REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃ

A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI

Anul XVI, Nr. 1 (178) – ianuarie 2015
Apare cu sprijinul Consiliului Local Municipal
ºi al Primãriei Municipiului Târgoviºte

Meteor din alte lumi

Dintre frazele, propoziþiile sau sintagmele memorabile care au devenit, în timp, pietre
pentru soclul lui Eminescu, cea a lui Ibrãileanu, care afirmã cã poetul „a cãzut în biata noastrã
literaturã de la 1870 ca un meteor din alte lumi” este ca lancea lui Ahile: cu un capãt rãneºte,
iar cu altul vindecã. Pe de o parte mitizeazã, iar pe de alta aruncã în neant.
„Biata noastrã literatur㔠(ºi, mai ales, biata noastrã poezie, cãci la ea se referã criticul
înainte de toate) era înc㠄brudie”, cum ar fi zis Dimitrie Cantemir. Vãcãreºtii erau, parcã, la o
întindere de braþ ºi poate câþiva care-l vãzuserã în carne ºi oase pe dumnealui Ienãchiþã mai
trãiau la debutul lui Eminescu. ªi totuºi, fãrã aceast㠄biatã literaturã”, pe care tânãrul o citise
conºtiincios din Lepturariul lui Arune Pumnul, meteorul din alte lumi ar fi avut o cu totul altã
condiþie. Dacã ar fi cãzut cu douã veacuri mai devreme, ar fi caligrafiat, poate, cronici, iar dacã
miracolul s-ar fi produs ºi mai înainte, ar fi ºlefuit, în folclor, Mioriþa… La douãzeci de ani,
Eminescu, care deja începuse sã descopere alte zãri de spiritualitate ºi poezie ºi sã devinã
ceea ce va fi, a înþeles asta, ºi tocmai de aceea îi elogiazã, în Epigonii, pe toþi acei înaintaºi ai
sãi, mai mãrunþi sau mai importanþi, cu o intuiþie a valorii ºi o capacitate a formulãrii lapidare
umilind ulterioare tratate docte. Din care nu aflãm nimic în plus despre, bunãoarã, Alexandrescu,
Negruzzi sau Alecsandri. ªi a primit, probabil, cu un zâmbet ironic ºi sceptic reproºul maiorescian
cã ar fi adus laude nemeritate unor poeþi mãrunþi. ªtia el ce ºtia, ori mai curând intuia. Iar dacã
Ibrãileanu a vorbit despre „biata literatur㔠(de fapt, despre „biata poezie”) de la 1870, el se va
fi referit tocmai la aceea pe care Eminescu o incrimina, vorbind despre contemporanii sãi luaþi
în bloc. Pentru cã, de fapt, fãr㠄meteorul din alte lumi” cãzut nu neapãrat în „biata literaturã”,
ci în paginile „Convorbirilor literare”, apreciabilul demers critic maiorescian ar fi dat, în domeniul
liricii, roade cu totul modeste, iar din justificata ºi metodica lui exigenþã nu s-ar fi ivit decât
Samson Bodnãrescu, cel care eminescianiza, întâmplãtor ºi la suprafaþã, înainte de Eminescu.
Am zãbovit, în preajma aniversãrii a 165 de ani de la naºterea poetului, pe paginile unui
tom din biblioteca mea între copertele cãruia se aflã colecþia Convorbirilor literare, anul XIX
(1 aprilie 1885-1 martie 1886). Privind în ansamblu, revista impune prin spiritualitate ºi valoare.
În anul al XIX-lea, Convorbirile (cuprinzând 1088 de pagini) publicã Ovidiu de Alecsandri,
D-ale carnavalului ºi, apoi, Comedii le domnului I. L. Caragiale, câteva lucrãri în prozã care
nu strãlucesc, dar ºi remarcabile studii sau eseuri, între care serialulul lui D. Onciul despre
„Teoria lui Roësler a d-lui A. Xenopol”, iar în domeniul filosofic, Despre poezie, Despre
istorie ºi Despre geniu, de Schopenhauer, lucrãri pe care Eminescu le citise, la vremea
potrivitã, în germanã. Ei bine, în tot acest context spiritual, poezia nu e, într-adevãr, decât
„biatã literaturã”, iar în vecinãtatea unor versificaþii lipsite de har, Sara pe deal (nr. 4, 1 iulie
1885, pag. 360-361) stã, cumva, stingherã ºi ciudatã, aproape nelalocul ei! Ion Alecsandri,
A.C. Cuza, A. Davila, Veronica Micle (cu ºapte poezii în trei numere, mai toate pastiºe dupã
Eminescu), A. Naum, S. Bodnãrescu (douã poezii, dintre care una parcã ar fi scrisã de Iancu
Vãcãrescu), Ciru Oeconomu, M. Pompiliu, T. Robeanu, S. N. Roman, Th. ªerbãnescu, A.
Vlahuþã (eminescianizând), N. Volenti (anost, dar omniprezent) sau Duiliu Zamfirescu (poate
singurul mai liric, în Clara), cam acestea sunt numele. ªi iatã aceastã înmãrmuritoare (în
context) probã de poezie ºcolãreascã, semnatã M. Grigoriadi de Bonachi: „Toamna tristã a
sosit/ Cu-al ei chip posomorât;/ Ieri ningea ºi azi e soare/ Parc-ar fi o sãrbãtoare” etc., etc.!!!
ªi totuºi, în afara Junimii a existat mereu un alt poet, inegal, incomod, dar la fel de mare
ca Eminescu: Alexandru Macedonski. El a citit, la un moment dat, ca din disperare, în cenaclul
junimiºtilor, Noaptea de noiembrie, dar a fost desfiinþat. Pentru cã, dincolo de nepotriviri ºi
adversitãþi exterioare, junimiºtii (care deþineau, cum se întâmplã ºi azi, un soi de monopol al
distribuirii certificatelor de valoare literarã) nu puteau accepta (înþelege?!) ce scria Macedonski.
Dar de aici începe o altã discuþie!
Tudor Cristea
 REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃ
A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR Marcã înregistratã OSIM
TÂRGOVIªTENI ISSN 1582-0289
Publicaþie distinsã cu ORDINUL ZIARIªTILOR CLASA I AUR
de cãtre Uniunea Ziariºtilor Profesioniºti din România (31.03.2010)

REDACÞIA
DIRECTOR REDACTOR-ªEF SECRETAR DE REDACÞIE
Tudor Cristea Mihai Stan Ioan Alexandru Muscalu
SENIORI EDITORI REDACTORI ASOCIAÞI
Barbu Cioculescu Mihai Miron Dan Gîju
Mihai Cimpoi Daniela-Olguþa Iordache Niculae Ionel
Henri Zalis Dumitru Ungureanu Agnes Erich
Florentin Popescu Margareta Bineaþã Ana Dobre
Liviu Grãsoiu Victor Petrescu Alexandru Pompiliu
George Anca George Coandã
Radu Cârneci Nicolae Scurtu SUBREDACÞIA CHIªINÃU
Ioan Adam Emil Stãnescu Iulian Filip
Iordan Datcu Corin Bianu Vasile Romanciuc
Sultana Craia George Toma Veseliu Ianoº Þurcanu
Gheorghe Buluþã Ion Mãrculescu Aurelian Silvestru
In memoriam:
Mircea Horia Simionescu TEHNOREDACTOR GRAFICà – Iulian Filip
Mihai Gabriel Popescu Ioan Alexandru Muscalu Alexandru Coman
Mircea Constantinescu

În atenþia colaboratorilor: Materialele trimise vor avea 2 sau 4 pag. A4 cu literã

de 12 la un rând sau 3500-7000 semne fãrã spaþii (4500-9000 cu spaþii).
Manuscrisele primite nu se returneazã. (Redacþia)
Reproducerea parþialã sau integralã a unor articole din revistã
fãrã aprobarea redactorului-ºef intrã sub incidenþa legii drepturilor de autor.

Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã ISSN on-line 2284-600X

pentru conþinutul articolelor revine exclusiv Revista poate fi cititã ºi on-line la adresa
semnatarilor acestora ca persoane individuale. www.bibliotheca.ro/reviste/litere

CALENDAR DÂMBOVIÞEAN
1.I.1868 – S-a nãscut I.Al. Brãtescu-Voineºti (m. 1946)
3.I.1948 – A murit Ion Ciorãnescu (n. 1874)
4.I.1891 – S-a nãscut Ticu Archip (m. 31.I.1965)
6.I.1802 – S-a nãscut Ion Heliade Rãdulescu (m. 1872)
8.I.2014 – S-a nãscut Theodor Nicolin (n. 1925)
14.I.1985 – S-a nãscut Alexandra Tomºa
16.I.1935 – S-a nãscut Ion Gavrilã
17.I.1930 – S-a nãscut Cornel Popescu (m. 1999)
19.I.1949 – S-a nãscut Liviu Stoica
21.I.1962 – S-a nãscut Victor Mihalache
22.I.2010 – A murit Marin Cosmescu-Delasabar (n. 1916)
23.I.1928 – S-a nãscut Mircea Horia Simionescu (m. 2011)
23.I.1941 – S-a nãscut Gheorghe Gh. Popescu
24.I.1945 – S-a nãscut Silviu Angelescu
26.I.1927 – S-a nãscut Dumitru T. Stancu (m. 2009)
26.I.1944 – A murit Maica Smara (n. 1857)
27.I.1959 – S-a nãscut Ioana Dana Nicolae
29.I.1886 – A murit Petru Verussi (n. 1847)
30.I.1852 – S-a nãscut I.L. Caragiale (m. 1912)
30.I.1902 – S-a nãscut Gheorghe Poenaru (m.1985)
30.I.1950 – S-a nãscut Claudia Ilie
30.I.1982 – A murit Radu Petrescu (n. 1927)
Întocmit de Ioan Alexandru Muscalu

2 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 CUPRINS
EDITORIAL: Tudor Cristea – Meteor din alte lumi .......................................................... 1
BREVIAR: Barbu Cioculescu – George Cãlinescu ........................................................ 4
VALENÞE LITERARE: Mihai Cimpoi – Complexul „dualitãþii”
ºi „puntea de aur” dintre neamuri .......................................................................... 8
CRITICE: Eugen Simion – Portretul la criticii literari români ........................................... 10
POSTDECEMBRISM: Marian Popa – Negativitãþi ºi negativãri ...................................... 11
O CARTE ÎN DEZBATERE: Tudor Cristea – O carte document ....................................... 14
O CARTE ÎN DEZBATERE: Iordan Datcu – O biografie a lui Vladimir Streinu ................ 16
O CARTE ÎN DEZBATERE: Sultana Craia – Amintiri pereche ......................................... 18
O CARTE ÎN DEZBATERE: Niculae Ionel – Vladimir Streinu aºa cum a fost ................. 19
CRONICA LITERARÃ: Margareta Bineaþ㠖 Sertare cu amintiri ................................... 21
ROMÂNUL A RÃMAS POET?: Liviu Grãsoiu – De (la) ºi despre senectute .................. 24
REEVALUÃRI CRITICE: Dan Grãdinaru – Canonul literar ºi Alecu Vãcãrescu .............. 26
LECTURI FIDELE: George Toma Veseliu – Eugen Negrici.
Emanciparea privirii. O viziune antihermeneuticã ............................................... 28
INTARSII: Daniela-Olguþa Iordache – Poezia – foame ºi destin .................................. 31
ACCENTE CRITICE: Dorina Grãsoiu – Generozitate, gust, consecvenþã ....................... 33
LITERE ªI SENSURI: Ana Dobre – Guantanamo – închisorile interioare,
închisorile sufletului ............................................................................................... 35
LIT(ER)OGRAFII: Magda Grigore – Meditaþii ºi portrete live ........................................... 38
ALAMBICOTHECA: Dumitru Ungureanu – „Ucenicie, într-o breaslã veche” ................. 40
NOTE DE LECTURÃ: Corin Bianu – „Rugãciunile” dupã Adrian Georgescu ................. 41
FILOLOGICALE: Nicolae Georgescu – Din misterele literaturii române.
Ediþia princeps Eminescu ...................................................................................... 43
EMINESCIANA: Dumitru Copilu-Copillin – Eminescu universal. Receptarea operei
în publicaþii editate în limbi fino-ugrice ................................................................. 48
ARS LONGA...: Dan Gîju – „Suspectul” din strada Dogarilor .......................................... 51
STEIURI: George Anca – Univers istroromân. Un etno-album de Emil Bratu ............... 54
MEMORIALISTICÃ: Ileana Iordache-Streinu – 1959-1962 ........................................... 56
PAGINI DE JURNAL: Emil Stãnescu – Arhitectura dezvãluirilor
sau Pornind de la A la G ........................................................................................ 59
NOTES: Simona Cioculescu – 2006 .............................................................................. 62
JURNAL DE ROMA: Paula Romanescu – Încã un drum între acele
toate care duc la Roma ......................................................................................... 64
MARI POEÞI AI IUBIRII: Aºezaþi în limba românã de Radu Cârneci –
Rabindranath Tagore ............................................................................................ 66
POEZIA ACASÃ: Iulian Filip – Doina Dabija. Îndrãgostita de ceea ce
nu va putea iubi niciodatã ..................................................................................... 69
POEZIE: Adrian Chiriþã-Papas – Arghezienele (epistole contemporane) .................... 71
DIN ISTORIA...: Aurelian Silvestru – Loc de tainã .......................................................... 73
PROZÃ: Marin Ioniþ㠖 Glasul ispitei .............................................................................. 74
PROZÃ: Ion Mãrculescu – Þovu ..................................................................................... 76
PROZÃ: Marian Rãdulescu – Decaculinarie dobrogeanã ............................................ 78
GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ: George Coand㠖 Cosmomitologii comparate ........ 79
PHILOSOPHIAE IN CIVITATE: Pompiliu Alexandru – Eternul ºi fascinantul
Proces al Comunismului ....................................................................................... 80
IDENTITATE ªI DIVERSITATE: Petre Gheorghe Bârlea – Haosul ºi ordinea.
Gândirea ºi practica pozitivistã în evoluþia societãþii braziliene ............................ 83
SFATURI PE LUMINÃ: Mihai Miron – Comunicarea mediatã ......................................... 87
BIBLIOFILIE: Ana Andreescu – Cartea – obiect de colecþie .......................................... 89
FIRIDE BASARABENE: Nicolae Scurtu – Noi completãri la biografia
lui Axente Frunzã .................................................................................................... 92
LA PORÞILE EUROPEI: Manole Neagoe – Bãtãlia de la Posada, 1330 ......................... 94
PORTRETE ÎN PENIÞÃ: Florentin Popescu – Prietenul care gândeºte în parabole ...... 96
DICÞIONAR: Victor Petrescu – Ion Gavril㠖 mentor al culturii dâmboviþene ............. 98
CÃRÞILE BIBLIOTHECII: Mihai Stan – Un atlet al lecturii sau ultimul dandy ................. 100
ARTE: Gheorghe Buluþ㠖 Recuperãri .......................................................................... 103
SOCIETATEA SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI ................................................................ 105
REVISTA REVISTELOR: Tudor Cristea – Anexarea poetului ......................................... 107
CALIGRAFIA CU LUMINÃ: Ion Mãrculescu – Fotografia de stradã ................................ 108

Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 3

 BREVIAR
Barbu Cioculescu
GEORGE CÃLINESCU* (1)
N. la 9 iunie 1899, la Bucureºti, unde
urmeazã cursurile gimnaziului Gh. ªincai ºi
ale liceului Gh. Lazãr, înscriindu-se în 1919, la
cursurile Facultãþii de Litere din Bucureºti. În
anul 1924 îºi ia licenþa în specialitatea limba
italianã, iar în 1937 doctoratul, cu o tezã
despre „Avatarii feronului Tla”, de Eminescu.
Din 1926 funcþiona ca profesor de limba
italianã la liceului Gh. ªincai din Bucureºti,
iar în anul 1937 este numit la Universitatea
din Iaºi, conferenþiar la catedra de esteticã
ºi criticã literarã. Dupã 23 august 1944, este
numit ºef al catedrei de literaturã românã
modernã la Facultatea de Litere ºi Filozofie
a Universitãþii din Bucureºti, unde þine
cursuri pânã în 1949, reluându-le temporar
în anul 1964. Din 1946 ºi pânã la sfârºitul
vieþii a fost în permanenþã deputat în Marea
Adunare Naþionalã, iar în 1948 a fost ales
membru al Academiei R.S.R. A condus, din
anul 1949 „Institutul de Istorie Literarã ºi
Folclor”, pe care îl ºi întemeiase de altfel,
devenit, dupã moartea sa, „Institutul de
Istorie ºi Teorie Literar㠄G. Cãlinescu”. S-a
stins din viaþã dupã o lungã suferinþã,
întâmpinatã cu curaj ºi mândrie, la spitalul
Otopeni, la 12 martie 1965.
În literaturã, debuteazã în 1919, la
„Sburãtorul” lui E. Lovinescu, la poºta
redacþiei, cu maxime ºi versuri, adevãratul
debut, în opinia scriitorului, producându-se
la „Universul literar”, în anul 1926, an din care
publicã ºi la „Sburãtorul”, „Gândirea”,
„Sinteza” ºi „Viaþa literarã”, unde a deþinut
cronica de literaturã strãinã. În 1937 a înfiinþat,
la Iaºi, „Jurnalul literar”, reînfiinþat scurtã
vreme la Bucureºti în anul 1949, iar între anii
1946-1949 a fost directorul ziarului
„Naþiunea” ºi cel mai însemnat colaborator la
„Tribuna poporului”, „Lumea”,
„Contemporanul”, unde a semnat „Rubrica
optimistului”. Din anul 1949 ºi pânã la moarte
a condus publicaþia bianualã ºi apoi
* Text dintr-o „Istorie a prozei româneºti de la
1944 încoace” pregãtitã de un colectiv al
Institutului „G. Cãlinescu” ºi respinsã în douã
rânduri de cenzura vremii, în al optulea deceniu
al secolului trecut.
4 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
trimestrialã a Institutului sãu, revista „Studii
ºi cercetãri de istorie literarã ºi folclor”, ultima,
„Revista de istorie ºi teorie literarã”.
Proza: „Cartea nunþii”, Bucureºti, Editura
Adevãrul, 1933, Editura pentru Literaturã,
1965, B.P.T., cu o prefaþã de S. Damian, 1964,
Editura Eminescu, 1972. „Enigma Otiliei”,
Bucureºti, 1938, Fundaþia pentru Literaturã
ºi Artã, Bucureºti, 1946, E.S.P.L.A., Bucureºti,
1956; E.S.P.L.A., Bucureºti, 1959, E.S.P.L.A.,
Bucureºti, 1961, CU O PREFAÞÃ DE Ov. S.
Crohmãlniceanu, Editura pentru Literaturã,
ediþia VI, definitivã, Bucureºti, f.a., cu o prefaþã
de Paul Georgescu, Editura pentru Literaturã,
1967, idem, Editura pentru Literaturã, 1969,
ibidem, Editura Eminescu, 1974. „Trei nuvele”,
Bucureºti, 1949, colecþia Contemporanul;
„Iubita lui Bãlcescu”, text îngrijit ºi adnotat
de Al. Piru, Bucureºti, Editura Militarã, 1965;
„Catina damnatul”, Bucureºti, Editura
Tineretului, 1968; „Bietul Ioanide”, E.S.P.L.A.,
Bucureºti, 1953, Editura pentru Literaturã,
Bucureºti, 1965; Editura Cartea Româneascã,
Bucureºti, 1971, Editura Minerva (B.P.T.),
1973, Bucureºti, cu o prefaþã de Mircea
Tomuº; „Scrinul negru”, E.S.P.L.A.,
Bucureºti, 1960, Editura pentru Literaturã,
1963, Editura pentru literaturã, 1968.
În pleiada de romancieri de seamã care
s-au manifestat în perioada interbelicã, G.
Cãlinescu oferã exemplul fast al singurului
dintre ei care ºi-a continuat opera ascendent
dupã 23 august 1944, ºi în cadrul aproape
aceloraºi coordonate. Într-adevãr, tematic,
vocaþia de moralist a mentorului G. Cãlinescu
i-a dictat sã trateze în toate romanele sale,
formaþia unui erou: Felix Sima, în Enigma
Otiliei, Jim, în Cartea nunþii, arhitectul
Ioanide, în Bietul Ioanide ºi Scrinul negru.
Acestea sunt personaje prin excelenþã ºi în
sens înalt disponibile, cãrora li se opun altele
gata ºi rãu alcãtuite, incapabile sã-ºi adauge
o dimensiune nouã, salvatoare. Deasupra
tuturora viazã povestitorul, cu intenþia de a-l
îndruma, educativ, pe cititor, comentatorul
peremptoriu, dar totdeauna senin în faþa
faptelor pe care ni le dezvãluie. El nu evitã, de
 altfel, sã califice, în termeni ai moralei,
comportamentul personajelor, sã le analizeze
structura chiar, conducând logica lectorului
cãtre o opinie nuanþatã, aptã sã admitã nutaþii
de caracter ºi sã primeascã verdictul autorului
asupra personajelor sale.
Factorul de continuitate al întregii opere
romaneºti cãlinesciene îl constituie
confruntarea dintre lumi – a celei patriarhale,
dinaintea Primului Rãzboi Mondial, cu aceea
care vestea, în Enigma Otiliei, societatea
postbelicã, a acesteia, în primele decenii, cu
cea care prevestea tehnocraþia, în Cartea
nunþii. Bietul Ioanide, ca ºi Scrinul negru
vor completa tripticul momentelor istorice,
ducând la zi investigaþia socialã a scriitorului.
Nu este indiferent sã subliniem cã, în galeria
personajelor-cheie, numai ultimul, Ioanide,
dobândeºte o conºtiinþã socialã dezvoltatã,
un punct de vedere politic clar, militant.
Siluind formal cronologia, ºi fãrã a simplifica,
remarcãm cum personajul gânditor – Felix
Sima, Jim, Ioanide, urmeazã scara vârstelor,
situând opera romanescã a lui G. Cãlinescu
pe scara iniþiaticã a maturitãþii responsabile.
Cel puþin un element comun caracterizeazã
aceste personaje, respectiv superioritatea,
sugeratã prin incapacitatea, refuzul lor de a
comunica cu spiritele inferioare. Felix Sima
nu schimbã opinii cu moº Costache, nici cu
Pscalapol, care face totuºi eforturi sã-l
capteze, nici chiar cu Stãnicã Raþiu, model de
comunicativitate. Jim nu poate organic, purta
nicio conversaþie cu cei din casa cu molii,
unde, desigur, taifasul e la mare cinste, ºi la
fel, Ioanide n-are ce vorbi cu Hagienuº,
Sufleþel sau Pomponescu. Între personaje se
interpun, astfel, bariere de netrecut. Ar fi ca
în cazul unui spectacol în care marionetele,
dupã caracter, ar fi confecþionate din materiale
diferite, unele din bronz, altele din lut, altele
din cârpã. E la mijloc o schemã funcþionalã, în
virtutea cãreia eroul principal se învedereazã
a fi un izolat în masa personajelor gregare – ºi
aceasta cu excluderea oricãrui elitarism de
facturã. Astfel, faþã de Jim, autorul manifestã
condescendenþã, privându-l de maturitate
politicã, lui Felix Sima i se marcheazã limitele
fireºti, tendinþa cãtre carierism, datele intime
care îl fãceau inapt sã fie ales de Otilia. Ioanide
însuºi se închide multã vreme într-un soi de
narcisism de care nu se va descotorosi pe
deplin decât la ultima frazã, atunci când se
alãturã necondiþionat comuniºtilor. De altfel,
tendinþele contradictorii care-i valideazã
personalitatea, singularizând-o implicã ºi
trãsãturi ambigue, de scandal chiar, cu care
romancierul s-a solidarizat polemic. Ioanide
este, deci, un personaj din categoria
bronzului, aliaj valoros, dar nescutit de
coroziune ºi patinã. În schimb cârpa se rupe
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
ºi personajele de cârpã din Bietul Ioanide
ajung în zdrenþe în Scrinul negru, întocmai
cum cele de lut, cele feminine, supuse
ceasornicului biologic, cunosc înflorirea
spontanã, triumfãtoare, apoi veºtejirea. Cele
trei categorii de personaje merg pe drumuri
care se întretaie, dar nu converg. Dimpotrivã,
într-o frescã socialã miºcarea e centrifugã, de
unde concluzia cã prozatorul a preferat galeria
de tipuri, situând sensul acþiunii în
diferenþierea lor. Structural, cele mai multe
dintre personajele cãlinesciene sunt
construite pe principiul dualitãþii, procedeu
care înlãturã monotonia diviziunii maniheiste
în personaje bune ºi rele, pozitive sau nega-
tive. În viziunea romancierului, fiecare erou
poate solicita un anumit grad de simpatie, de
înþelegere. Arta romancierului pune în luminã
omogenitatea unor personaje complexe,
descrise cu mare economie de mijloace, dar
extrem de plastic, într-o acþiune de amploare,
în care aceste personaje efectueazã gesturi-
tip, nu fãrã a intra în situaþii noi, cu
repercusiuni asupra lor. Acolo unde
personajul ar tinde sã iasã din rânduri, el este
imediat amendat, de pildã Pomponescu nu
este lãsat sã se manifeste de-a dreptul josnic,
în concurenþã cu Ioanide, dar nu i se îngãduie
nici sã se ridice la tragic, întrucât ca oponent
somatic al lui Ioanide el are un regim precizat.
În toate romanele cãlinesciene, factorul
moralizator este dominant ºi înarmeazã mâna
prozatorului, aºa cum conceptul îl stãpâneºte
pe critic. Înainte de a introduce în roman
clasele sociale, proza romancierului îºi
integreazã personajele în grupuri, tratându-le
sub raportul castelor, al clanului – de mãtuºi,
de negustori sau de aristocraþi – grupuri de
care se separã conºtient eroul central. Cercul
semnificant, casta, indicã o treaptã socialã
puþin evoluatã, primarã, gregarã, o selecþie
pe categorii. Împotriva castei va lupta
inconºtient Felix Sima, pe deplin conºtient
Jim, ºi, cu consecinþe mai largi, Ioanide. Un
amãnunt de atelier: atât de aplecat asupra
relaþiilor de familie ale eroilor sãi, G. Cãlinescu
îºi priveazã personajele-cheie de ascendenþa
paternã. Rupte dintr-un ºir firesc, conserva-
tor, acestea înþeleg mai uºor noul, acþioneazã
mai decis împotriva vechiului. Cãsãtoria lui
Jim preludeazã, astfel, nimicirea „casei cu
molii”, apariþia lui Felix Sima în casa lui Moº
Costache grãbeºte surparea ei. Cazul
arhitectului Ioanide este mai complicat,
fiindcã lumea în miezul cãreia produce
stupoare este mai direct condamnatã
istoriceºte. O lume care preferã temperamen-
tal increatul, existenþa în efemer ºi
provizoratul, acceptând morala primarã a
naturii, suferã confruntarea cu viziunea
arhitectului, care concepe natura în antitezã
5
cu arta. Ioanide este un ordonator al detaliului
anarhic, un iubitor de mituri ºi un generator
de sinteze, el acþioneazã spre a înãlþa
societatea la autentice valori umaniste. În
aceastã concepþie, lumea în sânul cãreia
trãieºte, cea burghezã, este în mod dureros
lipsitã de simþul istoriei, înlocuit cu un
succedaneu adaptativ sumar. Simþul
solidaritãþii generale a dispãrut, cel moral s-a
relaxat, ideea construcþiei, a acþiunii cu profit
întârziat sau metamorfozat îi repugnã acestei
societãþi închistate într-un trai mãrunt, supus
sentimentului de teamã.
Cum se alcãtuieºte acest sistem de
clanuri? Prima paginã din Bietul Ioanide ne
prezintã trei personaje, alogene sub raport
onomastic: Gaittany, Ioanide, Manigomian.
În salon mai sunt, aºezaþi în cerc, pe mari
scaune încrustate cu sidef: Angela Valsamaky
– Farfara, Panait Sufleþel, Dan Bogdan, Ion
Pomponescu, Bonifaciu Hagienuº, Andrei
Gulimãnescu, Gonzalv Ionescu ºi, cu vorba
autorului, evident Smãrãndache ºi
Smãrãndãchioaia. Un întreg program se
încheie în aceastã onomasticã, o lecþie de
sociologie. Ni se înfãþiºeazã o societate
eteroclitã, ale cãrei rezonanþe balcanice ºi
insulare se împerecheazã voluptuos cu cele
locale, unde burghezi în prima ºi a doua
generaþie sunt acceptaþi în mediul unor familii
mai vechi, cu iz aristocratic. Cu numele sãu
grecesc, Ioanide nu ar face excepþie, dacã de
la primele replici universitarul Dan Bogdan
n-ar afirma c㠄Ioanide nu-i un profesionist,
el viseazã lucruri, poate imposibile
deocamdatã la noi, care însã sunt normale în
altã parte. Eu mã mir cã nu se duce în
strãinãtate”. Admirat, neînþeles, Ioanide este
prin urmare expulzat spontan, ca un grefon
jenant. Panait Sufleþel îl defineºte drept „cleric
vagant”, indiciu al unei alte speþe de
incomprehensiune, cu lustru. Prin ricoºeu cu
Ioanide se caracterizeazã fiecare personaj,
într-un salon în care erudiþii discutã modul
de prepare al unor bucate, întrebându-se, în
trecere, dacã va fi sau nu rãzboi. Un cerc de
intelectuali, profesori universitari sau
aspiranþi la catedre, unde se pun la cale intrigi
ºi legãturi sentimentale, se bârfeºte, se
colporteazã, aceasta este lumea asupra cãreia
se deschide romanul, un salon, un mediu
închis, cu adieri mortuare. Trista discrepanþã
între erudiþia musafirilor lui Manigomian ºi
comportamentul lor uman prilejuieºte
romancierului pagini remarcabile de
observaþie psihologicã, de satirã, umor fãrã
râs, generos, totuºi. Lipsiþi de reazim moral,
Sufleþel, Hagienuº, Gulimãnescu sunt fantoºe
hilare, mânate de interese meschine, Dan
Bogdan, mai complicat în stupiditatea lui
funciarã, pare un caracter, alþii, ca Gonzalv
6 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Ionescu – vânãtorul de catedr㠖 ºi Conþeºtii
– deþinãtorii de catedre – trãiesc în sfera unei
singure pasiuni. Mai evoluat, Pomponescu,
arhitect ca ºi Ioanide, simte obscur limitele,
dar se decide, din comoditate, vanitate ºi con-
formism, pentru rolul ornamental de
ministeriabil. Din umbrã, pândeºte obscur
Cavrilcea, eminenþa cenuºie a Miºcãrii, „un
imbecil, un asasin, un animal inferior”. Rebel
declarat, Gavrilcea submineazã ordinea
existentã, spre a o ‚înlocui cu alta, de tip fas-
cist. El cloceºte un complot catiliniar, între
câþiva adepþi, printre care ºi copiii lui Ioanide,
Tudorel ºi Pica. Personajului verbios ºi lipsit
de scrupule din Enigma Otiliei, lui Stãnicã
Raþiu, îi urmeazã, în a doua generaþie
Gavrilcea, insul pe care-l caracterizeazã
tãcerea infernalã, încleºtarea fãlcilor, delirul
teoretic. Gãlãgioasa burghezie „omenoasã”
clocise aºadar, ouã de ºarpe!
Ideea actului creator lipseºte grav tuturor
personajelor din jurul lui Ioanide, chiar ºi
onestului Hergot. Puºi pe chivernisealã, cei
mai mulþi cultivã stilul mãrunt al afiºãrii
sãrãciei, achiziþionând de zor, ºi chiar ma-
niacal, de la poloboace, la pietre scumpe ºi
obiecte de artã. Devenit mod de viaþã, stocajul
– în forma cea mai epuratã spiritul de
colecþionare – produce un oarecare sentiment
de siguranþã, mângâind totodatã vanitatea:
„Gulimãnescu arãta cu plãcere prietenilor
colecþia de pahare de cristal, porþelanurile de
Saxa ºi de Sèvres, câteva vase autentice
chinezeþti, apoi pe cei doi bãieþaºi ai sãi, în
fine douã pisici siameze, iar în curte cocoºul
ºi gãinile Rhodos Island ºi Brahmaputra”.
Identic, Hagieuº preþuieºte ediþiile rare, dar
negociazã momentul funerar al soþiei sale, pe
când Panait Sufleþel gustã de-a valma
dulceþurile, bunãtãþile culinare ºi clasicitãþile
literare. Pentru Miºcare, pentru cei ce
uneltesc sã deposedeze, aceºti adversari par
dinainte condamnaþi. Gavrilcea, tip
machiavelic, amestec ambiguu ºi impur de
modestie, orgoliu, cruzime ºi blândeþe,
elocvent ºi tãcut totodatã, criminal înnãscut,
dar insondabil în proiectele sale rãspândeºte
doctrina incendiarã a centurionilor, în fapt
instrumentul mutaþiei stocurilor, din mâinile
debile ale posidenþilor numiþi, în cele pãroase
ale adepþilor sãi. Agent al puterii strãine care
îl finanþeazã, el propovãduieºte un
naþionalism gãunos, recrutându-ºi adepþii din
pleava declasaþilor unor pãturi sociale dintre
cele mai pestriþe, de la mica burghezie refuzatã
de propriile-i partide, la aristocraþia decavatã.
Gavrilcea opune viciului de necreativitate a
societãþii burgheze mitul trãirii plenare, al
acþiunii irepresibile, al juvenilitãþii eruptive,
centurionilor li se cere „nepãsarea de
prejudecãþile sociale, superba lipsã de culturã
 ºi o performanþã fizicã extraordinarã”. În acest
context, „viaþa fiind luptã, a dãrâma e mai tonic
pentru omul tânãr decât a construit”. Implicit
este slãvitã moartea – în încleºtare. Devenit
teoretician al miºcãrii, Tudorel se pronunþã
pentru cultul lui Zamolxe, pentru sanctificarea
lui Burebista ºi Decebal, pentru proslãvirea
fondului obscur. Pe fondul de violenþã ºi
împilare – supremã sofisticare – „sclavii ar fi
mai fericiþi într-un asemena regim, deoarece
ar avea bucuria amarã a condiþiei lor tragice,
inexorabilitatea sclaviei lor”. ªi, bineînþeles,
într-un asemenea regim de intoleranþã,
„creaþia artisticã e ºi ea un produs
centurional”. Ca teoretician, Doru Ioanide
întruneºte o contradicþie în termeni ºi una în
persoanã, cazul aderentului intelectual la o
doctrinã ce profeseazã aneantizarea spiritului
critic ºi exterminarea intelectualilor. Îndãrãtul
tuturor arguþiilor se ascunde pofte de putere
a unei conºtiinþe mutilate de perfecþiunea
modelului patern. Jurnalul lui Tudorel e, în
fapt, pe lângã catehismul miºcãrii, terenul unei
polemici înverºunate cu umanismul patern.
Semnificativ, în evenimentele sângeroase ce
au loc, Ioanide îºi pierde amândoi copii.
Sever criticat la apariþie, romanul se
dovedeºte, la o cercetare diferenþiatã, ca
împletind o fierbinte pledoarie pentru
creativitate, pe o criticã acerbã a burgheziei.
Acuzaþia se extinde, în Bietul Ioanide, la modul
general de viaþã al acestei clase, la ºubrezenia
ei moral㠖 ºi economicã, la acea lipsã de clar-
viziune ºi generozitate care au îngãduit, pe de
o parte dislocarea ei, pe de alta, ridicarea, din
pleavã, a masei de rataþi disponibili sã se
fascizeze. Nici aristocraþia nu este cruþatã, acea
aristocraþie coborâtã pe jumãtate în burghezie,
pauperizatã, agonicã. Romanul se impune egal
prin mesaj ºi prin farmec. Livreºti, eroii sunt
construiþi senzaþional, puternic caracterizaþi,
episoadele dovedesc o exemplarã plasticitate.
Arbitrarã, lumea personajelor din Bietul
Ioanide trãieºte perpetuu, activând imaginaþia.
În centrul ei, ºi asemenea lui ªun, Ioanide se
aratã ca un întemeietor, un ziditor de civilizaþie.
Litera moartã, frumuseþea stearpã, elocvenþa îl
lasã rece, îl pasioneazã sinteza unor forme noi,
ceea ce, tocmai nu concep depozitarii de forme
moarte, orbi, altfel, la noþiunea de civilizaþie.
Fini intelectuali, ei trãiesc acasã ca sciþii,
îmbrãcaþi în cojoace, în resturi vestimentare,
iar dacã un personaj mai pretenþios,
Pomponescu, mimeazã traiul britanic, în
încãperi de o rece somptuozitate, plictisul îi
îneacã. Sunt chiar indicii, pe linia acestui con-
trast, cã Bietul Ioandie a fost scris ca tentativã
de a soluþiona problema, consideratã
insolubilã, a naraþiunii având ca erou un geniu.
Se ºtie, în analizele sale critice, istoricul literar
Cãlinescu demonstra zãdãrnicia oricãrei
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
încercãri de a romanþa viaþa unui geniu artistic
– în speþã a lui Eminescu – existentã în perioada
interbelicã în mai multe versiuni, printre care
una a lui Cezar Petrescu. Tot criticul remarcase,
în unele reuºite ale romanului românesc,
instinctul sigur al acelor romancieri ce lucraserã
cu personaje mediocre sau chiar modeste ca
inteligenþã ºi culturã. Personajele complexe
sunt, astfel, eroi ai mai multor romane deodatã,
dupã cum, oricât de numeroasele aventuri ale
unui personaj unidimensionat ºi unidirecþionat
se pot cuprinde într-un singur roman. Întrucât
nici vreun geniu nu a întreprins romanul unui
geniu, se mai putea inova. La scrierea
romanului Bietul Ioanide este posibil ca G.
Cãlinescu sã fi fost atras de rezolvarea unei
ecuaþii de tip nou, de unde ºi titlul pragmatic,
rãspunzând nu atât configuraþiei sufleteºti a
arhitectului, care nu avea mentalitatea de
învins, cât unui model antinomic ideal –
Sãrmanul Dionis.. Într-o asemenea ipotezã,
ca geniu potenþial, Ioanide a trebuit sã fie
alcãtuit mai mult din rezerve ºi absenþe, din
insinuãri, din mãrturisirile martorilor – curioasã
apropiere de tehnicile noi ale romanului – din
împãcãri de contrarii. Dacã în roman avea sã
fie tranºatã problema convieþuirii unui geniu
între nesemeni, tipuri semicaragialiene, semi-
gogoliene, era clar cã se nãºtea ºi necesitatea
unei opþiuni. Atitudinea lui Ioanide de a nu
lua atitudine coincide cu aceea a lui ªun – în
vremurile de încercãri. Ca personaj, arhitectul
respinge calitatea de geniu, dar fãrã vehemenþã,
fãrã sã intre în conflict cu cei care i-o
colporteazã, ºi nici cu povestitorul. Prin
imobilitate, Ioanide lasã impresia unui
inadaptabil. Într-adevãr, prin refuzul de a se
încadra în ordinea burghez㠖 legalizare a
legãturii cu Indolenta, cãsãtorie cu Sultana,
acceptarea de posturi, goanã dupã onoruri –
prin pasivitatea faþã de Miºcare, se comportã,
oare, Ioanide ca un inadaptabil? Ca urbanist
activ ºi vizionar, ca autor de edificii, ca ins cu
structurã atleticã ºi optimistã, Ioanide respinge
calificativul. Totuºi, geniul este un neadaptat
superior, un inadaptabil patent, încât lipsa
acestor stigmate îl putea coborî pe arhitect în
galeria personajelor curente. Din nou, ºi tot
prin antitezã, romancierul pare a fi recurs la
sursa eminescianã, la Luceafãrul de astã datã,
poemul în care geniul se strãduieºte sã devinã
muritor, coborând cãtre o muritoare. Tot aºa
Ioanide va întreprinde o acþiune de descindere
în mediu – spre deosebire de celelalte personaje
care se duc ºi vin – manifestând, în fond, nos-
talgia eternitãþii, felul sãu de a se înãlþa. Astfel,
Ioanide evadeazã din seria personajelor tip ale
romanului nostru, ca erou fãrã genealogie
tipologicã, rãmânând singular, dacã nu enig-
matic, în romanul contemporan românesc, de
asemenea monumental.
7
 VALENÞE LITERARE
COMPLEXUL „DUALITÃÞII” ªI „PUNTEA
DE AUR” DINTRE NEAMURI
Poeta ne vorbeºte, pe o înaltã notã
emotivã, de o marcare profund psihologicã,
determinatã de înstrãinarea de patrie.
Acest fapt îi terorizeazã cu adevãrat
conºtiinþa, îi pecetluieºte destinul, îi
contrariazã spiritul. Aflarea între douã lumi,
pãrãsirea mediului matern ºi situarea într-un
altul adoptiv îi accentueazã complexul
dualitãþii, al stranietãþii freudiene, al
adoptativitãþii. O neliniºte de ordin
existenþial îi bântuie mereu fiinþa, îi pro-
duce fiori ai neîmpãcãrii cu sine însuºi. Se
vede, în consecinþã, obligatã sã tot punã
pe cântar dovezile unei identitãþi nãscutã
din dualitate, din îngemãnare rasialã a
sufletelor celor douã neamuri.
Poeta are conºtiinþa acutã cã fiinþa ei
este antrenatã într-o cumplitã luptã
interioarã ce se dã între matern ºi strãin,
între „al sãu” ºi adoptiv, între sinele arhaic,
format în copilãrie, ºi sinele format prin
înstrãinare ºi adopþiune, oricât de familiar,
de prielnic i-ar fi ºi noul mediu.
Lupta se dã, sub forma intensitãþii
maxime, în domeniul limbii. Ea este
invocatã în timp ce-ºi aduce aminte de
prima poezie din volumul de debut în care
cere iertare patriei cã s-a înstrãinat, iertare
pe care ea însãºi nu ºi-o acordã: „Si je te
deviens étrangère,/ Si ma chanson pour
s’essayer/ N’a pas choisi la lanque chève/
Qua l’on parle autour du foyer,// Celle qui
vient, lorsque je prie,/ Sur mes lèvres tout
doucement,/ Pourras-tu jamais, ô Patrie!/
Le pardonner à ton enfant?// Voudrais-tu
seulement entendre/ Mes vers et les bénir
tout bas/ Comme tu bénis, grave et tendre,/
Toi guerrriers avant les combats?” – „Dacã
þi-am devenit strãinã,/ ªi cântul meu cel
peregrin/ Nu s-a-ntrupat din limba linã/
Domol vorbitã în cãmin,// Cea care-mi
* Fragment din volumul Elena Vãcãrescu, poeta
„neliniºtii divine”, în curs de apariþie la Editura
Bibliotheca
8 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Mihai Cimpoi
vine-n înserare/ Pe buze când mã rog
mereu,/ O, Patria mea, ierta-vei oare/
Vreodatã pe copilul tãu?// Sau poate versul
ascultând/ Sã mi-l binecuvântaþi ai vrea,/
Cum grav binecuvântaþi ºi blând,/ În
preajma luptei oastea ta?” (trad. De
Monica Pillat).
Sufletul dramei intime ºi mereu acute
se împarte în douã tabere vrãjmaºe,
generând o sfâºiere lãuntricã, mãrturisitã
patetic într-un instantaneu marcat de o
notã psihanaliticã: „Dar, între clipele
acestea luminoase ale descãtuºãrii ºi cele
ale începutului brãzdat de dolii ºi, rareori,
de luminiºuri – câtã amãrãciune! Cãci
þesãtura spiritului ºi coloritul lui primitiv
sunt urzite din materialul limbii materne.
Dedesubtul limbii adoptive, cuvântul
copilãriei se agitã, luptã crâncen împotriva
uitãrii ºi apare brusc, în plin vârtej cre-
ator, în plin proces de invenþie, atunci când
între spirit ºi lume se deschid larg
zãgazurile. Apare, înaripat ca o zeiþã sau
ca un cavaler dintr-un Apocalips
rãzbunãtor, deformeazã tiparele limbii
adoptive, i se împotriveºte violent
înecându-i ºubredele conture sub pete de
culoare, sparge vasul cu esenþe alambicate
ºi, peste aroma subtilã, aºterne parfumul
lui victorios”.
Senzaþia e de locuire la marginea unei
împãrãþii expuse mereu cruzimii
nãvãlitorilor. Mãrturisirea continuã în
registrul analogizãrii cu aceste invazii plinã
de plãcerea furioasã de a prãda, de a pârjoli,
de a pune stãpânire pe locul de cinste, care
al ei era...: „ªi atunci, câtã jale! Împotriva
cuvintelor începe un adevãrat mãcel,
sacrilegiu – împotriva lor ºi împotriva ta,
cãci ºi tu ºi ele coborâþi din acel trecut.
Trebuie apoi sã împaci cuvântul adoptiv,
ca ºi cum, dupã o dragoste sãlbaticã dar
opritã, te-ai întoarce la o cãsnicie legitimã.
Þi-i sufletul în câmp de bãtaie, eºti trist ºi
 aºa de singur între cele douã tabere”
(Mãrturisiri).
Nota de sfâºiere lãuntricã puternicã,
inalienabilã, petrecutã la „o margine de
împãrãþie” hãrþuitã de nãvãlitori cruzi, se
identificã odatã cu invocarea blestemului
lui Eminescu într-un context al remuºcãrii
amare cã a nesocotit chemarea atavicã a
trecutului rasei, cãreia aparþine.
Conºtiinþa declanºãrii dramei unei vieþi
întregi, dramã a scãpãrii din mreaja
strãbunilor, a-ndepãrtãrii magice
inextricabile de verbul sacru, „în care
strãbunii au fãcut sã rãsune bucurii ºi
dureri, verbul natal” – într-un catehism,
în cea dintâi gramaticã româneascã
întocmitã de Ienãchiþã Vãcãrescu – o
împingi pe un tãrâm al rãtãcirii pe plaiurile
visului, în depãrtãri nelãmurite, în care
viitorul se naºte clipã cu clipã.
Lupta interioarã dintre cele douã tabere
ale sufletului nu e decât lupta lãuntricã
„dintre douã suflete colective, douã
mentalitãþi de rasã, douã civilizaþii
contradictorii, grupate în jurul a douã
puncte cardinale”: „Conflict sumar ºi
simplist, dar violent ºi dureros. Mintea ce
se deºtepta la înþelegere împletea
alexandrinii lamartinieni cu stihurile lui
Eminescu, înfrãþea pe Jean Racine cu
Heliade, pe cronicari cu Joinville”. Analele
rudeniei, sãpate pe fond latin, cãpãtau un
relief straniu ºi proporþii de fresce. Dorurile
mari care încolþeau în sufletul adolescentei
erau luminate de aceste gânduri. Astfel
apãrea nãzuinþa de a-ºi înãlþa glasul mai
sus de graniþele idiomului natal, cald ºi
bogat, dar ºtiut asemenea ciorchinilor aflaþi
în fermentare.
Dualitãþile au fost „o adevãratã unealtã
de torturã, un adevãrat rug”. Aici intervine
amintirea tulburãtoarei anateme pe care
i-o adreseazã Eminescu în clipa în care aflã
de la Maiorescu cã o coborâtoare din
Vãcãreºti ºi-a scris primele versuri în limba
francezã: „Sã nu ºtie oare româneºte?
Spuneþi-le (era vorba de pãrinþi, nevinovaþi
totuºi, cãci îndeajuns mã nutriserã cu
basme ºi mã duseserã la ºezãtorile satului),
spuneþi-le cã voi învãþa-o româneºte eu
ºi-om vedea dacã fiica Vãcãreºtilor va
continua sã ne socoteascã”.
Autoarea mãrturisirii recunoaºte în
mod franc cã sentimentul de culpã nu a
pãrãsit-o niciodatã: „Hotãrâre nerealizatã,
din pãcate, Eminescu se apropie de sfârºit.
Când îmi povesti aceastã întâmplare, ochii
lui Maiorescu lãcrimarã. Amãnunt miºcãtor
ºi mãreþ care s-a încrustat în [adâncul]
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
amintirii mele în aºa chip încât, dupã aceea,
de câte ori publicam ceva, imaginea
divinului Eminescu se înãlþa mustrãtoare
ºi mã obliga sã-i cer iertare”.
Anatema lui Eminescu a atârnat de
asupra sufletului sãu ca o sabie a lui
Damocles. Lupta dintre cele douã tabere
s-a intensificat în postadolescenþa poetei:
„Mânia lui Eminescu s-a rãzbunat postum.
Sau, poate, el însuºi va fi îndreptat
împotriva-mi uneltirile Mnemosynei –
zeiþa amintirii – cãci zeii sunt sub
oblãduirea poeþilor... Într-adevãr, deºi sub
altã formã, conflictul adolescenþei stãruia
încã-n mine. Cuvântul nesocotit al
strãmoºilor îmi contopea, confuz dar
implacabil, sufletul, rãzvrãtindu-se
împotriva cuvântului adoptat, cãruia
datoresc totuºi ceea ce e mai bun din ceea
ce-am putut fi ºi de care mã leagã, ca
atare, o gratitudine fierbinte. Atunci când
pentru a realiza ºi a te realiza împrumuþi
de la un neam ceea ce e mai al lui –
cuvântul, rod al strãdaniilor seculare –
capeþi îndatoriri tot aºa de sfinte ca ale
sângelui, îndatoriri pe care eu mã mândresc
de a le fi respectat – Franþa o ºtie,
dealtminteri. Acest gând al unei îndatoriri
veºnice, l-am gândit înãlþându-mi-se în
suflet, alãturi de alte gânduri tot aºa de
calde ºi de adevãrate. Zadarnic, în fruntea
primului meu volum de poeme sfioase
ceream iertare patriei, iertare de care, in
petto eu însãmi nu mi-o acordam”.
Expresia latinã in petto semnificã aici
adâncurile sufletului, adevãratul loc al trãirii
conflictului dintre cele douã tabere.
ªi totuºi, dincolo de aceastã luptã, s-a
întâmplat un miracol al întâlnirii a douã
limbi ºi a douã culturi, pe care – azi – o
numim intertextualitate ºi interculturalitate.
Mai mult: îndeosebi prin Rapsodul de pe
Dâmboviþa poeta s-a vãzut în postura „de
sol ºi de crainic”. Resimþea puternicele ºi
nenumãratele legãturi þesute între ea ºi
lumea apusului ºi înþelegea – bineînþeles –
„utilitatea concretã a imaculatei ei greºeli
iniþiale: „Printre alte multe soluþii, rãzboiul
a adus, într-adevãr, ºi pe aceea a
conflictului meu intim. Îndoielile nu-ºi
aveau locul: drumul era unul, greu, dar
drept. Eu l-am urmat fãrã ºovãire. Cuvânt
cald ºi ascultat, stãruinþa neînfrântã, iatã
ce trebuia ca Apusul sã ne înþeleagã ºi sã
ne respecte. ªi a fost sã se întâmple ceea
ce, poate nu se va mai întâmpla: apãrând,
chemând, cerºind, ameninþând – o femeie
a întins puntea de aur ce uneºte sufletul a
douã neamuri”.
9
 CRITICE
PORTRETUL
LA CRITICII LITERARI ROMÂNI
Profesorul Dorin N. Uritescu semneazã
studiul despre Portretul la criticii literari
români (care va fi continuat cu o Antologie de
texte din opera principalilor critici literari români
– pe care o dorim cât mai larg㠖 ) cu privire la
care adaug câteva rânduri care sã-l prefaþeze.
Studiul este o bunã lucrare de analizã
literarã cu clasificãri dintre cele mai curajoase,
inedite, ale speciei portret, din
perspectiva extinderii sensului
conceptului numit.
Nu mã îndoiesc cã lucrarea
este utilã elevilor, studenþilor,
profesorilor de românã, în spe-
cial, dar ºi specialiºtilor în
domeniu, putând fi consultatã
cu folos ºi de alte categorii de
cititori, aceia interesaþi sã afle,
de pildã, cum funcþioneazã
critica literarã ºi ce instrumente
foloseºte ea pentru a justifica
opera literarã ºi pentru a da o
idee despre cel care o scrie.
Vechea criticã impresionist㠖 decisã sã
dovedeascã faptul cã, printre muzele care
inspirã artele, se aflã ºi o muzã a criticii literare
(a zecea muzã) – a dat o mare strãlucire artei
portretului. Noua criticã postbelicã l-a eliminat
din discuþie ºi, multe decenii, portretul a
rãmas, ostracizat, în afara discursului critic
modern interesat de structurile operei ºi
aproape deloc de fantasma criticului sau de
chipul personajului central.
Aºa cum se aratã în carte, Nicolae Iorga
este un rafinat portretist, iar Eugen Lovinescu
este indiscutabil maestrul portretului critic la
noi. Figurinele sale sunt unice capodopere
ale genului. Portretele din Memorii sunt, tot
aºa, foarte pregnante ºi din ele nu lipseºte o
notã de subtilã maliþie intelectualã. Aºa se
explicã reacþia disproporþionatã pe care aceste
portrete în aqua forte au provocat-o în viaþa
literarã; iritabilul Camil Petrescu a publicat un
lung pamflet, iar G. Cãlinescu i-a fãcut, replicã
lui E. Lovinescu, un portret foarte dur.
Detaºaþi de inerentele ciocniri de pasiuni,
citim azi cu încântare aceste portrete
10 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Eugen Simion
admirabile (care nu trebuie sã lipseascã din
antologia promisã). G. Cãlinescu este el
însuºi, un mare portretist ºi, cum zice undeva,
„portretul este fiul maliþiei [...]”, portretul
pe care i-l face lui Mateiu Caragiale în Istoria
literaturii române [...] este memorabil, iar
imaginea lui Creangã, „bivolul de geniu” care
scrie în bojdeuca sa îmbrãcat într-o cãmaºã
lungã ºi largã, scãldat în
sudori, a devenit, la rândul ei,
un bun de manual ºcolar.
Criticul român este, în genere,
un bun portretist ºi acest fapt
se vede ºi în studiul d-lui Dorin
N. Uritescu. Impresia mea este
cã aceastã tradiþie nu s-a
pierdut ºi, dupã valul structu-
ralist ºi semiotic, criticul
român redescoperã plãcerea
de a fantaza în jurul unei
personalitãþi. La drept
vorbind, ºcoala formalistã n-a
eliminat integral portretul
critic, dovadã studiul Barthes despre
Michelet... ºi chiar autoportretul structural
din Roland Barthes despre Roland Barthes.
Deosebirea (importantã) faþã de biografia
tradiþionalã ºi faþã de portretul impresionist
este cã exegetul cautã sã determine, acum,
structura unei existenþe ºi biografemele care
pot caracteriza fiinþa gramaticalã, adicã omul
care scrie. Întrebarea este dacã omul de hârtie
poate fi imaginat complet izolat de omul care
trãieºte, se miºcã pe stradã, apare la
televiziune ºi se lasã, astfel, portretizat de
comentatorii sãi. Portretistul este, în fond, un
moralist, adicã un spirit care ºtie sã vadã ce
se ascunde dincolo de aparenþe ºi ºtie sã fixeze
în propoziþii memorabile esenþa unui caracter.
Nu trebuie sã cerem portretului sã fie exact,
aspect surprins în studiul de faþã, trebuie sã
aºteptãm de la el sã fie verosimil ºi sã ne
sugereze un destin înlãnþuit de circumstanþe.
Studiul da faþã confirmã ceea ce eu, unul,
ºtiam de mult, ºi anume cã marii critici români
sunt mari moraliºti ºi cã forma lor predilectã
de expresie este portretul.
 POSTDECEMBRISM
NEGATIVITÃÞI ªI NEGATIVÃRI (4)
În atacurile bazate pe pervertirea
deliberatã sau nu a determinãrilor prin
extensii de implicare a unor elemente
noncauzale, nu sunt uitate notele etnice:
„grecoteiul bulangiu” Popescu-Tãriceanu
sau Victor Ponta – Maimuþa mongolã
(„Tricolorul”) au comis ceva negativ,
relaþionat cu ceva lipsit de negativitate, dar
se creeazã impresia sau se dã certitudinea
cã negativul e consonant cu sau cauzat de
speþa etnicã sau fizicã implicatã forþat. Se
ºi sintetizeazã: Destinul României e hotãrât
de 4 venetici: tãtarul Traian Bãsescu,
gãgãuzul Crin Antonescu, evreul Mark
Gitenstein, armeanul Harry Giknavorian
(Tricolorul, 24.2.14), Partidul istoric al
Brãtienilor a ajuns într-o situaþie jalnicã:
îl joacã la poker un gãgãuz, un sãsãlãu ºi
un gecotei! (idem, 27.6.14). Nu lipsesc
unele relaþionãri contrastive de negativitãþi
ºi negativãri: „þiganul potcovar (mason)
Gruia Stoica”, „þiganul alcoolic Sebastian
Lãzãroiu” (idem). Desigur, în spiritul
tradiþiei: „bulgãroi cu ceafa groasã, grecotei
cu nas subþire.” Sunt valorificate similar ºi
unele dispoziþii sexuale încã vãzute popular
ca negative: Ministerul Sãnãtãþii, prãduit
de contabilul pederast Eugen Nicolãescu
(idem, 29.10.13)
Se bricoleazã identitãþi pseudo-
contrastive negativante: „Radu Stroe ori e
un tâmpit, ori e o bestie, ori e ºi una ºi
alta” (idem, 23.1.14)
Noþiuni sunt adaptate negativ pentru un
microcontext. R. Banciu este „un accident
al speciei umane” (Gr. Cartianu, 20.1.14):
ceea poate însemna cã, pentru evaluator,
un accident este negativ, prin individul
respectiv, cum un copil malformat sau
leucemic, este tot un accident al speciei.
E strident ºi deloc rar contrastul dintre
miza ocazionalã ºi amploarea rãbufnirii
pamfletare. C.T. Popescu nu e de acord
cu o opinie a lui N. Breban, de unde
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
Marian Popa
rezolutul pamfletar: „Indiferent de regimul
politic, regimul Crapului Gonflabil este
neschimbat: caviar, culturã ºi cãcat,
stropite cu champagne. Nu ºtiu dacã peºtii
prezintã flatulenþe, dar Crapul Gonflabil,
în caz cã scapã o bãºinã din pricina
preaplinului sufletesc, cu siguranþã se mirã
de ce nu simþi mireasma Zefirului...” Deci:
„La Breban pânã ºi virgulele put”
(Regimul Crapului Gonflabil, Adevãrul
Literar ºi Artistic, 7.12.02). În acelaºi text
atacã pe Eugen Simion ºi Nicolae
Manolescu „care, în afarã de a fi critici
literari, trec ºi drept fiinþe umane.”
Baroane (Jurnalul Naþional, 26.11.04) de
Mircea Cãrtãrescu e prin titlu ºi intenþie o
imitaþie arghezianã, dar penibilã prin pre-
text: þinta e Adrian Nãstase, politician
afacerist numit popular Nãstase ºapte case,
cãruia i se fac procese, în unul e acuzat de
ºantaj ºi condamnat la 3 ani cu suspendare,
apoi la alþii cu executare. Dar Arghezi
þintise un german autentic nobil într-o stare
de urgenþã naþionalã ºi mondialã: Cãrtãrescu
se exhibã în perioada sa de vasalitate
bãsescianã. Remarcabil e cã pamfletarul
ilustreazã amintita posturã a artistului
incapabil sã facã faþã contextului negativ,
se retrage ºi deplorã întreg ansamblul politic
ºi mediatic în care a ajuns sã respire. „Am
aflat însã repede cã România nu e o þarã
a polemicii ºi cã jocurile de putere din
sfera politicã nu au nici o legãturã cu
binele ºi adevãrul. Am simþit, ani întregi,
pe propria mea piele, nu rãspunsurile dure
la care mã aºteptam ºi pe care îmi
propusesem sã le înfrunt curajos, ci
represaliile unor oameni care nu respectã
codurile onoarei ºi civilizaþiei, care nici
nu ºtiu ce sunt acestea, oameni care te
murdãresc ºi te ridiculizeazã în loc sã
polemizeze” („De ce pana mea rãmâne în
cernealã mã întrebi?”, EVZ, 1.6.12). „Pot
lupta cu spada contra unui adversar cu
11
spada, dar nu pot lupta cu cei care
împroaºcã murdãrii din canalele în care
vieþuiesc... Am fost adânc rãnit de colegii
mei, scriitori ºi artiºti care au fãcut acelaºi
lucru cu ceilalþi din fanatism politic ºi
gelozie literarã. Am citit pamflete fioroase
despre mine scrise de bieþi ºoricei care
pânã atunci au stat în colþiºorul lor fãrã
sã scoatã o vorbã, fãrã sã se ºtie dacã
încã mai existã.” Satistit de ºoriceii
vorbitori, concluzia, poate temporarã: „Am
vãzut pânã la fund oroarea ºi bestialitatea
unei lumi din care n-am ºtiut sã plec la
timp.” Realitatea este cã textele lui militante
nu sunt performante artistic, nici moral în
raport cu cele ale ºoriceilor din canale.
Curente, aproape reflexe, sunt
negativãrile politice prin asociaþii grosiere.
Victor Ponta câºtigã alegerile: pentru noua
opoziþie, nãduful impune ideea revenirii la
putere a dictaturii comuniste. Aºa îºi
concep textele Vl. Tismãneanu & Co.
Revista „Kamikaze” (nr. 28, 11-17.7.12)
publicã Mesaje de felicitare pentru
Guvernul Ponta primite de la þãrile esterne
ºi prietine: Fidel Castro (Scumpul meu
camarad, bãi, muciaco), Hu Jintao
(Domnule premier Pon Ta), Kim Jong Un
(Mãi, dragã tovarãºe Ponta, cum îþi zice
tãticul tãu politic), Niculae ºi Elena
Ceauºescu (Mult stimate tovarãºe ºi
prietin Victoaº). Erorile de scriere ataºate
þin de burlescul bâlciului clasic: Angela
Merchel. Das bãsischte pupincuristen.” I.
Cristoiu asociazã ºi uzeazã de o rimã
automatã: „Victor Ponta, junele cu pretenþii
de premier european în România lui Anton
Pann”. Vine Andrei Marga la conducerea
ICR: Leonte Rãutu de la ICR (Grigore
Cartianu, ca director editorial, Adevãrul,
19-21.12.12). O culme asociativã edificã
Julia Badea-Guéritée, „Editor Presseurop
& Courier International”, în Pompierul
piroman (Adevãrul, 21.7.14): „Nero ar fi
fost fericit. Se pare cã la Moscova trãieºte
un demn urmaº al împãratului roman,
Vladimir Putin. Asemeni lui Nero, a dat
foc Romei/ Ucrainei, iar contemporanii ºi,
asemeni celor lui Nero Claudius Caesar
Augustus Germanicus, încã se mai întreabã
dacã incendierea a fost nebunie sau artã.”
Înainte de a leza obiectul ei contemporan,
asociaþia precarã provoacã jenã.
ªi mai la îndemânã sunt asociaþiile cu
acte ºi materii repulsive sau gratuite, care
se pot dispensa de orice efort bibliografic.
Un titlu: Victor Ponta vrea sã fie un
12 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
preºedinte util. Ca desfãcãtorul de sticle
de bere! (I. Cristoiu, EVZ, 5.8.14). În prima
frazã, asociaþia excremenþialã:
„Asemãnãtor cufurelii care aminteºte, prin
produs, de burtierierele Cãcãniei Tv,
postul lui Sebastian Ghiþã, existã o
cufurealã de vorbãrie. Cel lovit de asta
nu se mai poate opri din trãncãnit.”
Autorul beneficiazã el însuºi de o reputaþie
asociativã, ca ardei umplut.
Se negativeazã ºi netam-nesam, non-
sau fals cauzal, prin evocarea unei profesiuni
sau funcþii avute cândva de cel negativabil,
dacã ea e socotitã ca inferioarã sau
declasantã: fostul chelner Burci (directorul
„Adevãrului”), ex-chelnerul, ministrul
Gabriel Oprea. George Bush senior fusese
director CIA, dar despre aceasta nu se
vorbeºte; e negativat însã Putin, trecutul
considerat marcã a prezentului: ex-
kaghebistul Putin. În aceastã linie,
dezvoltãrile relaþionale de negativare pot fi
încã extinse. Putin e „þarul secolului 20",
dar ºi „The Pariah” (temã de numãr
Newsweek, iulie 2014); dacã Putin numeºte
pe jurnalistul antivestic D. Kiseliov director
general al unei noi Agenþii de ºtiri, relaþia e
automatã: „Wie die frühere KGB-Offizier
Putin hat auch Kisseljow in den 1970er-
Jahren die Leningrader Staatiliche
Universität im heutigen St. Petersburg
absolviert.” (Ein Neues Sprachrohr für den
Kreml, ARD, Tageschau.de, 9.12.13). Dar,
devenit prim ministru, Mihai Rãzvan
Ungureanu e elogiat în Vest, ca James Bond,
fiindcã fusese ºeful Serviciilor de Informaþii
Externe. Vitali Klitschko, un rudimentar nu
doar din cauza pumnilor primiþi ºi daþi, stilizat
ca lider al masei putchiste ucrainiene, este
„der ehemalige Boxweltmeister”, teroriºtii,
naþionaliºtii, infractorii ºi fasciºtii lui,
demonstranþi, activiºti, opoziþioniºti.
Nu au nevoie de argumente
peremptorii nici acþiunile punctuale ºi nici
campaniile de denigrare, suficiente fiind
detaliile: numele Andrei Marga este
îmbogãþit batjocoritor cu determinantul
„calorifer”, în scurtul lui directorat la
Institutul Cultural Român dupã ce a
menþionat faptul cã acest element al
civilizaþiei a fost inventat în Ardeal. La
Pungeºti se demonstreazã contra unor
pregãtiri de exploatare a gazelor de ºist:
se livreazã ca termen de declasare
informaþia cã în tabãra de rezistenþã se
aflã ºi o prostituatã minorã (14.1.14). Un
tip de negativare a unui întreg ansamblu
 manifestant valorificat ºi în cazul Miºcãrii
din Piaþa Universitãþii, în 1990.
Proprii adresãrii calificative sunt
tautologia, aberaþia, improprietãþile
scrisului neatent, visceral, sub presiunea
timpului ºi afectelor impetuoase: Clisa
jegoasã ºi puturoasã a imposturii (V.
Ciutacu, titlu, Jurnalul Naþional, 19.5.12).
Iniþialele unor instituþii sunt decodate
cu alte cuvinte: PMP/ Partidul Miºcarea
Popularã = Prostituate – Monºtri –
Proxeneþi (iulie 2013); USL/ Uniunea So-
cial-Liberalã = Uniunea Superficialã
Lacunarã (V. Marian). Procedeu cu efecte
reduse valorificat popular ºi în Comunism:
PCR/ Partidul Comunist Român = Pile –
Curve – Relaþii. Sau cu adaosuri în jocuri
de cuvinte: PNL – penelepra, „S-a PSD-izat
ºi Opoziþia! (I. Cristoiu, 18.8.14).
Importante sunt stereotipurile negãrii
din texte sacre, mitologii, culturale, istorice,
artistice, standardurile cu care se asociazã
sau se echivaleazã o realitate negativã sau
negativabilã. Biblia este un depozit de
asemenea stereotipuri, esenþialã fiind
problema cunoaºterii lor juste de cel ce le
foloseºte. Un oarecare exemplu de aberaþie
burlescã datoratã ignoranþei e pamfletul
Cavalerii Apocalipsei (EVZ, 10.8.11) de
Mircea Cãrtãrescu, care preia ºi edificã
fictiv ºi stereotip: în Animal Farm porcul
Napoleon crescuse o haitã de câini pentru
a-ºi face politica dictatorialã, dar România
posedã simultan trei Napoleoni – Ion
Iliescu, Adrian Nãstase ºi Dan Voiculescu –,
„trei maeºtri ai rãului absolut” care
„ilustreazã simbolic alianþa post-
decembristã dintre comunism, Securitate
ºi corupþie” ºi conduc „colosala ofensivã,
de câþiva ani încoace, împotriva statului
de drept ºi-a democraþiei româneºti”
(sic!). Cei trei Napoleoni au crescut niºte
cãþelandri, care fiind câini, sunt... „grupul
statuar al celor patru cavaleri ai
Apocalipsei”. Victor Ponta, „care s-a
construit toatã viaþa pe sine din bucãþi
furate de la alþii, care minte cu fiecare
respiraþie” etc, Titus Corlãþean, Dan ªova
„antisemit sfidãtor”, Crin Antonescu.
„Sunt cavalerii întunecaþi ai Apocalipsei.
Au pus þara pe foc ca sã ia puterea ºi,
dacã nu-i vom opri, vom vedea ºi mai
departe lucruri de care sã ne fereascã
Dumnezeu.” Luând lucrurile în ordinea
Apocalipsei dupã Ioan (VI), Ponta e Ciuma,
Corlãþean Rãzboiul, ªova Foamea, Crin
Antonescu Moartea. Trecând ºi peste
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
aceste detalii, trebuie precizat: Cavalerii
Apocalipsei sunt mandatarii divinitãþii
pentru distrugerea lumii pãcãtoase. Aºadar:
combinaþii de asociaþii pentru forþarea
negativãrii, bramburind mai întâi imagini
orwelliene, apoi textul sacru.
De altfel, ca geniu predictor al
negativitãþii contemporane, Orwell devine
o sursã facilã pentru negativãri. Un titlu:
Pentru a-l înþelege pe Putin trebuie sã
citim Orwell (Ana Stan, Adevãrul,
7.9.14). Poate cã o atare directivã ar trebui
totuºi un pic amelioratã: pentru a-l înþelege
pe Orwell trebuie citite documentarele
despre NSA ºi alte instituþii de parteneriat.
Titlul amintit este însã util ºi pentru un alt
aspect al stilisticii minimalizãrii: unele
personalitãþi globalizate se numesc în me-
dia Barack Obama, Anders Fogh
Rasmussen, Angela Merkel, dar Putin este
Putin, fãrã prenume numele pierzându-ºi
din greutate. Se uzeazã în acelaºi sens de
Iliescu, Bãsescu etc.
Gratuite sunt angajãrile de nume
mondial pozitive în asocieri negativante.
Monica Macovei se crede cã are similitudini
cu Nelson Mandela, fiind în acelaºi timp
determinatã de romul interlop Bercea
Mondial: autoasociaþia este negatã cu
interlopul: Poate cu Nelson Mondialu!
(Luiza Moldovan, Jurnalul Naþional,
18.8.14). La Paris, Stanoevici, ministrul
delegat pentru românii din afara þãrii: „Nu
toþi þiganii sunt hoþi, aºa cum nu toþi
italienii sunt cântãreþi.” În logica
silogismului, dacã nu toþi þiganii sunt hoþi,
aºa cum nu toþi italienii sunt cântãreþi,
atunci unii þigani sunt hoþi, aºa cum unii
italieni sunt cântãreþi.
Fiecare publicaþie are pamfletarii ei,
unii sunt ºi scriitori. Lucian Avramescu
este pamfletar politic pentru „Jurnalul
Naþional”, în care se exhibã pânã spre
stingere Adrian Pãunescu, creatorul unui
„pamflet-lacrimã”, justificat de el însuºi
în funcþie de declinul valorilor naþionale
(Zadarnica înviere a lui Marin Preda,
J.N., 17.5.10). Pamfletar, în primul rând
în prozã, este un timp Mircea Dinescu,
în revistele „Caþavencu” ºi „Plai cu boi”
(titlu de negativare a þãrii proprii prin
parafraza unei reviste americane), unele
texte fiind incluse în Pamflete vesele ºi
triste. 1990-96 (postfaþã semnatã de „un
grup de patrioþi din Slobozia”), Nelu
Santinelu (1998). Pamfletar este religiosul
Nichita Danilov.
13
 O CARTE ÎN DEZBATERE
O CARTE DOCUMENT*
La cea de-a treia ediþie a Simpozionului
Naþional „Vladimir Streinu”, desfãºuratã în
ziua de 23 mai 2013 la Colegiul gãeºtean,
doamna Ileana Iordache, fiica prestigiosului
critic ºi poet, a scos din geantã câteva file
scrise de mânã ºi a dat citire unui text intitulat
„Armand Cãlinescu versus Vladimir Streinu”.
Imediat dupã încheierea lecturii i-am spus, pe
jumãtate în glumã, pe jumãtate în serios,
editorului Mihai Stan:
„Confiscã-i textul, pentru
revistã!” Ceea ce, tot cu un
zâmbet, Mihai Stan a fãcut.
Doamna Ileana Iordache,
autoare a volumului „Vladimir
Streinu, tatãl meu”, apãrut în
toamna anului trecut la editura
Bibliotheca, rememoreazã ea
însãºi acel moment, într-un
scurt cuvânt introductiv,
arãtând cã solicitarea de a
tipãri în „Litere”, numãr de
numãr, timp de un an ºi
jumãtate, câte un episod
memorialistic, a dus la
realizarea cãrþii sale. Deºi sunt tentat sã in-
sist asupra rolului acestei conjuncturi în
naºterea cãrþii, aº mãrturisi, totuºi, cã impresia
mea este cã ea era deja gânditã (ºi, poate,
parþial scrisã). A apãrut aproape integral în
revistã, dar tipãrirea în volum oferã cel puþin
douã revelaþii: prima, a veritabilei înzestrãri
de prozatoare a Ilenei Iordache, iar cea de-a
doua, a unui excepþional „roman” al unui
destin de intelectual tragic marcat de
avatarurile istoriei. În plus, un „roman” care,
dincolo de perspectiva subiectivã asumatã,
rãmâne în marginile unei admirabile
obiectivitãþi.
O carte a fiicei (unice) despre tatãl sãu, o
personalitate criticã de excepþie ºi un mare
caracter, dar, implicit, ºi una despre ea însãºi.
O carte în care autoarea simte nevoia de a
integra o secvenþã intitulat㠄Eu”. O secvenþã
care furnizeazã (pe unele reluându-le mai în
* Ileana Iordache-Streinu, Vladimir Streinu, tatãl meu,
Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2014, 328 pag.
14 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Tudor Cristea
detaliu) informaþii despre sine: cã s-a nãscut
la Gãeºti (la 1 iulie 1930), cã a fost nepoatã de
sorã a marelui actor Nicolae Bãlþãþeanu, care
i-a sesizat înzestrarea, cã a fãcut studii
teatrale, cã a fost cãsãtoritã din august 1951
pânã la finele lui 1962 cu celebrul prozator
Radu Tudoran, fratele lui Geo Bogza, cã,
exclusã din pricinã cã era fiica lui Vladimir
Streinu, considerat „duºman al poporului”,
în anul al treilea, din Institut
(dar reprimitã, dupã ºase luni,
în urma unor asidue demersuri
„pânã sus” ale lui Bogza), a
asistat la scrierea romanului
„Toate pânzele sus!”, ce avea
sã obþinã un succes fabulos,
ba chiar a dactilografiat prima
formã, cã a jucat, alãturi de
actori importanþi, pe scena
Naþionalului, cã s-a recãsãtorit
cu reputatul medic Silviu
Sibila... Dar din care aflãm, mai
ales, cã este copilul pãrinþilor
sãi: „«Eu» sunt un copil nãscut
dintr-o mare iubire în care
fiecare pãrinte îl recunoºtea pe celãlalt – copil
care fãrã sã-ºi dea seama se alcãtuia într-o
formulã de care nu era încã conºtient, dar
atunci când a dezlegat-o, a putut sã spunã cã
le este ºi le va fi întotdeauna recunoscãtor.”
Cartea începe ca un „roman de familie”,
cu dou㠄albume”. Primul e dedicat spiþei
tatãlui, nãscut la Teiu-Argeº, ca fiu al unui
proprietar sau mic moºier, ªerban Iordache,
ºi al Neacºei, al patrulea dintre cei cinci copii
rãmaºi în viaþã. Cu preþioase referiri la Gãeºti,
„oraºul de suflet”. Cel de-al doilea „album” îi
e dedicat mamei, nãscutã la Baia de Aramã,
jud. Mehedinþi, ca fiicã a inginerului de Poduri
ºi ªosele Constantin Vasiliu ºi a Alexandrinei
Bãlþãþeanu, absolventã a Facultãþii de Litere.
Este ramura familiei legatã de oraºul Turnu
Severin. Dar tot acest „album de familie” e
proiectat, ca întreaga reconstituire
memorialisticã, pe realitãþile social-istorice ºi
politice, cu momentele teribile ale rãzboiului
ºi ale instaurãrii comunismului, care au
provocat enorme drame colective ºi
 individuale. Evident, în prim-plan se aflã drama
tatãlui, criticul de excepþie „licenþiat din
învãþãmânt” în 1947, refuzând propunerea
unui Aurel Baranga de a adera la miºcarea de
stânga, lovit, deopotrivã, de o cruntã boalã
de plãmâni ºi de un regim care-l considera
duºman, ajutat în chip admirabil de confraþi
care, într-un fel sau altul, se salvaserã (G.
Cãlinescu, Zaharia Stancu, Mihail Sadoveanu,
chiar Tudor Vianu, ca ºi, în alte împrejurãri,
de cel mai bun prieten al sãu, ªerban
Cioculescu, victimã, ºi el, a regimului
comunist), condamnat la ºapte ani de
închisoare (din care a efectuat trei, spre a fi
„achitat de orice penalitate” de cãtre
Tribunalul Militar Bucureºti în 1969, cu un an
înainte de moarte). Este o carte trãitã de
autoarea sa, care a trecut prin acelaºi infern
prin care au trecut tatãl ºi mama ei. O carte
care ar putea fi încadratã între acele memorii
ºi jurnale apãrute dupã 1990, între care se aflã,
sã zicem, „Închisoarea noastrã cea de toate
zilele”, de Ion Ioanid.
Amintirile Ilenei Iordache despre tatãl sãu
au nu numai valoarea unui document
sufletesc, dar ºi pe aceea a unuia istorico-
literar, reprezentând reconstituirea dramei
unui intelectual confruntat cu vitregiile epocii
în care i-a fost dat sã trãiascã, dar ºi a dramei
mai generale a societãþii româneºti în perioada
comunistã. Asistãm, astfel, prin familia din
Teiu-Argeº, în frunte cu bunicul, arestat de
comuniºti, ºi cu tatãl, ªerban Iordache,
deposedat de proprietãþi ºi salvat de mãsuri
mai aspre doar de boalã ºi moarte, la o dramã
cu semnificaþii mai largi a lumii rurale. Aceea
pe care Marin Preda a înfãþiºat-o cu unele
precauþii strategice în cel de-al doilea volum
al „Moromeþilor” sau aceea pe care prozatorul
ialomiþean Titi Damian a reconstituit-o, în
perioada postdecembristã, deci în alte
condiþii, cu destulã credibilitate în „Fagul”,
primul ºi cel mai realizat volum al unei trilogii
cu elemente autobiografice intitulate
„Muscelenii”. Legat de familia tatãlui, dar mai
ales de relaþia dintre pragmaticul ªerban
Iordache ºi fiul sãu, care l-ar fi dezamãgit,
într-un fel, refuzând sã rãmânã alãturi de el,
spre a-l ajuta, împreunã cu celãlalt fiu, Anton,
la administrarea prosperelor lui proprietãþi ºi
afaceri, Ileana Iordache face câteva precizãri
de care cei care se vor preocupa de acum
încolo de viaþa ºi opera marelui critic vor
trebui sã þinã seama. A fost susþinutã adesea,
mai ales de cãtre autorii monografiilor dedi-
cate lui Vladimir Streinu, ideea unui conflict
aproape deschis între tatã ºi fiu care a generat
ºi pseudonimul ales de acesta din urmã.
Pentru memoria bunicului sãu, remarcabilul
þãran bogat din Teiu, cãruia i se mai spunea
ºi „Vodã ªerban” sau „Ãl bãtrân”, fost primar
de mai multe ori, proprietar de pãmânturi, de
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
pãduri, de moarã, de presã de ulei ºi de
brutãrie, Ileana Iordache doreºte sã punã
lucrurile la punct, declarând simplã speculaþie
ideea cã pseudonimul ales ar fi fost dovada
„în-strãinãrii” tânãrului poet ºi critic de
pãrintele sãu. ªerban Iordache, poate
dezamãgit de faptul cã drumul ales de fiul sãu
îl îndepãrta iremediabil de sat, nu ºi-a
nedreptãþit niciunul dintre copii, înzestrându-
i în mod egal pe cei 5 fraþi printr-un act din
1924. În plus, þãranul cu doar 5 sau 6 clase
gimnaziale, dar cu o minte agerã, a oprit pe
lângã casã, conform tradiþiei, fiica cea mare,
dar le-a asigurat celorlalþi patru copii sprijinul
pentru a urma liceul (în cazul bãieþilor),
pensioanele (în cazul fetelor) ºi facultãþile pe
care ei ºi le-au ales. Când Vladimir Streinu a
primit post la liceul din Gãeºti, l-a ajutat sã
renoveze din temelie casa de pe Strada Gãrii
(azi „Vladimir Streinu”), unde „dinspre Teiu,
la datele cardinale ale anului, soseau cãruþe
cu tot ce era necesar în gospodãrie, de la
lemnele pentru gãtit ºi încãlzit, la sãpunul
fãcut de bunica, galben pe margini ºi verde în
interior, la fãina ºi mãlaiul mãcinat în moara
fratelui tatãlui meu, Anton, la carnea de porc
– porcul – conservatã în garniþe cu unturã, la
untul topit ºi întãrit în vase de pãmânt ars, la
putinile cu brânzã”. În altã ordine de idei, în
casa de la Gãeºti era, de fapt, gânditã ºi adesea
scrisã revista Kalende, a cãrei redacþie
formalã era la Hotel Continental, în camera lui
Tudor ªoimaru, ºi care se tipãrea la Piteºti, în
tipografia lui P. Mitu. Legat de aceasta, Ileana
Iordache face urmãtoarea precizare
importantã: „Citind corespondenþa dintre cei
doi (Streinu – Pompiliu Constantinescu,
n.m.), scrisori ºi telegrame, este sigur cã
revista (...), ca sumar, se întocmea în casa
tatãlui meu din Gãeºti... Acolo soseau toate
textele colaboratorilor celor cinci numere care
au apãrut pânã în primãvara anului 1929, texte
care, dupã o prealabilã «ºedinþã de redacþie»,
a punerii lor «în paginã», cu ªerban
Cioculescu, mai vechi «gãeºtean», erau duse
de Vladimir Streinu la tipografia Dlui Mitu din
Piteºti.”.
Dincolo de toate, din amintirile Ilenei
Iordache se desprinde o imagine a omului
de o rarã demnitate (al cãrei preþ a fost plãtit
din plin), reconfirmând-o pe cea a operei.
Avem, prin „Vladimir Streinu, tatãl meu” o
carte de excepþie, care meritã cititã ºi recititã.
ªi din care aº mai desprinde, în final, doar
aceastã consemnare halucinantã, care te lasã
mut: „Ieºind pe poarta închisorii Jilava, tatei
i s-au dat douã monede de 25 de bani. Cu
una a sunat la sora lui Tanþa, care locuia cel
mai aproape, ºi cu cealaltã a luat tramvaiul
pânã la ea. De acolo a sunat-o pe mama – a
spus cã aºteaptã sã se mai însereze ca sã
revinã...”
15
 O CARTE ÎN DEZBATERE
O BIOGRAFIE
A LUI VLADIMIR STREINU
Membrii din familiile unor scriitori au
produs despre aceºtia amintiri, evocãri,
interviuri, au publicat scrisori. Dãm numai
câteva exemple: despre I.L. Caragiale au
scris fiii sãi Ecaterina Logadi, Luca I.
Caragiale ºi Mateiu I. Caragiale (acesta în
jurnalul sãu), despre Mihail Sadoveanu a
publicat douã cãrþi fiica, sa Profira
Sadoveanu, despre George Bacovia a
publicat o carte soþia sa, Agatha Grigorescu
Bacovia, despre Ion Minulescu a publicat
douã cãrþi soþia sa, Claudia Millian
Minulescu, ºi una fiica sa, Mioara
Minulescu, despre Liviu Rebreanu au
publicat câte o carte soþia sa, Fanny
Rebreanu, ºi fiica sa, Puia Florica Rebreanu.
Livia Rebreanu-Hulea, a publicat cartea
Familia Herdelea, Ilderim Rebreanu, fiul
lui Tiberiu Rebreanu a publicat serialul
Spectre în labirintul uitãrii. Romanul
familiei Rebreanu (I-IV, 2013). Alice-Vera
Cãlinescu i-a acordat lui I. Opriºan un lung
interviu despre soþul sãu G. Cãlinescu. Dorli
Blaga a publicat, împreunã cu Ion Bãlu,
cartea Blaga supravegheat de securitate,
Barbu Cioculescu l-a evocat pe tatãl sãu,
ªerban Cioculescu, în cartea sa de amintiri,
regretatul Sorin Preda a publicat o carte
despre unchiul sãu, Marin Preda. Gherda
Barbilian a publicat o carte de amintiri
despre soþul sãu, poetul ºi matematicianul
Ion Barbu. ªtefania Velisar Teodoreanu a
publicat evocarea Ursitul despre soþul sãu,
prozatorul Ionel Teodoreanu. Ionel Vianu
l-a evocat pe tatãl sãu, Tudor Vianu, în
romanul Amor intelectualis.
Te-ai fi aºteptat ca venind de la membri
din familie asemenea evocãri sã fie întru
totul obiective. Nu s-a întâmplat
întotdeauna aºa. Agatha Grigorescu
Bacovia, spre exemplu, în cartea despre
George Bacovia, a putut sã scrie cã acesta,
care se bucurase în 1934 de o excelentã
ediþie apãrutã la Editura Fundaþiilor Regale
ºi primise, în acelaºi an, Premiul Naþional
de Poezie, a fost desconsiderat pânã în
1944. Agatha Grigorescu Bacovia ºi-a
16 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Iordan Datcu
îngãduit ºi mai mult, sã facã din autorul
volumului Plumb un poet... revoluþionar.
Semnificative, în alt sens, sunt scrisorile
mamei lui Liviu Rebreanu, Ludovica,
publicate de Liviu Maliþa în 1998, sub titlul
Adio pânã la a doua venire, din care
cititorul aflã, consternat, cã autorul lui Ion
n-a rãspuns la repetatele apeluri pentru
ajutor material ale mamei sale.
Doamna Elena Iordache Streinu,
autoarea cãrþii Vladimir Streinu, tatãl meu
(Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2014, 328
p.) îºi mãrturiseºte, cu sobrietate, încã din
pagina liminarã, þelul de a se rezuma la
biografia tatãlui sãu: „Nu am încercat sau
urmãrit sã scriu despre cãrturarul Vladimir
Streinu, n-am încercat ºi nici nu am vrut
sã fac o prezentare cronologicã a ceea ce
a însemnat activitatea lui Vladimir Streinu.
Au fãcut-o ºi o vor mai face cei în drept
sã o facã.” Autoarea se rezumã deci, cu o
înþelepciune care meritã laude, sã evoce
momentele de seamã din biografia tatãlui
sãu, pe care ea le-a cunoscut nemijlocit,
sau le-a decupat din corespondenþa
pãrinþilor sãi, sã ofere în acest sens un mare
volum de informaþii, scene de viaþã,
ambianþa în care a trãit acesta cu familia
sa, relaþiile cu cei mai buni prieteni, în
primul rând cu familia ªerban Cioculescu.
Decupãm câteva momente, dintre cele
mai semnificative, evocate de doamna
Ileana Iordache Streinu. Este mai întâi
evocarea bunicului Iordan Dragne ºi a lui
ªerban Iordache, tatãl lui Nicolae Iordache
(Vladimir Streinu), a ambianþei de la Teiu
din Vale, jud. Dâmboviþa. ªerban Iordache,
„aproape un personaj de roman”, þãran cu
câteva clase gimnaziale, în „marea lui
înþelepciune – a trudit pentru averea
agonisitã, totdeauna cumpãtat ºi chibzuit,
zgârcenia fiind mai curând un atribut al
celor de la oraº”. Un alt moment
semnificativ este evocarea întâlnirii lui
Vladimir Streinu cu viitoarea sa soþie, Elena
Vasiliu, nãscutã în Baia de Aramã, judeþul
Mehedinþi. A vãzut-o în 1923, pe Calea
 Victoriei, pe studenta de la Facultatea de
Litere ºi Filosofie, a aºteptat-o a doua zi
de la cursuri ºi în curând a cerut-o în
cãsãtorie, amândoi fiind apoi „întotdeauna
umãr la umãr într-un parteneriat
indestructibil, înnobilat de o mare iubire”.
A fost, adãugam noi, ºi o mare prietenie
dintre doi scriitori, Elena Streinu fiind
autoarea unui roman de succes, Pãuna ºi
copiii ei (1970). Semnificativã este, de
asemenea, evocarea anilor plini de
dramatism, ai celui care, bolnav de
tuberculozã începând din 1948, operat în
1950 prin toraco-plastie stângã, suferã o
detenþie între 12 septembrie 1959 ºi
octombrie 1962, regimul comunist
pedepsindu-l astfel pe cel care în 1932
fusese deputat naþional þãrãnist de
Dâmboviþa în Parlament ºi apoi membru
fondator al Asociaþiei de Rezistenþã
Cultural㠄Mihai Eminescu”. Au urmat ani
de boalã ºi de sãrãcie, ani în care o serie
de personalitãþi au venit în sprijinul familiei
Streinu: Barbu Slãtineanu i-a dãruit doamnei
Streinu o jumãtate de brãþarã de aur pentru
ca vânzând-o sã aibã cu ce sã-i procure
alimente celui bolnav, G. Cãlinescu i-a
trimis alimente, i-au mai venit în ajutor
Mihail Sadoveanu, care i-a gãsit lui Streinu
un post de paznic la o bibliotecã în Parcul
Herãstrãu, Victoria Maniu, soþia poetului
Adrian Maniu, Mihail Crama, Claudia ºi
Mioara Minulescu. Cu deosebire este
semnificativ ajutorul lui Zaharia Stancu,
gestul sãu adãugându-se multor altor
gesturi similare de ajutorare a scriitorilor
în nevoie. Dar iatã un fragment din
întâlnirea doamnei Ileana Iordache Streinu
cu autorul Desculþilor: „«Tu, a cui eºti?»
Speriatã, ºtiind doar cã trebuie sã mã feresc
sã pomenesc numele prin care tatãl meu
era cunoscut, pieritã, i-am rãspuns: «Sunt
fata lui Nicu Iordache...» Imediat, lumina
rece din ochii lui s-a stins ºi a întrebat scurt:
«Ce face Vladimir?» Am rãspuns la fel de
scurt: «Rãu.» «Ce are nevoie?» Fãrã sã
ezit, am mitraliat rãspunsul: «Zece grame
de streptomicinã ºi un kg de pas». Dupã o
foarte micã pauzã, cu vocea lui scrâºnitã,
mi-a spus: «Vino peste o sãptãmânã la
mine, la birou.» [...] S-a ridicat în picioare
– parcã nu se mai sfârºea – ºi, fãrã cuvinte,
m-a poftit sã stau jos. Tot fãrã vorbe, a
tras sertarul biroului ºi mi-a pus în faþã
cele 10 grame de streptomicinã ºi borcanul
plin cu pastilele albe ale pas-ului. Tot fãrã
cuvinte, cu ambele mâini am luat
medicamentele ºi le-am þinut strâns adunate
la piept. Þineam în braþe Luna de pe cer...
Cred cã a citit în ochii mei înecaþi de
lacrimi, a înþeles din tremuratul nestãpânit
al bãrbiei, cam ce aº fi vrut sã-i spun ºi nu
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
puteam. Eram incapabilã. Þineam strânse
la piept sãnãtatea, viaþa tatãlui meu.”
Descifrãm în gestul lui Zaharia Stancu
generozitatea lui, care s-a exprimat de atâtea
ori, generozitatea pe care nu i-au uitat-o
mulþi, mai descifrãm solidaritatea cu un
scriitor din generaþia sa – ambii s-au nãscut
în anul 1902 – ºi mai descifrãm ºi
recunoºtinþa poetului Stancu pentru criticul
literar Vladmir Streinu, care i-a prezentat,
în Viaþa româneascã (1939, nr. 12),
volumele Poeme simple, Tãlmãciri din
Serghei Esenin, Albe ºi Clopotul de aur,
unde a scris între altele: „În opera proprie,
autorul Poemelor simple, Albelor ºi
Clopotului de aur, este însã un talent de o
seducãtoare fragilitate, un peisagist care
îºi subþiazã pasta pânã la imaterial, un bu-
colic sãnãtos, fãrã sã fie chiar robust, în
sfârºit, un cântãreþ de ºoapte luminoase în
plinã naturã.”
Douã capitole ale cãrþii,Tabel cronologic
ºi Album de familie, îi sporesc interesul. Din
primul decupãm informaþia privind o anume
activitate din anul 1954, a lui Vladimir Streinu:
„Stilizeazã «La negru» versuri traduse din
uzbecã ºi chirchizã, pentru Tudor Mãinescu
ºi o parte din traducerile din francezã
semnate de Jack Costin”. Numele mic al
acestuia trebuia sã fie scris: Jacques. Încã
de la pagina 153 aflasem cã Jacques G.
Costin îl plãtea cu regularitate pe Vladimir
Streinu pentru limpezirea traducerilor ce-i
erau cerute de cel amintit ºi cã acesta i-a
fost „un bun ºi loial prieten”.
O serie de greºeli de tipar le voi
comunica editurii, în vederea unei eventuale
ediþii a doua a cãrþii. Semnalãm doar cã
numele unui medic care l-a tratat cu atenþie
ºi profesionalism pe Vladimir Streinu apare
de douã ori greºit: Cingiuc ºi Gingiuc. Este
vorba de fapt de Constantin Giugiuc, nepot
al lui G. Cãlinescu.
Semnalãm absenþa din Tabelul cronologic
a unei cãrþi despre Vladimir Streinu, aceea a
lui Serafim Duicu, Vladimir Streinu. Critic,
istoric literar, estetician al poeziei (Craiova,
1977). A recenzat-o ªerban Cioculescu în
România literarã, din 2 februarie 1978, ºi
textul recenziei l-a inclus în Itinerar critic,
vol. III, 1979, p. 249–253. Desprindem un
citat: „Lucrarea lui Serafim Duicu a fost
efectuatã cu o mare conºtiinciozitate ºi cu
frãmântarea unui material informativ foarte
bogat, nu însã complet, deoarece scrierile
lui Vladimir Streinu pânã astãzi nu au fost
integral adunate. Niciun aspect al personalitãþii
autorului sãu nu i-a scãpat însã comen-
tatorului, pasionat de subiectul cãruia-i
închinã un cult, nu însã unul orb (dovadã,
unele juste discriminãri ºi obiecþii, pe
parcurs).”
17
 O CARTE ÎN DEZBATERE
AMINTIRI PERECHE
Multã lume din generaþiile mai
vârstnice gustã, de ceva vreme, mai mult
memorialistica decât romanul sau poezia.
Interesul sporit pentru experienþa bunicilor,
pãrinþilor ºi chiar a propriei categorii de
vârstã la tinereþe este probabil mai
subiectiv, mai nostalgic, mai emoþional pare
a fi un fenomen local, de recuperare, odatã
cu proprietãþile de familie, cu documentele
din arhivele fostei Securitãþi,
cu episoadele ocultate din
biografii. Cert este cã existã
un public pentru acest gen de
scrieri ºi existã ºi oferte
editoriale pe mãsurã.
Editura Bibliotheca a
lansat, la ediþia din 2014 a
Târgului Gaudeamus, douã
volume-pereche de amintiri,
Vladimir Streinu, tatãl meu,
de Ileana Iordache-Streinu,
ºi Amintirile unui uituc, de
Barbu Cioculescu.
Fiica, respectiv fiul
fiecãruia dintre cei doi critici ºi istorici literari,
Vladimir Streinu ºi ªerban Cioculescu, au
copilãrit împreunã, de pe vremea când Ussy
(Ileana) ºi Barbu, abia venit pe lume, se aflau
cu familiile la Paris, apoi la Gãeºti.
Taþii fiind prieteni de o viaþã, biografiile
actualilor memorialiºti s-au intersectat
inevitabil. Fiind congeneri, au trãit aceleaºi
evenimente, de aceea cele douã volume
formeazã cumva un dublu document de
epocã, mediile de viaþã, cercurile
intelectuale în care s-au format autorii
regãsindu-se în amândouã.
În cazul ambelor familii spaimele ºi
suferinþele rãzboiului, urmãrirea de cãtre
Securitate a pãrinþilor, detenþia, excluderile
din facultãþi ale celor doi memorialiºti se
aseamãnã între ele. ªi se aseamãnã cu
destinele atâtor alte familii din clasa de
mijloc, ridicate din lumea þãrãneascã, ajunsã
la standarde culturale ºi de viaþã cotidianã
ridicate, apoi distrusã brutal în anii ’50. În
ambele cazuri, greu ºi cu pierderi, toþi au
18 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Sultana Craia
fost „recuperaþi” pentru culturã, iar
descendenþii în cazul lui Barbu Cioculescu
mai târziu cu un deceniu, au reluat existenþa
intelectualã ºi în mod „oficial”.
Actriþã, Ussy, cãsãtoritã cu scriitorul
Radu Tudoran o vreme, cu cariera
cunoscutã la Teatrul Naþional, scriitor Barbu,
cu cariera de asemenea cunoscutã, în lumea
literelor, cei doi memorialiºti au un parcurs
în bunã mãsurã similar legat
de lumea literelor. Amândoi
izbutesc sã se formeze ºi sã
se împlineascã în vremuri
aspre, poate cu atât mai
motivaþi cu cât le este mai
greu.
Volumele lor au structuri
ºi stiluri, evident, diferite.
Protagonist, la Barbu
Cioculescu este el însuºi.
Amintirile sale constituie un
bildungsroman, cu o
curgere naturalã, de la
naºtere la venerabila vârstã
de acum. Memorialistica sa, scrisã cu
umor, cu o savuroasã autoironie, nu
lucreazã la propria statuie, nu cautã sã
justifice nimic, nu idealizeazã. Autorul se
autopersifleazã, nu-ºi ascunde erorile, nu
se eroizeazã pentru sumedenia de necazuri
ale tinereþii, nu vitupereazã. ªerban
Cioculescu, „paternelul”, este o prezenþã
difuz dominantã, dar nu ocupã primul plan
în „povestea vieþii”. Cartea, formatã din
douã pãrþi, însumând peste 360 de pagini,
cuprinde ºi o secþiune de Anexe, ºi are
admirabile calitãþi literare. În pofida atâtor
momente ºi perioade dramatice, umorul
este o constantã, farmecul scrisului alta,
iar lipsa de solemnitate, de sfãtoºenie, de
gravitate, bunul simþ de a nu fi patetic,
demonstrativ ºi de a nu se lua prea în serios
îl face pe autor simpatic, („cool” ar spune
un tânãr dacã ar citi volumul), conferindu-i
o tinereþe a spiritului care face lectura foarte
stenicã.
(continuare la pagina 25)
 O CARTE ÎN DEZBATERE
VLADIMIR STREINU
AªA CUM A FOST
Istoria unei vieþi ridicã multe probleme ºi
ceea ce ne-ar face sã credem cã o putem
concretiza, ca procedurã, rezultã din iluzia cã
ea este plinã de idei generale ºi de regularitãþi
aproximative, asemãnãtoare traiului cotidian.
Dar pentru a fi clar lizibilã, unicã ºi vie în
bogãþia sa mai cu seamã, viata unui om pusã,
în paginã trebuie sã slujeascã inteligibilitatea
cuprinzãtoare a povestirii. O izbândã, prin
jocul de inefabilã artã dintre a spune (a
povesti) ºi a arãta (a pune în scenã) este cartea
doamnei Ileana Iordache-Streinu, „Vladimir
Streinu, tatãl meu”, apãrutã în toamna trecutã
la Editura Bibliotheca din Târgoviºte.
În „Câteva cuvinte”, doamna Ileana
Iordache-Streinu îºi îndreptãþeºte, în fond, un
unghi de creaþie, precizând cã s-a limitat la
„amintiri/mãrturisiri”, lãsând scenariul critic
al cãrturarului Vladimir Streinu la dispoziþia
celor îndrituiþi de stricta specializare. Vreme
îndelungatã, materialele legate de viaþa
pãrintelui domniei sale, multe necunoscute,
au fost gândite ºi notate, din poziþia de martor
implicat, cu intenþia de a servi exclusiv
arhivistic cercetãrii literare. Naºterea
volumului de amintiri s-a datorat îndemnului
stãruitor ºi sprijinului editorului Mihai Stan,
dar ºi directorului publicaþiei „Litere”, Tudor
Cristea, unde scrierea a vãzut mai întâi lu-
mina tiparului, în secvenþe intitulate, complini-
te ºi orânduite în perspectiva întregului
portretistic. Volumul cuprinde în addenda un
tabel cronologic, un bogat album de familie
ºi o sumã de materiale din arhiva personalã.
Cartea începe expozitiv în nota viguroasã
a unui roman de familie. Bunicul tatãlui, Iordan
Dragne (devenit mai târziu în acte Dragne
Iordache), rãmas vãduv fãrã copii se însoþeºte
cu vãduva Kira, al cãrei neam se trãgea dintr-un
Radu, paharnic al voievodului Matei Basarab.
Bãtrânul Dragne din Teiu din Vale (jud. Argeº),
cu averea funciarã agonisitã prin cumpãrare
între 1850-1882, toatã întãritã prin „zapise” ºi
„înscrisuri” pãstrate peste timp, îºi înstãreºte
fiul, pe ªerban Iordache (tatãl criticului), prin
parte de moºtenire. Copilãrie fericitã la Teiu,
spaþiu arcadian, cu posibilitãþi ideale de
împlinire, mai întâi pentru tatã apoi pentru fiicã.
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
Niculae Ionel
Copila era purtatã de droºca bunicului. „Îmi
amintesc de un drum fãcut cu el în pãdurea Leºile,
unde, în libertate, avea un mare numãr de scroa-
fe, godaci ºi vieri de prãsilã, înspãimântãtori de
mari, care creºteau, se înmulþeau ºi se hrãneau
cu ceea ce oferea din belºug pãdurea de stejari:
ghinda.” De la bunicul ªerban ºi bunica Neacºa
(„niciodatã altfel îmbrãcatã decât în portul
argeºean, înaltã, cu frumuseþea asprã, mândrã a
þãranului român”), zugrãviþi votiv în tinda
bisericii, tatãl a învãþat sã vorbeasc㠄frumos ºi
curat”. Odatã cu limba maternã, esenþa unei lumi
cunoscutã din interior îl va ajuta mai târziu sã
înþeleagã profund ºi alte culturi. Undeva, marele
cãrturar a lãsat scris: „Þãrãnimea singurã are
dreptul sã se numeascã popor, ea nefiind numai
o clasã ci o societate completã”.
Epica retrospectivã urmeazã nu numai
cronologia de sens unic, dar ºi direcþiile
imprevizibile cerute de mersul tumultuos al
vieþii. Vladimir Streinu („Fãt-Frumos din Teiu”,
cum îi zicea, uneori glumind, ªerban
Cioculescu, prietenul sãu de o viaþã), începe
învãþãtura în satul natal. Urmeazã apoi Liceul
„I.C. Brãtianu” din Piteºti, întrerupt în 1917,
când se refugiazã în Moldova cu tatãl ºi fratele
sãu mai mare, Anton, însoþind un ºir de care
încãrcate cu ce au putut lua. Recrutaþi, la cerere,
în gara Leorda din Dorohoi, bãieþii urmeazã
ªcoala Militarã de Infanterie. Sunt transferaþi
la Liceul Militar din Iaºi, unde era elev ºi
Corneliu Zelea Codreanu. Despre acesta,
Vladimir Streinu avea sã scrie în „Gazeta” –
„cel cu privirea, misticã ºi neîndurãtoare”.
Transferaþi la ªcoala Militarã din Botoºani,
participã la acþiuni militare ordonate de Statul
Major, fiind declaraþi, în urmã, veterani de
rãzboi cu grad de sergent. Dupã ce terminã
liceul reluat în Piteºti, Vladimir Streinu se înscrie
la Facultatea de Litere ºi Filozofie din
Bucureºti, pe care o absolvã în 1925.
Arcul de timp interbelic e perioada cea mai
frumoasã din viaþã, încã din primul an de
facultate participã la ºedinþele Institutului de
Literaturã, condus de profesorul Mihail Drago-
mirescu, dar frecventeazã ºi cercul lovinescian
„Sburãtorul”. Publicã articole critice ºi poezie în
revistele literare ale vremii, traduce. În 1924 se
19
cãsãtoreºte cu Elena Vasiliu, încã studentã la
Litere ºi Filozofie, viitoare profesoarã de istorie
ºi geografie, autoare a romanului „Pãuna ºi copiii
ei”, descendentã pe linie maternã a Postelni-
cului Stoichiþã Strâmbeanu, cel pe care Mihai
Viteazul l-a însãrcinat sã ducã împãratului
Rudolf vestea victoriei de la ªelimbãr. κi
consolideazã statutul de profesor, cu noi studii,
în þarã ºi la Paris, ocupã catedre la licee din
Bucureºti, Ploieºti, Piteºti ºi Gãeºti. În Gãeºti
ridicã o casã, unde se va naºte unica sa fiicã,
viitoarea actriþã a Teatrului Naþional din
Bucureºti. Pe lângã toate însã, se adânceºte
neslãbit în pasiunea pentru literaturã.
Naraþiunea confesivã este urzitã permanent
cu acea sensibilitate ce nu scapã nimic din ceea
ce e important de observat. Realitatea trãitã,
cândva, de multe ori repetat, adunã toate forþele
lexicale în ivirea de neºters a imaginii din trecut:
„Oriunde am locuit, imaginea tatãlui meu este
întotdeauna cea de la masa lui de scris, o micã
mãsuþã pirogravatã, în cinci laturi, pe care încã
o mai am. La Gãeºti, Piteºti sau în Bucureºti, îl
revãd aºezat la aceasta, având în faþã frumoasele
coli de scris luate de la fabrica de hârtie din
Buºteni, stând îndelung în faþa lor, cu privirea
trecând dincolo de noi ºi de toate, cu stiloul de
aur dãruit de tatãl sãu alãturi – dispãrut în
noaptea arestãrii – fumând... Când lua stiloul în
mânã, începea sã scrie aproape fãrã sã se
opreascã, cu scrisul lui atât de personal”. Fãrã
figuraþie literarã cãutatã, sunt conturate capitole
cu semnificaþie în planul destinului individual
ºi istoric: „Kalende” (1929 ºi 1942), „Armand
Cãlinescu versus Vladimir Streinu”, „1940-1941”
(ultima vacanþã la Buºteni, mobilizare pentru
rãzboi, scurta guvernare legionarã), „Capºa”
(spaþiu al libertãþii), „Noaptea Paºtelui 1944” (în
aºteptarea Învierii, ceasul intempestiv al
nenorocirii – „urletul ºi mugetul ºuierat al
bombelor, presiunea aerului comprimat, tasat
de covorul de bombe, ne forþa, timpanul
împingându-l pânã când durerea devenea
cumplitã, insuportabil㔠etc.
Revista „Kalende” este prezentatã în
douã capitole, potrivit etapelor existenþei
acesteia (10 noiembrie 1928 – martie 1929 ºi
1942-1944). Meritã a-ºi asuma o rãspundere
„între inexistenþa criticã a «Gândirii» ºi
platitudinea «Vieþii Româneºti»”, apare în
prima serie cu doar cinci numere, sub o direcþie
colectivã (Vladimir Streinu, ªerban
Cioculescu, Pompiliu Constantinescu ºi Tu-
dor ªoimaru). Mai norocoasã, „Kalende”,
seria, a doua, e singura, revistã din timpul
rãzboiului care publicã mari scriitori
democraþi, lansând totodatã tineri poeþi,
„generaþia pierdut㔠în frunte cu Constant
Tonegaru. O mulþime de amãnunte întregesc
atmosfera de „cenaclu” din casa din Bucureºti
a familiei Streinu.
Militantismul lui Vladimir Streinu, cum
reiese din paginile cãrþii, este unul estetic ºi nu
politic. Deºi, poate determinat de alþii ºi de
20 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
împrejurãri, a fost în tinereþe, în 1932, parlamentar
þãrãnist de Dâmboviþa, cu mari ºanse de
ascensiune, nu a dovedit pasiune pentru
politicã, renunþând. A respins însã hotãrât
filosofia ceþoasã a generaþiei „mistice” cu
abdicarea ei furibundã de la poziþiile
raþionalismului. Atitudinea consecvent demo-
craticã, curajos manifestatã în presã pânã în
rãzboi, dar ºi dupã, în comunism, prin
neangajare, a fost animatã de un ideal foarte
înalt, înþeles de prea puþini, acela de a împiedica
anarhia în spiritul omului. O fotografie din al-
bum îl arat㠄trãgând o pipã, zâmbind îngãduitor
ºi neutru faþã de opþiunile prietenilor sãi”,
simbolizate în pumnul muncitoresc (ªerban
Cioculescu) ºi salutul fascist (Tudor Mãinescu).
Adept al ideii cã adevãrul începe cu viaþa moralã,
are prin consecinþã o poziþie neutralã, fiind
sociabil prin dialog. Se dovedeºte a fi structural
un clasic indubitabil, atât în artã cât ºi în viaþã,
þinând în permanenþã de umanitatea canonicã.
Anii grei de început ai perioadei
comuniste, în care nimic nu s-a sacrificat mai
cu uºurinþã decât firescul, au fost ani de mari
lipsuri pentru familia Streinu. Mereu înconjurat
de dragostea întreagã a soþiei ºi fiicei, e ajutat
de prieteni, ºi ei în dificultate, Barbu Slatineanu,
foarte bolnav el însuºi, frânge singura brãþarã
de aur pe care o mai avea, pentru a-i dãrui
jumãtate. Exclus din viaþa literarã ºi de la
catedrã, fãrã surse de trai, decât fãrâma de ajutor
amintit, la 1 ianuarie 1950, Vladimir Streinu se
îmbolnãveºte grav (un TBC invaziv, plãmânul
stâng fiindu-i distrus în întregime). Internat în
condiþii dramatice (nu avea adeverinþã din
câmpul muncii), suportã o operaþie grea, cu un
fierãstrãu chirurgical ºi fãrã anestezie. Rabdã
recitând cu glas tare, din ce în ce mai tare,
poemul „Corbul” de Edgar Allan Poe. Înclin sã
cred cã ajutorul neaºteptat dat de George
Cãlinescu, în aceastã grea cumpãnã, a fost
decisiv. Scrisoarea adresatã, în împrejurãrile
mai largi ale momentului, dezvãluie o
confraternitate ce aparþine acelei ordini su-
preme, pe care numai credinþa ºi arta o instituie
în lume: „Iubite Domnule Strãinu, cu o mare
consternare am aflat cã eºti bolnav. [...] O
spitalizare (ºi ne vom gândi la o camerã mai
bunã) nu trebuie sã te indispunã [...] numai la
spital poþi avea asistenþã la fiece moment [...]
ai biciuit organismul [...] boala e mai mult mora-
lã. Voinþa de regenerare este capitalã ºi un
intelectual ca Dta trebuie sã o aibã. Sã facem
socoteala lui Pascal: ce pierzi câºtigând?
Acum trebuie sã te hrãneºti substanþial. Îmi
voi permite, dacã-mi dai voie, sã-þi trimet [...]
câteva lucruri de mâncare ce se gãsesc greu
în oraº. Acestea sunt adevãratele doctorii [...]
Îþi trimet doze modice [...] Voi reveni cu voia
Dtale. Refacerea cu care ne eºti dator e în
mâinile Dtale. Fii senin, te vei face sãnãtos, al
Dtale, G. Cãlinescu”.
(continuare la pagina 23)
 CRONICA LITERARÃ
Margareta Bineaþã
SERTARE CU AMINTIRI*
Iulian Moreanu s-a afirmat deja în
peisajul literaturii actuale ca un prozator plin
de vervã, pasionat de scris, fiecare dintre
cãrþile sale fiind, dupã propria-i mãrturisire,
„o nouã treaptã pe anevoiosul urcuº al unei
îndepãrtate consacrãri literare”. El îºi asumã
actul scrierii ca pe un „modus vivendi”, iar
trãirile, nãzuinþele, gândurile ºi speranþele sale
capãtã contur, într-un fel sau altul, în creaþia
sa. Dupã debutul editorial din
2007 cu volumul de proze
scurte „Ruleta mincinoasã”,
Iulian Moreanu a rãmas fidel
acestei specii literare, dovadã
stând apariþiile ulterioare,
„Cerbul însetat” (2012),
„Febra” (2013) ºi „Neguþãtorul
de vise” (2014). Tot în 2014,
însã, scriitorul îºi încearcã
puterile ºi în domeniul
romanului, cu „Nãvala norilor”,
publicat la Editura Bibliotheca.
Lumea pe care o
zugrãveºte Iulian Moreanu în
romanul sãu este cea a
prozelor sale scurte: banalã, lipsitã de fard,
marcatã uneori de momente dramatice sau
insolite, trãind dupã reguli proprii ºi cu un
ritm interior aparte. Este societatea
româneascã surprinsã în plin comunism, dar
ºi dupã Revoluþie, uneori absurdã, alteori
tragi-comicã, sau aliena(n)tã. Practic, « Nãvala
norilor » este o replicã la scarã epicã largã a
povestirilor, fãrã pericolul autopastiºei,
pentru cã autorul este permanent preocupat
de creionarea unei atmosfere autentice ºi de
gãsirea unor formule narative inedite, pe care
reuºeºte, în parte, sã le implementeze. Iulian
Moreanu rãmâne fidel toposului literar al
prozelor scurte, oraºele Moreni ºi Câmpina
devenind în roman Munteni ºi Câmpeni.
Structural vorbind, Nãvala norilor este
un fel de roman à tiroirs, în care fiecare
întâmplare naratã reprezintã cadrul ºi pretextul
pentru introspecþie ºi scurte întoarceri în timp,
în vederea rememorãrii unor fapte de viaþã,
* Iulian Moreanu, Nãvala norilor, roman, Ed.
Bibliotheca, Târgoviºte, 2014
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
simple, amuzante, unele voit lipsite de
semnificaþie sau anoste, toate menite sã
reconstituie puzzle-ul unei vieþi, ºi anume aceea
a eroului principal, Cristian Anghel. Iulian
Moreanu încearcã sã construiascã un roman
în roman, o structurã epicã autotrofã, în care
biografia tumultuoasã a lui Cristian Anghel
este reflexia « în oglindã » a vieþii lui Alexandru
Albu, protagonistul ºi autorul romanului
secundar. Din pãcate, însã, cele
douã romane, împletite ºi
simbiotice la început, nu
evolueazã împreunã pânã la fi-
nal, cel secundar dispãrând
progresiv ºi nemotivat din
canavaua narativã, rãmânând,
astfel, un simplu artificiu literar.
Sau, cel mult, un declanºator de
epic, Iulian Moreanu tratând în
manierã modernã vechiul motiv
literar al manuscrisului, fructificat
fãrã prea mare succes ºi de Paulo
Coelho în „Manuscrisul gãsit la
Accra” (2012).
În esenþã, Nãvala norilor
este povestea simplã ºi neromanþatã a vieþii
unui profesor, Cristian Anghel, fire
interiorizatã, pasionat de cãrþi ºi lecturã din
fragedã copilãrie, cititor nesãþios, dar fãrã
criterii valorice. Înclinaþiile sale literare se vor
fructifica în adolescenþã ºi tinereþe prin
colaborãri diverse la reviste culturale, iar
proiectul vieþii lui este romanul avându-l ca
protagonist pe Alexandru Albu (un alter ego
auctorial). Traseul existenþial al lui Cristian
Anghel este, pânã la un punct, absolut firesc
(terminã facultatea, îºi încheie proiectul
romanesc, este într-o relaþia stabilã cu Ioana,
prietena lui din timpul facultãþii, ºi prinde un
post de profesor în oraºul natal). Întreaga lui
viaþã este bulversatã odatã cu momentul în
care tânãrul se îndrãgosteºte obsesiv ºi
iremediabil de frumoasa ºi versatila Rodica
Dobrescu, o elevã a sa. Aceastã iubire
interzisã ºi incandescentã, deºi neconsumatã,
este pe punctul de a-i distruge viaþa ºi cariera
didacticã lui Cristian Anghel, pe care
amintirea fetei îl mistuie nepotolit de-a lungul
21
anilor, pânã în momentul revederii, dupã douã
decenii. Cristian se descoperã încã îndrãgostit
de Rodica Dobrescu ºi pleacã disperat sã o
caute, dupã ce aceasta dispare fãrã urmã din
casa lui, unde petrecuse o noapte. O gãseºte
la spitalul oraºului, la secþia de psihiatrie, unde
aceasta spusese cã va merge pentru a-ºi vizita
un client acuzat de crimã, pe care ea l-ar apãra,
ca avocat. Numai cã Rodica este acolo nu în
calitate de vizitator, ci de pacient, iar medicul
sãu curant este în mod surprinzãtor (ºi
oarecum telenovelistic) chiar Ioana, fosta
iubire din facultate a lui Cristian, pe care acesta
o abandonase pentru ea. Finalul lasã în mod
intenþionat lucrurile nespuse despre cele
douã mari iubiri din viaþa eroului principal,
pentru a lãsa loc sugestiei cã încercãrile vieþii,
speranþele contrazise, amãrãciunea ºi durerea
renunþãrii sunt tot atâtea trepte ale desãvârºirii
spirituale prin suferinþã ºi ale apropierii de
Dumnezeu.
Desfãºuratã în plin comunism ºi dupã
Revoluþie, povestea vieþii lui Cristain Anghel
captiveazã prin firescul, simplitatea ºi
omenescul ei ºi mizeazã constant pe empatie.
Cititorul se regãseºte cu uºurinþã în diferitele
ipostaze ale personajului sãu cu tot bagajul
de trãiri ºi gânduri aferent (îndrãgostit,
proaspãt absolvent de facultate, visãtor
pasionat de lecturã, creator febril, recrut,
angajat, victima unei iubiri interzise, apoi nos-
talgic cadru didactic aflat în pragul
pensionãrii). Structura romanului este una
exclusiv rememorativã. Fiecare gând al lui
Cristian deschide nebãnuite sertare cu
amintiri, conþinând micro-naraþiuni
savuroase, scurte întâmplãri din armatã, de la
restaurant, din cancelarie, de la interminabilele
ºedinþe de partid ºi UTC, din redacþiile
revistelor literare la care colaboreazã. O
amintire o cheamã pe alta ºi se hrãnesc
reciproc, într-o þesãturã epicã în care Iulian
Moreanu ºi-ar fi dorit douã romane (cel al lui
Cristian Anghel ºi cel al lui Alexandru Albu),
cel de-al doilea fiind însã lãsat în plan secund
ºi apoi abandonat. Fiecare povestire devine
ramã pentru urmãtoarea: de exemplu, episodul
interogãrii elevului Albu de cãtre un ofiþer de
securitate prilejuieºte rememorarea bãtãii pe
care acesta i-o administreazã lui Neagu, un
vechi prigonitor al familiei sale; amintirea
felului în care Cristian ajunsese sã o cumpere
pe credincioasa lui cãþea, Mara, îl aruncã pe
acesta cu gândul la festivitatea acordãrii
premiului de debut, pe care o rateazã; iar
cãlãtoria cu un tren murdar de noapte îi
aminteºte privaþiunile, dar ºi pitorescul vieþii
de soldat.
Scrierile lui Iulian Moreanu reþin prin
preocuparea pentru creionarea atmosferei,
oamenilor, sentimentelor acestora ºi a locurilor
în care ei îºi duc viaþa de zi cu zi. Autorul
22 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
surprinde detaliul în descrieri cinematografice,
pline de culoare: „Lângã lac, în locul cârciumii
cãreia toatã lumea îi zicea, nu ºtiu de ce, La
turturica obositã, se gãsea acum un bufet
cochet, cu grãdinã de varã, în care mesele
rotunde de tablã având în mijlocul lor umbrele
de soare decolorate erau dezordonat presãrate
pe mozaicul murdar, amestecat cu pãmânt. Doi
inºi ce pãreau a fi plãtiþi cu ziua începuserã sã
le rearanjeze într-un pãtrat aproximativ ºi
încercau sã înlãture bulgãraºii de pãmânt cu
niºte mãturi de nuiele”. Lui Iulian Moreanu îi
place sã apeleze frecvent la descrierea
enumerativã (prezentã ºi în prozele scurte, de
altfel), cãutând sã îi imprime acesteia o oarecare
muzicalitate. Iatã, de pildã, cum, în faþa
bibliotecii sale pe care i-o construise cu migalã
un meºter din Cornu, Cristian Anghel îºi
reaminteºte obsesia pentru ordine a
comandantului de pluton, în timpul armatei:
„periuþele de dinþi aºezate în paharul de plas-
tic (toate de aceeaºi culoare) cu perii cãtre
dreapta, sãpuniera închisã aºezatã în stânga
paharului, la doi centimetri, maºina de ras (…)
fãrã lamã în ea, în dreapta paharului,
demontatã, cu cele trei piese componente
aºezate una lângã alta, în aceeaºi ordine, ºi la
fel ºi celelalte obiecte, tubul de pastã de dinþi
ºi sãpunul de ras, cele douã papiote de aþã cu
acele aferente, sticluþa cu loþiune dupã ras,
toate aveau locul lor bine stabilit”.
Dialogurile dintre personaje sunt vii,
alerte, autentice, vãdind la tot pasul oralitatea
stilului. Sunt de reþinut, de exemplu,
conversaþia dintre aspirantul la debut literar
Cristian Anghel ºi scriitorul Nicolae Velea, în
redacþia Luceafãrului, cearta plinã de cuvinte
tari dintre Alexandru Albu ºi vecinul sãu
Neagu, ancheta pe linie disciplinarã la care este
supus tânãrul profesor în urma sesizãrii
referitoare la relaþia lui nepotrivitã cu o elevã,
sau discuþia cam acidã pe care acesta o are cu
directorul liceului pe marginea comportamentul
sãu, considerat neconform cu statutul de cadru
didactic. Aceste interacþiuni verbale nu sunt
numeroase, dar sunt purtãtoare de emoþii, furia,
teama, stânjeneala, confuzia, infatuarea,
descumpãnirea, jena, surpriza fiind marcate
grafic prin abundenþa punctelor de suspensie,
a reluãrii repetitive, a semnelor de întrebare ºi
exclamare, a interjecþiilor.
Vorbind despre prozele scurte ale lui Iulian
Moreanu, criticul Alex ªtefãnescu aprecia
îndeobºte „arta portretului”. Nici din romanul
de faþã nu lipsesc portretele, unele groteºti,
caricaturale, realizate în tuºe groase (Neagu,
secretarul UTC Robea, Panaite, cãlãtorul din
tren, unii profesori), altele diafane, eterate, chiar
dacã vãdesc un ascuþit spirit de observaþie
(Rodica, Ioana, profesoara Aurelia Puºcaº,
mama naratorului). În cazul Rodicãi ºi al Ioanei,
Iulian Moreanu realizeazã portrete „în oglindã”,
 în care pune în paralel imaginea de altãdatã a
femeilor iubite ºi cea prezentã, peste care pa-
tina timpului a adãugat distincþie, rafinament
ºi o iremediabilã înstrãinare: „La exterior
rãmãsese o femeie frumoasã, atractivã, ce putea
încã suci minþile multor bãrbaþi, dar o simþea
cã nu mai era Ioana aceea, a lui, plinã de iubire,
cu ochii ce puteau lumina ºi cele mai adânci
nopþi ori capabilã sã facã sã înfloreascã un
copac uscat”.
Viaþa oamenilor în comunism, lupta
tãcutã ºi obstinatã pentru supravieþuire,
confuzia social-politicã ºi economicã
antrenatã de tranziþia postrevoluþionarã
reprezintã fundalul pe care se deruleazã
întreaga acþiune a romanului. Tema
comunismului ºi a tranziþiei este deja recurentã
atât în scrierile lui Iulian Moreanu, cât ºi în
ale altor scriitori români contemporani ºi riscã,
prin excesiva uzitare, sã se demonetizeze.
Nãvala norilor captiveazã însã prin trãirile
pur omeneºti, intense ºi autentice, simple ºi
directe, care susþin eºafodajul epic. Miezul
romanului îl reprezintã cele douã iubiri
neîmplinite ale lui Cristian Anghel ºi frustrãrile
care-l urmãresc pe acesta toatã viaþa odatã
cu pierderea lor. Deºi poate prea precipitat ºi
derulat un pic „la galop”, deznodãmântul le
readuce lui Cristian Anghel pe cele douã femei
iubite, dar iremediabil înstrãinate ºi în ipostaze
diferite (Ioana, doctor, Rodica, pacient).
Emoþia regãsirii, dublatã de crunta dezamãgire
provocatã de trista evidenþã a stãrii de fapt
este atent gestionatã de Iulian Moreanu, care
se dovedeºte a fi un iscusit analist al sufletului
omenesc cu tot zbuciumul sãu interior.
Crescendoul sentimental este grefat pe
crescendoul epic, tensiunea sufleteascã ºi cea
narativã amplificându-se simultan ºi
stimulând empatia lectorului. Pentru a
întreþine suspansul, Iulian Moreanu ºtie sã
amâne momentul revelaþiilor finale, stãruind
asupra creionãrii portretului Ioanei, sau
descriind sanatoriul din Voila, în care era
(urmare de la pagina 20)
Vladimir Streinu
aºa cum a fost
Va fi întemniþat, cu o sãnãtate foarte
ºubredã, de la 7 aprilie 1960 pânã în octombrie
1962. Nu sunt referinþe carcerale, nici mãcar
indirecte, familia fiind sufleteºte pe durata
detenþiei tot timpul la pândã, fãrã nicio veste,
iar el nu s-a descãrcat vorbind niciodatã. A ieºit
din puºcãrie senin, îmbrãþiºat de toþi cei apro-
piaþi lui, iar, dupã o vreme, destul de anevoios,
ºi-a intrat în drepturi. Ultimul capitol al cãrþii,
intitulat „Întoarcerea – ieºirea la suprafaþ㠖
sfârºitul”, asta cuprinde: revenirea din iadul
închisorii, afirmarea valorii sale culturale ºi, în
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
internatã Rodica, în imagini cinematografice,
amintind de acelea din proza „Acvariu”, din
volumul „Cerbul însetat”.
Se mai poate remarca în « Nãvala norilor
» modul în care Iulian Moreanu reuºeºte sã
creioneze asprimea vieþii cazone (ilustratã ºi
în proza AMR din Cerbul însetat), dar mai
ales condiþia de cadru didactic, absurditãþile
ºi stereotipiile din sistemul de învãþãmânt,
orgoliile hrãnite de mediocritatea crasã,
invidia fãþiºã dintre colegi, servilismul dus la
extrem pentru asigurarea postului de
conducere, lipsa de dialog cu elevii apatici,
dezinteresaþi, atunci când nu sunt de-a
dreptul obraznici ºi sfidãtori. În astfel de pagini
de un realism pregnant nu vorbeºte Cristian
Anghel, alias Alexandru Albu, ci Iulian
Moreanu, alias profesorul Gheorghe
Ciocodeicã, deprins cu toate neajunsurile
sistemului, pe care le relevã cu ironie acidã.
Ar fi putut sã lipseascã din roman (sau sã fie
de dimensiuni mai reduse) descrierea
ºedinþelor UTC ºi de partid la care participa,
de voie-de nevoie, profesorul Cristian
Anghel, alãturi de alþi colegi de breaslã.
Prezenþa lor dilueazã consistenþa epicã a
romanului ºi îl face sã treneze, înviorarea
producându-se odatã cu reîntâlnirea
protagonistului cu Rodica Dobrescu.
Este interesant cum Iulian Moreanu
creeazã punþi de legãturã între prozele sale
anterioare ºi roman, prin evocarea unor locuri
(spitalul de nebuni, podul de pe râul Argeº
construit în tinereþe de chiar Cristian Anghel,
în cadrul unei tabere de muncã patrioticã) sau
oameni (savurosul miliþian Sipicã din Ruleta
mincinoasã este amintit în Nãvala norilor).
Printr-un astfel de demers, scriitorul încearcã
sã contureze un univers unitar, o lume
comunã a tuturor cãrþilor sale, în care
personajele interacþioneazã ºi au voluptatea
rememorãrii ºi introspecþiei, experimentând
sentimente diverse, autentice ºi fireºti prin
omenescul lor.
plus, împrejurãrile morþii, obºtescul sfârºit,
survenit la 26 noiembrie 1970. „Atât. Nu mai am
ce sã mai spun... Tatãl meu a murit...”
*
Prezenta carte de amintiri/mãrturisiri are
acele însuºiri formale ce scot la vedere relieful
materiei faptice, feritã de orice romanþare,
aceasta nefiind altceva decât potenþare
calitativã. Doamna Ileana Iordache-Streinu
surprinde prin chipul onest al înfãptuirii, de
tãria unui document, deºi a avut la îndemânã
posibilitãþi de artã, de care însã nu a abuzat.
A fixat portretistic, cum a ºi fost, eul lãrgit
într-un fel al tatãlui la cadrul familiei sale, atât
de solidarã prin iubire.
23
 ROMÂNUL A RÃMAS POET?
DE (LA) ªI DESPRE
SENECTUTE (1)
Hazardul a fãcut ca urmãtoarele pagini
ale comentariului meu critic sã fie unite de
o vârstã biologicã ºi mai puþin de opþiuni
estetice. Criteriul axiologic este însã
subînþeles în selectarea poemelor lui Anatol
Covali, a prozelor lui Florin Constantin
Pavlovici, iar viziunea cronicarului poartã
ºi ea pecetea senectuþii, trãitã ºi comunicatã
de fiecare cu mijloacele de
care dispune.
Dupã încheierea unei
splendide cariere de tenor
spinto-dramatic, care i-a
atras aplauzele iubitorilor
operei din þarã ºi din multe
alte oraºe europene, retras
din tumultul vieþii muzicale,
Anatol Covali a simþit nevoia
de a-ºi continua transmiterea
emoþiilor, gândurilor ºi ideilor
într-o altã artã, aceea a
cuvântului supus regulilor
versificaþiei ºi prozodiei de
orice tip. Aºa se face cã remarcabilul in-
terpret al lui Otello verdian (spre a aminti
nu doar un mare succes al sãu, ci ºi
punctul maxim al artei interpretative ce a
mai cuprins destule roluri de referinþã din
marele repertoriu) s-a abandonat Poeziei
din care ºi-a fãcut un crez literar ºi un
modus vivendi. Beneficiind de o inspiraþie
þinutã în frâu decenii în ºir, Anatol Covali
s-a dezlãnþuit pur ºi simplu pe tãrâmul liricii
ºi a fãcut-o nu ca un amator, ci ca un bun
stihuitor, ca un cãutãtor de rime ºi subiecte
desuete. Aventura propusã de poet poartã
pecetea profesionalismului, a lecturilor
bogate ºi asimilate, subjugate unui tempera-
ment tumultuos, manifestat la acelaºi
ridicat nivel emoþional ºi artistic în elegie,
în pamflet, în meditaþie, indiferent de forma
aleasã. De la debutul editorial petrecut în
1996 (Vâltorile sufletului) a încredinþat
tiparului nu mai puþin de 36 de volume
dintre care 7 au cunoscut ºi reeditãri.
24 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Liviu Grãsoiu
Forma aleasã cu prioritate a fost sonetul,
Anatol Covali sãvârºind veritabile
performanþe în jonglarea cu tipuri de sonet,
cu strofe, ritmuri ºi rime adesea
neaºteptate, sfidând cu bunã ºtiinþã
rezervele (ori chiar dispreþul) unor nou
apãruþi versificatori, remarcaþi mai ales
pentru incapacitatea de a stãpâni
meºteºugul tradiþional ºi
clamând extrema sinceritate,
desfiinþarea regulilor ce le-ar
fi încorsetat expresia ºi
expresivitatea. De subliniat
cã atitudinea poetului Anatol
Covali nu este ºi nu a fost
singularã, formele fixe ale
poeziei atrãgând ca prin
magie, talente de primã mânã
ale literaturii actuale. Dacã îi
amintesc doar pe Ion Horea,
pe Radu Cârneci ºi pe Horia
Bãdescu, mi se pare cã am
spus destul, fãrã a mai
dezvolta afirmaþia ºi repetând cã, adoptând
sonetul, Anatol Covali s-a instalat pe unul
dintre cele mai pitoreºti drumuri ale liricii
româneºti. Oricare dintre cãrþile sale o
confirmã. Iatã, însã, cã în 2014 maurul de
altãdatã a schimbat uneltele într-o
demonstraþie regalã de stãpânire a versului
liber, dovedind cã se poate adapta oricãrei
formule, dirijor fiind el însuºi. Reuºita este
deplinã, nu are nevoie de nici un fel de
complezenþã sau de obligaþie de altã naturã,
cãci poetul nu prea iese în lume ºi evitã
societatea artiºtilor din toate domeniile,
inclusiv obligatoriile mãrturisiri fãcute
criticilor pentru istoria literaturii.
Elegantul volum Zâmbetele senectuþii
(Ed. Bibliotheca – 2014, Târgoviºte) se
deschide cu declaraþia surprinzãtoare a
poetului: „Mi-am înþeles, în sfârºit/
menirea/ Mai e timp/ ºi drumul pe care am
pãºit/ e lung/…/ mã îndrept spre împlinire/
cântând” (Cântând). Convingere nuanþatã
 în Condiþie: „ªi a venit ziua/ când m-am
despãrþit de cântec/…/ Îþi ofer în loc de
scenã, cuvintele”. Opþiunea se dovedeºte
fericitã, cititorul având parte de un
spectacol rafinat, de jocuri ale inteligenþei,
de metafore sclipitoare, alternând cu
însemnãri seci ori îndrãzneli pe placul
amatorilor de demitizãri (Mioriþa, Un alt
final de baladã). Notaþiile vizeazã stãri
sufleteºti (Pastel, Pãsãrile, Tablou,
Dublurã, Matematicã) detaºându-se
vitalismul sãu exploziv, atât de vizibil ºi în
volumele anterioare (Primãvarã, Margine,
Vino – reuºitã magistralã, fãrã nici o
îndoialã). Existã frumuseþi ieºite dintr-un
suflet generos, care se reþin pentru superba
lor gratuitate: „pictez cu înfrigurare/
tristeþea” (Tablou) sau „Gândurile mele/
sunt cai nãrãvaºi/ pe care-i încalec/ ºi
spintec vãzduhul/ cu trupul meu/
preschimbat în sabie” (Întrebare) ºi
„Fiecare celulã a corpului meu/ e un sunet./
…/ Sunt orchestra/ condusã de
sentimentele/ care o dirijeazã cu patimã”
(Armonie). Cãutarea de sine se dovedeºte
dramaticã ºi revine în neaºteptat de multe
piese, dintre care amintesc Între douã
capete, O singurã culoare, Cioplind (poem
antologic): „Nu am odihnã./ Cioplesc
înfrigurat/ blocul de marmorã/ al fericirii./
(urmare de la pagina 18)
Amintiri pereche
Cartea Ilenei Iordache-Streinu are altã
structurã. Urmeazã ºi ea firul cronologic,
dar capitolele au autonomie, amintirile
merg, cum spune titlul unuia dintre ele „în
zigzag”, iar protagonist nu este autoarea
ci Vladimir Streinu.
Un singur capitol „Eu”, este propriu-
zis autobiografic. Este o istorie de familie
în care pãrinþii, dar mai ales tatãl
polarizeazã perspectivele, iar volumul, mai
puþin subiectiv, are un caracter mai preg-
nant documentar, de tip monografic.
În ambele volume trãieºte aceeaºi lume
dintre cele douã rãzboaie mondiale ºi din
deceniile urmãtoare. Aceeaºi atmosferã în
familii, în mediile academice, în cercurile
culturale, în lumea intelectualã ºi artisticã.
Vremuri grele, negre, tragice, vremuri mai
destinse, sunt restituite în oglindã, în
viziunea unor oameni educaþi, încercaþi de
toate vicisitudinile generaþiei lor.
Au, în comun, fiecare câte o secþiune
cu fotografii de epocã, acelea care poartã
o marcã stilisticã, în care oamenii, în
pofida diversitãþii, au un aer comun,
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
În jurul meu/ mii de dãlþi,/ rupte, teºite./
Vãd ca prin ceaþã./ Praful mi-a intrat/ în
ochii înroºiþi/ de nerãbdare./ Degetele îmi
tremurã/ pe ultima daltã/ obositã/ Unde e?
Unde?/ Sunt convins/ cã atunci când voi
gãsi-o/ formele ei vor fi perfecte./ Dar
mi-e hãrãzitã oare/ clipa aceea?” Aceeaºi
intensitate a trãirii, a speranþei în Îngerul,
Sus, Copac, toate trei impunând un poet
în sensul plenar al termenului. Impresia de
nivel estetic demn de a fi luat foarte în serios
de criticii din orice generaþie ºi din orice
grup de interese se consolideazã dupã
lectura poeziilor intitulate În auz, Panicã,
Prea târziu, Revenire care contra-
balanseazã tonul elegiac din Primãvarã,
Tinereþe ºi resemnarea seninã (doar
aparent) din N-am apucat, Un altul, Apoi
am aºteptat, Mã ºtiu?
S-ar putea sã mi se reproºeze analiza
mai puþin aplicatã pe text, dar poetul Anatol
Covali face parte dintre aceia a cãror
valoare trebuie afirmatã rãspicat, spre a
atrage atenþia asupra creaþiei unui artist
complex, atent în egalã mãsurã la propriul
eu, la trecerea timpului, la starea deplorabilã
a României de azi. El meritã interesul
confraþilor ºi sunt convins cã, citit cu
luciditate, va avea parte de analize
pertinente ºi de pledoarii favorabile.
conferit între altele de moda vremii.
Sunt, cele douã volume, cãrþi-docu-
ment, iar caracterul acesta se va consolida
pe mãsura trecerii timpului, cãci, în mod
paradoxal, în literaturã tocmai memo-
rialistica devine cu atât mai interesantã cu
cât se îndepãrteazã durata ei de aceea a
fiecãrei generaþii de cititori.
Se cuvin mulþumiri editorului Mihai
Stan, scriitor ºi animator plin de un
entuziasm juvenil pentru tot felul de
iniþiative, autor moral, cum scrie în
introducerea volumului sãu Ileana
Iordache-Streinu, cel care a convins-o pe
autoare sã-ºi punã pe hârtie careta ºi cel
care, de altfel, pe mulþi i-a îndemnat mereu
sã publice la revista Litere ºi la Editura
Bibliotheca, pe care le conduce. A nu lãsa
sã se uite ºi sã se piardã evenimente,
chipuri, fapte din trecutul societãþii ºi al
lumii literelor este un act cultural cu efecte
pe termen lung, cãci memoria colectivã
conferã unitate ºi substanþa unei comunitãþi,
fie ea profesionale (literare în cazul de faþã),
fie locale, fie naþionale.
Din asemenea cãrþi se va putea, mai
târziu, recompune mica istorie, a vieþii
cotidiene, componentã, la rândul ei, a
istoriei generale din care fiecare viaþã
personalã face parte.
25
 REEVALUÃRI CRITICE
Dan Grãdinaru
CANONUL LITERAR
ªI ALECU VÃCÃRESCU
În articolul „Eminescu. Câteva note”
dintr-un numãr mai vechi al revistei „România
literar㔠(numãrul 46/2009), am pomenit la
un moment dat de „triunghiul de aur” de la
1800 – Deleanu – Alexandru Vãcãrescu –
Alexandru Beldiman, un lucru, m-am bizuit
pe bunãvoinþa cititorilor revistei faþã cu variile
excentricitãþi, îndestul de
surprinzãtor. Fireºte,
„Þiganiada” e acum ceva
cunoscut, ceva (aproape)
comestibil. Dar Vãcãrescu?
Dar Beldiman, al cãrui patent
liric îl foloseau încã Vasile
Pogor senior în poemul
„Vedenie...” ºi Harieta
Eminescu, tocmai la 1888,
într-o scrisoare adresatã
Corneliei Emilian, laureat, ca
sã zic aºa, al ironiilor care mai
de care mai „hautaines” în
istoriile literare din secolul XX?
Alexandru (Alecu) Vãcãrescu, fiul cel
mare al lui Ienãchiþã, s-a înscris totuºi, cu
opinteli, pe o traiectorie a receptãrii mai
pozitivã decât Beldiman. Dacã în posteritatea
imediatã aprecierile au tins spre înaltul cerului,
de pildã Gh. Hagi-Peºacov (comparându-l
cu Barbu Paris Mumuleanu: „înfricoºatul
poet, acum întru veºnicã pomenire, Alecu
Vãcãrescul, la ale cãrui urme nu poate cãlca
Pariz de ar mai trãi cât au trãit” etc.), V.
Popp („nemuritorul acela Ovidiu al
românilor”) ºi Iancu Vãcãrescu („Om! care
în veacuri abia-l dã firea”), care-l resuscitã,
la circa trei decenii de la moarte, cu veneraþie,
niciun personaj important de dupã 1829 nu-
l revendicã. Deja pentru paºoptiºti, la ceasul
efervescent al patriotismului, Vãcãrescu nu
mai spunea nimic. Odobescu, la 1869 ºi
1874, în alt timp istoric-social ºi literar, face
figurã de excepþie cu afirmaþia categoricã din
„Pseudo-cynegeticos”: „Nu mã tem a zice
cã pânã acum niciun poet român n-a avut
mai mult foc ºi mai mult graþie. Aceste
cualitãþi rãsar scânteietoare...”
26 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Densusianu, Iorga, Cãlinescu (ca ºi
mai târziu Ivaºcu, Rotaru º.a.) în marea
sa istorie literarã îl ridiculizeazã. Alexandru
Piru, în monografia „Poeþii Vãcãreºti”, este
primul care modificã puþin linia integral
defavorabilã a receptãrii critice. Dl Eugen
Simion, în volumul „Dimineaþa poeþilor”,
ºi dl Nicolae Manolescu
contureazã alte breºe.
Alexandru Piru scrie, în
„Poeþii Vãcãreºti”: „Poetul
ceartã pe iubita sa, pe un ton
care prevesteºte în chip
ciudat pe Eminescu”, iar
Nicolae Manolescu, mai nou,
în „Istoria criticã a literaturii
române” (1990), contrazice
concluziile negative vechi cu
nuanþe nemaiîntâlnite:
„Galantul poet e un
profesionist al erosului,
scriind de exemplu acrostihuri (imitate de
toþi trubadurii noºtri) sau cusându-ºi pe
gevrele versuri foarte delicate ºi de o
perfectã fluenþã. (…) Uºurinþa stihuitorului
este, neîndoielnic, uimitoare”.
Pentru ce nu s-a observat în secolul
trecut valoarea excepþionalã a poetului mort
în anul 1799 de febrã palustrã la Tulcea,
cetate pe atunci din Imperiul Otoman? O
primã explicaþie rezidã în faptul cã nu
existã, ca în cazul „Þiganiadei”, o ediþie
care sã respecte spiritul operei marelui liric
de la finele secolului al XVIII-lea ºi care
trebuie sã porneascã de la premisa cã
acesta foloseºte cu consecvenþã mãsura
(ritmul va fi o descoperire a lui Asachi în
primul val romantic).
Am publicat mai demult în „Caietele
critice” ale dlui Simion poezia „Oglinda”
cu opt strofe, cu o strofã suplimentarã
aflatã în „Cântece de lume „ (Anton Pann,
1831). Vãcãrescu compunea la maturitate,
în general, poezii de opt strofe, iar
„Oglinda”, în ediþiile la îndemânã, are doar
ºapte strofe.
 Toate ediþiile cunoscute ne oferã aºadar
un text incomplet cu excepþia, neobservatã,
a lui Anton Pann. Deºi, la o lecturã atentã,
este vizibil cã din textul cunoscut pânã în
prezent lipseºte o strofã, între a doua ºi a
„treia”, toþi editorii lui Alexandru Vãcãrescu
au trecut peste varianta Pann 1831, care
mi-a confirmat cã Alexandru scria el
însuºi mai multe variante ºi cã posteritatea
a avut la îndemânã cel puþin douã versiuni,
într-una dintre ele aparând omisã strofa a treia.
Strofa a treia o aflãm în „Cântece de lume”,
dupã cum urmeazã: „Dar ea te-aratã mai
puþin/ De cât cum eºti ºi nu deplin,/ Fiindcã
cum te ºi vede/ Toatã puterea îºi pierde.”
La Vãcãrescu nu gãsim, însã,
„scãpãri” (vezi în sprijinul acestei afirmaþii
ºi maniera în care, în acelaºi volum, Pann
reia alte texte vãcãresciene. Prima strofã
din „Oglinda” e transcrisã astfel: „Oglinda
când þi-ar arãta/ Întreagã frumuseþea ta/
Atunci ºi tu ca mine/ Te-ai putea închina
la tine”, cu „putea” din ultimul vers de
prisos). Tehnica poetului este, repet,
perfectã (nu intru aici în detalii), astfel încât
trebuie de fapt sã citim fãr㠄ºi”-ul expletiv
din versul 3: „Dar ea te-aratã mai puþin/
De cât cum eºti, ºi nu deplin,/ Fiindcã,
cum te vede,/ Toatã puterea-ºi pierde.”
Afarã de alte modificãri datorate urechii
epice a autorului „Poveºtii vorbei” (trimit
la text), varianta Pann 1831 mai cuprinde
versul 1 din strofa 2 schimbat astfel: „De-ar
fi mijloc sã te priveºti”, care n-are înþeles
ºi trebuie respins. În strofa 5, gãsim în loc
de „oglinzii ce” „oglinzii ce-i” ºi în loc de
„þi face” „cã-þi face” (ceea ce-i plauzibil,
cãci Vãcãrescu „îndeas㔠de regulã
cuvintele, multe monosilabice). În fine, în
strofa 6, în primul vers, în loc de „ci câtã
eºti” citim „ci pre cât eºti”, care iarãºi este
credibil. Aºa încât pot prezenta varianta
Pann-Iancu Vãcãrescu a „Oglinzii”, con-
form standardului literar actual (am
abandonat fonetismele munteneºti de genul
„d㔠în favoarea lui „de”): „Oglinda când
þi-ar arãta/ Întreagã frumuseþea ta,/
Atunci ºi tu, ca mine,/ Te-ai închina la
tine.// N-ar fi mijloc sã te priveºti/ Asemenea
dupã cum eºti/ ªi idololatrie/ Sã nu-þi aduci
tu þie.// Dar ea te-aratã mai puþin/ De cât
cum eºti, ºi nu deplin,/ Fiind cã, cum te
vede,/ Toatã puterea-ºi pierde.// Ochii în
ea, când þi-i arunci,/ Detot se-ntunecã
atunci/ ªi de te ºi arat㠖/ Iar nu adevãratã./
/ De-aceea nu da crezãmânt/ Oglinzii ce-i
cu scãzãmânt,/ Cã-þi face-nºelãciune/ ªi tot
minciuni îþi spune.// Ci, pre cât eºti, sã
ºtii, de vrei,/ Dã crezãmânt ochilor mei,/
Fiind cã nu te-nºealã/ Nici fac vre o
greºealã.// În ei te catã sã te vezi/ Întocmai
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
pe cât luminezi/ ªi, d-într-a lor vedere,/
Vezi câtã ai putere.// Crede-i, sãracii,
când îþi spun,/ Cã numai þie se supun/ ªi
cã le eºti din fire/ A lor Dumnezeire.”
(1795-1796)
Textul poate fi citit în cel puþin douã
moduri, unul e cel istoric, celãlalt, lipsit de
orice complexe, al ochiul dedulcit la
poeticile de vârf din orice timp. Din
punct de vedere istoric meritã sã
comparãm poezia cu poeziile de acelaºi
gen ale contemporanilor sãi pentru a
sesiza dintr-o datã distanþa care îl separã
pe poet de aceºtia.
Ochiul critic distinge glisarea
ascensionalã (o vom înregistra mai târziu
la muntenii Cârlova ºi Macedonski) de la
registrul jucãuº-ceremonios la registrul
grav absolut, subtilitatea ºi fineþea
infinitezimale în tratarea unui subiect tocit
de sute de ani de cei mai însemnaþi poeþi
erotici, cãci curajul de a aborda tema nu
intereseazã. Poetul pãºeºte pe o sârmã ºi
el stã mereu în echilibru dârz, ba mai face
ºi tumbe graþioase ca un adevãrat poet
baroc pentru care conteazã un buchet de
triumfuri: al spiritului religios, al lui Amor,
al alegoriei ºi al virtuozitãþii.
Oglinda geloasã pe frumuseþea femeii,
oglinda neperformantã în raport cu ochii
poetului îndrãgostit, oglinda ca obiect fizic
mediocru raportat la fiinþele omeneºti, care
deþin întâietatea în comparaþie cu orice
obiect, inclusiv cu obiectele cosmice
(Eminescu instituie ordinea inversã),
devine un pretext pentru a evidenþia
incandescenþa fãrã egal a incendiului
amoros uman. Utilizând stilul sublim, care
uneºte aici „le goût rococo” cu „le grand
goût”, nemaiutilizat decât sporadic dupã
el în poezia noastrã, poetul face apoteoza
iubirii: femeia nu-i obiect sexual, ea vine
de pe o planetã din centrul universului.
Comparându-l pe Vãcãrescu cu
Anacreon ºi cu Ronsard, dl Paul Cornea
se nedumerea, în „Originile romantismului
românesc”, 1972 („o cauþiune care
uimeºte”), de verdictul literar al lui
Odobescu din 1874. S-ar putea însã ca din
perspectivã istoricã Odobescu sã fi avut
dreptate ºi, pur ºi simplu datoritã dezvoltãrii
nãvalnice, orbitoare a poeziei noastre în
ultimele douã secole, Alexandru Vãcãrescu,
acum când literatura îºi trage un pic
sufletul, mai relaxaþi în privinþa avântului
ei bicentenar, sã se bucure în timpul viitor
de o reevaluare radicalã a statutului estetic
actual ºi sã acceptãm ca întemeiate,
modificând canonul literar, exploziile de
admiraþie a unora dintre contemporanii ºi
urmaºii imediaþi ai liricului stihuitor.
27
 LECTURI FIDELE
George Toma Veseliu
EUGEN NEGRICI
Emanciparea privirii.
O viziune antihermeneuticã
Aflat într-o poziþie de explorare struc-
turalist-semioticã, într-o frazã uºor
învãluitã de ambiguitate, Eugen Negrici lãsa
în Imanenþa literaturii, Editura Cartea
Româneascã, 1981, impresia cã e necesarã
o delimitare între semioza propriu-zisã ºi
cheia artisticã (literarã) a sec. al XX-lea
de investigare, pentru cã e important sã
fie studiatã diacronia
semnificatului prin trecerea,
în timp, a semnificantului în
mereu alte „chei culturale”,
fiindcã, observa el, atunci „în
ceea ce ne priveºte la altceva
decât la o lecturã în cheia
artisticã (literarã) a secolului
nostru, nu am recurs în acest
capitol” (p. 39-40).
ªi, totuºi Expresivitatea
involuntarã, Figura Spiri-
tului creator, Imanenþa
literaturii ca exerciþii de
reconvertire expresivã, urmãrind
dialectica modificãrii sistemului de
aºteptãri pânã la necesitatea prevenirii
tendinþelor de ºablonizare în receptare
specifice textelor subestimate ca literaturã
a deschis câmp liber de percepþie înnoitoare
a literaturii ce va urma acestei jumãtãþi de
mileniu, spaþiu cultural cu lumini ºi umbre,
domeniu misterios, ignorat sau rãu înþeles
de istoriile noastre literare, dar repus în
drepturile sale legitime de un critic, istoric
literar, semiotician de o impecabilã viziune
axiologicã, cu o lucrãturã benedictinã de
mare giuvaergiu, Eugen Negrici.
Ceea ce e demn de remarcat este faptul
cã analiza are, în viziunea sa, un sens
dublu. Lectorul parcurge procesul devenirii
28 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
„Cautã ºi umple cu bucurie vasul sãrac”
productului într-o diacronie cu dublã
determinare, încât semnalele din straturile
morfologice ale textelor fac posibilã
abordarea fireascã, de pildã, a Didahiilor
lui Antim Ivireanu, a Þiganiadei lui Ion
Budai-Deleanu, într-un salt lipsit de un
racord material vizibil, alãturi de zona
creaþiei lui Urmuz, Marin Sorescu, Mircea
Horia Simionescu, Nichita
Stãnescu, ultimul, de
exemplu, „hotãrât sã-ºi
paralizeze, întrucâtva,
funcþiile de supraveghere, de
a se lãsa cuprins de acea
ameþealã a spiritului sub cu-
pola cãreia te poþi dezlega de
rigorile inteligenþei respon-
sabile, vigilente la solicitãrile
de moment ale consuma-
torului, pentru a fi ceea ce
eºti ºi a tipãri ceea ce poþi”
(p. 57) spre a se ajunge,
ineluctabil, la pericolul expansiunii
cliºeului, o maladie a literaturii române ºi
universale (M.H. Simionescu.).
Întoarcerea în volumul al treilea la
textele parabiblice, în speþã, Fiziologul,
genealogiile, cronicile, la vocaþia insolitului
la expresivitatea limbajelor specializate,
descripþii ºtiinþifice, însemnãri de grefieri,
anunþuri, într-un cuvânt la fragmentarism
ºi, de aici, la plasticitatea involuntarã a
limbajului este un drum care se apropie de
un liman ce reia, într-o obsedant㠄plãcere
a semnificãrii”, dintr-o perspectivã
teoreticã semioticã, capabilã de a
„preschimba sistemul stabil de referinþe
într-un sistem de referinþe manevrabil”,
opere analizate sau aduse alãturi în câmpul
 larg, generos, de observaþie criticã, evi-
dent, alta decât cea de pânã acum sau
convergentã doar cu acele texte critice care
vorbesc acelaºi limbaj. Motivaþia fiind una
fireascã: sã vedem altceva faþã de ceea ce
o anume intenþionalitate, pãcãtoasã,
auctorialã ne oferã.
De aceea, era de aºteptat ca Eman-
ciparea privirii, practic o sintezã a trilogiei
Expresivitãþii involuntare, sã fie, nici mai
mult nici mai puþin, decât un act deliberat
de elegantã ºi suveranã negare, un act
despre binefacerile infidelitãþii faþã de
Canonul opresiv: „Trebuie, afirmã
teoreticianul, convins de justeþea actului
întreprins, sã înfruntãm determinãrile
socio-culturale care produc scheme per-
ceptive, moduri, « obiºnuinþe » de
înþelegere, criterii previzibile de valorizare.
Un exemplu de inducere a unei percepþii-
înnoitoare este, spune el, înlãturând
gardurile cu sârmã ghimpatã a delimitãrii
didactice, brutale, a compartimentelor
laboratorului de creaþie a universului uman,
pictura lui Paolo Ucello, care ne-a învãþat
sã vedem altfel obiectele (subl.n.) în spaþiu.
Oricât de puþine ar fi ºansele noastre,
meritã sã încercãm sã provocãm iluzii
optice, sã modificãm percepþia ºi, fireºte,
ºi sensul, prin dirijarea selectivã a atenþiei
ºi prin „activarea” unor anume scheme
perceptive. „Percepþia stilizeazã, spunea
cândva Malraux” (p. 24).
Apar aici douã concepte pe care
teoreticianul le va avea ca obiect ºi ca mod
de percepþie: adãugarea de sens prin lecturã,
ºi contemplaþia arhitecturii textului devenit
context. Gânditã ca o poeticã înnoitoare a
receptãrii, cartea se vrea un ghid de
semiozã nelimitatã, mizând pe rolul deter-
minant al expresivului în structura unui text.
Teoreticianul considerã cã deplasarea
atenþiei spre persoana interpretului atras
„în cercul magic al creaþiei”, luând, de data
asta în cercetare texte verbale sau
nonverbale alese, „încât sã devinã pretextul
unor receptãri înnoitoare va prilejui
descoperirea de raporturi noi, reînteme-
ietoare ºi din convingerea cã suntem în
mãsurã sã punem sau sã repunem în
miºcare procesul îngheþat al semnificãrii
în pofida intenþiei autorului, a verdictelor
criticii ºi a obiºnuinþelor publicului” (p. 37).
Totul se va face pe fundamentul
expresivitãþii involuntare, deocamdatã
nivelul percepþiei proprietãþii intelectuale
fiind absent sau vag, dar, formal,
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
manifestând o tendinþã accentuatã a
individualitãþii auctoriale dezmorþite de
conºtiinþa existentã a unui virtual lector,
de apariþia, din senin a vântului unei fronde
care se zbuciumã într-o lume, maladivã,
ce începe sã se globalizeze. Eugen Negrici
insistã asupra importanþei expresivitãþii ca
mizã a succesului unei percepþii inovatoare:
„Expresivitatea involuntarã serveºte
plãcerii complexe a involuntaristului care
adaugã plãcerea nesupunerii, a infidelitãþii
(subl. n.) altor tipuri cunoscute de plãceri
(cum ar fi plãcerea euristicã, plãcerea
confirmãrii ori plãcerea nesiguranþei).
Expresivitatea involuntarã ne oferã o cale
de dezînvãþare, o nouã posibilitate de
reîntemeiere (subl. n.) a raportului omului
cu elementele existenþiale la care au visat,
pe vremuri, Ponge ori Mallarme («sã
schimbãm lumea»)”.
Concluzia tranºantã este însãºi
definirea Emancipãrii privirii ca finalitate:
„Enunþul (rezultatul absenþei sau ignorãrii
enunþãtorului) capãtã un perpetuu
enunþãtor” (Barthes) ºi o enunþare fãrã
sfârºit, cãci „jocul cu semnele” aparþine
acum lectorului, lectorului coautor (subl.
n.) p.33.
Fragmentul, informul, nedesãvârºitul,
vidul, stângãcia sunt elementele ecuaþiei
stilistice autonome asupra cãruia
semioticianul îºi îndreaptã, cu precãdere,
atenþia. Explicaþia, dupã opinia sa, constã
în faptul cã: „cei care au contribuit la
edificare teoriei receptãrii ºi ºi-au pus
problema supravieþuirii textelor au invocat
capacitatea acestora de a crea
indeterminare” (R.Ingarden, W.Iser) ºi de
a-l provoca astfel, pe cititor sã genereze sens
ºi sã atribuie cu atât mai multe semnificaþii
cu cât indeterminarea – de ordin formal –
îi accentueazã gradul de contrariere
(subl.n.). Altfel nici nu s-ar putea explica
farmecul a tot ce e fenomen neterminat în
miºcare, „al fragmentului, al informului, al
imaturitãþii inocente, al nedesãvârºitului,
vidului ºi stângãciei”. ªi spre a argumenta
impecabil, Eugen Negrici alege un citat
excelent „de altminteri – scrie Gombrowicz
în Jurnal – mie arta întotdeauna îmi
vorbeºte mai cu putere atunci când se
exprimã într-un fel imperfect, întâmplãtor
ºi fragmentar, într-un fel semnalându-ºi
doar prezenþa, permiþându-mi s-o presimt
dincolo de slãbiciunea interpretãrii” (p. 39).
Descãtuºarea mecanismului semiotic e
legat de noninteþionalitate (Mukarovsky,
29
Studii de esteticã) iar Eugen Negrici readuce,
în plus, opinia lui Umberto Eco a implicãrii
destinatarului, fiindcã tocmai elementele din
afara intenþiei stârnesc ceea ce Umberto
Eco numea „orgasmul abductiv al
interpretului, cãruia i se pare cã descoperã
relaþii, aluzii alegorice ºi iconologice, cã
simte, pregnant, voluptatea implicãrii
creatoare ºi, de ce nu, a creaþiei înseºi” (p.
40). Propoziþia fundamentalã a studiului este
formulatã lapidar: Cautã ºi umple cu bucurie
vasul sãrac printr-o complicitate explicitã,
prin convertirea textului fãcându-l expresiv.
Astfel cã demersul ar putea fi atractiv, zice
– pe bunã dreptate – teoreticianul, deoarece
favorizeazã asociativitatea neastâmpãratã,
încât percepþia sã fie capabilã a face ca
„produsele religioase sã fie savurate ca
produse artistice ºi-ºi vor revela uneori,
accentele hedonice, obiectelor utile li se va
putea schimba radical statutul ºi funcþia
artelor spaþiale li se va percepe
temporalitatea, picturii i se va discerne
narativitatea, muzicalitatea, sculptu-
ralitatea, artei atee comunisiste ºi poeziei
preopagandistice – religiozitatea implicitã”.
(subl. n., p. 41).
Cred cã, dacã nu mã înºel, dupã
filipica, necruþãtoarea analizã axiologicã
practicatã, mai cu seamã, în celebra carte
Iluziile literaturii române, Eugen Negrici
se apleacã, formulând un principiu
dezinhibatoriu, nu din perspectiva
„nostalgicilor culturiºti”, ci din vocaþia
semioticianului corect cu el însuºi. ªi a
exigenþei unei cercetari, situatã în
proximitatea veridicului, având drept scop
relevarea faptului expresiv al acelei
literaturi, care voelns-nolens a devenit
document, istorie ºi, de ce nu, fapt de
„culturã”, fie ea îmbãlsãmatã de otrava
urii ºi dispreþului valorilor. Parcimonios
aplecat asupra acelui uriaº depozit de
maculaturã lansatã de proletcultiºtii
practic „colaboraþioniºti”, mai mult sau
mai puþin culpabil în acel fenomen de
„rezistenþ㔠culturalã.
Spaima de a nu se afla într-o posturã
utopicã de relevare a unor adevãruri greu
de acceptat de unii îl determinã pe Eugen
Negrici sã-ºi reformuleze continuu
opþiunile, motivele acestora, dar sã-ºi
justifice folosirea mijloacelor de investigare
ºi instrumentele utilizate, cãrora le solicitã
alte însuºiri ca prelungiri fireºti ale
raþionalului ºi drumul invers, stabilind
urmele lãsate în percepþie de toate aceste
30 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
mijloace. Scopul este unul singur exprimat
concis într-un dicton: „Le monde nous fait
et nous le faisons”. (Merleau-Ponty).
Acest capitol, Catharsisul receptãrii
înnoitoare, este un vestibul care-ºi desface
ca-ntr-o lentilã focosul percepþiei locul
unde dorinþa de a revitaliza ºi a reinventa
textul verbal ºi nonverbal duce la
modificarea caleidoscopicã, a unghiurilor
de abordare ºi a sistemului de aºteptare
„pentru orice parte inexpresivã a operelor,
pentru orice text care pare opac (ºi
pentru care n.n.) s-ar gãsi un remediu
revitalizant, un unghi al adversitãþii din
care sã se relanseze procesul semnificãrii.
Atunci, am fi în mãsurã sã înnoim sensul
formelor ca ºi felul nostru de a recunoaºte
realitatea artisticã. ªi, de ce nu, realitatea
însãºi” (p. 42).
„Imixtiunea” acestui coautor este
formulatã prin excluderea aripei
întunecoase a dubitaþiei: „Dintre multele
noastre eforturi utopice (subl.n.) niciunul
nu mi se pare mai incitant ºi mai demn de
fãcut decât acela de a întârzia (subl.n.)
prin toate mijloacele la îndemânã, intrarea
în doxa a produsului artistic, socializarea
lui ºi instituþionalizarea schemelor percep-
tive (subl. n.)”. De aici exultanþa reuºitei
actului înnoitor: „ªi numai diversificarea
receptãrii ºi înnoirea obiectului, în pofida
statutului lui ºi a intenþiei autorului, sunt în
mãsurã sã înalþe intensitatea plãcerii, a
interpretului angajat într-o exaltantã acþiune
resurectiv㔠(p. 42). Avertizãm lectorul cã,
date fiind complexitatea studiului,
dezideratele înnoitoare propuse de
teoreticianul semiolog, o analizã exhaustivã,
comentatorul nu-ºi poate permite luxul de
a se lãsa ademenit în a nota, a rezuma,
printr-o asumare periculoasã de denaturare
a ideilor teoreticianului, activitate substituitã
unei prezentãri generale, de suprafaþã,
materialul de faþã fiind parte a unui
microstudiu al hermeneuticii Emancipãrii
privirii ºi a binefacerilor infidelitãþii faþã
de Canon. Cum studiul are ca obiect
decriptarea expresivului a întregului ºi a
fragmentului, deopotrivã, în produsele
artistice verbale ºi nonverbale (artele
plastice) ºi, nu în ultimul rând, activarea
rolului de coautor al lectorului asupra
textului devenit cotext, lectorul nostru va
putea urmãri opiniile noastre complete în
studiul Noua generaþie a Scolii literare ºi
artistice de la Târgoviºte, aflat în curs de
tipãrire la Editura Bibliotheca în 2015.
 INTARSII
Daniela-Olguþa Iordache
POEZIA – FOAME ªI DESTIN*
Aflat ca ºi Dante, la amiaza de sine (la
al patrulea volum din primele ºapte, „Poezia
ºi foamea”), Vasile Bardan a devenit
posesorul câtorva descoperiri de-a dreptul
senzaþionale. Prima ar fi aceea cã poezia
se naºte din foame, vãzutã ca o crizã a
tuturor trãirilor. A doua descoperire este
aceea cã poezia este înscrisã în codul ge-
netic al poetului, de aceea omul nu i se
poate sustrage, poezia þinându-i, de cele
mai multe ori, ºi loc de destin. În sfârºit, a
treia descoperire ar fi aceea cã poezia se
transmite simultan tuturor creatorilor,
indiferent de limbã sau generaþie,
insuflându-li-se deopotrivã o conºtiinþã
artisticã identicã dar ºi una ºtiinþificã ºi
tehnicã, o adevãratã sincronie, cum ar fi
spus Eugen Lovinescu. Ultima descoperire
provoacã ºi un fel de datare (în termenii
aceluiaºi Lovinescu), fenomen ce face ca
opera sã fie recognoscibilã ca ºi epoca în
care a fost creatã, prin ton, mijloace,
influenþe. Sunt toate acestea aplicabile ºi
în cazul vieþii poetului Bardan? Desigur.
Numerolog ºi pânditor al momentelor
faste, poetul îºi struneºte în zadar destinul
spre drumul înalt al artei ºi al gloriei. Acesta,
încãpãþânat, nu-l ascultã, ba, mai mult, îl
obligã constant la rateuri din ce în ce mai
descurajante, cãci „omul e sub vremuri”.
Descrierea vremurilor este dureroasã, lucidã
ºi aproape completã, de aceea subscriem la
ea fãrã rezerve. „Mã voi limita sã spun cã
cei din generaþia mea au scris în izolare ºi
necunoaºtere, fãrã acces neîngrãdit la
cultura mondialã prin legãturi directe, fiind
tot timpul cenzuraþi, supravegheaþi, dirijaþi
* Vasile Bardan, Poeme transmoderne, Timiºoara,
Editura Brumar, 2012.
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
„foamea gândului de gând/ naºte
poezia/ foamea bãrbatului de femeie/ ºi
foamea femeii de bãrbat/ naºte poezia/
foamea Dumnezeului de oameni/ ºi foamea
oamenilor de Dumnezeu/ naºte poezia,/ iubite
Platon! (Vasile Bardan)
ºi condiþionaþi politic ºi ideologic, având câte
un securist sau un turnãtor de pazã la
caracterele amãrâtelor noastre maºini de
scris, care trebuiau sã fie declarate la miliþie
pânã-n 1989. Cei de azi nu cunosc traseele
infernale ºi umilitoare, pentru publicarea
unor grupaje de versuri sau a unor volume
care zãceau blocate pe la revistele ºi editurile
de stat.” Ca orice copil predestinat artistic,
copilul Bardan nu se comportã ca unul
comun, ci începe, într-o bunã zi, sã picteze.
Pãrinþii însã, în necunoºtinþã de cauzã, îl
ºocheazã, distrugându-i opera fiindc㠄nu
exceleazã la matematicã”. Este însã salvat
de Eminescu, sub vraja cãruia începe sã
compunã versuri. Ajunge astfel student la
filologie, la Institutul Pedagogic din Bacãu.
Aici, la cenaclul „Bacovia”, îºi cunoaºte ºi
„modelul”, pe poetul Ioanid Romanescu, în
care vede „un fel de Paganini al poeziei”.
Acesta lucreazã pentru revista „Ateneu”,
unde îi publicã ºi primele poezii emoþionante
– „Acasã”, „Primiþi cu steaua” ºi „Îngera”.
Îndrãgostit ºi rebel, la 20 de ani, poetul
devine însã exagerat de pretenþios cu el
însuºi. Se viseazã student într-un centru
universitar mai mare, unde sã gãseascã, la
orice pas, mari edituri, critici, cenacluri ºi
reviste de renume. Crede cu naivitate cã
pentru asta ar fi suficient sã câºtige ceva
bani. Pãrãseºte deci institutul, se angajeazã
într-o minã de cupru (la Bãlan) ºi, cu banii
câºtigaþi, pleacã în capitalã. Aici însã, cum
era ºi de aºteptat, nu obþine ocrotirea
marilor critici oficiali (tot N. Manolescu
dar ºi D. Micu ºi M. Iorgulescu), nu intrã
la universitate, este, în schimb, chemat „la
înrolare” ºi, ca sã tragã de timp, ajunge
laborant prin Militari. κi urmeazã însã
fascinat visul – participarea la Adunarea
31
Generalã a Scriitorilor din România ce avea
loc la Ateneul Român. Toate acestea se
întâmplau în dramaticul ºi aventurosul an
1968, anul invadãrii Cehoslovaciei.
Poetul obþine o invitaþie ºi chiar
protecþia lui Zaharia Stancu dar, pânã la
urmã, se trezeºte tot dat afarã de miliþie,
ca un infractor. Persevereazã ºi ajunge sã
citeascã la Cenaclul U.S.R, condus pe
atunci de Miron Radu Paraschivescu. E
fericit cã se aflã lângã acad. Victor Eftimiu.
κi depune chiar ºi întâiul volum, „Spin”,
la Editura Tineretului, dar acesta este
îngropat într-un sertar vreme de 20 de ani.
Este acesta un destin singular? Deloc. Toþi
temerarii neînregimentaþi trebuia sã fie
descurajaþi astfel.
Eliberat de revoluþie, ca mulþi alþii,
Vasile Bardan ºi-a publicat apoi, unul dupã
altul, ºapte volume de versuri însumând
365 de poeme (se observã caracterul magic
al numerelor). Din acestea a ales 100,
pentru o antologie, „Poeme transmoderne”,
Timiºoara, 2012, Colecþia „Poeþi români
contemporani”. Prin „poezie
transmodern㔠poetul înþelege o creaþie în
stare sã înfrunte vremurile, cãci „modern”
este un termen nomad, exprimând moda
momentului în tentativa nesfârºitã de
înnoire a artelor, ce se redefineºte prin noi
adaosuri – neomodern (ca Nichita),
postmodern (ca Mircea Cãrtãrescu) etc.
În ceea ce priveºte o poezie „rezistentã”,
ea este chiar definiþia poeziei clasicizate prin
prestigiu, perfecþiune sau „eternul uman”
pe care îl conþine. Prin urmare, dupã opinia
autorului, o poezie transmodernã trebuie
sã deþin㠄o valoare constantã ºi
transistoricã”. Termenul este utilizat ºi de
Gottfried Benn care imprimã actului
creaþiei lirice ºi un plus de exigenþã. „ªi de
fiinþa ei (a liricii) mai þine ºi altceva, o
experienþã tragicã a poeþilor asupra lor înºiºi
– nici unul, nici chiar dintre marii lirici ai
epocii noastre, nu a lãsat mai mult de ºase
sau opt poeme desãvârºite, celelalte pot fi
interesante sub aspectul biografic sau al
evoluþiei autorului, dar concentrate în sine,
luminând din interiorul lor, pline de o lungã
fascinaþie, sunt doar puþine, aºadar pentru
aceste ºase poeme, cei 30 pânã la 50 de
ani de ascezã, suferinþã ºi luptã.”
Luând ca literã vie toate acestea, deºi
noi nu împãrtãºim mai deloc pãrerile lui
Benn, poetul nostru ºi-a efectuat stagiul
complet de 40 de ani de ucenicie liricã. În
selecþia sa, el sperã cã a cuprins ºi cele 6-8
poeme transmoderne la care ar fi îndreptãþit
sã aspire. Este aceasta o provocare extremã
pentru un cititor, la care nu rezistãm. Citim
32 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
cu înfrigurare cele 100 de poeme ºi da, le
gãsim, mai mult sau mai puþin întregi, toate
brodate pe câteva motive poetice originale:
atomul, foamea, destinul, tãcerea, ochiul,
gravitaþia, zidul.
Citãm, întreg sau fragmentar, dupã
gradul de ºlefuire al fiecãrui motiv.
Atomul (actorul 1): „În centrul tãcut/
al atomului sunt/ vorbesc din abisul/
muþeniei sale./ mã ºtie durerea/ oricãrui
cuvânt/ parfumul suav/ al firavei petale./
materia-mi ºtie de fricã/ acum/ în miezul
atomului rod ca un vierme/ pe propria-mi
moarte/ pot sã mã rãzbun/ redând-o cenuºii/
tãcerii eterne/ acestei tãceri/ i-am aflat
violenþa/ ea este aceea/ ce azi mã trãdeazã./
eu sunt doar actorul/ eu sunt aparenþa/ sunt
miezul atomului/ ce explodeazã.”
Foamea (foamea 2): „Stelele mãnâncã
stele/ galaxiile se mãnâncã între ele/ soarele
mai mare/ înghite soarele mai mic/ în acest
ocean unde plutim/ viaþa e o luptã ºi un
chin/ O, tu Foame/ Divinitate a tãcerii/
gaurã neagrã/ a durerii.” (poezia ºi
foamea 3): „Foamea de poezie naºte poezia/
foamea de adevãr naºte poezia/ foamea de
dreptate naºte poezia/ foamea de iubire
naºte poezia/ foamea omului de cãtre om/
va naºte pururi poezia, iubite Platon! (…)”
Destinul (dacã vin câteodatã 4): „dacã
vin câteodatã la tine/ nu-i un semn,/ nu-i
un semn cã m-arãt/ ca strãin îmi apari,
tu, destine,/ toate urmele-þi sunt de omãt/
(…) dacã plâng, dacã râd lângã tine,/ sã
nu crezi cã m-auzi, cã mã vezi/ între noi
poate fi-ntunecime/ ca-ntre frunzele
pomilor verzi.”
Tãcerea (pierderea înãlþimii 5): „vine
un timp/ când totul e jos/ acolo unde þi-a
cãlcat piciorul/ când nu mai au putere/
steaua/ norul/ ci pãmântul mut/
alunecos.(…) cuvintele devin întunecate/
lucrurile toate cad/ din mânã/ ºi mâna de
pe lucruri cade/ deodatã nu mai eºti înalt/
simþi numai întunericul/ pe-aproape/
deodatã/ faci un ultim salt/ în strãine/
friguroase ape.”
Ochiul (ochiul margine 6): „Ochiul
margine ºi mugur/ al luminii îmi era/ prin
a curge/ dulce strugur/ prin a mã însingura/
(…) Eu sunt ochiul/ dureros/ al luminilor
fugare/ ochiul fãrã apãrare/ de nisipul
nopþii/ ros.”
Gravitaþia (gravitaþia tãcerii 7): „mi-e
gândul uitat/ în gura firului/ de iarbã/ zbor
într-un vis/ nemaivãzut/ o navã/ cu
destinaþie necunoscutã/ mã absoarbe/
gravitaþia/ tãcerii”.
(continuare la pagina 34)
 ACCENTE CRITICE
Dorina Grãsoiu
GENEROZITATE,
GUST, CONSECVENÞÃ
În noiembrie, când a împlinit altã vârstã
a patriarhilor, adicã 85 de ani, dl. Ion Brad,
care îºi meritã cu prisosinþã titlul de
Excelenþã (nu doar pentru îndelungata
activitate în diplomaþie, ci, mai ales, din
punctul de vedere al literaturii române,
pentru o operã vastã, cum foarte puþini
scriitori contemporani au realizat) a þinut
sã marcheze evenimentul biografic cu încã
un tom adãugat impresionantei sale
bibliografii. Este vorba
despre masiva culegere din
însemnãrile sale critice
prilejuite de apariþiile din
ultimii ani ale unor confraþi
din generaþii diferite, de
orientãri ideologice ºi estetice
adesea opuse, asupra cãrora
ilustrul fiu al spiritului de la
Blaj a dorit sã se pronunþe.
Cãrþile prietenilor mei
(Ed. Anamarol – 2014),
probeazã din plin câteva
dintre calitãþile ce îl
individualizeazã printre colegi
pe complexul poet, prozator, memorialist,
traducãtor, diplomat ºi om de culturã
nãscut la Pãnade, lângã Blaj, în urmã cu
opt decenii ºi jumãtate ºi venit în rãu famata
noastrã Capitalã spre a ajuta la cultivarea
ºi respectul valorilor naþionale autentice.
Acele câteva calitãþi, de care
aminteam, le-aº sintetiza, în urma lecturii
noului volum prin generozitate, gust ºi
consecvenþã. Ele se adaugã altora cu care
l-a înzestrat Dumnezeu pentru a reuºi
deopotrivã în cariera beletristicã, în paralel
cu aceea politicã. Nefiind pentru prima oarã
în situaþia de a se pronunþa despre cãrþi ºi
autori în viaþã, Excelenþa Sa a recurs la o
rarã (printre literaþi) generozitate, gustul
estetic ºi simþul ierarhiilor ºi al justiþiei
funcþionând perfect, contribuind decisiv la
consecvenþa cu care îºi susþine
convingerile de o viaþã precum ºi prietenii
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
aflaþi alãturi de Domnia Sa de-a lungul
multor decenii deloc liniºtite, ba chiar
supuse intemperiilor de tot soiul.
Prietenii scriitorului Ion Brad sunt
numeroºi, cãrþile parcurse se situeazã evi-
dent peste ordinul sutelor, încât te întrebi
firesc câtã energie, câta curiozitate
intelectualã ºi putere de a lucra zilnic are
acest om într-adevãr deosebit. Este, în
fond, o nouã încununare a structurii de
ardelean autentic, din familia
celor despre care a scris cu
profundã înþelegere, nu doar
o singurã datã.
Excelenþa Sa îºi
dovedeºte tactul încã de la
organizarea materialului,
preferând ca prietenii sã fie
enumeraþi în ordine
alfabeticã, ºtiind cât de
sensibili se aratã cu orice
ocazie iritabila specie
comentatã. Aºa cã, inevitabil,
dupã cuvântul înainte menit
a anunþa intenþiile, analizele
ºi comentariile încep cu Ioan Adam („emi-
nent critic ºi istoric literar”) ºi se încheie
cu rândurile dedicate lui Horia Zilieru (care
are o „artã secretã de-a amesteca armonios
sufletul omului printre arome ºi culori,
printre bucurii ºi tristeþi, în retorici
tradiþionale ºi mereu înnoite”). Din doar
douã caracterizãri se poate înþelege maniera
sigurã a poetului care nu se vrea neapãrat
critic literar, dar izbuteºte sã se situeze la
nivelul superior al disciplinei, graþie culturii,
experienþei ºi surprinzãtoarei obiectivitãþi
având în vedere subiectivismul declarat
încã de pe prima copertã.
Pentru cititorii profesioniºti articolele,
însemnãrile sau cronicile ce acoperã peste
450 de pagini în format mare nu sunt chiar
o noutate, ele fiind de gãsit în douã dintre
revistele unde dl. Ion Brad colaboreazã cu
regularitate: „Acas㔠ºi „Cultura”. Adunarea
33
lor într-un singur tom se impunea atât
pentru istoria literaturii contemporane, cât
ºi pentru întregirea portretului unuia dintre
seniorii ei.
Se cuvine a menþiona cã, în sãnãtoasa
tradiþie a ªcolii de la Blaj, sunt evocaþi
înaintaºi iluºtri precum I. Agârbiceanu,
Emil Isac, G. Bacovia, Timotei Cipariu,
Nicolae Iorga. Readucerea în discuþie a
meritelor acestora se situeazã în zodia
firescului. Cam tot sub emblema amintitã
mi se par paginile consacrate unor autori
cu operã complexã, ce se exprimã cu egalã
strãlucire în poezie, în prozã, în eseisticã
ori în arta traducerii.
Dl. Ion Brad îi simte aproape ºi nu
sesizez nicio umbrã de invidie în concisele
exegeze ce îi vizeazã pe Horia Bãdescu
(emoþionante rânduri despre proaspãtul
septuagenar) Aurel Rãu, Ion Vlad, Mircea
Tomuº, Fãnuº Neagu, Ion Lazu, Niculae
Gheran, sau Constantin Cubleºan.
Medalioanele închinate lor privesc întreaga
contribuþie la îmbogãþirea culturii din ultimii
50-60 de ani.
Se remarcã, fãrã un efort deosebit,
ataºamentul faþã de valorile sigure ºi
indubitabile nãscute pe meleagurile
transilvãnene, iar prietenii de nãdejde sunt
susþinuþi cu înþelepciune, uneori cu patetism,
alteori cu detaºarea impusã de trecerea
anilor sau cu solidaritatea explicabilã prin
apartenenþa la aceeaºi generaþie.
Întotdeauna demn, elegant, spunând
lucrurilor pe nume atunci când unii au
întrecut mãsura, dl. Ion Brad a lãsat aici
observaþii memorabile despre Ion Buzaº,
Augustin Buzura (decepþionat de
tratamentul nemeritat aplicat prozatorului
în calitatea sa de director al I.C.R.) Dan
Mircea Cipariu (salutat cu fineþe), Ion
(urmare de la pagina 32)
Poezia – foame ºi destin
Ultimul motiv, zidul, se explicã prin
dramatismul ºi aventura cu care poeticul
afecteazã viaþa dându-i o inimitabilã sete
de libertate, transformatã în coºmar. Zidul
(zidurile zilelor 8): „mut ziduri/ sar ziduri/
fac ziduri/ îmi zidesc inima de poezie plinã/
între patru ziduri de luminã/ zidul trupului
mi-l las zidit/ în zidul lumii viu ºi infinit/
beau ziduri/ mãnânc ziduri/ respir ziduri/
sângele meu a devenit un fel de zid fluid/
(…) ochii au zidurile pleoapelor/ urechile
zidurile tâmplelor/ nãrile simt prãbuºiri
subtile/ ale miliardelor de ziduri volatile/
de mii de ori se schimbã/ zidurile gustului
34 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Horea (prietenul de o viaþã ºi poet de
excepþie constant cu sine însuºi la nivel
mereu superior estetic), Ion Moldovan,
Ioanichie Olteanu, Mircea Petean, Victoria
Ana Tãuºan, Irina Petraº, Aurel Pantea º.a.
Un leit motiv îl reprezintã rememorarea
spiritului generat de Blajul de altãdatã, în a
cãrei renaºtere sperã în continuare. A se
vedea în acest sens articolele despre Ana
ºi Arcadie Hinescu, despre ªtefan
Manciulea sau despre Radu Brateº cu a sa
antologie Blajul ºi oamenii sãi.
Demnã de respect ºi stimã sincerã mi
se pare consecvenþa cu care sunt trataþi
foºti oameni politici ai regimului
Ceauºescu, apreciaþi de dl. Ion Brad pentru
ceea ce au fãcut bine, ca ºi pentru scrierile
recente.
Autorul îºi declarã admiraþia ºi faþã de
ªtefan Andrei, ºi faþã de Dumitru Popescu,
ºi faþã de Adrian Pãunescu, ºi faþã de I.D.
Bãlan, ºi faþã de M.R. Iacoban sau Nicolae
Dragoº, despre care puþini se pronunþã
ferm din motive ºtiute, acceptabile sau nu.
Excelenþa Sa Ion Brad trece senin un exa-
men dificil, rãmânând cu fruntea sus.
Iar un alt examen depãºit cu nobleþe
este, fãrã îndoialã, mâna întinsã câtorva
scriitori aflaþi fie la început, fie în afara
interesului unor critici nerespectuoºi cu
propria meserie. Aº aminti doar susþinerea
liricii de pânã acum a Iulianei Paloda-
Popescu, a îndepãrtatului Dinu Ianculescu
ºi a vulcanului în plinã erupþie poeticã,
inepuizabilul Anatol Covali, veritabil caz ce
va trebui comentat cu maximã seriozitate
de cei obligaþi sã se pronunþe.
Cãrþile prietenilor mei se alãturã
evenimentelor editoriale ale lui 2014,
aureolând vârsta frumoasã a unui scriitor
de prim rang.
pe limbã/ (…) nu pot ieºi din zidul care
sunt/ fiind totodatã ºi cãrãmidã ziditã/ în
zidul rotund al planetei/ care este la rândul
ei o cãrãmidã/ din apã, din foc, ºi din lut/
ziditã într-un zid necunoscut.”
Tot poetul ne mai spune cã se încrede
total în urmãtoarea concluzie de bun simþ
a criticului Eugen Simion –”Un destin ar-
tistic nu este încheiat decât în clipa în care
condeiul lui se stinge pe hârtie.” Iatã de ce
lasã de o parte antologia ºi-ºi reîncepe cu
pasiune cãutãrile. Îl cheamã era realitãþii
cuantice a lumii, propensiunea spiritului
între cosmic ºi virtual, mondializarea, dar
mai ales transmodernismul ce va produce
solidaritatea salvãrii prin cunoaºtere.
Cine a zis cã poezia ar putea rãmâne
în urmã?
 LITERE ªI SENSURI
GUANTANAMO – ÎNCHISORILE
INTERIOARE, ÎNCHISORILE
SUFLETULUI
Literatura transpune în imagini artistice
o viziune personalã asupra vieþii,
reinterpreteazã mituri, teme, motive, dã
expresie unor mentalitãþi, propune ipostaze
ale omenescului. Formula pentru care
opteazã un scriitor devine modalitatea lui
de a interoga lumea
raportându-se la o realitate
culturalã, realitate în afara
cãreia nu ar putea fi de
imaginat existenþa lui.
ªtefan Mitroi ºi-a creat un
stil propriu, dupã care poate
fi recunoscut ca scriitor, fãrã
a ajunge la manierism, altfel
spus, sã se imite pe sine.
Pasiunea interogãrii lumii,
înclinaþia spre meditaþia
asupra marilor teme ale
omului – viaþã, moarte, timp,
apar ºi în noul roman
Guantanamo*, care pare crescut din
imaginarul epic al romanului Viaþa inversã
a lui Cocostel Ouatu, dar nu-l pastiºeazã.
Guantanamo este o reinterpretare a
basmului Tinereþe fãrã bãtrâneþe ºi viaþã
fãrã de moarte, basm al fiinþei, în care
Constantin Noica identifica o filosofie
româneascã asupra exitenþei.
Deºi reperele temporale nu existã,
scriitorul menþinându-ºi naraþia în
atmosfera imprecisã a alegoriei, unele
repere ale realitãþii de azi pot fi intuite ºi
recunoscute, dintr-o altã perspectivã, ca
ºi în Sã locuieºti într-un lãtrat de câine.
Meditaþia epicã a scriitorului este prilejuitã
de o observare atentã ºi lucidã a lumii
contemporane, a evoluþiei omului, a
relaþiilor dintre oameni. O idee se poate
desprinde ca idee-forþã, ideea care
* ªtefan Mitroi, Guantanamo , Editura Rao,
Bucureºti, 2014
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
Ana Dobre
genereazã construcþia romanescã: tinerii de
azi par îmbãtrâniþi înainte de vreme,
lipsindu-le inocenþa, ingenuitatea, o anume
naivitate, care, la generaþiile anterioare,
proveneau dintr-un idealism ce le hrãnea
viaþa. Pragmatismul acestei generaþii, re-
flex al secularizãrii societãþii,
confuzia dintre iubire ºi sex
îi sãrãceºte sufleteºte, iar
aceastã sãrãcire îi
îmbãtrâneºte înainte de
vreme. Prozatorul distinge
între târzii, locatari ai unui
Azil de bãtrâni, cei
îmbãtrâniþi firesc odatã cu
trecerea timpului, ºi timpurii,
cei loviþi de molima
îmbãtrânirii înainte de vreme.
Spaþiul epic metaforizat
este spitalul, azilul, topos al
literaturii existenþialiste,
sugerând atingerea anormalului, degradarea
care duce la alienarea individului. În aceastã
lume care ºi-a pierdut reperele, doar
Creatorul poate reface ºi reinstaura
ordinea, el fiind scriitorul de amintiri,
reprezentând memoria umanitãþii. Pe
deasupra epicului adie sugestia unei
polemici, din republica lui ªtefan Mitroi,
poetul nemaifiind alungat, acest creator
fiind ºi rãmânând singurul lucid, capabil
de a vedea în esenþial: „Poetului îi rãmãsese
întreagã ºi mintea, ºi talentul. Vederea nu i
se împuþinase nici ea într-atât încât sã vadã
nimburi de frumuseþe în locul cocoaºelor
sau sã confunde pasul felinelor cu mersul
opintit al ºchioapelor, ºi bezna din ochii
oarbelor cu lumina purã ºi strãlucitoare!”
Caracterul de parabolã al romanului,
evident încã din titlu, se accentueazã pe
mãsura înaintãrii în epic, prima referinþã
culturalã fiind Ciuma lui Albert Camus,
parabolã a fascismului, prin sugestia
35
molimei care cuprinde oraºul, manifestatã
sub forma îmbãtrânirii colective, simbol
al degradãrii valorilor în lumea
contemporanã: „Pãrea sã fie ca pe timpul
ciumei. Doar cã numãrul celor azvârliþi de
vii în groapa comunã era mai mare acum
decât în trecut. De fapt, toþi cei duºi la
groapa de acum erau vii. De aceea nici nu
se arunca var nestins peste ei. De aceea se
ºi numea groapa azil. La ciuma cea nouã,
din prezent, era curios faptul cã niciunul
din cei molipsiþi nu murea de tot. Rãmânea
în fiecare un firicel de viaþã, astfel încât sã
poþi crede despre ei cã sunt vii”; iar în
explicaþia unui personaj: „Uite ce! Molima
de acum sau ce dracului o fi seamãnã, dupã
mintea lor, cu ciuma. Tu pari sã fii
principalul purtãtor al virusului. Aºa cã s-au
gândit sã te închidã ºi sã-þi batã uºa ºi
ferestrele cu scânduri”.
Narativizarea ideilor menþine povestea
între epic ºi reflexiv, ceea ce creeazã dubla
naraþiune în care se pot identifica un
scenariu realist, cu situaþii, fapte raportabile
la o realitate plauzibilã, altul mitic, al
semnificaþiilor ce însoþesc ºi transcend
faptele, conferindu-le conotaþii ezoterice ºi
exoterice. Astfel, nunta cu care începe
romanul îºi relevã un sens exoteric, dar,
prin îmbãtrânirea neaºteptatã ºi de
neînþeles a Antoniei, mireasa, îºi reveleazã
un sens ezoteric. Momentul îmbãtrânirii
Antoniei declanºeazã ºi produce dublarea
epicului. Realul se prelungeºte într-un fan-
tastic straniu, într-un fantasy, definit de
John Clute ºi John Grant în The Encyclo-
pedia of Fantasy: „Un text aparþinând
genului fantasy este o naraþiune coerentã
cu sine care, atunci când este plasatã în
realitatea noastrã, spune o poveste
imposibilã în lumea pe care o percepem,
dar, plasatã într-o altã lume sau o lume
secundarã spune cã, deºi cealaltã lume este
imposibilã, povestea va fi posibilã în
termenii acesteia din urmã”.
Mutatis mutandis, povestea imaginatã
de ªtefan Mitroi este imposibilã prin
raportare la legile fizice ale realitãþii ca atare,
dar perfect plauzibilã într-o altã lume, o
lume a conotaþiilor ce tind spre parabolã.
Într-un prim nivel al lecturii, aceastã
poveste relateazã despre o boalã stranie,
de neînþeles într-un alt nivel. Povestea este
o parabolã despre viaþã ºi moarte, despre
condiþia umanã tragicã, despre trecere.
În aceste condiþii, se relevã ºi
semnificaþia titlului. Guantanamo este o
metaforã a vieþii, sens prin care scriitorul
intenþioneazã sã expliciteze ºi sã ordoneze
haosul existenþial: „Ia spune tu, viaþã, infamo,/
36 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Ce este bãtrâneþea, ºtii oare?/ O vârstã, o
vârstã închisoare,/ Un altfel de
Guantanamo!”. Agenþii ordinii –
administratorul, bãtrânul strãveziu – se opun,
resping revelaþia, incapabili sã treacã dincolo
de aparenþã, neputând ajunge la sens, acel
sens pe care-l vizase Poetul: „ªi nu este
despre locul ãsta, cum crezi dumneata, ºi
despre vârsta celor ajunºi în acest loc”.
Guantanamo este puºcãria vieþii ºi a
morþii, Guantanamo este puºcãria
bãtrâneþii. Metafora transpune complexul
relaþiei dintre om ºi timp, dintre om ºi sinele
sãu, dialectica dintre etapele vieþii omului,
redusã la douã mari componente: tinereþea
ºi bãtrâneþea. În alegoria ochilor împru-
mutaþi de bunic, de exemplu, recunoaºtem
ideea potrivit cãreia tinereþea este
instinctualã, lipsitã de perspectiva
înþelepciunii, iar bãtrâneþea este vizionarã,
trecând dincolo de aparenþe, capabilã de a
vedea esenþele.
Perspectiva asupra realitãþii este
caleidoscopicã, în acest relativism al privirii
ºi al raportãrii la lume, putându-se identifica
ºi o strategie a naraþiunii. Tehnica punctelor
de vedere nu doar relativizeazã, ci
diversificã naraþia creând etaje ale epicului
în care povestea îºi multiplicã
semnificaþiile, sugerând semnificaþia privirii
în aparent ºi în esenþial: „Bãtrânul provenit
din copil se uita cu ochii din cutiuþã la
pasãrea ce se uita de sus la el, dar numai
în treacãt, pentru cã de la înãlþimea la care
zbura ea avea multe de vãzut. Fãrã sã aibã
nevoie de ajutorul altor ochi. Îi ajungeau
grãunciorii de foc din orbitele ei. Nu ar fi
fost de mirare sã-i vezi aripile de hârtie
aprinzându-se, iar peste cele douã
semicercuri din curtea azilului pline cu
bãtrâni cãzând o ploaie scurtã, de cenuºã.
Vedea în depãrtare dealurile pe care îºi suise
noile cartiere oraºul. ªi vedea vechiul
stadion pãrãginit din partea opusã acestora.
Apoi drumul pustiu, spre aeroportul pe care
era aºteptatã sosirea primului avion dintre
cele menite sã-i transporte pe muncitorii
de la fabricã în strãinãtate. Dincolo de
aeroport, pasãrea cu ochi de foc desluºea
clãdirile dreptunghiulare ale fabricii ºi niºte
oameni care încercau sã se apropie de
porþi. Erau pãrinþii celor îmbãtrâniþi
fulgerãtor în secþia de producþie. Niºte
haidamaci furioºi îi puneau pe fugã,
îndepãrtându-i de acolo. Ca sã-ºi spele
privirea de imaginile acestea nu tocmai
plãcute, pasãrea îºi clãti ochii în apele râului
care curgea în spatele fabricii având însã
grijã sã nu ºi-i stingã. Dupã care se întoarse
la salcâmii pe deasupra cãrora plutea. Cel
 cu ochii din cutiuþã o cerceta pe furiº dintre
salcâmi, în vreme ce altcineva îl cerceta
pe el din spatele unor tufe...”.
Ideea universului închis se extinde de
la individ la societate, de la viaþã la moarte,
fapt sugerat ºi de simetria compoziþionalã
a romanului care începe cu îmbãtrânirea
subitã ºi inteligibilã a Antoniei ºi se încheie
cu întinerirea ei. Sugestia evoluþiei
circulare cu rezonanþe hegeliene constituie
fundalul epico-reflexiv pe care scriitorul
îºi þese povestea. Alte simetrii sunt, de
asemenea, simbolice. Astfel, nunþii tinerilor
atinºi de virusul bãtrâneþii îi corespunde,
în planul simbolurilor exoterice, nunta de
aur a bãtrânilor atinºi de virusul tinereþii.
Faptele inadmisibile prin raþiune sunt
admisibile, graþie legilor parabolei, prin
semnificaþie ºi simbol.
Subiectul este simplu, în plan real,
povestea este uºor inteligibilã. Romanul se
deschide cu nunta avocatului Mario Holban
cu Antonia, nuntã urmatã de îmbãtrânirea
subitã a miresei, urmatã, ulterior, de alte
individuale îmbãtrâniri suspecte, pânã la
cazurile de îmbãtrânire colectivã. Lucrurile
evolueazã progresiv ca-n Ciuma,
determinând autoritãþile sã ia mãsuri. Pe
lângã Azilul de bãtrâni din oraº care-i
adãpostea pe târzii, pentru timpurii se
înfiinþeazã Centrul de bãtrâni nr. 1, apoi
Centrul de bãtrâni nr. 2. Aceste spaþii, replici
ale spaþiului închis, alte Guantanamo, închid
ºi izoleazã de restul societãþii pe cei atinºi
de misterioasa boalã. Maºinile care-i
transportã, un fel de luntre ale lui Caron,
poartã ºi ele umbra unor mari mituri,
sugerând o posibilã evoluþie a cãrnii în
aspiraþia ei spre luminã. Astfel, prima maºinã
este inscripþionat㠄Carne”, a doua – „Prin
Frâne la progres”, a treia reprezintã un copil
care învaþã sã meargã, mod simbolic de a
sugera stadiul primitiv în care se aflã
omenirea, din punct de vedere al
spiritualizãrii. În acest spaþiu, oamenii îºi
construiesc propria lor viaþã. Antiteza
înãuntru, în sine – afarã, în lume transpune
situaþia acestei umanitãþi debusolate, supuse
flagelului. În spaþiul închisorii, oamenii se
descoperã, în afara lui, doctorii, ziaristul Emil
Decusearã fac investigaþii pentru a dezlega
misterul, luptã împotriva lui.
Povestea care se deruleazã linear cu
izbucniri arborescente prin tehnica
povestirii în povestire, dubleazã mereu
planul real printr-unul al semnificaþiilor. Din
poveºtile spuse la Centrul de bãtrâni nr. 2,
supranumit Guantanamo II, se desprinde
o viziune asupra vieþii, cu sesizarea
paradoxului: „Viaþa nu este totuna cu faptul
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
de a fi viu”. Absenþa amintirilor echivaleazã
cu absenþa vieþii, iar aceasta înseamnã
moartea sufletului. Îmbãtrânirea timpuriilor
este o îmbãtrânire a sufletului. În poveºtile
care se repetã recunoaºtem parabola
omului ca hierofanie, ca manifestare a
sacrului în profan. Destinul fiecãruia este
reductibil, prin tragism, la destinul lui Iisus.
Ecce homo! capãtã un sens ezoteric,
fiecare om recunoscându-ºi, în propriul
destin, înrudirea spiritualã cu Fiul Omului.
Existã, în final, ºi o explicaþie raþionalã
a faptelor puse sub semnul fantasticului
straniu, a faptelor inadmisibile prin raþiune
care produc o rupturã de nivel. Cercetãtorii
japonezi au reuºit sã izoleze proteina C1q,
proteina care are legãturã cu sistemul
nostru imunitar, ºi care, în dualitatea ei,
protejeazã viaþa în aceeaºi mãsurã în care
conduce spre moarte. Îmbãtrânirea subitã
s-ar explica ºtiinþific, astfel, prin activitatea
acestei proteine. Controlul acesteia ar
putea oferi omului tinereþe fãrã bãtrâneþe,
imposibilitatea de a o controla produce
astfel de dereglãri: îmbãtrânirea tinerilor ºi
întinerirea bãtrânilor. Dialectica înãuntru-
afarã se aplicã acum omului în relaþia dintre
interior-exterior, dintre suflet ºi trup: „Pãrea
sã fie o nepotrivire de vârstã între suflet ºi
trup”, ceea ce face posibil ca cineva „sã
întinereascã pe dinãuntru” fãrã ºtirea
celorlalþi, iar altul sã aibã, dupã toate
probabilitãþile, „o inimã mult mai bãtrânã”.
Personajele sunt construite în ritmul
aceluiaºi epic dublu. Unele au profesii
civile: avocatul Mario Holban, ziaristul Emil
Decusearã; altele sunt privite în
indeterminare tipologicã: doctorii,
chirurgul, altele, parodiate: siameza, de
exemplu, Ela sau poate Nela, o caricaturã
a Androginului, sugerând, prin nume, viaþa
ºi moartea, afirmarea vieþii (Ela) ºi negarea
ei (Nela), iar prin destin, dualitatea ºi
tragismul condiþiei umane. Moartea nu este
o consecinþã a vieþii, ci clipã de clipã se
insinueazã în ea, aºa cum siamezele, una
tânãrã, alta bãtrânã, se poartã una pe alta.
Miracolul vieþii care se perpetueazã la
nesfârºit este explicat prin paralelism în
exemplul meduzei turritopsis nutricula care
nu moare niciodatã, pãcãlind moartea ºi
regenerându-se la nesfârºit.
Guantanamo este o reuºitã stilisticã ºi
epicã în dimensiunea parabolei a
prozatorului ªtefan Mitroi. Transpunerea
unui basm al fiinþei în coordonatele realului
ºi ale existenþei celei aievea se însoþeºte de
o filosofie a vieþii cãreia scriitorul îi dã
verosimilitatea construcþiei epice ºi-i
imprimã fiorul vieþii.
37
 LIT(ER)OGRAFII
MEDITAÞII ªI PORTRETE LIVE
O carte care atrage atenþia asupra
complexitãþii fenomenului literar ºi asupra
unor lecþii de viaþã, dincolo de care se
contureazã adevãrate modele umane, este cea
de interviuri a timiºorencei Maria Niþu,
Sesiunea de autografe, apãrutã la editura
Palimpsest din Bucureºti (2010), sub auspiciile
unui citat din J.J. Rousseau: Chiar ºi cel
înþelept poate sã ducã cu sine, din aceste
convorbiri, subiecte care sã merite meditate
în singurãtate. Observaþia
pare îndreptãþitã de vreme ce
convorbirile (interviuri ºi eseuri
critice), bine construite, au linii
de forþã care susþin lectura ºi o
fac utilã indiferent de structura
sau gustul artistic al cititorului
ºi indiferent de timpul lecturii.
De altfel, interviul, ca gen, este
mereu de interes atunci când
jocul de roluri este distribuit
unor personalitãþi autentice,
remarcabile în plan profesional,
de preferat ºi în cel uman, iar
atunci când întrebarea
porneºte de la cineva format ºi abil în materie
(cu ochi ager ºi inimã atât de generoasã încât
sã (se) audã ecoul celuilalt), lucrurile stau
cu atât mai bine.
Jurnalismul cultural este o profesie care
cere implicare, interes ºi inspiraþie, pe lângã
temelia de culturã menitã sã sprijine construirea
unui dialog, ca în cazul de faþã, care sã
adãposteascã revelaþia ºi/sau meditaþia. Ioan
Matiuþ, de exemplu [comentând cartea de
interviuri scrisã de Carmen Neamþu, Convorbiri
cu vedere la microfon. Arta interviului.
Chipuri ºi moduri (un adevãrat curs
jurnalistic)], afirma despre acest gen
subliniindu-i particularitatea: „Jurnalistul cul-
tural (...) trebuie sã aibã o acoperire culturalã,
vocaþie, criterii valorice ºi talent literar, calitãþi
din ce în ce mai rare la tinerii contaminaþi de
presa tabloidizatã, internet ºi alte mijloace fac-
ile de informare. O recenzie, o cronicã sau un
interviu implicã lecturi, vizionãri, documentãri,
în timp ce un articol de eveniment poate fi scris
în câteva minute ºi are mai mult succes la
marele public”. Tot despre interviu, Mihail
38 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Magda Grigore
ªora spunea cã este parte a istoriei noastre
literare ºi culturale, iar aceastã idee ar putea
foarte bine sã serveascã drept motto pentru
cartea Mariei Niþu. Fãrã sã facã nicio referire la
cuvintele acestea sau la autorul lor, ea
demonstreazã aceastã realitate, adunând în
cuprinsul cãrþii date ºi fapte din istoria
biograficã a autorilor selectaþi, precum ºi
aspecte care þin de geneza operelor.
Autoarea ne propune un spectacol –
sesiune, obþinând cu
dezinvolturã ºi pasiune
autografele auctoriale ale
invitaþilor sãi. Prozatoare,
eseistã, critic literar, om de
carte care a urmãrit cu pasiune
dinamica literaturii pe care
incontestabil o iubeºte, ea se
dovedeºte o scriitoare formatã
în climatul sobru al cãrþilor ºi
al revistelor. Poate cã cea mai
importantã particularitate din
practica interviului realizat de
Maria Niþu este chiar viziunea
sa asupra scriitorului,
abordarea lui ca personalitate holisticã,
devenirea lui, forþa de a-ºi transforma viaþa
în destin. Capacitatea artistului de a-ºi
proiecta timpul subiectiv ºi de a-l înscrie în
graficul temporal – istoric, este trãsãtura care
o motiveazã ºi care o apropie de interlocutor.
Pentru autoare actul artistic reprezintã în sine
ºansa valorizãrii umane, de aceea pe lângã
întrebãri ºi rãspunsuri (osatura obligatorie a
interviului), ea are abilitatea de a deschide
ferestre de suflet, prin care lucrurile se pot
vedea în vitralii, dirijeazã dialogul culisând
dinspre evenimentul major, înspre amãnuntul
semnificativ ºi mutând centrul de greutate al
spectacolului din plan profesional în cel per-
sonal ºi invers. Portretul scriitoricesc cãpãtã
astfel culoare prin plusul/bonusul obþinut sub
formã de evocãri/descrieri, note ce þin de
locuri, oameni, amintiri, preferinþe, întâmplãri
care au marcat într-un fel sau altul
personalitatea celui prins în discuþie.
Sesiune de autografe oferã mai multe
tablouri, selecþia fiind subiectivã, desigur, dar
în mãsurã sã alcãtuiascã densitate galeriei prin
 materialul cules ºi consistenþã prin arta
dialogului. Inspiratã, selecþia poate fi privitã
implicit axiologic, acest lucru determinând sau
sporind uneori provocarea, câþiva interlocutori
reuºind sã construiascã prin rãspunsuri, aºa
cum avertiza J.J.Rousseau, adevãrate insule
de meditaþie. Cartea este structuratã în patru
capitole mari: Linii de dialog, Vitralii,
Geometrii în spaþiu ºi timp, Ulise ºi marea, iar
în afarã de M. Blecher, Mircea Eliade
(Vitraliile) Mariana Marin (din Geometrii…),
este þesutã din personaje contemporane,
relativ apropiate cititorilor de azi: Bujor
Nedelcovici, Anavi Adam, Paul Everac,
Alexandru Deºliu, Vasile Dan, Ion Cocora, Ioan
Ardeleanu ºi profesoara Maria Novac (în Linii
de dialog); Irina Mavrodin, ªerban Foarþã,
Mircea Cãrtãrescu, Ionuþ Chiva (Geometrii în
timp ºi spaþiu) ºi Anghel Dumbrãveanu, Traian
Jacotã-Bârgãu (în Ulise ºi marea). Maria Niþu
apeleazã inclusiv la convorbirea imaginarã (vezi
Alexandru Deºliu), interviu nãscut, dupã cum
mãrturiseºte autoarea, de depãrtare, când nu
ai la îndemânã vreun mijloc de comunicare cu
persoana doritã, ca ºi când fiecare ar fi blocat
undeva, deºi acum, în era revoluþiilor de tot
felul, se pot obþine legãturi chiar ºi cu cei
blocaþi între gheþuri polare, în deºertul Sa-
hara, ori în munþii Himalaya, într-o navetã
spaþialã, ori chiar într-o gaurã neagrã a
universului. Dincolo de umor ºi dezinvolturã,
autoarea îºi exprimã cu delicateþe credinþa ºi
încrederea într-o comunicare specialã care þine
de dimensiunea spiritualã: ªi totuºi, existã tot
o gaurã a universului, nu ºtiu dacã e neagrã
sau luminoasã, unde nu poþi comunica real
în nici un fel, decât dacã, atunci când dorinþa
e mare, foarte mare, trimiþi antenele
imaginarului ºi întrupezi persoana invocatã
la dialog, ca-ntr-un holospaþiu, ºi împleteºti
legãtura cu ea prin odgoane de întrebãri ºi
rãspunsuri imaginare…!
Aºadar, selectarea scriitorilor, subiectele
abordate, documentarea obligatorie ºi
minuþioasã, strategia/ proiectul dialogului sunt
reperele valorizatoare ale cãrþii. Cititorii vor afla
poveºti din viaþa realã despre geamantanele
cu manuscrise ale lui Anavi Àdám, confiscate
de securitate; despre pledoaria pro-memorie þi
terapia prin cuvânt la Bujor Nedelcovici;
despre Sfântul Spirit care, dupã pãrerea lui Paul
Everac, nu e sfânt, ci laic, umblã printre noi
dacã îi facem loc; despre teatrul care i-a
facilitat lui Ion Cocora, stãri extreme; despre
regretul lui Vasile Dan, cã la ora actualã în
literatura românã nu existã o instituþie a criticii
literare în exerciþiu; despre interviurile dense
ale lui Alexandru Deºliu (Convorbiri în
cumpãnã); despre studenþie în anii 1945,
descrisã de profesoara Maria Novac; despre
rãtãciri ºi regãsiri imaginare, cu Ioan
Ardeleanu; despre durerea Irinei Mavrodin de
a nu fi fost receptatã ca poetã; despre marea
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
artã a lui ªerban Foarþã de a topi eseistica în
poetizare; despre ipostaza scriitorului
inaccesibil (retras în turnul de fildeº aristo-
cratic) ºi reconsiderarea mitului de cãtre
Mircea Cãrtãrescu; despre disperarea
inocenþei la Ionuþ Chiva; despre dorinþa de
socializare (in nuce) ºi singurãtatea Marianei
Marin; despre poezia elegiac-reflexivã ºi
melancoliile lui Anghel Dumbrãveanu; despre
psihologia exilatului complex mozaicatã care
dã o literaturã specificã, precum la Traian
Jacotã-Bârgãu. Alãturi de aceste incisive
cãlãtorii confesive, mai regãsim meditaþii
despre specia aparte a Blecherienilor, precum
ºi despre omagiul suprem pe care Mircea
Eliade i-l aduce lui Brâncuºi prin piesa
Coloana nesfârºitã (un compendiu al
afinitãþilor simþite, prin ideile comune care
le-au încins creaþia).
Structura interviului Mariei Niþu este
beneficã prin faptul cã autoarea începe prin
a-i oferi cititorului un pre-text prin care (îl)
aduce în preajma invitatului, (îl) introduce în
atmosfera specificã personalitãþii lui ºi iniþiazã
în autenticitatea artisticã pe care o emanã actul
scris al acestuia, apoi urmeazã textul ca atare,
interviu sau/ºi eseu critic, unde apeleazã la
provocarea mãrturisirilor, la detaliile
semnificative etc. Ea stabileºte cu uºurinþã
echilibrul necesar între iscodirea insistentã a
intervievaþilor ºi retragerea inspiratã din
aventura imixtiunii, între entuziasmul
provocãrii ºi cultura discreþiei.
Comportamentul sãu reportericesc
penduleazã între ipostaza cavalerului
rãzboinic pornit sã cucereascã noi spaþii ale
confesiunilor ºi ipostaza interlocutorului
sobru, retras în delicateþea ascultãrii.
Câteodatã sparge monotonia povestirii (sau
previzibilitatea ei) prin câte o întrebare
surprinzãtoare, subtilã, care smulge
intervievatul din lanþul subiectiv al amintirilor
sau care schimbã neaºteptat planul discuþiei
fãrã sã dea timp de (rãz)gândire celuilalt. Cu
aceastã metodã Maria Niþu reuºeºte sã ofere
câteva tablouri bine conturate al scriitorilor,
portrete live, cum deducem chiar din
mãrturisirea autoarei: eu rãmân de modã
veche ºi prefer interviul live, e mai spontan
ºi mai spumos, fãrã întrebãri rigide, dinainte
pregãtite, ca bãtute în cuie...
Iscusinþa pe care o dovedeºte autoarea
în aceastã privinþã ne readuce în atenþie dilema
interviului, aºa cum era ea expusã de acelaºi
Ioan Matiuþ într-un articol (Din învãþãturile
unui jurnalist cultural) din revista Arca,
nr.103: „Cât din economia unui interviu reuºit
îi revine celui care pune întrebãrile ºi ce rol
joacã rãspunsurile în acest ansamblu hilar?
Personalitatea invitatului «face» discuþia sau
abilitatea/ metoda sigurã a intervievatorului
de a scoate în faþa microfonului/ camerei/
hârtiei esenþa celuilalt?”.
39
 ALAMBICOTHECA
Dumitru Ungureanu
„UCENICIE, ÎNTR-O BREASLà VECHE”
La Editura Charmides a apãrut anul trecut
un tom de 518 pagini, intitulat «Frig sau
Despre cum poezia ne-a furat moartea».
Conþine Epistolarul dintre Aurel Dumitraºcu
ºi Adrian Alui Gheorghe, întins între anii 1978-
1990. Titlul uºor derutant ºi subtitlul
eminamente poetic nu deconspirã conþinutul
profund... paideic al scrisorilor. Poate comit
o banalitate ca-n proza realistã: dacã aº alege
o definiþie exactã a celor scrise în volumul de
faþã, „anii de ucenicie” cred cã s-ar potrivi.
Sadoveanu (autor nu prea iubit de epistolarii
noºtri) a scris pagini frumoase despre acest
rãstimp al fiecãruia, iar eu mi-am permis
împrumutul, din comoditate. Procesul formãrii
celor doi ca scriitori se deruleazã individual,
dar interacþiunea prin scrisori este o
necesitate într-un timp deraiat ºi îngheþat.
Când regimul în care þi-a fost hãrãzit sã te
naºti te obligã, la douãzeci de ani ºi împotriva
voinþei tale, sã munceºti într-o minã de
cãrbuni, unde moartea pândeºte la fiecare pas,
a te consolida ca om întreg este o experienþã-
limitã, absolvitã de foarte puþini. Solidaritatea
prietenilor poate fi atunci esenþa ce te þine
pur ºi simplu în viaþã. Nici dragostea unei
femei, nici ambiþia de-a intra la facultate ori
de-a semna o carte nu egaleazã gestul unui
prieten care îþi scrie, deschizându-þi, în bezna
galeriei de minã, o fereastrã luminatã, fie ea
ºi imaginarã. ªtiu ce spun, am trãit
sentimentul în cauzã, pe alte coordonate, cu
intensitate diferitã, doi ani înainte de Adrian
Alui Gheorghe, beneficiarul „calitãþii” de
ortac fãrã voie.
Lectura a fost ca o regãsire de sine. N-am
cunoscut în acei ani nici pe Aurel Dumitraºcu,
nici pe Alui Gheorghe. Cred cã ne-am
intersectat pe coridoarele vreunei redacþii, din
câte înþeleg, urmãrindu-le scriptural traseele
ºi verificându-mi amintirile. Totuºi, mã
recunosc ºi-n scrisorile de faþã, ºi-n Jurnalul
lui Aurel, publicat în 2011. Niciun mister: toþi
am trãit aproximativ în aceleaºi condiþii
provinciale, puþin favorabile culturii
adevãrate, fãrã vreun spiritus rector alãturi,
care sã ne corecteze la timp lecturile greºite
ori sã ne tempereze excesele trãiriste. Prieteni
comuni am avut, ºi încã avem: de la Liviu Ioan
40 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Stoiciu ºi Florin Iaru la infatigabilul Gim
Laurian, ale cãrui discursuri patetice,
împãnate de saliva propriei genialitãþi unice,
le ascultam acum vreo patru decenii, în
nopþile toride ale unui Bucureºti demolat! ªi
lecturile ne-au fost asemãnãtoare, doar
interesul fiecãruia pentru un domeniu sau
altul instituind oarecari diferenþe. Iar de aici
pornind, se poate alcãtui o bibliografie
obligatorie pentru cine vrea sã aibã idee
despre felul în care poeþii generaþiei 80 au
devenit ce sunt.
Existã în mediile universitare, acolo unde
o parte dintre autorii optzeciºti au ajuns
profesori, opinia fixã c㠄generaþia 80” este
una eminamente ludicã, livrescã, detaºatã de
realitatea înconjurãtoare. Nu e cazul sã
demontez ponciful, chiar cartea de faþã e un
argument cã generaþia în chestiune cuprinde
mai mult decât componenþii Cenaclului de luni
sau de marþi, de pe lângã Facultatea de Litere
bucureºteanã. Dacã s-ar fi bazat numai pe
absolvenþii de învãþãmânt superior, literatura
recunoscutã azi ca „optzecist㔠avea toate
ºansele sã fie un snobism perisabil. S-a
întâmplat însã ca „aerul vremii”, cum se spune,
sã cuprindã toate categoriile sociale. În mâzga
ºantierelor ºi-n praful furnalelor, în
cancelariile ºcolilor cu suplinitori care
terminau studiile la F.F. ºi în cantoanele
oraºelor depersonalizate, niºte lunatici
obstinaþi trãiau cultura la purtãtor, fãrã
intermediere oficialã. Ei au fãcut ca
„optzecismul” sã fie consistent, ancorat în
realitate ºi viguros peste moftul unui „ism”
ca atâtea altele. Între ei, fãrã discuþie, Adrian
Alui Gheorghe, a cãrui biografie poate sluji
de materie primã unui roman non-ficþional.
„Romanul” se scrie (parcã) de la sine, în
paginile corespondenþei adunate aici:
fragmentar, intens, cu ramificaþii nebãnuite,
cu lirism fãrã dulcegãrie, cu opinii percutante
despre viaþa literarã ºi viaþa în sine, cu
momente divergente, ca-n orice prietenie ºi-
n orice prozã. Deasupra elementelor ce trimit
la ficþiune (deºi e realism crud cât cuprinde!),
rãmâne spuma zilelor ºi nopþilor de studenþi
întârziaþi: formarea ca scriitori, ucenicia într-o
breaslã conflictualã...
 NOTE DE LECTURÃ
„RUGÃCIUNILE”
DUPÃ ADRIAN GEORGESCU
Adrian Georgescu din Bucureºti, care
poartã un nume relativ comun, se
individualizeazã în schimb, ca scriitor de
mare originalitate, cu stil unic, profund ºi
complicat, greu de imitat, deoarece efortul
epigonic ar fi copleºitor dar cu rezultate
insignifiante, atâta vreme cât scrisul origi-
nal se aratã anevoie de citit,
în ciuda nebãnuitelor calitãþi,
ce se dezvãluie în totalitate
abia la sfârºitul lecturii! Mã
numãr printre cei care i-au
citit mai multe cãrþi ºi susþin
cu argumentele de rigoare
(publicate nu o datã) cã
modul sãu inspirat ºi
complicat de creaþie l-a
condus la obþinerea unor
opere literare de calitate.
Am în faþã ediþia a doua
revizuitã a cãrþii sale,
Rugãciunile (Ed, No 14 Plus
Pinus, 2014), realizatã în
stilul care l-a consacrat ca prozator, dar
care are un plus de noutate ºi complexitate
(se putea altfel, la un autor atât de
înzestrat?). Pânã la aceastã carte autorul
îºi câºtigase ca principalã caracteristicã
(dupã pãrerea mea) facultatea cam unicã
de a face prozã cu mijloace lirice, nu în
sensul prozei scrise de poeþi, împãnate cu
jerbe de metafore ºi eventual, dulcegãrii,
ci creare de atmosferã ºi înfiripare de
acþiuni prin expresii eliptice, aparent rupte
între ele, când de fapt contrapunerea,
contrastul lor, dau conexiuni surprinzãtoare
ºi sugereazã cu efecte neaºteptate
evenimentele din viaþa personajelor,
încãrcate de dramatism ºi tensiune. În ce
mã priveºte, consider romanul Hagigadar,
o culme a creaþiei sale artistice ºi o
importantã carte a literaturii române.
Dar ce aduce nou cartea sa,
Rugãciunile? În primul rând, nu sunt
rugãciuni propriu-zise, în sensul celor
consacrate de religie ºi chiar de un anumit
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
Corin Bianu
tip de literaturã. Deºi sunt scrise la persoana
întâi, textele sale sunt un fel de confesiuni,
iar titulatura li se potriveºte doar în sensul cã
sunt adresate în marea lor majoritate lui Iisus
Hristos. Dacã sunt confesiuni personale sunt
monologuri, iar dacã monologurile sunt
literare, aparþin artei dramatice, teatrului! Aºa
ceva au în plus Rugãciunile:
dramatismul expresiei intime
în relaþia omului cu
Dumnezeu!
Formal, dar nu numai,
fiecare „rugãciune” se
compune din douã pãrþi,
prima, tipãritã cu litere
normale, cealaltã cu italice;
prima cuprinde textul prin-
cipal iar cealaltã reprezintã
imaginea lui oglinditã, prima
este mai asprã, sobrã,
tensionatã, a doua e un fel
de dublurã liricã, un corolar
cu mai puþin dramatism, dar
mai mult lirism. Sunt în total treizeci ºi ºase
astfel de rugãciuni „duble”.
Omul din aceste „rugãciuni” nu se
roagã lui Dumnezeu sã fie ajutat, sã i se
dea, omul se destãinuie pânã la cele mai
intime fibre ale sufletului sãu, se
confeseazã lui Iisus Hristos asupra
capacitãþii de a se autocunoaºte pe sine:
„…Umblu cu picior senin pe drumul
ce urc㠖 oare mã învrednicesc la
Dumnezeu trenând dupã mine pãcatele deja
sãvârºite ºi multe intenþii neduse la capãt
ºi gânduri de pocãinþã ce izbucnirã din
pãmânt ca niºte cruci frânte gata sã
strãpungã pe pãcãtosul cu avertizarea
gravitãþii pãcatului care abia stã în cumpãnã
ºi penduleazã ameninþând pe fãcãtorul de
rele cã i se pun la cale una ºi cealaltã ºi cã
el nu va sta la Faþa Domnului.”
„…Necurate intenþiile fiecãrui om;
interesate sentimentele noastre mocirlind
prin lume; gândurile care pretind sã
dobândeascã ce n-au avut ºi poate cã nici
41
nu li se cuvine. Mãsluitoare cuvintele care
se rãsucesc tãvãlindu-se printre sensuri
multe, încât nu-ºi mai ivesc faþa realã;
atunci vom izbuti sã ne situãm – ºezând
împietriþi sau miºcându-ne neliniºtiþi de
viitoruri incerte sub slava Treimii
Preasfinte ca sã ne bucurãm de scãparea
Fiului ºi de acoperirea Duhului Sfânt.”
„…Bucurã-te sãrmane pãcãtos apãsat
de cele deja sãvârºite dintre care acelea rele
s-au întreþesut în pãcate iscusind o mreajã
în care deja am cãzut. Bucurã-te cãci ºirul
întrebãrilor despre una ºi alta împresurând
cele ce-þi sfredeliserã mintea ºi-þi locuiserã-
n inimã s-a rupt dar a fost înnodat de o
mânã priceputã a menþine sufletul în rugul
aprins al vieþii. Domnul mi-a desluºit
neputinþele ºi mi-a vãdit neºtiinþa lãsând
raze din Lumina Sa sã-mi strãpungã
întunericul ºi – deschizându-mi inima – s-
o facã fereastrã./ ªi iarãºi:/ Pe ce cale sã
mã conduc; încotro sã mã îndrept; de care
scarã sã mã þin urcând ºi scoborând pânã-
n iad fãrã a deznãdãjdui. Oare ce poartã ar
trebui evitatã ca – intrând – sã nu mã pierd
în profunzimea necuvenitã mie – celui
împiedicat la fiecare pas. Nimic nu se
aseamãnã cu temeinicia realitãþii lui Iisus
Hristos. În nodul noimei Adevãrului Sãu
se aflã sensul firii ºi propria-mi viaþã întru
Domnul; Doamne miluieºte.”
Compunerile sunt urmarea unui foc
lãuntric intens ce topeºte sentimentele,
turnându-le în expresii de neuitat; dislocate,
unele fraze devin adevãrate aforisme: „Mã
bucur învrednicindu-mã de dragostea de
Dumnezeu ca pe cea mai adevãratã virtute
datã omului iar acesta o poate purta fãrã a
fi zdrobit de puterea ei”; „Desãvârºirea
începe pe faþa pãmântului ºi în îngrãdirea
lumii dar se împlineºte numai în cer”.
Din cauzã cã solilocviile acestea
reprezintã relaþia omului cu Divinitatea, ele
capãtã implicit ºi ceva din textele bisericeºti,
dar numai ca o culoare a zicerii, pentru
adecvarea „rostirii”; în esenþã se deosebesc
radical, pentru cã autorul este condus de o
concepþie laicã de viaþã. Pe de altã parte,
lucrãrile bisericeºti uzitate la slujbe sunt de
regulã fãrã vârstã, aceleaºi din vechime,
pe când la el, limbajul, compus ºi din multe
neologisme, precum ºi structurarea
pieselor, sunt de actualitate, autorul ne e
contemporan ºi reprezentativ pentru
începutul mileniului al treilea:
„...Lepãdãm veºmântul iubirii de fraþi
dat nouã de Iisus Hristos – ca pe o zdreanþã
– neºtiind sau uitând ori omiþând cu ºtiinþã
cã în absenþa dragostei Domnului nu ne
iubeºte nimeni – nici pe lume nici pe sub
pãmânt: ºi iubirea moare. ªi fãrã iubire –
42 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
dar ce mai rãmâne dupã ce dragostea s-a
destrãmat în resentimente.”
Mai spuneam, cã scrierea nu e strãinã
de lirism, dar ºi acesta este o tot nuanþã, o
culoare a ei, pentru cã ea se încadreazã mai
bine între scrierile dramatice în prozã. Pe
lângã insule metaforice de sine stãtãtoare,
puternice ºi memorabile, întâlnim imagini
poetice de o vigoare ºi incandescenþã: „În
întunericul nopþii îmi zãboveºte mintea
încolþitã de gânduri apoi se lãmureºte la
focul beznei. În întuneric îmi bate inima
de iubirea de Isus Hristos dar când Domnul
va fulgera întunericul le va aprinde pe toate
ºi rug vor arde în lume dimpreunã cu lumea
ºi o luminã nouã se va ridica. Unindu-se
aceastã luminã cu lumina dumnezeiascã vor
fi Lumina”.
Suita aceasta de confesiuni impresio-
nante prin însuºirile subliniate mai sus
poate fi consideratã ºi un „jurnal”, dar unul
de tip particular, cu multe elemente de artã
dramaticã autenticã.
În acelaºi timp, unele dintre
monologuri se întrupeazã ca imne de slavã,
dar tot în interiorul dramatismului; chiar
cartea în întregime, se constituie ºi ca un
imn de slavã lui Iisus Hristos, al cãrui ma-
terial „de construcþie” este unul viu ºi
concret, anume viaþa tensionatã a
confesorului, care îºi pune întrebãri asupra
condiþiei umane ºi cãile de desãvârºire întru
dumnezeire. Aºadar: „Doamne – oare mã
voi învrednici sã rãspund minunilor Tale
cu minunea propriei mele vieþi ºi sã le
rãsplãtesc cu cuvintele scrise care sã Te
laude ºi sã te slãveascã cãci mã rog Þie
din inimã cu un plâns singuratic ºi
adevãrat./ Oare voi fi dãruit ºi Tu vei primi
de la mine cele pe care le am de la Tine ºi
Þi le slãvesc prin recunoaºtere ºi perpetuare
în gând ºi iubire./ Iar Tu – Doamne – vei
binecuvânta de la acest bãtrân dãruirea lui
efemerã precum cântecul pãsãrii care
trece./ Purtat pe mãrile fericirii ºi dus pe
valuri împãcare îndrãznesc un zâmbet
cãtre Domnul nostru Isus Hristos. Apoi
îmi spãl veºmântul ºi faþa ºi-mi clãtesc
inima cu cele îngãduite mie de Domnul:
mã smeresc veselindu-mã solitar ºi
îndãrãtnic sã pãstrez tot ce mi-a fost dat.
Gata sunt ºi mã închin la Domnul: Iisuse
Hristoase – facã-se voia Ta.”
Iatã cã încercând sã gãsim un tipar în
care sã se potriveasc㠄rugãciunile” lui
Adrian Georgescu, apar mai multe ºi nici
unul exact în întregime, ceea ce înseamnã
în ultimã instanþã, cã ele au „tiparul lor
propriu”, unic, ºi cã o operã literarã valoroasã,
precum sunt acestea, genereazã ºi posibilitãþi
multiple de evaluare ºi interpretare.
 FILOLOGICALE
Nicolae Georgescu
DIN MISTERELE LITERATURII ROMÂNE
Ediþia princeps Eminescu (2)
2. Înapoi la Maiorescu?
Dupã Revoluþia din decembrie 1989 s-au
petrecut câteva lucruri semnificative ºi în
eminescologie. Mai întâi, s-a pus în circulaþie
Volumul X al publicisticii, cuprinzând
articolele politice ale lui Eminescu din timpul
ºi de dupã Rãzboiul deIndependenþã1. Tipãrit
încã din varã, prezentat în august 1989 la o
mare sãrbãtoare naþionalã din Chiºinãu, acest
volum nu avea bunul de difuzare ºi aºtepta,
practic, în depozitul editurii, sã fie trimis la
topit. Revoluþia i-a dat drumul sã circule.
Ediþia academicã s-a încheiat, apoi, foarte
repede, celelalte volume din Opere fiind de
mai multã vreme pregãtite pentru tipar,
întreaga ediþie a rãmas, însã, ca un monu-
ment masiv de marmurã muzealã.
„Acropolea” construitã cu atâta trudã a
redevenit „necropolã”. Alte ediþii din opera
lui Mihai Eminescu au început sã circule; în
loc ca ediþia mare sã devinã sursã de
alimentare a lor, aceastã ediþie s-a tencuit în
rafturile bibliotecilor lãsând, pentru marele
public, loc de recapitulare. S-a reeditat
culegerea lui I. Scurtu din 1904: M.
Eminescu, Scrieri politice ºi literare, s-au
reeditat fragmente din ediþia lui I. Creþu:
Eminescu, Opere politice, apoi D. Murãraºu:
Nalismul lui Eminescu. Într-un lanþ tipografic
greu de controlat el însuºi, proza politicã
eminescianã s-a difuzat fãrã centralizarea
(coordonarea) marii ediþii academice. Practic,
un inventar al ediþiilor care circulã astãzi nu
s-a fãcut – ºi nu se poate face, pentru cã
editurile nu mai respectã legea depozitului
legal care le obligã, între altele, sã doneze
un numãr de exemplare din orice publicaþie
pentru bibliotecile mari. Biblioteca
Academiei Române nu deþine multe dintre
aceste reeditãri.
În domeniul poeziei, în schimb,
fenomenul este de-a dreptul spectaculos:
poezia lui Eminescu a început sã circule
insistent în reprinturile ediþiei princeps. La
Bucureºti, Chiºinãu, Tg. Mureº, Braºov,
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
Timiºoara – ediþia I Eminescu, scoasã de
Titu Maiorescu de Crãciun 1883, a apãrut,
fotocopiatã, în tiraje dirijate de regula
economiei de piaþã, cu sau fãrã prefaþã
actualã de avertizare, tiraj dupã tiraj
epuizându-se fãrã veste. Desigur, aspectul
de obiect de lux al cãrþii, coperþile
atrãgãtoare, vignetele bine reproduse –
toate acestea au contribuit la succesul ei.
Într-un fel s-a dovedit cã principiul tutelar
de dinainte de 1989, acela al tirajelor de
masã, cu hârtie ieftinã, literã micã, etc. (dar
cu coperþi executate în condiþii foarte bune,
elegante ºi cu gust desenate) – nu era
adecvat. Eminescu avea – are! – nevoie
de monumente. Când nu existã monumente
noi, se reproduc, în copie, cele vechi. ªi
Ministerul Culturii a contribuit la aceastã
operã de rememorare, sponsorizând pe
rând reeditarea fotoprintatã a ediþiei Ludovic
Dauº, apoi a ediþiei G. Murnu ºi, în fine, a
primelor trei volume din ediþia Perpessicius.
Considerãm cã acest fenomen de
îndepãrtare de ediþia academicã nu exprimã
refuzul ori saþietatea; mai degrabã
puncteazã lipsa unui sector managerial al
colectivului care a încheiat cu atâta trudã
ediþia academic㠖 ºi care, apoi, s-a dizolvat.
Aceste reeditãri puteau fi fãcute chiar de
acest colectiv; ar fi trebuit, oricum, sã
poarte girul unui îngrijitor de ediþie care sã
avertizeze asupra fiecãrei ediþii în parte.
Din ºirul tuturor evenimentelor
eminesciologiei post-decembriste se
detaºeazã reeditarea insistentã a ediþiei
princeps. Unele cãrþi au coperþi roºii, altele
albastre – iar în anticariat a apãrut ºi un
exemplar din ediþia princeps cu legãtura
originarã verde. Deducem cã prima mie
de exemplare editatã în 1883 a avut mai
multe legãturi. Unele ediþii au portretul
poetului pe prima pagin㠖 altele, nu.
Deducem cã ediþia princeps a avut mai
multe tiraje. Cuprinsul este, însã, identic –
ceea ce înseamnã cã aceste tiraje au avut
43
aceeaºi matriþã tipograficã, numai hârtia era
diferitã. Acestea sunt lucruri care nu s-au
ºtiut despre ediþia princeps, pentru cã
eminesciologii n-au avut-o la îndemânã,
bibliotecile mari au þinut-o sub protecþie.
Acestea sunt, însã, împrejurãri
externe. Faptul cultural care se consumã
este cã, ruptã de criticile ºi comentariile
ei, ediþia I Eminescu scoasã de Titu
Maiorescu îºi începe a doua viaþã,
rãspândind în public, iarãºi, greºelile de
tipar din 1883, îmbinarea poeziilor fãcutã
în 1883, întrebãrile care s-au pus în anii
’80-’90 ai secolului trecut pe marginea
editãrii poeziei lui Eminescu în general.
Cercetarea de faþã porneºte din dorinþa
de a înþelege acest fapt cultural care se
consumã. Ediþia I a Poesiilor de Mihail
Eminescu înseamnã startul tipografic al
operei celui mai mare poet român. De
vreme ce astãzi se revine, cu atâta insistenþã,
asupra începuturilor – decurge cã mai este
ceva de cãutat în aceste începuturi. În
spatele ediþiei princeps stau, dupã cum se
ºtie, manuscrisele eminesciene – dar ºi
revistele unde poetul a publicat, mai ales
Convorbirile literare. Editorii avizaþi ai lui
Eminescu ºtiu cã totdeauna de la ultima
formã a manuscrisului eminescian existent
pânã la prima tipãrire în revistã sunt
diferenþe. Aceste diferenþe au fost, de
obicei, arbitrate de manuscrise,
acreditându-se ideea cã la Convorbiri
literare textele lui Eminescu primeau unele
îndreptãri. Cum se face, însã, cã majoritatea
greºelilor din Convorbiri literare se regãsesc
în ediþia princeps, pânã ºi greºelile de tipar
evidente? Ipoteza care se contureazã este
cã manuscrisul dupã care s-a cules, în
tipografie, ediþia princeps era constituit
chiar din foile decupate din revistã ºi
aranjate teanc. Lipsesc, dintre manuscrisele
lui Eminescu de la Academia Românã,
tãieturile pe care el ºi le fãcuse, probabil,
dupã ziarele ºi revistele unde publica.
Aceasta este o lipsã seminificativã. Existã,
între manuscrisele poetului, numeroase
tãieturi din ziare care-l interesau, unele dintre
ele cu sublinieri. Lipsesc, însã, tãieturi din
revistele unde a publicat el însuºi.
Acceptând aceastã ipotezã de lucru,
din ea decurg altele. Nu greºelile de tipar –
nici cele identice în Convorbiri literare ºi
în ediþia princeps, nici cele prezente numai
într-un loc ori numai în celalalt – nu acestea
sunt determinante; de altfel, nici nu sunt
numeroase. Determinantã este punctuaþia
– alta în revistã faþã de ediþia princeps.
Vom vedea, pe parcursul studiului de faþã,
cã editorii lui Eminescu îndreaptã tacit
44 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
greºelile de tipar – dar preiau masiv
punctuaþia ediþiei princeps, deci o resping
pe cea a Convorbirilor literare.
O virgulã într-un text are, se ºtie, de
multe ori, importanþã capitalã. Una e: El
zboarã, gând purtat de dor/ Pân piere
totul, totul – alta: El zboarã, gând purtat
de dor,/Pân piere totul, totul. Prima formã
aparþine Convorbirilor literare – cea de-a
doua, ediþiei princeps ºi tuturor ediþiilor de
dupã aceasta. Ediþia princeps face din dor
un vector, un cãrãuº al gândului –
Convorbirile îl propun drept cauzã ºi efect;
dorul duce gândul pânã la fine.
Acestea, ºi multe altele, sunt diferenþe
care ies la un simplu sondaj, la o verificare
de raft a ediþiei princeps cu revista. Tot la
o verificare de rutinã a câtorva ediþii cu
colecþia Convorbirilor literare de Ia
Biblioteca Academiei Române iese în
evidenþã un lucru ciudat în aparenþã, posibil
în ultimã analiz㠖 oricum, foarte
interesant. Cutare editor vede, în
Convorbiri literare, o lecþiune care nu
existã în colecþia de la Biblioteca Academiei
Române. Altul dã o greºealã de tipar în textul
Convorbirilor literare – dar în colecþia de
la Biblioteca Academiei Române greºealã
nu exista: este textul corect. Este vorba de
Nicolae Iorga, Mihail Dragomirescu,
Grigore Scorpan – intelectuali cu totul
stimabili, iar Iorga ºi Scorpan se referã la
acelaºi loc, deci nu sunt scãpãri ori
încurcãturi de fiºe. Se iscã, aºadar, ipoteza
unui tiraj dublu al Convorbirilor literare.
Cineva a vãzut, dupã începerea imprimãrii,
o greºealã, a oprit procesul tipografic, s-a
îndreptat greºeal㠖 dupã care tipãrirea s-a
reluat. Unele exemplare din acelaºi numãr
au greºeala respectiv㠖 altele nu o au.
Tirajul Convorbirilor literare nu depãºeºte
câteva sute de exemplare – ºi astãzi mai
toate bibliotecile mari din þarã ºi de peste
hotare au revista între colecþiile lor. O
inventariere a tuturor exemplarelor ºi o
confruntare a lor este, aºadar, necesarã. Este
o muncã de teren îndelungã ºi anevoioasã;
în ceea ce ne priveºt presupunând la început
cã este vorba de erori ale editorilor
(încurcarea fiºelor), când am constatat cã
trimiterile „greºite” se repetã, am încercat
inventarierea ºi consultarea exemplarelor din
câteva biblioteci bucureºtene, fãrã a fi
depistat diferenþe. Grigore Scorpan fiind
bibliotecar la Biblioteca Universitãþii din Iaºi,
ar rezulta cã acolo s-a documentat: dar nici
la Iaºi n-am gãsit confirmarea…
Ediþia princeps ridicã asemenea
probleme, ºi încã multe altele. Titu
Maiorescu declarã, de pildã, cã a corectat
 ultima coalã editorialã pe data de 16
decembrie 1883, coala nr. 20. Ediþia are,
însã, numai 19 coli editoriale. O coalã (16
pagini) s-a pierdut.
Aceste probleme sunt înfãþiºate, în
lucrarea noastrã, unde încercãm sã oferim
soluþii pe cât ne este la îndemânã câmpul
informaþional.
Ediþia princeps înseamnã, însã, ºi
ediþiile Titu Maiorescu, cele 11 care i-au
urmat schimbând aranjamentul poeziilor,
adãugând alte poezii, îndreptând greºeli
tipografice, adãugând altele.
În fine, ediþia princeps pune o
problemã fundamentalã pentru opera
poeticã a lui Eminescu. Putem spune cã
toate ediþiile Eminescu ce s-au tipãrit paralel
cu cele scoase de Titu Maiorescu ori dupã
1911 (anul ultimei ediþii îngrijite de critic)
– sunt reacþii la aceasta. Niciuna nu
acceptã ordinea poeziilor din ea. Fiecare
în parte propune criterii personale. Este
vorba de lotul masiv al poeziilor noi,
publicate între 1884, data când a apãrut
Ediþia princeps, ºi 1902, datã când Titu
Maiorescu a donat Bibliotecii Academiei
lada cu manuscrise eminesciene. Poeziile
dintre 1884-1889 au un regim special, unii
editori considerându-le postume deºi poetul
era în viaþa (pentru cã se publicau fãrã
voinþa lui). Ordinea reluãrii lor în ediþiile
urmãtoare depinde de la editor la editor de
factori cronologici mai mult sau mai puþin
subiectivi. Ordinea din ediþiile Maiorescu,
însã, nu se mai reia, ºi avem tot dreptul sã
ne întrebãm de ce acest refuz al sumarului
stabilit în 1883? Cine a stabilit acest sumar?
În lipsã de documente, consensul editorilor
ºi al criticilor de ediþii îl desemneazã pe
Titu Maiorescu drept arhitect al cãrþii. Este
vorba, însã, de acelaºi consens care nu
observã cã aceastã carte are 19 coli
editoriale, în loc de 20, acelaºi consens care
nu sesizeazã cã greºelile de tipar identice
în revistã ºi carte înseamnã tipãrirea cãrþii
dupã textele din revistã, acelaºi consens
care ignorã punctuaþia din Convorbiri
literare, acelaºi consens care trece cu ochii
închiºi pe lângã posibilitatea existenþei unui
tiraj dublu al Convorbirilor pentru unele
numere. Editorii lui Eminescu sunt mari
personalitãþi culturale care-ºi impun
propriul punct de vedere în privinþa textului
ce trebuie difuzat cãtre marele public.
Perpessicius, tradiþiei de pânã la el, studiind
cu atenþie ediþiile anterioare ºi hotãrând de
cele mai multe ori în cunoºtinþã de cauzã
asupra unor forme litigioase. Din pãcate,
Perpessicius nu are aparat critic pentru
antume, astfel cã nu se poate ºti ce acceptã
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
ºi ce respinge decât studiind ediþiile
anterioare, refãcând de mai multe ori,
pentru fiecare ediþie în parte, confruntãrile
de text.
Înþelegem cã editarea poeziei
eminesciene a devenit, destul de repede,
munca ºi lupta încordatã pentru clãdirea
construcþiei, pentru edificiu, pentru a face
din necropol㠖 acropolã, cum se exprimã
Pompiliu Constantinescu. Temelia, însã,
aceastã ediþie princeps cu delicatele ºi
gravele ei probleme, a fost fie uitatã, fie
ignoratã. Iar în zilele noastre, dupã ce
construcþia poeziei eminesciene a fost
ridicatã majestuos, fastuos, impunãtor –
gustul publicului se orienteazã tot cãtre
copiile fotoprintate ale ediþiei din 1883.
Este ca ºi când temelia monumentului ar
striga de undeva, de dedesubt. Cine ne
cheamã cãtre anul 1883, anul când pana
lui Eminescu s-a frânt? Oare Titu
Maiorescu? Oare Eminescu?
Studiind cu atenþie aranjamentul
poeziilor în ediþia princeps, noi gãsim în
acest aranjament o intenþionalitate
auctorialã, o curgere a ideii dintr-un poem
într-altul, un fir roºu conducãtor care aºa
ºi numai aºa se poate desfãºura. Poeziile
lui Eminescu spun ceva luate în sine, citite
separat – ºi câºtigã semnificaþii în plus citite
în înlãnþuirea din ediþia princeps. Mai am
un singur dor, de pildã, luat separat de
ediþie devine, cum observa G. Ibrãileanu,
un poem compromiþãtor pentru omul activ
Eminescu. Pus pe note chiar din timpul
vieþii poetului, Mai am un singur dor a
devenit cântec de chetã pentru „bietul
poet”, obstacol major în calea lui Eminescu
de reintegrare în viaþa activã. Citit, însã,
în montura ediþiei princeps, noi observãm
cã Mai am un singur dor nu este nici pe
departe culmea pesimismului eminescian,
etc. El stã în centrul de idei al volumului,
dupã Doinã ºi înainte de Epigonii, regizând
Scrisorile, Luceafãrul, Criticilor mei.
Poetul „moare” pentru a „învia”, a se
alãtura lui ªtefan din Doinã, pentru ca,
aducând din trecut energiile voievodului,
vocea lui sã fie mai puternicã. Dupã Mai
am un singur dor volumul câºtigã un
personaj interior în spatele fiecãrei afirmaþii,
„furiile sacre” eminesciene sunt regizate
artistic altfel, nu mai sunt voci la persoana
I, nu sunt „pamflete lirice”. Vocea lui din
Scrisoarea III, de pildã, are o acoperire în
volum, poemul întreg câºtigã întemeiere
ontologicã. Mulþi editori – N. Iorga printre
ei – propun editarea Scrisorii III împreunã
cu cele mai aspre texte ziaristice din
Timpul, gãsind aceastã potrivire a operei
45
la persoana I. Dar Scrisoarea III urmeazã
dupã moartea ritualã din Mai am un singur
dor, este o voce renãscutã, o voce
impersonalã. Nu Eminescu-ziaristul este
autorul Scrisorii III, nici Eminescu-cel-
bolnav, Eminescu-cel-furios etc. Este
„personajul” Eminescu construit de cãtre
autorul ediþiei princeps dupã Mai am un
singur dor. Iatã un filtru pe care Titu
Maiorescu nu-l putea introduce în vocea
lui Eminescu. Sã ne amintim cã Titu
Maiorescu avea rezerve la Strigoii, când
se tipãrise în Convorbiri literare. Rezervele
sunt exact de aceastã naturã: „Foarte
frumoasã ºi admiratã de toþi este poezia lui
Eminescu Strigoii, îl rog însã sã facã,
acolo, neapãrat o schimbare. La pag. 341,
col. a 2-a, a doua strofã de acolo, vine
versul: ªi stânci în temelie clãtindu-se
vedem. Acest vedem este cu neputinþã ºi
stricã tot. Deci, în acea groaznicã peºterã
sau «dom» nu este numai Magul ºi Arald,
ci mai «vedem» ºi noi, cititorii cu þigara
aprinsã, apoi unde mai rãmâne groaza
fantasticã? – Fãrã aceastã eroare, însã,
poezia este puternicã în efectul ei ºi are,
ca toate lucrãrile lui Eminescu, nu ºtiu ce
suflare mãreaþa”2. Aceasta persoanã I plu-
ral este, însã, nu numai a Strigoilor, ci ºi a
Scrisorilor (Iar acum priviþi cu spaimã faþa
noastrã sceptic rece... etc.), ºi este
specificã poemelor de dupã Mai am un
singur dor din ediþia princeps; deºi
compuse (cronologic) în anii anteriori –
aceste poeme îºi gãsesc locul sub vocea
de rezervã a autorului – Eminescu. În ediþia
din 1883, Titu Maioresu nu schimba acest
vedem în, de pildã, „se vãd”, ca dovadã cã
respecta voinþa auctorialã. Pânã la Mai am
un singur dor, poeziile de dragoste ale lui
Eminescu sunt publicate în Convorbiri cu
anumite artificii regizorale pe care le-a
sesizat încã G. Bogdan-Duicã în ediþia sa
din 1924: „Cu Epigonii, poetul a început
sã sublinieze unele vorbe, tipãrindu-le cu
litere cursive. El face deosebirea între
accentul gramatical, logic ºi etic al
vorbelor, pe care le-a explicat (în 4 iulie
1976) într-un articol din Curierul de Iaºi.
Despre cel logic el spune cã: «prin acest
accent, care în cãrþi se-nseamnã, în cazuri
excepþionale, cu litere cursive, se modificã
adesea întreg sensul vorbirii. Alt înþeles are:
ce face? ºi cu totul altul: ce face? Întrebarea
din urmã are înþelesul proverbial de: cum?
când? se poate? Ei bine, acest accent logic,
sufletul vorbirii, se aºeazã adesea... cu totul
fals». Pãstrând, aºadar, sublinierile-i –
conchide G. Bogdan-Duic㠖 pãstrãm o
parte din sufletul poeziei lui Eminescu.”3
46 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Corect; numai cã editorii lui Eminescu –
G. Bogdan-Duicã, printre ei, extind aceste
sublinieri, le reduc, le schimbã faþã de
situaþia din Convorbiri literare. Eminescu
subliniazã constant EL ºi EA propunând,
prin aceasta, sã le citim ca pe niºte
personaje. Întregul „roman” de dragoste,
pânã la Mai am un singur dor, este o
aventurã a cunoaºterii. Pânã la Mai am un
singur dor dominantã este persoana
femininã, pusã sub seninul mamei/mumei
– dupã aceea (de fapt, dupã Doinã poemul
anterior imediat lui Mai am un singur dor)
dominantã va fi persoana masculinã, pusã
sub semnul tatãlui. Urmãrind cu insistenþa
aceste sublinieri, ne dãm seama cã ele
propun ipostaze succesive ale pãrþilor din
cuplu. Prin titluri ori prin reluãri, poetul
subliniazã, apoi, dezvoltarea, curgerea
epicã a volumului. Totul pare o poveste,
este ca-ntr-o poveste, file din poveste etc.
Este o poveste a EI (Crãiasa din poveºti
etc.), o poveste a LUI (Melancolie: Cine-i
acel ce-mi spune povestea pe de rost?), o
poveste a codrului (Povestea codrului) etc.
– ºi întregul volum se încheie, de fapt, cu
o poveste: Luceafãrul. În aceste condiþii,
a cita partea a doua din Scrisoarea III, de
pildã, ca un discurs de tribunã electoralã
al lui Eminescu este, desigur, o inadecvare
la condiþiile din volum.
Concluziile noastre, desfãºurate pe
scurt în finalul lucrãrii, vor încerca sã arate
cã volumul, ca organizare interioarã, îi
aparþine lui Eminescu însuºi, cã aceastã
organizare a fost gânditã îndelung, încã de
prin anii 1870-1872, când Eminescu
elabora Memento Mori, poem din care
numai anumite pãrþi (episoade) intrã în
ediþia princeps, ºi anume acele episoade
(pãrþi) prelucrate în spiritul ideilor din
aceastã ediþie. Nu oferim, desigur, soluþii
definitive; pe cât ne este omeneºte posibil
ºi îngãduit dorim sã atragem atenþia asupra
problemelor de acest fel ce se cuprind în
ediþia princeps.
Desigur, însã, partea cea mai
importantã a studiilor privind antumele
eminesciene trebuie dedicatã ediþiilor
succesive ale lor. Pânã la Perpessicius,
principalele ediþii critice, care au fost
socotite ca atare de editori ºi de
comentatori, sunt cele ale lui A. D.
Xenopol, I. Scurtu, Gh. Adamescu, N.
Iorga, G. Bogdan-Duicã, G. Murnu, E.
Lovinescu, G. Ibrãileanu, C. Botez, Mihail
Dragomirescu ºi G. Cãlinescu. Dupã
momentul Perpessicius chestiunea
antumelor se închide oarecum, textul
stabilit de acesta în 1939, cu micile reveniri
 din 1964, devenind text nec varietur pentru
ediþiile curente. Intervenþii nesemnificative
(ºi neluate în seamã) mai au amintitul
Grigore Scorpan ºi, în studii separate, I.
Scurtu (valorificat de Gheorghe Bulgãr).
Deºi critici ale ediþiei Perpessicius au mai
fost tipãrite, textul de bazã n-a þinut cont
de ele, ori a þinut cont în prea micã mãsurã
ºi fãrã sã atenþioneze. D. Murãraºu
beneficiazã, de pildã, de mai toate
îndreptãrile textului eminescian propuse în
studii ºi articole contemporane, dar nu
atenþioneazã ce primeºte, ce respinge, de
ce etc. Dintre ediþiile de dinaintea lui
Perpessicius, nu toate cele considerate
ediþii critice sunt cu adevãrat ediþii critice.
Nu este criticã ediþia lui G. Murnu, din
1930, care are mai multe greºeli decât ediþia
Eugen Lovinescu, nici ea ediþie criticã. Am
demonstrat în lucrarea noastrã Eminescu
ºi editorii sãi de ce nu este importantã
pentru stabilirea textului eminescian ediþia
lui G. Murnu – ºi atragem atenþia, la locul
potrivit, cã a reface demonstraþia pentru
ediþia Eugen Lovinescu ar fi superfluu. De
altfel, studiile lui G. Ibrãileanu, din Viaþa
Româneascã, sunt suficiente repere în
acest sens. Reeditãrile actuale din G.
Ibrãileanu ºi Eugen Lovinescu sunt destul
de bogate, de fiecare datã punându-se
chestiunea polemicii dintre cei doi mari
oameni de cultur㠖 încât a mai spori
bibliografia ni se pare inutil. Atragem, doar,
atenþia cã Ibrãileanu îl verificã prin
confruntãri de texte dupã ediþia a VI-a
Maiorescu – pe Lovinescu, editorul care
mãrturiseºte cã stabileºte textual tot dupã
Maiorescu – dar are în faþã, cum reiese
din confruntãri curente, ediþia a XI-a a
criticului. Pânã în anii 1970 ediþiile
Maiorescu nu s-au aflat toate la un loc:
abia ªerban Cioculescu le strânge la
Biblioteca Academiei Române – ºi putem
face astãzi comparaþii de texte. Astfel,
polemica Ibrãileanu-Lovinescu este o
disputã între surzi: fiecare susþine cã are
în faþã ediþia Maiorescu, dar nu ºtiu cã cele
11 ediþii ale acestuia diferã una de alta,
criticul schimbând punctuaþia, termenii,
îndreptând greºeli de tipar sau scãpându-i
altele. Chiar distinsul filolog Petru Creþia
consider cã Maiorescu nu intervine
niciodatã în sumarul ediþiei sale ci doar
adaugã la sfârºit poezii noi – necunoscând
ediþia a V-a, de pildã, cu atât de subtilele ei
schimbãri de ordine… un serial despre ediþiile Eminescu. Mai târziu va
În privinþa criticilor ediþiilor
eminesciene, primul care insereazã cu
adevãrat tema rãmâne G. Ibrãileanu.
Articolele anterioare, ale lui Radu Manoliu4,
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
din Vocea Tutovei, au fost preluate ºi
prelucrate în demersul lui G. Ibrãileanu.
Foarte important ni se pare I.E. Torouþiu
care supune unui examen amãnunþit de text
ediþiile critice de pânã la anul 1942. De
multe ori concluziile noastre se vor regãsi
în opiniile formulate de marele editor al
Studiilor ºi documentelor literare,
directorul Convorbirilor literare, criticul
oarecum complet al ediþiilor Eminescu.
Într-un fel, redescoperirea sa în periodicele
vremii este un câºtig al lucrãrii de faþã.
Importante sunt, desigur, cronicile lui
ªerban Cioculescu, observaþiile lui Pompiliu
Constantinescu, G. Cãlinescu, D.
Caracostea, Perpessicius, Vladimir
Streinu, Grigore Scorpan – ca ºi studiile,
mai recente, pline de sugestii, ale lui Gh.
Bulgãr, Gavril Istrati etc. Bibliografia
noastrã nu este – nu poate fi, în lipsa
instrumentelor de lucru – exhaustivã.
Este, cu expresia consacratã în istoria
literarã, ceea ce am putut aduna noi înºine
ºi consulta de visu numai în Biblioteca
Academiei Române. Ni se pare, însã, o
sumã de informaþii suficientã pentru a
porni discuþia.
Note
M. Eminescu: Opere. X. Publicistica, l
noiembrie 1877 – 15 februarie 1880.
„Timpul”. Editura Academiei, Bucureºti, 1989.
Ediþie criticã îngrijitã de un colectiv de
cercetãtori de la Muzeul Literaturii Române.
Dimitrie Vatamaniuc: responsabilul secþiunii
de publicisticã, stabilirea paternitãþii
textelor, comentariile. Oxana Busuioceanu,
Sinoma Cioculescu, Anca Costa-Foru,
Aurelia Creþia, Claudia Dimiu, Eugenia
Oprescu, Alexandru Surdu – transcrierea
filologicã a textelor. Petru Creþia –
responsabilul filologic al ediþiei. Ion Bulei –
colaborator extern pentru istorie.
Coordonator: Dimitrie Vatamaniuc. Volumul
are „Bun de tipar” Ia 28.IV.1989, dar nu s-a
difuzat public în 1989. Exemplarele-semnal au
fost anunþate în presã ºi comentate sumar.
Volumul n-a fost, practic, analizat de cãtre
presã. Un exemplar a fost prezentat de Mihai
Ungheanu la televiziunea din Chiºinãu, în au-
gust 1989 (emisiune în direct).
2
Titu Maiorescu: Scrisoare cãtre Nicu Gane datatã
„Bucureºti, 6/18 Decembrie, sâni, 1876. în: I.E.
Torouþiu: Studii ºi documente literare, III, 1932,
p. 1932, p. 180. (Comentatã de Perpessicius în
O.I., p.430)
3
Vezi M. Eminescu: Poezii. Publicate ºt adnotate
de G. Bogdan – Duicã. Bucureºti, „Cultura
Naþionalã”, 1924, p. 47 (notã la Epigonii).
Sub pseudonimul M. Rãducanu, publicã în Vocea
4
Tutovei, Tecuci, iulie-august-septembrie 1906,
publica articolele despre ediþiile Eminescu în
Preocupãri literare, diferite anuare ºi almanahuri.
Va deveni prietenul ºi colaboratorul lui G.
Ibrãileanu. Profesor la ªcoala Normalã ºi Liceul
Militar din Iaºi.
47
 EMINESCIANA
Dumitru Copilu-Copillin
EMINESCU UNIVERSAL
Receptarea operei în publicaþii
editate în limbi fino-ugrice
România ca „insulã latin㔠în lumea
slavã beneficiazã de un singur canal cu
deschidere spre Vestul european ºi lumea
latinã, dar nu înainte de a strãbate o barierã
lingvisticã ºi geograficã, cea a Ungariei
(la rândul ei o insulã fino-ugricã într-o mare
indo-europeanã), de unde ramificaþiile ei
genealogice duc spre Nordul baltic ºi
scandinav al altor þãri „fino-ugrice”, Esto-
nia ºi Finlanda.
Într-o perioadã istoricã, în care o parte
a României de nord-vest, Transilvania, îi era
integratã, Ungaria fãcea parte din Imperiul
dual Austro-Ungaria, prin care atunci
aparent s-ar fi îngustat barierele spre Vest.
Cu toate acestea, încã în timpul vieþii lui
Eminescu ºi pânã la Tratatul de Pace de la
Trianon din 1920 (prin care Imperiul
Austro-Ungar se destrãma ºi Transilvania
revenea României), dar ºi ulterior publicaþiile
de limbã maghiarã, din Transilvania ºi din
întreg spaþiul geografic al Ungariei, au
recunoscut în Eminescu un „geniu al Gintei
latine”, care a contribuit la consolidarea
relaþiilor interliterare româno-maghiare.
Dovadã, interesul cu totul deosebit pentru
valoarea ºi mesajul operei eminesciene,
traduse ºi comentate – aºa cum am vãzut –
într-o mãsurã concurentã cu marile spaþii
lingvistice, geografice ºi literare ale lumii
francofone, anglofile sau filoruse.
Ungaria prin vecinãtate ºi destinul
istorico-literar apropiat a receptat favorabil
opera poetului naþional al României,
asemuindu-l cu congenialii sãi, de altfel unii
trãind chiar pe teritoriul României de azi.
Avem în vedere pe poetul naþional al
Ungariei, Petöfi ªandor (Alexandru
Petrovici, cu a cãrei muzã ºi soþie Julia din
Carei au trãit un timp în localitatea Colþãu
ºi decedat ca luptãtor paºoptist la Albeºti
de Sighiºoara) ºi Adi Endre (numit în
epocã un „Eminescu al Ungariei” –, nãscut
în Sãlaj, a învãþat ºi trãit în Zalãu, Carei ºi
48 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Oradea, muza ºi soþia lui, în calitate de
moºtenitoare a castelului de la Ciucea, când
s-au stabilit în Ungaria l-a cedat celui mai
bun ºi îndelungat prieten comun, poetului
român Octavian Goga).
Faþã de receptarea în publicaþiile de
limbã maghiarã (Partea I), din cauza unor
condiþii istorice ºi geografice explicabile,
Eminescu a fost tradus ºi comentat mai puþin
ºi târziu în publicaþiile din þãrile nordului
fino-ugric. În ultimul deceniu interesul
pentru Eminescu creºte, aºa cum vom
vedea în continuare, în timp ce atitudinea
faþã de poetul român în publicaþiile de limbã
maghiarã a scãzut (doar pe canalele online
circulã ºtiri despre unele acþiuni de omagiere
a lui Eminescu, organizate de comunitãþi
româneºti,-parohia din Apateu, serate
literare în Gyula º.a., folosindu-se chiar e-
mailul pentru a difuza o poezie eminescianã
în limba românã ºi în 4 versiuni maghiare la
peste 500 de persoane din Ungaria, dar în
localitãþile de etnie maghiarã din
Transilvania, rezervele faþã de Eminescu au
rãmas neschimbate).
În LIMBA ESTONÃ (din familia
altaicã, ramura fino-ugricã, grupul finic,
oficialã în Estonia, capitala Tallin, peste
1,3 mil locuitori), o prezentare a vieþii ºi
operei lui Eminescu oficializeaz㠄Eesti
Entsüklopeedia”, vol. 2 (Tartu, 1933),
întãritã de „Välismaine Kirjandus” (Tallin,
1951, antologie de literaturã universalã,
care include Junii corupþi, Revedere,
Somnoroase pãsãrele, ªi dacã), aceleaºi
traduceri fiind reluate de „XIX-XX Sajadni
valiskirjanikke”, vol. 3 (Tartu, 1962,
reeditatã în 1964, 1969). În 1966, la Tallin
apare volumul antologic, „Rumeenia” (in-
clude Singurãtate, tr. A. Kaalep), ulterior
„Eest nonkogude Entsüklopeedia”, vol. 2
(Tallin, 1970, articol). Prima ediþie
separatã de poezii eminesciene se intituleazã
Eminescu M. Pimedus ja Luuletaja
 (Întunericul ºi poetul, Tallin, 1972,
postfaþã ºi 60 de poezii, traduse de Muia
Veetamm ºi Helvi Jürisson). Revista
„Looming” (Tallin, 1975), publicã un
articol, iar volumul Cezara, Vaene Dionis
(semnalat de Index Translation, Tallin,
1996), este tradus de Rüma Jesmin.
Volumul antologic, „Corpus Eminescu”,
IX (Chiºinãu-coeditare. Bucureºti,
2000), include poeziile Întunericul ºi
poetul, Stelele-n cer, Floare albastrã, ªi
dacã, tr. Helvi Jürisson, Ah, mierea buzei
tale, La steaua, tr. Muia Veetamm. Un
numãr de 6 poezii, traduse la Tallin în 1972,
le-am identificat, în 2010, postate în
publicaþia internaþionalã online,
„Romanianvoice.com”. La cãutarea pe
Google, „Estonia – Eminescu”, între altele,
afiºeaz㠕 peste 40 de „imagini Eminescu
pentru Estonia” • într-un comunicat de
presã se precizeazã cã la 20 de ani de la
stabilirea relaþiilor diplomatice cu Estonia
(10 mai 2012), Ambasada Republicii
Moldova la Tallinn, în cooperare cu
Asociaþia „Luceafãrul” a organizat un
eveniment cultural dedicat memoriei lui
Doina ºi Ion Aldea-Teodorovici, Grigore
Vieru ºi Mihai Eminescu, cu larg ecou în
mass-media. În cadrul evenimentului au
fost interpretate mai multe melodii semnate
de regretaþii artiºti ºi au fost recitate versuri
ale lui Grigore Vieru ºi Mihai Eminescu,
în limba românã ºi în traducere estonianã
• conferinþa internaþional㠄Gnosis”,
prevãzutã pentru septembrie 2014 la
Tallin, Estonia (altãdatã la Los Angeles,
Stockhom, Toronto, Montreal,
Amsterdam, Chicago º.a.), a determinat
pe editorul publicaþiei online ca în vedera
dezbaterii temei „VOPUS.Gnozã/
Cunoaºtere Gnosticã/Glossã de Mihai
Eminescu” sã se ia în considerare opera
literarã care ilusreazã cel mai bine tema prin
explicarea ºi reproducerea poeziei Glossã
de Mihai Eminescu, de o semnificaþie
aparte pentru receptarea lui Eminescu în
spaþiul spiritual estonian: „Glossã este titlul
poemului aparþinând unui strãlucit geniu,
publicat în 1883, în primul volum de poezii
al poetului naþional român: Mihai
Eminescu. În literatura de specialitate,
cuvântul „Glossa” reprezintã un verset,
urmat de comentarii la un refren. Formã
fixã, poezia „Glossa”, de Mihai Eminescu,
este compusã dintr-un verset temã sau o
strofã nucleu care va fi reluatã în ordinea
inversã a versurilor de la sfârºitul textului.
În afarã de douã strofe, fiecare linie temã
va fi explicatã, glosatã într-un numãr egal
de strofe. Tema poemului este un cod etic
al omului superior care oferã învãþãturi
oamenilor, bazate pe cunoaºterea de sine
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
ºi pe experienþele sale filosofice. Poemul
este, de asemenea, o reflecþie, care conþine
adevãruri universal valabile, prin urmare
de necontestat. În apophthegms,
propoziþiile sunt scurte ºi lapidare, concise
ºi exprimate printr-un singur verset.
Subiectul philosophical de „Glossa” este
starea omului în raport cu timpul ºi
eternitatea” („The heritage of light vopus”).
În LIMBA FINLANDEZÃ (din familia
uralicã, ramura fino ugricã, grupul finic,
peste 5,2 mil. locuitori, capitala Helsinki,
limba naþionalã în Finlanda este finlandeza,
alãturi de suedezã), la Helsinki, o mai bunã
cunoaºtere a lui Eminescu am identificat
relativ târziu, începând din anul1944, în
cadrul unor activitãþi de studiu al limbii ºi
literaturii române sau de popularizare în
mass-media culturalã, sub formã de
conferinþe publice ºi cursuri despre
Eminescu la Universitatea din Helsinki. Tot
la aceastã universitate, în 1962, Eili
Rantanen susþine o prelegere cu ecouri în
mass-media despre viaþa ºi opera poetului
român, în care analizeazã Crãiasa din
poveºti ºi Luceafãrul, în traducerea lui A.
Kipima. La Helsinki, traduceri ºi articole
mai public㠄Tuhat lauluyen Vonta” (1974,
„100 de ani de cântec”, „antologie de poezie
apuseanã”, ediþie nouã, completatã, bilingvã,
alcãtuire ºi traducere de Aale Tynni, include
Departe sunt de tine) ºi revista „Ortodox
Kirotidnig” (1985, comenteazã pe larg
sãrbãtorirea lui Eminescu în Finlanda), iar
la Turku „Valikoima Romanian runoju”
(1986, antologia de poezie româneascã, in-
clude Ce-þi doresc eu þie, dulce Românie,
Trecut-au anii, Luceafãrul, tr. Tommy
Granholm, Liisa Ryöma, ªi dacã, tr. Anita
Moilanen, La steaua, Mai am un singur
dor, Dorinþa, Oda în metru antic, tr. Pirjo
Raiskila). În 1989, cu prilejul Centenarului
Eminescu, mass-media relata despre
organizarea unor expoziþii de carte ºi picturã,
însoþite de prelegeri privind valoarea
universalã a operei eminesciene, la o searã
literarã expunând scriitorul K. Gummelson,
care a recitat versuri în traducere proprie,
dupã care s-au interpretat melodii pe versuri
de Eminescu etc. Volumul antoloic Corpus
Eminescu, IX (Chiºinãu-coed. Bucureºti,
2000) include Somnoroase pãsãrele, tr.
Liisa Ryöma, ªi dacã, tr. A. Moilanen,
Luceafãrul, tr. T. Granholm, Mai am un
singur dor, tr. P. Raiskila. Dintre periodice
se remarcã, „Columna” (Turku, 1982-
1983, publicã Luceafãrul, Ce-i doresc eu
þie, dulce Românie, Trecut-au anii,
Glossã, Tinereþe fãrã bãtrâneþe, tr.
Tommy Granholm, Revedere, tr. Liisa
Ryöma, ªi dacã, tr. Anita Moilanen º.a.,
iar în 2003, Glossã, Tinereþe fãrã bãtrâneþe
49
ºi viaþã fãrã de moarte), „Furun Sanomat”,
„Paivan Sanomat”, „Snomen Sosialde-
mokrati” ºi „Helsinki Sanomat” (1964,
publicã grupaje cu articole ºi traduceri), iar
cu prilejul „Centenarului Eminescu”,
oficiosul „Unesco-Kuriiri” (1989), publicã
articolul de recomandare, Eminescu-poetul
naþional al României. Sinteze reprezentative
mai apar la Helsinki, între altele, în publicaþii
enciclopedice ca „Tietosanakirja”, vol. 2
(1910), „Pieni Tietosanakirja”, vol. 1 (1926),
„Iso Tietosanakirja”, vol. 3 (1932), „Uusi
Tietosanakirja”, vol. 5 (1961, 1966),
„Otavan Iso Tietosanakirja. Encyklopedia
Fenica”, vol. 2 (1961, 1968), „Facta”, vol.
2 (1971) ºi vol. 4 (1981, 1982, 2001) etc.
Încã din timpul vieþii lui Eminescu ºi pânã
în zilele noastre circulã, mai mult în
România, sub forma unor cântece populare,
romanþe pe versuri eminesciene,
reprezentând un fenomen rar întâlnit în
þãrile europene. Surprinzãtor, în Finlanda,
într-un centru cultural modern, cum este
Espoo, în 1995, publicaþia Mihai
Eminescu. Runoja include o prefaþã de
Marjo Cozma la grupajul de traduceri ale
Liisei Ryöma, însumând 9 cântece pe
versuri de Mihai Eminescu, între care
Dintre sute de catarge, Oricâte stele, ªi
dacã, Sara pe deal, însoþite de partituri,
semnate de compozitorul finlandez
Aleksi Ahoniemi. Un numãr de 7
traduceri finlandeze, însoþite de referinþe
mai apar în „Discovering Eminescu”,
Bruxelles, 2007.
Pentru ecourile online actuale, la
cãutarea pe Google, „Finlanda – Eminescu”,
dintre cele aprox. 40 × 10 Site-uri am selectat
• manifestãri de Ziua Culturii Naþionale, cu
prilejul zilei de naºtere a lui Mihai Eminescu
• Teiri Tuula T. publicã articolul „Noi ºi
Eminescu”, în revista „Columna” (2009) •
Pahutaan Suomea prezintã traduceri din
Eminescu în lucrarea „Clasici ai literaturii
române în limba finlandez㔠• „Revista de
studii Baltice ºi Nordice” (2009) publicã în
limba englezã amplul studiul ºi bibliografie
despre „Relaþii culturale româno-finlandeze”
• se recomandã; „Scenariu poetic” cu
poeziile eminesciene cântate (Revedere,
Adio, Atât de fragedã º.a.) • pentru etnia
tãtarã din Finlanda, „Tatatarman.
blogspot.com” publicã poezia Ce te legeni
codrule • cu adresã expres㠄salt Finlanda”
–, „Google Boks”, cartea lui ªtefan
Dumitrescu, „Asasinarea Marilor Martiri ai
Neamului. Roman istoric ºi cinematografic”
(între care figureazã ºi Eminescu), propusã
pentru Premiul Nobel de instituþii din mai
multe þãri • o ampl㠄ºtire”, „Moartea
misterioasã a unui geniu” (Eminescu) •
proiecte educaþionale internaþionale: de genul
50 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
celui publicat, „Discovering Eminescu”
(între ºcoli din Focºani ºi alte localitãþi din
6 þãri, inclusiv din Helsinki); în vederea unui
schimb de profesori, elevi, idei ºi bune
practici inclusiv între ºcoli finlandeze ºi
româneºti (cele din Bacãu, Baia Mare ºi Alba
Iulia poate nu întâmplãtor purtând numele
ºi mesajul patronului spiritual, „Mihai
Eminescu”); Eminescu omagiat la ªcoala
nr. 1 din Beijing • de o semnificaþie aparte,
populara carte-interviu („Povestirile de
viaþã...” ale unui dascãl român), sub titlul
„Eminescu «debarcã» la Helsinki” (frag-
ment): „...Urmeazã expuneri despre cultura
ºi istoria României, vorbindu-se, de pildã,
despre „steaua” lui Eminescu – e vorba de
poezia „La steaua”, la care învãþãceii
concluzioneazã cã au de-a face nu numai
cu un mare poet, dar ºi cu un om ale cãrui
cunoºtinþe se dovedesc vaste, de vreme ce
a înþeles mersul Universului ºi distanþele între
planete. Cu diverse materiale în faþã, dar ºi
cu câte un caiet pe care îºi noteazã fiecare
cuvânt rostit de omul de la catedr㠖 aºa se
prezintã cursanþii, într-o „mare” de liniºte.
Media lor de vârstã e undeva la 45 de ani –
de la studenþi pânã la pensionari – din câte
ne spune profesorul Alexandru Lazãr. Limba
de predare este finlandeza. Asta se întâmpla
de mai bine de un an încoace la Helsinki,
mai precis din 21 Ianuarie 2009, de când
profesorul Lazãr a înfiinþat primul – ºi
deocamdatã unicul – curs pentru finlandezii
care vor sã înveþe limba lui Eminescu”.
*
Începând din anul 2011, inclusiv
pentru cititorii din Nordul scandinav,
este disponibilã publicaþia enciclopedicã
online realizatã în Danemarca, „Wikipedia
danezã”, „gratuit pentru a ajunge la noi
utilizatori ºi pentru a gãsi noi modalitãþi de
a explora ºi combina baza de date”. Textul
original în englez㠖 despre Eminescu –
este prezentat în versiune danezã, germanã,
spaniolã, francezã, bahasa Indonezia,
polonã, suedezã, conform „Proiectul
Runeberg”-wiki. Denumirea de „Runeberg”
vine ºi de la numele „Runeberg” (Ludvig),
poet care ºi-a scris majoritatea poeziilor în
suedezã, dar ºi în finlandezã (ambele limbi
oficiale în Finlanda). Acesta s-a nãscut în
Suedia însã a trãit mai mult în Finlanda,
fiind oficializat ca „Poet Naþional” al
Finlandei, un mare poet romantic,
contemporan cu Eminescu. Prin tematicã,
stil ºi mesaj, lirica lui Runeberg se
aseamãnã cu cea a poetului naþional al
României, Mihai Eminescu, de aceea ar fi
de aºteptat ca despre viaþa ºi opera celor
doi poeþi naþionali sã se publice studii com-
parative, evident în plan tipologic.
 ARS LONGA...
„SUSPECTUL” DIN STRADA DOGARILOR.
Din secretele scriitorului Saºa Panã
(8 august 1902-22 august 1981),
alias „tovarãºul Sãvel” (4)
Notarea pe anul 1940, inseratã la fila 31
în Memoriul original, este semnatã de
comandantul Brigãzii 17 Artilerie, generalul
Radovanu, care afirmã: „Foarte bun medic
militar, care ºi-a condus serviciul în bune
condiþiuni. Am impresia cã datoritã rassei sale
suferã de un complex de inferioritate.” „Tânãr
pensionar” deci, la nici 40 de
ani, cum aveau sã fie zeci de
mii de ofiþeri ºi subofiþeri mai
apoi, aruncaþi pe drumuri de
puterea instalatã de ocupant
imediat dupã rãzboi ºi pe care
el se va grãbi sã o slujeascã
animat de gânduri mãreþe; nu
mai spun de miile de ofiþeri din
generaþia de dupã 1989, când
de astã datã vântul
„deblocãrilor” a bãtut invers,
cã aºa se scrie istoria. Pânã
una-alta însã, conform
propriilor mãrturisiri, în iarna
lui 1941, tânãrul cãpitan pensionar curãþã
zãpada undeva prin Bucureºti, dar nu o va
face prea mult întrucât peste încã un an, în
1942, este numit medicul unui detaºament de
muncã din Drãgãºani, ca din 1943 pânã la 23
august 1944 sã fie medicul unor detaºamente
de prizonieri ruºi care lucrau „pe la diferite
gospodãrii moºiereºti ºi conace din preajma
Bucureºtilor” ºi care, vom deduce acest as-
pect chiar din memorialistica sa, o duc
boiereºte. Se înþelege cã aceastã nouã
„funcþie”, de medic al prizonierilor de rãzboi
sovietici, unde se va îngriji ca aceºtia sã fie
trataþi omeneºte, o obþinuse graþie influenþei
„tovarãºilor”, care vor insista sã facã în aºa
fel ca sã fie rechemat ºi dupã terminarea
detaºãrii (Ibidem, p. 630), aceasta întrucât,
din primãvara lui 1942 începând, se
înregimentase în Uniunea Patrioticã
Antifascistã (ilegal), una dintre primele sale
misiuni fiind aceea de a-ºi pune locuinþa
personalã la dispoziþia „tovarãºilor”, ca sediu
conspirativ. De altminteri, încã din 1932, prin
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
Dan Gîju
„tovarãºa” Eva Dlugaz, alias Zebra, ofiþerul
nostru cotizase de zor la Ajutorul Roºu
Muncitoresc, ajungând pânã acolo încât la
un moment dat sã prezideze, în uniformã
militarã, dezbateri despre bãtaia în armatã,
„tem㔠mult jucatã de organizaþiile subver-
sive stipendiate de Moscova pentru
destructurarea sistemului
militar românesc ºi aºa destul
de greu încercat în perioada
interbelicã întrucât, se
cunoaºte, trebuiau armonizate
pe filonul regalist format de
Carol I ºi cãlit în Primul Rãzboi
Mondial, elementele provenite
atât din armata austro-ungarã,
cât ºi din cea þaristã. Cum a fost
racolat de comuniºti, sigur cã
nu se va jena sã o spunã în
Nãscut în ‘02 (de la pagina 626
încolo), tot aici indicând ºi
legãturile sale ca ilegalist,
începând cu M.H. Maxy, Ion Cãlugãru, Paul
Davidovici, Mircea Bãlãnescu, Sanda
Rangheþ ºi, nu în ultimul rând, Emil ºi Florica
Bodnãraº – aceºtia din urm㠄bodiguarzii”
mareºalului Antonescu din momentul arestãrii
sale la Palatul Regal ºi pânã la predarea în
captivitate sovieticã. În plin rãzboi, deci, în
vreme ce soldatul-þãran era pe front, trimis sã
consfinþeascã prin sânge eliberarea
Basarabiei, acasã, la Bucureºti, în confortabila
sa locuinþã, cãpitanul în rezervã Saºa Panã,
dupã ce reuºise cu mari emoþii sã camufleze
portretul lui Lenin (Portret la vederea cãruia,
poetul-ofiþer avea trãiri de-a dreptul
halucinante, cãzând în extaz numai la simpla
priveliºte a „minunatei” frunþi a acestui mare
criminal de rãzboi, unul dintre cei mai odioºi
din întreaga istorie a lumii. Frunte pe care –
nu se va sfii sã o spunã încã în anii ’70, când
ºi-a publicat memoriile – „o contemplam în
tãcere”, în prezenþa soþiei, implicatã ºi aceasta
în activitatea conspirativã (se numise Sãvela,
pânã la un moment dat, apoi Cezara), rãstimp
51
în care „gândurile cãlãtoreau departe, spre
un viitor pe care cercam sã-l întrezãrim. […]
În seara aceea i-am spus soþiei, cu o încredere
pe care nimeni ºi nimic nu mi-ar fi putut-o
zdruncina: «Nu mai e mult pânã vom aduce
chipul iubit (adicã al lui Lenin, n.n.) cu faþa la
luminã. ªi pentru totdeauna» – silabisind
apãsat pe ultimele cuvinte. Dar nu bãnuiam
cã aceasta se va întâmpla chiar peste 7 zile,
pe la aceeaºi or㔠(Ibidem, p. 647).),
complota… Fireºte, pentru susþinuta sa
activitate din ilegalitate (între noi fie vorba
cât se poate de antinaþionalã), Saºa Panã va
fi decorat mai apoi cu Medalia „Eliberarea de
sub jugul fascist”. Iar dacã e sã analizãm la
rece, tot ceea ce va face el încã de când
declarã negru pe alb cã a început sã cotizeze
la Ajutorul Roºu (mare minune sã nu fi primit
niºte fonduri de undeva, iar revista ºi editura
de care va face atâta caz sã nu fi constituit un
fel de paravan!), mai apoi ca pensionar militar,
alãturi de „comandoul” defalcat mai sus, la
care se vor adãuga alþii ºi alþii, cohorte întregi,
între care scriitorii „progresiºti” Costicã
Nisipeanu (nu întâmplãtor numit mai apoi re-
dactor-ºef la „Pentru patrie”, revista
Ministerului de Interne comunist), Ury
Benador, Emil Dorian, Maria Banuº, Beate
Fredanov, Ciuci Marcovici, Al. Finþi ºi aºa
mai departe, va justifica din plin mãsura
„profilactic㔠a autoritãþilor militare din anii
crânceni ai rãzboiului, aceea de a îndepãrta
din zonele vulnerabile elementele pasibil
periculoase, plasându-le în teritorii oarecum
neutre, tampon, de unde sã nu poatã acþiona
împotriva efortului colectiv de apãrare a fiinþei
statului naþional unitar românesc ºi aºa crunt
încercat de rapturile teritoriale precedente. Cã
din motive care nu constituie obiectul acestui
material n-au putut fi depistate ºi îndepãrtate
absolut toate aceste elemente, problema în
sine face parte din regula jocului. Revenind
la subiectul nostru principal, bineînþeles cã,
întâmplându-se ca, dupã nici patru ani din
clipa când i se urase, ne imaginãm, „pensie
lungã”, sã se regãseascã de partea
câºtigãtorilor, imediat dupã mãiastra „mutare”
regalã din noaptea de 23 august 1944, se va
grãbi sã se înfãþiºeze noilor stãpâni, pentru
primirea de ordine. Astfel cã, între 26 august
1944-14 octombrie 1948, dupã cum va scrie
mai apoi, îndeplineºte „funcþii civile”, în
realitate însã cât se poate de politice. Fiindcã
într-o primã fazã, pânã la 20 septembrie 1944,
drept recompensã cã-i adãpostise pe Emil
Bodnãraº & Co în plin rãzboi antisovietic,
este numit în „controlul presei româneºti din
provincie a Direcþiei propagandã ºi agitaþie a
CC al PCR”. De fapt, fusese întrebat ca la
orice oficiu de recrutare a forþelor de muncã
unde vrea s㠄activeze” – pe linie medicalã
sau ca scriitor? –, iar el, fiindcã tot i se dãduse
de ales, n-a stat nicio secundã pe gânduri:
52 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
„Mi-am manifestat dorinþa sã activez în
sectorul literar. «Liber eºti sã scrii orice, pentru
cã ºtiu cã vei scrie numai ceea ce trebuie scris»
– mi-a spus” (Emil Bodnãraº, n.n.). Practic,
va trece în sectorul de propagandã ºi agitaþie,
iniþial la monitorizarea presei editate de
partidele istorice, din Bucureºti ºi din
provincie, „ºi sã semnalez, subliniind cu roºu,
eventuale afirmaþii eronate sau duºmãnoase
prin care acele partide contraveneau astfel
înþelegerii încheiate cu partidul comunist.
Acele ziare erau suprimate («închise») în
proximele 24 de ore.” (Ibidem, p. 653). Ce se
întâmpla cu autorii articolelor în cauzã ºi cu
responsabilii ziarelor „suprimate” stimabilul
Saºa Pan㠄uit㔠sã spunã, obligându-l sã o
facã pe un alt scriitor militar, oarecum
contemporan cu el, anume pe Radu Theodoru:
„Saºa Panã ºi comandoul lui alcãtuiau listele
cu autori indezirabili ºi opere scoase din
biblioteci ºi arse sau numai interzise, conform
campaniilor demolatoare duse de ideologi ºi
critici parafate de Ioºca Broitman” (Radu
Theodoru, Învierea lui Iuda, Editura Lucman,
Bucureºti, 2005, p. 280), aceasta fiind „faza
epurãrii”, precedatã de „faza demascãrii” ºi
urmatã imediat de altele douã: „faza
represaliilor”, respectiv „faza umplerii
golurilor”, cum le numeºte tot Radu
Theodoru, „tovarãºul” Saºa Panã
contribuind la toate, din plin, alãturi de I. Ludo
(care mai deunãzi numai ce-i tipãrea revista
„unu”), Saul Brukner, Leon Oighenstein, Ov.
Crohmãlniceanu, Paul Cornea, Sorin Toma,
mai apoi Marcel Breslaºu, Aurel Baranga,
Nina Cassian ºi alþii mulþi, numai „români”
unul ºi unul, un întreg batalion. Ce anume au
fãcut aici însã ºi cu ce rezultate practice pe
termen lung considerãm cã iarãºi nu este cazul
sã mai detaliem, îndeobºte subiectul fiind
relativ cunoscut, plus cã aºa se întâmplã de
fiecare datã când un stat precum România
acelor ani iese înfrânt dintr-un rãzboi, nu altfel
petrecându-se lucrurile în Letonia, în Ungaria
etc. Mai concret însã ce a fãcut Saºa Pan㠄în
acele zile fierbinþi”? Pãi, între atâtea altele,
„am compus douã strofe care au apãrut
(nesemnate) în România liberã ºi în câteva
ziare ostãºeºti destinate frontului. Erau
îndemnuri la luptã, adresate ostaºilor, care se
rãzboiau cu armata hitleristã. O poezie
circumstanþialã, care m-a surprins pe mine
însumi ºi m-a bucurat” (Nãscut în ‘02, p. 653).
Abia îºi formase mâna, cum s-ar spune, fiindcã
anterior mai publicase Marºul României
libere, pus pe note de alt mare „ilegalist”,
Matei Socor (iniþial, poezia se numise De-
ajuns, Românie, calvarul!, dupã versul de
început), compozitorul fiind recompensat
imediat mai apoi cu numirea la conducerea
Operei române, iar el, Saºa, cu angajarea într-
un post ceva mai modest, aparent, dar
aducãtor de însemnate drepturi de autor. Iatã
 o mostrã de discurs a la Saºa Panã din zilele
acelea, în fond ultimele trei strofe din cele
ºase ale poeziei România liberã: „…Trãiascã
de-a pururi frãþia/ Dintre Români ºi Soviete,/
Uniþi în idealuri comune,/ Luptãm pentru ele
cu sete.// Azi monºtrii nazisto-fasciºti/
Presimt judecata aproape./ De crime vor da
socotealã,/ Din nici un ungher n’o sã scape./
/ De ajuns Românie calvarul/ Sub nemþi într’o
cruntã sclavie!/ Înalþã-te cum e stejarul!/
Învinge prin democraþie!” Sãrmana
Românie!… cu vãditã simpatie despre armata veche, nici
Deocamdatã, la 20 septembrie 1944, când
apare legal „Scânteia”, vajnicul cântãreþ al
frãþiei „de-a pururi” între România ºi Soviete
va fi cooptat aici de urgenþã, ca redactor
(primul sãu articol, tot nesemnat – din ce
motive e lesne de bãnuit – se va numi Cursa
pentru Berlin); iar cum, din ianuarie 1945, a
intrat oficial în rândurile PCR, în intervalul
mai-august 1945 a ºi fost numit „stilizator la
ediþia PCR” apoi, pânã în 31 decembrie 1946,
ajunge în Comitetul pentru artã de pe lângã
CC al PCR. Între octombrie-decembrie 1946, a
fost instructor al grupãrii artiºtilor din armatã
(organizaþia CC al PCR), iar din 1948, devine
responsabil al grupei 4 din organizaþia de
partid a USR. Concomitent însã, între
noiembrie 1944-martie 1947 (pe parcursul a
nu mai puþin de 42 de numere), fusese ºi re-
dactor-rãspunzãtor la revista „Orizont”,
creatã de pictorul M.H. Maxy (1895-1971) ºi
de criticul literar Ion Wittner (1914-1991),
prima publicaþie, dupã 23 august 1944, „pentru
muncitorii manuali ºi intelectuali”. Tot acum
conduce ºi Editura Orizont, unde se tipãresc
17 cãrþi „progresiste”. Printre picãturi, vreme
de fix un an, între 1 ianuarie-31 decembrie
1947, este director cultural al postului
România liberã ºi redactor al revistei care
din martie 1947 a continuat „Orizont”-ul („XX
– literaturã contemporan㔠ºi „Prospect”,
revista literarã) (Informaþie neverificatã,
preluatã din Dosarul „Emilian” (ACNSAS),
probabil cã reluãri la mare scarã (tiraj) ale
revistelor editate în perioada interbelicã de
Aurel Zaremba). Între 1 ianuarie-15
octombrie 1948, este redactor al revistei
„Flacãra”, ce apare imediat dupã alungarea
regelui Mihai. Ce imagine i-o fi fãcut acolo
„Majestãþii Sale” nu mai comentãm, chit cã
respectivul îºi merita soarta. În orice caz, este
perioada când acest aºa-numit „holocaust
al culturii române” – primul din secolul al
XX-lea, al doilea aflându-se în plinã derulare
– se dezlãnþuie în toatã splendoarea, în circa
un deceniu de acum încolo, pânã la retragerea
ultimului consilier sovietic din România, fiind
pulverizatã întreaga operã a autorilor
„indezirabili”, cei mai mulþi dintre aceºtia
români neaoºi ºi adevãraþi patrioþi, între cei
mai vânaþi numãrându-se marii scriitori ºi
gazetari care susþinuserã moralul soldatului
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
român pe frontul de est, începând cu
Constantin Virgil Gheorghiu, Vasile Militaru,
Radu Gyr, Pamfil ªeicaru º.a. fiind radiaþi din
toate bibliotecile ºi condamnaþi la moarte,
unul dintre ei în adevãratul sens al
cuvântului (ªeicaru), alþii doar la moarte
civilã (în numãrul inaugural al revistei de
anvangardã proletar㠄Orizont” sunt indicaþi
toþi), de acum mai ieºind pe piaþã cãrþi
oarecum „în siajul lui Brãescu”, s-a afirmat,
deºi eroul din Rãzboiul Reîntregirii scrisese
într-un caz cu dispreþ ºi chiar cu urã, pe
alocuri, cum o fac literaþii de culoare
sovieticã, Panã însuºi contribuind direct, pe
bandã rulantã, începând cu Tîlbîc, Tureatcã
& Co (1948), Cordonul sanitar (1949),
Misiunea trebuie împlinitã (1950) ºi cu alte
materiale publicate iniþial în presa militarã
(„Educaþia artisticã”), dupã care vor fi
grupate în volumul În preajma mutãrilor.
Schiþe ºi povestiri (1965); colaborarea, nu
mai spunem angajarea într-o redacþie pe
atunci fiind o afacere cu adevãrat fabuloasã,
revistele ºi cãrþile de „luminare” a soldatului-
proletar apãrând în tiraje de masã, adicã de
invidiat, în sute de mii de exemplare, plãtite
de partid, nici într-un caz din solda autorului,
cum se întâmplase în cazul lui Brãescu ºi chiar
al sãu, personal, în perioada interbelicã. Ei,
ºi vine 15 octombrie 1948, când, în condiþiile
în care Armata Regalã era gata decimatã,
cei mai importanþi generali ºi colonei ai ei
fiind anchetaþi, trecuþi în rezervã ºi aruncaþi
în închisori (aceasta când algoritmul nu se
derulase fix invers), cãpitanul medic
„pensionar” Saºa Panã este „rechemat în
activitate”, i se dau gradele corespun-
zãtoare promoþiei sale (adicã este înaintat
direct la gradul de colonel; va ajunge chiar
general!) ºi, pânã în martie 1952, este
plantat la Direcþia Politicã Superioarã a
Armatei (Biroul creaþii), misiunea sa
principalã fiind de a realiza, din postura de
redactor-responsabil (în caseta redacþionalã
a unui numãr figureazã chiar ca director),
revista „Educaþia artistic㔠(renumita „Viaþa
militar㔠de mai târziu), unde, prin mate-
rialele promovate, între care o serie de piese
de teatru, bãnuim cã puse în scenã cu
promptitudine de brigãzile artistice din
unitãþi ºi de trupele de artiºti amatori de la
casele armatei, pe lângã deºãnþata propa-
gandã prosovieticã (fãcutã la ordin,
desigur, nu din propria sa iniþiativã), nu
rateazã ocazia sã-ºi batã joc de „ofiþerul
burghez” pe care-l cunoºtea perfect, nu?,
cã el însuºi doar ce jucase un astfel de rol,
beneficiind de soldã, de poziþie socialã, de
soldat de ordonanþã ºi de tot ceea ce presu-
punea respectivul statut, baºca de timpul
necesar pentru materializarea… inexorabilei
sale pasiuni extraprofesionale – literatura.
53
 STEIURI
UNIVERS ISTROROMÂN
Un etno-album de Emil Bratu
Lansând, ani de zile, în eter, emisiuni
radio, pentru ºi cu aromâni, ziaristul Emil
Bratu s-a vãzut atras, în context, ºi de
istroromâni. A reuºit sã dea mâna abia cu
unul din cei doi veniþi la studii în România,
pe urmele lui Andrei Glavina (1881-1925),
apostolul istroromânilor, care a înfiinþat,
pentru câþiva ani, unica ºcoalã româneascã
în Istria. Întãrâtat de pãrãsirea lor
universalã, s-a dedicat unei cercetãri
jurnalistico-arhivistice solitare, rezultând
într-un album miºcãtor, substituind
semnelor de întrebare ºi speranþã
documente misterios spectaculoase – imn,
comunitate, oameni, clãdiri, peisaje,
ocupaþii, grai, culturã, gazete, personalitãþi,
fonduri documentare (Andrei Glavina,
Leca Morariu, Emil Raþiu). A ºi bãtut la
multe uºi în numele fundaþiei Cuza Vodã,
pe care a înfiinþat-o.
Roma, Roma-i mama, România-i sora,
spun(eau) istroromânii în imnul lor,
publicat de Leca Morariu la Cernãuþi, în
revista sa Fãt-Frumos, nr. 6, 1928.
„Rumeri din Istrie” – cici, vlahi, ciribiri etc.
– au fost prezentaþi vital, social, spiritual,
lingvistic, cartografic etc. de Leca Morariu,
Theodor Burada, Sextil Puºcariu, Traian
Cantemir, C. Jirecek, Petre Iroaie, ªtefan
Pascu, Iosif Popovici, B. Benussi, Silviu
Dragomir, Carlo de Franceschi etc. Trãind
din vechime în peninsula Istria, din actuala
Croaþie, aceºti români, mai ales dupã grai,
au încercat sã-ºi organizeze comunitate
etnicã abia la sfârºitul secolului XX, noteazã
Bratu. Între diversitate ºi toleranþã speratã,
inclusiv presa internaþionalã semnaleazã
cazul în titluri generaliste: IstroRomanians
în Croaþia; A New Ethnic Community în
Croaþia, The Istro-Romanians also live în
Istria; Nuovo gruppo etnico nella Croazia.
Nell’Istria vivono anche gli istrorumeni; La
Minorité Roumaine en Croatie (Emil Raþiu
– Asociata Culturale Lu Istro-Rumeni
„Andrei Glavina”); Isroromânii – un grup
54 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
George Anca
ªtien che smo ºi noi un naþion
mic, dar cu suflet mare; „Românii din
Croaþia sunt consideraþi þigani”...
Scriitori croaþi de secol XVI
considerau cã morlacii sau vlahii erau de
aceeaºi etnie ca ºi românii din Dacia
traianã. Azi, istroromânii nu sunt
recunoscuþi ca minoritate naþionalã de
Constituþia croatã. Se pare cã nici de ei
înºiºi, dacã mai existã, dacã n-au dispãrut
sau n-au fost integral asimilaþi sau n-au
emigrat. Bratu vorbeºte însã de contribuþia
istroromânilor la cultura universalã.
Listeazã inocent bibliorafii, citate,
iconografie aproape rituale – româneºti,
italiene, germane etc. ªi, evident, istriene.
Noi Rumanezi din Istrie smo un naþion
michicic che noi bivein samo ãn osãn (ot)
seliºte; ãn þãsche ºapte seliºte prope de
Monte-Maggiore: Susneviþa (ali: Valdarsa),
Nosolo (ali: Villanova), Sucodru, Bîrdo
(ali: Briani) cuCostîrcean ºi Cîrnelechi,
Gromnic, Gradine ºi Letai – ºi r-un selo,
cole largo, ãn fundu de boºche ºi de codri:
Jelãn (ali: Selane). Ma aco smo ºa puþin,
nu-sno noi pierzuþ! Flat-an ºi noi cluciu lu
nostre jivlenie; ªtien che smo ºi noi un
naþion, che ºi noi aren o limbe draghe za lu
care morein jivi ºi za lu care morein muri!
There are 4 (Indo-European-Ro-
mance) languages: Aromunian, Daco Ro-
manian, Meglenoromanian and
Istroromanian. The most spoken is
Dacoromanian commonly known as Ro-
manian, wich is spoken by over 26 Mil-
lion people în Romania and Moldavia.
„Nu existã un stat în Europa orientalã,
nu existã o þarã de la Adriatica pânã la
Marea Neagrã, care sã nu cuprindã bucãþi
din naþionalitatea noastrã. Începând de la
ciobanii din Istria, de la morlacii din Bosnia
ºi Erþegovina, gãsim pas cu pas
fragmentele acestei mari unitãþi etnice în
Munþii Albaniei, în Macedonia ºi Tesalia,
în Pind ca ºi în Balcani, în Serbia, în Bul-
garia, în Grecia pânã sub zidurile Atenei,
 apoi, de dincolo de Tisa începând, în toatã
regiunea Daciei Traiane pânã dincolo de
Nistru, pânã aproape de Odesa ºi de Kiev”
(Mihai Eminescu).
„Cei mai depãrtaþi ºi mai despãrþiþi de
neamul nostru sunt fraþii din Jelâni, în Istria.
Ei stau singuri ºi singuratici în rerunchii
grozavului Karat. Departe sunt ºi de faþii i.
r. de sub Monte Maggiore./.../ Strãinul
spune: „nu ºtim jeianski”; va sã zicã, limba
românã, ce se vorbeºte în aceastã comunã,
este proprie lor: jeianeanã./.../ În Jeiîni, în
1903, s-au numãrat 96 case, „numere”, cu
601suflete.” (A. Viciu).
Tate Nostru/ Tate Nostru chirie ieºti
în þer,/ Neca se sveta nomelu Tev,/ Neca
venire cragleistvo To,/ Neca fic volia Ta,/
Caºi iaste în þer,/ Aºa ºi pre pemint.// Pire
nostre dessa cazi da ne astaz,/ ªi lasne
delgule nostre,/ Cassi ºi noi lessam al
delsniþ a nostri,/ ªi nun lasa în ne nappasta,/
Nego ne sloboda de rev./ Amin.
Prima lucrare scrisã în dialectul
istroromân a fost publicatã de Andrei
Glavina ºi Constantin Diculescu, în 1905:
Calindaru lu Rumerii din Istrie.
Ce ne scriu fraþii noºtri (lui Bratu) din
Istria: Trimiteþi o cãrticicã de rugãciuni,
ca sã nu uitãm limba. Fiind catolici,
cercetãtorul a sesizat ºi Arhieoiscoia
Romano-Catolicã din Bucureºti asupra
totalei nerecunoaºteri a istroromânilor.
Avertizeazã un public iluzoriu: nu cãutaþi
copii ºi tineri istroromâni în sãli de clasã ºi
amfiteatre universitare din România. Poate
în biblioteci, muzee, internet. Totuºi, cea
mai micã minoritate etnicã, o mie circa, –
Istro românii ies din uitare. O metodã este
calea europeanã a salvãrii valorilor
minoritãþilor etnice, urmatã de dl. Emil
Raþiu, din Roma, ºi chiar (haiduceºte?) de
dl. Emil Bratu, din Bucureºti.
În douã cãlãtorii de arheologie
sentimentalã în Istria, povestite în Formula
AS, d-na Sânziana Pop aproape n-a gãsit
pe nimeni sã fi auzit, mãcar, de români, de
ei înºiºi, în Istria, strãmoºi, necum intraþi
în UE. Adãugând tristeþii speranþa,
mãrturiseºte: „Ai senzaþia clarã cã duci, de
mânã, cu tine, pe cineva”.
Un articol al „minunatului” (Sânziana
Pop) domn Raþiu – Traduit le désir: La
steaua Eminescu en français, en italien et
en istro-roumain – începe oarecum
sumbru: Publié en 1886, trois ans avant sa
mort et alors qu’il est frappé de folie, La
steaua apparait comme le poeme testament
de Mihai Eminescu (1850-1889)... Suntem
în atmosfera situaþiei poeziei într-o limbã
de circulaþie exclusiv (retro) oralã,
istroromâna – în care au rãsãrit, frate ºi
sorã, doi copii compunãtori miraculoºi de
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
versuri meteorice.
Mai jos, transcriem strofe finale din
acel Eminescu ºi din câte o poezie a fraþilor
copii, contemporanii sãi, Gabriela Vretnar
(n. 1882) ºi Gabriel Vretnar (n. 1885):
Mihai Eminescu – La Stevu: „La stevu
care a ziit/ E o cale acâta de lunga/ Che
miliar de an li-a porteit/ La lumire sã ne
giunga.” (Traducere în istroromânã de
Emil Petru Raþiu). Gabriela Vretnar – Viro
ocea Frane: „Nostra vrame trecut-a/ De
lucru tot fugu/ Zalic tejar a ramas/ Cum
am fost noi.”. Gabriel Vretnar – Me Istra:
„Ân irima ai fost/ Vaica liubita./ Nicad
utata/ Muºota Istra ma.”
Un fost ambasador algerian,
Abdelhamid Bereksi, amintea, într-un
discurs public, de berberii din armata
romanã aduºi, nu de mânã, în Dacia. ªi
berberi au fost ºi Sf. Aogustin, dar ºi, mai
recent, Edith Piaf sau Zinedine Zidane.
Cum cã istroromânii n-ar fi construit o
comunitate din lipsa de elitã, n-avem decât
sã facem cunoºtinþã cu Dora D’Istria sau
Nicolae Tesla. Dacã tot am riscat aceastã
analogie, totuºi netolkienianã, sã citãm
în berberã poemul Vallah de Si Mohand:
„Thikkelt-a ad hedjigh asefru/ Wallah
ad yelhu/ Ad inadi deg lwedyat./ Wi t-
islan ard a t-yaru/ Ur as-iberru/ W’ illan
d elfahem yezra-t:/ A nhell Rebbi a tent-
yehdu/ Ghur-es ay nedâu/ Ad baâdent
adrim nekfa-t.” (E timpul sã compun un
poem/ Rogu-te, Doamne, fie frumos/ ªi
rãspândit pestetot.// Cine îl va citi îl va
scrie,/ Nu se va despãrþi de el/ ªi
înþeleptul îl va înþelege:// În ei inspire
Domnul milã; Doar el ne poate þine:/
Femeile ne uite, gata banii!)
Frane Belulovici (1921-) (in Vlashki:
Istro-Roanian dialect of Susnjevica) – O
noapte eu am anmisat: „O noapte eu am
anmisat,/ Ke ajtu ku mire fost/ E k’nd am
jo okliji rescljis/ jo n-am tire ku mire
aflat./ A tunce mije fosta caro grelo,/ ke
nam je tire ku mire aflat.”
Sextil Puºcariu, autor a trei volume
depre istroromâni, coresponda cu Andrei
Glavina în românã ºi istroromânã: „Cu
poºta de azi mi-am luat voia sã-þi trimit
în semn de recunoºtinþã o carte a mea
care poate te va interesa. – Ce s-au fãcut
fraþii Belulovici? Despre Alois am auzit
cã ar fi bolnav într-un ospiþ de alienaþi.
E adevãrat? Dar Luigi, doctorul? Din
scrisoarea d-tale pare a reieºi cã ei ºi-au
renegat neamul. Se poate una ca asta?
Dar bãtrânul Micetici mai trãieºte?/
Acoce-þ zicu neca roamari sãr si neca
nmeþi tirari piseai ºi ºti si neca þiru la
limba lu þoaþe si lu moaia lor, coarea-i
mai musoatea pre þãsta lume” (1922).
55
 MEMORIALISTICÃ
Ileana Iordache-Streinu
1959-1962
Tatãl meu a fost arestat în noaptea de
11-12 septembrie. Descinderea a fost fãcutã
înainte de ora douãsprezece noaptea ºi, dupã
percheziþia-rãvãºirea întregului apartament,
dupã strângerea într-un cearceaf a tuturor
materialelor considerate posibile dovezi de
incriminare împotriva „numitului Nicolae
Iordache zis Vladimir Streinu”, i s-a spus
sã se îmbrace – era în pijama – dupã care a
fost scos din casã ºi „condus” la maºinã.
Existã un Proces-verbal de
„depunere” ºi de „percheziþie corporalã”,
efectuatã de Lt.maj. Iosif Crãciun,
încheiat la ora 6,30, în dimineaþa zilei de
12 septembrie de dupã arestare ºi o listã
a „obiectelor gãsite asupra lui”.
În josul acestui Proces-verbal nr. 630,
sunt menþionate trei „acþiuni”: predarea
arestatului, predarea obiectelor ºi primirea
arestatului ºi a obiectelor menþionate în
amintitul Proces-verbal. Ofiþer de serviciu
Indescifrabil ºi, Perchiziþionat, ss. Nicolae
Iordache.
Ministerul Afacerilor Interne-Direcþia
de anchete penale, emite Ordonanþa de
reþinere a „numitului Iordache Nicolae zis
Vladimir Streinu, vinovat de sãvârºirea
infracþiunii „p.p. de art.1942 ºi 1943,
comb. cu 1944 ºi art. 209, etc. etc. ºi, la
doar douã ore de la depunerea
încriminatului”, la ora 8 dimineaþa în data
de 12 septembrie este arestat pentru 24 de
ore pânã pe 13 septembrie.
În doar douã ore, între 0,30 ºi 8
dimineaþa în ziua de 12 septembrie,
anchetatorul penal, „cel mai brutal dintre
anchetatori”, Iosif Crãciun, a avut timp sã
„constate” infracþiunea ºi sã ºi „dispunã”
reþinerea. De fapt scenariul era de mult
scris… pentru toþi cei ce vor fi cuprinºi în
menghina viitorului mare Proces Noica/Pillat,
care mai curând s-ar fi putut numi: Procesul
tuturor intelectualilor neînregimentaþi pânã la
data instrumentãrii acestui proces”. Era însã
prea lung pe coperta dosarului în speþã.
Între 1958 ºi sfârºitul anului 1959 au
fost arestaþi – în afarã de N. Steinhardt
arestat în ianuarie 1960 – toþi cei care
56 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
trebuiau sã facã parte din acest mare proces
ce s-a vrut a fi: 1) un act asigurãtor faþã de
Kremlin dupã retragerea trupelor sovietice
din þarã, 2) de pedepsire a tuturor celor care
nu s-au aliniat cerinþelor politicii din R.P.R.
ºi, 3) o „atenþionare” a tuturor, fermã, faþã
de orice fel de comentariu în legãturã cu
„contrarevoluþia” din Ungaria din 1956.
Îmi amintesc de strãlucitoarea zi din
toamna acelui an, când întorcându-ne dupã
o excursie în Ardeal, cam pe la Tâncãbeºti,
pe unul din panourile mari care anunþau
intrarea în localitate, pe el, cu creta, era scris
clar: „Afarã cu ruºii din þarã”. Era în toamna
1956. Nici Geo ºi nici Radu nu m-au crezut.
Susþinând cu vehemenþã cele vãzute ºi citite,
Radu cu o miºcare bruscã a rãsucit micul
DKW – pe atunci nu existau linii continue pe
ºosea – ºi am ajuns vis-a-vis de panoul cu
pricina… Ambii – odatã maºina opritã ca sã
poatã fi citit „mesajul” – nu au comentat
nimic, doar privirile lor exprimau, cum sã
spun, un fel de stupoare… încântatã… În
timp ce Radu întorcea maºina cãtre
Bucureºti, Geo a spus: „Bravo Ussy…” ºi
apoi: „eh, ce zici, domnu’?”. Aºa se adresau
reciproc, când îºi comunicau sau discutau
probleme mai deosebite… „Deh, ºtiu eu ce
sã zic, domnu’?”, a rãspuns Radu ºi apãsând
ceva mai adânc pedala de acceleraþie, a
continuat drumul cãtre Bucureºti…
Dup㠄Ordonanþa” de reþinere, a
urmat, „Mandatul de arestare preventivã”
ºi, „Ordonanþa de punere sub învinuire”
începând cu data de 1 octombrie 1959.
Între arestarea din noaptea de 11-12
septembrie ºi pânã la sfârºitul anului, tatãlui
meu i-au fost întocmite mai multe Procese-
verbale de interogatoriu – conduse de
acelaºi Lt.maj. Iosif Crãciun – interogatorii
în care întrebãrile „incriminatorii”, pline de
ameninþãri directe, erau legate în primul rând
de „legãturile duºmãnoase” avute de Nicolae
Iordache zis Vladimir Streinu în „aºa zisele
cenacluri literare” cu Pillat Ctin., Barbu
Slãtineanu, Vasile Voiculescu, Alice
Voinescu, V. Anania, Raymonde Han (soþia
marelui sculptor), de fapt singurii care îi
 erau cei mai apropiaþi tatãlui meu, singurii
cu care se vedea mai des, în afara prietenului
de o viaþã ªerban Cioculescu, singurii din
cei 23 cuprinºi în marele lot N/P. Cu unii
dintre aceºti viitori co-inculpaþi, desigur
nume cunoscute, creatori sau consumatori
de culturã, nu avusese nici un fel relaþii,
decât cele întâmplãtoare, rare. ªi nu avea
nicio legãturã sau afinitate cu opþiunile
politice din trecut ale unora din ei.
Tatãl meu avea aproape 40 de ani când
în presa de dinaintea celui de al doilea rãzboi
mondial, în scris a luat o poziþie fermã
împotriva fascismului, nazismului ºi
legionarismului. Avea peste 40 de ani ºi un
statut recunoscut ºi respectat în ierarhia
valorilor din þara noastrã, când alãturi de
marile nume ale scriitorilor noºtri, a fost
înlãturat de la Rev. Fund-Regale pentru
opþiunile lui democrate.
În toate Procesele-verbale de
interogatoriu totul se învârtea în jurul
numelui lui Ctin. Pillat – piesa central㠖,
de întâlnirile din casa Slãtineanu ºi Tov.
anchetator Iosif Crãciun, la toate
concluziona: „Dta nu declari adevãrul.
Ancheta posedã materiale din care rezultã
clar cã dta., Pillat ºi ceilalþi aþi întreþinut
discuþii duºmãnoase la adresa R.P.R. De
ce încerci sã ascunzi?... Continui sã te
menþii pe o poziþie mincinoasã ºi ticãloasã...
ancheta te demascã”...
Rechizitoriul procesului cu o evoluþie
prestabilitã, a reuºit sã smulgã prin torturã
rãspunsurile care confirmau acuzaþiile. Doi
dintre cei anchetaþi, Barbu Slãtineanu ºi
Mihai Rãdulescu au murit înainte de
proces… pânã la data instrumentãrii lui, de diverse
Temele principale ale actului de
acuzare în dosarul inculpatului N. Iordache
zis Vladimir Streinu erau: „Prefaþa” la
Antologia „Poezia româneascã nouã”,
apãrutã în occident, cartea „fugarului”
Emil Cioran, „Ispita de a exista”, cea a
„legionarului” Mircea Eliade, „Pãdurea
interzisã”, lecturile scrierilor cu caracter
„mistico-reacþionare” de exemplu poezia
lui Vasile Voiculescu, ºi, abia în Procesul-
verbal de interogatoriu din 4 decembrie
apare ºi vina de a fi citit romanul „În
aºteptarea ceasului de Apoi” de Ctin. Pillat.
În cadrul acestor anchete nu este
menþionatã niciodatã posibilitatea ca cei
„încriminaþi” sã fii fost interesaþi de aceste
cãrþi, de poezia lui Voiculescu de exemplu,
în calitatea lor de oameni de culturã, care
aveau ca „unelte de lucru”, cititul, analiza
ºi comentariul, sau doar bucuria de a fi
citit un text, pentru cã ãsta era rostul lor.
Sã fie la curent cu tot ce apãrea, ce se
publica era hrana lor spiritualã. Numai cã
scrierile „fugarilor români din occident”,
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
citirea lor era „cap de acuzare” în viitorul
proces ce se instrumenta... „Occident,
Occident”... Dacã ar fi fost posibil l-ar fi
arestat ºi pe acest „Occident”...
În 23 decembrie, mama este audiatã în
calitate de martorã ºi firesc este întrebatã
cu ce persoane a fost „soþul Dvs. în relaþii
dupã 1955”. Revin aceleaºi nume, ªerban
Cioculescu, Barbu Slãtineanu, Pillat, V.
Voiculescu, Alice Voinescu... Este
întrebatã, ce scrieri „duºmãnoase ale
fugarilor din Occident” au fost aduse ºi
primite prin Ctin. Pillat. „Este posibil sã-i fi
predat soþului meu asemenea scrieri, în casa
noastrã... Dacã soþul meu declarã acest
lucru, eu recunosc aceste declaraþii,
deoarece el îºi aminteºte mai bine aceste
probleme... am vãzut scrieri bãtute la
maºina... dar nu reþin ca una din ele sã fi
provenit de la Pillat”. Mai mult de atât în 3
ore de interogatoriu, anchetatorul nu a putut
obþine de la mama. Biata mea mamã, dar ºi
– bravo ei – cum a ºtiut sã se „strecoare”
prin hãþiºul unor întrebãri capcanã.
În anii „vinovaþi”, timpi sãriþi din
normalitate, oamenii gãsiserã un culoar pe
care circulau numai ei, culoarul se numea
prietenia dintre ei ºi numai nevoia lor de a-
ºi împãrtãºi gândurile, de a le comunica,
fãcea posibilã ºi necesarã existenþa lui. La
sfârºitul anilor ’50 când s-a atins
paroxismul anormalitãþii în tot ce trãiam,
tocmai aceste legãturi de prietenie, aceastã
nevoie de comunicare, a devenit principala
acuzã în procesul N/P.
Acest ultim mare proces a fost
procesul intelectualilor neînregimentaþi
vârste, profesii ºi opþiuni sau simpatii
politice. Toþi cei implicaþi, reprezentau
categoria „ab initio” condamnatã, care, aºa
cum am mai spus, sub o formã sau alta,
refuzase colaborarea cu noua formã de
guvernare, de import.
Singura lor vinã a fost „delictul de
inteligenþã”, nevoia fireascã de a-ºi
împãrtãºi unul altuia ceea ce nu puteau
publica pentru cã nu mai aveau dreptul de
semnãturã. Hrana spiritualã a viitorilor
acuzaþi ºi condamnaþi era schimbul de idei,
ori tocmai aceast㠄circulaþie de idei” ºi în
plus „necontrolate” nu putea fi acceptatã.
Pentru asta au fost arestaþi ºi condamnaþi.
„7 februarie 1955... Azi am avut o
imensã bucurie spiritualã; am ascultat pe
Vladimir Streinu citind trei acte din
traducerea la „Hamlet”. E uimitor ce di-
rect, ce nobil, ce frumos l-a oglindit pe
„H” în limba româneascã. E ceva conge-
nial cu originalul... Ca ºi colosalul sonet
(154-159) al lui Vasile Voiculescu, de
dimensiuni impresionante. ªi aceastã
57
traducere e dovada cã limba noastrã s-a
copt la vârsta unei maturitãþi culturale”
(Alice Voinescu, Jurnal, caiet XXX).
Exemple de „acþiuni duºmãnoase”
petrecute în „aºa zisele cenacluri literare”,
acuze grave, menþionate în toate Procesele-
verbale de interogatoriu care pe lângã
celelalte „vini” de apartenenþã socialã sau
politicã au dus la condamnarea celor 23.
Lotul Noica/Pillat.
Pânã când am aflat de ziua procesului,
n-am ºtiut nimic. Unde era, în care
închisoare, la Interne, la Rahova, la
Jilava...? Aproape ºase luni... duble... triple.
La 1 martie 1960, Tribunalul Militar prin
Minuta nr. 24 „deliberând asupra
culpabilitãþii ºi aplicaþiunei pedepsei în cauzã
penalã”, cu unanimitate de voturi condamnã
pe Nicolae Iordache zis Vladimir Streinu fiu
de moºier, fost deputat PNT, scriitor
reacþionar – a susþinut prin scris regimul de
exploatare burghezo-moºieresc – în
perioada dictaturii antonesciene a devenit
directorul unei reviste literare „Kalende” ºi
dupã 23 august 1944 a adoptat o atitudine
ostilã faþã de noua orânduire democratã”,
T.M. comandã pe Nicolae Iordache la 7
ani închisoare corecþionalã, 4 ani de
interdicþie ºi confiscarea totalã a averii. Cu
drept de recurs”.
Procesul, evident a fost cu uºile închise.
Foarte în scurt timp a avut loc un simulacru
de „recurs” la care am avut dreptul, noi
familia sã asistãm ºi, la finalul cãruia l-am
auzit pe Preºedintele completului de judecatã
spunând: „Inculpatul Nicolae Iordache zis
Vladimir Streinu, nu a avut legãturi cu
strãinii, nu a deþinut arme, nu a difuzat cãrþi
interzise, nu a luat parte la nicio acþiune
împotriva Siguranþei Statului. Cu inima în
gât de emoþia speranþei, am auzit „Pedeapsa
rãmâne aceiaºi”.
Avocaþii apãrãrii, Guido Bondi ºi R.
Crãdinescu, au întocmit, dupã darea
sentinþei, „motivaþia cererii de Casare” în
dosarul 77/1960, a „recurentului Nicolae
Iordache”, adresatã Tov. Preºedinte al
Tribunalului Suprem. În cerere se prezintã
„istoricul” faptelor încriminate, „dezvolta-
rea motivelor cererii de casare”, legãturile
tatãlui meu – indirecte, sau intermediate
de alþii – cu lucrãrile „duºmãnoase” ºi,
pãrerile inculpatului despre romanul lui Ctin.
Pillat „Aºteptând ceasul de apoi”. La
interogator autorul romanului declarase:
Vladimir Streinu, mi-a fãcut o criticã
substanþialã, net defavorabilã”.
Printre puþinele lucruri pe care mi le-a
încredinþat mama, din teama ei de a fi eu
cu cât mai puþin implicatã, a fost
mãrturisirea c㠖 ea – a citit romanul lui
Pillat, c㠖 ea – i-a fãcut un fel de rezumat
58 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
al romanului, citindu-i anumite pasaje, care
o fãcuserã sã spunã cã romanul este ºi un
portret al tipului legionar.
Romanul nu a fost citit de tatãl meu ºi
a fost restituit atunci când Dinu Pillat i 1-a
cerut. Dupã anul 2000 textul a fost „gãsit”
ºi restituit Monicãi Pillat ºi care, firesc, a
fost imediat publicat de Ed. Humanitas. Cu
mult înaintea gãsirii lui, cu ani în urmã,
cineva a fãcut afirmaþia în scris: „Dinu
Pillat care pierde din cauza lui (a lui Vladimir
Streinu...!) manuscrisul unui roman. Nici
mai mult nici mai puþin, manuscrisul!”.
În „Dezvoltarea motivelor cererii de
casare”, avocaþii au susþinut cã toate
punctele incriminatorii au dus la o „hotãrâre
neîntemeiat㔠ºi din analiza învinuirilor, ale
coinculpaþilor, reiese c㠄recurentul” a citit
cãrþile în cauzã, dar niciodatã nu le-a
difuzat, cã întotdeauna a fost un adversar
al ideologiei legionare ºi fasciste, atitudine
susþinutã prin scrierile fãcute încã din anii
1937 în „Gazeta”. Pentru recurs au fost
depuse douã referinþe, George Cãlinescu
ºi Tudor Vianu ºi-au asumat riscul de a le
scrie. Al treilea la care am apelat, a acceptat
s-o primeascã pe mama, apoi s-a rãzgândit
ºi a þinut-o afarã în viscol, în faþa vilei de
la ºosea, în timp ce eu sunam cu disperare
la uºa vilei cu toate luminile aprinse...
Imaginea mamei þinând strâns în braþe
trunchiul copacului din faþa casei mai
marelui confrate, ca sã nu fie smulsã de
viscol m-a urmãrit ani de zile.
Dupã 1 ianuarie 1960, dupã recurs,
începe lupta mamei pentru cãpãtarea
dreptului de a trimite un pachet cu alimente
tatãlui meu. Mãrturisesc cã-mi este foarte
greu sã citez pasaje, fraze din acele cereri,
nici una acceptatã, pentru cã umilinþa
formulãrii dreptului la un plus de alimente
ºi refuzul sec al MAI care „face cunoscut
cã nu se aprobã cele solicitate”, sunt de
neînþeles astãzi, când „drepturile Omului”,
în închisori sunt aproape nelimitate.
Sã încerc, totuºi: „Tovarãºe
Comandant... respectuos solicit îngãduinþa
de a-i trimete un colet cu alimente ºi
vitamine, soþul meu fiind multã vreme
suferind de TBC, din care cauzã i s-a fãcut
ºi operaþia grea de toraco-plastie, tãindu-
se ºapte coaste. Deºi, sunt ferm convinsã
de buna întreþinere pe care o are, totuºi ºi
acasã... îi dam o supra alimentaþie bogatã
în materii grase... plus vitamine
nenumãrate. Zi ºi noapte mã chinue gândul
sãnãtãþii lui care cu timpul nesusþinutã prin
o bogatã alimentaþie l-ar slãbi, fãcându-1
sã rãceascã uºor ºi sã prindã repede orice
boalã...”. Mã opresc.
(continuare la pagina 61)
 PAGINI DE JURNAL
ARHITECTURA DEZVÃLUIRILOR
SAU PORNIND DE LA A LA G (2)
Vineri, 27 mai 2011, Bucureºti
Alexandru George mã aºteaptã dupã
16.30. aºa am stabilit cu el ceva mai
devreme. L-am apelat cu „Maestre”. Nu a
ripostat. Poate cã acum, dupã dispariþia
fizicã a lui M. H. Simionescu se ºi cuvine
sã-l apelãm astfel.
Oricum, socot cã va trebui sã-mi iau
gândul de la vreun sfat prietenesc sau vreo
înþelegere din partea acestuia care ºi-a dovedit
deja dezinteresul de vreme ce n-a miºcat nici
un deget în privinþa caietelor de prozã date
în format A4, cu caractere mari pentru a
putea fi citite mai lesne. Le ºi rãtãcise pe
undeva, prin casã ºi le-a dat de urmã cu mare
trudã, dupã ce a chemat vreo douã femei
sã-i facã ordine ºi curãþenie în casã.
Mi-a deschis cu greu, baricadat cu fel
ºi fel de lacãte ºi drugi la intrare. Nu pãrea
deloc bucuros cã ne revedem deºi
niciodatã n-am venit neanunþat.
A sporovãit verzi ºi uscate impunându-mi
doar sã-l ascult ºi sã nu-l întrerup.
Mi-a aruncat doar un soi de consolare
pentru timpul pierdut în aºteptarea unui ver-
dict: „Ai condei!, dar, a þinut sã precizeze,
nu cred cã aºa ceva mai înseamnã ceva
pentru noile generaþii. D-ta ºtii sã scrii,
spre deosebire de toþi giganþii aceºtia ca
Breban, Buzura… Eºti mai apropiat de
Cãrtãrescu care are pagini izolate
excelente dar un întreg roman izolat absolut
greu, foarte greu lizibil, Orbitor. L-ai
citit?... Cãruia nu-i gãseºti nici un cusur
în afarã de imposibilitatea lecturii.”
Eram convins cã nu-mi va da nicio
paginã scrisã, ca ºi cum s-ar fi obligat cu
cine ºtie ce la cineva dacã scria un punct
de vedere pe o coalã de hârtie.
Slab, neîngrijit, omul mi-a apãrut mult
schimbat. Îmbãtrânit, arãta oarecum
precum fantoma lui Vasile Voiculescu în
ultimele luni ale vieþii.
Nici un cuvânt despre M.H.S. poate pe
principiul de a nu vorbi de funie… Aceeaºi
rãcealã aici, ca în atitudinea ostilã a lui Zalis în
clipa în care mi-am arãtat compasiunea faþã
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
Emil Stãnescu
de cei care suferã pentru pierderea lui M.H.S.
ªi când te gândeºti cã eu am crezut (în mod
eronat?) atâta timp cã ei, bucureºtenii de la
Litere erau prieteni apropiaþi.
Regret sã constat cã bunul prieten,
omul providenþial care mi-a dat aripi
semnându-mi acea diplomã în anul 2000, la
„Moºtenirea Vãcãreºtilor”, un adevãrat
certificat de naºtere întru poezie s-a stins ºi
nu mai e iubit nici mãcar de confraþii cei
mai apropiaþi. Cât timp aº jeli, câte veacuri
ar trebui sã-mi pun cenuºã în cap ºi sã strig
încercând sã-l aduc înapoi, lângã creierul,
inima ºi limbajul meu?! O eternitate!
Nimeni nu era de veghe în Capelã, în
seara aceea. Deziluzia este enormã.
Pierderea, grea.
Nu-mi rãmâne decât efortul singular,
prin mine însumi, cu temeinicã muncã prin
care sã duc ceva din spiritul lui viu mai
departe. În cãrþile pe care le voi scoate la
luminã de acum încolo.
Orice este posibil dacã avem inimã
puternicã ºi minte limpede. Planul de luptã
se limpezeºte. O simt pe zi ce trece ca o
datorie faþã de cel abandonat singurãtãþii.
Voi reveni aici chiar dupã o asemenea
experienþã tristã.
În fond, senzaþia mea este cã
Alexandru George m-a asimilat celui care
l-a jignit în chip nepermis, recent, prin
articolul lui din Litere. Or, eu nu am nici
în clin nici în mânecã cu cel din Gãeºti
pentru care nu mai existã nici un fel de
respect faþã de cei care mãcar odatã în
viaþã i-au servit de model.
Vineri, 18 mai 2012, Bucureºti
În timpul nopþii, pe la 4.00 am fost
nevoiþi sã ieºim pânã la PECO, în zonã,
pentru Mihai S.P. aflat în vizitã de câteva
zile în þarã. Bietul de el… chinuit de
insomnii, zdrobit de tabac, închis cu zilele
în camera lui, îºi nãruie zilele, anii deloc
tineri. Cine poartã vina acestei distrugeri
lente?! Vai nouã! Aº fi vrut sã-l iau cu mine,
astãzi, în oraº, dar n-a acceptat sã fie vãzut
59
de cunoscuþii mei. Micile fracturi netratate
la timp devin crevase… (Pucioasa-Bucureºti)
La ziuã m-am pregãtit pentru vizita
planificatã la d-l Barbu Cioculescu. A fãcut
pentru cãrþile mele ce nu au fãcut prea mulþi.
Mi-a deschis d-na Simona. Un cãþel
zgomotos dar blând animã spaþiul la sosirea
mea, dând de veste în toatã casa. Maestrul
coboarã de la etaj, dupã câteva minute.
Cum între timp îi povestisem doamnei câte
ceva, Barbu aflã aceste lucruri de la d-na
S. Interesant! A urmat o discuþie minunatã
cu doi oameni cultivaþi, buni cunoscãtori
ai lucrurilor cu care ne îndeletnicim de o
viaþã, fiecare în felul sãu. Se aratã foarte
apropiaþi faþã de mine. Cartea mea i-a
impresionat în chip vizibil, cel puþin ca
aspect exterior. Am povestit despre
promisiunea pe care i-am fãcut-o Mamei,
în adolescenþã, de a scrie aceastã carte.
Le-am explicat câteva din motivele pentru
care elaborarea ei s-a întins pe o asemenea
lungã perioadã. Am mai amintit ºi de tehnica
punerii în ecou, despre „personajul”
Brezoaiele etc.
Ne-am despãrþit cu greu, dupã ce l-am
evocat pe Alexandru George, cu starea lui
de neputinþã tot mai accentuatã dar ºi
despre cel din Gãeºti cu indecenþa tot mai
manifestã din ultima perioadã. Acum pot
spune cã sufletul mi-e plin de încredere ºi
cã voi avea o relaþie mult mai caldã ºi mai
strânsã cu aceºti doi oameni exemplari:
d-na Simona ºi dl. Barbu Cioculescu.
Undeva, în varã sau poate chiar mai
târziu, rãmânem înþeleºi, am sã le mai fac
o asemenea vizitã.
Vineri, 28 septembrie 2012,
Târgoviºte
Seara, ieri, dupã Moroieni, am scos
din întâmplare (sau nu) douã fotografii cu
Alexandru George (ºi Stan Mihai) ºi le-am
aºezat la vedere, în bibliotecã. Le fãcusem
cu ocazia unei vizite la garsoniera lui din
Drumul Sãrii. Mã tot întrebam de ce nu
mai rãspunde la telefon. Astãzi, Vali Niþu
mi-a dat, uºor ambiguu (…îl confundase
cu celãlalt George… George Anca), vestea
cea mai rea cu putinþã:
Alexandru George s-a prãpãdit exact
azi-noapte! O, Dumnezeu sã-l
odihneascã… deprindere cãpãtatã în anii grei când a avut
Mihai Stan, care a apãrut la primãrie,
mi-a fãcut deja loc pe o listã a celor care
vor fi prezenþi duminicã, dupã slujbã, la
Belu, unde va fi înhumat.
M-am retras mai trist ca niciodatã la
Birou. Dupã M.H.S., iatã-l acum pe
Alexandru George pãrãsindu-ne. Câte
lucruri excepþionale s-au pierdut în fum
odatã cu acest om… Ne împuþinãm pe zi
ce trece.
60 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Duminicã, 30 septembrie 2012
Pe la 6.30 le-am dat deºteptarea în
toatã casa ºi, i-am urnit pe toþi pentru a
avea timp bun sã ajungem în Bucureºti,
via Târgoviºte, la Bellu, la ceremonia de
adio pentru Alexandru George.
Dan Gîju a ajuns, punctual, la 8.40,
aºa cum stabiliserãm de sâmbãtã, la Salonul
Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni, ºi a dat
comandã de coroane din partea Primãriei
Târgoviºte ºi a S.S.T. Cei 150 de lei daþi
de Mihai Stan au fost aproape suficienþi
aºa cã, în pofida lipsei tot mai acute de
bani, ne-am descurcat.
Am aprins ºi eu o lumânare, am pus o
floare lângã maestrul nostru Alexandru
George ºi am stat de vorbã cu „soþia”,
doamna pe care o cunoscusem în urmã
cu câteva luni în garsoniera din Drumul
Sãrii, la ultima întâlnire cu maestrul. Era ºi
„fiica”, d-na Carmen. Am povestit despre
omul acesta ºi ultimele sale zile. S-a sãvârºit
ce i-a fost scris. A suferit greu, mai ales
în ultimele douã zile, aºa mi se spune ºi
vãd pe chipul lui urmele unei lovituri grele,
la faþã, la tâmpla dreaptã ºi la maxilar. Nu
se mai menþineau multe trãsãturi din
fizionomia din ultimii ani de aceea au ales
ca un giulgiu sã îl acopere în întregime.
S-a sfârºit ºi aceastã viaþã dedicatã
culturii române, literaturii, cuvântului scris,
artei. Rãmâne, o vreme, amintirea spiritului
sãu brav, incisiv, moral ºi pãtruns de o
logicã analiticã destul de specialã.
A sosit familia Cioculescu ºi, dupã
slujba din Capelã a fost invitat dl. Barbu sã
ia cuvântul. Îi vorbea direct, ca ºi cum ar fi
mai fost undeva, prin apropiere ºi l-a omagiat
ca pe un spirit înalt, ales ºi rar, care a slujit
þara cum puþini au ºtiut sã o facã.
Eu aveam douã pagini scrise de mânã
chiar acolo, dupã ce l-am vãzut ºi m-am
cutremurat. Pierise al doilea dintre corifeii
de la Litere. Rãmãsese Barbu Cioculescu
ºi asta ne-a þinut încã în putere.
Am citit cu unele greºeli dar mesajul
meu a fost bine primit. Un necrolog adecvat
unui om pe care l-am apreciat mult deºi la
început mi s-a pãrut destul de respingãtor,
de îngâmfat. Nu era aºa. Poate era vorba
doar de o mãsurã de autoapãrare, o
mult de suferit, dupã instaurarea comunis-
mului în þarã, sub Dej.
Câteva fotografii câte mai aveam în
aparat s-au dus repede. Poate cã Dan Gîju
a prins vreun cadru cu noi, ceilalþi, cãci eu
eram destul de surexcitat ºi m-am neglijat.
În fond, la ce bun?
Dupã încheierea slujbei, un
detaºament de onoare a purtat sicriul pe
umeri iar în curte au dat onorul ºi au tras
 câteva salve de mitralierã în onoarea celui
care a fost Alexandru George, Cavaler cu
Meritul Cultural clasa…, acordat de
Preºedintele României.
Lui Barbu Cioculescu nu i-a venit sã
creadã cã va fi onorat de aºa manierã dar
a apucat sã vadã pe viu: „ªi eu sunt decorat
de Preºedinte…mi-a zis dar n-am ºtiut cã
se respectã aceastã cutumã. Acum poate
fi sigur cã, da.”
Ne-au luat în maºinile lor, pe rând,
Carmen ºi Radu, fiica adoptivã ºi ginerele
prin alianþã ai maestrului dispãrut ºi ne-am
putut spune mai multe la un restaurant cu
specific italienesc, undeva, în Dudeºti.
Cumva, fiind puþini la numãr, poate
vreo 20 de persoane, am putut sta lângã
Barbu Cioculescu ºi d-na Simona, faþã în
faþã cu aceastã enigmaticã soþie a lui
Alexandru George. În fapt, A.G. ºi soþia au
trãit o viaþã de familie cu o cãsãtorie
neînscrisã în acte dar cu tot ataºamentul
chiar ºi faþã de cei doi copii (o fatã ºi un
bãiat de 13 ºi, respectiv, de 10 ani), pe care
doamna, de profesie bibliotecar la Academia
românã i-a adus din prima cãsãtorie.
A.G. i-a ocrotit pe copii, le-a acordat
sprijinul financiar (pentru acoperirea
avansului de 15 mii de lei, pe vremurile
acelea!, la casa din Cotroceni, de pe strada
Dr. Turnescu, în care soþia ºi copiii au trãit
(urmare de la pagina 58)
1959-1962
La douã luni dupã arestare, în 7
decembrie 1959, în baza ordonanþei de se-
chestru emisã de MAI, a fost pusã sub
sechestru asigurãtor, averea mobilã ºi
imobilã aparþinând „învinuitului”, conform
unei liste. Toate bunurile au fost lãsate în
custodia mamei, cãreia, i s-a pus în vedere
„consecinþele penale în cazul înstrãinãrii lor”.
Dupã condamnarea definitivã ºi punerea
în aplicare a confiscãrii totale a averii, mama
a fãcut o – contestaþie ºi a cerut împãrþirea
conform art. 50 din codul familiei, în cota
de ½, rãmânând sub urmãrire numai cota ce
se va atribui soþului”.
Martorã principalã la procesul în care
s-a judecat contestaþia, a fost prietena din
totdeauna Mioara Cioculescu. Dupã
departajarea bunurilor, partea rãmasã sub
urmãrire a fost ridicatã ºi depusã la
Consignaþie, de unde o parte a fost
rãscumpãratã de fratele mamei, Teodor
Vasiliu.
Cãtre sfârºitul primãverii 1962, la
Snagov fiind, a venit dupã multã vreme,
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
ºi au acum, la rândul lor copii, un bãiat ºi
o fatã (studentã în anul VI la arhitecturã,
într-o facultate din Germania).
Ne-am despãrþit târziu, când se
înserase. Pe mine, Radu m-a lãsat la garã
iar pe Dan Gîju l-a dus undeva, cãtre
Academia Militarã.
Coborâsem la Garã când m-a sunat dl.
Liviu Grãsoiu. I-am spus cum stãm: cã
Emy ºi George sunt deja studenþi, cã au
luat admiterea, cu mila lui Dumnezeu!
Drept pentru care distinsul domn ne-a
felicitat ºi a rãmas sã mai vorbim.
Atenþi, ca întotdeauna, aceºti oameni
ne-au dat încredere în noi poate mai mult
ca prietenii de familie sau din familie, de-a
lungul a mai bine de 10 ani. Mã bucur cã
nu i-am dezamãgit.
Seara, aici, în Jiului, am avut bucuria
sã-l vedem pe Mihai S.P. ceva mai bine la
început, apoi spectrul violenþei parcã i-a
dat din nou târcoale însã, cu mila lui
Dumnezeu, ºi-a revenit.
De dimineaþã, în timpul slujbei de la Radu
Vodã n-a putut sta mai mult de 10 minute în
bisericã, dar a prins (dacã o fi auzit cumva),
exact cuvintele liturghiei ce parcã i se adresau
direct: degeaba rãspunzi cu bine la bine dacã
ºi un om rãu poate face aºa ceva. Important
este sã rãspunzi cu bine la rãu! El spune cã
nu vrea mai mult decât cei pãcãtoºi ºi nu-l
intereseazã nimic altceva. Vai nouã! Vai Lui!
Gogu Rãdulescu, fãrã Dorina – ºi în familia
lor apãruserã ceva probleme conjugale –
ºi luându-mã deoparte mi-a spus: „Domnu
Profesor în curând se va întoarce acasã”
„Sigur?” a þâºnit din mine întrebarea.
„Sigur!”
Întoarsã în Bucureºti i-am spus mamei
vestea cea mare ºi imediat cu un împrumut
de la CAR/teatru ºi altul de la casa
pensionarilor sect. 2, mama s-a apucat sã
pregãteascã casa pentru întoarcerea tatãlui
meu. Apoi, a început marea aºteptare, care
a durat mult, pânã în toamnã, dar, aveam
încredere în cele spuse de Gogu R. Între
timp actele de divorþ fuseserã depuse,
locuiam separat, eu în Bucureºti, Radu la
Snagov ºi Guido Bondi era avocatul
amândurora, iar Preºedintele ºedinþei
deciziei de divorþ era poetul Mihai Crama
– Judecãtor Eugen Enãchescu, prieten cu
tata, cu Radu, cu mine.
Eram îngrijoratã doar de reacþia
pãrintelui meu când îi voi spune cã am
divorþat. Motivele degradãrii cãsniciei mele,
n-au nicio relevanþã în dominanta acestui
moment important din viaþa mea, a mamei
mele. singurul lucru cu adevãrat impor-
tant era marea bucurie, certitudinea cã
TATA VINE ACASÃ!
61
 NOTES
Simona Cioculescu
2006
5 iunie. N-am mai scris demult – n-am
avut chef (tonus scãzut), plus cã e mare
balamuc în casã. Am început reparaþii ºi
modificãri în vederea revenirii lui ªerban
ºi a Ralucãi în dr. Turnescu 5. În numãrul
din 2 iunie al „României literare” a apãrut
un foarte frumos articol al lui Gheorghe
Grigurcu despre volumul Printre cãrþi ºi
manuscrise, intitulat Prezent-trecut, trecut-
prezent, dupã titlul cãrþii lui Eugen Ionescu,
tradusã de mine. Mai apãruse cu puþin timp
în urmã ºi o cronicã a lui Al. Sãndulescu
pe care l-am revãzut la Muzeul Literaturii
pe 2 iunie cu ocazia Rotondei „Arta ºi
credinþa în familia Pillat”. Au fost evocãri
fãcute de Barbu Cioculescu, Carmen
Brãgaru, Adina Nanu, Ruxandra
Garofeanu, Ion Vianu, Anca Mateescu,
Alexandru George, Roxana Sorescu. Eu
am moderat manifestarea în locul lui
Condeescu, plecat din Bucureºti. Pe pereþii
Rotondei erau expuse tablouri din creaþia
Mariei Brateº Pillat, manuscrise ale lui Ion
Pillat, cãrþi ale lui Ion, Dinu ºi Cornelia,
fotografii de familie. Mai întâi a fost
proiectat un film documentar intitulat „Dinu
Pillat ºi Calea Regalã”, realizat de Nicoleta
Brãtescu. A durat cam o orã, dupã care
douã ore au fost discuþii. Lume multã
cunoscutã: Anca Costa Foru, Ana Maria
Brezuleanu, Adela Popescu, Pia Paleologu,
Mira Stoiculescu. M-am simþit în largul
meu. A urmat o micã trataþie, la care am
stat puþin, cãci ne aºteptau acasã ªerban,
Raluca ºi meºterii. Amurg strãlucitor cu
nori ºi soare, o luminã fantasticã, ca de pe
altã lume. Am plecat cu Alexandru George.
La Romanã a început ploaia, deºi era mai
de grabã senin. Luna iunie a trecut într-un
iureº de treburi. Casa plinã cu muncitorii
constructori. Doar de sãrbãtori ne mai
liniºtim, cãci nu se lucreazã. Am vorbit cu
Pavel Chihaia de mai multe ori la telefon,
afectat de moartea lui Iordan Chimet, cu
care a fost prieten, ºi cu Alexandru George
despre volumul – aflat în pregãtire –
„Generaþia pierdutã”, la care lucreazã
62 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
împreunã cu Barbu C. ºi Raluca Dunã.
Barbu are de scris despre anul 1947.
Neînþelegeri, schimbãri. Ne-a telefonat ºi
Mircea Horia Simionescu sã-ºi ia la
revedere, cãci pleacã la Pietroºiþa, condus
cu maºina de Mihai Stan. De altfel, acum
câteva zile a venit ºi la noi Mihai Stan, ca
sã ia cãrþile pe care le-am selectat din
biblioteca noastrã pentru o donaþie. Le va
duce curând în Basarabia, câteva din ele
rãmân la Târgoviºte la Biblioteca Judeþeanã
„I.H. Rãdulescu”, la solicitarea directorului
(dl. Victor Petrescu) ºi cu aprobarea
noastrã. O parte din cãrþi ne erau dedicate,
pe celelalte le-am semnat ºi eu ºi Barbu.
3 iulie. A venit în România marele
poet rus Evghenii Evtuºenko. L-am vãzut
la Realitatea TV în dialog cu Mircea
Dinescu. E din oraºul Zima ºi are un volum
intitulat Staþia Zima. A doua zi, luni, 3
iulie, l-am vãzut în faþã la Uniunea
Scriitorilor. Fusese o conferinþã de presã.
Era îmbrãcat tot în roz (ºapcã, hainã) doar
pantalonii erau jumãtate roz, jumãtate bleu
cu dungi. E un excentric!
11 iulie. La ora 11 am fost la
Ambasada Cehiei, unde eram invitatã cu
ocazia vizitei preºedintelui Republicii Cehe,
Václav Klaus ºi a soþiei sale, Livia
Klausová. Lume multã în sala cavalerilor.
Au venit ºi cehi din Banat (þãrãnci în port
popular). Scurte discursuri (ambasadorul
ceh, preºedintele, doamna sa), apoi
întrebãri din public. Puþine. Jean Grosu i-a
pus o întrebare personalã (îl cunoscuse la
Praga), dar Klaus voia discuþii oficiale. Nu
cred cã-l mai þinea minte. Printre invitaþi
au fost eu, Grosu, dna Alexandru (de la
catedrã), pe care am avut-o ºi eu
profesoarã. La sfârºit, cocktail cu bãuturi
(bere, vin, sucuri) ºi gustãri bune. Apoi,
pe la ora 14:30, am plecat ºi m-am plimbat
prin zonã, nu mai fusesem de mult. De la
Muzeul ªuþu la Muzeul Naþional de Istorie,
unde era o superbã expoziþie Carol I –
Regina Elisabeta (tronurile, coroana,
decoraþii, tablouri). Jubileul regalitãþii: 140
 de ani de la venirea lui Carol I în România.
Barbu a fost pe 7, 8, 9 iulie la Turnu
Severin, invitat de Consiliul judeþean ºi
Asociaþia Scriitorilor. I s-a decernat premiul
Opera Omnia. A vizitat oraºul, locul de
baºtinã al tatãlui sãu. I-a plãcut mult, deºi
drumul cu trenul a fost obositor (6 ore). A
primit foarte multe cãrþi cu dedicaþii (printre
care ºi de la Ileana Roman).
25 iulie. De dimineaþã, telefon de la
Pavel Chihaia – în dispoziþie amical-tandrã.
Ne invitã pe ªerban ºi Raluca ºi pe noi
oricând la ei, la München, cãci suntem cei
mai buni prieteni ai lor. Matei ºi-a luat di-
ploma de profesor universitar (la Köln).
Asta e supãrarea lui Pavel, cã Matei nu stã
cu ei. ªi-a fãcut recent operaþie la inimã
de by-pass (lãrgirea aortei). Urmãreºte ce
publicãm în revistele literare, mai ales în
„România literarã”. A vãzut ºi s-a bucurat
de recenzia lui Grigurcu la cartea mea.
Vrea sã-i trimit cartea ºi i-o voi trimite (prin
Nic. Decu).
28 iulie. Telefon seara de la Mircea
Horia Simionescu. E la Pietroºiþa. Voia sã
ºtie cine l-a cãutat de la Pen-Club pentru o
plecare, la sfârºitul lui septembrie, la
Budapesta, la o conferinþã. Fusese Simona
Grazia Dima, care mã invitase ºi pe mine
– dar i-am spus cã pentru o zi nu mã duc
(3 zile cu drumul dus-întors). M.H.S. e
plictisit ºi tracasat acolo de mulþi localnici,
care-i aduc manuscrise ºi vor sã-i ajute sã
devinã scriitori ei sau copiilor lor. Când
merge spre piaþã dã de ei, care-i reproºeazã
diverse (unul dintre ei, fost mãcelar, auzise
cã apare într-o carte de-a lui). I-a urat la
mulþi ani lui Barbu (pentru 10 august) de
pe acum. Citeºte cu plãcere din cartea mea.
Soþia lui, Dorina, a plecat la Bucureºti sã-ºi
trateze un dinte, ceea ce de fapt ar trebui
sã facã el care are toatã dantura distrusã ºi
mãnâncã hrana pasatã ca bebeluºii, dar n-are
nici bani (vreo 20 de milioane), nici putere,
nici chef.
31 iulie. La Muzeu, ºoc mare.
Alexandru Condescu apare ras (pãrul de pe
cap ºi barba), deformat, îngrãºat. Se pare
cã are cancer de prostatã. A trebuit sã facã
tratamentul specific, cu raze, ºi chimioterapie.
Doar ochii i-au rãmas aceeaºi. Pãrea vesel,
ca de obicei. Am vorbit cu Lucian Chiºu,
ºeful secþiei editoriale a Muzeului, pentru
romanul lui Daniel Dragomirescu, pentru
„Medalioane franceze” de ªerban Cioculescu,
pentru ediþie bibliofilã Al. Macedonski, ºi
pentru studiul lui Ghislain de Diesbach,
„Cucerirea unui tron”.
8 august. Telefon de la Daniel
Dragomirescu. Mi-a trimis romanul prin
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
poºta electronicã. Mi l-a scos pe hârtie
Rodica. Trebuie sã-l citesc, sã-i fac referat-
recomandare în vederea publicãrii. Se
numeºte „Zodia secerei” ºi continuã cu
istoria familiei lui în primii ani de comunism
(1948-1953). Mai are douã volume
anterioare publicate la editura Timpul din
Iaºi. Are un scris frumos, de caligraf de
pe vremuri.
13 august. Vizitã, la ora 10, a lui
Alexandru George. A venit pe o cãldurã
canicularã (35°, la prânz 39°) sã-mi aducã
niºte corecturi pentru Cathy de la Muzeu,
care-i culege ºi tehnoredacteazã romanul
Seara, târziu. În ultima vreme vorbeºte
despre „capodoperele mele”, pe care le tot
completeazã cu paginile scoase de cenzurã,
înainte de ’89. E în stare sã dea – ºi a ºi
dat – bani din buzunar ca sã i se publice
cãrþile. ªi la MLR e gata sã plãteascã
publicarea. Condeescu îns㠖 care-l
apreciazã foarte mult – l-a trecut pe celebra
listã de subvenþii a Ministerului Culturii, cum
era ºi firesc. E un scriitor rafinat ºi instruit,
atât în critica literarã cât ºi prozã.
10 septembrie. Pomenirea lui
Rebreanu la Muzeul Memorial de pe Dr.
Marinescu, organizatã de colegul Corneliu
Lupeº. Nicolae Gheran – vioara întâi, cum
era ºi firesc. S-a vorbit mai ales despre
profilul omenesc al romancierului, care
în pofida laturii sociale de anvergurã (di-
rector al Teatrului Naþional ºi nu numai)
era mai degrabã un singuratic ºi un
familist. Era înconjurat de foarte multã
lume, mai ales interesatã, fiecare îi cerea
câte ceva. Corespondenþa lui e foarte
explicitã în acest sens. Scria bine când
era singur (la Valea Mare, sau când
„fetele” erau plecate), dar avea, în acelaºi
timp, mare nevoie de ele, ca repere intime
ºi porþi de apãrare. Discuþiile s-au
prelungit pânã la 14:30. L-am comparat
cu Blaga – alt ardelean celebru. S-a vorbit
ºi despre iubirile lor. Blaga, ca poet, a avut
nevoie de aceste iubiri extraconjugale
pentru înviorarea ºi înnoirea poeziei (V.
Domniþa – Nebãnuitelor trepte). Barbu a
fost plecat câteva zile (din 11 septembrie)
la Târgu-Jiu, invitat de Biblioteca
Judeþeanã ºi de USR – ºi unde a luat
premiul pentru critica de poezie, decernat
de Atelierul Naþional de Poezie de la
Brãdiceni (Gorj). Marian Drãghici a luat
premiul pentru poezie. Erau ºi alþi
cunoscuþi Gheorghe Grigurcu, Paul
Aretzu, Paula Romanescu, cu care a ºi
cãlãtorit în tren la dus. La întoarcere au
fost aduºi cu maºina pânã acasã. Câteva
zilei pline de farmec ºi relaxare.
63
 JURNAL DE ROMA
Paula Romanescu
ÎNCÃ UN DRUM ÎNTRE ACELE
TOATE CARE DUC LA ROMA
Joi, 15 aprilie 2004
Primãvarã întârziatã, nedezmeticitã de
frigul cenuºiu al unei ierni care nu se îndurã
sã plece din locul acesta unde totul pare
cuprins de o lene suveranã.
Autocarul pe latura cãruia „alearg㔠un
ghepard albastru, se urneºte cu greu (o fi ºi
el somnoros la ceasul acesta din zori) de la
locul de îmbarcare al turiºtilor-cãlãtori ori
cãutãtori de ubi bene spre Cetatea Eternã,
mulþi, cam prea mulþi, gãlãgioºi, cu privirile
aprinse a iscodire (meteahnã ancestralã), cu
buzunarele pline de seminþe prãjite ºi cu
sacoºa „de avarie” burduºitã cu bere la cutie,
aceasta din urmã de toate naþiile... Între
majoritari, ºi câþiva tineri artiºti pictori
famelici, foºti colegi la Academia de Arte
„Nicolae Grigorescu”, promoþia 1998,
hotãrâþi sã cucereascã prin lucrãrile lor
Roma cea plinã de artã, vreo patru-cinci
femei care se desprinseserã cu greu din
braþele copiilor veniþi sã le conducã la plecare
(unde? pentru ce? pânã când?) împreunã
cu bunici cu ochii goi de ºterse lacrimi, de
soþi cu zâmbet ofilit. ªi eu, însoþitoare fãrã
simbrie a grupului de tineri pictori între care
ºi fiica mea, pictoriþa Adina Romanescu.
Pe noi nu ne-a condus nimeni. Nu mai
este nimeni care s-o facã. Poate de aceea
nu mai încerc neastâmpãrul sinonim cu
bucuria dintr-un alt timp în care Roma mã
primea pentru întâia oarã iar S. îmi era alãturi
– solarã jumãtate întregitoare de suflet –
descoperind împreunã cu imensã bucurie
locuri în care ºezum, pe când nu ºtiam cã
vine o vreme în care se mai ºi plânge...
Câþi ani sã fi trecut din acel septembrie
1986 când am vãzut întâia oarã Fontana
di Trevi în ale cãrei ape voi fi aruncat
bãnuþul românesc – zãlog al unei promise
reveniri prin acele locuri? ªi de ce acum
mã ajung versurile poetului Ion Vinea, ca
un ecou de tainã de dincolo de zare: „Sã
fie-adevãrat cã veºnicia/ S-a ºi statornicit
între noi doi/ Iar desnãdejdea-ºi frânge
melodia/ Ca vântul fugãrit prin norii goi?/
Cã nu se aflã drumuri înapoi?”
64 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Iatã cã eu fac totuºi drumul înapoi!
Cãlãtorie lungã, obositoare, agrementatã cu
muzicã lamento-lamentabilã, tânguioasã,
interpretatã de niºte „minuni” cu nume de
mezeluri care-ºi varsã în auzul nostru ofuri
scoase din zonele subburicale ale inimii lor
strivite între bani, duºmani ºi barosani cu
burta rãsfrântã ºi multã, toþi sfâºiaþi de iubiri
neînþelese de chiar obiectele buclucaºelor
iubiri care, dezinvolte, îºi frâng la rândul lor
în mlãdieri lascive trupul semi-desnudat pe
ecranul unui televizor nãclãit de prost gust.
Am pãrãsit demult Bucureºtii. Prin faþa
ferestrelor casei noastre pe roþi defilau
câmpuri, copaci rãzleþi, ape în curgere
cenuºie, munþi ca niºte spinãri de creaturi
stranii purtând pe arcul lor greul cerurilor
toate, geometrii vegetale – imense tapiserii
de culoare, turme de oi – fuioare albe, vag
miºcãtoare, presãrate prin verdele pajiºtilor
cu iarbã ca o liniºte de tainã din care se va
fi înãlþat cândva demult sunet de fluieraº
de soc, de fag sau de os – ecou luminii pe
pãmântul dorului...
La prima frontier㠖 cea de la Nãdlag,
ajungem spre înnoptat. Dupã formalitãþile
de trecere, destul de anevoioase pentru cât
de bunã ne este vecinãtatea cu þara lui nem
tu dom, autocarul porneºte mai departe în
noapte ºi eu aþipesc cu fruntea sprijinitã
de geam. Mã trezesc în Austria unde se
face o escalã de dezmorþire a încheieturilor,
lângã un hotel-restaurant cu turnuri albe
ca niºte ciupercuþe, cu coºurile de fum/
abur (tot ciupercuþe) ºi cu, la intrare în
local, un fel de atlanþi vegetali – copaci de
stuc alb cu crengile îmbinate a bolþi/mâini
împreunate ca pentru rugã-binecuvântare.
Grupul sanitar spre care ne îndreptãm in
corpore, strãluceºte de curãþenie. Nu vreau
sã ºtiu dacã va fi rãmas la fel ºi dupã
trecerea întregului nostru grup multietnic.
Nu peste mult timp ajungem la Tarvisio
– frontiera italianã.
Cu paºaportul în mânã ni se face
verificarea electronicã a documentului care
 atestã cã... existãm ca alcãtuiri umane.
Nimic despre suflet. Dar ochiul scrutãtor
al frontalierului întârzie cam multiºor pe
chipul Adinei din fotografia tip în care ea
pare ca o micã gorgona uluitã de lumina
reflectorului din clipa înregistrãrii imaginii
pe peliculã, se mutã apoi la chipul ei... la
purtãtor ºi, vigilentului veghetor la frontiere
i se pare cã posesoarea de document parafat
de autoritãþile române parcã-parcã n-ar prea
semãna cu originala „arãtare” de dupã o
noapte de nesomn cu tot confortul muzical
oferit de compania de turism la cererea
neadormiþilor devoratori de manele.
Mã vãd nevoitã sã depun mãrturie cã
da! e fiica mea, ea mã expediazã suveran
cu un „Lasã-mã dom’le-n pace cã ºtiu ºi
eu ce sã spun!”, eu mã bucur de strania
metamorfozã prin care am devenit
„dom’le”, o las în pace, ea se descurcã
într-adevãr cu o întrebare agrementatã de
un zâmbet suav: „Ce þi-e, carabiniere, ai
orbul gãinilor?”, carabinierul îi întoarce
zâmbetul, nu cere sã i se traducã zicerea
ºi toatã lumea este fericitã. Pânã ºi
manelistul de serviciu la haoleu, sufletul
mieu, a amuþit în faþa autoritãþii cu
caschetã ºi pistol la cingãtoare chemat la
ordine de glasul tinerei domniþe...
Italia: Mestre Ferrara, Modena,
Padova, Bologna, Torino, Milano,
Firenze, Roma... Numai din simpla
enumerare a numelor acestor oraºe te-ai
putea îmbãta de un infinit azzuro pe care
sã tot strãluceasc㠄O, solle mio!”... Aº!
Nici azzuro, nici solle, doar o burniþã densã,
ceþoasã, cerul prãvãlit peste pãmânt,
bolovãnos ºi cenuºiu ca o mustrare.
Autostrada pe care trecem þine departe de
ochii noºtri amintitele oraºe iar când în
sfârºit ajungem la Roma, oprirea se face
undeva la periferia oraºului, la Anagnina,
un fel de ananghie dezolantã, mizerã, pe
care ploaia generoasã foarte se strãduieºte
în zadar s-o curãþeascã...
Mi se spune de un cunoscãtor al locului
cã aici se adunã sâmbãta ºi duminica români
veniþi cu treburi întru chivernisire, arºi de
dor de þarã, autoexilaþi departe de ea, acasã
ne mai aflându-ºi rost de muncã ºi, eºuând
pe la periferii de metropole trufaºe care-i
exploateazã lãsându-i sã înþeleagã cã, deºi
nu-i vor, le acceptã truda. Doar cei care nu
sã trudeascã au venit, nu-ºi bat capul sã se
întrebe dacã sunt acceptaþi sau nu când
„acceseazã fonduri europene” printr-o
prestidigitaþie de mare... fineþe care s-ar
cuveni sã fie înscrisã ºi în cartea recordurilor
ca splendidã victorie a democraþiei.
În Piaþa Anagnina de la marginea
Romei vin sã se întâlneascã în zilele de
sãrbãtoare ai noºtri români înstrãinaþi din
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
dor de casã. La Crãciun aduc ºi oala de
sarmale, tuciul de mãmãligã, þuica fiartã
pusã în termos, la Paºti vin cu de-ale
Paºtelui, toamna îi gãseºte tot aici, apoi,
cu banii câºtigaþi revin pe la vetrele stinse
lângã care copiii lor au crescut cum a dat
Dumnezeu, unii rãtãciþi departe de iubirea
ºi grija pãrinteascã, alþii...
Micul grup de plasticieni este îmbarcat
cu arme (a se citi tablouri) ºi bagaje (chiar
aºa) în automobilul trimis anume de
Accademia di Romania unde urmeazã sã
fie deschisã expoziþia. Câþiva dintre noi,
nemaiavând loc, urmeazã sã mergem cu
metroul, pânã la staþia Villa Borghese de
unde vom fi „recuperaþi” ºi conduºi la
eleganta Casã Romaneascã de Arte/Carte
înfiinþatã de marele istoric Nicolae Iorga.
Camera care mi-a fost rezervatã
seamãnã cu chilioarele austere ale
Accademia di Romania
doamnelor de onoare de la Curtea Regalã
a Franþei, aºa cum aratã ele (chilioarele) în
castelele de pe Loara: tavan înalt, ferestre
înguste plasate cât mai aproape de plafon
aºa încât vreun ochi indiscret sã nu
zãreascã nici mãcar umbra frumoaselor în
ceasurile lor de singurãtate ºi nici vreun
bucheþel de flori aruncat din grãdina
înnoptatã de vreo mânã fierbinte sã nu le
loveascã înfiorându-le...
În curtea interioarã a elegantului
edificiu, patru palmieri ºi niºte arbuºti
ornamentali de un verde sãnãtos, gazonul
perfect ºi, în mijloc, un mic bazin cu apã
limpede în care înoatã câþiva peºtiºori roºii.
N-o fi cumva printre ei ºi peºtiºorul de aur
din poveste? ªi, de-ar fi, ce sã-i cer?
Desigur, sã dea timpul înapoi, eu sã fiu
trecutã în braþe de S. ca atunci când,
îmbrãcatã toatã în alb, pãream un lujer de
crin lângã un pin protector înalt ºi verde...
Ploaia nu mai conteneºte. Nici vorbã
de ºoaptele acelea picurate dintr-un ºlagãr
românesc revãrsat din glasul rãscolitor al
neuitatei Doina Badea: „Ploaia ºoptea cã
nimic nu-i prea mult, nici prea greu/ Dacã
vrem dragostea sã dureze mereu...” Iatã
însã cã parcã totu-i prea mult ºi prea greu
iar dragoste, abia cât sã dureze în memoria
inimii mele care le ºtie pe-ale ei.
65
 MARI POEÞI AI IUBIRII

Aºezaþi în limba românã de Radu Cârneci

RABINDRANATH TAGORE
(1861-1941)

Unul din marii lirici ai lumii, care ºi-a zidit opera

pe iubirea faþã de om ºi puterea creatoare a acestuia,
Rabindranath Tagore, s-a nãscut în 1861 la Calcutta,
într-o familie de nobili aparþinând castei brahmanilor.
Încã foarte tânãr fiind, a cunoscut gloria poeziei,
scrisã în dialectul bengali, unul din principalele graiuri
din India. A zidit mari imnuri închinate femeii, ca
purtãtoare de taine ºi rodiri ale lumii. Prin inspiraþie ºi
strãlucirea zicerii poetice, Tagore coboarã, parcã, din
„Cântarea Cântãrilor”, prevestindu-l în ton ºi
înþelepciune pe Kahlil Gibran – ºi el purtãtor de luminã
perpetuã, tot din Orient sosindu-ne. Umanist de
recunoscutã generozitate, Rabindanath Tagore a
înfiinþat la Santiniketan o Universitate a Fraternitãþii
Mondiale, ideile-i pacifiste influenþând hotãrâtor lupta
pentru dreptate ºi adevãr a continuatorilor sãi Gandhi
ºi Nehru. În marile-i peregrinãri umaniste, prin care a propagat pacea ºi toleranþa între
oameni, Tagore a vizitat ºi þara noastrã în 1926. Rabindranath Tagore s-a stins în 1941,
fiind înmormântat la Calcutta, oraºul naºterii sale. Din vasta sa operã (romane, povestiri,
scrieri dramatice, eseuri) notãm doar: Ofranda liricã, Lebãda, Fugitiva, Coºul cu
fructe, Jertfa liricã(„Gitanjali”) – care i-a adus premiul Nobel în 1913 – ºi Grãdinarul,
cartea cea mai cunoscutã în mediile europene.

Fecioara ºi Prinþul

Mamã, tânãrul Prinþ va trece azi prin faþa casei noastre,

cum aº putea sã fiu liniºtitã aºteptând?
Învaþã-mã sã-mi împletesc frumos pãrul
ºi ce veºminte frumoase sã-mi pun.
Mamã, de ce mã priveºti moartã?
Da, ºtiu sigur cã nu-ºi va arunca privirile
la fereastra mea; cã va trece cât ai clipi ºi
numai melodia ºoptitã a flautului sãu
îmi va mângâia de departe auzul.
Da, tânãrul Prinþ va trece prin faþa
porþii noastre, dar eu doresc din toatã
inima sã fiu cea mai frumoasã!...

O, mamã, tânãrul Prinþ a trecut prin

faþa casei noastre iar soarele revãrsa
lumini din oglinda bogatei sale trãsuri.
Atunci, cu îndrãznealã, azvârlindu-mi de
pe chip vãlul, mi-am smuls de la gât

66 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 colanul de rubine aruncându-l în praful drumului sãu.
Mamã, de ce te uiþi uimitã la mine?
Tânãrul prinþ n-a ridicat colanul de rubine
care a fost zdrobit de roþile trãsurii,
lãsând o patã stacojie în praful drumului,
ºi nimeni nu ºtie ce era darul meu
ºi nici cine nu l-a primit.
Da, tânãrul Prinþ a trecut prin faþa
casei noastre, iar eu mi-am aruncat
juvaerul din piept, drept dar, oh, mamã,
în praful drumului sãu!...

Musafirul mult aºteptat

Tu, mireasã, lasã lucrul acela deoparte!

musafirul mult aºteptat a sosit.
Nu auzi zgomotul blând la deschiderea porþii?
Fii atentã ca brãþãrile gleznelor tale sã nu
stârneascã sunete prea tari, iar paºii sã nu
se grãbeascã a-l întâmpina.
O, mireasã, lasã lucrul acela deoparte!

Nu, nu-i un duh pe aripi de vânt,

mireasã, nu-þi fie teamã!
E doar luna plinã a nopþii de april,
sunt vagi umbre prin curte, iar cerul
deasupra e strãlucitor.
Trage-þi vãlul de pe chip, mireasã, iar de
þi-e teamã, aºeazã lampa mai în umbrã.
Nu, mireasã, nu-i un duh pe aripi de vânt!

Dacã te sfieºti, nu-i spune nici un cuvânt,

stai la uºã în aºteptare.
Dacã te-ntreabã ceva, coboarã-þi ochii
în tãcere aºteptând.
Opreºte clinchetul brãþãrilor tale când îl
conduci în camerele înmiresmate...
Dacã te sfieºti, nu-i spune nici un cuvânt!

O, mireasmã, încã nu þi-ai sfârºit lucrul?

Da, musafirul mult aºteptat a venit!
Da, iar tu nu ai aprins lampa în ogradã!
Nu ai pregãtit coºul cu darurile pentru slujba de searã?
Oh, ºi încã nu þi-ai pus norocosul semn roºu pe frunte
ºi nu þi-ai adus veºmântul de noapte!
Oh, mireasã, oaspetele mult aºteptat a venit, auzi?
Da, lasã acum lucrul acela deoparte...

Iubirea noastrã e simplã...

Mânã în mânã stãm ºi privirile ni se îmbrãþiºeazã;

aºa începe drumul inimilor noastre.
Noapte de martie cu lunã preaplinã
ªi mireazma domoalã a florilor henna abia se simte;

Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 67

 fluierul meu tace pãrãsit;
ghirlanda ta de flori e neterminatã.
Iubirea noastrã e simplã ca un cântec abia început!

Vãlul tãu de culoarea ºofranului bucurã ochii mei.

Cununa de iasomie ce mi-o împleteºti
îmi mângâie inima, freamãt duios.
Joc de îndemnuri ºi sfieli îndelungi, taine ºi
destãinuiri neoprite venind cu amintirea
unor surâsuri ºi domoale gingãºii, începutul de joc aºteptat.
Iubirea noastrã e simplã ca un cântec abia început!

Nici un mister, doar prezentul; nici o îndrãznealã

fãrã îndrãznealã, nici o umbrã
dupã aceastã încântare de azi, nici o rãtãcire
în noaptea din adâncul adânc.
Iubirea noastrã e simplã ca un cântec abia început!

Nici o rãtãcire pe calea cuvintelor spre

veºnicia tãcerii; nu ne rugãm la golul speranþelor.
Ne e de folos doar ce dãruim noi înºine
ºi ceea ce primim.
Noi n-am zdrobit ultima plãcere ºi nici
bucuria zilei pentru a gusta apoi vinul durerii.
Iubirea noastrã e simplã ca un cântec abia început!...

Tainele iertãrii

Da, dragul meu, te iubesc! Iartã-mi iubirea!

Ca o pasãre rãtãcitã în zborul sãu
am cãzut în mrejele dragostei.
Da, când inima mi-a fost sãgetatã
ºi-a pierdut pentru întâia oarã vãlul
ºi a rãmas goalã. Acoper-o, iubite, ºi
iartã-mi iubirea!

Dacã nu-mi poþi dãrui iubirea,

dragul meu, iartã-mi suferinþa.
Nu mã privi cu nepãsare ºi dispreþ.
Mã voi furiºa iar în ungherul meu,
voi rãmâne în întunericul tãcerii
ºi îmi voi acoperi cu amândouã mâinile
ruºinea înºelãrii mele.
Întoarce-þi faþa de la mine, dragul meu,
ºi iartã-mi suferinþa!

Dar dacã mã iubeºti, iubite, iartã-mi bucuria!

Când sufletul meu e purtat de
zborul fericirii nu zâmbi la ofranda mea primejdioasã,
Iar când stau pe jilþul aurit ºi în
tirania iubirii îþi sunt stãpânã, când,
asemenea unei zeiþe, îþi ofer totul,
îndurându-mi mândria, iubite,
ºi iartã-mi aceastã bucurie luminoasã!...

68 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 POEZIA ACASÃ

Iulian Filip

DOINA DABIJA
(12.02.1981, Chiºinãu)
Îndrãgostita de ceea ce nu va putea iubi niciodatã

Cazul lui Nicolae Dabija, care prezintã, metodic ºi fãrã vacanþe, tineri poeþi în Literatura
ºi Arta (publicaþia longevivã din Chiºinãu cu cel mai mare tiraj între publicaþiile literare ce
apar nu doar la Chiºinãu) mã întoarce curios la figurile rarisime de scriitori de aceastã
constituþie, care ºi-au cheltuit ani buni cu ºcolirea, apoi promovarea învãþãceilor în ale
cuvintelor pline... Exerciþiu la îndemâna oricui – vederea învãþãtorilor scriitorilor... Propunerea
de ultimã orã, pe care i-am fãcut-o lui Nicolae, constã în prezentarea la rubrica Poezia
ACASÃ a celor mai scãpaþi la aripi întinse tineri poeþi din pepiniera sa. Îi mai aºtept
consimþãmântul... Dar propunerea anterioarã a fost legatã de fiica poetului, poeta Doina
Dabija (autoare a câtorva volume de poezie), pe care... chiar cum ar prezenta-o un tatã-
poet, un tatã poet-academician, ca lumea sã înþeleagã realmente norocul ºi nenorocul (?)
poetului copil de poet?... Provocarea mea a fost neordinarã, dar poeziile Doinei ºi tableta
de rãspuns a lui Nicolae Dabija – Copiii – oferã cititorilor revistei noastre radiografia unui
fenomen magnetic în orice proces literar... „A scrie fiind fiu sau fiicã de scriitor, presupune
niºte atuuri, dar ºi, inerente, complexe. Între atuuri aº numi biblioteca adunatã de înaintaº,
recomandãrile unor lecturi necesare pentru un viitor om al scrisului, consultãri gratuite pe
marginea celor caligrafiate º.a. În complexe se înscriu povara numelui pãrintelui, a
responsabilitãþii urmaºului, a unui epigonism, mai ales la începuturi, dictat de aceeaºi
atmosferã creatoare. Doina scrie versuri de când a învãþat sã scrie. Rima silabe, apoi
beþiºoare, pânã a ajuns la cuvinte pe care sã le aºeze în stâlpiºori ca pe cifre ºi sã le
ritmeze... În primele clase de gimnaziu îmi aducea câte ceva scris de ea. Cãutam un epitet,
o îmbinare de cuvinte, o întrezãrire de metaforã ºi, când le gãseam, o lãudam numaidecât.
„Cât e de frumos! Cum de þi-a venit?” ªi, încurajatã astfel, se ducea în camera ei ºi mai
scria vreo ºapte poezii. Aºa a crescut de un vers la altul, de la o metaforã la alta, de la o
încurajare la alta. Þin minte, era prin clasa a ºaptea când i-am redactat niºte rânduri, ea
s-a supãrat ºi mi-a reproºat: „Mi-ai stricat poezia!” Ea o vedea altfel, aºa cum o scrisese,
chiar cu stângãcii ºi improvizaþii ºchioape. De atunci am început sã i le respect, afarã de
greºelile gramaticale, prezente la vârstele începuturilor. E un lucru bun sã mai ai în casã
un scriitor: de multe ori, precum procedam eu odinioarã, Doina îmi pune note la cele
scrise: „Aici ar trebui sã revii,” „Asta ai mai spus-o într-o poezie” ºi altele. Observaþiile mi le
face cu acelaºi tact, cu care i le fãcusem eu altãdatã, când învãþa sã þinã condeiul în mânã.
Pentru cã ce înseamnã o odraslã de scriitor?! E o persoanã crescutã între cãrþi, care
cunoaºte cãrþile, dar pe care o cunosc ºi cãrþile ºi, pe lângã faptul cã-ºi scrie cãrþile, fiind
un bun cititor, ºtie sã intre într-un text încã netipãrit ºi sã vadã cartea care va fi. Astfel i-au
apãrut cãrþile Liber în temniþã, 1998; Împotriva curentului, 2000; Bucurii înlãcrimate, 2004;
Tristeþea din felinar, 2008;101 poeme, 2012… Orice carte nouã a Doinei o iau cu emoþie în
mânã, parcã ar fi la începuturi, aºteptând sã gãsesc între file adolescenta pe care o
cunoºteam, iar când dau de maturitatea versurilor mã emoþioneazã fiece rând scris bine,
de parcã l-am scris eu. Ce bucurie mai mare pentru un scriitor care afirmã despre cãrþile
sale cã i-ar fi ca niºte copii ºi despre copiii lui cã i-ar fi ca niºte cãrþi, cele mai extraordinare
Cãrþi ale sale?” (Nicolae Dabija)

Când voi spuneþi: „Da”,

Împotriva curentului
Când eram copil îmi plãcea
sã intru în râu, ºi sã înot
contra curentului.
Sã-l zãdãr ºi sã-l simt, volburos,
cum se ia la trântã cu mine
ºi în viaþa mea de toate zilele
mi-amintesc de jocul meu de-a râul,
când înotam împotriva curentului.
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
nu ºtiu de ce îmi place sã zic: „Nu”.
Când voi spuneþi cã e bine ºi-n rãu
eu încep sã mã îndoiesc de adevãrul
vorbelor-vorbelor-vorbelor voastre.
Când mai spuneþi: „Acesta e adevãrul”,
exclam: „Ce încãpãtoare-i minciuna!”.
Iar eu nu fac acum, decât ceea ce închipuiam
în copilãria mea, când, înotând paralel cu malul
69
pietros cu arbori ºi ierburi,
fãceam tot posibilul ca imaginile lor,
ca umbrele lor, ca existenta lor sã nu le fure
cumva curentul.
Când eram copil îmi plãcea sã intru în râu,
ºi sã înot contra curentului.
Zloþi
Nu mã regãsesc decât în tãcere
Revin sub un cer rãvãºit
ºi mã retrag în mine
Ca într-un schit.
Mã opresc în faþa acestei mãreþii,
Unde ºi frunza-n aer se închina.
Aprind toate lumânãrile de aci
Ca sã mi se stingã ruga în luminã.
Tremurã, aproape nescrisã,
ªi fila sufletului meu.
Nu vântul printre crengi parcã bate,
parcã respirã Dumnezeu.
(Mãnãstirea Zloþi, 1999)
Nu vei ºti niciodatã
Nu vei ºti niciodatã
Cât te-am aºteptat…
Cãdeau frunzele
Prãfuite din ram
Te-ai lãsat cãutat!
Nu vei ºti niciodatã
Cât dor þi-am dus
Cãdeau frunze de tei
Din niºte tei care nu-s!
Nu vei ºti niciodatã,
Atunci când ai plecat,
Cã nu eu, cã nu eu,
Ci dorul meu te-a uitat.
Gutui
Îmi pune Dragostea un nimb
Sub floarea asta de gutui.
Chiar sã doresc, nu pot sã schimb
Tristeþea mea-n tristeþea lui.
Mã-nvaþã dragostea sã zbor
ªi ziua-mi pare cât un an,
Îmbãtrânesc de-atâta dor,
Doar bucurii triste mai am.
Cât mi-aº dori…
Sã-mi adorm sufletul în braþele tale
ªi sã trec de vama uitãrii aº vrea,
Gândului sã-i fac aripi… stejar gãunos,
ªi ram înflorit sã fiu la poarta ta.
Sã adorm în visul tãu cât mi-aº dori,
Cât soarele îºi catã rãsãritul,
Sã sculptez aceastã noapte în zi
ªi din iubire sã modelez infinitul.
Inima albã
Din viaþa mea a mai trecut un an,
ªi parcã tãcerea mi se rupe sub frunte,
70 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Stele conspirã între ele,
ªi anii vin sã mã înfrunte.
De mâine voi plãti doar cu lacrima –
Rãtãcirilor ºi îndoielilor platã,
Încât presimt cum mã îndrãgostesc
De ceva ce nu voi putea iubi niciodatã.
Chiar dacã pleci
Chiar dacã pleci, te þin mereu cu mine
Oriunde ai fi în lumea asta mare,
Când pleoapa-mi cade te zãresc mai bine,
Când eºti alãturi – bezna mi-i – un soare.
Când nu te vãd, mi-e ziuã noaptea-ntreagã,
ªi noapte-mi este fiecare zi,
Iubirile ne sunt, prin dor, unite
Te þin cu mine oriunde-ai fi.
Prin tine altul mi-i destinul
ªi tu altfel viaþa mi-o respiri,
Iubirea noastrã, una, e mai mare
Decât o mie de iubiri.
Chiar dacã pleci, te þin mereu cu mine
Oriunde ai fi în lumea asta mare,
Când pleoapa-mi cade te zãresc mai bine,
Când eºti alãturi – bezna mi-i – un soare.
Tristeþe absolutã
Curge timpul parcã împotriva ta,
Aruncându-te-n amãrãciune ºi tãcere,
Se rãstoarnã peste tine iarna grea,
Inima-þi e bucuroasã ºi-n durere!
Drumul parcã þi-e înzãpezit,
Zaci de tristeþe supt –
Când gândurile te-au trãdat de mult
ªi cerul de deasupra ta e rupt.
În sufletul meu
În sufletul meu –
Încape ºi tristeþea ta,
ªi – toate tãcerile tale.
Pot zugrãvi în el
Mii de riduri,
Acoperite cu zale.
În ochiul meu –
Încape ºi lacrima ta,
ªi toate ploile
Ce uitã a mai cãdea.
Avem aceleaºi aripi,
Suferinþele noastre-s egale,
În inima mea
Pot sângera ºi rãnile tale.
Mã simt
Mã simt ca un
cu ramurii îngheþaþi
de sus pânã jos.
Aºtept mugurii
sã rãsarã,
urcând la cer
fãrã scarã.
Sã-mi simt fãptura
cu toate rãdãcinile mele
ºi cu coroana –
sã scutur stele.
 POEZIE
Adrian Chiriþã-Papas
ARGHEZIENELE
(epistole contemporane)
1.
Doamne, mi s-au nãruit toate castelele!
Se þin înlãnþuite belelele,
Cã le-am construit din nisip ºi-o zeamã
Ce mi s-a scurs din speranþe, de bunã seamã.
Din fiecare zi aridã
Am închipuit câte o cãrãmidã,
La temelie am pus multã, sãlbaticã bucurie.
Pe podele
Am lipit in zig-zag zilele mele,
Iar la cãpriori,
Fecioare ridicate de subþiori.
În balcoane, am pus câte o bucatã
De fericire bine masticatã.
În ferestre, mi-am pus privirile scrutând infinitul
ªi ochii bunicului – prezbitul.
Din pielea mea de om cumpãtat
Am fãcut copilului un halat,
ªi din ce-a rãmas, un port-þigaret
Cu care fumez pe ascuns la closet.
Din tavan, am dat jos Epoca – luminã
Pe care am înlocuit-o cu luna plinã.
Doamne, iþi spun cu toatã sinceritatea,
Nici n-am terminat cã s-a ºi nãruit cetatea!
Acum, zãu, decât s-o aud cum plânge,
ªi, cã,...etc., etc. – zidul rãu o strânge...
2.
Doamne, senzaþiile s-au liberalizat,
S-a dat liber la dragoste, la pãcat!
Cu o bancnotã mototolitã
Poþi ridica o fustã bine croitã,
ªi, fãrã efort, orice fraier
Poate învãþa un sutien sã zboare prin aer.
Picioarele subþiri pot cãdea în cursã
Ameþite de cursul de la bursã,
ªi, biciul vârtos de arginþi
Le poate porunci grav printre dinþi.
Sânii se pot lesne dresa
Cu fierturã groasã de firfirea:
Sunt sâni care cântã bolero
Când li se face vânt cu hârtie maro
ªi strãlucesc precum alabastru’
Când hârtia bate în albastru,
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
Alþii behãie ca niºte iezi
Aduºi la beatitudine de hârtiile verzi.
(Câtã dreptate aveai tatã,
Când mã puneai sã mã joc cu hârtie coloratã!)
....................
Doamne, ce intrigi voluptoase pot þese
Douã practice, bine plãtite fese!...
Ce mai, un Mastercard bine plasat,
Iþi aspirã temeinic nevasta din pat!
3.
Doamne
ar trebui sã punem conserve în vânzare
cu gust de calomnie de incest de trãdare
salamuri pe bazã de mitocãnie
sudalme grele în fasolea iahnie
cârnaþi cu ghemotoace de urã
amestecate voluptuos în tocãturã
lichior de izmã
cu esenþã de pizmã
sarmale intens asezonate
cu sos de imoralitate
bomboane tari ca vidia
având ca aromã invidia
ºi chiar prãjituri dantelate
cu gust de lovituri pe la spate
pentru cã Doamne
iþi spun ca între artiºti
e plinã lumea de fomiºti
4.
Doamne
sunt un elefant cu picioare de unt
îmi scârþâie uºile speranþei
din suflet rodeºte mugur cãrunt
sunt un biet ºi întunecat intestin
prin care zilele cãlãtoresc nepãsãtoare
punând umãrul la declin
sunt o bacterie cu metabolism adaptat
îmi dau târcoale anticorpii
cu antibioticele încerc sã fac blat
sunt un sunet aruncat în eter
þipând în tãcere
când în suflet mi se face ger
71
5.
Doamne
dã-ne vile luxoase
cã destul ne-am rupt la oase
dã-ne posturi grase în ministere
dã-ne avioane ºi elicoptere
ºi piele solzoasã de piton
cã ni s-au jerpelit genþile Vuiton
dã-ne chiloþi Hugo Boss
cã ni s-au opãrit puradeii la dos
dã-ne Doamne nu fi scârþar
o pronie de euro ºi dolar
cã în lipsã de exotice poame
chelãlãie amantele de foame
ºi guiþã bastarzii la pãcãnele
în nevoie cruntã de lovele
dã-ne Doamne ºosele asfaltate spre Cazino
cã se strâng acolo brunete miºto
ºi fã-le ceva la neveste
cã au prins miºeleºte de veste
ºi-n loc sã ne prepare piftie
ne urlã în cap aceeaºi melodie
ºi lanseazã nereproductibile urãri de bine
cãtre bietele ºi urgisitele concubine
ºi curãþã-ne Doamne scuipaþii de pe trotuar
sã putem ajunge neîntinaþi la bar
ºi astupã Doamne urechile bãtrânilor vexaþi
sã putem înjura în voie relaxaþi
ºi dã-ne Doamne paviment ultra-absorbant
sã ne putem sufla nasul pe asfalt
ºi ajutã-ne Doamne te rugãm supus
sã ne vedem vecinul cu zgaibaracele-n sus
în furia demantelãrilor forestiere
am rãmas fãrã stanoagele austere
aºa cã dã-ne Doamne pari de calitate
sã ne putem altoi nevestele prea puþin implicate
ºi dã-ne oþeluri înalt aliate
sã le facem multiple centuri de castitate
ºi mai dã-ne o gaurã de cheie
pentru vecina femeie
ºi mai dã-ne Doamne limbariþã la bot
ºi elevat vocabular sã putem contesta tot
ºi mai dã-ne Doamne maºini belicoase
sã nu mai fracturãm cu toporul la oase
dã-ne Doamne scãri telescopice ºi venin
sã ne uitam învrãjbiþi peste gard la vecin
dã-ne ploaie cu spume nãucitoare
în ziua de votare
dã-ne mult ºi binecuvântat soare
sã ardã ºi pãdurea lui Mardare
dã-ne liniºte iar soacrei vivace
ºansa de a se odihni în pace
dã-ne recolte bogate
numai nouã în grãdina din spate
dã-ne zile libere cu toptanul
sã-ncingem aghesmuiþi chiolhanul
ºi-n concedii medicale în croazierã
sã batem darabana pe piele de Venerã
ºi mai dã-ne Doamne swarovskiene mirese
ºi aureola sfinþilor în conflict de interese
72 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
sã ne facem inele greoaie cu monturi
sã putem da pe la spate aurite ghionturi
dã-ne Doamne spor ºi dezlegare la bârfã
dosuri de fier ºi conturi de târfã
dã-ne Doamne în penitenciare
internet spectacole femei ºi ziare
iar pentru bunã purtare
caviar ºampanie ºi dulce liberare
cã ne-a cuprins amocul ºi urâtul
de când nu am mai luat gâtul
dã-ne iarbã ºi un foiºor retras
s-o tragem profesionist pe nas
ºi etnobotanice sub formã de macerat
cã zicea unul cã fac bine la ficat
dã-le maºini bengoase la fotbaliºti
sã nu-i mai vedem sceptici ºi triºti
sã aibã ºi ei o coajã de pâine
pentru inflaþia de mâine
sã cadã fãrã griji în eroticul pãcat
sã nu mai tragã Rolls-ul pe uscat
ºi dã-ne Doamne puterea sã trecem fluierând
pe lângã fetiþa violatã pe rând
dã-ne forþa moralã sã trecem cu nepãsare
pe lângã bãtrâna sodomizatã în amiaza mare
caracter muncã ºi bun simþ
nu ne da Doamne cãci presimþ
cã þi-am cerut oricum destule
aºa cã ambaleazã-le ºi du-le
ca sã vezi cã nu suntem egoiºti ºi mitocani
la prieteni la rude la duºmani
P.S.
ciuleºte bine Doamne timpanele
cã ai încurcat borcanele
cã noi þi-am cerut în turmã
mintea românului cea de pe urmã
ºi Tu ne-ai oferit necuminte
cea mai din coadã
ultima minte
6.
Doamne
mai aruncã-ne un stol de cuvinte
stârneºte-ne furtunã în minte
ºi când miroase a crimã
aruncã o fierturã de rimã
când începe sã trãsneascã a sperjur
plouã cu metafore de jur-împrejur
ºi ninge cu fulgi dantelaþi
peste îngerii desacralizaþi
când dospesc curvele în dive
slobozeºte potop de adjective
peste sufletele nemântuite
varsã hiperbole înlãnþuite
fulgerã cu interjecþie fierbinte
peste nevasta necuminte
iar peste cei slabi în pistil
risipeºte neauzite figuri de stil
ºi fiindcã suntem tributari unei naþii
te vom învãþa noi
meºteºugite imprecaþii
 DIN ISTORIA...
Aurelian Silvestru
LOC DE TAINÃ
O veche legendã arabã povesteºte cã
Marele ªarpe – cel implicat în pilda cu
„fructul interzis” – a fost atât de încântat
de puterea sa asupra Evei, încât a hotãrât
sã stea mereu în preajma ei ºi s-o
influenþeze. Aºa se face cã, imediat dupã
ce a fost izgonit din Rai, primul cuplu s-a
pomenit cu el în pragul casei.
– Vãd cã sunteþi destul de harnici.
V-aþi ºi apucat sã lucraþi pãmântul, i-a luat
el cu biniºorul. Aveþi deja mai multe plante
în grãdinã… sufletul ºi, în acelaºi timp, sã potoleascã
– Da, ne strãduim, dar ce-i cu asta?,
l-a bruscat bãrbatul care nu-l iertase încã
pentru ce pãþise.
– Pãi… Am ºi eu o plantã bunã, dar
n-o pot cultiva de unul singur… Lãsaþi-mã
s-o plantez pe lotul vostru.
– Nici vorbã de aºa ceva. Ne-ai dus
de nas odatã. Nu mai merge!
Înþelegând cã nu e cazul sã insiste,
ªarpele a revenit a doua zi, când „stâlpul
casei” era la vânãtoare. Sensibilã la vorbe
dulci, soþia lui a acceptat sã aibã grijã ºi de
planta pe care ªarpele i-a prezentat-o drept
„copilul” sãu.
Seara, bãrbatul a zãrit în grãdinã o viþã
de vie asemãnãtoare cu reptilele ºi a strigat
la jumãtatea sa:
– Cum ai îndrãznit sã nu-mi dai
ascultare? Chiar nu pricepi cã vicleanul iar
pune ceva la cale?
– Ce sã punã, omule? E singurul vecin
pe care îl avem. De ce sã nu fim buni
prieteni?
– A prieteni cu necuratul înseamnã a te
afla sub stãpânirea lui! a repezit-o el ºi tot
atunci a tãiat în bucãþi viþa de vie, apoi a
strâns surcelele ºi le-a aruncat în râu, la peºti.
Dar spiritul cel rãu, care cunoºtea o
mulþime de farmece, a strâns la loc bucatã
cu bucatã, a suflat viaþã asupra rãmãºiþelor
ºi mlãdiþa cu cârcei agãþãtori ºi-a revenit.
O sãptãmânã mai târziu, când omul
nostru a plecat din nou la vânãtoare, ªarpele
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
a venit la femeie, a mãgulit-o ºi a convins-o
sã aibã grijã de „copilul” sãu.
Vânãtorul s-a cutremurat când a vãzut
o mulþime de vlãstari cãþãraþi deja pe casa
lor. Fãrã sã se codeascã, a smuls viþa de
vie cu tot cu rãdãcinã, a pus-o pe foc, iar
cenuºa a împrãºtiat-o în bãtaia vântului.
Cel Rãu, însã, ca de obicei, era la pândã,
aºa cã a recuperat cenuºa, a suflat viaþã în
ea ºi i-a redat vigoarea. Acum viþa de vie
avea ºi foc, ºi vlagã, fiind în stare sã ardã
setea oricãrui muritor de rând…
Pândind momentul oportun, ªarpele a
revenit la gospodinã, i-a promis marea ºi
sarea ºi a plantat încã o datã viþa în grãdina
lor. Aceasta a crescut vãzând cu ochii. La
venirea bietului vânãtor, era deja plinã de
ciorchini cu boabe coapte.
– Vãd cã nimic nu e în stare sã te apere
de viclenia lui, a probozit-o soþul. Am s-o
distrug din nou, dar nu mã taie capul unde
s-o ascund…
Femeia a meditat o clipã ºi a propus:
– Ce-ar fi s-o tãinuim în noi?
– Cum adicã?
– Hai s-o pisãm în cadã ºi s-o bem, în
loc de apã.
– Crezi cã interiorul nostru poate fi un
loc de tainã?
– Sunt sigurã! El doar nu are putere
sã vadã ce-i în sufletele noastre.
– Cã bine zici! s-a învoit bãrbatul…
A doua zi, descoperind cã, „plodul”
sãu lipsea din stratul cu pricina, ªarpele
l-a cãutat prin toatã lumea, dar fãrã nici un
rezultat. Plin de neliniºte, a revenit la casa
omului care dormea în braþele nevestei sale.
– Hei, copilul meu! a strigat încetiºor.
Pe unde eºti?
– Aici, s-a auzit un glas plãpând. M-au
ascuns în sufletele lor.
– În sfârºit! a exclamat ªarpele
satisfãcut. Rãmâi acolo, dragul meu!
73
 PROZÃ
GLASUL ISPITEI*
Patru tineri pe un peron. Rãtãciþi ca într-
un bâlci în singurãtatea gãrii. Debarcaþi din
aceeaºi cãruþã care a dat bice cailor pe
drumul prãfuit al întoarcerii, de dincolo de
barierã. Icã, din neamul Spãtarilor. Gheorghe
al lui Titoaºcã din inima satului. Ghiþã Iancu
din Stavropolia, în hotar cu Coada Izvorului.
ªi eu, din Mãnãstioara. Ne înghesuisem unii
în alþii, ca niºte pui de animale scoase din
pãdure. Nu venisem la o orã anume.
Aºteptam primul tren în care sã ne urcãm.
Puteam sã cãlãtorim fãrã însoþitor. Aveam
acte. Certificate de naºtere, buletine de
identitate, diplome ºcolare, adeverinþe de stare
materialã. Bilete de cãlãtorie pe CFR clasa a
treia, bani de buzunar, batiste de ºters nasul,
rufe curate ºi cãlcate în valize.
* linie moartã. Un câine care moare de
Zi de varã canicularã. Dorm ºinele de
fier în garã. Fumegã peronul. La un cap de
linie moartã, moare o locomotivã. Neagrã.
Bãtrânã. O vechiturã. κi gâfâie agonia în
vãlãtuci de aburi ºi de fum. κi aduce aminte
de toate drumurile de fier pe care le-a cãlcat
sub roatele blindate. Tolãnit la umbrã, un
câine clãnþãne dupã muºte. Negru, lãþos,
limba de-un cot, colþii încovoiaþi. Gara, ca
de cearã. Parcã s-ar scurge în pãmânt. Pe
o tãbliþã atârnatã de streaºinã, ruginite,
nãpârlite, ºapte litere: GÃIEªTI!
Mã desprind de grup. Fac paºi pe peron.
Îmi fierb gândurile în þeastã. Calc pe petecul
de umbrã ce mi se aºterne la picioare.
Nu prea mai ºtiu unde sunt. De unde
vin. Unde mã duc. Parcã sunt. Parcã nu
mai sunt. Totul joacã în privirile mele.
Aparenþã? Bizarã? Banalã?
Am aflat de mult cã putem trãi într-o
lume a aparenþelor. Încã din prima zi de
ºcoalã. De ºcoalã primarã. Sau elementarã.
Când doamna învãþãtoare ne-a scos din
clasã sã ne arate lumea. Lumea în spiþele
punctelor cardinale. „Locul unde ni se pare
* Fragment din trilogia Nu trageþi în dinozauri!,
vol. 2, în pregãtire.
74 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Marin Ioniþã
cã cerul se împreunã cu pãmântul se
numeºte ORIZONT.” ªapte ani crezusem
cã bolta cerului chiar stã cu buzele pe
pãmânt, ca o ceaºcã rãsturnatã. Ca sã aflu,
de data asta chiar de la învãþãtoarea
noastrã, cã n-ar fi fost vorba decât de ceva
care ni se pãrea.
Dar cerul? Hei, nici el nu este ceea ce
vedem, o tãrie ca de sticlã sau de metal
turnat. Cã, de fapt, nici nu existã. ªi el,
doar o pãrere.
Aparenþe? Iluzii? Dar noi? Eu, Ghiþã,
Gheorghe a lui Titoaºcã, Icã din neamul
Stuparilor, veniþi într-o cãruþã din aceeaºi
comunã, cu bagajul pentru o cãlãtorie
definitivã?
Nu trece niciun tren. Se scurge gara
în pãmânt. Moare o locomotivã la cap de
plictisealã. Aparenþe? Iluzii?
Dulãul. Lãþos. Colþii ca niºte seceri.
Fiarã la marginea deºertului. Clãnþãne în
calea cãlãtorilor. Legitimaþia la control.
Paºaportul. „Tu ce cauþi, strãine?” „Mã
caut pe mine!” Nu mã întreabã de sunt
cretin. Ba chiar îmi crede tâmpenia cã eu
mã caut pe mine. ªi hãmãie furios: „Cautã-
te în tine, strãine!”
„Nu mai e nimic acolo! Mormântul a
rãmas gol!” „ªi ce ai dori sã pui în loc?”
„Nu vreau sã mai mã întorc!” „Un alt
viitor?” „Da! În care sã nu fiu ce nu sunt.
ªi ce n-am fost!” Fiara deschide fãlcile,
ca o vale între doi munþi. Nu mã înghite.
„Treci! Cautã-te! Poate te gãseºti!”
Poate...
*
Dau cu fruntea de un stâlp. Îmi frec
cucuiul. Nu sângereazã. Dar eu sunt prins
în joc!
Axul lumii! Osia ei! Pe peronul Gãrii
din Gãieºti. Frasinul lui Odin. Cu rãdãcinile
înfipte pânã dincolo de fundul pãmântului.
Pomul vieþii în mijlocul Raiului. Reptila
încolãcitã. Glasul ispitei. Muºc din fructul
interzis. Mi se lumineazã mintea.
 Pe stâlpul de pe peron, un afiº de o
palmã. Scris în grabã, cu litere de mânã.
Palma destinului?
Liceul din Gãieºti era transformat ºi el
de reforma învãþãmântului în ºcoalã medie.
Dacã nu ar fi fost sã dau cu nasul în
stâlpul ãla, aº fi avut alþi profesori. Dar nu
pe poetul Aurel Iordache, care mi-a
schimbat poteca, aruncându-mã în
literaturã. ªi n-ar fi existat nici aceastã
carte, blestemul meu, bun sau rãu. Aº fi
întâlnit alte fete, pe care sã le iubesc, dar
nu pe Lucia, care ºi-a împletit viaþa cu a
mea, ca douã lujere de flori agãþãtoare. Aº
fi întâlnit alþi prieteni, dar nici unul atât de
straniu ca Mahomed. ªi poate, alte cursuri
de apã, dar nici unul ca domoala Rãstoacã.
Un tren mi-a mãturat de pe peron
tovarãºii de drum. Îi ducea unde erau
porniþi, spre ªcoala de Horticulturã din
Curtea de Argeº. M-am aºezat pe cufãr, cu
capul în palme. Ce se va întâmpla cu mine?
Bãteam la porþile necunoscutului. Ce
drum mi se aºternea la picioare?
*
Gãieºti. Oraºul viselor copilãriei mele.
ªi al marii dezamãgiri. Îl crezusem o cetate
ca în basme ºi în poveºti. Cu ziduri groase,
metereze, creneluri, poduri suspendate,
turnuri înalte, palate... ªi când am reuºit
sã fiu luat în cãruþã la bâlciul de Sântã
Mãrie, am dat, încã de la barierã, într-o
uliþã urâtã, cu nãmol de se îngropau roþile
în el pânã la cãpãþânã, ºi picioarele cailor
pânã la genunchi. Curþi fãrã garduri, câini
slobozi, porci legaþi la þãruºi, capre pe calea
feratã, cârciumi, fierãrii, covrigãrii,
potcovãrii... Nu se schimbase.
Dupã ce i-am bãtut strãzile în lung ºi
în lat, mi-am gãsit gazdã, în marginea
pieþei, la domnul Alexandrescu, agent
veterinar la circumscripþia din Ioneºti. Îi
reþin numele, pentru cã mai târziu avea sã
mã salveze dintr-o catastrofã, întâmplare
pe care o voi povesti în curând. Dorm în
aceeaºi camerã cu el ºi cu cei doi fii,
amândoi concurenþi la admitere.
Gheorghiþã, zis Lungu, cred cã îºi mai
aminteºte cineva de el, ca ºi de Mahomed,
era nebunul care înspãimânta oraºul. Coleg
în curând, avea sã mã ia sub ocrotire. Aºa
am scãpat de vagabonzii care mã bãteau
cu pietre când hoinãream la întâmplare.
Mâncam în oraº, pe apucate. Un covrig,
un mãr, un strugure, o îngheþatã, îmi era
de ajuns. Ziua mi-o petreceam citind în parc
sau dând ocol prin curtea liceului. Cum nu
aveam destule cãrþi dupã care sã învãþ, mã
apropiam sã trag cu urechea la grupurile
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
aºezate în iarbã. Întotdeauna, elementul
strãin este turbulent. Ei se cunoºteau. Erau
colegi. Transformarea bruscã a liceului îi
þinuse prizonieri ca într-un lagãr. Liceele
teoretice rãmãseserã foarte puþine. Numai
unul din cinci va reuºi cu loc. Mai veneam
ºi eu, un pretendent din afarã. ªi nici nu
arãtam prea bine în bocancii cazoni ºi
scorojiþi ai lui tata, din vremea rãzboiului, ºi
haine cam purtate ºi cam strâmte, în
pantalonii cam strâmþi pe þurloaie. ªi cu
buzele crãpate, cu faþa scorojitã de vânt ºi
soare, cu unghii învineþite de lovituri, cu
bãtãturi în palme. Mã respingeau din priviri,
ba unii chiar se dau la mine: „Bã, tu n-ai
treabã?” Se cunoºteau cu profesorii. Când
trecea câte unul, sãreau în calea lui, îl
înconjurau din toate pãrþile. Rãmâneam
mereu deoparte, ãla strãinul, veneticul...
Printre cârdurile de gâºte cu boboci, care
sâsâiau duºmãnos la mine, ba chiar se
repezeau sã mã ciupeascã.
*
În sfârºit, ziua examenului. Dar
suntem prea mulþi. Sunt spre sfârºitul listei
afiºate. Mãsor, cu paºi nehotãrâþi, curte
ºcolii. Îmi vâr cufãrul sub scarã. Eram
primul sosit. Bântui ca o fantomã. Azi îmi
voi afla soarta. De-ar vorbi stâlpul acela
de la garã, m-aº duce sã stau cu urechea
lipitã de el. Dar comisia de examen nu se
va rosti acolo. Gara nu e decât un scurt
popas. Oraºul, un oraº prin care trec. Sau
chiar voi rãmâne în el? Rând pe rând,
sosesc ºi ceilalþi candidaþi. Umblã anapoda
prin curtea liceului. Alþii se aºeazã roatã pe
iarbã. Se joacã bâza. Niºte bãieþi sar capra.
Fetele sporovãiesc. Orele se scurg.
Rãbdarea e pusã la încercare. Doi inºi se
bat într-un colþ. Cineva a adus o minge ºi
aleargã dupã ea. Brambura. ªotronul. Popa
Prostul. Un album cu fotografii. Un cântec
în grup. Umblu nãuc...
Examenul oral. Mi-a venit rândul într-
o searã, în faþa unei comisii obosite ºi
nervoase, la lumina unui bec care fâlfâia.
Profesorii, înºiraþi la o masã, tu, în faþa
lor, pe un scaun, ca la judecatã. Profesorul
de matematicã, în dreapta, cu tabla lângã
el. Domnul Colfescu. Dascãl prin vocaþie.
Ofiþer în rezervã. Rãnit în rãzboi. Cu o
schijã în cap care nu se putea sã fie operatã,
palid, voce scãzutã, blând, bun. Învãþa la
el numai cine avea chef ºi ruºine, dar acum
concurenþa era mare, trebuia sã fie exi-
gent, dilema era cã foarte mulþi pãrinþi,
prieteni de fiecare zi, îºi doreau copiii
promovaþi.
(continuare la pagina 77)
75
 PROZÃ
ÞOVU
Sã iasã la tablã Þuþurcã! Mai repede mã!
Din ultima bancã s-a ridicat colegul
nostru Þuþurcã. De spaimã, avea o figurã
alb-verzuie. I se auzeau dinþii clãnþãnind. El
era un bãiat sãrac, slab, pitic, prãpãdit ºi
cam prostãnac. Niciodatã nu am ºtiut ce
avea cu el profesorul nostru de geografie,
Þovu, care îl teroriza. Ce ºtiam sigur, era
cã el nu avea copii, deºi nevasta lui era tânãrã
ºi frumoasã foc. Lumea zicea cã din cauza
ei s-a þicnit ºi face ca toþi dracii de pe lume.
Poate cã de vinã, îmi dau eu cu pãrerea
acum, era reumatismul. Avea reumatism ºi
îl dureau genunchii, uneori atât de tare încât
îl vedeam cum îi dau lacrimile ºi trebuia sã
ºi le ºteargã odatã cu mucii.
ªcoala în care învãþam era foarte
sãracã, nu avea nici un fel de material di-
dactic, cu excepþia unui aparat Wumzerst,
cred cã i-am reþinut bine numele, inventat
de un neamþ ca sã demonstreze cã, prin
frecare, unele obiecte se încarcã cu
electricitate staticã. Învârteai de o manivelã,
cele douã discuri ale aparatului, frecate de
douã perii, se încãrcau cu electricitate ºi,
între douã bile conectate la cele douã perii
þâºnea o scânteie albãstrie. Asta era toatã
demonstraþia! Numai cã neamþul care-l
construise, nu-i dãduse aparatului nicio
utilitate în studiul geografiei, aºa cã
profesorul nostru Þovu a trebuit sã
gãseascã o metodã prin care sã înlocuiascã,
într-un fel sau altul, harta geograficã total
inexistentã în ºcoala noastrã ºi sã ne facã
sã înþelegem ceea ce ne preda.
Metoda lui era foarte simplã! Zicea: bãi,
fiþi atenþi la mine! Eu vã desenez aici harta
þãrii noastre! ªi ne schiþa cu degetul, pe
peretele vãruit, conturul þãrii, evident fãrã
sã lase vreo urmã. Apoi zicea: uite, pun
localitãþile. Aici e Bucureºti, capitala þãrii.
Aþi înþeles bã? Daaaaa! Bravo! Bine cã aþi
înþeles! Dupã Bucureºti, începea sã
puncteze cu degetul pe perete celelalte
localitãþi: aici e Braºovul, vedeþi, un pic mai
sus la stânga. Înþeles? Daaaa! Bravo! Aici
e Iaºul, aici e Brãila, pe malul Dunãrii bã,
76 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Ion Mãrculescu
aici e Constanþa, aici e Bacãul, aici e
Craiova, aici e Timiºoara. Aþi înþeles bã?
Daaaa! Pãi cum era sã zicem cã n-am
înþeles? Cine avea curajul? Ei, bine, zicea
el, acum sã vãd cât de bine aþi înþeles!
Ia ieºi la tablã Þuþurcã!
Profesorii noºtri îl simpatizau pe
Þuþurcã aºa cum era el. De exemplu,
profesorul de matematicã, dupã ce umplea
tabla cu formule ºi exerciþii, îl chema pe
Þuþurcã sã ºteargã cu buretele ce a scris
el. Dar, pentru cã Þuþurcã nu ajungea pânã
la marginea de sus a tablei, domnul profesor
chema un alt elev din clasã, unul mai înalt
ºi mai puternic (m-a chemat ºi pe mine de
vreo douã ori) sã-l ridice pe Þuþurcã în
braþe ca sã ajungã sã ºteargã totul cu
buretele. Noi ne distram grozav ºi tropãiam
din picioare. Þuþuurcã nu se supãra, ba
chiar cred cã îi fãcea plãcere.
Ieºi la tablã Þuþurcã!
Þuþurcã ieºea ºovãitor, aproape leºinat
de fricã. Domnul profesor îl punea sã arate
unde este Bucureºtiul pe harta imaginatã
de el, dar de cele mai multe ori Þuþurcã
punea degetul greºit. Domnul Þovu îi dãdea
o scatoalcã dupã ceafã. Când, în sfârºit,
nimerea Bucureºtiul, începea dandanaua
mare. Întrebat unde este Giurgiu, Þuþurcã
arãta pe la mama dracului, de exemplu pe
la Târgu Mureº. Iaºul era pe la Piteºti, iar
Galaþiul tocmai în partea cealaltã, la Oradea.
Nu mai spun ce babaroase lua în cap bietul
Þuþurcã! Dupã el era scos „la tabl㔠altul.
Mamã doamne ce mai pãþea ºi ãsta! Eu nu
ºtiu ce geografie a fost aia, cãci tot anul
numai asta am fãcut, am arãtat pe hartã.
De Þovu n-am scãpat nici când am
ajuns la liceu. Acolo aveam un prieten care
mã antrena la tot felul de nãzbâtii. Eu eram
naiv ºi uºor de dus de nas, fãceam ce zicea
el. Pânã într-o bunã zi când am fãcut-o
latã de tot ºi se vorbea sã fim daþi afarã din
ºcoalã. Niºte golani!
Atunci ne-a chemat directorul liceului le
el în birou. Era un om blând ºi plãcut la vorbã.
Ne-a zis sã stãm pe scaun ºi ne-a venit inima
 la loc când ne-a spus cã nu este supãrat pe
noi pentru cã, zicea el, atunci când a fost
elev ca noi a fãcut ºi el o grãmadã de trãsnãi
ºi, dupã cum se vede, s-a cuminþit cu timpul
ºi a ajuns ditamai directorul, ceea ce am putea
sã ajungem ºi noi.
Apoi ne-a povestit cum a fost el în
excursie cu toatã clasa, însoþiþi de un
profesor de geografie, Þovu se numea ºi
era cam diliu. ªi el, adicã actualul direc-
tor, care era elev atunci, cum suntem noi
acum, i-au fãcut profesorului acela Þovu
nu ºtiu ce boacãnã. Ceva rãu! Am priceput
cã este vorba de acelaºi profesor care m-a
învãþat ºi pe mine geografie în ºcoala
generalã. Domnul director nu ne-a spus
ce i-au fãcut, iar noi simþeam, ascultându-l,
cã ne este ca un frate mai mare care ne
povesteºte din propriile-i pãþanii.
Eu ºi încã un coleg, a zis domnul di-
rector, aºa cum sunteþi voi acum, i-am
fãcut ditamai beleaua profesorului de
geografie, aºa cã s-a înfuriat, cã era cam
þicnit ºi când se înfuria nu mai puteai sã-l
(urmare de la pagina 75)
Glasul ispitei
S-a întâmplat sã rezolv problema
teoretic fãrã ezitare. El chiar a remarcat
cã e ceva grozav. Dar când am trecut la
calcule, pe tablã, s-a luat cu mâinile de pãr.
Stam cu creta în mânã ºi bolboroseam. Sã
aflu cât fac 9 x 7. ªi ziceam, cu buzele
fremãtând: 9 ºi cu 9 fac 18 ºi cu 18, 36...
„Bãiete, tu nu ºtii nici tabla înmulþirii!” Avea
dreptate. Nu o învãþasem niciodatã. „Eºti
cãzut la matematicã!”
Soarta îmi era pecetluitã. Regulamentul
spunea cã trebuie sã ai cel puþin nota cinci
la fiecare probã. Eu ratasem. Era totul
pierdut. Pentru ceilalþi profesori, o simplã
formalitate peste care trebuiau sã treacã.
Nu aveau timp de pierdut cu mine...
La românã, Mihail Ilovici, scriitor,
cum aveam sã aflu mai târziu. ªi mã
întreabã aºa, într-o doarã, ca sã scape de
mine. ªi mã ascultã cu o jumãtate de atenþie:
„O cunoºti pe Vitoria Lipan?” Dar ciuleºte
urechile când încep povestea „Baltagului”
pe care o leg de a „Mioriþei”. Întrebãri cu
postomolul. Rãspunsurile îl entuziasmeazã.
„Mai terminã, mãi frate, ne prinde ziua”, îl
apostrofeazã profesorul de istorie. Dar
domnul Ilovici mai vrea sã ºtie dacã în satul
meu se mai creeazã folclor contemporan.
Îi trag la repezealã câteva versuri pe care
le încropesc pe loc.
„– Vezi, cretinule, vezi?! ªi tu vrei sã-l
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
opreºti. Ne-a luat la palme ºi la pumni, uite-
aºa! Ne dãdea pe unde apuca! Uite-aºa ne
dãdea! Uite-aºa! Ne ploua cu pumni în cap!
Explicându-ne ce a pãþit el atunci,
domnul director ne lipãia palme peste ochi,
ne trãgea pumni în cap ºi ºuturi la þurloaie.
Ne arãta cum îi fãcuse lui profesorul Þovu
de geografie. Da mãi bãieþi, aºa ne dãdea!
Ne lãsa un pic ca sã se odihneascã ºi ne
lua în altã serie. Uite-aºa! Uite-aºa!
Povestea directorului, cu demonstraþie
cu tot, a durat vreo jumãtate de orã. Dupã
câte încasasem într-o manierã atât de
prieteneascã, totuºi ne era mai milã de noi
decât de ce a pãþit el când era elev ca noi ºi
fãcuse o prostie. Dar nu aveam nici un motiv
sã credem cã el ne-a bãtut! Doamne fereºte!
Cum sã spui aºa ceva? Pur ºi simplu, ne
arãtase ce a pãþit din mâna acelui profesor
de geografie cam scrântit. Pãi dacã am fi
intrat noi în mâna lui Þovu, am fi luat o
bãtaie de s-o þinem minte toatã viaþa!
O, ce dar îmi este uneori de vremurile
de atunci!
trânteºti pentru nenorocita aia de tablã a
înmulþirii!”
Profesorul de istorie se frãmântã în
scaun: „Eºti mai idiot decât blegul ãsta de
la stânã, care te încântã cu fleacuri ce
miros a bãlegar!”
La istorie ºi la geografie nu am
probleme. ªtiu chiar mai mult decât se cere.
La ºtiinþele naturii sunt as. Doar fãcusem
o ºcoalã profesionalã de agronomie.
Dar s-a fãcut târziu. Comisia urmeazã
sã se pronunþe mâine.
Searã. Când se-ngânã ziua cu noaptea.
Rezultatele examenului. ªi citesc lista de
jos în sus. Nu mã aflu printre cei respinºi.
Nici printre cei reuºiþi fãrã loc. Dã,
Doamne! Pe locul 48 dintre cei cincizeci
admiºi în anul întâi.
Îmi iau cufãrul de sub scarã. Nu am
unde sã mã duc. Mã întorc în garã. Îmi
pun lãdiþa la piciorul stâlpului pe care tot
mai fâlfâie un afiº zdrenþuit. Bate un vânt
uºurel. Zornãie tabla mâncatã de ruginã ºi
cele ºapte litere cojite: GÃIEªTI!
Iau stâlpul în braþe. Parcã ar fi sã intru
în el. Trece un ceferist cu ºapca pe-o
ureche: „Þi-e rãu, bãiete?” Îi fac semn sã
se ducã. „Te-ai îmbãtat?”, zice pentru el.
Câinele vagabond mi se încolãceºte la
picioare. Trece un tren de marfã zornãind
din toate fiarele. La capul liniei moarte,
moare locomotiva bãtrânã. Cântã
cucuveaua. Fâlfâie liliecii din podul gãrii.
Þin în braþe osia lumii. Nu se
prãbuºeºte universul...
77
 PROZÃ
Marian Rãdulescu
DECACULINARIE DOBROGEANÃ
Într-una din întâlnirile mele cu Radu
Anton Roman, când a venit vorba despre
Deltã, deodatã s-a luminat ºi a început a vorbi
cu aceeaºi patimã ºi înflãcãrare cum vorbea
despre satul natal, Ohaba. Era pur ºi simplu
îndrãgostit de Deltã, aºa cum oricare din noi
suntem îndrãgostiþi de o fiinþã dragã. Pentru
Radu, Delta era nu numai locul mirific ce-l
chema sã-ºi satisfacã una din marile lui
pasiuni, pescuitul, dar ºi sanctuarul inspiraþiei
artistice ºi al pasiunii gastronomice. În Deltã
ca ºi pe cãrãrile munþilor, Radu era în largul
sãu, unde actul de creaþie se împletea cu
momentele de relaxare ºi cunoaºtere.
Era tare îngrijorat de viitorul Deltei. Îl
speria acest embrion de capitalism sãlbatic
românesc de sorginte americanã, care în
ferociatatea lui de a creºte rapid distrugea tot
ce-i sta în cale. Delta era un loc pe care mulþi,
mai ales potentaþi politici, au pus ochii vãzând
în ea nu locul mirific ºi unic în lume ci doar o
vacã de muls, o afacere. În lungile noastre
clipe de tainire ºi de stat la poveºti, mai
întotdeauna venea vorba despre Deltã.
Vorbea cu înflãcãrare dar ºi îngrijorare. Îl
îngrijora rapacitatea celor care devastau ºi
pustiau fauna ºi flora Deltei, transformând
frumuseþea în urâþenie, bogãþia în deºert ºi
sãrãcie. A anticipat acest fenomen ºi a avut
dreptate.
Despre Deltã ºi aventurile lui din Deltã
nu-ºi are rostul sã fac referiri pentru cã toate
cele ce îmi povestise erau apoi trecute în cãrþile
lui, cãrþi ce se gãsesc în toate bibliotecile ce
se respectã.
Atunci mi-a venit ideea sã-i împãrtãºesc
ºi eu „aventurile din zonã”, aventuri împãnate
cu ceea ce ºi lui îi plãcea mai mult – reþete
culinare. Eu i le povestisem în timp ce el mã
asculta cu mare atenþie ºi la sfârºit a spus:
– Prietene, scrie-le ºi pune-le într-un capi-
tol sub numele „Decaculinaria dobrogeanã”.
Mai întâi am acceptat numai cã mai târziu
am constatat cã este undeva o cacofonie ºi
am încercat sã schimb titlul; „Palea ºi
miroaznele dobrogene”, numai cã nici acest
titlu nu era pe placul meu. Apoi l-am denumit
„Dobrogea ºi zece aventuri culinare
78 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
delicioase”. Mi s-a pãrut prea lung ºi
nesemnificativ. În sfârºit, am revenit ºi, ca
un omagiu adus marelui meu prieten ºi men-
tor, am adoptat titlul dat de el.
Niciodatã nu aº fi aflat despre toate
aceste bunãtãþi, delicii culinare dacã nu l-aº
fi cunoscut pe Palea, acest pescar amator cu
cunoºtinþe de profesionst, din Mahmudia.
1. Altfel de plachie
Când am pornit cu amicul meu, David, sã
facem, pentru Ali Zedan, angrosist de cereale,
de origine kurdã, o prospecþiune de piaþã în
Dobrogea, prima lui propunere a fost sã
mergem la Mahmudia ºi sã ne cazãm la
prietenul lui Palea, nici prin gând nu mi-a
trecut cã voi petrece douã sãptãmâni cu o
curã de peºte. Ideea mi-a plãcut mai ales cã
sunt un mare amator de peºte; îl mãnânc în
orice fel, chiar ºi crud. Pentru o bucatã de
peºte, sã-mi satisfac pofta, aº merge ºi pânã
la capãtul lumii. David ºtia asta ºi, bineînþeles,
prima lui grijã a fost sã gãseascã o gazdã unde
sã avem peºte permanent. Pentru asta Palea
era cel mai nimerit, mai ales cã acum dupã ce
fusese disponibilizat de la cariera de piatrã,
singura sursã de venit, pentru el ºi familia lui,
era peºtele.
Înþelegerea mea cu Ali era sã-i gãsesc
cât mai multe surse de porumb, ºi în funcþie
de cantitatea achiziþionatã era ºi comisionul
meu. Alergam de dimineaþa ºi pânã seara. La
început am fost cam sceptic privind
oportunitatea unei gazde la Mahmudia,
considerând cã nu era o zonã unde am fi gãsit
porumb îndeajuns. M-am înºelat. Chiar din
prima zi am gãsit surse destul de mari de
porumb, am început negocierile ºi i-am dat lui
Ali telefon sã-l informez. I-a plãcut, chiar a
fost încântat de preþ ºi de a doua zi a trimis
camioanele sã îl ridice. Aici a fost un moment
cam delicat, pentru cã neavând unde sã-l
cântãrim oamenii nu prea doreau sã facã
livrarea. Am propus atunci sã estimãm cât
intrã într-un camion, bine încãrcat ºi plata sã
se facã la „ochiometru”.
(continuare la pagina 86)
 GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ
COSMOMITOLOGII COMPARATE* (1)
Este izbitor faptul cã în multe civilizaþii
antice existã mitul zeilor stelari, fãuritori de
fiinþe umane, sau care au avut un aport de
civilizatori formatori ai acestor fiinþe. Dar
ceea ce atrage atenþia cu deosebire, frapeazã,
este faptul cã, exact ca ºi în cazul zeilor
predacici din Carpaþi, care îºi aveau sãlaºul
în Bucegi, „baza de aterizare” principalã fiind
Vârfu Omu, cãreia i s-au mai adãugat, prin
energetismul lor (axis mundi), zonele din
masivele Ceahlãu, Fãgãraº sau Retezat. ªi,
tocmai de aceea, aceste similitudini au un
caracter persuasiv. Sã vedem, ilustrativ,
câteva din civilizaþiile asiatice, europene,
amerindiene, africane. ªi am sã fac trimitere
la cercetãtori de certã autoritate, oferind,
astfel, un miscenaleu de personaje
mitologice înrudite celor din Carpaþi.
Constantin Daniel (În „Civilizaþia asiro-
babilonianã”, Editura Sport-Turism,
Bucureºti, 1981)
„Chiar religia astralã babilonianã,
care atribuia un astru fiecãrui zeu ºi cãuta
pe cer «semne», mesaje ºi porunci ale zeilor
adresate oamenilor […] Apoi zeilor le
corespundeau anumite stele, fiecãrui zeu un
astru anume, ºi, de asemenea, fiecare zeu
avea o cifrã sub care era cunoscut… pe oameni medicina ºi farmacologia…”.
Dupã învãþãtura oficialã teologicã, aºa
cum reiese ºi din strãvechile tãbliþe
cuneiforme de la Suruppak, cãpetenia zeilor
este Anu […] Zeul Anu pare a fi, aºa cum îl
aratã numele sãu sumerian «cer» o
personificare a cerului…”.
Victor Kernbach (În „Dicþionar de
mitologie generalã”, Editura ªtiinþificã ºi
Enciclopedicã, Bucureºti, 1989)
„An/Anu. Zeu sumerian al cerului,
alcãtuind în timpul primordial, cu soþia sa
Ki, cuplul cosmic An-Ki (Cer-Pãmânt) […]
Miturile babiloniene îl considerau pãrinte
al zeilor […] Anu zboarã definitiv în adâncul
cerului devenind un deus otiosus”.
* Acest studiu mitopaleoastronautic a debutat ºi a fost
publicat de-a lungul anilor 2010-2013 în paginile
revistei târgoviºtene „Impact” sub titlul „Codul
Omolos. Taina zeilor stelari. Densuºiana”. κi gãseºte
sfârºitul acum în paginile revistei „Litere”.
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
George Coandã
„Ahura-Mazda (Domnul Înþelepciunii,
Atotºtiutorul). Zeul suprem din mitologia
iranianã […] A.-M. are rolul luminos de
producãtor al tuturor operelor bune:
fiinþele, lucrurile, principiile utile
oamenilor […] Basorelieful din sec. VI î.e.n.,
de la Behystan (Kurdistan), îl reprezintã
salutat de Darius […] A.-M. zburând pe
deasupra capetelor într-un car ceresc pe
care îl manevreazã cu un soi de maºinã sau
baghetã magicã”.
„Semyaza. Personaj mitic straniu ºi
complex, descris în «Cartea lui Enoh»
(apocriful etiopian) ºi considerat în con-
text ºeful grupului expediþionar de îngeri
(apoi damnaþi), coborând din cer pe muntele
Hermon din Antiliban ºi realizând contacte
multilaterale cu oamenii, unele
binefãcãtoare, altele nefaste […] Din unirea
expediþionarilor cu femeile pãmântene se
nasc uriaºii…”.
„Yang Di. Zeul soarelui (chinez taiyang
– soare) […] Considerat mãrinimos ºi
mesianic, miturile spun cã Y.-D. vãzând cã
la venirea sa pe pãmânt oamenii se
înmulþiserã […], dar cã nu aveau hranã, i-a
învãþat agricultura […] Tot Y.-D. i-a învãþat
„Unkulunkulu (zulus unkùlu –
strãmoº). Zeu primordial demiurgic din
mitologia sud-africanã zulusã, primul
strãmoº al tribului […], creatorul lumii ºi
al oamenilor, stãpânul cerului…”.
„Viºnu. Zeu cu o îndelungatã ascensiune
mitologicã ºi culturalã, în mitologia vedicã
ºi post-vedicã […] fiind conservatorul
universului prin iubire; întrupare a bunãtãþii
ºi spiritului omniprezent”.
„Viracocha. Zeu demiurgic, preincaº ºi
incaº din epoca arhaicã peruanã […]
Triburile preincaºe îl veneraserã ca zeu al
ploii, al fertilitãþii, iar populaþia andinã a
marilor altitudini l-a socotit un zeu
antropogonic; în vremuri strãvechi, V., zeu
solar, a coborât în piscul de la Condor Koto
(lângã Lima) […] Pare sã fi fost ºi zeu
sapienþial, întrucât purta simbolul ºtiinþei
supreme: corzile cu noduri”.
79
 PHILOSOPHIAE IN CIVITATE
Pompiliu Alexandru
ETERNUL ªI FASCINANTUL
PROCES AL COMUNISMULUI
Cu foarte mare greutate m-am decis sã
mai deschid acest subiect. Mai ales cã de
fiecare datã când se deschide aceastã cutie a
Pandorei, imediat se inflameazã spiritele ºi nu
pot defel sã poarte un dialog pur raþional.
Totul se bazeazã pe impresii, pasiuni
puternice, pãrtiniri iraþionale.
Acest subiect pãrea închis pentru
totdeauna din nou ºi odatã cu venirea unei
echipe puternice la Târgoviºte, cu ocazia
rememorãrii anuale a Revoluþiei Române. La
Muzeul de Istorie s-au adunat ceva oameni
cu aceastã ocazie. S-ar fi dorit o Masã
rotundã. Nu a fost aºa, în ciuda faptului cã
s-a subliniat acest lucru de mai multe ori de
cãtre moderatorul discuþiilor, domnul Adrian
Cioroianu (fost ministru ºi actual profesor ºi
istoric). Dupã câte ºtiu eu, o masã rotundã
porneºte de la principiul egalitãþii între
participanþi. Adicã nu existã un pol de putere,
ºi se ghideazã evident dupã etica discursului.
Noroc cã aceste lucruri nu prea pot exista la
români. Nu avem în gene aceste lucruri.
Vorbim despre „mese rotunde”, despre
„colocvii”, „conferinþe”, „simpozioane”,
„dezbateri publice”, dar le confundãm cu
acribie. De exemplu nu pot pricepe de ce în
mediul universitar se spune tot timpul cã se
„organizeazã conferinþe”, când acestea sunt
de fapt colocvii. Probabil în virtutea
maimuþãrelii naþionale cãzute în extaz în faþa
limbii engleze care este fie cãlcatã în picioare,
fie preluatã ca atare, fascinaþi fiind de
extraordinara sa „intraductibilitate”. Parcã
acum ne inventãm limba ºi acum îi construim
sensurile, cãci suntem proaspãt coborâþi din
peºteri. Dar în istoria noastrã am mai trãit astfel
de fascinaþii deosebite, ultima astfel de
întâlnire amoroasã a fost cu limba francezã.
Cu acea ocazie s-a nãscut vestitul ºi autentic
românescu fuculision. Acum ne învârtim în
jurul lui targhet. În fine, nu despre asta este
vorba acum. Aºadar, la acea aºa-zis㠄masã
rotundã”, au existat doi poli: invitaþii, în mare
parte istorici, oameni respectabili ºi
profesioniºti, ºi... ceilalþi invitaþi, adicã
publicul chemat la o discuþie liberã, în jurul
80 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
acelei mese rotunde. Dezechilibrul a apãrut
în momentul în care moderatorul, domnul
Cioroianu, cerea sãlii sã punã întrebãri! Doar
întrebãri! ªi cât mai multe deodatã, pentru a
rãspunde la acestea dupã o eventualã triere
probabil. Or, dacã este masã rotundã, atunci
masã rotundã sã fie, ºi nu unii doar pun
întrebãri unora care au rãspunsurile! Se
rãstoarnã masa în felul acesta...
Astfel, trecând peste aceste inadvertenþe
formale, se ajunge ºi la un fond al problemei.
Iau o singurã temã aºa-zis dezbãtutã. O reiau
pentru cã ori sunt încãpãþânat precum un
catâr, ori sunt extrem de greu de cap ºi nu pot
pricepe, ori sunt veºnic Gicã Contra!
Fie aºadar întrebarea: Când consideraþi
cã va avea loc în România un Proces al
Comunismului, înainte sau dupã ce
generaþiile care ar putea fi trase la
rãspundere nu vor mai fi în viaþã? Sau, ca sã
vin cu tot pachetul de sub-întrebãri presupuse
de aceastã problemã, ideea ar fi: Credeþi cã va
avea loc un Proces al Comunismului în
România? Credeþi cã suntem îndreptãþiþi sã
existe un astfel de Proces? Dacã da, atunci
nu ar fi imoral sã aibã loc dupã ce ar muri
împãcaþi ºi „scãpaþi” de orice vinã toþi cei
care într-un fel sau altul au acþionat întru
distrugerea de vieþi atât în perioada
respectivã cât ºi în timpul Revoluþiei?
Cum se rãspunde la aceastã problemã?
În primul rând s-a luat în calcul o singurã
întrebare dintre cele presupuse aici. Oricum,
nici vorbã despre un rãspuns scurt la prima
întrebare, cea explicitã. S-a luat în seamã doar
întrebarea: credeþi cã suntem îndreptãþiþi sã
existe un Proces al Comunismului? Cum ar
arãta rãspunsul, concertat, oferit de
participanþii la „masa rotundã”.
a) În primul rând, ºi pe bunã dreptate, s-a
cerut o lãmurire: ce înþelegem prin Proces al
comunismului? Un proces juridic?
Rãspunsul nostru, pe scurt, la aceastã
lãmurire, ar fi: un proces moral în primul rând.
Apoi, în 25 de ani de acþiune politicã, de la
Revoluþie încoace, s-ar fi putut construi un
cadru – poate cã mai puþin juridic, cãci
 acþiunile efectuate nu pot sã cadã sub
incidenþa unor legi noi (nu poþi aplica
retroactiv o lege) – dar un cadru politic, care
ar fi interzis complet participarea la viaþa
politicã a celor care au participat activ în
perioada respectivã, ºi multe altele de acest
gen, ar fi fost posibile. Acest lucru pentru a
însãnãtoºi repede aºa numita democraþie care
a dat brusc peste noi de la Crãciunul 1989
pânã la cel din 2014. În felul acesta ar fi fost
eliminate aberaþiile urmãtoare: turnãtori care
sunt mari politicieni, deþinãtori ai unor averi
colosale, care sunt deghizaþi în moraliºtii
naþiunii (vezi cazul Voiculescu), sau torþionari
care au pensii de neimaginat, în timp ce
victimele lor sunt în continuare victime, mai
puþin supuse unor chinuri fizice, dar
persistând în chinul psihic dat de sãrãcie ºi
umilinþã (vezi cazul fericitului Viºinescu ºi al
nefericitei sale victime obraznice care îºi cautã
o formã de dreptate).
Cum ar arãta acest proces? Precum cel
de la Nürenberg? De ce nu? Dar revenim din
nou la acea bazã legalã. De aici încolo nu mai
am rãspunsuri, ci doar alte întrebãri, printre
care: oare pe ce fel de legi s-au bazat cei de la
acel proces al nazismului? Dacã le-au creat
pe loc, atunci nu este în regulã, cãci nu le poþi
aplica retroactiv. Atunci pe ce s-au bazat. Tot
istoricii trebuie sã aibã un rãspuns pertinent.
b) Apoi, s-a insistat pe argumentarea
inutilitãþii acestui proces. De ce? Pentru cã....
sincer sã fiu, nu am înþeles exact. S-a înþeles
totuºi cã dacã ar exista un astfel de proces, atunci
acesta se face în acest moment, de 25 de ani
încoace. Cum? Prin astfel de întâlniri în care
povestim a nu ºtiu câta oarã cum a pornit totul,
pe ce strãzi au intrat taburile, în ce s-a tras, cine
a mai murit, la ce minut a apãrut salvatorul naþiunii
Iliescu la televizor º.a.m.d. Ah, ºi în al doilea
rând, procesul se face prin cãrþi. Prin cãrþile de
istorie ºi de analizã care vorbesc despre acea
perioadã sau despre Revoluþie. Deci este un
proces cultural. O palmã aprigã pe obrazul
comuniºtilor! Bun ºi ãsta, nu zic nu! Dar este
tipic laºitãþii intelectualului, cel care joacã ºah
cu cei care joacã box cu el.
I-aº invita sã prezinte acest argument,
pe care l-aº numi parafrazând un om de culturã
de la noi, argumentul „reacþiei prin cultur㔠ºi
acelui tânãr din Târgoviºte, pe numele sãu
Marian Pîrvu, care de 25 de ani
supravieþuieºte într-un cãrucior din cauza
unui „glonþ rãtãcit” în timpul Revoluþiei.
Aºadar, dragã tinere, fii liniºtit, procesul prin
care þi se aratã vinovaþii ºi prin care sunt ºi
pedepsiþi se numeºte culturã! Dacã þi-ai cãuta
cumva dreptatea (juridicã sau eticã), atunci
citeºte! Încercaþi sã prezentaþi acest argument
ºi tuturor celor care au copii sau pãrinþi morþi
din cauza comunismului – fie în timpul acelei
revoluþii, fie în închisorile comuniste! Oricât
de instoric sau filosof ai fi, nu cred cã nu te
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
încearcã o jenã când expui aºa ceva în faþa
acestor oameni.
S-a replicat: Nu se doreºte sã gãsim
vinovaþii! Un„se” impersonal cu care ne spãlãm
pe mâini imediat. ªtim la secundã cum au stat
lucrurile în timpul revoluþiei, ºtim nume ºi avem
date din cãrþile scrise de victimele închisorilor
comuniste, scriem istorie pe paliere, cu dezbateri
de idei, c㠄a fost sau nu a fost”, în schimb nu
avem niciun terorist prins. În 25 de ani avem
doar doi torþionari judecaþi ºi câþiva politicieni
de conjuncturã. Comunismul românesc nu este
judecat, doar câþiva comuniºti. Pe restul
aºteptãm sã îi pedepseascã Dumnezeu. Sã nu
fiu greºit înþeles. Ader din plin la îndemnul lui
Adam Michnik care spune cã un rãspuns vio-
lent dat comuniºtilor nu face nimic altceva
decât sã perpetueze la infinit violenþa ºi ar arãta
cã nu am înþeles nimic din istorie. La acest lucru
se reduce ºi ceea ce Noica sau Mircea
Vulcãnescu spunea: „Sã nu mã rãzbunaþi!” Aºa
este. Dar acest martiriu este cãlcat în picioare
ºi luat în derâdere dacã ar exista un singur
turnãtor îmbogãþit pe seama acestor martiri.
Iar a înþelege pe acest „sã nu mã rãzbunaþi” cu
„lasã-i în pace, sã facã ce or vrea acum, sã facã
politicã ºi sã dirijeze în continuare viaþa copiilor
noºtri etc.” atunci asta se numeºte cu adevãrat
prostie. A pune stop comunismului deghizat
ºi comuniºtilor deghizaþi în instanþe morale ºi
politice nu înseamnã rãzbunare! Dacã se
argumenteazã, aºa cum s-a fãcut în mod aluziv,
cã o doctrinã nu poate fi judecatã, atunci vã
rog frumos sã ardeþi în piaþa publicã atâtBiblia,
Coranul cât ºi Critica Raþiunii Pure. Asta
pentru cã primele ne prezintã numai moduri de
viaþã care duc la o doctrinã, politicã în aceeaºi
mãsurã cu religioasã, ºi sunt judecate ºi
analizate nu numai teoretic, dar ºi practic, de
ceva mii de ani. Iar ultima ar fi o prostie enormã;
cum adicã sã critici o facultate? Raþiunea! Nu
poþi critica ceva ce este dat de la naturã, nu
poþi critica vãzul aºa cum nu poþi face o Criticã
a Vegetalului!
c) Argumentul penibilitãþii. Domnul
Cioroianu a recurs ºi la acest argument pentru
a arãta cã nu este adeptul unui astfel de
Proces. Spune dânsul (parafrazez): Cine
suntem noi sã facem un astfel de proces?
Suntem o naþiune micã, pierdutã printre cei
mari. Dacã aceºtia mari nu au fãcut aºa ceva,
de ce am face noi? ªi apoi, pe care Comunism
sã îl condamnãm? Cãci existã tipuri ºi tipuri
de comunism. Mai mult decât atât, noi nici
mãcar nu am ajuns la comunism. Comunismul
este un ideal pe care nu l-am atins, aºadar el
nici mãcar nu a existat în România, pe când
nazismul a existat ca atare!
Sã fim modeºti, dacã suntem mici de la
naturã! Sã condamnãm comunismul românesc
mãcar! Aici nu mai încape îndoialã. Mãcar
formal. Iar dacã nazismul a existat ca atare, iar
comunismul nu, oare dupã ce criterii fixãm
81
aceastã existenþã? Doar dupã o declaraþie a
lui Hitler c㠄acesta este nazismul, iar noi
suntem în plin nazism!”? ªi sã credem pe
Lenin, apoi pe Ceauºescu, când spun cã
„adevãratul comunism se aflã undeva la
orizont ºi mai avem mult pânã la el!” De ce sã
vãd un nazism autentic ºi sã fiu orb la faptul
cã am trãit efectiv în „Epoca de Aur”, în timp
ce fãceam lecþiile la lumina lãmpii? Sã fac o
analizã cantitativã a victimelor? Nazismul cade
în desuetudine. Atunci care criterii sã fie luate
în calcul pentru a da dreptate unui proces al
nazismului ºi sã gãsim cã este o prostie cel al
comunismului?
Dacã nu a existat comunism în România,
cãci acesta este o ideologie utopicã, iar la el
nu am ajuns niciodatã, atunci cum sã numim
acel regim de care am scãpat cu sânge? Fie,
sã presupunem cã nu a existat comunism. Cu
atât mai bine. Atunci putem sã facem procesul
chestiei ãleia care a fost în România. Daþi-i
alt nume, dar nu spuneþi cã nu a fost nimic! În
felul acesta nu deranjãm nici urechile ruºilor
sensibili, sau a altor comuniºti pierduþi prin
Europa. Iar dacã acest comunism nu a existat,
ce vã face sã credeþi cã democraþia existã
acum? De ce sã spunem cã trãim în democraþie
când de fapt încã nu am ajuns la ea?
d) S-a afirmat – ºi s-a demonstrat pe scurt
– cã în mod sigur am avut o Revoluþie, ºi nu
o Loviturã de Stat. Luaþi afirmaþia aceasta ca
pe un postulat istoric. Este bine sã trãim sub
aceastã idee, care ne dã un aer... de naþiune
revoluþionarã. Adicã am fi ºi noi capabili de
aºa ceva. Asta pentru a evita sã ni se punã
eticheta de anarhiºti (în cel mai bun caz).
Dar sã fiu obiectiv, existã argumente
istorice în favoarea revoluþiei! Nu le contest
pe acestea. Ader, în virtutea acestor
argumente, cã am avut o revoluþie. Dar aºa
cum am intrat în Cartea Recordurilor cã am
realizat prima revoluþie transmisã în direct, cred
cã am mai bãtut câteva recorduri cu aceastã
ocazie. În primul rând cu faptul cã am avut
doi în unu: revoluþie ºi loviturã de stat. De ce
am adera ºi la ideea existenþei unei lovituri de
stat? În primul rând afirmaþia cã lovitura de
stat se autoeliminã din start pentru cã nu are
forma clasicã, este de-a dreptul hilarã. Dacã
doctrinele politice evolueazã, se rafineazã ºi
se adapteazã la condiþiile istorice, atunci ºi
miºcãrile sociale fac acelaºi lucru. O loviturã
de stat nu are o formã clasicã, urmatã de
elemente care dacã unul nu este îndeplinit,
atunci nu mai vorbim despre loviturã de stat.
Sã nu uitãm cã aceastã sintagmã a revenit în
discuþiile politice ºi în ultima perioadã, legatã
de evenimentele din ultimii zece ani.
Dar care e legãtura dintre Revoluþie,
Loviturã de Stat ºi Procesul Comunismului?
În primul rând, nu consider cã este etic sã
vorbim despre Revoluþie, despre beneficiile
sale, despre „aniversãrile” sale an de an,
82 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
având în vedere faptul cã scopul, idealul sãu
nu a fost atins nici pânã astãzi. Dacã avem o
revoluþie, atunci aceasta este ratatã,
confiscatã, aºa cum se ºi spune. De ce? Pentru
cã raþiunea sa de a fi vizeazã direct eliminarea
comunismului. Or, acesta nu este eliminat din
momentul în care soþii Ceauºescu au fost
împuºcaþi. Este o datorie moralã faþã de
aceastã revoluþie sã faci un proces al
comunismului. Este punctul care se pune la
terminarea unei propoziþii. Altfel, lucrurile au
un iz de neterminat. În virtutea acestui lucru
vorbim, în al doilea rând, despre o loviturã de
stat. Din moment ce în imaginarul social
vehiculãm aceastã sintagmã, înseamnã cã o
bazã raþionalã existã. Din moment ce revoluþia
este confiscatã, atunci suntem îndreptãþiþi sã
afirmãm cã este altceva.
În concluzie, suferim puternic de
„încâlcit㔠cronicã. Pe de o parte formele fãrã
fond ne urmãresc ºi ne blocheazã orice
acþiune cel puþin de la Maiorescu încoace.
„Paradoxita” se pare cã este încã o boalã
naþionalã. Putem sã facem un proces ad-hoc
pentru a condamna la moarte în ziua de
Crãciun un tiran care a distrus þara timp de 40
de ani, apoi, în plinã democraþie, dupã 25 de
ani, putem, în trei zile, cu legea în braþe, sã
schimbãm avocatul poporului, preºedintele
senatului, sã dãm câteva ordonanþe de
urgenþã, sã facem un memoriu ºi sã dãm jos
preºedintele þãrii. Iar apoi sã se strige cã asta
nu este loviturã de stat. Sau, luând un caz
mai recent, dar la fel de uimitor, se poate sã fii
acuzat de plagiat, demonstrat ca atare, iar
Instituþiile politice sã nege aceste
demonstraþii, iar dupã doi ani însuºi
plagiatorul se roagã la porþile Instituþiilor sã
îi fie retrasã ruºinea. ªi culmea, acum nu se
poate face acest lucru, cãci încâlcite sunt
legile oamenilor! Nu spun cã Ceauºescu nu
trebuia sã ajungã la pedeapsa capitalã ºi nici
cã Bãsescu nu trebuia exmatriculat de pe
scaunul prezidenþial. Spun doar cã este
paradoxal faptul cã dacã au fost posibile scurt
pe doi acþiuni politice care se încadreazã per-
fect în proverbul românesc ce nu aduce anul,
aduce clipa, atunci este de-a dreptul tragic
cã în legãturã cu lucrurile cu adevãrat
importante nu procedãm dupã o schemã
analogã! (nu exagerat ca în cazurile amintite
ºi forþând legile). Asta ne aratã cã diabolica
birocraþie poate fi ucisã dacã se doreºte! Sã
nu fiu greºit înþeles: nu dau aceste exemple
ca pe unele bune. Spun cã dacã rãul se poate
face atât de repede ºi cu legea în braþe, sau
jucând pe valurile ei, atunci poate cã o
singurã datã, din zece în zece ani mãcar, am
putea sã facem ºi un bine tot atât de repede,
ºi tot susþinuþi de legi – juridice ºi etice! Mãcar
o singurã datã la zece ani ar fi revigorant
pentru psihicul naþionat sã vedem cã juridicul
se întâlneºte cu eticul.
 IDENTITATE ªI DIVERSITATE
Petre Gheorghe Bârlea
HAOSUL ªI ORDINEA (7)
Gândirea ºi practica pozitivistã
în evoluþia societãþii braziliene
1. Religia Umanitãþii sau Templele
armoniei universale
Religiozitatea profundã a brazilienilor
pãrea incompatibilã cu spiritul pozitivist. În
realitate, s-au asortat foarte bine, ba chiar
au stimulat aceastã ideologie. În expunerea
iniþialã, teoreticã, a sistemului sãu filosofic
pur, Auguste Comte considera teologia o
fazã primitivã a gândirii umane. În finalul
prelegerilor (pe mãsurã ce ideile sale vizau
aspectul practic al activitãþii sociale),
volumul care a reunit Sistemul de Politicã
pozitivã are un subtitlu care ºocheazã:
Tratat de sociologie instituind Religia
Umanitãþii. Cercetãtorii avizaþi observã cã,
atunci când ºi-a propus sã lãrgeascã aria
auditoriului, Comte nu ºi-a mai intitulat
învãþãturile „discurs”, ca în cazul
Discursului asupra spiritului pozitiv, din
1844, ci a elaborat un Catehism. Comentatorii
grãbiþi, contemporani cu el sau postmoderni,
au considerat cã s-a mers prea departe:
„dupã ce a schimbat ºtiinþa în filozofie, acum
schimba filosofia în religie”, ceea ce
presupune, dupã pãrerea ingratului Littré,
„o scindare a d-lui Comte însuºi”. Totuºi,
ideea nu era chiar nouã. Teofilantropia avea
precedenþi chiar în persoana lui Saint-Simon,
iar atmosfera epocii era favorabilã
compatibilizãrii filosofiei cu ºtiinþa ºi cu
religia. Dogmatismul este starea normalã a
inteligenþelor, afirma Comte. Ideile generale,
imposibil de demonstrat în totalitate pentru
inteligenþele slabe – majoritatea –, pot fi
admise prin încredere. Deoarece intelectul
separã clasele, Religia Umanitãþii are rolul
de a le armoniza.
Herbert Spencer, ale cãrui idei
evoluþioniste au influenþat în bunã mãsurã, de
asemenea, gândirea brazilianã a secolului al
XIX-lea, mergea încã mai departe cu stabilirea
rolului credinþei religioase în soluþionarea
problemelor filosofice tradiþionale. Pentru el,
limitele ºtiinþei în explicarea esenþei lucrurilor
erau anulate de religie:
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
„Ajungem la adevãrul conclusiv, care
uneºte ªtiinþa cu Religia. Examinând
datele..., vedem cã toate pot fi reduse la un
singur lucru, fãrã de care conºtiinþa este
imposibilã: la fiinþarea permanentã a
Incognoscibilului, în calitate de corelativ
necesar al Cognoscibilului”.
Astfel, „dogma cheamã credinþa” ºi, încã
din 1825, Comte face o identificare între
Puterea Spiritualã ºi Puterea Intelectualã.
Sacerdotul pozitivist trebuie recrutat din elita
specialiºtilor spiritului, iar Filosoful devenit
Pontif avea sarcina sã rãspândeascã educaþia
universalã, sã stabileascã ordinea realã ºi sã
medieze conflictele sociale ºi internaþionale
– toate fiind atribuþii laice, dupã cum se
observã. De fapt, este vorba despre o Religie
a Umanitãþii, care exclude orice misticism:
„Într-o epocã a societãþilor secrete ºi a
altarelor patriei, practicile comemorãrilor,
ale oficierii sacramentelor, au debordat din
bisericã în lumea laic㔠(P. Arnaud).
Modelul Templelor Filosofiei din secolul
luminilor ºi tradiþia revoluþionarilor care l-au
inspirat pe Auguste Comte în a-ºi revendica
Notre Dame, Panteonul etc. a servit ºi
Templelor Umanitãþii ridicate peste tot unde
pozitivismul a avut adepþi. Convingerea
noastrã este cã în Brazilia, mai mult decât în
alte pãrþi, construirea Templelor Umanitãþii
s-a sãvârºit pe fondul unei educaþii religioase
de tip pozitivist „mai vechi” de care au avut
parte masele încã de pe vremea iezuiþilor care,
cum am arãtat deja, confereau un caracter
foarte practic predicii. Religiozitatea, adânc
sãditã în spiritul brazilienilor formaþi în
secolele al XVI-lea – XVIII-lea, nu a putut fi
înlãturatã de mãsurile de laicizare a
învãþãmântului din timpul marchizului de
Pombal. În schimb, s-a pretat foarte bine
ideilor Religiei Umanitãþii, care, depãºind
fazele Teologiei, Metafizicii ºi ªtiinþei,
prefigura o Religie Universalã. De la
încrederea mesianicã a preoþilor din secolul
al XVIII-lea în instaurarea Celui de-al Cincilea
83
Imperiu Creºtin pânã la implicarea preoþilor
revoluþionari în miºcãrile nativiste ºi
republicane din secolul al XIX-lea (de
exemplu, la miºcarea din 1817 au participat
treizeci ºi doi de preoþi) ºi, de aici, la implicarea
în gãsirea soluþiilor practice ale politicii
promovate de preoþii ierarhi din 1983, rolul
activ al religiei s-a amplificat continuu, atât în
relaþia cu ideologia ºi ºtiinþa, cât ºi în cea cu
viaþa social-politicã. În legãturã cu
religiozitatea pozitivistã, Antonio Olinto scrie,
în admirabila sa Scurtã istorie literarã a
Braziliei:
„Atât în aparatul sãu birocratic ºi
organizatoric, cât ºi în liturghia sa,
pozitivismul seamãnã cu Biserica Catolicã”.
2. Elita conducãtoare ºi armonia socialã
Am avut deja ocazia sã înþelegem
paradigma conducãtorului ideal conceput de
pozitivism, cãci ea este legatã de toate
aspectele vieþii sociale discutate. Competenþa
politicã revenea, conform pozitivismului
timpuriu, unui numãr foarte mic de intelectuali
de elitã (A. Comte, Mes reflexions, 1816;
Cours..., Leçon 46, 1836 etc.). În nici un caz nu
trebuie sã ajungã la putere indivizii inferiori,
fãrã inteligenþã, fãrã pregãtire generalã ºi
politicã, gata sã tranºeze problemele grave ale
omenirii cu lejeritate, cu inconºtienþã, lipsiþi de
un ghid moral ºi politic. Se insistã mai ales
asupra aspectului etic ºi viaþa realã a dovedit
cã, mãcar în aceastã privinþã, tiparele ideale
proiectate de filosofi ar fi fost necesare peste
tot, în lume. Evident, teoria nu neglija faptul cã
elitismul înseamnã, prin definiþie, ruperea de
mase. Tocmai de aceea, puterea politicã trebuia
subordonatã moralei ºi armonizatã pragmatic
cu celelalte clase. Rolul acestei armonizãri
revine, dupã cum am vãzut, Religiei Umanitãþii.
Sacerdotul pozitiv, conducãtor politic, în
acelaºi timp, nu trebuie confundat cu regele-
filosof, preconizat de Platon. Cel modern este
chemat sã trãiascã cu masele, sã sufere cu ele,
sã le împãrtãºeascã credinþa ºi dragostea.
Din pãcate, proiectele pozitiviste s-au
dovedit utopice, în aceastã privinþã, mai mult
decât în altele. Interesele grupurilor de
presiune (în cazul Braziliei, ale Coroanei
Portugheze ºi ale marilor proprietari de
pãmânturi, pânã târziu, în preajma Celui de-al
Doilea Rãzboi Mondial), abilitatea celor di-
rect implicaþi în lupta pentru putere sau, pur
ºi simplu, hazardul, au împins în faþã indivizi
care nu întruneau toate trãsãturile portretului
de conducãtor pozitivist. Înainte de epoca
naºterii ºi acþiunii filosofiei politice comteene,
s-au afirmat ideologi luminaþi, morali, preoþi
ºi militanþi activi, în acelaºi timp, precum José
de Anchieta ºi Antonio Vieira, care însã nu
erau conducãtori politico-administrativi
propriu-ziºi, ci numai îndrumãtori spirituali ai
84 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
poporului în secolele respective. În plinã
dezvoltare a vechiului pozitivism, Brazilia era
condusã de un monarh luminat, împãratul
Pedro I (1822-1831), dar însãºi ideea de
monarhie contravenea fundamentelor
pozitiviste. Deºi a elaborat o Constituþie „de
douã ori mai liberal㔠decât proiectul Adunãrii
Constituante, deºi a creat Puterea
Moderatoare, cu scopul „de a menþine
echilibrul ºi armonia dintre celelalte puteri”,
acordând o largã autonomie Cabinetului,
Consiliului de Stat etc., dupã ideile care parcã
prefigurau societatea pozitivistã cu rol
consultativ, deºi ºi-a exercitat atribuþiile dupã
preceptele cele mai progresiste ale
momentului, nu a reuºit sã aducã armonie,
ordine ºi progres în societatea brazilianã.
Demnitatea sa era incompatibilã cu
republicanismul latent al epocii. În aceeaºi
situaþie s-a aflat succesorul sãu, Pedro al II-
lea. Între timp, s-au afirmat regenþii unici
luminaþi, energici, patrioþi, credincioºi, ca
Pãrintele Feijo (1835-1837), creatorul miºcãrii
liberale braziliene, sau ca Araújo Lima (1837-
1840), întemeietorul marilor instituþii culturale,
administrative ºi de învãþãmânt cu caracter
declarat liberal, ºi mai ales artizanul unui
guvern de tehnocraþi de elitã, în deplinã
conformitate cu preceptele pozitiviste, aºa-
numitul „minister al capacitãþilor”. Au fost
îndepãrtaþi de la putere, dupã neîncetate
conflicte interne, care au semãnat haosul în
þarã ºi au sleit energii naþionale, chiar de cãtre
liberalii crescuþi de ei.
Domnia împãratului-savant Pedro al II-
lea a fost marcatã de mãsuri politice interne ºi
externe progresiste, care pot justifica
termenul paradoxal de „pozitivism monarhist”.
Numai aºa se explicã prelungirea
prerogativelor sale timp de 45 de ani, în plinã
ascensiune a ideilor republicane.
Aceºti conducãtori erau intelectuali de
elitã, erau morali, erau capi administrativi de
drept ai Bisericii, dar erau monarhi. Adicã
orice, numai republicani, nu.
Din pãcate, conducãtorii republicani nu
au putut întruni celelalte calitãþi ale idealului
pozitivist. Este clar cã Prima Republicã a fost
opera pozitiviºtilor, dovadã fiind însemnele
de pe noul drapel al þãrii: deviza „Ordine ºi
Progres” înscrisã în semicerc pe cerul înstelat.
Cei trei deputaþi republicani aleºi în 1884,
probabil ºi pãrintele deputat Manuel de
Carvalho, cunoºteau teoriile pozitiviste.
Mareºalul Deodoro da Fonseca, transformat
brusc din respectabil monarhist în zelos re-
publican, proclamator al Republicii ºi primul
ei Preºedinte (1889-1893), nu poate fi încadrat
decât cu greu în categoria conducãtorilor de
tip pozitivist. De altfel, marile realizãri politice
ale etapei – Constituþia din 1891, libertãþile
civile, religioase, reorganizarea
 judecãtoreascã, Codul Civil etc. – nu-i aparþin.
Îi aparþine, în schimb, dizolvarea Congresului.
Desigur, pozitiviºtii vechi ºi noi nu pot fi
suspectaþi de complezenþã faþã de autoritarism,
atunci când proclamã, în teritoriile lor,
necesitatea „unificãrii inteligenþelor” ºi
„sincronizãrii faptelor”. În viaþa realã însã, în
special în societatea brazilianã, lucrurile au
evoluat uneori chiar în acest sens. Guvernarea
mareºalilor din epoca Primei Republici, dar ºi
preºedinþii civili impuºi de oligarhia marilor
producãtori, republica constituþionalã
condusã de Vargas ºi Dutra (1930 – 1945),
regimul generalilor (1964-1985), sunt puse de
analiºti sub pecetea pozitivismului, îndeosebi
prin strãdania „de a întruchipa idealul de
puritate administrativ㔠înscris în ideologia lui
Auguste Comte ºi prin ideea de ordine
constituþionalã. Însã mijloacele rigide prin care-
ºi exersau aceste atribuþii, realizãrile
economice, personalitatea intelectualã însãºi
a unora dintre ei nu se încadra cu nimic în
idealul de „evoluþie lin㔠a societãþii. S-au
remarcat, în acest sens, Humberto de Alencar,
precum ºi Castelo Branco (1964-1967) – primul
preºedinte al regimului militar, pozitivist
recunoscut prin formaþie, dictator în practicã.
Mai degrabã s-au comportat în spirit
pozitivist alþi preºedinþi: Epitácio Pessoa
(1919-1922), prin buna sa prestaþie economicã,
administrativã, culturalã, diplomaticã;
Juscelino Kubitschek de Oliveira (1959-1961),
prin eficienþa programelor economice de
facturã progresistã, prin realizãri administra-
tive ºi de sistematizare epocale (construirea
capitalei Brasilia), prin asigurarea unui climat
general „armonios”, optimist, prin stilul sãu
personal „cordial ºi împãciuitor”; Tancredo
Neves (mort înainte de a-ºi prelua efectiv
funcþia) ºi Araújo Costa, iniþiatorii Noii
Republici, prin libertãþile constituþionale ºi
realizãrile obþinute în cadrul celei de-a Doua
Redemocratizãri. Cel mai apreciat, în aceastã
serie, a fost Itamar Franco, nu numai prin
amintitele mãsuri energice împotriva corupþiei
guvernamentale, ci ºi prin asocierea marilor
specialiºti, ca Henrique Cardoso, în
redresarea economicã a þãrii ºi, nu mai puþin,
prin imaginea personalã, deschisã, cordialã,
energicã. Cercetãtorii îi considerã pozitiviºti
propriu-ziºi prin formaþie, mai puþin prin
prestaþie, pe Odílio Denys, Castelo Branco,
Juarez Távora. Prin ei ºi prin ceilalþi apãrãtori
ai idealurilor de puritate moralã, pozitivismul
s-a prelungit în Brazilia pânã spre sfârºitul
secolului al XX-lea, dovedind cã, într-adevãr,
este „ideologia prin excelenþã a Braziliei”
3.3.7 Factorul etic – ultimul bastion al
pozitivismului brazilian
În Cursurile sale (v. Lecþia 46), Comte
prevede subordonarea Politicii faþã de Moralã.
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
Întrucât conducerea trebuie sã revinã elitei
intelectuale, aceasta trebuie sã reprezinte ºi
o elitã moralã a societãþii care-ºi dorea
Ordinea ºi Progresul. Ca în orice þarã
marginalizatã, cu o societate scindatã în foarte
bogaþi ºi foarte sãraci, abuzurile ºi corupþia
erau caracteristice instituþiilor vechi, dar s-au
perpetuat, ca o plagã, ºi în regimurile
republicane. De aceea, discursul moralizator
a caracterizat toate încercãrile de instaurare a
ordinii sociale, începând cu efemerele
„republici” utopice, întemeiate prin miºcãri
anarhice, pe criterii regionaliste, continuând
în toate variantele ºi etapele ei. Desigur,
mãsurile de asanare moralã vizau toate
straturile societãþii. Practic, se poate spune
cã, dupã cãderea regimului Vargas,
dimensiunea eticã a fost ultima prelungire
evidentã a gândirii pozitiviste în organizarea
progresului societãþii braziliene.
În perioada agitatã (caracterizatã prin
Rãzboiul Rece) a Primei Redemocratizãri
(1954-1964), factorul moral s-a concretizat
uneori în mãsuri derizorii, ridicate la rang de
politicã de stat: interzicerea luptelor de
cocoºi, a spectacolelor de hipnotism ºi a...
costumelor sumare de plajã. S-a întâmplat
sub preºedinþia de 7 luni a carismaticului
Janio da Silva Quadros. Asemenea mãsuri
oficiale se mai luaserã în istoria Braziliei, nu
mai devreme de preºedinþia lui Dutra (1946-
1951), cunoscut nu numai prin dezvoltarea
industriei – consideratã soluþia tuturor
problemelor þãrii, ci ºi prin interzicerea
jocurilor de noroc, care a condus la
desfiinþarea cazinourilor. Interesant este cã
mãsura a avut prizã la public, fiind acceptatã
ºi astãzi. Asta, la un popor care pune mare
preþ pe noroc, chiar ºi la jocul-rege, fotbalul,
pe care europenii îl leagã mai ales de tehnicã
ºi de forþa fizicã. Asumarea incoruptibilitãþii
administrative a constituit însã punctul forte
al programelor de guvernare ale regimului
militar (1964-1985). Redresarea moralã, ca ºi
apãrarea independenþei ºi integritãþii þãrii,
ca ºi dezvoltarea economicã erau obiective
pentru care s-au utilizat din plin pârghiile
ordinei militare. Rigiditatea regimului a creat
reacþii pe mãsurã, din toate direcþiile. Adicã,
dupã vechiul mecanism, inclusiv din
interiorul structurilor puterii. Cãderea
regimului, la 15 ianuarie 1985, poate fi pusã
pe seama neglijãrii preceptului armoniei
sociale, pe care trebuie s-o aducã morala
unanim acceptat㠖 de conducãtori ºi de
mase. Este un amãnunt de care a þinut seama
regimul urmãtor. Lupta pentru curãþenie
moral㠖 publicã ºi privat㠖 a continuat în
epoca numitã A Doua Redemocratizare sau
Noua Republicã (începutã în 1985). Ofensiva
împotriva drogurilor ºi a economiei
subterane (dezactivarea a 90 de piste de
85
avion clandestine din rezervaþiile indigene);
demiterea a 354.192 de funcþionari publici
acuzaþi de corupþie º.a.m.d. au fost realizãri
la fel de celebre ale celui de-al 32-lea
preºedinte al Braziliei (1989-1992), Fernando
Collor de Mello, ca ºi planurile economice
care-i poartã numele. Dar factorul etic a
revenit în atenþia opiniei publice când însuºi
preºedintele ºi apropiaþii sãi au fost acuzaþi
ºi dovediþi ca elemente corupte. Fusese
primul preºedinte ales prin vot popular
deschis, pionier al procesului de
redemocratizare! La nivelul mentalitãþii,
ruptura cu trecutul, proclamatã de Tancredo
Neves, se realiza mai greu decât se crezuse.
Se încãlcase un alt principiu pozitivist:
elitismul moral al conducãtorilor. Miºcarea
„Feþelor vopsite”, formatã mai ales din tineri,
a funcþionat ca agent al schimbãrii politice
la vârf, sub o devizã care încã mai avea
rezonanþe pozitiviste: „Eticã ºi Politicã”.
Efectul a continuat ºi sub preºedintele
(urmare de la pagina 78)
Decaculinarie dobrogeanã
Nu ne-am înºelat cã mai la fiecare camion
erau în plus douã, trei sute de kilograme. I-am
propus lui Ali ca aceastã cantitate sã o
împãrþim frãþeºte ºi treaba a mers ºi mai bine.
În prima searã când, frânt de obosealã,
i-am spus lui David cã în portbagajul maºinii
aveam niºte pacheþele cu mâncare fãcute de
soþie, sã le aducã ºi sã ne aºezãm la masã, el
mi-a zis sã am rãbdare ºi sã gustãm din sticla de
vodcã pe care abia acum am vãzut-o cã trona pe
masã alãturi de patru pãhãruþe. Nici dupã cinci
minute apare Palea, urmat de Rafira, soþia lui ºi
fiica lor Petruþa, care aveau braþele încãrcate, ºi
pânã sã mã desmeticesc au fost toate orânduite
pe masã: pe un fund de lemn o mãmãliguþã aurie
înãlþa coloane da abur ºi împrãºtia un miros de
te trãgea de nas. Pe un platou felii de scrumbie
afumatã acoperite de fire de ceapã verde ºi felii
de lãmâie. Cea micã, Petruþa, zic micã, dar era în
ultimul an la liceu la Tulcea, acum în vacanþa de
primãvarã, purta o tavã pe care trona, pe un pat
de legume cu o culoare ciudatã, poate de la
bulion, un crãpcean, cam la patru kile, tãiat felii.
În timpul ãsta David a turnat vodca în pãhãruþe
ºi ne îmbia sã ridicãm în cinstea gazdelor, dar ºi
a bucãtãresei.
– Nu se cade, cã nu am nici o contribuþie,
a protestat Rafira. Toate astea sunt fãcute de
Palea, el este cel mai dibaci la gãtitul peºtelui.
– Da, m-am mirat în timp ce gustam o
felie de scrumbie.
– Nimeni nu face mai bine ca el scrumbie
afumatã, a continuat Rafira. Da sã gustaþi din
plachia asta cã aºa ceva în mod sigur nu aþi
mai mâncat.
86 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Itamar Franco: s-a creat Centrul Federal de
Inteligenþã, având ca scop principal
combaterea corupþiei la nivel guverna-
mental, s-a instituit Auditoriul General, or-
ganism care înregistreazã orice sesizare
privind ilegalitãþile constatate. Desigur,
afiºarea preºedintelui, la Carnaval, alãturi de
vedete aproape dezbrãcate, nu a trecut
neobservatã, dar nici nu a scãzut indicele
de popularitate a acestui conducãtor-
apãrãtor al eticii. Prin douã dintre trãsãturile
sale se încadra în tiparul pozitivist: moralitate
ºi armonie. Dar acum, acestea erau percepute
drept caracteristici temperamentale
braziliene, în terminologia noilor teorii
sociologice ºi filosofico-politice, energie ºi
cordialitate.
De-acum încolo, pozitivismul persistã
doar ca un corolar al gândirii ºi existenþei
braziliene, comparabil în manifestãri cu al
oricãrui alt popor, supus legilor sociale ºi
economice general valabile.
Ispitit de gazdã am luat o bucatã de burtã
de crap ºi câteva linguri din legumele
dimprejur. Mai întâi am încercat sã mã
dumiresc ce legume sunt numai cã fiind sosul
cam pãstos nu prea aveam ce detecta. Apoi
mã intriga acea culoare spre mov, ºi nu spre
arãmiu, ºi am gustat. Aroma cãrnii era cu totul
alta decât cea cunoscutã, ceea ce mi-a stârnit
ºi mai mult curiozitatea, ºi bineînþeles m-am
repezit sã cer reþeta.
– Mai gustaþi ºi vã dau ºi reþeta, a spus
Palea în timp ce turna vodcã în pãhãruþe. Este
o plachie, numai cã are ceva mai aparte, nu ca
cea obiºnuitã cu ceapã multã, ardei ºi roºii.
Vedeþi culoarea asta, poate cã nu vã place,
numai cã ea vine de la sfecla roºie. Noi iarna
punem la beci, la nisip pe lângã celelalte le-
gume ºi sfeclã roºie. O folosim la ciorbe ºi
salate. Într-o zi nu prea aveam cât trebuia
ceapã pentru o plachie ºi ce mi-a venit sã pun
ºi sfeclã roºie rasã, cã tot era pe masã un
castron plin. ªi aºa am fãcut. Deci, am pus, în
ceaun, un pahar de ulei ºi pe lângã ceapã
tocatã mãrunt, ardei ºi roºii am pus sfecla ºi
ca sã-i iau din dulceaþã am pus, în loc de vin,
oþet, ceea ce a fãcut ca peºtele sã fie mai tare
ºi sã-i schimbe ºi gustul puþin. Dupã ce
legumele s-au cãlit, am turnat la urmã sfecla.
Am adãugat apoi apã îndoitã cu oþet, am pus
peºtele, am pus un capac ºi am lãsat sã mai
fiarbã pânã au scãzut legumele. Vedeþi nici
nu zici cã-i carne de peºte. La sfârºit am pus
piper mãcinat, puþinã boia iute, verdeaþã
tocatã mãrunt ºi foi de dafin. Gata!
Am mâncat ºi prima grijã înainte de
culcare a fost sã-mi notez pe o hârtiuþã, cã
nu-mi luasem carneþelul cu mine, fabuloasa
reþetã cu gândul de a o împãrtãºi amicilor întru
gastronomie.
 SFATURI PE LUMINÃ
COMUNICAREA MEDIATÃ
Pentru omul contemporan a fi informat
reprezintã nu numai un element de confort
ci chiar unul de securitate socialã. Tocmai
de aceea omenirea ºi-a dezvoltat în timp o
industrie de informare, de cunoaºtere ºi
de punere în gardã asupra a ceea ce se
întâmplã sau se poate întâmpla în viitor.
Aceastã industrie se bazeazã pe
comunicare. Denis Mc Quail
(„Comunicarea”, Inst Eu, 1999) scrie cã
termenul comunicare „ se referã de obicei
la acþiunea de a transmite un mesaj despre
ceva, cuiva care este receptorul”.
Etimologic, provine din latinescul
communicare înþeles prin a face comun,
a fi în relaþie cu...(DMcQ). În Franþa
secolului al 14-lea avea sensul de
împãrtãºire a ceva, de participare la ceva
iar dupã secolul al 17-lea primeºte înþelesul
de acces sau trecere. Abia dupã secolul al
18-lea, odatã cu începutul dezvoltãrii
tehnologice a instrumentelor folosite, va
însemna „transmitere”.
Sigur, cu toþii ºtim astãzi cã putem
vorbi despre comunicare directã,
interpersonalã sau mediatã (pe suport
tehnic), cea care prin punerea în relaþie a
unor grupuri mari de oameni devine
comunicare de masã. Englezescul mass
– etimologic « mulþime de consumatori de
forme de culturã», unit cu latinescul me-
dia (plural de la medium) – adicã «suport
tehnic», unite au dat termenul larg folosit
mass-media ca definire a „unor suporturi
tehnice ce servesc la transmiterea
mesajelor cãtre un ansamblu de indivizi
separaþi”(Remy Reiffel, Jean-Claude
Bertrand: „O introducere în presa scisã ºi
vorbitã”, Polirom 2000).
Funcþiile mass-media ºi implicit ale
televiziunii sunt: informare, educare ºi
formare, divertisment.
Informaþia este definitã în dicþionarul
Larousse („Le petit L”, Paris, 1995) ca
„rezultat al informãrii, ºtire comunicatã de
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
Mihai Miron
o agenþie de presã, de un ziar, de cãtre o
televiziune sau un post de radio”. Cerând
iertare pentru tautologia din definiþia de
origine galicã, noi am mai adãuga ºi
internetul de astãzi cu toate ramificaþiile sale.
J.J.VanCuilenburg („ªtiinþa comu-
nicãrii”, Humanitas, 2000) crede cã sunt
înrudite conceptele de comunicare ºi
informaþie ºi deci primul se referã
obligatoriu la al doilea.
Dupã David Randall („Jurnalistul uni-
versal”, Polirom, 1998) „ ºtirea este o
informaþie proaspãtã ºi ineditã asupra unui
subiect de interes general despre care nu
s-a mai auzit”.
Noi credem cã informaþia este
componenta de bazã în mass-media pentru
cã în orice gen de presã am crea (ºtire,
comentariu, reportaj, anchetã, documentar
etc.), doar informaþia poate constitui
momentul de început. Faþã de toate celelalte
genuri ale presei, în modul cel mai evident
se adevereºte cã informaþia este esenþa
ºtirii. Dar informaþia care poate fi preluatã
ºi ca o marfã (cumpãratã de la o agenþie
de presã sau un deþinãtor de tip paparazzi)
nu poate fi retransmisã (de cele mai multe
ori) în stare brutã ci este prelucratã pentru
a deveni ºtire având în vedere publicul
cãruia i se adreseazã ºi canalul de
transmitere (ziar, radio, televiziune etc.).
Aceastã îmbrãcare sau ambalare în haine
noi, specifice a informaþiei devenitã ºtire,
o face interesantã ºi credibilã, vandabilã
publicului. ªi iatã cum ºi ºtirea devine la
rândul ei marfã. Iar ºtirea de televiziune,
fiind o relatare scurtã despre o situaþie sau
despre o persoanã, trebuie sã intereseze
un numãr cât mai mare de telespectatori
spunându-le ºi arãtându-le cine, ce, când,
unde, cum ºi de ce a fãcut ceva. Desigur
cã se urmãreºte efectul la public prin
noutatea absolutã sau exclusivitatea,
neobiºnuitul uneori derutant, dimensiunea
conflictului sau potenþiala dezvoltare a sa
87
în derularea ºtirilor pe aceeaºi temã.
Pentru cã specialitatea noastrã este
totuºi televiziunea, vom cita pe scurt
funcþiile ºi disfuncþiile sale.
Prima, cea de informare, reprezintã
cel dintâi scop al difuzãrii imaginilor ce au
ca obiect punerea în cunoºtiinþã a
telespectatorului cu informaþia devenitã
ºtire de televiziune dupã toate reperele ºi
canoanele sistemului. Disfuncþiile
informãrii sunt persuasiunea, prin care
autorul încearcã sã impunã o anumitã idee,
manipularea ca variantã ºi mai nocivã a
persuasiunii prin care se ascund sau
deformeazã anumite aspecte, dezinfor-
marea prin care înþelegem pierderea
totalã a obiectivitãþii cu un scop precis
din partea emiþãtorului ºi intoxicarea, pe
care colegul Ion Buchedru o definea ca
„suprasaturare a corpusului social cu
informaþie falsã ºi blocajul canalelor de
comunuicare cu mesaj mincinos pentru a
deruta...(Ionel Bucheru „Fenomenul
televiziune”, Fundaþia RM, 1997).
Influenþarea publicului se poate – ºi se
face! – prin selectarea ºtirilor, prin
conceperea lor, prin plasarea lor în funcþie
de importanþa pe care vrem sã le o
acordãm, prin titlurile cu care le anunþã,
prin amãnuntele pe care le scoatem în
evidenþã ºi desigur pentru televiziune prin
selecþia ºi montarea imaginilor.
Dar, aceste disfuncþii le putem întâlni
ºi la celelalte funcþii ale mass-media. Când
ne referim la educaþie, culturã ºi formare
ne gândim poate mai ales la copii, la tineret,
deºi majoritatea emisiunilor de televiziune
din acest moment, fie ele la posturi
particulare dar –din pãcate – ºi la cele
publice se transpun la un nivel îngrijorãtor
de jos, prin care numai educaþie nu se face
ci mai curând influenþare persuasivã
politicã sau mercantilã în funcþie de
interesele emiþãtorilor. Iar pentru copii,
ceva desene animate sau filmuleþe penibile
care le dezvoltã capacitãþi mai degrabã
violente decât intelectuale. Noroc de unele
canale dedicate artelor, istoriei ºi culturii,
majoritatea neautohtone, unde chiar dacã
regãseºti tendinþe partizane, mai poþi detecta
ºi culturã adevãratã.
Despre divertisment ce sã mai
spunem, pe posturile noastre de
televizhiune, pe mai toate, este importat ce
format, de prost gust, farã calitãþi inter-
pretative de cele mai multe ori. Aici avem
de a face cu intoxicare de prostie, parcã
pentru a reveni la formula aþi prostit
88 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
poporul cu televizorul. Dar despre
acestea, mai multe în capitolul despre
aculturaþie.
Scriind despre situaþia din USA, încã
de la mijlocul secolului trecut, HL Emery
Edwin („The press and America”
Engl.Cliffs,1954) remarca senzaþionalismul
prin care canalele de ºtiri, cu dispreþ faþa de
omul de rând, faþã de etica jurnalisticã ºi
fãrã responsabilitate au folosit tonul bom-
bastic, strident, de senzaþie în scopuri per-
verse pentru a ademeni publicul. Au
transformat dramele vieþii în melodrame
ieftine, au deformat cotidianul, au înlocuit
ºtirile importante cu sex ºi violenþã. Aºa la
ei, aºa acum ºi la noi. Aferim!
Nimeni nu poate cere – ºi nici nu o
face – unui autor sã nu caute senzaþionalul
ºi sã producã numai ºtiri sau alte materiale
terne, cunoscute sau neinteresante. Nici
vorbã!
Numai cã, ducerea senzaþionalului la
extrem, la limite de nesuportat de cele mai
multe ori moral sau în spaþii de
subcivilizaþie, produce fenomenul de
senzaþionalism. Chiar dacã acest tip de
materiale, de emisiuni pot atrage un anumit
public, ele nu produc valoare de niciun fel
ºi sunt de condamnat. Publicul poate fi
stãpânul nostru dar nu ºi dictatorul
prostului gust.
Notã
În urmã cu 2-300 de ani, presa stãtea
sub nimbul seriozitãþii, funcþiona mai ales
pentru un cerc restrâns de accesanþi,
utilizatori. Iluminiºtii au crezut cã vor
putea face din presã un mijloc de
cultivare, formare ºi educare a maselor
populare pentru a crea la ele apoi, o
formã de gândire autonomã, poate criticã
ºi în orice caz mai elevatã decât
schemele culturii tradiþionale. Pantru o
perioadã, dorinþa aceasta a funcþionat.
De fapt pentru perioade diferite de timp
la fiecare popor. Radioul dar mai ales
televiziunea, în secolul al 20-lea, au
comasat aceste perioade ºi au
transformat rapid totul în show ºi
propagandã. Este ceea ce vedem ºi trãim
astãzi. Prof. Ben H Bagdikian de la
Universitatea Berkeley din California USA
ne avertiza încã din 1990 cã: „Lorzii
statului global”, proprietarii corporaþiilor
multinaþionale din mass-media,
controleazã circulaþia informaþiei (care
numai liberã nu mai este). Ei au propria
agendã care implicã o putere imensã
asupra ideilor, culturii, comerþului, politicii
în sine. Pentru ei profiturile sunt enorme.
Dar noi, noi cu ce ne alegem?
 BIBLIOFILIE
CARTEA – OBIECT DE COLECÞIE
În aprilie 1991 se vernisa la Muzeul
Municipiului Bucureºti – Palatul ªuþu –
expoziþia cu numele Cartea – obiect de
colecþie, al cãrui custode am fost, asistatã
de rafinatul cunoscãtor ºi distinsul critic
de artã Radu Ionescu ºi de arhitectul
Cristian Brãcãcescu, pe post de grafician.
Mãrturie a acestei expoziþii a rãmas
Catalogul acesteia, care oferã lista
exponatelor, cu succinte date de
identificare, ºi lista colecþionarilor care au
avut încrederea sã-mi încredinþeze, fiecare,
pentru o lunã de zile, câteva din comorile
pe care le descoperisem în bibliotecile lor
personale. Catalogul este bilingv, în limba
românã ºi în limba francezã, pentru cã
expoziþia a cuprins cãrþi bibliofile franceze.
Spicuind din prefaþa scrisã de criticul de
artã Radu Ionescu, îl lãsãm pe acesta sã
spunã despre mesajul subliminal al acestei
expoziþii care a vorbit despre gustul ºi
nivelul înalt de culturã al elitelor româneºti
ºi despre calitatea de tãmãdiutor pentru
tristeþea sufletului pe care aceste cãrþi au
dovedit-o intr-un „secol a cãrui ultimã
jumãtate a fost smulsã culturii.” (Radu
Ionescu, catalogul expoziþiei Cartea – obiect
de colectie, 1991) Aºadar, iatã ultimul
paragraf al mai sus menþionatei prefeþe: „Sã
le mulþumim celor ce le-au strâns, sã le
mulþumim celor ce le-au pãstrat ºi au
semãnat în juru-le pasiunea pentru cartea
frumoasã ºi sã mulþumim soartei care le-a
cruþat în faþa furiei culturocidului care, ºi
aºa, a fãcut destule victime”. Cei care au
primit aceste mulþumiri au fost colecþionarii
Barbu Brezianu, Dimitrie Callimachi, Gigi
Ceauºescu, Virgil Cândea, Radu Ionescu,
Costin Moþoiu, Dan Nasta, Constantin
Pappia, Stroe Slãtineanu, Alexandra
Sturdza, George Teodoru. Cu bunã ºtiinþã,
în catalog lista cãrþilor este separatã de lista
colecþionarilor ºi, astãzi, când citesc
catalogul imi revine pe buze zâmbetul ce a
însoþit atunci privirile cu subînþeles ale
organizatorilor expoziþiiei care, împreunã,
am decis sã nu specificãm în catalog care
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
Ana Andreescu
carte aparþine cãrui colecþionar. Ca mãsurã
de securitate, am gândit atunci, încã sub
povara variatelor spaime care ne bântuiau
încã viaþa. Acum, mi-ar fi plãcut sã ºtiu
unde aº mai putea vedea aceste exemplare
de excepþie, dar, mã gândesc, cã mãsura
de securitate luatã atunci este binevenitã
încã ºi astãzi. ªi, când te gândeºti cã au
trecut cei douãzeci de ani preziºi de Brucan
pentru preschimbarea societãþii româneºti.
Ceva-ceva s-a schimbat, totuºi. Au apãrut
inclusiv feluritele spaime noi.
Ceea ce cu siguranþã nu s-a schimbat
ºi nu se va schimba vreodatã este legãtura
invizibilã ºi trainicã, mai presus de timp,
dintre sufletul frumos iubitor de carte
frumoasã ºi cartea frumoasã însãºi. ªi mã
gândesc acum nu numai la colecþionari,
ci, mai ales, la artizanii cãrþilor bibliofile:
editori, tipografi, gravori, legãtori, fabricanþi
de hârtie.
Revenind la expoziþia din 1991, care a
reunit cãrþi tipãrite între 1501 – 1964, voi
prezenta cum l-am cunoscut pe unul dintre
cei mai interesanþi, dacã nu unic, creatori
de carte bibliofilã, în sensul cel mai propriu
al cuvântului. Întîlnirea cu editorul,
tipograful, gravorul Louis Jou s-a produs,
desigur, prin intermediul unei cãrþi. Titlul
ei este L’Illusion du prefet Mucius, conte
de l an 80 de notre Seigneur Jesus Christ,
autorul ei este Adrien Bertrand, editorul
este Berger-Levrault, iar anul apariþiei este
1917, la Paris, Nancy, Strasbourg. Louis
Jou este numai autorul ilustraþiilor ºi al
ornamentelor acestei cãrþi, frontispicii,
letrine ºi viniete finale, realizate prin tehnica
gravurii în lemn. Autorul cãrþii nu este unul
cu mare vizibilitate, dar ideea care stã la
baza acestei fantezii care l-a inspirat pe
Louis Jou este sublimã: iubirea, legea cea
nouã adusã de Isus oamenilor ºi credinþa
cã ea îi poate uni pe oameni. Concluzia
textului este tristã. Mesagerul iubirii, al
binelui este rãpus de forþele rãului. Ilustraþia
cãrþii este conceputã pe ideea antitezei între
bine ºi rãu, iar actorii acestei dihotomii
89
sunt Prefectul Mucius, roman, creºtin,
frumos ºi Teodoric, teutonul brutal ºi
întunecat. Spiritul luminos contra
materialitãþii primitive. Cei doi se înfruntã
la graniþa Imperiului Roman cu germanii,
la anul 80 de la naºterea lui Cristos. Ideea
lui Mucius cã-l va convinge pe barbar sã
renunþe la luptã în numele iubirii dintre
oameni este sortitã eºecului. Expresivitatea
celor 8 gravuri hors-texte, precum ºi al
ornamentelor, care sunt, de fapt, mici scene
cu conþinut epic, imbogãþesc ºi
înfrumuseþeazã cartea, tipãritã pe hârtie
Arches, cu filigran, ºi care aparþine tirajului
unic de 400 de expemplare, ea purtând
numãrul 282. Cartea, broºatã de editurã,
aºadar destul de expusã feluritelor
întâmplãri potrivnice cu care se va fi
confruntat în cursul vieþii ei de peste 80
de ani, la momentul în care noi ne-am
cunoscut, m-a fermecat. Cu mijloacele de
informare avute la îndemânã am cãutat mai
multe date despre Louis Jou ºi despre
activitatea lui. Am cunoscut, astfel, un
personaj fascinant.
În primul sfert al secolului al XX-lea,
în Franþa, în special la Paris, înfloreºte un
fenomen salutar pentru cartea frumoasã.
Dupã cartea secolului al XIX-lea, tipãritã
pe hârtie acidã, cu toate pericolele care
decurg din aceasta, cu ilustraþii executate
prin tehnica nouã, atunci, a litografiei, care,
fãrã a fi lipsitã de exemplele ei de reuºitã,
cade adesea pradã execuþiei neatente, în
Parisul începutului de secol XX, apar
câteva periodice interesate de domeniul
editãrii de cãrþi frumoase. Este cazul
revistelor Gazette du bon ton,
Scheherazade, Illustration du beau livre.
De asemenea, apar câþiva editori precum
Ambroise Vollard, Rene Helleu, Edouard
Pelletan, Leon Pichon, care adunã pe lângã
ei artiºti care preferã acvaforte, gravura
cu dãltiþa sau gravura în lemn ºi care au o
altã filozofie în ceea ce priveºte estetica
cãrþii. Este un reviriment al interesului
pentru carte ca obiect frumos, care implicã
atenþie acordatã hârtiei, caracterelor,
ornamentelor, ilustraþiei, legãturii folosite
pentru realizarea unei cãrþi. În acea
perioadã, a apãrut ºi Societatea bibliofililor,
care susþinea adesea tipãrirea unor cãrþi ce
erau refuzate de editorii tradiþionali, care
le considerau îndoielnice, dacã nu chiar
ºocante, în ceea ce priveºte ilustraþia.
În 1914, Societatea Bibliofililor publicã
o ediþie nouã a cãrþii lui Anatole France,
Les Opinions de M. Jerome Goignard,
apãrute în 1911 într-o ediþie obiºnuitã.
Noua ediþie este ilustratã de Louis Jou, un
90 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
nume oarecum necunoscut în peisajul ar-
tistic parizian. Carte îi fusese refuzatã
acestuia de editorul cãruia i-o propusese
mai întâi, pe motivul c㠄el (editorul) nu
înþelegea deloc ca ilustraþia unui text sã
neglijeze detaliul, anecdota, în beneficiul
unei interpretãri mai nobile, mai extinse.”
(„il...ne comprenait point que l’illustration
d’un texte neglijeat le detail, l’anecdote au
benefice d’une interpretation plus noble,
plus etandue.” – Francis Carco, Jean
Cassou, „Mon ami Louis Jou”, editeur
M.P. Tremois, 1921).
Publicarea cãrþii îi aduce consacrarea
ºi îi deschide larg lui Louis Jou drumul spre
celebritate.
Dar de unde venea ºi cine era acest
necunoscut care se impune cu maturitate
artisticã deplinã ºi care nu mai era la prima
tinereþe (avea deja 30 de ani)?
Luois Jou era un spaniol de origine
modestã, autodidact, care învãþase
meºteºugul tipãritului la tipografia Torquato
Tasso din Barcelona. Maeºtrii lui au fost
Aldus Manutius, Nicolas Jonson, Jean de
Tourne, ale cãror capodopere le consulta,
în anii petrecuþi în Barcelona, la Biblioteca
Arus. Secretele tipografiei i s-au dezvãluit
în ani cu muncã grea ºi studiu intens,
concomitent cu structurarea unei concepþii
superioare cu privirea la ce înseamnã o
carte. La Paris, a lucrat la imprimeria Editurii
Belle Edition, între 1911-1912. Acolo punea
în paginã luxoasa revistã Schererazade. În
acelaºi timp, lucra cu încãpãþânare la
ilustrarea cãrþii lui Anatole France, carte care
i-a adus consacrarea ºi despre care criticii
au spus c㠄temele ilustraþiilor sale... fac sã
aparã un accent satiric ºi negru care nu
existã în text...” (les themes de ses illustra-
tions... font sortir une aprete satirique est
noir qui n’est dans le texte...”
Insensibil la succes, Louis Jou a
continuat sã lucreze ºi sã scoatã cãrþi.
Primul sãu atelier a funcþionat în casa
Heloise et Abelard pe Quai des Fleures,
unde a lucrat ca editor, împreunã cu
Bossviel, cu care a publicat în ediþie
bibliofilã Principele lui Niccolo Machiaveli,
în 1921. Apoi, îºi mutã atelierul în Rue de
Vieux Colombier, unde tipãreºte L’Evangile
d’apres Mathieu. În acelaºi timp, executã
gravuri pentru alþi editori precum N.R.F,
Andre Coq, Helleu, Cres.
Dar, idealul lui era altul. El îºi dorea sã
facã singur munca „lentã, rãbdãtoare,
zilnicã, manualã, infinit de umilã ºi de
minuþioas㔠a vechilor tipografi.
În prefeþele cãrþilor sale ºi-a explicat
concepþia care stã la baza capodoperelor
 pe care le-a creat.
„Le livre, mon vieux, ce n’est pas une
valise” (Cartea, bãtrâne, nu este o valizã.),
obiºnuia sã le spunã Louis Jou prietenilor
ºi apropiaþilor sãi. Ea este purtãtoatea
imaginii sufletului omenesc, cu infinitele
lui faþete, ea îmbogãþeºte lumea ºi se cuvine
respectatã.
„Baza edificiului cãrþii” este pentru
Louis Jou litera, pe care acesta o numea
„aceastã bravã ºi solidã infanterie”. De
aceea, a desenat ºi a turnat singur
caracterele pentru cãrþile pe care le-a tipãrit,
dupã ce s-a preocupat îndelung de studiul
proporþiilor acestora. Pentru el, litera
trebuia „sã fie egala celorlalte elemente ale
cãrþii, pentru a exprima o idee”. În prefaþa
la Le prince, în 1922 deplângea faptul c㠄
arta nobilã a tipografiei a cãzut în mâinile
negustorilor”.
Gravura în lemn este pentru el singura
care poate da nobleþea necesarã unei cãrþi.
Ea trebuie sã trãiascã prin sine, s㠄producã
emoþie particularã, puternicã ºi profundã”,
sã incite ea însãºi la meditaþie, sã
îmbogãþeascã sensurile textului.
Punerea în paginã era ºi ea de maximã
importanþã. Jocul albului ºi negrului trebuie
sã fie echilibrat, dar sã impresioneze ºi sã
surprindã în acelaºi timp. Ilustraþia trebuie
sã fie în armonie cu oglinda textului, cu
tipul de literã folosit.
Hârtia, la vremea aceea suport unic al
texului, al ornamentelor ºi al ilustraþiei cãrþii
era selectatã cu grijã deosebitã de cãtre
Louis Jou, pentru a da soliditate edificiului.
Tipurile de hârtie pe care le-a preferat au
fost hârtia Japon, hârtia Hollande Van
Gelder, hârtia velinã Arches etc, toate hârtii
organice a cãror atingere îl impresioneazã
pe cititor cu puterea mângâierii inefabilului.
ªi, toate acestea trebuie puse în slujba
unui text cu substanþã, cu idee, cu
profunzime, de aceea Louis Jou ºi-a ales
autorii ale cãror opere le-a editat, tipãrit ºi
ilustrat cu maximã atenþie. Autorii care
l-au inspirat cu precãdere au fost Blaise
Pascal, Jean de la Fontaine, Niccolo
Machiavelli, Suarez, Montaigne.
Recunoaºterea originalitãþii ºi valorii
artistice a creaþiilor sale, succesul care a
venit pe deplin de la prima sa carte
publicatã, în 1914, la Paris, nu l-a
impresionat ºi nu l-a scos din ritmul lui, ci
mai degrabã i-a oferit spaþiul pentru a
desãvârºi reforma din „industria cãrþii” din
vremea sa, pe care el o considera cea mai
nobilã ARTÃ.
În colecþiile private din Bucureºti, am
cunoscut câteva dintre cãrþile create de la
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
literã, la ilustraþie de Louis Jou. Este vorba
de exemplarul numãrul 3 din 160 de
exemplare pe hârtie Montval din cartea lui
Jean de la Fontaine „Les amours de Psyche
et de Cupidon”, exemplarul 8 din tirajul de
210 exemplare pe hârtie verge a la forme
al cãrþii lui Suares „Les musiciens”,
exemplarul 34 din tirajul de 225 al cãrþii lui
Blaise Pascal „Trois opuscules”.
Viaþa îþi oferã surprize, când vrea ea.
În anul 2002, am fãcut un voiaj în
Provence ºi am dorit sã vãd neapãrat Les
Beaux de Provence. Nu ºtiam de ce. Nu
gãsisem prea multe de citit despre aceastã
micã localitate, cocoþatã pe un promontoriu
ºi în care nu au acces maºinile. Am ajuns
acolo, ne-am lãsat maºina la intrarea în
aºezare ºi am luat-o la picior pe strãzile
fermecãtoare, în pantã, strâmte ºi
întortocheate, flancate de cãsuþe nu mai
înalte de un etaj-douã, acoperite cu flori,
lãsându-ne în voia vrajei acestei bijuterii
de orãºel. ªi, tot baladându-ne pe strãduþe,
pe ce credeþi cã mi-au cãzut privirile ºi...
acolo au rãmas. Îmi venea sã mã ºterg la
ochi, convinsã cã trãiesc un miraj. Nu
gãsisem nicãieri vreun indiciu despre vreo
relaþie a lui Louis Jou cu zona Provence,
ca sã nu mai vorbesc cu o aºezare aparent
insignifiantã, aflatã la sute de kilometri de
Parisul intreprinderilor tipografice ale lui
Louis Jou. ªi totuºi, în faþa ochilor mei,
pe o placã destul de consistentã aflatã pe
zidul alb al unei construcþii cu nimic ieºind
din peisajul obiºnuit, stãtea scris
„FUNDAÞIA LOUIS JOU”. Totul era
acolo: casa lui, în care trãise ºi lucrase pânã
la sfârºit, matriþele, tiparniþele, cãrþile
fãcute de el ºi cãrþi fãcute de maeºtri lui
din veacurile al XV-XVI-lea. Totul vorbea
acolo de personajul acesta – de aceastã
forþã a naturii care a simþit ºi a trãit numai
pentru a-ºi pune în operã fascinaþia pentru
miracolul care era pentru el CARTEA.
Cum aratã un asemenea om? Iatã cum
îl prezintã prietenul lui Jean Cassou, în
cartea scrisã împreunã cu Francis Carco
„Notre ami Louis JOU”, pe care am mai
menþionat-o: „grand et gros, personage
inoubliable, pleine de malice et de
mefiance, chauve, robuste, pueril, avec un
hilarite pouissante.” (înalt ºi voinic, personaj
de neuitat, plin de maliþie ºi de neîncredere,
chel, robust, copilãros, cu o jovialitate
puternicã). Pentru prietenul sãu Jean
Cassou, Louis Jou era „innactuel”,
subliniind prin aceastã afirmaþie caracterul
de atemporalitate al travaliului acestuia,
dar, adãugãm noi, ºi exceptionalitatea
operelor create de cãtre acesta.
91
 FIRIDE BASARABENE

Nicolae Scurtu

NOI COMPLETÃRI LA BIOGRAFIA

LUI AXENTE FRUNZÃ
Biografia profesorului, publicistului,
prozatorului, traducãtorului ºi memoria-
listului Axente Frunzã (n. 13 februarie 1859,
Scorþeni, Orhei – m. mai 1933, Bucureºti)
este insuficient cunoscutã chiar ºi
specialiºtilor. Informaþiile ºi
referinþele biografice,
parcimonioase, câte au
apãrut pânã acum, sunt im-
precise, uneori eronate1 ºi au
menirea de a deruta pe un
biograf meticulos ºi onest în
acelaºi timp. Nici opera sa
publicatã în presã ºi nici cea
tipãritã în cãrþi nu e
catalogatã ºi bibliografiatã
corect, dupã normele
bibliografice internaþionale. O
sursã importantã pentru
elucidarea unor astfel de inexactitãþi o
constituie însemnãrile, memoriile ºi
epistolele sale trimise unora dintre confraþi.
Elocvente sunt, în acest sens, epistolele
trimise istoricului ºi memorialistului Ion S.
Floru (1864-1950), personalitate distinctã
a învãþãmântului românesc. Mãrturiile pe
care le face Axente Frunzã în aceste
epistole sunt interesante pentru biografia
ºi bibliografia sa, pentru
activitatea sa didacticã ºi
pentru istoria literarã în spe-
cial. Relevante, sub multiple
aspecte, sunt precizãrile ºi
observaþiile pe care le
întâlnim în cele douã epistole,
ce se transcriu, aici, pentru
întâia oarã, ºi din care aflãm
în ce mod abordau autoritãþile
vremii tipãrirea ºi difuzarea
unei gramatici a limbii
române, cu text paralel în
limba rusã ºi românã.
Interesantã e ºi precizarea privitoare la
schiþa Pe linie ce constituie debutul 2
absolut al prozatoarei Igena Floru (1892-
1926), fiica lui Ion S. Floru.

*
[Iaºi], 6 martie [1918]

Dragã Floru,

Chestia stã aºa. Acum vreo 3-4 zile primesc de la tine o carte poºtalã, prin care îmi
comunici cã Göbl e pe cale sã primeascã din nou ceva hârtie, ca sã poatã reîncepe
ediþia nenorocitei gramatici3.
Dar nu trecurã douã zile ºi tot tu îmi telegrafiezi cã afacerea rãmâne baltã, cã hârtia
continuã sã lipseascã, cã orice intervenþii sunt zadarnice.
Cred cã aºa trebuie sã înþeleg lucrurile ºi aºa le-am înþeles, ºi atunci am dat marelui
Halippa4 urmãtoarea telegramã, ca rãspuns la o telegramã a sa prin care, aproape odatã
cu cartea ta poºtalã, cu vreo trei zile mai înainte poate, îmi comunica, cã d[omnu]l
ministru Constantinescu5 îmi comunica cum cã s-a dispus sã se dea lui Göbl restul de
hârtie, necesar acelei cãrþi: „D[omnu]l Constantinescu vã înºealã. Hârtia ce promite,
dar nu se dã, faceþi sã înceteze aceastã batjocurã, care n-are nici mãcar meritul
originalitãþii”.
Ce zici? Poate cã era mai bine sã-þi fi scris, sã te întreb, sã aºtept rãspunsul tãu, ca
sã pot telegrafia mai documentat. Dar mi-am închipuit, cã lucrul e destul de clar ºi aºa.
Ce sã-þi mai scriu ºi ce sã-mi mai explici? Când lucrul e clar ºi aºa: se promite, se

92 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 amânã, apoi se declarã scurt: n-avem hârtie, nu dãm.
Încât acuma ce-i de fãcut? Sã aºtept o nouã intervenþie a lui Halippa, o nouã
promisiune, datã de porcu6, o nouã telegramã, ca sã mã mai consoleze, apoi iar refuz,
iar proteste cãtre Halippa etc.?
ªi ce e mai al dracului, e cã nici pânã azi nu ºtiu cam la ce paginã s-a ajuns cu
imprimarea, deºi în timpul din urmã îmi scrisese ceva ºi Nina.
Nu ºtiu cum s-a fãcut cã ºi-a adus ºi ea aminte de Göbl, de gramaticã etc., ºi hai
sã-mi scrie. Dar la ce paginã se aflã lucrul despre asta tufã.
ªi cam, chiar dacã mi-ar scri[e], tot n-aº fi sigur, scrie-mi te rog tu, unde s-a
ajuns, ca sã ºtiu mãcar atâta.
Încolo ce sã-þi mai scriu? Aºteptãm pacea, Torontalul, profituri de la Wilson etc.
Dar voi?
Între alte noutãþi, colegul Gh (cel cu þãranii de la Zbieroaia) s-a cam prins cu vreo
jumãtate de vagon de zahãr, pe care l-ar fi cumpãrat pentru cercul didactic, ca preºedinte,
dar pe când deja nu mai era preºedinte.
Acuma cicã e la Bucureºti, unde „stãruie”. Scrii?
Complimente la toþi
Frunzã

*
[Iaºi, 7 august 1919]

Iubite Floru,

Transmite, te rog, complimentele mele d[omni]ºoarei autoare. Am citit Pe linie...

E prima bucatã literarã în
literatura noastrã cuprinzând mai
mult sentiment decât la toþi
autorii de ambele sexe de azi ºi
din trecut, cuprinzând mai mult
studiu decât toate operele lui
Delavrancea ºi întreaga lui
generaþie.
Noi tot n-am plecat încã la...
munte, dar plecãm mâine.
Salutare
Frunzã

[Domnului Ion Floru, Strada Aurel Vlaicu, nr. 115. Bucureºti].

Note
• Originalele celor douã epistole, inedite, se aflã în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu
din Bucureºti.
1. Valeriu Nazar – Axente Frunzã în Dicþionarul scriitorilor români din Basarabia 1812–
2010 Ediþia a 2-a revãzutã ºi completatã. [O sintezã literarã documentarã de Mihai
Cimpoi]. [Chiºinãu, Editura Prut Internaþional], p. 247–248 + 1 foto bust Axente Frunzã
(Muzeul Literaturii Române „Mihail Kogãlniceanu”).
2. Eug. I. Floru – Pe linie în Românimea culturalã, 1, nr. 10–13, 15 iulie– 1 septembrie
1919, p. 12–15. Iar criticul literar Mihail Dragomirescu nota ~ Un om talent nuvelistic.
Publicãm în n[umã]r[ul] de faþã schiþa „Pe linie” asupra cãreia atragem cu tot dinadinsul
cititorilor noºtri iubitori de literaturã. E în felul ei o capodoperã ºi relevã un mare talent ce
meritã sã fie încurajat.
3. Axente Frunz㠖 Gramatica limbii române. [Text paralel în limba rusã ºi românã].
Bucureºti, Tipografia Curþii Regale, F. Göbl Fii, 1918, 1 f + IV + 342 pagini.
4. Pantelimon Halippa (1883–1979), preºedinte al Partidului Þãrãnesc din Basarabia (23
august 1918–iulie 1921). În aceastã calitate se preocupa de problemele basarabenilor
oriunde se aflau ei.
5. Alexandru Constantinescu (1859–1926) deþinea în acel moment portofoliul Ministerului
de Interne, apoi a trecut la Ministerul Industriei ºi Comerþului.
6. Astfel era apelat, uneori, Alecu Constantinescu.

Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 93

 LA PORÞILE EUROPEI
BÃTÃLIA DE LA POSADA, 1330 (2)*
Precizarea pe care o face regele este
foarte preþioasã. Aflãm cã strategia
românilor a fost aceea de a se retrage din
faþa adversarului, de a distruge tot în calea
lui, de a-l hãrþui ca sã nu se poatã
aproviziona. Când vorbeºte despre
campania lui Mahomed al II-lea în Þara
Româneascã, cronicarul bizantin, Laonic
Chalcocondil, descrie, aºa cum vom vedea,
strategia folositã de români, pentru a
contracara superioritatea, ca armament, a
adversarului.
„ªi neputând regele ºi ai
sãi sã gãseascã de mâncare
în þara necunoscutã, între
munþi ºi dealuri cu pãduri, au
început sã sufere în curând
de foame regele însuºi, ostaºii
ºi caii. De aceea, s-a ordonat
o împãcare cu Bazarad,
dându-ºi acesta cuvântul cã
va asculta de rege ºi cã va da
regelui ºi tuturor oamenilor sãi
siguranþa de a se întoarce
acasã ºi cã-i va arãta un drum
drept; ºi astfel regele se
întorcea în siguranþã punând temeiu pe
credinþa perfidã a schismaticului” (Cronica
pictatã, p. 234).
Regele afirmã cã, atunci, a încheiat cu
Basarab un armistiþiu, domnul „dându-ºi
cu perfidie cuvântul cã ni se va supune ºi
ne va aratã nouã ºi armatei noastre un drum
sigur de întors acas㔠(Idem, p. XLV).
În Cronica pictatã se repetã c㠄regele
se întorcea în siguranþã punând temeiu pe
credinþa perfidã a schismaticului”.
Repetarea calificativului de schismatic este
importantã, pentru cã e o dovadã cã
Basarab era de credinþã ortodoxã, unele
încercãri de a-l face cuman catolic n-au
nicio valoare.
Începe retragerea regelui cu oastea sa
ºi aceastã retragere este relatatã în
documentul regal astfel: „Atunci am
încheiat cu numitul Basarab un armistiþiu,
* Din volumul Mari bãtãlii pentru existenþa ca stat
a Þãrilor Române în Evul Mediu”, în pregãtire la
Editura Bibliotheca.
94 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Manole Neagoe
dându-ºi cu perfidie cuvântul cã ni se va
supune ºi ne va arãta nouã ºi armatei
noastre un drum, sigur de întors acasã.
Ne-am încrezut în cuvântul schismaticului
în care nu era bunã credinþã, ci înºelarea
bunei credinþe. ªi pe când ne întorceam
înapoi cu oamenii noºtri, pe o cale
blestematã în veci de Dumnezeu, închisã
de ambele pãrþi cu râpe ameþitoare, iar
înainte unde ea se lãrgea era întãritã, în
mai multe locuri, de puternice prisãci
ocupate de o mulþime de oameni înarmaþi
de ai numitului Basarab, ne
pomenim deodatã din toate
pãrþile cu un atac nãpraznic,
nãvãlind asupra noastrã ºi a
armatei noastre cu furie în
diferite chipuri ºi lovindu-ne
câineºte cu bolovani, cu
aruncãtori de praºtii ºi cu alte
izbituri ameþitoare de loviri
sãlbatice. Cu sãbiile lor
lovesc escadroanele noastre
înmuindu-ºi în sângele celor
uciºi sãgeþile ºi lãnciile lor.
Din toate pãrþile suntem izbiþi
de o ploaie de aruncãtori, fiind strânºi ca
de un zid muºcãtor. ªi nu era chip sã
scãpãm nici fugind înapoi, nici mergând
înainte, ci prinºi ca peºtii în plasã sau în
vârºe ne sbatem strigând cãtre Fãcãtorul
tuturor celor vãzute ºi nevãzute, cãtre
Mântuitorul nostru: ia aminte, Doamne, la
suspinele noastre cele adânci. Apoi cu
ajutorul dumnezeiesc al lui Iisus Christos
care s-a rãstignit pentru noi ºi cu al prea
sfintei sale maice ºi al tuturor sfinþilor,
fãcându-se din partea câtorva ostaºi de
lângã mine de asupra capului meu un
acoperãmânt de scuturi ºi înlãturând ast-
fel potopul ca de ploaie torenþialã a unor
lovituri de sãbii, de sãgeþi, de lãncii ºi de
alte izbituri ne puturãm feri vieaþa de
primejdia morþii ce se apropia din ce în ce
mai mult. Atunci credinciosul nostru,
Nicolae (Radoslav), un tânãr atlet, curajos
ca un recrut, cu mintea agerã, cu ochii
þintã la mine, furios ca un leu, încordându-ºi
forþele ºi tãria braþului sãu de ostaº, rupse
 ºi aruncã la pãmânt toatã armãtura sa de
fier ºi aºa desbrãcat, numai cu scutul ºi
agitându-ºi lancea sa cea ascuþitã se aruncã
din nou în linia celor ce nãvãliserã asupra
noastrã, având sã lupte voiniceºte. Nu se
mai gândea sã-ºi apere capul sãu, ci era
þintã la capul nostru, de asupra cãruia
sburau paloºele a cinci viteji ostaºi valahi
cari se grãbeau înainte de toate sã ne reteze
capul nostru de rege. Dar prin agerimea
sa fulgerãtoare pe toþi i-a rãpus,
aºternându-i la pãmânt lipsiþi de suflare.
Acolo însuºi viteazul soldat Nicolae ºi-a
primit din faþã ºase rãni la cap ºi la umeri
destul de grele ºi a lãsat pe locul luptei vro
douãzeci ºi cinci de nobili dintre ai sãi. ªi
astfel cu ajutorul lui Dumnezeu se potoli
ardoarea duºmanilor ºi se putu sparge
laturea dreaptã a zidului de duºmani ºi
luându-o la picior prin spãrtura fãcutã, din
bãtãlia venitã fãrã de veste, cu voia Celui
prea Înalt care pe toate, de mai înainte le
orânduieºte, siliþi la fugã de duºmani ºi
urmãriþi din acel loc, aflarãm prilejul
mântuirii ºi luarãm drumul spre casã. Dat
la 13 Decemvrie 1335” (Cronica pictatã,
p. XLVI).
Vestitul soldat, cum îi zice regele lui
Nicolae, fiul lui Radoslav, era un nobil de
seamã, din moment ce avea pe lângã sine,
ca vasali, o seamã de nobili, dintre care
cad în luptã vreo douãzeci ºi cinci. Un
amãnunt care trebuie sã ne facã sã fim
prudenþi atunci când considerãm cã un
boier de al nostru avea o ceatã comparabilã
cu acea a unui mare nobil feudal din Apusul
continentului.
În Cronica pictatã, care se inspirã din
documentul regal, avem o descriere mai
largã asupra bãtãliei, atenþia regelui
concentrându-se asupra celor ce priveau
numai propria lui persoanã. Astfel,
cronicarul scrie: „Cãdeau tineri ºi bãtrâni,
principi ºi nobili fãrã nici o deosebire. Cãci
aceastã tristã întâmplare a þinut mult dela
ziua a ºasea a sãptãmânii pânã la ziua a
doua a sãptãmânii viitoare, în cari zile
soldaþii aleºi aºa se izbeau unii de alþii,
precum în leagãn se leagãnã ºi se scuturã
pruncii sau cum se clatinã trestiile de vânt.
ªi a fost aci un cumplit dezastru, cãci au
cãzut o mulþime de ostaºi, de principi ºi de
nobili ºi numãrul lor nu se poate socoti,
din ziua a ºasea, în preziua Sfântului Mar-
tin (Dupã autorul Cronicii pictate, lupta a
þinut de vineri pânã marþi) ºi dupã aceea în
cea urmãtoare.
Au murit acolo ºi trei prepoziþi ºi
anume magistrul Andrei, prepozitul bisericii
din Alba, un bãrbat foarte venerabil, vice-
cancelarul maiestãþii sale regale, fiind acolo
a pierit cu sigiliul regelui. Apoi Mihail,
prepozitul din Pozsega ºi Nicolae,
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
prepozitul din Alba Transilvanã. De
asemenea Andrei, plebanul din Sarus ºi
cãlugãrul Petru din ordinul predicatorilor,
bãrbat onorabil, acolo ºi-a primit paharul
morþii crâncene, pentru cã în creierul
capetelor lor au bãtut miºeleºte cuie de
lemn. ªi au fost uciºi ºi unii preoþi cari
erau capelanii regelui. A cãzut în sfârºit ºi
o mulþime nenumãratã de Cumani.
Cadavrele tuturora, atât ale feþelor
bisericeºti, cât ºi ale nobililor laici acolo, pe
locul luptei, aºteaptã vremea de apoi a
învierii celei de obºte. ªi nici mãcar cei mai
de aproape ai lor n-au putut, din cauza
nãvãlirii duºmanilor, sã gãseascã pe cei
scumpi ai lor, pentru ca înºiºi sã-i îngroape.
Dar Vlachii au dus mulþi prizonieri, atât rãniþi
cât ºi neatinºi ºi au pus mâna pe foarte multe
arme ºi haine de preþ ale tuturor celor cãzuþi
ºi bani în aur ºi argint ºi vase preþioase ºi
brâuri de sabie ºi multe pungi cu grosiþe
late ºi mulþi cai cu ºele ºi cu frâne ce toate
le-au luat ºi le-au dus lui Bazarad Voevod.
Iar regele îºi schimbase însemnele
armelor sale, cu cari s-a îmbrãcat Desev,
fiul lui Dionisie, pe care crezându-l Vlahii
a fi însuºi regele l-au omorât cu cruzime.
ªi însuºi regele de abia a scãpat cu câþiva
inºi. Cãci au stat împrejurul regelui, ca niºte
ziduri de piatrã, magistrul Danciu cu fiul
sãu Ladislau ºi alþi ostaºi cari erau în
serviciul personal al regelui ºi magistrul
Martin, fiul lui Berend, cari primeau asupra
lor toate loviturile de sabie ºi de sãgeþi,
numai sã scape vieaþa regelui de lovitura
morþii” (Cronica pictatã, p. 235-236).
Cronicarul scrie cã au cãzut „din toate
pãrþile ºi din mulþimea câineascã a valahilor,
ca muºtele care au pierdut dulceaþa untului
de lemn, când ucideau fãrã milã pe poporul
creºtin ºi pe preoþii, unºi ai lui Christos”
(Ibidem).
Cronicarul a arãtat cã deºi Basarab s-
a arãtat dispus sã trateze, oferind condiþii
foarte avantajoase, s-a ajuns la dezastrul
de la Posada. Cronicarul are ºi o încheiere
cu rol moralizator: „Regele însã dupã acea-
stã întâmplare a venit la Viºegrad. Într-un
cuvânt, cu toate cã Ungurii au purtat
rãzboaie foarte mari ºi foarte crâncene,
totuºi aceasta li s-a întâmplat ºi lor, ca nu
cumva sã se sumeþeascã de mulþimea
victoriilor sau, cel puþin, sã fie pedepsiþi
pentru îngâmfarea lor de mai înainte,
pentru ca sã cunoascã ºi ei umilinþa ºi sã
înþeleagã cã de mila iubirii dumnezeeºti se
fac cu atât mai vrednici, cu cât rabdã
loviturile de îndreptare ale tatãlui ceresc.
Cãci Dumnezeu tatãl pe aceia îi pedepseºte,
pe cari îi iubeºte (Nam Dens Pater illos
corrigit, quos diligit)” (Ibidem).
(continuare la pagina 97)
95
 PORTRETE ÎN PENIÞÃ
Florentin Popescu
PRIETENUL CARE GÂNDEªTE
ÎN PARABOLE
Dupã trei ani ºi mai bine de când
pãstoresc „Bucureºtiul literar ºi artistic” pot
spune cã redacþia acestui lunar, pe care
l-am fondat împreunã cu poetul Coman
ªova, s-a consolidat. Are pagini ºi rubrici
cu profil distinct ºi colaboratori care le fac
de la un numãr la altul mai atractive, mai
interesante. Nu e numai pãrerea mea ci ºi
a multor cititori care ne scriu.
Consolidarea aceasta s-a fãcut,
retrospectiv privind, în trei valuri. Pentru
cã în trei valuri ne-am format un grup de
oameni de condei ºi care, pe deasupra, mai
au ºi idei.
De ce spun toate astea? Simplu, pentru
a introduce pe cititorul acestor rânduri în
ambianþa în care am cunoscut un om
aparte. El a venit la noi cu „al doilea val”
de colaboratori ºi a fost adus de cãtre
cunoscutul, neobositul ºi freneticul Ion
Andreiþã.
Omul se numeºte Vasile Szolga, este
pe jumãtate secui, dar poate mult mai
român de cât mulþi români-români, cum
bine ºi exact zice tocmai cel care i-a propus
sã scrie la revista noastrã ºi l-a adus aici,
acelaºi Andreiþã care, la rândul lui (trebuie
s-o recunoscu!), are fler la oameni, cã doar
nu degeaba a fost el toatã viaþa, pânã la
pensionare, reporter colindând þara în lung
ºi în lat. Vasile Szolga, în viaþa de zi cu zi,
este profesor universitar la Facultatea de
Construcþii din Bucureºti, instituþie care
mai zilele trecute i-a conferit titlul de
„Profesor emerit”.
Dar nu despre virtuþiile ºi împlinirile
lui în acest domeniu mi-am propus sã scriu
(deºi ar merita, sunt convins!), ci despre
publicistul ºi scriitorul Vasile Szolga, un
condei care face notã aparte nu numai între
condeiele de la „Bucureºtiul literar ºi artis-
tic”, ci între toate cele – multe, foarte
multe! – ale literaturii care se scrie azi în
România.
Mai apoi mi-am propus sã zic ceva ºi
96 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
despre pictorul Vasile Szolga – ºi el o
personalitate accentuatã printre cei care
mânuiesc pensulele ºi culorile.
Cât priveºte scrisul publicistic de la
revista noastrã, colaboratorul despre care
este vorba a venit la început cu câteva
însemnãri turistice care nu fãceau
excepþie de la regulile ºi canoanele unor
texte cu acest caracter. Dar, de unde
credeam atunci, la începuturile revistei,
cã avem a face cu un reporter obiºnuit,
cu un ins care cãlãtoreºte în þarã ºi în
afara ei, „cu gândul de a scrie”, precum
au fãcut-o/o fac mulþi, de la Odobescu
încoace, aveam sã constatãm, la scurtã
vreme, cã ne aflãm în faþa unui scriitor
original, care a ales (i-a fost dat?!) sã
gândeascã în parabole ºi sã spunã/sã
comunice adevãruri ºi idei frumos ºi
ingenios îmbrãcate în haina unor parabole
sau fabule cu totul personale.
Când îl citeºti, ai senzaþia cã spune o
poveste, un basm sau cam aºa ceva.
impresie falsã, însã, fiindcã fiecare text are
un tâlc, cere o cheie, deschide o fereastrã
cãtre o interpretare ce te conduce la o
moralã, la o învãþãturã. Fãrã a înþelege de
aici cã ar fi vorba de prozã cu caracter
didactic, folositoare, eventual, elevilor din
primele clase de ºcoalã. Nu. Aici existã,
de fapt, douã straturi ale textului: unul de
suprafaþã, înºelãtor, desigur (povestea
propriu-zisã, parabola, fabula cu micul ei
cumul de întâmplãri) ºi unul mai adânc,
filosofic aº spune. Cele douã straturi nu
presupun iniþieri speciale, fiind descifrabile
prin lecturi foarte atente.
Vasile Szolga propune adesea subiecte
care, la prima vedere, sunt absurde: statui
care vorbesc, þinuturi în care oamenii spun
tot ce gândesc ºi produc încurcãturi ºi
situaþii dificile.
Dacã la toate mai adãugãm ºi faptul
cã acest autor deþine o anume artã a
conciziei, elaborând texte în care nimic nu
 e de prisos (sã vinã asta, oare, din formaþia
sa de inginer constructor, printr-o translare
a rigorilor din planul ºtiinþelor exacte în cel
al literaturii?) avem deja imaginea unui
scriitor de proze scurte (involuntar
probabil!) perfect adaptat ritmului vieþii
noastre moderne, în care oamenii nu mai
au nici timp ºi nici rãbdare sã citeascã
scrieri literare desfãºurate pe spaþii largi
(romane de sute de pagini, povestiri,
aºijderea cu întinderi greu de strãbãtut).
Povestite, parabolele în care gândeºte
Vasile Szolga ºi pe care le încredinþeazã
tiparului nu conving pentru cã, dincolo de
firul micii naraþiuni pe care le cuprind ele
trebuie gustate prin lecturã. Numai aºa
cititorul poate trãi ºi plãcerea suculenþei
limbajului, în fine „punerea în paginã”, cum
se spune în limbajul publiciºtilor ºi
editorilor.
Când vor fi adunate într-o carte
(fiindcã, sunt sigur, va veni ºi ziua aceea),
micile parabole, fabule sau cum vreþi sã le
spuneþi, vor da imaginea unui autor de
pregnantã originalitate, ale cãrui texte au,
deopotrivã, darul de a delecta, dar ºi de a
îndemna la reflecþie, la meditaþie.
În reuniunile lunare ale cenaclului
„Catacomba” de pe lângã revista noastrã,
Vasile Szolga ne-a surprins pe toþi ºi prin
talentul lui de pictor, de portretist care ºtie
sã priveascã ºi dincolo de înfãþiºarea
exterioarã a modelelor lui, scrutând, cum
(urmare de la pagina 95)
Bãtãlia de la Posada,
1330
Locul unde s-a dat bãtãlia nu ne este
cunoscut. Posada înseamnã loc întãrit la
hotar, unde locuitorii din zonã sunt obligaþi
sã slujeasc㠄la posadã”. În privinþa locului
pe unde s-a retras Carol Robert de Anjou
sunt discuþii. De întors pe unde venise, era
foarte puþin probabil, având în vedere
lungimea drumului, în condiþiile în care
regele ºi oastea sufereau de lipsa de alimente.
Drumul cel mai scurt de la Curtea de Argeº
spre Transilvania este cel de la ªuici, prin
Þara Loviºtei. S-ar putea obiecta cã dincolo
de munþi, regele ar fi întâmpinat ostilitatea
cetãþii Sibiului. Sibienii nu dispuneau de o
garnizoanã atât de numeroasã încât sã
înfrunte armata regalã, care putea trece
nestingheritã pe lângã cetate.
Campania din 1330 este foarte
importantã pentru cunoaºterea puterii
militare a Þãrii Româneºti.
Acum când au apãrut unii care se
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
se spune, adâncul sufletului ºi descoperind
acolo exact ceea ce îl individualizeazã pe
cel pictat. A dovedit-o/ o dovedeºte de
fiecare datã când apare cu câte o nouã
pânzã de pe care ne priveºte câte unul dintre
colegi.
Este de-a dreptul uimitor cum acest
artist (care nu are studii de specialitate în
domeniu, cum te-ai fi aºteptat) reuºeºte
sã picteze portrete dupã imaginea din
memorie, poate puþin confruntatã cu o
fotografie, de vreme ce oamenii nu-i
pozeazã, iar tablourile lui – cum ne
mãrturisea într-o clipã de confesiune – se
„nasc” seara în bucãtãria apartamentului
în care locuieºte cu familia. Nu are un ate-
lier ºi nici scule sofisticate pe care sã le
foloseascã. Are, în schimb, ceva care mi
se pare a fi mult mai preþios decât acele
unelte: un suflet mare ºi o tot atât de mare
bucurie a creaþiei ºi a creaþiilor pe care nu
le pãstreazã pentru sine ci le dãruieºte
colegilor ºi prietenilor.
În vremurile noastre, asemenea
oameni se întâlnesc din ce în ce mai rar.
Nu pentru cã n-ar exista, ci pentru cã nu
ne este dat sã ne încruciºãm drumurile
noastre cu ale lor.
De aceea cred cã ei trebuie primiþi în
pridvoarele sufletelor noastre cu aceeaºi
bucurie cu care erau primiþi, odinioarã, în
copilãria noastrã de la þarã, colindãtorii la
ceas de iarnã ºi de sãrbãtoare.
îndoiesc de victoriile româneºti din secolele
XIV-XV, pornind de la câte un document
care nu are nicio valoare, nu se pot formula
rezerve în legãturã cu victoria româneascã
din 1330. Documentele care ne dau
posibilitatea sã cunoaºtem cum s-a
desfãºurat campania au fost o diplomã
regalã ºi o Cronicã inspiratã, în parte, din
diploma respectivã. Nu se poate interpreta
diploma regalã decât aºa cum o aratã
cuprinsul, autor fiind regele. E foarte
interesant cã, deºi pentru orgoliul unui mare
feudal nu este deloc lãudabil ce s-a petrecut
la Posada, regele a avut curajul ºi cinstea
de a prezenta faptele aºa cum s-au întâmplat.
Pentru istoricii români, victoria lui
Basarab a indus sentimentul, firesc, cã o
oaste a Þãrii Româneºti se putea confrunta
cu o oaste ca aceea a unui mare regat, cum
s-a numit Ungaria. Când despre alte
confruntãri militare viitoare vor gãsi în
documentele strãine, care arãtau cã românii
au obþinut o victorie, li s-a pãrut firesc sã
fie aºa, din moment ce un rege angevin
recunoºtea singur cã la Posada a suferit
un adevãrat dezastru.
97
 DICÞIONAR
ION GAVRILà – MENTOR
AL CULTURII DÂMBOVIÞENE
Fervent cultural, istoric literar, eseist,
publicist, se naºte pe 16 ianuarie 1935 în
comuna Râu Alb, judeþul Dâmboviþa. Dupã
studiile primare în satul natal ºi la Fieni,
urmeazã ªcoala Normalã din Câmpulung
ºi Institutul Pedagogic din Galaþi,
Facultatea de Filologie, specializarea
românã-rusã (1962), apoi
Facultatea de Limba ºi
Literatura Românã a
Universitãþii Bucureºti
(1965). Funcþioneazã ca
învãþãtor ºi profesor,
conduce ªcoala din Râu Alb,
liceele din Bãleni (1962-1963)
ºi Târgoviºte („Ienãchiþã
Vãcãrescu”, 1982-1986). O
mare parte a activitãþii o
desfãºoarã ºi în domeniul
culturii, ca director al Casei
Raionale de Culturã Târgoviºte (1964-
1965), secretar al Comitetului de Culturã
ºi Artã al raionului Târgoviºte (1965-
1968), preºedinte al Comitetului de Culturã
ºi Artã al judeþului Dâmboviþa (1968-1980)
ºi al Comitetului Municipal de Culturã ºi
Artã Târgoviºte (1986-1990). Acestora li
s-au dat în timp denumirea de Comitete de
Culturã ºi Educaþie Socialistã. În paralel ºi
alte funcþii în aparatul de partid ºi de stat,
atât înainte cât ºi dupã 1989.
Debut publicistic în „Uzina ºi ogorul”
(1962), cu articolul „Trei paºoptiºti
dâmboviþeni”. Colaboreazã cu studii ºi
articole la „Manuscriptum”, „Echinox”,
„Steaua”, „Contemporanul”, „Flacãra”,
„Îndrumãtorul cultural”, „Flamura
Prahovei”, „Apãrarea patriei”,
„Dâmboviþa”, „Valachica”, „Curier”,
„Litere”. Consultant ºtiinþific la o serie de
filme sau reportaje TV despre istoria ºi
cultura acestui spaþiu de spiritualitate
româneascã („Testamentum”, „Ioan
98 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Victor Petrescu
Alexandru Brãtescu-Voineºti”,
„Crizantema de Aur”, „Zidurile au
amintiri”). Are merite deosebite în viaþa
culturalã ºi spiritualã a arealului
târgoviºtean, prin refacerea unor lãcaºuri
de cult, inaugurarea unor statui de
domnitori sau scriitori, înfiinþarea de muzee
ºi case memoriale existente
ºi azi (Muzeul Scriitorilor
Dâmboviþeni, Muzeul
Tiparului ºi Cãrþii Vechi
Româneºti, Casa Memorialã
„I.L. Caragiale” din comuna
natalã a marelui scriitor).
Perene în timp au fost ºi
Festivalurile „Crizantema de
Aur” ºi „Moºtenirea
Vãcãreºtilor”, la care a
contribuit plenar. A iniþiat
primul spectacol de sunet ºi
luminã din România, în Curtea Domneascã
din Târgoviºte: „La Porþile Istoriei” (în
perioada 1969-1980). A realizat o viabilã
strategie culturalã, într-o perioadã deseori
ostilã tradiþiilor spirituale autentice.
Debut editorial târziu cu „I. Al.
Brãtescu-Voineºti. Viaþa ºi opera literarã”
(2004). A fost coautor la lucrãri
monografice despre judeþul Dâmboviþa sau
a prefaþat pe cele ale comunelor: Brãneºti,
Morteni, Bãleni, Runcu ca ºi unele de
specialitate („Tezaurul judeþului
Dâmboviþa” de George Potra; „Dezvoltarea
învãþãmântului în judeþul Dâmboviþa”, de
Gheorghe Pârnuþã).
Lucrarea dedicatã scriitorului
târgoviºtean Ioan Alexandru Brãtescu-
Voineºti abordeazã, într-o viziune originalã,
susþinutã cu documente inedite, atât viaþa
cât ºi activitatea socialã ºi literarã a celui
pe care, Garabet Ibrãileanu îl numea „un
fel de Panã Trãsnea în literatura noastrã”,
fiind convins „cã în dosul acestui stil, aº
 zice banal de simplu ºi de natural, se
ascunde o muncã infinitã de compoziþie,
de concentrare”. Îi caracterizeazã astfel
scrisul: „Opera izvorãºte, de cele mai
multe ori, din fapte reale trecute prin filtrul
sãu de artist. Este un miniaturist. Tehnica
sa strãluceºte prin mariajul minunat de
armonie ºi sunete, de luminã ºi sentimente,
puse în paginã fãrã violenþã ºi cu mijloace
simple. Asemenea unui pictor rafinat, îºi
selecteazã decorurile cu aleasã pricepere,
dozând culorile în nuanþe calde,
odihnitoare, accesibile. Prin caracterul lui
moral ºi naþional creaþia sa se înscrie în
salba de valori a neamului nostru”. Este
convins c㠄Astãzi, când aranjamentele bat
regulamentele, când trãim într-o lume de
gheaþã, cu mare aderenþã spre egocentrism,
întreaga operã a lui Brãtescu-Voineºti
devine actualã. În cazul de faþã nu trebuie
cãutate petele în soare, ci soarele în pete.”
Constata c㠄În viaþã, nu de puþine ori,
mi-a fost dat sã parchez în zone interzise ºi
am trecut de la «Prometeu înlãnþuit» la
Prometeu monitorizat. Am înþeles cã trei
lucruri ne definesc ca oameni: speranþa,
credinþa ºi iubirea. Cu ultima vom pãºi
ºi-n eternitate. Pentru greºeli existã uitare,
pentru eºecuri a doua ºansã, pentru iubire
mai existã timp. Fiecare dintre noi, mã
refer ºi la cei mai tineri decât mine, sã fie
un aspirator de idei.”
Volumul de interviuri „Destin într-un
timp dogmatic. Ion Gavrilã în dialog cu
Mihai Stan” (2006) are un vãdit caracter
biografic, relevând momente din
îndelungata activitate de diriguitor al culturii
târgoviºtene ºi dâmboviþene, în calitatea sa
de secretar ºi preºedinte al unor comitete
de culturã, educaþie ºi artã la nivel local ºi
judeþean. A rememorat iniþiative
prestigioase în afara celor arãtate mai sus,
dintre care s-au evidenþiat prin amploare
ºi ecou: „Mesaje dâmboviþene în timp”
(1968), „Patrimonium” (1969),
„Testamentum” (1969), „Contemporania”
(1986), „Zilele Cetãþii” (1988), primite
favorabil în viaþa culturalã a perioadei res-
pective. Un alt moment deosebit a fost
constituirea la Târgoviºte (1972) a
„Societãþii Române de Bibliofilie ºi Ex libris”
ºi a „Societãþii de Istorie Literarã «Ion
Heliade Rãdulescu»”, cu activitãþi
fructuoase în urmãtorii ani (pânã în 1989
cu precãdere, dar ºi astãzi), acestea fiind
desfãºurate în special de cãtre Muzeul
Judeþean Dâmboviþa ºi Biblioteca
Judeþeanã. În marea lor majoritate au
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
beneficiat de sprijinul logistic (material ºi
financiar) ºi a altor instituþii culturale
judeþene. În încheierea dialogului dorea
„celor chemaþi pentru asemenea Renaºtere
(a culturii dâmboviþene), altruism,
toleranþã, autodepãºire, pasiune ºi foarte
multã muncã pentru interesul obºtii”.
Membru fondator al Societãþii
Scriitorilor Târgoviºteni (2005). Distins cu
Premiul pentru interviuri-reportaj al
Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni (volumul
„Destin într-un timp dogmatic: Ion
Gavrilã în dialog cu Mihai Stan”, 2007).
Este cert cã de-a lungul a peste douã
decenii în care a fost diriguitor al culturii
din Târgoviºte ºi din judeþ, a lãsat alãturi
de mulþi colaboratori ai sãi urme perene ce
se înscriu în zestrea de spiritualitate a
acestor meleaguri.
La împlinirea a opt decenii de viaþã un
gând bun ºi urãri de sãnãtate din paginile
acestei reviste, precum ºi din partea
Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni, al cãrui
membru fondator este.
Scrieri:
I. Al. Brãtescu-Voineºti. Viaþa ºi op-
era literarã. Târgoviºte, Editura
Bibliotheca, 2004; Destin într-un timp
dogmatic. Ion Gavrilã în dialog cu Mihai
Stan. Târgoviºte, Editura Bibliotheca,
2006.
Referinþe:
Popescu Mihai Gabriel. Memoria
dascãlilor noºtri, IV. Târgoviºte, Editura
Bibliotheca, 2000, p. 60-63; Petrescu, Vic-
tor. Scriitori ºi publiciºti dâmboviþeni.
1900-2004. Târgoviºte, Editura
Bibliotheca, 2005, p. 98-99; Vasiliu,
Teodor. Istoria Crizantemei de Aur,
Târgoviºte, Artpress, 2007, p. 46; Coandã,
George. Istoria Târgoviºtei. Cronologie
enciclopedicã, Ed. a II-a, Târgoviºte,
Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2007, p.
356; Stan, Mihai. „Conferia. Convorbiri
ºi confesiuni”, Târgoviºte, Editura
Bibliotheca, 2009, p. 155-164;
Enciclopedia oraºului Târgoviºte, Ed. a
II-a, Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2012,
p. 242; Stan, Mihai; Petrescu, Victor;
Coandã, George. Societatea Scriitorilor
Târgoviºteni. Din istoria unei grupãri
literare. Târgoviºte, Editura Bibliotheca,
2013, p. 210-211. Petrescu, Victor.
Crochiuri literare. Scriitori ºi publiciºti
dâmboviþeni (1900-1944). Târgoviºte,
Editura Bibliotheca, 2014, p. 177-179
99
 CÃRÞILE BIBLIOTHECII
UN ATLET AL LECTURII
SAU ULTIMUL DANDY
Uneori liniile conturate de compasul
Marelui Arhitect au stupefiante intersectãri
care mai-mai cã te conving cã acel Cineva
le-a trasat voit astfel, probabilitatea ca acestea
sã se fi combinat aleatoriu fiind cel puþin egalã
cu aceea ca piesele metalice dintr-un depozit
de fier vechi sã se îngemãneze singure
într-un fel de puzzle închi-
puind un elicopter.
Sunt întâmplãri în viaþa
insului care-l convertesc,
fiindcã explicaþiile de bun
simþ devin aproape imposibile
într-o interpretare realistã, iar
tentaþia de a le pune pe seama
Destinului e adesea irezis-
tibilã. Astfel am fost eu
tentat sã nu pun doar pe
seama hazardului întâlnirea
peste ani cu urmaºii direcþi
ai celor doi profesori de la
Liceul „Dr. Angelescu” din
Gãeºti care-l instruiserã pe – preiau aici
un termen întâlnit doar la Barbu Cioculescu –
„paternelul” meu. Mai cred cã prietenia cu
Barbu Cioculescu ºi Ileana Iordache-
Streinu, al cãrei rod sunt peste zece volume
apãrute la Bibliotheca, face parte din acele
momente mirabile, unice, adesea
irepetabile, în existenþa fiecãruia dintre noi.
În cadrul unui simpozion naþional
„Vladimir Streinu” (la Gãeºti, de mai mulþi
ani, este evocatã personalitatea lui „Fãt-
Frumos-din-Teiu”, ilustrul critic, patron al
Colegiului Naþional care-i poartã numele,
prin comunicãri ºtiinþifice, un concurs
naþional de literaturã ºi, de vreo cinci ani
încoace, prin lansarea unei cãrþi, o reeditare
din opera lui Vladimir Streinu, prin
bunãvoinþa fiicei sale, Ileana Iordache-
Streinu, care oferã gratuit copyright-ul
Editurii Bibliotheca), am amintit celor
prezenþi câteva astfel de etape ale unui
veritabil lanþ la cauzalitãþilor. Este momentul
sã amintesc cã Simpozionul, sprijinit
100 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Mihai Stan
financiar destul de punguit de primarul
oraºului Gãeºti, este organizat de Colegiul
Naþional „Vladimir Streinu”, de Societatea
Scriitorilor Târgoviºteni ºi de Editura
Bibliotheca, ºi cã la acesta participã, pe
lângã profesorii colegiului, elevii ºi
profesorii concurenþi la secþiunea eseu, ºi
foºti absolvenþi ai acestei
ºcoli de tradiþie, printre
aceºtia numãrându-mã.
Iatã, succint, câteva piese
ale puzzle-ului de care
aminteam. În perioada 1964-
1965, m-am bucurat de ºansa
unicã de a-l avea – repetând
experienþa tatãlui meu –
profesor la Institutul
Pedagogic din Piteºti, la
cursul de istoria literaturii
române vechi, dar ºi la semi-
nar, pe ªerban Cioculescu, pe
atunci de curând reintegrat în
învãþãmântul superior, un dascãl uimitor
prin erudiþie dar ºi printr-un nebãnuit talent
pedagogic. Tatãl meu, deþinut politic prin
închisorile comuniste, eliberat dupã ºapte
de la Canal, aflând cã ªerban Cioculescu
este profesorul meu, îmi povestea cã în
1932-1933 la Liceul „Dr. C. Angelescu” îi
avusese ºi el profesori pe ªerban Cioculescu
ºi pe Vladimir Streinu (Nicolae Iordache) ºi
cã, pe lângã talentul didactic aveau ºi darul
de a-ºi apropia liceenii, mulþi dintre aceºtia
fii de þãrani înstãriþi (tata era din Teiu Vale
ca ºi Vladimir Streinu). Prietenia mea cu
Barbu Cioculescu a închis peste timp cercul
proiectat parcã de Marele Arhitect. Întâlnit
la o ediþie a „Moºtenirii Vãcãreºtilor”, B.
Cioculescu acceptã sã devinã colaborator
permanent al „Literelor” (cu câteva luni dupã
Alexandru George). Astfel, senior editor ºi
membru fondator al Societãþii Scriitorilor
Târgoviºteni, Barbu Cioculescu devine o
figurã de înãlþime a culturii scrise
târgoviºtene (N.B. Legãturi „târgoviºtene”
 avusese ºi Nicolae Iordache, alias Vladimir
Streinu, ca deputat de Dâmboviþa al PNÞ).
Când i-am propus ca titlu al rubricii
„Breviar” (acelaºi ca al lui ªerban Cioculescu
în „România literarã”) a acceptat. Desele
întâlniri, discuþiile, amintirile comune,
colaborarea lunarã la „Litere”, aduc firesc
ºi pe aceea cu Editura
Bibliotheca, unde îi apar rând
pe rând volumele: „Mateiu I.
Caragiale. Receptarea operei”
(2004), „De la Mateiu...
citire” (2005), „Istoria
literaturii române moderne.
Începuturile literaturii
artistice”, prefaþã ºi îngrijire a
pãrþii datorate criticului ºi
istoricului literar ªerban
Cioculescu din volumul I al
„Istoriei literaturii române” de
Tudor Vianu, ªerban
Cioculescu, Vladimir Streinu
(2006), „Zãdãrnicii. Prin
vuietul vremii” (2007), „Amintirile unui
uituc. Exerciþii de memorialistic㔠(2012).
În 2014 a apãrut la Bibliotheca ediþia a II-a
revãzutã ºi augmentat㠖 mai bine de 150
de pagini apãrute în foileton lunar în revista
„Litere” la care Barbu Cioculescu este se-
nior editor (de fapt, ºtiind din experienþã cã,
tipãrite la distanþã în timp, rareori volumul I
ºi cel de al doilea se strâng laolaltã, am
adãugat cãrþii apãrute în 2012 proiectatul
volum al doilea, rezultând un op masiv lansat
la Târgul de Carte Gaudeamus ºi la librãria
bucureºtean㠄Mihail Sadoveanu”),
„Amintirile unui uituc” fiind consideratã de
critica onestã printre cãrþile anului 2014.
Celor ºase cãrþi semnate
de Barbu Cioculescu ºi
apãrute la Editura Bibliotheca
li se pot adãuga alte câteva
volume la care Barbu
Cioculescu a scris studii
introductive sau prefeþe:
Vladimir Streinu – fost ceea ce am râvnit a
„Radiografii politice”
(2013), Vladimir Streinu –
„Studii ºi articole despre
Mihai Eminescu” (2014).
Prima carte apãrut la
Editura Bibliotheca, ediþia
„Mateiu I. Caragiale.
Receptarea operei” (2004), poate fi
consideratã finis coronat opus, a unei
permanente preocupare a lui Barbu
Cioculescu pentru opera mateinã (unii
critici au vãzut în aceastã aplecare spre
descifrarea scrierilor autorului „Pajerelor”
ºi al „Crailor” o polemicã subtilã cu
„paternelul”) plasându-se cronologic spre
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
finalul seriei scrierilor sale: Ioan Luca
Caragiale, „Jocul oglinzilor” (Bucureºti,
Editura Minerva, 1972); Mateiu I.
Caragiale, „Opere” (Bucureºti, Fundaþia
Culturalã Românã, 1994); Mateiu I.
Caragiale, „Opere” (Bucureºti, Editura
Naþional, 2001); Mateiu I. Caragiale,
„Opere” (Bucureºti, Editura
Academiei Române, 2001).
Cartea apãrutã la Editura
Bibliotheca, rod al patru
decenii de preocupãri vizând
cuprinderea personalitãþii ºi
operei într-o interpretare ce
a þinut seama de ediþia din
1936 a lui Perpessicius, dar
ºi de lungul ºi compactul ºir
de exegeþi, fãrã a lãsa prea
mult loc polemicilor rezol-
vate tranºant, poate fi
consideratã unicã, fiindcã,
aºa cum mãrturisea autorul,
„anexa” aduce la îndemâna
lectorului pagini greu de gãsit dacã nu
imposibil de aflat. Excelente primele trei
capitole („Pajere”, „Remember”, „Crai de
Curtea-Veche”) prin informaþie ºi prin
prelucrarea originalã a acesteia.
Editarea cãrþii mi-a prilejuit numeroase
colocvii cu autorul, de la care am învãþat,
într-o vreme când gramatica, ortografia,
acurateþea topicii, urbanismul argumentãrii,
onestitatea polemicii nu mai sunt cultivate
precum odinioarã, cum trebuie sã fie
adevãratul editor nutrit la tradiþiile
interbelice ale veritabilului om de carte.
Despre volum însuºi autorul
mãrturiseºte: „Orice disputã în jurul operei
– dacã nu ºi a vieþii – marelui
Mateiu trebuie sã þinã seama
în concluziile ei, de variabilele
receptãrii scrisului sãu, de-a
lungul unor trecute decenii,
cãtre cele mai apropiate
þãrmuri ale prezentului. A
întreprinde în aceastã carte,
spre a nu irosi un fiºier la a
cãrui alcãtuire de asemenea
am lucrat decenii cu multe
satisfacþii, nu mai puþin cu
necontenita bãnuialã cã,
poate, documente, date,
opinii se aflã ascunse în locuri încã
necercetate. Ceea ce conferã cititorului
dreptul sãu de a-ºi spune cuvântul.”
„Zãdãrnicii prin vuietul vremii” (2007),
carte dedicatã Simonei Cioculescu, soþiei,
care i-a înlesnit timpul dedicat citit-
scrisului, care, la un „Atlet al lecturii”, se
consumã din belºug, se deschide – semn
101
al umorului de înaltã clasã combinat cu
calamburul – cu o „Pe faþ㔠în care
prepoziþia în forma ei actualã (nu „pre” ca
la prefaþã) apropie sensul de cel al locuþiunii
verbale „a da pe faþã”, adicã a destãinui, a
spune adevãrul-adevãrat într-un fel de
confesiune. Lectorul va afla cã Barbu
Cioculescu a scris ºi scrie articole la gazetã
aºa cum alþii colecþioneazã timbre, sugestie
cã volumul de faþã e un fel de „clasor”
reunind articole apãrute în timp la
„Dreptatea”, „România liberã”, „Cotidianul”,
„Vremea dreptei”, „Luceafãrul românesc”
(Canada), „România literar㔠ºi – nu se putea
altfel – în „Litere”. Sunt 110 articole, un
puzzle tematic (culturã, istorie, literaturã,
politicã, partide, publicaþii, evocãri,
personalitãþi, evenimente, aniversãri,
comemorãri, cronici de întâmpinare,
sociologie, economie, expo-
ziþii, evenimente mondene,
politicã internaþionalã etc.
etc.) care, în final,
paradoxal, oferã lectorului o
imagine completã ºi
complexã a unei însemnate
pãrþi a secolului al XX-lea ºi
a primului deceniu al
mileniului III, viziune a
intelectualului rasat prezent ºi
nu numai ca spectator la
evenimentele relatate.
Dar cel mai onest e sã-l
lãsãm pe autor sã-ºi prezinte
cartea – un op dens de peste 450 de pagini:
„Am început sã scriu articole la gazetã în
felul în care unii se apucã de strâns timbre
poºtale, dezlipind în apã cãlduþã, de pe un
plic, mãrci de o deosebitã frumuseþe. Mai
pe urmã cumpãrã pachete de câte o mie
de bucãþi, în majoritate în valoare de un
cent – neºtampilate. Dupã care se
achiziþioneazã un clasor. Timbre dantelate
ºi nedantelate, obiºnuite sau jubiliare, de
tiraj mare sau confidenþial, timbre
dreptunghiulare, pãtrate, triunghiulare ºi
chiar rombice, salvate, puse la pãstrare.
Evenimente cu moþ, viu colorate, cu lipici,
pãtrate sau chiar rombice, pe teme aviatice,
istorice, comemorative, cu surºarj ºi cu
valoare tot de un cent. Pentru asta trebuie
sã ai un suflet de colecþionar, adicã vocaþie.
Alþii o vor numi astfel. Eram, dupã
Revoluþie, proaspãt pensionar, oftam dupã
odihnã ºi saþ, reflecþie ºi contemplaþie,
ideea de a mã arunca în politicã, unde se
capãtã cele mai bãnoase pontu-ri/posturi/
beneficii/gheliruri (etc. etc.), dar ºi onoruri,
demnitãþi, nu m-a stãpânit nicio clipã. Dar
m-au revoltat cele ce se petreceau sub ochii
mei, ce zic, ai naþiunii, ba chiar ai Europei
102 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
– vorba lui nenea Iancu. Era inimaginabil,
ºi totuºi chiar aºa se întâmpla. Am început
sã scriu.”
O parantezã care cred cã aduce pentru
„personajul” Barbu Cioculescu – cât de
spumoase ºi inteligente sunt din pãcate
rarele apariþii la televiziune, B. Cioculescu
putând conferenþia cu erudiþie ºi eleganþã
pe orice tem㠖 o imagine pe care puþini o
cunosc.
Scriind despre „Poezia Acasã.
Antologie de poezie contemporanã din
Basarabia”, semnalând cartea pe care am
întocmit-o împreunã cu poetul Iulian Filip,
Barbu Cioculescu lasã sã se vadã
înþelegerea pentru poeþii despãrþiþi de þarã
de brutalitatea istoriei, dar ºi credinþa cã
aceastã nedreptate a istoriei va fi mai
curând sau mai târziu îndreptatã. De altfel,
la Biblioteca „Târgoviºte” din
Chiºinãu – prin implicarea
Societãþii Scriitorilor
Târgoviºteni – Simona ºi
Barbu Cioculescu au un fond
de carte, format din 375 de
volume donate în anul 2006,
cãrþi valoroase pentru orice
bibliofil.
De numãrate ori prezent
în salonul casei din Dr.
Turnescu nr. 5, casã în care
a locuit ªerban Cioculescu –
cum informeazã o plãcuþã
comemorativ㠖 de fiecare
datã am fost impresionat de evocãrile ce
aduceau de-a valma în prezent întâmplãri
ºi oameni, o istorie fabuloasã, dar o istorie
trãitã de Barbu Cioculescu ca martor dar
mai ales ca actor direct pe o scenã
zbuciumatã cuprinzând partea finalã de
interbelic, detestata epocã aºa-zis
comunistã ºi mai bine de douã decenii de
„original㔠democraþie româneascã.
Captivat, cucerit, fascinat i-am propus
sã aºtearnã pe hârtie aceste „memorii”. Cu
ezitãri, cu motivãri pe care am reuºit sã le
demontez în timpul mai multor întâlniri,
Barbu Cioculescu a acceptat. Ca metodã
am propus înregistrarea pe reportofon.
Încercãrile au eºuat, Barbu Cioculescu
simþindu-se în apele sale numai la maºina
de scris ºi, dupã ce vederea i-a slãbit, doar
scriind cu stiloul. Lunã de lunã, spre
încântarea tuturor, „Amintirile unui uituc”
au apãrut în „Litere”; puþini ºtiu ce
memorie formidabilã are autorul acestora.
Editorul, la rândul sãu, a trãit bucuria de a
deveni posesorul „manuscrisului” livrat cu
frecvenþã elveþianã pentru „Litere”.
(continuare la pagina 104)
 ARTE
Gheorghe Buluþã
RECUPERÃRI
Între puþinele expoziþii din anul 2014 a
atras atenþia, la Palatul Suþu din Bucureºti
(Muzeul Municipiului Bucureºti),
recuperarea unui artist uitat, redescoperit
de colecþionari ºi casele de licitaþii abia dupã
1990 ºi redat publicului sub genericul
Constantin Isachie (1888-1967) pictor al
mondenitãþii bucureºtene.
Cu acest prilej a apãrut la Editura
Maiko un catalog-album de 176 pagini,
tipãriturã elegantã ºi consistentã, care face
postum dreptate artistului. Avocat prin
formaþia iniþialã (absolvent al Facultãþii de
Drept din Iaºi), cu studii
artistice (la ªcoala de Belle
Arte din Bucureºti), licenþiat
la Academia de arte din
Florenþa, bursier al statului
român la École Nationale des
Beaux-Arts de la Paris,
Constantin Popescu ºi-a
semnat lucrãrile cu
pseudonimul Isachie ºi a
devenit un pictor preþuit ºi
foarte bine plãtit între cele
Douã Rãzboaie Mondiale.
N-a fost doar portretist, a
pictat mult, ºi peisaje, ºi naturi statice,
nuduri, dar nu acestea i-au adus succesul
ci portretele. A frecventat vilele
protipendadei, a luat dejunul cu soþii Maria
ºi Ion Antonescu, a pictat chipurile unor
guvernatori ai Bãncii Naþionale, ale unor
înalþi prelaþi romano ºi greco-catolici
(Alexander Ciser, Antonius Durcovici,
Michael Robu, Vasile Aftenie º.a.), a pictat-o
în 1936 pe Regina Maria ºi pe mai multe
doamne din societatea bucureºteanã
(Sophie Cihoschi, Henriette Cihoschi
Veron, Eleonora Botez Hagianoff, Laetiþia
C. Isachie, Irina Valasoglu Rãdulescu
º.a.). I se datoreazã portretele generalului
Henri Chihoschi (comandatul pictorului în
Primul Rãzboi Mondial) ºi prim-
preºedintelui Înaltei Curþi de Casaþie ºi
Justiþie-Andrei Rãdulescu, un portret al lui
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
George Georgescu ºi unul al soþiei
dirijorului, un altul al Soniei Cruceru, mai
multe ale apropiaþilor pictorului, dar ºi
câteva ale unor necunoscuþi (parte prezente
în expoziþie ºi reproduse în catalogul
expoziþiei).
Constantin Isachie a cãlãtorit, a dus o
existenþã modernã, a lucrat mult, a
cunoscut multã lume, iar între 1923 ºi 1947
expune an de an lucrãri la diferite saloane
de artã ºi are numeroase expoziþii
personale. În 1946 trece la religia greco-
catolicã ºi este hirotonit preot în acest cult.
În 1948 are buna
inspiraþie de a-i face un portret
primului ministru al noii
„puteri populare”, dr. Petre
Groza, precauþie care îl va feri
de represalii pentru activitatea
sub „regimul burghezo-
moºieresc”, dar nu ºi de
marginalizare. Abia din 1953
apare din nou cu portrete ale
unor personalitãþi din lumea
culturalã, ºtiinþificã ºi
religioasã. Devine membru al
Uniunii Artiºtilor Plastici ºi
obþine o pensie din partea Fondului Plastic.
Tocmai târziu, dupã decesul
„pictorului preot”, în 1975-1976 are parte,
prin insistenþele soþiei, de o expoziþie
retrospectivã la Sala Dalles itineratã la
Muzeul de Artã din Roman ºi la Muzeul
Municipiului Câmpulung.
Nu mai urmeazã nimic pânã în 2014
când un grup de iniþiativã, format din Ioana
Cantuniari, Dana Gruia-Dufaut, Arcadia
Hinescu ºi Mihaela Varga, în colaborare
cu istoricul de artã Marian Constantin,
organizeazã de la Muzeul Municipiului
Bucureºti/Palatul Suþu expoziþia dedicatã
„pictorului mondenitãþii bucureºtene” care
a fost Constantin Isachie. Mai multe
instituþii ale statului (muzee) ºi Episcopia
Romano-Catolicã de Iaºi, colecþionari ºi
sponsori au sprijinit realizarea expoziþiei ºi
103
a excelentului catalog-album (coordonat de
Marian Constantin ºi Mihaela Varga).
Semneazã studii ºi evocãri despre
Constantin Isachie ºi soþia sa, Letiþia
Isachie: Adrian Majuru („Profilul unei
Românii dispãrute”), Gabriel Badea-Pãun
(„Portretul modern – un gen pictural de
redescoperit”), Mircea Deac („Pictorul
norilor de ceaþã”), Virgil Mocanu
(„Pictorul”), Mihaela Varga („Valoarea
primeazã”), Ioana Cantuniari Marcu („Un
prilej sperat, dar neaºteptat”), Gabriela
Eremia („Amintiri despre soþii Isachie”),
Eugenia Antonescu („Constantin Isachie
– date inedite”) ºi Minodora Ursachi
(„Amintiri despre Doamna Letiþia
Isachie”). Volumul conþine un mare numãr
de reproduceri (grupate în douã secþiuni
„Lucrãri în expoziþie” ºi „Alte lucrãri care
nu figureazã în expoziþie”) ºi un
„Documentar de referinþ㔠(cu o
Cronologie ºi un grupaj de fotografii ºi
documente), toate împreunã formeazã un
veritabil album monografic.
Rezultã povestea unui om, a unei
familii, a unei societãþi, a unei epoci
recompuse din texte ºi din imagini cu
valoare artisticã, documentarã, culturalã
deopotrivã.
Bun desenator ºi colorist, Constantin
Isachie exceleazã în portretele de femei
cãrora le conferã un anume mister, graþie
ºi eleganþã, o anume poezie. În peisaje nu
lasã o amprentã specialã, ele sunt
frumoase, dar stilul sãu nu se
(urmare de la pagina 102)
Un atlet al lecturii
sau ultimul dandy
Odatã epuizate „amintirile”, Barbu
Cioculescu este prezent în „Litere” la
rubrica sa „Breviar” în calitate de istoric
literar, apãrând deja trei capitole (Radu
Petrescu, Radu Tudoran, George
Cãlinescu) dintr-o proiectatã carte ce va
apãrea la Editura Bibliotheca despre care
carte autorul þine sã dea câteva lãmuriri
într-o notã ce apare în numãrul 11-
12(176-177) 2014 în „Litere”: „Text
dintr-o «Istorie a prozei româneºti de la
1944 încoace», elaboratã de colectivul
de literaturã românã modernã al
Institutului de Istorie ºi Teorie Literarã
«G. Cãlinescu», din care fãceam parte.
Lucrarea, efectuatã sub conducerea
colegului de secþie Marin Bucur, a fost
respinsã de forurile care controlau
104 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
singularizeazã. Portretul este zona cea mai
particularizatã a creaþiei sale, deºi în suita
de texte din prima parte a catalogului,
criticul Mircea Deac relevã în mod special
calitatea peisajelor, mascate de „spiritul
ºcolii pictorilor naturii de la Fontainebleau”
(Pictorul norilor de ceaþã).
Dimensiunea care a impus tema
expoziþiei de la Palatul Suþu este însã analizatã
pe larg de Gabriel Badea-Pãun, ca fenomen
artistic dar ºi psiho-social (în contribuþia sa
intitulatã Portretul modern – un gen pictural
de redescoperit), în timp ce Mihaela Varga
dedicã din textul sãu (Valoarea primeazã)
câte o subdiviziune fiecãruia dintre genurile
ilustrate de pictor („Pictor, cronicar, preot”,
adicã portretele; „Nudurile”, „Peisajele”,
„Naturile statice cu flori”).
Expoziþiile au la vremea lor un impact
mai mare sau mai mic, dupã cât sunt
mediatizate (destul de puþin la noi ºi numai
în legãturã imediatã cu vernisajul) dupã
care sunt uitate, chiar ºi cele (rare)
memorabile. Cataloagele de expoziþie însã,
când sunt mai mult decât simple pliante,
rãmân ca urme durabile pentru evenimentul
fenomenul artistic, devin instrumente de
informare pentru viitor ºi conservã, în
biblioteci, nu doar amintirea unei expoziþii,
ci ºi imaginea de ansamblu a unei opere, a
unei personalitãþi, a unei epoci. Aºa cum
este cazul ºi cu acest catalog, o realizare
tehnico-graficã de excepþie, datoratã lui
Dan Varga ºi colaborãrii dintre Editura
Maiko ºi Tipografia „Coresi”.
activitatea Institutului, ca necores-
punzând liniei politice. Refãcutã, în douã
rânduri, a fost iar ºi iar respinsã,
rãmânând în sertarele Institutului unde
se aflã, poate, ºi acum. Am înlãturat aici
din text trei rânduri, care reprezentau
cota de stat, ele nu au folosit nici la
vremea introducerii lor.”
Va fi interesant de urmãrit, de-a lungul
mai multor numere ale revistei „Litere”,
contribuþia lui Barbu Cioculescu ºi motivele
pentru care apariþia acestei istorii literare a
fost opritã de cenzura vremii. Deocamdatã,
cititorii vor descoperii o altã faþetã a
complexei personalitãþi a seniorului editor
al „Literelor”, aceea de istoric ºi critic
literar original, de cele mai multe ori
interpretãrile sale luminând penumbrele
aºternute în timp, devoalând specificul
aparte al fiecãruia dintre scriitorii analizaþi.
Astfel, spre mulþumirea noastrã, a tuturor,
se naºte o nouã carte marca Barbu
Cioculescu la Bibliotheca.
 Societatea Scriitorilor Târgoviºteni
SOCIETATEA SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI
LA ZILELE CULTURII NAÞIONALE
Având drept organizatori Consiliul
Judeþean Dâmboviþa, Arhiepiscopia
Târgoviºtei, Primãria Municipiului
Târgoviºte, Universitatea „Valahia” din
Târgoviºte, Garnizoana Târgoviºte,
Societatea Scriitorilor Târgoviºteni,
Biblioteca Judeþean㠄Ion Heliade
Rãdulescu” Dâmboviþa ºi Centrul Judeþean
de Culturã Dâmboviþa, joi 15 ianuarie 2015,
în Sala de conferinþa a Bibliotecii Judeþene,
s-au desfãºurat mai multe manifestãri
culturale dedicate Zilei Culturii Naþionale
ºi aniversãrii naºterii poetului Mihai
Eminescu.
De un real interes din partea publicului
prezent în mare numãr (studenþi, liceeni,
iubitori ai poeziei lui Eminescu ºi majoritatea
scriitorilor membri ai Societãþii Scriitorilor
Târgoviºteni) s-a bucurat conferinþa
„Eminescu ºi poezia de azi” prezentatã de
conf. univ. dr. Daniel Cristea-Enache, de
la Facultatea de Litere a Universitãþii din
Bucureºti, care a purtat, în final, un
interesant dialog cu spectatorii. Abordarea
inteligentã a temei inedite de cãtre
conferenþiar a dovedit cã despre Eminescu
ºi opera sa sunt încã multe de spus.
Scriitorul Mihai Stan, redactor-ºef al
revistei „Litere”, a prezentat cel mai re-
cent numãr al revistei, cu pagini dedicate
operei eminesciene: „Din misterele
literaturii. Ediþia princeps Eminescu”
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
(Nicolae Georgescu) ºi „Eminescu uni-
versal. Receptarea operei în publicaþii de
limbã maghiar㔠(Dumitru Copilu-
Copillin). De un interes aparte s-a bucurat,
mai ales pentru liceeni, enumerarea
succintã a limbilor în care este tradus
Eminescu, determinându-i sã controleze
afirmaþia cã poetul naþional este tradus în
77 de limbi apelând la Google. Apoi a
vorbit publicului despre participarea unor
scriitori membri ai Societãþii Scriitorilor
Târgoviºteni la Congresul Mondial al
Eminescologilor la Chiºinãu (3-4
septembrie 2014), arãtând cã la Centul
Academic Internaþional Eminescu din
Chiºinãu, bd. Dacia nr. 20 au fost
prezentate comunicãri de cãtre aceºtia:
„Douã cazuri de clarviziune paranormalã
la Eminescu” (Corin Bianu); „Eminescu
– un genial hermeneut al istoriei” (George
Coandã); „Eminescu universal. Receptarea
operei în 77 de limbi. Predicþii adeverite”
(Dumitru Copilu-Copillin); „Portretele lui
Eminescu – Comentarii” (Ion
Mãrculescu); „Eminescu ºi gândirea
indian㔠(Mihai Stan).
Evidenþiind faptul cã pentru SST,
revista „Litere” ºi Editura Bibliotheca
Mihai Eminescu nu constituie un subiect
de conjuncturã doar pentru lunile ianuarie
ºi iunie, directorul Editurii Bibliotheca,
Mihai Stan, a prezentat titlurile apãrute la
105
Editura Bibliotheca în 2014: „Vladimir
Streinu. Studii ºi articole despre Mihai
Eminescu” (Ediþie îngrijitã, tabel
cronologic ºi aprecieri critice de Ileana
Iordache-Streinu, cuvânt-înainte de
Barbu Cioculescu); „Eminescu în circuitul
universal. Traducerea ºi ecoul operei în
77 de limbi din peste 250 de þãri” (Dumitru
Copilu-Copillin); „Eminescu ºi gândirea
indianã/Effect of Indian Thought on
Mihai Eminescu” (Zricha Vaswani), ediþie
bilingvã românã-englezã, cãrþi apãrute în
îngrijirea unor scriitori membri ai SST.
Fiindcã din cei 182 de membri ai SST,
53 sunt poeþi cu numeroase cãrþi la activ,
cu prilejul aniversãrii a 165 de ani de la
naºterea poetului Mihai Eminescu, a avut
loc un recital de versuri originale închinate
lui Eminescu din creaþia poeþilor Ion Iancu
Vale, George Toma Veseliu, Constantin
Voicu, Emil Stãnescu ºi Savian Mur,
Reviste primite la redacþie
1. Bucureºtiul literar ºi artistic, revistã lunarã,
anul IV, nr. 12(39), decembrie 2014; anul
V, nr. 1(40), ianuarie 2015, Bucureºti,
fondatori Coman ªova – director ºi
Florentin Popescu – redactor-ºef;
2. Nord literar, anul XII, nr. 11-12(138-
139), noiembrie-decembrie 2014; apare
sub egida Consiliului Judeþean
Maramureº, Baia Mare, director
Gheorghe Glodeanu;
3. Porto Franco, revistã de culturã a
Societãþii Scriitorilor „C. Negri”, anul
XXIV, serie nouã, nr. 221, 2014, Galaþi,
redactor-ºef fondator Sterial Vicol;
4. Familia, revistã lunarã de culturã, seria
V, anul 50 (150), nr. 10 (587),
octombrie 2014, Oradea, director Ioan
Moldovan, redactor-ºef Traian ªtef;
5. Citadela, publicaþie a Asociaþiei
Scriitorilor de Nord-Vest, anul VIII, nr.
4-12 (84-92), aprilie-decembrie 2014,
Satu Mare, redactor-ºef – Aurel Pop.
6. Sud, revistã editatã de „Asociaþia pentru
Culturã ºi Tradiþie Istoricã Bolintineanu”,
anul XVIII, nr. 11-12(164-165),
106 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
apreciate de cei prezenþi.
Editura Bibliotheca a fost prezentã cu
un stand de carte, multe dintre volumele
expuse fiind dedicate poetului Mihai
Eminescu.
A fost vernisatã o expoziþie de carte
Eminescu cuprinzând volume din colecþiile
Bibliotecii Judeþene.
Cu acelaºi prilej al Zilei Culturii
Naþionale a fost lansat volumul „Alexandru
C. Vissarion – un cercetãtor puþin cunoscut
în domeniul astronauticii naþionale”,
autor prof. Ioan N. Radu (Editura
Bibliotheca, Târgoviºte, 2014). Cartea a
fost prezentatã de prof. univ. dr. Petre
Gheorghe Bârlea, despre scriitor ºi volum
vorbind ºi dintre cei prezenþi.
Manifestãrile dedicate Zilei Culturii ºi
zilei poetului naþional s-au încheiat cu un
moment artistic susþinut de elevii ªcolii
Populare de Arte „Octav Enigãrescu”.
noiembrie-decembrie 2014, serie nouã,
director fondator – Constantin Carbarãu,
redactor-ºef Vasile Grigore;
7. ProArme, revistã trimestrialã de culturã
militarã ºi patrioticã, anul VI, nr. 4(19),
octombrie-decembrie 2014, Târgoviºte,
apare în colaborare cu Societatea
Scriitorilor Târgoviºteni, director
fondator Bogdan Didescu (Dan Gîju);
8. Convorbiri literare, anul CXLVIII, nr. 12
(228), decembrie 2014; revistã a Uniunii
Scriitorilor din România, fondatã de
Societatea Junimea din Iaºi, la 1 martie 1867,
redactor-ºef Cassian Maria Spiridon, redac-
tor-ºef adjunct Dan Mãnucã;
9. România Ta Diaspora, publicaþie a
expediþiei interculturale româneºti
„Speranþa unui vis”, anul I, decembrie
2014, fondator Adrian Melicovici, re-
dactor Carina Cesa Sava;
10. Atitudini, anul XII, nr. 12(93),
decembrie 2014; anul XIII, nr. 1(94),
ianuarie 2015, editor Casa de cultur㠄I.L.
Caragiale a Municipiului Ploieºti, redac-
tor coordonator Gelu Nicolae Ionescu;
 Revista revistelor
ANEXAREA POETULUI
Acum, cã presa scrisã ºi vorbitã a
început sã plângã dupã Traian Bãsescu,
care furniza, ritmic, subiecte de tot felul,
în vreme ce domolul Iohannis cade la pace
cu Ponta, în loc sã-l lucreze ºi el, în stilul
consacrat, a rãmas, iatã, loc ºi pentru
Eminescu! Astfel, cu ocazia celebrãrii celor
165 de ani de la naºterea sa, paginile
cotidienelor, dar mai ales site-urile
acestora, blogurile de tot felul sau
facebookul, unde se manifestã mii de
jurnaliºti amatori, adesea mai competenþi
ºi mai familiarizaþi cu ortografia ºi
exprimarea decât unii profesioniºti, s-au
umplut de comentarii.
Am parcurs mai multe dintre ele ºi am
observat cã, în isteria postelectoralã care
ne-a cuprins pe toþi, jurnalistul, mai curând
citat decât citit, îi cam ia faþa poetului,
despre care, iatã, ca sã dau ºi un exemplu,
un Lucian Pricop, critic literar ºi profesor
universitar, spune c㠄ºi-a pierdut aderenþa
la public pentru cã a devenit autor
obligatoriu în programa ºcolarã”.
Mã rog, poate fi ºi aºa, în sensul cã
poetul e dat, de majoritatea (ne)cititorilor
români, ca fiind citit... Oricum, soluþia nu
e sã-i scoatem pe marii scriitori din
manuale, ci, poate, sã-i abordãm altfel în
ºcoalã, nu doar în chip meschin, ca materie
de examen! Deturnând scopul studierii
literaturii ºi anexând-o micului interes al
promovãrii cu note mari!
De altfel, în mai tot ce am citit ºi am
vãzut, în presa cotidianã ori pe la
televiziuni, am sesizat tendinþa „mititeilor”
de a-l anexa pe poet. Au existat chiar mese
rotunde, unde politicieni care-ºi arogau
competenþe literare încercau, în chip
penibil, sã-l utilizeze în interes propriu pe
Eminescu, manevrând câteva afirmaþii
scoase din context!
Cam în acest fel s-a prezentat ºi un
realizator de emisiuni la postul de ºtiri pe
care hâtrii îl numesc Irealitatea,
introducând, dupã metoda sandviºului, o
discuþie despre Eminescu între douã felii
nesãrate, dacã nu chiar greþoase, de
dezbateri politice.
Omul a venit în faþa invitatului sãu,
academicianul Eugen Simion, cu un
scenariu în cap ºi cu câteva fraze din
jurnalistica lui Eminescu pe niºte coli A4,
dându-se, desigur, cunoscãtor al
domeniului. Întreaga emisiune, care a durat
cam o orã, a fost extrem de amuzantã prin
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015
felul în care jurnalistul tv încerca sã-l de-
termine pe Eugen Simion sã rãspundã cum
ºi-ar fi dorit el ºi felul cum Eugen Simion
evita cu abilitate ºi, într-un fel, cu umor,
acele jalnice tentative. În mare, omul de
televiziune dorea sã împingã discuþia pe
panta senzaþionalului ºi cita câte ceva din
incomodele opinii ale lui Eminescu spre a
ajunge, probabil, la aiureala intens
vehiculatã în mass-media ultimilor ani a
asasinãrii morale ºi chiar fizice a poetului.
Eugen Simion n-a fãcut decât sã se amuze
cã unora le trece prin cap ideea cã
Maiorescu însuºi a fost un asasin, ºi a
prezentat pe scurt lucrarea (prefaþatã de el
însuºi) Maladia lui Eminescu ºi maladiile
imaginare ale eminescologilor, editatã de
Fundaþia Naþionalã pentru ªtiinþã ºi Artã,
în care o seamã de specialiºti de prestigiu
din domeniul diverselor ramuri ale
medicinei (prof. univ. dr. Irinel Popescu,
acad. Ioan Aurel Pop, dr. Cecilia Cârjã,
dr. Ioana Bonda, acad. Victor A. Voicu,
prof.dr. Octavian Buda, prof. dr. Dan
Prelipceanu, prof. dr. Cãlin Giurcãneanu,
conf. univ. dr. Bogdan O. Popescu, prof.
univ. dr. Eduard Apetrei, dr. Codruþ
Sarafoleanu, prof. univ. dr. Vladimir Beliº)
se pronunþã cu privire la diagnosticul pus
în epocã, la tratament ºi la cauzele reale
ale sfârºitului marelui poet.
Ar mai fi de reþinut opinia lui Eugen
Simion cã jurnalistica absolut remarcabilã
intereseazã ºi se impune în actualitate mai
ales pentru cã e a lui Eminescu-poetul.
N-au lipsit, ca de obicei, de la
momentul aniversar contestãrile de tot felul,
aparþinând mai ales unor tineri.
Un lucru bun este cã de multe ori ele
sunt privite cu un soi de amuzatã milã. Dar
apar ºi reacþii, iar dintre acestea aº reþine-
o pe cea a lui Lucian Avramescu, de pe
wall-ul facebook A.M. Press, unde
vorbeºte ºi despre dezgustãtoarea tãmâiere,
dar ºi despre „omorârea cu parul”, încheind
astfel: „Privind la mutra stâlcitã a unuia
care-l batjocorea cu sadicã plãcere pe
Eminescu, aºezând pe fruntea lui înaltã
balele-i productive, am fost muncit de
gândul de a-l aºtepta la ieºire. Un rãspuns
polemic aplicat pe spinarea nãtãrãului mi
se pãrea îndreptãþit, iar rãzvrãtirea mea
sunt convins cã ar fi pus bine în aplicare
corecþia.”
Aviz amatorilor!
(T.C.)
107
 CALIGRAFIA CU LUMINÃ
FOTOGRAFIA DE STRADÃ
Dintre genurile fotografiei artistice
(pentru cã sunt ºi alte genuri: fotografia
documentarã, fotografia ºtiinþificã,
fotografia de arhitecturã etc.), pe mine
m-au atras în mod deosebit portretul ºi
fotografia de stradã, fãrã însã a mã da înapoi
de la peisaj, eseul fotografic, ori fotografia
sportivã, aceasta din urmã aducându-mi
mari satisfacþii de-a lungul timpului.
Strada e un subiect, o temã abordatã,
în momentul de faþã, de mii de mânuitori
ai aparatului care scrie imagini cu ajutorul
luminii. ªi, evident, deºi este un gen în sine,
este abordat într-o varietate surprinzãtor
de mare de stiluri. Numãrul milioanelor de
fotografii de stradã, în momentul acesta,
este atât de mare încât nu-l poate nici
mãcar estima cineva.
Strada e un spectacol antrenant,
pulsând de viaþã, un subiect generos pentru
artist, este un spaþiu social ºi de reflexie
pânã la visare. Fotografia de stradã este,
la urma urmei, o formã de cunoaºtere, de
abordare ºi de înþelegere a lumii în care
existãm.
Oricare dintre noi, mergând pe stradã,
are un fel propriu de a se manifesta. Unii
au o atenþie deosebitã la amãnunte (cum
se îmbracã oamenii, cum se încalþã, cum
obiºnuiesc sã meargã sau sã vorbeascã,
dacã sunt veseli sau triºti, dacã sunt sau
nu sunt în apele lor), alþii vãd strada în
ansamblu, ca o imagine generalã, aproape
abstractã, fãrã sã reþinã amãnunte. În ceea
ce mã priveºte, ºtiu cã ºi eu am felul meu
personal de a fi ca personaj al strãzii. De
multe ori sunt visãtor, merg pe stradã ºi
nu sunt atent la ce este în jur. Se întâmplã
sã mã întâlnesc cu persoane cu care mã
cunosc, dar nu le observ. Uneori mã
opresc din aceste gânduri ale mele care
sunt departe, cine ºtie unde, ºi bag de seamã
cu surprizã cã nu ºtiu unde mã aflu ºi
încotro mã îndrept.
Partea interesantã este cã, atunci când
ies cu aparatul de fotografiat agãþat de gât,
sunt altul, devin atent, strada mã provoacã
sã o scormonesc cu privirea, descopãr
108 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Ion Mãrculescu
farmecul aparte al acesteia ºi al oamenilor
aflaþi în situaþii obiºnuite. Descopãr ceea e
este ieºit din comun, o miºcare, un zâmbet,
o expresie, o atitudine, de multe ori acestea
durând numai secunde sau fracþiuni de
secundã pe care îmi dau silinþa sã le prind
în memoria aparatului de fotografiat. Nu
exagerez spunând cã, de multe ori apãs pe
declanºatorul aparatului din instinct, nu am
acel timp necesar pentru analiza subiectului
ºi mai totdeauna am sentimentul cã mi-a
scãpat ceva, ce era cel mai interesant Sunt
zile în care mi se pare cã strada nu îmi spune
prea multe, cã nu are elemente interesante,
alteori cã sunt prea multe cele de imortalizat,
aºa cã fotografiez, fotografiez, fotografiez
pânã obosesc ºi pânã imaginile mi se încurcã
în cap. Acasã, când „developez” pozele
trase, aleg ceea ce mi se pare mai interesant
ºi mai bine prins de mine ºi am surprize de
tot felul: ori „arunc” ceea ce mi s-a pãrut
interesant în momentul declanºãrii, dar
acum nu-mi mai spune nimic, ori rãmân
ºocat, descoperind cã una din sutele de
imagini surprinse, doar una dintre ele, pe
care nu contam prea mult, este cea
încãrcatã de mesaj ºi de trãire, cea în care
pot sã-mi investesc în continuare emoþia.
Poate cã, în acea fotografie am reþinut un
zâmbet care a durat doar cât clãnþãnitul
aparatului de fotografiat, dar care nu se va
mai repeta niciodatã. Clipa unicã!
Una din particularitãþile fotografiei de
stradã este cã subiectul nu-þi „pozeazã”,
pentru cã nu te observã ºi astfel operezi
incognito. Dar existã ºi riscul de a te întâlni
cu „subiecþi” cãrora, dintr-un motiv sau
altul, nu le convine sã fie fotografiaþi ºi, în
consecinþã, pot reacþiona într-o manierã
care implicã riscuri. Mi s-a întâmplat de
mai multe ori, fiind în strãinãtate, sã
întâlnesc reacþii energice ºi-mi amintesc
ºi acum de acei vânzãtori ambulanþi
africani de pe strãzile Barcelonei, Veneþiei
sau Florenþei, care fãceau comerþ ilicit ºi
se fereau de poliþie. Dar ºi situaþii când
persoanele din vizorul meu erau chiar
bucuroase cã sunt luate în seamã.
Anul XVI, Nr. 1 (178) • ianuarie 2015 109
 Cãrþi primite la redacþie

Revista se distribuie: • în Bucureºti, la Chioºcul de presã din Piaþa Romanã (Coloane) •

în Târgoviºte, la librãria Gaudeamus ºi prin Primãria Municipiului Târgoviºte. Abonamentele se
fac prin poºtã la redacþia Târgoviºte ºi la librãria Gaudeamus a Editurii Bibliotheca.

Redacþia Târgoviºte – Editura Bibliotheca, str. Nicolae Radian, bl. KB2/3, 130062, tel/fax
0245212241; mobil 0761136921; e-mail: biblioth@gmail.com; www.bibliotheca.ro
Redacþia Gãeºti – str. 13 Decembrie, bl. 30/C/6, 135200, Dâmboviþa, telefon 0245713234,
0722686856, e-mail: cristeador@yahoo.com
Redacþia Chiºinãu – str. 31 August 1989, nr. 89, tel. 0037322234313; 0037369 129478, e-mail:
filip.iulian@gmail.com

Revistã editatã de SC Bibliotheca SRL

biblioth@gmail.com • www.bibliotheca.ro
Tiparul la Biblioprint Târgoviºte
7,00 RON