli iei, dup un an v
ve i felicita pentru tot ce v-am dezv luit, voi fi pe de-a-ntregul
ceea ce trebuie s fiu şi voi şti s izbutesc în toate cazurile ce
mi se vor încredin a.
— Nu- i pot f g dui nimic altceva decât bun voin a mea.
Ce-mi ceri nu depinde numai de mine. Dreptul de-a gra ia îi
apar ine numai regelui, pe baza referatului ministrului de
justi ie, iar postul pe care-l doreşti e de resortul domnului
prefect de poli ie.
— Domnul de Garnery, anun omul de serviciu.
La un gest al procurorului general, comisarul de la
delega ii într , arunc asupra lui Jacques Collin o privire de
571
cunosc tor şi îşi st pâni mirarea auzind cuvintele: „Du-te!”
spuse de c tre domnul de Granville lui Jacques Collin.
— Îmi îng dui i, r spunse Jacques Collin, s nu ies înainte
ca domnul Garnery s v fi adus ceea ce constituie for a mea,
aşa încât s m duc cu m rturia c sunte i mul umit de
mine?
Aceast umilin , aceast bun -credin total îl mişcar
pe procurorul general.
— Du-te! rosti magistratul. Sunt sigur de dumneata.
Jacques Collin se înclin adânc, cu supunerea des vârşita
a inferiorului fa de mai-marele s u. Peste zece minute,
domnul de Granville avea în st pânirea sa scrisorile cuprinse
în trei pachete sigilate şi neatinse. Dar importan a cazului,
acel soi de spovedanie a lui Jacques Collin, îl f cuser s uite
de vindecarea doamnei de Sérisy.
Ajuns afar , Jacques Collin încerc un sim mânt de
neînchipuit mul umire. Se sim i liber şi n scut pentru o
via nou . Se duse repede de la Palatul de justi ie la biserica
Saint-Germain-des-Pres, unde slujba se ispr vise. Preotul
stropea cu ap sfin ita sicriul şi Jacques Collin sosi la timp
ca s -şi mai ia acest r mas bun creştinesc de la trupul
neînsufle it al copilului pe care-l iubise atât de mult, apoi se
urc într-o tr sur şi înso i cadavrul pân la cimitir.
La înmormânt rile care au loc în Paris, afar de
împrejur ri neobişnuite, sau în cazul destul de rar al unui
om celebru mort de moarte bun , mul imea adunat la
biseric scade pe m sur ce se apropie de cimitir. Lumea
g seşte timp s se arate la biseric , dar fiecare are treburile
lui şi se gr beşte s se întoarc la ele cât mai curând cu
putin . Astfel c , dintre cele zece tr suri de doliu, nici chiar
patru nu erau pline. Când convoiul funebru ajunse la Père-
Lachaise, nu mai erau decât vreo dou sprezece persoane,
printre care se afla şi Rastignac.
— Bine faci c îi eşti credincios, îi spuse Jacques Collin
vechiului s u cunoscut.
Rastignac f cu un gest de surprindere, g sindu-l acolo pe
572
Vautrin.
— ine- i firea, îi spuse vechiul client al doamnei Vauquer.
Prin simplul fapt c te g sesc aici, ai în mine un sclav.
Sprijinul meu nu e de dispre uit, sunt sau voi fi mai puternic
ca niciodat . Ai ieşit în larg, ai fost foarte îndemânatic, dar
vei avea poate nevoie de mine şi te voi servi totdeauna.
— Dar ce-o s fii?
— În loc de locatar al ocnei, o s -i fiu furnizor, r spunse
Jacques Collin.
Rastignac f cu o mişcare de scârb .
— Dar dac ai fi jefuit!…
Rastignac porni repede ca s se despart de Jacques
Collin.
— Nu ştii în ce împrejur ri te po i afla.
Sosir la mormântul s pat lâng al Estherei.
— Dou fiin e care s-au iubit şi care erau fericite! rosti
Jacques Collin. Acum sunt iar şi împreun . S po i putrezi
împreun cu cine i-e voia, e şi asta o fericire. O s cer s fiu
îngropat aici.
Când fu l sat sicriul în groap , Jacques Collin c zu
leşinat. Omul acela atât de tare nu rezist la zgomotul uşor
al lope ilor de p mânt pe care groparii le arunc peste sicriu,
ca s vin pe urm s cear bacşiş. În clipa aceea, doi agen i
ai brig zii de siguran sosir , îl recunoscur pe Jacques
Collin, îl luar pe sus şi-l urcar într-o birj .
— Ce s-a întâmplat? întreb Jacques Collin când îşi reveni
în sim iri şi dup ce se uit în birj .
Se trezise între doi agen i de poli ie, dintre care unul era
chiar Ruffard; de aceea îi şi zvârli o ochire care p trunse în
sufletul ucigaşului pân la taina pe care o ştia Gonora.
— Te-a c utat procurorul general, asta s-a întâmplat,
r spunse Ruffard, am fost peste tot şi nu te-am g sit decât la
cimitir, unde erai s cazi cu capul în jos în groapa
r posatului june.
Jacques Collin t cu. Apoi îl întreb pe celalalt agent:
— Cine m caut ? Bibi-Lupin?
573
 — Nu, ne-a trimis domnul Garnery.
— Nu v-a spus nimic?
Cei doi agen i se privir şi se consultar cu o mimica
expresiv .
— Haide, spune i-mi cum v-a dat ordinul?
— Ne-a ordonat, zise Ruffard, s te g sim pe loc şi ne-a
spus c eşti la biserica Saint-Germain-des-Près, iar dac
înmormântarea plecase de la biseric , trebuie s fii la cimitir.
— Procurorul general m c uta?
— Poate.
— Am în eles, zise Jacques Collin, are nevoie de mine!…
Şi rec zu în t cerea sa care-i nelinişti considerabil pe cei
doi agen i. Pe la ceasurile dou şi jum tate, Jacques Collin
intr în cabinetul domnului de Granville şi g si acolo un nou
personaj, şi anume pe predecesorul domnului de Granville,
contele Octave de Bauvan, unul dintre preşedin ii Cur ii de
casa ie.
— Ai uitat primejdia în care se afl doamna de Sérisy, pe
care ai f g duit s o salvezi.
— Întreba i, domnule procuror general, zise Jacques
Collin, în ce stare m-au g sit derbedeii aceştia.
— Leşinat, domnule procuror general, pe marginea gropii
tân rului pe care îl înmormântau.
— Salveaz-o pe doamna de Sérisy, zise domnul de Bauvan
şi vei avea tot ce ai cerut!
— Nu doresc nimic, urm Jacques Collin, m-am predat
f r condi ii, iar domnul procuror general a primit…
— Toate scrisorile! zise domnul de Granville. Dar ai
f g duit c-ai s salvezi min ile doamnei de Sérisy; eşti în
stare? Nu e l ud roşenie?
— Sper, r spunse Jacques Collin cu modestie.
— Bine, atunci hai cu mine! spuse contele Octave.
— Nu, zise Jacques Collin, n-am s stau în aceeaşi
tr sur , al turi de dumneavoastr … mai sunt înc ocnaş.
Dac vreau s slujesc justi ia, n-am s încep prin a o
dezonora… Duce i-v dumneavoastr la doamna contes ,
574
sosesc şi eu îndat … Spune i-i c va veni cel mai bun prieten
al lui Lucien, abatele Carlos Herrera. Ideea c o voi vizita, cu
siguran c are s-o impresioneze şi va favoriza criza. S m
ierta i c voi mai lua o dat înf işarea mincinoas a
duhovnicului spaniol; e numai din dorin a de a face un astfel
de mare serviciu.
— Ne vom vedea acolo împrejurul orelor patru, spuse
domnul de Granville, trebuie s m duc mai întâi împreun
cu ministrul de justi ie la rege.
Jacques Collin plec la întâlnirea cu m tuş -sa care-l
aştepta pe cheiul aux Fleurs.
— Ei, cum e? îl întreb ea, ai f cut cârd şie cu curcanii?
— Da.
— E o baft .
— Nu de asta, dar trebuia s scap via a bietului Théodore;
şi va fi salvat.
— Şi tu?
— Eu? Eu voi fi ceea ce trebuie s fiu! Voi face mai departe
s tremure toat lumea asta a noastr ! Dar trebuie s ne
apuc m de treab ! Spune-i lui Paccard s -i dea drumul cu
toat iu eala. Şi Europei s -mi execute ordinele.
— E o bagatel , am şi g sit cum trebuie s procedez cu
Gonora! spuse înfricoş toarea Jacqueline. Nu mi-am pierdut
timpul de florile m rului!
— Pe Ginetta, fata asta corsican , s mi-o g si i pentru
mâine diminea , continu Jacques Collin, zâmbindu-i
m tuşii sale.
— Ar trebui s -i dau de urm !
— O s -i dai de urm prin Manon cea Blond , r spunse
Jacques.
— Ea noastr seara asta. Eşti mai aprins ca un arm sar!
Prin urmare pic gras?
— Cu primele lovituri vreau s întrec cele mai grozave
fapte ale lui Bibi-Lupin. Am stat de vorb un pic cu bestia
care ni l-a omorât pe Lucien şi nu mai tr iesc decât ca s m
r zbun pe el! Datorit situa iei fiec ruia dintre noi, suntem
575
înarma i la fel şi ap ra i la fel! O s am nevoie de câ iva ani
ca s -l lovesc pe tic losul acela; dar o s -l lovesc drept în
inim .
— Cred ca are şi el pentru tine un program la fel, c ci a
ad postit-o pe fata lui Peyrade, i-aminteşti, feti a pe care am
vândut-o lui madame Nourrisson.
— Prim etap va fi s -i g sim un servitor.
— O s fie greu, trebuie s se priceap şi el! zise
Jacqueline.
— Nu face nimic, ura d via ! La munc !
Jacques Collin lu o birj şi se duse imediat pe cheiul
Malaquais, în c m ru a unde locuia şi care nu inea de
apartamentul lui Lucien. Portarul, foarte mirat c -l revede,
voi s -i vorbeasc despre cele întâmplate între timp.
— Ştiu tot, îi spuse abatele. Am fost compromis în ciuda
hainei preo eşti, dar a intervenit pentru mine ambasadorul
Spaniei şi am fost pus în libertate.
Se urc repede în odaia sa, unde lu , din scoar a unei
c r i de rug ciuni, o scrisoare pe care Lucien i-o adresase
doamnei de Sérisy, când c zuse în dizgra ia distinsei
doamne, dup ce îl v zuse la teatrul Italian cu Esther. În
disperarea sa, Lucien se ab inuse s mai trimit scrisoarea,
c ci se credea pierdut pe veci. Dar Jacques Collin citise
aceast capodoper şi, cum tot ceea ce scria Lucien era sfânt
pentru el, p strase scrisoarea în cartea de rug ciuni, din
pricina exprim rii poetice a acelei iubiri n scute din vanitate.
Când domnul de Granville îi vorbise de starea în care se
g sea doamna de Sérisy, omul acesta atât de adânc socotise,
pe bun dreptate, c disperarea şi nebunia acelei cucoane
mari se tr gea din faptul c r m sese certat cu Lucien.
Cunoştea femeile aşa cum magistra ii cunosc r uf c torii, le
ghicea pân şi cele mai m runte tres riri ale inimii şi se
gândi pe loc c probabil contesa d dea în parte vina mor ii
lui Lucien pe propria-i asprime şi şi-o imputa amar. De bun
seam c un om copleşit de iubirea ei nu şi-ar fi pus cap t
zilelor. Dac avea s afle c el o iubea şi mai departe, în
576
ciuda asprimii sale, poate c avea s -şi recapete min ile.
Dac Jacques Collin era un mare general al ocnaşilor,
trebuie s fi fost – nu mai pu in – şi un mare medic al
sufletelor. Sosirea omului acesta în apartamentele palatului
Sérisy fu totodat ruşine şi speran . Câteva persoane,
contele, medicii se aflau în salonaşul dinaintea od ii de
culcare a contesei; dar, ca s nu cad nicio pat pe onoarea
sufletului ei, contele de Bauvan f cu s ias toat lumea şi
r mase singur cu prietenul s u. Destul de grea lovitur era
pentru vicepreşedintele consiliului de stat, pentru un
membru al consiliului intim al regelui, s -l vad intrând pe
acest ins sumbru şi sinistru.
Jacques Collin îşi pusese alte haine. Purta pantaloni şi
redingot de postav negru şi mersul s u, privirile, gesturile,
totul fu de o bun -cuviin des vârşit . Se înclin în fa a
celor doi oameni de stat şi întreb dac putea s între în
odaia contesei.
— Te aşteapt cu ner bdare, r spunse domnul de Bauvan.
— Cu ner bdare?… Atunci e salvat , rosti cumplitul
fascinator.
Într-adev r, dup o convorbire de o jum tate de ceas,
Jacques Collin deschise uşa şi rosti:
— Pofti i, domnule conte, nu mai e de temut nicio
întors tur fatal .
Contesa îşi inea scrisoarea pe inim ; era liniştit şi p rea
împ cat cu sine îns şi. V zând aceasta, contele l s s -i
scape un gest de fericire.
„Prin urmare, ştia sunt oamenii care hot r sc soarta
noastr şi a popoarelor! gândi Jacques Collin, dând din
umeri, când intrar cei doi prieteni. Dac ofteaz strâmb o
muiere, li se întorc min ile pe dos ca o m nuş , îşi pierd
cump tul pentru o ochead ! O fust pus ceva mai sus sau
ceva mai jos şi iat cum alearg despera i prin tot Parisul.
Capriciile unei femei au urm ri asupra întregului stat! Ah,
cât for dobândeşte un b rbat, când scap , ca mine, de
aceast tiranie de copil, de aceast cinste pe care patima o d
577
peste cap, de aceasta r utate nevinovat , de aceast viclenie
de s lbatic! Femeia cu spiritul ei de c l u, cu talentul ei
pentru tortur , este şi va fi în veci pierzania b rbatului.
Procurorul general, ministru, to i sunt orbi i, to i gata s
r stoarne orice pentru nişte scrisori de duces sau de
mucoas , sau pentru min ile unei femei care va fi mai
nebun în toate min ile decât era când şi le pierduse”. Începu
s zâmbeasc cu trufie. „Şi, îşi zise dânsul, ştia m cred,
ascult de dest inuirile mele şi-o s m lase la locul meu.
Am s domnesc mai departe asupra acestei lumi care de
dou zeci şi cinci de ani mi se supune…”
Jacques Collin se folosise de acea suprem putere, pe care
o avusese pe vremuri asupra bietei Esther; c ci, dup cum s-
a v zut de multe ori, era înzestrat cu privirea, cuvântul şi
gesturile ce îmblânzesc nebunii; îl înf işase pe Lucien drept
unul care pierise luând cu sine icoana contesei.
Nicio femeie nu rezist ideii c e iubit numai ea pe lume.
— Nu mai ave i nicio rival ! fu ultimul cuvânt al recelui
ironist.
R mase un ceas întreg uitat acolo, în salon. Domnul de
Granville veni şi-l g si întunecat, în picioare, pierdut într-o
visare din acelea cum trebuie s aib cine face o dat în via
un optsprezece Brumar181.
Procurorul general se duse pân în pragul od ii contesei,
r mase acolo câteva clipe, apoi se întoarse c tre Jacques
Collin şi-l întreb :
— Nu i-ai schimbat gândul?
— Nu, domnule conte.
— Ei, atunci ai s iei locul lui Bibi-Lupin, iar
condamnatului Calvi are s -i fie comutat pedeapsa.
— N-o s fie trimis la Rochefort?
— Nici m car la Toulon, ai s -l po i folosi în serviciul pe

181Ziua (dup calendarul republican) când Napoleon Bonaparte a dat

lovitura de stat prin care a r sturnat aşa-numitul directoriu (9 noiembrie
1799) şi a devenit prim-consul, înainte de a se proclama împ rat (1804).
578
care-l vei conduce; dar aceast gra iere şi numirea dumitale
depinde de felul cum te vei purta vreme de şase luni cât vei fi
adjunctul lui Bibi-Lupin.
Într-o s pt mân , datorit adjunctului lui Bibi-Lupin,
familia Crottat recuper patru sute de mii de franci, iar
Ruffard şi Godet fur da i pe mâna justi iei.
Capitalul rentei vândute de Esther Gobseck se g si în
patul curtezanei, iar din ordinul domnului de Sérisy, Jacques
Collin primi cei trei sute de mii de franci pe care i-i l sase
Lucien de Rubempré prin testament.
Monumentul poruncit de Lucien pentru Esther şi pentru
dânsul trece drept unul dintre cele mai frumoase ale
cimitirului Père-Lachaise, iar locul de veci de la picioarele lor
e proprietatea lui Jacques Collin.
Dup ce şi-a îndeplinit func iunile vreme de vreo
cincisprezece ani, Jacques Collin s-a retras prin 1845.

1838–1847.

Sfârşit.

579
 Addenda

Urm toarele personaje se reg sesc în alte romane sau

nuvele ale lui Balzac (în parantez , numele traducerii în
limba român ):

Ajuda-Pinto, Marchizul Miguel d’

Le Père Goriot, 1835 (Moş Goriot)
Les Secrets de la princesse de Cadignan, 1839
Béatrix, 1839 (Béatrix)

Bauvan, Contele Octave de

Honorine, 1843

Beaumesnil, Domnişoara
Les Petits Bourgeois, 1854
Une double famille, 1830 (A doua familie)

Beaupre, Fanny
Un début dans la vie, 1844 (Un debut în via )
Modeste Mignon, 1844
La Muse du département, 1843 (Muza departamentului)

Bianchon, Horace
Le Père Goriot, 1835 (Moş Goriot)
La Messe de l’athée, 1836 (Liturghia unui ateu)
César Birotteau, 1837 (Istoria m ririi şi dec derii lui César
Birotteau)
L’Interdiction, 1836 (Punerea sub interdic ie)
Illusions perdues, 1836–1843 (Iluzii pierdute)
580
Un Grand homme de province a Paris, 1839 (Iluzii pierdute,
partea a II-a)
Un Ménage de garçon, 1842
Les Secrets de la princesse de Cadignan, 1839
Les Employés, 1838 (Slujbaşii)
Pierrette, 1840 (Pierrette)
Étude de femme, 1831
Honorine, 1843
L’envers de l’histoire contemporaine, 1845
La Peau de chagrin, 1830 (Pielea de sagri)
Une double famille, 1830 (A doua familie)
Un prince de la bohème, 1840
Mémoires de deux jeunes mariées, 1842 (Memoriile a dou
tinere c s torite)
La Muse du département, 1843 (Muza departamentului)
La Fausse maîtresse, 1842
Les Petits Bourgeois, 1854
La Cousine Bette, 1846 (Verişoara Bette)
Le Curé de village, 1841

În plus, domnul Bianchon este amintit în urm toarele:

Autre étude de femme, 1839—1842 (Alt studiu de femeie)

La Grande Bretèche, 1832 (Casa de la Grande-Bretèche)

Bibi-Lupin (şef al poli iei secrete, autonumindu-se

Gondureau)
Le Père Goriot, 1835 (Moş Goriot)

Bixiou, Jean-Jacques
La Bourse, 1830
Un Ménage de garçon, 1842
Les Employés, 1838 (Slujbaşii)
Modeste Mignon, 1844
La Maison Nucingen, 1838 (Banca Nucingen)
La Muse du département, 1843 (Muza departamentului)
581
La Cousine Bette, 1846 (Verişoara Bette)
Le Député d’Arcis, 1839
Béatrix, 1839 (Béatrix)
Un homme d’affaires (Esquisse d’homme d’affaires d’après
nature), 1845 (Un om de afaceri)
Gaudissart II, 1844 (Gaudissart al II-lea)
Les Comédiens sans le savoir, 1846 (Comedian i f r s-o ştie)
Le Cousin Pons, 1847 (V rul Pons)

Blondet, Emile
La Vieille Fille, 1836 (Fata b trân )
Un Grand homme de province a Paris, 1839 (Iluzii pierdute,
partea a II-a)
Modeste Mignon, 1844
Autre étude de femme, 1839—1842 (Alt studiu de femeie)
Les Secrets de la princesse de Cadignan, 1839
Une fille d’Ève
La Maison Nucingen, 1838 (Banca Nucingen)
Les Paysans, 1854 (neterminat )

Bouvard, Doctorul
Ursule Mirouët, 1842 (Ursule Mirouët)

Braschon
César Birotteau, 1837 (Istoria m ririi şi dec derii lui César
Birotteau)

Bridau, Philippe
Un Ménage de garçon, 1842

Cachan
Illusions perdues, 1836–1843 (Iluzii pierdute)

Camusot de Marville
Le Cousin Pons, 1847 (V rul Pons)
La Vieille Fille, 1836 (Fata b trân )
582
L’Interdiction, 1836 (Punerea sub interdic ie)

Camusot de Marville, Doamna

La Vendetta, 1830 (Vendetta)
César Birotteau, 1837 (Istoria m ririi şi dec derii lui César
Birotteau)
La Vieille Fille, 1836 (Fata b trân )
Le Cousin Pons, 1847 (V rul Pons)

Cerizet
Illusions perdues, 1836–1843 (Iluzii pierdute)
Un homme d’affaires (Esquisse d’homme d’affaires d’après
nature), 1845 (Un om de afaceri)
Les Petits Bourgeois, 1854

Chardon, Doamna (n scut Rubempre)

Illusions perdues, 1836–1843 (Iluzii pierdute)

Chatelet, Sixte, Baronul du

Illusions perdues, 1836–1843 (Iluzii pierdute)
Un Grand homme de province a Paris, 1839 (Iluzii pierdute,
partea a II-a)
Histoire des Treize, 1834—1835 (Cei treisprezece)

Chaulieu, Henri, Ducele de

Mémoires de deux jeunes mariées, 1842 (Memoriile a dou
tinere c s torite)
Modeste Mignon, 1844
Un Ménage de garçon, 1842
Histoire des Treize, 1834—1835 (Cei treisprezece)

Collin, Jacqueline
La Cousine Bette, 1846 (Verişoara Bette)
Les Comédiens sans le savoir, 1846 (Comedian i f r s-o ştie)

Collin, Jacques
583
Le Père Goriot, 1835 (Moş Goriot)
Illusions perdues, 1836–1843 (Iluzii pierdute)
Un Grand homme de province a Paris, 1839 (Iluzii pierdute,
partea a II-a)
Le Député d’Arcis, 1839

Corentin
Les Chouans, 1829 (Şuanii)
Une ténébreuse affaire, 1843
Les Petits Bourgeois, 1854

Crottat, Domnul şi Doamna

César Birotteau, 1837 (Istoria m ririi şi dec derii lui César
Birotteau)

Dauriat
Un Grand homme de province a Paris, 1839 (Iluzii pierdute,
partea a II-a)
Modeste Mignon, 1844

Derville
Gobseck, 1830 (C m tarul)
Un début dans la vie, 1844 (Un debut în via )
Une ténébreuse affaire, 1843
Le Père Goriot, 1835 (Moş Goriot)
Le Colonel Chabert, 1835 (Colonelul Chabert)

Desplein
La Messe de l’athée, 1836 (Liturghia unui ateu)
Le Cousin Pons, 1847 (V rul Pons)
Illusions perdues, 1836–1843 (Iluzii pierdute)
Histoire des Treize, 1834—1835 (Cei treisprezece)
Les Employés, 1838 (Slujbaşii)
Pierrette, 1840 (Pierrette)
Un Ménage de garçon, 1842
L’envers de l’histoire contemporaine, 1845
584
Modeste Mignon, 1844
Honorine, 1843

Desroches (fiul)
Un Ménage de garçon, 1842
Le Colonel Chabert, 1835 (Colonelul Chabert)
Un début dans la vie, 1844 (Un debut în via )
La Femme de trente ans, 1834 (Femeia de 30 ani)
L’Interdiction, 1836 (Punerea sub interdic ie)
Les Employés, 1838 (Slujbaşii)
Un Grand homme de province a Paris, 1839 (Iluzii pierdute,
partea a II-a)
La Maison Nucingen, 1838 (Banca Nucingen)
Un homme d’affaires (Esquisse d’homme d’affaires d’après
nature), 1845 (Un om de afaceri)
Les Petits Bourgeois, 1854

Espard, Charles-Maurice-Marie-Andoche, Contele de

Negrepelisse, Marchizul d’
L’Interdiction, 1836 (Punerea sub interdic ie)

Espard, Cavalerul d’
L’Interdiction, 1836 (Punerea sub interdic ie)
Les Secrets de la princesse de Cadignan, 1839

Espard, Jeanne-Clementine-Athenais de Blamont-

Chauvry, Marchizul d’
L’Interdiction, 1836 (Punerea sub interdic ie)
Un Grand homme de province a Paris, 1839 (Iluzii pierdute,
partea a II-a)
Mémoires de deux jeunes mariées, 1842 (Memoriile a dou
tinere c s torite)
Autre étude de femme, 1839—1842 (Alt studiu de femeie)
Une ténébreuse affaire, 1843
Les Secrets de la princesse de Cadignan, 1839
Une fille d’Ève
585
Béatrix, 1839 (Béatrix)

Estourny, Charles d’
Modeste Mignon, 1844
Un homme d’affaires (Esquisse d’homme d’affaires d’après
nature), 1845 (Un om de afaceri)

Falleix, Jacques
Les Employés, 1838 (Slujbaşii)
Histoire des Treize, 1834—1835 (Cei treisprezece)

Finot, Andoche
César Birotteau, 1837 (Istoria m ririi şi dec derii lui César
Birotteau)
Un Ménage de garçon, 1842
Un Grand homme de province a Paris, 1839 (Iluzii pierdute,
partea a II-a)
Les Employés, 1838 (Slujbaşii)
Un début dans la vie, 1844 (Un debut în via )
L’Illustre Gaudissart, 1833 (Faimosul Gaudissart)
La Maison Nucingen, 1838 (Banca Nucingen)

Fouche, Joseph
Les Chouans, 1829 (Şuanii)
Une ténébreuse affaire, 1843

Gaillard, Theodore
Un Grand homme de province a Paris, 1839 (Iluzii pierdute,
partea a II-a)
Béatrix, 1839 (Béatrix)
Les Comédiens sans le savoir, 1846 (Comedian i f r s-o ştie)

Gaillard, Doamna Theodore

La Vieille Fille, 1836 (Fata b trân )
Un Grand homme de province a Paris, 1839 (Iluzii pierdute,
partea a II-a)
586
Un Ménage de garçon, 1842
Béatrix, 1839 (Béatrix)
Les Comédiens sans le savoir, 1846 (Comedian i f r s-o ştie)

Gaudissart, Felix
Le Cousin Pons, 1847 (V rul Pons)
César Birotteau, 1837 (Istoria m ririi şi dec derii lui César
Birotteau)
Honorine, 1843
L’Illustre Gaudissart, 1833 (Faimosul Gaudissart)

Givry
Mémoires de deux jeunes mariées, 1842 (Memoriile a dou
tinere c s torite)
Le Lys dans la vallée, 1836

Gobseck, Jean-Esther Van

Gobseck, 1830 (C m tarul)
La Maison Nucingen, 1838 (Banca Nucingen)
Un Ménage de garçon, 1842

Gobseck, Sarah Van

Gobseck, 1830 (C m tarul)
César Birotteau, 1837 (Istoria m ririi şi dec derii lui César
Birotteau)
Les Marana
Le Député d’Arcis, 1839

Godeschal, Marie
Un Ménage de garçon, 1842
Un début dans la vie, 1844 (Un debut în via )
Le Cousin Pons, 1847 (V rul Pons)

Grandlieu, Ducele Ferdinand de

Une ténébreuse affaire, 1843
Histoire des Treize, 1834—1835 (Cei treisprezece)
587
Un Ménage de garçon, 1842
Modeste Mignon, 1844

Grandlieu, Ducesa Ferdinand de

Béatrix, 1839 (Béatrix)
Une fille d’Ève

Grandlieu, Domnişoara de
Un Ménage de garçon, 1842

Grandlieu, Vicontesa de
Le Colonel Chabert, 1835 (Colonelul Chabert)
Gobseck, 1830 (C m tarul)

Grandlieu, Vicontele Juste de

Gobseck, 1830 (C m tarul)

Grandlieu, Vicontesa Juste de

Gobseck, 1830 (C m tarul)
Une fille d’Ève

Granville, Vicontele de
Une ténébreuse affaire, 1843
Une double famille, 1830 (A doua familie)
Farewell (Adieu)
César Birotteau, 1837 (Istoria m ririi şi dec derii lui César
Birotteau)
Une fille d’Ève
Le Cousin Pons, 1847 (V rul Pons)

Granville, Baronul Eugene de

Une double famille, 1830 (A doua familie)

Grindot
César Birotteau, 1837 (Istoria m ririi şi dec derii lui César
Birotteau)
588
Illusions perdues, 1836–1843 (Iluzii pierdute)
Un Grand homme de province a Paris, 1839 (Iluzii pierdute,
partea a II-a)
Un début dans la vie, 1844 (Un debut în via )
Béatrix, 1839 (Béatrix)
Les Petits Bourgeois, 1854
La Cousine Bette, 1846 (Verişoara Bette)

Herrera, Carlos
Illusions perdues, 1836–1843 (Iluzii pierdute)

Katt
Les Petits Bourgeois, 1854

La Peyrade, Charles-Marie-Theodose de
Les Petits Bourgeois, 1854

La Peyrade, Doamna de
Les Petits Bourgeois, 1854

Lebrun
Le Cousin Pons, 1847 (V rul Pons)

Lenoncourt-Givry, Ducesa de
Le Lys dans la vallée, 1836
Mémoires de deux jeunes mariées, 1842 (Memoriile a dou
tinere c s torite)

Louchard
Le Cousin Pons, 1847 (V rul Pons)

Louis XVIII., Louis-Stanislas-Xavier

Les Chouans, 1829 (Şuanii)
L’envers de l’histoire contemporaine, 1845
Une ténébreuse affaire, 1843
Le Bal de Sceaux, 1830 (Bal la Sceaux)
589
Le Lys dans la vallée, 1836
Le Colonel Chabert, 1835 (Colonelul Chabert)
Les Employés, 1838 (Slujbaşii)

Lousteau, Etienne
Un Grand homme de province a Paris, 1839 (Iluzii pierdute,
partea a II-a)
Un Ménage de garçon, 1842
Une fille d’Ève
Béatrix, 1839 (Béatrix)
La Muse du département, 1843 (Muza departamentului)
La Cousine Bette, 1846 (Verişoara Bette)
Un prince de la bohème, 1840
Un homme d’affaires (Esquisse d’homme d’affaires d’après
nature), 1845 (Un om de afaceri)
Les Petits Bourgeois, 1854
Les Comédiens sans le savoir, 1846 (Comedian i f r s-o ştie)

Lupeaulx, Clement Chardin des

La Muse du département, 1843 (Muza departamentului)
Eugénie Grandet, 1833 (Eugénie Grandet)
Un Ménage de garçon, 1842
Un Grand homme de province a Paris, 1839 (Iluzii pierdute,
partea a II-a)
Les Employés, 1838 (Slujbaşii)
Ursule Mirouët, 1842 (Ursule Mirouët)

Madeleine
Le Cousin Pons, 1847 (V rul Pons)

Marron
Illusions perdues, 1836–1843 (Iluzii pierdute)

Massol
La Peau de chagrin, 1830 (Pielea de sagri)
Une fille d’Ève
590
La Cousine Bette, 1846 (Verişoara Bette)
Les Comédiens sans le savoir, 1846 (Comedian i f r s-o ştie)

Maufrigneuse, Ducele de
Les Secrets de la princesse de Cadignan, 1839
Un début dans la vie, 1844 (Un debut în via )
Un Ménage de garçon, 1842

Maufrigneuse, Ducesa de
Les Secrets de la princesse de Cadignan, 1839
Modeste Mignon, 1844
La Vieille Fille, 1836 (Fata b trân )
La Muse du département, 1843 (Muza departamentului)
Mémoires de deux jeunes mariées, 1842 (Memoriile a dou
tinere c s torite)
Autre étude de femme, 1839—1842 (Alt studiu de femeie)
Une ténébreuse affaire, 1843
Le Député d’Arcis, 1839

Meynardie, Doamna
Histoire des Treize, 1834—1835 (Cei treisprezece)

Mirbel, Doamna de
Mémoires de deux jeunes mariées, 1842 (Memoriile a dou
tinere c s torite)
Les Secrets de la princesse de Cadignan, 1839

Montcornet, Marechal, Contele de

La Paix du ménage, 1830
Illusions perdues, 1836–1843 (Iluzii pierdute)
Un Grand homme de province a Paris, 1839 (Iluzii pierdute,
partea a II-a)
Les Paysans, 1854 (neterminat )
Un homme d’affaires (Esquisse d’homme d’affaires d’après
nature), 1845 (Un om de afaceri)
La Cousine Bette, 1846 (Verişoara Bette)
591
Nathan, Raoul
Illusions perdues, 1836–1843 (Iluzii pierdute)
Un Grand homme de province a Paris, 1839 (Iluzii pierdute,
partea a II-a)
Les Secrets de la princesse de Cadignan, 1839
Une fille d’Ève
Mémoires de deux jeunes mariées, 1842 (Memoriile a dou
tinere c s torite)
L’envers de l’histoire contemporaine, 1845
La Muse du département, 1843 (Muza departamentului)
Un prince de la bohème, 1840
Un homme d’affaires (Esquisse d’homme d’affaires d’après
nature), 1845 (Un om de afaceri)
Les Comédiens sans le savoir, 1846 (Comedian i f r s-o ştie)

Nathan, Doamna Raoul

La Muse du département, 1843 (Muza departamentului)
Illusions perdues, 1836–1843 (Iluzii pierdute)
Un Grand homme de province a Paris, 1839 (Iluzii pierdute,
partea a II-a)
Les Employés, 1838 (Slujbaşii)
Un Ménage de garçon, 1842
Ursule Mirouët, 1842 (Ursule Mirouët)
Eugénie Grandet, 1833 (Eugénie Grandet)
La Fausse maîtresse, 1842
Un prince de la bohème, 1840
Une fille d’Ève
Les Comédiens sans le savoir, 1846 (Comedian i f r s-o ştie)

Navarreins, Ducele de
Un Ménage de garçon, 1842
Le Colonel Chabert, 1835 (Colonelul Chabert)
La Muse du département, 1843 (Muza departamentului)
Histoire des Treize, 1834—1835 (Cei treisprezece)
La Vieille Fille, 1836 (Fata b trân )
592
Les Paysans, 1854 (neterminat )
Le Curé de village, 1841
La Peau de chagrin, 1830 (Pielea de sagri)
Une ténébreuse affaire, 1843
Les Secrets de la princesse de Cadignan, 1839
La Cousine Bette, 1846 (Verişoara Bette)

Nourrisson, Doamna
La Cousine Bette, 1846 (Verişoara Bette)
Les Comédiens sans le savoir, 1846 (Comedian i f r s-o ştie)

Nucingen, Baronul Frederic de

La Maison Nucingen, 1838 (Banca Nucingen)
Le Père Goriot, 1835 (Moş Goriot)
Pierrette, 1840 (Pierrette)
César Birotteau, 1837 (Istoria m ririi şi dec derii lui César
Birotteau)
Illusions perdues, 1836–1843 (Iluzii pierdute)
Un Grand homme de province a Paris, 1839 (Iluzii pierdute,
partea a II-a)
Autre étude de femme, 1839—1842 (Alt studiu de femeie)
Les Secrets de la princesse de Cadignan, 1839
Un homme d’affaires (Esquisse d’homme d’affaires d’après
nature), 1845 (Un om de afaceri)
La Cousine Bette, 1846 (Verişoara Bette)
La Muse du département, 1843 (Muza departamentului)
Les Comédiens sans le savoir, 1846 (Comedian i f r s-o ştie)

Nucingen, Baroana Delphine de

Le Père Goriot, 1835 (Moş Goriot)
Histoire des Treize, 1834—1835 (Cei treisprezece)
Eugénie Grandet, 1833 (Eugénie Grandet)
César Birotteau, 1837 (Istoria m ririi şi dec derii lui César
Birotteau)
Melmoth réconcilié, 1835 (Melmoth împ cat)
Illusions perdues, 1836–1843 (Iluzii pierdute)
593
Un Grand homme de province a Paris, 1839 (Iluzii pierdute,
partea a II-a)
L’Interdiction, 1836 (Punerea sub interdic ie)
Modeste Mignon, 1844
La Maison Nucingen, 1838 (Banca Nucingen)
Autre étude de femme, 1839—1842 (Alt studiu de femeie)
Une fille d’Ève
Le Député d’Arcis, 1839

Peyrade
Une ténébreuse affaire, 1843

Poiret, b trânul
Les Employés, 1838 (Slujbaşii)
Le Père Goriot, 1835 (Moş Goriot)
Un début dans la vie, 1844 (Un debut în via )
Les Petits Bourgeois, 1854

Poiret, Doamna (n scut Christine-Michelle Michonneau)

Le Père Goriot, 1835 (Moş Goriot)
Les Petits Bourgeois, 1854

Portenduere, Vicontele Savinien de

Le Bal de Sceaux, 1830 (Bal la Sceaux)
Ursule Mirouët, 1842 (Ursule Mirouët)
Béatrix, 1839 (Béatrix)

Rastignac, Eugene de
Le Père Goriot, 1835 (Moş Goriot)
Un Grand homme de province a Paris, 1839 (Iluzii pierdute,
partea a II-a)
Le Bal de Sceaux, 1830 (Bal la Sceaux)
L’Interdiction, 1836 (Punerea sub interdic ie)
Étude de femme, 1831
Autre étude de femme, 1839—1842 (Alt studiu de femeie)
La Peau de chagrin, 1830 (Pielea de sagri)
594
Les Secrets de la princesse de Cadignan, 1839
Une fille d’Ève
Une ténébreuse affaire, 1843
La Maison Nucingen, 1838 (Banca Nucingen)
La Cousine Bette, 1846 (Verişoara Bette)
Le Député d’Arcis, 1839
Les Comédiens sans le savoir, 1846 (Comedian i f r s-o ştie)

Rhetore, Ducele Alphonse de

Un Ménage de garçon, 1842
Un Grand homme de province a Paris, 1839 (Iluzii pierdute,
partea a II-a)
Mémoires de deux jeunes mariées, 1842 (Memoriile a dou
tinere c s torite)
Albert Savarus, 1842
Le Député d’Arcis, 1839

Rubempre, Lucien-Chardon de
Illusions perdues, 1836–1843 (Iluzii pierdute)
Un Grand homme de province a Paris, 1839 (Iluzii pierdute,
partea a II-a)
Les Employés, 1838 (Slujbaşii)
Ursule Mirouët, 1842 (Ursule Mirouët)

Schmucke, Wilhelm
Une fille d’Ève
Ursule Mirouët, 1842 (Ursule Mirouët)
Le Cousin Pons, 1847 (V rul Pons)

Sechard, David
Illusions perdues, 1836–1843 (Iluzii pierdute)
Un Grand homme de province a Paris, 1839 (Iluzii pierdute,
partea a II-a)

Sechard, Doamna David

Illusions perdues, 1836–1843 (Iluzii pierdute)
595
Un Grand homme de province a Paris, 1839 (Iluzii pierdute,
partea a II-a)

Selerier
Le Père Goriot, 1835 (Moş Goriot)

Serizy, Contele Hugret de

Un début dans la vie, 1844 (Un debut în via )
Un Ménage de garçon, 1842
Honorine, 1843
Modeste Mignon, 1844

Serizy, Contesa de
Un début dans la vie, 1844 (Un debut în via )
Histoire des Treize, 1834—1835 (Cei treisprezece)
Ursule Mirouët, 1842 (Ursule Mirouët)
La Femme de trente ans, 1834 (Femeia de 30 ani)
Autre étude de femme, 1839—1842 (Alt studiu de femeie)
La Fausse maîtresse, 1842

Tours-Minieres, Bernard-Polydor Bryond, Baronul des

L’envers de l’histoire contemporaine, 1845

Vernou, Felicien
Un Ménage de garçon, 1842
Illusions perdues, 1836–1843 (Iluzii pierdute)
Un Grand homme de province a Paris, 1839 (Iluzii pierdute,
partea a II-a)
Une fille d’Ève
La Cousine Bette, 1846 (Verişoara Bette)

Vivet, Madeleine
Le Cousin Pons, 1847 (V rul Pons)

596