REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃ

A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI

Anul XV, Nr. 9 (174) – septembrie 2014
Apare cu sprijinul Consiliului Local Municipal
ºi al Primãriei Municipiului Târgoviºte

Varã buimacã
O varã buimacã à la Fãnuº Neagu în tipar faulknerian. Buimacul român este, în zilele
noastre, omul ameþit de somnul raþiunii, de bãuturã contrafãcutã, mai nou de frica
microfoanelor, un ins uluit de ceea ce vede sau aude, mai ales când la tv ºi/sau la întrunirile
electorale este, cu diverse argumente, „lãmurit” cã lucrurile stau aºa cum le prezintã viitorul
ales, cel care-þi cere cu nonºalanþ㠖 fiindcã este tot el, acelaºi de acum 4-5 legislaturi, dar care
vrea sã parã ºi-þi demonstreazã cã e altul – sã crezi ce-þi zice el nu ce vezi tu. ªi numai vorbele
unui înþelept: „Sã nu crezi nimic din ce auzi ºi numai jumãtate din ce vezi” te-ar scãpa de
nãuceala care a cuprins toatã þara.
Dorindu-se Marea Doamnã a românilor, deºi sondajele o crediteazã cam cu 6% din care
3 procente ar putea fi „marja de eroare”, Blonda Naþionalã, campioanã en titre la mop ºi la
paraºutism, taie, precum Moise marea în douã, mulþimea, la Þebea, în osanaliºti stipendiaþi ºi
hulitori nãuciþi de vipia lui septembrie.
Un altul ne explicã heideggerian, „senin ca zeii”, cum au prins „fiinþã ºi chip” ºase sau
ºapte case – amintind de avatarurile unui ex-prim-ministru –, din meditaþii sau din economie,
neavând copii, nemaicheltuind el nicio leþcaie pentru ciocolata primitã în dar de la pãrinþi de
sãrbãtori.
Alþi „catindaþi” se dau de ceasul morþii sã adune cele 200.000 de semnãturi cerute de
Democraþie din ce în ce mai scumpe pentru alegãtorul ºcolit la trocul electoral. Primul Ministru,
care se vrea ºi el – normal – preºedinte, se antreneazã în artele marþiale cu Marinelu al cãrui
cuirasat sabotat de Omul de la Mare devine încet dar sigur piesã istoricã în cimitirul epavelor,
unde deja i s-a dat numãrul de ordine istoric. Societatea aºa-zis civil㠖 niºte proaspete
ONG-uri – reprezentatã de militari (sic!) susþine la preºedinþie pe ºeful „acoperiþilor”!?
Preþurile ºi-au pierdut busola ºi bunul simþ, cresc de la o zi la alta în tandem cu numãrul
ºomerilor. Din duelul dintre B1 TV (Bãsist) ºi Antenele (Pontiste) ies la vedere ziariºti acoperiþi
ºi tunuri de sute de milioane de euro, în timp ce „oamenii de afaceri” (citiþi milionari de carton)
obþin, sprijiniþi de parlamentarii precauþi, în instanþele populate de juzi persuadaþi, „arest la
domiciliu”, siguri fiind c㠄ce-au luat al lor rãmâne”.
Peste fruntarii, la o aruncãturã de lansator de rachete, proruºii ºi proeuropenii ucrainieni
se snopesc cu elan, în timp ce Putin primeºte zâmbitor „sancþiuni economice” de la Obama ºi
Merkel, dar ºi de la UE care seamãnã baze NATO în Estul european.
Cu o tresãrire de orgoliu, seraliºtii lui Piþi, antrenaþi la masa verde, înving la Atena cu 1-0
(din penalti) palicarii lui Claudio Ranieri – o victorie cu gust nedefinit, care ne mai îndulceºte
totuºi cu câteva E-uri existenþa monotonã.
Fetele noastre ocupã, pe bune, primele locuri la Campionatul European de Majorete de la
Târgoviºte, dovedind cã frumuseþea româneascã nu piere.
ªi în vremea asta, ca ºi când nimic rãu nu s-ar fi întâmplat, la Chiºinãu, se întâlnesc sub
semnul lui Eminescu, la Congresul Mondial al Eminescologilor moºit de acad. Mihai Cimpoi
ºi acad. Eugen Simion, eminescologi din 11 þãri – printre aceºtia 5 membri ai Societãþii Scriitorilor
Târgoviºteni – (o chinezoaicã, în cea mai curatã mandarin㠖 ne-a anunþat ea –, a recitat
lãcrimând „Ce-þi doresc eu þie, dulce Români”). La Târgoviºte, acelaºi Mihai Cimpoi împreunã
cu Eugen Negrici, Nicolae Oprea, Liviu Grãsoiu, Vasile Bahnaru, Petre Gheorghe Bârlea,
Gabriela Gherghiºor, Ana Dobre, Florentin Popescu, Aurel Maria Baros ºi încã treisprezece
târgoviºteni, stârniþi de SST, gãsesc rãgazul unui simpozion naþional cu tema „ªcoala literarã
ºi artisticã de la Târgoviºte”, programat în cadrul Zilelor oraºului. Astfel, scriitori de la
„Litere” ºi simpozioniºti, profesori ºi studenþi ai Universitãþii „Valahia” din Târgoviºte,
diriguitori politici ºi administrativi ai oraºului, alãturi de organizatorii de tradiþie au îmblânzit,
aºa cum ºtiu ei mai bine, vara asta buimacã.
(Mihai Stan)
 REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃ
A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR Marcã înregistratã OSIM
TÂRGOVIªTENI ISSN 1582-0289
Publicaþie distinsã cu ORDINUL ZIARIªTILOR CLASA I AUR
de cãtre Uniunea Ziariºtilor Profesioniºti din România (31.03.2010)

REDACÞIA
DIRECTOR REDACTOR-ªEF SECRETAR DE REDACÞIE
Tudor Cristea Mihai Stan Ioan Alexandru Muscalu
SENIORI EDITORI REDACTORI ASOCIAÞI Ion Mãrculescu
Barbu Cioculescu Mihai Miron Dan Gîju
Mihai Cimpoi Daniela-Olguþa Iordache Niculae Ionel
Henri Zalis Dumitru Ungureanu Agnes Erich
Florentin Popescu Margareta Bineaþã Ana Dobre
Liviu Grãsoiu Victor Petrescu Alexandru Pompiliu
George Anca George Coandã
Radu Cârneci Nicolae Scurtu SUBREDACÞIA CHIªINÃU
Ioan Adam Emil Stãnescu Iulian Filip
Iordan Datcu Corin Bianu Vasile Romanciuc
Sultana Craia George Toma Veseliu Ianoº Þurcanu
Aurelian Silvestru
In memoriam:
Mircea Horia Simionescu TEHNOREDACTOR GRAFICà – Iulian Filip
Mihai Gabriel Popescu Ioan Alexandru Muscalu Alexandru Coman
Mircea Constantinescu
În atenþia colaboratorilor: Materialele trimise vor avea 2 sau 4 pag. A4 cu literã
de 12 la un rând sau 3500-7000 semne fãrã spaþii (4500-9000 cu spaþii).
Manuscrisele primite nu se returneazã. (Redacþia)
Reproducerea parþialã sau integralã a unor articole din revistã
fãrã aprobarea redactorului-ºef intrã sub incidenþa legii drepturilor de autor.

Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã ISSN on-line 2284-600X

pentru conþinutul articolelor revine exclusiv Revista poate fi cititã ºi on-line la adresa
semnatarilor acestora ca persoane individuale. www.bibliotheca.ro/reviste/litere

CALENDAR DÂMBOVIÞEAN
1.IX.1941 – S-a nãscut Toma Biolan (m. 2004)
1.IX.1950 – S-a nãscut Petre Mareº
2.IX.1960 – S-a nãscut Tatiana-Ana Fluieraru
3.IX.1976 – A murit Ion Cazan-Cãtina (n. 1929)
4.IX.1929 – S-a nãscut Ion Drãgoescu
5.IX.1858 – S-a nãscut Alexandru Vlahuþã (m. 1919)
5.IX.1948 – S-a nãscut Grigore Grigore
6.IX.1940 – S-a nãscut Cezar Florescu
7.IX.1902 – S-a nãscut ªerban Cioculescu (m. 1988)
7.IX.1999 – A murit Cornel Popescu (n. 1930)
8.IX.1964 – A murit Ion Calboreanu (n. 1909)
8.IX.1993 – A murit Niculae Hârsescu (n. 1917)
9.IX.1919 – S-a nãscut Ion Benone Petrescu (m. 2007)
9.IX.1936 – A murit Constantin C. Diculescu (n. 1880)
13.IX.1925 – S-a nãscut Marin Petre Constantin
13.IX.1934 – Apare la Târgoviºte ziarul Ancheta
(încetarea apariþiei – 11 oct. 1946; director, Ion Vasiliu)
14.IX.1915 – S-a nãscut Ion Dincã-Hobaia (m. 2007)
14.IX.1933 – S-a nãscut Angela Mihai-Cernãteºti
15.IX.1935 – S-a nãscut Ioan N. Radu
15.IX.1941 – S-a nãscut Constantin Brãtescu
15.IX.1935 – S-a nãscut Serghie Bucur
16.IX.1971 – S-a nãscut Anca Davidoiu-Roman
18.IX.1925 – S-a nãscut Cornel Ionescu (m. 2007)
19.IX.1919 – A murit Alexandru Vlahuþã (n. 1858)
20.IX.1927 – S-a nãscut Nicolae Plopeanu
20.IX.1957 – S-a nãscut Nicolae Scheianu
21.IX.1864 – S-a nãscut Elena Vãcãrescu (m. 1947)
23.IX.1876 – S-a nãscut George Grigore Caïr (m. 1924)
23.IX.1948 – S-a nãscut George Mihãiþã
23.IX.2000 – A murit Costache Olãreanu (n. 1929)
25.IX.1933 – S-a nãscut Victor Davidoiu
27.IX.1954 – S-a nãscut Ion Sorin Ivaºcu
30.IX.1939 – S-a nãscut Serghie Paraschiva
Întocmit de Ioan Alexandru Muscalu

2 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 CUPRINS
EDITORIAL: Mihai Stan – Varã buimacã ........................................................................ 1
BREVIAR: Barbu Cioculescu – Radu Petrescu ............................................................. 4
VALENÞE LITERARE: Mihai Cimpoi – Promoþia de azi a ªcolii de la Târgoviºte
(Societatea Scriitorilor Târgoviºteni) ..................................................................... 7
POSTDECEMBRISM: Marian Popa – Negativitãþi ºi negativãri ...................................... 10
POVESTEA DINTRE VORBE: Liviu Grãsoiu – Ovidiu Drimba – 95 ............................... 12
EXERCIÞII DE REGÂNDIRE: Sultana Craia – În direct cu Dumnezeu ............................ 14
CRONICà LITERARÃ: Margareta Bineaþ㠖 O lume a sentimentelor ............................ 15
PROBA EXCELENÞEI: Magda Ursache – Neverosimilul Petru U. ................................. 19
NOTE DE LECTURÃ: Lina Codreanu – Temeiuri culturale ............................................. 21
REVELAÞIILE LECTURII: Iordan Datcu – O carte de mãrturisiri a lui Grigore Leºe ....... 24
LIT(ER)OGRAFII: Magda Grigore – Grãdina deliciilor franþuzeºti .................................. 26
ACCENTE CRITICE: Dorina Grãsoiu – Viaþa cãrþilor lui Ovidiu Papadima ..................... 29
LITERE ªI SENSURI: Ana Dobre – Marin Preda – confesiune ºi romanesc.
În cãutarea temei povestitorului ............................................................................ 32
LECTURI: Niculae Ionel – Cel mai antirealist scriitor român .......................................... 35
INTERPRETÃRI CRITICE: Florina Loredana Stoica – Coordonate ale poeziei
Anei Blandiana – analizã semantic-textualã ........................................................ 38
CITITOR PRINTRE RÂNDURI: Emil Lungeanu – Ce naºte din Caragiale,
teatru mãnâncã ...................................................................................................... 40
LECTURI: Ioan Viºan – Poezia e „foarte foarte aproape” de a lungi viaþa ..................... 42
ROMANUL ISTORIC: GEORGE TOMA VESELIU – Drum fãrã întoarcere ........................ 43
JURNAL: A. Gh. Olteanu – Un rechizitoriu ..................................................................... 46
ALAMBICOTHECA: Dumitru Ungureanu – Enigmatica propagandã ............................ 48
ARS LONGA...: Dan Gîju – „Suspectul” din strada Dogarilor .......................................... 49
EMINESCIANA: Dumitru Copilu-Copillin – Eminescu universal. Receptarea operei
în publicaþii de limbã englezã ............................................................................... 51
MEMORIALISTICÃ: Ileana Iordache-Streinu – Supravieþuirea – I ................................ 53
NOTES: Simona Cioculescu – 2005 .............................................................................. 56
RAFTUL DE SUS: Mircea Constantinescu – Grea povarã (sic?) sã scrii bestseller-uri ... 58
MARI POEÞI AI IUBIRII: Aºezaþi în limba românã de Radu Cârneci – Bilitis .............. 61
POEZIA ACASÃ: Iulian Filip – Mirela Goncear: A început sã scrie poezii primãvara,
ºtiind citi nimicuri ºi tãceri ...................................................................................... 64
POEZIE: Daniela-Olguþa Iordache – Actori .................................................................... 66
POEZIE: Dorin N. Uritescu – Cântece de logodnã ......................................................... 68
RIDENDO: Corneliu Berbente – Douã plus una ............................................................. 70
DIN ISTORIA...: Aurelian Silvestru – Moºtenitorul înþeleptului ....................................... 71
PROZÃ: Iulian Moreanu – Omul pãdurii ......................................................................... 72
PROZÃ: Savian Mur – Fiinþa bizarã ............................................................................... 75
PROZÃ: Corin Bianu – Soluþie româneascã la încãlzirea globalã ................................ 77
PROZÃ: Inmaar Popaart – Daecubus ............................................................................ 80
JURNALUL DE LA MARCONA: Ion Mãrculescu – Subiect, predicat,
complement ºi atribut ............................................................................................ 82
IDENTITATE ªI DIVERSITATE: Petre Gheorghe Bârlea – Haosul ºi ordinea.
Pozitivismul propriu-zis ºi întruchipãrile sale braziliene ...................................... 85
PHILOSOPHIAE IN CIVITATE: Pompiliu Alexandru – Informaþie ºi valoare ................... 87
VOIEVOZI LA TÂRGOVIªTE: Agnes Erich – Mihai Viteazul în istoriografia vremii ....... 90
ANUL BRÂNCOVEANU: Gheorghe Buluþ㠖 „O domnie cultural㔠............................... 93
GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ: George Coand㠖 Neagoe Basarab –
primul mare poet creºtin al românilor .................................................................... 95
CLIO: Manole Neagoe – Istoriografia româneascã despre goþi .................................... 98
STEIURI: George Anca – De la Augustin la Drãghicescu .............................................. 100
DICÞIONAR: Victor Petrescu – Gabriel Mihãescu. Neliniºtea unui istoric .................... 102
PORTRETE ÎN PENIÞÃ: Florentin Popescu – De la „Ciripit de pãsãrele”
ºi „Balul lebedelor” la… „Rezervaþia dramaturgilor” ............................................ 104
CÃRÞILE BIBLIOTHECII: Mihai Stan – Poetul care a vãzut Lumina ............................... 106
FIRIDE BASARABENE: Nicolae Scurtu – Noi completãri
la bibliografia lui Paul Gore ................................................................................... 110
IN MEMORIAM: Serghie Bucur – Victor Sterom ............................................................. 112
SOCIETATEA SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI ................................................................114
ISTORIA APOCRIFà A PICTURII: Paula Romanescu – Când pentru-ntâia
oarã o fatã i-a spus nu… ........................................................................................ 120
REVISTA REVISTELOR: Tudor Cristea – Din rãzboaie ................................................. 122

Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014 3

 BREVIAR
Barbu Cioculescu
RADU PETRESCU
N. 31.VIII.1927 în Bucureºti – m. 30.I.I982
în acelaºi oraº. Studiile liceale la Liceul
Enãchiþã Vãcãrescu din Târgoviºte, absolvite
în anul 1946. Absolvent al Facultãþii de Litere
ºi Filozofie din Bucureºti. Între anii 1950-1954
a fost profesor de limba românã în comunele
Petriº (jud. Bistriþa) ºi Prundu Bârgãului, din
acelaºi judeþ. În Bucureºti a lucrat o vreme
ca statistician la Direcþia Generalã de
Statisticã (1956) apoi, începând din anul
1957, a devenit documentarist (bibliograf)
la Institutul de Cercetãri Horti-Viticole de la
Bãneasa. Între anii 1967-1976 a activat cu
aceeaºi specialitate la Institutul de Cercetãri
ºi Proiectãri pentru Valorificarea Legumelor
ºi Fructelor. A dus o viaþã retrasã între
literaþi, pictori ºi muzicieni, dedicat familiei
sale. A debutat cu fragmentul de prozã
Sãrutul, în suplimentul literar al revistei
Ramuri, în nr. din 15 iulie 1966.
Prozã: Matei Iliescu, roman, Ed.
Eminescu, 1970; Proze, Ed. Eminescu, 1971;
O singurã vârstã, roman, Ed. Cartea
româneascã, 1975; Ocheanul întors, Ed.
Cartea româneascã, 1978; Ce se vede, roman,
Ed. Eminescu, 1980; Pãrul Berenicei, Ed.
Cartea româneascã, 1981.
Student ºi discipol al profesorului G.
Cãlinescu, dar foarte deosebit sub raport tem-
peramental de maestrul sãu, Radu Petrescu a
debutat târziu ºi programatic, având în comun
cu mentorul generaþiei sale, afarã de adeziunea
la anumite principii estetice, tendinþa de a-ºi
încorpora opiniile asupra artelor în însuºi
produsul beletristic elaborat. Transferul conti-
nuu între notaþie ºi analiza acesteia îi
caracterizeazã proza, chiar ºi pe cea
evocatoare sau direct descriptivã. De aici
aplecarea cãtre monolog, cãtre jurnal, cãtre
persoana întâi: „...am notat cã la mine nu pot
face deosebire între viaþã ºi literaturã, aceste
douã lucruri sunt identice de la un moment,
când am devenit interior lumii ºi m-am instalat
astfel între idei” (Proze). Trãirea prin
intermediul ideii îi caracterizeazã proza, de
unde, cu specialã aplicabilitate, reversul,
recoltarea ideilor din nemijlocita ambiantã
negânditoare. Impactul sinceritãþii este
autentic, pe când, într-o zonã congenerã,
arbitrarietatea metaforei, chiar în spaþii
4 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
convenþionale („Organizaþia de sticlã ºi de
mãtase a muntelui”, Proze) îºi aflã cauza în
aceastã ambivalenþã. În consecinþã, vom afla
în proza lui Radu Petrescu situaþii, în firea lor
relaxate, încãrcat cu o torsionatã tensiune,
succedând unor momente real dramatice,
acestea expediate cu finã discreþie, totul
pentru cã nu schema romanescã primeazã, ci
o anumitã viziune asupra acesteia, ce
constituie, în fapt, o dezbatere deschisã
asupra verosimilitãþii ºi altor concepte ale
creaþiei.
Însuºi romanul de debut, Matei Iliescu
este o astfel de pledoarie, o lecþie, un mani-
fest teoretic, pornind chiar de la titlu, care
deschide polemica. Aparent, romanul se
înscrie în aria largã a tematicii tradiþionale –
eposul adolescentin, atmosfera provincialã,
prima iubire º.a.m.d. – în realitate, ºi fãrã sã
trãdeze aparenþele, prozatorul foloseºte clasi-
citatea temei într-o experienþã de naturã a-i
descifra marea literaturã de la Homer încoace,
stãruind la Flaubert, oprindu-se la Joyce
„piatra de încercare este o versiune proprie a
paginii proustiene, deci cu corecturi de bazã.
Stimulii proustieni de regãsire a timpului
pierdut i se par artificiali prozatorului român,
nesatisfãcãtori mai cu seamã în realizarea
succesiunii timpilor naraþiunii ºi, în ultimã
instanþã, nu mai puþin convenþionali decât
banala ordine narativã cu povestitor
atoateºtiutor sau decât onesta înveºmântare
a personajelor în piesele de recuzitã ale
codului curent. Ca atare, modalitatea
balzacianã sau parafrazarea ei (distincþia nu e
inutilã), îi va fi preferatã, cu plusul ei stilistic
de savoare al lucrului vechi, devenit bijuterie
de sipet. Dar cum, prin ce procedee, îºi va lua
în posesiune Matei Iliescu, eroul unei ordini
posibile, bagajul integral de amintiri, trãiri,
senzaþii revenitoare etc.? Bineînþeles cã fiind
vorba de un adolescent ce-ºi are aproape
toatã viaþa înainte, operaþia regãsirii trecutului
ar apãrea lipsitã de sens, dacã n-ar fi la mijloc
regãsirea vârstei esenþiale a copilãriei,
adevãratul motiv al primei iubiri a lui Matei,
în adolescenþã. Un prilej excelent de
investigare psihicã, evident, însã tot prin
invocarea unui noian de fapte, locuri ºi
senzaþii, în dezordinea lor fecundã.
 Îndrãgostit de o femeie mãritatã, în care
simte palpitul aceleiaºi revolte împotriva
mediului, acþiunii acestuia devastatoare,
Matei Iliescu îºi face bilanþul în pragul unei
inevitabile mutaþii. Stimulul sãu – fiindcã, iatã,
factorul n-a putut fi evitat – nu este mecanic,
ci organic: peisajul, natura, ºi anume aceea
recompusã într-o frazã ce-ºi cautã cei mai
exacþi termeni descriptivi. Astfel, Radu
Petrescu se face interpretul lui Matei Iliescu
prin aceea cã inventariazã cel mai vag nor în
desfacere, fiecare colþ de pãdure, la ceasul
anume al unui sens ce, scãpând eroului,
inconºtient de travaliul imens al cãrui produs
este, se constituie adesea din simbolul unui
amãnunt – de ex. prezenþa unui cuplu de
insecte. Un drumeag, povestit în termeni
jactanþi, interpreteazã Iliada sau corecteazã
fraza flaubertianã. Dirijor este cititorul,
multietajat, fireºte. Acest mod complicat de a
renaºte timpul implicã personalitatea absolutã
a eroului, ºi într-adevãr, la cei 14 ani ai sãi, de
la începutul naraþiunii, Matei Iliescu vãdeºte
o maturitate înspãimântãtoare, pentru ca, mai
târziu, la 18 ani, sã parã întrucâtva arierat.
Totuºi, compensator, romanul se împlineºte
prin soliditatea construcþiei, validitatea
observaþiei. Lumea burgheziei din preajma
celui de al doilea rãzboi mondial – datele sunt
relative – cea bucureºteanã ºi cea provincialã
– cu fine disocieri, lumea aceasta, cu
privilegiile ºi mizerii ei, cu sentimentul tipic al
duratei, care o caracteriza în ceea ce o mai
lega încã de pãmânt, cu ierarhiile ei, manifeste
sau implicite, cu trãirea ei vegetativã ce nu
excludea o anumitã organicitate, legatã de
casã, de loc, de cimitir chiar („loc de veci”), cu
ceremonialul ei familiar, dulce sau odios, menit
sã o apere de cursul ostil al fluxului istoric,
toate acestea sunt evocate cu o mânã sigurã,
chiar la primul nivel indicativ. Într-adevãr, la
Radu Petrescu, actul romanesc refuzã
acþiunea subordonatã intrigii, la el
investigaþia nu-ºi procurã dinamica pe panta
gradãrii, ci îºi asigurã o calmã autonomie, sieºi
disponibilã. Chiar în concepþia autorului,
Matei Iliescu se înfãþiºeazã ca „o grãmadã de
stofe rare, bijuterii, tablouri scumpe, totul în
strictã ºi scumpã arhitecturã posibilã (s.a.)”.
Încã mai mult, am adãuga, în finalul romanului,
un excelent studiu al saþietãþii amorului
satisfãcut, al înstrãinãrii fiinþei iubite prin chiar
exhibarea nimbului de intimitate, prin analiza
remarcabilã a geloziei feminine ºi, în esenþã, a
dezacordului funciar pe care se alcãtuieºte
un mare ºi trecãtor acord pasional.
În volumul urmãtor, Proze, (titlu
maiorescian!) douã nuvele de dimensiuni
întinse, Didactica nova ºi În Efes continuã
dialogul asupra artei scriitoriceºti cu mijloace
încã ºi mai proprii prozei, dar cu un ghem
teoretic mai puþin complicat. În Didactica
nova (tot un titlu manifest!) caracterul
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
autobiografic este mãrturisit, iar obiectul
priveºte experimentul concret al reintegrãrii
totale, modalitatea constând într-o selecþie
riguroasã a percepþiilor, acolo unde pare a
domni risipa cea mai liberã de impresii.
Disputa anti-proustianã se soluþioneazã, de
astã datã, prin parafrazarea modelului. Actul
romanesc este total eliminat, faptul de viaþã
dobândeºte calitatea de segment,
subiectivitatea profundã a acestuia e pusã la
îndoialã metodic ºi opusã, confruntatã cu cea
a segmentului urmãtor, cu rezultatul unei suite
de miracole domesticate, de uz propriu.
„Didacticei” proustiene îi este opusã o
„scolastic㔠de sorginte proprie, deci, cu un
aparat nu mai puþin stufos ºi intolerant, dar ºi
la fel de sugestiv, sub raportul frumosului.
Dac㠄literaturitatea” a fost abolitã, s-a nãscut
necesitatea complicitãþii cu cititorul, cãruia i
se adreseazã invocaþii retorice, la urma urmei
o modalitate ascunsã de repãtrundere în Troia
literaturii.
De abia cu nuvela În Efes luãm contact
cu prozatorul supus temei imediate, indiferent
la raporturile dintre frazã ºi sine, cu toate cã
ºi aici critica a dibuit lecþia cãlinescianã sau
parafraza ei, încã din fraza începãtoare: „În
acea roºie ºi dulce dupã-amiazã de iulie 1941,
când aerul împingea uºor încoace ºi-ncolo
noriºori albi care se îmbrãcau în aur la trecerea
prin dreptul soarelui, nu la aºa ceva se
gândeau însã cele trei persoane aºezate de-o
parte ºi de alta a unui mormânt – destul de
recent, cãci inscripþia arãta cã decesul se
petrecuse doar cu un an în urmã”.
Împrejurarea cã ºi aci ochiul care se aºeazã
peste lume aparþine unui adolescent, ºi cã
acesta ar putea fi geamãnul lui Matei Iliescu,
nu diminueazã întru nimic, cum greºit s-a
afirmat, valoarea nuvelei, în care vocea
povestitorului rãmâne neutrã la persoana a
treia, cu un efort inedit meritoriu, rezultat,
acum, din împletirea a douã viziuni închise.
Rapacitatea, versatilitatea sau doar
motilitatea personajelor mature justificã
teroarea de necunoscut a adolescentului,
refuzul sãu instinctiv de a „îmbãtrâni”, de a
se încadra adicã în tiparele ce i se oferã.
Comportamentul erotic venal al unchiului,
reacþia fãþarnicã a mediului, lipsa de ruºine a
celor bogaþi, ºi nu atât bogaþi cât având
meteahna ºi conºtiinþa avuþiei, nedelicateþea
rudelor, oxidate de sentimentul puterii sunt
surprinse cu mãiestrie. Obiecþia cã apariþia,
în nuvelã, a lui Mihai altereazã unitatea
acesteia este puerilã, ignorând tocmai
elementul ce dã viaþã unei acþiuni altfel cât se
poate de comunã, în finalitatea ei. Însã apari-
þia adolescentului, oricâtã pondere ar cuceri,
cu felul sãu de a percepe pânã la jumãtatea
drumului concordã lãuntric cu atmosfera
irealã ºi de-a dreptul funebrã a unei societãþi
ce ignora patent realitãþile superioare,
5
înfundatã în saloanele ei, în conace, în
odãiþele ce tãinuiau legãturi ancilare. Tocmai
aerul acesta de mister rãsturnat ºi optic
deformat conferã nuvelei un sens major ºi
inovaþia acolo unde scriitorul a cãutat-o poate
cel mai puþin.
Paginile de jurnal (Ocheanul întors, Pãrul
Berenicei) precizeazã trãsãturile intelectualului
prob, îmbibat de culturã, crezând cu tãrie în
condiþia ingenuitãþii sale, cunoscând umilitatea
cinului, care nu-l tulburã, nu ºi relativitatea
artifexului. Ele contribuie mai cu seamã esen-
þial la „lecturarea” prozelor lui Radu Petrescu,
în meandrele lor cele mai secrete, dezvãluite
pe larg, cãci este vorba, fireºte, de un jurnal de
idei, martor la lenta ºi sleitoare elaborare a
romanelor, edite sau încã inedite. Paradoxal,
jurnalele se constituie literar pe deplin
convingãtor, prin aceea cã, prin fiecare notaþie
compun un personaj foarte stabil, involuntar
seducãtor, omenesc, în munca sa de
ceasornicar.
Un asemenea orologiu baroc, produs cu
încântare este Sinuciderea din Grãdina
Botanicã, mic roman de facturã livresc
picarescã, unde persoana întâia a
povestitorului se perspectiveazã exterior. Un
recital deci, care se desfãºoarã cu nesecatã
vioiciune, cu spumoasã ironie, în delectabile
jeturi. Stilul, imitându-l pe acela al romanelor
populare de aventuri ºi parodiind cu delicii
limba traducerilor servile, e savuros, seria
aventurilor extraordinarã ºi, desigur, totul e
incredibil, artificial, strigãtor, ca un carnaval
al spiritului. Totuºi, din aceastã încercare s-a
nãscut punctul de mirã al prozei lui Radu
Petrescu – în concepþia lui – romanul-interviu
O singurã vârstã, un lung dialog asupra
sensurilor artei, pe canavaua vieþii romanþate
a unui mare romancier. Ideea este cã, în
operele renascentiste ºi mai apoi, pictorii se
înfãþiºeazã uneori alãturi de modelele lor, în
actul de a picta – deci tot o meditaþie asupra
persoanei întâia, care ar pãrea cel mai natural
mod de expresie ºi este, dupã autor, mãrturia
unei neputinþe („Dacã poetul ar fi fost, din
punctul de vedere al poeziei, perfect, el ar fi
intrat în rândul automatelor ºi ca atare în clasa
ancilarã, neliberã. El însã nu este perfect, este
deci liber. Persoana întâi nu mãrturiseºte
astfel numai o neputinþã, ci o vocaþie a
libertãþii” – etc.). În roman, reporterul de
ocazie, bucureºtean, noteazã vorbele de duh
ale lui Alphonse, romancier parizian,
urmãrindu-l ca o umbrã, încadrându-se în
lumea acestuia, foitoare, pestriþ㠖 o altã
ipostazã a Sinuciderii din Grãdina Botanicã.
Dacã reporterul circulã prin Europa
(asemãnãtor personajului anterior), într-o cali-
tate nedefinitã, ºi Alphonse viziteazã
România, prilej de a emite generoase ºi bine
simþite aprecieri la adresa specificului nostru
artistic. Dar Alphonse, în care acribia criticei
6 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
a vãzut o fantomã cãlinescianã, duce un trai
împovãrat de pasiuni, împãrþit între douã
femei, una lilialã ºi muribundã, alta infernalã
ºi înfloritoare. Monden ºi mentor, personaj
vestit ºi om bogat, pãzit de detectivi, duce
existenþa artificialã a unei celebritãþi. Printre
picãturi, Alphonse emite aforisme sau chiar
rudimente de teorii, dupã cum trece prin
întâmplãri instructive, peripeþii care-l
caracterizeazã îndestul, fãrã ca acestea, la
rândul lor sã aibe vreo legãturã cu viaþa
intelectului sãu. Altfel zis, acordãm credit
pasiunii lui Alphonse pentru Emily Both ºi
legãturii lui cu Aurélia Verdet, pentru cã au
fost selecþionate dintr-o infinitate de altele,
la fel de plauzibile ficþional. Crezul artistic însã,
în jurul cãruia se alcãtuieºte interviul, este
concret, primejduieºte suveranitatea aceleiaºi
ficþiuni. Într-o ficþiune tipicã, Alphonse ºi-ar
îndeplini rolul de mare romancier prin câteva
vagi aluzii, prin remarci discrete, pentru cã el
trebuie mai ales s-o piardã pe Emily ºi s-o
dobândeascã pe Aurélia, sã sufere douã
martiraje reprezentând douã ipostaze ale
feminitãþii. Teoriile asupra artei nu modificã
destinul personajului, nu-l cristalizeazã tragic,
ca în cazul lui Adrian Leverkühn, din Doktor
Faustus. Influenþeazã însã destinul celui care
îi ia interviul! O eboºã a romanului O singurã
vârstã apare într-unul din Jurnale cu titlul
Vizitatorul Bucureºtilor, întocmai cum În Efes
devine Ce se vede, câþiva ani mai târziu.
Minuþios, prozatorul îºi rescria operele,
creând legãturi sentimentale între ele, punþi,
dar sãpând ºi ºanþuri, încât orice paginã din
Radu Petrescu se citeºte în cadrul unei
integralitãþi, putând tot atât de bine sã fie de
sine stãtãtoare ºi numai incidental prezentã.
Asemeni marilor pictori din trecut (dar ºi
mai de pe urmã, ca Picasso), asemeni mai
tuturor compozitorilor, Radu Petrescu ºi-a
gãsit sursele în capodoperele înaintaºilor, ºi
nu în viaþã, unde variabilele oferã doar
registrul mutaþiilor. Ca partizan al ideilor
estetice ale lui G. Cãlinescu, îºi râdea de
sincronismul european al literaturii noastre,
în acea O singurã vârstã, al cãrei lanþ de
ºarade îi dãdea, totuºi pe faþã nostalgiile, cãtre
un protocronism moderat, unde se situa ºi pe
sine. Puþina înþelegere a oricãrui cititor
neavizat faþã de atâta ecuaþie intelectualã
ocultatã într-o epicã la rândul ei criptatã, era
un risc pe care îl acceptase cu
responsabilitate. Posedatã de teoreme, proza
sa de luxuri ºi transparenþe, clãtinatã pe
alocuri de revãrsãri descriptive, prin care
scriitorul se întorcea în rândurile creatorilor
tradiþionali, dar ºi ancoratã, pe mari porþiuni,
în zona unor experimente de facturã mai
recentã reveleazã un scriitor a cãrui dispariþie
prematurã lipseºte literatura noastrã de o mare
conºtiinþã artisticã, de un prozator cult a cãrui
operã postumã îi va completa portretul.
 VALENÞE LITERARE
PROMOÞIA DE AZI
A ªCOLII DE LA TÂRGOVIªTE
(Societatea Scriitorilor Târgoviºteni)
Întrebarea finalã pe care trebuie sã
ne-o punem într-un asemenea studiu este
cea privitoare la existenþa unei promoþii de
azi a ªcolii de la Târgoviºte. Privitoare –
adic㠖 la pãstrarea unui spirit al tradiþiei, al
canonicitãþii în sensul lui Harold Bloom.
Este, bineînþeles, cazul sã vedem nu dacã
scriu ca / à la înaintaºii lor, ci dacã scriu,
fãrã vreo notã de epigonism, în spiritul
modelului, reactualizându-l ºi punându-l în
slujba – aºa cum cerea Lovinescu
membrilor Sburãtorului – „individualismului
ºi respectului individualitãþii”.
Sunt chemaþi evident sã fie ei înºiºi,
prin urmare alþii, dar oricum alþi
târgoviºteni. Ei se vor înãlþa, altfel spus,
nu pe „ruinurile” unei Târgoviºte literare,
ci pe niºte temeiuri solide, edificate de
promoþia marilor începãtori (Vãcãreºtii,
Alexandrescu, Heliade Rãdulescu, Cârlova)
ºi de promoþia celor care au fost exponenþii
mãreþiei epice demonstrate tocmai într-un
timp când „ruinurile” îºi trimiteau insistent
spectrul.
ªcoala de la Târgoviºte a demonstrat,
în fond, principiul blagian al valorificãrii
rãului în pozitiv, pãstrând sub mormanele
uriaºe de moloz, ridicate de prezentul ostil,
rãdãcinile vânjoase, sub formã rizomicã,
ale tradiþiei.
Noii târgoviºteni ne conving, în primul
rând, cã dau dovadã de aceeaºi vocaþie a
construcþiei, excelând în adunarea
fãrâmelor, fragmentelor, fractalilor, firelor
(scãmoase).
Henri Zalis – ºi el membru al SST –,
în a sa Istorie condensatã, identificã o
indiscutabilã filiaþie a valorilor exponenþiale
„ºcolii” târgoviºtene, citându-i alãturi de
cei patru pe Nicolae Neagu, Emil Lungeanu
ºi Mihai Stan, „editor, aliat ºi creator epic
cu filon propriu mãrturisit constant în
lunarul «Litere», dar ºi dovedit – pânã la
evidenþ㠖 în afinitãþile cu principalele
manifestãri ale locului”: „În tranºeele lor,
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
Mihai Cimpoi
comenteazã criticul, rãmâne fiecare
autonom din diferite motive: ºi-au delimitat
teritoriul funcþie de tiparul ce le-a fost
indus, scriu cu totul personal, în afara
fixismului de dogme, de contacte directe,
de constante atmosferice. Sunt, în fine toþi
prozatori, doar unul este poet, luptã pentru
independenþa de orice ideologie ºi trãiesc
în triunghiul Târgoviºte – Gãeºti –
Bucureºti. Un altul, Emil Stãnescu, dublu
dimensionat, cochetazã ºi cu eseul critic,
din obiºnuinþa confruntãrii cu probe de
maturitate.
Toþi, laolaltã, datoreazã enorm
muntenismelor Cetãþii de Scaun, însã la fel
de adevãrat este cã subzistã ºi presiunilor
bucureºtene în materie de alianþe/
respingeri.
Oricum nu vãd, pentru travaliul sãu
diversificat riguros, cum nu s-a refugiat
Alexandru George la Târgoviºte, dupã
repetatele lui ciocniri cu factori de presiune
de la o publicaþie centralã.” (Henri Zalis, O
istorie condensatã a literaturii române,
1880-2000.ed. a II-a, Editura Bibliotheca,
Târgoviºte, 2007, p.669)
O primã trãsãturã comunã care-i
urmãreºte pe vechii ºi noii târgoviºteni
este, prin urmare, un pronunþat spiritus
loci, o operare a tãieturilor în real, o retrãire
a fragmentelor din propria copilãrie ºi a
atmosferei micii capitale dâmboviþene, o
punere în relaþii de fuziune a eseului cu
cronica anecdoticã, a jurnalului personal
cu pastiºa bibliologicã, a livrescului cu
imaginarul învãlmãºit.
Se revine la Radu Petrescu, bunul
arhitect de texte care abundã în schimbãri
de perspectivã ºi sunt marcate de plãcerea
scrisului în sine, de etalarea de revelaþii.
Acesta se realizeazã mai cu seamã în
romanul digresiv, cu bifurcaþii ale memoriei
ºi scriiturii, de „o stãruitoare originalitate”.
La fel de bine se poate nota secvenþialitatea
la Tudor Þopa.
7
 La M. H. Simionescu sunt remarcate
o ºtiinþã a expunerii prin prisma personajului
central, care este scriitorul, o diversitate
stilisticã, o prezenþã a bunelor culminaþii
umoristice, o fascinaþie a livrescului:
„Mozaicul (picarescul plus caracterologia,
viaþa familialã ºi hazul irezistibil) provoacã
o filmografie excentricã, în mare mãsurã
derulatã spre desfãtarea epopeicã a
privitorilor” (Ibidem, p. 671).
Cu ajutorul fanteziei ºi al instinctului
anecdotic treaz Costache Olãreanu
confecþioneazã furnicarul de amintiri
„miºcate”. Tudor Þopa aduce în peisaj
„francheþea crudã ºi nevoia de a se înþelege
pe sine, dincolo de demoralizãri ºi
disimulãri”. Alexandru George este „un
eminent observator de cuprinsuri sufleteºti”.
Emil Lungeanu, este „un biograf al
tarelor de societate”, maniera sa vãdind o
hãrnicie de alchimist, un talent de
comediograf..
Pe axa ªcolii de la Târgoviºte este
surprins ºi Nicolae Neagu, poet, autor de
teatru poematic, a cãrui notã particularã o dã
rafinamentul livresc, panestetismul decorativ,
asociat funerarului, prerafaelitismul ºi
„distorsiunea orficã”.
Situãrile pe axa programaticã a ªcolii
de la Târgoviºte pot fi, evident, extinse,
relevând o puternicã voinþã de
canonicitate, de filiaþie. Putem atesta lesne
ceea ce am putea denumi legãturi de
rudenie pe linie dreaptã, atestabile în darul
ºi cultul povestirii, vocaþia construcþiei (cu
multitudinea perspectivelor ºi cu salturi din
referenþialitate în ficþionalitate ºi
reflexivitate), explorarea biograficului sub
formã de cronicã, jurnal, eseu, readucerea
în prim-planul atenþiei a scriiturii
barthesiene cu întreg convoiul de procedee
ºi strategii: estetizare, dedicare flaubertianã
ca scop în sine, transcriere, meditaþie
asupra statutului ei ºi al scriptorului.
Într-un cuvânt, noii târgoviºteni se vor,
ca ºi predecesorii lor, caligrafi benedictini
ai Literelor (de unde ºi titlul revistei pe care
o editeazã de 15 ani Societatea Scriitorilor
Târgoviºteni).
Sunt ºi constructori de forme de obicei
mixate, urmând sfatul pe care îl dãdea V.
Alecsandri târgoviºteanului Ion Ghica de a
cultiva unicul gen care-l reprezintã
„scrisoarea”: romanul SF amestecat cu
alegoria ºi fresca socialã (Mihai Stan);
lirirunele, concepute blagian ca semne ale
tuturor fãpturilor (George Coandã); „poemul
creºtin” (Theodor Iulius Nicolin);
pictopoema (Emil Stãnescu); falsul jurnal ºi
tableta neoarghezian㠄despre tot ºi nimic”
(Ion Mãrculescu), „dicþionarul
parapsihologic” ºi romanul documentar
(Corin Bianu), „piesa-scenariu” ºi „altfel de
8 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
roman” (Daniel Drãgan), „istoria anecdoticã
literar㔠ºi „portretul în peniþ㔠(Florentin
Popescu), basmul reactualizat (Mircea
Constantinescu), „jurnalul dascãlului de þarã”
(Niculae Ionel) „elegia damnat㔠(Dan Gîju).
Aceste invenþii formale sunt mãrturia
expresã a spiritului aventurii manifestat
în felul de a conduce cititorul în „miezul
labirintului unei existenþe dedicate cu
pasiune scrisului” (M.H. Simionescu).
Astfel se instaureazã o odisee a cãutãrii
simetriilor, inclusiv a celor deteriorate: „Ce
bine stau faþã în faþã în artã, formele ce nu
se potrivesc, fiindcã întreþin speranþa cã,
la capãtul unor suprapuneri, probe, rãsuciri
în jurul unui închipuit centru, nepotrivirile
izbutesc sã se potriveascã. Asimetric e
monitorul aducerii la forme cuminþi, regu-
late, aºa-zis armonioase. Numai cã
potrivirea ºi cuminþenia deprimã invenþia
formelor cu adevãrat interesante. Fiindcã
trãim vremea excepþionalã a nepotrivirilor
generalizate” (Mircea Horia Simionescu,
Rãtãcirile unui caligraf, p. 21-22).
Astfel în zona relativizantã a potrivirilor/
nepotrivirilor, Mihai Stan asambleazã
întregul romanesc suprapunând universul
concentraþionar cu cel din afarã (le dehors),
conjugând mijloacele SF cu cele realiste ºi
scoþând discursul narativ jurnalier sau fan-
tastic pentru a-l proiecta în grotesc ºi ab-
surd. Condiþia omului în anumite împrejurãri
temporale vrea sã semnifice însãºi condiþia
umanã. „Nimicul flaubertian”, la care
îndeamnã maestrul sãu, este un nimic al
surpãrilor temeiurilor fiinþei, al neantizãrii
totale a acesteia. De aceea, proza lui este
marcatã de o adevãratã tensiune existenþialã.
Mihai Stan este radiograful unei lumi aflate
în derivã destinalã, zombificatã, mecanizatã
(în sens caragialian-ionescian), e „o lume
pe dos” (în sens nu doar crengian adânc,
nelimitat doar la semnificaþia carnavalescã).
Ca ºi în practicile zombilor din Caraibe,
morþii devin clone, devin producãtori de
oroare, prin care oamenii sunt manipulaþi
ºi robotizaþi, supuºi voinþei celor care îi
reînsufleþesc, adicã pãpuºarilor ce
mânuiesc marionetele. „Jocul de-a
Dumnezeu” sugereazã dispariþia sacrului
ordonator, iar construirea unei clãdiri uriaºe
asemãnãtoare Arcei lui Noe e o iluzie
transparentã a intrãrii lumii într-o fazã
apocalipticã de involuþie.
Golul existenþial îl instaleazã limbajul de
lemn privat de viu, de natural. La Mihai Stan,
„Decalcul, pastiºa, caricatura, declamaþia,
rezonanþele lemnului împrumutat alcãtuiesc
un fond istoric ce nu-ºi slãbeºte nicicând
energia evocatoare înaintea dramei umane,
nefericii” (M. H. Simionescu).
Afilierea la „programul” ªcolii de la
Târgoviºte o denotã, la Emil Stãnescu,
plãcerea textului: a scrierii, a articulãrii ºi a
meditaþiei asupra lui. În Sub Soarele Sudului
se recurge la o aºezare stratiformã prin
încorporarea unui manuscris al unchiului
autorului-povestitor, al unui jurnal propriu,
al mãrturiilor „documentare” ale mai multor
personaje, la contrapunctarea perspectivelor
(amintire-descriere-retrospectivã
biograficã), la variaþia rapsodicã pe aceeaºi
temã. Romancierul dã frâu liber fluxului
memoriei întorcându-se mereu la aceleaºi
teme, episoade, personaje, rescriindu-le,
punându-le în alt registru al naraþiunii,
înfãþiºând „holograme” sub formã de
monologuri ale înseºi personajelor, fiºând
continuu spre a le întregi caracterologic.
Brezoaia se prezintã ca un tãrâm al
idealitãþii, al arhetipalitãþii, adunând întreaga
lume în miniaturã, ca ºi Yoknapatopha lui
Faulkner, ca ºi Siliºtea-Gumeºti al lui
Preda, Delurenii lui Mihai Stan, sau
Marcona lui Ion Mãrculescu.
Obsesia creãrii unui roman/unor
romane se traduce, la Ion Mãrculescu,
într-o expunere, în registru autoironic,
burlesc, de proiecte. Este vorba de un
procedeu original de (auto)reducere la ab-
surd ºi de o (auto)iluzionare ce frizeazã
absurdul. Sadismul la care se supune
„romancierul”, de fapt disimulat, atrage ºi
plãcerea sadicã de a scrie personaje pentru
a le lichida (vezi mãrturisirea despre Gogu),
dar ºi disoluþia epicului, violentat prin
limitare la întâmplãri excentrice ºi la fiºe
caracterologice caricate. Autorul însuºi a
murit, fãrã sã ºtie de asta, dar „îºi trãieºte
în continuare viaþa de zi cu zi, amintire cu
amintire, eveniment cu eveniment,
urmându-ºi dorinþa cea dintotdeauna, aceea
de a deveni un mare autor de romane”.
Romanele cu titluri ciudate de felul
Cum a aflat Gogu cã a murit, Un bãrbat
bãtut de nevastã, Oameni ca mine ºi ca
dumneata se prezintã, cu o notã particularã
de ºarjare, în spiritul Breviarului de fiºe
caracterologice al lui M.H. Simionescu.
În registru epic mai grav, pigmentat
cu note dramatice ºi cu accente destinale
face fiºe caracterologice George Toma
Vasiliu, care ambiþioneazã sã fie, în spirit
balzacian, secretar al Registrului Stãrii
Civile. ªtie totul despre personajele sale, le
urmãreºte comportamentul în acþiuni
sociale ºi morale, dar ºi în afunduri
psihologice (una din clauzele programatice
ale caligrafilor târgoviºteni), le raporteazã
la sine ºi la un etalon etic (al bunului simþ,
al imperativului categoric), îi surprinde în
atmosfera viciatã a unui univers „blestemat
de secole”, (Ocniþa dâmboviþeanã
supranumit㠄Pontul Euxin”). Deºi scrisã
în cheie tradiþionalã, prozatorul are
conºtiinþa cã scrie un text nu al „lumii
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
reale”, ci al „lumii posibile”.
Practicile postmoderniste, care se
revendicã ºi de la târgoviºteni, sunt însuºite
de Mihaela Ciocodeicã, preocupatã de
sondarea abisalului ºi absurdului ionescian
(în „Mixtum compositum sau Cum se
fabricã un roman cu Dracula”).
Scriitorii târgoviºteni de azi se dedicã
experimentãrii îndrãzneþe. Mircea Horia
Simionescu remarcã la Dumitru Radu Luca
un entuziasm pentru confesiune ºi coloritul
intens, „o iubire fãrã margini pentru
alegorie, fabulã, simbol, o ridicare de
schele fanteziei ºi simþirii”. Polifonia epicã
îl preocupã pe Adrian Georgescu, care o
realizeazã prin stratificarea existenþei. Mihai
Antonescu se mutã cu deosebitã uºurinþã
în timpuri ºi spaþii diferite, atrãgând ºi
registre narative diverse.
Spiritul tradiþiei îl pãstreazã ºi poeþii:
Florea Turiac cu pendulãrile între ratio ºi
emotio, între conºtient ºi subconºtient,
George Coandã, sentimentalul biografic
cenzurat de un lirism grav, atmosferizat,
cu o notã dramaticã; Florentin Popescu,
cel care conjugã simbolistica arhetipalã cu
iluminãrile realului; Iuliana Paloda-Popescu
ce ne oferã o simbiozã a motivelor baladeºti
cu cele biblice din Cântarea-Cântãrilor;
Vali Niþu care instituie un divan al
„înþeleptului cu lumea”, aceasta pãrându-
i-se „pe dos”; Alexandra Tomºa care
readuce în poezie ingenuitatea lorchianã-
eseninianã-rimbaldianã; Ion Iancu Vale –
poetul iconoclast ºi frondeur, creatorul
unei „mitologii personale”, Daniela-Olguþa
Iordache cu poemele sale de cert
rafinament livresc; Grigore Grigore a cãrui
simplitate aparentã este rodul unei arte
mature, îndelung decantate.
Din gruparea literarã a târgoviºtenilor
fac parte câþiva cronicari ºi istorici literari,
caracterizaþi prin erudiþie, intuiþie valoricã
sigurã ºi dar analitic: Barbu Cioculescu,
Simona Cioculescu, Henri Zalis, Emil
Vasilescu, Tudor Cristea, Victor Petrescu,
George Coandã, Mihai Stan, Florentin
Popescu, Sultana Craia, George Anca,
Mircea Anghelescu, Liviu Grãsoiu, Petre
Gheorghe Bârlea, Nicolae Scurtu, Agnes
Erich, Alexandru Bulandra, Alexandru
Pompiliu, Ana Dobre, Margareta Bineaþã,
Dumitru Copilu-Copilin, Gheorghe Buluþã,
Daniela-Olguþa Iordache, Niculae Ionel.
Spiritul tradiþiei îl putem surprinde în
intersectarea de planuri, în mixarea
procedeelor, în explorarea universului rural,
orãºenesc, concentraþionar, în coborârea
introspectivã în forul interior ºi în lumea
copiilor, în folosirea documentarului, intrigii
poliþieniste, demonstrate de Lucian Penescu,
Ioan Viºan, Dumitru Ungureanu, Victor
Davidoiu, Titi Damian, George Piteº.
9
 POSTDECEMBRISM
NEGATIVITÃÞI ªI NEGATIVÃRI
A vedea negativul, a vedea ºi negativul,
a vedea negativ sau a negativa sunt
posibilitãþi ale recepþiei ºi evaluãrii realitãþii
în cadrul unui sistem binar, cu termeni
antitetici în variaþiile pozitivului. Negativul e
simplu, constând într-o singurã trãsãturã,
sau complex, prin acumulare de trãsãturi
relaþionate sau nu, manifestate în succesiune
sau simultaneitate. Un individ e mincinos,
unul e pur ºi simplu Hitler; dar altul e
mincinos, tâlhar, urâcios, excroc, slinos,
cocãlar, criminal, incestuos, canibal,
ºleampãt, violator, demagog, trãdãtor de
patrie, murdar, pedofil, necrofil, traseist,
tiran, coprofag, turnãtor. Caracterologia
anticã a impus deja un tip de mononegativ,
stabilizat moral de creºtinism. În Infernul
dantesc, pãcatele sunt dispecerate în acest
sens ºi nu existã nicio bolgie pentru negativi
cu complexe de pãcate.
În condiþiile civilizaþiilor moderne, unele
trãsãturi îºi pierd negativitatea total sau parþial,
altele o câºtigã. În lumea actualã,
homosexualitatea e pozitivatã, fie ºi cu forþa,
pedofilia urmeazã ºi ea un curs similar prin
unele direcþii politice, de pildã prin „Verzii”
germani în anii 70-80 ºi prin tot mai multã
literaturã. Negativitatea complexã, literar
ilustrabilã cu unele personaje ale marchizului
de Sade ºi chiar cu Viaþa lui Kostas
Venetis de O. Soviany, are în unele cazuri
ºi pentru unii, efecte fascinatorii. S-ar putea
afirma, în linia unor exegeþi moderni ai lui de
Sade: cu cât negativitatea e mai complexã,
cu atât va fi mai puþin „negativã”. Efecte
similare se obþin prin opþiunile actuale pentru
unele moduri ale comicului, prin cererile
civilizaþiei divertismentului negativant extins
de la politic la gratuit ºi prin asaltul cantitativ
al mediatizãrii tabloide bazate pe orori.
Este posibil ca unele tipuri de recepþie
sã fie apreciate drept ce nu sunt, îndeosebi
când codul doctrinar, religios sau politic
este instituþionalizat. Doctrina literarã
comunistã impune literatorilor un program
conform cãruia nu intereseazã realitatea
aºa cum este, ci cum trebuie sã fie: iar
registrul impus este cel idilic. Din 1955,
10 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Marian Popa
sunt criticaþi sever câþiva ani pentru „nega-
tivism obiectivist”, inovatorii bazaþi pe
principiul viaþa aºa cum este.
Modurile negativului sunt determinate
de recepþie ºi de atribuþie. Se percepe mai
mult, mai puþin sau deloc, ceva sau altceva
din negativitatea contextului sau, prin
autodistanþare, din sine. În celãlalt caz, un
individ negativeazã: indiferent de context,
el dispune de un sistem de evaluare prin
atribuiri de note negative unui obiect, unui
context, Universului, exteriorizarea fiind
posibilã la nivelele raþionamentului,
ficþionãrii (calomniei) ºi la acela al
limbajului, în care cazuri se implicã în
mãsuri ºi mãrimi variabile creativitatea
negativã cu extensie între pragmatic ºi
gratuit, simetric ºi relevant constructivã ca
ºi cea „pozitivã”, motivatã religios, moral,
în ansamblu, social.
Negativul caracterizeazã mai ales
Occidentul dominat de raþionalizarea
creºtinã care a favorizat dualitãþile ºi
antitezele. David Brooks (The Social Ani-
mal, 2011) constatã chiar cã dupã Platon,
în politicã ºi în alte domenii ale vieþii sociale
ºi economice natura umanã n-a fost
respectatã, prin pozitivarea raþiunii ºi
negativarea afectivitãþii, care joacã de fapt
un rol important în orice decizie.
Relevanþa sistemului dual normal
marcat moral continuã sã fie datã de
compactul simplu al pozitivului determinat
calitativ ºi de infinitatea manifestãrilor
negativului sub raport funcþional ºi formal.
Paradisul dantesc este relativ monoton, în
comparaþie cu varietatea Infernului.
În unele cazuri, negativul este produsul
unor sisteme de relaþionare a psihicului,
intelectului ºi socialului: fatalismul,
depresionismul, scepticismul, pesimismul,
cinismul, nihilismul. Altele situeazã într-un
compromis contrariile. Poetul-pop Adrian
Pãunescu, într-o versificare asortatã
muzical: „În lumea asta sunt de toate/ ªi
mai bune ºi mai rele/ ªi închisori ºi
libertate/ ªi rãzboi ºi stele.” Acumulãrile
de contrarii sunt de obicei vãzute tot ca
expresii ale negativismului, în special de
comuniºti.
Curentã devine în timp convertirea
unui pozitiv în negativ ºi invers: tot rãul
spre bine, tot binele spre rãu. Istoricii relevã
cã revoluþiile au eliminat structuri negative
ºi au instaurat structuri negative.
Politicienii, strategii propagandei politice
prin medii ºi ai campaniilor militare îºi
asumã formal pozitivul pentru a manipula
negativ indivizi, grupuri, entitãþi statale,
etnii, criminali sunt stilizaþi ca victime ºi
invers. Sub acest aspect e de reþinut cã
livrarea fie ºi numai a unei jumãtãþi de
adevãr este deja propagandã întreag㠖
pozitivã sau negativã. Apar teorii conform
cãrora evoluþia, ca ºi progresul omenirii,
sunt posibile doar în baza complicitãþii
pozitivului ºi negativului în cadrul oricãror
procese. O planetã e condamnatã prin pro-
gram la o existenþã în timp numitã istorie,
dezvoltare, evoluþie sau progres, termen
legat retoric populistic de pozitiv; progresul
este ceva spre mai bine, chiar dacã nu se
ºtie pentru ce anume dintr-un individ ºi
societate. De fapt, progresul nu e pozitiv,
nici negativ; el este pur ºi simplu, pozitivul
declanºând negativul ºi invers. În epoca
actualã devine clar cã progresul este în
primul rând un fapt tehnologic, care
serveºte arhaicul individual ºi grupal
deghizat permanent în nou, devenit cult din
secolul 20. Un nou care þine de la modã la
arme, socotit bun, pozitiv, înainte de a fi
relevat ca nociv ºi negativ.
În fine, relaþia de conlucrare a
contrariilor este argumentatã ºi fizic:
pozitivul ºi negativul într-un circuit electric.
Stilistica evaluãrii e orientatã de
interese. S-a disociat, de pildã, un terorism
„rãu” ºi unul „bun”. Cândva românii de
rând numeau partizani pe luptãtorii
anticomuniºti, guvernanþii ºi scriitorii lor
se refereau exclusiv la bandiþi. Occidentul
rafineazã continuu în acest domeniu:
inamicii negativaþi sunt teroriºti, militanþii
finanþaþi ºi înarmaþi de el pentru a elimina
un preºedinte libian sau sirian sunt pozitivaþi
ca rebeli, la Kiev, putchiºtii înarmaþi sunt
activiºti. Dar existã ºi jocuri de distincþii:
opoziþia sirianã se desparte de partenerii
jihaddiºti ºi ucide, uneori bestial, cât poate
din ei, începând din 2014. Iulia Timoºenko,
infractoare financiarã, economicã ºi ºovinã,
e sublimatã, chiar în România: „O eroinã
comparabilã cu Ioana D’Arc, mâna de fier
cu mãnuºa de catifea care a strangulat
corupþia, dar totodatã femeia fãrã apãrare
în faþa oligarhilor care au nedreptãþit-o...
Este sufletul Revoluþiei Portocalii din
2004" (Adevãrul, 20.2.14).
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
Curente devin contrasensurile de uz
limitat profesionist. În genere, ideile de
progres, creºtere, ascensiune definesc
pozitivul; dar un economist se referã
jurnalistic la „creºteri negative”.
În fine, acumulãri de pozitivare ºi
negativare extinse pânã la contrarietatea
contrariilor sunt proprii unor maladii mentale
ºi modei detracãrilor sado-mazochiste.
Negativitatea ºi negativarea
personalizeazã un individ, un grup, o
colectivitate etnicã; ele au un caracter
efemer sau peren ºi se explicã prin diverse
experienþe fizice, sociale ºi economice
proprii într-un context mai mult sau mai
puþin larg. În România clasicã s-a impus
reflecþia „Fereascã Dumnezeu de mai rãu”;
un loc comun actual de evaluare a multor
evenimente cotidiene este rezoluþia negativã
„Ce vreþi?/ Normal, suntem în România.”
Negativitatea e diferenþiabilã de negativare
prin tipul de limbaj folosit. În genere,
Negativitatea, care este identificatã, se bizuie
pe referenþial, deci, pe logica contributivã ºi
pe categorialul consolidat public; negativarea,
are un caracter individual, este datã faptului,
se sprijinã pe logica incitativã ºi are nevoie
de limbaj expresiv, de trucurile conotaþiei.
Negativitatea ºi negativarea susþin
moduri al literaturii. Romantismul are o
ipostazã în satanism, transformat de
Baudelaire într-o religie. Utopiile negative
definesc sfârºitul secolului 19 ºi prosperã
în Occidentul celui urmãtor, ipostaza
pozitivã fiind preferatã de comuniºti – o
Comunã de Aur, moºtenitoare scientizatã
economic a Paradisului. Nu numai pentru
ideologii comuniºti, o miºcare literarã
negativistã este naturalismul. În ipostaza sa
„neagrã”, umorul, e negativ. ªi caricatura,
scripticã (prezentã de la poreclã la portret)
sau ca imagine, se bazeazã pe negativare.
Ca protagonist sau antagonist,
negativul este un factor indispensabil
organizãrii unor „istorii”. Un individ
declanºeazã un conflict, pune în situaþie,
mobilizeazã o acþiune a altuia: unul sau altul
este pozitiv/ bun sau negativ/ rãu, pozitivul
e o calitate, negativul un defect organic,
de educaþie, de opþiune socialã, oricum,
apt sã aducã prejudicii. Am evocat adesea
reflecþiile lui Moses Mendelsohn asupra
conflictelor pozitivului ºi negativului în
teatru: 1. Pozitivul luptã cu negativul pe
care-l învinge – finalul e moral; 2. Pozitivul
luptã cu negativul, care-l învinge – finalul
e imoral; 3. Pozitivul luptã cu pozitivul –
conflict imposibil; 4. Negativul luptã cu
negativul – orice final e imoral.
(continuare la pagina 13)
11
 POVESTEA DINTRE VORBE
OVIDIU DRIMBA – 95
În ziua de 3 septembrie a acestui an,
Profesorul Ovidiu Drimba a împlinit 95 de
ani. În dicþionare se specificã faptul cã
renumitul intelectual cu vocaþie
enciclopedicã este istoric literar, comparatist,
traducãtor. Perfect adevãrat, numai cã
Domnia Sa þine mai cu seamã la calitatea sa
de profesor unde crede cã s-a manifestat la
cel mai bun nivel ºi cã, dacã ar trebui sã
reia drumul printre oameni. scriitori, opere,
culturi de la noi ori de pe alte meridiane ar
prefera sã rãmânã pur ºi simplu profesor.
Fireºte în accepþiunea complexã a
termenului, însemnând talent pedagogic,
înþelegere pentru tinereþea auditoriului,
iubire nesfârºitã faþã de artã în general ºi
literaturã în special. Descifrând fenomenul
cultural în complicata lui mãreþie, unde
influenþele ºi competenþele se contopesc
spre a da unicitate câte unui artist de geniu
ori unor capodopere, Profesorul Ovidiu
Drimba ºi-a trãit ºi dãruit viaþa desluºirii
interferenþelor la nivel european (ºi chiar
universal) neomiþând sã marcheze nota de
originalitate a spiritului naþional. Fãrã a face
paradã de patriotism, Profesorul nu a uitat
niciodatã cã este nu doar român, ci ºi
ardelean, cu tot ceea ce decurge din aceste
delimitãri. Mai presus de orice însã, de-a
lungul unei vieþi cum puþini au avut ºansa
de a fi fizic ºi spiritual printre
contemporani, dl. Profesor Ovidiu Drimba
are seninãtatea datã de îndelungata
convieþuire cu spirite înrudite întru
dobândirea eternitãþii precum Ovidiu,
Leonardo Da Vinci, Rabelais, Federico
Garcia Lorca, H. Ibsen, Lucian Blaga ºi
alþii de acelaºi calibru într-ale creaþiei.
L-am cunoscut ca profesor demult, în
urmã cu vrea 50 de ani, pe când susþinea
la Televiziune, lunar, o emisiune consacratã
istoriei teatrului universal. Se încumetase
la un examen foarte sever, cãci îi urma lui
I. M. Sadoveanu, iniþiatorul ciclului de
emisiuni. Dupã doar trei ani îmi luam notiþe,
12 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Liviu Grãsoiu
ca student, la cursul þinut la Filologie
pentru studenþii anului al IV-lea cãrora le
preda literatura universalã de dupã
romantism pânã la zi. Se distingea printre
remarcabilii profesori de atunci atât prin
bogãþia informaþiei discursul subtil, elegant,
echilibrat, cât ºi prin prestanþa fizicã demnã
de nobleþea celor evocaþi. Mai târziu am
înþeles cã îºi pregãtea cu migalã cursurile,
improvizaþia fiind ultima atitudine la care
apela. Examenele se desfãºurau firesc, fãrã
tensiuni inutile, unii studenþi primeau „10
cu distincþie”, iar alþii, mici celebritãþi în
formare, erau rechemaþi la examinare,
toamna. Aceeaºi impresie de neuitat mi-au
mãrturisit-o, mai târziu, foºti studenþi de
la IATC, deveniþi actori, regizori, critici de
teatru ori film.
A urmat apoi, dupã 1968, o perioadã
din cele mai faste pentru Profesorul Ovidiu
Drimba, cãruia soarta i-a surâs din nou,
chemându-l la universitãþi de mare prestigiu
din Europa. Sunt documente ce vorbesc
despre succesele sale de conferenþiar în
Italia ºi Spania, în Franþa, în Anglia. Cultura
sa imensã, farmecul personal îl propulsau
rapid printre cei mai cãutaþi comentatori ai
civilizaþiilor din toate epocile. Era
încununarea studiilor temeinice efectuate
în þarã în anii premergãtori rãzboiului, era
urmarea ºansei de a se fi numãrat printre
asistenþii lui Lucian Blaga, apoi ai lui Tu-
dor Vianu, precum ºi a echilibrului oferit
în familie de distinsa ºi regretata sa
Doamnã, Adrienne, medic prin formaþie ºi
vocaþie.
Pânã prin 1985 s-a conturat ºi opera
impunãtoare a Profesorului Ovidiu Drimba.
Adept al lucrãrilor de sintezã, s-a încumetat
pe lângã monografiile dedicate scriitorilor
mai sus amintiþi, la vaste panorame privind
Istoria literaturii universale, Istoria teatrului
universal, Istoria culturii ºi civilizaþiei,
lucrãri fãrã replicã la noi. Pe lângã ele a
redactat ºi alte volume unde se adânceau
probleme specifice cum ar fi Geniul
Spaniei, strãlucitã analizã a eseisticii iberice,
Simbolismul românesc, Filosofia lui Lucian
Blaga. De fapt Profesorul Ovidiu Drimba
a umplut rafturi de bibliotecã, împãrtãºind
generos tot ceea ce acumulase în decenii
de studii, analize, comparaþii cu ideologiile
altora. Volumele sale înseamnã operã de
popularizare la nivel înalt, fiind în fond
cursuri universitare, mult mai greu de
elaborat decât contribuþiile urechiste
aducãtoare de faimã. Datoritã bibliografiei
extrem de întinse ºi-a binemeritat prestigiul
de critic, istoric literar, comparatist,
traducãtor. Un loc cu totul aparte îl ocupã
printre ceilalþi comparatiºti, dupã rãzboiul
al doilea înflorind la Bucureºti o
excepþionalã ºcoalã de erudiþi, direcþionatã
iniþial de Tudor Vianu, apoi de nume ilustre
precum Edgar Papu, Dan Grigorescu, Zoe
Dumitrescu Buºulenga, Ion Frunzetti,
Romul Munteanu ºi câþi alþii, despre care
acum vorbim la trecut. Au fost adevãraþi
savanþi, minþi strãlucite, marcând o epocã
în contemporaneitate, chiar dacã din mo-
tive ce mie îmi scapã o sumedenie de nume
ºi opere sonore, de realã valoare sunt
desconsiderate de academicienii Eugen
Simion ºi Nicolae Manolescu, foºti cândva
învãþãcei ai celor amintiþi. (A se vedea, fãrã
nici un folos, Istoria criticã a lui Nicolae
(urmare de la pagina 11)
Negativitãþi
ºi negativãri
Existã nume ºi cuvinte-standard
cândva doar negative, ulterior ºi
negativante, prin plasarea lor în funcþii de
coordonare. Hitler a devenit un etalon al
negativului dupã al doilea Rãzboi Mondial,
folosit pentru reducþia negativatã a oricui,
de oriunde. Vladimir Putin e Hitler pentru
câþiva politicieni ºi formatori de opinie
vestici, de la Hillary Clinton la Bernard-
Henry Lévy ºi Francis Fukuyama, în noua
etapã a Rãzboiului Rece. Asocierea nu
pretinde neapãrat argumente ºi grafic este
facil de realizat cu ajutorul mustãþii ºi, even-
tual, a frizurii: În 2007, „Time” face din
Putin „The Person of the Year”, în 2014 e
„The New Hitler”, dotat cu detaliile
relevante ale feþei; grecii aplicã mustaþa
cancelarei Angela Merkel, Germania fiind
vinovatã pentru criza lor economicã. Utile
sunt personajele literare negative: o
directoare Tv (Irina Radu) e „Un Pristanda
în fust㔠(M. Morariu, 28.8.13).
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
Manolescu ºi Dicþionarul literaturii
române – 2012 coordonat autoritar de
Eugen Simion.)
Asemenea nedreptãþi nu l-au descurajat
însã pe Dl. Profesor Ovidiu Drimba,
obiºnuit sã nu primeascã nici un premiu
din partea U.S., dar recompensat de
Academia Românã cu o diplomã (nu cu
titlul de academician pe care l-ar fi meritat
din plin), de Universitatea din Oradea ºi de
Preºedinþia României în 2004 cu Meritul
Cultural în grad de comandor.
Discreþia cu care ºi-a trãit senectutea,
nevoinþa de a se implica în imensul circ
postrevoluþionar dupã ce evitase sã aplaude
regimul ceauºist, au fãcut ca lumea literarã
sã îºi aducã din ce în ce mai rar aminte de
marele erudit locuitor pe strada Speranþei.
Graþie lui I. Opriºan, opera sa a fost
în cea mai mare parte editatã (sau
reeditatã), reviste serioase dar cu puþini
cititori îi solicitã colaborarea (mai ales Z.
Cãrlugea la Târgu Jiu) iar câteodatã era
invitat la emisiunile culturale ale Radioului.
Vechii colegii au trecut dincolo, iar
numãrul foºtilor elevi s-a împuþinat vizibil.
Din ce în ce mai singur, a donat imensa sa
bibliotecã noii BCU, impresionând prin
simplitatea netrucatã a gestului. Faptã
demnã de unul dintre marii profesori ce se
mai aflã printre noi.
Termeni utili pentru negativare în di-
verse situaþii sunt fascism, nazism, rasism,
populism, neocolonialism, naþionalism.
Ruºii au probleme cu fasciºtii estoni,
ucrainieni ºi români, dar într-un anume timp
relaþii bune cu guvernanþi unguri, apãrãtori
ai unor fasciºti proprii incitaþi în þãri
megieºe; croaþii, cu tradiþii ustaºe, sunt
fasciºti pentru sârbi; Fascist Russia e un
titlu tematic în „Newsweek”; Traian
Bãsescu este fascist pentru Adrian
Severin; fiind german, Papa Benedict VI,
nazist pentru actriþa Susan Sarandon.
Sub raport informaþional,
negativatorul este prezent direct, prin
livrãri de calomnii, sau indirect, prin
trucurile impersonalizãrii, atribuirii,
dubiilor ºi prezumþiilor: se afirmã cã,
potrivit/ conform unui/ unor, este posibil/
probabil cã, nu-i exclus ca, se pretinde
cã etc. Modul indirect, de care se uzeazã
curent în manipulãri politice interne ºi
globale, are avantajul creãrii unui cadru
de revenire asupra negativãrii, dacã e
cazul. Evenimentele din Ucraina anului
2014 au constituit materia unei gigantice
campanii de manipulare de acest tip.
13
 EXERCIÞII DE REGÂNDIRE
ÎN DIRECT CU DUMNEZEU
A fost o vreme, prin anii 70-80, în care
volumele de poezie se cumpãrau ºi se citeau,
ca niciodatã pânã atunci, în tiraje mari, ºi ca
niciodatã mai târziu. Publicul acela de atunci
nu mai existã ºi odatã cu el au intrat în uitare ºi
poeþii. Unii mai trãiesc, dar nu mai scriu sau nu
mai publicã, alþii au trecut cum se spune, la
cele veºnice. Amintirea lor mai dãinuie numai
printre supravieþuitorii cititori de altãdatã. Dacã
ar mai fi trãit, Dan Laurenþiu ar fi împlinit în
acest an 77 de ani. Cu 77 de ani în urmã, aºadar,
„Atotmilostivul s-a îndurat sã-l apuce de
cãlcâiul (lui Achile) ºi sã-i scoatã primul rãcnet
de disperare cã l-a aruncat în aceastã lume”,
iar „Satana însuºi […] a ºi dat un bal în cinstea
ºi în onoarea acestei ofrande pe care o aºtepta
demult”. Aºa scrie poetul despre intrarea lui
în lume la Podu Iloaiei „loc mai blestemat de
toþi negustorii de iluzii nici cã s-a mai pomenit”.
Cine a citit toatã opera poeticã a acestui
aristocrat fãrã blazon ºtie cã sus-pomenita
întâmplare l-a mâhnit pentru tot restul vieþii,
cãci tristeþea i-a fost nedespãrþit tovarãº. Dar
o tristeþe paradoxalã, pentru cei care l-au ºi
cunoscut pe el, maliþios-bonom, cu ale sale
glume doar aparent rãutãcioase, de un umor
livresc ºi ludic, improvizate de amorul artei.
Licenþiat în Filozofie, familiarizat cu mai multe
limbi ºi mai multe culturi europene,
cunoscãtor de muzicã ºi arte plastice într-un
fel neostentativ, care i-a hrãnit creaþia ºi jocul
cu ideile, i-a plãcut, fiind ºi cãlãreþ în copilãrie,
sã se identifice fie cu centaurul Chiron, fie cu
Diavolul ºchiop, deºi avea mai curând un chip
de Satyr benign. Ironia lui, finã, ºi-l fixa ca
obiect mai ales pe sine însuºi ºi ºi-a purtat
mica infirmitate cu demnitate ºi îngãduinþã:
„Mã grãbeam, povestea odatã, cât se poate
grãbi un domn, ºi încã unul ºchiop”. ªi era,
într-adevãr, un domn cum nu se mai aflã… Ateneu (era unul dintre rarisimii scriitori care
Omul, deºi snob în felul sãu (cât poate fi snob
un domn ºi încã unul adevãrat) inspira
simpatie, deºi el pretindea cã vãzându-l copiii
încep sã plângã. Dincolo de pitoreasca sa
persoanã se ascunde un Poet autentic ºi sin-
gular în cultura noastrã. Era, ca spirit, înrudit
poate cu expresionistul Georg Trakl, fãrã a fi
mai puþin original.
14 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Sultana Craia
Am mai avut poeþi seduºi de antichitate,
de aceea clasicã greco-romanã, Macedonski,
Duiliu Zamfierscu, Pillat, mai mulþi simboliºti/
parnasieni minori, dar la el visul unei Grecii
mitice nu genereazã imagini ºi embleme, ci
iluzii, sugestii, un substrat difuz în mai toatã
creaþia. Aceasta este una dintre caracte-
risticile lui definitorii, dar mai este ºi acea
tristeþe calmã, acel regret de a exista, acel sen-
timent cã nãscându-se a fost exilat, de unde
tonul elegiac, acea atitudine ºi acea
melancolie care fac din el un romantic
întârziat. Este un damnat care nu se
rãzvrãteºte, care îºi acceptã destinul nu ca pe
o pedeaps㠖 cãci nu ºtie dacã a greºit cu
ceva, ci ca pe un dat imuabil: „Zei adoraþi de
mine-n intermundii / pãmânt pierdut de pasãre
în roz gheþar / cum voi putea fi sigur aºteptat
la porþi / cã nu port vine celui fãrã suflet //
legea moralã-ºi scoate alba mãnuþã / gratii de
umbrã cad pe genele amurgului / cu vulpea-n
sân surâd aproape nonºalant / ºi stele-mi
înconjoarã fruntea neagrã”. Evident, publicul
de atunci era capabil sã recunoascã toate
sugestiile livreºti din cele douã catrene.
Nimic descriptiv în lirica lui Dan
Laurenþiu. Totul este vag, evanescent, mai
curând vis decât reverie: „Efebul de aur trece
pe drumul de searã / cine-ºi întoarce ochii
de dincolo / corul robilor din Egipt aruncã
vorbe / de luminã pe cer ºi poate acolo-i
muzica // va merge-ntr-un loc fericit de sirene
/ de va fi o lume idealã la capãt / funebrele
bocete vor da strãlucire / celui prea tânãr
alungat pe mãri”.
Acestea-i erau reveriile, dar în regimul
diurn, într-o iarnã geroasã din 1988 sau la
începutul lui 1989, tot el improviza în redacþia
revistei „Luceafãrul”, relatând un concert la
frecventau aºezãmântul): „Sala tremurã de frig
/ Dan Grigore cânta Grieg”. ªi tot el, glumind
despre adresa la care îºi consuma exilul în
aceastã lume: „În cartierul Militari / unde dorm
poeþii mari / dorm ai þãrii nenufari / fãrã ruble
ºi dolari”.
(continuare la pagina 18)
 CRONICA LITERARÃ
Margareta Bineaþã
O LUME A SENTIMENTELOR*
Acum ceva vreme, cineva mi-a vorbit
cu entuziasm despre romanul „Fluturi”,
semnat de Irina Binder, pe care mi l-a
recomandat cu multã cãldurã pentru
originalitatea subiectului, pertinenþa analizei
psihologice ºi dimensiunea cu totul aparte
pe care ar oferi-o iubirii ºi, în general,
afectelor. Nu auzisem despre autoarea
acestei scrieri, dar am aflat cã este o tânãrã
fãrã experienþe anterioare în
literaturã (în afara unui popu-
lar blog pe Internet, numit
Insomnii), originarã din
Braºov, pe care-l evocã de
altfel frecvent în roman,
pasionatã de scris ºi de
lecturã, fãrã a avea însã o
formaþie filologicã. Dupã pro-
pria-i mãrturisire, ea nu se
considerã scriitoare, ci doar
un simplu om pentru care
cuvintele scriu singure,
mânate de emoþii ºi trãiri in-
tense. A scrie ar fi pentru ea
un act cu rol purificator ºi
eliberator totodatã, dar ºi o modalitate de a
se autoanaliza ºi a-ºi reconsidera poziþia
faþã de anumite aspecte ale vieþii. În toate
interviurile acordate (revista Pentru ea sau
pe site-ul www.libris.ro, de exemplu) Irina
Binder îºi asumã firesc plusurile ºi
minusurile romanului sãu de debut.
Punctul de pornire al cãrþii este, aºa
cum afirmã chiar autoarea, un jurnal pe
care aceasta îl þinea încã din copilãrie ºi în
care îºi nota poezii ºi citate, dar ºi sfaturi
primite de la tatãl sãu, pe care-l venera.
Jurnalul conþinea între altele, ºi o poveste
de viaþã ºi de iubire, pe care Irina Binder o
declarã a fi realã. Ulterior, ea a avut ideea
de a posta mici fragmente din acest jurnal
pe blogul Insomnii, apoi a decis sã-l
publice sub forma unui roman.
„Fluturi” a apãrut în anul 2013 la Editura
For You ºi a devenit un fel de best-seller al
momentului, una dintre cãrþile foarte bine
* Irina Binder, Fluturi, vol. I-II, Ed. For You,
Bucureºti, 2013
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
vândute în librãrii. Este vorba despre o
scriere declarat-autobiograficã, o invitaþie
simplã la descoperirea universului unui
suflet, cu tot zbuciumul, idealurile, frus-
trãrile, renunþãrile ºi resemnãrile lui. În esenþa
ei, cartea reprezintã o cãutare de sine febrilã
ºi sincerã, o tentativã de auto-definire, de
surprindere a esenþei unui eu deconcertant
de multe ori pentru autoarea însãºi.
Structurat în douã volu-
me, romanul se deschide cu
auto-analiza Eului în raport cu
Sinele ºi cu Alteritatea, într-un
limbaj simplu, despodobit,
cald-confesiv: „Sunt un om
care a înþeles într-un târziu
cã viaþa nu trebuie sã fie
perfectã, pentru a fi fericit –
ºi cã fericirea nu este
condiþionatã de a avea totul,
ci de a te avea pe tine, de a fi
liber ºi de a avea iubire...Un
om care s-a trezit adeseori în
rutinã ºi amorþit, care a rãtãcit
pe drumuri incerte ºi care a
fãcut alegeri proaste...Sunt un om care a
înþeles cã iubirea nu oferã garanþii, cã ea
devine uneori amãrãciune, cã fiecare fluture
din stomac îºi ia zborul ºi cã, oricât de mult
ne-am dãrui, oamenii ne pot abandona, ca
ºi cum nu am însemnat nimic pentru ei”.
La apariþia sa, romanul Irinei Binder a
stârnit reacþii diametral opuse în mediul
virtual, acolo unde ea este îndeobºte
cunoscutã prin blogul „Insomnii”. O parte
din public desfiinþeazã pur ºi simplu cartea,
considerând-o o manea literarã, o telenovelã
proastã ºi lacrimogenã, o autobiografie
narcisistã, o producþie ridicol-infantilã ºi
preþioasã, cu pãlãvrãgeli semidocte ºi
zaharisite. Admiratorii romanului, pe de altã
parte, se pierd în epitete encomiastice,
considerându-l o capodoperã (!!), fantas-
tic, nemaipomenit; ba chiar, un spirit prea
înfierbântat a putut sã lanseze aserþiunea
potrivit cãreia „cartea asta a adus schimbãri
pe care Eminescu, Creangã ºi alþii nu au
reuºit sã le aducã”.
15
 Deºi exacerbate, astfel de comentarii
pro ºi contra vizeazã plusurile ºi minusurile
unui roman în mare agreabil, dar care are
destule fisuri în ceea ce priveºte
construcþia narativã, autenticitatea unor
personaje sau a unor situaþii de viaþã,
limbajul folosit. Dacã aceastã carte a
devenit best-seller, este ºi pentru cã a
captivat prin firescul ºi cãldura trãirii, prin
felul în care mizeazã pe empatie ºi pe
interacþiunea discret mascatã cu cititorii.
Existã, cum bine se ºtie, o literaturã de
consum ºi existã un public destul de larg
interesat de ea. Ca sã luãm câteva nume la
întâmplare, am putea vorbi despre Danielle
Steel, Julie Maxwell, Mary Jo Putney, Fern
Michaels, Nancy Thayer, Nora Roberts,
ale cãror romane au fost traduse, în ultimii
ani, ºi la noi. Dupã cum se vede, mai ales
femei, foarte prolifice, autoare de zeci ºi
chiar sute de scrieri cãrora li s-ar putea
aplica etichetele favorabile sau nefavorabile
aplicate ºi Irinei Binder.
Roman-confesiune ºi roman de
dragoste, „Fluturi” este în egalã mãsurã
un fel de Bildungsroman, axat pe procesul
laborios al maturizãrii eroinei principale, al
cunoaºterii ºi auto-cunoaºterii, al
armonizãrii lumii cu un eu capricios ºi
adeseori inconsecvent, pentru care însã
valorile fundamentale sunt sinceritatea,
naturaleþea ºi sentimentele autentice, într-
un univers adeseori mercantil ºi duplicitar.
Irina Binder scrie cu sufletul, ºi-ºi
mãrturiseºte deschis toate visurile ºi trãirile.
O spune chiar ea fãrã ocoliºuri, pe blogul
„Insomnii”: „Mi-am exhibat toatã
fragilitatea sufleteascã în cea mai sincerã
manierã”.
Miza pe afecte este una de succes ºi
mai cosmetizeazã minusurile clamate de
detractorii virtuali ai romanului. Narat
simplu, subiectul cãrþii este cam siropos
ºi telenovelistic, numai bun de o lecturã
detaºatã pe malul mãrii: Irina, o tânãrã
studentã originarã din Braºov, extrem de
precoce atât ca gândire, cât ºi psiho-
comportamental ºi sexual, îºi face studiile
universitare în Germania, dar îºi petrece
vacanþele în România, alãturi de prieteni.
Provenitã dintr-o familie cu descendenþe
nobile, Irina suferã în tainã din cauza
despãrþirii pãrinþilor ei, dar mai ales din
cauza morþii tatãlui sãu, care, deºi foarte
în vârstã, îi fusese prieten ºi mentor ºi se
ocupase îndeaproape de educaþia fetiþei
atunci când soþia, cu 30 de ani mai tânãrã,
îl pãrãsise. Aflate într-o searã într-o
discotecã din Poiana Braºov, Irina ºi
Simona, prietena ei cea mai bunã, îi
întâlnesc întâmplãtor pe Robert ºi Matei,
doi crai bucureºteni renumiþi pentru starea
16 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
financiarã prosperã, dar mai ales pentru
aventurile lor amoroase. Irina este fascinatã
de Robert, de care o leagã o stranie senzaþie
de déjà-vu, dar acceptã sã iasã cu Matei,
de care se îndrãgosteºte fulgerãtor. Acesta
o convinge ulterior sã îºi abandoneze
studiile din Germania ºi sã se mute cu el în
vila sa luxoasã de la Snagov, unde locuia
ºi familia lui, dar ºi Robert, omul sãu
încredere ºi administratorul eficient al
afacerilor sale. Matei ºi Robert sunt
profund ataºaþi unul de celãlalt, deºi Robert
este adoptat, iar relaþia lor tinde sã devinã
una simbioticã. Irina descoperã încet-încet
cã în ciuda iubirii pentru Matei, fascinaþia
iniþialã faþã de Robert nu se estompeazã,
ci sporeºte; în plus, bãrbatul iubit vrea o
casnicã frumoasã, rafinatã, elegantã, dar
supusã, pe când Irina doreºte sã-ºi termine
studiile universitare ºi sã-ºi construiascã o
carierã prin forþe proprii. Încã dinainte de
a-i cunoaºte pe cei doi bãrbaþi, Irina avea
plãcerea de a-ºi povesti viaþa, cu bune ºi
rele, unui ciudat „prieten imaginar”, o
persoanã care o suna constant ºi nu-i
vorbea, dar îi asculta rãbdãtoare toate
confesiunile ºi problemele. Pe mãsurã ce
neînþelegerile dintre Matei ºi iubita sa se
acutizeazã, fascinaþia acesteia faþã de Robert
se transformã în dragoste, sentiment pe
care tânãra femeie îl neagã vehement ºi
ºi-l reprimã, cu atât mai mult cu cât
descoperã cã este reciproc. Deºi tensiunea
eroticã dintre Irina ºi Robert atinge limita
suportabilului, ei îºi refuzã iubirea, din
considerente morale. Drept urmare, Rob-
ert se afiºeazã în vila de la Snagov cu diferite
femei, evident, numai de faþadã, iar Irina
ºtie acest lucru.Când aflã cã este înºelatã
constant (deºi o iubea foarte mult, Matei
nu-ºi putea controla frivolitatea ºi
libertinajul), tânãra pleacã la Braºov ºi apoi
chiar în Germania, dar este readusã acasã
de Robert. Disperat cã nu o poate reþine
lângã el, gelos pentru cã descoperise
prietenul imaginar al Irinei ºi contrariat cã
ea nu-ºi mai dorea aceastã relaþie în ciuda
tuturor ameninþãrilor ºi presiunilor, Matei
începe sã se comporte violent cu iubita sa.
Singurul sprijin moral al Irinei sunt
prietenele sale, Simona, dar mai ales
Luminiþa, o femeie sensibilã ºi profundã,
bolnavã de leucemie în stadiu terminal.
Dupã o aventurã trecãtoare cu un alt
bãrbat, Alex, dictatã mai mult de haosul
emoþional care o dominã, Irina decide
sã-l pãrãseascã pe Matei ºi pleacã din nou
în Germania, apoi în Italia, sã-ºi mai vadã
odatã prietena muribundã. În romantica
Veneþie are surpriza de a-l întâlni pe Rob-
ert, care fusese ajutat de Luminiþa sã o
gãseascã. Irina renunþã la principiile ei ºi
petrece câteva zile de vis cu omul iubit,
hotãrâtã sã rupã definitiv relaþia distructivã
cu Matei. Întorºi în þarã, însã, Robert face
imprudenþa de a-i mãrturisi cã el era
prietenul imaginar cãruia i se confesa ºi cã
se îndrãgostise de ea cu mult înainte de a
se întâlni în discoteca din Poiana Braºov.
Irina se simte minþitã ºi manipulatã ºi
renunþã din nou la singura iubire care o
împlinea. Finalul cãrþii este deschis: înainte
sã moarã, Luminiþa îi lasã Irinei un fel de
scrisoare-testament în care îi sugereazã sã-
ºi asculte pornirile inimii, sã înveþe sã
trãiascã frumos ºi sã descopere armonia
cu sine ºi cu lumea. Nu se ºtie dacã eroina
principalã îi va urma sfaturile, romanul
încheindu-se cu dictonul „nihil sine Deo”,
comuniunea spiritualã cu divinitatea fiind
sugeratã ca o modalitate de a trece mai
uºor peste mãruntele, dar sfâºietoarele
renunþãri ale vieþii omeneºti.
I se pot reproºa multe acestei cãrþi.
Dacã firul epic este destul de bine condus,
autenticitatea unor personaje lasã de dorit.
De la bun început se poate sesiza
narcisismul marcat în creionarea
personajului principal feminin. Este destul
de ciudat ca într-o scriere declarat-
autobiograficã scriitoarea sã afirme „eram
graþioasã, femininã, romanticã ºi
rãbdãtoare”, „eram deosebitã prin naturaleþe,
umor, lipsa prejudecãþilor”. Când renunþã
la caracterizarea directã, Irina Binder dã
cuvântul celorlalte personaje, care aproape
cã o zeificã pe protagonistã în cascade de
epitete: „ai un aer maiestuos, o atitudine
demnã ºi un zâmbet de divã, senin” sau „ai
clasã, eºti manieratã ºi femininã. Eºti
deosebitã, sã ºtii”.
Cu alura ºi comportamentul sãu de
zeiþã, Irina epateazã pe toatã lumea, bãrbaþii
îi cad toþi la picioare (de la Matei ºi Robert
la Alex ºi bodyguardul Claudiu), iar femeile
sunt fie ºterse ºi roase de invidie (iubitele
lui Robert, Alexandra ºi Diana), fie
admiratoare fanatice (Simona). O astfel de
figurã femininã nu poate sã convingã, fiind
clar lipsitã de autenticitate, gen eroina idealã
de telenovele, care ajunge sã agaseze cu
minunata ei perfecþiune. Deºi este
posesoarea unor valori morale sãnãtoase
ºi solide ºi a unei educaþii alese, Irina nu se
sfieºte sã arunce cu invective grele ºi
înjurãturi atunci când este în mijlocul unei
dispute („hai sictir”, „javrã”, „idiotule” sunt
termenii cel mai des folosiþi) ºi este arogant-
dominatoare în casa de la Snagov,
punându-le la punct pe iubitele lui Robert
sub privirile laudative ale acestuia ºi ale lui
Matei, chiar dacã de multe ori o face
nedelicat, dacã nu chiar trivial ºi deplasat
(o acuzã pe Alexandra de frigiditate ºi o
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
invitã sã o înveþe cum sã obþinã un or-
gasm singuricã, sau îi declarã ritos Dianei,
atunci când aceasta are nefericita inspiraþie
sã-i cearã pãrerea, cã unghiile ei vopsite
cu ojã maro sunt copite). Nici Robert nu
este un personaj prea reuºit, el fiind genul
de adorator-sclav sau chiar cãþeluº, care-i
face toate poftele Irinei, îi pregãteºte ceaiul,
îi taie carnea felii ºi-i þine sticluþa cu ojã, îi
face baie sau doarme cu ea în pat la modul
pur platonic, ca s-o consoleze când Matei
o supãrã, comportament cu totul bizar ºi
nefiresc pentru un bãrbat capabil,
întreprinzãtor ºi extrem de seducãtor, aºa
cum este prezentat în carte. Romanul
pãcãtuieºte prin utilizarea excesivã a
dialogului în orice situaþie ºi orice moment,
în detrimentul monologului interior sau al
stilului indirect liber, fapt care tranformã
multe interacþiuni verbale în flecãreli.
Inadecvarea registrului lingvistic se face
simþitã în multe situaþii, Irina ºi Simona
vorbind de multe ori ca niºte precupeþe deºi
sunt prezentate ca femei educate ºi culte.
Ceea ce face, totuºi, ca romanul
„Fluturi” sã nu rãmânã doar o carte ro-
mantic-edulcoratã de vacanþã este accentul
pe care Irina Binder are inspiraþia sã-l punã
pe explorarea afectelor. Autoarea afirmã,
de altfel, cã lectura acestei cãrþi prilejuieºte
accesul la un „univers plin de emoþii”, iar
empatia este un ingredient de succes, mulþi
dintre cititori regãsindu-se parþial sau total
în zbuciumul, nãzuinþele, tristeþile ºi
renunþãrile acestor personaje. Iubirea,
prietenia, dragostea filialã, sunt, alãturi de
frustrare, invidie, obsesie, teamã, regrete,
sentimente omeneºti pe care Irina Binder
ºtie sã le surprindã în diferite situaþii de
viaþã, cu simplitate, dar sugestiv.
Rememorarea morþii lui Rareº, un prieten
drag din copilãrie pãstreazã în ea firescul
tulburãtor al neconsolatei dureri: „Mult timp
dupã moartea lui am mers în parcul nostru
ºi l-am aºteptat. Stãteam câteodatã ore în
ºir, privind în gol ºi plângând în faþa
trecãtorilor, care se obiºnuiserã probabil
cu mine, ca ºi cum eram parte din decor”.
Despãrþirea de Luminiþa, de care o lega o
caldã afecþiune în adolescenþã, seamãnã în
Irina o sfâºietoare tristeþe: „Atunci când
ne despãrþim de un om – având certitudinea
sau mãcar speranþa cã-l vom revedea –
durerea este mai suportabilã, dar atunci
când priveºti un om ºi ºtii cã e pentru
ultima oarã când îl vezi, durerea e de
nesuportat”. Autoarea „Fluturilor” nu face
analize psihologice sofisticate ºi nici nu-ºi
propune asta, tumultul lãuntric fiind
surprins în cuvinte simple, ca într-o
conversaþie între prieteni. Deºi i s-a
reproºat schematismul personajelor ºi
17
creionarea lor pe o canava maniheistã, Irina
Binder aduce în scenã câteva figuri al cãror
comportament e complex ºi autentic. Spre
deosebire de monocordul Robert, Matei
este o fiinþã contradictorie ºi surprinzãtoare,
capabil sã treacã prin toate registrele trãirii,
de la adoraþie ºi extaz, la obsesie, furie ºi
nebunie. Un personaj interesant este ºi
domnul profesor Horaþiu, un apropiat al
Irinei ºi un fel de substitut pentru tatãl
pierdut, dar mai ales Luminiþa, o prezenþã
discretã, tonicã, puternicã în ciuda
nedreptei maladii pe care ºi-o asumã cu
demnitate. Dar de departe cel mai reuºit
personaj este „marele absent” al cãrþii, tatãl
Irinei, pe care autoarea îl evocã perma-
nent cu o sensibilã ºi tandrã dragoste filialã,
dublatã de admiraþia necondiþionatã faþã de
cel care a crescut-o singur, a educat-o ºi
a sprijinit-o. Episodul în care un vecin
invidios distruge peste noapte florile pe care
bãtrânul tatã bolnav le plantase împreunã
cu fiica lui este unul dintre cele mai bine
scrise ale cãrþii, dovedind abilitatea Irinei
Binder de a surprinde manifestãrile
emoþionalului în diversele sale forme.
Deºi Robert este un personaj prea
idealizat, apropierea sufleteascã de Irina
este prezentatã gradat, cu fineþe ºi cu
preocupare manifestã pentru rãvãºitoarele
mutaþii lãuntrice pe care le provoacã
aceastã iubire interzisã. Felul în care cei
doi îºi refuzã dragostea, deºi sunt conºtienþi
de ea, duce la paroxism tensiunea eroticã
dintre ei, mângâierile aparent caste fiind
mai tulburãtoare decât un act obiºnuit de
iubire: „Ne atingeam uºor obrajii, evitându-ne
buzele.Ceea ce simþeam depãºea trãirile
(urmare de la pagina 14)
În direct cu Dumnezeu
κi ascundea, de fapt, drama de a fi
când scria: „Doamne miluieºte / Doamne
miluieºte / m-ai fãcut dupã / chipul ºi
asemãnarea / Ta // de ce sunt atât de
nefericit / de ce sunt hãrãzit / morþii oare
Tu care / stãpâneºti iarba câmpului ºi /
pacea mieilor / nu mã iubeºti ºi pe mine”.
În ceea ce îl priveºte, îl iubeºte, dar este
împãrþit între Dumnezeu ºi geamãnul
acestuia ca în poezia „Cine este
Demiurgul”: „Pentru o mare operã / meritã
sã faci / orice sacrificiu // poþi sã sacrifici
/ chiar acea mare operã / dar încã nu s-a
nãscut acela / care sã aibã curajul Satanei”.
Selecþia de versuri, din opera sa, de el
stabilitã în ediþia de autor din colecþia
Biblioteca pentru toþi (Poziþia aºtrilor,
Editura Minerva, 1996) se încheie cu aceastã
18 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
lumeºti. Ne-am jucat aºa câteva clipe,
þinând ochii închiºi ºi visând.” Punerea în
paralel a celor douã iubiri, cea în crepuscul,
pentru Matei, ºi cea realã, rãvãºitoare,
totalã, pentru Robert, cu toate furtunile pe
care aceastã stare de fapt le provoacã în
sufletul protagoniºtilor este atent dozatã ºi
urmãritã cu rãbdare pe tot parcursul cãrþii.
Irina Binder recunoºtea cã nu a fost
preocupatã de realizarea unor descrieri
minuþioase, nici ale locurilor, nici ale
oamenilor. Când o face, totuºi, dubleazã
în mod interesant spiritul de observaþie cu
reacþia intens emoþionalã în faþa locului
descris. Aºa se întâmplã când descrie
marea, la malul cãreia se bucurã de o searã
furatã cu Robert, sau cabana Plaiul Foii ºi
munþii Piatra Craiului, a cãror frumuseþe
este depozitara gândurilor ºi idealurilor
tinerei fete: „Am vãzut Munþii Piatra
Craiului în toate stãrile lor: iubiþi de razele
soarelui, acoperiþi de zãpezi ºi ascunºi dupã
nori pufoºi. Iar cerul avea cele mai
frumoase stele. Aveam impresia cã, dacã
aº fi întins mâna dupã ele, aº fi putut sã le
culeg. Mi-am lãsat acolo mii de vise. Unele
mi s-au împlinit, iar pe altele le-am
abandonat.”
Dincolo de stridenþele lexicale, de
neverosimilul unor situaþii ºi personaje, de
reacþii emoþionale care sfârºesc poate prea
des cu lacrimi sau de-a dreptul cu hohote
de plâns, cartea Irinei Binder vãdeºte
sensibilitate, fantezie ºi variate posibilitãþi
de sondare a sufletului ºi afectelor. Acestea
sunt tot atâtea puncte tari ale romanului
„Fluturi”, pe care autoarea ar trebui sã
mizeze ºi în viitor.
poezie: „Într-o bunã zi a rãsãrit / soarele cu
lumina lui divinã pe cer / toþi oamenii care nu
eram vii / pe acest pãmânt trecãtor / ne-am
ridicat în picioare ºi am bãtut din palme /
pãrea o victorie ce ne depãºea / în altã zi nu
a mai rãsãrit soarele / toþi oamenii care mai
eram încã / în viaþã ne-am plecat / de moarte
capete eterne în pãmânt / Dumnezeu a plâns
cu lacrimi amare”.
Asumându-ºi un „satanism” inocent,
ºi de fapt ludic, Dan Laurenþiu a fost totuºi
mereu aproape de Dumnezeu. Prietenul
sãu, actorul Eusebiu ªtefãnescu,
povesteºte, în volumul Arhivarul clipei
(Semne, 2009), cum într-o noapte, vrând
sã glumeascã, i-a telefonat poetului ºi l-a
întrebat dacã nu are prefixul telefonic al lui
Dumnezeu. La care poetul din Militari i-a
rãspuns cu naturaleþe: „Bineînþeles cã nu-l
am. Eu sunt poet, vorbesc cu el direct”. ªi
putem fi siguri cã aºa ºi era sau, în orice
caz, acum este.
 PROBA EXCELENÞEI
NEVEROSIMILUL PETRU U.
Simpozionul din 5 iunie 2014 de la Piatra
Neamþ in memoriam s-a numit (mulþumesc,
Adrian Alui Gheorghe!) Cãrturarul Petru
Ursache în cãutarea „omului frumos”, dar
tot atât de bine s-ar fi putut numi
Neverosimilul Petru U. De ce? Pentru cã
etnologul, istoricul literar, criticul, publicistul
Petru Ursache a mers, în toate cãrþile lui, în
rãspãr cu estetica urâtului. ªi nu la Karl
Rosenkrantz mã refer acum, ci la faptul cã
populaþia României preferã sã se uite în
geanta Elenei Udrea ºi-n lenjeria intimã a
Mihaelei Rãdulescu, nu în
fântâna trecutului (e sintagma
lui Thomas Mann), în
ignorarea lui Benedetto Croce:
„Istoria e totdeauna istorie
contemporanã”. Bãtrânul meu,
cum îi spunea lumea literarã
iaºiotã (deºi era neverosimil de
tânãr, un tânãr de 82 de ani)
s-a împotrivit cu toatã fiinþa
urâtului care vine din trecut,
dar ºi urâtului actual. Petru a
trãit în respectul valorilor reale,
dupã preceptele educaþiei lui þãrãneºti. A fãcut
ascultare la preot ºi la învãþãtor, i-a venerat
pânã la sfârºitul lor ºi al lui. „Cum merg
lucrurile acum, n-aº fi avut acces la liceu”,
mi-a spus cu infinitã tristeþe Petru. Ei,
învãþãtorul ºi preotul, l-au îndrumat întru
existenþã autenticã. Da, Bãtrânu meu a
deþinut ºtiinþa fiinþei, ontologia. Cine-i va
rãsfoi cãrþile donate Bibliotecii „G.T.
Kirileanu” alcãtuind Fondul Petru Ursache
va vedea ce anume sublinia predilect cu
creioanele lui: om ales în primul rând,
moralã, adevãr, bine, frumos.
„Când se uitã în trecut, generaþia tânãrã
vede altceva decât trebuie sã vadã. E ajutatã
în acest sens de încropeli corect-politice.
Uite, Magda”. ªi mi-a arãtat chapeau-ul
unui reportaj dintr-o publicaþie
(studenþeascã?), semnat Adriana Zãvoi:
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
Magda Ursache
„Priveºte mut în inimã ºi scrie”
(Aura Christi)
Aiudul ºi-a cioplit pãcatele. Despre tinerii
revoltaþi contra comunismului, torturaþi ºi
uciºi intra muros: „Nu mai vrea nimeni sã
creadã cã au pãtimit. Se mulþumesc numai
sã se întrebe: «Cine i-a pus?»”. Iar cineva
conchide: „Erau niºte tineri proºti”.
„Asistãm la modificarea polilor morali.
Puterea culturalã are motoarele centrate pe
istorie corect-corectatã (sublinierea îmi
aparþine, Magda U.), altfel s-ar riposta dur la
blestemãþia asta, mi-a spus Petru ºi niciodatã
nu l-am vãzut mai mâhnit. S-au întors
vremile de rusificare când
«eroul» era Lazãr de la Rusca,
securistul care-i vâna în munþi
pe rezistenþi, ca Ion Gavrilã
Ogoranu”.
*
Petru mã certa, nu era
îngãduitor cu mine când mã
vedea preocupatã de „lucruri
de nimica toatã”. Pe urma lui,
nu mai deschid televizorul,
nu-i mai ascult pe fãcãtorii
de opinie impuºi, cu impact
fabricat la public. Dispreþul pentru lucruri
mãrunte îl avea ºi faþã de omul mãrunt,
care pune mai presus de onoare câºtigul.
Cât despre self-elitã, ea cunoaºte un li-
bido dominandi , un ego puternic
exacerbat. ªi-i dau dreptate lui Jean
François Revel care scria cã acest libido
dominandi e tipic pentru intelectualii
aserviþi clasei politice. Tot Revel îi eticheta
„idioþi utili”, ºtim bine cui.
*
Vã mai amintiþi definiþia intelectualului
formulata de Michel Foucault? „Un individ
cerebro-spinal”, cu creier suplu, agil ºi cu
coloanã vertebralã dreaptã, „cât e
necesar”. Petru Ursache a avut de parcurs
o cursã cu obstacole ºi a câºtigat-o. N-a
pierdut-o el, ci cei care l-au luxat, politrucii.
A fi un cãrturar, un erudit, un savant ºi a
19
nu fi recunoscut ca atare, iar faptul acesta
sã nu te doboare înseamnã sã ai o putere
peste cea a unui ins oarecare. Pentru
neverosimilul Petru U. n-a fost o tragedie,
o sursã de nefericire lipsa premiilor,
medaliilor, indemnizaþiilor. N-a avut
pretenþii, deºi se cuvenea sã le aibã.
Defectiv de pragmatism, atât de stingher
într-o lume pragmaticã în exces, a trecut
prin douã orânduiri ºi, totodatã, prin douã
nereuºite sociale pe potriva calitãþilor lui.
Cu toate astea, nu s-a considerat un învins,
vã rog sã mã credeþi.
Petru Ursache a fãcut proba excelenþei
prin cãrþile lui de etnologie, a condus doc-
torate în domeniu, dar Facultatea de
Filologie, postsocialist de Litere, nu i-a
oferit cursul nici dupã ce activistul Vasile
Adãscãliþei a fost pensionat. Petru Ursache
a predat un curs de Antropologie la
Facultatea de Filozofie, graþie decanului,
profesorul Nicu Gavriluþã.
* voia decât sã fie domesticitã”.
Petru a trecut prin viaþã neîncovoiat
(e vocabula lui Adrian Dinu Rachieru).
Persecuþiile, marginalizarea nu l-au
încovoiat. Cum? L-a ajutat cutuma; ºi-a
tras forþa, siguranþa, speranþa din norma
moralã a tradiþiei. Nu-i deloc un fapt
obiºnuit, cum ar pãrea la prima vedere, sã
trãieºti normal în anormalitate, pãstrându-
þi curat cugetul. E chiar neverosimil.
Datele lui? Modest ºi onest, lipsit de
trufie (nu-i plãcea sã se recomande
profesor universitar). Petru a fost impecabil
în bunãcuviinþã, generos ºi afabil cu
discipolii. A crezut în frumuseþea religiei;
s-a dovedit bun creºtin pe crucea patului
de spital. Sunt calitãþi obiºnuite cele enu-
merate mai sus? Nu, e neverosimil sã rãmâi
om sporit, îmbunãtãþit pânã la capãtul
capãtului. ªi dacã onest înseamnã, frumos
ºi bun înseamnã frumos, atunci Petru a
fost om frumos, de cinstit ºi blând ce era.
* Dumnezeu ºi pe Mamona.
Petru Ursache era prea ca sã placã
politrucilor. Prea instruit pentru ei, prea mod-
ern (Bãtrînu meu a fost tânãr pe viaþã), prea
temerar în abordarea temelor, prea personal,
prea refuznic al „sarcinilor”. O situaþie din
multe? Dupã violentul Decembrie, deþinuþii
politici l-au propus Inspector ºef la Culturã,
în locul lui Ion Þãranu. Cam la vreo lunã,
primarele i-a cerut sã se ocupe de primirea
cu fast a lui Ion Iliescu. A refuzat ºi a
demisionat. Petru s-a dus la scris, la
Mãnãstirea Neamþ ºi s-a întors cu o bijuterie
de carte, Sadoveninzând, sadovenizând...
Neverosimil, nu-i aºa? Cum a scris cartea?
Casa Academiei se desfiinþase (chit cã
20 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Visarion Puiu, proprietarul deposedat la
naþionalizare ar fi preferat sã fie casã de
creaþie, nicidecum loc pentru chiolhanuri
mãnãstireºti). Petru stãtea la pãrintele Paisie,
într-un fel de ºurã-chilie, fãrã luminã
electricã. Când m-am dus sã-l iau acasã ºi
strângeam lucrurile, am auzit un ticãit.
„Ceasul, vezi sã nu-þi uiþi ceasul,
Petrucu”. ªi am dat sã pipai dupã el pe
salteaua de paie.
„Nu-i ceasul, mi-a spus uºor ºovãielnic.
Suporþi ceva neaºteptat? ªarpele face aºa”.
Am sãrit în sus de pe pat.
„Zãu, e cumsecade, nu-þi fie fricã”.
ªarpele alb al casei se cuibãrise în
salteaua de paie. Ticãia nopþi în ºir, îi þinea
companie, dornic ºi el de suflet de om alãturi.
„În fond, mi-a spus Petru, cine de-
cide care-i zeu bun ºi care-i fals? Cine
acordã statutul de animal domestic? Care
s-a nãscut legitim bun de îmblânzit ºi care
s-a nãscut sãlbatic? Vulpea lui Saint-Ex nu
*
Îl simt acum ca pe pãrintele meu
sufletesc. Sufletul lui, bun de pus la ranã
(ºi am avut destule rãni de pansat), ironia
lui cordialã, izvorâtã din inimã seninã.
„Lasã, Magda, te-au scos din presã,
þi-au interzis semnãtura, dar n-ai apucat
sã-l lauzi pe Ceauºescu. Ai scris ca ºi cum
ai fi trãit într-un loc liber. Fãrã echivoc”.
ªi a deschis Cartea Xun Zi la pledoaria
pentru „Omul cel bun. Omul ales”.
„Omul ales nu este îngâmfat, nu este
nici ascuns ºi nu este nici orb, ci cu bãgare
de seamã îºi urmeazã drumul”. Aºa scrie
Sun Þi (Petru îi pronunþa astfel numele,
dacã o fi corect): „Cine merge pe douã
drumuri deodatã nu ajunge nicãieri. Ochii
nu pot privi clar douã lucruri deodatã, nici
urechile nu pot auzi clar douã lucruri
deodatã”. Cu alte cuvinte spuse peste
aproximativ trei secole, nu-l poþi sluji ºi pe
Petru Ursache nu figureazã în volume
de omagii ceauºii. I s-a propus, când a dat
la tipar Titu Maiorescu esteticianul sã punã
eseul sub semnul unui citat din to’arºu’.
Ca motto. „Dacã îmi arãþi, i-a spus
directorului editurii Junimea, unde a scris
Ceauºescu despre Maiorescu, atunci îl
pun, pun citatul”.
*
A cãutat ºi a descoperit frumosul. O
face ºi acum Petru. Deschideþi revista
„Confesiuni” de mai (2014) ºi-l veþi regãsi
scriind despre Frumosul uman.
(continuare la pagina 31)
 NOTE DE LECTURÃ
TEMEIURI CULTURALE
Cãrþile renumitului acad. Mihai Cimpoi,
istoric ºi critic literar, apar ritmic, dupã
tehnica contrapunctului din muzica lui Bach,
într-o coerenþã ce aminteºte de apariþia firelor
de iarbã. Furaþi de ocupaþiile diurne, ne
trezim deodatã cã primãvara a reaprins lu-
mina-n candelabrul castanului. Aproape la
fiecare întâlnire, Domnia sa ne întâmpinã
oarecum discret cu câte-o carte nouã, într-
un firesc ce mã duce cu gândul tot la
miracolul mãrului care, fãrã sã observãm,
îºi pleacã ramurile împovãrate de rod spre
a fi culese. Doar în anul 2013 a definitivat
ediþia pentru Mihai Eminescu.
Dicþionar enciclopedic
(Chiºinãu, Ed. Gunivas), i-a
apãrut eseul Modelul de
existenþã Eugen Simion
(Bucureºti, Ed. Semne). ªi
iatã ultima realizare editorialã
– Esenþa temeiului. Eseuri
monografice despre începu-
turile literaturii române,
Târgoviºte, Ed. Bibliotheca,
2013, 474 p.
Facem vorbire aici
despre un volum cu titlu
heideggerian ce reuneºte
ºase eseuri monografice, unul (primul, aici)
– inedit, publicate ca volume distincte între
2008-2012, la editura „Bibliotheca” din
Târgoviºte, finalizându-se astfel un proiect
literar poliinstituþional început din anul
2006. Drept platformã eseisticã, lucrãrile
monografice au contribuþia urmãtorilor
întemeietori de literaturã româneascã,
aparþinãtori ai arealului cultural
târgoviºtean: Poeþii Vãcãreºti, Ion Heliade
Rãdulescu, Grigore Alexandrescu, Vasile
Cârlova, Ion Ghica ºi Ioan Alexandru
Brãtescu-Voineºti.
De facturã cataliticã, mi se pare
capitolul premergãtor, Spiritul întemeietor,
care se constituie însuºi într-un eseu despre
fenomenologia spiritului întemeierii în
literatura românã. Pornind de la descifrarea
sensului existenþei în raport cu
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
Lina Codreanu
problematica timpului din Fiinþã ºi timp
(1927, conferinþa Despre esenþa temeiului)
ºi din Repere pe drumul gândirii (1988),
cãrþi ale lui Martin Heidegger, Mihai Cimpoi
propune trei forme de concretizare ale
întemeierii pe care le urmãreºte constant
în eseurile cãrþii: „Temei înseamnã, în
accepþia lui (Heidegger, n.n.), posibilitate,
teren, legitimare, iar întemeierea ca atare
se distribuie în trei forme palpabile” (p. 9):
ctitorire, dobândire-de-teren ferm ºi
justificare.
În excursul sãu, criticul analizeazã
diacronic întemeierea
literaturii situatã într-un
ansamblu istoric ºi cultural
caracteristic celor aproape
douã secole: din a doua
jumãtate a sec. al XVIII-lea
– pânã în prima jumãtate a
sec. al XX-lea. Poeþii
începuturilor (îndeosebi
Vãcãreºtii) au avut ca temei
atât conºtiinþa cã scrisul este
o facere (poien), cât ºi
imboldul / plãcerea de a scrie
despre fiinþã ºi fire (rostire
de sine, cum spunea Roland
Barthes) ori despre „trebuinþele
societãþii” (Grigore Alexandrescu).
Ideea, în formã metaforicã, va fi
exprimatã ºi de modernul interbelic Tu-
dor Arghezi în Testament prin „Slova de
foc ºi slova fãuritã/ Împãrecheate-n carte
se mãritã”, spre convingerea cã arta este
urmarea împletirii harului dat cu
meºteºugirea artisticã a versului.
Criticul literar observã c㠄o epocã
întemeietoare are nevoie de instrumente
literare ºi culturale necesare”, amintind de:
sbornice („biblioteci la purtãtor”),
predoslovii, testamentul voievodal adresat
succesorului („vorbire a morþilor”), unele
completate de stihuri, de „înþelepþii”, de
învãþãturi. Într-un fel, se face trecerea spre
„stihuitorul cult”, care devine preocupat
de meºteºugirea stihurilor româneºti,
21
iniþiind ºi cititorul într-acestea, cum o fac
Ienãchiþã Vãcãrescu, Miron Costin, Ion
Budai-Deleanu.
Ctitorirea, afirmã Mihai Cimpoi, e în
conlucrare cu dobândirea-de-teren ferm,
ceea ce aduce în dezbatere ºi procesul
occidentalizãrii, fie prin imitare, fie prin
înnoire compoziþionalã ºi lingvisticã. De
pildã, Budai-Deleanu mãrturiseºte în
Prolog la epopeea Þiganiada, cã pentru
„a forma º-a introduce un gust nou de
poesie româneascã”, „scriptorii” s-au
confruntat cu „neajungerea limbii”, dar au
stãruit în a elabora o „izvoditurã”, numitã
ºi „poeticeascã alcãtuire” ori „jucãreauã”.
Exista o vãditã intenþie a desprinderii de
literatura medievalã, prin care întemeietorii
îºi asumau conºtient statutul de dascãl
(Miron Costin), creator (Macarie),
izvoditor, poetic (Dosoftei, Cantemir) ºi
poet, pe la 1800 (Budai-Deleanu). Cititorul
i-a creat „scriptoriului” / „poeticului” un
statut aparte, situându-l sub aureolã
romanticã, percepându-l ca melancolic,
iubind fãrã speranþã, meditativ, geniu
nefericit… Aºa s-a nãscut Cartea: „Ea nu
este doar lucru tipãrit, ci lucrare de creaþie
ºi invenþie, carte-literatur㔠(p. 15). Cu
supleþe de istoric literar, Mihai Cimpoi
stabileºte linii comparatistice între
revirimentul valorilor din Þãrile Române ºi
contextul cultural coexistent în Occident.
Aici, se puneau liricii timide temeiuri, pe
vremea domniei Vasile Lupu (1634-1653),
în timp ce în Apus erau consacrate
capodopere, neîntrecute vreodatã. Sã ne
gândim numai c㠄divinul brit”
Shakespeare murise în 1616, cu mai mult
de-un secol înainte sã se nascã Ienãchiþã
(1740), primul dintre poeþii Vãcãreºti. Cu
atât mai meritorie râvna fondatorilor de
literaturã româneascã.
Concentrându-ºi excursul asupra faptei
de întemeiere culturalã a cãrturarilor
Târgoviºtei, Mihai Cimpoi face vorbire
despre temele dominante, pe care le
circumscrie barocului, despre rostul
poetului ºi despre perceperea diferitã a
conceptului de poezie. „Creaþia po(i)eticã e
asemuitã creaþiei divine” (p. 21), observã
criticul, argumentând cu viziunea Lumii din
poema Anatolida a lui Heliade Rãdulescu ºi
trage concluzia c㠄Târgoviºtea oferã un
sol fertil pentru aceastã identificare, creaþie
literarã = creaþie demiurgicã, ce va constitui
ºi o clauzã a programului estetic al
romantismului, dar ºi pentru impunerea unei
similitudini revelatoare între începuturile
culturale ºi începuturile literare” (p. 21).
Adevãrat artizan al criticii literare, în
nici un moment, Mihai Cimpoi nu-ºi uitã
22 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
miezul eseistic al studiului premergãtor
mini-monografiilor – Spiritul întemeietor
– ºi concentreazã magistral cele trei linii
de dezbatere într-o fraza de concluzie:
„Spiritul întemeietor, care se vrea
demiurgic, se reprezintã astfel ca o sferã
ce se dilatã (în modul secolului al XVIII-
lea), în care, ctitorind, dobândeºte ferm
un teren, localizeazã un punct al
conºtiinþei de unde percepe existenþa, ºi
se justific㔠(p. 21).
Dupã parcurgerea eseului Spiritul
întemeietor devine previzibil proiectul de
rezistenþã al monografiilor-eseu cãci, prin
apropieri ºi diferenþe, Mihai Cimpoi a
corelat întemeierea ºi evoluþia literaturii
române începãtoare, în plan diacronic ºi
sincronic, cu lumea culturii europene. În
acest sens criticul lãmureºte înzorirea unor
concepte statutare ale literaturii: stihuitor,
poet, autor, carte, literaturã ºi integreazã
scriitorii vizaþi / operele lor într-un
ansamblu occidental.
Studiile monografice din Esenþa
temeiului. Eseuri monografice despre
începuturile literaturii române despre cei
ºase cãrturari din Târgoviºte au un semi-
titlu un care defineºte esenþa spiritualã a
scriitorului ºi a scrierilor sale, toate
raportate la conceptele filosofice
heideggeriene fiinþã, fiinþare, existenþã,
suflet, fire. De pildã: Ion Heliade
Rãdulescu. Panhymniul Fiinþei, Ion Ghica.
Amintirea ca existenþã ori Ioan Alexandru
Brãtescu-Voineºti. Prefacerea firii. De
altfel, acad. Mihai Cimpoi are studii
aprofundate pe aceastã temã (v. Mihai
Cimpoi, Esenþa fiinþei (Mi)teme ºi
simboluri existenþiale eminesciene,
Chiºinãu, 2003, Iaºi, 2007).
Privite în ansamblu, deºi au apãrut edi-
torial ca volume distincte, într-o ritmicitate
anualã, studiile monografice se supun unei
grile dezvoltatoare, alcãtuite fiind din capitole
ce reflectã o metodã de lucru iterantã, astfel
asigurând unitate întregii cãrþi. În aceastã
viziune arhitecturalã, capitolele monografice
se construiesc mai întâi printr-un Argument
auctorial urmat de un Tabel cronologic.
Ambele texte de escortã devin indispensabile
pentru o iniþiere în aventura lecturãrii ºi
înþelegerii aportului scriitorilor vizaþi.
Urmeazã apoi micro-monografiile
structurate în 3-4 subcapitole cu titluri
metaforice, prin care se esenþializeazã ºi
destinul creatorului ºi traiectoriile scriiturii
sale. Toate se finalizeazã cu o radiografiere
a receptãrii scriitorilor, cea mai consistentã
criticã a criticii fiind, în mod firesc, a lui
Ion Heliade Rãdulescu.
 Argument-ul, un fel text-sintezã,
puncteazã elemente de bazã pentru fiecare
din monografiile critice care îi urmeazã.
Mihai Cimpoi racordeazã asiduu încercãrile
de temeluire ºi reuºite ale scriitorilor, în
special ale celor târgoviºteni la pulsul
culturii / literaturii europene. Astfel, efortul
Poeþilor Vãcãreºti care au avut calitãþi de
întemeietori, corespunde pionieratului cul-
tural-literar ºi poart㠄toate însemnele
modernitãþii timpurii”: „Într-un context mai
larg european, Vãcãreºtii au meritul
indubitabil de a impune figura fluentã a
Filosofului sau Intelectualului ºi
conºtientizarea rolului inteligenþei ºi
adevãrului, luminii cunoaºterii, a Soarelui
Platonician” (p. 24).
Prin vastitatea ºi aprofundarea
preocupãrilor culturale, dupã umanist-
iluministul Dimitrie Cantemir, Ion Heliade
Rãdulescu este om al modernitãþii, o
personalitate de talie europeanã, prin care
s-a pregãtit teren fertil pentru afirmarea lui
Eminescu, Hasdeu, Iorga, Cãlinescu, M.
Eliade º.a. Prin Heliade Rãdulescu se
constat㠄deplina identitate între heliadism
ºi europenism. El este un intercultural, un
introducãtor, vorba lui Ibrãileanu, al culturii
europene în literatura român㔠(p. 90).
Spirit supus contradictoriului, Grigore
Alexandrescu „a avut conºtiinþa limpede a
apartenenþei la Totul european ºi univer-
sal, fiind un adevãrat homo europeus” (p.
164), în timp ce Vasile Cârlova, de la care
au rãmas doar cinci poezii, dã expresie
„sufletului mâhnit” ºi ilustreaz㠄mitul
«poetului tânãr» alãturi de mari creatori
exponenþiali, precum Keats, Lermontov,
Labiº (la noi), Trakl, Baratoºvili” (p. 228).
Asemenea, mai departe, „omul
contradicþiilor” Ion Ghica, memoralist ºi
epistolier, este convins c㠄Suntem mai
mult cu Europa…” (p. 304). Chiar dacã
ultimul scriitor monografiat nu este integrat
spiritului european în mod vãdit,
„prefacerile firii, de care e marcat destinal
Brãtescu-Voineºti, ne ajutã sã înþelegem
mai bine relaþiile Eului cu Celãlalt, relaþiile
dintre Înãuntru ºi În afarã, echivalatã de
Jacques Derrida cu relaþia dintre Întuneric
ºi Lumin㔠(p. 372).
Parcurgând, mãcar fugar, Tabelul
cronologic al fiecãruia dintre cei supuºi
monografierii, pot fi descoperite traiectorii
real-biografice ce pot constitui oricând
subiect ficþional. În fapt, scriitorii au avut
destine atât de contorsionate (prin aventuri,
situaþii nefericite, acces la putere, deziluzii),
încât depãºesc fantezia prozatorilor, fiind
eroi nu în literaturã, ci într-o viaþã plinã de
întorsãturi ciudate, determinate adesea de
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
complicaþii evenimenþiale. Amintesc aici
doar biografiile întortocheate, unele
dramatice, altele aventuroase, ale lui
Ienãchiþã Vãcãrescu (orfan, poliglot,
funcþii dregãtoreºti, trei cãsãtorii, moare
otrãvit), Heliade Rãdulescu (vulcanic,
corifeu al culturii ºi al evenimentelor,
arestat, exilat) ori Ion Ghica (instrucþie
serioasã, tatã a ºapte copii, emigrant, om
politic).
Desfãºurarea capitolelor din fiecare
monografie stã sub pecetea câte unui
moto, prin care autorul expliciteazã esenþa
spiritului de întemeietor. Dacã s-ar avea
în vedere doar aceste pilule critice s-ar
forma o idee despre spiritul scriitoricesc
ºi s-ar putea alcãtui o micro-antologie de
portretizãri memorabile. Iatã, de ex.,
câteva frânturi: „Cei patru Vãcãreºti
parcurg întreaga odisee fenomenologicã
a întemeierii (în termenii lui Heidegger)”
(p. 48); „Evoluþia poeziei române din
secolul al XIX-lea se înscrie între
panhymniul fiinþei lui Heliade ºi esenþa
fiinþei lui Eminescu” (p. 96); „Poezia sa
este, în fond, o continuã ars poetica, o
meditaþie asupra rosturilor scrisului ºi
asupra statutului poetului. Din aceste
reflecþii reiese limpede cã el concepe
poezia, în spirit modern, nu doar ca o
creaþie purã, ci ca o facere, ca poien”
(despre Gr. Alexandrescu, p. 180);
„Misterul învãluie figura lui cu aurã de
legendã, datoritã chiar duratei vieþii, vieþii
lui de poet romantic – scurtã, intensã,
tragic㔠(despre Vasile Cârlova, p. 231);
„Ceea ce se impune, în primul rând, în
plan evaluativ, este relevanþa existenþialã
a discursului epistolier al lui Ion Ghica”
(p. 338); „Cazul Brãtescu-Voineºti este
un caz mai rar de invariantã psihicã,
esteticã, general-fenomenologicã. În firea
scriitorului însuºi are loc, ca ºi în sufletul
eroilor sãi, o cumpãnire permanentã a
luminii ºi întunericului” (p. 414).
Remarcam aici, în prima parte,
arhitectonica volumului lui Mihai Cimpoi
– Esenþa temeiului. Eseuri monografice
despre începuturile literaturii române,
vizibilã în plan formal. Dar, e de observat
cã aceeaºi viziune dominã ºi conþinutul
eseurilor monografice, în „esenþa
temeiului” întreprinderii livreºti, cum ar
spune autorul. Sub puterea unor concepte
filosofice ºi simbolice esenþiale în
durabilitatea ºi frecvenþa lor – Adevãrul,
Logosul, Labirintul, Fatumul, Dublul,
Omul – se unduieºte ontologic
personalitatea fiecãrui scriitor.
(continuare la pagina 28)
23
 REVELAÞIILE LECTURII
O CARTE DE MÃRTURISIRI
A LUI GRIGORE LEªE
În urmã cu un sfert de veac, l-am
cunoscut ºi ascultat horind pe Grigore Leºe
nu într-o salã de concerte, ci într-o
împrejurare insolitã: în aula Academiei R.S.
România, unde Comisia de folclor a acesteia,
înfiinþatã la 9 ianuarie 1987, organiza peri-
odic sesiuni de comunicãri. În cadrul unei
astfel de manifestãri ºtiinþifice, un etnolog
maramureºean, Pamfil Bilþiu a avut fericita
idee sã-l aducã pe Grigore Leºe, care a fãcut
celor prezenþi o vie impresie
prin repertoriul original cu
care a venit, prin autenticitatea
horelor, prin vocea sa
inimitabilã. Nu ºtiu dacã
dãduse pânã atunci vreun
concert în Bucureºti, dacã
fãcuse imprimãri la Radio,
dacã apãruse în vreo
emisiune televizatã, ºtiu doar
cã atunci l-am vãzut pentru
prima datã.
Dupã ce s-a afirmat,
dupã ce a dat multe concerte
în þarã ºi în strãinãtate, dupã
ce a fãcut imprimãri de discuri la case de
discuri precum „Amori”, Laussane (1996),
OCORA Radio-France, Paris (2009), dupã
ce a cântat la manifestãri culturale de gen,
precum Smithsonian Folklive Festival,
Washington, Festivalul Vocile Lumii,
Bloomington, Festivalul Montmartre, Paris,
Fest Der Continente, Berlin, Olimpiada
Culturalã de la Atena, Festivalul Þãrilor
Europei de Est, Montreal, Francophonie
Métissée, Paris, Culturescapes, Basel,
Festivalul „Miguel Bernal Jiménez”, Morelia,
Zilele Bãncii Centrale Europene, Frankfurt,
Expoziþiile Mondiale de la Aichi, Shanghai
ºi Yeosu, Gala Premiilor BAFTA, Londra,
– Grigore Leºe a tipãrit o carte, Acum ºtiu
cine sunt. Însemnãri ºi aduceri aminte
(Humanitas, Bucureºti, 2013, 180 p.), o
carte de poveºti ºi întâmplãri „trãite cu
inima”, de evocare a satului sãu, Stoiceni,
24 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Iordan Datcu
din judeþul Lãpuº, a anotimpurilor satului, a
pãrinþilor, a moºului Grigore, a sãrbãtorilor
creºtine, care „toate erau în rostul lor,
nesmintite”, a revelaþiei pe care copilul
Grigore a produs-o pãrinþilor sãi cã ºtie sã
horeascã, hori pe care le-a învãþat de la
mama sa Nãstãsia, de la bunica sa Vãrvara,
de la oamenii din sat. Peste ani, transmutat
la Bucureºti, unde din 2005 este profesor
asociat de etnomuzicologie la Universitate,
nu ºi-a uitat lumea de acasã,
cântã în gând cântecele
învãþate acolo, ºi îºi
imagineazã, nostalgic, lumea
sa de acasã, de demult: „Mã
izolez în cântec – scrie el – ºi
aºa reuºesc, sã mã regãsesc.
Funcþioneazã. E ca o cãlãtorie
în timp într-o lume mai bunã,
mai frumoasã, mai
adevãratã.” Cãlãtor împãtimit,
cautã aceastã lume, cât a mai
rãmas din ea, nu doar pe
meleagurile sale natale, ci ºi
oriunde o mai gãseºte. O
gãseºte ºi o prezintã ºi altora prin concertele
sale, prin intermediul emisiunii „La porþile
ceriului”, unde a adus horitori, dãnþãuºi,
oameni de bizuialã.
Grigore Leºe este un vajnic apãrãtor
al muzicii populare autentice, nu al celei
decãzute în folclor, nu al modelelor false,
nu al compoziþiilor folclorizate. Horea, scrie
el, e greu de obþinut de la cântãtorii autentici
pentru cã aceºtia horesc în intimitate, fãrã
acompaniament muzical: „Horitorului nu-i
place sã fie vãzut când horeºte. Horeºte în
intimitate, horeºte când îi vine, fãrã
acompaniament muzical. De aceea e foarte
greu sã convingi pe cineva sã-þi horeascã.
Chiar dacã o face – din experienþa
personalã vã mãrturisesc – nu o face cu
adevãrat. Trebuie aºteptat momentul când
el se destãinuie sufleteºte, ºi acest lucru
se întâmplã foarte rar. De obicei horeºte
când e lipsit, ºi atunci nu-i place sã fie
vãzut. Pentru el horitul e un leac miraculos,
tãmãduitor, primit de la moºii lui. Îl
considerã un noroc pe care nu toatã lumea
îl are: «Am noroc cã ºtiu cânta,/cã-mi
astâmpãr inima». Pentru ei, ca de altfel ºi
pentru mine horitul este o necesitate. Pentru
ca un om sã se poatã destãinui trebuie sã te
simtã, sã faci parte din comunitate, sã
participi la toate rânduielile satului ºi ale vieþii
lor.” De ce crede Leºe cã a reuºit sã obþinã
hori de la aceºti autentici cântãreþi? „Eu vin
din lumea lor – scrie el – am fost la oi, clãci,
ºezãtori, nunþi ºi înmormântãri. Am dormit
cu ei. Asta a fost viaþa ºi tinereþea mea.
Toate acestea m-au ajutat la cunoaºterea
unor detalii referitoare la psihologia þãranilor,
a horitorilor, la întreaga lor dimensiune
spiritualã, iar acum le pot împãrtãºi.”
Alte ºi alte reflecþii, de fiecare datã
exprimate sintetic, vin sã contureze
portretul spiritual al horelor, al horitului:
cã ele sunt salvatoare, cã deºi sunt
performate la necaz, nu la bine, cã, deºi
sunt cântece triste, ale durerilor, ale
dorului, au un rost terapeutic, cã se
recreeazã neîncetat, pe baza tiparului lor
strãvechi, cã doar cele cuminecate,
spiritualizeazã viaþa, cã horitul nu se învaþã,
ci se moºteneºte, cã el adunã, socializeazã
lumea. În definirea horelor ºi a horitului se
raporteazã mereu un spaþiu definitoriu
pentru ele, Lãpuºul: „În Þara Lãpuºului
încã o mai poþi auzi [horea] atunci când te
aºtepþi mai puþin, sãvârºitã în grumaz, cu
înturnãturi tulburãtoare ºi pauze nefireºti,
horitã «de stâmpãrare» în cel mai strãvechi
stil cunoscut la noi... Dar de ce tocmai
aici? Pentru cã lãpuºenii trãiesc departe unii
de ceilalþi. Casele sunt risipite pe coastele
munþilor, între ele fiind ºi doi-trei kilometri
distanþã. De aceea anunþurile se fac prin
instrumente pastorale, prin trâmbiþe, prin
strigãte hãulite. Viaþa lor este foarte asprã,
iar horile sunt horite la necaz, la supãrare,
nu la bucurie, nu de plãcere, nu pentru a-i
încânta pe alþii, ci pentru ei. Horitul acesta
în grumaz este o adevãratã terapie
energeticã ºi vibraþionalã, modul de emisie
al sunetelor fiind, de fapt, o dirijare a
energiei pozitive cu evacuarea energiilor
negative, acelea care ne fac sã oftãm, sã
avem, la propriu, o apãsare pe suflet. Ca
în cântãrile bizantine, sau dacã vreþi, ca în
mantrele rostite ºi incantate de yoghini.”
Grigore Leºe nu doar horeºte, ci a
vorbit, vorbeºte despre hori cu români ºi
strãini, lista acestora fiind notatã încã din
pagina liminarã a cãrþii sale: Tiberiu
Alexandru, Emilia Comiºel, Al.I.
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
Amzulescu, Mihai Pop, Mihaela Helmis,
Ioan Popescu, Vasile Sav, Charles King,
György Sándor Ligeti, Paola Pozzi,
Francisc László, Valentin Timaru, Horia
Bernea, Iosif Sava, Gruia Stoia, Mihai
Oroveanu, Michael Impey, Horia-Roman
Patapievici.
Cu o bogatã experienþã, cu o solidã
cunoaºtere a cântecului popular în
autenticitatea lui, Grigore Leºe face
afirmaþii tranºante privind personalitatea
unor cântãreþi români celebri. Despre
Maria Tãnase, care s-a bucurat, cât a trãit,
de un imens prestigiu, care nu s-a
diminuat, adãugãm noi, nici dupã o
jumãtate de secol de la moartea ei, Leºe
are urmãtoarea opinie:
„Multe a împlinit Maria Tãnase, dar
un singur lucru i-a rãmas neîmplinit:
muzicile þãrãneºti. Nu era din lumea lor,
le-a învãþat de la intelectuali. Dar nici eu
nu cunoºteam pânã în capãt mãsura
muzicilor orale. Maria Tãnase nu este
oglinda muzicilor þãrãneºti, iar astãzi ne
este prezentatã ca o imagine fidelã a ei.
Greºit. Mulþi încã se mai ascund dupã
chipul Mariei Tãnase, dupã glasul ei... Dar
glasul ei vine dintr-o altã lume, alta decât a
satului. Când dai din tine însuþi, dai
adevãrul. Ea s-a dãruit, era adevãratã, dar
adevãrul ei nu avea de-a face cu muzicile
þãrãneºti. Nu i se potriveau glasul, arãtarea.
Cânta în surdinã, pãtimaº, deforma
intonaþia pânã la obscenitate, cânta
melancolic, liniile melodice erau ajustate ºi
dichisite, ºi asta o îndepãrta mult de stilistica
þãrãneascã. E greu sã fii ce nu poþi fi.” Are
o observaþie criticã ºi la modul cum a apelat
George Enescu la filonul folcloric: „Enescu
a intuit construirea unor moduri care sã
conþinã inedite intonaþii populare, în
Rapsodii, în Sonata a III-a pentru pian ºi
vioarã, în Simfonia de camerã, dar nu a
cuprins întreaga dimensiune a muzicilor
rurale ºi urbane.”
Semnificaþia titlului cãrþii lui Grigore
Leºe, Acum ºtiu cine sunt, este destãinuitã
în ultimul ei rând, din care aflãm cã pentru
a se cunoaºte horitorul a trebuit sã
cãlãtoreascã mult, în þarã ºi în strãinãtate;
aflãm, de asemenea, rostul horilor în viaþa
sa: „Horile mã þin, îmi dau putere, sunt
cãrþile mele, prin ele mã rãsfãþ ºi îmi aflu
liniºtea. Ca sã mã pot aduna, a trebuit întâi
sã mã risipesc. Acum ºtiu cine sunt.”
Cartea, în ansamblul ei, este o fermã
denunþare a mãsluirilor, nãscocirilor, a
nefastelor invenþii în interpretarea
cântecelor populare, o pledoarie pentru
autenticitate.
25
 LIT(ER)OGRAFII
GRÃDINA DELICIILOR
FRANÞUZEªTI
O carte uºoarã, amuzantã, potrivitã
oricãrei vacanþe, este cea a scriitorului
Frederic Beigbeder, (Dragostea dureazã trei
ani, (re)editatã la noi, pusã în scenã de Chris
Simion, La Muse – Teatrul de pe Lipscani),
o prozã cu prizã la public, literaturã
autoreferenþialã, nonºalantã ºi captivantã,
nostimã datoritã luciditãþii (auto)ironice.
Autorul a fost acuzat cã îl pastiºeazã pe
Michel Houellebecq, cã se autopastiºeazã
de la volum la volum (199 de lei ºi Memoriile
unui þicnit), cã e o persona-
litate prea încãrcatã de
controverse, care îºi apropie
cu uºurinþã semenii ºi îi
îndepãrteazã la fel. S-a spus
cã are accentul auctorial al lui
William S. Burroughs din
care lipseºte doar aburul gros
al narcoticului, cã e posedat
de un minimalism accentuat
care dezgustã, dar, cu toate
acestea, scriitorul a izbutit sã
vâneze cu uºurinþã succesul
de public. Om de presã în
viaþa realã ºi om de televiziune
simultan, el îmbracã uºor þinuta autorului-
narator reuºind sã-ºi câºtige tot mai mulþi
cititori pe care, scandalos sau nu, îi seduce.
A fost suspectat de reciclare rafinat㠄modo
grosso, într-un bricolaj psihedelic” (Iulia
Alexa), pânã la a fi perceput ca un simplu
comersant de literaturã. Se pare cã ºi viaþa
realã l-a ajutat în acest sens, în prozã ca ºi
în viaþã, el mãrturisind cã nu-ºi refuzã nimic
din Grãdina deliciilor. Viaþa, publicitatea ºi
literatura, iatã un cocktail existenþial
paradoxal pentru unii, dar irezistibil pentru
Frédéric Beigbeder.
Micul roman este o focalizare asupra
individului, o frescã a societãþii (pariziene)
de consum ºi o analizã a jocului de noroc
al cãsãtoriei (un fel de pariu cu soarta).
Personajul central este un tânãr modern, o
fiinþã rãtãcitã, pierdutã într-un Paris în
care temperatura coboarã sub zero grade,
26 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Magda Grigore
o ciudãþenie umblãtoare care are nevoie de
sãli dosnice, luminate la cãderea
întunericului: acolo, ascunsã în mijlocul
turmei poate în sfârºit, sã se punã pe
tremurat, fãptura umanã în micimea ei.
Pentru cã în viaþã, unde aparent lucrurile
pot fi cotate ca generoase ºi întâmplãrile
la fel, frigul gândirii se poate instala
devreme, rãuvoitor ºi invincibil: În ce mo-
ment m-am rãtãcit? Eu, unul, nu ceream
altceva decât sã vã fac pe plac; nu mã
deranja chiar atât de tare sã
fiu la locul meu. De ce sã n-
am ºi eu dreptul acesta? De
ce în locul fericirii simple,
care îmi fusese fluturatã prin
faþa ochilor, n-am gãsit
decât o complicatã degra-
dare? Sunt un om mort. În
fiecare dimineaþã mã trezesc
cu chef de somn imposibil de
stãpânit. Mã îmbrac în
negru fiindcã sunt în doliu
dupã mine însumi. Port
doliu dupã omul care aº fi
putut fi. Acest doliu straniu
este resimþit de Marc Maronnier în timp
ce se plimbã pe strada pe care a murit
Oscar Wilde – Rue des Beaux-Artes – ºi
personajul se umple de presimþirea propriei
morþi. Dar nu orice fel de moarte, e mortul
viu din frumoasele cartiere, pentru cã Marc
are obsesii de efeb dezertor, seamãnã cu
bãiatul nostru de cartier, cu diferenþa cã
strãbate un cartier de lux, observaþiile sale
vorbind despre dezabuzarea fãrã
perspectivã, a insului care (doar)
cocheteazã cu ideea de reflexivitate ºi
introspecþie. Societatea amorþitã (în) ea
însãºi de prea mult consum are o miºcare
slabã, abia perceptibilã ºi nu ajutã pe nimeni
sã se regãseascã. Acolo, depresia te
subþiazã, tinerii consumã alcooluri
botezate, adorã proiecþiile video cu blonde
siliconate, sex-shop-urile, iar sticlele de
poppers sunt la mare cãutare. E o societate
în care Marc ºi-ar fi dorit sã fie doar un
melancolic, pentru cã i se pãrea a fi o
chestie elegantã, dar societatea îl omoarã
zi dupã zi, îl face sã oscileze între lichefiere
ºi delicvescenþã (proprietatea unor corpuri
solide de a absorbi vaporii din atmosferã
pânã la solubilizare). Indiferent care este
traiectoria peregrinãrilor sale, eroul revine
de fiecare datã la singurãtate, ca la o boalã
ruºinoasã cãreia îi recunoaºte, în schimb,
beneficiul de a-l obliga sã cugete. Fie cã
este vorba de amor, explicat prin metoda
Conué /metoda autoconvingerii (care din
pãcate funcþioneazã doar într-un singur
sens), fie cã este vorba de curiozitatea
experienþei, meditaþiile eroului devin
savuroase: Toate grijile mi se trag de la
incapacitatea mea de a renunþa la o
noutate, de la o nevoie bolnãvicioasã de
a ceda în faþa atracþiei miilor de
posibilitãþi incredibile pe care þi le rezervã
viitorul. E ceva de speriat cât de mult mã
excitã ceea ce nu cunosc, în comparaþie
cu ceea ce îmi este deja cunoscut. ªi ce,
sunt anormal? Voi nu preferaþi sã citiþi o
carte pe care n-aþi citit-o niciodatã, sã
vedeþi o piesã de teatru pe care n-o ºtiþi
pe dinafarã, sã alegeþi orice Preºedinte în
locul celui care era înainte? Marc
Maronnier, 30 de ani, vârsta aia parºivã,
(la care eºti prea bãtrân ca sã fii tânãr ºi
prea tânãr ca sã fii bãtrân), a luat hotãrârea
sã-ºi fie propriul personaj în unicul roman
al vieþii. Nu întâmplãtor eroul este om de
media, om fals, nevoit sã-ºi gonfleze în
permanenþã identitatea/personalitatea. E un
produs de soi al societãþii pariziene bazatã
pe luxul inutil, adorã catifeaua, e prea blazat
pentru a se îndrãgosti cu adevãrat ºi totuºi
prea sensibil pentru a rãmâne indiferent.
ªi oricum prea slab pentru a rãmâne
însurat. De aceea target-ul lui este sã-ºi
îngroaºe dosarul de presã, transformându-
se încetul cu încetul în propria sa
caricaturã, aptã sã mediteze amar la sensul
vieþii: Cum am putut lãsa aparenþele sã-mi
dicteze viaþa în asemenea hal? Se spune
deseori c㠄trebuie salvate aparenþele”.
Eu unul zic cã trebuie asasinate, fiindcã
ãsta e singurul mijloc prin care te poþi
salva… Personajul este epatant, confuz, o
zi morocãnos, o zi jubilant, ºi încercã sã ia
cu asalt fiecare dimineaþã indiferent încotro
îl conduce aceasta. Este rebel, îndrãzneºte
sã-l contrazicã în revelaþiile sale chiar pe
Maestrul Confucius, fiind convins, de
exemplu, cã dragostea nu înseamnã nici
pe departe sã pui mai mult preþ pe efort,
decât pe recompensã, ºi cã sexul e o chestie
de epidermã, adicã o nedreptate (ca toate
lucrurile care au legãturã cu pielea:
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
rasismul, delictul de facies, acneea…). E
un tânãr uns cu toate alifiile post-
modernitãþii, simbol al unei realitãþi vizibil
decadentã, al unei Franþe saturate de
eforturile fãcute pentru a trãi din plin cu
toate simþurile. Fiind un simplu exponent
al acesteia ºi nevrând sã fie altceva, Marc
Maronnier ne prezintã idiosincrasiile unei
societãþi puse pe huzur ºi pe consum.
Oricum, o Franþã platã e de neimaginat
(cum gândea ºi Jean Cocteau), ea trãind
în dezordine „aºa cum alte popoare nu pot
trãi fãrã ordine”. E recognoscibilã întreaga
generaþie a lui Marc Maronnier, vegetativã,
hedonistã ºi social-disfuncþionalã. Între
generaþia aceasta ºi cele precedente s-a
adâncit falia credinþelor ºi a ideologiilor:
niciodatã n-a fost mai violentã opresiunea,
ca în epoca noastrã de falsã libertate.
Totalitarismul conjugal continuã în fiecare
zi, sã perpetueze nefericirea din generaþie
în generaþie. Suntem duºi cu preºul în
virtutea unor principii factice ºi uzate, cu
scopul nemãrturisit de a reproduce la
nesfârºit o moºtenire de durere ºi ipocrizie.
Sportul preferat al vechilor familii
franceze rãmâne distrugerea vieþilor; ºi se
pricep, nu glumã. Mãrturisirile sunt uneori
cinice, aplicabile oricãrui tânãr debusolat
în faþa lipsei de orientare logicã a vieþii.
Astfel, într-o societate consumistã,
dragostea devine ºi ea de consum,
partenerul este doar un produs de care la
un moment dat te plictiseºti, îi pierzi gustul
dorind sã mai încerci ºi altceva. Totul este
seducþie, imagine înfrumuseþatã, aplomb
ºi lipsã de suport. Ironiile referitoare la
problemele sentimentale ºi la cele stârnite
de blamatul divorþ vizeazã oamenii
neconvenþionali, dezinhibaþi, care au
curajul sã jongleze cu limitele în jocul, de
circ, al vieþii. Eticheta anilor petrecuþi în
cuplu sunã dupã modelul urmãtor: În
primul an spui: Dacã mã pãrãseºti, mã
OMOR. În al doilea an spui: Dacã mã
pãrãseºti, o sã sufãr, dar o sã-mi treacã.
În al treilea an spui: Dacã mã pãrãseºti,
desfac o sticlã de ºampanie. Bãrbatul îºi
serbeazã divorþul, merge la petreceri ca sã-
ºi ascundã gândurile, conºtientizeazã faptul
cã reitereazã povestea pãrinþilor (eºuaþi) în
amor, cocheteazã cu sinuciderea, face
referinþe intermitente la literaturã sau
filozofie ºi cugetã la sfârºitul stãrii de
îndrãgostire. Îndrãgostitul poate la un mo-
ment dat sã anticipeze dezintegrarea
poveºtilor sentimentale, surprinde ºi
accentueazã drumul dragostei spre
insuportabil. Eroul îºi schimbã iubitele cu
dezinvoltura cu care îºi schimbã dispoziþia,
cu uºurinþa cu care îºi înregistreazã
27
senzaþiile/noi ºi cu francheþea cu care îºi
motiveazã emoþiile. În finalul cãrþii, eroul
mai avea numai câteva zile pânã la o nouã
decadã de 3 ani, lãsând cititorului intuiþia
asupra intenþiei de a se reorienta în alegerea
unei (alte) femei, un alter ego, rãul-necesar
vieþii. Noul cuplu se naºte dezinvolt din ura
destrãmatã a altor cupluri (eroul se desparte
de soþie/ Anne, iar noua lui iubitã divorþase
de soþ /Antoine – în ideea cã fiecare relaþie
sacrificã ceva ºi începe prin a renunþa la
(alt)cineva. Se poate spune cã nimic din ce
este natural nu poate fi vinovat ºi, prin
urmare, nici condamnat. Referirile la
societatea actualã sunt exacte, reci, detaºate,
iar radiografiile vieþii de cuplu beneficiazã
de multiperspectiva socialã/amoroasã/
psihanaliticã. Dominat de verva narativã,
transpusã vag-cronologic ºi cu refulãri
aduse la suprafaþã din arheologia memoriei,
romanul devine în esenþã un spectacol gen-
eral uman. Meditaþiile personajului se reþin
uºor, fiind extrem de actuale: Generaþia
noastrã este prea superficialã pentru a fi
(urmare de la pagina 21)
Temeiuri culturale
De pildã, în aria filosoficã a Adevãrului
ºi a Logosului stau Poeþii Vãcãreºti ºi
Heliade Rãdulescu: Pe Vãcãreºti „îi
cãlãuzeºte, în toate, Soarele platonician al
Adevãrului” (p. 25), „Heliade Rãdulescu
„cautã un «echilibru între antiteze», o
împãcare sub semnul Marelui Cuvânt” (p.
96). Grigore Alexandrescu ºi Vasile Cârlova
sunt aºezaþi sub semnele Labirintului ºi
Destinului, deoarece primul pare „un rãtãcit
în câmpul labirintic al posibilurilor” (p. 170),
în timp ce Cârlova este prins într-un „cerc
al neîndurãrii fatumului” (p. 231). Tot
astfel, ultimii, Ghica ºi Brãtescu-Voineºti,
cautã febril înþelesuri asupra Dublului ºi
Omului: „Ce face Ion Ghica în calitatea sa
de epistolier care scrie mereu cãtre Celãlalt?”
(p. 321); „Ioan Al. Brãtescu-Voineºti ne
ajut㠖 azi – sã meditãm asupra condiþiei
umane, asupra modului de comportament
în situaþii limitã existenþiale […]” (p. 379).
În subcapitole sunt definite aspectele de
fond ale scrierilor, incluse ferm sub aura
modernizatoare a culturii europene. Trecerea
de la carte la literaturã, adaptarea
românescului la european se face constant
într-o ascendenþã fluentã, în paralel cu
evoluþia culturii ºi civilizaþiei. Instrumentarul
livresc, conceptul po(i)etic ºi discursul narativ
se metamorfozeazã vizibil de la Ienãchiþã
Vãcãrescu la Grigore Alexandrescu ori la
Ioan Al. Brãtescu-Voineºti.
28 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
cãsãtoritã. Oamenii se cãsãtoresc aºa cum
se duc la MacDo. Dupã care zappeazã.
Cum aþi vrea sã rãmânã toatã viaþa cu
aceeaºi persoanã, în societatea zappingului
generalizat? Întreaga trilogie Maronnier
reuºeºte sã creeze atmosferã în jurul unui
personaj romantic – ciclic. Succesul ei se
explicã prin lezarea tabuurilor abundente,
prin stilul ironic ºi autoironic, prin apelul la
stilul direct, la limbajul dezinhibat ºi liber:
un þânþar dureazã o zi, un trandafir trei zile.
O pisicã dureazã 13 ani, dragostea trei. Uite
aºa. La început, este un an de pasiune, pe
urmã un an de tandreþe ºi, în cele din urmã
un an de plictis. Stilul îl determinã inclusiv
pe cititor sã se simtã tânãr, sã anticipeze
mesajul, sã intre în joc alãturi de personaj
ºi, de ce nu, sã fie convins cã ºtie mersul
acelor lucruri tot atât de bine ca ºi personajul.
Inspiraþia lui Frédéric Beigbeder este,
aºadar, beneficã scriiturii. În legãturã cu
ideea cã dragostea dureazã 3 ani – el
spune cu umor cã perioada aceasta… e
deja pentru cei bãtrâni!
Un element component al investigãrilor
monografice este consemnarea receptãrilor
critice, o criticã a criticii, cu care se închide
fiecare capitol. Cele mai consistente ºi
contradictorii interpretãri critice (30 de
studii) privesc personalitatea puternicã ºi
creaþia lui Ion Heliade Rãdulescu (cap.
„Curba receptãrii”). Cu detaºare, Mihai
Cimpoi trece printr-un filtru sintetizator
opiniile critice, menþinând dreaptã cumpãna
judecãþii heliadeºti. Asemenea ºi pentru
celelalte figuri cãrturãreºti.
Dãruit cu o vitalitate spiritualã de
necontestat, acad. Mihai Cimpoi, este un
critic ºi istoric literar cu generoasã
deschidere spre contextualizarea
occidentalã. Deºi aflat sub rigorile unor legi
strâmbate grav de diferite regimuri istorice,
Domnia sa a strãpuns prin puterea
Cuvântului orice încorsetare, cãci s-a
nãscut european într-o provincie
româneasc㠖 numitã acum Republica
Moldova. Ar putea pune cineva sub semnul
întrebãrii europenitatea lui Mihai Cimpoi?
Venit din partea esticã a rotundului limbii
ºi literaturii române, criticul planeazã calm,
cu virtuozitate, peste întreg culturalul
european. Substanþa cercetãrilor de criticã
ºi istorie literarã trimite cãtre Eminescu,
Blaga, Brâncuºi, cãtre literatura
basarabeanã (O istorie deschisã a literaturii
române din Basarabia) ºi europeanã
(Leopardi), cãtre capodopere ºi spre
literaturã începãtoare, dovedind o
capacitatea exegeticã de forþã în arealul
literar românesc.
 ACCENTE CRITICE
Dorina Grãsoiu
VIAÞA CÃRÞILOR
LUI OVIDIU PAPADIMA (1)
Destinul scriitoricesc (ca, de altfel, ºi
cel omenesc) al lui Ovidiu Papadima a fost
unul dintre cele mai sinuoase cu putinþã. A
debutat la o vârstã de-a dreptul infantilã
(11 ani) în Lumea copiilor ºi Adevãrul
literar ºi artistic din 1922 cu versuri, dar
hazardul sau autocenzura l-au împiedicat
sã devinã poet (deºi nostalgia primului
„pãcat” literar îl bântuia, se pare, din mo-
ment ce dupã multã vreme revine în
Gândirea din 1932 ºi, mai apoi, în 1935
cu câteva lamentouri lirice precum:
Stihuitorul plânge, Nostalgii, Pace, Oraº).
Instinctul critic, ºi el manifestat de timpuriu
(în revista ºcolarã Îndemnul a liceului Al.
Papiu-Ilarian din Tg. Mureº semna, încã
din 1927, pe când era elev, recenzii asupra
cãrþilor lui E. Lovinescu sau Gh. Brãescu),
îºi gãseºte – e drept, nu pentru foarte mult
timp – concretizarea în activitatea de
cronicar literar permanent al cotidianului
Calendarul (1932-1933) ºi al Gândirii
(1932-1938). Rodul parþial al acestei
devoþiuni „foiletonistice” va cãpãta
consistenþã ºi coerenþã ideaticã în volumul
Creatorii ºi lumea lor, apãrut în 1943. A
fost ºi un împãtimit traducãtor:
Lautreamont, Gérard de Nerval, Francis
Jammes ºi prozatorul Georges Duhamel
(acesta din urmã pentru prima oarã
transpus în româneºte) sunt numai câteva
dintre numele ce pot fi invocate. Dar, cu
excepþia volumului: Cutremurul din Chili
de Heinrich von Kleist (1947), activitatea
sa de traducãtor s-a limitat strict la perioada
ºcolarã. Culmea ironiei, însã! Debutul edi-
torial – 1937 – îl constituie nu un volum
de cronici literare, nici unul de poezie, ci o
ediþie a Operei lui Anghel Demetriescu, prim
ºi singur (pânã acum) act de reconsiderare
a acestei personalitãþi notabile din secolul
românesc trecut. (De altminteri, însuºi titlul
colecþiei în care apãrea cartea este cu totul
elocvent: Scriitori uitaþi).
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
De aici încolo faptele devin ºi mai
deconcertante. Dacã începând cu 1941
publicã studii (unele de folclor: O viziune
româneascã a lumii, 1941, altele de criticã
literarã: Neam, sat ºi oraº în poezia lui
Octavian Goga, 1942, Poezie ºi cunoaºtere
etnicã, 1944 – toate nutrite de aceeaºi
concepþie etnicistã), în schimb, dupã
apariþia în 1963 a lui Anton Pann.
„Cântecele de lume” ºi folclorul
Bucureºtilor, Ovidiu Papadima se relevã
cititorilor printr-o altã faþetã a
disponibilitãþilor sale intelectuale: aceea de
bibliograf (prin volumul Bibliografia
analiticã a periodicelor româneºti, redactat
în colaborare cu I. Lupu ºi N. Camariano),
dar mai ales aceea de istoric literar,
monografia Cezar Bolliac din 1966 atestând
calitãþile de excepþie ale autorului în acest
domeniu. (De altfel, încã din 1933 ªerban
Cioculescu îl enumera printre tinerii meniþi
a da lucrãri de amplã respiraþie, refuzând
sã creadã cã se va limita la critica
foiletonisticã: „Sunt astãzi o seamã de tineri
critici foarte pregãtiþi pentru studiul de
extensiune [...] Mã gândesc în primul rând
la d. Mihail Sebastian, apoi la d-nii. Pompiliu
Constantinescu, Cantacuzino, Papadima ºi
chiar la d. Eugen Ionescu, dacã bineînþeles
se va decide sã renunþe la maniera sa facilã
de a epata cu orice preþ” (C. Panaitescu,
Azi ne vorbeºte: d. ªerban Cioculescu, în
Facla, an. XII, nr. 802, 1933, p. 2).
La scurt timp – 1967 – o altã surprizã:
monografia Heinrich von Kleist, surprizã
însã numai pentru cei care nu-i
cunoscuserã traducerea din 1947 ºi, mai
ales, permanenta atenþie acordatã
scriitorului german.
În 1968 se reîntoarce la folclor: Literatura
popularã româneascã. Din istoria ºi poetica
ei, iar în 1971 la critica literarã: Scriitorii ºi
înþelesurile vieþii, imagine fragmentatã a
Creatorilor ºi lumea lor din 1943.
29
 Dacã micromonografia Ion Pillat din
1974 nu a contrariat ºi nici nu a ºocat pe
nimeni înscriindu-se printre acele apariþii
previzibile, conforme orizontului de
aºteptare al receptorului, în schimb
Ipostaze ale iluminismului românesc
(1975) a suscitat discuþii dintre cele mai
aprinse fie ºi numai pentru faptul cã pânã
la acel moment despre „luminismul” sau
„iluminismul” românesc se scrisese mult
ºi, în orice caz, altfel.
Dupã acest scurt tur de orizont, pare
cel puþin ciudatã capricioasa devenire ºi
împlinire a unei opere, marcatã de bruºte
cotituri, de neaºteptate schimbãri de
direcþie, de imprevizibile salturi de la un
teritoriu abordat la altul. Personalitate
plurivalentã, cu multiple disponibilitãþi
pentru criticã, folcloristicã, istorie literarã,
dovedind ºi virtuþi de bibliograf,
recunoscut, pe rând, de fiecare recenzent
drept un specialist în domeniu (dar... în
domeniul celuilalt), Ovidiu Papadima se
vedea obligat, într-un interviu din 1977,
sã remarce cu o uºoarã amãrãciune,
mascatã de o amicalã ironie, modul
„limitativ” în care i-au fost comentate
cãrþile de-a lungul anilor: „E tot atât de
adevãrat cã aceastã diversitate a lucrãrilor
mele m-a dezavantajat într-un fel. Am
obiceiul sã spun în glumã cã criticii literari
afirmã cã aº fi istoric al culturii, istoricii
mã calificã folclorist, iar folcloriºtii
ºoptesc uneori cã sunt un excelent
bibliograf. E o glumã, desigur, dar cred
cã existã în ea un sâmbure cam amar:
acela de a constata cã unele din opiniile
exprimate public asupra activitãþii mele
exceleazã în judecãþi limitative” (George
C. Bogdan, Cu Prof. dr. Ovidiu
Papadima, în Orizont, an. XXVII, nr. 35,
1 septembrie 1977, p. 1, 7).
Adevãrul e cã puþini dintre
comentatori s-au încumetat la un portret
sintetic, la o analizã atentã a întregii sale
activitãþi, atât de diversã, desfãºuratã în
planuri ce pãreau multora cu totul
incompatibile (cronicã literar㠖
folcloristic㠖 bibliografie – istorie
literarã!). ªi aceasta pentru simplul motiv
cã nimãnui nu-i venea uºor sã se exprime
în totalã ºi perfectã cunoaºtere de cauzã
despre un alt domeniu decât cel practicat
sau prospectat o viaþã întreagã. Nu e de
mirare, deci, cã istoricii literari s-au limitat
exclusiv la recenzarea monografiilor,
folcloriºtii (atâþia câþi ºi-au exprimat
deschis – adicã public – opiniile) s-au
mãrginit la sublinierea „noutãþilor” în
30 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
materie, iar bibliografii s-au referit strict
numai la impresionantele volume asupra
periodicelor româneºti din perioada 1790-
1858. Se configureazã astfel imaginea unei
receptãri „parcelate”, justificatã (parþial)
de linia sinuoasã ºi imprevizibilã a creaþiei
însãºi.
O dificultate în plus a constituit-o ºi
imposibilitatea înserierii: în perioada
interbelicã criticul fãcea o figurã aparte,
marcând dacã nu chiar o notã discordantã,
în orice caz una disonantã cu linia esteticã
impusã de G. Cãlinescu, ªerban
Cioculescu, Pompiliu Constantinescu,
Perpessicius, Vladimir Streinu în
valorificarea operei de artã. A pedala pe
etnic ºi etic într-un moment în care mai
era nevoie încã de justificãri pentru
apãrarea autonomiei esteticului (dovadã
centenarul Maiorescu din 1940) însemna
a-þi asuma, din capul locului, toate riscurile
ce puteau decurge dintr-un asemenea act.
ªi Ovidiu Papadima ºi le-a asumat. Fãrã
sã ignore criteriul estetic (ba dimpotrivã,
considerându-l implicit ºi, ca atare,
indispensabil judecãrii oricãrei opere de
artã) el a þinut sã reliefeze, totuºi, alte
aspecte, mai puþin evidenþiate de cãtre
ceilalþi confraþi.
E drept, tonul bãtãios, atitudinea deloc
conciliantã („O afirm aici rãspicat pentru
a da încã o datã prilej habotnicilor paznici
ai sacrei izolãri ºi puritãþi estetice sã mã
þintuiascã în singurateca mea erezie”),
modul intransigent în care-ºi susþine crezul
etico-etnic (devenit coordonatã esenþialã ºi
axã primordialã a întregii demonstraþii
critice) nu au fãcut decât sã suscite verva
unor polemiºti de ocazie sau, în cel mai
bun caz, sã atragã din partea „esteþilor”
totala sa ignorare.
Pentru Ovidiu Papadima, însã,
aprecierea creaþiei artistice prin prisma
eticului ºi etnicului a constituit nu doar o
atitudine conjuncturalã (dictatã, sã zicem,
de împrejurarea de a fi fost cronicarul
Gândirii mai mulþi ani), ci o credinþã intimã,
adânc înrãdãcinatã în conºtiinþã încã din
anii fragezi ai formaþiei. Sã nu uitãm cã,
fiu de dascãli, el a fost nutrit în copilãrie
cu marile idealuri pentru care luptase ºi
bunicul din partea mamei, Samoil Balteº,
„vãr primar cu Andrei Balteº, care fusese
redactor ºi apoi girant responsabil la
Tribuna lui Ioan Slavici ºi îºi încheiase
viaþa curând în urma unei tuberculoze
datorate celor 19 condamnãri pentru
procese de presã, în temniþele habsburgice.
Iar Samoil Balteº se alesese doar cu doi
ani de închisoare, în urma acestei
primejdioase rubedenii, dar o plãtise cu
viaþa. Bunica ne povestea mie ºi fratelui
meu mai mic despre Avram Iancu ºi ne
cânta: «Iancule mare,/ Bravule tare/ Cu noi
sã fii»... Vã puteþi închipui ce rezonanþe
aveau acestea în sufletul meu, pãºind cãtre
opt ani vârstã în preajma lui 1916, când
strãzile rãsunau în Tulcea de cântecele:
Treceþi batalioane române, Carpaþii...,
Ardealul, Ardealul ne cheamã ºi La
arme!...” (Areta ªandru. Care au fost
factorii ºi împrejurãrile care v-au format?
(urmare de la pagina 20)
Neverosimilul Petru U.
O repet: trebuinþa modelului de la Petru
o deþin. ªi respectul adevãrului. S-a luptat
o viaþã cu neîncrederea în document. A
replicat „recenþilor” care publicã iarãºi
istorie cu omisiunile de informare. „Ne
trebuie un Raport versus Raport. Cel final
contribuie la bulversarea relaþiei istorie-
adevãr. Fenomenul Piteºti, vârful terorii, e
diminuat. Nu un susþinãtor al comunis-
mului, chiar al Ceauºescului, re-socializat
în formator de opinie anticomunistã,
trebuia sã se afle în fruntea trebii”.
Când a vãzut cã mass-media a
organizat amnezia programatã privind
disidenþa realã, iar oponenþii adevãraþi au
fost înlocuiþi cu cei „lepãdaþi” oportun de
marxism (ca Petre Roman, premierul în
pull roº, trecut de „Le Figaro” pe lista
disidenþilor înaintea lui Paul Goma), Petru
Ursache a scris Omul din Calidor, despre
omul frumos al literaturii române, Goma.
Iar Paul Goma, dupã câte ºtiu, are o singurã
traducere sponsorizatã de ICR sub
directoratul Patapievici, în timp ce Norman
Manea deþine 9, Nina Cassian 3, Eminescu
1, Eugen Ionescu, Ion Barbu, Arghezi,
Rebreanu, Preda, Breban – zero.
* „Un singur lucru îi este clar (ºi de la el
Petru Ursache a luptat cu macularea
neruºinatã a neamului sãu, a prestigiului
þãrii. Rara lui abnegaþie e neverosimilã.
„Tare ne mai place, ricana el, sã vorbim
de inferioritate ºi de provincialismul culturii
noastre, sã ne prezentãm distrofici
intelectual, nehrãniþi, firavi, gata sã
sucombãm. Îi spunem lui Anton Dumitriu
„Pa, Toni!”, râdem de Coloana lui Brâncuºi
ca „sula lui Gutã”, ne numim tribul cu idoli
ca „idiotul naþional Eminescu”.
Seria ETNO, pe care o editez împreunã
cu Valentin Ajder (Petru a pus ochiul lui
albastru pe el la un Librex ºi s-a dovedit
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
Astãzi rãspunde Ovidiu Papadima, în
Scânteia tineretului, an. XLIV, 3
septembrie 1988, p. 4).
Aceste circumstanþe, evident,
exterioare, dar totuºi cu implicaþii profunde
în devenirea interioarã, explicã ºi, într-o
bunã mãsurã, justificã poziþia sa cumva
izolatã în contextul criticii literare
interbelice (izolatã faþã de dominanta
esteticã, nu însã ºi singularã, fiindcã alãturi
de el, împãrtãºindu-i cel puþin crezul etnic,
dacã nu ºi pe cel etic, se numãrau Ion
Chinezu, Octav ªuluþiu, Ion ªiugariu etc.).
editorul frumos) dovedesc contrariul. E
vorba de Etnosofia, Etnoestetica,
Etnofrumosul sau Cazul Mãrie, Moartea
formei.
Ce enervat a fost Petru citind în Istoria
nocturnã a lui Carol Ginsburg cã, în satul
tradiþional românesc, adicã acela autentic,
colinda a devenit „pretext de pomanã ºi
cerºit”. Nu, spune P.U.: „Poate aceasta sã
se fi practicat în alte comunitãþi europene
mai vechi ori mai noi. Nimic n-o dovedeºte
pe teritoriul ºi în cultura românã”. ªi
continuã, argumentând: Colindul lui
Dumnezeu se cântã la icoane, în casa mare,
ca gospodarul sã aibã ajutor de sus în spor
ºi-n belºug. Colindãtorii primesc „produse
binecuvântate în schema jocului ritualic”,
vin, mere, pâine (colaci): „obiecte de cult
simbolice ºi spiritualizate”, „la fel ca vinul,
untdelemnul ºi mirul de la liturghie”. Mai
spune etnologul cã anonimului i se pare o
absurditate ºi o lipsã de eticã profesionalã
sã primeascã bani pentru ceea ce nu-i
aparþine, pentru cã vine din altã parte:
„cuvântul ºi harul divin”. „Cântecul ca dar
este modul de a exista al omului din mediul
tradiþiei, justificând poziþia sa privilegiatã
în totalul zidirii”.
Când s-a „comercializat cântecul”,
precizeazã P.U., „s-au produs ºi condiþiile
dispariþiei folclorului”.
nu se abate) artistului anonim: «Cu cât cânt
cu-atâta sunt»... Este un vers celebra (sau
ar trebui sã devinã celebru), ce poate
rivaliza cu orice poeticã savantã. Ei are o
semnificaþie destinalã, aºa cum i s-a decis
creaturii prin genezã de a fi o fiinþã
creatoare”.
*
Una dintre sentinþele favorite, comentate
în Etnosofia, este: „Taci sau zi ceva mai
bun decât tãcerea”. Sper cã am zis.
(Piatra Neamþ, 5 iunie 2014
Satu Mare, 19 iunie 2014)
31
 LITERE ªI SENSURI
MARIN PREDA – CONFESIUNE
ªI ROMANESC. ÎN CÃUTAREA
TEMEI POVESTITORULUI (1)
Un scriitor rãmâne în conºtiinþa criticii
ºi a publicului printr-o carte. Aceasta
devine Cartea, cea care-l reprezintã, care-
i sintetizeazã gândirea, atitudinea în raport
cu lumea despre care scrie, în raport cu
propria conºtiinþã ºi cu aºteptãrile/
aspiraþiile sale.
Pentru Marin Preda, Cartea aceasta
este Moromeþii, cartea familiei sale, cartea
copilãriei, cum a spus-o de atâtea ori,
cartea care a schimbat paradigma privind
modul de a reprezenta cultural clasa
þãrãneascã. Þãranul nu primeºte artificial
calitãþi atribuite de scriitor, ci aºa este, aºa
îl vede Marin Preda, raportându-l la
modelul din realitate, tatãl sãu, creaþia
preexistentã. „A fost un geniu!”, afirma
Marin Preda despre tatãl sãu. Creaþia se
naºte din capacitatea scriitorului de a
admira creaþia preexistentã ficþiunii: „Nimic
n-ar fi fost viaþa mea dacã el n-ar fi fost
aºa cum a fost, ºi sã privesc moartea furios
ºi cu dispreþ, cãci eu am pãstrat ºi am
descris ceea ce este nepieritor în tatãl meu:
jocul spiritului, puterea de contemplare a
sufletului”. Confesiunea precedã
romanescul sau îi succede în lumina
revelaþiei sensului, a destinului de creator.
Confesiunea este intuiþia, romanescul este
expresia acesteia.
Critica literarã s-a concentrat pe aceastã
Carte, i-a stors semnificaþiile ºi ideile, a
privit-o din toate unghiurile ºi, pe mãsurã
ce opera scriitorului se constituia, a pus-o
în centrul creaþiei sale, ca fiind lumina care
iradiazã peste tot. Personajele au fost
raportate ºi comparate cu Ilie Moromete,
iar considerentul cã toate îl repetã, cã toate
celelalte personaje au un minimum din Ilie
Moromete, tot mai persistent.
Marin Preda devine, astfel, scriitorul
unei opere de pãmânt, ruralã, ºi al alteia de
asfalt, urbanã, inferioarã celei dintâi. Mare
este Preda doar în opera de pãmânt, în
opera, aºadar, inspiratã de lumea
32 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Ana Dobre
þãrãneascã ºi de mentalitatea ei, în celelalte
fiind acuzat de absenþa creaþiei, de
incapacitatea de a crea universuri fictive,
în cele din urmã, fiindu-i imputat
profesionalismul ca scriitor.
Un scriitor este un scriitor mare prin
lumea pe care o ficþionalizeazã, prin stilul
individual, prin modul în care poate sau
nu impune o atitudine în faþa existenþei.
Balzac, de exemplu, era crispat la gândul
cã opera sa nu va beneficia de aceeaºi
atenþie. De aceea, a reunit-o sub titlul
Comedia umanã. Prin urmare, mai bine sau
mai puþin realizate estetic, aceste cãrþi care
o compun reverbereazã aspecte ale lumii
prin care a trecut scriitorul, aspecte pe care
el, martorul obiectiv ºi implicat, le-a vãzut,
asupra cãrora a reflectat, pe care le-a
ficþionalizat atribuindu-le o semnificaþie.
Gabriel Garcia Marquez aspira sã creeze
din cuvinte viaþa, sã o sugereze din câteva
linii, iar universul pe care l-a creat, cu
spaþiul miticului Macondo, îl poartã ºi îl
reprezintã în faþa lumii întregi, în plus sau
în minus.
Raportat la marii scriitori, Marin Preda
þine strâns competiþia, deºi cele mai multe
ºi mai dese comparaþii s-au fãcut cu Liviu
Rebreanu ºi Zaharia Stancu. În compania
unor Balzac, Stendhal, Caragiale,
Cervantes, Marquez, John Steinbeck, W.
Faulkner, arta lui Marin Preda ºi-ar revela
din plin virtualitãþile, iar romanescul sãu ar
putea accede la universalitate.
Þãranul pe care l-a creat, Ilie
Moromete – prototipul, ceilalþi fiind copii
imperfecte, valorificând trãsãturi
potenþiale, intuite ale modelului, are
strãlucirea pe care i le dau inteligenþa ºi
umorul, ca ºi tendinþa de a se elibera de
obsesia pãmântului. Dar, în aceste
frãmântãri ale personajelor sale, Marin
Preda nu se regãsea. El era frãmântat de
tema sa, tema povestitorului, de propria
spunere, de confesiunea sa. Între
confesiune ºi romanesc, Marin Preda
simþea nu neapãrat o prãpastie, dar o mare
distanþã. Este distanþa dintre cum te vezi
tu ºi cum te vãd alþii, distanþa dintre
ficþiunea propriu-zisã ºi ficþiunea propriei
persoane, dintre ficþiune ºi ficþionalizare.
Cât transpare în Don Quijote, de exemplu,
din frãmântãrile lui Cervantes? Dar în
quijotism, ca atitudine în faþa existenþei,
este ceva ºi din atitudinea, din tema lui
Cervantes însuºi. Indirect, opera îl spune
pe Cervantes, aºa cum Moromeþii îl spune
pe Marin Preda, moromeþianismul
traducând viziunea sa asupra vieþii ºi a
existenþei, mãrturisind despre modul în care
scriitorul ºi-a cucerit destinul.
Aici intervine la Marin Preda temerea
de a nu-þi greºi destinul, de a veni în
întâmpinarea lui ºi de depãºi subdestinul:
„Mare problemã pentru individ e sã nu-ºi
greºeascã viaþa. E cumplit sã fii destinat
sã faci binele ºi, în loc sã faci binele, sã fii
silit de împrejurãri pe care n-ai ºtiut sã le
învingi sã faci rãul. Vei duce o existenþã
chinuitã, ros de remuºcãri, sfâºiat de
dorinþa de a te împlini. Cãci destinul nu
înseamnã asigurare. Existã un subdestin,
un hazard, un ce nedeterminat pe care
omul trebuie sã-l cucereascã. Abia dupã
aceea începe sã intre în funcþiune destinul,
ºi nici atunci complet, purtând mereu cu
el ameninþarea de a-l scãpa. Oamenii morali
se înºalã crezând cã un om sortit sã facã
rãu ºi silit de împrejurãri potrivnice sã facã
bine e un om salvat. Iatã marea eroare a
creºtinismului! Chinurile unui astfel de om
nu sunt mai puþin înspãimântãtoare decât
remuºcãrile unui om bun care a sãvârºit o
crimã. Pe de altã parte, atenþia oamenilor
ºi a întregii suprastructuri este îndreptatã
totuºi asupra creaþiei, promovând-o ºi
slãvind-o, ºi blestemând ºi ponegrind
distrugerea. E o manifestare naivã, cãci în
lume domneºte nestingheritã legea
implacabilã a luptei pentru cucerirea
destinului, a conºtiinþei cã faci ceea ce
trebuie sã faci”.
Pare a nu fi departe de adevãr nici ideea
cã Victor Petrini este un Ilie Moromete
trecut prin universitate, dar nu evoluat
sufleteºte, cãci personajul de þarã are
aceeaºi capacitate speculativã ca ºi
personajul de oraº, înrudiþi fiind, deci,
spiritualiceºte. Nu e departe de adevãr nici
ideea cã un scriitor se repetã în propria
creaþie, dupã modelul unui Demiurg roman-
tic. E departe de adevãr, însã, obsesia cu
care s-a accentuat o laturã a creaþiei sale,
obnubilându-se, din comoditate, altele.
Scriitor de vocaþie, profesionist, în
limbaj tehnic, Marin Preda are capacitatea,
visatã de Gabriel Garcia Marquez, de a
însufleþi cuvintele, de a prinde palpitaþia
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
vieþii din câteva nuanþe, din câteva linii. Deºi
se declara „împotriva profesionalizãrii
artei”, el credea în profesia de scriitor.
Asupra acestui aspect medita în Jurnal
intim, delimitând între vocaþie ºi
profesionalizarea supusã unui birocratism,
unui angrenaj social, unei ideologii: „Ideea
de profesie e o idee care pare sã facã parte
din efortul uman firesc. Eu cred însã cã ar
fi mult mai bine ca arta sã rãmânã în afara
expansiunii individuale ºi naþionale, deºi
acest lucru e foarte greu de conceput ºi ar
pãrea cã ar încetini progresul artei”. Arta
nu slujeºte unui sistem, ci este expresia
unei vocaþii: „Dar mie tot mai mult mi-ar
plãcea ca scriitorul sau artistul sã nu se
aºeze la masa de lucru decât dacã are o
mare dorinþã sã exprime ceva deosebit. La
ce bun ca istoria unei literaturi sã cuprindã
de pildã o mie de autori pe care nu-i mai
citeºte nimeni? N-ar fi mai bine sã fie doar
zece, dar pe care sã-i citeascã generaþiile
cu plãcere? Sunt convins cã istoria
literaturii cehoslovace cuprinde peste o mie
de autori, dar lizibili nu sunt decât doi-trei:
Hašek, Èapek ºi Kafka. Atunci, la ce bun
toþi ceilalþi? Se spune cã pe Rebreanu îl
încuia în casã soþia lui ca sã lucreze. Ce
prostie! Rebreanu, cât a fost tânãr, a scris
cu plãcere trei cãrþi bune, Ion, Rãscoala,
Pãdurea spânzuraþilor, operele lui
ulterioare, de profesionist, sunt cel puþin
neglijabile”. Profesionalismul în art㠄duce
la necesitatea socialã de a avea, pe planul
unei culturi, o literaturã”, aºadar, creeazã
impostura, veleitarismul: „(profesiona-
lismul în artã) creeazã aºa o muscãraie de
artiºti, dintre care unii sunt aºa de pricepuþi
în a se declara mari ºi a se pune cu atâta
zgomot în serviciul marilor idei ale vremii
sau puternicilor zilei, încât, chiar dacã nu
reuºesc întru totul sã dãuneze creaþiei
autentice a celor cu adevãrat chemaþi sã
creeze, reuºesc totuºi sã se bucure de
roadele dulci pãmânteºti care li se cuvin
doar celor din urmã”. Scriitorul autentic,
profesionist este scriitorul de vocaþie, acela
care are capacitatea de a eterniza, în
Cuvânt, viaþa, de a-i da o semnificaþie, pro-
pria semnificaþie, viziunea ordonatoare.
Aceastã capacitate de creaþie se
verificã peste tot, în opera romanescã ºi
în confesiune, acolo unde se poate decela
tema povestitorului. Existã la Marin Preda
o nevoie acutã de confesiune, de
mãrturisire, de mãrturisirea care reveleazã.
Victor Petrini, de exemplu, þine un jurnal
pe care-l intituleazã Era ticãloºilor,
aspirând ca propria confesiune sã se
constituie, peste timp, în mãrturie, în docu-
ment acuzator.
Aceeaºi imperioasã necesitate ºi în
ceea ce-l priveºte pe omul Marin Preda,
33
scriitorul din micile ºi din marile evenimente
ale vieþii. Intenþiona ca prin jurnalul pe care-
l scria sã lumineze: sã lumineze propria
viaþã, sã lumineze, ca scrisorile lui
Dostoievski, pe dedesubt opera, sã elimine
ambiguitãþile, convins cã, uneori, trecutul
este o ficþiune a viitorului, cum îi spunea
lui Sorin Preda. O întâmplare relatatã de
Sorin Preda în Moromeþii. Ultimul capi-
tol, lumineazã în sensul dorit de scriitor.
Aflaþi la Capºa, Sorin Preda, Marin Preda
ºi Eugen Simion, scriitorul ºi-a întrebat
nepotul: „Peste ani ºi ani, când eu n-o sã
mai fiu, ce vei spune despre mine?”,
atrãgându-i atenþia cã trebuie sã-ºi
preþuiascã amintirile, trecutul, aºadar,
subliniind c㠄prezentul nu este ce pare”,
cã, uneori, „prezentul este doar felul în care
viitorul îºi imagineazã propriul trecut”.
Confesiunea susþine romanescul, eliminã
neclaritãþile, pãstreazã geniul omului ºi
geniul operei.
Cum spunea Albert Camus undeva –
unii scriitori îºi lasã geniul în viaþã, alþii, în
operã. Taciturn ºi introvertit, Marin Preda
ºi-a lãsat geniul în operã, marea misiune a
vieþii sale pe care a conºtientizat-o ºi a
asumat-o. El lasã aceastã puternicã
impresie atunci când mãrturiseºte, dând
scrisului o valoare peremptorie: dacã aº ºti
cã mor, mi-aº lua toate mãsurile sã pot
scrie, dar mãsurile de a-mi salva viaþa nu
le-aº lua...
Despre pasiunea scrisului avem
aceastã mãrturie din Jurnal intim: „Altã
obsesie sã nu mai existe în afarã de scris,
altã pasiune sã nu mã mai viziteze. Arta nu
trãdeazã niciodatã dacã îi jertfeºti
consecvent tot ceea ce ai mai bun. E
singura pasiune care creºte din propriul ei
foc ºi pe care numai moartea o curmã”.
Exasperarea cã nu va mai putea scrie îl
marca într-o perioadã dramaticã a vieþii
(1958-1959), când trecea prin criza
despãrþirii de Aurora Cornu ºi printr-o crizã
a creaþiei: „Ce voi face dacã nu voi scrie?
Ce voi face cu timpul? Ce voi face cu
natura înconjurãtoare, cu lucrurile, cu
obiectele din odaie, cu oamenii pe care îi
voi întâlni la masã? Vederea tuturor
acestora nu mã bucurã încã, natura
continuã sã mã neliniºteascã, obiectele sã
mã angoaseze. Iar când neliniºtea ºi
angoasa cedeazã, îmi amintesc cã la vârsta
de 36 de ani n-am încã familie ºi cã sunt
încã departe de a avea, nu pot sã mã
gândesc liniºtit la viitor. Orice gând de viitor
îmi aminteºte de eºecul actualei mele
legãturi cu Aurora. Deci numai scrisul mã
poate salva de toate, numai conversaþia
aceasta intimã cu lumea poate sã aducã
uitare ºi seninãtate în inima mea. Aºadar,
încã o datã, astãzi, trebuie sã încerc sã
34 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
scriu (s.n.)”. Creaþia este salvatoare: „În
literaturã, în creaþie, acolo se aflã domnia
spiritului meu”...
Scriindu-ºi memoriile, cãci viaþa accede
inexorabil spre creaþie cãpãtând un sens,
Gabriel Garcia Marquez credea cã omul
are trei vieþi: viaþa publicã, particularã ºi
secretã, viaþa secretã fiind aceea pe care
scriitorii o povestesc, transfigurând-o în
fantasmele pe care le creeazã. În acest
complex de trãiri, revelaþii, semne, imagini
ºi simboluri, el decela sensul: a trãi pentru
a-þi povesti viaþa, iar viaþa sa se confundã
cu opera: „toatã viaþa mea este încifratã în
operele mele”. Confesiunea ºi romanescul
se confundã, viaþa se ficþionalizeazã, op-
era îºi reveleazã realitatea, adevãrul.
Aceastã înlãnþuire, aceastã întreþesere
de planuri existã ºi la Marin Preda. Vorbind
despre opera sa într-un interviu cu Ilie
Purcaru din 1962 (în Creaþie ºi analizã,
pp. 304 +urm.), raportându-se, din inte-
rior, la universul pe care-l crea, scriitorul
fãcea câteva nuanþãri necesare pentru a-i
înþelege relaþia dintre vocaþie ºi aspiraþie:
„Cred în existenþa unei teme a
povestitorului”. Obsesiile scriitorului se
rotesc în jurul necesitãþii de a surprinde
adevãrul vieþii, de a-ºi clarifica raporturile
cu lumea: „Prima mea obsesie, înainte de
a concepe o poveste sau un roman, este
ca ceea ce scriu sã fie adevãrat, sã aibã
viaþã, cititorii sã creadã cã totul a fost real.
Eu nu pornesc de la idei sau sentiment în
mod unilateral, ci mã gândesc cã trebuie
sã realizez o lucrare credibilã. Temele mele
preferate sunt cele din lumea þãrãneascã.
Tot timpul am fost dominat de sentimentul
universului copilãriei mele þãrãneºti pe care
am vrut sã-l reconstitui. Când s-a produs
prima încercare, atunci mi-am dat seama
cã acest univers cuprindea în el fapte ºi
evenimente care implicau familia ºi chiar
întregul sat. Descoperind acest lucru,
posibilitãþile mele de investigaþie în lumea
þãrãneascã s-au lãrgit. Posedam o cheie
pentru cunoaºterea lumii. (...)
Scriitorului, care posedã totuºi o cheie,
îi este mai uºor sã se orienteze în
realitatea respectivã ºi sã-ºi orienteze ºi
subiectele. De aici, veþi înþelege foarte
uºor cã nu voi abandona niciodatã tema
þãrãneascã, fie ºi pentru motivul cã este
o temã major㔠(s.n.) (Interviu de S.
Sîrbu, iunie 1964).
Desigur, Moromeþii tuteleazã domina-
tor acest univers. Însã, Moromeþii, cartea
vocaþiei, este o reprezentare a lumii
copilãriei aºa cum se constituise în timp
ºi, scriind-o, scriitorul s-a lãsat purtat de
tema þãranilor, lipsindu-l de tema
personalã, intimã, tema povestitorului,
tema aspiraþiei, aºadar.
 LECTURI
CEL MAI ANTIREALIST
SCRIITOR ROMÂN
Personalitate literarã de incontestabil
prestigiu, Marian Popa (autorul monumentalei
lucrãri „Istoria literaturii române de azi pe
mâine”) s-a aplecat asupra operei scriitorului
George Anca, aproape cu totul inaccesibilã ºi
neacceptatã pânã acum, întrucât s-a arãtat
marcatã, într-un elan al spiritului, de o viziune
anarhicã, înþeleasã ca rupturã de real,
dezarticulare, discontinuitate ºi adâncire, fãrã
precedent prin manierã ºi radicalitate în
literatura românã. Studiul critic
care a rezultat, expresie a unei
valorizãri singulare, e intitulat
simplu – „Anca” (Ed.
Bibliotheca, Târgoviºte, 2013).
Apodictic ºi demonstrativ
în întregime, Marian Popa îºi
sprijinã demersul pe douã
premise. Prima, premis㠖 „Cu
termenul «dodii», Anca 1.
Specificã texte proprii ºi ale
altora; 2. Indicã natura ºi
calitatea unor realitãþi
exterioare sau mentale. Aceste
valorificãri indicã faptul cã el
acþioneazã premeditat”. A doua. premis㠖
vorbirea „în dodii” a lui Eminescu, aflat în
ultima faza a bolii sale, pronunþând idei ºi
cuvinte, care nu aparþin nici unei limbi, dar
în tiparul metrului antic (întâmplare atestatã
în vreme de Constantin Simion, un apropiat
al poetului). Acest comportament lingvistic,
în detaliu comentat de cãtre critic, s-ar
rezuma prin ideea modernistã a eradicãrii
conþinutului prin formã.
Având ca premisã logica haosului,
cãrþile lui George Anca (poliglot, om de
vastã culturã) sunt dodiate, fiind concepute
ca mixturi (poezie, prozã, dramaturgie...).
Prin urmare actul critic se aplicã pe
ansamblu. „Nimic nu este mai original ca
haosul” (Friedrich Schlegel), armonia
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
Niculae Ionel
absolutã a începutului. Europeanul, subli-
niazã Marian Popa, e definit de dualitãþi,
cu care se pot produce dodii simple,
absurditãþi, însã Anca se distinge prin
depãºirea dualului prin trãire de tip hindus.
El nãzuieºte spre o artã a scrisului în
temeiul unicitãþii textului haosului pentru
un cititor unicat: „Nu statuie dupã om/
carte nu dupã monom/ nici binom nici
astronom/ cã ne potopi sodom/ tu pe cine
eu pe gnom/ fãrã de nici un
incom” („Om”). Ceva (o
idee, o tezã) poate fi dedus
din astfel de texte, dar cu
destulã neclaritate.
Aºa cum este arãtat a fi
preocupat, în secþiunea
„Dodism” din volumul
„Ibsenienii III”, George
Anca, în privinþa vocabulei-
temei, strânge o seamã de
opinii de prin 1970 ale unor
personalitãþi culturale.
Bunãoarã, opinia lui V.G.
Paleolog, o dodie ea însãºi,
presupusã a lui Brâncuºi, porneºte de la
Unul (agentul multiplicãrii). Altã explicaþie,
a lui Iorgu Iordan, e strict lexicografic㠖
dodii, cuvânt onomatopeic, însemnând „a
vorbi în neºtire, a bâigui”, cu singular în
afara vorbirii populare, având sensul de
„nãzbâtie, bazaconie”. Dodu ºi diminutivul
Dodeþ, porecle pentru cei ce vorbesc „aiu-
rea”. Iar Vasile Voiculescu, la rândul sãu,
precizeazã, cã glosolalia apostolicã nu e
dodiatã, ci e produsul unei stãri de transã
a unor sectanþi, de unde caracterul peiorativ
al termenului. Interesant rãmâne faptul cã
Voiculescu întrevede o posibilã poeticã, în
care „dodiile, exploatate inteligent, pot fi o
revelaþie literarã, o formulã poeticã
originalã, româneascã”. „Pe Anca,
35
vorbitorul despre ºi în dodii-dodire ca mod
euristic: a gãsi ceva la întâmplare –, l-ar
putea ajuta Jacques Lacan”, conchide
Marian Popa.
E limpede, din întregul analizei critice,
cã George Anca îºi asumã suprarealismul
depãºindu-l în profunzime, Urmuz fiindu-
i precursor. O prezentare a bibliografiei
sale, cred, ar stârni nedumeriri (la, fel
trimiterile unor citate), pentru cã el supune
dodierii nu numai cuvinte, conformaþii ºi
formaþii de cuvinte etc., dar ºi titluri (adesea
cu majuscula plasatã anapoda). Cãrþile îi
sunt dodii prin sfidarea unor convenþii de
structurare (colecþii de texte, montaje,
crestomaþii). Dar, dupã cum prezentul
studiu lasã a se înþelege, ceea ce, la alþii, ar
fi socotit simplu piºicherlâc, atinge prin
Anca, din plin, insolitul. Cãci lumea, pentru
un astfel de scriitor, nu are sens, ci sensuri,
suprasensuri. Fiecare în parte, literã,
fonem, cuvânt, modulare acusticã a
cuvintelor ori chiar modulare graficã a
acestora, egaleazã cu un sens. Este scornitã
pânã ºi „sexualitatea, dintre consoane ºi
vocale”, extinsã ºi la nivelul propoziþiilor.
Decontextualizate, îndeosebi cuvintele sunt
puse în disjuncþii ºi coliziuni îndrãzneþe,
cãpãtând o nouã calitate, de senzaþie brutã
ºi ºocantã intensitate. Comentariul critic,
în temeiul citatelor, relevã o deschidere de
sine a scriitorului, decisã ºi lipsitã de
prejudecãþi, pãrând a fi orientatã într-o
tentativã obstinatã, de a accede la secretele
originii literaturii în genere.
Sinonim într-un fel cu dodierea, jocul
(treaptã de afirmare a simþului estetic) e
diagnosticat ca practici la tot pasul în pa-
ginile critice. „Anca pare a scrie tot timpul
ºi oriunde, se evocã mereu caietul ºi pixul,
ba începute, ba terminate, ba pierdute. Un
procedeu al notaþiilor de carnet e
prescurtarea. «Dar sã notez aici, pe scurt,
ce mi s-a mai întâmplat în leg. cu ac.
cãlãtorie.»; «La un mom. dat, era f. multã
lume.» („Roboam”). Desigur, acest tip de
redactare este propriu cãlãtorului, dar Anca
noteazã parcã pentru a trãi notaþia, nu
pentru a pãstra informaþia: Ce canonire
retro. Iaºi, vedem ºi de Cluj, ºedeai pe
scaun, tichie mov. Ne-om fi cunoscut. Te
farisei Moldovei, Coziane. Crasna scrisã.
Non calende. Cãlãtorii ca vedere, pe tãiate.
Spre Vest, ca sã ajungi ºi Rãsãritul. Ieºi
din tine ca sã te (re)vezi. Plecare-ducere-
ajungere, cãlãtorie egalã cu destinaþia, ba
încã, dinainte-dinapoi-din loc-vreme.
36 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Cancer spiritual de voie. Cãlãtor pe brânci,
practicant nevãzutului, netulburatului.
Ce-am scris aici?» („Rechinuri”) – gãsim
la capitolul „Tipuri de redactare”. Citatul
este un model de „redactare steno-
gramatic㔠– notaþii rezumative, concise,
sincopate, secvenþiate (secvenþele,
configurate indefinit, sunt considerate de
Anca fractale). Cu aparenþe haotice numai
pentru cititor, o astfel de redactare este
eficientizatã, în sensul conciziei, prin re-
nunþarea la conjuncþii ºi semne de
ortografie, prin mono- ºi bisilabism lexical
sau prin emisii de oralitãþi dialogate: „–
Dormi? – Nu dorm. – Mã doare capul. –
Dormi. – Mã doare. – Pune-þi-l pe-al meu.
– E greu. – Nu-l schimba, suie-þi-l. – Nu
se miºcã. – Explozie. – Nici atât. –
Bombardã. – Îmi crapã. – Þine-te. –
Furnica, înãuntru. – Pe ea. – Mi-a cãrat
crabul. – Chef. – De moarte. – Þþ. – Pune-
þi tu capul...”.
Un alt tip de redactare, semnalat de
Marian Popa, e reprezentat de dodiile prin
liste de enumerãri: „plecarã la denie/ fãr’
europenie/ arsenic Arsenie// Zamfira
Pissiota/ a Frosei papiota// Saon metoc
monahe/ mierluþã fãrã Bach e / Niculiþel
ce ah e/ garafelor valahe// Ciolanu din
Smãrãndeni/ Sihastrul din Ploscuþeni/
Zenia, din Alexeni/ arieni iranieni// iar
Poiana Mãrului/ muþunoaie omului/ Lepºa
Maica Domnului// Valea Neagrã Vãrzãreºti/
Buciumeni Vladimireºti// Gologanu
Mãxineni/ Adam Eva Buciumeni/ Agapia
Bistriþeni/ Horaiþa Cetãþeni// cnuta cã nu
ºtii de bãþ/ Capºa Hlincea Dobrovãþ// numai
toacã numai schit/ Sihãstrie Neamþ Nechit/
Gorovei nelãcruit// Ceahlãului la carâmb/
Pângãraþi Bucium Hadâmb?/ Verona Almaº
pe gâmb” („ce-am pierdut. Partea
nimãnui”). Scriitorul, în faþa
inexprimabilului, plãcerea excesivã de a
deforma prin înºiruire haoticã, surparea
unei ordini instituite pentru o nouã aºezare
visatã, orice...,
Selectate tipologic, citatele prezentului
studiu sunt percepute ca tulburãri, pânã la
destrãmare, ale unor încremeniri
silogistice! „Duminicã, zi de odihnã./ Eu,
cu ce sã mã odihnesc? / Pãi, sã care pe
care./ Eu sunt George Anca”. Este
contrazisã astfel doar logica, nu ºi
adevãrul, atotcuprinzãtor ºi indiferent de
ce are. Ni se oferã privirii ceva ca o fantã
foarte îngustã, prin care putem pãtrunde
spre o vastitate lãuntricã ce, oricum, nu
se cunoaºte decât pe sine. „Anca nu are la
dispoziþie un happy-end, dar nici mãcar o
finalizare, pentru cã nu are un început, iar
Haosul nu are un semn. Happy-end
înseamnã, truistic explicând, istorie. Haosul
nu are istorie, este un conglomerat dodiesc,
de subdodii. Nu existã ideea de capitol. [...]
Fãrã istorie, nu existã nici structuri mul-
tidimensionale, chiar ºi convenþia
antologicã este eliminatã, în favoarea unei
colecþii cu efecte contrastive frizând
hazardul” – constatã Marian Popa.
Niciodatã început ºi terminat, impregnat
de atâtea indeterminãri ºi deschideri
simbolice neunite, textul, am impresia,
devine un univers în expansiune, cu
noþiunile culturale pulverizate, însã dominat
de emoþii ºi sentimente – un fel de
neoarhaism de tip brâncuºian, în
transpunere literarã, aº spune.
Sunt semnalate, sub titlul de paradoxe,
silogisme ale dodierii, construcþiile
sistemice false, cum ar fi aceea în care
ideea de asociere se impune forþat pe ideea
de disociere: „Dar nu cade cerul/ cã îl þine
fierul/ n-o sã, cadã fierul/ cã-l îngheaþã
gerul/ n-o sã cadã lumea/ cã o þine huma/
n-o sã cadã huma/ cã o þine muma/ N-o sã
cadã þara/ cã o þine scara/ n-o sã cadã
scara/ cã o þine zarea/ No sã cadã omul/
cã îl þine pomul/ n-o sã cadã pomul/ cã îl
þine lemnul/ N-o sã cadã sinea/ c-o þine
lumina/ nu cade lumina/ cã o þine cina/ Nu
cade eroul/ cã îl þine oul/ N-o sã cadã oul/
cã îl þine hãul/ N-o sã cadã capul/ cã îl þine
acul/ n-o sã cadã acul/ cã îl þine sacul/ Nu
cade privirea/ cã o þine firea/ n-o sã cadã
firea/ c-o þine zidirea/ N-o sã cadã piatra/
cã o þine dalta/ n-o sã cadã dalta/ cã o þine
alta” („Dar nu cade”). Procedeul, având
un efect îmbogãþit sinergic, de cadrul
tuturor procedeelor decelate de cãtre critic,
poate fi gustat ºi separat, în frumuseþea
jocului ilogic. Tot astfel, texte ieºite din
dodii onirice, din dodiile ebrietãþii ºi delirului
sau din dodiile culturale, literare, artistice
– sunt mostre de ocultare, de topire a
realitãþii tuturor, pentru o cãdere într-o altã
realitate, a fiecãruia în parte. Forma, ieºitã
din magma clocotitoare a cuvintelor topite,
se comportã precum cuvintele prin natura
lor – convinge, învinge, îngrozeºte, se-
duce... „Caracteristica poetului Anca e
rima automatã, justificatã prin intenþia
obþinerii facilitãþii acustice ºi a celei
semantice.”
„Textele lui Anca – observã criticul –
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
sunt tocmai comparabile cu videoclipurile
ºi spoturile: erupþii de imagini-sintagme di-
ferite cât mai scurte. Volumele lui indicã
dispoziþii psihice cronice, endemice ºi
excepþionale.” „Izlaz greu de iarbã nesecatã
scufundat în vãi de platinã. Cel prefãcut
în talangã. Þânþari uciºi câte trei timp de
19 nopþi, arhanghel în biserica dãrâmatã
din Izbãºeºti, râs, mãrãcine, privighetoare
în podul Odãii, barbã în nas la schitul
Slãnic, pãr de câine în podul grajdului, urs
în groapa din Valea Cârstei, ºarpe în Dealul
Meriºoarelor, peºte” („Sfinþi în Nirvana”).
Brevilocvenþa ca reziduu al unei regresiuni,
pe care aº numi-o barbarã, un alt mod în
care arta literarã îºi poate construi
existenþa. Disonanþa ca armonie
îndepãrtatã, cultivatã de Schönberg ºi
intratã în repertoriul gustului de elitã. ªi
mandala (în sanscritã, „cerc magic”), în
concepþia lui George Anca, este dodiabilã,
întrucât se opune fragmentãrii.
În congruenþa paradoxurilor estetice
descoperite, totul este dodiabil pentru un
autor inimitabil: politicile, etniile,
hinduitatea, religiile, erotica, traducerile...
Elementele observaþiei critice urmeazã o
intuiþie în stare a pune în drepturile ei o
operã greu de descifrat. „Cu Anca se
încheie simetric antiapoteotic un mod al
literaturii române” – e definirea, cred, cea
mai succintã ºi mai cuprinzãtoare din finalul
studiului. Gândirea fantasmaticã a
scriitorului ºi gândirea dirijatã a criticului,
bazatã pe realitatea textualã ºi scoþând la
ivealã o poeticã, „un dicþionar de
procedee dodieºti, de trucuri refuzate de
logica poeziei conformizate” – o
complementaritate de luat în seamã
pentru un temei valoric.
Ar pãrea neverosimil, dar existã, fãrã
îndoialã, o legãturã cauzalã între scrisul lui
George Anca ºi literatura de geniu clasic,
încãrcãtura prospectivã a operei sale este
întoarsã întreagã asupra, inconºtientului.
O prospecþie fãrã o încheiere posibilã, ci
numai purtãtoare a unei tensiuni, a unei
jubilaþii. Limbajul sufletului pentru suflet,
enormitatea devenitã normã. Lãrgirea
perspectivei artistice e în funcþie de
depãrtarea ficþiunii de faptul real. „Anca
nu prezintã contexte de reprezentare a
mimesisului. Este cel mai antirealist scriitor
român” – noteazã Marian Popa la pagina
48. Cartea „Anca” este o îmbrãþiºare
comprehensivã a unei eterogenitãþi
scripturale fãrã precedent.
37
 INTERPRETÃRI CRITICE
Florina Loredana Stoica
COORDONATE ALE POEZIEI
ANEI BLANDIANA – ANALIZÃ
SEMANTIC-TEXTUALÃ (7)
II. 3. Izotopia. Consideraþii
teoretice privind conceptul de izotopie
Termenul de izotopie a fost introdus
în domeniul analizei semantice începând
cu anul 1960 de cãtre Algirdas Julien
Greimas. Acesta definea izotopia drept: „un
ansamblu redundant de categorii semantice
care fac posibilã lectura uniformã a
discursului, lecturã realizatã din lecturile
parþiale ale enunþurilor dupã rezolvarea
ambiguitãþii lor, aceastã rezolvare fiind
ghidatã de cãutarea unei lecturi unice” (A.
J. Greimas, Sémantique structurale, Paris:
Larousse, 1996, p.97. apud Dana
Bucerzan, O abordare semantic-textualã
a operei lui Ion Vinea, p.48).
Izotopia poate fi identificatã cu nucleul
coeziunii unui text, reprezentând aºadar
coeziunea semanticã a acestuia.
Putem vorbi despre izotopie
gramaticalã sau semanticã, ambele
contribuind la ceea ce numim lectura
uniformã a discursului.
De asemenea, putem vorbi despre
izotopii parþiale (care dispar atunci când
un text este condensat) ºi izotopii globale
(care se menþin indiferent care ar fi
extensiunea discursului).
Dacã prin izotopie înþelegem iteraþia
oricãrei unitãþi lingvistice, aceasta poate
apãrea atât la nivel fonologic prin
intermediul unor figuri de construcþie
precum aliteraþia sau asonanþe, cât ºi la
nivel sintactic sau semantic.
Deºi izotopia este consideratã un
fenomen de recurenþã, recurenþa este doar
suportul acesteia.
În prezenta lucrare, o atenþie deosebitã
am acordat-o izotopiei semantice, dar,
deoarece programul Tropes a permis ºi o
statisticã exactã la nivel morfologic, aceste
date au fost înregistrate.
38 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
În cazul analizei semantice a textului
poetic se impune, în egalã mãsurã,
analiza sensurilor denotative ºi
conotative. Putem spune chiar cã
accentul cade pe sensul conotativ ºi con-
textual al termenilor, pe valorificarea
unor sensuri în funcþie de context, în
esenþã comunicarea de tip poetic.
Introducerea în cadrul unui câmp se-
mantic a unui termen care aparþine unei
alte sfere semantice, chiar dacã
semantismul sãu, în funcþie de context,
este uºor modificat, conduce la pierderea
coerenþei câmpurilor semantice. Din
aceastã cauzã am optat pentru pãstrarea
acestor arii semantice (câmpuri
semantice recurente) aºa cum au fost
identificare de programul Tropes, pentru
ca ulterior, în funcþie de sensul adiacent
al unor termeni sau structuri, sã
prezentãm izotopiile rezultate prin fuziunea
unora dintre aceste câmpuri semantice ºi
prin inserarea termenilor neanalizaþi de
program.
II.4. Izotopia pe axa semanticã a
auditivului.
Programul Tropes a identificat la
nivelul senzaþiilor ºi percepþiilor câmpul
semantic auz ºi sunet, cu 48 de ocurenþe.
Þinând cont de faptul cã analiza fost
realizatã automat, am considerat cã pentru
un text poetic aceastã modalitate de lucru
poate reduce nejustificat câmpul respectiv,
ceea ce conduce la concluzia cã prin
asocierea altor termeni care desemneazã
realitãþi ce pot fi percepute auditiv se poate
obþine izotopia pe axa semanticã a
auditivului. Astfel, tot la acest nivel putem
introduce cele 53 de ocurenþe din aria
semanticã limbaj din universul semantic
societate.
 Auz ºi sunet
asculta -5; asurzi -1; auz -1; auzi -9;
cânt -1; cânta -1; cântãtor -1; ecou – 1;
foºni -1; liniºte -6; liniºtit -1; sunet -2;
tãcere -4; nerostire -1; tãcea -2; þipãt -1;
vuiet -1; bolborosit -1; bolborosi -1; dangãt
-1; fâlfâit -2; vacarm -1; plâns -2; plângãtor
-2; plânge -1; plângere.
Limbaj
ºoaptã -2; blestem -1; chemare -3;
cuvânt -2; glas -1; grai -2; hulã -1; îngãima
-1; mesaj -1; nume -1; rosti -1; strigãt -1;
striga -3; vorbã -1; întreba -3; spune -16;
nespus -2; vorbi -5; zvon -1.
Structuri
a spune: mi s-a spus ca deasupra
noastrã; nu înþelegem ce spun; când îþi
spun; mie îmi spun; erai nespus de înalt;
þi-aº spune; mi-ai spune; nu îndrãznea sã
spunã; spune zilelor sã te lepede; refuzând
sã-ºi spunã numele; o razã murdãrind
nespus; ºi spuneai cã mã asculþi; ai venit
ca sã-mi spui ceva; norii nu puteau sã-mi
spunã; dar nu mi-ai spus; spune-mi, spune-
mi; sã spun; ºi spuneai cã mã asculþi; mai
ascult un timp.// a chema: pânã te cheamã
sânge stângaci; te chem; nici eu nu mai
chem;// a striga: îmi vine sã strig; unul ne
strigã sã intrãm; strigãtul spre tine; ºi-mi
strigai cã ai nevoie. // a vorbi: cât timp
vorbesc; vorbindu-þi; cât timp vorbesc; hai
sã vorbim; ºi am învãþat sã vorbesc. //
cuvânt: orice cuvânt; bate în vârtejuri un
cuvânt; tatã cuvintelor din mine; blândeþe
neîncãputã în cuvânt; tu ce, nãscut din
cuvânt; cu buze învineþite de cuvinte;
negãsind niciun cuvânt. // vorbã: de atâtea
vorbe îngereºti; pãduri jignite în ºoapte; cu
ºoapte ºi sâmburi. // zvon: sângele duce
zvonuri. // glas: ea îmi furã seara glasul. //
a rosti: cerul nu rostea. // a îngãima: apa
nu îngãima nicio undã. // a bolborosi:
bolborositul prevestitor de hulã; pândind
bolborositul; în care sângele bolboroseºte.
// grai: n-ai uitat graiul plantelor (3). //
blestem: se miºcã un firav blestem. // a
foºni: sã foºneascã în neºtire; foºnesc; auzi
ce somnoros foºneºte soarele; când foºnesc
ºi clipesc. // sunet: tiranul sunet; scoteau
un sunet. // vacarm: vacarmul sângelui norii
îl aud. // nerostire: ºi peste nerostire domn.
// tãcere: numai tãcând; tãcere dinainte de
naºtere; tãcere luminatã; ce este asemenea
tãcerii; izvorãºte din adânca tãcere; ce este
asemenea tãcerii; izvorãºte din adânca
tãcere. // a þipa: care þipã ca pãsãrile. // a
fâlfâi: fâlfâitul acesta uºor; (se aude)
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
fâlfâind. // dangãt: rotindu-se în dangãtul.
// asurzit: dormind ºi asurziþi de vis. // a
fremãta: voi auzi cum freamãtã. // a cânta:
cã frunze îmi cresc cântând; am obosit de
atâta cânt; bezna cea limpede ºi cântãtoare.
// a auzi: abia te aud; ºi îl aud; auzi cum
iarba creºte; auzului meu sã adoarmã; se
aude mereu; se aud (fâlfâind); nu aud. //
plâns:plâns care se ascultã singur (2). //
liniºte: cu liniºte necunoscutã; o liniºtitã
dragoste; se face liniºte în mine; ºi, liniºte
abia atunci (2); toatã liniºtea din univers
(2); era atâta liniºte. // ecou: ºi doar luminã
în luminã ecou. //
O privire atentã asupra ariilor
semantice obþinute permite identificarea a
cel puþin încã douã izotopii. Este vorba
despre elementul vizual ºi cel cel spaþial.
Izotopia pe axa semanticã a vizualului
cuprinde în primul rând câmpul semantic
al vizualului care propune un numãr de 147
de termeni. Categoriile care pot fi incluse
aici sunt: materia, starea materiei, moment
al zilei, corpuri cereºti, câmpul semantic
al privirii, al ochiului sau termeni din sfera
semanticã spaþiu (contururi, dimensiuni,
forme, structuri).
Toate categoriile de cuvinte
identificate de Tropes
Analiza adjectivelor
Adjectivele sunt clasificate în obiective,
subiective ºi numerale. În textul analizat
cele mai multe adjective sunt subiectice
(185, reprezentând 57,3%).
Analiza verbelor
Tropes permite clasificarea verbelor în
factive, stative, reflexive. La nivelul
volumului analizat se poate constata cã au
o pondere deosebitã verbele factive (690,
adicã 67%), cele reflexive reprezentând
doar 7,8% (80).
Situaþia pronumelor ºi adverbelor
La nivelul pronumelui s-a constatat cã
o este frecvent utilizat pronumele de
persoana I, singular ºi plural, iar în ceea
ce priveºte adverbul, modalitatea ºi negaþia
sunt clasele cel mai bine reprezentate astfel:
modalitatea 48,8%, iar negaþia 27,2%.
Lista sintagmelor
Analiza automatã a discursului realizatã
cu programulTropes permite identificarea, prin
intermediul unui extractor, a unei liste de
sintagme, respectiv a ocurenþelor acestora.
(continuare la pagina 41)
39
 CITITOR PRINTRE RÂNDURI
CE NAªTE DIN CARAGIALE,
TEATRU MÃNÂNCÃ*
Conform istoriei lui Richard
Lewinsohn, intrarea câinelui în înalta
societate ar data de prin veacul al XIV-lea,
când ogarii albi au început sã pozeze em-
blematic alãturi de stãpâni în portretele
oficiale ale prinþilor, iar moda cãþeilor de
companie giugiuliþi de doamne ºi plimbaþi
cu trenul în coº – respectiv azvârliþi pe geam
de cãtre domni (vecina lui Caragiale din str.
Spiridon nr. 3, azi str. Maria
Rosetti, avusese într-adevãr
la 1900 o potaie pe nume
Bubico) a apãrut abia în
Renaºterea italianã. Dar pe
scena teatrelor, oare când îºi
va fi fãcut debutul? Ar fi fost
interesant de ºtiut, bunãoarã,
dacã mãlãieþul ºi nelãtrãtorul
Crab din The Two Gentlemen
of Verona, cel cu isprava de
la dineul ducelui Milanului
(„Nici n-apucã bine
dumnealui sã se – pardon –
piºe, cã întreg salonul se ºi
umpluse de putoare”), avusese ori ba vreun
precedent scenic, afarã bineînþeles de
anticele reprezentaþii din arenele romane ºi
spectacolele de circ de prin bâlciuri, însã,
din pãcate, nici chiar de la informatul Stanley
Wells nu afli mai mult decât cã aducerea în
scenã a oþiosului patruped a fost „an ex-
periment that Shakespeare did not repeat”.
În schimb, când vine vorba de pisici,
mai mult ca sigur cã nominalizarea „Duduiei
Mitzi” în lista personajelor lui Nicolae Bunget
reprezintã o premierã comediograficã, fapt
pentru care însuºi dramaturgul se preface
îngrijorat: „Cu asta chiar cã avem o
problemã”, deoarece „dupã cum ºtim,
pisicilor le place sã joace teatru, dar numai
dupã textul ºi regia lor”. ªi încã ce
problemã! În contrast cu prezenþa pur
decorativã a javrei mãscãriciului Lance,
* Nicolae Bunget, Goanþã ºi cu Tranþã, gigolo de
performanþã, teatru, Editura Limes, Cluj-Napoca,
2013
40 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Emil Lungeanu
partenera cu mustãþi a lui Goanþã are de dat
ºapte replici proprii ºi de urmat niºte indicaþii
scenice mirobolante, în comparaþie cu care
insolitele didascalii camilpetresciene par
floare la ureche. Spre pildã, cu interpretul
bãiatului lui Petre Boruga din Jocul ielelor
pus sã-ºi „muºte buzele” pânã la sânge în
mod repetat, totuºi, o mai scoþi la capãt,
chemi ambulanþa dupã spectacol sã-i punã
câteva copci ºi-un pansament;
dar cum faci o pisicã, fie ea
ºi nefumãtoare, sã dea precis
cu laba peste „chiºtocul din
colþul gurii lui Goanþã”? Mai
gãseºti un Gelu Ruscanu care
sã se holbeze la tine „lucid, ca
spectrul unui fotometru
analitic”; dar de unde cotoi
care sã te supravegheze „cu
ochii oberchelnerului de mare
restaurant”? În plus, mâþa mai
trebuie sã facã ºi pe actriþa
sentimentalã (când
„nervoasã”, când „agresivã”,
când „satisfãcut㔠etc.), exact invers decât
în Act veneþian unde, în faþa lui Cellino,
actriþa fãcea figurã de „pisicã sentimentalã”.
De altfel, ºi în cazul personajelor lui Bunget,
tot pisica rãmâne termenul de comparaþie
predilect (Cumãtra îºi respinge curtezanul
cu argoticul „Zââât, þine-þi gheoambele
acasã!”, ªtoarfa „se apropie pisiceºte”,
întreaga scenã VIII are ca fundal sonor un
cor de „miorlãituri de mâþe în cãlduri” etc.),
în chip similar etalonului canin cu care Dinu
Grigorescu opereazã în satira Maidanezii.
La drept vorbind însã, cu sau fãrã
acest numere de dresurã cu pisici, paralela
cu Camil depãºeºte oricum marginile
acestei comedii cu titlu prozodic de caba-
ret Goanþã ºi cu Tranþã, gigolo de
performanþã (Edit. Limes, Cluj-Napoca,
2013), dacã te gândeºti cã primele douã
piese publicate de Nicolae Bunget Nãravul
naþional (o parodiere a lui nenea Iancu
„adusã la zi”) ºi Goanþã... capãtã împreunã
aspectul unui analogon al perechii de
comedii Caragiale în vremea lui ºi Miticã
Popescu. Actualizând, întocmai ca ºi
Miticã, modele din seria Mache–Lache,
tandemul Goanþã–Tranþã nu este în fond
cu nimic mai puþin o caragialiadã jucatã în
prelungiri decât era Nãravul naþional, care
resuscita în chip manifest defunctul
proiect Titircã, Sotirescu & co. al pãrintelui
Nopþii furtunoase ºi al Scrisorii pierdute.
A nu se înþelege însã de aici cumva cã
Nicolae Bunget face epigonism. Încã de la
articularea primelor scene realizezi cã ai
de-a face cu un intertextualist subtil ce nu
duce lipsã de resurse proprii. Ofilitu are
„un amor ghebos” cu inginera Fundulea,
ecou al nenãscutei comedii a lui Creangã
Dragoste chioarã ºi amoriu ghebos din care
doar o scenã ºi ceva au apucat sã vadã
hârtia. Dialogând cu pisoiul sãu Goanþã
exclamã ca sub pumnalul lui Brutus „ªi
tu, Mitzi, ºi tu?” Societatea comercialã
Edificium nostra ar putea trece uºor drept
o greºealã de limbã (latinescul Aedificium
nostrum fiind în realitate de genul neutru)
dacã nu ar face aluzie, în comentariul
prefaþatorului Lucian Gruia, la Cosa nostra.
Alte subtilitãþi se lasã vãzute ºi în
procedeele stilistice (vezi bunãoarã
eventualul joc contextual imobiliar-
mobilier-demobilizare din tabloul
introductiv „Tot mobilierul din încãpere
dovedeºte cã, deºi a supravieþuit eroic celor
douã rãzboaie mondiale, nimeni nu are de
gând sã-l demobilizeze”) sau în lirismul
indicaþiilor scenografice, spre exemplu
(urmare de la pagina 39)
Coordonate ale poeziei
Anei Blandiana – analizã
semantic-textualã (7)
Pentru volumul analizat, programul a
identificat urmãtoarele sintagme, fãcând
posibilã identificare concomitent a
versurilor cãrora acestea le aparþin:
Sintagma „clavicula dulce” are douã
ocurenþe, în poezia Cine dintre noi astfel:”
Îþi gãseam uºor//Buzele, gâtul,//Clavicula
dulce,//Umãrul copilãresc.”; „suavã
disperare”, douã ocurenþe, în poezia Într-
o suavã disperare; „frica de umbre”, douã
ocurenþe, în poezia Leagãn; „graiul
plantelor”, douã ocurenþe, în Graiul
plantelor; „liniºtea din univers”, în Toatã
liniºtea din univers; „luminã în luminã”,
în Clar de moarte; „ochii închiºi” în Abia
începusem sã simt; „trupuri albe de plopi”
în Din apã ieºeai trupuri albe de plopi.
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
aceast㠄naturã moart㔠lautréamontianã:
„Un cuier pom cu o pãlãrie pusã
ºmechereºte în cap se îmbrãþiºeazã tandru
cu o umbrelã ofilitã, cãreia un mucalit i-a
dat o formã de duduie plinuþã. «Amorezii»
fac opinie separatã sub privirile galeºe ale
unui difuzor ce le cântã romantic.” Duioasa
ºi inedita temã a florilor nemuritoare cul-
tivate de fantomaticul Þeposu (o apariþie
cu frac ºi joben gen Aculin Tãnase), cu
evoluþie inversatã în direcþia împrospãtãrii
progresive, este o originalã diatribã în
surdinã împotriva cãlcãrii în picioare a
valorilor umane de cãtre noul model ac-
tual de succes al secãturii consumist-
hedoniste, a cãrei variantã femininã se face
auzitã în replici amoroase de genul „Þi-am
spus cã nu ai faþã comercialã?”
Datã uitãrii azi când cãrþile se scriu
direct cu tastatura calculatorului, O carte
cu diverse feluri de scris (1571) a lui Jean
de Beauchesne, tradusã în 1602 de John
Baildon, avea ediþia englezã ilustratã cu un
pitoresc desen didactic „How you ought
to hold your Penne” (Cum trebuie þinutã
pana), punând în opoziþie douã exemple
de „Good” („Aºa da”) cu douã din
categoria „Naught” („Aºa nu”), ca
panourile de odinioarã de la intrarea în
fabrici cu pozele fruntaºilor în producþie,
respectiv ale codaºilor. Dar când e vorba
de scris teatru, ce alt panou mai instructiv
decât portretul lui nenea Iancu?
Nicolae Bunget e încã un exemplu de
verificare a proverbului cã ce naºte din
Caragiale, teatru mãnâncã.
Se constatã cã volumul propune un
lexic variat, fãrã a permite identificarea unor
sintagme cu o recurenþã considerabilã.
Structurile menþionate se regãsesc de câte
douã ori în text, în condiþiile în care pentru
patru texte din cele opt poezii, sintagma
respectivã este plasatã în titlu.
La final, am putea spune ca programul
Tropes, prin rezultatele sale, nu contrazice,
ci, dimpotrivã, confirmã intuiþiile criticii
literare. Dar o face mai concret ºi, poate,
mai pe gustul elevului de azi, care preferã
aproximaþiilor rezultatele exacte ºi analizele
sistematice. Evident, aºa cum s-a ºi procedat
în cuprinsul lucrãrii, rezultatele oferite de
program, prin statistici ºi prin grafice,
trebuie sã fie valorificate în comentarii.
Rezultatele programului furnizeazã date
pentru diverse abordãri, de ansamblu sau
de detaliu, ºi, am îndrãzni sã spunem, le-ar
putea oferi ºi criticilor literari anumite
sugestii de analizã ºi interpretare, pe care
simpla intuiþie nu le oferã întotdeauna.
41
 LECTURI
POEZIA E „FOARTE FOARTE APROAPE”
DE A LUNGI VIAÞA
O nouã carte cu poeme a distinsului poet
George Geacãr îºi face apariþia în peisajul cul-
tural târgoviºtean ºi naþional iar eu, ca vechi
prieten ºi coleg de breaslã, m-am grãbit s-o
citesc ºtiind cã voi gãsi în poemele sale perlele
unui spirit aprins, dar cãlit în focul actualelor
sale trãiri în „iadul” unui spital. Un fior adânc,
neºtiut pânã azi, am trãit cu fiecare poem
parcurs. Scriitura, calea neumblatã a zicerii,
cãutãtura rece a adevãrurilor, toate îl plaseazã
pe autor în giratoriul aflat unde lumina vieþii îi
este traversatã de o sãlbãticie celularã ascunsã
în trup. Pastilele, chimioterapiile ºi propria minte
îi sunt armele prin care îºi poate ajuta trupul.
Mãcar dacã pastilele ar fi dintre acelea sigur-
vindecãtoare, care n-au apãrut pe piaþa
româneascã. Sunt singur însã cã va putea fi
un mentalist care sã-ºi provoace singur
vindecarea.
Bãtãlia eroicã dusã de George Geacãr cu
o forþã invizibilã vrãjmaºã, aflatã pe frontul
microuniversului sãu fizic ºi þinutã de o vreme
în defensivã cu dezagreabile pastile, este
capabilã sã producã artã, provocându-ºi
virtuale incizii pe propriu-i corp, pe propriu-i
suflet, pe propria-i conºtiinþã, ºi o face cu
laserul unei luciditãþi tãioase, dar care
strãluceºte în lumina sondãrii labirintice a celor
mai acute ºi mai profunde parcursuri ale
trãirilor sale recente. Astfel, din fiecare poem
transpare boarea glacialã a aventurii trãite de
poet în atmosfera nãduºitoare a unui spital,
în care, deºi icoanele ce însoþesc paturile
saloanelor par mai „bolnave” decât pacienþii,
cu toate astea ele rãmân, iar pacienþii se duc...
Citesc ºi mi se pare cã ascult zgomotul
confuz de voci venind din fiecare particulã a
trupului sãu. Pe frontul acesta se petrece lupta
poetului cu înþelegerea ºi stoparea
fenomenului ce i se întâmplã. Scut îºi face din
orice obiect insignifiant apãrut în calea privirii
sale, din orice imagine lipitã cu voie sau fãrã
voie pe retina ochilor din lumea virtualã a
spiritului sãu.
Cartea e scrisã parca de un arbitru aflat
în focul luptei dintre propriu-i sine ºi trupul
42 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Ioan Viºan
ce îl înglobeazã. Poemele compun o muzicã
ameþitoare de bemoli ºi diezi, gravã, ironicã ºi
care rãsunã glorios a sfidare faþã de acest
„eu” enervant cu care pânã la urmã a încheiat
o anume pace: „[...] de la un timp eu ºi cu
mine suntem nevoiþi / sã fim aici împreunã / ºi
sã ne suportãm”.
Unele poeme degajã neînfricarea în faþa
agresivitãþilor ce încã îi controleazã trupul.
Din altele rezultã dârzenia cu care aleargã spre
a crede în ceva, acel ceva având originea în
imensitatea spiritului umanitãþii. Este aproape
o dârzenie christicã. ªi chiar dacã Dumnezeu
îºi cam ascunde faþa, ochii poetului sunt plini
de Luminã: „Vreau din toatã inima sã mã
împrietenesc / cu el / închid ochii ºi vãd o
luminã aibã. // Eu nu ºtiu sã mã rog nu cunosc
/ nici mãcar un cuvânt. Dar dacã eºti / la spital
de trei luni / de patru luni/ de cinci luni. / Aºa
stau faþã în faþã cu lumina aia / strãlucitoare.
Nu-mi dau seama / dacã primeºte mesajul meu.
/ ªi ce are de gând”.
Poeme descarcã în conºtiinþa cititorului
o masivã încãrcãturã de sensuri ale vieþii, ale
trãirii autentice a adevãrului despre fericire ºi
suferinþã. Cu un cântar de mare fidelitate al
cunoºtinþei, poetul îºi mãsoarã greutatea ºi
înþelesul propriilor trãiri, reuºind sã
converteascã anarhia celularã din vene într-
o ambrozie vindecãtoare pentru suflet. Sunt
ºi poeme în care poetul s-ar pãrea cã se uitã la
propria-i viaþã ca la o iubire rãstignitã. Nu o
face însã fãrã speranþã cã tot ce poate fi
rãstignit, este supus Învierii.
Cartea este scrisã sub imboldul unui in-
stinct biciuit de o melancolie bãrbãteascã,
densã, dar ºi tulburãtoare, imposibil, cât mã
priveºte, s-o pot descrie în expresii care sã-i
confere lumina mentalã. Inspiraþia autorului
pare a fi alimentatã din acel zãcãmânt cosmic
al spiritului uman viu, aflat în cumpãnã, ºi
care face ca poezia sã fie „foarte foarte
aproape” de a lungi viaþa.
Cât îl priveºte pe George Geacãr, poezia
va fi mobilul care îl va scoate din iadul
spitalicesc.
 ROMANUL ISTORIC
George Toma Veseliu
DRUM FÃRÃ ÎNTOARCERE
Una din noile direcþii ale prozei ºcolii
târgoviºtene devine vizibilã prin
productivitate, dar-mai cu seamã-prin
talentul romancierilor Corin Bianu, Dan
Gîju, creatori de romane istorice. Obiectul
cercetãrii noastre, aici, este romanul istoric
scris de Corin Bianu
Spre a ieºi de sub teroarea tradiþiei,
trebuie, cu riscul de a inflama spiritele
critice, sã modificãm poziþia termenilor.
Corin Bianu este un romancier care
rãstoarnã sensurile, rapor-
turile dintre obiectul
percepþiei ºi mijloacele de
investigaþie. În romanul sãu,
Drum fãrã întoarcere,
aparent scris dupã formulele
tradiþionale ale unui epic,
chipurile de reconstituire, el
se învredniceºte „sã
reconstituie, cea ce nu e de
reconstituit, date fiind
informaþiile împuþinate de
timp, deformarea accentuatã
a memoriei colective,
continuu modificatã de
viziuni istorice uneori contradictorii, de
cele mai multe ori imposibil de a fi corectate.
Dacã nu reconstituie evenimente, fapte,
ansamblul relaþiilor sociale, gândirea eticã,
filozoficã a douã popoare, ce urmeazã a
se contopi într-unul singur, unul care sã
pãstreze cu o anume fidelitate însuºirile
celor doi, iar hibridarea sã fie un succes, o
mutaþie a unor valori într-un produs de o
facturã specialã care sã se impunã ca
prezenþã milenarã într-o Europã conºtientã
de lacunele originii sale, hotãrât lucru este
cã romancierul Corin Bianu recreeazã
structuri sociale, politice, economice,
etnice posibile, situate în câmpul unei
veritãþii greu de ignorat. În felul acesta,
prozatorul produce un material care nu se
mai poate lãsa introspectat din perspectiva
tradiþionalã a determinãrii istorice. El îºi
asumã deja o libertate de acþiune care dã
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
sentimentul acut al adevãrului istoric. E o
lume inventatã în limitele coercitive ale
documentelor, ale monumentelor,
rãmãºiþele de piatrã ale unei arhitecturi ce
se poate lesne reconstitui, dar – mai cu
seam㠖 ale unei intuiþii al cãrui punct de
plecare este bipolar – vestigiile
arheologice ºi structura contemporanã a
sufletului românesc, mai limpede exprimat,
infrastructura istoricã polimorfã, psihologia
ca stare de spirit coagulant pentru o etnie ºi
perspectivele viitorului cãruia
i se formuleazã interogaþii
retorice oraculare. Avem în
aceastã carte de a face cu un
autor aflat, pe de o parte,
într-o veghe atentã, dar ºi pe
autorul liric care-ºi pãrãseºte
rigiditatea construcþiei,
lãsându-se pradã intuiþiei
producãtoare de iluminãri
proprii actului poetic,
romanul fiind, ca speciile sale
„cavalereºti” un poem. În
acest sens nu putem sã
trecem cu vederea cã
romancierul se aflã deja cu sine însuºi
într-un raport just de autoreferenþialitate.
Specialistul documentarist îºi urmãreºte cu
sagacitate, cu o disciplinã riguroasã,
aproape academicã, investigaþia, aparent
obiectivã, dar de un lirism cald, calm, fãrã
patetismul conþinut al romanelor istorice
româneºti ºi universale, deºi, cum am
spus, consubstanþial, materia epicã se
condenseazã poematic într-o dureroasã
facere a unei lumii româneºti aflatã într-un
proces ireversibil numit plastic, cu o nuanþã
dublã, tragedie ºi viaþã: Drum fãrã
întoarcere... Pentru istoria universalã
aceastã facere poate fi consideratã model,
sã ne gândim la apariþia S U A, evident
într-un alt timp istoric, spaþiu geografic de
dimensiunea unui continent, alte
componente etnice, fuziunea fiind totuºi
generatã de un factor comun: mentalul.
43
 Fãrã îndoialã, romanele istorice ale lui
Corin Bianu, absolut admirabile,
reprezentând alt mod de a „rescrie” istoria
nu pot fi reduse la comentarii tradiþionaliste,
de altfel onorabile, circumstanþiale, ºi nici
la interpretãri sintetice reducþioniste. O
reevaluare se impune de fiecare datã cu
lectura sau re-lectura unei cãrþi. E bine sã
ai demnitatea ºi curajul de a-þi revizui
propriile pãreri, aºa cum le fãcea George
Cãlinescu, recunoscându-i geniul de
romancier lui Liviu Rebreanu pe care îl
minimalizase anterior, fapt consemnat în
Istoria... sa, dar ºi auzit de subsemnatul la
una din acele celebre, fascinante conferinþe
þinute la Facultatea de Litere de la
Universitatea Bucureºti. Întrebarea la care
critica literarã nu s-a ostenit sã rãspundã
este dacã romancierul Corin Bianu schimbã
tehnica de construcþie a romanului istoric,
dacã mijloacele ºi instrumentele de
structurare a narativului, a comentariului ºi
ale vorbirii directe, sau a acelui stil al vorbirii
indirect libere pânã la unitatea esenþialã a
comunicãrii – cuvântul, conduc spre o
semanticã specialã?
Autorul nu este preocupat sã
demonstreze lucruri deja cunoscute, din
cãrþile de istorie, ci pune accentul pe cum
s-a întâmplat ºi nu stãruie sã explice
îndelung cauzele, lãsând efectele sã
vorbeascã, încât lectorul trãieºte efectiv
viaþa de pe câmpul sângeroaselor bãtãlii ºi
viaþa de zi cu zi de acasã, (fiindcã ºi romanii
se simt ca la ei acasã), una identicã cu cea
a satului românesc dintotdeauna ºi e invitat,
logic, sã gândeascã, fãcând din el un
coautor, doar în anumite limite, cãci
rigoarea romancierului tradiþionalist este
aici lãsatã sã-ºi facã efectele, iar cititorul
trebuie sã gândeascã numai în limitele
prestabilite de autorul ce þine ficþiunea bine
în mânã, nelãsând libera iniþiativã a
lectorului „modern”, capabil sã schimbe
finalul unei acþiuni dacã nu-i place soluþia
romancierului.
Putem zice, fãrã dubii, cã Drum fãrã
întoarcere (Editura Muzeum, Bucureºti,
2001) e un roman al duratei, al trãirii
nostalgice-melancolice a unui timp
mitologic românesc, uneori de o obiectivitate
neutrã, aproape rece. Timp al genezei pre-
destinate, unde se zbuciumã o lume alcãtuitã
din forþe antagonice ce ar trebui sã se
distrugã reciproc pânã la imaginea
devastatoare a genocidului pe care autorul
nu-l împinge sub lupa neiertãtoare a istoriei.
Sub speciae aeterintatis, dicursul capãtã
inflexiuni de filozofie a existenþei unei naþii,
pentru cã sângele vieþii rodeºte chiar din
44 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
lupta contrariilor (aion) v. lat. aevum. Istorie,
timp ºi duratã; sufletul prizonier al timpului
(psyche), cum se va spune în tradiþia
patricianã, încât nimic nu pare mai mãreþ
decât sacrificiul. Dincolo, la dacii liberi,
veºnicia obþinutã prin autosacrificare. Care
este elementul comun ce regleazã aceste
concepþii despre viaþã: trãirea momentului
ºi eternitatea clipei? Desigur cã romancierul,
autor de studii de parapsihologie ºi
paranormale induce pe parcursul romanului
întrebãri ºi formuleazã rãspunsuri ce pot fi
citite în comportamentul personajelor, în
comentariile subtile ale specialistului,
rãspunsuri care dau energie ºi vitalitate
demersului sãu, fiindcã prezenþa sa
auctorialã este identicã în toate
„mãruntaiele” acestui organism viu –
romanul istoric, care se constituie el însuºi
ca întrebare fundamentalã a motivaþiei
existenþei, în general, ºi a existenþei poporului
român, în special. Coagulantã, existã în ro-
man o demnitate, o nobleþe, chiar un re-
spect reciproc al beligeranþilor. Care sã fie
oare aceastã nedefinitã apropiere a
adversarilor? Ce rãdãcini poate va fi avut
ea? Romancierul nu explicã. El toarnã
secvenþele narative care au la bazã varii, dar
neesenþiale conflicte, încât ai impresia cã
necesitatea rãzboiului este un mod,
paradoxal, de a exista. De altfel, tehnic
vorbind, prozatorul povesteºte cum s-au
întâmplat evenimentele cãutându-le
cauzalitatea, dar – mai ales – explorând
psihologic reacþiile beligeranþilor. Nu aduce,
decât rareori, trecutul acþiunii în prim-plan,
ci se cantoneazã în declanºarea acumula-
toare a acestuia ºi mizeazã pe efectul de
surprizã al necunoscutului conþinut în
fapte. E desigur o consecinþã pozitivã a
absorbþiei structurilor narative ºi a
portretelor personajelor istorice care
contribuie decisiv la reprezentarea artisticã
veridicã, în consens cu realitatea
istoricã... De aici, e de presupus o viziune
specialã a istoriei...
Arta descriptivã, la Corin Bianu, este
una care relevã însuºirile unui observator
ce nu este strãin lecturilor clasice, dar care
are la îndemânã, din belºug, tehnicile
pictorului de a perspectiva imaginea, de a
o ilumina din interior, de a da o culoare
intensã obiectelor spuse cu o enumeraþie
cumulativã, dând detaliilor volum ºi o
prezenþã care comunicã direct cu lectorul
fixându-l în mijlocul evenimentului:
„Drumul pânã la poarta de intrare urcã lin,
pe o pajiºte dulce, smãlþuitã cu flori ºi
presãratã, ici colo, cu arbori sau tufiºuri
ce se îndesesc cãtre zidurile întãrite. Iarba
– înaltã, deasã, verde înc㠖 a început sã
se usuce în vârf sub povara brumei ce
cade de câteva zile tot mai groasã; culoarea
ei verde, cãrãmizie, brunã, se continuã pe
mãsurã ce ce-þi ridici privirea mai sus, mai
spre cetate culoarea frunziºului copacilor,
încât cu greu distingi reliefurile sub aceastã
priveliºte de nenumãrate nuanþe, frumoasã
totuºi. Fagii se þin încã bine, rugina lor le-a
atins numai fructele de pe vârfuri,
colorându-le într-un roºu aprins, în timp
ce mai spre poale continuã sã fie verzi sau
uºor îngãlbenite, un galben ca aurul etc.”.
Corin Bianu are, lucru evident din primele
pagini, vocaþia reconstituirii. Cât priveºte
natura la Corin Bianu, deºi foarte prezentã,
nu este ca personajul aproape scop în sine
la Sadoveanu, cel ce uitã des de epic, de
istorie relevând-o însã cu exploziile lirice
ale descrierii. Corin Bianu are o artã a
densitãþii amãnuntelor, el surprinde o
acþiune unde lectorul cade în capcana
participãrii directe; asistãm la o demitizare
a narativului eroic printr-o explicare venitã
cu atributelele densitãþii. Aplicând o analizã
stilisticã, unde raportul dintre personaj-
autor/narator se face puternic resimþit, se
va observa forþa interacþiunii dintre aceºti
coparticipanþi la actul narativ, uºor de
identificat în interiorul comentariului pe
formula fixã a descrierii – aici enumeraþia
acumulantã ºi exclamaþia actualizeazã
intens momentul producerii acþiunii ca ºi
cum totul este refãcut la faþa locului sub
privirile atente ale lectorului: „Exasperanþi
aceºti daci, cu sistemul lor de luptã-numai
printre trecãtori muntoase! (Dincolo de
nãduful pe care þi-l provoacã, nu-þi poþi
reprima un gest de admiraþie!) Abia la
capãtul coridorului e montatã poarta! ªi
ce poartã! Un adevãrat zid masiv de tulpini
groase de stejar, luat din pãdure ºi alãturate
aici, întregi-întreguþe, prinse zdravãn între
ele cu drugi groºi de fier”. Contemplaþia
admirativã, folosirea acelui ºi adverbial,
grad de comparaþie a superlativului popu-
lar, marcã a narativului, insinuarea reacþiei
perplexitãþii receptãrii sunt atributele
scriiturii. E un limbaj amestecat, turnat
într-o parataxã unde însuºirile acþiunilor
ºi obiectelor se susþin pe atribute exprimate
prin adjective calificative, prin termeni ce
þin parcã de un expresionism frapant –
„nãduful”, o culoare care loveºte ca o
sãgeatã, sporind intensitatea exclamaþiei.
Dintr-o perspectivã tradiþionalistã, un
comentator cuminte ar depista formule fixe
de descriere, noi, însã supraveghem textul
în dialectica lui, descifrând o anume
mentalitate de a privi tabloul de naturã, fapt
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
ce determinã o punitivã reaºezare a
impresiilor. Acest tip de desen vine dintr-o
manierã specificã folclorului, domeniu
extrem de inventiv, concurent cu formulele
retorice, tradiþionale devenite prin scrierile
vechi ºi mai noi, canon. Corin Bianu
utilizeazã cu curaj, în acelaºi timp, termeni
specializaþi, termeni de viguroasã limbã
þãrãneascã, oarecum, „tehnicizat㔠în
domeniul meºteºugurilor, fiind izvor
limpede lingvistic, totul organizat prin forþa
figurii de stil exclamaþia care accentueazã
nuanþele, însuºirile pânã la superlativul
absolut, fapt care dã discursului o
accentuatã reflexivitate a participãrii
auctoriale în naraþie.
Naratorul cunoaºte bine tehnica
rememorãrii, mai ales, când ea este stârnitã
de reaprinderea, tam-nisam, a unei vechi
pasiuni: „În tinereþe de tot, când deºi mai
cunoscuse el o femeie-douã, dar nu ºtia
totuºi ce e iubirea, se îndrãgostise
nebuneºte de o tânãrã numidã. Mândrã,
graþioasã, micuþã, cu trupul delicat ºi splen-
did, cu pielea atât de întunecatã încât parcã
lucea, numida îi luase minþile! etc.” Acest
drum al lui Licinius, cu oprire în Dacia lui
Eftepir, femeia care-i pusese capãt
plãcerilor ºi distracþiilor, este înþelesul
devenirii, genezei poporului român. Nu
este femeia frumoasã e însã o barbarã,
sãracã pe care Li o întâlnise: „Dar este oare
fata o sãlbaticã?! De câte ori a întâlnit-o,
încã de pe când era copilã, se înfãþiºa tot
timpul curatã...” Aceste citate, folosite în
analiza noastrã au constituit, nu
întâmplãtor, un preambul al textului despre
care am amintit. Zbuciumul sufletesc,
tensiunea evocãrii, stilul evocativ propriu
lecturilor din specia literaturii mãrturisirilor
ne indicã prezenþa unor elemente ale artei
portretistice a romancierului, fineþea
descrierilor raporturilor dintre bãrbat ºi
femeie ºi consecinþele acestor structuri la
nivel de sintaxã stilisticã unde centrul de
interes al lectorului cade pe descoperirea
acestui eu masculin aflat în plinã crizã (...)
Romanul lui Corin Bianu, Drum fãrã
întoarcere este o pledoarie pro-domo
pentru cultura excepþionalã a dacilor,
pentru sacralitatea faptelor, pentru
durabilitatea modului de a-ºi continua
existenþa sub o altã hainã, rãmânând parte
a unui corp comun. Pe de altã parte –
superioritatea romanilor, dar ºi infinitele lor
limite, dat fiind faptul cã romanitatea era o
diversitate de etnii, mai mult sau mai puþin
omogenizate, unde individul dorea sã se
contopeascã, neapãrat, cu acea entitate
ilustrã de cetãþean roman.
45
 JURNAL
UN RECHIZITORIU
Din proteica activitate ºtiinþificã a lui
Iordan Datcu (îngrijitor de ediþii, redactor
al unui însemnat numãr de cãrþi, lucrãri
personale de mare utilitate, printre care
monumentalul „Dicþionar al etnologilor
români”, istoric literar, autor de studii,
articole, recenzii etc.) se desprinde, din
acest an, cu mai multã pregnanþã, ºi aceea
de memorialist. Cu mai multã pregnanþã,
pentru cã, la mai vechea „Sub semnul
Minervei” (Editura Universal Dalsi, 2000,
300 p.+8 p.foto), s-a adãugat „Jurnal 1981-
1989” (RCR Editorial, Bucureºti, 2014,
300 p.+7 p.foto). Sã nu uitam, însã, nici
Ioan ªerb. Poet, folclorist, editor (2007),
care le completeazã pe celelalte.
Într-un Argument, Iordan Datcu îºi
exprimã regretul de a fi distrus, sub
apãsarea terorii, un început de jurnal din
1956: „O pierdere fiindcã despre acele
evenimente, din amintita facultate (de
Filologie a Universitãþii Bucureºti, n.n.
A.Gh.O.), nu existã decât un capitol din
cartea colegului nostru Nicolae Corbeanu,
„Amintirile unui laº (1998)” (p.5).
Însemnãrile diaristului, întinse de-a
lungul ultimilor 9 ani ai regimului comunist
(1981-1989), se pãstreazã, în linii generale,
în limitele vieþii culturale din acest context,
cu unele extensii conexe de neevitat. Fapt
explicabil, dacã avem în vedere cã autorul a
lucrat 25 de ani la Editura Minerva, cã aceasta
îºi avea sediul la Casa Scânteii, alãturi de alte
edituri ori redacþii de reviste literare ºi ziare
etc. Acolo erau, de asemenea, Consiliul
Culturii ºi Educaþiei Socialiste ºi Centrala Edi-
torialã. „Casa Scânteii era deci un vad unde
puteai sã întâlneºti scriitori, editori, artiºti,
ziariºti, nu numai din Bucureºti. De la unii
din aceºtia am aflat chestiuni pe care le-am
notat îndatã. Am comentat ceea ce am trãit,
ceea ce am citit, ceea ce am vãzut, ceea ce
am auzit.” (p.6).
Ingerinþele brutale în viaþa culturalã (a
editurilor, în primul rând); reducerile de
personal din edituri; reducerea titlurilor din
planurile de editare („Cum este distrusã o
colecþie literarã. Bibliotecii pentru toþi, cea
46 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
A. Gh. Olteanu
mai veche (apare în 1895) ºi mai popularã
colecþie literarã de la noi din þarã, i s-a dat
zilele acestea o loviturã miºeleascã. Mãsurile
drastice de reducere a numãrului
traducerilor din literatura universalã, mãsuri
luate acolo sus, s-au tradus în masacrarea
a trei sferturi din planul de apariþii al colecþiei.
Astfel, dacã ea a tipãrit anul trecut 47 de
titluri, în acest an i-au mai lãsat doar... 8!
Au fost tãiate chiar titluri aduse în faza de
bun de tipar: Sienkiewicz, „Potopul” (6 volu-
me) ºi Montaigne, a cãror apariþie ar fi adus
un câºtig substanþial”, p.49, 30 martie
1983); frânarea permanentã a culturii pe
diferite pretexte sau de-a dreptul pe motive
ideologice sau de orgoliu dictatorial;
închiderea succesivã a unor instituþii de
învãþãmânt superior sau de cercetare; mu-
tarea altora dintr-un loc în altul, în orice
caz de la mai bine la mai rãu („Furia
anticulturalã acþioneazã cu puteri sporite ºi
tinde sã cuprindã domenii tot mai întinse.
Institute aºezate într-un loc de cãtre minþi
luminate, sunt acum mutate de colo-colo.
Patru sau cinci institute de cercetare vor
pleca iarãºi în bejanie. Localurile lor sunt
vândute pe valutã vreunei ambasade, devin
locuinþa vreunui ambasador sau devin orice
altceva, numai nu sediu de institut de
cercetare” (p.122, 6 decembrie 1984);
rentabilizarea cãrþilor (care poate ridica mai
multe semne de întrebare: concesii fãcute
economiei capitaliste, ºicane fãcute culturii
sau punctul mort în care intrase economia
socialistã, pe fundalul, la noi, al hotãrârii
obstinate a lui Ceauºescu de a plãti datoria
externã?); demolãrile, cele cu semnificaþie
culturalã în primul rând („Vechi monumente
de artã ale Capitalei, testimonii culturale cad
unul dupã altul sub buldozerele inconºtienþei,
ale crasei ignorante, ale celui mai desãvârºit,
fãrã precedent dispreþ faþã de istorie ºi
culturã, faþã de fizionomia unui oraº pe care
nu reuºiserã sã-l desfigureze în aºa mãsurã
incendii, inundaþii, cutremure, rãzboaie.”,
p.132, 12 februarie 1985, consemnare ca-
re sunã îngrijorãtor de actual); cenzura cu
toate formele ei de manifestare ºi cu toate
consecinþele, uneori dramatice (cazurile
Ileana Mãlãncioiu ori Ana Blandiana) sunt
tot atâtea teme în legãturã cu care apar,
obsedant ºi insistent, însemnãri disipate de-
a lungul întregului „Jurnal”, pentru cã ele
nu-i dau, parcã, diaristului prea multã
libertate de miºcare.
Sunt ºi alte teme care revin cu aceeaºi
insistenþã: slugãrnicia faþã de dictatori (un
ºir întreg de situaþii, unele mai groteºti decât
altele); lipsa alimentelor; frigul din
apartamente; oprirea luminii („Iarnã grea.
Frig în case. Toatã lumea se plânge de frig.
Nici sãrbãtorile n-au fost prilej de oarecare
tihnã, fiindcã în mai toate cartierele gazele
de la bucãtãrie ard mult sub presiune. Lu-
mina se opreºte în apartamente câteva ore
pe zi. Adevãrate tragedii în spitale. ªi în
acest timp, la Predeal au loc sãrbãtoriri,
ziarele sunt pline de aceleaºi ºi aceleaºi
vorbe goale”, p.126, 8 ianuarie 1985);
raþionalizarea benzinei; propaganda
neruºinatã despre nivelul de trai etc., etc.
În zadar oameni curajoºi, verticali,
precum Romul Munteanu, Mircea
Sântimbreanu, Valeriu Râpeanu, autorul
însuºi încearcã sã aducã la normã
anormalul, absurdul, combãtând tranºant
birocraþia din culturã. Ori nu-i aude nimeni,
ori sunt þinuþi minte ºi, la prima „greºealã”,
sunt pedepsiþi administrativ sau chiar mai
rãu decât atât. Presiunea sistemului este
mare, ºicanele, pretenþiile, abuzurile,
excesele au, uneori, consecinþe dramatice
sau chiar tragice: un regizor moare în urma
unui infarct ca urmare a muºtruluielii
politrucilor, poetul Vasile Nicolescu face,
tot aºa, un infarct, dupã care urmeazã o
lungã agonie. La fel, actori ca Octavian
Cotescu, ªtefan Bãnicã, George
Constantin, care cedeazã cardiac,
ºubrezindu-ºi sãnãtatea ºi scurtându-ºi
vieþile, ceea ce-l fãcea pe ªtefan Iordache
sã formuleze, într-un interviu, un protest
destul de transparent: „Prea mulþi colegi ºi
prieteni am pierdut în ultima vreme ºi mã
simt din ce în ce mai singur. A fi actor
înseamnã a-þi asuma o condiþie tragicã în
deplinã cunoºtinþã de cauzã. Actorii au
început sã moarã mai devreme”, p.63, 1
iulie 1983).
Însemnãrile, paginile care consemneazã
cu îngrijorare, cu panic㠖 chiar ºi pentru
omul atât de puternic echilibrat care este
Iordan Datcu – asaltul regimului ceauºist
împotriva culturii se constituie într-un aspru
rechizitoriu pe încadrarea juridicã a
subminãrii sistematice a culturii naþionale.
O îngrijorare naþionalã, un ºoc ºi un
protest internaþional provoacã intenþia
nesãbuitã a lui Nicolae Ceauºescu de a
ºterge de pe harta þãrii 8000 de sate
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
româneºti: „Planul lui Nicolae Ceauºescu
de a distruge vreo 8000 de sate pentru a
mãri suprafaþa arabilã a produs o vie reacþie
negativã în lume. Organizaþii cetãþeneºti,
ca ºi preºedinþi de state, ºi-au exprimat
protestul ºi îngrijorarea. Mare adunare de
protest la Budapesta. Altele, de mai micã
amploare, la Paris, Viena ºi în alte oraºe.
Cea mai recentã reacþie vine din partea
preºedintelui SUA, Ronald Regan, care, în
cadrul unei întâlniri cu premierul ungar a
spus cã insistã pe lângã Nicolae Ceauºescu
sã cântãreascã bine înainte de a aplica
planul de distrugere a mii de sate
româneºti.” (p.211, 28 iulie 1988). Nu ºtim
însã dacã Ceauºescu a cedat în faþa unor
asemenea proteste ºi intervenþii ori n-a mai
avut timp sã-ºi punã în aplicare diabolicul
plan. La orizont se aflau deja semnele
furtunosului an 1989. De altfel, în Jurnal-
ul lui Iordan Datcu, anul 1989 devine, încã
din ianuarie ºi tot mai mult de la o însemnare
la alta, un seismograf sensibil al
evenimentelor care vor duce la
desprinderea succesivã a þãrilor comuniste
din lagãrul totalitar, pânã la 22 decembrie
– ultima însemnare din „Jurnal” –, când s-
a petrecut, ºi la noi, minunea.
Existã însã, în cartea lui Iordan Datcu,
ºi pagini mai luminoase. Ele þin de evocarea
marilor spirite din contemporaneitatea
imediatã sau din perioada interbelicã. Ovidiu
Papadima, ªerban Cioculescu (aceºtia doi
i-au acordat, de altfel, lui Iordan Datcu câte
un interviu, republicate în volumul
memorialistic „Sub semnul Minervei”,
2000), Alexandru Rosetti, Eugen Simion
– ºi alþii, fireºte – sunt evocaþi cu diferite
prilejuri. Redactor al volumului
„Eminesciana”, diaristul se aflã în vizitã la
autorul acestuia, ªerban Cioculescu. Verva
colocvialã a strãlucitului critic se animã ºi
evocãrile curg: Perpessicius, Galaction,
N.D. Cocea, Arghezi (pp. 143-146), Camil
Petrescu (pp.149-151), G. Cãlinescu
(pp.153-155), N. Iorga (pp.187-193). Tot
aºa, fiindu-i redactor la mai multe cãrþi, îl
viziteazã repetat, ca ºi pe Cioculescu, pe
Al. Rosetti, pe care-l aflã, de la o vizitã la
alta, tot mai bãtrân ºi bolnav, dar senin,
datoritã unei „degajãri de lucrurile
trecãtoare”.
O altã categorie de însemnãri care
însenineazã pagina este aceea a consemnãrii
manifestãrilor ºtiinþifice de orice fel:
tematice, aniversare (nu ºi cele oficiale,
evident!), comemorative etc. Ele se
constituie în adevãrate insule de libertate
ºi cãldurã spiritualã aparþinând minþilor
luminate ale perioadei de referinþã.
(continuare la pagina 60)
47
 ALAMBICOTHECA
Dumitru Ungureanu
ENIGMATICA PROPAGANDÃ
Oare câþi cititori din generaþia mea (ºi mai
vârstnici) îºi amintesc de cãrþile colecþiei ce
purta denumirea „tinereascã”: AVENTURA?
Nu am la îndemânã catalogul complet (dacã o
fi existând!), dar pot aprecia cã majoritatea
titlurilor avea ca temã predilect㠄aventurile”
poliþiste. Sau, pentru spaþiul românesc –
miliþiste, dupã vocabula nu reþin cui. Autori
ca Graham Greene, Conan Doyle, Edgar
Wallace, Georges Simenon, Raymond Chan-
dler ºi alþi „maeºtri” ai genului au fost publicaþi
masiv între anii 1965-1975, numiþi azi „mica
deschidere” româneascã. Motivul abun-
denþei nu era într-atât libertatea de exprimare,
ci – mai sigur – câºtigul net obþinut pe urma
vânzãrii tirajelor de zeci, uneori sute de mii de
exemplare. De pildã, Tudor Popescu –Vulpea
simte capcana, 1967 (ediþia a II-a), avea
70.140 exemplare; Agatha Christie – Cinci
purceluºi, 1968, numai 50.140. Ambele costau
câte 6,50 lei. Cât se câºtiga din asemenea
literaturã comercialã? O poate spune vreunul
dintre responsabilii editorilor timpului. O fi ºi
scris-o pe undeva, în amintiri deghizate,
n-am cercetat.
Prozã enigmisticã se publicase ºi-n anii
proletcultismului. Dar ºi acest – totuºi – gen
literar a fost înjugat la cãruþa propagandei
oficiale. Folositori de limbã românã s-au gãsit
destui, cât sã imagineze pe hârtie victorii de
temut ale „organelor” competente. În anii
„liberalismului ceauºist” nu era absolut
obligatorie temeneaua ideologicã. A se vedea,
de exemplu, Nicolae Mãrgeanu – Cercul
magic. Alþi autori se complãceau fãrã jenã.
Citez: „Dedic aceastã carte ofiþerilor din
organele securitãþii statului, pentru munca
lor plinã de rãspundere, perseverenþa ºi
eroismul pe care-l dovedesc în apãrarea
liniºtei noastre creatoare.” Nici mai mult, nici
mai puþin! Semneazã: NICOLAE TÃUTU.
Cartea se intituleaz㠄Enigmatica Solveig”, a
fost publicatã în 1969, de Editura tineretului,
în colecþia nominalizatã. Nu-i aflãm tirajul.
Cred cã în acel an se dãduse dispoziþie sã nu
mai fie menþionat în caseta tehnicã; mai multe
volume apãrute atunci, în diverse edituri, sunt
lipsite de acest amãnunt. Probabil cã era o
48 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
mãsurã gânditã sã scuteascã autoritãþile de-o
bãtaie de cap ºi pe autori de invidie. Pentru
cã, vãzând tirajele confraþilor, orice publicist
putea cere tratament egal. Or, cum bine se
ºtie, în socialism unii erau mai egali decât alþii...
Textul colonelului-scriitor Tãutu este o
însãilare fãcutã parcã la comanda unui
plutonier-major responsabil cu învãþãmântul
cultural-politic. Un proaspãt absolvent al
ªcolii de Securitate – numit, fireºte, Mihai, în
buna tradiþie a literaturii comuniste –, sosit la
post în oraºul Constanþa, primeºte ºi executã
o misiune în cel mai autentic stil James Bond,
cu diferenþa esenþialã cã, fiind recent cãsãtorit
cu o absolventã de limbi strãine (pe care nici
n-o înºealã, nici n-o duce prin restaurantele
litoralului, abundent populate cu turiºti strãini
în acei ani), se abþine sexual faþã de femeile
seduse ºi nu consumã decât bãuturi admise
de regulament, terorizat cã n-are cu ce le plãti,
solda neajungându-i. Deºi novice în meserie,
acþiunile sale sunt încununate de succes ºi,
chiar când nu pare sã obþinã rezultate, se
dovedeºte cã gândea profund ºi ieºea
victorios iremediabil. Acum, este o banalitate
cã genul poliþist, luat ca obiect de studiu
literar-critic, nu pretinde complexitate
stilisticã, ci mai degrabã contrariul. Dar
întâlneºti un pasaj precum: „El a murit ca sã
trãiascã liniºtea ºi creaþia, bucuria ºi viaþa pe
þãrmurile noastre însorite! El a murit ca oþelul
sã se cãleascã în liniºte, ca grâul sã se semene
în pace. Chiar necunoscut dacã va rãmâne
numele sãu, jertfa sa va trãi mai departe în
grâul viitor ºi în oþel ºi în tot ce se clãdeºte în
aceastã þarã.” Lozinci ad-litteram!
E de înþeles psihologia fãcãtorilor de
asemenea fraze inepte. La urma urmei, ºi azi
banul se câºtigã uºor clãmpãnind din gurã
ce vrea stãpânul sã audã. Iar unii sunt
predispuºi din naºtere la slugãrnicie. Partidul
Comunist, din orice þarã, îºi plãtea bine
propagandiºtii. Cineva poate spune cã
biografia „autorului” sus-numit justificã
mãgãriile scrise. Dar îndoctrinarea cititorului
cine (sau ce) o justificã? Sunt crime împotriva
umanitãþii, care nu se prescriu. Spãlarea pe
creier e printre ele.
 ARS LONGA...
„SUSPECTUL” DIN STRADA DOGARILOR.
Din secretele scriitorului Saºa Panã
(8 august 1902-22 august 1981),
alias „tovarãºul Sãvel” (1)
Anul de graþie 1969. Toamna-ºi intrase
deplin în drepturi când o anume Dorothea
Litany, alintat㠄Dora”, colaboratoare
apropiatã a lui ªlomo Leibovici, „ºeful
Serviciului de Informaþii Israelian pentru
România”, desanta la Bucureºti ºi, vreme
de zece zile, între 15-25 octombrie anul
respectiv, a contactat nu mai
puþin de 200 de „oameni de
litere” români de origine
israelitã, cãrora le-a vorbit
despre intenþiile sale de a
întocmi „o crestomaþie
(micã enciclopedie literarã)
cu lucrãrile lor”, în care sã
fie redate ce altceva decât
„suferinþele provocate de
naziºti”, sens în care le-a
solicitat tuturor câte o fiºã
biograficã. Printre cei
contactaþi – iniþial telefonic
– s-a aflat ºi Saºa Panã, la acea datã
„pensionat ca medic militar, membru al
Uniunii Scriitorilor din România”, cãruia
„Dora”, totodatã, intenþiona ºi „sã-i
vorbeasc㔠din partea prietenilor sãi, anume
Iaffe ºi Rudich, redactori de presã în Is-
rael. Întâlnirea a avut loc la sediul
Academiei RSR, sala 3. Ceea ce probabil
cã nu ºtia agenta Mossadului – iar Saºa
Panã nici atât – era cã Securitatea intrase
deja pe fir ºi monitoriza strâns sejurul
Dorotheei prin România, þara ei de origine.
Cã la mijloc nu era ceva special, „organele”
au realizat repede, suspect li se pãruse însã
faptul cã Saºa Panã nu le informase nici
mãcar cu întârziere despre respectivul con-
tact cu o cetãþeanã de acum strãinã, drept
pentru care se decide supravegherea sa
informativã. În acest sens, odatã aprobatã
propunerea, începe sã se contureze filã cu
filã Dosarul de urmãrire informativã
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
Dan Gîju
„Emilian”, întocmit de U.M. 01656
Bucureºti, Direcþia Contrainformaþii, în ex-
emplar unic, înregistrat la nr. 196915, azi
în Arhiva CNSAS, cota I 098407. Acum,
întrebarea care se pune este nu de ce
trebuia, musai, sã informeze Saºa Panã
organele contrainformative în legãturã cu
respectiva întâlnire, întrucât,
conform legislaþiei de atunci
privind apãrarea patriei,
aceasta era obligaþia oricãrui
bun cetãþean, ci cât de
întemeiat era motivul care sã
justifice o asemenea desfã-
ºurare de forþe ce aveau sã
includã, pe lângã multe alte
mãsuri specifice (filaj,
interceptarea corespondenþei
etc.) ºi ascultarea convor-
birilor telefonice de la
domiciliu pe o duratã de trei
sãptãmâni, suficient sã prindã contur un
dosar respectabil? Pentru a rãspunde la
aceastã întrebare, fie-ne permisã o
incursiune în trecutul acestui straniu
personaj care a fost, la urma urmei,
scriitorul militar Saºa Panã. ªi pornim de
la precizarea cã, pânã prin preajma lui 23
august 1944, biografia lui ne este
cunoscutã atât din Memoriului original
(dosarul de ofiþer) pãstrat în arhivele
militare, pe numele de la naºtere ºi valabil
pânã la prima sa trecere în rezervã, în 1941
(un al doilea, cel fabricat din momentul
înregimentãrii în armata popularã, fiind de
negãsit, momentan), dar mai ales din
„romanul” sãu autobiografic intitulat
Nãscut în ’02. Memorii – file de jurnal –
evocãri (Editura Minerva, Bucureºti, 1973,
690 p., cu ilustraþii, o a doua ediþie,
„necenzuratã”, a apãrut în 2001), cu
observaþia cã aici mãrturiseºte (scrie)
49
„numai adevãrul”, cum þine sã precizeze
la pagina 17, deºi e clar cã numai acel
adevãr care-i convine lui; totuºi, în mare,
n-avem cum sã nu ne declarãm satisfãcuþi,
mai ales cã reuºeºte „performanþa” sã facã
ºi ceva luminã asupra a douã-trei chestiuni
rãmase oarecum „în suspensie” în
Memoriul original. Marea problemã însã
apare dupã ocuparea þãrii de ruºi, deci dupã
23 august 1944, moment din care omul
nostru, intrat pe val, îºi va da tot
concursul, pe linie ideologicã vorbind, din
postura unei veritabile… (era sã spunem
„cozi de topor”!) victime a regimului
„burghezo-moºieresc” pentru care a sosit,
în sfârºit, dulcea clipã a rãzbunãrii, dar
numai bine cã de aici încolo nu prea a mai
lãsat „urme” decât, eventual, în cele „12
bibliorafte”, „caietele cu materie primã”
personale ºi toate celelalte de care aminteºte
la paginile 16-17 în lucrarea citatã, rãmase
în arhiva de acasã, azi, intuim, în pãstrarea
fiului sãu. În ce ne priveºte, vom lua ca
reper de bazã Memoriul original, up-
gradând cu detalii extrase din celelalte
documente amintite pânã aici, chiar ºi din
„autobiografia” reþinutã la Dosarul
„Emilian” (p. 158-164), aceasta din urmã
însã tot cu rezerve mari, fiindcã unele date
din Dosarul de urmãrire informativã,
inserate pe alocuri cam dupã ureche, din
câte se pare, sunt destul de eronate.
Aºadar, Alexandru Binder (n. 8/21 au-
gust 1902, Bucureºti-22 august 1981,
Bucureºti), mai cunoscut ca Saºa Panã
(Numele Alexandru Binder va fi înlocuit
definitiv cu Saºa Panã, pseudonimul literar,
în decembrie 1945. Din câte reiese din
Dosarul „Emilian”, acest pseudonim este
o reminiscenþã a numelui de alint dat de
tatãl sãu în copilãrie, care, evreu polonez
fiind, îi spunea „pani Saºa”, un fel de
„domniºoru’ Sandu” în traducere
româneascã. Strict privitor la operarea în
acte a acestei schimbãri, scriitorul are o
altã explicaþie, cu punctul de plecare în
1922, când a început sã cocheteze cu
literatura, fapt pentru care a suferit diverse
ºicane, mutãri dintr-o garnizoanã în alta,
supravegheri, cercetãri etc. Din decembrie
1945 însã, sub „regimul democratic popu-
lar, nu mai era nevoie sã mã camuflez,
astfel cã am cerut legalizarea
pseudonimului care avea circulaþie publicã”)
– protagonistul unei vieþi „duble, triple,
cvadruple: de scriitor, de medic, de militar
«de carierã» ºi de luptãtor social” cum se
autocaracterizeazã la p. 14 din „romanul
sãu” – este fiul lui David Binder (1871–
1941), domiciliat în Dorohoi, de religie
50 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
mozaicã, fost medic, mama numindu-se
Haia-Sura, zisã Stela sau Steluþa, casnicã.
A avut o sorã, Magdalena Silianu, magistrat.
Soþia lui Saºa Panã, cu care s-a cãsãtorit
la 18 iulie 1931, s-a numit Maria Angela
Segal era cu trei ani mai micã decât el ºi
lucra ca referent tehnic la Comisia
Controlului de Stat, fiica lui Sergiu
Zigmund (1875–1951), un contabil din
Botoºani. Soþia lui Saºa Panã mai avea doi
fraþi: Mauriciu Silianu (arhitect, care va
face planurile casei din Dogarilor 36) ºi
Eric Silianu (inginer). Pasiunea de
colecþionar i se va contura încã din anii
Primului Rãzboi Mondial, când va aduna
conºtiincios cât mai multe din
comunicatele oficiale ale Marelui Cartier
General, dupã 1917 decupate din cotidianul
„România”, apãrut la Iaºi, sub direcþia
locotenentului (r) M. Sadoveanu, totodatã
activând din postura de cercetaº în cohorta
„V.A. Urechiã”, asta când nu se juca de-a
rãzboiul cu prietenii ºi camarazii sãi de
generaþie. Cu armata propriu-zisã însã, mai
exact cu severii dascãli ai unui liceu militar
(probabil cel de la Dealu, ajunºi prin
Moldova, în refugiu la Dorohoi) ia
cunoºtinþã în debutul verii anului de graþie
1917, când se prezintã la examenul de clasa
a IV-a de liceu, „pregãtit singur, în par-
ticular.” (Saºa Panã, Nãscut în ‘02, ed. cit.,
p. 62). Aici meritã fãcut un scurt
comentariu, cu punct de plecare în vaga
ironie, ca sã nu zicem invidie, cu care se
referã la una dintre practicile acelor tragice
vremuri, în fond, tragice în primul rând
pentru militari ºi nicidecum pentru
învârtiþii tuturor timpurilor: „Cu multe
sãptãmâni înainte de începerea
examenelor, se dusese buhu’ de
severitatea acestor dascãli veniþi de pe
alte meleaguri. Zvonurile s-au adeverit.
În acea vreme, examenele le treceau
uºor doar tineri ofiþeraºi activi ºi de
rezervã, care se prezentau în uniformã
ºi care dovedeau cã vin de pe front sau
cãlãtoreau spre locul încãierãrii. Unii
dintre aceºtia au trecut cu succes chiar
douã clase într-o sesiune. Ceilalþi
candidaþi erau, cum se spune, frecaþi cu
cele mai aspre perii… ale întrebãrilor.”
(Ibidem). Culmea este cã, peste ani, la
câþiva ani dupã încheierea celuilalt rãzboi
mondial, deci în vreme de pace, dupã
cum vom vedea în biografia sa de la
Securitate, când va ajunge pe cai mari,
Saºa Panã însuºi va „comite” doi ani de
studii într-unul, dar nu este exclus sã fi
fost „obligat” de cãtre ocupantul sovietic,
aºa cã, sã trecem mai departe…
 EMINESCIANA
Dumitru Copilu-Copillin
EMINESCU UNIVERSAL
Receptarea operei
în publicaþii de limbã englezã (1)
Eminescu ocupã un loc aparte în
publicaþiile de limbã englezã, cu deosebire în
cele 50 de þãri din lumea anglo-saxonã, ca spaþiu
geografic (state din cele cinci continene, –
Marea Britanie, Statele Unite ale Americii,
Australia, India ºi câteva africane, de
asemenea þãri, care îl recepteazã în publicaþii
de limbã englezã, cum este România º.a.) sau
ca spaþiu lingvistic internaþional (engleza
clasicã din Marea Britanie ºi Australia, engleza
americanizatã, engleza ca limbã cooficialã din
India ºi unele state africane, totalitând peste
300 mil vorbitori-ciitgori, precum ºi engleza ca
instrument de lucru în relaþiile internaþionale,
implicit interliterare ca limbã intermediarã din
care se traduce, precum ºi ca limbã a mijloacelor
de comunicare globalã între internauþi pe
canalele on-line, între publicaþiile on-line
remarcându-se enciclopedia „Wikipedia”.
Dâmd curs evidenþelor, în cele din urmã,
efectele vorbesc de la sine.
Publicaþiile de LIMBÃ ENGLEZÃ îl
prezintã pe Mihai Eminescu – târziu, abia în a
doua jumãtate a secolului XX – ca pe un
fenomen literar de excepþie în privinþa valorii
ºi semnificaþiei pentru lumea preponderent
conservatoare anglofonã.
Avem în vedere acest areal ca spaþiu
geografic propriu (limbii engleze, „simple”-
clasice, din Marea Britanie) sau spaþiu
geografic „extins” (din þãri situate în cele cinci
continente, în care cu timpul aceastã limbã a
cunoscut parþial o form㠄adaptatã”, – ca în
cazul unui numãr de 30 dintre Statele Unite ale
Americii-americana, Canada-canadiana,
Ausralia-austrasliana, Irlanda-lubernoengleza
sau limb㠄cooficial㔠în India, Africa de sud,
Noua Zeelandã, Singapore º. a., vorbitorii
nativi totalizând peste 344 de milioane); în
þãrile non-anglofone, Eminescu a putut fi
receptat de cititorii care învaþã ºi vorbesc
engleza, în medie 70% (în þãrile nordice sau
Olanda, Danemarca), alþii prin intermediul
publicaþiilor proprii de limbã englezã, cum sunt
cele din Brazilia, Etiopia, Germania, Italia,
Rusia, Spania º.a., mai ales România).
În ce priveºte spaþiul lingvistic, engleza
este limba oficialã a Uniunii Europene ºi a
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
Naþiunilor Unite ºi reprezintã principalul in-
strument de lucru în cadrul relaþiilor
internaþionale politice, economice, ºtiinþifice,
implicit interliterare ca limbã intermediarã (din
care este tradus, inclusiv Eminescu, ex. din
englezã, versiunea aparþinând românului
Cornrliu M. Popescu, în limba urdu, vorbitã
de peste 150 milioane locuitori din Pakistan
ºi câteva state indiene) sau ca limbã în care
opera lui Eminescu deja tradusã este reeditatã
online în SUA „to” (pentru) SUA, Spania,
Regatul Unit, Danemarca º.a., ºi invers).
Dupã apariþia internetului, engleza a devenit
limbã de comunicare globalã între cititorii
„internauþi”, inclusiv pentru cei interesaþi de
cultura românã ºi, implicit de opera geniului
poetic tutelar al neamului românesc, Mihai
Eminescu. Puþini conaþionali, chiar dintre
eminescologi, ºtiu ºi iau în considerare, în
lucrãrile publicate sau în dezbaterile publice,
faptul cã în paralel cu forma tradiþionalã, tipãritã,
în care apare opera literarã, jurnalisticã ºi
ºtiinþificã eminescian㠖 cea tipãritã în volume
fiind rezervat㠄elitiºtilor” – Eminescu circulã
din ce în ce mai mult în noua formã de
comunicare la distanþã online, adresatã
publicului larg (care are acces la internet,-
Google, Site, Portale audio-video, YouTube,
„cãrþi electronice”, periodice sau enciclopedii
online). Mai nou, publicaþiile ºtiinþifice,
îndeosebi culegerile de comunicãri de la
reuniunile ºtiinþifice din orice domeniu sau
analele universitãþilor au valoare recunoscutã,
conform unui standard internaþional,
condiþionând chiar consolidarea poziþiei
profesionale, dacã sunt publicate integral sau
numai cu rezumatul în limba englezã, care în
plus asigurã difuzarea nelimitatã geografic,
varianta lor online putând fi consultatã gratuit
de cei interesaþi). De altfel, sistemul publicaþiilor
editate online tinde sã ia locul celui tradiþional,
tipãrit, mai ales periodicele, chiar ºi unele
publicaþii neperiodice – ca texte independente
sau paralele, adicã text tipãrit ºi online – prin
intermediul cãrora circulaþia în lume a operei
eminesciene, tradusã ºi comentatã, a crescut
vertiginos de la un an la altul.
De remarcat este faptul cã traducerile
51
eminesciene din lumea anglofonã, publicate
în volume, uneori ºi în periodice, au fost prece-
date de recomandarea operei ºi personalitãþii
poetului român în marile enciclopedii de limbã
englezã, care de regulã sintetizau ceea ce
reprezenta o valoare deja consacratã în marile
centre culturale ale lumii.
Un caz aparte pare a fi chiar prima
identificatã, „Camber’s Encyclopedia”
(Edinburg-California, ediþiile 1908-1973 (pe care
cea mai recentã enciclopedie americanã online,
„Wikipedia” o considera „una dintre cele mai
importante enciclopedii de limbã englezã a
secolelor 19 ºi 20,…reputatã prin precizie ºi
erudiþie”, în realitate la început o traducere
prelucratã a „Konversation Lexikon”, devenit
„Brockhaus Enziklopädie”-Leipzig). Fondatã
la Edinburg în 1859, ediþia a 10-cea a acestei
enciclopedii engleze apare între 1888-1892,
(adicã în acelaºi timp cu varianta germanã a
„Brockhaus Enziklopädie”, la care se ºtie cã
anterior colaborase ca redactor pentru
România chiar Eminescu ºi în care acum Titu
Maiorescu publica articolul despre Eminescu,
probabil tocmai aceastã ediþie germanã sã fi
sugerat editorilor englezi sã-l includã pe
Eminescu; de altfel, „Wikipedia” fãcea
trimiterea menþionatã la ediþia apãrutã în 1908).
Unele ediþii ulterioare ale enciclopediei engleze
au fost rescrise ºi publicate în California.
Cronologic, informaþii despre viaþa ºi opera lui
Eminescu publicã, la Londra ºi Chcago, în 1910-
2010, „Encyclopedia Britanica”, de asemenea
cel puþin 8 ediþii din „Everiman’s” (Londra,
New-York, Chicago, Princeton, 1922-1988).
Pentru asigurarea rãspândirii lor internaþionale,
unele enciclopedii de limbã englezã apar prin
cooperare între edituri, de pildã cea coeditatã
la Toronto, Chicago, Washington, New Jersi,
Geneva, Tokio, Manila, Sydney, Barcelona etc.
sau în ediþii multilingve cum este „Enciclopedia
Universal Illustrada Europeo-Americana”
(coeditatã la Madrid-Barcelona, în 1958, 1966,
1976 etc., în limbile spaniolã, portughezã,
englezã, francezã, germanã, italianã, catalanã,
esperanto º.a).
Între referinþele critice timpurii predominã
aprecierile generale privind valoarea poeziei „celui
mai mare poet al românilor” (vol. „Roumania Yes-
terday and Today”, London-New York, 1918),
„valoarea europeanã a operei poetului român ºi
interesul acestuia pentru Shakespeare,
justificând similitudini între Împãrat ºi proletar
ºi Regele Lear, Mortua est ºi Machbeth, Furtuna,
Hamlet (vol „Papers on the rumanian – people
and literature”, London, 1920, care reproduce ºi
o primã traducere a poeziei, Se bate miezul
nopþii), o amplã analizã a poeziei Somnoroase
pãsãrele, a „celui mai bun poet român”, prin
care se demonstreaz㠄originea latinã a limbii
române” (vol. „Greater Roumania”, New York,
1922, reed. 1932) sau portretul poetului ºi
biografia lui însoþite de Luceafãrul, Mortua est,
Scrisoarea IV (suplimentul ziarului „New York
Herald” din 1929).
Evenimentul editorial care a marcat ºi stimulat
receptarea poeziei eminesciene în literaturile din
52 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
þãrile de limbã englezã a fost însã apariþia primului
volum, din seria „Clasici români”, Poems of Mihai
Eminescu (London, 1930, 10 poezii: Cãlin-file de
poveste, Împãrat ºi proletar, Strigoii, La mijloc
de codru, La steaua, Somnoroase pãsãrele,
Oricâte stele, Peste vârfuri, De ce nu-mi vii, ªi
dacã, în traducerea Sylviei Pankhurst ºi Olimpiu
ªtefanovici-Swensk, reeditat la New York, 1977),
lansat – prefaþat ºi recomandat – de trei
personalitãþi de notorietate mondialã, dramaturgul
englez George Bernard Shaw, istoricul român
Nicolae Iorga, cu sprijinul financiar al lui Nicolae
Titulescu. Cunoscutul dramaturg englez întãreºte
ideea existenþei unor afinitãþi între „acel
moldovean” ºi „marele brit”, dintre literaturile
românã ºi englezã. Periodice din diferite þãri
reproduc din acest volum unele poezii ºi îl
comenteazã ca pe un eveniment literar european.
Dar abia „Encyclopedia Americana” (1942-1989,
din 1997 apare online la Washington)
argumenteaz㠄valoarea literarã, tehnicile poetice”
ca ºi „ genialitatea” lui Eminescu, pentru ca „The
Columbia Encyclopedia” (New York, 2001), sã-ºi
încheie caracterizarea cu concluzia: „Mihai
Eminescu este cel mai mare poet al secolului al
XIX-lea”, de altfel aceasta fiind ºi expresia publicã
a consacrãrii dimensiunii ºi valorii sale universale,
„oficializat㔠de cãtre organisme naþionale abilitate,
îndeosebi cel internaþional de profil (UNESCO, în
1989-„Anul Internaþional Eminescu”, cu prilejul
Centenarului morþii poetului ºi în 2000-„Anul
Eminescu” la împlinirea unui secol ºi jumãtate de
la naºterea sa).
Suportul acestor ultime evaluãri îl
reprezintã traducerile ºi referinþele critice apãrute,
începând din deceniul ’70, în publicaþiile de
limbã englezã, tipãrite sau online, dintre care
remarcãm ediþiile americanului Roy McGregor-
Hastie (17 poezii, Iowa City-1972 ºi Cluj-
Napoca-1980, relansat în anul Centenar
Eminescu, 1989, de UNESCO în „Colecþia celor
mai reprezentative opere ale umanitãþii. Seria
europeanã”), de asemenea, ediþiile publicate de
Brenda Walker (Londra-Boston, 1989, 28 poezii,
reed. 1990, 1994), K. Treptov (New York-
Bucureºti, 1991ºi Oxford-Iaºi-2000), mai ales
ediþiile de excepþie ale ale tânãrului licean român,
dispãrut la cutremurul din 1977, Corneliu M.
Popescu (recuperat, manuscrisul cu 68 de
traduceri în englezã a fost publicat în volum la
Bucureºti, în 1978, apreciat imediat de „Consiliul
Britanic de poezie”, care în memoria lui instituie
la Londra un concurs internaþional de traduceri
ºi un premiu european de poezie, purtând
numele lui, una dintre cele mai apreciate traduceri
în limba urdu, provocate de versiunea sa englezã
fiind publicatã în 1981 la Rawalpindi-Pakistan);
prima versiune apãrutã în 1978 la Bucureºti a
fost reeditatã sub egida UNESCO, cu prilejul
„Centenarului Eminescu” din 1989 ºi premiatã
de Academia Românã, apoi reeditatã în 1999,
anterior fiind publicatã ºi într-o ediþie bilingvã,
englezã-chinezã la Singapore, 1994, iar recent,
în 2013, în variantã online. Luceafãrul, La
steaua, Somnoroase pãsãrele Odã în metru
antic º.a. apar în ediþii tipãrite la Michigan, Vir-
ginia, New York, Sydney, Chiºinãu, Kiev).
 MEMORIALISTICÃ
Ileana Iordache-Streinu
SUPRAVIEÞUIREA – I
În urmã cu câþiva ani, încercând sã-mi
coordonez amintirile, însemnãrile – ajutatã
ºi de recitirea corespondenþei dintre pãrinþii
mei între anii 1950-1954 – precis ºtiam doar
un singur lucru: o mare parte din aceste
amintiri/însemnãri va fi cuprinsã într-un
capitol cãruia îi voi spune „Supravieþuirea”.
Ajunsã acum la acest capitol, am
constatat cã aceast㠄supravieþuire”
cuprinde o arie mult mai mare, întinsã pe
aproape zece ani ºi cã, în cadrul acestui
capitol, au existat mai multe ºi diferite etape
ºi forme de supravieþuire.
Prima a fost declanºatã de precaritatea
existenþei propriu-zise, a întregii noastre
familii: sãrãcia, foamea, frigul. Aceea în
care tatãl meu, exclus, interzis, fãrã niciun
venit încã din anul 1947, împreunã cu noi
douã, mama ºi cu mine, am traversat
aceastã primã perioadã de „supravieþuire”,
pânã cãtre 1951, susþinuþi material de
familia mamei mele, de cei din marea
familie a prietenilor, ºi, bineînþeleº,
vânzând cãrþi din biblioteca tatãlui meu,
printre care 30 de volume Carducci,
bibliotecii Facultãþii din Iaºi.
Nu-l pot uita pe bunul Conu Barbu
Slãtineanu, îmbrãcat într-un imens laibãr
care-i înfãºura corpolenþa, cum dintr-un
buzunar a scos o mare ºi groasã brãþarã
din aur ruptã în douã ºi i-a dat mamei o
jumãtate s-o vândã, sã aibã bani în plus
pentru alimentarea cu o hranã mai
substanþialã de care tatãl meu avea nevoie.
Era atât de slab, încât din bãrbatul falnic ºi
frumos rãmãsese doar capul uscat ºi
pãmântiu aºezat pe pern㠖 trupul parcã
pierise, topit sub plapuma care-l acoperea...
Tot Conu Barbu, prin emisari îi trimitea
cantitãþi mari de miere amestecatã cu mult
hrean ras cu abnegaþie de blânda coanã
Pici, amestec în ale cãrui virtuþii
binefãcãtoare ºi curative credea cu tãrie.
Impresionatã de reacþie de crispare a
pãrintelui meu la înghiþirea acelei medicaþii
miraculoase, am încercat-o ºi eu, ºi trebuie
sã spun cã aceastã asociere dintre hrean ºi
miere este un test al unei mari puteri de
stãpânire omeneascã...
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
Dupã prima hemoptizie, în ziua de 3
iunie 1950, urmatã de altele aproape zilnice,
dr. Neuschatz, medicul oarecum de familie,
a reuºit sã scoatã un certificat – care nu
ºtiu de ce a fost eliberat de Circa 2 Miliþie
– ºi era semnat de pl.maj. Dumitrescu. Tot
Conu Barbu împreunã cu G. Cãlinescu, cu
Victoria Maniu – soþia poetului Adrian
Maniu – bunã prietenã cu Raia Nicolau,
cu o importantã funcþie în Ministerul
Sãnãtãþii, ºi cu acest certificat absolut
necesar, au reuºit sã-l interneze de urgenþã
pe tata la spitalul Caritas, devenit „Bernard
Andrei”, în ziua de 13 iunie 1950 ºi, prin
dr. Cingiuc, nepotul lui G. Cãlinescu, a fost
pus într-un salon cu un numãr mai redus
de paturi.
Pentru stoparea hemoptiziilor
succesive, era necesarã aplicarea unei
intervenþii cãreia i se spune „pneumotorax”,
o intervenþie chirurgicalã de strãpungere
printre coaste a plãmânului bolnav, cu un
ac uriaº, pe care Spitalul Caritas nu-l avea.
Din marea familie de prieteni pomenitã
fãcea parte ºi dr. Lupaºcu, chirurg de
prestigiu, care a încredinþat echipei de
medici de la Caritas unicul sãu ac – cum
se spune, proprietate personal㠖 insistând
sã-i fie returnat „neapãrat pânã joi”. Tot
dr. Lupaºcu a sfãtuit-o pe mama sã facã
rost urgent de 10 grame de streptomicinã
ºi un kg de Pas, tratamentul de „ultimã
generaþie” în TBC. Luna de pe cer... Foarte
curând, la nici o lunã dupã internare,
administraþia spitalului a solicitat o
adeverinþã de „câmpul muncii” a tatãlui meu
pe care, se înþelege, nu avea cum sã o
capete ºi, foarte în scurt, a fost externat –
ca sã nu spun dat afarã, în lipsa acelei hârtii.
Pe atunci nimic nu putea fi „cãpãtat” decât
în baza acestei adeverinþe. Contract de
închiriere, telefon, cartelã de alimente,
lemne de foc sau cãrbuni, butelie, visul
mamei mele, într-un spital, un pat...
În anul 1950 eram studentã în anul I
la Institutul de Teatru ºi Cinematografie,
elevã la clasa dnei Aura Buzescu ºi, în
fiecare dimineaþã, înainte de ore, eram
aºteptatã de unchiul meu Nicolae
53
Bãlþãþeanu – de fapt strãunchi, era frate
cu bunica mea matern㠖 eram aºteptatã
de el la cofetãria Constantinescu din Piaþa
Amzei, unde cãpãtam o mare ciocolatã cu
lapte, caldã, dulce ºi un mare corn din cocã
de cozonac. Minune. La sfârºitul anului,
dna Buzescu ne-a luat toatã clasa sã vedem
repetiþia generalã a piesei „Trei surori”,
spectacol pus în scenã de faimosul
„fãcãtor” de distribuþii ºi spectacole, Moni
Ghelerter. Nume sonore ale Naþionalului
erau în acea distribuþie: Aura Buzescu,
Elvira Godeanu, Tanþi Cocea, Mimi Botta,
Emil Botta, Bãlþãþeanu... Rãtãcitã prin
coridoarele frumoaselor loji ale Teatrului
de Comedie, astãzi Teatrul Odeon, m-am
trezit în faþa unui bãrbat înalt, cu pãr rãvãºit
ºi parcã mestecând þigara din colþul gurii,
directorul teatrului Zaharia Stancu... Dupã
o clipã, când în ochii lui sfredelitori, am
citit indignarea cã cineva „bântuia” prin
teatru, am citit ºi efortul cercetãrii
memoriei lui – parcã mã ºtia de undeva...
(în 1946 fusesem cu tatãl meu la o
premierã) apoi brusc, brutal chiar, un glas
tãios, metalic, m-a întrebat: „Tu, a cui
eºti?”. Speriatã, ºtiind doar cã trebuie sã
mã feresc sã pomenesc numele prin care
tatãl meu era cunoscut, pieritã, i-am
rãspuns: „Sunt fata lui Nicu Iordache...”.
Imediat, lumina rece din ochii lui s-a stins
ºi a întrebat scurt: „Ce face Vladimir?”.
Am rãspuns la fel de scurt: „Rãu.” „Ce are
nevoie?” Fãrã sã ezit, am mitraliat
rãspunsul: „Zece grame de streptomicinã
ºi un kg de Pas”. Dupã o foarte micã
pauzã, cu vocea lui scrâºnitã, mi-a spus:
„Vino peste o sãptãmânã la mine, la birou”
(aflat între resturile bombardate ale clãdirii
Teatrului Naþional, resturi asemeni unei
uriaºe mãsele cariate). Spune-i dnei Sava
(secretara lui, soþia marelui om de teatru
Ion Sava) cine eºti ºi cã te aºtept. Aºa am
ºi fãcut. Nu o pot uita pe acea atât de
distinsã, de frumoasã doamnã Sava, cu pãr
alb strãlucitor, care m-a luat de mânã ºi,
condusã de ea, am pãtruns în cabinetul lui
Zaharia Stancu. S-a ridicat în picioare –
parcã nu se mai sfârºea – ºi, fãrã cuvinte,
m-a poftit sã stau jos. Tot fãrã vorbe, a
tras sertarul biroului ºi mi-a pus în faþã
cele 10 grame de streptomicinã ºi borcanul
plin cu pastilele albe ale Pas-ului. Tot fãrã
cuvinte, cu ambele mâini am luat
medicamentele ºi le-a þinut strâns adunate
la piept. Þineam în braþe Luna de pe cer...
Cred cã a citit în ochii mei înecaþi de
lacrimi, a înþeles din tremuratul nestãpânit
al bãrbiei, cam ce aº fi vrut sã-i spun ºi nu
puteam. Eram incapabilã. Þineam strânse
la piept sãnãtatea, viaþa tatãlui meu. S-a
aºezat, a mai deschis o datã sertarul din
54 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
care a scos un plic. Bani. Cu ochii lui buni
m-a întrebat, vrând parcã sã-mi
stãpâneascã emoþia printr-o altã dominantã:
„ªi ce cãutai tu prin spatele lojilor?”. I-am
rãspuns cã fusesem la cabina unchiului meu
(de fapt strãunchi, am precizat) Nicolae
Bãlþãþeanu, Verºinin în piesa „Trei surori”.
La plecare m-a asigurat cã lunar, prin
strãunchiul meu, va trimite o sumã de bani
pentru achiziþionarea de alimente ºi „...orice
ai nevoie sã vii sã-mi spui”.
În toamna anului 1950, tatãl meu era
internat din varã la Sanatoriul Baloteºti, prin
aceleaºi eforturi conjugate Slãtineanu,
Cãlinescu, Victoria Maniu, întãrite de
cuvântul Raiei Nicolau. Eu, studentã în anul
II acum la clasa Gh. Timicã, împreunã cu
alþi 4-5 colegi, în urma unei selecþii fãcute
de consilierul sovietic al Teatrului Naþional
– pe atunci nimic în þara noastrã nu putea
exista, funcþiona fãrã un „consilier
sovietic”, indiferent în ce domeniu – am
fost cooptatã în corpul de actori angajaþi
cu spectacolul, cu scopul de întinerire a
trupei teatrului. Aºa am debutat în rolul
„Floarea-soarelui” în piesa feerie-basm
„Înºir-te mãrgãrite” de Victor Eftimiu, cu
o desfãºurare scenicã fastuoasã, cu un
frumos cal alb pe care intra în scenã Fãt-
Frumos, cu o muzicã cu accente
simfonice compusã de Ion Dumitrescu, o
muzicã ce pãrea nãscutã din
somptuozitatea versurilor prolificului poet.
Curând am fost chematã sã joc ºi în
„Nevestele vesele din Windsor”, de W.
Shakespeare, rolul Ann Page, alãturi de
Tanþi Cocea, Mimi Enãceanu, Fifi
Mihailovici-Finteºteanu, Giugaru, Ion
Manu, Ion Talianu... Toþi m-au adoptat ºi
mi-au îndrumat primii mei paºi pe scenã,
foarte ºovãielnici atunci.
Îi eram recunoscãtoare Tov.
Vassiliev, pentru cã datoritã lui câºtigam
bani buni lunar, o leafã de actor, leafa unui
profesor, 14.000 lei! Eram plãtitã cu 200
repetiþia ºi 400 spectacolul, bani nesperaþi
ºi atât de bineveniþi pentru nevoile noastre,
o familie fãrã niciun fel de „venit”,
dependentã numai de ceea ce „i se dãdea”.
Eram în „câmpul muncii”. Aºa am devenit
titulara contractului de închiriere, am avut
dreptul sã pãstrãm telefonul, sã am o
cartelã pentru lemne ºi cãrbuni, pentru di-
verse alimente, ulei, fainã, zahãr ºi mama
a putut cumpãra pe numele meu butelia
mult visatã. În plus, lunar puneam bani în
Biblia familiei, de unde mama lua pentru
nevoile casei ºi eu puteam sã-mi ofer din
când în când o masã la unul din lacto-
vegetarienele de curând deschise – cred,
în colþul hotelului Lido. Îmi era chiar bine,
nu mai aºteptam seara acea felie mare de
mãmãligã prãjitã într-o lingurã de ulei,
pregãtitã de mama... Supravieþuirea
devenise o existenþã cât de cât asiguratã ºi
totul ar fi fost într-adevãr bine dacã ºi
sãnãtatea pãrintelui meu, internat la
Baloteºti, nu s-ar fi agravat pe mãsurã ce
înaintam în toamnã. Dupã o ultimã
încercare a unui „Iacobeus” care nu ºtiu
cum se aplica, prof. Vereanu a hotãrât cã
este absolut necesarã operaþia de
toracoplastie totalã, cu extirparea a ºapte
coaste ºi scoaterea din funcþie a plãmânului
stâng complet ros de ftizie.
Am mai povestit ºi scris ce a însemnat
aceastã intervenþie ºi cum am aflat de ea.
Ajunsã cu una din cãruþele de la podul
Baloteºti, încãrcatã cu alimente
consistente, cu miraculoasa ºunculiþã dupã
ce i-am povestit ºi transmis toate mesajele,
înainte de a pleca, tata a întins ambele mâini
ºi aproape forþat m-a aºezat pe marginea
patului metalic. Þinându-mã în continuare
de mânã, mi-a încredinþat mie ceea ce nu
vroia sã afle mama: peste douã zile urma
sã fie operat, iar eu trebuia sã o reþin acasã.
Mama pierduse un ochi ºi orice altã
mare emoþie reprezenta un pericol pentru
celãlalt... Mi-a explicat, în amãnunte ºi
detalii, întreg procesul operaþiei: coastele
urmau sã fie tãiate cu un fierãstrãu
chirurgical, fãrã anestezie – oasele nu pot
fi anesteziate. Mã privea intens, cu o privire
încãrcatã ºi de o fireascã omeneascã
teamã, pe care nu s-a ferit sã mi-o arate...
Bravând, i-am spus cã trupul omenesc are
atâtea oase încât ne putem permite sã ne
mai lipsim de câteva... Ochii i s-au limpezit,
o sclipire amuzatã a însoþit parca un fel de
recunoºtinþã pentru cele spuse de mine.
Am mai povestit cum întreaga echipã de
medici chirurgi, în timpul acelei intervenþii
lungi, grele, plinã de riscuri, a trebuit sã-ºi
stãpâneascã ºi emoþia provocatã de acest
pacient care, pe masa de operaþie, a început
sã recite cu glas din ce în ce mai puternic,
din ce în ce mai sacadat cu cât durerile
creºteau, poezia „Corbul” de Edgar Allan
Poe. În acea zi a fost pentru prima oarã
când i-am spus, simþind nevoia sã-l aliat –
tãticel – ºi aºa îºi va seama toate scrisorile
trimese mie, mamei, pânã la sfârºitul vieþii.
Supravieþuirea post-operatorie s-a
transformat într-o miraculoasã
convalescenþã, uimitoare prin marea ei
putere de refacere a unui organism ºubrezit
de boala înduratã atâþia ani.
Toamna anului 1950 a fost o lungã ºi
frumoasã toamnã cu o spectaculoasã lume
a culorilor în frunziºul copacilor de-a lungul
drumului, a pãdurii din jurul Sanatoriului,
de la veselul ºi zglobiul galben pânã la
frumuseþea sobrã regalã a roºului cel mai
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
intens. Drumurile le fãceam cu cãruþa de
la Podul Baloteºti pânã la sanatoriu cu
soarele blând ºi cald în spate, cam trei
kilometri, pe un drum de þarã pietruit, destul
de bun. Cãruþa era angajatã pentru drumul
dus ºi întors, alt mijloc de întoarcere nu
exista. Sigur, intrând în lunile reci de
toamnã-iarnã, au început ploile þârâite,
vântul tãios, lapoviþa, oricum ar fi fost
vremea mama ori eu trebuia sã mergem la
tata. Dar ºi drumul cu autobuzul pânã la
Pod era greu încãrcat de teama cã la el nu
mai gãsim nicio cãruþã. Mi-aduc aminte
de o zi cu vânt puternic ºi lapoviþã când n-
am gãsit nici una în „staþia” de la Pod...
Dura aproape douã ore pânã la urmãtorul
autobuz, aºa cã hotãrâtã am pornit pe jos...
Greu. Ca sã-mi treacã timpul, îmi
rememoram comparându-mã ºi
compãtimându-mã cum luam în piept
vântul, cu... soldaþii din „La Grande
Armée”, din celebrele tablouri ale retragerii
din Rusia... Eram încãrcatã cu slãninuþa,
brânza, untul, mierea trimise de mama ºi
hârtie de scrie, solicitatã de tata, pentru cã
acolo la Baloteºti reluase firul poeziei
întrerupt cu aproape douãzeci de ani în
urmã. Pe deasupra, mai aveam ºi o grabã
personalã: în decembrie 1950, între cursuri,
repetiþii ºi spectacole îmi gãsisem timp sã
mã logodesc cu un student la Arhitecturã,
cu o carurã, staturã, parcã coborâtã de pe
frizele templelor greceºti.
Dupã operaþie, de care mama a aflat
totuºi a doua zi – mama cu niºte „antene”
speciale a simþit ceva ºi a fost imposibil sã
fie împiedicatã sã plece la Baloteºti. Cu firea
ºi felul ei de a fi, cuceritor în relaþiile cu
cei din jurul ei, cãpãtase dreptul ca în
rezerva 44 de la etajul III al sanatoriului sã
i se punã un pat cu o saltea ºi cu o pãturã,
aºa cã deseori rãmânea alãturi de tata mai
multe zile, pãzindu-l ce mãnâncã, cât
mãnâncã, mãsurându-i paºii pe terasele
sanatoriului sau pe cei din pãdurea
sanatoriului, acolo unde printre copacii
cunoscuþi din pãdurile pãrintelui sãu,
ascultând ºi recunoscând chemãrile ce se
iscau între înaripatele pãdurii, acolo, în
acele plimbãri, a revenit la poezie, aceea
despre care va spune mai târziu: „Poezia
ca ºi Dumnezeu este pretutindeni”.
În acea rezervã 44, directorul,
profesorul Popa, echipa de medici, chiar
ºi cei din corpul administrativ, dincolo de
intervenþiile fãcute, toþi au înþeles cã au de-
a face cu un tuberculos de o facturã
deosebitã de a celorlalþi tebeciºti ºi în mica
rezervã, între vizite, rapoarte, consultaþii
ºi operaþii, toþi pe rând fãceau halte de
ajustare lângã acest pacient atât de deosebit
de toþi ceilalþi.
55
 NOTES
Simona Cioculescu
2005
13 martie, duminicã. Azi am fost în
vizitã la Pavel ºi Mussy Chihaia – care stau
într-un bloc pe Batiste (colþ cu Magheru) la
familia Decu (Nicolae ºi Gili). Mai erau (deja
veniþi ºi instalaþi) Mircea Horia Simionescu
ºi soþia lui Dorina, Dan Ciachir (plus Pavel
ºi Mussy, Nicolae ºi Gili). A venit ºi ªerban
cu noi, invitat special de Pavel. Discuþii
literare (despre Eugen Barbu, Nichita, Petru
Dimitriu, Iordan Chimet, Henriette Yvonne
Stahl º.a.). Apoi despre cãrþile lui Pavel
reeditate (Blocada, în principal). Ne-a pus
filmul transmis la TVR Cultural (la jurnal) –
prezentarea vieþii ºi operei pe scurt, interviu
masa prezidiului etc. Pavel m-a rugat sã-i
transmit prin e-mail orice ar apãrea despre
el (prin ªerban). Dan Ciachir îi trimite prin
poºtã. Am stat douã ore. A fost foarte plãcut
(ne-a servit cu uscãþele dulci ºi sãrate, alune,
o cafea filtru foarte bunã). M-a felicitat
pentru articolul din „Luceafãrul” despre
tema dublului. Mussy ar vrea sã ne mai
vedem pânã pleacã ei, pe 21 martie (lunea
viitoare). I-am spus sã ne întâlnim la M.L.R.
sã bem o cafea jos, la restaurant. A rãmas
sã-mi dea telefon. Am plecat la 13 ºi un
sfert. ªerban s-a dus acasã, iar eu cu Barbu
am fost la Nick ºi am fãcut cumpãrãturi
alimentare diverse. Apoi acasã am mâncat
ºi ne-am culcat. La ora 17, ªerban a plecat
în oraº la întâlnire cu Raluca. ªi-a pus scurta
gri, nouã, cumpãratã de mine, zicând cã a
venit primãvara. ªi într-adevãr, vremea s-a
încãlzit mult. Sunt cam 12° (cer variabil),
când se întunecã a ploaie, când în 10 minute
se face iar senin. Câinii veseli – în curte.
Melissa e treazã dimineaþa la 7, de unde
înainte dormea pânã la 11. Citesc o
„biografie documentar㔠despre Ion Barbu,
scrisã de Mircea Coloºenco, foarte bunã.
Vreau sã mai scriu despre poet.
14 martie. Zi superbã de primãvarã,
cer de un albastru tãios. La Muzeu –
parastasul mamei lui Carmen (de la
librãrie). Prima zi de post – dar eu nu þin
deocamdatã. Am mâncat bunãtãþi (tobã,
salam de Sibiu, icre pe pâine, dulciuri, vin).
56 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
În „România Literar㔠– articol al lui
Pienescu la doua ediþie de corespondenþã
I.L. Caragiale fãcutã de Barbu (completarea
ediþiei ªerban Cioculescu, de fapt). Barbu
nu ºi-a propus sã facã o ediþie nouã, a lui –
a refãcut-o prin completãri pe a lui tãtuþ.
Tot în numãrul acesta este ºi o cronicã a
lui Barbu la poeziile lui Gabriel Chifu, ºi o
prezentare a lui Alex ªtefãnescu la Viaþa
lui Caragiale de ªerban Cioculescu – ediþie
îngrijitã de Barbu (selectivã). Aºa e viaþa
mai palpitantã! Eu lupt cu mine dimineaþa
sã nu mai iau Panadol extra (cu cofeinã)
ca sã-mi ridice tonusul. E ca un drog –
acum îi înþeleg pe cei care se drogheaz㠖
e greu sã te abþii când apoi îþi e mai bine.
18 martie. Vizitã fulger a lui Mussy
ºi Pavel la Muzeu – mi-au adus 2 fotografii
de la ei de acasã cu noi ºi cu ceilalþi invitaþi.
Ne-au invitat a doua zi sã ne vedem la
cafeneaua „Da Vinci” pe strada Regalã
(Câmpineanu). Am fost doar eu – foarte
plãcut. Veniserã mai mulþi foºti colegi de
liceu (în vârstã, dar simpatici). Localul
insolit, modern – valorificând prin
acoperire spaþiul dintre 2 blocuri.
22 martie, ora 14. Lansare la Cãrtureºti
a ediþiei definitive de poezie a lui Constantin
Abãluþã, apãrutã la Editura Vinea. Au vorbit
Barbu, Sorin Alexandrescu, Þone, Abãluþã.
A citit din volum Florian Pittiº ºi a cântat din
voce ºi chitarã un poet sud-american (Ecua-
dor), stabilit în România, prieten cu Abãluþã.
Barbu a citit articolul din „22”. Lume destula,
dar nu foarte multã. Uºile s-au închis.
Atmosferã de reculegere ºi atenþie. Erau ºi
Nora Iuga ºi Ioana Ieronim, Gârbea H.,
Georgeta Drãghici. Poezie frumoasã, foarte
pasionalã. Seara, la ora 20, Barbu la emisiunea
lui E. Negrici de la TVR Cultural. Tema:
„Dandysmul” – împreunã cu Adriana Babeþi.
Barbu foarte admirat ºi pus în valoare de
ceilalþi doi? a vorbit mai mult despre vechiul
Bucureºti cu dandy-i lui. Preþul apartamen-
telor a crescut enorm ºi nejustificat – toate
scârbele costã zeci de mii de euro. Cât mã
priveºte, am dat ºi ce aveam (casa
pãrinteascã, pãmântul mamei). Sã fie
comoditate sau înþelepciune? Sau undeva
la mijloc. Sunt îngrijoratã cã nu mi-a
rãspuns Ghislain de Dierbach ºi nici Milan
K. A venit Ussy (Ileana Iordache) la Muzeu
– textul ei de la „Rotonda 13 ªerban
Cioculescu” a apãrut deformat în
Manuscriptum – pe bunã dreptate e
mâhnitã; îl vom relua corect în numãrul
urmãtor al revistei, cu scuzele de rigoare.
23 martie, miercuri. Am fost cu
Barbu la Teatrul Odeon – unde a fost
lansarea „Memoriilor marchizului de Sade”
ºi apoi piesa „Marchizul de Sade” de Doug
Wright – un autor american din Texas
(dupã piesã s-a fãcut anul trecut ºi un film,
dat ºi la noi la TV). Florin Zamfirescu a
jucat (bine!!) rolul principal, al unui
împãtimit nu atât de eros cât de scris. A
urmat apoi un coctail – unde am mai vorbit
cu unul cu altul (cu Florin Zamfirescu,
Jeanine Stavarache, Ionel Vianu). La
lansarea cãrþii apãrutã la Editura „Trei” au
vorbit Barbu ºi Ionel Vianu, Vasile Dem.
Zamfirescu (directorul editurii) ºi
directoarea teatrului, Irina Hillerin.
28 martie, luni. La Muzeu a avut loc
lansarea primelor douã volume din opera
lui Nichita Stãnescu (Opera Magna),
îngrijitã de Alex. Condeescu. A recitat
Ioana Crãciunescu (fãrã nerv) ºi
Condeescu (bine, din poeziile de tinereþe
glumeþe ale lui Nichita) ºi a cântat din voce
ºi la chitarã Augustin Frãþilã (lume multã).
Vreme ploioasã. Sãptãmâna trecutã a fost
cald ºi frumos. Au început sã aparã mugurii
ºi primele flori de magnolie ºi corn.
30 martie, miercuri. Am fost cu Barbu
ºi ªerban la lansarea volumului lui Toader
Paleologu „De la Karl Marx la stenograme”,
apãrutã la Editura „Curtea Veche”. Lansarea
la Cãrtureºti. Lume multã (dar nu foarte).
Începuse când am venit – dar am gãsit un
loc în primul rând, lângã Barbu, care venise
mai devreme. Au vorbit Neagu Djuvara,
Bãlãceanu Stolnici ºi un tânãr, prieten cu
Toader. În salã câþiva liberali. Toader
autoironic dar ºi orgolios. Receptarea bunã
prin presã, interviuri, laude etc.
1 aprilie, vineri. N-am fost la Muzeu.
Acasã ºi în oraº. Au fost rãpiþi 3 jurnaliºti
români în Irak (o fatã ºi doi bãieþi) plus un
sirian cu cetãþenie americanã, om de
afaceri, care le sponsorizase deplasarea.
Supoziþii diverse – imagini atipice cu
rãpitorii, faþã de alte cazuri. Înscenare?
Papa grav bolnav – în pragul sfârºitului (a
fãcut o traheotomie), nu mai poate vorbi,
abia respirã. Doamne, ajutã-l!
7 aprilie. A murit prinþul Rainier de
Monaco.
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
8 aprilie. A murit Papa. Mari mulþimi
în Piaþa Sf. Petru din Roma care-l omagiazã
cerând sanctificarea lui imediatã.
Transmisiuni la TV aproape non-stop. Cea
mai grandioasã înmormântare pe care am
vãzut-o. Soarta ziariºtilor incert㠖 celulã
de criza la guvern – care nu comunicã mai
nimic – nevrând sã le înrãutãþeascã situaþia.
Zvonuri cã ar fi eliberaþi ºi ar fi sub protecþia
alianþei (în ziare). Preºedintele indignat pe
ziariºti – infirm㠖 ºi spune cã sunt încã în
mâna rãpitorilor (pe 13 aprilie).
9 aprilie. Nunta prinþului Charles al Marii
Britanii cu Camilla Parker Bowels. Am lucrat
la volumul meu de istorie literar㠄Printre cãrþi
ºi manuscrise” ºi la ediþia bibliofilã
Macedonski – ce vor apãrea anul acesta.
Am primit scrisori de la tanti Sofi ºi
Ghislain de Disbach ºi felicitãri de ziua mea
(17 aprilie) de la Karin. Numai Kundera
tace. Le voi rãspunde. Telefon de la Doina
Ispirescu pe 13 aprilie. Vine sâmbãtã
dimineaþa la 10 (pe 16 aprilie) sã mã felicite
de ziua mea. La 11 mergem la casa
Minulescu – sãrbãtorirea poetului.
16 aprilie. Zi superbã, soare, cer
albastru fãrã un nor. Dimineaþa la 10 a venit
Doina Ispirescu ºi mi-a adus o trusã
cosmeticã de la Body Shop, o sticlã de
ºampanie ºi un crin imperial. A adus-o
Mihaela cu maºina (dar ea n-a intrat, a
vorbit cu vecinii din jur, cãci ei s-au mutat
în Bucureºtii Noi). La 11 am fost cu Barbu
la Case memorialã Minulescu invitaþi de
Comeliu Lupeº. Mai erau Cristina Tacoi,
Vali Pituþ, Ion Lãcustã, Nina Stãnculescu.
Discuþii despre Minulescu. Barbu l-a
cunoscut personal în copilãrie ºi
adolescenþã. Eu am vorbit despre
colaborarea mea cu Mioara Minulescu la
alcãtuirea volumului „Cetiþi-le noaptea”,
prozã fantasticã. A fost ºi ambasadorul
(fostul) Gh. Lupeº cu doamna (vãr cu
Corneliu). Muzicã clasicã (Paganini ºi
Bach) – trei fete de la Conservator ºi
profesorul lor. S-a terminat pe la ora 14.
Barbu plecase pe la ora 13, cãci s-a dus
cu ªerban sã cumpere un televizor pentru
biroul sãu (la mansardã), cel vechi avea
imaginea decoloratã. La plecare am
condus-o pe Vali Pituþ pânã la medicinã
(vorbind despre Gh. Pituþ – cu o searã
înainte avusese loc o evocare a lui la
Muzeu, organizatã de Societatea de
Radiodifuziune – unde am fost ºi eu).
Dupã-amiazã am dormiþi o orã, apoi am
încercat sã dau de Magda, veriºoara mea,
a cãrei zi este azi este azi, 16 aprilie. N-am
reuºit. N-a rãspuns nimeni la telefon. Dupã-
amiazã, Barbu ºi ªerban mi-au dat deja
cadourile lor.
57
 RAFTUL DE SUS
Mircea Constantinescu
GREA POVARÃ (SIC?)
SÃ SCRII BESTSELLER-URI (2)
III) Sir, vã cam atrag inocenþii, hm...
Urmãtorul popas: „Pe plaja Chesil”.
Revine fascinaþia fecioriei, inclusiv mascu-
line. O obsesie auctorialã? sau doar umanã?
Nu depistez într-asta pereþi fermi despãrþitori.
McEwan ºtie ce face, ºtie ce vor sã citeascã
el, ea, ei, ele; obsesia sa tinde sã devinã una
direcþionatã spre pãstrarea-pierderea
inocenþei, adicã a virginitãþii, adicã a puritãþii,
adicã... lato sensu...a unei condiþii umane
presupun paradisiace, ingenue, candide,
imune... Dacã s-ar mãrgini doar la
metaforizarea propriei obsesii, ar rezulta cel
mult un eseu psihanalitic. Deloc îndestulãtor
pentru talentul ºi ambiþiile lui McEwan.
Plãcerea cu care contribuie, ca armament, în
bãtãlia pentru apropierea misterioasã de
trupurile (livreºti!) feciorelnice nu este pânã
la urmã decât un pretext, dacã nu cumva, la
un etaj superior, numai un moft; însã, unul
fertil, exploatabil, mãnos... Când am scrismoft,
n-am avut în vedere conotaþiile caragialieºti;
capriciu ar fi mai apropiat de intenþiile
britanicului, dar mã trage de cot un meloman:
capricciul e o compoziþie, monºer, basta! Mã
retrag sub o copertinã comodã: în definitiv,
la ce bun sã lãmuresc geneza unei obsesii
(atât de delicate, de provocatoare, de...)?!...
Aceastã fascinaþie a virginitãþii (sau a
puritãþii, cum bine-i cade acest sinonim)
convine nespus lui McEwan ºi face demarajul,
pretextul, chiar motivaþia unui roman nu mai
lung decât o povestire extinsã. Dintre cãrþile
citite de mine, noaptea nunþii s-a mai
constituit într-un masiv pretext narativ doar
în istorisirea ºocant㠄Moº Anghel”, a lui P.
Istrati. Dar acolo s-a pedalat pe
homosexualitate ca pricinã esenþialã a
neconsumãrii dezvirginãrii. Aici, însã... Ne
gãsim în anul 1962. Protagoniºtii, Edward ºi
Florence, au fiecare 22 de ani; sau, cu frazele
lui McEwan: „Încã trãiau într-o epoc㠖 ce va
apune încã înainte de sfârºitul acestui faimos
deceniu – în care sã fii tânãr era un defect
social, o dovadã de inconsistenþã, o condiþie
oarecum jenantã, pentru care cãsnicia era
58 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
începutul unui tratament.(...) fiecare îºi fãcea
în sinea lui griji în privinþa momentului care
avea sã urmeze curând dupã cinã, când noua
lor maturitate urma sã fie pusã la încercare,
când se vor întinde împreunã pe patul cu
baldachin ºi se vor dezvãlui cu totul unul
altuia. De peste un an, Edward era fascinat
de ideea cã într-o anumitã zi din iulie cea mai
sensibilã parte a lui va domicilia, fie ºi
temporar, într-o cavitate naturalã dinãuntrul
acestei femei vesele, drãguþe ºi formidabil de
inteligente.” (Atenþie la limbajul hiperdecent,
pastoral, din interiorul unui jargon al
inocenþei, altminteri utilizat de scriitor pe tot
parcursul cãrþii). „Neliniºtile lui Florence erau
mai grave ºi, de câteva ori în timpul cãlãtoriei
de la Oxford, avusese impresia cã e pe punctul
de a-ºi aduna tot curajul ºi a spune ce are pe
suflet. Însã ceea ce o tulbura pe ea era de
nepronunþat, de-abia reuºea sã înþeleagã ea
însãºi. În vreme ce el suferea de pe urma
emoþiilor obiºnuite dinaintea primei nopþi, ea
trãia o groazã visceralã, un dezgust de
nestãpânit, o senzaþie la fel de concretã ca
rãul de mare. Mare parte din timp, pe parcusul
pregãtirilor pentru nuntã, reuºise sã ignore
aceastã patã pe fericirea ei, însã de câte ori
gândurile i se îndreptau spre îmbrãþiºare –
prefera sã foloseascã acest termen, ºi nu altul
– i se strângea stomacul ghem ºi un val de
greaþã i se ridica pânã în gât.(...) Era cumva
obligatã, în noaptea cu pricina, sã se
transforme de dragul lui Edward într-un fel
de vestibul sau de salon pe care el sã-l
parcurgã în voie?” Exprimare mai silenþioasã,
mai eufemisticã decât aceasta – greu de
depistat la vreun alt creator; dar jargonul ca
atare e perfect adaptat ereditãþii biologice ºi
sociale constrângãtoare a celor doi iubiþi, ea
– violonistã într-un cvartet, el – proaspãt
profesor de istorie.
O altã fascinaþie recurentã, aici mai tubatã,
mai parcimonios redatã, ar fi pictarea
peisajului marin ce pulseazã la picioarele
mirilor: „... el ºi Florence stãteau întorºi pe
scaune, admirând pajiºtea întinsã, acoperitã
de muºchi ºi, dincolo de ea, o încâlcealã de
tufiºuri înflorite ºi copaci, cãþãraþi pe un dâmb
nisipos, abrupt, care cobora pânã la o potecã
ce ducea spre plajã. Puteau vedea capãtul
unei cãrãrui în pantã, cu trepte noroioase, o
aleea mãrginitã de buruieni de dimensiuni
extravagante... Vegetaþia grãdinii îºi fãcea de
cap, senzualã ºi tropicalã în risipa ei – un efect
subliniat de lumina cenuºie, blândã ºi
fuioarele de ceaþã venind dinspre mare, ale
cãrei valuri, cu miºcãri ferme de înaintare ºi
retragere, se spãrgeau foºnind ºi plescãind
pe prundiºul zgrunþuros al þãrmului.” Oricine
s-ar aºtepta ca deferenþa chelnerilor, peisajul
marin, cina stropitã cu alcool, plus izolarea
fireascã a însurãþeilor sã provoace o
desfãºurare dacã nu avântatã, furtunoasã,
mãcar fireascã, naturalã a ritualului
dezvirginator. Doar cã aceºti 22 de ani trãiþi
de fiecare dintre ei în familii problematice se
revarsã într-o deltã de incompatibilitãþi
flagrante, ce rãnesc sensibilitãþi, sentimente,
orgolii ºi care disturbã nu doar actul sexual
în sine. Minuþia analizelor psihologice-sociale
seamãnã cu arta miniaturiºtilor Evului Mediu.
Comprehensiunea generoasã a lui McEwan
întãreºte senzaþia cã acest roman pare în
întregime a reprezenta un studiu de caz (=
case study) realizat nu cu mijloacele
psihosociologiei, ci ale literaturii. E începutul
unui deceniu, al ºaptelea, ºtiut de trãitorii
acelor ani ca prilejuind explozia rock-ului, a
Beatles-ilor, a minijupelor, a relaþiilor sexuale
libere, a þigãrilor cu marijuana, a asasinatelor
politice celebre, a taberelor de hyppies, a
sloganurilor antirãzboinice... Pânã sã se
iveascã, sã se desfãºoare toate astea, o
middle-class burghezã, deseori opacã faþã de
schimbãri ºi progres, întreþine ºi încurajeazã
un modus vivendi filistin, interzicãtor
naturaleþii gãzduite de vârstele tinere, iar una
dintre dimensiunile acestui conservatorism
– nu neapãrat violent sau religios – rezidã în
cultivarea în masa de adolescenþi ºi tineri a
puritãþii sexuale în numele unei puritãþi mo-
rale, suprapunere sofisticã deloc rãmasã fãrã
urmãri. Dintre consecinþele imediate cele mai
pregnante poate fi aleasã ignoranþa, asimilatã
iezuitic de middle-class candoarei ºi inocenþei.
Este exact zona aleasã explicit de McEwan,
ilustratã prin delictul cãsãtoriei neconsumate
dintre Florence ºi Edward. Masturbarea
masculinã ºi hipersensibilitatea femininã,
absenþa unor contacte intime fireºti anterioare
nunþii conduc cãtre un deznodãmânt atipic,
prilej, of course, pentru psihanaliºi de a mai
înnegri o foaie de observaþii...; concomitent,
conduc cãtre o reacþie de respingere
superioarã, poate ºi de compãtimire, a unui
lector prea dedat, astãzi, la citiri erotice
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
detaliate, spumoase, violente. Prestaþia lui Ian
McEwan e una de galã; sau, cum exultã unii
comentatori, „un triumf literar ºi psihologic
(...) cel mai aºteptat roman al anului 2007 (...)
o capodoperã.”
IV) Un clasic printre noi
Ei bine, tot despre McEwan cade
vorbirea. Acum citesc/comentez cea mai
doldora carte din teancul stivuit lângã glezna
biroului, respectiv „Ispãºire”; ediþia englezã,
sub titlul „Atonement”, e din 2001, iar cele
române, din 2003 ºi 2008, anul din urmã
permiþând mioriticilor sã urmãreascã ºi filmul
realizat dupã carte, respectiv...”Remuºcare”
(= engl. Remorce, termen apropiat ºi nu tocmai
de atonement, dar considerat probabil mai...
comercial), unde joacã ºi Mistress socialista
Vanessa Redgrave ºi care pare a fi fost favorit
la premiile cinematografice din 2008. Sã începi
un roman de aproape 500 de pagini cu
„descrierea” aplombului unei fetiºcane de 13
ani, cât curaj! Pubera traverseazã un soi de
masturbare oniricã: „În amurgul de varã de
dupã stingerea lãmpii, existaserã momente în
care, ghemuitã în delicioasul întuneric al
patului ei cu baldachin, îºi iuþea bãtãile inimii
cu ajutorul unor fantezii luminoase, pline de
dorinþã, ele însele mici piese de teatru, iar Leon
era prezent în absolut toate.” Dar nu, nu va fi
vorba despre o micã vicioasã, asta dacã nu
iau în serios faptul cã pentru majoritatea
copleºitoare a fetiþelor de vârsta ei, a te lua în
serios scriind, respectiv inventând povestiri
ºi o piesã de teatru încã de la 11 ani, nu
constituie în sine tot un viciu. Eroina se
numeºte Briony Tallis ºi va stãpâni, din culise
ori de pe scenã, întreaga atenþie a cititorului
convins sã lectureze cartea pânã la ultimul
rând. Aplombul ei, cel imediat, e sã reprezinte
în faþa adulþilor, cu participarea altor puberi
(ºi adolescenþi), piesa ei Suferinþele
Arabellei. Premisele pãreau de bun augur:
„Briony era îndemnatã sã-ºi citeascã
povestirile cu voce tare în bibliotecã”, (=
decorul unde vibreazã momentan acest
Goethe în fustiþã îl furnizeazã un gen de conac
britanic, cu destule etaje ºi dormitoare, cu
camerã de bibliotecã ºi sufragerie ºi salon
atotcuprinzãtoare, cu bazin-piscinã, cu
pajiºte, podeþe, peluzã, un templu aiuritor, un
lac, multe poteci, furci caudine din bambus, o
vegetaþie abundentã, chiar luxuriantã,
strãveche ºi parþial întruna reîmprospãtatã
[aproape de necrezut pentru o Anglie
bântuitã de ploi, ceþuri ºi smog, dar credibil
literar în vara neobiºnuit de canicularã a lui
1935], cu personal de serviciu, grajduri cu
animale ºi pãsãri coabitând amiabil, cu
moderne lampioane subacvatice ºi pereþi ºi
coloane jupuite de vreme, de oameni, cu
59
porticuri vegetale ºi peluze ºi uºi glisante,
una peste alta, un mediu amalgamat, suficient
pentru o copilã-scriitoare pentru a-i feriliza la
maximum percepþiile ºi imaginaþia, una încã
lipsitã de ideile, de cuvintele lãmuritoare ºi,
prin asta, mai ispititoare decât orice; când se
înfiripã naraþiunea, eroii încã se desfatã în
liniºtea anglo-burghezã a acelui an al
ascensiunii hitleriste, înþeleasã ca atare de
încã foarte puþini britanici) „iar pãrinþii ºi sora
ei mai mare erau surprinºi sã vadã cã fetiþa
lor, de obicei liniºtitã, interpreta cu atâta
îndrãznealã, gesticulând larg cu braþul liber,
arcuindu-ºi sprâncenele când imita vocile,
ridicând ochii de pe paginã secunde întregi
ca sã-l þinteascã din priviri pe unul sau pe
altul, solicitând fãrã sã se scuze întreaga
atenþie a familiei, prinsã în mrejele farmecelor
ei narative. Chiar ºi dacã nu s-ar fi bucurat de
atenþia, laudele ºi evidenta lor plãcere, nimic
n-ar fi putut opri-o pe Briony sã scrie.
Descoperea oricum – ca atâþia alþi scriitori
care o precedaser㠖 cã nu orice recunoaºtere
a talentului este o binefacere. Entuziasmul
Ceciliei, de pildã, pãrea exagerat, poate
combinat cu o undã de condescendenþã ºi
cam insidios. Sora ei mai mare voia ca toate
povestirile ei sã fie legate, catalogate ºi
aºezate pe rafturile bibiliotecii, între
Rabindranath Tagore ºi Quintus Tertullian.
Dacã era o glumã, Briony prefera s-o ignore.
Ea se lansase acum pe fãgaºul propice ºi-ºi
(urmare de la pagina 47)
Un rechizitoriu
Iordan Datcu este un diarist atipic, în
sensul cã el nu ocupã niciodatã avanscena
notaþiilor zilnice, dovedindu-se
parcimonios cu însemnãrile de ordin per-
sonal. Abia ici ºi colo câte o referire la o
rudã sau la mama sa, a cãrei moarte este
evocatã, totuºi, cu descrierea de cãtre
etnologul care e, a obiceiurilor funebre
specifice spaþiului teleormãnean. E, vreau
sã spun, în jurnalul lui Iordan Datcu o
anumitã discreþie a autorului care rãmâne
mereu în plan secund, ascunzându-se,
parcã, în spatele întâmplãrilor, al colegilor,
al celebritãþilor evocate. Chiar ºi când
spune despre sine cã lucreazã îmbrãcat ca
afarã, cu cãciula pe cap, din cauza frigului
din apartament, lasã impresia cã nu despre
sine e vorba, ci de mulþimile umilite de un
regim politic aberant. La fel, pericolul
reducerii personalului redacþional nu pe el
îl priveºte, ci pe ceilalþi. În orice caz, o
solidaritate, un anume tip de altruism,
pentru cã o lamentaþie directã, personalã,
nu gãsim niciunde. O excepþie de la aceastã
60 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
gãsea satisfacþia la alte niveluri: compunerea
povestirilor nu presupunea doar izolare, ci-i
oferea pe tavã ºi toate deliciile miniaturizãrii.
În cinci pagini puteai alcãtui o lume, una mai
plãcutã chiar ºi decât o fermã model.”
Nu intenþionez sã re-povestesc povestirea
lui Ian McEwan, cel puþin întrucât adevãratele
conflicte þipã din pagini în chip tubat, sunt
cataracte mlãdiate la un volum sonor nu
neapãrat subliminal, cât decent, audibil de
numai timpanele pregãtite. Cartea are
densitatea, claritatea, elocvenþa ºi dramatismul
marilor autori englezi, de la Fielding la Ag.
Christie. Nu se parcurge lesne. Stilul minuþios
de analitic al lui McEwan atinge aici un apogeu,
altminteri reliefat ºi de „The New York Times
Book Review”: „Cel mai complex ºi cel mai
pasionant roman al lui Ian McEwan”; riscul
major al superlativului absolut e cã include ºi
pe cel relativ, deoarece din 2001 ºi pânã azi-
mâine, scriitorul britanic a mai scris/va mai scrie
cãrþi care, de ce nu, sã infirme/sã completeze
diagnosticul placat acelei ultime apariþii, din
2001. Analitic ºi descriptiv deopotrivã, dar, spre
deosebirile de alte cãrþi (citite de mine), aici
autorul vãdeºte o rãbdare întru etalarea
detaliului (mental, psihic, domestic...) în buna
tradiþia a unor Balzac ºi Dickens, una presãratã
totuºi cu ironii moderne (doar cu scopul
punctãrii distanþei dintre personaje), cumva
divulgatoare ale minutului concret istoric când
e scris romanul.
constatare gãsim abia într-o Mãrturisire
din afara Jurnalului (pp.277-286), pu-
blicatã mai întâi în Meandre din Alexan-
dria (2005), cu un caracter vãdit
autobiografic, gest de gratitudine pãrinþilor
care au fãcut eforturi notabile pentru
ºcolaritatea sa.
În fine, o ultimã observaþie pentru un
procedeu folosit uneori de Iordan Datcu:
unele însemnãri sunt „aduse la zi”, sau,
altfel spus, comentate din perspectiva
prezentului imediat, în „Note din 2013”
(anul pregãtirii pentru tipar, probabil:
oricum, momentul ultim al revederii
textului). Procedeul, întâlnit ºi în alte cãrþi
din 2014 ale lui Iordan Datcu (v., de pildã,
Etnologi basarabeni, nord-bucovineni ºi
transnisnistreni, RCR Editorial, Bucureºti,
2014) se dovedeºte foarte util pentru
împrospãtarea memoriei celor mai în vârstã
sau, mai ales, pentru cei tineri. De altfel,
aceºtia din urmã, tinerii, sunt principalii
beneficiari ai unor cãrþi precum cea
prezentatã aici. Ei au prilejul, care nu
trebuie ratat, de a înþelege cum au trãit
bunicii sau pãrinþii lor, pe când ei nu erau
încã, ºi de a face astfel încât asemenea
lucruri sã nu se repete.
 MARI POEÞI AI IUBIRII

Aºezaþi în limba românã de Radu Cârneci

BILITIS
(începutul sec. VI î.Hr. – ?)

Întâlnirea

Am gãsit-o, ca pe-o comoarã, într-un câmp, sub

un pâlc de mirt, înveºmântatã, de la gât la cãlcâie,
într-un halat galben brodat cu albastru.

„N-am nicio prietenã, mi-a spus; fiindcã oraºul

cel mai apropiat e la patruzeci de stadii de-aici. Stau
doar cu mama care-i vãduvã ºi mereu tristã, dacã mã
vrei, merg cu tine.

„Da, te voi urma, deºi casa ta este de cealaltã parte

a insulei, ºi voi rãmâne cu tine
pânã ce mã vei alunga. Ah, mâna þi-e
mângâietoare iar ochii albaºtri”.

„Sã mergem, am spus. N-am cu mine nimic altceva

decât aceastã micã Astartee goalã, ce-o port la gât ca
pe un colier. Vom aºeza-o lângã a ta ºi în
fiecare noapte le vom aduce, trandafiri drept ofrandã.

Dorinþa

Intrã ºi, pasionant, cu ochi pe jumãtate

închiºi, îºi uneºte buzele cu ale mele, mã sãrutã
apãsat iar limbile noastre îºi sug dulceaþa…
De când mã ºtiu nu m-am bucurat de un asemenea
sãrut.

Sta dreaptã, strângându-mã, toatã numai iubire-n

vibraþie. Încet, încet, unul dintre genunchii mei
a urcat între pulpele-i fierbinþi
care se desfãcurã ca unui iubit.

Mâna-mi lacomã sub bluza-i subþire ghicea mângâind

trupul gol, care tainic se unduia, se cambra, se în-
dulcea, iar pielea-i mãtãsoasã îndelung
fremãta.

Cu ochii în delir privea înspre pat; dar nu

aveam dreptul a ne iubi înaintea ceremoniei
nocturne ºi cu pãrere de rãu, ne-am desfãcut
din dulcea strânsoare...

Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014 61

 Metamorfozã

Am fost cândva îndrãgostitã de frumuseþea bãrbaþilor tineri,

iar amintirea ºoaptelor acestor adeseori mã cu-
prinde.

Mi-amintesc de-a fi sãpat cândva în

scoarþa unui platan un nume drag. ªi-mi mai amintesc
de-a fi lãsat o bucatã din bluza mea ca semne pe dru-
mul pe care acesta trecea.

Da, îmi amintesc cu emoþie. O, Pannychis,

copila mea, în ce mâini te-am lãsat? Cum am putut,
nenorocita de mine sã te pãrãsesc?

Acum doar Mnasidika, singura ºi pentru totdeauna,

este cea care îmi stãpâneºte fiinþa. Numai ea
va primi, ca sacrificiu, fericirea celor
pe care i-am pãrãsit...

Trei minuni la Mnasidika

Pentru ca Mnasidika sã fie protejata zeilor, am

sacrificat Aphroditei – pe care o ador㠖: doi ºoareci, doi
iepuri ºi doi porumbei.

Lui Ares am jertfit doi cocoºi luptãtori, iar si-

nistrei Hecata doi câini urlând sub cuþit.

I-am implorat pe aceºti trei nemuritori,

întrucât Mnasidika poartã în chipul sãu trãsãturi ale
divinitãþii lor:

Buzele-i sunt roºii ca arama, pãru-i e negru-albãs-

trui ca oþelul, iar ochii întunecaþi ca argintul.

Sânii sãi minunaþi

Cu grijã, Mnasidika desface cu o mânã bluza ºi-mi

dãruie sânii sãi calzi ºi înmiresmaþi, aºa cum ar oferi
unei zeiþe o pereche de turturele sperioase.

„Iubeºte-i bine ºi mult precum eu însumi mi-i iubesc!

sunt scumpi ºi dulci ca niºte copilaºi. Când sunt singurã îi
mângâi, mã joc cu ei; îi simt cum freamãtã de plã-
cere.

„Mi-i spãl cu lapte, îi înmirezmez cu flori. Plete-

le-mi lungi ºi fine le alintã sfârcurile
ce se bucurã ºi cresc, eu însumi
înfiorându-mã. Apoi îi culc în bluza de lânã ca într-un cuib.

„ªi pentru cã nu voi avea niciodatã copii care sã mi-i

sugã hrãnindu-se, ºi fiindcã sunt aºa departe de gura
mea, sãrutã-i cu toatã ardoarea din partea mea ºi îndelung.”

62 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 Pãpuºa

I-am dãruit o pãpuºã, o pãpuºã de cearã cu

obrajii trandafirii. Braþele-i sunt prinse cu
mici ºuruburi, iar picioarele-i se miºcã.

Când suntem împreunã, o culcam între noi, ca

pe un copil al amândorura. Seara îl sãrutã ºi-i dã
sânul înainte de-a adormi.

I-a þesut trei bluziþe ºi amândouã i-am dãruit

bijuterii de ziua Afroditei, bijuterii ºi de asemenea
flori,

ªi are ºi grijã de virtutea ei ºi n-o lasã sã

iasã fãrã de ea; mai ales la soare, nu, cãci pã-
puºica s-ar transforma în picãturi de cearã.

Gingãºii

Ferm ºi dulce, totuºi, braþele tale, ca o centurã, mã

cuprind. O, mângâie-mã, alintã-mi pielea, aºa! Nici apa, nici
boarea amiezii nu-s aºa de dulci ca mâinile tale, iubito.

Astãzi, scumpa mea surioarã, e rândul tãu. Amin-

teºte-þi de alinturile ce þi le-am dãruit noaptea trecutã
ºi lângã mine, care sunt obositã îngenunche în tãcere.

Coboarã-þi buzele peste buzele mele,

despletit, pãrul tãu sã mã cuprindã, iar dupã el sãrutul.
Alunecã-i ºuviþele peste sânul meu stâng ºi ochii tãi sã
se ascundã-n el.

Dã-mi mâna ta mai caldã ca sãrutul; strânge-mi-o

ºi nu mã pãrãsi! Mâinile, mai bine decât buzele
unite-s iar pasiunea lor nimic n-o etaleazã.

Penumbrã

Sub cuvertura subþire de lânã ne-am strecurat: ea ºi eu.

chiar ºi capetele ne erau acoperite, iar lampa lumina
doar þesãtura transparentã cu care ne-acoperisem.

ªi astfel îi desluºeam corpul drag într-o misterioasã

luminã, ºi eram mai una lângã alta ca niciodatã, mai
libere-n pornirile intime, mai goale decât goale. – „Ah,
iatã-ne în aceiaºi cãmaºã”, murmura ea.

ªi am rãmas aºa ascunse încã mult timp, iar în aurul în-

gust al patului, douã miresme femeieºti urcau ca
din douã cãþui însufleþite.

Nimic din lume, nici chiar lampa, nu ne-a vãzut în

aceastã noapte de tainã. Care din noi a fost cea iubitã
numai eu ºi ea am putea spune. Dar bãrbaþii nu
vor ºti nimic niciodatã...

Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014 63

 POEZIA ACASÃ
MIRELA GONCEAR
(17 iulie 1996, Rezina)
A început sã scrie poezii primãvara,
ºtiind citi nimicuri ºi tãceri
Revelaþia de anul acesta a Festivalului
Naþional al Cãrþii ºi Lecturii – pe partea
descoperirii noilor poeþi – mi-a pãrut Mirela
Goncear de la Rezina, care a ieºit, între ceilalþi
elevi de diferite vârste, la microfoanele din
faþa bustului lui Mihai Eminescu ºi… nu
aveam rãbdare sã-i solicit ºi alte poezii decât
cele citite, dar ºi amãnunte: de unde?... A
absolvit ºcoala de muzicã din Rezina – vioara
(pianul auxiliar). Concursuri câºtigate:
Olimpiada raionalã la fizicã (2011, 2012 –
locul 1); olimpiada raionalã la englezã (2012
– locul 2, 2013 – locul 1, 2014 – 2); olimpiadã
la limba românã (2013 – menþiune, 2014 –
locul 1). Laureata concursului naþional
Tânãrul anului 2013. Concurs de dansuri
moderne (Tiraspol, 2012 – locul 4). Concurs
naþional de cântece Douã inimi gemene (locul
1). Laureatã a concursului republican La
izvoarele înþelepciunii, ediþia a XXIV-a,
consacratã lui Dumitru Matcovschi (locul 3).
Laureata Festivalului Internaþional de poezie
Renata Verejanu… Hobby: muzicã, înot,
dans, desen, lectura, kwiling, origami,
studierea limbilor… Pânã aici e ceea ce am
auzit/vãzut cã e ºi ceea ce mi-a expediat în
primul mesaj. Ceea ce urmeazã întregeºte
Nu cred în pentru totdeauna
Nu cred în pentru totdeauna.
ªi nu doar eu – nici florile,
Nici Luna, nici un zâmbet,
Nici vara ºi nici marea,
Nici cerul, nici Pãmântul,
Nici inima mea, eu de ce aº crede?
Nu cred în pentru totdeauna.
P.S. Nu cred cã nu voi crede pentru totdeauna.
Suflete îngheþate
Hai sã schiþãm o lume pe-un geam spart.
Mã priveºti uimit㠖
Crezi, cã-i imposibil?
Atunci, s-aprindem câte-o lumânare
În onoarea fiecãrui suflet
Îngheþat...
ªi flãcãrile sã le întrebãm:
„Ce e Lumina?”,
Sã o rugãm sã ne-mpãienjeneascã
64 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Iulian Filip
portretul unui caracter decis sã se înarmeze
temeinic pentru câte – nu numai cã viseazã!
– se pregãteºte sã devinã, sã realizeze. „Am
început sã scriu poezii doar primãvara
acestui an… Îmi plac poeziile lui Blaga,
Bacovia, Stãnescu, Eminescu, Baudelaire,
Lermontov, Frost… Am douã cãi de viitor pe
care le-aº urma: sã devin un om de culturã
(poetã, scriitoare, cântãreaþ㠖 am piese
scrise, pe care încã nu le-am promovat, sau
actriþã), sau sã lupt pentru drepturile femeilor.
Primul pas, oricum, va fi studierea limbilor.
Mai important pentru mine cred cã este sã
las ceva considerabil în urmã, ceva cu sens…
Pãrinþii mei sunt profesori: mama – de
informaticã, tata – de fizicã ºi astronomie….
Nu demult am început sã scriu ºi prozㅔ
M-a întristat ºi mã doare (pe partea unui
pãrinte care nu mai are niciun copil acasã)
cã ºi Mirela planificã, dupã studiile în
România, sã plece în Marea Britanie sau în
Elveþia… Dar toate acestea le-am selectat
cu bucuria descoperirii unei tinere care îºi ia
talentele în serios, fortificându-le cu ceea ce
i se pare împlinire. Acum selecþia de versuri
care m-a determinat sã mã grãbesc sã v-o
prezint – descoperiþi-o!
Toatã noaptea.
Dã-mi mâna.
Simþi cãldura?
E geamul spart, dar eu sânt viu
ªi numãr
Bezmetic
În ochii tãi conturul fiecãrui suflet
Îngheþat.
Oglinzi false
Pe lângã mine –
ntotdeauna-au fost oglinzi,
De cnd fusesem mic. Atunci nu lâncezeam
sã-mi caut oglindirea ºi mã jucam cu ele. Astãzi
le vãd ºi mici, ºi mari, ºi limpezi, ºi murdare, ºi, vai,
luxos marcate cu rame, nestemate,
ºi simple, ºi stricate,
Convexe ºi concave, amestecuri halucinante...
ªi printre cele ce se-ntorc spre mine
Caut oglindirea mea.
Dar nu
mã vãd. În lugubre ºi
denaturate amãgiri decepþiunea se
reflectã într-un giulgi de resemnare.
Oglinzi false. Simt – n-o sã mã vãd
vreodatã. În prelungul dans de
oglindire tot singur voi
aluneca,
Purtând oglinda mea.
Rãscrucea
La rãscruce
Am aruncat cu-o piatrã-n cer,
Pentru a-l sparge.
Am frãmântat-o mai întâi,
În mâinile înfierbântate,
Îi ºoptisem ºi taina mea funebrã.
Am ºi sperat sã cadã Luna
Ce m-ameþea cândva amarnic
Cu fala sa aristocratã...
Am urmãrit deci piatra,
Sã o vãd cãzând...
Dar ea... a alunecat în gol.
ªi stau buimac ºi agasat,
Privesc furiº la negrul cer
Tras la pãmânt de greutatea
Aºteptãrii.
Înlãnþuit
Stelele mi-au promis dorinþa-n zbor,
Dar e falsã vraja lor,
Vraja lor...
Doar strãini ºi erori, un zar de plumb
Mã îngheaþã în amurg,
În amurg...
Dacã e cineva acolo-n nori,
De ce-mi spalã lacrima-n ploi,
În ploi?
O asceticã voce ºopteºte din vad
Sã nu mai cad,
Lãuntricul vad...
ªi mã-ndeamnã sã-mi fac chiar acum
Lanþul scrum,
Lanþul meu scrum...
Frãmântãri
Picãturã cu picãturã adun în cupa reveriei
Aºchii tãioase de-agonie.
Se revarsã...
Substanþa purã a cangrenei
ce roade firele gândirii
toceºte cupa într-o maladie
a ruginii,
Clocoteºte...
Se zbate agasant veninul,
stropind ºi colorând pereþii
Într-o pateticã idilã
efemerã...
Tranºant câte o neagrã bulã
evadã-n sumbrul întuneric.
Din fad, excentricul amestec
rãbufneºte...
De m-ai vedea pierind lãuntric
cu limba-ncolãcitã de tãcere,
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
Ai încerca sã potoleºti în stropi veninul...
Dar sânt singur.
Stîngãcie
Mã simt în lumea asta chiar
Ca un copil ce a descoperit
Pentru întâia datã-n viaþa sa un pian.
Cu degete de lemn ating la întâmplare
Câte-o petalã a minunii,
ªi de ardoare le lovesc prea tare,
Scurgând din ele feeria înfloririi,
Iar neatenþia ºi plictiseala
Mã fac sã neglijez
Duioasele suflãri
A altor muritoare limbi de sunet;
ªi toatã rapsodia haosului delirant
Loveºte în pereþii încãperii,
Urlând sãlbatic la copilul speriat
Din mine
Care, vrãjit de-ntreaga gravitate,
Suspinã oscilând între tupeu ºi iminenþã...
Ridicole miºcãri, patetice chemãri,
Stângace izbucniri-
Ocnã a neºtirii ºi greºelii
Îndreptãþitã ºi-mblânzitã de o fire
Complet lipsitã de auz
De melodie.
În numele cunoaºterii ºi-ngãduinþei
Pianul geme, strunele transpirã
De efort,
ªi degetele vinete de încercare
Mângâie tandru-ntr-un regret restant
Clape uzate suferinde,
Pentru ca, dupã un moment,
Sã le izbeascã ºi mai tare
Cu pumnul agasat
De liniºtea stânjenitoare, sfidãtoare...
Mã simt ca un copil –
Mã simt un om.
ªi pianul m-apasã ºi el,
Cãci eu sunt tot o parte-a lumii,
ªi lângã mine lâncezesc copii
Ce m-au descoperit.
Nimicuri
Mã simt profund, isteric mizerabil-
Sunt un nimic în oceanul de nimicuri.
Sunt un nimic nici nou, ºi nici urgent,
ªi nici de-o oarecare importanþã.
Calc pe nimic, visez nimicuri,
Distrug ºi construiesc
O droaie de nimicuri,
Iubesc nimicuri,
ªi ele mã iubesc,
ªi giulgiul existenþei omeneºti-
Cel þesut din frenetice sãruturi
De-ale mele –
Þesut este ºi el dintr-un sistem de goluri-
Un complicat, dar tot nimic.
ªi totuºi, un nimic n-ar trebui supus
Pedepsei de-aºi simþi
Stupida lipsã de însemnãtate!
De ce mai are rost pentr-un nimic
Vulgar cuvintul „mizerabil”?
65
 POEZIE

Daniela-Olguþa Iordache

Actori ca o tristeþe fãrã de margini

cu arºiþã linã.
El, deºi se ºtia liber, Când se rãtãceºte pe valuri
a acceptat înþelegerea fãrã noimã,
ca pe o nenorocire îl captureazã surfeurii râzând
ºi a întâmpinat-o într-o sferã de apã.
cu suspine-ngrijorate.
Celãlalt, deºi se credea stãpân, A scãpat din scrâºnetul polilor
a semnat-o ºi ºi-a descãrcat
fãrã sã lase energia paralizantã în rouã.
arma de foc din mânã.
El l-a îmbrãþiºat plângând, Calul fãrã cap,
l-a mângâiat duios o stare cu speranþa-n spinare,
cu o afecþiune delicatã. galopeazã în auz
Celãlalt îl privea încruntat cu tropot
cu o minã posacã ºi înspãimântatã. prin cerul de ferigi
Da, electrocutant.
în piesa asta
despre întâlnirea noastrã
în lume
Canoe

noi suntem actori. De curând, în zori,

Pe câmpul sorþilor de foc într-o încãierare sângeroasã,
decizia zarului au pierit trei rãzboinici Hapar,
fusese demult anunþatã. iar acum,
Cu toate acestea, noi în onoarea duºmanilor morþi,
ne vom juca pânã la capãt se pregãteºte un banchet
viaþa ºi moartea în templu.
Aluaturi fine din fructe de arbori de pâine,
de aceea, în strigãtul meu mânios manioca, nuci, banane, moluºte,
sentinþa ºi disperarea dar ºi carne sãþioasã
e pentru-amândoi. de vânat ºi de broascã þestoasã.
Vor bea
Calul fãrã cap din coarne de zebu
acea bãuturã cinstitã
Calul fãrã cap care nici nu fermenteazã
de umbrã fãrã scuipatul nevinovat
cu copite mai uºoare al celor curaþi
decât închipuirea care par astãzi chiar epuizaþi
bântuie nãrãvaº de gingaºa lor neprihanã.
orice sferã Preoþi, cãpetenii ºi artiºti
din sinele gândului repicteazã cele trei trupuri cãlãtoare
ºi poposeºte ca o rãcoare cu o junglã de culori cu ochii proaspeþi
în trupul rãzbit de convulsii încât frumuseþea noilor oaspeþi
sau frãmântat de fiori. sã fie-n stare sã uimeascã cerul.
Jucãuº Corchi, un pictor,
loveºte adeseori tocmai a ales o canoe cu dinþi de rechin
lacrima pe dinãuntru puterile nemãsurate-ale astrelor
fãrã s-o spargã. sã le poatã rãzbi pe deplin.
Marea lui neliniºte Sunt gata cãlãtorii,
cu suspine ºi iatã cum au fost pregãtiþi –
se furiºeazã obrajii lor au fost cu totul scobiþi
în plãmânii satului-sferã ca sã li se poatã admira în voie

66 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

bijuteriile dinþilor, masacrului general…
restul, bine-afumat. Setea mea
Pãrul tuns, revopsit, de jertfa lui,
smuls, împletit, coafat, încrâncenatã ºi crudã
iar în gãvanele golite-ale ochilor va vorbi veºnic lumii
câte o scoicã de sidef perlat despre colecþia mea,
cu-o patã aluzivã-n mijloc. fiindcã, vai,
nici o colecþie n-are valoare
Maree de zori tulburi fãrã capul autentic
peste toþi nãvãleºte. al unui mayaº.
O canoe-i pe cer
iar cineva vâsleºte. Mâna uscatã

Raiul, un anotimp cosmic blând,

se-ndepãrteazã uneori de pãmânt
Colecþie. Craniul graþios

Viaþa mea e o colecþie de cranii îmbolnãvind

smulse samavolnic din temple toate radarele ºi receptoarele noastre
ºi de fãlci împodobite de-o fãrã de leac ºi mocnitã visare.
cu mozaicul savant ºi minuþios Odatã cu el,
din turcoaz, jasp, obsidian, orbiþi de un iresponsabil îndemn,
aventurin roz sau întunecat verde, pornesc în bejenie,
malachit, cristal de stâncã, delicat coral fãrã regrete,
ºi sticlos antracit printre perle. prin goluri nemiloase
O mulþime de idoli ºi pe cãi desuete,
ºi pãsãri cu ochii de scoici, mamuþii, urºii ºi florile,
stâlpi totemici pãdurile cu struþi, papagali ºi egrete
aidoma marilor vulturi iar, dupã fiecare trunchi,
cu ciocuri de cridã. popoarele raiului –
Iatã ºi idolul înalt de rãchitã tolteci, incaºi, azteci,
cu patru capete sfinte olmeci, mayaºi,
ºi zeul cu craniu de cãpetenie cu uimitoarele lor
având ochii ficºi, de sidef, diademe de pene ºi frunze.
urechile din carapace de broascã þestoasã Adio, om natural,
ºi barba întunecat-albãstruie femeie a atracþiei astrale,
ca un fuior de fibre ºi voi,
luminiscent. neîntrecuþi arhitecþi-filozofi
Aici colierele tuturor devorãrilor ai casei de iarbã!
pe fondul roºu, Mâna uscatã,
tragic, obsedant ºi violent – pãmântul vostru primordial
de tigru, mistreþ, câine, balenã a ºi-nceput sã v-aºtepte
castor, lup, cãprior ºi rechin. lângã un Pacific istovit
Dar cea mai râvnitã podoabã de singurãtate.
sunt dinþii de om, curaþi, Vreodatã,
cu umbre vagi ºi ameninþãtoare. peste multe milioane de ani,
când Marele Zeu va birui din nou haosul,
Îmi lipsea însã raiul se va reînchega din fragmente
graþia autenticã de statui ºi de temple,
a mayaºului din curte, printre refrene ºi flaute,
ºi de aceea l-am ucis… poeme, picturi ºi pagode.
El însã nici nu ºtie! Imensa lui cãruþã stelarã
Nu se aºtepta… Va poposi aici iar, obositã de marea migraþie,
Iatã craniul lui de marea implozie,
graþios, de marea chemare.
minunat alungit, Puzderia de suflete va zãri de sus
dinþii lui sfioºi Cuzco
oglindind fãrã voie ºi, rãmase miraculos în memorie,
stelele disperate cele trei semne
care îl bocesc în hohot nestãpânit… sacre, vechi, familiare,
Admiraþia naivã a tâmplelor, ale raiului reîntors –
poezia delicatã a nasului… Marea pasãre colibri,
Un mayaº nespus de tânãr Marele pãianjen ºi
care scãpase ca prin farmec Marea maimuþã.
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014 67
 POEZIE
Dorin N. Uritescu
CÂNTECE DE LOGODNÃ*
Iubire statornicã pentru logodnice
Preamândre ºi darnice domniþe,
Cu trupurile de jar, întinse
Pe paturi din pietre late de râu,
Presãrate cu cicoare ºi romaniþe,
Zâmbind, de plãcere învinse,
În vara scânteietoare, cu soare fierbinte
Sau înotând cu valuri în frâu
Rãzvrãtite, crescute pînã la brâu,
Vã pãstrez curat pe toate în minte,
În inima mea cu drag ocrotite,
Nemincinos ºi temeinic iubite.
Scumpe ºi rare ibovnice,
Nu am ajuns cu voi la altar,
Mi-aþi fost statornic logodnice,
Fãrã declaraþii viclene, retorice,
Cu iubire de credincios iconar.
Logodna îngropatã în vin de Jidvei
Clopotele-n dungã, bãtute rar,
În noapte un dangãt sinistru,
Toaca de fier lovitã barbar,
O melodie în tragic registru.
Sãtenii s-au adunat alarmaþi.
De foc? De apã? De-o nenorocire?!
Situaþii în care-s cu toþii chemaþi.
Vor sã afle nãpraznica ºtire!
– Logodna mea cu fata popii s-a terminat,
A murit azi-dimineaþã la Teiuº în garã,
De unde a luat-o un domn grizonant,
Care n-o ducea la Cluj prima oarã.
Trãia cu el din primul an de facultate.
Problemele lui familiale le erija.
Nu mã aºtept sã îmi daþi dreptate,
Mergeþi acasã, c-am îngropat-o deja!
Prietenul meu Buia a pregãtit pomana,
A sfinþit masa cu vin aromat de Jidvei,
* Din volumul cu acelaºi titlu, în pregãtire la Editura
Bibliotheca.
68 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
ªtia el sã vindece, cumplitã, rana
Deschisã-n suflet de ipocrite femei.
A închiriat tarafu’ lu’ Ceasu, vestit,
Care ne-a cântat pânã roua s-a ridicat.
Când soarele pe cer s-apropia de zenit,
De iubirea neîmpãrtãºitã eram total vindecat.
Logodna neînfãptuitã
Fãceam naveta cu trenul zilnic
Supus la aceastã corvoadã silnic,
Fiind în clasa finalã la liceu
ªi mã apucase o iubire bizarã
Pentru frumoasa fatã a ºefului de garã,
Dintr-o localitate de pe traseu.
Mã gândeam de fiecare datã
Cã de prestigiul social încântatã...
Nu avea acelaºi înalt sentiment
Pentru un cãlãtor oarecare,
Rãpus de iubire ºi rea nepãsare,
La inima ei temerar pretendent.
De pe poziþia incomodã de cãlãtor,
Ca sã-mi fac cunoscut al meu dor,
M-am gândit la o soluþie extremã:
Când sã plece trenul din staþie,
Sã trag semnalul de alarmã, ca somaþie,
ªi sã depun pe peron o crizantemã.
..............................
Gestul a fost imediat remarcat
Cãci spre frumoasa inimiii mele m-am înclinat,
Ceea ce a produs un mare scandal...
Pe navetiºti i-a cuprins o veselie barbarã.
Controlorul, dupã ce m-a amendat,
Mi-a ºoptit cã-i soþia ºefului de garã!
Întâmplarea a avut grele urmãri:
Reclamaþii la ºcoalã ºi-ameninþãri,
Plecam tare devreme cu bicicleta
ªi-ajungeam la lecþii foarte-obosit,
Cã nu mai fãceam cu trenul naveta,
De iubirea bizarã m-am lecuit.
În astfel de situaþii, fireºte,
Logodna nu se înfãptuieºte!
Logodna curmatã
În liceu am iubit-o profund pe Gloria...
Când minciunile comuniste nu mai puteam sã
suport,
Cum preda partinic exaltat Georgescu istoria,
Gãseam un pretext plauzibil sã ies din clasã,
Sã mã-ntâlnesc pe furiº cu a inimii mele aleasã,
În sala de care rãspundeam, cu-articole de sport,
Cã aveam cheia, cu sarcina de la prof. Tãnase,
Sã dau echipamentul cerut fiecãrei clase.
A fost o logodnã extraordinar de tãinuitã,
Ea era premiantã ºi ºefã de clasã finalã,
Eu, un promiþãtor scriitor ºi sportiv de elitã...
..............................
Ne pregãteam pentru Examenul de Maturitate,
Toate erau bune ºi mult ne bucuram,
Era un delir erotic când ne întâlneam,
Pînã când fiul secretarului de partid,
Un îndoctrinat stalinist ºi stupid,
Cu o traiectorie profesionalã vagantã,
I-a cerut impertinent sã-i fie amantã...
Gloria trecea printr-un moment groaznic de critic
Cã taicã-sãu era ridicat de securitate
ªi fratele ei, mai mare, fugit în strãinãtate.
..............................
Pînã la urmã de logodna noastrã a aflat
ªi dând frâu liber luptei de clasã ºi urii,
Într-o ºedinþã de partid, pe tata l-a declarat:
Sabotor al colectivizãrii agriculturii.
..............................
Cum, necum, aºa mergeau lucrurile toate,
Gloria ºi mama ei au fost brutal strãmutate
Undeva în Bãrãganul cu ciulini ºi pustiu...
De-atunci de logodnica mea nimic nu mai ºtiu...
..............................
Am cãzut mult timp în negura densã-a restriºtii
Cã ne-au curmat logodna, încrâncenaþi,
comuniºtii.
Iubire statornicã pentru logodnice
Preamândre ºi darnice domniþe,
Cu trupurile de jar, întinse
Pe paturi din pietre late de râu,
Presãrate cu cicoare ºi romaniþe,
Zâmbind, de plãcere învinse,
În vara scânteietoare, cu soare fierbinte
Sau înotând cu valuri în frâu
Rãzvrãtite, crescute pînã la brâu,
Vã pãstrez curat pe toate în minte,
În inima mea cu drag ocrotite,
Nemincinos ºi temeinic iubite.
Scumpe ºi rare ibovnice,
Nu am ajuns cu voi la altar,
Mi-aþi fost statornic logodnice,
Fãrã declaraþii viclene, retorice,
Cu iubire de credincios iconar.
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
Mereu ca logodnici
Suntem în a Universului tindã
Pardositã cu levãnþicã ºi maci,
Pe cerul de varã focul colindã
ªi la marginea lacului vãd în oglindã
Cum în umbra mea încet te dezbraci.
Dintr-odatã o floare-aruncatã pe ape
Þi-ascunde chipul sub valuri subþiri
ªi-n inimã dorul, deja, începe sã sape,
Dând-o pradã unei ciudate simþiri.
Palme graþioase ochii mi-acoperã
ªi cunosc mângâierea mâinilor tale,
Ale mele în slavã, delicat ridicate
Descoperã în trupu-þi, sculptate,
Rotundurile tari ale unei vestale.
Mã întorc ºi te cuprind bucuros
Cu inelul de logodnã-ntre buze,
Îl preiei în deget sfios,
Sfidând pe toþi ce-ar putea sã acuze
Dragostea, dimpreunã dãruire,
Mereu doi logodnici fãrã condiþii,
Nu extravaganþe, nici inhibiþii,
Nicicând mireasã ºi nicicând mire.
Încredinþaþi dimpreunã
Încredinþaþi fiecare în parte,
Cu deplinã în-fiinþare doriþi
ªi fãrã fãgãduinþe deºarte
Facem dimpreunã mãrturisiri fierbinþi.
În ploaia de varã, blândã, dansãm
Cu hainele ude, de trup lipite,
Bucuria întreagã ne arãtãm,
Necuprinºi de spurcate ispite.
Vântul pãrtaº împrãºtie norii
Soarele ne învãluie protector.
În vãzduh, cântece de prigorii.
La unul de altul, deja ne e dor.
Totala împãrtãºire în logodnã
Prin acoperiºul de þigle, decupat,
Cât sã vezi luna, pumn de jar în noapte
În mijlocul verii, de foc, m-ai aºteptat
Pe fânul proaspãt, ascunzând pere coapte.
Ca un hoþ învãþat, tiptil m-am urcat.
Îmbrãþiºaþi, cu mult drag, ne-am rostogolit
ªi prelung, cu bucurie, ne-am sãrutat
În parfumul florilor de câmp, rãscolit.
ªi-am coborât sã ne scãldãm în cascad㠖
Undeva într-un sat retras din Oaº –
Începând a logodnei caldã paradã,
La poalele muntelui abrupt ºi golaº.
Eleno, logodnicã mult iubitã,
Nu existã niciunde pe lume pãcat
Când dragostea nu-i poveste minþitã,
Fiind total împãrtãºitã, cu gând curat.
69
 RIDENDO

Corneliu Berbente

DOUÃ PLUS UNA

Cu amândouã mâinile Întrebare

Cu o mânã a luat, Ingineri, în România,
ªi-a ajuns un om bogat; Cum cresc avuþiile?
Vrea acum o funcþie-naltã, Practicând îngineria,
Ca sã ia ºi cu cealaltã. Sau „ingineriile”?

Învinºii
– Deºi se luptarã ca niºte eroi,
Învinºi au cãzut ºi-nghit azi amarul.
– E trist! Oare cine a fost adversarul?
– Un necunoscut, un „principiu doi”!
Raportare
Mi-a spus zâmbind ironic un ateu:
– Te raportezi, susþii, la Dumnezeu,
La o persoanã care, totuºi, nu-i?
– De fapt, mã raportez la mila Lui!

Purtând ***
Purtând în ei pe Dumnezeu Cel viu,
Asceþi duc viaþã sfântã în pustiu, Þara pe dos
Iar cei ce huzuresc în ritm alert Zice unul mai sfãtos
Petrec ºi ei o viaþã...în deºert! ªi zâmbind pe sub mustaþã:
-Þara, de-o s-o-ntorci pe dos,
*** Multe vor ieºi pe faþã!

Ev modern
În lume sunt atâþi miºei
Cã nu ne va scãpa de ei,
Nici însuºi regele Arthur,
Cu sabia Escalibur!
Discursul
Ne-a þinut un lung discurs,
ªi, de-aceea, pe parcurs,
Mã sileam sã iau aminte
Cât sunt vorbe, cât cuvinte.

De unde Mai mult

– Fiind bãtrân, bine-nþeles Mai mult se poate, oare, spune,
Cã m-ai luat din interes! Decât cu Domnu-n rugãciune?
– Pãi, cum, iubitul meu bau-bau? Când omu-n El se odihneºte,
Altfel, de unde sã te iau? ªi Domnul Însuºi îi vorbeºte?

Genezã ***
Pãmântul pustiu, gol, fãr’ de cale
Era, cum a fost ºi sufletul meu, Explozii
Când pe deasupra apelor sale, Multiubita mea
Nu se purta Duhul lui Dumnezeu. Este ca o stea;
Deci explozii are,
*** Termonucleare!

La muncã Porumbiþã de Bucureºti

Ce e drept, muncim cu toþii, Porumbiþa doar pãºea,
ªi noi, cei cinstiþi, ºi hoþii. Când fugi din calea mea,
Noi lucrãm în întreprinderi. Sugerându-mi, jignitor,
Dar ºi hoþii: între prinderi! Cã n-aº merita un zbor!

70 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 DIN ISTORIA...
Aurelian Silvestru
MOªTENITORUL ÎNÞELEPTULUI
Ca sã fii înþelept, trebuie sã ai o
mulþime de calitãþi. Ca sã fii bun, nu trebuie
sã fii nici mãcar înþelept. ªi totuºi, preþuim
înþelepciunea, pentru cã face parte din
calitãþile ce nu se pot manifesta decât prin
bunãtate.
Cele mai multe legende despre înþelepþi
le au popoarele orientale, din folclorul
cãrora am selectat câteva perle ºi le-am
unit într-o singurã istorioarã… Fãrã a sta pe gânduri, înþeleptul i-a
Se spune cã odatã un înþelept dãruia
copiilor din localitatea sa jucãrii frumoase,
dar fragile. Micuþii, jucându-se cu ele, le
sfãrâmau destul de repede, iar bãtrânul, ca
sã le potoleascã plânsul, le oferea alte jucãrii
ºi mai fragile decât prima oarã.
Nedumeriþi, pãrinþii l-au întrebat:
– De ce le dãruieºti aceste jucãrii
nerezistente, dacã oricum ºtii bine cã le
vor sparge?
– Faptul cã acum încearcã sã le
ocroteascã, le-a rãspuns bãtrânul înþelept,
îi va ajuta în viitor sã fie mult mai grijulii
cu cel mai valoros ºi mai fragil dintre
cadouri – cu inima oamenilor apropiaþi.
Aflând cât este el de învãþat, moºtenitorul
unei mari împãrãþii a vrut sã-l cunoascã per-
sonal ºi s-a prezentat la casa lui.
– Cine-i acolo? a întrebat bãtrânul,
când vizitatorul a bãtut la uºã.
– Sunt eu, prinþul Cutare!
– Pleacã! l-a apostrofat învãþãtorul.
Prinþul nu era obiºnuit sã fie refuzat.
Sângele i s-a aprins în vene, dar ºi-a înfrânat
orgoliul ºi a revenit dupã alte câteva ore.
– Cine-i acolo? s-a auzit aceiaºi voce.
– Eu, prinþul Cutare!
– Pleacã! a venit din nou rãspunsul.
A doua zi, dupã o noapte de nesomn
în care a meditat îndelung la cele
întâmplate, prinþul a bãtut pentru a treia
oarã la uºa învãþatului.
– Cine-i acolo? l-a întrebat acesta.
– Nimeni…, a rãspuns el cu voce stinsã.
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
– Ah, tu eºti, prinþule? s-a bucurat
învãþãtorul. Intrã! Te aºteptam demult…
Cum era nerãbdãtor sã afle cât mai
multe din învãþãtura lui, prinþul a rãmas un
timp pe lângã el în calitate de învãþãcel.
– Spune-mi, te rog, l-a iscodit el într-
o bunã zi pe înþelept, care este esenþa
învãþãturii tale?
rãspuns:
– Nu fã rãu ºi, dacã poþi, fã numai bine.
– Cum aºa? s-a mirat prinþul. Toatã
filozofia dumitale încape în aceastã frazã
simplã pe care o cunoaºte ºi un copil de
patru ani? Meritã, oare, sã-þi închini
întreaga viaþã slujirii acestui adevãr?
– Da, meritã! i-a rãspuns liniºtit
învãþãtorul. Cum sã nu-l slujeºti întreaga
viaþã, dacã un copil de patru ani deja îl ºtie,
iar un bãrbat de patruzeci de ani încã nu-l
respectã?!
Au mai trecut câteva luni în care prinþul
a însuºit o bunã parte din învãþãturile acelui
înþelept ºi iatã cã odatã s-a încumetat sã-l
roage:
– Învãþãtorule, ºtiu cã pãstrezi în mare
tainã Adevãrul Absolut, care îþi dã puteri
nelimitate… Împãrtãºeºte-mi-l, te rog!
– De ce?
– Curând va trebui sã urc pe tron. Aº
vrea sã pot conduce þara cât mai bine.
– Fie, am sã þi-l spun, s-a învoit
înþeleptul. Dar mai întâi ajutã-mã ºi tu sã
fac ceva.
– Ordonã!
Înþeleptul a intrat în chilie ºi s-a întors
cu un vas de lemn acoperit cu un capac
învelit într-o bucatã de pânzã.
– Du, te rog, acest cadou prietenului
meu care slujeºte în templul din oraº. E
foarte preþios. Aºa cã ai grijã de el ca de
ochii din cap!
(continuare la pagina 74)
71
 PROZÃ
Iulian Moreanu
OMUL PÃDURII
De la o vreme se vorbea cã trecerea
prin pãdurea de la Þuicani nu mai era
sigurã. Zvonul, pentru cã era încã un zvon,
apãruse cam cu trei sãptãmâni în urmã,
când un sondor care se întorcea acasã din
schimbul doi de la parcul de extracþie a
povestit cum s-a întâlnit în crucea nopþii
cu un bãrbat care, proptindu-i un cuþit în
piept i-a spus sã-i dea imediat toþi banii pe
care îi avea la el, precum ºi ceasul ºi alte
obiecte ce ar fi avut oarece valoare.
Amãrâtul nu avea decât vreo trei lei, o
jumãtate de pachet de „Mãrãºeºti” ºi cam
atât. Ceas – ioc, în loc de curea avea
pantalonii de salopetã prinºi cu o sfoarã pe
care ºi-o împletise singur din mai multe
fire de cânepã, iar pieptenul din aluminiu
cu mai mulþi dinþi rupþi nu avea nici el cum
sã prezinte vreun interes.
– Dar în servietã? întrebã hoþul
îndreptând spre ea fasciculul chior al unei
lanterne pãtrate ºi împungând apoi uºor
cuþitul în pieptul sondorului, atât cât acesta
sã simtã ca o ciupiturã de purice flãmând,
în servietã, ce-ai?
În servietã nu avea decât câteva resturi
de la pachetul cu mâncare: o bucatã dintr-
un sfert de pâine neagrã, o jumãtate de
ceapã de apã, o felie de salam gras ºi trei,
patru mãsline.
– Altceva, nimic? întrebase hoþul
bãgând în buzunarul pantalonilor cuþitul
care se dovedi a fi un briceag în formã de
peºte, ºi controlã la lumina lanternei
conþinutul servietei.
Nu mai era nimic altceva. Îi deºertã
conþinutul aruncându-l direct în sân, apoi
îi înapoie sondorului cele trei hârtii de câte
un leu:
– Cu banii, vãd cã eºti cam golaº, dar
dacã te mai prind p-aici fãrã ceva mai multã
mâncare, s-a cam zis cu tine, ai auzit? ºi
scoase iar din buzunar briceagul pe care-l
vânturã pe la nasul sondorului, fãrã a-l mai
deschide.
A fãcut apoi doi paºi înapoi ºi smoala
pãdurii l-a înghiþit ca o apã neagrã în care
72 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
alunecase fãrã sã vrea ºi fãrã sã mai apuce
sã scoatã un sunet. Sondorul a mai rãmas
câteva secunde în loc, ca paralizat, apoi a
luat-o la fugã cãtre oraº. Nu a spus însã
nimãnui de întâmplare, dintr-o teamã lipsitã
de sens, ca nu cumva individul sã afle cine
ºtie cum cã i se fãcuse cunoscutã existenþa.
În plus, dupã ce, ajungând acasã, se
liniºtise, fusese tentat sã creadã cã avusese
de-a face cu un vagabond rãtãcit pe care-
l prinsese noaptea în pãdure ºi care
încercase sã facã puþin pe grozavul.
În noaptea urmãtoare nu s-a mai
întâlnit cu cel care-l bãgase în sperieþi. ªi
nici nu-ºi luase vreo mãsurã de precauþie
în cazul cã acela i-ar fi apãrut din nou în
cale. Abia peste o sãptãmânã respectivul
i-a rãsãrit brusc în faþã ºi i-a vârât în ochi
lumina ºi mai anemicã a lanternei. A tresãrit
de parcã se întâlnea cu o veche cunoºtinþã
cu care era certat ºi nu i-a mai cerut nimic.
ªi nici vreun cuvânt nu i-a adresat. L-a
privit puþin surprins ºi atâta tot. S-a retras
iar doi paºi ºi a dispãrut la fel de repede
cum apãruse. Cât apucase sã-l
desluºeascã, sondorul a vãzut cã barba îi
crescuse destul de mult, era tras la faþã ca
o stafie ºi pãrea el, la rându-i, speriat. Ochii
nici nu i-i zãrise, parcã nici nu avea, atât
de mult erau intraþi în fundul capului, în
locul lor rãmânând douã gãuri ce nu duceau
nicãieri.
Primele lucruri despre ciudatul
„pãdureþ” avea sã le povesteascã o femeie
vãduvã care intrase în pãdure ca sã adune
câþiva bureþi. O amãrâtã, femeia aceea,
care venise cu vaca la pãscut ºi o lãsase în
voia ei, la marginea pãdurii. Zicea cã atunci
când s-a ridicat dupã ce culesese un
vinecior a vãzut în faþa sa o matahalã de
bãrbat, cu o figurã de nebun. Stãtea aºa
crãcãnat, la doi paºi de ea, nici nu-l auzise
când se apropiase, ºi se uita la ea. Atât, se
uita la ea ºi parcã ai fi zis cã nu ºtie sã
vorbeascã. Femeia aruncase cât colo plasa
în care adunase câþiva bureþi, lãsase naibii
ºi vacã ºi venise acasã într-un suflet.
 – ªi nu ºi-a fãcut, fã, pomanã cu tine?
Cã am auzit cã ãºtia nebunii e al dracu de
buni la regulat, ºi are niºte scule… o luã în
zeflemea Sicã ªchiopu, vecin cu vãduva
ºi care se nimerise în apropierea grupului
de femei cãrora aceasta le povestea despre
întâlnirea cu omul acela ciudat de care se
speriase de mai-mai cã se scãpase pe ea.
– Mãi, Sicã, de ce nu-þi vezi tu de
treabã, cã poate oi avea ºi tu ceva de fãcut
pe lumea asta în afarã de zis porcãrii… îl
repezi una, ºi Sicã se îndepãrtã râzând ºtirb
ºi fãcând niºte semne neruºinate cu degetul
mijlociu.
Vãduva nu prea avea ce sã mai spunã
pentru cã, aºa cum zisese, nu apucase sã-
l vadã prea bine pe bãrbatul întâlnit în
pãdure; decât ceva, aºa, ca o arãtare uriaºã
la care se uita ca la un vârf de munte. Ar fi
putut sã inventeze ceva, dar nu-i stãtea în
fire. Dacã nu a fãcut-o ea, au fost în schimb
alþii care au început sã lanseze tot felul de
grozãvii puse pe seama ciudatului bãrbat
care bântuia pãdurea. Aºa se face cã acesta
era zugrãvit în fel ºi chip. Avea o barbã a
cãrei lungime varia de la un vorbitor la altul,
hainele îi erau în general zdenþuite, vorbea
bolborosit ºi de neînþeles sau dimpotrivã,
clar ºi sigur pe el. Era descris ca îmbrãcat
de fiecare datã altfel, în veston militar fãrã
epoleþi, într-un tricou marinãresc, cu
cãmaºã în tot felul de culori ºi modele, o
datã fusese vãzut într-o pufoaicã ºi chiar
acoperit cu un halat de spital. Nici în
picioare nu avea niciodatã aceleaºi încãlþãri,
fiind vãzut ba cu bocanci, cu teniºi, cizme
ºi uneori chiar umbla desculþ. Avea asupra
lui ba un cuþit ca o baionetã, ba un topor,
o bãrdiþã, chiar ºi un satâr, ºi cerea bani,
mâncare, chiar ºi pastile de dureri, ºi aºa
mai departe. Ciudat era însã cã toþi cei ce
vorbeau despre el recunoºteau cã nu se
întâlniserã cu el faþã-n faþã, iar ce spuneau
auziserã ºi ei de la alþii, care ºi aceia la
rândul lor aflaserã de la alþii, ºi doar câþiva,
parcã-parcã-l zãriserã de departe, dar nu
avuseserã curajul sã se apropie de el.
Prima consecinþã a acestor zvonuri
care erau tot mai numeroase de la o zi la
alta a fost interdicþia copiilor de a mai
merge în pãdurea pe care la fel ca ºi adulþii
o ºtiau de dinafarã. Pãdurea, cãreia numai
în apropierea uzinei de armament de la Mija
i se spunea „mare”, ºi unde oricum nu se
putea intra pentru cã zona respectivã era
înconjuratã de un gard temeinic de sârmã
ghimpatã pe lângã care patrulau soldaþi
înarmaþi, era prietenoasã ºi luminoasã, ºi
era imposibil sã te rãtãceºti în ea, oricât de
mult ai fi mers, pentru cã erau niºte repere
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
pe care nu aveai cum sã le pierzi din vedere
ºi anume niºte duble linii de curent de înaltã
tensiune care o strãbãteau ca niºte piloni
de funicular, ºi care se vedeau cam din
orice loc ai fi privit.
Aºa se face cã la începutul acelei veri
bureþii au rãmas neculeºi, ºi nici þiganii,
cât erau ei de temerari ºi greu de înfrânat
de la ale lor, nu s-au mai încumetat sã intre
ºi sã taie copãcei fragezi din care sã facã
araci. Sondorii care pânã atunci scurtau
traseul la întoarcere prin pãdure ºi-au gãsit
alte cãi ºi la lucru mergeau mereu câte doi,
trei, pe fostul drum forestier care dupã mai
multe tãieri de nu se ºtie cine fãcute se
apropiase de marginea pãdurii.
Poveºtile despre bãrbatul din pãdure
au ajuns ºi la urechile autoritãþilor care un
timp nu le-au dat atenþie. Pânã la urmã însã,
pentru cã lumea începuse deja sã
vorbeascã ºi sã se arate nemulþumitã
fiindc㠄nu se lua nici o mãsurã”, primarul
l-a chemat la el pe comandantul miliþiei ºi
i-a dat dispoziþie sã facã într-un fel ºi sã
liniºteascã lumea. Cum? Treaba lui, cã d-
aia era cãpitan de miliþie. Acesta i-a ordonat
la rândul sãu bãtrânului plutonier-adjutant
Sipicã sã-ºi ia arma ºi cãþeaua ºi sã vadã
ce era cu toate vorbele alea ce bãgaserã
spaima în locuitorii orãºelului de la poalele
dealului pe care se afla pãdurea Þuicanilor.
Bãtrânul adjutant s-a conformat
ordinului primit, a spus „am înþeles, sã
trãiþi” ºi a doua zi a pornit-o spre pãdure,
trãgând-o de lesã pe îndãrãtnica Laika, o
cãþea-lup care îl însoþea în toate misiunile
de patrulare, ºi în general indiferent unde
mergea. Drumul i-a luat ceva timp, pentru
cã deasupra oraºului, în acel cartier cu
doar vreo douãzeci de cãsuþe cocoþate ºi
rãmase acolo de pe vremea societãþilor
petrolifere americane ºi germane se ajungea
pe o cale anevoioasã, pietruitã, care scotea
sufletul din om. A fãcut câteva opriri ºi,
dupã aproape douã ore a ajuns în buza
pãdurii.
Cãþelei îi atârna limba pânã la pãmânt,
el la rându-i abia mai respira, iar nãduºeala
îi trecuse prin cãmaºã ºi se vedea acum
pe vestonul de doc albastru. Pe la subþiori
acesta avea urme mai vechi de transpiraþie,
de-ai fi zis cã fusese atins cu un strat
subþire de sare finã. Se aºezã în fund pe o
fâºie de iarbã mai grasã ºi, deºi gâfâia de
efortul fãcut, nu se abþinu sã nu fumeze o
þigarã al cãrei fum aproape cã-l sufocã.
Tuºi de rãsunã pãdurea din apropiere, apoi
se întinse pe spate ºi, privind fãrã nici un
gând cerul senin nici nu sesizã când îl furã
somnul.
73
 Se trezi când soarele mai avea puþin ºi-
i ardea chipiul pe care fãrã sã ºtie când, ºi-
l lãsase peste faþã, ºi privi buimac în jurul
sãu, neºtiind unde se afla. κi aduse repede
aminte cã era într-o „misiune” pe care i-o
încredinþase comandantul sãu ºi o cãutã
alarmat din priviri pe Laika, pe care nu o
vãzu lângã el. Aceasta, mai isteaþã, se trãsese
la umbra unor copaci, dupã ce adormitul
de stãpân lãsase sã-i scape din mânã lesa.
Sesizând cã acesta se trezise, îl privi
somnoroasã cu un ochi pe care ºi-l deschise
cu multã plictisealã apoi îl închise la loc.
Sipicã îºi scoase cizmele de piele ºi simþi
cum labele picioarelor i se dilatã ca un aluat
de cozonac pus la dospit ºi care dã peste
marginile vasului. κi trase apoi ºi ciorapii
albaºtri, de bumbac, ºi-ºi frecã tãlpile goale
de iarba care încã îºi pãstra rãcoarea, deºi
soarele dogorea cu puterea unui cuptor de
fãcut sticlã. Se pipãi apoi neliniºtit la brâu
unde, atârnat de centura latã era prins tocul
pistolului. Era acolo, gol, la locul lui, dar în
visul pe care-l avusese în acele minute, câte
ori fi fost, de somn de cosaº ostenit, de
care începea sã-ºi aducã aminte, din el
scosese pistolul ºi i-l pusese în piept
bãrbatului care bãgase în sperieþi un oraº
întreg ºi pe care venise sã-l caute ºi sã-l
aresteze mãcar „preventiv”, pânã se va
lãmuri care era treaba cu el prin acea pãdure
ºi de ce teroriza lumea.
Bãrbatul acela semãna cu Codin,
personajul din filmul pe care-l vãzuse
sãptãmâna trecutã, ºi avea nu doar
masivitatea eroului respectiv ci ºi o figurã
de-a dreptul fioroasã. Din toate descrierile
(urmare de la pagina 71)
Moºtenitorul înþeleptului
Prinþul a pornit spre destinaþie. În drum
însã, chinuit de curiozitate, se tot gândea:
„Oare ce tainã ascunde acest cadou?”
Nemaifiind în stare sã se stãpâneascã, a
pus vasul pe genunchi ºi a ridicat încetiºor
capacul... Tot atunci, un biet ºoricel a þâºnit
afarã ºi a luat-o la fugã printre bolovani.
Prinþul s-a repezit sã-l prindã, dar ia-l de
unde nu-i!
Supãrat cã fusese tras pe sfoarã, a
revenit la învãþãtor ºi i-a zis:
– Te-am rugat sã-mi dezvãlui un mare
adevãr, iar dumneata þi-ai bãtut joc de mine!
Acesta l-a privit compãtimitor ºi i-a
rãspuns:
– Cum aº fi putut încredinþa un Mare
Adevãr cuiva care n-a putut avea grijã nici
de un mic ºoricel?
74 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
de care auzise ºi el, luase tot ce era mai
rãu, mai urât ºi mai înspãimântãtor. Îl
descoperise dormind într-o vãgãunã pe
care ºi-o amenajase ca pe un adãpost
pentru mai multã vreme. Era o colibã bine
închegatã, ºi la o primã privire, Sipicã
descoperi înãuntru, cu uimire, câteva
articole de bucãtãrie, pe care nu-ºi dãdea
seama cum cel dupã care fusese trimis spre
a-l gãsi le putea folosi. Bãrbatul stãtea întins
pe un pat improvizat din crengi ce
începuserã sã se usuce, ºi peste care era
aºezatã un rebut de saltea cazonã din care
câlþii ieºeau din gãuri ca niºte vietãþi
scârboase dintr-un trup aflat în
descompunere. Lângã el, la îndemânã, se
aflau un topor ºi un cuþit cu lama lungã ºi
cam ruginitã spre care a încercat sã întindã
mâna atunci când l-a simþit pe adjutant.
Numai cã acesta le-a îndepãrtat rapid cu
piciorul, iar Laika a luat imediat poziþie de
atac, mârâind descurajant ºi arãtându-ºi
fioroºii dinþi ce i se înnegriserã ºi din care
câþiva cãzuserã deja. Nici vorbã ca bãrbatul
acela sã încerce mãcar cea mai micã
opoziþie. Sipicã i-a fãcut semn sã rãmânã
liniºtit ºi sã nu facã nici o miºcare
imprudentã care i-ar fi pus viaþa în pericol.
De altfel, þeava pistolului pe care i-o
apropiase de piept îi spusese deja acest
lucru fãrã alte cuvinte. Bãrbatul nu se mai
tunsese de luni de zile, pãrul cânepiu îi intra
în ochii rãi, iar barba era crescutã cam de
un lat de palmã. Îmbrãcat într-un trening
zdrenþuit ºi în picioare cu o pereche de
teniºi gãuriþi în vârf, pãrea un vagabond al
pãdurii, speriat ºi flãmând.
Când a simþit cã trebuie sã plece la
Bunul Dumnezeu, înþeleptul i-a chemat pe
trei dintre cei mai buni discipoli ai sãi ºi le-
a spus:
– Am adunat învãþãtura mea într-un
singur manuscris pe care îl voi lãsa drept
moºtenire celui mai isteþ dintre voi. Iatã
aici, pe masã, trei bãnuþi de aur. Cine va
izbuti sã cumpere cu bãnuþul sãu ceva care
sã umple toatã chilia mea, acela va fi
moºtenitorul.
Discipolii ºi-au luat bãnuþii ºi au revenit
a doua zi. Primul cumpãrase un car cu fân,
dar n-a reuºit sã umple chilia decât pânã la
jumãtate. Cel de-al doilea a cumpãrat un
car de pene, dar nici el n-a fost în stare s-
o umple pânã sus.
În sfârºit, al treilea discipol, care pãrea
sã nu fi cumpãrat nimic, a aºteptat sã cadã
întunericul, apoi a scos din buzunar o
lumânare, a aprins-o ºi toatã chilia
înþeleptului s-a umplut de luminã!
 PROZÃ
FIINÞA BIZARÃ*
Nu poþi emite pretenþii asupra unui
studiu minimal, privind natura umanã, fãrã
a lua în considerare acest blestem abãtut
asupra verticalei bipede, încã din zorii
apariþiei: setea de afirmare, psihoza
evidenþierii, schizofrenia gloriei. Cu
adevãrat, rãdãcinile pierzaniei au gãsit cel
mai fertil sol. Exotica lor invazie! Orb, mut,
luetic, debil mintal, cântãrind 200 de
kilograme, alcoolic, drogat, puºcãriaº,
paranoic – ce mai conteazã?
Frenezia dominãrii, debilitate strict
umanã, fãcând harcea-parcea instinctul de
conservare; mai multã mântuire aduce o
târfã, pe centurã, decât halucinatul ce
tânjeºte sã staþioneze pe soclul nemuririi,
luându-l pe însuºi Dumnezeu de martor cã
ideile sale sunt de sorginte divinã... Sã fie
vieþuitoarea cea care nu are minte? Nu
cumva, omul? Când spiritul, incendiat de
flacãra megalomaniei, se exteriorizeazã...
Marii descreieraþi ai secolelor au fãcut din
aberaþie un principiu, din crimã, un ideal,
izbãvirea propusã, cinic, nutrindu-se din
sângele victimei. Un Torquemada este un
palid exemplu. Istoria nu consemneazã
niciun papã-lapte, rostind, cu blândeþe,
nesfârºite cuvinte de pace. Pentru teroarea
instituþionalizatã e nevoie de talentul unui
Hitler, de ferocitatea unui Stalin, iar în ceea
ce priveºte aptitudinea pentru
exterminare... O minte rece, normalã, îl
face pe posesor sã caºte de plictisealã;
asemenea unui animal, se duce, seara, la
culcare. Ea nu crede în nimic, simþindu-
se utilã doar în splendida acþiune
demolatoare: idol, doctrinã, zeu, eternitate,
progres – desfãtându-se, întru întremare,
cu nesfârºitele exerciþii de declinare a
vidului, în cadrul unor propoziþii nule, dând
o bunã aproximare nimicniciei zilei. Fãrã
apariþia omului, ºi-ar mai fi putut satisface
Natura pofta de a delira? Negãsind, la o
inventariere minuþioasã, mãcar o singurã
* Fragment din volumul Statuile delirului , în
pregãtire la Editura Bibliotheca.
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
Savian Mur
fiinþã aptã pentru exaltare, extaz, aiurare,
halucinaþie, rãtãcire, tulburare, întunecare,
smintealã, demenþã, grandomanie,
infatuare, vanitate, isterie, þicnealã, mânie,
obsesie, alienaþie, fanatism, mitologie,
idolatrie, ficþiune, entuziasm, fervoare,
certitudine, sfinþenie, profeþie, cuvântul de
duh, mântuire, metafizicã, eveniment,
tiranie, corupþie, mãrturie, credinþã, religie,
misticism, predicare, erezie, reformã,
idealizare, minciunã, absolutizare, zeificare,
sistematizare, proslãvire, s-a dat de ceasul
morþii sã-ºi aducã la îndeplinire funebrul
capriciu. Cum proiectarea imensului
zãcãmânt de nebunie eºuase în cumintea
plantã, în seriosul animal, gãsirea unei
soluþii mulþumitoare, ieºirea din jenanta
situaþie o aduseserã la exasperare: milioane
ºi milioane de ani se scurseserã, fãrã niciun
rezultat. Tenace, încãpãþânatã, a reuºit –
un animal prevãzut cu o minte, acesta era
secretul… Rezultatele au început sã aparã
destul de repede, comportamentul deviant
bipedian ieºind la încãlzire, pe coclaurile
preistoriei. Primii halucinaþi au intrat în
pâinea iluziei, într-o frenezie greu de
anticipat, aducând bunul-simþ la cota de
avarie, zãvorând normalul în fundul grotei,
abia despuþite. Este momentul precis când
sus, în cer, flacãra nãlucirii detectase
ceva... un zeu plãpând, tuºind încurcat...
Sus se miºcã ceva!– sticleau ochii lor,
devastaþi de febrã, mugeau maxilarele
dezlãnþuite... ªi, odatã cu ei, cirezile de
gurã-cascã, ameþiþi de nebãnuitele
promisiuni, zeul acela dovedindu-se a fi,
curând, dat naibii... Balele idolatriei luaserã
un contur precis, pe ruta pãmânt-cer, ºi
invers, circulaþia delirului neîntâmpinând
nici urmã de obstacol, drumul fiind ca-n
palmã. A fost, de asemenea, momentul
precis în care crima ºi-a intrat în rol, cine
te punea sã conteºti singurul adevãr, ce
aparþinea, în totalitate, mortãciunii cereºti?
Oare cine te credeai, dihanie? Templul
acela, fioros ºi magic, ce i se ridicase,
75
nu-þi spunea nimic, nimic, nimic? Nu-þi
chiorãiau maþele de spaimã, când te
apropiai de sfintele ziduri? Nici aceia care
îl înãlþaserã, ceilalþi, cuminþi, dinãuntru? O
soluþie se impunea, grabnic: exterminarea.
De ce numai muºtele?...
Dehãitarea
Cel ce manifestã dispreþ pentru fiinþã
ºi consideraþie doar pentru om nu a înþeles
nimic. Este fie un profitor abject, fie un
intoxicat cu pãlãvragealã creºtinã, ce nu
mai conteneºte, de vreo 2000 de ani. Pare
mai comod sã tragi un picior în burtã unei
pisici moarte de foame, decât sã te pui
rãu cu vecinul, care fãcuse ºi el acelaºi
lucru, deºi îl deteºti. Sã te ridici, azi,
împotriva omului, demascându-i
hidoºenia, violenþa, lãcomia, lipsa
elementarã de milã, vasta-i cruzime,
îmbracã formele bolii: capul... Ceva îþi
fileazã, eºti dus, un tratament se impune,
Doamne fereºte de mai rãu, s-ar putea ca
mâine-poimâine sã muºti pe cineva de
beregatã... Ce, te-oi fi crezând vreun
Diogene, al cãrui delir a fãcut carierã?...
Nu, nu era vorba de niciun delir, Diogene
a pãtruns adânc în natura umanã, a
demascat-o! Dezgustul faþã de om a fost
tema centralã a gândirii acestui cerºetor
sublim. Era adevãrat, omul merita sã te
preocupe, însã numai în acest sens.
Este mult mai comod sã faci parte din
haita umanã, decât sã te dehãitezi, îºi
calculeazã profitorul: exact ceea ce nu
admitea Diogene. Eºti om, zice
creºtinismul, eºti dupã chipul ºi asemãnarea
lui Dumnezeu, nu eºti o javrã de animal –
lup, ºarpe, nici vacã, oaie, caprã, nu te poþi
coborî la starea dobitocului, vai de el...
Dumnezeu a urât profund fiinþa
necuvântãtoare, a dat-o în mâna celui cu
care se asemãna – în cine sã-ºi gãseascã
plãcerea, în putoarea hienei, în mizeria
porcului, în grotescul ºobolanului, în
obscenitatea maimuþei, în invazia
ploºnitelor ºi agitaþia viermilor, devastând
o bucatã de carne putrezitã? În bãlãrie, în
ciupercã?... Învãþãturã, moralã, dogmã,
doctrinã: cine sã mai iasã, din hãþiºul lor?
ªi cum sã redevii normal, evitându-le?
Dumneata? Prizonier, în jungla convenþiei...
Doar un antidelir puternic te-ar mai
deparazita de haitã; fiinþarea sub forma de
om presupune, tocmai, singularul
detaºãrii, debabuinizarea, aducerea relaþiei
de asociere la o formã binecuvântat㠖 cea
mineralã... Abia atunci redevii fiinþã (chiar
cerºetor, ca Diogene).
76 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Ziua, tenace prostituatã
Priveºte un copac. Spre deosebire de el,
te poþi miºca. Pare cã libertatea, roi de fluturi,
se destrãbãleazã la picioarele tale. Însã toate
deplasãrile, urcuºurile ºi coborâºurile
sufletului tãu dau, la sfârºitul zilei, un rezultat
nul, ca într-o sumã algebricã. Profit
existenþial? Zero... Ai mai întors o filã a
inexistenþei: ceea ce a scârþâit, tot timpul,
încã de când te-ai luat la cunoºtinþã, cu
stupoare ºi oroare, a scârþâit, din belºug, ºi
azi. O axã a mâhnirii, paralelã cu acel copac,
s-a mai înãlþat, puþin, cãtre un cer pãrãsit...
Acel rãu fiinþial þi-a mai oferit, cu rafinatã
generozitate, un articol din extravagantul
meniu. Drumul ce duce la fiinþa ta este unul
înfundat. De unde sã ceri un pic de ajutor?
Încrezãtor, ridici ochii, încã o datã, spre cer:
nemãrginire hidoasã, prielnicã vertijului,
Dumnezeu nemaiterminând de fãcut
inventarul eternitãþii. Îi cobori, apoi, cãtre tine,
lãsându-i sã se relaxeze, eventual, în zona
burþii. În sfârºit, din nou cãtre cer... Þi-ai
antrenat, mulþumitor, exasperarea, verificând,
cu rece docilitate, unitãþile sale de mãsurã:
amãrãciunea, deziluzia, frica, obsesia, urâtul,
încordarea, întristarea, teama, dezolarea,
insecuritatea, boala... De la piatrã la bacterie,
de la bãlãrie la orhidee, de la cârtiþã la veveriþã,
de la panterã la om, un singur punct fix:
eºecul. La ce sã mai nãdãjduiascã biata fiinþã?
E drept, excepþionalele rezultate la care a ajuns
insul, în domeniul autocompãtimirii, meritã
reþinute. Ai fost nãscut, e de-ajuns, o
prãpastie ospitalierã te aºteaptã, cu rãbdarea
stâncii de granit, aceasta-i regula jocului.
Exiºti, aºadar rãul a fost deja fãcut... Nu-þi
mai rãmâne decât sã guºti, cu delicateþe, din
mierea dezastrului, înfigând, cu lehamite,
lingura, în borcanul dimineþii, gemând, sub
loviturile biciului zilei, utilizând crema
asfinþitului, spre a-þi mai îmblânzi rãnile. Încã
o zi destinatã lãzii de gunoi! Oricum,
dizolvarea în zerul existenþial n-a mai
întâmpinat mari dificultãþi, vacuitatea clipei
a fost asiguratã, pregãtirile pentru reîncãlzirea
supei zilei urmãtoare, terminate. O singurã
întrebare încolþeºte, la orizont: cât vei mai
suporta, cât vei mai þine la tãvãlealã? Cu
certitudine, unicul progres ce-þi este menit
rãmâne la cotele de neclintit alenegativului;
sã mori în patul tãu, ºi nu pe unul de spital,
ori strivit pe ºosea, ca o insectã, ori în ºanþ
– iatã o realizare. Apoi, cine este acela care
sã nu fi visat la transformarea lãturilor
sociale într-o purificatoare apã, în valurile
cãreia sã-ºi spele mizeriile sufletului? Sã-ºi
lecuiascã, la izvor, chisturile spiritului,
revitalizându-ºi eul ferfeniþit?
 PROZÃ
SOLUÞIE ROMÂNEASCÃ
LA ÎNCÃLZIREA GLOBALÃ
Sunt utile ºi vizitele neoficiale! Te
distrezi, mai trece timpul, afli ºi una-alta!
Am un prieten din copilãrie, celebru. Este
directorul general ºi ºeful Consiliului de
administraþie al ANSA, echivalentul
românesc al NASA!
– Vino mã, pe la mine, pe la birou!
Bem o cafea, dacã vrei ºi un strop de
coniac în ea, se poate! Iar dacã ai noroc,
picã ºi câte o echipã de dansatoare la echer,
care sã breveteze o nouã probã artisticã,
ori niscai sportive ce vor sã performeze la
nivel planetar! Astea îmi mai îndulcesc ºi
mie viaþa, altfel zac între vrafuri de dosare
ºi mã spetesc discutând cu inventatori
deºtepþi de deºtepþi! Da’ când prind câte
un grup de fete... le pun sã repete de zeci
de ori invenþia! Poate ai vreun noroc d-
ãsta! Dacã nu, poate vine vreun inventator
cu cine ºtie ce nãzdrãvãnie ºi te alegi cu
un articol, iar dacã nici asta, rãmâne ce-a
fost din totdeauna: plãcerea de a ne revedea
din când în când ca vechi prieteni din
vremea copilãriei...
Aº fi avut un fel sau altul de noroc,
dacã i-aº fi onorat invitaþiile, dar ºi timpul
meu e limitat! Într-o zi mohorâtã de
noiembrie, mi-am adus totuºi aminte de
rugãmintea lui sã bem împreunã cafeaua,
îndulcitã cu ce mai zisese. Abia apucarãm
sã ne bem cafelele ºi ne întinserãm la
taclale! Cât este el de aglomerat, tot se mai
nimeresc zile în ºir, când nu se vede decât
cu secretara; deh, se explicã el, cât suntem
noi de inteligenþi ºi de inventivi, nu-i apucã
pe oameni în fiecare zi recordurile
mondiale!
Da-ncolo, cabinet spaþios ºi elegant, aer
condiþionat peste tot, termopane la ferestre,
pe podea persane, „plasm㔠pe birou – adicã
„televizor cu plasmã”, computere ca-ntr-o
uzinã de purificarea apei, videotelefoane,
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
Corin Bianu
toate de import sutã la sutã, dar standard,
ca-n orice instituþie. În schimb, omul
sfinþeºte locul, în cazul lui!...
– Domnule Director general, am cerut
audienþã la ANSA, într-o problemã
arzãtoare...
– La noi, toate problemele sunt de
maximã urgenþã ºi foarte arzãtoare, cã nu
degeaba suntem echivalentul românesc al
NASA! Intrã-n problemã cât poþi de
repede, cã timpul ºi greutatea proiectelor
ne preseazã!
– Pãi, cu încãlzirea globalã!...
– Of, încã un proiect, poate la fel de
himeric, în torentul nesfârºit de idei
extravagante! Te-am întrerupt ºi nu-mi cer
scuze, spune repede cã... precum þi-am
mai... Ce meserie ai? E tehnicã?
– Sunt specialist în tehnicã ºi filozof
cu experienþã! Chiar despre un torent
voiam sã vorbesc, dar de apã ºi lung-lung.
ªi ocolitor!
Discuþia dã semne cã nu se va termina
prea repede ºi va fi din ce în ce mai
interesantã! Mi-am scos dintr-un buzunar
pixul, din altul carneþelul pentru însemnãri
ºi m-am fãcut mic pe scaun, dar cu auzul
cât mai calibrat.
Filosoful contrasteazã ºi nu prea cu
prietenul meu. Pare a deborda de
inteligenþã! Vorbeºte convingãtor ºi patetic,
ca un ins ce arde de multiplele-i însuºiri ºi
preocupãri. Este un bãrbat ca la treizeci
de ani, cu pãrul þepos ºi cam neastâmpãrat,
ochi cãprui jucãuºi, semn cã este un om
în continuã agitaþie, îmbrãcat cu un fel de
geacã fãrã fermoar, ca un fel de pulovãr,
dar cu formã sigurã de geacã guleratã,
dintr-un material ce pare impermeabil, ca
o foaie de cort, dar mult mai finã!
Pantalonii strânºi pe corp ca treningul, nu
sunt de trening ºi intrã direct în pantofi,
77
de parcã n-ar mai avea nevoie de ºosete;
încãlþãmintea lui – n-am mai vãzut o
încãlþãminte atât de flexibilã ºi de
arãtoasã!...
Am spus cã musafirul contrasteazã ºi
nu prea cu prietenul meu! Da, pentru cã
prietenul meu aratã tot ca un om de ºtiinþã,
dar e ceva mai în vârstã, ca sã nu zic cã i-
ar putea fi tatã. M-aº feri însã de aºa
apreciere, cã nu ºtiu dacã la meseriile lor
se potriveºte zicala „din tatã-n fiu”. Plus
cã e mai înalt ºi mai corpolent decât el ºi
poartã costum sobru, cãmaºa albã, cu
cravata viºinie. Are ochii negri, e cãrunt
de-a binelea ºi vorbeºte mult mai aºezat,
mai chibzuit, în conformitate cu funcþia...
– Încãlzirea globalã nu poate fi stopatã,
dar am gãsit soluþia compensatoare, care
s-o transforme din impediment în avantaj!
Pânã în anul 2034, adicã fix în douãzeci
de ani, termenul la care apele ajung mai
sus cu zece centimetri din cauza topirii
gheþurilor polare ºi riscã sã inunde mari
suprafeþe, problema e rezolvatã! Apa care
va proveni din topirea gheþii polare o vom
ridica în sus.
– Sub formã de nori! Ha ha!
– Nuuu! Nu sub formã de nori, care
sã acopere tot Pãmântul! Tocmai aici este
ingeniozitatea soluþiei mele!... Apa, aºa
lichidã cum e starea ei fizicã obiºnuitã ºi
purã, cum va fi ca urmare a topirii
gheþurilor, o voi ridica în sus, pe mãsurã
ce se va revãrsa de la poli! Va fi ca un
brâu în jurul globului pãmântean, în locul
cel mai potrivit, adicã în jurul ecuatorului.
– Sã nu-mi vii cu subterfugii
extraterestre, cã te dau afarã! Au mai fost
pe aici câþiva omuleþi de pe alte planete,
unii ºmecheri foc, pe cum cã o vor recolta
ei ºi o vor transporta gratis pe alte planete,
cum ar fi fost a lor, care tocmai ducea
lipsã de lichide. Pãi cum! ANSA nu va da
un strop de apã peste graniþele Terrei, cel
puþin cât voi fi eu aici!
Mã uit îngrijorat cât de mult s-a aprins
la faþã prietenul meu ºi încep sã-mi fac
gânduri negre, în timp ce mã simt incapabil
a-l ajuta cu ceva, pentru cã n-am nici o
calitate sã mã bag în vorbã. Iar problema
e foarte gravã!
– Cum sã vin eu cu parºivenii
extraterestre?! Eu vreau sã ridic apa, dar
nu s-o extraterez! Ce, pãsãrile care zboarã
de pe pãmânt în aer devin extraterestre în
zborul lor? Sau bunãoarã oamenii ce
cãlãtoresc cu avionul deasupra scoarþei
78 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
pãmânteºti devin extratereºtri? Nu! Sigur
cã da! Adicã nu! Soluþie extrateranã! Asta
e altceva! Faptul cã tocmai
Dumneavoastrã le bâjbâiþi!... Dar, hai sã
zicem cã e din cauza... o cauzã ex...terioarã
nouã! Rezolvarea mea va fi aºa: Un brâu
de apã, lat cam de cincizeci de kilometri ºi
tot cam atât de înalt va înconjura globul
nostru pãmântesc pe la ecuator...
– Domnule eºti utopic! De unde sã
luãm noi românii, ciment sau alt material
de construcþii în aºa uriaºã cantitate? Ar
însemna dimpotrivã sã mai scãdem
suprafaþa drãguþului de Pãmânt aflat deja
în suferinþã, cu încã douãzeci de
centrimetri! Ori noi vrem sã o înãlþãm!
– Dacã mã tot întrerupeþi, mã vãd
obligat sã!... Fermoar la gurã! Da, aþi auzit
bine! Amândoi. Cum spuneam... un brâu
de apã, de... ºi de..., la înãlþimea de, sã
zicem un kilometru, ca sã se bucure ºi
oamenii de frumuseþea ºi cutezanþa
spectacolului, un torent de apã în care sã
priveascã în sus la peºtii ºi celelalte vietãþi
marine, cum se zbenguie!...
– Pãi ºi nu le cade apa-n cap?!
– Fermoar la gurã am spus, cã altfel!...
Mã faci sã anticipez fãrã rost!
Personal ºi neutru, mã contrariez cã
musafirul s-a înfierbântat ºi-a început sã
vorbeascã la persoana a doua singular, dar
ce aud mã impresioneazã ºi mai ºi...
– Sigur cã pe ici, pe colo va mai cãdea
câte un lighean de o sutã-douã de tone în
capetele unora, dar când se ciocnesc azi
douã trenuri, ori chiar douã avioane, cum
se întâmplã frecvent la voi, se mai
minuneazã cineva? Nu! Pãi vezi?!
– „La voi”?! – îl contreazã perspicace
prietenul meu – hoþule! Te-am prins cu
ºmecherii extra...
– Nu mã mai întrerupe! Am zis! Un
torent frumos de apã, un brâu de apã, nu
un jgheab în jurul pãmântului, pe care sã se
scurgã apele polare! Dacã ar fi vorba de
jgheab, n-aþi avea voi cu ce-l construi, cã
uzina de tractoare cu excavator ºi pe cea
de autocamioane le-aþi dat la fier vechi, ca
inconºtienþii! La camioane treacã-meargã,
n-aveþi ºosele nu vã trebuie camioane, dar
la cât teren arabil aveþi, nu v-ar fi stricat
tractoarele voastre!... Hm! „ºmecherii ex-
tra”... Eu vin din viitor! V-I-I-T-O-R! Pot
sã dau ºi genealogia mea, dar bunicul, tatãl
lui tata, are abia doi ani ºi e de lângã voi;
puteþi sã verificaþi, dar pierdeþi timpul ºi pânã
în 2034 nu mai e mult...
 Când l-am auzit cã e din viitor, ochii
mei se fãcurã ca girofarurile maºinilor de
poliþie, în timp ce mândria îmi crescu la
cote maxime! Un român vine din viitor sã
rezolve problema încãlzirii globale! Splen-
did! Îmi reamintii cum spusese la început
nepotu-ãsta al nostru cã va transforma
impedimentul în avantaj ºi îmi apãru în
minte figura luminoasã a lui Strabon, care
se exprima admirativ despre daci, cum
ºtiau ei sã schimbe orice piedici în foloase!
De-acum sunt convins cã nu va fi vreo
parºivenie extraterestrã! N-avui timp
pentru alte reflecþii, cã-l auzii vorbind
prietenului meu, într-o demonstraþie cu
adevãrat ºtiinþificã...
– De gravitaþie ai auzit, savantule?! De
forþa centrifugã ºi de forþa centripetã ai
auzit, tocilarule? Ce mi-e forþa centripetã
a iubitului Pãmânt decât gravitaþia lui? Cu
atâtea întreruperi, ca la fotbal sau
parlamentul vostru de acum, am ajuns cu
chiu cu vai în miezul problemei!
...Torentul circular de ap㠖 ºi e vorba
de un cerc perfect, pentru cã vorbim de
ecuator, nu de poli! – va curge liber la un
kilometru înãlþime, cã sã rãmânã loc ºi
avioanelor ºi... Iar perfecþiunea proiectului
meu decurge chiar din perfecþiunea
circularã a ecuatorului! Pãi altceva ar fi
fost, dacã puneam brâul pe deasupra
polilor... – adicã n-ar fi fost, cã nu e posibil
– apa ar fi îngheþat la poli, se întrerupea
fluxul, altã dandana, cu patine, sãnii,
amatori de distracþii periculoase ºi pe de
altã parte, cu tot felul de mijloace de trans-
port costisitoare, dar ce zic eu! Nu se
putea, tehnic vorbind! ªi nu ne permitem
sã ne jucãm, pentru cã în jocul ãsta
copilãresc este soarta pãmântului cu viitor
cu tot ºi cu supravieþuirea iubiþilor noºtri
semeni, deci nu ne jucãm. Ai înþeles?
– Buuun! Va sã zicã, avem, adicã vom
avea – încercã prietenul meu sã-ºi punã
inima la loc – va fi un brâu de apã! Hei!
Dar ce formã va avea inelul ãsta acvatic?
– Pãi vezi? Tot eu ºtiu, pentru cã sunt
singurul care m-am gândit ºi nu degeaba
am hotãrât de capul meu sã vin din viitor!
Forma canalului va fi triunghiularã, un
triunghi isoscel cu vârful în jos! E forma
idealã! Nu împiedicã cu absolut nimic
curenþii atmosferici, pe care îi lasã în
continuare sã-ºi facã mendrele, nici plantele
ºi celelalte vietãþi de dedesubt sã beneficieze
de lumina vitalã a soarelui! Se poate mãri
continuu cu oricâtã apã s-ar adãuga...
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
Directorul general al ANSA, prietenul
meu îºi reveni, dar numai pentru a-i arãta
nepotului nostru cã ºi noi, cei de dinaintea
lui contãm cât de cât:
– Domnule, dacã dumneata vei reuºi
sã faci minunea asta, eu voi fi primul care
mã voi arunca în torent ca sã mã înec din
spirit de sacrificiu, ca ofrandã pentru
performanþa dumitale...
– Ai curajul sã mai zici o datã ce-ai
zis?!
– Da. Eu singur mã voi arunca în
canalul acela suspendat de apã, ca sã mã
înec...
– Adicã nu mã crezi! Hai sã te convingi!...
Din acel moment m-am trezit singur
în cabinetul plin cu invenþii de fel ºi fel!
Am stat ce-am stat singur, dar am început
brusc sã mã înspãimânt! Oaspetele ca
oaspetele, cã era din viitor, dar unde sã
spun cã a dispãrut directorul general al
tezaurului de inteligenþã româneascã? Dacã
mã învinovãþeºte cineva de dispariþia lui ºi
plãtesc cafeaua cu cine ºtie ce ponoase?
Mã mai ºi mãcina soarta proiectului
vital pentru întreaga umanitate terestrã!
Dar curând temerea mea pentru încãlzirea
globalã fu înlocuitã de un sentiment
puternic de mândrie! Un român vine din
viitor ºi o rezolvã în mod strãlucit,
preschimbând neajunsul acesta nefericit
într-un mare avantaj nemaiîntâlnit, precum
strãmoºii noºtri daci! Aºadar românul va
supravieþui în veci, graþie talentului
strãmoºesc înnãscut, în ciuda vitregiilor
sorþii care îl fac sã simtã din plin cã trãieºte!
Îmi mai veni ºi mie inima la loc, alinându-
mi regretele dupã demolarea uzinelor de
tractoare ºi de autocamioane, la care
fãcuse aluzie; probabil n-a învãþat bine la
istorie, ori n-a reproºat din motive de grabã,
cã am terminat-o ºi cu fabricarea
locomotivelor, cu ºine cu tot...
Frica pentru dispariþia conducãtorului
ANSA nu-mi dãdea totuºi, pace! Frica din
mine – care este din punct de vedere
ºtiinþific, un tonic instinct de supravieþuire!
– m-a fãcut sã ies tiptil din birou ºi sã încerc
a mã strecura prin faþa secretarei, ca ºi
când nu s-ar fi întâmplat nimic. Secretara,
asemãnãtoare cu campioanele ce veneau
dupã brevete în cabinetul directorului gene-
ral, lipsea ºi ea, din cine ºtie ce alte pricini
de serviciu ca ºi ale ºefului ei ºi prietenul
meu, astfel încât am pãrãsit ANSA fãrã
necazuri ºi de atunci tot aºtept cu mândrie
urmãtorii douãzeci de ani!...
79
 PROZÃ
Inmaar Popaart
DÆCUBUS* (2)
fragment
Nu ºtim nimic despre ei. Nici ce-i
intereseazã. Parcã nu i-am vãzut în
emisiuni tv ºi nu aparþin nici folclorului
mediilor propagat de revistele gãsite în
containerele de gunoi sau frunzãrite în sãlile
de aºteptare ale cabinetelor medicale ºi
oficiilor pentru munci ocazionale. Ba parcã
totuºi. Dar este logic: te deghizezi pentru
emisiuni ºi te pãstrezi nedeghizat dincolo
de studiouri, pentru a nu fi excedat de
lumea pentru care te zbaþi. Douã femei ºi
trei bãrbaþi. N-avem prea multe de fãcut
cu capacitãþile noastre de analizã psihicã,
aºa cã, nefiind solicitaþi deocamdatã de
ambianþã putem lucra pe de lãturi. De
exemplu, încercând sã-i combinãm. Care
merge cu care. Care s-ar cupla cu care pe
care l-ar înºela cu care dintre ceilalþi,
asigurând astfel un avantaj poziþional unui
al treilea.
Se schimbã câteva propoziþii. Subiect,
subiect, ar trebui sã vinã ºi un predicat care
nu vine încã ºi aºa mai departe. Existã
precedente, chiar obiceiul ca participanþii
la atari adunãri de societate top sã discute
binevoitor cu personalul de serviciu despre
care se ºtie cu certitudine cã nu-i de
meserie sau e, dar nu posedã doar aceastã
meserie. Doar asta-i lumea actualã, afectatã
de crizã, nu? Mai puþine partyuri, dar tot
mai multe joburi, chiar fãrã sã ai mai multe
meserii, ca sã faci faþã dificultãþilor numite
chirie, transport, alimentaþie, distracþii. Unul
este chelner într-un restaurant fast food,
paznic de noapte, babysitter, toyboy, alta
model, cântãreaþã pop, topsaltea pentru un
miliardar, actriþã, ambasadoare pentru
Unicef ºi moderatoare de televiziune. Cum
vã cheamã? Da, adresare curent
reverenþioasã, extrem amicalã,
înþelegãtoare. De unde vii, pentru cã dupã
nume vii de acolo, mai mult ca sigur. Câþi
ani? Cum, ºi o licenþã în Istoria artei
* Fragment din romanul cu acelaºi titlu, în pregãtire
la Editura Bibliotheca.
80 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
medievale? De fapt, nu ºtiu, dar sunt
convins cã în branºa dumitale ocazionalã
nu se practicã examene genetice, ce-i asta?
Adicã nu se practicã analiza genomului la
angajarea într-un job de patru ore, nici la
concediere sau la promovare, nici la
încheierea de contracte temporare ºi de
asigurãri medicale.
Cunoaºtem ºi dezvoltãri. Mai ales din
legende. O participantã mai ameþitã care
se balãngãne ca la un airplay song, nici
melodie, nici numãr up-tempo, ceva mai
degrabã adecvat pentru un autoradio ºi ca
fond muzical pentru supermarketuri decât
pentru o scenã de mare popshow. Îþi
ordonã sã-i duci blana la limuzinã sau
limuzina în faþa scãrii ºi te pomeneºti la
aºternut, dacã nu cumva presatã de
hormoni te bagã într-un closet.
– Vã place sã cântaþi?
Am putea sã ne mirãm de întrebare,
exterior cel puþin, pentru a nu ne trãda
surprinderea cã am fost prinºi asupra
faptului, dar preferãm sã rãspundem
prompt cã da, pentru a ne aduce astfel
omagiul diagnosticului unuia din ei, realizat
nu ºtiu când ºi cum. Dacã ni s-ar cere
detalii, am adãuga cã descifrãm partituri
simple ºi reuºim invers, sã auzim partiturile
simple ascultându-le. Sub raport muzical
dificultatea este alta. N-avem nici un tal-
ent. Avem voce de mãgar ºi cântãm fals la
orice instrument pe care l-am încercat. Dar
nici asta nu este problema majorã.
Problema majorã e cã având voce falsã ºi
imposibilitatea de a cânta corect la un in-
strument ne îndârjim totuºi sã cântãm solo.
Asta-i problema. Existã pe planetã miliarde
de oameni în aceeaºi situaþie, care nu sar
în ochi. Explicaþia e simplã. Ei tac ºi nu-ºi
relevã defectele sau cântã, dar nu solo, ci
în formaþii de familie, de gaºcã, partid,
etnie, în tribunele stadioanelor, în cor cu
dracul, cu îngeraºii, cu exploziile nucleare.
Nu înþelegem totuºi rostul întrebãrii, nu
cerem explicaþii, dar ni se explicã: am fost
vãzuþi cu gura puþintel deschisã chiar dupã
ce se terminase bluesul.
Unul:
– Apropo. V-aþi întrebat vreodatã de
ce farfuriile sunt rotunde?
Miºcãrile unui curios în care se simte
sentimentul dilatat de superioritate al
aristocratului, conºtiinþa cã în viaþã nu
trebuie sã miºte nici mãcar un deget dacã
nu vrea, ceea ce nu înseamnã cã inferiorii
nu trebuie sã-i ghiceascã fulgerãtor
dorinþele ºi sã le împlineascã în standard
de Guinness-Book.
– Evident. Presupun cã existã o
justificare tehnicã, suficientã. Din cauza
roþii olarului.
– S-a explicat asta prin aceea cã
mâncatul, chiar dacã se produce în
colectiv, constituie o acþiune individualã de
autoconcentrare ºi forma circularã este cea
mai adecvatã pentru acest scop.
– Sorry. Farfuria e rotundã mai ales
pentru a uºura autoconcentrarea la farfuriile
altora.
Se râde agreabil, mai ales pentru cã
nu dispunem fizionomic de nimic design
sub raport comic.
– Nu ºtim dacã sunteþi cel mai bun în
domeniu Dar ºtim cã sunteþi exact ce
trebuie. ªi cine-i cel mai nimerit, este pentru
noi ºi în acest caz ºi cel mai bun. Existã
poate alþii mai buni, care au în spate ºi
armate de biometricieni, grafologi, experþi
în biologie molecularã, psihiatri, psihologi,
pistolari ºi fotografi. Aceºtia sunt însã
persoane publice. Pentru noi sunteþi idealul
pentru cã nu existaþi. Deci discreþia ºi
anonimatul sunt calitãþile principale.
Da, e chiar moderatoarea, reportera ºi
romanciera Louwke van der Hoppenveen-
stra. Ultima datã am vãzut-o într-o emisiune
Breaking Plus, prezentând live doi morþi.
Un bãrbat ia paharul pe care i l-am pus
în faþã, închinã spre ceilalþi ºi cu un gest
moale lasã pe tavã o un memorystick cât
þigara din care a fumat jumãtate.
Da, este totuºi comerciantul Hans-Igor
Osmanagios
Un alt bãrbat goleºte paharul dintr-o
datã ºi-l pune el însuºi pe tavã, împreunã
cu un card peste care trage vag un ºerveþel
de hârtie.
Ni se precizeazã, ca ºi cum s-ar vorbi
despre altceva, cã putem scoate orice sumã
de la orice bancã. Am aflat din legende
scrise ºi zvonite cã ar exista aºa carduri.
Vom face asta negreºit. ªi anume în relaþie
cu o sumã impresionantã. Dar nu pentru a
verifica dacã n-am fost traºi în piept, ci
pentru a nu mai fi obligaþi sã scoatem alta
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
peste câteva zile sau sãptãmâni. Dacã vom
scoate de mai multe ori, se va ºti de unde
am scos ºi cam pe ce traiect ne aflãm.
Da, totuºi, este chiar politicianul
Entrop. Nu l-am recunoscut din prima
deoarece acum nu-i echipat tupetul cu
notorietate planetarã.
Ni se comunicã relaxat cã restul se aflã
acolo, dar cuvântul acolo este înlocuit cu
degetele de cel pe care nu-l cunosc. Ne
înclinãm, executãm o piruetã lentã cu tava,
pentru a nu da impresia de superficialitate
exhibiþionistã ºi ne depãrtãm. Totul este
clar, deºi nu exact în direcþia pe care am fi
dorit-o. Ne-ar fi convenit de exemplu ca
în loc de card sã fi primit un bilet câºtigãtor
al unei sume echivalente la loteria
europeanã. Sau încã ºi mai bine patru-
cinci, cu câºtiguri care adiþionate ar fi dat
aceeaºi sumã.
Ne îndepãrtãm deci ºi abia pe coridorul
dintre salon ºi sala de serviciu pentru ca-
tering luãm obiectele primite de pe tavã ºi
le lãsãm sã cadã în buzunar împreunã cu
camera abia mai mare decât un chibrit cu
care, executând între timp una-alta, am
fãcut ºi câteva fotografii. Este o chestie
atât de nebuneascã încât pare neverosimilã.
Pe atari raþiuni ne-am ºi bazat. Dar sã fim
preciºi: fotografii exclusiv pentru uz per-
sonal. Nu pentru mediile de senzaþie,
pentru poliþii, nici pentru alte organe,
organizaþii, cluburi ºi instituþii.
Pãi da, chestia s-a terminat. Mai întâi
pentru ei. Noi, cateringul, mai strângem
ce-am adus, facem curãþenie, iar la urmã
cãpãtãm impresia cã ni se va tolera o
privire prin uriaºele ferestre ale etajului 112,
care este ºi ultimul public folosibil, spre
noaptea temperatã de luminile fixe ºi mo-
bile ale celorlalte megaclãdiri.
Liftul etajului 112. Nicãieri nu sunt mai
apropiaþi niºte oameni unii altora strãini ca
în lift. În afarã de asta, unii se tem de
prãbuºire sau de blocarea lui imprevizibilã
printr-o panã de curent, cei din filme îl
considerã un spaþiu favorabil seducþiei,
pentru cã în literaturã este greu sã faci mare
lucru cu el. Fãrã lift este de neconceput
creºterea în înãlþime a oraºelor.
– Am aflat din niºte filme vechi cã pe
vremuri un elevator building avea un
liftboy. Eu nu l-am apucat nici pe cel cu
butoane.
– Nero avea un lift miºcat cu sclavi.
Împãrãteasa Maria Theresa unul la
Schonbrunn. Elevatorul modern a fost
inventat în United States de Otis, în anul 1854.
(continuare la pagina 84)
81
 JURNALUL DE LA MARCONA
SUBIECT, PREDICAT,
COMPLEMENT ªI ATRIBUT
Marele nostru povestitor Ion Creangã
este autorul a douã poveºti foarte
frumoase: „Capra cu doi bani” ºi „Punguþa
cu doi iezi”.
(Din salã se aude: nuuuuu! E capra cu
doi iezi! Dar cine sã-i bage în seamã pe
nãtãrãii ãºtia mici care habar n-au ce e aia
literaturã?)
În „Punguþa cu doi iezi” se povesteºte
cum un moº avea un cocoº, iar baba avea
o gãinã de toatã frumuseþea. Baba avea
barbã. Vã rog sã nu râdeþi, pentru cã îi
stãtea destul de bine, mai ales cã avea ºi
ditamai mustaþa! O mustaþã neagrã,
stufoasã pe care ºi-o pieptãna cu grijã în
fiecare dimineaþã, când pleca sã se dea pe
gheaþã.
Gãina babei se dãdea mare pentru cã
fãcea niºte amãrâte de ouã, era o încrezutã,
umbla þanþoºã prin curte ºi recita poezii
lirice de genul: miau, miau, miaaaau/ ham
ham, ham haaaam ºi nimic nu am. O sã
spuneþi cã nu se poate aºa ceva ºi cã miau
– miau zice pisica, iar ham-ham zice
câinele. Ei, bine, aflaþi de la mine cã gãina
era foarte deºteaptã ºi ºtia vreo douã-trei
limbi strãine! Pãi ce, n-avea voie?
Gãina babei fãcea ouã, cocoºul
moºului avea ouã.
Într-o zi, moºul i-a zis babei cu un glas
foarte mieros: mãi babo, gãina ta face ouã
ºi tu te ghiftuieºti cât este ziulica de mare.
Speriat de ce zisese, s-a oprit de parcã l-ar
fi strâns cineva de gât, apoi ºi-a luat inima
în dinþi (vorba vine dinþi, pentru cã moºul
era cel mai ºtirb om pe care l-am vãzut eu
vreodatã!) ºi i-a zis timid babei: dã-mi ºi
mie niºte ouã, cã am poftã!
Ba sã-þi pui pofta în cui! a þipat baba,
Mai þi-aduci aminte când aveai ouã bune ºi
nu mã bãgai în seamã? Ce credeai, cã eu
nu am pofte?
Moºul nu-ºi mai aducea aminte. De
urât ce se uita la moº, babei i se încreþise
mustaþa. Bate-þi ºi tu cocoºul, ia zis ea.
82 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Ion Mãrculescu
Bate-l sã-þi facã ouã! Eu aºa am fãcut cu
gãinuºa mea!
Mirat cã aºa ceva nu-i trecuse prin
minte, moºul s-a dus direct la cocoº ºi i-a
adresat, aproape fãrã nici un respect,
urmãtoarele cuvinte energice: mãi
ºmechere, de azi încolo sã-mi faci ouã, cã
poftã am destulã!
Cocoºul s-a uitat la el ºi nu-i venea sã
creadã. Mãi moºule, i-a zis el, te ºtiam om
cuminte ºi la locul tãu, dar se vede treaba
cã te-ai cam tâmpit. Unde ai auzit tu cã
fac cocoºii ouã?
(Ce e drept, acesta era un cocoº
obiºnuit, fãrã prea multã minte la cap ºi,
în afarã de limba lui maternã alta nu mai
cunoºtea. ªi nici la matematicã nu stãtea
prea bine, ca sã nu mai amintesc acum cât
de slab era la chimie, geografie ºi la fizicã.
Cum sã te înþelegi cu o asemenea creaturã?
ªi, ca sã fiu cinstit, nici eu nu cred cã existã
cocoºi care fac ouã. Ar fi culmea!).
ªtii ceva, i-a zis moºul luând o þinutã
oficialã, dacã nu te conformezi solicitãrilor
mele, te voi sancþiona, într-un cuvânt spus,
am sã te bat! Scurt! Te bat mãi golanule,
puturosule ºi fustangiule care alergi toatã
ziua dupã gãinuºa babei, mãi chiulãule, am
sã te bat de o sã-þi fac praf moaca aia
împuþitã de care m-a sãturat sã o tot aud
cucurigind pe bãtãtura mea!
Dacã e aºa, a zis cocoºul, eu accept
sã ne batem. Luptã dreaptã ºi înþeleaptã.
Dai ºi tu, dau ºi eu!
S-au uitat unul la altul, s-au gândit ce
s-au gândit, au discutat ce au discutat ºi au
stabilit amândoi, sã se batã joi. Nu vineri
pentru cã e zi de post, n-are nici un rost.
Aºa cã s-a retras fiecare în cantonament,
ca sã facã antrenament. Fiecare în felul lui.
Au stabilit sã facã ºi publicitate
acestui eveniment. Au pus la poartã un
afiº mare pe care scria: JOI, MARE MECI
ÎNTRE MOª ªI COCOª. Veniþi cu noi,
dupã masã joi!
 Cele câteva zile de antrenament au
trecut repede.
Joi, în ziua meciului, au aranjat în
mijlocul curþii un ring din patru pari ºi o
frânghie. Ca arbitru, au angajat-o pe babã,
care avea un gong fãcut dintr-o tigaie în
care dãdea cu un fãcãleþ, bang.
Pe la garduri, în afara curþii, se
adunase tot neamul, un puhoi de oameni
care deja se împãrþiserã în douã galerii, una
a moºului, cealaltã a cocoºului. Unii strigau
hai moºu, alþii strigau hai cocoºu!Unii
strigau huuoo moºu, ceilalþi strigau
huuuooo cocoºu!
Dupã un timp, în vacarmul creat de
strigãtele ºi aplauzele mulþimii, au apãrut
ºi cei doi combatanþi: moºul în chiloþi verzi
(avea niºte picioare strâmbe ºi beþigoase)
ºi tricou roºu, iar cocoºul în chiloþi roºii
(la piciorul stâng avea ditamai ceasul) ºi
cu tricou verde.
Aplauzele s-au înmulþit.
Cei doi au intrat în ring.
S- a uzit sunetul gongului(fãcãleþul
mânuit de babã lovise cu toatã puterea în
tigaie). Bang!
Moºul a mai întrebat încã o datã: faci
mã ouã?
Lasã cã-þi arãt eu imediat! a zis
cocoºul.
ªi au început sã se batã, moºul dãdea
cu pumnii, cocoºul dãdea mai mult cu
ghearele. Dãdea moºul, dãdea ºi cocoºul!
Dã-i moºu, dã-i cocoºu!
Lumea striga hai moºu! hai cocoºu!
huo moºu! huo cocoºu!
Pe la mijlocul reprizei întâi, moºul i-a
prins cocoºului un croºeu sub bãrbie.
Cocoºul a cãzut. Baba a început sã-l
numere dar, când a ajuns la cinci, cocoºul
s-a sculat de parcã nimic nu s-ar fi
întâmplat. Bãtaia a continuat, dã-i moºu,
dã-i cocoºu!
Se vedea clar cã moºul era mai
experimentat. De fapt, în tinereþe fusese
boxeur la categoria cocoº. Cocoºul nu!
Cine naiba a mai vãzut cocoº boxeur la
categoria cocoº? Sau, mã rog, cocoº
boxeur la categoria moº?
Aºa se face cã, aplicându-i o directã
în bãrbie, moºul l-a aruncat pe cocoº peste
casã. Adicã dincolo de acoperiºul casei,
spre dezamãgirea publicului cã meciul s-a
terminat aºa de repede. Aºa e lumea, vrea
bãtaie! De când existã ea, nu se mai saturã
de bãtaie!
În momentul acesta, eu ce sã mai zic?
M-am plictisit sã scriu în continuare
povestea asta cusutã cu aþã albã. De fapt,
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
nici n-ar mai fi fost cine ºtie ce de povestit,
cum a gãsit cocoºul, dupã ce plecase în
lumea largã cu ochii umflaþi de la pumnii
moºului, o punguþã cu doi iezi pe care o
pierduse Alinuþa, o fatã frumuºicã, dar cam
cãscatã. Cine vrea sã ºtie ce s-a mai
întâmplat, nu are decât sã meargã la
bibliotecã, sã cearã o carte scrisã de
domnul Ion Creangã ºi s-o citeascã. De-
aia existã biblioteci pe lume!
Mai degrabã aº povesti cum eram noi
copii mici ºi prostãnaci (deh, copii de la
þarã!) ºi vorbeam ce ºtiam dar nu prea ne
pricepeam.
Doamna profesoarã ne zicea: cine vrea
sã dea exemplu de o propoziþie cu subiect
ºi predicat? Ridicam mâna ºi ziceam: Vaca
paºte! Bine, zicea doamna profesoarã, hai
sã vedem care e subiectul! Ia spune tu
Gigele! Vaca e subiect, zicea Gigel. De ce
Gigele vaca e subiect? Pentru cã rãspunde
la întrebarea cine, zicea el. Cine paºte?
Vaca paºte! Bravo Gigele, acum sã ne
spunã Mariana care e predicatul. Predicatul
este… predicatul este…Mariana era mai
timidã, se încurca. Dar, dupã un timp, faþa
i se lumina ºi zicea zâmbind: predicatul este
paºte. Mariana avea gropiþe în obraji. Bine
Mariano, ai vãzut cã ºtii? De ce este
predicat? Este predicat pentru cã…pentru
cã… se încurca din nou Mariana. Hai, curaj
Mariano! De ce este predicat? Este predicat
pentru cã… Hai, zii, pentru cã… Pentru
cã rãspunde la întrebarea ce face vaca.
Paºte, zicea Mariana. Bravo Mariano,
bravo!
Ei, bine, acum sã vedem o propoziþie
cu subiect, predicat ºi complement. Ia zi
tu Petricã, dacã ºtii! Petricã nu era prost,
dar avea o faþã de îngrãmãdit. Tãcea ºi se
uita speriat în tavan. Nu putea sã rãspundã,
dar prost nu era. Ei, lasã Petricã, uite, sã
ne ajute Costel. Costel atâta aºtepta: Vaca
paºte iarbã! Bine, foarte bine Costele, dar
ia spune de ce cuvântul iarbã este comple-
ment? Pentru cã, zicea Costel, pentru cã
rãspunde la întrebarea ce paºte vaca.
Costel acesta era dat naibi, era premiantul
clasei. Nu te puteai pune cu el. Stai jos
Costele ºi acum sã vedem cine ºtie o
propoziþie cu subiect, predicat, comple-
ment ºi atribut. Gina stãtea cu mâna
ridicatã. ªtia. Ia spune tu, Gino! Doamna
profesoarã, zicea Gina, o propoziþie cu
subiect, predicat, complement ºi atribut
este vaca paºte iarbã verde! Bine Gino,
acum sã ne spunã Radu care este aici
atributul ºi de ce! Radu era mic, dar la orele
de sport alerga mai repede decât noi toþi.
83
Verde este atribut pentru cã aratã cum este
iarba, verde. Cum e iarba?Verde!
Mulþumitã de rãspunsuri, doamna
profesoarã zicea hai sã luãm alt exemplu
de propoziþie cu subiect, predicat, comple-
ment ºi atribut! Miticã, ne poþi da un
exemplu? Miticã era frate cu Radu, dar mult
mai înalt ca el. Avea un nas ascuþit. Capra
paºte iarbã verde, zicea el.
O luam de la capãt cu analiza, de ce
capra e subiect, de ce paºte e predicat, de
ce iarba e complement, de ce verde e
atribut. Buuun, zicea doamna profesoarã,
hai sã mai luãm un exemplu! Ia zi tu Vasile!
Vasile se ridica în picioare. Era ruºinos ºi
se fãcea roºu în obraz când îl întrebau
profesorii ceva. Oaia, zicea el, paºte iarbã
verde!
Atunci doamna profesoarã se supãra.
Bine mã, altceva nu mai ºtiþi decât vaca
paºte iarbã verde, capra paºte iarbã verde,
oaia paºte iarbã verde?
Noi amuþeam, nu pricepeam de ce
(urmare de la pagina 81)
DÆCUBUS
Expune unul care, îmi dau seama, este
ca ºi mine, în alte ore ºi zile altceva, poate
un întârziat din Generaþia X, altfel student
pe undeva cine ºtie pe unde.
– Deci trebuie sã mulþumim lui mister
Otis pentru apariþia diviziunii sociale în etaje
inferioare ºi superioare.
– Cel mai impresionant text cu un lift
aparþine unui italian, Buzzati.
– Se merge înainte, în mod uman nor-
mal; în lift ai senzaþia cã se merge în sus,
în jos, dar asta n-o poþi face cu picioarele,
cã nu existã dreapta, stânga. Ochii se
îndreaptã automat spre podea. În plus,
zgomotul motorului ºi senzaþia de sufocare
ºi ideea cã n-ai nici o perspectivã.
– Acum, pe lângã lifturile din corpul
clãdirii sunt ºi cele în afara ei, cu pereþi de
sticlã.
Din propoziþia auzitã reþinem cuvântul
pereþi. Asta fiindcã am ascultat fãrã sã fiu
angajat discuþia a douã femei într-un
autobus. Întrebatã cum a fost ca angajatã
la Trendy Bank, întrebata a rãspuns: dacã
se afla într-un lift cu colegii se aºeza
totdeauna cu spatele la perete ºi nu cu faþa,
ca sã nu se pomeneascã imprevizibil cu
un cuþit în spate.
– În Jin-Mao din Shangai se coboarã
340 metri în 45 secunde. Presupun cã se
ºi urcã.
84 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
s-a supãrat doamna profesoarã. Ar mai fi
fost un exemplu ºi cu calul, cã ºi acesta
pãºtea tot iarbã verde, dar noi nu mai
aveam curajul sã-l spunem. Alte animale
care sã pascã iarbã verde nu mai ºtiam.
Gãina nu pãºtea, ciugulea! Cum sã spui
gãina ciuguleºte iarbã verde? Sau raþa
ciuguleºte iarbã verde! Sau gãina paºte
iarbã verde!
Ce e drept, eu mai aveam în minte un
exemplu, dar m-am temut sã nu fiu certat
cã spun prostii. Vãzusem într-o primãvarã
un câine care mânca iarbã. O muºca cu
dinþii, o mesteca, dar se pare cã nu era
prea bunã la gust, cãci o arunca afarã. Am
vãzut asta o singurã datã, numai în
primãvara aia. Altã datã nu am mai vãzut.
Puteam sã zic eu câinele paºte iarbã verde?
Nu puteam!
ªi tot nu pricepeam de ce s-a supãrat
doamna profesoarã pe noi. Vorbeam ºi noi
ce ºtiam, nu cine ºtie ce bãlmãjeli ca de pe
lumea aialaltã!...
– Cel mai mult se câºtigã cu între-
þinerea liftului.
Liftul opreºte mereu la alte etaje. La
un moment dat rãmânem cu cel care ne-a
intermediat pentru recepþie, cu care n-am
schimbat nici un cuvânt în tot timpul, ºi
cu încã unul cu care vorbeºte. Vom intra
acum în elevator speech?
– Problema este deontologia. Ea trebuie
respectatã.
Clar. Controlul tonusului prin promotor,
combinaþii de noþiuni de bazã care sunã
complex ºi nu spun nimic.
– Perfect. Dar ce înseamnã de fapt
cuvântul? Pare unul cu rost medical.
– Respectarea deontologiei constã în
pãstrarea secretului profesional în raport
cu obiectul-partener. Un medic, de
exemplu, sau un avocat nu trebuie sã facã
publice datele pacientului sãu. Dar uite,
cineva a zis astãzi cã una din Dudettes, nu
cea încurcatã cu unul de la Local Heroes,
Chet Pappie Kakkmaddafakka...
Ton în anume cãdere, cu care se reduce
pericolul unor întrebãri suplimentare. Respectul
deontologic trebuie sã defineascã pe medici,
avocaþi, poliþiºti, mafioþi ºi spioni. Iar ceea ce
tocmai am auzit acum în lift ar trebui desigur
sã constituie un aspect deontologic.
– N4P6.
– WA322.
S-au depãrtat repede unul de altul ºi
amândoi de lift, aºa cã nu mai avem timp
sã inventãm la rându-ne ceva, pentru a
saluta sau cine ºtie ce.
 IDENTITATE ªI DIVERSITATE
Petre Gheorghe Bârlea
HAOSUL ªI ORDINEA (4)
Pozitivismul propriu-zis ºi întruchipãrile sale braziliene
1. Filosofia politicã pozitivistã
Pe fondul crizei sociale, economice ºi,
mai ales, de conºtiinþã, care a marcat secolele
al XVII-lea ºi al XVIII-lea, curentul ideologic
lansat de Auguste Comte, nãscut în 1798, la
Montpellier, centru universitar cosmopolit,
unde studiau tineri strãini din toatã lumea,
printre care nu puþini brazilieni, români etc.,
s-a rãspândit cu repeziciune. Dupã studii
politehnice la Paris ºi de medicinã, la
Montpellier, tânãrul Auguste Comte devenise
deja cunoscut, în 1818, printr-o serie de
articole publicate în revista La politique, a
lui Saint Simon, apoi în Du système industriel
a aceluiaºi, precum ºi în diverse alte
publicaþii. Un Prospect al activitãþilor
ºtiinþifice necesare reorganizãrii societãþii,
comandat de Saint Simon, în 1822, va fi
republicat în 1824, dupã ruptura între cei
doi, sub titlul Système de politique positive.
Din 1826, Auguste Comte organizeazã, în
locuinþa sa din Paris, cursuri particulare,
continuate la „Asociaþia politehnicã pentru
instrucþie popularã”, fondatã de el în 1830.
În anii care urmeazã, scrisul, instruirea
tinerilor ºi adulþilor, activitatea social-politicã
îi vor aduce nenumãraþi adepþi. Prelegerile ºi
articolele sale, reunite în cele ºase volume ce
au alcãtuit Cours de philosophie positive
(1830-1842), apoi în cele patru volume ale
studiului Système de politique positive (1851-
1854) ºi în alte lucrãri, vor constitui temelia
uneia dintre cele mai fertile sisteme filosofice
moderne: pozitivismul.
Acest „punct de vedere al faptului”,
care încã de la Comte însemna, în primul
rând, faptul social, uman, ºi aceastã
încercare de a pune ordine în haosul datelor
evoluþiei societãþii omeneºti, pentru a o
mântui de gravele disfuncþionalitãþi, a
sedus minþile luminate ale epocii din toate
þãrile lumii, inclusiv din Brazilia. Este
semnificativ faptul cã primele opuscule ale
lui A. Comte, cele scrise între 1816 ºi 1820,
au fost reunite în culegerea brazilianului R.
Teixera Mendes, Auguste Comte.
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
E´volution originale. Documents publie´s
jusqu’ici montrant la parfaite continuite´
de cette e´volution sans pareille, malgre´
les troubles profonds dus a‘ la funeste liai-
son avec Saint-Simon. Recueil fait par…,
Rio de Janeiro, 1913, 655 p. (astãzi, o raritate
bibliofilã) ºi cã scrisorile filosofului, inclusiv
cele cãtre tinerii brazilieni, au fost publicate
de cãtre Paulo E. de Berredo Corneiro, în
volumul Nouvelles lettres inedites, col. „Ar-
chives positivistes”, 1939. Însuºi Gilberto
Freyre, cel ce a avut o contribuþie decisivã
în „eliberarea” metodelor de acþiune ºi de
investigaþie de sub influenþa pozitivismului
ºi a evoluþionismului, a consacrat o carte
fenomenului politic pozitivist, Ordem e
Progresso, 1959.
Pânã la aceste achiziþii teoretice retro-
spective, pozitivismul s-a insinuat în lumea
gânditorilor ºi practicienilor brazilieni, difuz
ºi tainic, bazat pe cunoaºterea parþialã,
superficialã uneori, a ideilor, interpretate
mai mult literar decât ºtiinþific, aplicate în
contexte sociale, economice, politice foarte
diferite de cele care îl inspiraserã pe
fondatorul acestui curent de gândire.
1.1. Haosul ºi ordinea în evoluþia
istoricã
Evenimentele care au urmat dobândirii
independenþei dovedesc schimbãri clare de
mentalitate, dar nu pânã la nivelul cristalizãrii
unor programe care sã orienteze miºcãrile
spontane, haotice, faptele ºi schimbãrile de
situaþii, paradoxale, în multe cazuri.
Ideea de „Republic㔠se impune tot mai
evident în cadrul miºcãrilor de secesiune
din deceniile al 3-lea – al 5-lea, paralel cu
minarea autoritãþii imperiale, prin
manifestãri pornite chiar din sânul Adunãrii
Constituante. Ideologia republicanã era
slujitã cu mijloacele anarhismului ºi ale
antimonarhismului. Internaþionalizarea
Rãzboiului Zdrenþãroºilor (1835-1845),
prin participarea italianului Giuseppe
Garibaldi, a americanului John Griggs ºi a
85
altor personalitãþi din Europa, SUA ºi de
pe alte continente, dovedesc integrarea
amplei miºcãri într-un curent de gândire
relativ bine articulat. Dar participarea
internã eterogenã (indieni, metiºi, negri
fugiþi, sclavi eliberaþi, albi sãraci etc.) dãdea
conotaþii suplimentare miºcãrilor respec-
tive: etnic, social etc. Jafurile ºi distrugerile
consfinþeau vocaþia de anarhiºti a unor
conducãtori carismatici, mai mult decât o
ideologie clarã. Cel mai ciudat fapt este însã
cã ºi de cealaltã parte a baricadei se aflau
oameni cu gândire similarã, adicã
progresiºti, republicani, liberali. Regenþa
triumvirã din anii 1831-1834 a generat cele
mai liberale acte cu caracter constituþional
ale epocii, dar a trebuit sã înfruntate cele
mai generalizate ºi mai ascuþite revolte.
Regenþii unici, la rândul lor, s-au dovedit
spirite încã mai progresiste. Pãrintele Feijó
(1835-1837) a pus bazele Partidului Lib-
eral, iar succesorul sãu, Araújo Lima
(1837-1840) s-a evidenþiat prin
discernãmânt ºi prin încrederea în
cabinetul de tehnicieni, numit „Cabinetul
capacitãþilor”. Dar au luptat împotriva
republicanilor anarhiºti ºi, mai mult, au fost
îndepãrtaþi de la conducere chiar de cãtre
liberalii din parlament.
Dimensiunea politicã a pozitivismului
se cantoneazã încã în zona proiectelor,
deocamdatã utopice – ca mod de gândire,
anarhice – ca formã de concretizare.
2. Un paradox brazilian: pozitivis-
mul monarhist
Dovada imaturitãþii liberalismului ºi
republicanismului a fost faptul cã, în plinã
efervescenþã a idealurilor lor, a luat naºtere
brusc un partid de orientare monarhist㠖
Partidul Majoritarist (1840). Cei 45 de ani
de monarhie luminatã din Al Doilea Imperiu
(1844-1889) au însemnat o ascuþire a luptei
dintre conservatori ºi liberali, o cristalizare
a ideilor ºi o nouã direcþie a gândirii pozitive.
Este vorba despre aboliþionism, temã
centralã a conºtiinþei braziliene în ultimele
trei decenii ale secolului al XlX-lea,
rezolvatã efectiv la capãtul unui proces
treptat de cristalizare ideologicã, proces
care a marcat întreaga perioadã a Celui de-
al Doilea Imperiu. Imediat dupã instalarea
imberbului împãrat Pedro II (1844), s-a
emis un decret care interzicea traficul cu
negri. În 1871, „Legea pântecelui liber”
acorda libertate nou-nãscuþilor din Brazilia,
indiferent de culoarea pielii ºi de situaþia
social-juridicã a pãrinþilor. În 1885 a fost
promulgat㠄Legea sexagenarului”, prin
care orice sclav ajuns la vârsta de ºaizeci
de ani devenea liber. În sfârºit, în 1888,
principesa Izabel, supranumitã de atunci
86 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
„Izbãvitoarea”, semneaz㠄Legea de aur”,
care consfinþea abolirea necondiþionatã a
sclaviei. Discuþiile despre soarta sclavilor
au continuat cu aceeaºi tãrie în ziare, în
cluburi, în confreriile religioase, cãci
problemele acestei mari categorii sociale
ºi ale economiei ºi societãþii braziliene, în
general, nu s-au rezolvat, evident, cu
aceastã istoricã decizie.
Dincolo de aspectul filosofic-
umanitarist, religios, sociologic, abolirea
sclaviei a însemnat începutul sfârºitului
pentru cele trei mari componente
economico-sociale pe care a fost clãditã
istoria Braziliei: monocultura, latifundia ºi
sclavia. Produsul marilor cicluri
economice – lemnul de bãcan (lemnul de
brasil), zahãrul, aurul ºi diamantele,
bovinele, cafeaua, cauciucul, bambusul,
tutunul etc. – proveneau de pe imensele
pãmânturi luate de la, lucrate cu ºi apãrate
de indigeni, care lucrau ca mineri, cãlãuze,
luptãtori-mercenari, luntraºi, cultivatori,
culegãtori, crescãtori de bovine. Ei erau
ajutaþi esenþial în toate aceste activitãþi de
negrii aduºi din Africa, mai agili, mai harnici
ºi mai rezistenþi. Sub conducerea albilor,
au creat complexul economic Casa-
Grande & Senzala. Împreunã au creat, prin
metisaj, poporul brazilian, împreunã au
definit spaþiul geografic brazilian.
Dar gestul regelui, aplaudat în expunerile
teoretice, a fost fãcut rãspunzãtor, în plan
practic, de falimentul economiei braziliene
ºi de distrugerea unei tradiþii cvadriseculare.
Avertismentul „Aþi izbãvit o rasã, aþi pierdut
un tron!” avea raþiuni evidente. Biserica nu
i-a putut fi de folos monarhului liberal.
Susþinãtoare, prin definiþie, a mãsurilor
aboliþioniste, s-a vãzut curând ea însãºi lezatã
în fundamentul ei de cãtre gândirea prea
emancipatã a împãratului, doveditã cu
ocazia disputei Biseric㠖 Masonerie (1872-
1875).
Preoþimea, agrarienii ºi militarii, stâlpi
ai istoriei coloniale ºi imperiale a Braziliei,
au remodelat, de pe poziþiile autoritãþii
tradiþionale ºi a intereselor contemporane,
aspectul pozitivismului brazilian. Cel din
intervalul 1840-1889 poate fi etichetat drept
un paradoxal „pozitivism de tip
monarhist”, pentru cã toate contribuþiile au
fost legate, într-un fel sau altul, de evoluþia
monarhiei, de la împãratul-copil de 14 ani
(1844) la împãratul-bãtrân-cu-barbã-albã-
ºi-lungã (1889), mereu aplecat spre studiul
secretelor ºtiinþei, mereu obligat sã
constate cã nici o ºtiinþã din lume nu poate
da rãspunsurile potrivite la gravele
probleme ale omenirii.
(continuare la pagina 89)
 PHILOSOPHIAE IN CIVITATE
Pompiliu Alexandru
INFORMAÞIE ªI VALOARE
Istoria ne aratã cã fiecare epocã este
sub semnul unui complex de valori care
motiveazã ºi orienteazã acþiunile sociale.
G. Durand aratã în Introduction à la
mythodologie cã fiecare astfel de epocã
este precum un pachet de unde care se
propagã în timpul social, fiecare epocã
având ºi subperioade care se disting printr-
o individualitate valoricã foarte mare faþã
de epoca din care fac parte. De exemplu,
dadaismul este un astfel de curent care se
distinge net pe fondul mai marelui ciclu
din care face parte. Dacã privim de undeva
de sus perioadele acestea culturale ale
istoriei vedem anumite culori clare care se
disting pentru fiecare astfel de interval.
Antichitatea era preocupatã de eroi ºi de
valorizarea acestora, Evul Mediu doreºte
sã înþeleagã pe Dumnezeu sau orice s-ar
afla într-un dincolo, apoi Renaºterea revine
în lume admirând frumosul omenesc sau
al naturii. Clasicismul, prin luminile sale
mutã tuºele spre raþiune ºi moralitate,
pentru ca Romantismul sã disece fin
afectele. Dar secolele XX ºi XXI în ce
culori îºi definesc mediul? Este un
policromatism, desigur. Dar fãrã sã
exagerãm, când tabloul îl privim de
departe, nota dominantã este desigur datã
de interesul economic. Avem un ascuþit
interes, pasiune, simþ al economicului. De
fapt, al schimbului. Suntem sub valoarea
trocului – adicã a lui „dã-mi sã îþi dau”, „ia
fãrã sã primesc nimic”, „dã-mi cât mai
mult, iar tu nu comenta cã primeºti prea
puþin” º.a.m.d. Ne lãudãm cu inventarea
ºtiinþelor comunicãrii; comunicãm în mii
de feluri, de la ascultarea/transmiterea prin
ziduri pânã la facebook, de la ocheada pe
gaura cheii, pânã la conferinþele de
socializare ale alcoolicilor. Comunicãm
mult ºi variat, dar nu prea avem ce sã ne
spunem. De fapt, a comunica este de fapt
o formã nobilã a schimbului economic.
Avem instinctual tendinþa de a schimba
orice ºi sub orice formã. Relaþia este cea
care ne fascineazã pânã la obsesie: de la
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
matematici pânã la cartoful din piaþã. Avem
relaþii strânse între numere ºi astfel numãrul
în sine a devenit un accesoriu, o variabilã
care conteazã prea puþin. Avem apoi relaþii
sociale bine instituþionalizate, care au
sloganuri promiþãtoare: de la om la om!,
facem totul pentru tine!, în care dialogul
este promis ca fiind valoarea supremã.
Relaþiile familiale sunt ºi ele axate pe
deschiderea dialogului de tip platonic, adicã
investigator, dornic de gãsirea adevãrului,
fiind conform exigenþelor morale, construit
dupã o anumitã eticã a discursului. Noua
retoricã este net superioarã antichitãþii care
a transformat-o într-o demagogie! Asta
cred contemporanii noºtri. În schimb, ce
vedem de fapt? Dialogul este o formã goalã,
farã a transmite ceva cu substanþã, relaþiile
familiale bazate pe liber schimb de
informaþii ºi de afecte se degradeazã de la
o zi la alta, individul contând prea puþin,
fiind doar o variabilã uºor înlocuibilã atât
din punct de vedere al gradului de rudenie
cât ºi al sexului. Ce conteazã dacã variabila
umanã este într-un fel anume? Este o
cantitate neglijabilã! Ceea ce este impor-
tant este Relaþia care devine sacrosanctã!
„Avem relaþii” de toate felurile, adicã
schimbãm între noi de la fluide pânã la
afecte ºi idei mãreþe. Sexul, poziþia socialã,
ierarhia vârstelor, diferenþele intelectuale,
talentele practice nu conteazã decât prea
puþin. „Toþi suntem egali”, auzim tot
timpul! Adicã, transpus matematic,
2=3=52=12358. Bãrbatul este egal femeii
ºi invers, astfel încât orice femeie poate fi
înlocuitã cu orice bãrbat – ºi fiziologic
vorbind – iar orice bãrbat poate fi înlocuit
oricând cu oricare femeie – ºi fizic
vorbind! Atunci unde se disting lucrurile?
La nivelul relaþiilor pe care le avem –
relaþiile privilegiate sau nu cu ceilalþi,
relaþiile pe care le avem cu obiectele din
jurul nostru – posedãm sau nu un numãr
mai mare sau mai mic de obiecte ºi servicii
– calitatea comunicãrii cu ceilalþi... Deci
simþim la fel, acþionãm la fel, avem aceleaºi
87
capacitãþi aparente dar ceea ce ne face sã
fim noi sunt de fapt conjuncturile în care
intrãm, adicã felul de a ne raporta la un
alter. Ne informãm zilnic – de la ce chiloþi
are vedeta X, pânã la viaþa etraterestr㠖
îngurgitãm totul fãrã sã ne pese de aceastã
domnie a cantitãþii. Cantitatea nu este atât
materialã, cât a relaþiilor dintre informaþiile
pe care le posedãm. Facem schimb cu
acestea ca ºi cum ar fi o marfã. Suntem
polifuncþionali în ceea ce priveºte
procesarea acestor relaþii dintre informaþii.
Dacã ieºim cu prietenii la o terasã, cel puþin
unul dintre ei comunicã în timp real cu tine,
cu prietenul sãu de la Satu Mare, caci este
pe facebook, ºi în acelaºi timp vorbeºte la
telefon ºi cu o „urgenþã”. Informaþia este
o valoare în sine. Puþin conteazã dacã
aceastã informaþie þine de culoarea
izmenelor lui B sau faptul cã o nouã stare
a meteriei în univers a fost descoperitã.
Instituþia care se ocupã cu transmiterea ºi
sortarea informaþiilor publice – sã o numim
Media – este preocupatã doar de realþia de
schimb pe care o are cu un public. Se
ascunde în spatele unei cereri din partea
acestuia ºi sub aceasta oferã informaþii
egale, chiar dacã lipsite complet de valoare.
Sã facem o analogie! Târgoviºte este un
oraº unic în lume. Dintre sutele de oraºe
pe care le-am vizitat în viaþã, aici este locul
în care o regulã elementarã care se învaþã
în prima lecþie de condus maºina este
explicatã cu litere mari! Mergi pe banda
unu! Adicã pe cea de lângã marginea
drumului. Asta spune regula scrisã ºi
nescrisã. Poliþia, adicã instanþa care ar trebui
sã vegheze la pãstrarea acestei reguli, a
uitat-o definitiv. Dacã întrebaþi un organ
despre acest fenomen care este în
Târgoviºte aplicat invers, se va uita la
dumneavoastrã mut ºi va clipi des, precum
coiotul din Road Runner când este pãcãlit
de Bip-Bip. Exact acelaºi lucru se petrece
ºi cu Media. Întrebaþi un organ media
despre cum este posibil ca o non-informaþie
sã devinã top al informaþiilor ºi vã va servi
aceeaºi privire. Asta dacã nu se va exprima
doct ºi vã va rãspunde cu un singur cuvânt
care vã pune pe dumneavoastrã în situaþia
coiotului: Ratingul! Adicã, „asta se cere”!
ªi acest lucru se petrece chiar dacã în orice
ºcoalã de comunicare învãþaþi cã nu orice
subiect este demn de a deveni o informaþie
importantã. ªi iar, chiar dacã învãþaþi cã
Media are o funcþie educativã bine
determinatã! Adicã, mai pe înþelesul
organelor, de dragul unei cereri abstracte,
introduci izmenele colorate la rang de
informaþie demnã de luat în seamã, chiar
dacã ai la îndemânã, cu puþin efort,
88 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
informaþii pentru a construi un material cu
adevãrat educativ.
Dar aceasta este doar o faþã a monedei.
Este adevãrat cã schimbul – economic, sub
toate formele sale – nu se prezintã doar
sub aceastã formã pe care noi o percepem
ca pe un efect advers ºi pervers. Stând
sub domnia schimbului, este normal sã
ajungem sã îl percepem ca pe o presiune
exterioarã care aneantizeazã fiinþa noastrã.
ªi în acest fel suntem atenþi ºi luãm în
seamã aceste aspecte negative pe care le-
am prezentat mai sus. Dar de unde vine ºi
care ar fi semnificaþia acestei manifestãri
negative a valorii economice? Existã un
mecanism social paradoxal, pe care
Mandeville l-a prezentat extrem de subtil
în Fabula albinelor. Teza acestui autor
vizeazã pasiunile ºi înclinaþiile naturale ale
oamenilor, care, de când existã, au o
deschidere mai mare spre viciu ºi corupþie
decât spre bine ºi armonie. În schimb, aºa
stând lucrurile ºi având în vedere cã
societatea umanã, cu sutele sale de forme
pe care le-a cãpãtat în timp ºi multiplele
sale metamorfoze, ea existã foarte bine în
continuare, în ciuda acestui viciu care
roade mãruntaiele omenirii. Atunci, cum
sã înþelegem acest lucru? Viciul ºi corupþia
– sau, cu alte cuvinte, valorile negative –
devin un fel de motor al civilizaþiei. Pe baza
acestor vicii ºi intenþii rele, care nu au nimic
nobil ºi frumos ca valoare, constituie, în
mod paradoxal, esenþa binelui care se
manifestã la nivelul societãþii luate în
ansamblul sãu. Precum într-un stup de
albine, dacã indivizii nu sunt motivaþi de
înalte idealuri, ci doar de mãrunte pasiuni
personale care pot dãuna celor din jur, se
ajunge în final, la nivelul stupului, ca aceste
neajunuri sã aibã o valoare pozitivã, iar
respectiva societate sã evolueze în mod
armonios ºi în vederea unui bine comun.
Invers, dacã într-o zi s-ar pune chiar în
practicã înlocuirea acestor pasiuni
meschine cu acþiunile orientate spre un
bine, atunci societatea ar suferi amarnic
în ansamblul sãu. Oamenii trãiesc cu o
speranþã veºnicã a acestui bine,
propunându-l la nivel declarativ, dar în
faptã ajung sã se realizeze doar înclinaþiile
ºi pornirile egoiste care contravin total
acestor idealuri. Cu alte cuvinte, societatea
funcþioneazã cu o dublã transmisie:
individul doreºte sã fie mai bun, în schimb
acþiunile sale sunt rele în practicã, iar
societatea, ca megaorganism, este orientatã
pozitiv practic în ciuda acþiunilor egoiste
ale indivizilor care o compun. „Bunãvoina
universalã care l-ar scoate cu asiduitate pe
muncitorul mizer din nevoi, nu ar fi mai
puþin vãtãmãtoare pentru regatul întreg
decât o putere tiranicã”, spune Mandeville.
Trebuie sã ne imaginãm cã bunãstarea unui
stup de albine contrasteazã puternic cu
nemulþumirea indivizilor care sunt mãcinaþi
de interese meschine personale. C’est une
drôle de situation, ar spune francezul.
Adicã, doriþi sã spuneþi cã România zilelor
noastre este extrem de puternicã,
armonioasã ºi plinã de bunãstare, în timp
ce locuitorii sãi se zbat într-o luptã a
intereselor ºi pornirilor care nu respectã
nicio valoare superioarã, ci doar cele care
vin din pornirile instinctuale? Da, ar
rãspunde Mandeville. Orice individ care
reuºeste sã priveascã cu detaºare, ar ajunge
la o astfel de concluzie. Îmi aduc aminte
cum, acum câþiva ani, un francez care a
vizitat pentru prima oarã România ºi fiind
sub imaginea impregnatã cã aici ar fi o þarã
sãracã, aflatã veºnic pe buza prãpastiei –
imagine repetatã pânã la obsesie de
locuitorii acestei þãri – m-a lãsat cu gura
cãscatã când, din zborul maºinii printre
gropile din asfalt, acesta pune un diagnos-
tic interesant: „Þara dumneavoastrã
prosperã! Vãd peste tot ºantiere, case în
construcþie, deci existã bani, deci existã o
creºtere ºi o bunãstare socialã!” Amintiþi-
vã cã vorbim astãzi despre o crizã
economicã ºi folosim în discursul politic
(urmare de la pagina 86)
Haosul ºi ordinea
A. Comte afirmase cã ºtiinþa poate
ordona într-un sistem datele existenþei, dar
nu le poate explica. Pedro al II-lea,
împãrat-filosof ºi sociolog practicant, a
constatat cã nu le poate nici mãcar ordona.
Ca urmare, ºi-a acceptat detronarea cu
filosoficã ºi superioarã resemnare, în
favoarea unei soluþii recomandate cu
stãruinþã de gânditori ºi politicieni, încã
dinainte de apariþia pozitivismului ca sistem
filosofic.
Esenþa metodei pozitivismului, în
concepþia lui A. Comte însuºi, consta în
trecerea de la absolut la relativ. Politica
pozitivã este reprezentatã de adevãruri
generale, care leagã între ele faptele sociale,
grupate în Dinamic ºi Static. Încã de la
începutul activitãþii sale de educator popu-
lar, Comte a observat respectul
proletariatului pentru ideile Revoluþiei
franceze ºi ºi-a dat seama cã antagonismele
vizibile dintre masele largi, completate cu
ale spiritelor progresiste, pe de o parte, ºi
parlamentarismul corupt, pe de alta parte,
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
sau al societãþii civile, când ne referim la
perioada de dinainte de aceastã crizã, despre
faptul cã... „înainte, adicã în perioada
2005-2008, economia duduia”. Auzim
bine? Duduia? Plesnea? Pai dacã era aºa,
noi de ce nu simþeam acest lucru, ci ne
vedeam în fiecare zi într-o crizã continuã.
Asta ca sã nu mai zicem cã vedem astfel
de la naºtere pânã la moarte, dar aud cã ºi
generaþiile anterioare au fost tot de
sacrificiu. Paradoxal!
Revenind la informaþie ºi la valoare, ºi
aplicându-le schema lui Mandeville, am
putea sã spunem cã în ciuda tabloidizãrii
vieþii, în care informaþii fãrã valoare ºi non-
valori ne sunt servite ca valori sau ca
informaþii adevãrate, în ciuda faptului cã
nu sunt nici una, nici alta, ar trebui sã ne
„bucure” acest lucru, cãci tot rãul merge
spre bine, cum spune vorba bãtrâneascã.
ªi s-ar putea ca aceastã scânteie de opti-
mism tradiþional sã aibã un sâmbure de
adevãr, exprimând în stil tradiþional esenþa
gândirii lui Mandeville. Iar dacã am fi
jungieni, am spune cã aceastã umbrã
naþionalã, care este puternic activatã de
aceste tendinþe ne salveazã de fapt de la
un colaps psihic. Asta înseamnã sã
construieºti o ºtiinþã veselã, dupã expresia
lui Nietzsche, sau cel puþin una cu adevãrat
optimistã!
vor produce un ºoc social puternic. Aºa
încât el ºi-a propus sã atragã atenþia elitei
intelectuale asupra ineluctabilitãþii miºcãrii
istorice, asupra sensului univoc al acesteia,
asupra necesitãþii de a anticipa schimbãrile
inevitabil violente. Practic, filosoful îºi
propunea sã previnã Revoluþia prin
Evoluþie. Încrederea în posibilitatea unui
progres social lin, la care sã contribuie ºi
ºtiinþele, se va accentua la filosoful Herbert
Spencer, care îºi întemeia ideile pe datele
reale conferite de infrastructura economicã
din Anglia, infinit mai bunã decât cea din
Brazilia. Pentru a rezolva lucrurile pe cale
paºnicã, era necesarã, dupã A. Comte,
combaterea curentelor din sec. al XVIII-lea,
mai precis, materialismul (ca orientare
„anarhic㔠a gândirii) ºi ateismul (care
„lungeºte la infinit starea, revoluþionarã”).
De asemenea, pozitivismul se opunea
socialismului – ºi nu numai celui de tip
saint-simonian – deoarece acesta înlocuia
mãsurile propriu-zis politice printr-o „luptã
sterilã ºi nocivã”. Dacã la început era
prevãzutã, printre mãsurile concrete,
înlãturarea totalã a instituþiilor parazitare
monarhice, în anii urmãtori, Comte
considera cã, nemaifiind nimic de distrus,
trebuie instituit un „regim normal”.
89
 VOIEVOZI LA TÂRGOVIªTE

Agnes Erich

MIHAI VITEAZUL
ÎN ISTORIOGRAFIA VREMII
Domnia lui Mihai Viteazul a avut o în Germania, cu titlul „Scurta descriere a
deosebitã însemnãtate pentru istoria faptelor de arme ale lui Mihai, Domnul
poporului român, mai ales sub douã aspecte: Moldovei, Munteniei sau Valahieii”.
obþinerea independenþa de sub stãpânirea Aceasta, deºi constituie un izvor preþios pentru
otomanã ºi unirea politicã a celor trei þãri domnia lui Mihai Viteazul, cu unele informaþii
române. Domnitorul a intuit ºi a înþeles cã în unicat, nu ne ofera însã o imagine a
secolul al XVI-lea în Europa aveau loc prefaceri istoriografiei române ºi a concepþiei istorice
care conduceau cãtre lumea modernã (ªtefan din epoca lui Mihai Viteazul, întrucât este o
Pascu. Mihai Viteazul. Unirea ºi centralizarea prelucrare din cronica lui Teodosie Rudeanu
Þãrilor Române. Bucureºti: Editura politicã, (dupã cum însuºi afirmã autorul). Aceasta a
1973, p. 9). Faptele sale au fost consemnate de luat naºtere ca urmare a dorinþei „ de a însemna
cãtre istoriografii vremii, bucurându-se de cea în scris lauda eroicelor virtuþi ale
mai bogatã literaturã în acest sens, dar neînvinsului ºi statornicului conducãtor al
nepãstrându-se în forma independenta o oastei creºtine, virtuþi încununate de cer cu
cronica interna din acea vreme, contemporanii, fericitã izbândã ºi care pânã astãzi aºteaptã
români sau strãini, scriind încã slãvirea cuvenitã,...”.
cronici despre Mihai Viteazul ºi Mai departe subliniazã cã
despre domnia acestuia „prin mijlocirea eminentã a
(Ibidem, p. 88) în care îi mãritului domn Andrei
glorificau faptele de arme. Cele Taranowski, … care a purtat
dintâi istorii despre Mihai mai bine de 15 solii prin
Viteazul ºi despre acþiunile sale diferite þãri ºi are cea mai
sunt datorate istoricului partici- mare dragoste pentru domn,
pant direct la evenimente, am cãpãtat în iunie ºi iulie ale
cronicarilor ºi umaniºtilor din anului 1597, un scurt text
Þãrile Române, în primul rând, despre faptele sãvârºite,
pentru ca în timp istoriografia alcãtuit în limba românã la
barocului ºi luminilor sã curtea din Târgoviºte, de
amplifice reconstituirea ºi dumnealui logofãtul
viziunea despre Mihai Viteazul (Teodosie Rudeanu) ºi
(Pompiliu Teodor. Incursiuni În Portretul lui Mihai Viteazul aprobat de însuºi voievodul;
istoriografia românã a secolului Cabinetul de stampe
care text (aflat) tradus în limba
al Bibliotecii Academiei
XX. Oradea: Fundaþia culturalã Române polonã, tãlmãcindu-l eu, la
„Cele trei Criºuri”, 1995, p. 161). rândul meu în latinã, îl
În lucrarea de faþã ne vom opri doar asupra înconjurai cu împrejurãrile adunate nu atât
aspectelor preluate din cronica boiereascã de la români, cât de la alþi oºteni însemnaþi
(Cronica Buzeºtilor), Cronica lui Baltasar ºi vrednici de crezare”.
Walther ºi poemele lui Stavrinos ºi Palamed Referitor originea domnitorului, destul de
din care vom încerca sã creionãm un portret al controversatã, cronicarul subliniazã c㠄…
marelui voievod. nobilul ban Mihai, fiul domnitorului creºtin
Ni s-au pastrat trei izvoare externe, care Petru, …., [era] vestit tuturor, atât prin
atesta ecoul european al acþiunilor rangul pãrintelui ºi privilegiul naºterii, cât
domnitorului: doua poeme scrise în neogreaca, ºi prin frumuseþea armonioasã a trupului ºi
aparþinând vistiernicului Stavrinos ºi lui prin statura lui mândrã.” (Literatura românã
Gheorghe Palamed ºi o cronica latina redactata veche: 1402-1647. Vol. II. Bucureºti: Editura
de silezianul Baltasar Walther (fusese la Tineretului, 1968, p.147). De asemenea, este
Târgoviºte în 1597), tiparita în 1599 la Gorlitz, evidenþiat㠄marea sa evlavie cãtre

90 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

Dumnezeu” ºi „iubirea de þarã”. 1983, p.276). Este de observat cã biruinþa este
Nu este lãsat nerelevat nici aspectul fizic atribuitã acþiunii personale a lui Mihai, care a
de cãtre biograful silezian al domnului, care i- nãvãlit cu securea în mânã în mijlocul
a vãzut portretul executat de un „Apellesu duºmanilor, domnul apãrând singur, stãpân
anonim ºi a compus cu aceastã ocazie versuri ºi erou în aceastã scenã.
latine, dupã moda aulicã occidentalã, pe care Acelaºi episod apare ºi în poemul
le reproduce dupã cum urmeazã (Andrei „Vitejiile preacucernicului ºi preaviteazului
Pippidi. Mihai Viteazul în arta epocii sale. Mihai voievod” scris de Stavrinos
Cluj Napoca: Editura Dacia, 1987, p. 22): (redacteazã Povestea preafrumoasã a lui
„Haec Ducis est facies: at quae viget adua Mihai Voievod, scrisã sub presiunea morþii
virtus/ Pectore, quo fortis robore dextra va- nãprasnice a eroului ºi în stilul admiraþiei
let./ Haud satis ingeniosa manus depinget sentimentale), vistiernicul lui Mihai: „Acolo
Apellis;/ Carmine vix justo doctus Apollo sã fi vãzut zdrobirea ce se fãcea turcilor! ªi,
canet./ Iste caput Geticis opponit viribus: apoi, ce sã facã oile în mijlocul lupilor?
iste/ Christigenae murus gentis et ultor Cîmpul se roºi de sîngele cel mult, ºi
adest./ Exiguus numero, sed dextra et trupurile zãceau goale, numai în piele. Iar
pectore magnus,/ Innumeros hostes morte Mihai alerga cu sabia în mînã, în mijlocul
fugaque domat./ Christe, tuum propter lor pãtrundea, ca uliul cel iute. Cu sabia îi
Nomen defende, rogamus/ A vi, fraude, lovea ºi cu buzduganul” (Literatura românã
armis, proditione, Ducem./ A Te sola salus: veche: 1402-1647. Vol. II. Bucureºti: Editura
At liber ut omnia praestas,/ Saepe Tibí Tineretului, 1968, p.202).
Domino causa secunda placet. („Acesta-i Ca urmare, Mihai este zugrãvit ca un
chipul principelui, însufleþit de semeaþa bãrbãþie personaj excepþional, plin de cutezanþã, „cel
din pieptul sãu, care-i întãreºte mai minunat”, cel în lume
dreapta de o straºnicã putere. N- lãudat”, „ca uliul cel iute”, „ca
ar fi deajuns sã-l zugrãveascã nici un fulger”, dupã modelul
dibacea mînã a lui Apelles ºi abia tipologiei mitologice.
Apollo cel învãþat ar putea sã-l Observãm cã bãtãlia este
cînte într-un cîntec potrivit. descrisã ca o confruntare
Acesta le e cap mulþimilor getice, inegalã între voievodul român
el este zidul creºtinãtãþii ºi pe de o parte ºi întreaga oaste
rãzbunãtorul ei. Puþin la numãrul turceascã pe de alta, din poem
ostaºilor, dar mare cu braþul ºi desprinzându-se unele
inima, biruiesc nenumãraþi elemente concrete ale bãtãliei
duºmani, dîndu-i morþii ºi fugii. cum ar fi primul atac al turcilor
Hristoase, în numele Tãu, întâmpinat pe podul de la
rugãmu-Te, de silã, Cãlugãreni, rãsturnarea de pe
înºelãciune, lovituri sau cal a lui Sinan ºi cãderea lui în
trãdare, apãrã-l pe principe. La Baltasar Walther mlaºtinã etc.
Tine-i orice mîntuire, ºi cum Brevis Rerum a Michaele Celãlalt poet cronicar,
toate le dai din plin dupã voia Moldawiae Transalpine Sive Palamedes, exagereazã
Ta, adesea, doamne, þi-e pe Valachiae Palatino numãrul oºtenilor turci la
plac cauza prielnicã Þie”) Gestarum Descriptio
100.000 ºi nu aminteºte nici un
Adevãratul portret al domnului reiese din alt participant la luptã în afara lui Mihai ºi
pasajele în care este reprezentat în acþiune, în Sinan Paºa. Totuºi, el are meritul de a pune
fruntea oºtilor pe care le conduce. Astfel, victoria românilor nu doar pe seama vitejiei
când descrie Bãtãlia de la Cãlugãreni- domnitorului, ci ºi pe cea a eforturilor întregii
Hulubeºti, la vãrsarea Neajlovului în sale armate. Sunt menþionate aspectele
Câlniºtea, din ziua de 23 august 1595, desfãºurãrii luptei precum atragerea turcilor
cronicarul spune: „era clipa, cînd se cerea o într-o zonã mlãºtinoasã, ascunderea românilor
miºcare eroicã, o faptã mãreaþã, care sã prin pãduri, declanºarea unui puternic atac
cutremure inima pãgânilor ºi sã înalþe inima de artilerie ce a provocat retragerea turcilor
creºtinilor. Atunci mãrinimosul Io Mihai, etc. Poetul nu acceptã cã Mihai a fost nevoit
invocând ajutorul mântuitorului, apucã în sã se retragã datoritã faptului cã trupele
mînã o secure militarã, se aruncã singur turceºti erau net superioare celor ale sale ºi
asupra ºirului inamic, lovind în piept una invocã primirea de cãtre acesta a unui ordin
din cãpeteniile turceºti, despicã pe alta ºi, din partea lui Ares, zeul rãzboiului. De altfel,
dupã o luptã de erou, se întoarse la ai sãi Gheorghios Palamed imitã stilul ºi tehnicile
neatins.” (Coord. Gh. Bondoc; Mircea epopeii clasice în a sa Istorie cuprinzând
Muºat. Mihai Viteazul în conºtiinþa toate faptele, vitejiile ºi rãzboaiele
europeanã. Vol. 2. Bucureºti: Editura strãlucitului Mihai Vodã, textul sãu
Academiei Republicii Socialiste România, debutând cu o invocare a zeiþei Minerva: „Te

Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014 91

invoc, Minerva, fiicã a marelui Jupiter/ Sã
mã inspiri, spre a putea povesti acum/ Acel
vestit rãzboi al faimosului Mihai, /
Nenumãrate ucideri, mãcelul cel mare,/ Iar
Turciei ºi altor multor þãri distrugere, /
Rãzboi care a nutrit fiarele, fãcând ca
trupurile turceºti/ Sã fie hranã pentru
pãsãrile rãpitoare ºi pentru câini”.
Descrierea Bãtãliei de la ªelimbãr (28
octombrie 1599) din poemul lui Stavrinos
abundã de hiperbole împrumutate din
baladele folclorice: „ªi se bãgarã printre ei
ca lupii în turmã. Cum pornirã lupta cele
douã cete, multe femei unguroaice ajunserã
vãduve. Se înnegri cerul ºi se fãcu întuneric
de ungurii cei mulþi care mergeau la tãrâmul
celãlalt. Ca pe oi îi rãpuneau, precum lupii
în turmã, de la rãsãritul soarelui pânã se
însera. Se tulburã soarele ºi se întunecã ziua.
ªi pulberea urca în sus, în vãzduh. ªi
pãmântul tot se roºi de multul sânge. ªi
trupurile zãceau goale, fãrã suflare. Dar
cum sã povestesc de noul Velisarie, care
alerga printre ei ca un leu ºi þinea în mânã
paloºul, ºi tãie câþi nimeri, într-o parte ºi
într-alta?... Mult sânge vãrsã în acea zi
paloºul lui Mihai, pânã sã se facã searã”
(Literatura românã veche: 1402-1647. Vol. II.
Bucureºti: Editura Tineretului, 1968, p.208).
De altfel, Mihai joacã un rol ieºit din comun
numai în cadrul acestei bãtãlii, fiind ºi singura
datã când este înfãþiºat rãpunând cu propria
mânã mai mult de douãzeci de duºmani,
apãrând ca un adevãrat erou mitologic
înzestrat cu puteri supranaturale.
Curajul domnului român este subliniat ºi
în Cronica Buzeºtilor (redã perioada 1593-
1606 din perspectiva familiei Buzescu, ai cãrei
membri (Stroe ºi Preda Buzescu) erau angajaþi
direct în rãzboaie), când este redatã Bãtãlia de
la Vidin, dar ºi rolul jucat de boierii Buzeºti în
acest episod: „Gonind turcii ºi rãsipindu-i în
toate pãrþile, iar o ceatã de turci dacã vãzurã
peirea s-au întors cu mare hrãborie asupra
lui Mihai vodã ºi atunce s-au ales unul din
turci cu suliþa de o împoncise asupra
pântecului lui Mihai vodã ºi o înfipse în
pântece. Iar Mihai vodã vãzând cã va sã
piarã au apucat suliþa cu amãndoao mâinile
de hier ºi cãuta în toate pãrþile ca sã-i vie
cineva din boiari în ajutor, sã-l izbãvascã
din peire. ªi alþii mai aproape nu sã aflarã,
fãrã numai doi boiari, Preda postelnicul
Biusescul ºi cu fratele sãu Stroie stolnicul. Ei
grãbirã ºi tãiarã capul turcului ºi pre alte
soþii ale lui ºi izbãvirã pe Mihai vodã din
mâna turcului” (Literatura românã veche:
1402-1647. Vol. II. Bucureºti: Editura
Tineretului, 1968, p.102).
Uciderea lui Mihai Viteazul de cãtre
tovarãºul lui de arme nu a fost încã elucidatã
de istoriografi. În dimineaþa zilei de 19 august,
92 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
înainte de rãsãritul soarelui, ceata de ucigaºi
trimisã de Basta se apropia, în frunte cu ofiþerul
valon Jaques Beauri, de cortul domnului pe
care îl înconjurarã (P.P.Panaitescu. Mihai
Viteazul. Bucureºti: Editura Corint, 2002, p.
241). Mihai apare prezentat în episodul morþii
sale din Cronica Buzeºtilor ca un personaj de
roman: „Deci sã sculã Mihai vodã de
dimineaþa de au chemat pre comisul ca sã
pue ºaoa pre cal ºi îndatã o au pus vrând sã
margã la Beligrad ca sã pue sã deratece
casele. Grãind acele cuvinte vãzurã cã
încãlecarã ºi vin tare. Zise: «Trufã (=paradã)
fac, nu purtaþi grijã. Noi iani sã mergem, iarã
ei facã cum vor vrea»........Vedea ºi pre alþii
pe jos viind cãtrã dânsul; lui îi pãrea cã vin
într-ajutoriu ºi nimica nu avea fricã. Iar ei
procleþii nu i-au fost ajutoriu ci vrãjmaºi. ªi
dacã sosirã stãtu Mihai vodã în picioare ºi
le zise: «Bine aþi venit vitejilor, voinicilor!»
Iar ei, scoþând sãbiile, mergea asupra lui ca
niºte hiare sãlbatice de intrarã în cort. ªi
unu dintr-înºii dede cu suliþa ºi-l lovi pre
Mihai vodã drept în inimã, altul curând îi
tãe capul. ªi cãzu ca un copaci trupul lui cel
frumos. Într-acest chip l-au omorât, pentru
cã n-a ºtiut nici s-au întâmplat sabie în mâna
lui cea iute” (Literatura românã veche: 1402-
1647. Vol. II. Bucureºti: Editura Tineretului,
1968, p.113).
Mult mai elaborat ºi mai poetic este redat
acelaºi episod la Stavrinos: „Soare, înfioarã-
te, suspinã! Boceºte lunã! Viteji, plîngeþi rãul
ce s-a întîmplat, marea nedreptate ºi clevetirea,
pe bãrbatul cel bun, care nu avea vinã, pe
tînãrul chipeº care era vestit. La Apus ºi la
Rãsãrit i se dusese faima. O, Cer ºi Soare,
înfioarã-te de nedreptate! Iar voi, munþi, bociþi!
ªi plîngeþi, fiare! Cãci astãzi s-a prãbuºit stîlpul
creºtinilor [...] O, pietre, acum crãpaþi! Copaci,
dezrãdãcinaþi-vã! Iar voi, munþi, bociþi! ªi voi,
cîmpii, întristaþi-vã! Cãci au rãmas toþi voinicii
fãrã acela de care se speriau balaurii ºi leii...”
(Ibidem, p.218). Pasajul dedicat de Stavrinos
asasinãrii domnului român cuprinde mai multe
informaþii exacte decât orice altã parte a
poemului, fapt datorat probabil prezenþei lui
Stavrinos în tabãra lui Mihai în ultimele clipe ale
vieþii acestuia.
Spre deosebire de Stavrinos, Palamedes
pune asasinarea lui Mihai atât pe seama
diavolului cât ºi pe seama unor conflicte cu
generalul Basta. De asemenea, introduce în
relatarea sa elemente de naturã supranaturalã
cum ar fi visul premonitoriu al lui Mihai.
Putem spune cã minþirea faptelor sale
este ºi ea istorie ºi, totodatã, creatoare de
istorie, prin imboldul la acþiune, prin forma pe
care o dã nãzuinþelor, prin sprijinul ce îl oferã
în cãutarea viitorului (Mihai Berza. Pentru o
istorie a vechii culturi româneºti. Bucureºti:
Editura Eminescu, 1985, p. 100).
 ANUL BRÂNCOVEANU
Gheorghe Buluþã
„O DOMNIE CULTURALÔ (2)
Tipografia de la Buzãu a folosit frumoase
xilogravuri, vignete ºi frontispicii. Mitrofan a
condus munca unui grup de tipografi ºi gravori,
între care Ioanichie Bacov, Damaschin
Gherbest, Nicolae, Ursul Zugravul. Ca ºi Antim,
el a scris prefeþe într-un stil înflorit, cultivând
o retoricã destul de complicatã, formule ample
de elogiere ale domnitorului în ipostaza sa de
editor ilustrând stilul epocii, semnele unui
baroc literar ºi artistic.
Desigur, epoca lui Constantin
Brâncoveanu nu putem vorbi despre culturã
în sensul modern al cuvântului. Cartea
imprimatã din ordinul ºi cu finanþarea lui este
destinatã mai ales, cultului, apãrãrii
ortodoxiei, serveºte credinþa, dar ºi „imaginii”
domnitorului, în spaþiul rãsãritean. Prin
activitatea oamenilor de carte ºi a tipografilor,
prin lãrgirea ariei de difuzare, prin conþinutul
prefeþelor tiparul brâncovenesc aduce
progrese substanþiale pentru istoria cãrþii în
Þara Româneascã ºi þinuturile învecinate.
Înainte de a veni la domnie, Constantin
Brâncoveanu a fost însãrcinat, când domnitor
era unchiul sãu, instruitul ªerban
Cantacuzino, cu editarea primei versiuni
integrale a Bibliei în limba românã. În acest
scop el a adãugat în biblioteca sa personalã,
între altele, Biblia sacra polyglotta editatã
la Londra (1653-1657) de Walton Bryan,
numeroase dicþionare, precum ºi alte
instrumente de lucru.
Din 1692 dateazã un ex-libris personal cu
însemnele puterii domneºti. Era o pecete
inelarã, aplicatã pe cãrþi, care face posibilã
reconstituirea parþialã a bibliotecii. Un an mai
târziu fonda la Hurezu, în Oltenia, mãnãstirea
cu acelaºi nume, ºi adãpostea în acest
aºezãmânt preþioasa lui bibliotecã. Dãruise
mãnãstirii, între alte cãrþi, ºi douã exemplare
ale Bibliei de la Bucureºti, pe care apare
pecetea domneascã. Ca o anticipare a
depozitului legal, aceastã bibliotecã, în acelaºi
timp domneascã ºi, în felul ei, „naþionalã”,
primea câte un exemplar din fiecare carte
tipãritã în Þara Româneascã.
O vreme Constantin Brâncoveanu l-a
avut ca bibliotecar pe Ioan Comnen, doctor
în medicinã ºi filozofie al Universitãþii din
Padova.
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
Mario Ruffini, care a publicat o monografie
despre influenþa italianã în epoca lui Constantin
Vodã Brâncoveanu, descrie partea cunoscutã
a bibliotecii acestuia ºi constatã cã ea dovedeºte
„o largã culturã, deschidere spre valorile
spiritualitãþii umane”. Scrierile, cu adevãrat vari-
ate (dar predominând cele istoriografice), provin
din centrele editoriale europene ale secolelor
XVI-XVII. Se contureazã profilul unei biblioteci
în acelaºi timp savante, cu o pregnantã
componentã teologicã, alãturi de cea
istoriograficã, dar ºi cu semnificaþie politicã.
Biblioteca nu pare constituitã la întâmplare, ci
spre a servi legitimitãþii Puterii. Nu este colecþia
unui bibliofil capricios, ci biblioteca unui principe
ambiþios, cu consilieri pe mãsurã, cu interes
pentru lumea ocidentalã ºi pentru dimensiunea
politicã a istoriei.
Corneliu Dima-Drãgan a reconstituit
parþial profilul colecþiei brâncoveneºti,
identificând cataloage ale mãnãstirii Hurezu.
El a relevat cã biblioteca era „de o
surprinzãtoare diversitate tematicã”, dar cã
în cadrul ei se constituise „sub forma unui
fond omogen, seria, aproape completã, a
istoriilor bizantine editate la Paris în cursul
veacului al XVII-lea, conform planului schiþat
în anul 1684 de savantul Philippe Labbe. Era
un „Corpus Bizantinae historiae”, o serie de
ediþii critice greco-latine, „Byzantine du Lou-
vre”, editat cu subvenþii regale.
Biblioteca brâncoveneascã de la Hurezu
avea un profil predominant istoric, cuprinzând
însã ºi un important numãr de lucrãri teologice
ale lui Origen, ale lui Clemens Alexandrinus,
ale lui Vasile cel Mare, ale lui Eusebius
Pamphilius º.a.
Nu lipseau dicþionarele: Lexicon graeco-
latinum de Petrus Gillius (Basel, 1542) ºi Lexi-
con manuale graeco-latinum (Padova, 1637).
Ediþii strãine ale Bibliei, gramatici, istorii
greceºti contemporane ºi vechi, întregeau
profilul bibliotecii.
Biblioteca lui Constantin Brâncoveanu,
atât cât permite reconstituirea ei, ilustreazã
ideea cã în secolul al XVII-lea „Biblioteca
reuneºte diversitatea ºi oferã o perspectivã
din care statul se poate defini pe sine. Ea
poate servi ºi ca un instrument al
legitimitãþii”(Gilles Gallichan).
93
 Biblioteca poate conferi deci prestigiu ºi
strãlucire, aºa cum este ºi cazul unor cãrþi
manuscrise din aceastã colecþie voievodalã.
Din biblioteca brâncoveneascã de la Hurezi
provine manuscrisul „Tîlcuirea celor patru
evanghelii”, azi în colecþiile Bibliotecii
Naþionale a Austriei de la Viena (Suppli. gr.
2), caligrafiat în anul 1702 pentru Constantin
Brâncoveanu. Cartea are o prefaþã închinatã
de cãtre Ioan Comnen domnitorului „foarte
iubitor de învãþãturã”, întemeietor de
„academii ºi ºcoli în mai multe limbi ºi
tipografie, iarãºi cu slove de mai multe limbi”,
precum ºi a unei biblioteci „vrednicã de vãzut,
cu multã cheltuialã (fãcut㠖 n.n.), în
mãnãstirea frumoasã a Horezului”, pe care a
înzestrat-o cu „cãrþi felurite ºi foarte de folos”.
Ioan Comnen, „unul din marii erudiþi greci ai
secolului XVII” (m. 1717), doctor ºi profesor
de fizicã ºi matematicã, a desfãºurat o bogatã
activitate medicalã ºi pedagogicã la curtea ºi
ºcoala domneascã din Bucureºti.
Întreaga ilustraþie a manuscrisului – „stema
Þãrii Româneºti ºi chipurile celor patru
evangheliºti, desenate în peniþã de culoare
rãdãcinie, ºi toate celelalte elemente artistice
originale par a fi opera marelui artist al epocii
brîncoveneºti, Antim Ivireanul, tipograf,
caligraf ºi miniaturist” (Corneliu Dima Drãgan).
Un alt manuscris brîncovenesc, pãstrat
tot în colecþiile vieneze (Suppl. gr. 85), cu o
valoare deopotrivã artisticã ºi istoricã, este
Istoria Patriarhilor de Antiohia (1702), ex-
emplar din biblioteca personalã a domnitorului,
care se deschide cu stema Þãrii Româneºti în
chenar aurit. Cartea, de o desãvîrºitã eleganþã
ornamentalã, este un dar pe care Constantin
Brîncoveanu l-a primit de la „Anastasie, proin
Patriarh de Antiohia” (1685-1694; 1720-1724)
ºi reprezintã o traducere din „limba arãbeascã
în greceasca de obºte”.
Dedicaþia, ºi dealtfel „istoria” propriu-zisã,
pune în luminã meritele domnitorului român,
generozitatea ºi dãrnicia sa materialã, sprijinul
sãu moral, direct ºi efectiv, acordat Patriarhiei
Antiohiei, îndeosebi pentru satisfacerea nevoii
de carte tipãritã. Se aduc pe aceastã cale
mulþumiri pentru tipãriturile în arabã, cu litere
special sãpate în lemn de cãtre Antim Ivireanul,
apãrute în Þara Româneascã (Liturghierul
greco-arab, Snagov, 1701 ºiCeaslovul greco-
arab, Bucureºti, 1702). Dealtfel, patriarhul
Atanasie al IV-lea Dabas va transporta la Alep
tipografia arabã de la Bucureºti ºi va continua
activitatea editorial-tipograficã, pînã tîrziu, în
1724, anul morþii sale. Omagiul este formulat
într-o retoricã preþioasã, sugerînd cã
manuscrisul este cel mai adecvat dar pentru
personalitatea domnitorului: „pentru cinstea
ºi mila strãlucirii tale ce ai fãcut-o faþã de
scaunul nostru al Antiohiei”, mai ales „ºi cu
de obºte folositorul nostru tipar arab”,
subliniazã prefaþatorul, arãtînd cã se va oferi
„nu vre-un discurs retoric ºi împodobit de
94 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
muze, ci istoria ecleziasticã de faþã”, deoarece,
se spune în continuare, „nu ne-am apucat ca
retorii sã lãudãm nici neamul tãu strãlucit ºi
prea vechi, nici faptele tale eroice”, ci numai
s㠄mãrturisim mila ta cãtre noi ºi o vestim ºi
transmitem binefacerea ta veacurilor viitoare,
spre veºnicã amintire, prin scriere”. (traducere
din limba greacã de N. Iorga). Voievodul
român, „noul Constantin”, dezvoltã un pro-
gram politic ºi cultural, structurat pe
coordonatele „preluãrii vechiului patronaj de
naturã imperialã din sfera bizantino-balcanicã”.
Acest patronaj cultural-artistic asupra întregii
ortodoxii sud-est europene ºi orientale este „o
acþiune politicã în primul rînd”, determinînd
„caracterul militant al culturii ºi artei româneºti
medievale” din epoca lui Constantin
Brîncoveanu (Rãzvan Theodorescu).
Diversele interpretãri ale domniei ºi
personaliãþii lui Constantin Brâncoveanu
sunt, inevitabil, marcate de reprezentãrile
fiecãrei perioade în care au fost scrise. Este
greu sã recompunem felul în care gândeau
oamenii din secolele al XVII-lea ºi al XVIII-lea,
numai din textele ajunse pânã la noi, totuºi
puþine, ºi unele partizane. Sigur este cã nu
gândeau ca noi astãzi ºi nu putem vorbi despre
„idealurile lor” aºa cum le vedea istoriografia
secolului al XIX-lea. Nici prezentãrile festivist
– patetice ºi encomiastice nu sunt cele mai
potrivite. ªtiinþific vorbind, cel mai bun mod
de a marca împlinirea a 300 de ani de la moartea
ca martir a domnitorului este editarea de carte
dedicatã evenimentului. Începutul îl face în
acest an Editura SAECULUM I.O. ce publicã
lucrarea lui N. Iorga despre Viaþa ºi domnia
lui Constantin – Vodã Brâncoveanu, ediþie
ºi prefaþã de I. Opriºan. Volumul reuneºte
texte valoroase ale istoricului, a cãror simplã
citare a titlurilor este semnificativã: „Viaþa ºi
domnia lui Constantin – Vodã Brâncoveanul”
(1914); „Valoarea politicã a lui Constantin
Brâncoveanu” (1914); „Activitatea culturalã
a lui Constantin Vodã Brâncoveanu ºi
scopurile Academiei Române” (1917);
„Cãderea ºi moartea lui Constantin – Vodã
Brâncoveanu” (1933); „Între germani ºi turci”
ºi „Tragedia dinastiei muntene” (capitol din
„Istoria românilor”, VI, 1938); „Documente
privitoare la Constantin – Vodã Brâncoveanu,
la domnia ºi sfârºitul lui” (1901). În prefaþã, I.
Opriºan face o situare în context ºi o evaluare
a personalitãþii deloc monocrome a lui
Brâncoveanu, din perspectivã modernã,
lãsând, în continuare, sã vorbeascã textul lui
N. Iorga ºi adãugând substanþiale note ºi
comentarii.
Numai reunirea, compararea ºi studiul
documentelor, înþelegerea situaþiilor geo –
politice din zonã ºi din epocã vor putea
conduce la concluzii nici mitizante, nici senti-
mental – romantice, nici minimalizatoare
asupra unui om ºi a unei epoci de o importanþã
majorã în istoria românilor.
 GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ
NEAGOE BASARAB – PRIMUL MARE
POET CREªTIN AL ROMÂNILOR
Enunþând aceastã opinie, ba mai mult,
afirmându-o, sunt conºtient, de bunã seamã,
cã vor fi destui care sã mã amendeze vitu-
perator de o idee hazardatã. Cum adicã? Unde
l-ai vãzut dumneata pe poetul Neagoe
Basarab? Pãi unde altundeva decât în celebra
sa carte „Învãþãturilor” lãsate testamentar
fiului sãu Theodosie. Cum aºa? De unde pânã
unde acest voievod Basarab, blând ºi, e
adevãrat, înþelept, sã fii avut har poetic? ªi a
nu se uita cã aceastã carte de învãþãturã a
fost aºternutã în limbã slavoneascã! ªi cei ce
mã vor combate pot aduce în sprijinul lor ºi
alte câteva argumente cum ar fi, de pildã,
inaccesibilitatea pentru români a înþelegerii –
decât pentru un grup restrâns de specialiºti
– textului slavonesc, scris în paleochirilicã,
lipsa de modele ale unor creaþii poetice
autohtone, cât ºi bãnuiala cã aceastã carte
nu ar fi fost gânditã ºi scrisã de Neagoe
Basarab, ci i-ar fi fost atribuitã din obedienþã
faþã de stãpânul de pe tronul de la Târgoviºte
de un monah adorator. (Sã precizez cã
„Învãþãturile” au fost redactate în prima
jumãtate a veacului XV).
Oricum ar sta lucrurile, opera existã, ºi
chiar dacã voievodul de la Curtea Domneascã
târgoviºteanã n-a avut a lua exemplu de la
ceva „pattern-uri” lirice autohtone, asta n-ar
fi un inconvenient, atâta vreme cât l-a inspirat
poetica Bibliei – pentru cã ea exist㠖 ºi a
altor lucrãri religioase, ºi, neîndoielnic, a avut
trãire/simþãmânt, deci, har (N.B. S-a dovedit,
ºi excelent a argumentat Dan Zamfirescu –
c㠄Învãþãturile” au fost gândite – (trãite
de domnitor în Cetatea de Scaun a
Târgoviºtei, fiindu-i didacte, da, unui monah
de încredere).
ªi dacã românii nu-l pot desluºi în
paleoslavã, au la îndemânã câteva tãlmãciri
în româneºte. Iatã-le: versiunea, din vremea
domniei lui Matei Basarab, realizatã, probabil,
de marele învãþat Udriºte Nãsturel, „într-o
splendidã limbã a poporului” – cum
apreciazã academicianul Gheorghe Mihãilã
–, parvenitã din biblioteca lui ªtefan
Cantacuzino (1714-1716); o alta, a
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
George Coandã
logofãtelului de divan Radu, la 1727; a treia,
prin contaminarea a trei manuscrise, în debutul
secolului XIX, existente în pãstrarea
Bibliotecii Academiei Române, dar care nu se
revendicã din versiunea mateibasarabescã
(tipãritã întâia oarã în 1843 prin strãdania lui
„Ioan Ecleziarhul”, apoi în 1938, în colecþia
„Albina” de la Fundaþia Culturalã Regalã
„Principele Carol”, sub îngrijirea cãrturarului
Dimitrie Ciurezu); în sfârºit, traducerea din
1970, aparþinând academicianului Gheorghe
Mihãilã, reeditatã în 1996, ilustratã fiind de
facsimilul slavon.
Pentru a-mi susþine opinia, paradigmele
lirice le-am prelevat din versiunea
româneascã, presupus udriºtenãsturelianã,
cunoscutã ca „ediþia Iorga”, savantul
retipãrind, cu adaosuri, versiunea de la 1843
a acestei opere a cãrei paternitate aparþine –
oricâte controverse vor fi fost/vor mai fi – lui
Neagoe Basarab, „ctitor mare a toatã
Sfetagora” (Gavril Protul), „voievod al
culturii româneºti” (Nicolae Cartojan),
dãltuitor de geniu renascentis al unui „falnic
monument de literaturã, politicã, filozofie
ºi elocuenþã la strãbunii noºtri” (Bogdan
Petriceicu Hasdeu). Un monument pe care
Constant Noica l-a vãzut, pe drept cuvânt, ca
„Întâia mare carte a culturii româneºti”, ºi,
de ce nu, cum ar zice Nicolae Iorga, „expresia
integralã a sufletului românesc”.
„Cu spontaneitate ºi ondulãri proprii,
plin de patos”, cum caracterizeazã sintetizator
G. Cãlinescu opera neagoeanã, aceasta, cu
deosebire, persuasiv adicã, se exprimã cu
lirism de izvod „baroc românesc”, în viziunea
lui Edgar Papu, în capitolul I „Pentru
cinstirea icoanelor” din a doua parte a
„Învãþãturilor”, cititorul, dacã este ºi o fire
sensibilã la harurile poeziei, lãsându-se
impresionat. ªi chiar dacã sunt redactate în
vechea slavã sud-dunãreanã (autorul acestui
demers îºi aminteºte, fiind la anii tinereþii stu-
dent în istoria la venerabila Universitatea
bucureºteanã, cu câtã rãbdare ºi teamã, la
examene, s-a ostenit întru descifrarea unui
noian de planºe cu scriere paleochirilicã), asta
95
nu înseamnã cã nu-l putem considera pe
Neagoe Basarab primul mare poet al
românilor, dacã, fãrã niciun dubiu, este
considerat întemeietorul literaturii parenetice,
cu acelaºi „Învãþãturi”, în cultura românã.
ªi, astfel, am dat replica logicã, ºi de bun simþ,
contestatorilor. Ori, este Nicolae Noica
contestatabil cã a dat un verdict cãruia nu i s-
a opus niciun recurs pânã acum, cum cã oprea
neagoeanã este „Întâia mare carte a culturii
româneºti”?
Sã purcedem acum la demonstraþie,
„desecretizând” astfel încã un cod al
românilor.
Capitolul I „Pentru cinstirea icoanelor”
este unul de amplã respiraþie, cuprinzându-te
într-un halou biblic încã de la invocaþia dintru
început a acestei – ca sã rãmân într-o marjã
de asiguratoare probabilitate – impresionante
proze poematice:
„O, iubitul meu fiu, cât este de bine a
lãcui omul tot cu Dumnezeu, ºi a petrece cu
Dânsul, ºi a fi cu El în veci!
O, Doamne, eu, robul Tãu ºi fiul roabei
Tale, cãutai cu plecãciune asupra milei tale,
ºi zisei cãtre prea iubitul meu fiu, ºi cãtre alþi
Domni, cu toatã inima:
O, iubiþii mei fraþi, voiu sã vã vorbesc
cãtre voi puþinele cuvinte ºi sã vã spui. Deci
vã rog cu dragoste sã mã ascultaþi, ca sã vã
pot spune ºi eu cu dragoste.
Ia aduceþi-vã aminte, fraþilor, cum a aþâþat
Dumnezeu mânia Sa asupra noastrã, pentru
pãcatele noastre, ºi faþa Sa cea dulce ºi blândã
ºi-o a întors de cãtre noi, cari, în toatã vremea
ºi în tot ceasul, ne îndulciam de hrana Raiului.
Cum ne depãrtarãm de Împãrãþia cerului, ºi,
în locul feþei Sale cei dulci, ne dete faþa
Satanei, cea groaznicã ºi întunecatã; ºi, în loc
de hrana Raiului, ne-a dat muncile cele de
veci; iar, în locul Împãrãþiei cerului, ne-a dat
adâncul ºi temniþile Iadului, de unde nu mai
avem nãdejde sã ne mai izbãvim niciodatã
dintr’acel întuneric împuþit, ºi de groaznica
faþa Satanei, ºi de muncile cele de veci, ºi din
temniþele Iadului. Iar, apoi, mai pe urmã,
numai pentru a Lui mumã ºi Nãscãtoare de
Dumnezeu, îºi luã urgia Sa de spre noi, ºi-ºi
întoarse mila cãtre noi, ºi iarãºi ne aratã faþa
Sa cea bunã, ca sã ne îndulcim de dânsa. ªi
ne deschide porþile Raiului, ºi ne dãrui
Împãrãþia cereascã, iar Iadul îl sparse ºi-l robi,
ºi pe Satana cu adevãrat îl ruºinã ºi-l urgisi.
O, stãpânã ºi maica lui Dumnezeu, care
eºti aleasã din toate neamurile degrabã
ajutãtoare tuturor oamenilor, pentru Tine
îºi întoarse Hristos-Dumnezeu faþa Sa cãtre
noi, întru îmbunãtãþire; pentru Tine ne
deschise nouã Împãrãþia cerului; pentru
Tine se dãrui nouã hrana Raiului; pentru
tine fu robit Iadul ºi se ruºinã Satana; pentru
Tine ne izbãvim din legãturi ºi din temniþele
96 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Iadului. Tu eºti, Preacuratã, calea vieþii cei
de veci, ºi, pentru calea Ta, au câºtigat toþi
pãcãtoºii calea vieþii cea de veci. Tu eºti
singurã via cea adevãratã, care ai fãcut
nouã strugurul cel copt, dintru care a curs
nouã tuturor bãutura spãseniei, care este
mai dulce decât mierea ºi fagurul. Pentru
Tine se duserã drepþii ºi se puserã întru
Împãrãþia cerului. Tu eºti masa cea dreaptã,
care ai purtat pânea cea cereascã, dintru
care au mâncat toþi drepþii, ºi au luat
bucuria cea nespusã ºi negrãitã, ºi s’au
sãlãºluit în Raiu, ºi au înflorit ca crinul, în
veci netrecuþi”.
Fiind o operã pareneticã, este firesc sã
depistãm, ºi în textura acestui capitol
îndemnuri ºi sfaturi de naturã etic religioasã
într-un registru de poeticã aplitudinarã ca
desfãºurare, limba tãlmãcirii fiind cea a
veacului XVII, degajând o dulce mireasmã de
amestecuri subtile de arhaitate ºi aporturi de
neolatinitãþi provenite dinspre occidentul
european, ceea ce mã îndritueºte sã cred cã
traducãtorul n-ar fi fost altul decât cãrturarul
de substanþã europeanã care a fost Udriºte
Nãsturel:
„Pentru aceea fraþii mei, nu vã
împleticiþi în lucrurile lumii acesteia, ca sã
vã puteþi spãsi, ci vã þineþi de dreptate, ºi de
adeverinþã, ºi de dragoste, de frica lui
Dumnezeu. ªi fii blând, ºi nepizmãtareþ, ºi
ascultãtor, ºi rãbdãtor, ºi urãºte cuvintele
cele grozave ºi scârnave, ºi vei vedea pe
Dumnezeu. Fie-þi drag a te ruga de-a pururi,
ºi þi se va lumina inima, ºi va vedea pe
Dumnezeu. Urãºte pofta bucatelor, ca sã nu
te înconjoare cumva patimile Amalicului. Fii
treaz în rugãciuni, ca nu cumva sã te
mãnânce hiara. Fugi de vin, ca sã nu te scapi
de veselia lui Dumnezeu. Iubeºte sãracii, ca
sã fii miluit. Iubeºte Sfinþii, ca pofta lor sã te
tragã cãtre bunãtãþi. Adu-þi aminte adeseori
de moartea ta, ºi nu vei greºi mult lui
Dumnezeu. Adu-þi aminte de Împãrãþia
cerului, ca sã te aducã cãtre dânsa pofta ei.
Adu-þi aminte de matca focului ºi de muncile
cele cumplite, ca sã urãºti lucrurile cele rele.
Fii gata în toate zilele de întâmpinarea lui
Hristos, cã fãr’de veste va sã vie. În toate
zilele te socoteºte de ce poruncã de ale lui
Dumnezeu eºti lipsit, ºi totdeauna cugetã ce
poftã de ale trupului ai omorât, ºi dã laudã
lui Dumnezeu, cã pentru a Lui milã fu aceea.
[…] Cel ce se teme de draci, acela se aratã
chiar cã nu este într-însul frica lui
Dumnezeu; iar cel ce se teme de Dumnezeu
cu toatã inima lui, acela este îndrãzneþ spre
dânºii. Cel ce se laudã înaintea a mulþi,
acela se aratã cã nu este frica lui Dumnezeu
într’însul; iar cela ce va sã se spãseascã,
acela tot de cele dumnezeieºti se îngrijeºte
ºi toate poftele calcã. Cã, cum este lenea
ajutor poftelor, aºa este trezirea puterea
bunãtãþilor, ºi limba cea neînvãþatã numai
ce umblã tocând cã n’are bunãtãþi
dinãuntru. Bunãtatea face curãþie, iar mânia
cea iute face patimi. Mama bunãtãþilor este
mila, iar umplerea rãutãþilor este semeþia.
Inima cea împietritã face mânie, iar oprirea
face liniºte. Sãturarea somnului face
învierºunarea poftelor, iar privegherea este
spãsenia sufletului. Mulþimea nãlucilor este
somnul cel mult, iar floarea minþii este
privegherea întru rugãciuni. Somnul cel
mult îngroaºã gândul, iar privegherea îl
supþie. Însã acea priveghere zicem care este
pentru Dumnezeu ºi se face în cânturi ºi în
cântece duhovniceºti, iar într’alt chip mai
bun este somnul cu tãcere decât privegherea
cu cuvinte deºarte. Blândeþea goneºte
poftele, iar râsul face deslipire de la
Dumnezeu. Nemânia face blândeþã, iar
þinerea de pizmã face rãutate. Cel ce iubeºte
lãrgimea acela goneºte facerile de bine, iar
strâmtarea pleacã patimile. Dorul bucatelor
hrãneºte patimile ºi poftele, iar oprirea ºi
þinerea le goneºte. Împodobirea trupului este
rãzvrãtire sufletului, iar mârºãvirea trupului
este înoirea sufletului. Obidele trupului sunt
spãsire sufletului, înfrumuseþarea trupului
este cursa sufletului. A cugeta omul
totdeauna cele cereºti, face dragoste cu
Dumnezeu, iar grijile lumii acesteia gonesc
facerile cele de bine. Acela ce-ºi pãzeºte
gura, acela-ºi ridicã mintea sus la
Dumnezeu. Vorbele cele multe aþâþã urgie ºi
mânie. Cel ce face pe voia vecinului
înseamnã cã mintea lui vede bunãtãþile, iar
cel ce-ºi face voia sa însemneazã
neînþelepþie. Învãþãtura cea cu fricã pãzeºte
sufletele de toate rãutãþile”.
Nu am nicio îndoialã cã ºi exprimãrile în
cheie metaforicã, sugestivitatea fiind una
realistã în spiritul epocii, existã în substanþa
textului slavonesc, fãcând ca poetica
neagoeanã sã fie marcatã de fioruri
empatizante:
„ªi, cum se înfãºoarã volbura sau
curpenul de viþã ºi pierde roada ei, aºa, fãtul
meu, pierd trufia ºi mândreþele, roada
Împãratului sau a Domnului. Plecãciunea
cea înþeleaptã este mai întâiu de toate
bunãtãþile ºi zãdãrârea tuturor patimilor
este mâncarea cea peste sãtul. Sfârºitul
rãutãþilor este a gândi omul însuºi cã este
drept. Cum mãnâncã carii copacii ºi
gândacii îi fac fãr’de frunzã, aºa ºi pizma
pierde sufletul cãlugãrului. A-ºi pune cineva
nãdejde spre Dumnezeu, face sã rabde
batjocorile fãr’întristare. A cugeta cineva
sã nu fie grãit pe nimeni de rãu, face trufie.
Nu te nãdãjdui în puterea ta, ºi va fi ajutorul
lui Dumnezeu cu tine”.
Urmând cursul acestui poem sui-generis
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
– din care paradigmatic voi oferi un pasaj mai
larg la sfârºitul demersului meu – este de vãzut
cã domnitorul de la Târgoviºte îºi îmbracã
îndemnurile ºi sfaturile într-o þesãturã de
liturgicã emoþionalitate ºi, capacitat, cititorul
stã, într-o persuadantã împãrtãºanie, ca la
ascultarea predicii din faþa altarului. Este, ipso
facto, talentul, mai mult harul lui Neagoe
Basarab de a-ºi fi transmis mesajele parentice
fiului, urmaº la domnie, ca ºi celor din viitorul
þãrii:
„Fraþilor, sã stãm în frica lui Dumnezeu,
ºi sã nu ne silim în rãzboaie, cã nu este rãzboiul
nostru cãtre trup ºi cãtre sânge, ci este cãtre
mai marii, ºi puternicii, ºi biruitorii acestui veac
întunecat, ºi cãtre duhurile cele rele ce sunt
supt cer. Sã ne îmbrãcãm în armele bunãtãþilor,
pentru cã osteninþa ºi greutatea ºi patima ºi
strãinãtatea ºi lipsa poftelor nu ne vor pãzi
numai de sãgeþile Diavolului, ci încã ne vor
face de vom fi moºteni ºi împãrãþiei cerului.
Pentru aceea, sã ne nevoim puþinel într’acest
veac, ca sã câºtigãm Împãrãþia cerului. […]
Deci, fraþilor, dacã vrem sã ne spãºim, noi sã
ne pocãim, pânã suntem vii, ºi sã plângem, ºi
sã ne spãlãm ranele cele spurcate ale inimii.
Cã la judecata cea groaznicã ºi înfricoºatã vor
sã se arate lucrurile cele rele ce sunt întru noi.
Cã acolo se va apropia Dumnezeu ºi va veni
de va ºedea pe Scaunul slavei Sale, ºi se vor
aduna înaintea Lui toate limbile ºi se vor
cunoaºte toþi din lumânãrile lor. Deci cel ce
nu-ºi va fi câºtigat untul de lemn, i se va stinge
candela ºi acela va merge întru întunerecul
cel osebit. […]
Aºa dar, fraþilor, sã ne nevoim, cã s’a
apropiat ziua. Fericit este omul cela ce se
grijeºte în toate zilele ºi în tot ceasul, cãci
când se coace roada, atunci este vremea
seceriºului ºi cel ce-ºi va strânge roada, se
va spãsi, cã o vor aduna îngerii în jitniþa cea
de veci. Iar celor ce vor fi ca mine, cum am
zice plevelor, o ce amar, cã pe acelea focul le
va moºteni.
Ai dar, fraþilor, sã fugim de lume ºi de
toate câte sunt ale lumii, ca sã fim moºteni
binelui aceluia care ochiul nu l-au vãzut,
urechile nu l-au auzit, nici la gând ºi la inima
omului n’au intrat cele ce a gãtit Dumnezeu
celor ce-L iubesc.
De acum, fraþilor, într’aceasta petreceþi,
aceasta vã învãþaþi ºi nu vã uluireþi, ca sã
ne învredniceascã Dumnezeu, ziua ºi
noaptea, poruncilor Lui, ºi sã ne spãseascã
împãrãþiei cei cereºti.”
Nu cutez a spera cã voi convinge pe
cineva cu demersul aceasta prin care îl aºez
pe domnitorul Neagoe Basarab pe soclul
poetului, dar, cel puþin eu, citindu-l cu luare
aminte, l-am simþit ca atare. L-am simþit – ºi,
poate, trecerea timpului îmi va da dreptate –
ca pe primul mare poet creºtin al românilor.
97
 CLIO
ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCÃ
DESPRE GOÞI (1)
Primul istoric român care s-a ocupat
cu istoria goþilor ºi relaþia acestora cu Dacia
a fost B.P. Hasdeu, în Istoria criticã a
românilor (Vom folosi ediþia din 1984).
Dupã Hasdeu, goþii apar în secolul al II-
lea, în spaþiul dintre Don ºi Nistru, „adicã
la hotarul oriental al Daciei” (p. 447). Atraºi
de bogãþiile din Imperiul roman ei au cãutat
calea cea mai scurtã ca sã ajungã la ele.
De aceea goþii s-au strãduit sã ocupe spaþiul
de la nord de gurile Dunãrii. Aici, zice
Hasdeu, „ºedea forþa ofensivã ºi defensivã,
sâmburele de rezistenþã ºi de expansiune
al elementului gotic îl gãsim între Prut ºi
Nistru” (p. 448). Descriind mai multe
incursiuni ale goþilor, Hasdeu afirma:
„Astfel, pânã la 370, dominaþiunea goticã
în înþelesul cel adevãrat al cuvântului, se
concentra exclusivamente între Prut ºi
Nistru” (Idem). De aici pornesc
incursiunile lor la sud de Dunãre, deoarece
drumul cel mai scurt, din stepele nord-
pontice spre Constantinopol, trecea prin
Dobrogea.
Roesler afirmase cã românii n-au mai
locuit în Dacia dupã 272, când aceasta a
fost ocupatã de goþi, dovada constituind-
o lipsa cuvintelor de origine germanicã în
limba românã. Hasdeu, dimpotrivã,
considera cã lipsa „gotismelor” din limba
românã se datoreazã faptului cã goþii n-au
stãpânit Dacia. În schimb, în sudul Dunãrii,
unde goþii au stat peste o sutã de ani, se
gãsesc „gotisme”, la slavii de la sud de
Dunãre, aºa dupã cum a arãtat Safaøik.
Goþii ajung în Moldova, dupã ce i-au
alungat pe sarmaþi ºi numai în vremea
domniei lui Athanaric (dupã 370). Ei au trecut
însã repede la sud de Dunãre, unde vor sta
între 403 ºi 535, dupã cum socotea Hahn.
Concluziile lui Hasdeu au fost împãr-
tãºite de A.D. Xenopol ºi de Dimitrie Onciul.
A.D. Xenopol, autorul unei mai sinteze
de Istorie a Românilor. A.D. Xenopol,
considera cã Dacia n-a fost niciodatã
ocupatã de Goþi, deoarece „nicio singurã
datã nu se aminteºte o expediþie a lor ca
98 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Manole Neagoe
pornitã din Dacia”, iar dupã pãrãsirea
acesteia de cãtre Aurelian, Goþii „nu s-au
aºezat niciodatã în ea”, locuind, în
continuare, pânã la venirea Hunilor „tot pe
lângã þãrmurile Mãrei Negre”. Concluzia
istoricului este categoricã: „Este interesat
de constatat cã, nici dupã delãsarea Daciei
în prada lor, Goþii nu-i pãrãsesc aºezãrile
de pe þãrmurile Mãrei Negre, unde-i
întâlnim fãrã întrerupere, pânã ce,
spãimântaþi de Huni, trec cu grãmada în
partea orientalã a Împãrãþiei Romane”,.
Dimitrie Onciul credea cã încã de pe
vremea lui Gallienus (260-268) „cea mai
mare parte a Daciei cade în mâinile
nãvãlitorilor” (Goþi ºi alþi barbari). Împãratul
Aurelian (270-275) face o expediþie contra
Goþilor în Dacia „dar cu toatã învingerea
repurtatã asupra lor, în urma cãreia ia titlul
de «Gothicus Maximus» ºi «Dacicus
Maximux» el nu mai poate stabili ordinea
de mai înainte în Dacia. Deci, Aurelian
încheie pace cu Goþii cedându-le Dacia ca
unor federaþi ai Imperiului Roman, cu
îndatorirea de a pãzi limita dunãreanã”.
Cu toate cã Dimitrie Onciul acceptã
ideea unui tratat dintre Aurelian ºi Goþi prin
care cedeazã Dacia barbarilor, el neagã o
influenþã got㠄cãci Goþii au ocupat numai
ºesul Daciei rãsãritene, iar Gepizii mai cã
n-au locuit în Dacia Traiana, trecând prin
partea ei apuseanã peste Dunãre în Dacia
Aurelianã”.
În general, istoricii Români au cãutat
sã demonstreze cã nu se poate vorbi de o
stãpânire efectivã a Goþilor asupra Daciei.
Un punct de vedere care nu concordã, aºa
cum am vãzut, cu convingerea istoricilor
occidentali care i-au vãzut, sistematic, pe
Goþi, stãpânind întregul spaþiu de la Tisa
pânã la Don, Dacia fãcând parte, în mod
obligatoriu, din acest vast imperiu.
Istoricul român care a încercat sã
demonstreze o stãpânire a germanilor în
Dacia ºi, drept urmare, ºi o influenþã a lor
în limba românã a fost C. Diculescu care
a scris o carte în limba germanã, Vandalii
ºi Goþii în Ungaria ºi România, publicatã
la Leipzig în 1923. Ideile sale n-au fost
împãrtãºite de istoricii Români, iar
etimologiile unor cuvinte româneºti ca fiind
de origine germanã s-au dovedit a fi false.
Ceea mai amãnunþitã descriere a faptelor
care s-au petrecut în epoca nãvãlirilor
barbarilor a fãcut-o Nicolae Iorga în Istoria
Românilor, volumul I, partea a doua,
Bucureºti, 1936, p. 315-324. Marele
cãrturar n-a disociat istoria nãvãlitorilor de
cea a Imperiului, aºa cum o fac majoritatea
istoricilor moderni. A stãruit asupra crizei
prin care a trecut Imperiul Roman la mijlocul
secolului al III-lea.
Acest lucru este foarte important,
pentru cã una este sã atace goþii un imperiu
în deplinãtatea forþelor sale militare sub
autoritatea de necontestat a unui împãrat,
ºi alta este sã atace, atunci când imperiul
era sfâºiat de lupte interne. Datoritã acestor
lupte s-a creat pentru cel puþin douã
decenii o confuzie generalã, pretendenþii
la titlul imperial, uzurpatorii, succedându-
se cu o vitezã ameþitoare. La un moment
dat, Iorga menþioneazã faptul cã dupã
Macrinus ºi fiii sãi apare un Vatens în
Grecia. Piso a trimis contra lui Valens, dar,
pe drum, e aclamat ca împãrat de cãtre
tesalieni; Aureolus este aclamat ºi el de
cãtre trupele din Illyricum; Ingenuus se
proclamã împãrat în Moesia, Trebelianus
în Isauria, Celsus ºi Tirus în Africa,
Aemilianus guverna Egiptul, Postumus
Galla fiind urmat de Lollianus, de
Victorinus, de Tetricus ºi de Marius.
Aceastã succesiune rapidã de împãraþi face
sã disparã organizarea superioarã a statului,
iar lupta de apãrare „devine acum o confusã
acþiune popularã, ºi valoarea ei aratã
valoarea acestui «popor» de pe ambele
maluri dunãrene, pe care se sprijinã.
Se afirmã cã Aurelian a cedat Dacia
goþilor, deºi nu existã o asemenea
informaþie. Iorga aratã c㠄ceea ce trebuia
avut în vedere mai ales e cã atacul nu vine
de la goþi, ci asupra Daciei apãrate de
localnicii credincioºi, din partea dacilor
liberi. E rãsboiul între cei loiali ºi între
«iredentiºti»”.
Unii istorici au susþinut cã bastarnii,
neam germanic, au format un soi de
avangardã a goþilor, idee respinsã de Iorga.
ªi, într-adevãr, izvoarele istorice nu
pomenesc o invazie de proporþii
catastrofale, din care cauzã Iorga subliniazã
pe bunã dreptate: „Când apar goþii, ei sunt
aduºi de carpi”. Goþii nãvãlesc întâia oarã
în 238, dar ca aliaþi (însoþitori) ai carpilor.
Iorga defineºte ºi caracterul nãvãlirilor
goþilor: „Nu e vorba de un rãsboiu cu o
naþiune ºi încã mai puþin cu un stat, ci
numai de mici bande care neliniºtesc
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
populaþia, neavând un raport stabil cu
imperiul, de «lotri», latrunculi cari sunt
goþii pãgâni… «cutezãtori» pânã la ridicarea
întãriturilor menite a li opri pentru
totdeauna avântul”.
De la Zentra pânã la gurile Dunãrii nu
existã o goþie „oarecare”, pentru cã nu existã
nicio dovadã care sã ateste existenþa goþilor
dincolo e Iimes, adicã în Dacia, iar nãvãlirile
lor nu vin din aceste pãrþi, din moment ce
existau capetele de pod romane pe malul stâng
al Dunãrii, ca Transmarisca, Transdrobeta,
etc., iar dincolo de acestea, „în fund, o vagã
România a poienilor ºi a vãilor”.
Aºadar, nãvãlirile goþilor nu pornesc din
Dacia, „aceste nãvãliri, SCRIE Iorga, au cu
totul alt sens decât acela al unor oameni
aºezaþi în Dacia ºi cari se luptã pentru a
pãstra o nouã patrie. Tot sensul acþiunilor e
patima, am zice «necesitatea economicã» a
prãzii în regiunile de peste Dunãre, care
ofereau un câºtig mai abundent”. Goþii,
precizeazã Iorga, aºa cum a fãcut-o ºi
Hasdeu, „vin într-acolo (adicã în imperiu)
pe apã, din sãlaºurile depãrtate la rãsãrit”.
Incursiunile lor se desfãºoarã incursiunile
varegilor sau ale cazacilor.
Goþii n-au stãpânit Dacia, iar un tratat
cu goþi, prin care împãratul le-a cedat Dacia,
nu existã decât în imaginaþia istoricilor
moderni. Iorga scrie: „De o cesiune cãtre
aceºtia recunoscuþi ca Stat n-a fost ºi nu
putea fi vorba, goþii neavând, afarã de banda
pentru rãsboiu, nicio organizaþie”. De altfel,
Ammianus Marcellinus, scrie: „Niciodatã de
la începutul Romei nu se poate gãsi în anale
repetat, cum socot, ca vreo parte de teritoriu
al nostru sã fi fost cedatã duºmanului de
vreun împãrat sau consul roman”.
Cât priveºte noþiunea de Goþia, Iorga
precizeazã cã nu existã o Goþie ca Stat
recunoscutã de Roma. „Numai în secolul
al V-lea se cunoaºte aceastã Gothia”, în
operele unor scriitori bisericeºti ca
Epifanie, Augustin sau Filostorgiu.
Cât priveºte mãrturia lui Jordanes, ea
este târzie, iar autorul ei este un compilator
„ignorant ºi vulgar al lui Cassiodor”.
Concluziile lui Nicolae Iorga se bazeazã
pe lectura în original a scrierilor greceºti
ºi latineºti referitoare la istoria goþilor.
Gh. Popa-Lisseanu a publicat între anii
1934 ºi 1939, Izvoarele istoriei românilor
(Fontes historiae Daco-Romanorum), vol.
I-XV. Printre aceste izvoare, Popa-
Lisseanu a tradus ºi a publicat în româneºte
ºi în latineºte Gotica lui Iordanes, alcãtuitã
în anii 550-551. Iordanes, got de origine,
admirator al împãratului Justinian, a
încercat sã-i împace pe goþi cu romanii ºi,
pornind de la asemãnarea foneticã dintre
got ºi get, el a considerat cã toatã istoria
geþilor (dacilor) este ºi o istorie a goþilor.
99
 STEIURI
DE LA AUGUSTIN
LA DRÃGHICESCU (1)
Prezentãm, în traducere-restituire
româneascã, prima din cele mai vaste
douã opere edificate, fasonate de Dumitru
Drãghicescu în francezã: Noua Cetate a
lui Dumnezeu, Paris, Marcelle Lessage,
1929, prezentul volum, ºi, în douã vol-
ume, urmând:Adevãr ºi Revelaþie, Paris,
Felix Alcan, 1934, alcãtuind o trilogie
monumentalã împreunã cu Dumnezeu ºi
destinul omenirii, scrisã ºi publicatã în
româneºte. O ediþie in spe în zece vol-
ume a operei lui Dumitru Drãghicescu
propusã de profesorul Virgil
Constantinescu-Galiceni ar include:
IOntologia umanã; II Din psihologia
poporului român; III Problema
Conºtiinþei. Realitatea spiritualã; IV
Idealul creator; V Marea Unie a
românilor cu românii; VI Partide politice
ºi clase sociale; VII Noua Cetate a lui
Dumnezeu; VIII Adevãr ºi revelaþie,
partea I; IX Adevãr ºi revelaþie, partea
II; X Dumnezeu ºi destinul omenirii.
Ca Maurice Blondel axându-ºi opera
pe doctoratul Action, Dumitru
Drãghicescu îºi aprofundeazã
determinismul sociologic doctoral, de la
indestructibila structurã Din psihologia
poporului român la trilogia profeticã a
sfârºitului de viaþã. Actualizând revelator
nu numai De civitate Dei a sfântului
Augustin – cf Organon de Aristotel,
Novum Organum de Bacon, Tertium
Organum de Uspensky –, dar purtând ºi
ecouri poate subconºtiente dinViaþa lumii
sau Memento mori.
Noua Cetate a lui Dumnezeu reveleazã
o construcþie poliedric㠖 istorie, evoluþie,
profeþie – de exhaustivitate epistemicã
afinitivã cu empatii ºi alergii la personaje
arhetipale, artiºti, gânditori, o epopee socio-
filosoficã, un cronograf socio-religios în
jargon sorbonard, o hermeneuticã
sociologicã a dumnezeirii în umanitate. În
100 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
George Anca
þesãura textualã rezoneazã sentinþe de
rãdãcinã biblicã sincronizate cu frunziºul
referinþelor, pe o tulpinã proprie. Înlãnþuirea
de idei, subânþeles teoretizatã, frazarea ºi
cuvintele se desprind din continua
demonstraþie-fluviu a unei teze ce pare a
se dispensa de discurs.
Într-o terminologie deschisã,
continuu recizelatã, cumulativã, spiralând
repetiþia ºi insistenþa clarificativã,
diferitele registre ideatic-stilistice se pot
solda cu receptãri integrate, dacã nu
preferenþiale, respingând sau admirând,
retuºând, inducând ºi cititorului o
reactivitate pro sau contra. Neuitând
patina de epocã interbelicã, Paris-
Geneva, în care chiar ne afãm întru
imensã graþie drãghicescianã, cu un
limbaj conceptulal devenit între timp
literaturã, precum revoluta dulaitate
pãgânism-creºtinism. Cu avantajul unei
percuþii paraconceptuale, pe formulãri
modelatoare, de gândire directã, de
empatie diacronicã dispeceratã de tezã,
de ideal.
Adecvarea traducþionalã a avut de a
face, pe de o parte cu o operã veche de
opt-nouã decenii, pe de alta, cu una nouã
pentru noi, dupã o ignorare absolutã,
zguduitor de actualã ºi cu soluþii-disoluþii
de viitor. ªi este vorba de a o pune în
circulaþie dup㠄schimbãrile la faþ㔠(for-
mula sa) anticipate de contemporanul lui
Eminescu, Brâncuºi, Arghezi.
Faustianismul lui Drãghicescu pare dublat
tacit de modelãri din Viaþa lumii
sauMemento mori.
Dumitru Drãghicescu este un scriitor
în schiþe ºi arabescuri religios-ºtiinþifice pe
propria doctrinã a conºtiinþei-imortalitate.
Poate oare fi, retro, receptat de-a valma
ca tens, arid, utopic, socialist, tautologic,
idealist, sinucigaº, aristocrat, cosmopolit,
moralist etc.? Am apelat ºi la eufonii-
româno-franceze, ca de epocã, spre a da
totuºi impresia unei pledoarii tragice din
viitor ºi iar din viitor.
Vor putea fi atraºi pasionaþii de idei ºi
istorie, fantaºtii, pelerinii în timp, poate ºi
regizorii de teatru ºi film. Filosofii ºi
sociologii vor mãsura pierderea
irecuperabilã, cu ce consecinþã, a mesajului
sãu vizionar. Dacã i se admite pledoarismul,
lectura poate fi de catehism, singura
religiozitate auctorialã fiind aici Societatea
Naþiunilor. Dacã recepþia intrã în dificultate
– tematic, stilistic, ideologic – folosul va fi
ºi mai substanþial decât admiraþia pasivã a
unei creaþii de evidentã grandoare.
Trei excerpte din Noua Cetate a lui
Dumnezeu:
„Studiul nostru, pe care-l dãm sub
vocabula pe care o utiliza sfântul
Augustin, ºi sub invocarea sa, va fi ca o
transpunere modernã a Cetãþii lui
Dumnezeu, în ansamblul ei, acesta va fi
acelaºi paralelism între cetatea empiricã,
terestrã, ºi idealul sãu, conceput în
cetatea lui Dumnezeu schiþatã la Geneva
ºi dupã care realitatea trebuie sã se
modeleze. A rezista superbilor ºi a da
graþie umililor nu este de asemenea,
teoretic, scopul Instituþiei de la Geneva,
unde votul unei þãri mici conteazã tot atât
cât al imperiului britanic? Din
nenorocire, se face încã distincþie între
naþiunile cu interese limitate ºi cele patru
sau cinci naþiuni cu interese nelimitate:
vestigii brutale ale cetãþii terestre care
fac erupþie în aceastã nouã cetate a
justiþiei, a egalitãþii ºi a pãcii. Cetatea
lui Dumnezeu care este, acum, pentru noi,
Societatea Naþiunilor, îºi va continua,
precum cealaltã, pelerinajul sãu de-a
lungul timpului ºi impietãþii scepticilor,
care se pretind realiºti, ºi aceasta va fi
prin trãirea, ºi a ei, aici, a credinþei.”
(Noua cetate a lui Dumnezeu, ed. fr.,
p.12-13)
„Sã vedem acum dacã logica dreptului
de bun simþ este într-atât opusã unei vieþi
individuale infinite.
Cert, conºtiinþa concepe foarte bine
aceastã idee a infinitului. O concepe atât
de bine încât nu se poate concepe în act
ea însãºi fãrã ea. Dacã conºtiinþa concepe
infinitul ºi se concepe ea însãºi infinit㠖 ºi
altfel cum ar concepe-o? – este logic cã
ea este finitã, cã ea trebuie sã disparã ca
stare de fapt în trecut ºi în prezent, dar
dispãrând în drept, în purã logicã?
Logic, o conºtiinþã finitã, efemerã
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
bãºicã de sãpun care concepe infinitul, nu
se poate susþine. Dacã ea concepe infinitul,
ea însãºi este infinitã în principiu, în drept
dacã nu în fapt.
Sã facem apel la întreaga onestitate,
dacã se poate spune aºa, la loialitatea
logicii.” (Ibid. p.596).
„Societatea Naþiunilor ºi Neo-
Creºtinismul se spijinã ºi se condiþioneazã
reciproc. Una, realizându-se, provoacã
apariþia celuilalt ºi Neo-Creºtinismul
trebuie, pentru a ameliora moravurile, sã
anuleze egoismele individuale ºi naþionale
ca ambiþia ºi orgoliul, ºi sã dezvolte
abnegaþia pentru a face posibilã ºi a
consolida instituþia de la Geneva. Viaþa
însãºi a naþiunilor depinde de aceste douã
mari evenimente: altfel, le aºteaptã
suicidul prin rãzboaiele de rasã, de clasã
ºi de preponderenþã. Dar anularea
egoismului ºi ambiþiei nu se poate obþine
atenuându-le ºi reducându-le, ci,
dimpotrivã, împingându-le pânã la capãt,
procurându-le satisfacþia condiþionatã dar
integralã. Omul nu renunþã voluntar la
un bun real decât în schimbul unui bun
mai mare care sã vinã. Aceastã dispoziþie,
care îi este naturalã, trebuie folositã ºi
aceasta face creºtinismul. Numai o viaþã
infinitã care implicã sancþiunile
transcendente, pentru a completa ºi
desãvârºi justiþia empiricã a acestei lumi,
poate modifica ºi disciplina egoismele ºi
ambiþiile.” (Ibid., p. 617)
Despre volumul urmãtor, Adevãr ºi
revelaþie, recenzat ºi de Henri Corbin, a
scris un articol ºi John H. Hershey „God,
Man, and Dimitrie Draghicesco”
În:Humanist (Buffalo, New York)
(Published by The American Ethical
Union) v.13 January 1,1953, pp.267-270.
hermeneuticã sociologic㠖 pledoarist
– cronograf socio-religios în jargon
sorbonard, cu surdina prelegerilor rabinice
ale lui Durkheim, pe uitarea copilãriei sau
a presinuciderii.
O ediþie in spe în zece volume a operei
lui Dumitru Drãghicescu propusã de
profesorul Virgil Constantinescu-Galiceni
ar include: IOntologia umanã; II Din
psihologia poporului român; III Problema
Conºtiinþei. Realitatea spiritualã; IV
Idealul creator; V Marea Unie a românilor
cu românii; VI Partide politice ºi clase
sociale; VII Noua Cetate a lui Dumnezeu;
VIII Adevãr ºi revelaþie, partea I; IX
Adevãr ºi revelaþie, partea II; X Dumnezeu
ºi destinul omenirii.
101
 DICÞIONAR
GABRIEL MIHÃESCU.
NELINIªTEA UNUI ISTORIC
În peisajul cultural târgoviºtean sau
cel dâmboviþean, ocupã un loc de seamã
prin activitatea din ultima jumãtate de
veac. Spirit acribic, neliniºtit, mereu în
cãutare de noi mãrturii, dovezi,
documente privind trecutul încãrcat de
istorie a acestor meleaguri, Gabriel
Mihãescu se impune în muzeologia
româneascã mai ales prin
activitatea de practician,
contribuind în mod determi-
nant la dezvoltarea zestrei
muzeale a Târgoviºtei, în
vremuri nu tocmai propice
acestui act de culturã.
Printre realizãrile sale ca
director al Muzeului
Judeþean Dâmboviþa (1968-
1973) subliniem organizarea
sau dezvoltarea unor secþii
noi, reorganizarea altora,
ceea ce a dus la creºterea
prestigiului acestei instituþii pe plan local
ºi naþional: Muzeul Tiparului ºi al Cãrþii
Vechi Româneºti; Muzeul Scriitorilor
Târgoviºteni; Curtea Domneascã; Casa-
Atelier „Gheorghe Petraºcu”; Casa-Ate-
lier „Gabriel Popescu” de la Vulcana Bãi;
Expoziþia permanent㠄I.C. Vissarion” de
la Costeºti Vale; Muzeul de Istorie de la
Moreni. În toate acestea s-a implicat di-
rect. A studiat ºi unele monumente
religioase. Arheolog prin specializare, a
scos la ivealã numeroase mãrturii ale
trecutului nostru îndepãrtat.
Se naºte în Târgoviºte pe 4 august
1935. Cursurile primare ºi gimnaziale în
Târgoviºte, ca ºi Liceul „Ienãchiþã
Vãcãrescu” (1953). Facultatea de Istorie
din cadrul Universitãþii Bucureºti (1958).
Este profesor, inspector ºcolar (1962-
102 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Victor Petrescu
1964; 1967-1968), director al Filialei
Târgoviºte a Arhivelor Statului (1964-
1967) ºi al Muzeului Judeþean (1968-
1973). Apoi muzeograf, bibliotecar, ex-
pert-formator la Casa Corpului Didactic
(1991-1994), ziarist la cotidianul
„Dâmboviþa”, cadru didactic al
Universitãþii „Valahia” din Târgoviºte
(1994-2003, când se
pensioneazã). În toate
aceste activitãþi, trãsãtura
fundamentalã a fost
profesionalismul pentru
ceea ce întreprindea,
dorinþa de autoperfec-
þionare. Preocupãrile sale,
preponderent în domeniul
istoriei, se materializeazã în
articole, studii ºi monografii
(arheologie, istorie medie-
valã sau modernã, istorie a
culturii dâmboviþene).
Manifestã interes ºi pentru problematica
cu caracter literar (articole despre
Constantin Cantacuzino-stolnicul, Nicolae
Bãlcescu, Ionescu Raicu Rion).
Colaboreazã la „Flamura Prahovei”,
„Uzina ºi ogorul”, „Dâmboviþa”, „Scânte-
ia”, „România liberã”, „Târgoviºtea”,
„Revista muzeelor ºi monumentelor”,
„Biblioteca” „Curier”, „Studia bibliologica
Valahica” (anuarul universitãþii târgoviº-
tene), „Materiale ºi cercetãri arheolo-
gice” (Braºov). Iniþiazã ºi conduce, în
primii ani, apariþia prestigioasei reviste de
studii ºi cercetãri „Valachica”, a
Muzeului Judeþean Dâmboviþa (din
1968). Participã, de-a lungul anilor, la
numeroase sesiuni de comunicãri
ºtiinþifice, dar ºi la congrese internaþionale
desfãºurate la Bucureºti: cel de Studii
Sud-Est Europene (1974), de Tracologie
(1976). De asemenea, cel de la
Constanþa (Ovidianum, 1980) sau al
Academiei Româno-Americane de
ªtiinþe ºi Arte (Târgoviºte, 1997). Din
cauze de sãnãtate, în ultimii ani s-a retras
din activitatea culturalã a oraºului,
realizãrile în ceea ce priveºte scrisul fiind
nesemnificative, neconforme experienþei
ºi probitãþii sale ºtiinþifice. Se stinge din
viaþã pe 22 august 2014 în Târgoviºte.
Membru fondator al Societãþii Române
de Bibliofilie (1972); al Societãþii de
Literatur㠄Ion Heliade Rãdulescu”
(1972); al Societãþii de Protecþie a
Monumentelor Istorice „Târgoviºtea”
(1970); al Societãþii de ªtiinþe Istorice din
România (fiind ºi vicepreºedinte al filialei
din Târgoviºte) sau al Societãþii de Studii
Clasice din România.
Debut editorial cu volumul
monografic „Tezaurul monetar de la
Cãprioru. Contribuþii la studiul
cronologiei ºi circulaþiei tetradrah-
melor Macedonia Prima ºi a Insulei
Thasos” (1969, în colaborare cu Eugen
Chirilã). O perioadã se dedicã editãrii unor
lucrãri cu caracter turistic, scrise în
colaborare cu Eugen Fruchter, Constantin
Manolescu, Ion Zãvoianu, Cleopatra
Ionescu, Dumitru Badea: „Târgoviºte”
(1971), „Dâmboviþa” (1979), „Pucioasa
– Vulcana Bãi” (1981), „Târgoviºte.
Ghid de oraº” (1982), „Titu – Potlogi”
(1988). Autor al unor de lucrãri despre
monumente istorice („Curtea Domneas-
cã din Târgoviºte”, 1986). Coautor al
unor monografii: „Târgoviºte. file de
monografie” (1977); „Dâmboviþa –
monografie” (1980). Colaboreazã la
redactarea ºi a altor volume: „Liceul
„Ienãchiþã Vãcãrescu”, la centenar”
(1980); „Dicþionar istoric al judeþului
Dâmboviþa” (1985). De asemenea, con-
sultant ºtiinþific la realizarea, de cãtre
Studioul Cinematografic „Alexandru
Sahia”, a unor filme despre Târgoviºte ºi
judeþul Dâmboviþa.
Spirit sintetic, profund cunoscãtor al
tradiþiilor istorice ºi culturale ale acestui
spaþiu românesc, elaboreazã lucrãri de
referinþã citate deseori pentru ineditul
informaþiilor ºtiinþifice. Vechea Cetate de
Scaun a Þãrii Româneºti, Târgoviºtea
rãmâne veºnic în sufletul sãu aºa cum
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
rãmân ºi înfãptuirile sale de ctitor al unor
instituþii muzeale precum ºi cele din mediul
universitar.
Colab.: Tezaurul monetar de la
Cãprioru, Târgoviºte, Muzeul Judeþean
Dâmboviþa, 1969 (cu Eugen Chirilã);
Târgoviºte. Mic îndreptar turistic.
Bucureºti, Editura Stadion, 1971 (cu
Eugen Fruchter); Dâmboviþa. Ghid
turistic al judeþului. Bucureºti, Editura
Sport-Turism, 1979 (cu Eugen Fruchter
ºi Constantin Manolescu); Pucioasa –
Vulcana Bãi. Mic îndreptar turistic.
Bucureºti, Editura Sport Turism. 1981 (cu
Eugen Fruchter ºi Constantin
Manolescu); Târgoviºte. Ghid de oraº.
Bucureºti, Editura Sport Turism, 1982 (cu
Eugen Fruchter ºi Constantin
Manolescu); Titu – Potlogi. Mic
îndreptar turistic. Bucureºti, Editura
Sport Turism, 1988 (cu Cleopatra Ionescu
ºi Dumitru Badea).
Referinþe:
Dan, Petre. Asociaþii. Cluburi. Ligi.
Societãþi. Dicþionar enciclopedic.
Bucureºti, Editura ªtiinþificã ºi
Enciclopedicã, 1983, p. 9-10; 403-404;
Petrescu, Victor; Ghilimescu, ªtefan Ion.
Moºtenirea Vãcãreºtilor. Târgoviºte,
Editura Bibliotheca, 1998, p. 40; Petrescu,
Victor; Paraschiva, Serghie. Dicþionar
de literaturã al judeþului Dâmboviþa.
1508-1998. Târgoviºte, Editura
Bibliotheca, 1999, p. 155-156; Petrescu,
Victor. Scriitori ºi publiciºti
dâmboviþeni. 1900-2004. Târgoviºte,
Editura Bibliotheca, 2005, p. 151-152;
Enciclopedia oraºului Târgoviºte.
Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2012,
p. 311.
Coandã, George. Un ghid prin
cetatea de ieri ºi de azi „Târgoviºte”.
Dâmboviþa, 13 ian. 1972, p. 2; Locul ºi
rolul publicaþiilor muzeale ºi Salonul
Naþional al publicaþiilor muzeale.
Documenta Valachica, Târgoviºte,
Muzeul Judeþean Dâmboviþa, nr. 6, 1974,
p. 309-313; Mihãescu, Cristina. Despre
Gabriel Mihãescu. Curier. Revistã de
culturã ºi bibliologie, Biblioteca Judeþeanã
„Ion Heliade Rãdulescu” Dâmboviþa, an
XVII, nr. 1-2(33-34), 2011, p. 25.
103
 PORTRETE ÎN PENIÞÃ
Florentin Popescu
DE LA „CIRIPIT DE PÃSÃRELE”
ªI „BALUL LEBEDELOR”
LA… „REZERVAÞIA DRAMATURGILOR”
„Sunt ºi eu scriitor, am ºi eu dreptul
(obligaþia) de a oferi autografe. Nu ca
fotbaliºtii, pe tricouri ºi baloane, ci pe cãrþi.
Baloanele mele de sãpun! Tricoul meu este
prima paginã unde apar tipãrite numele
autorului ºi titlul cãrþii... Cartea de faþã cu
comediografi o dedic, în primul rând,
comediografilor. ªi, evident, publicului.
Carte cu omisiuni, dar cu plecãciuni.
Spiritul românesc plin de umor este
creatorul unei dramaturgii de mare valoare,
în toate generaþiile, sub semnul idolului
nostru... I.L. Caragiale”.
Desprind aceste sumare
mãrturisiri de autor de pe
coperta ultimã a unui volum
(desigur, revãzut ºi adãugit)
ce poartã un titlu pe cât de
original tot pe atât de
neobiºnuit, pe cât de ºocant
tot pe atât de incitant, chiar
ºi pentru un critic, un
scriitor, sau pur ºi simplu
„devorator” de cãrþi.
El, tomul cu pricina,
aparþine d-lui Dinu
Grigorescu, cunoscutul dramaturg ºi poet,
despre care auzisem multe, despre care
citisem de-a lungul anilor prin presa
literarã, dar pe care l-am cunoscut per-
sonal, faþã în faþã cum se spune, abia mai
ani, cu prilejul unei lansãri de carte la care
am avut plãcerea sã fiu invitat în calitatea
mea de redactor-ºef fondator al revistei
Bucureºtiul literar ºi artistic. Cred cã am
schimbat atunci doar câteva vorbe
convenþional protocolare cum se cam
întâmplã de obicei în asemenea împrejurãri,
în care autorul care-ºi prezintã volumul
este asaltat de cãtre cititorii dornici de
autografe pe noua apariþie editorialã. ªi de
cãtre prieteni, fireºte, care se grãbesc sã-
l felicite pe scriitor, sã-i facã urãri ºi sã-l
104 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
întrebe fel de fel de lucruri în legãturã cu
activitatea lui literarã.
Am primit ºi eu un exemplar, pe care
m-am apucat sã-l citesc chiar în aceeaºi
zi. Entuziasmat de lecturã, am scris
numaidecât o cronicã în amintita revistã,
remarcând, între altele, „stilul lapidar, frust,
exact ºi la obiect, tãietura frazei, expresia
directã, care nu lasã loc la îndoieli în
judecãþi ºi în aprecieri. Portretele d-sale sunt
realizate prin tuºe sigure, precum în
desenele în cãrbune ale maeºtrilor”.
Cartea era, în adevãr, o
realitate chiar ºi în peisajul
editorial atât de variat ºi de
bogat al anilor din urmã.
Avea sã mi-o confirme, între
mulþi alþii, un critic avizat al
fenomenului teatral din
România ultimilor patru
decenii, Natalia Stancu, a
cãrei opinie am aflat-o acum,
consemnatã, aºiºderea, pe
ultima copertã: „Volumul...
pare un OZN, un obiect edi-
torial necunoscut. Este o foaie
de temperaturã a vremurilor ºi a timpului
prezent. Este o carte de vizitã a autorului ca
observator moralist ºi eseist. Un jurnal de
bord, realizat în oglinda propriilor fapte, de
viaþã (ºi de lecturã) ºi de implicare în
climatul artistic. Centrul de greutate al
«eseurilor» îl reprezintã dramaturgii români
notorii, despre care Dinu Grigorescu vrea
sã probeze cã au deschis orientãri tematice
ºi stilistice. Au cucerit publicul.”
Evident, aceastã opinie comportã unele
discuþii, însã nu acesta a fost rolul
reproducerii ei, ci ideea de a sublinia, încã
o datã, „personalitatea” cãrþii ºi mai ales
pe acea a autorului ei.
Ceea ce impresioneazã în chipul cel
mai plãcut la lectura noii apariþii editoriale
este empatia scriitorului, pe de o parte, iar
pe de alta sincerul, marele sentiment al
solidaritãþii lui cu confraþii de breasl㠖
aceea a dramaturgilor, una dintre cele mai
urgisite, mai ales în zilele noastre, când
teatrele opteazã pentru succese de public
înscriind în repertoriul în deosebi piese de
autori strãini, ca ºi cum noi n-am avea
scriitori de teatru de valoare. Dl Dinu
Grigorescu contrazice ferm, cu hotãrâre
(ºi mai ales cu argumente concrete!)
aceastã poziþie greºitã ºi, la urma urmelor,
cauzatoare a unor mari, nemeritate
nedreptãþi fãcute celor ce dau viaþã unor
personaje ºi întâmplãri prin limbaj dramatic.
Dl Dinu Grigorescu, comediograf
subþire, cu un palmares bogat ºi variat (sã
observãm c㠄temele” pieselor sale, deºi
plasate aleatoriu într-un fel de bestiariu
ciudat – o piesã se cheam㠄Ciripit de
pãsãrele”, o alta „Fluturi de noapte”, o a
treia „Balul lebedelor”, iar o a patra „Regele
broaºtelor” –, modalitate foarte potrivitã
pentru satirizarea unor secvenþe „decupate”
din realitatea socialã imediatã) este de
departe unul dintre cei mai importanþi
dramaturgi pe care îi avem la ora actualã.
Deºi de-a lungul anilor unele dintre piese i-
au fost puse în scenã ºi s-au bucurat de
succes, d-sa nu cred cã se bucurã încã de
preþuirea ºi cinstea care i s-ar cuveni.
Preþuire ºi cinste date de valoarea textelor,
de mãiestria artisticã, de originalitatea
inconfundabilã a operei. Scriitorul încã se
aflã, alãturi de mulþi confraþi de talent, la
fel de „neajutoraþi” ca ºi d-sa în ceea ce,
cu umor amar ºi ironie, numeºte
„Rezervaþia dramaturgilor” – categorie
urgisitã ºi plasatã la periferia vieþii culturale
de la noi...
Cãtre sfârºitul verii lui 2014, am avut
plãcerea sã mã invite, împreunã cu soþia,
poeta Iuliana-Paloda Popescu, la vila sa de
pe Cumpãtul Sinaiei, acolo unde dl Dinu
Grigorescu îºi petrece cea mai mare parte
a anotimpurilor calde. De fapt este un fel
de a spune cã-ºi „petrece timpul”, fiindcã
se duce acolo sã munceascã, sã-ºi scrie
propriile-i texte, sã-i citeascã pe colegii
dramaturgi, sã gândeascã la viitoarele
subiecte pe care le va aborda, sã mediteze
la condiþia teatrului românesc contemporan
ºi la câte altele legate de creaþia beletristicã.
În camera sa de lucru (împodobitã cu
afiºe ºi fotografii de la ºi din spectacolele
cu piesele proprii), de unde are o priveliºte
încântãtoare asupra crestelor montane din
apropriere, am realizat încã o datã (dacã
mai era nevoie!) cã ºi „comediografii”, în
rândul cãrora considerã a se fi înscris încã
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
de la începuturile literare, sunt scriitori cât
se poate de serioºi ºi organizaþi, care ºi-au
luat/ îºi iau munca în serios. Muncã de
culise, temeinicã, de fiecare zi (ºi uneori
de fiecare noapte!), cum probabil cã
spectatorii teatrelor nici mãcar nu
bãnuiesc.
Fiind, dincolo de textele sale, precum
ilustrul sãu înaintaº Caragiale, un sentimen-
tal ºi un dornic de a dãrui oamenilor, pe
lângã un zâmbet, bucuria, catharsisul
anticilor, dl Dinu Grigorescu are vila la
capãtul unei alei ce duce direct în pãdure
ºi pe care a „botezat-o”, cu de la ºine
putere, „Strada Ciripit de pãsãrele”,
înscriind astfel pe o plãcuþã de metal chiar
titlul piesei de teatru cu care a debutat ºi
de care, fãrã nicio îndoialã, îl leagã multe
ºi frumoase amintiri literare. Probabil c㠖
visãtor, ca tot scriitorul român – ºi-ar fi
dorit sã aibã aici ºi un mic teatru pe scena
cãruia sã i se monteze piesele, precum Paul
Everac la Podul Dâmboviþei. Dar n-a fost
sã fie...
Nelãsându-se copleºit de unele
insuccese, dar fiind eminamente o fire
robustã, nedevenind ceea ce s-ar numi „o
fire închis㔠ca sã nu spun „acr㔠(cum li
se întâmplã de multe ori oamenilor care se
aproprie de opt decenii de viaþã), dl Dinu
Grigorescu temperament energic, ivit pe
lume la Ploieºti, ca ºi marele lui predecesor,
Caragiale, ºi-a pãstrat/îºi pãstreazã, între
altele, o mare ºi lãudabilã virtute: aceea de
a trãi nealterat sentimentul de colegialitate
literarã ºi de a se dãrui cu generozitate
celorlalþi. O face prin scrierile sale, dar ºi
prin comportamentul din agora vieþii
culturale, devenind astfel un posibil
exemplu demn de urmat, mai ales în aceste
vremuri în care rãutãþile, invidiile,
ranchiunele de tot felul ºi de toate culorile
par a se fi abãtut asupra tuturor
compartimentelor noastre sociale.
A trebuit, aºadar, sã vinã un scriitor
cu umor ºi înþelegere, cu viziune limpede,
ca unele dimineþi de pe crestele Bucegilor
ºi sã imagineze o „rezervaþie a
dramaturgilor”, pentru a ne atrage atenþia
cã lumea din jurul nostru poate fi privitã ºi
cu alþi ochi – ochii interiorului, ai sufletului
cu deschidere ºi înþelegere pentru tot ºi
pentru toate.
16 Rãpciune 2014
P.S. Aflu, în ultima clipã, cã la teatrul
din Piteºti va avea loc în curând o nouã
premierã cu piesa „Ciripit de pãsãrele”.
Abia aºtept sã o vãd!
105
 CÃRÞILE BIBLIOTHECII
POETUL CARE A VÃZUT LUMINA
Am evocat ºi cu altã ocazie, datã fiind
importanþa momentului care a declanºat un
adevãrat fenomen literar ºi anume
schimburile culturale (literaturã, teatru,
istorie ºi criticã literarã, folclor, arte vizuale)
dintre douã capitale: Târgoviºte (fostã
capitalã voievodalã timp de trei secole) ºi
Chiºinãu (al doilea oraº – ca mãrime – al
României Mari); am relevat, poate sentimen-
tal, întâlnirea astralã de acum mai bine de
15 ani dintre o delegaþie târgoviºteanã ºi
vârfurile vieþii culturale din Capitala unei þãri
surori care, în sfârºit, se emancipase de sub
nedorita „tutel㔠sovieticã/rusã.
Venisem animaþi de sentimentul union-
ist nerostit, de gândul cã românii de peste
Prut au nevoie nu numai de
festive ºi efemere „poduri de
flori” care pentru politicieni,
mai ales, erau manã
electoralã. Aduceam cu noi
cãrþi ºi idei, multe gânduri
despre felul cum ar fi trebuit
sã arate aceast㠄unire în
simþiri”, deocamdatã doar în
gânduri ºi proiecte.
Victor Petrescu, direc-
torul longeviv al Bibliotecii
Judeþene „Ion Heliade
Rãdulescu” din Târgoviºte,
istoric, critic literar ºi
întemeietor de reviste care
fãcea parte din grupul restrâns al ctitorilor
Bibliotecii „Târgoviºte” din Chiºinãu, ne era
ghid în „întâlnirile” planificate la amintita
bibliotecã, impresionantã prin spaþiul
deþinut – un întreg parter al unui bloc de
locuinþe –, dar dezamãgitoare prin sãrãcia
colecþiilor; la Biblioteca Municipal㠄B.P.
Hasdeu” (unde am cunoscut-o pe inimoasa
directoare Lidia Kulikovski), la Uniunea
Scriitorilor unde gazdã ne-a fost
formidabilul academician Mihai Cimpoi, la
Direcþia pentru Culturã a Primãriei, unde
i-am întâlnit pentru prima oarã pe Iulian
Filip ºi Ianoº Þurcanu – scriitori ce
diriguiau administrativ cultura Capitalei
(funcþie, prin amploarea implicãrii,
deasupra celei de ministru al culturii), la
106 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Mihai Stan
Primãria oraºului unde gazdã primitoare ne-a
fost originalul primar Serafim Urecheanu.
Discuþiile sincere, deschise, prezenþa
grupului târgoviºtean la o ºedinþ㠄ordinarã”
a Uniunii Scriitorilor, întâlnirile cu scriitori,
bibliotecari, animatori culturali au conturat
o imagine adevãratã, neidealizatã, a etapei
pe care noii noºtri prieteni o traversau cu
însufleþire ºi cu note de patriotism pe care
nu se sfiau sã le etaleze. Ne simþeam, ca sã
zic aºa, ca în familie, familia noastrã din
care ºi unii ºi alþii fuseserãm o vreme absenþi.
Momentul – pentru cã întâlnirea s-a
consumat rapid – care a declanºat
fenomenul cultural de care aminteam la
început a fost, fãrã îndoialã, întâlnirea cu
Iulian Filip, cu care, în
postura mea de redactor-ºef
la „Litere” ºi de director al
Editurii Bibliotheca, dupã
câteva tatonãri (citeºte
pahare de vin) am trecut la
idei, confesiuni ºi, în sfârºit,
la proiecte concrete.
Nãscut la Sofia, judeþul
Soroca (27 ian. 1948), „poet,
prozator, dramaturg ºi
folclorist” (conform Dicþio-
narului general al literaturii
române, vol. III, E/K, p.
145), din 1990 pânã în 2011,
IULIAN FILIP a fost ºef al
Direcþiei Culturã a Primãriei Chiºinãului,
ipostazã în care l-am cunoscut în octombrie
2000. Þin minte data, fiindcã marcheazã
începutul unei mari prietenii dar ºi pe cel al
unei conlucrãri ce s-a concretizat în rubrica
permanent㠄Poezia Acas㔠din revista
„Litere” (Iulian Filip este redactorul-ºef al
subredacþiei din Chiºinãu formatã din acad.
Mihai Cimpoi ºi scriitorii Ianoº Þurcanu,
Aurelian Silvestru, Vasile Romanciuc) ºi, în
final, în octombrie 2003, în antologia „Poezia
Acasã. Poeþi contemporani din Basarabia”,
realizatã de editura Bibliotheca din
Târgoviºte, a doua ediþie în 2007.
Amintitul dicþionar îl prezintã pe poetul
Iulian Filip în note succinte („cultivã versul
clasic, tradiþional (?!), sugestiv [...],
contribuie la dezvoltarea poeziei ºi
dramaturgiei pentru copii”), pe prozator
(romanul eseistic „Cobaiul nu triumfã”) ºi
pe folclorist (I.F. a fost 10 ani cercetãtor
ºtiinþific la Academia de ªtiinþe din
Republica Moldova, secþia de etnografie
ºi studiul artelor, în prezent, revenind în
învãþãmântul superior la Academia de
ªtiinþe a Moldovei). Sunt trecute la „scrieri”
titlurile a 23 de cãrþi, I.C. (probabil Ion
Ciocanu sau Ion Ciubotaru) oprindu-ºi
enumerarea la „Seminþele mãrului oprit” –
1998. Între timp Iulian Filip a mai semnat
12 cãrþi, dacã nu mã înºel.
Este de amintit faptul cã în ediþia a II-
a (carte premiatã la Salonul Internaþional
de Carte Chiºinãu – 2008, ediþia a XVII-a,
drept a doua dintre cele mai citite cãrþi în
Moldova în 2007) apar 62 de poeþi
basarabeni care iniþial au fost publicaþi lunã
de lunã, timp de ºase ani, în „Litere”.
Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scrii-
torilor Târgoviºteni” în rubrica lui Iulian
Filip – „Poezia Acasã”.
„Acest volum, antologat
de Iulian Filip ºi Mihai Stan
dupã un criteriu sufletesc ºi
simpatetic dar ºi în mare
parte obiectiv, face parte din
schimburile culturale dâmbo-
viþene-chiºinãuiene, remarcã
aparþinând lui Mihai Cimpoi.
Între Uniunea Scriitorilor din
Moldova, Societatea Scriito-
rilor Târgoviºteni ºi Biblioteca
„Târgoviºte” din Chiºinãu,
între direcþiile de culturã ale
celor douã municipii existã de
mai bine de un deceniu o
colaborare cu adevãrat frãþeascã, sub zodia
unitãþii spaþiului cultural românesc. În
cadrul festivalului-concurs de romanþe
Crizantema de aur (la Chiºinãu se
organizeazã în replicã Crizantema de argint)
evolueazã poeþi ºi artiºti basarabeni. Revista
Litere oferã generos spaþiu scriitorilor
chiºinãuieni; la fel revistele din Chiºinãu
publicã frecvent texte ale scriitorilor târ-
goviºteni. (La ora aceasta se pregãteºte un
schimb între Litere ºi Viaþa Basarabiei.)
Distinºii noºtri colegi Mihai Stan, George
Coandã, George Corneanu, Ricã
Ungureanu, Victor Petrescu, Tudor Cristea
sunt arhitecþii strãluciþi ai acestor
construcþii culturale ºi intelectuale. Ediþia
I a volumului de faþã a fost întâmpinatã în
„Litere” de douã cronici pertinente. Tudor
Cristea remarcã o notã de sentimentalism
subtil în expresie: «E o frumoasã poezie
robinsonicã, întârziatã într-un stil pe care
l-a tot ºlefuit, ºi asemãnãtoare, din acest
punct de vedere, cu cea a unor autori
români din exil, precum ªtefan Baciu sau
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
Horia Stamati, încremeniþi în stilul inter-
belic cu care au plecat în strãinãtate»
(„Litere”, nr. 1-2, 2004, p. 9-10). Barbu
Cioculescu observã de asemenea „plãcerea
pentru miez tematic” în detrimentul «pâclei
metafizice” ºi „determinarea conþinutis-
ticã”, de unde, în pofida oricãrei aventuri
a formei, clasicitatea de fond, decelând o
stare de insularitate, punctul de despãrþire
de lirica celorlalte româneºti pajiºti ºi urbe,
dar guvernate de Capitalã ºi în trenþe
postmoderniste, vestind globalizarea, pânã
la desfigurare» (Litere, nr. 4-5, 2004, p.
13). Volumul antologic prezent va
contribui la o mai bunã cunoaºtere în þarã
a literaturii basarabene contemporane.”
(Acad. Mihai Cimpoi)
Considerate de acelaºi Mihai Cimpoi
drept o „pledoarie pentru culturã”, micro-
eseurile publicate de Iulian Filip în rubrica
sa din „Sãptãmânalul scriitoricesc”, „Lite-
raturã ºi artã”, unde e prezent de aproape
un deceniu, microeseuri reunite în volumul
„Când pe morþi îi strâng
pantofii, cum e mersul celor
vii”, constituie a treia carte
a lui Iulian Filip apãrutã la
Bibliotheca în 2006.
Este iarãºi de amintit cã
Iulian Filip, prin natura
funcþiei culturale pe care a
deþinut-o, dar ºi tempera-
mental, este un fervent ani-
mator cultural al Chiºinãului
ºi al întregii Moldove.
„El organizeazã manifes-
tãri culturale, deschide librãrii
ºi biblioteci, inaugureazã ºi
dezveleºte monumente, scrie
cãrþi, concepe colecþii ºi-i ajutã ºi pe alþii
prin editare ºi difuzare, pune la cale sisteme
ºi mecanisme de promovare a cãrþii ºi a
culturii în genere. Cartea este o cronicã a
evenimentelor-cheie ce se petrec în
Chiºinãul cultural al ultimei perioade, dar ºi
un album sentimental, un caiet de amintiri
cu reflecþii ad hoc pro domo sua rostite în
public. Despre rosturile artei, despre cuvânt
ºi scris, despre demnitate, despre «teroarea
modelelor celebre», despre frumos ºi bine
(«apãrarea socraticã a binelui»), despre
spectacolele electorale, despre «plinul-
puþinul comunicant», despre «stãrile
idioate»” (Mihai Cimpoi). ªi, desigur, despre
vocaþia sa de ambasador al culturii
„moldoveneºti” în România, Italia ºi pânã
în Japonia. Iulian Filip este o „figurã seninã
de factotum în culturã”.
Dovada: la „Casa Greierului” – un fel
de casã de creaþie personalã (miniteatru
pentru copii, salã de audiþii muzicale, ate-
lier de picturã, bibliotecã, loc de scris dar
ºi de agape), am vãzut strânse cu o sfoarã,
107
peste 100 de... foarfeci. Iulian mi-a risipit
nedumerirea: „Sunt cele cu care am tãiat
panglici de inaugurare cu Serafim
Urecheanu”; de altfel, un prim volum
cuprinzând asemenea eseuri s-a intitulat
„Foarfeca lui Urecheanu”.
Desigur, s-ar putea evoca multe
momente lãmuritoare, rubrica intitulatã
„Cãrþile Bibliothecii” obligã însã la trimiteri
concrete. Semnalând apariþia volumului
„Puþinul (m)eu. Urmele frumoase”
(antologie poeticã de autor, Ed. Bibliotheca,
2010, în colaborare, simbolicã, cu Ed.
Cartdidact Chiºinãu), Tudor Cristea, criticul
grupãrii literare a SST, remarca: „Iulian Filip
realizeazã dupã formula two in one, o dublã
culegere selectivã (ilustratã, evident, de el
însuºi): abordând cartea (convenþional)
într-un anume fel, dai peste «Puþinul
(m)eu», partea ce cuprinde selecþia din
creaþia «serioasã». Întorcând-o pe dos, afli
«Urmele frumoase», cu un florilegiu din
creaþia pentru copii. Având, totuºi, în vedere
faptul cã doar sub pagina de
gardã de la «Puþinul (m)eu»
apare precizarea «antologie
poeticã de autor», cititorul
s-ar simþi îndemnat sã privi-
legieze creaþia pentru maturi.
Iulian Filip scrie o poezie
caracterizatã ºi ea, ca a multor
autori basarabeni din gene-
raþiile mai vârstnice, de un
clasicism de fond, dar ºi de
un tradiþionalism al temelor, al
motivelor ºi al stilului.
Înþelegând, evident, prin
tradiþionalism, «o formã de
modernism» (ºi chiar de
neomodernism), mai mult sau mai puþin
afiºatã. Iar în cazul lui Iulian Filip, mai puþin,
cãci la el modernitatea este mai întotdeauna
discretã, ascunsã de uºoara înclinaþie spre
stilizare ºi de un asumat, aº zice, ton mi-
nor. Poezia sa nu este una a radicalitãþilor
expresive, necum a tentaþiei vizionare, ci una
a îngânãrii fiinþei, fiinþãrii ºi chiar a miturilor”.
În fine, Ianoº Þurcanu, ºi el unul dintre
„poeþii de manual” (Iulian Filip, Vasile
Romanciuc, Aurelian Silvestru ºi I.
Þurcanu apar cu poezii sau scurte proze
moralizatoare în manualele ºcolare pentru
ciclul primar ºi gimnaziu) scriind în
„Litere” (anul XI, nr. 2(119), februarie
2010) despre o altã carte de poezie a lui I.
Filip: „Luna-i una (Poezii de dragoste ºi de
durere din dragoste, ori din lipsa de
dragoste)” remarca titlul „elegant ºi roman-
tic” al antologiei versurilor de dragoste, o
antologie „întoarsã mai ales cãtre sine, cãtre
tinereþea poetului”, cãtre „amintirile dulci”
prin care „adie nostalgia vârstei de aur”,
„o poezie inteligentã a nuanþelor sufleteºti,
108 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
scrisã de un om sensibil, cultivat”, bun
cunoscãtor al trãirilor ºi sentimentelor
transpuse în lirica de dragoste.
În 2010, I. Filip publicã la Bibliotheca
volumul de teatru „Care-s sãlbaticii”, în
colecþia „Biblioteca Societãþii Scriitorilor
Târgoviºteni”, nr. 13.
Cartea, prefaþatã de Alexandru Grecu
(director artistic al Teatrului „Satyricus I.
L. Caragiale” din Chiºinãu, preºedinte al
UNITEM, artist al poporului) cuprinde o
selecþie din creaþia dramaturgicã a lui Iulian
Filip –ale cãrui piese de teatru pentru copii
s-au jucat ºi în Târgoviºte. Prima scriere
dramatic㠖 „Care-s sãlbaticii?” – cu care
se deschide volumul e un spectacol
spumos care, de 10 ani þine afiºul teatrului
„Satyricus I. L. Caragiale”. I se alãturã
„Mioriþa – tragedie naþionalã”, „Þara în care
nebunii mor de inimã”, „Galateea de/pe
lângã butoiul lui Diogene”, „Dreptul de a
ieºi pe acoperiº”, „Spãrgãtorul de oale”,
„Premiul Nobel pentru Semãnãtorii reduºi”.
Dintre contemporani, I. Filip
se apropie stilistic de Horia
Gârbea sau de Matei Viºniec
prin tendinþa de a demitiza
sau de a deturna teme
bãtãtorite ale literaturii
naþionale sau universale.
Teatrul lui Iulian Filip, prin
culoarea sa originalã, prin
limbaj ºi situaþiile imaginate
poate constitui nu numai un
spectacol inedit ci ºi o
lecturã pentru care nu
trebuie sã fii neapãrat un
asiduu frecventator al sãlilor
de teatru. Pe coperta a IV-a
a volumului, Alexandru Grecu, unul dintre
regizorii ce au montat piesele de teatru ale
lui I. Filip, vorbeºte despre „exotismul
teatrului iulian” care se alimenteazã
„substanþial” din bogata faunã a teatrului
popular, pe care Iulian Filip, reputat
folclorist, a cunoscut-o ºi a valorificat-o
încã de la începuturile carierei sale
academice ºi scriitoriceºti […] O altã sursã
la care se alimenteazã teatru iulian este
tezaurul literar naþional ºi universal, istoria
noastrã, zbuciumatã ºi contradictorie.
Editura Bibliotheca l-a inclus pe Iulian
Filip în câteva antologii („Caiete Litere. În
cãutarea unui topos liric. Antologie a SST”,
Târgoviºte, Ed. Bibliotheca, 2006, p. 61-68;
„Caiete Litere II. 30 de prozatori”,
Societatea Scriitorilor Târgoviºteni & Grupul
Editorial Bibliotheca&Marcona, 2007, p.
92-100; „Târgoviºte-Chiºinãu-Sankt Pe-
tersburg. Antologie de poezie”, Ed.
Bibliotheca, Târgoviºte, 2013), aºa cum
reiese din „Societatea Scriitorilor Târgo-
viºteni. Din istoria unei grupãri literare”,
voluminosul tom de 500 de pagini în for-
mat academic în care I. Filip apare alãturi
de alþi „moldoveni” membri ai SST:
academicienii Mihai Cimpoi, Nicolae
Dabija ºi Ion Hadârcã ºi scriitorii Ianoº
Þurcanu, Vasile Romanciuc, Igor ªarov,
Aurelian Silvetru.
În 2013, la Bibliotheca, apare
„Târgoviºte-Chiºinãu-Sankt Petersburg”,
antologie de poezie de Mihai Stan ºi Iulian
Filip, o ediþie bilingvã românã-rusã, un
volum de 514 pagini în format academic,
cuprinzând 24 de poeþi ai SST, 19 din
Moldova de peste Prut ºi 20 de poeþi din
Sankt-Petersburg, un fel de „punte poeticã
de trei veacuri lungime”, cum a numit-o
Dmitri Karalis (Buzni), preºedintele Clubului
Scriitorilor din Sankt-Petersburg, prezent,
alãturi de scriitori, poeþi din Târgoviºte ºi
Chiºinãu, la lansarea cãrþii la Biblioteca „B.P.
Hasdeu” în cadrul celei de a II-a ediþii a
Congresului Mondial al Emienscologilor.
Comentând evenimentul, Mihai Cimpoi
prinde în câteva cuvinte esenþa acestei
antologii: „Târgoviºte ºi Chiºinãu aflate într-
o comunicare confraternã de câþiva ani buni,
angajeazã acum în dialog ºi Sankt-
Petersburgul, pe strãzile cãrora au pãºit
cândva Dimitrie Cantemir, Nicolae Milescu
Reviste primite la redacþie
1. ProArme, revistã trimestrialã de culturã
militarã ºi patrioticã, anul VI, nr. 2-3(17-18),
mai-septembrie 2014, Târgoviºte, apare în
colaborare cu Societatea Scriitorilor
Târgoviºteni, director fondator Bogdan
Didescu (Dan Gîju);
2. Convorbiri literare, anul CXLVIII, nr. 7 (223),
iulie 2014; nr. 8(224), august 2014; revistã a
Uniunea Scriitorilor din România, fondatã
de Societatea Junimea din Iaºi, la 1 martie
1867, redactor-ºef Cassian Maria Spiridon,
redactor-ºef adjunct Dan Mãnucã;
3. Familia, revistã lunarã de culturã, seria V,
anul 50 (150), nr. 6 (583), iunie 2014, Oradea,
director Ioan Moldovan, redactor-ºef
Traian ªtef;
4. Nord literar, anul XII, nr. 7-8 (134-135),
iulie-august 2014; apare sub egida
Consiliului Judeþean Maramureº, Baia
Mare, director Gheorghe Glodeanu;
5. Luceafãrul de dimineaþã, lunar de culturã
al USR, nr. 7 (1049), iulie 2014; nr. 8 (1050),
august 2014; Proiect realizat cu sprijinul
Primãriei Sectorului 2 Bucureºti, primar
Niculai Onþanu, Bucureºti, redactor-ºef
Dan Cristea, secretar general de redacþie
Horia Gârbea;
6. Oglinda literarã, revistã de culturã,
civilizaþie ºi atitudine, anul XIII, nr. 152,
august 2014, Focºani, redactor-ºef
Gheorghe Andrei Neagu;
7. Omagiu lui Eminescu, revistã editatã de
Consiliul Local al comunei Dumbrãveni, nr.
7, 2014, Suceava, redactor Mihai Chiriac;
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
Spãtarul, Antioh Cantemir – strãluciþii noºtri
înaintaºi, care au pregãtit ºi aceastã axã de
comunicare întru spirit ºi bunã înþelegere.
Pe un vechi fundament se pune un nou fun-
dament consolidator pe care creºte «Sfânta
Cetate a Europei». 60 de poeþi continu㠖
în limba lui Eminescu ºi a lui Puºkin –
dialogul intercultural european care cunoaºte
orizonturi deosebit de largi ºi binefãcãtoare
pentru valorile spirituale.”
Cu gândul ºi fapta la alte proiecte
comune, dar ºi la consolidarea celor în curs
(Editura Bibliotheca, „Litere”, dar ºi „Vocea
Basarabiei” sau „Moment poetic” unde
publicã frecvent scriitorii târgoviºteni),
„Moºtenirea Vãcãreºtilor”, „Crizantema de
Aur”, expoziþii personale sau de grup – Iulian
Filip este ºi un talentat pictor –, schimburi
de trupe teatrale între „Satyricus” ºi „Tony
Bulandra”, Iulian Filip, dupã propria-i
mãrturisire, face naveta între cele douã
capitale, „una voievodalã, alta experimentalã”.
ªi fiindcã obiºnuieºte sã-ºi încheie
microeseurile cu câteva versuri, voi repro-
duce în final „De la Roma la Târgoviºte”:
„Oriºice ruinã/ sprijin-o luminã”.
Luminã ce se desprinde din flacãra
confraternã ce arde de 17 ani între cele
douã Capitale.
8. Bucureºtiul literar ºi artistic, revistã
lunarã, anul IV, nr. 8(34), august 2014; nr.
9(35), septembrie 2014, Bucureºti, fondatori
Coman ªova – director ºi Florentin Popescu
– redactor-ºef;
9. Atitudini, anul XII, nr. 9(90), septembrie
2014; editatã de Casa de cultur㠄I.L.
Caragiale a Municipiului Ploieºti, redactor
coordonator Gelu Nicolae Ionescu;
10. Curtea de la Argeº, revistã de culturã,
anul V, nr. 9(46), septembrie 2014; Curtea
de Argeº, redactor-ºef Gheorghe Pãun;
11. Familia românã, revistã pentru
solidaritatea românilor de pretutindeni,
anul XV, nr. 2-3(53-54), iunie-septembrie
2014; Baia Mare, editori Biblioteca
Judeþean㠄Petre Dulfu” Baia Mare ºi
Asociaþia Cultural㠄Familia românã”, di-
rector fondator Constantin Mãlinaº, redac-
tor-ºef Teodor Ardelean;
12. Argeº, serie nouã, anul XIV (XLIX) nr. 9
(387), septembrie 2014, editatã de Centrul
Cultural Piteºti, sub egida Consiliului Lo-
cal, Primãriei Piteºti ºi a Uniunii Scriitorilor;
redactor-ºef, Dumitru Augustin Doman;
13. Caligraf, anul XIV, nr. 2(153), februarie
2014, Alexandria, redactor-ºef – Florea
Burtan;
14. Pro Saeculum, revistã de culturã,
literaturã ºi artã, anul XIII, nr. 5-6 (97-98),
15 iulie – 1 septembrie 2014, Focºani,
fondatori – Alexandru Deºliu, Valeriu
Anghel, director – Nina Deºliu, secretar
general de redacþie – Rodica Lãzãrescu;
109
 FIRIDE BASARABENE

Nicolae Scurtu

NOI COMPLETÃRI LA BIBLIOGRAFIA

LUI PAUL GORE
Biografia istoricului ºi prozatorului Paul
Gore (n. 27 iulie 1875, Chiºinãu – m. 8
decembrie 1927, Chiºinãu) se impune a fi
cercetatã cu mai multã atenþie spre a-i
recompune ºi restitui profilul complex al
acestui ultim cavaler al Basarabiei. Instruit
temeinic la universitatea din Sankt-Peters-
burg, cunoscând, în profunzime, istoria,
geografia ºi literatura din Basarabia,
precum ºi formele de civilizaþie ºi culturã
din aceste þinuturi româneºti, Paul Gore este
autorul unor contribuþii fundamentale
privitoare la populaþia ºi administraþia
acestei minunate teritorii româneºti.
Apelând, întotdeauna, la izvoare primare
autentice, cercetând cu minuþiozitate sursele
oficiale, pe care le furniza cancelaria
imperialã, precum ºi alte documente ºi
mãrturii, Paul Gore s-a impus ca un spe-
cialist incontestabil al drepturilor românilor
ce trãiau ºi creau în Basarabia. Graþie
excelentei sale pregãtiri profesionale a fost
ales ºi numit în cele mai însemnate
demnitãþi oficiale din Basarabia. Una dintre
ele este ºi aceea de preºedinte al Comisiei
Arhivelor Statului, unde, cu autoritatea sa
binecunoscutã, propune ºi realizeazã o
inventariere ºi clasificare a tuturor
materialelor existente în arhivele din
Chiºinãu. Epistolele ce se transcriu aici,
inedite pânã în acest moment, sunt trimise
istoricului ºi numismatului Constantin Moisil
(1876–1958) care în rãstimpul 1923–1938,
a fost director general al Arhivelor Statului
din România. În aceste epistole, deloc
convenþionale, Paul Gore întreprinde o
analizã obiectivã a arhivelor din Basarabia,
demonstrând, fãrã echivoc, starea în care
se gãseau preþioasele hrisoave ale celei
mai frumoase ºi mai contestate provincii
româneºti. Intervenþia sa pe lângã noul di-
rector general al Arhivelor Statului,
Constantin Moisil, se constituie, de fapt,
într-un alarmant strigãt de salvare a
acestei comori privitoare la existenþa,
dintotdeauna, a Basarabiei în graniþele
României Mari. Intelectual autentic,
pasionat de istorie ºi de ºtiinþele auxiliare
ale ei, ºi preþuitor al valorilor morale,
intelectuale ºi culturale din aceste þinuturi
aºa de urgisite, Paul Gore a rãmas o
figurã emblematicã a cãrturarului care se
identificã, permanent, cu asprele ºi
divergentele probleme ale cetãþii.

*
Chiºinãu, 25 noiembrie [1]923
Str[ada] Unirii, nr. 37
Mult stimate domnule Moisil,

Scrisoarea domniei voastre din 22 noiembrie am primit-o astãzi ºi vã mulþumesc

pentru atenþiunea d[umnea]v[oastrã].
În ceea ce priveºte Comisiunea Arhivelor Statului, cu durere trebuie sã vã spun cã
ea nu mai existã de facto1 mai mult de un an.
Am atras de multe ori atenþiunea predecesorului domniei voastre, mult regretatului,
amicului meu, d[omnului] prof[esor] D. Onciul 2, asupra situaþiei anormale, în care se
gãsea aceastã comisiune graþie lipsei unui regulament clar ºi precis asupra atribuþiunilor
ºi funcþiunilor ei.
Domnul Onciul îmi fãgãduise de a se interesa mai de aproape de aceastã chestie
dar, fiind bolnav, n-a putut sã realizeze aceastã dorinþã.
D[omnu]l Ciobanu 3 mi-a spus cã mi-aþi trimis o adresã oficialã, n-am primit-o, tot
aºa cum nu primesc nici o corespondenþã privitoare la Arhivele Statului din Chiºinãu.
Aproape cu un an în urmã am invitat la mine pe d[om]nii membri ai comisiunii
arhivelor cu care am hotãrât sã alcãtuim proiectul regulamentului comisiunii ºi sã-l
expunem domnului director general al Arhivelor.
110 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
 Lucrarea aceasta a fost fãcutã de d[omnu]l V. Erbiceanu ºi de mine ºi aprobatã de
toþi membrii comisiunii.
Boala grea ºi moartea d[omnu]lui prof[esor] Onciul m-a împiedicat sã-i trimit
proiectul regulamentului comisiunii, iar pe urmã, perioada lipsei de director general al
Arhivelor Statului, numit în mod definitiv, nu-mi dãdea mie posibilitatea sã înaintez
regulamentul, împreunã cu adresa, unei persoane competente pentru rezolvarea chestiei.
Acum, mulþumitã numirii domniei voastre, am sã le înaintez domniei voastre.
Pãrerea mea este cã sau comisiunea trebuie sã lucreze aºa cum dicteazã nevoia ºi
bunul simþ sau trebuie sã fie imediat desfiinþatã.
Când în anul 1918 eu, fost preºedinte al comisiunii vechi a Arhivelor din Basarabia
am fost numit, dupã propunerea d[omnu]lui prof[esor] D. Onciul, preºedintele
Comisiunii Arhivelor Statului din Basarabia, am fost sigur, dupã multe convorbiri cu
d[omnu]l prof[esor] Onciul, care a venit la mine în Chiºinãu, cã sunt ºi director al
Arhivelor ºi, în calitatea aceasta, am luat diferite mãsuri pentru pãstrarea ºi clasificarea
materialului arhivar, însã, pe urmã, situaþia s-a schimbat ºi nici nu mã mai duceam la
Arhive, unde conducea tot d[omnu]l Boga 4, arhivar, care, în acelaºi timp a fost numit
ºi secretarul comisiunii.
Însã d[omnu]l Boga înþelegea rolul lui în aºa fel cã nici eu, nici d[om]nii membri ai
comisiunii nu puteam sã ne folosim, în scopuri pur ºtiinþifice, de materialul arhivar.
Dupã dispoziþia ministerului eu primeam leafã lunarã circa 800 lei, iar membrii
comisiunii jetoane; având în vedere imposibilitatea de a lucra, am renunþat la aceste
indemnizãri.
Toatã corespondenþa oficialã cu direcþia generalã ºi cu ministerul se fãcea nu prin
mine, ci prin d[omnu]l Boga.
Numai în primãvara anului curent, când prefectul jud[eþului] Chiºinãu, d[omnu]l
Þanþu, cãlcând toate drepturile instituþiei ºi toate uzanþele obiºnuite, a vrut sã evacueze
Arhivele ºi sã le arunce, cu jandarmi, afarã, d[omnu]l Boga s-a adresa mie, cerând
ajutor.
Am fãcut atunci tot ce-am putut ºi, neavând sprijinul aºteptat ºi legal de la centru,
am salvat Arhivele graþie numai unei intervenþii energice din partea d[omnu]lui general
Popovici, comandant militar al Basarabiei de atunci.
Încât priveºte propunerea domniei voastre, mãgulitoare pentru mine, de a colabora
la Revista Arhivelor, o primesc cu plãcere ºi am sã vã trimit lucrarea mea, din 1918, –
Arhivele5.
Primiþi, vã rog, încredinþarea deosebitei mele consideraþiuni,

Paul Gore
[P.S.]
Cu toate mãsurile luate, în ultimul timp, de guvernul actual pentru a micºora efectivul
armatei în Basarabia ºi a distruge o singurã autoritate realã, care existã aici.
Comandamentul militar, sub motiv cã bolºevicii sunt vlahi ºi sub pretext cã ei vor sã
încheie pace, eu, care cunosc situaþia adevãratã mai bine decât Olimpul bucureºtean,
cred de datoria mea sã vã spun ceea ce spuneam ºi d[omnu]lui prof[esor] Onciul: toate
dosarele mai importante pentru istoria noastrã naþionalã trebuie sã fie scoase fãrã nici
o întârziere din Arhivele din Basarabia ºi trimise la Iaºi în Arhiva Statului de acolo.
Iaºii, ca veche capitalã a Moldovei, meritã sã aibã ºi Arhiva Istoricã Centralã
Moldoveneascã.
Dacã nu facem aceasta, într-o noapte putem sã pierdem întreg materialul arhivar,
aºa de preþios.

*
Chiºinãu, 7 iunie 1924
Mult stimate domnule Moisil,

Am primit amabila d[umnea]v[oastrã] invitaþiune. D[om]nii Ciobanu ºi Frãþiman 6

nu se considerã ca membri ai Comisiunii Arhivelor Statului. Asemenea ºi eu.
(continuare la pagina xx)

Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014 111

 IN MEMORIAM
VICTOR STEROM
Duminicã 10 August 2014, a încetat
din viaþã scriitorul Victor STEROM, pe
numele sãu real Ion Vergu DUMITRESCU.
Dicþionarul Bio-Bibliografic „Personalitãþi
Prahovene” apãrut în 2003, sub redacþia
grupului de profesori Marian Chirulescu,
Paul D. Popescu, Gabriel Stoian, Mihai
Apostol ºi Maria Necula, editura Premier,
consemneazã astfel viaþa ºi opera ilustrului
scriitor în paginile 355 ºi 356:
„STEROM, Victor (Ion Vergu
DUMITRESCU) (n. 14 02.
1937. Mizil), poet. Studii,
Liceul Mihai Viteazul Ploieºti
(1964). Activitate. Tehnician
petrochimist la Combinatele
petrochimice Brazi ºi Teleajen
Ploieºti. Debuteazã în 1965 în
revista FAMILIA. Membru al
cenaclurilor literare „I. L.
Caragiale” ºi Casa Armatei
Ploieºti, la ultimul fiind ºi
conducãtor. Îndrumãtor al
tinerelor talente literare locale, prefaþator
sau prezentator de volume. Publicã frecvent
în presa literarã centralã ºi în presa localã.
Cuprins în toate antologiile literare pe plan
local („Torþe, torþe, torþe!”, „Condeie
prahovene”, „Pãmânt al bucuriei”, „Sub
flamura cetãþii” etc). Laureat al unor
concursuri de creaþie organizate pe plan
judeþean. În prezent director al editurii
Universul Cãrþii Ploieºti ºi al revistelor
SINTEZE ºi Sinteze Literare (Ploieºti),
reviste de culturã prahoveanã cu o mare
duratã de apariþie ºi putere de lansare a noi
talente literare. Membru în comitetul de
conducere al Uniunii Scriitorilor – Filiala
Braºov, membru al Uniunii Scriitorilor.
Redactor-asociat la editura „Calende”
(Piteºti) ºi la revistele „Sburãtorul” (Oneºti)
ºi „Minerva” (Bistriþa). Preºedinte al
Cenaclului literar „Grupul de la Ploieºti”,
înfiinþat în februarie 1991, cu prezenþe în
toatã presa literarã româneascã. Opera. „În
112 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Serghie Bucur
iarnã cu fluturi albaºtri” (1974), „Rouã”
(1980), „Durata” (1981), „Semn de clipã”
(1987), „Pauza dintre crime” (1990),
„Umbre pe falez㔠(1991), „Interior”
(1991), „Labirintul alb” (1992),
„Nemãrginire” (1992), „Poeme fãrã timp”
(1994), „Roata durerii” (1995), „Borne”
(Ploieºti, 1996), „Fumul” (Ploieºti, 1997)
„L’Ombre parlante” (Ploieºti, 1997),
„Naufragiul” (Ploieºti,
2001)”.
Ceremonia funerarã a
avut loc în ziua de marþi, 12
august, în biserica „Sfinþii
Atanasie ºi Chiril”, în
prezenþa soþiei scriitorului,
Doamna ªtefania Dumi-
trescu ºi a rudelor apropiate,
a multora dintre cunoscuþi,
vecini ºi prieteni, precum ºi
a câtorva dintre membri
Grupului de la Ploieºti,
membri ai Uniunii
Scriitorilor din România, printre care: Ioan
Vintilã Fintiº, Emanoil Toma, Corneliu
Sântioan Cubleºan, Niculae Stanciu, Filip
Kollo, Dan Drãguº ºi Sorin Vânãtoru.
Personalitatea scriitorului Victor Sterom a
fost evocatã de semnatarul acestor rânduri,
de Emanoil Toma ºi de Niculae Stanciu.
Mesajele a doi dintre poeþii lansaþi de Victor
Sterom, în anii Grupului de la Ploieºti,
evocã emoþionant spiritul poetic steromian,
personalitatea marelui întemeitor de
cenacluri literare ºi de reviste de culturã.
Romanicera, poeta ºi publicista Ana Hâncu:
„Victor Sterom sau Ioan Vergu
Dumitrescu, aºa cum l-au cunoscut
majoritatea dintre noi, ºi-a încredinþat
spiritul nemuririi! Iniþiatorul ºi conducãtorul
Grupului de la Ploieºti, poet, eseist, critic,
un OM de o modestie rarã în mãreþia valorii
sale, generos, altruist, neobosit cititor ºi
critic al confraþilor de breaslã, a încetat sã
mai lupte cu suferinþa trupeascã ºi a plecat
dintre noi. Cei care l-au apreciat ca scriitor
ºi prieten, ca sfetnic sau critic, îl vor regãsi
printre stelele ascunse de lume, dar
existând în galaxia celor aleºi sã dãinuiascã
prin nume care nu se pot uita sau ºterge
din atâtea rânduri cu migalã publicate în
cãrþile ºi revistele de culturã, în inima celor
care au ºtiut sã îl citeascã printre cuvinte,
cu sufletul ºi sensibilitatea. Victore,
primeºte regretele noastre, al meu personal,
pentru cã în plinã forþã creatoare ai scãpat
condeiul din mânã ºi ai încetat sã mai
trãieºti. Locul tãu va fi mereu în amintirea
ºi preþuirea mea. Pace sufletului ºi
trupului, sã îþi de Dumnezeu”. Poetul Dan
Drãguº: „Victor Sterom a fost înzestrat
cu statornicia ºi robusteþea unei peºteri
iluminate de „seri care nu apun niciodatã”.
ªi-a compus compus personalitatea
dintr-un summum de autoportrete. Le-a
înrãmat în „bucãþi de frig”, în rãstimpul
unui sfert de secol de fertilã activitate
poeticã, literarã. Primul autoportret,
Victor Sterom ºi l-a profilat „Într-o iarnã
cu fluturi albaºtrii”. A înþeles viaþa ºi
arderea fluturilor pe lampa poeziei, fãrã de
care nimic nu eºti dacã nu scrii... A fost
„rãnit” de unii ºi de alþii, poetul însã ºi-a
durat continuu alte ºi alte portrete literare.
În simfonia lor, poetul a picurat pe „ochii
hârtiei” „margini de cer mirosind a fragi”
sau „tãceri adunate în pumni din vraiºtea
vãzduhului”. În labirintul portretelor sale,
Victor Sterom a pus semn umbrei din clipã.
A pus semn pauzei dintre umbrã ºi
nemãrginire. Pe fiecare silabã din cele peste
douãzeci ºi cinci de volume de poezie
publicate, tot atâtea autoportrete, Sterom
a pus boabe de nisip curgãtoare „între
fioroasele fãlci de tigru” ale poeziei „Între
iarbã ºi cer”. Autoportretele literare ºi
portretele din viaþa lui Victor Sterom au
fost ºi rãmân un punct de sprijin. „Sã nu
cãdem / Necunoscuþi de pe pãmânt!”.
Adio, Maestre!”
La sfârºitul evocãrilor persoanlitãþii
scriitorului, fondatorului de cenacluri ºi
de reviste de literaturã Victor Sterom,
sicriul cu trupul neînsufleþit al acestuia a
fost scos din sfânta bisericã ºi purtat cãtre
auto-dric, de cãtre colegii sãi de litere
Emanoil Toma, Sorin Vânãtoru, Filip
Kollo ºi Corneliu Sântioan Cubleºan.
Cortegiul funerar l-au condus pe ultimul
drum pânã la cimitiriul Mihai Bravu, unde
îºi va dormi somnul de veci.

(urmare de la pagina xx)

Noi completãri la bibliografia lui Paul Gore

Aceastã instituþiune, precum ºtiþi bine din adresa noastrã trimisã d[umnea]v[oastrã],
mai mult decât cinci luni în urmã, ºi rãmasã fãrã nici un rãspuns, nu mai existã.
Nu pot sã figurez, fireºte, în calitate de preºedinte al unei instituþiuni inexistente.
Ne pare foarte rãu cã planurile, pe care le-am avut noi pentru ameliorarea stãrii
arhivelor din Chiºinãu ºi din Basarabia ºi pentru cercetarea ºi publicarea documentelor,
n-au putut fi realizate, însã nimeni nu poate sã ne reproºeze aceasta.
Încã o datã repet ceea ce spusesem domnului profesor D. Onciul – având în vedere
situaþia ce s-a creat pentru Basarabia ºi în Basarabia ºi care nu se îmbunãtãþeºte ci,
dimpotrivã, se înrãutãþeºte din zi în zi, nu este locul pãstrãrii documentelor vechi ºi
importante la Chiºinãu.
Toate aceste documente trebuie sã fie transportate imediat, fãrã nici o întârziere, la Iaºi.
Îmi pare rãu cã articolul meu din Arhivã a apãrut cu multe greºeli de tipar ºi fãrã
datã 1918.
Primiþi, vã rog, încredinþarea deosebitei mele stime,

Paul Gore

Note
Originalele acestor epistole, necunoscute pânã acum, se aflã în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu
din Bucureºti.
1. De fapt, opusã unei situaþii de iure.
2. Dimitrie Onciul (1856–1923), istoric, profesor universitar, membru al Academiei Române. Director al
Arhivelor Statului din România (1900–1923).
3. ªtefan Ciobanu (1883–1950), istoric literar, profesor universitar ºi membru al Academiei Române. A
îndeplinit unele funcþii administrative în Chiºinãu.
4. Leon T. Boga (1886–1974), istoric, director al Arhivelor Statului din Chiºinãu. A publicat douãzeci de
volume de documente basarabene.
5. Paul Gore – Arhivele în Revista Arhivelor, Volumul 1, nr. 1-3, 1924-1926, p. 8-20.
6. Iustin ªt. Frãþiman (1870–1927), istoric, profesor ºi membru al Academiei Române.

Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014 113

 Societatea Scriitorilor Târgoviºteni
SOCIETATEA SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI
LA ZILELE ORAªULUI TÂRGOVIªTE
5-7 septembrie 2014
Sãrbãtorile ocazionate de Zilele
Oraºului Târgoviºte au cuprins ºi Salonul
Editorial „Ion Heliade Rãdulescu” aflat la
ediþia a XIII-a, în organizarea Consiliului
Judeþean Dâmboviþa ºi a Bibliotecii
Judeþene „Ion Heliade Rãdulescu”
Dâmboviþa. Prima ediþie – 2002 – l-a avut
drept iniþiator/ctitor pe cunoscutul scriitor
ºi om de culturã Victor Petrescu
(bibliolog, istoric ºi critic literar, jurnalist)
pe atunci director al acestei instituþii
culturale. Cei care au venit dupã el au
continuat iniþiativa lui Victor Petrescu.
Pentru a doua ediþie, directoarea Bibliotecii
Judeþene, prof. univ. dr. Agnes Erich, a
ales ca loc de desfãºurare scuarul din faþa
Primãriei Municipiului Târgoviºte,
editurile participante expunându-ºi cãrþile
pe standuri amenajate în corturi.
Au participat editurile ºi instituþiile
editoare: ALL, Arhiepiscopia Târgoviºtei,
Bibliotheca, CECCAR, Cetatea de Scaun,
Curtea Veche Publishing, Diana Press,
Dinasty Books Proeditura ºi Tipografie,
Eikon, Niculescu, Okian, Singur, ªtef,
Tritonic, Univers Enciclopedic, Vivaldi,
Corint, RAO, Saeculum I.O., Byton Mu-
sic, Centrul Judeþean de Culturã Dâmboviþa,
Complexul Naþional Muzeal „Curtea
Domneasc㔠Târgoviºte, Societatea
114 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Astronomicã Românã de Meteori (SARM).
Târgoviºtenii, vizitând standurile, s-au
bucurat de varietatea ofertelor, precum ºi
de reducerile de preþuri care au fãcut ºi
mai tentante cãrþile etalate.
Ca la fiecare ediþie, scriitori (istorici,
critici literari, poeþi ºi prozatori), membri
ai Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni ºi-au
lansat cãrþile apãrute în anul 2014 la standul
Editurii Bibliotheca: Tiparul epocii
brâncoveneºti, (Agnes Erich, Victor
Petrescu); Conacul (roman de Kotzbacher
Erich), Rapsodia naturii (poem de Florea
Turiac), Singur în turn (versuri, antologie
de Ion Iancu Vale), 11 esenþe pentru T
(versuri de Vali Niþu), Destine furate (ro-
man de George D. Piteº); Diplomat în
uniforma în focul rãzboiului din umbra
(memorialisticã de Victor Negulescu) ºi
Vladimir Streinu – Studii ºi articole despre
Mihai Eminescu (ediþie îngrijitã de Ileana
Iordache Streinu ºi Barbu Cioculescu).
Despre cãrþi ºi autori au vorbit preot
consilier Marian Puiescu, scriitorii George
Coandã, Mihai Stan, Victor Petrescu, Corin
Bianu, Ion Mãrculescu º.a. La editura Eikon,
un alt scriitor membru al SST, Dumitru
Ungureanu, ºi-a lansat volumul Poetica
femeilor voluminoase. (Observator)
 8 septembrie 2014 academicianul Mihai Cimpoi este
În ºedinþa solemnã a Consiliului Local preºedintele juriului celui mai longeviv fes-
Municipal Târgoviºte, ocazionatã de tival de literaturã din þarã, „Moºtenirea
sãrbãtorirea Zilelor Oraºului Târgoviºte, în Vãcãreºtilor”. În final Mihai Cimpoi a
Sala Florentintã a Primãriei, într-un adevãrat mulþumit pentru distincþie, accentuând
ceremonial, s-a acordat titlul de cetãþean de ideea legãturilor culturale confraterne
onoare academicianului Mihai Cimpoi. Au dintre Târgoviºte ºi Chiºinãu. (Observator)
fost prezenþi ÎPS dr. Nifon Mihãiþã
Arhiepiscop ºi Mitropolit al Târgoviºtei, ing.
Victor Sanda (prefectul judeþului Dâmboviþa),
prof. Adrian Þuþuianu (preºedintele
Consiliului Judeþean), prof. drd. Ciprian
Prisãcaru (primarul interimar al Târgoviºtei),
prof. Honorius Moþoc (consilier local) care,
în luãrile lor de cuvânt, au motivat hotãrârea
de a acorda titlul de Cetãþean de Onoare al
oraºului Târgoviºte academicianului Mihai
Cimpoi, prin implicarea acestuia în viaþa
culturalã a oraºului, fiind autorul a nu mai
puþin de 8 cãrþi despre scriitori târgoviºteni:
Prometeu ºi Pandora. Eseuri despre Ion
Heliade Rãdulescu. Itinerar critic
dâmboviþeano-basarabean (2006); Ion
Heliade Rãdulescu: panhymniul Fiinþei
(2008); Grigore Alexandrescu: „însuflarea”
fiinþãrii (2009); Vasile Cârlova: poetul
„sufletului mâhnit” (2010); Ioan Alexandru
Brãtescu-Voineºti: prefacerea firii (2011);
Ion Ghica: amintirea ca existenþã (2012);
Esenþa temeiului. Istoria literaturii române
premoderne la Târgoviºte. Eseuri 8 septembrie 2014
monografice: Poeþii Vãcãreºti (Ienãchiþã, În prezenþa aproape a tuturor celor
Alecu, Nicolae, Iancu), Ion Heliade aflaþi în Sala Florentinã a Primãriei
Rãdulescu, Grigore Alexandrescu, Vasile Târgoviºte la decernarea titlului de Cetãþean
Cârlova, Ion Ghica, Ioan Alexandru de Onoare, a fost redezvelit bustul
Brãtescu-Voineºti (2013) ºi Anatomia scriitorului târgoviºtean Grigore
fiinþei. ªcoala literarã ºi artisticã de la Alexandrescu, recondiþionat dupã ce a fost
Târgoviºte (2014), toate apãrute la Editura vandalizat. Este de menþionat faptul cã
Bibliotheca, câteva cu sprijinul Primãriei sau recondiþionarea bustului scriitorului s-a
al Consiliului Judeþean. A fost menþionat realizat ºi prin contribuþia financiarã a
ºi faptul cã, de aproape un deceniu, Clubului Rotary. (Observator)

9 septembrie 2014
La iniþiativa primarului interimar prof. drd.
Ciprian Prisãcaru ºi cu aprobarea Consiliului Local
Municipal Târgoviºte s-a tipãrit ediþia a III-a – ne
varietur – a lucrãrii ºtiinþifice „Istoria Târgoviºtei.
Cronologie enciclopedicã. Din preistorie pânã în
primele douã decenii ale celui de-al treilea mileniu
dupã Hristos / era noastrã”, autor dr. GEORGE
COANDÃ, Membru al Academiei Americano-
Române de Arte ºi ªtiinþe din Statele Unite ale
Americii, apãrutã la Editura Bibliotheca. Lansarea
volumului (un op în format 210/297 mm, 904 pagini
din care 70 color cu imagini ale arealului târgoviºtean,
derulate cronologic din preistorie pânã în prezentul
anul 2014) a avut loc în Sala Florentinã a Primãriei
Târgoviºte în prezenþa unor invitaþi de marcã

Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014 115

 acad. Mihai Cimpoi, de autor ºi de editorul
ºi lectorul de carte, prof. Mihai Stan.
Despre importanþa evenimentului au vorbit
reprezentanþi ai vieþii publice administra-
tive ºi politice a oraºului: primarul
interimar, prof. drd. Ciprian Prisãcaru;
viceprimarul Cristian Stan; profesorul
Honorius Moþoc, consilier municipal;
preot consilier Marian Puiescu. În final
autorul a oferit autografe. (Observator)
aparþinând culturii ºi vieþii publice
târgoviºtene. Istoria conceputã de
profesorul George Coand㠖 o prezentare
cronologicã obiectiv㠖 a avut drept
referenþi ºtiinþifici pe academician Rãzvan
Theodorescu, academician Mihai Cimpoi,
prof. univ. dr. Vasile S. Cucu ºi prof. univ.
dr. Ion Calafeteanu. Cartea a fost
prezentatã publicului târgoviºtean de cãtre

9 septembrie 2014
Pentru prima datã, în cadrul Zilelor
Oraºului Târgoviºte (5-10 septembrie
2014) alãturi de Salonul Editorial „Ion
Heliade Rãdulescu” s-a desfãºurat
Simpozionul Naþional intitulat „ªcoala
prozatorilor târgoviºteni. Receptarea
criticã”. Este de remarcat faptul cã
Primãria municipiului Târgoviºte prin
primarul interimar prof. Ciprian Prisãcaru,
viceprimarul jr. Cristian Stan, dar ºi
Consiliul Local Municipal în integralitate
s-au numãrat printre organizatori alãturi de au citit interpretând cu aplomb fragmente
Biblioteca Judeþean㠄Ion Heliade din volumul „Ingeniosul bine temperat –
Rãdulescu” Dâmboviþa, Societatea Bibliografia generalã”, de Mircea Horia
Scriitorilor Târgoviºteni, Teatrul Munici- Simionescu, culegând aplauzele asistenþei.
pal „Tony Bulandra” ºi Editura Bibliotheca. A fost lansat volumul „ªcoala prozatorilor
Au prezentat comunicãri ºtiinþifice târgoviºteni” cuprinzând în partea I
cunoscuþi istorici ºi critici literari: Mihai „Receptarea criticã a operei lui Mircea
Cimpoi – ªcolile literare – spiritus flat Horia Simionescu” iar în partea a doua –
(spiritul înnoitor); Eugen Negrici – „Mircea Horia Simionescu ºi scriitorii
Expansiunea cliºeului; Nicolae Oprea – dâmboviþeni” – evocãri ale personalitãþii
Mircea Horia Simionescu – proza din marelui scriitor semnate de Mihai Stan, Ion
afara tetralogiei; Liviu Grãsoiu – Poezia Iancu Vale, Lucian Penescu, Dan Gîju,
lui Mircea Horia Simionescu; Vasile George Coandã, Ion Mãrculescu, Corin
Bahnaru – Lexicul romanului „Asediul Bianu, George Toma Veseliu, Daniela-
locului comun” de Mircea Horia Olguþa Iordache, Gloria Gabriela Radu,
Simionescu; Petre Gheorghe Bârlea – Emil Stãnescu, Victor Petrescu ºi
Retorica, antiretorica ºi metaretorica în Constantin Voicu. Cu acelaºi prilej, a fost
proza lui M.H. Simionescu; Gabriela prezentat volumul Anatomia fiinþei. ªcoala
Gheorghiºor – Tehnici de creaþie muzicalã literarã ºi artisticã de la Târgoviºte, având
în „Dicþionar onomastic”; Ana Dobre –
Mircea Horia Simionescu – uverturã la
experimentul postmodern; Florentin
Popescu – Autoreferenþialitate,
biografism ºi ficþiune în proza lui M.H.
Simionescu; Aurel Maria Baros –
Kratofanii literare. Într-un antract, doi
talentaþi actori ai Teatrului Municipal „Tony
Bulandra” – Puiu Jipa ºi Delia Lazãr –

116 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

autor pe academicianul Mihai Cimpoi,
apãrut, de asemenea, la Editura Bibliotheca;
câþiva dintre cei prezenþi au primit
autografe din partea autorul. La Biblioteca
Judeþeanã, gazdã a evenimentului, a fost
vernisatã o ineditã expoziþie de fotografii
„ªcoala prozatorilor târgoviºteni” din
arhiva Editurii Bibliotheca care în final a
donat exponatele Bibliotecii Judeþene.
Participanþii la simpozion au fost prezenþi
la un moment solemn: dezvelirea unei plãci
comemorative în prezenþa primarului
interimar, prof. drd. Ciprian Prisãcaru ºi a
unor reprezentanþi ai Arhiepiscopiei
Târgoviºte, preot consilier Marian Puiescu
ºi preot protopop Cristian Oancea, pe care
se putea citi: „În acest loc ºi-a petrecut
copilãria ºi adolescenþa marele scriitor
Mircea Horia Simionescu, unul dintre
întemeietorii ªcolii de la Târgoviºte. 23
ianuarie 1918 – 18 mai 2011”. Au fost
prezente la ceremonie Nana Simionescu,
fiica, ºi Dorina Simionescu, soþia
scriitorului, care a evocat impresionant
personalitatea marelui scriitor. Remarcabil
este faptul cã susþinerea financiarã pentru
Simpozion a venit generos din partea
Consiliul Local Municipal ºi a Primãriei
Municipiului Târgoviºte. (Observator)

Cãrþi primite la redacþie

1. George Coandã, Istoria Târgoviºtei.
Cronologie enciclopedicã, Editura
Bibliotheca, Târgoviºte, 2014, 904 pag.
2. Mihai Cimpoi, Anatomia fiinþei. Anatomia
fiinþei. ªcoala literarã ºi artisticã de la
Târgoviºte, Editura Bibliotheca,
Târgoviºte, 2014, 222 pag.
3. Liviu Comºia, 365 de zile sau Întâlnirile ºi
revelaþiile Mariei Magdalena, Editura
Tipoalex, Alexandria, 2014, 176 pag.
4. ªtefan Mitroi, Sã locuieºti într-un lãtrat
de câine, Editura Tracus Arte, Bucureºti,
2014, 116 pag.
5. Iulian Moreanu, Nãvala norilor, Editura
Bibliotheca, Târgoviºte, 2014, 262 pag.
6. Cornel Basarabescu, Timpul trece numai
pe trecere de pietoni, [versuri], Editura
Artemis, Bucureºti, 2014, 84 pag.
7. Cornel Basarabescu, De la Casterbridge
la Siliºtea-Gumeºti. Ipostaze ale
primarilor ca personaje literare, Editura
Semne, Bucureºti, 2014, 122 pag.
8. Frosa Florea Budescu, Lecturi grãbite,
[versuri], Editura Bibliotheca, Târgoviºte,
2014, 116 pag.
9. Carmen Georgeta Popescu, Viaþa ca un joc,
[versuri], Editura Zip, Bucureºti, 2014, 198pag.
10. Dumitru Copilu-Copillin, Eminescu în
circuitul universal. Traducerea ºi ecoul
operei în 77 de limbi din peste 250 de þãri,
Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2014, 150 pag.
11. Daniel Dãian, Cuvânt înainte de toate,
[versuri], Editura Singur, Târgoviºte, 2014,
84 pag.
12. Mihai Eminescu, Passe le temps, vienne
le temps. 125 poèmes, versiune în francezã
de Paula Romanescu, [versuri], Editura
Tipo Moldova, Iaºi, 2014, 228 pag.
13. Petru Ursache, Etnofrumosul sau Cazul
Mãrie, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014,
260 pag.
14. Petru Ursache, Etnoestetica sau Mic
tratat de esteticã a artelor oralitãþii,
Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014, 290 pag.
15. Petre Teodorescu, Simþiri desuere,
[versuri], Editura Bibliotheca, Târgoviºte,
2014, 116 pag.
16. Victor Crãciun, Constantin Brâncoveanu
– ultimul domnitor Basarab. La 300 de
ani de la martirizare, Chiºinãu, 2014, 100
pag. + 16 pag color.
17. Florian Copcea, Scriitori români din
Serbia, Editura MJM, Craiova, 2014, 148 pag.
18. Victor Petrescu, Agnes Erich, Tiparul
epocii brâncoveneºti, Editura Bibliotheca,
Târgoviºte, 2014, 262 pag.
19. Nicolae Georgescu, Boala ºi moartea lui
Eminescu. Documente, mãrturii, ipoteze,
Casa Editorialã Floare Albastrã, Bucureºti,
2014, 214 pag.
20. Petru Râmbu, În adâncul inimii, Tipografia
Reclama, Chiºinãu, 2014, 228 pag.
21. ªcoala prozatorilor târgoviºteni.
Receptarea criticã a operei lui Mircea Horia
Simionescu. Mircea Horia Simionescu ºi
scriitorii dâmboviþeni (evocãri), volum
îngrijit de Mihai Stan, Editura Bibliotheca,
Târgoviºte, 2014, 398 pag.
22. Ion Iancu Vale, Singur în turn, [versuri],
Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2014, 256 pag.

Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014 117

 CONGRESUL MONDIAL AL EMINESCOLOGILOR
(Ediþia a III-a, Chiºinãu 3-4 septembrie 2014)
S-a desfãºurat în organizarea
Academiei de ªtiinþe a Moldovei ºi a
Institutului de Filologie al AªM, cu
participarea Institutului Cultural Român
„Mihai Eminescu”.
Miercuri 3 septembrie, în Sala azurie
a Academiei de ªtiinþe a Moldovei din
Bulevardul ªtefan cel Mare ºi Sfânt nr. 1,
în prezenþa participanþilor – mai numeroºi
decât la ediþiile anterioare – au rostit
alocuþiuni de deschidere acad. Gheorghe
Duca, preºedinte al Academiei de ªtiinþe a
Moldovei, un consilier reprezentant al
preºedintelui Republicii Moldova, Nicolae
Timofti, ºi acad. Valeriu Matei, director al
ICR „Mihai Eminescu” Chiºinãu. Au urmat
lucrãrile de cuvânt în plen: acad. Eugen
Simion (România), prof. Giuseppe Manitta
(Italia), acad. Vasile Tãrâþeanu (Ucraina),
prof. Su Yan (China), Ali Narçin (Turcia),
prof. Mihai Stan (România). La standul
Editurii Bibliotheca au fost lansate volumele
apãrute la aceastã editurã: Eminescu ºi
gândirea indianã (Zricha Waswani), Mihai
Eminescu universal. Receptarea operei
sale în publicaþii editate în 77 de limbi
(prof. Dumitru Copilu-Copillin), Vladimir
Streinu. Studii ºi articole despre Mihai
Eminescu (ediþie îngrijitã de Ileana
Iordache Streinu ºi Barbu Cioculescu) ºi
Anatomia fiinþei. ªcoala literarã ºi
artisticã de la Târgoviºte (Mihai Cimpoi).
4 septembrie, la Centul Academic
Internaþional Eminescu din bd. Dacia nr.
20 au fost prezentate comunicãri ºi luãri
de cuvânt de cãtre participanþii la
Congresul Mondial al Eminescologilor,
printre aceºtia numãrându-se ºi scriitori din
Târgoviºte, membri ai Societãþii Scriitorilor
Târgoviºteni. Comunicãrile acestora –
Douã cazuri de clarviziune paranormalã
la Eminescu (Corin Bianu), Eminescu – un
genial hermeneut al istoriei (George
118 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Coandã), Eminescu universal. Receptarea
operei în 77 de limbi. Predicþii adeverite
(Dumitru Copilu-Copillin), Portretele lui
Eminescu – Comentarii (Ion Mãrculescu),
Eminescu ºi gândirea indianã (Mihai Stan)
– au fost primite cu viu interes de cãtre
participanþi. Editura Bibliotheca a donat
cãrþile expuse la standul organizat cu
aceastã ocazie Bibliotecii Institutului de
Filologie al Academiei de ªtiinþe a
Moldovei, reprezentat de dr. hab. Vasile
Bahnaru. De asemenea, au fost donate 80
de exemplare din lucrarea Cronologia
lumii literare româneºti (Marin Neagu)
Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” din
Chiºinãu, care, la rândul ei, le-a repartizat
celorlalte biblioteci din Chiºinãu. O
atmosferã de lucru prieteneascã, pe potriva
relaþiilor culturale dintre Societatea
Scriitorilor Târgoviºteni, Institutului de
Filologie al AªM, Asociaþia Naþionalã a
Oamenilor de Creaþie din Republica
Moldova, Biblioteca „Târgoviºte” din
Chiºinãu (înfiinþatã în urmã cu 17 ani, la
fondarea cãreia au participat scriitori
membri ai SST), Liceul de Inventicã
„Prometeu” Chiºinãu. Se cuvin mulþumiri
din partea SST Universitãþii „Valahia” din
Târgoviºte care a pus la dispoziþia delegaþiei
târgoviºtene la Congresul Mondial al
Eminescologilor un microbuz, aceºtia
plãtind, totuºi, combustibilul necesar
deplasãrii. (Observator)
 Consiliul Judeþean Dâmboviþa,
Centrul Judeþean de Culturã Dâmboviþa,
Societatea Scriitorilor Târgoviºteni,
Biblioteca Judeþean㠄I.H.Rãdulescu”.
Complexul Naþional Muzeal „Curtea Domneascã”

REGULAMENT
Festivalul-Concurs Naþional de Literatur㠄Moºtenirea Vãcãreºtilor”
Ediþia a XLVI-a, Târgoviºte, 7-8 noiembrie 2014

În organizarea Centrului Judeþean de Culturã Dâmboviþa, Societãþii Scriitorilor

Târgoviºteni, a Bibliotecii Judeþene „I.H.Rãdulescu”, Complexului Naþional Muzeal
„Curtea Domneascã”, cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din România, se desfãºoarã
Concursul Naþional de Literatur㠄Moºtenirea Vãcãreºtilor”, cu patru secþiuni de creaþie
(poezie, prozã scurtã, eseu ºi teatru scurt), ajuns anul acesta la ediþia a XLVI-a. Concursul
se adreseazã creatorilor din toatã þara, care nu au împlinit 40 de ani, indiferent dacã
sunt membri ai uniunilor de creaþie ori au volume de autor.
Concursul urmãreºte sã descopere, sã sprijine ºi sã promoveze o literaturã de certã
valoare umanist-esteticã, deschisã tuturor abordãrilor, cãutãrilor ºi inovaþiilor din
interiorul oricãror experienþe ale canonului specific românesc ori universal. Concurenþii
– care pot participa la una sau mai multe secþiuni – se vor prezenta la concurs cu un
grupaj de maxim 10 titluri pentru secþiunea de poezie, 3 proze, însumând maximum 8
pagini la secþiunea prozã scurtã, 1-2 piese de teatru scurt (inclusiv piese pentru copii),
pentru secþiunea teatru scurt. Se pot aborda teme la alegere. La secþiunea eseu (douã
lucrãri de circa 4-5 pagini), tema este „Dinastia Vãcãreºtilor ºi literatura românã
premodernã la Târgoviºte”.
Lucrãrile vor fi editate în word, cu caracter Times New Roman, corp 12, la un rând
ºi jumãtate. Acestea vor avea un motto, ce se va regãsi într-un plic închis, conþinând
un CV detaliat (numele concurentului, data naºterii, activitatea literarã, adresa ºi,
obligatoriu, numãrul de telefon), ºi vor fi trimise prin poºtã (imprimate pe hârtie ºi pe
un CD), pânã la data de 25 octombrie 2014, pe adresa: Centrul Judeþean de Culturã
Dâmboviþa, str. A. I. Cuza nr.15, cod poºtal 130007, Târgoviºte. În cazul în care,
lucrãrile vor fi trimise prin poºta electronicã (e-mail – strategiiculturale@yahoo.com),
acestea vor fi însoþite de un motto, precum ºi de un CV (datele personale solicitate mai
sus), organizatorii asigurând confidenþialitatea acestora pânã ce juriul va delibera ºi va
stabili premianþii ediþiei.
Concurenþii care au obþinut un premiu la una dintre secþiuni, în ediþiile anterioare,
se vor putea înscrie în concurs doar la o altã secþiune.
Concurenþii care nu vor trimite toate datele de identificare (în special data naºterii)
vor fi eliminaþi din concurs.
Nu vor participa la concurs lucrãrile care vor fi trimise dupã 25 octombrie 2014,
data poºtei.

N.B.
Premianþii vor fi invitaþi de cãtre organizatori în zilele 7 ºi 8 noiembrie 2014, la
Târgoviºte, la manifestãrile organizate în cadrul Festivalului-Concurs Naþional de
Literatur㠄Moºtenirea Vãcãreºtilor” – ediþia a XLVI-a, 2014.
Premiile, în numãr de 18, în valoare de circa 5000 lei, vor fi acordate concurenþilor,
în vechea Cetate de Scaun, cu ocazia festivitãþii de încheiere a concursului. De asemenea,
lucrãrile premiate vor fi publicate într-un volum editat de Centrul Judeþean de Culturã
Dâmboviþa, în colaborare cu Editura „Bibliotheca”.
Relaþii suplimentare:
Centrul Judeþean de Culturã Dâmboviþa – telefon-0245/613112; e-mail –
strategiiculturale@yahoo.com sau pe pagina www.cjcd.ro (unde vor fi publicate ºi
rezultatele finale).
Notã finalã:
Orice modificare a actualului regulament va fi notificatã în procesul-verbal de jurizare
ºi adusã la cunoºtinþa publicului de cãtre juriul naþional, alcãtuit din personalitãþi
recunoscute ale vieþii cultural-literare naþionale.

Organizatorii

Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014 119

 ISTORIA APOCRIFÃ A PICTURII
Paula Romanescu
CÂND PENTRU-NTÂIA OARÃ
O FATà I-A SPUS NU…
Era prin deceniul întâi al veacului al
ºaisprezecelea când prinþul penelului Rafael
Sanzio (1483-1520), rãspunzând comenzilor
preaînalþilor potentaþi care nu de bani duceau
lipsã ºi nici de oarece crize nu auziserã (mo-
rale poate, dar nici asta nu-i prea sigur), s-a
trezit cu o frumuºicã prinþesitã fãrã de prihanã
(ajunsã la vârsta mãritiºului (adicã sã tot fi
avut vreo cincisprezece aniºori) pentru care
pãrinþii i-au comandat celebrisimului pictor
portretul care ar fi urmat sã fie trimis
pretendentului (nevãzut, necunoscut de cea
care-i fusese menitã), portret care sã
evidenþieze întreaga splendoare a castitãþii
feciorelnice a împricinatei, deci musai sã-i fie
pe aproape unicornul – simbol al amintitului
atribut. * Pictorul avea pe atunci douãzeci ºi
doi de ani. ªedinþele de pozat se cam
prelungeau de era gata-gata sã rateze casta
copilã ceremonia nupþialã… Comanditarii
portretului ar fi trebuit sã aibã ceva mai multã
încredere în puterea fetiºcanei de a spune nu
irezistibilului artist. Sã fi fost ea sora de peste
veacuri a þãrãncuþei din Riazan de care ne-a
lãsat mãrturie «poetul cel cu satu-n glas»
cum cã, într-o searã, la portiþã, pentru întâia
datã o fatã i-a spus nu? * Cum sã ne explicãm
altfel cã portretul «Dama cu unicornul»,
pentru care a pozat frumoasa aceea de al cãrei
nume nu-l vom ºti niciodatã, avea sã fie
acoperit de pictor cu … chipul unei sfinte –
Caterina din Alexandria! * Sã fi fost autorul
Madonei Dumnezee trimis la plimbare de
mândra nobilã fecioarã ºi el, orgolios, sã o fi
condamnat la cãdere în anonimatul sinonim
cu nefiinþarea? * Misteru-nvãluie pricina. Sã-
i cãutãm dezlegare?! Mai bine sã-l lãsãm în
voalurile acelea în care tot ce-i ne-nþeles se
schimbã-n nenþelesuri ºi mai mari când
mintea… * Prin anii cincizeci ai ultimului veac
din Mileniul al Doilea, dupã mai bine de patru
secole ºi jumãtate de când adolescenta aceea
îndãrãtnicã stãtuse neºtiutã în umbra sfintei,
un june restaurator curios – Roberto Longhi
– s-a fost pornit sã râcâie sub aureola acesteia
dând la ivealã doi ochi mari, întrebãtori ºi puþin
mustrãtori: « Da’ mult þi-a mai trebuit pânã
sã ajungi la mine »! ªi-o fi imaginat «
Frumoasa de pe pânza acoperitã » cã
descoperitorul târziu trebuie sã fi fost
120 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
logodnicul acela cãruia-i fusese menitã ºi,
care, blestematul, se dovedea a fi un fluture
uºuratec care se eschivase cu mare artã de la
obligaþiile de mire fãcându-se a nu o
recunoaºte (ºi pe bunã dreptate deoarece nu
ajunsese niciodatã sã-i primeascã portretul).
Poate cã nunta plãnuitã va fi avut totuºi loc
iar mireasa va fi ajuns în realitate o matroanã
dolofanã cu o ciurdã de copii în juru-i sau va
fi murit bãtrânã-bãtrânã pe la vreo treizeci ºi
ceva de ani – vârsta la care se cam murea pe
atunci de … bãtrâneþe. * Într-un prea târziu,
lãmurindu-se cum stau lucrurile, frumoasa
descoperitã a trebuit sã admitã cumplita
realitate ºi a acceptat cu graþie onorurile cu
care i-a fost fãcutã intrarea în Galeria
Borghese celebrã prin colecþiile sale de artã
anticã ºi modernã, înfiinþatã de nepotul Papei
Paul al V-lea, cardinalul Scipione Borghese, a
cãrui dragoste de artã l-a îmboldit uneori sã
subtilizeze pãpeºte lucrãri care-i cãdeau cu
tronc – sã amintim doar de celebra «Punere
în mormânt» comandatã lui Rafael de Atalanta
Baglioni în memoria fiului sãu Grifonetto
asasinat în Perugia în urma unor intrigi pentru
putere. * În inima lui Rafael avea sã intre,
stãpânã absolutã, frumoasa Marguerita Luti
– La Fornarina al cãrei chip ne-a rãmas bine
cunoscut peste veacuri. Era fiica unui brutar
din Roma, avea prospeþime de fruct pârguit
ºi dulceaþã de pâine caldã-fierbinte, numai
bunã sã astâmpere devastatoarea foame de
iubire a pictorului pe care Vaticanul îl
acaparase potopindu-l cu comenzi ºi
nemailãsându-i timp ºi pentru tihna aceea în
stare sã miºte aºtrii din cerurile toate… *
Fornarinei i-a fãcut pictorul mai multe portrete
între care cel mai reprezentativ rãmâne cel care
se aflã astãzi la Galeria Naþionalã de Artã
Anticã de la Roma, fostul Palat Barberini
care, de-a lungul timpului a aparþinut ºi
familiilor nobiliare Torlonia, Sciarra, Chigi ºi,
a fost cumpãrat în anul 1949 de Statul italian
care i-a dat destinaþia prezentã. * Fornarina
de la Galeria Naþionalã nu pretinde cã i-ar sta
bine cu un unicorn prin preajmã. Ba
dimpotrivã! Splendoarea îi era singurul
certificat de nobleþe. * Privirea ei nu pune
întrebãri. ªtie! * Trupul ei nu are nimic de
ascuns. ªtie el ce ºtie! * Mintea ei intuieºte
cã pe raþiunea inimii îndrãgostitului Rafael
Sanzio troneazã suveranã absolutã, cã acesta
nu putea nici mãcar sã lucreze dacã n-o ºtia
pe aproape, Vaticanul vãzându-se constrâns
de raþiuni care n-aveau nici o legãturã cu
sfinþenia sã i-o aducã pictorului aproare fãrã
cârtire. Dac-ar fi sã-i dãm crezare lui Vasari
(cel cu Vieþile pictorilor), potentatul Agostino
Chigi la capela cãruia pictorul lucra pe atunci
(1513), a fost „nevoit” sã ofere gãzduire într-
una din vilele sale frumoasei Fornarina pentru
ca „angajatul” sãu sã nu mai fie mereu cu
capul departe de… sfinþii pe care comanditarul
ar fi vrut sã-i punã paznici la mausoleul
clanului familial. * ªi pentru cea dintâia oarã
în preascurta lui viaþã cu nemoarte însemnatã,
genialul artist pictor a spus unei fete Da! Pe
tine te-am aºteptat mereu, te voi iubi pânã
Anul XV, Nr. 9 (174) • septembrie 2014
la moarte ºi cu tine vreau sã-mbãtrânesc! *
Numai cã moartea, geloasã, l-a iubit cu asupra
de mãsurã ºi l-a vrut numai pentru ea. El
împlinea 37 de ani, ea, moartea, – fãrã vârstã.
* Nu, pictorul nu i-a cerut mâna Fornarinei.
I-a înconjurat însã cu un inel-brãþarã
rotundul braþului ei gol înscriindu-ºi numele
– Raphael Urbinas – în carnea metalului
galben strãlucitor ºi a nemurit-o „logodnicã
de-a pururi, soþie niciodatã”, într-o operã
nepieritoare. * Fornarina sã fi avut cam 16-17
ani. Câþi ani va mai fi trãit dupã moartea lui?
Ce importanþã prezintã micul amãnunt! *
Între Dama cu licornul, tânãra orgolioasã
care i-a dispreþuit pictorului iubirea ºi,
Fornarina, tânãra înþeleaptã care nu cunoº-
tea vorba nu, o viaþã de om îndrãgostit:
Rafael Sanzio.
121
 Revista revistelor

Din rãzboaie
Multe lucruri de citit (ca de obicei) în revista ACOLADA din Satu Mare (nr. 7-8, iulie-
august 2014). Luând-o în ordine, reþine atenþia editorialul „Se pune de-un rãzboi”, scris în
stilul incisiv care-l caracterizeazã de cãtre dl Radu Ulmeanu. Pornind de la evenimentele din
Ucraina ºi exprimând ideea cã Putin urmãreºte sã recâºtige „bucatã cu bucatã, terenul pierdut
în urma destrãmãrii Uniunii Sovietice prin comedia democratizãrii, jucatã de alcoolicul Elþin,
sucombat în alt amarnic rãzboi, purtat cu pãhãruþul de vodcã”, editorialistul ajunge la rãzboiul
nostru intern „pentru succesiunea la tronul bãsesc”, ce se vãdeºte a fi purtat „cu arme mult
mai redutabile decât cele de foc, clasice sau nucleare”, pe primele locuri aflându-se „minciuna,
calomnia, ºantajul, dosarele care încep sã fâlfâie din aripioare pe la diverse instituþii ale
statului de drept”. ªi, evident, dl Ulmeanu nu rãmâne la aceste afirmaþii de ordin general, ci
aduce în prim-plan sau, mai bine, prinde cu sarcastice bolduri în insectar ºi persoanele ce se
cred îndrituite a conduce þara: „Dacã Ponta zâmbeºte pe ecran lat în majoritatea acestora, la
fel cum o face pe la tot mai multe televiziuni, Iohannis se opinteste ºi el în sondajele mai
recente, dupã mistificarea celui intern prin care i-a luat pentru totdeauna faþa lui Crin, ce n-a
avut altã treabã decât sã-ºi creascã puiºorul de ºarpe la sân cu ceva vreme înainte, dacã e sã
ne luãm dupã insinuãrile la care s-a dedat marele abdicant. În fine, marea surprizã, pe care o
bãnuiam de altfel de la bun început, blonda platinatã care, deºi nesondatã încã în mod
special, pe sub corsete ºi sutien poartã cele mai ascuþite ºi mai lungi pumnale, pe care i le
meºtereºte însuºi marele farsor de din deal de Cotroceni.” * Imediat dupã editorial ºi, prin
natura lucrurilor, la fel de incisiv, e articolul dlui Gh. Grigurcu intitulat „Multoriginalul Luca
Piþu”, cu referire particularã la „Buchetul cajvanastratineriilor Frecvente”, Ed. Opera Magna,
2013, 342 p., ºi generalã la personalitatea acestui autor de mare originalitate, caracterizat
pertinent: „D-sa opteazã pentru ludic, id est pentru un soi de gratuitate acolo unde ne-am
obiºnuit sã domneascã reculegerea sobrã a unei incinte de tribunal. Face neaºteptate grimase,
tumbe, scoate limba aidoma unui «mãscãrici», cum a fost numit, umblã pe firul subþire al celor
mai insolite asociaþii aidoma unui funambul versat. Nu se dã în lãturi de la aluziile ºi chiar
precizãrile imediat erotice. Libertatea, nu o datã licenþioasã a discursului, pe care o cultivã,
fiind placatã pe o structurã stilisticã ce s-ar putea revendica de la un Pierre Louys, de la un
Guillaume Apollinaire, de la un Alfred Jarry ºi, mai departe, chiar de la al nostru Ion Creangã,
cercetat amãnunþit de d-sa. Jocul cuvântului e suveran. Efectul: un limbaj cu totul personal,
îngãduind o singurã analogie în literele noastre de azi, cea cu ªerban Foarþã.” * Luca Piþu
poartã ºi el un fel de rãzboi, ba chiar luptã pe douã fronturi, aº zice: unul stilistic, iar altul
„moralnicesc”, ironizând sau vituperând deopotrivã stilul pedant ºi impostura în diversele ei
ipostaze, de la cele comunistoide pânã la cele „universecuritare” sau, ca sã particularizãm, de
la alde „Cãlina Mare, Gogoneaþã, Pavel Apostol, Al. Boboc, Tudor Ghideanu, Dondroe,
Dumitru Ghiºe, Henri Wald, Ionel Hagiu, Ion Ianoºi, Moº Neculce, Mosc Herscoviciu +
Elena Puha” (care au luat locul unor valori autentice, precum „Constantin Noica, Alexandru
Dragomir, Petre Þuþea ºi, last but not least, Mihai ªora”), pânã la „Universcumetrialitatea
cuzan㔠din Dulcele Târg „atât de încãrcat de pãcate”, în care e de mirare cã un spirit
inconformist, incomod ºi polemic ca el ºi-a putut duce la sfârºit cariera didacticã. * Aº mai
semnala „Noapte de iarnã 1954”, textul memorialistic al lui C. D. Zeletin care, pornind de la
rigorile vremii ajunge la rigorile ºi mai aspre ale vremurilor, ce-l izolau pe nonagenarul poet G.
Tutoveanu la Bârlad. * ªi tot despre „noaptea de iarn㔠stalinistã îºi aminteºte, cu nostalgic
ºi amar umor, prozatorul Constantin Mateescu („Moda în vremea holerei”), exclus din UTM
cam în felul în care, un deceniu ºi ceva mai târziu, va fi scos din UTC Alex ªtefãnescu. *
Prezent ºi el în revistã, prin colecþia sa de consideraþii lapidare (ºi adesea insidioase) despre
scriitorii români. (T.C.)

Revista se distribuie: • în Bucureºti, la librãria Muzeul Literaturii Române • în Târgoviºte, la

librãria Gaudeamus ºi prin Primãria Municipiului Târgoviºte. Abonamentele se fac prin poºtã la
redacþia Târgoviºte ºi la librãria Gaudeamus a Editurii Bibliotheca.

Redacþia Târgoviºte – Editura Bibliotheca, str. Nicolae Radian, bl. KB2/3, 130062, tel/fax
0245212241; mobil 0761136921; e-mail: biblioth@gmail.com; www.bibliotheca.ro
Redacþia Gãeºti – str. 13 Decembrie, bl. 30/C/6, 135200, Dâmboviþa, telefon 0245713234,
0722686856, e-mail: cristeador@yahoo.com
Redacþia Chiºinãu – str. 31 August 1989, nr. 89, tel. 0037322234313; 0037369 129478, e-mail:
filip.iulian@gmail.com

Revistã editatã de SC Bibliotheca SRL

biblioth@gmail.com • www.bibliotheca.ro
Tiparul la Biblioprint Târgoviºte
7,00 RON