Caiete Nr8 PDF

8
In memoriam Alex. OPROESCU (08.05.1940 – 26.05.2017)

Caietele de la Ţinteşti 8
Trimestrial de literatură, istorii şi artă l Apare în com. Ţinteşti, jud. Buzău l Iul. – Sept. 2017
Fundaţia „Constantin Toma“ – ISSN 2457-8223 | ISSN-L 2457-8223

Caietele de la Ţinteşti
INDEX DE AUTORI
Emil ALMĂŞAN: 13
Teodor BACONSCHI: 14
Ionuţ BADEA: 40
Mihaela Roxana BOBOC: 52
Nicolae CABEL: 21
Roxana CONSTANTINESCU: 8, 28
Ionuţ CAPOTĂ: 80
Marcela CHIRIŢĂ: 84
Constanţa DOMAN: 7
Şerban FOARŢĂ: 11
Constantin GIURGINCA: 66
Mihaela GOMOESCU: 37
Stelian GRIGORE: 62, 78
Marin IFRIM: 3, 21, 41, 76, 78
Gheorghe IOVA: 12
Paul NEGOIŢĂ: 9
Claudiu KOMARTIN: 71
Carmen Maria MECU: 43
Elena Daniela PLĂTICĂ: 82
Liviu OTÂNCEALĂ: 7, 45
Nicolae ROTARU: 16
Ion ROŞIORU: 36
Teodora ROTĂRESCU: 60
Paul SPIRESCU: 47
Dumitru STOICA: 49
Passionaria STOICESCU: 75
Adrian SFINTEŞ: 74
Mihai ŞTEFAN: 86
Nistor TĂNĂSESCU: 5, 7
Gheorghe TOMOZEI: 6
Magda URSACHE: 31
Mioara VERGU: 19
Caietele de la Ţinteşti | 3
LIRICE
Coperta I: Alex. OPROESCU (n. 08.05.1940 - d. 26.2017). Portret din volumul „Buzăul înainte
de toate. O antologie de referinţe publicistice alcătuită de Nistor Tănăsescu“ . Ed. Alpha MDN, Bz. 2014.
Coperta IV: Costel PĂTRĂŞCAN –Desen-dedicaţie
Caietele de la Ţinteşti
Fundaţia „Constantin Toma“
ISSN 2457- 8223 | ISSN -L 2457- 8223
Senior editor: Constantin TOMA
Director: Stelian GRIGORE (profsteliangrigore@gmail.com)
Director-adjunct: Ştefan MIHAI (stefan_mihai2000@yahoo.com)
Redactor şef: Marin IFRIM (marinifrim@gmail.com)
Redactor şef-adjunct: Mihaela GOMOESCU (mihaela.gomoescu26@gmail.com)
Secretar general de redacţie: Nistor TĂNĂSESCU (nistortanasescu@gmail.com)
Redactori asociaţi: Nicoleta CRISTEA IFRIM, Marilena LICĂ-MAŞALA (Franţa),
Elena Daniela PLĂTICĂ, Georgeta LIŢĂ-TĂNĂSESCU, Gina ZAHARIA
Adresă corespondenţă: Prof. Stelian Grigore, com. Ţinteşti, str. Principală nr. 105, Jud. Buzău, cod 127640
4 | Caietele de la Ţinteşti
IN MEMORIAM ALEX. OPROESCU
a murit un mare cărturar...
Marin IFRIM
P e 26 mai 2017 a murit istoricul Alex. Oproescu. Unul dintre cei mai mari bi-
bliotecari din România, fost director al Bibliotecii Județene „V. Voiculescu“ din
Buzău timp de peste trei decenii. Cu o săptămână înainte de dispariția sa i-am scris
primarului orașului nostru. Scrisoarea a fost difuzată inclusiv pe facebook de publi-
cistul Nistor Tănăsescu. La scurt timp, Alex Oproescu (Alexandru Oproescu-Mihai)
a fost internat într-un așezământ de top. Au făcut pentru el gesturi de mare finețe
sufletească doamnele Mihaela Roxana Constantinescu (avocat) și Marcela Chiriță –
fostă bibliotecară. Aceasta, împreună cu istoricul Valeriu Nicolescu a scris o evocare
deosebită despre Alex. Oproescu, publicată în ziarul Opinia. Luni, 29 mai, pe la ora
prânzului, eroul nostru a fost depus în holul Bibliotecii Județene „V. Voiculescu“. Am
intenționat să mă duc să-l văd pe Alex. Oproescu la fostul său loc de muncă. Nu am
putut intra acolo când am văzut cum un fariseu „păzește“ intrarea. Unul care, practic,
i-a furat opera și multe din meritele ce i se cuveneau. Un om cu sufletul strâmb. O
creatură a naturii, care, cu vreo trei săptămâni înainte de dispariția doctorului Valeriu
Bistriceanu, arunca bale veninoase asupra acestuia, într-o fițuică. Noroc că pagina
respectivă a fost respinsă de oamenii normali din jurul maimuței și a rămas, chiar a
rămas, doar în format electronic. O păstrăm pentru vecie. În fine, îmi continui
tristețea. M-am dus la Capela Cimitirului „Dumbrava“ unde, la inițiativa lui Ovidiu
Cameliu Petrescu, președintele Asociației Culturale „Renașterea Buzoiană“, am depus
o coroană de flori naturale, plătită de fostul deputat. Seara am fost prezent la slujba
oficiată de preotul Mihail Milea. Împreună cu colegii mei de la Filiala București a
USR – Dumitru Ion Dincă, Dorin Ivan și Constantin Marafet – am depus încă o
coroană de flori. Povestea e ceva mai lungă. Marți, 30 mai, Alex. Oproescu a fost în-
mormântat. Nu am putut să fiu prezent. Cândva o să detaliez. De la un timp încoace,
prezența temporară în cimitire îmi face rău. În ultimii ani, am participat la înmor-
mântările unora dintre scriitorii buzoieni dragi mie: Corneliu Ștefan, Gheorghe Ene,
Gheorghe Andrei, George Vioreanu, Ion Stanciu, Gheorghe Mincă, Valeriu Bistri-
ceanu, Dan Manolescu și mulți alții. Nu am fost prezent la pomenile acestora. E
vorba de o obsesie. Văd la astfel de „pomeni“ reptile care toată viața lor au scuipat
mortul care îi pune orezul în barbă. E o imagine „barbară“. Vikingoasă. De-asta fug
de pomeni. Cu Alex. Oproescu am avut o colaborare eficientă. Ne-am certat de câteva
ori. Era un om corect. Prea corect. Am multe de povestit și le voi povesti. Și încă o
precizare. Sorin Burlacu, cel care l-a înlocuit pe Alex. Oproescu la conducerea Bi-
bliotecii Județene, nu i-a făcut absolut nici un rău acestui cărturar deosebit. A fost o
chestiune simplă, de administrație. Alex. Oproescu s-a pensionat cât de târziu a fost
posibil. Nimeni nu l-a dat afară din Biblioteca Județeană „V. Voiculescu“. Cu excepția
legii. În schimb, cât a lucrat acolo, în ultimii ani, l-au ros moliile. Unele venite direct
de pe la măturătorii de pe strada Chiristigii, dar și de pe lângă clădirile din jurul Bi-
bliotecii. E mult de scris. Când am debutat editorial, în 1986, Alex. Oproescu a fost
lângă mine. Mi-a acordat o atenție deosebită. A făcut zarvă. M-a impus în lumea li-
terară locală, mică și tristă. A fost cu mine în satul meu natal, pentru a lansa cartea
de debut, împotriva voinței mele. M-a trecut între prioritățile sale culturale. După
lansarea de la Bălăceanu ne-am dus acasă la părinții mei. A fost tratat simplu,
țărănește, cu un borș și cu niște carne scoasă din untură. A cerut mamei mele să-i
facă și o mămăligă. Se bucura enorm de gustul mâncării din casa părințior mei. Au
mai fost la manifestare și la masă poeții Constantin Petcu și Aurel Ganea plus bi-
bliotecarul de atunci Alexandru Mihăiescu. La plecarea din sat, Alex. Oproescu parcă
plângea de bucurie, îi pupa mâna mamei mele, „tanti Floarea“, și părea tare fericit că
există. Biata mea mamă se uita la el ca la un academician autentic. Și chiar a fost un
academician. Dumnezeu să-l odihnească în liniștea Sa veșnică și în recunoștința noas-
tră trecătoare.
facsimil
buzăul înainte de toate

Gheorghe TOMOZEI
N u e un înalt dregător. E doar director al Bibliotecii Judeţene V. Voiculescu din

Buzău. Şi mai e un împătimit istoric literar, editor, regizor de spectacole
culturale, conferenţiar pă-timaş, lipitor de afişe, bate medalii şi desenează insigne, ti-
pograf, corector de voie, de nevoie. E un ferment, un „apu-cat“. Se numeşte Alex.
Oproescu şi întruchipează pentru scriitorul acestor rânduri imaginea cărturarului
robit de ample proiecte de cultură (om al lui Se poate! Se mai poate!) gata să biruie
sărăcia, indolenţa, indiferenţa.
Organizează centenare, simpozioane, sesiuni de comunicări ştiinţifice, seri de
poezie şi crede că Buzăul trebuie adus în prim-planul vieţii spirituale româneşti. După
ce a tipărit 5 volume (dintr-o mai lungă serie) cuprinzând contribuţii bio-bibliografice
de interes capital asupra buzoianului Voiculescu, a scos de curând sub propria
iscălitură tomul prim al unei Istorii a presei buzoiene şi râmnicene, despuind arhive şi
trudind ca un hamal la Biblioteca Academiei.
L-a scos din uitare pe I. A. Rădulescu-Pogoneanu. L-a declarat „buzoian“ pe
Alexandru Odobescu graţie Tezaurului legendar de la Pietroasa. L-a tras spre Buzău
pe Caragiale Bătrânul, care a fost vreme de un an patron al restaurantului gării co-
munale.
E criză de hârtie şi de parale? Editurile cu nume făloase îi uită pe poeţi? Oproescu
s-a decis să-i tipărească el, într-o colecţie cu parfum bibliofil. Primul apărut e
strălucitul, singuraticul poet Gheorghe Istrate. Intenţionează să editeze cărţi în fac-
simil. Scoate o serie de cărţulii („Studii şi cercetări de istorie literară“) scrise cu acribie
intelectuală dar aşezate, totuşi, sub semnul relatărilor „senzaţionale“. Generos, opti-
mist, inventiv (cum altfel îi poţi seduce pe sponsori?), Oproescu e tipul perfect al
marelui animator de fapte culturale şi truda sa se înscrie, fructuos-epigonic, în galeria
de Oameni ai locului ce au păstrat totdeauna la înalte valori prestigiul cultural al
Provinciei faţă cu iluminările, adesea efemere, ale „capitaliştilor“ bucureşteni.
Alexandru Oproescu e de pe acum un nume. Va lăsa urmă.
Ar trebui iubit! (Literatorul, V, nr. 41 (210), 13-20 oct. 1995, p. 2)
nea ilie...
Nistor tăNăsescu: Deja mi-e dor de serviciile lui Nea Ilie! Venea la mine,
câteodată şi săptămânal, de la kilometri distanţă, făcea slalom sărind peste câinii mei
leneşi şi liberi din curte, care-l cunoşteau de mult timp şi-mi bătea în uşă. „V-am adus
o scrisoare… v-am adus un bilet… v-am adus un ziar… v-am adus o carte de la Dl.
Oproescu!“ Ultima dată mi-a adus o felicitare, de ziua mea, de Paşte, anul acesta. Nea
Ilie este cel mai corect taximetrist buzoian pe care l-am cunoscut, porneşte aparatul
de taxat întotdeauna. Odată, când venea la mine, cu semnalele acelea de taxi ocupat
aprinse, l-au oprit poliţiştii să-l întrebe totuşi unde-i pasagerul. Le-a arătat cartea de
pe bancheta din dreapta, iar aceştia, băieţi deştepţi dar şi stupefiaţi de răspuns, s-au
oferit respectuoşi să-i facă culoar de viteză până la mine acasă. Nea Ilie a fost, până
pe 26 Mai 2017, când a murit Alex. Oproescu, mesagerul ideal, intermediarul meu
fizic cel mai serios cu marele cărturar.
Liviu otâNceaLă: Colosal, ipohondru, taciturn, magnific, introvertit, titanic

şi mereu activ, cerând celor din jur cel puţin 50% din cea ce îşi impunea lui. Era uneori
vanitos, aşa cum suntem toţi din această tagmă. Odata l-am interpelat aşa: Bună ziua,
maestre! Iar el, surprins m-a rugat să repet ceea ce spusesem. „Chiar crezi că sunt
maestrul tau?“ I-am răspuns făra ezitare: Sigur că o cred, Dumnneata mi-ai publicat
prima carte şi m-ai ajutat când nu mai credeam în mine“. A zâmbit atât de larg cum
niciodată nu-l văzusem. „Păi, atunci chiar sunt maestrul tău, aşa că nu trebuie să uiţi
asta!“. N-am uitat, maestre! Rămas bun!
coNstaNța DomaN: Domnule Director, de-acolo, de din sus de stele, o să

vedeți într-o zi cum stă scris pe o fațadă, cu litere albastre, Biblioteca Orășenească
„Alexandru Oproescu“! Acum lăsați-i sufletului un pic de răgaz, fiindcă are cale lungă
de străbătut și vămi multe de trecut. (…) A plecat discret din lumea asta, azi, 26 Mai,
Alex. Oproescu, un imens rezervor natural de cultură pe care Nehoiu l-a oferit lumii.
În loc de epitaful clasic, o să spun: Alex. Oproescu s-a dus să-i ordoneze pe îngeri,
alfabetic și sistematic. Dumnezeu să-l odihnească!
roxaNa mihaeLa coNstaNtiNescu: În viața asta scurtă și grăbită, te inter-

sectezi cu oameni spectaculoși, a căror personalitate o descifrezi târziu. Niciodată
nu ai timp și putere să înțelegi valoarea celui de lâgă tine, nu găsești răgazul să
mulțumești pentru ceea ce îți dăruiește...
1978, clasa a- XI-a, o materie nouă... profesor Alexandru Oproescu. Liceu de
fete, clasă de filologie... Lecția ținută de profesorul înalt, cu ochii verzi, cu părul bogat
și zâmbetul atât de sincer, ne-a topit. Domnul Oproescu era directorul Bibliotecii
judetene și primise câteva ore, ocazional... Îl cunoșteam din vedere, biblioteca era a
doua noastră casa. Fișele noastre de lectură aveau câte zece file scrise mărunt. Erau
ani când citeam două cărți pe săptămână, cu veioza aprinsă sub pătură.
A fost un generos... cu noi, cu cartea, cu cititorii săi. Ne-a antrenat în activități
deosebite, s-a bătut pentru drepturile noastre și în timpuri grele, ne-a dăruit spațiul
bibliotecii, sala de lectură, liniștea dintre rafturi unde stăteam cu orele...
Puțini știu că și-a sacrificat întreaga viață pe altarul culturii. A scris și citit enorm,
a strâns în jurul său toată lumea culturală a ultimilor patruzeci de de ani. Nu a avut
o familie proprie, cei împătimiți de munca lor uită de asta, dar a ajutat tineri valoroși,
i-a încurajat, i-a susținut material. Copiii săi sunt și volumele scrise și dăruite școlii
de biblioteconomie, memorialisticii, literaturii românești. A fost un uriaș și la propriu,
și la figurat, o personalitate recunoscută de oamenii de litere, de toți ce au condus
cultura Buzăului în ani. Colectivul format de domnia sa a rămas unul dintre cele mai
unite, iar biblioteca ,,Vasile Voiculescu“ îi datorează spațiul, organizarea, mare parte
din fondul de carte.
Uităm de cei cărora trebuie să le mulțumim... o facem mult prea tîrziu! Locuim
în același oraș și nu ne facem o vizită de curtoazie, nu ne sunăm, nu ne căutăm. Știm
că suntem pe aici și ne e suficient! Iar când unul dintre noi pleacă, ne pare rău...
Acest cărturar îndrăgostit de profesia sa merită recunoștință și neuitare. Lasă în
urma sa mai mult decât un nume tipărit pe o carte. Lasă un nume de referință în cul-
tura națională, asociat cu cel al Buzăului. Dumnezeu să-l aibe în pază!
unde pleacă alex. oproescu?

Pr. Paul NEGOIŢĂ
A m văzut tot felul de monumente funerare. Nici unul nu era în formă de carte.
În nici un cavou nu am văzut cărți. Am fost în multe biblioteci. Nici măcar una
nu avea o criptă în care să se odihnească cei care au iubit cel mai mult cartea. Dar,
oare, a fost cineva care să iubească mai mult cărțile decât Alexandru Oproescu? Cu
siguranță au fost și sunt mulți care iubesc cu patimă cartea, dar ca domnul Alexandru
Oproescu... nimeni. Cartea i-a fost casă, masă, soție, copiii... tot. De ce nu i-ar fi și
mormânt!?
Chiar dacă trebuie să apelez la forța gândirii simbolice, nu-mi pot imagina că
locul spre care pleacă fostul director al Bibliotecii Județene este un mormânt, ci o
carte a veșniciei. În carte o să-l închidem, urmând ca cei ce-l iubesc și l-au cunoscut
cel mai bine să scrie cronici nemuritoare pe coperte. Sunt sigur că are cine...
În urma cu câteva zile, domnul Nistor Tănăsescu, animator al Caietelor de la
Țintești, mi-a trimis un mesaj prin care își exprima dorința să vorbim pentru că voia să
mă roage ceva. Nu știam ce, dar doream ca orice mi-ar cere să pot fi de folos. O aseme-
nea persoană, cu atâta candoare, merită răspunsuri pozitive. Și m-a rugat... Da, m-a
rugat să trec pe la Domnul Oproescu, de ziua domniei sale. Cum starea profesorului
Oproescu nu era foarte bună m-a mai rugat, cu oarecare scădere de ton, să merg civil,
să nu-l ducem cu gândul în altă parte...
Am mers. Nu exista cerere mai curată. Am urmat rugămintea cu o mare bucurie.
Era un om în suferință, dar în același timp un sărbătorit. M-am gândit la un dar. Ce
putea să-l bucure mai mult? Evident, o carte, o noutate editorială, o carte proprie.
Am luat ultima carte, Fascinația rostirii, și am plecat spre doamna Georgescu, sora
care-i purta de grijă. Am ajuns cu strângere de inimă. Nu știam în ce stare îl voi găsi.
Am bătut timid la ușă. Parcă ușa a amplificat sunetul și venerabila doamna mi-a de-
schis cu o vioiciune care sfida treapta octogenară pe care stă. M-a invitat, cu bucurie,
să intru. M-a condus direct în modesta cameră unde-și trăia suferința, cu luciditate,
Alexandru Oproescu. A fost cea mai caldă întâlnire din câte am avut. A primit darul.
L-a dezmierdat. L-a deschis. Cu eleganță a exclamat: Ce carte! Simțea nevoia să mă
mai încurajeze încă o dată. Da, a făcut-o de multe ori. Dar, timpul încurcat și lipsa
de încredere în calitățile scriitoricești despre care dânsul făcea vorbire, m-au făcut să
nu fiu prea râvnitor în ale scrisului. Evident, acolo, între câteva cărți ce-i stăteau la
căpătâi ca tratament pentru toate, am purtat un dialog sensibil și am depănat câteva
amintiri. Am rememorat colaborarea pe plan livresc, eu în calitate de editor, iar dom-
nia sa în calitate de autor. Nu a fost o colaborare facilă. Când i-am amintit cât de
rigid m-a tratat, a zâmbit cu subînțeles, în barba-i nerasă. M-au bucurat enorm a-
mintirile clare despre un moment frumos al relației noastre. Era în 2002. Eram preot
la Gherăseni, în județul Buzău. Dorind să mă înfig mai bine în solul unei comunități
de câmp pe care o iubeam și în mijlocul căreia eram venetic, pe lângă alte inițiative,
am încercat să las și un semn livresc al trecerii mele pe acolo. Așa că am scris o lucrare
istorică, intitulată Monografia Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Parohia
Gherăseni, apărută la Editura Episcopiei Buzăului și Vrancei. Odată ajunsă la Bib-
lioteca Județeană V. Voiculescu, i-a stârnit interesul și mi-a făcut o mare bucurie. M-
a căutat și mi-a propus să facem lansarea la biblioteca din localitate. A fost o mare
onoare. Marele om de cultură a venit pregătit cum nu mă așteptam. Nu a fost doar
o lansare. A fost un botez. Pe lângă delegația numeroasă cu care a ajuns la Gherăseni,
a adus și certificatul de botez al bibliotecii, inscripționat pe o placă de marmură. Din
acea zi de vară, biblioteca din localitate poartă numele întemeietorului satului, cti-
torului bisericii și, evident, al eroului cărții, Ioan S. Gherasii.
De atunci ne-a legat o amiciție alimentată permanent de generozitatea sufletis-
tului Alexandru Oproescu. Mi-a oferit cărțile domniei sale și m-a gratulat cu tot felul
de apelative onorabile și de dorit, în autografele scrise pedant, în perfectă ordine, pe
fiecare volum numerotat. M-a rugat să-i fiu alături la pierderea mamei, alături de
care a locuit sau mi-a oferit privilegiul unor dialoguri în mijlocul sutelor de cărți din
apartamentul său, din cartierul Micro 14.
Ultimul contact, anterior acestei întâlniri, a fost doar auditiv. Mi-a telefonat să-
mi mulțumească pentru că sponsorizez Buzăul literar, publicație unde apare în caseta
de redacție – e drept că mai ales datorită apariției numelui domniei sale acolo, deci
al certei calități, am considerat că merită să sprijin rezultatul muncii din cadrul ce-
naclului literar, așezat sub numele lui V. Voiculescu.
A fost o relație frumoasă, simplă, neîncărcată de formalism, încheiată cu aceste
ultime dialoguri....
Ne vom mai revedea în gânduri, în cărți, în amintiri, în lumea veșnicului scris.
LIRICE
psalm apocrif
Şerban FOARŢĂ
O taină, o taină, – în şoaptă – v-aş spune:

există, există un Domn Dumnezeu;
o rugă, o rugă, o rugăciune
ar spune-o mai bine decât o spun eu...
Biserica ta poţi s-o ai oriunde ai fi pe pământ,
nu doar în temple, dar şi la volanul unei maşini;
poţi să te rogi pentru toţi cei ce sunt sau nu mai sunt,
nu e nevoie de iconostase, cădelniţe, fum de răşini
Dumnezeu nu-i catolic, ortodox, protestant,
Dumnezeu nu are nicio confesiune,
poţi să-I scrii acatiste sau la post-restant,
El nu are formă, greutate specifică, nici dimensiune.
El e oriunde Îl cauţi: e în înaltul
văzduhului sau în adâncul oceanului
şi-i place să stea de vorbă cu unul, cu altul,
de Paşti, de Crăciun, ca şi-n orice zi sau noapte a anului.
Cu toţii Îl caută, – tu, cum să nu-L cauţi?
Cu toţii Îl caută prin ce le e mai la-ndemână:
saltimbancii, prin tumbe; flautiştii, prin flauţi;
chirurgii, prin cea mai îndemânatică mână;
copiii Îl caută prin copilărie,
prin bătrâneţe, bătrânii; bolnavii, prin boală.
Să nu stai la uşa bisericii cu-o pălărie
în mână, căci ea rămâne-va goală.
Pun-te mai bine pe treabă şi trage de roata volanului,
mânui-o bine şi roagă-te dacă vrei să o faci;
şi mai află că El n-are-o zi anumită-ntre zilele anului,
şi că te aude şi dacă taci...
LIRICE
atac moartea
Gheorghe IOVA
atac moartea
o atac în timpul existenţei mele
o atac în timpul zilei şi-n timpul nopţii
într-un timp care nu mai este
al nopţii al iernii sau al
ultimei însoriri înaintea amurgului
o atac într-un timp care este al
atacului meu asupra morţii
ca şi cum ar putea moartea să existe
aşa cum există acest pământ care urcă
în dreptul meu
în dreptul păsărilor în zbor
să existe asemenea apelor sau mâinii mele
asemeni casei în care locuiesc să existe
în felul în care poate fi părăsită
şi oricând regăsită
să existe în felul existării lucrurilor în univers
care îmi dau astfel libertatea
aceasta ar fi scopul atacului meu asupra morţii
LIRICE
poveste
Emil ALMĂŞAN
Sunt cel mai bogat om când te privesc.

Treci prin sufletul meu ca toamna prin vie;
de câte ori te văd, întineresc
și inima din mine învie
Te iubesc de-o viaţă şi nu e de-ajuns.
Nu ştiu dragostea să o strig;
lângă tine am râs si am plâns,
mi-a fost cald, mi-a fost frig
De nu erai, te-ntrupam din cuvinte
limpezi ca zorii de zi,
te clădeam sub tâmpla mea fierbinte,
linişte şi taină să-mi fii
Azi doar te privesc...Iertătoare,
cuvintele-mi spun gândul tăcut:
sărut-mâna mamei care
într-o zi de toamnă te-a născut
Iar pe mine, între dor şi mirare,
lasă-mă doar să sărut
pământul peste care
tălpile tale-au trecut
ET IN ARCADIA EGO
confesiune pietruită
Teodor BACONSCHI
S unt un orășean ireductibil și citadin în toate gusturile, experiențele, visările sau

ipostazele mele. Plonjând în cultura noastră, care mi-a dăruit și mie o limbă,
deci o identitate profundă, m-am lăsat prin urmare sedus de curentele cosmopolite,
sincroniste, de romanul urban, de poezia simbolistă sau de filozofiile culturale non-
etnocentrice. Firește că n-am putut ocoli nici textele, nici trecătoarele ispite ale au-
tohtonismului și totuși, ajuns la oarece maturitate (când pur și simplu te împinge
timpul către concluzii) rămân străin de ele. Cred că o națiune se civilizează prin ur-
banizare, construind cetăți și cetățeni, monumente de for public și catedrale, cărți de
sinteză și spații imaginare concetrate în geometria simbolică a centrului bine definit.
Mai cred că intelectualitatea noastră a greșit exaltând, generații de-a rândul, rurali-
tatea, elementul chtonian și justificările protocroniste (care susțin, lamentabil, că în-
târzierile noastre au fost, de fapt, tot atâtea inițieri ratate, uzurpate, compromise prin
necinstea sau viclenia altora).
Mai e ceva notabil în această luptă mentală dintre rusticitate și urbanism: numai
orășenii pot fi arcadici. Numai boierii pot investi natura agrestă cu o grație de salon
transfigurat la modul bucolic. În natură, omul civilizat se întoarce spre odihnă și re-
verie, pentru a-și regăsi presupusele izvoare, deși natura, ca atare, e opusul culturii și
locul tuturor amenințărilor. Regăsirea ei presupune o mistificare pios păgână, un tru-
caj romantic, o rescriere stilizată convențional. Viața la țară e un interludiu poetic,
practicat între spiritul Micului Trianon și pânzele lui Watteau. Cere foșnet de cri-
nolină, intrigă amoroasă și lunetă de investigații siderale. Poate că, dacă m-aș fi născut
într-un sat, i-aș fi cântat și eu eternitatea, ca un transfug nostalgic. Așa, visez doar o
căsuță, undeva prin nordul județului Argeș, unde să mă retrag din cele lumești, cu
un ștaif monastic, anturat de cărți și pretențios cu viteza conexiunii la internet. Însă,
ET IN ARCADIA EGO
de-mi va rândui Dumnezeu realizarea acestei fantasme retractile, voi căra cu mine
conturul cetății, socotindu-mă, asemenea lui Montaigne, fericitul cultivator al propriei
grădini stoice.
A trăi, azi și oricând, la sat, se cheamă a te apropia de mormântul reavăn spre
care te cheamă condiția ta de muritor: e nimica toată și e totul, căci zidurile orașelor
noastre se risipesc sub cavalcada imparabilă a istoriei, pe când noi râvnim liniștea fără
capăt, sub răceala boltei înstelate și cântecul deja inaudibil al privighetorii, care-și
însoțește trilul cu splendoarea fără martori a luceafărului matinal.
CONFESIUNI DE GAZETARI
trei schiţe
Nicolae ROTARU
aLt rateu
Am mai spus că am talentul de a rata subiecte epice. A observat-o şi regretatul

meu prieten Tomozei, care-mi numea „prozuţele“din revista Pentru Patrie „romane
ratate“. Iată o nouă mostră, recuperată de pe galbenul unei hârtii din tinereţea mea
narativă: „Insul cu ochelari fumurii aşezaţi pe borul pălăriei care-i masca cumva frun-
tea încreţită veni direct la grăsanul ce-şi trăgea trolerul, stingherit de aglomeraţie şi
necunoscut, cătând din priviri pe cineva care, pesemne, trebuia să-l aştepte la aeroport.
– Sunteţi domnul Iohan? întrebă gura de sub pălăria cu ochelari.
– Ja... Da, eu sunt!
– Aţi fost! Acum eşti nimeni, liftă nenorocită!... scrâşni curajosul.
Percuţia nu se auzise. Din haină, ca şi când ar fi scos portofelul, individul cu
ochelari scosese un pistol cu surdină punându-l cu ţeava în inima grăsanului sosit la
Veseleşti cu Wissairul de la Viena. Nimeni nu şi-a dat seama de incident, iar când
victima prăbuşită peste valiza cu role a lăsat să se scurgă pe podea un pârâiaş de sânge,
asasinul trecuse deja de controlul antitero şi se-ndrepta spre gate 31, unde fusese stri-
gat ca pasager întârziat la îmbarcarea pentru cursa de Farankfurt am Main. Într-un
coş de gunoi, aruncase obiectele interzise în habitaclul avionului: un sanviş, o sticlă
de apă începută, câteva fructe şi o pungă în care vârâse o pereche de mănuşi şi un
pistol cu amortizor de zgomot...“
Cine să mai dezvolte un story poliţist după atâţia ani? Am aşezat textul aici în
chip de start pentru imaginaţia creatoare a cititorilor.
mama GăiNiLor
Mama mea a avut totdeauna orătănii pe bătătură. Le-a împărţit cu ulii, dihorii
şi vulpile, dar a avut. Dormea cu cloştile în odaie de frica furilor, se ţinea după ele ca
după vite şi, când i le-mpuţinau, mai ales noaptea şi mai cu seamă cumătra vulpe, se
tânguia, se plângea la vecini, ţinea păsările închise şi se ruga de bărbaţii Văii Seci,
meşteri în braconaj de căprioare, să pună laţ la vizuini şi pentru viclenele făpturi.
Aşa o ştiu de-o viaţă. De-o viaţă de nonagenară a ei, care, în această iarnă, pe care n-
o mai putea învinge singură, a fost luată din cuibul de la ţară şi adusă să se chinuiască
într-un cuib de beton, la etaj, în oraş. Au rămas singure câinii, pisica şi „douăşpe găini
cu doi cocoşi care mereu se băteau“. Toate au dispărut – patrupedele s-au stins de
foame şi ger, iar găinile au dispărut, luate şi sacrificate pentru un parastas.
Când s-a desprimăvărat, gospodina a fost readusă la casa ei, constatând că i-a
rămas doar o păpuşă în pat şi nişte poze puse la vedere ale nepoţilor şi strănepoţilor
care au uitat-o. Vorbeşte cu ele văitându-se de aceeaşi păţanie: „Pe toate mi le-a luat
vulpea. Mi-a lăsat doar două“.
Şi mie, care ştiu adevărul (după ce au fost sacrificate şi consumate pentru pomana
unui răposat, pe bătătură au apărut două găini ale unei vecine!) îmi spune acelaşi
lucru de câte două trei ori pe zi şi mă acuză că nu pun laţ la vizuină sau mai mult, că
eu sunt militar, ş-ar trebui să merg s-o împuşc pe cumătra aia de i-a furat găinile.
Mai apoi, tot ea, invocă femei săritoare, inclusiv o soră şi două vecine care, toate,
au murit, zicând c-o să-i dea fiecare câte o găină, două să-şi refacă plutonul de ouă-
toare. Ar avea curaj să pună cloşcă dar de unde ouă, plus că alea două rămase sunt
puicuţe şi n-au nici cocoş.
Vorbeşte singură, mai ales cu păpuşa de la capătul patului care o aprobă, iar su-
biectul e acelaşi, de par-ar fi tatăl celor trei feciori dintr-o poemă coşbuciană: „Pe
toate mi le-a luat. A venit noaptea. N-a simţit-o nimeni. Câinii nu mai sunt, eu n-
am fost acilea ca să dau gură, vecina asta a dormit şi ea... Înseamnă că are pui de-a
luat ea douăşpe găini. Dacă nu-i pune laţ ăştia care prind căprioare şi iepuri. Bine c-
au scăpat astea două. Am şi eu cu cine taini, că tu (păpuşa – n.m.) m-asculţi şi te uiţi
lung, nu zici nimic, iar copii ăia ai mei (cei din poze – n.m.) nu mai dau pe-aci. Aşa
e la oraş când ai şi servici... E greu... Nu mai e nici cocoşul să văz încotro ţine ciocul
când cântă să ştiu dacă e rost de musafiri...“
eLitism etiLic
Sunt muci. Turtă. Sau criţă. Cum dracu s-o putea zice moale şi tare la un loc?
Nici nu mai ştiu ce-am vrut să spun. Băutura. Hoaţa minţii.
Se-nvârte masa şi casa şi blocul cu mine. Sunt cutremurător. Cutremurat. Mai
mult murat. Murătură. Clisă. Piftie. Mi-a pierit graiul. Cred că mi-am înghiţit limba
când am golit ultimul pahar. Nu mai pot lega nici două sunete, darămite două vorbe.
Duhnesc. Put. A amestec. A Molotov. Cocktailul, nu premierul lui Stalin. Iz a
la ruse! Trăsnesc de mut nasuri din loc, ca-n povestea aia a lui Gogol. Amestecul ex-
ploziv ABC. Anason, bere, coniac. Îl bei de frica morţii sau, din contră, ca să pupi
mâna doamnei cositoare mai repede. Un doi trei, vremuri grele, câteşitrele, vrei, nu
vrei, şo pe ele! Atât şi marş pe gât! Înghiorţ, înghiorţ. Asta a fost tot. Ce va urma?
Dracu ştie. Sau Dumnezeu. Sau nici ei. Pardon: nici el, nici El. Eu, nici atât.
Acum sughit şi ameţesc. Şi mă-nvârtesc. Cu mine cu tot, cu scaun cu tot! Pilot
de încercare, care a ratat decolarea. Sau aterizarea. Gagarin secund hand.
Un scriitor ratat, la masa de start. Poet cu ameţeli de boem beţivănit. Ramolit.
Combatant din oastea lui Mi-e-sete care luptă cu M-a-foame. Băutura e spaima mân-
cării. Îmi vine să vomit doar când mă gândesc la hrană. Hrana mea acum e gândul
turnat pe hârtie şi licoarea turnată-n pahar. Pahar. Pa, har!
N-am curaj să mă ridic. Nici la toaletă, nici în bucătărie, nici în dormitor nu cred
c-aş mai putea ajunge. M-a prins flama. Sunt chior. Machior chior! Machit. Mangă!
Stau pe loc. Stau, dar nu stă locul. Cred că Galileo ăla a fost beat când a zis: „Totuşi,
se-nvârte!” Şi nici nu cred c-a zis totuşi, ci totul! M-aş catapulta, m-aş teleporta, dar
cum. Rămân aici unde-mi petrec majoritatea timpului: la masa de lucru. De odihnă.
De picoteală. Masa cu preparate de creier. Sunt un free man! Hai c-am zis-o! Cu pre-
meditare, că nu mai sunt ciolovec. Nici cătană. Sunt liber. Eliberat, pensionar, parcat,
retras. Pe linia moartă din gara părăsită şi dezafectată. Am prins ultimul tren, ultimul
vagon, cu care să ruginesc împreună.
Masa asta care nu-şi găseşte locul, care umblă cu-nvârteli e de lectură şi de scris.
Masă cu ecran şi tastatură. Masă cu picioarele oblojite cu atele: sticle cu licori care
pupăzeză văzul şi te transformă în cuc-pasăre-sură. Masa de scris, de lectură şi de
băutură! Aici şezum şi plânsem. Acum mă-nvârt ca-n centrifugă. Să mă obişnuiesc
cu zborul. Deşi nu mai am de pe ce post să zbor. Ba nu, postura de viu, de supravie-
ţuitor presupune mişcare, zbor, plutire, cădere... Mă-nvârt ca-ntr-o horă. Hora lui
Horaţiu, dau să zic. Dar zicerea mi-a dispărut. Pe care am băut-o. Stau ş-aştept. Tre-
buie s-ajung undeva. Când se va încheia rotaţia, se va porni revoluţia. Revoluţia eli-
tismului etilic. Ce ştiţi voi, hâc, abstinenţilor, ce-i aia creativitate, fantezie, hâc,
artistică...
despre rivalităţi
Mioara VERGU
N u știu să joc, dar îmi place să urmăresc partidele de tenis din turneele ATP și
WTA. Am jucători favoriți. Dar în topul preferințelor mele nu sunt neapărat
învingătorii, ci oamenii de pe teren. Rivali în teren, dar prieteni în afara lui. În timpul
jocului ai zice că s-ar sfâșia, dar la sfârșit își strâng mâna, se îmbrățișează. De aceea
sunt mari. Pentru că înțeleg competiția, pentru că înțeleg că adversarul a fost mai
bun. Și-mi mai plac declarațiile dinaintea meciurilor și după meci. Când îi aud cum
declară că mai au de lucrat, mai au de exersat o lovitură, mai au de învățat. Sigur, pe
teren intră și nervoșii, gălăgioșii, cei care distrug rachetele, mereu nemulțumiții pe
un zgomot din tribună, pe o greșeală – voluntară sau involuntară – a arbitrului, pe
o ezitare a copiilor de mingi, supărații pe soarele prea puternic, pe ploaie, pe vânt...
Chiar dacă sunt în top, nu-mi plac! Și, am observat, chiar în top sunt efemeri.
O competiție este și viața noastră. În acest meci, tot oamenii îmi plac. Cei care
câștigă, dar mai și pierd, care nu dau vina pe nimeni pentru insucces, iar succesul îi
mobilizează să învețe mai mult, să experimenteze lucruri noi, să se perfecționeze. Oa-
menii. Nu-mi plac rivalii, competitorii care utilizează confidențe pentru a ataca, care
răstălmăcesc întâmplări, vorbe, care își afundă adversarul pentru a se ridica el însuși.
Nu-mi plac cei care consideră că lumea s-a născut odată cu ei, cei care, cum se spune
în popor, „au pus coada la prună“, „au inventat apa caldă și roata“...
Privesc cu dezamăgire permanenta păruială de la vârful politicii românești, la
oameni care, cel puțin electoral, sunt iubitori și practicanți de sport, chiar de tenis de
câmp. Sigur, ei sunt competitori, sunt în luptă pentru câștigarea electoratului. Dar
cu ce preț? Cu ce arme? Aflându-se trecător la putere, ei nu vor să învețe mai mult,
să (se și) perfecționeze ceea ce au făcut predecesorii, nu, ei dărâmă, dacă e posibil, ca
să demonstreze...Ce? Că sunt la putere! Că au învins. O dată. Mai mult decât atât,
că tot am vorbit de campionii din tenis! Aceștia, sportivii, nu uită niciodată să
mulțumească echipei, celor care i-au ajutat să ajungă la performanță. Oamenii noștri
politici? Uită de unde au plecat, cum se spune!
Până la urmă, de ce ne-ar interesa politica, oamenii politici?! Nu ne-ar interesa
dacă deciziile lor nu ne-ar afecta, dacă rivalitățile lor, dușmăniile lor, de fapt, nu ar
marca existența noastră. Pentru că, îmi pare rău că sunt obligată să afirm acest lucru,
în politică noi nu avem competitori, campioni, avem doar niște mardeiași superficiali,
trișori, ofticoși, gălăgioși, vindicativi, lipsiți de fair-play... ”Calitățile” lor rod la temelia
sistemului de educație, de sănătate, cariază cultura românească, demolează piața,
alungă valorile...
De aceea, cât pot, mă retrag în tribuna unor competiții sportive. Pentru că-mi
place competitivitatea, îmi place rivalitatea sportivă ce se bazează pe valoare.
urma alege...
Marin IFRIM în dialog cu Nicolae CABEL
Marin Ifrim: Domnule Nicolae Cabel, cîțiva ani buni am lucrat în presă. Așa mi-
am cîștigat existența, cum se spune. Pînă să fiu redactor, scriam cîte o poezie sau cîte un
articolaș acceptate de profesioniștii acelor vremuri. Concret, am fost girat de Puiu Cristea,
Nicolae Nicolae, Corneliu Ștefan, Constantin Brăescu și alți ziariști de la fostul ziar “Viața
Buzăului”. Am învățat tot ce am putut de la acești oameni. Ei sînt reperele mele, rădăcinile
publicistice. Vă spun toate aceste vorbe pentru că, bag seamă, destul de des, că, presa de
acum, chiar dacă e făcută de generații bine pregătite, de intelectuali care cunosc cîte 3-4
limbi, nu mai are nervul de altădată. Dumneavoastră cum vedeți diferența la care mă
refer?
Nicole Cabel: Dragul meu Marin Ifrim, mie, unul, ceea ce numim îndeobște viață
mi-a întipărit un adagiu: de la fiecare om întîlnit am învățat cîte ceva... Dacă raportez
la lungul periplu de regizor de film documentar, ar trebui să fiu foarte deștept... Mă
cam îndoiesc... A învăța, pentru mine este o normă continuă... Și, de ce nu, chiar o
sărbătoare... Și, cît anii te duc spre și în senectute, cu atît îți dai seama că nu știi mai
nimic...
Mă bucură faptul că evoci/invoci cîteva nume ce s-au impus în gazetăria buzo-
iană (și nu numai). Pe unii i-am întîlnit, ca articlier m-am bucurat, am fost onorat de
ochiul lor profesionist, fie amintind pe foștii mei colegi de liceu, Corneliu Ștefan (cu
două promoții înaintea mea) și Ștefan Iovan, sau pe rarissimul camarad Nicolae N.
Nicolae, care chiar m-a ocrotit și pe care, după cum știi, special l-am portretizat în
„Memoria, ca o capcană”.
Amîndoi nu trebuie să uităm că nivelul presei, al celor mai mulți din acea breaslă,
în anii debutului dumitale, se remarca prin o anumită cotă valorică. Umană și profe-
sională... Chiar în contextul social-politic în care aceștia se formaseră/afirmaseră,
context pe care nu-l putem ignora... Așadar, nu poți eluda “timpul” socio-politic, “co-
mandamentele” acelei epoci... “De aur”, așa cum o botezase, parafrazînd Biblia, un co-
rifeu al presei din acea perioadă, Octavian Paler, cel ce-și va oculta biografia, după
decembrie ‘89... Și totuși, celor pe care îi citezi, inclusiv Constantin Brăescu (nu-i pot
uita deferența iscoditoare cu care mă onora, “portretele “ pe care și le făcea sieși, sau
întîmplărilor relatate, cu rafinat “penel” de dramaturg); acelora le era sfîntă Limba
Română, o respectau, cultivau acuratețea și expresivitatea ei... Cît privește ideile înseși,
chiar în “corsetul” ideologiei din România socialistă, ideile aveau claritate, precizie
(dincolo de ambiguitățile doctrinare ale altor “pene” total obediente), chiar o anumită
aură pe care niciun cenzor nu o putea “peria” cu ușurință... Oamenii aceia stăpîneau
elegant polisemia Cuvîntului din Limba Română, polisemie ce se poate asemui unei
rachete cu mai multe capete... Desigur, fiecare condeier care pătrundea pe tărîmul
publicisticii, cinstit cu el însuși, căuta formule și moduri de a exprima și a se exprima
nuanțat, nu în multe cuvinte, cu eleganță și respect (asta e, trebuie respect!) față de
Limba Română... Poate gestul meu este inelegant, dar trebuie să mărturisesc despre
faptul că reportajele-monografii scrise de mine pentru “Viața Buzăului”, în vacanțele
de student, mă reprezintă și le pot supune și astăzi judecății oricui... Rațiuni de ordin
“tipografic” nu mi-au îngăduit să includ măcar unul în cartea cu evocări, mai devreme
amintită, “Memoria, ca o capcană”...
Nu îți flatez buna cuviință, dar trebuie să-ți spun că gestul recunoștinței pe care
îl probezi, fără ostentație, te onorează cu prisosință...
...Presa de acum?!... Dacă-mi permiți, voi oferi cîteva considerații ce se pot înscrie
într-o perspectivă multiplu nuanțabilă: sociologic, psihologic, ideologic (nu mai vor-
bim!), economic (furios!).
În timpul de pînă în ‘89, norma social-politică era stabilită nu în prea mulți pa-
rametri: “clasa muncitoare” (neapărat, eroică); “țărănimea muncitoare” (aliată și,
bineînțeles, eroică); unitatea de măsură a acelui eroism încă nu este cunoscută pe de-
a-ntregul... Comandament unic – a construi... Perspectiva (chiar retro) nu trebuie să
fie persiflantă, discriminatorie, mai ales că pionii au fost, eminamente, milioanele de
oameni din România (socialistă). Cărora, prin alte norme/directive, li se impunea să
ocupe fiecare un loc de muncă... A face în cîteva fraze o sinteză a deceniilor-experi-
ment la care a fost obligată întreaga Românie ar fi, acum, o impietate din partea mea...
Ce avea de făcut, ce putea face gazetarul român, oricît de înzestrat, de corect ar fi
fost? Să ia ad litteram directiva partidului ori să întoarcă/răsucească sloganul și să se
refugieze în literaturizarea (subtilă, cel mai adesea) a faptului de viață convertit în
genul reportajului, chiar scăpărător, uneori... (Tentez a cita doar două nume – Paul
Anghel și Ioan Grigorescu)... Repet, cele de mai sus rămîn doar notații/păreri dintr-
un timp în care și eu am profesat tot o gazetărie, ceva mai specioasă, dat fiind că ope-
ram cu imagini, in strico sensu... Existau și în această arie profesională “debușee”. Unul
era tot reportajul ce-ți mai “tolera” conotații aluzive... Dar, cel mai ofertant era filmul
de artă, cu eroi ai penelului, daltei, ai muzici. Numai că asemenea rostiri erau limitate
(numeric) în planuri tematice aprobate anual după criterii mai puțin elastice, proprii
fiecărui “prag ierarhic” pe care trebuia să-l depășească respectivul proiect...
Statutul de-acum... Politizare excesivă, în registre care s-ar voi diferențiate de
norme partinice... Care norme sînt cam aceleași, guvernate doar de preocuparea par-
tidelor (sic!) de a accede cît mai des, pentru cît mai multe mandate, la putere... Parcă
era mai onestă formula (în istorie!) a... rotativei guvernamentale...
Cît privește pregătirea intelectualilor ziariști ai acestor decenii (da, iată, decenii?!),
cu riscul de a mă eticheta eu însumi desuet, am o părere cu totul discordantă... În în-
vatamantul universitar există Facultăți de jurnalism. Fie de stat, fie particulare... Cu
unii dintre profesori chiar am stat față în față... Competenți, neîndoios... Cu
acut/ascuțit nerv al gîndirii... Dar învățăceii... Fie adună cîte o diplomă cu care, în
afară de a o flutura, nu prea au ce face... Fie bat la porțile redacțiilor (presa tipărită,
radio, televiziune) la care și în care locuri de muncă nu prea există... Legea
cerere/ofertă nu e deloc figura de stil, în atari circumstanțe... Cu tristețe, părerea mea
e că se irosește un potențial intelectual fabulos prin proasta, ăsta e cuvîntul, proasta
“distribuire”... Pentru că a stăpîni/manevra un calculator și posibilitățile oferite de
acesta, la nivelul de comunicare/intercomunicare, performanța este a electronicii...
Bălăcăreala, invectivele profesate aparțin caracterului... Cunoașterea unei limbi (de
presupus că aceea maternă nu intră în discuție!), a altor limbi (la nivel uzual) în-
seamnă ceva, nu definitoriu pentru ideatica subsumată demersului gazetăresc... Poți
prelua, schimba informație curentă, emite păreri/opinii, dar gîndul primar, acela
nuanțat și fidel se “naște” în limba cu și în care te-ai născut... Dacă acela nu are spon-
taneitate și zveltețe, tu, ca gazetar, te vei exprima greoi, încîlcit... Fie în pagina scrisă,
fie că te adresezi prin radio sau televiziune... Personal sînt departe de a fi o enciclo-
pedie... Dar, într-un climat social-economic în care instrucția școlară este din ce în
ce mai mult “strangulată”, elevarea (cu minus) a unui ziarist/gazetar stîrnește stupoare,
chiar respingere. Din partea unui cititor/privitor pe care aceeași electronică, din mass-
media, îl reduce la condiția celui care, la figurat, înregistrează, nu digeră... Aici este
“cheia” unui mecanism psihologic a cărui constantă aplicare duce precis la o comodi-
tate și aplatizare... intelectuală.
Așa că, dragă Marin Ifrim, diferența pe care ai vrea ca eu să o relev/revel se reduce
la o tristă, poate cinică paremie: “din lac, în puț”...
Trăim în dinastia tabloidelor și a tabloidizării în care partizanatul (politic, vorba
vine!) dictează norma morală a zilei... Nocivă acum, mult mai nocivă prin repetare,
aglutinare... Se mai salvează, cît de cît, acei/acel care venerează Limba Română și lasă
creierele să se infuzeze prin propria gîndire, așa cum omenirea a făcut-o cel puțin de
cînd s-a inventat tiparul... Imaginea (fixă, sau în mișcare!), am dreptul s-o spun, ră-
mîne complementară actului de a citi, a scrie... Simbioza celor două ipostaze hrănește
spiritul... A te abandona imaginii înseamnă a te compromite, a te preda însăși deri-
ziunii ce anulează condiția de homo sapiens...
Marin Ifrim: Știu că atunci exista o școală de presă, o școală unde preda și
excepționalul poet și ziarist de origine buzoiană Mircea Ichim. Era foarte respectat. L-ați
cunoscut mult mai bine decît mine. Cum l-ați descrie prin profesia sa?
Nicolae Cabel: Da, exista o asemenea școală... Cu dublu statut: profesional-ideo-
logic și profesional-profesional/cultural...Am întîlnit/colaborat cu absolvenți ai aces-
teia și înainte și după ‘89... Țin minte că am asistat la susținerea tezei de doctorat a
lui Nicolae Nicolae, cel menționat de tine și de mine evocat... Mai trebuie să știi că,
invitat de Dumitru Popa (după ‘89 chiar Președinte al Televiziunii Române) și Mircea
Ichim, am ținut (cu statut de colaborator), timp de două semestre, un curs despre Fil-
mul documentar. Cu examinare finală, la Facultatea de Ziaristică din acea Academie...
Erau oameni foarte tineri, alții mai tomnateci... Din prima categorie mi s-a impus,
prin acuratețea gîndirii, prin aplombul ideilor, Dorin Corpade, și azi corespondent
Radio România pentru județul Hunedoara... Și, mai trebuie să știi că, la începutul
anilor ‘80, în urma unui slalom „riscant“ printre motive, am reușit să nu-i devin stu-
dent acelei Academii, performanță (acum mă laud!) rarissimă... De ce? În primul rînd
ieșeai doi ani din producție și, automat, la absolvire, te aștepta o funcție de conducere.
Ideologică... Pentru mine toate acestea mă rupeau de condiția mea de... truditor într-
o lume fascinantă – documentarul pe care, chiar în limitările partinice din România,
eu l-am slujit cu devoțiune... Puțini, chiar dintre voi, camarazi și prieteni, mai vechi
sau mai noi, au înțeles că atunci însuși condeierul din mine (mai puțin scenaristul!)
a intrat într-un soi de repaos, lăsîndu-se „devoalat“ în colaborări pasagere în presa
culturală (cea scrisă, cea radiodifuzată)... Iar ceea ce s-a adunat prin mape, selectate
ulterior, după 1989, au devenit cîteva volume de versuri...
Cu Mircea Ichim am avut o relație mai puțin obișnuită... Am fost colegi, cu o
mică diferență de vîrstă, la actualul Colegiu Național “B.P.Hasdeu” (Buzău) și la Ce-
naclul “Al. Sahia”... (După absolvirea facultății am lucrat, peste douăzeci de ani, la
Studioul cinematografic purtînd același nume)... La Cenaclu el avea un statut aparte,
cel puțin la nivelul informației culturale. Fiu al unui reputat dascăl de Limba Română,
în biblioteca de acasă se mai păstraseră parte din cărțile unor autori români despre
care, doar la Cenaclu, cu jumătate de gură, pomeneau veteranii, “foștii”... Ce era de
salutat, era camaraderia lui Mircea ce-și avea sorgintea în cei șapte ani de-acasă... Și
mai țin minte că, față de “timorările” și stîngăcile din versificările adolescentului ce
eram, o dată, el a remarcat faptul că eu propun o nouă uzură a cuvintelor... Dacă ra-
portez la ceea ce am “comis” pînă acum, îndrăznesc să spun că sentința aceea a fost
premonitorie...
Relația mea cu el a rămas totdeauna, chiar dacă ne vedeam rar, după „ieșirea din
crisalida“ buzoiană, una de curtenire și respect reciproc... Vezi, am preluat, în para-
frază, titlul cărții sale, poem filozofic, publicată la Cartea Românească de către același
harnic și generos scriitor-editor, Mircea Ciobanu... Același care, cu girul lui Marin
Preda, îmi publicase și mie „Somnul pe rîu“...
Și dacă trebuie să dăm Cezarului ce i se cuvine, în acest ceas confesiv, trebuie să
amintesc un episod, parte incitant, parte insolit... Terminasem facultatea, parcă... Ci-
neva îmi spune că în cotidianul buzoian al acelei perioade, la care colaboram frecvent,
a apărut un interviu al lui Mircea Ichim cu Ion Nicolescu. Interviu în care acesta din
urmă s-ar fi exprimat că nu crede în poezia mea (n.b. – de atunci!)... Mărturisesc și
acum, la și după atîția ani, că poezia înseamnă și pentru mine un statut nu ușor de
atins, de împlinit cu adevărat... Tocmai de aceea nu m-am formalizat și nici nu m-
am străduit să caut/citesc interviul în cauză...
Dar, peste ani, peste mulți ani, aproape de finalul flanărilor (ciudate, sic!) ale lui
Ion Nicolescu (fie-i țărîna ușoară!) prin urbea natală, s-a făcut să ne întîlnim... Mi se
adresează cu apelativul din adolescența mea, a noastră. Fusesem colegi de promoție
la Hasdeu... Îmi cere ceva... Apoi, brusc, își cere scuze că în acel interviu Mircea Ichim
i-a sugerat acea concluzie/părere... Aveam acum multe fire albe, multe, amîndoi...Am
luat mărturisirea lui ca atare, sigur, cu oarecare surprindere, știind că judecătorul in-
failibil al orgoliilor/strădaniilor noastre are un singur nume...
Indirect, aflam că, după ‘89, Mircea s-a implicat puternic în gazetăria acelor ani...
Cum eu am rămas rezervat, în tristețea că documentarul, ca gen, intra într-un con
de umbră etufant, că noua putere nu dădea semne că și-ar consemna primii pași (te-
leviziunea acapara cupidă informația cotidiană!), recunosc, nu l-am căutat/întîlnit...
Redacția la care lucra se instalase la doi pași de casa în care locuiam... Ciupercile ga-
zetelor care apăruseră, fabulos, răspîndeau cam aceiași „spori“, diferea cantitatea și
numărul de invective per cuadrat... Amănunte disparate aflam, întîmplător, de la Du-
mitru Ion Dincă ce a gravitat în preajma lui Mircea multă vreme. Cred eu că puternica
sa implicare, ca dascăl într-ale ziaristicii (a fost și autorul primului curs despre Secre-
tariatul de redacție) și gazetăria practicată după ‘89, au erodat un filon poetic nu oa-
recare...
Nu aș fi corect cu mine însumi dacă nu aș evoca și camaraderia pe care Mircea
Ichim o cultiva în Cenaclul adolescenței noastre. Deferent cu valorile, ca aceea a lui
Dem. Iliescu, dar și curtenirea, cu șfichiuiri ironice, uneori, față de Nicolae Stancu (ve-
deam în el un posibil prozator cu notații comportamentiste nu la îndemîna oricui);
față de Ion Gătej (Aldeniu, azi), cu acribie în documentare și cu o judecată estetică
ce se modela frumos; față de autodidactul Alexandru Carp (alintat de noi Carpone),
un condei ce-l asociam (in spe) unui Panait Istrati... Mircea Ichim îi dedica și lui o
elegantă camaraderie, încît, atunci cînd Carpone se căsătorea (mireasa venise, ca tu-
ristă, din Bulgaria vecină și la Buzău și-a găsit perechea!), așadar acesta le-a fost naș
de cununie... Și, dacă nu mă înșel, a botezat chiar băieții, doi, pe care Carpone i-a
avut... Noi făcusem, din simpatie/prețuire jocul de cuvinte: Al Capone – Al Carpone...
Marin Ifrim: Nu sînt un nostalgic al anilor ‘80, însă știu sigur cît de exigente erau
publicațiile literare ale vremii. Acum se scrie foarte mult și se publică mai mult decît se
scrie, multe lucruri proaste. Sînteți de acord cu ceea ce se întîmplă? Putem arunca totul pe
seama Internetului?
Nicolae Cabel: Voi fi foarte scurt... Publicațiile literare de atunci cultivau, cu osîr-
die și prezența la Doamna Candrea (eminența cenușie – nu ironizez – de la restau-
rantul Casei Scriitorilor), dar și în alte... Incinte de profil. Cu cît semnai mai des
„condica“ acolo, cu atît „meritele“ îți erau recunoscute mai repede, erau puse în... va-
loare... Criteriu pe care, funciar, nu l-am cultivat și nici nu-l agreez...
Acum, știm bine amîndoi, publicații sînt multe. Foarte bine că sînt... Numai așa
se va face cernerea.
Poate ar trebui să ne întrebăm care sînt resorturile ce împing oamenii tineri, as-
tăzi, să pună mîna pe condei, unii pe calculator și să facă să „înflorească“, mai stîngaci
sau mai scăpărător, idei... Nu cumva a scrie rămîne o evadare, un refugiu, o formă de
protest față de lozinci contondente, față de promisiuni nu mai puțin izbitoare, prin
faptul că acei care le proliferează, în diverse ocazii, nu și le onorează?
„E ușor a scrie versuri!“
Pentru cine, oare cine?
Internetul?... Un instrument util, dar nu factotum, și nu o formă de exhibiție.
E bine ca aceia care publică, să emită (superficial, profund sau teribilist) cu pro-
priul creier, cu circuite biologice (nervi, sînge, limfă) și nu cu circuite electronice...
Urmarea, urma se va devoala în secolul viitor, nu?! Cînd și noi, cei de azi, vorba veche
– oale și ulcele...
Ușor persiflînd aș zice că se scrie/publică mai mult decît se citește... Sigur, aș
putea glossa, dar nu o pledoarie pro-domo m-ar onora acum... Sînt de modă/școală
veche? Poate!... Dar lectura („o, acest viciu nepedepsit!“) rămîne singurul mod care te
obligă (un fel de-a spune) la a sta/reveni în dialog cu tine însuți, cu uimirile, cu
neînțelegerile, cu revelațiile tale...
Dacă sînt de acord? Nu!... Și ce-i cu asta?... Pe „insula“ mea (o insulă cu o
„suprafață“ ce se măsoară în metri cubi de gînd!) sînt dic-ta-tor!... Vă dați seama, mă
alint!... Dar sînt gata s-o cedez aceluia care, cu argumente, mă va convinge că nu-i
așa... Răspunsul tranșant s-ar putea să aibă, acum, valoare numai pentru mine. Toc-
mai pentru că simt nevoia parafrazei la titlul unui roman de Hans Falada – „Fiecare
se modelează singur“, în ultimă instanță...
Și tot în ultimă instanță – urma alege...
REVERENŢE
învăţătoarea
Roxana CONSTANTINESCU
E ra frumoasă ca o actriță. Înăltuță, cu o talie subțire să o frângi, cu părul negru și

bogat, răsucit cu atenție, călca dreaptă ca un băț, pe picioare mici , încălțate în
pantofi cu tălpi din crep. Bluza din batist, brodată de mâna ei, era apretată maxim și
tot ce o înconjura, miosea a parfum de levănțică. Venise la locul repartiției guverna-
mentale cu o mica valijoară în mână, în speranța ca directorul școlii să o ajute cu o
gazdă. Când a intrat în școală omul de serviciu prinse a fluiera admirativ: ,,Ia te uită,
ce ne trimite nouă Ministerul, ce fată frumoasă!“ Învățătoarea îl fulgeră cu privirea.
Nu avea decât 22 de ani, dar era serioasă și rigidă ca o foaie de tablă, bine fixată în
cuie. Remarca o făcu să se înroșească până în vârful nasului și îi dădu sentimentul
nesiguranței .
Erau ani grei de după război, ea venea dintr-o familie de basarabeni, tatăl îi
murise pe front, mama era singură în regat, iar ea avea o datorie, să fie serioasă și să
nu o facă de râs. Plecă ochii în pământ și întrebă de directorul școlii. ,, Acum, vine,
că vă așteaptă“. Și a venit, om serios cu voce caldă... A plăcut-o din prima, a descusut-
o câte și mai câte și au hotărât să vadă clasa, să găsească o gazdă iar de a doua zi să
înceapă... Învățătoarea era asemeni unui copil, ușor speriată, nesigură, cu vocea
întretăiată de teamă. Directorul o duse la familia cea mai bogată din sat, să caute o
camera. Gazda aleasă a vazut-o, e limpede că a plăcut-o, a aflat că stătea la nici 3 km
de comună, dar iarna, din cauza viscolului nu se putea face naveta, dar a refuzat-o.
,,Nu putem să o luăm la noi, avem băieți, cel mare tocmai a terminat facultatea, nu
se va simți bine aici și nu vrem vorbe în sat“.
Și școala a început, iar micuța învățătoare a dat piept cu elevii ei... copii de câmp,
sărăcuți, cu părul tuns nr. 1, cu mâini muncite, arși de soare, cu picioarele pline de
vânătăi, îmbrăcați mai mult în zdrențe, desculți. „Ce ați mâncat dimineață?“ – ,,Pâine
REVERENŢE
cu ghin!“ O duioșie fără de margini o cuprinse, îi dădură lacrimile. În poșetă avea un
mic pachet. „Cine nu a mâncat nimic?“ Un năsturel, cu nas obraznic, a ridicat mâna...
În pauză i l-a dat și a așteptat să-l mănânce răbdătoare.
Și așa a început apostolatul ei... A făcut naveta pe ploaie și vânt, mergând pe jos,
printre troiene pe vânt și furtună, înghițind nisipul Bărăganului, mergând cu spatele
în contraviscolului, sprijinindu-se pe picioarele delicate, până era culcată la pământ,
răcită sau nu, cu un devotament fără margini. În primăvară, clasa ei era cea mai bună
din școală. Copiii erau curați, se întreceau să învețe, oamenii o iubeau, directorul o
lăuda tuturor.
În urma unei inspecții, a fost remarcată de inspectoarea șefă și propusă să fie
transferată la Brăila. Doamna nu intrase din prima în clasă, ci o urmărise pe geam
cum predă, îi văzuse desenele de pe pereți, ascultase răspunsurile copiilor. Apoi
dăduse târcoale micuței școli, vorbise cu vecinii ei, admirase mica grădiniță de flori,
varul poaspăt spoit al gardurilor, curățenia de pahar a intrării împodobite cu ștergare.
Erau ani grei, 1948-1949, o sărăcie cu lustru, foametea îți scosese colții și mușca din
oameni, cu sălbăticie. Fata asta era ceva deosebit în peisaj, toți o vorbeau de bine...
harnică făptură, proaspătă, liniștită, muncitoare. Când a intrat și i-a spus că o ia de
acolo, micii învățătoare i s-au umplut ochii de lacrimi, nu putea să plece, avea mama
în apropiere și îi era de ajutor. Și atunci, Inspectoratul a numit-o acasă. Singură, pe
puterile ei , în doi ani a ajuns în locul pe care îl numea acasă... Altă comunitate aspră
a Bărăganului fierbinte, Făurei.
Și aici a sfințit locul! A umblat din poartă în poartă, a strâns bani de la oameni
mai săraci ca Iov, a mobilizat o comunitate întreagă și... într-un an a construit o școală
nouă. Nu era membru de partid, nu avea nicio putere, doar un zâmbet cuceritor, o
privire limpede și o cauză. Și oamenii au avut încredere în ea, cea venită din Basarabia,
cea fără apărare, cea îndârjită ca nimeni altcineva. Unii băteau în porți să facă colec-
tivizarea, micuța învățătoare bătea în porți pentru școala localității. Care pe care! În
doi ani Făurei-ul a avut o școală de care s-a vorbit mult.... o făcuse o fată-copil,
singură, cu spirjinul familiilor cu copii. Muncise cu mâinile ei, cumpărase materiale,
umblase după aprobări, stătuse pe șantier, a brodat perdelele și a îngenunchiat să
spele podelele. Când s-a deschis, la inaugurare, oamenii au îngropat-o în flori! În
niște ani urâţi, când România era hăcuită de comuniști, când sărăcia era
omniprezentă, micuța învățătoare a fost premiată cu Medalia muncii clasa a-III-a,
medalie din bronz și diplomă, fără să-și fi vândut sufletul noii orânduiri. Nu a fost
REVERENŢE
membru de partid niciodată !
Toată viața și-a dedicat-o școlii! A învățat, a urcat treaptă cu treaptă grad cu
grad, a mai construit o școală, a făcut parte din deschizătorii învățământului pentru
elevi cu deficiențe, nu a precupețit niciodată timp, bani, putere, sănătate, a studiat
defectologia pentru a veni în ajutorul lor. 38 de ani de apostolat, serii după serii de
copiii ce i-au trecut prin mână, nomali sau cu deficiențe, nevăzători, ani în care nu a
primit niciodată cadouri pentru munca ei. Doar o pensie amărâtă de la un stat sărac,
care nu și-a respectat niciodată dascălii.
Un singur dar i-a făcut viața aceasta muncită… pe tatăl meu, fiul primei familii
în a cărei poartă a bătut, care a urmărit-o pas cu pas cu dragostea și insistența lui, și
care i-a dăruit o viață de familie fără de egal. Și încă pe cineva.... nașul de cununie,
directorul primei școli !
De ziua Învățătorului am simțit nevoia să mulțumesc primei mele învățătoare,
MAMA, a cărei poveste am scris-o dintr-o suflare. Dascăl vechi, instruit la Şcoala
Normală de fete din Iași, promoția 1947, care a pus la baza educației a atâtor generații
principii sănătoase, pasiuni și vocație.
În viață am întâlnit atâția dascăli, oameni instruiți, modești, marginalizați, dar
cu o pasiune devoratoare. Tuturor acestora, respectul meu, desigur și al dv. care, fie
pesonal, fie ca părinți, păstrați în suflet recunoștință pentru munca lor, pentru cali-
tatea ei, pentru pasiunea și sufletul picurat la rădăcinile voastre și ale copiilor,
nepoților voștri.
Tuturor dascălilor uitați ai acestei țări, dragostea noastră recunoscătoare!
ESEU
vorba-n colţuri
Magda URSACHE
D a, avem polemişti de forţă. Pacea nu se prea lasă sub corcoduşii munteni, cum
scrie un umorist. Nici sub teii ieşeni (cîţi au mai rămas după primarul supra-
numit de studenţi TAI-TEI-TAI-TOT), nici sub castanii maramureşeni, nici sub
zdravenii copaci seculari ardeleni. Numai că, după La Rochefoucault, „nimeni nu este
atît de bun, nici atît de rău cît pare”. Marin Sorescu a produs valuri de acid sulfuric.
Mircea Cărtărescu şi-a mărturisit (Jurnal, Humanitas, 2001) „criza de ură şi furie”
,aflînd că la Centrul Cultural din Paris se sărbătorea apariţia altei cărţi de Sorescu.
Cezar Ivănescu produce şi postum (v. „România literară” nr. 19, din 28 aprilie 2017)
un tsunami de violenţe verbale. Nu divergenţe de opinie, ci împroşcări:”voce de ţîr-
covnic ţicnit”, autor de „«versuri» de un prost gust iremediabil”, plus „şiruri de articole
compuse într-un limbaj de-o inimaginabilă vulgaritate”. „Resentimentar şi complexat”
Don Cezar? A scris „denunţuri într-un limbaj isteric”? Nici nu-i nevoie să spun cine
semnează toate astea. E recognoscibil. Nu mai amintesc faptul că pe Cezar Ivănescu
aproape l-au omorît minerii lui Iliescu din bătaie. Poetul, marele, s-a îmbolnăvit şi a
murit din cauza unor acuze neîntemeiate de colaborare cu Securitatea, intrînd slăbit
într-o operaţie.A dat Plata luntraşului (titlul altui mare poet, Ilie Constantin) prea
repede.
Cuiva i se pare că a produs un oximoron isteţ, numind-o pe Georgeta Dimisianu
„babă utecistă”, altcineva nu se sfieşte să scrie despre un prieten plecat dincolo (Vintilă
Ivănceanu) că a fost un escroc şi un cretin. Regulile bunei cuviinţe nu le încalci cînd
nu eşti în acord cu opinia interlocutorului.
Mai ales în jurnale postume şi antume nu se omit atacuri la persoană de tot felul,
se plantează răzbit mine anti-personalităţi ca G. Călinescu, Arghezi, Crainic, Gyr...
ESEU
Mircea Zaciu a scris despre Eugen Barbu că e „scriitorul dactilografelor şi coafezelor,
acesta e publicul lui, nivelul lui, succesul şi popularitatea lui”. Ei, nu-i chiar aşa. Omul
era neconţinut, ca să nu spun bădăran, cu adversarii pe care îi turna la Ceauşescu
pentru devieri doctrinare de la linia partidului; a plagiat fără ruşine şi fără onoare,
însă a scris şi două romane excelente. Zaciu n-a omis să spună, în jurnal, că „Moşu”
Gogu Rădulescu i-a făcut rost de casă lui Gabriel Liiceanu. Şi Pleşu de editură, după
o parte a presei. Da, dar G. Liiceanu a avut pricepere să transforme Editura Politică
în Gallimard-ul românesc Humanitas, oricîte reproşuri i s-ar aduce, privind mai ales
primele reeditări, unele destul de neprofesioniste,scoase prea „cu răpejune”,vorba hî-
trului Creangă.
Octavian Paler, făcînd parte din „bătrînetul editorialist”, mîncat de critifricţiuni,
cerea: „Să deosebim polemicile care slujesc idei, de cele care slujesc doar interese, pa-
siunile care iau foc, de cele care vor să dea foc”. Imediat s-au căutat noduri în papură
polemicilor cordiale dinspre „disidenţi”. Am folosit ghilimelele ca să marchez distanţa
faţă de adevăraţii disidenţi care nu vorbeau despre neajunsurile sistemului comunist
la un pahar de whisky. I-au amintit că a fost redactor şef la „România liberă” între
‘70-’83. Nu şi că, în ‘83, a băut cupa plină de cucută realist-socialistă şi a (fost) demi-
sionat.
Cele mai abjecte atacuri la jugulară au pornit asupra lui Paul Goma. I s-au in-
ventat şi opinii, şi (re)sentimente, iar Goma rămîne cel mai controversat polemist.
Avînd, ca Petre Pandrea, un acut sentiment al justiţiei, îl desfiinţează pe ne-scriitorul
oficios, laş, cameleon, aservit Puterii, cu pohtă de scaun obţinut prin metoda gudu-
ratului la uşa preşedinţilor. Iar pomelnicul lui Goma de compromişi e foarte lung.
Rămas necuminţit sub vremi, Paul Goma a fost, este şi va fi incomod pentru mulţi
şi mulţi transpiră pe pagina de pamflet pentru a-l înmormînta ca scriitor. Desconsi-
deraţi, desconsideraţi, poate rămîne ceva!
Cu rea-credinţă şi cu rea-voinţă, s-a numărat de cîte ori se repetă cuvîntul evreii
(cu doi i) în jurnalul din 2005, ca să se conchidă că ar fi antisemit. Cifră exactă: de
120 de ori în 680 de pagini. Şi cîţi denunţători nu s-au ivit (victimă colaterală: LIS)!
Cîţi „polemicari de subterană”, spre a le zice ca Viorel Padina, nu s-au aliniat pe scenă
în spectacolul denigrării sale. Cu violenţă, s-a ridicat în scările limbii de lemn Vasile
Băran, apelîndu-l hienă. „Ce ignorant ca atitudine!” mi-a spus, în felul lui profund şi
limpede totodată, Petru Ursache, autorul eseului Omul din Calidor. Goma s-a plictisit
să răspundă atîtor injurii dinspre barani, atîtor insulte papagalizate. „Ducă-se pe piz-
ESEU
dii!”, le-o fi zis, folosind propriul alfabecedar. Şi nu-i nimic mai neadevărat ca ura lui
Paul Goma faţă de evrei. Deşi tată de copil evreu, a fost declarat, cum o spune el în-
suşi, „antisemitul de serviciu”. Adevărul este că exilatul din Belleville e maiştiutor de
polemică decît noi toţi; a sa cinste activă, ca să uzez de sintagma lui Gheorghe Gri-
gurcu, nu poate fi contestată de cîntăcioşii lui Ceauşescu. Iar criticul din Amarul
Tîrg face parte din familia celor grei, de la Arghezi la Luca Piţu şi Dorin Tudoran,
fineţea intelectuală în polemică, pe care i-o preţuiesc, fiind atu-ul său. „Oare cînd va
polemiza Lazlo Alexandru cu sine însuşi?”, s-a întrebat Gheorghe Grigurcu, referitor
la Goma, într-un „exerciţiu de adevăr”.
Dar cîţi traseişti n-au servit bazaconii cu gust de antisemitism, nu s-au precipitat
spre acuze ca „antioccidental violent” (Adrian Marino despre Ovidiu Hurduzeu)?Ni-
velul de înţelegere – atenţie! – se vede cel mai bine în polemică. Atunci cînd îţi percepi
adversarul prea umoral, înseamnă că nu deţii o minimă cultură a diferendului, oricît
ai fi de intello. Şi aici îi dau dreptate lui H.-R. Patapievici (Despre idei & blocaje, Hu-
manitas, 2007, p. 27): „răul trebuie căutat în debilitatea mediului intelectual româ-
nesc”. Iar Luca Piţu, în schimbul de e-mail-uri, cu Vasile Spiridon, alias Don Basilio,
alias Conu Spirache (vezi corespondenţa publicată în revista „Conta” nr. 26/2017,
taxa fortuitatea de „boier al minţii”, numindu-l, ironicalmente, Papa Pievici: „Cînd să
dăm şi noi, în ceara mă-si, un Kierkegaard al nostru, să ne mai apucăm să-l boi-
cotăm?” Laudatio specioasă, aflată foarte departe de un anume style-bas.
Îmi plac şi mie vorbele-n colţuri, admit chiar că sunt colţoasă; după un fost activ
CC/PCR, aş fi bilioasă (cuvîntul aparţine lui Caragiale). Adversarii, cu mult mai pu-
ţini decît bunii prieteni, mă numesc revanşardă, încrîncenată, pătimaşă. Ceilalţi, prie-
tenii, mă văd „încordată ca un mustang nărăvaş care se cabrează ori de cîte ori vede
băţul sau zăbala” (Ioan Adam).
În ce mă priveşte, n-am atacat niciodată, m-am apărat numai, însă nu întorc ob-
razul celălalt ca să primesc – cristic – încă o palmă. Nu pot răbda „cu bucurie”, aşa
cum cere Sfîntul Isaac Sirul, „injuriile mincinoase”. Nu, nu mă pot smeri. Îmi asum
păcatul ăsta, dar nici nu mă aşez „pe scaunul celor batjocoritori”, aşa cum scrie în
Psalmi. La începutul discuţiei noastre, am arătat miza luptei mele: contra celor care
denigrează valorile româneşti, cîte sunt. Pentru mine – repet, că trebuie – Eminescu
nu e „protolegionar”, nici Noica, „hibrid comunisto-legionar” (v. şi Paradoxul Noica
de Alexandra Lavastine). Iorga, Blaga, Ernest Bernea, Mehedinţi nu „sunt fluiere mis-
tice”, de aruncat în vreun muzeu părăginit, cu lacăt la intrare. Nici Nae Ionescu nu
ESEU
este un „plagiator insignifiant”, ca pentru o boieroaică a minţii, nici Petre Ţuţea „un
tataie excentric”, „maieutizînd prin cîrciumi”, ca pentru alt boier al minţii. Şi-l citez
pe filosoful Mihai Şora, în apărarea mentorului: „Preţul inculturii va fi barbaria”. Ni
se recomandă să desacralizăm „trioul sacru” Eliade-Cioran-Noica. N-ar fi „onorabili
ideologic” şi, pe cale de consecinţă, nici eliadiştii depăşiţi, nici ţuţerii lui Ţuţea, nici
catarii lui Noica nu-s. Blaga nu mi se pare, cum îl vede Dan Petrescu, un plicticos şi
un epigon, nici „primul tont mioritic”, un oier al minţii susţinut doar de „oieri mioritici”.
Nici G. Călinescu nu este, aşa cum îl văd eu, numai un „lozincard neologizant”, cum
îl vede Al. George. Ţuţea a fost declarat „clovn fără operă”, iar Călinescu, clovn cu
operă „de trei parale”. Dar cine a scăpat nehulit? Un ins susţine că Marino a luat pre-
miul Merder şi crede că are umor; pe un forum, Florin Iaru e trimis în rîpă (apel la
numele din buletin) ca… satanist. Pentru că lui Dan C. Mihăilescu îi place ciorba de
burtă, Ţepeneag l-a taxat urît: „C-aşa-i omu’ incult”.
Cînd te declari pentru respectul valorilor reale îţi asumi anume riscuri. Sunt con-
ştientă de ele. Mi-am şi creat adversităţi pe viaţă. Iar tema modelelor provoacă umori
temperamentale celor care folosesc ghilimelele deriziunii pentru cuvîntul naţional.
În „Revista Română”,nr. 1,martie,2006,frumos rebrenduită de istoricul literar
Liviu Papuc, lecist (de la Leca Morariu) şi la invitaţia sa, scrisesem un text intitulat
Nevoia de modele.Şi tot în „Revista română”, un alt semnatar, iritat, pesemne, că mo-
delele citate aparţineau culturii române, a găsit cu cale să-mi amendeze lecturile ca
„naţionaliste”. Numai că nu erau deloc în contradicţie cu acelea din cultura universală,
pe care G. Ibrăileanu o numea „omenească”, aşadar a întregii umanităţi. De altfel, Ion
Barbu, desfiinţat şi el ca naţionalist verde, spunea: „Am avut o singură evlavie, Edgar
Poe, şi trei admiraţii: Mallarmé, Rilke, Rimbaud”.
Am fost şi sunt deranjată de ignorarea valorilor de prim rang, în folosul altora,
mai modeste. Aberaţiile lui miles gloriosus (judecînd după genitivul uzitat: Magdăi,
cam novice în ale gramaticii) i-au plăcut lui N. Turtureanu, care hăhăia, cum i-i felul:
„Io-te că Isăcescu a avut curaj să te atace!” Cu avînt polemic, opozantul strîmba din
nas la lista mea de modele (Eminescu, Pârvan, Iorga, Blaga, Ţuţea, pe care mulţi opor-
tunişti îi numesc, în cel mai bun caz, „expiraţi”) şi-mi propunea lista sa de modele,
mult mai încăpătoare: de la Poe la Gheo, de la Carmen Sylva la Rowling. Mă rog,
treaba lui dacă-l prefera pe Harry Potter lui Nică al lui Creangă. Eu fac parte dintre
cei care acceptă că o polemică poate avea doi cîştigători şi că trebuie să cedezi argu-
mentelor celuilalt, cînd le deţine.
ESEU
La urma urmelor, ce căutam eu ad fontes? Oi fi fost o retardată culturală dacă
plîngeam după Mama lui Coşbuc, scoasă din manualul de română ori după desuetul
de Goga, şi el, conform „Scînteii” anului 1944, altă „mătrăgună care trebuie stîrpită”.
Să mai spuneţi că proletcultismul n-are lăstari viguroşi.
Domnul I.Pruteanu-Isăcescu (nu ca mine, o babă păşunistă cu complexul patriei,
tradiţiei, religiei) căzuse în extaz la spectacolul Evangheliştii: „Am avut şansa să văd
piesa Alinei Mungiu”; „scenele de sex oral întregesc (după părerea mea) imaginea
unei lumi”. Lume biblică oare? Montherlant, ca să nu mai citez vreun român indezi-
rabil, a notat lapidar: „Răul e vulgaritatea”. Intelectuala noastră publică e în trend: nu
amprenta eroică e de preţuit, ci aceea erotică, după cum tot în trend e să iei în derîdere
cartea de învăţătură a Bisericii. Şi ce activistă radicală contra creştinismului ar fi fost
autoarea piesei cu pricina, în ceauşism! De altfel, doamna Pippidi comentează asiduu
minimalizant, cu acriditudine, spre a folosi glosarul lui Paul Goma, cultura noastră
„scurtă şi săracă”, cu varianta „mică şi coruptă”.
Domnul Isăcescu scria în „Revista română”, dar cool-atitudinea sa – că alt cuvînt
n-am – contra modelelor paideice româneşti (considerate de extremă dreaptă) nu
prea au ce căuta într-o revistă intitulată astfel.Şi cum confuzia nu-i bună de nimic (
nu-i spun ignoranţă chiar dacă m-ar tăia) mi-l recomanda pe… Ezra Pound ,ca an-
tifascist. Credeţi că a dat vreo erată? Nu. CDZ, cum se scrie pe Facebook pentru
cedez. Am cedat. N-am mai colaborat nici cu seniorul Turtureanu, nici cu juniorul
istoric, nici n-am mai frunzărit măcar revista cea română.
Un aforism englez spune: „Există minciună simplă, minciună grosolană şi min-
ciună statistică”. Eu am avut parte de una grosolană. Or, minciuna repetată aspiră la
statutul de adevăr-adevărat. Şi nu există acuză mai cu primejdie decît aceea că ai fi în
inappropriate relation ship cu evreii: „Ai grijă, Magda, mi-a spus Mihai Ursachi, Shaul
Carmel e periculos”. A fost.
COPLĂ CU VARIAŢIUNI
ugigaşul?
Ion ROŞIORU
Ucigaşul? Cred că l-aş Ucigaşul? Cred că vi-s Ucigaşul? Nu cred c-aş

Pedepsi de n-aş fi laş! Goale căile spre vis! Reuşi să-i vând un caş!
Ucigaşul? Cred că s-ar Ucigaşul? Cred că m-ai Ucigaşul? Nu cred c-ale

Bucura la piept să-i sar! Despărţit de el în mai! Tale vrăji îi stau în cale!
Ucigaşul? Cred că n-aş Ucigaşul? Cred că l-ai Ucigaşul? Nu cred c-al

Mai dori să-mi fie naş! Îmbiat la râu să-l lai! Său regat îl iei c-un cal!
Ucigaşul? Cred că nu-l Ucigaşul? Cred că ne-a Ucigaşul? Nu cred să-i

Ofensez făcându-l nul! Tăvălit destul prin nea! Duci ţigări de la ai săi!
Ucigaşul? Cred că vi-l Ucigaşul? Cred că ne-am Ucigaşul? Nu cred c-ar

Dau legat, deşi e vil! Ruşina cu el ca neam! Accepta să tragi la car!
Ucigaşul? Cred că ni-l Ucigaşul? Cred că s-a Ucigaşul? Nu cred c-a

Dorim toţi căzut în Nil! Spânzurat în hruba sa! Provocat scandaluri ca...
Ucigaşul? Cred că v-ar Ucigaşul? Nu cred că-i

Fi pe plac să ardă-n var! Înlesneşti şi alte căi!
Ucigaşul? Cred că l-ar Ucigaşul? Nu cred c-ai

Vrea ai lui bătut de lar! Îndrăsni să-i cumperi cai!
JURNAL DE DASCĂL
promisiuni... de tot felul

Mihaela GOMOESCU
D eși titlul pare formulat în cheie social-politică, pornesc în articolul de față de

la aspecte mai mărunte, dar mai ușor ,,digerabile” din punct de vedere moral.
Adică, mai direct, nici prin gând nu-mi trece să mă afund în problematica promisiu-
nilor electorale, cele mai cunoscute și dezbătute pe la noi; voi înșela așteptările și voi
aborda promisiunile dintr-o altă perspectivă, mai puțin ,,dăunătoare” inteligenței
noastre atât de des insultate.
A început vacanța de vară, iar la final de an școlar, după bunele noastre obiceiuri,
ne felicităm unii pe alții pentru ce am făcut, ,,dăm seama” pentru ce nu am făcut și
facem promisiuni pentru anul care vine: că vom învăța mai bine, că vom fi mai îngă-
duitori, că vom face excursii, că... multe și de toate.
Ce facem, de fapt, când promitem ceva cuiva? În lucrările de pragmatică (spre
exemplu, Les actes de langage a lui John Searle) promisivele reprezintă un tip de acte
de limbaj, alături de asertive, directive, expresive și declarative. Același autor, Searle,
își propune să observe care sunt condițiile necesare și suficiente pentru ca un act de
limbaj să fie îndeplinit fără probleme. Și ia exemplul promisiunii. Prima condiție no-
tată este ca locutorul (cel care vorbește) și alocutorul (cel căruia i se adresează locu-
torul) să folosească același cod și să existe un canal de comunicare (Această condiție
este de fapt valabilă în cazul tuturor actelor de limbaj). Apoi, trebuie ca în fraza rostită
de locutor să se verbalizeze un act viitor al locutorului (ce va face acesta). Și mai im-
portant, alocutorul ar prefera ca acest act să se îndeplinească, adică acel act viitor al
locutorului ar fi în favoarea, în beneficiul alocutorului, ceea ce diferențiază promi-
siunea de amenințare ( a promite cuiva o mamă de bătaie este de fapt o amenințare,
căci bătaia nu este în interesul său). Urmează condiția de sinceritate, conform căreia
locutorul are intenția de a realiza acel act, dar condiția esențială într-o promisiune
JURNAL DE DASCĂL
este ca prin enunțarea frazei locutorul să se oblige să realizeze actul. În plus, locutorul
nu poate promite alocutorului că va face ceva ce oricum ar fi făcut, chiar și în absența
unei promisiuni (de pildă, a promite elevilor că le voi da teză pe fiecare semestru nu
este un act serios, căci acest lucru s-ar întâmpla oricum). Tot în lucrările de pragma-
tică se mai adaugă o caracteristică a actelor de limbaj numite promisive, și anume
aceea că direcția de ajustare este de la cuvinte către lume, adică lumea este cea care,
prin actele locutorului trebuie să se potrivească, să se conformeze cuvintelor rostite
(când am promis copilului că îi voi cumpăra bicicletă, deja am proiectat o ,,lume” în
care voi face rost de bani, voi merge la magazin, voi asigura transportul etc., activități
care nu s-ar fi petrecut în absența promisiunii). În schimb, într-o aserțiune, de exem-
plu, cuvintele trebuie să se ajusteze la lume (spun că plouă după ce am observat ui-
tându-mă pe fereastră acest fapt).
Parcurgând aceste condiții, valabile pentru actele de limbaj serioase, adică nu
pentru cele aparținând ficțiunii sau din registrul ludic, ne dăm seama că, de multe
ori, nici nu știm ce facem când promitem. Motiv pentru care adesea promisiunile
noastre sunt acte de limbaj defectuoase. Promisiunile făcute când locutorul nu are
deloc intenția de a realiza acel act în favoarea alocutorului se numesc promisiuni min-
cinoase. Facem promisiuni goale, deșarte când nu avem intenția de a ne obliga prin
enunțarea frazei să și facem ceva. Promisiunile făcute printre dinți, perfect conștienți
că actul nostru nu va fi în favoarea alocutorului (deși acesta nu știe acest lucru încă),
le putem numi promisiuni otrăvite ș.a.m.d.
Și, de fapt, ce ți se poate întâmpla când promisiunile tale se dovedesc acte ratate
sau, mai pe șleau, când nu-ți ții o promisiune? În lumea în care trăim, nimic! E, te
vor numi unii ,,lipsit de cuvânt” sau ,,mincinos”! Mare lucru! Atâta timp cât nu există
un proces-verbal, un contract care să dovedească faptul că ai promis, atâta timp cât
n-ai semnat nimic... nicio problemă! Onoare, corectitudine? Bla, bla, bla! Dar să nu
aruncăm prea repede piatra, eu însămi am făcut la un moment dat promisiuni pe
care nu mi le-am ținut, așa cum le-am formulat. Le-am promis cândva elevilor mei o
excursie. S-au ales însă cu o ,,drumeție” prin Parcul Crâng. Ce condiție nu am înde-
plinit, din cele enunțate mai sus? Intenție am avut, ar fi fost și în beneficiul alocuto-
rilor, adică al elevilor... Cred însă că ar mai trebui adăugată o condiție, și anume să
stea în puterea locutorului realizarea acelui act. Căci altfel putem promite, cu cea
mai mare sinceritate și cu cele mai bune intenții, luna de pe cer, tinerețe fără bătrânețe
JURNAL DE DASCĂL
și viață fără de moarte, salarii de trei ori mai mari (scuze, mi-a scăpat!), dacă nu stă
în puterea noastră, tot acte eșuate vor rămâne.
Așa că ajung la o concluzie pe care am mai formulat-o cândva: să fim atenți la ce
facem când vorbim, să spunem cu discernământ ,,Promit!”. De la o vreme, mă feresc
de promisiuni. Și să le fac, dar și să le primesc! Prefer să-mi exprim o intenție și să
expun condițiile în care se poate realiza. Și de multe ori, când fac acest lucru, simt
nevoia să adaug că nu promit, că nu este o promisiune, căci, mi se pare mie, este mult
mai onorant să faci un lucru în favoarea cuiva, neîmpachetat în hârtia colorată și stră-
lucitoare a unei promisiuni, decât să promi(n)ți frumos, să dai speranțe, iar la final
să rămâi doar... ,,promițător”.
LIRICE
templu dao pe drumul mătăsii

Ionuţ BADEA
În chipul cel drept al gigantului

Nouă milioane de ani se ascund;
În cruce de pământ zeii albului
Drum al mătăsii dorm de vecii
Neîntrerupte de crime și silnicii.
Cumplite istorice căi se vor întoarce

În mii de lumini-soroace
Din suferință de Zeu...
În Carpații cei plini de vitregie
Curg statui de giganți din urgie,
Un Drum al mătăsii se-aprinde,
Făclie din tabără de colinde;
Curg oasele omului primordial din maluri ude
De pământ de milioane de ani;
Potoape, oprește urgia pe vechi temple
Abătută, pe oase simple de giganți din Sfinx căzuți.
Potop primar pe piramide

Căzut de cinci milioane de ani,
Un cumplit avânt ți-ai luat lumii să-i dai
Albastrul mediteran
Și crudul strigăt din alean;
A Daciei menire,
A voastră pomenire!
LIRICE
îi văd suferind
în faţa bancomatelor
Marin IFRIM
În 1991, odată, cu legea pământului țării, au ieșit securiștii din iarba

Cimitirelor aeriene și au ocupat până și mlaștinile. Au bombardat
Pământul cu titluri de proprietate, ca și cum ei ne dădeau nouă ceva
Ce nu aparține decât naturii. Inclusiv cimitirele. Niște hârtii fățuite.
Apoi au luat totul înapoi, jocul s-a sfârșit. Un avocat cu traume literare
Și un securist la secția pionieri și șoimi ai patriei l-au prăduit pe tatăl meu.
Pur și simplu i-au luat o parcelă de teren mereu verde, un fel de loc de
Casă, o asigurare pentru viitorul copiilor săi. Pe securist îl chema Busuioc.
Îl văd des cum își scoate pensia de pe card. Bani mulți pentru că
A nenorocit multă lume. I-am vorbit. I-am spus că dacă va fi posibil o
Să-l bag în latrină și o să trag apa. Mi-a spus că nu am nicio șansă. Că el
E tot acolo. Și că dacă tot n-am ce face aș putea să-i belesc ceva. Unii
Dintre prietenii mei buni sunt prieteni cu Busuiocul, această plantă din
Dosul fostei Securități. Tata a orbit. Nu ați văzut cum plâng orbii. Din
Ochi îi curgea pământ. Țârână. Era proprietar peste o porție de glod
Datorat războiului. Pământ obținut cu sângele înaintașilor săi. Și-a venit
Un securist. Și un avocat. Și un judecător. Și au astupat ochii tatălui meu
Cu fărădelegea lor. Orb fiind, tata încă privea cerul. Știa el ceva. A umblat
Prin tribunale. A pierdut peste tot. Toți cei care i-au făcut rău trăiesc și
Acum. Îi văd suferind în fața bancomatelor, ca porcii la troacă, nu sunt
Prea fericiți, nu mai au scroafă, nu mai au patrie, cum se zice. Au început
Să simtă cum e să te duci în același pat supraetajat, lângă cei cărora
Le-ai făcut numai rău, în cerurile subterane ale ierbii. Din astfel de
LIRICE
Creaturi, niciodată nu o să crească decât plante toxice. Asta ar fi culmea,

Să bei un ceai ecologic din verdeața unui securist născut securist încă
De la Facerea Lumii. Cel de sus nu doarme. Nu știu cum, însă pământul
Furat a revenit familiei. Fără procese. Din senin. S-au găsit acte. Le-o fi
Scris cel de sus. Tatăl meu s-a răzbunat prin credința sa în dreptate.
Are tot pământul său. Acum ai mei sunt acolo precum niște indieni în
Rezervație. Tatăl meu e un duh bun. E o plantă crescută pe vis de copil.
NOTA NOASTRĂ: Cu acest poem, autorul a fost nominalizat în luna Iunie

2017 pentru premiul OGLINDA DE ONOARE al revistei LUCEAFĂRUL –
serie nouă
LIRICE
o taină care ne scoate din fire

Carmen Maria MECU
* *
în ce timp și-o avea rădăcinile eu plec i-am spus
o fi ceva de rău o fi ceva de îți las cu limbă de moarte tristețile
bine
unde pleci
pare o taină care ne scoate din fire și ce valoare crezi că au
tristețile tale
* mor copii gazați en plein air
ce vis lung bătrâni lepădați în șanț
eram prieteni vorbele despre liberté, égalité,
lumea avea cinci dimensiuni fraternité
noapte de noapte împâslesc precum păpădiile iarba
cerul
instant pământul oftează trădat
vine înghețul de aprilie o glumă rea
cine ești tu
treziți să ne impregnezi inimile
ne prăbușim cu gunoaie amare
vorbele nu mai știu să sară dintr-un
poem într-altul păstrează pentru tine tristețile
tot mai departe mai șterse
poetul cu două capete șuvoiul de ener- moartea m-a luat delicat de mână am
gie împăturit batista lacrimogenă și
înaltul am plecat
LIRICE
*
trăiesc și uit cum nu-ți fie frică
arde un copil în fiecare săptămână se vor naște într-o iesle
magii vor veni și nu vor veni
jertfă
într-o sacră pendulare
nepăsării noastre
steaua va străluci și nu va străluci
trăiesc și uit cum
taci
mor poeții în cărți în lume
îngrijește-ți grădinile
jertfă
e an de consoane și vocale
nepăsării noastre
trăiesc și uit cum

*
ștergi cu devotament o pată
îngheață fructele în aprilie
de sânge
jertfă
nepăsării noastre
mamă tată
trăiesc și uit cum unde pleacă poeții când mor
se fărâmițează chipul lui dumnezeu nicăieri copile nu există o țară a
jertfă cuvintelor
nepăsării noastre pe gustul lor
trăiesc pun o bucată de pește la fereastră

vine pescărușul
* are un cioc puternic aripi
să privești răul în față și mari și albe
să nu devii răul pare o pasăre fără de sfârșit
să-i simți durerea ascunsă sub solzii și totuși ce simplu dispare
fosforescenți
șterg cu devotament o pată de sânge
cât de uman poți fi până când sclipește de curățenie
cu haita de monștri mintea mea
din tine *
ține fricile în inimă
asta spune înțeleptul
numai inima ta poate ști ei sunt gardienii porții
* ca să o privești pe gorgona medusa în

iubește-ți singurătatea față
cresc pruncii voștri e nevoie să fii pregătit
hrăniți cu vocale și consoane
LIRICE
... via spania

Liviu OTÂNCEALĂ
Acum Valoarea orgoliului

Oraşul dincolo
de ferestrele spălate Când și când
cum îl aud cobori într-o rădăcină
limpezit deschizi o ușă
de sub pernă te apleci
cântecul de centaur să nu-i rotești cerul
e doar stare roata
lumina îmi împinge pe buze păsările cad în jurul tău așternându-se
sfârcurile ațâțate și
și poate ar fi mai bine să chemi treci peste reverență
tăcerea descoperi o fereastră
cuvântul iar a fătat și încremenești în fața ei
și își linge puii limfatici din obișnuință
ce altceva, doar întingi degetul subțiat de plutire
un poet desnezi poate o clepsidră
eu obosești
adică îți chemi viermele
o silabă plătești
tu ieși ca prima ninsoare
pe ușa din dos.
Cana de ceai în levitație
a încremenit la ora cinci
ce marchiză coboară?
LIRICE
Ating arunc cu portocale înghețate
Nu văd nimic în cazematele îngerilor
doar ating așteptând
memoria obiectelor intime o cometă de ocazie
sunt toate aici până la prima gaură neagră
cu spinările tandru curbate unde
în piramida ecoului ascuns
noaptea miaună sfios străluce o pârghie
prin pâcla marilor cerceafuri cu care Inchiziția
pe pipăite între două scântei
un fel de blestem ridica pământul
să ajung matematic noapte de noapte mai aproape
la epiderma lucie de soare.
a somnului
și murmur scăldat în cernelurile fricii Una și numai una
trebuie
îmi spun Cât era de frumos
că pe undeva călătoream
mai sunt lucruri de atins corăbii de jad
de mângâiat pisicile pendulau grațios
miezul asurzitor al tăcerii peste impudicele ornamente ale
sinusoida ceaiului
sângele cailor Ce creștin mă răneau
picioarele sfinte ale ologilor mă-nrăiau
în exod astral părul hipnotic
creștetul unei păpădii nopptatice pălăria de paie
mâna mamei tu
și numai la urmă încercând mereu să îmi amintești
ochii telurici că moartea ta se oprește
oedipoetici. aici
și numai a mea
Eres zii subțire și dreaptă
Ca o pasăre ninsă călătorește
ora bufnește mai departe
în ferestrele sferice ale memoriei până la capăt
cumplit se izbesc caii spre mine
Prin tunelele zării și numai spre
rezemat de balustrada pământului mine.
LIRICE
onor la verii lui shakespeare

Paul SPIRESCU
PASTEL CITADIN BON ANNIVERSAIRE
Treci pe trotuar şi-auzi înjurături Draga mea, se întâmplă azi ce s-a mai
din stânga şi din dreapta, de oriunde întâmplat şi altădată:
un frig năpraznic parcă te pătrunde se adună încă un an de nelinişti şi vise
şi-un imn de mahala venit din mii de guri întoarse pe dos,
încă un an care ar fi trebuit să nu mai
îţi biruie timpanele şi nu te lasă vină...
să mai trăieşti în lumea ta de vis şi de oare să-l sărbătorim?
zăpezi să-l comemorăm?
şi parc-ai vrea să nu auzi, să nu mai vezi
şi grabnic să te-ntorci la tine - acasă ar fi bine, ar fi mai liniştitor să rămânem
numai noi amândoi,
şi parc-ai vrea să scapi pentru vecie fără să înţelegem ce se întâmplă cu
de gropi, de ciori şi de lătrat de câini adevărat,
precum Pilat să minţi spălându-te pe fără să ne punem întrebări,
mâini fără să ne dăm răspunsuri evazive,
de -atâta ură şi nemernicie ca boabele imaculate de rouă întâmpinând
tăcerea prafului din iarbă,
ar fi bine ca tu să aşezi faţa de masă cea
treci pe trotuar, ţi-e silă şi atât
nouă,
simţi cum se sfarmă oasele în tine
şi farfuriile şi paharele,
şi-ţi vine să înjuri şi tu, să strigi îţi vine
eu să mă ocup de gustări, de friptura de
ori să-ţi pui singur frânghia de gât... porc
şi de vin şi de apa plată...
LIRICE
mai ia, te rog, o felie de caşcaval,

o roşie, un pahar de apă, SFÂNTA PASĂRE
mie toarnă-mi din vinul acela mai dulce, A TINEREŢII
ştii doar şi tu că toată viaţa mi-au plăcut
dulcegăriile Ce tineri mai eram Ioane în nopţile acelea
şi nimicurile şi lucrurile fără sens, sfinte
ştii doar şi tu că întreaga mea viaţă a fost când obosiţi de-atâtea visuri mergeam să
ca vinul meu dulce sau ca apa ta plată... ne-mbătăm în gară
şi ne veneau la masă târfe dansând prin
eu, te rog să mă ierţi, voi birui sticla aburi de cuvinte
aceasta de vin, şi n-aveam bani şi ospătarii ne alungau
mă voi îmbăta ca porcul, în brânci pe scară
apoi, ca prin minune,
vom începe subit să întinerim amândoi, ce tineri mai eram Ioane şi ce bolnavi de
împreună, poezie
tot aşa cum am reuşit să şi îmbătrânim... când împărţeam o pâine caldă jumate tu
jumate eu
Draga mea, vei recunoaşte şi tu că a fost o când împărţeam cerul albastru jumate tu
viaţă jumate mie
a dracului de frumoasă, şi parcă-ntreg oraşu-acela se retrăgea în
a dracului de ucigătoare, Dumnezeu
cu oameni de neant şi cu zâne catifelate,
cu palate interioare şi cu prinţi şi prinţese, ce tineri mai eram, ce tineri, când ne
draga mea, eu cred că deja m-am cam ploua un nor sihastru
îmbătat, şi alergam pe bulevarde printre luceferi şi
deja am început să vorbesc prostii, betoane
poate c-ar fi mai bine să mergem amândoi şi ne culcam pe trotuare şi ne-nveleam cu
la culcare, ceru-albastru
în sfârşit amândoi, şi n-aveam bani şi n-aveam casă... ce
în sfârşit fericiţi, tineri mai eram Ioane!
prefăcându-ne c-am uitat să închidem,
în bucătărie,
robinetul de gaz metan!
PROZĂ
roze galbene
Dumitru STOICA
A m închis telefonul după ce am vorbit cu Simona. Oricum trebuia încărcat, ba-

teria se epuizase. M-am gândit mult dacă ar trebui să merg până în satul din
munţi să pun o floare la mormântul mamei ei, Angela. Gestul ar fi fost firesc, numai
că ar fi fost perceput într-un anumit fel de către fetele şi soţia mea.
A încolţit în mine ideea de a face drumul ăsta clandestin. Zis şi făcut. Într-o joi
eram liber, spun acasă că sunt chemat la fabrică pentru ore suplimentare. Am pregătit
bătrâna mea Dacie fără să fiu văzut, am pus în portbagaj 2 roţi de rezervă după logica:
fac o pană, pun rezerva, fac două, ce mai pun? Am plecat la drum, nu înainte de a-l
suna pe Brăducel, omul bun la toate din acel sat, omul care atunci când mă duceam
acolo să repar televizoare, era cel care le strângea pe toate din sat, iar eu plecam cu o
sumă frumoasă în buzunar după 2-3 zile. De fapt, pe el îl cheamă Brad Marcel, dar
prietenii i-au contopit numele şi prenumele într-unul singur, Brăducel.
I-am spus ce vreau să fac, i-am spus ora aproximativă la care ajung.
– OK, te aştept la Tulnici, la intrarea pe podul de peste Putna.
Nu am luat flori de la Buzău, oraşul e mic şi niciodată nu ştii cine te vede. M-
am oprit în piaţă de flori din Focşani. Trec pe lângă câteva tarabe şi mă opresc în faţa
unei florărese frumoasă ca florile pe care le vindea. Uşor brunetă, ochii verzi,
pătrunzători, buze vineţii şi un piept ce atrăgea orice privire bărbătească. Îmi zic,
Doamne, câta frumuseţe, de ce ai lăsat Doamne frumuseţea asta pentru unul singur?
– Da Domnu’, mă ia ea în primire, ce vă dau, orhidee, garoafe... Şi încerca să-mi
înşire o întreagă listă de flori.
–Trandafiri, o întrerup eu, dar aş vrea să fie galbeni.
Mi-am amintit că vara trecută, când am văzut-o ultima oară pe Angela, am în-
trebat-o ce să-i aduc.
PROZĂ
– Roze, zice ea, dar să fie galbene. Pentru că făcuserăm amândoi cu câteva minute
în urmă referire la Macedonski, ştiam că la trandafiri s-a gândit.
– De ce trandafiri? Şi de ce galbeni?
– Nu ştiu, aşa îmi plac, ...galbeni.
– Trandafiri galbeni? m-a trezit din amintiri frumoasă din faţa mea. Câţi vreţi,
3, 5 sau câţi ani face Doamna?
– 4, răspund eu.
A tăcut, chipul ei frumos a devenit brusc trist.
– Doamna a....?
– Da, Doamna a murit!
Nu a vrut să-mi ia niciun ban pe flori, cu toate că am insistat. Am părăsit
Focşaniul, am trecut de Vidra, Valea Sării, Bârseşti şi am ajuns la podul de peste
Putna din Tulnici. Brăducel mă aştepta fumând. A stins ţigara cu piciorul, a urcat în
maşină şi m-a ghidat spre cimitirul dintre văi. Când am ajuns la cimitir, am vrut să
iau florile şi să merg la mormânt.
– Stai, mă opreşte Brăducel, trage capota de la motor şi fă-te că repari ceva, că
reglezi ceva.
– Ce-ai, omule?
– Tu nu vezi că în cimitir mai e cineva? E Lelea Catinca, de doi ani i-a murit
omul şi de atunci vine aproape în fiecare zi să-l plângă. Nu te cunoaşte pe tine, dar
ştie tot ce se întâmplă în cimitir, cine la cine vine, cine pe cine plânge şi-apoi duce
vorba...
– Mă, da’ asta chiar ştie toate prostiile astea, îmi zic eu în gând şi fac ce a zis el.
Lelea Catinca a terminat şi a trecut pe lângă noi dându-ne bineţe. S-a depărtat
spre vale şi când s-a pierdut după uluci am intrat şi eu.
– Vezi crucea aia mai nouă din rândul al treilea? Acolo e mormântul! Şi nu
zăbovi prea mult.
Mergeam clătinându-mă printre morminte cu 4 roze galbene în mână. Am as-
cultat sfatul lui Brăducel şi nu am stat decât câteva minute, dar în puţinele clipe mi-
am amintit de întrebarea Angelei din vara anului trecut.
– Tot mă gândesc să te întreb sau nu, dar hai că te întreb, ce înseamnă pentru
tine femeia?
Nu mă aşteptam să mi se pună întrebarea asta, de fapt Angela era tot timpul
surprinzătoare. Ce să-i răspund eu repede, ca să nu creadă că sunt un om fără
PROZĂ
răspunsuri, ce să-i răspund eu şi să-i placă, dar nici să dezvolte subiectul?
– Femeia este.... este... o poezie. Da, fiecare femeie este o altă poezie.
Nu am scăpat pentru că ea a continuat.
– Zici tu aşa? Şi ce poezie aş fi eu?
Nu am apucat nici să gândesc, că ea a şi continuat.
– Uite ce poezie sunt eu:
„Dormeau adânc sicriele de plumb
Şi flori de plumb şi funerar veştmânt...“
Nu am lăsat-o să termine poezia Plumb a lui Bacovia, am întrerupt-o.
– Nu, ce-ţi veni? Îmi place Bacovia, dar Bacovia e un poet trist şi gerunziul lui
din Lacustră şi rima asta de plumb din Plumb mă înfioară. Uite ce ţi s-ar potrivi:
„Sub flori de măr
Ce mi se scutură în păr
Se umple sufletul de soare...“
– Tu ai un fix cu Macedonski, dar dacă tot vrei tu Macedonski, uite ce poezie
sunt eu:
„E vremea rozelor ce mor
Şi mor în grădini, şi mor şi-n mine
Şi-au fost atât de soare pline
Şi-acum se sting atâta de-uşor...“
Am pus cele 4 roze galbene pe mormânt privind la chipul de pe cruce al femeii
care până la Crăciunul trecut a fost poezie. Am ajuns la maşină şi fără să scot un cu-
vânt am urcat la volan. Aveam ochii umezi şi mă chinuiam să-mi fac barba să nu mai
tremure. Brăducel şi-a stins ţigara sub talpa piciorului şi a urcat lângă mine.
– Poţi să-i dai drumul, îmi zice el. Instinctiv am pus mâna pe cheie şi am vrut să
o răsucesc în contact, dar mâna mi-a fost oprită de mâna lui.
– Nu, frate, poţi să plângi, hai, dă-i drumul, eu nu te văd, mă uit pe geam!
Am plecat, eu uitându-mă înainte, el uitându-se tot timpul în dreapta, pe geam. Am
trecut prin Coza şi l-am lăsat pe Brăducel fumând la podul de peste Putna...
PROZĂ
cu şevaletul pe umăr
Mihaela Roxana BOBOC
P eronul gării din Brașov era gol la acea oră târzie. Aproape de miezul nopții, un
tânăr își privea pantofii, indecis. Câteva frunze, răzvrătite ici-colo, păreau certate
cu vara, care alunecase pe umerii lui de absolvent de liceu, proiectându-l într-un sep-
tembrie plin de promisiuni.
Profesorul de pictură, domnul Vitali, îl asigurase că Bucureștiul e orașul care îi
poate recunoaște talentul, considerat de el ca fiind remarcabil. De când îl luase sub
aripa lui, în jurul vârstei de paisprezece ani, lucrurile păreau să meargă în direcția
bună. Nu mai era copilul orfan, nimeni nu mai râdea sau își mai dădea coate pe la
colțuri. Era favoritul profesorului, o tânără speranță.
Colegii îl priveau acum cu un soi de teamă, aproape respect, dar pentru Gelu nu
mai conta. Își vedea drumul, bine marcat în desișul memoriei, cea care-l strunea să
meargă înainte fără ezitări. ”Nu pot să mă întorc acasă! Acasă?! Ce mă așteaptă acolo?”
Deodată imaginea casei prăpădite a unchiului dinspre mamă, cel care îl preluase
odată cu moartea neașteptată a acesteia, când Gelu avea doar cinci ani, se ivea dinspre
dealurile ruginite. Unchiul, un om singuratic, cu chipul rotofei și privirea tăioasă,
bombănind mereu așa cum numai un muntean aspru o putea face, îl privea dezapro-
bator. ”Ce să faci, băiete, cu arta? Mori de foame! O să ajungi să pictezi pe la colț de
stradă, ca un cerșetor. Asta o să ajungi!”
Dar el își vedea mai departe de școală, așa că la sfârșitul celor opt clase primise
o bursă la un liceu de profil din Brașov și nu ezitase. Plecase cu puținele lucruri în
traistă, la internatul liceului. ”Să nu te întorci la mine! Plecat rămâi”, îi strigase din poartă
unchiul, vizibil mâhnit că ajutorul lui într-ale gospodăriei dispăruse odată cu plecarea lui.
Fotografia mamei, acum îngălbenită pe la colțuri, era singura care îi zâmbea dintr-
PROZĂ
un ungher al inimii. Cochetase și ea cu pictura, dar șansele ca o femeie să se afirme
în anii ’50, în cătunul acela de munte, erau aproape nule.Părinții ei o măritară cu un
bărbat voinic și vesel, care după ce Gelu împlinise un an, plecase din viața lor așa cum
venise. Nu mai auzi nimic de bărbatul ei după aceea. Se zvonea că își luase altă femeie
și îi făcuse și copil. Câtva timp, o alinase prezența copilului, care creștea văzând cu
ochii. Apoi se retrase în lumea cărților, pe care le tot împrumuta de pe unde apuca.
În serile reci de iarnă se încălzea cu rachiul de prună și din când în când mai scria
poezii sumbre. În scurt timp, poeziile s-au înmulțit, la fel și sticlele cu băutură de sub
pat. Gelu nu era un copil dificil. Se mulțumea cu puțină hrană, puțină căldură, puțină
atenție.
Când împlinise cinci ani, și-aducea aminte cum unchiul îl chemase la el într-o vineri,
iar lui i se păruse neobișnuit, pentru că nimănui nu-i păsa de el într-atât încât să-l ia
acasă. Și să-i servească plăcinte. S-a bucurat, a stat două zile acolo și târziu, duminică
seară, unchiul l-a anunțat scurt că mama lui murise și de acum înainte va sta cu el.
L-a privit întâi năuc, l-a implorat apoi să îi spună că nu e adevărat. Dar fratele
mamei sale a dat din umeri și a plecat. A participat la înmormântare, a văzut pământul
care astupa coșciugul mamei și pe mama lui îngropată adânc, de acum înainte, în inima
lui. Plângea pe ascuns, pentru că unchiul său nu era un om obișnuit cu vorba. Se simțea
ca animalul din bătătură, dar nu se plânse de nimic. Crescu cu și mai puțină hrană,
atenție, căldură. Crescu pictând. Așa cum putea, cu mijloacele rudimentare la îndemână.
Nici vorbă de unelte bune. Nu erau bani pentru asta. Doar când și-a dat seama că
învățând bine putea obține creioane și culori la festivitatea de premiere, a devenit premiant.
Învăța,de atunci, cu înverșunare.
Se întreba când va trece primul tren. Nu întrebase în gară. Se uită în stânga apoi
în dreapta. Nimeni. Poate dacă l-ar suna pe domnul Vitali să-l implore să îi mai
acorde o șansă și să intervină cumva… Avea încă recomandarea lui în buzunar. Și
dosarul îndoit sub brat. Dosarul de admitere la Facultatea de Arte din București.
Trebuia să îi explice că zăcuse în ultima săptămână, poate pentru prima data în viața
lui, sau așa își amintea, și că întârziase la depunerea dosarului de înscriere. Cu o zi.
O singură zi făcuse diferența. A încercat să le explice secretarelor că a fost bolnav, că
a delirat timp de o săptămână, dar se uitau la el, necrezând nimic. Una dintre ele l-a
dat afară pe ușă, spunând scurt că acestea sunt regulile.
Venise înapoi în Brașov și rămase în acea zi în gară, în sala de așteptare, cântărind
cele întâmplate. Apoi se lăsase seara și o luase cu pași mărunți înspre peronul de la
PROZĂ
linia doi. ”Fie ce-o fi! N-am unde să mă duc. nici cui să-i spun cele petrecute. Mamei i-o
fi dor de mine?” Își amintea vag de ea. Mai ales de părul ei castaniu, lung, pe care-i
plăcea să i-l pieptene, imaginar, cu degetele lui mici.
Un zgomot se auzi surd din depărtare. ”Cred că vine trenul”, își spuse și inima i
se făcu mică de tot. Avea vreo patru ani, și pentru prima dată în acel cătun uitat, se
organizase un târg. Era septembrie, ca și acum. Chipul mamei s-a schimbat deodată
și obrajii ei deveniră purpurii. Bucuria și surpriza evenimentului înlocuiră apatia ei
obișnuită, își puse cele mai frumoase haine, își aranjă părul într-un coc generos și îl
îmbrăcă și pe el în hăinuțele cele noi. ”Așa, acum haide, să nu zăbovim, copile!” Plecară
de mână, printre străzile colorate de frunze. Se bucura și el, neînțelegând ceva să fie.
Târgul se deschidea în față, mulțime de zarzaveturi și fructe rumene, vată pe băț și
diverse acareturi îi atrăgeau privirea copilului, care cu inocența vârstei se mira de tot
în cale. Atunci o văzu pe mama lui altfel decât o știa. Fericită! Îl purta peste tot, intra
în vorbă cu femeile din jur și zâmbea altor copii. ”Ce ciudat se poartă mama! se gândi
pentru prima data Gelu. Poate azi nu mai e supărată pe mine.”
Părea mândră Elena de Gelu al ei. Îi cumpărase dulciuri și chiar îl învârti în
lanțurile acelea colorate, unde atâția copii se înghesuiau. ”Îl văd apropiindu-se. Încă
puțin și voi fi la mama. Draga de ea, ce mult a trecut de atunci…” Elena, cu părul ei
lung, își întindea acum brațele să-l cuprindă. ”Dragul meu, îi șoptise pentru prima dată,
hai la mama!” Și el rămăsese o clipă să chibzuiască dacă lui i se adresa și se apropie
încet. ”Urcă, Gelu, acum mama o să-ți arate cum e să zbori sus de tot, iar copilul mirat
întinse mâinile lui mici. Urcă, Gelu! Urcă!”
Trenul ajunsese aproape de cel care rămăsese nemișcat pe peron. ”Să urc, deci?!”
Și prima treaptă îi păru mai apăsătoare decât propria lui viață. Se așeză în primul
compartiment liber. Află apoi că destinația era una simplă. Trenul se îndrepta spre
Făgăraș. ”N-am mai fost niciodată aici”, gândi el și pentru o clipă își dori să nu fi auzit
îndemnul mamei de a urca. ”Oare chiar veghezi asupra mea? Mamă, așază tu drumul
acesta ca un șevalet pe umărul meu!”
*
Călătoria îi eliberă și ultimele tensiuni rămase. Era aproape stabil când a ajuns
în gara mică din Făgăraș. Petrecu noaptea în sala de așteptare, dormind pe geanta
mică și incomodă. Mâncase la cantina de peste drum atât cât să poată dormi fără
spasmele stomacului. Puținii bani rămași îi va chibzui bine, se gândea. Cel puțin până
va vinde primul tablou.
PROZĂ
Dimineața îl găsi cu visele în buzunar. Se făcea că picta în mijlocul unei piețe și
lumea se strânsese în jur. Cineva remarcase culorile vii, altcineva peisajul care se contura
îndrăzneț. Voci se întretăiau admirativ, pe alocuri întrebător. Iar el se afla deasupra lor.
Deasupra lui însuși. Ieșise din tablou. Ieșise din mulțime și privea. Era acolo un bătrân
care nu spunea nimic. Zâmbea doar și ochii lui se pierdeau în lumina dimineții. Apoi i-
a întins o monedă de aur și s-a strecurat prin mulțime înainte să-i poată mulțumi. Gelu
privi moneda din mâna pictorului care nu-i mai aparținea, pe fața ei era o cetate și pe
spate un chip care semăna cu al bătrânului.
Se trezi brusc. Își privi mâinile. Nu țineau nimic. Visul se spărsese în bucăți de
sticlă. Iar ochiul lui drept plângea.
Î ntrebă în jur de o cetate. ”Da, îi spuse unul cu mândrie. Avem cetatea Făgărașului!”
Iar ochii tânărului sclipeau prima oară după mult timp. Din om în om merse spre
locul din vis. Cu puținele lucruri din geantă, ținând șevaletul pe umăr, Gelu intra o
oră mai târziu în cetate. ”La un singur lucru mă pricep pe lumea asta.” Și întinse ma-
terialele de lucru cu obișnuința pictorului care își vede deja mâinile în tablou dinaintea
primei tușe. Din unghiul în care stătea, soarele arunca lumini și umbre spre pietrele
în care istoria deloc blândă a locului scrisese cu sânge și lacrimi. Combinații de ocru
și albastru, pe alocuri umbre vineții, încadrau peisajul cu tente impresioniste.
Gelu nu se mai gândea la nimic. Picta și se scria în acel septembrie în care mama
îl salvase de sub șinele propriei vieți.
– Când pictezi, lumea se oprește în loc. Și tabloul îți devine rama în care prinzi
pentru câteva ore sufletul în piuneze. Dar atât de liber în strânsoarea cerului. Atât
de neîncorsetat de timp…se auzi o voce în spatele lui.
– Sunteți…scriitor? întrebă Gelu surprins de cuvintele care îi alunecau în suflet,
dar mai ales de chipul șters al bătrânului care îl privea cu acel calm din vis. Era altfel
bătrânul acesta. Modest îmbrăcat, cu părul alb până pe umeri. Avea ceva hristic.
– Nu, tinere. Sunt doar un bătrân. Aș vrea să rămân un pic lângă tine și să te
privesc lucrând, dacă nu deranjez muzele. Dumnezeu știe că a trecut mult timp de
când am văzut pe cineva pictând liber.
– Sunt Gelu! M-aș bucura să mai diluez singurătatea. E frumos locul acesta.
– Da, poate părea așa. Acum mai bine de treizeci de ani, cetatea a fost închisoare
pentru deținuții politici din Țara Făgărașului, cei care se opuneau sistemului comunist
s-au lovit de zidurile astea. Pentru mine cetatea respiră durere. Și atât!
– Ați fost printre cei care au avut de suferit în acele vremuri atât de încercate?
PROZĂ
– Am fost în grupul de partizani, care s-au ascuns vreme de câțiva ani în munții
Făgărașului. Am lăsat în urma femeia și cei doi băieți. Mulți dintre cei rămași au fost
trimiși pe diferite șantiere de lucru, supuși apoi regimului de exterminare prin foame,
istovire și umilințe de nedescris. Eu am trait ca un fugar multă vreme.
– Și ce s-a întâmplat?
– M-au prins în cele din urmă. Cinci ani am stat în acestă închisoare, zise el abia
șoptit și arătând cu degetul cetatea. Tăcu apoi. Gelu îl privi cu coada ochiului, ce chip
obosit avea acum bătrânul! Și ochii aceia, se depersonalizaseră cumva… De parcă
cetatea l-ar fi absorbit cu totul între zidurile groase.
– Și…familia? izbuti Gelu să întrebe târziu, căci îl rodea curiozitatea de povestea
bătrânului, rămasă suspendată în ghilotina memoriei sale.
– După eliberare am fugit spre casă. Am găsit-o părăsită. Buruienile erau mari
și locul părea a nu fi fost locuit de mult timp. Am mers din om în om, puțini mai
erau în viață dintre cei pe care îi lăsasem în urmă. Am aflat de la un bătrân că fiii mei
erau îngropați în cimitirul vechi al orașului. Pieriseră de-o molimă necruțătoare, cam
în același timp în care eu făceam carceră grea aici. Femeia mea înnebunise de durere
și am aflat-o după două săptămâni de căutare într-un azil de bolnavi mintali. Nu m-
a recunoscut. Privea prin mine și nu mai știa nimic. I-am adus aminte de copiii noștri
și o rugam zicându-i:”Marie, sunt eu Alexandru, adu-ți aminte, Marie de fiii noștri,
cum i-am crescut în casa de lângă gârlă. Mai știi, Marie, cum alergau cu picioarele goale
prin apa rece și tu te căinai de grija lor…iar ei râdeau, ce frumos râdeau și n-aveau nicio
grijă…”
– Și? îl întrerupse nerăbdător Gelu, care lăsase pensulele jos și era ochi și urechi
acum la povestea bătrânului. Și-a adus aminte, așa-i?
– Așa părea, că am văzut-o țipând cu atâta durere, cum numai o mamă poate
simți. A strigat: ”Fiii mei, fiii mei!” și plângea, ținând baticul peste gură. Mi-a părut
rău când am văzut-o așa și îmi doream să nu fi spus nimic. Supraveghetorii azilului
au intervenit și au luat-o de lângă mine. M-au chemat apoi în biroul directorului și
mi-au interzis să mai vin. Au zis că ei nu-și asumă crizele Mariei de nebunie, că le
tulbură liniștea locului. I-am implorat să mi-o dea mie în grijă, dar ei m-au privit cu
dispreț și m-au alungat, zicând că sunt dușman al regimului și să nu mai calc pe acolo.
– Cum se poate una ca asta? rosti revoltat Gelu.
– Se poate, fiule, se poate. Să nu crezi că n-am mai încercat să o văd. Am venit
zi de zi la poarta azilului, dar ușile au rămas încuiate. După trei ani s-a dus și femeia
PROZĂ
mea dincolo. Am îngropat-o lângă copii și de atunci locuiesc singur în casa de lângă
gârlă.
– Viața nu e dreaptă, concluzionă apăsat tânărul.
– Viața nu e făcută să o judeci, e făcută să o trăiești așa cum e, și mai ales să
iubești. Restul chiar nu mai are importanță. Crede-mă, când ajungi la vârsta mea, cu
atât rămâi. Mi-e dragă casa în care am locuit atâta amar de vreme. E casa în care au
crescut copiii mei. Le aud și acum pașii, le simt mâinile pe pereții casei; jocurile lor,
cântecele îngânate de soția mea, toate acestea sunt în mine și le port zi de zi.
– Asta nu îi aduce înapoi. Așa cum nu o aduce pe mama, spuse ca pentru sine,
Gelu.
– Nu, e adevărat, dar ne ține la suprafață. Să refuzi să vezi semnele, să refuzi să
retrăiești amintirile e ca și cum ți-ai semna singur sentința spre amnezicul perfect.
Și atunci ce îți mai rămâne?
– Ce e mai rea, durerea sau amnezia?
– Amnezia, cred. Când mi-am privit soția după atâția ani de lipsă, aș fi dat orice
să mă recunoască. Să mă întrebe ce a fost cu viața mea în tot acest timp. Să stăm unul
lângă celălalt și să ne plângem copiii morți. Durerea împărtășită devine astfel mai
suportabilă.
– Mă gândesc că există totuși un Dumnezeu. Mama era atee. Despre tatăl meu
nu știu nimic. Dacă există, de ce permite Dumnezeu atâta durere în viața noastră?
– Nu pot să vorbesc în numele altora, fiule. Dar pe mine toată suferința m-a
adus mai aproape de Cel de Sus. Am fost și eu tânăr. Îmi făcusem o familie, copiii
erau mici și îmi câștigam traiul împletind din zori și până-n seară coșuri din nuiele,
pe care le vindeam apoi la târg. Viața nu era ușoară. Dar ne aveam unul pe altul și nu
simțeam vreo lipsă. Totuși Dumnezeu rămânea acolo, în icoana aceea mică din
bucătărie, cu geamul ciobit. Maria mea făcea semnul crucii la masă și seara la culcare,
învățase și copiii să mulțumească Celui de Sus pentru toate. Apoi și eu, văzând-o
cum vorbește icoanei, luasem obiceiul ca înainte să plec la târg să zic: Doamne ajută!
Și să mă duc cu gândurile mele…Nu spun că eram om credincios, dar nici necredin-
cios nu zic să fi fost.
Apoi cât am fost în munți, printre partizanii mei, am cunoscut mai bine un
călugăr. Era de loc din zona Neamțului și fusese prigonit că prea mărturisea credința,
împotriva voii multora.
Mie îmi era frică ca nu cumva în lipsa mea, cineva să facă rău copiilor mei sau
PROZĂ
soției rămase fără apărare. Mă frământam mult, slăbisem și eram de nerecunoscut.
Noaptea aveam halucinații, visam continuu moartea venind și luând copiii, rând pe
rând. Acest călugăr m-a observat vreme de mai multe săptămâni și a îndrăznit într-
o seară să mă întrebe despre păsul meu. Auzind cele mărturisite, m-a întrebat un sin-
gur lucru, dacă în starea în care eram, puteam schimba ceva în viața familiei mele.
I-am răspuns descumpănit că nu, nu era în puterea mea să o fac. Eram un fugar și
mai mult i-aș fi condamnat dacă aș fi încercat să apropii de ei.
Când am înțeles cât de puțin control aveam asupra propriei vieți și că modul în
care reacționam nu ajuta pe nimeni, m-am schimbat. Am descoperit rugăciunea și
am lăsat totul în voia lui Dumnezeu.
– Nu înțeleg cum puteți vorbi cu atâta detașare despre voia lui Dumnezeu, când
ați pierdut copiii răpuși de boală și soția, de durerea morții lor, interveni revoltat
Gelu.
– Nu, e încă mulță durere în inima mea. Singurătatea apasă și anii au devenit
tot mai grei pe umerii mei. Și dacă am descoperit un rost, acela nu aparține lumii
acesteia. Trece dincolo, în viața veșnică.
– Nimic nu e veșnic! Nici măcar iluzia că există ceva dincolo.
– Dacă nu ar fi veșnicia, de ce artiștii, așa ca tine, ar mai pierde timpul pictând
aievea sau scriindu-și dorul? Ce dor vă mână, altul decât reîntregirea cu Creatorul?
Când pictezi, creația ta devine parte din tine, iar tu ești creatorul. Ce te unește pe
tine cu pictura ta, în fapt te unește și pe tine, creație, cu tatăl Creator.
– Eu nu am tată. Și dacă am avut, acesta s-a dezis de mine. Am doar mânile aces-
tea, să lucrez, și mintea, atât cât e, să înțeleg rostul lucrurilor, spuse tăios Gelu,
privindu-șimâinile pătate de culoare.
– Mâinile acestea nu-ți aparțin ție, ci tatălui tău. Și darul tău, de sus este! Te văd
mâhnit, tinere, ești tulburat peste măsură. Artistul duce cu sine o povară pe care oa-
menii obișnuiți nu o pot sesiza. Se duce pe sine în spate, împreună cu tot ce lasă în
urmă. La fel, duce cu el toate lucrările neterminate. E un bagaj prea greu uneori. Chiar
și pentru tinerețea ta. Bătrânul privea chipul lui Gelu. Privea și se mira de severitatea
gândurilor acestuia.
– Tot ce mi-am dorit în viață a fost să pictez și să trăiesc din asta fără grija zilei
de mâine! Cu toate astea, am dezamăgit, fără să vreau, pe singurul om care a crezut
în mine. Profesorul meu…
– Din câte văd, ești aici cu mine și pictezi, interveni bătrânul. Dacă te-ai fi îndoit
PROZĂ
de harul tău, ai fi fost acum într-un colt, plângându-ți de milă.
– Nu înțeleg nici eu ce caut aici, spuse Gelu aproape șoptit. Am vrut să mă arunc
în fața trenului. Dar am auzit-o aievea pe mama strigându-mi să urc și am rămas,
cumpănind alegerea. Roțile s-au oprit, ușile s-au deschis în fața mea și am urcat, fără
să știu încotro merg. Aproape împotriva voinței mele…Am coborât în Făgăraș și am
avut un vis, în timp ce dormeam azi noapte în gară…
– Orice ai fi visat, dacă te-a adus aici, nu poate fi un semn rău, îl întrerupse med-
itativ bătrânul.
– Nu știu, iau lucrurile ca atare, rareori mă gândesc la semne. Totuși, în vis am
văzut o cetate pe o monedă de aur pe care un bătrân mi-o aducea, în timp ce eu pictam
în mijlocul unei piețe. Iar eu eram deasupra mea și a tuturor, de parcă aș fi ieșit din
trup.
– Artiștii reușesc adesea să iasă din ei înșiși. Dacă lasă la o parte ceea ce-i țintuiește,
opera lor se înalță liberă. Fără patimă, fără păcat. Bătrânul zâmbea acum. M-am trezit
buimac și am căutat cetatea din vis, continuă Gelu. Și iată-mă, aici sunt, pictez și
doare mai puțin, cât timp sunt aplecat deasupra șevaletului.
– Nimic nu e întâmplător, conchise bătrânul. Și se ridică brusc. Nu stau departe
de locul acesta. Când vei termina de pictat aici, vino să înnoptezi la mine. Avem încă
multe de povestit iar singurătatea nu e cel mai bun tovarăș. A doua stradă la stânga,
cum ieși din cetate. În capăt e casa mea. Întreabă de moş Alexandru, dacă nu nimerești
din prima.
– Așa voi face! Mulțumesc din suflet, îi răspunse însuflețit Gelu, strângându-i
mâinile.
Rămas singur în fața șevaletului, artistul se gândea la cele întâmplate. Cum a
ajuns el într-un loc străin și cum i-a devenitaproape familiar în câteva ore. Găsise
răspunsul la frământările de peste zi, aflase o gazdă, un loc unde să-și plece capul și
o poveste tulburătoare. Se reapucă de pictat zidurile, care plângeau acum sub greu-
tatea poveștii lui moș Alexandru.
Vreme de mult timp după aceea, umăr lângă umăr, unul purtându-și șevaletul,
iar celălalt povara suferinței, coborau în vale dinspre cetate, când soarele se
cufunda-n țărână și noaptea aluneca nevăzută.
POST-GIMNAZIALII
matematică şi poezie
Teodoa ROTĂRESCU
M -am născut sub semnul cuvântului, al slovei de suflet, al vorbei frumoase și al

scrisului de mână și am înțeles de timpuriu că aceasta este calea pe care îmi
doresc să o urmez. Trăindu-mi viața ca pe o poezie, am ales să fac ceea ce iubesc.
Așadar, m-am dedicat în totalitate acestei laturi umane, acestei arte ce, asemenea unei
binecuvântări, a fost sădită în sufletul meu.
Fiind atât de pasionată de lectură, de limba și literatura română, am avut, adesea,
tendința de a mă îndepărta de cealaltă arteră existențială, știința. Întrucât nu am fost
înzestrată cu o sclipire nativă în acest domeniu, cu o înclinație asupra matematicii,
am ales să mă concentrez asupra a ceea ce îmi place să fac încă de mică. Astfel, am
rămas în lumea mea. O lume a visului, a poeziei, a cuvântului profund. Ca o justificare
asupra acestei alegeri de a fi complet dedicată limbii române, aduc argumentul general
valabil că, asemenea oricărei ființe, am preferat să fac ceea ce mă pasionează, astfel
încât să nu resimt efortul. Punând suflet, munca devine bucurie, iar acest lucru s-a
întâmplat în cazul meu. De cealaltă parte, întrucât matematica și științele exacte nu
au reprezentat niciodată un punct forte pentru mine, am resimțit, de fiecare dată,
efortul și mi-a fost destul de greu, uneori.
A venit, însă, un moment în viața mea, în care lumea de vis pe care mi-o clădisem
în jurul pasiunii mele a fost zdruncinată. Realitatea a încălcat granițele puterii mele
de a decide și, astfel, m-am văzut nevoită să accept că matematica trebuie să mă
însoțească de-a lungul traseului meu existențial. Se spune că în viață nu putem face
doar ce vrem, ci, uneori, suntem nevoiți să facem ceea ce trebuie. Astfel, constrânsă
de împrejurări, am acceptat matematica în viața mea și am început să o aprofundez.
Adesea, regret faptul că nu m-am aplecat mai devreme și asupra acestui domeniu,
astfel încât în prezent să îmi fie mai ușor, dar trăiesc cu convingerea că nimic nu este
POST-GIMNAZIALII
întâmplător și că toate se întâmplă la timpul lor. Probabil că, până acum, nu am avut
maturitatea necesară pentru a înțelege că matematica, la fel ca limba română, face
parte din mine și, fără doar și poate, va avea un anumit rol în viața mea, pe termen
lung. Matematica m-a ajutat să devin mai organizată, să îmi sistematizez gândirea, a
stabilit o ordine și o anumită conduită ființială pentru mine. Mi-au trebuit ani întregi
ca să înțeleg că, de fapt, matematica reprezintă greutatea de pe celălalt taler al balanței.
Cea care mă echilibrează, mă aduce mai aproape de realitate. Fără doar și poate că
ceea ce mă pasionează va atârna întotdeauna mai greu, însă cred cu tărie că aveam
nevoie de matematică și de exercițiu în viața mea. Pentru că omul, în complexitatea
sa, se înalță pe fundamentul unei structuri binare, împărțite, în mod variabil, între
latura umană și cea reală.
Prin matematică, am găsit acea parte lipsă din mine și nu cred că am vreo
satisfacție mai mare decât rezolvarea unui exercițiu dificil. Este domeniul care îmi
antrenează mintea, mă determină să gândesc, să acționez rațional în anumite situații-
limită. Matematica reprezintă pentru mine, în primul rând, o lecție de viață. O lecție
despre cum a accepta să vezi mai departe de ceea ce te definește este începutul unei
vieți mai bune. Despre cum a-ți depăși limitele, a depune efort și a munci pentru îm-
plinirea unui vis înseamnă a evolua. Matematica e lecția mea despre cum, într-o lume
a sentimentului și a poeziei, cifrele sunt cele care mă ajută să gândesc.
EXERCIŢII DE BINECUVÂNTARE
un zeu ocrotitor al adolescenţei

Stelian GRIGORE
Î n luna august, anul acesta (2017), se împlinesc 114 ani de la naşterea ilustrului
profesor Nicolae Ţane, fost director al Şcolii Normale de Băieţi, din Buzău. S-a
născut pe 14 august 1903, în oraşul Brăila şi a trecut în lumea umbrelor în anul 1985.
Cursurile primare şi liceale le-a urmat în oraşul natal.
În 1926, a absolvit Facultatea de Litere şi Filozofie, din Bucureşti, şi a fost re-
partizat ca profesor de pedagogie la Şcoala Normală din Cetatea-Albă (Basarabia),
unde a funcţionat şi ca director, până în 1938. În anul şcolar 1938-1939 a fost cadru
didactic al Şcolii Normale din Bacău.
În 1939, s-a transferat la Şcoala Normală din Buzău, unde a funcţionat ca pro-
fesor titular, până în 1963. În această perioadă, şaisprezece ani, a îndeplinit şi funcţia
de director.
În prima parte a activităţii sale didactice, distinsul intelectual a tradus din lucră-
rile unor filozofi şi pedagogi, şi anume: „Iniţiere în filozofie“ de Emil Fagnet (Cetatea
Albă, 1934) şi „Educaţia în statul nazist“ (Bucureşti, 1941), iar împreună cu G. D.
Păltineanu a tradus „Monadologia“ lui G. W. Leibnitz, o lucrare rezumativă a con-
cepţiei filozofice leibnitziene (Chişinău, 1935).
În perioada cât a funcţionat ca profesor şi director, la Şcoala Normală de Băieţi
din Buzău, a fost model între modelele de educatori luminaţi buzoieni.
Întreaga activitate didactică şi de conducere a acestui mare dascăl este definită
de un stil activ de muncă şi de o conştiinţă de adevărat apostol. Pentru merite deose-
bite în activitatea didactică şi de conducere, a primit, în 1957, „Medalia Muncii“, iar,
în 1962, titlul de „Profesor fruntaş“.
În 1963, neobositul educator se pensionează şi se retrage în oraşul său natal,
Brăila, unde şi doarme somnul de veci.
Am fost elev al Şcolii Pedagogice de Băieţi din Buzău în perioada 1953 – 1957,
ani de dictatură a proletariatului, când distinşii noştri profesori, de multe ori, nu pu-
teau să-şi exprime ideile însuşite în facultate la materiile pe care ni le predau, ci altele,
deformate de concepţia materialismului dialectic şi istoric.
Acum ne dăm seama de situaţiile dificile prin care a trecut profesorul-director
Nicolae Ţane, când ne preda Pshihologia şi Logica. Dar acest zeu al adolescenţei noas-
tre, în acele ore de pisho-pedagogie şi de logică, respira o profundă dragoste pentru
gândirea logică şi creatoare, pentru rostirea corectă şi frumoasă a gândurilor şi ideilor,
în grai românesc, pentru sădirea în sufletele învăţăceilor a pasiunii şi dăruirii faţă de
nobila misiune de educatori. Avea o eleganţă înăscută în gest, cuvânt şi faptă. Vocea
îi era plăcută, melodioasă, clară şi plină de relief. Avea o bunătate şi o severitate de
părinte adevărat, ce veneau din straturile sale de dinăuntru, din iubirea de semeni,
din iubirea pentru cei pe care-i educa.
Locuind în clădirea şcolii, zi şi noapte, era cu noi, elevii, cu personalul de serviciu
şi de îngrijire, era una cu şcoala, dacă îmi este permis să spun aşa.
În preajma dânsului, ne simţeam ca în familie, ne simţeam ca acasă. Ne adormea ca
pe nişte copii, în noapte, iar, dimineaţa, avea grijă să ne trezească, pentru o nouă zi
de învăţătură.
Acest rafinat intelectual, acest iubitor de cultură şi de educaţie nu putea să nu
fie şi un îndrăgostit de literatură şi artă. În cancelaria profesorilor se aflau, pe lângă
mobilierul şi obiectele specifice acesteia, două corpuri de bibliotecă şi un aparat de
radio. Îmi aduc aminte bine că, într-una din seri, ne-a invitat pe câţiva elevi, ce ne
aflam la studiu în clasă, să mergem în cancelarie ca să audiem drama „Cadavrul viu“
de L.N. Tolstoi. În linişte, am intrat în cancelarie, am luat loc pe scaune şi am ascultat
această piesă de teatru, după care au urmat câteva discuţii cu privire la subiect şi la
personajul principal. Parcă îl aud pe domnul director Ţane, sintetizând: „Drama «Ca-
davrul viu» este scrisă de marele scriitor clasic rus Lev Nicolaevici Tolstoi, autorul
unor mari romane: «Război şi pace» şi «Ana Karenina». Personajul principal al aces-
tei drame este Feodor Protasov, care simulează o sinucidere, iar apoi, după cum aţi
văzut, continuă să ducă o viaţă promiscuă, de mort între cei vii“. De-atunci mi-a rămas
în minte că împerecherea dintre cuvintele „cadavru“ şi „viu“ desemnează „un suflet
gol“, „un om inutil“ sau „un om bolnav, lipsit de puteri“.
Cunoscându-ne foarte bine preocupările noastre şi setea de lectură a unora dintre
noi, era foarte bucuros să ne îndrume spre a ne însuşi „arta cititului“. Ne oferea, în
împrumut, fără să ne noteze, unele cărţi din biblioteca şcolii, sfătuindu-ne ca pe unele
să le citim, mai pe ferite. Aşa am citit cele cinci volume din ciclul „Comăneştenilor“
de Duiliu Zamfirescu: „Viaţa la ţară“, „Tănase Scatiu“, „În război“, „Îndreptări“ şi „Ana“.
În ultimul an de şcoală, prin decembrie 1956, într-una din seri ne-a invitat, iar, la bi-
bliotecă şi ne-a întrebat ce dorim să citim. Privind, într-unul din rafturile bibliotecii,
am observat o carte de format mare: „Divina Comedie“ de Dante Aligheri, despre
care auzisem eu câte ceva. L-am rugat pe domnul director să-mi împrumute şi mie
această carte. A fost de acord, dându-mi şi câteva informaţii privitoare la autor şi con-
ţinutul operei. Reţin şi astăzi aceste informaţii: „Dante Aligheri este unul din marile
genii poetice ale omenirii, care a creat această epopee «Divina Comedie», alcătuită
din trei cărţi: «Infernul», «Purgatoriul» şi «Paradisul». Acţiunea principală a epopeii
este o călătorie, iar personajul principal este autorul. Acţiunea începe cu călătoria în
«Infern» pe care o face poetul, condus de umbra lui Virgiliu. «Infernul» este imaginat
de autor ca un munte cu vârful în jos, unde poetul vede chinurile la care sunt supuşi
păcătoşii. Ieşind din «Infern», Dante şi Virgiliu ajung în «Purgatoriu», închipuit ca
un munte cu vârful în sus. Aici, cei doi se urcă pe munte şi întâlnesc persoane pe cale
de a se purifica de păcatele lor. În «Paradis», cei doi sunt conduşi de Beatrice, tânăra
iubită de poet şi moartă prea de timpuriu. «Paradisul» este închipuit ca fiind alcătuit
din mai multe ceruri şi fiecare cer este aşezat pe câte o planetă. Pe cele şapte planete,
în primul plan se află cei răsplătiţi pentru faptele lor bune. Deasupra, se află sfera
stelelor fixe, iar sus de tot, «Empireul», unde sufletele celor morţi trăiesc în fericire
veşnică, în mijlocul unei armonii nesfârşite. Poetul cade în extaz şi astfel se sfârşeşte
epopeea“.
Cu aceste idei, am trecut la citit. Am citit, dar, cu toate îndrumările date, era ca
şi cum aş fi muşcat din chiar mărul din grădina Edenului, fără să-i percep integral
savoarea, fiindcă habar n-aveam cine-s personajele mitologice invocate de autor. Nu
aveam dezvoltate, ca să zic aşa, papilele gustative ale lecturilor anterioare, obligatorii
ca să înţeleg „Infernul“, „Purgatoriul“ şi „Paradisul“. Când m-am prezentat în faţa ma-
gistrului ca să înapoiez cartea, m-a privit cu blândeţe şi mi-a spus că o să am timp să
o înţeleg mai bine, în anii care vin. Şi aşa a fost.
La facultate, la examenul de literatură universală (examinator, regretatul prof.
univ. Ion Zamfirescu), am avut o mare surpriză. Pe biletul de examen, la primul
punct, era scris: „Divina Comedie, de Dante Aligheri – prezentare generală“. Din su-
flet mărturisesc că nu a mai fost nevoie să mă refer şi la alte aspecte pe care le reţinu-
sem, dintr-o lectură, cu alţi ochi, a operei respective, ci m-am limitat la acele idei pe
care mi le punctase, cu ani în urmă, marele om N. Ţane. Şi ce să vă spun? A fost mi-
nunat!
Aceste momente pline de lumină, dar şi altele, cu iubitul nostru profesor-director,
Nicolae Ţane, nu le pot uita niciodată.
Pentru pedagogul Nicolae Ţane, educaţia nu a fost o profesie, ci o misiune, un
mod de a-şi trăi viaţa, o credinţă fără sfârşit. În acest om, care şi-a dedicat viaţa şcolii,
erau cuplate perfect treapta culturii umaniste şi treapta ştiinţei educaţiei, a pregătirii
temeinice a viitorilor învăţătorii – modelatorii de suflete româneşti.
Nu ne putem stăpâni recunoştinţa faţă de moştenirea pe care ne-a lăsat-o acest
om, sub forma unei frumoase amintiri, despre un adevărat model în educaţie – Nicolae
Ţane.
Profesorul-director Nicolae Ţane ocupă un loc de prestigiu între acei oameni ai
şcolii, cu sufletul larg deschis către educaţie, dătător de speranţe, pentru un învăţă-
mânt ce să servească acestui minunat popor, greu încercat în istorie.
REVERENŢE
ultimul deceneu de pe istriţa

Constantin GIURGINCA
I s-a fost ursit acestui neam să-și aşeze vatra între culmile catedralelor de piatră ale
Carpaţilor, el însuși să încunune fruntea munților cărunţi cu uriașe monumente
megalitice, consacrate strămoșilor lor primodiali. Răsplata lor a fost să fie hărăziţi cu
viață fără sfârșit, iar în munţii lor sacri să fie de veghe preoţii acestor altare megalitice,
Deceneii, Magii, Ocârmuitorii și Veghetorii împlinirii rânduielilor de la începuturile
fiinţării lor. Prin voia Urselor, adică a Ursitoarelor acestui neam am avut fără de uitare
Magii, Deceneii și Profeţii noștri, Marii noștri Pontifi care au fost înzestraţi și cu
harul oracular al vederii departe, misionarii revelării întocmirii lumilor. Legenda
spune că doi drumeţi plecați să vadă cum pricepe omul să-și rânduiasca viața, ar fi
oprit la marginea unui cătun de sub poale de codru. Omeniţi după pravila pământu-
lui, cei doi osteniţi au mulțumit celor doi bătrâni, găzduitorii lor. Pe drum, Sfântul
Petru se roagă către Dumnezeu: „ – Prea puternice, fă ceva, o minune, pentru gazdele
noastre care ne-au dăruit din preplinul sufletului lor! – O minune, zici Petre, fiindcă
ei sunt mulțumiți cu ceea ce au, însă le voi da un dar de mare preț și nepereche. Să
poată să-și vadă sufletul!“
Și sfânta legendă spune că din neamul acela s-a născut Eminescu. El a fost De-
ceneul, Magul secolului al XIX-lea, cel care a fost menit să fie o reîntrupare a lui
Orfeu, după Cântecele lui, „să se ia muntii cu păduri și insule-n mare“, să fie Preot
deşteptării noastre, semenelor vremii profet, al nostru Eminescu pe pământ!.
Nu departe de poalele miraculosului muncel (deal) buzoian Istriţa, la Florica, s-
a fost ivit acum peste 80 de ani, un tânăr fecior de moşnean, care ca și feciorul de crai
din poveste a cerut, după ce a privit îndelung faldurile zărilor să i se pună cartea în
mână. Junele Crăişor a știut că stând nedezlipit de carte, o să-i mai crească doi ochi,
care nu-s dați decât truditorilor acestora, meniţi să tălmăcească scripturile graiului
REVERENŢE
nostru dintru începuturi. Voinicul acela va crește miraculos și va fi Magul și profetul
sculpturilor din Dealul Istriţei, marele poet și mitograf Ion Gheorghe. Ursele (ursi-
toarele) i-au hărăzit aspra și greaua poruncă de a fi strajă neclintită la hotarele co-
morilor noastre sufleteşti și să aibă și harul să decripteze toate acele însăilări în piatră
ale Moşilor noştri sacri. Spun că a fost ales, pentru că lui i s-au arătat necropolele în
care erau tezaurizate sclipirile geniului traco-daco-get. El și nu altul a fost condus
spre acele locuri, el a fost cel hărazit. ( Tot cu privire şi minte de iniţiat am bătut și
eu cărările de jur-împrejurul muncelului sacru Istriţa și n-am avut dezlegarea să văd
acel tezaur, decât cunoscandu-l la dânsul acasă, la Sărăţeanca, în iulie 2016, pe Marele
pontif din Dealul Istriţei, marele mitograf Ion Gheorghe).
El, vizionarul și profetul mag al secolului XX în cultura româna, Homer al zilelor
noastre, Deceneul veacului XX, cel care ne-a luminat și ne-a condus spre obârşiile
noastre arhaice pământene, dar ne-a deschis și calea spre obârşiile noastre celeste,
spre acele tutelare logostele din care au descălecat pe pământ acei Feţi-Frumoși lu-
minoşi, Fiii Cerului, Divinii noștri părinți celeşti. Despre poetul și inegalabilul mi-
tosof și mitograf Ion Gheorghe, cel mai de seama etnolog român, Romulus
Vulcănescu scria, încă din anul 1985 în „Mitologie română” un impresionant meda-
lion: „Dorința lui Eminescu de a elabora o Mitologie română cu rădăcinile înfipte în
mitologia dacică a fost reluată de Ion Gheorghe, un poet hermetizant. Ion Gheorghe
a conceput o vastă epopee mitică dacă, într-o mitologie istoriată, fără antecedente te-
matice, fabulatorii și anectodice în literatura română. Ion Gheorghe caută mituri
preistorice și le regăseşte în adâncul conştiinţei de sine, în cutele intime și ascunse
ale unei mitosofii proprii ( „Zoosophia”, Buc., 1966). Miturile lui se referă la obârşiile
creaţiei cosmice și a genuităţii universale („Megalitice”, Buc. 1972). Descoperă esenţele
făpturilor și lucrurilor lumii noastre, ceea ce constituie în fond un fel de paideuma
(„Noimele”, Buc., 1976). Conchide, până în prezent, că stelele-logostele relevă destinul
reînvierii istorice a Daciei străvechi ca un phoenix din cenușa anamnezei și palinge-
nezei mitice. În procesul germinativ al acestei mitologii retrospective predace, dace
și române, Ion Gheorghe stabileşte retrognoze tematice și lingvistice, pentru ca, în
baza lor, să reconstituie sistemul de intelecţii mitice, de mituri împovărate de semni-
ficaţii. ( op. cit., p.611)“. Un medalion cuprinzător lucrat în aqua forte titanului din
Dealul Istriţei.
Poemul mitologic „Dacia Feniks“ (Buc.,1978) reabordează toate temele funda-
mentale al mitologiei dace, la modul hermeneutic și meta-hermeneutic: cosmogonia,
REVERENŢE
teogonia, antropogonia, etnogonia, gnoseogonia (cunoaşterea legilor criptice ale mis-
terelor cosmice și ale vieții terestre) ca și axiologia (sistemul de valori culturale ale
conceptiei și viziunii sale despre lume). Cât de departe este sociogonia lui Ion Ghe-
orghe faţă de „materialista” viziune argheziană din sociogonia lucrată în maniera ofi-
cializantă a deceniului ‘60 în poemul „Cântare omului”! „Dacia Feniks” este o temerară
reuşită în spiritul unei mitologii literare de tip poematic în literatura română.
„Cultul Zburatorului” (1974) este sculptura care „ne răpeşte în duh”, asemenea
profeţilor biblici, și ne poartă printre portaluri galactice, spre împărăţia Crailor și
Feţi-Frumoşilor, împodobiţi în veşmintele lor cu soarele și luna, cu doi luceferi de
care ne povestesc basmele noastre fantastice.
Statuetele și figurinele descoperite în tainicul loc „Urma vacii” (adică popular
vaca de căprior) de către Deceneul Ion Gheorghe, nu sunt la scara miniaturală decât
acele chipuri de piatră, cât un munte întreg asamblate pe versante și masive de sute
de kilometri ce vor fi constituit sisteme de semnalizare pentru cineva de dincolo de
spaţiile la care actualul om abia azi atentează? Când și cine își irosea energia în an-
samble de creaţii, fie ele și cultice, de așa proportii, încât el cu ochiul de om al pă-
mântului, n-avea capacitatea de a le sesiza nici fragmentar, darămite în ansamblul
lor? Ori acela a fost alt pământ? se întreabă vizionar magul Ion Gheorghe. Și tot el
continua cu o altă întrebare: „Şi dacă a fost om al acestei planete, de ce se va fi jucat
el cu statui gigantice și care întruchipau Șarpele fantastic, Mioriţa, Ursul și se întru-
chipa și pe sine, totdeauna purtând un coif, care împreună cu alte detalii, nu pot fi
trecute cu vederea? (Op. cit., p. 50). Statuetele și figurinele modelate în piatră litică
(cum numește compoziţia în care s-a lucrat, Ion Gheorghe) vorbesc toate în dezvă-
luirea lor pluriformă (schimbând mereu perspectiva, unghiul din care privim) despre
acei Feciori de Crai și Feţi Frumoși ca fiind Fiii Cerului, miraculoşii „Zburatori”.
Toate acele filtre gigantice fuseseră pline de chipurile sacre ale unui Olimp primor-
dial. Toate statuetele din colecţia magului Ion Gheorghe, sublimi megaliţi din cununa
și din Crucea munților noștri ne duc cu gândul să bănuim o experiență și-o organi-
zare socială pe care o anumita generație de pământeni ori a cunoscut-o înainta omului
actual, ori a aflat-o de la ființe de altă sorginte decât terestră. Ne gândim spre exemplu
la mitul giganţilor-centauri și la frumoasa vrăjitoare Echidna, femeie jumătate șarpe,
care l-a fermecat pe Sburătorul Hercule de-a rămas în „grota“ ei făcându-i acesteia
șase copii, și la alte scenarii mitice, construcții cosmogonice care se pare că reflectă o
experienţă reală a speciei umane actuale, vis-a-vis de o generație biologică anterioară,
REVERENŢE
de origine pământească-celestă. Cum s-ar putea explica mulţumitor straniul com-
portament al femeii astronaut ce apare în fragmentul de mai jos, dacă ne-am păstra
în limitele concepţiei vechi despre natura? „... iată că era în mijlocul oborului, înaintea
curții, un stâlp mare și înalt: cum ieşi Ileana Cosânzeana, din «lada de fier», iată-mi-
o drept în vârful stâlpului zburata“. (Ion Gheorghe, Cultul Zburătorului, p. 234). O
decriptare inedită aduce iluminatul inițiat Ion Gheorghe când surprinde rolul cetei
de Căluşi în viața obştei arhaice româneşti: „Căluşul era un un soi de instituţie
naționala a dacilor, patria unică, organizată, eşalonată, plasată în spațiul Dacia Felix,
ca o tabără gigantică luptând să vieze două mii de ani – la năvăliri, încercuiri şi vitregii.
Căluşul a fost statul dinainte și după Burebista și Decebal; pus pe picior de guerilă
și haiducie sacralizată, el a fost arta și știința medicală, a fost reţeaua secretă și a tra-
tativelor cu puhoaiele migratoare, autoritatea nediscutată a unei colectivităţi; erau
adevărate monastii de medici, juristi și militari“. (Zburătorul, pag. 212).
Tot iniţiatul iluminat Ion Gheorghe ne descifrează și din statutul magic al Cetei
Călusului. Căluşarii sunt într-o misterioasa conjugare cu aştrii, sunt perechea băr-
bătească a Măiastrelor Fecioare, a Ielelor și sunt singurii muritori care pot repara și
vindeca loviturile date de imprevizibilele Iele muritorilor. Numai Căluşul cu ceata
lui de nouă Zburători pot vindeca pe nefericiţii care au fost „luați de iele“. Numai ei
pot vindeca prin sacroterapia dansului lor o boală grea pentru pământeni: epilepsia,
sau popular zis, „ducă-se pe pustii“. Iar ei, căluşii cu cu puterile lor magice, dăruite
lor ca și Ielelor, pot izgoni boala-n pustiu, în „ducă-se pe pustiu“. Ielele cunosc bine
puterile magice ale căluşarilor și nu îi înfruntă în alaiul lor, în calea lor. Căluşarii ape-
lează la Erodesa (Irodesa) Împărăteasa, Muma Ielelor, ca să le uşureze misiunea lor,
iar aceasta îi va proteja gândind că prin ei va putea pune frău acelei nebune patimi de
a juca a Ielelor. Și poate că acești Zburători, plutind parcă în zborul lor, ar putea fi
mirii năbădăioaselor sale fiice, pentru că și aceștia își au originea tot în părinţi celeşti.
Oricum, erau perechea ce închide un binom necesar pentru o natură armonioasă
care-şi neutralizează conflictele: mirii Căluşari-Fecioarele Iele.
Capodopera domniei-sale, „Cogaioanele, Munţii Marilor Pontifi“ este cartea pen-
tru care ar trebui să primească recunoştinţa contemporanilor, dar și a urmasilor
noștri. Dacă M. Sadoveanu, în „Baltagul“, reconstituie un scenariu mitic al Mioriţei,
dezvăluindu-ne ce înseamnă să încalci criminal legea Muntelui sacru și cum se îm-
plineşte în hotarele ei justiţia cutumiară a dreptului Jus Valachicum pastoral, I. Ghe-
orghe reînvie instituţiile, castele de păstori, de slujitori ai adevăratului Zamolxis,
REVERENŢE
clanul de preotese şi preoţi care oficiau misterile orfice în împărăţia lui Zamolxis,
clanul solilor justiţiari, și mai presus Munţii sacri daco-geţi, în care oficiau ultimii
Decenei în jurul acelor platouri sacre de pe munţii noștri, locuri unde există și azi
acele peșteri oraculare în care trăiau înţelepţii noștri daco-geţi și apoi urmaşii lor în-
creştinaţi. Platouri sacre unde daco-geţii și urmaşii lor daco-romanii îşi desfăşurau
marile lor sărbători închinate strămoșilor dintru începuturi: Nedeile.
Magul I. Gh. dezleagă din tăcerea lor de piatră obşti pastorale cu munţii lor ocro-
titori, cu legile, datinile și riturile celebrate sub privirea acelor Moşi de piatră cărora
li se aduc permanente ofrande. La neamul romanesc a rămas încă atât de vie și pu-
ternică Ziua de pomenire a strămoşilor înainte mergători și anume Sâmbăta morţilor,
zi din calendarul arhaic al Babelor noastre, pe care calendarul creștin a adoptat-o.
Domnia-sa mai afirmă că poate elabora un scurt tabel de sigle-semne-silabare prin
care să se verifice corecta citire levo și dextrogiratorie urmărind acele silabe-labile în
corespondenţa lor cu cifrele. O scriere încifrată, codificată pe care o vedem în multele
vestigii arheologice descoperite pe care înţeleptul din Dealul Istriţei se pare că a des-
cifrat-o. Ar fi cu adevărat o descoperire epocală. Acestea și încă alte temeinice motive
nediscutate aici m-au determinat să scriu, în acest ton de odă aceste atât de bineme-
ritate epicleze, aceste epitete laudative: Mag, Profet, Iluminat, Deceneu. Ion Gheorghe
anunță încă o miraculoasă carte, „Cavalerii bisericilor cimeriene“, care alături de „Co-
gaioanele, Munţii Marilor Pontifi“ ar împlini mult visata dorință eminesciană – o
epopee dacă, însă de data aceasta nu realizată în manieră romantică, ci în ostenitoarea
cheie hermeneutică. Nu pot să închei decât închinandu-mă Domniei Sale cu caldul
omagiu adus de Al. Vlahuţă lui Eminescu: „Tot mai citesc măiastra-ţi carte, deși o
știu pe dinafară!“
LIRICE
... via berceni

Claudiu KOMARTIN
(de la etajul nouă nu mai e nimic de văzut)

ce am avut de spus am spus răspicat.
m-am răfuit cu toți pentru că am avut mai întâi cu mine
cele mai mari răfuieli posibile,
distanțări disperate de prostiile care mi-au
burdușit creierul până
au început să dea pe afară. ca
berea. ca puroiul. ca ingenuitatea
unei mici prostituate care nu și-a luat încă
prima scatoalcă de la tăticul ei
bun și curat.
nu vreau să spun că mă simt mai bun
din cauza asta. nu îmi mai pasă ce se va înțelege.
oricum mereu se înțelege altceva
dacă nu vrei și nu vrei.
păi să nu vrei, vere, lasă-mă pe mine aici, cu lipsa mea
de aderență la jocuri și la context,
cu ritmurile mele nesigure, cu mina de ins obosit și fricos,
de preoțel al unei religii de unică
folosință.
am stat cu ei până mi s-a aplecat

am privit asfaltul ud
LIRICE
de la singura fereastră a unui oraș
pe care l-am văzut dezmorțindu-se ca un animal
vechi, prefăcut, adormit pentru câte sute
de ani? nu mai vreau să fiu impecabil la
jocul ăsta, îl știu pe de rost.
ca-ntotdeauna, oamenii
și orașele și șopârlele și toate animalele de prăsilă
care-s pe stoc
fac totul doar pentru a reveni în forță
prin pui motorizați și isterici, intensificați de molozul zilnic,
de mozolul zilnic cu o istorie meschină
în care nu mă mai regăsesc.
pe aici îmi plimbam în lesă acum treișpe ani

furia antologabilă și atât, fără nicio priză la realitate,
silabele incisive
cu care până la urmă n-am făcut
decât să-mi topesc o uncie de răutate
într-un cazan mic cât unghia.
în oala de noapte a unui idiot în jurul căruia coptura
se-ntețește și se-ntețește.
și mă-ntorc periodic împotriva mea și a lor.
altfel e greu pe pământ
pentru un prăpădit pierdut în
sarabanda de aranjamente și ironii, de blazare altoită
pe oportunism. când războiul a și început
și toți bat câmpii despre ideologiile bezmetice
după care umblă cu limba scoasă.
când eu nu mai sunt aici și ăsta
e în definitiv singurul lucru
despre care merită scris.
și că farmacistul din zürich a fost
mai sincer și mai exact decât toți
porcii ăștia de poeți la un loc.
LIRICE
de la etajul nouă nu mai e nimic de văzut.

din locul în care am ajuns nu mai pot
face „apostolat“. că poezia consolatoare, că singurele
noastre salvări, că anxietățile mele își vor găsi
un liman. prostii.
doar un cazan ruginit, un spațiu convulsiv
în care fierbe la foc mic toată
osânza în care m-am lăfăit ca o șopârlă
borțoasă. ca un roboțel oblu
hotărât să se extragă din utilaj înainte de a
afla ce grozăvii mai urmează.
să-mpiedic toate chestiile gogonate pe care va urma
să le spun.
pentru că se-ntețește și se-ntețește.
așa că mă decupez din fotografii, golesc
ce se mai poate goli.
LIRICE
tristeţea păşeşte alături de mine

Adrian SFINTEŞ
Mă tem că eu și tristețea pășim pe același drum,

cenușa mă urmează pregătindu-se de-ntrupare,
nu lăsăm urme, arși de zăpadă oricum,
o pată de cerneală țâșnește din soare
Mă tem că am uitat ușile deschise
și-o să găsim la întoarcere, înăuntru,
coborâri fără scară din vise,
unde nu mi-ai dat voie să intru
Inventez drumuri ca să am ce căra înainte,
răscolit de întâmplările absente,
pe rugul de fluturi, cuvinte
ard zăpezile din iernile lente
Ultima seară va fi mai friguroasă,
îmbrățișați de amintirile-ruine.
Desigur, tu vei fi la fel de frumoasă,
ca tristețea ce pășește alături de mine
LIRICE
poetul
Passionaria STOICESCU
Mă recunosc într-o larvă grăsuţă,

făcând elogiul trecătoarelor frunze, crudului,
rozând nu pe-ascuns, ci-n lumină
verdele falnic al dudului,
acceptând statutul târâtorului
dar numai pentru clipa bezmetic infimă a Zborului...
Nu neg – la început mă târăsc

(umilinţa-mi prieşte oare?),
dar încă o justificare
a acestei alcătuiri
pe jumătate hidoase:
firele pe care le autosecret,
tristeţea surâzătoare în care mă-nvălui,
sporesc nimfa unui fluture mărunt,
dar, Doamne, a unui fluture de mătase!
IN MEMORIAM VALERIU BISTRICEANU
începutul unei veşnicii

Marin IFRIM
Î ncep scrierea celei mai grele cărți dedicate de mine cuiva. Suntem în 2 mai 2017.
Acum trei ore, a fost înmormântat medicul Valeriu Bistriceanu, omul care, timp
de aproape două decenii, mi-a influențat viața, atât ca medic, dar și ca om de cultură
și un creștin deosebit care, împreună cu distinsa doamnă doctor Anca Bistriceanu,
soția acestuia, m-au cununat la Biserica ”Sf. Îngeri” și mi-au botezat copilul, pe Valeriu
Ifrim, la Biserica Sf. ”Andrei” – ambele din Buzău. Este vorba despre o carte nu numai
de suflet, ci și de recunoaștere a meritelor excepționale ale acestui om care a făcut
numai și numai bine tuturor. Încă din timpul vieții sale, domnul doctor mi-a oferit
câteva copii ale unor acte (diplome, atestate etc.) un set de fotografii, date biografice
ș.a. Am dezlegarea să scriu această carte. Sper să mă descurc, să fiu în acord cu felul
său nativ de a privi lumea și viața. Încep greu. Puteam să scriu deja câteva zeci de pa-
gini încă de când domnul doctor era în viață. Nu am putut să scriu nici măcar un
rând. Știa că sfârșitul îi este aproape. Eu tot îi spuneam că există miracole. Știa că
există miracole. Era un credincios necondiționat. N-a fost să fie. A lăsat în urma sa,
dincolo de o familie îndurerată, câțiva prieteni de a căror companie s-a bucurat ani
și ani la rând. Dintre toți pictorii buzoieni, sunt convins că măcar unul dintre ei îi va
face un portret ”real”. Așa cum încerc să fac eu în cele ce urmează, în ”domeniul” meu
strict. Dacă ar fi după mine, i-aș ridica o statuie. Actualul primar al Buzăului, ingi-
nerul Constantin Toma, care a fost prezent azi la înmormântare, ar putea rezolva
această chestiune printr-o subscripție publică oficială. Constantin Toma a avut azi
un discurs emoționant în Capela Cimitirului ”Dumbrava”, lângă catafalcul medicului
pe care l-a cunoscut prin anii ‘80, când dr. Bistriceanu, în calitate de medic al Intre-
prinderii ”Metalurgica”, a semnat fișa medicală de angajare a celui ce avea să devină
patron al ilustrei fabrici, loc unde și subsemnatul a lucrat vreo câteva luni înainte de
satisfacerea stagiului militar. Slujba de înmormântare a durat două ore. Au fost rostite
vorbe frumoase. Sper să pot face rost măcar de câteva fragmente din aceste discursuri
preoțești făcute sub evidenta amprentă a omagierii vieții unui om care a făcut în tim-
pul unei singure vieți cât nu pot face alții în șapte. M-am întors de la cimitir foarte
obosit, stresat, plin de indispoziție și de resemnare în fața eternității. Am zăcut vreo
două ore. Acum scriu de parcă mâine nu aș mai fi. Trebuie să duc la bun sfârșit această
lucrare. E datoria mea de suflet și de conștiință în fața covârșitoarei staturi creștinești
a celui plecat astăzi dintre cei dragi lui.
”Saltul în veșnicie” este prima carte de versuri publicată de medicul Valeriu Bis-
triceanu, cu câteva săptămâni înainte de a părăsi această lume, la Editgraph Buzău.
Am avut deosebita onoare să prefațez acest volum. Corectura pentru bun de tipar a
fost realizată de doamna Roxelana Radu. Urma să lansăm cartea. În timp ce aceasta
se afla în tipografie, domnul doctor îmi spunea doar atât: ”O vom lansa dacă voi apuca
și eu acea zi”. La fel îmi vorbea și despre reluarea Concursului Național de Creație
Literară pentru Elevi și Studenț ”V. Voiculescu – Arc de suflet peste timp”, pe care
urma să-l reia în toamna anului 2017, după o întrerupere de un an, din motive de
sănătate. Mi-a spus că, dacă dumnealui nu va mai fi în viață, să mă ocup de concurs
împreună cu doamna Roxelana Radu și alți apropiați ai acestuia. Cartea de versuri
„Saltul în veșnicie” e un manual de premoniție, rezultatul unui cugetător care toată
viața a tins și atins zone de liniște cosmică. E cartea unei conștiințe trăite până la ul-
timul neuron. Pledez pentru cele spuse reproducând, din când în când, pe lângă
prefața mai sus amintită, cronici ale acestui volum, semnate de nume consacrate ale
literaturii actuale. Când a apărut această carte de versuri, domnul doctor m-a invitat
acasă, în frumosul și curatul său apartament de pe Bulevardul ”N. Bălcescu”, la vreo
350 de secunde de mers pe jos de la Casa de Cultură a Sindicatelor Buzău, locul meu
de muncă din ultimele două decenii. Locul în care am organizat împreună zeci de
manifestări culturale. Am primit câteva exemplare, care, a doua zi, au fost trimise în
țară scriitorilor pe care am contat în demersul meu cu nuanțe de impresariat. Spre
bucuria mea, au reacționat imediat câțiva scriitori de top, trimițându-mi impresiile
lor critice și oneste. Numai de bine. Ei sunt oamenii care l-au bucurat pe dr. Valeriu
Bistriceanu în ultimele sale zile de existență la suprafața acestui pământ. Cu aceste
bucurii simple și sincere a urcat la ceruri. Din când în când voi cita sau voi reda în în-
tregime articolele dedicate cărții respective. Fără o ordine anume, fără altă intenție
decât aceea de a se înțelege, și prin ochii altora, cum arăta ”modestul și incredibilul”
fenomen Valeriu Bistriceanu! Aceste texte vor fi publicate, înainte de apariția cărții
în sine, în unele ziare și reviste literare care ne sunt disponibile, publicații în care dr.
Valeriu Bistriceanu a fost prezent ori de câte ori a crezut domnia sa că ar fi necesar:
”Cartelul metaforelor”, ”Caietele de la Țintești”, ”Luceafărul.net”, ”Armonii Culturale”,
”Omniscop”, ”Opinia” etc. Ca să nu mai vorbim de excepționala revistă de profil ”Să-
nătatea buzoiană” condusă de Nina Neagu, unde domnului doctor îi erau publicate,
la loc de cinste, cu regularitate, atât de apreciatele sale povești pentru copii.
lumină şi credinţă
Stelian GRIGORE
Dl. profesor Stelian Grigore este un scriitor și publicist pe care, cu o admirație sinceră, domnul
doctor Valeriu Bistriceanu îl iubea, ca pe un tată spiritual. Nu era întâlnire și discuție în care să nu
mă întrebe: „Ce mai face domnul profesor? E un om deosebit!...“ În ultimele luni, nu aveam alt răspuns
decât să-i spun că domnul profesor e mai mereu în satul său natal, la Puchenii-Moșneni de Prahova,
lângă mama sa, Constandina Grigore, văduvă de război, care, de-o mai ține-o Cel de Sus sănătoasă,
pe data de 18 august va împlini 101 ani! Azi, duminică, 14 mai 2017, am vorbit cu Stelian Grigore.
E tot lângă mama sa, la căpătâiul ei. E bolnavă... Dumnezeu știe ce-o fi cu ziua de mâine. Dl. Stelian
Grigore, pe data de 15 aprilie 2017, mi-a trimis un text pe care, spre deosebire de altele, dr. Bistriceanu
nu a mai avut ocazia să-l citească, murind peste două săptămâni! Într-un fel, mă simt vinovat. Textul
era scris „de mână“. Puteam să-l culeg și să-l public mai devreme în vreo revistă sau să i-l arăt domnului
doctor. Am crezut că va fi timp pentru toate. N-a fost. (MArIN IfrIM)
D upă acele emoționante povestioare pentru copii, „Din lumea poveștilor“, dom-
nul doctor, Valeriu Bistriceanu vine să ne îmbogățească și să ne încânte spiritual
cu cartea de versuri ,,Saltul în veșnicie“, chiar de Sfintele Paști: ,,Am avut un vis mi-
nunat./ Se făcea că Domnul Iisus m-a întrebat:/ – Fiule, ce să-ți dau să lași moștenire?/
Cere-mi orice!/ Aș vrea, Doamne, un nume pe o carte./ Din clipa aceea/ Inima mea a
îmbrăcat haina bucuriei/ Și sufletul meu trăiește în Paradis“ („Moștenirea“, pag. 60). Cu
negrăită satisfacție sufletească, am citit versurile acestei cărți admirabile, versuri ce-
și au izvorul într-o minte luminată, care și-a aflat sălașul în adâncul unei inimi curate:
„Rătăcesc pe marea de lumină./ Simt că plutesc./ Mă mir și nu înțeleg/ cum pot păși pe
ape…/ O briză divină îmi mângâie obrajii/ Și mă poartă spre Paradis./ Freamătul val-
urilor/ îl simt în adâncul inimii./ Un val uriaș de lumină/ se izbește de întuneric./ Eu
mă trezesc pe malul mării/ zidind cuvinte pe nisip“ („Valul“, pag. 36). M-am regăsit în
scrisul său, născut din profundele trăiri ale unui suflet generos, iubitor de semeni.
De la primul vers și până la ultimul, am fost, pur și simplu, captivat, retrăind emoțiile
poetului: „Doamne, m-ai învățat/ Să-mi iubesc aproapele./ Toți oamenii sunt frații tăi,/
mi-ai spus./ Te-am ascultat, îi iubesc/ cu toată ființa mea./ Le-am dat necondiționat/
toată dragostea mea./ I-am oblojit și nu am spus/ nu am timp/ Mi-ai dat timp/ Și-ți
mulțumesc./ E adevărat,Doamne?/ Homo hominis lupus est/ De e vrerea Ta/
Transformă-mă în vârcolac,/ să rămână numai oameni“ („Vărcolacul“, pag. 23). Această
carte, măiestrit întocmită, este plină de lumină și prospețime, având, pentru cei care
o citesc, valoarea unui adevărat îndreptar întru credință și adevăr, susținând și pro-
movând valorile creștin-ortodoxe: „De la Facerea lumii/ Omul visează să îmbrățișeze/
Fericirea pierdută./ Aleargă și tot aleargă/ Și nu înțelege de ce/ Nu reușește./ Citește,
omule, cele 10 porunci!“ („Visul“, pag. 65). Poetul s-a născut în credința în Dumnezeu,
apoi și-a asumat-o, din fragedă copilărie, pe întreg parcursul vieții, căpătând, astăzi,
la respectabila vârstă, profunzime și intensitate: „M-am născut în grădina Maicii Dom-
nului, /loc binecuvântat, pe o Gură de Rai./ Am respirat credință pură/ și m-am
împărtășit cu speranță/ din trupul Domnului Iisus./ Rugăciunile mele au strălucit/ în
zborul spre cer./ Sufletul meu s-a luminat/ și a îmbrăcat hainele curcubeului/ sub
Acoperământul Maicii preacuvioase“ („Grădina Maicii Domnului“, pag. 37). Este
surprinzător, prin reflecțiile sale asupra realităților cotidiene sau asupra stărilor
sufletești, trăite de fiecare dintre noi: „Maimuțe hidoase degenerate din adevărați gi-
boni,/ ați umplut scena politică a zilelor noastre./ Nu ați învățat nimic pe parcursul
mileniilor./ Vă încrâncenați să ne otrăviți viața./ În zadar s-a sacrificat Fiul Omului/
pentru a mântui sufletele voastre./ Locul vostru este în Iad/ și de credeți că veți aduce
Iadul pe pământ,/ vă înșelați amarnic“. („Gibonii“, pag. 35) sau „Freamăt de codru/
Vuiet de valuri/ În calea cărora stați voi,/ Lichele ordinare/ Ne-ați întunecat orizontul/
Ați furat speranța copiilor/ Scursuri politice/ Zoaie la masa istoriei// Nu uitați/ Po-
porul nu e tagma jefuitorilor“ (,,Țara“, pag. 62). Ne fascinează, prin acuratețea expre-
siei și prin bogăția de idei, dar ceea ce trebuie reținut este că stihuitorul reușește să
ne demonstreze că adevărata poezie nu poate să existe fără credință în Cel de Sus:
,,Am bătut cu sfială la ușa Ta de speranță./ Mi-ai deschis și m-ai primit în lumea Ta de
lumină./ Sufletul meu s-a îmbrăcat în straie de lumină/ Am pornit către un nou orizont./
Mi-ai dăruit un sac în care aleargă neîncetat/ cuvintele./ Oamenii se nasc și mor
înveșmântați în poezie“ (,,Poarta“, pag. 100). A fost necesar să treacă o perioadă mai
lungă de timp spre a se filtra ideile poetice ale acestui remarcabil creator de frumos,
pentru ca, astăzi, să ne impresioneze, atât de plăcut: „Trup de lumină./ M-ai însoțit
pe calea vieții./ M-ai ajutat să-mi port/ geamantanul cu vise/ pe căi nebănuite./ Acum
m-am oprit o clipă,/ așezat pe valiza cu vise/ Îmi ești alături și-ți mulțumesc“(,,Îngerul
păzitor“, pag. 101). Marelui nostru prieten, Dumnezeu i-a dăruit har, atât pentru a
ne tămădui și alina durerile trupești, dar și pentru a ne bucura și a ne înfrumuseța
sufletele, prin sfântul cuvânt.
MEDICUL DE FAMILIE
gândurile lui jder

Ionuţ CAPOTĂ
Iarna DIn prImăvară

Iarna care nu se vrea încă trecută. Ninge ca-n basme. Nici de Crăciun n-a dat
atât de multă zăpadă. Încă puţin şi povestea devine de groază. Pomii în floare au în-
genunchiat parcă sub povara albă, îmbibată de apă. Bătrânii spun că dacă nu e ger,
încă putem manifesta o speranţă. Pe mine mă doare un gând. Vremea, după sufletul
omului. Abia s-a întâmplat Învierea. Şi cred că aceasta este pentru jertfa mieilor. Par
lacrimile lor albe, nevinovate, cum curg, aproape cu disperare, în toate direcţiile, către
pământ. Îmi vine să urlu când ştiu cât de mult, chiar mie însumi, îmi place şi mănânc,
atât de vinovat, carne de prunc, dintr-o stână străină. Şi singura consolare îmi pare
a fi una crudă. Mă imaginez un animal de pradă. Dar nu sunt. Prin legea naturii, el
n-are-ncotro. Ca să trăiască, n-are ce face. Eu însă ştiu că pot alege. Dincolo de ispită,
am prins cumva gustul.
Aştept să se tot întâmple mereu altceva, fiindcă vreau. Apoi ar mai fi şi păcatul
mândriei. O spun destul de des, cu doar vreo două excepţii, chiar nu regret nimic
din ce-am făcut. Ba chiar mai mult, în aceleaşi condiţii, ştiind ce ştiu acum, aş face la
fel. Adică sunt irecuperabil. Deci n-am voie să mă plâng de-o ninsoare care cade în
mijlocul primăverii, peste liniştea nopţii, în timpul tuturor aşteptărilor mele. Şi, sigur
că da, ar putea să însemne, la fel de bine, pace, linişte, împăcare, dar şi durere,
pedeapsă, răzbunare.
poate fI DeSpre mIne

Din gândul de ieri n-a rămas mai nimic. Ştiu doar că am vrut şi că încă mai vreau.
Atât de frumos şi parcă prea mult. Bine că ştiu dar, încă nu cred că mai am în cuvânt
un sens nepătruns. Este curat aşa cum o simt. Adierea de vânt şi zvonul trecut al
MEDICUL DE FAMILIE
ploii că sunt. Mi-e greu să ascult trecerea rece în limba creştină a primăverii tale, când
plâng. Şi genele ude, ale prunilor floare, se coboară pe timpul liniştii nopţii. În aleea
bătrână stau stropi de petale. Ascultă povestea inimii care, nu uită, nu minte, doar
doare. Şi vin la tine iar, să-ţi spun cât sunt de cuminte, cât sunt de nebun. Dincolo
de această ruptă tăcere, în rând se aşterne prin clipă şi, cere clemenţa de-a fi lângă
tine, aproape, scrisul, cu toate silabele sparte ale acestei distanţe. Şi dacă citeşti cu
voce tare-nceputul, încă de la titlu vei putea înţelege că toate acestea pot fi despre
tine.
moment nocturn
Vreau un amărât de cuvânt. Atât de simplu încât să îl priceapă exact până în
măduva oaselor, oricine. O expresie pentru sufletul unui copil. Oricât de prost, oricât
de al meu ar fi. Şi nu mă mai doare. Doar simt. De altceva, lângă mine altcineva,
există şi mai vreau şi tot îmi e dor. Un pic mai simplu. O secundă mai grea. Pictez în
amintire un artefact, un chin al dorinţei. Doar vis schilod pe struna de vioară. Încerc
să cred. Dar mai exact, mi-e teamă că pot renunţa şi totuşi nu am deloc această
perspectivă.
tImp pentru mIne

Semnătura acestui regret m-a purtat aici. Ca o definiţie consonantă a iluziei că
vreau. Dintr-un eveniment de clasă, cramponarea mea a făcut un antimotiv al
trândăviei. Încă puţin şi reuşeam să împlinesc un an de absenteism. Nu mă simt vi-
novat, dar parcă mi-e ruşine. Nu mă voi spovedi astăzi, iar pe viitor, sper că nu mă
voi abandona unui stil prea explicit. Doar simt că binele de-acum e un puiandru, un
exemplar în creştere, al speciei sau, al zodiei sale.
tImpul revenIrII
Nici pasul meu nu mai citeşte parca unde ar trebui să cred sau el să creadă corect
că vreau să mă întorc prin mine. Am fost de tot ce ar gândi cu ochii şi cu mintea
cineva, departe. Dar iata-mă aici pentru un film în care rolul meu ar prea putea să fie
doar acela de a-i vedea pe unii cum se joacă aproape involuntar, aş zice, cu inima în
palmă şi sufletul în dinţi, prin patima iluziei că mâine va fi mai bine altfel chiar dacă
poate mult mai rău, decât deloc, aşa ca variantă pentru o alternativă cu foarte puţin
noroc. Dar şansa îsi joacă ultima carte!
TRADIŢII ŞI OBICEIURI
nunta la ţinteşti
Elena Daniela PLĂTICĂ
Î n amintirile sale despre tradiţii şi obiceiuri, fiul satului, dr. ing. Gheorghe
Moldoveanu, vede nunta ţinteşteană ca un important spectacol, care antrenează o
însemnată parte a colectivităţii şi contribuie la sublinierea actului tradiţional, cât şi
la consfinţirea trecerii celor doi tineri la o nouă etapă din viaţă.
Nuntele, la Ţinteşti, consemnează distinsul memorialist, se făceau de obicei
toamna, când se termina cu muncile agricole, când vinul devenea bun de băut, iar
păsările erau mari şi grase, numai potrivite de savurat. Nunta reprezenta „proba de
foc“ pentru orice gospodar cu urmaşi de căsătorit. Pentru copii, nunta era un eveni-
ment complicat, care ţinea mai multe zile şi antrena un număr mare de participanţi.
Se petrecea din plin, cu chiuituri şi lăutari. Nunta începea cu „bradul“ – sâmbăta,
continua cu „cununia“ şi „masa mare“ – duminica, apoi „rachiul“ – luni, şi se termina,
marţi, cu „plăcintele“ sau „scursul butoaielor“. Aşa moşteniseră ţinteştenii datina şi o
respectau cu sfinţenie. Când se afla că e nuntă în sat, copiii se aşezau pe traseul pe
care urma să treacă nuntaşii sau, dacă se trecea prin faţa casei lor, ieşeau la poartă.
În ajunul zilei de nuntă, sâmbăta, ginerica îşi orânduia trimiterea bradului. Se trim-
iteau un brad la mireasă şi altul la nun. Bradul miresei era condus, de regal, de patru
flăcăi, cei mai buni prieteni ai mirelui, un stolnic şi o stolniceasă, care mergeau cu
plocon şi rachiu la mireasă însoţiţi de lăutari. Convoiul mergea cântând şi chiuind
până la casa miresei, unde era întâmpinat de mireasă, îmbrăcată frumos şi înconjurată
de cele mai bune prietene. După predarea ploconului miresei, brădaşii băteau brazii
la porţi şi la stâlpii casei, timp în care lăutarii intonau marşuri iar ceilalţi tineri cântau
şi făceau glume. Apoi, se prindeau cu toţii în horă, după care intrau în casă, unde li
se prindea, la piept, cocarde. Gazda îi invita la masă apoi, după care se făcea hora
mare, unde jucau toate fetele şi flăcăii din sat.
Bradul nunului era condus de ginerică şi de doi brădaşi, cu acelaşi ceremonial ca
şi la mireasă. Seara, tot sâmbăta, se făcea rasul mirelui, moment ce simbolizează tre-
cerea în rândul bărbaţilor. În timp ce se simula rasul, de către unul dintre prietenii
TRADIŢII ŞI OBICEIURI
mirelui, lăutarii cântau pe o melodie: „Pusei briciul să mă rază,/ Unde-i tata să mă
vază/ Şi măicuţa să mă crează?!“.
Duminica cununiei sau a nunţii propriu-zise aduna multă lume. Încă de
dimineaţă se făceau pregătirile pentru aducerea miresei. Ginerele, un stolnic şi câţiva
tineri, însoţiţi de lăutari, mergeau la casa nunului spre a-l aduce la casa socrului mare,
unde se cinsteau. Aici se organiza şi convoiul, pentru a merge la casa miresei. Gătitul
miresei, deja realizat până la venirea convoiului de nuntă, era un moment încărcat de
emoţie, când lăutarii cântau duios: „Ia-ţi mireasă ziua bună/ De la tată, de la mumă,/
De la fraţi, de la surori,/ De la grădina cu flori…“.
La casa miresei, oamenii ginerelui erau primiţi cu chiote şi veselie, îi invitau să
intre în casă şi-i tratau cu ţuică şi vin.
Înainte de a se merge la biserică, se trecea pe la primărie, unde avea loc ceremonia
cununiei civile. La biserică, unde se desfăşura cununia religioasă, asistenţa creştea,
multă lume aşteptând, în faţa bisericii, nuntaşii, în frunte cu mirii, nunii şi socrii.
Cântarea „Isaia dănţuieşte“, atunci când se înconjura iconostasul de către miri, nuni
şi socri, în frunte cu preotul, reprezintă un moment emoţionant. După cununia
religioasă, se încingea, la casa miresei, pe bătătură, jocul, la care participau toţi
nuntaşii, întregul sat. Veselia era de nedescris. Se chiuia şi se rosteau strigături, într-
o atmosferă entuziastă.
Seara, se făcea „masa mare“, la care participau nuntaşii, vestiţi din vreme, de un
stolnic. Fiul satului, domnul Gh. Moldoveanu îşi aminteşte că, atunci când era copil,
a participat la o „msă mare“. „Am văzut şi eu, cu ochii de copil, o asemenea masă,
însoţindu-i pe părinţi la nunta unei nepoate, unde ei aveau rolul de stolnici, adică
serveau la masă. Masa se desfăşura într-o atmosferă de mare veselie, cu nenumărate
feluri de bucate, nelipsind vestitele sarmale ţinteştene, cât şi băutura, servite la
discreţie. Predomina muzica de petrecere şi glumele. Mult haz se făcea când se dădeau
darurile, lăutarii rostind cu talent vorbe de duh despre fiecare comesean. După ridi-
carea mesei, se cânta „Dolia“, cântecul lăutarilor, făcându-se chetă pentru ei. Apoi se
trecea la joc, care ţinea până la ziuă, cţnd nunul mare era condus acasă“.
Lunea, după prânz, se trimiteau cele două rachiuri: unul la nunt şi altul la soacra
cu fata. Pentru ziua de marţi, se făceau aşa-zisele „plăcinte“, la socrul cuflăcăul. Aceasta
era ultima zi de nuntă.
Impresiile pe care le producea fiecare nuntă, cu câte un specific mai mult sau mai
puţin picant, erau comentate multă vreme. Astfel, viaţa pulsa mai departe,
împrospătând satul cu tinere vlăstare, spre binele comunităţii.
CONTRIBUŢII MONOGRAFICE
alexandru moser padina

Marcela CHIRIŢĂ
C onsiderat drept unul dintre cei mai buni pictori români din perioada interbelică,
Alexandru Moser s-a născut în ziua de 2 martie 1904, în comuna Padina,
județul Buzău, mai târziu numele localității natale și-l va adăuga la cel de familie, dar
își va semna lucrările și numai cu acesta din urmă.
Era fiul lui Louis Moser, evreu elvețian ajuns în acest sat de câmpie pe la sfârșitul
secolului al XIX-lea, și al Adelei Faluță, româncă.
A studiat pictura la Școala de Belle Arte din București, fiind remarcat de tim-
puriu de către renumitul colecționar de artă, Krikor H. Zambaccian. Acesta nu
numai că l-a lansat și l-a admirat fără rezerve, dar l-a și sprijinit atât material când a
avut nevoie, cât și să se afirme. Astfel, dacă prima sa apariție pe simezele bucureștene
a trecut aproape neobservată, cu cea de-a doua expoziție, deschisă la Sala Mozart în
anul 1930, reușește să se impună. Astfel, cronicarul ziarului Universul îl situa pe
Moser Padina în descendența lui Schweitzer-Cumpăna și a lui Octav Băncilă.
În Însemnările unui amator de artă, Zambaccian scria: Padina avea un frumos ta-
lent. El a pictat un expresiv și colorat portret al soției colecționarului, dar și pe al mamei
acestuia. În Muzeul Zambaccian se găsesc și alte tablouri semnate Padina: Peisaj
urban, Podul de la Curtea de Argeș, Portret de femeie. Petru Ciocan, fost director al
Muzeului, scria în catalogul acestuia Padina este un virtuos ce se diferențiază total de
ceilalți pictori, printr-o paletă de cuțit gravă, în care materia are luciuri ca de cristal.
În anul 1940 a primit Premiul Anastase și Elena Simu, dar în anul 1947 a plecat
în țara natală a tatălui său, stabilindu-se la Zurich. După plecarea din țară, va conti-
nua să picteze în același stil până la moarte, tablourile sale încadrându-se în pictura
elvețiană contemporană. În anul 1952 va expune la Strauhofmuseum și este prezent
în dicționarele de artă elvețiene. Pe lângă numele care l-a consacrat, unele cataloage
de expoziție sau ale unor case de licitații îi vor grafia numele și Alexander Padinei.
Alexandru Moser Padina a încetat din viață în ziua de 4 noiembrie 1992, așa
cum se consemnează în Elveția, deși alte informații dau ca an al decesului 1994.
În afara tablourilor din colecția Zambaccian, lucrări semnate de Alexandru
Moser Padina se mai găsesc la Muzeul Național de Artă din București, Muzeul de
Artă Constanța, Muzeul de Artă Cluj și Muzeul din Roman.
Puțin cunoscută în România postbelică, opera lui Alexandru Moser Padina a
fost adusă la cunoștința amatorilor de artă de la noi în cadrul expoziției Peisajul în
pictura românească, organizată la Muzeul Național Cotroceni în anul 2002, dar și
într-o alta organizată în anul 2009 la Muzeul Național de Artă din București. Refe-
rindu-se la lucrările lui Moser Padina prezente în această expoziție, criticul de artă
Pavel Șușară consemna în revista românia literară: Surpriza absolută o constituie Ale-
xandru Moser Padina. Plecat de multă vreme din România și decedat cu vreo câțiva ani
în urmă în Elveția, Padina este și el puțin cunoscut, iar lucrările sale circulă destul de rar
pe piața de artă și mai deloc în proiecte culturale. Compozițiile sale ample, cu un aer de
muzeu, reprezentând peisaje naturale și imagini urbane, cu aerul melancolic și acea forță
adâncă a materiei pe care le știm, cu precădere, din universul andreescian. Un maestru al
griurilor și al luminii palide dinlăuntrul substanței, atent doar la sonoritățile grave și com-
plet dezinteresat de efectele seducătoare și de gesturile volubile, pictorul se integrează în
acea categorie de sensibilitate pentru care motivul exterior, în cazul de față peisajul, nu
este decât detonatorul care dislocă un enorm fond de sensibilitate și generozitate. Puternic
fără demonstrații de retorică și rafinat fără ostentație, Alexandru Moser Padina este un
pictor care trebuie urgent descoperit.
satul medieval berindeşti

Mihai ŞTEFAN
P e fostul teritoriu al vechii comune Țintești, aceea care a fost formată doar din
satele Țintești și Pogonele, pe moșia Berindeasca, a existat în evul mediu un sat
numit Berindești, după numele moșiei pe care se afla. Satul acesta a fost situat
aproape de râul Buzău, cam în dreptul satului Scurtești de astăzi. Dacă ar mai fi exis-
tat până în zilele noastre ar fi fost plasat la 4 km pe direcția nord-nord-est de satul
Pogonele și cam la 5 km de satul Țintești pe aceeași direcție. Dar satul acesta a dis-
părut, odată cu satele medievale Negreasca și Maxinu, pe la mijlocul secolului al-
XVII-lea, în urma unor invazii turcești repetate.
În perioada dintre secolele al-XIV-lea și al-XVI-lea, între vechiul târg al Buzău-
lui și cursul de apă al râului Buzău, a apărut o salbă de mori de apă, în care au fost
măcinate grânele din câmpia din sudul Buzăului. Alături cu cursul de apă al râului
Buzău, a fost făcută de oamenii acelor timpuri amenajarea unui alt curs de apă mai
mic, tras mai din deal, în partea dinspre târgul Buzăului, pe care s-au construit aceste
mori de apă. Această apă s-a numit Iazul Morilor și a rezistat până în anii 70 ai se-
colului al-XX-lea, deși în acea perioadă apa aceasta nu se mai folosea decât la irigarea
grădinilor de zarzavat. În perioada medievală, Iazul Morilor a curs și prin satul
Berindești și în acest sat au fost construite foarte multe mori de apă, unde veneau să
macine grâul și secara oamenii din satele din Câmpia Buzăului.
Proprietarii de mori din Berindești aveau în proprietate și terenul pe care era
construită moara, deci făceau parte din clasa mijlocie a acelor timpuri. Morăritul a
fost o ramură importantă a industriei manufacturiere românești în acea perioadă de
renaștere economică a Țării Românești Muntenia. Morarii și ajutoarele lor făceau
toată munca, începând de la amenajarea iazului și construirea stăvilarului și până la
construirea roții cu palete și a componentelor mecanismului de transmitere a mișcării
la pietre. Morile lor nu se opreau niciodată din cauza unor defecțiuni care să nu poată
fi remediate de morar cu ajutoarele lui.
În secolul al-XVI-lea, moșia Berindeasca nu mai aparținea foștilor proprietari,
boierii Berindești. Aceasta fusese parcelată în multe sfori, deținute de proprietari
mici și mijlocii. Micii proprietari locuiau în general în satul Berindești. Proprietarii
mai mari erau din diverse alte locuri. În felul acesta în satul Berindești se puteau în-
tâlni morarii care erau reprezentanții micilor proprietari din industria manufacturieră
a morăritului, micii proprietari de terenuri agricole care își lucrau singuri pământul
sau cu ajutoare, aceștia fiind asimilați moșnenilor, țăranii fără pământ, care lucrau pe
proprietățile mai mari, aceștia fiind asimilați rumânilor și robii țigani care aveau cea
mai grea situație.
Din punct de vedere etnic, satul medieval Berindești a fost format în majoritate
de români, așa cum ne spun toate hrisoavele domnești, pe care le-am găsit în D.I.R.
volumele IV și V, apărute la Editura Academiei R.P.R. în anii 50 ai secolului trecut.
O altă etnie întâlnită frecvent în hrisoavele domnești ale acelor timpuri a fost cea a
țiganilor robi de pe proprietățile mijlocii. Și, cu titlul de exceptie, mai apare în câteva
hrisoave și un proprietar turc, numit Ali (sau Ală cum a fost trecut în unul din hri-
soavele de mai jos).
Apropierea de târgul Buzăului a influențat major viața economică a satului me-
dieval Berindești, acesta fiind unul din puținele sate de atunci care aveau dezvoltată
ramura idustriei manufacturiere a morăritului. Acest lucru a fost posibil prin pre-
lungirea Iazului Morilor până la sud de Berindești, acest sat fiind ajutat și de condițiile
geografice foarte bune pe care le-a avut. Cota peste nivelul mării a locului satului me-
dieval Berindești, luată din Harta Franciscană Iosefină, ridicată topometric între anii
1869-1887, a fost de 82 m. în timp ce cota peste nivelul mării a locului, unde a fost
satul medieval Negreasca, a fost de 94 m.
Ocupația de bază a majorității oamenilor care au locuit în satul medieval
Berindești a fost totuși agricultura privită atât sub aspectul cultivării pământului cât
și sub aspectul creșterii animalelor. S-au cultivat încă din vechime cereale ca: grâul,
secara, meiul, orzul și ovăzul. Grâul și secara au fost folosite din timpuri imemoriale
la obținerea pâinii. Meiul de asemenea a fost folosit la obținerea mămăligii pe care
poporul roman a folosit-o ca hrană cu mult înainte ca popoarele Europei Occidentale
să aducă din America porumbul. Ovăzul a fost folosit la hrănirea cailor, în special ai
acelor care aparțineau armatei. Orzul s-a folosit în special la hrănirea păsărilor de
curte și cu totul excepțional la fabricarea berii, care era cunoscută încă din antichitate.
Animalele cele mai frcvent crescute au fost: vacile și boii, bivolițele și bivolii, caii, oile
și caprele. Boii și bivolii au fost în acele timpuri principalele animale folosite în
tracțiunea carelor. Caii au fost folosiți în tracțiunea ușoară și cei mai mulți pentru
armată. Creșterea oilor și caprelor a fost o ocupație ancestrală a poporului roman,
acesta fiind cunoscut ca popor de păstori din vremurile dacice și predacice. Ca
ocupații subsidiare au mai fost creșterea păsărilor de curte și stupăritul.
Comerțul satului medieval Berindești a fost unul foarte dezvoltat în secolul al-
XVI-lea și s-a desfășurat aproape în exclusivitate în legătură cu vechiul târg al
Buzăului. În târgul Buzăului, locuitorii satului medieval Berindești au vândut în acea
perioadă: făină de la morile satului, cereale, boi, bivoli, cai, oi, capre, păsări de curte,
miere, produse lactate și au cumpărat în general produse manufacturate, fie în ma-
nufacturile Buzăului, fie în manufacturile Brașovului, oraș cu care târgul Buzăului
de atunci a avut strânse relații comerciale.
Fiind sate foarte bine dezvoltate în acel sfârșit de secol al-XVI-lea, cele trei sate
medievale de pe teritoriul viitoarei comune Țintești: Maxinu, Negreasca și Berindești,
au contribuit consistent cu oameni, arme și cai la campaniile militare pe care marele
voievod al Munteniei, Mihai Viteazul, le-a organizat împotriva turcilor mai întâi și
apoi pentru unirea celor trei țări române. Ținutul Buzăului a dat atunci un mare că-
pitan de oști, pe Banul Mihalcea din neamul boierilor Cândești. Banul Mihalcea s-a
născut în anul 1530 la Pătârlagele, a deținut o serie de demnități administrative cul-
minând cu cea de mare ban al Craiovei, a participat la toate campaniile lui Mihai Vi-
teazul și a murit la vârsta de 71 de ani, alături de voievodul său când acesta a fost
asasinat, în acea zi fatidică de 8 august 1601. Scriitorul Octav-George Lecca a scris
în lucrarea sa „Familiile boierești române” despre Banul Mihalcea următoarele: „În
toate bătăliile mai însemnate, îl găsim pe Banul Mihalcea alături de dânsul. Banul era
boierul în care acest domn se încredea mai mult, dându-i cele mai însemnate sarcini. În
1600, Mihai porni în Moldova contra lui Ieremia Movilă și Sigismund cu o mare grabă;
iar în Transilvania lăsă locțiitor pe Mihalcea, care administră cu multă înțelepciune.”
Ceea ce s-a întâmplat atunci, la sfârșitul secolului al-XVI-lea, nu au uitat turcii.
În prima jumătate a secolului următor, au jefuit sistematic și cu o sălbăticie rar
întâlnită Țara Românească Muntenia, făcând să dispară multe sate, printre care și
satele medievale Maxinu, Negreasca și Berindești. Numele satului Berindești a rămas
doar în hrisoavele domnești din timpurile medievale și în D.I.R. B. Țara Românească
veacurile XIII-XVI. Indicele numelor de locuri, la pagina 11, apărut la Editura Acad-
emiei, la București, în anul 1956. În locul satului medieval Maxinu, dispărut la mi-
jlocul secolului al-XVII-lea, a fost reînființat în secolul al-XVIII-lea satul Maxenu,
care a fost precursorul satului Maxenu din zilele noastre. Celelalte două sate me-
dievale, Negreasca și Berindești, nu au mai fost reînființate. Au apărut altele în se-
colele următoare. În secolul al-XVIII-lea a apărut satul Țintești care a fost
precursorul satului Țintești din zilele noastre și în jurul căruia s-a format comuna.
La mijlocul secolului al-XIX-lea au mai apărut două sate: Pogoanele Mici și Odaia
Banului. Acestea au fost precursoarele satelor Pogonele și Odaia Banului din zilele
noastre.
Dintre documentele istorice păstrate din perioada evului mediu, referitoare la
satul medieval Berindești, am ales trei hrisoave domnești, întocmite din porunca
domnitorului Mihnea Turcitul (1585-1591), având ca obiect vânzarea unor mori și
terenuri din acest sat. Documentele au fost luate din D.I.R. B. Țara Românească, vol.
V, având numerele de ordine 212, 218 și 299. Volumul V a fost publicat la Editura
Academiei, la București, în anul 1952.
*
* *
212
1585 (7094) Septembrie 4, Târgoviște.
† Din mila lui Dumnezeu, Io Mihnea voevod și domn a toată țara Ungrovlahiei,
fiul marelui și bunului Alexandru voevod. Dă domnia mea această poruncă a domniei
mele lui Crețu din Buzău cu fiii lui, câți Dumnezeu îi va lăsa, ca să-i fie ocină în satul
Berindești, partea jupâniței Neaga Teloae, toată, oricât se va alege și cu moară și cu
tot hotarul, dela apa Buzăului pâna la drumul Negreștei.
Pentrucă toată această ocină mai sus zisă a fost dată de jupanița Neaga Teloae
jupanului Stoica, care a fost mare postelnic al părintelui domniei mele răposatul
Alexandru voievod, pentru că a îngrijit-o și a cercetat-o la vremea morții ei și a
pomenit-o ca un om bun. Iar jupan Stoica mare postelnic, el a <dat> această mai sus
zisă ocină din Berindești și cu moară nepotului său Crețul, ce este mai sus scris, de a
lui bună voie, ca să-i fie pomană în veci.
Și iar să fie lui Crețu ocină la Berindești, partea unchiului său jupan Stoica mare
postelnic, toată, cât a cumpărat de la Neagoe Șutitul, pentru 6500 aspri gata, fiindcă
a dat Stoica mare postelnic la moartea lui, cu limba lui, ca să-i fie lui pomană în veci.
Și iar a dat nepotului său Crețu 2 Țigănci, anume Zlata cu fiii ei și Dobra cu fiicele
ei, fiindcă le-a dat Stoica mare postelnic nepotului său Crețu, pentrucă l-a cercetat
Crețul pe unchiul său, la moartea sa și l-a pomenit, ca un om bun. Și câtă datorie a
avut Stoica mare postelnic, aspri 6260, el a lăsat-o asupra nepotului său Crețu; el a
plătit datoria lui Stoica mare postelnic.
Încă și blestem a pus Stoica mare postelnic înaintea domniei mele: cine va strica
această întocmire acel om să fie blestemat de cei 318 sfinți părinți, care sunt la Ni-
cheia.
Pentru aceasta, am dat și domnia mea lui Crețu din Buzău această ocină mai
sus zisă, ca să-i fie de ocină și de ohabă, lui și fiilor lui și nepoților și strănepoților și
să fie neclintit după porunca domniei mele.
Iată și martori am pus domnia mea: jupan Mitrea mare vornic și jupan Chesar
mare logofăt și Pătru mare spătar și Ion stolnic și radul paharnic și Mihalache mare
comis și Paraschiva mare postelnic. Și ispravnic Chesar mare logofăt.
Am scris eu, Aranit, în cetatea de scaun Târgoviște, luna septembrie, 4 zile, în
anul 7094 <1586>.
† Io Mihnea voevod, din mila lui Dumnezeu, domn.
Arh. St. Buc. S. I., nr 1285

Orig. slav, hârtie, pecete aplicată
Cu o trad. rom. din 1850
*
* *
218
<1585–1586> Septembrie 20
† Din mila lui Dumnezeu, Io Mihnea voevod și domn. Dă domnia mea această
poruncă a domniei mele preacinstitului și preasfințitului arhiepiscop chir Luca de
Buzău, ca să fie volnic cu această carte a domniei mele, să ție niște mori din Berindești,
pe care le-a ținut un Turc, anume Ală.
Pentrucă acele mori le-a cumpărat de la acel turc cinstitul dregător al domniei
mele jupan Chesar mare logofăt. Iar după aceia, le-au cumpărat domnia mea dela
boierul domniei mele cu aspri gata. Astfel le-am dat sfintei, dumnezeeștii episcopii,
ca să fie domniei mele <la> sfântul jertfelnic pomană si sfintei episcopii dedină.
De aceia, să fie volnic părintele episcop cu această carte a domniei mele să
stăpânească acele mori. Și nimeni să nu îndrăznească să-l tulbure înaintea acestei
cărți a domniei mele, însă să ție morile cu 20 de stânjeni de ocină în lățime, iar în
lungime din cap în cap și grădina. Și altfel să nu fie după zisa domniei mele.
Ispravnic însăși spusa domniei mele.
A scris, Vladul, luna septembrie 20 zile.
Arh. St. Buc., S. I., nr. 1288

Orig. slav, hârtie, pecete aplicată.
Cu o trad. rom. din 1850.
Datat după Chisar mare logofăt.
*
* *
299
1587 (7095) Ianuarie 18, București.
† În lege poruncește Domnul Dumnezeu fiilor lui Israil să dea zeciuială în fiecare
an din oricât agonisește și aceasta știind sfinții apostoli și părinții purtători de Dum-
nezeu au îndemnat pentru ajutorul și binefacerea sufletelor noastre și ne-au lăsat
nouă, ultimii copii ai lor, unii cu rugăciuni și veghere și post, alții cu milostenii și
pocăință să ne ferim de păcate și de toate relele, cu toată credința, să fim gata <să
auzim : «veniți la Mine, toți cei ce se trudesc, împovărați și Eu vă voi împăca; veniți
binecuvântații Tatălui Meu, să moșteniți împărăția ce vă este pregătită de la zidirea
lumii, căci am înfometat și Mi-ați dat să mănânc, am însetat și Mi-ați dat să beau,
străin am fost și M ați primit, gol am fost și M ați îmbrăcat, bolnav am fost și M ați
căutat, în temniță am fost și ați venit la Mine».
Iată și eu, binecredinciosul și binecinstitorul și de Hristos iubitorul și singur
stăpânitorul, Io Mihnea voevod, fiul marelui și preabunului Io Alexandru voevod,
din mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată
țara Ungrovlahiei, încă și al părților de peste munți, Amlașului și făgărașului herțeg;
râvnind să urmez vechilor împărați și domni, care cele pământești în binefaceri și
pace cârmuindu-le și de împărăția cerească s au învrednicit. Și iarăși mi-am amintit
domnia mea cuvântul lui David proorocul și împăratul, spunând: «fericiți cei cărora
li s au iertat nelegiuirile și cărora li s au acoperit păcatele; fericit bărbatul căruia
Domnul nu-i socotește păcatele». Și iarăși: «în ce chip dorește cerbul la izvoarele de
apă, așa dorește sufletul meu către tine, Doamne».
De aceia, am dăruit și domnia mea acest întru totul cinstit și cu frumoasă față și
preacinstit, care este mai presus de toate cinstitele daruri, hrisovul de față al domniei
mele, sfintei și dumnezeeștii și marei biserici, numită Episcopia Buzăului, unde este
hramul prea sfintei și cinstitei și prea binecuvântatei și neprihănitei Născătoare de
Dumnezeu, stăpâna noastră și pururea fecioară Maria, cinstitei ei uspenii, ca să-i
fie o roată dintr un vad de moară de la Berindești la apa Buzăului, pentrucă acest
vad a fost de moștenire al lui Dobre și al lui Șărban și al lui Vladul și al lui Badea și
al lui Dragomir și al lui Stanciul și al lui Bădilă. Iar apoi, l-a cumpărat Ali Turcul
dela acei mai sus ziși oameni.
Și iarăși a cumpărat Ali Turcul altă roată, tot din acel vad, dela Bădilă singur.
Și a cumpărat și grădina lângă moară de la toți oamenii mai sus ziși. Însă să se știe
locul grădinii: din jos de mori, în lățime 50 stânjeni și în lung, dela apa Buzăului
până la drum. Și iarăși a cumpărat Ali Turcul ocină la Berindești dela Badea, stânjeni
10 și dela Bratul, fiul lui Mușat, 10 stânjeni de ocină cu totul stânjenii fac 20 în
lățime; iar în lungime dela moară până în capul ocinei.
Iar apoi, Ali Turcul a făcut vânzătoare acele mai sus zise. Și la aceasta nu s a
găsit nimeni să cumpere. Iar atunci, cinstitul dregător al domniei mele jupan Chisar
mare vornic, s a ridicat, de a cumpărat acea mai sus zisă ocină și vad de moară dela
Ali Turcul și a dat toți banii în mâna lui Ali Turcul, pentru acea mai sus zisă ocină
dela Berindești și cu două roate de moară mai sus zise, încă pe când am fost domnia
mea în orașul domniei mele, la Buzău, cu oastea. Iar apoi, domnia mea am cumpărat
dela cinstitul dregător al domniei mele jupan Chisar mare vornic acele toate mai sus
zise, pentru 13000 aspri și pentru un cal și pentru 27 boi. Și a vândut singur cinstitul
dregător al domniei mele mai sus zis, de a lui bună voie, dinaintea tuturor dregătorilor
domniei mele și cu știrea întregii curți a boierilor domniei mele, mari și mici. Iar apoi,
domnia mea am dăruit acele mai sus zise mori și ocina sfintei episcopii mai sus zise,
unde locuiește chir episcopul Luca al Buzăului, ca să fie sfintei episcopii de întărire,
iar călugărilor de hrană și domniei mele și părinților domniei mele veșnică pomenire.
Încă și blestem am pus domnia mea: după plecarea noastră dintre cele de aci, cui
va încredința Domnul Dumnezeu să fie stăpân al Țării românești sau din rodul ini-
mii domniei mele sau din rudele noastre sau din alt neam, dacă va cinsti și va înnoi
și va întări acest hrisov al domniei mele, pe acela Domnul Dumnezeu să-l cinstească
și să-l întărească și să-l apere în domnia lui și în veacurile următoare sufletul lui; iar
dacă nu va cinsti și nu va înnoi și nu va întări acest hrisov al domniei mele, pe acela
Domnul Dumnezeu să nu-l cinstească și să nu-l întărească și să nu-l apere în domnia
lui, iar în veacurile viitoare sufletul lui. Și să aibă parte cu Iuda și cu Aria și cu alți
necredincioși Iudei, care au strigat asupra Domnului Dumnezeu și Mântuitorului
nostru Isus Hristos și au zis: «ia-L, ia-L și răstignește-L», sângele Lui asupra lor și
asupra copiilor lor, cum este și va fi în vecii vecilor, amin.
Iată și martori am pus domnia mea: jupan Iane mare ban al Craiovei și jupan
Mitrea fost mare vornic și jupan Chisar mare vornic și jupan Ștefan mare logofăt și
jupan Miroslav mare vistier și jupan Petru mare spătar și jupan Ventilă mare stolnic
și jupan radul mare comis și jupan Vladul mare paharnic și jupan Paraschiva mare
postelnic. Ispravnic Dan al doilea vistier.
Și eu, Stan din Săvești, am scris în cetatea de scaun București, luna Ianuarie 18
zile, anul curgător de la Adam până acum, în anul 7095 <1587>.
Arh. St. Buc., Peceți nr. 18.

Orig. slav, perg., pecete atârnată.
Cu două traduceri rom., una din 1850, cealaltă din 1913.
*
* *
Primul hrisov a fost un document care a confirmat moștenirea lăsată de boierul
Stoica, fost mare postelnic în vremea lui Alexandru voevod (1568-1577), nepotului
său Crețu din Buzău, moștenire care cuprindea două ocine pe moșiia Berindești și
două țigănci roabe cu copiii lor. Prima ocină, la care face referire hrisovul, se întindea
“dela apa Buzăului până la drumul Negreștei”, aceasta fiind printre primele atestări
documentare a hotarelor acestei moșii. Drumul Negreștii nu era altul decât Drumul
Mare, care lega târgurile Buzău și Piua Petrii și care, în acea zonă, trecând pe malul
stâng al pârâului Strâmba Măneasa, asigura și hotarul între moșiile Berindeasca și
Negreasca. De-o parte și de alta a Drumului Mare, s-au înființat după 1700 satul
Țintești și la 1863 satul Pogoanele Mici, care au format vechea comună Țintești.
Din textul hrisovului rezultă că boierii divăniți alcătuiau o clasă bine conturată
în Țara Românească Muntenia. Peste tot, în toate hrisoavele, ei sunt numiți cu apel-
ativele “jupan” și “jupaniță“, care în timpurile acelea avea semnificația de stăpân. Pentru
ceilalți proprietari mai mici, cum erau Crețu, nepotul boierului Stoica și Neagoe
Șutitul, de la care boierul Stoica cumpărase a doua ocină, se folosea doar numele lor,
fără nici un apelativ nobiliar.
Cât privește pe cele două țigănci roabe, lăsate moștenire de boierul Stoica nepo-
tului său Crețu din Buzău, aceasta dovedește păstrarea sclaviei în tot evul mediu
târziu și chiar în perioada modernă, în toată Europa de Est. În Țara Românească
Muntenia sclavia robilor țigani a fost desființată în anul 1856, sub domnia lui Barbu
Dimitrie Știrbei (1849-1856). În satul Pogoanele Mici, la înființarea acestuia în anul
1863, s-au stabilit și două sălașe de țigani. Au trăit greu în primii 50 de ani de
existență a satului, neavând nici un fel de mijloace, dar când au fost chemați sub arme,
în vara anului 1916, s-au comportat exemplar pe câmpurile de luptă ale primului
război mondial. După primul război mondial, în anul 1921, au fost și ei
împroprietăriți în rând cu ceilalți săteni și viața lor s-a schimbat mult în anii care au
urmat. Toți lăutarii renumiți ai satului au provenit din etnia lor. De asemenea au
practicat meseriile de fierari, cărămidari și fântânari.
În al doilea hrisov, Mihnea voevod a făcut o danie către Episcopia Buzăului, care
avea ca episcop pe “chir Luca” cunoscut în istorie și sub numele de “Luca de Buzău”.
La Buzău episcopul Luca a fost “miniaturist de mare talent și tipograf ”, așa cum l-au
prezentat scriitorii Valeriu Nicolescu și Gheorghe Petcu în lucrarea “Buzău-Râmnicu
Sărat-Oameni de ieri, Oameni de azi”. A păstorit Episcopia Buzăului între septembrie
1583 și octombrie 1603 și a îndeplinit multe misiuni diplomatice în timpul domniei
lui Mihai Viteazul (1593-1601). A fost un om de o mare cultură teologică și filozofică
și cunoștea și vorbea fluent toate limbile popoarelor din jurul țării noastre. Între anii
1605-1629 a fost mitropolit al Țării Românești Muntenia.
În hrisov, Mihnea voevod a precizat că acele mori, pe care le-a dăruit Episcopiei
Buzăului, “le-a ținut un Turc, anume Ală.” De la acel proprietar le-a cumpărat un
dregător al său, jupan Chesar, mare logofăt, iar de la acel dregător le-a cumpărat vo-
evodul “cu aspri gata”. Încă din acele timpuri se urmărea proveniența bunurilor de
patrimoniu până la cel de al treilea proprietar de la care proveneau. Dacă nu aveai
aceste hrisoave, cu care să dovedești proveniența terenurilor, caselor, morilor, etc, nu
erai considerat vânzător de bună credință și nu puteai vinde nimic.
Cât privește pe Ali, turcul, primul proprietar menționat în hrisov, aceasta a fost
o dovadă certă că la Berindești au mai trăit și alte nații în afară de români. Turcii
ajunseseră până la Buzău, în condițiile în care trei județe ale Munteniei au fost trans-
formate în raiale turcești. Județele Brăila, Vlașca și Teleorman au fost arondate ra-
ialelor Brăila, Giurgiu și Turnu. Nu întâmplător prima grijă a lui Mihai Viteazul a
fost să-i arunce pe turci peste Dunăre și să elibereze cele trei orașe raiale.
În al treilea hrisov, Mihnea voevod a prezentat cu multe detalii proveniența celor
două mori și a ocinelor aferente acestora, mori pe care domnitorul le-a dăruit Epis-
copiei Buzăului spre iertarea păcatelor sale și ale părinților săi. Din hrisov am reținut
că turcul Ali a cumpărat cele două mori și ocinele aferente acestora de la șapte
moștenitori: Dobre, Șărban, Vladul, Badea, Dragomir, Stanciul și Bădilă și de la Bra-
tul, fiul lui Mușat. Toți aceștia au fost oameni care au trăit în satul medieval Berindești
în acele timpuri. Oamenii aceștia din satul Berindești au fost contemporanii lui Mihai
Viteazul și poate unii dintre ei sau dintre copiii lor au luptat alături de marele voievod
pentru libertatea țării lor și pentru unirea tuturor românilor. Numele lor s-au păstrat
în hrisoavele domnești și unele informații despre proprietățile lor. Despre ceilalți nu
putem scrie decât generalități.
Dar, cu certitudine, putem scrie că în evul mediu târziu pe teritoriul de azi al co-
munei Țintești au existat trei sate medievale: Maxinu, Negreasca și Berindești. Când
se va scrie istoria comunei, cu certitudine va începe cu aceste sate, deocamdată. Și,
atunci când istoricii noștri vor putea să aibă acces la arhivele din Istanbul, vom capăta
probabil o altă viziune despre drama dispariției acestor sate, trecută prea mult timp
sub tăcere.
Tipar executat de
euro prInt companY
Buzău, Str. Victoriei nr. 1
email:europrint2006@yahoo.com
8
In memoriam Alex. OPROESCU (08.05.1940 – 26.05.2017)

Caietele de la Ţinteşti 8
Trimestrial de literatură, istorii şi artă l Apare în com. Ţinteşti, jud. Buzău l Iul. – Sept. 2017
Fundaţia „Constantin Toma“ – ISSN 2457-8223 | ISSN-L 2457-8223

Caiete Nr8 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Caiete Nr8 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

8

In memoriam Alex. OPROESCU (08.05.1940 – 26.05.2017)

Fundaţia „Constantin Toma“ – ISSN 2457-8223 | ISSN-L 2457-8223

a murit un mare cărturar...

buzăul înainte de toate

N u e un înalt dregător. E doar director al Bibliotecii Judeţene V. Voiculescu din

Liviu otâNceaLă: Colosal, ipohondru, taciturn, magnific, introvertit, titanic

coNstaNța DomaN: Domnule Director, de-acolo, de din sus de stele, o să

roxaNa mihaeLa coNstaNtiNescu: În viața asta scurtă și grăbită, te inter-

unde pleacă alex. oproescu?

O taină, o taină, – în şoaptă – v-aş spune:

Sunt cel mai bogat om când te privesc.

S unt un orășean ireductibil și citadin în toate gusturile, experiențele, visările sau

Am mai spus că am talentul de a rata subiecte epice. A observat-o şi regretatul

E ra frumoasă ca o actriță. Înăltuță, cu o talie subțire să o frângi, cu părul negru și

Ucigaşul? Cred că l-aş Ucigaşul? Cred că vi-s Ucigaşul? Nu cred c-aş

Ucigaşul? Cred că s-ar Ucigaşul? Cred că m-ai Ucigaşul? Nu cred c-ale

Ucigaşul? Cred că n-aş Ucigaşul? Cred că l-ai Ucigaşul? Nu cred c-al

Ucigaşul? Cred că nu-l Ucigaşul? Cred că ne-a Ucigaşul? Nu cred să-i

Ucigaşul? Cred că vi-l Ucigaşul? Cred că ne-am Ucigaşul? Nu cred c-ar

Ucigaşul? Cred că ni-l Ucigaşul? Cred că s-a Ucigaşul? Nu cred c-a

Ucigaşul? Cred că v-ar Ucigaşul? Nu cred că-i

Ucigaşul? Cred că l-ar Ucigaşul? Nu cred c-ai

promisiuni... de tot felul

D eși titlul pare formulat în cheie social-politică, pornesc în articolul de față de

templu dao pe drumul mătăsii

În chipul cel drept al gigantului

Cumplite istorice căi se vor întoarce

Potop primar pe piramide

În 1991, odată, cu legea pământului țării, au ieșit securiștii din iarba

Creaturi, niciodată nu o să crească decât plante toxice. Asta ar ﬁ culmea,

NOTA NOASTRĂ: Cu acest poem, autorul a fost nominalizat în luna Iunie

o taină care ne scoate din fire

trăiesc și uit cum

trăiesc pun o bucată de pește la fereastră

* ca să o privești pe gorgona medusa în

... via spania

Acum Valoarea orgoliului

onor la verii lui shakespeare

PASTEL CITADIN BON ANNIVERSAIRE

mai ia, te rog, o felie de caşcaval,

A m închis telefonul după ce am vorbit cu Simona. Oricum trebuia încărcat, ba-

M -am născut sub semnul cuvântului, al slovei de suflet, al vorbei frumoase și al

un zeu ocrotitor al adolescenţei

ultimul deceneu de pe istriţa

... via berceni

(de la etajul nouă nu mai e nimic de văzut)

am stat cu ei până mi s-a aplecat

pe aici îmi plimbam în lesă acum treișpe ani

de la etajul nouă nu mai e nimic de văzut.

tristeţea păşeşte alături de mine

Mă tem că eu și tristețea pășim pe același drum,

Mă recunosc într-o larvă grăsuţă,

Nu neg – la început mă târăsc

începutul unei veşnicii

gândurile lui jder

Iarna DIn prImăvară

poate fI DeSpre mIne

tImp pentru mIne

alexandru moser padina

satul medieval berindeşti

Arh. St. Buc. S. I., nr 1285

Arh. St. Buc., S. I., nr. 1288