REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃ

A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
Editatã cu sprijinul Consiliului Local Municipal
ºi al Primãriei Municipiului Târgoviºte
Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România
ªcoala de altãdatã
De curând, Parlamentul României a adoptat, cu majoritate de voturi, proiectul de lege
privind „învestirea personalului didactic de predare cu exerciþiul autoritãþii publice pe
timpul ºi în legãturã cu îndeplinirea atribuþiilor de serviciu”. Pentru injurii sau agresare
verbalã, delincventul va primi un an ºi patru luni de închisoare, iar în cazul lovirii, doi ani ºi
jumãtate. Douã simþãminte îmi dau târcoale: satisfacþia cã, în sfârºit, aceºti sociopaþi vor fi
sancþionaþi, tristeþea cã statutul dascãlului s-a degradat în ultimii 30 de ani în aºa fel încât
sã fie nevoie de o asemenea lege care sã-l apere.
Douã întâmplãri pline de miez: sã fi fost eu prin clasa a doua când, într-o preumblare pe
uliþa satului, bunicul matern, fost de douã ori primar, dornic sã cumpere ceva pãmânt, se vãita
cã face greu banul, nu ca Drãghici, învãþãtorul, care, din leafã, poate cumpãra o pereche de
boi boiereºti. La distanþã de câteva decenii, în satul socrului meu, învãþãtor dedicat în
Ungurenii de Corbii Mari, strãbãtând uliþa – asfaltul era ºi este undeva departe în timp – când
Domnul Învãþãtor saluta primul pe toþi cei întâlniþi în cale, de pe laiþa din faþa casei, o þãrancã,
mai bãtrânã decât Domnul, se ridicã cu greutate ºi îi zice sãrut-mâna domnule învãþãtor. E
drept cã pe atunci Învãþãtorul era, alãturi de preot, primar ºi notar, persoana cea mai respectatã
în comunitate, sã ajungi ceea ce azi înseamn㠄cadru didactic” era o profesie respectabilã, o
carierã, iar ºcoala, indiferent de localitate, era cea mai importantã instituþie. Mai adaug cã o
ºcoal㠖 primarã, elementarã, liceal㠖 era cotatã dupã calitatea dascãlilor ei precum ºi dupã
numãrul elevilor formaþi aici, ajunºi, nu puþini, personalitãþi recunoscute la nivel local ºi chiar
naþional: ingineri, profesori, doctori, preoþi, militari, scriitori.
În zilele noastre, dascãlii eminenþi care dau calitate ºcolii sunt din ce în ce mai puþini
pentru cã a fi învãþãtor sau profesor nu mai este atractiv pentru cariera tinerilor. De ce? E
superfluu sã motivãm. Cine este vinovatul? La fel!
O Dãscãliþã apreciatã, absolventã a ªcolii Centrale din Bucureºti, urmaºa Pensionului Domnesc
de Fete construit printr-o hotãrâre a lui Barbu ªtirbei în 1851 de arhitectul Ion Mincu – o vreme
s-a numit Zoia Kosmodemyanskaya – amintea printre absolvenþi pe Adrian Pãunescu ºi Zoe
Dumitrescu Buºulenga, ca sã rãmânem în perimetrul literaturii, la care adãuga cu mândrie pe
târgoviºteanca Smaranda Gheorghiu, botezatã Maica Smara de Veronica Micle. Concluzia: o
ºcoalã este mare, recunoscutã unanim, prin profesorii dar ºi prin absolvenþii sãi. Nici pomenealã
atunci de legi care sã-i apere pe profesori, elevii fiind fascinaþi de dascãlii lor pe care-i iubeau ºi
respectau cu recunoºtinþã. Adrian Pãunescu în volumul de poezii „Într-adevãr” (Albatros, 1988)
în capitolul „Adolescenþã pe strada Icoanei” în poezia „Liceul Central” aduce un omagiu profesorilor
„Cei ce-au ºtiut atâtea în ºcoalã sã ne-nveþe,/ ne-au dat ºi gustul pentru un mare ideal”. Aºa
înþelegem ºi acel motto al poeziei: „Luptând zi de zi pentru acest ideal/ Model ne va fi Liceul
Central”. Poetul mãrturiseºte cã a ajuns scriitor datoritã profesoarei sale de limba românã: „Doamna
Verdeº, astfel s-a numit/ cel mai mare noroc/ al vieþii mele de licean,/ profesoara mea de românã,/
Doamna Alexandra Verdeº”, „o genialã profesoarã de românã”. „Trãiascã þara noastrã, bogatã-n
tinereþe/ Trãiascã strãlucirea Liceului Central”. Recunoaºtem în versurile urmãtoare modelul
cântecului academic „Gaudeamus” adaptat de poet: „Trãiascã ºcoala noastrã, trãiascã profesorii/
Trãiascã tinereþea tocind cu noaptea-n cap […]/ Trãiascã uniforma pãstratã în dulap”.
Aºa arãta ºcoala româneascã pânã de curând. Îngrijorãtor este faptul cã în „ Monitorul
educaþiei ºi formãrii” (2018), Comisia Europeanã situeazã România drept a treia þarã cu cea mai mare
ratã a abandonului ºcolar timpuriu, pe ultimul loc la „ponderea absolvenþilor de studii superioare”
ºi nefavorabil la ceilalþi indicatori. Niciunul din cei 30 de miniºtri perindaþi la conducerea Ministerului
Educaþiei ºi Cercetãrii nu a îndreptat lucrurile. Sumele minime acordate în buget ºcolii în cei 30 de
ani acum au efectul dezastruos ajuns în punctul sãu culminant. Proiectul Preºedintelui României
„România educat㔠este „proiectul generaþiilor viitoare, fundamentul pe care putem construi
România urmãtorilor 100 de ani”. ªi totuºi, unde sunt profesorii (ºi elevii) de altãdatã?!
Mihai Stan
 REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃ
A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR
Marcã înregistratã OSIM
ISSN 1582-0289
TÂRGOVIªTENI

Publicaþie distinsã cu ORDINUL ZIARIªTILOR CLASA I AUR

de cãtre Uniunea Ziariºtilor Profesioniºti din România (31.03.2010)

REDACÞIA
DIRECTOR REDACTOR-ªEF SECRETAR DE REDACÞIE
Tudor Cristea Mihai Stan Pompiliu Alexandru

SENIORI EDITORI REDACTORI ASOCIAÞI SUBREDACÞIA CHIªINÃU

Barbu Cioculescu Daniela-Olguþa Iordache Iulian Filip
Mihai Cimpoi Dumitru Ungureanu Nicolae Dabija
George Coandã Vasile Romanciuc
Florentin Popescu Victor Petrescu
Liviu Grãsoiu Ianoº Þurcanu
Margareta Bineaþã
George Anca Nicolae Scurtu Aurelian Silvestru
Ioan Adam Emil Stãnescu
Iordan Datcu Corin Bianu SUBREDACÞIA CERNÃUÞI
Marian Popa George Toma Veseliu Vasile Tãrâþeanu
Honorius Moþoc Ion Mãrculescu Mircea Lutic
Dan Gîju Marin Gherman
In memoriam: Petre Gheorghe Bârlea ªtefan Hostiuc
Mircea Horia Simionescu Mihai Miron
Niculae Ionel
Mihai Gabriel Popescu Agnes Erich TEHNOREDACTOR
Mircea Constantinescu Ana Dobre Loredan Marcu
Henri Zalis ªtefan Dorgoºan
Gheorghe Buluþã Marin Iancu GRAFICà – Iulian Filip
Radu Cârneci Vali Niþu Alexandru Coman
Manole Neagoe Savian Mur
Titi Damian
În atenþia colaboratorilor: Materialele trimise vor avea 2 sau 4 pag. A4 cu literã de 12 la un
rând (o paginã=538 cuvinte; mai precis 3250 caractere fãrã spaþii, 3870 cu spaþii)
Manuscrisele primite nu se returneazã. (Redacþia)
Reproducerea parþialã sau integralã a unor articole din revistã
fãrã aprobarea redactorului-ºef intrã sub incidenþa legii drepturilor de autor.

Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã ISSN on-line 2284-600X

pentru conþinutul articolelor revine exclusiv Revista poate fi cititã ºi on-line la adresa
semnatarilor acestora ca persoane individuale. www.bibliotheca.ro/reviste/litere

CALENDAR DÂMBOVIÞEAN
2. II. 1879 – S-a nãscut I. C.Vissarion (m. 1951)
2. II. 1989 – A murit Grigore Diculescu (n. 1927)
3. II. 1953 – S-a nãscut George Geacãr (m. 2015)
4. II. 1809 – S-a nãscut Vasile Cârlova (m. 1831)
4. II. 1950 – S-a nãscut Vilia Banþa
6. II. 1993 – A murit George Ciorãnescu (n. 1918)
6. II. 1994 – A murit Marin Bucur (n. 1929)
8. II. 1932 – S-a nãscut Pompiliu Gâlmeanu (m.1999)
10. II. 1952 – S-a nãscut Daniela-Olguþa Iordache
11. II. 1920 – S-a nãscut Corneliu Popescu (m. 2018)
12. II. 1932 – S-a nãscut Ilie Costache (m.2004)
12. II. 1983 – A murit Mihail Ilovici (n. 1910)
16. II. 1951 – S-a nãscut Nicolae Radu
17. II. 1947 – A murit Elena Vãcãrescu (n. 1864)
18. II.1985 – S-a nãscut Monica Enache
20. II. 1910 – A murit Ciru Oeconomu (n. 1848)
20. II. 1998 – A murit Emanoil Dumitrescu (n. 1905)
22. II. 1810 – S-a nãscut Grigore Alexandrescu (m. 1885)
25. II. 1987 – A murit Mihai Constantinescu (n. 1926)
25. II. 1989 – A murit Victor Brânduº (n. 1905)
26. II. 1919 – S-a nãscut Alexandru Negoescu-Runcu
26. II. 1959 – A murit Radu Cosmin (n. 1875)
27. II.1956 – S-a nãscut József Pildner (m. 2008)
27. II. 1990 – A murit Constantin Manolescu (n. 1935)

2 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 CUPRINS
EDITORIAL: MIHAI STAN – ªcoala de altãdatã ............................................................... 1
BREVIAR: Barbu Cioculescu – Eugen Lovinescu – Anii din urmã (2) .......................... 4
VALENÞE LITERARE: Mihai Cimpoi – Maiorescu ºi Eminescu,
maiorescianism ºi eminescianism ...................................................................... 7
POSTDECEMBRISM: Marian Popa – Intelectualul: ce mai este din ce n-a fost sã fie ... 11
CÃRÞI ªI AUTORI : Alex ªtefãnescu – O carte fãrã nimic banal ................................. 15
TÂRGOVIªTE: Mircea Horia Simionescu – Florenþa valahã ......................................... 16
REVELAÞIILE LECTURII: Iordan Datcu – Sanda Golopenþia – 80 .................................. 18
AFINITÃÞI SELECTIVE: Ioan Adam – „Un soare roºu înnopta în mine...” ....................... 21
ªCOALA DE LA TÂRGOVIªTE: Mãdãlina Simionescu-Cojocaru – Literaturã dus-întors
– o ars poetica (2) ................................................................................................. 23
ISTORIE LITERARÃ: Emilia Motoranu – ªtefan Baciu, ani de „ªagunist” ...................... 27
DICÞIONAR: Victor Petrescu – Margareta Bineaþã. O voce a criticii de azi .................. 30
INTARSII: Daniela-Olguþa Iordache – Între Laura ªi Beatrice, sonete în coroanã ........ 31
LITERE ªI SENSURI: Ana Dobre – Pasiunea pentru ...................................................... 34
NOTE DE LECTURÃ: Mircea Coloºenco – Marian Popa versus prozator postmodern ....... 35
ARS LONGA: Dan Gîju – Scriitori militari. Cazul Odobleja ............................................. 39
PUNCTE DE VEDERE: Marin Iancu – Cufãrul din podul casei ........................................ 42
EU Và CITESC PE TOÞI!: Florentin Popescu – Antologiile, ca repere istorico-literare (3) ..... 44
STUDII DE CAZ: Alexandru Bulandra – Pe urmele autorului.
Mãrturisirile unui detectiv literar ............................................................................ 46
FUNDAMENTE: Titi Damian – Damian Stãnoiu. Modernitatea scriiturii,
„Dragoste ºi smerenie” – Arta disimulãrii ............................................................. 49
PREZENTUL CONTINUU: Corin Bianu – Anunnaki, titlu ºi subtitlu... .............................. 51
SCRIPTA MANENT: Victor Atanasiu – Exploziile unei timide ....................................... 54
REMEMBER: Geni Duþ㠖 Filozofia timpului, în opera poetului Gheorghe Duþã Micloºanu ... 56
CONEXIUNI LITERARE: Vasile Bardan – O carte document .......................................... 60
EMINESCIANA: Nicolae Georgescu – Mihai ºi Veronica – Infernuri paralele ............... 62
EMINESCIANA: Dumitru Copilu-Copillin – Predicþii adeverite ........................................ 64
STEIURI: George Anca – De viþã .................................................................................... 66
NOTES: Simona Cioculescu – 2011 .............................................................................. 70
ANTOLOGIE: Paula Romanescu – Trecea un cântec peste veacuri ............................. 72
POEZIA ACASÃ: Iulian Filip – Petru Cãrare. Poetul cu sãgeþile lui ................................ 74
„POEZIA ACASÔ LA CERNÃUÞI: Vasile Tãrâþeanu ...................................................... 77
POEZIE: Marin Mihalache – La þãrmul Marilor Lacuri .................................................... 79
POEZIE: Miruna Mureºanu – Poeme ............................................................................. 81
SONETE: Mihai Merticaru – Sonetul unei viziuni .......................................................... 83
PROZÃ: Ion Mãrculescu – Trãncãneli (80) .................................................................... 84
PROZà ACADEMICÃ: ªtefan Dorgoºan – Revoluþia ratatã ........................................... 86
TREI SCHIÞE: Dumitru Augustin Doman – Extremistul de stânga ºi de dreapta .......... 89
PROZÃ: Nicolae Rotaru – Nicolae Rotaru la 70 de ani ................................................. 91
PROZÃ: Cornelia Pãun Heinzel – Dragoste de Cernãuþi ............................................... 94
POVESTIRI PENTRU ADULÞI: Aurelian Silvestru – Scrisoare cãtre Viaþã ................... 97
PROZà : George Toma Veseliu – Mira. Scrisoarea întâi a fetei cu funde ...................... 99
PHILOSOPHIAE IN CIVITATE: Pompiliu Alexandru – Culpa pedagogicã
ºi culpa medicalã ................................................................................................. 101
SFATURI PE LUMINÃ: Mihai Miron – Democraþia în case ºi caste mari ºi mici ............ 103
ESEU: Savian Mur – Alfabetul plictiselii… ...................................................................... 105
ÎN CRUCIª ªI-N CURMEZIª: Tudor Nedelcea – Nu-i totul „degeaba”,Tudor Gheorghe! ..... 107
OPINII: Magda Ursache – Oamenii naþiunii II ................................................................ 109
UNIVERS: Corneliu Berbente – Univers, luminã, gravitaþie, spaþiu ºi timp (II) ............. 112
ÎNTRE ORIENT ªI OCCIDENT: Honorius Moþoc – Alexandru Averescu
între mit ºi realitate (1859-1938) .......................................................................... 113
ISTORIE ªI CULTURÃ: Petre Gheorghe Bârlea – Retorica frondei
în scrierile Reginei Maria a României ............................................................... 116
GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ: George Coand㠖 Satele medievale româneºti ...... 118
CÃRÞILE BIBLIOTHECII: Mihai Stan – Ruºii ºi noi (cultura românã în comunism) ...... 119
MEMORII: Manole Neagoe – Avatarurile unui arhivist (1977-1978) .............................. 122
BIBLIOFILIE: Ana Andreescu – Geografia lui Strabon .................................................. 126
FIRIDE BASARABENE: Nicolae Scurtu – Ioan Sulacov ºi „Revista ºtiinþelor psihice” ........ 127
RESTITUIRI: Traian D. Lazãr – Corespondenþa Grigore Arbore .................................... 131
ANIVERSÃRI: Gabriela Tomescu – Eveniment cultural ................................................. 133
ARHITECTURÃ: Emil Stãnescu – De la ,,Iazulu morilor” la Ialomiþa ecluzatã ............. 134
THALIA: Cristina Dinu – Suferinþa neînþeleas㠖 Joker ................................................. 138
ARTE PLASTICE: Ion Mãrculescu – Bienala de gravurã ............................................... 140

COMUNICAT
Uniunea Scriitorilor din România informeazã publicul asupra faptului cã, prin încheierea din
08.01.2020, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureºti a respins ca neîntemeiatã cererea formulatã de diverse
persoane privind înregistrarea în funcþia de preºedinte a unei alte persoane decât preºedintele ales legal
ºi statutar, Nicolae Manolescu. Instanþa a reþinut totodatã faptul cã dl. Cipariu Dan Mircea, care îºi
arogã funcþii de conducere a Uniunii Scriitorilor din România, nu are nicio calitate de reprezentant.
Reiterãm în acest context cã, prin douã hotãrâri judecãtoreºti definitive, instanþele au stabilit
legalitatea alegerilor din anii 2009 ºi 2013 ºi, respectiv, calitatea de preºedinte al Uniunii Scriitorilor din
România a domnului Nicolae Manolescu. De asemenea, prin alte douã hotãrâri judecãtoreºti definitive,
instanþele au stabilit nelegalitatea ºi au constatat nulitatea absolutã a unor pretinse alegeri paralele,
organizate de un grup de persoane, motiv pentru care aceste persoane nu-ºi pot aroga vreo funcþie de
conducere în cadrul Uniunii Scriitorilor din România.

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 3

 BREVIAR
Barbu Cioculescu
EUGEN LOVINESCU – ANII DIN URMà (2)
La 5 martie „Vladimir Streinu, tot
prezumþions. Pesimist. Vede pieirea
statului român. Insuportabil”. Dupã o
lungã lipsã (deci vinovat!) – Ion Barbu
reapare, atât de dezumflat, încât dã mâna
cu Dida Callimachi – evreicã ºi
comunizantã. Intrã în scenã ºi Dinu
Nicodin care „îl executã magistral pe
Barbu (chestia masoneriei)
– legionarismul sub lumina
lui adevãratã”. Lovinescu va
discuta, totuºi, curând apoi,
cu Barbu despre „ortodoxie,
indiferenþã religioasã”.
Mihail Sadoveanu, pe stradã
întâlnit se comportã
„prietenos, fãrã conversaþie.
Mã indigneazã placiditatea”.
Deloc placid, în schimb Ion
Barbu, pe 31 martie „sub
forma cea mai simpaticã,
bonom, conciliat”. Vladimir
Streinu, agreabil ºi el, dar
„superior”. Pe 4 mai îl taxeazã pe Eftimiu
de bolºevic, în urma unei lungi ºi
neplãcute discuþii. Insul e „odios”. La
sfârºitul lunii este martor la o altercaþie
între Vladimir Streinu ºi ªerban
Cioculescu. Nici Ion Petrovici, revenit în
fotoliu ministerial nu scapã observaþiei, 7
iunie: „Fatuitate imensã. Tipul anecdotic”.
O sãptãmânã mai târziu citeºte articolul
lui Cioculescu Thracomania, din R.R.:
„excelent”, dar obiºnuit, scara
preferinþelor începe cu Pompiliu
Constantinescu, continuã cu Vladimir
Streinu spre a se sfârºi cu ªerban
Cioculescu, pe care-l bãnuieºte de mari
rezerve mentale. Se simte iminenþa
rãzboiului, Barbu revine, „bolovãneºte
ochii, cautã evreii (mã bârfeºte mereu cu
evreii)”. În aceeaºi ambianþã, Eugen
Ionescu, dupã o lung㠖 deci reproºabilã
lips㠖 „din cauza unor poeme neizbutite
4 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
etc.”. A doua zi, tot acela: „Panicã
maladivã.” Dar criticul, la izbucnirea
rãzboiului în Rãsãrit, scrie în agendã:
„Nunc dimitte Domine”. ªi considerã a
trãi „un mare moment istoric”. Din nou
(19 iulie), Eugen Ionescu „pleutre,
bolºevizant, nu e român, vrea sã meargã
la Paris etc., dezrãdãcinat lamentabil”. Ca
vechi traducãtor, revãd
sensurile termenului
„pleutre”. Ar fi: netrebnic,
secãturã, puºlama, laº”.
Consultaþi dicþionarul!
ªerban Cioculescu îi
aduce criticului Istoria
literaturii... a lui G.
Cãlinescu, „monumentalã din
toate punctele de vedere – ºi
cele mai rele”. Cartea l-a
exasperat pe Ion Barbu:
„Furios pe Cãlinescu cã 1-a
maltratat pe el, Matei
Caragiale, Nae Ionescu etc.
(ºi-a vândut exemplarul lui Ciorãnescu pe
jumãtate din preþ). Funest. Articolul despre
el, Matei, Nae, superbe”. Pe 23 septembrie,
iar Eugen Ionescu, „peureux” ºi „bolºevic
dupã tãcere”. În aceeaºi zi, Lovinescu
jubileazã dimpreunã cu Barbu, dupã
succesul cuceririi Kievului. Ambii, deci,
susþinãtori ai campaniei din Est.
ªi un moment teribil, la 26
septembrie: Vladimir Streinu, dupã luni
de dispariþie: „Arogant, mã atacã pe
articolul Cãlinescu: 1) spirit latin?; 2)
esteticã atemporalã?; dar mutaþia
valorilor estetice?; 3) literatura evreilor
e românã sau nu?”. Dure întrebãri, ce e
drept: „Rãspund prost, tonul mã
jigneºte, apoi sunt fonf. Mã simt umilit.
Totul mã iritã (...) Mã simt extraordinar
de prost, diminuat ºi cu necaz (gelos,
absurd). Am devenit funebru. Pãstrez
rancunã, în loc sã mã uºurez. Malaise-
 ul continuã toatã ziua ºi noaptea În mod evident, starea sãnãtãþii i s-a
(Vladimir se adaugã)”. Criticul nu se alterat, semnele maladiei se multiplicã,
joacã cu cuvintele. Tot astfel, pe 2 agravându-se. Totuºi, nici o modificare nu
octombrie, întâlnire cu Mihail intervine în programul zilnic al diaristului:
Sadoveanu: „imbecil, grandoman (...) þine deschis cenaclul, citeºte, scrie,
mã planteazã în stradã. Profund jignit – primeºte vizite – pe 4 ianuarie, Sorana
toatã dupã-amiaza”. În timp, lucrurile Gurian îi citeºte articolul lui Perpessicius
se mai îndreaptã. La 16 octombrie, despre Aqua forte, iar doctorul Monda
Vladimir Streinu „drãguþ ºi penitent, mã articolul lui Crainic, din Gândirea, cu
acompaniazã pânã acasã”. La împlinirea remarca, în Agendã: „Þiganul laudã cei 20
a ºaizeci de ani, ªerban Cioculescu în de ani ai Gândirii; mã atacã”. Încã maladia
propune un banchet – refuzã moale, dar nu-l împiedicã sã circule la Ocneanu (în
pe urmã se gândeºte sã refuze energic. librãrie) „dau peste Arghezi – îi arãt
Sãrbãtorit, însã, pe 13 noiembrie: „Eu, familiaritate, e deprimat, rece? Regret
tot timpul, aerul emorumpté, «gauche». familiaritatea. Cenzura i-a suprimat
Toþi (Roro, Margo etc.) mã întreabã de romanul Lina (legionar?)”. În seara zilei de
ce am aerul trist”. ªi, surprizã: o vizitã 5 ianuarie, timp de aproape trei ore, vizita
cu totul ieºitã din comun, Iuliu Maniu, lui Tudor Vianu: „mare discuþie chestia
Ilie Lazãr ºi Suphi Tarioer (ambasadorul Cioculescu, stil, atac vehement, dar cu
Turciei). Numai c㠄discuþie literarã cu spirit...” în politicã, Vianu” regretã articolul
Maniu lamentabil... (artã utilitar㠖 anti- meu („raliarea la axã”), discuþie. E cu
Arghezi, Blaga etc.), nu ºtie de mine”. englezii – tot evreu! ªi cu neaºteptatul codi-
Ceea ce, desigur, era un pãcat de cil: va scrie un roman”.
neiertat! (Unchiului meu Radu, care-i Este, de altminteri, ziua când îi apare
era intim, Maniu îi declarase cã, din cartea despre P.P. Carp – întâmplãtor, Vianu
literatura francezã citise, integral, op- are parte de primul exemplar. Pe 8 ianuarie
era lui Ponson du Terrail, prin a cãrei îi pregãtise lui ªerban Cioculescu, pe
mijlocire cel puþin se pusese la punct aceeaºi carte, o dedicaþie în versuri.
cu limba francezã...) Nu se opreºte din scris: sâmbãtã 10
Anul 1941 se încheie în doi peri, dar ianuarie ajunge, cu romanul Mãlurenii
romanul Mãlurenii ajunsese la patru mii la cea de a patra mie de pagini. Faþã de
de pagini de manuscris. Omul, care refuza vizitatorii lui prin obiºnuitele stãri alter-
intimitatea terþilor, dar nu suferea native, cel cãruia i se hãrãzuise o dedicaþie
singurãtatea, dedicat unei munci fãrã în versuri, îl nemulþumeºte douã zile mai
odihnã, trãieºte ultimele sãptãmâni de târziu: „ªerban Cioculescu – discuþii mai
sãnãtate aparentã, cele din urmã luni de mult jenante. E deºtept, de altfel. (În
încredere în victorie pe front, soarta nu-i acest timp telefoneazã Medea ºi-i vorbesc
va rezerva cumplita rãsturnare a înfrângerii de Cioculescu. A venit sã vadã dacã am
ºi pierderii libertãþii: jurnalul sãu se încheie
murit?)”. Ceea ce nu intuise faptul cã ºi
mai înainte. Vladimir Streinu ºi ªerban Cioculescu,
oaspeþi rari în anii precedenþi, îl vizitau
*** foarte des acum, înspãimântaþi de vizibila
prãbuºire. În acel an l-am vãzut ºi eu
Cel care, urmând agendele criticului ca printr-o raitã prin Ciºmigiu cu tata: ne-
pe un jurnal în curgerea vârstelor ºi ca pe o am întâlnit pe o alee, m-a impresionat
frescã, ajunge la ultimele file încearcã via înãlþimea, masivitatea insului, într-un lung
frustrare a unui câºtigat sentiment de pardesiu. Tata mi-a atras pe urmã atenþia,
continuitate ºi acceptã cu greu împrejurarea asupra palorii ºi slãbiciunii omului.
cã însemnãrile pe anul 1942 se opresc, În Agenda nume noi apar: pe 14
fortuit, la data de 7 februarie ºi se reiau ianuarie Vasile Netea, „tânãr solid, foarte
tocmai la 27 mai 1943. Astfel încât bãtaia informat”, o zi mai apoi George Ivaºcu
de metronom a notaþiilor se întrerupe acolo „tânãr, simpatic, cultivat”. Fidelii de toatã
unde, poate, lectorul ar fi aflat informaþii ziua fac mai departe zid în jurul
esenþiale asupra omului, în preajma maestrului. Acesta, cu toate cã deprimat,
sfârºitului sãu. Într-adevãr, în primele zile cu cuvintele sale, de mediocritãþile vieþii
ale anului 1942, E. Lovinescu enunþa, fie ºi (17 ianuarie), lucreazã în forþã: „Scriu,
în ghilimele, diagnosticul cancer. refac la Anonim. E o catastrofã. Totul e
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 5
rãu – nu rãmâne decât o treime. În 40 de
ani de scris n-am învãþat nimic”. Însã
nervii îl lasã; la întâi februarie citeºte în
cenaclu istoria Sburãtorului, cu un
succes mai mic decât se aºteptase: „Apoi
ratez finalul, plângând eu însumi”. Pe 4
februarie, îi vin pelerinii, la Dida
Callimachi, Petraºincu, Cella Serghi,
Sorana Gurian, „decomandaþi de la Eugen
Ionescu”, ºi pe deasupra cu reacþii
neprevãzute: „Petraºincu – reprezentant
al Cahalului – îmi reproºeazã cã am pãrãsit
pe evrei în istoricul meu. Scenã violentã
îl trimit la Geneva” (Pe numele sãu din
acte, Dan Petraºincu se numea Angelo
Moretta. Dar îl reþine la cinã).
Multe sunt necazurile profesiei: pe 5
februarie este informat ca i s-au vândut
din carte 200 de exemplare: „catastrofã.
Iremediabil, n-am cititori! Douã zile mai
târziu, premiul Hamangiu, la care se
prezentase, este atribuit d-nei Pogoneanu:
„enorma mea indispoziþie. Furios cã m-am
prezentat la un premiu academic la 60 de
ani! Ridicul”.
Între februarie ‘42 ºi sfârºitul lunii
mai 1943, maladia va fi avansat devasta-
tor: pe 27 mai 1943 îi vorbeºte lui Tudor
Vianu de cancer – ºi, de altfel, ºi
Radulescu – Motru ºtia de boalã, de la
Ion Petrovici: „poate chestia cancer”. Dinu
Nicodinîl îmbrãþiºeazã, îi sãrutã ºi mâna:
„Le explic cancer, dar nu cred nici eu”.
Lumea literarã, ºtie, însã, cã zilele îi
sunt numãrate. Tudor Arghezi – cu care
avusese relaþii amestecate – îi trimite o
scrisoare de fraternitate literarã: „28 mai.
Zi dominatã de admirabila scrisoare ce-
mi publicã Arghezi în Informaþia. Plâng
pur ºi simplu”. Îi rãspunde grabnic:
Cioculescu este încântat de acest rãspuns.
Cel suferind are puterea sã scrie pe 3 iunie
„d’emblée”, postfaþa la Anonymul
Notarius, 13 pagini pe 3 iunie, alte 22, iar
pe 6 iunie încã 20, la monografia lui G.
Panu. Crede cã starea i se amelioreazã,
vizitat de cei ce îi stau mereu în preajmã,
printre care tinerii cercului de la Sibiu,
din Bucureºti Constant Tonegaru –
muºtruluit, cãci pierduse niºte corecturi.
Are bucuria de a afla cã fiica sa, Monica
a ieºit briliant la examenul susþinut în faþa
profesorului Bazil Munteanu.
Pe 23 iunie, Jebeleanu îi aduce cu
sine pe Geo Dumitrescu ºi pe Virgil
Ierunca: „Le dau cãrþi. Îi execut magistral
pe amândoi” – noteazã criticul, enig-
6 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
matic. Întregul grup sibian îl viziteazã pe
20 iunie: Radu Stanca, Doinaº, Sârbu,
Oanã, Drumaru, Stoichiþã: „Stau mai
mult muþi”. Vizitã, aºadar, emblematicã.
În ziua urmãtoare aceiaºi, ºedinþã de
cenaclu ardeleanã: „Doinaº, Stanca,
citesc poezii excelente”. Dimineaþa,
probabil, zilei de 28 iunie o dedicã
începerii celui de al treilea volum –
Contemporanii lui Titu Maiorescu, semn
cã nu lua în calcul ipoteza unui apropiat
exitus. Dar noaptea „penibil㔠– ca toate
celelalte nopþi, de atâta timp”. O puncþie
nereuºit㠖 la 2 iulie – se dovedeºte
dureroasã, iar domniºoara asistentã
leºinã. Totuºi, bolnavul mai stã ºi pe
afarã-pe timp frumos –, iar pe 10 iulie
noteazã, fãrã comentarii „vestea debarcãrii
anglo-americanilor în Sicilia”. Dacã ne
gândim cã, de multã vreme, criticul
trecuse sufleteºte de partea forþelor Axei,
ca posibilitate a României de a se salva de
bolºevism, atunci atingem aici o dramã
ascunsã, aceea a crescândei îngrijorãri
pentru soarta României.
Însemnarea din 12 iulie 1943 pomenea
de o viitoare, apropiatã, „puncþiune”, mai
precis pe data de 15. Dar în dimineaþa
acelei zile, lin, E. Lovinescu ne pãrãsea
tãrâmul. Precum afirma în Amintirile sale
ªerban Cioculescu: „Dupã o scurtã
agonie, se stinse fãrã dureri. Moartea a
fost pentru marele nedreptãþit, pentru
ostracizatul înaltelor foruri culturale, mai
clementã decât viaþa. „Adicã: în dimineaþa
morþii (...) a cerut fetei din casã, Stana,
sã ridice storurile. Apoi a întrebat-o cât e
ceasul. – E ora 9,30, conaºule. – Cum
9,30? Nu vezi ca e întuneric? „Afarã era
luminã orbitoare, dar zãbranicul morþii
începuse sã cadã peste ochii celui ce pânã
în ajun citise ºi þinuse tocul în mânã
credincios regulei „nulla dies sine linea”.
Pentru ceremonia funebrã, criticul
alesese simfonia a V-a beethovenianã, în
execuþia dirijorului Furtwängler, într-o
slujbã scurtã, de incinerare. Sã mai fi
trãit, l-ar fi aºteptat cumplita realitate a
pierderii independenþei þãrii ºi, personal,
poate, un alt soi de persecuþii decât cele
de pânã atunci. Dacã Mãlurenii nu vor
sta pe masa noastrã de lecturã, Agendele
se instituie într-un amplu roman, fãrã
precedent în literatura naþional㠖 ºi într-
un documentar de excepþie al epocii, al
omului. Pentru cei ce i-am fost
contemporani, un sfâºietor memento....
 VALENÞE LITERARE
Mihai Cimpoi
MAIORESCU ªI EMINESCU,
MAIORESCIANISM ªI EMINESCIANISM
Nu putem sã nu fim de acord cu Eugen
Simion în privinþa faptului cã iraþionalitatea
merge mai departe ºi întunecã totul. Într-o
culturã a suspiciunii ºi comploturilor
aberaþia se lãþeºte ºi face carierã.
În ce priveºte ediþia princeps, este
adevãrat cã este opera lui Maiorescu, fapt
recunoscut de el însuºi. În ciuda
controverselor pe care le genereazã modul
structurãrii ºi unele erori, Petru Creþia
considerã cã e un merit istoric al
mentorului Junimii iar „smerenia
aristocraticã de a sluji opera altcuiva e un
model deontologic” (Petru Creþia,
Testamentul unui eminescolog, Bucureºti,
1998, ed. a II-a, 2016, p. 145-146.
Nu pot fi nicidecum puse în discuþie
intuiþia sigurã a criticului, pusã ºi pe un
fundament analitic solid cã este un poet
înnãscut, care face epocã în miºcarea
literelor româneºti, cu o personalitate
intelectualã europeanã, prin urmare,
canonic în sensul lui Harold Bloom.
Studiul psihognostic maiorescian,
bazat pe demonstraþia acestei personalitãþi
de excepþie, indiscutabil europene, dar ºi a
unor cauze interne, ereditare a „nebuniei”
sale, a unei predispoziþii, tot sãdite genetic
în fiinþa sa, de a fi nepãsãtor la evenimentele
externe, este un rezultat al unui mod anumit
de a-l înþelege pe poet în cheia „tânãrului
geniu” romantic. (În acelaºi fel îl vedea ºi
Cãlinescu mai târziu: ca „un lunatic sublim,
în sufletul cãruia visele creºteau ca iarba
grasã, astupând gardurile ºi mistuind
pietriºul, ieºind prin duºumele ºi prin
streaºinã. Starea sa normalã era cea
somnambulicã ºi trezia acþiunii politice a
fost, desigur, o întâmplare care, mai la
urmã, s-a dovedit tot un vis deºert”. Viaþa
lui Mihai Eminescu, ed. de Ileana Mihãilã,
Bucureºti, 2002, p. 221).
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
Acest mod de a-l înþelege pe Eminescu
nu a schimbat nici atitudinea afectivã a
criticului faþã de el, nici judecãþile de valoare
expuse în alte articole.
Iatã tabloul lor sinoptic, care relevã o
nedezminþitã statornicie.
În Direcþia nouã în poezia ºi proza
românã (1872) Eminescu apare al doilea
dupã Alecsandri pus în „fruntea noii
miºcãri” ca fiind „cap al poeziei noastre
literare în generaþia trecutã”:
„Cu totul osebit în felul sãu, om al
timpului modern, deocamdatã blazat în
cuget, iubitor de antiteze cam exagerate,
reflexiv mai peste marginile iertate, pânã
acum aºa de puþin format încât ne vine
greu sã-l citãm îndatã dupã Alecsandri,
dar în fine poet, poet în toatã puterea
cuvântului este d. Mihail Eminescu”
(Ibidem, p. 160). La particularitãþile
consemnate pe care le au poeziile publicate
în Convorbiri literare au „ºi farmecul
limbagiului (semnul celor aleºi), o
concepþie înaltã ºi pe lângã aceste (lucru
rar între ai noºtri) iubirea ºi înþelegerea
artei”. ªi urmeazã un citat de douã strofe
din „strania poezie” Venere ºi Madonã.
Sã observãm prudenþa cu care îl situeazã
imediat dupã Alecsandri, dar ºi
calificativele curajoase, ferme în disonanþã
cu aceastã precauþie: „cu totul osebit în
felul sãu”; „în fine poet, poet în toatã
puterea cuvântului”; „farmecul
limbagiului (semnul celor aleºi)”; „o
concepþie înaltã ºi pe lângã aceste (lucru
rar între ai noºtri) iubirea ºi înþelegerea
artei antice”. Este pusã în evidenþã, cu o
oximoronicã prudenþã/ temeritate,
singularitatea valoricã, apariþia unui alt
poet cu o altã concepþie poeticã, care e al
timpului modern. Din cele trei poezii
analizate – Venere ºi Madonã, Epigonii
7
ºi Mortua est – cea mai bunã i se pare
mai puþin structuratã pe antiteze exagerate
Mortua est, care prezint㠄un progres
simþitor în precizia limbagiului ºi în
uºurinþa versificãrii”.
În prefaþa la ediþia de la 1892 a
Antologiei poeziei româneºti Maiorescu
menþioneazã apariþia mai multor lucrãri de
la scrierea articolului sãu din 1867, care ar
trebui sã figureze, „ºi mai ales, precizeazã
prefaþatorul, ale lui Eminescu”.
În Neologismele (1881) Eminescu
figureazã printre scriitorii „cei mai cu limbã
româneascã”, alãturi de Negruzzi, Gane,
Creangã, Slavici, ªerbãnescu ºi Lambrior.
Poezia românã ºi strãinãtatea reþine
citate din Neue preussische (Kreuz…)
Zeitung, în care se vorbeºte despre
Eminescu, reprezentant al „pesimismului”,
ale cãrui poezii sunt în colecþia analizatã
„cele mai însemnate lângã cele ale lui V.
Alecsandri, poetul de predilecþie al patriei
sale”. Criticul expune, în încheierea dãrii
de seamã, pãrerea c㠄ceea ce a trebuit sã
placã în poeziile lui Alecsandri,
Bolintineanu, Eminescu ºi ªerbãnescu ºi
nuvelele lui Slavici, Negruzzi ºi Gane este,
pe lângã mãsura lor esteticã, originalitatea
lor naþional㔠(Ibidem, p. 249).
Poeþi ºi critici (1886) conþine o notã
polemicã la adresa conferinþei lui Al.
Vlahuþã, în care acesta a pus problema cine
este mai mare: Alecsandri sau Eminescu,
criticul crezând justificatã doar punerea
alãturi ale celor mai bune poezii ale acestor
doi poeþi.
Leon C. Negruzzi ºi „Junimea” (1890)
caracterizeazã societatea literarã ca fiind o
adunare de cele mai disparate spirite, înaltul
visãtor Eminescu „întâlnindu-se” cu
nemilosul observator Caragiale.
În memoria poetului dialectal Victor
Vlad (Delamarina) (1898) conþine o
referinþã la puternica influenþã a lui
Eminescu asupra tineretului român din
Transilvania ºi la „sfinþenia formei, precum
a transfigurat pe Eminescu în epoca sa de
maturitate” (Ibidem, p. 383).
Raportul academic asupra traducerilor
din Quintus Horatius Flaccus („Ode, epode,
carmen saeculare”) din 1891 remarcã
drept admirabilã Oda (în metru antic) ºi
„unicitatea” lui Eminescu.
În Poeziile d-lui Anton Naum (1894)
poeziile eminesciene sunt considerate,
alãturi de Pastelurile ºi Ostaºii noºtri ale
8 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
lui Alecsandri ºi Amintirile lui Creangã,
„manifestãrile acestei epoci de renaºtere
literar㔠(Ibidem, p. 448).
În Poeziile d-lui Octavian Goga
(1906) e amintitã cultura generalã înaltã
care distingea pe Eminescu ºi „a cãre-i
lipsã se simte la unii din poeþii cei mai
lãudaþi ai literaturii noastre actuale”.
În Chestia poeziei populare (1909) se
remarc㠄partea liricã a vieþii poporului,
ca fiind cea mai roditoare în dezvoltarea
ulterioarã a literaturii noastre culte,
îndeosebi pentru Eminescu ºi, prin
mijlocirea lui, pentru urmaºii sãi” (Ibidem,
p. 484).
Maiorescu nu ne dã ºi o analizã a prozei
lui Eminescu, iar în ce priveºte publicistica
gãsim o referinþã semnificativã în
Neologismele (1881), în care zice cã
articolele sale din Timpul ofer㠄un
exemplu de stil bun” (Ibidem, p. 143).
Revenind la începutul articolului
Eminescu ºi poeziile lui, decriptãm declicul
hermeneutic pe care se construieºte, în chip
platonician-piramidal, întregul studiu:
autorul Luceafãrului personificã în sine
(se spune exact acolo) „cu atâta strãlucire
ultima fazã a poeziei române din zilele
noastre”. Ce înseamnã, stricto senso,
aceast㠄ultimã fazã”? Ea reprezintã o
depãºire a tendinþei semierudite de latinizare
de pe la mijlocul secolului (al XIX-lea),
pornitã dintr-o legitimã revendicare
naþionalã, dar pânditã de pericolul
înstrãinãrii între popor ºi clasele culte, ºi
„o îndreptare”, prin intermediul poeziei
populare începutã cu Vasile Alecsandri,
spre o dezvoltare normalã a limbii ºi
scrierii. În aceastã fazã se câºtigã o temelie
fireascã, o primã treaptã de înãlþare a
literaturii naþionale, în legãturã ºi cu
aspiraþia generaþiei noastre, gloseazã
criticul, spre cultura occidentalã. În atari
condiþii, ea, literatura naþionalã trebuia sã
rãspunsã la douã cerinþe: „sã arate întâi în
cuprinsul ei o parte din cugetãrile ºi simþirile
care agitã deopotrivã toatã inteligenþa
europeanã în artã, în ºtiinþã, în filozofie;
sã aibã, al doilea, în forma ei o limbã
adaptatã fãrã silã la exprimarea credincioasã
a acestei amplificãri”. „Amândouã
condiþiile, argumenteazã Maiorescu, le
realizeazã poezia lui Eminescu în limitele
în care le poate realiza o poezie liricã, de
aceea Eminescu face epocã în miºcarea
noastrã literar㔠(Ibidem, p. 329).
 Aºadar, Eminescu reprezintã o
personificare a „ultimei faze” a culturii
naþionale (ºi a noii direcþii), în care
aceasta se sincronizeazã cu toat㠖
subliniem – inteligenþa europeanã (în artã,
în ºtiinþã, în filozofie). Reprezintã, dupã
cum ni s-a va mai spune mai încolo,
repetãm, ºi o personificare a timpului
modern. El are – în poezie ºi publicistica
din Timpul – „o limbã adaptatã fãrã silã
la exprimarea acestei amplificãri”,
adaptatã, vorbind în termeni lovinescieni,
la procesul de sincronizare cu întreaga
culturã europeanã.
Declicul hermeneutic al acestui studiu,
dar ºi al altora, care au ca obiect al analizei
alþi scriitori ºi alte fenomene, îl constituie,
astfel, personalitatea lui Eminescu.
Aceasta reflectat㠖 putem s-o spunem
cu certitudine azi – prin prisma propriei
personalitãþi. Identificãm, în fond un
dublu proces de reflectare chiasmaticã:
din partea criticului avem o
maiorescianizare a lui Eminescu, iar din
partea poetului o eminescianizare a lui
Maiorescu. Principiul oglindirii paralele se
aplicã cu de la sine putere.
De altfel, acad. Eugen Simion care a
invocat mereu nevoia de întoarcere la
Maiorescu, afirma, în discursul sãu
Laudã criticului român þinut la
Academie, cã întemeietorul criticii
noastre moderne se impune astãzi nu prin
diferitele ipostaze în care poate fi
surprins – ca spirit înalt olimpian, de care
vorbeºte Cãlinescu, ca „terian ardelean”,
ca om disperat ºi ca om ce se face printr-o
voinþã aprigã, dupã cum crede Lovinescu
– ci ca o personalitate complexã ºi
plenarã demonstratã de întreaga sa
activitate criticã. Rãspunsul simionist la
întrebarea „care este adevãratul
Maiorescu?” apare formulat astfel:
„Adevãratã este sinteza dintre omul
simþurilor ºi omul ideilor (binomul de
care el aminteºte undeva), rodnicã este
personalitatea în plenitudinea ºi
complexitatea ei, adevãratul Mai presus
este în acþiunea lui criticã generalã”
(Marin Diaconu, Eugen Simion profil
spiritual, Bucureºti, 2015, p. 819).
Ceea ce îi apropie pe cei doi membri
ai Junimii, întrupare literarã angajatã la un
moment dat în luptele politice în temeiul
unei clare doctrine conservatoare, este ºi
modul în care privesc problemele
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
stringente ale societãþii româneºti, în spe-
cial cele ale justiþiei, învãþãmântului,
(„învãþãmântului real”) culturii, vieþii
publice ale „dezvoltãrii politice a României,
armatei (amândoi au urmãrit pas cu pas
ºi au comentat acþiunile din teatrul de
rãzboi de la Plevna), ale politicii externe.
Luãrile de atitudine din publicistica
eminescianã se intersecteazã cu cele din
discursurile parlamentare ºi articolele
programatice maioresciene. Eugen
Simion se referea la felul în care Titu
Maiorescu spulbera analogia eronatã
fãcutã de tinerii din epocã între
conservatorismul politic ºi boieria, între
aceasta ºi mentalitatea fanariotã veche:
„Analogie falsã, spune oratorul,
identificare greºitã pentru cã adevãrata
boierime româneascã este formatã de
„vechile familii româneºti cari au susþinut
trãinicia acestei þãri…”. Disociere
importantã, disociere corectã. O face ºi
Eminescu ori de câte ori este vorba sã
defineascã forþele sociale sãnãtoase ale
naþiunii. Boierii de þarã, clasa de mijloc
(negustorii, meºteºugarii etc.) ºi þãranii
sunt, dupã el, clasele productive” (cf.
Introducerea la Titu Maiorescu, Opere,
III. Discursuri parlamentare, Bucureºti,
2006, p. XII).
Angajarea de partea Partidului Conser-
vator e determinatã, în cazul celor doi, de
primejdia formelor formelor fãrã fond,
primejdia imitaþiei necugetate ºi
nefolositoare unei societãþi fãrã fundamente
solide.
Ataºamentul „ideologic” eminescian la
convingerile maioresciene se explicã prin
ceea ce afirmã academicianul Eugen
Simion în introducerea la vol. T.
Maiorescu. Discursurile parlamentare.
Relaþiile dintre poet ºi critic, exemplare
sub aspect deontologic al consimþirii unei
afinitãþi elective, al constructuralitãþii ºi al
conlucrãrii intelectuale au intrat în zona
ingratã a bãnuielilor ºi presupoziþiilor cã
Maiorescu a participat la conjuraþia Anti-
Eminescu, la programarea conspirativã a
morþii sale civile ºi cã l-a tratat cu totalã
indiferenþã în ultima fazã a vieþii.
Se bãnuia ºi apariþia unei atitudini de
ingratitudine faþã de critica poetului, fapt
consemnat ºi în Jurnalul maiorescian:
„Zizin C[antacuzinã] zicea ieri cã Eminescu
va rãsplãti ostenelile mele pentru el cu cea
mai neagrã ingratitudine, cãci, la o minte
9
genialã, ar fi având un caracter comun”
(Însemnãri zilnice, II, 1937).
În ceea ce priveºte grija ce i-a purtat-o
poetului gãsim o mãrturire elocventã în
scrisoarea adresatã de Maiorescu surorii
sale Emilia din octombrie 1883:”Am gãsit
ºi gãsesc ducerea lui la Viena cu totul
nefolositoare. Nu uita, totuºi, douã lucruri:
mai întâo. Eu l-am vãzut adeseori, la mine
a avut acces, toatã grija lui,eu, numai
eu(subl. În text –n.n.) am avut-o ºi numai
eu am pus-o la cale. Nimeni altul nu s-a
interesat de el – nici familia ºi nici cei mai
apropiaþi de el (…) Aºadar, eu ºtiu cã
Eminescu a fost bine îngrijit la doctorul
Suþu ºi mai ºtiu cã ducerea sa la Viena este
cu totul de prisos.. El a trecut din mania
delirantã în aceea de dementã.”
Trecând peste episodul biografic
controversat s-a întâmplat la 28 iunie 1883,
gãsim numeroase mãrturii ale preocupãrii
de soarta poetului, de editarea operei sale
ºi de receptarea postumã a ei, o primã
dovadã în acest sens fiind scrierea ºi
publicarea în chiar anul morþii sale a unui
fundamental studiu Eminescu ºi poezia lui,
devenit piatrã unghiularã a eminescologiei.
Petru Creþia distingea o indiscutabilã
preþuire, sub semnul luciditãþii depline, pe
care i-a purtat-o criticul toatã viaþa. E o
atitudine cu o sigurã marcã deontologicã
evidentã, atât în sentimentul general de
iubire, ce i-a arãtat-o ºi prin asimilarea
operei „pânã la a ºti pe de rost”, cât ºi în
particular, grija ce-a avut-o pentru cãutarea
„formei ideale” a editãrii poeziilor. Greºelile
pe care le-a comis nu stau „în cumpãnã
nici cu meritul istoric al ediþiei sale, nici cu
preþuirea lucidã ºi neabãtutã pe care i-a
purtat-o poetul toatã viaþa”. „ªi apoi
Maiorescu argumenteazã eminescologul,
nu s-a mãrginit sã-l socoteascã pe
Eminescu drept ceea ce era (anticipând
chiar ºi ce a devenit), ºi nici sã-i asimileze
opera pânã la a o ºti pe de rost, ca pe o
componenþã a vieþii sale interioare. Marele
îndrumãtor, un om destul de rece în faþa
lumii, l-a iubit omeneºte pe poet cum pe
puþini i-a iubit ºi a trecut peste tot ce-i
deosebea, peste tot ce adesea îi apunea”
(Testamentul..., p. 107-108). Ca dovezi
sunt invocate însemnarea din 1 iunie 1879,
în care mãrturiseºte cã are „aceeaºi
simpatie pentru el, poate mai puternic㔠în
ciuda unui dezacord politic al poetului cu
el ºi declaraþia fãcutã în scris surorii sale
10 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
de vinerea mare 1884: „Când l-am ºti pe
Eminescu plecat, ajuns ºi aºezat la Iaºi,
atunci abia îmi voi permite sã mã gândesc
la ale mele (...) tare aº vrea el sã aibã un
pat cãlduþ, într-o camerã a lui, se înþelege
alãturi de aceea a unui prieten”.
Toate acestea se simt, în adânc, ºi în
ediþia princeps, care demonstreazã c㠄voia
sã-l înfãþiºeze lumii într-o formã idealã”.
„ªi de fapt a izbutit, deschizând totodatã,
pentru urmaºi, drumul aspru al cãutãrii
textului autentic. Examinarea atentã a
textului dat de el este cea mai bunã
introducere în ºtiinþa editãrii lui Eminescu”
(Ibidem, p. 108).
Atestarea meritului istoric al ediþiei
Maiorescu atinge pragul de sus al elogiului,
transcris într-o notã encomiasticã vocativã:
„Rãmânã exemplarã pentru toþi elevaþia,
clarviziunea ºi discreþia demersului sãu,
devotata aplicaþie la obiect, smerenia
aristocraticã de a sluji, pânã ºi în calitate
de corector, opera altcuiva, pe care n-au
avut-o mulþi în istoria culturii, smerenie
egalã doar cu desãvârºita lipsã de interes
personal al artistului. ªi apoi detaºarea
idealã, cristalina luciditate, absenþa oricãror
impuse fetiºizãri ºi resentimente, asociate
mereu ºi deplin cu cãldurã ascunsã a unei
foarte nobile inimi” (Ibidem).
Rezumând, putem spune – împreunã
cu acad. Eugen Simion: „A vrut sã impunã,
ºi aici (aici în sfera politicului), ceea ce
reuºise sã impunã în literaturã: o ierarhie
corectã de valori, o direcþie nouã bazatã pe
respectul adevãrului, pe legi bune, în cadrul
unui sistem constituþional pe care oratorul
îl invocã aproape în toate discursurile sale.
„Un formalist” cum s-a zis. Da, dar unul
care înþelege cã, fãrã forme ce trebuie
respectate, fundamentala unei naþiuni se
nãruie. Este aproape sigur cã Maiorescu n-a
fost, decât puþin timp, un om politic de prim-
plan, altele au fost vedetele politicii din
vremea lui, dar, atât cât a fost, pe locul doi,
în urma lui Carp ºi Brãtianu, el a reprezentat
o întâlnire a spiritului ºi o voinþã dârzã de
europenizare a spiritului public românesc”
(Ibidem, p. XXVII).
Indiscutabil, dupã cum demonstreazã
probant ºi articolele sale, Titu Maiorescu
a întrevãzut în Eminescu o personalitate
europeanã, ºi o manifestare de prim ordin
a europenizãrii culturii româneºti. Este ºi
primul critic care a identificat o epocã
Eminescu, o epocã de renaºtere naþionalã.
 POSTDECEMBRISM
INTELECTUALUL:
CE MAI ESTE DIN CE N-A FOST SÃ FIE
O comparaþie a intelectualilor locali cu
cei vestici ºi în plan global? „Trebuie
recunoscut cã Occidentul a fost prezent în
spaþiul românesc prin cultura sa, chiar ºi
în timpul comunismului. Oricât ar pãrea
de straniu, sub diferite forme, cultura ºi
civilizaþia occidentalã au pãtruns în
societatea româneascã comunistã. O parte
din elitele comuniste dependente formal
de spaþiul sovietic îºi îndrepta atenþia spre
Occident. În timpul regimului comunist au
existat elite ºi intelectuali, dar, din cauza
contextului ideologic intern, acestea au
fost lipsite de mijloacele necesare ºi astfel,
s-au integrat în micã mãsurã în reþeaua
internaþionalã de cercetare ºi
învãþãmânt.” (Schifirneþ, idem).
Consideraþii juste care au nevoie de
respingerea confuziei între a se integra ºi
a fi integrat. Dar ºi natura intelectualului
vestic trebuie reprecizatã. Pentru Richard
Rorty, colegii din departamentele filosofiei
ºi ºtiinþelor umaniste sunt „detached cos-
mopolitan spectators”, care se referã la
criza planetarã declanºatã în 2008 ca la o
înscenare de operã ºi privesc catastrofele
de la periferie cu binoclurile tv ale viitorului.
Mircea Platon atestã ºi Mizeria
intelectualã a capitalismului (Cotidianul,
7.9.13), interesele Vestului nefiind ºi ale
românilor pãgubiþi. Aºa privite lucrurile, e
evident cã românii s-au sincronizat lumii.
Dar cu precizarea cã, spre deosebire de
alþii, nu sunt capabili sã susþinã interesele
locale. Ocupându-se de Roºia Montanã,
D.P. Aligicã ignorã corporaþiile ce distrug
regiuni ale planetei în goana dupã profit ºi
subliniazã lipsa propagandei adecvate în
vederea începerii exploatãrii. Invitatã
înaintea Congresului american pentru a
vorbi despre practicile ilegale ale firmelor
americane în þara ei, Monica Macovei
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
Marian Popa
suceºte cauzalitatea: acestea se comportã
ilicit fiindcã n-au încotro, România fiind o
þarã coruptã.
Vestul a produs un intelectual
postmodern sau postintelectual, ca formã
de decadenþã sau de refuz a celui clasic
implicând îndoiala asupra autonomiei
individului, adevãrurilor universale, rostului
tipului total vrut de Sartre. Universal nu
existã; viaþa vrea exclusiv intelectuali
„specifici”, autori de judecãþi asupra a ceea
ce cunosc. Posturã adecvatã pentru
Lyotard unei epoci a decãderii „marilor
naraþiuni”, a religiei creºtine, a sistemului
comunist, a credinþei în evoluþia pozitivã a
relaþiilor umane, în care omul scãpat de
obsesia totalitãþii sã intre în epoca
flexibilitãþii, toleranþei,mobilitãþii (Tombeau
de l’intellectuel et autres papiers,
1984) În 60 de contribuþii gãzduite de
„Neue Zürcher Zeitung” (2000-01) se
discutã tema Die Gestalt des
Intellektuellen, în ansamblu reieºind cã
numitul intelectualism este puternic afectat
de revoluþia mediilor, de trecerea de la
cultura scrisului la cea a imaginii, de
avântul biotehnologiei care a redus
importanþa omului metafizic, de acum
similarizat unei maºini complexe, de tãcerea
cogitatorilor asupra cãderii comunismului
dup㠑89. Postintelectualului îi revin noi
sarcini: sã nu mai confrunte realitãþi cu
idei universale, sã acorde mai mult credit
simþirii estetice decât celei intelectuale,
sã identifice cognoscibilul fãrã apel la
coordonarea de un Adevãr Absolut, sã
nu se mai dea drept purtãtorul torþei
culturii ameninþate de noaptea unei
civilizaþii tot mai complexe. Religia lui sã
fie cultura, critica socialã sã nu mai aibã
temeiul în teorii ticluite de intelectuali
„normalizaþi”, sã înceapã sã fie prin
11
distrugerea tuturor graniþelor naturale,
prin curaj moral, compasiune, apãrarea
Drepturilor Omului care sã-i fie cel mai
important subiect, sã fie factor de
tulburare, eclectic ºi arbitrar. Nu este
nevoie de spirit de observaþie ascuþit.
Ceea ce promoveazã sã evite generalul.
ªi alte opinii care încã mãresc
varietatea. Un tradiþional, Appel des
intelectuells en soutien aux gréviste
(15.12.95) cere implicare pentru o clasã
socialã fãrã pretenþii intelectuale care sã
obþinã drepturi sociale ºi economice.
Înainte de a muri, Zygmont Bauman scrie
La Décadence des intellectuels. Des
législateur aux interprètes (2007),
orientatã în acelaºi sens. Dar o varietate
declasatã postdecembrist, în condiþiile unei
libertãþi diversionate de grupuri
monopoliste n-are cum sã ascundã
mediocritatea veche sau nouã. S-a justificat
carenþa creatoare la mari teoreticieni în
comunism prin aceea cã în cazul
cogitaþiunii redusã la ideologie, rolul decisiv
îl au activiºtii dogmatici ai partidului. Dar
cândva a avut notorietate mondialã
fenomenul disidenþei din Ungaria, Polonia
ºi Cehoslovacia, în timp ce intelectualii
români n-au creat niciun text cu ecou in-
tern ºi extern, viaþa lor limitându-se la
eseism ºi jurnalism comod, la consumarea
ºi conspectarea unor texte la modã în Oc-
cident, pe care le pot critica partinic ºi
valorifica pozitivist. Vor trece trei decenii
postdecembriste ºi tot nu va apãrea un text
ºi un nume impozant, în timp ce alþii vin
cu Žižek, Pahor, Sedlacek, Limonov,
Dughin. În context occidental, un elitist
va justifica absenþa unor texte
fundamentale în România comunistã prin
teroarea impusã ºi va propune sã se þinã
seama de textele nescrise ale celor
condamnaþi la închisoare politicã sau morþi
în atari închisori: truc util, pentru cel care
el ignorã pe cei care totuºi au scris.
Paradoxal penibil e intelectualul când
explicã lumii situaþia sa creatoare actualã,
similarã celei comuniste prin obstacularea
scrisului, dar în libertate. Andrei Pleºu nu-
ºi poate realiza ultimele cãrþi, mediteazã
chiar la emigrare, aceasta din cauza unui
guvern al cãrui premier este plagiatorul
Ponta (Ein brutaler Angriff, Der Spiegel,
28, 9.7.12).
Dacã intelectualii români sunt
incapabili sã dea lumii o idee, o teorie sau
un model de acþiune, Vestul omologheazã
12 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
totuºi formal câþiva, pentru nevoile
propagandei proprii. Nu se va ocupa
nimeni de operele lor, dar aceºtia vor avea
posibilitãþi sã-ºi atace ºi, paradoxal, sã-ºi
facã notorii inamicii interni, dar ºi sã se
disocieze de propria þarã, negativatã
pentru cã nu posedã ce este la modã la
alþii într-un moment dat. Acest nãrav
fusese semnalat deja de Mircea Eliade. „Nu
cred cã se aflã þarã europeanã în care sã
existe atâþia intelectuali cãrora sã le fie
ruºine de neamul lor.” (Oceanografie)
Cã au ruºine e posibil; dar, cumva luându-
l de-a gata pe Cioran de mai târziu, ei cred
cã este nevoie sã-ºi exerseze creator
dispreþul pur ºi simplu de a aparþine
involuntar unui popor inutil.
S-a apreciat cã în societãþile
postcomuniste care trec prin procese de
tranziþie intelectualii ar fi factori principali
ai modernizãrii. În România, aceºtia nu
vin cu proiecte de societate, limitându- se
la referiri generalizate sau metaforizate la
un trecut stilizat pozitiv sau negativ
propriu sau la realitãþile unor state vestice
stilizate pozitiv.
Într-un text din „Foreign Policy Ro-
mania”, Kai Brand-Jacobsen (fondatorul
unui Peace Action Training and Research
Institute, expert în pace, prevenirea
conflictelor, medieri) prezintã aºa-numiþii
„intelectuali oficiali”: „Poziþia lor este una
influenþatã covârºitor de câteva
paradigme foarte înguste de explicare a
lumii înconjurãtoare.. Existã pe harta
globalã a intelectualilor români un mare
gol care acoperã majoritatea continentelor
ºi culturilor... Intelectualul oficial din
România are un spectru foarte restrâns de
informaþie ºi cunoaºtere, raportându-se
numai la câteva ºcoli dominante în Occi-
dent.” Definitorii ar fi „sentimentul
ameninþãrii” în privinþa relaþiilor externe ºi
securitãþii lumii, decepþia, creºterea
scepticismului, pe de altã parte certitudinea
societãþii cã intelectualii nu-i reprezintã.
Politicile culturale merg solidar cu cea
guvernamentalã, pentru motiv, de pildã,
intelectualii au uitat, resping ºi ignorã
cultura, arta ºi literatura rusã, confundate
cu cea sovieticã.
Se crede c㠄Intelectualitatea este
indrituitã sã se europenizeze mai repede
decât alte categorii sociale datã fiind
disponibilitatea ei pentru valorile
europene.” (Schifirneþ, Câþi intelectuali
români îºi asumã identitatea
 europeanã? Adevãrul, 23.10.13;
Supremaþia intelectualilor în Europa
de Est) Dar se constatã ºi „o anumitã
indiferenþã a intelectualilor români faþã
de Uniunea Europeanã, noul centru de
putere pentru toate categoriile sociale in-
terne.” Poziþie explicatã prin convingerea
cã România se aflã la periferia Europei,
ceea ce n-ar fi adevãrat, orice cetãþean
român fiind la el acasã între Prut ºi At-
lantic. Un alt motiv: „Modernizarea a
oferit calea spre progres, dar ºi riscul
pierderii identitãþii. De-a lungul
timpului, elitele româneºti au cheltuit
aproape toate rezervele de energie în
dovedirea continuitãþii etnice ºi naþionale,
pentru afirmarea naþiunii ºi statului
naþional.”, în condiþiile în care acestea
au fost contestate în Est ºi Vest. Adevãrul
e cã imaginea naþionalã a fost datã de
intelectuali din domeniile umaniste –
lexicografi, filologi ºi folcloriºti, nu de
vizionari ºi misionari religioºi, sociali,
economiºti sau militari. Pornindu-se de la
Rãdulescu-Motru, se mai afirmã cã în
România, ca în toate þãrile tardiv civilizate,
intelectualii sunt o categorie fãrã vechime
ºi tradiþie, subestimatã ºi prea puþin privitã
ca muncitoare calificatã, rolul lor
constând în intermedierea componentelor
unor modele strãine în þara lor. În atari
þãri, ei au fost egalizaþi cu politicienii, au
devenit politicieni de proastã calitate.
Politizaþi, ei n-au propus „un proiect de
societate”, prezentând ºi comparând doar
unele detalii dintr-o þarã vesticã unora din
þarã sau evocând altele endemice de la
Cuza la al Doilea Rãzboi Mondial ºi la
citarea unor reflecþii negative arhetipizate
ale unor intelectuali din alte timpuri. Multe
comparaþii ale localului cu Vestul sunt fãrã
rost sau inhibitive. “Performanþele
intelectualului român sunt comparate cu
cele ale intelectualilor din Europa fãrã a
se þine seama de contextul dificultãþilor cu
care se confundã. De pildã, universitarilor
li se cere sã fie profesori ca la Universitatea
Harvard într-un context economic precar.”
Ce nu reiese din opiniile de ultimã orã e rostul
europenizãrii în contextul destructurãrii
Europei care, de altfel, dispreþuieºte sau
mãcar ignorã România.
Existã ºi similitudini, dar nesemnalate
faþã de Vest. O temã a prozei ºi a
dramaturgiei comuniste a fost viaþa
intelectualului elitar sau activist, care ºi-a
uitat rãdãcinile, s-a înstrãinat de punctul
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
de plecare þãrãnesc sau muncitoresc, fiind
cândva confruntat cu trecutul. Tema uitatã
de români este actualizatã în Retour a
Reims (2009) de Didier Deribon,
respectabil interpret al lui Foucault ºi ho-
mosexual militant provenit dintr-o familie
de muncitori din Reims, care revine acasã
când mama îl anunþã cã tatãl îi este pe
moarte. În contextul natal neschimbat
trãieºte sentimentul eºecului social ºi
revelaþia prãpastiei dintre el, cel din ”les
transfuges de classes”, ºi lumea simplã
uitatã. O temã imposibilã în þara
postdecembristã, mãcar pentru cã
intelectualii elitari nu are rãdãcini relevante
la care sã revinã.
ªi o altã deosebire: universitarii din Vest
nu-ºi permit sã se angajeze cu articole ºi
rubrici în ziare, reviste sau tv. Se considerã
acþiuni sub nivelul lor. Rareori, în condiþii
naþionale de excepþie, acceptã un interviu.
România pãstreazã postura universitarilor
intervenind în mai orice nivel tematic,
problematic ºi distractiv funcþional în
medii, pentru onorarii ºi onoare,
popularitate, din vanitate sau obligaþii
politice. Exhibare imposibil de imaginat în
viaþa profesorului unei universitãþi
occidentale grijuliu faþã de ceea ce i- ar
putea afecta prestanþa ºi demnitatea.
S-a vãzut: valoarea unui intelectual e
datã ºi de valoarea celui ce-l valorificã într-
un consens spaþio-temporal sau propagan-
distic. Evaluat din sau pentru strãinãtate,
H.-R. Patapievici e „liderul unei noi
generaþii de intelectuali care doresc sã se
conecteze la spaþiul occidental” (Mirel
Bran, Les écrivains roumains boycottent
Le Salon du Livre, Le Monde, 22.3.13).
Mircea Cãrtãrescu e „Romania’s premier
novellist and poet” pe un site. Invers, se
ia în seamã pentru a minimaliza.
Ana Selejan (Trãdarea
intelectualilor. Reeducare ºi prigoanã,
2005, ed. rev. 2016, tezã de doctorat,
conducãtor Eugen Simion; premiul
Academiei) nu e rezonabilã prin teze nici
mãcar în condiþiile unor antiteze politice
determinate comunist ºi postcomunist.
Practic, existã trei tipuri de trãdare: 1.
Intelectualul îºi pãrãseºte Turnul de fildeº
pentru a se angaja social (cf. Julien Benda,
La trahison des clercs); 2. κi trãdeazã
societatea ºi se izoleazã în Turnul de fildeº;
3. Trãdeazã o opþiune politicã pentru alta
sau altele. Postura intelectualului trebuie
privitã înainte de toate prin situaþia lui
13
materialã. Fiul unei familii bogate într-o
societate democraticã îºi poate permite sã
nu abandoneze Turnul de fildeº; dar Selejan
atacã pe Radu Gyr, legionarul care dupã
cinsprezece ani în închisori carliste,
antonesciene ºi comuniste publicã poezii
în revista comunistã pentru exteritorializaþi
„Glasul Patriei.” Protesteazã contra acestui
tratament Ion Coja (Naþiunea, 31.7.17). De
fapt, trãdarea nu e a lui Radu Gyr. Mai
toate poeziile publicate ºi citate ca exemplu
de trãdare sunt tipice lui Gyr ºi puteau
apãrea într-un ziar legionar. Poetul este
acelaºi. „Trãdeaz㔠guvernanþii comuniºti
care-ºi permit valorificarea „trãsãturilor
naþionale” mai ales dupã revoluþia ungarã.
De altfel, nu existã realitãþi antagonice care
sã nu conþinã note comune ideatice,
simbolice ºi formale.
Dar în mediul postdecembrist? „Au
trãdat intelectualii de azi? Pentru a trãda
trebuie sã fi asumat ceva.” Stare la care
nu s-a ajuns (Andrei Marga, Diplome ºi
titluri..., idem)
Postdecembrismul generalizeazã
totuºi ºi condiþia dramaticã a intelectului.
În trei decenii s-a schimbat prezenþa
intelectualilor într-un mod negativ ºi s-a
depreciat calitatea celor ce-au continuat
sã se manifeste. „Intelectualul adevãrat
bine calibrat a ajuns o insulã înconjuratã
de singurãtate ºi, mai ales, agresatã de
valorile ameninþãtoare ale stupiditãþii,
abjecþiei ºi vulgaritãþii, asociate unui
înfricoºãtor vid sufletesc ºi moral...”
(Mircea Dinutz, În dansul nebun al
strãlucirilor vremelnice, Pro Saeculum,
8/ 2008). „Valorile probate trãiesc discret
ºi trist la limita subzistenþei, noi ne minþim
în gura mare cã o sã fie bine, hoþii ºi
traficanþii de influenþã declanºeazã
campanii anticorupþie ºi þin lecþii de
corectitudine la televizor. Mitocanii ºi
parveniþii devin repere ale succesului,
slugoii cu pretenþii intelectuale trec drept
exemple de rectitudine moralã, iar þara
condusã de meritocraþii ãºtia se scufundã
într-o mocirlã urât mirositoare ºi
clisoasã.” (V. Ciutacu, Clisa jegoasã ºi
puturoasã a imposturii , Jurnalul
Naþional, 19.5.12). Inteligenþa localã e de
acum „neproductivã, ludicã, timoratã de
dictatura banului” (Vasile Andru, Ce
aºteptaþi de la 2011? Anchetã, Formula
AS, 7.1.11). Când e productivã, produsul,
chiar grupal, e tot declasant, în formele
de susþinere militantã.
14 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
„ªi mai grav e faptul cã
establishmentul intelectual de la noi, cei
care ne cheamã la „idei în dialog”, la
„dialog social” etc. ºi fac sãptãmânal
petiþii prin care-ºi protejeazã oamenii
cu mare atenþie faþã de orice frazã
înaripatã susþine astfel de grupuri.” Un
exemplu dat este ÎLD/”În Linie
Dreaptã”, grup cu practici urîte, mai
virulente ca ale României Mari (Vasile
Ernu, Anii 50 în faþa noastrã. Cînd
presa „quality ºi intelectual㔠devin
România Mare, Adevãrul, 4.12.14;
opinii similare la Dorin Tudoran,
Oportunism, gargarã, escrocherie ºi
Andrei Panþu (Despre portalul ex-
tremist „În linie dreaptã”).
Sunt ºi alte motive pentru care
intelectualul e fals apreciat. Fiind profund,
pare greoi; alteori, fiind greoi, poate pãrea
profund. Ca specialist uzeazã de termeni
specifici, uneori adaptaþi din alte domenii,
alte domenii preluându-le termenii. Nu
rareori refuzã sinonimele curente ºi uzeazã
de unii inuzitaþi pentru a epata. În acelaºi
sens speculeazã sintagme din alte limbi vii
ºi moarte.
ªi toate acestea pentru lucruri
prozaice, comune tuturor oamenilor. Pe
aceastã particularitate se va baza o parte
a comicului de limbaj ºi de situaþie.
Condiþii în care unul va deveni obiect al
deriziunii ºi dispreþului altor intelectuali
ºi clase sociale. Existã de mult snoave
în care intelectualii îºi dovedesc falsitatea
ideilor în confruntare cu realitatea; tot
popular se afirmã: Prea multã minte
stricã. „Telectualul” sau „entelectualul”
ia locul activistului comunist. Dar s-au
reþinut ºi avantajele prostiei ºi cusururile
inteligenþei, purtarea prosteascã a
inteligenþei prea mari ºi „deºteptãciunea
celui cu inteligenþã redusã.
Inteligenþa este speculativã ºi prin
speculativ se afirmã la maximum
intelectualitatea cuiva; dar speculativul
este adesea abuziv. În secolul 21 se
discutã despre inteligenþa artificialã, de
unde alte întrebãri: poate fi datã aceasta
drept intelectualã ºi nu e cumva artificialã
cea intelectualã?
ªi totuºi. „Undeva în umbrã, în vreun
colþiºor întunecat, stã izolatã
personalitatea care face treabã cu
adevãrat.” (D. Butuzea, Duºmanul
nostru comun – intelectualitatea ,
Adevãrul, 12.11.13)
 CÃRÞI ªI AUTORI
Alex ªtefãnescu
O CARTE FÃRÃ NIMIC BANAL
Nu credeam sã-nvãþ a mã mai
entuziasma vreodatã. Dupã ce am citit mii
de cãrþi ale unor autori cu alte profesii decât
scrisul (este ºi aceasta una dintre obligaþiile
unui critic literar), am renunþat sã-mi mai
fac iluzii, am ajuns la un fel de blazare.
Iatã însã cã volumul Camino. Drumul
spre luminã. Din jurnalul unui medic
anestezist, scris de o autoare de care nu
mai auzisem vreodatã, Ecaterina Petrescu
Botoncea, m-a entuziasmat.
Are sunetul inconfundabil al
literaturii bune.
Titlul, convenþional-poetic,
nu este de naturã sã inspire
încredere unui cunoscãtor de
literaturã. Nici menþiunea „din
jurnalul unui medic anestezist”
nu pare de bun augur. Te face
sã te gândeºti la amatorism.
Din cultura românã nu
lipseºte literatura despre viaþa
de medic scrisã de medici.
Se poate vorbi chiar de o
tradiþie. Existã o lungã listã
de predecesori ai Ecaterinei
Petrescu Botoncea, de la doctorul de plasã
George Ulieru, autor al volumului Din
carnetul unui medic de plasã. Însemnãri –
apãrut postum, în 1948 – ºi pânã la Adrian
Sângeorzan, ginecolog stabilit la New
York, care a avut succes de public cu
volumul Între femei, 2013, ºi cu altele pe
aceeaºi temã.
Aceºti autori, cuceritori prin sinceritate
ºi candoare, prin dramatismul istorisirilor ºi,
uneori, prin umor, rãmân totuºi niºte diletanþi.
Îi putem considera scriitori mai mult din
politeþe. Ei povestesc doar ceea ce povestesc.
Nu reuºesc sã transfigureze realitatea, sã-i dea
un sens mai înalt. Dar Ecaterina Petrescu
Botoncea chiar este scriitoare. Dacã trecem,
cu o oarecare crispare, de titlu ºi de subtitlu,
descoperim un text tumultuos, expresiv, faþã
de care nu poþi rãmâne indiferent. Emoþia din
acest text, datã la maximum, curenteazã.
Mãrturisirile n-au nimic leºinat-sentimental,
sunt de un patetism energic, te conving, îºi
rãscolesc sufletul:
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
„Ajunsã medic de þarã, am iubit fiecare
cãtun. Cutreieram satele în lung ºi în lat,
cu un toiag în mânã, care sã mã apere de
surprize neplãcute sau de drumuri
accidentate ºi cu care sã lovesc în stâncã,
la nevoie, pentru a face sã izvorascã
sãnãtatea altora ºi puterea mea! Pare greu
de crezut, dar sprijinindu-mã în toiag, la
cei douãzeci ºi ceva de ani ai mei, totul mi
se pãrea mai simplu, iar eu, mai bine
susþinutã pe axã. Aveam un
punct de sprijin pentru elanul
meu tineresc. Luam decizii
destul de grele, asumându-
mi, de una singurã, boli
încãpãþânate, legate de
infecþii, bãtrâneþe ori sãrãcie
ºi mã numãram printre agen-
þii de pazã ai vieþii, care ajutã
femeile sã nascã, dar ºi
fiecare copil sã aibã o pâine
pe masã.”
Autoarea scrie pagini
antologice despre suferinþã
ºi moarte, despre copleºitoarea
responsabilitate a celui care încearcã sã
salveze vieþi, despre disperare, despre
cimitirul din mintea unui medic, despre
bucuria de a învinge în lupta cu secundele,
despre fericirea fãrã margini de a face
posibilã naºterea unui copil. Ea descrie, în
fraze inspirate, ceea ce pare imposibil de
descris, trecerea continuã, ireversibilã ºi
tragicã a timpului:
„Privesc pozele de pe perete... Mama...
tata... s-au dus... Banda timpului, care nu
se opreºte niciodatã, i-a luat cu ea. Nici eu
nu mai sunt tânãrã, deºi spiritul meu ia
uneori forme atât de nãvalnice. Dar banda
merge! Ea nu ºtie sã ia pauze ºi nu îºi trage
sufletul niciodatã... Ochii îºi prelungesc
ºederea pe o imagine, eu ºi el! Ce timpuri
frumoase! În barcã, pe Herãstrãu. El vâslea
iar eu mã amuzam. Peºtii îºi ridicau
spinãrile cu solzii argintii, sclipind în soare.
Îmi pare cã eram frumoºi!”
(continuare la pagina 26)
15
 TÂRGOVIªTE

Mircea Horia Simionescu

Inaugurãm cu acest numãr o rubricã dedicatã lui Mircea Horia Simionescu menitã
sã readucã în actualitate pentru cititori, istorici ºi critici literari personalitatea ºi opera
lui MHS, unul – cel mai prolific – dintre întemeietorii ªcolii, alãturi de Costache Olãreanu,
Radu Petrescu, Alexandru George, Tudor Þopa, Barbu Cioculescu, Petru Creþia.

FLORENÞA VALAHÃ
Cu vreo trei ani înainte de apariþia primei
mele cãrþi, cãtre sfârºitul anilor 60, am avut
neaºteptatul prilej de a trece graniþa de vest a
þãrii ºi de-a ajunge în Italia. Tot timpul
grãbitelor, înfioratelor mele peregrinãri prin
oraºele însoritei Peninsule, mintea ºi inima
mi-au fost stãpânite de sentimentul, greu de
descris în cuvinte, cã paºii mei urmeazã
itinerariile multora din iluºtrii bãrbaþi ai
neamului - de la târgoviºtenii Constantin
Cantacuzino, stolnicul, ºi luminaþii grãmãtici
ºi barzi din marea familie a Vãcãreºtilor, pânã
la Ion Ghica, Odobescu, Vasile Pârvan ºi
Nicolae Iorga, de la cãrturarii ªcolii Ardelene
ºi Nicolae Bãlcescu pânã la Vasile Alecsandri,
Titu Maiorescu, Eminescu, Ion Luca
Caragiale, Ioan Slavici, Mateiu Caragiale,
Duiliu Zamfirescu, Rebreanu, Tudor Vianu,
G. Cãlinescu, ªerban Cioculescu, Vladimir
Streinu, Alexandru Marcu ºi atâþia alþii.
Furat de frumuseþea locurilor vizitate,
purtând mereu în suflet imaginea livrescã a
mamei Roma, cãtre care s-au îndreptat
compatrioþii mei de odinioarã spre a-ºi legitima
nobila obârºie ºi a-ºi îmbogãþi cu argumente
palpabile, cu documente grele ideile lucrãrilor
lor istorice ºi poetice, înflãcãrate de viu patrio-
tism, am uitat cu totul de cartea mea, lãsatã pe
masã, aºteptatã de editura care o înscrisese în
planul apariþiilor apropiate. Evocasem în paginile
încheiate, în numeroase locuri, Târgoviºtea
natalã, copilãria ºi adolescenþa petrecute în
umbra scumpelor „ruinuri”, de-a lungul
strâmtelor ulicioare ºi a misterioaselor grãdini ºi
alei ce mobilau întinsul perimetru marcat de
valurile ªanþului Cetãþii. Abia îmi mai aminteam
de insatisfacþia încercatã de-a nu fi izbutit, dupã
mai multe încercãri, sã strâng sub o acoladã
cuprinzãtoare, într-o imagine poeticã
emblematicã, nu doar simþãmintele mele de
neînsemnat cetãþean al urbei, mereu ºi tot mai
mult încântat de descoperirile pe care le fãceam
pe mãsurã ce anii treceau, dar ºi „spiritul locului”,
trãsãturile ce-i confereau vechii capitale a Þãrii
Româneºti unicitatea, aura particularã despre
care scriau manualele ºi vorbeau cu mândrie
bãtrânii, profesorii, pãrinþii. Aº fi vrut, dacã
puþinul meu talent s-ar fi putut ridica la înãlþimea
sentimentelor, sã închin Târgoviºtei un poem,
în versurile cãruia sã împletesc ºi faptele de
vitejie ale înaintaºilor ºi tablouri evocatoare ale
vieþii de fiecare zi a locuitorilor - fie ei voievozi,
boieri cu dragoste de neam ºi culturã, ctitori ºi
pricepuþi administratori întemeietori de
aºezãminte, fie doar inimoºi dregãtori, ostaºi
apãrãtori de fruntarii, târgoveþi plini de iniþiativã,
gospodari pricepuþi; meºteºugari, antreprenori,
lucrãtori anonimi cu palmele sau mintea, pânã
la obidiþii rumâni, ignoraþi în zapise ºi inscripþii,
unii fãrã cruce la cãpãtâi, dar a cãror sudoare ºi
trudã au sfinþit pietrele palatelor, bisericilor,
marilor case, tuturor construcþiilor ºi aºezãrilor
înfruntând veacurile.
Ajuns la Florenþa, bãtând cu pasul uliþele,
dalele curþilor interioare ale strãlucitelor palate
ºi mãnãstiri, vizitând muzee sau zãbovind pe-o
bancã în parcurile oraºului, n-am avut nici o
clipã senzaþia cã mã aflu într-un spaþiu strãin:
o încruciºare de strãzi, un scuar, un ºir de
castani, albia râului Arno prãvãlitã sub un pod,
linia unduioasã a orizontului ici-colo ferestruitã,
de râpele dealurilor albãstrii, un magnific apus
de soare aurind cupolele, apoi bogãþia
colecþiilor de cãrþi vechi, cu alese ºi colorate
miniaturi ºi xilogravuri, anume picturã muralã,
o panoplie cu arme albe medievale, un colþ de
cartier cu case înecate în verdele crud al viþei
de vie mi-au pãrut familiare, de mult cunoscute,
încât de vreo douã ori, crezându-mã acasã, m-am
adresat vecinului italian în româneºte; zâmbesc
ºi acum la amintirea nedumeririi lui la auzul
exclamaþiilor mele presãrate cu cuvintele unui
dialect apropiat favellei pe care o vorbea el,
rãmase însã de neînþeles.
Sentimentul deja cunoscutului, încã
nelãmurit deºi tulburãtor, uitat o vreme, reapãrea
din timp în timp pe neaºteptate, ori de câte ori
privirea mea, uluitã de mulþimea splendorilor
întâlnite, alerga dincolo de zidurile palatelor ºi
de liniile armonioase ale arhitecturii oraºului-

16 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 muzeu ºi se oprea în depãrtare pe promontoriul
dealului dimpotrivã, unde se ridica albã,
strãlucitoare, mãnãstirea San Miniato al Monte,
dominând vãile, terasele râului Arno, pãdurile
de pini, podurile, serpentinele ºoselei, casele
pitoreºtilor sate învecinate.
Spaþiul larg deschis, prezenþa cereascã a
clãdirilor desfãºurate pe muchia dealului, mã
înturnau în acele clipe la imaginea veche, adânc
imprimatã în mintea mea, a Mãnãstirii Dealu,
dominând colinele nordice ale Târgoviºtei ºi
parcã privind din înãlþime oraºul cu
acoperiºurile lui, prundiºurile Ialomiþei, satele
cu nume frumoase – Viforâta, Aninoasa, Valea
Voievozilor, Rãzvad, Ulmi, Teiº, Priseaca –
livezile, întinsa pânã în negurile depãrtãrilor
câmpie a glorioaselor bãtãlii de odinioarã.
Nu sunt un ignorant, nici un naiv, cu atât
mai puþin un romantic exalat de tipul unui
Heliade Rãdulescu, înclinat sã acorde credit
necontrolat primelor emoþii, sã-ºi exprime în
hiperbole simþãmintele, copleºindu-le cu
accente patriotarde. Cunosc distanþa dintre
opulenþa ºi orgolioasa magnificenþã a Florenþei,
depozitarã în veac a unui imens tezaur de
capodopere artistice (cetatea toscanã se
numãra, încã dinainte de Renaºtere, printre
marile deþinãtoare ale capitalului financiar
european!), ºi austera, discreta ºi relativ
modesta mea urbe de la poalele Carpaþilor, peste
care - aºa a vrut Istoria - s-au nãpustit toate
calamitãþile ºi însuºi geniul rãu al vremuirilor.
Inventarul nenorocirilor cu care Dumnezeu i-a
încercat pe paºnicii locuitori ai vechii capitale a
Þãrii Româneºti ar umple paginile unei cãrþi de
grosimea Bibliei, ar ilustra copios, cu scene de
un zguduitor tragism, multe din cânturile
Infernului lui Dante, florentinul. Oraºul meu a
cunoscut asaltul a numeroase oºtiri bezmetice,
cutremure de pãmânt pustiitoare, incendii,
molime, jafuri, campanii de pedepsire, ierni grele
ºi inundaþii apocaliptice, urmate de secete
prelungite, biruri, silnicii, spolieri de avuþii, risipe
demenþiale, acte de o cruzime înspãimântãtoare,
tot felul de spaime ºi umilinþe. M-am întrebat
dacã insolita comparaþie poate rezista unei
judecãþi simple, dacã dragostea pentru oraºul
unde am vãzut lumina zilei n-a împins impresiile
mele într-un vis himeric.
De îndatã ce am pãºit pe pavajul terasei
înalte de la San Miniato, de unde privirea
îmbrãþiºeazã întreaga largã panoramã a
Florenþei, am fost instantaneu readus (dar cu
ce indicibilã bucurie!) la intuiþia ºi sentimentul
dintâi: da, comparaþia e posibilã ºi adevãratã,
se bizuie nu numai pe asemãnãrile de naturã
geograficã dar ºi pe fapte istorice, chiar dacã
proporþiile termenilor diferã. Mi-am amintit pe
loc ºirul asediilor sub care au trãit deopotrivã
cele douã cetãþi, râvna lui Petru Cercel de a
ridica palate asemenea celor florentine,
strãdania cãrturarilor de a scrie cronici ºi istorii
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
ca acelea ale lui Machiavelli, iscusinþa
monahilor de a întemeia tiparniþe, de a scoate
de sub teasc ceasloave de mare preþ,
împodobite cu splendide ornamente grafice
ºi legate cu elegante ferecaturi de aur ºi argint,
marele talent al pictorilor de a înveºnici cu
penelul chipul voievozilor ºi peisajul de sub
propria privire, în care au plasat,
împãmântenindu-le, scenele biblice, figurile
hieratice ale sfinþilor, tablourile pilduitoare ale
istoriei acestui neam. Aºa cum m-am gândit
atunci la luminata trudã a unor Coresi,
Macarie, Neagoe Basarab, Antim Ivireanu,
Constantin Brâncoveanu, Constantin
Cantacuzino ºi atâþia alþii, ctitori ºi meºteri
trãitori, la rãspântia drumurilor dintre Orient
ºi Occident ºi într-o lume primejduitã, lipsitã
de tihnite zile de rãgaz cãrturãresc, la înãlþimea
culturii, gândirii ºi idealurilor timpului...
Un imens tezaur de monumente de
arhitecturã, de inscripþii documente rare, opere
de artã plasticã, tipograficã, literarã, alãturi de
atâtea alte expresii ale geniului artistic propriu
acestui binecuvântat spaþiu valah, stau
mãrturie a faptului cã niciodatã, în lunga ºi
zbuciumata sa istorie, Þara Româneascã nu s-a
aflat la periferia continentului, în afara lumii
civilizate, ci dimpotrivã în chiar centrul ei viu ºi
productiv, unde se fãureau valorile lui cele
nepreþuite, cu nimic mai ºubrede decât
performanþele celorlalte popoare. Purtând
într-o mânã buzduganul ºi spada ºi în cealaltã
crucea ºi uneltele temeinicelor înfãptuiri,
târgoviºtenii au luptat ºi au lucrat neîncetat,
pentru afirmarea valorilor celor mai înalte ale
civilizaþiei europene.
„Târgoviºtea mea e o Florenþa valaha!”,
am exclamat, cu ochii înlãcrimaþi de emoþia
evidentei înrudiri, mângâiaþi de priveliºtea
zecilor de turle ºi campanile ale bisericilor, de
geometria tunurilor ºi colonadelor, de
sclipirea sub lumina dulce a soarelui a
faþadelor ºi acoperiºurilor, de învolburarea
apelor Arnoului (aceeaºi învolburare ca a
Ialomiþei!), peste albia cãruia se ridicau pânze
transparente de aer proaspãt de munte
(boarea Bucegilor mei!), într-o paradisiacã
atmosferã încãrcatã de culori, de miresmele
fânului abia cosit ºi al florilor de liliac ºi de
castani - parfumul propriei mele copilãrii.
La înapoierea acasã, experienþa acelei
cãlãtorii, cu descoperirea de care eram
deopotrivã mândru ºi fericit, s-a concretizat
într-o amplã povestire, ideea asemãnãrilor s-a
dovedit poeticã ºi nespus de fertilã; m-am
grãbit sã o includ în volumul încã neîncheiat
(se intituleaz㠄Turnurile”).
Sintagma „Florenþa valah㔠s-a desprins
din carte, si-a aflat repede o rãspândire
nesperatã printre prieteni ºi, de atunci am
reîntâlnit-o în vorbirea ºi textele multora,
reconfirmatã nu numai de târgoviºtenii mei.
17
 REVELAÞIILE LECTURII
SANDA GOLOPENÞIA – 80
Când a emigrat, în 1980, împreunã cu
soþul sãu, Constantin Eretescu, în SUA,
Sanda Golopenþia era cunoscutã, între
specialiºti, pentru contribuþiile sale în
domeniul lingvisticii structurale, poeticii,
simioticii ºi gramaticii transformaþionale.
Ajunsã acolo, a fost stãpânitã, prioritar ºi
consecvent, de hotãrârea de a pãstra
nealteratã limba românã,
neascultând de sfaturile unora
de a scrie într-o limb㠄mai
promiþãtoare sau mai
chivernisitã”, în limbile
„norocoase ºi tari”. A fi dat
curs unor asemenea
îndemnuri ar fi însemnat
pentru ea „a renunþa la
acþiunea majorã”. A vorbit ºi
a scris, fireºte, ºi în englezã,
ºi în francezã, ºi în italianã,
dar opera ºi-a scris-o în limba
românã, pe care a luat-o în
„geamandanul – patrie”. Scrie
proze scurte, tablete, eseuri, studii ºi cum
vom vedea, ºi pagini de istorie a literaturii
române. Þine un jurnal, a cãrui necesitate o
justificã în Mitul pagubei (1984): „Pierd
uºurinþa de a vorbi. Poate de aceea, acum,
cu tot greul, a scrie un jurnal devine
inevitabil. [...] Jurnalul, mod decent de a
vorbi de unul singur, de a-þi da, dacã nu
curaj, cel puþin impresia cã nu ai amuþit încã
de tot, cã ºtii încã sã pui vorbe pe lucruri.”
κi întãreºte hotãrârea de a vorbi ºi scrie în
limba natalã când aude cum vorbesc
emigranþii: „În noi se vorbeºte tot mai puþin
ºi mai greu româneºte. Se face tãcere în
noi, vocile noastre de dinainte se retrag,
rãguºesc, se istovesc. [...] Scrisul devine
singurul mod în care putem fi locuiþi de
cuvântul de demult. Aºternându-l pe hârtie,
privindu-l cu îndoialã, trãgând de înþelesuri,
retezând din dorinþe, vine o clipã când, cu
toate aceste restricþii, simþi cã ai recucerit
libertatea de a juca vorba, fraza, gândul.”
18 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Iordan Datcu
A luat cu sine amintirea unor figuri
emblematice, pe care le evocã în
semnificative portrete. Între ele, acela al
profesorului Mihai Pop, care a chemat-o,
dupã absolvirea facultãþii, la Institutul de
Folclor, pe post de bibliotecar mânuitor,
apoi de documentarist, care a luat-o,
împreunã cu alþi colegi din institut, la
cercetãri de teren în
Maramureº, spaþiu folcloric
în care avea sã revinã de
multe ori la Breb. La fel de
elogios scrie despre Ovidiu
Bârlea, mare meºter în
culegerile pe teren ºi scriitor
foarte aplicat, care, în biroul
sãu de la institut, „tãcea,
trudea, cred cã bucuros fãrã
s-o ºtie, ºi obþinea, ca rezultat
culegerea deplinã, rotundã, la
care visãm fiecare”. Colegã
la institut i-a fost Monica
Brãtulescu, care a trãit, ºi la
Bucureºti, ºi în Israel, unde a emigrat, în
„multã singurãtate”. „Omul acesta tonic,
cu resurse multiple ºi vulnerabilitãþi pe
mãsura lor, a avut un destin de luptãtor în
profesie ºi în cotidian ºi a trãit ieºind din
apãsãri pentru a intra în apãsãri o viaþã
întreagã.” I-a mai evocat, în astfel de
portrete, pe Solomon Marcus, Mircea
Eliade, Paul Miron, Cornelia Comorovschi,
Christina Galitzi, Ana Olos, însã pentru
mine portretul cel mai bine conturat este
acela intitulat Maestrul, de fapt Alexandru
Rosetti, din care regretãm cã dãm doar un
fragment: „Nota gravã, întotdeauna
prezentã, într-o privire rapid deviatã, un
ce întrebãtor în numele pe care þi-l enunþa
afectuos, a titlu de fragment vorbit ºi a
convocare irezistibilã, a fost rareori pusã
în cuvinte, propoziþii, fraze. Traversam
vremuri aspre, a le vorbi era superfluu ºi
risca, în plus, sã fie falsificator. Rãzbat în
amintire clipe în care adevãrul a fost totuºi
 rostit public de un maestru Diogene.
Declarându-se, bunãoarã, tam-nesam ºi
aproape brutal, un cerºetor cu mâna mereu
întinsã (cãtre Academie, cãtre Partid, cãtre
guvern, înþelegeam, completând elipse;
pentru el însuºi, pentru fiecare dintre noi,
pentru bruma de cãrþi, reviste ºi instituþii
adãugam apoi în gând; gâtuit, cu lehamite,
istovit, pânã când? plutea întrebarea ºi în
el ºi în noi). Se scutura apoi, râdea vorbit,
declarativ, delicat voluntar, ºi ne punea în
mânã câte o fãrâmuþã de hârtie pe care
notase un gând pentru unul sau altul, o
indicaþie bibliograficã, o întrebare cât un
cui, o idee de volum. Sau întrebându-se,
din senin, de ce nu ne citeazã nimeni,
niciodatã, nicãieri în þãrile în care viaþa
curgea mai bogat, dar nu mai generos.
Mirându-se, alteori, de scriitura sprinþarã,
captivantã, vioaie a literaturii de specialitate
în Occident faþã de un ce înnecãcios,
rãbduriu, resemnat ºi devitalizat în cea auto-
cenzuratã, purecatã, scuturatã, dãrãcitã ºi
rãsverificatã de la noi. Mirosind sau pipãind
pofticios hârtia bunã pe care se tipãreau
cãrþi ºi mai mari ºi mai mãrunte, se scriau
scrisori oarecari, se dactilografiau articole
obiºnuite într-un aiurea paradisiac al
editurilor alintate din culturile prospere.”
Critici literari au remarcat notele
originale ale cãrþilor sale de prozã. Monica
Lovinescu, într-o însemnare de jurnal, din
23 ianuarie 1987, inclusã în Unde scurte
(IV, 1994), a scris: „Azi, când absurda
politicã anti-intelectualã a oficialitãþii de la
Bucureºti aruncã spre exil din ce în ce mai
mulþi scriitori români, cartea Sandei
Golopenþia ni se pare unul dintre cele mai
incitante subiecte de dezbatere. Cu cât este
mai atacatã cultura românã, cu atât
rãspunderea faþã de ea devine mai acutã.
Acest simþ de rãspundere, trãit pânã la
dramã ºi exacerbare, o strãmutã pe Sanda
Golopenþia de la Providence în plin centru
al culturii române. Geografia dispare în
folosul întrebãrii spornice.” Dan C.
Mihãilescu, care o cunoscuse, ca student
la Universitatea din Bucureºti, ani în care,
cum scrie el, în Literatura românã în
postceauºism, I, Memorialistica sau
trecutul ca re-umanizare (2004), n-a avut
„urã mai mare decât pe toate cele ale
lingvisticii”, ani în care Sintaxa
transformaþionalã a limbii române, de
Sanda Golopenþia ºi Emanuel Vasiliu, fãcea
parte din bibliografia obligatorie, –
descoperã citindu-i Cartea plecãrii, o altã
faþã a scriitoarei: „ªi uite cã abia acum
numele Sandei Golopenþia prinde fiinþã, ca
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
sã zic aºa, pentru mine, având surpriza de
a întâlni o naturã liricã, dar cu severã
tãieturã a croielii morale ºi o energie
jurnalisticã redutabilã.” „Adevãrat – adaugã
criticul literar – Cartea plecãrii nu este una
de amintiri, ci de atitudini sociale,
etnopsihice ºi nu o datã politice. Însã atunci
când totuºi apar, zonele memorialistice
atrag prin fineþea aluziei ºi refuzul
autolamentãrii, pe scurt: prin decenþa
suferinþei...” Despre aceeaºi carte, Grete
Tartler, în articolul „Unirea pentru a rãzbi”
(„România literarã”, nr. 11, 1996), declarã:
„Rareori am citit texte într-o românã atât
de frumoasã, de «nãscocitoare». Cuvintele
par a avea rost mângâietor dar ºi...
transmiþãtor. Parcã autoarea s-ar teme cã
se vor pierde vorbe ca supãralnic, dulf,
nedevãlmaº, exlumire. Cuvintele sunt cârje
pe drumul înstrãinãrii.” Cornelia
ªtefãnescu, în Cãrþile întoarcerii
(„Anotimpuri literare”, nr. 35, 2001)
susþine cã autoarea, prin Mitul pagubei,
Cartea plecãrii, America America ºi
Vãmile grave „s-a impus ca literatã, pe cât
de sensibilã, pe atât de lucidã”.
A practicat o publicisticã variatã, în
care au intrat ºi recenzii, la cãrþi româneºti,
precum Dumnezeu s-a nãscut în exil, de
Vintilã Horia, Jurnal, vol. I (1980) de Ion
Caraion ºi Destinul unei întâlniri, Marcel
Proust ºi românii, de Cornelia ªtefãnescu,
precum ºi la multe cãrþi de scriitori strãini:
Andrew Delbanco, Lewis H. Lapham, Joan
Didion, Philip Roth, Marianne Wigins, Paul
Berman, John Kennet Galbrait, Jack
Maguise, Jannette Winterson, John Gre-
gory Brown, Elsa Walsh, Gore Vidal,
Winson Groom, Norton Juster, Carol
Oates, Camille Paglia º.a.
A scris însemnãri de cãlãtorie la Roma,
Santorini, Spania, Mexic.
A colaborat cu scrisori orale la Postul
de Radio „Europa liberã”.
A editat, împreunã cu Constantin
Eretescu, timp de aproape un deceniu, „Lupta.
The Fight”, ziar pentru românii din America
ºi Canada. A scos, într-un singur numãr, tot
la Providence, revista „Litterae” (1995).
A scris un studiu de istorie literarã, de
patruzeci de pagini, Bãtãlii ale tãcerii,
publicat mai întâi în englezã în 1993 ºi apoi
în românã în volumul Vãmile grave
(1999), despre suprimare ºi supravieþuire
în literatura românã de dupã 1945, despre
continuitate ºi discontinuitate, cu exemple
concludente de scriitori.
Pe varii cãi, a fãcut cunoscutã
literatura românã în lucrãri strãine de mare
19
circulaþie, cum este Encyclopedia of Con-
tinental Women Writers (New York ºi
Londra, I–II, 1991), la care a colaborat
cu prezentãri ale scriitoarelor: Mihaela
Albu, Ticu Archip, Maria Banuº, Ana
Blandiana, Constanþa Buzea, Nina
Cassian, Otilia Cazimir, Sofia Cocea,
Denisa Comãnescu, Ioana Crãciunescu,
Daniela Crãsnaru, Miza Cretzianu,
Matilda Cugler-Poni, Constanþa Dunca-
Schiau, Elena Farago, Maria
Flechtenmacher, Iulia Hasdeu, Magda
Isanos, Monica Lovinescu, Lucia Manþu,
Veronica Micle, Margareta Miller Verghi,
Claudia Millian, Sanda Movilã, Hortensia
Papadat-Bengescu, Veronica Porumbacu,
Cella Serghi, Smara, Henriette Yvonne
Stahl, Margareta Sterian, Ileana Vulpescu,
Adela Xenopol.
A scris mult despre pãrinþii sãi Anton
Golopenþia ºi ªtefania Cristescu
Golopenþia. Unele cãrþi ale lor le-am
recenzat. Acum ne preocupã doar inserþia
darurilor de scriitoare ale Sandei
Golopenþia în astfel de cãrþi. Dacã ºi în
Anton Golopenþia, Ultima carte. Text in-
tegral al declaraþiilor în anchetã ale lui
Anton Golopenþia aflate în Arhivele
S.R.I. Anexã ºi note de Sanda Golopenþia
(2001), au fost inserate din Cartea
plecãrii, trei schiþe autobiografice ale
autoarei, „remarcabile literar ºi de mare
forþã emoþional㔠(a apreciat Sanda
Cordoº), Viaþa noastrã cea de toate zilele
(2009), constituitã din notele de
supraveghere a lui Anton Golopenþia
fãcute de primul filaj (15 aprilie – 10 mai
1948), de cel de al doilea filaj (5 octombrie
1949 – 16 ianuarie 1950) ºi din notele in-
formative ale securiºtilor, a devenit, graþie
darului scriitoricesc al Sandei Golopenþia,
„un roman nonfictiv ºi o carte de istorie
socialã, valoroasã în ambele ipostaze”. Aºa
am caracterizat-o altã datã, însã acum
amintim câteva din ecourile critice pe care
le-a avut cartea. Într-un text de Ana
Blandiana, citit, la Târgul de carte de la
Bucureºti, de Smaranda Vultur, marea
scriitoare spunea, între altele, cã a scris
„rânduri de admiraþie ºi emoþie în faþa unei
cãrþi care m-a tulburat profund atât prin
viaþa pe care reuºeºte sã o reconstruiascã
pe paginã, cât ºi prin tensiunea esteticã
pe care reuºeºte sã o realizeze. Pentru cã
ceea ce este de-a dreptul straniu în Viaþa
noastrã de toate zilele este faptul cã
împletirea amintirilor din copilãrie ale fiicei
lui Anton Golopenþia cu transcrierea
cutremurãtoarelor pagini din dosarul de
20 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
securitate al tatãlui ei reuºeºte sã creeze
nu numai sentimentul revelaþiei unor
adevãruri istorice, ci ºi pe acela al emoþiei
artistice ºi asta pentru cã Sanda
Golopenþia este cu egalã intensitate – în
tot ceea ce scrie nu numai în aceastã carte
– un scriitor sensibil ºi un om de ºtiinþã
riguros. În plus însã, ºi poate chiar în
primul rând, scriitorul ºi savantul care este
Sanda Golopenþia ºi-au pus talentul ºi
ºtiinþa în slujba minunatului copil care s-a
dedicat ani ºi ani din viaþã reconstruirii
statuii tatãlui sãu.”
Un alt comentator avizat al cãrþii,
Nicolae Constantinescu, în articolul
Urmãriþi, urmaºi, urmãri... („Cultura”,
nr. 5, 11 februarie 2010), scrie cã dacã
autoarea „s-ar fi limitat la transcrierea
notelor de filaj”, „ar fi rezultat un
documentar sec ºi insipid”; ea însã,
profesoarã de pragmaticã, a experimentat
„o tehnicã narativã extrem de originalã,
întreþesând documentele de arhivã...”
„cu propriile sale amintiri trãite, vagi”,
„cu deducþii ulterioare, rezultate din
discuþii cu membrii familiei sau cu
apropiaþi ai acesteia”.
În fine, am aflat, spre sfârºitul anului
2019, cã excelenta carte a apãrut în
versiune englezã, la Cambridge, în Anglia.
Sanda Golopenþia (s-a nãscut la 2
martie 1940, la Bucureºti) este o energie,
vãditã ºi în faptul cã, dupã 1990, ºi-a lansat,
mai în fiecare an, la târgurile de carte de la
Bucureºti, o carte sau mai multe cãrþi o
datã. Între ele, amintim câteva recente:
Fluviul Alfeu sau despre exil ºi întoarceri
(I–II, 2017), în care ºi-a reeditat Cartea
plecãrii, America, America, Vãmile grave
ºi Emigranþii Carter, apoi Bulevardele
vieþii (2018) ºi Perspective noi în studiul
teatrului (2019), toate apãrute la Editura
Spandugins în condiþii tipografice
excelente, primele trei fiind tipãrite pe hârtie
biblia de culoare ivorie.
Doamna Sanda Golopenþia are ºi alte
proiecte: sã încheie tipãrirea scrierilor
tatãlui sãu, din care pânã acum au apãrut
cinci volume, sã tipãreascã cercetãrile
mamei sale în timpul campaniei gustiene
(29 iunie – 18 august 1930) la Runcu –
Gorj, iar dintre propriile sale cercetãri sã
le dea la luminã pe cele de la Breb –
Maramureº, sã-ºi tipãreascã opera
lingvisticã, poate cã ºi jurnalul, din care
cunoaºtem puþine pagini.
La mulþi ani cu sãnãtate, stimatã
doamnã Sanda Golopenþia!
(14 ianuarie 2020)
 AFINITÃÞI SELECTIVE
„UN SOARE ROªU ÎNNOPTA ÎN MINE...”
Plecatã de vreun sfert de veac în þara
lui Strindberg, poeta Dorina Brânduºa,
devenitã Landén, o ardeleancã din pãrþile
hunedorene, scrie despre Trecere cu mâna
sigurã a unui iniþiat. Despre Moarte se
pronunþã cei tari, cei care-i cunosc puterea
fertilizantã, nu nevroticii. ªi fac asta ºtiind
cã scrisul sau scriitura, alegeþi termenul
pe care-l preferaþi, e o pavãzã, o oprire a
timpului în loc, un prezent
prelungit, pe scurt, viaþã.
Pânã ºi mult chinuitul
Leopardi nota în Zibaldone,
dramaticul lui jurnal de
creaþie, c㠄a reprezenta
moartea înseamnã a reda
omului, mãcar pentru o clipã,
viaþa pe care a pierdut-o”.
Funcþioneazã în acest para-
dox logica împãcãrii
contrariilor pe care exilata în
Nord a învãþat-o la perfecþie.
Mitologia morþii moderne
(Editura Vinea, 2019) e
spaþiul oximoronului, al
concilierii antinomiilor. Prima ar fi între
senzualitate ºi cerebralitate, care-ºi disputã
alternativ eul liric. „În douã femei mã
despart / una de ger / ºi-o alta în care ard
flãcãrã”, spune poeta într-una din
numeroasele autoscopii la care se supune.
Nu ºtim care e câºtigãtoarea în acest
rãzboi intern cu sorþi schimbãtori ºi hotare
incerte. Citim însã, neîndoielnic, o poveste.
Cãci ce este la urma urmei mitul? Un
rãspuns la întrebare a gãsit Marcel
Detienne în Inventarea mitologiei: „mitul
istoriseºte ceva”, „mitul e un tip de
naraþiune”. Dar mitologia? Platon, cel
dintâi intelectual care a folosit termenul, o
socoteºte un proiect de reformare a cetãþii,
atunci când memoria cetãþenilor ei e frântã,
oarbã, când ei sunt „afoni”, agramaþi.
Mitologia are nevoie de aezi. Iar un aed
bun resuscitã memoria comunã aþipitã sau
cãzutã în uitare, povestind altfel, evitând
drumurile neumblate. De fapt, nu-i acesta
rolul ºi rostul poetului? Tradiþia (mitul) nu
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
Ioan Adam
exclude referirea la prezent. Phemios ºi
Demodocos cântau faptele lui Ulisse în
prezenþa (neºtiutã!) a acestuia. Schimbând
ceea ce e de schimbat, lucrurile se petrec
la fel ºi azi. Poezia modernã, poezia
adevãratã, presupune ºi biografie, ºi
naraþiune (postmoderniºtii au dovedit-o din
plin), ºi incantaþie. Toate acestea sunt im-
plicate în textura poemelor din volumul la
care mã refer. Se nasc însã
douã întrebãri. Aezii, poeþii
care mitologizeazã (fie ºi
moartea!), mai sunt posibili
azi? ªi, mai ales, pot fi femei?
Prin marile ei voci, poezia
femininã din România a
rãspuns afirmativ.
În Ochiul de greier ºi
Refluxul sensurilor, poemele
Anei Blandiana curg spre...
sensul din urmã: poezia ca
artã de a muri, câºtigând
nemurirea. Cãrþile Ilenei
Mãlãncioiu se leagã între ele
pentru a compune un epos
funerar. Mariana Marin transferã în litere
de poem un „plâns negru”, care e al ei ºi
al lumii în declin: „Învãþ un alfabet nou. //
Din pudoare, auziþi, din pudoare / îºi fãcuse
din moarte / o memorie unicã...”
Asta e linia, triada cãreia i se alãturã
Dorina Brânduºa Landén. Scrise la lumina
rece a luminii polare, cãrþile ei, poeziile ei
curg din una în alta ca apa (un volum chiar
se ºi intituleazã Judecata apei!) prezentã
în toate ipostazele sale: râu, lac, mare
(albã), ocean, brumã, gheaþã, zãpadã.
Poeta concentreazã în patru cânturi
epopeea morþii moderne ºi-i deschide „uºa
de umbr㔠fãrã a recurge la figuraþia
clasicã. Dies irae, dies ille e lungã, „un
prezent care dureazã de când moartea”,
iar istoria ei – una a zãdãrniciei, a pierzaniei
– presupune o rostire continuã. E o poezie-
spovedanie, zgârcitã cu punctuaþia (lipsesc
majusculele, punctele, virgulele, exclamaþiile,
interogaþiile), dar care are un ritm
programatic intern accesibil cititorului
21
exersat, capabil sã sesizeze alternanþele
muzicale, pasajele andante ºi cele rubato,
secvenþele staccato (vezi O retoricã a
cercului), ori cele legato, când versul final
al unui poem (eu nu exist) devine titlul celui
urmãtor (du-te pânã unde poþi).
Trasã la un þãrm boreal, în „universul
terminus” al Nordului ostil, arca poemului
e pânditã de gheþuri, de un ger nimicitor
(„pe sub pãmânt se-ntinde gerul”), iar
lumea poetei, surprinsã în spasmul final,
se scufundã în ninsori ucigaºe: „în mine
creºte o iarnã care mã înãbuºã /.../ noaptea
lumineazã frigul curgând greu fãrã sens /
peste o lume perfect tristã sub un albastru
ceresc”. (Poem neterminat). Se ºtie cã
poetul român are oroare de frig
(Alecsandri, Bacovia, Nichita Stãnescu o
confirmã!) ºi nu mã îndoiesc cã Dorina
Brânduºa Landén i-a citit cu atenþie. Ce
adaugã ea acestei repulsii biologice,
specificã românului solar, e conºtiinþa
amurgului universal, a îngheþului definitiv
ce ameninþã specia, nu doar individul.
Modernitatea, ultima modernitate, e timpul
criogeniei sociale, al ruperii legãturilor ºi-al
morþii colective: „legãnam de mult un vis
de zãpadã / ºi zãpada cãdea peste zori /
zãpada cãdea cu veciile-n ziuã / zeii-ºi
aplecau obraji de zãpadã / într-o abruptã
coborâre de un alb orbitor / peste-o lume
pavatã cu gerul din noi / dar ce greu e
sã-nþelegi sã accepþi / cã aceste fabuloase
cãderi de ninsori / plãsmuiesc îngeri
pãzitori în derivã / ºi-un halóu între noi //
ne-am nãscut din zãpezi într-o þarã de fier
/ noi înºine oameni solitari de zãpadã /
statui încremenite-n tãceri / doar din când
în când oscilând simetric / cu un zgomot
de gheaþã încremenim / ºi tresãrim la glasul
altor statui / care nu vor sângera niciodatã”
(Vis de zãpadã).
„Pictat” în tuºe expresioniste peisajul
uman e deplorabil. Defileazã în poeme
„chipuri lipsite de expresie”, „oameni cu
suflete tãbãcite” (de la o stare la alta),
„averse de oameni” (destine individuale;
titlul e, desigur, antifrastic), „strãini” la
„intersecþia singurãtãþilor” „marionete
colorate”, „turme sleite” într-un „conti-
nent decadent” sau, mai grav, „o turmã
ordonatã ºi haoticã / o imensã cenuºie oaste
bizarã din care nimeni nu dezerteaz㔠(ce-am
fãcut de ne-am rãvãºit aºa). Omul (ce trist
sunã acest cuvânt!) regreseazã spre
tenebre, parcurge invers filogeneza, e
„pasãre cu aripi scurte ºi cioc de fier”,
„viperã albã”, „þestoasã mare, lucioasã”,
„ducând în spate / tãceri ce pot sufoca
lumina surdã a lunii”. Ultimul vers,
excepþional, mi-a readus în memorie
dantescul rauca luce (luminã rãguºitã).
22 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Alternate rapid, panourile expresioniste
denotã un ochi educat la ºcoala marii
picturi (Bosch, Brueghel) interesatã de
spectacolul morþii, de înserarea biologicã
ºi decrepitudine.
Ideea cã poeta s-ar abandona
substanþelor psihotrope (ultimul ciclu se
intituleazã Amfetamine!) pentru a propune
viziuni infernale se cuvine exclusã. Nu e
nevoie de opiul lui De Quincey, nici de
haºiºul lui René Daumal, ci de simþul acut
al imanenþei tragicului, de aliajul inteligenþei
cu sensibilitatea, de exacerbarea simþurilor.
Vederea nu filmeazã, ci transfigureazã (a
se citi douã din marile poeme ale cãrþii,
cimitirul peºtilor ºi în oglindã, unde întâlnim
acest terþet cu gravitaþie esteticã mãritã: „ºi
eu vãd în oglindã / noaptea cum linge cu
limba ei rece / rãmãºiþele zilei”), auzul în
alertã vizualizeazã ºi recompune istoria
nenorocoasã a strãmoºilor: „dar eu închid
ochii sã vãd / încã o datã câmpul de luptã /
întristatã sã nu-mi mai gãsesc strãmoºii /
deºi aud cel mai mic zgomot / aud cum o
lacrimã cade la capãtul lumii / paºii stinºi
înainte de a-i vedea / pe deasupra pãmântului
/ aud cum aripile timpului se închid / peste
trupurile lor cãzute / într-o tãcere fãrã capãt”
(sã înþelegi ce pleacã ºi ce rãmâne).
A învãþa cuvintele morþii nu e totuºi
un echivalent al abandonului în înnegurate
stãri depresive. E în poemele Dorinei
Brânduºa Landén o fibrã de eroism antic,
grecesc mai cu seamã, în lupta inegalã cu
destinul. Thanatos e, desigur, fiul nopþii ºi
fratele somnului, dar din tãrâmul
tenebrelor, al morþii implacabile se ridicã
zilnic Soarele. În peisajul funerar al
Mitologiei... se înalþã, paradoxal, nu soarele
negru al melancoliei, aºa cum îl ºtim de la
Nerval, ci astrul roºu, tutelar, al speranþei
ce nu moare: „trebuie sã se gãseascã ceva,
/ Trebuie sã existe ceva / o piatrã care sã
strãluceascã/ un cleric care se ridicã la cer
/ o întâmplare care sã anuleze istoria / sã
mã menþinã plutind / peste gheþarul pe care-l
strãbat cufundându-m㔠(n-am nicio
strategie). Strategia, o contrazic pe poetã,
existã! ªi e mai mult decât înclinarea
calmã, mioriticã, în faþa inevitabilului, decât
acceptarea integrãrii în Marele Ritm, cum
ne dã de înþeles acest poem sapienþial:
„într-o tãcere fãrã capãt / soarele va
strãluci pe coroanele arborilor / ºi dupã
ce eu nu voi mai fi / fiindcã lumina aceasta
a fost înaintea mea / înaintea întunericului
ºi dupã plecarea mea / va exista ºi fãrã
mine / la fel fãrã strãmoºii mei /.../ suflet
al meu dacã mor ia seama / sã înþelegi ce
pleacã ºi ce rãmâne”.
(continuare la pagina 33)
 ªCOALA DE LA TÂRGOVIªTE
Mãdãlina Simionescu-Cojocaru
LITERATURÃ DUS-ÎNTORS
– O ARS POETICA (2)
Tableta intitulatã Croºete îi este adresatã
prietenului Alexandru George. Fiind în
asentiment cu acesta, autorul considerã
„importante, sprintene, pãtrunzãtoare –
observaþiile critice, cele de istorie literarã,
meditaþiile pe marginea ideilor, mentalitãþilor”
(p. 147) ºi c㠄Din cauza excelenþei paginilor
de critic, construcþiile [tale]
epice (multe infuzate ºi de
lirism) scapã vederii cititorului
pretins cultivat” (p. 148). Prin
înºiruirea unor panseuri de
tipul monologului adresat,
Mircea Horia Simionescu
schiþeazã portretul unei
personalitãþi enciclopedice ºi
complexe: critic ºi istoric
literar, traducãtor, literat, dar
mai ales un re-deschizãtor de
drumuri care rezoneazã cu
viziunea despre literaturã ºi
artã a ªcolii de la Târgoviºte:
„în vara-toamna începutului
celui de-al Doilea Rãzboi, nu ne cunoºteam,
dar ºtiu cã ne-am impregnat cãmãºuþele cu
aerul greu de mai târziu, când ne-am dat seama
cã deja intrasem în vestibulele Infernului ºi
aveam obligaþia sã deschidem epoca” (p. 150).
În rândurile altor microeseuri sunt
amintite: primele încercãri de jurnal având
ca model jurnalul meditatoarei din copilãrie,
Cecilia Scãrlãtescu; sentimentele de freamãt
interior ºi combustie creatoare pe care i le
trezeºte scriitorului o colã de hârtie;
gândurile notate în prefaþa ediþiei a doua a
romanului Licitaþia ºi cheia de lecturã a
acestuia. Fragmentele în aparenþã diaristice,
dar care au rolul de a creiona geneza ºi
fundamentele romanului Asediul locului
comun le întâlnim în paginile din ªapte
proiectile fumigene – prozã adãugatã
romanului în ediþia din 2004, publicatã la
Editura Bibliotheca – observând evoluþia
faptelor sociale ale anilor ’90, scriitorul are o
revelaþie: „impresionat de mulþimea relatãrilor
ºi propriilor mele constatãri privind
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
extinderea deºãnþatã a furturilor din avutul
public, demolarea sistematicã a oraºelor,
jaful devenit mod de supravieþuire,
proiectului meu romanesc i s-a ataºat tabloul
apropiatului sfârºit. Aflasem, în fine, cheia
romanului: Troia n-a pierit cuceritã de ahei,
pentru cã odatã descinºi din burta ilustrului
cal, învingãtorii au fost
întâmpinaþi de o priveliºte
incredibil㠖 vajnicii apãrãtori
ai cetãþii, timp de zece ani, îºi
jefuiserã singuri, cu rãbdare
ºi progresivã iscusinþã,
palatele, templele, instituþiile,
celelalte aºezãminte ºi valori
comune, înavuþindu-se ruºinos,
probabil cu asentimentul
comandanþilor. Þara, la ora
aceea tristã se va afla, vai, tocmai
în situaþia Troiei” (p. 132).
În Zile fracturate ºi
recompuse scriitorul îºi
expune ideea de a realiza o
carte compusã din fragmente ale unor opere
aparþinând altor scriitori, cãrþi care l-au
marcat, jurnale ale unor scriitori români ºi
strãini, din diverse perioade, pe care le-a citit.
Ideea funambulescã este pusã în practicã
printr-o mostrã de scriere compusã din citate
care aparþin lui Samuel Pepsy, Andrè Gide,
Liviu Rebreanu, Cesare Pavese, Stendhal,
Tia Þerbãnescu, Timotei Constantinescu,
Julien Green sau Camil Petrescu: „Decând
mã ºtiu (ºi mã ºtiu de vreo 50-60 de ani),
amân ºi iar amân scrierea unei piese de mai
întinse dimensiuni alcãtuite numai din
scrierile altora, mie rezervându-mi doar rolul
ºi spaþiul unui aranjor, al unui vitrinier.
Contribuþia (originalitatea) mea sã se rezume
numai la etalarea – de la 1 la sut㠖 a textelor
altora, «scoase» cu igliþa creionului din
caierul cãrþilor pe lângã care am îmbãtrânit”
(pp. 63-64).
Un text vitriolant la adresa promovãrii
prin diverse mijloace a unor „personalitãþi”
poleite, care doresc sã parã ceea ce nu sunt,
23
este Publicistica de strapontinã. Scriitorul
blameazã bombardamentul continuu al
societãþii cu ºtiri redundante, lipsite de
substanþã culturalã sau informativ-ºtiinþificã.
Revolta lui Mircea Horia Simionescu vine din
faptul cã, în timp, societatea, prin aceste non-
sensuri ingerate subliminal, va coborî pe
scara culturii ºi a intelectului, se va aliena.
Tableta Bietul dicteu automat conþine
reacþia durã, de sancþionare a unui articol
nedrept, prin care i se desfiinþeazã romanul
Cum se face. Scriitorul este ofensat de
articolul apãrut în revista România Literarã,
cu titlul Cum se face fãrã sã se facã ºi care
poartã semnãtura lui Alex. ªtefãnescu. În
paginile acestuia, Mircea Horia Simionescu
este condamnat pentru cliºeu: „«Scriitorul
lasã sã funcþioneze în gol mecanismul
exprimãrii pe care l-a folosit de atâtea ori de-a
lungul vieþii sale în scopuri mai mult sau mai
puþin precise.»” (p. 72). Acest articol
ciopârþeºte romanul ºi îl acuzã pe autor de
blazare. Scriitorul nu întârzie sã dea replica ºi
sã sublinieze nevoia acutã de explicare a
literaturii de înºiºi autorii ei, condamnând
absenþa ºi inactivitatea unei pãrþi a criticii
literare „somnoros-conservatoare” (p. 74).
Pentru început, Mircea Horia Simionescu dã
o definiþie a criticului literar: „Creator în felul
sãu, artist cercetaº în ºtiinþa literaturii,
domeniu în care scriitorii înºiºi se rãtãcesc,
criticii se bucurã de imunitatea divinã ºi de
drept imperial de a bate moned㔠(p. 71). Cât
priveºte articolul din revistã, scriitorul criticã
dur acuzaþiile care i se aduc ºi considerã cã
acest fapt este rezultatul incapacitãþii de
pãtrundere a înþelesurilor ºi tehnicilor din
carte: „O ineptã (fiindcã gonitã, dar rezolutã)
recenzie la ultima mea carte, romanul Cum se
face, consemnare publicatã de România
Literarã în chenar, aidoma unui ferpar pentru
înmormântãri, chiar în zilele când împlineam
75 de ani (fãrã semnãturã, purtând în
solemnitatea titlului doar numele
«rãposatului» M.H.S. ºi, aproape ilizibil, lateral,
avizul: «urmare din numãrul trecut»), emitea în
trombã cã aº fi confecþionat «o carte pentru
mazochiºti», «roman ilizibil, lipsit de orice
sens, scris exclusiv din plãcerea autorului de
a vedea ºapirograful literaturii funcþionând»,
înpricinatul ajungând «la o respingere atât
de hotãrâtã ºi de eficientã a ideii de
construcþie», încât «titlul corect al romanului
ar fi fost CUM SE FACE FÃRÃ SÃ SE
FACû, înfãþiºându-se ca «nou-construcþie
epicã, de la început pânã la sfârºit, o cultivare
orgiasticã a non-sensului […]. Scriitorul lasã
sã funcþioneze în gol mecanismul exprimãrii
pe care l-a folosit de atâtea ori de-a lungul
vieþii sale în scopuri mai mult sau mai puþin
precise. De data aceasta, scopul lipseºte cu
desãvârºire»” (pp. 71-72). De asemenea,
24 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
scriitorul îºi exprimã indignarea cã, dintr-o
neglijenþã a criticilor importanþi, epica a
încãput pe mâinile unor neputincioºi,
vãzându-se astfel obigatã sã suplineascã
aceastã carenþã: „Prin regretabila întâmplare
a recenzãrii detracate a romanului meu eu
disting o faþã a fenomenului mai general al
demisiei criticii de la înaltele sale funcþii
formatoare. Poate de aceea, îmi mai spun,
epica lãsatã de izbeliºte de criticii importanþi,
a preluat ea (recunosc cã adesea forþat ºi
amatorist) opera de ºcolire”. Din aceste motive,
autorul considerã elocvent ºi imperios necesar
sã îºi însoþeascã textele viitoarelor cãrþi cu
un „prospect de utilizare” sau „mod de
întrebuinþare” pentru a evita astfel apariþia
oricãror nelãmuriri: „Romanul CUM SE FACE,
presimþind accidentul mai sus descris, a întins
criticii demisionare o cursã: a luat dintr-o carte
începutã în 1953 ºi rescrisã în 1983 o poveste
de peste 70 de pagini ºi, nemodificând un
singur cuvânt, a aºezat-o ca þintã la sfârºitul
unei închipuite vaste naraþiuni, bizuindu-se
pe succesul de critic ºi de piaþã a nuvelei/
romanului. Neretrãgându-ºi o clipitã atenþia
de la tulburãtoarea þint㠖 istoria eºecului unui
artist de geniu ºi deplorabila lui resemnare –
MHS al dumneavoastrã a reconstruit miracu-
lous frazele (încercãrile, parþialele izbutinþe,
rãtãciri, descoperiri, efecte, eºecuri etc.),
construirii naraþiunii de odinioarã,
deconspirând cât a fost cu putinþã, secretul
scrierii ei. Fãrã un anunþ (prefaþã, postfaþã,
avertisment), cartea ar fi scãzut nedumerirea
iniþialã fertilã a cititorului ºi fãcând din aceasta
materie unul din nodurile romanului, cartea –
aºa cum am întocmit-o – se deschide ºi se
încheie cu sfârºitul paginilor ei, joc deloc sa-
vant, care, cu tristeþe constat, n-a fost dibuit
de jucãtorii pe degete ai subtilitãþilor!
Neapãrat, în viitor voi anexa limpezilor mele
poveºti un prospect separat, un mod de
întrebuinþare fãrã de care NU SE MAI
POATE” (p. 74).
În paginile din Game ºi arpegii, sub
pretextul discuþiei dintre doi tineri într-un tren,
alãturi de care cãlãtorea ºi scriitorul, se
întocmeºte un inventator al tehnicilor pe care
Mircea Horia Simionescu le utilizeazã în
scrierea cãrþilor lui, la „înºiruirea secretelor
[…] de fabricaþie” (p. 79).
Tableta Palavre este un text care pune în
luminã trãsãturile ironice, parodice, umoristice
ºi ludice ale scriitorului Mircea Horia
Simionescu. Sãtul de întrebãrile redundante
care i s-au pus de-a lungul timpului de cãtre
intervieviºti cu privire la alegerea drumului
literaturii ºi la debutul sãu literar, scriitorul
începe sã inventeze diverse variante de
rãspuns. Textul este îmbibat de ironie ºi sar-
casm la adresa stereotipiilor, a epigonismului,
a limitãrii artistice ºi a pseudo-scriitorilor.
 Textul Povestea? De nepovestit! Este
un microeseu în care sunt definite literatura,
povestea, poezia. Tableta se deschide
abrupt, cu un incipit care conþine ipoteza de
lucru a scriitorului: „literatura înseamnã
poveste”. Un prim argument îl constituie
ºarja: „Înainte de-a se fi nãscut poet, românul
s-a afirmat, pe plaiuri cât stadioanele,
povestitor”. De asemenea, este adãugatã ºi
ideea c㠄întreaga lume, ºi fiecare parte a ei
luatã separat, este poveste, adicã strânge
ca blindajul cojii lemnoase a nucii, miezul
dulce, aromat al esenþei” (p. 127). Între
poveste ºi poezie existã o relaþie insolubilã:
„Povestea presupune […] dorinþa de
evadare din condiþia datã; este un vis impus
þie de un altul […]. Povestea este, dacã ºtie
sã-ºi trãdeze trãsãturile, pãstrându-ºi
solemnitatea, sursã ºi modalitate de explicare
a Poeziei, fiindcã numai Poezia e în stare de
a sonda ºi configura realitatea” (p. 128). De
altfel, textul este ºi o parodie la adresa
scriitorilor care se încãpãþâneazã sã
maltrateze hârtia ºi care cred cã scrisul se
face dupã o reþetã prestabilitã. Mircea Horia
Simionescu întocmeºte un repertoar al
acþiunilor pe care trebuie sã le execute cineva
dacã se doreºte scriitor.
Ubicuitatea este tema tabletei Vânzarea
de sine. În paginile acesteia este dezvoltatã
ideea dublei dispariþii a autorului: din
realitate, contingent – evadarea din real în
fantastic – ºi dispariþia lui din propria scriere:
„Unul din obiceiurile dobândite odatã cu
ispitele hârtiei ºi caligrafiei (începuturile,
timide ºi neguroase, le pot data în vara lui
1941) s-ar putea numi dexteritatea mea de-a
dispãrea dupã voie din locul unde mã aflam,
de a mã refugia într-un loc ce îmi promitea sã
devin, cu prea puþin efort ºi minimã energie,
iresponsabil ºi de negãsit […]. De prisos sã
mai adaug cã multe din paginile izbutite ale
cãrþilor mele îºi datoreazã fibra ºi structura
dispariþiilor ºi fugilor […], rãtãcirile ºi goana
nebunã în spaþii cãrora cu greu le recunosc
poziþia se umplu – refuz al golului – cu
invenþii, vreau sã zic cu întâmplãri ºi fapte
niciodatã întâmplate, unele imposibil sã se
întâmple” (p. 135). Astfel, rãtãcirea în spaþii
niciodatã vãzute este o închipuire tradusã
în cuvinte ce se alcãtuiesc în texte de
literaturã, iar jocul – secund, superior –
devine interesant, iar cititorul este invitat
sã-l joace alãturi de autor: „În rãstimpul ce
se lãþeºte cu aceste explicaþii, tu, cititorule,
nici n-ai bãgat de seamã cã, profitând de prea
justificatul dezinteres al lumii faþã de
metodologia de fabricaþie a obiectului artis-
tic (în cazul nostru, faþã de strãdaniile
autorului pentru reuºita demonstraþiei lui),
eu m-am subþiat fulg, mi-am deºertat
buzunarele de balastul teoriilor prisoselnice
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
ºi, dupã eleganta decolare, m-am fãcut
nevãzut în cãutarea timpului (cândva)
petrecut” (p. 137).
Desprinderea poeziei de regulile clasice
ºi inventarierea ca joc sunt tratate în
Forfecãri, iar tema sacrificiilor pe care trebuie
sã le facã un autor pentru a-ºi vedea creaþia
desãvârºitã este dezvoltatã în microeseul O
veche prietenie.
Compoziþia Despre mine înºivã reprezintã
un eseu despre greºelile gramaticale, dar
ascunde explicaþia jocului cu mãºtile
auctoriale în scrierile sale ºi alegerea de a scrie
la persoana întâi singular, utilizând pronumele
eu într-o epocã în care se cerea suprimarea
acestui tip de scriere în favoarea unei literaturi
care sã conþin㠄«tabloul fidel al realitãþii, nu
impresii»” deoarece, pentru cititor, „«din
naraþiune trebuie sã reiasã adevãrul, fãrã
ajutorul ºi prezenþa dumitale»” (p. 168). Într-
o perioadã în care încorsetãrile ideologice
deveneau asfixiante, Mircea Horia
Simionescu alege sã îºi facã debutul literar
într-o manierã atipicã: „cu ºireatã prudenþã,
dar înveninatã îndrãznealã, am debutat – era
prin 1968-1970 – numai cu schiþe ºi povestiri
obstinant subiective, desfãºurând trãiri ºi
întâmplãri exclusiv personale, unele
fanteziste, ce ignorau prin aceasta, ba chiar
ironizau, ideologia oficialã privind
materialitatea lumii, idolatrizarea concretului,
imperativul de-a înfãþiºa în literaturã adevãrul
obiectiv, controlabil, «singurul care
intereseazã mulþimile cititoare…»” (p. 167).
Fire dedicatã în mod remanent respingerii
tuturor regulilor, scriitorul îºi explicã aplecarea
spre egocentrism: „Poate cã unul din motivele
care m-au þinut incoruptibil, timp de aproape
25 de ani, departe de uºile revistelor ºi
editurilor, apãrându-mi juruinþa vârstei
bacalaureatului de-a nu publica înainte de 40
de ani (datã socotitã atunci drept optimã
pentru…) a fost simplul fapt cã nu puteam sã
ies din persoana întâi, chiar dacã cineva m-ar
fi ajutat cu sabia s-o fac. Scrisesem sute de
poezii, depãnasem duzini de sentimente ale
fiinþei ce se descoperea (uimitã) cu fiecare zi,
mi s-ar fi pãrut o trãdare a cercetãrii ºi
profesiunii relatarea aventurilor altuia, altora.
Chemam lumea întreagã la mine, refuzam sã-i
cad lumii ostatic. ªtiam sã continuu a mã
crede liber ºi sincer”. Trecerea timpului ºi
exerciþiile literare pe care le-a fãcut i-au
delimitat scriitorului mai multe tipuri ale eului:
„Am ºi azi convingerea cã scoaterea la rampã
a lui eu a produs, în ce priveºte scrisul meu, o
limpezire mai profundã: delimitarea eu-lui liric,
biografic truvabil în actele de stare civilã,
anecdotic ºi util documentar, de eu-ul ge-
neric, universal, vehicul al caracterelor ºi
trãsãturilor comune unor indivizi foarte
diferiþi” (p. 168). Prin autoanalizã, autorul
25
descrie momentele de introiecþie care conduc
cãtre jocul cu mãºtile auctoriale: „Am surprins
mecanismul ºi momentele când eul meu, înger
pictograf, migreazã aiurea ca sã-i ilustreze pe
alþii. Dau seamã de simþãmintele, aventurile,
gândurile, întâmplãrile, bucuriile izbânzilor
mele, þin catagrafie mâhnirilor, eºecurilor,
miºcând în aºa fel cartoanele eurilor mele
pânã a le face utile cititorilor ºtiuþi sau doar
bãnuiþi a avea nevoie de ele, spre a le contura
propriile euri”. Însã, exerciþiile continue de
delimitare a eului tind cãtre o obiectivare a
acestuia ºi o detaºare organicã: „Eul meu tinde
sã se obiectiveze, ºi-a dizolvat în lume,
demult, profilul de ins particular; personajul
circulând în naraþiunile ºi-n jurnalele mele
sunt eu, deºi totalmente un altul, cel puþin o
autenticã varietate a unui altul. […]. Disecþiile
ce mi se cer mã cam dor, mã cam împuþineazã,
mã ºterg din cataloagele numitei omeniri” (p.
(urmare de la pagina 15)
O carte fãrã nimic banal
În carte nu existã nimic banal. Autoarea
nu evitã banalitatea realitãþii imediate, o
admite ca parte integrantã a vieþii ei, dar o
prelucreazã, face din ea literaturã. În timpul
lecturii, simþim acea încântare pe care o
simþim privind peste umãrul unui pictor în
timp ce picteazã: sub ochii noºtri, un peisaj
pe care îl consideram neinteresant se
înnobileazã, devine tablou. Iatã, ca
exemplu, cum se transformã în literaturã
un fapt pentru mulþi dintre noi obiºnuit,
decolarea unui avion de pasageri:
„Zorile sunt aproape. Motoarele
pornesc. Închid ochii. Trãiesc un drum
care urcã, urcã, urcã, trecând prin toate
misterele înãlþimilor, pânã soarele
explodeazã în rãsãrit. Orizontul se umple
de clãbuci albi, roºii, albaºtri. Asist la o
naºtere scãldatã în sânge. Fiecare rãsãrit
este renaºterea noastrã pe care o ignorãm.”
Cartea este o sintezã de istorisiri,
confesiuni ºi reflecþii, nu un simplu jurnal.
Nu lipsesc nici fulguraþiile de poezie.
Ecaterina Petrescu Botoncea are o
perspectivã filosoficã asupra lumii
contemporane. Gândeºte pe cont propriu,
nu se lasã manipulatã de mass-media, de
idei la modã, de propagandã:
„Orice boalã, cât de micã, este
rezultatul unei alienãri. Puþinele conºtiinþe
trezite, vorbesc în van ºi, bineînþeles, nu
fac rating! În schimb, industriile far-
maceutice prosperã, ca ºi cele de alcool
contrafãcut, iar boala a devenit o mare
26 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
169). Astfel, eul multiplicat tinde sã devinã
un altul, iar transferul de la autor cãtre
personaje începe sã se concretizeze prin
risipirea contururilor.
Volumul Literaturã dus-întors propune
o re-evaluare a literaturii prin prisma jocurilor
de cuvinte, a tehnicilor de scriere, a
interpretãrii propriei opere sau a celei
aparþinând cunoºtinþelor ori prietenilor, a
unui joc a cãrui regulã principalã este
dinamitarea tuturor regulilor, a evidenþierii
caracterului metodologic al epicii, a punerii
în scenã a produselor hibride generate de
înregistrarea pe bandã magneticã a
cuvintelor ºi ideilor ivite între veghe ºi reverie.
Putem spune astfel cã Literaturã dus-întors
este o altã mostrã de metaliteraritate ºi o
scriere în care Mircea Horia Simionescu îºi
prezintã crezul artistic, prin urmare, este o
Ars poetica.
afacere. Fãrã sã recunoascã, mass-media
a ajuns un drum al morþii...
O frunzã de castan alunecã pe apa
tristeþilor mele...”
O experienþã mai puþin obiºnuitã (deºi
trãitã anual de mii de pelerini), relatatã ºi
ea la persoana întâi, o reprezintã plecarea
în pelerinaj religios la Santiago de
Compostela în Portugalia. Strãbãtând pe
jos sute de kilometri, la vârsta maturitãþii,
remarcabila femeie din România învaþã sã
se regãseascã, sã se elibereze de tot ceea
ce o înstrãineazã de sine:
„Ce vârstã am? Vârsta la care simþi cã
poþi fi mai puternic decât ai fost... vârsta
pe care începe sã þi-o dea înþelepciunea...
vârsta la care nu mai accepþi sã-þi trãiascã
prietenii sau duºmanii viaþa ºi la care doreºti
o schimbare ºi o revelaþie...
Aºa a început proiectul Camino,
cãlãtorie a paºilor mãrunþi ºi a spiritului spre
Santiago de Compostela, dintr-o dorinþã
profundã de primenire, de reorientare, de
întoarcere pe dos a buzunarelor vieþii, de
descoperire a unui sens nou într-o existenþã
neimportantã, de înãlþare spre un ideal per-
sonal ºi colectiv, de autodepãºire ºi de
conversaþie cu Dumnezeu la El acasã!”
Judecând retrospectiv, înþelegem cã
viaþa autoarei, în întregime, a fost un
pelerinaj ºi cã la fel va fi ºi dupã întoarcerea
de la Santiago de Compostela. Un drum
strãbãtut cu efort ºi tenacitate. O cale, în
sensul metafizic al cuvântului.
O cale este ºi aceea de scriitor. Îi ies
autoarei în întâmpinare, dupã drumul lung
ºi anevoios pe care l-a strãbãtut scriind
aceastã carte, ºi îi spun: „Bine aþi venit în
literatura românã!”
 ISTORIE LITERARÃ
Emilia Motoranu
ªTEFAN BACIU, ANI DE „ªAGUNIST”
ªtefan Baciu urmeazã primele douã
clase de ºcoalã primar㠄la saºi”, cu
Fräulein Dora Teutsch, apoi este elev la
ªcoala „Andrei Mureºanu” din Braºov, iar
între 1929-1937, Liceul „Andrei ªaguna”.
Înfiinþat în 1850 de mitropolitul Andrei
Baron de ªaguna, pentru a menþine vii
spiritul ºi religia ortodoxã în mijlocul
monahiei chezaro-crãieºti, liceul a fost
întotdeauna un centru românesc ºi
umanistic, amestec pe care numai spiritul
cosmopolit al Braºovului putea sã-l creeze
ºi sã-l menþinã. Liceul „Andrei ªaguna” se
bucura, dincolo de graniþele oraºului, de o
faimã care îl aºeza în categoria liceelor –
colegii ca „Sfântul Sava”, „Spiru Haret”
(Bucureºti), Liceul Internat de la Iaºi ºi
poate încã unul sau douã în întreaga þarã.
Una dintre caracteristicile liceului era
spiritul de „vechi Heidelberg”, pe care ªtefan
Baciu îl trãise la faimoasele serbãri
câmpeneºti: Comanda (toamna) ºi Maialul
(primãvara), când elevii defilau în formaþie,
toþi cu chipiurile ºi uniformele tipice.
Este rememoratã în detaliu prima zi de
liceu: „Când am început ºcoala, ne-a luat
în primire, din prima zi, domnul Fabiu
Sânjoanu, un ardelean din Bistriþa
Nãsãudului, profesor de geografie ºi ºtiinþe
naturale, om ciudat, cu accentuate tendinþe
homosexuale, de care se vorbea pe ascuns”
(ªtefan Baciu, Praful de pe tobã,
Bucureºti, Editura Eminescu, 1995, p. 53).
Totuºi, domnul Sânjoanu era un excelent
pedagog, un desãvârºit dascãl, ca profesor-
diriginte era sever: „Ora sãptãmânalã de
dirigenþie era un fel de trecere în revistã,
în chip franc ºi deschis, aº zice chiar
camaraderesc, al activitãþii fiecãruia dintre
noi, în ceea ce priveºte notele, absenþele,
motivate sau nu ºi „purtarea”, pe care avea
obiceiul s-o disciplineze cu mânã de fier
într-o mãnuºã de catifea” (Ibidem, p. 54).
Amintirea profesorilor sunt încã vie.
Profesorul de matematicã, Matei Antonescu,
era deþinãtor al unui doctorat, cu temeinice
studii fãcute la Roma: „Tata ºi Octav ªuluþiu
îmi povesteau cã uneori în cancelarie, când
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
era vorba de notele mele la matematicã (3,
4 ridicate la un „cinci cu coada lungã”, din
cauzã cã aveam note mari la mai toate
celelalte materii), Antonescu plângea cu
sughiþuri, pânã i se dãdea un pahar cu apã,
care îl mai potolea” (Ibidem, p. 56). De
menþionat faptul cã Ioan Baciu, tatãl
tânãrului poet, era „profesor de limba
germanã ºi latinã la Liceul „Andrei ªaguna”,
doctor în litere la Viena ºi autor de foiletoane
literare în Gazeta Transilvaniei” (Florin
Manolescu, Enciclopedia exilului literar
românesc 1945-1989, Bucureºti, Editura
Compania, 2010, p. 59).
ªtefan Baciu atrage atenþia asupra unui
aspect foarte interesant ºi anume faptul cã
în cele mai multe dintre liceele timpului,
profesorii românã erau aprigi adversari ai
„curentului modernist”, fiind susþinuþi în
acest sens de Nicolae Iorga (scurtã vreme
prim-ministru al þãrii) ºi Constantin Kiriþescu:
„Cu puþine excepþii, [...] profesorii de limba
ºi literatura românã, se limitau sã predea,
strict „buchia manualului”, ironizând
oriunde ºi oricând aveau putinþã s-o facã
orice tendinþã înnoitoare, pe care afirmau
cã n-o „ înþeleg”. Acesta a fost cazul
profesorului Octavian Giurgiu, specialist în
murãturi de iarnã ºi varzã la putinicã [...]
excelent bucãtar, care, [...] ne povestea
„istoria” lui El Zorab, pe care, fireºte, eram
siliþi sã-l învãþãm pe dinafarã, ca pe o „perlã”
a literaturii române” (ªtefan Baciu, Praful
de pe tobã, Bucureºti, Editura Eminescu,
1995, p. 64).
Trebuie sã amintim faptul cã ªtefan
Baciu ºi-a publicat primele poezii în clasa
a IV-a, iar în 1935, volumul „Poemele
Poetului Tânãr”, judecat de un juriu din
care fãceau parte câteva din cele mai de
seamã personalitãþi ale culturii române,
obþinea premiul „Fundaþiilor Regale” ºi apoi
pe acela al „Societãþii Scriitorilor Români”:
„Premiul de poezie al „Fundaþiilor Regale”,
pe care, împreunã cu Virgil Gheorghiu,
pianistul ºi poetul de excepþional talent, ºi
Simion Stolnicu, l-am luat în 1935, la 17
ani, fiind elev în clasa a ºasea de liceu, a
27
fãcut în presa literarã din þarã, pe drept
sau pe nedrept, din mine, un copil-minune”
(Idem, Sub Tâmpa în Honolulu, Honolulu,
Editura Start, 1973, p. 4). În aceea
perioadã, director al Fundaþiei pentru
Literaturã ºi Art㠄Regele Carol II”, care
funcþiona ca o casã de editurã, era
Alexandru Rosetti; reputatul editor a
publicat volumele „multor prozatori, poeþi
ºi critici, unii consacraþi, alþii abia la început
de carierã ºi care, tocmai prin tipãrirea la
Fundaþii, au cãpãtat un început de
recunoaºtere” (Lucian Boia, Capcanele
istoriei. Elita intelectualã româneascã între
1930 ºi 1950, ediþia a IV-a, Bucureºti,
Editura Humanitas, 2016, p. 124). Acesta
va fi ºi cazul lui ªtefan Baciu, deoarece
Rosetti publica fãrã a face discriminare.
Cu toate acestea, în timpul studiilor
liceale, elevul Baciu nu a primit nicio
„menþiune” la limba românã. Va recunoaºte
faptul cã cei care i-au deschis orizontul
lecturii, l-au cãlãuzit pe calea cãrþilor, nu
au fost profesorii de limba ºi literatura
românã, care erau dominaþi de un spirit
retrograd, ci Octav ªuluþiu, profesor de
francezã, Emil Cioran, profesor de filozofie
ºi logicã ºi tatãl scriitorului, un umanist în
sensul nobil al cuvântului: „Latina am
învãþat-o mai mult acasã, de la Tata, care
obiºnuia sã-mi dea explicaþii suplimentare
de literaturã ºi, mai ales de poezie (am cetit
împreunã de nenumãrate ori, ceasuri
întregi, din Horaþiu, Propertiu [...] din
„Tristiile” ºi „Ponticele” lui Ovidiu, fãrã ca
niciunuia dintre noi sã-i poatã trece prin
minte cã poemele exilatului de la Tomis
aveau sã se identifice - pe Atlantic ºi Pa-
cific - cu propria mea existenþã), pentru
cã profesorul Vasile Neguþ se ostenea sã
ne înveþe numai gramatic㔠(ªtefan Baciu,
Praful de pe tobã, Bucureºti, Editura
Eminescu, 1995, p. 69).
Pe Octav ªuluþiu, Baciu îºi aminteºte
cã l-a cunoscut în primãvara anului 1935,
la Sala Dalles, unde timp de câteva ore
semnase autografe la standul Fundaþiilor
Regale pe exemplare din „Poemele Poetului
Tânãr”, iar ªuluþiu fãcea acelaºi lucru, pe
romanul „Ambigen”, premiat într-un con-
curs de editura „Vremea”. Apoi în toamna
aceluiaºi an, ªuluþiu vine din Oradea ca
profesor la liceul „Andrei ªaguna” din
Braºov (mutarea a fost înlesnitã de
inspectorul ºef al Regiunii ªcolare Braºov,
Ioan Baciu, tatãl tânãrului poet): „Familia
mea l-a instalat pe Lunca Plãeºului, nu
departe de casa noastrã, în vila avocatului
Polony, la poalele Tâmpei. În anii în care
mi-a fost dascãl de francezã (1935-1937),
am fost martor zilnic al vieþii lui modeste,
al organizatei sale activitãþi didactico-
28 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
literare, ºi al scrisului cotidian, pe care l-a
practicat cu o punctualitate, care, poate
mi-a servit drept exemplu când este vorba
de stabilirea unui orar de lucru, pe care
cãuta sã-l respecte cu o rigoare religioasã.
[…] Dupã-amiaza la patru, invariabil,
ªuluþiu cobora spre casa noastrã, ºi mã
striga de sub fereastrã [...] apoi plecam
înspre „cetate”, adicã în centru,
plimbându-ne pe strãzi, vizitând cele douã
sau trei librãrii ºi chioºcul de ziare ºi reviste
al lui Staicu, ca apoi sã ne instalãm la
cofetãria „Flagner” de pe strada Porþii sau
la cafeneaua Coroana” (Ibidem, p. 260).
Liceul „Andrei ªaguna” era considerat
o ºcoal㠄confesionalã”, iar educaþia
religioasã ortodoxã era obligatorie, dusul
la bisericã în fiecare duminicã, încã de pe
vremea monahiei austro-ungare, era ca o
armã de apãrare contra încercãrilor de
„asimilare”, iar faptul cã Emil Cioran era
fiu de protopop din Sibiu era privit ca un
semn pozitiv: „Emil Cioran, care pe vremea
aceea avea cam 26-27 de ani, m-a
impresionat din prima clipã prin delicateþe,
prin felul sãu discret de-a fi ºi prin vocea
mãsuratã, dar mai ales prin limbajul plin
de explozii paradoxale care dãdeau
interlocutorului permanenta impresie cã
asistã la un foc de artificii. Era îmbrãcat
sobru însã elegant (spre deosebire de
ªuluþiu, cu pãlãria trasã pe ochi, pe care
ca bun bucureºtean o numea „gãinã”, ºi
care, realmente, pãrea o gãinã pleoºtitã pe
cap, cu umbrela agãþatã de braþ, cu
pantalonii necãlcaþi ºi largi, care-i dãdeau
un aer de belfer) avea obrazul palid, ºi un
pãr blond roºcat, abundent, cu un ciuf rebel
care încorona o frunte nobilã ºi înaltã”
(Ibidem, p. 395). Lecþiile nu se desfãºurau
în sensul didactic al cuvântului, ci erau
adevãrate ore de culturã, tratând despre
subiectele cele mai variate ºi mai
contradictorii, fiind de fapt o prelungire a
problemelor, a gândurilor ºi a îndoielilor
care îl frãmântau pe Cioran.
„Tezele ºi extemporalele deveneau
astfel o imposibilitate materialã,
executându-se totuºi […] pentru salvarea
aparenþelor. Avea un dispreþ suveran
pentru note, ºi când i se amintea de premiul
Fundaþiilor, rãspundea c㠄e ruºine sã fii
premiant”, uitându-se cu milã la Enescu
Nicolae, ale cãrui coloane în catalog erau
pline cu 9 ºi 10” (Ibidem, p. 397). Astfel
notele pe care le punea Cioran în catalog
erau între „amabile” ºi generoase, pentru
cã avea convingerea cã materia pe care le-o
prezenta elevilor sãi, nu se putea învãþa în
sensul curent al cuvântului. „Profesorul
Cioran devenise prieten ºi dascãl stimat ºi
iubit de elevii pe care de cele mai multe ori
 încerca sã-i trateze de la egal la egal,
neavând nimic din aerul ºi din aspiraþiile
„profesorale” care nu rareori îl fãceau
ridicol pe bietul ªuluþiu, mereu preocupat
de încrederea pãrinþilor” (Ibidem, p. 400).
Pe Cioran, ªtefan Baciu îl va reîntâlni într-
o zi de toamnã, în 1958, cu N.I. Herescu,
într-un „bistrot” parizian din Cartierul Latin,
unde împreunã vor evoca Bucureºtiul,
Râmnicul Vâlcii, Sibiul ºi Braºovul.
Baciu mãrturiseºte cã prieteniile cu
colegii de clasã au fost puþine ºi sporadice,
deoarece el era mereu preocupat, chiar de
la o vârstã fragedã, sã citeascã, deseori
izolându-se în odaia sa, cu cãrþile, revistele
ºi „hârtiile” sale: „Colegii de joacã erau cu
toþii mai mici decât mine, aºa cã eram un
fel de „profesor” al lor, dându-le lecþii de...
latinã ºi francezã, cu fragmente „prinse”
din examenele de bacalaureat al Tatei, pe
care le cercetam atent” (Ibidem, p. 72).
Ultima zi de liceu a fost pentru tânãrul
scriitor una emoþionantã ºi memorabilã: „În
ultima zi de ºcoalã ne-am adunat, dupã
obicei, pe trepte, când clopoþelul a sunat
dupã ultima lecþie, sã cântãm clasicul
„Gaudeamus igitur”, strânºi în jurul lui Emil
Cioran, profesorul pe care-l stimam ºi-l
iubeam cu toþii. Cineva a fãcut o fotografie
destul de ºtearsã ºi de miºcatã, cu un aer,
de aceea, fantomatic, învãluitã parcã în
ceaþã, dar totuºi destul de clarã ca sã-i pot
recunoaºte pe bãieþii din clasa a VIII-a, seria
1937” (Ibidem, p. 79). Prieteniile literare
cu Nicolae Cantonieru, Mihail Chirnoagã
ºi Aurel Marin ocupau o bunã parte a dupã-
amiezilor tânãrului poet, compensând
eventualele plictiseli ºi supãrãri ºcolare.
Tot în aceastã perioadã de la ªcoala
„Andrei ªaguna”, începe pasiunea de a
colecþiona diverse obiecte. Din 1930, ªtefan
Baciu începe sã colecþioneze autografe:
„Abandonând colecþia de insigne de automo-
bile, pe care le adunasem umblând din prãvãlie
în prãvãlie, cerând butoni coloraþi, cu mãrci
ca Alfa Romeo, Puch, Bosch, Austro
Daimler, BMW, Hispano Suiza, Ford, Buick,
Dodge Brothers, Steyer [...] Autografele erau
[...] cea de-a treia „pasiune”, dat fiind cã
prima fusese dedicatã tãierii de caricaturi din
ziare ºi reviste; ultima avea sã fie
colecþionarea de afiºe ºi afiºe politice [...]
Tata mi-a cumpãrat un album, pe care de-a
lungul anilor l-am rãsfoit ºi l-am citit de atâtea
ori, încât o bunã parte din autografele adunate
între scoarþele lui mi-a rãmas întipãritã în
memorie [...] Albumul a rãmas în pãstrarea
mea din 1930 pânã la plecarea din þarã, în
1946, nici eu nu ºtiu cum, l-am lãsat în
apartamentul din strada Bolintineanu 5, lângã
Piaþa Rosetti, la Bucureºti, de unde, în 1948,
mi se spune cã a fost luat în „pãstrare” de un
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
escroc deghizat în „amic” care, de-atunci
încolo, a refuzat, ori de câte ori i s-a cerut,
sã predea lucrurile pe care le acaparase, celor
care, de drept, li se cuveneau” (Ibidem, pp.
82-83). Baciu împarte aceste autografe
cronologic în trei grupuri: primul din 1930
pânã în 1933, când „vâna” celebritãþile venite
la Braºov, al doilea realizat în urma unei vizite
la Bucureºti, fiind luat în grijã de prietenul
tatãlui sãu, scriitorul Lucian Boz: „aveam
vârsta de 12 ani, chipiu turtit de „ºagunist”
ºi am parcurs capitala literarã ºi artisticã
ghidat de junele bucureºtean care edita revista
de avantgard㠄Ulise”; a treia categorie de
autografe cuprinsã în perioada 1933-1940
cuprindea poeme, dedicaþii ºi improvizaþii
scrise de prieteni poeþi. Astfel, albumul
conþinea autografele unor personalitãþi
consacrate dintre care amintim: Nichifor
Crainic, Eugen Jebeleanu, Mihail Sadoveanu,
Barbu Florian, Cincinat Pavelescu,
Alexandrina Cantacuzino, Adrian Maniu,
Camil Petrescu, Romulus Dianu, Al. Cazaban,
Cicerone Theodorescu, Radu Boureanu º.a.
ªtefan Baciu îºi aminteºte cu mândrie cã
primul sãu portret a fost realizat de Marcel
Iancu, în 1930: „eram rãzimat de balustrada
unui balcon, cu braþele întinse pe grilajul de
fier, purtam ºapcã de „ºagunist”, bluzã ºi
pantaloni scurþi. Sub desenul executat cu
stiloul [...] a scris urmãtoarele: „Baciului
ªtefan, cunoºtinþã nouã ºi revelatoare.
Marcel Iancu” (Ibidem, p. 87).
În toamna anului 1933, elevul ªtefan
Baciu va scoate primul numãr al reviste
„Start”, ajutat de Eugen Schileru, Horia
Ghiea ºi Mia Moga: „Start”-ul pe care
l-am scos în 1933, cu un antet, prezentând
un Pegas care-ºi lua zborul, desenat de mult
talentatul grafician Wolfgang
Meschendorfer [...], a fost prima voce
„modernist㔠agresivã, voit tinereascã
(„jos bãtrânii!”, cum se poate citi în marea
„Istorie a Literaturii Române” a lui G.
Cãlinescu). Au urmat apoi „Frizele” scoase
de Nicolae Cantonieru, Aurel Marin ºi
Mihail Chirnoagã, al cãror secretar de
redacþie am fost, ºi care au însemnat un
moment major în literatura provinciei din
România” (Ibidem, pp. 101-102).
ªtefan Baciu recunoaºte cu sinceritate
cã, deºi nu rareori, lua câte un 3 la
matematicã sau un 4 la fizico-chimice ºi
se plângea acasã, spunând cã nu mai
suportã atmosfera aceea, acestea erau
doar izbucniri momentane, deoarece liceul
a reprezentat pentru tânãrul poet, un fel de
„grãdina lui Akademos”, în care deºi au
existat ºi aspecte mai neplãcute, ºi-a
petrecut adolescenþa, cunoscând datoritã
profesorilor împlinirea spiritualã ºi acea
lecþie de omenie.
29
 DICÞIONAR
MARGARETA BINEAÞÃ
O voce a criticii de azi
Aparþine unei generaþii noi de critici
literari, cu solide cunoºtinþe date de
numeroasele lecturi ale copilãriei,
adolescenþei ºi studiilor universitare.
Critic literar, jurnalist, se naºte pe 1
octombrie 1974 în comuna Crângurile,
judeþul Dâmboviþa. Numele la naºtere,
Cristea. Cursuri primare, gimnaziale ºi liceale
în Gãeºti. Facultatea de Litere a Universitãþii
Bucureºti, secþia românã-francezã absolvitã
în 1997. Profesoarã de limba francezã în
Capitalã. A publicat ca elevã poezie în reviste
ºcolare ºi în revista târgoviºteanã
„Longitudini” (1991).
A debutat în critica literarã cu un eseu
semnat Margareta Cristea, în „România
literar㔠(1998), prezentat de cãtre Alex
ªtefãnescu. Publicã frecvent în revista
„Litere”, al cãrei redactor-colaborator este
din 2004, susþinând în ultima vreme rubrica
de cronicã literarã. A tipãrit lucrarea cu
profil didactic „Le jeu en classe de
français, langue étrangère” (2010).
Volumul „Cãrþi ºi autori de azi. Eseuri
critice” (2012), ia în discuþie autori (de
prozã sau critici) din diverse generaþii:
Alexandru George, Henri Zalis, Eugen
Uricaru, Adriana Bittel, Dora Pavel, Dan
Stanca, Simona Popescu, Florentin
Popescu, Daniel Cristea-Enache, Doina
Ruºti, Liviu Grãsoiu. De asemenea
opineazã despre scriitori legaþi de Cetatea
de Scaun a Târgoviºtei: Mihai Stan, Dan
Gîju, Ion Mãrculescu, Corin Bianu.
Cu o bogatã ºi solidã culturã formatã
în timp (familie de profesori, tatãl, critic
literar, scriitor de talent) face analize
pertinente, preponderent obiective asupra
unor scriitori sau a volumelor acestora,
cu competenþã, demonstrând calitãþi
certe de critic literar. Este cartea de de-
but în critica literarã în care adunã
eseurile sale publicate în revista „Litere”.
30 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Victor Petrescu
O chintesenþã despre scrisul sãu face
Nicolae Ionel, în volumul „Exerciþii de
admirare. Note de lectur㔠(2016): „Margareta
Bineaþã se impune ca un exemplu de gândire
rodnicã ce manifestã totodatã ºi o extremã
exuberanþã ºi un remarcabil control raþional,
fãrã a primejdui, printr-o logicizare excesivã
textul asupra cãruia se aplicã, evitând astfel
tendinþe vãtãmãtoare a unora, de a scormoni
exagerat în partea de tainã a operei. A citi atent
ºi rãbdãtor literatura e o condiþie prin care ea
îºi informeazã ºi activeazã acea stea interioarã,
devenitã fel de a fi, aptã a stârni mai întâi
puzderia ipotezelor hermeneutice”.
Scrieri:
Le jeu en classe de français, langue
étrangère. Târgoviºte, Editura Bibliotheca,
2010; Cãrþi ºi autori de azi. Eseuri critice.
Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2012.
Referinþe:
Mihai, Stan; Victor, Petrescu; George,
Coandã. Societatea Scriitorilor
Târgoviºteni. Din istoria unei grupãri
literare. ed. a II-a revãzutã ºi adãugitã,
Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2015, p.
410-411; Em. V. Dumitrescu, Gh. Stroie,
Titus Ancuþa, M. Curculescu. Gãeºti 517.
Pagini monografice. Târgoviºte, Editura
Bibliotheca, 2015, p. 298-299; Veseliu,
George Toma. Continuatorii ªcolii literare
ºi artistice de la Târgoviºte. Târgoviºte,
Editura Bibliotheca, 2015, p. 117-118; Mihai
Stan, Tudor Cristea. Litere. Istoria unei
reviste de culturã dâmboviþene, 2000-2015.
Bucureºti, Editura SemnE, 2015, p. 228-
229; Mihai Stan. Confreria. Convorbiri ºi
confesiuni. O istorie a SST-ului în
interviuri. Târgoviºte, Editura Bibliotheca,
2016, p. 69-78; Nicolae Ionel. Exerciþii de
admirare. Note de lecturã. Târgoviºte,
Editura Bibliotheca, 2016, p.7-12.
 INTARSII

Daniela-Olguþa Iordache

ÎNTRE LAURA ªI BEATRICE,

SONETE ÎN COROANÃ
„Te-am întrebat dacã te crezi frumoasã/ ªi mi-ai rãspuns cã nu,
adicã nu ºtii!.../ Ningea cu absolut ºi cu angoasã,/ Ne cãutam ca
prin cãtarea puºtii. […] ªi tot mai încurcat mã-ntorc acasã/ ªi-
aceeaºi întrebare-mi cade-n plic:/ Aº vrea sã ºtiu dacã te crezi
frumoasã/ Deºi… nu-mi foloseºte la nimic…”. (Dan Gîju, Târgoviºte)

Sonetul, o poezie înaltã, evoluând universalã, a sonetului basarabean,

dinspre sacrul formei spre profanul simþirii,
a avut parte, în cei aproape 500 de ani ai
sãi de înflorire, atât de efortul titanesc al
unor artiºti de a turna credinþa ºi frumosul
într-un unic tipar, cât ºi de reflecþia subþire
sau de filozofarea adâncã a unor mari poeþi:
Petrarca, Shakespeare, Eminescu,
Baudelaire… A beneficia de regalitatea unei
forme îndelung exersate rãmâne chiar ºi
azi o provocare pentru orice poet, fie el ºi
post-modern, cãci, de bunã seamã, indicã
nu numai bunul gust, dar ºi o implicitã
eleganþã. Prin muzicalitatea formei, sonetul
þine de magia poeticã exercitatã în timp,
începând poate cu strãmoºul artiºtilor
poeþi, Olen, cel care a inventat neîntrecutul
sãu hexametru.
Conºtient de toate acestea, scriitorul
ºi editorul Mihai Stan, în întreita sa
colaborare cu acad. Mihai Cimpoi ºi cu
acad. Vasile Tãrâþeanu, ajutaþi fiind ºi de
George Piteº (Târgoviºte), Iulian Filip
(Chiºinãu) ºi Mircea Lutic (Cernãuþi), a dat
viaþã culegerii „Antologie de sonete.
Târgoviºte-Cernãuþi-Chiºinãu)”, lucrare
apãrutã sub egida „Societãþii Scriitorilor
Târgoviºteni”, a Asociaþiei Naþionale a
Oamenilor de Creaþie din Republica
Moldova ºi a Centrului Cultural Român
„Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernãuþi,
Ucraina, la editura Bibliotheca din
Târgoviºte în 2019. O antologie a sonetului
basarabean mai încercase sã realizeze ºi
Anatol Ciocanu la Chiºinãu, proiectul
nefiind dus însã pânã la capãt.
Lucrarea este precedatã de o excelentã
prefaþã a acad. Mihai Cimpoi intitulatã
„Sonetiºtii în onto(sancto)logie generalã,
unde se face ºi o verificare valoricã severã
cu onto(soneto)logia româneascã ºi
propunându-se chiar ºi formule originale.”
Primul dar de originalitate aparþine poetei
basarabene Leonida Lari (Liubovi Tuchilatu)
de la Bursuceni, travestitã în marea
îndrãgostitã Euridice, ca mai apoi sã ne
ofere o primã coroanã de cinci sonete legate
între ele cu ultimul vers care devine titlul
sonetului urmãtor, coroanã denumitã de
poet㠄Seria îndrãgostitã”, pentru care
n-am avea suflul necesar s-o respirãm fãrã
primul text: „Orfic㔠– Auzi din creanga
nopþii cum picurã cu lunã,/ Iubitul meu, mã
rupe din piatrã ºi mã du/ Sub cer, într-o
câmpie, unde-am fi eu ºi tu, / Nestânjeniþi
de graba care-o sã ne rãpunã. // ªi nãucit
de ierburi, îngenuncheat în ploi, /
Înnebuneºte-mi pãrul ºi uitã cã-i o clipã/
Alunecarea asta, cã-i zbatere de-aripã,/ Cã-
i focul care-îºi varsã cenuºa peste noi. //
Iar din copaci ºi ierburi va mirosi a cearã, /
ªi apa ºi þãrâna vor rãsufla sfinþit/ ªi degetele
noastre vor pâlpâi-mpletit, / Ca niºte flãcãri
care se-nalþã ºi coboarã. // Supremã
încercare-i sau joc miraculos/ Sã simt
cã-atârnã trupul pe-un fir de vis în jos.
„Seria îndrãgostit㔠se menþine ºi ea
într-o notã de surprizã ºi trãire aproape
oniricã: (…) În zorii zilei s-a mai ogoit/ ªi
marea rãsuflã ca de-o ispaºã, / Pe þãrmul
tot de alge nãboit/ Mai aruncã o scoicã
uriaºã. […] În scoica-aceea, eu, pescuitor/
De perle, am simþit cã-i o fãpturã/ Ce se
trãgea sper soare-ncetiºor, // Cum datu-li-i
la toate în naturã/ ªi deodatã, ca un cânt
de dor, / Þâºni sirena prin a scoicii gurã.
A doua coroanã, mult mai amplã, ne-o
oferã Elena Mariþa din Cernãuþi ºi este
alcãtuitã din opt sonete. Poeta, fiicã a zborului,
se-ntruchipeazã simbolic într-o columbã.
Coroana se numeºte „Columbã rãtãcitã, tu”.

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 31

(Citez sonetul 2 din cele opt): Înaltã-te-ntru
Domnul/ Înalþã-te-ntru Domnul, nu te teme/
Hrãneºte-þi zborul tãu cu iureºul fierbinte, /
Simþirile erumpã-n necuvinte, / Primordiala
stare sã te cheme. // Divinul foc eon ce-n
cuget geme/ Te spulbere în mii ºi mii de stele,
/ Fii stropul de luminã ºi arderea din ele, /
Strãluminând un timp ºi înc-o vreme. // Pe
funii panglicarii se leagãnã în vânt!/ Bucoavne
veºtejite abia mai dau în floare/ Cum limbi de
clopot moarte se scuturã fãrã cânt. // Sabat
nãucitor de vrãjitoare/ Ca fulgere îþi joacã pe
mormânt/ Sub ploaie cea de fluturi arzãtoare.
Ultima coroanã, care închide antologia,
este alcãtuitã tot din opt sonete ºi aparþine
poetului Ilie Zegrea din Cernãuþi. Ea este
închinatã limbii române, pe care poetul o
divinizeazã pe drept. Coroana de sonete se
numeºte „Din veac în veac a picurat
senin㔠(Citez din ea sontul al IV-lea): Cãzut
subit în stirpea mea latinã/ Altoi de prunc
pe vechiul mãdular/ Cuvântu-a devenit
vãzduh ºi-altar/ În toatã starea noastrã
carpatinã. // Prelungi în el vocalele tresar /
ªi flori de crin în zori se înluminã, / ªi
sfânta Vineri chiar ne e vecinã/ De lacrimã
ºi plâns vizionar. // Ca Noe pe corabie-n
chindie/ Pornim dinspre pierdutul continent/
Pe oceanul trist ca o leºie, // Având la bord
supremul argument/ Duminica în chip de
Poezie/ Veºmânt þesut din vis ºi pergament.
Îmbinând „împietrirea” (convenþia
formei) cu „fluiditatea”, înþeleasã ca
adaptare la spiritul fiecãrui veac dar ºi la
sensibilitatea ºi la temperamentul fiecãrui
creator, sonetul ar fi suferit, dupã Gheorghe
Tomozei citat de acad. Mihai Cimpoi,
adaptãri dintre cele mai insolite, „devenind,
pe rând, mesager sentimental, odã
ditirambicã, satirã ascuþitã ori poem de
incantaþie pastoralã”. El nu-ºi ignorã însã
maeºtrii ºi nu se sfieºte sã o ia de la
începuturi: Laura, Laura, / Laura, Laura, altã
credinþã nu voi/ Decât aceastã continuã
stare, / Sã-ngenunchez între douã cocoare/
Pentru întoarcerea ta de apoi. // Tu, aplecatã
mai mult în izvoarã/ Eu, ºi mai mult aplecat
peste foi, / ªi vara aºa de frumoasã-ntre
noi/ De parcã-ntre noi s-a nãscut o vioarã.
(Ion Hadârcã. Chiºinãu, fragment)
ªi, alãturi de iubirea vãzutã erotic ºi
spiritual, iubirea de neam ºi pãrinþi: Viaþa
mea în freamãt/ Undeva-n lumina unui vâsc
trecut/ Un concert de brazde-mi arãtã
câmpia; / Concerteazã sacra, unicã-
armonia/ Clipei pentru care maica m-a
nãscut. // Somnul în trezire cu-nfloriri fes-
tive/ Macii curcubeici ficºi într-un stativ,
/ Oaspeþii vâltorii veºnic guralivi/ Vântul
în miºcare, codrii din arhive. // Viaþa mea
în freamãt, toate ºtie-a spune/ Cã minunea-
mi vastã vine din pãrinþi, / Azi le port altarul
32 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
de închinãciune// Maica e tezaur, taica e
genune,/ Dând luciri de aur sorþilor fierbinþi/
Steaua care-n veacuri nu ne va apune.
(Nicolae Ioan Dragu, Târgoviºte).
Mai nou, orice teamã i se potriveºte
sonetului, dacã este dispus fireºte, sã
îmbrace vechea sa armurã tehnicã.
Din trunchiul clasic al acestuia s-a
desprins, în ultimele decenii, alãturi de
antropologica epigramã, sonetul satiric,
oferindu-i umoristului ºi posibilitatea doritã
cu ardoare de a se manifesta ca artist.
Datoritã adaptabilitãþii ºi longevitãþii
sale, sonetul a fost chiar considerat gen
aparte, deºi el figureazã în mod firesc drept
o specie aparþinând genului liric.
Academicianul Mihai Cimpoi mai vede
în sonet valoarea sa aristocraticã, nobiliarã,
puritatea de sânge (la limpieza de sangre)
cãci el îmbinã inspiraþia sacrã cu
meºteºugul facerii: poien. Purtãtor de
„onoare sacrã”, prin urmare, sonetul se
dovedeºte atractiv ºi în timpurile noastre
prin consubstanþialitatea sa cu glossa,
rondelul, elegia ºi idila. În plus, folosirea
cu bucurie a rimei ºi transformarea vorbirii
înseºi într-o muzicã a sentimentului ºi
transformãrii melodice (vezi Hegel, citat
de acad. Mihai Cimpoi) dã curs interioritãþii
ºi subiectivitãþii poetice. Aici gãseºte Mihai
Cimpoi sâmburele poetic al sonetului:
„Sonetul devine astfel un model de
structurare prin strofe, ele însele fiind
construite monadic. Nu e vorba de o
structurã stratiformã, precum cea specificã
romanului, ci de o structurã cristaliformã,
bazatã pe ordine simetricã ºi periodicitate.
Indicele de refracþie trebuie cãutat în
direcþia de propagare a luminii.”
Spre deosebire de alte genuri sau
specii, sonetul apare ºi ca o proiecþie, o
„nostalgie dupã un model absolut de
creativitate” care sã îmbine trãirea deplinã
cu meºteºugul desãvârºit. Pentru
moldoveanul din Basarabia acest model a
fost ºi este Eminescu: Rãsai asupra mea,
luminã linã/ Când umblu însetat de
limpezime, / Tu, cel pe care-ntreaga
românime/ Te poartã-n loc de inimã
preaplinã. (Andrei Ciurunga, Chiºinãu)
Trecerea de la clasicismul fundamen-
tal, „întreþinut prin disciplina prozodicã”
la „manierismul barochizant” ºi apoi la
„extremele moderate moderniste” ºi cele
„groteºti post-moderniste” face din sonet,
dupã opinia acad. Mihai Cimpoi, fie un
„producãtor”, fie un „coproducãtor de
revoluþii poetice”.
În ceea ce priveºte sonetele celor 47
de poeþi ai antologiei de faþã, cele mai multe
citabile, putem remarca efortul de
menþinere a modelului în înaltele sale sfere
 printr-o zicere ludicã ºi geometric
riguroasã. Sonetul acestui spaþiu spiritual
se reconstruieºte din interior devenind, pe
alocuri, sonetul þãrii strãvechi, mitice ºi
pãtimaºe, recognoscibil prin nota proprie
de trãire ardent româneascã. Iatã ºi o
exemplificare parcimonioasã:
Ovidiu: Spre tine vin cu pontul
dezgheþat/ Sã tai din pânza lacrimilor tale/
Toga iubirii mari, universale, / Eu, suflet ºi
mlãdiþã de sarmat. // Tristeþea nu-i ºi doru-i
spulberat, / Vinul dã-n foc, dezlãnþuit de
gheaþã. / Hai sã mai bem odatã pentru viaþã/
ªi pentru-augustul Cezar-Împãrat! // E mort
demult! În schimb iubirea-i vie/ ªi-n ochii
tãi e-o lacrimã târzie, / Venind spre-ai mei
ce tremurã-n neon…/ Când dorul tãu de
casã lumineazã, / Sunt Roma eu ºi numele-mi
trãdeazã/ Oraºul ars de mâna lui Neron.
(Anatol Ciocanu, Chiºinãu).
Bocet nesfârºit: Pe unde locuiþi, scumpii
mei fraþi! / În Arcadia noastrã pãrinteascã,
/ De unde-am fost rupþi ºi desþãraþi/ Cu aerul
ºi limba strãmoºeascã? // Prin depãrtãri
albastre-mprãºtiaþi/ De vânturile unei sorþi
de iascã, / În propriile noastre vise-ncãtuºaþi/
Sã revenim la matca româneascã. // Sângele-
n apã nu-ºi preface neamul/ Nici aerul, nici
dorul, nici visarea…/ Sunt toate ale noastre
râul, ramul. // Un bocet nesfârºit ne e
(urmare de la pagina 22)
„Un soare roºu înnopta
în mine...”
Rãmâne o neobiºnuitã împãcare în vers
a contrariilor, rãmân versuri oximoron („ ºi
dacã trupul nostru e de cearã lumina e
întuneric”, o logodnã a sensurilor care dã
meditaþiei luciri de spadã cãlitã-n foc ºi apã,
o bravurã de Sfânt Sebastian în faþa durerii:
„ridicã-te / chiar dacã te-a lovit o sãgeatã
/ nu-þi încruciºa mâinile sã nu simþi rana /
sângelui sã nu-i simþi rãsuflarea / durerea te
face invulnerabil ca focul oþelul / adu-þi
aminte”. Sã nu uitãm nici acest extraordinar
epitalam rostit de o nouã Euridice, captivã
într-un Infern geros, care-ºi aºteaptã Orfeul:
„vino ºi priveºte apa ce curge / cu câtã
repeziciune viaþa se scurge / ºi pânã la urmã
dorinþa în ce se preface / scutul se sparge,
/ sângele fierbe în zare / în sânu-mi stâng
un fluture verzui se zbate / în inimã-i o risipã
de faguri cu miere / iar vinul pãstrat pentru
tine / l-am bãut pe jumãtate aºteptându-te /
/ nu e nici înger nici spirit poate un duh /
acolo unde noaptea a bãtut stelele / e cenuºa
albã din focul iubirii / pe gâtu-mi alb cu
lacrimi scurgându-se / pe frunze ruginii
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
cântarea/ Cu moartea nemiloasã faþã-n faþã,
/ Iertaþi-ne cât mai suntem în viaþã! (Vasile
Þãrâþeanu, Cernãuþi).
Închinarea în cercuri: (…) Aþi auzit
ce mi se-ntâmplã mie, / Tu, sorã iarbã, ºi
voi, lupi ºi iepuri? / Mã-nchid în cercuri
verzi, ca-ntr-o magie, / ªi cheile-s la ea,
la Sfânta Miercuri. // O singurã ieºire-ar
fi: prin centru, / Dar stã în el Bãtrânul
Geometru, / Pãianjenul cu cruce care
vede// Pe-ntreg cuprinsul lumii perimetru,
/ Un cerc se-ncheie, altul îi succede./ Cum
vom ieºi din ele, Arhimede? (Arcadie
Suceveanu, Cernãuþi, fragment)
Ambasadorul Atlantidei 2000: Tot ai
mãrunþi Atlantido atlanþii/ Tot mai amar
biberonul speranþei/ Tot mai amarnicã, tot
mai balcanicã/ Tot mai iubindu-ne sârma
hotarnicã// Tot mai uitucã senila mãmucã/
Totul pe brânzã ºi totul pe ducã, / Tot mai ºi
râde, tot mai ºi plânge/ Tot mai fierbinte
bãltoaca de sânge… (Ion Hadârcã, Chiºinãu).
Nu poþi, citind antologia, sã nu te simþi
pãrtaº la minunatele evadãri, aventuri ºi
revoluþii ale sonetului. Un lucru e cert. Seria
sonetiºtilor români nu se va încheia cu
Macedonski, Pillat, Voiculescu, Emil Botta,
Codreanu, Naum, Lesnea, Ion Barbu,
Marin Sorescu etc., este ci se va întregi
cu multe nume din prezenta antologie.
neclintite albine / în iarba cerului e timpul sã
cânte privighetorile / eu sã te chem pe limba
celor la suflet curaþi / vino, a venit timpul sã
ieºim în câmpul toamnei”... (ce repede a
trecut vara).
Plecatã spre ultima Thule, „la nord de
sufletele noastre”, Dorina Brânduºa Landén
ne trimite un dramatic volum de poeme
care se ridicã mult deasupra creaþiei lirice
curente. În ceea ce-l priveºte,
semnatarului acestor rânduri nu-i rãmâne
de fãcut decât o profeþie finalã: pentru
adevãrata poezie, pentru poezia-litanie,
poezia-oracol, poezia-spovedanie, poezia-
parabolã, inima cititorului de calitate va
indica mereu, precum acul busolei,
Septentrionul.
P. S. Condusã de un bun poet, Nicolae
Tzone, Editura Vinea a dat cãrþii un aspect
grafic sãrbãtoresc. Mitologia morþii
moderne e un obiect de artã. Concurã la
acest statut de excepþie ºi cele 36 de
ilustraþii semnate de Joni Stoian. Rar am
vãzut un ilustrator care s㠄citeascã”
poezia atât de bine ºi sã-i propunã
echivalenþe atât de profunde ºi de inspirate.
Din roºu, negru, alb, albastru, care sunt
culorile poemelor, graficiana compune un
geamãn policrom pe mãsura unei poezii ai
cãrei poli magnetici sunt Moartea ºi Viaþa.
33
 LITERE ªI SENSURI
PASIUNEA PENTRU*
Ziua cea mai neagrã a indienilor cu
douã pene. File din biografia asului Dan
Vizanty a lui Dan Gîju (Dan Gîju, Ziua cea
mai neagrã a indienilor cu douã pene. File
din biografia asului Dan Vizanty, Editura
Favorit, Bucureºti, 2019) continuã seria
lucrãrilor începute cu Aºii aviaþiei regale
(2018), Amazoanele vãzduhului (2018),
dedicate de autor temei sale predilecte:
aviaþia ºi aviatorii.
Ca prozator, Dan Gîju
este autorul unor romane bine
receptate de critica literarã ºi
de cititori: Diribiºtii (2000),
Pumnul de fier (2003, 2014),
Zodia capului de mort (2005),
Duelul condamnaþilor (2006),
Fantomele nu rãspund la salut
(2007), ªi pace va fi în inima
mea (2008), Femeia ca obiect
de studiu (2011, 2018),
Rãzboiul lupilor pãduchioºi
(2013), Criminalistul (2015),
Evadare din Eden (2018).
Dubla vocaþie de
prozator ºi cercetãtor îºi pune amprenta
asupra scriiturii biografice. Existã, astfel,
un dublu registru al acestei scriituri: pe
de o parte, reconstituirea, pe baza
documentelor, a unei vieþi cu sinuozitãþile
ºi meandrele ei, în cazul de faþã biografia
asului Dan Vizanty (1910-1992); pe de
alta, reflectarea demersului
documentarist în povestea reconstituitã,
ceea ce-l situeazã pe Dan Gîju în
interiorul scriiturii ºi, totodatã, în afara
ei, unind ingenios perspectiva obiectivã
a cercetãtorului cu cea subiectivã a
prozatorului care vede, pe tabla istoriei,
persoanele ca pe niºte personaje în
scenariul vieþii lor.
Diferenþa dintre proza de ficþiune ºi
aceasta nonficþionalã derivã din aceea cã
Dan Gîju, cercetãtorul, nu încalcã regulile
nonficþiunii, nu adaugã trãsãturi doar de
dragul imaginativului. Reconstrucþia lui este
* Dan Gîju, Ziua cea mai neagrã a indienilor cu
douã pene. File din biografia asului Dan Vizanty ,
Editura Favorit, Bucureºti, 2019
34 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Ana Dobre
fidelã, în sensul adevãrului documentat.
Infidelitãþile, câte existã, se pierd în aceastã
mare, nu se vãd sau pot fi trecute cu
vederea... Experienþa de prozator îi este
necesarã ºi utilã în privinþa compoziþiei de
ansamblu, a construcþiei narative.
Ziua cea mai neagrã a indienilor cu
douã pene este o carte antrenantã, întrucât
Dan Gîju introduce în nonficþiune tehnici
ºi procedee ale ficþiunii. Suspansul, de
exemplu. Un suspans este
creat chiar prin titlul ales,
trimiþând la o paginã de
istorie româneascã: ziua de
10 iunie 1944, dar ºi la cea
americanã, adversari atunci,
ziua fiind consideratã de ei
„The Blackest Day”. Dan
Gîju coroboreazã: „«Cea mai
rea zi de rãzboi» pentru
americani, aºadar. Cu alte
cuvinte, cea mai neagrã... De
unde ºi titlul volumului nostru
prin care, pe undeva, chiar
dacã la fel de tardiv,
încercãm sã-i redãm asului Dan Vizanty,
în cazul cã ar mai fi nevoie, bineînþeles,
locul pe care îl meritã în istoria militarã a
României ºi a aviaþiei naostre”
Pentru a clarifica datele, Dan Gîju recurge
la mãrturia asului Dan Vizanty: în acea zi de
glorie pentru aviaþia româneascã, avioanele
de vânãtoare americane („indienii cu douã
pene”) se îndreptau spre aerodrom, venind
dinspre est, nu dinspre vest. Lupta aerianã a
durat 12 minute, „înfiorãtor de lungi pentru
unii, incredibil de scurte pentru alþii”.
Evenimentul este reflectat ºi în memoriile
locotenentului Herbert „Stub” Hatch, partici-
pant direct la lupta din 10 iunie 1944, mãrturie
importantã în clarificarea adevãrului istoric,
întrucât pânã la mãrturia sa din 1982, s-a
crezut c㠄indienii cu douã pene”, Lichtning
P-38, luptaserã cu o escadrilã germanã, nu
româneascã, IAR-80, avionul românesc de
luptã, fiind confundat cu cele germane
FW190.
(continuare la pagina 39)
 NOTE DE LECTURÃ
Mircea Coloºenco
MARIAN POPA
VERSUS PROZATOR POSTMODERN
Pentru a fi historically correct,
deosebim în episistemul comparatistului
literar Marian Popa o sorginte existenþialist-
deconstructivistã-behavioristã, atât în
contradicþiile fiinþei întru alegerea absenþei
unui sens raþional al sentimentului absurditãþii
umane, conform preceptului antic reductio
ad absurdum, cât ºi de germanicul Angst/
spaima-disperarea-nimicul unui scop în
Univers, pentru evaluarea ºtiinþificã a
comportamentului ºi a cauzelor sale.
Prin destinul de universitar la catedrele
instituþiilor de profil din Bucureºti (1966-
1982) ºi Köln (Gastprofessor, 1983-1988),
cu stagiu de bursier al Fundaþiei Humboldt,
la Stuttgardt (1973), refuzã întoarcerea în
România, dupã 1989, continuând activitatea
care l-a consacrat de cercetãtor iniþiat al
valorilor deplinãtãþii/armoniei/puritãþii
scrierilor ca artã a cuvântului. Condusese
Clubul Studenþilor din cadrul Facultãþii de
Filologie a Universitãþii bucureºtene ºi
editase volumele: Homo fictus (1968),
Dicþionar de literaturã contemporanã
(1971, 1977), Camil Petrescu (1972),
Forma ca deformare (1975), Comicologia
(1975), (premiatã de Asociaþia Scriitorilor
din Bucureºti), precum ºi romanele
antiliterare Doina Doicescu ºi Nelu
Georgescu (1977), Podul aerian (1981) º.a.
Ca publicist, colaborând încã din 1964,
student fiind, la revistele vremii: „Amfiteatru”
„Vatra”, „Viaþa studenþeascã”, „Viaþa
româneasc㔠º.a., s-a implicat în momentele
culturale respective, cum a fost conglomeratul
de experienþe de dup㠄Tezele din 1971”, dar
ºi în cazul plagiatului Incognito de Eugen
Barbu. Articolul în chestiune a fost publicat la
intervenþia lui George Macovescu, Preºedintele
Uniunii Scriitorilor („România literarã”, nr.5,
1 februarie 1979), scandalul provocat de
„România literar㔠având mize morale diferite
în cele douã tabere pro-contra ºi final confuz
în dramatizarea subiectului disputat separat de
grupãrile de internaþionaliºti ºi de patrioþi la
nivelul CC al PCR.
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
Nu-i va fi iertatã poziþia forte la finele
anului 1981, când în articolul Douã
perioade de mediocritate literarã
(„Sãptãmâna”, nr. 577, 25 decembrie
1981), se aratã profund mirat de sterilitatea
literaturii în epoca terorii ºi conducerii
imperiale napoleoniene, text publicat la
declanºarea campaniei de aniversare a zilei
de naºtere a Tovarãºului Nicolae
Ceauºescu. Paralelismul este supervizat de
Cenzura partinicã ºi de stat, mãsura fiind
drasticã: rubrica desfiinþatã, iar autorului
ridicându-i-se dreptul de semnãturã, re-
flex întârziat dupã intervenþia sa acidã la
întâlnirea cu Nicolae Ceauºescu din 26
august 1980, cu 22 de scriitori ce se
considerau dezavantajaþi de Partidul-Stat!
II
Emigrat în Germania Federalã,
vizitându-ºi post-decembrist þara natalã
(ne)invitat la manifestãri culturale, unele
periodice, de ex. „Litere”. Revistã lunarã,
de Culturã a Societãþii Scriitorilor
Târgoviºteni, cu subredacþie la Chiºinãu/
Moldova, l-a cooptat printre Seniori
Editori, dar colaboreazã ºi la alte publicaþii.
Surprinde comunitatea postmodernã
de Breaslã prin editarea unui op masiv titrat
în specific personal Istoria literaturii
române de azi pe mâine. 23 august 1944-
22 decembrie 1989 (Editura Semne,
Bucureºti, Ediþia I, 2001, vol. 1-2; ediþia
a II-a, 2009, revizuitã ºi augmentatã, 1-2,
1111-1195 pag.), în care radiografiazã
creaþia beletristicã naþionalã dincolo de
ilustrivism printr-o tematizare cu
argumente credibile în condamnarea
imposturii cliºeelor industrioase selectate
din lumea avortatã cum-necum la finele
tenebrosului An’89…
Reverberaþia provocatã în arealul po-
litically correct pentru exagerãri/
inadvertenþe a fost promptã la distinºii
exegeþi Nicolae Manolescu, Dan C.
35
Mihãilescu, Alex. ªtefãnescu, Cristian
Sandache º.a., în contradicþie cu George
Pruteanu, Vasile Andru º.a. Anatema durã/
perpetuã ca delator la Securitate (alãturi
de alþi magiºtri: Alexandru Paleologu, Dan
Zamfirescu ºi câþi or mai fi fost!) nu l-a
mortificat. Dimpotrivã. Lasã sã se înþeleagã
cã este învãþat cu alde astea de la prima
excomunicare de cândva… numai cã plata
ºi rãsplata la opul sãu nu e „de azi pe
mâine”, ci pentru totdeauna!
III
Astfel, depune spre apariþie la Editura
Dacia din Cluj-Napoca cartea Excubus
semnatã Armani Apparto, ºtire publicatã
la 30 decembrie 2011. Ceva n-a mers,
întrucât un fragment cu acelaºi titlu al
romanului a fost reprodus în revista
„Litere” (Gãeºti, XV, 5, mai 2014, pp. 65-
67), cu menþiunea cã volumul se aflã în
pregãtire la Editura Bibliotheca din
Târgoviºte. Lansarea lui a avut loc în cadrul
Colocviilor de Marþi de la Academia
Internaþionalã Eminescu, Casa de Culturã
a Sectorului 2 din Bucureºti, în ziua de 24
iunie 2014, urmatã în aceeaºi locaþie, la 26
august 2014, de cartea Daecubus semnatã
Inmaar Popaart, amfitrionul manifestãrii
fiind scriitorul indianist Dr. George Anca,
iar moderator-criticul de artã Sorana
Georgescu Gorjan, fãrã a dezvãlui
identitatea autorilor volumelor respective.
Ulterior, cele douã romane sunt lansate
de Editura Bibliotheca la standul propriu de
la Pavilionul Central Romexpo, în cadrul
Târgului Internaþional Gaudeamus. Carte de
Învãþãturã, vineri 21 noiembrie 2014,
împreunã cu alte lucrãri ale membrilor
Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni,
prezentatori fiind cunoscuþii Aurel Maria
Baros, Tudor Cristea, Dan Gîju ºi Florentin
Popescu, care nici domniile lor n-au
dezvãluit secretul cã cei doi autori cu nume
inexistente în onomasiconul român sunt
anagramele unuia ºi aceluiaºi… Marian
Popa.
În anul urmãtor, la Salonul
Internaþional de Carte Bookfest din Capitalã
(20-24 mai 2015), la care Editura
Bibliotheca din Târgoviºte nu a avut stand
propriu, scriitorul George Motroc a rãspuns
la întrebãrile din Top 10 cãrþi lansate
atunci, declarând: „Pe primul loc, se
plaseazã Comedia Cubata a enigmaticului
ºi surprinzãtorului scriitor Popaart,
volumul 3, Daecubus.” („Actualitatea
literarã”. Lugoj, nr. 49, iulie 2015, p.12).
Referindu-se, la aceeaºi ediþie a
Salonului, în articolul Un concert cu 700
de dirijori, la faptul cã au fost tot atâtea
36 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
lansãri ºi dezbateri de carte, scriitorul
isihaist Vasile Andru este ºi el secretos:
„Comedia Cubata – un eveniment
românesc îºi va avea ziua sa într-un cal-
endar esthetos.” La întrebarea cine-i
autorul, rãspunde mefistofelic: „Autorul a
mai publicat ºi un op care a fost calificat
de critici drept monumental”, nenumindu-l.
(„Vatra veche”. Tg. Mureº, VII, 12 (84),
decembrie 2015, pp. 38-39). În acelaºi
numãr, redacþia revistei include o
fotografie reprezentând pe Vasile Andru ºi
Marian Popa la Muzeul Literaturii Române
din Bucureºti, în 2011, fãrã nici o trimitere.
Doi ani mai târziu, la ediþia 21 a
Târgului Internaþional Gaudeamus.
Romexpo Bucureºti (vineri, 24 noiembrie
2017), la standul Editurii Bibliotheca din
Târgoviºte, este întregitã Comedia Cubata
cu al patrulea volum – Concubus de Raiman
Paporta, lansarea prezentatã de Aurel Maria
Baros, George Coandã, Dumitru Augustin
Doman, Dan Gîju, Nicolae Oprea,
Florentin Popescu, cu toþii – membri
proeminenþi ai Societãþii Scriitorilor
Târgoviºteni, însã nici unul nu a divulgat
numele real al autorului, nici nu a redactat
vreo recenzie…
IV
Falsa secretomanie este faþã de publicul
cititor un fel De-a v-aþi ascunselea/ Jeu
d’esprit între M. P. ºi Breasla care îi ignora
contextul postmodern al celor patru volume
de prozã cu prefixe schimbate la titlul
comun, identificând în el un alias jucãtor
de baschet pentru cele aruncate în „coºul
de azi pe mâine” de la Editura Semne!...
Asta, da, Istorie!
Doar trãim/ parcurgem canonul Noului
Eon cu naþionalistul Mihai Eminescu în
Debara, cu starul Mircea Cãrtãrescu
propus la Nobel, dar luat de o ilustrã
necunoscutã Herta Müller, cu poetul de
excepþie Nicolae Labiº exclus din Programa
ªcolarã/ Licealã încã din anul 2005, dar
inclus obligatoriu, pentru Eseisticã,
imbatabilul Horia Roman Patapievici
dimpreunã cu inegalabilul Andrei Pleºu.
Lista poate fi prelungitã cu exemple din
alte domenii: D-na Kövesi aleasã de
Occidentul spre care tindem Prim-
Procuror la UE, împotriva Oficinei
Naþionale! ªi câte ºi mai câte. Ne oprim
aici cu Eon-area…
Echidistant ca editolog, voi descrie, mai
întâi, obiectele discordiei care au fost trecute
cu vederea de mai toate periodicele de profil
de la apariþie (2014) ºi pânã în prezent
(2020), inclusiv de publicaþia în specialitate
„Bibliografia naþionalã”! Iatã-le:
 • Armani Apparto. EXCUBUS./ Prefaþa:/
Români la Colonia de Horace Gange.
Colecþia Prozã contemporanã coordonatã de
Mihai Stan. Editura Bibliotheca, Târgoviºte,
2014, 266 pag./Menþiune pe pagina de gardã:
„Excubus aparþine unei pentapatopii având o
componentã care nu va fi niciodatã tipãritã.”/
• Iarman Popaart. UNCUBUS./ Prefaþa:/
Un critical fiction de Horace Gange./ Se
repetã Colecþia ºi Menþiunea./ Editura
Bibliotheca, Târgoviºte, 2014, 274 pag.;
• Inmaar Popaart. DAECUBUS./ Se
repetã Colecþia ºi Menþiunea./ Editura
Bibliotheca, Târgoviºte, 2015, 334 pag.;
• Raiman Paporta. CONCUBUS./ Se
repetã Colecþia ºi Menþiunea/ Editura
Bibliotheca, Târgoviºte, 2017, 384 pag.;
Capitolele din volumul Daecubus ºi
coperþile 1 ºi 4 sunt ilustrate de autor, pe
cea finalã fiind reproduse excerpte din
conþinutul fiecãrui volum în parte.
Dar nu numai M. P. îºi semneazã cele
patru volume enumerate (ex/ un/ dae/
concubus) ale pentapatopiei sale,
anagramându-ºi numele de stare civilã ºi de
autor de texte, ci ºi prefaþatorul primelor douã
volume, respectiv Horace Gange, care nu e
altul decât Dr. George Anca – poet, eseist,
specialist în indianistic㠖, cel ce i-a lansat
primele volume la Academia Internaþionalã
Mihai Eminescu ºi cãruia M. P. i-a prefaþat
(Hinduitate dodiasticã) cartea Pãguboºii lui
ªiva. Jurnal indian (1977-2017), apãrutã la
Editura Semne din Bucureºti (2017, 454
pag.). Sã fie vorba de mimesis în acest caz?
ªi danezul Sören Aabye Kierkegaard ºi-a
semnat volume cu pseudonime, pe care le-a
criticat în altele ulterioare!
Cât priveºte denumirea titlurilor
exchibiþioniste, la prima vedere, aºa numiþii
Comediei Cubata, nu sunt nici de departe
derivate din lexicul latin/ romanic, cu
excepþia lui cubus-i „cub”, care a dat
variantele: cubo-itum-are: „a fi, a sta
culcat”; excubo-ui-itun: „a strãjui, a
veghea”; decubo-are: „a nu dormi acasã”;
concubinus-a: „unirea între un bãrbat ºi o
femeie fãrã cãsãtorie legalã”. (apud I.
Nãdejde, A. Nãdejde-Gesticone. Dicþionar
latin-român complet. Bucureºti, 1917).
La fel, nici o legãturã de sens cu
denumirea formaþiilor americane de rock
Excubus sau Incubus band, aceasta din
urmã însemnând „spirit rãu, coºmar”.
(apud – Dicþionar englez-român.
Bucureºti, 1965).
În privinþa sintagmei pentapatopie,
care înlocuieºte formularea consacratã
pentagramã: „pentagon regulat”, respectiv
figurã simbolicã, steaua cu cinci colþuri
folositã de pitagoriceni ca semn secret de
recunoaºtere (preluatã de comuniºti!),
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
amuletã numitã ºi „secþiunea de aur”, este
o creaþie proprie a lui M. P. de la cuvântul
elen pathopoios-on: „ care excitã pasiuni,
patetic” (apud A Chassang, L. Durand.
Lexique grec-française. Huitiéme édition.
Paris), respectiv, chintensenþa: „a cincea
esenþã”, principiul principal al unei
substanþe, ultimul element fiind eterul,
„imuabila substanþã constitutivã a astrelor”
(Aristotel) sau eterul reflector: „memoria”
(Max Heindel).
V
Însã M. P. este un existenþialist –
„existenþa precede esenþa” (J. P. Sartre) –
dublat de un stoic, cãci în epistemologia
stoicã, deosebim percepþia aprehensivã,
care trebuie sã fie veridicã, întrucât
deruleazã eterna reîntoarcere, cheia de
boltã fiind etica consolãrilor, a unei liniºti
autosuficiente în nevoia de a recunoaºte
scânteia creatoare în fiecare individ pentru
a extirpa prin katharsis/ purificare cele
patru path-uri principale: durerea, frica,
pofta ºi plãcerea numite „impulsuri
excesive” de filosoful elen Zenon din
Citium (cca. 394-262 î.Hr.), întemeietorul
Stoicismului.
Nu credem, pe de altã parte, cã ar fi
absurdã inspirarea pentapotapiei din Arta
Regalã, în care cubul simbolizeazã
elementele fundamentale (centrul-cercul-
crucea-patratul) ale echilibrului cosmic
dintre Finit/ Infinit, în atingerea
înþelepciunii/ perfecþiunii spirituale în
desãvârºirea civilizaþiei umane. (Islamicii
au Sfânta Piatrã Kaaba, ridicatã ca Templu
de Adam ºi, dupã Potop/ Diluviu,
reconstruitã de Avraam ºi fiul sãu Ismael.)
Totuºi, este o pistã greu de argumentat.
La fel cum susþin unii cã O scrisoare
pierdutã de Ion Luca Caragiale ar fi o
parodie prin înlocuirea bastonului masonic
cu o epistolã… (care nu-i o poveste de
adormit copiii!).
Incontestabil este faptul cã M. P. a
realizat naraþiunea sa bazat pe clasificãrile
fãcute cu minuþie ºi desprinse din
conºtiinþa publicã de autorii de literaturã
ale cãror mãºti (lat. persona) devin
personaje – vicii, pasiuni, instincte inter-
mediate în cartea sa de debut editorial
Homo fictus. Structuri ºi ipostaze (Editura
pentru Literaturã, Bucureºti, 1968, 344
pag.), un adevãrat tratat de teorie dedicat
personajului literar la finalul miºcãrii
europene structuraliste. ªi nu numai acesta,
ci ºi celelalte sinteze literare: Modele ºi
exemple (1971), Forma ca deformare
(1975), Comicologia (1975).
Deoarece nu ne-am propus rezumarea
37
subiectului complex al tetraromanului
cubus-ist realizat cu aplicaþie în cel mai
fidel stil postmodern contemporan pe
spirala inflaþiei ºi declinului în sfera
spiritualã naþionalã, într-o deplinã culturã
a simulacrului, spectacolul lecturii fiind
decisiv în modul de formare a publicului
prin hipertext, deosebind în fiecare volum
câte cinci personaje negative lichidate, în
ultimul sunt femei… înºelate-formã
voalatã a execuþiei!
Paradigma postmodernã în care se
înscrie Pentapatopia lui M. P. idealizeazã
eterogenul ºi singularul într-o ceaþã
semioticã de intertextualitate, eliberându-l
de toate formele de identitate:
• „Excubus. Mã priveºte, deoarece nu
are faþã. Deschid ochii.”/ Primul volum
se încheie aici, pag. 266/;
• „Abia atunci îl înhaþã ºi pe el spaima.
κi cautã biletul de autobuz pentru Bucureºti
ºi ieºi pe uºã mângâindu-l cu degetele ca
pe icoana Sfintei Parascheva.”/ Finalul
volumului al doilea, pag. 274/;
• „Armain Popaart a decis:
Lagomaggiore.”/ Astfel, autorul volumului
(urmare de la pagina 35)
Pasiunea pentru
Paralel cu reconstituirea biografiei
profesionale de as al aviaþiei româneºti, al
patrulea într-un clasament al aºilor, Dan
Gîju realizeazã ºi un portret al omului Dan
Vizanty, cu luminile ºi umbrele lui: un bãrbat
elegant, manierat, care cu profilul sãu de
Humphrey Bogart, cucerea inimile femeilor
– un fel de MRP al aviatorilor cu cinci
cãsãtorii la activ, fãrã a socoti interludiile...
Singura moºtenitoare a lui Dan Vizanty
este fiica sa Ana Maria Vizanty (n.1956),
care, fapt lãudabil, se ocupã de recuperarea
memoriei tatãlui sãu pentru corecta aºezare
în istoria aviaþiei româneºti.
Suspansul îl însoþeºte pânã a final pe
Dan Vizanty, urmãrindu-l ºi în posteritate.
În 1977, cu câteva zile înainte de
cutremurul devastator din 4 martie, el
obþine, având garanþia generalului de aviaþie
Aurel Rãican, vizã de plecare în Franþa,
pentru a se documenta în vederea unei
proiectate Istorii a aviaþiei române,
alegând, în cele din urmã, sã rãmânã în
Occident. La scurt timp, la 1 iunie 1977,
la propunerea Asociaþiei Aeronautice
Internaþionale „Vieilles Tiges”, al cãrei
membru era, primarul Parisului, Jacques
Chirac, îi decerneazã La Médaille d’argent
38 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
al doilea este introdus în acþiunea celui de-al
treilea… pag. 321/;
• „Spre final veni Concubus. Fausto
ºtia ce aveau sã discute”./ Iatã cã, în textura
volumului al patrulea, pe final, apare
personajul principal care-i dã titlu, pag.
337, reprodus ºi pe coperta a IV-a.
Scris într-o structurã postmodernã ca
un labirint de oglinzi, romanul lui M. P.
constituie o demonstraþie cã, bazat pe o
eticã iluministã, dincolo de „exil” ºi de
„zbor” pluralist internaþionalist, se pot
realiza cu succes lucrãri serioase în Noua
Ordine a lumii recente, alãturându-se cu
prisosinþã creaþiilor în prozã anterioare
pentru a evita tensiunile ficþionale pe care
le traverseazã transnaþional.
Cu alte cuvinte ºi în alt context a
conchis profesionist Dumitru Micu (Istoria
literaturii române de la creaþia popularã
la postmodernism, Bucureºti, Editura
Saeculum I. O., 2000, pag. 633): „Prozã
de remarcabilã þinutã scriu ºi alþi critici –
Alexandru George, Livius Ciocârlie,
Marian Popa.”
Punctum.
de la ville de Paris. Suspansul e generat
de întrebarea: de ce aceastã recunoaºtere?
Cine era, de fapt, Dan Vizanty?...
Ipoteza cercetãtorului, pe care nu o
poate accepta, totuºi, ca o concluzie
apodicticã, întrucât nu este suficient
documentatã, nici argumentatã, are în
vedere posibilitatea ca acest eveniment sã
fi fost ultima misiune a asului Dan Vizanty.
Dan Gîju admite cã plecarea s-a realizat
cu voia Securitãþii, o negociere, probabil:
„Dan Vizanty «a dezertat» în lumea aºa-
zis «liberã» dacã nu cu «voie de la
Securitate», cel puþin cu aprobarea tacitã,
dar interesatã a acesteia. Mai exact, a plecat
(ori a fost sugestionat sã plece) cu o nouã
ºi probabil cã ultimã misiune importantã
pentru România”.
Multe dintre afirmaþiile cercetãtorului
Dan Gîju nu sunt pe linia politicii corecte,
în privinþa poziþiei faþã de americani. E un
ingredient care intrã în compoziþia
subiectivismului creatorului, dar ºi în
pelteaua democraþiei care mizeazã pe
dreptul al libera exprimare...
Ziua cea mai neagrã a indienilor cu
douã pene este o carte necesarã, cu o
naraþiune antrenantã atât în partea de ficþiune,
cât ºi în cea de nonficþiune, o carte care se
adreseazã, deopotrivã, celor interesaþi de
istoria aviaþiei româneºti ºi celor atraºi de
poveºtile oamenilor aflaþi, mai mult sau mai
puþin, sub teroarea istoriei.
 ARS LONGA
SCRIITORI MILITARI
CAZUL ODOBLEJA
ªtefan Odobleja (13 octombrie
1902, Izvoru Aneºtilor, judeþul
Mehedinþi–2 octombrie 1978, Drobeta
Turnu Severin), academician, medic
militar, considerat creatorul psihociberneticii
ºi pãrintele ciberneticii generalizate.
Bursier al Institutului Medico-Militar din
Bucureºti, ºi-a exercitat
profesia de medic militar în
diferite garnizoane precum
Brãila, Severin, Lugoj,
Târgoviºte, Bucureºti, Dej
etc. A publicat, între altele,
lucrãrile Metoda de
transonanþã toracicã
(1929) si La phonoscopie
(1931). Sinteza ciberneticii
generalizate Psychologie
consonantiste I (1938),
urmatã de volumul II ceva
mai târziu, în total 884 de
pagini, cu copyrightul Librãriei Maloine
din Paris, dar apãrutã la Lugoj, rãmâne
lucrarea sa fundamentalã. Lucrarea ca
atare fusese prezentatã încã din 1937, la
Congresul Internaþional de Medicinã
Militarã de la Bucureºti, la care luaserã
parte ºi doi medici americani. Dupã care,
izbucnind rãzboiul mondial, medicul
militar Odobleja a plecat pe front. În
timpul rãzboiului, „întâmplãtor”, cei doi
medici americani au fãcut parte dintr-o
echipã de cercetare condusã de Norbert
Wiener (1894–1964, evreu de origine
rusã) care, într-un final, va fi distins cu
Premiul Nobel pentru crearea ciberneticii.
Ale cãrei principii generale, ca ºtiinþã, le
formulase în cartea sa Odobleja. Cartea
lui Wiener avea sã aparã abia în 1948, la
New York, dar ºi la Paris, aproape în
acelaºi timp, ºi s-a numit Cybemetics or
Control and Comunicatiotion in the Ani-
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
Dan Gîju
mal and the Machine. Ceva detalii în
acest sens oferã ºi Elena Istrãþescu în
studiul Eroul uitat ºi posteritatea sa. La
ora de faþã, poziþia lui ªtefan Odobleja
în domeniul ciberneticii nu este încã pe
deplin clarificatã ºi nu este singurul
român în aceastã posturã, cu atât mai
puþin singurul medic român
„ºuntat” de contemporani la
modul cel mai mioritic
posibil, dupã cum vom
vedea, însã în ceea ce ne
priveºte, având în vedere
faptul cã, între altele,
ªtefan Odobleja a fost ºi
corespondent al revistei
„Spirit militar modern” încã
de la înfiinþarea acesteia, în
noiembrie 1938, de cãtre
locotenent-colonelul
Constantin Atanasiu, ale
cãrei destine le-am condus noi înºine la
un moment dat, ºi cum tocmai îl
cunoscusem pe medicul stomatolog
Teodor Georgescu (Ion-Bogdan Teodor
Georgescu, doctor în ºtiinþe medicale,
ºef disciplinã la Facultatea „Titu
Maiorescu”, inventator al unei metode de
tratament al parodontopatiilor marginale
cronice, autor a diverse studii de
specialitate, dar ºi al unui roman istoric,
Sfidarea absurdului, 2008, apãrut la
Societatea Scriitorilor Militari.) care, la
rândul sãu, îl întâlnise personal pe
Odobleja, ºi încã în niºte împrejurãri
destul de interesante, am þinut neapãrat
sã realizãm un interviu de
„redescoperire” a savantului cu atât mai
mult cu cât noile generaþii dintre cititorii
sãptãmânalului „Observatorul militar”
pãreau sã nu ºtie mare lucru de el.
Medicul Georgescu îl cunoscuse pe
39
Odobleja în prima jumãtate a anilor ’70,
când savantul, abia mutat la Severin, îºi
trãia drama vieþii sale în plin. Care dramã,
pe undeva, din câte va observa medicul
Georgescu, „pleca de la faptul cã era un
adevãrat ateu; nu-ºi punea problema cã
existã Dumnezeu sau Satana. Spunea cã
nu e nevoie sã existe Dumnezeu, pentru
cã jocul contrariilor este cel care
poziþioneazã un obiect, cã totul se
creeazã prin acest «joc», nu e nevoie de
un creator. Din cauza concepþiei ateiste,
probabil cã era ºi un recalcitrant, fiind ºi
medic militar, deci trebuind sã se supunã
unei conduite, este pedepsit ºi trimis ca
medic de unitate la un batalion disciplinar.
Dupã rãzboi, ajunge în Severin, dar în
anii ’50, i se ia dreptul de liberã practicã.
Se duce la diferite foruri politice ºi
apolitice ca sã-ºi impunã ideile din
Psihologia covsonantistã. Este luat în
derâdere ºi hãrþuit. Dupã luarea dreptului
de liberã practicã, pleacã în comuna
Hoþu, pe lângã Severin. Aici, trãieºte cu
o femeie din sat, are doi bãieþi, munceºte
la colectiv, prin alte diverse locuri, ºi mai
câºtiga practicând, ilegal, avorturi, ca
sã-ºi þinã copiii la facultate.” („Ce nu
învãþasem în patru ani de studii, m-a
luminat Odobleja în cinºpe minute!”, în
„Observatorul militar”, nr. 11(25–31
martie 2009), p. 24.) În Severin se mu-
tase pentru cã la Hoþu îi luase casa foc
ºi acum dormea într-un ºopron, la
periferia dinspre Cerneþi a fostei Strãzi
Mari, denumitã o vreme I.V. Stalin,
actualmente Traian, pe un pat din
scânduri acoperite cu paie. Când l-a
întâlnit Georgescu, era „un om mai
degrabã scund, aºa reþin, ca la vreo 70
de ani, chel, în teniºi, pantaloni albaºtri
de doc ºi cãmaºã de pânzã, cu o pãlãrie
de paie pe cap ºi o bât㠖 nu baston! – în
mânã.” Cum, necum, aici la Severin,
Odobleja intrã în contact cu cercurile
intelectuale ale oraºului, îndeosebi cu
medicii ºi cu scriitorii, ºi aºa aflã de
Norbert Wiener, de cartea acestuia, mai
ales, intitulatã Sunt matematician, primitã
de la un medic severinean cu comentariile
cã acolo sunt, de fapt, ideile lui, ale lui
Odobleja... „ªi încep sã comenteze
asemãnãrile, unele chiar frapante. Acest
Norbert Wiener, de pildã, considerã cã
se poate face maºina de gândit, cum
zicea ºi Odobleja. Deºi ideea unei maºini
de gândit, a unui robot, nu este nouã,
40 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
evreii ºi egiptenii trecuserã ºi ei prin
astfel de faze, numai dacã ne gândim la
acel golem, în care un rabin face un ro-
bot cãruia îi dicteazã câteva comenzi, dar
uitând formula de oprire a acestuia, pânã
la urmã, îi smulge înscrisul de pe piept.
Ei, ºi Odobleja, dupã ce medicul din
Severin i-a dat cartea, a început sã
comenteze, la început mai mult printre
cunoscuþi: «Hoþii, mi-au furat ideea!»”
(Ibidem). Tot atunci, îl redescoperã ºi
autoritãþile comuniste ºi, dorind sã-l
exploateze politic, îi oferã unele facilitãþi
la care anterior nici nu sperase, între
altele „i-au fãcut din 300 de lei pensie –
2 000 de lei, i-au dat butelie de aragaz
(asta era în 1975) ºi i-au oferit inclusiv
locuinþã la bloc, deºi Odobleja nu a
acceptat. «Cum am trãit toatã viaþa, aºa
vreau sã mor», a replicat. De fapt, simþea
cã e bolnav, avea cancer. Îi aduceau
mâncare cu sufertaºul, la ºopron, de la
Cantina Partidului. Iar Emil Drãgãnescu
a intervenit ºi i sa tradus ºi tipãrit
Psihologia consonantistã în limba
românã. Numai cã, acum, chiar s-a
petrecut ceva ciudat cu Odobleja. Instigat
de cei din jur, a început sã strige cã e
plagiat de evrei, de Norbert Wiener. ªi
au apãrut articole. A apãrut ºi o carte
postumã, la Craiova: jumãtate texte din
cartea lui Odobleja, jumãtate din cartea
lui Wiener. Erau speculaþii gazetãreºti,
fireºte, ºi în ceea ce mã priveºte i-am
spus, ºi am insistat cã este indus în
eroare, dar nu-i mai puteam scoate din
cap cã nu el a fãcut cibernetica.
Teoreticienii erau alþii, ideea era veche
la evrei, cibernetica e a lor, iar el vorbise
de sistemele vii, a descris cum se
regleazã acestea, ceea ce e foarte im-
portant, pentru cã nici acum nu se
vorbeºte de ritm, de dirijor...” (Ibidem).
Odobleja încã trãia când editura
craioveanã Scrisul Românesc preia
iniþiativa „valorificãrii” moºtenirii sale
ºtiinþifice, punând sub tipar mai întâi
Psihologia consonantistã ºi cibernetica
(1978), din pãcate însã apãrutã la o lunã
dupã trecerea în eternitate a savantuluila
în 1984 sã aparã, sub îngrijirea
logicianului Alexandru Surdu, lucrarea
Introducere în logica rezonanþei. Ceva
mai înainte, în 1982, la Editura ªtiinþificã
ºi Enciclopedicã, apãruse lucrarea sa
fundamentalã Psihologia consonantistã,
tradusã în limba românã. Astãzi,
 Odobleja este cât de cât cunoscut ca
savant, mai puþin însã ca poet, aspect
asupra cãruia vom insista în cele ce
urmeazã, având ca sursã de documentare
volumul de buzunar Pagini inedite,
apãrut tot la Editura Scrisul Românesc, în
1986, sub îngrijirea lui Constantin
Negreanu, de unde „decupãm” poezia
„Þãrâna þãrii” (scrisã dupã 1965); în fond,
se apreciazã, „testamentul” sãu poetic:
Þãrâna þãrii mele
Îmi stãpâneºte-n suflet
ªi mereu îmi aminteºte
De trecutul vrãjit al copilãriei
Când mã jucam cu toþi copiii
în þãrâna din drum
Fãcând din ea de toate,
chiar ºi turte,
Þãrâna þãrii mele
m-a crescut.
Sub ea se odihnesc
colo, pe coastã,
Pãrinþii, moºii ºi strãmoºii
ªi mulþi din ei
au murit pentru ea.
De ce vã miraþi
cã eu mã simt atât de legat
de aceastã þãrânã?
(ªtefan Odobleja, Pagini inedite,
Editura Scrisul Românesc,
Craiova, 1986, p. 99).
Poeziile medicului militar ªtefan
Odobleja, câteva zeci, de toatã mâna –
unele foarte bune, altele de-a dreptul
copilãreºti, naive chiar –, devoaleazã un
spirit nobil, trãdând cu deosebire savatul
din el (în titluri precum Teoria
consonanþei, Psihologie-alchimie, Ce e
gândirea?, Gândirea ca funcþiune,
Simþirea gândirii, Gândirea târâtoare,
Gândesc ideile cu coada, ori cu capul?
etc.), olteanul din stirpea comunã inclusiv
lui Marin Sorescu, dar ºi militarul de
profesie, în fond patriotul incurabil care
a rãmas pânã la finele zilelor sale (Þara
mea, Þãrâna þãrii, Jinduitorii – poem cu
certe valenþe naþionaliste –, ), poezii de
dragoste (Sub vraja ei, la garã, Sub vraja
ochilor ei dulci, Expulzata, Parfumul tãu
º.a., acestea din urmã datând, în mare
parte, din perioada interbelicã, practic, din
anii locotenenþiei, când erau la modã
epigramele dedicate între altele
domniºoarelor emancipate, precum
aceasta „inspirat㔠de o oarecare Veturia
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
ºi care, dintr-o anume perspectivã, s-ar
potrivi ºi „domniºoarelor” de azi: Eºti
autoare de romanþe/ ªi autor de
insomnii;/ Eu îþi urez s-ajungi, odatã,/
ªi autoare de copii (p. 142). Pesimismul,
dar nu ca la simboliºti, autoironia,
deopotrivã resemnarea ºi înþelegerea a tot
ceea ce se petrece în jurul sãu rãzbat ºi
acestea pe alocuri, ca de pildã în poezia
„Bucurii postume”, unde poetul spune
oarecum învins, deºi el se vrea optimist,
ba chiar uºor zeflemitor:
ªtiam precis
cã numai dupã moarte
mã voi bucura
De aprecierile semneilor mei,
De aceea am fost
pe drept cuvânt
foarte speriat
Când am aflat
cã am început a fi
de pe acum
lãudat.
Vestire
De care rãu m-am întristat.
(Ibidem, p. 133–134).
Oricum, Odobleja avea sã moarã,
într-un final, destul de sãrac pentru
condiþia lui de fost ofiþer-medic ºi ferm
convins cã i s-a furat ideea. Mai mult
decât atât, „întâmplarea a fãcut ca, înainte
de moarte, sã aibã loc primul Congres
Internaþional al Ciberneticii, unde
paternitatea sa în ciberneticã i-a fost
susþinutã de un cercetãtor rus. ªi inginerul
Stelian Bajureanu, care participase la acest
congres, la înapoiere, s-a grãbit sã-i aducã
marea veste lui Odobleja, care zãcea pe
paie. Avea cancer de ficat ºi aºtepta,
nerãbdãtor, sã vadã dacã l-a înþeles ºi l-a
recunoscut lumea: «Domnule doctor, am
reuºit!», i-a zis Bajureanu. «E bine, dar e
prea târziu!» a rãspuns Odobleja. Dupã
care, controversele au continuat ºi mai
înverºunat ªi mulþi nu sunt lãmuriþi pânã
astãzi.” (Ibidem). Cum, necum, Spitalul
Clinic de Urgenþã Militar din Craiova îi
poartã numele („Dr. ªtefan Odobleja”),
savantul bucurându-se, într-adevãr, fie
chiar ºi dupã moarte, cum anticipa el, de
„recunoaºterea” semenilor. A militarilor,
în primul rand, adicã tocmai aceia care-i
tãiaserã primii craca de sub picioare în
anii când, în plinã efervescenþã creatoare,
avea „ceva” de spus.
41
 PUNCTE DE VEDERE
CUFÃRUL DIN PODUL CASEI
Cum prin anii ´60-´65 în satul meu din
Munþii Apusului drumul cãrþii spre copii
era tot mai anevoios, dragostea de a citi
am deprins-o odatã cu primele cãrþi primite
ca premii la ºcoalã. Citite seara la lumina
lãmpii sau vara, în momentele de rãgaz la
muncile câmpului, cãrþile veneau sã-mi
umple dorul de a visa ºi de a mã bucura de
senzaþionalul de alãturi. Dacã îmi amintesc
bine, printre primele cãrþi ale
copilãriei mele a fost ºi
fermecãtoarea poveste
sadovenianã Mãria Sa, Puiul
pãdurii. Reeditatã în 1957,
chiar în perioada primilor mei
ani de ºcoalã primarã,
cãrticica marelui povestitor
reuºise sã încânte multe
generaþii de tineri cititori prin
legenda medievalã a
Genovevei de Brabant,
tânãra mama exilatã în
mijlocul codrului. O
primisem ca premiu prin clasa a III-a,
blânda noastrã învãþãtoare având grijã sã
ne încânte prin cele câteva cuvinte de dulce
rãsplãtire ºi încurajare, desenate impecabil
pe prima filã a cãrþii: „Se acordã pentru
frumoase rezultate la învãþãturã ºi bunã
purtare.” În urmãtorii ani, pe policioara
„bibliotecii personale” ºi-au fãcut loc alte
ºi alte cãrþi, una mai frumoasã decât alta,
de la legendele populare, de felul celor cu
vestitul Gruia lui Novac sau cu Daniil
Sihastru, poveºtile lui Creangã, snoavele
cu Pãcalã, legendele istorice ale lui D.
Bolintineanu, povestioara Mateiaº
Gâscanul a maghiarului Fazekas Mihaly,
Fabulele lui Gr. Alexandrescu, Legendele
Olimpului, ciclul de poveºti originare
din Orientul Mijlociu, cu Sinbad marinarul,
basmele lui Ioan Slavici, B. Delavrancea ºi
ale Fraþilor Grimm, încântãtoarele
întâmplãri istorice în „tãlmãcirea” atât de
42 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Marin Iancu
atrãgãtoare a lui D. Almaº, dimpreunã cu
textele descoperite puþin mai târziu,
aparþinând lui Mark Twain ºi Antoine de
Saint Exupéry, romanele de aventuri din
seria deschisã prin celebrele scrieri ale lui
Jules Verne, romanele cavalereºti ale Evului
Mediu ºi cele picareºti, realiste sau parodice
ale Renaºterii ºi Barocului. Descoperite
printr-o minune cam pe la treisprezece-
paisprezece ani, spre
sfârºitul ciclului gimnazial, în
cufãrul din podul casei unui
unchi dinspre mamã, lectura
romanelor Mara de Ioan
Slavici, ºi Enigma Otiliei de
G. Cãlinescu, mi-a provocat
definitiv apetitul pentru citit,
deºteptând în mintea mea
trecerea spre marile cãrþi ale
lumii.
S-a întâmplat sã asistãm
mai recent la un fel de
campanie împotriva literaturii
clasice, de genul povestirilor istorice ºi al
altora, inspirate din marile încleºtãri umane,
care, dat fiind universul tragic al rãzboiului
ºi al sãrãciei, în opinia unor mai tineri
teoreticieni literari ºi pedagogi ai
deznãdejdii, acestea nu ar mai corespunde
sensibilitãþii copiilor de azi. Periculos din
mai multe puncte de vedere, e posibil ca
un asemenea „duel” al perspectivelor
cititului sã nascã, pe lângã unele confuzii,
ºi o atitudine de îndepãrtare sau cel puþin
de indiferenþã programaticã faþã de o bunã
parte din marea noastrã literaturã de ieri.
Ca sã nu zãpãcim copiii cu schimbãri bruºte
de direcþie, cu totul firesc în trecerea de la
o grilã de lecturã la alta, procesul de
adaptare sau, mai degrabã, de continuitate
ar trebui sã se se realizeze din mers, selectiv
ºi sistematic, dupã un anumit ritual,
asemenea celui practicat pe vremuri de
bibliotecarul ºcolar modelator de suflete ºi
 de caractere, grijuliu faþã de ce citesc tinerii
ºi de cum ºtiu ei în dreptul cãrei cãrþi sã se
opreascã ºi pe ce raft stau capodoperele.
Mircea Eliade cerea cândva un manual al
cititorului perfect, un manual cu liste de
cãrþi pe vârste, pe clase, pe temperamente,
pe anotimpuri. Se încumetã cineva sã
întocmeascã o asemenea listã de cãrþi? Ce
loc ar mai ocupa pe o asemenea listã clasicii
români? Asemenea altor mari scriitori
români, Creangã e fãrã îndoialã un scriitor
canonic. Asta o ºtiu ºi elevii de liceu, chiar
dacã aceºtia nu prea se grãbesc sã-l mai
citeascã. Mai mult chiar, dacã limba românã
ar fi avut prestigiul francezei, englezei,
germanei sau spaniolei, opera lui Creangã
ar fi putut ocupa un loc confortabil ºi în
Canonul occidental al teoreticianului
american Harold Bloom. ªi totuºi,
paradoxal, Creangã nu e citit de elevi aºa
cum ar presupune statutul lui de geniu al
limbii. Prezenþa scriitorului printre lecturile
copiilor, de la vârsta
primelor clase de ºcoalã
primarã, pânã la ultima clasã
de liceu, se impune din cel
puþin douã motive. Odatã,
prin expresivitatea
comunicãrii. Preluând de la
Anton Pann spiritul
nastratinesc, cu elementele
sale de parodie ºi dispoziþie
glumeaþã, Creangã surprinde
realitatea vie a unei lumi, aºa
cum este ea, în toate
varietãþile caracterelor ºi
întâmplãrilor, o lume a prostiei ºi a
lãcomiei, a vicleniei ºi ignoranþei, în mijlocul
cãreia, precum Rabelais, se miºcã cu
dezinvolturã, o lume a spiritului, veselã ºi
încântãtoare în forme, în vorbire ºi în
gesturi, înscriind Humuleºtii în tiparele unei
realitãþi ce se raporteazã la ritmul univer-
sal al vieþii.
Fãrã sã avem la îndemânã o
Bibliotheca Universalia în genul celei a
lui Conrad Gesner sau al îndrumarelor
realizate mai târziu de August Comte ºi John
Lubbock, curiozitatea copilului poate fi
orientatã spre cãrþile cu funcþie explicit
modelatoare, cu figuri simptomatice ale
unor atitudini ºi trãiri mãreþe ale fiinþei
umane, spre texte ilustrative nu atât prin
capacitatea de susþinere a temei, cât ºi prin
realizarea lor artisticã. Existã o bogatã
literaturã care exploreazã vârsta
adolescenþei, o temã problematicã, dar ºi
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
provocatoare prin spectaculozitatea ei
temperamentalã (Romanul adolescentului
miop de Mircea Eliade, Un om sfârºit de
Giovanni Papini, Cãrarea pierdutã de
Alain-Fournier, De veghe în lanul de
secarã de J. D. Salinger, Singur pe lume
de H. Mallot, Moby Dick de H. Melville,
Momo de Michael Ende, Amintirile unei
fete cuminþi de Simone de Beauvoir),
alãturi de o la fel de bogatã literaturã
organizatã în cicluri de familie sau o alta,
care are în vedere istoria unui neam (Mara
de Ioan Slavici, Viaþa la þarã de Duiliu
Zamfirescu, Baltagul de Mihail
Sadoveanu, La rãsãrit de Eden de John
Steinbeck, La rãscruce de vânturi de Emily
Brontë, Moº Goriot de Honoré de Balzac,
Cronicã de familie de Petru Dumitriu,
Enigma Otiliei de G. Cãlinescu,
Ghepardul de Giuseppe Tomasi de
Lampedusa, Moromeþii de Marin Preda),
dupã cum literatura de aventuri îºi fixeazã
ºi ea, pe de altã parte,
perenitatea prin revelarea
unor valori ºi calitãþi umane:
curajul, eroismul, inteligenþa
ºi, în aceeaºi mãsurã, spiritul
de sacrificiu. Aºa cum este
tratatã în literatura românã
ºi în cea universalã, iubirea
rãmâne, de asemenea, unul
din marile subiecte care a
marcat profund literatura, un
spaþiu tematic de o
surprinzãtoare profunzime,
de la Romeo ºi Julieta de
Shakespeare, la marile creaþii ale lui J. W.
Goethe, R. M. Rilke, Eminescu, Serghei
Esenin, L. Blaga, N. Stãnescu, Camil
Petrescu ºi Mircea Eliade. Prezent în
forme inconfundabile dincolo de anumite
mutaþii ºi nuanþe, sentimentul iubirii, deºi
etern ºi repetabil, se dovedeºte un caz par-
ticular, unic ºi absolut.
Pe de altã parte, sã recunoaºtem cã în
ultimii ani existã o serioasã implicare în
actul de cuprindere în manualele ºcolare a
operelor literare în mãsurã sã satisfacã cele
mai diverse cerinþe în ceea ce priveºte
puterea de evocare artisticã a realitãþii ºi
bogãþia de idei ºi imagini, de „probleme ºi
semnificaþii”, dupã cum ar spune L. Blaga.
Întâlnim constant texte care sã fie bucurie
ºi relaxare, educaþie ºi instruire, joc sau
joacã, prilej de a se înþelege pe sine ºi sã
deschidã porþi cãtre misterele lumii.
(continuare la pagina 45)
43
 EU VÃ CITESC PE TOÞI!
Florentin Popescu
ANTOLOGIILE, CA REPERE
ISTORICO-LITERARE (III)
În timp ce destul de multe publicaþii
„cu ºtaif”, „gomoase” ºi „cosmopolite” se
feresc, în mod premeditat, sã mai
vorbeascã de patrie ºi patriotism, sã se
intereseze de valorile patrimoniului nostru
cultural din trecut, la Curtea de Argeº apare
o publicaþie de înaltã þinutã, cu pronunþat
caracter cultural-patriotic intitulatã, nu
întâmplãtor, „Curtea de la Argeº”. În
paginile acestui lunar se publicã literaturã,
dar ºi articole de ºtiinþã, de istorie, cu
caracter social etc., semnate de
personalitãþi cunoscute ale þãrii. Revista a
fost fondatã ºi este condusã, de mai bine
de un deceniu, de cãtre dl. Academician
Gheorghe Pãun, un fizician recunoscut ºi
foarte apreciat în multe þãri ale lumii, unde,
de altfel i-au apãrut ºi-i apar cãrþi ºi studii
de specialitate, unde participã la conferinþe
ºi congrese, dovedind, încã o datã, cã
România a dispus dintotdeauna (ºi dispune
ºi azi!) de mari personalitãþi în mai toate
domeniile. Dl. Gheorghe Pãun este, pe de
altã parte, un scriitor care a semnat, de-a
lungul anilor (ºi semneazã ºi azi!) cãrþi de
poezie, de prozã ºi publicisticã, având,
totodatã, grijã nu numai sã se propulseze
pe domnia sa în prim-planul jurnalisticii ºi
vieþii literare din zonã, ci promovând, prin
paginile publicaþiei pe care o pãstoreºte
autori locali sau din alte zone ale þãrii, dar
care au manifestat ºi manifestã un interes
aparte pentru zona Argeºului. Pe linia
acestei din urmã preocupãri s-a înscris ºi
editarea unor cãrþi cu specific ºi conþinut
aparte. Între ele ºi recenta antologie
intitulat㠄Lacrima Anei”, între coperþile
cãreia a adunat textele poemelor aduse ca
omagiu Anei lui Manole. „Încã din primul
numãr al revistei, cel din decembrie 2010
– ne previne antologatorul, dl. Gheorghe
Pãun în „Nota editorial㔠de la începutul
volumului – reluam Balada Meºterului
44 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Manole, versiunea lui Vasile Alecsandri,
iar din numãrul urmãtor ºi pânã azi, în
revistã s-a derulat o rubricã intitulatã
Lacrima Anei. De fapt, revista este explicit
pusã sub semnul fântânii, la modul gen-
eral, blagian dacã putem spune aºa, al
sintagmei, în timp ce pe fiecare paginã
apare o vignietã cu o imagine veche a
Fântânii Meºterului Manole (reprodusã ºi
pe coperta cãrþii de faþã). Mai în glumã,
mai în serios, am mai spus/scris cã Ana
þine zidurile Mânãstirii Argeºului pe umeri,
dar Manole primeºte laudele,meºterul valah
cu nume de fântânã (Labiº), în timp ce
prin fântânã curg lacrimile Anei…
Volumul conþine 113 autori (aºezaþi
în ordine alfabeticã) ºi semnificativ mai
multe poeme, deoarece o parte dintre
autori au mai multe bucãþi reþinute în
carte… Am adãugat la final trei variante
importante ale baladei populare, mult
diferite între ele. Varianta „standard” a lui
Vasile Alecsandri, cea culeasã de G. Dem.
Teodorescu (mai lungã ºi mai puþin
ºlefuitã, dar mai bogatã în semnificaþii,
dupã cum ne convinge Horia Bãdescu în
frumoasa-i exegezã Meºterul Manole sau
imanenþa tragicului (Cartea Româneascã,
Bucureºti, 1986) ºi o variantã Gr. G.
Tocilescu. Am început cu douã eseuri
dedicate subiectului, primul (nefinalizat)
discutând sacrificiul feminin, cu plecare
de la „lacrima Anei”, al doilea un scurt
studiu al celebrului româno-spaniol
Alexandru Ciorãnescu, ambele publicate
ºi în revistã.”
Este evident (ºi antologatorul o
recunoaºte din capul locului) cã fiind vorba
de o antologie tematicã nu putem pretinde
ca ea sã cuprindã numai ºi numai poezii de
mare valoare literarã, ci ºi texte lirice mai
modeste. Cu toate însã, dincolo de valoare,
se omagiazã Ana lui Manole, pentru prima
 oarã într-o carte care are ºanse sã devinã
de referinþã pentru viitor, îndeosebi pentru
cei care se vor opri sã comenteze mitul
sacrificiului uman de la baza unei
construcþii de duratã.
Cã este/va fi aºa o dovedesc cu
prisosinþã numeroasele poeme, de o
frumuseþe indicibilã.
Iatã câteva citate mai mult decât
sugestive ºi convingãtoare: „ºi simt cum
urcã zidul, mã cuprinde,/ cum bate marea-n
temelii ºi poartã/ ºi nu mã plâng pe mine, -
nchisã-n zid,/ ci piatra-n care-mi trec
neliniºtea ºi setea.// …/ Dar trebuie s-ascult
poruncile pãmântului –/ meºterul ziditor,/
dar trebuie sã rabd,/ pãstrând pentru ecoul
târziu/ al altor paºi/ plânsul ºi cântecul ce
dau tãrie zidului.” (Florenþa Albu, Rugã din
zid); „Nimeni nu mai ºtie astãzi/ de jertfa
din ziua cu ploi spulberate// Doar când ºi
când,/ în serile curate,/ când aeru-i uºor ºi
vântul adie,/ se ridicã din bolþi/ cu vaier
prelung/ Bucuria zidit㔠(Mariana Ceauºu,
Meºterul Manole); „În templul meu de rime
nu-s decât fals stãpân,/ Tu-mi spui, uitatã-
n pietre, când plec ºi când rãmân…// Azi
aº sfãrma cetatea ºi orice amintire/ S-o pot
(urmare de la pagina 43)
Cufãrul din podul casei
Ar fi suficientã, în acest caz, o simplã
raportare la texte precum Amintiri din
copilãrie de Ion Creangã, Vrãjitorul din
Oz de Lyman Frank Baum, Pinocchio de
Carlo Collodi, Peripeþiile
Alisei în Þara Minunilor de
Lewis Caroll, Fetiþa cu
chibriturile de Hans Christian
Andersen, Þara piticilor de
T. Arghezi, Erasmo sau a
doua fotografie cu oameni
mici de Mircea-Horia
Simionescu, Poezii în limba
ºpargã de Nina Cassian, ºi
deja nelipsita Lewis Carrol,
cu Alice în þara minunilor,
scrieri care pot fi interpretate
printr-un sistem identic al
unor lecturi plurale, captivante prin
posibilitãþile pe care le oferã în
descoperirea unor multiple conexiuni
universale. Aº vedea, bunãoarã, o apropiere
mai insistentã de marea poezie patrioticã
ºi de literatura carceralã, de texte
aparþinând scriitorilor Dumitru Radu
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
avea-nc-o datã, mãcar pentru zidire.”
(Nicolae Dabija, Baladã); „ne rãsfrângem/
în lacrimile tale, Anã,/ ori tu, când noaptea
þi se aºeazã/ în jur ca o ramã,/ ieºi înaintea
tuturor/ pe drumurile pe care apuci/ ºi le
zideºti înlãuntru/ încã ºi încã o Anã./ vezi
tu, singurãtãþii nu-i mai dã/ nicio ºansã
stâlpul ce ai ajuns,/ rezemându-ne rând pe
rând/ de lacrima ta/ ca de o mamã.”
(Alexandru Mãrchidan, Stâlp); „Pe mine/
mã iubeau toate femeile,/ Mã simþeam
puternic ºi sigur/ Ca Meºterul Manole,/ am
cutezat/ sã ridic o construcþie/ care sã
dãinuie veºnic./ Am început lucrul/ ºi le-am
chemat la mine/ pe toate/ pe Maria, pe Ana,/
pe Alexandra, pe Ioana…/ care întâi va
ajunge,/ Pe aceea-n perete o voi zidi,/ Dar
din toate femeile/ A venit una singurã/
Mama./ – Tu nu m-ai strigat,/ Fiule!”
(Grigore Vieru, Mica baladã).
Bine gânditã ºi temeinic alcãtuitã,
antologia d-lui Gheorghe Pãun este o
bijuterie editorialã, trebuie privitã astfel ºi,
fãrã îndoialã, face cinste oricãrei biblioteci.
Luatã din când în când din raft, ea ne poate
prilejui autentice clipe de bucurie ºi
desfãtare literarã.
Popescu, George Astaloº, Ioan Alexandru,
Ana Blandiana, Ioan Groºan, Nichita
Danilov ºi Mircea Cãrtãrescu sau de cele
în genul cãrþii lui Marin Sorescu, Unde
fugim de-acasã, un autentic exerciþiu liber
al fanteziei, o aventurã în care poetul
colindã lumea alãturi de copii, fãcând
„ocolul infinitului mic, pornind de la
nimic”. Pentru a evita impresia impunerii
unui criteriu oarecum
standardizat al cititului, nu aº
pierde din vedere includerea
unor nume de scriitori din
literatura românã de azi
pentru adolescenþi ºi tineri,
de la Florina Iliº (Cruciada
copiilor), Lucian Dan
Teodorovici (Matei Brunul),
Dan Lungu (Fetiþa care se
juca de-a Dumnezeu) la
Doina Ruºti (Lizoanca la 11
ani ºi Fantoma din moarã)
sau a altora, la fel de
importanþi în a provoca apetitul pentru citit,
din literatura strãinã, precum scriitoarea
suedezã pentru copii, Astrid Lindgren ºi
americanii Eric Carle, pentru clasele mai
mici, ori americanii Anthony de Mello ºi
Mary Ann Hoberman pentru cititorii din
clasele mai mari.
45
 STUDII DE CAZ
Alexandru Bulandra
PE URMELE AUTORULUI.
Mãrturisirile unui detectiv literar
IV. Cum lucreazã detectivul
literar
5. Lacunele textuale
ºi motorul de cãutare
5.5. Supravegherea cuvântului -
cheie
Urmãrirea lui este legatã de un posibil
cifru al textului cercetat.
Sã-l cauþi în toate contextele
perimetrului investigat, sã-i stârneºti toate
conotaþiile, sã ajungi sã-þi clarifici
algoritmul care-i dirijeazã variabilitatea
sensului ºi, uºor-uºor, sã-l duci într-un colþ
de unde nu mai are cum sã scape din
ambuscadã decât trecând prin tine,
devenit singura laturã înþelegãtoare a
triunghiului-capcanã.
Altfel spus: sã-l pui într-un
ungher, acolo unde nu se mai aflã
niciun text scris, niciun înþeles
ascuns, ci doar un zid inexpresiv ca
peretele unui cavou. ªi eºti numai tu
cu el, faþã în faþã, el gol, dezbrãcat
de toate umbrele de sens aruncate
de tine cât colo.
Exemplul 1 este din Masca
pãcurarului. Al treilea raport de
cercetare în cazul Mioriþa, capitolul V.
Module determinative, subcapitolul 4.
Veri primari ºi vameºi mari:
Concluzii: 1. verii primari
denumesc indivizi umani care îndepli-
nesc un rol ceremonial conducãtor,
de întâietate; 2. acest rol are ca
obiect un alt personaj – în colinda
pãcurarilor pe acest loc ar sta
pãcurarul strãinel; 3. ceea ce fac verii
primari „fac cu lege”, în con-
formitate cu o anume rânduialã; la fel
în colinda noastrã, unde fac legea
celui mic ºi strãinel; 4. dacã, dupã
46 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
facerea acestei legi, pãcurarul
strãinel va muri, acest fapt îl apropie
de cele douã personaje animaliere –
cerbul ºi bourul negru; capul la
portiþã al cerbului ºi capul în strungã
al pãcurarului ar fi un indiciu.
Interpretare. Verii primari –
pãcurari mai mari – din colinda
noastrã, trimit la jocul cu mãºti
animaliere. Dacã la rãdãcina lui
„vãr primar” din colinda cerbului
st㠄dever-ul” – conducãtorul
miresei –, în colinda pãcurarilor
„dever-ul” referã la conducãtorul
mãºtii – al turcii. Se pare cã este
vorba de aceeaºi filierã sârbã, pe
care a venit, prin Banat, atât jocul
propriu-zis, turiþa, cât ºi denumirea
unuia dintre protagoniºti.
Întrebare: De unde, atunci,
utilizarea aproape exclusivã, a
formulei de plural – verii primari?
Rãspuns: Am constatat deja, cã în
ceremonialul nupþial problema
întâietãþii între funcþionari priveºte
atât raportul dintre funcþionarii
mirelui, pe de o parte, ºi cei ai miresei,
de cealaltã parte, cât ºi în interiorul
aceleiaºi funcþiuni. Formula veri
primari – care, sã nu uitãm, apare
numai în texte povestitoare de baladã
ºi colindã ale literaturii populare ºi nu
în oraþii sau alte producþii specifice ale
spectacolului nunþilor – ne spune cã
este o adaptare a unui cuvânt strãin
ºi, totodatã, o generalizare, depãºind
referinþa strictã, individualizatã, a
termenului sârb „dever”. În colindele
care descriu ritualul colindatului cu
mãºti, verii primari includ, dupã caz,
fie numai pe conducãtorul mãºtii ºi
bloj, fie, în plus, masca central㠖
 turca –, fie, acolo unde nu e bloj, ºi pe
vãtaf – conducãtorul cetei de
colindãtori. Sã ne amintim situaþiile
din variantele colindei pãcurarilor: 1.
pãcurarii mai mari sunt veri primari,
iar pãcurarul mai mic e strãinel; 2.
toþi pãcurarii sunt veri primari. În
primul caz, rolul conducãtor îl deþin
doi pãcurari care corespund
conducãtorului mãºtii ºi moºului –
blojul; se înþelege cã pãcurarul
strãinel, care substituie masca turcii,
are un rol subordonat primilor; în al
doilea caz, toþi trei – conducãtorul
mãºtii, moºul ºi masca - au rol de prim
rang.” (1, pp.486-495)
Exemplul 2 l-am ales din volumul
Iisus, Pavel ºi Al Doilea Isaia,
secþiunea II. Naºterea creºtinismului,
capitolul 28. Gândirea lui Pavel ºi op-
era lui Al Doilea Isaia:
”Vom numi, cu un termen îndrãzneþ
dar pertinent, opera lui Al Doilea Isaia,
textele din aºa-numita Apocalipsa lui
Isaia - 24 Pustiirea lui Iuda, 25.
Cântare de mulþumire, 26 Cântarea
celor rãscumpãraþi, 27 Înainte-
vestire pentru aºezarea poporului lui
Dumnezeu -, al profeþiilor, capitolele
40-55, cuprinse, ca ºi Apocalipsa, în
cartea profeþiilor lui Isaia, ºi al poemului
despre Iov, cuprins, indistinct, în Cartea
lui Iov, scrise de acest ins necunoscut
ca om dar recunoscut ca geniu creator
prin nenumãratele mãrci ale gândirii
sale: Rãscumpãrãtor, Mijlocitor,
Plan, Martor...
Ca sã încheiem demonstraþia
afirmaþiei Pavel foloseºte, în prezentarea
descoperirii lui Iisus Hristos, opera lui Al
Doilea Isaia, vom alege fãrã efort toate
urmele acelor semne distinctive din
Epistolele lui Pavel:
Epistola cãtre Romani: „3,24 cei
ce în dar se îndreptãþesc cu harul Sãu
prin rãscumpãrarea cea întru Hristos
Iisus, 25 pe Care Dumnezeu L-a
rânduit jertfã, curãþire prin credinþa în
sângele Lui, ca sã-ºi arate dreptatea –
prin aceea cã a trecut cu vederea
pãcatele fãcute înainte...”
Pentru comparaþie: Isaia, „43,25.
Eu, eu sînt acela care ºterge pãcatele
tale ºi nu-ºi mai aduce aminte de
fãrãdelegile tale.”
Romani: „4,24...credem în Cel Ce L-
a înviat din morþi pe Iisus, Domnul nostru,
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
25 Care S-a dat pe Sine pentru pãcatele
noastre ºi a înviat pentru îndreptãþirea
noastrã.”; „8,33 Cine va aduce pârã
împotriva aleºilor lui Dumnezeu?
Dumnezeu este Cel Ce aduce îndreptãþire;
34 Cine este cel ce osândeºte?
Pentru comparaþie: Isaia, „50,9
Iatã, Domnul Dumnezeu îmi este întru
ajutor; cine mã va osândi?”(...)
În capitolul anterior am vãzut cã
Gândirea lui Iisus Hristos, cum
denumeºte Pavel, în Epistola cãtre
Filipeni „episodul din 2, 6-8 prin
care se fundamenteazã teologia
kenozei” (5,p.339), urmeazã acelaºi
traseu cu al Rãscumpãrãtorului din
poemul lui Iov, o formã adaptatã a
zeului protector mesopotamian, care se
distinge de divinitate, îl ia sub observaþia
sa pe Iov, apãrându-l în cer, apoi
coboarã pe pãmânt pentru a-i ºterge
pãcatele ºi, astfel, cu eroul curat lângã
sine, se întoarce în cer aducându-l în
faþa lui Dumnezeu.
De la a ºterge pãcatele se ajunge
la a prelua pãcatele – prin schingiuirea
lui Mesia de cãtre Dumnezeu însuºi,
în profeþiile lui Al Doilea Isaia, pe de
o parte, ºi a lui Iisus Hristos prin
Crucificare, în viziunea lui Pavel, de
cealaltã parte.
Vom spune cã Pavel recombinã
firele de gând þesute în opera lui Al
Doilea Isaia pentru a le potrivi într-o
îmbrãcãminte de cuvinte concordantã cu
o anumitã imagine despre Iisus Hristos.”
(13, pp. 102-105)
Exemplul 3 e din Tainele Mioriþei.
O lecturã în cheie masonicã a baladei
Mioriþa de Vasile Alecsandri, capitolul
II. Poveste misterioasã, subcapitolul 5.
Un cuvânt lunecos:
1. Cu bunã-ºtiinþã am sãrit, am trecut
peste ceva foarte-foarte important...
„Cã-i mai ortoman”. Doar o amânare...
„Ortoman” e un cuvânt lunecos, cu
multe deschideri de înþeles. Iatã
informaþia de dicþionar: „Ortoman,
ortomanã, adj. (mai ales în poezia
popularã, adesea substantivizat) 1.
(despre ciobani) Bogat (în turme); 2.
(despre haiduci) Chipeº, viteaz,
mândru. 3. (despre cai) Care aleargã
bine; sprinten, focos.” Acum nu mai
observ niciun lunecuº: „Cã-i mai
47
ortoman” egal „Cã-i mai bogat în turme”.
Iar versul imediat urmãtor „ªi-are oi mai
multe” întãreºte, dubleazã chiar acest
înþeles. Unde era problema?
2. Soluþia ar fi fost prea simplã. În
descrierea turmei – ºi am presupus cã
descrierea este fãcutã de Acel Cineva
care a auzit ºi dupã ce a auzit cum s-au
sfãtuit cei doi – intervin, pe lângã
aspectele cantitative – „mai multe” –
surprinzãtor de bogate determinãri
calitative: oi mândre, cai învãþaþi, câini
mai bãrbaþi. Dac㠄ortoman” ar însemna
doar „bogat în turme”, descrierea turmei
aduce în plus elementele menþionate de
ordin calitativ, deci „Cã-i mai ortoman”
nu este dublat de ce-i urmeazã în text, ci
îmbogãþit. Cu atât mai bine!
3. Se dubleazã însã ºi sensul
referinþei cuvântului: „Cã-i mai
ortoman” se referã ori la persoana
ciobanului moldovean, vreau sã zic este
un aspect al personalitãþii lui, ori
desemneazã o exterioritate în raport cu
persoana sa – adicã el deþine, are turme
mai multe, este mai bogat în turme fãrã
ca aceastã avere sã aibã vreo legãturã
cu trãsãturile caracteristice personalitãþii
sale. Presupun cã ºi ceilalþi doi sunt
„ortomani” din moment ce despre el se
spune „Cã-i mai ortoman”; deci ºi ceilalþi
sunt bogaþi în turme.
4. Constat cum acest „mai ortoman”
atrage cu precãdere aspecte cu o
sensibilã pondere... nu vreau sã exagerez,
dar nu am alte cuvinte; le pun între
ghilimele pentru a le diminua sensul:
„valoricã”, „spiritualã”, o anume
„demnitate” a speciilor reprezentate în
turmã. ªi dac㠄mai” dintru „Cã-i mai
ortoman” s-ar referi tocmai la aspectele
calitative ale turmei, atunci „ªi” dintru
„ªi-are oi mai multe” nu ar mai fi o
explicitare a unui termen mai puþin
cunoscut ci ar marca un raport de
cauzalitate de la cel „mai ortoman” la
calitãþile specifice turmei sale; altfel spus,
e a sa în sensul cã e o „creaþie” a lui, un
efect al unei calitãþi proprii personalitãþii
sale sau care se manifestã la el într-o
mãsurã mai mare decât la ceilalþi doi. Deci
ceva dintru el este cauza iar aspectele
calitative – mândre, învãþaþi, mai
bãrbaþi – sunt efectele produse, gener-
ate de aceastã cauzã.
5. ªi e bine sã nu uitãm niciun mo-
ment cã Cel care îmi spune ce aude ºi
48 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
vede e Acel Cineva interesat ºi El în
sfãtuire... Mã refer la a doua alternativã,
cu Acel Cineva în postura Înalt-subiectivã
a unui narator olimpian, plus interesul Lui
foarte clar exprimat în spunerea „Ca sã
mi-l omoare”. Dacã din interpretarea
acestui vers am pus deoparte varianta
psiho-moralã a trãirii îndurerate, a
suferinþei Lui provocatã de ameninþarea
cu moartea a celui moldovean, ce alt
înþeles aº putea descoperi?
6. Pornind de la starea de lucruri
„cei doi vor sã-l omoare pe al treilea
pentru a-i lua turma”, am vãzut cum
moartea ciobanului moldovean
constituie de fapt mijlocul prin care cei
doi îºi ating scopul real. Ce ar însemna
aceastã moarte pentru Acel Cineva
– prezent în expresia „Ca sã mi-l
omoare”? – aceasta-i întrebarea!
Dacã cei doi I-l omoarã, rezultã cã pe
Acel Cineva îl intereseazã numai
ciobanul moldovean, nu turma lui. Ceea
ce pentru ceilalþi doi reprezintã mijlocul
prin care ar pune stãpânire pe turma
râvnitã, pentru Acel Cineva este prilejul
de a ªi-l apropia. ªi dacã El invocã
acelaºi motiv pentru ca cel de-al treilea
sã-I fie omorât, deduc cã El vede în
turmã nu numai calitãþile ei specifice,
ci pe cel care le-a fãcut posibile:
calitatea turmei vorbeºte ºi aduce la
vedere calitatea stãpânului.
7. Dar din a I-l omorî nu decurge
cu necesitate ºi distrugerea acelei
calitãþi pe care ar deþine-o
moldoveanul ºi pentru care cei doi I-l
omoarã? Depinde de ce înþeleg prin
„omor”. În dicþionar... Doamne, unde-
am ajuns cu inferenþele mele! ªi pentru
omor mã uit în dicþionar! „Omor,
faptul de a omorî; luarea vieþii
cuiva; crimã, omucidere, asasinat”.
Citesc ºi nu mai înþeleg nimic! Acum
trebuie sã culeg roadele tuturor
implicaþiilor... Deci, dacã prin „a
omorî” înþeleg „a lua viaþa cuiva”
atunci, când cei doi I-l omoarã pe al
treilea, ei iau viaþa moldoveanului ca
sã I-o dea Acelui Cineva. Cã prin
acest transfer calitatea presupusã a
aparþine celui omorât se conservã sau
nu, eu unul, acum, nu mã mai întreb.>>.
(1, pp. 312-313)
(urmarea în numãrul viitor)
 FUNDAMENTE
DAMIAN STÃNOIU
Modernitatea scriiturii, „Dragoste ºi smerenie”
– Arta disimulãrii
Opera de inspiraþie monahalã a lui
Damian Stãnoiu este extrem de unitarã, dacã
avem în vedere problematica sa esenþialã:
viaþa monahalã. Când este vorba sã
particularizãm, descoperim un extrem de
larg evantai de probleme morale, mereu
altele în fiecare operã, ce þin exclusiv de
viaþa cãlugãrilor, prezentate în foarte diverse
situaþii comice, cele mai multe care par
banale, dar dovedindu-se sã aibã consecinþe
dintre cele mai neprevãzute, rezolvate în
spiritul practicii cãlugãreºti, adicã învãþãtura
lui Pimen cel Mare: calea împãrãteascã.
Meritul tuturor acestor lucrãri este cã
Damian Stãnoiu are ºtiinþa ºi talentul de a
finaliza situaþiile comice canalizându-le spre
efecte umoristice savuroase, care încã nu
ºi-au pierdut prospeþimea, nefiind alterate
deloc de patina timpului.
Cuviosul Chiril din nuvela Dragoste ºi
smerenie tocmai revenise la mãnãstire,
dupã o absenþã de vreo zece zile, timp în
care-ºi vizitase niºte neamuri, care, la
plecare, l-au „însãrcinat” ºi cu un butoiaº
de vreo trei deca de vin, de-abia stat din
fiert, adicã tulburel. Cu mare greutate, dar
ºi cu mai mare ferealã, ca nu cumva sã
afle ceilalþi cãlugãri, îl descãrcã, îl depozitã
în cãmarã ºi, ca omul gospodar, îºi fãcu
socoteala cã, dacã ar bea câte o litrã pe zi,
i-ar ajunge pânã la sãrbãtoarea Sfinþilor 40
de Mucenici. Ca sã dea tãrie straºnicã
acestei hotãrâri, scrise cu tibiriº pe fundul
butoiului: „O litrã pe zi!”
Cuvioºii ieromonahi Iachint ºi Ermolae
bãnuiserã desigur cã în motâlca pe care o
dãduse jos cu mare caznã din cãruþã, se
ascunde „zeamã de struguri.” Aºa cã îºi
propuserã sã rezolve socoteala în felul lor:
„Trei deca – trei cãlugãri!” Strategia este
simplã, dar extrem de eficientã, fiind
validatã de o practicã îndelungatã, dar ºi
adaptatã mediului monahicesc ºi psihologiei
cãlugãrului Chiril. Desigur cã au recurs la
tehnica învãluirii ºi la metoda culpabilizãrii,
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
Titi Damian
recurgând la aluzii rafinate, marcând
îngrijorarea sincerã: „Dar, bine, omule lui
Dumnezeu, îl atacã Ermolae, unde te-ai
ascuns, de n-ai dat nici un semn de viaþã?
Ne-am fãcut fel de fel de închipuiri!” Chiril
fãcu ochii mari, „se scãrpinã în barba-i
galbenã ºi creaþ㔠ºi le rãspunse cam
tranºant, bãnuind cam unde bate ºi
încercând sã reziste tot printr-o aluzie: „Mã
cuprinde mirarea de atâta grijã câtã mi-
aþi purtat ºi de-aºa dragoste ce-mi purtaþi!”
În mãnãstire, Chiril era doar paracliser –
un rang inferior lor - iar cei doi nepoftiþi,
„purtau darul preoþiei.” În faþa declaraþiei
de dragoste subite a celor doi, se apãrã cu
un citat din Pateric: „Nu mã tem de
duºmãnie, dar mi-e teamã de fãþãrie”,
amintindu-le cã este pentru prima datã când
îi deschid uºa chiliei. Motivaþia vizitatorilor
neaºteptaþi sunã a ipocrizie ºi a linguºire:
„Þi-am observat lipsa de la bisericã, apoi
am auzit cã eºti plecat din mãnãstire ºi
þi-am purtat de grijã.”„Parcã e pustie
biserica fãrã Chiril îºi spuneau ceilalþi
cãlugãri.” „Poate i s-a întâmplat ceva!,
ne îngrijoraserãm cu toþii.” Simþind
apãsãtoare ipocrizia acestora, pe Chiril îl
trecurã sudorile, mai ales cã Iachint a venit
ºi cu argumentul de netãgãduit:
„Sãptãmâna trecutã nu mi-a scãpat o zi
fãrã sã te pomenesc.” Altfel spus, îl
îndatoreazã. O întrebare pusã cu meºteºug
pare sã-l convingã de adevãrul spuselor:
„Þi-a mers bine, care va sã zicã…Slavã
Domnului! Ai gãsit neamurile sãnãtoase?”
„Sãnãtoase.” „Ai cãzut vreodatã în ispita
Satanei?” „De fel!” „Ei, acum te îndoieºti
cã ne-am rugat pentru cuvioºia ta?” În
felul acesta, speculându-i naivitatea ºi buna
credinþã, l-au asigurat pe Chiril cã îi
mersese bine datoritã rugãciunile fraþilor
cãlugãri, adicã îndatorându-l: „Noi suntem
bucuroºi foarte cã ne-a ascultat Dumnezeu
rugãciunile ºi te-a apãrat de sãgeþile
Vrãjmaºului!” Vãzând cã se lasã greu
49
convins, ei mimeazã bunul simþ. Se ridicarã
sã plece pe motiv c㠄vei fi obosit ºi vei
voi sã te odihneºti niþel.” Apeleazã la bunul
simþ al lui Chiril care cedeazã, recunoscând
cam cu jumãtate de gurã: „Uite, am niºte
vin într-o sticlã!” Ipocriþi, o cerceteazã
ºi-l culpabilizeazã cu o aluzie trimiþând la
orgoliul acestuia: „O fi oþeþit? Ce zici
Ermolae, îþi place aºa tulbure?” „Dacã-i
aºa omule, pune-o la bãtaie!” Numai cã
Iachint, la al doilea pahar, nu se simte prea
încântat, cãci de-abia li s-a deschis pofta:
„Nu prea merge pe stomacul gol. N-ai niºte
ceapã? Vinul merge de-o minune cu
ceapa!” În câteva clipe, crezând cã scapã
doar cu atâta, Chiril aduse vreo douã cepe
mari ºi o bucatã de azimã cãpãtatã.
Trecurã la o altã fazã a culpabilizãrii.
Începurã sã-l laude, zgândãrindu-i orgoliul:
„Vezi ce înseamnã sã astâmperi ceva în
stomac? Merge vinul, parc-ar fi uns!” Îl
penduleazã între orgoliu ºi zgârcenie,
lãudându-l. Ermolae îl luã cu biniºorul
cercetându-l pe unde a umblat, fãcând
aluzie la bunãtatea ºi la naivitatea lui: „Aºa
este Chiril. Ce are, pune la mijloc!”, mai
ales cã Iachint se cam uita chior⺠la sticla
pe terminate. Constatarea îl fãcu pe Chiril
sã se scarpine dupã ceafã, gândind la o
soluþie de a-ºi salva vinul. Cei doi imagineazã
altã posibilitate de atac, prin aluzii la coarda
sensibilã: tatãl sãu, mort de curând, în
memoria cãruia musai trebuia sã umble la
„motâlcã”. Cei doi îºi fãceau semne dis-
crete cu piciorul pe sub masã, în timp ce
Chiril era la mare încurcãturã: Sã înceapã
butoiul, însemna sã încalce propria hotãrâre,
sã lase pe cei doi preoþi sã plece, la fel de
greu îi venea. Se gândise o clipã sã cumpere
vin de la chelãrie, ca sã-l protejeze pe al
sãu, exact când îºi intrã în rol Ermolae,
dovadã clarã cã planul lor era deja
preconceput, mimând generozitatea: „Când
sosiºi tu cu cãruþa, eu tocmai prãjeam niºte
plãticã ºi mã gândii: ia sã-i duc ºi lui
Chiril.” Ermolae scoase un pacheþel din
buzunarul anteriului ºi în acelaºi timp mimã
o ceartã cu Iachint, la care Chiril intervine
împãciuitor: „Cinstiþi pãrinþi, vã rog sã nu
vã certaþi din pricina mea!” Îl completeazã
Iachint, ipocrit, propunând împãcarea:
„Faceþi-mi plãcere ºi staþi sã ne împãrtãºim
câteºitrei din osteneala pãrintelui
Ermolae!” În acelaºi timp, lui Chiril îi crãpã
obrazul de ruºine. Se duse la cãmarã ºi
începu butoiul, propunându-ºi ca timp de
patru zile sã nu mai umble la el. Bucuroºi,
musafirii începurã cu urãrile, rãscolindu-i
din nou orgoliul: „Sã dãruiascã Dumnezeu
viaþã lungã celor ce-au sãdit via ºi au cãlcat
teascul!” „Rod însutit sã dea Dumnezeu ºi
preot sã te vãd!” Vãzând cã ºi aceastã sticlã
50 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
este pe terminate, îl provoacã sã povesteascã
pe cine a mai întâlnit în sat, dar îl
compãtimesc printr-o aluzie: „ªi tu ai venit
doar cu douã sticle de vin! Nevoiaº mai
eºti, mãi Chirile!”
Chiril este adus în stadiul sã trãiascã
drama opþiunii. Dacã ar fi spus drept cât
vin are, îºi fãcea singur bucluc, iar dacã
ar fi tãgãduit, pãcãtuia minþind. Cei doi se
prefac cã le ajunge cât au bãut: „Nu mai e
ºi gata!” „Ce, mã, nu te-ai sãturat?” îl
dojeni Iachint cu o mutrã fãþarnicã pe
Ermolae. Celãlalt: „M-am sãturat de ceapã
ºi peºte, dar parcã tot a mai rãmas niþeluº
loc pentru ceva vin!” Se îndeamnã unul
pe altul sã plece, dar nu se miºcã niciunul:
„Toarnã apã-n tine, lacomule!” „Mã duc
la chelãrie!” Cuviosul Chiril mãrturiseºte
sfios cã mai are o sticlã pusã deoparte
pãstratã pentru pãrintele econom. „Ne
vedem peste opt zile!”, zise el cu ciudã
butoiului în timp ce scotea, cu mare re-
gret, cu tâlvul, încã o sticlã, mulþumit cã a
scãpat doar cu paguba de doi litri.
Tocmai când se credea scãpat, în
chilie apãru ºi pãrintele Arcadie, „cel mai
vesel, cel mai petrecãreþ ºi cel mai bun
cântãreþ din mãnãstire”, care îl copleºi pe
Chiril cu o ploaie de sãrutãri pe obraji,
adresându-i-se ºi mai ipocrit: „Bãtu-te-ar
norocul ºi mântuirea sã te batã! Era cât
p-aici sã-þi facem parastas!”, apoi îl
întrebã direct, dându-i fiori pe ºira spinãrii:
„Mãi Chirile, ai adus mãcar un butoiaº?”
Vãzuse ºi el pe Chiril coborând motâlca
din cãruþã. Iachint scoase din buzunar un
pumn de nuci, presupunând: „Dar de unde
ºtiþi voi cã Chiril n-a adus ºi pentru bucãtar
o sticlã?” O aluzie cu bãtaie lungã, care-i
dau fiori pe ºira spinãrii lui Chiril, care este
nevoit sã recunoascã cinstit cã a adus un
butoiaº dãruit de fratele sãu ºi s-a gândit
sã bea în fiecare zi câte o litrã: „ªi acum,
de unde am rupt douã sticle, o mai rup ºi
pe a treia!” Odatã ce a cedat, cale de a
rãmâne în posesia vinului nu mai existã,
cãci doar li se deschisese pofta.
Lanþul de culpabilizãri ºi prefãcãtorii
se repetã, multiplicate de sosirea lui
Arcadie, care aduce un plus de argument,
prin voia bunã pe care o degaja.
Preoþii se prefãcurã ºi ei cã o sã plece,
pe motiv cã s-au sãturat. Chiril devine din
ce în ce mai iritat ºi îi ameninþã cã se
supãrã. Rãspunsul lor este ºi mai ipocrit,
ca ºi cum ei i-ar fi fãcut o concesie: „Bine,
îþi facem pe voie, dar numai sticla asta…Sã
fim bine înþeleºi.” Aºa cã Chiril vârî pentru
a treia oarã tâlvul pe vrana butoiului,
gândind cã are sã rabde 12 zile.
(continuare la pagina 53)
 PREZENTUL CONTINUU
ANUNNAKI, TITLU ªI SUBTITLU*
Citesc cartea semnatã de Ecaterina
Petrescu Botoncea ºi încerc sã mã
lãmuresc în ce mãsurã, subtitlul de
povestiri sub pleoape exprimã cu adevãrat
natura scrierii acesteia, este adicã o înºiruire
de poveºti „de sub pleoape”, adicã vãzute
mai înainte de a fi consemnate, aºa cum
vezi un peisaj înainte de a-l fixa în
memorie, pe obiectivul aparatului de
fotografiat sau pe pânza
ºevaletului, ori dacã invenþia
de „sub pleoape” ascunde o
altã întruchipare beletristicã,
fie un ºirag de perle literare,
fie un roman ingenios, iar
dacã nu, o sumã de proze
scurte ºi scurtisime adãpostite
sub un nume atractiv, care
poate sã fie singura „gãselniþã”
din întreg textul...
Am mai citit o carte a
aceleiaºi, Camino. Drumul
spre luminã ºi mi-a plãcut,
cuprinde jurnalul unei
cãlãtorii iniþiatice prin Spania
la mormântul Sfântului apostol Iacob, aºa
încât curiozitatea mea are pretenþii
justificabile, dar ºtie omul de unde pleacã,
nu ºi unde ajunge. O lãmurire ºi un punct
de plecare îl aflu pe coperta a patra:
„Anunnaki a fost un vis sumerian, în care
doi fraþi gemeni, zei înaripaþi, de fapt, copii
neîntrupaþi, colindau cerdacurile cerului ºi
izvoarele stelelor”... apoi mai aflu cã în
localizarea româneascã, fratele spiritual
avea o studentã seminaristã cu care îºi
înlocuia când ºi când sora spiritualã. Iar
cerdacurile cerului ºi izvoarele stelelor,
dau ºi ele seamã în felul lor. S-ar zice cã
interesul pentru lecturã a fost asigurat.
Primul capitol din cele patru, se
intituleaz㠄Ceai de mentã cu ghimbir” ºi
debuteazã cu „povestirea” Cuvinte ºi frunze
galbene: „Deschisesem albumul de
fotografii alb-negru cu peisaje de toamnã
(...) rãvãºitoare ca orice lecþie a
* Ecaterina Petrescu Botoncea, Anunnaki, Povestiri
sub pleoape, Editura Eikon Bucureºti, 2019
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
Corin Bianu
reîntoarcerii”... „ascultam foºnetul
frunzelor în vãicãreala lor legãnatã ºi
priveam cerul lãptos, ca sufletul meu, lãsat
peste pãmântul auriu.” Însemnãri creatoare
de atmosferã încãrcatã cu lirism melancolic
ºi tendinþa spre aforisticã. Mai sã cred cã
începe o sarabandã de metafore,
concurându-l epigonic pe Fãnuº Neagu, ori
apare o suavã expunere ca la Ionel
Teodoreanu, ajutatã ºi de
parfumul aducerilor aminte.
Autoarea iese totuºi, repede
din starea contemplativã,
introducând epicul, acþiunea,
ºi lãsând lirismul doar ca
fundal: „a sunat telefonul (...)
Sunt Andrei (...) v-am fost
pacient cu rupturã de splinã.”
Stilul cãrþii e la persoana
întâi, autoarea e medic (ca
în realitate) ºi scrie „mult”,
„tot timpul”, „pereþii casei
mele sunt plini de cuvinte
scrise” „pentru cã altfel
vorba zboarã, iar eu rãmân
ca un mesteacãn desfrunzit”, „mai scriu
ºi reþete” „ºi totuºi emoþia m-a cuprins în
totalitate”, vocea lui „suna ca un dãngãt
de clopot mânãstiresc plecat mai de
demult dinspre tãrâmurile bucovinene”.
„Mã puteþi ajuta sã-mi fac niºte investigaþii
ºi un tratament?”, „cum sã nu”... „Mâine
îþi voi scrie mai pe larg despre ce fac,
fetiþa mea”... „voi rezolva ceva despre un
prieten la ananghie”... „toþi oamenii la
ananghie îmi devin prieteni”... Nu copiazã
pe nici unul dintre cei doi mari prozatori,
dar „coloristica” prozei acesteia ar aºeza-
o în tagma lor.
El, Andrei, îi spune de ce suferã, ea ºi-
l aminteºte, el îi cere ajutorul pentru „niºte
investigaþii” (medicale), ea rãspunde
afirmativ printr-o întrebare, în timp ce ºi-l
aduce aminte „mereu trist, trecut prin
experienþe dramatice”. A doua povestire din
carte, „Fluturi în felia mea de pâine”,
contureazã în mod profesionist cadrul în
care vor evolua personajele ca pãrþi
51
integrante ale întregii acþiuni prezumtive, un
cadru epic „împodobit” în continuare cu
lirism. „Alo, da, am reuºit sã vã programez
peste tot” (la analize medicale – n.n.). Au
fost introduse deja trei personaje, cu acþiunile
aferente: autoarea-medic, profesorul de
muzicã-pacient ºi fiica din Londra, cãtre
care a fost trimis㠄povestirea” aceasta. Tot
mostre de profesionalism sigur sunt
precizãrile strecurate subtil „tãrâmuri
bucovinene”, fiica din Londra ºi, mai ales,
„ajutorul pe care se angajeazã doamna
medic sã-l ofere, programându-l „peste tot”,
ca prietenã a tuturor oamenilor aflaþi „la
ananghie”. La orizont se zãreºte prunca
Ilincuþa, fiica fiicei! ªi... vom mai vedea.
Personajul-narator se înconjoarã cu o
aurã chiar în momentul botezului creºtinesc
ºi creºte agreatã ºi iubitã de toatã lumea.
Ajungând la facultatea de medicinã, devine
colegã cu Anu, care se dovedeºte a fi, nici
mai mult nici mai puþin, decât „sufletul
pereche”, în timp ce ea este Ki (de la Katy),
reîntregind ºi însufleþind pe meleag
românesc mitul sumerian. Mai departe dã
informaþii cu pipeta despre Anu (care face
ºi teologie, ajunge profesor-preot ºi se
complicã destinal cu o vestalã), în timp ce
muzicianul ocupã în carte prim-planul. Îl
reparã pe acesta, care era bolnav doar de
„neliniºte ºi de lipsa iubirii”, o cunoaºte ºi
pe rroma (musai cu doi „r”), solistã vocalã,
cu care se însoþise, iar când ea se
îmbolnãveºte de-adevãratelea, autoarea-
medic procedeazã tot ca magicianul, cu
câteva apeluri telefonice miraculoase (fãrã
ele nu se putea?) ºi câteva procedee
inventate ad-hoc, salvând-o de la o moarte
sigurã ºi redându-i-o bãrbatului îndrãgostit,
precum ºi fiului, un bãieþel încã firav.
Explicaþia ar fi cã dupã ce-a ajuns
medic, faþã de colegii ei, „care nu înþeleg
totul”, ea a trecut printr-o „dedublare
astralã”. E zâna bunã care rezolvã tot, parcã
trosnind doar din degete, ºi fericeºte pe
toatã lumea din jurul ei, care ar trebui sã
devinã un univers al fericirii, însã nu se
întâmplã aºa, oamenii continuã sã-ºi
trãiascã viaþa cu bune ºi rele. Îi mulþumeºte
lui Dumnezeu pentru cã a lãsat-o sã-L
cunoasc㠄în diverse feluri ºi chipuri” ºi
sã-i „fie cel mai bun prieten”.
Cartea este pânã la urmã compusã din
povestiri inspirate dintr-o realitate
înfrumuseþatã prin literaturã, e aparent o
joacã, dar numai aparent, deoarece e scrisã
cu mânã sigurã, textul „frumos colorat” cu
imagini proaspete ºi memorabile este tãiat
„cu bisturiul”, frazele nu au nimic în plus,
redundant, sau repetitiv, ele se îmbin㠄la
fir de pãr”, cu precizie ºi durabilitate, în
pasaje frumoase în sine ºi în „anatomia”
52 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
întregului. Zicerile aforistice apãrute chiar
de la început sunt încastrate firesc în frazã,
fãrã pic de ostentaþie sau preþiozitate, iar
frazele cu imagini de sine stãtãtoare se
aºeazã într-o ordine interioarã subtilã: ideea
începe concret ºi se terminã abstract sau
începe realist ºi se terminã fantastic sau
oniric: „acceptarea vieþii ca pe o trecere este
saltul care îl transformã pe om în fiinþã
liberã”; „în noaptea urmãtoare, am ºters
toate sursele de luminã, chiar ºi luna am
ºters-o de la fereastrã, sã-mi ascult tãcerea
ºi inima”. Plasarea consemnãrilor sub titlul
mitului sumerian ca sub o cupolã astralã
conferã epicului profunzime ºi unitate. Un
alt text compus parcã numai din pilde l-am
întâlnit în romanul „Derviºul ºi moartea” al
lui Mesa Selimovici din spaþiul jugoslav.
Autoarea reuºeºte sã-ºi menþinã linia
naturaleþii în scris, fãrã a aluneca în
naturalism, în sentimentalul lacrimogen ori
în preþiozitate, creându-ºi un stil literar
propriu, un fel de realism magic european,
independent de cel sud-american. Aº zice,
fãrã sã mã tem de afirmaþii hazardate, cã
aceastã scriitoare atât de surprinzãtoare ºi-a
creeat din nimic o magie a ei, îºi toarnã
ideile ºi simþãmintele într-o matrice care
þine de magie, o magie a cuvântului scris
(„pereþii casei mele sunt plini de cuvinte
scrise”), pe care mai înainte l-a captat ca
pe etichetele unor locuri atractive sau stãri
curioase, descrise apoi. Acuitatea ºi
sensibilitatea percepþiei, delicateþea cu care
întrupeazã coloristica, ne confirmã cã opera
este a unei femei.
Epicul nu este prea alert, e mai mult o
„amintire de acþiune”, dar intervin în
compensaþie o mulþime de personaje succint
creionate din lumea medicalã: bunica, mama,
tatãl, un medic psihiatru sinucis prin
spânzurare din dragoste (bolnavã), un bãtrân
degerat pus pe picioare, o copilã de opt ani
arsã pe aproape jumãtate a corpului cu apã
fiartã, o studentã alienatã mintal dupã ce
soþul i-a rãpit copila dupã douã-trei zile de
la naºtere ºi încã... Sunt alcãtuiri lexicale
lipsite de dinamism, dar pline de culoare ºi
temeinic aºezate la locul lor, ca niºte
„participii ºi supine”, care o individualizeazã
între confraþii de literaturã. Stilistic, pare cã
autoarea se strãduieºte sã ascundã acþiunea
într-o îngrãmãdealã de priveliºti naturale ºi
tablouri de familie cu multã naturã staticã
(nu „moartã”), iar acþiunea se vãdeºte în
mod indirect prin aceea cã reuºeºte sã adune
ingenios toate acele „povestiri”, dezvãluind
în final „enigma” idilei cu vechea fotografie
ruptã în douã pe verticalã, înþelegându-se
abia la momentul acela cã muzicianul-pianist
fusese coleg cu ea în clasa întâi ºi fotografia
o înfãþiºa exact pe ea!
 Acum, când de peste treizeci de ani, marele
critic Eugen Simion se strãduieºte la noi sã
echivaleze jurnalul literar cu un fel de roman,
iar pe de altã parte, orice prozã alungitã ºi lãlâie
e consideratã de autorul-scribãlãu, musai
„roman”, eu susþin – în baza argumentelor
expuse pânã la acest nivel – c㠄jurnalul” acesta
sub forma „povestirilor sub pleoape” (inspirat
subtitlu, dat de bogãþia de culori) este un
veritabil roman, ºi încã unul palpitant, de
dragoste! E de colea sã începi aparent simplu,
ca pe o confesiune epistolier㠄mamã-fiicã”
(ceea ce nu prea atrage lectorul) ºi sã dezvãlui
pe parcurs o adevãratã idilã (consumatã
exotic) ºi alta latentã, dar întinsã pe „’jde” ani,
care a fost într-un fel combustibilul ce a
întreþinut focul primeia, pentru ca unica
protagonistã a celor douã aventuri erotice sã
termine voiniceºte, rãmânând de una singurã?!
Dar cât suspans pe tot itinerariul acesta
sufletesc dublu ºi triplu!
Cu aceastã nouã reuºitã a Ecaterinei
Petrecu Botoncea adãugatã celor
anterioare, realitatea cere s-o luãm în
(urmare de la pagina 50)
Damian Stãnoiu
modernitatea scriiturii,
„Dragoste ºi smerenie”
– Arta disimulãrii
N-apucã sã ajungã la cãmarã, cã la uºa
chiliei apãru duhovnicul Daniil. Chiril se
resemneazã în sinea lui: „Domnu’ a dat,
domnu’ a luat, Domnu’ fie lãudat! Amin.”
Fãcu metanie „bãtrânului cu barba albã
ºi cam în neorânduialã”, iar Daniel îl
binecuvântã ºi-l sãrutã pe obraji. Tocmai
atunci Acachie scoase din buzunar o
pastramã de oaie. Îl ispiteºte pe Ermolae
despre gustul vinului, dar acesta, contrar
aºteptãrilor: „Pãrinþilor, cu mare pãrere
de rãu vã spun cã vinul e slab ºi cam
ciumãros. Aº dori sã ºtiu dacã Chiril a
scos aceastã sticlã cu blagoslovire, ori
fãrã blagoslovire.” Chiril, prins cu uºa, îl
îndeamnã pe duhovnicul Daniil sã o
blagosloveascã, în timp ce feþele celor trei
„se înseninarã îndatã ºi ochii le râserã de
bucurie.” Chiril bãgã încã o datã tâlvul în
vranã, iar Daniil sorbi ºi încreþi fruntea,
dar faþa i se înseninã: „Pot grãi fãrã teamã
cã e vin de calitate, fãrã teamã cã am sã
vã amãgesc.” Veni apoi cu o seamã de
citate biblice pe tema vinului, în timp ce
Arcadie umplu paharele, „lãsând iarãºi
sticla cum a ieºit din fabricã.” Vãzând faþa
tristã a gazdei, Daniil cãutã cuvinte de
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
seamã la modul cel mai serios pe aceastã
prozatoare apãrutã parcã tiptil, dar cu o
siguranþã de sine surprinzãtoare ºi
imposibil de contestat, dupã ce ºi-a clãdit
pe neobservate o piramidã literarã de certã
originalitate ºi valoare. Aº zice, ºi chiar
zic la finalul lecturii, cã ea se adaugã
prozatoarelor târgoviºtene autentice
având-o în prim-plan pe Carmen Georgeta
Popescu (dar cred cã a debutat editorial
înaintea ei). Ce mã apucã pe mine sã o
aduc în discuþie pe cealaltã?! De ce n-aº
face-o? Tocmai pentru cã nu seamãnã
deloc una cu alta la scris; unde C.G.P.
ºocheazã cu forþa, E.P.B. contreazã cu
culoarea ºocantã, cu imagistica
debordantã. Dar voi lãsa comparaþiile
pentru o altã eventualã ocazie (pe care ele
sã o provoace), observând cã ambele se
situeazã la un înalt nivel naþional spre
cinstea ºi onoarea Târgoviºtei, care le-a
asimilat firesc pe cele douã bucovinence,
creându-le condiþii din cele mai propice,
de care nu e strãinã nici SST...
mângâiere ºi îmbãrbãtare. Se prefãcurã din
nou, dând de înþeles cã pleacã: „ªi oricât
de frumos la vedere ºi plãcut la limbã ar
fi vinul, cãlugãrul nu se cade sã se
lãcomeascã!” La asemenea intenþie, faþa
lui Chiril se înseninã, bucuros cã ºi-a
îndestulat musafirii ºi îi mai rãmân pentru
sufletul ºi plecã mulþumit ºi hotãrât sã batã
preduful la butoiaº. Între timp, oaspeþii se
ridicã, dar niciunul nu pleacã: „Daniil a
înþepenit ci ochii pe icoanã, Iachint cu ei
la fereastrã, Ermolai îºi curãþa limba de
resturi, Chiril îºi plimbã nedumerit ochii
pe masa goalã.”
Dintr-o datã, Daniil îi scoase din
încurcãturã: „Cinstite pãrinte Arcadie, ai
plãcerea sã ne cânþi ceva?” Dupã ce se mai
lãsã rugat ºi de cãtre ceilalþi, Arcadie cântã
un axion compus de Anton Pann, „pe
calapodul manelelor turceºti.” Pe Chiril îl
trecurã lacrimile ºi cedeazã în lupta cu sine
însuºi: „C-o sticlã de vin mai mult sau mai
puþin, nici n-o sã mã îmbogãþesc, nici n-o
sã sãrãcesc ºi nici în pãcatul beþiei n-o sã
cãdem.” Daniil blagosloveºte, iar Chiril se
întoarce cu încã o sticlã. Ermolae duse un
deget la frunte ºi gãsi o idee: „Vã rog sã
îngãduiþi, pãrinte duhovnic, sã ne mai zicã
ºi ceva de lume.” „Poate sã cânte, dacã are
plãcere, dar cu gândul ºi cu inima sã fie tot
la cele cãlugãreºti.” Toþi ascultau un cântec
înduioºãtor: „Pãrintele Daniil îºi rezemã
capul între palmele-i osoase, Iachint întoarse
scaunul cu spãtarul în faþã ºi-ºi rezemã
bãrbia în el; Ermolae þinea batista cu
amândouã mâinile ca sã-ºi usuce lacrimile,
iar Chiril ºi-a uitat gura cãscatã.”
53
 SCRIPTA MANENT
Victor Atanasiu
EXPLOZIILE UNEI TIMIDE
Fragmentarismul este o metodã în
comentariul literar care, încetãþenitã la noi de
G. Cãlinescu, ca urmare a influenþei exercitate
asupra sa de Benedetto Croce, îºi aratã pe
deplin utilitatea când este vorba de autori
valorificabili esteticeºte strict pe porþiunile
iradiante din scrisul lor. Este cazul ºi al Lilianei
Liciu, autoare pânã acum a cinci plachete de
versuri ºi a unui volum bilingv (româno-
italian).Scriitoarea a crezut de cuviinþã sã-ºi
însoþeascã plachetele cu aprecieri extatice ale
unor condeieri, unii dintre ei fiind, se
menþioneazã, membrii USR. În rândurile unor
note de un asemenea nivel se numãrã ºi
punctãrile descriptive ale unui hârºâit
condeier din Hârºova.
Desigur, în evaluarea artisticã nu are nu
ºtiu ce pondere nici mulþimea de participãri la
concursuri, festivaluri ºi alte manifestãri
culturale, nici numãrul de premii sau diplome
obþinute. La Liliana Liciu lirismul e de gãsit în
þarcuri relativ reduse ca dimensiuni, dar de o
intensitate abreviat- simfonicã. Poeta are
nevoie de rostogoliri relativ abundente de
versuri, care nu se constituie, în contextul dat,
ca un balast, ci sunt o necesarã pregãtire
pentru a cãpãta corp câteva fulguraþii profunde
în ordinea efectului artistic. Efectul e acut,
tocmai fiindcã gesticulaþia liricã e minimã, iar
tropii sunt mai rari decât vegetaþia pe înãlþimi
de munte. Poeta e o sentimentalã timidã, care
prin intermediul unei avalanºe de vorbe ajunge
la o chintesenþã decis-înlãcrimatã, expresie a
unei senzualitãþi toropitoare, ca unei cãlugãriþe
claustrate. A respinge enunþurile abundente,
ori a le considera ca manifestãri ale unei stricte
virtuozitãþi,(de netãgãduit, altfel), înseamnã a
nu înþelege structura acestei individualitãþi
artistice. Dacã un sportiv se încãlzeºte la
antrenament pentru a face performanþã, Liliana
Liciu, ºi ea, prin înºiruirea de versuri, altfel
mereu decente formal, atent caligrafiate ºi
ritmate, capãtã un suport pentru a ajunge la
câteva binefãcãtoare oaze, care funcþioneazã
ca o eliberare a unui eu lãuntric obidit, înceþoºat
de durere ºi setos de dragoste..Nu totdeauna
lucrurile se prezintã aºa. „Încãlzirea” poate fi
uneori scurtã, doar un flash,întins de-a lungul
a douã versuri ce apoi, în cadrul compoziþiei,
54 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
nu e decât materie a „încãlzirii” pentru un alt
flash, ce îl vom repera în cuprinsul poeziei
urmãtoare sau mai târziu. Extrasele antologice
pot fi pasteluri concentrate, în care Alecsandri
este filtrat prin Eminescu, simbolism, dar ºi prin
inserþii discrete din panteismul
blagian:Necuprinsul cu palme moi, ca de fluturi/
Foºnetul apei cu frunza vrea sã împace;Doi
viºini somnoroºi în pragul porþii/,Sã ne- nvelim
cu pleoapa lor de vânt. În versuri, care se pliazã
de minune, în rostogolirea lor segmentatã, datului
structural al timidei poete, aceasta îºi face la un
moment dat un autoportret( unul lãuntric însã).Ca
atare, se plaseazã, în felul sãu aparte, pe urmele
unor mari maeºtrii ai autoportretului, fiind o sorã
(mult) mai micã a lui Velasquez ori Rembrandt,
sau a lui Hitchcock, care apãrea episodic, ºi el, în
cutare”secvenþ㔠dintr-unul din filmele sale:ªi
ningea/ senin de varã/ peste noi ºi amãrât,/ cu
un miez de fâstâcealã/ mã-necam mereu/în gât.
Cel mai adesea însã loviturile de gong sunt
materializarea unor pârjolitoare declaraþii de
dragoste de o efervescenþã ca a celei rãvãºit-
rãvãºitoarei lady Caroline, topite dupã un lord
Byron, care, în versiunea poetei noastre, se
contamineazã, ca un Paolo Malatesta
contemporan, de dogoarea pasionalã, una
de sute de grade, a adoratei sale:Eu curg în
palma ta, în ochii mei supus te-
îngrop,(...)ªi-o dragoste nebunã începe sã
ne plãmãdeascã. Incandescenþa solarã a
trãirilor dã un aspect orbitor ambianþei, iar
versul capãtã carate de sentinþã:Pãmântul
tot, un soare, pe tine lângã mine.
Reuºitele poetei, dat fiind miezul sãu
lãuntric de lavã, sunt în chip firesc încadrabile,
chiar dacã nu e vorba de adoraþie pasionalã,
imnului de slavã, liricii liturgice, fireºte, într-o
variantã proprie:Te -aºteptãm sã iubeºti,
de-acum, fãrã fricã/ Fata omãtului,de apã
ºi iarbã! Iatã ºi o prosternare memorabilã în
faþa Nadiei Comãneci:Întrece zmeiele lumii cu
plete corai ºi urcã pânã la astru/,cântã, fatã-
lebãdã, lumii!Peste zãpezi de staniol, zboarã!
Mai întâlnim ºi alte versuri izolate, unele
însã de o frumuseþe enigmaticã, simplã, dar
impenetrabilã, aºadar alcãtuite dintr-un
material refractar analizei:Liniºtea cade ca o
piatrã de moarã…;Spune-mi, ce-mi fac
 livezile, mai întreabã de mine?/ Dacã din
întâmplare m-ar vedea pe o stradã pustie,
m-ar/ recunoaºte( …) Spune-mi, la tine e
soare în flãcãri ori este noapte?
Am citat din volumul Simfonia
pãmântului, publicat la Editura Pim,
Iaºi,2019.Ultima poezie din carte este
reprodusã din placheta de debut a autoarei,
Din lemn de neplecare. Gãsim aici tot liricã
de adoraþie, de data aceasta pentru mama
poetei( acestei compuneri îi succede o prozã
cu acelaºi „obiect”al proslãvirii):Tãlpile tale
au netezit toþi bolovanii lumii/ ca sã pot trece
eu. În altã parte se scrie:Mama mea, ca o
mireasã/ ªi cu mâini de pãpãdie.
O menþiune pentru coperta ºi ilustraþiile
grafice ale cãrþii. Ele aparþin lui Mihai Cãtrunã,
sunt superbe ºi perfect adecvate prin
somptuozitatea lor pateticã substanþei lirice în
jurul cãreia graviteazã. Dupã placheta de debut,
scriitoarea a publicat alte douã volume de
versuri:Al cincilea anotimp, la Editura Liric
Graph, Buzãu, 2016 ºi Reminescenþe matinale,
Editura Liceum, Chiºinãu, 2018 ( poeta pare a
fi iubitã în mod deosebit în Basarabia, dar ºi în
Italia).Îmi opresc atenþia acum asupra ultimei
plachete citate. Timiditatea structuralã a poetei,
figura spiritului ei creator, este trãdatã ºi prin
fizionomie. Poeta,are oarecum un chip de
ciocârli semãnãtor oarecum cu al marii actriþe
Valeria Seciu. Versurile din Reminescenþe
matinale au ca notã particularã o anume
prelucrare artizanalã. Meºteºugul e
adulmecabil doar de un simþ critic acu idoma al
câinelui, care nu miroase doar aromele ciorbei,
ci depisteazã aroma fiecãrui ingredient din
delicioasa alcãtuire cu aparenþã lichidã. Timidã
fiind, Liliana Liciu recurge la artizana a
orfevrerie, dincolo de ambalajul cãreia îºi
exprimã o incandescenþã sentimentalã, dar ºi
visceralã, e de bãnuit,de nezãgãzuit ºi
nevalorificatã în planul existenþei empirice: Sã-i
închinãm iubirii veºnice poeme;Când
dragostea-ºi va pune straiele de fee/ În
catalogul ei doar noi vom fi prezenþi!;Vom
scrie poezie, ne vom iubi tot anul,/ Vom libera
o lume de spaima de-nchisori. La un moment
dat manifestarea patetismului fiinþei inhibate
poate cãpãta însã ºi aspectul diabetului liric,
concretizat într-un eminescian tardiv, din care
însã se scurg câteva picãturi benigne de
graþie:Se- nalþã iubirea ca un înger albastru/
Prin ecoul tãcut sub un deal fãrã rouã,(...).
Preferabilã este poeta în mãrturisirile mai
fãþiºe de dragoste ale unei fiinþe, a cãrei
senzualitate debordant are strãpunge un întreg
aliniament fortificat al timiditãþii, se revarsã în
versuri de o umilinþã prea plecat le unei suror
arãºi(mult)mai mici a lui San Francesco d’Assisi.
Stihurile sunt îmbibate de o feminitate
murmurândã, pentru care singura divinitate
planândã asupra cosmosului e Bãrbatul:Iubitule,
dacã punem mãcar deoparte/ Ca pentru zile
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
negre, o fãrâmã/ De dragoste,(...).Dragostea e
exprimatã într-un chip bezmetic la modul sublim,
în versuri aflate în dispunere rãzleaþã, în care
dorinþa de acaparare are o întruchipare agresiv -
þãrãneascã, ca a nefericitei Ana din Ion al lui
Rebreanu:Mi-e trupul prins ca-ntr-o menghinã/
între cer ºi þãrânã.../ ºi toamna vine!/ O sã dormi
cu mine în frunzele ei?. Versurile sunt presãrate
în paginã aidoma unor oi rãzleþe pe munte, pe
care bagheta liricã le adunã în text:Eu ºi tu,/ cu
noi tot cerul,/ de-am iubi,aºa-ntr-o doarã,/am fi
singuri, / ca oierul/ /fãrã stânã ºi mioarã. Poezia
cu adevãrat antologicãeste atunci când structura
lãuntricã inhibatã e strãpunsã în toþi porii ei, când
un eu încrezãtor scoate capul, chiar dacã atunci
se produce o mãrturisire a disperãrii, una însã
într un chip sobru, doric, scutit de orice þipete ºi
lamentãri, amintind de conduita unui erou roman
sau japonez.:Va veni un anotimp/ când marea,
prea bãtrânã,/ nu îºi va mai putea cãra
vapoarele în spate(...) ªi va ninge fãrã mine…
Când va ninge însã fãrã poetã vremea va fi
pe cotloanele atãt de îndepãrtate ale viitorului,
încât se sparie gândul, vorba atât de modernului
ºi de apropiat de sufletul nostru Miron Costin,
cã aceste timpuri întru adevãr vor fi.
Volumului Reminescenþe matinale i-a urmat
Simfonia pãmântului. Poeta a mai publicat ºi o
altã carte de versuri, Aproape de ora albastrã.
Vicino all’ora azzura, aºadar o ediþie bilingvã
de stihuri româno-italianã. Versiunea traducerilor
aparþine Silvanei Cojocãraºu. Scriitoarea
reproduce din cãrþile anterioare unele bucãþi.
Fireºte, ºi aici nu vor lipsi aprecierile entuziaste
despre opera ei liricã, a cãrei valoare se cuvine a
fi reliefatã analitic, iar nu prin ditirambi. Marian
Bendoiu, care este, ni se precizeazã, profesor,
dar ºi scriitor, pe de altã parte, face parte din Liga
Scriitorilor din România, noteazã în extaz:
„Versurile cãrþii «APROAPE DE ORA
ALBASTRû sunt puternice ºi cutremurãtoare,
le citeºti ºi le reciteºti printre lacrimi, lacrimile
românului frate,(...)” etc. Am respectat voinþa
autorului citat în inserarea puzderiei de majuscule.
Nu voi întreprinde aici un comentariul analitic al
acestei cãrþi. Mã mulþumesc sã subliniez
acurateþea traducerilor, adaptarea la spiritul limbii
în care se face tãlmãcirea.( Silvana Cojocãraºu
este o scriitore ºi jurnalistã de prestigiu, iar
volumul s-a publicat la Editura Lyceum,
Chiºinãu,2019) Iatã: Se preling apele ca niºte
mulatre / în mâinile pãmântului sufocat /de
atâta sânge albastru /,(...).este echivalat
astfel:Le acque come donne mulatre / stanno
scorrendo /nelle mani della terra soffocata /de
tanto sangue azzurro,(...).
Acel „se preling”este tãlmãcit fericit prin
„stanno scorrendo”.Aºadar, ceea ce e
exprimat în limba românã printr-un verb de
valoare sinteticã, în italianã este echivalat
printr-o formã verbalã care indicã o acþiune
în curs de desfãºurare, asemenea prezentului
continuu din englezã.
55
 REMEMBER
FILOZOFIA TIMPULUI,
ÎN OPERA POETULUI
GHEORGHE DUÞÃ MICLOªANU
„Ne apãrãm de moarte / cu cântecul / cu poezia / cu lumina….”
Sunt aproape 12 ani de când poetul
Gheorghe Duþã Micloºanu a pãrãsit Lumea.
Imaginea sa rãmâne, ca o hologramã, sã
ne însoþeascã drumul. Nu ºtim dacã cei
care l–au cunoscut se mai
gândesc uneori la el ºi îºi
amintesc gesturile, vorbele,
glasul, acþiunile. Poate nu
toþi l–au iubit, poate nu toþi
l–au admirat. Poate nu toþi
au înþeles adâncimea
metaforelor sale sau filozofia
mai mult sau mai puþin
personalã, din versurile lui.
(pentru cã nu toþi poeþii sunt
filozofi, dar unii aºtern în
versuri adevãruri capitale
care sunã mult mai uºor de
ingerat astfel). ªtim însã cã,
prin ceea ce a presãrat de-a
lungul traseului sãu prin literaturã, a reuºit
sã îºi împlineascã dorinþa: „…am vrut în
urma mea / sã rãmânã drum de stea!”
S-a nãscut la 10 aprilie 1930, într-o
cãsuþã simplã din satul Micloºani ºi, ca
semn de adâncã preþuire a locului natal, va
adãuga numelui sãu pe cel de „Micloºanu”
Copilãria ºi primii ani de ºcoalã s-au
petrecut într-un decor de basm. Pãdurea
care apãra casa pãrinteascã de vântul ce
nãvãlea cu asprime iarna, dinspre nord, ºi-
a lãsat amprenta în opera de mai târziu iar
livezile de meri, peri ºi pruni îi ocroteau
jocurile ºi visãrile de copil. Fire sensibilã ºi
talentatã, a manifestat de timpuriu o
pronunþatã înclinaþie cãtre artã ºi literaturã
ºi în primii ani de ºcoalã, a „editat” la
ºapirograf, împreunã cu alþi colegi, revista
„Aripioare” iar la numai 11 ani era rãsplãtit
cu menþiune pe þarã pentru poezie ºi desen,
din partea Casei ªcoalelor.
Drumul era astfel stabilit. Gheorghe
Duþã a plecat, ca elev de liceu, la
56 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Geni Duþã
Câmpulung-Muscel. În ultimul an deja
publicase prima poezie, iar în toamna anului
1951 este student al Universitãþii din
Bucureºti, secþia slavisticã. Pe parcursul
celor patru ani de facultate
participã la cenaclul
universitãþii dar îºi lãrgeºte
cercul de cunoºtinþe în
mediul literar, colaborând la
diverse publicaþii ale timpului
ºi la Radio-Televiziunea
Românã. Prieteniile legate
atunci au durat, unele, pânã
în ultima clipã a vieþii.
În 1961, dupã ce câþiva
ani activase ca inspector
ºcolar, îºi începe cariera de
dascãl, în Bucureºti. Paralel
cu activitatea didacticã, a
fost în continuare conectat
la fenomenul literar atât prin înclinaþii cât
ºi preferinþe. A fost un admirator pasionat
al poetului rus Serghei Esenin, din care
nu pierdea niciodatã ocazia sã îºi delecteze
auditoriul cu recitãri minunate. În 1970,
alãturi de alþi colegi profesori, participã la
înfiinþarea cenaclului (mai apoi Societatea
literarã) „Relief românesc”, unde îi apare
ºi volumul de debut „Pe treptele timpului”
(1979). Nu în ultimul rând ar trebui
menþionatã ºi semnãtura sa depusã pe actul
de întemeiere a Societãþii Scriitorilor
Târgoviºteni. Au urmat încã zece volume
de poezii ºi prozã. La puþin timp dupã
lansarea volumului premonitoriu intitulat
„Liturghii crepusculare”, poetul se
stinge fulgerãtor în dimineaþa zilei de 20
august 2008, lãsând în urmã o mare
parte a lucrãrilor sale nepublicatã.
Postum s-au editat încã trei volume,
familia încercând astfel sã pãstreze vie
imaginea poetului în conºtiinþa celor
care l-au cunoscut ºi admirat.
 Timpul nu a mai avut rãbdare ºi flacãra
vieþii poetului ºi-a consumat lumina înainte
ca mâna sã poatã transcrie pe hârtie toatã
bogãþia de metafore care izvorau de sub
pana sa. „Gândul rãmâne în cãlimãri
nescris” spunea el parcã simþind cã nu va
reuºi sã dea drumul în lume tuturor trãirilor
sale interioare. Dar simþea ºi c㠄steaua-mi
nu se pierde/cã prin cuvinte încã mai exist”.
ªi într-o zi de august „adânc s-au surpat
clipele în zare” ºi poetul a plecat „sã se
plimbe pe potecile cuvintelor”. Râsul sãu
stenic nu a mai încãlzit inimile prietenilor
ºi glasul sãu cu profunzimi grave nu a mai
încântat auditoriul cu recitãri din poeziile
personale sau din preferatul sãu, Esenin.
S-a spus cã ultimul sãu volum, „Liturghii
crepusculare” a fost o premoniþie a
sfârºitului. Dar cine i-a parcurs opera poate
sã constate cã Gheorghe Duþã Micloºanu
a avut chiar din tinereþe o filozofie marcatã
de conºtiinþa sfârºitului cãtre care ne
îndreptãm încã de la primii paºi de viaþã.
Se poate spune despre el cã este un poet al
Naturii, al Iubirii dar ºi un poet-filozof al
Timpului. Marii poeþi au o anumitã dozã
de tristeþe profundã, sunt marcaþi de
conºtiinþa sfârºitului. Ne îndreptãm cãtre
acesta din clipa în care apãrem pe lume,
dar nu momentul final este important, ci
drumul parcurs pânã la acolo, cãci fiecare
poate trãi dincolo de moarte prin ceea ce
lasã în urmã, copii, iubiri, operã. Cuvântul
este instrumentul magic prin care poetul
creeazã în jurul sãu un halou energetic ce
transmite unde fermecate cãtre cei care
sunt capabili sã le perceapã ºi sã le
primeascã iar poetul însuºi se construieºte
pe sine adunând minuni verbale ce creeazã
perle într-o explozie de metafore, aºa cum
chiar el spune: „Sã punem cuvintele sã
nascã cuvinte, / precum copacii înfloresc
din întuneric – lumin㔠Dar, chiar într-unul
din primele volume, „Cumpãna
anotimpurilor”, iatã o exprimare clarã ºi
uºor tristã a felului în care simte poetul
magia cuvântului îmbinatã cu sentimentul
trecerii aspre ºi implacabile a Timpului:
„Miezul cald, dintr-un cuvânt/ catã-un
adevãr nespus/ Asprul lumii legãmânt / râu
– de valul vremii dus.”
Nu se poate face analiza operei lãsate
în urma sa, în doar câteva pagini, credem
cã acest mare poet ar fi meritat o exegezã
mult extinsã, amãnunþitã, cãci aproape
fiecare poem este o lume întreagã ºi poate
fi analizat pe pagini întregi. Ne-am propus
acum doar sã traversãm diagonal volumele
publicate, punctând câteva aspecte.
Blaga spunea „Eu nu strivesc corola
de minuni a lumii”… Gh. Duþã Micloºanu
simte nevoia sã îmbogãþeascã metafora,
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
aducând-o în obsesiva ºi dureroasa lui luptã
cu Timpul: „Sã nu strivim gândul /Sub
paºii de rouã/Ai timpului! ”
Dar încã din primele poeme pe care le
deschidem sufletului nostru, sesizãm o
anumitã aºteptare înþeleaptã, o cedare în faþa
implacabilitãþii trecerii Timpului, cu care nu
trebuie sã ne istovim puterile luptând ci doar
sã îl acceptãm ca suveran ºi sã înþelegem
cã oricât ne-am împotrivi, El, Timpul, îºi
urmeazã cursul sãu. ªi poate, este mai bine
sã folosim altfel ceea ce El ne dã: „Cad
merele!... E-un aspru adevãr.../Ce-o fi sã
fie, aºtept sã mi se-ntâmple!/ A-mbobocit
pe creanga unui mãr/ Argintul florii mele de
la tâmple!”
Pentru cã Timpul suveran trece
peste noi toþi si nimeni ºi nimic, fiinþe
ºi obiecte, nu scapã de muºcãtura lui
feroce iar tinereþea se duce, zburând cu
veselie inocentã, deºi: „Inima îmi arde
de-o durere surdã, / Timpul muºcã
stâlpii casei pãrinteºti!”
ªi poetul cugetã cu statornicã
înþelepciune cã vremurile se preschimbã
în altceva: „Soseºte o vreme când timpul /
nu mai are miros /... când potecile îºi
numãrã paºii înapoi.../ ºi când clipa
împietreºte-n tãcere...”
ªi atunci, ne apãrãm de deziluzii ºi
temeri, aºa cum el ne sfãtuieºte: „Ne-nvelim
cu vremea ¦ timp ºi amintire”
Filozofia poetului nu este nici morbidã,
nici nu aparþine unui înfrânt. El priveºte
curgerea Timpului ca un dat logic, necesar,
independent de voinþa noastrã, dar o face
cu o relaxare sfãtoasã: „E totul, se pare, o
singurã clipã,/ luminã cãzutã pe-o buzã de
crin,/ minunea strigãrii când mânjii se saltã
/ Spre scara pe unde o datã suim!...”
Privind Natura, în mersul ei ciclic, de
moarte-înviere, poetul are timp de cugetare
în plimbãrile lui singuratice dar care nu erau
goale de gânduri, pentru cã el se plimba de
fapt: „ peste potecile cuvintelor, / înainte
de a mã ascunde în târziul / frunzelor...”
Uneori totuºi, neliniºti îl cutreiau,
pentru cã: „În cântece timpul a ajuns la
amiazã,/ frica din mine mereu e tot treazã./
Aud cum tãcerea prin trupu-mi se scurge
/sãlbatic ºi trist, echilibrul se frânge.”
Aºa cum subliniam, filozofia sa nu era
sumbrã, era poate, uneori, mai adânc tristã,
deºi se remonta cu un zâmbet ºugubãþ ºi
în aceeaºi mãsurã profund, cu accente
care ne duc gândurile la Omar Khayyam:
„Încãlziþi-vã cu vinul,/ Dragi prieteni! Azi
e scurt, / Ieri întunecã seninul /Mâinelui
ce-a fost demult!...” Interesantã filozofie,
ascunsã în câteva versuri ce prin aparenta
superficialitate a sfatului, deruteazã atenþia
cititorului. În fapt, parcurgând cu atenþie
57
aceste rânduri, ne tulburã profunzimea lor
prin enunþarea unei ciclicitãþi, a unei rotiri
pe axa Timpului care poate fi parcursã în
ambele sensuri, cu Trecutul care stã
înaintea Viitorului, separaþi fiind aceºti
timpi, de un Azi care ºi el este nesigur.
ªi iatã, din noua apare întrebarea
chinuitoare? „Ce înseamnã clipa, când de
fapt e timp, / pe care nu poþi sã-l strãbaþi
în grabã?!” Fiindcã totul e format din
cuantice particule care adunate fac infinitul
dar acest infinit aparþine Naturii ºi nu
omului, pentru care totul se terminã într–
o zi ºi poetul nostru ºtie asta, dar nu e
pesimist, pentru cã dupã ce se terminã un
ciclu, altul urmeazã, cãci aºa e construitã
lumea aceasta: „Mã duc de-acum spre-
apusul ce tot mai jos se lasã / spre rãsãritul
care se cere tot mai sus.../ Din tot ce las
în urmã, doar dorul mã apasã... / Tot ce
rãsare-n lume se naºte c-un apus!...” ªi,
dupã ce apunem, devenim alte entitãþi, într–
o altã lume despre care nu ºtim prea multe,
dar care ne dã speranþa cã vom continua
sã mai existãm: „Precum ziua care vine /
poartã-n ea ºi rãsãritul, / orice orã poat’ sã
fie / începutul ºi sfârºitul!... / ªi precum
sãmânþa-n sine / germenul vieþii-l poartã /
tot astfel cel ce se naºte / duce-n spate-a
lumii soartã! / Pe când noi, drumeþi prin
lume, / tot cãtând al vieþii rost, / nu suntem
ceea ce suntem / dar nu suntem nici ce-am
fost!” Iatã, o zi, o viaþã se terminã, dar
dupã apus urmeazã un nou rãsãrit, poate
chiar al celui care se duce, printr-o reluare
a unui ciclu, acelaºi ºi mereu altul,
îmbunãtãþit. În noul nãscut se aflã
înmagazinatã minunea lumii, cu tot bagajul
ei ºi rãtãcind prin Haosul existenþei, cãutând
rãspunsuri ce întârzie uneori sã vinã, nu
mai suntem niciodatã aceeaºi, ci permanent
purtãm o nouã încãrcãturã.
Conºtiinþa propriei valori, pe care
fiecare ar trebui sã o aibã, îl face pe poet
sã declare cu demnitate ºi chiar cu
orgoliu: „Cu fiecare pas de pomenire /
Tu arzi-fãclie a vieþii pe pãmânt… / Decât
cu raiul, searbãd legãmânt / Mai bine-o
clipã pentru nemurire…”, revenind apoi,
nostalgic ºi mai puþin rãzboinic, pãrând
uºor depresiv, spre tinereþea care s-a
scurs undeva în trecut: „ Pe cãrãrile
obosite ale anilor/ Se aflã tãrâmul / La
care nu voi mai ajunge / Niciodatㅔ
În verile cu furtuni ºi cu seninuri pline
de luminã ºi cãldurã, poetul gãseºte
nesfârºite surse de inspiraþie, mereu
marcate de tristeþi ºi nostalgii: „ La
marginea neliniºtii din noi.... / Adînc se
surpã clipele în zare...”, dar nostalgia nu
este distructivã la Gh. Duþã Micloºanu,
cãci de fiecare datã el gãseºte un licãr de
58 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
luminã, pentru cã: „ Speranþa este tot ce
ne-a rãmas, / Iar ca balsam pe rãni mai
vechi, uitarea.”
Gãsim în poemele sale surprinzãtoare
alãturãri de cuvinte, metafore, imagini
profunde, învãluitoare, care ne pun pe
gânduri: „Se cuprind în necuprinderi /
Spaþiile necuprinse”… Sau: „Se limpezeºte
vinul prin rãstigniri de timp, / Când clipa-i
nebunie ºi timpul e nebun...” Cãci
„Nemoartea cu moartea pe moarte-i un vis
/ Atâtor speranþe în timpul ucis.” Superbe
jocuri de cuvinte meºteºugite care
acumuleazã în ele o artã poeticã deosebitã!
Chiar ºi atunci când se aflã într-un
moment de bilanþ târziu, nu se poate opri
sã nu exclame „Toate se topesc ºi toate
curg… / Tristã este viaþa în amurg…/
Singurã ºi tristã socotealã:/Viaþa ia-n tot
pasul zeciuialㅔ
Verdictul ºi-l dã poetul singur: „De ce
ninge viscolind?... /Timpul dã-n forma-i
primarã… / Gânduri încã nerostite /
Veºnicesc în cãlimarㅔ Iar noi ºtim cã
ninsoarea viscolitã nu este a anotimpului
alb ci este nemiloasa ninsoare viscolitã a
anilor ce se astern peste noi albindu-ne
pãrul ºi îngreunându-ne paºii… iar
gândurile care nu au apucat sã rãzbatã în
afarã vor rãmâne pentru totdeauna
nerostite, ascunse în cãlimara Destinului.
Deja matur când a început sã-ºi
publice poemele, Poetul se simte singur în
agitaþia aglomeratã a oraºului ºi evadeazã
în propriul basm, în lumea sa din
adolescenþã ºi mai apoi tinereþe, populatã
de ciute ºi cerbi, în sânul Naturii Mamã,
cu livezile de meri ºi gutui de la Malu cu
Flori, cu magnolii înflorite ºi zãpezi
aºternute alb ºi purificator peste merii
îngreunaþi de anii care apasã ºi pe umerii
sãi. Imaginile satului natal se contureazã
ca tablouri succesive ale unei realitãþi
trecute dar adânc impregnate în conºtiinþa
ºi sufletul poetului, sãtul de lumea searbãdã
de la oraº… „departe-n zãri, apusul, în
umbra nopþii piere / cu cerbi, ce-ºi varsã
focul, în luna lor de miere... petrec cu voi,
alãturi, triste-amintiri banale, / tânjind
mereu spre zarea de limpezimi natale...”,
în contratimp cu „Am ferecat timpul în
cãrãmizi ºi betoane, / clipa sã nu mai
coboare-n fântâni.” Amintirile îl bântuie,
uneori învolburat, alteori potolit, cuprins
de...„liniºtea blândã / a frumuseþii de-a
culege-n pumni, /soarele/... e liniºtea
ceasului / când merii / respirã.../.
nemãrginirea...” sau, în reîntoarcerile
periodice în satul care îl chema necontenit,
la umbra unui pãr bãtrân de aproape o sutã
de ani, scria: „ Sunt iar în pacea timpului
de-acasã / cu amintitrea-n ierburi cãpãtâi...”
 Meditaþia profundã este un continuum
al versurilor sale. Cu atât mai mult în cele
care cântã Natura, cãci ea, Natura, este,
prin veºnica rotire temporalã a
anotimpurilor, asemenea unei roþi a veºniciei
ce nu îi este datã Omului, prea mic ºi
trecãtor prin lume: „Totul statornic rãmâne:
/ toamna, cu poame ºi brume, /vulpi arãmii-
cenuºii / vor trece nãlucã prin vii.../ ierni
ce mereu au sã cadã / din cerul cu fulgi de
zãpadã; /caii tot ierburi vor paºte, /ziua din
noapte va naºte...”
„Renaºtem prin cuvinte din propria
lumin㔠spune Gheorghe Duþã Micloºanu,
iar cuvintele sale se aºtern pe foile caietelor,
multe, pe care le-a lãsat în urmã, în timpul
în care el se adâncea în tãceri creatoare.
ªi tãcerile devin fecunde, meditaþiile
se îndreaptã tot mai mult spre iubiri trecute
ºi patimi care desi sunt amintiri, ard cu
aceeaºi putere, nedomolitã de trecerea
timpului. Femeia este o icoanã a mamei
„Drumul meu poartã pecetea /dorului de
acasã. În miracolul / nemãrginirii, mama
aºteaptã / tãcutã, la rãspântia vremii”, dar
ºi a iubitei, acea iubitã purã ºi îndepãrtatã,
care acumuleazã în sine toate calitãþile unei
fiinþe fragile ºi perfecte. Sunt doar câteva
poezii cu dedicaþie precisã, cãci muza
poetului este Femeia în sens generic. Este
IUBITA care se creioneazã delicat din
amintiri sau trãiri disparate, din imagini
generate de o stare de extaz poetic în
momente de frumuseþe petrecute în locuri
de un mirific natural.
Tânãr fiind, dar în plinã maturitate,
poetul se adreseazã Iubitei: „Iubeºte-mã
aºa cum sunt: / o mânã caldã de pãmânt
/ un firicel cãzut din stele / ºi strãlucirea
umbrei mele ”, ºi apoi, nostalgic, la 70
de ani, devine trist atunci cînd din
amintiri se contureazã iubiri nãvalnice,
din tinereþe „ªi mai era un pic de cântec
/ ºi chiar un pic spre luna mai /când un
predestinat descântec, /furtunã-n viaþa
mea veneai…” Tãcerea continua sã fie
pentru el un mod de comunicare, supe-
rior vorbelor rostite pentru cã ea este
însoþitã de energia copleºitoare a
sufletului „Sã nu vorbim! Tãcerea sã
scapere furtunã / ºi gândul, ca o clipã
sã-l auzim trecând!...” Delicat, profund,
atent la cele mai mici amãnunte, poetul
exclamã, adresându-se acelei muze ireale,
care existã numai în sufletul sãu tulburat
de frumuseþe: „Ce scurtã-i veºnicia ºi
clipa cât de gravã…/ ca râsul tãu, nãlucã,
nimic nu poate fi!” sau îºi aminteºte trãiri
melancolice ale unor plimbãri
primãvãratice „În Ciºmigiu, ghioceii n-
au mai / înflorit niciodatã / ca atunci /
Stau grãmadã în suflet / Nãmeþii anilor.”
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
Iubita idealã este precum Fata
Morgana, o reflexie a gândurilor ºi
dorinþelor, a visãrilor proiectate asupra
naturii, asupra mãrii, asupra lucrurilor
banale din jur, dându-le o aureolã specialã
peste care pluteºte imaginea femeii
perfecte: „O luminã de femeie creºtea din
apele mãrii…” iar realitatea destramã visul
conducând ca în transã mâna poetului sã
aºtearnã pe hârtie versuri ermetice: „În
secunde se destramã trupul tãu, peste/
miºcãtoarele mele dorinþi… / porþile cãtre
lumina ta au tot mai multe lacãte…/ prin
Universul soarelui, secundele îþi destramã
chipul…/ Sunt tãceri adormite-n spiralã”
Reproºuri dulci, întrebãri mai
degrabã meditative, triste, se strecoarã
în câteva poezii în care avem senzaþia
cã mai degrabã poetul îºi cautã propria
vinã pentru înegurarea, tristeþea sau
rãceala iubitei: „Încremenesc dimineþile
pe umerii zâmbetului tãu…” sau „Nu ºtiu
de ce, uneori, / þi-e zâmbetul ca un câmp,
/ peste care, de mult, n-a cãzut / un strop
de rouã….”
Chiar ºi în poeziile de dragoste, poetul
rãmâne acelaºi filozof copleºit de obsesia
calmã ºi înþeleaptã a Sfârºitului, a Timpului
care se îndreaptã iremediabil cãtre final,
acel Timp care este o „raclã în care mor
secundele” „Soseºte-un timp când
socotim risipa / de timp, fãcutã-n timp,
dar e târziu. / Vedem atunci, ce valoroasã-i
clipa / ºi ce sãrac e sufletul pustiu...” Da,
este finalul iubirilor, finalul vieþii, niciodatã
însã, finalul creaþiei. ªi versurile sale
demonstreazã chiar acest fapt, trecând cu
uºurinþã de la versul clasic la cel liber,
dând atenþie formei dar mai ales
conþinutului, desenând tablouri de o
deosebitã plasticitate, în care atmosfera
este aproape materialã.
ªi vom încheia prea scurta trecere
prin opera, chiar cu spusele lui
Gheorghe Duþã Micloºanu: „Purtãm cu
noi ºi-n noi, de vremi tipare / Nu-i azi
ºi mâine-asemnea cu ieri. / Strivit e
timpu-nvins de aºteptare / prin zorii albi
ai albei Învieri.”
Dar în final nu putem sã încheiem fãrã
a reda un ultim sfat adresat de cãtre poet
cititorilor, familiei, prietenilor, ca un ecou
de dincolo de poarta care s-a închis în
urma lui:
„Altã datã
Nu ne este datã
Sã mai revenim vreodatã.
Nu spera-n acel „vreodatã”,
Cãci nu vine niciodatã.
Tu,
Trãieºte-þi
Clipa datã”.
59
 CONEXIUNI LITERARE
O CARTE DOCUMENT
Doi oameni ai cãrþii, doi autentici ºi
temerari cãrturari, dedicaþi scrierii ºi
editãrii – realizãrii - acelui obiect magic
numit carte, ºi-au propus sã aibã un dia-
log extins referitor la munca lor ºi a altora
care ºi-au dedicat viaþa scrierii ºi
promovãrii cãrþii. Rezultatul a fost o
scriere intitulat㠄Un veac printre cãrþi”-
subintitulat㠖 Barbu Cioculescu în dia-
log cu Mihai Stan, apãrutã la Editura
Bibliotheca, Târgoviºte în 2019. Nici nu
se putea gãsi un titlu mai potrivit pentru
aceastã realizare editorialã de prestigiu,
pe care eu o consider o carte document,
datoritã conþinutului sãu complex,
structurat pe mai multe paliere informa-
tive despre viaþa cãrþilor ºi a celor care
le-au dat viaþã din viaþa lor. Cartea a fost
lansatã la Simpozionul Naþional „ªcoala
Prozatorilor Târgoviºteni”, aflat la a VI-
a ediþie (28 august 2019) cu tema
„Receptarea criticã a operei lui Barbu
Cioculescu”, moment festiv deosebit,
prilejuit ºi de faptul cu totul excepþional
deoarece autorul în cauzã era omagiat
pentru aniversarea celor 92 de ani
împliniþi – fiind nãscut pe 10 august
1927. În demersul dialogului sãu cu
Barbu Cioculescu, Mihai Stan are în
vedere „dezvãluirile unui nonagenar
implicat direct în viaþa literarã
româneascã, mai bine de 80 de ani”, aºa
cum aflãm de la prima sa întrebare
adresatã interlocutorului sãu,
comunicîndu-i cã-ºi doreºte o
convorbire ce „presupune spontaneitate
ºi, desigur, autenticitate”. Aflãm astfel
din aceste convorbiri cã tatãl sãu, criticul
ºi istoricul literar ªerban Cioculescu
(1902-1988), „a colaborat la
„Dreptatea”, pânã la ultimul numãr al
publicaþiei, ºi a suferit ponoasele cu
excluderea din învãþãmînt, nouã ani de
ºomaj ºi o scurtã detenþie”. Despre sine
60 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Vasile Bardan
ºi evoluþia sa spiritualã, Barbu
Cioculescu spune c㠄de mic voiam sã
fac literatur㠖 mai cu seamã poezie
voiam sã scriu, chinuit de faptul cã n-o
înþelegeam. A descoperi, pe la 12 ani,
forþa lui Arghezi, pe la 15, mirajul lui
Blaga, mai apoi pe Ion Barbu ºi pe Emil
Botta, - acestea au fost treptele”.
Generaþiile crescute în era internetului
vor putea afla din aceste confesiuni in-
teractive, acum când lectura este în
suferinþã, despre faptul cã ea poate
deveni fundamentul unui destin. „Voiam
sã devin scriitor, nu ºi profesionist. Pânã
una alta citeam, citeam vârtos, citeam
enorm, citeam tot ce-mi cãdea sub ochi,
din purã bulimie lecturalã”. Referitor la
actul scriptural, fac o parantezã utilã,
amintind o definiþie fãcutã de poeta Ana
Blandiana: „Scriitor nu este cel care scrie,
este cel care se exprimã cu ajutorul
scrisului” (în volumul – Eu scriu, tu scrii,
el, ea scrie – 1976). E o diferenþã
esenþialã între o persoanã care scrie ºi
una care „se exprimã cu ajutorul
scrisului”, a cuvintelor, aºa cum
muzicianul (compozitorul) se exprimã cu
ajutorul sunetelor, sau pictorul cu ajutorul
culorilor. Avem prin aceastã carte
interactivã, acea tainicã fuziune dintre
viaþa trãitã, perceputã acut, revelatã de
intimitatea fiecãruia ºi spiritului creator
exprimat exemplar cu ajutorul cuvintelor
fiecare dintre cei doi autori fiind
posesorul unor opere literare distincte,
deplin realizate. Astfel, Barbu Cioculescu
deþine recordul de colaborare lunarã la
revista „Litere” – de aproape 17 ani,
menþionînd ºi faptul c㠄de mai bine de
15 ani drumurile noastre s-au intersectat,
benefic aº zice, atît pentru mine ca autor
(ºapte dintre cãrþile mele: „Mateiu
I.Caragiale. Receptarea operei”, 2004;
„De la Mateiu citire...”, 2005; „Zãdãrnicii.
 „Prin vuietul vremii”, 2007; „Amintirile
unui uituc. Exerciþii de memorialisticã”,
2012: o a doua ediþie în anul urmãtor;
„Litere... Litere”, 2017; „La Steaua
Pãstorului”, opera omenia – poezie,
2018, apãrînd la Bibliotheca, editura
cunoscutã pe care o conduceþi (de peste
douã decenii) cît ºi pentru dumneata care
ai cîºtigat pentru „Litere” un colaborator
statornic”. Provocat de întrebãrile abile
ºi bine þintite ale lui Mihai Stan, Barbu
Cioculescu ºi-i aminteºte aºa cum i-a
vãzut în prima parte a vieþii sale, pe „Liviu
Rebreanu, voinic, cu bine cunoscutul lui
aspect de senator Roman”, pe Ion
Minulescu însã cu pas de raþã ºi în
baston, pe doctorul Voiculescu ºi
matematicianul – poet Ion Barbu” ºi alte
personalitãþi din lumea literarã. Nu e
ocolitã nici drama prin care a trecut
Barbu Cioculescu, pentru definitivarea
studiilor sale. „Alegînd, în anul 1947
Facultatea de Drept, n-am bãnuit cã intru
într-o uzinã de marxism - leninism, cã
acolo se pregãteau, judecãtorii care
dãdeau mii de ani de puºcãrie politicã.
Cu mari, involuntare pauze – izgonit,
reprimit la fãrã frecvenþ㠖 mi-am luat
licenþa în Drept”. Prin anul 1979, George
Arion punea aceastã întrebare lui ªerban
Cioculescu, referitoare la cãrþi: „Filozofii
pesimiºti” prevestesc „moartea cãrþilor”,
sfîrºitul Galaxiei Gutemberg.
Dumneavoastrã ce credeþi? – Nu cred
în „moartea cãrþii”. Deºi majoritatea
publicului e solicitatã de cultura
audiovizualã, cartea rãmîne însã un pivot
al existenþei noastre ºi mã simt bine când
ºtiu cã existã oameni care au o carte de
cãpãtîi, pe care o rãsfoiesc ori de câîte
ori simt nevoia”. Iatã ce povesteºte Barbu
Cioculescu despre „jocul destinelor” ºi
rolul salvator al cãrþilor în viaþa omului:
„Eliminat din învãþãmânt, tata a deschis
un mic anticariat, pe strãduþa din spatele
Palatului Telefoanelor. Numai cã ºi
anticariatul a devenit de stat. Timp de
nouã ani familia Cioculescu a trãit ca
pasãrea cerului, fãrã sã ducã o zi lipsa
pâinii, din anticariatul pe picior pe care l-a
practicat, vânzându-ºi, ce e drept, mai
întâi propriile colecþii – întreaga arhivã
Caragiale, primitã în dar de la vãduva
scriitorului, scrisori de la Eminescu,
autografe Rainer Maria Rilke, colecþia,
dimpreunã cu biblioteca fiind singurele
bunuri materiale care stîrneau interesul”.
Se poate spune cã acþiunea celor doi
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
exploratori este ºi o cãlãtorie fericitã prin
universul infinit ºi miraculos al cãrþilor
pe care îl descriu cu bucurie ºi dãruire
totalã. „Cartea nu este o entitate închisã:
e o relaþie, e un centru de nenumãrate
relaþii...”, spunea Doina Ciurea,
prozatoare ºi soþie a lui Nichita Stãnescu,
cel care argumenta cã de fapt „circulaþia
cãrþii este mai ales cartea. Acþiunea ei
este literatura, iar nu literele ei”. Aºa se
face cã Barbu Cioculescu declarã cã
pentru el, revista „Litere” ºi Editura
Bibliotheca au fost „un al doilea
domiciliu”, fãcând ºi o precizare
importantã. „Sã nu uitãm cã sunt
membru activ cu carnet al Societãþii
Scriitorilor Târgoviºteni. Într-un fel mã
înscriu pe linia târgoviºteanã iniþiatã de
Paternelul meu, profesor într-o comisie
de bacalaureat într-un liceu din fosta
capitalã domneascã a Þãrii Româneºti”.
Cunoscut ca un „atlet al lecturii” ºi ca
un om de o clar㠄limpezime solarã”,
Barbu Cioculescu face cîteva mãrturisiri
concludente: „Dorinþa de a mã povesti
este enormã, monstruoasã aº zice. Existã
riscul de a nu mã mai putea opri. Abisuri
de neîmpliniri, de erori, de dezastre
consemnate sau rãmase secrete duc spre
necuprins o laicã spovedanie având ca
obiect strict limitat: mãrturia la barã a
unui român posesor al unui anumit merit.
Acela de a fi trãit de-a lungul a trei
distincte orânduieli – cea naþionalã a
României interbelice, cea comunistã,
întinsã pe patru decenii ºi cea
postrevoluþionarã, a cãrei tranziþie nu se
mai terminã, plus avantajul de a fi avut
anume suficient timp în fiecare dintre ele
ca sã le cunoascã în toatã maºinãria lor”.
Aceastã consistentã carte a
dialogului despre viaþa cãrþilor ºi cãrþile
vieþii, purtat de cei doi pasionaþi
interlocutori, Mihai Stan ºi Barbu
Cioculescu, se încheie cu un Apendix
referitor la membrii marcanþi,
întemeietori ai ªcolii prozatorilor
târgoviºteni ºi ulterior ai Societãþii
Scriitorilor târgoviºteni, aºa cum au fost
ºi sunt consideraþi în spaþiul nostru cul-
tural scriitorii Mircea Horia Simionescu,
Alexandru George, Radu Petrescu, Tu-
dor Þopa, Petru Creþia, de o „Addenta
„Litere” (iulie 2016 – iulie 2019) ºi de un
documentar foto intitulat Album sentimen-
tal, acestea fiind argumente suficiente
pentru a considera aceastã carte drept un
document literar excepþional.
61
 EMINESCIANA
MIHAI ªI VERONICA
– INFERNURI PARALELE*
Povestea unei mari iubiri
Mihai Eminescu ºi Veronicca Micle s-au
nãscut în acelaºi an, 1850, el la 15 ianuarie iar ea la
22 aprilie, el la Botoºani iar ea la Nãsãud, aproape
pe aceeaºi paralelã geograficã, în nordul moldavo-
transilvan al þãrii. Se zice (dupã Iacob Negruzzi)
cã s-au cunoscut la Viena, prin anul 1872, când
el era student iar ea avea nevoie de un ghid
prin capitala Imperiului Austro-Ungar: însuºi
soþul ei, ªtefan Micle, i l-a recomandat –
cunoscându-l din articolele de presã scrise în
favoarea românilor ardeleni ºi din activitata
politicã în sprijinul aceleiaºi cauze a emancipãrii
conaþionalilor lor din imperiu. Ea îl cunoºtea tot
din scris, citindu-i poeziile din „Convorbirile
literare”, plãcându-i mai ales „Venere ºi Madonã”
(poezia cu care el debutase în revista Junimii, la
15 apropie 1870). Prietenia lor a fost la început,
desigur, una intelectualã, literarã în mod special.
Veronica Micle era cãsãtoritã cu profesorul
ªtefan Micle din 1864, la 14 ani abia împliniþi. În
1866 va avea prima fetiþã, pe Valeria, iar în 1868
pe cea de-a doua, Virginia. Aºadar, pe când
Eminescu umbla sã-ºi termine studiile liceale ºi,
mai apoi, pe când colinda þara cu trupa de teatru
a lui Mihail Pascaly, Veronica Micle îºi întemeia
un cãmin solid la Iaºi, alãturi de soþul ei, ªtefan
Micle, cu 30 de ani mai în vârst㠖 dar în floarea
vârstei! – care se îndrãgostise brusc de ea la
examenul de bacalaureat ºi o ceruse în cãsãtorie
fãrã sã clipeascã explicându-le prietenilor cã o va
modela precum modelezi o cearã moale pentru cã
este fragedã de ani iar el are tact pedagogic.
Împreunã cu mama, Ana Câmpeanu, ºi un frate,
toþi trei plecaserã din Nãsãud dupã moartea
tatãlui, Ilie Câmpeanu (om cu merite frumoase la
1848, ca ºi ªtefan Micle, de altfel). În drum spre
Iaºii care le vor deveni gazdã definitivã, Câmpenii
s-au stabilit mai întâi la Târgu Neamþ, într-o casã
cumpãratã cu o sutã de galbeni de la Mânãstirea
dinTârgu Neamþ – ºi pe care poeta o va dona, în
cele din urmã, Mânãstirii Vãratec, în 1886 (când
* Fragment din volumul cu acelaºi titlu în curs de
apariþie la editura Bibliotheca
62 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
N. Georgescu
Eminescu era internat la aceeaºi Mânãstire a
Neamþului). La îndemnul altor rude ºi cunoscuþi
care fugiserã, ca ºi ei, din Ardeal, Câmpenii
pãtrund mai adânc în inima Moldovei, cãtre
Capitalã, unde vor gãsi cãmin, în cartierul
Tãtãraºi. Drumurile ºi popasurile sunt, cum
vedem, paralele întrucâtva cu cele ale lui Ion
Creangã. Aici îºi începe Veronica ºcoala, aici îºi
va lua bacalaureatul, aici va fi, cãsãtoritã, soþia
rectorului, devenind de tânãrã una dintre
doamnele distinse ale urbei, þinând un salon literar
neocolit de intelectualii importanþi, întreþinând
relaþii mondene mai ales cu soþiile de profesori.
Se pãstreazã ºi tradiþia cãsãtoriei religioase oficiate
într-o bisericã din Cluj, la 7 august 1864 – probabil,
în vacanþele universitare.
ªtefan Micle venea, ºi el, din Ardeal – ºi
anume chiar din zona Clujului (se nãscuse la
Feleac în 1820) –împreunã cu marele val de
intelectuali care participaserã la Revoluþia de la
1848 iar apoi fuseserã persecutaþi la ei acasã
ºi-ºi gãsiserã adãpost în Moldova. Mai mult,
ªtefan Micle era unul dintre liderii ardelenilor
stabiliþi la Iaºi – ºi este de presupus cã astfel a
ajuns la el mama Veronicãi. El o luã ºi pe aceasta
în casa lui – iar femeia îi va rãmâne
recunoscãtoare toatã viaþa (va deceda în 1876,
dar scrisorile târzii ale lui Eminescu cãtre
Veronica vorbesc de o „Câmpeanca” ºi la 1882;
poate fi o rudã, vom vedea cã pe poet îl
suplineºte, la o ºcoalã din urbe, un profesor pe
nume Simion Crainic, ce nu poate fi decât fiul
acelui Gheorghe Crainic care fusese martor la
cãsãtoria civilã a lui ªtefan Micle cu Veronica)
pentru ajutorul dat. Într-adevãr, Ana Câmpeanu
înþelege aceastã cãsãtorie ca pe un ajutor între
ei, ardelenii. Tot ca o „afacere ardeleneascã”
poate fi înþeles ºi procesul care i-a fost intentat
lui Titu Maiorescu pe teme de imoralitate:
Veronica Micle, abia cãsãtoritã, depune mãrturie
în acest proces c㠄inculpatul” a intrat în
cancelarie unde s-a încuiat cu directoarea. Titu
Maiorescu începuse campania sa criticã
împotriva ºcolii lui Simion Bãrnuþiu – ºi va lua
chiar mãsuri administrative faþã de reprezentanþii
 fãrã diplomã ai acestei ºcoli. Desigur, criticul va
câºtiga în cele din urmã (avocatul sãu, nimeni
altul decât Petre Carp, demonstrând în instanþã
cã uºa cancelariei nu avea încuietoare pe
dinãuntru...!) – dar cât timp a durat procesul,
aproape un an de zile, el a fost îndepãrtat de la
catedrã. Istoria literarã reþine acest „conflict” al
tinerei poete cu marele critic literar, din 1864,
punându-l oarecum la baza aversiunii de mai
târziui dintre ei doi. Trebuie amintitã vârsta
Veronicãi – ºi condiþia ei de tânãrã soþie, pentru
a se înþelege c㠄afacerea” s-a derulat între Titu
Maiorescu ºi partida ardelenilor din Iaºi. Nu
este mai puþin adevãrat, însã, cã tânãra soþie,
devenitã repede tânãrã mamã, va câºtiga stima
prietenilor familiei pe mãsurã ce soþul ei, ªtefan
Micle, va înainta pe scara onorurilor pânã la
rangul de rector al Universitãþii din Iaºi.
În 1874 vine la Iaºi ºi Mihai Eminescu,
dupã studii îndelungi dar nefinalizate la Viena
ºi Berlin. Va fi mai întâi bibliotecarul
Universitãþii, rostind jurãmântul de credinþã
chiar în faþa rectorului ªtefan Micle. Cât timp
sunt conservatorii la putere iar Titu Maiorescu
este ministru, poetul are funcþii importante,
precum aceea de revizor ºcolar pentru judeþele
Iaºi ºi Vaslui. În 1876, însã, conservatorii pierd
alegerile – iar poetul se confruntã pentru
prima datã cu dificultãþile angajamentului
politic: abia gãseºte un post de redactor la
„Curierul de Iaºi”.
Natura relaþiilor dintre Mihai Eminescu
ºi Veronica Micle în perioada ieºeanã rãmâne
preponderent intelectualã. Tânãra soþie a
rectorului debutase cu prozã în 1872 la „Noul
Curier Român”, publica poezii la „Columna
lui Traian” (revista lui B. P. Haºdeu), traducea
din limba francezã, þinea – cum am zis – un
salon literar. În 1876, în Conspectul asupra
literaturii române ºi scriitorilor ei de la
început ºi pânã astãzi, Vasile Gramen Pop o
prezintã publicului astfel: „Ana Veronica
Micle, soþia eruditului profesor de ºtiinþe ºi
rectore al Universitãþii din Iaºi ªtefan Micle,
este un talent tânãr încã, dar deja bine for-
mat. (...) Sunt abia trei ani de când a debutat
pe scena literaturii române cu nuveletta
originalã Randez-vous, publicatã sub
pseudonimul „Corina” în foiletonul Curierului
român din Iaºi; ºi de atunci apariþiunea sa în
publicitate mai întâi cu câteva traducþiuni din
Lamartine ºi Alfred de Musset prea bine
reuºite ºi publicate în Columna lui Traian, iar
zilele din urmã prin câteva poezii originale,
inspiraþiuni ale iubirei ºi castitãþii femeieºti,
inserate în coloanele Convorbirilor literare, a
justificat în mod desãvârºit speranþa ce
literatura românã este în drept sã nutreascã
în privinþa vitalitãþii ºi a productivitãþii
distinsului ei talent.” În acelaºi Conspect...,
cu numai câteva pagini înainte, V. Gr. Pop îl
prezenta elogios pe M. Eminescu. Sã nu ne
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
facem mari iluzii: din expresii ca „soþia
eruditului profesor de ºtiinþe ºi rectore al
Universitãþii din Iaºi”, „inspiraþiuni ale iubirii
ºi castitãþii femeieºti”, înþelegem cã
istoriograful o prezintã pe Veronica Micle ca
simbol, ca model al feminitãþii intelectuale
angajate, oarecum în sensul „Familiei” de la
Oradea care avea desenatã în frontispiciu
eterna familie reunitã, cu bunica împletind un
ciorap la colþul sobei, tatãl citind presa, mama
supraveghind copiii etc. Este ce ºi cum trebuie
sã fie o matroanã românã, soþie devotatã ºi
mamã iubitoare lãsând, pe deasupra, ºi
muzelor rãgaz de desfãtare. Cu toate acestea,
îndemnatã de Eminescu sã scrie pentru
„Convorbiri literare” – Veronica Micle va
deveni, în anii ’80 ai secolului trecut, „poeta
Convorbirilor literare”, adicã cel mai
reprezentativ nume feminin din revistã
(Matilda Cugler-Poni deschizându-i drumul
spre consacrare, în anii ’70 ai aceluiaºi secol).
Simbolic, a fost consideratã poeta
reprezentativã a momentului sãu istoric; i s-au
cântat mult romanþele – ºi se pare cã este una
dintre iniþiatoarele genului la noi (romanþa
nefiind Lied, nici Irmos – definindu-se
preponderent ca text ºi muzicã de grãdinã, nu
de salon, ºi însoþind expansiunea grãdinelor-
restaurant din Bucureºti ºi alte oraºe).
Din pãcate, opera sa este umbrit㠖 dacã
nu înnãbuºitã de-a dreptul – de viaþã, mai
ales de relaþia sentimentalã cu Mihai
Eminescu. Nu ºtim multe lucruri despre anii
1874 – 1879 ai iubirii lor, când „dl. Rectore”
trãia ºi îi scria unui prieten: „ªtiu mai bine
decât tine ce vorbeºte lumea pe socoteala
femeii mele. E nedrept sã învinuieºti un om
care s-a purtat corect în societate. Eminescu
mi-e cunoscut. El a venit adeseori în casa
noastrã, unde împreunã cu Veronica fãceau
citiri literare. Totodatã cunosc ºi
sentimentele Veronicãi pentru talentul sãu
poetic. Crezi, dragã Petre, cã numai dânsa e
captivatã de versurile lui Eminescu? Azi
toate femeile din Iaºi îl admirã, îl citesc, îl
adorã ca pe un copil al muzelor...” Ceea ce
este limpede, este cã Eminescu „s-a purtat
corect în societate” ºi nu a dat niciodatã
prilejul la suspiciuni dincolo de simþul
comun, al bârfei. Iubirea lui pentru Veronica
a fost cu totul secretã, ei doi ºi-au fãcut
simboluri tainice pentru comunicare, s-au
întâlnit cu discreþie. Este de presupus cã ea
îl vizita când ºi când, ca în scena din
Singurãtate pe care el o va evoca atât de
des în corespondenþã: Câteodatã... prea
arare.../A târziu când arde lampa,/ Inima
din loc îmi sare/ Când aud cã sunã
cleampa...// Este Ea. Deºarta casã/ Dintr-o
datã-mi pare plinã,/ În privazul negru-al
vieþii-mi/E-o icoanã de luminã.
(continuare la pagina 71)
63
 EMINESCIANA
Dumitru Copilu-Copillin
PREDICÞII ADEVERITE
Descoperirea fãcutã de actorul Iorgu
Caragiale, la Giurgiu, este ºi ea parcã
predestinatã, deoarece mijlocea întâlnirea dintre
tânãrul poet Eminescu ºi viitorul mare dramaturg
– viitor colaborator, prieten, competitor – I. L.
Caragiale, tânãr ºi el pe atunci: „Sunt peste
douãzeci de ani de-atunci. Locuiam într-o casã,
în care mai trãia în gazdã un actor”. Vãzând cã
citeºte întruna, actorul îi zise gazdei, cu un fel
de mândrie: – „Îþi place sã te ocupi cu literatura.
Am ºi eu un bãiat în trupã, care citeºte mult,
este foarte învãþat, ºtie nemþeºte ºi are mare
talent; face poezii; ne-a fãcut câteva cuplete
minunate. Eu cred cã þi-ar face plãcere sã-l
cunoºti…Îmi povesti cum gãsise într-un otel»
din Giurgiu pe acel bãiat, care slujea în curte ºi
la grajd, culcat în fân ºi citind în gura mare pe
Schiller, în ieslele grajdului,… era foarte blând,
de treabã, nu avea nici un viciu. Era strãin, zicea
el, dar nu voia sã spunã de unde”. Actorul îi
propuse ca sã-l ia sufleor cu ºapte galbeni pe
lunã, ºi bãiatul primi cu bucurie. ªi acuma se
aflã la Bucureºti (1869, vara): „Eram foarte
curios sã-l cunosc. Nu ºtiu pentru ce, mi-l
închipuiam pe tânãrul aventurier ca pe o fiinþã
extraordinarã, un erou, un viitor om mare. Seara
(bãiatul) trebuia sã vinã la actor, care mi-l aduse,
iar el se apropie cu sfiiciune, – „Mã recomand,
Mihail Eminescu”. „Era o frumuseþe! O figurã
clasicã încadratã în niºte plete mari, negre; o
frunte înaltã ºi seninã; niºte ochi mari – la aceste
ferestre ale sufletului se vedea cã cineva este
înãuntru; un zâmbet blând ºi adânc melancolic.
Avea aerul unui sfânt tânãr coborât dintr-o
veche icoanã, un copil predestinat durerii, pe
chipul cãruia se vedea scrisul unor chinuri
viitoare” (3).
Revenind la poemele Memento mori (Pan-
orama deºertãciunilor), Povestirea magului
cãlãtor º. a., Ioan Câmpan considerã cã
acestea reprezintã un efect al „Revelaþiei”, „cu
filiaþii în anul 1867, decisiv în planul biografiei
ºi creaþiei” poetului. Devansând concluziile
probatoriului din cartea sa „Magul cãlãtor”,
autorul întrevede efectele fenomenului „1867”
în amploarea ºi potenþialul evenimentelor
ulterioare din viaþa ºi creaþia lui Eminescu.
Încercând sã descifrãm de-a lungul anilor
„sâmburele realist” al creaþiei eminesciene din
64 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
anii marcaþi de fenomenul „Revelaþiei” din 1867
sub aspectul efectului – imediat, dar ºi ulterior
– constatãm ºi noi dobândirea unui potenþial
uman ºi creator supradimensional, reflectat atât
în activitatea sa civicã ºi în opera scrisã pe
parcursul întregii vieþi, cât ºi în destinul postum
al întregii sale opere, în procesul ascendent de
cunoaºtere, recunoaºtere ºi consacrare în lume
ca valoare universal, dovadã, traducerea ºi
ecoul ei în principalele limbi ale lumii, aºa cum
se poate constata ºi din paginile cãrþii de faþã.
În legãturã cu evenimentele afiliate
fenomenului „Revelaþiei”, din 1867, ne pare
credibilã implicit ideea de efect înþeles de noi ca
misiune asumatã, – a. în planul creaþiei literare,
de fãuritor al limbii române literare modern, în
viziunea unor cãrturari români numitã
„sfânta…limbã româneascã,… întruparea cea
mai deplinã a geniului românesc, cea mai vastã
sintezã fãcutã de vreun suflet de român”, care
îºi scotea materialul aºa de preþios din
cunoaºterea adâncã a vieþii populare, cu cântec
cu tot, a cronicarilor ºi a tuturor vãdirilor din
trecut care trecuserã supt ochii lui de o
rãbdãtoare atenþie”, prin care totul „întrupase
pe vecii vecilor în versuri nemuritoare”, de aceea
„.Eminescu reprezintã ceva unic în dezvoltarea
literaturii noastre ºi oricãrei alte literaturi” (N.
Iorga, „Oameni care au fost”); „Eminescu se
adapã din moºtenirea «veche ºi înþeleaptã» a
strãmoºilor. Un proverb din munþii Moldovei, o
glumã de pe Târnave, o frazã euritmicã din Gorj,
toate îºi dau întâlnire în atelierul lui Eminescu,
ca sã închege patrimoniul unitãþii. El a fixat mai
întâi, ºi de un caracter definitiv, tablele legii în
graiul nostru” (O. Goga, 23); „Forma limbei
naþionale, care ºi-a gãsit în poetul Eminescu
cea mai frumoasã înfãptuire pânã astãzi, va fi
punctul de plecare pentru toatã dezvoltarea
viitoare a vestmântului cugetãrii româneºti”),
deci limba românã literarã modernã, devenitã
„limbã naþional㔠(T. Maiorescu, 11), în care
Eminescu ºi-a scris opera, limbã literarã modernã
pe care ºi noi cei de azi - românii de pretutindeni
- vorbim, citim ºi scriem fiecare în stilul ºi dupã
puterile proprii.
b. în planul activitãþii jurnalistice (peste
1800 de titluri), a omului politic, model de mili-
tant pentru cauza naþionalã, care ne reaminteºte
 de predicþia lui Bãrnuþiu, privind imaginea
profeticã a „celui Luceafãr” ivit pe tãrâmul vieþii
spirituale a neamului românesc, ce crede în
forþa graniticã a acestui neam, se contopeºte
cu aspiraþiile poporului pe care-l îndrumã;
c. în planul ecourilor peste timp a creaþiei
eminesciene, afiliate aceluiaºi „fenomen al
anului 1867” – „Revelaþia” („comuniune cu
divinitatea” – DEX) – ne-au reþinut atenþia
fie ºi numai trei „efecte”, recente, tipice
(identificate la o cãutare aleatorie de rutinã
pe Google, accesând „ Eminescu”, raportat la
þãri precum cele Nord Europene). Din aceastã
categorie de date cu o încãrcãturã
informaþionalã aparte, care circulã în lume pe
canalele online, reproducem:
1. Drept omagiu ºi model de îndrumare
moral-creºtinã, recomandarea unui grup de
înalþi prelaþi: „Imnul Eminescu în
nouãsprezece cânturi” ºi. altul, „Acatistul
Poetului Neamului Românesc Mihai
Eminescu”, din introducerea cãruia citãm:
„Dacã nu este un Sfânt în sensul strict, acest
mare POET este Cuvântãtorul Sfinþeniei
Neamului ºi Pãmântului Românesc…Poetul
Mihai Eminescu nu este un Sfânt de Cer, ci
un Sfânt de Pãmânt…Poetul Mihai Eminescu
este prin excelenþã Evanghelistul Sfinþeniei
Pãmântului…La Eminescu nu cãutãm
Sfinþenia de Cer, ci Taina Chemãri Cerului-
Luceafãrului de a VENI pe Pãmânt…Eminescu
este Evanghelistul Iubirii Pãmânteºti ºi aºa îl
putem considera, - Sfântul Pãmântului… 1932, în limba portughezã, a fost adoptatã, în
Eminescu este Profet, Apostol, Omul cel de
Tainã ºi cel Mare al Pãmântului, este Veºnicul
Tânãr Fãt-Frumos, este Luceafãrul, este
Iconicul pãmântesc din noi”(„În acest sens,
încercãm ºi noi un mic Acatist al lui Mihai
Eminescu”, n. a.);
2. Sub genericul „Mihai Eminescu, profetul
logos-ului ºi mithos-ului românesc”, se rezumã,
în formã criptatã, parþial cuvinte cheie parcã
dintr-un poem, pe o temã actualã de interes
internaþional: „Profeþia poetului” Mihai
Eminescu „Memento mori”, „Shack island”,
„Helizcea”, „Atlanta”, „Insula ªerpilor”, „Insula
Hiperborean㔠aparþinând zeului civilizator
Zamolxis-Zalmolxis. Insula Atlantida, conform
Navy-Robert Ballard... profeþia poetului roman-
tic român Eminescu transpare din fiecare vers
scris cu graþie divinã, reconceptualizând din
îngeri un univers al demonilor ºi un univers
demonizat-demonizant. „Profetul îngerilor” –
Mihai Eminescu este ºi profetul nato-pãcii
universaliste, graþie versetului „Înger de pace”
aparþinând Poemului „Ce-ti doresc eu þie, dulce
Românie” (publicat în aprilie 1867)…author
romanian poet mihai eminescu represent the
desideratum of „nato house” – „casa popoarelor
nato” geo-strategically & geo-politically united
state of america…Eminescu prefigurând ideea
„nato angels” - „planeta îngerilor” - Terra, este
absolut perfect definitã de versetele poemelor
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
eminesciene - ideea pãcii universaliste ºi a
existenþei unui „înger al pãcii”, înger al
absolutului poetic, înger al absolutului astral
poetic, înger al martirilor logos-ului românesc,
Mihai Eminescu (cf. ufo-war-terrestrial-angels-
moon.blogspot.com/2014_10_01_archive.html).
3. Sub deviza universalismului eminescian,
dobândit, însã mereu actualizat, în acest înþeles
am mai reþinut câteva consideraþii •
„Universalitatea lui Eminescu are ºi o
dimensiune cosmicã, la propriu, – pe planeta
Mercur existã un crater cu efecte luminoase
stranii, care îi poartã numele”, iar „în catalogul
planetelor mici din Univers, la poziþia 9.495, se
aflã planeta, din 1971 purtând numele
„Eminescu”, ipotetic una dintre acele
îndepãrtate (la milioane ani luminã) mici planete
pe care putea poposi magul cãlãtor din
grandiosul poem eminescian, Povestirea
magului cãlãtor în stele • „Mai existã un aspect
- de-a dreptul surprinzãtor - al universalitãþii
lui Eminescu. El a fost autorul unei teorii,
privind un model de stat pe care nici mass-
media, nici sociologii sau economiºtii nu-l
cunosc, sau se fac cã nu-l cunosc: statul or-
ganic”. Aceastã teorie - „risipit㔠prin articolele
publicate de el în ziarele la care a lucrat sau
colaborat - a fost incorporatã, de un discipol
al sãu, marele economist român Mihail
Manoilescu, în lucrarea intitulat㠄Noua teorie
a protecþionismului ºi schimbului
internaþional”. Aceastã lucrare, tradusã, în
anul 1970, ca «program economic» al statului
brazilian. În 2003, José Jeronimo Moscardo
de Souza, ambasadorul Braziliei la Bucureºti,
a fãcut, cu ocazia primirii titlului de Doctor
Honoris Causa al Academiei Române, o
declaraþie cu valoare de document
istoric: „Vreau sã mulþumesc româniei ºi în
special domnului eminescu, datoritã cãruia
brazilia a avut cea mai mare dezvoltare
economicã din lume…Având în vedere
reconsiderarea operei sale prin prisma
actualitãþii impresionante a gândirii
eminesciene, se pare cã adevãrata
universalitate a lui Mihai Eminescu abia acum
începe sã rodeasc㔠• De altfel, paradoxal, cel
care i-a semnalat în termenii cei mai elogioºi
statura universalã a fost, încã din 1936, cel
mai strãlucit detractor al României, românul
Emil Cioran, în cartea „Schimbarea la faþã a
României”: „Tot ce s-a creat pânã acum în
România poartã stigmatul fragmentarului.
Afarã de Eminescu, totul e aproximativ. Nici
unul nu ne-am lãudat cu el. Cãci nu l-am
declarat, cu toþii, o excepþie inexplicabilã
printre noi? Ce a cãutat pe aici acel pe care ºi
Budha ar putea fi gelos? Fãrã Eminescu, am fi
ºtiut cã nu putem fi decât esenþial mediocri,
cã nu este ieºire din noi înºine, ºi ne-am fi
adaptat perfect condiþiei noastre minore” (cf.
«bucureºtiivechiºinoi.ro», 16.06. 2014).
65
 STEIURI

George Anca

DE VIÞÃ

(Stãniloae) Întâlnindu-l în staþie la ca mine, eu aveam 29 de ani. Mi se pãrea

Universitate pe filosoful Grigore Popa, prea zbuciumat ºi mã miram, ar fi trebuit
prieten cu Giurgiuca ºi redacþia noastrã, sã-l fericesc. Tocmai cã ºi-a fixat mesajul
„Colocvii”, m-am pomenit spunându-i cã tragediei de a „rãmâne”. Iar nelãmurit, cã
vin de la pãrintele Stãniloae, iar el cã asta la noi nu poþi face nimic. Era devastat ºi
mã salva mâine. Noica surâdea totuºi fãcea teoria cã psihologia se
condescendent cã Pere Migne ar fi publicat regenereazã, spera, adicã, sã se
120 volume din Filocalia faþã de 6-7 ale lui remonteze, dar ceva se pierduse definitiv,
Stãniloae. Mãcar George Bãlan, pe stradã altceva decât psihologia, vorbea ca un
– a, sugi ortodoxia de la þâþã. Citeam ºi personaj, cum se spune dostoievskian, îl
mergeam la autor, pe Cernica (întors din ascultam ca mai târziu, în Palermo, pe
India, m-a primit la altã adresã), comentând Leonardo Sciascia, într-o galerie obscurã,
mai ales Iisus sau restaurarea omului, îmi dãduse cãrþile lui, inclusiv Marele
Filocalia, dar ºi Concepþia religioasã a inchizitor despre Dostoievschi. M-a
domnului Blaga (pe care, la reproº, o deprimat ºi pe mine, fãrã sã-mi mai treacã,
atribuia egoismului propriu). Mi-a oricum n-am (mai) „rãmas”, iar gloria ºi
împrumutat manuscrisul asupra profilului uciderea lui m-au þinut cu vederea feþei
spiritual al poporului român (de ce nu-l lui de martir al regenerãrii.
socotea pe Eminescu, dar pe Coºbuc, La telefon, Giulietta Massina. Cu
reprezentativ pentru noi? Pentru cã era prea maestrul Fellini. E pe platou, Amarcord.
sus etc.), ca ºi bografiile stareþilor în viaþã Lo troviamo insieme, dottore, mã
scrise de cãlugãrul Ioachim Bãlan. M-a încurajeazã.
ascultat despre India, la revenire, credea
în fatalitatea ca lumea sã fie condusã de (India) Asta e, imperii s-au înmlãºtinat
albi. Dup㠒90, repus pe soclu, l-am vãzut acolo, ce oase româneºti nu s-ar fluiera
la tv, Noica nu mai apucase, þintuit între definitiv în orchestrarea gangeticã a
discipolii ultimi, de Pãltiniº. samsara, a vieþii preeclesiastice, o
negativitate magnifiatã mistic fãrã egal.
(Culianu) N-are copii, fãcuse un Am devenit indian la 33 de ani (teoria lui
demnitar; îºi iubeºte nevasta, asigurase Artur Karp, cu Iisus, cu Alexandru,
ªora. ªi bursa la Roma a devenit fapt. amândoi sfârºiþi de India la 33, la 83). Am
Tot în cãutare de profesori, am devenit acum 63, la 66 viaþa a doua mi-o va egala
apropiat filosofului Franco Lombardi (a pe prima, pe ipoteza cã n-am mai putut
venit mai apoi în România, mi-a scris ºi sã mã dezindianizez, la întoarcerea în þarã,
în India) preºedintele Facultãþii de Litere o confirmã mai ales indienii, cum a fãcut-
ºi Angello Sabbattini, m-am înscris la o, în hindi, Indranath Chaudhuri, la o
catedra de literaturã italianã, condusã de reuniune de salut pentru mine la Guest
Salinari, prieten cu Balaci, am ascultat House, Delhi University. Aceastã
cursuri ale lui Giuseppe Manacorda. Nu-mi universitate m-a pus în faþa unui
scãpa nimic din Roma. La fundaþia comunism încã sovietic, fãcând din
Drãgan, pe un zid vast, te întâmpina români feroce imperialiºti, dar mi-a ºi dat
portretul lui Maurice Schumann, la etaj, iluzia eternitãþii limbii române, fie ºi în
am fost împins într-o camerã: parla con avatar sanscrit. Profesorii de deasupra
dottor Culianu. Am conversat vreo trei contingenþelor, acum colegi, îmi diminuau
ore, banalitãþi italo-române. Era mai mic complexul propriei formaþii, ba reapreciam

66 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 pe cei de acasã. N-o sã uit convorbirile
cu Nagendra, Satyavrat Shastri, Marga-
ret Chatterjee, Andre Beteille. Studenþii la
românã ºi copiii din cercul meu de
inventat poveºti ºi culori m-au ºi uitat,
nici nu-i uit, ne vom fi desprins, advaitin,
din depresia trecerii, spre a figura cos-
mic vibraþia învãþãturii ºi a veseliei
împãrtãºirii de sine ºi de toþi.
De geaba a existat în India Academia
Internaþionalã Mihai Eminescu, în þarã era
comunism cum ºi acum e Patapievici.
Dupã 1990, am înfiinþat din inerþia pãrerii
de libertate, Asociaþia Culturalã Româno-
Indianã, câte programe, ambasadori, o
bibliotec㠖 tot MISA, Sahaja, Harri
Krishna atrag mulþimile, tinerii, nu India
realã gata sã fie superputere. M-am
specializat la întâmplare în participarea la
Conferinþa Internaþionalã Ramayana,
ajungând sã fiu poerclit Hanuman, divina
maimuþã, pentru a fi tradus Hanuman
Chalisa în româneºte, 40 de distihuri (lasã
miile celelalte, fãrã Hanuman), recitate în
oraºe indiene, dar ºi Durban, New York,
Houston, Birmingham, Couva (Trinidad
Tobago), Mauritius... Mã întreabã
directorul auditului: - ce eºti liniºtit – sunt
hindus. De unde, creºtinismul þi se
exacerbeazã într-o religie strãinã, ca ºi
patriotismul (dat acum pe europenism,
cine-ºi permite, ceilalþi ajungând iar
indieni, prea puþini cu turnuleþe). Am tot
publicat romane ºi traduceri scrise în In-
dia, sã nici nu se piardã ºi, cine ºtie, sã se
cearnã vreodatã, când ar trezi interesul
cuiva. Chiar irosirea ºansei Indiei prin
experienþa mea poate fi o lecþie, inclusiv
despre nedescrustarea româneascã
(totdeauna spun cã indianistica alor noºtri,
câtã e - iar cu Eliade chiar e, vezi Tucci,
Huxley – face parte din cultura românã).
De sfãtuit nu cã n-am ce, dar n-am pe
cine, dintre studenþii mei dacã nu-mi dau
ei lecþii, nu mã dernjeazã, e o lege, am
numit-o a infidelitãþii, necesarã creºterii
de sine. Cã rostul vieþii nu þi-l prinzi nici
însuþi, fie sã se risipeascã în reuºitele lor
ceva din încercãri de genul Indiei lui Anca,
în descendenþa celor ale lui Eliade ºi Sergiu
Al-George. Ai lui Bordaº ºi Ciurtin încep
altceva, parcã, pe retezate ºi
sorbonardism. În Asociaþie s-au vãzut
adesea empatic Romulus Vulcãnescu,
Constantin Mateescu, Amita Bhose,
Laurenþiu Theban, Vasile Andru, Mircea
Itu, Mihai Stan, Ioan Dumitrescu, Adelina
Patrichi, Florina Dobre, Carmen
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
Coþovanu, Vlad ªovãrel... Te gãseºti sau
te pierzi în India, îþi faci începutul sau
sfârºitul cu ea, o ironizezi cã este leagãnul
omenirii dar omenirea nu rãmâne în
leagãn, dacã, dupã ce-mi murise mama
am zis cã India mi-e mamã ºi s-a
adjudecat într-un ziar, într-o carte cu litere
devanagari, pe când mama Românie nici
sã te mai arunce n-are gând, se cheamã,
în ce mã priveºte, cum spun adolescenþii
în înghesuiala autobuzului cã trebuie sã
fac ceva pentru þarã. Chiar ºi indianisticã.
Rommii sunt ai Indiei, românii, de ochi,
ai Europei. Trimiteam acasã publicaþii
româneºti din India, nu se uita nimeni la
ele, filiala Bibliotecii Congresului Ameri-
can cumpãra câte 18 exemplare din
fiecare, pânã când, prosteºte, am zis cã
dacã nu le vor românii nu le mai „dau”
nici la americani, de-am dat cu piciorul la
singura „afacere” a vieþii mele ºi am tocat
mai departe banii câºtigaþi cu preþul
vederii pe graficã la Oxford University
Press ai nevestei mele, Rodica. De unde
se vede ºi aºa cã nu e mare mpricopsealã
sã fii român, dar nici cã ai de ales. Unde e
euforia pãrinteascã?
(Bibliotecã) Dupã câte doi ani la ra-
dio ºi la revista Colocvii, am lucrat ºase la
Ministerul Învãþãmântului. Acolo, într-un
timp s-a auzit cã voi fi trimis director la
Biblioteca Institutului de Educaþie Fizicã ºi
Sport. Arheologul Petre Diaconu: du-te, ºi
Eminescu a fost bibliotecar. Am ajuns, în
schimb, în India, ºapte ani, dupã unul de
urmãrire, la ªtefan Gheorghiu. La
întoarcere, fiind vacant postul de director
al Bibliotecii Centrale a Politehnicii, am
ajuns pentru patru ani director acolo, apoi
de aproape douãzeci la Biblioteca
Pedagogicã. În 2005-2006 eram ºi
secretarul Comisiei naþionale a bibliotecilor.
Ce dezamãgire voi fi fost eu, dar ce
dezamãgire bibliotecile româneºti, nu toate,
conceptul lor perpetuu ghetto-cenuºãreasã
mai nou sub invazia new-age-lui ºi
virtualului. ªi totuºi grosul vieþii mele s-a
fãcut praf alergizant pe cãrþile de pedagogie
ºi ºi pe ale mele cam din context. La
maxima claritate ce-o pretinde dicteul di-
dactic, am rãspuns cu incoerenþa de falsã
imitaþie a lui Joyce, într-o poeticã libertar-
terapeuticã, mai ºi blufând cã mã zidesc,
ºi astfel, în construcþia bibliotecarã, ca ºi
cum acel liant ar fi în stare sã încetineascã,
iluzoriu, nãruirea comandatã de cine ºtie
cine. Sã fi rãmas pe mâna securitãþii, chiar
67
atât de lungã? Ar fi prosperat ce ºi ce. Sã
fi fost noi, ºefii de unitãþi prea ataºaþi de
statu quo, prea þinuþi de jugul arderii de tot
(vezi biblioteca universitarã sau Lumina ce
se stinge de Mircea Eliade)? Sã se înece
limba românã odatã cu aneantizarea
bibliotecilor ei? Fãrã bani de proiecte, altfel
nici îndrãznite, nici împãmântenite, am
recurs la puterea cuvântului, conferinþe,
mese rotunde, cenacluri – cred, totuºi cã
nu e nimic mai de folos ºi frumos, nu
separati de ecranul televizorului, ci uniþi de
respiraþii spirituale. Cum a pãþit, însã, însuºi
pãrintele Cleopa – unde sunt pãrinþii noºtri
vechi? – au început sã plece dintre patroni,
ºi Vulcãnescu, ºi Sãhleanu, ºi Olãreanu, ºi
Buzinschi, ºi Ladea, ºi Sântimbreanu (la
fel simþisem, reîntors dup 25 de ani în In-
dia, în 2002-2003, Româna trãia, profesori
indieni, dintre ei, prieteni plecaserã, Sisir
Kumar Das a murit cât eram acolo, se
întorsese din Calcutta ºi aveam întâlnire).
O sã mor ºi bibliotecile vor trãi, mi se pare
o victorie ºi a lor ºi a bibliotecarilor striviþi
de condiþia nenorocitã (social, cã
profesional poate sinonimiza armonia ºi
perfecþiunea unui ideal intelectual, cel puþin
în accepþie clasicã). Chiar moartea
bibliotecilor ne-ar mai purta prin Alexan-
dria. Cãrþile, ca ºi mormintele României,
nu trebuie neapãrat profanate.
(Eminescu) Probabil orice cult este
interesat, fie ºi subconºtient. Am jucat, mai
ca fiecare, cartea Eminescu. Am vrut sã
intru în bibliografia eminescologicã. Cel
puþin 25 de ani i-am sãrbãtorit ziua naºterii
ºi a morþii, mai ales în India,
nepropagandistic, indianistic. Nu mã punea
nimeni. Dupã numãrul anti-Eminescu al
Dilema, mi-am luat seama, ca ºi cum
respectivii ar fi trecut la fapte, nu arderea
cãrþilor lui Eminescu, numai, dar ordinul ca
orice eminescolog sã se otrãveascã, sã se
înece. Nu-i trebuie mult cuiva, deci, nici
viaþa lui, sã se vadã în plus, dezosat, cum e
cazul cu toatã cultura românã, de altfel,
vinovatã de o tradiþie aºa ºi pe dincolo,
sugrumatã în numele propriei ei naturi,
vechimi ºi frumuseþi. Eminescu nu se lasã
uºor înþeles nici distrus. India lui le face
bine ºi indienilor înºiºi. Nu e naþie sã nu se
simtã flatatã de inspiraþiile geniilor strãine.
ªi dupã anii indieni – mã indianizasem tare,
numai copilul, Alexandra, care de la 4 la 10
ani se învãþase cu lumina mai puternicã sã
mã fi întrecut – Eminescu m-a încurajat sã
mã întorc, mi-a dat slujbã, ziceam; bine i s-
68 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
o fi pãrut rectorului politehnici: Eminescu?
la universitate; l-am þinut totuºi, inclusiv cu
Blandiana ºi Edmond Nicolau. Am observat
cã Eminescu deranjeazã mai mereu, ba de
prea sus, ba politic, ba etnic, ba românesc...
Aºa s-o fi explicând masificarea cultului
interzis de elitã, profesorimea, elevii,
veleitarii, prostimea se strâng legiune într-o
spiritualitate literar-spiritualã fãcutã þãndãri
dupã cât îl duce mintea pe fiecare, dar
împreunã creînd o maree unicã, salvcatoare
cât nu i se întâmplã, ca mie, sã se inhibe,
gata, nu mai e voie, de geaba mi-am dus
viaþa crezând în Eminescu. Aºa ºi Hristos,
cine-l mai are la inimã ca înainte de
profanarea lui globalã? M-am consolat cu
Rama, în gând cu Eminescu ºi Hristos.
(Aculturaþia) În ce-am crezut aproape
cã nu mai e voie. Aculturaþia s-a
metastazat, am ieºit din þâþâni. Fascineazã
idiomul celor întorºi de sãrbãtori din
muncile prin þãri strãine. Româna se va
refrãmânta în cãtune ºi periferii migrante.
Grija de sãnãtate, a fi apt de aplecare
adâncã, e la concurenþã cu îmbolnãvirea.
Politizarea sacrificiului euforic în mintea
rãmaºilor înfloreºte. Ce oameni suntem ºi
dacã vom mai fi? Ce ºi de ce ne face me-
dia? Am îmbãtrânit ºi în rele ºi în
nepricepere a viitorului, am rãbdat, am
sperat pânã s-a ales praful de viaþa noastrã,
un deranj în calea cui nu mai ºtim. Credinþa
e în cãtare, postcomunist, postuman, glo-
bal. Limba nu are cum mai fi naþionalã,
naþiunea pare mama vitregã Europa, ºi dacã
ne-am da minoritari abia de s-ar gãsi vreo
mângâiere pe creºtet. ªi aºa, discretul drept
al feudalului fãcea ca mulþi copii sã fie fraþi
dupã tatã, mai încercãm câte o frãþie.
Vãzând ce pierdem, inclusiv sinele printesc,
sã ne bucurãm de cine câºtigã, pe cadavre,
prim-planul. Nostalgia nu e faþã de
Ceauºescu ci de scãparea de o dictaturã
mai ucigãtoare sub eticheta falsei
democraþii. Cã suntem liberi sã spunem aºa
ceva, mai vedea, abia dacã mã fac cã
vorbesc cu tine ºi tu te gândeºti la altceva
(Gândeºte-te la altceva –Alecsandru
Vãduva, sinucis cu frânghia de la rufe).
Sã fi trãit degeaba, ce final, dus ºi umorul
macabru, cine sã mai râdã. Tot Eminescu
ne va mântui. Pe literaþi oricând. Eliade,
din scrumul diasporei. Cinci scrisori de la
el le-am rãtãcit de bunã-voie, Handoca voia
întâi pe cele trimise, encomiastice cumva,
pãi sunt la destinatar. Un om universal dintre
noi, o ºansã ºi pentu mai târziu?

(„Valahia”) Când s-a ridicat rangul
liceului din Gãeºti la cel de colegiu naþional,
sub numele „Vladimir Streinu”, depãnând
laude, s-a întâmplat sã fiu invitat de cãtre
d-l prorector Ghiþã la Universitatea
„Valahia” din Târgoviºte. Am mormântul
tatãlui acolo, la „Sârbi”. Predau de câþiva
ani literaturã universalã ºi comparat㠖 d-l
Ovidiu Drimba vede utilã chiar o catedrã -
, literaturã românã, jurnalism literar,
comunicare interpersonalã. M-am temut
totdeauna pentru literatura mea sã
raþionalizez propria exprimare în concepte
ºi tirade didactice, am simþit, totuºi, o
obligaþie sã dau curaj ºi teme studenþilor
din aureolata, pentru mine, zonã a
Târgoviºtei, cetate ultraistoricã, paternitate
literarã panromâneascã, universalistã, de
la Heliade la Ciorãneºti ºi Streinu. Îmi iau
notiþe mai departe, pe tren, alternez
alexandrinul racinian cu expresiile
paroxistic-injurioase la nervii bãuþi.
(Scrisul) Vorbim cu gândul la scris,
la cãrþi. Eu sunt considerat scriitor în In-
dia, la Vâlcea ºi la Târgoviºte. Andrei
Nestorescu m-a recenzat în Dicþionarul
general al literaturii, Aurel Sasu ºi el în
cel biografic, pentru cã le-am ºi rãspuns
la chestionar, ceea ce n-am fãcut cu Alex.
ªtefãnescu, recenzentul meu pe negativ,
în vreo simetrie de rezervã. Cei de la Cluj
îl aveau gata, cu studenþii, dinainte de ’89,
se spune. Asta în genurile necrologice,
testamentare. Rar în tinereþe, cu accent
de respingere, de m-oi fi bucurat ºi eu de
„criticã”. Mi-am dat seama din timp cã
dacã îþi calibrezi scrisul dup㠄critic㔠eºti
mort. Aºa cã n-am mai aºteptat, n-am mai
arãtat texte ºi nici cãrþi încolo ºi încoace,
dacã am mai lansat pe la târguri, sã se
ºtie cã nu am murit realmente, sã deranjez
ca un bibliotecar, orice. Metoda scrisului
zilnic, de faþã cu personajele, reale (spre
ghilotina a ceea ce devenea suprareal prin
contragere ºi selecþie, la procesare pe cal-
culator) mi-a prilejuit familiarizarea cu
diferitele reacþii – eºti de la seco, scrii
acolo, scri-o p-asta, unde e caietul, ai
adunat ceva. Îmi spusese, în tinereþe la
Roma, Alberto Moravia: ai scris un ro-
man, apropo de notiþele la ce-mi turuise
nervos, cã nu vorbeºte cu mine, nici în
italianã, nici în francezã (l-a intervievat el
pe Ceauºescu...). Pierderea vieþii mele a
fost caietul dupã 40 de zile în Italia, în
Milano, Stazione, am anunþat ºi la radio,
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
cine a gãsit... A doua zi îl intervievam pe
Eugenio Montale, cu notiþe aproximative,
mã tot uitam în ochii lui atât de triºti. Am
strâns sute de caiete scrise, poate mia,
dar tot cel rãtãcit în Milano mã viziteazã
în regrete. Magma – ªora îi zice ºuvoi –
s-a strâns inutil, rece, antipublic, da, mi
s-o fi încuibat o teamã de cititor, cum ºi
lui nu i-ar fi convenit anume încriptãri faþã
de sinele însuºi al autorului. Am practicat
un antiscris al scrisului continuu, m-am
uitat la lume cu ochi goi, þintind nirvana
negãrii continue, bineînþeles lãsând sã mã
vãd neutru, cumsecade, tolerant, visãtor.
L-am întrebat pe Ion Iuga în India
(republicasem în 1983, la centenarul
apariþiei, Doina lui Eminesu): crezi cã sunt
curajos? – nu.
ªi totuºi am trãit în scris, pentru
scris, de copil, de la cinci-ºase ani, oral,
pe notiþele mamei, pe transcrieri de strofe
din citiri ºi psaltire, mã inspirau coºbucian
Oltul ºi Râmnicul, existenþa lor
peisagistic-miticã. Atunci când bãteam
toaca ºi trãgeam clopotul aveam cuvinte
de chemare fãrã o limbã anume. Printre
copacii pãdurii auzeam ce ne spune
Naiba, nemaisperiindu-mã. Dar cînd am
auzit lupii, gata reveria verbelor ºi fuga
la vale putea fi rostogolire. Poezia nu e
aservitã cuvântului decât poate când e
urlet de lup. Controlul prin sfâºiere se
prelungeºte în gâtul oilor tãiat de
carnasieri sub lunã, de amuþise taicu.
Rãguºeºti când vezi, te vede lupul, ce
poezii ai în cap, Gheorghe? Singurãtatea
a crescut cu strãmutarea la Gãeºti,
scrisurile s-au cãtãnit, învãþam bine
tocmai cât sã-mi permit doruri ºi amoruri,
cu titlul lui Depãrãþeanu. Mihu Dragomir
mi-a rãspuns (sã termin cu frunzele
moarte) ºi m-a publicat în ”Luceafãrul”,
Paul Georgescu mi-a citat prima poezie
în „România liber㔠(m-a fãcut atent
Liviu Ixaru), Constantin Codrescu a citit-
o la radio (a auzit sorã-mea Viorica). ªi
cam astea au fost premiile mele literare
pânã acum, la opera omnia, zero, cã tot
m-am ferit de succes, sã nu fac de
duºmani, sã nu mã abat de la obsesie –
poezia cãutatã clipã de clipã, continent
de continent (cãlãtoriile le-am fãcut cãrþi
transcrise anume-minereu, fãrã extracþii
radianete, sã rãmân de cercetat, if, altfel
sã se sedimenteze cantitativ o viaþã mai
mult de scris, peste citit – cine, la ce
bun, are cine face afiºul oricând, nici sã
te mai înfloreze cu bobârnace etc.)
69
 NOTES
Simona Cioculescu
2011
26 septembrie. Zi obiºnuitã. Seara, am
vãzut concertul de închidere a Festivalului
Enescu pe TVR1. Orchestra simfonicã a
Franþei cu Daniel Gotti, dirijor. Au cântat
Enescu ºi Ravel (Boleroul). Succes mare,
aplauze nesfârºite. Una din orhideele mele
primite la deschiderea festivalului încã rezistã.
Sper sã fie un semn bun.
27 septembrie. Am fost, la ora 14, la
muzeu la lansarea cãrþii lui Valentin Talparu
„Academia de la Suceava ºi ºcoala latinã de
la Cotnari”, apãrutã la Editura „Opera magna”.
E teza lui de doctorat. Au vorbit Nicolae
Georgescu, Eugen Simion, Lucian Chiºu.
Cartea pare interesantã. Am primit-o cadou,
împreunã cu o sticlã de vin Cotnari, chiar de
la autor. A urmat o trataþie cu gustãri, vin,
cafea, în sala Creion a Muzeului. Am vorbit
cu Florentin Popescu, Eugenia Þarãlungã,
Simona Grazia Dima, Doina Uricariu ºi desigur
cu autorul, un moldovean simpatic.
28 septembrie. Dimineaþa am plecat cu taxiul
spre Biblioteca Academiei. Am trecut ºi pe la
Muzeu ºi am luat de la librãrie, albumul lui Pavel
Chihaia, apãrut la editura Eikon. Se numeºte
„Despre prietenii artiºti ºi înfãptuirile lor”.
Cuprinde desene de E. Drãguþescu, Ion Vlad,
Gh. Tomaziu, C. Piliuþã, Stere Popescu, ªerfi
ªerbãnescu – dãruite lui Pavel ºi însoþite de scurte
prezentãri fãcute de el. Apoi am ajuns la Biblioteca
Academiei, sala 1, locul 45. Biblioteca renovatã,
schimbatã în bine. Sã n-o recunosc. În salã, lume
puþinã. Vreo 20 de persoane, printre care Ion
Cristoiu, care vine zilnic. Am cerut douã cãrþi de
Alexandru Ciorãnescu: „Cuþitul verde” ºi „Paiaþã
tristã”. În noiembrie se sãrbãtoreºte centenarul
Ciorãnescu (Al.) ºi poate am sã vorbesc ºi eu.
Afarã, în curte, lângã geamurile sãlii, un grup de
muncitori taie un copac uriaº ºi bãtrân. Acolo, în
curte, unde ieºisem la cafea, am salvat un
porumbel care cãzuse într-un bol de plastic, plin
cu apã. Venise sã bea apã ºi nu mai reuºea sã
iasã. L-am scos ºi l-am pus alãturi sã-ºi revinã.
ªi-a revenit dupã un timp ºi ºi-a luat zborul. Apoi,
pe la 16,30 am plecat spre Muzeu, la comemorarea
lui Costi Stan, prozatorul. Eram colegi în Consiliul
Uniunii Scriitorilor. Om civilizat, delicat, agreabil.
Evocarea s-a fãcut la etaj, în expoziþie. ªi a ieºit
70 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
bine. Jos, în Rotondã, se pregãteºte o licitaþie cu
obiecte de artã, care va avea loc mâine. Evocarea
lui Costi a decurs bine. El a fost ziarist înainte de
’89. Aºa cã erau prezenþi mulþi foºti colegi, ziariºti,
prozatori. Aurel Maria Baros a condus adunarea.
ªtefania Coºovei a citit un fragment dintr-o prozã
a lui. Era prezentã ºi soþia lui, o tânãrã frumoasã,
care lãcrima tot timpul. Au vorbit vreo 15-20 de
colegi de la secþia de prozã a Uniunii, al cãrei
preºedinte a fost.
29 septembrie. Zi superbã. Telefon de la
Monica Pillat. Sã-i aducã Barbu, sãptãmâna
viitoare, prezentarea cãrþii Mizei Cretzianu ªi
sã-i pregãteascã ºi textul pentru volumul lor
de amintiri în dialog. Apoi, a telefonat Pavel
Chihaia dacã am primit albumul lui. Barbu i-a
confirmat primirea ºi l-a lãudat. Va scrie
despre el. Pavel nu se simte bine cu inima.
De-abia vorbea. Nu mai are putere. La ora 12,
cu taxiul, am ajuns la Uniunea Scriitorilor, la
lansarea revistei „Memoria”. M-a invitat
Micaela Ghiþescu. În Sala oglinzilor, lumea
obiºnuitã care vine la lansãrile lor. Oameni
vârstnici care au fost persecutaþi, deportaþi,
închiºi de regimul comunist. În prezidiu:
Micaela Ghiþescu, Ana Blandiana, Mircea
Carp, dr. N. Constantinescu. Discursuri dure,
agresive. Un arhitect tot repeta cuvântul
„jigodii” la adresa comuniºtilor. Erau ºi câþiva
cunoscuþi ai mei: Zorina Regman, Maia Belciu,
Gabriela Creþia, Radu Cange cu care am vorbit
când am ieºit din salã. N-am putut sta prea
mult, cãci dupã-amiaza aveam alt program. La
ora 16,15, am plecat cu Barbu, la BNR, la
lansarea cãrþii lui Nicolae Breban „Singura
cale”, comentatã de Eugen Simion, Sorin
Lavric ºi Adrian Vasilescu. În salã i-am vãzut
pe George Virgil Stoenescu, pe Mircea
Dumitrescu, pe Aura Christi, pe Lucia Hossu
Longin etc. Cartea a fost foarte lãudatã, cã e
nonconformistã ºi sparge convenþiile. La
sfârºit, trataþia obiºnuitã, mai puþin
abundentã, dar gustoasã. Am vorbit cu
Solomon Marcus, cu Sorin Lavric, ºi l-am
felicitat pe Nicolae Breban. Pe la ora 20 am
plecat spre casã pe la Universitate. Acolo un
ºantier uriaº, statuile au dispãrut iar trotuarele
erau blocate. Staþiile de autobuz nu mai erau.
 Noroc cã am gãsit un taxi ºi la ora 8,30 am
ajuns acasã. Am stat apoi ºi ne-am uitat la
televizor. Uniunea Europeanã e tot mai
afectatã de crizã. Se vorbeºte chiar de
destrãmarea ei! Altã ºtire: Cãrtãrescu ºi Pleºu
au fost propuºi pentru premiul Nobel, pe locuri
se pare destul de bune, respectiv 19 ºi 24.
Milan Kundera pe 35! Le urez succes!
30 septembrie. Zi însoritã, dar mai
rãcoroasã. Pe la ora 12, telefon de la Dinu
Ianculescu, nu s-a mai operat la inimã, din
vina medicilor ºi a aparaturii nepuse la punct.
Cam ca la noi, deºi e în Germania! Adina a
cãzut iar, dar din fericire nu ºi-a rupt nimic. A
vorbit mult cu Barbu. Ne va trimite un CD cu
Yves Montand. La 12,30 am plecat cu taxiul
la BAR. În salã rãcoare, liniºte, lume destul
de puþinã. O plãcere. Locul 61. Am cerut douã
cãrþi de Alexandru Ciorãnescu: „Amintirile
fãrã memorie” ºi „L’homme et l’oeuvre”
apãrute la Madrid în 1991, la Fundaþia
Culturalã Românã. Amintirile sunt
extraordinar de bine scrise, cu umor, eleganþã
ºi pline de portrete ale unor personaje ºi
personalitãþi (profesori, rude, prieteni etc.).
A fost o adevãratã bucurie pentru mine sã le
citesc. La plecare am bãut o cafea de la
automatul de la ieºire.
1 octombrie. La ora 21 am plecat tot cu
taxiul la Bibliotheca Academiei, cãci este
„noaptea porþilor deschise”. Lume destul de
multã. În grãdinã, concert de muzicã
bizantinã, apoi doi chitariºti. În sãlile I ºi II ale
bibliotecii, erau expuse pe mese piese de
colecþie (manuscrise Rebreanu, Iorga,
Cãlinescu, Maiorescu), ziare vechi („Timpul”,
„Românul” „Criterion”, ziare legionare etc.).
(urmare de la pagina 63)
Mihai ºi Veronica
– Infernuri paralele
Poezia a fost publicatã de M. Eminescu
în „Convorbiri literare” la 1 martie 1878, iar
Veronica îi scrie imediat ce o citeºte sã nu
mai fac㠄aluzii în versuri” la întâlnirile dintre
ei – pentru c㠄mã va face ca sã roºesc”. În
poezia lui Eminescu de pânã acum (sã
amintim Lacul, Melancolie, Cãlin (file din
poveste), Dorinþa) personajul feminin, acel
Ea mereu subliniat (Ea din trestii sã rãsarã...)
este mereu simbolic, niciodatã numit, doar
un ideal. Când, de pildã în Cãlin (file de
poveste) întâlnim versurile: Tu!!... nu vezi!...
nu-þi aflu nume... limba-n gurã mi se leagã/
ªi nu pot sã-þi spun o datã cât – ah! cât îmi
eºti de dragã!
Înþelegem cã avem de-a face cu o
veritabilã interdicþie de rostire a numelui.
Ei doi se vor regãsi, peste ani, în numele
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
pe alte mese, cele mai vechi manuscrise, cãrþi,
primele tipãrituri, Liturghierul lui Macarie
(1508) etc., etc. Personalul Bibliotecii dãdea
explicaþii. M-am întors acasã pe la ora 23, nu
înainte de a vedea ºi expoziþia cu desene
(acuarele, peniþã) a lui Theodor Aman, din
corpul cel nou. Tot acolo la un colocviu
despre avangardã (vorbitori Simona
Popescu, Magda Cârneci, Ioan Bogdan
Lefter). Lume destulã, atmosferã plãcutã.
3 octombrie. Telefon Monica Pillat. Sã
ne vedem ºi sã ia textele scrise de Barbu
pentru volumul lor ºi pentru cel al Mizei
Cretzianu. Voia sã vinã mâine, apoi s-a
rãzgândit ºi ne-a invitat la ei, sâmbãtã la ora
18. Pe la ora 10, a venit Mihai Stan sã ia
articolul lui Barbu, pentru „Litere”, ºi ne-a
oferit ºi recentul numãr al revistei. Mai înainte
fusese la Alexandru George, l-a gãsit ºi mai
slãbit ºi zãpãcit, dar din fericire pe picioare.
Apoi a luat-o spre Muzeul Literaturii, unde
urma sã fie sãrbãtorit – la centenar – Miron
Radu Paraschivescu. Eu am fost iar la
Biblioteca Academiei, întâi în sala 1, apoi sus
în biroul pentru donaþii, unde am oferit
ultimele trei cãrþi apãrute: Al. Ciorãnescu,
„Printre cãrþi ºi manuscrise”, „Paiaþã trist㔠ºi
M. Eminescu „Trãim într-o þarã ciudatã”
(articole politice) – toate trei apãrute la editura
Muzeului Literaturii Române. Apoi am
discutat cu colegii despre situaþia instituþiei,
mult amelioratã graþie preºedintelui
Academiei (Eugen Simion). De la Academie
am ajuns – cu un taxi – la ora 15, la primãria
sectorului 2, la lansarea cãrþilor Doinei
Uricariu ºi a lui Marius Ghilezan („Scara leilor”
ºi „Þigara unui viitor de paie”)
personajelor din nuvele La aniversarã
publicatã de el în „Curierul de Iaºi”, 9 iulie
1876. Aceste personaje sunt Cajus ºi Tolla –
ºi astfel îºi vor semna multe scrisori unul cãtre
altul, pânã spre 1882. Tot la „Curieruil de Iaºi”
Eminescu va publica Morella, nuvelã de
Edgar Allen Poe tradusã din franþuzeºte de
Veronica Micle ºi îndreptatã de el însuºi.
Când, peste câþiva ani, va afla cã manuscrisul
nuvelei a fost ars de poet dupã publicare, ea
va plânge ca pentru un simbol distrus: „Biata
Morella! Tu ai pus-o pe foc! ªi asta pentru ce?
Þi-a fãcut cumva vreu rãu? (...) Þi-aminteºti în
ce stare a fost ea tradusã? Eu te iubeam cum
rar se iubeºte pe pãmânt ºi cum pot sã-þi
afirm cã nu vei mai fi iubit”. Scrisoarea ei
este din iunie 1881, nuvela fusese publicatã
în octombrie 1876. Tot din 1876 se pãstreazã
o scrisoare a lui cãtre ea în care-i cere
categoric sã rãmânã numai a lui, adicã pur ºi
simplu sã divrþeze ºi sã i se alãture. Desigur,
ea îl refuzã blând. Între altele, fiind de religie
greco-catolicã, Veronica Micle nu are dreptul
sã divorþeze de soþul ei...
71
 ANTOLOGIE

Paula Romanescu

TRECEA UN CÂNTEC PESTE VEACURI

PHILIPPE CHABANEIX
(1898-1982)

Poet romantic târziu, influenþat de poezia lui Nerval, a fost fondator de reviste
literare, buchinist. Multipremiat pentru poezie: Premiul Jean Moréas; Premiul Catulle
Mendès; Grand Prix de poésie de l’Académie Française. Dintre scrierile sale: Le Bou-
quet d’Ophélie / Buchetul Ofeliei; Mémoires de l’Ombre / Memoria Umbrei;
Poèmes en vers / Poeme în versuri; etc.

Spre Nord
(Vers le Nord)

Într-o zi de-un gri

De brume-am întâlnit
Dup’ un lung hoinãrit
Pe cel mai trist vis
Din câte or fi:

O fatã cu priviri de noapte

Ce se numea Marcela (Marta?)
Îmi deschidea cu-o mânã harta
Pe-un cer de zile abandonate.
Apoi îmi deschidea o uºã
Prin care lunecau spre nord
Vase cu pânze dintr-un port
Ca un noiembre de cenuºã.

HENRI MICHAUX
(1899-1984)
Poet, critic, pictor, profesor, de origine belgianã, naturalizat francez, neadaptat
niciunde, poezia lui are nuanþe suprarealiste, nici onirismul nu i-a rãmas neexplorat,
nici realismul. ªi totuºi viaþa realã din Parisul tuturor experimentelor nu-i plãcea
deloc. A fãcut multe cãlãtorii prin lume. Nici lumea nu avea cine ºtie ca farmec în
ochii lui. A creat un personaj care apare în mai toate scrierile sale – Un certain
Plume / Un oarecare Plume. A scris despre în douã … reportaje poetice: Ecua-
dor ºi, Un Barbar en Asie. Dezgustat de realitate, îºi inventeazã alte realitãþi –
Voyage en Grande Garabagne/ Cãlãtorie în Marea Garabanie; Au Pays de la
magie/ În þara magiei; Ici Podema / Aici Podema, care nu sunt decât cãlãtorii în
propriul univers interior unde bãnuieºte el cã s-ar afla secretul, sensul existenþei
omului sub soare. Drept e cã ºi drogurile i-au deschis noi lumi… Ultimele scrieri –
Chemins cherchés, chemins perdus, transgressions/ Drumuri cãutate, drumuri
pierdute, transgresiuni.

72 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 Dezgust sã fie sau o fi chiar moartea? Dar Tu când ai sã vii?
(Nausée ou c’est la mort qui vient?) (Mais Toi, quand viendras-Tu?)

Predã-te, suflete. Dar Tu când ai sã vii?

Am îndurat de-ajuns. Într-o zi, întinzând mâna
Sã punem punct vieþii. spre cartierul unde locuiesc,
Eu laº n-am fost nicicând, în chiar momentul disperãrii mele;
Am fãcut ce-am putut. într-o clipã de tunet,
smulgându-mã cu groazã
Ei, suflete, ºi suveranitate
Decide-te din trupul meu ºi din cel încrustat
Ori pleci, ori mai rãmâi. cu gânduri ºi imagini, ridicol univers;
Nu mã mai fierbe-atât aruncându-Þi în mine
îngrozitoarea sondã,
Când sever, când distrat.
cumplita coasã a prezenþei Tale,
Pleci sau rãmâi,
înãlþând într-o clipã
Tu hotãrãºti!
pe prea-micimea mea
insurmontabila Ta catedralã;
Eu m-am cam sãturat.
proiectându-mã în chip de om
dar ca obuz în plan vertical,
O, voi, seniori ai Morþii, Vei veni.
ªtiþi doar cã nici v-am blestemat,
nici v-am aplaudat. Vei veni dacã exiºti,
Aveþi dar îndurare de mine, zãmislit din vina mea târzie,
biet cãlãtor, nicicând de glorie-nsemnat, odioasa-mi autonomie.
Fãrã stãpân, fãrã averi, Ieºind din vãzduh, de niciunde
fãrã bagaj, ºi singur; sau chiar din rãvãºitul meu eu;
Voi sunteþi prea puternici aruncându-mi chibritul
ºi prea nostimi desigur, în a Ta nemãsurã
Fie-vã milã de-acest om înspãimântat care ºi, adio, Michaux.
Mai înainte de a trece
vama îºi strigã numele. Cum?
Culegeþi-l din zbor! N-ai sã vii nicicând?
Facã-se, dar, dupã cum v-o fi voia Spune-mi, Lozule mare,
ºi gândul unde ai vrea s-ajungi?
Iar de veþi vrea sã-l ajutaþi, 1938
faceþi-o, rogu-vã..
SECOLUL al XX-lea
Duceþi-mã
(Emportez-moi)

Duceþi-mã-ntr-o caravelã
Într-o veche ºi dragã caravelã,
Într-o spumã de val, într-o plutã, ceva,
ªi pierdeþi-mã-n larg undeva.

Într-o caleaºcã dintr-o altã erã.

Într-un velur înºelãtor de nea.
Într-un suflu de câini întorºi acasã.
În zborul frunzei moarte de mãtase.

Duceþi-mã întreg într-un sãrut de dor,

În piepturi ce tresar de-o respirare,
Pe covoare de palme, prin large coridoare
De oase lungi ºi vene, într-un surâs uºor.

Duceþi-mã sau, mai curând,

ascundeþi-mã blând.
1929

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 73

 POEZIA ACASÃ

Iulian Filip

PETRU CÃRARE
((1935)
Poetul cu sãgeþile lui

În spaþiul românesc existã localitãþi care au dat nume de primã mãrime în diferite domenii. Satul
Zaim din pãrþile Cãuºenilor e din categoria acestor localitãþi. Aici s-au nãscut ºi au devenit poetul
ºi preotul Alexie Mateevici, actorul, regizorul ºi ministrul Ion Ungureanu, dar ºi epigramistul ºi
parodistul Petru Cãrare. În generaþia de aur a lui Labiº, Stãnescu, Sorescu, Vieru, Damian, Blandiana,
Teleucã, Vatamanu, locul lui Cãrare e inconfundabil. Ca ºi vocea. Incidentul biografic legat de
cartea de epigrame ºi parodii Sãgeþi, scoasã din librãrii în câteva zile de la apariþie, i-a marcat
distinct imaginea, care s-a rãsfrânt benefic ºi asupra imaginii baºtinei comune a lui Mateevici,
Ungureanu, Cãrare. Erau sãgeþi în partea eliberatorilor, fratelui mai mare, care ne-a dãruit cu o
imensã livadã înfloritoare, tocmai bunã pentru odihnirea bãtrânilor merituoºi din categoria fraþilor
mai mari, condiþii deosebite, categoric diferite de condiþia autohtonilor, discriminãri ce adânceau
ºi mai mult înstrãinarea, tensiunea dintre eliberaþi ºi eliberatori. Acum, cã ºi oficialitãþile Republicii
Moldova, zic de ruºi o parte din ale ruºilor (din cele prãpãstioase ºi pentru noi, ºi pentru ei), e greu
de imaginat pericolul abãtut asupra poetului de la Zaim în anii livezii înfloritoare. Am debutat
editorial imediat dupã Sãgeþi. În locul plachetei cu titlul Bunavestire, îmi apãrea Neîmpãcatul
meºter, trunchiatã considerabil. Redactorii editurii întorceau orice cuvânt care ar fi putut sã însemne
ºi sãgetarea în partea unde a sãgetat Cãrare. Autor a mai multe cãrþi pentru copii, între care cele
despre Ionicã Tropoþel numãrã mai multe volume. Petru Cãrare e un poet al familiei, poezia lui
consolidând familia cu cel mai eficient clei – cu râs, cu voie bunã, cu poantã, cu altfel de Americi
decât ale celorlalþi Columbi... Am recitit mai altfel epigramele lui Petru Cãrare, selectând circa 60 de
miniaturi pentru Cartea de vizitã. Dar numai epigramele nu-l cuprind, nu-l exprimã pe Cãrare. Mai
multe parodii de ale sale pe baza unor poezii de Bucov, Condrea, Costenco, Zadnipru, Bolduma
rãmân splendide texte, care circulã ºi se recitã din scenã, la nunþi, la cumãtrii, la sindrofii, la o
petrecere câmpeneascã... Nici nu ºtiu la care sã ne oprim dupã blocul de epigrame potrivite Poeziei
Acasã, dar ar fi pãcat sã nu încapã mãcar O, beciuri pline, slãbiciunea mea!......Dar sã nuanþãm ºi
cu o portretizare mai recentã de cãtre academicianul Mihai Cimpoi: „S-a impus, prin satirã ºi
atitudini civice ferme, ca unul dintre scriitorii neagreaþi de regimul comunist; ostracizat ºi interzis,
a fost trimis „în surghiun local”, iar volumul Sâgeºi (1972) a fost retras din librãrii. Nãscut la
13.02.1935 în Zaim – Tighina, unde a activat Alexei Mateevici, a urmat studii la Moscova (ªcoala
Centralã Comsomolistã ºi Institutul de Litertur㠄Maxim Gorki”). Cultivã formula ironico-
sentimentalã, sub augusta umbrã a lui Topârceanu, afirmându-se ca unul dintre cei mai înzestraþi
parodiºti ºi epigramiºti care a demostrat putinþa, precum zicea Cãlinescu, de a trãi pe felurite chei
muzicale. Autor de versuri ºi nuvele pentru copii, dramaturg ºi trãducãtor (Brant, Crâlov, Tuvim
º.a.). Dintre volumele sale menþionãm: Parodii (1965); Oglinzi (1974), Parodii ºi epigrame (1976),
Comedii (1988), Carul cu proºti ºi alte poeme (1990), Fulgere basarabene (1997).”

Unuia care vine des în ospeþie

Nu, eu nu-þi dau în obraz,

Cã vii des, îmi pare bine,
Dar mai dã-mi un pic rãgaz
Sã mai vin ºi eu la tine.

Romanþã

În faþa anilor ce vin

Nicicând n-am sã þi-o iert
Cã mi-ai întins paharul plin
Cu sufletul deºert.

74 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 O soþie mulþumitã
Ea-i nespus de bucuroasã:
– Am un soþ – bãrbat model:
Mi-am fãcut cu dânsul casã
ªi copiii – tot cu el...
Unui încãpãþânat
Orice-þi spun, tu te arunci
Sã mã contrazici. În fine,
Tu mã contrazici ºi-atunci
Când eu sunt de-acord cu tine.
Servilul în cosmos
Grãsun ºi zdravãn, la plimbare
Îi spune ºefului pitic:
– ªezi dumneata în Carul-Mare,
Cã eu încap ºi-n Carul Mic.
Unui pretins binefãcãtor
Judecând în felul tãu,
Vreau sã-þi spun cã pentru mine
E destul sã nu-mi faci rãu
ªi deja îmi faci un bine.
Adevãr trist
Tot bãrbatul care n-are
La femei succes defel
E sortit fãrã cruþare
Sã devinã... soþ model.
Un „unionist” neaoº
De cel ce-aprinse bãtãlia
Unirii sfinte avem veºti:
S-a ºi „unit” cu România –
A emigrat la Bucureºti...
Cu asupritorii mei
Cei ce ne-au tot arestat
Pensii mari au de la stat.
A mea-i micã ºi – te miri –
Nu mi-o dau aceeaºi sbiri:
– Ai lucrat numa-n Sibiri...
Unui om anonim
Tatã a avut ºi mamã,
Dar a fost un prãpãdit:
N-a ºtiut nici cum îl cheamã
ªi nici pentru ce-a trãit.
Doctorul meu
Cazul meu fusese grav,
Azi vã mulþumesc frumos:
Am venit semibolnav
ªi plec semisãnãtos.
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
Un ºef atotputernic
Soarele voia s-apunã,
Iar eroul meu, cu foc,
I-a strigat de la tribunã:
– Stai, tovarãºe, pe loc!
Soþul unei actriþe
„Mãi, sã vezi, am o nevastã,
Zice el, atât de castã,
Cã de doi ani ºi mai bine
Nu se culcã nici cu mine...”
Cântec
Izvorând dinspre Carpaþi,
Trece Prutul printre fraþi,
Printre fraþi, printre surori,
Ca o lacrimã în zori.
Mã îndeamnã dor de frate
Sã trec Prutu-n ceea parte,
Înspre fraþii mei de sânge –
Sârma apei trupu-mi frânge.
Ce faci, sorã? Ce faci, frate?
Of, cum Prutul ne desparte.
Ne desparte miºeleºte,
Dar tot el ne ºi uneºte.
De dincolo
Ca valul vremea trece.
Sub criptã de smarald,
Eu dorm în glia rece,
El doarme-n patul cald.
ªi n-am avut vreo vinã,
Decât un gând am spus,
Un gând ce nu se-nchinã
La gândul lui de sus.
Azi mi s-a dat dreptate,
Dar prea târziu, cã-s frânt, -
Eu stau rãpus pe spate
Sub gheaþã ºi pãmânt.
Eu dorm în grila rece,
El doarme-n perne moi.
ªi oricât vremea trece,
El viu e printre voi.
Eu n-am sã-l iert vreodatã.
Copii, pãrinþi ºi fraþi,
În ceasul de rãsplatã
Nici voi sã nu-l iertaþi!
75
 De-ale circului
Leule, avem fârtate,
Cam aceeaºi libertate,
Libertate fãrã puºcã:
Liber eºti sã stai în cuºcã.
Libertate, cum am zis:
Tu închis ºi eu închis;
Însã, frate, ce-aº uita:
Cuºca mea e-n cuºca ta.
Oaspete nepoftit
Noi avem un hoþ în casã,
Noi cu hoþul stãm la masã, -
Ne-a ieºit mai ieri în cale
Cu idei ºi cu pistoale
ªi-acum sã ne ia se-ndurã
ªi bucata de la gurã.
ªi-ncã altã noutate:
Eºti dator sã-i spui ºi frate.
Dar sã-i dai în loc de pit㠖
Un calup de dinamitã!
Scurgã-se pe râu la vale
În a´ gloanþelor rafale,
Cu idei ºi cu pistoale… Tu încã alta ai, ºi basta!
Problema glontelui din spate
ªtiu cã de pe baricade
Sã cobor nu mi se cade,
Dar când vãd cã pe un frate
L-a ajuns un glonþ în spate,
Întorc arma înapoi:
– Cine-a tras din noi în noi?
Plebeilor
Mai marii voºtri fac ce vor,
Iar voi, iºti mici, o plebe sclavã,
Oricât de neagrã fapta lor,
O ridicaþi orbeºte-n slavã.
Când voi trãiþi mereu plecaþi,
Oftarea voastrã e deºartã.
Cât fruntea n-o s-o ridicaþi,
Nu meritaþi o altã soartã.
Scurteazã-mi, Doamne, viaþa
Scurteazã-mi, doamne, viaþa
De zilele trãite-n ruºine
ªi de-am cerut ieri milã,
Stând în genunchi,
Sã nu-mi dai azi pâine,
Când stau în picioare.
Scurteazã-mi, doamne, viaþa.
De zilele trãite cu capul plecat.
76 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Monolog în faþa unui hoþ
Furã-mi hoþule, ce am:
Furã-mi soarele din geam.
Ia-mi stiloul cã se frânge
ªi cravata cã mã strânge;
Niºte cãrþi bisericeºti
Care, cât nu le citeºti,
Pãcãtos rãmâi cum eºti.
Cum, nimic din astea toate?
Ia-mi atunci ce nu se poate.
Ia-mi ce am mai bun ºi greu:
Dorul pentru plaiul meu,
Dragostea, cea mai cu seamã,
Pentru fraþi ºi pentru mamã,
Ia-mi din suflet, mai de preþ,
Darul cântului glumeþ.
Eu n-am altã bogãþie –
Atâtea mãºti
Atâtea mãºti pe faþa ta!
Cum te-ai deprins a le purta?
ªi cine vrea sã te cunoascã,
Forþat, te curãþã de mascã.
Sã-þi vadã faþa, însã… vai!
Sub prima masc㠖 alta ai.
ªi când þi-o scoate ºi pe asta,
Au câte, zãu, vei fi purtând?
Noi þi le scoatem rând pe rând
ªi nu sfârºim sã dãm vreodatã
De faþa ta adevãratã.
Îþi punem mãºtile-napoi,
Aºa ne dumerim ºi noi
Cã tocmai asta-þi este faþa:
O mascã-n alta – toatã viaþa.
Spovedania unui învins
dintre pieile roºii
O, zeul meu, când m-ai fãcut,
Ce aluat ai pus în mine,
Doar la strãini de-mi caut scut,
Supus fiind sã mã simt bine?
De ce nu lupt ca sã devin
Cu veneticii de-o putere?
De ce mi-i frate un strãin?
Au nu e semn cã neamul piere?
Stãpânul nou sã-l gudur blând,-
Acesta mi-i pe lume rostul?
O, Doamne, ce-ai gândit tu când
Ai zãmislit ºi neamul nostru?
 „POEZIA ACASÔ LA CERNÃUÞI

Vasile Tãrâþeanu

VASILE TÃRÂÞEANU
S-a nãscut la 27 septembrie 1945, satul Sinãuþii de Jos, raionul Hliboca (Adâncata), regiunea
Cernãuþi. Debuteazã în 1962, editorial în 1981. Membru al Uniunilor Scriitorilor Ucraina, Republica
Moldova ºi România, al PEN-clubului Internaþional al Scriitorilor (din 1998), al Consiliului Uniunii
Scriitorilor din Republica Moldova (din 2002-2012). Redactor-ºef fondator a patru publicaþii româneºti
„Plai Românesc”, „Arcaºul”, „Curierul de Cernãuþi” ºi „Junimea”. Este, de asemenea, membru al
colectivului redacþiei revistei „Glasul Bucovinei” (duplex Cernãuþi-Bucureºti), al colegiului de redacþie
al revistelor „Euromuzioin” (Bucureºti), „Familia român㔠(Satu Mare), „Tecuciul literar” (Tecuci),
redactor-ºef al redacþiei revistei „Litere” – filiala Cernãuþi, membru de onoare al Academiei
Române, membru-corespondent al Academiei Româno-Americane de ªtiinþã ºi Artã, preºedinte al
Senatului Uniunii Interregionale „Comunitatea româneascã din Ucraina”, preºedinte al Fundaþiei
Culturale „Casa Limbii Române din Cernãuþi”. A editat pânã acum 26 de cãrþi de poezie ºi publicisticã,
apãrute la diverse edituri din Ucraina, Republica Moldova ºi România. Prezent cu grupaje de versuri
în mai bine de 20 de culegeri colective ºi antologii de poezie româneascã. Deþine un numãr important
de premii literare naþionale ºi internaþionale, diplome ºi medalii ºi titluri onorifice. Versurile lui Vasile
Tãrâþeanu au fost traduse în limbile ucraineanã, francezã, sârbã, macedoneanã, albanezã, suedezã,
englezã, incluse în diverse antologii ale poeziei româneºti apãrute în ultimii ani în România, Moldova,
Ucraina, Suedia ºi Albania.

Alt rãsunet
ªi-a „fratelui mai mare”.
„Uniþi-vã în cuget, uniþi-vã-n simþiri” ªi am umblat de-ajuns
(Andrei Mureºanu) Tot cu cãluºu-n gurã,
Mânaþi la lucru silnic
Sã ne trezim, prieteni, Cu câte-o înjurãturã.
„din somnul cel de moarte”,
Ne-a îndemnat poetul Sã ne trezim, prieteni,
Visând la altã soarte, „din somnul cel de moarte”,
Decât la cea pe care Ne-a îndemnat poetul,
Noi, ca urmaºii lui, Visând la altã sparte.
O-mpãrtãºim cu toþii
Din vina – ºtim a cui! El vrut-a sã ne vadã
Stãpâni pe acest pãmânt,
Iubindu-ne trecutul
Dar vã întreb, prieteni, ªi graiul nostru sfânt.
Aici, lângã Carpaþi:
De soarta asta oare El ne-a chemat sã fim
Nu suntem vinovaþi? Demni de al nostru nume,
Sã nu ne ruºinãm
Cine-ar putea sã spunã Ca sã-l purtãm prin lume.
Cã n-are nici o vinã,
Cã limba ni-i bolnavã, Cu fruntea sus ºi tare,
Cã neamul se dezbinã? Sub vechi ºi mândre steme.
Noi nu le-am pângãrit –
Sã ne trezim, prieteni, De ce atunci ne-am teme?
„din somnul cel de moarte”,
Sã ne trezim, prieteni,
Ne-a îndemnat poetul, „din somnul cel de moarte”,
Visând la altã soarte. Ne-a îndemnat poetul
Visând la altã soarte.
Noi am dormit destul
Ca sclavii în picioare, Dar noi ne-am cam uitat
Din teama de Siberii ªi limba ºi credinþa.

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 77

 Ce-a mai rãmas atunci
Din dreaptã-ne fiinþa? Þara fagilor

„Nimic!” – ar zice dânsul, Desfrunzind amintiri

Fãcându-ºi ochii roatã. Þara Fagilor renaºte în muguri
Deci, frate-al meu, Aceleaºi dorinþi.
Deºteaptã-te! Mlãdiþe noi
Acum ori niciodatã! Bâjbâind spre luminã
Dinspre arbori pãrinþi.
Spovedanie ºi rugã
Lui A. Mateevici Tãinuite poieni
Luminiºuri de basm
Prin anii mulþi câþi au trecut Coclauri adânci
Cu-aceastã spovedanie târzie Dealuri ºi vãi
La tine vin sã-mi cer iertare, Colþuri ºtirbite de stânci.
Preamilostivule pãrinte Alexie.
Urme de urºi, lupi flãmânzi
Ajutã-mã sfinþia ta sã scap Populând vãgãuni,
De fals, de rea voinþã ºi pãcate, Punþi peste ele brazi rãsturnaþi
Pe care, cuvioase, nici nu pot Nord de furtuni.
Sã le înºir acum, aici pe toate.
Lumini ºi umbre
Din ele cred cã cel mai greu Culori rãsfrânte în aprigi priviri
E cel cã-am tot tãcut o viaþã, Loc de cântec ºi dor ascunziº de haiduci
Cã mi-am permis ºi nu arareori Destãinuite iubiri.
Sã excelez în rolul de paiaþã,
Aer pur ameþind înãlþimile
ªi c-am tãcut când trebuia sã strig Ape reci cristalin înfiorând adâncimile.
În primul rând, în gura mare – Rãcoritoare adieri de legendã
Staþi fraþilor! Cu ce-am, greºit În câte-or fi zãrile
De ni se ia ºi pâinea din hambare. Numele tãu arboros strãjuind depãrtãrile
Tragic destin blestemat
Dar am tãcut, pãrinte, am tãcut Încontinuu sã îndure
Temându-mã de pielea mea subþire, Detrunchierea –
Chiar ºi atunci, când pe vecinii mei
Siberia-i luase în primire. Nesfârºit de cruntã ºi dureroasã
Secure.
N-am scos o vorbã nici atunci când
Ni se arau imaºurile toate
ªi n-aveam unde pãºuna o vacã
Prin satele intens urbanizate.

Tãcut-am ca un porc în pãpuºoi

Uitând de toate cele sfinte –
De hori, de obiceiuri, de pãrinþi,
Mai mult chiar: de-a neamului morminte.

ªi tot aºa tãcând din zi în zi

ªi izgonit din propria fiinþã
Sãrac cu duhul am ajuns a fi
Între osândã grea ºi pocãinþã.

Smerit am fost pãrinte ani la rând

ªi am rãbdat atâta strâmbãtate,
Bãtând mãtãnii unor zei pãgâni
De sunt acuma cocoºat, prelate.

Ajutã-mã ca sã-l alung din suflet

Pe cel care mã duce în ispitã
ªi scapã-mã de teama ce-nrobeºte
ªi de tãcerea asta-afurisitã.

Pe calea spre-adevãr îndrumã-mi paºii

De cel pizmaº ºi vitreg mã fereºte,
Sã nu mã-nstrãinez de Limba noastrã
Blagosloveºte, pãrinte, Blagosloveºte.

78 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 POEZIE

Marin Mihalache
(New York)

LA ÞÃRMUL MARILOR LACURI

La þãrmul Marilor Lacuri un emigrant îºi reaminteºte meleagurile natale care se

aseamãnã preriei din midwestul american. Ca Ulise porneºte într-o corabie imaginarã
spre casã. Periplul spre Itaca visatã se dovedeºte însã a fi spre un þãrm de unde nimeni nu
s-a mai întors niciodatã. Dar este aceastã cãlãtorie cea care îi dezvãluie argonautului
misterul ºi frumuseþea existenþei. Fiecare poem din carte reprezintã o însemnare din jurnalul
de bord al acelei corãbii.
On the shores of the Great Lakes, an emigrant remembers his native lands that resemble
those of the American Midwest prairie. As Ulysses, on an imaginary boat, he sets off home.
The journey to the dreamland Ithaca turns out, however, to be towards a shore from which
no one has ever returned. Nevertheless, it is this journey that reveals to the argonaut the
mystery and beauty of existence. Each poem in the book represents a note in the board log
of that boat.

La þãrmul Marilor Lacuri acolo ºezurãm

ªi ne-am tânguit aducându-ne aminte de voi
Mare cea Neagrã ºi Dunãre învolburatã.
La un mal era oraºul temerar al vânturilor
Pe celãlalt þãrm portul potcoavei de aur
Departe Itaca, tortuos periplul spre casã.

Vântul rupsese zãbalele de foc ale fulgerelor

ªi nãvãlise precum caii sãlbatici din prerie
Stârnind refluxuri pe ape ºi furtuni de nisip
În pâlnia de calcar ºi calcedonie a fiordului.
Coamele înspumate ale hergheliilor de valuri
Se retrãgeau tulburate la mal sã înnopteze.

Din ochiul de chihlimbar al lunii, lacrimi

Picurau pe obrajii pali ai dunelor de nisip.
Noi exilaþii de pe aici neîmpãcaþi cu soarta,
Încãrunþiþi de vremuri înainte de vreme,
Mistuiþi de focul înstrãinãrii ºi însingurãrii,
Al surghiunului ºi al dorului de cei de-acasã,
Cãutam în noi o cale de ieºire din labirint.

Sirenele ne aminteau cântecul trist al exilului

ªi în coclauri cu vântoasele în ceaþa umedã
Orbecãiam somnambuli rãsuciþi dupã volte
De corãbii visând cã preapline Marile Lacuri
Se revãrsau iar noi miopi rãtãceam drumul.
Apoi pe luciul fluid al lagunelor furtuna
A sculptat valuri adânci ca brazdele de plug
În magma cenuºie ºi mocnitã a înserãrii.

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 79

 Clipind ochiul farului a rãmas singur la þãrm,
Priveghind valurile înºeuate de albi pescãruºi.
În grote pluteau lilieci ca pânzele de corãbii
Fluturând pe catargele avariate de naufragiu.
Pãianjenii bâjbâiau prin vãgãunile beznei
Iar veºnicia amurgea. Prin crugul încercãnat
ªi posomorãt al cerului se strecurau viziuni.

Râurile de la gurile lacurilor coborau încet

Împleticindu-se ca bete pe braþele valurilor
Ca fecioarele despletite abia trezite din somn.
Se întorceau din lungi cãlãtorii subpãmântene
Prin luminiºul zariºtii fãrã hotare ale savanei.
ªi se auzeau ecouri disperate din genuni
Lovind în coastele de piatrã ale malurilor.

ªi sepiile ºi gândãlacii molcomi tresãreau

Din somn visând cã se întorc printre limanuri
Pe frânghiile râurilor, prin toropitele savane
ªi colinele de cupru ale porumbiºtilor indiene
Prin colnicele aurite de dincolo de prundiºuri
Pe ºeile sãltãreþe ale tumultosului fluviu
Pânã în lagunele nãbuºitoare ale golfului.

Þãrmul ardea ca un rug mistuit de flãcãri

Lacrimi de luminã topitã picurau din cer.
La mal bãtrânul pescar înnoda nãvoadele
Umede ale zorilor din razele calde de soare
ªi din spuma valurilor prãvãlite pe nisipuri.
Vâsleam apoi pe lotci vechi pãrãsite la mal
De rãposaþii pribegi demult plecaþi dintre noi.

Tu mai rãmâi Ulise mai zãboveºte un timp

La acest þãrm primitor la care ai dejugat
ªi potriveºte-þi cu grijã ceasornicul inimii
Dupã bãtaia rece ºi sacadatã a valurilor.
Eu am sã deznod resemnat frâurile ancorei,
Am sã ridic încet ºi pe nesimþite pânzele
ªi am sã pornesc aval pe o corabie de vise
Spre un port de unde nimeni nu s-a întors.
Am sã mã îndepãrtez uºor însingurându-mã
În noaptea care îºi trage nãvoadele de umbre
Spre celãlalt tãrâm enigmatic ºi nemãrginit.

80 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 POEZIE

Miruna Mureºanu

POEME*
trecând în numele
cu vederea luminii care aºteaptã la rând
partea nevãzutã a lucrurilor purtând
tãcerea lumii vinovãþia mea
e plinã de cuvinte a cãror imaginaþie cu bucurie
o complicã întruna prin blândeþea pustiei
pe un prag mãcinatã de vânt
sfâºiat
de muºcãtura liberã a pustiei ***
complice
cu un timp vinovat de nimic tãcând
mai mult înainte
întors întruna din drum de a afla ceva despre nimic
sã se hrãneascã doar cu umbre aveam de partea mea
a cãror imaginaþie un mesaj al luminii cum
e plinã de tãcerea care o pulbere caldã
le trece cu vederea de miere migrând
pe un prag prin memoria bovaricã a lumii
sfâºiat printr-un
de muºcãtura liberã a pustiei hazard al clipei care þine moartea
complice la distanþã
cu un timp vinovat de nimic
printr-o instanþã a unei risipiri
*** în tot ce-a fost cândva
sens al întoarcerii
refuz în echilibru
adeseori sã absentez din cu voluptatea
propria melancolie bucuriei de a fi în colþul rãmas
înfãºuratã liber
pe un trup de timp trecut în luminã într-o splendoare
chiar dacã a singurãtãþii ei
îmi promite doar nimicuri acolo
când unde tãcerea mã ajutã
stau la gura unei peºteri acolo prin elegia morþilor trecute
unde carnea poeziei
poate sã putrezeascã în absenþa mea sã-mi amintesc
de vie ce-ar vrea cuvintele
cum sã spunã
într-un spectacol nevãzut ambiguu
între nopþi nedormite ºi zile pustii al unei lumi bovarice
în numele singurãtãþii migrând
care aºteaptã la rând dinspre o iarnã a niciunei vrajbe
flãmânzind în tot ce-a fost cândva
pe urmele mele sens al întoarcerii
fãrã sã facã recurs la rimele profund
care-au curs
pe ritmuri târzii ***
încât
epilogul zilei de mâine poate îmi inventez
nu va fi scris niciodatã câte o locuire
într-un tablou cu înserare
* Din vol. manuscris Tãcerea din cuvinte (aproape euforic)

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 81

 luând în neºtire aºazã cuvinte
forma cãzute pe gânduri
unui foºnet care se cheamã printre ruinele inimii
aºteptare
a tainei prin care ***
aº putea sã mã hrãnesc
cu laptele ceresc desprinzând
fãrã dimensiune putrezitã aproape
carnea poeziei de timp într-un
ºi-atunci sens
fãrã sã simt cã sunt metaforic în
aº putea sã m-afund dimineþi care nu-mi spun nimic
(cu o grabã aproape o ploaie monotonã
boemã) care nu se vede închipuie
în amintiri cu gust de madlenã din ea
sau penumbra unui gând
aº putea sã-mi inventez pe care-l risipeºte în jocul neuitãrii
o ghemuire într-un vis în echilibru
rãmas cu rugina de pe lucruri
mult mai în urmã (sub fãrã-a reface
pielea de ºarpe a timpului) mitologic drumul înapoi
precum o relicvã între zadarul unei lacrimi ºi
a unui scris foarte vehi o fereastrã-nchisã
de-un galben prin care
dramatic
redus nimeni nu mai cheamã de nicãieri
la o simplã metaforã pe nimeni
cãzutã pe gânduri sã mai desprindã carnea
în vremea din urmã de timp a poeziei
din care prin
nu rãmâne aproape nimic ploaia monotonã care nu se vede
doar închipuind
un gust obosit de madlenã din ea o liniºte
utopicã
*** de care-ncet mã prind
cum
cãzând de un epilog la insomnia lumii
câteodatã pe gânduri pe o colinã himericã a
cuvintele rãtãcesc cu o grabã celuilalt timp
aproape boemã
printre ruinele inimii ***
purtând
cum o relicvã tãcerea prin
starea de jertfã-a luminii
în sensul cuvintele
rãbdãrii trecute odatã cu vremea pot deveni seminþe pentru
sub o pâine-a tãcerii
mãºtile timpului cum un scris foarte spre disperarea dimineþilor triste
vechi spânzurat de toamnã
de ceaþa niciunei priviri atunci
care când Dumnezeu încearcã
pãrând cã se joacã mereu sã brodeze din ele câte o inimã
de-a altceva care
aºazã cuvinte printre ruinele ar putea într-o zi
inimii cu sã le salveze
o grabã aproape boemã de secolul
la o vamã repetatã
cândva în care începuserã aproape
pe podeaua vãzduhului plinã sã moarã încet
de cuie ºi lacrimi vânate
de nopþi ignorante
dezgolind prelungind
sub mãºtile timpului tãcerea cum orfan un zadar spre disperarea altor
un scris foarte vechi dimineþi triste
care pãrând cã se joacã mereu de toamnã
de-a altceva atunci când Dumnezeu

82 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 SONETE
Mihai Merticaru
Sonetul unei viziuni
Rãtãcind prin labirintul unui gând
ªi tot visând o geanã de luminã,
Mã pomenii cu-o cupã arhiplinã
Cu-ambrozie, Dumnezeu alãturi stând,
Pãream un boþ palid fãcut din tinã,
Cu sufletul eteric strãluminând,
Îngheþatele-mi ºoapte susurau blând,
Revãrsându-se din gurã strãinã.
Domnul a-nþeles perfect ce l-am rugat,
Un semn discret a binecuvântare,
Spre noapte s-a întors ºi s-a luminat,
Ca-n prima zi, cu toatã bolta-n soare.
De-atunci am rãmas cu lumea împãcat
ªi-o pot privi prin lupã mãritoare.
Sonetul iubitei
Iubito, sã-þi scriu,mã gândeam, un sonet,
Dar tu eºti chiar a lui întruchipare,
Perfecþiunea,-n faþã, îmi apare,
Alãturi, armonie de menuet.
Obrazu-þi rimeazã cu spuma de mare,
Lumina din ochi, culori pe ºevalet,
Cã Domnul este ºi pictor ºi poet,
Portretul tãu, asemãnare, n-are.
Ochii, rimã pentru soare ºi lunã,
Pãrul gaben, grânele de pe glie,
Inima, într-o violinã, strunã,
Buzele, cu aurora, consunã.
Vorba ta, dulce euharistie,
Întreaga-þi fãpturã, o poezie.
Sonetul unei poveºti de demult
Te plimbã pe-ale gândului meu ape
Învãluitã-n tãcere rotundã,
Fii mai departe de lumea imundã
ªi de iubirea supremã, aproape!
Vibrãm pe-aceeaºi lungime de undã,
Nemãrginirea nu ne mai încape,
Zãrile din preajmã sunt prea aproape
Adânca fericire s-o pãtrundã.
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
O muzicã, în tulburãtor tumult,
Venitã din înalte sfere, ascult,
Ne leagãnã pe albe aripi de vis.
Trãim chiar într-o poveste de demult,
Strãmutaþi în acel biblic paradis
Unde doar mãrul ne este interzis.
Sonetul grãdinii celeste
În sufletul tãu, celestã grãdinã,
Cu flori în perpetuã primãvarã,
Cu raritãþi la scarã planetarã
ªi-un limpede izvor cu apã linã,
Unele plante-s gata sã rãsarã,
Altele sunt pe cale sã-þi parvinã,
Rupte din creaþiunea divinã,
Rãsaduri noi din sãmânþã lunarã.
În albiile tale doinitoare,
Nestãvilitul dor de înflorire
Capãtã o nouã înfãþiºare
ªi-al timpului foºnet nu mai dispare.
Ferventa dorinþã de încolþire
Exultã în cântece de iubire.
Sonetul unei silfide
Pe când mi-erai ºi înger, ºi mandalã,
Mi-erai ºi pod, ºi apã, ºi luminã,
Erai ispititoare ºi calinã,
Eu debusolat, tu fãrã rivalã.
Cu silfidele suave, afinã
ªi virtuoasã precum o vestalã
Sositã dintr-o lume irealã
Dintr-o sferã cereascã hyalinã.
Cuprins de un val de hierogamie,
În cercul unei ore euxine,
Trãit-am unicã minunãþie
Când, pentr-o clipã, toþi strãmoºii-nvie.
Atunci am zis cã chiar þi se cuvine
Tot fastul hãrãzit unei regine.
83
 PROZÃ
TRÃNCÃNELI (80)
Ehei! Dar sã vezi tu ce zice un indian,
Gupta Swami, nu ºtiu dacã ai auzit de el,
doctor în istoria religiilor. El a prevestit
cãderea þarului Gorbaciov, a spus cã va fi
un atentat terorist în Indonezia (dar eu n-
am auzit sã se fi întâmplat!), a prevãzut
cãderea navetei spaþiale Columbia, dar ºi
cãderea ºi împuºcarea cuplului Ceauºescu.
Chiar Ceauºescu îl chemase la el în birou
ºi-i zisese: ia spune, mãi Gupta, cu mine
cum o sã fie în viitor, o sã iau Premiul
Nobel pentru pace? Domnule Ceauºescu,
presupun eu cã a zis Gupta Swami, va fi
nasol rãu, n-o sã iei Premiul ãla niciodatã,
oricât vei da din coate, în schimb o sã
mori împuºcat, dar nu singur, ci împreunã
cu soaþa dumitale! ªi Ceauºescu, dupã
cum îl ºtiu eu, a dat din mâini ºi le-a zis la
bãieþi luaþi-l pe tâmpitul ãsta de-aici cã
miroase, nu-mi place ce zice! Luaþi-l ºi
daþi-l afarã de pe continentul nostru ºi sã
nu-l mai prind pe-aici! Asta se întâmpla
prin 1983, Ceauºescu mai avea sã trãiascã
vreo câþiva ani.
În anul 2004, dacã îmi aduc eu bine
aminte, Swami Gupta a vizitat din nou þara
noastrã ºi a profeþit cã România va stãpâni
lumea. Lumea! Planeta! Terra! Cam cum
s-ar petrece lucrurile prin visele noastre
cele mai frumoase. De ce a profeþit el aºa
ceva? Poate aºa, ca sã ne mângâie, sã ne
laude, cã prea am fost amãrâþi de-a lungul
istoriei. Chestia asta cu laudele îmi aduce
aminte de o poveste pe care am auzit-o ºi
eu, sau poate o ºtiu chiar de la mine, cu un
tip, Miluþ. Îl luase la militãrie ºi pãrea cam
bãtut în cap. Dupã câteva luni de armatã,
el încã nu cunoºtea gradele militare. L-a
chemat într-o zi maiorul Oprea ºi l-a luat
la rost: mãi rãcan, tu n-ai învãþat nici pânã
acum gradele militare? Ba da, domnule
comandant! ªi-atunci, dacã zici cã le ºtii,
de ce îmi zici domnule colonel? Ei,
domnule maior, vã zic aºa ca sã vã
bucuraþi, eu cred cã v-ar plãcea sã fiþi
colonel, aºa cã vreau sã vã fac o bucurie!
Cam aºa ºi cu Gupta indianul, o fi vrut sã
ne facã ºi el o bucurie. Sã ne mai descreþeascã
încruntarea din inimi, sã ne laude, sã arate cã
84 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Ion Mãrculescu
el nu are nimic împotriva noastrã. Cã, la urma
urmelor, ce-ar fi putut avea cu noi? Zicea ºi el
niºte vorbe, cã nu-l costa nimic!
Aºadar, noi vom stãpâni lumea! Eu chiar
nu ºtiu dacã aº vrea toatã lumea, dar niºte
ruºi, niºte americani ºi niºte alþi niºte… parcã
ne-ar veni bine sã-i avem sub papuci, cã ºi
pânã acuma!... Zicea Gupta: un om din
Bucovina (româneascã sau ruseascã?) va fi
omul mileniului, vrerea lui Dumnezeu, nu
întâmplarea oarbã, din Bucovina va rãsãri cea
mai puternicã personalitate politicã a
mileniului, va fi, nici mai mult nici mai puþin,
mântuitorul omenirii viitoare! România
(închinaþi-vã de ce vã spun!) va avea cea
mai mare înflorire economicã, va deveni cea
mai puternicã economie mondialã, mãi sã fie,
zic eu, uitãm cã pe lume mai existã, totuºi
America ºi o mai fi existând ºi Germania,
Rusia, China, Bulgaria, Albania etcetera…
România va avea un rol foarte (dar ce
înseamnã, oare, acest „foarte”?) în soarta
lumii, totul culminând cu cel de Al Treilea
Rãzboi Mondial (ºi ultimul!) care, de fapt, se
pare cã a început. La sfârºitul acestui rãzboi
catastrofal, þãrile puternic spiritualizate,
România ºi India (pãi credeaþi cã se poate
fãrã India?), vor dobândi supremaþia
mondialã. India ºi România vor deveni pilonii
principali pe care se va sprijini Noua Orânduire
Internaþionalã. Graniþele dintre India ºi
România vor dispãrea ºi noi între noi, nu vom
mai avea nevoie de vize la paºapoarte. Grecia,
Japonia, Franþa ºi Rusia (uite cã fãrã Rusia
nu ºtiu de ce, nici de data asta nu se poate!),
curãþate de ateism printr-o miºcare socialã
mai brutalã decât Revoluþia româneascã din
89 (tot un fel de loviturã de stat!) vor deveni
polii marii dezvoltãri mondiale, bazatã mai
mult pe spiritualitate, culturã, religie ºi artã,
nu pe reguli economic lipsite de suflet. Ei, ia
spune, tu ce pãrere ai?
Pãi eu ce pãrere sã am? Ce sã zic? Stau
ºi mã întreb de unde ar fi putut Gupta sã
ºtie ce va fi? A citit în vreo carte? I-a ºoptit
vreo pãsãricã la ureche? O fi aflat toate astea
dintr-un ziar care va apãrea în viitor? Nu
ºtiu ce sã zic! Uite, eu îl ºtiu mai bine pe
Miluþ ãla, de care vorbeai, l-am cunoscut
 personal. Da, în armatã! Stai sã-þi
povestesc! Am fãcut armata la o unitate
miliarã din câmpie. Când ploua mai tare,
curtea unitãþii militare devenea o mocirlã
pânã la glezne. Când intrau soldaþii în
clãdirea în care ne adunam seara, lãsau pe
holul de la intrare tot noroiul pe care reuºiserã
sã-l adune pe bocanci în timpul zilei, la
instrucþie. Holul acela devenea zi de zi
sectorul de curãþenie cel mai cumplit cã,
ºtii, noi nu a aveam menajerã care sã vinã
sã dea cu mãtura în urma noastrã sau sã
cureþe praful cu cârpa, toatã ºmotruiala o
fãceam noi, soldaþii. Fiecare dintre noi era
repartizat pe vreun sector. Fiecare,
carevasãzicã, cu sectorul lui! Ei, bine, cea
mai mare pedeapsã la care puteai fi pus, era
sã faci curãþenie pe holul acela cumplit, sã-
l speli de tonele de noroi care se adunau ºi
sã faci sã luceascã cimentul. Toþi, dar toþi
fãceam pe dracu în patru sã nu ajungem
acolo! Unii chiar reuºeau, mituindu-i pe
caporali. Românul de descurcã pânã ºi în
vreme de rãzboi! Ei, ºi-atunci, ce sã vezi, a
ieºit Miluþ la raport ºi a zis domnule cãpitan
(mã, tu ai uitat iar gradele militare, i-a zis
maiorul Oprea), aºadar, domnule colonel vã
rog sã mã repartizaþi pe mine permanent cu
sectorul de curãþenie pe holul de la intrare!
Am cam râs noi de el, dar n-a fost refuzat,
nimãnui nu-i trecuse prin minte sã cearã
aºa ceva cum ceruse el. La câteva zile dup-
aia, l-am întrebat pe Miluþ între patru ochi,
de ce ai cerut, mã, de ce ai vrut, de ce ai
acceptat sectorul ãla! Cã mai nasol de-atâta,
nu se poate! ªi el a zis, lasã mã, cã aºa e cel
mai bine, nu vrea nimeni sã-mi ia sectorul!
Nu mã invidiazã nimeni ºi nici eu nu visez
sã am vreodatã un loc mai bun!
Stai un pic! Îmi zice prietenul meu. De
ce mi-ai spus povestea asta cu Miluþ, e vreo
parabolã? Are vreun înþeles? Ce paralelã ar
putea fi fãcutã între ce a zis indianul despre
þara noastrã ºi Miluþ? Ei, niciuna! zic. Dar
eu sunt un sceptic de felul meu! Mi se pare
cã nu se potriveºte mai deloc cu ce au zis
toþi ãºtia, Nostradamus, Baba Vanga, Gupta
Swami, ori Sundar Sing, despre þara
noastrã. Eu cred cã ãºtia au pus la cale un
complot! Sã ne pãcãleascã! Sã ne umileascã
ºi mai tare promiþându-ne verzi ºi uscate.
Au fãcut o conspiraþie! Vor sã ne adoarmã
conºtiinþele ºi mai tare decât pânã acum!
De ce? Nu ºtiu! Nu cred cã i-o fi plãtit
cineva, tot ce au spus ar putea fi chiar din
capul lor. Ori poate cã ei au fãcut previziuni
asemãnãtoare pentru oricare dintre þãrile pe
care le-au vizitat. Domnul Sundar Sing era
un creºtin indian. Eu îl consider o
personalitate volatilã, ca ºi cum n-ar fi existat
vreodatã. A murit prin 1929, dar s-ar putea
sã mai trãiascã ºi acum. Într-o zi a strãbãtut
Tibetul la picior ºi de-atunci n-a mai auzit
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
nimeni de el. Pe vremea lui Ceauºescu exista
un manuscris (aºa se spune, eu nu l-am
vãzut!) cu toate profeþiile lui Sundar Sing
despre þara noastrã. În anul 1920 ne-a vizitat
ºi a spus cã la Bucureºti se va construi cea
mai mare catedralã ortodoxã din Europa.
Iar eu acum nu pot sã scap de îndoielile
mele vãzând cã lucrul acesta chiar se
întâmplã. Hai sã-þi dau un amãnunt: pentru
catedrala asta s-a turnat deja unul dintre cele
mai mari clopote, are peste 25 de tone, doar
la ruºi mai existã unul asemãnãtor. Ei, bine,
clopotul ãsta are un sunet aparte, care nu
poate fi imitat de nicio aparaturã electronicã
existentã în momentul de faþã pe Pãmânt ºi
se aude, dacã este lovit, la o distanþã atât de
mare, cã nici nu poate fi exprimatã în
kilometri. Þi se mutã creierii în cap când
face ãsta o datã bang!
Bisericile purtãtoare da har divin (spunea
Sundar Sing) se vor uni într-una singurã.
Dar nu prea curând (ori poate niciodatã! –
zice scepticul din mine) Aceast㠄singurã”
va pregãti lumea pentru ceea ce urmeazã sã
vinã pe plan spiritual. (Oare Sundar Sing
ºtia, atunci, despre mantaua Schuman care
înconjoarã Pãmântul ºi a cãrei frecvenþã a
crescut alarmant în ultimul timp, de la 8Hz
– care este ºi frecvenþa creierului uman ºi a
ajuns la aproape 12 Hz?). Îl citez pe Sundar
Sing, cu aproximaþie: România are o misiune
dumnezeiascã ºi va fi un veritabil model de
urmat de întreaga umanitate! Iar eu, acum,
citând ce a zis Sundar Sing, încep sã mã
tem cã mi-a luat-o mintea razna! ªi poate
cã de-aia îl citez în continuare: Þara noastrã
va trece prin multe faze al transformãrii
spirituale devenind, în cele din urmã (oare
prin câte ºi mai câte suferinþe?) un veritabil
centru spiritual cu capitala la Bucureºti, oraº
ce va fi reconstruit aproape în întregime
sub formã inelarã cu un diametru de ºapte
kilometri. Anglia îºi va pierde puterea.
Franþa va fi asimilatã de popoarele din jur.
Va veni vremea celor înzestraþi cu daruri
divine! Baliverne! O grãmadã de baliverne!
Spunem, ºi noi baliverne ca sã ne treacã
timpul! Dupã terminarea Celui de al Treilea
Rãzboi Mondial, armele vor fi aruncate, dar
va începe un altfel de rãzboi (uf! iar rãzboi?)
fãrã arme chimice, pentru spiritualitate dar,
vezi matale, mai periculos decât unul cu
arme. Puterea papalã va dispãrea treptat
(zicea Sundar Sing – nu ºtiu de ce, vestea
asta mi se pare bunã!), va fi o singurã
reºedinþã sinodalã, la început la Roma, apoi
se va muta definitiv, cum ziceam, la
Bucureºti. Definitiv pânã când?
Pânã când soldatului Miluþ i se va
termina stagiul militar, va fi trimis la vatrã,
dupã ce va fi medaliat pentru cã a lãsat în
urma lui, spre amintire veºnicã, un hol
spãlat ºi frecat pânã la lustruire, cu cârpa.
85
 PROZÃ ACADEMICÃ
ªtefan Dorgoºan
REVOLUÞIA RATATÃ*(III)
Lumea e rotundã! Nimic nu se
schimbã. Mâine va fi altfel decât azi.
…1968 ne-a fost prezentat (ºi încã este,
din pãcate!) ca momentul de glorie al lui
Nicolae Ceauºescu, al deplinei solidaritãþi a
poporului cu tânãrul (pe atunci) conducãtor
de partid, al afirmãrii lui ca lider de importanþã
internaþionalã. Cercurile bine informate erau
însã pe deplin convinse cã Moscova îl
manevra pe Ceauºescu, dar situaþia era mult
mai gravã: Kremlinul controla toatã þara prin
mecanismele comerciale (peste 90% din
economia României depindea URSS) ºi
militare, peste capul politrucului ºef de la
Bucureºti! Chiar ºi în contextul anului 2020
(la trei decenii dupã prãbuºirea Cortinei de
Fier), un înalt demnitar de la Chiºinãu a
afirmat (în românesca noastrã sfântã) cã
omuleþii verzi, sintagma prin care care sunt
desemnaþi soldaþii ruºi în uniforme de
camuflaj, aºa cum au apãrut în contextul
invadãrii ºi anexãrii peninsulei Crimeea
(2014), ar putea sã ocupe ºi Piaþa Victoriei… greºealã ºi o ameninþare pentru pacea în
din Bucureºti (sursa conteazã mai puþin,
scopul implicã mijloacele).
Entuziasmul mitingului din 1968 (pur
propagandistic, de cabalã ieftinã) a fost în
totalã discordanþã cu gravitatea
momentului. Moscovei îi convenea bâlciul
de la Bucureºti, pentru cã se înscria în
scenariul ei pentru a-ºi pãstra (prin
temoare) hegemonia asupra þãrilor din
lagãrul socialist sau a celor cu aceastã
orientare (se confirmã faptul cã Brejnev ºi
cu Nixon cãzuserã de acord asupra
împãrþirii sferelor de influenþã pe cel mai
disputat continent în acei ani, Africa). De
altfel, cu mult înaintea momentului
discursului ceauºist, „Primãvara de la
Praga” se încheiase, conducãtorii
Cehoslovaciei fiind capturaþi de paraºutiºtii
sovietici pe la ora 4,00 ºi expediaþi spre
Moscova. O sutã de mii de susþinãtori,
chipurile adunaþi ad-hoc în centrul
Bucureºtiului, sub balconul CC al PCR, a
* Episodul nr.28 din volumul „Zbor orb - Cele o mie de
feþe ale dictaturii”, în pregãtire la Editura Bibliotheca
86 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Ideologia lucrului prost fãcut
fost un imens truc. O mascaradã! O mare
eroare politicã!
Cei care voiau sã-l înlãture pe Ceauºescu
de la putere ºi-au frecat mâinile de bucurie.
Cam devreme. Încã nu era momentul! Dar
orice lucru are un început. În decembrie
1989, tot în acelaºi loc, tot atâþia oameni,
strânºi tot cu convocator, l-au huiduit ºi
alungat pe marele conducãtor, genial
strateg, ilustru politician al epocii, campion
al pãcii, mare personalitate a lumii… etc.
Alt truc! Ceauºescu picase demult. Iliescu,
tânãrul crescut de Ceauºescu, i-a furat
preºul (puterea) de sub picioare, fãcându-
i-l giulgiu pentru trupul sfârtecat de gloanþele
plutonului de execuþie…
…Am intrat în clubul taberei de la Izvorul
Mureºului (pe 21 august 1968), în sala cu
televizor, unde se transmitea în direct
cuvântarea lui Ceauºescu, la fraza:
„Invadarea Cehoslovaciei de cãtre trupele
Pactului de la Varºovia constituie o mare
Europa, pentru soarta socialismului în lume
ºi este o zi a ruºinii pentru miºcarea
internaþionalã!” Am simþit în acea clipã cum
istoria îmi curge cu gloduri prin vene. La
Bucureºti se aplauda, în sala clubului
studenþesc de vacanþã nu îndrãznea nimeni
sã se miºte, sã facã un gest. Probabil cã la
Casa de culturã a Uzinelor „23 August”
atmosfera era în delir, ca pe stadion! Imaginile
de la telejurnalul ulterior mi-au confirmat
presupunerile. La Izvorul Mureºului
înregistram, fie ºi numai individual,
momentul de maximã tensiune a celui care
pricepe cât de cât mersul evenimentelor: se
constituise spiritul taberei!
În 1968, Ion Iliescu era (la 39 de ani!)
ministru pe probleme legate de tineret, deci
eu îl aºteptam! Adicã sã fie interesat doar
de ceea ce gândeau membri formaþiei
Phoenix (vezi episoadele anterioare) ºi nu
vârfurile studenþimii? Parabolã (alegorie,
fabulã)! Mai ales dupã cuvântarea incitantã
a lui Ceauºescu. Credeam cã va urma o
perioadã agitatã de instruire politico-
 ideologicã ºi militarã. Nu a fost aºa. Ion
Iliescu trãia pe altã lume, nu-l interesa
funcþiile de stat, ci poziþiile înalte în partid!
Pe la ora 15,00 a sosit Ion Traian
ªtefãnescu, preºedinte al Asociaþiilor
Studenþeºti (cu statut de organizaþie
neguvernametalã la acea datã), la bordul
unui Mercedes destul de impozant. Ne-a
salutat pe toþi (cca. 75 de oameni), a dat
mâna cu cine a fost mai aproape de el, a
refuzat politicos invitaþia la masã ºi dus a
fost. Eu nu am apucat sã-i strâng mâna,
nici sã-l inoportunez cu întrebãri, dar am
observat cã m-a remarcat. Urma sã facem
„deconturile” la Bucureºti.
Sincer, credeam cã la IzM vom clarifica
situaþia miscãrilor studenþeºti din Franþa
pentru ca sã nu ni se întâmple ºi nouã ceea
ce pãþeau… praghezii! ªi de Gaulle
începuse ca Dubèek o reformã… Parisul
cu NATO, Praga cu Tratatul de la Varºovia!
Europa nu mai avea rãbdare cu ea însãºi.
…Din articolul intitulat „MAREA
MUTARE” a ziaristului François Le Blévennec
(pe site-ul NATO, datat ultimul articol 2007),
care a lucrat în perioada octombrie 1966 -
ianuarie 2007 la Secþia de Presã ºi Mass Me-
dia din cadrul Departamentului de Diplomaþie
Publicã, unde ºi-a încheiat cariera ca ºef al
structurii pentru Operaþii Mass Media ºi
Evenimente Speciale, reþin:
- în martie 1959, generalul de Gaulle
a refuzat, dupã cinsprezece ani de
apartenenþã, sã integreze apãrarea francezã
a spaþiului aerian în sistemul NATO, a retras
flota mediteraneanã francezã de sub
controlul NATO ºi a interzis staþionarea în
Franþa a armelor nucleare americane ºi a
lansatoarelor acestora;
- în 1960, el a încercat sã determine o
revedere a Tratatului, potrivit Articolului
12, dar nu a fost sprijinit de nicio altã þarã
membrã NATO;
- la 10 martie 1966, într-un memo-
randum adresat celorlalte 14 þãri membre
NATO, guvernul francez ºi-a anunþat
intenþia de a retrage personalul francez din
comandamentele militare integrate ale
NATO, de a încheia activitatea forþelor
franceze în cadrul comandamentelor
internaþionale ºi de a solicita Cartierului
General al NATO, unitãþilor aliate ºi altor
baze care nu se aflau sub autoritatea
francezã sã pãrãseascã teritoriul Franþei,
ceea ce nu punea sub semnul întrebãrii
Tratatul de la Washington, dorind ca Alianþa
Atlanticã sã existe în continuare; decizia
nu a constituit „o surprizã”, chiar dacã a
evidenþiat divergenþe fundamentale între
unul dintre principalii aliaþi ºi restul statelor
membre în privinþa viziunii asupra viitorului
Organizaþiei (presa socialistã a exultat la
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
aflarea acestei ºtiri);
- în iunie 1966, Consiliul Nord Atlan-
tic (NAC) a decis sã transfere
comandamentele militare în afara Franþei;
Addenda! Una dintre problemele majore,
sesizeazã ziaristul în slujba NATO, a fost
lipsa entuziasmului multor membri ai
Secretariatului Internaþional de a se muta.Mai
puþin de jumãtate dintre aceºtia au dat un
rãspuns pozitiv la propunere. Unii dintre ei -
în special francezii, dar ºi cei de alte
naþionalitãþi - erau bine integraþi în comunitatea
parizianã ºi investiserã în imobile. Copiii lor
primeau o educaþie bunã în sistemul francez
de ºcoli ºi mutarea nu oferea decât
dezavantaje. De asemenea, numerosul grup
de secretare ºi dactilografe britanice (per-
sonal TESA!) au dat în masã un rãspuns
negativ, cea mai importantã realizare a vieþii
lor fiind faptul cã locuiau ºi lucrau cu vedere
la Turnul Eiffel, beneficiind (departe de
smogul ºi ceaþa insulei) de toate avantajele
Oraºului Luminilor. Acestea nu vroiau sã
pãrãseascã serviciul bine plãtit de la Paris,
într-o perioadã de creºtere economicã
puternicã ºi ºomaj inexistent. ªi atunci ne
întrebãm, cum trebuie interpretate motivaþiile
social-economice ale „studenþilor” care au
nãvãlit sã revoluþioneze Franþa într-o vreme
când o duceau foarte bine?
- în septembrie, cei 14 aliaþi din
Comitetul de Planificare a Apãrãrii au
convenit mutarea Comandamentului
Suprem al Puterilor Aliate din Europa
(SHAPE) de la Voluceau-Rocquencourt,
lângã Versailles (o megaconstrucþie
modernã de culoare albã în forma literei
A), ºi re-amplasarea acestuia la Chièvres-
Casteau, de lângã Mons, Belgia, cu termen
1 aprilie 1967;
- la 26 octombrie 1966, dupã lungi
discuþii contradictorii între þãrile care
doreau menþinerea Cartierului General al
Alianþei la Paris ºi cele care susþineau
reamplasarea acestuia în alt loc, a fost luatã
decizia de a construi sediul la Bruxelles;
- pe 16 octombrie 1967 a avut loc
inaugurarea oficialã a NAC/NATO de la
Haren (cartier Bruxelles).
Gazetarul FLB noteazã conºtiincios:
Ceremonia de inaugurare, desfãºuratã în
faþa statuii noi-nouþe, dar deja ruginite
din curtea din faþã, a fost tot ceea ce se
poate dori: VIP-uri aºezate la vedere pe
piedestale de lemn ºi un numãr de
alocuþiuni solemne, rostite într-o ploaie
uºoarã, neîntrerupt㠖 doar pentru a oferi
ceva din specificul local. Alianþa ºi
Consiliul sãu erau instalate la Haren, la
bine ºi la rãu. Într-adevãr, rãul nu a
aºteptat prea mult, fãcându-se simþit
aproape imediat, prin Primãvara de la Praga
87
ºi invadarea Cehoslovaciei, la 20-21 au-
gust 1968(!). Nu înainte de amplele miºcãri
studenþeºti (conform cronologiei afiºate în
episoadele anterioare), despre care unele
surse spun cã nici americanii, nici germanii,
nici englezii, nici organizaþiile mondiale
evreieºti nu ar fi strãine. NATO se miºca
spre est, Armata Roºie spre vest!
Bref! Dacã trupele sovietice s-au retras,
cu preþul unor daune încã necuantificate,
dupã 23 de ani din Cehoslovacia (dizolvatã
mai apoi între aceleaºi graniþe în douã state),
Franþa a revenit în structurile NATO abia
dupã 43 de ani… pe pista de decolare ca în hangar… Sau
…În zonã (la IzM) se instalase de la
orele amiezii, cam la vreo douã ore dupã
încheierea adunãrii populare din Piaþa
Palatului, un fel de agitaþie mutã. Am vãzut
oameni vorbind prin semne, fãcând miºcãri
rotative cu braþele spre cer. Chiar dacã
geamurile erau curate au mai fost trecute o
datã cu buretele ud ºi cârpa uscatã, iar la
cantinã au fost schimbate, în timpul
prânzului, feþele de masã, ceea ce nu se
obiºnuia decât dupã cinã. Era curat, dar
acum totul arãta impecabil. Se zvonea cã
„ºeful” Ceauºeºcu este în formã bunã ºi va
veni (cu elicopterul!) la vânãtoare de urºi
în rezervaþia lui preferatã de pe Valea Regilor
(Gurghiului), la doi paºi de tabãrã, unde
exista o cabanã (fost domeniu regal de
vânãtoare!), Lãpuºana. V-a zbura peste
tabãrã! Dacã va dori sã coboare, cum
obiºnuia în vizitele inopinate din agriculturã?
Pãi cine sã ºtie toate amãnuntele astea peste
munþi? Iliescu? ITªtefãnescu? Nicidecum.
ªi dacã ar fi ºtiut nu ne-ar fi spus nouã sau
nu ar fi plecat grãbit. ªtiau vânãtorii! Familia
Herman Edviga (Galla) ºi Remusz! útia au
informaþii sigure când e vorba despre
puºcãturi, ºi nu mint! La nivelul oamenilor
simpli existã un feeling, un mecanism
uimitor de transmitere a informaþiilor
(sensibile). Îi spuneam telefonul fãrã fir!
Tata îmi vorbea de multe ori despre lucruri
pe care eu, specialist în materie de
tehnologia informaþiilor ºi comunicare, le
auzeam a doua, chiar a treia zi.
„În cuvântarea de la 21 august 1968 -
scrie Mircea Morariu (în 2015!), prof. univ.
la Facultatea de Litere a Universitãþii din
Oradea ºi critic teatral (mai rentabile sunt
cronicile politice!), pe site-ul adevarul.ro -
Nicolae Ceauºescu a dezvãluit hotãrârea
reînfiinþãrii Gãrzilor patriotice ºi
muncitoreºti. Sugeratã, din câte se pare, de
Emil Bodnãraº. Acestea au putut fi vãzute
defilând douã zile mai târziu la parada militarã
ºi mitingul oamenilor muncii prilejuite de
aniversarea actului de la 23 august”.
La Izvor, în atmosfera relaxatã ºi cu
mâncare excelentã, cu program de
88 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
discotecã animat de junioarele echipei
naþionale de baschet, nu am avut niciodatã
sentimentul cã mã aflu într-o tabãrã
militarã sau de gãrzi patriotice pentru
apãrarea patriei. M-am îndrãgostit
nebuneºte de una dintre jucãtoare (dansam
foarte bine pentru un tânãr fãrã pregãtire
specialã pentru performanþã fizicã!).
Profesionistã în materie: escortã! Ceva care
þine de public relation. A recunoscut:
- Tu (adicã eu!) ca agronom, cu
tractoarele pe tarlale, eu (adicã ea!) cu avioanele
pe-afarã! N-o prea scoatem la rãzor. Rãmânem
hambar! N-aº zice cã te porþi ca un leuºtean,
dar pentru mine româna înseamnã doar o micã
parte din viaþã. Fãrã nuanþe! Stilistica e pierdere
de timp. Antrenorii ne înjurã birjãreºte. Tribuna
ne face gesturi obscene. Nu prea am timp de
„floricele”.
Ne-am stins repede.
…Pe 22 august, în sesiune
extraordinarã a Marii Adunãri Naþionale,
s-a adoptat Declaraþia cu privire la
principiile de bazã ale politicii externe a
României care sugera ONU sã se ocupe
de problema invadãrii Cehoslovaciei. Ion
Gheorghe Maurer, fostul premier, a
declarat, dupã 1989, într-un interviu
acordat Laviniei Betea: „O asemenea
atitudine violentã era pur ºi simplu o
provocare inutilã. Printre altele, i-a
ameninþat pe ruºi cã, dacã vor intra în þarã,
întreaga populaþie se va ridica împotriva
lor. Asta a fost pur ºi simplu o invitaþie la
invazie, cu o opoziþie care oricum nu avea
nici o ºansã de succes. Prin ceea ce a
fãcut, Ceauºescu a creat doar un risc
enorm pentru þarã”. Fostul ambasador
sovietic la Washington, Anatoli Dobrînin,
a negat în memoriile sale existenþa vreunei
intenþii sovietice de invadare a României.
Pe 25 august 1968 a reintrat în scenã
ambasadorul URSS la Bucureºti, Ivan
Basov. Dupã acea dat㠄tonul propagandei
româneºti a cunoscut o schimbare
semnificativã, devenind mult mai blând”
(A. Burakovski, n. 1977, politolog ºi istoric
polonez, autorul volumului Dictatura lui
Nicolae Ceauºescu 1965-1989. Geniul
Carpaþilor, Editura Polirom, Iaºi, 2011).
„Scânteia revenea la vechile linguºiri ºi
temele prieteniei cu þãrile socialiste”
(ªerban Orescu, 1925-2014, emigrant în
R.F.Germania în 1978, jurnalist la radio
Europa Liberã, supravieþuitor al atentatului
din 1979 comandat de Securitatea românã
asupra postului, autor al volumului
Ceauºismul: România între anii 1965 ºi
1989, Editura Albatros, 2006).
(continuare la pagina 96)
 TREI SCHIÞE
Dumitru Augustin Doman
EXTREMISTUL DE STÂNGA
ªI DE DREAPTA
Luni dimineaþã, în redacþia ziarului
Expresul de ambe sexe, directorul Gelu
Muraru, criticã echipa deja la ora 7,55,
o criticã mai mult þipând: „Sãptãmâna
trecutã, activitatea voastrã n-a fost
jurnalism profesionist, a fost un fel de
varzã cu spanac. Aþi pierdut
exclusivitatea la trei evenimente,
concurenþa ne-a luat-o înainte de mai
multe ori, parti-pris-urile au fost cusute
cu aþã albã... Apoi, porcãriile ºi
ticãloºiile, mai mari, mai mici, trebuie
fãcute în credinþã, cu profesionalism, cu
program, nu în dorul lelii. Când îl lingi
pe-un politician, ãla trebuie sã aibã
erecþie, sã intre în extaz ºi sã bage mâna
în haznaua partidului ºi sã ne plãteascã
generos, ca pe niºte curve de lux, nu ca
pe niºte japiþe de pe centurã... Meseria
noastrã e sã mâncãm cãcat, dar nu de
oricare, ci unul în care sunt digerate
ciocolatã, icre negre, somon...”
Apoi trimite echipa pe teren, cu teme
ºi termene orare bãtute în cuie, repetându-le
– deºi nu mai e de mult timp cazul – care e
direcþia publicaþiei, pe cine sã tãmâieze, „cu
moderaþie, cã adjectivele le pun eu” ºi pe
cine sã ardã, sã toace, sã-i dea la cap -
„tot cu moderaþie, cã adjectivele ºi
adverbele sunt la mine”. Apoi, rãmâne
singur în birou ºi-ºi scrie editorialul în care
prezintã actualitatea din judeþ cu o logicã
de fier, cu argumente teoretice, cu citate
din Platon ºi Heidegger, dar mai ales din
Toffler. Îl învãluie pe cititor ca un piton
mielul blând ºi prost, îl manipuleazã cu
mare artã, de trei ori pe parcursul unei
pagini reuºeºte sã-l convingã pe cititorul
mai slab de înger cã albul e negru ca dracul
ºi negrul e alb ca laptele. Pentru cã Gelu
Muraru este socotit de multã lume, nu chiar
de toatã, totuºi, drept cel mai bun jurnalist
din cele douã judeþe de la poale de munte.
Dacã nu chiar toatã lumea din cele douã
judeþe îi recunoaºte meritele de cel mai
talentat ziarist, în schimb, absolut toþi îi
recunosc calitatea de cel mai periculos ºi,
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
în fond, cel mai ticãlos, nu doar din cele
douã judeþe, dar chiar din jumãtate din þarã,
jumãtatea mai mare.
Ziua marelui maestru se împarte în
douã jumãtãþi, cum sã zic, egale, simetrice
ºi antagonice în acelaºi timp. Pânã la ora
13,00 conduce ziarul Expresul de ambe
sexe din oraºul Plãneºtii din Vale, ziar care
a dãrâmat ca pe popice un regiment de
politicieni locali, judeþeni ºi doi-trei miniºtri
plus mai mulþi secretari de stat. De aceea,
Gelu Muraru este un gazetar respectat, în
sensul de temut ºi evitat mai ceva ca un
taifun. ªi cum este evitat? „Nu ne punem
cu nebunul!” zice social-democratul
preºedinte al Consiliului Judeþean din
centrul Plãneºtilor din Vale. ªi-i someazã
pe managerii de la Ape, Salubritate,
Drumuri, Inspecþia Cazanelor ºi de la toate
regiile judeþene sã încheie niºte contracte
generoase de publicitate cu cãpcãunul. În
plus, Gelu Muraru are parte periodic de
bani negri, cash, de la teºchereaua, de la
puºculiþa partidului. Aºa se ºi explicã
generozitatea cu care îi trateazã pe social-
democraþi ºi astfel contribuie la câºtigarea
alegerilor de aceºtia de fiecare datã. E
socotit, de altfel, în rândul organizaþiei
judeþene un fel de membru de vazã, un ºef
cu propaganda, ba un membru de dez-
onoare, fiind departe de cumpãna dreaptã,
fiind un extremist de stânga sadea.
La ora 13,00 punct se urcã în maºina
lui cât un tanc ºi pleacã spre Heleºteni,
reºedinþa judeþului vecin unde este
directorul Televiziunii H1 Tv, televiunea
deputatei liberale Gianina Puºcalãu. Când
ajunge în vârful Dealului Alb, exact
jumãtatea distanþei de 50 de kilometri de
ambele reºedinþe de judeþ, Gelu Muraru e
deja liberal convins, uitã instantaneu de
Expresul de ambe sexe din Plãneºtii din
Vale. Scoate telefonul ºi ia legãtura cu
redactorii ºi secretarele televiziunii,
împarte sarcini, pregãteºte terenul pentru
emisiunile de searã. „La talk-shaw-ul de
la 20,00 e invitat Doru Brãteanu,
89
preºedintele Consiliului Judeþean, din
partea liberalilor. Sã-þi confirme prezenþa.
Apoi, iei un plic cu 2500 de lei ºi mergi la
Martin Iuga, de la organizaþia judeþeanã a
social-democraþilor. Îi dai plicul discret,
sã nu te vadã careva, ºi-i spui cã-i din
partea mea. Sã confirme ºi el cã va fi la
emisiune la 20,00”.
Iar seara, lucrurile merg ca unse,
vorbele curg în valuri, ca ºampania în
noaptea dintre ani. Brãteanu e firitisit la
marea artã, cu vorbe mierii, dar ºi cu
argumente când atmosfera se
îngreþoºeazã, apoi îl pune la stâlpul
infamiei fãrã milã pe Iuga de la social-
democraþi. Iar acesta se face cã
protesteazã, cã se încontreazã, dar n-o
face cu convingere, desigur, pentru cã
plicul sãptãmânal nu-l prea lasã. Iuga îi
mai rãspunde, însã, preopinentului
Brãteanu, pânã intervine moderatorul
Muraru ºi atunci iar o scaldã în dorul lelii.
Concluzia emisiunii o trage Muraru ca
spuza pe turtã, cã ce minunat e liberalismul
ºi ce pacoste pe þarã e social-democraþia.
Spre miezul nopþii ajunge acasã obosit,
dar cu sentimentul datoriei împlinite, mama
ei de gazetãrie! κi pune un pahar de whisky
cu gheaþã, primit de la doamna deputat
Geanina Puºcalãu, un whisky liberal ca
însãºi democraþia. κi mângâie dobermanul,
mai ia o linguriþã de icre negre ºi-ºi noteazã
în agendã pentru mâine. „Ora 8,00: social-
democrat. Ora 13,00: liberal”.
POSTMODERNISMUL DE LA SAT
Pe poarta de brad geluit ºi lãcuit, în
ziua nunþii, sub balonaºele roºii, galbene,
albastre în formã de inimioarã s-a scris
cu marker de culoare roºie:
Ionel+Claudiþa= LOVE.
Între timp, pe poarta proaspãt
cãsãtoriþilor, sub aceastã propoziþie
matematicã au mai apãrut ºi altele, una câte
una, scrise cu marker de diferite culori sau
chiar pe hârtii scoase la imprimantã, dupã
cum urmeazã:
ºi Petruþ+CLAUDIÞA=Love love
DAN+Claudiþa=Love love
Ghiþã+CLAUDIÞA=LOVE LOVE
LOVE...
dar ºi Narcis+Claudiþa=LOVE
ºi mai ales Cosmin+Claudiþa=LOVE...
Ultimul pe listã e chiar autorul, care a
scris ºi el, cu Times New Roman, corp
27: Gusti+Claudiþa=LOVE LOVE LOVE!
Nemaifiind loc de alte înscrisuri pe
poartã, Claudiþa cea blondã iºi ia nasul la
purtare ºi se plimbã vioaie ºi fudulã, cu
fundul ei bombat, pe uliþele satului. În
timpul acesta, Ionel face naveta 35 de
90 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
kilometri la Uzina de avioane de la Cara-
cal, unde e frezor calificat. Ceee? La Ca-
racal nu e uzinã de avioane? Ei, sã nu ne
împotmolim în detalii.
CANOTOARE ªI PORCI
Glad Ghiþescu ºi Menumorut Ionescu
sunt vecini în satul lor Gorun ºi chiar rude,
aºa, „mai de la distanþã”, cum zic ei.
Relaþiile lor sunt de bunã vecinãtate, se ajutã
la muncã, ba chiar sunt complementari:
Glad e mai suplu ºi el se urcã pe casã când
trebuie reparat ceva sau pe magazii, dar
Menumorut e mai greoi, are însã forþã în
braþ, el carã sacii de ciment, el descarcã
pietriºul ºi face betonul... Fetele lor –
Sultãniþa ºi Marina - sunt colege de clasã
ºi de camerã la cãmin la Liceului Sportiv
de pe malul Lacului de acumulare 23 Au-
gust unde fac carte nu prea multã, în
schimb fac canotaj de cel mai înalt nivel,
fiind ele înalte ºi vânjoase, cã lasã siaj pe
lac ca douã nave de rãzboi. Ele fac ºi
echipaj dublu rame, dar evolueazã ºi la
simplu. Sultãniþa Ghiþescu e blondã ºi mai
rotofeie, e veselã mereu ºi pe tot lacul, la
antrenamente, numai chicotelile ei se aud:
Hi-hi-hi ºi hi-hi-hi! Marina Ionescu este
brunetã spre metisã, mai înaltã ºi osoasã,
cu o forþã neobiºnuitã în braþe ºi în
picioare, dar ºi cu o încruntare gravã ºi
permanentã de mare ambiþioasã.
Glad ºi Menumorut, buni vecini, ºi
pe deasupra complementari, trãiesc în
lumea lor din Gorun ºi nici cã le pasã de
þarã, continent, univers. Dar, în Glad
pãtrunde viermele îndoielii ºi invidiei la un
moment dat. De ani de zile, cei doi
cumpãrã purcei fraþi de la Grigore Botgros
din capul satului care are mereu douã-trei
scroafe fãtãtoare. Purceii sunt identici,
luaþi la ºase-ºapte sãptãmâni de la aceeaºi
þâþã. ªi totuºi, de trei ani încoace, la
Crãciun, porcul lui Menumorut este mai
mare ºi mai gras cu vreo 75-80 de
kilograme. Sunt hrãniþi cu aceleaºi lãturi,
cu aceeaºi huruialã de porumb, grâu, soia,
ovãz, cu aceeaºi ghindã. ªi al lui
Menumorut are mereu în jur de 200 de
kilograme, iar al lui Glad abia de trece de
100. Aºa nu se mai putea continua.
Iar într-o dimineaþã, îndoielile lui
Glad s-au adeverit. Pe când îºi hrãnea
porcul, curcanii ºi gãinile, l-a auzit peste
gard pe Menumorut strigând dupã
nevastã: „Florico, ai pus pastilele în lãturi?”
„A, energizantele? Am uitat. Acu le
aduc...” Asta era! Marina lui Menumorut
primea energizantele la liceu, dar nu le
folosea. Le aducea acasã, iar pãrinþii
îngrãºau porcul cu ele.
 PROZÃ

Nicolae Rotaru

NICOLAE ROTARU LA 70 DE ANI

Colaboratorul nostru, gl. bg. (r) prof. univ. dr. ing. NICOLAE ROTARU este
poet ºi prozator validat de trei concursuri de debut la Editurile Eminescu, Cartea
Româneascã ºi Facla (membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al stafului
Filialei Bucureºti Literaturã pentru Copii ºi Tineret, deþinãtor al Premiului „Opera
Omnia” al USR), jurnalist (membru fondator al Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti,
posesor al Ordinului Ziariºtilor Clasa I Aur ºi al Premiului „Eminescu Ziaristul”,
fost director al revistei „Pentru Patrie”), magistru universitar (deþinãtor al Ordinului
„Virtutea Militar㔠în rang de Cavaler, desemnat Cetãþean de Onoare al comunei
natale Leordeni, dar ºi al judeþului Argeº) predând comunicare ºi mass-media,
psihosociologie ºi management organizaþional. Nãscut la 28 martie 1950 la
Glâmbocata, sat lângã oraºul Gãeºti, este absolvent (1969) al Colegiului Naþional
„Vladimir Streinu” din Gãeºti. Debut în volum 1984 cu „Statui de hum㔠(poezie)
vol. „9 poeþi” la editura Cartea Româneascã. Cea mai recentã apariþie editorial㠖
„Iubire de bunic” (Zmeie de hârtie), carte de aforisme apãrutã la editura Zorio
(2020). Ofiþer de carierã, rebusist de performanþã, ºofer profesionist, familist
convins ºi patriot pasionat, cu cele peste 120 de cãrþi publicate (poezie, roman,
nuvelisticã, aforisticã, pamflete, tablete, publicisticã, memorialisticã etc.), la 70 de
ani de viaþã, 35 de la debut ºi 30 de vechime în Uniunea Scriitorilor din România,
Nicolae Rotaru este unul dintre colaboratorii de staturã ai revistei „Litere” cãruia
colegiul de redacþie ºi membrii Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni îi ureazã un
prietenesc la mulþi ani. (M.S.)

LITERELE
Când ne-a învãþat alfabetul, doamna
Dobrescu a încercat sã ne dezvolte
imaginaþia întrebându-ne cu ce seamãnã
literele desenate de ea pe tablã. Dupã ce
A mare de tipar a fost omologatã cu o
cãpiþã de fân ori cu un vârf de munte de
Puiu Apopii, i-a venit rândul lui B. „Ia zi
elev Orban cu ce seamãnã?” l-a întrebat
doamna ªtefania pe Miþilicã. „Nu pot sã
spun cã mi-e ruºine!” „Cum mã? De ce
þi-e ruºine?” „Nu ºtiu. Sã spunã Trucalã,
cã i-am zis lui”. „Ia spune tu, ªtefane!”
„Cu … doi sâni de femeie!” zisei
înlocuind spusele vecinului care
omologase pe B cu „bucile Mangichii”.
Clasa a hohotit. Învãþãtoarea a mustãcit
ºi ea a râde, apoi a conchis: „Nu puteaþi
spune cã douã moviliþe sau cu un opt
secþionat!? Bine. Mergem mai departe:
Cu ce seamãnã litera C?” „Cu o jumãtate
de covrig!”, zisei tot eu. „Bravo!” „Dar
D?” „Cu o jumãtate de pâine sau de mãr!”
„Pãi tot tu! Sã mai zicã ºi alþii. De pildã
Pãun Dumitra sã spunã cu ce seamãnã
litera E?” „Cu un pieptene!” rosti fatã
Hoporenilor din Cioceºti. „Bine. Dar F?”
„Cu un pieptene defect!” a rãspuns
vecina de bancã ºi de sat al Adâncatei,
Elena Marinoiu. „Bine. Mai departe!” „G
e ca un C cu limbã!” a spus vãrul Bebe
Cioplea din Valea Seacã. „H e ca o
scar㔠a spus ºi ºefa clasei, Geta Sima.
„Dar I cu ce seamãnã, Orban Titel?”
puse o întrebare uºoarã doamna ªtefania
Dobrescu. „Cu un…” „Sau cu o…” „Cu
o … Mi-e ruºine…” „Zii mã,
gugumanule! Iar te ruºinezi?” „Cu un
pulan sau o aia a calului sculatã.” „Ptiu…
Neruºinatule! Cu un baston sau o nuia
nu puteai sã zici, derbedeule?” Hohote
prelungite. „Tãceþi din gurã!” Da, trebuia
sã ne liniºteascã fiindcã, mai ales bãieþii,

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 91

ne puseserãm pe un râs zgomotos
deranjant, încât a intrat în clasã pentru a
vedea ce se întâmplã ºi directorul Auricã
Belmeaþã. „Î cu ce poate fi asemuit?”
reluã învãþãtoarea. „Cu un par în care
am pus o pãlãrie!” rãspunsei eu, iar
colegul de alimandroc al lui tata mã privi
cu surâs de aur, aºa cum pãrintele meu,
care n-avea dinþi galbeni ca ai lui
Belmeaþã, mã privea cu zâmbet lucios de
nichel pe sub mustaþã când fãceam o
faptã bunã. Adicã foarte rar. „Bravo,
Trucalã!” zise directorul. „J” cu ce
seamãnã?” întrebã ºi el. „Cu un baston
sau cu un gât de lebãdã întors.” „Tu eºti
deºtept, mã Fane. O sã-i spun lui tac-tu
Costicã disearㅔ mai zise directorul ºi
ieºi. Învãþãtoarea continuã jocul cu litera
K: „Un zid cu douã uºi deschise” a spus
Eugenia Toader. „L?” „Un echer rupt,”
zise ºi Nicu Anghelache, alt vãr de oale
al meu care locuia pe uliþa bisericii. „Dar
M? Ia zi elev Cârstoiu!” „Cu douã vârfuri
de munte,” zise colegul Gilicã, nepot de
popã, care ºi el avea s-ajungã preot.
„Litera N?” „ Cu scãrile ce duc la podul
ºcolii”, zise Nicu ªuþã zis Cuþit. „Dar O?”
„Cu un covrig sau un cerc”, rosti,
surprinzãtor pentru învãþãtoare, elevul
Ilie Preda, bãiatul lui Miticã Ciungu. „Cine
ºtie cu ce aduce P?„ Fiindcã se tãcea,
Miþilicã îmi ºopti iar: „C-o bucã a
Mangichii!” Vãzãndu-ne hlizindu-ne
învãþãtoarea vru sã ºtie. Nu mã mai
repezii sã-l salvez („Cu un singur sân!”),
dar se salvã singur vecinul din Valea
Seacã: „Seamãnã cu o jumãtate de
cârpãtor!” „Bravo, mã, gugumanule. Ce
e cârpãtorul, Burcea Domnica?” „E un
fund de lemn cu care se introduce pâinea
la cuptor!” „Zi ºi tu lopeþicã fiindcã fund
are ºi...” „Mangica!” se pomeni rostind
Miþilicã, fãcându-ne iar sã chicotim. „Pãi
se putea sã nu spui tu o prostie. Liniºte!
ªtie cineva cu ce aduce R?” „Cu un
balcon proptit cu o prãjin㔠zise Gigi
Feþeanu. „Dar S? Ia spune tu Simulescu
Ana!” „Cu un ºarpe”. „Iar litera ª?” „Cu
o viperã cu corn!” zise Nela ªerban, fata
Bragagioacei. „Bravo. Vecina de bancã,
Sãnduleascu Ioana, spune cu ce seamãnã
T!” „Cu o cruce ruptã.” „Iar Þ?” „Ca
ciºmeaua din curtea bisericii!” a spus
Maria Stan, vecina directorului, din
partea de comunã numitã Coada Vacii.
„Dar U?” „Cu un puþ fãrã ap㔠zise Elena
Marin, fata lui Petre fierarul. „ Dar V?”
mai întrebã învãþãtoarea. „Cu o vale.
Valea Seac㔠rostii. „Mi-a luat
92 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
rãspunsul!” fãcu Elena Mâzalã care, ºi
ea, locuia în cãtunul Valea Hoþului. „Bine
cã þi l-a luat, zii cu ce seamãnã Z, ªerban
Constanþa?” „Cu un drum strâmb.” „Ia
sã te auzim Teodor C. Jean cu ce
seamãnã litera X? ” „Cu crucea sfântului
Andrei sau cu semnul înmulþirii.” „Bine.
W?” „Un M rãsturnat ori douã vãi ca
Valea Seacã ºi Valea Voinii”, rosti Elena
Licã din capul satului. „ªi ultima, Y?”
conchise doamna Dobrescu. „E ca
drumurile care duc la biserica din
Cãlugãriþa” rosti Valentina Dinu
cunoscutã ca fata Frunzei. „Da… Cu un
pahar cu picior nu puteaþi spune! Aveþi
voi ceva cu bisericile ºi crucile, fiindcã
numai de misticisme auziþi acasã, în loc
sã vã vorbeascã de cuceririle ºtiinþifice
ale lumii, în frunte cu savanþii sovietici
sub conducerea tovarãºului Nichita
Sergheievici Hruºciov”, mai spuse
tovarãºa ªtefania Dobrescu, dupã care
ne dãdu recreaþie ºi noi ne-adunarãm
lucrurile, ne aºezarãm în rând câte doi ºi
plecarãm spre casã.
Acasã, îl gãsii pe tata sub polatã, la o
þuicã. „Tu ºtii cu ce seamãnã litera I?” îl
întrebai. „Cu o þigarã, uite sau un bãþ de
chibrit… Cã doar nu cu pulanul lui Negulici,
miliþianul!” „Aºa a zis Miþilicã ºi tovarãºa
învãþãtoare s-a supãrat”. „Aha… Dar tu ºtii
cu ce seamãnã litera U”? „Cu o canã fãrã
coadã sau cu un pahar!” „Aºa, mã. Bravo.
Cu un pahar gol. Cu care mã lasã mã-ta
dinainte cã mi-a furat sticla cu þuicㅔ
Atunci apãru ºi mama orbitã de fumul
de la sobã, dar râzând: „Lasã cã þi-o umple
desearã Auricã Belmeaþã, colegul tãu de
bancã”. „Ai fost coleg de bancã, tatã, cu
tovarãºul director?” „Da, a fost, dar el s-a
grãbit, a terminat ºcoala în clasa a patra…”
mai zise mama, dupã care mã ajutã sã mã
dezbrac, sã mã spãl ºi-mi puse sã mãnânc.
La masã, tata mã mai întrebã o datã dacã
ºtiu cu ce seamãnã litera U. „Cu un puþ…”
zisei. „Nu… Cu douã coarne de caprã care
i-auzi ce zbiarã fiindcã a simþit cã tu
mãnânci, iar ea stã nemâncatã de asearㅔ
Da, ºtiam. Dupã ce dimineaþa eram
ºcolar, dupã-amiaza deveneam cãprar,
întâlnindu-mã cu acelaºi Miþilicã de la care
am învãþat sã spun prostii, sã fumez ºi sã
înjur. Câþiva ani, cãci aveam sã evadez
din acel cãtun în lumea largã unde am
învãþat ºi alte înþelesuri ale literelor,
cuvintelor, propoziþiilor, frazelor, textelor,
filelor, cãrþilor, bibliotecilor… Am învãþat
ºi tot nu ºtiu, fiindcã ºi azi tot cu acest
învãþ mã ocup.

LALALA
Lumea povesteºte cum, dupã moartea lui
Gogu Dahalea, nevastã-sa, Lalala, era vãzutã
seara în casã, la lumina lãmpii, hârjonindu-se
cu o umbrã, înainte sã stingã lumina ºi sã se
culce. Femeia era cunoscutã ca rea de muscã
ºi vizitatã des de miliþianul Zoltan Negulici, aºa
încât, acum, cã era vãduvã, n-a mai zis nimeni
nimic. Doar bãrbaþii geloºi au aruncat printre
dinþii o înjurãturã. Pânã într-o zi când Lalala
s-a spovedit vecinei Manda:
– Nu ºtiu ce se întâmplã, þaþã Mãndico!
Dupã ce potolesc orãteniile ºi intru în casã, îl
gãsesc pe al meu pe hol. ªi-l auz: „M-ai uitat,
nevastã!” Dupã care merge ºi se vârã în pat.
– Fugi, fa, de-aici! Ai vedenii! Ai aprins
tãmâie? o luã Hornoaia din scurt.
– Stai sã-þi spun. Întâi m-am speriat,
cã am vãzut plapuma dându-se de-o parte
ºi apoi fãcându-se morman cum ar fi dacã
ar acoperi un om. Când sã mã vâr ºi eu în
aºternut, nu era nimeni. M-am închinat ºi
m-a furat somnul.
– Pãi, vezi. Nãluci. Sã-i dai ceva de
pomanã.
– Stai sã vezi. A doua searã, la fel… am prins-o cã se þine cu Negulici, poliþaiul”,
m-ai uitat, Lalalo… þãºti în pat ºi… „ºi de ce umbli, bre, dezbrãcat, nu þi-e frig?”,
– ªi?!
– ªi nimic.
– Hai, lasã-mã cã am treabã… Rilã Hancu repeta dialogul ãsta ºi lumea
– Stai, bre!... A treia searã… îl credea zãltat, mai ales cã defuncta a fost
– La fel… cercetatã de legiºti ºi nu rezultã c-a fost
– Da… Dar când sã mã vâr în
aºternut, ce sã vezi!
– Ce?
– Era al meu, despuiat.
– Ptiu, piei, drace! Doamne iartã-mã.
– ªi a sãrit pe mine ºi mi-a fãcut felul,
de parc-am fi fost dupã nuntã ºi ar fi
aºteptat la geam lãutarii din trupa lui
Nichiduþã sã ne cânte „zorile”.
– Fã creºtina lui Dumnezeu, tu te-ai
cãtat la creier. Du-te la spital la Lerodeni
sau direct la Pituleºti.
Lalala a plecat de la duhovnicul cu fustã
care trânti un dovleac de pãmânt, ceea ce
dãdu tonul la guiþãturile ce se pornirã în
cocinã. Celor doi porci le era destinat bostanul
gãlbui ºi dolofan ca o cãpãþânã de cal mort.
Ajunsã acasã, Lalala se-nchinã ºi intrã
în casã sã se schimbe de haine, sã ia sãpãliga
apoi ºi sã ciocãneascã rãzorul de arpagic.
Când sã se priveascã în oglinda din tindã,
în spatele ei îl vãzu pe bãrbatu-su. Era ºi el
despuiat. ªi-l auzi: „Nu mai veneai, fã?
Stãtuºi la Manda sã-þi descânte de brâncã?”
Apoi, femeia simþi cum se scurge din
ea, cum ea, aia vie ºi întreagã, iese din
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
trupul ei ºi se ridicã, ºi-o ia la sãnãtoasa
trântind uºa de s-a speriat ºi câinele care
venise, flãmând, dupã ea. Dupã aia simþi
cã e toatã lac de apã ºi cã se prãbuºeºte,
ea sau ce a mai rãmas din ea, acolo, în
holul dintre cele douã odãi…
Acolo a ºi gãsit-o tot Manda, seara,
târziu, când a venit pe la ea, cum fãcea de
obicei, sã tãinuiascã, dar acum avea ºi
despre ce, cã, zãu aºa, ceea ce-i spusese
Lalala o pusese pe gânduri.
„Ei drãcia dracului! N-o fi vreo aia?!”
zise Hornoaia vãzând-o cãzutã grãmadã,
dezbrãcatã ºi…
Da, era rece. A dat un chiot… Au sãrit
Dochiþarii. A venit ºi Titã Hoarnã, bãrbatu-
sãu. ªi s-a dus vestea. ªi s-a umplut Adâncata.
ªi lumea vuia ºi se-nchina. Mai ales cã Rilã
Hancu a depus mãrturie cã în seara aia s-a
întâlnit pe Curmãturã, sub nucul altoit al lui
Marin ªchiopu cu „nea Gogu”. ªi s-a jurat cã
nu era ameþit de bãuturã, ca-n alte dãþi.
„Am crezut cã mi se pare, m-am frecat
la ochii, i-am dat bineþe „noroc nea Gogule”,
„noroc Rilã, neicã”, „ce faci, nea Gogule?”
„ce sã fac, mãi neicã, mã-nvoii de la popa
Chiþu ºi venii s-o omor pe tanti-ta Lalala, c-
„pãi aºa e acolo, n-avem haine decât ãia
care am primit de pomanㅔ
omorâtã, ci c-a fãcut atac de inimã. Ea
ºtie de ce: vreo sperieturã, vreun abuz, cã
le mai trãgea la þuici de când bãrbatu-sãu
ºi-a luat tãlpãºiþa pe Curmãturã, sau aºa
pur ºi simplu, cã boala de inimã nici nu ºtii
c-o ai ºi te pune jos când þi-e lumea mai
dragã. ªi dacã mai eºti ºi singurã...
Când trec pe Vale ºi urc la scheletul
nucului altoit al lui Marin ªchiopu, cã
pomul s-a stins de bãtrâneþe ca ºi
stãpânul, mi se pare cã vãd venind
dinspre izlaz, acolo unde era târla lui
Veron ciobanul, un ins abia târºindu-ºi
tãlpile, care pe mãsurã ce se apropie îºi
leapãdã hainele zdrenþuite una câte una
pânã ajunge gol-goluþ, dupã care dispare
într-un nor de praf care coboarã pe
coastã, printre cireºii cocârjaþi, ºi se
opreºte în bãtãtura Dãhãlarilor. Mi s-a-
ntâmplat de mai multe ori, dar numai
când sunt singur. Mã tem sã aduc în
discuþie subiectul cu ai mei sau cu vecinii,
de teamã sã nu fiu trecut în rândul celor
de teapa lui Rilã, care vorbesc din
dorobanþul de rachiu înghiþit în plus. De
aceea l-am ºi scris aici.
93
 PROZÃ
Cornelia Pãun Heinzel
DRAGOSTE DE CERNÃUÞI
„Uneori soarta te poate proiecta pe meleaguri,
pe care nici nu visai sã le cunoºti vreodatã”.
Nicolae absolvise „Filozofia”, dar exact
în anul terminãrii studiilor, începu criza, o crizã
financiarã ºi economicã care afecta întreg
mapamondul, prin ºomaj, falimente, datorii ºi
tulburãri sociale. Rãzboiul mondial sãrãcise
mult populaþia. Titraþii, spuma intelectualitãþii
era cea mai puternic marcatã. Dar situaþia cea
mai tragicã o aveau proaspeþii absolvenþi de
universitãþi, care la terminarea studiilor îºi
vedeau toate visurile ºi aspiraþiile spulberate.
Pentru un post de portar se prezentau la con-
curs un absolvent de medicinã, unul de litere,
un inginer ºi un licenþiat în drept. Dacã l-ar fi
ascultat pe tatãl sãu, preot în sat, Nicolae ar fi
avut mai multe ºanse. Dar atunci când a mers
sã se înscrie la facultate, ºi-a luat dosarul de
la teologie, unde-l înscrisese pãrintele sãu ºi
l-a depus la filozofie. Acesta era domeniul pe
care dorea sã-l studieze ºi pe acesta l-a urmat.
Pe stradã Nicolae se întâlni cu un
cunoscut.
- Mai avem o ºansã! Am auzit cã se fac
angajãri în armatã. Hai sã încercãm ºi noi! O
ofertã mai bunã nu avem! îi spuse tânãrul.
- ªi unde trebuie sã mergem? întrebã
Nicolae.
- Ne întâlnim mâine la zece, în faþã la
Universitate. Sã fii pregãtit! îi spuse tânãrul.
Nicolae se întoarse acasã rapid. Era Ajunul
Bobotezei. Involuntar, amintindu-ºi de copilãrie,
începu sã cânte cântecele bisericeºti, pe care le
ascultase din fragedã pruncie ºi care i se pãreau
atât de familiare. Nicolae avea ºi o voce frumoasã.
În curte, proprietãreasa începu sã-ºi facã semnul
crucii cu evlavie. Emil, medicinistul începu sã râdã.
- Dar ce faci coanã Matilda, de te închini
aºa cu foc?
- Pãi e Boboteazã ºi vine pãrintele! Ce,
nu-l auzi? spuse femeia.
- Ha, ha, ha! râse cu foc Emil. E Nicu,
coanã Matilda, este Nicu, colegul meu de
camerã! continuã el conversaþia.
- Cum? Dar cântã aºa frumos! Ce voce
are! se mirã Matilda.
- Nu ºtii cã tatãl sãu este preot? De aceea
ºtie toate cântãrile bisericeºti la perfecþie!
94 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
explicã tânãrul.
- Pãi ºi de ce nu s-a fãcut ºi el preot?
întrebã femeia.
- N-a vrut, n-a vrut coanã Matilda!
rãspunse tânãrul. Fiecare cu vocaþia sa!
Cu constituþia sa sportivã ºi structura
atleticã, a doua zi, Nicolae a fost primit imediat
în armatã. κi rezolvase astfel problema cu
serviciul. Nu aºa cum îºi dorise, dar în
condiþiile crizei era singura rezolvare posibilã,
pentru el. În ceea ce priveºte filozofia, putea
sã o studieze în continuare, în timpul liber. ªi
când vor apãrea condiþii mai favorabile, va
deveni profesor, aºa cum îºi dorise. Pânã
atunci putea sã citeascã multe cãrþi ºi sã scrie,
cum era obiºnuit încã de pe bãncile ºcolii.
Scrisese chiar o monografie originalã a satului
sãu, prima de acest fel, dupã ce se documentã
foarte serios. Aºezarea fusese întemeiatã de
pandurii lui Tudor Vladimirescu când s-au
retras, dupã înfrângerea suferitã.
Literatura rãmãsese în continuare
pasiunea lui Nicolae, mai ales cã, din timpul
facultãþii studiase singur toate cãrþile ºi
cursurile prietenului sãu cel mai bun, Liviu,
student la litere. Toate studiile de criticã
literarã, de teoria literaturii, Nicolae le
lecturase cu pasiune. Mergea chiar la cursuri,
la Universitate, cu Liviu, sã audieze
prelegerile deosebite, þinute de profesorii
universitari.
Viaþa în armatã nu era uºoarã pentru un
om învãþat cu studiul. Dar firea sportivã a lui
Nicolae, îl fãcu sã treacã peste impedimente.
În unitate, colegii aflarã de pregãtirea lui
superioarã. Mulþi îl invidiau. Bârfele ajunserã
chiar la urechile comandantului. Om cult,
Berezoianu, îl chemã urgent la el.
- Bratule, este adevãrat cã tu ai fãcut
filozofia ºi ºtii ºi greaca veche?
- Da, domnule colonel, rãspunse Nicolae.
- Dupã amiazã, te prezinþi la mine acasã.
Eºti invitat la prânz! E ordin! spuse zâmbind
Berezoianu.
Bratu veni timid la colonel acasã. Dupã
prânzul copios, colonelul îl chemã în biroul sãu.
 - Vreau sã discutãm despre noile apariþii
editoriale! îi spuse acesta. Tu ce pãrere ai?
Ce carte nou apãrutã, þi s-a pãrut mai
interesantã?
ªi dezbãturã apoi, ore întregi, teme din
literaturã, artã, filozofie.
- Mi-a fãcut deosebitã plãcere sã
conversez cu tine! La revedere! îi spuse la
plecare, lui Nicolae, colonelul. Dar nu uita!
Aici, eºti domnul Bratu, filozoful, la unitate
eºti Bratu soldatul!
În varã, Nicolae ajunse cu batalionul în
Cernãuþi. Oraºul era de o frumuseþe stranie,
situat pe frumoasele coline ale Carpaþilor, pe
malul râului Prut. I se spunea „mica Viena”, o
denumire meritatã pe deplin. Cu o istorie ºi o
poveste fascinantã, fermecãtorul oraº era
capitala Bucovinei ºi reprezenta unul dintre
cele mai importante centre urbane din
România. Cernãuþiul a înflorit sub habsburgi
ºi a crescut de la un mic oraº de provincie
într-un centru plin de viaþã ºi diversificat etnic
prin comerþ, meºteºuguri, culturã ºi educaþie.
Cu un trecut ºi tradiþii comune, arhitecþii
austrieci ºi cehi, au transformat Cernãuþiul
într-un oraº modern.
Nicolae a fost imediat fermecat de oraº,
care era un loc modern, plin de fumuseþi
naturale ºi cu o arhitecturã interesantã, cu
multe monumente fascinante, sculpturi
atrãgãtoare, parcuri verzi ºi pieþe primitoare.
În Cernãuþi întâlneai toate stilurile
arhitectonice care au existat în ultimele secole
în Europa. Ca veºnic iubitor de artã ºi frumos,
Nicolae adora sã parcurgã pe jos strãzile
întortocheate ale Cernãuþiului, sã observe
stilurile, de la empiricul din perioada
împãratului Napoleon, la liniile melodioase ale
barocului clasic. Admira clãdirile în stil
neobrâncovenesc - o continuare a
modernismului austriac - ca biserica Sfântul
Nicolae, lãcaº în a cãrui compoziþie
ornamentalã, acest stil se împletea armonios
cu unele elemente din Renaissance-ul italian
ºi cu procedee specifice româneºti. Clãdirile
în stil brâncovenesc ºi neoromânesc le-a
recunoscut uºor dupã frumuseþea ºi
ornamentele care aminteau de podoabele
portului popular românesc, de straiele
þãranilor din satul sãu dar ºi dupã coroanele
masive ºi semirotunde, care le uneau. Clãdirea
impunãtoare a Primãriei a fost construitã în
Piaþa Centralã a Cernãuþiului în 1847, în stilul
clasicismului târziu. Din Piaþã, de-a lungul
strãzii Românã, la o micã distanþã, Nicolae
vãzu clãdirea bisericii greco-catolice,
construite în 1821 în stil empiric. Cele mai noi
construcþii erau cele realizate dupã rãzboiul
mondial ce se încheiase, de cãtre firmele
franceze, în stilul art deco.
Nicolae era încântat de minunãþiile
Cernãuþiului, care nu puteau fi admirate
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
nicãieri în altã parte a Europei. În faþa sa
defilau peste o sutã de zei ºi zeiþe greco-
romane sub formã de basoreliefuri, sculpturi
bombate, mozaicuri etc. ªi tot atâþia lei, pãsãri,
ºerpi. Constatã cã, centrul vechi al
Bucureºtiului era doar o tentativã provincialã
pe lângã statura imperialã a clãdirilor
arhitectonice din Cernãuþi, adevãrate
amprente ale istoriei fabuloase, chiar dinainte
de secolul de dominaþie habsburgicã, cel mai
marcant pentru el. Nicolae citise cã prima
atestare documentarã a aºezãrii, a reprezentat-
o un hrisov emis de Alexandru cel Bun.
Prima clãdire din Cernãuþi, pe care a dorit
sã o vadã Nicolae a fost Universitatea „Regele
Carol l din Cernãuþi”. Construcþia era o
bijuterie construitã în a doua jumãtate a
secolului al XlX-lea, pe unul din cele mai înalte
dealuri ale oraºului. La înfiinþarea sa, în 1875
se numea „Universitatea Franz Josef” ºi era o
instituþie de învãþãmânt superior renumitã în
tot Imperiul Austro-Ungar. Nicolae ºtia din
cãrþi cã parlamentul austriac a aprobat în 1872
înfiinþarea Universitãþii Maghiare din Cluj, iar
la 20 martie 1875 a hotãrât înfiinþarea unei
Universitãþi Germane în capitala Bucovinei.
Scopul înfiinþãrii acestei instituþii superioare
de învãþãmânt la Cernãuþi era în primul rând
de propagare a limbii, culturii ºi ºtiinþei ger-
mane în aceastã parte a imperiului.
Bãrbatul observã cã, ori de câte ori
întorcea privirea, strãzile Cernãuþiului
dezvãluiau cele mai neaºteptate detalii
arhitecturale. Fosta Mitropolie Ortodoxã a
Bucovinei ºi Dalmaþiei se distingea însã
printre clãdirile istorice cu caracter religios
din Cernãuþi precum biserica catolicã, biserica
Iezuiþilor, biserica greco-catolicã, biserica
protestantã sau templul ºi sinagoga. În
Cernãuþi, oraº cosmopolit, al unui amalgam
de culturi ºi religii, în care locuitorii învãþaserã
singuri cum sã convieþuiascã paºnic ºi sã se
respecte reciproc, toleranþa era nu numai un
simplu cuvânt. Românii, evreii, germanii,
polonezii, ucrainenii, armenii ºi alte minoritãþi
convieþuiau împreunã paºnic. într-o atmosferã
spiritual, antrenantã ºi efervescentã. Nu
existau idei preconcepute, urã de etnie sau
religie între locuitorii sãi.
Mitropolia, - asemãnãtoare unui castel,
datoritã porþilor cu ziduri înalte de trei metri ºi
a clãdirilor sale din cãrãmidã, cu pinioane în
trepte ºi merloane – era bijuteria arhitectonicã
a oraºului. Ansamblul este format din trei
corpuri, o curte oficialã ºi un parc de cinci hect-
are, cu specii rare de arbori, dealuri artificiale,
heleºtee cu fântâni, statui ºi grotã, fiind
înconjurat de un zid înalt de trei metri. În centru
era situatã reºedinþa Mitropolitului, cu capela
Sfântu Ioan al Sucevei. În stânga era Seminarul
cu Biserica Sinodalã, iar în partea dreaptã
clãdirea cu turn, care adãpostea o ªcoalã de
95
picturã de icoane ºi una de diaconi, un muzeu,
fiind ºi casã de oaspeþi.
În prima searã, Nicolae a mers cu câþiva
colegi la film. Clãdirea cinematografului
„Cernãuþi” a fost construitã în 1877 în stil
mauritan, înainte fiind sinagoga principalã a
oraºului. A doua zi, Nicolae ieºi cu Mircea,
un coleg, la „Vienna Caffé”.
- Hai ºi noi la bal! Aici se organizeazã
sâmbãta baluri! îi propuse Mircea.
Sâmbãtã seara, în localul de lângã unitate
avea loc un bal luxos. Familiile de vazã, veneau
cu fiicele, sã le gãseascã aici alesul, sã le
cãsãtoreascã. Nicolae intrã ºi privi mulþimea
elegantã, în agitaþie continuã. Deodatã, într-un
colþ, zãri o tânãrã blondã, cu ochii albaºtrii-
verzui, mignonã ºi suavã. Era ca un înger
printre celelalte persoane din jurul sãu.
Discuta cu o femeie tânãrã, mai înaltã ºi
brunetã, la fel de frumoasã ºi cu aceeaºi ochi
fascinanþi. Se îndreptã spre ele ºi o invitã pe
blonduþã la vals.
- Îmi acordaþi acest vals? întrebã Nicolae,
înclinându-ºi politicos capul.
- Ich bin schön, ich bin gebildet, ich bin
wunderbar! sãri în sus tânãra brunetã,
accentuând puternic cuvântul „ich”. De ce
nu vreþi sã dansaþi cu mine? Eu nu am acum
partener de dans!
- Mie-mi place domniºoara, spuse
Nicolae hotãrât, în timp ce întinse mâna sã o
prindã de degete, pentru a conduce spre
ringul de dans pe tânãra fermecãtoare. Cum
vã numiþi domniºoarã? Eu sunt Nicolae,
absolvent de filozofie ºi fiu de preot. Acum
sunt în armatã. Dar în viitor voi fi profesor,
ceea ce mi-am dorit dintotdeauna.
- Elisa, spuse cu glas suav fata.
- ªi tânãra de lângã dumneavoastrã? întrebã
Nicolae curios. De ce a reacþionat aºa?
(urmare de la pagina 88)
Revoluþia ratatã*(III)
Pe 26 august, Ceauºescu declara
c㠄nimic nu poate afecta bunele relaþii
de cooperare ºi prietenie dintre România
ºi URSS”. În Orizonturi roºii, fostul
general de securitate Ion Mihai Pacepa
pretinde cã Ceauºescu ar fi afirmat: „eu
nu sunt un idiot ca Dubèek sã tolerez
haosul, sã tolerez o contrarevoluþie în
România”. În decembrie 1968, când au
avut loc colindele studenþeºti la
Bucureºti, Ceauºescu ar fi exclamat:
„Trebuiau arestaþi toþi!” (vom reveni
asupra acestei poveºti în miezul cãreia
m-am aflat!)
96 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
- Este Helga, sora mai mare. Este foarte
frumoasã ºi mândrã, toþi bãrbaþii îi fac curte.
Se aºteaptã ca oricine sã o placã! rãspunse
Elisa.
- Dar dumneavoastrã sunteþi mult mai
finã, mai delicatã, mai suavã... continuã
Nicolae.
- Aceasta este pãrerea dumneavoastrã...
spuse încetiºor Elisa
- Numai cu sora aþi venit? întrebã
bãrbatul.
- Sunt aici cu mama, tata ºi cei trei fraþi ai
mei Arthur, Alwin ºi Anton.
- Cunoaºteþi mai multe limbi, nu-i aºa?
Am vãzut cã vorbiþi cu sora în limba germanã.
Eu am învãþat la liceu franceza, germana,
italiana, spaniola, greaca veche ºi latina!
spuse Nicolae.
- Vorbesc foarte bine limba românã,
deoarece am fãcut ºcoala primarã în aceastã
limbã, fiind limba naþionalã ºi limba
germanã, eu fiind de aceastã etnie. La ºcoala
catolicã vorbeam în germanã, dar am învãþat
ºi limba francezã, ca limbã strãinã. Când
eram însã copii, eram toþi de etnii diferite ºi
ne jucam împreunã întotdeauna. Astfel, am
învãþat cu toþii sã conversãm ºi în rusã, ºi
în polonezã, ºi în ucraineanã ºi chiar ºi în
idiº. Aºa ne înþelegeam mult mai bine între
noi, dar ºi cu pãrinþii tuturor. Ne folosea
acest lucru ºi când mergeam la prãvãlia
evreilor, cãci ne puteam adresa în limba lor,
ºi la frizeria ucraineanului, la cinematograful
rusului, cãci acela este mai aproape de noi
sau la poºtã unde funcþionara era o
polonezã. Cernãuþiul este un spaþiu
internaþional din acest punct de vedere. Am
învãþat sã ne respectãm unii altora limba,
etnia, dar ºi religia. Sã ne respectãm ºi sã
ne iubim! explicã tânãra.
În luna septembrie 1968 au avut loc
manevre militare la graniþa României cu
URSS. Sau se auzea doar zgomotul
tractoarelor colhoznice care efectuau
arãturile adânci de toamnã?
În 22 noiembrie 1968 ar fi trebuit sã
fie declanºatã operaþiunea de invazie a
României sub numele de „Nistru”. N-a fost
sã fie! S-au agitat multe spirite în interiorul
armatei, o serie de ofiþeri superiori
deconspirându-se ca spioni împotriva
intereselor þãrii. Unii istorici spun cã unele
manevre sovietice s-ar fi desfãºurat spo-
radic chiar pânã cãtre sfârºitul anului. În
1971 apãrea volumul Nicolae Ceauºescu -
Biografie ºi texte din care au fost elimi-
nate frazele cele mai curajoase rostite pe
21 august 1968 în Piaþa Palatului.
Azi nu e ca ieri, mâine nu va fi ca azi!
 POVESTIRI PENTRU ADULÞI
Aurelian Silvestru
SCRISOARE CÃTRE VIAÞÃ
Dacã a muri ca o floare ar fi totuna cu
a trãi ca un spin, atunci menirea mea ar fi,
probabil, inutilã.
ªtii cine sunt ºi nu te-aº plictisi cu
vorbe goale, dacã aceste ºi alte gânduri nu
m-ar frãmânta în permanenþã.
S-ar putea ca cerul la care mã uit eu sã
nu fie acelaº cu cerul pe care îl priveºti ºi
tu. Sunt sigurã însã cã semnele pe care mi
le aratã mie þi le dezvãluie ºi þie. Ar fi nedrept
ca tropotul copitelor pe care hergheliile mele
îl rostogolesc prin întuneric sã nu ajungã ºi
la urechea ta, pregãtindu-te de nuntã. Nunta
mea – înmormântarea ta. Ce paradox
neverosimil pus la cale de cãtre bietul om,
fãrã a participa la el. Un spectacol cu douã
personaje: eu ºi tu. Unul în faþa celuilalt,
cântãrind cuvintele din care e þesut un suflet.
Ai observat cât de naivi sunt oamenii?
Le spui direct: „La început a fost
Cuvântul”. Adaugi: „Pasãrea pre limba ei
pere”. Le ceri: „Fiþi înþelepþi ca ºarpele!”
Iar ei ce fac? În loc sã scape de venin, îºi
otrãvesc cuvintele: înºealã, mint, bârfesc,
trãdeazã ºi nu le pasã cã prin asta se
îndepãrteazã de surâs, apropiindu-se de
lacrimã. Abia în clipa când privirea mea le
îngheaþã sângele în vene, îºi dau seama cã
au pãcãtuit ºi strigã disperaþi dupã iertare,
dar nu mai are cine sã-i audã. Doar eu ? o
„cotoroanþã surdã”.
Nu râde. Sunt mai bãtrânã decât stelele.
Cometele marcheazã un sfârºit (adesea -
sfârºitul unei întregi civilizaþii). Poate de asta
ºi apar pe cer destul de rar. Or, eu, de-a
lungul existenþei, vãzut-am atâtea milioane
de comete, încât pe multe dintre ele nici nu
mi le mai amintesc. Din acest punct de
vedere, te consider o copilã: tu eºti nãscutã,
eu sunt dintotdeauna. Dacã va fi sã pleci
cândva cu totul, eu voi rãmâne sã aºtept
miracolul reînvierii tale. Doar cã am obosit
deja. Mã miºc din ce în ce mai greu. Nu
sunt la fel de violentã ca pe timpuri. Ba chiar
m-am îmblânzit. Am devenit sentimentalã
ºi chiar un pic pãrtinitoare.
Imagineazã-þi o împletiturã de tranºee,
în noaptea de Crãciun, într-un rãzboi
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
aproape fratricid. Printr-o convenþie tacitã,
combatanþii îºi iau o zi de pace. Era ºi timpul!
Vãzusem prea mulþi tineri zburdând spre
mine ca mieii spre un câmp cu iarbã verde.
„În sfârºit! mi-am zis. Voi avea ºi eu puþinã
liniºte”. Dar nu a fost sã fie. Storºi de puteri,
ostaºii care se odihneau, scriind scrisori
acasã, dintr-odatã au vãzut cerul explodând
într-un feeric foc de artificii. Cei mai tineri
dintre ei (în fond, niºte adolescenþi) s-au
ridicat în picioare sã admire jocul de lumini,
nebãnuind cã el fusese pus la cale de un
lunetist din tabãra adversã. Când se
dezmeticeau, era deja târziu. Mult prea
târziu... Aºa cã mi-am ieºit din fire ºi, plinã
de furie, am aruncat în capul blestematului
de lunetist o suliþã de foc. Abia atunci am
înþeles cã pot simþi, pot suferi, pot pedepsi.
Altã datã, am fost chematã într-o curte
sumbrã, împrejmuitã cu sârmã ghimpatã.
În mijlocul ei, am descoperit o duzinã de
copii orfani, abia respirând. Cerul era de
un albastru ireal. Vântul îi biciuia. Frigul îi
pãtrundea pânã la oase. Erau desculþi ºi
dezbrãcaþi. Sufereau, dar nu plângeau.
Cuprinse de panicã, privirile lor nu implorau
nimic, nici mãcar milã. Doar întrebau: „Cu
ce am greºit?”
A fost a doua oarã când, în loc sã-mi
fac datoria, i-am acoperit cu aripile ºi am
încercat sã-i încãlzesc...
Nu e firesc sã auzi din partea mea aºa
ceva ºi, probabil, te întrebi cine sau ce a
fost în stare sã mã schimbe? Ei bine, aflã
cã din nou Cuvântul s-a dovedit mai tare
decât mine. Mi l-a adresat un poet (un mare
Poet!) care mi-a expediat urmãtoarea poezie:
Nu am, Moarte, cu tine nimic./ Eu nici
mãcar nu te urãsc./ Vei fi tu mare, eu voi
fi mic,/ Dar numai prin propria-mi viaþã
trãiesc./ / Dar ce ai face tu ºi cum ai trãi,/
De-ai avea mamã ºi ar muri?/ Ce ai face tu
ºi cum ar fi,/ De-ai avea copii ºi ar muri?
Îi spune Grigore Vieru ºi, recunosc,
m-a rãvãºit. Am plâns. Am sângerat. Mi-am
blestemat singurãtatea, cãci, vorba lui:
Nu fricã. Nu team㠖/ Milã de tine mi-i,/
Cã n-ai avut niciodatã mamã./ Cã n-ai avut
97
niciodatã copii.
Ce miracol! Adevãrata poezie poate
preschimba Moartea în Viaþã!
Speranþa
Cu maºina plinã de cãrþi, opresc pe
Dealul Mãnãstirii. Privirea mi se scaldã în
verdeaþã. Caut ºcoala. Am adunat tot ce
aveam mai bun în biblioteca personalã
pentru picii din clasele primare. Dar… am sã-þi ofer un cec: o jumãtate de milion
Nu mai vãd clãdirea ºcolii! Doar un
perete, pe jumãtate dãrâmat, iþindu-se dintre
bãlãrii. „Nu poate fi adevãrat!” îmi zic ºi,
val-vârtej, cobor la vale într-un nor de praf.
Dezamãgirea e totalã: ºcoala, cu bunã
seamã, nu existã! S-a ruinat! Satul e pustiu.
Nici pãsãrile cerului nu dau semne cã au
rãmas pe loc. Sãtenii s-au topit: unii
mutându-se în altã parte, alþii – la cimitir.
Mã simt strãin. Strãin în satul meu!
Umblu prin locurile unde, altãdatã, mã
jucam cu prietenii ºi nu zãresc nici urmã
de copii. Pânã ºi dumbrava pare speriatã
de invazia singurãtãþii. Abia lângã bisericã
întâlnesc un bãtrân cu tristeþea la braþ.
– Sunt ultimul din Mochihan,
glumeºte el.
Pare de-o seamã cu pãdurea. Se
sprijinã într-un baston ºi plânge când, la
despãrþire, îl îmbrãþiºez.
– Data viitoare, ai sã mã gãseºti acolo,
aratã resemnat spre cimitir.
Mã mirã împãcarea lui. Plec dezolat.
O turmã de nori paºte iarba de pe
colinele împãdurite. Sus, pe ºleahul Sorocii,
prinde sã plouã. Faþa mi se umezeºte. Plâng
eu? Nu Cerul?
Sunt singur. Îmi vine sã strig de
neputinþã ºi durere. Dar chiar atunci
clopotele de la mãnãstire înãlþã cãtre Cer
un imn al bucuriei.
– Lumina încã nu s-a stins! disting în
glasul lor.
Riscul
O singurã clipã de triumf tãmãduieºte ani
de suferinþã ºi eºec. Doar s-o obþii. Dar cum?
Un tânãr inventiv a înfiinþat o afacere
prosperã. Concurenþii însã l-au falimentat.
Acum (spune legenda) stãtea în parc ºi
medita… Prietenii l-au pãrãsit. Soþia a fugit
cu altul. Creditorii s-au tocmit cu asasinii
sã-l omoare.
– Ce ai, tinere? De ce eºti necãjit?
Un bãrbat în vârstã, dar plin de
siguranþã, s-a aºezat alãturi, gata sã-l ajute.
Omul nostru a izbucnit în plâns. De mult
nu avusese parte de compasiunea nimãnui.
– Sunt un ratat, a recunoscut. Mi-am
98 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
distrus afacerea. Am rãmas fãrã casã, fãrã
bani, fãrã maºinã, iar datoriile mi se ridicã
la zeci de milioane. Cred cã singura soluþie
ar fi sã mã arunc sub roþile unui vehicul.
– Nu te grãbi. Asumã-þi riscul. Acþioneazã.
Încrede-te în tine însuþi! Fatalitatea e ceea ce
rezultã din lipsa acestei atitudini.
– Uºor de zis, dar cum? Cu ce?
– Cu banii mei. Sunt predispus sã te
ajut, l-a luat prin surprindere bãtrânul. Iatã,
de dolari. Nu e prea mult, dar sper sã-þi
redresezi afacerea.
– Ce-aþi spus? Un cec de jumãtate de…
– Da. Îl completez imediat. O fac, însã,
cu o condiþie. Exact peste un an, ne
întâlnim aici ºi dumneata îmi vei restitui
întreaga sumã, cu o dobândã minimalã.
Sunt sigur cã vei reuºi!
Spunând acestea, bãrbatul a scos din
buzunar o carte de cecuri, a notat în ea
suma promisã, i-a înmânat cecul ºi a plecat.
Cu mâini tremurânde, tânãrul a studiat
acea comoarã ºi a rãmas perplex. O clipã în
urmã, fusese în culmea disperãrii. Avea de
gând sã-ºi punã capãt zilelor ºi, dintr-odatã,
s-a vãzut salvat! Putea merge imediat la
bancã, sã scoatã banii ºi sã întoarcã datoriile
pe care le avea. Dar nu! A cumpãnit o clipã,
a împãturit cecul, l-a ascuns în buzunarul
sacoului ºi s-a hotãrât sã-ºi redreseze
afacerea, fãrã acel sprijin nesperat. „În caz
de strictã necesitate, îl voi utiliza, fireºte.
Deocamdatã însã mã voi bizui pe mine
însumi, pe talentele pe care le posed. Sunt
tânãr. Am experienþã. Am încredere în
posibilitatea de a reuºi”.
Curajul i-a revenit, a fãcut din el o
personalitate luptãtoare.
În mai puþin de un an, nu numai cã a
reuºit sã scape de creditori, dar ºi-a extins
afacerea, ajungând în vârful piramidei!
La termenul stabilit, s-a dus în parc, a
luat loc pe bancheta de anul trecut ºi, cu
cecul salvator în mânã, s-a înarmat cu
rãbdare. Binefãcãtorul sãu nu s-a lãsat prea
multã vreme aºteptat. A apãrut, ca ºi data
trecutã, de printre copacii seculari ai
Grãdinii Publice. Era un pic transpirat, dar
pãrea la fel de optimist ºi jovial.
– Ei, cum? Ai reuºit?
– O-o, da! Mi-aþi fost de mare ajutor. Doar
cã, de teamã sã nu dau iar în barã, n-am cheltuit
nimic din banii pe care mi i-aþi împrumutat.
ªi, plin de mândrie, i-a restituit cecul pe
care nu l-a folosit. Tocmai atunci, doi bãrbaþi
în alb au nãvãlit peste ei ºi încãtuºându-l pe
interlocutorul sãu, i-au explicat:
– Vã rog sã ne iertaþi. E pacientul
nostru. A fugit de la casa de nebuni. Se
crede Rokfeller ºi mereu oferã cecuri false
naivilor care îl iau în serios.
 PROZÃ
George Toma Veseliu
MIRA. SCRISOAREA ÎNTÂI
A FETEI CU FUNDE*
Nu ºtiu dacã am reuºit sã stabilesc o
ordine cronologicã a aventurilor mele
amoroase. Ba, mai mult, sunt încã
nedumerit dacã ºi astãzi haosul
amintirilor se susþine pe dorinþa mea de
a mã disculpa. Sunt totuºi nevinovat! Ce
s-a întâmplat cu legãtura mea dupã
sfârºitul atât de tragic cu J.S., cum m-am
aruncat ca un neghiob în braþele primei
fete întâlnite, ai vãzut ºi tu, iubite al meu,
confesor. Dar sã reiau povestea de unde
am întrerupt-o.
Primul sãrut, unul destul de firav, aº
zice, pe care i l-am dat, sãrut duºmãnos
totuºi, a ameþit-o pe Mira; simþeam cum
tremurã în braþele mele, ca scuturatã de
fiori. Acum, dupã atâta timp, rescriind
acest text (a câta oarã?) trebuie sã
consemnez un fapt: Mira conºtientiza
ceva, anticipa ceva. Probabil cã îºi
cunoºtea bine firea, o fire periculoasã, una
din acele firi explozive, nervoase, cã-
imediat - , în miºcãri înfrigurate, începuse
sã-ºi desfacã toate bijuteriile pe care le
avea la gât, pe braþe, unele ale ei dar ºi
altele; mai purta ºi din ale mamei sale ºi,
ca sã fie sigurã cã în vânzoleala în care
se lãsa cu pasiune frãmântatã de mine ca
ºi cum ar fi zis: „Sunt toatã a ta, tãvãleºte-
mã, perpeleºte-mã, nu mã ierta!” mi le
de-te sã le pun în buzunar ca sã fie sigurã
de ele, sã nu le piardã. Apoi vãzându-mã
cã mã miºc greu, eram în faþa ei un bleav
de bãiat, luându-mã de gât cu braþele ei
albe, a început sã mã sãrute pe ochi, pe
gât, pe buze… Am închis ochii sub
aceastã ploaie atât de fierbinte... simþeam
cã mã pierd.Practic îmi displãcea sã fiu
cucerit.Am schimbat rolurile. Cel puþin aºa
* Fragment din romanul „Floare de crâng” în pregãtire
la Editura Bibliotheca
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
mi s-a pãrut mie atunci, în clipele ale de
deslãnþuire Mira muºcase din mine ca
dintr-o verdeaþã crudã. Durerile ascuþite
pe care le simþeam, mai ales, pe buze, mã
aduserã la realitate. Mira avea o furie
femininã pe care n-o putea stãpâni.
Încercai s-o îndepãrtez, îmi fu însã
imposibil; ochii deja mi se închiseserã ca
într-un gest de recuperare a unei voinþe
pierdute înainte de a se naºte. Dar, pentru
moment, parcã aºteptând o anume reacþie
a mea, Mira pãru cã-ºi revine. Fu un
moment de repaus urmat de niºte sãrutãri
cuminþi, parcã ceva asemãnãtor cu „hai
s-o luãm mai domol aºa ca la început !”:
dezmierdãri calme, potolite ca de aici sã
izbucneascã din ce în ce mai pãtimaºe.
Ai putea spune cã eram cerebral dacã nu
chiar înfrânt de patimi. Oricum, tocmai
într-un târziu, mi-am dar seama cã prea
mã lãsam în voia simþurilor ºi era posibil
ca Mira sã cadã victima slãbiciunii sale.
Da! aº fi un mizerabil, dacã m-aº
folosi de nevinovãþia ei, aºa cum îmi
dicteazã simþurile! Poate nu-þi vine a
crede cã eu în clipele acelea trezindu-
mã din beþia sãrutãrilor ei cu o mânã
apãrându-mã de sãruturi încercam sã
mã desfac cu cealaltã de încleºtarea
braþelor Mirei. „- Ascultã, Miro, i-am
zis… e târziu! Ceilalþi ne-or fi aºteptând
sau ne cautã. Trebuie sã fim cuminþi!”
Erau parcã niºte gânduri insuflate de
ceva venit de sus. Mã ºi miram cã pot
gândi ca un matur cu experienþã. “ La
naiba! îmi ziceam eu în interiorul
sufletului meu, cãci eram totuºi sclavul
poftelor, si dacã dau peste noi
îmbrãþíºaþí, ce ? „ O vãd ºi acum pe
frumoasa Mira, pictoriþa: eu vorbesc,
ea nu rãspunde nimic. Tãcea. Era o
99
tãcere ca o lunã plinã pe un cer absolut
fermecãtor. E o liniºte a unei fiinþe care
nu exprima altceva decât pofta de a fi
ea. Priveam atunci corpul ei zdrobit de
emoþii, era încã scuturat de fiori. κi
acoperise faþa cu mâinile ºi respira
repede. I-am desfãcut mâinile încet, am
sãrutat-o pe ochi ºi am ajutat-o sã-ºi
aranjeze toaleta, lucru nu prea uºor,
întrucât Mira purta o mulþime de funde.
Apropo, de fundele acestea!
Glumind, într-o zi, i-am spus cã atunci
când în minte îmi va veni numele de
Mira – voi vedea înaintea ochilor o
enormã fundã ce dispare… Dar lucrurile
nu s-au terminat aici. A trecut un timp
pe care n-am reuºit sã-l mãsor cu
sufletul, nici cu mintea. Dupã aceastã
întâlnire ne-am mai vãzut în casele
veriºoarelor mele de câteva ori. Dar
atunci, ca un fãcut, deºi eu îmi doream
s-o recâºtig, Mira nu putea însã sã stea
mai mult decât câteva minute. Totuºi,
în vara aceea cãlduroasã ºi lungã,
soarta, pesemne, ne rezervã o surprizã
ºi încã ce surprizã! O noapte dormitã
în aceeaºi camerã… mai mult, în acelaºi
pat cu Mira. ªi eu mã mir azi. Dar atunci
mi se pãrea foarte natural. Iatã prin ce
împrejurãri am ajuns sã avem parte de
acea surprizã. Venind eu de la þarã, am
gãsit la Bucureºti doar pe una din
veriºoarele mele. Era singurã ºi
bucuroasã foc cã-i cãlcam pragul casei,
trecuse ceva vreme ºi o ocolisem - eu
ºtiam de ce - mi-a arãtat ea cu degetul
mustrãtor, deget care putea deveni o
nuia mai zdravãnã, dar mã iertase cã noi
amândoi ne înþelegeam de minune.
Celelalte veriºoare cu care ea petrecea
de dimineaþa pânã seara târziu : jucau ,
ele ºtiau ce, cântau la pian, dansau,
fãceau lecturi, erau, le scuza ea,s acum
duse undeva la o vie. ªtii ce i-am zis eu
veriºoarei mele? Ce o fi fost oare în
mintea mea atunci nu-mi dau seama! O
dorinþã izbucnise din inima mea, aºa cã
o sãgeatã a lui Amor:” Du-te, cherie,
acasã la Mira!”Minunea asta cu funde,
stã pe undeva prin apropiere, câteva
strãduþe la dreapta vilei veriºoarei mele
Zamfira, Fata asta bãieþoasã care se bãtea
în jocuri cu noi, bãîeþii, nu cu fetele, se
face cã nu pricepe.Are privirea,
ruºinoasã-prefãcutã aplecatã ºi puþin
îndreptatã spre strada Mirei. Zamfira e
înãlticuþþã, gingaºã Ce mai e ca o sorã
100 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
de aceaºi vãrstã cu mine,o geamãnã a
mea/ Frumoasã foc! De deºteaptã ºi
ºmecherã fãrã pereche, n-am cuvinte
îndeajuns s-o laud.! Pãi, nene, la o adicã,
nu-i putea sta nimeni în cale când îºi
punea ea ceva în gând ºi , de aia zic eu,
nici n-am avut timp sã formulez partea
a doua a frazei unde eu îi ceream s-o
invite pe Mira ca sã doarmã,vezi
Doamne, la noapte cu ea, fiindcã ai ei
erau plecaþi cu treburi prin þarã iar fetele
o lãsaserã singuricã. Am auzit-o cum
repetã imitându-mã într-o chicotealã de
codoaºã: “Du-te la Mira ºi spune-i mamei
sale ca s-o lase sã doarmã noaptea asta
cu tine, eu fiind singurã! „ fãcu ea franc
ºi mã întrebã dacã aºa am gândit.” Da,
i-am rãspuns eu îngândurat!” Ei bine,
mon cher, zis ºi fãcut! Cât ai bate din
palme, nemernica de Zamfira, veriºoara
din partea mamei, a ºi zbughit-o! Ce-o
fi zis, ce-o fi îndrugat acolo nu mai ea
ºtie?! Mama Mirei, femeie de bunã
credinþã, i-a dat voie Mirei sã înnopteze
la Zamfira. Pe drum Zamfira lacãt la
gurã Au vorbit ele amândouã probabil
chestiuni de-ale fetelor, dar nicio
vorbuliþã despre Grigoraº Nicolin venit
incognito de la Târgoviºte. Când au
intrat pe poartã, vãzându-le, m-am fãcut
dispãrut. Fetele au intrat în holul înalt,
cu geamlâc colorat, unde erau
adãpostite ghivece cu flori, meridionale.
Chicoteau vesele ºi, deodatã, dupã o
perdea cutatã cine sã aparã altcinvea
decât, zic eu lãudându-mã, Fãt-Frumos
de Rãzvad, Grigoraº Nicolin, vãrul
veriºoarei – drac gol , Zamfira.! Sã se
fi îmbufnat Mira, pãi, n-ar fi avut de
ce?! Ne despãrþiserãm fãrã sã ajungem
la pãcat. O clipã a rãmas mutã. Aceeaºi
clipã devenise o spaimã pentru mine; nu
cumva sã se socoteascã cãzutã într-o
capcanã, pãcãlitã ºi sã facã stânga-
împrejur ºi dusã acasã la ea sã fie?!
Nicidecum! A venit dulce, ca o mia la
tãiere... S-a apropiat de mine
ademenitoare ºi mi-a tras, frãþicule, o
palmã de mi-a flãcãrat obrazul, ºi
întorcându-se o datã într-un hohot de
plâns a zis :” Sã nu crezi, Gricoraº, cã
Zamfira nu mi-a spus despre ce este
vorba!” „ Aha, vezi cum nu se potrivesc
chestiile, bãiete, ºi tu bãgai mâna în foc
pentru Zamfira! „ M-am apropiat de ea,
am rãsucit-o ca pe un titirez ºi am prins-
o în braþe muºcându-o violent de buze.
 PHILOSOPHIAE IN CIVITATE
Pompiliu Alexandru
CULPA PEDAGOGICÃ
ªI CULPA MEDICALÃ
Existã un subiect extrem de sensibil
ºi extrem de neglijat în discuþiile politice
ºi parapolitice din România. Este vorba
despre chestiunea salariilor. Nu mai
vorbesc despre pensii, alocaþii sau burse.
Slariile descriu extrem de bine unitatea
de masurã a sãrãciei, a incompetenþei ºi
a bãtãii de joc a politicienilor. Mã simt
extrem de jignit când merg la
„consignaþia” de la parterul blocului de
lângã mine, unde un patron cu gust
afacerist „se descurcã în viaþ㔠destul
de bine câºtigând un „ban cinstit”! Aºa
mi-ar spune, negreºit: „ce, eu muncesc
pentru aceºti bani, nu-i fur!” ºi „în afaceri
nu este loc pentru moralã”. Mai exact
despre ce este vorba? Vãd un cadru de
lemn pe care mi l-aº dori, ºi privesc
preþul. Încremenesc: 47 de lei. Pe aceeaºi
hârtie este scris ºi preþul lui de plecare,
adicã cel dintr-un depozit de vechituri
de undeva de prin Germania: 1 euro.
Adicã 4,5 lei. Afaceristul nostru cu gust
pentru negoþ a eliminat virgula ºi a
adãugat chiar ceva. Are adaos comercial
de 1000 % cãci în afaceri nu este loc
pentru moralã, nu? Sau nu mã prea pricep
eu la economie? Poate doar la cea
bãbeascã, de pensionar! ªi ce constat?
Când întreb de ce este atât de mare
diferenþa, mi se spune cu un ridicat din
sprâncene preþios: „Pãi, trebuie sã
scoatem preþul benzinei ºi faptul cã atunci
când se pleacã la marfã, se pleacã pentru
o sãptãmânã în Germania ºi cu încã o
persoanã. ªi apoi munca, ºtiþi, pentru
fiecare pahar, pentru fiecare obiect, se
depune o muncã sistematicã. ªtiþi cât
este de mare mormanul de ziare dupã ce
despachetãm? Uite atâta! E ceva muncã
sã împachetezi, sã despachetezi, sã pui
în maºinã, sã plãteºti o cazare, sã plãteºti
motorina sau benzina, sã îþi mai rãmânã
ºi þie ceva...” Ce sã mai zic? Aproape
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
îmi vine sã plâng de mila afaceristului
român care face transport de vechituri
de la nemþi. Oricât de multe explicaþii ºi
socoteli aº face ºi mi-ar fi prezentate în
cel mai pur limbaj economic, tot nu am
sã pricep cum sunt posibile aceste
adaosuri de 300 – 1000%. Îi invidez fan-
tastic pe acei nemþi. Adicã, pe lângã
salariul lor, sã spunem, de 1500 de euro,
ca profesor la þarã, în plus, ei îºi pot
cumpãra acel cadru de lemn doar cu un
euro. Iar eu, avînd 1200 de lei salariu,
adicã aproape 300 de euro, cumpãr
acelaºi cadru de lemn de la marele
afacerist român cu 10 euro. În plus,
toate acestea se petrec într-o Europã
Unitã! Nu contest cã neamþul nu ar
munci de zece ori mai mult ºi mai serios
decât românul... dar ºi aºa lucrurile îmi
par groteºti. De ce? Pentru cã existã
meserii ºi meserii, care de cel puþin
2000 de ani în acelaºi spaþiu european
au ºi trebuie sã aibã o anumitã demnitate.
Salarizarea trebuie fãcutã dupã o valoare
anume, gândesc eu filosofic, iar nu eco-
nomic neapãrat. ªtiu cã banul reprezintã
unitatea de mãsurã a muncii investite
pentru obþinerea unui lucru. Din acest
punct de vedere, afaceristul nostru care
împacheteazã în ziare fiecare degetar de
porþelan pentru a-l vinde la 2000 de km
depãrtare, poate cã este îndreptãþit sã
fixeze aceastã valoare a efortului sãu.
Dar ce facem cu munca localnicilor?
Despre care muncã vorbim? Dacã a
mãsura munca în valoare monetarã
devine din ce în ce mai desuet, cãci a fi
politician, adicã sã dormi prin birouri ºi
sã te faci cã munceºti neºtiind o boabã
de ºtiinþã politicã ºi primind pentru
aceast㠄munc㔠extrem de mulþi bani
din tot felul de surse mai mult sau mai
puþin legale, sau a fi cocalar cu lanþul
gros la grumaz, având ca singurã ºcoalã
101
doar pe cea a vieþii sau cea de ºoferi,
iar a avea bani este scopul în sine
suprem ºi nicidecum un mijloc, atunci
toate aceste forme sociale vin sã susþinã
dizolvarea acestui principiu. Ce sã
punem în locul lui? Ce este cu adevãrat
necesar a pune în locul lui? Mãcar riscul
culpei sã îl respectãm printr-o
remuneraþie nejignitoare. Ce reprezintã
aceastã culpã? Cea mai cunoscutã este
cea medicalã. Adicã un medic poate, din
obosealã sau din neatenþie (eliminãm aici
nepriceperea, care este doar o consecinþã
a altei culpe, cea pedagogicã) sã punã în
pericol viaþa unui bolnav. Riscul acestei
culpe, sabia aceasta a culpabilitãþii
planeazã toatã viaþa ºi zi de zi deasupra
capului unui medic. Existã deci o dublã
munc㠖 aceea de a face pe cineva bine
ºi aceea de a nu greºi, cãci aici greºeala
este egalã cu moartea sau cu graviatea
maximã, mutilarea fizicã în primul rând
a unei vieþi. A spune cã medicul german
este cu mult mai responsabil sau cã
munceºte cu mult mai mult decât
medicul român, înseamnã a spune cã
salvarea vieþii sau luarea unei vieþi în
primul caz este mai mare decât în cazul
nostru. Un al doilea caz de culpã, cea
despre care nu se vorbeºte niciodatã,
este cea pedagogicã sau profesoralã,
cum doriþi. Exact ca în cazul medicului,
un profesor poate sã salveze o viaþã sau
poate sã o mutileze pe aceasta, sã o
distrugã definitiv ºi iremediabil. Sabia
culpei pedagogice stã sã cadã zilnic ºi
deasupra capului oricãrui profesor. O
vorbã nelalocul ei, o atitudine, o
nedreptate, o proastã comunicare ºi
învãþare pot distruge vieþi dintr-un
singur foc. Când salarizãm un poliþist
peste un medic sau peste un profesor
înseamnã cã riscul/culpa acestuia este
cu mult mai mare decât în cazul celor
doi. Aºa se argumenteazã de obicei în
cadrul discursurilor politicienilor
victime ale vreunei ºcoli ºi/sau familii.
Culpa pedagogicã poate sã genereze în
lanþ viitoarele culpe din nepricepere ale
medicilor, poliþiºtilor, arhitecþilor,
constructorilor etc. A lãsa pe oricine sã
devinã profesor este iar o crimã! Apoi,
a lãsa pe oricine sã termine ºcoala, este
o dublã crimã. Un profesor rãu poate
genera un dublu rãu! Nu trebuie decât
sã priviþi în jur ºi sã vedeþi efectele
acestea. Soluþia gãsitã de politicieni? „Ne
batem joc de ei, cãci oricum nu meritã!
102 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Oricum ºcoala scoate tâmpiþi, iar medicii
buni pleacã, timp în care cei ce rãmân
mai eliminã din proºti!” Minunate cliºee
inventate de politicieni inconºtienþi! A
ieºi în stradã sã ceri sã fii plãtit onorabil
este aproape amuzant. A mãri salariile
acestea cu 10, 20, hai 50 %, iar este
extrem de jignitor! Am auzit cã pentru
profesorii debutanþi or sã fie salarii
„atrãgãtoare” – adicã au sã le fie date
vreo mie de lei net! Extrem de atrãgãtor!
Cam tot atât de atrãgãtor ca o alocaþie
de copil mãritã cu 1,8 lei. În schimb,
este nevoie urgentã de jeep-uri, birouri
noi ºi mãriri de prime pentru politicieni.
Sã nu îi uitãm pe puºcãriaºi, care devin
din ce în ce mai mulþi din rândul
politicienilor – aproape a devenit o
sinonimie între politician ºi puºcãriaº.
Aceºtia primesc 2500 lei lunar per per-
sona din banii munciþi de noi. ªi între
timp, politicianul se zbate ca o râmã
secþionatã sã facã rost de bani de la FMI
sau de unde o fi, cãci „suntem o þarã
sãracã”. Sã stoarcem gaz din piatrã
seacã pentru cã aºa or sã scadã preþurile
la gaze de o sã-l ardem ºi pentru
amuzament. Sau sã vindem aurul cui o
fi, iar noi sã oprim doar aºa, un 6 %, cã
de mai mult nu avem nevoie. Eventual
poate vindem Covasna ºi Harghita, dacã
nu cumva o iau gratis... Sau, cu mult
mai bine, haideþi sã îi plãtim sã ni le ia!
Nu de alta, dar dacã am 47 de lei sã dau
pe o ramã de lemn care a costat 1 euro,
am ºi 3000 de euro sã dau înapoi la FMI
pentru împrumuturile fãcute cu cap de
ai noºtri, ºi mai am ºi bani sã dau la
sãnãtate, pentru cã oricum dacã mã
îmbolnãvesc dau ºi ºpagã ºi îmi iau ºi
medicamentele singur. ªi mai dau ºi la
ºomaj ceva, ºi pentru apa cristalinã care
îmi curge la robinet, filtratã scump, cã
doar suntem o þarã deºerticã, dar o avem
mãcar purã, ca cea de Vichy. ªi mai
pot sã dau ºi pentru pregãtirile copilului.
Engleza, matematica... ªi mai plãtesc ºi
gunoiul – prima oarã la primãrie sau la
impozite, nu mai ºtiu unde, a doua oarã
în factura de electricitate (sic!).
Oricum, ce aþi prefera? Sã fim plãtiþi
bine dar sã plãtim ºi toate greºelile,
medicale, pedagogice, politice, morale,
etc., sau sã fim umiliþi ºi obidiþi dar sã
nu rãspundem pentru nicio culpã, nicio
treabã nefãcutã cum trebuie, nicio
infracþiune politicã sau penalã? Se pare
cã cei mai mulþi români au ales deja!
 SFATURI PE LUMINÃ
DEMOCRAÞIA ÎN CASE
ªI CASTE MARI ªI MICI
La început vã propun unele definiþii ale
democraþiei... de ieri ºi de mai aproape de
noi, clasice dar ºi de alt fel:
1.Democraþia se bazeazã pe trei
principii: libertatea cuvântului, libertatea
cugetului ºi înþelepciunea de a nu le folosi
pe cele douã precedente.
2. Democraþia este calea de mijloc,
care trece peste tot ºi nu duce nicãieri.
3. Democraþia bagã poporul într-un
joc controlat, în care poporul nu are con-
trol asupra jocului.
4. Democraþia apare atunci când
turma de oi crede cã ea conduce mãgarul
dar nu ºtie cã la rândul lui acesta este
condus de cioban.(O fi doar o butadã?)
5. Democraþie este atunci când vaca
îl alege pe cel care o va mulge.(Altã
definiþie animalierã)
6. Mark Twain definea poate mai clar
democraþia, desigur cã se referea la ceea
ce se întâmpla în secolul al 19-lea în
Statele Unite; (oare nu este la fel ºi
acum?):”Dacã votul democratic ne-ar
aduce nouã ceva folositor sau vreo
schimbare în bine, nu am mai fi lãsaþi sã
votãm”. Dur, foarte dur spus.
ªi dacã tot m-am apucat sã preiau de
ici, de colo, voi prelua ºi de pe ºtirile ce
apar la agenþiile existente pe internet câteva
atenþionãri despre viitorul lumii ºi al þãrii.
Ni se spune cã ne aflãm în momentul
în care bunãstarea din þãrile bogate a
atins limita de sus, iar criza moralã pe
cea de jos. Rezultatul? criza economicã.
Acum, în lume datoriile sunt de 3,2 ori
mai mari decât valoarea totalã produsã.
Datoriile globale cresc într-un ritm mult
mai rapid decât creºterea PIB-ului glo-
bal. Raportatã la inflaþie averea
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
Mihai Miron
individualã scade masiv. Cel mai mare
datornic al lumii nu este, cum v-aþi fi
aºteptat, SUA ci China! Nivelul datoriei
chineze a ajuns la 300% din PIB-ul in-
tern. Dacã China începe sã tuºeascã, se
îmbolnãveºte toatã economia globalã.
În concluzie:Vine criza! Dupã
primele semne va apãrea in 2020, dar va
izbucni cu putere dupã alegerile
prezidenþiale din SUA, cel mai probabil în
2021. Cele mai afectate domenii la nivel
global în prima fazã vor fi bãncile, bursa,
imobiliarele, retailul ºi industria auto. Chiar
dacã primele semne vor apãrea în
domeniul financiar-bancar, lovitura de
graþie la noi, în România va veni de la
industria auto care are acum peste 13%
din PIB ºi este cea mai importantã
industrie din þarã.
Având în vedere cã în România nu
existã niciun partid ºi niciun politician care
sã se gândeascã la o astfel de situaþie,
presupunem cã prin urmare nu existã nici
scenarii ºi soluþii pentru crizã. Bine ar fi ca
sã începem sã punem bani deoparte pentru
supravieþuire. Optimizând datoriile ºi
cheltuielile la maxim ºi asigurând surse de
venit noi ºi stabile.
Cele mai de sus privesc viitoarea (?)
crizã economicã. Sã privim acum ºi la
cea mai puþin vizibilã la o primã privire -
criza moralã.
Est-europenii tradiþionali, ca
majoritatea dintre noi, românii, sunt
etichetaþi ca fiind retrograzi, pe când
occidentalii ºi cei care cred în „valorile”
europene (de genul avort, perversiune
sexualã, eutanasiere, desfiinþarea familiei
ºi a cãsãtoriei naturale ºi înlocuirea lor cu
familia socialã ºi „echipa parentalã”,
103
ateism, evoluþionism, confiscarea
drepturilor parentale, eliminarea valorilor
tradiþionale) sunt etichetaþi ca fiind
„progresiºti”. Natural, cei din urmã sunt
mai buni ca primii, care trãiesc în trecut,
iar viitorul aparþine „progresiºtilor”.
HM! aº comenta. Prin rezoluþiile
adoptate periodic de Parlamentul Euro-
pean, rezoluþii care în marea lor majoritate
sunt iniþiate de „minoritãþile sexuale” ori
de reprezentanþii lor, de avortiºti, de anti-
creºtini, de o elitã politicã care e în
întregime înstrãinatã de noi ºi de realitate,
se încearcã sã ni se impunã cu duritate
un sistem ce nu ne este propriu. În
decembrie trecut a venit ºi rândul miºcãrii
pro-familie ºi pro-cãsãtorie din România
pentru a fi demonizatã de
nontradiþionalistul PE printr-o rezoluþie de
acest fel. ªi culmea (oare?) toate partidele
politice din România au votat în sprijinul
rezoluþiei ºi împotriva normalitãþii noastre,
a României ºi a valorilor noastre culturale.
Iatã lista europarlamentarilor români care
au sprijinit rezoluþia PE, în ordinea în care
ei apar în lista voturilor: Bãsescu, Blaga,
Bogdan, Buºoi, Mureºan, Nistor, Botoº,
Cioloº, Ghinea, Pîslaru, ªtefãnuþã,
Strugariu, Tudorache, Borzan, Nica ºi
Tudose. Doar Buda, Falcã, Marinescu,
Motreanu ºi Ciuhodaru au votat împotriva
Rezoluþiei. Apoi ºi-au modificat voturile,
au revenit asupra lor ºi Blaga, Bogdan,
Buºoi ºi Nistor. Iubitorii lui Macron din
România, adicã europarlamentarii USR, au
votat împotriva României ºi a valorilor
naþionale. Se pare cã USR e constant în
poziþiile lui anti-creºtine ºi anti-tradiþionale.
A ajuns acum la 11% în sondajele de
opinie de la 22% la europarlamentare din
mai anul trecut. Un semn oare? Dar sã
vedem ce spune de fapt articolul 16 din
declaraþia universala a drepturilor
omului, care afirmã: „Cu începere de la
împlinirea vârstei legale, bãrbatul ºi
femeia, fãrã nici o restricþie în ce
priveºte rasa, naþionalitatea sau religia,
au dreptul de a se cãsãtori ºi de a
întemeia o familie.... Familia constituie
elementul natural ºi fundamental al
societãþii ºi are dreptul la ocrotire din
partea societãþii ºi a statului”.
Voi cita acum nu o organizaþie sau
agenþie de ºtiri, de obicei absconse în
104 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
ceea ce priveºte semnãtura clarã a unei
persoane sau personalitãþi, ci chiar o
personalitate realã, marcantã a culturii
noastre, cu nume ºi prenume, un
universitar care se bucurã de respectul
multora dintre noi: „Dar fiindcã la noi
se crede cã este politicã afacerismul
vulgar ce se petrece mai nou (ca ºi cum
nu ar mai fi pe lume ºi adevãr, ºi
integritate ºi onoare!), menþionez din
capul locului cã, în opinia mea, mai
presus de politicã este situaþia oamenilor,
iar înainte de culoarea politicã este
adevãrul. Oricum, nu sunt cu unul sau
altul din actuala configuraþie politicã,
ci cu adevãrul. De altfel, cum arãtam
în alt loc (scrie Andrei
Marga: Identitate naþionalã ºi
modernitate, Libris, Braºov, 2018),
partidele s-au degradat în anii din urmã.
La social-democraþi ºi aliaþii lor s-a
vãzut cã, la comandã, unii parlamentari
voteazã altceva decât i-au mandatat
cetãþenii. Liberalii fac „guvern” din cei
care au trecut prin instituþiile Securitãþii.
Iar „preºedintele” stã suficient peste mai
mulþi generali decât în armata americanã
ºi pretinde bugete mai mari decât Franþa
pentru „serviciile” sale…. Cel mai
proeminent economist de pe scena de azi,
Thomas Piketty (Capital et
ideologie, Seuil, Paris, 2019), scrie cã
democraþiile din Uniunea Europeanã
sunt afectate de douã maladii: prea
multe decizii se iau «în spatele uºilor
închise» ºi «între noi». Am indicat în alt
loc (A. Marga, România în Europa
actualã, Libris, Braºov, 2019) cã
decidenþii României de azi silabisesc
banalitãþi ºi nu înþeleg ce se petrece în
Europa... Trenul a trecut de mult pe lângã
ei. Mai grav este însã cã, în privinþa
maladiilor, ei au dus România de azi în
frunte. Ei recurg acum ca în codru la
«decizii în spatele uºilor închise» ºi la
«decizii între noi» – adicã în afara
democraþiei ºi a Constituþiei.”
ªi pentru cã nu puteam spune mai bine
decât dl. Marga despre ceea ce chiar eu
cred cã se întâmplã aici ºi acum, închei cu
cuvintele domniei sale, ºi cu speranþa mea:
Dã-le, Doamne, românilor mintea cea de
pe urmã… pentru cã urma se apropie.
 ESEU
ALFABETUL PLICTISELII
Pradã neputinþei de a rupe dinþii zilei,
plictisindu-se, apoi, luxuriant, sub carapacea
indiferenþei anotimpului, omul a fãcut cea mai
proastã alegere, închinându-se, cu
solemnitate, demonului Acþiunii. În loc sã-ºi
facã un culcuº din moalea tihnã a unei letargii
faraonice, ºi-a otrãvit sufletul cu vitaminele
entuziasmului. Bâzâitul sãu de muscã istericã,
lângã flãmânda plasã de pãianjen, þesutã de
faptã... De ce sã-ºi dezmierde trupul vlãguit
în rãcoarea abandonului ºi sã prospere la
umbra lenei, ca o pisicã? Eroul falimentului,
iatã-l prostituându-se, cu râvnã, în bordelul
speranþei. Nu ºi-a semnat oare Adam sentinþa,
odatã cu apropierea de acel oribil pom al
cunoaºterii? Este momentul precis când
aberaþia intrã în funcþiune, roadele culese,
de culoarea sângelui, fiind consemnate în
cartea de Istorie – corifeii minciunii, de la
asudatul predicator religios, pânã la
sfãtuitorul ºef politic, speculând, cu un
funebru talent, aceastã rãtãcire. Pe „mântuire”
s-a fãcut carier㠖 avere pe mãsurã, iar o altã
himerã, „idealul”, a constituit o inepuizabilã
materie primã pentru crimã.
Ce s-ar mai fi alintat în om pisoii plictiselii,
dacã javra pofticioasei înfãptuiri nu i-ar fi lãtrat
hidos, fãcând ca blânda stare de contemplare
sã fie pulverizatã de harnicele omizi, ieºite din
mãruntaiele iluziei. Zvonul despre vastul eºec
al fiinþei bipede nu putea sã nu ajungã pânã
ºi la urechile unei veveriþe – joaca, nepãsarea,
vitalitatea sa consfinþindu-l.
Azi, plictiseala este sinonimã cu ratarea.
A-þi fi silã, un delict: zãrit de poliþie, pe stradã,
plictisitul devine, imediat, suspect. În cartier,
este ºtiut ca un fel de aluat la care au intrat
douã materiale – þicneala ºi puturoºenia. Cum
sã te compromiþi, intrând în vorbã cu un
asemenea rãtutit, care face greaþã ºi câinilor?
Mâine-poimâine o sã te trezeºti cu el la poartã,
cerându-þi de pomanã. Ce sã mai aºtepþi de la
o fantomã, s-o ia beþivii drept copac?
Cine ar mai încerca, în zãpãceala acestui
început de mileniu, sã ia lecþii de plictisealã?
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
Savian Mur
Istoria este produsul sângeros al refuzului sãu
[al omului] de a se plictisi. (Emil Cioran)
Sã observe, îndelung, un guguºtiuc, sã-i preia
minunata monotonie din cântec, sã-ºi rezume
existenþa la acel gângurit? Sã dea lecþii de
plictisealã? Este greu de închipuit un profesor
de filozofie fãcându-se de râs cu o aºa
banalitate, când ar putea pãlãvrãgi, liniºtit,
pe generoase teme, cum ar fi rolul omului în
Naturã, divinitate, valoare moralã, percepþie,
cunoaºtere, conºtiinþã, sensul Istoriei.
Aducerea plictiselii la rang de virtute nu
este o vorbã goalã, ci o necesitate, iar
conjugarea unui verb al delãsãrii, un deziderat.
Pionierul unei politici noi, de mare viitor, ce
nu-ºi propune, pentru electorat, decât
însuºirea unei durabile plictiseli, va deveni
doar distinsul politician ce-ºi va exersa amplu
sforãielile în Parlament, adormind exact în
momentul începerii unui discurs.
Disponibilitatea pentru marea plictisealã
se cultivã. Fãrã un exerciþiu serios al minþii,
de blocare a scabroaselor iniþiative – gãseºte
ea ce sã facã, o descoperire ºtiinþificã, o nouã
ideologie, reactivarea unei religii mâloase, ca
fundul de fântânã secat㠖, nu se obþine mare
lucru. Plictiseala aceea tãmãduitoare se
antreneazã, ca un muºchi pentru performanþã.
Cât timp morbid sã mai treacã pânã când
erezia plictiselii sã îl reabiliteze pe om?
Pentru a putea aproxima nebunia omului,
frenezia psihoticã a cunoaºterii, delirul minþii,
imaginea unui dicþionar este revelatoare, iar
pentru o aproximare mai finã ajunge o scurtã
privire asupra unuia de specialitate.
Sãnãtoasã muþenia copacului, pilduitor
vocabularul unui arici! Onoare analfabetului,
un protejat, care nu ºi-a pierdut candoarea,
zâmbind curat, neschimonosindu-ºi fruntea.
Posedând o minte nevãtãmatã de sifilisul
studiului, se are, în timp ce pacientul
bibliotecii îºi pericliteazã neuronul, îºi chinuie,
ca un drogat, þesutul, spre încântarea
diabolicei amãgiri. Decât sub sclavia ideii fixe,
mai bine pe izlazul comunal. Vai de acela ce
va fi nãscut în aceastã lume, specializatã în a
duce cupiditatea pe cele mai înalte culmi, ce
105
face din stupiditate o adevãratã artã, din
demenþã un principiu.
Nu, nu poþi lua în derâdere acea
învãþãtoare care ar începe anul ºcolar cu
aceste vorbe iscusite: Copii, azi vom începe
prima lecþie de plictisealã; prima literã din
alfabetul plictiselii vã aºteaptã! Vom învãþa
temeinic cum sã ne plictisim, veþi fi evaluaþi ºi
veþi susþine dure examene finale pentru ca, în
sfârºit, sã asigurãm o generaþie utilã societãþii.
Ziua pierderii timpului de pomanã, slavã
Domnului, a sosit, un viitor al desfãtãrii ne
face deja cu ochiul!
La facultate, acelaºi discurs de început:
Scopul nostru este sã vã ocrotim mintea, sã
fim niºte paznici neînduplecaþi – li se va
spune, cu sobrietatea misticului proaspãt
eºuat, cu surâsul scepticului, transpirând,
rece, în cãutarea elixirului neantului, printre
larvele activitãþii umane, emoþionându-se în
faþa trufandalelor certitudinii împotmolirii.
Vrem sã securizãm biata lume; teroarea
emanatã de o minte cotropitã de lepra
ideologiei, târfitã de inflexibilitatea dogmei
necesitã o grabnicã punere cu botul pe labe.
Prãpãdul produs de maladia fãptuirii trebuie,
urgent, limitat, epidemia stârnitã de microbii
extazierii, eradicatã. Cãci de-ar fi avut omul
blândeþea taurului castrat, de-ar fi rãmas la
virila stare de plictisealã în care se lãfãia
Adam, tolãnit la umbra mierii, rãspândite de
Dumnezeu, cel tolerant, n-aþi mai fi stat,
acum, înþepeniþi ºi încruntaþi în mizerabilele
bãnci, nici noi n-am mai fi prãpãdit creta
aceasta degeaba, molestându-ne penibil
vocea, ci ne-am fi plimbat euforici prin
incinta Paradisului, trimiþând unii la alþii
generoase bezele.
Acest deziderat al prezentului, o ºcoalã,
în cartier, în vederea aprofundãrii plictiselii,
la cele mai înalte standarde, capãtã amploarea
farsei doar în ochii agitatului, frãmântatului
fãrã de leac, pentru acela care nu a înþeles
nimic – vierul implicãrii. Cum sã-ºi bage
dumnealui râtul în prãjitura plictiselii, sã se
intoxice cu crema contemplãrii? Stilul utilizat
la aceastã ºcoalã de avangardã nu va þinti
obþinerea unui om nou – fabulaþia minþii
acomodate cu întrebãrile psihiatrului –, adicã
a unei fantome fardate, ci a vechiului om, mai
precis revenirea la fabuloasa stare de
plictisealã naturalã, în care iniþiativa culegerii
unei poame dulci, cãzute pe jos, cãpãta
dimensiunile unei fapte mãreþe.
Antichitatea indianã, ce material didac-
tic! Filozofie, politicã, religie? Haite, lãtrând
sinistru: cine sã se mai ocupe de problema
mântuirii – un stejar, incredibil de bãtrân,
dansând cu putregaiul?
Moile fructe, coapte la focul blând, întreþinut
cu lemnele plictiselii, îi sunt îndestulãtoare celui
ce a înþeles. La ce sã se mai zgâiascã, precum
Eva, odinioarã, la acel lugubru pom?
106 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
*
Într-un cartier de plictisiþi, schimbul de idei
ar fi, în sfârºit, la el acasã. S-ar discuta doar de
plãcerea discuþiei, adicã a plictiselii – un joc curat,
lipsit de reguli. Iar dacã ar fi constituite niºte echipe
care ar participa la o competiþie internã, atunci
cea situatã pe primul loc va retrograda. Nu are
cine sã se supere, sã delireze, mãrindu-ºi pulsul,
sã sufere pentru o pãrere. De exemplu, s-ar vorbi
de superioritatea omului în mediul înconjurãtor,
în ultimul secol, cu lejeritatea cu care ar fi
schimbate opinii despre rolul educativ al unei
vulpi, intrate într-un coteþ de pãsãri.
Un spirit plictisit nu cautã dreptatea –
dreptatea cui?, nici adevãrul – adevãrul cui?, ci
doar dreptatea, adevãrul plictiselii. Dacã în vin
este adevãrul, cu siguranþã cã vinul plictiselii
este cel în cauzã. Un act, oricât de mãrunt – i se
pare vulgar, sã consimt㠖 un scandal, luarea
unei decizii – o catastrofã; uºurinþa cu care
croºeteazã ideologia – criminalã, certitudinea
obþinerii mântuirii, proclamatã, trivial, de
religie – grotescã. Ce sã decizi, ce sã mai decizi?
Piaþa este suprasaturatã: atâtea curente
filozofice, politice, religioase, ºtiinþifice, culturale,
încât te ia cu frig. A sta deoparte nu poate fi o
þâfnã, o atitudine de bun-simþ, ci de igienã
psihicã. Pelteaua utopiei, flancatã de batjocorirea
sau decimarea aceluia ce nu crede în ea,
contestând-o, refuzând-o, a scos la ivealã ºi un
reziduu preþios: autoapãrarea prin plictisealã.
Utilitatea funebrã a rãului...
Unui intelect polivalent plictisit îi repugnã
încrederea. În ce, în cine sã se încreadã? În
propriul lui corp, desfrâul biochimic, sediul
coalizãrii întru odioasa trãdare finalã, orchestratã
de infamele þesuturi, cu distins cinism? Lãlãiturile
celulei... Þicneala glandei... Complotul oaselor...
Grohãielile maþelor... Sabotajul sângelui...
Deºãnþata curvie a cãrnii, omul! Nu, nu poþi
intra în jocul impecabil, în care se încinge
Suferinþa, fãrã a poseda un trup, fie acesta suplu
ca al râmei, nici participa la balul deprimãrii,
nebeneficiind de un sistem nervos evoluat.
Brutalizat de o anatomie dezgustãtoare, maltratat
de o fiziologie perversã, surdã la strigãtul
disperãrii, înveninat, la cheremul dictatorialei
minþi, ce te macinã admirabil, fãrã sã îi pese –
domnia-sa fiind stãpânul, dumneata, o marionetã,
prin preajmã, gazdã atât de naivã cã nu-i refuzi
niciun hatâr –, ce te-ar reþine sã nu-þi priveºti
moartea ca pe unica izbândã? Atunci cum sã nu
te îngreþoºeze, pânã la vomã, lascivitatea târfei,
feminine sau masculine, o paradã de modã? Un
mascul, exhibându-ºi fesele, în lumina
reflectoarelor... ªi trupul unui armãsar, înfierbântat
de o iapã, mai pãstreazã o decenþã. Împerecherea?
Himerã a hormonilor, cãþea în cãlduri, împãrþind
bonuri de ordine, speriatã sã nu-i scape nimeni.
Zãmislirea? Blestemul împreunãrii, spaþiu
suficient pentru autostrãzile chinului emanat ºi
dansul viermilor.
 ÎN CRUCIª ªI-N CURMEZIª
NU-I TOTUL „DEGEABA”,
TUDOR GHEORGHE!
„Cazul” Tudor Gheorghe nu este unul
singular ºi actual; Tudor Gheorghe este
„incorect politic”, dupã încadrarea unor
marxologi contemporani ºi se aflã în campania
selectã a lui Mihail Viteazul, C. Brâncoveanu,
Bãlcescu, Cuza Vodã, Eminescu etc. etc.
Asistãm, din pãcate, dupã 30 de ani, cã
„degeaba” încercãm sã ne mândrim cu valorile
noastre naþionale, care ne-au asigurat
paºaportul nostru pentru eternitate. S-a creat
împotriva lui Tudor Gheorghe o „lig㔠a celor
fãrã de þarã (la figurat). De ce nu s-au solidarizat
ºi contra celor care atacã, furibund, „omul
deplin al culturii româneºti” (C. Noica)?!
Cristian Preda l-a socotit pe Eminescu
„nul” ºi a devenit europarlamentar. „Clasic”
în acest sens este H.R. Patapievici, a cãrui urã
antiromâneascã ºi limbaj vulgar este de
necontestat. Iatã ce scrie despre români:
„radiografia plaiului mioritic este ca a
fecalei: o umbrã fãrã schelet, o inimã ca un
cur, fãrã ºira spinãrii”; „româna este o limbã
în care trebuie sã încetãm sã mai vorbim sau...
sã o folosim numai pentru
înjurãturi”(„Politice, 1996, p. 49). Cât despre
Eminescu, el „joacã rolul cadavrului din
debara. Sec spus, Eminescu nu mai este azi
actual”. În viziunea sa, „fostul poet naþional
al României clasice e «politic incorect»”(
„Flacãra”, nr. 1-2, 2002, p. 86). Pentru aceste
afirmaþii, „filosoful” H.P.P. a fost promovat di-
rector al Institutului Cultural Român, unde a
fãcut politica „corectitudinii politice”,
traducându-i pe Mircea Cãrtãrescu (cu 20 de
titluri), Gabriela Adameºteanu (10 titluri), Filip
Florian (11), în timp ce alþii trataþi cu indiferenþã,
nefiind traduºi nici mãcar cu un titlu (G.
Cãlinescu, Rebreanu, D.R. Popescu, Hortensia
Papadat-Bengescu, Aug. Buzura, N. Breban,
Adrian Marino, Marin Preda, Eugen Ionescu,
Cezar Ivãnescu, N. Balotã, Eugen Simion
(„Contemporanul. Ideea europeanã”, nr. 6,
2015, p. 21). A luat cineva vreo atitudine? Erau
în viaþã ºi chiar foarte activi: Daniel Funeriu, T.
Baconschi (fiul unui poet stalinist), fiul lui Ion
Caramitru, Vladimir Tismãneanu ( fiul celui care
ne-a introdus bolºevismul cu tancurile venite
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
Tudor Nedelcea
de la Moscova). Ei sunt copiii cãrora le-au
crescut dinþii de muºcã din pãrinþi ºi din morþii
din morminte?!
Calomniile (pe principiul anunþat de
Beaumarchais: „calomniazã, calomniazã, cã
tot rãmâne ceva!”) aduse lui Tudor Gheorghe
sunt halucinante ºi aberante, care
demonstreazã încã odatã ura visceralã pentru
tot ce-i românesc („Tot ce-i românesc nu
piere”, zice Jean Moscopal). A fost fãcut
„comunist”, „nostalgic” dupã epoca
Ceauºescu. El, cãruia i s-a interzis la
Naþionalul craiovean un spectacol „I.L.
Caragiale”, chiar sã mai aparã pe scenã
(admirabil gestul de solidaritate al actorilor
craioveni), i s-a interzis intrarea în Bucureºti,
oprit la km 36, în timpul Congresului XIV, dar
ºi apariþiile publice. Tatãl sãu, Ilie Tudor, poet
ºi prozator cu vocaþie, a fãcut puºcãrie ºapte
ani din cei 22, cum suna sentinþa de
condamnare. Soþia lui nea Ilie, mama lui Tu-
dor Gheorghe, aflând sentinþa a albit de la
tribunal pânã acasã. Elevul ºi studentul Tu-
dor Gheorghe a fost nevoit sã suporte sãrãcia,
umilinþa pentru tatãl sãu deþinut politic. A
avut parte ºi de oameni cumsecade, cum este
românul în (doar) vremuri de restriºte. Lui Ilie
Tudor i-am editat cartea sa de amintiri din
puºcãrie, De sub tãvãlug (ediþia a II-a revãzutã
ºi adãugitã, prefaþã de Tudor Nedelcea,
Fundaþia Scrisul Românesc, 2004), unde ºi-a
fãcut „studiile” alãturi de D. Stãniloae, Radu
Gyr, Crainic, Mironescu, Vasile Militaru,
Valeriu Anania, Gh. Coman (tatãl Anei
Blandiana), Petre Þuþea, fraþii Morãrescu, D.
Ciurezu, Voiculescu etc. (ce elitã!). Pagini
emoþionante scrie Ilie Tudor la revenirea, dupã
ºapte ani de detenþie, la casa pãrinteascã. De
la Gara Craiova, unde ajunge în toiul nopþii,
merge pe jos pânã la Podari, ajunge dimineaþa
devreme, stã alãturi de câine, care-l
recunoaºte, pânã se trezesec soþia ºi cei trei
copii. „Din camera din dreapta a ieºit un
surcel de bãiat, înalt ºi slab, iar din stânga,
Vali ºi mama sa. Ne-am încleºtat într-o
îmbrãþiºare pe care niciun condei nu o poate
descrie”. Iar fiica sa cea micã, Nuþi, pe care o
107
lãsase de un an, întreba ºoptit: „Care e tata?.
Fiind arestat, familiei i s-a comunicat, con-
form uzanþelor staliniste, cã tatãl e mort, iar
deþinutului politic cã familia, soþia în special,
s-a debarasat de soþ.
Nea Ilie a fost cântãreþ de bisericã. Pentru
verticalitatea caracterului sãu, a iertãciunii
creºtine, vrednicul de pomenire, Patriarhul
Teoctist, i-a acordat „Crucea Patriarhalã”, cea
mai înaltã distincþie a B.O.R. Dupã
condamnarea comunismului de cãtre fostul
preºedinte de tristã amintire, prin Raportul
Tismãneanu (acelaºi bun la toate), în care foºtii
securiºti (unii) erau fãcuþi disidenþi, colegii de
celulã ai lui Ilie Tudor au alcãtuit ad-hoc un
comitet de judecare a crimelor comuniste,
alegându-l pe nea Ilie ca preºedinte. Iatã
temeiuri pentru care Tudor Gheorghe a fost ºi
este un „nostalgic comunist”.
Cât priveºte antieuropenismul sãu, el ne-
a convins ºi a convins o lume întreagã cã nu-i
numai europenist, ci chiar mondialist, în
sensul profund al cuvântului. A cântat pe
numeroase scene ale lumii, românul Tudor
Gheorghe fãcând cinste þãrii sale, culturii
naþionale. Intrând într-un local îmbrãcat într-o
cãmaºã þãrãneascã, celebrul actor american,
Antonny Quinn (care a jucat în filmul Ora 25
dupã romanul omonim al lui Constantin Virgil
Gheorghiu) s-a îndreptat spre el întrebându-l:
„Tu eºti român?! Trebuia sã-i rãspundã, spre
a fi pe placul denigratorilor sãi penibil, cã nu-
i român, ci antieuropean. Lui i se potriveºte
pe deplin afirmaþia lui Eugen Simion: „Eu sunt
un europenist convins ºi, în noua ambianþã
europeanã, unde vedem clar, cu economia
ºi politica nu suntem bãgaþi în seamã,
trebuie sã fim atenþi la partea culturalã,
mãcar la cultura românã nu se poate rãsti
nimeni”. Avem valori ºi personalitãþi
marcante cu care ne mândrim în lume; nu
putem fi o colonie cu un guvernator ales /
numit. Ungaria, Polonia, Cehia sunt
antieuropene pentru cã apãrã elementele de
identitate naþionalã? La Budapesta, Horty este
erou naþional, apreciat ºi dupã 1989, mareºalul
Antonescu este un criminal de rãzboi, cãruia
nu avem voie sã-i pronunþãm nici mãcar
numele de frica Comisiei Wiessel. Cu toþii
trebuie sã ne reamintim vorbele marelui liberal
Eugeniu Carada, scrisese pe soclul sãu din
Craiova: „Pentru o Românie unitã, împotriva
oricui, oriunde, oricând”.
Tudor Gheorghe a fãcut un serviciu
imens folclorului românesc (a spune
„autentic” este un pleunasm, folclorul nu
poate fi decât autentic), poeziei româneºti,
prin concertele sale prin întregul areal
românesc. Spectatorii îl apreciazã la justa lui
vedere, fiind un unicat în cultura românã
contemporanã, reinventându-se mereu (dar
neglinjindu-se în tipãrirea poeziilor sale), dupã
108 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
o muncã asiduã. Am fost de faþã la o întâlnire
cu Grigore Vieru, Doina ºi Ion Aldea
Teodorovici. Era în acel august 1991, dupã
eºecul puciului de la Moscova, când
mitropolitul cãrturar Nestor Vornicescu i-a
invitat pe aceºti mari basarabeni. Într-una din
seri, Tudor Gheorghe ne-a invitat la el acasã,
unde am asistat la un strãlucit dialog,
punându-se la cale o colaborare viitoare între
soþii Teodorovici ºi menestrelul craiovean.
Timpul n-a mai avut rãbdare cu cei doi rapsozi
basarabeni, din pãcate.
Voi evidenþia ºi o laturã civicã a
personalitãþii sale: banii rezultaþi din douã din
concertele sale susþinute la Teatrul Naþional
„Marin Sorescu” (în opinia mea, Tudor
Gheorghe este cel mai bun recitator din poezia
sorescianã, înþelegându-i deplin sensurile ºi
profunzimea versurilor, mai ales cele din „La
Lilieci”) au fost donaþi oraºului sãu pentru
cumpãrarea de pomi ornamentali, el fãcându-ºi
„datoria” de „cetãþean de onoare” al oraºului
Craiova (Cred cã ar trebui publicatã lista
consilierilor generali ai Capitalei care s-au opus
acordãrii titlului de cetãþean de onoare al
Bucureºtiului). Craiova l-a iubit ºi-l iubeºte la
rându-i, l-a fãcut „doctor honoris causa” al
Universitãþii craiovene, iar la revoluþia din
Decembrie 1989 craiovenii l-au aclamat,
cerându-i sã le fie „prim-secretar”. La ºedinþa
de constituire a FSN Dolj (dupã etapa
Nisipeanu), eu l-am propus ca preºedinte al
acestui nou for administrativ. A refuzat,
spunând public cã locul sãu este pe scenã,
arãtându-ne atunci ºi o nouã invitaþie pentru
un concert, pare-se, în Canada.
Strigãtul de durere pentru þara sa,
exprimat în concerte mai ales în „Degeaba 30”
din decembrie 2019, va rãmâne în conºtiinþa
românilor adevãraþi, precum celebrele poezii
„Doina” lui Eminescu sau „Ridicã-te Ioane,
ridicã-te, Gheorghe” a lui Radu Gyr, ambele
interzise în regimuri dictatoriale. Tindem din
nou spre un astfel de regim?!
Cultura românã n-a dus lipsã de
denigratori, începând cu Eminescu, contestat
încã din timpul vieþii, pânã azi. Contestanþi ºi
denigratori ordinari au fost, de pildã, ºi un
oarecare Caion pentru I.L. Caragiale, Sorin
Toma pentru Tudor Arghezi (dupã publicarea
textului Poezia putrefacþiei sau putrefacþia
poeziei. Rãsfoind volumele lui T. Arghezi, în
„Scânteia” din 5-10 ianuarie 1948), pigmei au
fost ºi cei care l-au izgonit pe Marin Sorescu.
În cele din urmã, cine a rãmas în literaturã, în
posteritate: denigratori odioºi sau marii scriitori
Eminescu, Caragiale, Arghezi, Sorescu?!
Aºa cã, bucurã-te, Tudor Gheorghe, cã
þi-au ridicat, fãrã voia lor, un binemeritat
piedestal, de pe care sã-i priveºti cu legitimã
superioritate, chiar cu milã ºi ruºine de ruºinea
lor. Tu pe piedestal, ei la lada de gunoi a istoriei.
 OPINII

Magda Ursache

OAMENII NAÞIUNII II
„ Bunii ºi strãbunii noºtri au fãcut o limbã ºi au fãcut o þarã, ba chiar mai
multe þãri. ªi limba ºi þara (þãrile) ne-au ajutat sã trãim pânã azi. ªi dacã ar fi
numai aceste douã lucruri – limba ºi þara – ºi tot ar trebui sã fim încrezãtori, sã
ducem neamul acesta binecuvântat mai departe...Istoria noastrã este viaþa
noastrã ºi, dacã învãþãm ºi ºtim istoria, poate cã nu devenim mai buni, nici mai
deºtepþi, nici mai pregãtiþi pentru viitor, dar putem sã ne simþim oameni între
oameni,ºi sã ºtim de ce suntem români,ceea ce nu e puþin lucru.”
Acad. Ioan-Aurel Pop, O micã lecþie de istorie,
revista „Clipa”,5 noiembrie, 2019

Spuneam, în foiletonul precedent, cã ºi sãrac.Mai mult încã, s-a distrus tot ce

ar trebui sã fie pusã la îndemâna
consilierilor preºedintelui ºi a guvernanþilor
„cartea de învãþãtur㔠truditã de Ioan
Adam, Panteon regãsit, Editura Bibliotheca
Târgoviºte, 2018, aflatã sub semnul
Centenarului. Antologia ( 596 pagini)
dovedeºte cu asupra de mãsurã cã în
fruntea þãrii au fost modele de normalitate,
mai ales la ceas greu, în „þarã
nãvãlitã”,sintagma lui Delavrancea.
Am avut mereu „pârâtorii þãrii”,
cum îi numea N. Iorga, dar ºi mari
bãrbaþi de stat. Cinci criterii pentru a-i
declara mari români? Curaj, Geniu,
Mãreþie, Abilitãþi de conducãtor,
Încredere în moºtenirea spiritualã.
Am auzit, de sãrbãtorile Crãciunului,
un grup de copii cântând la Putna „ªtefan
cel Mare mai trãieºte!” Cum nu-s istoric,
îmi permit o istorie contrafactualã (deºi
merg de obicei pe urmele acad. Ioan-Aurel
Pop, care cautã adevãrul în istorie), visând
cã re-apar junimiºtii care nu au vrut
revoluþiune, ci evoluþiune. Frumoºii
junimiºti, cu convingerea cã sunt europeni,
ºi-au dorit sincronizarea cu Europa,
mergând pe modelul francez. ªi nu pot sã
nu-l citez pe conservatorul P.P.Carp,
afirmând în forul þãrii cã nu libertatea
creeaz㠄civilizaþiunea”, ci, din contra,
„civilizaþiunea creeazã libertatea”. O, dar
P.P.Carp, diferenþiazã Ioan Adam,
„vorbeºte pentru Istorie, nu pentru clipã”.
Ce mai spune Carp? Cã a te îmbogãþi
pe seama statului este inadmisibil. Or,
postsocialist, în democraþia capitalistã,
furtul a fost legitimat de Iliescu cel cinstit
nu se putea fura. În cuvintele lui Marius
Oprea: „Comunismul nu a dispãrut, ci s-a
privatizat”.Protocomuniºtii s-au vrut
protocapitaliºti. Capitalizarea nomenclaturii
a fost surprinsã de presa atunci încã
„neacoperitã”: Mizil, fost ºef al Secþiei de
Propagandã ºi Agitaþie,în anii 50 ai urgiei
comuniste, fost vicepremier ceauºesc,
fost membru CC Executiv, a ieºit din
puºcãrie în 1992 ºi a înfiinþat grupul
Getteco; Burticã a devenit regele iluminãrii,
cu o cifrã de afaceri de un milion de euro
pe an; Const. Boºtinã, secretarul lui
Ceauºescu, a ajuns ºef la Bursã, cu o avere
de peste 30 milioane de dolari; Carol Dima,
prim secretar de Galaþi, acþionar la fostul
Sidex; în fosta casã a lui Pacepa se
întâlneau ginerii lui Ion Dincã Te-Leagã,
sã punã la cale privatizãri; nepotul lui
Postelnicu, un fel de rege al tutunului, era
asociat în 35 de companii, pentru cã putea,
cu cifre de afaceri ameþitoare, în timp ce
ªtefan Andrei se mulþumea sã fie consilier
al lui Vântu-SOV. Vrãjit de frumoasa
utopie marxistã de la tinereþe, a scos din
pix, ca publicist la „Vremea lui Pãunescu”,
în chip de scuzã, lozinca „dictatura de
dezvoltare a lui Ceauºescu”. A, fuseserã
ºi ceva „licenþe” faþã de realitatea socialã
comunã. Cum ar fi Gospodãria de Partid,
mãrfurile ascunse dupã rafturi pentru
activiºti ºi securiºti, azi oameni de afaceri.
ªi de ce ar mai intra ei în politicã, de vreme
ce afacerile oneroase sunt mai bãnoase?
Tot de la Petrache Carp vine întrebarea:
Cum se judecã autoritatea moralã a omului
politic. ªi rãspunsul: corect în privat,

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 109

dezinteresat în viaþa publicã.Parandãrãturile
nu funcþionau.
Emil Constantinescu s-a declarat „frustrat
de dimensiunile corupþiei”(„Evenimentul zilei”,
8 ian. 97) ºi ºi-a luat de pe cap grijile
preºedinþiei pãrãsind instant scena, dupã
ce promisese cã nu va fi „o stampã
decorativã la Cotroceni”.A ºi dovedit-o
semnând tratatul cu Ucraina, la Neptun,
în 2 iunie 1997, care 2 iunie coincide
(întâmplãtor?) cu ziua de naºtere a lui Ion
Antonescu, rãsplãtit cu gloanþe de sovietici
pentru cã luptase contra comunismului ºi
trecuse Nistrul la vreme de rãzboi. De
neuitat e cererea consilierei sale, Zoe Petre,
susþinând, la Iosif Sava în emisiune, în
acelaºi nefast ’97, renunþarea la argumentul
continuitãþii poporului român în vatra lui.
Nu învaþã nimeni nimic din istorie sau
istoria nu învaþã nimic pe nimeni, fie ei
istorici? În siajul Zoei (numele sãu
înseamnã înþelepciune!), debilul Emil
declara c㠄trecutul nu þine de foame”
(1997, vã rog!).Tot în ’97, în Parlamentul
României, s-a votat cu bilete bilingve.
Udemeriºtii nu ºtiau ce înseamnã da ºi
nu în româneºte? Ba bine cã nu. Tot în
’97, la întâlnirea cu Gyula Horn, Ciorbea
a vorbit de „crearea euroregiunilor
prevãzute în documentele care însoþesc
tratatul”.Numai cã erau prevãzute în
tratatul cu Ucraina, nu în cel cu Ungaria.
Deci Ciorbiþã a dat ºi ce nu i s-a cerut.
De aici ºi pânã la cererea de autonomie a
secuilor (de azi, 9 ianuarie, 2020) au fost
paºi mici ºi deºi.Vrem autostradã Iaºi-
Tg.Mureº ºi autonomie, a cerut un ins de
bine.Dar mai întâi autonomie ºi poate nu
mai e nevoie de autostradã.
Gura pãcãtosului Emil grãise adevãrul:
„Nu putem spune, gata, acum România e
complet coruptã, ããã, curatã, cã s-a
terminat lupta cu corupþia, dar...” „Politica
e imoralã”, declarase Zoe Petre (vezi asul
Assos din mânecã, afacerea Þigareta II),
extaziatã de succesul Coca Cola în România.
ªi Conexul a fost „realizare mãreaþã”.
Revenind la pildele adevãraþilor oameni
ai naþiunii, în prim planul antologiei se aflã,
în opinia mea, Carp, Marghiloman, Take
Ionescu ºi Iorga, care au înþeles (nici nu
era greu pentru ei) cã slavii sunt cei mai
hãmesiþi dupã pãmânt românesc. Scrie
istoricul literar Ioan Adam despre ilustrul
om al forului politic: „Petre Carp n-a fost
germanofil, ci rusofob.” Inflexibil rusofob!
Primejdia venea de la ruºi. Rusofob
inductibil a fost ºi C. Stere, care a scos,
sub ocupaþia germanã a capitalei, „Lu-
mina”, pentru a-i lumina pe români privind
pericolul slav. Faptul le-a fost fatal ca
oameni politici, dar istoria le-a dat dreptate.
110 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Sintagma lui Marghiloman, „imperialism
sovietic”, când þara a fost pustiitã de averea
ei, tezaurul, s-a confirmat, din pãcate, pe
vremea sovromurilor spoliatoare.
Argumentul suprem al lui Carp: Rusia
a înhãþat Basarabia în 1878, deºi eram,
chipurile, aliaþi.A birui în rãzboi alãturi de
ruºi a fost „pierderea noastrã”. Dupã
Mãrãºti-Mãrãºeºti-Oituz, Carp s-a retras
din politicã, spunând ironic ºi
cinic:”România are atâta noroc, încât nu
mai are nevoie de oameni de stat.” Deºi n-a
vrut sã luptãm alãturi de Marile Puteri,
Franþa, Italia, Rusia, fiii sãi –trei- n-au
trecut la nemþi. Pe mezin l-a omorât, în
octombrie 1916, un glonte german. Un
simplu soldat l-a dus pe targã de brad 10
kilometri: „În þearã strãinã nu-l puteam
lãsa”, a spus soldatul, fapt relatat de N.
Iorga în Oameni cari au fost, adeverind
spusa lui Delavrancea, bãiat de cãruþaº,
pentru care a fi þãran era „titlu de nobleþe”.
Dupã doi ani de neutralitate, i-o fi fost
uºor lui Ionel Brãtianu sã bage þara în rãzboi
contra nemþilor, când regele Carol I nu se
amesteca (aºa era constituþional) ºi presa
potrivnicã îl ataca urât? Într-un Bucureºti
ocupat, Al. Marghiloman n-a fost de acord
cu extrãdarea lui Ionel Brãtianu, cerutã de
nemþi, deºi Eliza Brãtianu, cuceritã de
Ionel, fusese soþia lui. Dupã clarvãzãtorul
Marghiloman, întâi trebuia re-alipitã
Basarabia, „copilul slab” al þãrii. A
demonstrat-o memorabil: „flãcãul ardelean
ºi flãcãul bãnãþean” aveau putere sã aºtepte.
„Basarabia nu mai putea aºtepta”, Ardealul,
da, putea, prin limbã ºi culturã ( datoritã
excelenþilor preoþi ºi învãþãtori), economic
chiar. Lui Marghiloman i se datoreazã votul
pentru unire din Sfatul Þãrii basarabe (25
martie 1918). Dupã cifrele sale: 86 pro,
36 abþineri dinspre 25 de alogeni, 3 contra,
un bulgar ºi doi ucraineni.
Din tabãra opusã, pro Antantã, pentru
eliberarea Ardealului, („fapta cea mare”),
Take Ionescu s-a bazat pe „instinctul
neamului”, la fel ca Bãlcescu, în problema
reîntregirii ºi n-a greºit.Regreta
neutralitatea prelungitã.O izbândã retoricã
a celui supranumit „gurã de aur” pentru
darul de orator a fost spusa c㠄politica nu
o fac cabinetele”, „politica o fac azi
popoarele” ºi asta într-unul dintre
discursurile de rãzboi. Pe Dimitrie Sturza
îl spulberase de-a dreptul când tãiase
stipendiile pentru ºcolile, revistele, bisericile
româneºti din Ardeal: „Aþi tâlhãrit speranþa,
încrederea românilor”.
Opozant greu, cu greutate (s-a spus
chiar c㠄 a guvernat mai bine din
opoziþie”), Take Ionescu a cerut consens
(vocabulã compromisã de Ion Iliescu),
 pentru binele þãrii. Autoexilat la Paris, a
înfiinþat acolo Consiliul Naþional al Unitãþii
Româneºti. ªi ce bine ar fi sã se urmeze
opera sa de coalizare a românilor. Ne-ar
strica „ridicarea sentimentului de prietenie
la rangul de politicã de stat”, cum
formuleazã Ioan Adam, în acest moment
de cumpãnã? Basarabia a fost pierdutã de
Carol II, la fel Ardealul. În tradiþia
imperiului rus, URSS ne-au luat ce n-au
avut, ungurii ne-au luat ce n-au avut, cum
pretind ºi acum. Decidenþii politici au
hotãrât sã-l aducã la Curtea de Argeº.
Guvernanþilor, oase cu mãduvã, populaþiei,
oase de Carol II.
„Lumina vine de la Rãsãrit”, ni s-a spus
la 23 august ‘ 44, când am întors armele
spre tâmplele noastre, sã ne împuºcãm în
capete. ªi „lumina” din lampa lui Vladimir
Ilici Lenin a tot venit. În fond, e formula
socialistului Paul Bujor, de care s-a dezis,
totuºi, în ’42. Sadoveanu a procedat invers
în 3 martie ‘45, sã nu-i mai cãutãm scuze.
Elita intelectualã (coloana vertebralã a
etniei) a fost trimisã în detenþie. „Iar
închisoarea îi primea într-o celulã de beton
ca un stomac flãmând, pentru care nu se
punea niciodatã problema digestiei. Orice
ar fi fost aruncat acolo era perfect digerat
ºi absorbit pânã la ultima picãturã”. Citatul,
din Tortura pe înþelesul tuturor de Florin
Constantin Pavlovici, l-a decupat ºi
comentat Petru Ursache în Istorie,
genocid, etnocid. Duba care îi ridica pe
arestaþi era...maºinã de distribuit pâine.
Noteazã Petru Ursache: „Simplã întâmplare
cã pe ea scria PÂINE.” Ne consolãm cu
gândul cã martirii puºcãriilor staliniste au
„morminte în cer”, iar torþionarii au pensii
grase? Cã între martir ºi martor e doar
diferenþã de o vocalã?
Tov Ion Ilici Marcel Iliescu, ministrul
Tineretului (1967-’71), secretar CC
(1971-’74), când l-a „umilit” Ceauºescu
trimiþându-l prim- secretar la Iaºi (’74-
’79), de douã ori preºedinte (1990-1996;
2000-2004), a pãstrat colaborarea cu
Sovietele ºi legãtura cu serviciile
URSS.Populaþia l-a votat, convinsã de
faptul cã opusul capitalismului imoral (ieri,
„putrefact”) e un comunism moral, cu
faþã umanã. L-au ajutat ºi neo-liberalii (alde
Patriciu ºi Tãriceanu; Videanu ºi
Nicolãescu or fi liberali?), propunând
terapia de ºoc (tãiatul cozii câinelui), ca
test al supravieþuirii, aplicându-se principii
capitaliste nemiloase. Admiraþia pentru
Iliescu a durat mult: douã mandate spre
trei. ªi n-a avut Ilici al nostru o revoluþie
în regie admirabilã, cu actori admirabili
în balcoane? Spune Petru Ursache, în
Istorie, genocid, etnocid, cã întrebarea
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
„Cine-a tras în noi dupã 22?” poate fi pusã
–aceeaºi- ºi dupã 1878, 1914, 1939,1944,
1948... Aºa este.
Comunismul a scos la ivealã monstrul
din femeie (Ana Pauker) ºi din bãrbat (Dej-
Ceauºescu). Iar demonii stalinismului
(prototip Brucan) au ieºit la suprafaþã ca
ex-staliniºti, în timp ce godzilele ceauºiste
s-au declarat ex-ceauºiste. Ce
neruºinare!Tocmai S. Curticeanu, care i-
a pupat mâna lui Ceauºescu la scara
helicopterului, vorbeºte despre
„devotamentul absurd” al altora, el, unul,
având speranþa atunci cã un Ceauºescu
„lucid, raþional” „va abdica”. Da,
propagitatorii îºi cautã alibi în binele
Ceauºescu dupã rãul Dej, ca ºi cum
scorniceºteanul n-ar fi contribuit la viaþa
ca dezastru sub ochiul rãu sovietic. Ce-i
drept, amploarea mecanismului terorii n-a
mai fost aceeaºi dupã moartea (comandatã
de la Kremlin) lui Dej, dar, sub ochiul
apotropaic al Securitãþii ceauºiste, s-a
demontat structura umanã. Într-un regim
fãrã dialecticã (ºi cât se lãuda cã o are!) ºi
fãrã opoziþie, ei, ceciºtii, luau hotãrârile, ei
le aplicau, ei pedepseau ºi, la nevoie,
exterminau. La cel mai mic semn de
împotrivire la comenzi,strigau: „Vin ruºii!”
URSS pace ne-a adus, urmatã de rãzboi
rece: „Vin ruºii peste noi!” Scrie Alain Joxe
în Imperiul Haosului, Editura Corint,
Buc.,2003, p. 14: „dacã, uneori, pacea
internã a unui stat este restabilitã prin
inventarea unei ameninþãri a rãzboiului
extern, acest mecanism de exportare a
violenþei devine, mai degrabã, o pace a
diavolului decât a lui Dumnezeu”.
Odatã cu decantarea apelor (otrãvite
de TV Brateº) ºi cu sãltarea de la fund a
gunoaielor staliniste, au ºi apãrut neo-
rollerienii, ºi neo-roeslerienii.S-a reiterat
iarãºi cã limba românã e o limbã slavã, cã
românul e frate cu slavul ºi cã ar fi fost
bine ca þara sã fie înglobatã de Maica
Rasia.Mamã e latin, dar maicã e slav ºi
unora le sunã mai bine decât mamã. Într-o
„Dacie literar㔠veche, un oportunist
declara ritos cã limba românã e limbã
slavã.Toate: toponimice, bisericã, datinã,
boierime ar fi slave. Ce romanitate visaþi?
E un mit, adicã un fals. Elevii aflã, de la
Neagu Djuvara cetire, cã un cuman a
fondat Muntenia,iar Mitu (autor de manual
alternativ) ºtie ce vrea pentru Ardeal. Ce-ar
spune Kogãlniceanu despre reorganizarea
MCIN, care se va numi doar Ministerul
Culturii, nu ºi al Identitãþii Naþionale, n-are
importanþã.
Pentru a deosebi istoria adevãratã de
pseudo-istorie, citiþi Panteon regãsit. Ca
sã ne regãsim.
111
 UNIVERS
Corneliu Berbente
UNIVERS, LUMINÃ, GRAVITAÞIE,
SPAÞIU ªI TIMP (II)
2. Evoluþia universului dupã big-flash.
Am vãzut cã Universul s-a format într-
o explozie pe care am numit-o BIG-FLASH
(Marea Strãfulgerare) în loc de BIG-BANG
(Marele Bang sau Marele Bum) deoarece
sunetul nu se poate propaga în vid, pe când
lumina, da.
Am mai vãzut cã nu existã contradicþie
între Fizicã ºi Teologie, deoarece Fizica permite
abaterea de la legea conservãrii energiei (relaþia
de incertitudine a lui Heisenberg, combinatã
cu principiul minimei constângeri al lui Gauss).
Acest interval de timp în care Dumnezeu a creat
lumea ex nihilo este probabil cel mai scurt in-
terval de timp posibil în Univers (1 împãrþit la
10 urmat de 104 zerouri, secunde!). Acest in-
terval de timp infim implicã însã o putere foarte
mare (el se aflã la numitor), de ordinul 10 urmat
de 174 zerouri, Watti!
Dupã BIG-FLASH, Universul a intrat în
expansiune, ca o sferã a cãrei frontierã se
deplaseazã cu viteza luminii în vid (circa
300.000 km/sec).
Într-o carte intitulat㠄Primele trei
minute ale Universului”, autorul, Steven
Weinberg, laureat al Premiului Nobel, 1979
(desigur, nu pentru modele de Univers
timpuriu), prezintã o imagine în care
Universul expandeazã dupã BIG-FLASH,
într-o evoluþie în care încã din primele
minute (mai precis, dupã timpul Planck,
având mãrimea de ordinul 1 împãrþit la 10
urmat de 42 zerouri, secunde, deci mult mai
lung decât timpul în care Universul a fost
creat!), apar particule elementare ca:
electronul ºi antiparticula sa, pozitronul,
protonul etc. Se formeazã apoi nuclee, ceea
ce implicã apariþia unor forþe foarte
puternice; Universul, la început format din
energie radiantã (luminã), ar fi devenit
curând dominat de substanþã, deºi apariþia
acesteia cere o explicaþie aparte. Este deci
o „sup㔠în care se formeazã particule la
întâmplare, prin ciocniri. Se spune: ”aceste
particule: electroni, pozitroni, neutrino,
112 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Cine-mparte-ºi face parte.
Universul se conþine
ªi se-mparte doar la sine.
fotoni- erau create în permanenþã ºi apoi,
dupã o scurtã viaþã, erau din nou anihilate”.
În ceea ce ne priveºte, considerãm
Universul prea important pentru a fi lãsat sã
evolueze la întâmplare de Creator. Modelul de
Univers timpuriu (dupã BIG-FLASH) propus
de noi, menþine starea de energie luminoasã, în
care se introduce o structurare prin diviziune.
Aceasta constã într-o schemã fizico-
geometricã simplã care respectã legile de bazã
ale Fizicii, printre care conservarea energiei
totale a Universului. Mai mult, modelul fizico-
geometric propus permite obþinerea unei valori
pentru energia Universului, apropiatã de valorile
admise în prezent.
Diviziunea se bazeazã pe numãrul minim
de sfere de razã egalã care pot fi înscrise într-o
sferã datã. Existã o configuraþie cu 11 sfere
interioare, de razã egalã cu o treime din raza
sferei mari. Dupã cum se vede ºi în Figura
alãturatã, Fig.1, s-a ales o formã geometricã
simplã, sfera, ºi un numãr intreg de sfere. Cele
11 sfere înscrise au centrele în douã secþiuni
perpendiculare, una dintre secþiuni fiind
reprezentatã în Fig.1, unde se vãd 7 sfere. Într-
o secþiune perpendicularã avem tot 7 sfere, dar
3 dintre sfere (cele din centru) sunt comune;
prin urmare avem în total 11 sfere înscrise.
(continuare la pagina 115)
 ÎNTRE ORIENT ªI OCCIDENT
Honorius Moþoc
ALEXANDRU AVERESCU
ÎNTRE MIT ªI REALITATE
(1859-1938)
În primii ani ai României interbelice se
afirmã în viaþa politicã o serie de
personalitãþi care provin din elita militarã.
Este vorba de acele personalitãþi care în
cariera lor militarã au participat atât la
Rãzboiul de Independenþã (1877-1878) cât
ºi la Rãzboiul de Întregire (1916-1918).
Din aceastã categorie, bazatã pe gloria
militarã din Primul Rãzboi Mondial, se
evidenþiazã în mod deosebit generalul
Alexandru Averescu. În primul rând, în
cazul lui se confirmã ceea ce afirma Na-
poleon Bonaparte la timpul sãu: „În raniþa
fiecãrui soldat se aflã bastonul de mareºal”.
Incontestabil, Alexandru Averescu are o
carierã militarã de succes, succes bazat
pe meritele personale.
S-a nãscut în Basarabia, la Ismail la
1859. Tatãl sãu, Constantin Averescu, a
fost ofiþer în armata þaristã, iar ulterior in-
stitutor la Iaºi ºi Târgu Frumos. La 18 ani
Alexandru Averescu participã ca voluntar
în Rãzboiul de Independenþã. Dupã rãzboi
se înscrie la ªcoala Divizionarã de la
Mânãstirea Dealu iar apoi urmeazã cursurile
ªcolii Superioare de Rãzboi de la Torino.
Urmeazã treaptã cu treaptã cariera militarã
ºi în 1906 este avansat la gradul de gen-
eral de brigadã (vezi Otu Petre – Mareºalul
Alexandru Averescu. Militarul, omul poli-
tic, legenda, Editura Militarã, Bucureºti,
2005; Nedelea Marin – Prim-miniºtrii
României Mari, 1991, pag. 36-45;
Cãzãniºteanu C., Zodian V., Pandea A. –
Comandanþi militari – Dicþionar, Editura
ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti,
1983, pag. 40-41; Ioan Scurtu,
coordonator – Istoria românilor, vol. VIII,
Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 2003;
Nicolescu Nicolae – ªefii de stat ºi de
guvern ai României, Editura Meronia,
Bucureºti, 2003; Neagoe Stelian – Oameni
politici români, Editura Machiavelli,
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
Bucureºti, 2007). Reþinem în cursus
honorum parcurs de Averescu cã în
perioada 1895-1898 este ataºat militar la
Berlin iar în anii 1899-1904 este ºeful secþiei
Operaþii în Marele Stat Major. În 1907, la
cererea regelui, intrã în guvernul liberal
condus de Dimitrie A. Sturdza, ca ministru
de rãzboi, cu misiunea dificilã de a reprima
rãscoala þãrãneascã. În 1911 devine ªef al
Marelui Stat Major General iar în 1913
conduce operaþiunile militare în Al Doilea
Rãzboi Balcanic. În marea epopee naþionalã
a luptelor din vara anului 1917 conduce
operaþiunile militare de la Mãrãºti ºi Oituz
(a doua bãtãlie).
Într-un moment dificil pentru
România, regele îi încredinþeazã formarea
guvernului (ianuarie-martie 1918), mai pre-
cis preliminariile pãcii de la Buftea. Este
înlocuit cu ºeful conservatorilor, Alexandru
Marghiloman, cunoscut ca filogerman, în
speranþa obþinerii unor condiþii mai blânde
pentru România. Dupã aceastã experienþã
Averescu demisioneazã din armatã.
Averescu este un veritabil erou de rãzboi.
Are o popularitate deosebitã, fapt ce
îndreaptã atenþia asupra lui din partea mai
multor grupuri politice. Un grup de oameni
politici desprins din Partidul Conservator
ºi din alte formaþiuni politice îi oferã ºefia
Ligii Poporului, care ia fiinþã în aprilie 1918.
Din acest moment începe a doua etapã a
vieþii sale, a doua etapã a carierei, aceea de
ºef de partid. Dupã cum a mãrturisit mai
târziu, „am intrat în politicã împins de
împrejurãri; nici nu-mi trecea prin minte
cã, într-o zi, voi juca în þara mea un rol
politic pe care evenimentele din urma
rãzboiului mi l-au rezervat” (Marin Nedelea
– Prim-miniºtrii României Mari, Casa de
editurã ºi pres㠄Viaþa Româneascã”,
1991, pag. 36).
În primãvara anului 1918, în emoþia
113
colectivã provocatã de „ciuntirea” teritorialã
prin Tratatul de Pace cu Puterile Centrale,
lanseazã aºa-numita problemã a
„Rãspunderilor”, a rãspunderilor celor
vinovaþi de situaþia gravã a þãrii. În 1920 Liga
Poporului se transformã în Partidul
Poporului. Ideea „Rãspunderilor” este
abandonatã odatã cu constituirea unui guvern
al Partidului Poporului sub conducerea
generalului Averescu (martie 1920 –
decembrie 1921). Este înþelegerea cu liderul
liberal Ion I. C. Brãtianu, omul cu cea mai
mare autoritate în statul român. Guvernul
Averescu trebuia sã împlineascã reformele
fundamentale aprobate din vara anului 1917,
reforma agrarã ºi electoralã. În acelaºi timp
trebuia sã asigure ordinea în þarã.
Concepþie apoliticã a generalului
Averescu, concepþie care rãzbate din
puþinele luãri de poziþie se vede încã din 1918:
„Va trebui, mai întâi de toate, sã întronãm
[...] domnia legilor”; „sã înceteze
nenorocitul sistem al bunului plac mulþumitã
cãruia legile au rigoare numai pentru cei
cãrora se aplicã, iar nu ºi pentru cei care
sunt chemaþi sã le aplice” (ibidem, pag. 38).
În apelul „Cãtre toþi românii” din 2 aprilie
1918 îºi exprim㠄credinþa cã îndreptarea
doritã se [...] poate obþine fãrã zguduire,
fãrã zbuciumãri, pe cãile consimþite de
puterea legilor” (ibidem). Continuând pe
aceastã linie, subliniem cã biografii sãi din
perioada interbelicã au susþinut c㠄Partidul
Poporului este o replicã datã anarhiei ºi
curentelor revoluþionare” (ibidem). Se
pronunþã pentru o conducere autoritarã,
ceea va determina suspiciunea de ambiþii
dictatoriale, dezminþite categoric de
generalul Averescu. Într-o astfel de
dezminþire afirmã cã: „Dacã eu pot sã mã
mândresc în trecutul meu cu ceva, nu este
binele pe care am putut sã-l fac þãrii mele
[...] ci cu rãul pe care puteam sã-l fac ºi nu
m-am gândit niciodatã sã-l fac” (ibidem,
pag. 38).
Apelul „Rãspunderilor” a fost
interpretat la vremea respectivã cã ar pune
în cauzã ºi monarhia. Cum era firesc,
Averescu respinge aceastã abordare cu
argumentul c㠄nu privirile limpede,
vorbele deschise, spinãrile drepte ºi
spiritele indiferente la favoruri au putut fi
vreodatã [...] vãtãmãtoare caselor
domnitoare” (ibidem).
Perioada cea mai importantã a afirmãrii
politice a generalului Averescu este în anii
guvernãrii Partidului Poporului din martie
1920 – decembrie 1921. Este perioada
când se definitiveazã legea de reformã
114 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
agrarã (1921). Era reforma fundamentalã
dupã rãzboi pe care Partidul Poporului o
definitiva în aplicarea principiului corect
al continuitãþii legislative. Cu aceastã
condiþie fusese adus la guvernare la
propunerea fãcutã regelui de Ion I. C.
Brãtianu. Faptul cã în alegerile
parlamentare obþine majoritatea mandatelor
este în primul rând meritul generalului
Averescu, autoritãþii sale în rândul
þãrãnimii. Era privit ca salvatorul naþiei,
omul care în timpul rãzboiului era trimis
în cele mai grele misiuni. Era privit ca un
veritabil „Messia”. Constantin Argetoianu,
colaborator apropiat al generalului, în
Memoriile sale (Pentru cei de mâine.
Amintiri din vremea celor de ieri), descrie
aceastã psihozã de venerare a generalului
Averescu: „În toamna anului 1919,
popularitatea lui Averescu ajunsese la
apogeul ei. În sate, oamenii îl vedeau în
vis, unii jurau cã-l zãrise coborându-se
dintr-un aeroplan în mijlocul lor, cei care
fãcuserã rãzboiul povesteau cã trãiserã cu
el în tranºee. Printre þãrani, numele lui
Averescu era pe toate buzele. În el se
cristalizau nãdejdile, numai de la el se
aºteaptã minunea unui trai lipsit de griji ºi
de nevoi. Popularitatea lui era ceva mistic,
ceva supranatural [...] Popularitatea
generalului Averescu a fost o psihozã a
frontului ºi demobilizaþii au dus în sate cum
ar fi adus orice boalã”. Tot Argetoianu
descrie atmosfera din satele vizitate de
Averescu: „Întreg traseul era strãjuit de
þãrani aºezaþi pe douã rânduri, veniþi
spontan la auzul cã vine generalul. În capul
coloanei erau autoritãþile, cu popii, cu
învãþãtorii. Averescu cobora din maºinã cu
mantaua sa albastrã, fãrã galoane, pe care
o purtase pe front. ªi atunci începea
nemaipomenitul spectacol. Bãrbaþii cãdeau
în genunchi, sãrutau poalele mantalei
albastre, dau din cap, oftau adânc ºi
ºopteau: Þine-l Doamne, þine-l pentru
mântuirea noastrã. Femeile nu îndrãzneau
sã se apropie dar plângeau toate, cu hohote,
ºi îºi împingeau copii înainte sã se atingã
de mântuitorul lor”. Argetoianu îl considera
pe Averescu o personalitate duplicitarã.
Nota subiectivã specificã memorialisticii
este evidentã, mai ales cu afirmaþii de genul
„fiinþã complexã, mai mult în aparenþã
decât în realitate”. Cinismul
memorialistului, îndreptat spre multitudinea
slãbiciunii umane, ne semnaleazã o
personalitate controversatã. În primul rând
valoarea militarã, eroul din rãzboi, nu-l poate
contesta nimeni. Dar lipsa pregãtirii ºi
 experienþei în domeniul politic, nota de
diletantism, trebuie recunoscutã. El este
preocupat de menþinerea ordinii, a
sistemului social-politic existent. Forþele
care au stat în spatele lui asta au dorit ºi
s-au folosit de gloria lui militarã. Prin
autoritatea sa a blocat ascensiunea forþelor
de stânga ºi extremã stângã.
În guvernarea din 1920-291 se
definitiveazã în plan legislativ reforma
agrarã, se semneazã tratatele de pace prin
care se recunoaºte unirea Transilvaniei ºi
Basarabiei cu România. Se înfãptuieºte
unificarea monetarã, reforma financiarã ºi
se încheie Mica Înþelegere, realizãri care
rãmân pentru totdeauna consemnate în
cãrþile de istorie. Averescu, referindu-se la
capacitatea de guvernare a unui partid,
susþine c㠄este un element permanent. Pe
câtã vreme popularitatea este un element
variabil”. A intuit perfect. Popularitatea este
variabilã, scãderea ei este însoþitã ºi de
declinul partidului. În aceastã guvernare
începe ºi erodarea popularitãþii generalului.
(urmare de la pagina 112)
Univers, luminã,
gravitaþie,
spaþiu ºi timp (II)
Procesul de diviziune este urmãtorul:
într-o primã etapã, sfera mare se divide
in 11 sfere; în etapa urmãtoare, fiecare
sferã micã se divide la fel, în 11 sfere
º.a.m.d. Vom vedea mai jos în ce condiþii
se opreºte divizarea.
Foton asociat. Pentru a atribui
dimensiuni spaþiale, fiecãrei cantitãþi de
energie, E, i se asociazã un foton de aceeaºi
energie ºi o sferã având raza egalã cu
lungimea de undã a fotonului asociat. Spre
exemplu, lungimea de undã a fotonului
asociat Universului este de ordinul 1
împãrþit la 10 urmat de 95 zerouri, metri.
O datã cu diviziunea se obþin sfere cu
energie din ce în ce mai micã, deci de raze
tot mai mari (energia se aflã la numitor).
O consecinþã extrem de importantã a
procesului de diviziune este faptul cã, la
un moment dat, razele sferelor de diviziune
devin egale cu raza neutronului (o
particulã fãrã sarcinã electricã, descoperitã
în 1932 de fizicianul englez Chadwick) al
cãrui foton asociat are lungimea de undã
egalã cu raza neutronului. Aceastã egalitate
de raze ºi energii are loc la a 77-a diviziune
în 11 sfere, þinând cont de ordinul de
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
Totul porneºte de la marile aºteptãri ale
populaþiei care nu puteau fi împlinite. Þãranii
care l-au susþinut cel mai mult au fost primii
nemulþumiþi. Nemulþumirea pornea de la
faptul cã nu s-a putut asigura fiecãrei familii
cele 5 hectare promise. Nici nu se putea. A
venit la guvernare cu sprijinul lui Ion I. C.
Brãtianu ºi al PNL-ului. Þara intra într-o
nouã etapã de dezvoltare care impunea
adoptarea unei noi constituþii ºi un nou
pachet legislativ impus de unitatea României
Mari. În consecinþã, la iniþiativa liderului lib-
eral pe lângã regele Ferdinand, Averescu
va depune mandatul guvernului sãu la 13
decembrie 1921. Revine la conducerea þãrii
în perioada 30 martie 1926 – 4 iunie 1927,
tot cu sprijinul lui Ion I. C. Brãtianu, dar de
data aceasta fãrã realizãri notabile.
În 1930 regele Carol II îl avanseazã la
gradul de mareºal. Averescu a încetat din
viaþã în 1938 ºi a fost înmormântat în cripta
Mausoleului de la Mãrãºti, alãturi de soldaþii
care l-au însoþit în marile bãtãlii în Rãzboiul
de Întregire.
mãrime admis actual pentru energia totalã
a Universului. Egalitatea reprezintã ceea ce
numim o rezonanþã care permite
transformarea energiei luminoase în
substanþã fãrã intervenþia unei particule
suplimentare. Mai departe, cunoscând
energia neutronului ºi ordinul de mãrime
admis astãzi pentru energia totalã a
Universului (1o la puterea 70 Jouli) se
obþine valoarea acestei energii totale.
Rezonanþa se produce dupã circa 760.000
ani de la BIG-FLASH.
Neutronul este o particulã cu duratã
scurtã de viaþã (circa 1000 sec.) care se
descompune într-un proton, plus un
electron, plus un antineutrino. Neutrino
(micul neutron) este o partculã cu
energie extrem de micã, iar antineutrino
este antiparticula sa. Este interesant cã
ipoteza existenþei unei astfel de particule
a fost fãcutã de fizicianul de origine
austriacã, Pauli, în 1931, cu un an înainte
de descoperirea neutronului. Denumirea
de neutrino a fost datã deci mai târziu,
de fizicianul italian Enrico Fermi. Iatã
deci ºi o contribuþie lingvisticã a unui
mare fizician!
Prin descompunerea spontanã a
neutronului este deschisã calea spre alte
particule, precum ºi spre apariþia sarcinii
electrice (electron-sarcinã negativã; pro-
ton- sarcinã pozitivã).
(va urma partea III: „Eminescu ºi
teoriile moderne despre Univers, spaþiu
ºi timp” )
115
 ISTORIE ªI CULTURÃ
Petre Gheorghe Bârlea
RETORICA FRONDEI ÎN SCRIERILE
REGINEI MARIA A ROMÂNIEI
4.2. Lexicul
Existã un numãr de termeni recurenþi în
scrierile Reginei Maria, care pot fi consideraþi
cuvinte-cheie pentru conturarea personalitãþii
ei, cãci alcãtuiesc dacã nu un câmp seman-
tic, în orice caz, o structurã onomasiologicã
bine articulatã în subdiviziunile ei tematico-
logice: acþiune, ajutor, curaj, energie, eroism,
libertate, loialitate (loial), onoare, putere
(forþã etc.), rezistenþã, sacrificiu, speranþã
(a spera), a trebui (a fi necesar, a se
impune, a se cuveni, etc.) viteaz, a vrea
(voinþã) º.a. Din texte se vede bine cã nu
sunt simple vorbe, ele þâºnesc din
strãfundurile fiinþei autoarei.
Structuri verbale
Cel mai pregnant dintre cuvintele-cheie
ale textelor RM ni se pare verbul a trebui, cu
toate derivatele sale morfolexicale (trebuinþã,
trebuitor) ºi cu toate sinonimele sale (a fi
necesar, a se impune etc.), acestea, cu
derivatele de rigoare, la rândul lor. Ele
exprimã încrederea nestrãmutatã a autoarei
în corectitudinea raþionamentelor ºi
atitudinilor sale. Lucrurile trebuie sã se
desfãºoare aºa cum le vede ea ºi nu altminteri.
De obicei, în contextele care îl conþin
pe a trebui sunt valorificate ºi alte cuvinte
din seria onomasiologicã menþionatã mai
sus, redând împreunã aceeaºi vigoare a
gândului ºi a faptei.
Dãm mai jos câteva din sutele, poate
miile de exemple posibile:
(1) „,.. unul dintre proverbele mele
preferate este «curajul este întotdeauna
adevãr». Curaj am ºi o sincerã dorinþã de a
ajuta. Numai cã ei trebuie sã mã lase sã-i
ajut în felul meu ºi pentru asta trebuie sã-
mi lase o anumitã libertate.” (S 15.02. 1914)
(2) „E vreme pentru acþiune, chiar
pentru acþiune autocriticã, dacã este
necesar. E nevoie de un braþ puternic ºi
pentru a pedepsi ºi pentru a ajuta.... pânã
ºi în treburile „civile” trebuie pusã ordine
militarã. ACUM E MOMENTUL CÂND
SE POATE FACE” (J I, 250-251)
116 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Despre Ionel Brãtianu, în problema
alegerii momentului renunþãrii la neutralitate
(Ionel Brãtianu, (fiul lui Ion I.C. Brãtianu),
preºedintele P.N.L ºi al Consiliului de
Miniºtri din 1914 pânã în 1918, era, practic
de aceeaºi parte cu Regina Maria, susþinând
intrarea României în rãzboi alãturi de
Antantã. Doar cã el fusese adeptul amânãrii
deciziei pânã când condiþiile deveneau
prielnice, mai precis, pânã când forþele
Antantei se dovedeau învingãtoare, cf. Al.
Ciupalã, 2017, p. 227):
(3) „Am încercat sã-l conving cã
trebuie sã acþioneze cu o mânã sigurã ºi
cã lucrurile nu trebuie lãsate sã meargã
la ÎNTÂMPLARE (º.a.), cum se întâmplã
acum – chiar ºi în cea mai neagrã
nenorocire, trebuie sã încercãm sã ajutãm
ºi sã nu ne lãsãm pradã disperãrii ºi
lâncezelii.” (J I 250)
(4) „Carol trebuie sã umble printre
soldaþi. Cei de la Cartierul General se
miºcã atât de încet, încât spun întotdeauna
cã Nando sau Carol trebuie sã plece sã
viziteze trupele...” (J I, 167)
(5) „... singurul nostru fiu ajuns la
maturitate [Carol] trebuie sã fie cea mai
puternicã verigã între dinastie ºi poporul
suferind, cã trebuie sã fie vãzut peste tot,
ca un stindard printre cei ce luptã, ca o
consolare pentru rãniþi, ca o rãsplatã
pentru cei viteji” (J. I, 231)
Observãm cum, pe lângã parafraze
pentru ideea de „necesitate”, de tipul „e
vremea pentru”, cuvinte precum curaj, a
ajuta, luptã, libertate, puternic, viteaz
revin solidar în textele respective.
Dacã nu este a trebui, atunci este a
vrea, cãci exprimã încã mai personal acea
voinþã interioarã uriaºã, care poate miºca
munþii din loc:
(6) „... vreau sã se simtã bine. Mi se
pare cã e enorm de fericitã aici, dar TOT
VREAU sã se comporte acum se cuvine”
(J II, 240) – despre Elisabeta, fiica ei, la
spitalul din Coþofeneºti).
 Într-o adevãrat㠄perioadã retoricã”
axatã pe ideea de „libertate”, regina scrie:
(7) „... nu vreau un Brãtianu prea
puternic, cred cã ar fi un dezastru pentru þarã
ºi pentru rege, pentru moralã, obiceiuri,
pentru binele general, dar nu vreau nici
mijloace nefolositoare ºi vulgare de a-l
înlãtura, iar dacã fac parte dintre cei care
nu vor sã-l vadã atotputernic nu e fiindcã e
vorba de Brãtianu, ci fiindcã, vãzutã ca sistem,
politica ce atârnã de un singur om... mi se
pare distrugere curatã pentru þarã.” (J I, 299)
Iar dacã nu este nici a trebui, nici a
vrea, atunci sunt frecvente lexeme de tipul
a face, a lucra, a realiza etc.:
(8) „Micul Georgie [Cãp. Aurel
Georgescu, administratorul cãminului de
la Popricani] face lucruri extraordinare,
într-un timp foarte scurt” (J II, 211)
(9) „…s-a ajuns aici! Cã am ajuns sã
lucrez eu, eu! la politici înalte în asemenea
clipe...!” (J I, 265)
De la voinþa impusã sau mãcar
exprimatã în problemele de familie, pânã
la voinþa impusã în schimbarea miniºtrilor
ºi comandanþilor militari, în deciziile
capitale ale þãrii (intrarea ºi ieºirea din rãzboi,
alegerea taberei pe plan internaþional,
semnarea tratatelor de pace, nominalizarea
unui rege etc.), verbele de voinþã ºi verbele
de acþiune exprima foarte bine
personalitatea autoarei. La un moment dat,
în perioada de început a contactelor cu
bãrbaþii de stat care îi pãreau extrem de
defensivi, exclamã chiar:
(10) „Vreau sã fiu rege!”
Dupã cum se vede, ceea ce atrage atenþia
în textele R.M. sunt în primul rând verbele -
fapt normal în vorbirea unui om de acþiune.
Structuri substantivale
Totuºi, ºi substantivele fac parte din
fondul central al cuvintelor-cheie din
scriitura suveranei, aºa cum am vãzut deja.
Practic, unul dintre aceste substantive,
atrage pe lângã sine, prin aºa-numitele
„solidaritãþi lexicale” despre care vorbea
E. Coºeriu (Eugenio Coseriu, 1976/2001,
„Vers l’étude des structures lexicales”, în:
L’Homme et son langage, Louvain-Paris -
Sterling, Virginia: Éditions Peeters, pp.
215–262), ºi pe celelalte din vocabularul
uzual al autoarei:
(11) „E nevoie de curaj ca sã te încrezi
în oameni, un curaj pe care îl posed ºi nu
îmi pare rãu” (J I, 161)
(12) „... am avut chiar curajul sã-i
spun [lui Ion I. C. Brãtianu] cã este
nepopular în þarã, deºi în Parlament este
cel mai puternic, cã ºi-a stricat imaginea
insistând sã fie primit fratele (Vintilã
Brãtianu, numit ministru de Rãzboi) lui în
guvern, cã e neplãcut pentru rege sã fie
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
numit de propriul popor jucãria lui
Brãtianu.” (J II, 69)
(13) „S-a terminat! Am semnat cã ne
cedãm libertatea” (J III, 93)
Regina avea în mod sincer drept
stindard de luptã termenul de „libertate”.
A suferit de o relativã lipsã a libertãþii
personale în primii ani de cãsnicie, de
îndatã ce a ajuns la curtea lui Carol I, a
luptat ºi a reuºit sã o dobândeascã total,
sub domnia lui Ferdinand, apoi a pierdut-o
din nou, sub aceea lui Carol al II-lea,
propriul ei fiu, pe care l-a apãrat ºi l-a ridicat
din cele mai umilitoare situaþii, în ciuda
tuturor defectelor acestuia. Dar mai presus
de libertatea ei individualã, Regina Maria a
luptat în mod real pentru libertãþile colective
de tot felul, la nivel micro ºi macrosocial,
din impuls lãuntric sincer, dincolo de orice
tentaþie de eroizare convenþionalã. S-a
sacrificat pe sine ºi a fost gata sã sacrifice
pe toatã lumea pentru ideea de „libertate”.
Când este înfrântã în intervenþiile ei
pentru intrarea în rãzboi, se simte
„descurajatã, ba chiar umilit㔠(J I, 284)
(Episodul controverselor pentru înlãturarea
Gen. D-tru Iliescu, ºeful M. St. Maior,
considerat vinovat pentru înfrângerile din
1816), dar îºi revine repede, nu aratã pe
faþã cuiva aceastã stare ºi transferã vina
asupra situaþiei generale:
(14) „Toate au fost în zadar..., situaþia
a ajuns cum ajunge întotdeauna în
România, o încãierare între partide, plinã
de atacuri personale îndârjite”. (Este vorba
despre aceeaºi discuþie care dura din iulie
1917, în care Regina încercase o apropiere
între conservatori ºi liberali, prin acceptarea
unor compromisuri de ambele pãrþi. Despre
noul cabinet, cf. J I, 275-276)
Speranþa apare, de asemenea, frecvent
înscrierile R.M., iar uneori este chiar
teoretizatã:
(15) „Întotdeauna sper în faþa
nenorocirilor – speranþa ºi încrederea în
mine ºi în alþii sunt în firea mea.” (J I, 183)
Când vrea sã sublinieze caracterul
marþial al frondei R.M., foloseºte termeni
din vocabularul militar:
(16) „Eu ºi Nando am început sã ne
duelãm cu aceleaºi vechi scuze.”(J I, 230)
Termenii din lista de mai sus sunt deseori
asociaþi între ei, mai ales în descrierea unei
situaþii, a unei întâmplãri sau în caracterizarea
unor persoane. Astfel, în paginile scrise luni,
30 iulie/12 august 1918, despre vizita la Col.
Boyle ºi despre lectura acestuia din jurnalul
pe care l-a þinut în timpul evenimentelor din
Odessa, mai precis, despre salvarea
parlamentarilor români, autoarea spune:
(continuare la pagina 121)
117
 GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ
STATELE MEDIEVALE ROMÂNEªTI,
O REALITATE ISTORICÃ
ÎNTRE SUVERANITATE ªI SUZERANITATE (2)
Înainte de-a merge mai departe în acest
demers, sã încercãm a vedea care sunt vectorii
esenþiali ce definesc statul ca entitate
administrativ-politicã geografic-teritorialã,
indiferent de teoriile filosofice politice puse în
circulaþie de la Platon pânã în zilele noastre
privind condiþia de a fi (statul-cetate republi-
can comunitar; statul – republican patriarhal
în viziune rousseauistã întemeiat pe
„contractul social”; statul – liberal
contractualist monarhic, aºa cum l-a vãzut John
Locke, pãrinte, de altfel, ºi al „separaþiunii”
puterilor; statul teocratic; statul – naþiune/
naþional; statul – civilizaþie; statul – federal,
fie republican, fie monarhic), ºi de tipologiile
constituente socio-politic-economice
(sclavagist, feudal, capitalist, socialist, ultimele
douã cu excrescenþele lor nociv genocidare:
fascism/nazism, bolºevism stalinist cu tendinþe
expansioniste internaþionalist globalizatoare/
New World Order mereu reinventatã în funcþie
de împrejurãri), precizând cã existã, totuºi, un
numitor comun geopolitic. Iatã-l: statul este
un produs istoric ca fenomen, forma, în fond,
de arhitecturizare politic-teritorialã a societãþii
umane. El se manifestã evolutiv pe douã
trenduri fundamentale: titular al suveranitãþii
naþionale, (þara aflatã în aceastã situaþie
putându-se guverna înlãuntru-i fãrã ingerinþe
din afarã), garanþia fiind independenþa de stat;
statul autonom, poate fi ºi naþional, a fost/este
în stare de suzeranitate (suveranitate limitatã),
atât în Evul Mediu, cât ºi, în epoca modernã,
transferul unei pãrþi din suveranitate
(„concesionare benevolã”) fãcându-se pe
seama unei puteri suprastatele, ori a unei
comunitãþi din care face parte (a se vedea
Uniunea Europeanã).
În articolul 1 al Convenþiei de la
Montevideo din 1933 s-au stabilit astfel criteriile
juridice ale statalitãþii suverane: statul este
persoanã de drept internaþional,
funcþionarea sa fiind determinatã de
existenþa definitã a teritoriului naþional, a
unei populaþii permanente, a unui guvern, ºi
de capabilitatea de a susþine relaþii
internaþionale. (Oleg Serebrian, „Dicþionar
de geopoliticã”, Polirom, Iaºi, 2006, p. 264).
De altminteri, aceastã definire a statului
naþional se revendicã din filosofia politicã a
romantismului german ºi a revoluþiilor francezã
118 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
George Coandã
ºi americanã de la finele secolului XVIII, în
„secolul naþiunilor” (XIX) devenind modelul
revoluþionar care, nu numai în Europa ºi
America de Nord, dar oriunde pe Terra, a
înlocuit statul dinastic ºi statul teocratic
(Op.cit., pp. 266-267)
Nu am sã intru acum într-o problematicã
supusã încã unor controverse care nu sunt în
stare a ne lãmuri ce este naþiunea cu adevãrat.
Am sã amintesc doar cã, mai ales, în ultimele
douã secole de la finalul celui de-al doilea
mileniu dupã Hristos, au fost puse în circulaþie
diferite opinii despre naþiune, ºi care au generat
„mitul naþiunii”. Astfel, Paul Sabourin în
„Naþionalismele europene” (Institutul Euro-
pean, Iaºi, 1999, p. 28), relevã sintetizator cã,
încã de la începutul secolului XIX a fost
propovãduitã ideea, conform cãreia
„popoarele aceleiaºi limbi, ale aceleiaºi
culturi ºi ale aceleiaºi tradiþii au dreptul la
independenþã dacã ºi-o doresc, cu condiþia
ca ele sã ocupe un teritoriu clar determinat”.
Atrag atenþia cã, ºi astãzi subzistã în mintea
multora pãrerea obstinatã cã naþiunea este
totuna cu poporul pe când, într-o accepþiune
modernã, ea formeaz㠄un sistem politic comun
[…] care cere ca limitele etnice sã coincidã
cu limitele politice” (Ibidem, p. 15)
Aºadar, dezbaterea rãmâne deschisã.
Vorbind însã despre statele medievale
româneºti chiar dacã m-am complicat într-un
excurs, am voit sã desluºesc dacã aceste state,
prin caracterul existenþial, încã de la ivirea lor
pe harta politicã a Evului Mediu european, ar
fi putut sã-ºi prezerve statalitatea ca entitãþi
naþionale de drept internaþional (fireºte cã,
pe atunci, între secolele XIV-XVII, nimeni nu
avea o astfel de viziune geopoliticã, cu toate
decorsetãrile spiritului ºi spectacularele
câºtiguri preiluministe în gândirea filosoficã ºi
politicã ale Renaºterii). Fiind, la acea vreme,
state dinastice (basarabeºti în Þara
Româneascã, muºatine în Moldova), stãpânite
de dinastii autohtone, legate intrinsec de
pãmântul natal, acestea, în virtutea legãturii ºi
stãpânirii amintite, au militat, mai ales prin marii
voievozi – domni, pentru pãstrarea definitã
ºi neatârnatã, în mãsura posibilitãþilor ºi a
conjuncturilor geopolitice a teritoriului evitând
paºalâcul. ªi aceastã stare de fapt va fi
demonstratã în continuare.
 CÃRÞILE BIBLIOTHECII
RUªII ªI NOI
(CULTURA ROMÂNÃ ÎN COMUNISM)
Alexandr Soljeniþîn, romancierul rus,
mare disident anticomunist ºi mare talent,
autor al romanului „Arhipelagul Gulag”
(tradus la noi impecabil în trei volume de
Nicolae Iliescu), care „a explodat ca o
bombã atomicã a conºtiinþei morale ºi
civice cu efect planetar” (Al. Paleologu,
în postfaþã, p. 478, Editura Univers,
Bucureºti, 1997) reprezintã,
nu numai pentru literaþii
români, etalonul disidenþei
anticomuniste, marcând
posibilitatea revenirii la
normalitate într-o vreme când
disiparea Lagãrului Socialist
pãrea o utopie.
Expulzat din URSS
(1974) Laureatul premiului
Nobel pentru literaturã
(1970), Soljeniþîn „umple
vidul care s-a format în
cultura ºi conºtiinþa rusã. El
a redat Rusiei sufletul, acel
suflet relevat lumii de Puºkin, Gogol,
Tolstoi, Dostoievski, Cehov ºi Gorki
(Milovan Djilas, eseist ºi disident iugoslav).
Ce se întâmpla în România sub
dictatura comunistã comparativ cu URSS?
Scriitorii erau consideraþi mult mai
periculoºi pentru regimul totalitar decât alþi
disidenþi, fiindcã, pentru Securitate, ei
reprezentau categoria cea mai vocalã,
aveau, prin scrierile lor o uriaºã notorietate
ºi, prin cãrþile lor, erau cunoscuþi în
strãinãtate oricând putând crea o disidenþã
politicã majorã. Motiv pentru care urmãriþii
(scriitori, oameni de culturã) erau avertizaþi,
li se dizolva anturajul (vezi Miºcarea
transcedentalã) se încerca, pe diverse cãi,
neutralizarea lor. În câteva cazuri s-a ajuns
la expulzare, concomitent cu discreditarea
în rândul intelectualitãþii din þara unde
primiserã azil politic.
Cum erau urmãriþi/anihilaþi disidenþii,
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
Mihai Stan
cine au fost scriitorii vãzuþi drept inamici
redutabili ai orânduirii se poate afla din
volumul „Cultura ºi elitele române sub
comunism din perspectiva securitãþii
(1964-1989)” scris de generalul Vasile
Mãlureanu, „lucrãtor” în Serviciul Român
de Informaþii „un serviciu de intelligence
care ºi-a fãcut rapid curat în propria curte”
(Florin Bichir). Acelaºi
afirmã, cu trimitere la autor,
c㠄onoarea ºi cariera
domnului general sunt
imaculate”.
Cine este autorul? Ofiþer
superior, jurist de profesie,
timp de aproape patru
decenii „a desfãºurat
activitate informativã în
Serviciul Naþional de
Informaþii cu competenþe în
interior”. Las cititorului
plãcerea de a traduce aceste
eufemisme. În perioada
1975-1989 a avut „responsabilitãþi infor-
mative pe profil antisubversiune în
domeniile cultur㠺i art㔠(s.m. MS.).
Pensionat cu gradul de general de brigadã,
Vasile Mãlureanu înfiinþeazã, ca
vicepreºedinte al Asociaþiei Cadrelor
Militare în Rezervã ºi în retragere din
Serviciul Român de Informaþii, revista
„Vitralii – lumini ºi umbre” publicaþie a
veteranilor SRI. În 2016 i-a apãrut volumul
„Apãrarea Ordinei Constituþionale.
Perspectiva unui ofiþer de informaþii”.
În 2016 l-am cunoscut personal la
Biblioteca Judeþean㠄Ion Heliade
Rãdulescu” din Târgoviºte unde a fost
prezent la lansarea volumului „În slujba
adevãrului. Din amintirile unui ofiþer de
informaþii” semnat de col. (r) Ioan Burdulea
care a condus, înainte de 1989, un serviciu
de informaþii ce avea drept þintã anihilarea
agenþilor KGB de pe teritoriul României.
119
Mi-a fãcut impresia unui profesionist, unui
bun orator, stãpân pe uneltele sale.
Tema, tratatã din perspectiva
Securitãþii, e prezentatã cu recurs riguros
la documentul autentic necunoscut pânã
acum cititorului interesat. Într-o postfaþã
intitulat㠄Cultura comunistã abisalã în
România”, Mircea Coloºenco gãseºte
meritul volumului nu în posibila polemicã
cu „Raportul final oficial al Comisiei
Prezidenþiale pentru Analiza Dictaturii
Comuniste în România (nãºit de Bãsescu
ºi nãscut cu tare congenitale), ºi nici cu
diverºi autori care au tratat aceeaºi temã
mai mult sau mai puþin documentat în
studiile de caz ce înlãturã perdelele de
dezinformare ce au obnubilat adevãrul
pentru mare public.
Carte-document, volumul lui Vasile
Mãlureanu lumineazã controverse actuale,
ce prezintã evenimente colpostate în lumea
literarã, tot prin recursul la document. Iatã
una dintre acestea succint prezentatã.
Douã grupãri de scriitori apeleazã la
arbitrajul lui Nicolae Ceauºescu, ca reacþie
la grupul Bogza-Jebeleanu, care conducea
Uniunea Scriitorilor ºi grupul contestatarilor.
S-a solicitat o audienþã/întâlnire pentru a-i
prezenta „problemele ºi frãmântãrile din
lumea literarã”. În 26 august 1980 printre
cei primiþi s-au numãrat Gheorghe Tomozei,
Gheorghe Pituþ, Dan Zamfirescu, Ion
Lãncrãnjan, Romul Munteanu, Fãnuº
Neagu, Paul Anghel, Alexandru Oprea,
Pompiliu Marcea, Mircea Micu, Mihai
Ungheanu, Mihai Beniuc, Teodor Balº, Iulian
Neacºu scriitori naþionaliºti, angajaþi politic
pe linia partidului.
În februarie 1981, scriitorii care
contestau dirijismul ideologic ºi atitudinea
patriotardã îi semnaleazã lui Nicolae
Ceauºescu „inactivitatea conducerii
Uniunii Scriitorilor ºi abilitãþile unor
adversari literari”. La iniþiativa lui Dan
Deºliu s-au alãturat Nicolae Manolescu,
Constantin Þoiu, Eugen Simion, ªtefan
Augustin Doinaº ºi Mircea Dinescu. Era
evidenþiatã reaua-credinþã a grupului
Barbu-Pãunescu-Lãncrãjan. Se cerea
stoparea abuzului de putere exercitat de
grupãrile create în jurul revistelor
„Luceafãrul” ºi „Sãptãmâna”.
Interesant, documentul a fost semnat
de 27 de scriitori printre care ªerban
Cioculescu, Radu Boureanu, Ion Caraion,
Nina Cassian, Dan Deºliu, Ovid S.
Crohmãlniceanu, ªtefan Augustin Doinaº,
Nicolae Manolescu ºi Eugen Simion.
120 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Autorul, generalul de brigadã în
rezervã Vasile Mãlureanu, conchide:
„Toate grupãrile literare ºi artistice au fost
în egalã mãsurã supravegheate”. La
subsol, autorul menþioneazã rapoartele ºi
notele emise de Departamentul Securitãþii
Statului sau de Inspectoratul Municipiului
Bucureºti. (Se pare cã scriitorii nu au
învãþat mai nimic din experienþa acelor ani
– ºi astãzi lumea literarã este divizatã.)
Cititorul aflã cine erau disidenþii ºi cum
acþionau aceºtia.
Paul Goma, Dumitru Þepeneag, Dorin
Tudoran, Dan Petrescu, Mircea Dinescu
sunt prezentaþi drept disidenþi activi a cãror
poziþie contestatarã este transmisã spre
publicare în strãinãtate, mizându-se pe
sprijinul extern.
Poetul Mircea Dinescu trimite, în
noiembrie 1989, materialul intitulat
„Mamutul ºi literatura” publicat în Frank-
furter Allgemeine Zeitung, apãrut cu o
sãptãmânã înainte de Congresul al XIV-
lea al PCR, un pamflet la adresa lui Nicolae
Ceauºescu. Poetul considera la fel de
vinovate justiþia, securitatea, miliþia ºi presa
pasive în faþa situaþiei deteriorate din þarã
în mai toate domeniile.
Cartea – excelentã prin punerea la
îndemâna publicului larg a argumentelor
ºi documentelor menite sã ilustreze epoca
aºa-zis comunist㠖 este structuratã în
câteva pãrþi: perioada de instaurare a
comunismului, epoca totalitarã,
circumstanþele externe, strategiile SUA ºi
NATO pentru a scoate de sub influenþa
URSS þãrile europene cu regimuri
comuniste; prezentarea situaþiei din
celelalte state comuniste din „lagãrul
sovietic”. În postfaþa sa Mircea
Coloºenco identificã aceste etape precum
ºi tentativele de creare a miºcãrii
contestatarilor, tot mai frecvente
disidenþe. În ultima parte, autorul pune
accent pe poziþia Securitãþii faþã de
rezistenþii prin culturã, o încercare vag-
neconcludentã de a umaniza la distanþã
de trei decenii poziþia secþiunii Securitãþii
care urmãrea informativ domeniile de
culturã ºi artã. Ce aflãm despre disidenþii
aflaþi în vizorul/ colimatorul Securitãþii?
Despre poziþia lor?
Astfel Dan Deºliu considera
falimentarã politica regimului în plan eco-
nomic ºi social afirmând c㠄scriitorii sunt
nehotãrâþi ºi nu reacþioneazã faþã de o
situaþie inacceptabilã”, atitudinea lor
trebuind sã devin㠄o temã tentantã a
 propagandei occidentale”. Realitatea avea
sã contrazicã afirmaþiile lui „Lazãr de la
Rusca”, tot mai numeroºi scriitori ºi
oameni de artã români alegând calea
disidenþei. Securitatea are o atitudine cel
puþin ciudatã neluând (decât cu rare
excepþii) mãsuri ferme, ci încercând, mai
degrabã, sã estompeze cunoaºterea publicã
a fenomenului.
Conºtient cã în perioada 1975-1989
a avut în subordine sectorul informativ
cu profil antisubversiv în domeniile
culturã ºi artã ºi cã singurul procedeu
credibil pentru prezentarea veridicã a
acestei perioade este documentarismul,
Vasile Mãlureanu nu face comentarii
personale, nu trage concluzii. Vizând
disidenþa etic-moralã a perioadei
frãmântate pe care o strãbãtut-o
România, conºtient cã ea face parte din
istoria românilor, autorul lumineazã o
epocã plinã de umbre ºi neclaritãþi. Stilul
întregii cãrþi aparþine ºtiinþei, motiv pentru
care autorul recurge la un limbaj sobru,
fãrã coloraturã personalã conºtient cã
numai aºa poate realiza – ºi a reuºit cu
prisosinþ㠖 o imagine realã a unei
perioade complicate din istoria naþionalã
ºi internaþionalã, ajutându-l pe cititorul
interesat sã disocieze adevãrul istoric de
textele apocrife pãtimaº dirijate.
Pe coperta a patra istoricul literar (în
carte se vorbeºte totuºi despre scriitori)
Mircea Coloºenco conchide:
„Echidistantã în modul în care sunt
oglindite operele, acþiunile ºi producãtorii
lor din lumea profundã a artei ºi a culturii
române din ultimele decenii de comunism
(1961-1989), cartea prezintã voinþa
auctorialã a tuturor celor menþionaþi, fãrã
a le deturna semnificaþiile personale,
înscriindu-se printre lucrãrile autentice
de istorie recentã”.
Subscriem, considerând cã volumul
completeazã fericit amatorismul
„Raportului final oficial al Comisiei
Prezidenþiale” pentru Analiza Dictaturii
Comuniste din România”. De fapt
interminabilele contradicþii politice,
economice, literare, toate în detrimentul
progresului României se datoreazã
tocmai faptului cã încã de la început s-a
eludat adevãrul despre trecutul recent.
Cartea lui Vasile Mãlureanu ºi altele
asemenea acesteia sunt cu atât mai
necesare, mai binevenite pentru –
parafrazându-l pe Florin Constantiniu –
o istorie sincerã a unei perioade
întunecate din mersul societãþii
româneºti. Sub rezerva evenimentelor,
firesc profesional, trecute sub tãcere pe
care autorul Vasile Mãlureanu, – e de
dorit – le pãstreazã probabil pentru un
viitor volum.

hotãrât, care nu ºovãie în faþa unei

(urmare de la pagina 117)
aventuri..., de cuvânt, loial pânã la
moarte…, ca personajele din poveºtile lui
Retorica frondei Bret Harte.” (Francis Bret Harte, poet,
în scrierile Reginei Maria gazetar ºi prozator nord-american, este
autorul unor povestiri despre cãutãtorii de
aur din California, cf. Condensed Novels
a României
and Other Papers (1867), The Luck of
(17) „Era singurul din neamul lui, nu Roaring Camp, and Other
ºtia o vorbã în nici o altã limbã decât Sketches (1870), A Millionaire of Rough-
engleza, nu avusese timp nici sã-ºi ia And-Ready and Devil’s Ford (1887)) (J
revolverul ºi, unul împotriva a sute de II, 246) (În aceeaºi termen este
oameni, ºi-a pus la lucru voinþa, energia ºi caracterizat J. Boyle încã de la primele
curajul pentru a-i învinge fãrã sã recurgã întâlniri cu aceasta: „curios, fascinant,
la crimã ºi a reuºit sã-ºi scoatã la liman curajos, voinþã … Englezul tipic despre
turma de deputaþi români înspãimântaþi, care se scriu cãrþi de aventuri.” (J II, 414,
dupã o lunã întreagã de primejdii ºi cf. ºi J II, 484))
aventuri aproape fantastice” (J III, 246) N. Iorga avea sã spunã cã, atunci când
Termenii care exprimã calitãþile acestea în literatura sa beletristicã zugrãvea ea însãºi
par desprinse din literatura englezã eroicã asemenea personaje (Cf. „Idilele Regelui”;
ºi de aventuri ºi autoarea recunoaºte „Cei care furã lumin㔠º.a), sub influenþa
textual acest lucru: lecturilor din tinereþe (Tennyson, Chaucer
(18) „... mi se pãrea cã am dat peste º.a.), autoarea se autocaracteriza, chiar dacã
un erou ciudat, dintre cei despre care citim se afla într-o fazã de început a formãrii
în cãrþile englezeºti, puternic, tãcut, personalitãþii sale (N. Iorga, 2018, pp.18-37).

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 121

 MEMORII
AVATARURILE UNUI ARHIVIST
1977-1978
1 noiembrie 1977. La serviciu,
discut cu ºeful. De ce nu i-am adus
documente din arhivele strãine. Pentru cã
n-am plecat pentru aºa ceva. Mã ameninþã
cã altãdatã nu-mi mai dã voie sã plec. Îi
spun cã nu mã intereseazã Occidentul.
Rãmâne o clipã descumpãnit, dupã care
îmi spune cã a venit o comisie în inspecþie
la arhive. Arimia va pleda pentru
desfiinþarea serviciului nostru de
cercetare. La ce altceva ar putea sã se
gândeascã Vasilicã!
2 noiembrie 1977. Primesc referatul
lui ªtefan Andreescu la lucrarea noastrã
despre Þepeº. Impertinent ºi infatuat. Îl
avertizasem cã Drãgan nu-i va da nicio
leþcaie ca sã ajungã la Genova. Din mo-
ment ce a scris el o carte, a mai scris ºi
Stoicescu una, ce rost mai are sã facem
noi alta? ªi dacã lucrarea este foarte bunã?
3 noiembrie 1977. ªedinþã de analiza
muncii. Este criticat Matei, ºeful arhivelor
din Cluj, pentru cã fãcuse muncã de
valorificare, în loc sã primeze munca
arhivisticã. Dupã ºedinþã îi spun lui Matei:
„Ce sã-þi fac amice, dacã nu eºti tâmpit.
Dacã erai, felicitãri primeai!”
12 noiembrie 1977. Asearã, la ora
ºase, i s-a fãcut rãu profesorului Giurescu.
A fost dus la spital, unde a murit de
congestie cerebralã. S-a dus ºi ultimul
dintre bãtrânii cei mari. La înmormântare
vor vorbi ªtefan Pascu, de la Cluj, ªtefan
ªtefãnescu, academicianul Platon de la Iaºi,
Virgil Cândea ºi George Potra. Mã dau dupã
un monument funerar ca sã nu se vadã cã
sunt foarte impresionat.
19 noiembrie 1977. La Muzeul de
Istorie al Partidului vorbesc despre Unirea
înfãptuitã de Mihai. Simt cã asistenþa mã
aprobã, ceea ce-mi dã aripi. Mã contreazã
unul mai tânãr. Îi recomand sã citeascã
atent documentele. Directorul Ardeleanu
afirmã cã punctele de vedere susþinute de
mine întrunesc asentimentul majoritãþii.
Citesc din amintirile lui Iorgu Iordan. Vorba
122 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Manole Neagoe
lui Mircea Simionescu care, în dicþionarul
lui, când ajunge la Iorgu, scrie vezi Iordan,
iar la Iordan scrie, vezi Iorgu. Bulgarul tot
bulgar rãmâne.
29 noiembrie 1977. Telefon de la
Iova. Prefaþa scrisã de mine la ªtefan
cel Mare scris de Iorga, a fost trimisã la
tipografie. Încã o loviturã datã pe la spate
capitalismului muribund. Ca sã fiu ºi eu
pe linie.
1 decembrie 1977. ªefului unei filiale
arhivistice i s-au adus 6kg de mãsline.
Foarte grav. De anul trecut a început o
polemicã cu Stoicescu. M-a supãrat cã l-a
atacat pe Mihnea Gheorghiu pentru o piesã
despre Mihai Viteazul. I-am reproºat
barbistului cã nu este cenzorul naþional,
s-o facã numai cu lucrãrile de istorie, nu
ºi cu cele cu caracter literar, unde nu se
pricepe. Polemica are loc în revista
„Sãptãmâna” ºi conu Nicolae þine sã
termine triumfãtor, ceea ce nu-mi
convine. Femeile de la sectorul lui Mioc
sunt indignate. Cãmãrãºeasca îi ia apãrarea
lui Roller pentru cã a dat bani pentru
sãpãturi arheologice, Coraliþa Fotino este
supãratã rãu, ceata muiereascã este
oripilatã iar ªt. ªt. ameninþã cã va interveni
personal. Abia aºtept.
9 decembrie 1977. Merg la Editura
Ion Creangã ºi stau de vorbã cu Mihai
Cazimir, redactor de carte la poveºtile mele
pentru copii ºi tineret. Îmi spune cã mã
admirã. Mã bucur, nu pentru laudã, ci
pentru cã am nimerit tonul potrivit pentru
o asemenea carte.
12 decembrie 1977. Veºti lugubre.
Vai de cultura noastrã! Se fac reduceri
masive pentru cota de hârtie (coli de tipar)
pentru fiecare editurã. Sã nu se tipãreascã
mai mult de douã cãrþi de cãlãtorie pe an,
sã se traducã mai puþin din literatura lumii
a treia, care abia acum depinde abc-ul
culturii. La Editura Meridiane s-a redus
numãrul cãrþilor de artã care pot fi publicate
cu 60%, la Editura Eminescu au fost
 reduse 415 coli de tipar. Eugen Barbu este
consternat. Nu înþelege ce rost are aceastã
ofensivã împotriva culturii.
2 ianuarie 1978. Vine Bellini de la
Milano, omul lui Iosif Constantin Drãgan.
Îmi aduce cãrþile pe care le lãsasem în Italia:
„Ravenna Felix”, „Carpaccio”,
„Tintoretto”, „Galeriile Academiei”. Cãrþile
cu cei doi pictori au apãrut într-o colecþie
intitulat㠄Opera completa del…”. Un
numãr de circa 50 de planºe color dupã
care are loc reproducerea alb-negru a
tuturor lucrãrilor cunoscute despre pictor.
9 ianuarie 1978. La Institut s-a þinut
un consiliu ºtiinþific în care s-a hotãrât sã
mi se rãspundã în polemica cu Stoicescu.
O vor face ºi vor constata cã sunt penibili.
Un prim articol: sunt acuzat cã nu mi-am
fãcut datoria. În „Revista de istorie a
Academiei” scoasã de Institut s-a
menþionat în fiecare an ce a fãcut fiecare
dintre cercetãtori. Iese bine ºi atunci îi
întreb când au minþit atunci sau acum?
Într-un al doilea articol ticluit de ªt. ªt.
am fost acuzat cã atac frontul ideologic.
Acuzaþie foarte gravã, dar rãspund eu,
cine e frontul? Barbiºtii care îºi bat joc de
istoria medie a românilor? Cãmãrãºeasca
zice c㠄ãsta este diabolic”.
10 ianuarie 1978. Cei de la Institut
au fãcut un memoriu la Secþia de
Propagandã ºi, printre altele, m-au fãcut
antisemit! Rãspunsul meu e dur. Radu
Constantinescu îmi spune cã o fãtucã de
la Institut este furioasã pe mine ºi considerã
cã sunt un geniu al rãului.
12 ianuarie 1978. Gusi, îmi spunea
cã V. Georgescu mã ia peste picior în
adunãrile din fosta lume bunã. Îmi pare rãu
pentru el, dar ce nu ºtie Vlad e cã douã
volume cu memoriile unor mari moldoveni,
în limba francezã, pe care le-a scos el, sunt
pline de greºeli. N-am spus-o nimãnui ºi
am pãstrat relaþii relativ bune cu boierul.
El îmi zicea „þãrane”, când ne întâlneam,
pentru cã îi aduceam pe opincari la „oastea
cea mare” iar eu lui boierule”.
Mihai Pelin, ocupându-se cu
documentele securitãþii era convins cã
Securitatea n-a reuºit sã strecoare pe
nimeni la Europa Liberã. ªi totuºi a fãcut-o.
L-au bãgat pe Vlad Georgescu. Într-o zi,
cei de la Institutul de Studii Est-Europene
s-au pomenit cu Securitatea peste ei, au
intrat la Vlad în birou, au rãsturnat tot,
dupã care l-au umflat pe el. Sperieturã
mare, mai cã n-au leºinat cucoanele. L-au
þinut ce l-au þinut la rãcoare, l-au tuns ºi,
pânã la urmã, îl vãd pe Vlad apãrând la
Biblioteca Academiei. Ieºim la o þigarã ºi-l
întreb cum a fost. Nu prea rãu. Mai stãtea
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
de vorbã cu unii la o cafea, au discutat ce-
au discutat ºi i-au dat drumul liber spre
lumea capitalistã. Am aflat cã este la Europa
Liberã. Aflându-mã la Milano, i-am scris.
Mi-a propus sã scriu ceva, am fãcut-o,
dar Vlad mi-a spus cã este prea tare ºi nu
poate da pe post aºa ceva. Era un atac dar
la regim. Dar, galant om, mi-a trimis 100
de dolari, drepturi de autor. Am înþeles
aluzia, nu l-am mai deranjat iar din banii lui
am cumpãrat un album superb cu opera
lui Botticelli!
Mã întâlnesc cu Vasile Drãguþ,
istoricul de artã. Îmi povesteºte ce a pãþit
cu Stoicescu. La Institut se aflau multe
documente în legãturã cu vechile
monumente de artã din Moldova. Se
fãcuse cândva apel la popi, la învãþãtori
sã trimitã informaþii în legãturã cu
monumentele care se aflã în parohia lor.
Documentele zãceau la Institut. Cineva
a avut ideea sã i le dea lui Stoicescu sã le
publice el. A publicat în revistã ºi a luat
bani. A luat un acont de 45.000 de lei de
la mitropolitul Firmilian ca sã publice
volumele de documente. Urmaºul
mitropolitului nu publicã manuscrisul lui
Stoicescu, dar îi lasã banii. Acesta oferã
materialul lui Vasile Drãguþ, pe care-l
ameninþã cã-l dã în judecatã dacã nu
publicã, deºi Vasile Drãguþ nu era o
editurã. Pânã la urmã publicã materialul
ºi-i dã 130.000 de lei. Drept mulþumire
Stoicescu îi trimite o scrisoare injurioasã
cã nu i-a dat 150.000! Comisia care a
venit la Arhive în inspecþie ºi-a însuºit
punctul de vedere al Mistreþului
(Arimia), adicã sã ne desfiinþeze pe cei
de la serviciul de la cercetare. Mã
îndeamnã Gal sã ies în audienþã undeva
mai sus însã pe contul meu, sã nu-l
amestec pe el…
19 ianuarie 1978. Se dãrâmã cu
entuziasm casele de pe Calea Moºilor,
pentru a se clãdi blocuri noi. Blocul nostru
de trei etaje, fiind foarte solid, se pãrea cã
rãmâne, dar trecând ºeful pe aici, ºi
vãzându-l izolat, a întrebat ce este cu el,
iar tovarãºul Matei, ºeful partidului pe
Capitalã, îi spune, minþind, cã e un bloc
cu igrasie. ªi ºeful dã din mânã, adicã jos
cu el. Arhitectul Capitalei îi va spune cã au
trebuit sã bage tractoarele ca sã-l dãrâme.
20 ianuarie 1978. Stoicescu vrea sã
continue polemica, dar Barbu refuzã sã mai
publice ceva. I.C. Drãgan îmi telefoneazã
de la Lugoj. A citit articolul meu ºi mã
felicitã. Intervine ºi ªt.ªt. dar Barbu refuzã
sã ne mai publice, nici pe mine, nici pe ei.
Gata! În rãspunsul ce-l scrisesem eu,
Stoicescu afirmã cã mi-a scos fiºe soþia ºi
123
cã n-am fãcut facultatea de istorie! E
tâmpit. Se pot verifica dosarele.
21 ianuarie 1978. ªt. ªt. vine la
Arhive, stã de vorbã cu Gal ºi cu Arimia ºi
mã prezintã ca un monstru care trebuie
þinut în lesã. Arimia, mitocan securist,
încearcã sã-mi punã mâna în bot. Gal, mai
diplomat, îmi zice cã el mã roagã sã încetez,
sã nu le mai rãspund. Vor sã rãmânã ei cu
ultimul cuvânt, dar le arãt celor de la Arhive
cã ar trebui sã se opreascã ei ºi atunci am
sã tac ºi eu. Am dreptul la replicã, de ce sã
tac dacã ei cred cã au dreptate? Pânã la
urmã Barbu îi va da afarã ºi aºa s-a terminat
o polemicã stupidã, Stoicescu neînþelegând
cã nu mã poate birui.
7 aprilie 1978. Mã întâlnesc cu Ion
Donat. Îl felicit. Mi-a plãcut articolul lui în
care arãta c㠄Troianul” vine de la Traian,
este unul dintre cele mai vechi toponime
latineºti. Iorgu Iordan zice însã cã nu putea
sã reziste atâta vreme. Donat, dacã forma
slavã, presupusã de Iorgu, Troian a rezistat
16 secole, de ce n-ar fi rezistat ºi cea
latineascã? Descoperindu-se inscripþia de
la Grammeni, în care se aratã cã un militar
roman i-a prezentat „împãratului Troian”
capul lui Decebal, asta înseamnã cã încã
din vremea lui Traian, în sudul Dunãrii i se
spunea Troian! Asta cu 6 secole înainte
ca sã aparã slavii la noi!
25 mai 1978. Se pune la concurs un
post de cercetãtor III la Institutul de Istorie
al Partidului. N-ar fi bine sã mã duc acolo?
Ar fi, dar pânã la urmã nu se întâmplã
nimic, postul nu se afiºeazã.
13 iunie 1978. Mã întâlnesc la Casa
Scânteii cu Bucur Micu. Ar vrea sã
colaborez cu el la ceea ce va scoate pentru
strãinãtate. Îi este ciudã pe ticãloºii care-ºi
bat joc de istorie. Îmi spune cã atunci când
ªt.ªt. s-a dus cu volumul de articole despre
Mihai Viteazul ca sã i-l dea lui Burticã,
acesta a dat cu volumul dupã el. Sunt sigur
cã ªt.ªt. n-a simþit aluzia. Tovalul lui
suportã mult mai multe. Când s-a pus
problema editãrii unor volume de scrieri
despre Mihai Viteazul, ªt.ªt. a spus cã este
o sarcinã de la C.C. ºi Institutul trebuie s-
o onoreze cu niºte volume de documente
ºi nu cu lucrãri de popularizare. Se face
cã nu pricepe cã volumele de documente
se adreseazã specialiºtilor, care sunt foarte
puþini. Altfel, cineva care vrea sã citeascã
o carte despre Mihai nu se intereseazã de
documente, pentru cã cititorii obiºnuiþi n-
au sã se apuce sã devinã cercetãri ai
domniei lui Mihai, adicã toþi cititorii din
România. Bãiatul bãtea spre mine ºi nu-ºi
da seama cã este ridicol.
Cât timp am fost plecat din þarã, Radu
124 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Constantinescu s-a apucat sã corecteze
manuscrisul cu Vlad Þepeº. A scos mult
din ceea ce fãcusem eu ºi a bãgat niºte
articole ale lui cu istoria Transilvaniei ºi
a Ungariei! Transforma o carte despre
Þara Româneascã într-o carte despre
istoria Ungariei ºi a Transilvaniei. M-am
mirat. Prost nu e, limbile de care are
nevoie ca sã scrie o carte despre Evul
Mediu le ºtie, n-are însã simþul
arhitecturii unei lucrãri, când trebuie sã
se ocupe de o anumitã problemã. O ia
razna, ºi asta înseamnã cã nu va fi capabil
sã scrie o carte ca lumea?
Aflu cã a fost însurat. L-au însurat
babele ºi i-au gãsit o femeie, zic eu, delicatã,
pentru cã altfel nu înþeleg cum de o
maltrata când se îmbãta. Femeia a divorþat
ca sã scape de nebun. Era însã ºi generos.
Da sticlele, când le golea, unei femei fãrã
sã-i cearã nimic pe ele.
4 iulie 1978. O ºedinþã la Arhive la
care este prezent ºi un ministru adjunct de
la Interne. Ia omul cuvântul ºi începe sã
ne spunã cât de bine ar fi dacã am împleti
activitatea arhivisticã cu ceea ce se petrece
în judeþ pe planul creºterii animalelor, a
cultivãrii cerealelor ºi a soiurilor acestora!
Înãlþãtor! Frumoasã împletire!
7 iulie 1978. Plecând spre
„Sãptãmâna”, mã întâlnesc cu amicul
Modest Moráriu (se pronunþã Moráru,
pentru cã este vorba de un „i” scurt, pe
care ciumpalacii neinstruiþi pun accentul
de parcã ar fi vorba de niºte hexametri
din Homer!), redactor-ºef la Editura
Meridiane. Ar fi putut de multã vreme
sã fie director, dar directorii se
schimbã, pe când redactorul-ºef rãmâne
în funcþie ca specialist. Îmi cere sã-i
propun tipãrirea Daciei Preistorice de
Nicolae Densuºianu. Încercarea mea de
a-l face sã renunþe nu dã roade. L-a
tipãrit pe Pârvan, vrea sã-l tipãreascã ºi
pe Densuºianu.
1 august 1978. Ghinãrariul nostru s-
a gândit el adânc ºi în consecinþã a hotãrât
ca sã nu ni se mai dea voie la Bibliotecã
decât o zi pe sãptãmânã ºi nu douã ca pânã
acum. Poþi sã te documentezi pentru o
lucrare ºi într-o zi, ce mare lucru! O
judecatã de valoare a fiicei mele pe care
nu mã pot abþine sã n-o reproduc: „Tata,
banii pe care-i luaþi voi îi daþi tot la stat.
Dacã este aºa, de ce nu vã dã mai mulþi?”.
Bine gândit la 9 ani! Tânãrã da’ coaptã,
vorba lui Tirtiricã Inimã Rea.
Mergând pe la Casa Scânteii stau de
vorbã cu Florin Chiriþescu, redactor la o
editurã. Îl întreb ce se mai întâmplã în
lumea cãrþilor. Nimic, îmi spune el. N-
 avem bani, nu putem plãti, nu putem tra-
duce ºi tipãri. Noi umblãm cu miloaga, ºi
uneori merge, alteori nu. De exemplu, i-a
scris lui Italo Calvino ca sã aprobe
traducerea unei cãrþi de-a lui, cu o platã
modestã cã nu prea avem bani, suntem
dupã cutremurul de anul trecut! Calvino
a fost de acord ºi a cerut ca drepturi de
autor 1 leu! Au nãvãlit tovarãºii peste
Florin. De ce i-ai scris, domnule? Ne-am
fãcut de râs etc.
Mã întâlnesc cu Teicã, ºi-mi cere o
prefaþã la Mihai Viteazul scris de Iorga.
De acord. O fac pânã în ianuarie. Nu. Ne
trebuie pânã la 1 noiembrie! Îi propun sã
traducã o carte de Réau ºi Cohen, literaturã
ºi artã medievalã. Ar ieºi douã volume.
De acord, dar nu poate traduce decât din
autorii morþi de 50 de ani, cãci morþii nu
mai cer drepturi de autor. Dacã autorul
n-are fraþi ºi nici copii sau pãrinþi, poate
sã fie tradus chiar dacã a murit acum 15
ani! De unde sã ºtiu eu când au murit
Réau ºi Cohen?
8 septembrie 1978. Mergem pânã la
Filip toþi trei, eu, soþia ºi fiica. Acolo îl
întâlnim pe Dan Zamfirescu. Volubil,
vorbeºte tot timpul, încât fetiþa mea, dupã
ce pleacã Dan, mã întreabã: „Ãstuia nu i
se usucã gâtul?”. A scris o carte în care
îi rade pe toþi. Taicã-sãu a murit mulþumit
cã fiul sãu se distanþeazã de ceilalþi.
Citindu-i cartea, ºi-a dat seama cã fiul sãu
este o valoare. Dan crede în trei inºi cã
au talent: Sorescu, Paul Anghel, care este
cel mai bun, ºi Pãunescu, care începe sã
toarne apã în vin. Mihai Ungheanu intrã
ºi el în hora protocronismului. Zigu Ornea
se opune publicãrii „Istoriei literaturii…” a
lui Cãlinescu. În schimb, la Cartea
Româneascã, ºiretul de Marin Preda publicã
o carte a Ilenei Vrancea (Katz) în care
Cãlinescu este pus în urma lui Lovinescu!
1 septembrie 1978. Gheorghe
Constantin, de la Agerpres, îmi telefoneazã
ºi-mi spune cã un neamþ din Berlinul de
Vest a citit articolul meu despre Þepeº din
„Actualitãþi româneºti” ºi, cã, ar vrea sã-l
publice. Îmi cere permisiunea s-o facã.
11 septembrie. Ion Coja publicã un
articol în „Viaþa Româneasc㔠în care aratã
cã suntem în urma Albaniei la producþia
de carte. La noi trebuie sã se respecte
planul editorial fãcut de neliteraþi.
19 septembrie. Ce zice Ileana
Vrancea: cartea lui Cãlinescu este un
tablou haotic ºi arbitrar, autorul neavând
niciun merit. Istoria literaturii de Cãlinescu
este o „descripþie aglutinizantã”. Cãlinescu
susþine importanþa valorii dar, de fapt, el
preia ce-au spus alþii înaintea lui. Cartea
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
lui este o bârfã mãruntã, spusã frumos,
un fel de cântec de lume care se gustã la
chef. Cine citeºte o asemenea carte îºi
face o imagine strâmbã despre literatura
românã etc. Atâtea insulte la adresa
criticului miºunã pe fiecare paginã, încât
rãutatea ºi prostia vãcuþei (pardon aºa este
scris în caiet) îºi provoacã greaþã. Eugen
Barbu vorbeºte despre „divinul critic”. Ca
sã vezi câtã lipsã de înþelegere. De aceea
va insista pe lângã Constantin Drãgan sã
publice la Milano cartea lui Cãlinescu. Mai
stãruie ºi alþii, printre aceºtia numãrându-
se ºi Dan Zamfirescu.
20 septembrie. Profesorul Alexandru
Piru de la Filologie scrie un articol intitulat
„O Lovinesco latr㔠(adicã Lenuþa
Vrancea). O face fãrâme, demonstrându-
i cã este neonestã, citeazã trunchiat ca sã
facã apropieri între Cãlinescu ºi Iorga, cã
nu ºtie istorie literarã conchizând cã
lucrarea Lenuþii nu este altceva decât o
diversiune inutilã. Are dreptate Al. Piru, dar
uite cã din pricina Lenuþei sau a lui Zigu
nu se poate tipãri cartea marelui critic.
Este un frig la arhive de parcã ne
apropiem de Polul Nord. Nu ºtiam cã o
sã ne apropiem ºi mai mult. Am început
sã obosesc. Când am ajuns aici mai
aveam ceva energie, dar treptat a scãzut,
iar programul acesta militãresc mã ucide.
Încerc sã rezist, dar este din ce în ce
mai greu. Nu se poate face cercetare fãrã
sã stai multã vreme în bibliotecã. Cu o zi
pe sãptãmânã nu realizezi nimic. Abia
scoþi fiºe pentru bibliografia unei lucrãri,
în sãptãmâna urmãtoare frunzãreºti o
carte ºi uite aºa se bate pasul pe loc.
27 septembrie. La Arhive, Gal Ionel
mã ia la rost ºi mã ameninþã de ce nu iau
„Românii în arhivele strãine”. Discut cu
Arimia ºi cu doamna Soveja. Ne
gândisem sã scriem o carte despre Matei
Basarab. Cei doi îmi spun cã Matei cade,
(sãracul), îl face Stoicescu. Nu-l va face
iar dacã l-ar fi fãcut ar fi fost un mare
eºec. Niculãiþã Minciunã n-are talent, în
schimb este foarte muncitor, ceea ce este
altceva. Sunt întrebat dacã vreau sã
colaborez cu Stoicescu, sunt de acord
cu o asemenea colaborare ºi cei de la
Arhive ºi cei de la Institut. Nu-mi surâde
ºi refuz. Nu ne-am fi înþeles, iar
Stoicescu este foarte încãpãþânat, nu te
poþi înþelege cu el. Prefer sã fac altceva.
ªedinþã. De ce n-am dat cartea despre
Þepeº. În schimb am scris unul pentru
Editura Politicã. Le arãt cã Radu
Constantinescu ºi-a bãtut joc de carte,
va trebui sã o pun la punct. Þepeº de la
Editura Politicã are doar 70 p.
125
 BIBLIOFILIE
GEOGRAFIA LUI STRABON
În 1469, la Roma, cei doi
prototipografi, germanul Conrad
Sweynheym ºi cehul Arnold Pannartz,
care au introdus mestesugul tiparului in
Italia, orefeau o ediþie a lucrãrii De bello
gallico a lui Iulius Caesar, lucrare citatã
de cercetatori. În acelaºi an, este
mentionatã apariþia primei ediþii în limba
latinã a Geographiei lui Strabon,
desigur, tot la Roma. Editorul ambelor
lucrãri, menþionat pe foile de titlu, a fost
Ioannes Andreas de Bussis, episcop de
Aleria. Traducãtorii lucrãrii Geographia,
scrisã în greacã de cãtre autor, Strabon
(Saºiul), sunt Guarinus Veronesis (1474
= 1460, filolog umanist, mare colecþionar
de manuscrise greceºti) ºi Gregorium
Tiphernas (1413 = 1469, filolog, editor
ºi teolog italian, primul profesor de greacã
de la Universitatea din Paris). Ceea ce este
sigur este faptul cã, în 1472, la Veneþia,
sub autoritatea aceluiaºi episcop, apare o
a doua ediþie în latinã, în tipografia lui
Vindelinus de Spira, tipograf german, fost
bijutier în Mainz, stabilit în 1468 la Veneþia,
unde a lucrat pânã în 1477, împreunã cu
fratele sãu Iohannes. Un exemplar din
tipãritura veneþianã, scrisã cu frumoase
caractere italice, înfrumuseþatã cu iniþiale
colorate sau bicolore (roºu ºi albastru), a
fãcut parte din bibloteca regelui Franþei,
Louis al XV-lea, ºi, în 1769, la un an de
la moartea secretarului regelui, Jean Louis
Gaignat (1697 = 1768), a fost vândutã la
licitaþie, dupã cum povesteºte Guillaume
de Burre în lucrarea sa Bibliographie in-
structive - suplement ou cataloque des
livres du feu monsieur Jean Louis
Gaignat, Paris, 1769. Cumpãrãtorul a
fost un medic englez, William Hunter,
preþul plãtit fiind de 120 livre ºi un sou,
iar dupã moartea acestuia, cartea a intrat
(1807) în Biblioteca Universitãþii din
Glasgow, unde s-ar afla ºi astãzi.
Interesant este cã ediþia princeps a
operei lui Stabon a apãrut mult mai târziu,
în 1516, la Veneþia, ºi ea a fost produsã de
tipograful umanist, eruditul Aldus Manutius
126 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Ana Andreescu
cel Bãtrân (m.1515), împreunã cu
tipograful Andrea Soceri ºi participarea lui
Andrea Toressano, ginerele sãu. Lucrarea
are tiltul Strabon, Peri Geographia -
Strabo, De situ orbis.
In decursul anilor, numeroºi filolologi
clasici au fãcut traduceri din greaca veche
în latinã sau în greaca modernã. Prima
ediþie criticã a lucrãrii lui Strabon este op-
era eruditului umanist ºi teolog protestant
Isaac Casaubon (1559=1614), care, la 22
de ani, devenea profesor de limba greacã
la Universitatea de la Geneva. Ea a fost
publicatã la Geneva, în 1587, cu titlul
Straton Geografikon Bibli - Stratonis
Rerum Geographicarum Libri XVII.
Acesta a folosit ediþiile de la Basel, din 1549
ºi 1571 cu traducerea în latinã fãcutã de
umanistul de origine germanã Guglielmo
Xylander (1532 + 1576), profesor de limba
greacã la Universitatea Heidelberg, ediþii pe
care Isaac Casaubon le-a revizuit ºi le-a
publicat cu comentariile sale, la Geneva,
în 1587 (ediþia criticã menþinatã deja) ºi la
Paris, în 1620, într-o ediþie dedicatã regelui
Louis al XIII lea.
Geografia lui Strabon este lucrarea unui
cãlãtor înveterat, care ºi-a notat în cursul
lungilor sale voiaje nu numai date
geografice, ci ºi date istorice, elemente
specifice zonelor pe care le-a vizitat,
comentarii privitoare la obiceiuri, limbile
vorbite, economiile locale. A folosit desigur
lucrãrile înaintaºilor, dar, bazându-se mult
pe scrierile lui Homer, a corectat ºi a
criticat lucruri care i s-au pãrut exagerãri.
(continuare la pagina 130)
 FIRIDE BASARABENE

Nicolae Scurtu

IOAN SULACOV
ªI „REVISTA ªTIINÞELOR PSIHICE”
Un prozator cu un destin din cele mai tragice este, aºa cum am mai afirmat ºi
altãdatã, Ioan Sulacov (n. 10 august 1908, Bolgrad – m. 1941, Gulag), care într-un
timp relativ scurt a scris ºi publicat câteva romane ºi nuvele cu totul remarcabile.
Biografii1 ºi exegeþii2 sãi au omis sã menþioneze faptul cã autorul romanului Studentul
din Bugeac a fost ºi un publicist din cei mai însemnaþi din Basarabia.
Numai în anul 1935 a conceput, elaborat ºi coordonat douã publicaþii, extrem de
interesante ºi citite de cei interesaþi ~ Ocultismul ºi Revista ºtiinþelor psihice, în care
publicã articole din sfera psihologiei ºi a altor discipline.
Revista ºtiinþelor psihice apare la Bolgrad, în lunile octombrie–decembrie 1935,
iar redacþia ºi administraþia se aflã chiar în casa lui Ioan Sulacov, din Strada Vasile
Alecsandri, nr. 73.
În articolul program, Rostul acestei reviste, Ioan Sulacov afirmã, fãrã ezitare, cã
aceastã publicaþie „este o tribunã a ocultismului experimental. Cititorii noºtri vor gãsi
aici îndrumãri ºi lãmuriri asupra problemelor de psihism, date de savanþi din toate
colþurile lumii”.
În cele trei numere existente în colecþiile Bibliotecii Academiei Române, Ioan Sulacov
publicã urmãtoarele articole de o realã valoare teoreticã ºi practicã:Însemnãtatea ºtiinþelor
psihice, Autosugestia, Eterna poveste..., Cugetãri de Crãciun ºi Psihologia rãzboiului
ºi sugestia.
Am considerat, util, sã restitui articolul Eterna poveste... întrucât autorul
radiografiazã, cu exactitate, drama oamenilor de geniu, care au înfruntat ºi înfruntã
ignoranþa ºi obtuzitãþile contemporanilor.

*
Eterna poveste...

Când se naºte un om de
geniu se cunoaºte, toþi proºtii
fac ligã contra Iui.
SVIFT

Sã te fereºti tu frate, prieten sau duºman de ai avea

nenorocul sã te naºti cu o minte mai luminatã, cu sufletul
mai larg, cu mai multe calitãþi ºi pãtrundere decât restul
concetãþenilor tãi, semenii, fii ai neamului tãu, cãci în cazul
acestui iubit frate, stimat prieten ºi zadarnic duºman vei
avea o viaþã dintre cele mai nenorocite, vei fi hulit, gonit, ca
un câine ca un nebun.
Proºtii, mulþimea, nu-þi va ierta niciodatã, darul divin,
sau cum vrei sã-l numeºti, cu care soarta te-a hãrãzit la
naºtere.
Gloata nu poate sã sufere lumina ca bufniþa, nu poate
suporta inteligenþa.
Ei, aceia mulþimea anonimã pentru trecut ºi prezent,
când observã sau presimte, cã între ei s-a nãscut unul
mai superior ce ar putea împinge lumea spre noi orizonturi,

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 127

spre progres, se ridicã cu toþii, se leagã de gâtul lui ºi îl
apasã în mocirla în care se zbat, dacã însã nu reuºesc cu
aceasta ºi el se opune, atunci intervine, otrava, rugul,
puºcãria, ghilotina ºi tot ce poate inventa crima pentru a-
l sugruma pe acel înzestrat altfel decât cei mulþi, cei proºti,
cei care se duc.
Dacã blândul ºi iubitorul de oameni, Isus, a fost dus pe
cruce spre rãstignirea între tâlhari pentru îndrãzneala lui
de-a spune cã toþi suntem oameni, fãcuþi de unul ºi acelaºi
D-zeu, s-ar crede cã uciderea de oameni s-a oprit, istoria
însã se repetã, admiratorii lui Isus, care plâng regretând
moartea lui atât de crudã, dupã câteva zeci de sute de ani
duc sub luciosul cuþit al ghilotinei cel mai genial cap al tuturor
vremurilor; Lavoisier. Puþin mai înainte aceºti domni miloºi,
copiii lui Isus, ard pe rug un alt geniu, Galileu.
Povestea e însã mult mai veche, mult mai tristã decât o invocãm aci, cãci uciderea
geniilor excepþionali începe din timpurile cele mai îndepãrtate ºi odatã cu apariþia primelor
raze ale civilizaþiei.
Cât am vãzut este inutil sã mai înºirãm, dar privind statuile, invenþiile ºi tot ce este
frumos ºi bine, putem da numãrul celor care au cãzut jertfã timpului sãu, confraþilor sãi
dobitoci.
Aceastã goanã contra oamenilor înzestraþi este internaþionalã ºi pentru toate timpurile,
iar pentru acei care se îndoiesc în zilele noastre ºi ar crede
cã multe s-au schimbat nu-i vom aduce exemple de peste
hotare, dar ne vom duce la noi, de la Nistru pânã la Tisa ºi
nu vom aminti pe acei morþi pe care azi îi admirãm ºi care
au fost omorâþi moraliceºte la timpul lor, ne vom duce la
cei vii.
latã, aþi auzit de Stere, unul dintre cei mai mari intelectuali
ai noºtri, extraordinarul scriitor care azi îndeplineºte 70 de
ani, dar care a fost omorât moraliceºte cu multe zeci de ani
în urmã. Crima moralã e înlocuitã cu crimã fizicã în cazuri
excepþionale, dar rezultatul e acelaºi.
Hulit, bârfit ºi insultat a fost Stere, cu atât mai mult, cu
cât talentul lui se manifesta mai viu, mai cuceritor.
E inutil sã mai amintim de Panait Istrati care cu drept
cuvânt, a fost ucis de urã.
Eternã poveste...
Noi psihiºtii însã, care iubim tot ce-i om, ºi mai ales cei înzestraþi spre folosul
progresului, azi când se împlinesc aproape 2000 de ani de la naºterea Iui Isus, ne vom
reculege o clipã, ne vom strânge toate puterile sufletului nostru pentru a judeca bine
dacã trebuie sã insultãm pe acei, pe care marea mulþime îi înjura.
Vom spune tuturor, ce vor sã ne mai audã, cã totul trece pe lumea aceasta, religiile,
doctrinele politice, principiile morale, reperul gândirii rãmâne o singurã ºi veºnicã valoare:
o m u l.
Nu vom insulta, nu vom huli pe nici un fel de om pentru nici un fel de crez, vom
lãsa viitorul sã judece, sã decidã, iar urilor vom rãspunde cu sincerã iubire, duºmanilor
cu prietenie.
Sã te fereºti tu frate, prieten sau duºman de-a urî pe cineva, care te insultã ºi îþi
doreºte rãul cãci în acest caz eºti mai josnic decât el.
Fie-þi pilda, viaþa oamenilor mari.
I. SULACOV

Note
Articolul acesta se transcrie din Revista ºtiinþelor psihice, 1, nr. 3, decembrie
1935, p. 3–4.
1. Mihai Cimpoi ~ Ioan Sulacov în O istorie deschisã a literaturii române din
Basarabia. Ediþia a 4-a reactualizatã, Bucureºti, Fundaþia Naþionalã pentru ªtiinþã ºi
Artã, 2009, p. 85. („Cercul destinului”. Neosãmãnãtorism ºi naturalism).
2. Anatol Ciocanu ~ Ioan Sulacov în Dicþionarul scriitorilor români din Basarabia
1812–2010. Ediþia a 2-a revãzutã ºi completatã. [Chiºinãu, Editura Prut Internaþional
2010], p. 507–508 + 1 foto bust Ioan Sulacov.

128 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 Teodor Plop-Ulmanu ºi
Societatea Scriitorilor din Basarabia

Biografia poetului, publicistului, traducãtorului ºi memorialistului Teodor Plop-

Ulmanu (n. 22 octombrie 1909, Mãmãliga, jud. Hotin – m. 6 decembrie 1990, Bucureºti)
conþine unele necunoscute ce se impun a fi elucidate cu mai multã rigoare.
Doamna Nicoleta Borcea, autoarea fiºei de istorie literarã1 consacratã lui Teodor
Plop-Ulmanu din arhicunoscut dicþionar al literaturii române, nu menþioneazã faptul cã
autorul cãrþii Frunzã elegiacã2 a fost invitat ºi a acceptat sã fie membru al Societãþii
Scriitorilor din Basarabia.
Se cuvine sã menþionez cã Teodor Plop-Ulmanu îndeplinea toate condiþiile de
cooptare în aceastã selectã ºi onorantã societate a scriitorilor ºi publiciºtilor din Basarabia.
Desfãºurase, pânã în 1939, o bogatã ºi susþinutã activitate literarã în cele mai
însemnate reviste ºi ziare din Basarabia, Iaºi ºi Bucureºti.
E suficient sã amintim de colaborarea sa la revista Jurnalul literar, prestigioasã
publicaþie condusã de G. Cãlinescu.
A fost menþionat, favorabil, de G. Cãlinescu de la care a primit ºi câteva epistole ºi
care, de asemenea, îl include în 1941 în celebra sa Istoria literaturii române de la
origini pânã în prezent3.
Remarcabile sunt ºi mãrturiile lui Teodor Plop-Ulmanu despre Pan Halippa, primul
preºedinte al Societãþii Scriitorilor din Basarabia, pe care l-a preþuit pentru înalta sa
conºtiinþã civicã, pentru înþelepciunea ºi curajul sãu în apãrarea Basarabiei ºi a oamenilor
din acest þinut aºa de frumos ºi de special, în acelaºi timp.

SOCIETATEA SCRIITORILOR DIN BASARABIA

Persoanã juridicã prin Sentinþa
Tribunalului Lãpuºna, nr. 372/1938
ºi Decizia Curþii de Apel din Chiºinãu, nr. 142/1939
Sediul: Chiºinãu, Bulevardul Pan Halippa, nr. 7
Nr. de ieºire 2/1939. Data 18 iulie

Apel

Societatea Scriitorilor din Basarabia fiind legalizatã,

sunteþi invitat a completa ºi semna, trimiþând la sediu,
adeziunea alãturatã.
Totodatã, membrii activi vor depune ºi taxa de înscriere
de 100 lei (una suta lei), precum ºi cotizaþia pe un an,
începând cu data de 1 ianuarie 1939, socotind a câte 20 lei
(douãzeci lei) lunar.
Se va mai trimite la sediu ºi opera în douã exemplare a
autorului solicitant, precum ºi douã fotografii 6/9 ºi 50 lei
(cincizeci lei) pentru legitimaþie.

Comitetul de Conducere al
Societãþii Scriitorilor din Basarabia

Extras din Statutele SOCIETÃÞII SCRIITORILOR DIN BASARABIA

Art. I. Numele societãþii este: „Societatea Scriitorilor din Basarabia”.

Art. II. Scopul societãþii:
a) apãrarea drepturilor ºi intereselor morale ºi materiale ale scriitorilor;
b) încurajarea elementelor de talent.
Art. III. Patrimoniul societãþii va rezulta din: cotizaþii, donaþiuni ºi venituri din
ºezãtori literare, conferinþe etc.
Art. IV. Sediul societãþii este la Chiºinãu.
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 129
 Art. V. Membrii societãþii sunt de trei feluri: activi, de
onoare ºi donatori.
Art. VI. Membri activi pot fi scriitorii români cu o
preocupare literarã permanentã, care au publicat cel puþin
un volum de prozã sau versuri ºi acei care au la activul lor
o colaborare literarã constantã de cinci ani la reviste cu
reputaþie serioasã.

Cererea de înscriere va fi adresatã Preºedintelui, având

recomandaþia a doi membri în afarã de comitet ºi însoþite
de: 1) Opera în douã exemplare; 2) Aderarea la statute; 3)
Taxa de înscriere ºi cotizaþia.

Primul Comitet de Conducere, pânã la întâia Adunare

Generalã, este compus din: 1] Preºedinte: Pan Halippa; 2)
Vicepreºedinte: Iorgu Tudor; 3) Secretar General: N.F. Costenco. Membri în comitet:
1) Nicolae Dunãreanu; 2) Cezar Stoika; 3) Alla Razu; 4) Elena Dobroºinschi-Malai,
casierã; 5) Nicolae Spãtaru; 6) Alexandru Ivanov-Botezatu, 7) Dominte Timonu.

[Domniei sale domnului Teodor Plop-Ulmanu, scriitor].

Note
Originalul acestui document de istorie literarã se aflã în biblioteca profesorului
Nicolae Scurtu din Bucureºti.
1. Nicoleta Borcea ~ Teodor Plop. [Fiºã de istorie literarã] în Dicþionarul general
al literaturii române. P–R. Bucureºti, Editura Univers Enciclopedic, 2006, p. 279–
280.
2. Teodor Plop ~ Frunzã elegiacã. Itinerar liric prezentat de Iconar [Cernãuþi,
1933], 32 pagini; Frunzã elegiacã. Cernãuþi, 1937, 100 pagini (Colecþia revistei Junimea
literarã) ºi, în fine, Frunzã elegiacã. Cernãuþi, 1943, 59 pagini (Colecþia Societãþii
Scriitorilor Bucovineni).
3. G. Cãlinescu ~ Teodor Plop-Ulmanu în Istoria literaturii române de la origini
pânã în prezent. Bucureºti, Fundaþia Regalã pentru Literaturã ºi Artã, 1941, p. 856, col.
1, jos (Alte orientãri).

(urmare de la pagina 126) pânã la cataracte. Þinuturile de aci se aflã,

Geografia lui Strabon
Incheiem scurt noatrã incursiune în
istoria ediþiilor Geografiei lui Stabon cu un
scurt fragment privitor la strãmoºii noºtri,
extras din cartea a ºaptea a Geografiei:
„VII,3,12. A existat ºi o altã împãrþire a
teritoriului chiar din cele mai vechi timpuri:
cãci pe unii îi denumesc [autorii] daci, iar
pe alþii geþi. Geþii sunt cei care se întind
spre Pont ºi spre rãsãrit, iar dacii cei care
locuiesc în partea opusã, spre Germania ºi
spre izvoarele Istrului.
Neamul geþilor, care se înãlþase atât de
mult sub Burebista, a decãzut [apoi] cu totul
din pricina dezbinãrilor lãuntrice ºi din
pricina romanilor. Totuºi, ei sunt încã în
stare ºi astãzi sã trimitã la luptã patruzeci
de mii de oameni.
VII,3,13. Prin þara lor curge râul
Marisos, care se varsã în Dunãre. Pe aceasta
îºi fãceau romanii aprovizionãrile pentru
rãzboi. Ei numeau Danubius partea
superioarã a fluviului ºi cea dinspre izvoare
în cea mai mare parte, în stãpânirea dacilor.
Partea inferioarã a fluviului, pânã la Pont -
de-a lungul cãreia trãiesc geþii -, ei o numesc
Istru. Dacii au aceeaºi limbã ca ºi geþii.
Aceºtia sunt mai bine cunoscuþi de eleni,
deoarece se mutã des de pe o parte pe alta a
Istrului ºi totodatã mulþumitã faptului ca s-
au amestecat cu tracii ºi cu misii. Acelaºi
lucru s-a petrecut ºi cu tribalii, ei fiind de
neam trac. Cãci ºi ei au primit imigrãri,
întrucât vecinii lor îi cotropeau, fiind mai
slabi. Ba chiar, acei de dincolo de Istru - ºi
anume sciþii, bastarnii ºi sarmaþii -, dupã ce
îi învingeau, treceau ºi fluviul o datã cu cei
alungaþi de ei, statornicindu-se chiar, unii
dintre aceºtia, fie în insule, fie în Tracia....
Cît despre geþi ºi daci dupã ce numãrul lor
crescuse neînchipuit de mult, într-atât încât
puteau sã trimitã la luptã pînã la douã sute
de mii de oameni, ei s-au împuþinat ºi au
ajuns în zilele noastre cam la vreo patruzeci
de mii ºi sunt acum pe cale de a se supune
romanilor. Nu se aflã încã de tot sub
stãpânirea lor, pentru cã îºi mai pun
nãdejdea în germani, duºmanii romanilor”.

130 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 RESTITUIRI

Traian D. Lazãr

CORESPONDENÞA POETULUI GRIGORE

ARBORE CU BASARAB NICOLESCU – 1974

Document.
Scrisoare a lui Grigore Arbore din 1 mai 1974

1 mai (19)74

Dragã Abe

Veni ziua muncii. Eu însã nu am prea fãcut nimic azi. Ieri am avut examen pentru
reînnoirea bursei pentru anul urmãtor. Comisia puternicã, focuri ucigaºe. Nu ºtiu cum
dracu am fãcut cã de la artã am ajuns la ideologiile artistice ºi de aici chiar la ideologie.
Drept pentru care am cerut permisiunea sã fiu sincer în rãspuns. Nu-mi face plãcere sã
vorbesc despre ideologie cu profesorii, cãci niciodatã nu ºtii cu cine stai de vorbã. E la
modã pe aici sã fii de stânga ºi mulþi suntem cu adevãrat; printre intelectuali nu toþi pot
fi luaþi însã în serios. Am fost invitat la Accademia Nazionale dei Lincei (Accademia dei
Lincei este o instituþie ºtiinþificã fondatã în 1603. A fost refondatã mîn 1801, iar din
1874 a devenit instituþie naþionalã a statului italian) pentru un an începând de la 1
oct(ombrie) (19)74, când îmi vor adresa o bursã tot pe lângã ªcoala Normalã. E o
chestiune onorabilã: în Italia nu existã nici o bursã mai prestigioasã. E acordatã celor
între 30-34 ani ºi deci am intrat astfel în categoria „bãtrânilor”. Avantajul e cã e ceva
mai mare decât cea actualã, la care începând cu 1 oct(ombrie) voi renunþa pentru a o
putea avea pe cealaltã.
Acasã, în România, toate bune-mersi. Am vorbit cu tatãl tãu la telefon. Am stat în
total 12 zile; trei la pãrinþi, trei prin spital (prost cu stomacul din cauza nervilor zic
doctorii, neputând explica astfel ºi tensiunea extrem de scãzutã), celelalte am alergat
pentru a face formele pentru Anda ca sã iasã în vara aceasta o „lunã”. Iar birocraþie:
noroc cã m-am dus eu sã le fac, cãci ea ar fi renunþat la prima frazã cu o tonalitate mai
sus a civilului de la ghiºeu pe care fãrã nici o jenã a trebuit sã-l corectez, cãci tot eram
de faþã.
Deci nu am efectiv ce sã-þi spun de la dl Nicolescu, care m-a rugat doar ca atunci
când te voi vedea sã te îmbrãþiºez din partea lui, la sfârºitul scrisorii voi face asta,
momentan prin scris.
La Gaby am sunat insistent. Nici o miºcare. Nici soþia mea nu mai ºtie nimic.
Celelalte aspecte îþi sunt probabil cunoscute. Avem o republicã prezidenþialã ºi un nou
preºedinte, care e acelaºi. Simbolurile puterii înmânate în aclamaþiile adunãrii naþionale
( cum fãcea senatul roman) au fost sceptrul ºi cu globul ( moºtenite de la Carlemagne).
Peste câteva zile organul central(de presã, Scânteia n.n.) printre alte telegrame ale
oamenilor de stat, a publicat una a lui Salvador Dali în care exprima cele mai sincere
urãri ale sale pentru actul istoric al restaurãrii sceptrului prezidenþial. Peste câteva zile
au fost alegeri la academie ºi au fost primiþi membri plini câþiva scriitori, unul cunoscut
suprarealist. Cred cã-þi aminteºti interviul de acum câtãva vreme al lui Dali dintr-o bine
cunoscutã revistã francezã în care spunea cã este foarte preocupat de reinstaurarea
monarhiei în Spania ºi România. Ce drãguþ, ca sã zic aºa!
Schimbãri însemnate pe tot frontul, care cred însã cã nu te mai intereseazã. Într-o

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 131

singurã zi s-au desfiinþat vreo trei mii de legi inutile. Aºa a fãcut ºi Napoleon care, ca
urmare a unei iniþiative similare, a fãcut codul napoleonic, ceea ce a generat naºterea
jurisprudenþei moderne, adicã a interpretãrii legii de bazã în situaþii neprevãzute de
generalizãri. Vom avea probabil un cod. Nu mã aºtept însã sã avem jurisprudenþã, ci
instrucþiuni pe care le va cunoaºte cine trebuie.
În þarã, ca urmare a acestor iniþiative, au apãrut ecourile elogiative.Într-un mãrunt
articol o ilustrã personalitate culturalã definea epoca pe care o trãieºte ca o epocã ce se
poate numi cu numele ilustrului nostru bãrbat „aºa cum alte epoci s-au numit epoca lui
Pericle, a lui...” ºi aºa. Nici nu ºtiam cã trãiesc în o nouã epocã a lui Pericle. În orice
caz am plecat înveselit, îþi imaginezi. Auzi de ce le arde? Pericle...
Am mai vãzut unele persoane printre care ºi pe ilustrul tãu amic. Om de onoare,
corect ºi cred dezolat, care crede cã s-a greºit cã nu þi s-a dat ce ai cerut ºi care se
gândeºte cum s-ar putea repara.
Oricum atmosfera e destul de încãrcatã. A apãrut o nouã teorie, a rotirii cadrelor.
Îi roteºte pânã ameþesc. Ameþeala se pare cã are efectul unei forþe centrifuge, cãci când
ajunge sã o aibã sunt deja pe o linie.
Eu aici, deºi fãcui ceva treabã, am sentimentul inutilitãþii. Acasã l-am avut pe al
zãdãrniciei. Creºte numãrul imnologilor. Se înmulþesc profesiunile de credinþã. E adevãrat
se gãseºte carne, dar au crescut, ca peste tot, preþurile. Postul meu la Institut a dispãrut.
În presã nu mai doresc sã mã întorc. Perspectivele sunt incerte, dorinþa mea de a face
ceva pozitiv e în continuare mare dar alunecatã pe panta deziluziilor. Mai este peste un
an pânã când mã voi întoarce ºi atunci voi reveni uitat de mulþi ºi ignorat voit de alþii.
Aº dori însã ca anul acesta sã stau aici cu soþia mea, sã respire cel puþin un an, sã
nu se scoale un an la ora 545 zilnic pentru a se întoarce frântã la ora 16. Dacã va veni în
vacanþã poate o voi reþine, cu voia ei, ºi cu riscul de a-ºi pierde slujba.
Eu i-am fãcut formele ºi pentru Franþa. Teoretic ar trebui ca, dupã 1 iulie, sã poatã
ieºi, dacã va mai funcþiona aprobarea anterioarã. Eu aº îndruma-o direct de la Bucureºti
la Paris, unde aº veni sã o aºtept. ªtiu cã luna iulie e infernalã la Paris ºi nu-i de stat, dar
se pare cã nu am de ales. Spune-mi doar, rapid, dacã întâmplãtor veþi fi prin Paris în
iulie sau dacã, în lipsa voastrã, dacã plecând în Anglia (proiect la care nu cred cã ai
renunþat) se poate sta câteva zile la voi (în cazul cã plecând în Anglia sau aiurea nu vã
închiriaþi casa).
Ce sã-þi spun mai mult? Cu discreþie, o gentilã persoanã bine pusã mi-a atras atenþia
cã dat fiind situaþia înrãutãþitã a dosarului meu de cadre, minat de rude, singurul
„patrimoniu de care nu vei putea fi deschiaburit în viitor va fi cel intelectual”. Te asigur,
dragã Abe, cã aici muncesc din rãsputeri pentru „închiaburirea mea spiritualã”, iubindu-
mi tot mai mult toate rudele defetiste. Te îmbrãþiºez. (Grigore)

Reviste primite la redacþie

1. Vatra veche, lunar de culturã, serie
veche nouã, anul XII, nr. 1(133), ianuarie
2020, nr. 2(134), februarie 2020, redac-
tor-ºef Nicolae Bãciuþ;
2. Sud, revistã editatã de „Asociaþia pentru
Culturã ºi Tradiþie Istoricã Bolintineanu”,
anul XXIV, nr. 1-2(226-227), ianuarie-
februarie 2020, serie nouã, director
fondator – Constantin Carbarãu, redactor-
ºef Vasile Grigore;
3. Convorbiri literare, anul CLII, nr. 2
(290), februarie 2020, revistã a Uniunii
Scriitorilor din România, fondatã de
Societatea Junimea din Iaºi, la 1 martie
1867, director Cassian Maria Spiridon, re-
dactor-ºef Mircea Platon;
4. Bucureºtiul literar ºi artistic, revistã
lunarã, anul X, nr. 1(100), ianuarie 2020;
Bucureºti, fondatori Coman ªova – direc-
tor ºi Florentin Popescu – redactor-ºef;
5. Caligraf, anul XX, nr. 1(212), ianuarie
2020, Alexandria, redactor-ºef Florea Burtan;
6. Nord literar, anul XVIII, nr. 1(200),
ianuarie 2020; apare sub egida Consiliului
Judeþean Maramureº ºi a Uniunii Scriitorilor
din România, Baia Mare, director
Gheorghe Glodeanu;
7. Curtea de la Argeº, revistã de culturã,
anul XI, nr. 2(11), februarie 2020; Curtea
de Argeº, redactor-ºef Gheorghe Pãun;
8. Argeº, serie nouã, anul XX(LV), nr.
1(451), ianuarie 2020, editatã de Consiliul
Local Piteºti, Primãria Municipiului Piteºti,
Centrul Cultural Piteºti, apare sub egida
Uniunii Scriitorilor din România; redactor-
ºef, Dumitru Augustin Doman;

132 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 ANIVERSÃRI
Gabriela Tomescu
EVENIMENT CULTURAL CU DOREL
VIªAN ªI DUMITRU CONSTANTIN
DULCAN LA BIBLIOTECA JUDEÞEANÃ
„DINICU GOLESCU”ARGEª
Vineri, 17 ianuarie, dupã-amiaza, într-
o atmosferã de mare sãrbãtoare, în Sala de
Conferinþe arhiplinã a bibliotecii, a avut loc
un eveniment cultural de excepþie, care va
rãmâne mult timp întipãrit în memoria celor
prezenþi: conferinþa „Gânduri despre Mihai
Eminescu”, susþinutã de reputatul om de
ºtiinþã, prof. univ. dr. Dumitru Constantin
Dulcan, ce a venit însoþit de unul dintre cei
mai iubiþi actori români, Dorel Viºan.
Dedicat împlinirii a 170 de ani de la
naºterea poetului Mihai Eminescu,
evenimentul s-a dorit a fi un omagiu adus
geniului eminescian. Deschiderea i-a
revenit gazdei, Octavian Mihail Sachelarie,
directorul Bibliotecii Judeþene „Dinicu
Golescu” Argeº, care în ropotele de aplauze
ale publicului, i-a dat cuvântul profesorului
dr. Dumitru Constantin Dulcan.
Conferinþa susþinutã de reputatul scriitor
ºi om de ºtiinþã, Dumitru Constantin Dulcan,
inspiratã din interviul „Drumuri spre
Eminescu…”, acordat scriitorului Al.
Vãduva ºi inclus în „Somnul Raþiunii”-
ultima sa carte publicatã, a pus accentul pe
genialitatea lui Eminescu: „Eminescu vine
meteoric în cultura româneascã ºi este
vizibil, prin tot ce a scris, cã avea obsesia
infinitului. L-am putea compara cu un astru
care vine din infinit, poposeºte o clipã aici,
într-un spaþiu ºi un timp special destinate,
pentru a da culturii româneºti dimensiunile
universalului, în momentul în care limba,
literatura, aproape nimic nu era pregãtit
pentru asta. Poeziei de pânã la el, care se
remarca doar prin formã, trebuia sã i se
adauge spiritul, geniul, pentru a atinge
nivelul sublimului astral. Acest meteor
luminos adastã o clipitã pe pâmântul
nostru ºi pleacã, urmându-ºi cursa cãtre
alte orizonturi, pentru a le da ºi lor,
probabil, aceeaºi strãlucire, aceeaºi
dimensiune a universalului...”
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
În continuarea acestei idei, Dumitru
Constantin Dulcan a afirmat cã: „o astfel de
personalitate ca Eminescu nu se putea naºte
brusc ºi din nimic, cã însuºirile lui puteau fi
cultivate în alte lumi, în alte orizonturi, cã a
venit aici gata pregãtit, cu aceea magmã gata
sã absoarbã din spiritualitatea româneascã tot
ceea ce era mai rafinat, mai pur ºi sã o înalþe
la dimensiuni siderale. Este posibil ca
Eminescu sã fi venit într-adevãr din alte
universuri, din alte culturi, deja cu o pregãtire
în planul receptivitãþii spirituale, intelectuale,
cerebrale în ultimã instanþã; ºi-a trãit clipa de
aici, ne-a transfigurat lirica poeticã, dându-i
dimensiuni universale, pe care nimeni nu ni
le va putea lua vreodatã. Eminescu ne-a pus
poezia pe muzica Serafimilor, cum nu o mai
auzisem pânã atunci ºi l-a pus pe Hyperion
sã dialogheze cu Dumnezeu în limba românã,
ridicând-o la valenþele Absolutului.”
În încheiere, Dumitru Constantin Dulcan
a relevat locul marelui poet în cultura românã:
„Eminescu a reprezentat expresia cea mai
înaltã a scânteierii minþii româneºti.[…] În
„Luceafãrul” simþim […] influenþa marii
culturi a lui Eminescu. Poemul strãluceºte
prin profunzime spiritualã, prin forma ºi
conþinutul de idei, prin simboluri ºi acel
sublim care îmbracã destinul omului în
veºmântul cel mai ales, cel mai plastic
exprimat; acesta este Luceafãrul!”
(continuare la pagina 139)
133
 ARHITECTURÃ
De la ,,Iazulu morilor” la Ialomiþa ecluzatã
,,ªi dacã ar exista într-adevãr vreun
profit din cunoaºterea trecutului (...) iatã
douã îndatoriri ale arhitecturii naþionale
a cãror importanþã este imposibil sã o
supraevaluezi: în primul rând, sã faci
arhitectura zilelor noastre sã devinã
istoricã ºi, în al doilea, sã o prezervi pe
aceea a epocilor trecute ca pe cea mai
valoroasã dintre moºteniri” John Ruskin-
Cele ºapte Lãmpi ale arhitecturii
Am în faþã poate cea mai adevãratã
hartã veche a Târgoviºtei, cea de la finele
secolului al XIX-lea, datoratã institutorului
D.P. Condurãþeanu ºi recomandatã de
însuºi autorul sãu ca fiind nu numai
,,Planulu oraºului Târgoviºtea, dar ºi a
locuriloru din apropiere prin studiulu
geografiei judeþului”. Am pãstrat în mod
intenþionat grafia de epocã pentru a
omagia un om ºi lucrarea sa, ºi pentru
strãdania plinã de candoare, de poezie ºi
de inexactitãþi aºa cum, iertatã-mi fie
comparaþia, o fãcea Eminescu în a sa
magistralã poemã ,,Epigonii”: ,,Când
privesc zilele de-aur a scripturilor
române,/ Mã cufund ca într-o mare de
visãri dulci ºi senine, / ªi în jur parcã-mi
colindã dulci ºi mândre primãveri, / Sau
vãd nopþi, ce-ntind deasuprã-mi oceanele
de stele, / Zile cu trei sori în frunte, verzi
dumbrãvi cu filomele, / Cu izvoare-ale
gândirii ºi cu râuri de cântãri.”
Neîndoielnic, toate planurile ce i-au
succedat lui Condurãþeanu, începând cu
cel din august 1929 semnat de ºeful
Serviciului Tehnic al primãriei Târgoviºtei,
ing. ªt.D. Sachelarie sunt cu mult mai
exacte, dar ºi infinit mai seci, mai lipsite
de poezie ºi adevãr, în sens romantic,
decât opera cu blazon mare a finului
observator al oraºului, capabil sã întrevadã
ideea lucrurilor pânã la adevãratul lor
miez, din care se deduce cã lucrând planul
oraºului omul avea ochi ºi pentru
,,geografia judeþului”, adicã a vecinãtãþilor
în care acesta era inclus ºi în care ca o
134 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Emil Stãnescu
coroanã strãjuie ºi astãzi Mãnãstirea
Dealu.
În cazul ,,ºefului” Serviciului tehnic
al primãriei Târgoviºtei nu mai avem
,,acel farmec sfânt” eminescian, acea
cuprindere largã privind planul
,,locurilor din apropiere”, esenþiale
pentru ,,studiulu geografiei judeþului”
din harta iniþialã deºi, trebuie sã
recunoaºtem, Ialomiþa este de astã datã
radiografiatã la rece, ne este înfãþiºatã
aºa cum era de fapt,cu o albie mult mai
extinsã, cu toate meandrele ºi insulele
invadate de hãþiºuri aºa cum sunt, din
pãcate malurile râului ºi în ziua de azi.
S-au pierdut însã ,,Dealurile Aninoasei
ºi Viforâtei, Viile din faþa Monastirei (de
la monastic!, mult mai exact, n.n. E.S.)
Dealu”, dar ºi ,,Dealurile Comunei
Rãzvadului”, la nord, precum ºi mult
mai îndepãrtatele ,,Dealul lui Bãrbat” sau
,,Dealurile ºi pãdurile Teiºului ºi
ªotângei” din vestul oraºului.
De ce insistenþa mea asupra acestor
aspecte colaterale, chiar strãine de ceea ce
trebuia sã reprezinte un plan al oraºului?
Pentru cã marcând lucruri de acest gen ni
se dau în harta lui Condurãþeanu lãmuriri
esenþiale privind încadrarea în zonã,
aducându-ne aproape, dincolo de
contururile planului, înþelegerea climei
locului, simþim aerul curat, adãpostirea de
vânturi sub umerii dealurilor, sâlãºluind
între pãdurile, ºi viile de pe pante, dar ºi în
limitarea severã, ca o linie groasã de
demarcaþie, datã la nordul oraºului de

cursul amplu al râului Ialomiþa.
ªi totuºi, din aceste dealuri aflate peste
râu, mult mai la nord, se preling spre ºes,
spre cursul major al Ialomiþei douã firiºoare
în diagonalã cãtre sud-est. Sunt
ºerpuitoarele vãi, Valea Viforâtei ºi Valea
Rãzvadului care brãzdeazã un tritoriu vid
în acele timpuri, traversat doar de drumuri
pe lângã care, ici-colo sunt abia încropite
pâlcuri mici de case (Mahalaua, Rãzvadu
de sus sau Rãzvadu de jos etc.).
Mai trebuie notat faptul cã la o privire
mai atentã se poate descoperi un lucru
frapant: graþie lucrãrilor de fortificare a
oraºului din timpul lui Matei Basarab,
teritoriul de formã evantaicã pe care era
amplasat oraºul a fost transformat în mod
subtil într-o insulã! ªi asta aducând foarte
multe beneficii colaterale târgoviºtenilor.
Târgoviºtea, o insulã? Cum asta?! Sã
încercãm sã vedem ce s-a întâmplat.
În primul rând sã descifrãm cum a
fost gânditã ingenioasa lucrare inginereascã
avant la lettre... Mai întâi a fost sãpat
(adâncit cel existent?n.n.) la limita albiei
majore de pe malul drept al râului Ialomiþa
un iaz pe care s-au instalat nenumãrate mori
de apã cãtre care se îndreptau ca niºte dinþi
de pieptene nu mai puþin de 10 strãduþe ce
corespundeau la celãlat capãt direct în
Strada Mare (actuala Cale Domneascã) sau
în cea paralelã cu ea. Acesta era ,,Iazulu
Morilor” care avea un traseu paralel cu albia
minorã a Ialomiþei iar priza de apã era
amplasatã mai în amonte de vatra oraºului
din acea vreme, în chipul cel mai firesc.
Interesant însã este cã din aceeaºi
sursã ºi din acelaºi loc prin acelaºi stãvilar
de lemn, (bãnuim), se alimentau apoi ºi
,,ªanþurile Cetãþei”, adicã tocmai bucla
evantaicã a fortificaþiei, cu Valul ei de
pãmânt ºi tot sistemul de palisade ºi
Forturi, nu mai puþin de 16 la numãr, dintre
care 3 perechi la porþile principale denumite
Porta Plaiului (spre munte), Poarta
Piteºtiului (prin Gãeºti) la sud-vest, ºi
Poarta Buzãului, spre sud-est. Apa curgea
vârtos pe acest ºanþ de peste 4-5 metri la
bazã ºi era traversatã de poduri ºi podeþe
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
la întretãierea drumurilor principale. Aºa
încât, la final, dupã ce depãºea poarta
Buzãului, apa se întorcea în cursul cel drept
(din care se desprinsese fãcând o acoladã),
al Iazului Morilor ºi apoi, ceva mai departe
de vatra oraºului din acele vremuri se vãrsa
înapoi în matca a Ialomiþei, care ºi ea-ºi
vãzuse singurã de drum, reîntregindu-se
dupã aceastã digresiune, dupã ingenioasa
aventurã evantaicã, periurbanã. Astãzi, cine
ar mai face aºa ceva?!
Stãvilarul de lângã Bariera Plaiurilor
din zona Gãrii Teiº a constituit o realizare
hidrotehnicã de mare importanþã pentru
Târgoviºte. Realizarea de acum peste 350
de ani ne-a atras cu atât mai mult atenþia
pentru cã una dintre problemele actuale ºi
de viitor a oraºului este schimbarea
obligatorie de paradigmã, ºi asta numai prin
aproprierea, includerea frumosului râu
Ialomiþa pe care l-au remarcat pe tot
parcursul Evului Mediu numeroºii cãlãtori
strãini care au vizitat oraºul-capitalã, în
chiar inima unei dezvoltãri noi,
preponderent prin acþiuni bine gândite
asupra configuraþiei Ialomiþei, cu cheiuri
bordate cu platani, cu poduri ºi mari
parcuri ºi terenuri de sport ºi locuri de joacã
pentru copii, toate desfãºurate ca niºte fâºii
verzi pe ambele maluri ale râului ecluzat
unde ca la Bascov, lângã Piteºti, pe Argeº,
sã se practice canotajul iar oraºul sã aibã,
la caz de mari dezastre, apa esenþialã vieþii
la îndemânã. Ori includerea localitãþilor
adiacente Târgoviºtei într-o conurbaþie
întregitoare având ca axã compoziþionalã
o Ialomiþã ecluzatã, civilizatã, necesitã
curaj ºi viziune. Noi sperãm cã cine are
urechi de auzit va putea sã ºi audã...
Aprecierea poziþiei oraºului
Târgoviºte, a climei ºi vecinãtãþilor deosebit
de frumoase ºi de bogate în poame ºi vii a
fost cvasi unanimã încã din Evul de mijloc.
Iatã de ce atenþia asupra râului Ialomiþa ,
includerea acestui frumos râu în planurile
urbanistice viitoare va determina adevãrata
prefacere a oraºului, trezirea lui
spectaculoasã din amorþealã ºi reprofilarea
rapidã (dupã distrugerea industriei care,
poate nici nu avusese sorþi de izbândã încã
din faºã, n.n.) pentru un nou statut, acela
de oraº istoric cu un bogat potenþial turistic
ºi universitar cu multe puncte de dezvoltare
în domenii de viitor privind tehnologia,
alãturi de care o schimbare a punctelor de
abordare a ansamblului Curþii Domneºti,
cu celebrul Turn al Chindiei cu intrare
dinspre Cheiurile Ialomiþei, prin splendidul
parc ce va trebui reconfigurat ºi el pentru
135
a aduce aminte de cel din vremea lui Petru
Cercel, prinþul valah cunoscut în tot
Occidentul, de la Paris pânã la Veneþia,
va constitui cheia de boltã a unui periplu
ce se va mistui glorios în labirintul de
strãzi cu clãdiri frumoase ce alcãtuiesc
,,Oraºul evantaic”, pandant al mãreþelor
ruine târgoviºtene.
Nu putem trece mai departe fãrã sã
subliniem uimirea pe care am avut-o
vãzând siguranþa cu care acel meºter-
arhitect-inginer Diicul Buicescu, omul lui
Matei Basarab, a trasat în plin câmp, într-un
teritoriu extravilan pustiu aceste lucrãri
de fortificaþie cu conturul lor evantaic,
cu liniile frânte de plan poligonal care
se pãstreazã ºi astãzi, având câþiva
kilometrii lungime totalã, ºi care au
marcat ºi marcheazã în continuare un
moment de excepþie din punct de vedere
urbanistic, oraºul Târgoviºte fiind
primul ºi chiar singurul oraº din Þara
Româneascã fortificat.
Pandant al Complexului urbanistic ºi
aulic al Curþii ºi Palatului Domnesc de la
Târgoviºte, sistemul de fortificaþie compus
din ªanþul ºi Valul Cetãþei, a constituit o
lucrare de pionierat sub aspect strategic
care, în mod evident nu a fost pe placul
Înaltei Porþi de la Istanbul ºi a contat decisiv
în luarea hotãrârii de schimbare a capitalei
de la Târgoviºte la Bucureºti.
Este însã un fapt istoric generalizat cã
orice încorsetare a oraºelor a fost destul
de vremelnicã ºi tot ce era stabilit la un
moment dat ca teritoriu intramuros sã fie
ulterior lãsat în urmã de expansiunea
urbanã, pe mãsura dezvoltãrii aºezãriilor
umane respective. Acest lucru este
evidenþiat ºi de cazul Târgoviºtei unde
paradoxal, creºterea exponenþialã a zonei
intravilane s-a fãcut în mãsurã inversã în
raport cu faima de odinioarã a fostei
capitale a Þãrii Româneºti. ªi tocmai acest
lucru determinã ºi atitudinea paginilor de
faþã.
Ce mai putem constata în ,,Planulu
Oraºului Târgoviºtea” dinainte de 1900,
lucrat la scara 1:1750, este atenþia de care
se bucurau în epocã parcurile, grãdinile
între care se distingea ,,Grãdina
Ciocârlanu”, organizatã peisagistic dupã un
plan compoziþional de influenþã clasicã,
italianã, cu arbori dispuºi perimetral ºi un
al doilea careu de arbori în centrul cãruia
se afla clãdirea restaurantului/cârciumei
(Era normal, devreme ce ºi pe atunci se
fãceau nunþi, botezuri ºi baluri º.a.m.d.).
Pe axa lungã de compoziþie se remarcã
136 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
prezenþa câte unui element de interes, posibil
pavilioane, ce determinã plantaþii în
semicerc pentru a li se sublinia importanþa.
Colþurile grãdinii aveau, de asemenea
separeuri discrete sau pomi de talie mare,
nuci sau o altã specie cu coroanã amplã.
Nu departe, dar dupã fortul din
vecinãtate ºi dupã ªanþul ºi Valul de pãmânt,
în interiorul oraºului de astã datã, se gãsea
un alt parc/grãdinã având o compoziþie
similarã celei, mult mai ample, despre care
am fãcut cele câteva consideraþii anterior.
O altã grãdinã, de plan pãtrat de astã
datã, ºi compoziþie tipic renascentistã,
gãsim pe Strada Fondãriei, vizavi de intrarea
în Fondãria Diviziei. Prezenþa acestei
grãdini în axul compoziþional al turnãtoriei
nu mi se pare întâmplãtoare. Ea se
constituie ca un pandant al pavilionului
administrativ al fabricii, dispus în partea
opusã, dincolo de sirurile simetrice al
halelor de producþie. Principii ale
arhitecturii vechi erau, pe cât se pare cu
mult mai respectate în acele vremuri. O,
tempora! O, mores!
O altã grãdinã se gãsea pe strada
Fructelor (actualmente lt. Pârvan Popescu,
n.n.) ºi sub aspect compoziþional seamãnã
cu celelalte, dar se particularizeazã prin
aceea cã este despãrþitã în douã printr-un
ºir de copaci dispus transversal care
permitea, probabil acþiuni diverse simultan.
Încheiem aceastã semnificativã
(zicem noi) trecere în revistã, cu grãdina
de lângã piciorul podului Mihai Vodã peste
Ialomiþa, pe drumul cãtre Sinaia. Nu
cunoaºtem mai multe detalii. Este însã
remarcabilã poziþia acestei grãdini de plan
pãtrat ºi cu clãdirea restaurantului sau
hotelului în mijloc. Importanþa ei este însã
cu totul ieºitã din comun: avea o laturã
deschisã cãtre naturã, ºi anume chiar
cãtre frumosul nostru râu Ialomiþa!
ªi iatã-ne ajunºi de unde am plecat, la
obiectivul principal al acestor rânduri,
alcãtuit din râu ºi din fâºia verde ce
despãrþea platoul oraºului ºi albia majorã
de albia minorã a Ialomiþei. Acesta este
teritoriul pe care se poate juca de acum

încolo la propriu ºi la figurat o carte mare
în istoria oraºului. Aici, dacã toate forþele
intelectuale, arhitecturale/urbanistice ºi ale
administraþiei publice dâmboviþene
(paradoxalã ingerinþa râului de mai la vest
în text!, n.n.) ºi târgoviºtene, îºi vor da cu
hotãrâre, nu de complezenþã, mâna se va
putea ajunge la vorba lui John Ruskin de la
începutul capitolului :,,...sã faci arhitectura
zilelor noastre sã devinã istoricã”! Aceasta
este o mare ocazie!
Doar unind cele douã maluri ale
Ialomiþei printr-o serie de poduri, realizând
o suitã de lacuri pe cursul ecluzat al
frumosului râu Ialomiþa, viitorul oraº îºi
va prezerva o bogãþie uriaºã care este
reprezentatã de apa înmagazinatã acolo ºi
care ar putea sã spele ºi sã regenerezie stra-
tegic acest venerabil oraº conferindu-i o
nouã tinereþe, ºi un viitor special pe mãsura
trecutului de mare faimã.
Nu putem încheia totuºi rândurile de
faþã fãrã sã atingem încã douã aspecte:
1. Locul este plin de mari pericole!
Este bântuit de o fiarã din ghearele cãreia
am scãpat doar graþie proniei cereºti.
Ducându-mã cu maºina pe drumul unde
îndeobºte au acces doar vehiculele 4x4 sau
tractoarele, unde în timp au fost depozitate
cele mai halucinante resturi de betoane ºi
s-au extras cantitãþi masive de pãmânt fertil,
rãmânând uriaºe scochini în vechiul
,,Zãvoiulu Ialomiþei” din planul lui
Condurãþeanu, iar hãþiºul este similar celui
din junglele Amazoniene, n-am avut de
lucru ºi mânat de curiozitate am vrut sã
vãd cu ochii mei care este configuraþia
malurilor, cât de mare este realmente firul
de apã al râului. Am lãsat maºina în ,,drum”
ºi am urcat pe mal fãcând circa 10-12 paºi
pânã la corniºã, de unde am putut constata
adevãrul. La circa 6-7 m în vale, Ialomiþa
curgea veselã ºi chiar curatã, lucru
remarcabil. Am mai zãbovit câteva zeci de
secunde, poate chiar un minut, dupã care
ceva m-a îndemnat sã mã întorc grabnic
la maºinã. Simþeam instinctiv pericolul.
A fost un gând salvator, pentru cã în
momentul în care am ridicat ochii de la
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
acele indicatoarelor de bord, cãci maºina
pornise, ceva mi-a atras atenþia în partea
stângã. Lângã mine, despãrþind-ne doar
fragilul geam al portierei era postatã o uriaºã
fiarã! Un câine, ori un uriaº necunoscut
cu blana surã, cu un colier natural alb în
jurul gâtului pe care se spune cã nu ºi-l
poate miºca, un lup cu niºte ochi de un
verde sclipitor mã privea cu o intensitate
nemaivãzutã, de parcã-mi spunea: ,,
Acuma, hai, bine... / mi-ai scãpat tu, / dar
data viitoare sã te fereºti! O datã viitoare
ar fi bine sã nu mai existe pentru tine.
Teritoriul acesta este deocamdatã în
proprietatea mea exclusivã!”
Aºa o fi fost. Am cãutat un traseu
mai scurt cãtre lumea stabilã, urbanã
(urbanizatã, cel puþin aparent), prin
hãþiºul de cãsuþe (vile de lux!) ºi pe
strãduþe ce-mi aminteau de prospectele
pentru care ºi cãlãreþii din vremea lui Matei
Basarab, nicidecum de strãzi „avizate în
comitete ºi comiþii” de minim 9,00 m, cum
aud când nu trebuie, foarte apãsat, când
este vorba de zone mai puþin tentante
pentru somitãþile oraºului... Dar asta e o
altã poveste.
Nu departe de locul întâlnirii cu fiara
se ridica, gata sã dea în gârlã, o vilã
implantatã acolo de curând, în teritoriul
non-aedificandi al ,,Zãvoiului Ialomiþei”,
fãrã reþele urbane, fãrã drum ºi, parcã,
picatã din lunã, dar finisatã impecabil. Cred
însã cã mai sunt ºi altele ceva mai spre
pod. Multe altele! ªi asta m-a cam pus pe
gânduri. Dar, no comments!
2.Malul stâng al Ialomiþei þine de
comunele învecinate. Participarea la un
asemenea proiect s-ar putea sã se împiedice
de butruga micã a administraþiei locale.
Dar, sã nu anticipãm. Spaþiul vid de
deasupra râului Ialomiþa, din planul lui
Condurãþeanu, sperãm sã nu aibã corespon-
dent în spaþiul imaginar al lumii de azi. Cu
aceastã speranþã continuãm sã cercetãm
cãile de îndreptare a unui mare destin ur-
ban pentru arhitectura Târgoviºtei. O vom
face visând în continuare, dar ºi lucrând.
Arhitectura înseamnã ºi perseverenþã ºi
putere. Dar putere discretã.
137
 THALIA
Cristina Dinu Alexandru
Suferinþa neînþeleas㠖 Joker
Sigur cã Thalia este muza care mã
inspirã sã scriu cronicile cu care deja
v-am obiºnuit. ªi tot ea este cea cu care
m-am consultat când am decis sã extind
rubrica mea ºi spre cronica de film sau
cronica de carte. De aceastã datã, vom
vorbi de filmul Joker.
Despre Joker s-au spus multe ºi se vor
mai spune, pentru cã este genul acela de
film care te marcheazã
pentru cã evidenþiazã niºte
probleme sociale atât de
dureroase, încât fiecare
dintre noi, la un moment dat,
s-ar putea identifica cu situaþii
sau personaje.
Pânã acum câteva luni
personajul Joker era
cunoscut publicului doar ca
duºmanul cel mai aprig al
super-eroului Batman. Asta
pânã când regizorul Todd
Phillips s-a hotãrât sã-l
convingã pe Joaquin
Phoenix sã joace un rol
memorabil în care Joker nu mai este
prezentat ca un rãufãcãtor, ci mai
degrabã ca o victimã a nepãsãrii,
ignoranþei ºi a rãutãþii.
Arthur Fleck este personajul principal
al filmului, un angajat al unei agenþii de
clovni, care suferã de o boalã care îl face
ca, în situaþii de stres, sã râdã isteric ºi
chiar sã aibã halucinaþii.
Filmul începe prin a prezenta viaþa
anostã ºi lipsitã de preocupãri a familiei
Fleck, formatã din Arthur ºi mama lui,
Penny, bolnavã, care searã de searã aºteaptã
emisiunea de comedie a idolului sãu Murray
Franklin, interpretat de Robert de Niro. Asta
pentru cã Arthur se viseazã comediant.
Dependent de mai multe tipuri de pastile,
Arthur Fleck este la marginea unei prãpastii,
între anxietate ºi depresie. Deseori ironizat
de colegi, batjocorit de sistemul de asigurãri
sociale, obligat sã meargã la un psiholog care
nu-l ascultã, ajunge sã se metamorfozeze
în tipul rãu.ªi totul începe cu o bãtaie
138 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
primitã de Fleck pe o alee întunecatã dupã
care colegul sãu, Randall, îi dã o armã
pentru protecþie.
Filmul se bazeazã pe antiteza dintre un
om aparent normal, dar bolnav, ºi un crimi-
nal care se dezlãnþuie atunci când este
provocat ºi nu mai poate suporta înjosirea.
De asemenea, filmul atinge ºi situaþia
bolnavilor din sistemul social, bolnavi care
sunt maltrataþi ºi ignoraþi de societate.
Prima parte a filmului îºi
desfãºoarã acþiunea lent. La
un moment dat, poþi spune
chiar cã te plictiseºte, pentru
cã se joacã cu situaþii reale
din viaþa lui Fleck ºi
halucinaþiile sale, halucinaþii
pe care le descoperi abia în
partea a doua a filmului, când
îþi dai seama cã toate acele
plase de salvare pe care
fiecare telespectator le
identificã, uºurându-ºi
sufletul de mila inevitabilã
provocatã de viaþa lui Arthur
Fleck au fost doar închipuiri.
Tensiunea creºte uºor atunci când Fleck
este dat afarã de la serviciu anunþând,
parcã, ce nenorociri vor urma. ªi culmea,
este concediat din cauza armei pe care o
primise cu câteva zile înainte de la Randall
pentru a se proteja, pentru cã fiind la un
spital de copii, îi cade arma din buzunar ºi
ajuns în faþa ºefilor sãi Randall nu mai
recunoaºte cã el i-a dat arma. Punctul
culminant vine când, în metrou, în drumul
lui spre casã, costumat încã în clovn, ucide
trei tineri care îl batjocoresc ºi îl bat. ªi
face acest lucru chiar cu pistolul ce-i
adusese concedierea.
Atmosfera filmului este gri ºi
întunecatã, Gotham fiind oraºul care
reprezintã foarte exact sãrãcia ºi
insecuritatea socialã, dar ºi discrepanþele
majore dintre bogaþi ºi sãraci. Este, de fapt,
terenul propice pentru revoltele care
urmeazã dupã ce miliardarul Thomas
Wayne, candidat la primãria oraºului,
condamnã crimele din metrou, numindu-i
 pe cei invidioºi pe succesul sãu clovni.
Dupã acest moment, Arthur Fleck
începe sã se metamorfozeze în Joker ºi
revoltele cetãþenilor împotriva celor bogaþi
stau sub masca clovn-ului.
Întorcându-se acasã de la serviciile
sociale, care tocmai îl anunþaserã cã nu-ºi
va mai primi medicamentaþia pentru cã nu
mai sunt fonduri, citeºte o scrisoare pe care
Penny i-o scrisese miliardarului Wayne,
spunându-i cã Arthur este fiul lui nelegitim,
iar când Arthur îl confruntã pe Wayne la
un eveniment public, acesta din urmã îi
spune cã mama lui a fost întotdeauna
bolnavã mental ºi cã nici mãcar nu este
mama lui adevãratã.
Cu alte cuvinte scenariul nu-i mai lasã
nicio portiþã lui Arthur pentru a-ºi putea
reveni, iar acest lucru este simþit ºi de cel
din faþa ecranului, care resimte loviturã dupã
loviturã ºi simte cum tensiunea creºte pentru
cã dupã tot ce se întâmplã, nimic nu mai
poate avea un parcurs bun.
Privitorul empatic reuºeºte chiar sã
devinã judecãtor pentru cã, deºi Fleck
omoarã trei tineri, nimeni nu-l poate acuza
sau condamna.
Când doi poliþiºti viziteazã casa lui
Arthur, bãnuindu-l de implicare în cele trei
crime din metrou, mama sa face un atac
de cord ºi este dusã la spital. Arthur profitã
de vizita în spital ºi furã dosarul lui Penny
Fleck unde vede cã a fost adoptat ºi
maltratat în copilãrie. Atunci decide sã o
ucidã pe mama sa ºi o sufocã cu o pernã
pe patul de spital.
Dacã prima parte a filmului trece
greoi, partea a doua zboarã prin ochii
spectatorului ca într-un film de acþiune.
O secvenþã cu un impact puternic se
(urmare de la pagina 133)
Eveniment cultural
Pentru a completa în mod desãvârºit acest
eveniment de înaltã þinutã- în faþa unui pub-
lic numeros ºi entuziast, Dorel Viºan a suþinut
un recital liric din opera eminescianã, în stilul
sãu inconfundabil.
Evenimentul a fost, în acelaºi timp, ºi un
fericit prilej pentru renumita Editur㠄ªcoala
Ardelean㔠din Cluj (reprezentatã la Piteºti
de Vasile George Dâncu, directorul editurii)
sã lanseze ultima lucrare a cunoscutului om
de ºtiinþã, Dumitru Constantin Dulcan-
„Somnul raþiunii”, dar ºi douã volume scrise
de îndrãgitul actor, Dorel Viºan, care se
dezvãluie publicului piteºtean ºi în ipostaza
de poet în volumul „Cântece pentru glas ºi
toacã”, dar ºi în cea de prozator, în volumul
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
desfãºoarã când Arthur este invitat sã
aparã în emisiunea lui Murray datoritã
popularitãþii neaºteptate a clipurilor în
care face stand-up comedy. ªi este
invitat pentru a fi batjocorit, culmea,
chiar de cel care îi fusese idol. Itinerariul
pânã la emisiune este un film întreg ºi
începe din momentul în care Arthur este
vizitat de Randall (cel care îi dãduse
pistolul din cauza cãruia fusese concediat
ºi cu care îi ucisese pe cei trei tineri) ºi
de fostul coleg Gary. Joker îl ucide pe
Randall, într-o scenã sângeroasã, dar
eliberatoare chiar ºi pentru spectator care
simte cã s-a fãcut justiþie.
Arthur se îmbracã cu un costum
roºu, þipãtor, îºi deseneazã faþa ca a unui
clovn ºi pleacã spre studio, oprindu-se în
capul unor trepte, devenite deja celebre,
unde executã un dans al dezlãnþuirii, al
eliberãrii, al transformãrii din asuprit în
asupritor, ajutat enorm de muzica, scrisã
de Hildur Guðnadóttir, care de altfel a ºi
câºtigat Oscarul pentru cea mai bunã
coloanã sonorã.
Ajuns în culise, îi spune gazdei,
Murray, sã-l prezinte drept Joker. Ajuns
pe canapeaua din studio, face câteva
remarci, douã trei glume ºi îl împuºcã
brusc, în cap, pe cel care îi fusese idol,
dar care îºi bate joc de el în public.
Revoltele se dezlãnþuie ºi pe strãzi,
miliardarul Wayne este împuºcat, totul
devinme haos.
Filmul se încheie cu Joker la spital,
faþã în faþã cu un psiholog. Primul râde, al
doilea îl întreabã de ce, iar Joker îi rãspunde
cã nu ar înþelege... Ultima fazã a filmului
este cea în care pe holul spitalului sunt urme
de tãlpi însângerate...
de eseuri „Cine-i pãzeºte pe paznici? Gânduri
de zi ºi de noapte”. Potrivit afimaþiei lui Vasile
George Dâncu, directorul Editurii „ªcoala
Ardeleanã”: „De la debutul sãu din 1995, când
a publicat primele sale poezii, în revista
„Steaua”, versurile lui Dorel Viºan s-au
bucurat de aprecierea unor personalitãþi ale
culturii române: Fãnuº Neagu, Constantin
Cubleºan, Romulus Vulpescu. De asemenea,
volumul de eseuri „Cine-i pãzeºte pe paznici?
Gânduri de zi ºi de noapte”, prefaþat de
scriitorul Mircea Radu Iacoban, este un
florilegiu de gânduri, cugetãri, observaþii pe
care artistul le face cu un acut simþ al realitãþii
despre lumea care ne înconjoarã, despre tot
ceea ce a trãit ºi trãieºte societatea
româneascã de trei decenii încoace.”
Evenimentul s-a încheiat cu îndelungi
ropote de aplauze, urmate de o sesiune
de autografe acordate de cei doi
protagoniºti ai serii.
139
 ARTE PLASTICE
BIENALA DE GRAVURÃ
Bienala de gravurã 2019, ediþia a VIII-a,
purtând numele artistului Gabriel Popescu,
nãscut pe plaiurile dâmboviþene, a adus la un
loc lucrãrile unui numãr de 45 de autori, într-o
splendidã expoziþie organizatã la Muzeul de
Istorie, din cadrul Complexului Muzeal Curtea
Domneascã Târgoviºte.
Gabriel Popescu (1866-1937), s-a nãscut
în localitatea Vulcana Pandele în familia unui
preot. Casa în care s-a nãscut, finalizatã în
1905, dupã planurile arhitectului A.Clavel
este, din 1973, un muzeu care-i poartã numele.
Gabriel Popescu a urmat mai întâi cursurile
Facultãþii de Filologie, din Bucureºti, apoi a
absolvit ªcoala Naþionalã de Poduri (con-
structor – desenator), a început studiile ºi la
ªcoala de Arhitecturã ºi, obþinând o bursã la
Academia Julian de la Paris, ºi-a continuat
studiile de picturã cu profesori importanþi ai
acelor ani. În acelaºi timp, a studiat la Ecole
Nationale et Speciale des Beaux Artes, la
cursurile gravorului Jules Jacquet.
Gravura este întâlnitã (încã din epoca
primitivã) pe obiecte, unelte ºi vase. La
început simple zgârieturi, ºanþuri,
împunsãturi. Dar, pe parcurs, tehnicile
gravurii s-a tot perfecþionat ºi multiplicat.
China, de exemplu, este locul din care se
cunosc cele mai vechi gravuri fãcute în lemn,
pentru a fi folosite la imprimarea pe pânzã
sau pe hârtie a diverse imagini, litere, semne
convenþionale ºi chiar la tipãrirea
bancnotelor. Momentul Gutemberg (1398 –
1468), bazat pe sistemul de imprimare mobil, a
dat un nou impuls gravurii în domeniul
tipãriturilor. Obiecte precum bijuteriile, armele,
ceasurile au devenit la rândul lor adevãrate
opere de artã datoritã gravurilor de pe ele.
Pentru a ne face o impresie sumarã,
enumerãm aici doar câteva dintre tehnicile
gravurii, de la cele clasice, pânã la cel mai
moderne: gravura cu dãltiþa, gravura punctatã,
gravura cu apã tare-acvaforte, gravura în acva
tinta, fotogravura, precum ºi alte tehnici, cum
sunt cele folosite de artiºtii din aceastã Bienalã:
ac rece, linogravurã, gravurã în adâncime,
gravurã în adâncime ºi chine-colle, xilogravurã,
cromolitografie, serigrafie, tehnici mixte
colografie, cologravurã, monotip, litogravurã
chinezeascã, litografie.
140 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Ion Mãrculescu
Uneori, gravura este cotatã ca un gen
minor al graficii. Pe nedrept, întrucât de ºtiinþa
ºi genialitatea gravurii sunt legate nume mari
ale artelor plastice, Albrecht Durer (1471 –
1528), Lucas Cranah (1472 – 1553), Jean
Baptiste Corot (1776 – 1875) ºi, se înþelege,
mulþi alþii de o însemnãtate asemãnãtoare.
Domeniile în care gravura îºi gãseºte
locul ºi utilitatea, sunt, azi, de o mare varietate:
industria tipograficã, industria de publicitate,
industria de ambalaje, în industria textilã, în
industria prelucrãtoare a diverselor materiale,
bijuterii ºi în multe alte locuri.
Expozanþii din aceastã Bienalã (2019) de
gravurã, sunt creatori cu multã experienþã ºi
cu o operã bogatã, unii au zeci de participãri
la concursuri ºi expoziþii naþionale sau în
afara þãrii, sunt absolvenþi a unor Universitãþi
ºi Facultãþi de profil din Romania (Bucureºti,
Iaºi, Timiºoara) doctoranzi sau posesori de
doctorate în domeniul artelor plastice,
profesori în învãþãmântul superior,
deþinãtori de numeroase premii naþionale sau
internaþionale, membri ai Uniunii Artiºtilor
Plastici din þara noastrã. Un adevãrat tablou
cu truditori ai acestei grele arte cum este
gravura. Tehnicile folosite în lucrãrile din
aceastã expoziþie a Bienalei, au fost dintre
cele mai variate.
Premiile acordate de un juriu compus din:
Conf. Univ. dr. Ioana Beldiman -UNART –
Bucureºti, dr, Ibrahima Keita- expert în graficã
româneascã, drd. Rãzvan Petriºor Dragoº -
cadru didactic universitar, ºi prof. Mihai
ªerbãnescu, au fost: Premiul juriului –
Simionescu Atena Elena, cu lucrarea
„Aparenþe”-tehnicã mixtã; Premiul juriului –
Fântânaru Suzana, cu lucrarea „Dragonul
XIX”- xilogravurã; Premiul I – Caratãnase
Rãzvan Constantin, cu lucrarea „Imago
mundi” – acvaforte; Premiul II – Sitari Vasile,
cu lucrarea „Curioasa II” –linogravurã
chinezeascã ºi linogravurã; Premiul III –
Bondoc Bianca, cu lucrarea „Noapte în
ocean” – litografie; Menþiune II – Radu Aura
Evelina, cu lucrarea „În drum spre ºcoalã”;
Menþiune III – Rotaru Remus, cu lucrarea „
Print isn t dead” - acvatinta; Menþiune IV –
Ionescu Ovidiu Constantin, cu lucrarea
„Maldãrul roºu” – gipsogravurã.
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 141
 Cãrþi primite la redacþie

Revista se distribuie în Târgoviºte, la Editura Bibliotheca(str. Nicolae Radian, bl. KB2/3, 130062)
ºi online, comenzi la biblioth@gmail.com. Abonamentele se fac prin poºtã la redacþia din
Târgoviºte ºi la Editura Bibliotheca.

Redacþia Târgoviºte – Editura Bibliotheca, str. Nicolae Radian, bl. KB2/3, 130062, tel/fax
0245212241; mobil 0761136921; e-mail: biblioth@gmail.com; www.bibliotheca.ro
Redacþia Chiºinãu – str. 31 August 1989, nr. 89, tel. 0037322234313; 0037369 129478, e-mail:
filip.iulian@gmail.com
Redacþia Cernãuþi – 5800, Ucraina, Cernãuþi, str. Goethe, nr. 8, ap.6, vasiletarateanu@yahoo.com

Revistã editatã de SC Bibliotheca SRL

biblioth@gmail.com • www.bibliotheca.ro
Tiparul la Biblioprint Târgoviºte