Sunteți pe pagina 1din 142

REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃ

A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI


Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020
Editatã cu sprijinul Consiliului Local Municipal
ºi al Primãriei Municipiului Târgoviºte
Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România
ªcoala de altãdatã
De curând, Parlamentul României a adoptat, cu majoritate de voturi, proiectul de lege
privind „învestirea personalului didactic de predare cu exerciþiul autoritãþii publice pe
timpul ºi în legãturã cu îndeplinirea atribuþiilor de serviciu”. Pentru injurii sau agresare
verbalã, delincventul va primi un an ºi patru luni de închisoare, iar în cazul lovirii, doi ani ºi
jumãtate. Douã simþãminte îmi dau târcoale: satisfacþia cã, în sfârºit, aceºti sociopaþi vor fi
sancþionaþi, tristeþea cã statutul dascãlului s-a degradat în ultimii 30 de ani în aºa fel încât
sã fie nevoie de o asemenea lege care sã-l apere.
Douã întâmplãri pline de miez: sã fi fost eu prin clasa a doua când, într-o preumblare pe
uliþa satului, bunicul matern, fost de douã ori primar, dornic sã cumpere ceva pãmânt, se vãita
cã face greu banul, nu ca Drãghici, învãþãtorul, care, din leafã, poate cumpãra o pereche de
boi boiereºti. La distanþã de câteva decenii, în satul socrului meu, învãþãtor dedicat în
Ungurenii de Corbii Mari, strãbãtând uliþa – asfaltul era ºi este undeva departe în timp – când
Domnul Învãþãtor saluta primul pe toþi cei întâlniþi în cale, de pe laiþa din faþa casei, o þãrancã,
mai bãtrânã decât Domnul, se ridicã cu greutate ºi îi zice sãrut-mâna domnule învãþãtor. E
drept cã pe atunci Învãþãtorul era, alãturi de preot, primar ºi notar, persoana cea mai respectatã
în comunitate, sã ajungi ceea ce azi înseamn㠄cadru didactic” era o profesie respectabilã, o
carierã, iar ºcoala, indiferent de localitate, era cea mai importantã instituþie. Mai adaug cã o
ºcoal㠖 primarã, elementarã, liceal㠖 era cotatã dupã calitatea dascãlilor ei precum ºi dupã
numãrul elevilor formaþi aici, ajunºi, nu puþini, personalitãþi recunoscute la nivel local ºi chiar
naþional: ingineri, profesori, doctori, preoþi, militari, scriitori.
În zilele noastre, dascãlii eminenþi care dau calitate ºcolii sunt din ce în ce mai puþini
pentru cã a fi învãþãtor sau profesor nu mai este atractiv pentru cariera tinerilor. De ce? E
superfluu sã motivãm. Cine este vinovatul? La fel!
O Dãscãliþã apreciatã, absolventã a ªcolii Centrale din Bucureºti, urmaºa Pensionului Domnesc
de Fete construit printr-o hotãrâre a lui Barbu ªtirbei în 1851 de arhitectul Ion Mincu – o vreme
s-a numit Zoia Kosmodemyanskaya – amintea printre absolvenþi pe Adrian Pãunescu ºi Zoe
Dumitrescu Buºulenga, ca sã rãmânem în perimetrul literaturii, la care adãuga cu mândrie pe
târgoviºteanca Smaranda Gheorghiu, botezatã Maica Smara de Veronica Micle. Concluzia: o
ºcoalã este mare, recunoscutã unanim, prin profesorii dar ºi prin absolvenþii sãi. Nici pomenealã
atunci de legi care sã-i apere pe profesori, elevii fiind fascinaþi de dascãlii lor pe care-i iubeau ºi
respectau cu recunoºtinþã. Adrian Pãunescu în volumul de poezii „Într-adevãr” (Albatros, 1988)
în capitolul „Adolescenþã pe strada Icoanei” în poezia „Liceul Central” aduce un omagiu profesorilor
„Cei ce-au ºtiut atâtea în ºcoalã sã ne-nveþe,/ ne-au dat ºi gustul pentru un mare ideal”. Aºa
înþelegem ºi acel motto al poeziei: „Luptând zi de zi pentru acest ideal/ Model ne va fi Liceul
Central”. Poetul mãrturiseºte cã a ajuns scriitor datoritã profesoarei sale de limba românã: „Doamna
Verdeº, astfel s-a numit/ cel mai mare noroc/ al vieþii mele de licean,/ profesoara mea de românã,/
Doamna Alexandra Verdeº”, „o genialã profesoarã de românã”. „Trãiascã þara noastrã, bogatã-n
tinereþe/ Trãiascã strãlucirea Liceului Central”. Recunoaºtem în versurile urmãtoare modelul
cântecului academic „Gaudeamus” adaptat de poet: „Trãiascã ºcoala noastrã, trãiascã profesorii/
Trãiascã tinereþea tocind cu noaptea-n cap […]/ Trãiascã uniforma pãstratã în dulap”.
Aºa arãta ºcoala româneascã pânã de curând. Îngrijorãtor este faptul cã în „ Monitorul
educaþiei ºi formãrii” (2018), Comisia Europeanã situeazã România drept a treia þarã cu cea mai mare
ratã a abandonului ºcolar timpuriu, pe ultimul loc la „ponderea absolvenþilor de studii superioare”
ºi nefavorabil la ceilalþi indicatori. Niciunul din cei 30 de miniºtri perindaþi la conducerea Ministerului
Educaþiei ºi Cercetãrii nu a îndreptat lucrurile. Sumele minime acordate în buget ºcolii în cei 30 de
ani acum au efectul dezastruos ajuns în punctul sãu culminant. Proiectul Preºedintelui României
„România educat㔠este „proiectul generaþiilor viitoare, fundamentul pe care putem construi
România urmãtorilor 100 de ani”. ªi totuºi, unde sunt profesorii (ºi elevii) de altãdatã?!
Mihai Stan
REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃ
A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR
Marcã înregistratã OSIM
ISSN 1582-0289
TÂRGOVIªTENI

Publicaþie distinsã cu ORDINUL ZIARIªTILOR CLASA I AUR


de cãtre Uniunea Ziariºtilor Profesioniºti din România (31.03.2010)

REDACÞIA
DIRECTOR REDACTOR-ªEF SECRETAR DE REDACÞIE
Tudor Cristea Mihai Stan Pompiliu Alexandru

SENIORI EDITORI REDACTORI ASOCIAÞI SUBREDACÞIA CHIªINÃU


Barbu Cioculescu Daniela-Olguþa Iordache Iulian Filip
Mihai Cimpoi Dumitru Ungureanu Nicolae Dabija
George Coandã Vasile Romanciuc
Florentin Popescu Victor Petrescu
Liviu Grãsoiu Ianoº Þurcanu
Margareta Bineaþã
George Anca Nicolae Scurtu Aurelian Silvestru
Ioan Adam Emil Stãnescu
Iordan Datcu Corin Bianu SUBREDACÞIA CERNÃUÞI
Marian Popa George Toma Veseliu Vasile Tãrâþeanu
Honorius Moþoc Ion Mãrculescu Mircea Lutic
Dan Gîju Marin Gherman
In memoriam: Petre Gheorghe Bârlea ªtefan Hostiuc
Mircea Horia Simionescu Mihai Miron
Niculae Ionel
Mihai Gabriel Popescu Agnes Erich TEHNOREDACTOR
Mircea Constantinescu Ana Dobre Loredan Marcu
Henri Zalis ªtefan Dorgoºan
Gheorghe Buluþã Marin Iancu GRAFICà – Iulian Filip
Radu Cârneci Vali Niþu Alexandru Coman
Manole Neagoe Savian Mur
Titi Damian
În atenþia colaboratorilor: Materialele trimise vor avea 2 sau 4 pag. A4 cu literã de 12 la un
rând (o paginã=538 cuvinte; mai precis 3250 caractere fãrã spaþii, 3870 cu spaþii)
Manuscrisele primite nu se returneazã. (Redacþia)
Reproducerea parþialã sau integralã a unor articole din revistã
fãrã aprobarea redactorului-ºef intrã sub incidenþa legii drepturilor de autor.

Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã ISSN on-line 2284-600X


pentru conþinutul articolelor revine exclusiv Revista poate fi cititã ºi on-line la adresa
semnatarilor acestora ca persoane individuale. www.bibliotheca.ro/reviste/litere

CALENDAR DÂMBOVIÞEAN
2. II. 1879 – S-a nãscut I. C.Vissarion (m. 1951)
2. II. 1989 – A murit Grigore Diculescu (n. 1927)
3. II. 1953 – S-a nãscut George Geacãr (m. 2015)
4. II. 1809 – S-a nãscut Vasile Cârlova (m. 1831)
4. II. 1950 – S-a nãscut Vilia Banþa
6. II. 1993 – A murit George Ciorãnescu (n. 1918)
6. II. 1994 – A murit Marin Bucur (n. 1929)
8. II. 1932 – S-a nãscut Pompiliu Gâlmeanu (m.1999)
10. II. 1952 – S-a nãscut Daniela-Olguþa Iordache
11. II. 1920 – S-a nãscut Corneliu Popescu (m. 2018)
12. II. 1932 – S-a nãscut Ilie Costache (m.2004)
12. II. 1983 – A murit Mihail Ilovici (n. 1910)
16. II. 1951 – S-a nãscut Nicolae Radu
17. II. 1947 – A murit Elena Vãcãrescu (n. 1864)
18. II.1985 – S-a nãscut Monica Enache
20. II. 1910 – A murit Ciru Oeconomu (n. 1848)
20. II. 1998 – A murit Emanoil Dumitrescu (n. 1905)
22. II. 1810 – S-a nãscut Grigore Alexandrescu (m. 1885)
25. II. 1987 – A murit Mihai Constantinescu (n. 1926)
25. II. 1989 – A murit Victor Brânduº (n. 1905)
26. II. 1919 – S-a nãscut Alexandru Negoescu-Runcu
26. II. 1959 – A murit Radu Cosmin (n. 1875)
27. II.1956 – S-a nãscut József Pildner (m. 2008)
27. II. 1990 – A murit Constantin Manolescu (n. 1935)

2 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


CUPRINS
EDITORIAL: MIHAI STAN – ªcoala de altãdatã ............................................................... 1
BREVIAR: Barbu Cioculescu – Eugen Lovinescu – Anii din urmã (2) .......................... 4
VALENÞE LITERARE: Mihai Cimpoi – Maiorescu ºi Eminescu,
maiorescianism ºi eminescianism ...................................................................... 7
POSTDECEMBRISM: Marian Popa – Intelectualul: ce mai este din ce n-a fost sã fie ... 11
CÃRÞI ªI AUTORI : Alex ªtefãnescu – O carte fãrã nimic banal ................................. 15
TÂRGOVIªTE: Mircea Horia Simionescu – Florenþa valahã ......................................... 16
REVELAÞIILE LECTURII: Iordan Datcu – Sanda Golopenþia – 80 .................................. 18
AFINITÃÞI SELECTIVE: Ioan Adam – „Un soare roºu înnopta în mine...” ....................... 21
ªCOALA DE LA TÂRGOVIªTE: Mãdãlina Simionescu-Cojocaru – Literaturã dus-întors
– o ars poetica (2) ................................................................................................. 23
ISTORIE LITERARÃ: Emilia Motoranu – ªtefan Baciu, ani de „ªagunist” ...................... 27
DICÞIONAR: Victor Petrescu – Margareta Bineaþã. O voce a criticii de azi .................. 30
INTARSII: Daniela-Olguþa Iordache – Între Laura ªi Beatrice, sonete în coroanã ........ 31
LITERE ªI SENSURI: Ana Dobre – Pasiunea pentru ...................................................... 34
NOTE DE LECTURÃ: Mircea Coloºenco – Marian Popa versus prozator postmodern ....... 35
ARS LONGA: Dan Gîju – Scriitori militari. Cazul Odobleja ............................................. 39
PUNCTE DE VEDERE: Marin Iancu – Cufãrul din podul casei ........................................ 42
EU Và CITESC PE TOÞI!: Florentin Popescu – Antologiile, ca repere istorico-literare (3) ..... 44
STUDII DE CAZ: Alexandru Bulandra – Pe urmele autorului.
Mãrturisirile unui detectiv literar ............................................................................ 46
FUNDAMENTE: Titi Damian – Damian Stãnoiu. Modernitatea scriiturii,
„Dragoste ºi smerenie” – Arta disimulãrii ............................................................. 49
PREZENTUL CONTINUU: Corin Bianu – Anunnaki, titlu ºi subtitlu... .............................. 51
SCRIPTA MANENT: Victor Atanasiu – Exploziile unei timide ....................................... 54
REMEMBER: Geni Duþ㠖 Filozofia timpului, în opera poetului Gheorghe Duþã Micloºanu ... 56
CONEXIUNI LITERARE: Vasile Bardan – O carte document .......................................... 60
EMINESCIANA: Nicolae Georgescu – Mihai ºi Veronica – Infernuri paralele ............... 62
EMINESCIANA: Dumitru Copilu-Copillin – Predicþii adeverite ........................................ 64
STEIURI: George Anca – De viþã .................................................................................... 66
NOTES: Simona Cioculescu – 2011 .............................................................................. 70
ANTOLOGIE: Paula Romanescu – Trecea un cântec peste veacuri ............................. 72
POEZIA ACASÃ: Iulian Filip – Petru Cãrare. Poetul cu sãgeþile lui ................................ 74
„POEZIA ACASÔ LA CERNÃUÞI: Vasile Tãrâþeanu ...................................................... 77
POEZIE: Marin Mihalache – La þãrmul Marilor Lacuri .................................................... 79
POEZIE: Miruna Mureºanu – Poeme ............................................................................. 81
SONETE: Mihai Merticaru – Sonetul unei viziuni .......................................................... 83
PROZÃ: Ion Mãrculescu – Trãncãneli (80) .................................................................... 84
PROZà ACADEMICÃ: ªtefan Dorgoºan – Revoluþia ratatã ........................................... 86
TREI SCHIÞE: Dumitru Augustin Doman – Extremistul de stânga ºi de dreapta .......... 89
PROZÃ: Nicolae Rotaru – Nicolae Rotaru la 70 de ani ................................................. 91
PROZÃ: Cornelia Pãun Heinzel – Dragoste de Cernãuþi ............................................... 94
POVESTIRI PENTRU ADULÞI: Aurelian Silvestru – Scrisoare cãtre Viaþã ................... 97
PROZà : George Toma Veseliu – Mira. Scrisoarea întâi a fetei cu funde ...................... 99
PHILOSOPHIAE IN CIVITATE: Pompiliu Alexandru – Culpa pedagogicã
ºi culpa medicalã ................................................................................................. 101
SFATURI PE LUMINÃ: Mihai Miron – Democraþia în case ºi caste mari ºi mici ............ 103
ESEU: Savian Mur – Alfabetul plictiselii… ...................................................................... 105
ÎN CRUCIª ªI-N CURMEZIª: Tudor Nedelcea – Nu-i totul „degeaba”,Tudor Gheorghe! ..... 107
OPINII: Magda Ursache – Oamenii naþiunii II ................................................................ 109
UNIVERS: Corneliu Berbente – Univers, luminã, gravitaþie, spaþiu ºi timp (II) ............. 112
ÎNTRE ORIENT ªI OCCIDENT: Honorius Moþoc – Alexandru Averescu
între mit ºi realitate (1859-1938) .......................................................................... 113
ISTORIE ªI CULTURÃ: Petre Gheorghe Bârlea – Retorica frondei
în scrierile Reginei Maria a României ............................................................... 116
GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ: George Coand㠖 Satele medievale româneºti ...... 118
CÃRÞILE BIBLIOTHECII: Mihai Stan – Ruºii ºi noi (cultura românã în comunism) ...... 119
MEMORII: Manole Neagoe – Avatarurile unui arhivist (1977-1978) .............................. 122
BIBLIOFILIE: Ana Andreescu – Geografia lui Strabon .................................................. 126
FIRIDE BASARABENE: Nicolae Scurtu – Ioan Sulacov ºi „Revista ºtiinþelor psihice” ........ 127
RESTITUIRI: Traian D. Lazãr – Corespondenþa Grigore Arbore .................................... 131
ANIVERSÃRI: Gabriela Tomescu – Eveniment cultural ................................................. 133
ARHITECTURÃ: Emil Stãnescu – De la ,,Iazulu morilor” la Ialomiþa ecluzatã ............. 134
THALIA: Cristina Dinu – Suferinþa neînþeleas㠖 Joker ................................................. 138
ARTE PLASTICE: Ion Mãrculescu – Bienala de gravurã ............................................... 140

COMUNICAT
Uniunea Scriitorilor din România informeazã publicul asupra faptului cã, prin încheierea din
08.01.2020, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureºti a respins ca neîntemeiatã cererea formulatã de diverse
persoane privind înregistrarea în funcþia de preºedinte a unei alte persoane decât preºedintele ales legal
ºi statutar, Nicolae Manolescu. Instanþa a reþinut totodatã faptul cã dl. Cipariu Dan Mircea, care îºi
arogã funcþii de conducere a Uniunii Scriitorilor din România, nu are nicio calitate de reprezentant.
Reiterãm în acest context cã, prin douã hotãrâri judecãtoreºti definitive, instanþele au stabilit
legalitatea alegerilor din anii 2009 ºi 2013 ºi, respectiv, calitatea de preºedinte al Uniunii Scriitorilor din
România a domnului Nicolae Manolescu. De asemenea, prin alte douã hotãrâri judecãtoreºti definitive,
instanþele au stabilit nelegalitatea ºi au constatat nulitatea absolutã a unor pretinse alegeri paralele,
organizate de un grup de persoane, motiv pentru care aceste persoane nu-ºi pot aroga vreo funcþie de
conducere în cadrul Uniunii Scriitorilor din România.

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 3


BREVIAR

Barbu Cioculescu

EUGEN LOVINESCU – ANII DIN URMà (2)

La 5 martie „Vladimir Streinu, tot etc.”. A doua zi, tot acela: „Panicã
prezumþions. Pesimist. Vede pieirea maladivã.” Dar criticul, la izbucnirea
statului român. Insuportabil”. Dupã o rãzboiului în Rãsãrit, scrie în agendã:
lungã lipsã (deci vinovat!) – Ion Barbu „Nunc dimitte Domine”. ªi considerã a
reapare, atât de dezumflat, încât dã mâna trãi „un mare moment istoric”. Din nou
cu Dida Callimachi – evreicã ºi (19 iulie), Eugen Ionescu „pleutre,
comunizantã. Intrã în scenã ºi Dinu bolºevizant, nu e român, vrea sã meargã
Nicodin care „îl executã magistral pe la Paris etc., dezrãdãcinat lamentabil”. Ca
Barbu (chestia masoneriei) vechi traducãtor, revãd
– legionarismul sub lumina sensurile termenului
lui adevãratã”. Lovinescu va „pleutre”. Ar fi: netrebnic,
discuta, totuºi, curând apoi, secãturã, puºlama, laº”.
cu Barbu despre „ortodoxie, Consultaþi dicþionarul!
indiferenþã religioasã”. ªerban Cioculescu îi
Mihail Sadoveanu, pe stradã aduce criticului Istoria
întâlnit se comportã literaturii... a lui G.
„prietenos, fãrã conversaþie. Cãlinescu, „monumentalã din
Mã indigneazã placiditatea”. toate punctele de vedere – ºi
Deloc placid, în schimb Ion cele mai rele”. Cartea l-a
Barbu, pe 31 martie „sub exasperat pe Ion Barbu:
forma cea mai simpaticã, „Furios pe Cãlinescu cã 1-a
bonom, conciliat”. Vladimir maltratat pe el, Matei
Streinu, agreabil ºi el, dar Caragiale, Nae Ionescu etc.
„superior”. Pe 4 mai îl taxeazã pe Eftimiu (ºi-a vândut exemplarul lui Ciorãnescu pe
de bolºevic, în urma unei lungi ºi jumãtate din preþ). Funest. Articolul despre
neplãcute discuþii. Insul e „odios”. La el, Matei, Nae, superbe”. Pe 23 septembrie,
sfârºitul lunii este martor la o altercaþie iar Eugen Ionescu, „peureux” ºi „bolºevic
între Vladimir Streinu ºi ªerban dupã tãcere”. În aceeaºi zi, Lovinescu
Cioculescu. Nici Ion Petrovici, revenit în jubileazã dimpreunã cu Barbu, dupã
fotoliu ministerial nu scapã observaþiei, 7 succesul cuceririi Kievului. Ambii, deci,
iunie: „Fatuitate imensã. Tipul anecdotic”. susþinãtori ai campaniei din Est.
O sãptãmânã mai târziu citeºte articolul ªi un moment teribil, la 26
lui Cioculescu Thracomania, din R.R.: septembrie: Vladimir Streinu, dupã luni
„excelent”, dar obiºnuit, scara de dispariþie: „Arogant, mã atacã pe
preferinþelor începe cu Pompiliu articolul Cãlinescu: 1) spirit latin?; 2)
Constantinescu, continuã cu Vladimir esteticã atemporalã?; dar mutaþia
Streinu spre a se sfârºi cu ªerban valorilor estetice?; 3) literatura evreilor
Cioculescu, pe care-l bãnuieºte de mari e românã sau nu?”. Dure întrebãri, ce e
rezerve mentale. Se simte iminenþa drept: „Rãspund prost, tonul mã
rãzboiului, Barbu revine, „bolovãneºte jigneºte, apoi sunt fonf. Mã simt umilit.
ochii, cautã evreii (mã bârfeºte mereu cu Totul mã iritã (...) Mã simt extraordinar
evreii)”. În aceeaºi ambianþã, Eugen de prost, diminuat ºi cu necaz (gelos,
Ionescu, dupã o lung㠖 deci reproºabilã absurd). Am devenit funebru. Pãstrez
lips㠖 „din cauza unor poeme neizbutite rancunã, în loc sã mã uºurez. Malaise-

4 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


ul continuã toatã ziua ºi noaptea În mod evident, starea sãnãtãþii i s-a
(Vladimir se adaugã)”. Criticul nu se alterat, semnele maladiei se multiplicã,
joacã cu cuvintele. Tot astfel, pe 2 agravându-se. Totuºi, nici o modificare nu
octombrie, întâlnire cu Mihail intervine în programul zilnic al diaristului:
Sadoveanu: „imbecil, grandoman (...) þine deschis cenaclul, citeºte, scrie,
mã planteazã în stradã. Profund jignit – primeºte vizite – pe 4 ianuarie, Sorana
toatã dupã-amiaza”. În timp, lucrurile Gurian îi citeºte articolul lui Perpessicius
se mai îndreaptã. La 16 octombrie, despre Aqua forte, iar doctorul Monda
Vladimir Streinu „drãguþ ºi penitent, mã articolul lui Crainic, din Gândirea, cu
acompaniazã pânã acasã”. La împlinirea remarca, în Agendã: „Þiganul laudã cei 20
a ºaizeci de ani, ªerban Cioculescu în de ani ai Gândirii; mã atacã”. Încã maladia
propune un banchet – refuzã moale, dar nu-l împiedicã sã circule la Ocneanu (în
pe urmã se gândeºte sã refuze energic. librãrie) „dau peste Arghezi – îi arãt
Sãrbãtorit, însã, pe 13 noiembrie: „Eu, familiaritate, e deprimat, rece? Regret
tot timpul, aerul emorumpté, «gauche». familiaritatea. Cenzura i-a suprimat
Toþi (Roro, Margo etc.) mã întreabã de romanul Lina (legionar?)”. În seara zilei de
ce am aerul trist”. ªi, surprizã: o vizitã 5 ianuarie, timp de aproape trei ore, vizita
cu totul ieºitã din comun, Iuliu Maniu, lui Tudor Vianu: „mare discuþie chestia
Ilie Lazãr ºi Suphi Tarioer (ambasadorul Cioculescu, stil, atac vehement, dar cu
Turciei). Numai c㠄discuþie literarã cu spirit...” în politicã, Vianu” regretã articolul
Maniu lamentabil... (artã utilitar㠖 anti- meu („raliarea la axã”), discuþie. E cu
Arghezi, Blaga etc.), nu ºtie de mine”. englezii – tot evreu! ªi cu neaºteptatul codi-
Ceea ce, desigur, era un pãcat de cil: va scrie un roman”.
neiertat! (Unchiului meu Radu, care-i Este, de altminteri, ziua când îi apare
era intim, Maniu îi declarase cã, din cartea despre P.P. Carp – întâmplãtor, Vianu
literatura francezã citise, integral, op- are parte de primul exemplar. Pe 8 ianuarie
era lui Ponson du Terrail, prin a cãrei îi pregãtise lui ªerban Cioculescu, pe
mijlocire cel puþin se pusese la punct aceeaºi carte, o dedicaþie în versuri.
cu limba francezã...) Nu se opreºte din scris: sâmbãtã 10
Anul 1941 se încheie în doi peri, dar ianuarie ajunge, cu romanul Mãlurenii
romanul Mãlurenii ajunsese la patru mii la cea de a patra mie de pagini. Faþã de
de pagini de manuscris. Omul, care refuza vizitatorii lui prin obiºnuitele stãri alter-
intimitatea terþilor, dar nu suferea native, cel cãruia i se hãrãzuise o dedicaþie
singurãtatea, dedicat unei munci fãrã în versuri, îl nemulþumeºte douã zile mai
odihnã, trãieºte ultimele sãptãmâni de târziu: „ªerban Cioculescu – discuþii mai
sãnãtate aparentã, cele din urmã luni de mult jenante. E deºtept, de altfel. (În
încredere în victorie pe front, soarta nu-i acest timp telefoneazã Medea ºi-i vorbesc
va rezerva cumplita rãsturnare a înfrângerii de Cioculescu. A venit sã vadã dacã am
ºi pierderii libertãþii: jurnalul sãu se încheie
murit?)”. Ceea ce nu intuise faptul cã ºi
mai înainte. Vladimir Streinu ºi ªerban Cioculescu,
oaspeþi rari în anii precedenþi, îl vizitau
*** foarte des acum, înspãimântaþi de vizibila
prãbuºire. În acel an l-am vãzut ºi eu
Cel care, urmând agendele criticului ca printr-o raitã prin Ciºmigiu cu tata: ne-
pe un jurnal în curgerea vârstelor ºi ca pe o am întâlnit pe o alee, m-a impresionat
frescã, ajunge la ultimele file încearcã via înãlþimea, masivitatea insului, într-un lung
frustrare a unui câºtigat sentiment de pardesiu. Tata mi-a atras pe urmã atenþia,
continuitate ºi acceptã cu greu împrejurarea asupra palorii ºi slãbiciunii omului.
cã însemnãrile pe anul 1942 se opresc, În Agenda nume noi apar: pe 14
fortuit, la data de 7 februarie ºi se reiau ianuarie Vasile Netea, „tânãr solid, foarte
tocmai la 27 mai 1943. Astfel încât bãtaia informat”, o zi mai apoi George Ivaºcu
de metronom a notaþiilor se întrerupe acolo „tânãr, simpatic, cultivat”. Fidelii de toatã
unde, poate, lectorul ar fi aflat informaþii ziua fac mai departe zid în jurul
esenþiale asupra omului, în preajma maestrului. Acesta, cu toate cã deprimat,
sfârºitului sãu. Într-adevãr, în primele zile cu cuvintele sale, de mediocritãþile vieþii
ale anului 1942, E. Lovinescu enunþa, fie ºi (17 ianuarie), lucreazã în forþã: „Scriu,
în ghilimele, diagnosticul cancer. refac la Anonim. E o catastrofã. Totul e
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 5
rãu – nu rãmâne decât o treime. În 40 de matic. Întregul grup sibian îl viziteazã pe
ani de scris n-am învãþat nimic”. Însã 20 iunie: Radu Stanca, Doinaº, Sârbu,
nervii îl lasã; la întâi februarie citeºte în Oanã, Drumaru, Stoichiþã: „Stau mai
cenaclu istoria Sburãtorului, cu un mult muþi”. Vizitã, aºadar, emblematicã.
succes mai mic decât se aºteptase: „Apoi În ziua urmãtoare aceiaºi, ºedinþã de
ratez finalul, plângând eu însumi”. Pe 4 cenaclu ardeleanã: „Doinaº, Stanca,
februarie, îi vin pelerinii, la Dida citesc poezii excelente”. Dimineaþa,
Callimachi, Petraºincu, Cella Serghi, probabil, zilei de 28 iunie o dedicã
Sorana Gurian, „decomandaþi de la Eugen începerii celui de al treilea volum –
Ionescu”, ºi pe deasupra cu reacþii Contemporanii lui Titu Maiorescu, semn
neprevãzute: „Petraºincu – reprezentant cã nu lua în calcul ipoteza unui apropiat
al Cahalului – îmi reproºeazã cã am pãrãsit exitus. Dar noaptea „penibil㔠– ca toate
pe evrei în istoricul meu. Scenã violentã celelalte nopþi, de atâta timp”. O puncþie
îl trimit la Geneva” (Pe numele sãu din nereuºit㠖 la 2 iulie – se dovedeºte
acte, Dan Petraºincu se numea Angelo dureroasã, iar domniºoara asistentã
Moretta. Dar îl reþine la cinã). leºinã. Totuºi, bolnavul mai stã ºi pe
Multe sunt necazurile profesiei: pe 5 afarã-pe timp frumos –, iar pe 10 iulie
februarie este informat ca i s-au vândut noteazã, fãrã comentarii „vestea debarcãrii
din carte 200 de exemplare: „catastrofã. anglo-americanilor în Sicilia”. Dacã ne
Iremediabil, n-am cititori! Douã zile mai gândim cã, de multã vreme, criticul
târziu, premiul Hamangiu, la care se trecuse sufleteºte de partea forþelor Axei,
prezentase, este atribuit d-nei Pogoneanu: ca posibilitate a României de a se salva de
„enorma mea indispoziþie. Furios cã m-am bolºevism, atunci atingem aici o dramã
prezentat la un premiu academic la 60 de ascunsã, aceea a crescândei îngrijorãri
ani! Ridicul”. pentru soarta României.
Între februarie ‘42 ºi sfârºitul lunii Însemnarea din 12 iulie 1943 pomenea
mai 1943, maladia va fi avansat devasta- de o viitoare, apropiatã, „puncþiune”, mai
tor: pe 27 mai 1943 îi vorbeºte lui Tudor precis pe data de 15. Dar în dimineaþa
Vianu de cancer – ºi, de altfel, ºi acelei zile, lin, E. Lovinescu ne pãrãsea
Radulescu – Motru ºtia de boalã, de la tãrâmul. Precum afirma în Amintirile sale
Ion Petrovici: „poate chestia cancer”. Dinu ªerban Cioculescu: „Dupã o scurtã
Nicodinîl îmbrãþiºeazã, îi sãrutã ºi mâna: agonie, se stinse fãrã dureri. Moartea a
„Le explic cancer, dar nu cred nici eu”. fost pentru marele nedreptãþit, pentru
Lumea literarã, ºtie, însã, cã zilele îi ostracizatul înaltelor foruri culturale, mai
sunt numãrate. Tudor Arghezi – cu care clementã decât viaþa. „Adicã: în dimineaþa
avusese relaþii amestecate – îi trimite o morþii (...) a cerut fetei din casã, Stana,
scrisoare de fraternitate literarã: „28 mai. sã ridice storurile. Apoi a întrebat-o cât e
Zi dominatã de admirabila scrisoare ce- ceasul. – E ora 9,30, conaºule. – Cum
mi publicã Arghezi în Informaþia. Plâng 9,30? Nu vezi ca e întuneric? „Afarã era
pur ºi simplu”. Îi rãspunde grabnic: luminã orbitoare, dar zãbranicul morþii
Cioculescu este încântat de acest rãspuns. începuse sã cadã peste ochii celui ce pânã
Cel suferind are puterea sã scrie pe 3 iunie în ajun citise ºi þinuse tocul în mânã
„d’emblée”, postfaþa la Anonymul credincios regulei „nulla dies sine linea”.
Notarius, 13 pagini pe 3 iunie, alte 22, iar Pentru ceremonia funebrã, criticul
pe 6 iunie încã 20, la monografia lui G. alesese simfonia a V-a beethovenianã, în
Panu. Crede cã starea i se amelioreazã, execuþia dirijorului Furtwängler, într-o
vizitat de cei ce îi stau mereu în preajmã, slujbã scurtã, de incinerare. Sã mai fi
printre care tinerii cercului de la Sibiu, trãit, l-ar fi aºteptat cumplita realitate a
din Bucureºti Constant Tonegaru – pierderii independenþei þãrii ºi, personal,
muºtruluit, cãci pierduse niºte corecturi. poate, un alt soi de persecuþii decât cele
Are bucuria de a afla cã fiica sa, Monica de pânã atunci. Dacã Mãlurenii nu vor
a ieºit briliant la examenul susþinut în faþa sta pe masa noastrã de lecturã, Agendele
profesorului Bazil Munteanu. se instituie într-un amplu roman, fãrã
Pe 23 iunie, Jebeleanu îi aduce cu precedent în literatura naþional㠖 ºi într-
sine pe Geo Dumitrescu ºi pe Virgil un documentar de excepþie al epocii, al
Ierunca: „Le dau cãrþi. Îi execut magistral omului. Pentru cei ce i-am fost
pe amândoi” – noteazã criticul, enig- contemporani, un sfâºietor memento....

6 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


VALENÞE LITERARE

Mihai Cimpoi

MAIORESCU ªI EMINESCU,
MAIORESCIANISM ªI EMINESCIANISM

Nu putem sã nu fim de acord cu Eugen Acest mod de a-l înþelege pe Eminescu


Simion în privinþa faptului cã iraþionalitatea nu a schimbat nici atitudinea afectivã a
merge mai departe ºi întunecã totul. Într-o criticului faþã de el, nici judecãþile de valoare
culturã a suspiciunii ºi comploturilor expuse în alte articole.
aberaþia se lãþeºte ºi face carierã. Iatã tabloul lor sinoptic, care relevã o
În ce priveºte ediþia princeps, este nedezminþitã statornicie.
adevãrat cã este opera lui Maiorescu, fapt În Direcþia nouã în poezia ºi proza
recunoscut de el însuºi. În ciuda românã (1872) Eminescu apare al doilea
controverselor pe care le genereazã modul dupã Alecsandri pus în „fruntea noii
structurãrii ºi unele erori, Petru Creþia miºcãri” ca fiind „cap al poeziei noastre
considerã cã e un merit istoric al literare în generaþia trecutã”:
mentorului Junimii iar „smerenia „Cu totul osebit în felul sãu, om al
aristocraticã de a sluji opera altcuiva e un timpului modern, deocamdatã blazat în
model deontologic” (Petru Creþia, cuget, iubitor de antiteze cam exagerate,
Testamentul unui eminescolog, Bucureºti, reflexiv mai peste marginile iertate, pânã
1998, ed. a II-a, 2016, p. 145-146. acum aºa de puþin format încât ne vine
Nu pot fi nicidecum puse în discuþie greu sã-l citãm îndatã dupã Alecsandri,
intuiþia sigurã a criticului, pusã ºi pe un dar în fine poet, poet în toatã puterea
fundament analitic solid cã este un poet cuvântului este d. Mihail Eminescu”
înnãscut, care face epocã în miºcarea (Ibidem, p. 160). La particularitãþile
literelor româneºti, cu o personalitate consemnate pe care le au poeziile publicate
intelectualã europeanã, prin urmare, în Convorbiri literare au „ºi farmecul
canonic în sensul lui Harold Bloom. limbagiului (semnul celor aleºi), o
Studiul psihognostic maiorescian, concepþie înaltã ºi pe lângã aceste (lucru
bazat pe demonstraþia acestei personalitãþi rar între ai noºtri) iubirea ºi înþelegerea
de excepþie, indiscutabil europene, dar ºi a artei”. ªi urmeazã un citat de douã strofe
unor cauze interne, ereditare a „nebuniei” din „strania poezie” Venere ºi Madonã.
sale, a unei predispoziþii, tot sãdite genetic Sã observãm prudenþa cu care îl situeazã
în fiinþa sa, de a fi nepãsãtor la evenimentele imediat dupã Alecsandri, dar ºi
externe, este un rezultat al unui mod anumit calificativele curajoase, ferme în disonanþã
de a-l înþelege pe poet în cheia „tânãrului cu aceastã precauþie: „cu totul osebit în
geniu” romantic. (În acelaºi fel îl vedea ºi felul sãu”; „în fine poet, poet în toatã
Cãlinescu mai târziu: ca „un lunatic sublim, puterea cuvântului”; „farmecul
în sufletul cãruia visele creºteau ca iarba limbagiului (semnul celor aleºi)”; „o
grasã, astupând gardurile ºi mistuind concepþie înaltã ºi pe lângã aceste (lucru
pietriºul, ieºind prin duºumele ºi prin rar între ai noºtri) iubirea ºi înþelegerea
streaºinã. Starea sa normalã era cea artei antice”. Este pusã în evidenþã, cu o
somnambulicã ºi trezia acþiunii politice a oximoronicã prudenþã/ temeritate,
fost, desigur, o întâmplare care, mai la singularitatea valoricã, apariþia unui alt
urmã, s-a dovedit tot un vis deºert”. Viaþa poet cu o altã concepþie poeticã, care e al
lui Mihai Eminescu, ed. de Ileana Mihãilã, timpului modern. Din cele trei poezii
Bucureºti, 2002, p. 221). analizate – Venere ºi Madonã, Epigonii
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 7
ºi Mortua est – cea mai bunã i se pare lui Alecsandri ºi Amintirile lui Creangã,
mai puþin structuratã pe antiteze exagerate „manifestãrile acestei epoci de renaºtere
Mortua est, care prezint㠄un progres literar㔠(Ibidem, p. 448).
simþitor în precizia limbagiului ºi în În Poeziile d-lui Octavian Goga
uºurinþa versificãrii”. (1906) e amintitã cultura generalã înaltã
În prefaþa la ediþia de la 1892 a care distingea pe Eminescu ºi „a cãre-i
Antologiei poeziei româneºti Maiorescu lipsã se simte la unii din poeþii cei mai
menþioneazã apariþia mai multor lucrãri de lãudaþi ai literaturii noastre actuale”.
la scrierea articolului sãu din 1867, care ar În Chestia poeziei populare (1909) se
trebui sã figureze, „ºi mai ales, precizeazã remarc㠄partea liricã a vieþii poporului,
prefaþatorul, ale lui Eminescu”. ca fiind cea mai roditoare în dezvoltarea
În Neologismele (1881) Eminescu ulterioarã a literaturii noastre culte,
figureazã printre scriitorii „cei mai cu limbã îndeosebi pentru Eminescu ºi, prin
româneascã”, alãturi de Negruzzi, Gane, mijlocirea lui, pentru urmaºii sãi” (Ibidem,
Creangã, Slavici, ªerbãnescu ºi Lambrior. p. 484).
Poezia românã ºi strãinãtatea reþine Maiorescu nu ne dã ºi o analizã a prozei
citate din Neue preussische (Kreuz…) lui Eminescu, iar în ce priveºte publicistica
Zeitung, în care se vorbeºte despre gãsim o referinþã semnificativã în
Eminescu, reprezentant al „pesimismului”, Neologismele (1881), în care zice cã
ale cãrui poezii sunt în colecþia analizatã articolele sale din Timpul ofer㠄un
„cele mai însemnate lângã cele ale lui V. exemplu de stil bun” (Ibidem, p. 143).
Alecsandri, poetul de predilecþie al patriei Revenind la începutul articolului
sale”. Criticul expune, în încheierea dãrii Eminescu ºi poeziile lui, decriptãm declicul
de seamã, pãrerea c㠄ceea ce a trebuit sã hermeneutic pe care se construieºte, în chip
placã în poeziile lui Alecsandri, platonician-piramidal, întregul studiu:
Bolintineanu, Eminescu ºi ªerbãnescu ºi autorul Luceafãrului personificã în sine
nuvelele lui Slavici, Negruzzi ºi Gane este, (se spune exact acolo) „cu atâta strãlucire
pe lângã mãsura lor esteticã, originalitatea ultima fazã a poeziei române din zilele
lor naþional㔠(Ibidem, p. 249). noastre”. Ce înseamnã, stricto senso,
Poeþi ºi critici (1886) conþine o notã aceast㠄ultimã fazã”? Ea reprezintã o
polemicã la adresa conferinþei lui Al. depãºire a tendinþei semierudite de latinizare
Vlahuþã, în care acesta a pus problema cine de pe la mijlocul secolului (al XIX-lea),
este mai mare: Alecsandri sau Eminescu, pornitã dintr-o legitimã revendicare
criticul crezând justificatã doar punerea naþionalã, dar pânditã de pericolul
alãturi ale celor mai bune poezii ale acestor înstrãinãrii între popor ºi clasele culte, ºi
doi poeþi. „o îndreptare”, prin intermediul poeziei
Leon C. Negruzzi ºi „Junimea” (1890) populare începutã cu Vasile Alecsandri,
caracterizeazã societatea literarã ca fiind o spre o dezvoltare normalã a limbii ºi
adunare de cele mai disparate spirite, înaltul scrierii. În aceastã fazã se câºtigã o temelie
visãtor Eminescu „întâlnindu-se” cu fireascã, o primã treaptã de înãlþare a
nemilosul observator Caragiale. literaturii naþionale, în legãturã ºi cu
În memoria poetului dialectal Victor aspiraþia generaþiei noastre, gloseazã
Vlad (Delamarina) (1898) conþine o criticul, spre cultura occidentalã. În atari
referinþã la puternica influenþã a lui condiþii, ea, literatura naþionalã trebuia sã
Eminescu asupra tineretului român din rãspunsã la douã cerinþe: „sã arate întâi în
Transilvania ºi la „sfinþenia formei, precum cuprinsul ei o parte din cugetãrile ºi simþirile
a transfigurat pe Eminescu în epoca sa de care agitã deopotrivã toatã inteligenþa
maturitate” (Ibidem, p. 383). europeanã în artã, în ºtiinþã, în filozofie;
Raportul academic asupra traducerilor sã aibã, al doilea, în forma ei o limbã
din Quintus Horatius Flaccus („Ode, epode, adaptatã fãrã silã la exprimarea credincioasã
carmen saeculare”) din 1891 remarcã a acestei amplificãri”. „Amândouã
drept admirabilã Oda (în metru antic) ºi condiþiile, argumenteazã Maiorescu, le
„unicitatea” lui Eminescu. realizeazã poezia lui Eminescu în limitele
În Poeziile d-lui Anton Naum (1894) în care le poate realiza o poezie liricã, de
poeziile eminesciene sunt considerate, aceea Eminescu face epocã în miºcarea
alãturi de Pastelurile ºi Ostaºii noºtri ale noastrã literar㔠(Ibidem, p. 329).

8 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


Aºadar, Eminescu reprezintã o stringente ale societãþii româneºti, în spe-
personificare a „ultimei faze” a culturii cial cele ale justiþiei, învãþãmântului,
naþionale (ºi a noii direcþii), în care („învãþãmântului real”) culturii, vieþii
aceasta se sincronizeazã cu toat㠖 publice ale „dezvoltãrii politice a României,
subliniem – inteligenþa europeanã (în artã, armatei (amândoi au urmãrit pas cu pas
în ºtiinþã, în filozofie). Reprezintã, dupã ºi au comentat acþiunile din teatrul de
cum ni s-a va mai spune mai încolo, rãzboi de la Plevna), ale politicii externe.
repetãm, ºi o personificare a timpului Luãrile de atitudine din publicistica
modern. El are – în poezie ºi publicistica eminescianã se intersecteazã cu cele din
din Timpul – „o limbã adaptatã fãrã silã discursurile parlamentare ºi articolele
la exprimarea acestei amplificãri”, programatice maioresciene. Eugen
adaptatã, vorbind în termeni lovinescieni, Simion se referea la felul în care Titu
la procesul de sincronizare cu întreaga Maiorescu spulbera analogia eronatã
culturã europeanã. fãcutã de tinerii din epocã între
Declicul hermeneutic al acestui studiu, conservatorismul politic ºi boieria, între
dar ºi al altora, care au ca obiect al analizei aceasta ºi mentalitatea fanariotã veche:
alþi scriitori ºi alte fenomene, îl constituie, „Analogie falsã, spune oratorul,
astfel, personalitatea lui Eminescu. identificare greºitã pentru cã adevãrata
Aceasta reflectat㠖 putem s-o spunem boierime româneascã este formatã de
cu certitudine azi – prin prisma propriei „vechile familii româneºti cari au susþinut
personalitãþi. Identificãm, în fond un trãinicia acestei þãri…”. Disociere
dublu proces de reflectare chiasmaticã: importantã, disociere corectã. O face ºi
din partea criticului avem o Eminescu ori de câte ori este vorba sã
maiorescianizare a lui Eminescu, iar din defineascã forþele sociale sãnãtoase ale
partea poetului o eminescianizare a lui naþiunii. Boierii de þarã, clasa de mijloc
Maiorescu. Principiul oglindirii paralele se (negustorii, meºteºugarii etc.) ºi þãranii
aplicã cu de la sine putere. sunt, dupã el, clasele productive” (cf.
De altfel, acad. Eugen Simion care a Introducerea la Titu Maiorescu, Opere,
invocat mereu nevoia de întoarcere la III. Discursuri parlamentare, Bucureºti,
Maiorescu, afirma, în discursul sãu 2006, p. XII).
Laudã criticului român þinut la Angajarea de partea Partidului Conser-
Academie, cã întemeietorul criticii vator e determinatã, în cazul celor doi, de
noastre moderne se impune astãzi nu prin primejdia formelor formelor fãrã fond,
diferitele ipostaze în care poate fi primejdia imitaþiei necugetate ºi
surprins – ca spirit înalt olimpian, de care nefolositoare unei societãþi fãrã fundamente
vorbeºte Cãlinescu, ca „terian ardelean”, solide.
ca om disperat ºi ca om ce se face printr-o Ataºamentul „ideologic” eminescian la
voinþã aprigã, dupã cum crede Lovinescu convingerile maioresciene se explicã prin
– ci ca o personalitate complexã ºi ceea ce afirmã academicianul Eugen
plenarã demonstratã de întreaga sa Simion în introducerea la vol. T.
activitate criticã. Rãspunsul simionist la Maiorescu. Discursurile parlamentare.
întrebarea „care este adevãratul Relaþiile dintre poet ºi critic, exemplare
Maiorescu?” apare formulat astfel: sub aspect deontologic al consimþirii unei
„Adevãratã este sinteza dintre omul afinitãþi elective, al constructuralitãþii ºi al
simþurilor ºi omul ideilor (binomul de conlucrãrii intelectuale au intrat în zona
care el aminteºte undeva), rodnicã este ingratã a bãnuielilor ºi presupoziþiilor cã
personalitatea în plenitudinea ºi Maiorescu a participat la conjuraþia Anti-
complexitatea ei, adevãratul Mai presus Eminescu, la programarea conspirativã a
este în acþiunea lui criticã general㔠morþii sale civile ºi cã l-a tratat cu totalã
(Marin Diaconu, Eugen Simion profil indiferenþã în ultima fazã a vieþii.
spiritual, Bucureºti, 2015, p. 819). Se bãnuia ºi apariþia unei atitudini de
Ceea ce îi apropie pe cei doi membri ingratitudine faþã de critica poetului, fapt
ai Junimii, întrupare literarã angajatã la un consemnat ºi în Jurnalul maiorescian:
moment dat în luptele politice în temeiul „Zizin C[antacuzinã] zicea ieri cã Eminescu
unei clare doctrine conservatoare, este ºi va rãsplãti ostenelile mele pentru el cu cea
modul în care privesc problemele mai neagrã ingratitudine, cãci, la o minte

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 9


genialã, ar fi având un caracter comun” de vinerea mare 1884: „Când l-am ºti pe
(Însemnãri zilnice, II, 1937). Eminescu plecat, ajuns ºi aºezat la Iaºi,
În ceea ce priveºte grija ce i-a purtat-o atunci abia îmi voi permite sã mã gândesc
poetului gãsim o mãrturire elocventã în la ale mele (...) tare aº vrea el sã aibã un
scrisoarea adresatã de Maiorescu surorii pat cãlduþ, într-o camerã a lui, se înþelege
sale Emilia din octombrie 1883:”Am gãsit alãturi de aceea a unui prieten”.
ºi gãsesc ducerea lui la Viena cu totul Toate acestea se simt, în adânc, ºi în
nefolositoare. Nu uita, totuºi, douã lucruri: ediþia princeps, care demonstreazã c㠄voia
mai întâo. Eu l-am vãzut adeseori, la mine sã-l înfãþiºeze lumii într-o formã idealã”.
a avut acces, toatã grija lui,eu, numai „ªi de fapt a izbutit, deschizând totodatã,
eu(subl. În text –n.n.) am avut-o ºi numai pentru urmaºi, drumul aspru al cãutãrii
eu am pus-o la cale. Nimeni altul nu s-a textului autentic. Examinarea atentã a
interesat de el – nici familia ºi nici cei mai textului dat de el este cea mai bunã
apropiaþi de el (…) Aºadar, eu ºtiu cã introducere în ºtiinþa editãrii lui Eminescu”
Eminescu a fost bine îngrijit la doctorul (Ibidem, p. 108).
Suþu ºi mai ºtiu cã ducerea sa la Viena este Atestarea meritului istoric al ediþiei
cu totul de prisos.. El a trecut din mania Maiorescu atinge pragul de sus al elogiului,
delirantã în aceea de dementã.” transcris într-o notã encomiasticã vocativã:
Trecând peste episodul biografic „Rãmânã exemplarã pentru toþi elevaþia,
controversat s-a întâmplat la 28 iunie 1883, clarviziunea ºi discreþia demersului sãu,
gãsim numeroase mãrturii ale preocupãrii devotata aplicaþie la obiect, smerenia
de soarta poetului, de editarea operei sale aristocraticã de a sluji, pânã ºi în calitate
ºi de receptarea postumã a ei, o primã de corector, opera altcuiva, pe care n-au
dovadã în acest sens fiind scrierea ºi avut-o mulþi în istoria culturii, smerenie
publicarea în chiar anul morþii sale a unui egalã doar cu desãvârºita lipsã de interes
fundamental studiu Eminescu ºi poezia lui, personal al artistului. ªi apoi detaºarea
devenit piatrã unghiularã a eminescologiei. idealã, cristalina luciditate, absenþa oricãror
Petru Creþia distingea o indiscutabilã impuse fetiºizãri ºi resentimente, asociate
preþuire, sub semnul luciditãþii depline, pe mereu ºi deplin cu cãldurã ascunsã a unei
care i-a purtat-o criticul toatã viaþa. E o foarte nobile inimi” (Ibidem).
atitudine cu o sigurã marcã deontologicã Rezumând, putem spune – împreunã
evidentã, atât în sentimentul general de cu acad. Eugen Simion: „A vrut sã impunã,
iubire, ce i-a arãtat-o ºi prin asimilarea ºi aici (aici în sfera politicului), ceea ce
operei „pânã la a ºti pe de rost”, cât ºi în reuºise sã impunã în literaturã: o ierarhie
particular, grija ce-a avut-o pentru cãutarea corectã de valori, o direcþie nouã bazatã pe
„formei ideale” a editãrii poeziilor. Greºelile respectul adevãrului, pe legi bune, în cadrul
pe care le-a comis nu stau „în cumpãnã unui sistem constituþional pe care oratorul
nici cu meritul istoric al ediþiei sale, nici cu îl invocã aproape în toate discursurile sale.
preþuirea lucidã ºi neabãtutã pe care i-a „Un formalist” cum s-a zis. Da, dar unul
purtat-o poetul toatã viaþa”. „ªi apoi care înþelege cã, fãrã forme ce trebuie
Maiorescu argumenteazã eminescologul, respectate, fundamentala unei naþiuni se
nu s-a mãrginit sã-l socoteascã pe nãruie. Este aproape sigur cã Maiorescu n-a
Eminescu drept ceea ce era (anticipând fost, decât puþin timp, un om politic de prim-
chiar ºi ce a devenit), ºi nici sã-i asimileze plan, altele au fost vedetele politicii din
opera pânã la a o ºti pe de rost, ca pe o vremea lui, dar, atât cât a fost, pe locul doi,
componenþã a vieþii sale interioare. Marele în urma lui Carp ºi Brãtianu, el a reprezentat
îndrumãtor, un om destul de rece în faþa o întâlnire a spiritului ºi o voinþã dârzã de
lumii, l-a iubit omeneºte pe poet cum pe europenizare a spiritului public românesc”
puþini i-a iubit ºi a trecut peste tot ce-i (Ibidem, p. XXVII).
deosebea, peste tot ce adesea îi apunea” Indiscutabil, dupã cum demonstreazã
(Testamentul..., p. 107-108). Ca dovezi probant ºi articolele sale, Titu Maiorescu
sunt invocate însemnarea din 1 iunie 1879, a întrevãzut în Eminescu o personalitate
în care mãrturiseºte cã are „aceeaºi europeanã, ºi o manifestare de prim ordin
simpatie pentru el, poate mai puternic㔠în a europenizãrii culturii româneºti. Este ºi
ciuda unui dezacord politic al poetului cu primul critic care a identificat o epocã
el ºi declaraþia fãcutã în scris surorii sale Eminescu, o epocã de renaºtere naþionalã.

10 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


POSTDECEMBRISM

Marian Popa

INTELECTUALUL:
CE MAI ESTE DIN CE N-A FOST SÃ FIE
O comparaþie a intelectualilor locali cu suceºte cauzalitatea: acestea se comportã
cei vestici ºi în plan global? „Trebuie ilicit fiindcã n-au încotro, România fiind o
recunoscut cã Occidentul a fost prezent în þarã coruptã.
spaþiul românesc prin cultura sa, chiar ºi Vestul a produs un intelectual
în timpul comunismului. Oricât ar pãrea postmodern sau postintelectual, ca formã
de straniu, sub diferite forme, cultura ºi de decadenþã sau de refuz a celui clasic
civilizaþia occidentalã au pãtruns în implicând îndoiala asupra autonomiei
societatea româneascã comunistã. O parte individului, adevãrurilor universale, rostului
din elitele comuniste dependente formal tipului total vrut de Sartre. Universal nu
de spaþiul sovietic îºi îndrepta atenþia spre existã; viaþa vrea exclusiv intelectuali
Occident. În timpul regimului comunist au „specifici”, autori de judecãþi asupra a ceea
existat elite ºi intelectuali, dar, din cauza ce cunosc. Posturã adecvatã pentru
contextului ideologic intern, acestea au Lyotard unei epoci a decãderii „marilor
fost lipsite de mijloacele necesare ºi astfel, naraþiuni”, a religiei creºtine, a sistemului
s-au integrat în micã mãsurã în reþeaua comunist, a credinþei în evoluþia pozitivã a
internaþionalã de cercetare ºi relaþiilor umane, în care omul scãpat de
învãþãmânt.” (Schifirneþ, idem). obsesia totalitãþii sã intre în epoca
Consideraþii juste care au nevoie de flexibilitãþii, toleranþei,mobilitãþii (Tombeau
respingerea confuziei între a se integra ºi de l’intellectuel et autres papiers,
a fi integrat. Dar ºi natura intelectualului 1984) În 60 de contribuþii gãzduite de
vestic trebuie reprecizatã. Pentru Richard „Neue Zürcher Zeitung” (2000-01) se
Rorty, colegii din departamentele filosofiei discutã tema Die Gestalt des
ºi ºtiinþelor umaniste sunt „detached cos- Intellektuellen, în ansamblu reieºind cã
mopolitan spectators”, care se referã la numitul intelectualism este puternic afectat
criza planetarã declanºatã în 2008 ca la o de revoluþia mediilor, de trecerea de la
înscenare de operã ºi privesc catastrofele cultura scrisului la cea a imaginii, de
de la periferie cu binoclurile tv ale viitorului. avântul biotehnologiei care a redus
Mircea Platon atestã ºi Mizeria importanþa omului metafizic, de acum
intelectualã a capitalismului (Cotidianul, similarizat unei maºini complexe, de tãcerea
7.9.13), interesele Vestului nefiind ºi ale cogitatorilor asupra cãderii comunismului
românilor pãgubiþi. Aºa privite lucrurile, e dup㠑89. Postintelectualului îi revin noi
evident cã românii s-au sincronizat lumii. sarcini: sã nu mai confrunte realitãþi cu
Dar cu precizarea cã, spre deosebire de idei universale, sã acorde mai mult credit
alþii, nu sunt capabili sã susþinã interesele simþirii estetice decât celei intelectuale,
locale. Ocupându-se de Roºia Montanã, sã identifice cognoscibilul fãrã apel la
D.P. Aligicã ignorã corporaþiile ce distrug coordonarea de un Adevãr Absolut, sã
regiuni ale planetei în goana dupã profit ºi nu se mai dea drept purtãtorul torþei
subliniazã lipsa propagandei adecvate în culturii ameninþate de noaptea unei
vederea începerii exploatãrii. Invitatã civilizaþii tot mai complexe. Religia lui sã
înaintea Congresului american pentru a fie cultura, critica socialã sã nu mai aibã
vorbi despre practicile ilegale ale firmelor temeiul în teorii ticluite de intelectuali
americane în þara ei, Monica Macovei „normalizaþi”, sã înceapã sã fie prin

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 11


distrugerea tuturor graniþelor naturale, totuºi formal câþiva, pentru nevoile
prin curaj moral, compasiune, apãrarea propagandei proprii. Nu se va ocupa
Drepturilor Omului care sã-i fie cel mai nimeni de operele lor, dar aceºtia vor avea
important subiect, sã fie factor de posibilitãþi sã-ºi atace ºi, paradoxal, sã-ºi
tulburare, eclectic ºi arbitrar. Nu este facã notorii inamicii interni, dar ºi sã se
nevoie de spirit de observaþie ascuþit. disocieze de propria þarã, negativatã
Ceea ce promoveazã sã evite generalul. pentru cã nu posedã ce este la modã la
ªi alte opinii care încã mãresc alþii într-un moment dat. Acest nãrav
varietatea. Un tradiþional, Appel des fusese semnalat deja de Mircea Eliade. „Nu
intelectuells en soutien aux gréviste cred cã se aflã þarã europeanã în care sã
(15.12.95) cere implicare pentru o clasã existe atâþia intelectuali cãrora sã le fie
socialã fãrã pretenþii intelectuale care sã ruºine de neamul lor.” (Oceanografie)
obþinã drepturi sociale ºi economice. Cã au ruºine e posibil; dar, cumva luându-
Înainte de a muri, Zygmont Bauman scrie l de-a gata pe Cioran de mai târziu, ei cred
La Décadence des intellectuels. Des cã este nevoie sã-ºi exerseze creator
législateur aux interprètes (2007), dispreþul pur ºi simplu de a aparþine
orientatã în acelaºi sens. Dar o varietate involuntar unui popor inutil.
declasatã postdecembrist, în condiþiile unei S-a apreciat cã în societãþile
libertãþi diversionate de grupuri postcomuniste care trec prin procese de
monopoliste n-are cum sã ascundã tranziþie intelectualii ar fi factori principali
mediocritatea veche sau nouã. S-a justificat ai modernizãrii. În România, aceºtia nu
carenþa creatoare la mari teoreticieni în vin cu proiecte de societate, limitându- se
comunism prin aceea cã în cazul la referiri generalizate sau metaforizate la
cogitaþiunii redusã la ideologie, rolul decisiv un trecut stilizat pozitiv sau negativ
îl au activiºtii dogmatici ai partidului. Dar propriu sau la realitãþile unor state vestice
cândva a avut notorietate mondialã stilizate pozitiv.
fenomenul disidenþei din Ungaria, Polonia Într-un text din „Foreign Policy Ro-
ºi Cehoslovacia, în timp ce intelectualii mania”, Kai Brand-Jacobsen (fondatorul
români n-au creat niciun text cu ecou in- unui Peace Action Training and Research
tern ºi extern, viaþa lor limitându-se la Institute, expert în pace, prevenirea
eseism ºi jurnalism comod, la consumarea conflictelor, medieri) prezintã aºa-numiþii
ºi conspectarea unor texte la modã în Oc- „intelectuali oficiali”: „Poziþia lor este una
cident, pe care le pot critica partinic ºi influenþatã covârºitor de câteva
valorifica pozitivist. Vor trece trei decenii paradigme foarte înguste de explicare a
postdecembriste ºi tot nu va apãrea un text lumii înconjurãtoare.. Existã pe harta
ºi un nume impozant, în timp ce alþii vin globalã a intelectualilor români un mare
cu Žižek, Pahor, Sedlacek, Limonov, gol care acoperã majoritatea continentelor
Dughin. În context occidental, un elitist ºi culturilor... Intelectualul oficial din
va justifica absenþa unor texte România are un spectru foarte restrâns de
fundamentale în România comunistã prin informaþie ºi cunoaºtere, raportându-se
teroarea impusã ºi va propune sã se þinã numai la câteva ºcoli dominante în Occi-
seama de textele nescrise ale celor dent.” Definitorii ar fi „sentimentul
condamnaþi la închisoare politicã sau morþi ameninþãrii” în privinþa relaþiilor externe ºi
în atari închisori: truc util, pentru cel care securitãþii lumii, decepþia, creºterea
el ignorã pe cei care totuºi au scris. scepticismului, pe de altã parte certitudinea
Paradoxal penibil e intelectualul când societãþii cã intelectualii nu-i reprezintã.
explicã lumii situaþia sa creatoare actualã, Politicile culturale merg solidar cu cea
similarã celei comuniste prin obstacularea guvernamentalã, pentru motiv, de pildã,
scrisului, dar în libertate. Andrei Pleºu nu- intelectualii au uitat, resping ºi ignorã
ºi poate realiza ultimele cãrþi, mediteazã cultura, arta ºi literatura rusã, confundate
chiar la emigrare, aceasta din cauza unui cu cea sovieticã.
guvern al cãrui premier este plagiatorul Se crede c㠄Intelectualitatea este
Ponta (Ein brutaler Angriff, Der Spiegel, indrituitã sã se europenizeze mai repede
28, 9.7.12). decât alte categorii sociale datã fiind
Dacã intelectualii români sunt disponibilitatea ei pentru valorile
incapabili sã dea lumii o idee, o teorie sau europene.” (Schifirneþ, Câþi intelectuali
un model de acþiune, Vestul omologheazã români îºi asumã identitatea

12 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


europeanã? Adevãrul, 23.10.13; de plecare þãrãnesc sau muncitoresc, fiind
Supremaþia intelectualilor în Europa cândva confruntat cu trecutul. Tema uitatã
de Est) Dar se constatã ºi „o anumitã de români este actualizatã în Retour a
indiferenþã a intelectualilor români faþã Reims (2009) de Didier Deribon,
de Uniunea Europeanã, noul centru de respectabil interpret al lui Foucault ºi ho-
putere pentru toate categoriile sociale in- mosexual militant provenit dintr-o familie
terne.” Poziþie explicatã prin convingerea de muncitori din Reims, care revine acasã
cã România se aflã la periferia Europei, când mama îl anunþã cã tatãl îi este pe
ceea ce n-ar fi adevãrat, orice cetãþean moarte. În contextul natal neschimbat
român fiind la el acasã între Prut ºi At- trãieºte sentimentul eºecului social ºi
lantic. Un alt motiv: „Modernizarea a revelaþia prãpastiei dintre el, cel din ”les
oferit calea spre progres, dar ºi riscul transfuges de classes”, ºi lumea simplã
pierderii identitãþii. De-a lungul uitatã. O temã imposibilã în þara
timpului, elitele româneºti au cheltuit postdecembristã, mãcar pentru cã
aproape toate rezervele de energie în intelectualii elitari nu are rãdãcini relevante
dovedirea continuitãþii etnice ºi naþionale, la care sã revinã.
pentru afirmarea naþiunii ºi statului ªi o altã deosebire: universitarii din Vest
naþional.”, în condiþiile în care acestea nu-ºi permit sã se angajeze cu articole ºi
au fost contestate în Est ºi Vest. Adevãrul rubrici în ziare, reviste sau tv. Se considerã
e cã imaginea naþionalã a fost datã de acþiuni sub nivelul lor. Rareori, în condiþii
intelectuali din domeniile umaniste – naþionale de excepþie, acceptã un interviu.
lexicografi, filologi ºi folcloriºti, nu de România pãstreazã postura universitarilor
vizionari ºi misionari religioºi, sociali, intervenind în mai orice nivel tematic,
economiºti sau militari. Pornindu-se de la problematic ºi distractiv funcþional în
Rãdulescu-Motru, se mai afirmã cã în medii, pentru onorarii ºi onoare,
România, ca în toate þãrile tardiv civilizate, popularitate, din vanitate sau obligaþii
intelectualii sunt o categorie fãrã vechime politice. Exhibare imposibil de imaginat în
ºi tradiþie, subestimatã ºi prea puþin privitã viaþa profesorului unei universitãþi
ca muncitoare calificatã, rolul lor occidentale grijuliu faþã de ceea ce i- ar
constând în intermedierea componentelor putea afecta prestanþa ºi demnitatea.
unor modele strãine în þara lor. În atari S-a vãzut: valoarea unui intelectual e
þãri, ei au fost egalizaþi cu politicienii, au datã ºi de valoarea celui ce-l valorificã într-
devenit politicieni de proastã calitate. un consens spaþio-temporal sau propagan-
Politizaþi, ei n-au propus „un proiect de distic. Evaluat din sau pentru strãinãtate,
societate”, prezentând ºi comparând doar H.-R. Patapievici e „liderul unei noi
unele detalii dintr-o þarã vesticã unora din generaþii de intelectuali care doresc sã se
þarã sau evocând altele endemice de la conecteze la spaþiul occidental” (Mirel
Cuza la al Doilea Rãzboi Mondial ºi la Bran, Les écrivains roumains boycottent
citarea unor reflecþii negative arhetipizate Le Salon du Livre, Le Monde, 22.3.13).
ale unor intelectuali din alte timpuri. Multe Mircea Cãrtãrescu e „Romania’s premier
comparaþii ale localului cu Vestul sunt fãrã novellist and poet” pe un site. Invers, se
rost sau inhibitive. “Performanþele ia în seamã pentru a minimaliza.
intelectualului român sunt comparate cu Ana Selejan (Trãdarea
cele ale intelectualilor din Europa fãrã a intelectualilor. Reeducare ºi prigoanã,
se þine seama de contextul dificultãþilor cu 2005, ed. rev. 2016, tezã de doctorat,
care se confundã. De pildã, universitarilor conducãtor Eugen Simion; premiul
li se cere sã fie profesori ca la Universitatea Academiei) nu e rezonabilã prin teze nici
Harvard într-un context economic precar.” mãcar în condiþiile unor antiteze politice
Ce nu reiese din opiniile de ultimã orã e rostul determinate comunist ºi postcomunist.
europenizãrii în contextul destructurãrii Practic, existã trei tipuri de trãdare: 1.
Europei care, de altfel, dispreþuieºte sau Intelectualul îºi pãrãseºte Turnul de fildeº
mãcar ignorã România. pentru a se angaja social (cf. Julien Benda,
Existã ºi similitudini, dar nesemnalate La trahison des clercs); 2. κi trãdeazã
faþã de Vest. O temã a prozei ºi a societatea ºi se izoleazã în Turnul de fildeº;
dramaturgiei comuniste a fost viaþa 3. Trãdeazã o opþiune politicã pentru alta
intelectualului elitar sau activist, care ºi-a sau altele. Postura intelectualului trebuie
uitat rãdãcinile, s-a înstrãinat de punctul privitã înainte de toate prin situaþia lui
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 13
materialã. Fiul unei familii bogate într-o „ªi mai grav e faptul cã
societate democraticã îºi poate permite sã establishmentul intelectual de la noi, cei
nu abandoneze Turnul de fildeº; dar Selejan care ne cheamã la „idei în dialog”, la
atacã pe Radu Gyr, legionarul care dup㠄dialog social” etc. ºi fac sãptãmânal
cinsprezece ani în închisori carliste, petiþii prin care-ºi protejeazã oamenii
antonesciene ºi comuniste publicã poezii cu mare atenþie faþã de orice frazã
în revista comunistã pentru exteritorializaþi înaripatã susþine astfel de grupuri.” Un
„Glasul Patriei.” Protesteazã contra acestui exemplu dat este ÎLD/”În Linie
tratament Ion Coja (Naþiunea, 31.7.17). De Dreaptã”, grup cu practici urîte, mai
fapt, trãdarea nu e a lui Radu Gyr. Mai virulente ca ale României Mari (Vasile
toate poeziile publicate ºi citate ca exemplu Ernu, Anii 50 în faþa noastrã. Cînd
de trãdare sunt tipice lui Gyr ºi puteau presa „quality ºi intelectual㔠devin
apãrea într-un ziar legionar. Poetul este România Mare, Adevãrul, 4.12.14;
acelaºi. „Trãdeaz㔠guvernanþii comuniºti opinii similare la Dorin Tudoran,
care-ºi permit valorificarea „trãsãturilor Oportunism, gargarã, escrocherie ºi
naþionale” mai ales dupã revoluþia ungarã. Andrei Panþu (Despre portalul ex-
De altfel, nu existã realitãþi antagonice care tremist „În linie dreaptã”).
sã nu conþinã note comune ideatice, Sunt ºi alte motive pentru care
simbolice ºi formale. intelectualul e fals apreciat. Fiind profund,
Dar în mediul postdecembrist? „Au pare greoi; alteori, fiind greoi, poate pãrea
trãdat intelectualii de azi? Pentru a trãda profund. Ca specialist uzeazã de termeni
trebuie sã fi asumat ceva.” Stare la care specifici, uneori adaptaþi din alte domenii,
nu s-a ajuns (Andrei Marga, Diplome ºi alte domenii preluându-le termenii. Nu
titluri..., idem) rareori refuzã sinonimele curente ºi uzeazã
Postdecembrismul generalizeazã de unii inuzitaþi pentru a epata. În acelaºi
totuºi ºi condiþia dramaticã a intelectului. sens speculeazã sintagme din alte limbi vii
În trei decenii s-a schimbat prezenþa ºi moarte.
intelectualilor într-un mod negativ ºi s-a ªi toate acestea pentru lucruri
depreciat calitatea celor ce-au continuat prozaice, comune tuturor oamenilor. Pe
sã se manifeste. „Intelectualul adevãrat aceastã particularitate se va baza o parte
bine calibrat a ajuns o insulã înconjuratã a comicului de limbaj ºi de situaþie.
de singurãtate ºi, mai ales, agresatã de Condiþii în care unul va deveni obiect al
valorile ameninþãtoare ale stupiditãþii, deriziunii ºi dispreþului altor intelectuali
abjecþiei ºi vulgaritãþii, asociate unui ºi clase sociale. Existã de mult snoave
înfricoºãtor vid sufletesc ºi moral...” în care intelectualii îºi dovedesc falsitatea
(Mircea Dinutz, În dansul nebun al ideilor în confruntare cu realitatea; tot
strãlucirilor vremelnice, Pro Saeculum, popular se afirmã: Prea multã minte
8/ 2008). „Valorile probate trãiesc discret stricã. „Telectualul” sau „entelectualul”
ºi trist la limita subzistenþei, noi ne minþim ia locul activistului comunist. Dar s-au
în gura mare cã o sã fie bine, hoþii ºi reþinut ºi avantajele prostiei ºi cusururile
traficanþii de influenþã declanºeazã inteligenþei, purtarea prosteascã a
campanii anticorupþie ºi þin lecþii de inteligenþei prea mari ºi „deºteptãciunea
corectitudine la televizor. Mitocanii ºi celui cu inteligenþã redusã.
parveniþii devin repere ale succesului, Inteligenþa este speculativã ºi prin
slugoii cu pretenþii intelectuale trec drept speculativ se afirmã la maximum
exemple de rectitudine moralã, iar þara intelectualitatea cuiva; dar speculativul
condusã de meritocraþii ãºtia se scufundã este adesea abuziv. În secolul 21 se
într-o mocirlã urât mirositoare ºi discutã despre inteligenþa artificialã, de
clisoasã.” (V. Ciutacu, Clisa jegoasã ºi unde alte întrebãri: poate fi datã aceasta
puturoasã a imposturii , Jurnalul drept intelectualã ºi nu e cumva artificialã
Naþional, 19.5.12). Inteligenþa localã e de cea intelectualã?
acum „neproductivã, ludicã, timoratã de ªi totuºi. „Undeva în umbrã, în vreun
dictatura banului” (Vasile Andru, Ce colþiºor întunecat, stã izolatã
aºteptaþi de la 2011? Anchetã, Formula personalitatea care face treabã cu
AS, 7.1.11). Când e productivã, produsul, adevãrat.” (D. Butuzea, Duºmanul
chiar grupal, e tot declasant, în formele nostru comun – intelectualitatea ,
de susþinere militantã. Adevãrul, 12.11.13)

14 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


CÃRÞI ªI AUTORI

Alex ªtefãnescu

O CARTE FÃRÃ NIMIC BANAL


Nu credeam sã-nvãþ a mã mai „Ajunsã medic de þarã, am iubit fiecare
entuziasma vreodatã. Dupã ce am citit mii cãtun. Cutreieram satele în lung ºi în lat,
de cãrþi ale unor autori cu alte profesii decât cu un toiag în mânã, care sã mã apere de
scrisul (este ºi aceasta una dintre obligaþiile surprize neplãcute sau de drumuri
unui critic literar), am renunþat sã-mi mai accidentate ºi cu care sã lovesc în stâncã,
fac iluzii, am ajuns la un fel de blazare. la nevoie, pentru a face sã izvorascã
Iatã însã cã volumul Camino. Drumul sãnãtatea altora ºi puterea mea! Pare greu
spre luminã. Din jurnalul unui medic de crezut, dar sprijinindu-mã în toiag, la
anestezist, scris de o autoare de care nu cei douãzeci ºi ceva de ani ai mei, totul mi
mai auzisem vreodatã, Ecaterina Petrescu se pãrea mai simplu, iar eu, mai bine
Botoncea, m-a entuziasmat. susþinutã pe axã. Aveam un
Are sunetul inconfundabil al punct de sprijin pentru elanul
literaturii bune. meu tineresc. Luam decizii
Titlul, convenþional-poetic, destul de grele, asumându-
nu este de naturã sã inspire mi, de una singurã, boli
încredere unui cunoscãtor de încãpãþânate, legate de
literaturã. Nici menþiunea „din infecþii, bãtrâneþe ori sãrãcie
jurnalul unui medic anestezist” ºi mã numãram printre agen-
nu pare de bun augur. Te face þii de pazã ai vieþii, care ajutã
sã te gândeºti la amatorism. femeile sã nascã, dar ºi
Din cultura românã nu fiecare copil sã aibã o pâine
lipseºte literatura despre viaþa pe masã.”
de medic scrisã de medici. Autoarea scrie pagini
Se poate vorbi chiar de o antologice despre suferinþã
tradiþie. Existã o lungã listã ºi moarte, despre copleºitoarea
de predecesori ai Ecaterinei responsabilitate a celui care încearcã sã
Petrescu Botoncea, de la doctorul de plasã salveze vieþi, despre disperare, despre
George Ulieru, autor al volumului Din cimitirul din mintea unui medic, despre
carnetul unui medic de plasã. Însemnãri – bucuria de a învinge în lupta cu secundele,
apãrut postum, în 1948 – ºi pânã la Adrian despre fericirea fãrã margini de a face
Sângeorzan, ginecolog stabilit la New posibilã naºterea unui copil. Ea descrie, în
York, care a avut succes de public cu fraze inspirate, ceea ce pare imposibil de
volumul Între femei, 2013, ºi cu altele pe descris, trecerea continuã, ireversibilã ºi
aceeaºi temã. tragicã a timpului:
Aceºti autori, cuceritori prin sinceritate „Privesc pozele de pe perete... Mama...
ºi candoare, prin dramatismul istorisirilor ºi, tata... s-au dus... Banda timpului, care nu
uneori, prin umor, rãmân totuºi niºte diletanþi. se opreºte niciodatã, i-a luat cu ea. Nici eu
Îi putem considera scriitori mai mult din nu mai sunt tânãrã, deºi spiritul meu ia
politeþe. Ei povestesc doar ceea ce povestesc. uneori forme atât de nãvalnice. Dar banda
Nu reuºesc sã transfigureze realitatea, sã-i dea merge! Ea nu ºtie sã ia pauze ºi nu îºi trage
un sens mai înalt. Dar Ecaterina Petrescu sufletul niciodatã... Ochii îºi prelungesc
Botoncea chiar este scriitoare. Dacã trecem, ºederea pe o imagine, eu ºi el! Ce timpuri
cu o oarecare crispare, de titlu ºi de subtitlu, frumoase! În barcã, pe Herãstrãu. El vâslea
descoperim un text tumultuos, expresiv, faþã iar eu mã amuzam. Peºtii îºi ridicau
de care nu poþi rãmâne indiferent. Emoþia din spinãrile cu solzii argintii, sclipind în soare.
acest text, datã la maximum, curenteazã. Îmi pare cã eram frumoºi!”
Mãrturisirile n-au nimic leºinat-sentimental,
sunt de un patetism energic, te conving, îºi (continuare la pagina 26)
rãscolesc sufletul:
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 15
TÂRGOVIªTE

Mircea Horia Simionescu

Inaugurãm cu acest numãr o rubricã dedicatã lui Mircea Horia Simionescu menitã
sã readucã în actualitate pentru cititori, istorici ºi critici literari personalitatea ºi opera
lui MHS, unul – cel mai prolific – dintre întemeietorii ªcolii, alãturi de Costache Olãreanu,
Radu Petrescu, Alexandru George, Tudor Þopa, Barbu Cioculescu, Petru Creþia.

FLORENÞA VALAHÃ
Cu vreo trei ani înainte de apariþia primei care scriau manualele ºi vorbeau cu mândrie
mele cãrþi, cãtre sfârºitul anilor 60, am avut bãtrânii, profesorii, pãrinþii. Aº fi vrut, dacã
neaºteptatul prilej de a trece graniþa de vest a puþinul meu talent s-ar fi putut ridica la înãlþimea
þãrii ºi de-a ajunge în Italia. Tot timpul sentimentelor, sã închin Târgoviºtei un poem,
grãbitelor, înfioratelor mele peregrinãri prin în versurile cãruia sã împletesc ºi faptele de
oraºele însoritei Peninsule, mintea ºi inima vitejie ale înaintaºilor ºi tablouri evocatoare ale
mi-au fost stãpânite de sentimentul, greu de vieþii de fiecare zi a locuitorilor - fie ei voievozi,
descris în cuvinte, cã paºii mei urmeazã boieri cu dragoste de neam ºi culturã, ctitori ºi
itinerariile multora din iluºtrii bãrbaþi ai pricepuþi administratori întemeietori de
neamului - de la târgoviºtenii Constantin aºezãminte, fie doar inimoºi dregãtori, ostaºi
Cantacuzino, stolnicul, ºi luminaþii grãmãtici apãrãtori de fruntarii, târgoveþi plini de iniþiativã,
ºi barzi din marea familie a Vãcãreºtilor, pânã gospodari pricepuþi; meºteºugari, antreprenori,
la Ion Ghica, Odobescu, Vasile Pârvan ºi lucrãtori anonimi cu palmele sau mintea, pânã
Nicolae Iorga, de la cãrturarii ªcolii Ardelene la obidiþii rumâni, ignoraþi în zapise ºi inscripþii,
ºi Nicolae Bãlcescu pânã la Vasile Alecsandri, unii fãrã cruce la cãpãtâi, dar a cãror sudoare ºi
Titu Maiorescu, Eminescu, Ion Luca trudã au sfinþit pietrele palatelor, bisericilor,
Caragiale, Ioan Slavici, Mateiu Caragiale, marilor case, tuturor construcþiilor ºi aºezãrilor
Duiliu Zamfirescu, Rebreanu, Tudor Vianu, înfruntând veacurile.
G. Cãlinescu, ªerban Cioculescu, Vladimir Ajuns la Florenþa, bãtând cu pasul uliþele,
Streinu, Alexandru Marcu ºi atâþia alþii. dalele curþilor interioare ale strãlucitelor palate
Furat de frumuseþea locurilor vizitate, ºi mãnãstiri, vizitând muzee sau zãbovind pe-o
purtând mereu în suflet imaginea livrescã a bancã în parcurile oraºului, n-am avut nici o
mamei Roma, cãtre care s-au îndreptat clipã senzaþia cã mã aflu într-un spaþiu strãin:
compatrioþii mei de odinioarã spre a-ºi legitima o încruciºare de strãzi, un scuar, un ºir de
nobila obârºie ºi a-ºi îmbogãþi cu argumente castani, albia râului Arno prãvãlitã sub un pod,
palpabile, cu documente grele ideile lucrãrilor linia unduioasã a orizontului ici-colo ferestruitã,
lor istorice ºi poetice, înflãcãrate de viu patrio- de râpele dealurilor albãstrii, un magnific apus
tism, am uitat cu totul de cartea mea, lãsatã pe de soare aurind cupolele, apoi bogãþia
masã, aºteptatã de editura care o înscrisese în colecþiilor de cãrþi vechi, cu alese ºi colorate
planul apariþiilor apropiate. Evocasem în paginile miniaturi ºi xilogravuri, anume picturã muralã,
încheiate, în numeroase locuri, Târgoviºtea o panoplie cu arme albe medievale, un colþ de
natalã, copilãria ºi adolescenþa petrecute în cartier cu case înecate în verdele crud al viþei
umbra scumpelor „ruinuri”, de-a lungul de vie mi-au pãrut familiare, de mult cunoscute,
strâmtelor ulicioare ºi a misterioaselor grãdini ºi încât de vreo douã ori, crezându-mã acasã, m-am
alei ce mobilau întinsul perimetru marcat de adresat vecinului italian în româneºte; zâmbesc
valurile ªanþului Cetãþii. Abia îmi mai aminteam ºi acum la amintirea nedumeririi lui la auzul
de insatisfacþia încercatã de-a nu fi izbutit, dupã exclamaþiilor mele presãrate cu cuvintele unui
mai multe încercãri, sã strâng sub o acoladã dialect apropiat favellei pe care o vorbea el,
cuprinzãtoare, într-o imagine poeticã rãmase însã de neînþeles.
emblematicã, nu doar simþãmintele mele de Sentimentul deja cunoscutului, încã
neînsemnat cetãþean al urbei, mereu ºi tot mai nelãmurit deºi tulburãtor, uitat o vreme, reapãrea
mult încântat de descoperirile pe care le fãceam din timp în timp pe neaºteptate, ori de câte ori
pe mãsurã ce anii treceau, dar ºi „spiritul locului”, privirea mea, uluitã de mulþimea splendorilor
trãsãturile ce-i confereau vechii capitale a Þãrii întâlnite, alerga dincolo de zidurile palatelor ºi
Româneºti unicitatea, aura particularã despre de liniile armonioase ale arhitecturii oraºului-

16 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


muzeu ºi se oprea în depãrtare pe promontoriul ca acelea ale lui Machiavelli, iscusinþa
dealului dimpotrivã, unde se ridica albã, monahilor de a întemeia tiparniþe, de a scoate
strãlucitoare, mãnãstirea San Miniato al Monte, de sub teasc ceasloave de mare preþ,
dominând vãile, terasele râului Arno, pãdurile împodobite cu splendide ornamente grafice
de pini, podurile, serpentinele ºoselei, casele ºi legate cu elegante ferecaturi de aur ºi argint,
pitoreºtilor sate învecinate. marele talent al pictorilor de a înveºnici cu
Spaþiul larg deschis, prezenþa cereascã a penelul chipul voievozilor ºi peisajul de sub
clãdirilor desfãºurate pe muchia dealului, mã propria privire, în care au plasat,
înturnau în acele clipe la imaginea veche, adânc împãmântenindu-le, scenele biblice, figurile
imprimatã în mintea mea, a Mãnãstirii Dealu, hieratice ale sfinþilor, tablourile pilduitoare ale
dominând colinele nordice ale Târgoviºtei ºi istoriei acestui neam. Aºa cum m-am gândit
parcã privind din înãlþime oraºul cu atunci la luminata trudã a unor Coresi,
acoperiºurile lui, prundiºurile Ialomiþei, satele Macarie, Neagoe Basarab, Antim Ivireanu,
cu nume frumoase – Viforâta, Aninoasa, Valea Constantin Brâncoveanu, Constantin
Voievozilor, Rãzvad, Ulmi, Teiº, Priseaca – Cantacuzino ºi atâþia alþii, ctitori ºi meºteri
livezile, întinsa pânã în negurile depãrtãrilor trãitori, la rãspântia drumurilor dintre Orient
câmpie a glorioaselor bãtãlii de odinioarã. ºi Occident ºi într-o lume primejduitã, lipsitã
Nu sunt un ignorant, nici un naiv, cu atât de tihnite zile de rãgaz cãrturãresc, la înãlþimea
mai puþin un romantic exalat de tipul unui culturii, gândirii ºi idealurilor timpului...
Heliade Rãdulescu, înclinat sã acorde credit Un imens tezaur de monumente de
necontrolat primelor emoþii, sã-ºi exprime în arhitecturã, de inscripþii documente rare, opere
hiperbole simþãmintele, copleºindu-le cu de artã plasticã, tipograficã, literarã, alãturi de
accente patriotarde. Cunosc distanþa dintre atâtea alte expresii ale geniului artistic propriu
opulenþa ºi orgolioasa magnificenþã a Florenþei, acestui binecuvântat spaþiu valah, stau
depozitarã în veac a unui imens tezaur de mãrturie a faptului cã niciodatã, în lunga ºi
capodopere artistice (cetatea toscanã se zbuciumata sa istorie, Þara Româneascã nu s-a
numãra, încã dinainte de Renaºtere, printre aflat la periferia continentului, în afara lumii
marile deþinãtoare ale capitalului financiar civilizate, ci dimpotrivã în chiar centrul ei viu ºi
european!), ºi austera, discreta ºi relativ productiv, unde se fãureau valorile lui cele
modesta mea urbe de la poalele Carpaþilor, peste nepreþuite, cu nimic mai ºubrede decât
care - aºa a vrut Istoria - s-au nãpustit toate performanþele celorlalte popoare. Purtând
calamitãþile ºi însuºi geniul rãu al vremuirilor. într-o mânã buzduganul ºi spada ºi în cealaltã
Inventarul nenorocirilor cu care Dumnezeu i-a crucea ºi uneltele temeinicelor înfãptuiri,
încercat pe paºnicii locuitori ai vechii capitale a târgoviºtenii au luptat ºi au lucrat neîncetat,
Þãrii Româneºti ar umple paginile unei cãrþi de pentru afirmarea valorilor celor mai înalte ale
grosimea Bibliei, ar ilustra copios, cu scene de civilizaþiei europene.
un zguduitor tragism, multe din cânturile „Târgoviºtea mea e o Florenþa valaha!”,
Infernului lui Dante, florentinul. Oraºul meu a am exclamat, cu ochii înlãcrimaþi de emoþia
cunoscut asaltul a numeroase oºtiri bezmetice, evidentei înrudiri, mângâiaþi de priveliºtea
cutremure de pãmânt pustiitoare, incendii, zecilor de turle ºi campanile ale bisericilor, de
molime, jafuri, campanii de pedepsire, ierni grele geometria tunurilor ºi colonadelor, de
ºi inundaþii apocaliptice, urmate de secete sclipirea sub lumina dulce a soarelui a
prelungite, biruri, silnicii, spolieri de avuþii, risipe faþadelor ºi acoperiºurilor, de învolburarea
demenþiale, acte de o cruzime înspãimântãtoare, apelor Arnoului (aceeaºi învolburare ca a
tot felul de spaime ºi umilinþe. M-am întrebat Ialomiþei!), peste albia cãruia se ridicau pânze
dacã insolita comparaþie poate rezista unei transparente de aer proaspãt de munte
judecãþi simple, dacã dragostea pentru oraºul (boarea Bucegilor mei!), într-o paradisiacã
unde am vãzut lumina zilei n-a împins impresiile atmosferã încãrcatã de culori, de miresmele
mele într-un vis himeric. fânului abia cosit ºi al florilor de liliac ºi de
De îndatã ce am pãºit pe pavajul terasei castani - parfumul propriei mele copilãrii.
înalte de la San Miniato, de unde privirea La înapoierea acasã, experienþa acelei
îmbrãþiºeazã întreaga largã panoramã a cãlãtorii, cu descoperirea de care eram
Florenþei, am fost instantaneu readus (dar cu deopotrivã mândru ºi fericit, s-a concretizat
ce indicibilã bucurie!) la intuiþia ºi sentimentul într-o amplã povestire, ideea asemãnãrilor s-a
dintâi: da, comparaþia e posibilã ºi adevãratã, dovedit poeticã ºi nespus de fertilã; m-am
se bizuie nu numai pe asemãnãrile de naturã grãbit sã o includ în volumul încã neîncheiat
geograficã dar ºi pe fapte istorice, chiar dacã (se intituleaz㠄Turnurile”).
proporþiile termenilor diferã. Mi-am amintit pe Sintagma „Florenþa valah㔠s-a desprins
loc ºirul asediilor sub care au trãit deopotrivã din carte, si-a aflat repede o rãspândire
cele douã cetãþi, râvna lui Petru Cercel de a nesperatã printre prieteni ºi, de atunci am
ridica palate asemenea celor florentine, reîntâlnit-o în vorbirea ºi textele multora,
strãdania cãrturarilor de a scrie cronici ºi istorii reconfirmatã nu numai de târgoviºtenii mei.

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 17


REVELAÞIILE LECTURII

Iordan Datcu

SANDA GOLOPENÞIA – 80

Când a emigrat, în 1980, împreunã cu A luat cu sine amintirea unor figuri


soþul sãu, Constantin Eretescu, în SUA, emblematice, pe care le evocã în
Sanda Golopenþia era cunoscutã, între semnificative portrete. Între ele, acela al
specialiºti, pentru contribuþiile sale în profesorului Mihai Pop, care a chemat-o,
domeniul lingvisticii structurale, poeticii, dupã absolvirea facultãþii, la Institutul de
simioticii ºi gramaticii transformaþionale. Folclor, pe post de bibliotecar mânuitor,
Ajunsã acolo, a fost stãpânitã, prioritar ºi apoi de documentarist, care a luat-o,
consecvent, de hotãrârea de a pãstra împreunã cu alþi colegi din institut, la
nealteratã limba românã, cercetãri de teren în
neascultând de sfaturile unora Maramureº, spaþiu folcloric
de a scrie într-o limb㠄mai în care avea sã revinã de
promiþãtoare sau mai multe ori la Breb. La fel de
chivernisitã”, în limbile elogios scrie despre Ovidiu
„norocoase ºi tari”. A fi dat Bârlea, mare meºter în
curs unor asemenea culegerile pe teren ºi scriitor
îndemnuri ar fi însemnat foarte aplicat, care, în biroul
pentru ea „a renunþa la sãu de la institut, „tãcea,
acþiunea majorã”. A vorbit ºi trudea, cred cã bucuros fãrã
a scris, fireºte, ºi în englezã, s-o ºtie, ºi obþinea, ca rezultat
ºi în francezã, ºi în italianã, culegerea deplinã, rotundã, la
dar opera ºi-a scris-o în limba care visãm fiecare”. Colegã
românã, pe care a luat-o în la institut i-a fost Monica
„geamandanul – patrie”. Scrie Brãtulescu, care a trãit, ºi la
proze scurte, tablete, eseuri, studii ºi cum Bucureºti, ºi în Israel, unde a emigrat, în
vom vedea, ºi pagini de istorie a literaturii „multã singurãtate”. „Omul acesta tonic,
române. Þine un jurnal, a cãrui necesitate o cu resurse multiple ºi vulnerabilitãþi pe
justificã în Mitul pagubei (1984): „Pierd mãsura lor, a avut un destin de luptãtor în
uºurinþa de a vorbi. Poate de aceea, acum, profesie ºi în cotidian ºi a trãit ieºind din
cu tot greul, a scrie un jurnal devine apãsãri pentru a intra în apãsãri o viaþã
inevitabil. [...] Jurnalul, mod decent de a întreagã.” I-a mai evocat, în astfel de
vorbi de unul singur, de a-þi da, dacã nu portrete, pe Solomon Marcus, Mircea
curaj, cel puþin impresia cã nu ai amuþit încã Eliade, Paul Miron, Cornelia Comorovschi,
de tot, cã ºtii încã sã pui vorbe pe lucruri.” Christina Galitzi, Ana Olos, însã pentru
κi întãreºte hotãrârea de a vorbi ºi scrie în mine portretul cel mai bine conturat este
limba natalã când aude cum vorbesc acela intitulat Maestrul, de fapt Alexandru
emigranþii: „În noi se vorbeºte tot mai puþin Rosetti, din care regretãm cã dãm doar un
ºi mai greu româneºte. Se face tãcere în fragment: „Nota gravã, întotdeauna
noi, vocile noastre de dinainte se retrag, prezentã, într-o privire rapid deviatã, un
rãguºesc, se istovesc. [...] Scrisul devine ce întrebãtor în numele pe care þi-l enunþa
singurul mod în care putem fi locuiþi de afectuos, a titlu de fragment vorbit ºi a
cuvântul de demult. Aºternându-l pe hârtie, convocare irezistibilã, a fost rareori pusã
privindu-l cu îndoialã, trãgând de înþelesuri, în cuvinte, propoziþii, fraze. Traversam
retezând din dorinþe, vine o clipã când, cu vremuri aspre, a le vorbi era superfluu ºi
toate aceste restricþii, simþi cã ai recucerit risca, în plus, sã fie falsificator. Rãzbat în
libertatea de a juca vorba, fraza, gândul.” amintire clipe în care adevãrul a fost totuºi
18 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
rostit public de un maestru Diogene. sã zic aºa, pentru mine, având surpriza de
Declarându-se, bunãoarã, tam-nesam ºi a întâlni o naturã liricã, dar cu severã
aproape brutal, un cerºetor cu mâna mereu tãieturã a croielii morale ºi o energie
întinsã (cãtre Academie, cãtre Partid, cãtre jurnalisticã redutabilã.” „Adevãrat – adaugã
guvern, înþelegeam, completând elipse; criticul literar – Cartea plecãrii nu este una
pentru el însuºi, pentru fiecare dintre noi, de amintiri, ci de atitudini sociale,
pentru bruma de cãrþi, reviste ºi instituþii etnopsihice ºi nu o datã politice. Însã atunci
adãugam apoi în gând; gâtuit, cu lehamite, când totuºi apar, zonele memorialistice
istovit, pânã când? plutea întrebarea ºi în atrag prin fineþea aluziei ºi refuzul
el ºi în noi). Se scutura apoi, râdea vorbit, autolamentãrii, pe scurt: prin decenþa
declarativ, delicat voluntar, ºi ne punea în suferinþei...” Despre aceeaºi carte, Grete
mânã câte o fãrâmuþã de hârtie pe care Tartler, în articolul „Unirea pentru a rãzbi”
notase un gând pentru unul sau altul, o („România literarã”, nr. 11, 1996), declarã:
indicaþie bibliograficã, o întrebare cât un „Rareori am citit texte într-o românã atât
cui, o idee de volum. Sau întrebându-se, de frumoasã, de «nãscocitoare». Cuvintele
din senin, de ce nu ne citeazã nimeni, par a avea rost mângâietor dar ºi...
niciodatã, nicãieri în þãrile în care viaþa transmiþãtor. Parcã autoarea s-ar teme cã
curgea mai bogat, dar nu mai generos. se vor pierde vorbe ca supãralnic, dulf,
Mirându-se, alteori, de scriitura sprinþarã, nedevãlmaº, exlumire. Cuvintele sunt cârje
captivantã, vioaie a literaturii de specialitate pe drumul înstrãinãrii.” Cornelia
în Occident faþã de un ce înnecãcios, ªtefãnescu, în Cãrþile întoarcerii
rãbduriu, resemnat ºi devitalizat în cea auto- („Anotimpuri literare”, nr. 35, 2001)
cenzuratã, purecatã, scuturatã, dãrãcitã ºi susþine cã autoarea, prin Mitul pagubei,
rãsverificatã de la noi. Mirosind sau pipãind Cartea plecãrii, America America ºi
pofticios hârtia bunã pe care se tipãreau Vãmile grave „s-a impus ca literatã, pe cât
cãrþi ºi mai mari ºi mai mãrunte, se scriau de sensibilã, pe atât de lucidã”.
scrisori oarecari, se dactilografiau articole A practicat o publicisticã variatã, în
obiºnuite într-un aiurea paradisiac al care au intrat ºi recenzii, la cãrþi româneºti,
editurilor alintate din culturile prospere.” precum Dumnezeu s-a nãscut în exil, de
Critici literari au remarcat notele Vintilã Horia, Jurnal, vol. I (1980) de Ion
originale ale cãrþilor sale de prozã. Monica Caraion ºi Destinul unei întâlniri, Marcel
Lovinescu, într-o însemnare de jurnal, din Proust ºi românii, de Cornelia ªtefãnescu,
23 ianuarie 1987, inclusã în Unde scurte precum ºi la multe cãrþi de scriitori strãini:
(IV, 1994), a scris: „Azi, când absurda Andrew Delbanco, Lewis H. Lapham, Joan
politicã anti-intelectualã a oficialitãþii de la Didion, Philip Roth, Marianne Wigins, Paul
Bucureºti aruncã spre exil din ce în ce mai Berman, John Kennet Galbrait, Jack
mulþi scriitori români, cartea Sandei Maguise, Jannette Winterson, John Gre-
Golopenþia ni se pare unul dintre cele mai gory Brown, Elsa Walsh, Gore Vidal,
incitante subiecte de dezbatere. Cu cât este Winson Groom, Norton Juster, Carol
mai atacatã cultura românã, cu atât Oates, Camille Paglia º.a.
rãspunderea faþã de ea devine mai acutã. A scris însemnãri de cãlãtorie la Roma,
Acest simþ de rãspundere, trãit pânã la Santorini, Spania, Mexic.
dramã ºi exacerbare, o strãmutã pe Sanda A colaborat cu scrisori orale la Postul
Golopenþia de la Providence în plin centru de Radio „Europa liberã”.
al culturii române. Geografia dispare în A editat, împreunã cu Constantin
folosul întrebãrii spornice.” Dan C. Eretescu, timp de aproape un deceniu, „Lupta.
Mihãilescu, care o cunoscuse, ca student The Fight”, ziar pentru românii din America
la Universitatea din Bucureºti, ani în care, ºi Canada. A scos, într-un singur numãr, tot
cum scrie el, în Literatura românã în la Providence, revista „Litterae” (1995).
postceauºism, I, Memorialistica sau A scris un studiu de istorie literarã, de
trecutul ca re-umanizare (2004), n-a avut patruzeci de pagini, Bãtãlii ale tãcerii,
„urã mai mare decât pe toate cele ale publicat mai întâi în englezã în 1993 ºi apoi
lingvisticii”, ani în care Sintaxa în românã în volumul Vãmile grave
transformaþionalã a limbii române, de (1999), despre suprimare ºi supravieþuire
Sanda Golopenþia ºi Emanuel Vasiliu, fãcea în literatura românã de dupã 1945, despre
parte din bibliografia obligatorie, – continuitate ºi discontinuitate, cu exemple
descoperã citindu-i Cartea plecãrii, o altã concludente de scriitori.
faþã a scriitoarei: „ªi uite cã abia acum Pe varii cãi, a fãcut cunoscutã
numele Sandei Golopenþia prinde fiinþã, ca literatura românã în lucrãri strãine de mare

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 19


circulaþie, cum este Encyclopedia of Con- securitate al tatãlui ei reuºeºte sã creeze
tinental Women Writers (New York ºi nu numai sentimentul revelaþiei unor
Londra, I–II, 1991), la care a colaborat adevãruri istorice, ci ºi pe acela al emoþiei
cu prezentãri ale scriitoarelor: Mihaela artistice ºi asta pentru cã Sanda
Albu, Ticu Archip, Maria Banuº, Ana Golopenþia este cu egalã intensitate – în
Blandiana, Constanþa Buzea, Nina tot ceea ce scrie nu numai în aceastã carte
Cassian, Otilia Cazimir, Sofia Cocea, – un scriitor sensibil ºi un om de ºtiinþã
Denisa Comãnescu, Ioana Crãciunescu, riguros. În plus însã, ºi poate chiar în
Daniela Crãsnaru, Miza Cretzianu, primul rând, scriitorul ºi savantul care este
Matilda Cugler-Poni, Constanþa Dunca- Sanda Golopenþia ºi-au pus talentul ºi
Schiau, Elena Farago, Maria ºtiinþa în slujba minunatului copil care s-a
Flechtenmacher, Iulia Hasdeu, Magda dedicat ani ºi ani din viaþã reconstruirii
Isanos, Monica Lovinescu, Lucia Manþu, statuii tatãlui sãu.”
Veronica Micle, Margareta Miller Verghi, Un alt comentator avizat al cãrþii,
Claudia Millian, Sanda Movilã, Hortensia Nicolae Constantinescu, în articolul
Papadat-Bengescu, Veronica Porumbacu, Urmãriþi, urmaºi, urmãri... („Cultura”,
Cella Serghi, Smara, Henriette Yvonne nr. 5, 11 februarie 2010), scrie cã dacã
Stahl, Margareta Sterian, Ileana Vulpescu, autoarea „s-ar fi limitat la transcrierea
Adela Xenopol. notelor de filaj”, „ar fi rezultat un
A scris mult despre pãrinþii sãi Anton documentar sec ºi insipid”; ea însã,
Golopenþia ºi ªtefania Cristescu profesoarã de pragmaticã, a experimentat
Golopenþia. Unele cãrþi ale lor le-am „o tehnicã narativã extrem de originalã,
recenzat. Acum ne preocupã doar inserþia întreþesând documentele de arhivã...”
darurilor de scriitoare ale Sandei „cu propriile sale amintiri trãite, vagi”,
Golopenþia în astfel de cãrþi. Dacã ºi în „cu deducþii ulterioare, rezultate din
Anton Golopenþia, Ultima carte. Text in- discuþii cu membrii familiei sau cu
tegral al declaraþiilor în anchetã ale lui apropiaþi ai acesteia”.
Anton Golopenþia aflate în Arhivele În fine, am aflat, spre sfârºitul anului
S.R.I. Anexã ºi note de Sanda Golopenþia 2019, cã excelenta carte a apãrut în
(2001), au fost inserate din Cartea versiune englezã, la Cambridge, în Anglia.
plecãrii, trei schiþe autobiografice ale Sanda Golopenþia (s-a nãscut la 2
autoarei, „remarcabile literar ºi de mare martie 1940, la Bucureºti) este o energie,
forþã emoþional㔠(a apreciat Sanda vãditã ºi în faptul cã, dupã 1990, ºi-a lansat,
Cordoº), Viaþa noastrã cea de toate zilele mai în fiecare an, la târgurile de carte de la
(2009), constituitã din notele de Bucureºti, o carte sau mai multe cãrþi o
supraveghere a lui Anton Golopenþia datã. Între ele, amintim câteva recente:
fãcute de primul filaj (15 aprilie – 10 mai Fluviul Alfeu sau despre exil ºi întoarceri
1948), de cel de al doilea filaj (5 octombrie (I–II, 2017), în care ºi-a reeditat Cartea
1949 – 16 ianuarie 1950) ºi din notele in- plecãrii, America, America, Vãmile grave
formative ale securiºtilor, a devenit, graþie ºi Emigranþii Carter, apoi Bulevardele
darului scriitoricesc al Sandei Golopenþia, vieþii (2018) ºi Perspective noi în studiul
„un roman nonfictiv ºi o carte de istorie teatrului (2019), toate apãrute la Editura
socialã, valoroasã în ambele ipostaze”. Aºa Spandugins în condiþii tipografice
am caracterizat-o altã datã, însã acum excelente, primele trei fiind tipãrite pe hârtie
amintim câteva din ecourile critice pe care biblia de culoare ivorie.
le-a avut cartea. Într-un text de Ana Doamna Sanda Golopenþia are ºi alte
Blandiana, citit, la Târgul de carte de la proiecte: sã încheie tipãrirea scrierilor
Bucureºti, de Smaranda Vultur, marea tatãlui sãu, din care pânã acum au apãrut
scriitoare spunea, între altele, cã a scris cinci volume, sã tipãreascã cercetãrile
„rânduri de admiraþie ºi emoþie în faþa unei mamei sale în timpul campaniei gustiene
cãrþi care m-a tulburat profund atât prin (29 iunie – 18 august 1930) la Runcu –
viaþa pe care reuºeºte sã o reconstruiascã Gorj, iar dintre propriile sale cercetãri sã
pe paginã, cât ºi prin tensiunea esteticã le dea la luminã pe cele de la Breb –
pe care reuºeºte sã o realizeze. Pentru cã Maramureº, sã-ºi tipãreascã opera
ceea ce este de-a dreptul straniu în Viaþa lingvisticã, poate cã ºi jurnalul, din care
noastrã de toate zilele este faptul cã cunoaºtem puþine pagini.
împletirea amintirilor din copilãrie ale fiicei La mulþi ani cu sãnãtate, stimatã
lui Anton Golopenþia cu transcrierea doamnã Sanda Golopenþia!
cutremurãtoarelor pagini din dosarul de (14 ianuarie 2020)

20 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


AFINITÃÞI SELECTIVE

Ioan Adam

„UN SOARE ROªU ÎNNOPTA ÎN MINE...”

Plecatã de vreun sfert de veac în þara exclude referirea la prezent. Phemios ºi


lui Strindberg, poeta Dorina Brânduºa, Demodocos cântau faptele lui Ulisse în
devenitã Landén, o ardeleancã din pãrþile prezenþa (neºtiutã!) a acestuia. Schimbând
hunedorene, scrie despre Trecere cu mâna ceea ce e de schimbat, lucrurile se petrec
sigurã a unui iniþiat. Despre Moarte se la fel ºi azi. Poezia modernã, poezia
pronunþã cei tari, cei care-i cunosc puterea adevãratã, presupune ºi biografie, ºi
fertilizantã, nu nevroticii. ªi fac asta ºtiind naraþiune (postmoderniºtii au dovedit-o din
cã scrisul sau scriitura, alegeþi termenul plin), ºi incantaþie. Toate acestea sunt im-
pe care-l preferaþi, e o pavãzã, o oprire a plicate în textura poemelor din volumul la
timpului în loc, un prezent care mã refer. Se nasc însã
prelungit, pe scurt, viaþã. douã întrebãri. Aezii, poeþii
Pânã ºi mult chinuitul care mitologizeazã (fie ºi
Leopardi nota în Zibaldone, moartea!), mai sunt posibili
dramaticul lui jurnal de azi? ªi, mai ales, pot fi femei?
creaþie, c㠄a reprezenta Prin marile ei voci, poezia
moartea înseamnã a reda femininã din România a
omului, mãcar pentru o clipã, rãspuns afirmativ.
viaþa pe care a pierdut-o”. În Ochiul de greier ºi
Funcþioneazã în acest para- Refluxul sensurilor, poemele
dox logica împãcãrii Anei Blandiana curg spre...
contrariilor pe care exilata în sensul din urmã: poezia ca
Nord a învãþat-o la perfecþie. artã de a muri, câºtigând
Mitologia morþii moderne nemurirea. Cãrþile Ilenei
(Editura Vinea, 2019) e Mãlãncioiu se leagã între ele
spaþiul oximoronului, al pentru a compune un epos
concilierii antinomiilor. Prima ar fi între funerar. Mariana Marin transferã în litere
senzualitate ºi cerebralitate, care-ºi disputã de poem un „plâns negru”, care e al ei ºi
alternativ eul liric. „În douã femei mã al lumii în declin: „Învãþ un alfabet nou. //
despart / una de ger / ºi-o alta în care ard Din pudoare, auziþi, din pudoare / îºi fãcuse
flãcãrã”, spune poeta într-una din din moarte / o memorie unicã...”
numeroasele autoscopii la care se supune. Asta e linia, triada cãreia i se alãturã
Nu ºtim care e câºtigãtoarea în acest Dorina Brânduºa Landén. Scrise la lumina
rãzboi intern cu sorþi schimbãtori ºi hotare rece a luminii polare, cãrþile ei, poeziile ei
incerte. Citim însã, neîndoielnic, o poveste. curg din una în alta ca apa (un volum chiar
Cãci ce este la urma urmei mitul? Un se ºi intituleazã Judecata apei!) prezentã
rãspuns la întrebare a gãsit Marcel în toate ipostazele sale: râu, lac, mare
Detienne în Inventarea mitologiei: „mitul (albã), ocean, brumã, gheaþã, zãpadã.
istoriseºte ceva”, „mitul e un tip de Poeta concentreazã în patru cânturi
naraþiune”. Dar mitologia? Platon, cel epopeea morþii moderne ºi-i deschide „uºa
dintâi intelectual care a folosit termenul, o de umbr㔠fãrã a recurge la figuraþia
socoteºte un proiect de reformare a cetãþii, clasicã. Dies irae, dies ille e lungã, „un
atunci când memoria cetãþenilor ei e frântã, prezent care dureazã de când moartea”,
oarbã, când ei sunt „afoni”, agramaþi. iar istoria ei – una a zãdãrniciei, a pierzaniei
Mitologia are nevoie de aezi. Iar un aed – presupune o rostire continuã. E o poezie-
bun resuscitã memoria comunã aþipitã sau spovedanie, zgârcitã cu punctuaþia (lipsesc
cãzutã în uitare, povestind altfel, evitând majusculele, punctele, virgulele, exclamaþiile,
drumurile neumblate. De fapt, nu-i acesta interogaþiile), dar care are un ritm
rolul ºi rostul poetului? Tradiþia (mitul) nu programatic intern accesibil cititorului

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 21


exersat, capabil sã sesizeze alternanþele Alternate rapid, panourile expresioniste
muzicale, pasajele andante ºi cele rubato, denotã un ochi educat la ºcoala marii
secvenþele staccato (vezi O retoricã a picturi (Bosch, Brueghel) interesatã de
cercului), ori cele legato, când versul final spectacolul morþii, de înserarea biologicã
al unui poem (eu nu exist) devine titlul celui ºi decrepitudine.
urmãtor (du-te pânã unde poþi). Ideea cã poeta s-ar abandona
Trasã la un þãrm boreal, în „universul substanþelor psihotrope (ultimul ciclu se
terminus” al Nordului ostil, arca poemului intituleazã Amfetamine!) pentru a propune
e pânditã de gheþuri, de un ger nimicitor viziuni infernale se cuvine exclusã. Nu e
(„pe sub pãmânt se-ntinde gerul”), iar nevoie de opiul lui De Quincey, nici de
lumea poetei, surprinsã în spasmul final, haºiºul lui René Daumal, ci de simþul acut
se scufundã în ninsori ucigaºe: „în mine al imanenþei tragicului, de aliajul inteligenþei
creºte o iarnã care mã înãbuºã /.../ noaptea cu sensibilitatea, de exacerbarea simþurilor.
lumineazã frigul curgând greu fãrã sens / Vederea nu filmeazã, ci transfigureazã (a
peste o lume perfect tristã sub un albastru se citi douã din marile poeme ale cãrþii,
ceresc”. (Poem neterminat). Se ºtie cã cimitirul peºtilor ºi în oglindã, unde întâlnim
poetul român are oroare de frig acest terþet cu gravitaþie esteticã mãritã: „ºi
(Alecsandri, Bacovia, Nichita Stãnescu o eu vãd în oglindã / noaptea cum linge cu
confirmã!) ºi nu mã îndoiesc cã Dorina limba ei rece / rãmãºiþele zilei”), auzul în
Brânduºa Landén i-a citit cu atenþie. Ce alertã vizualizeazã ºi recompune istoria
adaugã ea acestei repulsii biologice, nenorocoasã a strãmoºilor: „dar eu închid
specificã românului solar, e conºtiinþa ochii sã vãd / încã o datã câmpul de luptã /
amurgului universal, a îngheþului definitiv întristatã sã nu-mi mai gãsesc strãmoºii /
ce ameninþã specia, nu doar individul. deºi aud cel mai mic zgomot / aud cum o
Modernitatea, ultima modernitate, e timpul lacrimã cade la capãtul lumii / paºii stinºi
criogeniei sociale, al ruperii legãturilor ºi-al înainte de a-i vedea / pe deasupra pãmântului
morþii colective: „legãnam de mult un vis / aud cum aripile timpului se închid / peste
de zãpadã / ºi zãpada cãdea peste zori / trupurile lor cãzute / într-o tãcere fãrã capãt”
zãpada cãdea cu veciile-n ziuã / zeii-ºi (sã înþelegi ce pleacã ºi ce rãmâne).
aplecau obraji de zãpadã / într-o abruptã A învãþa cuvintele morþii nu e totuºi
coborâre de un alb orbitor / peste-o lume un echivalent al abandonului în înnegurate
pavatã cu gerul din noi / dar ce greu e stãri depresive. E în poemele Dorinei
sã-nþelegi sã accepþi / cã aceste fabuloase Brânduºa Landén o fibrã de eroism antic,
cãderi de ninsori / plãsmuiesc îngeri grecesc mai cu seamã, în lupta inegalã cu
pãzitori în derivã / ºi-un halóu între noi // destinul. Thanatos e, desigur, fiul nopþii ºi
ne-am nãscut din zãpezi într-o þarã de fier fratele somnului, dar din tãrâmul
/ noi înºine oameni solitari de zãpadã / tenebrelor, al morþii implacabile se ridicã
statui încremenite-n tãceri / doar din când zilnic Soarele. În peisajul funerar al
în când oscilând simetric / cu un zgomot Mitologiei... se înalþã, paradoxal, nu soarele
de gheaþã încremenim / ºi tresãrim la glasul negru al melancoliei, aºa cum îl ºtim de la
altor statui / care nu vor sângera niciodat㔠Nerval, ci astrul roºu, tutelar, al speranþei
(Vis de zãpadã). ce nu moare: „trebuie sã se gãseascã ceva,
„Pictat” în tuºe expresioniste peisajul / Trebuie sã existe ceva / o piatrã care sã
uman e deplorabil. Defileazã în poeme strãluceascã/ un cleric care se ridicã la cer
„chipuri lipsite de expresie”, „oameni cu / o întâmplare care sã anuleze istoria / sã
suflete tãbãcite” (de la o stare la alta), mã menþinã plutind / peste gheþarul pe care-l
„averse de oameni” (destine individuale; strãbat cufundându-m㔠(n-am nicio
titlul e, desigur, antifrastic), „strãini” la strategie). Strategia, o contrazic pe poetã,
„intersecþia singurãtãþilor” „marionete existã! ªi e mai mult decât înclinarea
colorate”, „turme sleite” într-un „conti- calmã, mioriticã, în faþa inevitabilului, decât
nent decadent” sau, mai grav, „o turmã acceptarea integrãrii în Marele Ritm, cum
ordonatã ºi haoticã / o imensã cenuºie oaste ne dã de înþeles acest poem sapienþial:
bizarã din care nimeni nu dezerteaz㔠(ce-am „într-o tãcere fãrã capãt / soarele va
fãcut de ne-am rãvãºit aºa). Omul (ce trist strãluci pe coroanele arborilor / ºi dupã
sunã acest cuvânt!) regreseazã spre ce eu nu voi mai fi / fiindcã lumina aceasta
tenebre, parcurge invers filogeneza, e a fost înaintea mea / înaintea întunericului
„pasãre cu aripi scurte ºi cioc de fier”, ºi dupã plecarea mea / va exista ºi fãrã
„viperã albã”, „þestoasã mare, lucioasã”, mine / la fel fãrã strãmoºii mei /.../ suflet
„ducând în spate / tãceri ce pot sufoca al meu dacã mor ia seama / sã înþelegi ce
lumina surdã a lunii”. Ultimul vers, pleacã ºi ce rãmâne”.
excepþional, mi-a readus în memorie
dantescul rauca luce (luminã rãguºitã). (continuare la pagina 33)

22 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


ªCOALA DE LA TÂRGOVIªTE

Mãdãlina Simionescu-Cojocaru

LITERATURÃ DUS-ÎNTORS
– O ARS POETICA (2)

Tableta intitulatã Croºete îi este adresatã extinderea deºãnþatã a furturilor din avutul
prietenului Alexandru George. Fiind în public, demolarea sistematicã a oraºelor,
asentiment cu acesta, autorul considerã jaful devenit mod de supravieþuire,
„importante, sprintene, pãtrunzãtoare – proiectului meu romanesc i s-a ataºat tabloul
observaþiile critice, cele de istorie literarã, apropiatului sfârºit. Aflasem, în fine, cheia
meditaþiile pe marginea ideilor, mentalitãþilor” romanului: Troia n-a pierit cuceritã de ahei,
(p. 147) ºi c㠄Din cauza excelenþei paginilor pentru cã odatã descinºi din burta ilustrului
de critic, construcþiile [tale] cal, învingãtorii au fost
epice (multe infuzate ºi de întâmpinaþi de o priveliºte
lirism) scapã vederii cititorului incredibil㠖 vajnicii apãrãtori
pretins cultivat” (p. 148). Prin ai cetãþii, timp de zece ani, îºi
înºiruirea unor panseuri de jefuiserã singuri, cu rãbdare
tipul monologului adresat, ºi progresivã iscusinþã,
Mircea Horia Simionescu palatele, templele, instituþiile,
schiþeazã portretul unei celelalte aºezãminte ºi valori
personalitãþi enciclopedice ºi comune, înavuþindu-se ruºinos,
complexe: critic ºi istoric probabil cu asentimentul
literar, traducãtor, literat, dar comandanþilor. Þara, la ora
mai ales un re-deschizãtor de aceea tristã se va afla, vai, tocmai
drumuri care rezoneazã cu în situaþia Troiei” (p. 132).
viziunea despre literaturã ºi În Zile fracturate ºi
artã a ªcolii de la Târgoviºte: recompuse scriitorul îºi
„în vara-toamna începutului expune ideea de a realiza o
celui de-al Doilea Rãzboi, nu ne cunoºteam, carte compusã din fragmente ale unor opere
dar ºtiu cã ne-am impregnat cãmãºuþele cu aparþinând altor scriitori, cãrþi care l-au
aerul greu de mai târziu, când ne-am dat seama marcat, jurnale ale unor scriitori români ºi
cã deja intrasem în vestibulele Infernului ºi strãini, din diverse perioade, pe care le-a citit.
aveam obligaþia sã deschidem epoca” (p. 150). Ideea funambulescã este pusã în practicã
În rândurile altor microeseuri sunt printr-o mostrã de scriere compusã din citate
amintite: primele încercãri de jurnal având care aparþin lui Samuel Pepsy, Andrè Gide,
ca model jurnalul meditatoarei din copilãrie, Liviu Rebreanu, Cesare Pavese, Stendhal,
Cecilia Scãrlãtescu; sentimentele de freamãt Tia Þerbãnescu, Timotei Constantinescu,
interior ºi combustie creatoare pe care i le Julien Green sau Camil Petrescu: „Decând
trezeºte scriitorului o colã de hârtie; mã ºtiu (ºi mã ºtiu de vreo 50-60 de ani),
gândurile notate în prefaþa ediþiei a doua a amân ºi iar amân scrierea unei piese de mai
romanului Licitaþia ºi cheia de lecturã a întinse dimensiuni alcãtuite numai din
acestuia. Fragmentele în aparenþã diaristice, scrierile altora, mie rezervându-mi doar rolul
dar care au rolul de a creiona geneza ºi ºi spaþiul unui aranjor, al unui vitrinier.
fundamentele romanului Asediul locului Contribuþia (originalitatea) mea sã se rezume
comun le întâlnim în paginile din ªapte numai la etalarea – de la 1 la sut㠖 a textelor
proiectile fumigene – prozã adãugatã altora, «scoase» cu igliþa creionului din
romanului în ediþia din 2004, publicatã la caierul cãrþilor pe lângã care am îmbãtrânit”
Editura Bibliotheca – observând evoluþia (pp. 63-64).
faptelor sociale ale anilor ’90, scriitorul are o Un text vitriolant la adresa promovãrii
revelaþie: „impresionat de mulþimea relatãrilor prin diverse mijloace a unor „personalitãþi”
ºi propriilor mele constatãri privind poleite, care doresc sã parã ceea ce nu sunt,

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 23


este Publicistica de strapontinã. Scriitorul scriitorul îºi exprimã indignarea cã, dintr-o
blameazã bombardamentul continuu al neglijenþã a criticilor importanþi, epica a
societãþii cu ºtiri redundante, lipsite de încãput pe mâinile unor neputincioºi,
substanþã culturalã sau informativ-ºtiinþificã. vãzându-se astfel obigatã sã suplineascã
Revolta lui Mircea Horia Simionescu vine din aceastã carenþã: „Prin regretabila întâmplare
faptul cã, în timp, societatea, prin aceste non- a recenzãrii detracate a romanului meu eu
sensuri ingerate subliminal, va coborî pe disting o faþã a fenomenului mai general al
scara culturii ºi a intelectului, se va aliena. demisiei criticii de la înaltele sale funcþii
Tableta Bietul dicteu automat conþine formatoare. Poate de aceea, îmi mai spun,
reacþia durã, de sancþionare a unui articol epica lãsatã de izbeliºte de criticii importanþi,
nedrept, prin care i se desfiinþeazã romanul a preluat ea (recunosc cã adesea forþat ºi
Cum se face. Scriitorul este ofensat de amatorist) opera de ºcolire”. Din aceste motive,
articolul apãrut în revista România Literarã, autorul considerã elocvent ºi imperios necesar
cu titlul Cum se face fãrã sã se facã ºi care sã îºi însoþeascã textele viitoarelor cãrþi cu
poartã semnãtura lui Alex. ªtefãnescu. În un „prospect de utilizare” sau „mod de
paginile acestuia, Mircea Horia Simionescu întrebuinþare” pentru a evita astfel apariþia
este condamnat pentru cliºeu: „«Scriitorul oricãror nelãmuriri: „Romanul CUM SE FACE,
lasã sã funcþioneze în gol mecanismul presimþind accidentul mai sus descris, a întins
exprimãrii pe care l-a folosit de atâtea ori de-a criticii demisionare o cursã: a luat dintr-o carte
lungul vieþii sale în scopuri mai mult sau mai începutã în 1953 ºi rescrisã în 1983 o poveste
puþin precise.»” (p. 72). Acest articol de peste 70 de pagini ºi, nemodificând un
ciopârþeºte romanul ºi îl acuzã pe autor de singur cuvânt, a aºezat-o ca þintã la sfârºitul
blazare. Scriitorul nu întârzie sã dea replica ºi unei închipuite vaste naraþiuni, bizuindu-se
sã sublinieze nevoia acutã de explicare a pe succesul de critic ºi de piaþã a nuvelei/
literaturii de înºiºi autorii ei, condamnând romanului. Neretrãgându-ºi o clipitã atenþia
absenþa ºi inactivitatea unei pãrþi a criticii de la tulburãtoarea þint㠖 istoria eºecului unui
literare „somnoros-conservatoare” (p. 74). artist de geniu ºi deplorabila lui resemnare –
Pentru început, Mircea Horia Simionescu dã MHS al dumneavoastrã a reconstruit miracu-
o definiþie a criticului literar: „Creator în felul lous frazele (încercãrile, parþialele izbutinþe,
sãu, artist cercetaº în ºtiinþa literaturii, rãtãciri, descoperiri, efecte, eºecuri etc.),
domeniu în care scriitorii înºiºi se rãtãcesc, construirii naraþiunii de odinioarã,
criticii se bucurã de imunitatea divinã ºi de deconspirând cât a fost cu putinþã, secretul
drept imperial de a bate moned㔠(p. 71). Cât scrierii ei. Fãrã un anunþ (prefaþã, postfaþã,
priveºte articolul din revistã, scriitorul criticã avertisment), cartea ar fi scãzut nedumerirea
dur acuzaþiile care i se aduc ºi considerã cã iniþialã fertilã a cititorului ºi fãcând din aceasta
acest fapt este rezultatul incapacitãþii de materie unul din nodurile romanului, cartea –
pãtrundere a înþelesurilor ºi tehnicilor din aºa cum am întocmit-o – se deschide ºi se
carte: „O ineptã (fiindcã gonitã, dar rezolutã) încheie cu sfârºitul paginilor ei, joc deloc sa-
recenzie la ultima mea carte, romanul Cum se vant, care, cu tristeþe constat, n-a fost dibuit
face, consemnare publicatã de România de jucãtorii pe degete ai subtilitãþilor!
Literarã în chenar, aidoma unui ferpar pentru Neapãrat, în viitor voi anexa limpezilor mele
înmormântãri, chiar în zilele când împlineam poveºti un prospect separat, un mod de
75 de ani (fãrã semnãturã, purtând în întrebuinþare fãrã de care NU SE MAI
solemnitatea titlului doar numele POATE” (p. 74).
«rãposatului» M.H.S. ºi, aproape ilizibil, lateral, În paginile din Game ºi arpegii, sub
avizul: «urmare din numãrul trecut»), emitea în pretextul discuþiei dintre doi tineri într-un tren,
trombã cã aº fi confecþionat «o carte pentru alãturi de care cãlãtorea ºi scriitorul, se
mazochiºti», «roman ilizibil, lipsit de orice întocmeºte un inventator al tehnicilor pe care
sens, scris exclusiv din plãcerea autorului de Mircea Horia Simionescu le utilizeazã în
a vedea ºapirograful literaturii funcþionând», scrierea cãrþilor lui, la „înºiruirea secretelor
înpricinatul ajungând «la o respingere atât […] de fabricaþie” (p. 79).
de hotãrâtã ºi de eficientã a ideii de Tableta Palavre este un text care pune în
construcþie», încât «titlul corect al romanului luminã trãsãturile ironice, parodice, umoristice
ar fi fost CUM SE FACE FÃRÃ SÃ SE ºi ludice ale scriitorului Mircea Horia
FACû, înfãþiºându-se ca «nou-construcþie Simionescu. Sãtul de întrebãrile redundante
epicã, de la început pânã la sfârºit, o cultivare care i s-au pus de-a lungul timpului de cãtre
orgiasticã a non-sensului […]. Scriitorul lasã intervieviºti cu privire la alegerea drumului
sã funcþioneze în gol mecanismul exprimãrii literaturii ºi la debutul sãu literar, scriitorul
pe care l-a folosit de atâtea ori de-a lungul începe sã inventeze diverse variante de
vieþii sale în scopuri mai mult sau mai puþin rãspuns. Textul este îmbibat de ironie ºi sar-
precise. De data aceasta, scopul lipseºte cu casm la adresa stereotipiilor, a epigonismului,
desãvârºire»” (pp. 71-72). De asemenea, a limitãrii artistice ºi a pseudo-scriitorilor.

24 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


Textul Povestea? De nepovestit! Este ºi, dupã eleganta decolare, m-am fãcut
un microeseu în care sunt definite literatura, nevãzut în cãutarea timpului (cândva)
povestea, poezia. Tableta se deschide petrecut” (p. 137).
abrupt, cu un incipit care conþine ipoteza de Desprinderea poeziei de regulile clasice
lucru a scriitorului: „literatura înseamnã ºi inventarierea ca joc sunt tratate în
poveste”. Un prim argument îl constituie Forfecãri, iar tema sacrificiilor pe care trebuie
ºarja: „Înainte de-a se fi nãscut poet, românul sã le facã un autor pentru a-ºi vedea creaþia
s-a afirmat, pe plaiuri cât stadioanele, desãvârºitã este dezvoltatã în microeseul O
povestitor”. De asemenea, este adãugatã ºi veche prietenie.
ideea c㠄întreaga lume, ºi fiecare parte a ei Compoziþia Despre mine înºivã reprezintã
luatã separat, este poveste, adicã strânge un eseu despre greºelile gramaticale, dar
ca blindajul cojii lemnoase a nucii, miezul ascunde explicaþia jocului cu mãºtile
dulce, aromat al esenþei” (p. 127). Între auctoriale în scrierile sale ºi alegerea de a scrie
poveste ºi poezie existã o relaþie insolubilã: la persoana întâi singular, utilizând pronumele
„Povestea presupune […] dorinþa de eu într-o epocã în care se cerea suprimarea
evadare din condiþia datã; este un vis impus acestui tip de scriere în favoarea unei literaturi
þie de un altul […]. Povestea este, dacã ºtie care sã conþin㠄«tabloul fidel al realitãþii, nu
sã-ºi trãdeze trãsãturile, pãstrându-ºi impresii»” deoarece, pentru cititor, „«din
solemnitatea, sursã ºi modalitate de explicare naraþiune trebuie sã reiasã adevãrul, fãrã
a Poeziei, fiindcã numai Poezia e în stare de ajutorul ºi prezenþa dumitale»” (p. 168). Într-
a sonda ºi configura realitatea” (p. 128). De o perioadã în care încorsetãrile ideologice
altfel, textul este ºi o parodie la adresa deveneau asfixiante, Mircea Horia
scriitorilor care se încãpãþâneazã sã Simionescu alege sã îºi facã debutul literar
maltrateze hârtia ºi care cred cã scrisul se într-o manierã atipicã: „cu ºireatã prudenþã,
face dupã o reþetã prestabilitã. Mircea Horia dar înveninatã îndrãznealã, am debutat – era
Simionescu întocmeºte un repertoar al prin 1968-1970 – numai cu schiþe ºi povestiri
acþiunilor pe care trebuie sã le execute cineva obstinant subiective, desfãºurând trãiri ºi
dacã se doreºte scriitor. întâmplãri exclusiv personale, unele
Ubicuitatea este tema tabletei Vânzarea fanteziste, ce ignorau prin aceasta, ba chiar
de sine. În paginile acesteia este dezvoltatã ironizau, ideologia oficialã privind
ideea dublei dispariþii a autorului: din materialitatea lumii, idolatrizarea concretului,
realitate, contingent – evadarea din real în imperativul de-a înfãþiºa în literaturã adevãrul
fantastic – ºi dispariþia lui din propria scriere: obiectiv, controlabil, «singurul care
„Unul din obiceiurile dobândite odatã cu intereseazã mulþimile cititoare…»” (p. 167).
ispitele hârtiei ºi caligrafiei (începuturile, Fire dedicatã în mod remanent respingerii
timide ºi neguroase, le pot data în vara lui tuturor regulilor, scriitorul îºi explicã aplecarea
1941) s-ar putea numi dexteritatea mea de-a spre egocentrism: „Poate cã unul din motivele
dispãrea dupã voie din locul unde mã aflam, care m-au þinut incoruptibil, timp de aproape
de a mã refugia într-un loc ce îmi promitea sã 25 de ani, departe de uºile revistelor ºi
devin, cu prea puþin efort ºi minimã energie, editurilor, apãrându-mi juruinþa vârstei
iresponsabil ºi de negãsit […]. De prisos sã bacalaureatului de-a nu publica înainte de 40
mai adaug cã multe din paginile izbutite ale de ani (datã socotitã atunci drept optimã
cãrþilor mele îºi datoreazã fibra ºi structura pentru…) a fost simplul fapt cã nu puteam sã
dispariþiilor ºi fugilor […], rãtãcirile ºi goana ies din persoana întâi, chiar dacã cineva m-ar
nebunã în spaþii cãrora cu greu le recunosc fi ajutat cu sabia s-o fac. Scrisesem sute de
poziþia se umplu – refuz al golului – cu poezii, depãnasem duzini de sentimente ale
invenþii, vreau sã zic cu întâmplãri ºi fapte fiinþei ce se descoperea (uimitã) cu fiecare zi,
niciodatã întâmplate, unele imposibil sã se mi s-ar fi pãrut o trãdare a cercetãrii ºi
întâmple” (p. 135). Astfel, rãtãcirea în spaþii profesiunii relatarea aventurilor altuia, altora.
niciodatã vãzute este o închipuire tradusã Chemam lumea întreagã la mine, refuzam sã-i
în cuvinte ce se alcãtuiesc în texte de cad lumii ostatic. ªtiam sã continuu a mã
literaturã, iar jocul – secund, superior – crede liber ºi sincer”. Trecerea timpului ºi
devine interesant, iar cititorul este invitat exerciþiile literare pe care le-a fãcut i-au
sã-l joace alãturi de autor: „În rãstimpul ce delimitat scriitorului mai multe tipuri ale eului:
se lãþeºte cu aceste explicaþii, tu, cititorule, „Am ºi azi convingerea cã scoaterea la rampã
nici n-ai bãgat de seamã cã, profitând de prea a lui eu a produs, în ce priveºte scrisul meu, o
justificatul dezinteres al lumii faþã de limpezire mai profundã: delimitarea eu-lui liric,
metodologia de fabricaþie a obiectului artis- biografic truvabil în actele de stare civilã,
tic (în cazul nostru, faþã de strãdaniile anecdotic ºi util documentar, de eu-ul ge-
autorului pentru reuºita demonstraþiei lui), neric, universal, vehicul al caracterelor ºi
eu m-am subþiat fulg, mi-am deºertat trãsãturilor comune unor indivizi foarte
buzunarele de balastul teoriilor prisoselnice diferiþi” (p. 168). Prin autoanalizã, autorul

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 25


descrie momentele de introiecþie care conduc 169). Astfel, eul multiplicat tinde sã devinã
cãtre jocul cu mãºtile auctoriale: „Am surprins un altul, iar transferul de la autor cãtre
mecanismul ºi momentele când eul meu, înger personaje începe sã se concretizeze prin
pictograf, migreazã aiurea ca sã-i ilustreze pe risipirea contururilor.
alþii. Dau seamã de simþãmintele, aventurile, Volumul Literaturã dus-întors propune
gândurile, întâmplãrile, bucuriile izbânzilor o re-evaluare a literaturii prin prisma jocurilor
mele, þin catagrafie mâhnirilor, eºecurilor, de cuvinte, a tehnicilor de scriere, a
miºcând în aºa fel cartoanele eurilor mele interpretãrii propriei opere sau a celei
pânã a le face utile cititorilor ºtiuþi sau doar aparþinând cunoºtinþelor ori prietenilor, a
bãnuiþi a avea nevoie de ele, spre a le contura unui joc a cãrui regulã principalã este
propriile euri”. Însã, exerciþiile continue de dinamitarea tuturor regulilor, a evidenþierii
delimitare a eului tind cãtre o obiectivare a caracterului metodologic al epicii, a punerii
acestuia ºi o detaºare organicã: „Eul meu tinde în scenã a produselor hibride generate de
sã se obiectiveze, ºi-a dizolvat în lume, înregistrarea pe bandã magneticã a
demult, profilul de ins particular; personajul cuvintelor ºi ideilor ivite între veghe ºi reverie.
circulând în naraþiunile ºi-n jurnalele mele Putem spune astfel cã Literaturã dus-întors
sunt eu, deºi totalmente un altul, cel puþin o este o altã mostrã de metaliteraritate ºi o
autenticã varietate a unui altul. […]. Disecþiile scriere în care Mircea Horia Simionescu îºi
ce mi se cer mã cam dor, mã cam împuþineazã, prezintã crezul artistic, prin urmare, este o
mã ºterg din cataloagele numitei omeniri” (p. Ars poetica.

(urmare de la pagina 15) afacere. Fãrã sã recunoascã, mass-media


a ajuns un drum al morþii...
O frunzã de castan alunecã pe apa
tristeþilor mele...”
O carte fãrã nimic banal
O experienþã mai puþin obiºnuitã (deºi
În carte nu existã nimic banal. Autoarea trãitã anual de mii de pelerini), relatatã ºi
nu evitã banalitatea realitãþii imediate, o ea la persoana întâi, o reprezintã plecarea
admite ca parte integrantã a vieþii ei, dar o în pelerinaj religios la Santiago de
prelucreazã, face din ea literaturã. În timpul Compostela în Portugalia. Strãbãtând pe
lecturii, simþim acea încântare pe care o jos sute de kilometri, la vârsta maturitãþii,
simþim privind peste umãrul unui pictor în remarcabila femeie din România învaþã sã
timp ce picteazã: sub ochii noºtri, un peisaj se regãseascã, sã se elibereze de tot ceea
pe care îl consideram neinteresant se ce o înstrãineazã de sine:
înnobileazã, devine tablou. Iatã, ca „Ce vârstã am? Vârsta la care simþi cã
exemplu, cum se transformã în literaturã poþi fi mai puternic decât ai fost... vârsta
un fapt pentru mulþi dintre noi obiºnuit, pe care începe sã þi-o dea înþelepciunea...
decolarea unui avion de pasageri: vârsta la care nu mai accepþi sã-þi trãiascã
„Zorile sunt aproape. Motoarele prietenii sau duºmanii viaþa ºi la care doreºti
pornesc. Închid ochii. Trãiesc un drum o schimbare ºi o revelaþie...
care urcã, urcã, urcã, trecând prin toate Aºa a început proiectul Camino,
misterele înãlþimilor, pânã soarele cãlãtorie a paºilor mãrunþi ºi a spiritului spre
explodeazã în rãsãrit. Orizontul se umple Santiago de Compostela, dintr-o dorinþã
de clãbuci albi, roºii, albaºtri. Asist la o profundã de primenire, de reorientare, de
naºtere scãldatã în sânge. Fiecare rãsãrit întoarcere pe dos a buzunarelor vieþii, de
este renaºterea noastrã pe care o ignorãm.” descoperire a unui sens nou într-o existenþã
Cartea este o sintezã de istorisiri, neimportantã, de înãlþare spre un ideal per-
confesiuni ºi reflecþii, nu un simplu jurnal. sonal ºi colectiv, de autodepãºire ºi de
Nu lipsesc nici fulguraþiile de poezie. conversaþie cu Dumnezeu la El acasã!”
Ecaterina Petrescu Botoncea are o Judecând retrospectiv, înþelegem cã
perspectivã filosoficã asupra lumii viaþa autoarei, în întregime, a fost un
contemporane. Gândeºte pe cont propriu, pelerinaj ºi cã la fel va fi ºi dupã întoarcerea
nu se lasã manipulatã de mass-media, de de la Santiago de Compostela. Un drum
idei la modã, de propagandã: strãbãtut cu efort ºi tenacitate. O cale, în
„Orice boalã, cât de micã, este sensul metafizic al cuvântului.
rezultatul unei alienãri. Puþinele conºtiinþe O cale este ºi aceea de scriitor. Îi ies
trezite, vorbesc în van ºi, bineînþeles, nu autoarei în întâmpinare, dupã drumul lung
fac rating! În schimb, industriile far- ºi anevoios pe care l-a strãbãtut scriind
maceutice prosperã, ca ºi cele de alcool aceastã carte, ºi îi spun: „Bine aþi venit în
contrafãcut, iar boala a devenit o mare literatura românã!”

26 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


ISTORIE LITERARÃ

Emilia Motoranu

ªTEFAN BACIU, ANI DE „ªAGUNIST”


ªtefan Baciu urmeazã primele douã era vorba de notele mele la matematicã (3,
clase de ºcoalã primar㠄la saºi”, cu 4 ridicate la un „cinci cu coada lungã”, din
Fräulein Dora Teutsch, apoi este elev la cauzã cã aveam note mari la mai toate
ªcoala „Andrei Mureºanu” din Braºov, iar celelalte materii), Antonescu plângea cu
între 1929-1937, Liceul „Andrei ªaguna”. sughiþuri, pânã i se dãdea un pahar cu apã,
Înfiinþat în 1850 de mitropolitul Andrei care îl mai potolea” (Ibidem, p. 56). De
Baron de ªaguna, pentru a menþine vii menþionat faptul cã Ioan Baciu, tatãl
spiritul ºi religia ortodoxã în mijlocul tânãrului poet, era „profesor de limba
monahiei chezaro-crãieºti, liceul a fost germanã ºi latinã la Liceul „Andrei ªaguna”,
întotdeauna un centru românesc ºi doctor în litere la Viena ºi autor de foiletoane
umanistic, amestec pe care numai spiritul literare în Gazeta Transilvaniei” (Florin
cosmopolit al Braºovului putea sã-l creeze Manolescu, Enciclopedia exilului literar
ºi sã-l menþinã. Liceul „Andrei ªaguna” se românesc 1945-1989, Bucureºti, Editura
bucura, dincolo de graniþele oraºului, de o Compania, 2010, p. 59).
faimã care îl aºeza în categoria liceelor – ªtefan Baciu atrage atenþia asupra unui
colegii ca „Sfântul Sava”, „Spiru Haret” aspect foarte interesant ºi anume faptul cã
(Bucureºti), Liceul Internat de la Iaºi ºi în cele mai multe dintre liceele timpului,
poate încã unul sau douã în întreaga þarã. profesorii românã erau aprigi adversari ai
Una dintre caracteristicile liceului era „curentului modernist”, fiind susþinuþi în
spiritul de „vechi Heidelberg”, pe care ªtefan acest sens de Nicolae Iorga (scurtã vreme
Baciu îl trãise la faimoasele serbãri prim-ministru al þãrii) ºi Constantin Kiriþescu:
câmpeneºti: Comanda (toamna) ºi Maialul „Cu puþine excepþii, [...] profesorii de limba
(primãvara), când elevii defilau în formaþie, ºi literatura românã, se limitau sã predea,
toþi cu chipiurile ºi uniformele tipice. strict „buchia manualului”, ironizând
Este rememoratã în detaliu prima zi de oriunde ºi oricând aveau putinþã s-o facã
liceu: „Când am început ºcoala, ne-a luat orice tendinþã înnoitoare, pe care afirmau
în primire, din prima zi, domnul Fabiu cã n-o „ înþeleg”. Acesta a fost cazul
Sânjoanu, un ardelean din Bistriþa profesorului Octavian Giurgiu, specialist în
Nãsãudului, profesor de geografie ºi ºtiinþe murãturi de iarnã ºi varzã la putinicã [...]
naturale, om ciudat, cu accentuate tendinþe excelent bucãtar, care, [...] ne povestea
homosexuale, de care se vorbea pe ascuns” „istoria” lui El Zorab, pe care, fireºte, eram
(ªtefan Baciu, Praful de pe tobã, siliþi sã-l învãþãm pe dinafarã, ca pe o „perlã”
Bucureºti, Editura Eminescu, 1995, p. 53). a literaturii române” (ªtefan Baciu, Praful
Totuºi, domnul Sânjoanu era un excelent de pe tobã, Bucureºti, Editura Eminescu,
pedagog, un desãvârºit dascãl, ca profesor- 1995, p. 64).
diriginte era sever: „Ora sãptãmânalã de Trebuie sã amintim faptul cã ªtefan
dirigenþie era un fel de trecere în revistã, Baciu ºi-a publicat primele poezii în clasa
în chip franc ºi deschis, aº zice chiar a IV-a, iar în 1935, volumul „Poemele
camaraderesc, al activitãþii fiecãruia dintre Poetului Tânãr”, judecat de un juriu din
noi, în ceea ce priveºte notele, absenþele, care fãceau parte câteva din cele mai de
motivate sau nu ºi „purtarea”, pe care avea seamã personalitãþi ale culturii române,
obiceiul s-o disciplineze cu mânã de fier obþinea premiul „Fundaþiilor Regale” ºi apoi
într-o mãnuºã de catifea” (Ibidem, p. 54). pe acela al „Societãþii Scriitorilor Români”:
Amintirea profesorilor sunt încã vie. „Premiul de poezie al „Fundaþiilor Regale”,
Profesorul de matematicã, Matei Antonescu, pe care, împreunã cu Virgil Gheorghiu,
era deþinãtor al unui doctorat, cu temeinice pianistul ºi poetul de excepþional talent, ºi
studii fãcute la Roma: „Tata ºi Octav ªuluþiu Simion Stolnicu, l-am luat în 1935, la 17
îmi povesteau cã uneori în cancelarie, când ani, fiind elev în clasa a ºasea de liceu, a

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 27


fãcut în presa literarã din þarã, pe drept literare, ºi al scrisului cotidian, pe care l-a
sau pe nedrept, din mine, un copil-minune” practicat cu o punctualitate, care, poate
(Idem, Sub Tâmpa în Honolulu, Honolulu, mi-a servit drept exemplu când este vorba
Editura Start, 1973, p. 4). În aceea de stabilirea unui orar de lucru, pe care
perioadã, director al Fundaþiei pentru cãuta sã-l respecte cu o rigoare religioasã.
Literaturã ºi Art㠄Regele Carol II”, care […] Dupã-amiaza la patru, invariabil,
funcþiona ca o casã de editurã, era ªuluþiu cobora spre casa noastrã, ºi mã
Alexandru Rosetti; reputatul editor a striga de sub fereastrã [...] apoi plecam
publicat volumele „multor prozatori, poeþi înspre „cetate”, adicã în centru,
ºi critici, unii consacraþi, alþii abia la început plimbându-ne pe strãzi, vizitând cele douã
de carierã ºi care, tocmai prin tipãrirea la sau trei librãrii ºi chioºcul de ziare ºi reviste
Fundaþii, au cãpãtat un început de al lui Staicu, ca apoi sã ne instalãm la
recunoaºtere” (Lucian Boia, Capcanele cofetãria „Flagner” de pe strada Porþii sau
istoriei. Elita intelectualã româneascã între la cafeneaua Coroana” (Ibidem, p. 260).
1930 ºi 1950, ediþia a IV-a, Bucureºti, Liceul „Andrei ªaguna” era considerat
Editura Humanitas, 2016, p. 124). Acesta o ºcoal㠄confesionalã”, iar educaþia
va fi ºi cazul lui ªtefan Baciu, deoarece religioasã ortodoxã era obligatorie, dusul
Rosetti publica fãrã a face discriminare. la bisericã în fiecare duminicã, încã de pe
Cu toate acestea, în timpul studiilor vremea monahiei austro-ungare, era ca o
liceale, elevul Baciu nu a primit nicio armã de apãrare contra încercãrilor de
„menþiune” la limba românã. Va recunoaºte „asimilare”, iar faptul cã Emil Cioran era
faptul cã cei care i-au deschis orizontul fiu de protopop din Sibiu era privit ca un
lecturii, l-au cãlãuzit pe calea cãrþilor, nu semn pozitiv: „Emil Cioran, care pe vremea
au fost profesorii de limba ºi literatura aceea avea cam 26-27 de ani, m-a
românã, care erau dominaþi de un spirit impresionat din prima clipã prin delicateþe,
retrograd, ci Octav ªuluþiu, profesor de prin felul sãu discret de-a fi ºi prin vocea
francezã, Emil Cioran, profesor de filozofie mãsuratã, dar mai ales prin limbajul plin
ºi logicã ºi tatãl scriitorului, un umanist în de explozii paradoxale care dãdeau
sensul nobil al cuvântului: „Latina am interlocutorului permanenta impresie cã
învãþat-o mai mult acasã, de la Tata, care asistã la un foc de artificii. Era îmbrãcat
obiºnuia sã-mi dea explicaþii suplimentare sobru însã elegant (spre deosebire de
de literaturã ºi, mai ales de poezie (am cetit ªuluþiu, cu pãlãria trasã pe ochi, pe care
împreunã de nenumãrate ori, ceasuri ca bun bucureºtean o numea „gãinã”, ºi
întregi, din Horaþiu, Propertiu [...] din care, realmente, pãrea o gãinã pleoºtitã pe
„Tristiile” ºi „Ponticele” lui Ovidiu, fãrã ca cap, cu umbrela agãþatã de braþ, cu
niciunuia dintre noi sã-i poatã trece prin pantalonii necãlcaþi ºi largi, care-i dãdeau
minte cã poemele exilatului de la Tomis un aer de belfer) avea obrazul palid, ºi un
aveau sã se identifice - pe Atlantic ºi Pa- pãr blond roºcat, abundent, cu un ciuf rebel
cific - cu propria mea existenþã), pentru care încorona o frunte nobilã ºi înaltã”
cã profesorul Vasile Neguþ se ostenea sã (Ibidem, p. 395). Lecþiile nu se desfãºurau
ne înveþe numai gramatic㔠(ªtefan Baciu, în sensul didactic al cuvântului, ci erau
Praful de pe tobã, Bucureºti, Editura adevãrate ore de culturã, tratând despre
Eminescu, 1995, p. 69). subiectele cele mai variate ºi mai
Pe Octav ªuluþiu, Baciu îºi aminteºte contradictorii, fiind de fapt o prelungire a
cã l-a cunoscut în primãvara anului 1935, problemelor, a gândurilor ºi a îndoielilor
la Sala Dalles, unde timp de câteva ore care îl frãmântau pe Cioran.
semnase autografe la standul Fundaþiilor „Tezele ºi extemporalele deveneau
Regale pe exemplare din „Poemele Poetului astfel o imposibilitate materialã,
Tânãr”, iar ªuluþiu fãcea acelaºi lucru, pe executându-se totuºi […] pentru salvarea
romanul „Ambigen”, premiat într-un con- aparenþelor. Avea un dispreþ suveran
curs de editura „Vremea”. Apoi în toamna pentru note, ºi când i se amintea de premiul
aceluiaºi an, ªuluþiu vine din Oradea ca Fundaþiilor, rãspundea c㠄e ruºine sã fii
profesor la liceul „Andrei ªaguna” din premiant”, uitându-se cu milã la Enescu
Braºov (mutarea a fost înlesnitã de Nicolae, ale cãrui coloane în catalog erau
inspectorul ºef al Regiunii ªcolare Braºov, pline cu 9 ºi 10” (Ibidem, p. 397). Astfel
Ioan Baciu, tatãl tânãrului poet): „Familia notele pe care le punea Cioran în catalog
mea l-a instalat pe Lunca Plãeºului, nu erau între „amabile” ºi generoase, pentru
departe de casa noastrã, în vila avocatului cã avea convingerea cã materia pe care le-o
Polony, la poalele Tâmpei. În anii în care prezenta elevilor sãi, nu se putea învãþa în
mi-a fost dascãl de francezã (1935-1937), sensul curent al cuvântului. „Profesorul
am fost martor zilnic al vieþii lui modeste, Cioran devenise prieten ºi dascãl stimat ºi
al organizatei sale activitãþi didactico- iubit de elevii pe care de cele mai multe ori

28 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


încerca sã-i trateze de la egal la egal, escroc deghizat în „amic” care, de-atunci
neavând nimic din aerul ºi din aspiraþiile încolo, a refuzat, ori de câte ori i s-a cerut,
„profesorale” care nu rareori îl fãceau sã predea lucrurile pe care le acaparase, celor
ridicol pe bietul ªuluþiu, mereu preocupat care, de drept, li se cuveneau” (Ibidem, pp.
de încrederea pãrinþilor” (Ibidem, p. 400). 82-83). Baciu împarte aceste autografe
Pe Cioran, ªtefan Baciu îl va reîntâlni într- cronologic în trei grupuri: primul din 1930
o zi de toamnã, în 1958, cu N.I. Herescu, pânã în 1933, când „vâna” celebritãþile venite
într-un „bistrot” parizian din Cartierul Latin, la Braºov, al doilea realizat în urma unei vizite
unde împreunã vor evoca Bucureºtiul, la Bucureºti, fiind luat în grijã de prietenul
Râmnicul Vâlcii, Sibiul ºi Braºovul. tatãlui sãu, scriitorul Lucian Boz: „aveam
Baciu mãrturiseºte cã prieteniile cu vârsta de 12 ani, chipiu turtit de „ºagunist”
colegii de clasã au fost puþine ºi sporadice, ºi am parcurs capitala literarã ºi artisticã
deoarece el era mereu preocupat, chiar de ghidat de junele bucureºtean care edita revista
la o vârstã fragedã, sã citeascã, deseori de avantgard㠄Ulise”; a treia categorie de
izolându-se în odaia sa, cu cãrþile, revistele autografe cuprinsã în perioada 1933-1940
ºi „hârtiile” sale: „Colegii de joacã erau cu cuprindea poeme, dedicaþii ºi improvizaþii
toþii mai mici decât mine, aºa cã eram un scrise de prieteni poeþi. Astfel, albumul
fel de „profesor” al lor, dându-le lecþii de... conþinea autografele unor personalitãþi
latinã ºi francezã, cu fragmente „prinse” consacrate dintre care amintim: Nichifor
din examenele de bacalaureat al Tatei, pe Crainic, Eugen Jebeleanu, Mihail Sadoveanu,
care le cercetam atent” (Ibidem, p. 72). Barbu Florian, Cincinat Pavelescu,
Ultima zi de liceu a fost pentru tânãrul Alexandrina Cantacuzino, Adrian Maniu,
scriitor una emoþionantã ºi memorabilã: „În Camil Petrescu, Romulus Dianu, Al. Cazaban,
ultima zi de ºcoalã ne-am adunat, dupã Cicerone Theodorescu, Radu Boureanu º.a.
obicei, pe trepte, când clopoþelul a sunat ªtefan Baciu îºi aminteºte cu mândrie cã
dupã ultima lecþie, sã cântãm clasicul primul sãu portret a fost realizat de Marcel
„Gaudeamus igitur”, strânºi în jurul lui Emil Iancu, în 1930: „eram rãzimat de balustrada
Cioran, profesorul pe care-l stimam ºi-l unui balcon, cu braþele întinse pe grilajul de
iubeam cu toþii. Cineva a fãcut o fotografie fier, purtam ºapcã de „ºagunist”, bluzã ºi
destul de ºtearsã ºi de miºcatã, cu un aer, pantaloni scurþi. Sub desenul executat cu
de aceea, fantomatic, învãluitã parcã în stiloul [...] a scris urmãtoarele: „Baciului
ceaþã, dar totuºi destul de clarã ca sã-i pot ªtefan, cunoºtinþã nouã ºi revelatoare.
recunoaºte pe bãieþii din clasa a VIII-a, seria Marcel Iancu” (Ibidem, p. 87).
1937” (Ibidem, p. 79). Prieteniile literare În toamna anului 1933, elevul ªtefan
cu Nicolae Cantonieru, Mihail Chirnoagã Baciu va scoate primul numãr al reviste
ºi Aurel Marin ocupau o bunã parte a dupã- „Start”, ajutat de Eugen Schileru, Horia
amiezilor tânãrului poet, compensând Ghiea ºi Mia Moga: „Start”-ul pe care
eventualele plictiseli ºi supãrãri ºcolare. l-am scos în 1933, cu un antet, prezentând
Tot în aceastã perioadã de la ªcoala un Pegas care-ºi lua zborul, desenat de mult
„Andrei ªaguna”, începe pasiunea de a talentatul grafician Wolfgang
colecþiona diverse obiecte. Din 1930, ªtefan Meschendorfer [...], a fost prima voce
Baciu începe sã colecþioneze autografe: „modernist㔠agresivã, voit tinereascã
„Abandonând colecþia de insigne de automo- („jos bãtrânii!”, cum se poate citi în marea
bile, pe care le adunasem umblând din prãvãlie „Istorie a Literaturii Române” a lui G.
în prãvãlie, cerând butoni coloraþi, cu mãrci Cãlinescu). Au urmat apoi „Frizele” scoase
ca Alfa Romeo, Puch, Bosch, Austro de Nicolae Cantonieru, Aurel Marin ºi
Daimler, BMW, Hispano Suiza, Ford, Buick, Mihail Chirnoagã, al cãror secretar de
Dodge Brothers, Steyer [...] Autografele erau redacþie am fost, ºi care au însemnat un
[...] cea de-a treia „pasiune”, dat fiind cã moment major în literatura provinciei din
prima fusese dedicatã tãierii de caricaturi din România” (Ibidem, pp. 101-102).
ziare ºi reviste; ultima avea sã fie ªtefan Baciu recunoaºte cu sinceritate
colecþionarea de afiºe ºi afiºe politice [...] cã, deºi nu rareori, lua câte un 3 la
Tata mi-a cumpãrat un album, pe care de-a matematicã sau un 4 la fizico-chimice ºi
lungul anilor l-am rãsfoit ºi l-am citit de atâtea se plângea acasã, spunând cã nu mai
ori, încât o bunã parte din autografele adunate suportã atmosfera aceea, acestea erau
între scoarþele lui mi-a rãmas întipãritã în doar izbucniri momentane, deoarece liceul
memorie [...] Albumul a rãmas în pãstrarea a reprezentat pentru tânãrul poet, un fel de
mea din 1930 pânã la plecarea din þarã, în „grãdina lui Akademos”, în care deºi au
1946, nici eu nu ºtiu cum, l-am lãsat în existat ºi aspecte mai neplãcute, ºi-a
apartamentul din strada Bolintineanu 5, lângã petrecut adolescenþa, cunoscând datoritã
Piaþa Rosetti, la Bucureºti, de unde, în 1948, profesorilor împlinirea spiritualã ºi acea
mi se spune cã a fost luat în „pãstrare” de un lecþie de omenie.

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 29


DICÞIONAR

Victor Petrescu

MARGARETA BINEAÞÃ
O voce a criticii de azi

Aparþine unei generaþii noi de critici O chintesenþã despre scrisul sãu face
literari, cu solide cunoºtinþe date de Nicolae Ionel, în volumul „Exerciþii de
numeroasele lecturi ale copilãriei, admirare. Note de lectur㔠(2016): „Margareta
adolescenþei ºi studiilor universitare. Bineaþã se impune ca un exemplu de gândire
Critic literar, jurnalist, se naºte pe 1 rodnicã ce manifestã totodatã ºi o extremã
octombrie 1974 în comuna Crângurile, exuberanþã ºi un remarcabil control raþional,
judeþul Dâmboviþa. Numele la naºtere, fãrã a primejdui, printr-o logicizare excesivã
Cristea. Cursuri primare, gimnaziale ºi liceale textul asupra cãruia se aplicã, evitând astfel
în Gãeºti. Facultatea de Litere a Universitãþii tendinþe vãtãmãtoare a unora, de a scormoni
Bucureºti, secþia românã-francezã absolvitã exagerat în partea de tainã a operei. A citi atent
în 1997. Profesoarã de limba francezã în ºi rãbdãtor literatura e o condiþie prin care ea
Capitalã. A publicat ca elevã poezie în reviste îºi informeazã ºi activeazã acea stea interioarã,
ºcolare ºi în revista târgoviºteanã devenitã fel de a fi, aptã a stârni mai întâi
„Longitudini” (1991). puzderia ipotezelor hermeneutice”.
A debutat în critica literarã cu un eseu
semnat Margareta Cristea, în „România Scrieri:
literar㔠(1998), prezentat de cãtre Alex Le jeu en classe de français, langue
ªtefãnescu. Publicã frecvent în revista étrangère. Târgoviºte, Editura Bibliotheca,
„Litere”, al cãrei redactor-colaborator este 2010; Cãrþi ºi autori de azi. Eseuri critice.
din 2004, susþinând în ultima vreme rubrica Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2012.
de cronicã literarã. A tipãrit lucrarea cu
profil didactic „Le jeu en classe de Referinþe:
français, langue étrangère” (2010). Mihai, Stan; Victor, Petrescu; George,
Volumul „Cãrþi ºi autori de azi. Eseuri Coandã. Societatea Scriitorilor
critice” (2012), ia în discuþie autori (de Târgoviºteni. Din istoria unei grupãri
prozã sau critici) din diverse generaþii: literare. ed. a II-a revãzutã ºi adãugitã,
Alexandru George, Henri Zalis, Eugen Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2015, p.
Uricaru, Adriana Bittel, Dora Pavel, Dan 410-411; Em. V. Dumitrescu, Gh. Stroie,
Stanca, Simona Popescu, Florentin Titus Ancuþa, M. Curculescu. Gãeºti 517.
Popescu, Daniel Cristea-Enache, Doina Pagini monografice. Târgoviºte, Editura
Ruºti, Liviu Grãsoiu. De asemenea Bibliotheca, 2015, p. 298-299; Veseliu,
opineazã despre scriitori legaþi de Cetatea George Toma. Continuatorii ªcolii literare
de Scaun a Târgoviºtei: Mihai Stan, Dan ºi artistice de la Târgoviºte. Târgoviºte,
Gîju, Ion Mãrculescu, Corin Bianu. Editura Bibliotheca, 2015, p. 117-118; Mihai
Cu o bogatã ºi solidã culturã formatã Stan, Tudor Cristea. Litere. Istoria unei
în timp (familie de profesori, tatãl, critic reviste de culturã dâmboviþene, 2000-2015.
literar, scriitor de talent) face analize Bucureºti, Editura SemnE, 2015, p. 228-
pertinente, preponderent obiective asupra 229; Mihai Stan. Confreria. Convorbiri ºi
unor scriitori sau a volumelor acestora, confesiuni. O istorie a SST-ului în
cu competenþã, demonstrând calitãþi interviuri. Târgoviºte, Editura Bibliotheca,
certe de critic literar. Este cartea de de- 2016, p. 69-78; Nicolae Ionel. Exerciþii de
but în critica literarã în care adunã admirare. Note de lecturã. Târgoviºte,
eseurile sale publicate în revista „Litere”. Editura Bibliotheca, 2016, p.7-12.

30 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


INTARSII

Daniela-Olguþa Iordache

ÎNTRE LAURA ªI BEATRICE,


SONETE ÎN COROANÃ
„Te-am întrebat dacã te crezi frumoasã/ ªi mi-ai rãspuns cã nu,
adicã nu ºtii!.../ Ningea cu absolut ºi cu angoasã,/ Ne cãutam ca
prin cãtarea puºtii. […] ªi tot mai încurcat mã-ntorc acasã/ ªi-
aceeaºi întrebare-mi cade-n plic:/ Aº vrea sã ºtiu dacã te crezi
frumoasã/ Deºi… nu-mi foloseºte la nimic…”. (Dan Gîju, Târgoviºte)

Sonetul, o poezie înaltã, evoluând universalã, a sonetului basarabean,


dinspre sacrul formei spre profanul simþirii, propunându-se chiar ºi formule originale.”
a avut parte, în cei aproape 500 de ani ai Primul dar de originalitate aparþine poetei
sãi de înflorire, atât de efortul titanesc al basarabene Leonida Lari (Liubovi Tuchilatu)
unor artiºti de a turna credinþa ºi frumosul de la Bursuceni, travestitã în marea
într-un unic tipar, cât ºi de reflecþia subþire îndrãgostitã Euridice, ca mai apoi sã ne
sau de filozofarea adâncã a unor mari poeþi: ofere o primã coroanã de cinci sonete legate
Petrarca, Shakespeare, Eminescu, între ele cu ultimul vers care devine titlul
Baudelaire… A beneficia de regalitatea unei sonetului urmãtor, coroanã denumitã de
forme îndelung exersate rãmâne chiar ºi poet㠄Seria îndrãgostitã”, pentru care
azi o provocare pentru orice poet, fie el ºi n-am avea suflul necesar s-o respirãm fãrã
post-modern, cãci, de bunã seamã, indicã primul text: „Orfic㔠– Auzi din creanga
nu numai bunul gust, dar ºi o implicitã nopþii cum picurã cu lunã,/ Iubitul meu, mã
eleganþã. Prin muzicalitatea formei, sonetul rupe din piatrã ºi mã du/ Sub cer, într-o
þine de magia poeticã exercitatã în timp, câmpie, unde-am fi eu ºi tu, / Nestânjeniþi
începând poate cu strãmoºul artiºtilor de graba care-o sã ne rãpunã. // ªi nãucit
poeþi, Olen, cel care a inventat neîntrecutul de ierburi, îngenuncheat în ploi, /
sãu hexametru. Înnebuneºte-mi pãrul ºi uitã cã-i o clipã/
Conºtient de toate acestea, scriitorul Alunecarea asta, cã-i zbatere de-aripã,/ Cã-
ºi editorul Mihai Stan, în întreita sa i focul care-îºi varsã cenuºa peste noi. //
colaborare cu acad. Mihai Cimpoi ºi cu Iar din copaci ºi ierburi va mirosi a cearã, /
acad. Vasile Tãrâþeanu, ajutaþi fiind ºi de ªi apa ºi þãrâna vor rãsufla sfinþit/ ªi degetele
George Piteº (Târgoviºte), Iulian Filip noastre vor pâlpâi-mpletit, / Ca niºte flãcãri
(Chiºinãu) ºi Mircea Lutic (Cernãuþi), a dat care se-nalþã ºi coboarã. // Supremã
viaþã culegerii „Antologie de sonete. încercare-i sau joc miraculos/ Sã simt
Târgoviºte-Cernãuþi-Chiºinãu)”, lucrare cã-atârnã trupul pe-un fir de vis în jos.
apãrutã sub egida „Societãþii Scriitorilor „Seria îndrãgostit㔠se menþine ºi ea
Târgoviºteni”, a Asociaþiei Naþionale a într-o notã de surprizã ºi trãire aproape
Oamenilor de Creaþie din Republica oniricã: (…) În zorii zilei s-a mai ogoit/ ªi
Moldova ºi a Centrului Cultural Român marea rãsuflã ca de-o ispaºã, / Pe þãrmul
„Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernãuþi, tot de alge nãboit/ Mai aruncã o scoicã
Ucraina, la editura Bibliotheca din uriaºã. […] În scoica-aceea, eu, pescuitor/
Târgoviºte în 2019. O antologie a sonetului De perle, am simþit cã-i o fãpturã/ Ce se
basarabean mai încercase sã realizeze ºi trãgea sper soare-ncetiºor, // Cum datu-li-i
Anatol Ciocanu la Chiºinãu, proiectul la toate în naturã/ ªi deodatã, ca un cânt
nefiind dus însã pânã la capãt. de dor, / Þâºni sirena prin a scoicii gurã.
Lucrarea este precedatã de o excelentã A doua coroanã, mult mai amplã, ne-o
prefaþã a acad. Mihai Cimpoi intitulatã oferã Elena Mariþa din Cernãuþi ºi este
„Sonetiºtii în onto(sancto)logie generalã, alcãtuitã din opt sonete. Poeta, fiicã a zborului,
unde se face ºi o verificare valoricã severã se-ntruchipeazã simbolic într-o columbã.
cu onto(soneto)logia româneascã ºi Coroana se numeºte „Columbã rãtãcitã, tu”.

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 31


(Citez sonetul 2 din cele opt): Înaltã-te-ntru de închinãciune// Maica e tezaur, taica e
Domnul/ Înalþã-te-ntru Domnul, nu te teme/ genune,/ Dând luciri de aur sorþilor fierbinþi/
Hrãneºte-þi zborul tãu cu iureºul fierbinte, / Steaua care-n veacuri nu ne va apune.
Simþirile erumpã-n necuvinte, / Primordiala (Nicolae Ioan Dragu, Târgoviºte).
stare sã te cheme. // Divinul foc eon ce-n Mai nou, orice teamã i se potriveºte
cuget geme/ Te spulbere în mii ºi mii de stele, sonetului, dacã este dispus fireºte, sã
/ Fii stropul de luminã ºi arderea din ele, / îmbrace vechea sa armurã tehnicã.
Strãluminând un timp ºi înc-o vreme. // Pe Din trunchiul clasic al acestuia s-a
funii panglicarii se leagãnã în vânt!/ Bucoavne desprins, în ultimele decenii, alãturi de
veºtejite abia mai dau în floare/ Cum limbi de antropologica epigramã, sonetul satiric,
clopot moarte se scuturã fãrã cânt. // Sabat oferindu-i umoristului ºi posibilitatea doritã
nãucitor de vrãjitoare/ Ca fulgere îþi joacã pe cu ardoare de a se manifesta ca artist.
mormânt/ Sub ploaie cea de fluturi arzãtoare. Datoritã adaptabilitãþii ºi longevitãþii
Ultima coroanã, care închide antologia, sale, sonetul a fost chiar considerat gen
este alcãtuitã tot din opt sonete ºi aparþine aparte, deºi el figureazã în mod firesc drept
poetului Ilie Zegrea din Cernãuþi. Ea este o specie aparþinând genului liric.
închinatã limbii române, pe care poetul o Academicianul Mihai Cimpoi mai vede
divinizeazã pe drept. Coroana de sonete se în sonet valoarea sa aristocraticã, nobiliarã,
numeºte „Din veac în veac a picurat puritatea de sânge (la limpieza de sangre)
senin㔠(Citez din ea sontul al IV-lea): Cãzut cãci el îmbinã inspiraþia sacrã cu
subit în stirpea mea latinã/ Altoi de prunc meºteºugul facerii: poien. Purtãtor de
pe vechiul mãdular/ Cuvântu-a devenit „onoare sacrã”, prin urmare, sonetul se
vãzduh ºi-altar/ În toatã starea noastrã dovedeºte atractiv ºi în timpurile noastre
carpatinã. // Prelungi în el vocalele tresar / prin consubstanþialitatea sa cu glossa,
ªi flori de crin în zori se înluminã, / ªi rondelul, elegia ºi idila. În plus, folosirea
sfânta Vineri chiar ne e vecinã/ De lacrimã cu bucurie a rimei ºi transformarea vorbirii
ºi plâns vizionar. // Ca Noe pe corabie-n înseºi într-o muzicã a sentimentului ºi
chindie/ Pornim dinspre pierdutul continent/ transformãrii melodice (vezi Hegel, citat
Pe oceanul trist ca o leºie, // Având la bord de acad. Mihai Cimpoi) dã curs interioritãþii
supremul argument/ Duminica în chip de ºi subiectivitãþii poetice. Aici gãseºte Mihai
Poezie/ Veºmânt þesut din vis ºi pergament. Cimpoi sâmburele poetic al sonetului:
Îmbinând „împietrirea” (convenþia „Sonetul devine astfel un model de
formei) cu „fluiditatea”, înþeleasã ca structurare prin strofe, ele însele fiind
adaptare la spiritul fiecãrui veac dar ºi la construite monadic. Nu e vorba de o
sensibilitatea ºi la temperamentul fiecãrui structurã stratiformã, precum cea specificã
creator, sonetul ar fi suferit, dupã Gheorghe romanului, ci de o structurã cristaliformã,
Tomozei citat de acad. Mihai Cimpoi, bazatã pe ordine simetricã ºi periodicitate.
adaptãri dintre cele mai insolite, „devenind, Indicele de refracþie trebuie cãutat în
pe rând, mesager sentimental, odã direcþia de propagare a luminii.”
ditirambicã, satirã ascuþitã ori poem de Spre deosebire de alte genuri sau
incantaþie pastoralã”. El nu-ºi ignorã însã specii, sonetul apare ºi ca o proiecþie, o
maeºtrii ºi nu se sfieºte sã o ia de la „nostalgie dupã un model absolut de
începuturi: Laura, Laura, / Laura, Laura, altã creativitate” care sã îmbine trãirea deplinã
credinþã nu voi/ Decât aceastã continuã cu meºteºugul desãvârºit. Pentru
stare, / Sã-ngenunchez între douã cocoare/ moldoveanul din Basarabia acest model a
Pentru întoarcerea ta de apoi. // Tu, aplecatã fost ºi este Eminescu: Rãsai asupra mea,
mai mult în izvoarã/ Eu, ºi mai mult aplecat luminã linã/ Când umblu însetat de
peste foi, / ªi vara aºa de frumoasã-ntre limpezime, / Tu, cel pe care-ntreaga
noi/ De parcã-ntre noi s-a nãscut o vioarã. românime/ Te poartã-n loc de inimã
(Ion Hadârcã. Chiºinãu, fragment) preaplinã. (Andrei Ciurunga, Chiºinãu)
ªi, alãturi de iubirea vãzutã erotic ºi Trecerea de la clasicismul fundamen-
spiritual, iubirea de neam ºi pãrinþi: Viaþa tal, „întreþinut prin disciplina prozodicã”
mea în freamãt/ Undeva-n lumina unui vâsc la „manierismul barochizant” ºi apoi la
trecut/ Un concert de brazde-mi arãt㠄extremele moderate moderniste” ºi cele
câmpia; / Concerteazã sacra, unicã- „groteºti post-moderniste” face din sonet,
armonia/ Clipei pentru care maica m-a dupã opinia acad. Mihai Cimpoi, fie un
nãscut. // Somnul în trezire cu-nfloriri fes- „producãtor”, fie un „coproducãtor de
tive/ Macii curcubeici ficºi într-un stativ, revoluþii poetice”.
/ Oaspeþii vâltorii veºnic guralivi/ Vântul În ceea ce priveºte sonetele celor 47
în miºcare, codrii din arhive. // Viaþa mea de poeþi ai antologiei de faþã, cele mai multe
în freamãt, toate ºtie-a spune/ Cã minunea- citabile, putem remarca efortul de
mi vastã vine din pãrinþi, / Azi le port altarul menþinere a modelului în înaltele sale sfere

32 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


printr-o zicere ludicã ºi geometric cântarea/ Cu moartea nemiloasã faþã-n faþã,
riguroasã. Sonetul acestui spaþiu spiritual / Iertaþi-ne cât mai suntem în viaþã! (Vasile
se reconstruieºte din interior devenind, pe Þãrâþeanu, Cernãuþi).
alocuri, sonetul þãrii strãvechi, mitice ºi Închinarea în cercuri: (…) Aþi auzit
pãtimaºe, recognoscibil prin nota proprie ce mi se-ntâmplã mie, / Tu, sorã iarbã, ºi
de trãire ardent româneascã. Iatã ºi o voi, lupi ºi iepuri? / Mã-nchid în cercuri
exemplificare parcimonioasã: verzi, ca-ntr-o magie, / ªi cheile-s la ea,
Ovidiu: Spre tine vin cu pontul la Sfânta Miercuri. // O singurã ieºire-ar
dezgheþat/ Sã tai din pânza lacrimilor tale/ fi: prin centru, / Dar stã în el Bãtrânul
Toga iubirii mari, universale, / Eu, suflet ºi Geometru, / Pãianjenul cu cruce care
mlãdiþã de sarmat. // Tristeþea nu-i ºi doru-i vede// Pe-ntreg cuprinsul lumii perimetru,
spulberat, / Vinul dã-n foc, dezlãnþuit de / Un cerc se-ncheie, altul îi succede./ Cum
gheaþã. / Hai sã mai bem odatã pentru viaþã/ vom ieºi din ele, Arhimede? (Arcadie
ªi pentru-augustul Cezar-Împãrat! // E mort Suceveanu, Cernãuþi, fragment)
demult! În schimb iubirea-i vie/ ªi-n ochii Ambasadorul Atlantidei 2000: Tot ai
tãi e-o lacrimã târzie, / Venind spre-ai mei mãrunþi Atlantido atlanþii/ Tot mai amar
ce tremurã-n neon…/ Când dorul tãu de biberonul speranþei/ Tot mai amarnicã, tot
casã lumineazã, / Sunt Roma eu ºi numele-mi mai balcanicã/ Tot mai iubindu-ne sârma
trãdeazã/ Oraºul ars de mâna lui Neron. hotarnicã// Tot mai uitucã senila mãmucã/
(Anatol Ciocanu, Chiºinãu). Totul pe brânzã ºi totul pe ducã, / Tot mai ºi
Bocet nesfârºit: Pe unde locuiþi, scumpii râde, tot mai ºi plânge/ Tot mai fierbinte
mei fraþi! / În Arcadia noastrã pãrinteascã, bãltoaca de sânge… (Ion Hadârcã, Chiºinãu).
/ De unde-am fost rupþi ºi desþãraþi/ Cu aerul Nu poþi, citind antologia, sã nu te simþi
ºi limba strãmoºeascã? // Prin depãrtãri pãrtaº la minunatele evadãri, aventuri ºi
albastre-mprãºtiaþi/ De vânturile unei sorþi revoluþii ale sonetului. Un lucru e cert. Seria
de iascã, / În propriile noastre vise-ncãtuºaþi/ sonetiºtilor români nu se va încheia cu
Sã revenim la matca româneascã. // Sângele- Macedonski, Pillat, Voiculescu, Emil Botta,
n apã nu-ºi preface neamul/ Nici aerul, nici Codreanu, Naum, Lesnea, Ion Barbu,
dorul, nici visarea…/ Sunt toate ale noastre Marin Sorescu etc., este ci se va întregi
râul, ramul. // Un bocet nesfârºit ne e cu multe nume din prezenta antologie.

(urmare de la pagina 22)


neclintite albine / în iarba cerului e timpul sã
cânte privighetorile / eu sã te chem pe limba
celor la suflet curaþi / vino, a venit timpul sã
ieºim în câmpul toamnei”... (ce repede a
„Un soare roºu înnopta
în mine...” trecut vara).
Plecatã spre ultima Thule, „la nord de
Rãmâne o neobiºnuitã împãcare în vers sufletele noastre”, Dorina Brânduºa Landén
a contrariilor, rãmân versuri oximoron („ ºi ne trimite un dramatic volum de poeme
dacã trupul nostru e de cearã lumina e care se ridicã mult deasupra creaþiei lirice
întuneric”, o logodnã a sensurilor care dã curente. În ceea ce-l priveºte,
meditaþiei luciri de spadã cãlitã-n foc ºi apã, semnatarului acestor rânduri nu-i rãmâne
o bravurã de Sfânt Sebastian în faþa durerii: de fãcut decât o profeþie finalã: pentru
„ridicã-te / chiar dacã te-a lovit o sãgeatã adevãrata poezie, pentru poezia-litanie,
/ nu-þi încruciºa mâinile sã nu simþi rana / poezia-oracol, poezia-spovedanie, poezia-
sângelui sã nu-i simþi rãsuflarea / durerea te parabolã, inima cititorului de calitate va
face invulnerabil ca focul oþelul / adu-þi indica mereu, precum acul busolei,
aminte”. Sã nu uitãm nici acest extraordinar Septentrionul.
epitalam rostit de o nouã Euridice, captivã P. S. Condusã de un bun poet, Nicolae
într-un Infern geros, care-ºi aºteaptã Orfeul: Tzone, Editura Vinea a dat cãrþii un aspect
„vino ºi priveºte apa ce curge / cu câtã grafic sãrbãtoresc. Mitologia morþii
repeziciune viaþa se scurge / ºi pânã la urmã moderne e un obiect de artã. Concurã la
dorinþa în ce se preface / scutul se sparge, acest statut de excepþie ºi cele 36 de
/ sângele fierbe în zare / în sânu-mi stâng ilustraþii semnate de Joni Stoian. Rar am
un fluture verzui se zbate / în inimã-i o risipã vãzut un ilustrator care s㠄citeascã”
de faguri cu miere / iar vinul pãstrat pentru poezia atât de bine ºi sã-i propunã
tine / l-am bãut pe jumãtate aºteptându-te / echivalenþe atât de profunde ºi de inspirate.
/ nu e nici înger nici spirit poate un duh / Din roºu, negru, alb, albastru, care sunt
acolo unde noaptea a bãtut stelele / e cenuºa culorile poemelor, graficiana compune un
albã din focul iubirii / pe gâtu-mi alb cu geamãn policrom pe mãsura unei poezii ai
lacrimi scurgându-se / pe frunze ruginii cãrei poli magnetici sunt Moartea ºi Viaþa.

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 33


LITERE ªI SENSURI

Ana Dobre

PASIUNEA PENTRU*
Ziua cea mai neagrã a indienilor cu fidelã, în sensul adevãrului documentat.
douã pene. File din biografia asului Dan Infidelitãþile, câte existã, se pierd în aceastã
Vizanty a lui Dan Gîju (Dan Gîju, Ziua cea mare, nu se vãd sau pot fi trecute cu
mai neagrã a indienilor cu douã pene. File vederea... Experienþa de prozator îi este
din biografia asului Dan Vizanty, Editura necesarã ºi utilã în privinþa compoziþiei de
Favorit, Bucureºti, 2019) continuã seria ansamblu, a construcþiei narative.
lucrãrilor începute cu Aºii aviaþiei regale Ziua cea mai neagrã a indienilor cu
(2018), Amazoanele vãzduhului (2018), douã pene este o carte antrenantã, întrucât
dedicate de autor temei sale predilecte: Dan Gîju introduce în nonficþiune tehnici
aviaþia ºi aviatorii. ºi procedee ale ficþiunii. Suspansul, de
Ca prozator, Dan Gîju exemplu. Un suspans este
este autorul unor romane bine creat chiar prin titlul ales,
receptate de critica literarã ºi trimiþând la o paginã de
de cititori: Diribiºtii (2000), istorie româneascã: ziua de
Pumnul de fier (2003, 2014), 10 iunie 1944, dar ºi la cea
Zodia capului de mort (2005), americanã, adversari atunci,
Duelul condamnaþilor (2006), ziua fiind consideratã de ei
Fantomele nu rãspund la salut „The Blackest Day”. Dan
(2007), ªi pace va fi în inima Gîju coroboreazã: „«Cea mai
mea (2008), Femeia ca obiect rea zi de rãzboi» pentru
de studiu (2011, 2018), americani, aºadar. Cu alte
Rãzboiul lupilor pãduchioºi cuvinte, cea mai neagrã... De
(2013), Criminalistul (2015), unde ºi titlul volumului nostru
Evadare din Eden (2018). prin care, pe undeva, chiar
Dubla vocaþie de dacã la fel de tardiv,
prozator ºi cercetãtor îºi pune amprenta încercãm sã-i redãm asului Dan Vizanty,
asupra scriiturii biografice. Existã, astfel, în cazul cã ar mai fi nevoie, bineînþeles,
un dublu registru al acestei scriituri: pe locul pe care îl meritã în istoria militarã a
de o parte, reconstituirea, pe baza României ºi a aviaþiei naostre”
documentelor, a unei vieþi cu sinuozitãþile Pentru a clarifica datele, Dan Gîju recurge
ºi meandrele ei, în cazul de faþã biografia la mãrturia asului Dan Vizanty: în acea zi de
asului Dan Vizanty (1910-1992); pe de glorie pentru aviaþia româneascã, avioanele
alta, reflectarea demersului de vânãtoare americane („indienii cu douã
documentarist în povestea reconstituitã, pene”) se îndreptau spre aerodrom, venind
ceea ce-l situeazã pe Dan Gîju în dinspre est, nu dinspre vest. Lupta aerianã a
interiorul scriiturii ºi, totodatã, în afara durat 12 minute, „înfiorãtor de lungi pentru
ei, unind ingenios perspectiva obiectivã unii, incredibil de scurte pentru alþii”.
a cercetãtorului cu cea subiectivã a Evenimentul este reflectat ºi în memoriile
prozatorului care vede, pe tabla istoriei, locotenentului Herbert „Stub” Hatch, partici-
persoanele ca pe niºte personaje în pant direct la lupta din 10 iunie 1944, mãrturie
scenariul vieþii lor. importantã în clarificarea adevãrului istoric,
Diferenþa dintre proza de ficþiune ºi întrucât pânã la mãrturia sa din 1982, s-a
aceasta nonficþionalã derivã din aceea cã crezut c㠄indienii cu douã pene”, Lichtning
Dan Gîju, cercetãtorul, nu încalcã regulile P-38, luptaserã cu o escadrilã germanã, nu
nonficþiunii, nu adaugã trãsãturi doar de româneascã, IAR-80, avionul românesc de
dragul imaginativului. Reconstrucþia lui este luptã, fiind confundat cu cele germane
* Dan Gîju, Ziua cea mai neagrã a indienilor cu
FW190.
douã pene. File din biografia asului Dan Vizanty , (continuare la pagina 39)
Editura Favorit, Bucureºti, 2019

34 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


NOTE DE LECTURÃ

Mircea Coloºenco

MARIAN POPA
VERSUS PROZATOR POSTMODERN

Pentru a fi historically correct, Nu-i va fi iertatã poziþia forte la finele


deosebim în episistemul comparatistului anului 1981, când în articolul Douã
literar Marian Popa o sorginte existenþialist- perioade de mediocritate literarã
deconstructivistã-behavioristã, atât în („Sãptãmâna”, nr. 577, 25 decembrie
contradicþiile fiinþei întru alegerea absenþei 1981), se aratã profund mirat de sterilitatea
unui sens raþional al sentimentului absurditãþii literaturii în epoca terorii ºi conducerii
umane, conform preceptului antic reductio imperiale napoleoniene, text publicat la
ad absurdum, cât ºi de germanicul Angst/ declanºarea campaniei de aniversare a zilei
spaima-disperarea-nimicul unui scop în de naºtere a Tovarãºului Nicolae
Univers, pentru evaluarea ºtiinþificã a Ceauºescu. Paralelismul este supervizat de
comportamentului ºi a cauzelor sale. Cenzura partinicã ºi de stat, mãsura fiind
Prin destinul de universitar la catedrele drasticã: rubrica desfiinþatã, iar autorului
instituþiilor de profil din Bucureºti (1966- ridicându-i-se dreptul de semnãturã, re-
1982) ºi Köln (Gastprofessor, 1983-1988), flex întârziat dupã intervenþia sa acidã la
cu stagiu de bursier al Fundaþiei Humboldt, întâlnirea cu Nicolae Ceauºescu din 26
la Stuttgardt (1973), refuzã întoarcerea în august 1980, cu 22 de scriitori ce se
România, dupã 1989, continuând activitatea considerau dezavantajaþi de Partidul-Stat!
care l-a consacrat de cercetãtor iniþiat al
valorilor deplinãtãþii/armoniei/puritãþii II
scrierilor ca artã a cuvântului. Condusese
Clubul Studenþilor din cadrul Facultãþii de Emigrat în Germania Federalã,
Filologie a Universitãþii bucureºtene ºi vizitându-ºi post-decembrist þara natalã
editase volumele: Homo fictus (1968), (ne)invitat la manifestãri culturale, unele
Dicþionar de literaturã contemporanã periodice, de ex. „Litere”. Revistã lunarã,
(1971, 1977), Camil Petrescu (1972), de Culturã a Societãþii Scriitorilor
Forma ca deformare (1975), Comicologia Târgoviºteni, cu subredacþie la Chiºinãu/
(1975), (premiatã de Asociaþia Scriitorilor Moldova, l-a cooptat printre Seniori
din Bucureºti), precum ºi romanele Editori, dar colaboreazã ºi la alte publicaþii.
antiliterare Doina Doicescu ºi Nelu Surprinde comunitatea postmodernã
Georgescu (1977), Podul aerian (1981) º.a. de Breaslã prin editarea unui op masiv titrat
Ca publicist, colaborând încã din 1964, în specific personal Istoria literaturii
student fiind, la revistele vremii: „Amfiteatru” române de azi pe mâine. 23 august 1944-
„Vatra”, „Viaþa studenþeascã”, „Viaþa 22 decembrie 1989 (Editura Semne,
româneasc㔠º.a., s-a implicat în momentele Bucureºti, Ediþia I, 2001, vol. 1-2; ediþia
culturale respective, cum a fost conglomeratul a II-a, 2009, revizuitã ºi augmentatã, 1-2,
de experienþe de dup㠄Tezele din 1971”, dar 1111-1195 pag.), în care radiografiazã
ºi în cazul plagiatului Incognito de Eugen creaþia beletristicã naþionalã dincolo de
Barbu. Articolul în chestiune a fost publicat la ilustrivism printr-o tematizare cu
intervenþia lui George Macovescu, Preºedintele argumente credibile în condamnarea
Uniunii Scriitorilor („România literarã”, nr.5, imposturii cliºeelor industrioase selectate
1 februarie 1979), scandalul provocat de din lumea avortatã cum-necum la finele
„România literar㔠având mize morale diferite tenebrosului An’89…
în cele douã tabere pro-contra ºi final confuz Reverberaþia provocatã în arealul po-
în dramatizarea subiectului disputat separat de litically correct pentru exagerãri/
grupãrile de internaþionaliºti ºi de patrioþi la inadvertenþe a fost promptã la distinºii
nivelul CC al PCR. exegeþi Nicolae Manolescu, Dan C.

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 35


Mihãilescu, Alex. ªtefãnescu, Cristian lansãri ºi dezbateri de carte, scriitorul
Sandache º.a., în contradicþie cu George isihaist Vasile Andru este ºi el secretos:
Pruteanu, Vasile Andru º.a. Anatema durã/ „Comedia Cubata – un eveniment
perpetuã ca delator la Securitate (alãturi românesc îºi va avea ziua sa într-un cal-
de alþi magiºtri: Alexandru Paleologu, Dan endar esthetos.” La întrebarea cine-i
Zamfirescu ºi câþi or mai fi fost!) nu l-a autorul, rãspunde mefistofelic: „Autorul a
mortificat. Dimpotrivã. Lasã sã se înþeleagã mai publicat ºi un op care a fost calificat
cã este învãþat cu alde astea de la prima de critici drept monumental”, nenumindu-l.
excomunicare de cândva… numai cã plata („Vatra veche”. Tg. Mureº, VII, 12 (84),
ºi rãsplata la opul sãu nu e „de azi pe decembrie 2015, pp. 38-39). În acelaºi
mâine”, ci pentru totdeauna! numãr, redacþia revistei include o
fotografie reprezentând pe Vasile Andru ºi
III Marian Popa la Muzeul Literaturii Române
din Bucureºti, în 2011, fãrã nici o trimitere.
Astfel, depune spre apariþie la Editura Doi ani mai târziu, la ediþia 21 a
Dacia din Cluj-Napoca cartea Excubus Târgului Internaþional Gaudeamus.
semnatã Armani Apparto, ºtire publicatã Romexpo Bucureºti (vineri, 24 noiembrie
la 30 decembrie 2011. Ceva n-a mers, 2017), la standul Editurii Bibliotheca din
întrucât un fragment cu acelaºi titlu al Târgoviºte, este întregitã Comedia Cubata
romanului a fost reprodus în revista cu al patrulea volum – Concubus de Raiman
„Litere” (Gãeºti, XV, 5, mai 2014, pp. 65- Paporta, lansarea prezentatã de Aurel Maria
67), cu menþiunea cã volumul se aflã în Baros, George Coandã, Dumitru Augustin
pregãtire la Editura Bibliotheca din Doman, Dan Gîju, Nicolae Oprea,
Târgoviºte. Lansarea lui a avut loc în cadrul Florentin Popescu, cu toþii – membri
Colocviilor de Marþi de la Academia proeminenþi ai Societãþii Scriitorilor
Internaþionalã Eminescu, Casa de Culturã Târgoviºteni, însã nici unul nu a divulgat
a Sectorului 2 din Bucureºti, în ziua de 24 numele real al autorului, nici nu a redactat
iunie 2014, urmatã în aceeaºi locaþie, la 26 vreo recenzie…
august 2014, de cartea Daecubus semnatã
Inmaar Popaart, amfitrionul manifestãrii IV
fiind scriitorul indianist Dr. George Anca,
iar moderator-criticul de artã Sorana Falsa secretomanie este faþã de publicul
Georgescu Gorjan, fãrã a dezvãlui cititor un fel De-a v-aþi ascunselea/ Jeu
identitatea autorilor volumelor respective. d’esprit între M. P. ºi Breasla care îi ignora
Ulterior, cele douã romane sunt lansate contextul postmodern al celor patru volume
de Editura Bibliotheca la standul propriu de de prozã cu prefixe schimbate la titlul
la Pavilionul Central Romexpo, în cadrul comun, identificând în el un alias jucãtor
Târgului Internaþional Gaudeamus. Carte de de baschet pentru cele aruncate în „coºul
Învãþãturã, vineri 21 noiembrie 2014, de azi pe mâine” de la Editura Semne!...
împreunã cu alte lucrãri ale membrilor Asta, da, Istorie!
Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni, Doar trãim/ parcurgem canonul Noului
prezentatori fiind cunoscuþii Aurel Maria Eon cu naþionalistul Mihai Eminescu în
Baros, Tudor Cristea, Dan Gîju ºi Florentin Debara, cu starul Mircea Cãrtãrescu
Popescu, care nici domniile lor n-au propus la Nobel, dar luat de o ilustrã
dezvãluit secretul cã cei doi autori cu nume necunoscutã Herta Müller, cu poetul de
inexistente în onomasiconul român sunt excepþie Nicolae Labiº exclus din Programa
anagramele unuia ºi aceluiaºi… Marian ªcolarã/ Licealã încã din anul 2005, dar
Popa. inclus obligatoriu, pentru Eseisticã,
În anul urmãtor, la Salonul imbatabilul Horia Roman Patapievici
Internaþional de Carte Bookfest din Capitalã dimpreunã cu inegalabilul Andrei Pleºu.
(20-24 mai 2015), la care Editura Lista poate fi prelungitã cu exemple din
Bibliotheca din Târgoviºte nu a avut stand alte domenii: D-na Kövesi aleasã de
propriu, scriitorul George Motroc a rãspuns Occidentul spre care tindem Prim-
la întrebãrile din Top 10 cãrþi lansate Procuror la UE, împotriva Oficinei
atunci, declarând: „Pe primul loc, se Naþionale! ªi câte ºi mai câte. Ne oprim
plaseazã Comedia Cubata a enigmaticului aici cu Eon-area…
ºi surprinzãtorului scriitor Popaart, Echidistant ca editolog, voi descrie, mai
volumul 3, Daecubus.” („Actualitatea întâi, obiectele discordiei care au fost trecute
literarã”. Lugoj, nr. 49, iulie 2015, p.12). cu vederea de mai toate periodicele de profil
Referindu-se, la aceeaºi ediþie a de la apariþie (2014) ºi pânã în prezent
Salonului, în articolul Un concert cu 700 (2020), inclusiv de publicaþia în specialitate
de dirijori, la faptul cã au fost tot atâtea „Bibliografia naþionalã”! Iatã-le:

36 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


• Armani Apparto. EXCUBUS./ Prefaþa:/ amuletã numitã ºi „secþiunea de aur”, este
Români la Colonia de Horace Gange. o creaþie proprie a lui M. P. de la cuvântul
Colecþia Prozã contemporanã coordonatã de elen pathopoios-on: „ care excitã pasiuni,
Mihai Stan. Editura Bibliotheca, Târgoviºte, patetic” (apud A Chassang, L. Durand.
2014, 266 pag./Menþiune pe pagina de gardã: Lexique grec-française. Huitiéme édition.
„Excubus aparþine unei pentapatopii având o Paris), respectiv, chintensenþa: „a cincea
componentã care nu va fi niciodatã tipãritã.”/ esenþã”, principiul principal al unei
• Iarman Popaart. UNCUBUS./ Prefaþa:/ substanþe, ultimul element fiind eterul,
Un critical fiction de Horace Gange./ Se „imuabila substanþã constitutivã a astrelor”
repetã Colecþia ºi Menþiunea./ Editura (Aristotel) sau eterul reflector: „memoria”
Bibliotheca, Târgoviºte, 2014, 274 pag.; (Max Heindel).
• Inmaar Popaart. DAECUBUS./ Se
repetã Colecþia ºi Menþiunea./ Editura V
Bibliotheca, Târgoviºte, 2015, 334 pag.;
• Raiman Paporta. CONCUBUS./ Se Însã M. P. este un existenþialist –
repetã Colecþia ºi Menþiunea/ Editura „existenþa precede esenþa” (J. P. Sartre) –
Bibliotheca, Târgoviºte, 2017, 384 pag.; dublat de un stoic, cãci în epistemologia
Capitolele din volumul Daecubus ºi stoicã, deosebim percepþia aprehensivã,
coperþile 1 ºi 4 sunt ilustrate de autor, pe care trebuie sã fie veridicã, întrucât
cea finalã fiind reproduse excerpte din deruleazã eterna reîntoarcere, cheia de
conþinutul fiecãrui volum în parte. boltã fiind etica consolãrilor, a unei liniºti
Dar nu numai M. P. îºi semneazã cele autosuficiente în nevoia de a recunoaºte
patru volume enumerate (ex/ un/ dae/ scânteia creatoare în fiecare individ pentru
concubus) ale pentapatopiei sale, a extirpa prin katharsis/ purificare cele
anagramându-ºi numele de stare civilã ºi de patru path-uri principale: durerea, frica,
autor de texte, ci ºi prefaþatorul primelor douã pofta ºi plãcerea numite „impulsuri
volume, respectiv Horace Gange, care nu e excesive” de filosoful elen Zenon din
altul decât Dr. George Anca – poet, eseist, Citium (cca. 394-262 î.Hr.), întemeietorul
specialist în indianistic㠖, cel ce i-a lansat Stoicismului.
primele volume la Academia Internaþionalã Nu credem, pe de altã parte, cã ar fi
Mihai Eminescu ºi cãruia M. P. i-a prefaþat absurdã inspirarea pentapotapiei din Arta
(Hinduitate dodiasticã) cartea Pãguboºii lui Regalã, în care cubul simbolizeazã
ªiva. Jurnal indian (1977-2017), apãrutã la elementele fundamentale (centrul-cercul-
Editura Semne din Bucureºti (2017, 454 crucea-patratul) ale echilibrului cosmic
pag.). Sã fie vorba de mimesis în acest caz? dintre Finit/ Infinit, în atingerea
ªi danezul Sören Aabye Kierkegaard ºi-a înþelepciunii/ perfecþiunii spirituale în
semnat volume cu pseudonime, pe care le-a desãvârºirea civilizaþiei umane. (Islamicii
criticat în altele ulterioare! au Sfânta Piatrã Kaaba, ridicatã ca Templu
Cât priveºte denumirea titlurilor de Adam ºi, dupã Potop/ Diluviu,
exchibiþioniste, la prima vedere, aºa numiþii reconstruitã de Avraam ºi fiul sãu Ismael.)
Comediei Cubata, nu sunt nici de departe Totuºi, este o pistã greu de argumentat.
derivate din lexicul latin/ romanic, cu La fel cum susþin unii cã O scrisoare
excepþia lui cubus-i „cub”, care a dat pierdutã de Ion Luca Caragiale ar fi o
variantele: cubo-itum-are: „a fi, a sta parodie prin înlocuirea bastonului masonic
culcat”; excubo-ui-itun: „a strãjui, a cu o epistolã… (care nu-i o poveste de
veghea”; decubo-are: „a nu dormi acasã”; adormit copiii!).
concubinus-a: „unirea între un bãrbat ºi o Incontestabil este faptul cã M. P. a
femeie fãrã cãsãtorie legalã”. (apud I. realizat naraþiunea sa bazat pe clasificãrile
Nãdejde, A. Nãdejde-Gesticone. Dicþionar fãcute cu minuþie ºi desprinse din
latin-român complet. Bucureºti, 1917). conºtiinþa publicã de autorii de literaturã
La fel, nici o legãturã de sens cu ale cãror mãºti (lat. persona) devin
denumirea formaþiilor americane de rock personaje – vicii, pasiuni, instincte inter-
Excubus sau Incubus band, aceasta din mediate în cartea sa de debut editorial
urmã însemnând „spirit rãu, coºmar”. Homo fictus. Structuri ºi ipostaze (Editura
(apud – Dicþionar englez-român. pentru Literaturã, Bucureºti, 1968, 344
Bucureºti, 1965). pag.), un adevãrat tratat de teorie dedicat
În privinþa sintagmei pentapatopie, personajului literar la finalul miºcãrii
care înlocuieºte formularea consacratã europene structuraliste. ªi nu numai acesta,
pentagramã: „pentagon regulat”, respectiv ci ºi celelalte sinteze literare: Modele ºi
figurã simbolicã, steaua cu cinci colþuri exemple (1971), Forma ca deformare
folositã de pitagoriceni ca semn secret de (1975), Comicologia (1975).
recunoaºtere (preluatã de comuniºti!), Deoarece nu ne-am propus rezumarea

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 37


subiectului complex al tetraromanului al doilea este introdus în acþiunea celui de-al
cubus-ist realizat cu aplicaþie în cel mai treilea… pag. 321/;
fidel stil postmodern contemporan pe • „Spre final veni Concubus. Fausto
spirala inflaþiei ºi declinului în sfera ºtia ce aveau sã discute”./ Iatã cã, în textura
spiritualã naþionalã, într-o deplinã culturã volumului al patrulea, pe final, apare
a simulacrului, spectacolul lecturii fiind personajul principal care-i dã titlu, pag.
decisiv în modul de formare a publicului 337, reprodus ºi pe coperta a IV-a.
prin hipertext, deosebind în fiecare volum Scris într-o structurã postmodernã ca
câte cinci personaje negative lichidate, în un labirint de oglinzi, romanul lui M. P.
ultimul sunt femei… înºelate-formã constituie o demonstraþie cã, bazat pe o
voalatã a execuþiei! eticã iluministã, dincolo de „exil” ºi de
Paradigma postmodernã în care se „zbor” pluralist internaþionalist, se pot
înscrie Pentapatopia lui M. P. idealizeazã realiza cu succes lucrãri serioase în Noua
eterogenul ºi singularul într-o ceaþã Ordine a lumii recente, alãturându-se cu
semioticã de intertextualitate, eliberându-l prisosinþã creaþiilor în prozã anterioare
de toate formele de identitate: pentru a evita tensiunile ficþionale pe care
• „Excubus. Mã priveºte, deoarece nu le traverseazã transnaþional.
are faþã. Deschid ochii.”/ Primul volum Cu alte cuvinte ºi în alt context a
se încheie aici, pag. 266/; conchis profesionist Dumitru Micu (Istoria
• „Abia atunci îl înhaþã ºi pe el spaima. literaturii române de la creaþia popularã
κi cautã biletul de autobuz pentru Bucureºti la postmodernism, Bucureºti, Editura
ºi ieºi pe uºã mângâindu-l cu degetele ca Saeculum I. O., 2000, pag. 633): „Prozã
pe icoana Sfintei Parascheva.”/ Finalul de remarcabilã þinutã scriu ºi alþi critici –
volumului al doilea, pag. 274/; Alexandru George, Livius Ciocârlie,
• „Armain Popaart a decis: Marian Popa.”
Lagomaggiore.”/ Astfel, autorul volumului Punctum.

(urmare de la pagina 35) de la ville de Paris. Suspansul e generat


de întrebarea: de ce aceastã recunoaºtere?
Pasiunea pentru Cine era, de fapt, Dan Vizanty?...
Ipoteza cercetãtorului, pe care nu o
poate accepta, totuºi, ca o concluzie
Paralel cu reconstituirea biografiei apodicticã, întrucât nu este suficient
profesionale de as al aviaþiei româneºti, al documentatã, nici argumentatã, are în
patrulea într-un clasament al aºilor, Dan vedere posibilitatea ca acest eveniment sã
Gîju realizeazã ºi un portret al omului Dan fi fost ultima misiune a asului Dan Vizanty.
Vizanty, cu luminile ºi umbrele lui: un bãrbat Dan Gîju admite cã plecarea s-a realizat
elegant, manierat, care cu profilul sãu de cu voia Securitãþii, o negociere, probabil:
Humphrey Bogart, cucerea inimile femeilor „Dan Vizanty «a dezertat» în lumea aºa-
– un fel de MRP al aviatorilor cu cinci zis «liberã» dacã nu cu «voie de la
cãsãtorii la activ, fãrã a socoti interludiile... Securitate», cel puþin cu aprobarea tacitã,
Singura moºtenitoare a lui Dan Vizanty dar interesatã a acesteia. Mai exact, a plecat
este fiica sa Ana Maria Vizanty (n.1956), (ori a fost sugestionat sã plece) cu o nouã
care, fapt lãudabil, se ocupã de recuperarea ºi probabil cã ultimã misiune importantã
memoriei tatãlui sãu pentru corecta aºezare pentru România”.
în istoria aviaþiei româneºti. Multe dintre afirmaþiile cercetãtorului
Suspansul îl însoþeºte pânã a final pe Dan Gîju nu sunt pe linia politicii corecte,
Dan Vizanty, urmãrindu-l ºi în posteritate. în privinþa poziþiei faþã de americani. E un
În 1977, cu câteva zile înainte de ingredient care intrã în compoziþia
cutremurul devastator din 4 martie, el subiectivismului creatorului, dar ºi în
obþine, având garanþia generalului de aviaþie pelteaua democraþiei care mizeazã pe
Aurel Rãican, vizã de plecare în Franþa, dreptul al libera exprimare...
pentru a se documenta în vederea unei Ziua cea mai neagrã a indienilor cu
proiectate Istorii a aviaþiei române, douã pene este o carte necesarã, cu o
alegând, în cele din urmã, sã rãmânã în naraþiune antrenantã atât în partea de ficþiune,
Occident. La scurt timp, la 1 iunie 1977, cât ºi în cea de nonficþiune, o carte care se
la propunerea Asociaþiei Aeronautice adreseazã, deopotrivã, celor interesaþi de
Internaþionale „Vieilles Tiges”, al cãrei istoria aviaþiei româneºti ºi celor atraºi de
membru era, primarul Parisului, Jacques poveºtile oamenilor aflaþi, mai mult sau mai
Chirac, îi decerneazã La Médaille d’argent puþin, sub teroarea istoriei.

38 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


ARS LONGA

Dan Gîju

SCRIITORI MILITARI
CAZUL ODOBLEJA

ªtefan Odobleja (13 octombrie mal and the Machine. Ceva detalii în
1902, Izvoru Aneºtilor, judeþul acest sens oferã ºi Elena Istrãþescu în
Mehedinþi–2 octombrie 1978, Drobeta studiul Eroul uitat ºi posteritatea sa. La
Turnu Severin), academician, medic ora de faþã, poziþia lui ªtefan Odobleja
militar, considerat creatorul psihociberneticii în domeniul ciberneticii nu este încã pe
ºi pãrintele ciberneticii generalizate. deplin clarificatã ºi nu este singurul
Bursier al Institutului Medico-Militar din român în aceastã posturã, cu atât mai
Bucureºti, ºi-a exercitat puþin singurul medic român
profesia de medic militar în „ºuntat” de contemporani la
diferite garnizoane precum modul cel mai mioritic
Brãila, Severin, Lugoj, posibil, dupã cum vom
Târgoviºte, Bucureºti, Dej vedea, însã în ceea ce ne
etc. A publicat, între altele, priveºte, având în vedere
lucrãrile Metoda de faptul cã, între altele,
transonanþã toracicã ªtefan Odobleja a fost ºi
(1929) si La phonoscopie corespondent al revistei
(1931). Sinteza ciberneticii „Spirit militar modern” încã
generalizate Psychologie de la înfiinþarea acesteia, în
consonantiste I (1938), noiembrie 1938, de cãtre
urmatã de volumul II ceva locotenent-colonelul
mai târziu, în total 884 de Constantin Atanasiu, ale
pagini, cu copyrightul Librãriei Maloine cãrei destine le-am condus noi înºine la
din Paris, dar apãrutã la Lugoj, rãmâne un moment dat, ºi cum tocmai îl
lucrarea sa fundamentalã. Lucrarea ca cunoscusem pe medicul stomatolog
atare fusese prezentatã încã din 1937, la Teodor Georgescu (Ion-Bogdan Teodor
Congresul Internaþional de Medicinã Georgescu, doctor în ºtiinþe medicale,
Militarã de la Bucureºti, la care luaserã ºef disciplinã la Facultatea „Titu
parte ºi doi medici americani. Dupã care, Maiorescu”, inventator al unei metode de
izbucnind rãzboiul mondial, medicul tratament al parodontopatiilor marginale
militar Odobleja a plecat pe front. În cronice, autor a diverse studii de
timpul rãzboiului, „întâmplãtor”, cei doi specialitate, dar ºi al unui roman istoric,
medici americani au fãcut parte dintr-o Sfidarea absurdului, 2008, apãrut la
echipã de cercetare condusã de Norbert Societatea Scriitorilor Militari.) care, la
Wiener (1894–1964, evreu de origine rândul sãu, îl întâlnise personal pe
rusã) care, într-un final, va fi distins cu Odobleja, ºi încã în niºte împrejurãri
Premiul Nobel pentru crearea ciberneticii. destul de interesante, am þinut neapãrat
Ale cãrei principii generale, ca ºtiinþã, le sã realizãm un interviu de
formulase în cartea sa Odobleja. Cartea „redescoperire” a savantului cu atât mai
lui Wiener avea sã aparã abia în 1948, la mult cu cât noile generaþii dintre cititorii
New York, dar ºi la Paris, aproape în sãptãmânalului „Observatorul militar”
acelaºi timp, ºi s-a numit Cybemetics or pãreau sã nu ºtie mare lucru de el.
Control and Comunicatiotion in the Ani- Medicul Georgescu îl cunoscuse pe

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 39


Odobleja în prima jumãtate a anilor ’70, evreii ºi egiptenii trecuserã ºi ei prin
când savantul, abia mutat la Severin, îºi astfel de faze, numai dacã ne gândim la
trãia drama vieþii sale în plin. Care dramã, acel golem, în care un rabin face un ro-
pe undeva, din câte va observa medicul bot cãruia îi dicteazã câteva comenzi, dar
Georgescu, „pleca de la faptul cã era un uitând formula de oprire a acestuia, pânã
adevãrat ateu; nu-ºi punea problema cã la urmã, îi smulge înscrisul de pe piept.
existã Dumnezeu sau Satana. Spunea cã Ei, ºi Odobleja, dupã ce medicul din
nu e nevoie sã existe Dumnezeu, pentru Severin i-a dat cartea, a început sã
cã jocul contrariilor este cel care comenteze, la început mai mult printre
poziþioneazã un obiect, cã totul se cunoscuþi: «Hoþii, mi-au furat ideea!»”
creeazã prin acest «joc», nu e nevoie de (Ibidem). Tot atunci, îl redescoperã ºi
un creator. Din cauza concepþiei ateiste, autoritãþile comuniste ºi, dorind sã-l
probabil cã era ºi un recalcitrant, fiind ºi exploateze politic, îi oferã unele facilitãþi
medic militar, deci trebuind sã se supunã la care anterior nici nu sperase, între
unei conduite, este pedepsit ºi trimis ca altele „i-au fãcut din 300 de lei pensie –
medic de unitate la un batalion disciplinar. 2 000 de lei, i-au dat butelie de aragaz
Dupã rãzboi, ajunge în Severin, dar în (asta era în 1975) ºi i-au oferit inclusiv
anii ’50, i se ia dreptul de liberã practicã. locuinþã la bloc, deºi Odobleja nu a
Se duce la diferite foruri politice ºi acceptat. «Cum am trãit toatã viaþa, aºa
apolitice ca sã-ºi impunã ideile din vreau sã mor», a replicat. De fapt, simþea
Psihologia covsonantistã. Este luat în cã e bolnav, avea cancer. Îi aduceau
derâdere ºi hãrþuit. Dupã luarea dreptului mâncare cu sufertaºul, la ºopron, de la
de liberã practicã, pleacã în comuna Cantina Partidului. Iar Emil Drãgãnescu
Hoþu, pe lângã Severin. Aici, trãieºte cu a intervenit ºi i sa tradus ºi tipãrit
o femeie din sat, are doi bãieþi, munceºte Psihologia consonantistã în limba
la colectiv, prin alte diverse locuri, ºi mai românã. Numai cã, acum, chiar s-a
câºtiga practicând, ilegal, avorturi, ca petrecut ceva ciudat cu Odobleja. Instigat
sã-ºi þinã copiii la facultate.” („Ce nu de cei din jur, a început sã strige cã e
învãþasem în patru ani de studii, m-a plagiat de evrei, de Norbert Wiener. ªi
luminat Odobleja în cinºpe minute!”, în au apãrut articole. A apãrut ºi o carte
„Observatorul militar”, nr. 11(25–31 postumã, la Craiova: jumãtate texte din
martie 2009), p. 24.) În Severin se mu- cartea lui Odobleja, jumãtate din cartea
tase pentru cã la Hoþu îi luase casa foc lui Wiener. Erau speculaþii gazetãreºti,
ºi acum dormea într-un ºopron, la fireºte, ºi în ceea ce mã priveºte i-am
periferia dinspre Cerneþi a fostei Strãzi spus, ºi am insistat cã este indus în
Mari, denumitã o vreme I.V. Stalin, eroare, dar nu-i mai puteam scoate din
actualmente Traian, pe un pat din cap cã nu el a fãcut cibernetica.
scânduri acoperite cu paie. Când l-a Teoreticienii erau alþii, ideea era veche
întâlnit Georgescu, era „un om mai la evrei, cibernetica e a lor, iar el vorbise
degrabã scund, aºa reþin, ca la vreo 70 de sistemele vii, a descris cum se
de ani, chel, în teniºi, pantaloni albaºtri regleazã acestea, ceea ce e foarte im-
de doc ºi cãmaºã de pânzã, cu o pãlãrie portant, pentru cã nici acum nu se
de paie pe cap ºi o bât㠖 nu baston! – în vorbeºte de ritm, de dirijor...” (Ibidem).
mânã.” Cum, necum, aici la Severin, Odobleja încã trãia când editura
Odobleja intrã în contact cu cercurile craioveanã Scrisul Românesc preia
intelectuale ale oraºului, îndeosebi cu iniþiativa „valorificãrii” moºtenirii sale
medicii ºi cu scriitorii, ºi aºa aflã de ºtiinþifice, punând sub tipar mai întâi
Norbert Wiener, de cartea acestuia, mai Psihologia consonantistã ºi cibernetica
ales, intitulatã Sunt matematician, primitã (1978), din pãcate însã apãrutã la o lunã
de la un medic severinean cu comentariile dupã trecerea în eternitate a savantuluila
cã acolo sunt, de fapt, ideile lui, ale lui în 1984 sã aparã, sub îngrijirea
Odobleja... „ªi încep sã comenteze logicianului Alexandru Surdu, lucrarea
asemãnãrile, unele chiar frapante. Acest Introducere în logica rezonanþei. Ceva
Norbert Wiener, de pildã, considerã cã mai înainte, în 1982, la Editura ªtiinþificã
se poate face maºina de gândit, cum ºi Enciclopedicã, apãruse lucrarea sa
zicea ºi Odobleja. Deºi ideea unei maºini fundamentalã Psihologia consonantistã,
de gândit, a unui robot, nu este nouã, tradusã în limba românã. Astãzi,

40 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


Odobleja este cât de cât cunoscut ca ºi care, dintr-o anume perspectivã, s-ar
savant, mai puþin însã ca poet, aspect potrivi ºi „domniºoarelor” de azi: Eºti
asupra cãruia vom insista în cele ce autoare de romanþe/ ªi autor de
urmeazã, având ca sursã de documentare insomnii;/ Eu îþi urez s-ajungi, odatã,/
volumul de buzunar Pagini inedite, ªi autoare de copii (p. 142). Pesimismul,
apãrut tot la Editura Scrisul Românesc, în dar nu ca la simboliºti, autoironia,
1986, sub îngrijirea lui Constantin deopotrivã resemnarea ºi înþelegerea a tot
Negreanu, de unde „decupãm” poezia ceea ce se petrece în jurul sãu rãzbat ºi
„Þãrâna þãrii” (scrisã dupã 1965); în fond, acestea pe alocuri, ca de pildã în poezia
se apreciazã, „testamentul” sãu poetic: „Bucurii postume”, unde poetul spune
oarecum învins, deºi el se vrea optimist,
Þãrâna þãrii mele ba chiar uºor zeflemitor:
Îmi stãpâneºte-n suflet
ªi mereu îmi aminteºte ªtiam precis
De trecutul vrãjit al copilãriei cã numai dupã moarte
Când mã jucam cu toþi copiii mã voi bucura
în þãrâna din drum De aprecierile semneilor mei,
Fãcând din ea de toate, De aceea am fost
chiar ºi turte, pe drept cuvânt
Þãrâna þãrii mele foarte speriat
m-a crescut. Când am aflat
Sub ea se odihnesc cã am început a fi
colo, pe coastã, de pe acum
Pãrinþii, moºii ºi strãmoºii lãudat.
ªi mulþi din ei Vestire
au murit pentru ea. De care rãu m-am întristat.
De ce vã miraþi (Ibidem, p. 133–134).
cã eu mã simt atât de legat
de aceastã þãrânã? Oricum, Odobleja avea sã moarã,
(ªtefan Odobleja, Pagini inedite, într-un final, destul de sãrac pentru
Editura Scrisul Românesc, condiþia lui de fost ofiþer-medic ºi ferm
Craiova, 1986, p. 99). convins cã i s-a furat ideea. Mai mult
decât atât, „întâmplarea a fãcut ca, înainte
Poeziile medicului militar ªtefan de moarte, sã aibã loc primul Congres
Odobleja, câteva zeci, de toatã mâna – Internaþional al Ciberneticii, unde
unele foarte bune, altele de-a dreptul paternitatea sa în ciberneticã i-a fost
copilãreºti, naive chiar –, devoaleazã un susþinutã de un cercetãtor rus. ªi inginerul
spirit nobil, trãdând cu deosebire savatul Stelian Bajureanu, care participase la acest
din el (în titluri precum Teoria congres, la înapoiere, s-a grãbit sã-i aducã
consonanþei, Psihologie-alchimie, Ce e marea veste lui Odobleja, care zãcea pe
gândirea?, Gândirea ca funcþiune, paie. Avea cancer de ficat ºi aºtepta,
Simþirea gândirii, Gândirea târâtoare, nerãbdãtor, sã vadã dacã l-a înþeles ºi l-a
Gândesc ideile cu coada, ori cu capul? recunoscut lumea: «Domnule doctor, am
etc.), olteanul din stirpea comunã inclusiv reuºit!», i-a zis Bajureanu. «E bine, dar e
lui Marin Sorescu, dar ºi militarul de prea târziu!» a rãspuns Odobleja. Dupã
profesie, în fond patriotul incurabil care care, controversele au continuat ºi mai
a rãmas pânã la finele zilelor sale (Þara înverºunat ªi mulþi nu sunt lãmuriþi pânã
mea, Þãrâna þãrii, Jinduitorii – poem cu astãzi.” (Ibidem). Cum, necum, Spitalul
certe valenþe naþionaliste –, ), poezii de Clinic de Urgenþã Militar din Craiova îi
dragoste (Sub vraja ei, la garã, Sub vraja poartã numele („Dr. ªtefan Odobleja”),
ochilor ei dulci, Expulzata, Parfumul tãu savantul bucurându-se, într-adevãr, fie
º.a., acestea din urmã datând, în mare chiar ºi dupã moarte, cum anticipa el, de
parte, din perioada interbelicã, practic, din „recunoaºterea” semenilor. A militarilor,
anii locotenenþiei, când erau la modã în primul rand, adicã tocmai aceia care-i
epigramele dedicate între altele tãiaserã primii craca de sub picioare în
domniºoarelor emancipate, precum anii când, în plinã efervescenþã creatoare,
aceasta „inspirat㔠de o oarecare Veturia avea „ceva” de spus.
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 41
PUNCTE DE VEDERE

Marin Iancu

CUFÃRUL DIN PODUL CASEI

Cum prin anii ´60-´65 în satul meu din atrãgãtoare a lui D. Almaº, dimpreunã cu
Munþii Apusului drumul cãrþii spre copii textele descoperite puþin mai târziu,
era tot mai anevoios, dragostea de a citi aparþinând lui Mark Twain ºi Antoine de
am deprins-o odatã cu primele cãrþi primite Saint Exupéry, romanele de aventuri din
ca premii la ºcoalã. Citite seara la lumina seria deschisã prin celebrele scrieri ale lui
lãmpii sau vara, în momentele de rãgaz la Jules Verne, romanele cavalereºti ale Evului
muncile câmpului, cãrþile veneau sã-mi Mediu ºi cele picareºti, realiste sau parodice
umple dorul de a visa ºi de a mã bucura de ale Renaºterii ºi Barocului. Descoperite
senzaþionalul de alãturi. Dacã îmi amintesc printr-o minune cam pe la treisprezece-
bine, printre primele cãrþi ale paisprezece ani, spre
copilãriei mele a fost ºi sfârºitul ciclului gimnazial, în
fermecãtoarea poveste cufãrul din podul casei unui
sadovenianã Mãria Sa, Puiul unchi dinspre mamã, lectura
pãdurii. Reeditatã în 1957, romanelor Mara de Ioan
chiar în perioada primilor mei Slavici, ºi Enigma Otiliei de
ani de ºcoalã primarã, G. Cãlinescu, mi-a provocat
cãrticica marelui povestitor definitiv apetitul pentru citit,
reuºise sã încânte multe deºteptând în mintea mea
generaþii de tineri cititori prin trecerea spre marile cãrþi ale
legenda medievalã a lumii.
Genovevei de Brabant, S-a întâmplat sã asistãm
tânãra mama exilatã în mai recent la un fel de
mijlocul codrului. O campanie împotriva literaturii
primisem ca premiu prin clasa a III-a, clasice, de genul povestirilor istorice ºi al
blânda noastrã învãþãtoare având grijã sã altora, inspirate din marile încleºtãri umane,
ne încânte prin cele câteva cuvinte de dulce care, dat fiind universul tragic al rãzboiului
rãsplãtire ºi încurajare, desenate impecabil ºi al sãrãciei, în opinia unor mai tineri
pe prima filã a cãrþii: „Se acordã pentru teoreticieni literari ºi pedagogi ai
frumoase rezultate la învãþãturã ºi bunã deznãdejdii, acestea nu ar mai corespunde
purtare.” În urmãtorii ani, pe policioara sensibilitãþii copiilor de azi. Periculos din
„bibliotecii personale” ºi-au fãcut loc alte mai multe puncte de vedere, e posibil ca
ºi alte cãrþi, una mai frumoasã decât alta, un asemenea „duel” al perspectivelor
de la legendele populare, de felul celor cu cititului sã nascã, pe lângã unele confuzii,
vestitul Gruia lui Novac sau cu Daniil ºi o atitudine de îndepãrtare sau cel puþin
Sihastru, poveºtile lui Creangã, snoavele de indiferenþã programaticã faþã de o bunã
cu Pãcalã, legendele istorice ale lui D. parte din marea noastrã literaturã de ieri.
Bolintineanu, povestioara Mateiaº Ca sã nu zãpãcim copiii cu schimbãri bruºte
Gâscanul a maghiarului Fazekas Mihaly, de direcþie, cu totul firesc în trecerea de la
Fabulele lui Gr. Alexandrescu, Legendele o grilã de lecturã la alta, procesul de
Olimpului, ciclul de poveºti originare adaptare sau, mai degrabã, de continuitate
din Orientul Mijlociu, cu Sinbad marinarul, ar trebui sã se se realizeze din mers, selectiv
basmele lui Ioan Slavici, B. Delavrancea ºi ºi sistematic, dupã un anumit ritual,
ale Fraþilor Grimm, încântãtoarele asemenea celui practicat pe vremuri de
întâmplãri istorice în „tãlmãcirea” atât de bibliotecarul ºcolar modelator de suflete ºi

42 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


de caractere, grijuliu faþã de ce citesc tinerii provocatoare prin spectaculozitatea ei
ºi de cum ºtiu ei în dreptul cãrei cãrþi sã se temperamentalã (Romanul adolescentului
opreascã ºi pe ce raft stau capodoperele. miop de Mircea Eliade, Un om sfârºit de
Mircea Eliade cerea cândva un manual al Giovanni Papini, Cãrarea pierdutã de
cititorului perfect, un manual cu liste de Alain-Fournier, De veghe în lanul de
cãrþi pe vârste, pe clase, pe temperamente, secarã de J. D. Salinger, Singur pe lume
pe anotimpuri. Se încumetã cineva sã de H. Mallot, Moby Dick de H. Melville,
întocmeascã o asemenea listã de cãrþi? Ce Momo de Michael Ende, Amintirile unei
loc ar mai ocupa pe o asemenea listã clasicii fete cuminþi de Simone de Beauvoir),
români? Asemenea altor mari scriitori alãturi de o la fel de bogatã literaturã
români, Creangã e fãrã îndoialã un scriitor organizatã în cicluri de familie sau o alta,
canonic. Asta o ºtiu ºi elevii de liceu, chiar care are în vedere istoria unui neam (Mara
dacã aceºtia nu prea se grãbesc sã-l mai de Ioan Slavici, Viaþa la þarã de Duiliu
citeascã. Mai mult chiar, dacã limba românã Zamfirescu, Baltagul de Mihail
ar fi avut prestigiul francezei, englezei, Sadoveanu, La rãsãrit de Eden de John
germanei sau spaniolei, opera lui Creangã Steinbeck, La rãscruce de vânturi de Emily
ar fi putut ocupa un loc confortabil ºi în Brontë, Moº Goriot de Honoré de Balzac,
Canonul occidental al teoreticianului Cronicã de familie de Petru Dumitriu,
american Harold Bloom. ªi totuºi, Enigma Otiliei de G. Cãlinescu,
paradoxal, Creangã nu e citit de elevi aºa Ghepardul de Giuseppe Tomasi de
cum ar presupune statutul lui de geniu al Lampedusa, Moromeþii de Marin Preda),
limbii. Prezenþa scriitorului printre lecturile dupã cum literatura de aventuri îºi fixeazã
copiilor, de la vârsta ºi ea, pe de altã parte,
primelor clase de ºcoalã perenitatea prin revelarea
primarã, pânã la ultima clasã unor valori ºi calitãþi umane:
de liceu, se impune din cel curajul, eroismul, inteligenþa
puþin douã motive. Odatã, ºi, în aceeaºi mãsurã, spiritul
prin expresivitatea de sacrificiu. Aºa cum este
comunicãrii. Preluând de la tratatã în literatura românã
Anton Pann spiritul ºi în cea universalã, iubirea
nastratinesc, cu elementele rãmâne, de asemenea, unul
sale de parodie ºi dispoziþie din marile subiecte care a
glumeaþã, Creangã surprinde marcat profund literatura, un
realitatea vie a unei lumi, aºa spaþiu tematic de o
cum este ea, în toate surprinzãtoare profunzime,
varietãþile caracterelor ºi de la Romeo ºi Julieta de
întâmplãrilor, o lume a prostiei ºi a Shakespeare, la marile creaþii ale lui J. W.
lãcomiei, a vicleniei ºi ignoranþei, în mijlocul Goethe, R. M. Rilke, Eminescu, Serghei
cãreia, precum Rabelais, se miºcã cu Esenin, L. Blaga, N. Stãnescu, Camil
dezinvolturã, o lume a spiritului, veselã ºi Petrescu ºi Mircea Eliade. Prezent în
încântãtoare în forme, în vorbire ºi în forme inconfundabile dincolo de anumite
gesturi, înscriind Humuleºtii în tiparele unei mutaþii ºi nuanþe, sentimentul iubirii, deºi
realitãþi ce se raporteazã la ritmul univer- etern ºi repetabil, se dovedeºte un caz par-
sal al vieþii. ticular, unic ºi absolut.
Fãrã sã avem la îndemânã o Pe de altã parte, sã recunoaºtem cã în
Bibliotheca Universalia în genul celei a ultimii ani existã o serioasã implicare în
lui Conrad Gesner sau al îndrumarelor actul de cuprindere în manualele ºcolare a
realizate mai târziu de August Comte ºi John operelor literare în mãsurã sã satisfacã cele
Lubbock, curiozitatea copilului poate fi mai diverse cerinþe în ceea ce priveºte
orientatã spre cãrþile cu funcþie explicit puterea de evocare artisticã a realitãþii ºi
modelatoare, cu figuri simptomatice ale bogãþia de idei ºi imagini, de „probleme ºi
unor atitudini ºi trãiri mãreþe ale fiinþei semnificaþii”, dupã cum ar spune L. Blaga.
umane, spre texte ilustrative nu atât prin Întâlnim constant texte care sã fie bucurie
capacitatea de susþinere a temei, cât ºi prin ºi relaxare, educaþie ºi instruire, joc sau
realizarea lor artisticã. Existã o bogatã joacã, prilej de a se înþelege pe sine ºi sã
literaturã care exploreazã vârsta deschidã porþi cãtre misterele lumii.
adolescenþei, o temã problematicã, dar ºi (continuare la pagina 45)

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 43


EU VÃ CITESC PE TOÞI!

Florentin Popescu

ANTOLOGIILE, CA REPERE
ISTORICO-LITERARE (III)
În timp ce destul de multe publicaþii Manole, versiunea lui Vasile Alecsandri,
„cu ºtaif”, „gomoase” ºi „cosmopolite” se iar din numãrul urmãtor ºi pânã azi, în
feresc, în mod premeditat, sã mai revistã s-a derulat o rubricã intitulatã
vorbeascã de patrie ºi patriotism, sã se Lacrima Anei. De fapt, revista este explicit
intereseze de valorile patrimoniului nostru pusã sub semnul fântânii, la modul gen-
cultural din trecut, la Curtea de Argeº apare eral, blagian dacã putem spune aºa, al
o publicaþie de înaltã þinutã, cu pronunþat sintagmei, în timp ce pe fiecare paginã
caracter cultural-patriotic intitulatã, nu apare o vignietã cu o imagine veche a
întâmplãtor, „Curtea de la Argeº”. În Fântânii Meºterului Manole (reprodusã ºi
paginile acestui lunar se publicã literaturã, pe coperta cãrþii de faþã). Mai în glumã,
dar ºi articole de ºtiinþã, de istorie, cu mai în serios, am mai spus/scris cã Ana
caracter social etc., semnate de þine zidurile Mânãstirii Argeºului pe umeri,
personalitãþi cunoscute ale þãrii. Revista a dar Manole primeºte laudele,meºterul valah
fost fondatã ºi este condusã, de mai bine cu nume de fântânã (Labiº), în timp ce
de un deceniu, de cãtre dl. Academician prin fântânã curg lacrimile Anei…
Gheorghe Pãun, un fizician recunoscut ºi Volumul conþine 113 autori (aºezaþi
foarte apreciat în multe þãri ale lumii, unde, în ordine alfabeticã) ºi semnificativ mai
de altfel i-au apãrut ºi-i apar cãrþi ºi studii multe poeme, deoarece o parte dintre
de specialitate, unde participã la conferinþe autori au mai multe bucãþi reþinute în
ºi congrese, dovedind, încã o datã, cã carte… Am adãugat la final trei variante
România a dispus dintotdeauna (ºi dispune importante ale baladei populare, mult
ºi azi!) de mari personalitãþi în mai toate diferite între ele. Varianta „standard” a lui
domeniile. Dl. Gheorghe Pãun este, pe de Vasile Alecsandri, cea culeasã de G. Dem.
altã parte, un scriitor care a semnat, de-a Teodorescu (mai lungã ºi mai puþin
lungul anilor (ºi semneazã ºi azi!) cãrþi de ºlefuitã, dar mai bogatã în semnificaþii,
poezie, de prozã ºi publicisticã, având, dupã cum ne convinge Horia Bãdescu în
totodatã, grijã nu numai sã se propulseze frumoasa-i exegezã Meºterul Manole sau
pe domnia sa în prim-planul jurnalisticii ºi imanenþa tragicului (Cartea Româneascã,
vieþii literare din zonã, ci promovând, prin Bucureºti, 1986) ºi o variantã Gr. G.
paginile publicaþiei pe care o pãstoreºte Tocilescu. Am început cu douã eseuri
autori locali sau din alte zone ale þãrii, dar dedicate subiectului, primul (nefinalizat)
care au manifestat ºi manifestã un interes discutând sacrificiul feminin, cu plecare
aparte pentru zona Argeºului. Pe linia de la „lacrima Anei”, al doilea un scurt
acestei din urmã preocupãri s-a înscris ºi studiu al celebrului româno-spaniol
editarea unor cãrþi cu specific ºi conþinut Alexandru Ciorãnescu, ambele publicate
aparte. Între ele ºi recenta antologie ºi în revistã.”
intitulat㠄Lacrima Anei”, între coperþile Este evident (ºi antologatorul o
cãreia a adunat textele poemelor aduse ca recunoaºte din capul locului) cã fiind vorba
omagiu Anei lui Manole. „Încã din primul de o antologie tematicã nu putem pretinde
numãr al revistei, cel din decembrie 2010 ca ea sã cuprindã numai ºi numai poezii de
– ne previne antologatorul, dl. Gheorghe mare valoare literarã, ci ºi texte lirice mai
Pãun în „Nota editorial㔠de la începutul modeste. Cu toate însã, dincolo de valoare,
volumului – reluam Balada Meºterului se omagiazã Ana lui Manole, pentru prima

44 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


oarã într-o carte care are ºanse sã devinã avea-nc-o datã, mãcar pentru zidire.”
de referinþã pentru viitor, îndeosebi pentru (Nicolae Dabija, Baladã); „ne rãsfrângem/
cei care se vor opri sã comenteze mitul în lacrimile tale, Anã,/ ori tu, când noaptea
sacrificiului uman de la baza unei þi se aºeazã/ în jur ca o ramã,/ ieºi înaintea
construcþii de duratã. tuturor/ pe drumurile pe care apuci/ ºi le
Cã este/va fi aºa o dovedesc cu zideºti înlãuntru/ încã ºi încã o Anã./ vezi
prisosinþã numeroasele poeme, de o tu, singurãtãþii nu-i mai dã/ nicio ºansã
frumuseþe indicibilã. stâlpul ce ai ajuns,/ rezemându-ne rând pe
Iatã câteva citate mai mult decât rând/ de lacrima ta/ ca de o mamã.”
sugestive ºi convingãtoare: „ºi simt cum (Alexandru Mãrchidan, Stâlp); „Pe mine/
urcã zidul, mã cuprinde,/ cum bate marea-n mã iubeau toate femeile,/ Mã simþeam
temelii ºi poartã/ ºi nu mã plâng pe mine, - puternic ºi sigur/ Ca Meºterul Manole,/ am
nchisã-n zid,/ ci piatra-n care-mi trec cutezat/ sã ridic o construcþie/ care sã
neliniºtea ºi setea.// …/ Dar trebuie s-ascult dãinuie veºnic./ Am început lucrul/ ºi le-am
poruncile pãmântului –/ meºterul ziditor,/ chemat la mine/ pe toate/ pe Maria, pe Ana,/
dar trebuie sã rabd,/ pãstrând pentru ecoul pe Alexandra, pe Ioana…/ care întâi va
târziu/ al altor paºi/ plânsul ºi cântecul ce ajunge,/ Pe aceea-n perete o voi zidi,/ Dar
dau tãrie zidului.” (Florenþa Albu, Rugã din din toate femeile/ A venit una singurã/
zid); „Nimeni nu mai ºtie astãzi/ de jertfa Mama./ – Tu nu m-ai strigat,/ Fiule!”
din ziua cu ploi spulberate// Doar când ºi (Grigore Vieru, Mica baladã).
când,/ în serile curate,/ când aeru-i uºor ºi Bine gânditã ºi temeinic alcãtuitã,
vântul adie,/ se ridicã din bolþi/ cu vaier antologia d-lui Gheorghe Pãun este o
prelung/ Bucuria zidit㔠(Mariana Ceauºu, bijuterie editorialã, trebuie privitã astfel ºi,
Meºterul Manole); „În templul meu de rime fãrã îndoialã, face cinste oricãrei biblioteci.
nu-s decât fals stãpân,/ Tu-mi spui, uitatã- Luatã din când în când din raft, ea ne poate
n pietre, când plec ºi când rãmân…// Azi prilejui autentice clipe de bucurie ºi
aº sfãrma cetatea ºi orice amintire/ S-o pot desfãtare literarã.

Popescu, George Astaloº, Ioan Alexandru,


(urmare de la pagina 43)
Ana Blandiana, Ioan Groºan, Nichita
Danilov ºi Mircea Cãrtãrescu sau de cele
Cufãrul din podul casei în genul cãrþii lui Marin Sorescu, Unde
fugim de-acasã, un autentic exerciþiu liber
Ar fi suficientã, în acest caz, o simplã al fanteziei, o aventurã în care poetul
raportare la texte precum Amintiri din colindã lumea alãturi de copii, fãcând
copilãrie de Ion Creangã, Vrãjitorul din „ocolul infinitului mic, pornind de la
Oz de Lyman Frank Baum, Pinocchio de nimic”. Pentru a evita impresia impunerii
Carlo Collodi, Peripeþiile unui criteriu oarecum
Alisei în Þara Minunilor de standardizat al cititului, nu aº
Lewis Caroll, Fetiþa cu pierde din vedere includerea
chibriturile de Hans Christian unor nume de scriitori din
Andersen, Þara piticilor de literatura românã de azi
T. Arghezi, Erasmo sau a pentru adolescenþi ºi tineri,
doua fotografie cu oameni de la Florina Iliº (Cruciada
mici de Mircea-Horia copiilor), Lucian Dan
Simionescu, Poezii în limba Teodorovici (Matei Brunul),
ºpargã de Nina Cassian, ºi Dan Lungu (Fetiþa care se
deja nelipsita Lewis Carrol, juca de-a Dumnezeu) la
cu Alice în þara minunilor, Doina Ruºti (Lizoanca la 11
scrieri care pot fi interpretate ani ºi Fantoma din moarã)
printr-un sistem identic al sau a altora, la fel de
unor lecturi plurale, captivante prin importanþi în a provoca apetitul pentru citit,
posibilitãþile pe care le oferã în din literatura strãinã, precum scriitoarea
descoperirea unor multiple conexiuni suedezã pentru copii, Astrid Lindgren ºi
universale. Aº vedea, bunãoarã, o apropiere americanii Eric Carle, pentru clasele mai
mai insistentã de marea poezie patrioticã mici, ori americanii Anthony de Mello ºi
ºi de literatura carceralã, de texte Mary Ann Hoberman pentru cititorii din
aparþinând scriitorilor Dumitru Radu clasele mai mari.

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 45


STUDII DE CAZ

Alexandru Bulandra

PE URMELE AUTORULUI.
Mãrturisirile unui detectiv literar

IV. Cum lucreazã detectivul facerea acestei legi, pãcurarul


literar strãinel va muri, acest fapt îl apropie
5. Lacunele textuale de cele douã personaje animaliere –
ºi motorul de cãutare cerbul ºi bourul negru; capul la
5.5. Supravegherea cuvântului - portiþã al cerbului ºi capul în strungã
cheie al pãcurarului ar fi un indiciu.
Interpretare. Verii primari –
Urmãrirea lui este legatã de un posibil pãcurari mai mari – din colinda
cifru al textului cercetat. noastrã, trimit la jocul cu mãºti
Sã-l cauþi în toate contextele animaliere. Dacã la rãdãcina lui
perimetrului investigat, sã-i stârneºti toate „vãr primar” din colinda cerbului
conotaþiile, sã ajungi sã-þi clarifici st㠄dever-ul” – conducãtorul
algoritmul care-i dirijeazã variabilitatea miresei –, în colinda pãcurarilor
sensului ºi, uºor-uºor, sã-l duci într-un colþ „dever-ul” referã la conducãtorul
de unde nu mai are cum sã scape din mãºtii – al turcii. Se pare cã este
ambuscadã decât trecând prin tine, vorba de aceeaºi filierã sârbã, pe
devenit singura laturã înþelegãtoare a care a venit, prin Banat, atât jocul
triunghiului-capcanã. propriu-zis, turiþa, cât ºi denumirea
Altfel spus: sã-l pui într-un unuia dintre protagoniºti.
ungher, acolo unde nu se mai aflã Întrebare: De unde, atunci,
niciun text scris, niciun înþeles utilizarea aproape exclusivã, a
ascuns, ci doar un zid inexpresiv ca formulei de plural – verii primari?
peretele unui cavou. ªi eºti numai tu Rãspuns: Am constatat deja, cã în
cu el, faþã în faþã, el gol, dezbrãcat ceremonialul nupþial problema
de toate umbrele de sens aruncate întâietãþii între funcþionari priveºte
de tine cât colo. atât raportul dintre funcþionarii
Exemplul 1 este din Masca mirelui, pe de o parte, ºi cei ai miresei,
pãcurarului. Al treilea raport de de cealaltã parte, cât ºi în interiorul
cercetare în cazul Mioriþa, capitolul V. aceleiaºi funcþiuni. Formula veri
Module determinative, subcapitolul 4. primari – care, sã nu uitãm, apare
Veri primari ºi vameºi mari: numai în texte povestitoare de baladã
Concluzii: 1. verii primari ºi colindã ale literaturii populare ºi nu
denumesc indivizi umani care îndepli- în oraþii sau alte producþii specifice ale
nesc un rol ceremonial conducãtor, spectacolului nunþilor – ne spune cã
de întâietate; 2. acest rol are ca este o adaptare a unui cuvânt strãin
obiect un alt personaj – în colinda ºi, totodatã, o generalizare, depãºind
pãcurarilor pe acest loc ar sta referinþa strictã, individualizatã, a
pãcurarul strãinel; 3. ceea ce fac verii termenului sârb „dever”. În colindele
primari „fac cu lege”, în con- care descriu ritualul colindatului cu
formitate cu o anume rânduialã; la fel mãºti, verii primari includ, dupã caz,
în colinda noastrã, unde fac legea fie numai pe conducãtorul mãºtii ºi
celui mic ºi strãinel; 4. dacã, dupã bloj, fie, în plus, masca central㠖

46 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


turca –, fie, acolo unde nu e bloj, ºi pe 25 Care S-a dat pe Sine pentru pãcatele
vãtaf – conducãtorul cetei de noastre ºi a înviat pentru îndreptãþirea
colindãtori. Sã ne amintim situaþiile noastrã.”; „8,33 Cine va aduce pârã
din variantele colindei pãcurarilor: 1. împotriva aleºilor lui Dumnezeu?
pãcurarii mai mari sunt veri primari, Dumnezeu este Cel Ce aduce îndreptãþire;
iar pãcurarul mai mic e strãinel; 2. 34 Cine este cel ce osândeºte?
toþi pãcurarii sunt veri primari. În Pentru comparaþie: Isaia, „50,9
primul caz, rolul conducãtor îl deþin Iatã, Domnul Dumnezeu îmi este întru
doi pãcurari care corespund ajutor; cine mã va osândi?”(...)
conducãtorului mãºtii ºi moºului – În capitolul anterior am vãzut cã
blojul; se înþelege cã pãcurarul Gândirea lui Iisus Hristos, cum
strãinel, care substituie masca turcii, denumeºte Pavel, în Epistola cãtre
are un rol subordonat primilor; în al Filipeni „episodul din 2, 6-8 prin
doilea caz, toþi trei – conducãtorul care se fundamenteazã teologia
mãºtii, moºul ºi masca - au rol de prim kenozei” (5,p.339), urmeazã acelaºi
rang.” (1, pp.486-495) traseu cu al Rãscumpãrãtorului din
Exemplul 2 l-am ales din volumul poemul lui Iov, o formã adaptatã a
Iisus, Pavel ºi Al Doilea Isaia, zeului protector mesopotamian, care se
secþiunea II. Naºterea creºtinismului, distinge de divinitate, îl ia sub observaþia
capitolul 28. Gândirea lui Pavel ºi op- sa pe Iov, apãrându-l în cer, apoi
era lui Al Doilea Isaia: coboarã pe pãmânt pentru a-i ºterge
”Vom numi, cu un termen îndrãzneþ pãcatele ºi, astfel, cu eroul curat lângã
dar pertinent, opera lui Al Doilea Isaia, sine, se întoarce în cer aducându-l în
textele din aºa-numita Apocalipsa lui faþa lui Dumnezeu.
Isaia - 24 Pustiirea lui Iuda, 25. De la a ºterge pãcatele se ajunge
Cântare de mulþumire, 26 Cântarea la a prelua pãcatele – prin schingiuirea
celor rãscumpãraþi, 27 Înainte- lui Mesia de cãtre Dumnezeu însuºi,
vestire pentru aºezarea poporului lui în profeþiile lui Al Doilea Isaia, pe de
Dumnezeu -, al profeþiilor, capitolele o parte, ºi a lui Iisus Hristos prin
40-55, cuprinse, ca ºi Apocalipsa, în Crucificare, în viziunea lui Pavel, de
cartea profeþiilor lui Isaia, ºi al poemului cealaltã parte.
despre Iov, cuprins, indistinct, în Cartea Vom spune cã Pavel recombinã
lui Iov, scrise de acest ins necunoscut firele de gând þesute în opera lui Al
ca om dar recunoscut ca geniu creator Doilea Isaia pentru a le potrivi într-o
prin nenumãratele mãrci ale gândirii îmbrãcãminte de cuvinte concordantã cu
sale: Rãscumpãrãtor, Mijlocitor, o anumitã imagine despre Iisus Hristos.”
Plan, Martor... (13, pp. 102-105)
Ca sã încheiem demonstraþia
afirmaþiei Pavel foloseºte, în prezentarea Exemplul 3 e din Tainele Mioriþei.
descoperirii lui Iisus Hristos, opera lui Al O lecturã în cheie masonicã a baladei
Doilea Isaia, vom alege fãrã efort toate Mioriþa de Vasile Alecsandri, capitolul
urmele acelor semne distinctive din II. Poveste misterioasã, subcapitolul 5.
Epistolele lui Pavel: Un cuvânt lunecos:
Epistola cãtre Romani: „3,24 cei
ce în dar se îndreptãþesc cu harul Sãu 1. Cu bunã-ºtiinþã am sãrit, am trecut
prin rãscumpãrarea cea întru Hristos peste ceva foarte-foarte important...
Iisus, 25 pe Care Dumnezeu L-a „Cã-i mai ortoman”. Doar o amânare...
rânduit jertfã, curãþire prin credinþa în „Ortoman” e un cuvânt lunecos, cu
sângele Lui, ca sã-ºi arate dreptatea – multe deschideri de înþeles. Iatã
prin aceea cã a trecut cu vederea informaþia de dicþionar: „Ortoman,
pãcatele fãcute înainte...” ortomanã, adj. (mai ales în poezia
Pentru comparaþie: Isaia, „43,25. popularã, adesea substantivizat) 1.
Eu, eu sînt acela care ºterge pãcatele (despre ciobani) Bogat (în turme); 2.
tale ºi nu-ºi mai aduce aminte de (despre haiduci) Chipeº, viteaz,
fãrãdelegile tale.” mândru. 3. (despre cai) Care aleargã
Romani: „4,24...credem în Cel Ce L- bine; sprinten, focos.” Acum nu mai
a înviat din morþi pe Iisus, Domnul nostru, observ niciun lunecuº: „Cã-i mai
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 47
ortoman” egal „Cã-i mai bogat în turme”. vede e Acel Cineva interesat ºi El în
Iar versul imediat urmãtor „ªi-are oi mai sfãtuire... Mã refer la a doua alternativã,
multe” întãreºte, dubleazã chiar acest cu Acel Cineva în postura Înalt-subiectivã
înþeles. Unde era problema? a unui narator olimpian, plus interesul Lui
2. Soluþia ar fi fost prea simplã. În foarte clar exprimat în spunerea „Ca sã
descrierea turmei – ºi am presupus cã mi-l omoare”. Dacã din interpretarea
descrierea este fãcutã de Acel Cineva acestui vers am pus deoparte varianta
care a auzit ºi dupã ce a auzit cum s-au psiho-moralã a trãirii îndurerate, a
sfãtuit cei doi – intervin, pe lângã suferinþei Lui provocatã de ameninþarea
aspectele cantitative – „mai multe” – cu moartea a celui moldovean, ce alt
surprinzãtor de bogate determinãri înþeles aº putea descoperi?
calitative: oi mândre, cai învãþaþi, câini 6. Pornind de la starea de lucruri
mai bãrbaþi. Dac㠄ortoman” ar însemna „cei doi vor sã-l omoare pe al treilea
doar „bogat în turme”, descrierea turmei pentru a-i lua turma”, am vãzut cum
aduce în plus elementele menþionate de moartea ciobanului moldovean
ordin calitativ, deci „Cã-i mai ortoman” constituie de fapt mijlocul prin care cei
nu este dublat de ce-i urmeazã în text, ci doi îºi ating scopul real. Ce ar însemna
îmbogãþit. Cu atât mai bine! aceastã moarte pentru Acel Cineva
3. Se dubleazã însã ºi sensul – prezent în expresia „Ca sã mi-l
referinþei cuvântului: „Cã-i mai omoare”? – aceasta-i întrebarea!
ortoman” se referã ori la persoana Dacã cei doi I-l omoarã, rezultã cã pe
ciobanului moldovean, vreau sã zic este Acel Cineva îl intereseazã numai
un aspect al personalitãþii lui, ori ciobanul moldovean, nu turma lui. Ceea
desemneazã o exterioritate în raport cu ce pentru ceilalþi doi reprezintã mijlocul
persoana sa – adicã el deþine, are turme prin care ar pune stãpânire pe turma
mai multe, este mai bogat în turme fãrã râvnitã, pentru Acel Cineva este prilejul
ca aceastã avere sã aibã vreo legãturã de a ªi-l apropia. ªi dacã El invocã
cu trãsãturile caracteristice personalitãþii acelaºi motiv pentru ca cel de-al treilea
sale. Presupun cã ºi ceilalþi doi sunt sã-I fie omorât, deduc cã El vede în
„ortomani” din moment ce despre el se turmã nu numai calitãþile ei specifice,
spune „Cã-i mai ortoman”; deci ºi ceilalþi ci pe cel care le-a fãcut posibile:
sunt bogaþi în turme. calitatea turmei vorbeºte ºi aduce la
4. Constat cum acest „mai ortoman” vedere calitatea stãpânului.
atrage cu precãdere aspecte cu o 7. Dar din a I-l omorî nu decurge
sensibilã pondere... nu vreau sã exagerez, cu necesitate ºi distrugerea acelei
dar nu am alte cuvinte; le pun între calitãþi pe care ar deþine-o
ghilimele pentru a le diminua sensul: moldoveanul ºi pentru care cei doi I-l
„valoricã”, „spiritualã”, o anume omoarã? Depinde de ce înþeleg prin
„demnitate” a speciilor reprezentate în „omor”. În dicþionar... Doamne, unde-
turmã. ªi dac㠄mai” dintru „Cã-i mai am ajuns cu inferenþele mele! ªi pentru
ortoman” s-ar referi tocmai la aspectele omor mã uit în dicþionar! „Omor,
calitative ale turmei, atunci „ªi” dintru faptul de a omorî; luarea vieþii
„ªi-are oi mai multe” nu ar mai fi o cuiva; crimã, omucidere, asasinat”.
explicitare a unui termen mai puþin Citesc ºi nu mai înþeleg nimic! Acum
cunoscut ci ar marca un raport de trebuie sã culeg roadele tuturor
cauzalitate de la cel „mai ortoman” la implicaþiilor... Deci, dacã prin „a
calitãþile specifice turmei sale; altfel spus, omorî” înþeleg „a lua viaþa cuiva”
e a sa în sensul cã e o „creaþie” a lui, un atunci, când cei doi I-l omoarã pe al
efect al unei calitãþi proprii personalitãþii treilea, ei iau viaþa moldoveanului ca
sale sau care se manifestã la el într-o sã I-o dea Acelui Cineva. Cã prin
mãsurã mai mare decât la ceilalþi doi. Deci acest transfer calitatea presupusã a
ceva dintru el este cauza iar aspectele aparþine celui omorât se conservã sau
calitative – mândre, învãþaþi, mai nu, eu unul, acum, nu mã mai întreb.>>.
bãrbaþi – sunt efectele produse, gener- (1, pp. 312-313)
ate de aceastã cauzã.
5. ªi e bine sã nu uitãm niciun mo- (urmarea în numãrul viitor)
ment cã Cel care îmi spune ce aude ºi
48 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
FUNDAMENTE

Titi Damian

DAMIAN STÃNOIU
Modernitatea scriiturii, „Dragoste ºi smerenie”
– Arta disimulãrii
Opera de inspiraþie monahalã a lui recurgând la aluzii rafinate, marcând
Damian Stãnoiu este extrem de unitarã, dacã îngrijorarea sincerã: „Dar, bine, omule lui
avem în vedere problematica sa esenþialã: Dumnezeu, îl atacã Ermolae, unde te-ai
viaþa monahalã. Când este vorba sã ascuns, de n-ai dat nici un semn de viaþã?
particularizãm, descoperim un extrem de Ne-am fãcut fel de fel de închipuiri!” Chiril
larg evantai de probleme morale, mereu fãcu ochii mari, „se scãrpinã în barba-i
altele în fiecare operã, ce þin exclusiv de galbenã ºi creaþ㔠ºi le rãspunse cam
viaþa cãlugãrilor, prezentate în foarte diverse tranºant, bãnuind cam unde bate ºi
situaþii comice, cele mai multe care par încercând sã reziste tot printr-o aluzie: „Mã
banale, dar dovedindu-se sã aibã consecinþe cuprinde mirarea de atâta grijã câtã mi-
dintre cele mai neprevãzute, rezolvate în aþi purtat ºi de-aºa dragoste ce-mi purtaþi!”
spiritul practicii cãlugãreºti, adicã învãþãtura În mãnãstire, Chiril era doar paracliser –
lui Pimen cel Mare: calea împãrãteascã. un rang inferior lor - iar cei doi nepoftiþi,
Meritul tuturor acestor lucrãri este c㠄purtau darul preoþiei.” În faþa declaraþiei
Damian Stãnoiu are ºtiinþa ºi talentul de a de dragoste subite a celor doi, se apãrã cu
finaliza situaþiile comice canalizându-le spre un citat din Pateric: „Nu mã tem de
efecte umoristice savuroase, care încã nu duºmãnie, dar mi-e teamã de fãþãrie”,
ºi-au pierdut prospeþimea, nefiind alterate amintindu-le cã este pentru prima datã când
deloc de patina timpului. îi deschid uºa chiliei. Motivaþia vizitatorilor
Cuviosul Chiril din nuvela Dragoste ºi neaºteptaþi sunã a ipocrizie ºi a linguºire:
smerenie tocmai revenise la mãnãstire, „Þi-am observat lipsa de la bisericã, apoi
dupã o absenþã de vreo zece zile, timp în am auzit cã eºti plecat din mãnãstire ºi
care-ºi vizitase niºte neamuri, care, la þi-am purtat de grijã.”„Parcã e pustie
plecare, l-au „însãrcinat” ºi cu un butoiaº biserica fãrã Chiril îºi spuneau ceilalþi
de vreo trei deca de vin, de-abia stat din cãlugãri.” „Poate i s-a întâmplat ceva!,
fiert, adicã tulburel. Cu mare greutate, dar ne îngrijoraserãm cu toþii.” Simþind
ºi cu mai mare ferealã, ca nu cumva sã apãsãtoare ipocrizia acestora, pe Chiril îl
afle ceilalþi cãlugãri, îl descãrcã, îl depozitã trecurã sudorile, mai ales cã Iachint a venit
în cãmarã ºi, ca omul gospodar, îºi fãcu ºi cu argumentul de netãgãduit:
socoteala cã, dacã ar bea câte o litrã pe zi, „Sãptãmâna trecutã nu mi-a scãpat o zi
i-ar ajunge pânã la sãrbãtoarea Sfinþilor 40 fãrã sã te pomenesc.” Altfel spus, îl
de Mucenici. Ca sã dea tãrie straºnicã îndatoreazã. O întrebare pusã cu meºteºug
acestei hotãrâri, scrise cu tibiriº pe fundul pare sã-l convingã de adevãrul spuselor:
butoiului: „O litrã pe zi!” „Þi-a mers bine, care va sã zicã…Slavã
Cuvioºii ieromonahi Iachint ºi Ermolae Domnului! Ai gãsit neamurile sãnãtoase?”
bãnuiserã desigur cã în motâlca pe care o „Sãnãtoase.” „Ai cãzut vreodatã în ispita
dãduse jos cu mare caznã din cãruþã, se Satanei?” „De fel!” „Ei, acum te îndoieºti
ascunde „zeamã de struguri.” Aºa cã îºi cã ne-am rugat pentru cuvioºia ta?” În
propuserã sã rezolve socoteala în felul lor: felul acesta, speculându-i naivitatea ºi buna
„Trei deca – trei cãlugãri!” Strategia este credinþã, l-au asigurat pe Chiril cã îi
simplã, dar extrem de eficientã, fiind mersese bine datoritã rugãciunile fraþilor
validatã de o practicã îndelungatã, dar ºi cãlugãri, adicã îndatorându-l: „Noi suntem
adaptatã mediului monahicesc ºi psihologiei bucuroºi foarte cã ne-a ascultat Dumnezeu
cãlugãrului Chiril. Desigur cã au recurs la rugãciunile ºi te-a apãrat de sãgeþile
tehnica învãluirii ºi la metoda culpabilizãrii, Vrãjmaºului!” Vãzând cã se lasã greu

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 49


convins, ei mimeazã bunul simþ. Se ridicarã este pe terminate, îl provoacã sã povesteascã
sã plece pe motiv c㠄vei fi obosit ºi vei pe cine a mai întâlnit în sat, dar îl
voi sã te odihneºti niþel.” Apeleazã la bunul compãtimesc printr-o aluzie: „ªi tu ai venit
simþ al lui Chiril care cedeazã, recunoscând doar cu douã sticle de vin! Nevoiaº mai
cam cu jumãtate de gurã: „Uite, am niºte eºti, mãi Chirile!”
vin într-o sticlã!” Ipocriþi, o cerceteazã Chiril este adus în stadiul sã trãiascã
ºi-l culpabilizeazã cu o aluzie trimiþând la drama opþiunii. Dacã ar fi spus drept cât
orgoliul acestuia: „O fi oþeþit? Ce zici vin are, îºi fãcea singur bucluc, iar dacã
Ermolae, îþi place aºa tulbure?” „Dacã-i ar fi tãgãduit, pãcãtuia minþind. Cei doi se
aºa omule, pune-o la bãtaie!” Numai cã prefac cã le ajunge cât au bãut: „Nu mai e
Iachint, la al doilea pahar, nu se simte prea ºi gata!” „Ce, mã, nu te-ai sãturat?” îl
încântat, cãci de-abia li s-a deschis pofta: dojeni Iachint cu o mutrã fãþarnicã pe
„Nu prea merge pe stomacul gol. N-ai niºte Ermolae. Celãlalt: „M-am sãturat de ceapã
ceapã? Vinul merge de-o minune cu ºi peºte, dar parcã tot a mai rãmas niþeluº
ceapa!” În câteva clipe, crezând cã scapã loc pentru ceva vin!” Se îndeamnã unul
doar cu atâta, Chiril aduse vreo douã cepe pe altul sã plece, dar nu se miºcã niciunul:
mari ºi o bucatã de azimã cãpãtatã. „Toarnã apã-n tine, lacomule!” „Mã duc
Trecurã la o altã fazã a culpabilizãrii. la chelãrie!” Cuviosul Chiril mãrturiseºte
Începurã sã-l laude, zgândãrindu-i orgoliul: sfios cã mai are o sticlã pusã deoparte
„Vezi ce înseamnã sã astâmperi ceva în pãstratã pentru pãrintele econom. „Ne
stomac? Merge vinul, parc-ar fi uns!” Îl vedem peste opt zile!”, zise el cu ciudã
penduleazã între orgoliu ºi zgârcenie, butoiului în timp ce scotea, cu mare re-
lãudându-l. Ermolae îl luã cu biniºorul gret, cu tâlvul, încã o sticlã, mulþumit cã a
cercetându-l pe unde a umblat, fãcând scãpat doar cu paguba de doi litri.
aluzie la bunãtatea ºi la naivitatea lui: „Aºa Tocmai când se credea scãpat, în
este Chiril. Ce are, pune la mijloc!”, mai chilie apãru ºi pãrintele Arcadie, „cel mai
ales cã Iachint se cam uita chior⺠la sticla vesel, cel mai petrecãreþ ºi cel mai bun
pe terminate. Constatarea îl fãcu pe Chiril cântãreþ din mãnãstire”, care îl copleºi pe
sã se scarpine dupã ceafã, gândind la o Chiril cu o ploaie de sãrutãri pe obraji,
soluþie de a-ºi salva vinul. Cei doi imagineazã adresându-i-se ºi mai ipocrit: „Bãtu-te-ar
altã posibilitate de atac, prin aluzii la coarda norocul ºi mântuirea sã te batã! Era cât
sensibilã: tatãl sãu, mort de curând, în p-aici sã-þi facem parastas!”, apoi îl
memoria cãruia musai trebuia sã umble la întrebã direct, dându-i fiori pe ºira spinãrii:
„motâlcã”. Cei doi îºi fãceau semne dis- „Mãi Chirile, ai adus mãcar un butoiaº?”
crete cu piciorul pe sub masã, în timp ce Vãzuse ºi el pe Chiril coborând motâlca
Chiril era la mare încurcãturã: Sã înceapã din cãruþã. Iachint scoase din buzunar un
butoiul, însemna sã încalce propria hotãrâre, pumn de nuci, presupunând: „Dar de unde
sã lase pe cei doi preoþi sã plece, la fel de ºtiþi voi cã Chiril n-a adus ºi pentru bucãtar
greu îi venea. Se gândise o clipã sã cumpere o sticlã?” O aluzie cu bãtaie lungã, care-i
vin de la chelãrie, ca sã-l protejeze pe al dau fiori pe ºira spinãrii lui Chiril, care este
sãu, exact când îºi intrã în rol Ermolae, nevoit sã recunoascã cinstit cã a adus un
dovadã clarã cã planul lor era deja butoiaº dãruit de fratele sãu ºi s-a gândit
preconceput, mimând generozitatea: „Când sã bea în fiecare zi câte o litrã: „ªi acum,
sosiºi tu cu cãruþa, eu tocmai prãjeam niºte de unde am rupt douã sticle, o mai rup ºi
plãticã ºi mã gândii: ia sã-i duc ºi lui pe a treia!” Odatã ce a cedat, cale de a
Chiril.” Ermolae scoase un pacheþel din rãmâne în posesia vinului nu mai existã,
buzunarul anteriului ºi în acelaºi timp mimã cãci doar li se deschisese pofta.
o ceartã cu Iachint, la care Chiril intervine Lanþul de culpabilizãri ºi prefãcãtorii
împãciuitor: „Cinstiþi pãrinþi, vã rog sã nu se repetã, multiplicate de sosirea lui
vã certaþi din pricina mea!” Îl completeazã Arcadie, care aduce un plus de argument,
Iachint, ipocrit, propunând împãcarea: prin voia bunã pe care o degaja.
„Faceþi-mi plãcere ºi staþi sã ne împãrtãºim Preoþii se prefãcurã ºi ei cã o sã plece,
câteºitrei din osteneala pãrintelui pe motiv cã s-au sãturat. Chiril devine din
Ermolae!” În acelaºi timp, lui Chiril îi crãpã ce în ce mai iritat ºi îi ameninþã cã se
obrazul de ruºine. Se duse la cãmarã ºi supãrã. Rãspunsul lor este ºi mai ipocrit,
începu butoiul, propunându-ºi ca timp de ca ºi cum ei i-ar fi fãcut o concesie: „Bine,
patru zile sã nu mai umble la el. Bucuroºi, îþi facem pe voie, dar numai sticla asta…Sã
musafirii începurã cu urãrile, rãscolindu-i fim bine înþeleºi.” Aºa cã Chiril vârî pentru
din nou orgoliul: „Sã dãruiascã Dumnezeu a treia oarã tâlvul pe vrana butoiului,
viaþã lungã celor ce-au sãdit via ºi au cãlcat gândind cã are sã rabde 12 zile.
teascul!” „Rod însutit sã dea Dumnezeu ºi
preot sã te vãd!” Vãzând cã ºi aceastã sticlã (continuare la pagina 53)

50 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


PREZENTUL CONTINUU

Corin Bianu

ANUNNAKI, TITLU ªI SUBTITLU*


Citesc cartea semnatã de Ecaterina reîntoarcerii”... „ascultam foºnetul
Petrescu Botoncea ºi încerc sã mã frunzelor în vãicãreala lor legãnatã ºi
lãmuresc în ce mãsurã, subtitlul de priveam cerul lãptos, ca sufletul meu, lãsat
povestiri sub pleoape exprimã cu adevãrat peste pãmântul auriu.” Însemnãri creatoare
natura scrierii acesteia, este adicã o înºiruire de atmosferã încãrcatã cu lirism melancolic
de poveºti „de sub pleoape”, adicã vãzute ºi tendinþa spre aforisticã. Mai sã cred cã
mai înainte de a fi consemnate, aºa cum începe o sarabandã de metafore,
vezi un peisaj înainte de a-l fixa în concurându-l epigonic pe Fãnuº Neagu, ori
memorie, pe obiectivul aparatului de apare o suavã expunere ca la Ionel
fotografiat sau pe pânza Teodoreanu, ajutatã ºi de
ºevaletului, ori dacã invenþia parfumul aducerilor aminte.
de „sub pleoape” ascunde o Autoarea iese totuºi, repede
altã întruchipare beletristicã, din starea contemplativã,
fie un ºirag de perle literare, introducând epicul, acþiunea,
fie un roman ingenios, iar ºi lãsând lirismul doar ca
dacã nu, o sumã de proze fundal: „a sunat telefonul (...)
scurte ºi scurtisime adãpostite Sunt Andrei (...) v-am fost
sub un nume atractiv, care pacient cu rupturã de splinã.”
poate sã fie singura „gãselniþ㔠Stilul cãrþii e la persoana
din întreg textul... întâi, autoarea e medic (ca
Am mai citit o carte a în realitate) ºi scrie „mult”,
aceleiaºi, Camino. Drumul „tot timpul”, „pereþii casei
spre luminã ºi mi-a plãcut, mele sunt plini de cuvinte
cuprinde jurnalul unei scrise” „pentru cã altfel
cãlãtorii iniþiatice prin Spania vorba zboarã, iar eu rãmân
la mormântul Sfântului apostol Iacob, aºa ca un mesteacãn desfrunzit”, „mai scriu
încât curiozitatea mea are pretenþii ºi reþete” „ºi totuºi emoþia m-a cuprins în
justificabile, dar ºtie omul de unde pleacã, totalitate”, vocea lui „suna ca un dãngãt
nu ºi unde ajunge. O lãmurire ºi un punct de clopot mânãstiresc plecat mai de
de plecare îl aflu pe coperta a patra: demult dinspre tãrâmurile bucovinene”.
„Anunnaki a fost un vis sumerian, în care „Mã puteþi ajuta sã-mi fac niºte investigaþii
doi fraþi gemeni, zei înaripaþi, de fapt, copii ºi un tratament?”, „cum sã nu”... „Mâine
neîntrupaþi, colindau cerdacurile cerului ºi îþi voi scrie mai pe larg despre ce fac,
izvoarele stelelor”... apoi mai aflu cã în fetiþa mea”... „voi rezolva ceva despre un
localizarea româneascã, fratele spiritual prieten la ananghie”... „toþi oamenii la
avea o studentã seminaristã cu care îºi ananghie îmi devin prieteni”... Nu copiazã
înlocuia când ºi când sora spiritualã. Iar pe nici unul dintre cei doi mari prozatori,
cerdacurile cerului ºi izvoarele stelelor, dar „coloristica” prozei acesteia ar aºeza-
dau ºi ele seamã în felul lor. S-ar zice cã o în tagma lor.
interesul pentru lecturã a fost asigurat. El, Andrei, îi spune de ce suferã, ea ºi-
Primul capitol din cele patru, se l aminteºte, el îi cere ajutorul pentru „niºte
intituleaz㠄Ceai de mentã cu ghimbir” ºi investigaþii” (medicale), ea rãspunde
debuteazã cu „povestirea” Cuvinte ºi frunze afirmativ printr-o întrebare, în timp ce ºi-l
galbene: „Deschisesem albumul de aduce aminte „mereu trist, trecut prin
fotografii alb-negru cu peisaje de toamnã experienþe dramatice”. A doua povestire din
(...) rãvãºitoare ca orice lecþie a carte, „Fluturi în felia mea de pâine”,
contureazã în mod profesionist cadrul în
care vor evolua personajele ca pãrþi
* Ecaterina Petrescu Botoncea, Anunnaki, Povestiri
sub pleoape, Editura Eikon Bucureºti, 2019

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 51


integrante ale întregii acþiuni prezumtive, un întregului. Zicerile aforistice apãrute chiar
cadru epic „împodobit” în continuare cu de la început sunt încastrate firesc în frazã,
lirism. „Alo, da, am reuºit sã vã programez fãrã pic de ostentaþie sau preþiozitate, iar
peste tot” (la analize medicale – n.n.). Au frazele cu imagini de sine stãtãtoare se
fost introduse deja trei personaje, cu acþiunile aºeazã într-o ordine interioarã subtilã: ideea
aferente: autoarea-medic, profesorul de începe concret ºi se terminã abstract sau
muzicã-pacient ºi fiica din Londra, cãtre începe realist ºi se terminã fantastic sau
care a fost trimis㠄povestirea” aceasta. Tot oniric: „acceptarea vieþii ca pe o trecere este
mostre de profesionalism sigur sunt saltul care îl transformã pe om în fiinþã
precizãrile strecurate subtil „tãrâmuri liberã”; „în noaptea urmãtoare, am ºters
bucovinene”, fiica din Londra ºi, mai ales, toate sursele de luminã, chiar ºi luna am
„ajutorul pe care se angajeazã doamna ºters-o de la fereastrã, sã-mi ascult tãcerea
medic sã-l ofere, programându-l „peste tot”, ºi inima”. Plasarea consemnãrilor sub titlul
ca prietenã a tuturor oamenilor aflaþi „la mitului sumerian ca sub o cupolã astralã
ananghie”. La orizont se zãreºte prunca conferã epicului profunzime ºi unitate. Un
Ilincuþa, fiica fiicei! ªi... vom mai vedea. alt text compus parcã numai din pilde l-am
Personajul-narator se înconjoarã cu o întâlnit în romanul „Derviºul ºi moartea” al
aurã chiar în momentul botezului creºtinesc lui Mesa Selimovici din spaþiul jugoslav.
ºi creºte agreatã ºi iubitã de toatã lumea. Autoarea reuºeºte sã-ºi menþinã linia
Ajungând la facultatea de medicinã, devine naturaleþii în scris, fãrã a aluneca în
colegã cu Anu, care se dovedeºte a fi, nici naturalism, în sentimentalul lacrimogen ori
mai mult nici mai puþin, decât „sufletul în preþiozitate, creându-ºi un stil literar
pereche”, în timp ce ea este Ki (de la Katy), propriu, un fel de realism magic european,
reîntregind ºi însufleþind pe meleag independent de cel sud-american. Aº zice,
românesc mitul sumerian. Mai departe dã fãrã sã mã tem de afirmaþii hazardate, cã
informaþii cu pipeta despre Anu (care face aceastã scriitoare atât de surprinzãtoare ºi-a
ºi teologie, ajunge profesor-preot ºi se creeat din nimic o magie a ei, îºi toarnã
complicã destinal cu o vestalã), în timp ce ideile ºi simþãmintele într-o matrice care
muzicianul ocupã în carte prim-planul. Îl þine de magie, o magie a cuvântului scris
reparã pe acesta, care era bolnav doar de („pereþii casei mele sunt plini de cuvinte
„neliniºte ºi de lipsa iubirii”, o cunoaºte ºi scrise”), pe care mai înainte l-a captat ca
pe rroma (musai cu doi „r”), solistã vocalã, pe etichetele unor locuri atractive sau stãri
cu care se însoþise, iar când ea se curioase, descrise apoi. Acuitatea ºi
îmbolnãveºte de-adevãratelea, autoarea- sensibilitatea percepþiei, delicateþea cu care
medic procedeazã tot ca magicianul, cu întrupeazã coloristica, ne confirmã cã opera
câteva apeluri telefonice miraculoase (fãrã este a unei femei.
ele nu se putea?) ºi câteva procedee Epicul nu este prea alert, e mai mult o
inventate ad-hoc, salvând-o de la o moarte „amintire de acþiune”, dar intervin în
sigurã ºi redându-i-o bãrbatului îndrãgostit, compensaþie o mulþime de personaje succint
precum ºi fiului, un bãieþel încã firav. creionate din lumea medicalã: bunica, mama,
Explicaþia ar fi cã dupã ce-a ajuns tatãl, un medic psihiatru sinucis prin
medic, faþã de colegii ei, „care nu înþeleg spânzurare din dragoste (bolnavã), un bãtrân
totul”, ea a trecut printr-o „dedublare degerat pus pe picioare, o copilã de opt ani
astralã”. E zâna bunã care rezolvã tot, parcã arsã pe aproape jumãtate a corpului cu apã
trosnind doar din degete, ºi fericeºte pe fiartã, o studentã alienatã mintal dupã ce
toatã lumea din jurul ei, care ar trebui sã soþul i-a rãpit copila dupã douã-trei zile de
devinã un univers al fericirii, însã nu se la naºtere ºi încã... Sunt alcãtuiri lexicale
întâmplã aºa, oamenii continuã sã-ºi lipsite de dinamism, dar pline de culoare ºi
trãiascã viaþa cu bune ºi rele. Îi mulþumeºte temeinic aºezate la locul lor, ca niºte
lui Dumnezeu pentru cã a lãsat-o sã-L „participii ºi supine”, care o individualizeazã
cunoasc㠄în diverse feluri ºi chipuri” ºi între confraþii de literaturã. Stilistic, pare cã
sã-i „fie cel mai bun prieten”. autoarea se strãduieºte sã ascundã acþiunea
Cartea este pânã la urmã compusã din într-o îngrãmãdealã de priveliºti naturale ºi
povestiri inspirate dintr-o realitate tablouri de familie cu multã naturã staticã
înfrumuseþatã prin literaturã, e aparent o (nu „moartã”), iar acþiunea se vãdeºte în
joacã, dar numai aparent, deoarece e scrisã mod indirect prin aceea cã reuºeºte sã adune
cu mânã sigurã, textul „frumos colorat” cu ingenios toate acele „povestiri”, dezvãluind
imagini proaspete ºi memorabile este tãiat în final „enigma” idilei cu vechea fotografie
„cu bisturiul”, frazele nu au nimic în plus, ruptã în douã pe verticalã, înþelegându-se
redundant, sau repetitiv, ele se îmbin㠄la abia la momentul acela cã muzicianul-pianist
fir de pãr”, cu precizie ºi durabilitate, în fusese coleg cu ea în clasa întâi ºi fotografia
pasaje frumoase în sine ºi în „anatomia” o înfãþiºa exact pe ea!

52 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


Acum, când de peste treizeci de ani, marele seamã la modul cel mai serios pe aceastã
critic Eugen Simion se strãduieºte la noi sã prozatoare apãrutã parcã tiptil, dar cu o
echivaleze jurnalul literar cu un fel de roman, siguranþã de sine surprinzãtoare ºi
iar pe de altã parte, orice prozã alungitã ºi lãlâie imposibil de contestat, dupã ce ºi-a clãdit
e consideratã de autorul-scribãlãu, musai pe neobservate o piramidã literarã de certã
„roman”, eu susþin – în baza argumentelor originalitate ºi valoare. Aº zice, ºi chiar
expuse pânã la acest nivel – c㠄jurnalul” acesta zic la finalul lecturii, cã ea se adaugã
sub forma „povestirilor sub pleoape” (inspirat prozatoarelor târgoviºtene autentice
subtitlu, dat de bogãþia de culori) este un având-o în prim-plan pe Carmen Georgeta
veritabil roman, ºi încã unul palpitant, de Popescu (dar cred cã a debutat editorial
dragoste! E de colea sã începi aparent simplu, înaintea ei). Ce mã apucã pe mine sã o
ca pe o confesiune epistolier㠄mamã-fiic㔠aduc în discuþie pe cealaltã?! De ce n-aº
(ceea ce nu prea atrage lectorul) ºi sã dezvãlui face-o? Tocmai pentru cã nu seamãnã
pe parcurs o adevãratã idilã (consumatã deloc una cu alta la scris; unde C.G.P.
exotic) ºi alta latentã, dar întinsã pe „’jde” ani, ºocheazã cu forþa, E.P.B. contreazã cu
care a fost într-un fel combustibilul ce a culoarea ºocantã, cu imagistica
întreþinut focul primeia, pentru ca unica debordantã. Dar voi lãsa comparaþiile
protagonistã a celor douã aventuri erotice sã pentru o altã eventualã ocazie (pe care ele
termine voiniceºte, rãmânând de una singurã?! sã o provoace), observând cã ambele se
Dar cât suspans pe tot itinerariul acesta situeazã la un înalt nivel naþional spre
sufletesc dublu ºi triplu! cinstea ºi onoarea Târgoviºtei, care le-a
Cu aceastã nouã reuºitã a Ecaterinei asimilat firesc pe cele douã bucovinence,
Petrecu Botoncea adãugatã celor creându-le condiþii din cele mai propice,
anterioare, realitatea cere s-o luãm în de care nu e strãinã nici SST...

mângâiere ºi îmbãrbãtare. Se prefãcurã din


(urmare de la pagina 50)
nou, dând de înþeles cã pleacã: „ªi oricât
de frumos la vedere ºi plãcut la limbã ar
Damian Stãnoiu fi vinul, cãlugãrul nu se cade sã se
modernitatea scriiturii, lãcomeascã!” La asemenea intenþie, faþa
lui Chiril se înseninã, bucuros cã ºi-a
„Dragoste ºi smerenie” îndestulat musafirii ºi îi mai rãmân pentru
– Arta disimulãrii sufletul ºi plecã mulþumit ºi hotãrât sã batã
preduful la butoiaº. Între timp, oaspeþii se
ridicã, dar niciunul nu pleacã: „Daniil a
N-apucã sã ajungã la cãmarã, cã la uºa înþepenit ci ochii pe icoanã, Iachint cu ei
chiliei apãru duhovnicul Daniil. Chiril se la fereastrã, Ermolai îºi curãþa limba de
resemneazã în sinea lui: „Domnu’ a dat, resturi, Chiril îºi plimbã nedumerit ochii
domnu’ a luat, Domnu’ fie lãudat! Amin.” pe masa goalã.”
Fãcu metanie „bãtrânului cu barba albã Dintr-o datã, Daniil îi scoase din
ºi cam în neorânduialã”, iar Daniel îl încurcãturã: „Cinstite pãrinte Arcadie, ai
binecuvântã ºi-l sãrutã pe obraji. Tocmai plãcerea sã ne cânþi ceva?” Dupã ce se mai
atunci Acachie scoase din buzunar o lãsã rugat ºi de cãtre ceilalþi, Arcadie cântã
pastramã de oaie. Îl ispiteºte pe Ermolae un axion compus de Anton Pann, „pe
despre gustul vinului, dar acesta, contrar calapodul manelelor turceºti.” Pe Chiril îl
aºteptãrilor: „Pãrinþilor, cu mare pãrere trecurã lacrimile ºi cedeazã în lupta cu sine
de rãu vã spun cã vinul e slab ºi cam însuºi: „C-o sticlã de vin mai mult sau mai
ciumãros. Aº dori sã ºtiu dacã Chiril a puþin, nici n-o sã mã îmbogãþesc, nici n-o
scos aceastã sticlã cu blagoslovire, ori sã sãrãcesc ºi nici în pãcatul beþiei n-o sã
fãrã blagoslovire.” Chiril, prins cu uºa, îl cãdem.” Daniil blagosloveºte, iar Chiril se
îndeamnã pe duhovnicul Daniil sã o întoarce cu încã o sticlã. Ermolae duse un
blagosloveascã, în timp ce feþele celor trei deget la frunte ºi gãsi o idee: „Vã rog sã
„se înseninarã îndatã ºi ochii le râserã de îngãduiþi, pãrinte duhovnic, sã ne mai zicã
bucurie.” Chiril bãgã încã o datã tâlvul în ºi ceva de lume.” „Poate sã cânte, dacã are
vranã, iar Daniil sorbi ºi încreþi fruntea, plãcere, dar cu gândul ºi cu inima sã fie tot
dar faþa i se înseninã: „Pot grãi fãrã teamã la cele cãlugãreºti.” Toþi ascultau un cântec
cã e vin de calitate, fãrã teamã cã am sã înduioºãtor: „Pãrintele Daniil îºi rezemã
vã amãgesc.” Veni apoi cu o seamã de capul între palmele-i osoase, Iachint întoarse
citate biblice pe tema vinului, în timp ce scaunul cu spãtarul în faþã ºi-ºi rezemã
Arcadie umplu paharele, „lãsând iarãºi bãrbia în el; Ermolae þinea batista cu
sticla cum a ieºit din fabricã.” Vãzând faþa amândouã mâinile ca sã-ºi usuce lacrimile,
tristã a gazdei, Daniil cãutã cuvinte de iar Chiril ºi-a uitat gura cãscatã.”
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 53
SCRIPTA MANENT

Victor Atanasiu

EXPLOZIILE UNEI TIMIDE

Fragmentarismul este o metodã în nu e decât materie a „încãlzirii” pentru un alt


comentariul literar care, încetãþenitã la noi de flash, ce îl vom repera în cuprinsul poeziei
G. Cãlinescu, ca urmare a influenþei exercitate urmãtoare sau mai târziu. Extrasele antologice
asupra sa de Benedetto Croce, îºi aratã pe pot fi pasteluri concentrate, în care Alecsandri
deplin utilitatea când este vorba de autori este filtrat prin Eminescu, simbolism, dar ºi prin
valorificabili esteticeºte strict pe porþiunile inserþii discrete din panteismul
iradiante din scrisul lor. Este cazul ºi al Lilianei blagian:Necuprinsul cu palme moi, ca de fluturi/
Liciu, autoare pânã acum a cinci plachete de Foºnetul apei cu frunza vrea sã împace;Doi
versuri ºi a unui volum bilingv (româno- viºini somnoroºi în pragul porþii/,Sã ne- nvelim
italian).Scriitoarea a crezut de cuviinþã sã-ºi cu pleoapa lor de vânt. În versuri, care se pliazã
însoþeascã plachetele cu aprecieri extatice ale de minune, în rostogolirea lor segmentatã, datului
unor condeieri, unii dintre ei fiind, se structural al timidei poete, aceasta îºi face la un
menþioneazã, membrii USR. În rândurile unor moment dat un autoportret( unul lãuntric însã).Ca
note de un asemenea nivel se numãrã ºi atare, se plaseazã, în felul sãu aparte, pe urmele
punctãrile descriptive ale unui hârºâit unor mari maeºtrii ai autoportretului, fiind o sorã
condeier din Hârºova. (mult) mai micã a lui Velasquez ori Rembrandt,
Desigur, în evaluarea artisticã nu are nu sau a lui Hitchcock, care apãrea episodic, ºi el, în
ºtiu ce pondere nici mulþimea de participãri la cutare”secvenþ㔠dintr-unul din filmele sale:ªi
concursuri, festivaluri ºi alte manifestãri ningea/ senin de varã/ peste noi ºi amãrât,/ cu
culturale, nici numãrul de premii sau diplome un miez de fâstâcealã/ mã-necam mereu/în gât.
obþinute. La Liliana Liciu lirismul e de gãsit în Cel mai adesea însã loviturile de gong sunt
þarcuri relativ reduse ca dimensiuni, dar de o materializarea unor pârjolitoare declaraþii de
intensitate abreviat- simfonicã. Poeta are dragoste de o efervescenþã ca a celei rãvãºit-
nevoie de rostogoliri relativ abundente de rãvãºitoarei lady Caroline, topite dupã un lord
versuri, care nu se constituie, în contextul dat, Byron, care, în versiunea poetei noastre, se
ca un balast, ci sunt o necesarã pregãtire contamineazã, ca un Paolo Malatesta
pentru a cãpãta corp câteva fulguraþii profunde contemporan, de dogoarea pasionalã, una
în ordinea efectului artistic. Efectul e acut, de sute de grade, a adoratei sale:Eu curg în
tocmai fiindcã gesticulaþia liricã e minimã, iar palma ta, în ochii mei supus te-
tropii sunt mai rari decât vegetaþia pe înãlþimi îngrop,(...)ªi-o dragoste nebunã începe sã
de munte. Poeta e o sentimentalã timidã, care ne plãmãdeascã. Incandescenþa solarã a
prin intermediul unei avalanºe de vorbe ajunge trãirilor dã un aspect orbitor ambianþei, iar
la o chintesenþã decis-înlãcrimatã, expresie a versul capãtã carate de sentinþã:Pãmântul
unei senzualitãþi toropitoare, ca unei cãlugãriþe tot, un soare, pe tine lângã mine.
claustrate. A respinge enunþurile abundente, Reuºitele poetei, dat fiind miezul sãu
ori a le considera ca manifestãri ale unei stricte lãuntric de lavã, sunt în chip firesc încadrabile,
virtuozitãþi,(de netãgãduit, altfel), înseamnã a chiar dacã nu e vorba de adoraþie pasionalã,
nu înþelege structura acestei individualitãþi imnului de slavã, liricii liturgice, fireºte, într-o
artistice. Dacã un sportiv se încãlzeºte la variantã proprie:Te -aºteptãm sã iubeºti,
antrenament pentru a face performanþã, Liliana de-acum, fãrã fricã/ Fata omãtului,de apã
Liciu, ºi ea, prin înºiruirea de versuri, altfel ºi iarbã! Iatã ºi o prosternare memorabilã în
mereu decente formal, atent caligrafiate ºi faþa Nadiei Comãneci:Întrece zmeiele lumii cu
ritmate, capãtã un suport pentru a ajunge la plete corai ºi urcã pânã la astru/,cântã, fatã-
câteva binefãcãtoare oaze, care funcþioneazã lebãdã, lumii!Peste zãpezi de staniol, zboarã!
ca o eliberare a unui eu lãuntric obidit, înceþoºat Mai întâlnim ºi alte versuri izolate, unele
de durere ºi setos de dragoste..Nu totdeauna însã de o frumuseþe enigmaticã, simplã, dar
lucrurile se prezintã aºa. „Încãlzirea” poate fi impenetrabilã, aºadar alcãtuite dintr-un
uneori scurtã, doar un flash,întins de-a lungul material refractar analizei:Liniºtea cade ca o
a douã versuri ce apoi, în cadrul compoziþiei, piatrã de moarã…;Spune-mi, ce-mi fac
54 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
livezile, mai întreabã de mine?/ Dacã din negre, o fãrâmã/ De dragoste,(...).Dragostea e
întâmplare m-ar vedea pe o stradã pustie, exprimatã într-un chip bezmetic la modul sublim,
m-ar/ recunoaºte( …) Spune-mi, la tine e în versuri aflate în dispunere rãzleaþã, în care
soare în flãcãri ori este noapte? dorinþa de acaparare are o întruchipare agresiv -
Am citat din volumul Simfonia þãrãneascã, ca a nefericitei Ana din Ion al lui
pãmântului, publicat la Editura Pim, Rebreanu:Mi-e trupul prins ca-ntr-o menghinã/
Iaºi,2019.Ultima poezie din carte este între cer ºi þãrânã.../ ºi toamna vine!/ O sã dormi
reprodusã din placheta de debut a autoarei, cu mine în frunzele ei?. Versurile sunt presãrate
Din lemn de neplecare. Gãsim aici tot liricã în paginã aidoma unor oi rãzleþe pe munte, pe
de adoraþie, de data aceasta pentru mama care bagheta liricã le adunã în text:Eu ºi tu,/ cu
poetei( acestei compuneri îi succede o prozã noi tot cerul,/ de-am iubi,aºa-ntr-o doarã,/am fi
cu acelaºi „obiect”al proslãvirii):Tãlpile tale singuri, / ca oierul/ /fãrã stânã ºi mioarã. Poezia
au netezit toþi bolovanii lumii/ ca sã pot trece cu adevãrat antologicãeste atunci când structura
eu. În altã parte se scrie:Mama mea, ca o lãuntricã inhibatã e strãpunsã în toþi porii ei, când
mireasã/ ªi cu mâini de pãpãdie. un eu încrezãtor scoate capul, chiar dacã atunci
O menþiune pentru coperta ºi ilustraþiile se produce o mãrturisire a disperãrii, una însã
grafice ale cãrþii. Ele aparþin lui Mihai Cãtrunã, într un chip sobru, doric, scutit de orice þipete ºi
sunt superbe ºi perfect adecvate prin lamentãri, amintind de conduita unui erou roman
somptuozitatea lor pateticã substanþei lirice în sau japonez.:Va veni un anotimp/ când marea,
jurul cãreia graviteazã. Dupã placheta de debut, prea bãtrânã,/ nu îºi va mai putea cãra
scriitoarea a publicat alte douã volume de vapoarele în spate(...) ªi va ninge fãrã mine…
versuri:Al cincilea anotimp, la Editura Liric Când va ninge însã fãrã poetã vremea va fi
Graph, Buzãu, 2016 ºi Reminescenþe matinale, pe cotloanele atãt de îndepãrtate ale viitorului,
Editura Liceum, Chiºinãu, 2018 ( poeta pare a încât se sparie gândul, vorba atât de modernului
fi iubitã în mod deosebit în Basarabia, dar ºi în ºi de apropiat de sufletul nostru Miron Costin,
Italia).Îmi opresc atenþia acum asupra ultimei cã aceste timpuri întru adevãr vor fi.
plachete citate. Timiditatea structuralã a poetei, Volumului Reminescenþe matinale i-a urmat
figura spiritului ei creator, este trãdatã ºi prin Simfonia pãmântului. Poeta a mai publicat ºi o
fizionomie. Poeta,are oarecum un chip de altã carte de versuri, Aproape de ora albastrã.
ciocârli semãnãtor oarecum cu al marii actriþe Vicino all’ora azzura, aºadar o ediþie bilingvã
Valeria Seciu. Versurile din Reminescenþe de stihuri româno-italianã. Versiunea traducerilor
matinale au ca notã particularã o anume aparþine Silvanei Cojocãraºu. Scriitoarea
prelucrare artizanalã. Meºteºugul e reproduce din cãrþile anterioare unele bucãþi.
adulmecabil doar de un simþ critic acu idoma al Fireºte, ºi aici nu vor lipsi aprecierile entuziaste
câinelui, care nu miroase doar aromele ciorbei, despre opera ei liricã, a cãrei valoare se cuvine a
ci depisteazã aroma fiecãrui ingredient din fi reliefatã analitic, iar nu prin ditirambi. Marian
delicioasa alcãtuire cu aparenþã lichidã. Timidã Bendoiu, care este, ni se precizeazã, profesor,
fiind, Liliana Liciu recurge la artizana a dar ºi scriitor, pe de altã parte, face parte din Liga
orfevrerie, dincolo de ambalajul cãreia îºi Scriitorilor din România, noteazã în extaz:
exprimã o incandescenþã sentimentalã, dar ºi „Versurile cãrþii «APROAPE DE ORA
visceralã, e de bãnuit,de nezãgãzuit ºi ALBASTRû sunt puternice ºi cutremurãtoare,
nevalorificatã în planul existenþei empirice: Sã-i le citeºti ºi le reciteºti printre lacrimi, lacrimile
închinãm iubirii veºnice poeme;Când românului frate,(...)” etc. Am respectat voinþa
dragostea-ºi va pune straiele de fee/ În autorului citat în inserarea puzderiei de majuscule.
catalogul ei doar noi vom fi prezenþi!;Vom Nu voi întreprinde aici un comentariul analitic al
scrie poezie, ne vom iubi tot anul,/ Vom libera acestei cãrþi. Mã mulþumesc sã subliniez
o lume de spaima de-nchisori. La un moment acurateþea traducerilor, adaptarea la spiritul limbii
dat manifestarea patetismului fiinþei inhibate în care se face tãlmãcirea.( Silvana Cojocãraºu
poate cãpãta însã ºi aspectul diabetului liric, este o scriitore ºi jurnalistã de prestigiu, iar
concretizat într-un eminescian tardiv, din care volumul s-a publicat la Editura Lyceum,
însã se scurg câteva picãturi benigne de Chiºinãu,2019) Iatã: Se preling apele ca niºte
graþie:Se- nalþã iubirea ca un înger albastru/ mulatre / în mâinile pãmântului sufocat /de
Prin ecoul tãcut sub un deal fãrã rouã,(...). atâta sânge albastru /,(...).este echivalat
Preferabilã este poeta în mãrturisirile mai astfel:Le acque come donne mulatre / stanno
fãþiºe de dragoste ale unei fiinþe, a cãrei scorrendo /nelle mani della terra soffocata /de
senzualitate debordant are strãpunge un întreg tanto sangue azzurro,(...).
aliniament fortificat al timiditãþii, se revarsã în Acel „se preling”este tãlmãcit fericit prin
versuri de o umilinþã prea plecat le unei suror „stanno scorrendo”.Aºadar, ceea ce e
arãºi(mult)mai mici a lui San Francesco d’Assisi. exprimat în limba românã printr-un verb de
Stihurile sunt îmbibate de o feminitate valoare sinteticã, în italianã este echivalat
murmurândã, pentru care singura divinitate printr-o formã verbalã care indicã o acþiune
planândã asupra cosmosului e Bãrbatul:Iubitule, în curs de desfãºurare, asemenea prezentului
dacã punem mãcar deoparte/ Ca pentru zile continuu din englezã.

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 55


REMEMBER

Geni Duþã

FILOZOFIA TIMPULUI,
ÎN OPERA POETULUI
GHEORGHE DUÞÃ MICLOªANU
„Ne apãrãm de moarte / cu cântecul / cu poezia / cu lumina….”

Sunt aproape 12 ani de când poetul Câmpulung-Muscel. În ultimul an deja


Gheorghe Duþã Micloºanu a pãrãsit Lumea. publicase prima poezie, iar în toamna anului
Imaginea sa rãmâne, ca o hologramã, sã 1951 este student al Universitãþii din
ne însoþeascã drumul. Nu ºtim dacã cei Bucureºti, secþia slavisticã. Pe parcursul
care l–au cunoscut se mai celor patru ani de facultate
gândesc uneori la el ºi îºi participã la cenaclul
amintesc gesturile, vorbele, universitãþii dar îºi lãrgeºte
glasul, acþiunile. Poate nu cercul de cunoºtinþe în
toþi l–au iubit, poate nu toþi mediul literar, colaborând la
l–au admirat. Poate nu toþi diverse publicaþii ale timpului
au înþeles adâncimea ºi la Radio-Televiziunea
metaforelor sale sau filozofia Românã. Prieteniile legate
mai mult sau mai puþin atunci au durat, unele, pânã
personalã, din versurile lui. în ultima clipã a vieþii.
(pentru cã nu toþi poeþii sunt În 1961, dupã ce câþiva
filozofi, dar unii aºtern în ani activase ca inspector
versuri adevãruri capitale ºcolar, îºi începe cariera de
care sunã mult mai uºor de dascãl, în Bucureºti. Paralel
ingerat astfel). ªtim însã cã, cu activitatea didacticã, a
prin ceea ce a presãrat de-a fost în continuare conectat
lungul traseului sãu prin literaturã, a reuºit la fenomenul literar atât prin înclinaþii cât
sã îºi împlineascã dorinþa: „…am vrut în ºi preferinþe. A fost un admirator pasionat
urma mea / sã rãmânã drum de stea!” al poetului rus Serghei Esenin, din care
S-a nãscut la 10 aprilie 1930, într-o nu pierdea niciodatã ocazia sã îºi delecteze
cãsuþã simplã din satul Micloºani ºi, ca auditoriul cu recitãri minunate. În 1970,
semn de adâncã preþuire a locului natal, va alãturi de alþi colegi profesori, participã la
adãuga numelui sãu pe cel de „Micloºanu” înfiinþarea cenaclului (mai apoi Societatea
Copilãria ºi primii ani de ºcoalã s-au literarã) „Relief românesc”, unde îi apare
petrecut într-un decor de basm. Pãdurea ºi volumul de debut „Pe treptele timpului”
care apãra casa pãrinteascã de vântul ce (1979). Nu în ultimul rând ar trebui
nãvãlea cu asprime iarna, dinspre nord, ºi- menþionatã ºi semnãtura sa depusã pe actul
a lãsat amprenta în opera de mai târziu iar de întemeiere a Societãþii Scriitorilor
livezile de meri, peri ºi pruni îi ocroteau Târgoviºteni. Au urmat încã zece volume
jocurile ºi visãrile de copil. Fire sensibilã ºi de poezii ºi prozã. La puþin timp dupã
talentatã, a manifestat de timpuriu o lansarea volumului premonitoriu intitulat
pronunþatã înclinaþie cãtre artã ºi literatur㠄Liturghii crepusculare”, poetul se
ºi în primii ani de ºcoalã, a „editat” la stinge fulgerãtor în dimineaþa zilei de 20
ºapirograf, împreunã cu alþi colegi, revista august 2008, lãsând în urmã o mare
„Aripioare” iar la numai 11 ani era rãsplãtit parte a lucrãrilor sale nepublicatã.
cu menþiune pe þarã pentru poezie ºi desen, Postum s-au editat încã trei volume,
din partea Casei ªcoalelor. familia încercând astfel sã pãstreze vie
Drumul era astfel stabilit. Gheorghe imaginea poetului în conºtiinþa celor
Duþã a plecat, ca elev de liceu, la care l-au cunoscut ºi admirat.

56 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


Timpul nu a mai avut rãbdare ºi flacãra aducând-o în obsesiva ºi dureroasa lui luptã
vieþii poetului ºi-a consumat lumina înainte cu Timpul: „Sã nu strivim gândul /Sub
ca mâna sã poatã transcrie pe hârtie toatã paºii de rouã/Ai timpului! ”
bogãþia de metafore care izvorau de sub Dar încã din primele poeme pe care le
pana sa. „Gândul rãmâne în cãlimãri deschidem sufletului nostru, sesizãm o
nescris” spunea el parcã simþind cã nu va anumitã aºteptare înþeleaptã, o cedare în faþa
reuºi sã dea drumul în lume tuturor trãirilor implacabilitãþii trecerii Timpului, cu care nu
sale interioare. Dar simþea ºi c㠄steaua-mi trebuie sã ne istovim puterile luptând ci doar
nu se pierde/cã prin cuvinte încã mai exist”. sã îl acceptãm ca suveran ºi sã înþelegem
ªi într-o zi de august „adânc s-au surpat cã oricât ne-am împotrivi, El, Timpul, îºi
clipele în zare” ºi poetul a plecat „sã se urmeazã cursul sãu. ªi poate, este mai bine
plimbe pe potecile cuvintelor”. Râsul sãu sã folosim altfel ceea ce El ne dã: „Cad
stenic nu a mai încãlzit inimile prietenilor merele!... E-un aspru adevãr.../Ce-o fi sã
ºi glasul sãu cu profunzimi grave nu a mai fie, aºtept sã mi se-ntâmple!/ A-mbobocit
încântat auditoriul cu recitãri din poeziile pe creanga unui mãr/ Argintul florii mele de
personale sau din preferatul sãu, Esenin. la tâmple!”
S-a spus cã ultimul sãu volum, „Liturghii Pentru cã Timpul suveran trece
crepusculare” a fost o premoniþie a peste noi toþi si nimeni ºi nimic, fiinþe
sfârºitului. Dar cine i-a parcurs opera poate ºi obiecte, nu scapã de muºcãtura lui
sã constate cã Gheorghe Duþã Micloºanu feroce iar tinereþea se duce, zburând cu
a avut chiar din tinereþe o filozofie marcatã veselie inocentã, deºi: „Inima îmi arde
de conºtiinþa sfârºitului cãtre care ne de-o durere surdã, / Timpul muºcã
îndreptãm încã de la primii paºi de viaþã. stâlpii casei pãrinteºti!”
Se poate spune despre el cã este un poet al ªi poetul cugetã cu statornicã
Naturii, al Iubirii dar ºi un poet-filozof al înþelepciune cã vremurile se preschimbã
Timpului. Marii poeþi au o anumitã dozã în altceva: „Soseºte o vreme când timpul /
de tristeþe profundã, sunt marcaþi de nu mai are miros /... când potecile îºi
conºtiinþa sfârºitului. Ne îndreptãm cãtre numãrã paºii înapoi.../ ºi când clipa
acesta din clipa în care apãrem pe lume, împietreºte-n tãcere...”
dar nu momentul final este important, ci ªi atunci, ne apãrãm de deziluzii ºi
drumul parcurs pânã la acolo, cãci fiecare temeri, aºa cum el ne sfãtuieºte: „Ne-nvelim
poate trãi dincolo de moarte prin ceea ce cu vremea ¦ timp ºi amintire”
lasã în urmã, copii, iubiri, operã. Cuvântul Filozofia poetului nu este nici morbidã,
este instrumentul magic prin care poetul nici nu aparþine unui înfrânt. El priveºte
creeazã în jurul sãu un halou energetic ce curgerea Timpului ca un dat logic, necesar,
transmite unde fermecate cãtre cei care independent de voinþa noastrã, dar o face
sunt capabili sã le perceapã ºi sã le cu o relaxare sfãtoasã: „E totul, se pare, o
primeascã iar poetul însuºi se construieºte singurã clipã,/ luminã cãzutã pe-o buzã de
pe sine adunând minuni verbale ce creeazã crin,/ minunea strigãrii când mânjii se saltã
perle într-o explozie de metafore, aºa cum / Spre scara pe unde o datã suim!...”
chiar el spune: „Sã punem cuvintele sã Privind Natura, în mersul ei ciclic, de
nascã cuvinte, / precum copacii înfloresc moarte-înviere, poetul are timp de cugetare
din întuneric – lumin㔠Dar, chiar într-unul în plimbãrile lui singuratice dar care nu erau
din primele volume, „Cumpãna goale de gânduri, pentru cã el se plimba de
anotimpurilor”, iatã o exprimare clarã ºi fapt: „ peste potecile cuvintelor, / înainte
uºor tristã a felului în care simte poetul de a mã ascunde în târziul / frunzelor...”
magia cuvântului îmbinatã cu sentimentul Uneori totuºi, neliniºti îl cutreiau,
trecerii aspre ºi implacabile a Timpului: pentru cã: „În cântece timpul a ajuns la
„Miezul cald, dintr-un cuvânt/ catã-un amiazã,/ frica din mine mereu e tot treazã./
adevãr nespus/ Asprul lumii legãmânt / râu Aud cum tãcerea prin trupu-mi se scurge
– de valul vremii dus.” /sãlbatic ºi trist, echilibrul se frânge.”
Nu se poate face analiza operei lãsate Aºa cum subliniam, filozofia sa nu era
în urma sa, în doar câteva pagini, credem sumbrã, era poate, uneori, mai adânc tristã,
cã acest mare poet ar fi meritat o exegezã deºi se remonta cu un zâmbet ºugubãþ ºi
mult extinsã, amãnunþitã, cãci aproape în aceeaºi mãsurã profund, cu accente
fiecare poem este o lume întreagã ºi poate care ne duc gândurile la Omar Khayyam:
fi analizat pe pagini întregi. Ne-am propus „Încãlziþi-vã cu vinul,/ Dragi prieteni! Azi
acum doar sã traversãm diagonal volumele e scurt, / Ieri întunecã seninul /Mâinelui
publicate, punctând câteva aspecte. ce-a fost demult!...” Interesantã filozofie,
Blaga spunea „Eu nu strivesc corola ascunsã în câteva versuri ce prin aparenta
de minuni a lumii”… Gh. Duþã Micloºanu superficialitate a sfatului, deruteazã atenþia
simte nevoia sã îmbogãþeascã metafora, cititorului. În fapt, parcurgând cu atenþie

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 57


aceste rânduri, ne tulburã profunzimea lor luminã, pentru cã: „ Speranþa este tot ce
prin enunþarea unei ciclicitãþi, a unei rotiri ne-a rãmas, / Iar ca balsam pe rãni mai
pe axa Timpului care poate fi parcursã în vechi, uitarea.”
ambele sensuri, cu Trecutul care stã Gãsim în poemele sale surprinzãtoare
înaintea Viitorului, separaþi fiind aceºti alãturãri de cuvinte, metafore, imagini
timpi, de un Azi care ºi el este nesigur. profunde, învãluitoare, care ne pun pe
ªi iatã, din noua apare întrebarea gânduri: „Se cuprind în necuprinderi /
chinuitoare? „Ce înseamnã clipa, când de Spaþiile necuprinse”… Sau: „Se limpezeºte
fapt e timp, / pe care nu poþi sã-l strãbaþi vinul prin rãstigniri de timp, / Când clipa-i
în grabã?!” Fiindcã totul e format din nebunie ºi timpul e nebun...” Cãci
cuantice particule care adunate fac infinitul „Nemoartea cu moartea pe moarte-i un vis
dar acest infinit aparþine Naturii ºi nu / Atâtor speranþe în timpul ucis.” Superbe
omului, pentru care totul se terminã într– jocuri de cuvinte meºteºugite care
o zi ºi poetul nostru ºtie asta, dar nu e acumuleazã în ele o artã poeticã deosebitã!
pesimist, pentru cã dupã ce se terminã un Chiar ºi atunci când se aflã într-un
ciclu, altul urmeazã, cãci aºa e construitã moment de bilanþ târziu, nu se poate opri
lumea aceasta: „Mã duc de-acum spre- sã nu exclame „Toate se topesc ºi toate
apusul ce tot mai jos se lasã / spre rãsãritul curg… / Tristã este viaþa în amurg…/
care se cere tot mai sus.../ Din tot ce las Singurã ºi tristã socotealã:/Viaþa ia-n tot
în urmã, doar dorul mã apasã... / Tot ce pasul zeciuialㅔ
rãsare-n lume se naºte c-un apus!...” ªi, Verdictul ºi-l dã poetul singur: „De ce
dupã ce apunem, devenim alte entitãþi, într– ninge viscolind?... /Timpul dã-n forma-i
o altã lume despre care nu ºtim prea multe, primarã… / Gânduri încã nerostite /
dar care ne dã speranþa cã vom continua Veºnicesc în cãlimarㅔ Iar noi ºtim cã
sã mai existãm: „Precum ziua care vine / ninsoarea viscolitã nu este a anotimpului
poartã-n ea ºi rãsãritul, / orice orã poat’ sã alb ci este nemiloasa ninsoare viscolitã a
fie / începutul ºi sfârºitul!... / ªi precum anilor ce se astern peste noi albindu-ne
sãmânþa-n sine / germenul vieþii-l poartã / pãrul ºi îngreunându-ne paºii… iar
tot astfel cel ce se naºte / duce-n spate-a gândurile care nu au apucat sã rãzbatã în
lumii soartã! / Pe când noi, drumeþi prin afarã vor rãmâne pentru totdeauna
lume, / tot cãtând al vieþii rost, / nu suntem nerostite, ascunse în cãlimara Destinului.
ceea ce suntem / dar nu suntem nici ce-am Deja matur când a început sã-ºi
fost!” Iatã, o zi, o viaþã se terminã, dar publice poemele, Poetul se simte singur în
dupã apus urmeazã un nou rãsãrit, poate agitaþia aglomeratã a oraºului ºi evadeazã
chiar al celui care se duce, printr-o reluare în propriul basm, în lumea sa din
a unui ciclu, acelaºi ºi mereu altul, adolescenþã ºi mai apoi tinereþe, populatã
îmbunãtãþit. În noul nãscut se aflã de ciute ºi cerbi, în sânul Naturii Mamã,
înmagazinatã minunea lumii, cu tot bagajul cu livezile de meri ºi gutui de la Malu cu
ei ºi rãtãcind prin Haosul existenþei, cãutând Flori, cu magnolii înflorite ºi zãpezi
rãspunsuri ce întârzie uneori sã vinã, nu aºternute alb ºi purificator peste merii
mai suntem niciodatã aceeaºi, ci permanent îngreunaþi de anii care apasã ºi pe umerii
purtãm o nouã încãrcãturã. sãi. Imaginile satului natal se contureazã
Conºtiinþa propriei valori, pe care ca tablouri succesive ale unei realitãþi
fiecare ar trebui sã o aibã, îl face pe poet trecute dar adânc impregnate în conºtiinþa
sã declare cu demnitate ºi chiar cu ºi sufletul poetului, sãtul de lumea searbãdã
orgoliu: „Cu fiecare pas de pomenire / de la oraº… „departe-n zãri, apusul, în
Tu arzi-fãclie a vieþii pe pãmânt… / Decât umbra nopþii piere / cu cerbi, ce-ºi varsã
cu raiul, searbãd legãmânt / Mai bine-o focul, în luna lor de miere... petrec cu voi,
clipã pentru nemurire…”, revenind apoi, alãturi, triste-amintiri banale, / tânjind
nostalgic ºi mai puþin rãzboinic, pãrând mereu spre zarea de limpezimi natale...”,
uºor depresiv, spre tinereþea care s-a în contratimp cu „Am ferecat timpul în
scurs undeva în trecut: „ Pe cãrãrile cãrãmizi ºi betoane, / clipa sã nu mai
obosite ale anilor/ Se aflã tãrâmul / La coboare-n fântâni.” Amintirile îl bântuie,
care nu voi mai ajunge / Niciodatㅔ uneori învolburat, alteori potolit, cuprins
În verile cu furtuni ºi cu seninuri pline de...„liniºtea blândã / a frumuseþii de-a
de luminã ºi cãldurã, poetul gãseºte culege-n pumni, /soarele/... e liniºtea
nesfârºite surse de inspiraþie, mereu ceasului / când merii / respirã.../.
marcate de tristeþi ºi nostalgii: „ La nemãrginirea...” sau, în reîntoarcerile
marginea neliniºtii din noi.... / Adînc se periodice în satul care îl chema necontenit,
surpã clipele în zare...”, dar nostalgia nu la umbra unui pãr bãtrân de aproape o sutã
este distructivã la Gh. Duþã Micloºanu, de ani, scria: „ Sunt iar în pacea timpului
cãci de fiecare datã el gãseºte un licãr de de-acasã / cu amintitrea-n ierburi cãpãtâi...”

58 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


Meditaþia profundã este un continuum Iubita idealã este precum Fata
al versurilor sale. Cu atât mai mult în cele Morgana, o reflexie a gândurilor ºi
care cântã Natura, cãci ea, Natura, este, dorinþelor, a visãrilor proiectate asupra
prin veºnica rotire temporalã a naturii, asupra mãrii, asupra lucrurilor
anotimpurilor, asemenea unei roþi a veºniciei banale din jur, dându-le o aureolã specialã
ce nu îi este datã Omului, prea mic ºi peste care pluteºte imaginea femeii
trecãtor prin lume: „Totul statornic rãmâne: perfecte: „O luminã de femeie creºtea din
/ toamna, cu poame ºi brume, /vulpi arãmii- apele mãrii…” iar realitatea destramã visul
cenuºii / vor trece nãlucã prin vii.../ ierni conducând ca în transã mâna poetului sã
ce mereu au sã cadã / din cerul cu fulgi de aºtearnã pe hârtie versuri ermetice: „În
zãpadã; /caii tot ierburi vor paºte, /ziua din secunde se destramã trupul tãu, peste/
noapte va naºte...” miºcãtoarele mele dorinþi… / porþile cãtre
„Renaºtem prin cuvinte din propria lumina ta au tot mai multe lacãte…/ prin
lumin㔠spune Gheorghe Duþã Micloºanu, Universul soarelui, secundele îþi destramã
iar cuvintele sale se aºtern pe foile caietelor, chipul…/ Sunt tãceri adormite-n spiralã”
multe, pe care le-a lãsat în urmã, în timpul Reproºuri dulci, întrebãri mai
în care el se adâncea în tãceri creatoare. degrabã meditative, triste, se strecoarã
ªi tãcerile devin fecunde, meditaþiile în câteva poezii în care avem senzaþia
se îndreaptã tot mai mult spre iubiri trecute cã mai degrabã poetul îºi cautã propria
ºi patimi care desi sunt amintiri, ard cu vinã pentru înegurarea, tristeþea sau
aceeaºi putere, nedomolitã de trecerea rãceala iubitei: „Încremenesc dimineþile
timpului. Femeia este o icoanã a mamei pe umerii zâmbetului tãu…” sau „Nu ºtiu
„Drumul meu poartã pecetea /dorului de de ce, uneori, / þi-e zâmbetul ca un câmp,
acasã. În miracolul / nemãrginirii, mama / peste care, de mult, n-a cãzut / un strop
aºteaptã / tãcutã, la rãspântia vremii”, dar de rouã….”
ºi a iubitei, acea iubitã purã ºi îndepãrtatã, Chiar ºi în poeziile de dragoste, poetul
care acumuleazã în sine toate calitãþile unei rãmâne acelaºi filozof copleºit de obsesia
fiinþe fragile ºi perfecte. Sunt doar câteva calmã ºi înþeleaptã a Sfârºitului, a Timpului
poezii cu dedicaþie precisã, cãci muza care se îndreaptã iremediabil cãtre final,
poetului este Femeia în sens generic. Este acel Timp care este o „raclã în care mor
IUBITA care se creioneazã delicat din secundele” „Soseºte-un timp când
amintiri sau trãiri disparate, din imagini socotim risipa / de timp, fãcutã-n timp,
generate de o stare de extaz poetic în dar e târziu. / Vedem atunci, ce valoroasã-i
momente de frumuseþe petrecute în locuri clipa / ºi ce sãrac e sufletul pustiu...” Da,
de un mirific natural. este finalul iubirilor, finalul vieþii, niciodatã
Tânãr fiind, dar în plinã maturitate, însã, finalul creaþiei. ªi versurile sale
poetul se adreseazã Iubitei: „Iubeºte-mã demonstreazã chiar acest fapt, trecând cu
aºa cum sunt: / o mânã caldã de pãmânt uºurinþã de la versul clasic la cel liber,
/ un firicel cãzut din stele / ºi strãlucirea dând atenþie formei dar mai ales
umbrei mele ”, ºi apoi, nostalgic, la 70 conþinutului, desenând tablouri de o
de ani, devine trist atunci cînd din deosebitã plasticitate, în care atmosfera
amintiri se contureazã iubiri nãvalnice, este aproape materialã.
din tinereþe „ªi mai era un pic de cântec ªi vom încheia prea scurta trecere
/ ºi chiar un pic spre luna mai /când un prin opera, chiar cu spusele lui
predestinat descântec, /furtunã-n viaþa Gheorghe Duþã Micloºanu: „Purtãm cu
mea veneai…” Tãcerea continua sã fie noi ºi-n noi, de vremi tipare / Nu-i azi
pentru el un mod de comunicare, supe- ºi mâine-asemnea cu ieri. / Strivit e
rior vorbelor rostite pentru cã ea este timpu-nvins de aºteptare / prin zorii albi
însoþitã de energia copleºitoare a ai albei Învieri.”
sufletului „Sã nu vorbim! Tãcerea sã Dar în final nu putem sã încheiem fãrã
scapere furtunã / ºi gândul, ca o clipã a reda un ultim sfat adresat de cãtre poet
sã-l auzim trecând!...” Delicat, profund, cititorilor, familiei, prietenilor, ca un ecou
atent la cele mai mici amãnunte, poetul de dincolo de poarta care s-a închis în
exclamã, adresându-se acelei muze ireale, urma lui:
care existã numai în sufletul sãu tulburat „Altã datã
de frumuseþe: „Ce scurtã-i veºnicia ºi Nu ne este datã
clipa cât de gravã…/ ca râsul tãu, nãlucã, Sã mai revenim vreodatã.
nimic nu poate fi!” sau îºi aminteºte trãiri Nu spera-n acel „vreodatã”,
melancolice ale unor plimbãri Cãci nu vine niciodatã.
primãvãratice „În Ciºmigiu, ghioceii n- Tu,
au mai / înflorit niciodatã / ca atunci / Trãieºte-þi
Stau grãmadã în suflet / Nãmeþii anilor.” Clipa datã”.

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 59


CONEXIUNI LITERARE

Vasile Bardan

O CARTE DOCUMENT

Doi oameni ai cãrþii, doi autentici ºi ºi evoluþia sa spiritualã, Barbu


temerari cãrturari, dedicaþi scrierii ºi Cioculescu spune c㠄de mic voiam sã
editãrii – realizãrii - acelui obiect magic fac literatur㠖 mai cu seamã poezie
numit carte, ºi-au propus sã aibã un dia- voiam sã scriu, chinuit de faptul cã n-o
log extins referitor la munca lor ºi a altora înþelegeam. A descoperi, pe la 12 ani,
care ºi-au dedicat viaþa scrierii ºi forþa lui Arghezi, pe la 15, mirajul lui
promovãrii cãrþii. Rezultatul a fost o Blaga, mai apoi pe Ion Barbu ºi pe Emil
scriere intitulat㠄Un veac printre cãrþi”- Botta, - acestea au fost treptele”.
subintitulat㠖 Barbu Cioculescu în dia- Generaþiile crescute în era internetului
log cu Mihai Stan, apãrutã la Editura vor putea afla din aceste confesiuni in-
Bibliotheca, Târgoviºte în 2019. Nici nu teractive, acum când lectura este în
se putea gãsi un titlu mai potrivit pentru suferinþã, despre faptul cã ea poate
aceastã realizare editorialã de prestigiu, deveni fundamentul unui destin. „Voiam
pe care eu o consider o carte document, sã devin scriitor, nu ºi profesionist. Pânã
datoritã conþinutului sãu complex, una alta citeam, citeam vârtos, citeam
structurat pe mai multe paliere informa- enorm, citeam tot ce-mi cãdea sub ochi,
tive despre viaþa cãrþilor ºi a celor care din purã bulimie lecturalã”. Referitor la
le-au dat viaþã din viaþa lor. Cartea a fost actul scriptural, fac o parantezã utilã,
lansatã la Simpozionul Naþional „ªcoala amintind o definiþie fãcutã de poeta Ana
Prozatorilor Târgoviºteni”, aflat la a VI- Blandiana: „Scriitor nu este cel care scrie,
a ediþie (28 august 2019) cu tema este cel care se exprimã cu ajutorul
„Receptarea criticã a operei lui Barbu scrisului” (în volumul – Eu scriu, tu scrii,
Cioculescu”, moment festiv deosebit, el, ea scrie – 1976). E o diferenþã
prilejuit ºi de faptul cu totul excepþional esenþialã între o persoanã care scrie ºi
deoarece autorul în cauzã era omagiat una care „se exprimã cu ajutorul
pentru aniversarea celor 92 de ani scrisului”, a cuvintelor, aºa cum
împliniþi – fiind nãscut pe 10 august muzicianul (compozitorul) se exprimã cu
1927. În demersul dialogului sãu cu ajutorul sunetelor, sau pictorul cu ajutorul
Barbu Cioculescu, Mihai Stan are în culorilor. Avem prin aceastã carte
vedere „dezvãluirile unui nonagenar interactivã, acea tainicã fuziune dintre
implicat direct în viaþa literarã viaþa trãitã, perceputã acut, revelatã de
româneascã, mai bine de 80 de ani”, aºa intimitatea fiecãruia ºi spiritului creator
cum aflãm de la prima sa întrebare exprimat exemplar cu ajutorul cuvintelor
adresatã interlocutorului sãu, fiecare dintre cei doi autori fiind
comunicîndu-i cã-ºi doreºte o posesorul unor opere literare distincte,
convorbire ce „presupune spontaneitate deplin realizate. Astfel, Barbu Cioculescu
ºi, desigur, autenticitate”. Aflãm astfel deþine recordul de colaborare lunarã la
din aceste convorbiri cã tatãl sãu, criticul revista „Litere” – de aproape 17 ani,
ºi istoricul literar ªerban Cioculescu menþionînd ºi faptul c㠄de mai bine de
(1902-1988), „a colaborat la 15 ani drumurile noastre s-au intersectat,
„Dreptatea”, pânã la ultimul numãr al benefic aº zice, atît pentru mine ca autor
publicaþiei, ºi a suferit ponoasele cu (ºapte dintre cãrþile mele: „Mateiu
excluderea din învãþãmînt, nouã ani de I.Caragiale. Receptarea operei”, 2004;
ºomaj ºi o scurtã detenþie”. Despre sine „De la Mateiu citire...”, 2005; „Zãdãrnicii.

60 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


„Prin vuietul vremii”, 2007; „Amintirile exploratori este ºi o cãlãtorie fericitã prin
unui uituc. Exerciþii de memorialisticã”, universul infinit ºi miraculos al cãrþilor
2012: o a doua ediþie în anul urmãtor; pe care îl descriu cu bucurie ºi dãruire
„Litere... Litere”, 2017; „La Steaua totalã. „Cartea nu este o entitate închisã:
Pãstorului”, opera omenia – poezie, e o relaþie, e un centru de nenumãrate
2018, apãrînd la Bibliotheca, editura relaþii...”, spunea Doina Ciurea,
cunoscutã pe care o conduceþi (de peste prozatoare ºi soþie a lui Nichita Stãnescu,
douã decenii) cît ºi pentru dumneata care cel care argumenta cã de fapt „circulaþia
ai cîºtigat pentru „Litere” un colaborator cãrþii este mai ales cartea. Acþiunea ei
statornic”. Provocat de întrebãrile abile este literatura, iar nu literele ei”. Aºa se
ºi bine þintite ale lui Mihai Stan, Barbu face cã Barbu Cioculescu declarã cã
Cioculescu ºi-i aminteºte aºa cum i-a pentru el, revista „Litere” ºi Editura
vãzut în prima parte a vieþii sale, pe „Liviu Bibliotheca au fost „un al doilea
Rebreanu, voinic, cu bine cunoscutul lui domiciliu”, fãcând ºi o precizare
aspect de senator Roman”, pe Ion importantã. „Sã nu uitãm cã sunt
Minulescu însã cu pas de raþã ºi în membru activ cu carnet al Societãþii
baston, pe doctorul Voiculescu ºi Scriitorilor Târgoviºteni. Într-un fel mã
matematicianul – poet Ion Barbu” ºi alte înscriu pe linia târgoviºteanã iniþiatã de
personalitãþi din lumea literarã. Nu e Paternelul meu, profesor într-o comisie
ocolitã nici drama prin care a trecut de bacalaureat într-un liceu din fosta
Barbu Cioculescu, pentru definitivarea capitalã domneascã a Þãrii Româneºti”.
studiilor sale. „Alegînd, în anul 1947 Cunoscut ca un „atlet al lecturii” ºi ca
Facultatea de Drept, n-am bãnuit cã intru un om de o clar㠄limpezime solarã”,
într-o uzinã de marxism - leninism, cã Barbu Cioculescu face cîteva mãrturisiri
acolo se pregãteau, judecãtorii care concludente: „Dorinþa de a mã povesti
dãdeau mii de ani de puºcãrie politicã. este enormã, monstruoasã aº zice. Existã
Cu mari, involuntare pauze – izgonit, riscul de a nu mã mai putea opri. Abisuri
reprimit la fãrã frecvenþ㠖 mi-am luat de neîmpliniri, de erori, de dezastre
licenþa în Drept”. Prin anul 1979, George consemnate sau rãmase secrete duc spre
Arion punea aceastã întrebare lui ªerban necuprins o laicã spovedanie având ca
Cioculescu, referitoare la cãrþi: „Filozofii obiect strict limitat: mãrturia la barã a
pesimiºti” prevestesc „moartea cãrþilor”, unui român posesor al unui anumit merit.
sfîrºitul Galaxiei Gutemberg. Acela de a fi trãit de-a lungul a trei
Dumneavoastrã ce credeþi? – Nu cred distincte orânduieli – cea naþionalã a
în „moartea cãrþii”. Deºi majoritatea României interbelice, cea comunistã,
publicului e solicitatã de cultura întinsã pe patru decenii ºi cea
audiovizualã, cartea rãmîne însã un pivot postrevoluþionarã, a cãrei tranziþie nu se
al existenþei noastre ºi mã simt bine când mai terminã, plus avantajul de a fi avut
ºtiu cã existã oameni care au o carte de anume suficient timp în fiecare dintre ele
cãpãtîi, pe care o rãsfoiesc ori de câîte ca sã le cunoascã în toatã maºinãria lor”.
ori simt nevoia”. Iatã ce povesteºte Barbu Aceastã consistentã carte a
Cioculescu despre „jocul destinelor” ºi dialogului despre viaþa cãrþilor ºi cãrþile
rolul salvator al cãrþilor în viaþa omului: vieþii, purtat de cei doi pasionaþi
„Eliminat din învãþãmânt, tata a deschis interlocutori, Mihai Stan ºi Barbu
un mic anticariat, pe strãduþa din spatele Cioculescu, se încheie cu un Apendix
Palatului Telefoanelor. Numai cã ºi referitor la membrii marcanþi,
anticariatul a devenit de stat. Timp de întemeietori ai ªcolii prozatorilor
nouã ani familia Cioculescu a trãit ca târgoviºteni ºi ulterior ai Societãþii
pasãrea cerului, fãrã sã ducã o zi lipsa Scriitorilor târgoviºteni, aºa cum au fost
pâinii, din anticariatul pe picior pe care l-a ºi sunt consideraþi în spaþiul nostru cul-
practicat, vânzându-ºi, ce e drept, mai tural scriitorii Mircea Horia Simionescu,
întâi propriile colecþii – întreaga arhivã Alexandru George, Radu Petrescu, Tu-
Caragiale, primitã în dar de la vãduva dor Þopa, Petru Creþia, de o „Addenta
scriitorului, scrisori de la Eminescu, „Litere” (iulie 2016 – iulie 2019) ºi de un
autografe Rainer Maria Rilke, colecþia, documentar foto intitulat Album sentimen-
dimpreunã cu biblioteca fiind singurele tal, acestea fiind argumente suficiente
bunuri materiale care stîrneau interesul”. pentru a considera aceastã carte drept un
Se poate spune cã acþiunea celor doi document literar excepþional.

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 61


EMINESCIANA

N. Georgescu

MIHAI ªI VERONICA
– INFERNURI PARALELE*

Povestea unei mari iubiri Eminescu era internat la aceeaºi Mânãstire a


Neamþului). La îndemnul altor rude ºi cunoscuþi
Mihai Eminescu ºi Veronicca Micle s-au care fugiserã, ca ºi ei, din Ardeal, Câmpenii
nãscut în acelaºi an, 1850, el la 15 ianuarie iar ea la pãtrund mai adânc în inima Moldovei, cãtre
22 aprilie, el la Botoºani iar ea la Nãsãud, aproape Capitalã, unde vor gãsi cãmin, în cartierul
pe aceeaºi paralelã geograficã, în nordul moldavo- Tãtãraºi. Drumurile ºi popasurile sunt, cum
transilvan al þãrii. Se zice (dupã Iacob Negruzzi) vedem, paralele întrucâtva cu cele ale lui Ion
cã s-au cunoscut la Viena, prin anul 1872, când Creangã. Aici îºi începe Veronica ºcoala, aici îºi
el era student iar ea avea nevoie de un ghid va lua bacalaureatul, aici va fi, cãsãtoritã, soþia
prin capitala Imperiului Austro-Ungar: însuºi rectorului, devenind de tânãrã una dintre
soþul ei, ªtefan Micle, i l-a recomandat – doamnele distinse ale urbei, þinând un salon literar
cunoscându-l din articolele de presã scrise în neocolit de intelectualii importanþi, întreþinând
favoarea românilor ardeleni ºi din activitata relaþii mondene mai ales cu soþiile de profesori.
politicã în sprijinul aceleiaºi cauze a emancipãrii Se pãstreazã ºi tradiþia cãsãtoriei religioase oficiate
conaþionalilor lor din imperiu. Ea îl cunoºtea tot într-o bisericã din Cluj, la 7 august 1864 – probabil,
din scris, citindu-i poeziile din „Convorbirile în vacanþele universitare.
literare”, plãcându-i mai ales „Venere ºi Madon㔠ªtefan Micle venea, ºi el, din Ardeal – ºi
(poezia cu care el debutase în revista Junimii, la anume chiar din zona Clujului (se nãscuse la
15 apropie 1870). Prietenia lor a fost la început, Feleac în 1820) –împreunã cu marele val de
desigur, una intelectualã, literarã în mod special. intelectuali care participaserã la Revoluþia de la
Veronica Micle era cãsãtoritã cu profesorul 1848 iar apoi fuseserã persecutaþi la ei acasã
ªtefan Micle din 1864, la 14 ani abia împliniþi. În ºi-ºi gãsiserã adãpost în Moldova. Mai mult,
1866 va avea prima fetiþã, pe Valeria, iar în 1868 ªtefan Micle era unul dintre liderii ardelenilor
pe cea de-a doua, Virginia. Aºadar, pe când stabiliþi la Iaºi – ºi este de presupus cã astfel a
Eminescu umbla sã-ºi termine studiile liceale ºi, ajuns la el mama Veronicãi. El o luã ºi pe aceasta
mai apoi, pe când colinda þara cu trupa de teatru în casa lui – iar femeia îi va rãmâne
a lui Mihail Pascaly, Veronica Micle îºi întemeia recunoscãtoare toatã viaþa (va deceda în 1876,
un cãmin solid la Iaºi, alãturi de soþul ei, ªtefan dar scrisorile târzii ale lui Eminescu cãtre
Micle, cu 30 de ani mai în vârst㠖 dar în floarea Veronica vorbesc de o „Câmpeanca” ºi la 1882;
vârstei! – care se îndrãgostise brusc de ea la poate fi o rudã, vom vedea cã pe poet îl
examenul de bacalaureat ºi o ceruse în cãsãtorie suplineºte, la o ºcoalã din urbe, un profesor pe
fãrã sã clipeascã explicându-le prietenilor cã o va nume Simion Crainic, ce nu poate fi decât fiul
modela precum modelezi o cearã moale pentru cã acelui Gheorghe Crainic care fusese martor la
este fragedã de ani iar el are tact pedagogic. cãsãtoria civilã a lui ªtefan Micle cu Veronica)
Împreunã cu mama, Ana Câmpeanu, ºi un frate, pentru ajutorul dat. Într-adevãr, Ana Câmpeanu
toþi trei plecaserã din Nãsãud dupã moartea înþelege aceastã cãsãtorie ca pe un ajutor între
tatãlui, Ilie Câmpeanu (om cu merite frumoase la ei, ardelenii. Tot ca o „afacere ardeleneascã”
1848, ca ºi ªtefan Micle, de altfel). În drum spre poate fi înþeles ºi procesul care i-a fost intentat
Iaºii care le vor deveni gazdã definitivã, Câmpenii lui Titu Maiorescu pe teme de imoralitate:
s-au stabilit mai întâi la Târgu Neamþ, într-o casã Veronica Micle, abia cãsãtoritã, depune mãrturie
cumpãratã cu o sutã de galbeni de la Mânãstirea în acest proces c㠄inculpatul” a intrat în
dinTârgu Neamþ – ºi pe care poeta o va dona, în cancelarie unde s-a încuiat cu directoarea. Titu
cele din urmã, Mânãstirii Vãratec, în 1886 (când Maiorescu începuse campania sa criticã
împotriva ºcolii lui Simion Bãrnuþiu – ºi va lua
* Fragment din volumul cu acelaºi titlu în curs de
apariþie la editura Bibliotheca
chiar mãsuri administrative faþã de reprezentanþii

62 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


fãrã diplomã ai acestei ºcoli. Desigur, criticul va facem mari iluzii: din expresii ca „soþia
câºtiga în cele din urmã (avocatul sãu, nimeni eruditului profesor de ºtiinþe ºi rectore al
altul decât Petre Carp, demonstrând în instanþã Universitãþii din Iaºi”, „inspiraþiuni ale iubirii
cã uºa cancelariei nu avea încuietoare pe ºi castitãþii femeieºti”, înþelegem cã
dinãuntru...!) – dar cât timp a durat procesul, istoriograful o prezintã pe Veronica Micle ca
aproape un an de zile, el a fost îndepãrtat de la simbol, ca model al feminitãþii intelectuale
catedrã. Istoria literarã reþine acest „conflict” al angajate, oarecum în sensul „Familiei” de la
tinerei poete cu marele critic literar, din 1864, Oradea care avea desenatã în frontispiciu
punându-l oarecum la baza aversiunii de mai eterna familie reunitã, cu bunica împletind un
târziui dintre ei doi. Trebuie amintitã vârsta ciorap la colþul sobei, tatãl citind presa, mama
Veronicãi – ºi condiþia ei de tânãrã soþie, pentru supraveghind copiii etc. Este ce ºi cum trebuie
a se înþelege c㠄afacerea” s-a derulat între Titu sã fie o matroanã românã, soþie devotatã ºi
Maiorescu ºi partida ardelenilor din Iaºi. Nu mamã iubitoare lãsând, pe deasupra, ºi
este mai puþin adevãrat, însã, cã tânãra soþie, muzelor rãgaz de desfãtare. Cu toate acestea,
devenitã repede tânãrã mamã, va câºtiga stima îndemnatã de Eminescu sã scrie pentru
prietenilor familiei pe mãsurã ce soþul ei, ªtefan „Convorbiri literare” – Veronica Micle va
Micle, va înainta pe scara onorurilor pânã la deveni, în anii ’80 ai secolului trecut, „poeta
rangul de rector al Universitãþii din Iaºi. Convorbirilor literare”, adicã cel mai
În 1874 vine la Iaºi ºi Mihai Eminescu, reprezentativ nume feminin din revistã
dupã studii îndelungi dar nefinalizate la Viena (Matilda Cugler-Poni deschizându-i drumul
ºi Berlin. Va fi mai întâi bibliotecarul spre consacrare, în anii ’70 ai aceluiaºi secol).
Universitãþii, rostind jurãmântul de credinþã Simbolic, a fost consideratã poeta
chiar în faþa rectorului ªtefan Micle. Cât timp reprezentativã a momentului sãu istoric; i s-au
sunt conservatorii la putere iar Titu Maiorescu cântat mult romanþele – ºi se pare cã este una
este ministru, poetul are funcþii importante, dintre iniþiatoarele genului la noi (romanþa
precum aceea de revizor ºcolar pentru judeþele nefiind Lied, nici Irmos – definindu-se
Iaºi ºi Vaslui. În 1876, însã, conservatorii pierd preponderent ca text ºi muzicã de grãdinã, nu
alegerile – iar poetul se confruntã pentru de salon, ºi însoþind expansiunea grãdinelor-
prima datã cu dificultãþile angajamentului restaurant din Bucureºti ºi alte oraºe).
politic: abia gãseºte un post de redactor la Din pãcate, opera sa este umbrit㠖 dacã
„Curierul de Iaºi”. nu înnãbuºitã de-a dreptul – de viaþã, mai
Natura relaþiilor dintre Mihai Eminescu ales de relaþia sentimentalã cu Mihai
ºi Veronica Micle în perioada ieºeanã rãmâne Eminescu. Nu ºtim multe lucruri despre anii
preponderent intelectualã. Tânãra soþie a 1874 – 1879 ai iubirii lor, când „dl. Rectore”
rectorului debutase cu prozã în 1872 la „Noul trãia ºi îi scria unui prieten: „ªtiu mai bine
Curier Român”, publica poezii la „Columna decât tine ce vorbeºte lumea pe socoteala
lui Traian” (revista lui B. P. Haºdeu), traducea femeii mele. E nedrept sã învinuieºti un om
din limba francezã, þinea – cum am zis – un care s-a purtat corect în societate. Eminescu
salon literar. În 1876, în Conspectul asupra mi-e cunoscut. El a venit adeseori în casa
literaturii române ºi scriitorilor ei de la noastrã, unde împreunã cu Veronica fãceau
început ºi pânã astãzi, Vasile Gramen Pop o citiri literare. Totodatã cunosc ºi
prezintã publicului astfel: „Ana Veronica sentimentele Veronicãi pentru talentul sãu
Micle, soþia eruditului profesor de ºtiinþe ºi poetic. Crezi, dragã Petre, cã numai dânsa e
rectore al Universitãþii din Iaºi ªtefan Micle, captivatã de versurile lui Eminescu? Azi
este un talent tânãr încã, dar deja bine for- toate femeile din Iaºi îl admirã, îl citesc, îl
mat. (...) Sunt abia trei ani de când a debutat adorã ca pe un copil al muzelor...” Ceea ce
pe scena literaturii române cu nuveletta este limpede, este cã Eminescu „s-a purtat
originalã Randez-vous, publicatã sub corect în societate” ºi nu a dat niciodatã
pseudonimul „Corina” în foiletonul Curierului prilejul la suspiciuni dincolo de simþul
român din Iaºi; ºi de atunci apariþiunea sa în comun, al bârfei. Iubirea lui pentru Veronica
publicitate mai întâi cu câteva traducþiuni din a fost cu totul secretã, ei doi ºi-au fãcut
Lamartine ºi Alfred de Musset prea bine simboluri tainice pentru comunicare, s-au
reuºite ºi publicate în Columna lui Traian, iar întâlnit cu discreþie. Este de presupus cã ea
zilele din urmã prin câteva poezii originale, îl vizita când ºi când, ca în scena din
inspiraþiuni ale iubirei ºi castitãþii femeieºti, Singurãtate pe care el o va evoca atât de
inserate în coloanele Convorbirilor literare, a des în corespondenþã: Câteodatã... prea
justificat în mod desãvârºit speranþa ce arare.../A târziu când arde lampa,/ Inima
literatura românã este în drept sã nutreascã din loc îmi sare/ Când aud cã sunã
în privinþa vitalitãþii ºi a productivitãþii cleampa...// Este Ea. Deºarta casã/ Dintr-o
distinsului ei talent.” În acelaºi Conspect..., datã-mi pare plinã,/ În privazul negru-al
cu numai câteva pagini înainte, V. Gr. Pop îl vieþii-mi/E-o icoanã de luminã.
prezenta elogios pe M. Eminescu. Sã nu ne
(continuare la pagina 71)

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 63


EMINESCIANA

Dumitru Copilu-Copillin

PREDICÞII ADEVERITE
Descoperirea fãcutã de actorul Iorgu anii marcaþi de fenomenul „Revelaþiei” din 1867
Caragiale, la Giurgiu, este ºi ea parcã sub aspectul efectului – imediat, dar ºi ulterior
predestinatã, deoarece mijlocea întâlnirea dintre – constatãm ºi noi dobândirea unui potenþial
tânãrul poet Eminescu ºi viitorul mare dramaturg uman ºi creator supradimensional, reflectat atât
– viitor colaborator, prieten, competitor – I. L. în activitatea sa civicã ºi în opera scrisã pe
Caragiale, tânãr ºi el pe atunci: „Sunt peste parcursul întregii vieþi, cât ºi în destinul postum
douãzeci de ani de-atunci. Locuiam într-o casã, al întregii sale opere, în procesul ascendent de
în care mai trãia în gazdã un actor”. Vãzând cã cunoaºtere, recunoaºtere ºi consacrare în lume
citeºte întruna, actorul îi zise gazdei, cu un fel ca valoare universal, dovadã, traducerea ºi
de mândrie: – „Îþi place sã te ocupi cu literatura. ecoul ei în principalele limbi ale lumii, aºa cum
Am ºi eu un bãiat în trupã, care citeºte mult, se poate constata ºi din paginile cãrþii de faþã.
este foarte învãþat, ºtie nemþeºte ºi are mare În legãturã cu evenimentele afiliate
talent; face poezii; ne-a fãcut câteva cuplete fenomenului „Revelaþiei”, din 1867, ne pare
minunate. Eu cred cã þi-ar face plãcere sã-l credibilã implicit ideea de efect înþeles de noi ca
cunoºti…Îmi povesti cum gãsise într-un otel» misiune asumatã, – a. în planul creaþiei literare,
din Giurgiu pe acel bãiat, care slujea în curte ºi de fãuritor al limbii române literare modern, în
la grajd, culcat în fân ºi citind în gura mare pe viziunea unor cãrturari români numitã
Schiller, în ieslele grajdului,… era foarte blând, „sfânta…limbã româneascã,… întruparea cea
de treabã, nu avea nici un viciu. Era strãin, zicea mai deplinã a geniului românesc, cea mai vastã
el, dar nu voia sã spunã de unde”. Actorul îi sintezã fãcutã de vreun suflet de român”, care
propuse ca sã-l ia sufleor cu ºapte galbeni pe îºi scotea materialul aºa de preþios din
lunã, ºi bãiatul primi cu bucurie. ªi acuma se cunoaºterea adâncã a vieþii populare, cu cântec
aflã la Bucureºti (1869, vara): „Eram foarte cu tot, a cronicarilor ºi a tuturor vãdirilor din
curios sã-l cunosc. Nu ºtiu pentru ce, mi-l trecut care trecuserã supt ochii lui de o
închipuiam pe tânãrul aventurier ca pe o fiinþã rãbdãtoare atenþie”, prin care totul „întrupase
extraordinarã, un erou, un viitor om mare. Seara pe vecii vecilor în versuri nemuritoare”, de aceea
(bãiatul) trebuia sã vinã la actor, care mi-l aduse, „.Eminescu reprezintã ceva unic în dezvoltarea
iar el se apropie cu sfiiciune, – „Mã recomand, literaturii noastre ºi oricãrei alte literaturi” (N.
Mihail Eminescu”. „Era o frumuseþe! O figurã Iorga, „Oameni care au fost”); „Eminescu se
clasicã încadratã în niºte plete mari, negre; o adapã din moºtenirea «veche ºi înþeleaptã» a
frunte înaltã ºi seninã; niºte ochi mari – la aceste strãmoºilor. Un proverb din munþii Moldovei, o
ferestre ale sufletului se vedea cã cineva este glumã de pe Târnave, o frazã euritmicã din Gorj,
înãuntru; un zâmbet blând ºi adânc melancolic. toate îºi dau întâlnire în atelierul lui Eminescu,
Avea aerul unui sfânt tânãr coborât dintr-o ca sã închege patrimoniul unitãþii. El a fixat mai
veche icoanã, un copil predestinat durerii, pe întâi, ºi de un caracter definitiv, tablele legii în
chipul cãruia se vedea scrisul unor chinuri graiul nostru” (O. Goga, 23); „Forma limbei
viitoare” (3). naþionale, care ºi-a gãsit în poetul Eminescu
Revenind la poemele Memento mori (Pan- cea mai frumoasã înfãptuire pânã astãzi, va fi
orama deºertãciunilor), Povestirea magului punctul de plecare pentru toatã dezvoltarea
cãlãtor º. a., Ioan Câmpan considerã cã viitoare a vestmântului cugetãrii româneºti”),
acestea reprezintã un efect al „Revelaþiei”, „cu deci limba românã literarã modernã, devenitã
filiaþii în anul 1867, decisiv în planul biografiei „limbã naþional㔠(T. Maiorescu, 11), în care
ºi creaþiei” poetului. Devansând concluziile Eminescu ºi-a scris opera, limbã literarã modernã
probatoriului din cartea sa „Magul cãlãtor”, pe care ºi noi cei de azi - românii de pretutindeni
autorul întrevede efectele fenomenului „1867” - vorbim, citim ºi scriem fiecare în stilul ºi dupã
în amploarea ºi potenþialul evenimentelor puterile proprii.
ulterioare din viaþa ºi creaþia lui Eminescu. b. în planul activitãþii jurnalistice (peste
Încercând sã descifrãm de-a lungul anilor 1800 de titluri), a omului politic, model de mili-
„sâmburele realist” al creaþiei eminesciene din tant pentru cauza naþionalã, care ne reaminteºte

64 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


de predicþia lui Bãrnuþiu, privind imaginea eminesciene - ideea pãcii universaliste ºi a
profeticã a „celui Luceafãr” ivit pe tãrâmul vieþii existenþei unui „înger al pãcii”, înger al
spirituale a neamului românesc, ce crede în absolutului poetic, înger al absolutului astral
forþa graniticã a acestui neam, se contopeºte poetic, înger al martirilor logos-ului românesc,
cu aspiraþiile poporului pe care-l îndrumã; Mihai Eminescu (cf. ufo-war-terrestrial-angels-
c. în planul ecourilor peste timp a creaþiei moon.blogspot.com/2014_10_01_archive.html).
eminesciene, afiliate aceluiaºi „fenomen al 3. Sub deviza universalismului eminescian,
anului 1867” – „Revelaþia” („comuniune cu dobândit, însã mereu actualizat, în acest înþeles
divinitatea” – DEX) – ne-au reþinut atenþia am mai reþinut câteva consideraþii •
fie ºi numai trei „efecte”, recente, tipice „Universalitatea lui Eminescu are ºi o
(identificate la o cãutare aleatorie de rutinã dimensiune cosmicã, la propriu, – pe planeta
pe Google, accesând „ Eminescu”, raportat la Mercur existã un crater cu efecte luminoase
þãri precum cele Nord Europene). Din aceastã stranii, care îi poartã numele”, iar „în catalogul
categorie de date cu o încãrcãturã planetelor mici din Univers, la poziþia 9.495, se
informaþionalã aparte, care circulã în lume pe aflã planeta, din 1971 purtând numele
canalele online, reproducem: „Eminescu”, ipotetic una dintre acele
1. Drept omagiu ºi model de îndrumare îndepãrtate (la milioane ani luminã) mici planete
moral-creºtinã, recomandarea unui grup de pe care putea poposi magul cãlãtor din
înalþi prelaþi: „Imnul Eminescu în grandiosul poem eminescian, Povestirea
nouãsprezece cânturi” ºi. altul, „Acatistul magului cãlãtor în stele • „Mai existã un aspect
Poetului Neamului Românesc Mihai - de-a dreptul surprinzãtor - al universalitãþii
Eminescu”, din introducerea cãruia citãm: lui Eminescu. El a fost autorul unei teorii,
„Dacã nu este un Sfânt în sensul strict, acest privind un model de stat pe care nici mass-
mare POET este Cuvântãtorul Sfinþeniei media, nici sociologii sau economiºtii nu-l
Neamului ºi Pãmântului Românesc…Poetul cunosc, sau se fac cã nu-l cunosc: statul or-
Mihai Eminescu nu este un Sfânt de Cer, ci ganic”. Aceastã teorie - „risipit㔠prin articolele
un Sfânt de Pãmânt…Poetul Mihai Eminescu publicate de el în ziarele la care a lucrat sau
este prin excelenþã Evanghelistul Sfinþeniei colaborat - a fost incorporatã, de un discipol
Pãmântului…La Eminescu nu cãutãm al sãu, marele economist român Mihail
Sfinþenia de Cer, ci Taina Chemãri Cerului- Manoilescu, în lucrarea intitulat㠄Noua teorie
Luceafãrului de a VENI pe Pãmânt…Eminescu a protecþionismului ºi schimbului
este Evanghelistul Iubirii Pãmânteºti ºi aºa îl internaþional”. Aceastã lucrare, tradusã, în
putem considera, - Sfântul Pãmântului… 1932, în limba portughezã, a fost adoptatã, în
Eminescu este Profet, Apostol, Omul cel de anul 1970, ca «program economic» al statului
Tainã ºi cel Mare al Pãmântului, este Veºnicul brazilian. În 2003, José Jeronimo Moscardo
Tânãr Fãt-Frumos, este Luceafãrul, este de Souza, ambasadorul Braziliei la Bucureºti,
Iconicul pãmântesc din noi”(„În acest sens, a fãcut, cu ocazia primirii titlului de Doctor
încercãm ºi noi un mic Acatist al lui Mihai Honoris Causa al Academiei Române, o
Eminescu”, n. a.); declaraþie cu valoare de document
2. Sub genericul „Mihai Eminescu, profetul istoric: „Vreau sã mulþumesc româniei ºi în
logos-ului ºi mithos-ului românesc”, se rezumã, special domnului eminescu, datoritã cãruia
în formã criptatã, parþial cuvinte cheie parcã brazilia a avut cea mai mare dezvoltare
dintr-un poem, pe o temã actualã de interes economicã din lume…Având în vedere
internaþional: „Profeþia poetului” Mihai reconsiderarea operei sale prin prisma
Eminescu „Memento mori”, „Shack island”, actualitãþii impresionante a gândirii
„Helizcea”, „Atlanta”, „Insula ªerpilor”, „Insula eminesciene, se pare cã adevãrata
Hiperborean㔠aparþinând zeului civilizator universalitate a lui Mihai Eminescu abia acum
Zamolxis-Zalmolxis. Insula Atlantida, conform începe sã rodeasc㔠• De altfel, paradoxal, cel
Navy-Robert Ballard... profeþia poetului roman- care i-a semnalat în termenii cei mai elogioºi
tic român Eminescu transpare din fiecare vers statura universalã a fost, încã din 1936, cel
scris cu graþie divinã, reconceptualizând din mai strãlucit detractor al României, românul
îngeri un univers al demonilor ºi un univers Emil Cioran, în cartea „Schimbarea la faþã a
demonizat-demonizant. „Profetul îngerilor” – României”: „Tot ce s-a creat pânã acum în
Mihai Eminescu este ºi profetul nato-pãcii România poartã stigmatul fragmentarului.
universaliste, graþie versetului „Înger de pace” Afarã de Eminescu, totul e aproximativ. Nici
aparþinând Poemului „Ce-ti doresc eu þie, dulce unul nu ne-am lãudat cu el. Cãci nu l-am
Românie” (publicat în aprilie 1867)…author declarat, cu toþii, o excepþie inexplicabilã
romanian poet mihai eminescu represent the printre noi? Ce a cãutat pe aici acel pe care ºi
desideratum of „nato house” – „casa popoarelor Budha ar putea fi gelos? Fãrã Eminescu, am fi
nato” geo-strategically & geo-politically united ºtiut cã nu putem fi decât esenþial mediocri,
state of america…Eminescu prefigurând ideea cã nu este ieºire din noi înºine, ºi ne-am fi
„nato angels” - „planeta îngerilor” - Terra, este adaptat perfect condiþiei noastre minore” (cf.
absolut perfect definitã de versetele poemelor «bucureºtiivechiºinoi.ro», 16.06. 2014).

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 65


STEIURI

George Anca

DE VIÞÃ

(Stãniloae) Întâlnindu-l în staþie la ca mine, eu aveam 29 de ani. Mi se pãrea


Universitate pe filosoful Grigore Popa, prea zbuciumat ºi mã miram, ar fi trebuit
prieten cu Giurgiuca ºi redacþia noastrã, sã-l fericesc. Tocmai cã ºi-a fixat mesajul
„Colocvii”, m-am pomenit spunându-i cã tragediei de a „rãmâne”. Iar nelãmurit, cã
vin de la pãrintele Stãniloae, iar el cã asta la noi nu poþi face nimic. Era devastat ºi
mã salva mâine. Noica surâdea totuºi fãcea teoria cã psihologia se
condescendent cã Pere Migne ar fi publicat regenereazã, spera, adicã, sã se
120 volume din Filocalia faþã de 6-7 ale lui remonteze, dar ceva se pierduse definitiv,
Stãniloae. Mãcar George Bãlan, pe stradã altceva decât psihologia, vorbea ca un
– a, sugi ortodoxia de la þâþã. Citeam ºi personaj, cum se spune dostoievskian, îl
mergeam la autor, pe Cernica (întors din ascultam ca mai târziu, în Palermo, pe
India, m-a primit la altã adresã), comentând Leonardo Sciascia, într-o galerie obscurã,
mai ales Iisus sau restaurarea omului, îmi dãduse cãrþile lui, inclusiv Marele
Filocalia, dar ºi Concepþia religioasã a inchizitor despre Dostoievschi. M-a
domnului Blaga (pe care, la reproº, o deprimat ºi pe mine, fãrã sã-mi mai treacã,
atribuia egoismului propriu). Mi-a oricum n-am (mai) „rãmas”, iar gloria ºi
împrumutat manuscrisul asupra profilului uciderea lui m-au þinut cu vederea feþei
spiritual al poporului român (de ce nu-l lui de martir al regenerãrii.
socotea pe Eminescu, dar pe Coºbuc, La telefon, Giulietta Massina. Cu
reprezentativ pentru noi? Pentru cã era prea maestrul Fellini. E pe platou, Amarcord.
sus etc.), ca ºi bografiile stareþilor în viaþã Lo troviamo insieme, dottore, mã
scrise de cãlugãrul Ioachim Bãlan. M-a încurajeazã.
ascultat despre India, la revenire, credea
în fatalitatea ca lumea sã fie condusã de (India) Asta e, imperii s-au înmlãºtinat
albi. Dup㠒90, repus pe soclu, l-am vãzut acolo, ce oase româneºti nu s-ar fluiera
la tv, Noica nu mai apucase, þintuit între definitiv în orchestrarea gangeticã a
discipolii ultimi, de Pãltiniº. samsara, a vieþii preeclesiastice, o
negativitate magnifiatã mistic fãrã egal.
(Culianu) N-are copii, fãcuse un Am devenit indian la 33 de ani (teoria lui
demnitar; îºi iubeºte nevasta, asigurase Artur Karp, cu Iisus, cu Alexandru,
ªora. ªi bursa la Roma a devenit fapt. amândoi sfârºiþi de India la 33, la 83). Am
Tot în cãutare de profesori, am devenit acum 63, la 66 viaþa a doua mi-o va egala
apropiat filosofului Franco Lombardi (a pe prima, pe ipoteza cã n-am mai putut
venit mai apoi în România, mi-a scris ºi sã mã dezindianizez, la întoarcerea în þarã,
în India) preºedintele Facultãþii de Litere o confirmã mai ales indienii, cum a fãcut-
ºi Angello Sabbattini, m-am înscris la o, în hindi, Indranath Chaudhuri, la o
catedra de literaturã italianã, condusã de reuniune de salut pentru mine la Guest
Salinari, prieten cu Balaci, am ascultat House, Delhi University. Aceastã
cursuri ale lui Giuseppe Manacorda. Nu-mi universitate m-a pus în faþa unui
scãpa nimic din Roma. La fundaþia comunism încã sovietic, fãcând din
Drãgan, pe un zid vast, te întâmpina români feroce imperialiºti, dar mi-a ºi dat
portretul lui Maurice Schumann, la etaj, iluzia eternitãþii limbii române, fie ºi în
am fost împins într-o camerã: parla con avatar sanscrit. Profesorii de deasupra
dottor Culianu. Am conversat vreo trei contingenþelor, acum colegi, îmi diminuau
ore, banalitãþi italo-române. Era mai mic complexul propriei formaþii, ba reapreciam

66 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


pe cei de acasã. N-o sã uit convorbirile Coþovanu, Vlad ªovãrel... Te gãseºti sau
cu Nagendra, Satyavrat Shastri, Marga- te pierzi în India, îþi faci începutul sau
ret Chatterjee, Andre Beteille. Studenþii la sfârºitul cu ea, o ironizezi cã este leagãnul
românã ºi copiii din cercul meu de omenirii dar omenirea nu rãmâne în
inventat poveºti ºi culori m-au ºi uitat, leagãn, dacã, dupã ce-mi murise mama
nici nu-i uit, ne vom fi desprins, advaitin, am zis cã India mi-e mamã ºi s-a
din depresia trecerii, spre a figura cos- adjudecat într-un ziar, într-o carte cu litere
mic vibraþia învãþãturii ºi a veseliei devanagari, pe când mama Românie nici
împãrtãºirii de sine ºi de toþi. sã te mai arunce n-are gând, se cheamã,
De geaba a existat în India Academia în ce mã priveºte, cum spun adolescenþii
Internaþionalã Mihai Eminescu, în þarã era în înghesuiala autobuzului cã trebuie sã
comunism cum ºi acum e Patapievici. fac ceva pentru þarã. Chiar ºi indianisticã.
Dupã 1990, am înfiinþat din inerþia pãrerii Rommii sunt ai Indiei, românii, de ochi,
de libertate, Asociaþia Culturalã Româno- ai Europei. Trimiteam acasã publicaþii
Indianã, câte programe, ambasadori, o româneºti din India, nu se uita nimeni la
bibliotec㠖 tot MISA, Sahaja, Harri ele, filiala Bibliotecii Congresului Ameri-
Krishna atrag mulþimile, tinerii, nu India can cumpãra câte 18 exemplare din
realã gata sã fie superputere. M-am fiecare, pânã când, prosteºte, am zis cã
specializat la întâmplare în participarea la dacã nu le vor românii nu le mai „dau”
Conferinþa Internaþionalã Ramayana, nici la americani, de-am dat cu piciorul la
ajungând sã fiu poerclit Hanuman, divina singura „afacere” a vieþii mele ºi am tocat
maimuþã, pentru a fi tradus Hanuman mai departe banii câºtigaþi cu preþul
Chalisa în româneºte, 40 de distihuri (lasã vederii pe graficã la Oxford University
miile celelalte, fãrã Hanuman), recitate în Press ai nevestei mele, Rodica. De unde
oraºe indiene, dar ºi Durban, New York, se vede ºi aºa cã nu e mare mpricopsealã
Houston, Birmingham, Couva (Trinidad sã fii român, dar nici cã ai de ales. Unde e
Tobago), Mauritius... Mã întreabã euforia pãrinteascã?
directorul auditului: - ce eºti liniºtit – sunt
hindus. De unde, creºtinismul þi se (Bibliotecã) Dupã câte doi ani la ra-
exacerbeazã într-o religie strãinã, ca ºi dio ºi la revista Colocvii, am lucrat ºase la
patriotismul (dat acum pe europenism, Ministerul Învãþãmântului. Acolo, într-un
cine-ºi permite, ceilalþi ajungând iar timp s-a auzit cã voi fi trimis director la
indieni, prea puþini cu turnuleþe). Am tot Biblioteca Institutului de Educaþie Fizicã ºi
publicat romane ºi traduceri scrise în In- Sport. Arheologul Petre Diaconu: du-te, ºi
dia, sã nici nu se piardã ºi, cine ºtie, sã se Eminescu a fost bibliotecar. Am ajuns, în
cearnã vreodatã, când ar trezi interesul schimb, în India, ºapte ani, dupã unul de
cuiva. Chiar irosirea ºansei Indiei prin urmãrire, la ªtefan Gheorghiu. La
experienþa mea poate fi o lecþie, inclusiv întoarcere, fiind vacant postul de director
despre nedescrustarea româneascã al Bibliotecii Centrale a Politehnicii, am
(totdeauna spun cã indianistica alor noºtri, ajuns pentru patru ani director acolo, apoi
câtã e - iar cu Eliade chiar e, vezi Tucci, de aproape douãzeci la Biblioteca
Huxley – face parte din cultura românã). Pedagogicã. În 2005-2006 eram ºi
De sfãtuit nu cã n-am ce, dar n-am pe secretarul Comisiei naþionale a bibliotecilor.
cine, dintre studenþii mei dacã nu-mi dau Ce dezamãgire voi fi fost eu, dar ce
ei lecþii, nu mã dernjeazã, e o lege, am dezamãgire bibliotecile româneºti, nu toate,
numit-o a infidelitãþii, necesarã creºterii conceptul lor perpetuu ghetto-cenuºãreasã
de sine. Cã rostul vieþii nu þi-l prinzi nici mai nou sub invazia new-age-lui ºi
însuþi, fie sã se risipeascã în reuºitele lor virtualului. ªi totuºi grosul vieþii mele s-a
ceva din încercãri de genul Indiei lui Anca, fãcut praf alergizant pe cãrþile de pedagogie
în descendenþa celor ale lui Eliade ºi Sergiu ºi ºi pe ale mele cam din context. La
Al-George. Ai lui Bordaº ºi Ciurtin încep maxima claritate ce-o pretinde dicteul di-
altceva, parcã, pe retezate ºi dactic, am rãspuns cu incoerenþa de falsã
sorbonardism. În Asociaþie s-au vãzut imitaþie a lui Joyce, într-o poeticã libertar-
adesea empatic Romulus Vulcãnescu, terapeuticã, mai ºi blufând cã mã zidesc,
Constantin Mateescu, Amita Bhose, ºi astfel, în construcþia bibliotecarã, ca ºi
Laurenþiu Theban, Vasile Andru, Mircea cum acel liant ar fi în stare sã încetineascã,
Itu, Mihai Stan, Ioan Dumitrescu, Adelina iluzoriu, nãruirea comandatã de cine ºtie
Patrichi, Florina Dobre, Carmen cine. Sã fi rãmas pe mâna securitãþii, chiar

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 67


atât de lungã? Ar fi prosperat ce ºi ce. Sã o fi pãrut rectorului politehnici: Eminescu?
fi fost noi, ºefii de unitãþi prea ataºaþi de la universitate; l-am þinut totuºi, inclusiv cu
statu quo, prea þinuþi de jugul arderii de tot Blandiana ºi Edmond Nicolau. Am observat
(vezi biblioteca universitarã sau Lumina ce cã Eminescu deranjeazã mai mereu, ba de
se stinge de Mircea Eliade)? Sã se înece prea sus, ba politic, ba etnic, ba românesc...
limba românã odatã cu aneantizarea Aºa s-o fi explicând masificarea cultului
bibliotecilor ei? Fãrã bani de proiecte, altfel interzis de elitã, profesorimea, elevii,
nici îndrãznite, nici împãmântenite, am veleitarii, prostimea se strâng legiune într-o
recurs la puterea cuvântului, conferinþe, spiritualitate literar-spiritualã fãcutã þãndãri
mese rotunde, cenacluri – cred, totuºi cã dupã cât îl duce mintea pe fiecare, dar
nu e nimic mai de folos ºi frumos, nu împreunã creînd o maree unicã, salvcatoare
separati de ecranul televizorului, ci uniþi de cât nu i se întâmplã, ca mie, sã se inhibe,
respiraþii spirituale. Cum a pãþit, însã, însuºi gata, nu mai e voie, de geaba mi-am dus
pãrintele Cleopa – unde sunt pãrinþii noºtri viaþa crezând în Eminescu. Aºa ºi Hristos,
vechi? – au început sã plece dintre patroni, cine-l mai are la inimã ca înainte de
ºi Vulcãnescu, ºi Sãhleanu, ºi Olãreanu, ºi profanarea lui globalã? M-am consolat cu
Buzinschi, ºi Ladea, ºi Sântimbreanu (la Rama, în gând cu Eminescu ºi Hristos.
fel simþisem, reîntors dup 25 de ani în In-
dia, în 2002-2003, Româna trãia, profesori (Aculturaþia) În ce-am crezut aproape
indieni, dintre ei, prieteni plecaserã, Sisir cã nu mai e voie. Aculturaþia s-a
Kumar Das a murit cât eram acolo, se metastazat, am ieºit din þâþâni. Fascineazã
întorsese din Calcutta ºi aveam întâlnire). idiomul celor întorºi de sãrbãtori din
O sã mor ºi bibliotecile vor trãi, mi se pare muncile prin þãri strãine. Româna se va
o victorie ºi a lor ºi a bibliotecarilor striviþi refrãmânta în cãtune ºi periferii migrante.
de condiþia nenorocitã (social, cã Grija de sãnãtate, a fi apt de aplecare
profesional poate sinonimiza armonia ºi adâncã, e la concurenþã cu îmbolnãvirea.
perfecþiunea unui ideal intelectual, cel puþin Politizarea sacrificiului euforic în mintea
în accepþie clasicã). Chiar moartea rãmaºilor înfloreºte. Ce oameni suntem ºi
bibliotecilor ne-ar mai purta prin Alexan- dacã vom mai fi? Ce ºi de ce ne face me-
dria. Cãrþile, ca ºi mormintele României, dia? Am îmbãtrânit ºi în rele ºi în
nu trebuie neapãrat profanate. nepricepere a viitorului, am rãbdat, am
sperat pânã s-a ales praful de viaþa noastrã,
(Eminescu) Probabil orice cult este un deranj în calea cui nu mai ºtim. Credinþa
interesat, fie ºi subconºtient. Am jucat, mai e în cãtare, postcomunist, postuman, glo-
ca fiecare, cartea Eminescu. Am vrut sã bal. Limba nu are cum mai fi naþionalã,
intru în bibliografia eminescologicã. Cel naþiunea pare mama vitregã Europa, ºi dacã
puþin 25 de ani i-am sãrbãtorit ziua naºterii ne-am da minoritari abia de s-ar gãsi vreo
ºi a morþii, mai ales în India, mângâiere pe creºtet. ªi aºa, discretul drept
nepropagandistic, indianistic. Nu mã punea al feudalului fãcea ca mulþi copii sã fie fraþi
nimeni. Dupã numãrul anti-Eminescu al dupã tatã, mai încercãm câte o frãþie.
Dilema, mi-am luat seama, ca ºi cum Vãzând ce pierdem, inclusiv sinele printesc,
respectivii ar fi trecut la fapte, nu arderea sã ne bucurãm de cine câºtigã, pe cadavre,
cãrþilor lui Eminescu, numai, dar ordinul ca prim-planul. Nostalgia nu e faþã de
orice eminescolog sã se otrãveascã, sã se Ceauºescu ci de scãparea de o dictaturã
înece. Nu-i trebuie mult cuiva, deci, nici mai ucigãtoare sub eticheta falsei
viaþa lui, sã se vadã în plus, dezosat, cum e democraþii. Cã suntem liberi sã spunem aºa
cazul cu toatã cultura românã, de altfel, ceva, mai vedea, abia dacã mã fac cã
vinovatã de o tradiþie aºa ºi pe dincolo, vorbesc cu tine ºi tu te gândeºti la altceva
sugrumatã în numele propriei ei naturi, (Gândeºte-te la altceva –Alecsandru
vechimi ºi frumuseþi. Eminescu nu se lasã Vãduva, sinucis cu frânghia de la rufe).
uºor înþeles nici distrus. India lui le face Sã fi trãit degeaba, ce final, dus ºi umorul
bine ºi indienilor înºiºi. Nu e naþie sã nu se macabru, cine sã mai râdã. Tot Eminescu
simtã flatatã de inspiraþiile geniilor strãine. ne va mântui. Pe literaþi oricând. Eliade,
ªi dupã anii indieni – mã indianizasem tare, din scrumul diasporei. Cinci scrisori de la
numai copilul, Alexandra, care de la 4 la 10 el le-am rãtãcit de bunã-voie, Handoca voia
ani se învãþase cu lumina mai puternicã sã întâi pe cele trimise, encomiastice cumva,
mã fi întrecut – Eminescu m-a încurajat sã pãi sunt la destinatar. Un om universal dintre
mã întorc, mi-a dat slujbã, ziceam; bine i s- noi, o ºansã ºi pentu mai târziu?

68 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


cine a gãsit... A doua zi îl intervievam pe
(„Valahia”) Când s-a ridicat rangul Eugenio Montale, cu notiþe aproximative,
liceului din Gãeºti la cel de colegiu naþional, mã tot uitam în ochii lui atât de triºti. Am
sub numele „Vladimir Streinu”, depãnând strâns sute de caiete scrise, poate mia,
laude, s-a întâmplat sã fiu invitat de cãtre dar tot cel rãtãcit în Milano mã viziteazã
d-l prorector Ghiþã la Universitatea în regrete. Magma – ªora îi zice ºuvoi –
„Valahia” din Târgoviºte. Am mormântul s-a strâns inutil, rece, antipublic, da, mi
tatãlui acolo, la „Sârbi”. Predau de câþiva s-o fi încuibat o teamã de cititor, cum ºi
ani literaturã universalã ºi comparat㠖 d-l lui nu i-ar fi convenit anume încriptãri faþã
Ovidiu Drimba vede utilã chiar o catedrã - de sinele însuºi al autorului. Am practicat
, literaturã românã, jurnalism literar, un antiscris al scrisului continuu, m-am
comunicare interpersonalã. M-am temut uitat la lume cu ochi goi, þintind nirvana
totdeauna pentru literatura mea sã negãrii continue, bineînþeles lãsând sã mã
raþionalizez propria exprimare în concepte vãd neutru, cumsecade, tolerant, visãtor.
ºi tirade didactice, am simþit, totuºi, o L-am întrebat pe Ion Iuga în India
obligaþie sã dau curaj ºi teme studenþilor (republicasem în 1983, la centenarul
din aureolata, pentru mine, zonã a apariþiei, Doina lui Eminesu): crezi cã sunt
Târgoviºtei, cetate ultraistoricã, paternitate curajos? – nu.
literarã panromâneascã, universalistã, de ªi totuºi am trãit în scris, pentru
la Heliade la Ciorãneºti ºi Streinu. Îmi iau scris, de copil, de la cinci-ºase ani, oral,
notiþe mai departe, pe tren, alternez pe notiþele mamei, pe transcrieri de strofe
alexandrinul racinian cu expresiile din citiri ºi psaltire, mã inspirau coºbucian
paroxistic-injurioase la nervii bãuþi. Oltul ºi Râmnicul, existenþa lor
peisagistic-miticã. Atunci când bãteam
(Scrisul) Vorbim cu gândul la scris, toaca ºi trãgeam clopotul aveam cuvinte
la cãrþi. Eu sunt considerat scriitor în In- de chemare fãrã o limbã anume. Printre
dia, la Vâlcea ºi la Târgoviºte. Andrei copacii pãdurii auzeam ce ne spune
Nestorescu m-a recenzat în Dicþionarul Naiba, nemaisperiindu-mã. Dar cînd am
general al literaturii, Aurel Sasu ºi el în auzit lupii, gata reveria verbelor ºi fuga
cel biografic, pentru cã le-am ºi rãspuns la vale putea fi rostogolire. Poezia nu e
la chestionar, ceea ce n-am fãcut cu Alex. aservitã cuvântului decât poate când e
ªtefãnescu, recenzentul meu pe negativ, urlet de lup. Controlul prin sfâºiere se
în vreo simetrie de rezervã. Cei de la Cluj prelungeºte în gâtul oilor tãiat de
îl aveau gata, cu studenþii, dinainte de ’89, carnasieri sub lunã, de amuþise taicu.
se spune. Asta în genurile necrologice, Rãguºeºti când vezi, te vede lupul, ce
testamentare. Rar în tinereþe, cu accent poezii ai în cap, Gheorghe? Singurãtatea
de respingere, de m-oi fi bucurat ºi eu de a crescut cu strãmutarea la Gãeºti,
„criticã”. Mi-am dat seama din timp cã scrisurile s-au cãtãnit, învãþam bine
dacã îþi calibrezi scrisul dup㠄critic㔠eºti tocmai cât sã-mi permit doruri ºi amoruri,
mort. Aºa cã n-am mai aºteptat, n-am mai cu titlul lui Depãrãþeanu. Mihu Dragomir
arãtat texte ºi nici cãrþi încolo ºi încoace, mi-a rãspuns (sã termin cu frunzele
dacã am mai lansat pe la târguri, sã se moarte) ºi m-a publicat în ”Luceafãrul”,
ºtie cã nu am murit realmente, sã deranjez Paul Georgescu mi-a citat prima poezie
ca un bibliotecar, orice. Metoda scrisului în „România liber㔠(m-a fãcut atent
zilnic, de faþã cu personajele, reale (spre Liviu Ixaru), Constantin Codrescu a citit-
ghilotina a ceea ce devenea suprareal prin o la radio (a auzit sorã-mea Viorica). ªi
contragere ºi selecþie, la procesare pe cal- cam astea au fost premiile mele literare
culator) mi-a prilejuit familiarizarea cu pânã acum, la opera omnia, zero, cã tot
diferitele reacþii – eºti de la seco, scrii m-am ferit de succes, sã nu fac de
acolo, scri-o p-asta, unde e caietul, ai duºmani, sã nu mã abat de la obsesie –
adunat ceva. Îmi spusese, în tinereþe la poezia cãutatã clipã de clipã, continent
Roma, Alberto Moravia: ai scris un ro- de continent (cãlãtoriile le-am fãcut cãrþi
man, apropo de notiþele la ce-mi turuise transcrise anume-minereu, fãrã extracþii
nervos, cã nu vorbeºte cu mine, nici în radianete, sã rãmân de cercetat, if, altfel
italianã, nici în francezã (l-a intervievat el sã se sedimenteze cantitativ o viaþã mai
pe Ceauºescu...). Pierderea vieþii mele a mult de scris, peste citit – cine, la ce
fost caietul dupã 40 de zile în Italia, în bun, are cine face afiºul oricând, nici sã
Milano, Stazione, am anunþat ºi la radio, te mai înfloreze cu bobârnace etc.)

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 69


NOTES

Simona Cioculescu

2011

26 septembrie. Zi obiºnuitã. Seara, am bine. Jos, în Rotondã, se pregãteºte o licitaþie cu


vãzut concertul de închidere a Festivalului obiecte de artã, care va avea loc mâine. Evocarea
Enescu pe TVR1. Orchestra simfonicã a lui Costi a decurs bine. El a fost ziarist înainte de
Franþei cu Daniel Gotti, dirijor. Au cântat ’89. Aºa cã erau prezenþi mulþi foºti colegi, ziariºti,
Enescu ºi Ravel (Boleroul). Succes mare, prozatori. Aurel Maria Baros a condus adunarea.
aplauze nesfârºite. Una din orhideele mele ªtefania Coºovei a citit un fragment dintr-o prozã
primite la deschiderea festivalului încã rezistã. a lui. Era prezentã ºi soþia lui, o tânãrã frumoasã,
Sper sã fie un semn bun. care lãcrima tot timpul. Au vorbit vreo 15-20 de
27 septembrie. Am fost, la ora 14, la colegi de la secþia de prozã a Uniunii, al cãrei
muzeu la lansarea cãrþii lui Valentin Talparu preºedinte a fost.
„Academia de la Suceava ºi ºcoala latinã de 29 septembrie. Zi superbã. Telefon de la
la Cotnari”, apãrutã la Editura „Opera magna”. Monica Pillat. Sã-i aducã Barbu, sãptãmâna
E teza lui de doctorat. Au vorbit Nicolae viitoare, prezentarea cãrþii Mizei Cretzianu ªi
Georgescu, Eugen Simion, Lucian Chiºu. sã-i pregãteascã ºi textul pentru volumul lor
Cartea pare interesantã. Am primit-o cadou, de amintiri în dialog. Apoi, a telefonat Pavel
împreunã cu o sticlã de vin Cotnari, chiar de Chihaia dacã am primit albumul lui. Barbu i-a
la autor. A urmat o trataþie cu gustãri, vin, confirmat primirea ºi l-a lãudat. Va scrie
cafea, în sala Creion a Muzeului. Am vorbit despre el. Pavel nu se simte bine cu inima.
cu Florentin Popescu, Eugenia Þarãlungã, De-abia vorbea. Nu mai are putere. La ora 12,
Simona Grazia Dima, Doina Uricariu ºi desigur cu taxiul, am ajuns la Uniunea Scriitorilor, la
cu autorul, un moldovean simpatic. lansarea revistei „Memoria”. M-a invitat
28 septembrie. Dimineaþa am plecat cu taxiul Micaela Ghiþescu. În Sala oglinzilor, lumea
spre Biblioteca Academiei. Am trecut ºi pe la obiºnuitã care vine la lansãrile lor. Oameni
Muzeu ºi am luat de la librãrie, albumul lui Pavel vârstnici care au fost persecutaþi, deportaþi,
Chihaia, apãrut la editura Eikon. Se numeºte închiºi de regimul comunist. În prezidiu:
„Despre prietenii artiºti ºi înfãptuirile lor”. Micaela Ghiþescu, Ana Blandiana, Mircea
Cuprinde desene de E. Drãguþescu, Ion Vlad, Carp, dr. N. Constantinescu. Discursuri dure,
Gh. Tomaziu, C. Piliuþã, Stere Popescu, ªerfi agresive. Un arhitect tot repeta cuvântul
ªerbãnescu – dãruite lui Pavel ºi însoþite de scurte „jigodii” la adresa comuniºtilor. Erau ºi câþiva
prezentãri fãcute de el. Apoi am ajuns la Biblioteca cunoscuþi ai mei: Zorina Regman, Maia Belciu,
Academiei, sala 1, locul 45. Biblioteca renovatã, Gabriela Creþia, Radu Cange cu care am vorbit
schimbatã în bine. Sã n-o recunosc. În salã, lume când am ieºit din salã. N-am putut sta prea
puþinã. Vreo 20 de persoane, printre care Ion mult, cãci dupã-amiaza aveam alt program. La
Cristoiu, care vine zilnic. Am cerut douã cãrþi de ora 16,15, am plecat cu Barbu, la BNR, la
Alexandru Ciorãnescu: „Cuþitul verde” ºi „Paiaþã lansarea cãrþii lui Nicolae Breban „Singura
tristã”. În noiembrie se sãrbãtoreºte centenarul cale”, comentatã de Eugen Simion, Sorin
Ciorãnescu (Al.) ºi poate am sã vorbesc ºi eu. Lavric ºi Adrian Vasilescu. În salã i-am vãzut
Afarã, în curte, lângã geamurile sãlii, un grup de pe George Virgil Stoenescu, pe Mircea
muncitori taie un copac uriaº ºi bãtrân. Acolo, în Dumitrescu, pe Aura Christi, pe Lucia Hossu
curte, unde ieºisem la cafea, am salvat un Longin etc. Cartea a fost foarte lãudatã, cã e
porumbel care cãzuse într-un bol de plastic, plin nonconformistã ºi sparge convenþiile. La
cu apã. Venise sã bea apã ºi nu mai reuºea sã sfârºit, trataþia obiºnuitã, mai puþin
iasã. L-am scos ºi l-am pus alãturi sã-ºi revinã. abundentã, dar gustoasã. Am vorbit cu
ªi-a revenit dupã un timp ºi ºi-a luat zborul. Apoi, Solomon Marcus, cu Sorin Lavric, ºi l-am
pe la 16,30 am plecat spre Muzeu, la comemorarea felicitat pe Nicolae Breban. Pe la ora 20 am
lui Costi Stan, prozatorul. Eram colegi în Consiliul plecat spre casã pe la Universitate. Acolo un
Uniunii Scriitorilor. Om civilizat, delicat, agreabil. ºantier uriaº, statuile au dispãrut iar trotuarele
Evocarea s-a fãcut la etaj, în expoziþie. ªi a ieºit erau blocate. Staþiile de autobuz nu mai erau.

70 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


Noroc cã am gãsit un taxi ºi la ora 8,30 am pe alte mese, cele mai vechi manuscrise, cãrþi,
ajuns acasã. Am stat apoi ºi ne-am uitat la primele tipãrituri, Liturghierul lui Macarie
televizor. Uniunea Europeanã e tot mai (1508) etc., etc. Personalul Bibliotecii dãdea
afectatã de crizã. Se vorbeºte chiar de explicaþii. M-am întors acasã pe la ora 23, nu
destrãmarea ei! Altã ºtire: Cãrtãrescu ºi Pleºu înainte de a vedea ºi expoziþia cu desene
au fost propuºi pentru premiul Nobel, pe locuri (acuarele, peniþã) a lui Theodor Aman, din
se pare destul de bune, respectiv 19 ºi 24. corpul cel nou. Tot acolo la un colocviu
Milan Kundera pe 35! Le urez succes! despre avangardã (vorbitori Simona
30 septembrie. Zi însoritã, dar mai Popescu, Magda Cârneci, Ioan Bogdan
rãcoroasã. Pe la ora 12, telefon de la Dinu Lefter). Lume destulã, atmosferã plãcutã.
Ianculescu, nu s-a mai operat la inimã, din 3 octombrie. Telefon Monica Pillat. Sã
vina medicilor ºi a aparaturii nepuse la punct. ne vedem ºi sã ia textele scrise de Barbu
Cam ca la noi, deºi e în Germania! Adina a pentru volumul lor ºi pentru cel al Mizei
cãzut iar, dar din fericire nu ºi-a rupt nimic. A Cretzianu. Voia sã vinã mâine, apoi s-a
vorbit mult cu Barbu. Ne va trimite un CD cu rãzgândit ºi ne-a invitat la ei, sâmbãtã la ora
Yves Montand. La 12,30 am plecat cu taxiul 18. Pe la ora 10, a venit Mihai Stan sã ia
la BAR. În salã rãcoare, liniºte, lume destul articolul lui Barbu, pentru „Litere”, ºi ne-a
de puþinã. O plãcere. Locul 61. Am cerut douã oferit ºi recentul numãr al revistei. Mai înainte
cãrþi de Alexandru Ciorãnescu: „Amintirile fusese la Alexandru George, l-a gãsit ºi mai
fãrã memorie” ºi „L’homme et l’oeuvre” slãbit ºi zãpãcit, dar din fericire pe picioare.
apãrute la Madrid în 1991, la Fundaþia Apoi a luat-o spre Muzeul Literaturii, unde
Culturalã Românã. Amintirile sunt urma sã fie sãrbãtorit – la centenar – Miron
extraordinar de bine scrise, cu umor, eleganþã Radu Paraschivescu. Eu am fost iar la
ºi pline de portrete ale unor personaje ºi Biblioteca Academiei, întâi în sala 1, apoi sus
personalitãþi (profesori, rude, prieteni etc.). în biroul pentru donaþii, unde am oferit
A fost o adevãratã bucurie pentru mine sã le ultimele trei cãrþi apãrute: Al. Ciorãnescu,
citesc. La plecare am bãut o cafea de la „Printre cãrþi ºi manuscrise”, „Paiaþã trist㔠ºi
automatul de la ieºire. M. Eminescu „Trãim într-o þarã ciudatã”
1 octombrie. La ora 21 am plecat tot cu (articole politice) – toate trei apãrute la editura
taxiul la Bibliotheca Academiei, cãci este Muzeului Literaturii Române. Apoi am
„noaptea porþilor deschise”. Lume destul de discutat cu colegii despre situaþia instituþiei,
multã. În grãdinã, concert de muzicã mult amelioratã graþie preºedintelui
bizantinã, apoi doi chitariºti. În sãlile I ºi II ale Academiei (Eugen Simion). De la Academie
bibliotecii, erau expuse pe mese piese de am ajuns – cu un taxi – la ora 15, la primãria
colecþie (manuscrise Rebreanu, Iorga, sectorului 2, la lansarea cãrþilor Doinei
Cãlinescu, Maiorescu), ziare vechi („Timpul”, Uricariu ºi a lui Marius Ghilezan („Scara leilor”
„Românul” „Criterion”, ziare legionare etc.). ºi „Þigara unui viitor de paie”)

(urmare de la pagina 63) personajelor din nuvele La aniversarã


publicatã de el în „Curierul de Iaºi”, 9 iulie
1876. Aceste personaje sunt Cajus ºi Tolla –
ºi astfel îºi vor semna multe scrisori unul cãtre
Mihai ºi Veronica
– Infernuri paralele altul, pânã spre 1882. Tot la „Curieruil de Iaºi”
Eminescu va publica Morella, nuvelã de
Poezia a fost publicatã de M. Eminescu Edgar Allen Poe tradusã din franþuzeºte de
în „Convorbiri literare” la 1 martie 1878, iar Veronica Micle ºi îndreptatã de el însuºi.
Veronica îi scrie imediat ce o citeºte sã nu Când, peste câþiva ani, va afla cã manuscrisul
mai fac㠄aluzii în versuri” la întâlnirile dintre nuvelei a fost ars de poet dupã publicare, ea
ei – pentru c㠄mã va face ca sã roºesc”. În va plânge ca pentru un simbol distrus: „Biata
poezia lui Eminescu de pânã acum (sã Morella! Tu ai pus-o pe foc! ªi asta pentru ce?
amintim Lacul, Melancolie, Cãlin (file din Þi-a fãcut cumva vreu rãu? (...) Þi-aminteºti în
poveste), Dorinþa) personajul feminin, acel ce stare a fost ea tradusã? Eu te iubeam cum
Ea mereu subliniat (Ea din trestii sã rãsarã...) rar se iubeºte pe pãmânt ºi cum pot sã-þi
este mereu simbolic, niciodatã numit, doar afirm cã nu vei mai fi iubit”. Scrisoarea ei
un ideal. Când, de pildã în Cãlin (file de este din iunie 1881, nuvela fusese publicatã
poveste) întâlnim versurile: Tu!!... nu vezi!... în octombrie 1876. Tot din 1876 se pãstreazã
nu-þi aflu nume... limba-n gurã mi se leagã/ o scrisoare a lui cãtre ea în care-i cere
ªi nu pot sã-þi spun o datã cât – ah! cât îmi categoric sã rãmânã numai a lui, adicã pur ºi
eºti de dragã! simplu sã divrþeze ºi sã i se alãture. Desigur,
Înþelegem cã avem de-a face cu o ea îl refuzã blând. Între altele, fiind de religie
veritabilã interdicþie de rostire a numelui. greco-catolicã, Veronica Micle nu are dreptul
Ei doi se vor regãsi, peste ani, în numele sã divorþeze de soþul ei...

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 71


ANTOLOGIE

Paula Romanescu

TRECEA UN CÂNTEC PESTE VEACURI

PHILIPPE CHABANEIX
(1898-1982)

Poet romantic târziu, influenþat de poezia lui Nerval, a fost fondator de reviste
literare, buchinist. Multipremiat pentru poezie: Premiul Jean Moréas; Premiul Catulle
Mendès; Grand Prix de poésie de l’Académie Française. Dintre scrierile sale: Le Bou-
quet d’Ophélie / Buchetul Ofeliei; Mémoires de l’Ombre / Memoria Umbrei;
Poèmes en vers / Poeme în versuri; etc.

Spre Nord
(Vers le Nord)

Într-o zi de-un gri


De brume-am întâlnit
Dup’ un lung hoinãrit
Pe cel mai trist vis
Din câte or fi:

O fatã cu priviri de noapte


Ce se numea Marcela (Marta?)
Îmi deschidea cu-o mânã harta
Pe-un cer de zile abandonate.
Apoi îmi deschidea o uºã
Prin care lunecau spre nord
Vase cu pânze dintr-un port
Ca un noiembre de cenuºã.

HENRI MICHAUX
(1899-1984)
Poet, critic, pictor, profesor, de origine belgianã, naturalizat francez, neadaptat
niciunde, poezia lui are nuanþe suprarealiste, nici onirismul nu i-a rãmas neexplorat,
nici realismul. ªi totuºi viaþa realã din Parisul tuturor experimentelor nu-i plãcea
deloc. A fãcut multe cãlãtorii prin lume. Nici lumea nu avea cine ºtie ca farmec în
ochii lui. A creat un personaj care apare în mai toate scrierile sale – Un certain
Plume / Un oarecare Plume. A scris despre în douã … reportaje poetice: Ecua-
dor ºi, Un Barbar en Asie. Dezgustat de realitate, îºi inventeazã alte realitãþi –
Voyage en Grande Garabagne/ Cãlãtorie în Marea Garabanie; Au Pays de la
magie/ În þara magiei; Ici Podema / Aici Podema, care nu sunt decât cãlãtorii în
propriul univers interior unde bãnuieºte el cã s-ar afla secretul, sensul existenþei
omului sub soare. Drept e cã ºi drogurile i-au deschis noi lumi… Ultimele scrieri –
Chemins cherchés, chemins perdus, transgressions/ Drumuri cãutate, drumuri
pierdute, transgresiuni.

72 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


Dezgust sã fie sau o fi chiar moartea? Dar Tu când ai sã vii?
(Nausée ou c’est la mort qui vient?) (Mais Toi, quand viendras-Tu?)

Predã-te, suflete. Dar Tu când ai sã vii?


Am îndurat de-ajuns. Într-o zi, întinzând mâna
Sã punem punct vieþii. spre cartierul unde locuiesc,
Eu laº n-am fost nicicând, în chiar momentul disperãrii mele;
Am fãcut ce-am putut. într-o clipã de tunet,
smulgându-mã cu groazã
Ei, suflete, ºi suveranitate
Decide-te din trupul meu ºi din cel încrustat
Ori pleci, ori mai rãmâi. cu gânduri ºi imagini, ridicol univers;
Nu mã mai fierbe-atât aruncându-Þi în mine
îngrozitoarea sondã,
Când sever, când distrat.
cumplita coasã a prezenþei Tale,
Pleci sau rãmâi,
înãlþând într-o clipã
Tu hotãrãºti!
pe prea-micimea mea
insurmontabila Ta catedralã;
Eu m-am cam sãturat.
proiectându-mã în chip de om
dar ca obuz în plan vertical,
O, voi, seniori ai Morþii, Vei veni.
ªtiþi doar cã nici v-am blestemat,
nici v-am aplaudat. Vei veni dacã exiºti,
Aveþi dar îndurare de mine, zãmislit din vina mea târzie,
biet cãlãtor, nicicând de glorie-nsemnat, odioasa-mi autonomie.
Fãrã stãpân, fãrã averi, Ieºind din vãzduh, de niciunde
fãrã bagaj, ºi singur; sau chiar din rãvãºitul meu eu;
Voi sunteþi prea puternici aruncându-mi chibritul
ºi prea nostimi desigur, în a Ta nemãsurã
Fie-vã milã de-acest om înspãimântat care ºi, adio, Michaux.
Mai înainte de a trece
vama îºi strigã numele. Cum?
Culegeþi-l din zbor! N-ai sã vii nicicând?
Facã-se, dar, dupã cum v-o fi voia Spune-mi, Lozule mare,
ºi gândul unde ai vrea s-ajungi?
Iar de veþi vrea sã-l ajutaþi, 1938
faceþi-o, rogu-vã..
SECOLUL al XX-lea
Duceþi-mã
(Emportez-moi)

Duceþi-mã-ntr-o caravelã
Într-o veche ºi dragã caravelã,
Într-o spumã de val, într-o plutã, ceva,
ªi pierdeþi-mã-n larg undeva.

Într-o caleaºcã dintr-o altã erã.


Într-un velur înºelãtor de nea.
Într-un suflu de câini întorºi acasã.
În zborul frunzei moarte de mãtase.

Duceþi-mã întreg într-un sãrut de dor,


În piepturi ce tresar de-o respirare,
Pe covoare de palme, prin large coridoare
De oase lungi ºi vene, într-un surâs uºor.

Duceþi-mã sau, mai curând,


ascundeþi-mã blând.
1929

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 73


POEZIA ACASÃ

Iulian Filip

PETRU CÃRARE
((1935)
Poetul cu sãgeþile lui

În spaþiul românesc existã localitãþi care au dat nume de primã mãrime în diferite domenii. Satul
Zaim din pãrþile Cãuºenilor e din categoria acestor localitãþi. Aici s-au nãscut ºi au devenit poetul
ºi preotul Alexie Mateevici, actorul, regizorul ºi ministrul Ion Ungureanu, dar ºi epigramistul ºi
parodistul Petru Cãrare. În generaþia de aur a lui Labiº, Stãnescu, Sorescu, Vieru, Damian, Blandiana,
Teleucã, Vatamanu, locul lui Cãrare e inconfundabil. Ca ºi vocea. Incidentul biografic legat de
cartea de epigrame ºi parodii Sãgeþi, scoasã din librãrii în câteva zile de la apariþie, i-a marcat
distinct imaginea, care s-a rãsfrânt benefic ºi asupra imaginii baºtinei comune a lui Mateevici,
Ungureanu, Cãrare. Erau sãgeþi în partea eliberatorilor, fratelui mai mare, care ne-a dãruit cu o
imensã livadã înfloritoare, tocmai bunã pentru odihnirea bãtrânilor merituoºi din categoria fraþilor
mai mari, condiþii deosebite, categoric diferite de condiþia autohtonilor, discriminãri ce adânceau
ºi mai mult înstrãinarea, tensiunea dintre eliberaþi ºi eliberatori. Acum, cã ºi oficialitãþile Republicii
Moldova, zic de ruºi o parte din ale ruºilor (din cele prãpãstioase ºi pentru noi, ºi pentru ei), e greu
de imaginat pericolul abãtut asupra poetului de la Zaim în anii livezii înfloritoare. Am debutat
editorial imediat dupã Sãgeþi. În locul plachetei cu titlul Bunavestire, îmi apãrea Neîmpãcatul
meºter, trunchiatã considerabil. Redactorii editurii întorceau orice cuvânt care ar fi putut sã însemne
ºi sãgetarea în partea unde a sãgetat Cãrare. Autor a mai multe cãrþi pentru copii, între care cele
despre Ionicã Tropoþel numãrã mai multe volume. Petru Cãrare e un poet al familiei, poezia lui
consolidând familia cu cel mai eficient clei – cu râs, cu voie bunã, cu poantã, cu altfel de Americi
decât ale celorlalþi Columbi... Am recitit mai altfel epigramele lui Petru Cãrare, selectând circa 60 de
miniaturi pentru Cartea de vizitã. Dar numai epigramele nu-l cuprind, nu-l exprimã pe Cãrare. Mai
multe parodii de ale sale pe baza unor poezii de Bucov, Condrea, Costenco, Zadnipru, Bolduma
rãmân splendide texte, care circulã ºi se recitã din scenã, la nunþi, la cumãtrii, la sindrofii, la o
petrecere câmpeneascã... Nici nu ºtiu la care sã ne oprim dupã blocul de epigrame potrivite Poeziei
Acasã, dar ar fi pãcat sã nu încapã mãcar O, beciuri pline, slãbiciunea mea!......Dar sã nuanþãm ºi
cu o portretizare mai recentã de cãtre academicianul Mihai Cimpoi: „S-a impus, prin satirã ºi
atitudini civice ferme, ca unul dintre scriitorii neagreaþi de regimul comunist; ostracizat ºi interzis,
a fost trimis „în surghiun local”, iar volumul Sâgeºi (1972) a fost retras din librãrii. Nãscut la
13.02.1935 în Zaim – Tighina, unde a activat Alexei Mateevici, a urmat studii la Moscova (ªcoala
Centralã Comsomolistã ºi Institutul de Litertur㠄Maxim Gorki”). Cultivã formula ironico-
sentimentalã, sub augusta umbrã a lui Topârceanu, afirmându-se ca unul dintre cei mai înzestraþi
parodiºti ºi epigramiºti care a demostrat putinþa, precum zicea Cãlinescu, de a trãi pe felurite chei
muzicale. Autor de versuri ºi nuvele pentru copii, dramaturg ºi trãducãtor (Brant, Crâlov, Tuvim
º.a.). Dintre volumele sale menþionãm: Parodii (1965); Oglinzi (1974), Parodii ºi epigrame (1976),
Comedii (1988), Carul cu proºti ºi alte poeme (1990), Fulgere basarabene (1997).”

Unuia care vine des în ospeþie

Nu, eu nu-þi dau în obraz,


Cã vii des, îmi pare bine,
Dar mai dã-mi un pic rãgaz
Sã mai vin ºi eu la tine.

Romanþã

În faþa anilor ce vin


Nicicând n-am sã þi-o iert
Cã mi-ai întins paharul plin
Cu sufletul deºert.

74 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


O soþie mulþumitã Un ºef atotputernic

Ea-i nespus de bucuroasã: Soarele voia s-apunã,


– Am un soþ – bãrbat model: Iar eroul meu, cu foc,
Mi-am fãcut cu dânsul casã I-a strigat de la tribunã:
ªi copiii – tot cu el... – Stai, tovarãºe, pe loc!
Unui încãpãþânat
Soþul unei actriþe
Orice-þi spun, tu te arunci
Sã mã contrazici. În fine, „Mãi, sã vezi, am o nevastã,
Tu mã contrazici ºi-atunci Zice el, atât de castã,
Când eu sunt de-acord cu tine. Cã de doi ani ºi mai bine
Nu se culcã nici cu mine...”
Servilul în cosmos
Cântec
Grãsun ºi zdravãn, la plimbare
Îi spune ºefului pitic: Izvorând dinspre Carpaþi,
– ªezi dumneata în Carul-Mare, Trece Prutul printre fraþi,
Cã eu încap ºi-n Carul Mic. Printre fraþi, printre surori,
Ca o lacrimã în zori.
Unui pretins binefãcãtor
Mã îndeamnã dor de frate
Judecând în felul tãu, Sã trec Prutu-n ceea parte,
Vreau sã-þi spun cã pentru mine Înspre fraþii mei de sânge –
E destul sã nu-mi faci rãu
Sârma apei trupu-mi frânge.
ªi deja îmi faci un bine.

Adevãr trist Ce faci, sorã? Ce faci, frate?


Of, cum Prutul ne desparte.
Tot bãrbatul care n-are Ne desparte miºeleºte,
La femei succes defel Dar tot el ne ºi uneºte.
E sortit fãrã cruþare
Sã devinã... soþ model. De dincolo

Un „unionist” neaoº Ca valul vremea trece.


Sub criptã de smarald,
De cel ce-aprinse bãtãlia Eu dorm în glia rece,
Unirii sfinte avem veºti: El doarme-n patul cald.
S-a ºi „unit” cu România –
A emigrat la Bucureºti... ªi n-am avut vreo vinã,
Decât un gând am spus,
Cu asupritorii mei Un gând ce nu se-nchinã
La gândul lui de sus.
Cei ce ne-au tot arestat
Pensii mari au de la stat.
A mea-i micã ºi – te miri –
Nu mi-o dau aceeaºi sbiri: Azi mi s-a dat dreptate,
– Ai lucrat numa-n Sibiri... Dar prea târziu, cã-s frânt, -
Eu stau rãpus pe spate
Unui om anonim Sub gheaþã ºi pãmânt.

Tatã a avut ºi mamã, Eu dorm în grila rece,


Dar a fost un prãpãdit: El doarme-n perne moi.
N-a ºtiut nici cum îl cheamã ªi oricât vremea trece,
ªi nici pentru ce-a trãit. El viu e printre voi.

Doctorul meu Eu n-am sã-l iert vreodatã.


Copii, pãrinþi ºi fraþi,
Cazul meu fusese grav, În ceasul de rãsplatã
Azi vã mulþumesc frumos: Nici voi sã nu-l iertaþi!
Am venit semibolnav
ªi plec semisãnãtos.

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 75


De-ale circului Monolog în faþa unui hoþ

Leule, avem fârtate, Furã-mi hoþule, ce am:


Cam aceeaºi libertate, Furã-mi soarele din geam.
Libertate fãrã puºcã: Ia-mi stiloul cã se frânge
Liber eºti sã stai în cuºcã. ªi cravata cã mã strânge;
Libertate, cum am zis: Niºte cãrþi bisericeºti
Tu închis ºi eu închis; Care, cât nu le citeºti,
Însã, frate, ce-aº uita: Pãcãtos rãmâi cum eºti.
Cuºca mea e-n cuºca ta. Cum, nimic din astea toate?
Ia-mi atunci ce nu se poate.
Oaspete nepoftit
Ia-mi ce am mai bun ºi greu:
Dorul pentru plaiul meu,
Noi avem un hoþ în casã,
Dragostea, cea mai cu seamã,
Noi cu hoþul stãm la masã, -
Pentru fraþi ºi pentru mamã,
Ne-a ieºit mai ieri în cale Ia-mi din suflet, mai de preþ,
Cu idei ºi cu pistoale Darul cântului glumeþ.
Eu n-am altã bogãþie –
ªi-acum sã ne ia se-ndurã
ªi bucata de la gurã. Atâtea mãºti

ªi-ncã altã noutate: Atâtea mãºti pe faþa ta!


Eºti dator sã-i spui ºi frate. Cum te-ai deprins a le purta?
ªi cine vrea sã te cunoascã,
Dar sã-i dai în loc de pit㠖 Forþat, te curãþã de mascã.
Un calup de dinamitã!
Sã-þi vadã faþa, însã… vai!
Scurgã-se pe râu la vale Sub prima masc㠖 alta ai.
În a´ gloanþelor rafale, ªi când þi-o scoate ºi pe asta,
Cu idei ºi cu pistoale… Tu încã alta ai, ºi basta!

Problema glontelui din spate Au câte, zãu, vei fi purtând?


Noi þi le scoatem rând pe rând
ªtiu cã de pe baricade ªi nu sfârºim sã dãm vreodatã
Sã cobor nu mi se cade, De faþa ta adevãratã.
Dar când vãd cã pe un frate
L-a ajuns un glonþ în spate,
Îþi punem mãºtile-napoi,
Întorc arma înapoi:
Aºa ne dumerim ºi noi
– Cine-a tras din noi în noi?
Cã tocmai asta-þi este faþa:
Plebeilor O mascã-n alta – toatã viaþa.

Mai marii voºtri fac ce vor, Spovedania unui învins


Iar voi, iºti mici, o plebe sclavã, dintre pieile roºii
Oricât de neagrã fapta lor,
O ridicaþi orbeºte-n slavã. O, zeul meu, când m-ai fãcut,
Când voi trãiþi mereu plecaþi, Ce aluat ai pus în mine,
Oftarea voastrã e deºartã. Doar la strãini de-mi caut scut,
Cât fruntea n-o s-o ridicaþi, Supus fiind sã mã simt bine?
Nu meritaþi o altã soartã. De ce nu lupt ca sã devin
Scurteazã-mi, Doamne, viaþa Cu veneticii de-o putere?
Scurteazã-mi, doamne, viaþa De ce mi-i frate un strãin?
De zilele trãite-n ruºine Au nu e semn cã neamul piere?
ªi de-am cerut ieri milã, Stãpânul nou sã-l gudur blând,-
Stând în genunchi, Acesta mi-i pe lume rostul?
Sã nu-mi dai azi pâine, O, Doamne, ce-ai gândit tu când
Când stau în picioare. Ai zãmislit ºi neamul nostru?
Scurteazã-mi, doamne, viaþa.
De zilele trãite cu capul plecat.

76 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


„POEZIA ACASÔ LA CERNÃUÞI

Vasile Tãrâþeanu

VASILE TÃRÂÞEANU
S-a nãscut la 27 septembrie 1945, satul Sinãuþii de Jos, raionul Hliboca (Adâncata), regiunea
Cernãuþi. Debuteazã în 1962, editorial în 1981. Membru al Uniunilor Scriitorilor Ucraina, Republica
Moldova ºi România, al PEN-clubului Internaþional al Scriitorilor (din 1998), al Consiliului Uniunii
Scriitorilor din Republica Moldova (din 2002-2012). Redactor-ºef fondator a patru publicaþii româneºti
„Plai Românesc”, „Arcaºul”, „Curierul de Cernãuþi” ºi „Junimea”. Este, de asemenea, membru al
colectivului redacþiei revistei „Glasul Bucovinei” (duplex Cernãuþi-Bucureºti), al colegiului de redacþie
al revistelor „Euromuzioin” (Bucureºti), „Familia român㔠(Satu Mare), „Tecuciul literar” (Tecuci),
redactor-ºef al redacþiei revistei „Litere” – filiala Cernãuþi, membru de onoare al Academiei
Române, membru-corespondent al Academiei Româno-Americane de ªtiinþã ºi Artã, preºedinte al
Senatului Uniunii Interregionale „Comunitatea româneascã din Ucraina”, preºedinte al Fundaþiei
Culturale „Casa Limbii Române din Cernãuþi”. A editat pânã acum 26 de cãrþi de poezie ºi publicisticã,
apãrute la diverse edituri din Ucraina, Republica Moldova ºi România. Prezent cu grupaje de versuri
în mai bine de 20 de culegeri colective ºi antologii de poezie româneascã. Deþine un numãr important
de premii literare naþionale ºi internaþionale, diplome ºi medalii ºi titluri onorifice. Versurile lui Vasile
Tãrâþeanu au fost traduse în limbile ucraineanã, francezã, sârbã, macedoneanã, albanezã, suedezã,
englezã, incluse în diverse antologii ale poeziei româneºti apãrute în ultimii ani în România, Moldova,
Ucraina, Suedia ºi Albania.

Alt rãsunet
ªi-a „fratelui mai mare”.
„Uniþi-vã în cuget, uniþi-vã-n simþiri” ªi am umblat de-ajuns
(Andrei Mureºanu) Tot cu cãluºu-n gurã,
Mânaþi la lucru silnic
Sã ne trezim, prieteni, Cu câte-o înjurãturã.
„din somnul cel de moarte”,
Ne-a îndemnat poetul Sã ne trezim, prieteni,
Visând la altã soarte, „din somnul cel de moarte”,
Decât la cea pe care Ne-a îndemnat poetul,
Noi, ca urmaºii lui, Visând la altã sparte.
O-mpãrtãºim cu toþii
Din vina – ºtim a cui! El vrut-a sã ne vadã
Stãpâni pe acest pãmânt,
Iubindu-ne trecutul
Dar vã întreb, prieteni, ªi graiul nostru sfânt.
Aici, lângã Carpaþi:
De soarta asta oare El ne-a chemat sã fim
Nu suntem vinovaþi? Demni de al nostru nume,
Sã nu ne ruºinãm
Cine-ar putea sã spunã Ca sã-l purtãm prin lume.
Cã n-are nici o vinã,
Cã limba ni-i bolnavã, Cu fruntea sus ºi tare,
Cã neamul se dezbinã? Sub vechi ºi mândre steme.
Noi nu le-am pângãrit –
Sã ne trezim, prieteni, De ce atunci ne-am teme?
„din somnul cel de moarte”,
Sã ne trezim, prieteni,
Ne-a îndemnat poetul, „din somnul cel de moarte”,
Visând la altã soarte. Ne-a îndemnat poetul
Visând la altã soarte.
Noi am dormit destul
Ca sclavii în picioare, Dar noi ne-am cam uitat
Din teama de Siberii ªi limba ºi credinþa.

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 77


Ce-a mai rãmas atunci
Din dreaptã-ne fiinþa? Þara fagilor

„Nimic!” – ar zice dânsul, Desfrunzind amintiri


Fãcându-ºi ochii roatã. Þara Fagilor renaºte în muguri
Deci, frate-al meu, Aceleaºi dorinþi.
Deºteaptã-te! Mlãdiþe noi
Acum ori niciodatã! Bâjbâind spre luminã
Dinspre arbori pãrinþi.
Spovedanie ºi rugã
Lui A. Mateevici Tãinuite poieni
Luminiºuri de basm
Prin anii mulþi câþi au trecut Coclauri adânci
Cu-aceastã spovedanie târzie Dealuri ºi vãi
La tine vin sã-mi cer iertare, Colþuri ºtirbite de stânci.
Preamilostivule pãrinte Alexie.
Urme de urºi, lupi flãmânzi
Ajutã-mã sfinþia ta sã scap Populând vãgãuni,
De fals, de rea voinþã ºi pãcate, Punþi peste ele brazi rãsturnaþi
Pe care, cuvioase, nici nu pot Nord de furtuni.
Sã le înºir acum, aici pe toate.
Lumini ºi umbre
Din ele cred cã cel mai greu Culori rãsfrânte în aprigi priviri
E cel cã-am tot tãcut o viaþã, Loc de cântec ºi dor ascunziº de haiduci
Cã mi-am permis ºi nu arareori Destãinuite iubiri.
Sã excelez în rolul de paiaþã,
Aer pur ameþind înãlþimile
ªi c-am tãcut când trebuia sã strig Ape reci cristalin înfiorând adâncimile.
În primul rând, în gura mare – Rãcoritoare adieri de legendã
Staþi fraþilor! Cu ce-am, greºit În câte-or fi zãrile
De ni se ia ºi pâinea din hambare. Numele tãu arboros strãjuind depãrtãrile
Tragic destin blestemat
Dar am tãcut, pãrinte, am tãcut Încontinuu sã îndure
Temându-mã de pielea mea subþire, Detrunchierea –
Chiar ºi atunci, când pe vecinii mei
Siberia-i luase în primire. Nesfârºit de cruntã ºi dureroasã
Secure.
N-am scos o vorbã nici atunci când
Ni se arau imaºurile toate
ªi n-aveam unde pãºuna o vacã
Prin satele intens urbanizate.

Tãcut-am ca un porc în pãpuºoi


Uitând de toate cele sfinte –
De hori, de obiceiuri, de pãrinþi,
Mai mult chiar: de-a neamului morminte.

ªi tot aºa tãcând din zi în zi


ªi izgonit din propria fiinþã
Sãrac cu duhul am ajuns a fi
Între osândã grea ºi pocãinþã.

Smerit am fost pãrinte ani la rând


ªi am rãbdat atâta strâmbãtate,
Bãtând mãtãnii unor zei pãgâni
De sunt acuma cocoºat, prelate.

Ajutã-mã ca sã-l alung din suflet


Pe cel care mã duce în ispitã
ªi scapã-mã de teama ce-nrobeºte
ªi de tãcerea asta-afurisitã.

Pe calea spre-adevãr îndrumã-mi paºii


De cel pizmaº ºi vitreg mã fereºte,
Sã nu mã-nstrãinez de Limba noastrã
Blagosloveºte, pãrinte, Blagosloveºte.

78 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


POEZIE

Marin Mihalache
(New York)

LA ÞÃRMUL MARILOR LACURI

La þãrmul Marilor Lacuri un emigrant îºi reaminteºte meleagurile natale care se


aseamãnã preriei din midwestul american. Ca Ulise porneºte într-o corabie imaginarã
spre casã. Periplul spre Itaca visatã se dovedeºte însã a fi spre un þãrm de unde nimeni nu
s-a mai întors niciodatã. Dar este aceastã cãlãtorie cea care îi dezvãluie argonautului
misterul ºi frumuseþea existenþei. Fiecare poem din carte reprezintã o însemnare din jurnalul
de bord al acelei corãbii.
On the shores of the Great Lakes, an emigrant remembers his native lands that resemble
those of the American Midwest prairie. As Ulysses, on an imaginary boat, he sets off home.
The journey to the dreamland Ithaca turns out, however, to be towards a shore from which
no one has ever returned. Nevertheless, it is this journey that reveals to the argonaut the
mystery and beauty of existence. Each poem in the book represents a note in the board log
of that boat.

La þãrmul Marilor Lacuri acolo ºezurãm


ªi ne-am tânguit aducându-ne aminte de voi
Mare cea Neagrã ºi Dunãre învolburatã.
La un mal era oraºul temerar al vânturilor
Pe celãlalt þãrm portul potcoavei de aur
Departe Itaca, tortuos periplul spre casã.

Vântul rupsese zãbalele de foc ale fulgerelor


ªi nãvãlise precum caii sãlbatici din prerie
Stârnind refluxuri pe ape ºi furtuni de nisip
În pâlnia de calcar ºi calcedonie a fiordului.
Coamele înspumate ale hergheliilor de valuri
Se retrãgeau tulburate la mal sã înnopteze.

Din ochiul de chihlimbar al lunii, lacrimi


Picurau pe obrajii pali ai dunelor de nisip.
Noi exilaþii de pe aici neîmpãcaþi cu soarta,
Încãrunþiþi de vremuri înainte de vreme,
Mistuiþi de focul înstrãinãrii ºi însingurãrii,
Al surghiunului ºi al dorului de cei de-acasã,
Cãutam în noi o cale de ieºire din labirint.

Sirenele ne aminteau cântecul trist al exilului


ªi în coclauri cu vântoasele în ceaþa umedã
Orbecãiam somnambuli rãsuciþi dupã volte
De corãbii visând cã preapline Marile Lacuri
Se revãrsau iar noi miopi rãtãceam drumul.
Apoi pe luciul fluid al lagunelor furtuna
A sculptat valuri adânci ca brazdele de plug
În magma cenuºie ºi mocnitã a înserãrii.

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 79


Clipind ochiul farului a rãmas singur la þãrm,
Priveghind valurile înºeuate de albi pescãruºi.
În grote pluteau lilieci ca pânzele de corãbii
Fluturând pe catargele avariate de naufragiu.
Pãianjenii bâjbâiau prin vãgãunile beznei
Iar veºnicia amurgea. Prin crugul încercãnat
ªi posomorãt al cerului se strecurau viziuni.

Râurile de la gurile lacurilor coborau încet


Împleticindu-se ca bete pe braþele valurilor
Ca fecioarele despletite abia trezite din somn.
Se întorceau din lungi cãlãtorii subpãmântene
Prin luminiºul zariºtii fãrã hotare ale savanei.
ªi se auzeau ecouri disperate din genuni
Lovind în coastele de piatrã ale malurilor.

ªi sepiile ºi gândãlacii molcomi tresãreau


Din somn visând cã se întorc printre limanuri
Pe frânghiile râurilor, prin toropitele savane
ªi colinele de cupru ale porumbiºtilor indiene
Prin colnicele aurite de dincolo de prundiºuri
Pe ºeile sãltãreþe ale tumultosului fluviu
Pânã în lagunele nãbuºitoare ale golfului.

Þãrmul ardea ca un rug mistuit de flãcãri


Lacrimi de luminã topitã picurau din cer.
La mal bãtrânul pescar înnoda nãvoadele
Umede ale zorilor din razele calde de soare
ªi din spuma valurilor prãvãlite pe nisipuri.
Vâsleam apoi pe lotci vechi pãrãsite la mal
De rãposaþii pribegi demult plecaþi dintre noi.

Tu mai rãmâi Ulise mai zãboveºte un timp


La acest þãrm primitor la care ai dejugat
ªi potriveºte-þi cu grijã ceasornicul inimii
Dupã bãtaia rece ºi sacadatã a valurilor.
Eu am sã deznod resemnat frâurile ancorei,
Am sã ridic încet ºi pe nesimþite pânzele
ªi am sã pornesc aval pe o corabie de vise
Spre un port de unde nimeni nu s-a întors.
Am sã mã îndepãrtez uºor însingurându-mã
În noaptea care îºi trage nãvoadele de umbre
Spre celãlalt tãrâm enigmatic ºi nemãrginit.

80 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


POEZIE

Miruna Mureºanu

POEME*
trecând în numele
cu vederea luminii care aºteaptã la rând
partea nevãzutã a lucrurilor purtând
tãcerea lumii vinovãþia mea
e plinã de cuvinte a cãror imaginaþie cu bucurie
o complicã întruna prin blândeþea pustiei
pe un prag mãcinatã de vânt
sfâºiat
de muºcãtura liberã a pustiei ***
complice
cu un timp vinovat de nimic tãcând
mai mult înainte
întors întruna din drum de a afla ceva despre nimic
sã se hrãneascã doar cu umbre aveam de partea mea
a cãror imaginaþie un mesaj al luminii cum
e plinã de tãcerea care o pulbere caldã
le trece cu vederea de miere migrând
pe un prag prin memoria bovaricã a lumii
sfâºiat printr-un
de muºcãtura liberã a pustiei hazard al clipei care þine moartea
complice la distanþã
cu un timp vinovat de nimic
printr-o instanþã a unei risipiri
*** în tot ce-a fost cândva
sens al întoarcerii
refuz în echilibru
adeseori sã absentez din cu voluptatea
propria melancolie bucuriei de a fi în colþul rãmas
înfãºuratã liber
pe un trup de timp trecut în luminã într-o splendoare
chiar dacã a singurãtãþii ei
îmi promite doar nimicuri acolo
când unde tãcerea mã ajutã
stau la gura unei peºteri acolo prin elegia morþilor trecute
unde carnea poeziei
poate sã putrezeascã în absenþa mea sã-mi amintesc
de vie ce-ar vrea cuvintele
cum sã spunã
într-un spectacol nevãzut ambiguu
între nopþi nedormite ºi zile pustii al unei lumi bovarice
în numele singurãtãþii migrând
care aºteaptã la rând dinspre o iarnã a niciunei vrajbe
flãmânzind în tot ce-a fost cândva
pe urmele mele sens al întoarcerii
fãrã sã facã recurs la rimele profund
care-au curs
pe ritmuri târzii ***
încât
epilogul zilei de mâine poate îmi inventez
nu va fi scris niciodatã câte o locuire
într-un tablou cu înserare
* Din vol. manuscris Tãcerea din cuvinte (aproape euforic)

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 81


luând în neºtire aºazã cuvinte
forma cãzute pe gânduri
unui foºnet care se cheamã printre ruinele inimii
aºteptare
a tainei prin care ***
aº putea sã mã hrãnesc
cu laptele ceresc desprinzând
fãrã dimensiune putrezitã aproape
carnea poeziei de timp într-un
ºi-atunci sens
fãrã sã simt cã sunt metaforic în
aº putea sã m-afund dimineþi care nu-mi spun nimic
(cu o grabã aproape o ploaie monotonã
boemã) care nu se vede închipuie
în amintiri cu gust de madlenã din ea
sau penumbra unui gând
aº putea sã-mi inventez pe care-l risipeºte în jocul neuitãrii
o ghemuire într-un vis în echilibru
rãmas cu rugina de pe lucruri
mult mai în urmã (sub fãrã-a reface
pielea de ºarpe a timpului) mitologic drumul înapoi
precum o relicvã între zadarul unei lacrimi ºi
a unui scris foarte vehi o fereastrã-nchisã
de-un galben prin care
dramatic
redus nimeni nu mai cheamã de nicãieri
la o simplã metaforã pe nimeni
cãzutã pe gânduri sã mai desprindã carnea
în vremea din urmã de timp a poeziei
din care prin
nu rãmâne aproape nimic ploaia monotonã care nu se vede
doar închipuind
un gust obosit de madlenã din ea o liniºte
utopicã
*** de care-ncet mã prind
cum
cãzând de un epilog la insomnia lumii
câteodatã pe gânduri pe o colinã himericã a
cuvintele rãtãcesc cu o grabã celuilalt timp
aproape boemã
printre ruinele inimii ***
purtând
cum o relicvã tãcerea prin
starea de jertfã-a luminii
în sensul cuvintele
rãbdãrii trecute odatã cu vremea pot deveni seminþe pentru
sub o pâine-a tãcerii
mãºtile timpului cum un scris foarte spre disperarea dimineþilor triste
vechi spânzurat de toamnã
de ceaþa niciunei priviri atunci
care când Dumnezeu încearcã
pãrând cã se joacã mereu sã brodeze din ele câte o inimã
de-a altceva care
aºazã cuvinte printre ruinele ar putea într-o zi
inimii cu sã le salveze
o grabã aproape boemã de secolul
la o vamã repetatã
cândva în care începuserã aproape
pe podeaua vãzduhului plinã sã moarã încet
de cuie ºi lacrimi vânate
de nopþi ignorante
dezgolind prelungind
sub mãºtile timpului tãcerea cum orfan un zadar spre disperarea altor
un scris foarte vechi dimineþi triste
care pãrând cã se joacã mereu de toamnã
de-a altceva atunci când Dumnezeu

82 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


SONETE

Mihai Merticaru

Sonetul unei viziuni

Rãtãcind prin labirintul unui gând O muzicã, în tulburãtor tumult,


ªi tot visând o geanã de luminã, Venitã din înalte sfere, ascult,
Mã pomenii cu-o cupã arhiplinã Ne leagãnã pe albe aripi de vis.
Cu-ambrozie, Dumnezeu alãturi stând,
Trãim chiar într-o poveste de demult,
Pãream un boþ palid fãcut din tinã, Strãmutaþi în acel biblic paradis
Cu sufletul eteric strãluminând, Unde doar mãrul ne este interzis.
Îngheþatele-mi ºoapte susurau blând,
Revãrsându-se din gurã strãinã. Sonetul grãdinii celeste

Domnul a-nþeles perfect ce l-am rugat, În sufletul tãu, celestã grãdinã,


Un semn discret a binecuvântare, Cu flori în perpetuã primãvarã,
Spre noapte s-a întors ºi s-a luminat,
Cu raritãþi la scarã planetarã
ªi-un limpede izvor cu apã linã,
Ca-n prima zi, cu toatã bolta-n soare.
De-atunci am rãmas cu lumea împãcat
Unele plante-s gata sã rãsarã,
ªi-o pot privi prin lupã mãritoare.
Altele sunt pe cale sã-þi parvinã,
Sonetul iubitei Rupte din creaþiunea divinã,
Rãsaduri noi din sãmânþã lunarã.
Iubito, sã-þi scriu,mã gândeam, un sonet,
Dar tu eºti chiar a lui întruchipare, În albiile tale doinitoare,
Perfecþiunea,-n faþã, îmi apare, Nestãvilitul dor de înflorire
Alãturi, armonie de menuet. Capãtã o nouã înfãþiºare

Obrazu-þi rimeazã cu spuma de mare, ªi-al timpului foºnet nu mai dispare.


Lumina din ochi, culori pe ºevalet, Ferventa dorinþã de încolþire
Cã Domnul este ºi pictor ºi poet, Exultã în cântece de iubire.
Portretul tãu, asemãnare, n-are.
Sonetul unei silfide
Ochii, rimã pentru soare ºi lunã,
Pãrul gaben, grânele de pe glie, Pe când mi-erai ºi înger, ºi mandalã,
Inima, într-o violinã, strunã, Mi-erai ºi pod, ºi apã, ºi luminã,
Erai ispititoare ºi calinã,
Buzele, cu aurora, consunã. Eu debusolat, tu fãrã rivalã.
Vorba ta, dulce euharistie,
Întreaga-þi fãpturã, o poezie. Cu silfidele suave, afinã
ªi virtuoasã precum o vestalã
Sonetul unei poveºti de demult
Sositã dintr-o lume irealã
Dintr-o sferã cereascã hyalinã.
Te plimbã pe-ale gândului meu ape
Învãluitã-n tãcere rotundã,
Fii mai departe de lumea imundã Cuprins de un val de hierogamie,
ªi de iubirea supremã, aproape! În cercul unei ore euxine,
Trãit-am unicã minunãþie
Vibrãm pe-aceeaºi lungime de undã,
Nemãrginirea nu ne mai încape, Când, pentr-o clipã, toþi strãmoºii-nvie.
Zãrile din preajmã sunt prea aproape Atunci am zis cã chiar þi se cuvine
Adânca fericire s-o pãtrundã. Tot fastul hãrãzit unei regine.

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 83


PROZÃ

Ion Mãrculescu

TRÃNCÃNELI (80)

Ehei! Dar sã vezi tu ce zice un indian, el nu are nimic împotriva noastrã. Cã, la urma
Gupta Swami, nu ºtiu dacã ai auzit de el, urmelor, ce-ar fi putut avea cu noi? Zicea ºi el
doctor în istoria religiilor. El a prevestit niºte vorbe, cã nu-l costa nimic!
cãderea þarului Gorbaciov, a spus cã va fi Aºadar, noi vom stãpâni lumea! Eu chiar
un atentat terorist în Indonezia (dar eu n- nu ºtiu dacã aº vrea toatã lumea, dar niºte
am auzit sã se fi întâmplat!), a prevãzut ruºi, niºte americani ºi niºte alþi niºte… parcã
cãderea navetei spaþiale Columbia, dar ºi ne-ar veni bine sã-i avem sub papuci, cã ºi
cãderea ºi împuºcarea cuplului Ceauºescu. pânã acuma!... Zicea Gupta: un om din
Chiar Ceauºescu îl chemase la el în birou Bucovina (româneascã sau ruseascã?) va fi
ºi-i zisese: ia spune, mãi Gupta, cu mine omul mileniului, vrerea lui Dumnezeu, nu
cum o sã fie în viitor, o sã iau Premiul întâmplarea oarbã, din Bucovina va rãsãri cea
Nobel pentru pace? Domnule Ceauºescu, mai puternicã personalitate politicã a
presupun eu cã a zis Gupta Swami, va fi mileniului, va fi, nici mai mult nici mai puþin,
nasol rãu, n-o sã iei Premiul ãla niciodatã, mântuitorul omenirii viitoare! România
oricât vei da din coate, în schimb o sã (închinaþi-vã de ce vã spun!) va avea cea
mori împuºcat, dar nu singur, ci împreunã mai mare înflorire economicã, va deveni cea
cu soaþa dumitale! ªi Ceauºescu, dupã mai puternicã economie mondialã, mãi sã fie,
cum îl ºtiu eu, a dat din mâini ºi le-a zis la zic eu, uitãm cã pe lume mai existã, totuºi
bãieþi luaþi-l pe tâmpitul ãsta de-aici cã America ºi o mai fi existând ºi Germania,
miroase, nu-mi place ce zice! Luaþi-l ºi Rusia, China, Bulgaria, Albania etcetera…
daþi-l afarã de pe continentul nostru ºi sã România va avea un rol foarte (dar ce
nu-l mai prind pe-aici! Asta se întâmpla înseamnã, oare, acest „foarte”?) în soarta
prin 1983, Ceauºescu mai avea sã trãiascã lumii, totul culminând cu cel de Al Treilea
vreo câþiva ani. Rãzboi Mondial (ºi ultimul!) care, de fapt, se
În anul 2004, dacã îmi aduc eu bine pare cã a început. La sfârºitul acestui rãzboi
aminte, Swami Gupta a vizitat din nou þara catastrofal, þãrile puternic spiritualizate,
noastrã ºi a profeþit cã România va stãpâni România ºi India (pãi credeaþi cã se poate
lumea. Lumea! Planeta! Terra! Cam cum fãrã India?), vor dobândi supremaþia
s-ar petrece lucrurile prin visele noastre mondialã. India ºi România vor deveni pilonii
cele mai frumoase. De ce a profeþit el aºa principali pe care se va sprijini Noua Orânduire
ceva? Poate aºa, ca sã ne mângâie, sã ne Internaþionalã. Graniþele dintre India ºi
laude, cã prea am fost amãrâþi de-a lungul România vor dispãrea ºi noi între noi, nu vom
istoriei. Chestia asta cu laudele îmi aduce mai avea nevoie de vize la paºapoarte. Grecia,
aminte de o poveste pe care am auzit-o ºi Japonia, Franþa ºi Rusia (uite cã fãrã Rusia
eu, sau poate o ºtiu chiar de la mine, cu un nu ºtiu de ce, nici de data asta nu se poate!),
tip, Miluþ. Îl luase la militãrie ºi pãrea cam curãþate de ateism printr-o miºcare socialã
bãtut în cap. Dupã câteva luni de armatã, mai brutalã decât Revoluþia româneascã din
el încã nu cunoºtea gradele militare. L-a 89 (tot un fel de loviturã de stat!) vor deveni
chemat într-o zi maiorul Oprea ºi l-a luat polii marii dezvoltãri mondiale, bazatã mai
la rost: mãi rãcan, tu n-ai învãþat nici pânã mult pe spiritualitate, culturã, religie ºi artã,
acum gradele militare? Ba da, domnule nu pe reguli economic lipsite de suflet. Ei, ia
comandant! ªi-atunci, dacã zici cã le ºtii, spune, tu ce pãrere ai?
de ce îmi zici domnule colonel? Ei, Pãi eu ce pãrere sã am? Ce sã zic? Stau
domnule maior, vã zic aºa ca sã vã ºi mã întreb de unde ar fi putut Gupta sã
bucuraþi, eu cred cã v-ar plãcea sã fiþi ºtie ce va fi? A citit în vreo carte? I-a ºoptit
colonel, aºa cã vreau sã vã fac o bucurie! vreo pãsãricã la ureche? O fi aflat toate astea
Cam aºa ºi cu Gupta indianul, o fi vrut sã dintr-un ziar care va apãrea în viitor? Nu
ne facã ºi el o bucurie. Sã ne mai descreþeascã ºtiu ce sã zic! Uite, eu îl ºtiu mai bine pe
încruntarea din inimi, sã ne laude, sã arate cã Miluþ ãla, de care vorbeai, l-am cunoscut
84 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
personal. Da, în armatã! Stai sã-þi nimeni de el. Pe vremea lui Ceauºescu exista
povestesc! Am fãcut armata la o unitate un manuscris (aºa se spune, eu nu l-am
miliarã din câmpie. Când ploua mai tare, vãzut!) cu toate profeþiile lui Sundar Sing
curtea unitãþii militare devenea o mocirlã despre þara noastrã. În anul 1920 ne-a vizitat
pânã la glezne. Când intrau soldaþii în ºi a spus cã la Bucureºti se va construi cea
clãdirea în care ne adunam seara, lãsau pe mai mare catedralã ortodoxã din Europa.
holul de la intrare tot noroiul pe care reuºiserã Iar eu acum nu pot sã scap de îndoielile
sã-l adune pe bocanci în timpul zilei, la mele vãzând cã lucrul acesta chiar se
instrucþie. Holul acela devenea zi de zi întâmplã. Hai sã-þi dau un amãnunt: pentru
sectorul de curãþenie cel mai cumplit cã, catedrala asta s-a turnat deja unul dintre cele
ºtii, noi nu a aveam menajerã care sã vinã mai mari clopote, are peste 25 de tone, doar
sã dea cu mãtura în urma noastrã sau sã la ruºi mai existã unul asemãnãtor. Ei, bine,
cureþe praful cu cârpa, toatã ºmotruiala o clopotul ãsta are un sunet aparte, care nu
fãceam noi, soldaþii. Fiecare dintre noi era poate fi imitat de nicio aparaturã electronicã
repartizat pe vreun sector. Fiecare, existentã în momentul de faþã pe Pãmânt ºi
carevasãzicã, cu sectorul lui! Ei, bine, cea se aude, dacã este lovit, la o distanþã atât de
mai mare pedeapsã la care puteai fi pus, era mare, cã nici nu poate fi exprimatã în
sã faci curãþenie pe holul acela cumplit, sã- kilometri. Þi se mutã creierii în cap când
l speli de tonele de noroi care se adunau ºi face ãsta o datã bang!
sã faci sã luceascã cimentul. Toþi, dar toþi Bisericile purtãtoare da har divin (spunea
fãceam pe dracu în patru sã nu ajungem Sundar Sing) se vor uni într-una singurã.
acolo! Unii chiar reuºeau, mituindu-i pe Dar nu prea curând (ori poate niciodatã! –
caporali. Românul de descurcã pânã ºi în zice scepticul din mine) Aceast㠄singurã”
vreme de rãzboi! Ei, ºi-atunci, ce sã vezi, a va pregãti lumea pentru ceea ce urmeazã sã
ieºit Miluþ la raport ºi a zis domnule cãpitan vinã pe plan spiritual. (Oare Sundar Sing
(mã, tu ai uitat iar gradele militare, i-a zis ºtia, atunci, despre mantaua Schuman care
maiorul Oprea), aºadar, domnule colonel vã înconjoarã Pãmântul ºi a cãrei frecvenþã a
rog sã mã repartizaþi pe mine permanent cu crescut alarmant în ultimul timp, de la 8Hz
sectorul de curãþenie pe holul de la intrare! – care este ºi frecvenþa creierului uman ºi a
Am cam râs noi de el, dar n-a fost refuzat, ajuns la aproape 12 Hz?). Îl citez pe Sundar
nimãnui nu-i trecuse prin minte sã cearã Sing, cu aproximaþie: România are o misiune
aºa ceva cum ceruse el. La câteva zile dup- dumnezeiascã ºi va fi un veritabil model de
aia, l-am întrebat pe Miluþ între patru ochi, urmat de întreaga umanitate! Iar eu, acum,
de ce ai cerut, mã, de ce ai vrut, de ce ai citând ce a zis Sundar Sing, încep sã mã
acceptat sectorul ãla! Cã mai nasol de-atâta, tem cã mi-a luat-o mintea razna! ªi poate
nu se poate! ªi el a zis, lasã mã, cã aºa e cel cã de-aia îl citez în continuare: Þara noastrã
mai bine, nu vrea nimeni sã-mi ia sectorul! va trece prin multe faze al transformãrii
Nu mã invidiazã nimeni ºi nici eu nu visez spirituale devenind, în cele din urmã (oare
sã am vreodatã un loc mai bun! prin câte ºi mai câte suferinþe?) un veritabil
Stai un pic! Îmi zice prietenul meu. De centru spiritual cu capitala la Bucureºti, oraº
ce mi-ai spus povestea asta cu Miluþ, e vreo ce va fi reconstruit aproape în întregime
parabolã? Are vreun înþeles? Ce paralelã ar sub formã inelarã cu un diametru de ºapte
putea fi fãcutã între ce a zis indianul despre kilometri. Anglia îºi va pierde puterea.
þara noastrã ºi Miluþ? Ei, niciuna! zic. Dar Franþa va fi asimilatã de popoarele din jur.
eu sunt un sceptic de felul meu! Mi se pare Va veni vremea celor înzestraþi cu daruri
cã nu se potriveºte mai deloc cu ce au zis divine! Baliverne! O grãmadã de baliverne!
toþi ãºtia, Nostradamus, Baba Vanga, Gupta Spunem, ºi noi baliverne ca sã ne treacã
Swami, ori Sundar Sing, despre þara timpul! Dupã terminarea Celui de al Treilea
noastrã. Eu cred cã ãºtia au pus la cale un Rãzboi Mondial, armele vor fi aruncate, dar
complot! Sã ne pãcãleascã! Sã ne umileascã va începe un altfel de rãzboi (uf! iar rãzboi?)
ºi mai tare promiþându-ne verzi ºi uscate. fãrã arme chimice, pentru spiritualitate dar,
Au fãcut o conspiraþie! Vor sã ne adoarmã vezi matale, mai periculos decât unul cu
conºtiinþele ºi mai tare decât pânã acum! arme. Puterea papalã va dispãrea treptat
De ce? Nu ºtiu! Nu cred cã i-o fi plãtit (zicea Sundar Sing – nu ºtiu de ce, vestea
cineva, tot ce au spus ar putea fi chiar din asta mi se pare bunã!), va fi o singurã
capul lor. Ori poate cã ei au fãcut previziuni reºedinþã sinodalã, la început la Roma, apoi
asemãnãtoare pentru oricare dintre þãrile pe se va muta definitiv, cum ziceam, la
care le-au vizitat. Domnul Sundar Sing era Bucureºti. Definitiv pânã când?
un creºtin indian. Eu îl consider o Pânã când soldatului Miluþ i se va
personalitate volatilã, ca ºi cum n-ar fi existat termina stagiul militar, va fi trimis la vatrã,
vreodatã. A murit prin 1929, dar s-ar putea dupã ce va fi medaliat pentru cã a lãsat în
sã mai trãiascã ºi acum. Într-o zi a strãbãtut urma lui, spre amintire veºnicã, un hol
Tibetul la picior ºi de-atunci n-a mai auzit spãlat ºi frecat pânã la lustruire, cu cârpa.
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 85
PROZÃ ACADEMICÃ

ªtefan Dorgoºan

REVOLUÞIA RATATÃ*(III)
Ideologia lucrului prost fãcut

Lumea e rotundã! Nimic nu se fost un imens truc. O mascaradã! O mare


schimbã. Mâine va fi altfel decât azi. eroare politicã!
…1968 ne-a fost prezentat (ºi încã este, Cei care voiau sã-l înlãture pe Ceauºescu
din pãcate!) ca momentul de glorie al lui de la putere ºi-au frecat mâinile de bucurie.
Nicolae Ceauºescu, al deplinei solidaritãþi a Cam devreme. Încã nu era momentul! Dar
poporului cu tânãrul (pe atunci) conducãtor orice lucru are un început. În decembrie
de partid, al afirmãrii lui ca lider de importanþã 1989, tot în acelaºi loc, tot atâþia oameni,
internaþionalã. Cercurile bine informate erau strânºi tot cu convocator, l-au huiduit ºi
însã pe deplin convinse cã Moscova îl alungat pe marele conducãtor, genial
manevra pe Ceauºescu, dar situaþia era mult strateg, ilustru politician al epocii, campion
mai gravã: Kremlinul controla toatã þara prin al pãcii, mare personalitate a lumii… etc.
mecanismele comerciale (peste 90% din Alt truc! Ceauºescu picase demult. Iliescu,
economia României depindea URSS) ºi tânãrul crescut de Ceauºescu, i-a furat
militare, peste capul politrucului ºef de la preºul (puterea) de sub picioare, fãcându-
Bucureºti! Chiar ºi în contextul anului 2020 i-l giulgiu pentru trupul sfârtecat de gloanþele
(la trei decenii dupã prãbuºirea Cortinei de plutonului de execuþie…
Fier), un înalt demnitar de la Chiºinãu a …Am intrat în clubul taberei de la Izvorul
afirmat (în românesca noastrã sfântã) cã Mureºului (pe 21 august 1968), în sala cu
omuleþii verzi, sintagma prin care care sunt televizor, unde se transmitea în direct
desemnaþi soldaþii ruºi în uniforme de cuvântarea lui Ceauºescu, la fraza:
camuflaj, aºa cum au apãrut în contextul „Invadarea Cehoslovaciei de cãtre trupele
invadãrii ºi anexãrii peninsulei Crimeea Pactului de la Varºovia constituie o mare
(2014), ar putea sã ocupe ºi Piaþa Victoriei… greºealã ºi o ameninþare pentru pacea în
din Bucureºti (sursa conteazã mai puþin, Europa, pentru soarta socialismului în lume
scopul implicã mijloacele). ºi este o zi a ruºinii pentru miºcarea
Entuziasmul mitingului din 1968 (pur internaþionalã!” Am simþit în acea clipã cum
propagandistic, de cabalã ieftinã) a fost în istoria îmi curge cu gloduri prin vene. La
totalã discordanþã cu gravitatea Bucureºti se aplauda, în sala clubului
momentului. Moscovei îi convenea bâlciul studenþesc de vacanþã nu îndrãznea nimeni
de la Bucureºti, pentru cã se înscria în sã se miºte, sã facã un gest. Probabil cã la
scenariul ei pentru a-ºi pãstra (prin Casa de culturã a Uzinelor „23 August”
temoare) hegemonia asupra þãrilor din atmosfera era în delir, ca pe stadion! Imaginile
lagãrul socialist sau a celor cu aceastã de la telejurnalul ulterior mi-au confirmat
orientare (se confirmã faptul cã Brejnev ºi presupunerile. La Izvorul Mureºului
cu Nixon cãzuserã de acord asupra înregistram, fie ºi numai individual,
împãrþirii sferelor de influenþã pe cel mai momentul de maximã tensiune a celui care
disputat continent în acei ani, Africa). De pricepe cât de cât mersul evenimentelor: se
altfel, cu mult înaintea momentului constituise spiritul taberei!
discursului ceauºist, „Primãvara de la În 1968, Ion Iliescu era (la 39 de ani!)
Praga” se încheiase, conducãtorii ministru pe probleme legate de tineret, deci
Cehoslovaciei fiind capturaþi de paraºutiºtii eu îl aºteptam! Adicã sã fie interesat doar
sovietici pe la ora 4,00 ºi expediaþi spre de ceea ce gândeau membri formaþiei
Moscova. O sutã de mii de susþinãtori, Phoenix (vezi episoadele anterioare) ºi nu
chipurile adunaþi ad-hoc în centrul vârfurile studenþimii? Parabolã (alegorie,
Bucureºtiului, sub balconul CC al PCR, a fabulã)! Mai ales dupã cuvântarea incitantã
a lui Ceauºescu. Credeam cã va urma o
* Episodul nr.28 din volumul „Zbor orb - Cele o mie de
feþe ale dictaturii”, în pregãtire la Editura Bibliotheca
perioadã agitatã de instruire politico-

86 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


ideologicã ºi militarã. Nu a fost aºa. Ion aflarea acestei ºtiri);
Iliescu trãia pe altã lume, nu-l interesa - în iunie 1966, Consiliul Nord Atlan-
funcþiile de stat, ci poziþiile înalte în partid! tic (NAC) a decis sã transfere
Pe la ora 15,00 a sosit Ion Traian comandamentele militare în afara Franþei;
ªtefãnescu, preºedinte al Asociaþiilor Addenda! Una dintre problemele majore,
Studenþeºti (cu statut de organizaþie sesizeazã ziaristul în slujba NATO, a fost
neguvernametalã la acea datã), la bordul lipsa entuziasmului multor membri ai
unui Mercedes destul de impozant. Ne-a Secretariatului Internaþional de a se muta.Mai
salutat pe toþi (cca. 75 de oameni), a dat puþin de jumãtate dintre aceºtia au dat un
mâna cu cine a fost mai aproape de el, a rãspuns pozitiv la propunere. Unii dintre ei -
refuzat politicos invitaþia la masã ºi dus a în special francezii, dar ºi cei de alte
fost. Eu nu am apucat sã-i strâng mâna, naþionalitãþi - erau bine integraþi în comunitatea
nici sã-l inoportunez cu întrebãri, dar am parizianã ºi investiserã în imobile. Copiii lor
observat cã m-a remarcat. Urma sã facem primeau o educaþie bunã în sistemul francez
„deconturile” la Bucureºti. de ºcoli ºi mutarea nu oferea decât
Sincer, credeam cã la IzM vom clarifica dezavantaje. De asemenea, numerosul grup
situaþia miscãrilor studenþeºti din Franþa de secretare ºi dactilografe britanice (per-
pentru ca sã nu ni se întâmple ºi nouã ceea sonal TESA!) au dat în masã un rãspuns
ce pãþeau… praghezii! ªi de Gaulle negativ, cea mai importantã realizare a vieþii
începuse ca Dubèek o reformã… Parisul lor fiind faptul cã locuiau ºi lucrau cu vedere
cu NATO, Praga cu Tratatul de la Varºovia! la Turnul Eiffel, beneficiind (departe de
Europa nu mai avea rãbdare cu ea însãºi. smogul ºi ceaþa insulei) de toate avantajele
…Din articolul intitulat „MAREA Oraºului Luminilor. Acestea nu vroiau sã
MUTARE” a ziaristului François Le Blévennec pãrãseascã serviciul bine plãtit de la Paris,
(pe site-ul NATO, datat ultimul articol 2007), într-o perioadã de creºtere economicã
care a lucrat în perioada octombrie 1966 - puternicã ºi ºomaj inexistent. ªi atunci ne
ianuarie 2007 la Secþia de Presã ºi Mass Me- întrebãm, cum trebuie interpretate motivaþiile
dia din cadrul Departamentului de Diplomaþie social-economice ale „studenþilor” care au
Publicã, unde ºi-a încheiat cariera ca ºef al nãvãlit sã revoluþioneze Franþa într-o vreme
structurii pentru Operaþii Mass Media ºi când o duceau foarte bine?
Evenimente Speciale, reþin: - în septembrie, cei 14 aliaþi din
- în martie 1959, generalul de Gaulle Comitetul de Planificare a Apãrãrii au
a refuzat, dupã cinsprezece ani de convenit mutarea Comandamentului
apartenenþã, sã integreze apãrarea francezã Suprem al Puterilor Aliate din Europa
a spaþiului aerian în sistemul NATO, a retras (SHAPE) de la Voluceau-Rocquencourt,
flota mediteraneanã francezã de sub lângã Versailles (o megaconstrucþie
controlul NATO ºi a interzis staþionarea în modernã de culoare albã în forma literei
Franþa a armelor nucleare americane ºi a A), ºi re-amplasarea acestuia la Chièvres-
lansatoarelor acestora; Casteau, de lângã Mons, Belgia, cu termen
- în 1960, el a încercat sã determine o 1 aprilie 1967;
revedere a Tratatului, potrivit Articolului - la 26 octombrie 1966, dupã lungi
12, dar nu a fost sprijinit de nicio altã þarã discuþii contradictorii între þãrile care
membrã NATO; doreau menþinerea Cartierului General al
- la 10 martie 1966, într-un memo- Alianþei la Paris ºi cele care susþineau
randum adresat celorlalte 14 þãri membre reamplasarea acestuia în alt loc, a fost luatã
NATO, guvernul francez ºi-a anunþat decizia de a construi sediul la Bruxelles;
intenþia de a retrage personalul francez din - pe 16 octombrie 1967 a avut loc
comandamentele militare integrate ale inaugurarea oficialã a NAC/NATO de la
NATO, de a încheia activitatea forþelor Haren (cartier Bruxelles).
franceze în cadrul comandamentelor Gazetarul FLB noteazã conºtiincios:
internaþionale ºi de a solicita Cartierului Ceremonia de inaugurare, desfãºuratã în
General al NATO, unitãþilor aliate ºi altor faþa statuii noi-nouþe, dar deja ruginite
baze care nu se aflau sub autoritatea din curtea din faþã, a fost tot ceea ce se
francezã sã pãrãseascã teritoriul Franþei, poate dori: VIP-uri aºezate la vedere pe
ceea ce nu punea sub semnul întrebãrii piedestale de lemn ºi un numãr de
Tratatul de la Washington, dorind ca Alianþa alocuþiuni solemne, rostite într-o ploaie
Atlanticã sã existe în continuare; decizia uºoarã, neîntrerupt㠖 doar pentru a oferi
nu a constituit „o surprizã”, chiar dacã a ceva din specificul local. Alianþa ºi
evidenþiat divergenþe fundamentale între Consiliul sãu erau instalate la Haren, la
unul dintre principalii aliaþi ºi restul statelor bine ºi la rãu. Într-adevãr, rãul nu a
membre în privinþa viziunii asupra viitorului aºteptat prea mult, fãcându-se simþit
Organizaþiei (presa socialistã a exultat la aproape imediat, prin Primãvara de la Praga

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 87


ºi invadarea Cehoslovaciei, la 20-21 au- discotecã animat de junioarele echipei
gust 1968(!). Nu înainte de amplele miºcãri naþionale de baschet, nu am avut niciodatã
studenþeºti (conform cronologiei afiºate în sentimentul cã mã aflu într-o tabãrã
episoadele anterioare), despre care unele militarã sau de gãrzi patriotice pentru
surse spun cã nici americanii, nici germanii, apãrarea patriei. M-am îndrãgostit
nici englezii, nici organizaþiile mondiale nebuneºte de una dintre jucãtoare (dansam
evreieºti nu ar fi strãine. NATO se miºca foarte bine pentru un tânãr fãrã pregãtire
spre est, Armata Roºie spre vest! specialã pentru performanþã fizicã!).
Bref! Dacã trupele sovietice s-au retras, Profesionistã în materie: escortã! Ceva care
cu preþul unor daune încã necuantificate, þine de public relation. A recunoscut:
dupã 23 de ani din Cehoslovacia (dizolvatã - Tu (adicã eu!) ca agronom, cu
mai apoi între aceleaºi graniþe în douã state), tractoarele pe tarlale, eu (adicã ea!) cu avioanele
Franþa a revenit în structurile NATO abia pe-afarã! N-o prea scoatem la rãzor. Rãmânem
dupã 43 de ani… pe pista de decolare ca în hangar… Sau
…În zonã (la IzM) se instalase de la hambar! N-aº zice cã te porþi ca un leuºtean,
orele amiezii, cam la vreo douã ore dupã dar pentru mine româna înseamnã doar o micã
încheierea adunãrii populare din Piaþa parte din viaþã. Fãrã nuanþe! Stilistica e pierdere
Palatului, un fel de agitaþie mutã. Am vãzut de timp. Antrenorii ne înjurã birjãreºte. Tribuna
oameni vorbind prin semne, fãcând miºcãri ne face gesturi obscene. Nu prea am timp de
rotative cu braþele spre cer. Chiar dac㠄floricele”.
geamurile erau curate au mai fost trecute o Ne-am stins repede.
datã cu buretele ud ºi cârpa uscatã, iar la …Pe 22 august, în sesiune
cantinã au fost schimbate, în timpul extraordinarã a Marii Adunãri Naþionale,
prânzului, feþele de masã, ceea ce nu se s-a adoptat Declaraþia cu privire la
obiºnuia decât dupã cinã. Era curat, dar principiile de bazã ale politicii externe a
acum totul arãta impecabil. Se zvonea cã României care sugera ONU sã se ocupe
„ºeful” Ceauºeºcu este în formã bunã ºi va de problema invadãrii Cehoslovaciei. Ion
veni (cu elicopterul!) la vânãtoare de urºi Gheorghe Maurer, fostul premier, a
în rezervaþia lui preferatã de pe Valea Regilor declarat, dupã 1989, într-un interviu
(Gurghiului), la doi paºi de tabãrã, unde acordat Laviniei Betea: „O asemenea
exista o cabanã (fost domeniu regal de atitudine violentã era pur ºi simplu o
vânãtoare!), Lãpuºana. V-a zbura peste provocare inutilã. Printre altele, i-a
tabãrã! Dacã va dori sã coboare, cum ameninþat pe ruºi cã, dacã vor intra în þarã,
obiºnuia în vizitele inopinate din agriculturã? întreaga populaþie se va ridica împotriva
Pãi cine sã ºtie toate amãnuntele astea peste lor. Asta a fost pur ºi simplu o invitaþie la
munþi? Iliescu? ITªtefãnescu? Nicidecum. invazie, cu o opoziþie care oricum nu avea
ªi dacã ar fi ºtiut nu ne-ar fi spus nouã sau nici o ºansã de succes. Prin ceea ce a
nu ar fi plecat grãbit. ªtiau vânãtorii! Familia fãcut, Ceauºescu a creat doar un risc
Herman Edviga (Galla) ºi Remusz! útia au enorm pentru þarã”. Fostul ambasador
informaþii sigure când e vorba despre sovietic la Washington, Anatoli Dobrînin,
puºcãturi, ºi nu mint! La nivelul oamenilor a negat în memoriile sale existenþa vreunei
simpli existã un feeling, un mecanism intenþii sovietice de invadare a României.
uimitor de transmitere a informaþiilor Pe 25 august 1968 a reintrat în scenã
(sensibile). Îi spuneam telefonul fãrã fir! ambasadorul URSS la Bucureºti, Ivan
Tata îmi vorbea de multe ori despre lucruri Basov. Dupã acea dat㠄tonul propagandei
pe care eu, specialist în materie de româneºti a cunoscut o schimbare
tehnologia informaþiilor ºi comunicare, le semnificativã, devenind mult mai blând”
auzeam a doua, chiar a treia zi. (A. Burakovski, n. 1977, politolog ºi istoric
„În cuvântarea de la 21 august 1968 - polonez, autorul volumului Dictatura lui
scrie Mircea Morariu (în 2015!), prof. univ. Nicolae Ceauºescu 1965-1989. Geniul
la Facultatea de Litere a Universitãþii din Carpaþilor, Editura Polirom, Iaºi, 2011).
Oradea ºi critic teatral (mai rentabile sunt „Scânteia revenea la vechile linguºiri ºi
cronicile politice!), pe site-ul adevarul.ro - temele prieteniei cu þãrile socialiste”
Nicolae Ceauºescu a dezvãluit hotãrârea (ªerban Orescu, 1925-2014, emigrant în
reînfiinþãrii Gãrzilor patriotice ºi R.F.Germania în 1978, jurnalist la radio
muncitoreºti. Sugeratã, din câte se pare, de Europa Liberã, supravieþuitor al atentatului
Emil Bodnãraº. Acestea au putut fi vãzute din 1979 comandat de Securitatea românã
defilând douã zile mai târziu la parada militarã asupra postului, autor al volumului
ºi mitingul oamenilor muncii prilejuite de Ceauºismul: România între anii 1965 ºi
aniversarea actului de la 23 august”. 1989, Editura Albatros, 2006).
La Izvor, în atmosfera relaxatã ºi cu
mâncare excelentã, cu program de (continuare la pagina 96)

88 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


TREI SCHIÞE

Dumitru Augustin Doman

EXTREMISTUL DE STÂNGA
ªI DE DREAPTA
Luni dimineaþã, în redacþia ziarului în fond, cel mai ticãlos, nu doar din cele
Expresul de ambe sexe, directorul Gelu douã judeþe, dar chiar din jumãtate din þarã,
Muraru, criticã echipa deja la ora 7,55, jumãtatea mai mare.
o criticã mai mult þipând: „Sãptãmâna Ziua marelui maestru se împarte în
trecutã, activitatea voastrã n-a fost douã jumãtãþi, cum sã zic, egale, simetrice
jurnalism profesionist, a fost un fel de ºi antagonice în acelaºi timp. Pânã la ora
varzã cu spanac. Aþi pierdut 13,00 conduce ziarul Expresul de ambe
exclusivitatea la trei evenimente, sexe din oraºul Plãneºtii din Vale, ziar care
concurenþa ne-a luat-o înainte de mai a dãrâmat ca pe popice un regiment de
multe ori, parti-pris-urile au fost cusute politicieni locali, judeþeni ºi doi-trei miniºtri
cu aþã albã... Apoi, porcãriile ºi plus mai mulþi secretari de stat. De aceea,
ticãloºiile, mai mari, mai mici, trebuie Gelu Muraru este un gazetar respectat, în
fãcute în credinþã, cu profesionalism, cu sensul de temut ºi evitat mai ceva ca un
program, nu în dorul lelii. Când îl lingi taifun. ªi cum este evitat? „Nu ne punem
pe-un politician, ãla trebuie sã aibã cu nebunul!” zice social-democratul
erecþie, sã intre în extaz ºi sã bage mâna preºedinte al Consiliului Judeþean din
în haznaua partidului ºi sã ne plãteascã centrul Plãneºtilor din Vale. ªi-i someazã
generos, ca pe niºte curve de lux, nu ca pe managerii de la Ape, Salubritate,
pe niºte japiþe de pe centurã... Meseria Drumuri, Inspecþia Cazanelor ºi de la toate
noastrã e sã mâncãm cãcat, dar nu de regiile judeþene sã încheie niºte contracte
oricare, ci unul în care sunt digerate generoase de publicitate cu cãpcãunul. În
ciocolatã, icre negre, somon...” plus, Gelu Muraru are parte periodic de
Apoi trimite echipa pe teren, cu teme bani negri, cash, de la teºchereaua, de la
ºi termene orare bãtute în cuie, repetându-le puºculiþa partidului. Aºa se ºi explicã
– deºi nu mai e de mult timp cazul – care e generozitatea cu care îi trateazã pe social-
direcþia publicaþiei, pe cine sã tãmâieze, „cu democraþi ºi astfel contribuie la câºtigarea
moderaþie, cã adjectivele le pun eu” ºi pe alegerilor de aceºtia de fiecare datã. E
cine sã ardã, sã toace, sã-i dea la cap - socotit, de altfel, în rândul organizaþiei
„tot cu moderaþie, cã adjectivele ºi judeþene un fel de membru de vazã, un ºef
adverbele sunt la mine”. Apoi, rãmâne cu propaganda, ba un membru de dez-
singur în birou ºi-ºi scrie editorialul în care onoare, fiind departe de cumpãna dreaptã,
prezintã actualitatea din judeþ cu o logicã fiind un extremist de stânga sadea.
de fier, cu argumente teoretice, cu citate La ora 13,00 punct se urcã în maºina
din Platon ºi Heidegger, dar mai ales din lui cât un tanc ºi pleacã spre Heleºteni,
Toffler. Îl învãluie pe cititor ca un piton reºedinþa judeþului vecin unde este
mielul blând ºi prost, îl manipuleazã cu directorul Televiziunii H1 Tv, televiunea
mare artã, de trei ori pe parcursul unei deputatei liberale Gianina Puºcalãu. Când
pagini reuºeºte sã-l convingã pe cititorul ajunge în vârful Dealului Alb, exact
mai slab de înger cã albul e negru ca dracul jumãtatea distanþei de 50 de kilometri de
ºi negrul e alb ca laptele. Pentru cã Gelu ambele reºedinþe de judeþ, Gelu Muraru e
Muraru este socotit de multã lume, nu chiar deja liberal convins, uitã instantaneu de
de toatã, totuºi, drept cel mai bun jurnalist Expresul de ambe sexe din Plãneºtii din
din cele douã judeþe de la poale de munte. Vale. Scoate telefonul ºi ia legãtura cu
Dacã nu chiar toatã lumea din cele douã redactorii ºi secretarele televiziunii,
judeþe îi recunoaºte meritele de cel mai împarte sarcini, pregãteºte terenul pentru
talentat ziarist, în schimb, absolut toþi îi emisiunile de searã. „La talk-shaw-ul de
recunosc calitatea de cel mai periculos ºi, la 20,00 e invitat Doru Brãteanu,

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 89


preºedintele Consiliului Judeþean, din kilometri la Uzina de avioane de la Cara-
partea liberalilor. Sã-þi confirme prezenþa. cal, unde e frezor calificat. Ceee? La Ca-
Apoi, iei un plic cu 2500 de lei ºi mergi la racal nu e uzinã de avioane? Ei, sã nu ne
Martin Iuga, de la organizaþia judeþeanã a împotmolim în detalii.
social-democraþilor. Îi dai plicul discret,
sã nu te vadã careva, ºi-i spui cã-i din CANOTOARE ªI PORCI
partea mea. Sã confirme ºi el cã va fi la
emisiune la 20,00”. Glad Ghiþescu ºi Menumorut Ionescu
Iar seara, lucrurile merg ca unse, sunt vecini în satul lor Gorun ºi chiar rude,
vorbele curg în valuri, ca ºampania în aºa, „mai de la distanþã”, cum zic ei.
noaptea dintre ani. Brãteanu e firitisit la Relaþiile lor sunt de bunã vecinãtate, se ajutã
marea artã, cu vorbe mierii, dar ºi cu la muncã, ba chiar sunt complementari:
argumente când atmosfera se Glad e mai suplu ºi el se urcã pe casã când
îngreþoºeazã, apoi îl pune la stâlpul trebuie reparat ceva sau pe magazii, dar
infamiei fãrã milã pe Iuga de la social- Menumorut e mai greoi, are însã forþã în
democraþi. Iar acesta se face cã braþ, el carã sacii de ciment, el descarcã
protesteazã, cã se încontreazã, dar n-o pietriºul ºi face betonul... Fetele lor –
face cu convingere, desigur, pentru cã Sultãniþa ºi Marina - sunt colege de clasã
plicul sãptãmânal nu-l prea lasã. Iuga îi ºi de camerã la cãmin la Liceului Sportiv
mai rãspunde, însã, preopinentului de pe malul Lacului de acumulare 23 Au-
Brãteanu, pânã intervine moderatorul gust unde fac carte nu prea multã, în
Muraru ºi atunci iar o scaldã în dorul lelii. schimb fac canotaj de cel mai înalt nivel,
Concluzia emisiunii o trage Muraru ca fiind ele înalte ºi vânjoase, cã lasã siaj pe
spuza pe turtã, cã ce minunat e liberalismul lac ca douã nave de rãzboi. Ele fac ºi
ºi ce pacoste pe þarã e social-democraþia. echipaj dublu rame, dar evolueazã ºi la
Spre miezul nopþii ajunge acasã obosit, simplu. Sultãniþa Ghiþescu e blondã ºi mai
dar cu sentimentul datoriei împlinite, mama rotofeie, e veselã mereu ºi pe tot lacul, la
ei de gazetãrie! κi pune un pahar de whisky antrenamente, numai chicotelile ei se aud:
cu gheaþã, primit de la doamna deputat Hi-hi-hi ºi hi-hi-hi! Marina Ionescu este
Geanina Puºcalãu, un whisky liberal ca brunetã spre metisã, mai înaltã ºi osoasã,
însãºi democraþia. κi mângâie dobermanul, cu o forþã neobiºnuitã în braþe ºi în
mai ia o linguriþã de icre negre ºi-ºi noteazã picioare, dar ºi cu o încruntare gravã ºi
în agendã pentru mâine. „Ora 8,00: social- permanentã de mare ambiþioasã.
democrat. Ora 13,00: liberal”. Glad ºi Menumorut, buni vecini, ºi
pe deasupra complementari, trãiesc în
POSTMODERNISMUL DE LA SAT lumea lor din Gorun ºi nici cã le pasã de
þarã, continent, univers. Dar, în Glad
Pe poarta de brad geluit ºi lãcuit, în pãtrunde viermele îndoielii ºi invidiei la un
ziua nunþii, sub balonaºele roºii, galbene, moment dat. De ani de zile, cei doi
albastre în formã de inimioarã s-a scris cumpãrã purcei fraþi de la Grigore Botgros
cu marker de culoare roºie: din capul satului care are mereu douã-trei
Ionel+Claudiþa= LOVE. scroafe fãtãtoare. Purceii sunt identici,
Între timp, pe poarta proaspãt luaþi la ºase-ºapte sãptãmâni de la aceeaºi
cãsãtoriþilor, sub aceastã propoziþie þâþã. ªi totuºi, de trei ani încoace, la
matematicã au mai apãrut ºi altele, una câte Crãciun, porcul lui Menumorut este mai
una, scrise cu marker de diferite culori sau mare ºi mai gras cu vreo 75-80 de
chiar pe hârtii scoase la imprimantã, dupã kilograme. Sunt hrãniþi cu aceleaºi lãturi,
cum urmeazã: cu aceeaºi huruialã de porumb, grâu, soia,
ºi Petruþ+CLAUDIÞA=Love love ovãz, cu aceeaºi ghindã. ªi al lui
DAN+Claudiþa=Love love Menumorut are mereu în jur de 200 de
Ghiþã+CLAUDIÞA=LOVE LOVE kilograme, iar al lui Glad abia de trece de
LOVE... 100. Aºa nu se mai putea continua.
dar ºi Narcis+Claudiþa=LOVE Iar într-o dimineaþã, îndoielile lui
ºi mai ales Cosmin+Claudiþa=LOVE... Glad s-au adeverit. Pe când îºi hrãnea
Ultimul pe listã e chiar autorul, care a porcul, curcanii ºi gãinile, l-a auzit peste
scris ºi el, cu Times New Roman, corp gard pe Menumorut strigând dupã
27: Gusti+Claudiþa=LOVE LOVE LOVE! nevastã: „Florico, ai pus pastilele în lãturi?”
Nemaifiind loc de alte înscrisuri pe „A, energizantele? Am uitat. Acu le
poartã, Claudiþa cea blondã iºi ia nasul la aduc...” Asta era! Marina lui Menumorut
purtare ºi se plimbã vioaie ºi fudulã, cu primea energizantele la liceu, dar nu le
fundul ei bombat, pe uliþele satului. În folosea. Le aducea acasã, iar pãrinþii
timpul acesta, Ionel face naveta 35 de îngrãºau porcul cu ele.

90 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


PROZÃ

Nicolae Rotaru

NICOLAE ROTARU LA 70 DE ANI


Colaboratorul nostru, gl. bg. (r) prof. univ. dr. ing. NICOLAE ROTARU este
poet ºi prozator validat de trei concursuri de debut la Editurile Eminescu, Cartea
Româneascã ºi Facla (membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al stafului
Filialei Bucureºti Literaturã pentru Copii ºi Tineret, deþinãtor al Premiului „Opera
Omnia” al USR), jurnalist (membru fondator al Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti,
posesor al Ordinului Ziariºtilor Clasa I Aur ºi al Premiului „Eminescu Ziaristul”,
fost director al revistei „Pentru Patrie”), magistru universitar (deþinãtor al Ordinului
„Virtutea Militar㔠în rang de Cavaler, desemnat Cetãþean de Onoare al comunei
natale Leordeni, dar ºi al judeþului Argeº) predând comunicare ºi mass-media,
psihosociologie ºi management organizaþional. Nãscut la 28 martie 1950 la
Glâmbocata, sat lângã oraºul Gãeºti, este absolvent (1969) al Colegiului Naþional
„Vladimir Streinu” din Gãeºti. Debut în volum 1984 cu „Statui de hum㔠(poezie)
vol. „9 poeþi” la editura Cartea Româneascã. Cea mai recentã apariþie editorial㠖
„Iubire de bunic” (Zmeie de hârtie), carte de aforisme apãrutã la editura Zorio
(2020). Ofiþer de carierã, rebusist de performanþã, ºofer profesionist, familist
convins ºi patriot pasionat, cu cele peste 120 de cãrþi publicate (poezie, roman,
nuvelisticã, aforisticã, pamflete, tablete, publicisticã, memorialisticã etc.), la 70 de
ani de viaþã, 35 de la debut ºi 30 de vechime în Uniunea Scriitorilor din România,
Nicolae Rotaru este unul dintre colaboratorii de staturã ai revistei „Litere” cãruia
colegiul de redacþie ºi membrii Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni îi ureazã un
prietenesc la mulþi ani. (M.S.)

LITERELE
Când ne-a învãþat alfabetul, doamna D?” „Cu o jumãtate de pâine sau de mãr!”
Dobrescu a încercat sã ne dezvolte „Pãi tot tu! Sã mai zicã ºi alþii. De pildã
imaginaþia întrebându-ne cu ce seamãnã Pãun Dumitra sã spunã cu ce seamãnã
literele desenate de ea pe tablã. Dupã ce litera E?” „Cu un pieptene!” rosti fatã
A mare de tipar a fost omologatã cu o Hoporenilor din Cioceºti. „Bine. Dar F?”
cãpiþã de fân ori cu un vârf de munte de „Cu un pieptene defect!” a rãspuns
Puiu Apopii, i-a venit rândul lui B. „Ia zi vecina de bancã ºi de sat al Adâncatei,
elev Orban cu ce seamãnã?” l-a întrebat Elena Marinoiu. „Bine. Mai departe!” „G
doamna ªtefania pe Miþilicã. „Nu pot sã e ca un C cu limbã!” a spus vãrul Bebe
spun cã mi-e ruºine!” „Cum mã? De ce Cioplea din Valea Seacã. „H e ca o
þi-e ruºine?” „Nu ºtiu. Sã spunã Trucalã, scar㔠a spus ºi ºefa clasei, Geta Sima.
cã i-am zis lui”. „Ia spune tu, ªtefane!” „Dar I cu ce seamãnã, Orban Titel?”
„Cu … doi sâni de femeie!” zisei puse o întrebare uºoarã doamna ªtefania
înlocuind spusele vecinului care Dobrescu. „Cu un…” „Sau cu o…” „Cu
omologase pe B cu „bucile Mangichii”. o … Mi-e ruºine…” „Zii mã,
Clasa a hohotit. Învãþãtoarea a mustãcit gugumanule! Iar te ruºinezi?” „Cu un
ºi ea a râde, apoi a conchis: „Nu puteaþi pulan sau o aia a calului sculatã.” „Ptiu…
spune cã douã moviliþe sau cu un opt Neruºinatule! Cu un baston sau o nuia
secþionat!? Bine. Mergem mai departe: nu puteai sã zici, derbedeule?” Hohote
Cu ce seamãnã litera C?” „Cu o jumãtate prelungite. „Tãceþi din gurã!” Da, trebuia
de covrig!”, zisei tot eu. „Bravo!” „Dar sã ne liniºteascã fiindcã, mai ales bãieþii,

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 91


ne puseserãm pe un râs zgomotos rãspunsul!” fãcu Elena Mâzalã care, ºi
deranjant, încât a intrat în clasã pentru a ea, locuia în cãtunul Valea Hoþului. „Bine
vedea ce se întâmplã ºi directorul Auricã cã þi l-a luat, zii cu ce seamãnã Z, ªerban
Belmeaþã. „Î cu ce poate fi asemuit?” Constanþa?” „Cu un drum strâmb.” „Ia
reluã învãþãtoarea. „Cu un par în care sã te auzim Teodor C. Jean cu ce
am pus o pãlãrie!” rãspunsei eu, iar seamãnã litera X? ” „Cu crucea sfântului
colegul de alimandroc al lui tata mã privi Andrei sau cu semnul înmulþirii.” „Bine.
cu surâs de aur, aºa cum pãrintele meu, W?” „Un M rãsturnat ori douã vãi ca
care n-avea dinþi galbeni ca ai lui Valea Seacã ºi Valea Voinii”, rosti Elena
Belmeaþã, mã privea cu zâmbet lucios de Licã din capul satului. „ªi ultima, Y?”
nichel pe sub mustaþã când fãceam o conchise doamna Dobrescu. „E ca
faptã bunã. Adicã foarte rar. „Bravo, drumurile care duc la biserica din
Trucalã!” zise directorul. „J” cu ce Cãlugãriþa” rosti Valentina Dinu
seamãnã?” întrebã ºi el. „Cu un baston cunoscutã ca fata Frunzei. „Da… Cu un
sau cu un gât de lebãdã întors.” „Tu eºti pahar cu picior nu puteaþi spune! Aveþi
deºtept, mã Fane. O sã-i spun lui tac-tu voi ceva cu bisericile ºi crucile, fiindcã
Costicã disearㅔ mai zise directorul ºi numai de misticisme auziþi acasã, în loc
ieºi. Învãþãtoarea continuã jocul cu litera sã vã vorbeascã de cuceririle ºtiinþifice
K: „Un zid cu douã uºi deschise” a spus ale lumii, în frunte cu savanþii sovietici
Eugenia Toader. „L?” „Un echer rupt,” sub conducerea tovarãºului Nichita
zise ºi Nicu Anghelache, alt vãr de oale Sergheievici Hruºciov”, mai spuse
al meu care locuia pe uliþa bisericii. „Dar tovarãºa ªtefania Dobrescu, dupã care
M? Ia zi elev Cârstoiu!” „Cu douã vârfuri ne dãdu recreaþie ºi noi ne-adunarãm
de munte,” zise colegul Gilicã, nepot de lucrurile, ne aºezarãm în rând câte doi ºi
popã, care ºi el avea s-ajungã preot. plecarãm spre casã.
„Litera N?” „ Cu scãrile ce duc la podul Acasã, îl gãsii pe tata sub polatã, la o
ºcolii”, zise Nicu ªuþã zis Cuþit. „Dar O?” þuicã. „Tu ºtii cu ce seamãnã litera I?” îl
„Cu un covrig sau un cerc”, rosti, întrebai. „Cu o þigarã, uite sau un bãþ de
surprinzãtor pentru învãþãtoare, elevul chibrit… Cã doar nu cu pulanul lui Negulici,
Ilie Preda, bãiatul lui Miticã Ciungu. „Cine miliþianul!” „Aºa a zis Miþilicã ºi tovarãºa
ºtie cu ce aduce P?„ Fiindcã se tãcea, învãþãtoare s-a supãrat”. „Aha… Dar tu ºtii
Miþilicã îmi ºopti iar: „C-o bucã a cu ce seamãnã litera U”? „Cu o canã fãrã
Mangichii!” Vãzãndu-ne hlizindu-ne coadã sau cu un pahar!” „Aºa, mã. Bravo.
învãþãtoarea vru sã ºtie. Nu mã mai Cu un pahar gol. Cu care mã lasã mã-ta
repezii sã-l salvez („Cu un singur sân!”), dinainte cã mi-a furat sticla cu þuicㅔ
dar se salvã singur vecinul din Valea Atunci apãru ºi mama orbitã de fumul
Seacã: „Seamãnã cu o jumãtate de de la sobã, dar râzând: „Lasã cã þi-o umple
cârpãtor!” „Bravo, mã, gugumanule. Ce desearã Auricã Belmeaþã, colegul tãu de
e cârpãtorul, Burcea Domnica?” „E un bancã”. „Ai fost coleg de bancã, tatã, cu
fund de lemn cu care se introduce pâinea tovarãºul director?” „Da, a fost, dar el s-a
la cuptor!” „Zi ºi tu lopeþicã fiindcã fund grãbit, a terminat ºcoala în clasa a patra…”
are ºi...” „Mangica!” se pomeni rostind mai zise mama, dupã care mã ajutã sã mã
Miþilicã, fãcându-ne iar sã chicotim. „Pãi dezbrac, sã mã spãl ºi-mi puse sã mãnânc.
se putea sã nu spui tu o prostie. Liniºte! La masã, tata mã mai întrebã o datã dacã
ªtie cineva cu ce aduce R?” „Cu un ºtiu cu ce seamãnã litera U. „Cu un puþ…”
balcon proptit cu o prãjin㔠zise Gigi zisei. „Nu… Cu douã coarne de caprã care
Feþeanu. „Dar S? Ia spune tu Simulescu i-auzi ce zbiarã fiindcã a simþit cã tu
Ana!” „Cu un ºarpe”. „Iar litera ª?” „Cu mãnânci, iar ea stã nemâncatã de asearㅔ
o viperã cu corn!” zise Nela ªerban, fata Da, ºtiam. Dupã ce dimineaþa eram
Bragagioacei. „Bravo. Vecina de bancã, ºcolar, dupã-amiaza deveneam cãprar,
Sãnduleascu Ioana, spune cu ce seamãnã întâlnindu-mã cu acelaºi Miþilicã de la care
T!” „Cu o cruce ruptã.” „Iar Þ?” „Ca am învãþat sã spun prostii, sã fumez ºi sã
ciºmeaua din curtea bisericii!” a spus înjur. Câþiva ani, cãci aveam sã evadez
Maria Stan, vecina directorului, din din acel cãtun în lumea largã unde am
partea de comunã numitã Coada Vacii. învãþat ºi alte înþelesuri ale literelor,
„Dar U?” „Cu un puþ fãrã ap㔠zise Elena cuvintelor, propoziþiilor, frazelor, textelor,
Marin, fata lui Petre fierarul. „ Dar V?” filelor, cãrþilor, bibliotecilor… Am învãþat
mai întrebã învãþãtoarea. „Cu o vale. ºi tot nu ºtiu, fiindcã ºi azi tot cu acest
Valea Seac㔠rostii. „Mi-a luat învãþ mã ocup.

92 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


trupul ei ºi se ridicã, ºi-o ia la sãnãtoasa
LALALA trântind uºa de s-a speriat ºi câinele care
venise, flãmând, dupã ea. Dupã aia simþi
Lumea povesteºte cum, dupã moartea lui cã e toatã lac de apã ºi cã se prãbuºeºte,
Gogu Dahalea, nevastã-sa, Lalala, era vãzutã ea sau ce a mai rãmas din ea, acolo, în
seara în casã, la lumina lãmpii, hârjonindu-se holul dintre cele douã odãi…
cu o umbrã, înainte sã stingã lumina ºi sã se Acolo a ºi gãsit-o tot Manda, seara,
culce. Femeia era cunoscutã ca rea de muscã târziu, când a venit pe la ea, cum fãcea de
ºi vizitatã des de miliþianul Zoltan Negulici, aºa obicei, sã tãinuiascã, dar acum avea ºi
încât, acum, cã era vãduvã, n-a mai zis nimeni despre ce, cã, zãu aºa, ceea ce-i spusese
nimic. Doar bãrbaþii geloºi au aruncat printre Lalala o pusese pe gânduri.
dinþii o înjurãturã. Pânã într-o zi când Lalala „Ei drãcia dracului! N-o fi vreo aia?!”
s-a spovedit vecinei Manda: zise Hornoaia vãzând-o cãzutã grãmadã,
– Nu ºtiu ce se întâmplã, þaþã Mãndico! dezbrãcatã ºi…
Dupã ce potolesc orãteniile ºi intru în casã, îl Da, era rece. A dat un chiot… Au sãrit
gãsesc pe al meu pe hol. ªi-l auz: „M-ai uitat, Dochiþarii. A venit ºi Titã Hoarnã, bãrbatu-
nevastã!” Dupã care merge ºi se vârã în pat. sãu. ªi s-a dus vestea. ªi s-a umplut Adâncata.
– Fugi, fa, de-aici! Ai vedenii! Ai aprins ªi lumea vuia ºi se-nchina. Mai ales cã Rilã
tãmâie? o luã Hornoaia din scurt. Hancu a depus mãrturie cã în seara aia s-a
– Stai sã-þi spun. Întâi m-am speriat, întâlnit pe Curmãturã, sub nucul altoit al lui
cã am vãzut plapuma dându-se de-o parte Marin ªchiopu cu „nea Gogu”. ªi s-a jurat cã
ºi apoi fãcându-se morman cum ar fi dacã nu era ameþit de bãuturã, ca-n alte dãþi.
ar acoperi un om. Când sã mã vâr ºi eu în „Am crezut cã mi se pare, m-am frecat
aºternut, nu era nimeni. M-am închinat ºi la ochii, i-am dat bineþe „noroc nea Gogule”,
m-a furat somnul. „noroc Rilã, neicã”, „ce faci, nea Gogule?”
– Pãi, vezi. Nãluci. Sã-i dai ceva de „ce sã fac, mãi neicã, mã-nvoii de la popa
pomanã. Chiþu ºi venii s-o omor pe tanti-ta Lalala, c-
– Stai sã vezi. A doua searã, la fel… am prins-o cã se þine cu Negulici, poliþaiul”,
m-ai uitat, Lalalo… þãºti în pat ºi… „ºi de ce umbli, bre, dezbrãcat, nu þi-e frig?”,
– ªi?! „pãi aºa e acolo, n-avem haine decât ãia
– ªi nimic. care am primit de pomanㅔ
– Hai, lasã-mã cã am treabã… Rilã Hancu repeta dialogul ãsta ºi lumea
– Stai, bre!... A treia searã… îl credea zãltat, mai ales cã defuncta a fost
– La fel… cercetatã de legiºti ºi nu rezultã c-a fost
– Da… Dar când sã mã vâr în omorâtã, ci c-a fãcut atac de inimã. Ea
aºternut, ce sã vezi! ºtie de ce: vreo sperieturã, vreun abuz, cã
– Ce? le mai trãgea la þuici de când bãrbatu-sãu
– Era al meu, despuiat. ºi-a luat tãlpãºiþa pe Curmãturã, sau aºa
– Ptiu, piei, drace! Doamne iartã-mã. pur ºi simplu, cã boala de inimã nici nu ºtii
– ªi a sãrit pe mine ºi mi-a fãcut felul, c-o ai ºi te pune jos când þi-e lumea mai
de parc-am fi fost dupã nuntã ºi ar fi dragã. ªi dacã mai eºti ºi singurã...
aºteptat la geam lãutarii din trupa lui Când trec pe Vale ºi urc la scheletul
Nichiduþã sã ne cânte „zorile”. nucului altoit al lui Marin ªchiopu, cã
– Fã creºtina lui Dumnezeu, tu te-ai pomul s-a stins de bãtrâneþe ca ºi
cãtat la creier. Du-te la spital la Lerodeni stãpânul, mi se pare cã vãd venind
sau direct la Pituleºti. dinspre izlaz, acolo unde era târla lui
Lalala a plecat de la duhovnicul cu fustã Veron ciobanul, un ins abia târºindu-ºi
care trânti un dovleac de pãmânt, ceea ce tãlpile, care pe mãsurã ce se apropie îºi
dãdu tonul la guiþãturile ce se pornirã în leapãdã hainele zdrenþuite una câte una
cocinã. Celor doi porci le era destinat bostanul pânã ajunge gol-goluþ, dupã care dispare
gãlbui ºi dolofan ca o cãpãþânã de cal mort. într-un nor de praf care coboarã pe
Ajunsã acasã, Lalala se-nchinã ºi intrã coastã, printre cireºii cocârjaþi, ºi se
în casã sã se schimbe de haine, sã ia sãpãliga opreºte în bãtãtura Dãhãlarilor. Mi s-a-
apoi ºi sã ciocãneascã rãzorul de arpagic. ntâmplat de mai multe ori, dar numai
Când sã se priveascã în oglinda din tindã, când sunt singur. Mã tem sã aduc în
în spatele ei îl vãzu pe bãrbatu-su. Era ºi el discuþie subiectul cu ai mei sau cu vecinii,
despuiat. ªi-l auzi: „Nu mai veneai, fã? de teamã sã nu fiu trecut în rândul celor
Stãtuºi la Manda sã-þi descânte de brâncã?” de teapa lui Rilã, care vorbesc din
Apoi, femeia simþi cum se scurge din dorobanþul de rachiu înghiþit în plus. De
ea, cum ea, aia vie ºi întreagã, iese din aceea l-am ºi scris aici.

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 93


PROZÃ

Cornelia Pãun Heinzel

DRAGOSTE DE CERNÃUÞI
„Uneori soarta te poate proiecta pe meleaguri,
pe care nici nu visai sã le cunoºti vreodatã”.

Nicolae absolvise „Filozofia”, dar exact explicã tânãrul.


în anul terminãrii studiilor, începu criza, o crizã - Pãi ºi de ce nu s-a fãcut ºi el preot?
financiarã ºi economicã care afecta întreg întrebã femeia.
mapamondul, prin ºomaj, falimente, datorii ºi - N-a vrut, n-a vrut coanã Matilda!
tulburãri sociale. Rãzboiul mondial sãrãcise rãspunse tânãrul. Fiecare cu vocaþia sa!
mult populaþia. Titraþii, spuma intelectualitãþii Cu constituþia sa sportivã ºi structura
era cea mai puternic marcatã. Dar situaþia cea atleticã, a doua zi, Nicolae a fost primit imediat
mai tragicã o aveau proaspeþii absolvenþi de în armatã. κi rezolvase astfel problema cu
universitãþi, care la terminarea studiilor îºi serviciul. Nu aºa cum îºi dorise, dar în
vedeau toate visurile ºi aspiraþiile spulberate. condiþiile crizei era singura rezolvare posibilã,
Pentru un post de portar se prezentau la con- pentru el. În ceea ce priveºte filozofia, putea
curs un absolvent de medicinã, unul de litere, sã o studieze în continuare, în timpul liber. ªi
un inginer ºi un licenþiat în drept. Dacã l-ar fi când vor apãrea condiþii mai favorabile, va
ascultat pe tatãl sãu, preot în sat, Nicolae ar fi deveni profesor, aºa cum îºi dorise. Pânã
avut mai multe ºanse. Dar atunci când a mers atunci putea sã citeascã multe cãrþi ºi sã scrie,
sã se înscrie la facultate, ºi-a luat dosarul de cum era obiºnuit încã de pe bãncile ºcolii.
la teologie, unde-l înscrisese pãrintele sãu ºi Scrisese chiar o monografie originalã a satului
l-a depus la filozofie. Acesta era domeniul pe sãu, prima de acest fel, dupã ce se documentã
care dorea sã-l studieze ºi pe acesta l-a urmat. foarte serios. Aºezarea fusese întemeiatã de
Pe stradã Nicolae se întâlni cu un pandurii lui Tudor Vladimirescu când s-au
cunoscut. retras, dupã înfrângerea suferitã.
- Mai avem o ºansã! Am auzit cã se fac Literatura rãmãsese în continuare
angajãri în armatã. Hai sã încercãm ºi noi! O pasiunea lui Nicolae, mai ales cã, din timpul
ofertã mai bunã nu avem! îi spuse tânãrul. facultãþii studiase singur toate cãrþile ºi
- ªi unde trebuie sã mergem? întrebã cursurile prietenului sãu cel mai bun, Liviu,
Nicolae. student la litere. Toate studiile de criticã
- Ne întâlnim mâine la zece, în faþã la literarã, de teoria literaturii, Nicolae le
Universitate. Sã fii pregãtit! îi spuse tânãrul. lecturase cu pasiune. Mergea chiar la cursuri,
Nicolae se întoarse acasã rapid. Era Ajunul la Universitate, cu Liviu, sã audieze
Bobotezei. Involuntar, amintindu-ºi de copilãrie, prelegerile deosebite, þinute de profesorii
începu sã cânte cântecele bisericeºti, pe care le universitari.
ascultase din fragedã pruncie ºi care i se pãreau Viaþa în armatã nu era uºoarã pentru un
atât de familiare. Nicolae avea ºi o voce frumoasã. om învãþat cu studiul. Dar firea sportivã a lui
În curte, proprietãreasa începu sã-ºi facã semnul Nicolae, îl fãcu sã treacã peste impedimente.
crucii cu evlavie. Emil, medicinistul începu sã râdã. În unitate, colegii aflarã de pregãtirea lui
- Dar ce faci coanã Matilda, de te închini superioarã. Mulþi îl invidiau. Bârfele ajunserã
aºa cu foc? chiar la urechile comandantului. Om cult,
- Pãi e Boboteazã ºi vine pãrintele! Ce, Berezoianu, îl chemã urgent la el.
nu-l auzi? spuse femeia. - Bratule, este adevãrat cã tu ai fãcut
- Ha, ha, ha! râse cu foc Emil. E Nicu, filozofia ºi ºtii ºi greaca veche?
coanã Matilda, este Nicu, colegul meu de - Da, domnule colonel, rãspunse Nicolae.
camerã! continuã el conversaþia. - Dupã amiazã, te prezinþi la mine acasã.
- Cum? Dar cântã aºa frumos! Ce voce Eºti invitat la prânz! E ordin! spuse zâmbind
are! se mirã Matilda. Berezoianu.
- Nu ºtii cã tatãl sãu este preot? De aceea Bratu veni timid la colonel acasã. Dupã
ºtie toate cântãrile bisericeºti la perfecþie! prânzul copios, colonelul îl chemã în biroul sãu.

94 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


- Vreau sã discutãm despre noile apariþii nicãieri în altã parte a Europei. În faþa sa
editoriale! îi spuse acesta. Tu ce pãrere ai? defilau peste o sutã de zei ºi zeiþe greco-
Ce carte nou apãrutã, þi s-a pãrut mai romane sub formã de basoreliefuri, sculpturi
interesantã? bombate, mozaicuri etc. ªi tot atâþia lei, pãsãri,
ªi dezbãturã apoi, ore întregi, teme din ºerpi. Constatã cã, centrul vechi al
literaturã, artã, filozofie. Bucureºtiului era doar o tentativã provincialã
- Mi-a fãcut deosebitã plãcere sã pe lângã statura imperialã a clãdirilor
conversez cu tine! La revedere! îi spuse la arhitectonice din Cernãuþi, adevãrate
plecare, lui Nicolae, colonelul. Dar nu uita! amprente ale istoriei fabuloase, chiar dinainte
Aici, eºti domnul Bratu, filozoful, la unitate de secolul de dominaþie habsburgicã, cel mai
eºti Bratu soldatul! marcant pentru el. Nicolae citise cã prima
În varã, Nicolae ajunse cu batalionul în atestare documentarã a aºezãrii, a reprezentat-
Cernãuþi. Oraºul era de o frumuseþe stranie, o un hrisov emis de Alexandru cel Bun.
situat pe frumoasele coline ale Carpaþilor, pe Prima clãdire din Cernãuþi, pe care a dorit
malul râului Prut. I se spunea „mica Viena”, o sã o vadã Nicolae a fost Universitatea „Regele
denumire meritatã pe deplin. Cu o istorie ºi o Carol l din Cernãuþi”. Construcþia era o
poveste fascinantã, fermecãtorul oraº era bijuterie construitã în a doua jumãtate a
capitala Bucovinei ºi reprezenta unul dintre secolului al XlX-lea, pe unul din cele mai înalte
cele mai importante centre urbane din dealuri ale oraºului. La înfiinþarea sa, în 1875
România. Cernãuþiul a înflorit sub habsburgi se numea „Universitatea Franz Josef” ºi era o
ºi a crescut de la un mic oraº de provincie instituþie de învãþãmânt superior renumitã în
într-un centru plin de viaþã ºi diversificat etnic tot Imperiul Austro-Ungar. Nicolae ºtia din
prin comerþ, meºteºuguri, culturã ºi educaþie. cãrþi cã parlamentul austriac a aprobat în 1872
Cu un trecut ºi tradiþii comune, arhitecþii înfiinþarea Universitãþii Maghiare din Cluj, iar
austrieci ºi cehi, au transformat Cernãuþiul la 20 martie 1875 a hotãrât înfiinþarea unei
într-un oraº modern. Universitãþi Germane în capitala Bucovinei.
Nicolae a fost imediat fermecat de oraº, Scopul înfiinþãrii acestei instituþii superioare
care era un loc modern, plin de fumuseþi de învãþãmânt la Cernãuþi era în primul rând
naturale ºi cu o arhitecturã interesantã, cu de propagare a limbii, culturii ºi ºtiinþei ger-
multe monumente fascinante, sculpturi mane în aceastã parte a imperiului.
atrãgãtoare, parcuri verzi ºi pieþe primitoare. Bãrbatul observã cã, ori de câte ori
În Cernãuþi întâlneai toate stilurile întorcea privirea, strãzile Cernãuþiului
arhitectonice care au existat în ultimele secole dezvãluiau cele mai neaºteptate detalii
în Europa. Ca veºnic iubitor de artã ºi frumos, arhitecturale. Fosta Mitropolie Ortodoxã a
Nicolae adora sã parcurgã pe jos strãzile Bucovinei ºi Dalmaþiei se distingea însã
întortocheate ale Cernãuþiului, sã observe printre clãdirile istorice cu caracter religios
stilurile, de la empiricul din perioada din Cernãuþi precum biserica catolicã, biserica
împãratului Napoleon, la liniile melodioase ale Iezuiþilor, biserica greco-catolicã, biserica
barocului clasic. Admira clãdirile în stil protestantã sau templul ºi sinagoga. În
neobrâncovenesc - o continuare a Cernãuþi, oraº cosmopolit, al unui amalgam
modernismului austriac - ca biserica Sfântul de culturi ºi religii, în care locuitorii învãþaserã
Nicolae, lãcaº în a cãrui compoziþie singuri cum sã convieþuiascã paºnic ºi sã se
ornamentalã, acest stil se împletea armonios respecte reciproc, toleranþa era nu numai un
cu unele elemente din Renaissance-ul italian simplu cuvânt. Românii, evreii, germanii,
ºi cu procedee specifice româneºti. Clãdirile polonezii, ucrainenii, armenii ºi alte minoritãþi
în stil brâncovenesc ºi neoromânesc le-a convieþuiau împreunã paºnic. într-o atmosferã
recunoscut uºor dupã frumuseþea ºi spiritual, antrenantã ºi efervescentã. Nu
ornamentele care aminteau de podoabele existau idei preconcepute, urã de etnie sau
portului popular românesc, de straiele religie între locuitorii sãi.
þãranilor din satul sãu dar ºi dupã coroanele Mitropolia, - asemãnãtoare unui castel,
masive ºi semirotunde, care le uneau. Clãdirea datoritã porþilor cu ziduri înalte de trei metri ºi
impunãtoare a Primãriei a fost construitã în a clãdirilor sale din cãrãmidã, cu pinioane în
Piaþa Centralã a Cernãuþiului în 1847, în stilul trepte ºi merloane – era bijuteria arhitectonicã
clasicismului târziu. Din Piaþã, de-a lungul a oraºului. Ansamblul este format din trei
strãzii Românã, la o micã distanþã, Nicolae corpuri, o curte oficialã ºi un parc de cinci hect-
vãzu clãdirea bisericii greco-catolice, are, cu specii rare de arbori, dealuri artificiale,
construite în 1821 în stil empiric. Cele mai noi heleºtee cu fântâni, statui ºi grotã, fiind
construcþii erau cele realizate dupã rãzboiul înconjurat de un zid înalt de trei metri. În centru
mondial ce se încheiase, de cãtre firmele era situatã reºedinþa Mitropolitului, cu capela
franceze, în stilul art deco. Sfântu Ioan al Sucevei. În stânga era Seminarul
Nicolae era încântat de minunãþiile cu Biserica Sinodalã, iar în partea dreaptã
Cernãuþiului, care nu puteau fi admirate clãdirea cu turn, care adãpostea o ªcoalã de

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 95


picturã de icoane ºi una de diaconi, un muzeu, - Este Helga, sora mai mare. Este foarte
fiind ºi casã de oaspeþi. frumoasã ºi mândrã, toþi bãrbaþii îi fac curte.
În prima searã, Nicolae a mers cu câþiva Se aºteaptã ca oricine sã o placã! rãspunse
colegi la film. Clãdirea cinematografului Elisa.
„Cernãuþi” a fost construitã în 1877 în stil - Dar dumneavoastrã sunteþi mult mai
mauritan, înainte fiind sinagoga principalã a finã, mai delicatã, mai suavã... continuã
oraºului. A doua zi, Nicolae ieºi cu Mircea, Nicolae.
un coleg, la „Vienna Caffé”. - Aceasta este pãrerea dumneavoastrã...
- Hai ºi noi la bal! Aici se organizeazã spuse încetiºor Elisa
sâmbãta baluri! îi propuse Mircea. - Numai cu sora aþi venit? întrebã
Sâmbãtã seara, în localul de lângã unitate bãrbatul.
avea loc un bal luxos. Familiile de vazã, veneau - Sunt aici cu mama, tata ºi cei trei fraþi ai
cu fiicele, sã le gãseascã aici alesul, sã le mei Arthur, Alwin ºi Anton.
cãsãtoreascã. Nicolae intrã ºi privi mulþimea - Cunoaºteþi mai multe limbi, nu-i aºa?
elegantã, în agitaþie continuã. Deodatã, într-un Am vãzut cã vorbiþi cu sora în limba germanã.
colþ, zãri o tânãrã blondã, cu ochii albaºtrii- Eu am învãþat la liceu franceza, germana,
verzui, mignonã ºi suavã. Era ca un înger italiana, spaniola, greaca veche ºi latina!
printre celelalte persoane din jurul sãu. spuse Nicolae.
Discuta cu o femeie tânãrã, mai înaltã ºi - Vorbesc foarte bine limba românã,
brunetã, la fel de frumoasã ºi cu aceeaºi ochi deoarece am fãcut ºcoala primarã în aceastã
fascinanþi. Se îndreptã spre ele ºi o invitã pe limbã, fiind limba naþionalã ºi limba
blonduþã la vals. germanã, eu fiind de aceastã etnie. La ºcoala
- Îmi acordaþi acest vals? întrebã Nicolae, catolicã vorbeam în germanã, dar am învãþat
înclinându-ºi politicos capul. ºi limba francezã, ca limbã strãinã. Când
- Ich bin schön, ich bin gebildet, ich bin eram însã copii, eram toþi de etnii diferite ºi
wunderbar! sãri în sus tânãra brunetã, ne jucam împreunã întotdeauna. Astfel, am
accentuând puternic cuvântul „ich”. De ce învãþat cu toþii sã conversãm ºi în rusã, ºi
nu vreþi sã dansaþi cu mine? Eu nu am acum în polonezã, ºi în ucraineanã ºi chiar ºi în
partener de dans! idiº. Aºa ne înþelegeam mult mai bine între
- Mie-mi place domniºoara, spuse noi, dar ºi cu pãrinþii tuturor. Ne folosea
Nicolae hotãrât, în timp ce întinse mâna sã o acest lucru ºi când mergeam la prãvãlia
prindã de degete, pentru a conduce spre evreilor, cãci ne puteam adresa în limba lor,
ringul de dans pe tânãra fermecãtoare. Cum ºi la frizeria ucraineanului, la cinematograful
vã numiþi domniºoarã? Eu sunt Nicolae, rusului, cãci acela este mai aproape de noi
absolvent de filozofie ºi fiu de preot. Acum sau la poºtã unde funcþionara era o
sunt în armatã. Dar în viitor voi fi profesor, polonezã. Cernãuþiul este un spaþiu
ceea ce mi-am dorit dintotdeauna. internaþional din acest punct de vedere. Am
- Elisa, spuse cu glas suav fata. învãþat sã ne respectãm unii altora limba,
- ªi tânãra de lângã dumneavoastrã? întrebã etnia, dar ºi religia. Sã ne respectãm ºi sã
Nicolae curios. De ce a reacþionat aºa? ne iubim! explicã tânãra.

(urmare de la pagina 88)


În luna septembrie 1968 au avut loc
manevre militare la graniþa României cu
Revoluþia ratatã*(III) URSS. Sau se auzea doar zgomotul
tractoarelor colhoznice care efectuau
arãturile adânci de toamnã?
Pe 26 august, Ceauºescu declara În 22 noiembrie 1968 ar fi trebuit sã
c㠄nimic nu poate afecta bunele relaþii fie declanºatã operaþiunea de invazie a
de cooperare ºi prietenie dintre România României sub numele de „Nistru”. N-a fost
ºi URSS”. În Orizonturi roºii, fostul sã fie! S-au agitat multe spirite în interiorul
general de securitate Ion Mihai Pacepa armatei, o serie de ofiþeri superiori
pretinde cã Ceauºescu ar fi afirmat: „eu deconspirându-se ca spioni împotriva
nu sunt un idiot ca Dubèek sã tolerez intereselor þãrii. Unii istorici spun cã unele
haosul, sã tolerez o contrarevoluþie în manevre sovietice s-ar fi desfãºurat spo-
România”. În decembrie 1968, când au radic chiar pânã cãtre sfârºitul anului. În
avut loc colindele studenþeºti la 1971 apãrea volumul Nicolae Ceauºescu -
Bucureºti, Ceauºescu ar fi exclamat: Biografie ºi texte din care au fost elimi-
„Trebuiau arestaþi toþi!” (vom reveni nate frazele cele mai curajoase rostite pe
asupra acestei poveºti în miezul cãreia 21 august 1968 în Piaþa Palatului.
m-am aflat!) Azi nu e ca ieri, mâine nu va fi ca azi!

96 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


POVESTIRI PENTRU ADULÞI

Aurelian Silvestru

SCRISOARE CÃTRE VIAÞÃ

Dacã a muri ca o floare ar fi totuna cu aproape fratricid. Printr-o convenþie tacitã,


a trãi ca un spin, atunci menirea mea ar fi, combatanþii îºi iau o zi de pace. Era ºi timpul!
probabil, inutilã. Vãzusem prea mulþi tineri zburdând spre
ªtii cine sunt ºi nu te-aº plictisi cu mine ca mieii spre un câmp cu iarbã verde.
vorbe goale, dacã aceste ºi alte gânduri nu „În sfârºit! mi-am zis. Voi avea ºi eu puþinã
m-ar frãmânta în permanenþã. liniºte”. Dar nu a fost sã fie. Storºi de puteri,
S-ar putea ca cerul la care mã uit eu sã ostaºii care se odihneau, scriind scrisori
nu fie acelaº cu cerul pe care îl priveºti ºi acasã, dintr-odatã au vãzut cerul explodând
tu. Sunt sigurã însã cã semnele pe care mi într-un feeric foc de artificii. Cei mai tineri
le aratã mie þi le dezvãluie ºi þie. Ar fi nedrept dintre ei (în fond, niºte adolescenþi) s-au
ca tropotul copitelor pe care hergheliile mele ridicat în picioare sã admire jocul de lumini,
îl rostogolesc prin întuneric sã nu ajungã ºi nebãnuind cã el fusese pus la cale de un
la urechea ta, pregãtindu-te de nuntã. Nunta lunetist din tabãra adversã. Când se
mea – înmormântarea ta. Ce paradox dezmeticeau, era deja târziu. Mult prea
neverosimil pus la cale de cãtre bietul om, târziu... Aºa cã mi-am ieºit din fire ºi, plinã
fãrã a participa la el. Un spectacol cu douã de furie, am aruncat în capul blestematului
personaje: eu ºi tu. Unul în faþa celuilalt, de lunetist o suliþã de foc. Abia atunci am
cântãrind cuvintele din care e þesut un suflet. înþeles cã pot simþi, pot suferi, pot pedepsi.
Ai observat cât de naivi sunt oamenii? Altã datã, am fost chematã într-o curte
Le spui direct: „La început a fost sumbrã, împrejmuitã cu sârmã ghimpatã.
Cuvântul”. Adaugi: „Pasãrea pre limba ei În mijlocul ei, am descoperit o duzinã de
pere”. Le ceri: „Fiþi înþelepþi ca ºarpele!” copii orfani, abia respirând. Cerul era de
Iar ei ce fac? În loc sã scape de venin, îºi un albastru ireal. Vântul îi biciuia. Frigul îi
otrãvesc cuvintele: înºealã, mint, bârfesc, pãtrundea pânã la oase. Erau desculþi ºi
trãdeazã ºi nu le pasã cã prin asta se dezbrãcaþi. Sufereau, dar nu plângeau.
îndepãrteazã de surâs, apropiindu-se de Cuprinse de panicã, privirile lor nu implorau
lacrimã. Abia în clipa când privirea mea le nimic, nici mãcar milã. Doar întrebau: „Cu
îngheaþã sângele în vene, îºi dau seama cã ce am greºit?”
au pãcãtuit ºi strigã disperaþi dupã iertare, A fost a doua oarã când, în loc sã-mi
dar nu mai are cine sã-i audã. Doar eu ? o fac datoria, i-am acoperit cu aripile ºi am
„cotoroanþã surdã”. încercat sã-i încãlzesc...
Nu râde. Sunt mai bãtrânã decât stelele. Nu e firesc sã auzi din partea mea aºa
Cometele marcheazã un sfârºit (adesea - ceva ºi, probabil, te întrebi cine sau ce a
sfârºitul unei întregi civilizaþii). Poate de asta fost în stare sã mã schimbe? Ei bine, aflã
ºi apar pe cer destul de rar. Or, eu, de-a cã din nou Cuvântul s-a dovedit mai tare
lungul existenþei, vãzut-am atâtea milioane decât mine. Mi l-a adresat un poet (un mare
de comete, încât pe multe dintre ele nici nu Poet!) care mi-a expediat urmãtoarea poezie:
mi le mai amintesc. Din acest punct de Nu am, Moarte, cu tine nimic./ Eu nici
vedere, te consider o copilã: tu eºti nãscutã, mãcar nu te urãsc./ Vei fi tu mare, eu voi
eu sunt dintotdeauna. Dacã va fi sã pleci fi mic,/ Dar numai prin propria-mi viaþã
cândva cu totul, eu voi rãmâne sã aºtept trãiesc./ / Dar ce ai face tu ºi cum ai trãi,/
miracolul reînvierii tale. Doar cã am obosit De-ai avea mamã ºi ar muri?/ Ce ai face tu
deja. Mã miºc din ce în ce mai greu. Nu ºi cum ar fi,/ De-ai avea copii ºi ar muri?
sunt la fel de violentã ca pe timpuri. Ba chiar Îi spune Grigore Vieru ºi, recunosc,
m-am îmblânzit. Am devenit sentimentalã m-a rãvãºit. Am plâns. Am sângerat. Mi-am
ºi chiar un pic pãrtinitoare. blestemat singurãtatea, cãci, vorba lui:
Imagineazã-þi o împletiturã de tranºee, Nu fricã. Nu team㠖/ Milã de tine mi-i,/
în noaptea de Crãciun, într-un rãzboi Cã n-ai avut niciodatã mamã./ Cã n-ai avut

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 97


niciodatã copii. distrus afacerea. Am rãmas fãrã casã, fãrã
Ce miracol! Adevãrata poezie poate bani, fãrã maºinã, iar datoriile mi se ridicã
preschimba Moartea în Viaþã! la zeci de milioane. Cred cã singura soluþie
ar fi sã mã arunc sub roþile unui vehicul.
Speranþa – Nu te grãbi. Asumã-þi riscul. Acþioneazã.
Încrede-te în tine însuþi! Fatalitatea e ceea ce
Cu maºina plinã de cãrþi, opresc pe rezultã din lipsa acestei atitudini.
Dealul Mãnãstirii. Privirea mi se scaldã în – Uºor de zis, dar cum? Cu ce?
verdeaþã. Caut ºcoala. Am adunat tot ce – Cu banii mei. Sunt predispus sã te
aveam mai bun în biblioteca personalã ajut, l-a luat prin surprindere bãtrânul. Iatã,
pentru picii din clasele primare. Dar… am sã-þi ofer un cec: o jumãtate de milion
Nu mai vãd clãdirea ºcolii! Doar un de dolari. Nu e prea mult, dar sper sã-þi
perete, pe jumãtate dãrâmat, iþindu-se dintre redresezi afacerea.
bãlãrii. „Nu poate fi adevãrat!” îmi zic ºi, – Ce-aþi spus? Un cec de jumãtate de…
val-vârtej, cobor la vale într-un nor de praf. – Da. Îl completez imediat. O fac, însã,
Dezamãgirea e totalã: ºcoala, cu bunã cu o condiþie. Exact peste un an, ne
seamã, nu existã! S-a ruinat! Satul e pustiu. întâlnim aici ºi dumneata îmi vei restitui
Nici pãsãrile cerului nu dau semne cã au întreaga sumã, cu o dobândã minimalã.
rãmas pe loc. Sãtenii s-au topit: unii Sunt sigur cã vei reuºi!
mutându-se în altã parte, alþii – la cimitir. Spunând acestea, bãrbatul a scos din
Mã simt strãin. Strãin în satul meu! buzunar o carte de cecuri, a notat în ea
Umblu prin locurile unde, altãdatã, mã suma promisã, i-a înmânat cecul ºi a plecat.
jucam cu prietenii ºi nu zãresc nici urmã Cu mâini tremurânde, tânãrul a studiat
de copii. Pânã ºi dumbrava pare speriatã acea comoarã ºi a rãmas perplex. O clipã în
de invazia singurãtãþii. Abia lângã bisericã urmã, fusese în culmea disperãrii. Avea de
întâlnesc un bãtrân cu tristeþea la braþ. gând sã-ºi punã capãt zilelor ºi, dintr-odatã,
– Sunt ultimul din Mochihan, s-a vãzut salvat! Putea merge imediat la
glumeºte el. bancã, sã scoatã banii ºi sã întoarcã datoriile
Pare de-o seamã cu pãdurea. Se pe care le avea. Dar nu! A cumpãnit o clipã,
sprijinã într-un baston ºi plânge când, la a împãturit cecul, l-a ascuns în buzunarul
despãrþire, îl îmbrãþiºez. sacoului ºi s-a hotãrât sã-ºi redreseze
– Data viitoare, ai sã mã gãseºti acolo, afacerea, fãrã acel sprijin nesperat. „În caz
aratã resemnat spre cimitir. de strictã necesitate, îl voi utiliza, fireºte.
Mã mirã împãcarea lui. Plec dezolat. Deocamdatã însã mã voi bizui pe mine
O turmã de nori paºte iarba de pe însumi, pe talentele pe care le posed. Sunt
colinele împãdurite. Sus, pe ºleahul Sorocii, tânãr. Am experienþã. Am încredere în
prinde sã plouã. Faþa mi se umezeºte. Plâng posibilitatea de a reuºi”.
eu? Nu Cerul? Curajul i-a revenit, a fãcut din el o
Sunt singur. Îmi vine sã strig de personalitate luptãtoare.
neputinþã ºi durere. Dar chiar atunci În mai puþin de un an, nu numai cã a
clopotele de la mãnãstire înãlþã cãtre Cer reuºit sã scape de creditori, dar ºi-a extins
un imn al bucuriei. afacerea, ajungând în vârful piramidei!
– Lumina încã nu s-a stins! disting în La termenul stabilit, s-a dus în parc, a
glasul lor. luat loc pe bancheta de anul trecut ºi, cu
cecul salvator în mânã, s-a înarmat cu
rãbdare. Binefãcãtorul sãu nu s-a lãsat prea
Riscul multã vreme aºteptat. A apãrut, ca ºi data
trecutã, de printre copacii seculari ai
O singurã clipã de triumf tãmãduieºte ani Grãdinii Publice. Era un pic transpirat, dar
de suferinþã ºi eºec. Doar s-o obþii. Dar cum? pãrea la fel de optimist ºi jovial.
Un tânãr inventiv a înfiinþat o afacere – Ei, cum? Ai reuºit?
prosperã. Concurenþii însã l-au falimentat. – O-o, da! Mi-aþi fost de mare ajutor. Doar
Acum (spune legenda) stãtea în parc ºi cã, de teamã sã nu dau iar în barã, n-am cheltuit
medita… Prietenii l-au pãrãsit. Soþia a fugit nimic din banii pe care mi i-aþi împrumutat.
cu altul. Creditorii s-au tocmit cu asasinii ªi, plin de mândrie, i-a restituit cecul pe
sã-l omoare. care nu l-a folosit. Tocmai atunci, doi bãrbaþi
– Ce ai, tinere? De ce eºti necãjit? în alb au nãvãlit peste ei ºi încãtuºându-l pe
Un bãrbat în vârstã, dar plin de interlocutorul sãu, i-au explicat:
siguranþã, s-a aºezat alãturi, gata sã-l ajute. – Vã rog sã ne iertaþi. E pacientul
Omul nostru a izbucnit în plâns. De mult nostru. A fugit de la casa de nebuni. Se
nu avusese parte de compasiunea nimãnui. crede Rokfeller ºi mereu oferã cecuri false
– Sunt un ratat, a recunoscut. Mi-am naivilor care îl iau în serios.

98 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


PROZÃ

George Toma Veseliu

MIRA. SCRISOAREA ÎNTÂI


A FETEI CU FUNDE*

Nu ºtiu dacã am reuºit sã stabilesc o mi s-a pãrut mie atunci, în clipele ale de
ordine cronologicã a aventurilor mele deslãnþuire Mira muºcase din mine ca
amoroase. Ba, mai mult, sunt încã dintr-o verdeaþã crudã. Durerile ascuþite
nedumerit dacã ºi astãzi haosul pe care le simþeam, mai ales, pe buze, mã
amintirilor se susþine pe dorinþa mea de aduserã la realitate. Mira avea o furie
a mã disculpa. Sunt totuºi nevinovat! Ce femininã pe care n-o putea stãpâni.
s-a întâmplat cu legãtura mea dupã Încercai s-o îndepãrtez, îmi fu însã
sfârºitul atât de tragic cu J.S., cum m-am imposibil; ochii deja mi se închiseserã ca
aruncat ca un neghiob în braþele primei într-un gest de recuperare a unei voinþe
fete întâlnite, ai vãzut ºi tu, iubite al meu, pierdute înainte de a se naºte. Dar, pentru
confesor. Dar sã reiau povestea de unde moment, parcã aºteptând o anume reacþie
am întrerupt-o. a mea, Mira pãru cã-ºi revine. Fu un
Primul sãrut, unul destul de firav, aº moment de repaus urmat de niºte sãrutãri
zice, pe care i l-am dat, sãrut duºmãnos cuminþi, parcã ceva asemãnãtor cu „hai
totuºi, a ameþit-o pe Mira; simþeam cum s-o luãm mai domol aºa ca la început !”:
tremurã în braþele mele, ca scuturatã de dezmierdãri calme, potolite ca de aici sã
fiori. Acum, dupã atâta timp, rescriind izbucneascã din ce în ce mai pãtimaºe.
acest text (a câta oarã?) trebuie sã Ai putea spune cã eram cerebral dacã nu
consemnez un fapt: Mira conºtientiza chiar înfrânt de patimi. Oricum, tocmai
ceva, anticipa ceva. Probabil cã îºi într-un târziu, mi-am dar seama cã prea
cunoºtea bine firea, o fire periculoasã, una mã lãsam în voia simþurilor ºi era posibil
din acele firi explozive, nervoase, cã- ca Mira sã cadã victima slãbiciunii sale.
imediat - , în miºcãri înfrigurate, începuse Da! aº fi un mizerabil, dacã m-aº
sã-ºi desfacã toate bijuteriile pe care le folosi de nevinovãþia ei, aºa cum îmi
avea la gât, pe braþe, unele ale ei dar ºi dicteazã simþurile! Poate nu-þi vine a
altele; mai purta ºi din ale mamei sale ºi, crede cã eu în clipele acelea trezindu-
ca sã fie sigurã cã în vânzoleala în care mã din beþia sãrutãrilor ei cu o mânã
se lãsa cu pasiune frãmântatã de mine ca apãrându-mã de sãruturi încercam sã
ºi cum ar fi zis: „Sunt toatã a ta, tãvãleºte- mã desfac cu cealaltã de încleºtarea
mã, perpeleºte-mã, nu mã ierta!” mi le braþelor Mirei. „- Ascultã, Miro, i-am
de-te sã le pun în buzunar ca sã fie sigurã zis… e târziu! Ceilalþi ne-or fi aºteptând
de ele, sã nu le piardã. Apoi vãzându-mã sau ne cautã. Trebuie sã fim cuminþi!”
cã mã miºc greu, eram în faþa ei un bleav Erau parcã niºte gânduri insuflate de
de bãiat, luându-mã de gât cu braþele ei ceva venit de sus. Mã ºi miram cã pot
albe, a început sã mã sãrute pe ochi, pe gândi ca un matur cu experienþã. “ La
gât, pe buze… Am închis ochii sub naiba! îmi ziceam eu în interiorul
aceastã ploaie atât de fierbinte... simþeam sufletului meu, cãci eram totuºi sclavul
cã mã pierd.Practic îmi displãcea sã fiu poftelor, si dacã dau peste noi
cucerit.Am schimbat rolurile. Cel puþin aºa îmbrãþíºaþí, ce ? „ O vãd ºi acum pe
frumoasa Mira, pictoriþa: eu vorbesc,
* Fragment din romanul „Floare de crâng” în pregãtire ea nu rãspunde nimic. Tãcea. Era o
la Editura Bibliotheca

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 99


tãcere ca o lunã plinã pe un cer absolut de aceaºi vãrstã cu mine,o geamãnã a
fermecãtor. E o liniºte a unei fiinþe care mea/ Frumoasã foc! De deºteaptã ºi
nu exprima altceva decât pofta de a fi ºmecherã fãrã pereche, n-am cuvinte
ea. Priveam atunci corpul ei zdrobit de îndeajuns s-o laud.! Pãi, nene, la o adicã,
emoþii, era încã scuturat de fiori. κi nu-i putea sta nimeni în cale când îºi
acoperise faþa cu mâinile ºi respira punea ea ceva în gând ºi , de aia zic eu,
repede. I-am desfãcut mâinile încet, am nici n-am avut timp sã formulez partea
sãrutat-o pe ochi ºi am ajutat-o sã-ºi a doua a frazei unde eu îi ceream s-o
aranjeze toaleta, lucru nu prea uºor, invite pe Mira ca sã doarmã,vezi
întrucât Mira purta o mulþime de funde. Doamne, la noapte cu ea, fiindcã ai ei
Apropo, de fundele acestea! erau plecaþi cu treburi prin þarã iar fetele
Glumind, într-o zi, i-am spus cã atunci o lãsaserã singuricã. Am auzit-o cum
când în minte îmi va veni numele de repetã imitându-mã într-o chicotealã de
Mira – voi vedea înaintea ochilor o codoaºã: “Du-te la Mira ºi spune-i mamei
enormã fundã ce dispare… Dar lucrurile sale ca s-o lase sã doarmã noaptea asta
nu s-au terminat aici. A trecut un timp cu tine, eu fiind singurã! „ fãcu ea franc
pe care n-am reuºit sã-l mãsor cu ºi mã întrebã dacã aºa am gândit.” Da,
sufletul, nici cu mintea. Dupã aceastã i-am rãspuns eu îngândurat!” Ei bine,
întâlnire ne-am mai vãzut în casele mon cher, zis ºi fãcut! Cât ai bate din
veriºoarelor mele de câteva ori. Dar palme, nemernica de Zamfira, veriºoara
atunci, ca un fãcut, deºi eu îmi doream din partea mamei, a ºi zbughit-o! Ce-o
s-o recâºtig, Mira nu putea însã sã stea fi zis, ce-o fi îndrugat acolo nu mai ea
mai mult decât câteva minute. Totuºi, ºtie?! Mama Mirei, femeie de bunã
în vara aceea cãlduroasã ºi lungã, credinþã, i-a dat voie Mirei sã înnopteze
soarta, pesemne, ne rezervã o surprizã la Zamfira. Pe drum Zamfira lacãt la
ºi încã ce surprizã! O noapte dormitã gurã Au vorbit ele amândouã probabil
în aceeaºi camerã… mai mult, în acelaºi chestiuni de-ale fetelor, dar nicio
pat cu Mira. ªi eu mã mir azi. Dar atunci vorbuliþã despre Grigoraº Nicolin venit
mi se pãrea foarte natural. Iatã prin ce incognito de la Târgoviºte. Când au
împrejurãri am ajuns sã avem parte de intrat pe poartã, vãzându-le, m-am fãcut
acea surprizã. Venind eu de la þarã, am dispãrut. Fetele au intrat în holul înalt,
gãsit la Bucureºti doar pe una din cu geamlâc colorat, unde erau
veriºoarele mele. Era singurã ºi adãpostite ghivece cu flori, meridionale.
bucuroasã foc cã-i cãlcam pragul casei, Chicoteau vesele ºi, deodatã, dupã o
trecuse ceva vreme ºi o ocolisem - eu perdea cutatã cine sã aparã altcinvea
ºtiam de ce - mi-a arãtat ea cu degetul decât, zic eu lãudându-mã, Fãt-Frumos
mustrãtor, deget care putea deveni o de Rãzvad, Grigoraº Nicolin, vãrul
nuia mai zdravãnã, dar mã iertase cã noi veriºoarei – drac gol , Zamfira.! Sã se
amândoi ne înþelegeam de minune. fi îmbufnat Mira, pãi, n-ar fi avut de
Celelalte veriºoare cu care ea petrecea ce?! Ne despãrþiserãm fãrã sã ajungem
de dimineaþa pânã seara târziu : jucau , la pãcat. O clipã a rãmas mutã. Aceeaºi
ele ºtiau ce, cântau la pian, dansau, clipã devenise o spaimã pentru mine; nu
fãceau lecturi, erau, le scuza ea,s acum cumva sã se socoteascã cãzutã într-o
duse undeva la o vie. ªtii ce i-am zis eu capcanã, pãcãlitã ºi sã facã stânga-
veriºoarei mele? Ce o fi fost oare în împrejur ºi dusã acasã la ea sã fie?!
mintea mea atunci nu-mi dau seama! O Nicidecum! A venit dulce, ca o mia la
dorinþã izbucnise din inima mea, aºa cã tãiere... S-a apropiat de mine
o sãgeatã a lui Amor:” Du-te, cherie, ademenitoare ºi mi-a tras, frãþicule, o
acasã la Mira!”Minunea asta cu funde, palmã de mi-a flãcãrat obrazul, ºi
stã pe undeva prin apropiere, câteva întorcându-se o datã într-un hohot de
strãduþe la dreapta vilei veriºoarei mele plâns a zis :” Sã nu crezi, Gricoraº, cã
Zamfira, Fata asta bãieþoasã care se bãtea Zamfira nu mi-a spus despre ce este
în jocuri cu noi, bãîeþii, nu cu fetele, se vorba!” „ Aha, vezi cum nu se potrivesc
face cã nu pricepe.Are privirea, chestiile, bãiete, ºi tu bãgai mâna în foc
ruºinoasã-prefãcutã aplecatã ºi puþin pentru Zamfira! „ M-am apropiat de ea,
îndreptatã spre strada Mirei. Zamfira e am rãsucit-o ca pe un titirez ºi am prins-
înãlticuþþã, gingaºã Ce mai e ca o sorã o în braþe muºcându-o violent de buze.

100 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


PHILOSOPHIAE IN CIVITATE

Pompiliu Alexandru

CULPA PEDAGOGICÃ
ªI CULPA MEDICALÃ
Existã un subiect extrem de sensibil îmi vine sã plâng de mila afaceristului
ºi extrem de neglijat în discuþiile politice român care face transport de vechituri
ºi parapolitice din România. Este vorba de la nemþi. Oricât de multe explicaþii ºi
despre chestiunea salariilor. Nu mai socoteli aº face ºi mi-ar fi prezentate în
vorbesc despre pensii, alocaþii sau burse. cel mai pur limbaj economic, tot nu am
Slariile descriu extrem de bine unitatea sã pricep cum sunt posibile aceste
de masurã a sãrãciei, a incompetenþei ºi adaosuri de 300 – 1000%. Îi invidez fan-
a bãtãii de joc a politicienilor. Mã simt tastic pe acei nemþi. Adicã, pe lângã
extrem de jignit când merg la salariul lor, sã spunem, de 1500 de euro,
„consignaþia” de la parterul blocului de ca profesor la þarã, în plus, ei îºi pot
lângã mine, unde un patron cu gust cumpãra acel cadru de lemn doar cu un
afacerist „se descurcã în viaþ㔠destul euro. Iar eu, avînd 1200 de lei salariu,
de bine câºtigând un „ban cinstit”! Aºa adicã aproape 300 de euro, cumpãr
mi-ar spune, negreºit: „ce, eu muncesc acelaºi cadru de lemn de la marele
pentru aceºti bani, nu-i fur!” ºi „în afaceri afacerist român cu 10 euro. În plus,
nu este loc pentru moralã”. Mai exact toate acestea se petrec într-o Europã
despre ce este vorba? Vãd un cadru de Unitã! Nu contest cã neamþul nu ar
lemn pe care mi l-aº dori, ºi privesc munci de zece ori mai mult ºi mai serios
preþul. Încremenesc: 47 de lei. Pe aceeaºi decât românul... dar ºi aºa lucrurile îmi
hârtie este scris ºi preþul lui de plecare, par groteºti. De ce? Pentru cã existã
adicã cel dintr-un depozit de vechituri meserii ºi meserii, care de cel puþin
de undeva de prin Germania: 1 euro. 2000 de ani în acelaºi spaþiu european
Adicã 4,5 lei. Afaceristul nostru cu gust au ºi trebuie sã aibã o anumitã demnitate.
pentru negoþ a eliminat virgula ºi a Salarizarea trebuie fãcutã dupã o valoare
adãugat chiar ceva. Are adaos comercial anume, gândesc eu filosofic, iar nu eco-
de 1000 % cãci în afaceri nu este loc nomic neapãrat. ªtiu cã banul reprezintã
pentru moralã, nu? Sau nu mã prea pricep unitatea de mãsurã a muncii investite
eu la economie? Poate doar la cea pentru obþinerea unui lucru. Din acest
bãbeascã, de pensionar! ªi ce constat? punct de vedere, afaceristul nostru care
Când întreb de ce este atât de mare împacheteazã în ziare fiecare degetar de
diferenþa, mi se spune cu un ridicat din porþelan pentru a-l vinde la 2000 de km
sprâncene preþios: „Pãi, trebuie sã depãrtare, poate cã este îndreptãþit sã
scoatem preþul benzinei ºi faptul cã atunci fixeze aceastã valoare a efortului sãu.
când se pleacã la marfã, se pleacã pentru Dar ce facem cu munca localnicilor?
o sãptãmânã în Germania ºi cu încã o Despre care muncã vorbim? Dacã a
persoanã. ªi apoi munca, ºtiþi, pentru mãsura munca în valoare monetarã
fiecare pahar, pentru fiecare obiect, se devine din ce în ce mai desuet, cãci a fi
depune o muncã sistematicã. ªtiþi cât politician, adicã sã dormi prin birouri ºi
este de mare mormanul de ziare dupã ce sã te faci cã munceºti neºtiind o boabã
despachetãm? Uite atâta! E ceva muncã de ºtiinþã politicã ºi primind pentru
sã împachetezi, sã despachetezi, sã pui aceast㠄munc㔠extrem de mulþi bani
în maºinã, sã plãteºti o cazare, sã plãteºti din tot felul de surse mai mult sau mai
motorina sau benzina, sã îþi mai rãmânã puþin legale, sau a fi cocalar cu lanþul
ºi þie ceva...” Ce sã mai zic? Aproape gros la grumaz, având ca singurã ºcoalã

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 101


doar pe cea a vieþii sau cea de ºoferi, Oricum ºcoala scoate tâmpiþi, iar medicii
iar a avea bani este scopul în sine buni pleacã, timp în care cei ce rãmân
suprem ºi nicidecum un mijloc, atunci mai eliminã din proºti!” Minunate cliºee
toate aceste forme sociale vin sã susþinã inventate de politicieni inconºtienþi! A
dizolvarea acestui principiu. Ce sã ieºi în stradã sã ceri sã fii plãtit onorabil
punem în locul lui? Ce este cu adevãrat este aproape amuzant. A mãri salariile
necesar a pune în locul lui? Mãcar riscul acestea cu 10, 20, hai 50 %, iar este
culpei sã îl respectãm printr-o extrem de jignitor! Am auzit cã pentru
remuneraþie nejignitoare. Ce reprezintã profesorii debutanþi or sã fie salarii
aceastã culpã? Cea mai cunoscutã este „atrãgãtoare” – adicã au sã le fie date
cea medicalã. Adicã un medic poate, din vreo mie de lei net! Extrem de atrãgãtor!
obosealã sau din neatenþie (eliminãm aici Cam tot atât de atrãgãtor ca o alocaþie
nepriceperea, care este doar o consecinþã de copil mãritã cu 1,8 lei. În schimb,
a altei culpe, cea pedagogicã) sã punã în este nevoie urgentã de jeep-uri, birouri
pericol viaþa unui bolnav. Riscul acestei noi ºi mãriri de prime pentru politicieni.
culpe, sabia aceasta a culpabilitãþii Sã nu îi uitãm pe puºcãriaºi, care devin
planeazã toatã viaþa ºi zi de zi deasupra din ce în ce mai mulþi din rândul
capului unui medic. Existã deci o dublã politicienilor – aproape a devenit o
munc㠖 aceea de a face pe cineva bine sinonimie între politician ºi puºcãriaº.
ºi aceea de a nu greºi, cãci aici greºeala Aceºtia primesc 2500 lei lunar per per-
este egalã cu moartea sau cu graviatea sona din banii munciþi de noi. ªi între
maximã, mutilarea fizicã în primul rând timp, politicianul se zbate ca o râmã
a unei vieþi. A spune cã medicul german secþionatã sã facã rost de bani de la FMI
este cu mult mai responsabil sau cã sau de unde o fi, cãci „suntem o þarã
munceºte cu mult mai mult decât sãracã”. Sã stoarcem gaz din piatrã
medicul român, înseamnã a spune cã seacã pentru cã aºa or sã scadã preþurile
salvarea vieþii sau luarea unei vieþi în la gaze de o sã-l ardem ºi pentru
primul caz este mai mare decât în cazul amuzament. Sau sã vindem aurul cui o
nostru. Un al doilea caz de culpã, cea fi, iar noi sã oprim doar aºa, un 6 %, cã
despre care nu se vorbeºte niciodatã, de mai mult nu avem nevoie. Eventual
este cea pedagogicã sau profesoralã, poate vindem Covasna ºi Harghita, dacã
cum doriþi. Exact ca în cazul medicului, nu cumva o iau gratis... Sau, cu mult
un profesor poate sã salveze o viaþã sau mai bine, haideþi sã îi plãtim sã ni le ia!
poate sã o mutileze pe aceasta, sã o Nu de alta, dar dacã am 47 de lei sã dau
distrugã definitiv ºi iremediabil. Sabia pe o ramã de lemn care a costat 1 euro,
culpei pedagogice stã sã cadã zilnic ºi am ºi 3000 de euro sã dau înapoi la FMI
deasupra capului oricãrui profesor. O pentru împrumuturile fãcute cu cap de
vorbã nelalocul ei, o atitudine, o ai noºtri, ºi mai am ºi bani sã dau la
nedreptate, o proastã comunicare ºi sãnãtate, pentru cã oricum dacã mã
învãþare pot distruge vieþi dintr-un îmbolnãvesc dau ºi ºpagã ºi îmi iau ºi
singur foc. Când salarizãm un poliþist medicamentele singur. ªi mai dau ºi la
peste un medic sau peste un profesor ºomaj ceva, ºi pentru apa cristalinã care
înseamnã cã riscul/culpa acestuia este îmi curge la robinet, filtratã scump, cã
cu mult mai mare decât în cazul celor doar suntem o þarã deºerticã, dar o avem
doi. Aºa se argumenteazã de obicei în mãcar purã, ca cea de Vichy. ªi mai
cadrul discursurilor politicienilor pot sã dau ºi pentru pregãtirile copilului.
victime ale vreunei ºcoli ºi/sau familii. Engleza, matematica... ªi mai plãtesc ºi
Culpa pedagogicã poate sã genereze în gunoiul – prima oarã la primãrie sau la
lanþ viitoarele culpe din nepricepere ale impozite, nu mai ºtiu unde, a doua oarã
medicilor, poliþiºtilor, arhitecþilor, în factura de electricitate (sic!).
constructorilor etc. A lãsa pe oricine sã Oricum, ce aþi prefera? Sã fim plãtiþi
devinã profesor este iar o crimã! Apoi, bine dar sã plãtim ºi toate greºelile,
a lãsa pe oricine sã termine ºcoala, este medicale, pedagogice, politice, morale,
o dublã crimã. Un profesor rãu poate etc., sau sã fim umiliþi ºi obidiþi dar sã
genera un dublu rãu! Nu trebuie decât nu rãspundem pentru nicio culpã, nicio
sã priviþi în jur ºi sã vedeþi efectele treabã nefãcutã cum trebuie, nicio
acestea. Soluþia gãsitã de politicieni? „Ne infracþiune politicã sau penalã? Se pare
batem joc de ei, cãci oricum nu meritã! cã cei mai mulþi români au ales deja!

102 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


SFATURI PE LUMINÃ

Mihai Miron

DEMOCRAÞIA ÎN CASE
ªI CASTE MARI ªI MICI

La început vã propun unele definiþii ale individualã scade masiv. Cel mai mare
democraþiei... de ieri ºi de mai aproape de datornic al lumii nu este, cum v-aþi fi
noi, clasice dar ºi de alt fel: aºteptat, SUA ci China! Nivelul datoriei
1.Democraþia se bazeazã pe trei chineze a ajuns la 300% din PIB-ul in-
principii: libertatea cuvântului, libertatea tern. Dacã China începe sã tuºeascã, se
cugetului ºi înþelepciunea de a nu le folosi îmbolnãveºte toatã economia globalã.
pe cele douã precedente. În concluzie:Vine criza! Dupã
2. Democraþia este calea de mijloc, primele semne va apãrea in 2020, dar va
care trece peste tot ºi nu duce nicãieri. izbucni cu putere dupã alegerile
3. Democraþia bagã poporul într-un prezidenþiale din SUA, cel mai probabil în
joc controlat, în care poporul nu are con- 2021. Cele mai afectate domenii la nivel
trol asupra jocului. global în prima fazã vor fi bãncile, bursa,
4. Democraþia apare atunci când imobiliarele, retailul ºi industria auto. Chiar
turma de oi crede cã ea conduce mãgarul dacã primele semne vor apãrea în
dar nu ºtie cã la rândul lui acesta este domeniul financiar-bancar, lovitura de
condus de cioban.(O fi doar o butadã?) graþie la noi, în România va veni de la
5. Democraþie este atunci când vaca industria auto care are acum peste 13%
îl alege pe cel care o va mulge.(Altã din PIB ºi este cea mai importantã
definiþie animalierã) industrie din þarã.
6. Mark Twain definea poate mai clar Având în vedere cã în România nu
democraþia, desigur cã se referea la ceea existã niciun partid ºi niciun politician care
ce se întâmpla în secolul al 19-lea în sã se gândeascã la o astfel de situaþie,
Statele Unite; (oare nu este la fel ºi presupunem cã prin urmare nu existã nici
acum?):”Dacã votul democratic ne-ar scenarii ºi soluþii pentru crizã. Bine ar fi ca
aduce nouã ceva folositor sau vreo sã începem sã punem bani deoparte pentru
schimbare în bine, nu am mai fi lãsaþi sã supravieþuire. Optimizând datoriile ºi
votãm”. Dur, foarte dur spus. cheltuielile la maxim ºi asigurând surse de
ªi dacã tot m-am apucat sã preiau de venit noi ºi stabile.
ici, de colo, voi prelua ºi de pe ºtirile ce Cele mai de sus privesc viitoarea (?)
apar la agenþiile existente pe internet câteva crizã economicã. Sã privim acum ºi la
atenþionãri despre viitorul lumii ºi al þãrii. cea mai puþin vizibilã la o primã privire -
Ni se spune cã ne aflãm în momentul criza moralã.
în care bunãstarea din þãrile bogate a Est-europenii tradiþionali, ca
atins limita de sus, iar criza moralã pe majoritatea dintre noi, românii, sunt
cea de jos. Rezultatul? criza economicã. etichetaþi ca fiind retrograzi, pe când
Acum, în lume datoriile sunt de 3,2 ori occidentalii ºi cei care cred în „valorile”
mai mari decât valoarea totalã produsã. europene (de genul avort, perversiune
Datoriile globale cresc într-un ritm mult sexualã, eutanasiere, desfiinþarea familiei
mai rapid decât creºterea PIB-ului glo- ºi a cãsãtoriei naturale ºi înlocuirea lor cu
bal. Raportatã la inflaþie averea familia socialã ºi „echipa parentalã”,

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 103


ateism, evoluþionism, confiscarea ceea ce priveºte semnãtura clarã a unei
drepturilor parentale, eliminarea valorilor persoane sau personalitãþi, ci chiar o
tradiþionale) sunt etichetaþi ca fiind personalitate realã, marcantã a culturii
„progresiºti”. Natural, cei din urmã sunt noastre, cu nume ºi prenume, un
mai buni ca primii, care trãiesc în trecut, universitar care se bucurã de respectul
iar viitorul aparþine „progresiºtilor”. multora dintre noi: „Dar fiindcã la noi
HM! aº comenta. Prin rezoluþiile se crede cã este politicã afacerismul
adoptate periodic de Parlamentul Euro- vulgar ce se petrece mai nou (ca ºi cum
pean, rezoluþii care în marea lor majoritate nu ar mai fi pe lume ºi adevãr, ºi
sunt iniþiate de „minoritãþile sexuale” ori integritate ºi onoare!), menþionez din
de reprezentanþii lor, de avortiºti, de anti- capul locului cã, în opinia mea, mai
creºtini, de o elitã politicã care e în presus de politicã este situaþia oamenilor,
întregime înstrãinatã de noi ºi de realitate, iar înainte de culoarea politicã este
se încearcã sã ni se impunã cu duritate adevãrul. Oricum, nu sunt cu unul sau
un sistem ce nu ne este propriu. În altul din actuala configuraþie politicã,
decembrie trecut a venit ºi rândul miºcãrii ci cu adevãrul. De altfel, cum arãtam
pro-familie ºi pro-cãsãtorie din România în alt loc (scrie Andrei
pentru a fi demonizatã de Marga: Identitate naþionalã ºi
nontradiþionalistul PE printr-o rezoluþie de modernitate, Libris, Braºov, 2018),
acest fel. ªi culmea (oare?) toate partidele partidele s-au degradat în anii din urmã.
politice din România au votat în sprijinul La social-democraþi ºi aliaþii lor s-a
rezoluþiei ºi împotriva normalitãþii noastre, vãzut cã, la comandã, unii parlamentari
a României ºi a valorilor noastre culturale. voteazã altceva decât i-au mandatat
Iatã lista europarlamentarilor români care cetãþenii. Liberalii fac „guvern” din cei
au sprijinit rezoluþia PE, în ordinea în care care au trecut prin instituþiile Securitãþii.
ei apar în lista voturilor: Bãsescu, Blaga, Iar „preºedintele” stã suficient peste mai
Bogdan, Buºoi, Mureºan, Nistor, Botoº, mulþi generali decât în armata americanã
Cioloº, Ghinea, Pîslaru, ªtefãnuþã, ºi pretinde bugete mai mari decât Franþa
Strugariu, Tudorache, Borzan, Nica ºi pentru „serviciile” sale…. Cel mai
Tudose. Doar Buda, Falcã, Marinescu, proeminent economist de pe scena de azi,
Motreanu ºi Ciuhodaru au votat împotriva Thomas Piketty (Capital et
Rezoluþiei. Apoi ºi-au modificat voturile, ideologie, Seuil, Paris, 2019), scrie cã
au revenit asupra lor ºi Blaga, Bogdan, democraþiile din Uniunea Europeanã
Buºoi ºi Nistor. Iubitorii lui Macron din sunt afectate de douã maladii: prea
România, adicã europarlamentarii USR, au multe decizii se iau «în spatele uºilor
votat împotriva României ºi a valorilor închise» ºi «între noi». Am indicat în alt
naþionale. Se pare cã USR e constant în loc (A. Marga, România în Europa
poziþiile lui anti-creºtine ºi anti-tradiþionale. actualã, Libris, Braºov, 2019) cã
A ajuns acum la 11% în sondajele de decidenþii României de azi silabisesc
opinie de la 22% la europarlamentare din banalitãþi ºi nu înþeleg ce se petrece în
mai anul trecut. Un semn oare? Dar sã Europa... Trenul a trecut de mult pe lângã
vedem ce spune de fapt articolul 16 din ei. Mai grav este însã cã, în privinþa
declaraþia universala a drepturilor maladiilor, ei au dus România de azi în
omului, care afirmã: „Cu începere de la frunte. Ei recurg acum ca în codru la
împlinirea vârstei legale, bãrbatul ºi «decizii în spatele uºilor închise» ºi la
femeia, fãrã nici o restricþie în ce «decizii între noi» – adicã în afara
priveºte rasa, naþionalitatea sau religia, democraþiei ºi a Constituþiei.”
au dreptul de a se cãsãtori ºi de a
întemeia o familie.... Familia constituie ªi pentru cã nu puteam spune mai bine
elementul natural ºi fundamental al decât dl. Marga despre ceea ce chiar eu
societãþii ºi are dreptul la ocrotire din cred cã se întâmplã aici ºi acum, închei cu
partea societãþii ºi a statului”. cuvintele domniei sale, ºi cu speranþa mea:
Voi cita acum nu o organizaþie sau Dã-le, Doamne, românilor mintea cea de
agenþie de ºtiri, de obicei absconse în pe urmã… pentru cã urma se apropie.

104 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


ESEU

Savian Mur

ALFABETUL PLICTISELII
Istoria este produsul sângeros al refuzului sãu
[al omului] de a se plictisi. (Emil Cioran)

Pradã neputinþei de a rupe dinþii zilei, Sã observe, îndelung, un guguºtiuc, sã-i preia
plictisindu-se, apoi, luxuriant, sub carapacea minunata monotonie din cântec, sã-ºi rezume
indiferenþei anotimpului, omul a fãcut cea mai existenþa la acel gângurit? Sã dea lecþii de
proastã alegere, închinându-se, cu plictisealã? Este greu de închipuit un profesor
solemnitate, demonului Acþiunii. În loc sã-ºi de filozofie fãcându-se de râs cu o aºa
facã un culcuº din moalea tihnã a unei letargii banalitate, când ar putea pãlãvrãgi, liniºtit,
faraonice, ºi-a otrãvit sufletul cu vitaminele pe generoase teme, cum ar fi rolul omului în
entuziasmului. Bâzâitul sãu de muscã istericã, Naturã, divinitate, valoare moralã, percepþie,
lângã flãmânda plasã de pãianjen, þesutã de cunoaºtere, conºtiinþã, sensul Istoriei.
faptã... De ce sã-ºi dezmierde trupul vlãguit Aducerea plictiselii la rang de virtute nu
în rãcoarea abandonului ºi sã prospere la este o vorbã goalã, ci o necesitate, iar
umbra lenei, ca o pisicã? Eroul falimentului, conjugarea unui verb al delãsãrii, un deziderat.
iatã-l prostituându-se, cu râvnã, în bordelul Pionierul unei politici noi, de mare viitor, ce
speranþei. Nu ºi-a semnat oare Adam sentinþa, nu-ºi propune, pentru electorat, decât
odatã cu apropierea de acel oribil pom al însuºirea unei durabile plictiseli, va deveni
cunoaºterii? Este momentul precis când doar distinsul politician ce-ºi va exersa amplu
aberaþia intrã în funcþiune, roadele culese, sforãielile în Parlament, adormind exact în
de culoarea sângelui, fiind consemnate în momentul începerii unui discurs.
cartea de Istorie – corifeii minciunii, de la Disponibilitatea pentru marea plictisealã
asudatul predicator religios, pânã la se cultivã. Fãrã un exerciþiu serios al minþii,
sfãtuitorul ºef politic, speculând, cu un de blocare a scabroaselor iniþiative – gãseºte
funebru talent, aceastã rãtãcire. Pe „mântuire” ea ce sã facã, o descoperire ºtiinþificã, o nouã
s-a fãcut carier㠖 avere pe mãsurã, iar o altã ideologie, reactivarea unei religii mâloase, ca
himerã, „idealul”, a constituit o inepuizabilã fundul de fântânã secat㠖, nu se obþine mare
materie primã pentru crimã. lucru. Plictiseala aceea tãmãduitoare se
Ce s-ar mai fi alintat în om pisoii plictiselii, antreneazã, ca un muºchi pentru performanþã.
dacã javra pofticioasei înfãptuiri nu i-ar fi lãtrat Cât timp morbid sã mai treacã pânã când
hidos, fãcând ca blânda stare de contemplare erezia plictiselii sã îl reabiliteze pe om?
sã fie pulverizatã de harnicele omizi, ieºite din Pentru a putea aproxima nebunia omului,
mãruntaiele iluziei. Zvonul despre vastul eºec frenezia psihoticã a cunoaºterii, delirul minþii,
al fiinþei bipede nu putea sã nu ajungã pânã imaginea unui dicþionar este revelatoare, iar
ºi la urechile unei veveriþe – joaca, nepãsarea, pentru o aproximare mai finã ajunge o scurtã
vitalitatea sa consfinþindu-l. privire asupra unuia de specialitate.
Azi, plictiseala este sinonimã cu ratarea. Sãnãtoasã muþenia copacului, pilduitor
A-þi fi silã, un delict: zãrit de poliþie, pe stradã, vocabularul unui arici! Onoare analfabetului,
plictisitul devine, imediat, suspect. În cartier, un protejat, care nu ºi-a pierdut candoarea,
este ºtiut ca un fel de aluat la care au intrat zâmbind curat, neschimonosindu-ºi fruntea.
douã materiale – þicneala ºi puturoºenia. Cum Posedând o minte nevãtãmatã de sifilisul
sã te compromiþi, intrând în vorbã cu un studiului, se are, în timp ce pacientul
asemenea rãtutit, care face greaþã ºi câinilor? bibliotecii îºi pericliteazã neuronul, îºi chinuie,
Mâine-poimâine o sã te trezeºti cu el la poartã, ca un drogat, þesutul, spre încântarea
cerându-þi de pomanã. Ce sã mai aºtepþi de la diabolicei amãgiri. Decât sub sclavia ideii fixe,
o fantomã, s-o ia beþivii drept copac? mai bine pe izlazul comunal. Vai de acela ce
Cine ar mai încerca, în zãpãceala acestui va fi nãscut în aceastã lume, specializatã în a
început de mileniu, sã ia lecþii de plictisealã? duce cupiditatea pe cele mai înalte culmi, ce

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 105


face din stupiditate o adevãratã artã, din
demenþã un principiu. *
Nu, nu poþi lua în derâdere acea
învãþãtoare care ar începe anul ºcolar cu Într-un cartier de plictisiþi, schimbul de idei
aceste vorbe iscusite: Copii, azi vom începe ar fi, în sfârºit, la el acasã. S-ar discuta doar de
prima lecþie de plictisealã; prima literã din plãcerea discuþiei, adicã a plictiselii – un joc curat,
alfabetul plictiselii vã aºteaptã! Vom învãþa lipsit de reguli. Iar dacã ar fi constituite niºte echipe
temeinic cum sã ne plictisim, veþi fi evaluaþi ºi care ar participa la o competiþie internã, atunci
veþi susþine dure examene finale pentru ca, în cea situatã pe primul loc va retrograda. Nu are
sfârºit, sã asigurãm o generaþie utilã societãþii. cine sã se supere, sã delireze, mãrindu-ºi pulsul,
Ziua pierderii timpului de pomanã, slavã sã sufere pentru o pãrere. De exemplu, s-ar vorbi
Domnului, a sosit, un viitor al desfãtãrii ne de superioritatea omului în mediul înconjurãtor,
face deja cu ochiul! în ultimul secol, cu lejeritatea cu care ar fi
La facultate, acelaºi discurs de început: schimbate opinii despre rolul educativ al unei
vulpi, intrate într-un coteþ de pãsãri.
Scopul nostru este sã vã ocrotim mintea, sã
Un spirit plictisit nu cautã dreptatea –
fim niºte paznici neînduplecaþi – li se va
dreptatea cui?, nici adevãrul – adevãrul cui?, ci
spune, cu sobrietatea misticului proaspãt
doar dreptatea, adevãrul plictiselii. Dacã în vin
eºuat, cu surâsul scepticului, transpirând,
este adevãrul, cu siguranþã cã vinul plictiselii
rece, în cãutarea elixirului neantului, printre
este cel în cauzã. Un act, oricât de mãrunt – i se
larvele activitãþii umane, emoþionându-se în
pare vulgar, sã consimt㠖 un scandal, luarea
faþa trufandalelor certitudinii împotmolirii.
unei decizii – o catastrofã; uºurinþa cu care
Vrem sã securizãm biata lume; teroarea croºeteazã ideologia – criminalã, certitudinea
emanatã de o minte cotropitã de lepra obþinerii mântuirii, proclamatã, trivial, de
ideologiei, târfitã de inflexibilitatea dogmei religie – grotescã. Ce sã decizi, ce sã mai decizi?
necesitã o grabnicã punere cu botul pe labe. Piaþa este suprasaturatã: atâtea curente
Prãpãdul produs de maladia fãptuirii trebuie, filozofice, politice, religioase, ºtiinþifice, culturale,
urgent, limitat, epidemia stârnitã de microbii încât te ia cu frig. A sta deoparte nu poate fi o
extazierii, eradicatã. Cãci de-ar fi avut omul þâfnã, o atitudine de bun-simþ, ci de igienã
blândeþea taurului castrat, de-ar fi rãmas la psihicã. Pelteaua utopiei, flancatã de batjocorirea
virila stare de plictisealã în care se lãfãia sau decimarea aceluia ce nu crede în ea,
Adam, tolãnit la umbra mierii, rãspândite de contestând-o, refuzând-o, a scos la ivealã ºi un
Dumnezeu, cel tolerant, n-aþi mai fi stat, reziduu preþios: autoapãrarea prin plictisealã.
acum, înþepeniþi ºi încruntaþi în mizerabilele Utilitatea funebrã a rãului...
bãnci, nici noi n-am mai fi prãpãdit creta Unui intelect polivalent plictisit îi repugnã
aceasta degeaba, molestându-ne penibil încrederea. În ce, în cine sã se încreadã? În
vocea, ci ne-am fi plimbat euforici prin propriul lui corp, desfrâul biochimic, sediul
incinta Paradisului, trimiþând unii la alþii coalizãrii întru odioasa trãdare finalã, orchestratã
generoase bezele. de infamele þesuturi, cu distins cinism? Lãlãiturile
Acest deziderat al prezentului, o ºcoalã, celulei... Þicneala glandei... Complotul oaselor...
în cartier, în vederea aprofundãrii plictiselii, Grohãielile maþelor... Sabotajul sângelui...
la cele mai înalte standarde, capãtã amploarea Deºãnþata curvie a cãrnii, omul! Nu, nu poþi
farsei doar în ochii agitatului, frãmântatului intra în jocul impecabil, în care se încinge
fãrã de leac, pentru acela care nu a înþeles Suferinþa, fãrã a poseda un trup, fie acesta suplu
nimic – vierul implicãrii. Cum sã-ºi bage ca al râmei, nici participa la balul deprimãrii,
dumnealui râtul în prãjitura plictiselii, sã se nebeneficiind de un sistem nervos evoluat.
intoxice cu crema contemplãrii? Stilul utilizat Brutalizat de o anatomie dezgustãtoare, maltratat
la aceastã ºcoalã de avangardã nu va þinti de o fiziologie perversã, surdã la strigãtul
obþinerea unui om nou – fabulaþia minþii disperãrii, înveninat, la cheremul dictatorialei
acomodate cu întrebãrile psihiatrului –, adicã minþi, ce te macinã admirabil, fãrã sã îi pese –
a unei fantome fardate, ci a vechiului om, mai domnia-sa fiind stãpânul, dumneata, o marionetã,
precis revenirea la fabuloasa stare de prin preajmã, gazdã atât de naivã cã nu-i refuzi
plictisealã naturalã, în care iniþiativa culegerii niciun hatâr –, ce te-ar reþine sã nu-þi priveºti
unei poame dulci, cãzute pe jos, cãpãta moartea ca pe unica izbândã? Atunci cum sã nu
dimensiunile unei fapte mãreþe. te îngreþoºeze, pânã la vomã, lascivitatea târfei,
Antichitatea indianã, ce material didac- feminine sau masculine, o paradã de modã? Un
tic! Filozofie, politicã, religie? Haite, lãtrând mascul, exhibându-ºi fesele, în lumina
sinistru: cine sã se mai ocupe de problema reflectoarelor... ªi trupul unui armãsar, înfierbântat
mântuirii – un stejar, incredibil de bãtrân, de o iapã, mai pãstreazã o decenþã. Împerecherea?
dansând cu putregaiul? Himerã a hormonilor, cãþea în cãlduri, împãrþind
Moile fructe, coapte la focul blând, întreþinut bonuri de ordine, speriatã sã nu-i scape nimeni.
cu lemnele plictiselii, îi sunt îndestulãtoare celui Zãmislirea? Blestemul împreunãrii, spaþiu
ce a înþeles. La ce sã se mai zgâiascã, precum suficient pentru autostrãzile chinului emanat ºi
Eva, odinioarã, la acel lugubru pom? dansul viermilor.

106 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


ÎN CRUCIª ªI-N CURMEZIª

Tudor Nedelcea

NU-I TOTUL „DEGEABA”,


TUDOR GHEORGHE!
„Cazul” Tudor Gheorghe nu este unul de la Moscova). Ei sunt copiii cãrora le-au
singular ºi actual; Tudor Gheorghe este crescut dinþii de muºcã din pãrinþi ºi din morþii
„incorect politic”, dupã încadrarea unor din morminte?!
marxologi contemporani ºi se aflã în campania Calomniile (pe principiul anunþat de
selectã a lui Mihail Viteazul, C. Brâncoveanu, Beaumarchais: „calomniazã, calomniazã, cã
Bãlcescu, Cuza Vodã, Eminescu etc. etc. tot rãmâne ceva!”) aduse lui Tudor Gheorghe
Asistãm, din pãcate, dupã 30 de ani, cã sunt halucinante ºi aberante, care
„degeaba” încercãm sã ne mândrim cu valorile demonstreazã încã odatã ura visceralã pentru
noastre naþionale, care ne-au asigurat tot ce-i românesc („Tot ce-i românesc nu
paºaportul nostru pentru eternitate. S-a creat piere”, zice Jean Moscopal). A fost fãcut
împotriva lui Tudor Gheorghe o „lig㔠a celor „comunist”, „nostalgic” dupã epoca
fãrã de þarã (la figurat). De ce nu s-au solidarizat Ceauºescu. El, cãruia i s-a interzis la
ºi contra celor care atacã, furibund, „omul Naþionalul craiovean un spectacol „I.L.
deplin al culturii româneºti” (C. Noica)?! Caragiale”, chiar sã mai aparã pe scenã
Cristian Preda l-a socotit pe Eminescu (admirabil gestul de solidaritate al actorilor
„nul” ºi a devenit europarlamentar. „Clasic” craioveni), i s-a interzis intrarea în Bucureºti,
în acest sens este H.R. Patapievici, a cãrui urã oprit la km 36, în timpul Congresului XIV, dar
antiromâneascã ºi limbaj vulgar este de ºi apariþiile publice. Tatãl sãu, Ilie Tudor, poet
necontestat. Iatã ce scrie despre români: ºi prozator cu vocaþie, a fãcut puºcãrie ºapte
„radiografia plaiului mioritic este ca a ani din cei 22, cum suna sentinþa de
fecalei: o umbrã fãrã schelet, o inimã ca un condamnare. Soþia lui nea Ilie, mama lui Tu-
cur, fãrã ºira spinãrii”; „româna este o limbã dor Gheorghe, aflând sentinþa a albit de la
în care trebuie sã încetãm sã mai vorbim sau... tribunal pânã acasã. Elevul ºi studentul Tu-
sã o folosim numai pentru dor Gheorghe a fost nevoit sã suporte sãrãcia,
înjurãturi”(„Politice, 1996, p. 49). Cât despre umilinþa pentru tatãl sãu deþinut politic. A
Eminescu, el „joacã rolul cadavrului din avut parte ºi de oameni cumsecade, cum este
debara. Sec spus, Eminescu nu mai este azi românul în (doar) vremuri de restriºte. Lui Ilie
actual”. În viziunea sa, „fostul poet naþional Tudor i-am editat cartea sa de amintiri din
al României clasice e «politic incorect»”( puºcãrie, De sub tãvãlug (ediþia a II-a revãzutã
„Flacãra”, nr. 1-2, 2002, p. 86). Pentru aceste ºi adãugitã, prefaþã de Tudor Nedelcea,
afirmaþii, „filosoful” H.P.P. a fost promovat di- Fundaþia Scrisul Românesc, 2004), unde ºi-a
rector al Institutului Cultural Român, unde a fãcut „studiile” alãturi de D. Stãniloae, Radu
fãcut politica „corectitudinii politice”, Gyr, Crainic, Mironescu, Vasile Militaru,
traducându-i pe Mircea Cãrtãrescu (cu 20 de Valeriu Anania, Gh. Coman (tatãl Anei
titluri), Gabriela Adameºteanu (10 titluri), Filip Blandiana), Petre Þuþea, fraþii Morãrescu, D.
Florian (11), în timp ce alþii trataþi cu indiferenþã, Ciurezu, Voiculescu etc. (ce elitã!). Pagini
nefiind traduºi nici mãcar cu un titlu (G. emoþionante scrie Ilie Tudor la revenirea, dupã
Cãlinescu, Rebreanu, D.R. Popescu, Hortensia ºapte ani de detenþie, la casa pãrinteascã. De
Papadat-Bengescu, Aug. Buzura, N. Breban, la Gara Craiova, unde ajunge în toiul nopþii,
Adrian Marino, Marin Preda, Eugen Ionescu, merge pe jos pânã la Podari, ajunge dimineaþa
Cezar Ivãnescu, N. Balotã, Eugen Simion devreme, stã alãturi de câine, care-l
(„Contemporanul. Ideea europeanã”, nr. 6, recunoaºte, pânã se trezesec soþia ºi cei trei
2015, p. 21). A luat cineva vreo atitudine? Erau copii. „Din camera din dreapta a ieºit un
în viaþã ºi chiar foarte activi: Daniel Funeriu, T. surcel de bãiat, înalt ºi slab, iar din stânga,
Baconschi (fiul unui poet stalinist), fiul lui Ion Vali ºi mama sa. Ne-am încleºtat într-o
Caramitru, Vladimir Tismãneanu ( fiul celui care îmbrãþiºare pe care niciun condei nu o poate
ne-a introdus bolºevismul cu tancurile venite descrie”. Iar fiica sa cea micã, Nuþi, pe care o

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 107


lãsase de un an, întreba ºoptit: „Care e tata?. o muncã asiduã. Am fost de faþã la o întâlnire
Fiind arestat, familiei i s-a comunicat, con- cu Grigore Vieru, Doina ºi Ion Aldea
form uzanþelor staliniste, cã tatãl e mort, iar Teodorovici. Era în acel august 1991, dupã
deþinutului politic cã familia, soþia în special, eºecul puciului de la Moscova, când
s-a debarasat de soþ. mitropolitul cãrturar Nestor Vornicescu i-a
Nea Ilie a fost cântãreþ de bisericã. Pentru invitat pe aceºti mari basarabeni. Într-una din
verticalitatea caracterului sãu, a iertãciunii seri, Tudor Gheorghe ne-a invitat la el acasã,
creºtine, vrednicul de pomenire, Patriarhul unde am asistat la un strãlucit dialog,
Teoctist, i-a acordat „Crucea Patriarhalã”, cea punându-se la cale o colaborare viitoare între
mai înaltã distincþie a B.O.R. Dupã soþii Teodorovici ºi menestrelul craiovean.
condamnarea comunismului de cãtre fostul Timpul n-a mai avut rãbdare cu cei doi rapsozi
preºedinte de tristã amintire, prin Raportul basarabeni, din pãcate.
Tismãneanu (acelaºi bun la toate), în care foºtii Voi evidenþia ºi o laturã civicã a
securiºti (unii) erau fãcuþi disidenþi, colegii de personalitãþii sale: banii rezultaþi din douã din
celulã ai lui Ilie Tudor au alcãtuit ad-hoc un concertele sale susþinute la Teatrul Naþional
comitet de judecare a crimelor comuniste, „Marin Sorescu” (în opinia mea, Tudor
alegându-l pe nea Ilie ca preºedinte. Iatã Gheorghe este cel mai bun recitator din poezia
temeiuri pentru care Tudor Gheorghe a fost ºi sorescianã, înþelegându-i deplin sensurile ºi
este un „nostalgic comunist”. profunzimea versurilor, mai ales cele din „La
Cât priveºte antieuropenismul sãu, el ne- Lilieci”) au fost donaþi oraºului sãu pentru
a convins ºi a convins o lume întreagã cã nu-i cumpãrarea de pomi ornamentali, el fãcându-ºi
numai europenist, ci chiar mondialist, în „datoria” de „cetãþean de onoare” al oraºului
sensul profund al cuvântului. A cântat pe Craiova (Cred cã ar trebui publicatã lista
numeroase scene ale lumii, românul Tudor consilierilor generali ai Capitalei care s-au opus
Gheorghe fãcând cinste þãrii sale, culturii acordãrii titlului de cetãþean de onoare al
naþionale. Intrând într-un local îmbrãcat într-o Bucureºtiului). Craiova l-a iubit ºi-l iubeºte la
cãmaºã þãrãneascã, celebrul actor american, rându-i, l-a fãcut „doctor honoris causa” al
Antonny Quinn (care a jucat în filmul Ora 25 Universitãþii craiovene, iar la revoluþia din
dupã romanul omonim al lui Constantin Virgil Decembrie 1989 craiovenii l-au aclamat,
Gheorghiu) s-a îndreptat spre el întrebându-l: cerându-i sã le fie „prim-secretar”. La ºedinþa
„Tu eºti român?! Trebuia sã-i rãspundã, spre de constituire a FSN Dolj (dupã etapa
a fi pe placul denigratorilor sãi penibil, cã nu- Nisipeanu), eu l-am propus ca preºedinte al
i român, ci antieuropean. Lui i se potriveºte acestui nou for administrativ. A refuzat,
pe deplin afirmaþia lui Eugen Simion: „Eu sunt spunând public cã locul sãu este pe scenã,
un europenist convins ºi, în noua ambianþã arãtându-ne atunci ºi o nouã invitaþie pentru
europeanã, unde vedem clar, cu economia un concert, pare-se, în Canada.
ºi politica nu suntem bãgaþi în seamã, Strigãtul de durere pentru þara sa,
trebuie sã fim atenþi la partea culturalã, exprimat în concerte mai ales în „Degeaba 30”
mãcar la cultura românã nu se poate rãsti din decembrie 2019, va rãmâne în conºtiinþa
nimeni”. Avem valori ºi personalitãþi românilor adevãraþi, precum celebrele poezii
marcante cu care ne mândrim în lume; nu „Doina” lui Eminescu sau „Ridicã-te Ioane,
putem fi o colonie cu un guvernator ales / ridicã-te, Gheorghe” a lui Radu Gyr, ambele
numit. Ungaria, Polonia, Cehia sunt interzise în regimuri dictatoriale. Tindem din
antieuropene pentru cã apãrã elementele de nou spre un astfel de regim?!
identitate naþionalã? La Budapesta, Horty este Cultura românã n-a dus lipsã de
erou naþional, apreciat ºi dupã 1989, mareºalul denigratori, începând cu Eminescu, contestat
Antonescu este un criminal de rãzboi, cãruia încã din timpul vieþii, pânã azi. Contestanþi ºi
nu avem voie sã-i pronunþãm nici mãcar denigratori ordinari au fost, de pildã, ºi un
numele de frica Comisiei Wiessel. Cu toþii oarecare Caion pentru I.L. Caragiale, Sorin
trebuie sã ne reamintim vorbele marelui liberal Toma pentru Tudor Arghezi (dupã publicarea
Eugeniu Carada, scrisese pe soclul sãu din textului Poezia putrefacþiei sau putrefacþia
Craiova: „Pentru o Românie unitã, împotriva poeziei. Rãsfoind volumele lui T. Arghezi, în
oricui, oriunde, oricând”. „Scânteia” din 5-10 ianuarie 1948), pigmei au
Tudor Gheorghe a fãcut un serviciu fost ºi cei care l-au izgonit pe Marin Sorescu.
imens folclorului românesc (a spune În cele din urmã, cine a rãmas în literaturã, în
„autentic” este un pleunasm, folclorul nu posteritate: denigratori odioºi sau marii scriitori
poate fi decât autentic), poeziei româneºti, Eminescu, Caragiale, Arghezi, Sorescu?!
prin concertele sale prin întregul areal Aºa cã, bucurã-te, Tudor Gheorghe, cã
românesc. Spectatorii îl apreciazã la justa lui þi-au ridicat, fãrã voia lor, un binemeritat
vedere, fiind un unicat în cultura românã piedestal, de pe care sã-i priveºti cu legitimã
contemporanã, reinventându-se mereu (dar superioritate, chiar cu milã ºi ruºine de ruºinea
neglinjindu-se în tipãrirea poeziilor sale), dupã lor. Tu pe piedestal, ei la lada de gunoi a istoriei.

108 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


OPINII

Magda Ursache

OAMENII NAÞIUNII II
„ Bunii ºi strãbunii noºtri au fãcut o limbã ºi au fãcut o þarã, ba chiar mai
multe þãri. ªi limba ºi þara (þãrile) ne-au ajutat sã trãim pânã azi. ªi dacã ar fi
numai aceste douã lucruri – limba ºi þara – ºi tot ar trebui sã fim încrezãtori, sã
ducem neamul acesta binecuvântat mai departe...Istoria noastrã este viaþa
noastrã ºi, dacã învãþãm ºi ºtim istoria, poate cã nu devenim mai buni, nici mai
deºtepþi, nici mai pregãtiþi pentru viitor, dar putem sã ne simþim oameni între
oameni,ºi sã ºtim de ce suntem români,ceea ce nu e puþin lucru.”
Acad. Ioan-Aurel Pop, O micã lecþie de istorie,
revista „Clipa”,5 noiembrie, 2019

Spuneam, în foiletonul precedent, cã ºi sãrac.Mai mult încã, s-a distrus tot ce


ar trebui sã fie pusã la îndemâna nu se putea fura. În cuvintele lui Marius
consilierilor preºedintelui ºi a guvernanþilor Oprea: „Comunismul nu a dispãrut, ci s-a
„cartea de învãþãtur㔠truditã de Ioan privatizat”.Protocomuniºtii s-au vrut
Adam, Panteon regãsit, Editura Bibliotheca protocapitaliºti. Capitalizarea nomenclaturii
Târgoviºte, 2018, aflatã sub semnul a fost surprinsã de presa atunci încã
Centenarului. Antologia ( 596 pagini) „neacoperitã”: Mizil, fost ºef al Secþiei de
dovedeºte cu asupra de mãsurã cã în Propagandã ºi Agitaþie,în anii 50 ai urgiei
fruntea þãrii au fost modele de normalitate, comuniste, fost vicepremier ceauºesc,
mai ales la ceas greu, în „þarã fost membru CC Executiv, a ieºit din
nãvãlitã”,sintagma lui Delavrancea. puºcãrie în 1992 ºi a înfiinþat grupul
Am avut mereu „pârâtorii þãrii”, Getteco; Burticã a devenit regele iluminãrii,
cum îi numea N. Iorga, dar ºi mari cu o cifrã de afaceri de un milion de euro
bãrbaþi de stat. Cinci criterii pentru a-i pe an; Const. Boºtinã, secretarul lui
declara mari români? Curaj, Geniu, Ceauºescu, a ajuns ºef la Bursã, cu o avere
Mãreþie, Abilitãþi de conducãtor, de peste 30 milioane de dolari; Carol Dima,
Încredere în moºtenirea spiritualã. prim secretar de Galaþi, acþionar la fostul
Am auzit, de sãrbãtorile Crãciunului, Sidex; în fosta casã a lui Pacepa se
un grup de copii cântând la Putna „ªtefan întâlneau ginerii lui Ion Dincã Te-Leagã,
cel Mare mai trãieºte!” Cum nu-s istoric, sã punã la cale privatizãri; nepotul lui
îmi permit o istorie contrafactualã (deºi Postelnicu, un fel de rege al tutunului, era
merg de obicei pe urmele acad. Ioan-Aurel asociat în 35 de companii, pentru cã putea,
Pop, care cautã adevãrul în istorie), visând cu cifre de afaceri ameþitoare, în timp ce
cã re-apar junimiºtii care nu au vrut ªtefan Andrei se mulþumea sã fie consilier
revoluþiune, ci evoluþiune. Frumoºii al lui Vântu-SOV. Vrãjit de frumoasa
junimiºti, cu convingerea cã sunt europeni, utopie marxistã de la tinereþe, a scos din
ºi-au dorit sincronizarea cu Europa, pix, ca publicist la „Vremea lui Pãunescu”,
mergând pe modelul francez. ªi nu pot sã în chip de scuzã, lozinca „dictatura de
nu-l citez pe conservatorul P.P.Carp, dezvoltare a lui Ceauºescu”. A, fuseserã
afirmând în forul þãrii cã nu libertatea ºi ceva „licenþe” faþã de realitatea socialã
creeaz㠄civilizaþiunea”, ci, din contra, comunã. Cum ar fi Gospodãria de Partid,
„civilizaþiunea creeazã libertatea”. O, dar mãrfurile ascunse dupã rafturi pentru
P.P.Carp, diferenþiazã Ioan Adam, activiºti ºi securiºti, azi oameni de afaceri.
„vorbeºte pentru Istorie, nu pentru clipã”. ªi de ce ar mai intra ei în politicã, de vreme
Ce mai spune Carp? Cã a te îmbogãþi ce afacerile oneroase sunt mai bãnoase?
pe seama statului este inadmisibil. Or, Tot de la Petrache Carp vine întrebarea:
postsocialist, în democraþia capitalistã, Cum se judecã autoritatea moralã a omului
furtul a fost legitimat de Iliescu cel cinstit politic. ªi rãspunsul: corect în privat,

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 109


dezinteresat în viaþa publicã.Parandãrãturile Sintagma lui Marghiloman, „imperialism
nu funcþionau. sovietic”, când þara a fost pustiitã de averea
Emil Constantinescu s-a declarat „frustrat ei, tezaurul, s-a confirmat, din pãcate, pe
de dimensiunile corupþiei”(„Evenimentul zilei”, vremea sovromurilor spoliatoare.
8 ian. 97) ºi ºi-a luat de pe cap grijile Argumentul suprem al lui Carp: Rusia
preºedinþiei pãrãsind instant scena, dupã a înhãþat Basarabia în 1878, deºi eram,
ce promisese cã nu va fi „o stampã chipurile, aliaþi.A birui în rãzboi alãturi de
decorativã la Cotroceni”.A ºi dovedit-o ruºi a fost „pierderea noastrã”. Dupã
semnând tratatul cu Ucraina, la Neptun, Mãrãºti-Mãrãºeºti-Oituz, Carp s-a retras
în 2 iunie 1997, care 2 iunie coincide din politicã, spunând ironic ºi
(întâmplãtor?) cu ziua de naºtere a lui Ion cinic:”România are atâta noroc, încât nu
Antonescu, rãsplãtit cu gloanþe de sovietici mai are nevoie de oameni de stat.” Deºi n-a
pentru cã luptase contra comunismului ºi vrut sã luptãm alãturi de Marile Puteri,
trecuse Nistrul la vreme de rãzboi. De Franþa, Italia, Rusia, fiii sãi –trei- n-au
neuitat e cererea consilierei sale, Zoe Petre, trecut la nemþi. Pe mezin l-a omorât, în
susþinând, la Iosif Sava în emisiune, în octombrie 1916, un glonte german. Un
acelaºi nefast ’97, renunþarea la argumentul simplu soldat l-a dus pe targã de brad 10
continuitãþii poporului român în vatra lui. kilometri: „În þearã strãinã nu-l puteam
Nu învaþã nimeni nimic din istorie sau lãsa”, a spus soldatul, fapt relatat de N.
istoria nu învaþã nimic pe nimeni, fie ei Iorga în Oameni cari au fost, adeverind
istorici? În siajul Zoei (numele sãu spusa lui Delavrancea, bãiat de cãruþaº,
înseamnã înþelepciune!), debilul Emil pentru care a fi þãran era „titlu de nobleþe”.
declara c㠄trecutul nu þine de foame” Dupã doi ani de neutralitate, i-o fi fost
(1997, vã rog!).Tot în ’97, în Parlamentul uºor lui Ionel Brãtianu sã bage þara în rãzboi
României, s-a votat cu bilete bilingve. contra nemþilor, când regele Carol I nu se
Udemeriºtii nu ºtiau ce înseamnã da ºi amesteca (aºa era constituþional) ºi presa
nu în româneºte? Ba bine cã nu. Tot în potrivnicã îl ataca urât? Într-un Bucureºti
’97, la întâlnirea cu Gyula Horn, Ciorbea ocupat, Al. Marghiloman n-a fost de acord
a vorbit de „crearea euroregiunilor cu extrãdarea lui Ionel Brãtianu, cerutã de
prevãzute în documentele care însoþesc nemþi, deºi Eliza Brãtianu, cuceritã de
tratatul”.Numai cã erau prevãzute în Ionel, fusese soþia lui. Dupã clarvãzãtorul
tratatul cu Ucraina, nu în cel cu Ungaria. Marghiloman, întâi trebuia re-alipitã
Deci Ciorbiþã a dat ºi ce nu i s-a cerut. Basarabia, „copilul slab” al þãrii. A
De aici ºi pânã la cererea de autonomie a demonstrat-o memorabil: „flãcãul ardelean
secuilor (de azi, 9 ianuarie, 2020) au fost ºi flãcãul bãnãþean” aveau putere sã aºtepte.
paºi mici ºi deºi.Vrem autostradã Iaºi- „Basarabia nu mai putea aºtepta”, Ardealul,
Tg.Mureº ºi autonomie, a cerut un ins de da, putea, prin limbã ºi culturã ( datoritã
bine.Dar mai întâi autonomie ºi poate nu excelenþilor preoþi ºi învãþãtori), economic
mai e nevoie de autostradã. chiar. Lui Marghiloman i se datoreazã votul
Gura pãcãtosului Emil grãise adevãrul: pentru unire din Sfatul Þãrii basarabe (25
„Nu putem spune, gata, acum România e martie 1918). Dupã cifrele sale: 86 pro,
complet coruptã, ããã, curatã, cã s-a 36 abþineri dinspre 25 de alogeni, 3 contra,
terminat lupta cu corupþia, dar...” „Politica un bulgar ºi doi ucraineni.
e imoralã”, declarase Zoe Petre (vezi asul Din tabãra opusã, pro Antantã, pentru
Assos din mânecã, afacerea Þigareta II), eliberarea Ardealului, („fapta cea mare”),
extaziatã de succesul Coca Cola în România. Take Ionescu s-a bazat pe „instinctul
ªi Conexul a fost „realizare mãreaþã”. neamului”, la fel ca Bãlcescu, în problema
Revenind la pildele adevãraþilor oameni reîntregirii ºi n-a greºit.Regreta
ai naþiunii, în prim planul antologiei se aflã, neutralitatea prelungitã.O izbândã retoricã
în opinia mea, Carp, Marghiloman, Take a celui supranumit „gurã de aur” pentru
Ionescu ºi Iorga, care au înþeles (nici nu darul de orator a fost spusa c㠄politica nu
era greu pentru ei) cã slavii sunt cei mai o fac cabinetele”, „politica o fac azi
hãmesiþi dupã pãmânt românesc. Scrie popoarele” ºi asta într-unul dintre
istoricul literar Ioan Adam despre ilustrul discursurile de rãzboi. Pe Dimitrie Sturza
om al forului politic: „Petre Carp n-a fost îl spulberase de-a dreptul când tãiase
germanofil, ci rusofob.” Inflexibil rusofob! stipendiile pentru ºcolile, revistele, bisericile
Primejdia venea de la ruºi. Rusofob româneºti din Ardeal: „Aþi tâlhãrit speranþa,
inductibil a fost ºi C. Stere, care a scos, încrederea românilor”.
sub ocupaþia germanã a capitalei, „Lu- Opozant greu, cu greutate (s-a spus
mina”, pentru a-i lumina pe români privind chiar c㠄 a guvernat mai bine din
pericolul slav. Faptul le-a fost fatal ca opoziþie”), Take Ionescu a cerut consens
oameni politici, dar istoria le-a dat dreptate. (vocabulã compromisã de Ion Iliescu),

110 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


pentru binele þãrii. Autoexilat la Paris, a „Cine-a tras în noi dupã 22?” poate fi pusã
înfiinþat acolo Consiliul Naþional al Unitãþii –aceeaºi- ºi dupã 1878, 1914, 1939,1944,
Româneºti. ªi ce bine ar fi sã se urmeze 1948... Aºa este.
opera sa de coalizare a românilor. Ne-ar Comunismul a scos la ivealã monstrul
strica „ridicarea sentimentului de prietenie din femeie (Ana Pauker) ºi din bãrbat (Dej-
la rangul de politicã de stat”, cum Ceauºescu). Iar demonii stalinismului
formuleazã Ioan Adam, în acest moment (prototip Brucan) au ieºit la suprafaþã ca
de cumpãnã? Basarabia a fost pierdutã de ex-staliniºti, în timp ce godzilele ceauºiste
Carol II, la fel Ardealul. În tradiþia s-au declarat ex-ceauºiste. Ce
imperiului rus, URSS ne-au luat ce n-au neruºinare!Tocmai S. Curticeanu, care i-
avut, ungurii ne-au luat ce n-au avut, cum a pupat mâna lui Ceauºescu la scara
pretind ºi acum. Decidenþii politici au helicopterului, vorbeºte despre
hotãrât sã-l aducã la Curtea de Argeº. „devotamentul absurd” al altora, el, unul,
Guvernanþilor, oase cu mãduvã, populaþiei, având speranþa atunci cã un Ceauºescu
oase de Carol II. „lucid, raþional” „va abdica”. Da,
„Lumina vine de la Rãsãrit”, ni s-a spus propagitatorii îºi cautã alibi în binele
la 23 august ‘ 44, când am întors armele Ceauºescu dupã rãul Dej, ca ºi cum
spre tâmplele noastre, sã ne împuºcãm în scorniceºteanul n-ar fi contribuit la viaþa
capete. ªi „lumina” din lampa lui Vladimir ca dezastru sub ochiul rãu sovietic. Ce-i
Ilici Lenin a tot venit. În fond, e formula drept, amploarea mecanismului terorii n-a
socialistului Paul Bujor, de care s-a dezis, mai fost aceeaºi dupã moartea (comandatã
totuºi, în ’42. Sadoveanu a procedat invers de la Kremlin) lui Dej, dar, sub ochiul
în 3 martie ‘45, sã nu-i mai cãutãm scuze. apotropaic al Securitãþii ceauºiste, s-a
Elita intelectualã (coloana vertebralã a demontat structura umanã. Într-un regim
etniei) a fost trimisã în detenþie. „Iar fãrã dialecticã (ºi cât se lãuda cã o are!) ºi
închisoarea îi primea într-o celulã de beton fãrã opoziþie, ei, ceciºtii, luau hotãrârile, ei
ca un stomac flãmând, pentru care nu se le aplicau, ei pedepseau ºi, la nevoie,
punea niciodatã problema digestiei. Orice exterminau. La cel mai mic semn de
ar fi fost aruncat acolo era perfect digerat împotrivire la comenzi,strigau: „Vin ruºii!”
ºi absorbit pânã la ultima picãturã”. Citatul, URSS pace ne-a adus, urmatã de rãzboi
din Tortura pe înþelesul tuturor de Florin rece: „Vin ruºii peste noi!” Scrie Alain Joxe
Constantin Pavlovici, l-a decupat ºi în Imperiul Haosului, Editura Corint,
comentat Petru Ursache în Istorie, Buc.,2003, p. 14: „dacã, uneori, pacea
genocid, etnocid. Duba care îi ridica pe internã a unui stat este restabilitã prin
arestaþi era...maºinã de distribuit pâine. inventarea unei ameninþãri a rãzboiului
Noteazã Petru Ursache: „Simplã întâmplare extern, acest mecanism de exportare a
cã pe ea scria PÂINE.” Ne consolãm cu violenþei devine, mai degrabã, o pace a
gândul cã martirii puºcãriilor staliniste au diavolului decât a lui Dumnezeu”.
„morminte în cer”, iar torþionarii au pensii Odatã cu decantarea apelor (otrãvite
grase? Cã între martir ºi martor e doar de TV Brateº) ºi cu sãltarea de la fund a
diferenþã de o vocalã? gunoaielor staliniste, au ºi apãrut neo-
Tov Ion Ilici Marcel Iliescu, ministrul rollerienii, ºi neo-roeslerienii.S-a reiterat
Tineretului (1967-’71), secretar CC iarãºi cã limba românã e o limbã slavã, cã
(1971-’74), când l-a „umilit” Ceauºescu românul e frate cu slavul ºi cã ar fi fost
trimiþându-l prim- secretar la Iaºi (’74- bine ca þara sã fie înglobatã de Maica
’79), de douã ori preºedinte (1990-1996; Rasia.Mamã e latin, dar maicã e slav ºi
2000-2004), a pãstrat colaborarea cu unora le sunã mai bine decât mamã. Într-o
Sovietele ºi legãtura cu serviciile „Dacie literar㔠veche, un oportunist
URSS.Populaþia l-a votat, convinsã de declara ritos cã limba românã e limbã
faptul cã opusul capitalismului imoral (ieri, slavã.Toate: toponimice, bisericã, datinã,
„putrefact”) e un comunism moral, cu boierime ar fi slave. Ce romanitate visaþi?
faþã umanã. L-au ajutat ºi neo-liberalii (alde E un mit, adicã un fals. Elevii aflã, de la
Patriciu ºi Tãriceanu; Videanu ºi Neagu Djuvara cetire, cã un cuman a
Nicolãescu or fi liberali?), propunând fondat Muntenia,iar Mitu (autor de manual
terapia de ºoc (tãiatul cozii câinelui), ca alternativ) ºtie ce vrea pentru Ardeal. Ce-ar
test al supravieþuirii, aplicându-se principii spune Kogãlniceanu despre reorganizarea
capitaliste nemiloase. Admiraþia pentru MCIN, care se va numi doar Ministerul
Iliescu a durat mult: douã mandate spre Culturii, nu ºi al Identitãþii Naþionale, n-are
trei. ªi n-a avut Ilici al nostru o revoluþie importanþã.
în regie admirabilã, cu actori admirabili Pentru a deosebi istoria adevãratã de
în balcoane? Spune Petru Ursache, în pseudo-istorie, citiþi Panteon regãsit. Ca
Istorie, genocid, etnocid, cã întrebarea sã ne regãsim.

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 111


UNIVERS

Corneliu Berbente

UNIVERS, LUMINÃ, GRAVITAÞIE,


SPAÞIU ªI TIMP (II)
Cine-mparte-ºi face parte.
Universul se conþine
ªi se-mparte doar la sine.

2. Evoluþia universului dupã big-flash. fotoni- erau create în permanenþã ºi apoi,


Am vãzut cã Universul s-a format într- dupã o scurtã viaþã, erau din nou anihilate”.
o explozie pe care am numit-o BIG-FLASH În ceea ce ne priveºte, considerãm
(Marea Strãfulgerare) în loc de BIG-BANG Universul prea important pentru a fi lãsat sã
(Marele Bang sau Marele Bum) deoarece evolueze la întâmplare de Creator. Modelul de
sunetul nu se poate propaga în vid, pe când Univers timpuriu (dupã BIG-FLASH) propus
lumina, da. de noi, menþine starea de energie luminoasã, în
Am mai vãzut cã nu existã contradicþie care se introduce o structurare prin diviziune.
între Fizicã ºi Teologie, deoarece Fizica permite Aceasta constã într-o schemã fizico-
abaterea de la legea conservãrii energiei (relaþia geometricã simplã care respectã legile de bazã
de incertitudine a lui Heisenberg, combinatã ale Fizicii, printre care conservarea energiei
cu principiul minimei constângeri al lui Gauss). totale a Universului. Mai mult, modelul fizico-
Acest interval de timp în care Dumnezeu a creat geometric propus permite obþinerea unei valori
lumea ex nihilo este probabil cel mai scurt in- pentru energia Universului, apropiatã de valorile
terval de timp posibil în Univers (1 împãrþit la admise în prezent.
10 urmat de 104 zerouri, secunde!). Acest in-
terval de timp infim implicã însã o putere foarte
mare (el se aflã la numitor), de ordinul 10 urmat
de 174 zerouri, Watti!
Dupã BIG-FLASH, Universul a intrat în
expansiune, ca o sferã a cãrei frontierã se
deplaseazã cu viteza luminii în vid (circa
300.000 km/sec).
Într-o carte intitulat㠄Primele trei
minute ale Universului”, autorul, Steven
Weinberg, laureat al Premiului Nobel, 1979
(desigur, nu pentru modele de Univers
timpuriu), prezintã o imagine în care
Universul expandeazã dupã BIG-FLASH,
într-o evoluþie în care încã din primele
minute (mai precis, dupã timpul Planck, Diviziunea se bazeazã pe numãrul minim
având mãrimea de ordinul 1 împãrþit la 10 de sfere de razã egalã care pot fi înscrise într-o
urmat de 42 zerouri, secunde, deci mult mai sferã datã. Existã o configuraþie cu 11 sfere
lung decât timpul în care Universul a fost interioare, de razã egalã cu o treime din raza
creat!), apar particule elementare ca: sferei mari. Dupã cum se vede ºi în Figura
electronul ºi antiparticula sa, pozitronul, alãturatã, Fig.1, s-a ales o formã geometricã
protonul etc. Se formeazã apoi nuclee, ceea simplã, sfera, ºi un numãr intreg de sfere. Cele
ce implicã apariþia unor forþe foarte 11 sfere înscrise au centrele în douã secþiuni
puternice; Universul, la început format din perpendiculare, una dintre secþiuni fiind
energie radiantã (luminã), ar fi devenit reprezentatã în Fig.1, unde se vãd 7 sfere. Într-
curând dominat de substanþã, deºi apariþia o secþiune perpendicularã avem tot 7 sfere, dar
acesteia cere o explicaþie aparte. Este deci 3 dintre sfere (cele din centru) sunt comune;
o „sup㔠în care se formeazã particule la prin urmare avem în total 11 sfere înscrise.
întâmplare, prin ciocniri. Se spune: ”aceste (continuare la pagina 115)
particule: electroni, pozitroni, neutrino,

112 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


ÎNTRE ORIENT ªI OCCIDENT

Honorius Moþoc

ALEXANDRU AVERESCU
ÎNTRE MIT ªI REALITATE
(1859-1938)
În primii ani ai României interbelice se Bucureºti, 2007). Reþinem în cursus
afirmã în viaþa politicã o serie de honorum parcurs de Averescu cã în
personalitãþi care provin din elita militarã. perioada 1895-1898 este ataºat militar la
Este vorba de acele personalitãþi care în Berlin iar în anii 1899-1904 este ºeful secþiei
cariera lor militarã au participat atât la Operaþii în Marele Stat Major. În 1907, la
Rãzboiul de Independenþã (1877-1878) cât cererea regelui, intrã în guvernul liberal
ºi la Rãzboiul de Întregire (1916-1918). condus de Dimitrie A. Sturdza, ca ministru
Din aceastã categorie, bazatã pe gloria de rãzboi, cu misiunea dificilã de a reprima
militarã din Primul Rãzboi Mondial, se rãscoala þãrãneascã. În 1911 devine ªef al
evidenþiazã în mod deosebit generalul Marelui Stat Major General iar în 1913
Alexandru Averescu. În primul rând, în conduce operaþiunile militare în Al Doilea
cazul lui se confirmã ceea ce afirma Na- Rãzboi Balcanic. În marea epopee naþionalã
poleon Bonaparte la timpul sãu: „În raniþa a luptelor din vara anului 1917 conduce
fiecãrui soldat se aflã bastonul de mareºal”. operaþiunile militare de la Mãrãºti ºi Oituz
Incontestabil, Alexandru Averescu are o (a doua bãtãlie).
carierã militarã de succes, succes bazat Într-un moment dificil pentru
pe meritele personale. România, regele îi încredinþeazã formarea
S-a nãscut în Basarabia, la Ismail la guvernului (ianuarie-martie 1918), mai pre-
1859. Tatãl sãu, Constantin Averescu, a cis preliminariile pãcii de la Buftea. Este
fost ofiþer în armata þaristã, iar ulterior in- înlocuit cu ºeful conservatorilor, Alexandru
stitutor la Iaºi ºi Târgu Frumos. La 18 ani Marghiloman, cunoscut ca filogerman, în
Alexandru Averescu participã ca voluntar speranþa obþinerii unor condiþii mai blânde
în Rãzboiul de Independenþã. Dupã rãzboi pentru România. Dupã aceastã experienþã
se înscrie la ªcoala Divizionarã de la Averescu demisioneazã din armatã.
Mânãstirea Dealu iar apoi urmeazã cursurile Averescu este un veritabil erou de rãzboi.
ªcolii Superioare de Rãzboi de la Torino. Are o popularitate deosebitã, fapt ce
Urmeazã treaptã cu treaptã cariera militarã îndreaptã atenþia asupra lui din partea mai
ºi în 1906 este avansat la gradul de gen- multor grupuri politice. Un grup de oameni
eral de brigadã (vezi Otu Petre – Mareºalul politici desprins din Partidul Conservator
Alexandru Averescu. Militarul, omul poli- ºi din alte formaþiuni politice îi oferã ºefia
tic, legenda, Editura Militarã, Bucureºti, Ligii Poporului, care ia fiinþã în aprilie 1918.
2005; Nedelea Marin – Prim-miniºtrii Din acest moment începe a doua etapã a
României Mari, 1991, pag. 36-45; vieþii sale, a doua etapã a carierei, aceea de
Cãzãniºteanu C., Zodian V., Pandea A. – ºef de partid. Dupã cum a mãrturisit mai
Comandanþi militari – Dicþionar, Editura târziu, „am intrat în politicã împins de
ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, împrejurãri; nici nu-mi trecea prin minte
1983, pag. 40-41; Ioan Scurtu, cã, într-o zi, voi juca în þara mea un rol
coordonator – Istoria românilor, vol. VIII, politic pe care evenimentele din urma
Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 2003; rãzboiului mi l-au rezervat” (Marin Nedelea
Nicolescu Nicolae – ªefii de stat ºi de – Prim-miniºtrii României Mari, Casa de
guvern ai României, Editura Meronia, editurã ºi pres㠄Viaþa Româneascã”,
Bucureºti, 2003; Neagoe Stelian – Oameni 1991, pag. 36).
politici români, Editura Machiavelli, În primãvara anului 1918, în emoþia

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 113


colectivã provocatã de „ciuntirea” teritorialã agrarã (1921). Era reforma fundamentalã
prin Tratatul de Pace cu Puterile Centrale, dupã rãzboi pe care Partidul Poporului o
lanseazã aºa-numita problemã a definitiva în aplicarea principiului corect
„Rãspunderilor”, a rãspunderilor celor al continuitãþii legislative. Cu aceastã
vinovaþi de situaþia gravã a þãrii. În 1920 Liga condiþie fusese adus la guvernare la
Poporului se transformã în Partidul propunerea fãcutã regelui de Ion I. C.
Poporului. Ideea „Rãspunderilor” este Brãtianu. Faptul cã în alegerile
abandonatã odatã cu constituirea unui guvern parlamentare obþine majoritatea mandatelor
al Partidului Poporului sub conducerea este în primul rând meritul generalului
generalului Averescu (martie 1920 – Averescu, autoritãþii sale în rândul
decembrie 1921). Este înþelegerea cu liderul þãrãnimii. Era privit ca salvatorul naþiei,
liberal Ion I. C. Brãtianu, omul cu cea mai omul care în timpul rãzboiului era trimis
mare autoritate în statul român. Guvernul în cele mai grele misiuni. Era privit ca un
Averescu trebuia sã împlineascã reformele veritabil „Messia”. Constantin Argetoianu,
fundamentale aprobate din vara anului 1917, colaborator apropiat al generalului, în
reforma agrarã ºi electoralã. În acelaºi timp Memoriile sale (Pentru cei de mâine.
trebuia sã asigure ordinea în þarã. Amintiri din vremea celor de ieri), descrie
Concepþie apoliticã a generalului aceastã psihozã de venerare a generalului
Averescu, concepþie care rãzbate din Averescu: „În toamna anului 1919,
puþinele luãri de poziþie se vede încã din 1918: popularitatea lui Averescu ajunsese la
„Va trebui, mai întâi de toate, sã întronãm apogeul ei. În sate, oamenii îl vedeau în
[...] domnia legilor”; „sã înceteze vis, unii jurau cã-l zãrise coborându-se
nenorocitul sistem al bunului plac mulþumitã dintr-un aeroplan în mijlocul lor, cei care
cãruia legile au rigoare numai pentru cei fãcuserã rãzboiul povesteau cã trãiserã cu
cãrora se aplicã, iar nu ºi pentru cei care el în tranºee. Printre þãrani, numele lui
sunt chemaþi sã le aplice” (ibidem, pag. 38). Averescu era pe toate buzele. În el se
În apelul „Cãtre toþi românii” din 2 aprilie cristalizau nãdejdile, numai de la el se
1918 îºi exprim㠄credinþa cã îndreptarea aºteaptã minunea unui trai lipsit de griji ºi
doritã se [...] poate obþine fãrã zguduire, de nevoi. Popularitatea lui era ceva mistic,
fãrã zbuciumãri, pe cãile consimþite de ceva supranatural [...] Popularitatea
puterea legilor” (ibidem). Continuând pe generalului Averescu a fost o psihozã a
aceastã linie, subliniem cã biografii sãi din frontului ºi demobilizaþii au dus în sate cum
perioada interbelicã au susþinut c㠄Partidul ar fi adus orice boalã”. Tot Argetoianu
Poporului este o replicã datã anarhiei ºi descrie atmosfera din satele vizitate de
curentelor revoluþionare” (ibidem). Se Averescu: „Întreg traseul era strãjuit de
pronunþã pentru o conducere autoritarã, þãrani aºezaþi pe douã rânduri, veniþi
ceea va determina suspiciunea de ambiþii spontan la auzul cã vine generalul. În capul
dictatoriale, dezminþite categoric de coloanei erau autoritãþile, cu popii, cu
generalul Averescu. Într-o astfel de învãþãtorii. Averescu cobora din maºinã cu
dezminþire afirmã cã: „Dacã eu pot sã mã mantaua sa albastrã, fãrã galoane, pe care
mândresc în trecutul meu cu ceva, nu este o purtase pe front. ªi atunci începea
binele pe care am putut sã-l fac þãrii mele nemaipomenitul spectacol. Bãrbaþii cãdeau
[...] ci cu rãul pe care puteam sã-l fac ºi nu în genunchi, sãrutau poalele mantalei
m-am gândit niciodatã sã-l fac” (ibidem, albastre, dau din cap, oftau adânc ºi
pag. 38). ºopteau: Þine-l Doamne, þine-l pentru
Apelul „Rãspunderilor” a fost mântuirea noastrã. Femeile nu îndrãzneau
interpretat la vremea respectivã cã ar pune sã se apropie dar plângeau toate, cu hohote,
în cauzã ºi monarhia. Cum era firesc, ºi îºi împingeau copii înainte sã se atingã
Averescu respinge aceastã abordare cu de mântuitorul lor”. Argetoianu îl considera
argumentul c㠄nu privirile limpede, pe Averescu o personalitate duplicitarã.
vorbele deschise, spinãrile drepte ºi Nota subiectivã specificã memorialisticii
spiritele indiferente la favoruri au putut fi este evidentã, mai ales cu afirmaþii de genul
vreodatã [...] vãtãmãtoare caselor „fiinþã complexã, mai mult în aparenþã
domnitoare” (ibidem). decât în realitate”. Cinismul
Perioada cea mai importantã a afirmãrii memorialistului, îndreptat spre multitudinea
politice a generalului Averescu este în anii slãbiciunii umane, ne semnaleazã o
guvernãrii Partidului Poporului din martie personalitate controversatã. În primul rând
1920 – decembrie 1921. Este perioada valoarea militarã, eroul din rãzboi, nu-l poate
când se definitiveazã legea de reformã contesta nimeni. Dar lipsa pregãtirii ºi

114 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


experienþei în domeniul politic, nota de Totul porneºte de la marile aºteptãri ale
diletantism, trebuie recunoscutã. El este populaþiei care nu puteau fi împlinite. Þãranii
preocupat de menþinerea ordinii, a care l-au susþinut cel mai mult au fost primii
sistemului social-politic existent. Forþele nemulþumiþi. Nemulþumirea pornea de la
care au stat în spatele lui asta au dorit ºi faptul cã nu s-a putut asigura fiecãrei familii
s-au folosit de gloria lui militarã. Prin cele 5 hectare promise. Nici nu se putea. A
autoritatea sa a blocat ascensiunea forþelor venit la guvernare cu sprijinul lui Ion I. C.
de stânga ºi extremã stângã. Brãtianu ºi al PNL-ului. Þara intra într-o
În guvernarea din 1920-291 se nouã etapã de dezvoltare care impunea
definitiveazã în plan legislativ reforma adoptarea unei noi constituþii ºi un nou
agrarã, se semneazã tratatele de pace prin pachet legislativ impus de unitatea României
care se recunoaºte unirea Transilvaniei ºi Mari. În consecinþã, la iniþiativa liderului lib-
Basarabiei cu România. Se înfãptuieºte eral pe lângã regele Ferdinand, Averescu
unificarea monetarã, reforma financiarã ºi va depune mandatul guvernului sãu la 13
se încheie Mica Înþelegere, realizãri care decembrie 1921. Revine la conducerea þãrii
rãmân pentru totdeauna consemnate în în perioada 30 martie 1926 – 4 iunie 1927,
cãrþile de istorie. Averescu, referindu-se la tot cu sprijinul lui Ion I. C. Brãtianu, dar de
capacitatea de guvernare a unui partid, data aceasta fãrã realizãri notabile.
susþine c㠄este un element permanent. Pe În 1930 regele Carol II îl avanseazã la
câtã vreme popularitatea este un element gradul de mareºal. Averescu a încetat din
variabil”. A intuit perfect. Popularitatea este viaþã în 1938 ºi a fost înmormântat în cripta
variabilã, scãderea ei este însoþitã ºi de Mausoleului de la Mãrãºti, alãturi de soldaþii
declinul partidului. În aceastã guvernare care l-au însoþit în marile bãtãlii în Rãzboiul
începe ºi erodarea popularitãþii generalului. de Întregire.

(urmare de la pagina 112) mãrime admis actual pentru energia totalã


a Universului. Egalitatea reprezintã ceea ce
Univers, luminã, numim o rezonanþã care permite
transformarea energiei luminoase în
gravitaþie, substanþã fãrã intervenþia unei particule
spaþiu ºi timp (II) suplimentare. Mai departe, cunoscând
energia neutronului ºi ordinul de mãrime
admis astãzi pentru energia totalã a
Procesul de diviziune este urmãtorul: Universului (1o la puterea 70 Jouli) se
într-o primã etapã, sfera mare se divide obþine valoarea acestei energii totale.
in 11 sfere; în etapa urmãtoare, fiecare Rezonanþa se produce dupã circa 760.000
sferã micã se divide la fel, în 11 sfere ani de la BIG-FLASH.
º.a.m.d. Vom vedea mai jos în ce condiþii Neutronul este o particulã cu duratã
se opreºte divizarea. scurtã de viaþã (circa 1000 sec.) care se
Foton asociat. Pentru a atribui descompune într-un proton, plus un
dimensiuni spaþiale, fiecãrei cantitãþi de electron, plus un antineutrino. Neutrino
energie, E, i se asociazã un foton de aceeaºi (micul neutron) este o partculã cu
energie ºi o sferã având raza egalã cu energie extrem de micã, iar antineutrino
lungimea de undã a fotonului asociat. Spre este antiparticula sa. Este interesant cã
exemplu, lungimea de undã a fotonului ipoteza existenþei unei astfel de particule
asociat Universului este de ordinul 1 a fost fãcutã de fizicianul de origine
împãrþit la 10 urmat de 95 zerouri, metri. austriacã, Pauli, în 1931, cu un an înainte
O datã cu diviziunea se obþin sfere cu de descoperirea neutronului. Denumirea
energie din ce în ce mai micã, deci de raze de neutrino a fost datã deci mai târziu,
tot mai mari (energia se aflã la numitor). de fizicianul italian Enrico Fermi. Iatã
O consecinþã extrem de importantã a deci ºi o contribuþie lingvisticã a unui
procesului de diviziune este faptul cã, la mare fizician!
un moment dat, razele sferelor de diviziune Prin descompunerea spontanã a
devin egale cu raza neutronului (o neutronului este deschisã calea spre alte
particulã fãrã sarcinã electricã, descoperitã particule, precum ºi spre apariþia sarcinii
în 1932 de fizicianul englez Chadwick) al electrice (electron-sarcinã negativã; pro-
cãrui foton asociat are lungimea de undã ton- sarcinã pozitivã).
egalã cu raza neutronului. Aceastã egalitate (va urma partea III: „Eminescu ºi
de raze ºi energii are loc la a 77-a diviziune teoriile moderne despre Univers, spaþiu
în 11 sfere, þinând cont de ordinul de ºi timp” )

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 115


ISTORIE ªI CULTURÃ

Petre Gheorghe Bârlea

RETORICA FRONDEI ÎN SCRIERILE


REGINEI MARIA A ROMÂNIEI

4.2. Lexicul Despre Ionel Brãtianu, în problema


Existã un numãr de termeni recurenþi în alegerii momentului renunþãrii la neutralitate
scrierile Reginei Maria, care pot fi consideraþi (Ionel Brãtianu, (fiul lui Ion I.C. Brãtianu),
cuvinte-cheie pentru conturarea personalitãþii preºedintele P.N.L ºi al Consiliului de
ei, cãci alcãtuiesc dacã nu un câmp seman- Miniºtri din 1914 pânã în 1918, era, practic
tic, în orice caz, o structurã onomasiologicã de aceeaºi parte cu Regina Maria, susþinând
bine articulatã în subdiviziunile ei tematico- intrarea României în rãzboi alãturi de
logice: acþiune, ajutor, curaj, energie, eroism, Antantã. Doar cã el fusese adeptul amânãrii
libertate, loialitate (loial), onoare, putere deciziei pânã când condiþiile deveneau
(forþã etc.), rezistenþã, sacrificiu, speranþã prielnice, mai precis, pânã când forþele
(a spera), a trebui (a fi necesar, a se Antantei se dovedeau învingãtoare, cf. Al.
impune, a se cuveni, etc.) viteaz, a vrea Ciupalã, 2017, p. 227):
(voinþã) º.a. Din texte se vede bine cã nu (3) „Am încercat sã-l conving cã
sunt simple vorbe, ele þâºnesc din trebuie sã acþioneze cu o mânã sigurã ºi
strãfundurile fiinþei autoarei. cã lucrurile nu trebuie lãsate sã meargã
Structuri verbale la ÎNTÂMPLARE (º.a.), cum se întâmplã
Cel mai pregnant dintre cuvintele-cheie acum – chiar ºi în cea mai neagrã
ale textelor RM ni se pare verbul a trebui, cu nenorocire, trebuie sã încercãm sã ajutãm
toate derivatele sale morfolexicale (trebuinþã, ºi sã nu ne lãsãm pradã disperãrii ºi
trebuitor) ºi cu toate sinonimele sale (a fi lâncezelii.” (J I 250)
necesar, a se impune etc.), acestea, cu (4) „Carol trebuie sã umble printre
derivatele de rigoare, la rândul lor. Ele soldaþi. Cei de la Cartierul General se
exprimã încrederea nestrãmutatã a autoarei miºcã atât de încet, încât spun întotdeauna
în corectitudinea raþionamentelor ºi cã Nando sau Carol trebuie sã plece sã
atitudinilor sale. Lucrurile trebuie sã se viziteze trupele...” (J I, 167)
desfãºoare aºa cum le vede ea ºi nu altminteri. (5) „... singurul nostru fiu ajuns la
De obicei, în contextele care îl conþin maturitate [Carol] trebuie sã fie cea mai
pe a trebui sunt valorificate ºi alte cuvinte puternicã verigã între dinastie ºi poporul
din seria onomasiologicã menþionatã mai suferind, cã trebuie sã fie vãzut peste tot,
sus, redând împreunã aceeaºi vigoare a ca un stindard printre cei ce luptã, ca o
gândului ºi a faptei. consolare pentru rãniþi, ca o rãsplatã
Dãm mai jos câteva din sutele, poate pentru cei viteji” (J. I, 231)
miile de exemple posibile: Observãm cum, pe lângã parafraze
(1) „,.. unul dintre proverbele mele pentru ideea de „necesitate”, de tipul „e
preferate este «curajul este întotdeauna vremea pentru”, cuvinte precum curaj, a
adevãr». Curaj am ºi o sincerã dorinþã de a ajuta, luptã, libertate, puternic, viteaz
ajuta. Numai cã ei trebuie sã mã lase sã-i revin solidar în textele respective.
ajut în felul meu ºi pentru asta trebuie sã- Dacã nu este a trebui, atunci este a
mi lase o anumitã libertate.” (S 15.02. 1914) vrea, cãci exprimã încã mai personal acea
(2) „E vreme pentru acþiune, chiar voinþã interioarã uriaºã, care poate miºca
pentru acþiune autocriticã, dacã este munþii din loc:
necesar. E nevoie de un braþ puternic ºi (6) „... vreau sã se simtã bine. Mi se
pentru a pedepsi ºi pentru a ajuta.... pânã pare cã e enorm de fericitã aici, dar TOT
ºi în treburile „civile” trebuie pusã ordine VREAU sã se comporte acum se cuvine”
militarã. ACUM E MOMENTUL CÂND (J II, 240) – despre Elisabeta, fiica ei, la
SE POATE FACE” (J I, 250-251) spitalul din Coþofeneºti).

116 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


Într-o adevãrat㠄perioadã retoric㔠numit de propriul popor jucãria lui
axatã pe ideea de „libertate”, regina scrie: Brãtianu.” (J II, 69)
(7) „... nu vreau un Brãtianu prea (13) „S-a terminat! Am semnat cã ne
puternic, cred cã ar fi un dezastru pentru þarã cedãm libertatea” (J III, 93)
ºi pentru rege, pentru moralã, obiceiuri, Regina avea în mod sincer drept
pentru binele general, dar nu vreau nici stindard de luptã termenul de „libertate”.
mijloace nefolositoare ºi vulgare de a-l A suferit de o relativã lipsã a libertãþii
înlãtura, iar dacã fac parte dintre cei care personale în primii ani de cãsnicie, de
nu vor sã-l vadã atotputernic nu e fiindcã e îndatã ce a ajuns la curtea lui Carol I, a
vorba de Brãtianu, ci fiindcã, vãzutã ca sistem, luptat ºi a reuºit sã o dobândeascã total,
politica ce atârnã de un singur om... mi se sub domnia lui Ferdinand, apoi a pierdut-o
pare distrugere curatã pentru þarã.” (J I, 299) din nou, sub aceea lui Carol al II-lea,
Iar dacã nu este nici a trebui, nici a propriul ei fiu, pe care l-a apãrat ºi l-a ridicat
vrea, atunci sunt frecvente lexeme de tipul din cele mai umilitoare situaþii, în ciuda
a face, a lucra, a realiza etc.: tuturor defectelor acestuia. Dar mai presus
(8) „Micul Georgie [Cãp. Aurel de libertatea ei individualã, Regina Maria a
Georgescu, administratorul cãminului de luptat în mod real pentru libertãþile colective
la Popricani] face lucruri extraordinare, de tot felul, la nivel micro ºi macrosocial,
într-un timp foarte scurt” (J II, 211) din impuls lãuntric sincer, dincolo de orice
(9) „…s-a ajuns aici! Cã am ajuns sã tentaþie de eroizare convenþionalã. S-a
lucrez eu, eu! la politici înalte în asemenea sacrificat pe sine ºi a fost gata sã sacrifice
clipe...!” (J I, 265) pe toatã lumea pentru ideea de „libertate”.
De la voinþa impusã sau mãcar Când este înfrântã în intervenþiile ei
exprimatã în problemele de familie, pânã pentru intrarea în rãzboi, se simte
la voinþa impusã în schimbarea miniºtrilor „descurajatã, ba chiar umilit㔠(J I, 284)
ºi comandanþilor militari, în deciziile (Episodul controverselor pentru înlãturarea
capitale ale þãrii (intrarea ºi ieºirea din rãzboi, Gen. D-tru Iliescu, ºeful M. St. Maior,
alegerea taberei pe plan internaþional, considerat vinovat pentru înfrângerile din
semnarea tratatelor de pace, nominalizarea 1816), dar îºi revine repede, nu aratã pe
unui rege etc.), verbele de voinþã ºi verbele faþã cuiva aceastã stare ºi transferã vina
de acþiune exprima foarte bine asupra situaþiei generale:
personalitatea autoarei. La un moment dat, (14) „Toate au fost în zadar..., situaþia
în perioada de început a contactelor cu a ajuns cum ajunge întotdeauna în
bãrbaþii de stat care îi pãreau extrem de România, o încãierare între partide, plinã
defensivi, exclamã chiar: de atacuri personale îndârjite”. (Este vorba
(10) „Vreau sã fiu rege!” despre aceeaºi discuþie care dura din iulie
Dupã cum se vede, ceea ce atrage atenþia 1917, în care Regina încercase o apropiere
în textele R.M. sunt în primul rând verbele - între conservatori ºi liberali, prin acceptarea
fapt normal în vorbirea unui om de acþiune. unor compromisuri de ambele pãrþi. Despre
Structuri substantivale noul cabinet, cf. J I, 275-276)
Totuºi, ºi substantivele fac parte din Speranþa apare, de asemenea, frecvent
fondul central al cuvintelor-cheie din înscrierile R.M., iar uneori este chiar
scriitura suveranei, aºa cum am vãzut deja. teoretizatã:
Practic, unul dintre aceste substantive, (15) „Întotdeauna sper în faþa
atrage pe lângã sine, prin aºa-numitele nenorocirilor – speranþa ºi încrederea în
„solidaritãþi lexicale” despre care vorbea mine ºi în alþii sunt în firea mea.” (J I, 183)
E. Coºeriu (Eugenio Coseriu, 1976/2001, Când vrea sã sublinieze caracterul
„Vers l’étude des structures lexicales”, în: marþial al frondei R.M., foloseºte termeni
L’Homme et son langage, Louvain-Paris - din vocabularul militar:
Sterling, Virginia: Éditions Peeters, pp. (16) „Eu ºi Nando am început sã ne
215–262), ºi pe celelalte din vocabularul duelãm cu aceleaºi vechi scuze.”(J I, 230)
uzual al autoarei: Termenii din lista de mai sus sunt deseori
(11) „E nevoie de curaj ca sã te încrezi asociaþi între ei, mai ales în descrierea unei
în oameni, un curaj pe care îl posed ºi nu situaþii, a unei întâmplãri sau în caracterizarea
îmi pare rãu” (J I, 161) unor persoane. Astfel, în paginile scrise luni,
(12) „... am avut chiar curajul sã-i 30 iulie/12 august 1918, despre vizita la Col.
spun [lui Ion I. C. Brãtianu] cã este Boyle ºi despre lectura acestuia din jurnalul
nepopular în þarã, deºi în Parlament este pe care l-a þinut în timpul evenimentelor din
cel mai puternic, cã ºi-a stricat imaginea Odessa, mai precis, despre salvarea
insistând sã fie primit fratele (Vintilã parlamentarilor români, autoarea spune:
Brãtianu, numit ministru de Rãzboi) lui în
guvern, cã e neplãcut pentru rege sã fie (continuare la pagina 121)

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 117


GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ

George Coandã

STATELE MEDIEVALE ROMÂNEªTI,


O REALITATE ISTORICÃ
ÎNTRE SUVERANITATE ªI SUZERANITATE (2)
Înainte de-a merge mai departe în acest ºi americanã de la finele secolului XVIII, în
demers, sã încercãm a vedea care sunt vectorii „secolul naþiunilor” (XIX) devenind modelul
esenþiali ce definesc statul ca entitate revoluþionar care, nu numai în Europa ºi
administrativ-politicã geografic-teritorialã, America de Nord, dar oriunde pe Terra, a
indiferent de teoriile filosofice politice puse în înlocuit statul dinastic ºi statul teocratic
circulaþie de la Platon pânã în zilele noastre (Op.cit., pp. 266-267)
privind condiþia de a fi (statul-cetate republi- Nu am sã intru acum într-o problematicã
can comunitar; statul – republican patriarhal supusã încã unor controverse care nu sunt în
în viziune rousseauistã întemeiat pe stare a ne lãmuri ce este naþiunea cu adevãrat.
„contractul social”; statul – liberal Am sã amintesc doar cã, mai ales, în ultimele
contractualist monarhic, aºa cum l-a vãzut John douã secole de la finalul celui de-al doilea
Locke, pãrinte, de altfel, ºi al „separaþiunii” mileniu dupã Hristos, au fost puse în circulaþie
puterilor; statul teocratic; statul – naþiune/ diferite opinii despre naþiune, ºi care au generat
naþional; statul – civilizaþie; statul – federal, „mitul naþiunii”. Astfel, Paul Sabourin în
fie republican, fie monarhic), ºi de tipologiile „Naþionalismele europene” (Institutul Euro-
constituente socio-politic-economice pean, Iaºi, 1999, p. 28), relevã sintetizator cã,
(sclavagist, feudal, capitalist, socialist, ultimele încã de la începutul secolului XIX a fost
douã cu excrescenþele lor nociv genocidare: propovãduitã ideea, conform cãreia
fascism/nazism, bolºevism stalinist cu tendinþe „popoarele aceleiaºi limbi, ale aceleiaºi
expansioniste internaþionalist globalizatoare/ culturi ºi ale aceleiaºi tradiþii au dreptul la
New World Order mereu reinventatã în funcþie independenþã dacã ºi-o doresc, cu condiþia
de împrejurãri), precizând cã existã, totuºi, un ca ele sã ocupe un teritoriu clar determinat”.
numitor comun geopolitic. Iatã-l: statul este Atrag atenþia cã, ºi astãzi subzistã în mintea
un produs istoric ca fenomen, forma, în fond, multora pãrerea obstinatã cã naþiunea este
de arhitecturizare politic-teritorialã a societãþii totuna cu poporul pe când, într-o accepþiune
umane. El se manifestã evolutiv pe douã modernã, ea formeaz㠄un sistem politic comun
trenduri fundamentale: titular al suveranitãþii […] care cere ca limitele etnice sã coincidã
naþionale, (þara aflatã în aceastã situaþie cu limitele politice” (Ibidem, p. 15)
putându-se guverna înlãuntru-i fãrã ingerinþe Aºadar, dezbaterea rãmâne deschisã.
din afarã), garanþia fiind independenþa de stat; Vorbind însã despre statele medievale
statul autonom, poate fi ºi naþional, a fost/este româneºti chiar dacã m-am complicat într-un
în stare de suzeranitate (suveranitate limitatã), excurs, am voit sã desluºesc dacã aceste state,
atât în Evul Mediu, cât ºi, în epoca modernã, prin caracterul existenþial, încã de la ivirea lor
transferul unei pãrþi din suveranitate pe harta politicã a Evului Mediu european, ar
(„concesionare benevolã”) fãcându-se pe fi putut sã-ºi prezerve statalitatea ca entitãþi
seama unei puteri suprastatele, ori a unei naþionale de drept internaþional (fireºte cã,
comunitãþi din care face parte (a se vedea pe atunci, între secolele XIV-XVII, nimeni nu
Uniunea Europeanã). avea o astfel de viziune geopoliticã, cu toate
În articolul 1 al Convenþiei de la decorsetãrile spiritului ºi spectacularele
Montevideo din 1933 s-au stabilit astfel criteriile câºtiguri preiluministe în gândirea filosoficã ºi
juridice ale statalitãþii suverane: statul este politicã ale Renaºterii). Fiind, la acea vreme,
persoanã de drept internaþional, state dinastice (basarabeºti în Þara
funcþionarea sa fiind determinatã de Româneascã, muºatine în Moldova), stãpânite
existenþa definitã a teritoriului naþional, a de dinastii autohtone, legate intrinsec de
unei populaþii permanente, a unui guvern, ºi pãmântul natal, acestea, în virtutea legãturii ºi
de capabilitatea de a susþine relaþii stãpânirii amintite, au militat, mai ales prin marii
internaþionale. (Oleg Serebrian, „Dicþionar voievozi – domni, pentru pãstrarea definitã
de geopoliticã”, Polirom, Iaºi, 2006, p. 264). ºi neatârnatã, în mãsura posibilitãþilor ºi a
De altminteri, aceastã definire a statului conjuncturilor geopolitice a teritoriului evitând
naþional se revendicã din filosofia politicã a paºalâcul. ªi aceastã stare de fapt va fi
romantismului german ºi a revoluþiilor francezã demonstratã în continuare.

118 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


CÃRÞILE BIBLIOTHECII

Mihai Stan

RUªII ªI NOI
(CULTURA ROMÂNÃ ÎN COMUNISM)
Alexandr Soljeniþîn, romancierul rus, cine au fost scriitorii vãzuþi drept inamici
mare disident anticomunist ºi mare talent, redutabili ai orânduirii se poate afla din
autor al romanului „Arhipelagul Gulag” volumul „Cultura ºi elitele române sub
(tradus la noi impecabil în trei volume de comunism din perspectiva securitãþii
Nicolae Iliescu), care „a explodat ca o (1964-1989)” scris de generalul Vasile
bombã atomicã a conºtiinþei morale ºi Mãlureanu, „lucrãtor” în Serviciul Român
civice cu efect planetar” (Al. Paleologu, de Informaþii „un serviciu de intelligence
în postfaþã, p. 478, Editura Univers, care ºi-a fãcut rapid curat în propria curte”
Bucureºti, 1997) reprezintã, (Florin Bichir). Acelaºi
nu numai pentru literaþii afirmã, cu trimitere la autor,
români, etalonul disidenþei c㠄onoarea ºi cariera
anticomuniste, marcând domnului general sunt
posibilitatea revenirii la imaculate”.
normalitate într-o vreme când Cine este autorul? Ofiþer
disiparea Lagãrului Socialist superior, jurist de profesie,
pãrea o utopie. timp de aproape patru
Expulzat din URSS decenii „a desfãºurat
(1974) Laureatul premiului activitate informativã în
Nobel pentru literaturã Serviciul Naþional de
(1970), Soljeniþîn „umple Informaþii cu competenþe în
vidul care s-a format în interior”. Las cititorului
cultura ºi conºtiinþa rusã. El plãcerea de a traduce aceste
a redat Rusiei sufletul, acel eufemisme. În perioada
suflet relevat lumii de Puºkin, Gogol, 1975-1989 a avut „responsabilitãþi infor-
Tolstoi, Dostoievski, Cehov ºi Gorki mative pe profil antisubversiune în
(Milovan Djilas, eseist ºi disident iugoslav). domeniile culturã ºi art㔠(s.m. MS.).
Ce se întâmpla în România sub Pensionat cu gradul de general de brigadã,
dictatura comunistã comparativ cu URSS? Vasile Mãlureanu înfiinþeazã, ca
Scriitorii erau consideraþi mult mai vicepreºedinte al Asociaþiei Cadrelor
periculoºi pentru regimul totalitar decât alþi Militare în Rezervã ºi în retragere din
disidenþi, fiindcã, pentru Securitate, ei Serviciul Român de Informaþii, revista
reprezentau categoria cea mai vocalã, „Vitralii – lumini ºi umbre” publicaþie a
aveau, prin scrierile lor o uriaºã notorietate veteranilor SRI. În 2016 i-a apãrut volumul
ºi, prin cãrþile lor, erau cunoscuþi în „Apãrarea Ordinei Constituþionale.
strãinãtate oricând putând crea o disidenþã Perspectiva unui ofiþer de informaþii”.
politicã majorã. Motiv pentru care urmãriþii În 2016 l-am cunoscut personal la
(scriitori, oameni de culturã) erau avertizaþi, Biblioteca Judeþean㠄Ion Heliade
li se dizolva anturajul (vezi Miºcarea Rãdulescu” din Târgoviºte unde a fost
transcedentalã) se încerca, pe diverse cãi, prezent la lansarea volumului „În slujba
neutralizarea lor. În câteva cazuri s-a ajuns adevãrului. Din amintirile unui ofiþer de
la expulzare, concomitent cu discreditarea informaþii” semnat de col. (r) Ioan Burdulea
în rândul intelectualitãþii din þara unde care a condus, înainte de 1989, un serviciu
primiserã azil politic. de informaþii ce avea drept þintã anihilarea
Cum erau urmãriþi/anihilaþi disidenþii, agenþilor KGB de pe teritoriul României.

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 119


Mi-a fãcut impresia unui profesionist, unui Autorul, generalul de brigadã în
bun orator, stãpân pe uneltele sale. rezervã Vasile Mãlureanu, conchide:
Tema, tratatã din perspectiva „Toate grupãrile literare ºi artistice au fost
Securitãþii, e prezentatã cu recurs riguros în egalã mãsurã supravegheate”. La
la documentul autentic necunoscut pânã subsol, autorul menþioneazã rapoartele ºi
acum cititorului interesat. Într-o postfaþã notele emise de Departamentul Securitãþii
intitulat㠄Cultura comunistã abisalã în Statului sau de Inspectoratul Municipiului
România”, Mircea Coloºenco gãseºte Bucureºti. (Se pare cã scriitorii nu au
meritul volumului nu în posibila polemicã învãþat mai nimic din experienþa acelor ani
cu „Raportul final oficial al Comisiei – ºi astãzi lumea literarã este divizatã.)
Prezidenþiale pentru Analiza Dictaturii Cititorul aflã cine erau disidenþii ºi cum
Comuniste în România (nãºit de Bãsescu acþionau aceºtia.
ºi nãscut cu tare congenitale), ºi nici cu Paul Goma, Dumitru Þepeneag, Dorin
diverºi autori care au tratat aceeaºi temã Tudoran, Dan Petrescu, Mircea Dinescu
mai mult sau mai puþin documentat în sunt prezentaþi drept disidenþi activi a cãror
studiile de caz ce înlãturã perdelele de poziþie contestatarã este transmisã spre
dezinformare ce au obnubilat adevãrul publicare în strãinãtate, mizându-se pe
pentru mare public. sprijinul extern.
Carte-document, volumul lui Vasile Poetul Mircea Dinescu trimite, în
Mãlureanu lumineazã controverse actuale, noiembrie 1989, materialul intitulat
ce prezintã evenimente colpostate în lumea „Mamutul ºi literatura” publicat în Frank-
literarã, tot prin recursul la document. Iatã furter Allgemeine Zeitung, apãrut cu o
una dintre acestea succint prezentatã. sãptãmânã înainte de Congresul al XIV-
Douã grupãri de scriitori apeleazã la lea al PCR, un pamflet la adresa lui Nicolae
arbitrajul lui Nicolae Ceauºescu, ca reacþie Ceauºescu. Poetul considera la fel de
la grupul Bogza-Jebeleanu, care conducea vinovate justiþia, securitatea, miliþia ºi presa
Uniunea Scriitorilor ºi grupul contestatarilor. pasive în faþa situaþiei deteriorate din þarã
S-a solicitat o audienþã/întâlnire pentru a-i în mai toate domeniile.
prezenta „problemele ºi frãmântãrile din Cartea – excelentã prin punerea la
lumea literarã”. În 26 august 1980 printre îndemâna publicului larg a argumentelor
cei primiþi s-au numãrat Gheorghe Tomozei, ºi documentelor menite sã ilustreze epoca
Gheorghe Pituþ, Dan Zamfirescu, Ion aºa-zis comunist㠖 este structuratã în
Lãncrãnjan, Romul Munteanu, Fãnuº câteva pãrþi: perioada de instaurare a
Neagu, Paul Anghel, Alexandru Oprea, comunismului, epoca totalitarã,
Pompiliu Marcea, Mircea Micu, Mihai circumstanþele externe, strategiile SUA ºi
Ungheanu, Mihai Beniuc, Teodor Balº, Iulian NATO pentru a scoate de sub influenþa
Neacºu scriitori naþionaliºti, angajaþi politic URSS þãrile europene cu regimuri
pe linia partidului. comuniste; prezentarea situaþiei din
În februarie 1981, scriitorii care celelalte state comuniste din „lagãrul
contestau dirijismul ideologic ºi atitudinea sovietic”. În postfaþa sa Mircea
patriotardã îi semnaleazã lui Nicolae Coloºenco identificã aceste etape precum
Ceauºescu „inactivitatea conducerii ºi tentativele de creare a miºcãrii
Uniunii Scriitorilor ºi abilitãþile unor contestatarilor, tot mai frecvente
adversari literari”. La iniþiativa lui Dan disidenþe. În ultima parte, autorul pune
Deºliu s-au alãturat Nicolae Manolescu, accent pe poziþia Securitãþii faþã de
Constantin Þoiu, Eugen Simion, ªtefan rezistenþii prin culturã, o încercare vag-
Augustin Doinaº ºi Mircea Dinescu. Era neconcludentã de a umaniza la distanþã
evidenþiatã reaua-credinþã a grupului de trei decenii poziþia secþiunii Securitãþii
Barbu-Pãunescu-Lãncrãjan. Se cerea care urmãrea informativ domeniile de
stoparea abuzului de putere exercitat de culturã ºi artã. Ce aflãm despre disidenþii
grupãrile create în jurul revistelor aflaþi în vizorul/ colimatorul Securitãþii?
„Luceafãrul” ºi „Sãptãmâna”. Despre poziþia lor?
Interesant, documentul a fost semnat Astfel Dan Deºliu considera
de 27 de scriitori printre care ªerban falimentarã politica regimului în plan eco-
Cioculescu, Radu Boureanu, Ion Caraion, nomic ºi social afirmând c㠄scriitorii sunt
Nina Cassian, Dan Deºliu, Ovid S. nehotãrâþi ºi nu reacþioneazã faþã de o
Crohmãlniceanu, ªtefan Augustin Doinaº, situaþie inacceptabilã”, atitudinea lor
Nicolae Manolescu ºi Eugen Simion. trebuind sã devin㠄o temã tentantã a

120 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


propagandei occidentale”. Realitatea avea carte se vorbeºte totuºi despre scriitori)
sã contrazicã afirmaþiile lui „Lazãr de la Mircea Coloºenco conchide:
Rusca”, tot mai numeroºi scriitori ºi „Echidistantã în modul în care sunt
oameni de artã români alegând calea oglindite operele, acþiunile ºi producãtorii
disidenþei. Securitatea are o atitudine cel lor din lumea profundã a artei ºi a culturii
puþin ciudatã neluând (decât cu rare române din ultimele decenii de comunism
excepþii) mãsuri ferme, ci încercând, mai (1961-1989), cartea prezintã voinþa
degrabã, sã estompeze cunoaºterea publicã auctorialã a tuturor celor menþionaþi, fãrã
a fenomenului. a le deturna semnificaþiile personale,
Conºtient cã în perioada 1975-1989 înscriindu-se printre lucrãrile autentice
a avut în subordine sectorul informativ de istorie recentã”.
cu profil antisubversiv în domeniile Subscriem, considerând cã volumul
culturã ºi artã ºi cã singurul procedeu completeazã fericit amatorismul
credibil pentru prezentarea veridicã a „Raportului final oficial al Comisiei
acestei perioade este documentarismul, Prezidenþiale” pentru Analiza Dictaturii
Vasile Mãlureanu nu face comentarii Comuniste din România”. De fapt
personale, nu trage concluzii. Vizând interminabilele contradicþii politice,
disidenþa etic-moralã a perioadei economice, literare, toate în detrimentul
frãmântate pe care o strãbãtut-o progresului României se datoreazã
România, conºtient cã ea face parte din tocmai faptului cã încã de la început s-a
istoria românilor, autorul lumineazã o eludat adevãrul despre trecutul recent.
epocã plinã de umbre ºi neclaritãþi. Stilul Cartea lui Vasile Mãlureanu ºi altele
întregii cãrþi aparþine ºtiinþei, motiv pentru asemenea acesteia sunt cu atât mai
care autorul recurge la un limbaj sobru, necesare, mai binevenite pentru –
fãrã coloraturã personalã conºtient cã parafrazându-l pe Florin Constantiniu –
numai aºa poate realiza – ºi a reuºit cu o istorie sincerã a unei perioade
prisosinþ㠖 o imagine realã a unei întunecate din mersul societãþii
perioade complicate din istoria naþionalã româneºti. Sub rezerva evenimentelor,
ºi internaþionalã, ajutându-l pe cititorul firesc profesional, trecute sub tãcere pe
interesat sã disocieze adevãrul istoric de care autorul Vasile Mãlureanu, – e de
textele apocrife pãtimaº dirijate. dorit – le pãstreazã probabil pentru un
Pe coperta a patra istoricul literar (în viitor volum.

hotãrât, care nu ºovãie în faþa unei


(urmare de la pagina 117)
aventuri..., de cuvânt, loial pânã la
moarte…, ca personajele din poveºtile lui
Retorica frondei Bret Harte.” (Francis Bret Harte, poet,
în scrierile Reginei Maria gazetar ºi prozator nord-american, este
autorul unor povestiri despre cãutãtorii de
aur din California, cf. Condensed Novels
a României
and Other Papers (1867), The Luck of
(17) „Era singurul din neamul lui, nu Roaring Camp, and Other
ºtia o vorbã în nici o altã limbã decât Sketches (1870), A Millionaire of Rough-
engleza, nu avusese timp nici sã-ºi ia And-Ready and Devil’s Ford (1887)) (J
revolverul ºi, unul împotriva a sute de II, 246) (În aceeaºi termen este
oameni, ºi-a pus la lucru voinþa, energia ºi caracterizat J. Boyle încã de la primele
curajul pentru a-i învinge fãrã sã recurgã întâlniri cu aceasta: „curios, fascinant,
la crimã ºi a reuºit sã-ºi scoatã la liman curajos, voinþã … Englezul tipic despre
turma de deputaþi români înspãimântaþi, care se scriu cãrþi de aventuri.” (J II, 414,
dupã o lunã întreagã de primejdii ºi cf. ºi J II, 484))
aventuri aproape fantastice” (J III, 246) N. Iorga avea sã spunã cã, atunci când
Termenii care exprimã calitãþile acestea în literatura sa beletristicã zugrãvea ea însãºi
par desprinse din literatura englezã eroicã asemenea personaje (Cf. „Idilele Regelui”;
ºi de aventuri ºi autoarea recunoaºte „Cei care furã lumin㔠º.a), sub influenþa
textual acest lucru: lecturilor din tinereþe (Tennyson, Chaucer
(18) „... mi se pãrea cã am dat peste º.a.), autoarea se autocaracteriza, chiar dacã
un erou ciudat, dintre cei despre care citim se afla într-o fazã de început a formãrii
în cãrþile englezeºti, puternic, tãcut, personalitãþii sale (N. Iorga, 2018, pp.18-37).

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 121


MEMORII

Manole Neagoe

AVATARURILE UNUI ARHIVIST


1977-1978
1 noiembrie 1977. La serviciu, lui Mircea Simionescu care, în dicþionarul
discut cu ºeful. De ce nu i-am adus lui, când ajunge la Iorgu, scrie vezi Iordan,
documente din arhivele strãine. Pentru cã iar la Iordan scrie, vezi Iorgu. Bulgarul tot
n-am plecat pentru aºa ceva. Mã ameninþã bulgar rãmâne.
cã altãdatã nu-mi mai dã voie sã plec. Îi 29 noiembrie 1977. Telefon de la
spun cã nu mã intereseazã Occidentul. Iova. Prefaþa scrisã de mine la ªtefan
Rãmâne o clipã descumpãnit, dupã care cel Mare scris de Iorga, a fost trimisã la
îmi spune cã a venit o comisie în inspecþie tipografie. Încã o loviturã datã pe la spate
la arhive. Arimia va pleda pentru capitalismului muribund. Ca sã fiu ºi eu
desfiinþarea serviciului nostru de pe linie.
cercetare. La ce altceva ar putea sã se 1 decembrie 1977. ªefului unei filiale
gândeascã Vasilicã! arhivistice i s-au adus 6kg de mãsline.
2 noiembrie 1977. Primesc referatul Foarte grav. De anul trecut a început o
lui ªtefan Andreescu la lucrarea noastrã polemicã cu Stoicescu. M-a supãrat cã l-a
despre Þepeº. Impertinent ºi infatuat. Îl atacat pe Mihnea Gheorghiu pentru o piesã
avertizasem cã Drãgan nu-i va da nicio despre Mihai Viteazul. I-am reproºat
leþcaie ca sã ajungã la Genova. Din mo- barbistului cã nu este cenzorul naþional,
ment ce a scris el o carte, a mai scris ºi s-o facã numai cu lucrãrile de istorie, nu
Stoicescu una, ce rost mai are sã facem ºi cu cele cu caracter literar, unde nu se
noi alta? ªi dacã lucrarea este foarte bunã? pricepe. Polemica are loc în revista
3 noiembrie 1977. ªedinþã de analiza „Sãptãmâna” ºi conu Nicolae þine sã
muncii. Este criticat Matei, ºeful arhivelor termine triumfãtor, ceea ce nu-mi
din Cluj, pentru cã fãcuse muncã de convine. Femeile de la sectorul lui Mioc
valorificare, în loc sã primeze munca sunt indignate. Cãmãrãºeasca îi ia apãrarea
arhivisticã. Dupã ºedinþã îi spun lui Matei: lui Roller pentru cã a dat bani pentru
„Ce sã-þi fac amice, dacã nu eºti tâmpit. sãpãturi arheologice, Coraliþa Fotino este
Dacã erai, felicitãri primeai!” supãratã rãu, ceata muiereascã este
12 noiembrie 1977. Asearã, la ora oripilatã iar ªt. ªt. ameninþã cã va interveni
ºase, i s-a fãcut rãu profesorului Giurescu. personal. Abia aºtept.
A fost dus la spital, unde a murit de 9 decembrie 1977. Merg la Editura
congestie cerebralã. S-a dus ºi ultimul Ion Creangã ºi stau de vorbã cu Mihai
dintre bãtrânii cei mari. La înmormântare Cazimir, redactor de carte la poveºtile mele
vor vorbi ªtefan Pascu, de la Cluj, ªtefan pentru copii ºi tineret. Îmi spune cã mã
ªtefãnescu, academicianul Platon de la Iaºi, admirã. Mã bucur, nu pentru laudã, ci
Virgil Cândea ºi George Potra. Mã dau dupã pentru cã am nimerit tonul potrivit pentru
un monument funerar ca sã nu se vadã cã o asemenea carte.
sunt foarte impresionat. 12 decembrie 1977. Veºti lugubre.
19 noiembrie 1977. La Muzeul de Vai de cultura noastrã! Se fac reduceri
Istorie al Partidului vorbesc despre Unirea masive pentru cota de hârtie (coli de tipar)
înfãptuitã de Mihai. Simt cã asistenþa mã pentru fiecare editurã. Sã nu se tipãreascã
aprobã, ceea ce-mi dã aripi. Mã contreazã mai mult de douã cãrþi de cãlãtorie pe an,
unul mai tânãr. Îi recomand sã citeascã sã se traducã mai puþin din literatura lumii
atent documentele. Directorul Ardeleanu a treia, care abia acum depinde abc-ul
afirmã cã punctele de vedere susþinute de culturii. La Editura Meridiane s-a redus
mine întrunesc asentimentul majoritãþii. numãrul cãrþilor de artã care pot fi publicate
Citesc din amintirile lui Iorgu Iordan. Vorba cu 60%, la Editura Eminescu au fost

122 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


reduse 415 coli de tipar. Eugen Barbu este de vorbã cu unii la o cafea, au discutat ce-
consternat. Nu înþelege ce rost are aceastã au discutat ºi i-au dat drumul liber spre
ofensivã împotriva culturii. lumea capitalistã. Am aflat cã este la Europa
2 ianuarie 1978. Vine Bellini de la Liberã. Aflându-mã la Milano, i-am scris.
Milano, omul lui Iosif Constantin Drãgan. Mi-a propus sã scriu ceva, am fãcut-o,
Îmi aduce cãrþile pe care le lãsasem în Italia: dar Vlad mi-a spus cã este prea tare ºi nu
„Ravenna Felix”, „Carpaccio”, poate da pe post aºa ceva. Era un atac dar
„Tintoretto”, „Galeriile Academiei”. Cãrþile la regim. Dar, galant om, mi-a trimis 100
cu cei doi pictori au apãrut într-o colecþie de dolari, drepturi de autor. Am înþeles
intitulat㠄Opera completa del…”. Un aluzia, nu l-am mai deranjat iar din banii lui
numãr de circa 50 de planºe color dupã am cumpãrat un album superb cu opera
care are loc reproducerea alb-negru a lui Botticelli!
tuturor lucrãrilor cunoscute despre pictor. Mã întâlnesc cu Vasile Drãguþ,
9 ianuarie 1978. La Institut s-a þinut istoricul de artã. Îmi povesteºte ce a pãþit
un consiliu ºtiinþific în care s-a hotãrât sã cu Stoicescu. La Institut se aflau multe
mi se rãspundã în polemica cu Stoicescu. documente în legãturã cu vechile
O vor face ºi vor constata cã sunt penibili. monumente de artã din Moldova. Se
Un prim articol: sunt acuzat cã nu mi-am fãcuse cândva apel la popi, la învãþãtori
fãcut datoria. În „Revista de istorie a sã trimitã informaþii în legãturã cu
Academiei” scoasã de Institut s-a monumentele care se aflã în parohia lor.
menþionat în fiecare an ce a fãcut fiecare Documentele zãceau la Institut. Cineva
dintre cercetãtori. Iese bine ºi atunci îi a avut ideea sã i le dea lui Stoicescu sã le
întreb când au minþit atunci sau acum? publice el. A publicat în revistã ºi a luat
Într-un al doilea articol ticluit de ªt. ªt. bani. A luat un acont de 45.000 de lei de
am fost acuzat cã atac frontul ideologic. la mitropolitul Firmilian ca sã publice
Acuzaþie foarte gravã, dar rãspund eu, volumele de documente. Urmaºul
cine e frontul? Barbiºtii care îºi bat joc de mitropolitului nu publicã manuscrisul lui
istoria medie a românilor? Cãmãrãºeasca Stoicescu, dar îi lasã banii. Acesta oferã
zice c㠄ãsta este diabolic”. materialul lui Vasile Drãguþ, pe care-l
10 ianuarie 1978. Cei de la Institut ameninþã cã-l dã în judecatã dacã nu
au fãcut un memoriu la Secþia de publicã, deºi Vasile Drãguþ nu era o
Propagandã ºi, printre altele, m-au fãcut editurã. Pânã la urmã publicã materialul
antisemit! Rãspunsul meu e dur. Radu ºi-i dã 130.000 de lei. Drept mulþumire
Constantinescu îmi spune cã o fãtucã de Stoicescu îi trimite o scrisoare injurioasã
la Institut este furioasã pe mine ºi considerã cã nu i-a dat 150.000! Comisia care a
cã sunt un geniu al rãului. venit la Arhive în inspecþie ºi-a însuºit
12 ianuarie 1978. Gusi, îmi spunea punctul de vedere al Mistreþului
cã V. Georgescu mã ia peste picior în (Arimia), adicã sã ne desfiinþeze pe cei
adunãrile din fosta lume bunã. Îmi pare rãu de la serviciul de la cercetare. Mã
pentru el, dar ce nu ºtie Vlad e cã douã îndeamnã Gal sã ies în audienþã undeva
volume cu memoriile unor mari moldoveni, mai sus însã pe contul meu, sã nu-l
în limba francezã, pe care le-a scos el, sunt amestec pe el…
pline de greºeli. N-am spus-o nimãnui ºi 19 ianuarie 1978. Se dãrâmã cu
am pãstrat relaþii relativ bune cu boierul. entuziasm casele de pe Calea Moºilor,
El îmi zicea „þãrane”, când ne întâlneam, pentru a se clãdi blocuri noi. Blocul nostru
pentru cã îi aduceam pe opincari la „oastea de trei etaje, fiind foarte solid, se pãrea cã
cea mare” iar eu lui boierule”. rãmâne, dar trecând ºeful pe aici, ºi
Mihai Pelin, ocupându-se cu vãzându-l izolat, a întrebat ce este cu el,
documentele securitãþii era convins cã iar tovarãºul Matei, ºeful partidului pe
Securitatea n-a reuºit sã strecoare pe Capitalã, îi spune, minþind, cã e un bloc
nimeni la Europa Liberã. ªi totuºi a fãcut-o. cu igrasie. ªi ºeful dã din mânã, adicã jos
L-au bãgat pe Vlad Georgescu. Într-o zi, cu el. Arhitectul Capitalei îi va spune cã au
cei de la Institutul de Studii Est-Europene trebuit sã bage tractoarele ca sã-l dãrâme.
s-au pomenit cu Securitatea peste ei, au 20 ianuarie 1978. Stoicescu vrea sã
intrat la Vlad în birou, au rãsturnat tot, continue polemica, dar Barbu refuzã sã mai
dupã care l-au umflat pe el. Sperieturã publice ceva. I.C. Drãgan îmi telefoneazã
mare, mai cã n-au leºinat cucoanele. L-au de la Lugoj. A citit articolul meu ºi mã
þinut ce l-au þinut la rãcoare, l-au tuns ºi, felicitã. Intervine ºi ªt.ªt. dar Barbu refuzã
pânã la urmã, îl vãd pe Vlad apãrând la sã ne mai publice, nici pe mine, nici pe ei.
Biblioteca Academiei. Ieºim la o þigarã ºi-l Gata! În rãspunsul ce-l scrisesem eu,
întreb cum a fost. Nu prea rãu. Mai stãtea Stoicescu afirmã cã mi-a scos fiºe soþia ºi

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 123


cã n-am fãcut facultatea de istorie! E Constantinescu s-a apucat sã corecteze
tâmpit. Se pot verifica dosarele. manuscrisul cu Vlad Þepeº. A scos mult
21 ianuarie 1978. ªt. ªt. vine la din ceea ce fãcusem eu ºi a bãgat niºte
Arhive, stã de vorbã cu Gal ºi cu Arimia ºi articole ale lui cu istoria Transilvaniei ºi
mã prezintã ca un monstru care trebuie a Ungariei! Transforma o carte despre
þinut în lesã. Arimia, mitocan securist, Þara Româneascã într-o carte despre
încearcã sã-mi punã mâna în bot. Gal, mai istoria Ungariei ºi a Transilvaniei. M-am
diplomat, îmi zice cã el mã roagã sã încetez, mirat. Prost nu e, limbile de care are
sã nu le mai rãspund. Vor sã rãmânã ei cu nevoie ca sã scrie o carte despre Evul
ultimul cuvânt, dar le arãt celor de la Arhive Mediu le ºtie, n-are însã simþul
cã ar trebui sã se opreascã ei ºi atunci am arhitecturii unei lucrãri, când trebuie sã
sã tac ºi eu. Am dreptul la replicã, de ce sã se ocupe de o anumitã problemã. O ia
tac dacã ei cred cã au dreptate? Pânã la razna, ºi asta înseamnã cã nu va fi capabil
urmã Barbu îi va da afarã ºi aºa s-a terminat sã scrie o carte ca lumea?
o polemicã stupidã, Stoicescu neînþelegând Aflu cã a fost însurat. L-au însurat
cã nu mã poate birui. babele ºi i-au gãsit o femeie, zic eu, delicatã,
7 aprilie 1978. Mã întâlnesc cu Ion pentru cã altfel nu înþeleg cum de o
Donat. Îl felicit. Mi-a plãcut articolul lui în maltrata când se îmbãta. Femeia a divorþat
care arãta c㠄Troianul” vine de la Traian, ca sã scape de nebun. Era însã ºi generos.
este unul dintre cele mai vechi toponime Da sticlele, când le golea, unei femei fãrã
latineºti. Iorgu Iordan zice însã cã nu putea sã-i cearã nimic pe ele.
sã reziste atâta vreme. Donat, dacã forma 4 iulie 1978. O ºedinþã la Arhive la
slavã, presupusã de Iorgu, Troian a rezistat care este prezent ºi un ministru adjunct de
16 secole, de ce n-ar fi rezistat ºi cea la Interne. Ia omul cuvântul ºi începe sã
latineascã? Descoperindu-se inscripþia de ne spunã cât de bine ar fi dacã am împleti
la Grammeni, în care se aratã cã un militar activitatea arhivisticã cu ceea ce se petrece
roman i-a prezentat „împãratului Troian” în judeþ pe planul creºterii animalelor, a
capul lui Decebal, asta înseamnã cã încã cultivãrii cerealelor ºi a soiurilor acestora!
din vremea lui Traian, în sudul Dunãrii i se Înãlþãtor! Frumoasã împletire!
spunea Troian! Asta cu 6 secole înainte 7 iulie 1978. Plecând spre
ca sã aparã slavii la noi! „Sãptãmâna”, mã întâlnesc cu amicul
25 mai 1978. Se pune la concurs un Modest Moráriu (se pronunþã Moráru,
post de cercetãtor III la Institutul de Istorie pentru cã este vorba de un „i” scurt, pe
al Partidului. N-ar fi bine sã mã duc acolo? care ciumpalacii neinstruiþi pun accentul
Ar fi, dar pânã la urmã nu se întâmplã de parcã ar fi vorba de niºte hexametri
nimic, postul nu se afiºeazã. din Homer!), redactor-ºef la Editura
13 iunie 1978. Mã întâlnesc la Casa Meridiane. Ar fi putut de multã vreme
Scânteii cu Bucur Micu. Ar vrea sã sã fie director, dar directorii se
colaborez cu el la ceea ce va scoate pentru schimbã, pe când redactorul-ºef rãmâne
strãinãtate. Îi este ciudã pe ticãloºii care-ºi în funcþie ca specialist. Îmi cere sã-i
bat joc de istorie. Îmi spune cã atunci când propun tipãrirea Daciei Preistorice de
ªt.ªt. s-a dus cu volumul de articole despre Nicolae Densuºianu. Încercarea mea de
Mihai Viteazul ca sã i-l dea lui Burticã, a-l face sã renunþe nu dã roade. L-a
acesta a dat cu volumul dupã el. Sunt sigur tipãrit pe Pârvan, vrea sã-l tipãreascã ºi
cã ªt.ªt. n-a simþit aluzia. Tovalul lui pe Densuºianu.
suportã mult mai multe. Când s-a pus 1 august 1978. Ghinãrariul nostru s-
problema editãrii unor volume de scrieri a gândit el adânc ºi în consecinþã a hotãrât
despre Mihai Viteazul, ªt.ªt. a spus cã este ca sã nu ni se mai dea voie la Bibliotecã
o sarcinã de la C.C. ºi Institutul trebuie s- decât o zi pe sãptãmânã ºi nu douã ca pânã
o onoreze cu niºte volume de documente acum. Poþi sã te documentezi pentru o
ºi nu cu lucrãri de popularizare. Se face lucrare ºi într-o zi, ce mare lucru! O
cã nu pricepe cã volumele de documente judecatã de valoare a fiicei mele pe care
se adreseazã specialiºtilor, care sunt foarte nu mã pot abþine sã n-o reproduc: „Tata,
puþini. Altfel, cineva care vrea sã citeascã banii pe care-i luaþi voi îi daþi tot la stat.
o carte despre Mihai nu se intereseazã de Dacã este aºa, de ce nu vã dã mai mulþi?”.
documente, pentru cã cititorii obiºnuiþi n- Bine gândit la 9 ani! Tânãrã da’ coaptã,
au sã se apuce sã devinã cercetãri ai vorba lui Tirtiricã Inimã Rea.
domniei lui Mihai, adicã toþi cititorii din Mergând pe la Casa Scânteii stau de
România. Bãiatul bãtea spre mine ºi nu-ºi vorbã cu Florin Chiriþescu, redactor la o
da seama cã este ridicol. editurã. Îl întreb ce se mai întâmplã în
Cât timp am fost plecat din þarã, Radu lumea cãrþilor. Nimic, îmi spune el. N-

124 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


avem bani, nu putem plãti, nu putem tra- lui este o bârfã mãruntã, spusã frumos,
duce ºi tipãri. Noi umblãm cu miloaga, ºi un fel de cântec de lume care se gustã la
uneori merge, alteori nu. De exemplu, i-a chef. Cine citeºte o asemenea carte îºi
scris lui Italo Calvino ca sã aprobe face o imagine strâmbã despre literatura
traducerea unei cãrþi de-a lui, cu o platã românã etc. Atâtea insulte la adresa
modestã cã nu prea avem bani, suntem criticului miºunã pe fiecare paginã, încât
dupã cutremurul de anul trecut! Calvino rãutatea ºi prostia vãcuþei (pardon aºa este
a fost de acord ºi a cerut ca drepturi de scris în caiet) îºi provoacã greaþã. Eugen
autor 1 leu! Au nãvãlit tovarãºii peste Barbu vorbeºte despre „divinul critic”. Ca
Florin. De ce i-ai scris, domnule? Ne-am sã vezi câtã lipsã de înþelegere. De aceea
fãcut de râs etc. va insista pe lângã Constantin Drãgan sã
Mã întâlnesc cu Teicã, ºi-mi cere o publice la Milano cartea lui Cãlinescu. Mai
prefaþã la Mihai Viteazul scris de Iorga. stãruie ºi alþii, printre aceºtia numãrându-
De acord. O fac pânã în ianuarie. Nu. Ne se ºi Dan Zamfirescu.
trebuie pânã la 1 noiembrie! Îi propun sã 20 septembrie. Profesorul Alexandru
traducã o carte de Réau ºi Cohen, literaturã Piru de la Filologie scrie un articol intitulat
ºi artã medievalã. Ar ieºi douã volume. „O Lovinesco latr㔠(adicã Lenuþa
De acord, dar nu poate traduce decât din Vrancea). O face fãrâme, demonstrându-
autorii morþi de 50 de ani, cãci morþii nu i cã este neonestã, citeazã trunchiat ca sã
mai cer drepturi de autor. Dacã autorul facã apropieri între Cãlinescu ºi Iorga, cã
n-are fraþi ºi nici copii sau pãrinþi, poate nu ºtie istorie literarã conchizând cã
sã fie tradus chiar dacã a murit acum 15 lucrarea Lenuþii nu este altceva decât o
ani! De unde sã ºtiu eu când au murit diversiune inutilã. Are dreptate Al. Piru, dar
Réau ºi Cohen? uite cã din pricina Lenuþei sau a lui Zigu
8 septembrie 1978. Mergem pânã la nu se poate tipãri cartea marelui critic.
Filip toþi trei, eu, soþia ºi fiica. Acolo îl Este un frig la arhive de parcã ne
întâlnim pe Dan Zamfirescu. Volubil, apropiem de Polul Nord. Nu ºtiam cã o
vorbeºte tot timpul, încât fetiþa mea, dupã sã ne apropiem ºi mai mult. Am început
ce pleacã Dan, mã întreabã: „Ãstuia nu i sã obosesc. Când am ajuns aici mai
se usucã gâtul?”. A scris o carte în care aveam ceva energie, dar treptat a scãzut,
îi rade pe toþi. Taicã-sãu a murit mulþumit iar programul acesta militãresc mã ucide.
cã fiul sãu se distanþeazã de ceilalþi. Încerc sã rezist, dar este din ce în ce
Citindu-i cartea, ºi-a dat seama cã fiul sãu mai greu. Nu se poate face cercetare fãrã
este o valoare. Dan crede în trei inºi cã sã stai multã vreme în bibliotecã. Cu o zi
au talent: Sorescu, Paul Anghel, care este pe sãptãmânã nu realizezi nimic. Abia
cel mai bun, ºi Pãunescu, care începe sã scoþi fiºe pentru bibliografia unei lucrãri,
toarne apã în vin. Mihai Ungheanu intrã în sãptãmâna urmãtoare frunzãreºti o
ºi el în hora protocronismului. Zigu Ornea carte ºi uite aºa se bate pasul pe loc.
se opune publicãrii „Istoriei literaturii…” a 27 septembrie. La Arhive, Gal Ionel
lui Cãlinescu. În schimb, la Cartea mã ia la rost ºi mã ameninþã de ce nu iau
Româneascã, ºiretul de Marin Preda public㠄Românii în arhivele strãine”. Discut cu
o carte a Ilenei Vrancea (Katz) în care Arimia ºi cu doamna Soveja. Ne
Cãlinescu este pus în urma lui Lovinescu! gândisem sã scriem o carte despre Matei
1 septembrie 1978. Gheorghe Basarab. Cei doi îmi spun cã Matei cade,
Constantin, de la Agerpres, îmi telefoneazã (sãracul), îl face Stoicescu. Nu-l va face
ºi-mi spune cã un neamþ din Berlinul de iar dacã l-ar fi fãcut ar fi fost un mare
Vest a citit articolul meu despre Þepeº din eºec. Niculãiþã Minciunã n-are talent, în
„Actualitãþi româneºti” ºi, cã, ar vrea sã-l schimb este foarte muncitor, ceea ce este
publice. Îmi cere permisiunea s-o facã. altceva. Sunt întrebat dacã vreau sã
11 septembrie. Ion Coja publicã un colaborez cu Stoicescu, sunt de acord
articol în „Viaþa Româneasc㔠în care aratã cu o asemenea colaborare ºi cei de la
cã suntem în urma Albaniei la producþia Arhive ºi cei de la Institut. Nu-mi surâde
de carte. La noi trebuie sã se respecte ºi refuz. Nu ne-am fi înþeles, iar
planul editorial fãcut de neliteraþi. Stoicescu este foarte încãpãþânat, nu te
19 septembrie. Ce zice Ileana poþi înþelege cu el. Prefer sã fac altceva.
Vrancea: cartea lui Cãlinescu este un ªedinþã. De ce n-am dat cartea despre
tablou haotic ºi arbitrar, autorul neavând Þepeº. În schimb am scris unul pentru
niciun merit. Istoria literaturii de Cãlinescu Editura Politicã. Le arãt cã Radu
este o „descripþie aglutinizantã”. Cãlinescu Constantinescu ºi-a bãtut joc de carte,
susþine importanþa valorii dar, de fapt, el va trebui sã o pun la punct. Þepeº de la
preia ce-au spus alþii înaintea lui. Cartea Editura Politicã are doar 70 p.

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 125


BIBLIOFILIE

Ana Andreescu

GEOGRAFIA LUI STRABON

În 1469, la Roma, cei doi


prototipografi, germanul Conrad
Sweynheym ºi cehul Arnold Pannartz,
care au introdus mestesugul tiparului in
Italia, orefeau o ediþie a lucrãrii De bello
gallico a lui Iulius Caesar, lucrare citatã
de cercetatori. În acelaºi an, este
mentionatã apariþia primei ediþii în limba
latinã a Geographiei lui Strabon,
desigur, tot la Roma. Editorul ambelor
lucrãri, menþionat pe foile de titlu, a fost cel Bãtrân (m.1515), împreunã cu
Ioannes Andreas de Bussis, episcop de tipograful Andrea Soceri ºi participarea lui
Aleria. Traducãtorii lucrãrii Geographia, Andrea Toressano, ginerele sãu. Lucrarea
scrisã în greacã de cãtre autor, Strabon are tiltul Strabon, Peri Geographia -
(Saºiul), sunt Guarinus Veronesis (1474 Strabo, De situ orbis.
= 1460, filolog umanist, mare colecþionar In decursul anilor, numeroºi filolologi
de manuscrise greceºti) ºi Gregorium clasici au fãcut traduceri din greaca veche
Tiphernas (1413 = 1469, filolog, editor în latinã sau în greaca modernã. Prima
ºi teolog italian, primul profesor de greacã ediþie criticã a lucrãrii lui Strabon este op-
de la Universitatea din Paris). Ceea ce este era eruditului umanist ºi teolog protestant
sigur este faptul cã, în 1472, la Veneþia, Isaac Casaubon (1559=1614), care, la 22
sub autoritatea aceluiaºi episcop, apare o de ani, devenea profesor de limba greacã
a doua ediþie în latinã, în tipografia lui la Universitatea de la Geneva. Ea a fost
Vindelinus de Spira, tipograf german, fost publicatã la Geneva, în 1587, cu titlul
bijutier în Mainz, stabilit în 1468 la Veneþia, Straton Geografikon Bibli - Stratonis
unde a lucrat pânã în 1477, împreunã cu Rerum Geographicarum Libri XVII.
fratele sãu Iohannes. Un exemplar din Acesta a folosit ediþiile de la Basel, din 1549
tipãritura veneþianã, scrisã cu frumoase ºi 1571 cu traducerea în latinã fãcutã de
caractere italice, înfrumuseþatã cu iniþiale umanistul de origine germanã Guglielmo
colorate sau bicolore (roºu ºi albastru), a Xylander (1532 + 1576), profesor de limba
fãcut parte din bibloteca regelui Franþei, greacã la Universitatea Heidelberg, ediþii pe
Louis al XV-lea, ºi, în 1769, la un an de care Isaac Casaubon le-a revizuit ºi le-a
la moartea secretarului regelui, Jean Louis publicat cu comentariile sale, la Geneva,
Gaignat (1697 = 1768), a fost vândutã la în 1587 (ediþia criticã menþinatã deja) ºi la
licitaþie, dupã cum povesteºte Guillaume Paris, în 1620, într-o ediþie dedicatã regelui
de Burre în lucrarea sa Bibliographie in- Louis al XIII lea.
structive - suplement ou cataloque des Geografia lui Strabon este lucrarea unui
livres du feu monsieur Jean Louis cãlãtor înveterat, care ºi-a notat în cursul
Gaignat, Paris, 1769. Cumpãrãtorul a lungilor sale voiaje nu numai date
fost un medic englez, William Hunter, geografice, ci ºi date istorice, elemente
preþul plãtit fiind de 120 livre ºi un sou, specifice zonelor pe care le-a vizitat,
iar dupã moartea acestuia, cartea a intrat comentarii privitoare la obiceiuri, limbile
(1807) în Biblioteca Universitãþii din vorbite, economiile locale. A folosit desigur
Glasgow, unde s-ar afla ºi astãzi. lucrãrile înaintaºilor, dar, bazându-se mult
Interesant este cã ediþia princeps a pe scrierile lui Homer, a corectat ºi a
operei lui Stabon a apãrut mult mai târziu, criticat lucruri care i s-au pãrut exagerãri.
în 1516, la Veneþia, ºi ea a fost produsã de
tipograful umanist, eruditul Aldus Manutius (continuare la pagina 130)

126 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


FIRIDE BASARABENE

Nicolae Scurtu

IOAN SULACOV
ªI „REVISTA ªTIINÞELOR PSIHICE”
Un prozator cu un destin din cele mai tragice este, aºa cum am mai afirmat ºi
altãdatã, Ioan Sulacov (n. 10 august 1908, Bolgrad – m. 1941, Gulag), care într-un
timp relativ scurt a scris ºi publicat câteva romane ºi nuvele cu totul remarcabile.
Biografii1 ºi exegeþii2 sãi au omis sã menþioneze faptul cã autorul romanului Studentul
din Bugeac a fost ºi un publicist din cei mai însemnaþi din Basarabia.
Numai în anul 1935 a conceput, elaborat ºi coordonat douã publicaþii, extrem de
interesante ºi citite de cei interesaþi ~ Ocultismul ºi Revista ºtiinþelor psihice, în care
publicã articole din sfera psihologiei ºi a altor discipline.
Revista ºtiinþelor psihice apare la Bolgrad, în lunile octombrie–decembrie 1935,
iar redacþia ºi administraþia se aflã chiar în casa lui Ioan Sulacov, din Strada Vasile
Alecsandri, nr. 73.
În articolul program, Rostul acestei reviste, Ioan Sulacov afirmã, fãrã ezitare, cã
aceastã publicaþie „este o tribunã a ocultismului experimental. Cititorii noºtri vor gãsi
aici îndrumãri ºi lãmuriri asupra problemelor de psihism, date de savanþi din toate
colþurile lumii”.
În cele trei numere existente în colecþiile Bibliotecii Academiei Române, Ioan Sulacov
publicã urmãtoarele articole de o realã valoare teoreticã ºi practicã:Însemnãtatea ºtiinþelor
psihice, Autosugestia, Eterna poveste..., Cugetãri de Crãciun ºi Psihologia rãzboiului
ºi sugestia.
Am considerat, util, sã restitui articolul Eterna poveste... întrucât autorul
radiografiazã, cu exactitate, drama oamenilor de geniu, care au înfruntat ºi înfruntã
ignoranþa ºi obtuzitãþile contemporanilor.

*
Eterna poveste...

Când se naºte un om de
geniu se cunoaºte, toþi proºtii
fac ligã contra Iui.
SVIFT

Sã te fereºti tu frate, prieten sau duºman de ai avea


nenorocul sã te naºti cu o minte mai luminatã, cu sufletul
mai larg, cu mai multe calitãþi ºi pãtrundere decât restul
concetãþenilor tãi, semenii, fii ai neamului tãu, cãci în cazul
acestui iubit frate, stimat prieten ºi zadarnic duºman vei
avea o viaþã dintre cele mai nenorocite, vei fi hulit, gonit, ca
un câine ca un nebun.
Proºtii, mulþimea, nu-þi va ierta niciodatã, darul divin,
sau cum vrei sã-l numeºti, cu care soarta te-a hãrãzit la
naºtere.
Gloata nu poate sã sufere lumina ca bufniþa, nu poate
suporta inteligenþa.
Ei, aceia mulþimea anonimã pentru trecut ºi prezent,
când observã sau presimte, cã între ei s-a nãscut unul
mai superior ce ar putea împinge lumea spre noi orizonturi,

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 127


spre progres, se ridicã cu toþii, se leagã de gâtul lui ºi îl
apasã în mocirla în care se zbat, dacã însã nu reuºesc cu
aceasta ºi el se opune, atunci intervine, otrava, rugul,
puºcãria, ghilotina ºi tot ce poate inventa crima pentru a-
l sugruma pe acel înzestrat altfel decât cei mulþi, cei proºti,
cei care se duc.
Dacã blândul ºi iubitorul de oameni, Isus, a fost dus pe
cruce spre rãstignirea între tâlhari pentru îndrãzneala lui
de-a spune cã toþi suntem oameni, fãcuþi de unul ºi acelaºi
D-zeu, s-ar crede cã uciderea de oameni s-a oprit, istoria
însã se repetã, admiratorii lui Isus, care plâng regretând
moartea lui atât de crudã, dupã câteva zeci de sute de ani
duc sub luciosul cuþit al ghilotinei cel mai genial cap al tuturor
vremurilor; Lavoisier. Puþin mai înainte aceºti domni miloºi,
copiii lui Isus, ard pe rug un alt geniu, Galileu.
Povestea e însã mult mai veche, mult mai tristã decât o invocãm aci, cãci uciderea
geniilor excepþionali începe din timpurile cele mai îndepãrtate ºi odatã cu apariþia primelor
raze ale civilizaþiei.
Cât am vãzut este inutil sã mai înºirãm, dar privind statuile, invenþiile ºi tot ce este
frumos ºi bine, putem da numãrul celor care au cãzut jertfã timpului sãu, confraþilor sãi
dobitoci.
Aceastã goanã contra oamenilor înzestraþi este internaþionalã ºi pentru toate timpurile,
iar pentru acei care se îndoiesc în zilele noastre ºi ar crede
cã multe s-au schimbat nu-i vom aduce exemple de peste
hotare, dar ne vom duce la noi, de la Nistru pânã la Tisa ºi
nu vom aminti pe acei morþi pe care azi îi admirãm ºi care
au fost omorâþi moraliceºte la timpul lor, ne vom duce la
cei vii.
latã, aþi auzit de Stere, unul dintre cei mai mari intelectuali
ai noºtri, extraordinarul scriitor care azi îndeplineºte 70 de
ani, dar care a fost omorât moraliceºte cu multe zeci de ani
în urmã. Crima moralã e înlocuitã cu crimã fizicã în cazuri
excepþionale, dar rezultatul e acelaºi.
Hulit, bârfit ºi insultat a fost Stere, cu atât mai mult, cu
cât talentul lui se manifesta mai viu, mai cuceritor.
E inutil sã mai amintim de Panait Istrati care cu drept
cuvânt, a fost ucis de urã.
Eternã poveste...
Noi psihiºtii însã, care iubim tot ce-i om, ºi mai ales cei înzestraþi spre folosul
progresului, azi când se împlinesc aproape 2000 de ani de la naºterea Iui Isus, ne vom
reculege o clipã, ne vom strânge toate puterile sufletului nostru pentru a judeca bine
dacã trebuie sã insultãm pe acei, pe care marea mulþime îi înjura.
Vom spune tuturor, ce vor sã ne mai audã, cã totul trece pe lumea aceasta, religiile,
doctrinele politice, principiile morale, reperul gândirii rãmâne o singurã ºi veºnicã valoare:
o m u l.
Nu vom insulta, nu vom huli pe nici un fel de om pentru nici un fel de crez, vom
lãsa viitorul sã judece, sã decidã, iar urilor vom rãspunde cu sincerã iubire, duºmanilor
cu prietenie.
Sã te fereºti tu frate, prieten sau duºman de-a urî pe cineva, care te insultã ºi îþi
doreºte rãul cãci în acest caz eºti mai josnic decât el.
Fie-þi pilda, viaþa oamenilor mari.
I. SULACOV

Note
Articolul acesta se transcrie din Revista ºtiinþelor psihice, 1, nr. 3, decembrie
1935, p. 3–4.
1. Mihai Cimpoi ~ Ioan Sulacov în O istorie deschisã a literaturii române din
Basarabia. Ediþia a 4-a reactualizatã, Bucureºti, Fundaþia Naþionalã pentru ªtiinþã ºi
Artã, 2009, p. 85. („Cercul destinului”. Neosãmãnãtorism ºi naturalism).
2. Anatol Ciocanu ~ Ioan Sulacov în Dicþionarul scriitorilor români din Basarabia
1812–2010. Ediþia a 2-a revãzutã ºi completatã. [Chiºinãu, Editura Prut Internaþional
2010], p. 507–508 + 1 foto bust Ioan Sulacov.

128 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


Teodor Plop-Ulmanu ºi
Societatea Scriitorilor din Basarabia

Biografia poetului, publicistului, traducãtorului ºi memorialistului Teodor Plop-


Ulmanu (n. 22 octombrie 1909, Mãmãliga, jud. Hotin – m. 6 decembrie 1990, Bucureºti)
conþine unele necunoscute ce se impun a fi elucidate cu mai multã rigoare.
Doamna Nicoleta Borcea, autoarea fiºei de istorie literarã1 consacratã lui Teodor
Plop-Ulmanu din arhicunoscut dicþionar al literaturii române, nu menþioneazã faptul cã
autorul cãrþii Frunzã elegiacã2 a fost invitat ºi a acceptat sã fie membru al Societãþii
Scriitorilor din Basarabia.
Se cuvine sã menþionez cã Teodor Plop-Ulmanu îndeplinea toate condiþiile de
cooptare în aceastã selectã ºi onorantã societate a scriitorilor ºi publiciºtilor din Basarabia.
Desfãºurase, pânã în 1939, o bogatã ºi susþinutã activitate literarã în cele mai
însemnate reviste ºi ziare din Basarabia, Iaºi ºi Bucureºti.
E suficient sã amintim de colaborarea sa la revista Jurnalul literar, prestigioasã
publicaþie condusã de G. Cãlinescu.
A fost menþionat, favorabil, de G. Cãlinescu de la care a primit ºi câteva epistole ºi
care, de asemenea, îl include în 1941 în celebra sa Istoria literaturii române de la
origini pânã în prezent3.
Remarcabile sunt ºi mãrturiile lui Teodor Plop-Ulmanu despre Pan Halippa, primul
preºedinte al Societãþii Scriitorilor din Basarabia, pe care l-a preþuit pentru înalta sa
conºtiinþã civicã, pentru înþelepciunea ºi curajul sãu în apãrarea Basarabiei ºi a oamenilor
din acest þinut aºa de frumos ºi de special, în acelaºi timp.

SOCIETATEA SCRIITORILOR DIN BASARABIA


Persoanã juridicã prin Sentinþa
Tribunalului Lãpuºna, nr. 372/1938
ºi Decizia Curþii de Apel din Chiºinãu, nr. 142/1939
Sediul: Chiºinãu, Bulevardul Pan Halippa, nr. 7
Nr. de ieºire 2/1939. Data 18 iulie

Apel

Societatea Scriitorilor din Basarabia fiind legalizatã,


sunteþi invitat a completa ºi semna, trimiþând la sediu,
adeziunea alãturatã.
Totodatã, membrii activi vor depune ºi taxa de înscriere
de 100 lei (una suta lei), precum ºi cotizaþia pe un an,
începând cu data de 1 ianuarie 1939, socotind a câte 20 lei
(douãzeci lei) lunar.
Se va mai trimite la sediu ºi opera în douã exemplare a
autorului solicitant, precum ºi douã fotografii 6/9 ºi 50 lei
(cincizeci lei) pentru legitimaþie.

Comitetul de Conducere al
Societãþii Scriitorilor din Basarabia

Extras din Statutele SOCIETÃÞII SCRIITORILOR DIN BASARABIA

Art. I. Numele societãþii este: „Societatea Scriitorilor din Basarabia”.


Art. II. Scopul societãþii:
a) apãrarea drepturilor ºi intereselor morale ºi materiale ale scriitorilor;
b) încurajarea elementelor de talent.
Art. III. Patrimoniul societãþii va rezulta din: cotizaþii, donaþiuni ºi venituri din
ºezãtori literare, conferinþe etc.
Art. IV. Sediul societãþii este la Chiºinãu.
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 129
Art. V. Membrii societãþii sunt de trei feluri: activi, de
onoare ºi donatori.
Art. VI. Membri activi pot fi scriitorii români cu o
preocupare literarã permanentã, care au publicat cel puþin
un volum de prozã sau versuri ºi acei care au la activul lor
o colaborare literarã constantã de cinci ani la reviste cu
reputaþie serioasã.

Cererea de înscriere va fi adresatã Preºedintelui, având


recomandaþia a doi membri în afarã de comitet ºi însoþite
de: 1) Opera în douã exemplare; 2) Aderarea la statute; 3)
Taxa de înscriere ºi cotizaþia.

Primul Comitet de Conducere, pânã la întâia Adunare


Generalã, este compus din: 1] Preºedinte: Pan Halippa; 2)
Vicepreºedinte: Iorgu Tudor; 3) Secretar General: N.F. Costenco. Membri în comitet:
1) Nicolae Dunãreanu; 2) Cezar Stoika; 3) Alla Razu; 4) Elena Dobroºinschi-Malai,
casierã; 5) Nicolae Spãtaru; 6) Alexandru Ivanov-Botezatu, 7) Dominte Timonu.

[Domniei sale domnului Teodor Plop-Ulmanu, scriitor].

Note
Originalul acestui document de istorie literarã se aflã în biblioteca profesorului
Nicolae Scurtu din Bucureºti.
1. Nicoleta Borcea ~ Teodor Plop. [Fiºã de istorie literarã] în Dicþionarul general
al literaturii române. P–R. Bucureºti, Editura Univers Enciclopedic, 2006, p. 279–
280.
2. Teodor Plop ~ Frunzã elegiacã. Itinerar liric prezentat de Iconar [Cernãuþi,
1933], 32 pagini; Frunzã elegiacã. Cernãuþi, 1937, 100 pagini (Colecþia revistei Junimea
literarã) ºi, în fine, Frunzã elegiacã. Cernãuþi, 1943, 59 pagini (Colecþia Societãþii
Scriitorilor Bucovineni).
3. G. Cãlinescu ~ Teodor Plop-Ulmanu în Istoria literaturii române de la origini
pânã în prezent. Bucureºti, Fundaþia Regalã pentru Literaturã ºi Artã, 1941, p. 856, col.
1, jos (Alte orientãri).

(urmare de la pagina 126) pânã la cataracte. Þinuturile de aci se aflã,


în cea mai mare parte, în stãpânirea dacilor.
Geografia lui Strabon Partea inferioarã a fluviului, pânã la Pont -
de-a lungul cãreia trãiesc geþii -, ei o numesc
Incheiem scurt noatrã incursiune în Istru. Dacii au aceeaºi limbã ca ºi geþii.
istoria ediþiilor Geografiei lui Stabon cu un Aceºtia sunt mai bine cunoscuþi de eleni,
scurt fragment privitor la strãmoºii noºtri, deoarece se mutã des de pe o parte pe alta a
extras din cartea a ºaptea a Geografiei: Istrului ºi totodatã mulþumitã faptului ca s-
„VII,3,12. A existat ºi o altã împãrþire a au amestecat cu tracii ºi cu misii. Acelaºi
teritoriului chiar din cele mai vechi timpuri: lucru s-a petrecut ºi cu tribalii, ei fiind de
cãci pe unii îi denumesc [autorii] daci, iar neam trac. Cãci ºi ei au primit imigrãri,
pe alþii geþi. Geþii sunt cei care se întind întrucât vecinii lor îi cotropeau, fiind mai
spre Pont ºi spre rãsãrit, iar dacii cei care slabi. Ba chiar, acei de dincolo de Istru - ºi
locuiesc în partea opusã, spre Germania ºi anume sciþii, bastarnii ºi sarmaþii -, dupã ce
spre izvoarele Istrului. îi învingeau, treceau ºi fluviul o datã cu cei
Neamul geþilor, care se înãlþase atât de alungaþi de ei, statornicindu-se chiar, unii
mult sub Burebista, a decãzut [apoi] cu totul dintre aceºtia, fie în insule, fie în Tracia....
din pricina dezbinãrilor lãuntrice ºi din Cît despre geþi ºi daci dupã ce numãrul lor
pricina romanilor. Totuºi, ei sunt încã în crescuse neînchipuit de mult, într-atât încât
stare ºi astãzi sã trimitã la luptã patruzeci puteau sã trimitã la luptã pînã la douã sute
de mii de oameni. de mii de oameni, ei s-au împuþinat ºi au
VII,3,13. Prin þara lor curge râul ajuns în zilele noastre cam la vreo patruzeci
Marisos, care se varsã în Dunãre. Pe aceasta de mii ºi sunt acum pe cale de a se supune
îºi fãceau romanii aprovizionãrile pentru romanilor. Nu se aflã încã de tot sub
rãzboi. Ei numeau Danubius partea stãpânirea lor, pentru cã îºi mai pun
superioarã a fluviului ºi cea dinspre izvoare nãdejdea în germani, duºmanii romanilor”.

130 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


RESTITUIRI

Traian D. Lazãr

CORESPONDENÞA POETULUI GRIGORE


ARBORE CU BASARAB NICOLESCU – 1974

Document.
Scrisoare a lui Grigore Arbore din 1 mai 1974

1 mai (19)74

Dragã Abe

Veni ziua muncii. Eu însã nu am prea fãcut nimic azi. Ieri am avut examen pentru
reînnoirea bursei pentru anul urmãtor. Comisia puternicã, focuri ucigaºe. Nu ºtiu cum
dracu am fãcut cã de la artã am ajuns la ideologiile artistice ºi de aici chiar la ideologie.
Drept pentru care am cerut permisiunea sã fiu sincer în rãspuns. Nu-mi face plãcere sã
vorbesc despre ideologie cu profesorii, cãci niciodatã nu ºtii cu cine stai de vorbã. E la
modã pe aici sã fii de stânga ºi mulþi suntem cu adevãrat; printre intelectuali nu toþi pot
fi luaþi însã în serios. Am fost invitat la Accademia Nazionale dei Lincei (Accademia dei
Lincei este o instituþie ºtiinþificã fondatã în 1603. A fost refondatã mîn 1801, iar din
1874 a devenit instituþie naþionalã a statului italian) pentru un an începând de la 1
oct(ombrie) (19)74, când îmi vor adresa o bursã tot pe lângã ªcoala Normalã. E o
chestiune onorabilã: în Italia nu existã nici o bursã mai prestigioasã. E acordatã celor
între 30-34 ani ºi deci am intrat astfel în categoria „bãtrânilor”. Avantajul e cã e ceva
mai mare decât cea actualã, la care începând cu 1 oct(ombrie) voi renunþa pentru a o
putea avea pe cealaltã.
Acasã, în România, toate bune-mersi. Am vorbit cu tatãl tãu la telefon. Am stat în
total 12 zile; trei la pãrinþi, trei prin spital (prost cu stomacul din cauza nervilor zic
doctorii, neputând explica astfel ºi tensiunea extrem de scãzutã), celelalte am alergat
pentru a face formele pentru Anda ca sã iasã în vara aceasta o „lunã”. Iar birocraþie:
noroc cã m-am dus eu sã le fac, cãci ea ar fi renunþat la prima frazã cu o tonalitate mai
sus a civilului de la ghiºeu pe care fãrã nici o jenã a trebuit sã-l corectez, cãci tot eram
de faþã.
Deci nu am efectiv ce sã-þi spun de la dl Nicolescu, care m-a rugat doar ca atunci
când te voi vedea sã te îmbrãþiºez din partea lui, la sfârºitul scrisorii voi face asta,
momentan prin scris.
La Gaby am sunat insistent. Nici o miºcare. Nici soþia mea nu mai ºtie nimic.
Celelalte aspecte îþi sunt probabil cunoscute. Avem o republicã prezidenþialã ºi un nou
preºedinte, care e acelaºi. Simbolurile puterii înmânate în aclamaþiile adunãrii naþionale
( cum fãcea senatul roman) au fost sceptrul ºi cu globul ( moºtenite de la Carlemagne).
Peste câteva zile organul central(de presã, Scânteia n.n.) printre alte telegrame ale
oamenilor de stat, a publicat una a lui Salvador Dali în care exprima cele mai sincere
urãri ale sale pentru actul istoric al restaurãrii sceptrului prezidenþial. Peste câteva zile
au fost alegeri la academie ºi au fost primiþi membri plini câþiva scriitori, unul cunoscut
suprarealist. Cred cã-þi aminteºti interviul de acum câtãva vreme al lui Dali dintr-o bine
cunoscutã revistã francezã în care spunea cã este foarte preocupat de reinstaurarea
monarhiei în Spania ºi România. Ce drãguþ, ca sã zic aºa!
Schimbãri însemnate pe tot frontul, care cred însã cã nu te mai intereseazã. Într-o

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 131


singurã zi s-au desfiinþat vreo trei mii de legi inutile. Aºa a fãcut ºi Napoleon care, ca
urmare a unei iniþiative similare, a fãcut codul napoleonic, ceea ce a generat naºterea
jurisprudenþei moderne, adicã a interpretãrii legii de bazã în situaþii neprevãzute de
generalizãri. Vom avea probabil un cod. Nu mã aºtept însã sã avem jurisprudenþã, ci
instrucþiuni pe care le va cunoaºte cine trebuie.
În þarã, ca urmare a acestor iniþiative, au apãrut ecourile elogiative.Într-un mãrunt
articol o ilustrã personalitate culturalã definea epoca pe care o trãieºte ca o epocã ce se
poate numi cu numele ilustrului nostru bãrbat „aºa cum alte epoci s-au numit epoca lui
Pericle, a lui...” ºi aºa. Nici nu ºtiam cã trãiesc în o nouã epocã a lui Pericle. În orice
caz am plecat înveselit, îþi imaginezi. Auzi de ce le arde? Pericle...
Am mai vãzut unele persoane printre care ºi pe ilustrul tãu amic. Om de onoare,
corect ºi cred dezolat, care crede cã s-a greºit cã nu þi s-a dat ce ai cerut ºi care se
gândeºte cum s-ar putea repara.
Oricum atmosfera e destul de încãrcatã. A apãrut o nouã teorie, a rotirii cadrelor.
Îi roteºte pânã ameþesc. Ameþeala se pare cã are efectul unei forþe centrifuge, cãci când
ajunge sã o aibã sunt deja pe o linie.
Eu aici, deºi fãcui ceva treabã, am sentimentul inutilitãþii. Acasã l-am avut pe al
zãdãrniciei. Creºte numãrul imnologilor. Se înmulþesc profesiunile de credinþã. E adevãrat
se gãseºte carne, dar au crescut, ca peste tot, preþurile. Postul meu la Institut a dispãrut.
În presã nu mai doresc sã mã întorc. Perspectivele sunt incerte, dorinþa mea de a face
ceva pozitiv e în continuare mare dar alunecatã pe panta deziluziilor. Mai este peste un
an pânã când mã voi întoarce ºi atunci voi reveni uitat de mulþi ºi ignorat voit de alþii.
Aº dori însã ca anul acesta sã stau aici cu soþia mea, sã respire cel puþin un an, sã
nu se scoale un an la ora 545 zilnic pentru a se întoarce frântã la ora 16. Dacã va veni în
vacanþã poate o voi reþine, cu voia ei, ºi cu riscul de a-ºi pierde slujba.
Eu i-am fãcut formele ºi pentru Franþa. Teoretic ar trebui ca, dupã 1 iulie, sã poatã
ieºi, dacã va mai funcþiona aprobarea anterioarã. Eu aº îndruma-o direct de la Bucureºti
la Paris, unde aº veni sã o aºtept. ªtiu cã luna iulie e infernalã la Paris ºi nu-i de stat, dar
se pare cã nu am de ales. Spune-mi doar, rapid, dacã întâmplãtor veþi fi prin Paris în
iulie sau dacã, în lipsa voastrã, dacã plecând în Anglia (proiect la care nu cred cã ai
renunþat) se poate sta câteva zile la voi (în cazul cã plecând în Anglia sau aiurea nu vã
închiriaþi casa).
Ce sã-þi spun mai mult? Cu discreþie, o gentilã persoanã bine pusã mi-a atras atenþia
cã dat fiind situaþia înrãutãþitã a dosarului meu de cadre, minat de rude, singurul
„patrimoniu de care nu vei putea fi deschiaburit în viitor va fi cel intelectual”. Te asigur,
dragã Abe, cã aici muncesc din rãsputeri pentru „închiaburirea mea spiritualã”, iubindu-
mi tot mai mult toate rudele defetiste. Te îmbrãþiºez. (Grigore)

Reviste primite la redacþie


1. Vatra veche, lunar de culturã, serie Bucureºti, fondatori Coman ªova – direc-
veche nouã, anul XII, nr. 1(133), ianuarie tor ºi Florentin Popescu – redactor-ºef;
2020, nr. 2(134), februarie 2020, redac- 5. Caligraf, anul XX, nr. 1(212), ianuarie
tor-ºef Nicolae Bãciuþ; 2020, Alexandria, redactor-ºef Florea Burtan;
2. Sud, revistã editatã de „Asociaþia pentru 6. Nord literar, anul XVIII, nr. 1(200),
Culturã ºi Tradiþie Istoricã Bolintineanu”, ianuarie 2020; apare sub egida Consiliului
anul XXIV, nr. 1-2(226-227), ianuarie- Judeþean Maramureº ºi a Uniunii Scriitorilor
februarie 2020, serie nouã, director din România, Baia Mare, director
fondator – Constantin Carbarãu, redactor- Gheorghe Glodeanu;
ºef Vasile Grigore; 7. Curtea de la Argeº, revistã de culturã,
3. Convorbiri literare, anul CLII, nr. 2 anul XI, nr. 2(11), februarie 2020; Curtea
(290), februarie 2020, revistã a Uniunii de Argeº, redactor-ºef Gheorghe Pãun;
Scriitorilor din România, fondatã de 8. Argeº, serie nouã, anul XX(LV), nr.
Societatea Junimea din Iaºi, la 1 martie 1(451), ianuarie 2020, editatã de Consiliul
1867, director Cassian Maria Spiridon, re- Local Piteºti, Primãria Municipiului Piteºti,
dactor-ºef Mircea Platon; Centrul Cultural Piteºti, apare sub egida
4. Bucureºtiul literar ºi artistic, revistã Uniunii Scriitorilor din România; redactor-
lunarã, anul X, nr. 1(100), ianuarie 2020; ºef, Dumitru Augustin Doman;

132 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


ANIVERSÃRI

Gabriela Tomescu

EVENIMENT CULTURAL CU DOREL


VIªAN ªI DUMITRU CONSTANTIN
DULCAN LA BIBLIOTECA JUDEÞEANÃ
„DINICU GOLESCU”ARGEª
Vineri, 17 ianuarie, dupã-amiaza, într-
o atmosferã de mare sãrbãtoare, în Sala de
Conferinþe arhiplinã a bibliotecii, a avut loc
un eveniment cultural de excepþie, care va
rãmâne mult timp întipãrit în memoria celor
prezenþi: conferinþa „Gânduri despre Mihai
Eminescu”, susþinutã de reputatul om de
ºtiinþã, prof. univ. dr. Dumitru Constantin
Dulcan, ce a venit însoþit de unul dintre cei
mai iubiþi actori români, Dorel Viºan.
Dedicat împlinirii a 170 de ani de la În continuarea acestei idei, Dumitru
naºterea poetului Mihai Eminescu, Constantin Dulcan a afirmat cã: „o astfel de
evenimentul s-a dorit a fi un omagiu adus personalitate ca Eminescu nu se putea naºte
geniului eminescian. Deschiderea i-a brusc ºi din nimic, cã însuºirile lui puteau fi
revenit gazdei, Octavian Mihail Sachelarie, cultivate în alte lumi, în alte orizonturi, cã a
directorul Bibliotecii Judeþene „Dinicu venit aici gata pregãtit, cu aceea magmã gata
Golescu” Argeº, care în ropotele de aplauze sã absoarbã din spiritualitatea româneascã tot
ale publicului, i-a dat cuvântul profesorului ceea ce era mai rafinat, mai pur ºi sã o înalþe
dr. Dumitru Constantin Dulcan. la dimensiuni siderale. Este posibil ca
Conferinþa susþinutã de reputatul scriitor Eminescu sã fi venit într-adevãr din alte
ºi om de ºtiinþã, Dumitru Constantin Dulcan, universuri, din alte culturi, deja cu o pregãtire
inspiratã din interviul „Drumuri spre în planul receptivitãþii spirituale, intelectuale,
Eminescu…”, acordat scriitorului Al. cerebrale în ultimã instanþã; ºi-a trãit clipa de
Vãduva ºi inclus în „Somnul Raþiunii”- aici, ne-a transfigurat lirica poeticã, dându-i
ultima sa carte publicatã, a pus accentul pe dimensiuni universale, pe care nimeni nu ni
genialitatea lui Eminescu: „Eminescu vine le va putea lua vreodatã. Eminescu ne-a pus
meteoric în cultura româneascã ºi este poezia pe muzica Serafimilor, cum nu o mai
vizibil, prin tot ce a scris, cã avea obsesia auzisem pânã atunci ºi l-a pus pe Hyperion
infinitului. L-am putea compara cu un astru sã dialogheze cu Dumnezeu în limba românã,
care vine din infinit, poposeºte o clipã aici, ridicând-o la valenþele Absolutului.”
într-un spaþiu ºi un timp special destinate, În încheiere, Dumitru Constantin Dulcan
pentru a da culturii româneºti dimensiunile a relevat locul marelui poet în cultura românã:
universalului, în momentul în care limba, „Eminescu a reprezentat expresia cea mai
literatura, aproape nimic nu era pregãtit înaltã a scânteierii minþii româneºti.[…] În
pentru asta. Poeziei de pânã la el, care se „Luceafãrul” simþim […] influenþa marii
remarca doar prin formã, trebuia sã i se culturi a lui Eminescu. Poemul strãluceºte
adauge spiritul, geniul, pentru a atinge prin profunzime spiritualã, prin forma ºi
nivelul sublimului astral. Acest meteor conþinutul de idei, prin simboluri ºi acel
luminos adastã o clipitã pe pâmântul sublim care îmbracã destinul omului în
nostru ºi pleacã, urmându-ºi cursa cãtre veºmântul cel mai ales, cel mai plastic
alte orizonturi, pentru a le da ºi lor, exprimat; acesta este Luceafãrul!”
probabil, aceeaºi strãlucire, aceeaºi
(continuare la pagina 139)
dimensiune a universalului...”
Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 133
ARHITECTURÃ

Emil Stãnescu

De la ,,Iazulu morilor” la Ialomiþa ecluzatã


,,ªi dacã ar exista într-adevãr vreun
profit din cunoaºterea trecutului (...) iatã
douã îndatoriri ale arhitecturii naþionale
a cãror importanþã este imposibil sã o
supraevaluezi: în primul rând, sã faci
arhitectura zilelor noastre sã devinã
istoricã ºi, în al doilea, sã o prezervi pe
aceea a epocilor trecute ca pe cea mai
valoroasã dintre moºteniri” John Ruskin-
Cele ºapte Lãmpi ale arhitecturii
Am în faþã poate cea mai adevãratã coroanã strãjuie ºi astãzi Mãnãstirea
hartã veche a Târgoviºtei, cea de la finele Dealu.
secolului al XIX-lea, datoratã institutorului În cazul ,,ºefului” Serviciului tehnic
D.P. Condurãþeanu ºi recomandatã de al primãriei Târgoviºtei nu mai avem
însuºi autorul sãu ca fiind nu numai ,,acel farmec sfânt” eminescian, acea
,,Planulu oraºului Târgoviºtea, dar ºi a cuprindere largã privind planul
locuriloru din apropiere prin studiulu ,,locurilor din apropiere”, esenþiale
geografiei judeþului”. Am pãstrat în mod pentru ,,studiulu geografiei judeþului”
intenþionat grafia de epocã pentru a din harta iniþialã deºi, trebuie sã
omagia un om ºi lucrarea sa, ºi pentru recunoaºtem, Ialomiþa este de astã datã
strãdania plinã de candoare, de poezie ºi radiografiatã la rece, ne este înfãþiºatã
de inexactitãþi aºa cum, iertatã-mi fie aºa cum era de fapt,cu o albie mult mai
comparaþia, o fãcea Eminescu în a sa extinsã, cu toate meandrele ºi insulele
magistralã poemã ,,Epigonii”: ,,Când invadate de hãþiºuri aºa cum sunt, din
privesc zilele de-aur a scripturilor pãcate malurile râului ºi în ziua de azi.
române,/ Mã cufund ca într-o mare de S-au pierdut însã ,,Dealurile Aninoasei
visãri dulci ºi senine, / ªi în jur parcã-mi ºi Viforâtei, Viile din faþa Monastirei (de
colindã dulci ºi mândre primãveri, / Sau la monastic!, mult mai exact, n.n. E.S.)
vãd nopþi, ce-ntind deasuprã-mi oceanele Dealu”, dar ºi ,,Dealurile Comunei
de stele, / Zile cu trei sori în frunte, verzi Rãzvadului”, la nord, precum ºi mult
dumbrãvi cu filomele, / Cu izvoare-ale mai îndepãrtatele ,,Dealul lui Bãrbat” sau
gândirii ºi cu râuri de cântãri.” ,,Dealurile ºi pãdurile Teiºului ºi
Neîndoielnic, toate planurile ce i-au ªotângei” din vestul oraºului.
succedat lui Condurãþeanu, începând cu De ce insistenþa mea asupra acestor
cel din august 1929 semnat de ºeful aspecte colaterale, chiar strãine de ceea ce
Serviciului Tehnic al primãriei Târgoviºtei, trebuia sã reprezinte un plan al oraºului?
ing. ªt.D. Sachelarie sunt cu mult mai Pentru cã marcând lucruri de acest gen ni
exacte, dar ºi infinit mai seci, mai lipsite se dau în harta lui Condurãþeanu lãmuriri
de poezie ºi adevãr, în sens romantic, esenþiale privind încadrarea în zonã,
decât opera cu blazon mare a finului aducându-ne aproape, dincolo de
observator al oraºului, capabil sã întrevadã contururile planului, înþelegerea climei
ideea lucrurilor pânã la adevãratul lor locului, simþim aerul curat, adãpostirea de
miez, din care se deduce cã lucrând planul vânturi sub umerii dealurilor, sâlãºluind
oraºului omul avea ochi ºi pentru între pãdurile, ºi viile de pe pante, dar ºi în
,,geografia judeþului”, adicã a vecinãtãþilor limitarea severã, ca o linie groasã de
în care acesta era inclus ºi în care ca o demarcaþie, datã la nordul oraºului de

134 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


la întretãierea drumurilor principale. Aºa
încât, la final, dupã ce depãºea poarta
Buzãului, apa se întorcea în cursul cel drept
(din care se desprinsese fãcând o acoladã),
al Iazului Morilor ºi apoi, ceva mai departe
de vatra oraºului din acele vremuri se vãrsa
înapoi în matca a Ialomiþei, care ºi ea-ºi
vãzuse singurã de drum, reîntregindu-se
dupã aceastã digresiune, dupã ingenioasa
aventurã evantaicã, periurbanã. Astãzi, cine
cursul amplu al râului Ialomiþa. ar mai face aºa ceva?!
ªi totuºi, din aceste dealuri aflate peste Stãvilarul de lângã Bariera Plaiurilor
râu, mult mai la nord, se preling spre ºes, din zona Gãrii Teiº a constituit o realizare
spre cursul major al Ialomiþei douã firiºoare hidrotehnicã de mare importanþã pentru
în diagonalã cãtre sud-est. Sunt Târgoviºte. Realizarea de acum peste 350
ºerpuitoarele vãi, Valea Viforâtei ºi Valea de ani ne-a atras cu atât mai mult atenþia
Rãzvadului care brãzdeazã un tritoriu vid pentru cã una dintre problemele actuale ºi
în acele timpuri, traversat doar de drumuri de viitor a oraºului este schimbarea
pe lângã care, ici-colo sunt abia încropite obligatorie de paradigmã, ºi asta numai prin
pâlcuri mici de case (Mahalaua, Rãzvadu aproprierea, includerea frumosului râu
de sus sau Rãzvadu de jos etc.). Ialomiþa pe care l-au remarcat pe tot
Mai trebuie notat faptul cã la o privire parcursul Evului Mediu numeroºii cãlãtori
mai atentã se poate descoperi un lucru strãini care au vizitat oraºul-capitalã, în
frapant: graþie lucrãrilor de fortificare a chiar inima unei dezvoltãri noi,
oraºului din timpul lui Matei Basarab, preponderent prin acþiuni bine gândite
teritoriul de formã evantaicã pe care era asupra configuraþiei Ialomiþei, cu cheiuri
amplasat oraºul a fost transformat în mod bordate cu platani, cu poduri ºi mari
subtil într-o insulã! ªi asta aducând foarte parcuri ºi terenuri de sport ºi locuri de joacã
multe beneficii colaterale târgoviºtenilor. pentru copii, toate desfãºurate ca niºte fâºii
Târgoviºtea, o insulã? Cum asta?! Sã verzi pe ambele maluri ale râului ecluzat
încercãm sã vedem ce s-a întâmplat. unde ca la Bascov, lângã Piteºti, pe Argeº,
În primul rând sã descifrãm cum a sã se practice canotajul iar oraºul sã aibã,
fost gânditã ingenioasa lucrare inginereascã la caz de mari dezastre, apa esenþialã vieþii
avant la lettre... Mai întâi a fost sãpat la îndemânã. Ori includerea localitãþilor
(adâncit cel existent?n.n.) la limita albiei adiacente Târgoviºtei într-o conurbaþie
majore de pe malul drept al râului Ialomiþa întregitoare având ca axã compoziþionalã
un iaz pe care s-au instalat nenumãrate mori o Ialomiþã ecluzatã, civilizatã, necesitã
de apã cãtre care se îndreptau ca niºte dinþi curaj ºi viziune. Noi sperãm cã cine are
de pieptene nu mai puþin de 10 strãduþe ce urechi de auzit va putea sã ºi audã...
corespundeau la celãlat capãt direct în Aprecierea poziþiei oraºului
Strada Mare (actuala Cale Domneascã) sau Târgoviºte, a climei ºi vecinãtãþilor deosebit
în cea paralelã cu ea. Acesta era ,,Iazulu de frumoase ºi de bogate în poame ºi vii a
Morilor” care avea un traseu paralel cu albia fost cvasi unanimã încã din Evul de mijloc.
minorã a Ialomiþei iar priza de apã era Iatã de ce atenþia asupra râului Ialomiþa ,
amplasatã mai în amonte de vatra oraºului includerea acestui frumos râu în planurile
din acea vreme, în chipul cel mai firesc. urbanistice viitoare va determina adevãrata
Interesant însã este cã din aceeaºi prefacere a oraºului, trezirea lui
sursã ºi din acelaºi loc prin acelaºi stãvilar spectaculoasã din amorþealã ºi reprofilarea
de lemn, (bãnuim), se alimentau apoi ºi rapidã (dupã distrugerea industriei care,
,,ªanþurile Cetãþei”, adicã tocmai bucla poate nici nu avusese sorþi de izbândã încã
evantaicã a fortificaþiei, cu Valul ei de din faºã, n.n.) pentru un nou statut, acela
pãmânt ºi tot sistemul de palisade ºi de oraº istoric cu un bogat potenþial turistic
Forturi, nu mai puþin de 16 la numãr, dintre ºi universitar cu multe puncte de dezvoltare
care 3 perechi la porþile principale denumite în domenii de viitor privind tehnologia,
Porta Plaiului (spre munte), Poarta alãturi de care o schimbare a punctelor de
Piteºtiului (prin Gãeºti) la sud-vest, ºi abordare a ansamblului Curþii Domneºti,
Poarta Buzãului, spre sud-est. Apa curgea cu celebrul Turn al Chindiei cu intrare
vârtos pe acest ºanþ de peste 4-5 metri la dinspre Cheiurile Ialomiþei, prin splendidul
bazã ºi era traversatã de poduri ºi podeþe parc ce va trebui reconfigurat ºi el pentru

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 135


a aduce aminte de cel din vremea lui Petru prezenþa câte unui element de interes, posibil
Cercel, prinþul valah cunoscut în tot pavilioane, ce determinã plantaþii în
Occidentul, de la Paris pânã la Veneþia, semicerc pentru a li se sublinia importanþa.
va constitui cheia de boltã a unui periplu Colþurile grãdinii aveau, de asemenea
ce se va mistui glorios în labirintul de separeuri discrete sau pomi de talie mare,
strãzi cu clãdiri frumoase ce alcãtuiesc nuci sau o altã specie cu coroanã amplã.
,,Oraºul evantaic”, pandant al mãreþelor Nu departe, dar dupã fortul din
ruine târgoviºtene. vecinãtate ºi dupã ªanþul ºi Valul de pãmânt,
Nu putem trece mai departe fãrã sã în interiorul oraºului de astã datã, se gãsea
subliniem uimirea pe care am avut-o un alt parc/grãdinã având o compoziþie
vãzând siguranþa cu care acel meºter- similarã celei, mult mai ample, despre care
arhitect-inginer Diicul Buicescu, omul lui am fãcut cele câteva consideraþii anterior.
Matei Basarab, a trasat în plin câmp, într-un O altã grãdinã, de plan pãtrat de astã
teritoriu extravilan pustiu aceste lucrãri datã, ºi compoziþie tipic renascentistã,
de fortificaþie cu conturul lor evantaic, gãsim pe Strada Fondãriei, vizavi de intrarea
cu liniile frânte de plan poligonal care în Fondãria Diviziei. Prezenþa acestei
se pãstreazã ºi astãzi, având câþiva grãdini în axul compoziþional al turnãtoriei
kilometrii lungime totalã, ºi care au nu mi se pare întâmplãtoare. Ea se
marcat ºi marcheazã în continuare un constituie ca un pandant al pavilionului
moment de excepþie din punct de vedere administrativ al fabricii, dispus în partea
urbanistic, oraºul Târgoviºte fiind opusã, dincolo de sirurile simetrice al
primul ºi chiar singurul oraº din Þara halelor de producþie. Principii ale
Româneascã fortificat. arhitecturii vechi erau, pe cât se pare cu
Pandant al Complexului urbanistic ºi mult mai respectate în acele vremuri. O,
aulic al Curþii ºi Palatului Domnesc de la tempora! O, mores!
Târgoviºte, sistemul de fortificaþie compus O altã grãdinã se gãsea pe strada
din ªanþul ºi Valul Cetãþei, a constituit o Fructelor (actualmente lt. Pârvan Popescu,
lucrare de pionierat sub aspect strategic n.n.) ºi sub aspect compoziþional seamãnã
care, în mod evident nu a fost pe placul cu celelalte, dar se particularizeazã prin
Înaltei Porþi de la Istanbul ºi a contat decisiv aceea cã este despãrþitã în douã printr-un
în luarea hotãrârii de schimbare a capitalei ºir de copaci dispus transversal care
de la Târgoviºte la Bucureºti. permitea, probabil acþiuni diverse simultan.
Este însã un fapt istoric generalizat cã Încheiem aceastã semnificativã
orice încorsetare a oraºelor a fost destul (zicem noi) trecere în revistã, cu grãdina
de vremelnicã ºi tot ce era stabilit la un de lângã piciorul podului Mihai Vodã peste
moment dat ca teritoriu intramuros sã fie Ialomiþa, pe drumul cãtre Sinaia. Nu
ulterior lãsat în urmã de expansiunea cunoaºtem mai multe detalii. Este însã
urbanã, pe mãsura dezvoltãrii aºezãriilor remarcabilã poziþia acestei grãdini de plan
umane respective. Acest lucru este pãtrat ºi cu clãdirea restaurantului sau
evidenþiat ºi de cazul Târgoviºtei unde hotelului în mijloc. Importanþa ei este însã
paradoxal, creºterea exponenþialã a zonei cu totul ieºitã din comun: avea o laturã
intravilane s-a fãcut în mãsurã inversã în deschisã cãtre naturã, ºi anume chiar
raport cu faima de odinioarã a fostei cãtre frumosul nostru râu Ialomiþa!
capitale a Þãrii Româneºti. ªi tocmai acest ªi iatã-ne ajunºi de unde am plecat, la
lucru determinã ºi atitudinea paginilor de obiectivul principal al acestor rânduri,
faþã. alcãtuit din râu ºi din fâºia verde ce
Ce mai putem constata în ,,Planulu despãrþea platoul oraºului ºi albia majorã
Oraºului Târgoviºtea” dinainte de 1900, de albia minorã a Ialomiþei. Acesta este
lucrat la scara 1:1750, este atenþia de care teritoriul pe care se poate juca de acum
se bucurau în epocã parcurile, grãdinile
între care se distingea ,,Grãdina
Ciocârlanu”, organizatã peisagistic dupã un
plan compoziþional de influenþã clasicã,
italianã, cu arbori dispuºi perimetral ºi un
al doilea careu de arbori în centrul cãruia
se afla clãdirea restaurantului/cârciumei
(Era normal, devreme ce ºi pe atunci se
fãceau nunþi, botezuri ºi baluri º.a.m.d.).
Pe axa lungã de compoziþie se remarcã

136 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


acele indicatoarelor de bord, cãci maºina
pornise, ceva mi-a atras atenþia în partea
stângã. Lângã mine, despãrþind-ne doar
fragilul geam al portierei era postatã o uriaºã
fiarã! Un câine, ori un uriaº necunoscut
cu blana surã, cu un colier natural alb în
jurul gâtului pe care se spune cã nu ºi-l
poate miºca, un lup cu niºte ochi de un
verde sclipitor mã privea cu o intensitate
nemaivãzutã, de parcã-mi spunea: ,,
încolo la propriu ºi la figurat o carte mare Acuma, hai, bine... / mi-ai scãpat tu, / dar
în istoria oraºului. Aici, dacã toate forþele data viitoare sã te fereºti! O datã viitoare
intelectuale, arhitecturale/urbanistice ºi ale ar fi bine sã nu mai existe pentru tine.
administraþiei publice dâmboviþene Teritoriul acesta este deocamdatã în
(paradoxalã ingerinþa râului de mai la vest proprietatea mea exclusivã!”
în text!, n.n.) ºi târgoviºtene, îºi vor da cu Aºa o fi fost. Am cãutat un traseu
hotãrâre, nu de complezenþã, mâna se va mai scurt cãtre lumea stabilã, urbanã
putea ajunge la vorba lui John Ruskin de la (urbanizatã, cel puþin aparent), prin
începutul capitolului :,,...sã faci arhitectura hãþiºul de cãsuþe (vile de lux!) ºi pe
zilelor noastre sã devinã istoricã”! Aceasta strãduþe ce-mi aminteau de prospectele
este o mare ocazie! pentru care ºi cãlãreþii din vremea lui Matei
Doar unind cele douã maluri ale Basarab, nicidecum de strãzi „avizate în
Ialomiþei printr-o serie de poduri, realizând comitete ºi comiþii” de minim 9,00 m, cum
o suitã de lacuri pe cursul ecluzat al aud când nu trebuie, foarte apãsat, când
frumosului râu Ialomiþa, viitorul oraº îºi este vorba de zone mai puþin tentante
va prezerva o bogãþie uriaºã care este pentru somitãþile oraºului... Dar asta e o
reprezentatã de apa înmagazinatã acolo ºi altã poveste.
care ar putea sã spele ºi sã regenerezie stra- Nu departe de locul întâlnirii cu fiara
tegic acest venerabil oraº conferindu-i o se ridica, gata sã dea în gârlã, o vilã
nouã tinereþe, ºi un viitor special pe mãsura implantatã acolo de curând, în teritoriul
trecutului de mare faimã. non-aedificandi al ,,Zãvoiului Ialomiþei”,
Nu putem încheia totuºi rândurile de fãrã reþele urbane, fãrã drum ºi, parcã,
faþã fãrã sã atingem încã douã aspecte: picatã din lunã, dar finisatã impecabil. Cred
1. Locul este plin de mari pericole! însã cã mai sunt ºi altele ceva mai spre
Este bântuit de o fiarã din ghearele cãreia pod. Multe altele! ªi asta m-a cam pus pe
am scãpat doar graþie proniei cereºti. gânduri. Dar, no comments!
Ducându-mã cu maºina pe drumul unde 2.Malul stâng al Ialomiþei þine de
îndeobºte au acces doar vehiculele 4x4 sau comunele învecinate. Participarea la un
tractoarele, unde în timp au fost depozitate asemenea proiect s-ar putea sã se împiedice
cele mai halucinante resturi de betoane ºi de butruga micã a administraþiei locale.
s-au extras cantitãþi masive de pãmânt fertil, Dar, sã nu anticipãm. Spaþiul vid de
rãmânând uriaºe scochini în vechiul deasupra râului Ialomiþa, din planul lui
,,Zãvoiulu Ialomiþei” din planul lui Condurãþeanu, sperãm sã nu aibã corespon-
Condurãþeanu, iar hãþiºul este similar celui dent în spaþiul imaginar al lumii de azi. Cu
din junglele Amazoniene, n-am avut de aceastã speranþã continuãm sã cercetãm
lucru ºi mânat de curiozitate am vrut sã cãile de îndreptare a unui mare destin ur-
vãd cu ochii mei care este configuraþia ban pentru arhitectura Târgoviºtei. O vom
malurilor, cât de mare este realmente firul face visând în continuare, dar ºi lucrând.
de apã al râului. Am lãsat maºina în ,,drum” Arhitectura înseamnã ºi perseverenþã ºi
ºi am urcat pe mal fãcând circa 10-12 paºi putere. Dar putere discretã.
pânã la corniºã, de unde am putut constata
adevãrul. La circa 6-7 m în vale, Ialomiþa
curgea veselã ºi chiar curatã, lucru
remarcabil. Am mai zãbovit câteva zeci de
secunde, poate chiar un minut, dupã care
ceva m-a îndemnat sã mã întorc grabnic
la maºinã. Simþeam instinctiv pericolul.
A fost un gând salvator, pentru cã în
momentul în care am ridicat ochii de la

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 137


THALIA

Cristina Dinu Alexandru

Suferinþa neînþeleas㠖 Joker


Sigur cã Thalia este muza care mã primitã de Fleck pe o alee întunecatã dupã
inspirã sã scriu cronicile cu care deja care colegul sãu, Randall, îi dã o armã
v-am obiºnuit. ªi tot ea este cea cu care pentru protecþie.
m-am consultat când am decis sã extind Filmul se bazeazã pe antiteza dintre un
rubrica mea ºi spre cronica de film sau om aparent normal, dar bolnav, ºi un crimi-
cronica de carte. De aceastã datã, vom nal care se dezlãnþuie atunci când este
vorbi de filmul Joker. provocat ºi nu mai poate suporta înjosirea.
De asemenea, filmul atinge ºi situaþia
Despre Joker s-au spus multe ºi se vor bolnavilor din sistemul social, bolnavi care
mai spune, pentru cã este genul acela de sunt maltrataþi ºi ignoraþi de societate.
film care te marcheazã Prima parte a filmului îºi
pentru cã evidenþiazã niºte desfãºoarã acþiunea lent. La
probleme sociale atât de un moment dat, poþi spune
dureroase, încât fiecare chiar cã te plictiseºte, pentru
dintre noi, la un moment dat, cã se joacã cu situaþii reale
s-ar putea identifica cu situaþii din viaþa lui Fleck ºi
sau personaje. halucinaþiile sale, halucinaþii
Pânã acum câteva luni pe care le descoperi abia în
personajul Joker era partea a doua a filmului, când
cunoscut publicului doar ca îþi dai seama cã toate acele
duºmanul cel mai aprig al plase de salvare pe care
super-eroului Batman. Asta fiecare telespectator le
pânã când regizorul Todd identificã, uºurându-ºi
Phillips s-a hotãrât sã-l sufletul de mila inevitabilã
convingã pe Joaquin provocatã de viaþa lui Arthur
Phoenix sã joace un rol Fleck au fost doar închipuiri.
memorabil în care Joker nu mai este Tensiunea creºte uºor atunci când Fleck
prezentat ca un rãufãcãtor, ci mai este dat afarã de la serviciu anunþând,
degrabã ca o victimã a nepãsãrii, parcã, ce nenorociri vor urma. ªi culmea,
ignoranþei ºi a rãutãþii. este concediat din cauza armei pe care o
Arthur Fleck este personajul principal primise cu câteva zile înainte de la Randall
al filmului, un angajat al unei agenþii de pentru a se proteja, pentru cã fiind la un
clovni, care suferã de o boalã care îl face spital de copii, îi cade arma din buzunar ºi
ca, în situaþii de stres, sã râdã isteric ºi ajuns în faþa ºefilor sãi Randall nu mai
chiar sã aibã halucinaþii. recunoaºte cã el i-a dat arma. Punctul
Filmul începe prin a prezenta viaþa culminant vine când, în metrou, în drumul
anostã ºi lipsitã de preocupãri a familiei lui spre casã, costumat încã în clovn, ucide
Fleck, formatã din Arthur ºi mama lui, trei tineri care îl batjocoresc ºi îl bat. ªi
Penny, bolnavã, care searã de searã aºteaptã face acest lucru chiar cu pistolul ce-i
emisiunea de comedie a idolului sãu Murray adusese concedierea.
Franklin, interpretat de Robert de Niro. Asta Atmosfera filmului este gri ºi
pentru cã Arthur se viseazã comediant. întunecatã, Gotham fiind oraºul care
Dependent de mai multe tipuri de pastile, reprezintã foarte exact sãrãcia ºi
Arthur Fleck este la marginea unei prãpastii, insecuritatea socialã, dar ºi discrepanþele
între anxietate ºi depresie. Deseori ironizat majore dintre bogaþi ºi sãraci. Este, de fapt,
de colegi, batjocorit de sistemul de asigurãri terenul propice pentru revoltele care
sociale, obligat sã meargã la un psiholog care urmeazã dupã ce miliardarul Thomas
nu-l ascultã, ajunge sã se metamorfozeze Wayne, candidat la primãria oraºului,
în tipul rãu.ªi totul începe cu o bãtaie condamnã crimele din metrou, numindu-i

138 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


pe cei invidioºi pe succesul sãu clovni. desfãºoarã când Arthur este invitat sã
Dupã acest moment, Arthur Fleck aparã în emisiunea lui Murray datoritã
începe sã se metamorfozeze în Joker ºi popularitãþii neaºteptate a clipurilor în
revoltele cetãþenilor împotriva celor bogaþi care face stand-up comedy. ªi este
stau sub masca clovn-ului. invitat pentru a fi batjocorit, culmea,
Întorcându-se acasã de la serviciile chiar de cel care îi fusese idol. Itinerariul
sociale, care tocmai îl anunþaserã cã nu-ºi pânã la emisiune este un film întreg ºi
va mai primi medicamentaþia pentru cã nu începe din momentul în care Arthur este
mai sunt fonduri, citeºte o scrisoare pe care vizitat de Randall (cel care îi dãduse
Penny i-o scrisese miliardarului Wayne, pistolul din cauza cãruia fusese concediat
spunându-i cã Arthur este fiul lui nelegitim, ºi cu care îi ucisese pe cei trei tineri) ºi
iar când Arthur îl confruntã pe Wayne la de fostul coleg Gary. Joker îl ucide pe
un eveniment public, acesta din urmã îi Randall, într-o scenã sângeroasã, dar
spune cã mama lui a fost întotdeauna eliberatoare chiar ºi pentru spectator care
bolnavã mental ºi cã nici mãcar nu este simte cã s-a fãcut justiþie.
mama lui adevãratã. Arthur se îmbracã cu un costum
Cu alte cuvinte scenariul nu-i mai lasã roºu, þipãtor, îºi deseneazã faþa ca a unui
nicio portiþã lui Arthur pentru a-ºi putea clovn ºi pleacã spre studio, oprindu-se în
reveni, iar acest lucru este simþit ºi de cel capul unor trepte, devenite deja celebre,
din faþa ecranului, care resimte loviturã dupã unde executã un dans al dezlãnþuirii, al
loviturã ºi simte cum tensiunea creºte pentru eliberãrii, al transformãrii din asuprit în
cã dupã tot ce se întâmplã, nimic nu mai asupritor, ajutat enorm de muzica, scrisã
poate avea un parcurs bun. de Hildur Guðnadóttir, care de altfel a ºi
Privitorul empatic reuºeºte chiar sã câºtigat Oscarul pentru cea mai bunã
devinã judecãtor pentru cã, deºi Fleck coloanã sonorã.
omoarã trei tineri, nimeni nu-l poate acuza Ajuns în culise, îi spune gazdei,
sau condamna. Murray, sã-l prezinte drept Joker. Ajuns
Când doi poliþiºti viziteazã casa lui pe canapeaua din studio, face câteva
Arthur, bãnuindu-l de implicare în cele trei remarci, douã trei glume ºi îl împuºcã
crime din metrou, mama sa face un atac brusc, în cap, pe cel care îi fusese idol,
de cord ºi este dusã la spital. Arthur profitã dar care îºi bate joc de el în public.
de vizita în spital ºi furã dosarul lui Penny Revoltele se dezlãnþuie ºi pe strãzi,
Fleck unde vede cã a fost adoptat ºi miliardarul Wayne este împuºcat, totul
maltratat în copilãrie. Atunci decide sã o devinme haos.
ucidã pe mama sa ºi o sufocã cu o pernã Filmul se încheie cu Joker la spital,
pe patul de spital. faþã în faþã cu un psiholog. Primul râde, al
Dacã prima parte a filmului trece doilea îl întreabã de ce, iar Joker îi rãspunde
greoi, partea a doua zboarã prin ochii cã nu ar înþelege... Ultima fazã a filmului
spectatorului ca într-un film de acþiune. este cea în care pe holul spitalului sunt urme
O secvenþã cu un impact puternic se de tãlpi însângerate...

de eseuri „Cine-i pãzeºte pe paznici? Gânduri


(urmare de la pagina 133)
de zi ºi de noapte”. Potrivit afimaþiei lui Vasile
George Dâncu, directorul Editurii „ªcoala
Eveniment cultural Ardeleanã”: „De la debutul sãu din 1995, când
a publicat primele sale poezii, în revista
Pentru a completa în mod desãvârºit acest „Steaua”, versurile lui Dorel Viºan s-au
eveniment de înaltã þinutã- în faþa unui pub- bucurat de aprecierea unor personalitãþi ale
lic numeros ºi entuziast, Dorel Viºan a suþinut culturii române: Fãnuº Neagu, Constantin
un recital liric din opera eminescianã, în stilul Cubleºan, Romulus Vulpescu. De asemenea,
sãu inconfundabil. volumul de eseuri „Cine-i pãzeºte pe paznici?
Evenimentul a fost, în acelaºi timp, ºi un Gânduri de zi ºi de noapte”, prefaþat de
fericit prilej pentru renumita Editur㠄ªcoala scriitorul Mircea Radu Iacoban, este un
Ardelean㔠din Cluj (reprezentatã la Piteºti florilegiu de gânduri, cugetãri, observaþii pe
de Vasile George Dâncu, directorul editurii) care artistul le face cu un acut simþ al realitãþii
sã lanseze ultima lucrare a cunoscutului om despre lumea care ne înconjoarã, despre tot
de ºtiinþã, Dumitru Constantin Dulcan- ceea ce a trãit ºi trãieºte societatea
„Somnul raþiunii”, dar ºi douã volume scrise româneascã de trei decenii încoace.”
de îndrãgitul actor, Dorel Viºan, care se Evenimentul s-a încheiat cu îndelungi
dezvãluie publicului piteºtean ºi în ipostaza ropote de aplauze, urmate de o sesiune
de poet în volumul „Cântece pentru glas ºi de autografe acordate de cei doi
toacã”, dar ºi în cea de prozator, în volumul protagoniºti ai serii.

Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 139


ARTE PLASTICE

Ion Mãrculescu

BIENALA DE GRAVURÃ
Bienala de gravurã 2019, ediþia a VIII-a, Uneori, gravura este cotatã ca un gen
purtând numele artistului Gabriel Popescu, minor al graficii. Pe nedrept, întrucât de ºtiinþa
nãscut pe plaiurile dâmboviþene, a adus la un ºi genialitatea gravurii sunt legate nume mari
loc lucrãrile unui numãr de 45 de autori, într-o ale artelor plastice, Albrecht Durer (1471 –
splendidã expoziþie organizatã la Muzeul de 1528), Lucas Cranah (1472 – 1553), Jean
Istorie, din cadrul Complexului Muzeal Curtea Baptiste Corot (1776 – 1875) ºi, se înþelege,
Domneascã Târgoviºte. mulþi alþii de o însemnãtate asemãnãtoare.
Gabriel Popescu (1866-1937), s-a nãscut Domeniile în care gravura îºi gãseºte
în localitatea Vulcana Pandele în familia unui locul ºi utilitatea, sunt, azi, de o mare varietate:
preot. Casa în care s-a nãscut, finalizatã în industria tipograficã, industria de publicitate,
1905, dupã planurile arhitectului A.Clavel industria de ambalaje, în industria textilã, în
este, din 1973, un muzeu care-i poartã numele. industria prelucrãtoare a diverselor materiale,
Gabriel Popescu a urmat mai întâi cursurile bijuterii ºi în multe alte locuri.
Facultãþii de Filologie, din Bucureºti, apoi a Expozanþii din aceastã Bienalã (2019) de
absolvit ªcoala Naþionalã de Poduri (con- gravurã, sunt creatori cu multã experienþã ºi
structor – desenator), a început studiile ºi la cu o operã bogatã, unii au zeci de participãri
ªcoala de Arhitecturã ºi, obþinând o bursã la la concursuri ºi expoziþii naþionale sau în
Academia Julian de la Paris, ºi-a continuat afara þãrii, sunt absolvenþi a unor Universitãþi
studiile de picturã cu profesori importanþi ai ºi Facultãþi de profil din Romania (Bucureºti,
acelor ani. În acelaºi timp, a studiat la Ecole Iaºi, Timiºoara) doctoranzi sau posesori de
Nationale et Speciale des Beaux Artes, la doctorate în domeniul artelor plastice,
cursurile gravorului Jules Jacquet. profesori în învãþãmântul superior,
Gravura este întâlnitã (încã din epoca deþinãtori de numeroase premii naþionale sau
primitivã) pe obiecte, unelte ºi vase. La internaþionale, membri ai Uniunii Artiºtilor
început simple zgârieturi, ºanþuri, Plastici din þara noastrã. Un adevãrat tablou
împunsãturi. Dar, pe parcurs, tehnicile cu truditori ai acestei grele arte cum este
gravurii s-a tot perfecþionat ºi multiplicat. gravura. Tehnicile folosite în lucrãrile din
China, de exemplu, este locul din care se aceastã expoziþie a Bienalei, au fost dintre
cunosc cele mai vechi gravuri fãcute în lemn, cele mai variate.
pentru a fi folosite la imprimarea pe pânzã Premiile acordate de un juriu compus din:
sau pe hârtie a diverse imagini, litere, semne Conf. Univ. dr. Ioana Beldiman -UNART –
convenþionale ºi chiar la tipãrirea Bucureºti, dr, Ibrahima Keita- expert în graficã
bancnotelor. Momentul Gutemberg (1398 – româneascã, drd. Rãzvan Petriºor Dragoº -
1468), bazat pe sistemul de imprimare mobil, a cadru didactic universitar, ºi prof. Mihai
dat un nou impuls gravurii în domeniul ªerbãnescu, au fost: Premiul juriului –
tipãriturilor. Obiecte precum bijuteriile, armele, Simionescu Atena Elena, cu lucrarea
ceasurile au devenit la rândul lor adevãrate „Aparenþe”-tehnicã mixtã; Premiul juriului –
opere de artã datoritã gravurilor de pe ele. Fântânaru Suzana, cu lucrarea „Dragonul
Pentru a ne face o impresie sumarã, XIX”- xilogravurã; Premiul I – Caratãnase
enumerãm aici doar câteva dintre tehnicile Rãzvan Constantin, cu lucrarea „Imago
gravurii, de la cele clasice, pânã la cel mai mundi” – acvaforte; Premiul II – Sitari Vasile,
moderne: gravura cu dãltiþa, gravura punctatã, cu lucrarea „Curioasa II” –linogravurã
gravura cu apã tare-acvaforte, gravura în acva chinezeascã ºi linogravurã; Premiul III –
tinta, fotogravura, precum ºi alte tehnici, cum Bondoc Bianca, cu lucrarea „Noapte în
sunt cele folosite de artiºtii din aceastã Bienalã: ocean” – litografie; Menþiune II – Radu Aura
ac rece, linogravurã, gravurã în adâncime, Evelina, cu lucrarea „În drum spre ºcoalã”;
gravurã în adâncime ºi chine-colle, xilogravurã, Menþiune III – Rotaru Remus, cu lucrarea „
cromolitografie, serigrafie, tehnici mixte Print isn t dead” - acvatinta; Menþiune IV –
colografie, cologravurã, monotip, litogravurã Ionescu Ovidiu Constantin, cu lucrarea
chinezeascã, litografie. „Maldãrul roºu” – gipsogravurã.

140 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni


Anul XXI, Nr. 2 (239) • februarie 2020 141
Cãrþi primite la redacþie

Revista se distribuie în Târgoviºte, la Editura Bibliotheca(str. Nicolae Radian, bl. KB2/3, 130062)
ºi online, comenzi la biblioth@gmail.com. Abonamentele se fac prin poºtã la redacþia din
Târgoviºte ºi la Editura Bibliotheca.

Redacþia Târgoviºte – Editura Bibliotheca, str. Nicolae Radian, bl. KB2/3, 130062, tel/fax
0245212241; mobil 0761136921; e-mail: biblioth@gmail.com; www.bibliotheca.ro
Redacþia Chiºinãu – str. 31 August 1989, nr. 89, tel. 0037322234313; 0037369 129478, e-mail:
filip.iulian@gmail.com
Redacþia Cernãuþi – 5800, Ucraina, Cernãuþi, str. Goethe, nr. 8, ap.6, vasiletarateanu@yahoo.com

Revistã editatã de SC Bibliotheca SRL


biblioth@gmail.com • www.bibliotheca.ro
Tiparul la Biblioprint Târgoviºte