REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃ

A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI

Anul XVI, Nr. 2 (179) – februarie 2015
Apare cu sprijinul Consiliului Local Municipal
ºi al Primãriei Municipiului Târgoviºte

Un Moþoc feminin?
În prima jumãtate a lui februarie am avut parte de variate evenimente, dar unele au produs
un slab ecou atât în presa scrisã ºi vorbitã, cât ºi în opinia publicã. A trecut la faptul divers
întâlnirea la nivel înalt (e drept, cu rezultate incerte) de la Minsk. Deºi dinspre stepele ruso-
ucrainene vine, pe Crivãþ cãlare, cãtre mioriticul ºi paºnicul plai, un miros puternic de iarbã de
puºcã. Deºi americanii îi întãrâtã pe ruºi cu prezenþa lor în þãrile estice membre NATO,
inclusiv în a noastrã, ºi cu toate cã Obama ameninþã cã le va da ucrainienilor arme letale. Cât
despre furtuna din paharul cu apã sãlcie al literaturii române, legatã de Premiul Eminescu
pentru Opera omnia, ea s-a nãscut ºi agonizeazã mai ales pe facebook... Oricum, toate astea
au trecut pe planul al doilea, fãcând loc celui mai mare show mediatic postdecembrist: arestarea
Elenei Udrea, pupila preºedintelui Bãsescu, cel care a nimicit conºtiincios, timp de zece ani,
totul în România: flota, industria, Transporturile, agricultura, Sãnãtatea, Educaþia, moravurile,
politica ºi chiar limbajul (înlocuit cu hãhãiala). Dupã ce, înainte de alegeri, DNA a pus tunurile
pe corupþii pesediºti, acum le-a întors cãtre pedeliºtii ascunºi fie sub pulpana „noului” PNL,
fie sub sigla PMP, grupare de transfugi politici bãsescofili. Cã nimic altceva nu mai conteazã
pe lumea asta pentru români, e de înþeles. Ei ºtiu de mulþi ani cã, sub oblãduirea lui Traian
Bãsescu, s-a constituit în România o vastã reþea mafiotã, o caracatiþã care, în percepþia
majoritãþii, a sifonat enormul împrumut de douãzeci de miliarde de euro, cu care, aºa cum se
exprima o biatã sãteancã din Pleºcoi, s-ar fi putut construi încã o þarã. ªi cu care, ba chiar cu
mai puþin, iertat sã fiu cã gândesc taman ca bãtrâna þãrancã (sãrutându-i mâna bãtãtoritã),
Ceauºescu chiar a construit-o! Românii ºtiau cã se furã, au vãzut la televizor dezmãþul pecuniar
ºi imobiliar al potentaþilor, au auzit vorbindu-se despre afaceri cu Statul, despre conturi
ascunse ºi despre cheltuieli exorbitante, despre excursii în þãri exotice pe care nici sã le
localizeze pe harta lumii n-ar fi în stare. Dar, în ultima lunã, li s-a arãtat pe faþã cã zecile, sutele
de milioane, poate miliardele chiar s-au furat! ªi simbolul hoþiei a devenit Elena Udrea, protejata
preºedintelui ºi, probabil, complicea sa (ºi a altora) în jecmãnirea þãrii.
Un jurnalist povestea, într-o dezbatere televizatã, cã portarul clãdirii în care se aflã sediul
redacþiei ziarului sãu s-a exprimat astfel: „Sã nu scape cumva!” Aceasta este, de altminteri,
dorinþa mai tuturor românilor. E dorinþa mai tuturor gospodinelor noastre, a mamelor de
familie care-ºi chivernisesc cu grijã bãnuþii, cârpesc hãinuþele copiilor, numãrã cartofii de pe
balcon, înveliþi cu pleduri ca sã nu îngheþe, ºterg visãtoare borcanele de murãturi ºi zacuscã,
mãsoarã cu grijã orezul din pungã, economisesc uleiul ºi drãmuiesc cafeaua ºi zahãrul,
dându-le cu îndreptãþitã zgârcenie bãrbaþilor bani de þigãri ºi de-o bere; în timp ce Elena
Udrea ºi altele ca ea îºi etaleazã paltoanele de mii de euro chiar ºi când merg la arest. Aºa
gândesc cei cãrora, în chip cinic, Bãsescu ºi sluga sa Boc le-au tãiat fãrã milã salariile ºi le-au
impozitat pensiile, în vreme ce sub oblãduirea lor se furau miliarde. Aceasta este dorinþa
þãranilor care aºteaptã primãvara, când or sã-ºi arunce iarãºi, cum spunea un poet doctrinar,
sãmânþa în brazdã ºi nãdejdea în norii vãzduhului. ªi deloc în cei ce conduc! ªi aceasta este,
probabil, dorinþa celor care tot cautã prin gunoaie, ºi în România sunt tot mai mulþi care cautã
prin gunoaie! Iar majoritatea celor care încã nu cautã adunã firimiturile care cad de la masa
celor ce, puºi în fruntea þãrii, o furã la greu. Tuturor acestor români nefericiþi, jecmãniþi pe faþã
ºi lãsaþi de izbeliºte, arestarea Elenei Udrea ºi speranþa cã mãrturisirile ei îl vor încãtuºa ºi pe
Marele Tartor, fostul ei protector, le oferã mãcar iluzia cã se va face dreptate.
Dar…Existã, din pãcate, un dar!…Elena Udrea, eleganta ºi risipitoarea protejatã
ex-prezidenþialã, coruptã pânã-n mãduva oaselor sale fragile, s-ar putea sã nu fie decât un
Moþoc feminin, aruncat de Justiþie foamei mulþimii! Care mulþime o va înfuleca, strigând apoi
nu „Sã trãiascã Mãria Sa, Alixandru Vodã!”, ca-n negura veacurilor, ci „Sã trãiascã DNA!”.
Dupã care lucrurile vor fi la fel ca înainte, doar ceva mai bine fãcute!
Tudor Cristea
 REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃ
A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR Marcã înregistratã OSIM
TÂRGOVIªTENI ISSN 1582-0289
Publicaþie distinsã cu ORDINUL ZIARIªTILOR CLASA I AUR
de cãtre Uniunea Ziariºtilor Profesioniºti din România (31.03.2010)

REDACÞIA
DIRECTOR REDACTOR-ªEF SECRETAR DE REDACÞIE
Tudor Cristea Mihai Stan Ioan Alexandru Muscalu

SENIORI EDITORI REDACTORI ASOCIAÞI Dorina Grãsoiu

Barbu Cioculescu Daniela-Olguþa Iordache Niculae Ionel
Mihai Cimpoi Dumitru Ungureanu Agnes Erich
Henri Zalis Margareta Bineaþã Ana Dobre
Florentin Popescu Victor Petrescu Dorina Grãsoiu
Liviu Grãsoiu George Coandã Alexandru Pompiliu
George Anca Nicolae Scurtu
Ioan Adam Emil Stãnescu SUBREDACÞIA CHIªINÃU
Radu Cârneci Corin Bianu Iulian Filip
Iordan Datcu George Toma Veseliu Vasile Romanciuc
Sultana Craia Ion Mãrculescu Ianoº Þurcanu
Gheorghe Buluþã Dan Gîju Aurelian Silvestru
Marian Popa Mihai Miron
In memoriam: TEHNOREDACTOR GRAFICà – Iulian Filip
Mircea Horia Simionescu Ioan Alexandru Muscalu Alexandru Coman
Mihai Gabriel Popescu
Mircea Constantinescu

În atenþia colaboratorilor: Materialele trimise vor avea 2 sau 4 pag. A4 cu literã

de 12 la un rând sau 3500-7000 semne fãrã spaþii (4500-9000 cu spaþii).
Manuscrisele primite nu se returneazã. (Redacþia)
Reproducerea parþialã sau integralã a unor articole din revistã
fãrã aprobarea redactorului-ºef intrã sub incidenþa legii drepturilor de autor.

Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã ISSN on-line 2284-600X

pentru conþinutul articolelor revine exclusiv Revista poate fi cititã ºi on-line la adresa
semnatarilor acestora ca persoane individuale. www.bibliotheca.ro/reviste/litere

CALENDAR DÂMBOVIÞEAN
2.II.1879 – S-a nãscut I.C. Vissarion (m.1951)
2.II.1989 – A murit Grigore Diculescu (n.1927)
3.II.1953 – S-a nãscut George Geacãr
4.II.1809 – S-a nãscut Vasile Cârlova (m.1831)
4.II.1950 – S-a nãscut Vilia Banþa
6.II.1993 – A murit George Ciorãnescu (n.1918)
6.II.1994 – A murit Marin Bucur (n.1929)
8.II.1932 – S-a nãscut Pompiliu Gâlmeanu (m. 1999)
10.II.1952 – S-a nãscut Daniela-Olguþa Iordache
11.II.1920 – S-a nãscut Corneliu Popescu
12.II.1932 – S-a nãscut Ilie Costache (m. 2004)
12.II.1983 – A murit Mihail Ilovici (n.1910)
12.II.2012 – A murit Ion Enescu-Pietroºiþa (n.1929)
16.II.1951 – S-a nãscut Nicolae Radu
17.II.1947 – A murit Elena Vãcãrescu (n.1864)
17.II.2015 – A murit Alexandru Manafu (n.1950)
18.II.1985 – S-a nãscut Monica Enache
20.II.1910 – A murit Ciru Oeconomu (n.1848)
20.II.1998 – A murit Emanoil Dumitrescu (n.1905)
22.II.1810 – S-a nãscut Grigore Alexandrescu (m.1885)
25.II.1987 – A murit Mihai Constantinescu (n.1926)
25.II.1989 – A murit Victor Brânduº (n.1905)
26.II.1919 – S-a nãscut Alexandru Negoescu-Runcu (m. ?)
26.II.1959 – A murit Radu Cosmin (n.1875)
27.II.1956 – S-a nãscut József Pildner (m.2008)
27.II.1990 – A murit Constantin Manolescu (n.1935)
Întocmit de Ioan Alexandru Muscalu

2 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 CUPRINS
EDITORIAL: Tudor Cristea – Un Moþoc feminin? ........................................................... 1
BREVIAR: Barbu Cioculescu – George Cãlinescu (2) ................................................... 4
VALENÞE LITERARE: Mihai Cimpoi – Ordo amoris: Cãderi ºi înãlþãri (1) ...................... 8
POSTDECEMBRISM: Marian Popa – Negativitãþi ºi negativãri (5) ................................ 10
POVESTEA DINTRE VORBE: Liviu Grãsoiu – De (la) ºi despre senectute (2) .............. 13
CRONICA LITERARÃ: Tudor Cristea – Neguþãtorul de povestiri ................................... 14
REVELAÞIILE LECTURII: Iordan Datcu – Constantin Eretescu, dramaturg ................... 16
NOTE DE LECTURÃ: Ion Dodu Bãlan – Un studiu stilistic valoros ascuns
de titlul volumului care-l cuprinde: „Noutãþi în ortografie” ..................................... 18
INTARSII: Daniela-Olguþa Iordache – Privirea Zen a criticului ....................................... 20
LECTURI: Sultana Craia – Douã generaþii în dia(b)log ................................................. 23
LITERE ªI SENSURI: Ana Dobre – Douã cãrþi de Savian Mur ........................................ 24
LIT(ER)OGRAFII: Magda Grigore – Un alambic de gândire criticã ................................ 27
NOTE DE LECTURÃ: Niculae Ionel – Istoria literaturii române ca operã deschisã ....... 29
ACCENTE CRITICE: Dorina Grãsoiu – Viaþa cãrþilor lui Ovidiu Papadima (4) ................ 32
CITITOR PRINTRE RÂNDURI: Emil Lungeanu – Tablouri mari în rame mici ................. 34
ªCOALA DE LA TÂRGOVIªTE: George Toma Veseliu – Promoþia de azi
a ªcolii de la Târgoviºte. Tudor Cristea (1) ........................................................... 36
LECTURI: Titi Damian – Romanul feminin contemporan .............................................. 40
ALAMBICOTHECA: Dumitru Ungureanu – Ruinurile vremii. La Târgoviºte .................. 42
LECTURI: Crina Decusarã Bocºan – Semne de graþie poeticã .................................... 44
ESEU: Corin Bianu – De ce ºi cât, înapoi de la roman la... jurnal .................................. 45
LECTURI: Aureliu Goci – Poezia lui Firiþã Carp ............................................................. 47
NOTE DE LECTURÃ: A. Gh. Olteanu – Basmul cult al unui profesor dâmboviþean ....... 48
NOTE DE LECTURÃ: Nicolae Rotaru – Destine narative ................................................ 50
ARS LONGA...: Dan Gîju – „Suspectul” din strada Dogarilor (5) ..................................... 51
FILOLOGICALE: Nicolae Georgescu – Din misterele literaturii române.
Ediþia princeps Eminescu (3) ................................................................................ 54
EMINESCIANA: Dumitru Copilu-Copillin – Eminescu universal. Receptarea operei
în publicaþii editate în alte limbi italice (1) ............................................................. 59
MEMORIALISTICÃ: Ileana Iordache-Streinu – „Eu” (1) ................................................. 62
NOTES: Simona Cioculescu – 2006 .............................................................................. 65
PAGINI DE JURNAL: Emil Stãnescu – Convorbiri cu Alexandru George (1) ................ 67
MARI POEÞI AI IUBIRII: Aºezaþi în limba românã de Radu Cârneci –
Alfred de Vigny ....................................................................................................... 70
POEZIA ACASÃ: Iulian Filip – Valentin Delinschi. Actorul revenit acasã
pe lacrimile celor plecaþi ........................................................................................ 72
POEZIE: Paul Blaj – Când intru în jocul tãu .................................................................... 74
POEZIE: Grigore Grigore – Mã tot uitam pe cer mã uitam ............................................. 76
POEZIE: Adrian A. Agheorghesei – Ziua când am semãnat cu toamna ...................... 78
DIN ISTORIA...: Aurelian Silvestru – Întâiul pedepsit .................................................... 80
PROZÃ: Iulian Filip – Colþunaºii între aritmeticã ºi geometrie
(amintiri din copilãria directorului combinatului patruped de lapte) .................... 81
PROZÃ: Cezar Pârlog – Tatã... ....................................................................................... 84
SFATURI PE LUMINÃ: Mihai Miron – Aculturaþia – o modã în televiziunile româneºti... 87
PHILOSOPHIAE IN CIVITATE: Pompiliu Alexandru – Individul ºi grupul ....................... 88
STEIURI: George Anca – Scenometrie Drãghicescu ..................................................... 92
IDENTITATE ªI DIVERSITATE: Petre Gheorghe Bârlea – Haosul ºi ordinea.
Gândirea ºi practica pozitivistã în evoluþia societãþii braziliene ............................ 94
LA PORÞILE EUROPEI: Manole Neagoe – Istoricii români
ºi începuturile lumii comuniste ............................................................................... 97
PORTRETE ÎN PENIÞÃ: Florentin Popescu – Un Pãstorel de vreme nouã ................... 100
DICÞIONAR: Victor Petrescu – Radu Cârneci – Poet al iubirii,
existenþei ºi cosmosului ......................................................................................... 102
CÃRÞILE BIBLIOTHECII: Mihai Stan – Un mesteacãn rãtãcit în câmpie ........................ 105
GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ: George Coand㠖 Cosmomitologii comparate (2) ... 108
FIRIDE BASARABENE: Nicolae Scurtu – Câteva note despre
Tatiana Gãluºcã-Cîrºmariu .................................................................................... 110
CABINETUL DE LECTURÃ: Gheorghe Buluþ㠖 O istorie a editurii,
o istorie a civilizaþiei ............................................................................................... 112
EVOCÃRI: Nicolae Constantinescu – În amintirea poetului Laurenþiu Cârstean ......... 113
SOCIETATEA SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI ................................................................ 115
REVISTA REVISTELOR: Tudor Cristea – Socratele, cucuta ºi vinul .............................. 118
CALIGRAFIA CU LUMINÃ: Ion Mãrculescu – Fotografia artistic㠖 Arta fotograficã ...... 119

Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015 3

 BREVIAR
Barbu Cioculescu
GEORGE CÃLINESCU* (2)
În aceastã ordine, „Scrinul negru” nu
se constituie ca al doilea volum la „Bietul
Ioanide”, ci, mai degrabã, ca un anti-
Ioanide înnoitor, pe linia soluþionãrii
dilemei structurale a personajului. Masiv,
romanul reangajeazã personajele
cunoscute, cu inserþia altora noi, la un loc
aproape ºaptezeci de personaje
miºcãtoare care preiau acþiunea.
Mânuirea masei enorme ºi eterogene de
personaje, dintre care unele funcþionând
pe principiul dubletului a pus
romancierului problema acordului dintre
spaþiu ºi timp ºi aceasta nu numai pentru
cã povestea Caterinei Zãnoagã începe cu
mulþi ani înaintea celei a lui Ioanide, din
cartea precedentã. Desigur, într-o
schemã riguroasã, multe din personajele
din „Bietul Ioanide” înceteazã de a mai
avea funcþie în „Scrinul negru”,
rãmânând elemente de figuraþie. Totuºi,
recrutarea masivã de noi personaje, în
flux, cu prezenþa, în reflux, a aproape
tuturor celor ulterior folosite pricinuieºte
un soi de uniformitate în insolit,
personajele vechi anticipând substanþa
celor noi, iar acestea uzându-le definitiv
pe celelalte. De fapt, personajele din
„Bietul Ioanide” rãspundeau altei tehnici
compoziþionale, unei alte durate, în
„Scrinul negru” o dinamicã mai vie
apropie perspectiva. Romanul este
epopeea unei eroine, Caty Zãnoagã, dupã
cum epopeicã, în genul „Þiganiadei”, este
ºi încolonarea, sub ordinele
Hangerlioaicei, a cuibului de nobili.
Spaþiul claustrat din „Bietul Ioanide” este
înlocuit cu plenarul, înmormântãri,
vânãtori, cãlãtorii pe mare, prin pampas,
chiar salonului lui Manigomian i se
* Text dintr-o „Istorie a prozei româneºti de la
1944 încoace” pregãtitã de un colectiv al
Institutului „G. Cãlinescu” ºi respinsã în douã
rânduri de cenzura vremii, în al optulea deceniu
al secolului trecut.
4 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
substituie spaþiul larg al unor foaiere de
teatru. Simptomatic, destule din
personajele „moºtenite” îºi schimbã
caracterul, începând cu Ioanide – bântuit,
la începutul „Scrinului”, de tristeþe. Din
geniu virtual, Ioanide devine om mare,
ceea ce nu este acelaºi lucru. Vorbind,
astfel, despre Caty Zânoagã, o
aventurierã ºi o bolgie de patimi, arhitectul
îi adreseazã un singur reproº: acela de a
nu fi avut cultul omului mare. Însuºirea
acestuia pretinde „sã se schimbe în mod
neaºteptat pentru ochiul superficial,
începând o viaþã nouã”. Bãrbatul mare e
alcãtuit din mai multe personalitãþi ºi ca
atare Ioanide îºi va putea, în sfârºit, gãsi
corespondenþe între semeni. Faptul cã el
va comunica în mod cãlduros cu ªerban
Dragavei sau cu Mimi ar fi prea firesc,
þinând seama de aluatul superior al
acestor personaje, de tip nou, în sensul
progresist al cuvântului. Însã în noua
ipostazã, Ioanide, descoperã teren comun
cu personaje care, anterior, nu putuserã
urca pânã la el. Este cazul lui Gaittany,
„dobitoc” în romanul precedent ºi care
se bucurã acum de sensibile îmbunãtãþiri
de tratament. Poziþia lui Ioanide însuºi faþã
de geniu se rãceºte treptat. În sfaturile
cãtre un ipotetic nou fiu, arhitectul scrie
„nu cautã sã fii genial”, respectiv nu lua
calea geniului, cãci în caz contrar ar fi
scris „evitã impostura”. În alura de mare
bãrbat, Ioanide se oglindeºte binevoitor
în semeni mai mici, în ceea ce au aceºtia
mai bun sau ameliorat: „Gaittany era ºi
el un admirator vibrant al eternului
feminin, aerele exotice fiind mai mult o
pozã, spre a ascunde cu decenþã înãlþimea
sentimentelor sale”. În cadrul colocviilor
secrete între autor ºi povestitor, Gaittany
a fost absolvit, ca ºi Hagienuº, care se
rãscumpãrã prin nebunie ºi moarte.
Autorul îndeplineºte un act de dreptate,
 în aria deschisã a ficþiunii, concomitent
cu gestul de a-l întoarce pe Ioanide cu
faþa spre societatea nouã. Chiar ºi di-
recþia atacului s-a schimbat, rãfuiala cu
burghezia de robã nu-ºi mai are rostul, la
orizont se desluºeºte un adversar încã ºi
mai pitoresc, poate ºi mai închegat, cãci
este legat de mitul sângelui-aristocraþia.
„Scrinul negru” debuteazã cu o
înmormântare sordidã în gropile de la
Floreasca. Este anume avizul unei rupturi
de substanþã între cele douã romane.
Aristocraþia se apropie în formaþie:
mareºalul Cornescu, contesa de Verner-
Sternberg, contele Jablonsky, prinþul
Antoine Hangerliu ºi soþia sa, ªerica
Bãleanu, Charles-Adolphe Vasilevs-
Lascaris, Zenaida Manu (poreclitã
„Strãchineasca”), Matei-Radu-Mircea-
Gaston Basarab, generãleasa Cernicev
etc. ªi aici, onomastica dezvãluie un pro-
gram. Alãturi de nume strãine ºi de altele
curat ºi strãvechi româneºti se aliniazã
cele amestecate, de un fantastic hibrid,
indicând compromisurile unor imposibile
împerecheri. Dacã e vorba de adevãraþi
aristocraþi sau de travestiuri, aceasta e o
chestiune de opþiune într-o þarã a cãrei
aristocraþie de tip rãsãritean s-a supus
altor sisteme de vieþuire decât cea
occidentalã. Dacã, în romanele lui
Dostoievski, analizate de Bahtin sub
unghiul satirei-menipee, aristocraþi rãpuºi
de sentimentul milei, cutreierã cartierele
mãrginaºe, comizerând cu oropsiþii sorþii,
la Cãlinescu, care foloseºte din plin
procedeele aceleiaºi satire-menipee,
aristocraþii se refugiazã la periferie, ca
ultim loc de regrupare. Unii dintr-înºii n-
au pic de ascendenþã nobiliarã, alþii
ascund scorburi fatale în arborele
genealogic, dar cu toþii se recunosc între
ei, rãspund la aceeaºi parolã. Grupului
acesta tenace ºi rãbdãtor, cãci are
experienþã secularã, sigur de sine, cãci
nu se preþuieºte în baremul roturierilor,
dupã ceea ce înfãptuieºte, ci dupã ceea
ce este, deci numai pentru sângele sãu
albastru, i se rezervã, conform amintitului
procedeu satiric, mascarada încoronãrii,
supliciul defãimãrii. Agentul acþiunii, Caty
Zãnoagã (de Ciocârlan!) nici nu este o
aristocratã, ci doar o parvenitã, dar
posedã pãmânturi ºi poate fi adoptatã de
clan. Ea nu admite sacrificiul ºi sãrãcia,
spre deosebire de clanul aristocraþilor,
pentru care mizeria devine un stindard,
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
armã de protest. Într-o lume care se
înzestreazã material ºi îºi schimbã faþa,
mizeria unui grup poate sugera cã
societatea zace rãsturnatã într-o poziþie
nefireascã. Tocmai aceasta este
atitudinea exhibitivã a ºatrei de aristocraþi
din „Scrinul negru”. Clasicist, iubitor de
portrete în felul lui La Bruyère, moralistul
nu-i putea ocoli, cu atât mai puþin
romancierul dornic de pitoresc ºi
senzaþional, de exotic chiar, în mãsura în
care, prin cosmpolitismul sãu, grupul de
aristocraþi oferã ºi aceastã notã. De altfel,
autorul nutrea convingerea cã, la noi, aris-
tocraþia cãpãtase de curând conºtiinþa de
sine ºi cã de abia în zilele noastre începea
sã se „organizeze”, sã-ºi caute originile.
De-a lungul acþiunii, strategia cercului
de aristocraþi se bazeazã pe observaþia
cã eºecul mereu repetat pare nou, pe când
repetat, succesul pierde din interes, punct
de vedere ficþional pe care autorul îl
dezvoltã cu sarcasm, în pagini savuroase
de rãfuialã. Revãrsaþi prin cimitire, prin
groapa Talciocului, ºatra aristocraticã
cade în mod firesc în mrejile lui Gavrilcea.
În epocã, apariþia unui roman cu
aristocraþi a jignit vocaþia þãrãneascã a
unor scriitori ce nu abordaserã încã teme
citadine, stârnindu-se o polemicã nu mai
puþin vie decât aceea care,
condamnându-l pe „Bietul Ioanide
declanºase în G. Cãlinescu ideea de a
scrie o continuare în care autor ºi erou
sã se rãscumpere. Mai puþin radicalã, dar
mai obiectivã a fost critica personajelor
pozitive, de sorginte sãnãtoasã, din
„Scrinul negru”, noua familie socialã a
lui Ioanide, tovarãºi de muncã, cenzori
dar ºi adepþi, discipoli câteodatã,
personaje palid conturate ºi rãu aspectate
în jurul celorlalte care, repetãm, erau
cusute din alte materiale, de panoramã,
în cadrul „lumii rãsturnate” a satirei
menipee. Zugrãvite cu sobrietate,
personajele acestea nu au savoarea
caricaturii ºi anecdotei ºi nici, mai cu
seamã, partiturã epicã, reflectând, prin
fragilitatea lor, momentul istoric al
elaborãrii romanului. Obiectiv, G.
Cãlinescu remarca referitor la „Bietul
Ioanide”: „Am atras atenþia cã Ioanide
admirã pe comuniºti, îi vede dupã optica
lui. Tot ce se poate admira la el este
sforþarea ºi sentimentul de a fi incomplet
eticeºte”, cãci: „Ideea de a scrie un ro-
man din viaþa politicã am exclus-o de la
5
început. Din moment ce un roman
observã prin definiþie invariabilul în
variabil, presupusul document e
întotdeauna falsificat. Însã din punct de
vedere tehnic este absolut necesar ca
universalitatea subiectului sã fie plasatã
în timp ºi spaþiu, ca sã evitãm fadoarea
scrierilor epurate de istorie ºi de
geografie...” Mai cu seamã pentru
„Scrinul negru”, studiul temei nuanþeazã
afirmaþiile autorului. Într-un roman cu
comuniºti, în care Ioanide însuºi îºi
întregeºte concepþiile despre viaþã ºi
despre art㠖 punându-le în slujba
societãþii ºi unde elemente rãtãcite ridicã
mâna împotriva orânduirii, elementul poli-
tic este prezent, ºi anume în prim-plan.
„Am vrut, scrie romancierul (tot despre
„Bietul Ioanide”, dar cu bunã aplicaþie ºi
la „Scrinul negru”) sã fac un roman de
analizã. Palpitant. Senzaþionalul, deliberat,
e un truc. Avem exemple ilustre. «Crimã
ºi pedeapsã» de Dostoievski nu e un ro-
man poliþist în care reconstrucþia crimei
e chipul de introducere în tema
psihologicã?”, lucrând la „Bietul Ioanide”,
romancierul a avut o revelaþie: „O bunã
parte a romanului de la început e
monotonã prin expoziþia raporturilor ulte-
rioare, apoi deodatã am rezolvat totul
într-un epic de fascicolã (gen Eugène Sue
dar ºi Stendhal) spre a continua pe
dedesubt cercetarea moralã”. În aceastã
opþiune formalã aflãm ºi sensul profund
al literaturii sale cu aristocraþi. Genul
presupune o scriiturã rapidã ºi sigurã, fãrã
reveniri, o tehnicã favorizând acþiunea,
cu o marcatã intervenþie a povestitorului.
Romanul de senzaþie este totdeauna unul
de comentar, ascunde totdeauna o intuiþie
pedagogicã. Structural, aplicarea regulei
celor trei multiplicitãþi – de timp, de loc ºi
de acþiune – lasã câmp liber
romancierului sã complice sau sã
comprime acþiunea, cu supleþe, într-o
foialã balzacianã de personaje.
Stendhalianã rãmâne vocea
povestitorului, ºi aici, pãrãsind cãrãrile
romanului popular, romancierul a dat rep-
lica intelectualã genului. Un factor încã
mai profund îl îndemnase pe scriitor cãtre
procedeele romanului foiletonistic de
senzaþie, un factor psihologic.
Analizându-l sub unghiul pulsaþiilor
subconºtientului, cercetãtorii mai recenþi
ai genului au conchis cã adevãraþii eroi
ai romanului popular se modeleazã pe
6 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
imaginea tatãlui. Subiectul este totdeauna
el, infailibil, omnipotent, omnisicient. Eroul
romanului popular învinge obstacole
insurmontabile, el nu îmbãtrâneºte, nu
moare (cãci revine în foiletonul urmãtor),
nu cunoaºte înfrângerea, întocmai cum
apare pãrintele în psihologia copilului, ºi
tot astfel revine mereu cu atributele
codificate care-i uºureazã identificarea.
„De la el aºteptaþi toate surprizele
plãcute”, cum scrie G. Cãlinescu despre
Ioanide, într-un comentariu. Putem
medita, deci, asupra pasiunii incoercibile
cu care s-a dedicat romancierul asupra
eroului sãu, în care ºi-a proiectat viziunile
– cele ideale ºi cele circumstanþiale – ºi,
în primul rând, una despre sine, ca ºi
despre artistul creator în genere, bântuit
de ideea geniului, dar ºi de fantasme,
stãpânit la maturitate, de gândul lucrului
în cetate, de dorinþa de a fi înþeles de cãtre
oameni.
Fundamental, în toate romanele sale
G. Cãlinescu apeleazã stilistic la
mijloacele comicului, strãine romanului
clasic de senzaþie, proprii, în schimb
ochiului sãu scormonitor ºi ager. Hilarul
serios, comicul fãrã râs, în care exceleazã
prozatorul, respectã formula
ariatotelicianã a comicului ca o înfãþiºare
a viciului care sã nu aibã urmãri prea
dureroase pentru nimeni, astfel încât sã
nu sufere peste mãsurã nici viciosul, din
cauza sa, (anodynon che on phtaricon),
nici cei asupra cãrora cad urmãrile
faptelor sãvârºite de cel vicios. Aici, G.
Cãlinescu ºi-a dezvãluit o datã mai mult
structura clasicistã, iar elementele
crociene ale comicului – degradare,
neprevãzut, contradicþie – formeazã
înseºi bazele creaþiei sale în „Scrinul
negru”, unde discernem, deopotrivã, în
limbaj bergsonian ºi elementele care
guverneazã râsul – imitaþia, repetiþia,
inversiunea ºi interferenþa seriilor. Mai
moderna sintezã pirandellianã, a co-
micului ca avertisment al contrariului, se
aplicã în aceeaºi justã opticã a tacticii
perceptive a romancierului. Frecvent,
comicul de caracter, în ambele romane,
defineºte paleta de posibilitãþi, iar aceastã
formã de comic se îngemãneazã cu
întâmplãrile cele mai triste, mai absurde.
Romane de figuraþie ºi de acþiune,
„Bietul Ioanide” ºi „Scrinul negru”
exceleazã în arta portretului, ca parte
integrantã a acþiunii ºi, totodatã, mici
 capodopere de gen, rezultate ale unei
munci de observaþie de o viaþã,
prefiguratã în activitatea gazetãreascã a
romancierului, prin tipurile, de exemplu,
ale domnului Costicã, ale lui Nea Vasile,
Tase, Ilie Lãcãtuºu ºi Mieluþã, sinteze ale
burghezului pe care „nu-l intereseazã
politica decât în mãsura în care determinã
miºcarea mãrfurilor”. Pentru aceºtia a
trãi înseamn㠄a mânca fripturã ºi a bea
vin”, cãci „nu existã pentru Nea Vasile
alte valori. Mobile, veºminte, cãrþi,
spectacole, toate acestea îi sunt
indiferente. Dacã ar primi fripturã ºi vin,
cãlare, ar cãlãri fãrã întrerupere toatã
viaþa. Acest specimen este surprinzãtor
de comun”. Ridicate la treaptã
romanescã, personaje de acest gen ucid
in nuce civilizaþia, neîngãduind apariþia
acelor zidiri ºi monumente care educã
ochiul ºi mintea. Trãsãturile morale ale
acestor ipochimeni sunt, prin urmare, tot
atâtea simptome sociale, ceea ce li se pre-
tinde este numai sã aparã aºa cum sunt:
„Ce este romanul în linii generale? Un
studiu al oamenilor în caracterele
generale ºi în particularitãþile lor
individuale. Aceºti oameni trebuie sã
trãiascã. Trãiesc? Bine. Nu trãiesc, n-
avem de-a face cu un roman aici”. In-
vestigaþia abisalã apare, într-adevãr,
inutilã, calitatea personajelor n-o permite.
O menþiune aparte necesitã personajele
feminine, studiate în carnalitatea lor,
dependente de bãrbat, înzestrate,
deopotrivã, cu mister, atracþie ºi,
câteodatã, cu iniþiativã. Când bãrbatul se
declar㠄un expert eugenic ale femeii”,
e firesc ca în jurul lui sã roiascã femeile,
subalterne sau nu, ºi adesea în dublete ºi
triplete caracterologice: Sultana-
Indolenta, Cucly-Diana-Mini, Erminia-
Elvira. Tipul de femeie care înþelege sã-
ºi joace singurã cartea destinului – Caty
Zãnoag㠖 nu poate fi, în concepþia
autorului, decât abject. Veroasã, versatilã,
infidelã, Caty va fi penalizatã cu suferinþã,
desfigurare ºi moarte, asemeni veriºoarei
Bette din Balzac. Asupra capacitãþii
intelectuale a eroinei, care, de altfel, preia
destinul Otiliei, prozatorul este explicit:
„Caty avea memoria sentimentelor ºi
peisajelor unei pãrþi a globului prin
obiectele de îmbrãcãminte”. Un destin
luminos rãsplãteºte însã pe femeia care
aratã înþelegere pentru omul mare.
Oricum, în toate romanele lui George
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
Cãlinescu femeile sunt ale naturii flori,
Ioanide vede toate erorile trecutului sãu,
dar rãmâne intratabil asupra dreptului sãu
de a aborda liber ºi multiplicitar femeia.
El este, de altfel, un mare ºi permanent
îndrãgostit. Când Ioanide afirmã cu
demnitate: „cauza cauzalã a acþiunilor
umane e baza economicã, dar cauza
ocazionalã e dragostea, viaþa”, el enunþa
un crez auctorial.
Încadrarea omului în cosmos, prin
intermediul operei arhitectonice, a
artifexului uman (Hegel considera
arhitectura drept prima dintre artele
existenþei!), aceasta este menirea ºi
misiunea lui Ioanide, iar expulzarea din
viaþã, a celor care pãcãtuiesc împotriva
legilor naturii – avertismentul. Or, natura
ne pretinde sã construim, respectând-o.
A construi în antitezã cu natura înseamnã
a o pune în valoare estetic, a crea în raport
direct cu ea, a o continua. Aceasta
reprezintã etapele unei conºtiinþe artistice,
implicit cetãþeneºti ºi explicit tema celor
douã romane cu Ioanide.
Romane cu cheie, în momentul
apariþiei, când trãiau toate persoanele
înconjurãtoare ce-i serviserã de model,
dintre care mai multe ilustre, cãrþi scrise
din acea dorinþã tipicã oricãrui creator de
a se disculpa, explicându-se ºi implicit
sãrbãtorindu-se, „Bietul Ioanide”, ºi într-o
mãsura asemãnãtoare „Scrinul negru”
rãmân mãrturie propensiunii geniului cult
de a excela în toate sectoarele artei,
inclusiv, ºi mai ales în genul romanesc,
gen care pretinde construcþie ºi plan,
perspectivã, darul exprimãrii într-un grad
superior. Astãzi, mai mult decât
pasionantul carusel al personajelor ºi al
acþiunii, reþinem, ca matcã a mesajului
umanist, extraordinarul excurs stilistic al
unui creator care a îndrãznit sã
dovedeascã avantajele erudiþiei, în prozã.
Cu uluitoarele-i creaþii de limbã, ce
adaugã neologismul rar vorbirii curente,
în trãsãturi largi de frazã, potenþate de
lapidare ºi ºfichiuiri, în cadenþe inimitabile,
proza cãlinescianã deschide o tradiþie.
Clasice, în intenþie, romanele acestea
de deplinã maturitate folosesc, în trecere,
multe din facturile experimentale asupra
cãrora criticul se aratã sceptic în teorie,
cãrora, în fapt, le recunoaºte dreptul de
cetate, necesar paginii analitice, dând, în
ultimã instanþã, o lecþie testamentarã
asupra destinului ºi implicaþiei romanului.
7
 VALENÞE LITERARE
ORDO AMORIS:
CÃDERI ªI ÎNÃLÞÃRI (1)
Elena Vãcãrescu se pomeneºte,
printr-o hãrãzire destinalã, într-un ameþitor
val-vârtej al orientãrilor estetice, toate puse
sub semnul unor imense orgolii doctrinare
ºi al dorinþei ardente de noutate, de
originalitate.
Pe uriaºa scenã turnantã a Poeziei apar
– în calitate de poeþi-poeþi, dar
ºi de poeþi-figuranþi –
parnasienii, simboliºtii ºi
neosimboliºtii, dadaiºtii,
futuriºtii, suprarealiºtii, fante-
ziºtii, puriºtii, neoclasiciºtii ºi
neoromanticii, cubiºtii, avan-
gardiºtii postbelici.
Privind cu un ochi atent,
sintetizator, aceste peisaje
schimbãtoare, Marcel
Raymond le gãseºte niºte
trãsãturi care le unificã:
„Aceastã existenþã a secolului al XX-lea
trebuie acceptatã aºa cum este; din ce
altceva se poate hrãni poezia dacã nu din
senzaþii, din emoþii adevãrate?”. Fanteziºtii
sunt impresioniºti în aceastã privinþã,
gloseazã Raymond, „ei se înrudesc cu
Jammes, Verlaine, Laforque, Corbière
chiar, cu Rimbaud din primele versuri,
în general mai degrabã cu decadenþii
decât cu simboliºtii” (M. Raymond, De
la Baudelaire la suprarealism, Bucureºti,
1998, p. 121).
Noua esteticã râvneºte o unire cu
vechea esteticã, simbolismul tinde sã se
uneascã cu clasicismul, ilustrând o
aspiraþie, nicicând abandonatã, de a obþine
perfecþiunea, absolutul, de a valoriza datele
imediate ale existenþei, ale vieþii personale,
echilibrul dintre aceasta ºi stãrile lãuntrice
evanescente.
* Fragment din volumul Elena Vãcãrescu, poeta
„neliniºtii divine”, în curs de apariþie la Editura
Bibliotheca
8 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Mihai Cimpoi
Elena Vãcãrescu va prefera sã se punã
sub semnul unui „punct de echilibru”, al
Minervei cu coif, sã fie adic㠖 în toate un
homo classicus. Nu se avântã în
abstracþiuni, în preþiozitãþi alexandriniste,
acceptã doar influenþele catalitice (în
termeni blagieni).
Sã revedem în acest
sens faza ei „parnasianã”.
În anul 1879, când poeta
care avea probabil 15 ani se
stabileºte la Paris, parna-
sianismul este constituit ca
miºcare dupã mai multe
eforturi de grupare ºi
regrupare întreprinse de
Catulle Mendès ºi dupã ce,
în 1863 Leconte de Lisle
deschide un cenaclu, care
adunã un numãr mare de
admiratori ºi adepþi ºi la care aderã ºi
grupul lui Mallarmé. Apar cele trei serii
ale revistei Parnasse contemporain (1866;
1869-1871; 1876). Miºcarea dominã
literele franceze în perioada 1860-1880.
În cele douã decenii care încheie secolul
apar ultimele volume ale lui Leconte de
Lisle Poèmes tragique (1884) ºi Dernièrs
poèmes (1895). Sully Prudhomme are o
activitate poeticã prodigioasã, rãsplãtitã în
1901 cu Premiul Nobel. Heredia
parnasianul întârziat publicã, în 1895
volumul Troffées.
Doctrina parnasianã, care are un
anumit impact asupra începuturilor Elenei
Vãcãrescu produce o adevãratã revoluþie
poeticã ce se impune prin: virtuozitatea
tehnicã, bogãþia imagismului cromatic ºi
figurativ, interferenþa artelor ºi
pãtrunderea în sfera ºtiinþei ºi filosofiei,
reactualizarea elenismului ºi indianismului,
neliniºtea ºi meditaþia existenþialã, crearea
unui univers interior, a unui microcosm
 sufletesc (cf. Margareta Dolinescu,
Parnasianismul, Bucureºti, 1979).
Dedându-se ºi unor elanuri romantice,
visului, misterului, Elena Vãcãrescu nu
pluteºte în aerul abstract, în „ploaie ºi
ceaþã”, care sunt însemnele roman-
tismului, ci rãmâne în contingent, unde
suferã cu adevãrat, gustând mierea ºi
veninul dragostei într-un registru larg al
sensibilitãþii dominate de cãderi în abisuri,
unul din acestea fiind chiar abisul morþii.
Iubesc moartea, va mãrturisi cu seninãtate
ºi nu cu tristeþe covârºitoare în volumul
Le dormeuse éveillé: „Ah, ne me suivez
pas dans les champs où l’air nage,/ Où
l’été semble faire, aux plis des houles d’or,/
Murmurer le soleil et chanter le nuage./
Aujourd’hui je ne sais pourquoi, j’aime le
mort.// J’aime d’amour le mort brusque,
farouche et neuve,/ J’ai beau t’entendre
en moi rouler comme un grand fleuve,/
Magnifique chaleur de l’invincible été!” –
„În mãrile de soare ºi de cânt,/ Pe care
vara peste câmp se varsã, / Lãsaþi sã fim,
odatã, în blondul vânt,/ Doar eu ºi moartea
unicã, ne-ntoarsã. //Iubesc a morþii bruscã-
nviorare,/ Bãutã-n tainã ºi nepovestitã,/
Zadarnic baþi, o varã-nvingãtoare,/ În
inima-mi de moarte-ndrãgostitã!” (trad. de
Elisabeta Isanos).
Moartea e reprezentatã ca o
nemãrginire, ca un tãrâm al Transcendenþei
„dincolo de pasiune ºi durere”, dincolo de
liniºtea Sfinxului ºi strigãtul poetei.
Iubirea e asumatã nu doar ca senti-
ment rãvãºitor, ci ºi ca soartã, ca întreaga
soartã ce-i este hãrãzitã. Ea pune pe fiinþa
poetei o amprentã destinalã.
De aceea, se dedã unui tors continuu,
unei desprinderi neîncetate a firului vieþii
din caierul sorþii. Pe acest fir se înºirã
momentele sufleteºti trãite cu ardoare.
Aºa cum, într-un registru al francheþii
depline, se adreseazã Iubirii, Iubitului,
advãrate personaje ale dramei încercate, ea
convorbeºte în intimitate cu Sufletul, care
apare incendiat, ars pe rugul amintirilor,
acestea ducând spre murmurul fântânii din
copilãrie. Este fericitã cã-i place lumina
toamnei ºi coridorul ei trist: „Mon âme à
qui se fais si mal pour l’enchanter,/ O
victime envirante, allons! monte au bûcher./
Mon regret est ce soir touffu comme des
roses” – „În seara asta, suflete al meu,/
Trecut prin alte hipnoze,/ Te vei sui pe rug
cântând mereu/ ªi rugul va pãrea un crâng
de roze” (trad. de Elisabeta Isanos).
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
Sufletul se vrea proiectat, prin
avânturile sale extatice, în întinderile
campestre; focul ºi-l doreºte revãrsat în
fân sã-l bea soarele, sã-l ducã vântul în
frunzele porumbului ºi în „moartea ierbii”.
O altã vrere, de esenþã romanticã, e aceea
de a fi paloarea fãrã luminã a cerului, o
razã ce sã mângâie floarea care moare din
cauz㠄cã-ºi dã mierea”.
Sentimentul acut al Destinului o face
sã se creadã claustratã într-o lume
strâmtã, umilã, închisã, tristã („Et je
trouve le monde étroit, clos, humble et
triste” – C’est moi! –Sunt eu!)
Revelaþiile dragostei animã acest spaþiu
îngust stãpânit de Destin ºi Amintire ºi îl
dezmãrgineºte. Asocierea Iubitului lui
Mozart face ca sã-i parã dumnezeieºti
cadenþa ºi ardoarea (Mozart et ton visage...
– Mozart ºi chipul tãu); mâna poetei care
atinge cu langoare lunarã pãrul iubitului se
aseamãnã mâinii Dalilei; (Ce que tu me dis
la... –Cuvintele ce-mi spui...); ritmul
flautului din amurg o face sã creadã cã
„iubire-s toatã ºi iubesc nebun㔠(„ceea ce
nu poate fi iubit decât cu durere” ºi sã
invoce ciocârlia (Pauvre alouette –Biatã
ciocârlie); iubitul e îndemnat sã plece cãci
„Gustul cel mai bun þi-l dã ce piere iute, /
Iar ce dureazã lasã gust amar” – „Ce qu’on
goüte le mieux disparait le plus vite,/ Ce
que dure est amer” – (Va-t’en – Du-te);
singurul sãrut promis, dar pe care nu l-a
avut este invocat peste mormântul iubiþilor
cãci este asemenea sfântului Dumnezeu
ce-mi ºtie pãcatul ºi iertarea ºi-l cere a-l
mai avea (Le seuil! – Singurul!).
Universul liric al Elenei Vãcãrescu,
dilatat romantic prin tumultul trãirilor
senzoriale, prin confesionalitate retoricã
debordantã, prin cadre epice rapsodice,
readuse din istoria ºi mitologia româneascã
s-a restrâns la amintirile ºi recuperãrile
chipului disparent al iubitului, la „cercul
strâmt” al Destinului. El este acum inundat
copios de Soare.
Invocarea acestuia trimite, bineînþeles,
la Baudelaire din Moartea amanþilor:
„Inimile noastre, facle minunate-s/ Pân-la
fund vor arde cu suprem avânt/ ªi-n oglinda
minþii noastre-ngemãnate/ Focul pân’ la
capãt va trãi resfrânt. „Finalul sonetului
vorbeºte de un Înger, „crainic de departe”,
care „Va aprinde iarãºi, vesel ºi senin, /
ªtersele resfrângeri, flãcãrile moarte”.
(continuare la pagina 19)
9
 POSTDECEMBRISM
NEGATIVITÃÞI ªI NEGATIVÃRI (5)
O puzderie de pamflete produce
Corneliu Vadim Tudor, în „România Mare”
ºi „Tricolorul”. Se exhibase ºi înainte, în
comunism, fiind sancþionat. Pamflete cu
sifon albastru (2000) e un volum ilustrativ
pentru relativitatea pamfletului deja prin
titlu ºi coperþi: o caricaturã de Miron
Dinulescu, cu un beþiv într-un sifon clasic,
þinându-se în posturã caracteristicã de
Coloana brâncuºianã a Infinitului. Pe ultima
copertã, o evaluare a... Episcopului de
Argeº, Calinic Argatu: „Domnule Vadim
Tudor, vã salut ca pe cel mai mare
pamfletar acidulos al lumii!” Vadim atacã
succesiv ºi cu hurta mai toatã lumea
afirmatã postdecembrist – pe Silviu
Brucan, Mihai I & soþia, Petre Roman,
Oproiu, Buhoiu, Kiraly Karol, Voican-
Voiculescu („E lung pãmîntul! Ba e lat!/
Dar ca Voikhan de ambuscat / Nici un
golan pe lume nu-i/ ªi-avea o barb㠖
barba lui/ În Sinagogã sã o pui/ la
mãturat”), (1991), Victor Stãnculescu,
Th. Stolojan, (1992), Snegur, Lebed,
Ruþkoi, Moses Rosen, Petre Mihai Bãcanu,
Radu Theodoru (fost aliat în partidul
România Mare), Ion Cristoiu, Crin Halaicu,
Ion Raþiu, Corneliu Coposu, Raymond
Luca, Doina Cornea, Lucia Hossu-Longin,
Petre Ciorbea, Mircea Ciumara, Gavril
Dejeu, Victor Babiuc, Andrei Marga, Zoe
Petre, soþii Clinton, Viorel Cataramã, Andrei
Pleºu, Valeriu Stoica, fraþii Becali, Piþurcã,
Dorin Marian, Gh. Truþulescu, Emil
Constantinescu, Nea Nelu Cotrocelu,
Tamaº Lantoº (Un porc atins de pestã,
în Congresul S.U.A., 1992 – titlul este
suficient), Ana Blandiana („Îngheþata
Blandiana / Face pãrul cum e blana/ Mutã
NATO la Comana/ ªi pe Gogu la Nir-
vana”, Mama lui Arpagic, 21.8.92). În
Evreii din TVR (3.7.92): Em. Valeriu,
Rãzvan Theodorescu, Jana Gheorghiu-
Plombagina, Victoraº Ionescu... „Ar mai
10 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Marian Popa
fi ºi alþi peltici/ Strînºi în Calea Dorobanþi/
Mincinoºi ºi intriganþi/ ªoloc, Graur,
Tatulici,/ / Giurgiu ºi ªtefana Bratu/ Ori
Sãndica lui Viºanu/ Bidu, Delia
Budeanu?, Marangoci expatriatu’ / / Ca
cãpuºele în blanã...”. Dii, boalã! e o
„parodie dupã chitarodul Vali Sterian”:
„Fã:/ Fã Blandienelor / Fã Doina
Cornelor/ Fã Tia ªerbãneºtilor/ Fã
Carmen Dumitreºtilor/ Fã Doina Bâºcilor/
Fã Roxana Iordachelor/ Fã Monica
Lovineºtilor/ Fã Emil Constantineºtilor/
Fã Geta Dimisienilor/ Fã Ana Paukerilor/
Fã Neulanderilor/ Fã Copoaselor... pânã
la ºmecherescul fleºcãit final: „Fã
Damblagistelor / Noi nu vã mai suportãm/
Dupã cum zice ºi cronicaru’ / Ion al lui
Rîmaru:/ Sã-mi giugiuliþi bârzoiul!”
(17.6.94). Extensii globale: „Asta e
globalizarea:/ Noi luãm leapºa, ei
mâncarea/ Nadia mea-i la Casa Albã/ Bea
cu Hillary o halbã/ Eu voi bea un þap de
rom/ Când mãrit ROMTELECOM/ C-am
ajuns din om – neom/ Când mã piº, mã þin
de pom/ Ah, ce mult mã mai sacrific/ Din
Atlantic la Pacific!” (Poveste de iarnã,
12.12.97) „Petre Roman ºi Berceanu,/
Bãsescu, piratul-zbir/ Babiuc, Dide,
Bãdiceanu/ ªi Ionescu Cazimir/ / Rãsvan
Dobrescu schilodul/ Feldman ºi Bidon
Turtit/ Ticu Limbricu, nãrodul/ ªi Lupul
cel nãpîrlit/ / Saul Bruckner, dublu taler/
Sîrbu cu-al lui PRO TV/ Marko Bela,
Tökes, Paler,/ Bãcanu de la „RL”, iatã
lista celor repartizaþi românilor de draci.
Fragilitatea diatribelor e fãrã cusur: textul
dispare ca eficienþã odatã cu indivizii, ideea
de a aduna în volume pamflete e nefericitã,
specia fiind definitã de ocazional, dar prin
natura scrisului literar sunt imortalizaþi
indivizi cu nume rapid uitate în fiecare zi,
prin venirea altora, un fenomen curent fiind
schimbarea atitudinii celui ce atacã faþã de
obiectul atacat. Dar un pamfletar incitant:
 frecvent atinsã, Monica Lovinescu atrage
atenþia asupra vadimitei, maladie declaratã
de ea a fi epidemicã. Dar la fel de bine, un
Tismãneanu ar putea fi focarul contagios
al vladimiritei, deºi el deplorã extinderea
epidemiei pamfletare. ªi nu numai atât:
Traian Vadimovici Bãsescu (A. Pippidi,
14.8.13) implicã ºi o rusificare aiurea.
Cererea fiind mare, pamfletarul nu mai
este practicat exclusiv de scriitori notorii.
Comentariile postatorilor la unele articole
din ediþiile electronice ale ziarelor abundã
în atari negativãri. Poemul care f..e-n
gurã politicianul român de Stoian
George-Bogdan, e o exprimare de tip bash-
ing din revista electronicã Tiuk!: „Eu stau
ºi scriu poemul care f..e-n gurã./ Eu stau
ºi scriu ºi uite cã te f.. în gurã./ Eu stau ºi
mã gândesc cã ºtii cã meriþi sã te f.. în
gurã,/ cã dacã ºtiai cã nu meriþi/ nu mai
citeai poemul care f..e-n gurã politicianul
român.../ Nu-i aºa? Nu?/ / Fac parte din
generaþia de sacrificiu, Politicianule!/ ªtiu
limbi strãine, Politicianule, pot sã te f..
în gurã în orice grai!/.../ Am muncit pe
doi lei. Am crezut/ în adevãr, în dreptate,
în cinste, în onoare/ ºi-n celelalte cãcaturi
pe care le-ai bãgat la înaintare./ Am trãit
în întuneric sub soare. Am votat oamenii
de paie ca tine,/ sã-mi reprezinte interesele
ºi mi-am luat-o-n gurã/ ca-n poemul care
te f..e-n gurã./ / Eu te cunosc,
Politicianule.../ ªtiu cum îþi întrã-n
timpane cuvintele astea/ ºi-þi înþeapã
creierii. Dar îþi vorbeºte sãrãcia,
Politicianule!/ Sãrãcia pe care-o trãiesc
românii care te-au votat,/ pe tine ºi pe
partidul tãu de cãcat!/ Îþi vorbeºte, aºa cã
citeºte, aºa cã ascultã!/ / Iatã-mã, deci,
cum te f.. în continuare-n gurã
Politicianule/ ºi iatã-mã cum îþi vorbesc
ca un om cu mintea pe crengi/ sau mai
bine ca un golan care dupã mintea ta de
comunist ar trebui exclus/ din societate.
Dar tu ºi ºleahta ta de politicieni,
procurori, judecãtori, corupþi, avocaþi,
caralii, ilieºti, bombonei, prostãnaci,
inculþi în funcþii, securiºti, lingãi, sppiºti,
pupincuriºti, aveþi mai multe ºanse sã-mi
beliþi p... decât sã mã excludeþi!/ Cãci prin
gura mea vorbesc 22 de milioane de
români!/.../ Dar societatea s-a împuþit de
la cap, de la capetele voastre / de
politicieni de cãcat, Politicianule!/ Aºa cã
societatea trebuie sã-ºi taie capul!/ / Pãi
tu când lumea moare de foame scazi
pensiile, salariile ºi bursele studenþilor/
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
Prostule!/ Pãi tu când lumea moare de
foame mãreºti taxele ºi impozitele/
Prostule!/.../ F...-te-n gurã de cãcat înºirat
în funcþii publice ce eºti!/.../ Þi s-a urcat
la cap cã eºti conducãtor ºi cã românii
sunt oi, mã muie?/ Românii n-au nevoie
de conducãtori ºi cu-atât mai puþin/ de
conducãtori la sãrãcie, mã muie!/ Te-am
pus în funcþii ca sã ne reprezinþi, mã muie!/
Te-am pus în funcþii ca sã ne ridici nivelul
de trai, mã muie!/ Te-am pus în funþii sã
munceºti pentru noi, mã muie!/ Cãci
România nu-i tarlaua mã-tii!/ / Românii
nu te mai suportã Politicianule!/ Nu mai
suportã Sistemul-epavã pe care nu eºti în
stare sã-l aduci la zi, Politicianule!/
Românii or sã-þi crape capu’
Politicianule!/ / ªi Dumnezeu îi va ajuta!”
„Poem” bashing, dar echivoc, totuºi, deºi
injuria nu e prin definiþie echivocã, dar în
epoca datã, acþiunea sexualã având ca
obiect sancþionabil pe politician, va apãrea
în condiþiile avântului prohomosexual
extins în România, mai curând o acþiune
agreabilã.
Atacurile nenominalizate drapate în
tradiþii eseistice autorizate prin înþelepþi
subtili ºi celebri predicatori sunt relevante
pentru Andrei Pleºu. Câteva specii de
imbecili (Dilema veche, nr. 366, 17-
23.2.11) se bazeazã pe o negativare aparent
rafinatã, susþinutã cu jocuri categoriale
dezvoltate în funcþie de o trãsãturã
oarecare. Premisa pare a fi compilarea unui
celebru aforism shakespearean: Prostia e
ca lumina soarelui: îi lumineazã
deopotrivã pe toþi. Dar Pleºu face din
imbecil un gen cu specii de interes
descriptiv. „Ca ºi moartea, imbecilitatea
e democraticã: nu distinge între sãraci ºi
bogaþi, între prostime ºi aristocraþie, între
vest-europeni ºi americani. Cu alte cuvinte
(cã doar era nevoie de ele, n.n.) întâlneºti
imbecili la toate nivelurile.” Apoi,
detalierea negativã, într-un joc individual-
colectiv: „Imbecilitatea are imaginaþie
(sic!): ea valorificã în chip diferenþiat
resursele de întunecime ale fiecãrui individ
ºi ale fiecãrei naþii, aºa încât rezultatul sã
fie sau sã parã multicolor” (sic!). ªi
complicarea, într-un alt raport falacios –
imbecilitatea unui spaþiu etnic din alt spaþiu
etnic: „Din America, de pildã, imbecilul
român mediu se vede foarte bine decupat,
ca o umbrã chinezeascã perfectã, ca o
efigie. El strãluceºte prin câteva
indemolabile certitudini: e sigur cã e
11
deºtept, e sigur cã, vreme de cinci sute de
ani a apãrat Occidentul de turci ºi e sigur
cã e victima unei conspiraþii mondiale.
Imbecilul român mediu se identificã intim
cu toate gloriile neamului. El a câºtigat
la Cãlugãreni, el a murit la Mãrãºeºti, el
i-a bãtut pe americani la fotbal. Ca atare,
pretinde un respect unanim, necondi-
þionat. Are aerul cã e credincios; în
realitate, mai mult decât sã creadã în
Dumnezeu, el e ocupat sã demonstreze cã
Dumnezeu crede în el, în el mai mult
decât în alþii. Cum altfel s-ar explica
virtuþile excepþionale cu care a fost
dãruit? E un unicat preþios, într-o lume
de moftangii.” Imbecilul mediu român e
nemulþumit de faptul cã realizãrile
anterioare locale fãcute cu mari sacrificii
nu sunt recunoscute, de modul cum s-au
fãcut privatizãrile, de economia de piaþã,
de FMI, fiindcã Nicolae Ceauºescu nu mai
e considerat patriot, cã nu este apreciatã
Casa Poporului. „Evident, citind aceste
rânduri, imbecilul român mediu nu
înþelege de ce e socotit imbecil.” Imbecilul
român cel mai extins numeric trebuie sã-ºi
refuze trecutul, aglutinat aiurea de Pleºu,
bunãoarã Cãlugãrenii cu Mãrãºeºti. În
coºmelia ierarhicã a imbecilitãþii eseistului
existã ºi un imbecil superior: intelectual,
cu delir egolatru, care „se simte un erou al
eticului, un inspirat, un om al misiunii.
El confundã subtilitatea mentalã cu
acþiunea politicã ºi îºi ia reveriile drept
soluþii constituþionale. Când constatã cã
utopia sa nu e împãrtãºitã de mase, cã
Montaigne n-are succes la Paºcani, e
dezamãgit ºi acuzã de imbecilitate masele
ºi Paºcanii. Imbecilul superior crede
sincer cã toþi cei care-l contestã sau au
alte pãreri decât el sînt imbecili.”Aiurealã
înjghebatã din ridiculizarea unor elemente
de topos chiar onorabil pentru o þarã,
distribuite în asociaþii forþate ºi prin
silogisme false. Cu atari tipuri de edificãri
mentale se poate declasa orice de oriunde.
Dar ar merita formulate ºi douã propuneri:
eseistul sã dea nume concrete de imbecili
superiori, medii ºi inferiori ºi, în sens
invers, de nonimbecili superiori, medii ºi
inferiori, toþi ilustrabili specific cu operele
lor Desigur, imbecil este o evaluare curentã
în epocã. Mihai ªeitan, despre guvernul
din care face parte, din care va fi eliminat
la 2.9.10: „Avem un guvern de imbecili.”
Stelian Tãnase: „Ne-am obiºnuit prea mult
cu palavragii, cu cinicii, cu imbecilii. În
12 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
asemenea ocazii extraordinar de dramatice,
prima întrebare care îþi vine în minte este:
ce se întâmplã cu noi?” (Ce se întâmplã
cu noi, Adevãrul, 18.8.10). Conform lui
ªtefan Popa, 85% din români sunt imbecili
(24.8.14), unii din ei servind fãrã îndoialã
ca modele caricaturistului portretist. Dar
Pleºu uzeazã de cuvânt în regim
determinativ, nu calificativ. S-ar încadra
într-o tradiþie cu surse din Antichitate:
morio, stultitia. Umanismul a fost atras de
prostia relaþionatã cu nebunia; a devenit
apoi o preocupare a masonilor, chiar ºi
români, de la D.I. Suchianu la Al.
Paleologu. ªi se avanseazã în regimul
dispreþului detaliant – imbecilul ca gen
ilustrabil prin specii, transformându-se
calificantul în determinant: imbecil mediu,
superior, unul român, altul român din USA.
ªi se construieºte în baza unui fals:
imbecilitatea e un termen medical pentru
o maladie constând în reducþia mintalã,
pentru unii experþi ilustrând defectul de
inteligenþã de grad mediu (IQ: 35-49),
pentru alþii o formã gravã, înnãscutã sau
dobânditã; bolnavul are o memorie bunã,
poate gândi corect îndeosebi în domeniul
concretului, exprimându-se oral simplu ºi
elementar, uneori la nivel infantil, are
dificultãþi de scriere ºi lecturã, e capabil
de profunde excitaþii afective. Ce face
Pleºu este deci sã bricoleze prin punerea
în regim maladiv a unor elemente de
comportament etnic ºi social. Este modul
inferior al unor evaluãri în vocativ ca
„Impotentule”, „ Stârpiturã”, „Dambla-
giule”, „Sifiliticule”, „Mortãciune” care nu
angajeazã mental pe negativator peste
nivelul negativãrii sale. Dar în lumea de azi,
batjocura bolnavilor ºi a morþilor e încã
apreciatã ca imoralã sau perversã, acþiunea
fiind tolerabilã cu dispensã doar în limitele
umorului negru. E notabil cã specificatorul
nu s-a ocupat ºi de o specie automat deduc-
tibilã în sistemul edificat de el: imbecilul
inferior. Poate din lipsã de timp. Sau din
cauza amneziei. Dar Cicero a convenit:non
omnis error stultitia dicenda est.
În fine, e notoriu ºi un mod absolut,
distanþat de expresivitatea cuvintelor ºi
trucurilor asociative ºi disociative, care ar
fi justificat de negativitatea absolutã a
obiectului. „... Legat de Ponta, cred cã nu
sunt înjurãturi destule în limba românã pe
care ar trebui sã le primeascã pentru ceea
ce a fãcut, ce face ºi ce reprezintã.” (Cais
Valentin, 18.8.13)
 POVESTEA DINTRE VORBE
DE (LA) ªI DESPRE
SENECTUTE (2)
De la înãlþimea senectuþii sale, dupã
numeroase ºi nemeritate suferinþe fizice ºi
morale, Florin Constantin Pavlovici trimite
cititorilor, criticilor ºi confraþilor o nouã carte
în completarea a ceea ce s-a numit literatura
concentraþionarã, adicã aceea despre viaþa
în lagãrele inventate de comuniºti imediat
ce au preluat puterea în România dupã
Rãzboiul al Doilea ºi dupã
izgonirea Regelui Mihai. Cel ce
publicase în 2001 o capo-
doperã unanim consideratã
astfel (Tortura pe înþelesul
tuturor) continuã cu încã alte
mãrturii trãite sau auzite de la
fraþii întru chin. Viscolul ºi
pãianjenul (Ed. Fundaþia
Academia Civic㠖 2014) este
una dintre cele mai întunecate,
mai copleºitor îngrozitoare
lucrãri din proza româneascã.
Cine nu îl cunoaºte pe autor ar
putea crede cã el ºi-a propus
sã producã literaturã horror ori posibile
scenarii pentru filme de groazã. Nimic mai
greºit, deoarece Florin Constantin Pavlovici
a aºternut pe hârtie ceva din experienþa
proprie, din pãtimirile inimaginabile care au
prãbuºit o þarã prin distrugerea sistematicã
a valorilor individuale ºi a instituþiilor
fundamentale: biserica, armata, þãrãnimea
de nivel european sau mediu, intelectua-
litatea, ºcoala, clasa politicã, adicã tot.
Infernul ce a cuprins România, prezentat
fals ºi mincinos de cãtre Partidul Comunist
prin cele mai sofisticate ori brutale metode,
a permis totuºi, graþie lui Dumnezeu, ca sã
nu disparã toþi cei cãrora Securitatea ºi
Partidul Comunist le doriserã exterminarea.
Supravieþuitorii au avut o rãbdare
caracteristicã martirilor, iar dupã decembrie
1989 au început sã dezvãluie lucruri
îngrozitoare, acþiuni ale unor torþionari
demenþi, al cãror unic scop era eliminarea
semenilor consideraþi „bandiþi”. Competiþia
dintre ei în inventarea de metode cât mai
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
Liviu Grãsoiu
apropiate de „perfecþiune” a rãmas nu doar
în conºtiinþelor foºtilor deþinuþi, ci a trecut
ºi în memorialistica de dupã 1990,
îmbogãþind proza noastrã cu un nedorit dar
necesar ºi obligatoriu capitol. Literatura
non-ficþionalã în întregime, ea îngrozeºte
ºi prin talentul cu care condamnaþii de
altãdatã au comunicat experienþe limitã, pe
care orice român are datoria
sã le cunoascã, aºa cum
este dator sã se închine la
cele sfinte, ori la faptele
cruciale sãvârºite de
înaintaºi de-a lungul istoriei.
În Viscolul ºi pãian-
jenul se povesteºte cu
predilecþie despre crime,
deºi „nu e chiar o plãcere
sã descrii crima”. Crimele
se succed neîntrerupt,
înlãnþuite, crescând una din
alta, nedomolindu-ºi
virulenþa în timp, cãci
„Viscolul de la Rãsãrit” a continuat, în di-
verse forme pânã la prãbuºirea
comunismului. Executanþii sunt un produs
autentic românesc […] au plecat de la sat,
nemuritoare vatrã de eroi ºi inepuizabil
depozit de torþionari”, cum noteazã cu
amãrãciune ºi cinism Florin Constantin
Pavlovici. Originalitatea viziunii
memorialistului constã, deci, în privirea
aruncatã asupra întregii perioade comuniste
(fãrã a cãuta scuze sau motive de bucurie
pentru anii de „relaxare”) ºi în gãsirea
monºtrilor nãscuþi într-un mediu prin tradiþie
sãnãtos ºi curat spiritual. Analizele propuse
se cuvin cercetate din punct de vedere
sociologic ºi al psihologiilor individuale ori
colective. Explicaþiile specialiºtilor ar fi
binevenite, chiar dacã mândria naþionalã ar
avea de suferit. S-ar putea ca acest gen de
suferinþã sã fie izbãvitoare pentru
generaþiile actuale ºi viitoare.
(continuare la pagina 22)
13
 CRONICA LITERARÃ
NEGUÞÃTORUL DE POVESTIRI*
Profesor de ºtiinþe socio-umane la Liceul
Teoretic „I. L. Caragiale” Moreni (oraº în care
s-a ºi nãscut, în 1953), Iulian Moreanu (pe
numele adevãrat Gheorghe Ciocodeicã) a
debutat în prozã la vremea cuvenitã, adicã în
1981, în revista „Luceafãrul”, girat de
cunoscutul nuvelist Nicolae Velea, ºi a ºi
obþinut premiul revistei pentru debut. A mai
publicat câte ceva în „Amfiteatru” sau
„Suplimentul literar-artistic al
Scânteii tineretului”, dar mai
apoi a dispãrut, nu e clar din
ce pricinã, din orizontul literar.
O explicaþie a acestei situaþii o
întrezãrim în caracterizarea
(generoasã ºi plasticã) pe care
i-o face Alex ªtefãnescu, pe
vremea colaborãrii la SLAST:
„Iulian Moreanu... vine rar în
Bucureºti ºi intrã mohorât în
redacþii fãrã a gãsi puterea sã
articuleze vreun cuvânt de
câºtigare a bunãvoinþei
redactorilor; apoi se întoarce
acasã convins cã n-are deloc
talent. În realitate are, dar unul sesizabil doar
pe spaþii mari (aºa cum observa G. Cãlinescu
în legãturã cu proza lui Liviu Rebreanu). Iulian
Moreanu ºtie sã taie perfect materialul epic,
gândind fiecare element în perspectiva
ansamblului. Proza sa, austerã, lipsitã de acel
farmec al frazei care s-o facã atrãgãtoare din
prima clipã, este solidã ºi se impune cu forþa
realitãþii.” O a doua explicaþie, tot sugeratã,
aº putea zice, aflãm în romanul autobiografic
„Nãvala norilor”, unde personajul principal
reconstituie, recitind un text din tinereþe,
avatarurile existenþei sale didactice din
perioada comunistã, dar ºi povestea mai
curând simbolicã a bibliotecii ºi a relaþiei cu
literatura. Rememorând ceva mai explicit tot
istoria debutului literar ºi a relaþiei cu mentorul
ºi protectorul sãu, Nicolae Velea, a cãrui
interesantã figurã se iþeºte în câteva pagini.
N-aº spune, însã, cã romanul amintit confirmã
impresia lui Alex ªtefãnescu cã Iulian
* Iulian Moreanu, Neguþãtorul de vise, Fundaþia
Culturalã Libra, Bucureºti, 2014, 112 pag.
14 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Tudor Cristea
Moreanu ar obþine mai bune rezultate pe spaþii
largi decât pe spaþii restrânse. El îmi pare,
dimpotrivã, un mai bun scriitor în genul scurt.
De altminteri, a revenit, la vârsta maturitãþii
târzii, în câteva reviste mai curând efemere ºi
a debutat editorial în 2007, cu volumul „Ruleta
mincinoasã”, apãrut la o editurã obscurã din
Moreni (Refacos S.A.), unde ºi-a strâns
prozele mai vechi. A continuat (dupã încã o
pauzã) cu „Cerbul însetat”
(2012) ºi „Febra” (2013),
ambele la Editura Premier din
Ploieºti, ºi cu romanul „Nãvala
norilor” (Ed. Bibliotheca,
Târgoviºte, 2014).
Stilistic, prozatorul de azi
nu-l contrazice pe cel de la de-
but, înrudindu-se deopotrivã
cu povestitorii ºi nuveliºtii
generaþiei ’60 (ºi în primul rând
cu maestrul sãu, Nicolae
Velea), dar ºi cu mai vechiul
Marin Preda, cel din perioada
„Întâlnirii din pãmânturi”, mai
ales prin personajele „buimace”,
cu psihologia ºi trãirile confuze. Dar are ceva
ºi din congenerul sãu Mircea Nedelciu, ºi
anume o discret㠄inginerie textualã”, ca ºi
rare pasaje autoreferenþiale, mai ales în
povestirile scrise la persoana întâi a unui
autor martor sau implicat în acþiune (fãrã a
fi, de obicei, protagonist). Tot ca la Nedelciu
(ºi ca la alþi prozatori optzeciºti) se produce
un soi de insolitare a realului, care produce,
în unele povestiri, o discretã lunecare în fan-
tastic. Proza lui Iulian Moreanu este, de
aceea, doar în aparenþã realistã, deºi
povestitorul descrie cu minuþie ºi nareazã
rãbdãtor, configurând imaginea unei lumi
comune sau conturând convingãtor cadrul.
Personajele sunt, însã, mai ales atipice,
ciudate, pitoreºti, visãtoare, aparte. Aºa, de
pildã, în povestirea „Gigel, ºoferul Iadului”
din volumul „Febra”, nu e vorba de vreun
conducãtor auto în genul celor din celebrul
film, ori în al celor care cãrau, pe vremuri,
cãrbune amestecat cu pãmânt de la
exploatarea de suprafaþã cãtre termocentrala
 din Rovinari, ci un individ bizar care, în urma
unui ºoc psihic suferit în pragul tinereþii,
conduce toatã viaþa un autocamion imaginar
de mare tonaj, imitând motorul, claxonul,
scrâºnetul cauciucurilor pe asfalt, ori
semnalizând fãrã greº ºi parcând la
milimetru... Altminteri, aparentul realism
este, adesea, o capcanã pentru cititorul-
ascultãtor, atras pe piste false. Aºa,
povestirea ce dã titlul culegerii „Cerbul
însetat” lasã la început senzaþia cã va fi
una de isprãvi sau de amintiri vânãtoreºti,
apoi una de crudã viziune asupra
inconfortului bãtrâneþii ºi a relaþiilor cu cei
tineri, care se degradeazã pânã-n pragul
mutilãrii sufleteºti, ori una cu trimiteri critice
cãtre birocraþie, sau cãtre nepãsarea
autoritãþilor faþã de problemele celor umili.
Doar cã finalul împinge povestirea fie cãtre
parabolã, fie cãtre fantastic: bãtrânul
imobilizat la pat, care privise luni ºi ani în
ºir un tablou în centrul cãruia se afla un
cerb însetat, dispare, într-o bunã zi, fãrã
urmã. Poate în tablou, presupune cititorul.
Culegerea cea mai recentã a lui Iulian
Moreanu, „Neguþãtorul de vise”,
ambiguizeazã, în toate cele ºase povestiri,
relaþia dintre real ºi ireal, provocându-i
cititorului acea ezitare între o explicaþie din
sfera logicii curente ºi o alta, din orizontul
misterului, pe care Tzvetan Todorov o
socoteºte caracteristicã literaturii fantastice.
În acelaºi timp, Iulian Moreanu pare a utiliza
acel precept al lui Roger Caillois, anume cã
efectul literaturii fantastice se produce cu
adevãrat mai ales dupã ce, la început, s-a
consolidat o imagine a realului. Povestirea
„Fântâna”, de pildã, debuteazã ca o amintire
dintr-o excursie a protagonistului, minuþios
relatatã. Dupã care vine insolitarea, apoi
lunecarea într-o altã dimensiune spaþio-
temporalã, în somn, în vis sau în moarte, prin
cufundarea în apele unei fântâni, ce oferã
posibilitatea sau iluzia întoarcerii în timp ºi
împiedicãrii unei succesiuni de evenimente
care, acolo, sus, în trezie sau în viaþã, duseserã
la moartea femeii iubite. Foarte bine scrisã
este ºi „Bobocul de trandafir”, o frumoasã
povestire eroticã, eliadescã ºi ea, aº zice, prin
subtila împletire a planurilor. Dar bucata de
rezistenþã rãmâne „Neguþãtorul de vise”, poate
una dintre cele mai bune ale acestui autor.
Incipitul este realist, aproape rebrenian: „Într-o
zi prãfoasã de sfârºit de mai, în dreptul casei
pãrãsite din mijlocul satului Buruieni opri o
maºinã de teren din care se dãdu jos, energic
ºi decis, un bãrbat ce pãrea a fi în cãutarea
unei adrese. Dupã ce-ºi roti privirea în toate
direcþiile, vãzu pânã la urmã o bãtrânã care se
odihnea pe un scãunel cu trei picioare în faþa
casei de vizavi.” Insolitul se va instala treptat
ºi, oarecum, pe nesimþite, autorul aplicând, în
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
acest sens, o strategie foarte bine pusã la
punct. Ambiguizarea pare a se produce pe
douã planuri, dintre care, totuºi, doar unul
este adevãratul purtãtor de mister, cel de-al
doilea, derulat într-un aparent firesc al
faptelor, având, o anume tentã anecdoticã.
Personajele sunt remarcabil construite,
începând cu Domnul Laurenþiu, bãrbatul care
înfiinþeazã în Buruieni o farmacie, continuând
cu elevul genial Puiu, devenit omul sãu de
încredere, cu pitorescul cârciumar ªtirbu, cu
episodica Helga, veriºoara ºi partenera de
afaceri a farmacianului. Dar adevãrata
purtãtoare de mister, soi de memorabil
personaj voiculescian, un fel de stãpânã a
destinelor, este bãtrâna aproape oloagã ºi
oarbã, care ghiceºte trecutul ºi viitorul în
palmã, fãrã sã le spunã tuturor adevãrul, dar
cunoaºte ºi fapte care s-au întâmplat ori se
vor întâmpla dincolo de ceea ce-i spun liniile
vieþii ºi morþii. Domnul Laurenþiu aduce, la
un moment dat, în farmacie, niºte cutii care
conþin pastile de vise. Vise personalizate,
însã! Incluzând ºi primejdia de a visa visul
altuia. Dupã o seamã de ezitãri, sãtenii încep
sã cumpere, apoi negoþul înfloreºte, vestea
se rãspândeºte, spre a se revela, în final, cã
domnul Laurenþiu este, de fapt, un afacerist
veros, care, în complicitate cu furnizorii sãi
de pe alt continent, dubleazã preþul ºi aºa
piperat al pastilelor, încercând, pe aceastã
cale, s-o înºele pe partenera sa, Helga.
Aceastã derulare a faptelor este estompatã
în chip fericit prin insertarea poveºtilor unora
dintre cumpãrãtorii de vise: cârciumarul, cu
veºtejirea iubirii aprinse faþã de soþia sa, din
pricinã cã nu au copii (drept care cere o pastilã
care sã-l întoarcã la prima vârstã a dragostei
lor); adolescentul Puiu cu cea a pãrãsirii sale
de cãtre mamã. Simþind, parcã, primejdia ca
povestirea sã eºueze în anecdotic, Iulian
Moreanu intersecteazã planurile ºi
reambiguizeazã relaþia real-imaginar: bãtrâna
înghite, înainte de a-ºi da duhul, o pastilã care
conþinea chiar visul Domnului Laurenþiu ºi-i
divulgã Helgãi intenþiile acestuia.
Povestitorul, stãpân pe mijloacele sale, ºtia
cã, prin aceasta, povestirea risca din nou sã
eºueze în anecdotic, aºa cã pregãteºte finalul
ambiguu: tânãrul Puiu, trimis de Helga, înainte
de a intra în bordeiul sordid al bãtrânei (unde
se petrec alte câteva fapte stranii), sã cumpere
un pachet de þigãri de la Bufet, se întoarce
agale fãrã ele. Bãtrâna îi spusese, la un mo-
ment dat, Helgãi cã nevasta lui ªtirbu a închis
deja magazinul.
Iulian Moreanu este un bun povestitor
ºi, mai ales, un bun strateg al propriilor texte.
Dacã adãugãm ºi faptul cã povestirile din
ultima sa culegere sunt (ca, de altfel, ºi
romanul sãu) scrise ori definitivate destul de
recent, s-ar zice cã mai are multe de spus.
15
 REVELAÞIILE LECTURII
CONSTANTIN ERETESCU,
DRAMATURG
ªerban Cioculescu se amuza când
întâlnea în critica literarã sintagma „scriitor
total”, care voia sã defineascã abordarea
de cãtre un scriitor a mai multor genuri
literare. Dacã nu folosim aceastã sintagmã
în prezentarea operei lui Constantin
Eretescu, nu putem sã nu menþionãm cã a
publicat romane (Noaptea, 1988, În
cãutarea Alexandrei, 1999, Party cu un
ceas mai devreme, 2001, Dragã Maria,
2009, A doua naºtere, 2012), jurnale
(Pensiunea Dina. Jurnal de emigraþie,
2005, Turnul de veghe. Jurnal de exil,
2013), studii de etnologie (Folclorul
românesc. O privire contemporanã, 2004,
Fata Pãdurii ºi Omul Nopþii. În compania
fiinþelor supranaturale, 2007, ªtima Apei.
Studii de mitologie ºi folclor, 2007), Volume
de eseuri (Feþele lui Ianus. America vãzutã
de aproape, 2001, Periscop. Mãrturiile
unui venetic, 2003, Cu ochii în zare.
Exilaþi, emigranþi, pribegi, 2011).
În Turnul de veghe. Jurnal de exil, I,
1995-2004 (2013), am aflat câte ceva
despre scrierea câtorva piese ale sale,
despre lecturile din teatrul universal ºi
românesc. În 1996, la Paris, a schiþat piesa
Mãrturie târzie, care avea sã se numeascã
Dezvãluirile târzii ale unui martor ocu-
lar. Comedia Împãratul Antarcticii era gata
în 2003. Una dintre replicile din ea, „Fãrã
proces. Asta-i o stare de... necesitate” a
auzit-o, pe Lipscani, din gura unui nebun
autentic. În 1996 avea gata actul întâi din
Doamna noastrã cea de toate zilele, care
avea sã se numeascã în final Sala de
aºteptare. În acelaºi an i-a trimis lui Ion
Caramitru o piesã, iar bunul sãu coleg
Mircea Anghelescu a încercat sã gãseascã
un regizor pentru una dintre piese.
Demersuri fãrã succes. A reuºit sã
tipãreascã douã piese în revista Vatra:
Împãratul Antarcticii (2003) ºi Sala de
aºteptare (2011). În însemnãrile de jurnal
aflãm ºi câteva din lecturile autorului din
16 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Iordan Datcu
teatrul universal ºi românesc. În 2004
recitea Scaunele ºi Lecþia, de Eugen
Ionescu. Dintre piesele lui Tudor
Muºatescu, credea cã Escu este „bunã,
foarte bunã”. Dintre contemporani, citea
piesele prietenului Iosif Naghiu, Podul de
vânt ºi Gluga pe ochi, pe acestea cu atenþia
îndreptatã spre modul cum este menþinutã
tensiunea în piesele cu personaje puþine.
În fine, printre dramaturgii strãini citiþi se
afla ºi Edward Albee, cu The Play About
the Baby.
Un recent volum, Sala de aºteptare.
Teatru (Eikon, Cluj-Napoca, 2014),
alcãtuit din patru piese de dimensiuni medii,
vine sã contureze personalitatea scriitorului
cu o nouã dimensiune.
În Sfântul, un bãrbat-statuie, postat pe
un bulevard din Barcelona de patronul sãu,
Garcia, care primeºte partea sa din ceea
ce câºtigã angajatul de pe soclu, are toate
semnalmentele fizice ale lui Stalin, plus una
pe care n-a avut-o tiranul de la Kremlin, o
aurã în jurul capului. Puþinii trecãtori care
se opresc ºi depun bani în castronul din
faþa statuii, presupun cã personajul este ba
pictor, ba vameº, ba controlor la calea
feratã, ba cântãreþ, ba vreun emigrant.
Bãrbatul statuie cu aura pe care o au sfinþii
din picturile bizantine este profund
scandalizat de ignoranþa lumii de azi, care
l-a uitat; îºi declinã numele Stalin, pe care
cei câþiva privitori i-l pronunþã stâlcit:
Stealin, Stalãn ºi nu ºtiu unde sã plaseze
personajul în istorie, în vremea lui Nero
sau a lui Gingis-Han, ºi în ce loc, în India
sau în Filipine. Personajul-statuie nu
osteneºte sã-ºi înºire meritele: a fost un
om mare, generalisim, geniul popoarelor,
cel mai mare om care a trãit pe faþa
pãmântului, un sfânt, care a profesat o
nouã religie: ideologia, în care pãcatul este
inadmisibil, a fost într-atât de autoritar,
încât el dãdea „dreptul la visare”, contura
viitorul oamenilor, putea sã fie ubicuu, cu
 deosebire pentru a-i pedepsi pe cârtitori.
Apar însã doi trecãtori care-i cunosc
trecutul, nu de sfânt, ci de „drac, belzebut,
satana, mamon, ºeitan”, de fiarã, de stafie
a istoriei.
Împãratul Antarcticii, comedie tristã
în douã acte, trateazã în cheie ironicã, bufã
ideea de revoluþie, de sistem totalitar, în
mediul unui spital de boli mintale situat în
mod vãdit aici, în est. Personajele poartã
pijamale, care „aratã ca niºte zeghe”, iar
cel mai important dintre ele ºi cel mai în
vârst㠄poartã pe piept discuri de tablã de
mãrimea unei ceºcuþe de cafea, perforate
în partea de sus. Prin gaurã este petrecutã
o sfoarã. Atunci când se apleacã sau se
miºcã repede acestea se ciocnesc. Pe umeri
poartã epoleþi cu multe stele, chipiul
seamãnã cu o coroanã pe care sunt prinse
decoraþii, iar în picioare, vizibil, un ciorap
roºu ºi altul verde.” Împãratul Antarcticii
ºi alþi doi pacienþi, au front dublu de luptã,
unul intern, împotriva doctorului, care îi
asupreºte ºi care l-a bãgat în cãmaºã de
forþã pe colonel, ºi a asistentei, care este
spion, duºman al poporului, alt front de
luptã fiind mult mai larg, al revoluþiei
generalizate, internaþionale, pânã-n China.
Revendicãrile locale se referã la: scoaterea
gratiilor de la ferestre, desfiinþarea budei,
abolirea alimentãrii cu apã ºi griº,
interzicerea ciripitului pãsãrilor pentru cã
ele comunicã în alfabet morse ºi le
deconspirã locul. Revoluþia generalizatã
cuprinde toatã gama aparatajului de
supunere a oamenilor, sisteme de ascultare,
camere video. Oamenii nu vor mai fi
identificaþi prin numele lor, ci vor purta
plãcuþe pe care li se va indica
individualitatea prin numere ºi litere.
„Revoluþionarii” din spitalul de boli
mintale îºi propun, ca ºi abolitul regim
comunist din România, sã înfãptuiascã un
„orizont luminos”, constând în
construirea de fabrici ºi uzine, blocuri ºi
cãmine, hale ºi centrale, creºe ºi spitale,
combinate cocsochimice, cum sunã
lozincile lor. Construcþia visatului orizont
mirific nu s-a încheiat, trebuie sã fie luatã
de la capãt. Când planul acesta vast va fi
înfãptuit, autorii lui o vor þine într-o
petrecere, ani de zile. Spre sfârºitul actului
al doilea al piesei, apare un medic
american, care, lãudându-ºi compatrioþii
ca fiind cei mai buni din lume, pe loc îi
propune Împãratului Antarcticii o afacere:
„Ai acolo o grãmadã de gheaþã, nu-i aºa?
Iar noi avem o mulþime de whiskey. ªtii,
noi doi putem sã facem o afacere bunã.
Foarte bunã.”
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
În Dezvãluirile târzii ale unui martor
ocular, pensionarul Miron Gorovei este
obsedat de obligaþia de a dezvãlui, dupã 50
de ani, o crimã, uciderea, în interbelic, pe
stradã, a ºefului unui mare partid politic.
Doi criminali sunt eliberaþi ºi dispar, iar doi
martori importanþi dispar într-o sãptãmânã.
În schimb, la proces, se hotãrãºte cã
amprenta de pe mânerul cuþitului este a lui
Miron Gorovei. Acesta, nevinovat, este
acuzat de paricism spiritual, comis cu
premeditare, pentru care primeºte 20 de
ani de detenþie ºi alþi câþiva ani de domiciliu
obligatoriu. Din actul al doilea al piesei,
apare presa, cãreia, în sfârºit, cel ce fusese
acuzat cu totul nejustificat de omor, sperã
sã-i mãrturiseascã adevãrul despre moartea
liderului politic, care-i era cel mai bun
prieten. Iritat de sâcâielile presei, la un
moment dat personajul ameninþã cã se va
sinucide dacã nu este lãsat sã spunã
adevãrul. Presa însã, în goana ei dupã
senzaþional, trimite în derizoriu drama
personajului, mutând totul în dramã ieftinã.
Personajul se trezeºte cu casa înþesatã de
reporteri, avizi de a transmite în direct o
sinucidere. Iatã o parte din transmisia la
radio a unei reporteriþe: „Acum o jumãtate
de secol, ce greu trebuie sã fi trecut timpul,
dl Miron Gorovei, era un tânãr energic,
plin de speranþã, încrezãtor în viitorul lui
ºi al þãrii, da? Apoi, dintr-o datã, nori negri
s-au aºternut peste plaiurile pe care
rãsunaserã pânã atunci doina ºi cimpoiul.
Viaþa ºi-a schimbat cursul. Orizontul a
cãzut, da? universul s-a îngustat. Odatã
cu el s-au stins ºi speranþele care animaserã
viaþa acestui om tânãr, nu? da? Dar
necazurile care s-au abãtut asupra lui au
avut o altã dimensiune decât necazurile
pãrinþilor, unchilor ºi mãtuºilor noastre, da?
Pentru cã acest om integru a fost acuzat
de cea mai oribilã ºi nedreaptã dintre crime.
El a fost acuzat cã ºi-a ucis mentorul, da?
prietenul, da? ºi pãrintele spiritual, da? pe
vestitul Ilarie Manoliu. Da, chiar pe el, pe
Ilarie Manoliu, cãci nu mã-ndoiesc, da? nu?
nu am nici o îndoialã cã existã vreun om
în aceastã þarã, vârstnic sau tânãr care sã
nu fi auzit de el”. ªi în timp ce reporteriþa
înºirã fraze sunãtoare, gãunoase, personajul
chiar se sinucide.
În toate piesele lui Constantin Eretescu,
inclusiv în aceea despre care n-am dat
detalii, Camera de aºteptare, se vede îndatã
experienþa scriitorului, în ºtiinþa replicilor,
într-o anume vervã, în consistenþa
personajelor. Sperãm cã un regizor cu gust
pentru teatrul modern va descoperi teatrul
lui Constantin Eretescu.
17
 NOTE DE LECTURÃ
Ion Dodu Bãlan
UN STUDIU STILISTIC VALOROS
ASCUNS DE TITLUL VOLUMULUI
CARE-L CUPRINDE:
„NOUTÃÞI ÎN ORTOGRAFIE”
Apariþia în Ardealul literar, nr. 1-2,
2014, pp. 106-109, a studiului Echivocul
ortografic – o figurã de stil de Dorin N.
Uritescu ºi a Cronicii literare semnate de
Cristian Livescu în Convorbiri literare,
septembrie, 2014, (225), pp. 63-64, cu privire
la lucrarea Fascinaþia numelui – studiu al
creaþiei lexico-semantice ºi stilistice, Editura
S.A.I.S., 2009, 352 p., de
Dorin N. Uritescu, m-au
determinat sã recitesc Noutãþi
în ortografie, Editura Procion,
1995, de acelaºi autor, pentru
care pãstram în memorie o
impresie puternicã a faptului
cã titlul cãrþii ascunde, de fapt,
conþinutul ei tematic
interdisciplinar: valoarea
epistemologicã a ortografiei ºi
valoarea stilisticã a acesteia,
aspecte nesemnalate,
inexplicabil, de teoria ºi critica
noastrã literarã, dar,
adevãrat, consemnate în
Limba ºi literatura românã, nr. 1-2, 1995,
pp. 3-5, de dr. Vera Nãstase, binecunoscutã
cercetãtoare de la Institutul de lingvisticã
„Iorgu Iordan”, din Bucureºti.
Încã din primul capitol al cãrþii, Dorin
N. Uritescu introduce un concept nou în
teoria literaturii, echivocul ortografic care
este un echivalent al calamburului lexicalo-
semantic. Se ºtie calamburul este un joc
de cuvinte bazat pe echivocul rezultat din
asemãnarea formalã a unor cuvinte
deosebite ca sens, în scopul obþinerii unui
efect comic. De pildã: „banul e un nume
rar” (Colectiv, Institutul „G. Cãlinescu”,
Dicþionar de termeni literari).
Dorin N. Uritescu defineºte astfel
echivocul ortografic: „[...] despãrþirea
cuvintelor în secvenþe lingvistice, fie cã
acestea din urmã au stat la temelia
18 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
formãrii vocabulelor în cauzã, fie cã n-au
nicio legãturã cu compunerea sau cu
derivarea lor, cu intenþia expresã a
exprimãrii sau sublinierii unor sensuri.”
Iatã un exemplu analizat ortografico-se-
mantic: „Bucureºtiul se aflã încã sub
presiunea istoriei de tip þarist – PETRI-
ficate. În definitiv, Lenin ºi Stalin nu sunt
decât fii lui Piotr I, al cãrui
eu dictatorial a vrut sã înghitã
Europa (în Oblio, anul 1, nr.
9, 21 aprilie, 1990, p. 1)”.
Adjectivul petrificat, -ã,
petrificaþi, -te, provine din
participiul verbului a
petrifica, «a cãpãta sau a
face sã capete aspect de
piatrã» sau la figurat, «a
rãmâne neschimbat» ºi
exprimã o însuºire a unui
obiect, fiinþã, atitudine etc.
Grafia PETRI-ficate – cu
iniþiala majusculã ºi
segmentarea vocabulei prin
utilizarea cratimei, astfel încât forma
obþinutã sã capete o dublã semnificaþie, prin
cumularea sensului rezultat în urma derivãrii
de la substantivul comun piatrã, ºi pe cel
de la substantivul propriu Piotr (Petru I),
þarul Rusiei (1682-1728) – exprimã prin
subliniere ortograficã persistenþa unei vechi
ºi dure politici dictatoriale ºi expansioniste.”
Meritul prof. dr. Dorin N. Uritescu este
cã descoperã o figurã de stil, o defineºte,
analizând-o explicativ, etimologic ºi
introducând-o într-o categorie nouã a figurilor
de stil împãrþite dupã criteriul nivelului
lingvistic la care se produce, cel ortografic, o
categorie nouã în ºirul celor consacrate:
fonologice, morfo-sintactice ºi semantice.
Capitolul Echivocul ortografic se încheie
astfel: „De la ironia uºoarã, subtilã, pânã la
cea plinã de desconsiderare, toate treptele de
 exprimare sugestivã a realitãþii sociale,
politice ºi economice sunt realizate prin
aceastã figurã de stil, de certã noutate, rezultat
al rafinamentului creator al scriitorilor”.
O altã abatere de la norma ortograficã
cu efecte stilistice de caracterizare a celor
care o folosesc este pedantismul
ortografic definit ca „preocuparea
ostentativã de etalare a unor cunoºtinþe
lingvistice care sunt inutile pentru
înþelegerea celor exprimate ºi
caracterizeazã negativ pe utilizatorii lor. De
pildã acest mod de exprimare prin abatere
emfaticã de la normã este surprins cu ironie
în pasajul: „Plânse apoi tot timpul cât se
luptase cu noroiul de-a lungul drumului
desfundat care începe chiar vizavi de rampa
de mãrfuri (Vis-à-vis, dacã vã place mai
mult)” (Mircea Nedelciu, Zmeura de
câmpie, Editura Militarã, 1984, p. 156).
Un alt capitol este intitulat: Arhaismul
ortografic care priveºte scrierea împreunã
sau separat a elementelor unor secvenþe
lingvistice în dinamica dezvoltãrii limbii
române literare. „În textele scriitorilor noºtri
apar grafii care contrazic normele actuale,
dar s-a trecut cu vederea efectul stilistic al
acestora [...]:” „De asupra tuturora se
ridicã cine poate” (Scrisoarea I, M.
Eminescu), dar „ªi deasupra tuturora,
oastea sã ºi-o recunoascã”.
Trebuie sã ne punem întrebarea de ce
poetul a optat pentru grafia de asupra, cu
blanc între elementele lexicale care stau la
originea formei ortografice astãzi deasupra.
Utilizarea formei de asupra s-a fãcut cu
intenþia stilisticã precisã de a nu se reduce
numãrul silabelor versului ce o conþine la 15,
ºi, prin urmare, aceasta sã devinã contrastant
cu celelalte de 16 silabe ale poemei. [...] avem
a face cu un cert arhaism ortografic.
Capitolul intitulat ªablonul ortografic
care prezintã o notã de pedanterie
ortograficã prin folosirea ostentativã a
cratimei cu pretenþia cuprinderii conceptuale
(urmare de la pagina 9)
Ordo amoris:
Cãderi ªi înãlþãri (1)
Focul semnificã, la Elena Vãcãrescu,
plenitudinea trãirii, coborârea în adâncurile
ascunse ale fiinþei. Conform descifrãrilor
psihanalitice ale lui Gaston Bachelard,
„focul este ultra-viu, este intim ºi univer-
sal; el trãieºte în inimile noastre; el trãieºte
în cer; el urcã din profunzimile substanþei
ºi se oferã ca iubire. Este investit ºi cu
douã valorizãri contrarii: binele ºi rãul,
strãlucind în Paradis ºi arzând în Infern”
(Gaston Bachelard, Psihanaliza focului,
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
a unor redãri de stãri complexe. De pildã:
„Nu uitaþi cã fãcând dragoste, deveniþi mult
mai permeabili pentru absolut orice fel de
transferuri (energo-bio-cito-eco-socio-geo-
politic)” (în Opinia studenþeascã, nr. 10
(52), aprilie 1992, p. 11); „[...] cãderea
vechiului-totalitarului-odiosului-
sinistrului regim [...]”.
Avem a face cu o scriere excentricã,
evident, catacteristicã pentru redarea
gândirii complicate a celor care o folosesc.
De asemenea, în capitolul Principiul
simbolic în concretizare negativã se
specificã: „Scrierea cu iniþialã majusculã în
loc de minusculã este utilizatã dacã intervin
considerente de naturã stilisticã. Deci pentru
a sugera importanþa acordatã sensului
exprimat sau atitudinea de reverenþã faþã
de cineva folosim iniþiala majusculã: „Am
apelat la Profesor; Domnul Doctor; ªi-a dat
viaþa pentru Dreptate””. Profesorul Dorin
N. Uritescu susþine ºi legiferarea în tratatul
ortografic a situaþiei inverse, apreciind
valoarea stilisticã a acesteia când trebuie
semnalat resentimentul pe care îl are cineva
pentru anumite persoane sau instituþii pentru
activitatea lor antisocialã: „ceauºescu, pcr”
sau pentru a marca poziþia ateistã: „paºte,
crãciun º.a.”.
Un capitol destinat ortografierii
antonomazelor ele înseºi figuri de stil este,
de asemenea, o demonstraþie a valorii
stilistice combinate, lexico-semantice ºi
ortografice.
În încheierea acestei prezentãri a unor
noutãþi stilistice din perspectivã ortograficã
conþinut de lucrarea Noutãþi ortografice
a prof. Dorin N. Uritescu, cu un titlu care
ascunde importanþa stilisticã a expunerii,
vreau sã subliniez necesitatea unui studiu
semnat de prestigiosul profesor în care sã
fie cuprinse ºi celelalte noutãþi stilistice
presãrate prin cãrþile scrise întrucât sunt
multe ºi meritã expuse într-un volum
separat.
Bucureºti, 1989, p.7). „Cãldura, conchide
psihanalistul, este dovada prin excelenþã a
bogãþiei ºi a permanenþei substanþiale; ea
singurã dã un sens imediat intensitãþii vitale,
intensitãþii fiinþei” (Ibidem, p. 106).
La Elena Vãcãrescu, soarele apare ca
simbol al Totului, care înglobeazã fericire,
durere ºi tot ce e omenesc: „Pourquoi
ressembles-tu si fort à de la joie,/ À des
bouches de rire, à des regards de soie,// À
tout ce qui fait mal à force d’être humain,
/Aux baisers, à l’Amour, soleil de ce
matin?” – „De ce semeni tu a fericire, /
Sau a râs, a galeºã privire, // ªi a tot ce-i
omenesc ºi doare,/ A sãrut, a dragoste, a
soare?” (trad. de Elisabeta Isanos).
19
 INTARSII
Daniela-Olguþa Iordache
PRIVIREA ZEN A CRITICULUI
Un cititor de profesie, ca Ana Dobre,
se simte adesea atras de idealul criticului
imperturbabil ºi senin, cu fruntea bazalticã
ºi boltitã, ca a unui munte sacru. S-ar
vedea, de asemenea, pe sine, exorcizându-ºi
iluziile cu darul unui vraci puternic,
concentrându-se asupra propriei respiraþii
ºi zicându-ºi – „Suveicã de aur pe rãzboiul
de jad. Cu ea þesem hainele zeilor.”
Personalitatea Anei Dobre însã este
intens subiectivã, curioasã, palpitantã ºi,
mai ales, empaticã în multe feluri cãci,
gândeºte scriitoarea, „istoricul literaturii
române nu poate fi decât subiectiv – o
subiectivitate obiectivã, dacã se admite un
astfel de termen ºi o astfel de atitudine”
viaþa, fie ºi a unei singure opere, fiind
imperfectã ºi contradictorie. Alãturi de
celelalte ºapte cãrþi ale sale, („Utopiile
realului”, „Rinocerii ºi Don Quijote”,
„Lecturi empatice”, „ªtefan Mitroi –
optzecistul fãrã generaþie”, „Miron Radu
Paraschivescu-eternul eretic” – ediþia I ºi
II, ºi „Litere ºi sensuri”) actuala carte,
„Cãrþi privite în ochi”, Editura Tracus Arte,
2014, nu este o înregistrare rece de valori
ci un demers de recuperare a frumosului,
o alternativã la urâtul existenþial de astãzi,
care ne invadeaz㠄sub formã de kitsch-
uri pretenþioase ºi agresive”.
Privindu-ºi cãrþile alese în ochi,
criticul le d㠄cãldurã sufleteasc㔠ºi, la
„tensiunea ideilor”, le conferã forþa de a
preschimba fracturile realului în prietenie
ºi meditaþie. Astfel, fiecare alegere este
spectaculoasã în sine ºi lãrgeºte tipologia
creatorului precum ºi evantaiul de ipostaze
valorice.
În aceastã empatie electivã, nimeni nu
se repetã, suita de portrete conturatã putând
s-o concureze, cu succes, pe aceea a unui
romancier, cãci Ana Dobre alege – un
20 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
„Dacã am reuºi vreodatã sã înfruntãm
inconfortul luciditãþii, renunþând la orice
formã de iluzionare, dacã am reuºi sã ne
însuºim privirea zen, exactã ºi calmã, scutitã
de trecut ºi viitor, am putea fi poate liberi
(citeºte obiectivi, realiºti, imparþiali).”
(Ana Dobre)
seducãtor (Gabriel Liiceanu), un
arheolog (Andrei Pleºu), un om singur
(Adrian Marino), un orgolios (Nicolae
Manolescu), un negativist lovinescian
(Eugen Negrici), un nostalgic (Sorin
Preda), o filosoafã a lui Caragiale (Marta
Petreu), un scorpion metafizic (Simona
Grazia Dima), un descoperitor al banului
de aur din biografia lui ªtefan
Bãnulescu (Bogdan Popescu), un
marginalizat (Mircea Horia Simionescu),
un descoperitor de opere, semne ºi
simboluri (Florentin Popescu), un
eminescolog din Teleorman (Stan V.
Cristea), un înþelept modern (Constantin
Noica), un inspirat pãgubos (Nicolae
Gheran), un ultim memorandist din
Bucureºti (Ioan ªerb), o lingvistã a
stilului argotic (Rodica Zafiu), un
optzecist scãpat din labirint (ªtefan
Mitroi), un utopic (ªerban Tomºa), un
fantast (Dan Miron), un geniu oral (Horia
Gârbea), o feministã (Adriana Bittel), doi
continuatori (fiecare în felul lui) ai ºcolii
de la Târgoviºte (Mihai Stan ºi Ion
Mãrculescu), un graffer (Constantin
Abãluþã), un mitologist dobrogean
(Ovidiu Dunãreanu) etc.
Secþia de poezie este plinã de contraste
ºi cântãriri ºi se împarte în mod categoric
în dou㠖 poetele, Victoria Milescu, Iuliana
Paloda-Popescu ºi Ioana Dinulescu ºi
poeþii, dominaþi de la distanþã de George
Stanca ºi având în fruntea plutonului pe
Liviu Ioan Stoiciu, Mircea Cipariu, George
Geacãr ºi Florea Miu.
Apropiindu-te de aceste portrete vii,
nu poþi sã nu observi ghemul violent de
contradicþii din care sunt alcãtuite.
Iatã-l, de exemplu, pe singuraticul
Adrian Marino (1921-2005), personalitate
care a marcat, fãrã-ndoialã, cea de a doua
 jumãtate a secolului al XX-lea „prin
demnitatea statutului sãu de intelectual”.
Ana Dobre alege pentru noi o carte apãrutã
postum, „Viaþa unui om singur”(2010).
Criticul comenteaz㠄cazul ºocant” al
acestei conºtiinþe ultragiate pornind de la
observaþia lui Constantin Noica dupã care
„singurãtatea o alegi, izolarea þi se impune”.
Pentru Adrian Marino, ele „sunt aproape
sinonime”. Dintr-o anumitã perspectivã,
singurãtatea poate sã devinã ºi o victorie
asupra sinelui – „Ce am fãcut bine, am fãcut
singur. Toate adevãrurile mele le-am
descoperit singur.” Ampla confesiune este
urmãritã de critic în toatã intensitatea
contrastelor ei „orgolioasã ºi seninã, tragicã
ºi impersonalizatã”. În simptomele cazului,
Ana Dobre vede „singurãtatea moralã care
altereazã”. „Mã surprind, de multe ori,
iritat, irascibil, plin de revolte refulate, de
inhibiþii de mult ascunse” – mãrturiseºte
Adrian Marino. „Dar, obstacolul cel mai
dificil este al subiectivitãþii adesea excesive.
Nu m-am «plãcut» niciodatã.” Adrian
Marino este un mare inadaptat ce încearcã
„sã se judece critic” cãci „primul vinovat
pentru toate suferinþele ºi erorile vieþii mele
sunt eu însumi”. „Impulsivitatea a fost,
uneori, de multe ori, mult mai mare decât
înþelepciunea”. Speranþa intelectualului
Marino rãmâne totuºi civilizaþia, deoarece
„civilizaþia este pentru cei mulþi, cultura
pentru cei puþini”. Figurile contemporanilor
sãi Adrian Marino le creioneazã dintr-un
unghi cu care-þi vine greu nu numai sã te
identifici, dar ºi sã te acomodezi, mai ales
dacã ai, ºi asta e sigur, o cu totul altã
subiectivitate ºi percepþie.
Luca Piþu – „un mãrunt mãscãrici ver-
bal ieºean cu geniu ludic”, „un infatuat”,
Alexandru George, Marin Sorescu „un
oltean ºmecher care furã la cântarul
literar”, Octavian Paler, „campionul
citatelor greºite”, George Cãlinescu, „un
oportunist pseudo-progresist”, „odiosul”
Petre Roman, „cel mai pervers personaj al
politicii actuale româneºti”, „detestabilii
criptocomuniºti” Cristian Tudor Popescu
ºi Dumitru Tinu, Mircea Dinescu, „un
mãrunt golãnaº de provincie” etc. Oglinda
crudã se îmblânzeºte cu totul atunci când
e vorba de prieteni. Tonul devine dintr-o
datã cald, uimindu-ne în aceeaºi mãsurã.
Lângã Mircea Nedelciu, „spirit liber,
întreprinzãtor, talentat ºi de o vie
inteligenþã”, se mai aflã Nicolae Breban,
Stelian Tãnase, Sorin Antohi, Alina
Mungiu, Andrei Pippidi etc.
Ana Dobre simte cã a descoperit în
aceste violente subiectivitãþi o atitudine
testamentarã, un „sfârºit de mileniu, de
secol, de viaþ㔠dar ºi un teribil document
despre sfâºierile lãuntrice ale intelectualului
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
contemporan „sub vremuri”. Tot de fineþe
analiticã trebuie sã dispunã ºi criticul care
se apleacã asupra „Istoriei literaturii la
douã mâini” a lui Nicolae Manolescu. Ana
Dobre observã just cã punctul de plecare
al acestui demers critic rãmâne tot George
Cãlinescu ºi „catedrala” istoriei sale,
întâmpinatã însã de un uriaº „orgoliu critic,
de o ierarhie proprie, propria selecþie ºi
propriul canon critic”. Nicolae Manolescu
nu se aratã interesat decât de „curgerea
valorilor”, deoarece „ceea ce se transformã
ne reþine mai puternic decât ceea ce rãmâne
neschimbat”. Aceastã atitudine te duce cu
gândul direct la „mutaþia valorilor estetice”
a lui Eugen Lovinescu, folositã azi de critici
pentru a pune sub semnul întrebãrii valorile
de mult timp canonizate. Nicolae
Manolescu trateazã, prin urmare, literatura
noastrã în funcþie de mai multe canoane
cum ar fi Canonul romantic-naþional
(1840-1883), Canonul clasic – victorian
(1867-1916) Canonul modernist pânã-n
1947, cu o nouã undã între 1960-1970,
Canonul neomodernist, Canonul
proletcultist (1950), Canonul
postmodernist, totul terminându-se
deocamdatã cu prezenteismul generaþiei
2000. Ana Dobre nu pierde din vedere
faptul cã Nicolae Manolescu nu ºi-a
propus sã scrie o oper㠄de manual” ci o
operã imperfectã, vie ºi contradictorie,
adresatã unui public avid.
Un alt continuator al lui Eugen
Lovinescu ce se ocupã de revizuirea ºi
dãrâmarea valorilor noastre este ºi Eugen
Negrici, prin cartea sa „Iluziile literaturii
române”. Ana Dobre urmãreºte obiectiv
eforturile „vraciului” ce ºi-a propus sã
releve „bolile” literaturii române ºi
conchide – „Este posibil ca diagnosticul
sãu sã nu satisfacã nici toate orgoliile, nici
toate orizonturile de înþelegere ºi de
aºteptare. Eugen Negrici pare cã
demoleazã o cetate ºi lasã doar ruinele.
Eugen Negrici ne doreºte sã dobândim
privirea zen – sã fim liberi.” „E bine”, mai
adaugã criticul, „dar devenim astfel «liberi»
ºi de literatura românã”.
Înainte de a trece la poezie, remarc prin
empatie atitudinea feministã a Anei Dobre
atunci când e vorba despre împingerea
poeziei femeilor spre „masculinizare”. „Din
misoginism scriitorii bãrbaþi au inventat
sintagma «prozã femininã» sau «poezie
femininã» pentru a putea acuza orice urmã
de slãbiciune sau sentimentalism oriunde
s-ar gãsi ea. Sintagma este peiorativã în
orice situaþie, pentru o femeie înseamnã
absenþa ideii, pentru bãrbat,
demasculinizare, feminizarea scrisului,
îndepãrtarea de raþiune, de idee. Aceasta a
fost însã o provocare pentru femeia
21
scriitoare.” (vezi „Cum încãrunþeºte o
blond㔠de Adriana Bittel). Este ºi cazul
poetei Victoria Milescu, la care Ana Dobre
remarcã atitudinea „îndârjitã, belicoasã,
masculinizat㔠alãturi de un feminism
epatant, defeminizarea fiind evident mimatã
ºi uºor emfaticã.
La celãlalt pol se aflã George Stanca
ºi volumul sãu „Erotikon” (Bucureºti,
2011). Trãirea sa vulcanic㠄opreºte,
secerã, trosneºte, ucide, dã pedepse”.
„Erosul este un festin a cãrui voluptate e
trãitã plenar, primitiv ºi sãlbatic.” „Hai,
te-mparfumeazã/dezrobeºte-þi larg pãrul/
leapãdã þolul…” „Fãrã a fi un erotoman, el
intuieºte forþa ordonatoare a dumnezeule/ de ce vrei sã mã distrugi?/ ºi
sentimentului”, ºi citeaz㠖 „lele, lele ºi-a
mea lele/nibelungilor de Iele/ nici tu oase
nici tu piele/ au numai pe dracu-n ele.”
Urmeazã o observaþie subtilã. „Imaginile
lui George Stanca au îndrãzneala
(urmare de la pagina 13)
De (la) ºi despre
senectute (2)
Originalã mi se pare ºi ideea pe care a
fost construit edificiul literar: totul se petrece
în jurul unui om aparent oarecare, într-un
sat „cu ierni grele” unde existã un cimitir
vechi, numai cu cruci de lemn pe care
rãmãseserã scrise numele decedaþilor.
Paracliserul bun la toate îºi aprindea focul
cu lemnul crucilor, iar numele întâlnite îi
provoacã suita de amintiri. De aici se nasc
povestirile, biografiile aºa cum le-a reþinut
însinguratul îngrijitor al bisericii ºi al
cimitirului, precum ºi galeria de portrete
fizice, dar totodatã morale, cãci îi cunoscuse
pe cei îngropaþi. De subliniat cã nu individul
(Fãnel Ailoaiei) este naratorul, el doar
furnizând elementele necesare autorului
adept al poziþiei de omniscient, de posesor
al unor taine ºi conexiuni între evenimente
care fac din Viscolul ºi pãianjenul în egalã
mãsurã scriere-document, dar ºi creaþie pur
ºi simplu.
El urmãreºte destine ieºite din comun
printr-o legãturã parcã misticã:
subordonarea în întregime monstruozitãþii,
supunerii la instinctele atavice, existente în
minþi nu tulburate, ci neieºite din noaptea
primitivitãþii. Faptul cã acele fiinþe
acþioneazã ºi trãiesc în secolul al XX-lea
demonstreazã cã, pe scara evoluþiei speciei
umane, au rãmas destule hãuri, abisuri,
vârtejuri ºi ceþuri infernale.
Cel ce lanseazã subiectele aduse în
discuþie este el însuºi un specimen din
categoria rebuturilor umane, analiza reuºitã
de Florin Constantin Pavlovici fiind absolut
22 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
primitivului ºi obrãznicia inocentului”.
„Trãiam secunde din preaplin/muiam
cearceafuri de poplin/cu sarea udã de pe
trup/iubeam cu o foame de lup/umpleam
piscinele cu vin ca sã-þi scald trupul opalin/
sorbeam doar boabe de rubin.” (Doamne,
ce frumos!)
La un alt pol al poemului, Liviu Ioan
Stoiciu ºi George Geacãr suferã de
inadecvare, ratare, „dosarul de la
securitate”, pierd sensul ºi se pierd în
infernul propriu. Poezia lui George Geacãr,
de exemplu, „are respiraþia momentului,
prozaismul accentuat pânã la exces fiind
«þipãtul» sãu”: „sunt un om neînsemnat
totuºi/ sunt un bãrbat de mare insucces…”
Cine vrea sã trãiascã palpitant zbaterile
literaturii noastre de astãzi se cuvine sã
citeascã ºi cartea Anei Dobre „Cãrþi privite
în ochi”.
remarcabilã în prezentarea creºterii ºi
descreºterii unui primitiv, devenit paznic
într-un lagãr de exterminare a „duºmanului
politic” ºi apoi un retras în lumea fantomelor
groteºti privite cu deplinã familiaritate. Acel
paracliser trãieºte în lumea lui Rascarachi,
alui Vraghie, a lui Leon, Adam Balahurã, a
Aglaiei, a lui Cacadâr, Ioniþã Dumitru, Ion
Faliboga, Dumitru Curcan, a lui Jean, a lui
Brânzaru, a lui Costicã Aiacotoaiei º.a. care
contrazic caracteristicile speciei umane. Ei
sunt inventatorii ºi susþinãtorii secvenþelor de
groazã care abundã în Viscolul ºi pãianjenul.
Iatã un episod dintre multe altele:
„Plãcerea de a bate un om cu palmele, cu
pumnii, cu picioarele, cu vâna de bou, cu
ciomagul, cu ranga nu-i mai satisfãcea pe
emulii boxerului. Altceva era sã-i striveºti
unghiile cu cleºtele, sã i le smulgi una câte
una din carne, iar rãcnetele de durere ale
anchetatului sã þi se parã o suavã muzicã,
compusã ºi interpretatã anume pentru
urechile tale”. Fanteziile în a chinui nu au
margini, însã ele nu provoacã autorului
decât resemnare, distanþare înþeleaptã ºi
nicidecum trãiri vindicative. O înþelegere
a tragediei atotcuprinzãtoare, cãreia nu i
te poþi opune individual. Blestemul numit
comunism a fost priceput în integralitatea
lui, iar paginile lui Florin Constantin
Pavlovici se ridicã, estetic, la nivelul
transmiterii corecte a noului infern. ªi
totuºi, în final, personajul principal simte
c㠄în crucile acelea era istoria unor
pãcãtoºi ºi trebuie arsã”.
Exemplarã, din multe puncte de
vedere, noua carte a lui Florin Constantin
Pavlovici înnobileazã, dezvãluind
monstruozitãþi. Este lecþia de la senectute
a unui aristocrat a spiritului.
 LECTURI
DOUÃ GENERAÞII ÎN DIA(B)LOG
Între nu puþine volume de
memorialisticã gândite în formula
consacratã, urmând liniar sau în zig-zag
existenþele unor oameni de litere, a apãrut
anul trecut la Editura Polirom, un volum
singular, scris la patru mâini, ca un con-
cert pentru douã piane. Scris la computere,
sau la laptopuri, ce vor fi fost, de doi autori
despãrþiþi geografic, unul de la Iaºi, altul
de la Sibiu, ºi separaþi prin
vârste: Emil Brumaru, nãscut
în 1939, ºi Veronica D.
Niculescu, nãscutã în 1968.
Ca într-un recital la douã
piane/tastaturi, o temã sau
alta este reluatã de un autor
de la celãlalt, prelungitã,
adâncitã sau modulatã într-o
varaþiune personalã.
Sub titlul „Cad castane din
castani”, aceste „Amintiri de
ieri ºi azi”, nu întâmplãtor
editate în seria Egografii,
evocã în duet emoþii, reverii,
fantasme, stãri, lecturi. Amintirile nu refac
biografii, ci reprezintã, mai curând, reflecþii,
idei, asociaþii de sentimente, gânduri, impresii
care curg de obicei una din alta/unul din
altul, cu puþine hiatusuri. Libertatea,
frumuseþea, spaimele, îndoielile,
singurãtatea, coºmarurile, boala, lecturile,
sinuciderea, arta, prezenþele din viaþa
fiecãruia, pãrinþi, prieteni, persoane întâlnite
întâmplãtor, animalele de companie, situaþii
din viaþa cotidianã ºi câte altele sunt
împãrtãºite în aceste confesiuni capricioase
dar grave. Amãnunte aparent fãrã
importanþã, uitate în câte un pliu ascuns al
memoriei, reînvie spontan, în legãturã cu o
idee sau cu un cuvânt al interlocutorului, se
încarcã de sensuri, radiazã poezie, emoþie,
fior ºi se valorizeazã retrospectiv.
Cel puþin pentru poezia lui Emil
Brumaru, înþelegi brusc de unde bilele, de
unde motanii, de unde magaziile, de unde
vin imagini, prezenþe ºi obiecte care
pãruserã cititorului, sau criticului, produse
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
Sultana Craia
de fantezia purã, când ele au existat de fapt
într-un fel anume concret în viaþa realã a
poetului.
Uimitor este, în acest experiment
confesiv-literar, faptul cã într-o vreme în
care prãpastia dintre vârste se adânceºte,
cele aproape trei decenii diferenþã între cei
doi autori par anulate. Este o perfectã
compatibilitate de sensibilitate, stil, ton, o
înþelegere naturalã, o
comunicare fãrã distorsiuni,
pe aceeaºi frecvenþã, de la
felul în care trãiesc pierderea
motanilor, la felul în care
fantazeazã. Uneori cartea
sunã ca o compoziþie
muzicalã, alteori însã pare a
fi o partidã de tenis. Mingea-
idee zboarã scurt de la o
rachetã la alta, fãrã a cãdea
în afara terenului ori a eºua
în plasã. De cele mai multe
ori. ªi toate acestea într-o
manierã predominant
eseisticã, uneori cu întreruperi glumeþe.
Iatã, de exemplu, pasajele eseistice despre
singurãtate: „Emil Brumaru: Singurãtatea
(amintiþi-vã de Julien Ospitalierul, dar ºi
de Detectivul Arthur n.m.) ce posibilitate
fermecãtoare, ce lux, în fond, sã-þi permiþi
sã te lãfãi în ea! O cauþi, te obiºnuieºti cu
dânsa, deºi ai zile când aproape cã urli de
plictisealã... Am cãutat-o mereu, acum nu
mã mai pot debarasa de felul acesta de a
trãi, nutrit mai mult cu lecturi decât cu
mototoleala zilnicã a unei vieþi ce pare a
curge în plin hazard... [...] Veronica D.
Niculescu: Dar e deja un fel de dulce
minciun㠖 mai poþi vorbi de singurãtate
când vorbeºti de singurãtate? ªi eu mi-o
ador, mi-o cultiv, îi pun apã vie la rãdãcinã.
Ce mã sperie este altceva, teama cã dintr-
odatã apropiaþii îþi devin strãini, strãinii îþi
devin apropiaþi. Te hrãneºti din scrisori,
din întâlniri croite din cuvinte...”
(continuare la pagina 31)
23
 LITERE ªI SENSURI
DOUÃ CÃRÞI DE SAVIAN MUR*
În 2014, Savian Mur a publicat la
Editura Bibliotheca din Târgoviºte douã
cãrþi, una de poezie, Cu ochii sparþi, alta
de prozã, Povestea unui marginal. În
registre literare diferite, liric ºi epic, Savian
Mur mediteazã asupra condiþiei umane,
legând-o de motive precum eºecul
existenþial, marginalizare ºi ratare, cu un
sprijin ideatic în filosofia lui Emil Cioran,
filosof din care alege citate
la umbra cãrora îºi plaseazã
propriile viziuni: „Catastrofa
unui om decurge din faptul
cã el nu poate rãmâne solitar”
sau „Omul în chip ideal lu-
cid, deci în chip ideal normal,
nu ar trebui sã recurgã la
nimic altceva în afara
nimicului care este în el...”
Ratarea în existenþã a
omului, marginalizarea ºi,
deci, eºecul existenþial sunt
temele romanului Povestea
unui marginal de Savian Mur, scriitorul
care-ºi asumã condiþia de desdichado, de
marginal: „Cine se simte realizat se þine
deoparte, fãcând necesare distincþii între
eºec, marginalizare ºi ratare”.
Perspectiva filosoficã pe care o alege
scriitorul pentru a-ºi scrie romanul este
justificatã de tezele pe care-ºi propune sã le
motiveze într-o þesãturã argumentativã pe
structura demonstraþiei matematice. Cartea
e conceputã ca argumentare a mai multor
teze: Omul nu are niciun rost, niciun scop,
niciun ideal de atins, deºi el este convins
cã ar avea; Nu sunt robul lui Dumnezeu,
sunt robul fiinþãrii; Vina mea fundamentalã
este aceea de-a fi fost nãscut; Absolutul nu
se poate compromite cu mahalaua celulei;
Rãul fundamental de care suferã omul este
acela de a fiinþa; Întotdeauna a fost omul
* Savian Mur, Cu ochii sparþi, Editura Bibliotheca,
Târgoviºte, 2014; Povestea unui marginal,
Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2014.
24 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Ana Dobre
în declin; Omul este fiinþa cea mai bãtutã
de crivãþul nefericirii; Ziua când nu mai
aºtepþi nimic, nici de la tine, nici de la altul,
e un început de evoluþie, pe care le dezvoltã
eseistic, luând ca reper propria biografie în
tendinþa de a o transforma în poveste, de
a-i da un sens.
De aceea, Povestea unui marginal este
un roman atipic, un roman în care modurile
de expunere tradiþionale –
naraþiune, descriere, dialog
– sunt înlocuite cu un amplu
solilocviu din care aflãm
despre raportul naratorului
cu sine, cu lumea, cu
Dumnezeu. Abolirea
strategiilor epice care au
consacrat romanul
tradiþional face din aceastã
prozã un antiroman. Latura
eseisticã prevaleazã asupra
epicului.
În cele trei pãrþi (prima,
o biografie având în centru evocarea
bunicii, încheindu-se cu moartea acesteia;
a doua ºi a treia, transcriere de evenimente
sufleteºti de dupã moartea bunicii,
concentrându-se pe teza dominãrii
fundamentale a rãului în istorie), naratorul
se concentreazã asupra biografiei interioare
cu intenþia de a o transforma în mitologie
personalã. E o mitologie în negativ, cãci
naratorul îºi ignorã rãdãcinile. Singura
legãturã cu trecutul este Bunica, iar reperul,
iarãºi, singurul, Zeul pe care l-a descoperit
– Indiferentul. Profilul naratorului seamãnã
cu cel al lui Cãnuþã, om sucit, care-ºi
descoperã ºi investigheazã suceala,
nepotrivirea, de la primele contacte cu
lumea, un Cãnuþã care-ºi afirmã
negativismul: „Mã trãisem atât de
negativ...” Nu este un inadaptat de tip ro-
mantic, ci un marginal, un neaderent la
ordinea prestabilitã a lumii.
Viziunea predominant negativã
 rãsfrânge ºi intersecteazã idei filosofice din
Schopenhauer, Cioran, din existenþialiºti,
sentimentul copleºitor fiind greaþa
provocatã de nenorocirea de a te fi nãscut.
În confesiunea de o liminarã
sinceritate, naratorul îºi recunoaºte singura
vinã, vina de a exista, de a fiinþa, ceea ce
justificã refuzul, negarea lumii aºa cum s-a
fixat în mentalul umanitãþii, negarea lui
Dumnezeu. Creatã de urât, din plictisealã,
mitologia se rãzbunã. Dacã Arghezi privea
tema la modul ludic în Tablouri biblice
(Versuri de abecedar), fãrã a refuza
ipostaza paternã a lui Dumnezeu, Savian
Mur admite strâmbãtatea lumii prin acest
joc primordial al unui Dumnezeu plictisit.
Transcendenþa lui este goalã, Dumnezeu
nu rãspunde, revelaþia nu are loc, „ugerul
cerului” nu hrãneºte, ci vatãmã, apropierea
de Absolut nu e posibilã. Lupta sinelui cu
sine culmineazã cu revelarea propriului eu
în zeul indiferenþei, Indiferentul, mod de a
sugera cã fiecare om îºi construieºte
mitologia. „Posed un zeu!” echivaleazã cu
o Evrika! a revelaþiei de sine.
Revelaþia nu creeazã lumina, ci
întunericul. Omul este o întâmplare, o
„dramã chimicã”, „un animal eºuat pe
tãrâmul propriei luciditãþi”, „un deþinut al
luminii”, care identificã rãul fundamental
de care suferã, acela de a fiinþa: „Vina mea
fundamentalã este aceea de-a fi fost
nãscut”, de rezonanþã cioranianã. Un
autoportret reþine aspiraþia spre spiritualitate
ca regãsire de sine prin mortificarea
trupului: „Sunt ahtiat dupã descoperirea
unui zãcãmânt de tãcere. Am auzul unui
geolog abstract. În devastatoarele
momente de megalomanie, mã plimb, cu
mâinile la spate, prin imperiu. Are o
populaþie de un singur locuitor – eu sunt
împãratul. E adevãrat, ºi supusul... Sã mã
dezbar de mine, ca de un viciu vulgar...”.
Negativismul absolut duce la defetism,
prin retragerea oricãrui sens al rostului
omului pe pãmânt: „Omul nu are niciun
rost, niciun scop, niciun ideal de atins, deºi
el este convins cã ar avea”... Viziunea este
aceea a unui profan, omul care tinde,
spune Mircea Eliade, sã explice ºi sã reducã
totul la logicã ºi determinare. Unele
subcapitole sunt dezvoltãri ale unor teze
în cea mai curatã tendinþã scientistã: „Nu
sunt robul lui Dumnezeu, sunt robul
fiinþãrii”. Pentru omul profan, omul care
mãrturiseºte asemenea naratorului: „Nu am
instinct pentru cer”, disperarea vine din
uciderea lui Dumnezeu; pentru omul sacru,
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
care admite miracolul lumii ºi al existenþei,
Dumnezeu este speranþa, lumina, sensul,
de unde decurg logica ºi determinarea
fiinþãrii. Prin excesul de raþiune al
profanului, transcendenþa este proclamatã
goalã, Dumnezeu acuzat cã nu rãspunde,
iar Iisus, considerat un simplu om care a
umblat pe pãmânt, nu pe ape...
Moartea bunicii, singurul eveniment
epic, a provocat ruptura ºi ireverenþa faþã
de un Dumnezeu nemilos. Plânsul fiinþei
apare ca o exteriorizare a neputinþei, a
imposibilitãþii de a se opune iraþionalei
existenþe care include ºi negarea ei,
moartea. Odatã cu dispariþia singurului
reper care-l lega de lume, naratorul se
întoarce cãtre sine într-un monolog
introspectiv cu sine asemenea lui Socrate
cu Daimonul sãu. Zeul sãu este
Indiferentul, iar atitudinea la care tinde,
indiferenþa. În demonstraþie, scriitorul
aduce idei creºtine, de care se delimiteazã
permanent, budiste, taoiste. El vorbeºte
despre vinã ºi damnare, despre ispãºire.
Verbului a ispãºi i se dã un sens reflexiv,
de întoarcere spre eu: „Nu ispãºesc nimic.
Mã ispãºesc pe mine...”, spiritul e încãrcat
de povara revoltei.
Chiar dacã nu poþi fi de acord cu multe
dintre ideile sale, rãmâne, totuºi, pasiunea,
o anume vehemenþã, a demonstraþiei care
transformã tezismul în epic. Savian Mur
crede în ceea ce scrie, împãrtãºindu-le nu
pentru a face prozeliþi, ci pentru a le risipi
în lume cu generozitatea plantei care-ºi
oferã parfumurile, îmbogãþind
necunoscutele lumii cu un posibil sens.
*
În volumul de poezii Cu ochii sparþi,
Savian Mur scrie programatic o poezie
prozaicã în care damfurile realitãþii sunt
resimþite acut în toatã existenþa: „Toatã
existenþa mea/ se rezumã/ la un flacon cu
esenþã;/ îl deschid,/ ºi pute zdravãn/ a
baligã,/ a cireº înflorit,/ a demenþㅔ,
odatã cu ritmurile anotimpurilor:
„Melancolia toamnei,/ din aer izvorâtã,/
starea mea fundamentalã,/ de fasole fin
sleitã;/ prin bruma ticãloasã/ caut
excremente/ de pãsãri migratoare,/ sã pot
priza, în voie,/ mireasma unei singurãtãþi/
totale…”
Aceeaºi atmosferã de copleºitor
pesimism ca în romanul Povestea unui
marginal, sub semnul filosofiei cioraniene
în Plantã umanã, Tristeþe în cer, La
25
parastasul unui zeu, Roºu tâlhãrit, în
Reconstituire. Poetul se simte acelaºi mar-
ginal, un desdichado, un damnat al soartei,
aflat, deci, în afara norocului, atins de
nenorocirea de a se fi nãscut, pe pãmânt
ºi în cer: „Incapabil sã articulez ceva,/
coerent,/ un palid verb al zilei pãlmuindu-
mã,/ violent,/ m-am tras pe o linie moartã,/
discret,/ spre a mã unge cu alifia orelor
nule,/ cochet./ M-am rãbdat încã din
preistorie…/ ce era sã îmi fac,/ n-am putut
scãpa de mine/ ca de râie,/ veºnicã belea
pe cap...” sau „Comunitate… societate… în relaþie cu timpul ºi cu Divinitatea. De
universitate… activitate… –/ vai, ce echipã
sinistrã,/ invadându-mi, la milimetru cub,/
a mea pierdutã fiinþã;/ eu – nicãieri, distinsã
fantomã,/ rãtãcind prin jungla socialã,/ mi
se spune cã am evoluat,/ cã sunt un
intelectual,/ când mie-mi vine sã mugesc
de plictisealㅔ (Plantã umanã).
Transcendenþa goalã e o consecinþã a
îndepãrtãrii lui Dumnezeu de
om, ceea ce justificã
îndepãrtarea omului de
Dumnezeu, negarea Lui în
Minunea caldã sau
Îndepãrtare: „Nu te mai poþi
apropia de om/ decât
îndepãrtându-te –/ exemplul
dat de însuºi Dumnezeu/ este
strãlucitor...”
Prozaismul manierist în
concordanþã cu viziunea
negativistã asupra lumii e
realizat prin limbajul agresiv
în combinaþii oximoronice –
dor de cãcãreze: „Am evoluat pe dracu –
/ mi-e un dor cumplit de cãcãreze” sau
din ireverenþele faþã de ordinea constituitã
a lumii. Sentimentele dominante sunt, în
proporþii nuanþate prin semnificaþii aparte,
frica, spaima de nonsens, teama de exis-
tent. Revolta, pe care o presupune o
asemenea poezie ºi care poate pãrea unui
credincios ireverenþioasã faþã de
Dumnezeu, se explicã prin inaderenþa la
ideea perfecþiunii imuabile a lumii
(Cugetare, Animalul de câmp, Carne,
carne, carne). Nu, Dumnezeu nu a creat
o lume perfectã, ci una total imperfectã,
câmp deschis pentru nedreptãþi ºi situaþii
inadmisibile unui spirit umanist, atins de
iubirea (budistã) pentru orice fãpturã:
„Stare de putrezealã,/verzulie,/ iarbã
suspendatã,/ pãmântul – furat...”
(Metamorfozã). Lanþul trofic e acuzat ca
act criminal al unui Dumnezeu crud; chiar
ºi gestul romantic al oferirii florilor stã
26 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
sub semnul maculãrii ucigaºe:
„Mãcelãrie… florãrie…/ moarte…
moarte… moarte… moarte… –/ ce
speranþe sã-þi mai pui în om,/ în ale lui
vorbe deºarte? [...]/ Când faci declaraþii
de iubire,/ floarea þipã de groazã, lângã
tine!/ Când înghiþi bucata de fripturã,/
delicat,/ un înger, acel viþel, urlã,/
disperat…” (Pe nenorocirea altuia).
Imaginile umanului ultragiat din
Minunea caldã se repetã în variante care
dau, prin acumulare, ideea tragediei omului
aceea, lumea îi apare într-o cumplitã
metamorfozã: „Un «Dumnezeu»/ al Milei,
al simþirii,/ sufletul sã îi salveze/ din
ghearele pieirii;/ acelaºi «Dumnezeu»/
pentru vieþuitoare, / sã o trateze egal,/
nicidecum ca cel din Vechiul Testament,/
sã o urgiseascã grosolan…” (Cu ochii
sparþi). Cu ochii sparþi, poetul simte
hãituirea, motivul vânãtorii
traducând viziunea pesimistã
asupra nefericirii omului.
Omul este vânatul unui
vânãtor misterios – timpul,
Dumnezeu, destinul: „De
când m-am luat la
cunoºtinþã,/ într-o zi tare
îndepãrtatã, / tristã,/ când
cineva tãiase/ un imens
cocoº,/ umplându-mi ochii/
cu un sânge lipicios [...]/
ceva îmi sparge ochii,/am
gãuri în cap” (Cu ochii
sparþi).
Sentimentul religios nu lipseºte, însã
poetul se delimiteazã de Dumnezeul creºtin
pentru a-L cãuta în altã parte. Aºa îl
descoperã pe Buddha cu lumea lui plinã de
armonie, liniºte ºi sens, atinsã, însã,
inexorabil de putreziciunea cãrnii: „E-atâta
liniºte, în jur,/ ºi-atâta zbucium, în fiinþã,/
pasãre, plantã, om, animal –/ eternã
umilinþã;/ ajunge ca hrana,/ apa sã
lipseascã,/ pentru ca, lent,/ deprimarea sã
înmugureasc㔠(Buddha).
Existã o tensiune a spiritului în poezia
lui Savian Mur, viziunile sale racordându-
se la un imaginar al grotescului filtrat prin
pesimismul filosofiei lui Emil Cioran, al
cãrui avatar se resimte, poate. Lipsa de
sens a lumii ºi reaua ei alcãtuire provoacã
permanent spiritul justiþiar al poetului.
Ireverenþele lui se traduc în ritmurile lirice
ale unei poezii fremãtãtoare care se
constituie ca mãrturie despe om ºi destinul
lui tragic.
 LIT(ER)OGRAFII
UN ALAMBIC DE GÂNDIRE CRITICÃ
Volumul semnat de Dumitru
Ungureanu, Alambicotheca II (Editura
Bibliotheca, Târgoviºte, 2013), se înscrie
ca ºi precedentul, apãrut în 2008, în acelaºi
demers critic adresat luciditãþii, ca stare
de necesitate, ºi libertãþii vãzute printr-o
lentilã camusianã, ca drept de a nu minþi.
Lecturi, polemici, amintiri, poezii,
adunate laolaltã de autor sub un titlu
ingenios ºi sugestiv, cu
extensie simbolicã (alambic/
alambicat/ alambicheazã),
sugerând în ansamblu o
galerie de figuri umane care
fierb – în – nebuloasa –
distilãrii. Bun observator,
eseistul îºi trece prin focul
purificator personajele de
poveste ºi de viaþã, de
poveste trãitã ºi de viaþã
povestitã, în speranþa cã
poate recupera prin
semnalarea deraierilor mo-
rale/ comportamentale/
sociale ºi prin investigaþie
reportericeascã, normalitatea fiinþei
umane rãtãcite de la buna intenþie ºi de la
calea dreaptã, dar mai ales cã poate
(re)aºeza scriitorul, în extensie
intelectualul, pe soclul moralitãþii.
Rãbdarea amãnuntului ºi o anume
responsabilitate de martor neutru/ obiectiv/
incoruptibil sunt panoramic vorbind calitãþile
de fond ale cãrþii, de altfel autorul
mãrturiseºte în mai multe rânduri cã destinul
unui scriitor trebuie sã fie, oricât ar fi de greu,
deasupra vremilor, limpede ºi onest asumat:
„Când eºti privilegiat, spune el, mai greu vezi
în jur obidã ºi frustrare, nedreptate ºi
anomalie, asuprire ºi dezumanizare. Strategiile
de supravieþuire joacã feste chiar ºi celui mai
acut observator. ªi nu toþi oamenii pot
renunþa la confortul propriu doar pentru luxul
de-a rosti rãspicat un adevãr universal.
Totuºi, când þi-ai asumat destinul de scriitor,
de martor al timpului paranoic, trebuie sã-þi
asumi ºi riscul de-a spune lucrurilor pe nume,
fãrã perifraze sau metafore. Pentru cã orice
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
Magda Grigore
joc de-a ghicita cu realitatea unui regim
totalitar (iar comunismul asta a fost!)
înseamnã complicitate cu diriguitorii unui
regim, indiferent de isteþimea încifrãrii ºi de
luxurianþa stilului. Iar complicitatea înseamnã
– elementar! – abandonarea moralitãþii”.
Receptat în breaslã ca un eseist matur,
cu stil deja format, recognoscibil, cu
stilisticã personalã, Dumitru Ungureanu
pune accent pe condiþia
scriitorului ºi deopotrivã pe
complexitatea actului scris,
rãspunderea moralã ºi
criteriul adevãrului fiind în
viziunea sa recuzita
obligatorie a celui care aspirã
la profesia de scriitor.
Subiectele vin de la sine, fie
se insinueazã în gândirea
meditativã a autorului, fie îl
surprind ºi îl agreseazã,
oricum, ele îl cautã,
provocându-l ºi obligându-l
la atitudine. Uneori eseurile
se coaguleazã din reflecþii
care au la bazã lecturi, cãrþi ºi autori, alteori
iau naºtere din abilitãþi de investigaþie sau
ca reacþie transparentã la (un) eveniment.
Galeria de personaje a volumului este
bogatã, trecutul este prezent din punct de
vedere cultural, iar prezentul îºi cerne tãios
valorile. Eminescu, Arghezi, Marin Preda,
Sadoveanu, Barbu Cioculescu, Marin
Mincu, Gh. Grigurcu, Ion Caraion, Lucian
Raicu, Vladimir Streinu, Mircea Zaciu,
Eugen Barbu, Mircea Horia Simionescu,
Aurel Dumitraºcu, D.R. Popescu, Neagu
Djuvara, Gabriel Liiceanu, Herta Müller,
Alex Stefãnescu, Nicolae Manolescu,
Nicolae Breban, Dan C. Mihãilescu, Tu-
dor Cristea, H.R. Patapievici, Al. George,
Varujan Vosganian, Constantin Stan,
Stefan Agopian, Tudor Octavian, Daniel
Cristea-Enache, C. Rogozanu, Sânziana
Pop, Flori Stãnescu etc, constituie
împreunã, fiecare cu motivaþii diferite, pãrþi
din universul reflexiv al lui Dumitru
Ungureanu. Alãturi de aceste chipuri,
27
vitralii scriitoriceºti, întâlnim eseuri
intransigente politic (Cadavre vii,
Primarele, Perenitatea tipului infect, … dialoguri „minore”, a cãror lecturã, zilele
Mulþi. ªi nu proºti, Onoarea pierdutã a
„ziaristului” român, Cartea neagrã a
Românitãþii, Când peºtele de la cap se
stricã etc.), eseurile-pamflet, comice ºi
moraliste, cu accente sociale (Rezistenþa
prin bãuturã, Debutul unui om de
„succesuri”, Guguguþã etc), eseurile-
reflecþii asupra condiþiei scriitorului
(Scriitorul român faþã cu istoria, Locul
intelectualului, Moartea prin culturã,
Moralitate ºi literaturã, Dilema scriitorului
etc). Uneori porneºte de la idei majore,
controversate, alteori de la detalii ºi aspecte
subtile, de exemplu, unul din eseuri are ca
punct nevralgic imaginea luminii lipsã din
ochii bãrbatului împietrit, regãsit de Maitreyi
într-o bibliotecã, imagine pe care o întâlnise
ºi într-un roman de tinereþe al autorului (Lu-
mina ce se stinge), fapt care-l determinã sã
reflecteze la adevãrata ºi incerta investiþie a
celebrului scriitor în frumoasa ºi cunoscuta
poveste de dragoste; pornind tot de la Eliade
ºi de la presupusul complex manolic (atribuit
acestuia de nepotul sãu, Sorin
Alexandrescu), Dumitru Ungureanu reface
în sens invers traseul comparatistic,
ajungând sã (se) întrebe dacã Ana a fost
doar o fiinþã de hârtie sau, altfel privind
lucrurile, dacã Ana a fost o femeie în carne
ºi oase, atunci avem de-a face cu o crimã
care nicicum nu ar putea fi trecutã cu
vederea; autorul interogheazã, incluzând
rãspunsul fãrã rezervã în retorica propriu-
zisã: „Ce lucrare pãmânteascã poate justifica
o crimã? Ce operã nemuritoare poate dãinui
pe temelia însângeratã de jertfirea unui
om?”. Eliade este o temã recurentã, ca ºi
Paul Goma cu toate controversele sale,
dovedind preocupãri constante ale eseistului,
precum ºi o anume insistenþã în recuperarea
detaliului revelator. Este cert atras de
modelele morale, pe care le promoveazã în
orice împrejurare ºi pe orice cale, de
exemplu, la ideea revistei Argeº de a-i
acorda un premiu lui Paul Goma, Dumitru
Ungureanu se opune din simplu motiv cã
acesta meritã mult mai mult (chiar premiul
Nobel, cum aflãm dintr-un alt eseu al sãu).
O remarcabilã confesiune gãsim în Viaþa
mea fãrã de Noica, text care rememoreazã,
pe lângã descoperirea accidentalã a
filozofului (facilitatã de un articol din „Opinia
studenþeascã”, Wozu Noica?, semnat de
Luca Piþu) traseul parcurs de el însuºi, ca
tânãr cititor bâjbâind pe aria literarã,
confesiune interesantã inclusiv din punct de
vedere al valenþelor lirice, mai puþin lãsate
la vedere de autor: „…am cumpãrat unul
din cele 9.100 de exemplare ale volumului
28 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
II din operele lui Platon, publicate de Editura
ºtiinþificã ºi enciclopedicã. Sunt acolo ºapte
urmãtoare, m-a expediat într-o nedumerire
coloratã albastru. Asta e prima ºi singura
impresie: se deschidea dinainte-mi cerul fãrã
nori, deasupra unui relief abstract peste care
n-am reuºit încã sã-mi plimb tãlpile.
Interesul meu de cititor flota, deja
supraîncãrcat, pe oceanul literar. Nu-mi
ajungea timpul sã citesc tot ce doream, nu-mi
ajungeau banii sã cumpãr tot ce gãseam.
Îmi lipsea un profesor, un „îndrumãtor”,
un magistru care sã-mi ghideze plutirea pe
apele înºelãtoare ale culturii”.
Pe aceste planuri, Dumitru Ungureanu
se miºcã dezinvolt, cu elasticitatea lexicului
ºi cu dinamica argumentului, ceea ce dã
savoare scriiturii. Textele au ritm, au umor
ºi sarcasm, au mirare ºi întrebare, au
învãþãturã ºi detaºare criticã (cartea ar
putea avea ca motto cuvinte lui Constantin
Stan, Trãieºte ºi mergi mai departe, amintit
la un moment dat), fiind, de fapt, detaºarea
cu care te adresezi luciditãþii ºi normalului.
Detaºarea ca distanþã între moralitatea
asumatã ºi contextul compromiþãtor,
indiferent de consecinþe: „Numai cã artistul
care face pe gustul publicului, este un
mãscãrici, un circar, un lãutar. Un enter-
tainer. A-i da importanþã, e viciul vremii
noastre. O vreme în care nu dramaturgul,
ci actorul e aplaudat ºi adulat, editorul e
mai important ca scriitorul, negustorul
poartã moþ, nu meseriaºul. Dinaintea
acestei provocãri, nu alta decât cele ce-au
determina mutaþii esenþiale în decursul
istoriei omenirii, artistul trebuie sã spunã
adevãrul în detrimentul confortului”.
Aproape toate textele au o discretã intenþie
moralistã, o moralã de/a bun(lui) simþ, prin
demistificare, prin adevãrul rostit rãspicat,
prin tuºa finalã a convingerilor personale,
prin apelul la conºtiinþa din celãlalt.
Mesajul eseistic trãdeazã, dincolo de
text, relieful psihologic al unui autor care
nu face rabat de la valori ºi de la principii,
el însuºi pãrând a fi semnat pactul cu
adevãrul (de remarcat faptul cã în 1975,
tânãr fiind, Dumitru Ungureanu, participa
la editarea revistei de culturã Adevãrul –
apãrutã doar în 5 exemplare dactilo,
urmate de o anchetã a securitãþii!). Acest
amãnunt biografic, poate elucida câte ceva
din caracterul vehement al eseistului de azi,
al publicistului nonconformist, de atitudine,
care îºi asumã menirea din convingere,
distilând realitatea într-un alambic de
gândire creativã, pentru cã a învãþat de la
Herr Heidegger cã justeþea rãspunsului
depinde în primul rând de corectitudinea
întrebãrii.
 NOTE DE LECTURÃ
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE
CA OPERÃ DESCHISÃ*
Conceptul de istorie a literaturii a fost la
noi nu de ieri obiectul unor aprinse dezbateri,
care desigur nu-ºi vor gãsi nici pe viitor
deplina rezolvare, dar care nu ar trebui
abandonate niciodatã. Opiniile exprimate
aparþin protagoniºtilor acestei discipline în
decursul constituirii ei – lingviºti ºi istorici
aplecaþi documentar asupra
literaturii vechi, profesori
(adepþi ai valorilor consacrate),
publiciºti ºi cronicari literari cu
o percepþie mai clarã a valorii
de artã. Cele douã bãtãlii
canonice, maiorescianã ºi
lovinescianã, au fost vectori de
coagulare fundamentalã iar,
dupã 1941 pânã la apariþia
„Istoriei critice” a lui Nicolae
Manolescu, modelul tutelar a
fost reprezentat de cãtre
George Cãlinescu, atât prin
„Istoria” sa, cât ºi prin
contribuþia teoreticã de bazã privitoare la
istoria literarã („Tehnica criticii ºi a istoriei
literare” ºi „Istoria ca ºtiinþã inefabilã ºi sintezã
epicã”). În acest interval, se ºtie o vreme,
peste zece ani, când nu s-au mai scris istorii
literare. Faptul s-a datorat orientãrii
structuraliste ºi semiotice, de principiu
antiistoristã, care a generat o mulþime de
studii ce priveau literatura ca pe un domeniu
sistematic, ºi nu ca pe unul cronologic.
Impasul avea sã fie depãºit, în accepþia de
esenþã a fenomenului, prin aderarea la tezele
lui H.S. Jauss despre estetica receptãrii. Dupã
1989, în libertate, Marian Popa ºi Alex
ªtefãnescu îºi scriu istoriile, cu accentuatã
panoramare social-politicã, având drept þintã
revalorizarea patrimoniului literar postbelic
afectat de totalitarism.
* Nicolae Manolescu, Istoria criticã a literaturii
române, Piteºti, Editura Paralela 45, 2008, ºi
Istoria literaturii române pe înþelesul celor care
citesc, Editura Paralela 45, 2014.
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
Niculae Ionel
Prestigiul uriaº al cronicarului literar
Nicolae Manolescu a stârnit publicul
iubitor de literaturã sã-i aºtepte „Istoria cri-
tic㔠ca pe o revelaþie. Oricum, consideratã
evenimentul editorial al anului 2008, opera
a întâmpinat în scurt timp un munte de
contestaþii. Mulþi dintre cei care îl preþuiau
pe critic ar fi dorit sã nu fi
scris o asemenea carte ºi sã
rãmânã aºa ca o perpetuã
promisiune, legendar, cum
se spune în cazuri extreme,
pânã la nefiinþã.
Alþii au vãzut o disjuncþie
între forþa analiticã a
distincþiei ºi posibilitatea de
a vedea global lucrurile. Dar,
cu deosebire, cel mai mult a
deranjat selecþia prea severã
de nume ºi de opere inclu-
se. Dupã un timp însã, cum
e ºi firesc, situaþia s-a
calmat, s-a aºezat, „Istoria” a prins sã
intereseze ºi sã foloseascã.
La originea monumentalei lucrãri, dupã
cum însuºi autorul ei mãrturiseºte, a stat
prejudecata, care, mâna destinului, i-a fost
cu obstinaþie cultivatã de Zigu Ornea, cã
un critic literar e obligat sã scrie pânã în
jurul vârstei de cincizeci de ani o istorie a
literaturii. Dar eu sunt încredinþat, cu
argumente limpezi, ieºite pe latura
originalitãþii frapante, cã ºi dezacordul
dintre gusturile sale literare ºi prejudecãþile
de concepþie ale predecesorilor a contat
cel puþin tot atât de mult. Nicolae
Manolescu vine creativ pe calea deschisã
larg de G. Cãlinescu, însã istoria-roman,
istoria literarã ca istorie culturalã aparþine
trecutului, gestul întemeietor, sub presiunea
altor împrejurãri, se cerea depãºit.
Mobilitatea deschisã a spiritului
manolescian se sprijinã pe premisa cã
„istoria judecãþilor de gust garanteazã
29
judecata de gust în istoria literar㔠ºi, prin
urmare, „o adevãratã istorie literarã este
întotdeauna o istorie criticã a literaturii”.
Reflecþia teoreticã adâncitã, amplu
desfãºuratã în introducerea „Istoriei
critice”, e întãritã de o laborioasã practicã
a (re)lecturii. Metodele convocate, mul-
tiple, sunt adaptate unei lumi a culturii
marcatã inevitabil de diverse spaþii de
interferenþã ºi de dialog, venite din
exteriorul, dar ºi dinlãuntrul literaturii
înseºi. Ca ºi în celelalte studii, mai cu seamã
în cele dedicate poeziei, voinþa de
perfecþionare metodologicã devine
programaticã ºi este simþitã a se lãsa
relativizatã, cu consecinþe benefice, de
caracterul utopic al artei. Critica de facturã
simpateticã îºi cautã necontenit întemeierea
teoreticã.
Cãlãuzit de sugestiile extrem de
interesante ale teoriei lui Jauss (dar nu
numai – sunt referiri la H.G. Gadamer,
René Wellek, Fernand Braudel, ºcoala
francezã de la „Annales”, Milan Kundera
º.a.), N. Manolescu îºi pune viziunea sub
simbolistica litografiei lui M.C. Escher
(mâini care se deseneazã reciproc). Vechea
idee cãlinescianã, a lecturii inverse (dinspre
prezent spre trecut) într-o istorie criticã a
literaturii, e amendatã astfel de noua
înþelegere: „...dacã istoria literarã nu urcã
pe firul cronologic al operelor, din trecut
spre viitor, cãci nu poate face abstracþie
completã de prezent, ea nici nu-l coboarã
pur ºi simplu; mai degrabã, ea citeºte
fiecare operã în legãturã cu toate celelalte,
care o preced sau care îi succed; încearcã
sã sesizeze ecoul (profund sau superficial)
al fiecãrei opere în corpul (istoric
constituit) al literaturii; sugereazã felul în
care acest corp se modificã în timp (teribil
de încet) prin influenþele sutelor de
impacturi suferite. Acesta este cel de al
doilea înþeles acceptabil pe care-l putem
da istoriei critice la douã mâini: ea
comportã o (re)valorizare ºi o (re)interpre-
tare permanentã a fiecãrui text ºi a literaturii
în întregul ei, ca interglosare infinitã. Prin
aceastã prismã, întreaga noastrã culturã
este o suitã de teme cu variaþiuni”.
Intersecþia dintre diacronie ºi sincronie este
locul de manifestare a istoricitãþii literaturii.
„Un model, precizeazã istoricul, este o
ipotezã de lucru. Nu se identificã niciodatã
cu fenomenul real, ci doar cu aceea dintre
proprietãþile lui pe care a ales-o drept cea
mai caracteristicã.”
Plecând de la ideea cã o istorie a
literaturii este altceva decât un dicþionar,
30 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
istoricul literar procedeazã la o selecþie
drasticã de autori. O selecþie socotitã mai
potrivitã începutului nostru de mileniu,
impusã cu conºtiinþa provocãrii unor reacþii
vehemente de dezaprobare: „Cât priveºte
contemporaneitatea, aici selecþia poate
suscita nedumeriri încã ºi mai mari. N-am
pretenþia infaibilitãþii. Se prea poate ca într-o
a doua eventualã ediþie s-o revizuiesc”.
Avid de precizii, dar ºi de absolut,
relativismul lui N. Manolescu se dovedeºte,
iatã, ºi nu doar aici, unul destul de
cumpãnit. Nu împinge niciunde
suspiciunea faþã de sens pânã acolo unde
bunul-simþ sã nu-ºi mai gãseascã rostul.
Adresându-se mai mult unui afect inteligent
decât raþiunii uscate, se aratã oripilat de
mediocritatea ce întunecã iluzia de artã. În
postfaþã, se rãzboieºte cu generaþia
douãmiistã, reproºându-i, în fond,
ignorarea acelei funcþiuni creatoare a înþe-
legerii evolutive. Complexitatea
fenomenului de artã, mai ales cel de largã
cuprindere, nu poate fi redat omogen,
necesitã o structurã interpretativã capabilã
de a-ºi stimula revizuirea, de a-ºi întãri
necontenit argumentele ºi implicit
rezultatele. „Istoria criticã”, marcând un
nou început, are caracterul pregnant al unei
opere deschise. Acolo unde existã un rost,
adicã o fantã, un gol, acolo se aflã ºi un
rost, un sens ce trebuie cãutat.
Ambasador UNESCO la Paris,
Nicolae Manolescu surprinde, mai de
curând, cu o nouã apariþie editorial㠖
„Istoria literaturii române pe înþelesul celor
care citesc”. Aspectul redus al volumului
ar trimite la compendiul cãlinescian, sau,
dupã sugestia titlului, la o formã de
popularizare. Însã lectura atentã a cãrþii
indicã cu certitudine o revizitare a „Istoriei
critice”, iar destinaþia ei, un public restrâns
ºi cunoscãtor. La sfârºitul acestei lucrãri,
în „Epilog: «Eu sunt cârpaci bãtrâni»”,
dimensiunea ne-sfârºitã a operei e clar
enunþatã prin complementul ei: „O
versiune scurtã nu înseamnã ºi una
prescurtatã. Deosebirea dintre «Istoria
criticã» ºi «Istoria pe înþelesul celor care
citesc» nu provine din eliminãri, ci din
reformulãri. În fond, e vorba tot de o
«Istorie criticã», adicã la douã mâini, deºi
referinþele sunt reduse la esenþial, iar bi-
bliografia e indicatã fugar. Opera autorilor
nu mai e «descrisã», ci prezentatã sintetic,
într-o încercare de «portret». Tablourile
de epocã literarã îºi pãstreazã locul, dar
sunt, fireºte, condensate. Cel mai greu mi-a
venit sã renunþ la citate. Mai cu seamã cã
 multe ilustrau o literaturã ºi o limbã
românã din ce în ce mai puþin cunoscute.
Selecþia autorilor e, în linii mari, aceeaºi.
Câþiva în minus, câþiva în plus. Am þinut,
nu o datã, seama de observaþiile fãcute
«Istoriei critice». Nu ºi, decât rareori, de
cele referitoare la selecþie. Aici continui
sã mã iau dupã capul meu”. Pe de o parte
evidenþa unei autoconstrângeri, iar pe de
alta, o supunere fãrã anihilarea libertãþii.
E semnul aici al urmãrii a acelei proprietãþi,
cea mai caracteristicã, a fenomenului real
de literaturã.
Prin reducerea complexitãþii la
simplitate, mica istorie se prezintã ca o
radiografie a marii istorii, cãreia îi dezvãluie
desenul interior, cu unele îndreptãri/
adãugiri în câteva puncte ale traiectului sãu.
Proiectul insolit, bine fundamentat, reclamã
implicit, înþelegere ºi colaborare. Primul
capitol al cãrþii, „De când existã literatura
românã”, deschide o problematicã mai
veche, privitoare la separarea valorilor
literare de cele culturale. Printre alte soluþii
inedite, e acceptat conceptul profesorului
Eugen Negrici, de „expresivitate
involuntarã”, ºi e numitã aici o scriere,
„Jitiile” (biografii ale pustnicilor, „o prozã
admirabilã”), necesarã alãturi de altele, în
descifrarea originii literaturii româneºti.
(urmare de la pagina 23)
Douã generaþii
în dia(b)log
Sau, despre bãtrâneþe, ideea care se
obstineazã sã revinã: „VDN: Unii oameni
îmbãtrânesc brusc atunci când rãmân
singuri. Alþii întineresc, în condiþii speciale.
Eu eram bãtrânã când nu mã iubea nimeni.
Tata a îmbãtrânit în noaptea când a venit
Salvarea. «Hai, tataie» i-au spus ºi l-au
trântit pe targa aia rece. Mama l-a vãzut
tresãrind de un alt fel de durere. [...] Uite
aºa ajungi sã experimentezi bãtrâneþea –
ruºinea de a traversa încet, sub ochii
nimicitori ai ºoferilor grãbiþi, greutatea celor
douã cãrþi din geanta care te lasã fãrã suflu,
gesturi înainte radical de simple devenite
deodatã foarte complicate: trasul portierei
dupã tine când te urci în taxi. [...] E.B.:
Mi-am dat seama cã îmbãtrânesc
iremediabil anost, provincial, într-un taxi!
Tipul indiferent de la volan, eu înghesuit
cu geanta în braþe, cu genunchii dureroºi,
femeile trecând pe trotuare ca prin apa
albastrã a unui imens acvariu... Am coborât
greoi, mototolind pluºul de pe scaunul de
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
„Scrisoarea lui Neacºu din Câmpulung-
Muscel” (1521) rãmâne reper sigur pentru
o vechime de aproape o jumãtate de
mileniu.
Vorbind aproape numai despre opere,
autorul lasã multora impresia abordãrii
parþiale, a descompletãrii, a abandonãrii
unui imens material biografic, social ºi
cultural, considerat pânã acum cu mare
forþã de determinare. Dar selecþia restrânsã
de autori ºi opere este astfel prezentatã,
încât poate antrena intertextual, în mintea
unui cititor avizat, întreaga bogãþie a
literaturii române. (Re)cititorul ambelor
istorii, atent ºi competent, poate întâmpina
nu acel gen de surprize reale, care se
produc o singurã datã, ci ºi un anumit efect
de surprindere idealã, de care vorbeºte
poetica (re)lecturii.
*
„Istoria criticã a literaturii române”
constituie un moment de radicalã
schimbare de paradigmã, una ce trebuie
consolidatã pe mai departe. Fiind foarte
solicitant, ca partener de dialog imprevizibil,
Nicolae Manolescu va face ceea ce este
înzestrat sã fac㠖 va întreþine viu, alãturi
de alþii, în lumea asta a noastrã atât de
tulburatã, sufletul cãrþilor, al întregii
literaturi naþionale.
lângã ºofer, scãpând din buzunar niºte
bani, nãucit de trântitul portierei... Unde
eram? O clipã m-am clãtinat pe o bordurã
gata sã cad. A, eram în faþa editurii...”
Dia(b)logul trece ºerpuind, uneori
sãltãreþ ºi cu pauze prin vieþile reale ºi prin
lecturile ºi fanteziile celor doi însinguraþi
fragili ºi vulnerabili, prin emoþiile ºi uimirile
copiilor care au fost, prin anxietãþile lor
de adulþi, prin spaimele lor. Deºi separaþi
prin aproape treizeci de ani, amândoi au
un referenþial comun, fie cã e vorba
despre Nabokov, fie de Kundera, fie de
Tolkien.
Este, probabil, o întâlnire de grad se-
cund, într-un spaþiu comun, unde nu existã
vârste: spaþiul culturii, teritoriul ideilor,
universul imaginaþiei, liber, primitor ºi
proteguitor, refugiul salvator faþã de
angoasele, umilinþele ºi suferinþele vieþii
reale. Se ajunge acolo printr-un filtru care
vindecã de urât ºi lasã sã treacã ºi sã rãmânã
ceea ce este pur, delicat ºi frumos.
ªi iatã cã un domn bãtrân ºi nu o foarte
tânãrã doamnã se iau de mânã virtual ºi
trec prin ecranul monitorului, împreunã,
cu singurãtãþile lor, în acest spaþiu magic
din care fac o poveste.
31
 ACCENTE CRITICE
Dorina Grãsoiu
VIAÞA CÃRÞILOR
LUI OVIDIU PAPADIMA (4)
Dacã Cezar Bolliac „pãcãtuia” în ochii
câtorva recenzenþi, dupã cum am vãzut, prin
cuminþenia metodei tradiþionaliste, rigid-
academice, în schimb Heinrich von Kleist
(1967), ºi ea o monografie, suscitã interesul
nu doar datoritã subiectului (autorul german
fiind puþin cunoscut la noi), dar ºi modalitãþii
concrete de tratare a lui. Cu alte cuvinte,
Ovidiu Papadima abandonând aici rigorile
ºi canoanele monografiei de tip clasic, ce
implicã aproape cu obligativitate respectarea
criteriului cronologic în comentarea vieþii
ºi a operei, opteazã pentru relevarea lui
Kleist drept precursor al modernilor,
comentând ca atare, cu precãdere, acele
piese (chiar dacã nu primele în cadrul
creaþiei) menite a-i acredita ºi a-i susþine
afirmaþia. În consecinþã, este analizatã în
primul rând tragedia Robert Guiscard, spre
exemplu, care, deºi scrisã mult mai târziu
decât altele, are meritul de a sintetiza
tendinþele novatoare, consonante cu secolul
ce va urma, constituindu-se ca un fel de
ridicare de cortinã a „Kleist-ianismului”.
Renunþând aºadar la „tipic”, Ovidiu
Papadima încearc㠖 ºi reuºeºte – sã
reliefeze acele note specifice, inedite, ale
scriitorului în contextul epocii, ce-l apropie
mai degrabã de generaþiile ulterioare decât
de iluºtrii sãi contemporani: Goethe,
Schiller, Tieck, Novalis.
De asemenea, dacã în cazul lui Bolliac
i se reproºase direct sau numai aluziv lipsa
capacitãþii de surprindere a datelor
definitorii ale eroului sãu, în schimb, de
data aceasta, este remarcatã tocmai „for-
mula (nu în stilul obiºnuit al biografiilor)
mai adecvatã cu demonstraþia sa. Ni se
oferã, de fapt, un portret psihologic al lui
Kleist, aºa cum se contureazã din
corespondenþa lui, singurul izvor pe care-l
foloseºte Ovidiu Papadima ºi singurul pe
care-l considerã precis” – Marian Vasile
(Ovidiu Papadima: Kleist, în Scânteia
tineretului, 5 aprilie 1968, p. 2).
Sigur, ºi aceastã metodã îºi are
32 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
inconvenientele ei: pentru a evidenþia
trãsãturile specific kleistiene, exegetul se
vede obligat, deseori, sã apeleze la texte
mai puþin realizate estetic, însã
reprezentative pentru calitatea de precur-
sor al modernilor ºi sã nu mai insiste asupra
unor piese remarcabile, de o incontestabilã
valoare artisticã, dar care i-ar fi slujit numai
în micã mãsurã (sau deloc) drept
argumente ale demonstraþiei sale. Este, de
altfel, o obiecþie invocatã (poate prea
apãsat) de cãtre unul dintre recenzenþii
ocazionali, Constantin Cubleºan: „Oare nu
era mai nimerit sã se orienteze Ovidiu
Papadima în primul rând spre capodoperele
lui Kleist, încercând a descifra aici
trãsãturile cele mai kleistiene – cum se
exprimã dânsul – ale atât de dificilei opere
a scriitorului german? Sau, dacã, în sfârºit,
intenþiona o carte de „onestã informare”,
cum menþioneazã în Cuvântul înainte, de
ce expediazã în numai douã pagini!!!
nuvela Michael Kohlhaas recunoscutã
unanim ca fiind cea mai reprezentativã
operã kleistianã, Ovidiu Papadima însuºi
considerând-o ca o «culme» (Ovidiu
Papadima: Heinrich von Kleist, în
Tribuna, 28 martie 1968, p. 3).
Un punct de vedere exact contrar îºi
exprimã Ion Biberi, care, sesizeazã ºi
sintetizeazã exemplar, credem noi, întreaga
semnificaþie a demersului întreprins de
autor. Într-un articol mai amplu, intitulat
Studii româneºti despre scriitori strãini (În
Informaþia Bucureºtiului, 26 martie 1968,
p. 2), criticul examineazã atent contribuþiile
exegeþilor români la cunoaºterea
patrimoniului universal, printre acestea
plasându-se la loc de frunte monografia
dedicatã autorului german: „Cartea lui Ovidiu
Papadima ne apare ca o alãturare de fruntarii
ºi ca un rezultat al îmbinãrii unor metode
variate, unind pe cercetãtorul de amãnunt
cu criticul de vaste perspective. Opera lui
Heinrich Kleist nu se sufocã, examinatã fiind
cu lupa cercetãtorului, sub greutatea firelor
 cumulate, ci retrãieºte cu strãlucire,
reintegratã fiind în atmosfera romantismului
german din opera lui de mijloc ºi reactualizatã
de condeiul ascuþit ºi înþelegerea modernã
a unui critic contemporan. Volumul reþine
în acelaºi timp luarea aminte printr-o
expunere clarã ºi nuanþatã, prin formulãri
critice incisive ºi printr-o îmbrãþiºare a
creatorului ºi operei sale de o largã
perspectivã de înþelegere”.
Greu de spus dacã alternarea
domeniilor abordate (folcloristic㠖 istorie
literar㠖 criticã literarã) e deliberatã sau
numai reflexul (subconºtient) al unei
personalitãþi aparent scindate, dar, în fapt,
perfect unitare, aptã a se exercita chiar
simultan în planuri atât de deosebite. Astfel,
în 1968, deci aproape concomitent cu
monografia Heinrich von Kleist, Ovidiu
Papadima dã la ivealã una dintre cele mai
impunãtoare lucrãri dedicate, în spaþiul
românesc, literaturii populare.
Din capul locului trebuie subliniatã
însã, pe de o parte, confuzia creatã de
aceastã carte prin titlul ei: Literatura
popularã românã (mulþi fiind convinºi cã
se aflã în faþa unei antologii) iar pe de altã
parte inhibiþia provocatã de proporþiile-i
de-a dreptul impresionante (727 p.). Aºa
se face c㠄temerarii” ce s-au încumetat
la parcurgerea ei au þinut sã marcheze în
mod expres inestimabilul profit intelectual,
în pofida gradului înalt de dificultate al unei
asemenea lecturi. („Se pare cã lucrãrile
exhaustive, cele care tind spre indezirabila
formulã de «tratat» nu se bucurã de o prea
mare consideraþie. Dacã o atare prejudecatã
poate afla temeiuri în cãrþi interminabile,
prost scrise ºi rãu concepute, lipsite de
originalitate ori mãcar de un grad acceptabil
de atractivitate nu e mai puþin adevãrat cã
e nedrept, chiar anticultural, sã ignorãm
cãrþile utile acelea care, chiar dacã fireºte
se citesc mai greu! reprezintã sisteme
originale de a interpreta, demne de a intra
în orice discuþie, ca sã nu mai vorbim de
valoarea lor informativã ºi sistematizatoare.
Dintre acestea este recent apãrutã cartea
istoricului literar Ovidiu Papadima,
Literatura popularã românã (titlul induce
în eroare pentru cã e vorba de un studiu ºi
nu de o antologie de texte!”) (Ion. B. Vic-
tor, O carte valoroasã despre structura
creaþiei populare, în Scânteia tineretului,
18 octombrie 1968, p. 6).
Conceputã ca o suitã de sinteze asupra
diverselor specii folclorice (Lirica
popularã: doina, cântecul de dragoste,
strigãturi, cântece de joc, cântecul de
leagãn; Ghicitoarea, Descântecul etc.) ºi
nu ca un manual de folclor (autorul
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
excluzând, aºadar, ab initio orice tentã de
didacticism), exegeza se înscrie printre
acele indispensabile instrumente de lucru
necesare specialiºtilor, constituind totodatã
un excelent îndreptar pentru oricare cititor
interesat de subiect.
Puþini sunt istoricii literari (ºi criticii ºi
mai puþini) care sã se fi aventurat în spaþiul
atât de strict delimitat al folcloristicii. Bariere
nevãzute, dar evidente, împiedicã de obicei
încãlcarea acestor teritorii riguros demar-
cate. Printre acei puþini se numãrã Ovidiu
Papadima. E drept, de câte ori „descinde”
din istoria sau critica literarã pe tãrâmul
basmului, al descântecului, el nu uitã nimic
din „arsenalul de luptã”, din spiritul non-
conformist uneori chiar polemic, atât de
necesar impunerii adevãrului. Aºa se face
cã, ºi de aceastã datã, autorul þine sã-ºi
evidenþieze încã de la început (adicã în
prefaþã) un punct de vedere deloc conform
cu pãrerile antecesorilor, care accentuau
(sau chiar absolutizau) fie dimensiunea
literarã, fie cea etnograficã: „[...] folclorul
nu este numai literaturã. El este legat de un
întreg complex de viaþã, faþã de a cãrui
lãmurire folclorul nu poate fi înþeles cum
trebuie. [...] Pe de altã parte, însã, iarãºi, a
studia literatura popularã ca fenomen
etnografic – fãcând abstracþie de faptul cã
existã o complexã esteticã a folclorului, o
poeticã ºi o stilisticã a lui este o greºealã
chiar mai pernicioasã, decât aceea de a o
cerceta numai cu mijloacele criticii literare”.
Aceste douã coordonate esenþiale în
explorarea universului folcloric (mai
corect spus, îmbinarea lor) constituie
pilonii de rezistenþã ai substanþialului studiu,
fapt remarcat de mai toþi comentatorii ºi
considerat drept una dintre principalele
izbânzi ale cãrþii. „Numai un om cu o
excelentã formaþie intelectualã ca Ovidiu
Papadima a izbutit sã iasã din spaþiul strictei
specializãri ºi sã asigure un caracter cel
puþin dual investigaþiilor. Ovidiu Papadima
confirmã cã folcloristul trebuie sã fie,
neapãrat, ºi istoric literar totodatã. [...] A
fost un viciu al activitãþii noastre trecute
când nu interesa separarea disciplinelor,
cãci nu se putea trage nici un folos
substanþial dacã folcloristul fãcea pe de o
parte observaþii de mare subtilitate chiar,
privind prezenþa unor fenomene artistice
populare în zona Nãsãudului sã spunem,
în vreme ce, pe de altã parte, istoricul literar
nu reuºea sã le integreze pentru definirea
personalitãþii lui G. Coºbuc” – P. Ursache
(Ovidiu Papadima. Literatura popularã
românã, în Ateneu, decembrie 1968, p. 9).
(continuare la pagina 39)
33
 CITITOR PRINTRE RÂNDURI
TABLOURI MARI ÎN RAME MICI
Dincolo de mãreþia arhitecturalã fãrã egal,
de minuþia descriptivistã ºi de gustul rabelaisian
pentru vocabular, adevãrata lecþie lãsatã de
fenomenalul Balzac rãmâne, poate, aceea a
exhaustivitãþii: caracterul utopic al oricãrei
sforþãri de a cuprinde într-o singurã ramã fresca
societãþii omeneºti – acea „histoire complète”
a epocii Monarhiei din Iulie, o întreprindere tot
aºa de ambiþioasã pe cât era proiectul orfic al lui
Mallarmé de a „desluºi într-o carte universul”,
ori catalogarea tuturor limbilor de pe pãmânt
încercatã de Bacon în Descriptio globi
intellectualis (1623). Acest precedent al
„catedralei neterminate”, cum o numea Max
Milner, este în orice caz primul de care-þi aduce
aminte proza sociologicã a lui Vasile Szolga,
croitã exact invers, în formatulmultum in parvo,
cu o extraordinarã economie de resurse
scripturale. Cãci, fãrã intenþia de a epuiza
spectacolul moravurilor actualei societãþi
româneºti – izbitor de asemãnãtor celui din
vremea lui Grandet de-acum aproape douã
veacuri, tot postrevoluþionarã ºi ea –, miniaturile
narative din Scurte poveºti de adormit copii ºi
trezit adulþi (ed. a doua, Ed. RawexComs, 2014)
ºi din Talmeº-Balmeº (Ed. RawexComs, 2014)
se dovedesc, totuºi, a nu fi cu nimic mai puþin
încãpãtoare pentru demersul lor etic – luate în
ansamblu – decât un întreg lanþ de romane. Greu
de spus în ce mãsurã aceastã preferinþã pentru
schiþe ºi povestiri reflectã concepþia despre
compoziþie a artistului plastic Vasile Szolga, ale
cãrui portrete de dimensiuni îndeobºte reduse
au tuºe inconfundabile. Cert însã e cã galeria
lor tipologicã (Invidia, Mincinoºii, Lãcomia,
Binele ºi rãul, Prostia omeneascã,
Nemulþumitului i se ia darul etc.) ºi uneori
fabulisticã (Omul pasãre, Mãgarii, Câinele ºi
javra, Oaia neagrã) se agregã treptat în acelaºi
chip cu colecþionismul celor patru sute de
portrete din La Comédie humaine, chiar dacã
în cazul de faþã singurul „retour des
personnages” care le înnoadã este cel al
povestitorului însuºi, încât poþi spune asemeni
lui Klaus Heitmann cã a citi doar unele sau altele
dintre aceste proze este „la fel de nesatisfãcãtor
cu a citi dintr-o singurã carte a lui Balzac doar
anumite capitole”.
34 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Emil Lungeanu
În acest bazar al învãþãmintelor „de trezit
adulþi”, parabola, apologul ºi poveºtile sunt,
fãrã doar ºi poate, speciile epice de maxim
efect, însã nici anecdotica autobiograficã nu
e de lepãdat. Înzestrat ca orice pictor cu un
simþ acut al observaþiei, Vasile Szolga ºtie sã
surprindã faptul divers din câteva trãsãturi
de condei, comentariul având totdeauna un
remarcabil echilibru ºi un umor menþinut în
surdinã. O patrulã de maidanezi din cartierul
Floreasca face cale-ntoarsã la vederea unui
maiestuos câine-lup stând de strajã pe un
gard ºi singura dintre javre ce-ºi asumã riscul
sã treacã prin dreptul curþii respective o face
cu acrobaþii reptiliene: „se întinse cu burta pe
asfalt ºi târându-se trecu prin faþa lui. Apoi
se ridicã ºi, cu ferealã, se îndepãrtã spre
celãlalt capãt al strãduþei”, complet ignorat
de lupul gardian, afarã de un vag aer „de
scârbã faþã de târâtor” (exact invers decât în
jungla actualã de la noi, unde omul superior
trebuie sã se târascã el prin faþa javrelor
bipede). Alte schiþe fac satira mentalitãþilor
prin recursul la banalul cotidian în tradiþia Ce
oameni, domnule! Pe litoral, în plin sezon
estival, un bronz feminin ceva mai insistent
devine motiv de rabat comercial la tarabele
cu suveniruri ºi kitsch-uri vândute turiºtilor
(„Haoleu, mânca-þi-aº, matale þi-o dau cu zece
lei, cã eºti de-a noastrã.”), tot aºa cum un
Florin mai Piersic schimbase cândva preþul
florilor din Gara de Nord („Douãzeci buchetu’,
don Florin, da’ pentru matale îl dau cu
treizeci”). Pacea aºteptãrii la coadã pentru
plata telenovelelor prin cablu („l’argent, c’est
la vie”, vorba muribundului Goriot) e
tulburatã de un mârlan venit peste rând di-
rect la ghiºeu, revolta popularã fiind însã iute
urmatã de perplexitate atunci când
pitecantropul rãspunde cu erudita insult㠄ce
te uiþi, bã, faþã de hermafrodit”. Dar la fel de
uºor þi se urcã gloata în cap ºi atunci când
zãboveºti cu proteste legitime, înºelat la
cântar de o brânzãreasã evazionistã care
vinde direct în stradã (ºi frate, frate, dar brânza
e pe card): „Hai, dom’le, cã ne grãbim, ce, þi-a
bãgat mâna-n buzunar?” Nu-i aºa cã aceºti
toleranþi cu escrocii îºi meritau foametea din
 vremea dictaturii? Avea perfectã dreptate
Guénon: întrucât ea este voinþa majoritãþii,
adicã a mediocrilor ºi proºtilor, „democraþia se
poate instala numai acolo unde intelectualitatea
purã a dispãrut”. Nu degeaba umorul
povestitorului este aºa de moderat. În ciuda
aerului sãu bonom ºi senin, realitãþile trecute
în revistã sunt, de fapt, dintre cele mai sumbre.
Provinciala Searã de iarnã, bunãoarã, este un
adevãrat manifest al foamei de omenie din
actuala junglã a neoliberalismului de prin pãrþile
noastre. Alungatã de meseni, fetiþa intratã în
spelunca arhiplinã sã cerºeascã pentru tatãl
orb dus de mânã are codul genetic al lui
Andersen, dar contrastul violent al acestui
tablou cu tupeul boschetarilor ºi aurolacilor
care te trag azi de mânecã la drumul mare de-þi
vine sã-i snopeºti în bãtaie este unul
eminamente românesc.
Formula tipicã, însã, rãmâne a basmelor
miniaturale din Scurte poveºti de adormit
copii ºi trezit adulþi, încatenate acolo dupã
procedeul derepopescian din Zilele
sãptãmânii. Repertoriul include chiar ºi o
poveste a tuturor poveºtilor (Lumea
poveºtilor), imagine a pierderii idealurilor ºi
alienãrii omului modern devenit un simplu
consumator degenerat. Asemeni roboþilor lui
Capek, zmeii ºi balaurii sunt puºi la muncã
silnicã, lui Fãt-Frumos i se confiscã paloºul
ºi buzduganul ca la aeroport, vrãjitorii sunt
arºi pe rug etc. Dar, cum în basme bãieþii buni
trebuie sã triumfe (chiar ºi în Vietnam), pânã
la urmã salvarea o aduc copiii care, frustraþi
acum de somniferul lor tradiþional, îºi
elibereazã eroii din gulagul adulþilor. Altfel,
multe din poveºtile lui Vasile Szolga nu au
happy end, distinctivã pentru ele fiind
reciclarea principiului finitudinii în dinamica
sistemelor: dezvoltarea oricãrui sistem natu-
ral este ºi trebuie sã rãmânã limitatã, astfel cã
o dezvoltare fãrã restricþii – fie ea biologicã
sau tehnologic㠖 va conduce în mod legic la
dezastru. Vecinul harpagon din Lãcomia,
bunãoarã, cade victimã propriei îmbogãþiri, al
cãrei exces îi va atrage tâlharii ºi asasinii. În
Lumea viselor, excesul de automatizare ºi
hedonism al societãþii de consum îºi gãseºte
expresia în noua modã a comandãrii viselor
dupã bunul plac, generalizarea acestei
cinemateci psihedelice „la purtãtor” ducând
la încetarea funcþionãrii societãþii ºi extincþia
speciei umane. E ºtiut vaticiniul lui Einstein:
„Mã tem de ziua când tehnologia va depãºi
interacþiunea umanã. Lumea va avea atunci o
generaþie de idioþi” – iar dupã cum aratã
lucrurile la ora actualã, când tinerii îºi freacã
toatã ziua grozavul lor telefon „smart” ca pe
propriul organ genital, se pare cã nu mai este
mult pânã la împlinirea lui (e drept cã s-a vãzut
chiar ºi un moº beºleagã din Cioºa, de la
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
Bistriþa, care ºi-a luat celular ºi-l poartã mândru
la cingãtoare, deºi nu au în sat nici curent
electric, ºi bate zilnic opt kilometri pe jos ca
sã-l ducã la încãrcat, dar barem ãla, la anii lui,
nu mai are ce pierde). „Limitele creºterii impuse
de naturã vor acþiona ca un proces de selecþie
naturalã [...], permiþând numai supravieþuirea
civilizaþiilor stelare care au optat clar pentru
prioritatea valorilor intelectuale faþã de cele
materiale” – explica la un colocviu
internaþional prof. M.D. Papagiannis. Totuºi,
nici chiar saturaþia intelectualã nu e feritã de
malignizare, dacã ea duce la pierderea
curiozitãþii, plictisealã ºi stagnare iremediabilã,
aºa cum se întâmplã în povestea ADN, unde
excesul de creativitate artisticã obþinut prin
inginerie geneticã are drept consecinþã
paradoxalã tocmai devalorizarea ºi decãderea
artelor: „Lumea se retrase în peºteri pentru a
scãpa de asaltul frumuseþii ºi al perfecþiunii.”
Aceeaºi schemã de tip inflaþionist se verificã
ºi în O lume tristã, unde dorinþa de anticipare
a viitorului a devenit deja realitate, societatea
ajungând în pragul extincþiei prin
abandonarea oricãror proiecte, exact ca ºi în
cazul sindromului autosuficienþei („panem et
circenses”). În Invidia, ceea ce se
experimenteazã este încãlcarea unei alte limite
a dezvoltãrii, aºa-numitul principiu al
excluderii concurenþiale, formulat de Bertram
Murray astfel: „Când speciile se bazeazã pe
aceleaºi resurse limitate – cu alte cuvinte,
când concureaz㠖 ele nu pot coexista la
nesfârºit.” Dar omul a adus confruntarea chiar
ºi în sânul propriei specii, declanºând cercul
vicios al autodistrugerii, cãci rãzboiul s-a
dovedit „cea mai competitivã dintre
activitãþile umane” (Asimov) ºi cea mai
profitabilã afacere. ªi e destul sã vezi
Germania ºi Hiroºima astãzi ca sã te convingi.
Teoria unor ºmecheri de pe Wall Street cum
cã de-acum înainte conflictelor militare „le va
lua locul” confruntarea economicã nu e decât
o gogoaºã, cãci, vorba lui Toffler, tocmai
„concurenþa apasã pe trãgaci”. De fapt,
rãzboaiele încep ºi se cultivã, în numele
progresului, încã din birourile ºi sãlile de
ºedinþã ale marilor companii, însãºi
funcþionarea întregii civilizaþii occidentale
având la baz㠄violenþa structuralã”, aºa cum
demonstra Johan Galtung.
Iatã, aºadar, cã Vasile Szolga are toate
motivele sã scrie poveºti pentru adulþi. Iar
adulþii au toate motivele sã-l citeascã.
Predispuse subestimãrilor prin formula epicã
aleasã (la fel ca ºi în cazul fabuliºtilor de
altãdatã), minimalismul ºi nostimada acestor
tablouri mari în rame mici sunt, de fapt,
negativul portretului celui mai periculos ani-
mal între toate speciile care au populat
vreodatã Pãmântul: omul contemporan.
35
 ªCOALA DE LA TÂRGOVIªTE
George Toma Veseliu
PROMOÞIA DE AZI
A ªCOLII DE LA TÂRGOVIªTE
Tudor Cristea (1)
Dacã, întrucâtva, critica geneticã
cerceta factorii externi care au contribuit
la formarea personalitãþii autorului ºi
determina o anume orientare a operei sale,
Romul Munteanu, în „Metamorfozele
criticii europene” (Ed. Univers, 1988, p.
122), adâncind analiza comparativã,
observa cã, de fapt, „spre deosebire de
critica geneticã, critica istoristã pune un
accent deosebit pe biografie ºi formaþia
intelectualã a creatorului literar.” De aici
consecinþele unei critici sociologice pe
care o argumenta cu opiniile americanilor
Rene Wellek ºi Austin Warren („Teoria
literaturii”, p.132):”Literatura este o
instituþie socialã care foloseºte ca mijloc
de exprimare limba, o creaþie socialã.
Procedee literare tradiþionale, cum ar fi
utilizarea simbolurilor ºi a metrului, sunt
sociale prin însãºi natura lor. Ele reprezintã
convenþii ºi norme care nu puteau sã aparã
decât în societate”.
Acest preambul teoretic, dupã cum
urmeazã a se vedea în corpusul acestui
comentariu asupra studiului „De la clasici
la contemporani” (Grupul editorial
Bibliotheca & Marcona, Târgoviºte, 2008),
semnat de Tudor Cristea, este menit sã
descifreze personalitatea criticului ºi
istoricului literar, principiile ºi metodele de
abordare folosite în demersul sãu critic.
Desigur, trebuie spus, din capul locului,
cã avem în faþã o carte solidã, coerentã
care vibreazã de luciditate analiticã ºi
sintezã atotcuprinzãtoare a fenomenului
literar, operaþiune obiectivã în limitele unei
relativitãþi care þine, fireºte, de structura
criticului ºi, evident, de natura operei
comentate. Limpede este faptul cã una din
calitãþile demersului critic al lui Tudor
Cristea este adaptarea deplinã la obiect,
adecvarea mijloacelor la scopurile
propuse, fireºte precis definite în baza unui
program teoretic propriu, într-o cheie
36 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
personalã, un paspartu capabil sã deschidã,
orice structurã, sã-i defineascã
semnificaþia ºi s-o trimitã, prin
particularitãþile stilistice, spre o anume
orientare ideologicã-esteticã. Tudor Cristea
se încadreazã, aºa cum observa Adrian
Marino în „Introducere în critica literarã”
(Ed. Tineretului, 1968), în acea „supunere
atentã ºi suplã la obiect, printr-o mare
disponibilitate metodologic㔠(p. 355-356).
Pe de altã parte, el se încadreazã într-o
perspectivã sinteticã, operativã, având
unghiuri de atac proprii prin coerenþa
argumentãrii, încât se poate feri de capcana
sindromului lansonian al scepticismului
existenþei unor metode infailibile: „Nu
existã metode sigure, decât metode
raþionale ºi nimic nu este mai puþin sigur
decât a te încrede în raþiune.” (p.356).
Cerebralul este elementul definitoriu al
criticii practicate de Tudor Cristea ºi ascuþiºul
lamei cu care el opereazã, cel mai adesea,
necruþãtor, ferm convins cã ceea ce spune
este drumul spre adevãrul estetic,
debarasându-se de obedienþa encomiastã,
situându-se dincolo de zidurile asaltate de
neaveniþi, dar spre deosebire de marea pãturã
profesionalã a confraþilor de breaslã, acel soi
de cerberi sângeroºi sfârtecând veleitarismul,
el lãrgeºte porþile Parnasului, alegând pe on-
line tinere speranþe, care promit dar, despre
care el însuºi, mai târziu, va vorbi,
deziluzionat, cu o oarecare frustare.
Aºadar, se impune de la sine o
interogaþie retoricã: de ce o relecturã a
clasicilor (evident o valorizare relativã) pe
ideea de alãturare cu contemporanii care
lui însuºi i se pare oarecum nepotrivitã,
dar pe care totuºi o întreprinde fãrã o
apropiere comparativistã, ci, pur ºi simplu,
printr-o adiþionare aparent întâmplãtoare,
el însuºi tresãrind înfiorat de alegerea
fãcutã, cãci, fãrã doar ºi poate, este o
selecþie pe care spiritul sãu creator i-a
 impus-o, creându-i o stare de perplexitate
pe care însã i-o atribuie lectorului: „Ar
putea sã intrige faptul cã între coperþile unui
volum de eseuri literare sunt reuniþi autori
aºa de diferiþi ºi ca formulã ºi ca valoare.
Oarecine ar putea sã considere cã, nefiind
vorba nici de un dicþionar, nici de istorie
literarã, vecinãtatea dintre Dimitrie Cantemir
ºi Mircea Cãrtãrescu, dintre Tudor Arghezi
ºi dâmboviþeanul Emil Stãnescu, ori dintre
Camil Petrescu ºi foarte puþin cunoscutul
Eus. Platcu este inadecvatã ºi sparge
coerenþa cãrþii. În ce mã priveºte sunt de
altã pãrere…pe lângã activitatea de cronicar
al literaturii prezentului, întoarcerea cãtre
cea a trecutului mai îndepãrtat sau mai re-
cent ºi nici faptul cã scriind la o revistã care
apare în provincie, încerc sã îmbin interesul
pentru orizontul literar naþional cu cel pentru
literatura zonalã.” În plus, Tudor Cristea
reamintind, pe de altã parte, cã volumul
acesta este o nouã dimensiune a demersului
sãu critic, „Chipul ºi oglinda” (2005) –
cartea fiind „dedicatã preponderent
dimensiunii clasice în literatura românã”, se
autodefineºte, depãºind opinia maiorescianã
a specializãrii unilaterale: „Fiind ºi autor de
beletristicã (poet ºi romancier n.n.), eu am
considerat întotdeauna activitatea de critic
literar ca pe o parte a discursului meu
scriitoricesc” (subl.n.).
Indiscutabil, trecând peste orice opinie
de o anume facturã psihologicã, Tudor
Cristea, directorul revistei „Litere”, revistã
recunoscutã pentru valoarea ei esteticã,
teoreticã, este, fãrã îndoialã, criticul ºi
istoricul literar, care reprezintã de facto ºi
de iure Societatea Scriitorilor Târgoviºteni
ºi unul dintre cei mai de seamã
reprezentanþi ai noii generaþii ai ªcolii literar
artistice de la Târgoviºte. Cum criticul are
o anume arhitecturã a retoricii sale când
comenteazã productul literar-artistic legând
omul actant de produs-opera, într-o viziune
sainte-beuvianã, fapt asupra cãruia noi
înºine zãbovim adesea, dat fiind finalitatea
microexegezelor noastre oferim lectorului
câteva date curriculare care motiveazã
maniera de a-i face lui Tudor Cristea un
portret sintetic. Din capul locului trebuie
subliniatã afinitatea sa cu trei modele
George Cãlinescu, Eugen Lovinescu ºi, nu
în ultimul rând cu – o vreme – concitadinul
sãu gãeºtean Vladimir Streinu.
Se ºtie bine cã practicând analiza în
interiorul comentariului, criticul trebuie sã
ajungã la sintezã ºi la o ineluctabilã înscriere
a operei pe o anume traiectorie ideaticã
literarã, toate aceste ingrediente constituie
germenii vocaþiei de a face, ca joc secund,
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
apariþia chipului operei ºi autorului în
oglinda receptorului. Apropierea de George
Cãlinescu, cel care dorea ºi realiza, spre
disperarea adversarilor, gata sã-i scoatã
cartea uriaºã din tipografie (salvatã la timp
de Al. Rosetti) o istorie a literaturii române
exauriente plecând de la ideea de a strãbate
într-un demers structurat pe o arhitecturã
epicã romanescã, scriitori, aceºtia
devenind personaje, investigaþi critic spre
a desluºi o anume simbolisticã a creaþiei,
amprenta diferenþialã a figurilor. Tudor
Cristea pretinde a se sustrage canonului
general de clasificare a operelor pe retorica
veche, deºi opereazã ºi cu ea, alãturi de
instrumentele criticii moderne pe care le
stãpâneºte perfect. Ne punem întrebarea
fireascã: unde se situeazã el.? La o privire
de ansamblu, caracterul romanesc
cãlinescian se întrevede din substanþa
prozatorului, dar ºi din natura empaticã a
percepþiei critice precum ºi din absconsele
idiosincrazii, uºor perceptibile prin critica
neantizãrii. Tudor Cristea a învãþat totuºi
riscul de a-ºi asuma un anume tip de
negaþie. El e diplomat, fiindcã ceea ce
neagã, uneori cu temeinicie, devine, totuºi
obiectul incertitudinii ºi, pentru nu a pica
în pãcatul receptãrii prin afirmarea unor
judecãþi de valoare absolutã, care-l dominau
pe modelul sãu (Cãlinescu era, capabil sã
revinã asupra unor judecãþi subiective
[romanul lui Rebreanu], Tudor Cristea le
acoperã prin scriiturã, prin schimbarea
unghiurilor de percepþie într-o perdea
ceþoasã cu subtile note ironice.
L-am apropiat de Eugen Lovinescu, în
primul rând, prin sagacitatea pamfletarã,
ponderatã, dar densã pe care o posedã în
arta portretizãrii citadine a adversarilor, dar
ºi prin capacitatea teoreticã de sintezã ºi de
analizã a operelor literare în cadrul
curentelor, motivelor ºi structurilor stilistice.
Cât îl priveºte pe Tudor Cristea, care,
deocamdatã, nu ºi-a propus sã scrie nicio
istorie, nici mãcar un dicþionar, el ºi-a
asumat riscul de a aduna comentariile pe
principiul unei logodne care sã nu fie însã
o mezalianþã între autorii care-l viziteazã
în momentele de reflexivitate ºi
contemplaþie esteticã la masa de lucru. În
acest sens, el îºi subliniazã oferta lectorului
pe pagina a patra „de a aºeza alãturi scriitori
importanþi din trecut sau din prezent ºi de
a plasa printre ei ºi câþiva autori
dâmboviþeni de astãzi, integraþi sau nu
grupãrii constituite în jurul revistei Litere
sau în cadrul Societãþii Scriitorilor
Târgoviºteni”. El mizeazã pe mãsurã, pe o
ierahizare valoricã fãrã parti-pris-uri, fãrã
37
complexe provinciale, fiind convins c㠄nu
existã decât o singurã literaturã românã,
dar cã ea se poate face (atunci când ea se
face) oriunde”.
Cel de al treilea model cu care Tudor
Cristea are certe afinitãþi interioare este
Vladimir Streinu. Erudiþia, cazuistica
intelectualã, eleganþa stilisticã a demersului
critic constituie o notã definitorie ale lui
Tudor Cristea, care pare sã se dezvolte ca
o trãsãturã personalã în proximitate a
marelui critic.
De altfel, lucrurile se explicã de la sine,
de vreme ce Tudor Cristea este îngrijitorul,
prefaþatorul ºi autorul tabelului cronologic
care consoneazã psihologic cu unitatea
dintre om ºi operã, îngrijitorul-critic ºi
istoricul literar mergând mai departe la o
separaþie a dubletului: individul diurn ºi
individul nocturn: „Critica ºi chiar destinul
literar al lui Vladimir Streinu poartã, într-un
fel, pecetea biografiei sale. S-ar putea
spune cã în ciuda faptului cã scriitorul a
încercat, mai mereu, sã separe activitatea
sa diurnã, de om social (profesor de liceu,
politician) de cea nocturnã (poet, eseist,
cronicar literar), cu alte cuvinte, sã-i
considere distinct pe Nicolae Iordache ºi
pe Vladimir Streinu, în ultimã instanþã,
lucrul s-a dovedit imposibil. La limitã,
actele omului (care a fost, pentru o scurtã
perioadã, deputat) l-au scos, în împrejurãri
istorice nefaste, în afara circuitului public
pe scriitor, timp de mai bine de un deceniu
ºi jumãtate.” (Cuvânt-înainte, Vladimir
Streinu, Clasicii noºtri, Editura Bibliotheca,
Târgoviºte, 2011).
Se impune de la sine acestui amplu
preambul de a i se alãtura rãspunsurile unui
set de întrebãri pe care le declanºeazã
structura studiului, rãspunsuri menite sã
distingã tehnicile alese, rezultatele ºi
eficienþa mijloacelor de investigaþie. Evitând
periodizãrile, criticul abordeazã fenomenul
literar din perspectiva apropierii operelor
pe anumite temeiuri ale fiinþãrii productului
literar. Capitolul I Universuri ºi moduri
lirice ar justifica introspecþiile în opera lui
Tudor Arghezi prin glose critice menite sã
demonstreze o anume unitate de structurã
ºi de stil bazatã pe coabitarea fericitã a
elementelor de tradiþionalism ºi inovaþie ca
expresie a continuitãþii fenomenului liricii
româneºti Cuprinsul acestui capitol
dovedeºte cã istoricul ºi criticul literar
Tudor Cristea nu a nutrit, ab intio, o
taxonomie, el, lucrând pe valori deja
stabilite de canon, ci pare, mai de grabã,
sã fi cãutat pilonii unei construcþii privitã
din interior spre exteriorul fenomenului,
38 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
includerea în sistemul referenþial având
caracter aleatoriu, fiindcã alãturi de Arghezi
este explorat în Paºii poetului Lucian
Blaga, apoi doi poeþi de generaþie, prieteni
ºi „studenþi” ai celebrei Fabrici de scriitori,
Nicolae Labiº ºi Gheorghe Tomozei ºi, la
o distanþã bunã de generaþie, o voce liricã
a unui tribun al Cetãþii, Adrian Pãunescu,
dupã care urmeazã mai vârstnicii
contemporani Nicolae Neagu, George
Coandã, dâmboviþeni, reprezentanþi ai
Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni cãrora
li se alãturã Emil Stãnescu, un actor de
seamã al Generaþiei noii ºcolii târgoviºtene,
minimalistul optzecist George Geacãr,
Ioana Dana Nicolae, Toma Biolan etc.
Capitolul II: Aspecte ale prozei de ieri ºi
de azi grupeazã pentru început pe Dimitrie
Cantemir (Istoria ieroglificã) ºi pe
cronicarul narator Ion Neculce, urmat de
Mihail Kogãlniceanu-prozatorul, dar ºi Ioan
Slavici investigat din perspectiva Eului cre-
ator situat între Eticã ºi creaþie, urmaþi de
poporanistul canonic Spiridon Popescu,
apoi de redutabilii romancieri Ion
Agârbiceanu, Al. Brãtescu Voineºti, Camil
Petrescu, dupã care vin reprezentanþii ªcolii
de prozã de la Târgoviºte: Mircea Horia
Simionescu, Alexandru George ºi noua
generaþie a ªcolii: Corin Bianu, Ion
Mãrculescu, Mihai Stan alãturat fiind
frondeurul romancier Eus. Platcu, prozatori
ai unor orientãri diferite: Augustin Buzura,
Mircea Cãrtãrescu. Se observã cã
structura capitolului este, de fapt, un binom
al clasicitãþii ºi al modernismului. Cel de al
treilea capitol: Criticã, publicisticã, pamflet
se constituie volens nolens într-o stilisticã
ºi poeticã abordare a criticii lui Tudor
Cristea. Tocmai de aceea vom aborda
cartea de cronici ºi eseuri mai întâi din
interiorul acestor demersuri critice
conºtientizate ca o ars poetica direct
aplicatã pe text.
Creaþia artisticã, dat fiind natura sa
ontologicã, presupune un receptor capabil
sã emitã o judecatã de valoare ºi,
bineînþeles, acceptarea ei în câmpul
pluralitãþii ideilor critice. Din aceastã
perspectivã umanã, criticul este acceptat
ca un mediator între scriitor ºi public,
condiþia fiind, în primul rând, nu actul critic
în sine, deºi acesta este suportul
comunicãrii, ci din autoritatea sa, de cele
mai multe ori. În cazul de faþã toate aceste
cerinþe sunt îndeplinite de Tudor Cristea,
care vorbeºte despre Alex. ªtefãnescu în
Un roman en miette (Alex. ªtefãnescu) ca
despre un moralist care-ºi „disimuleazã
intransigenþa într-un zâmbet amar aflat între
 umor, ironie, amãrãciune ºi chiar lirism”
(p.360). Dacã interpretarea psihanaliticã a
operei de artã presupune înþelegerea
genezei ºi naturii operei de artã; cunoaºterea
personalitãþii artistului; explicarea plãcerii
estetice ºi a ecoului psihic al operei la re-
ceptor, din chestionarea cãrþii de cãtre
critic „ce conþine ºi cum se susþine cartea?”
vom descoperi aceastã structurã
tridimensionalã a demersului: amãnunte
minime curriculare ale criticului literar care
produce un roman (geneza) la îndemnul
poetului Mircea Dinescu. Plãcerea lecturii
e datã, sugereazã criticul, de umorul de o
facturã specialã, de natura stranie a
evenimentelor social-culturale, desfãºurate
public la televizor într-o atmosferã de
absolutã contrarietate ºi stupoare când
sculptorul Ion Irimescu, bunãoarã, la
aniversarea sa centenarã, îi sãrutã mâna
lui Ion Iliescu. « Ca sã salveze situaþia Ion
Iliescu, (Tudor Cristea îi dã cuvântul lui
Alex. ªtefãnescu) Ion Iliescu i-a sãrutat ºi
el mâna lui Ion Irimescu. Dar gestul n-a
fost echivalent. Ion Iliescu a procedat
firesc, Ion Irimescu nu. Unui alpinist îi stã
(urmare de la pagina 33)
Viaþa cãrþilor
lui Ovidiu Papadima (4)
Concluziile recenzenþilor („contribuþie
de primã mânã la istoria culturii româneºti”
– Emil Manu; „adevãrat tratat academic
despre folclorul românesc” – Ion Dodu
Bãlan; „amplã monografie spiritualã a
sufletului românesc reflectat în folclor”
Nicolae Albu) converg unanim spre ideea
unei reuºite certe, a realizãrii acelui
impunãtor edificiu dedicat folclorului
nostru, visat ºi râvnit de cãtre multe
generaþii de cercetãtori.
Conform aºteptãrilor (respectiv
alternarea aproape previzibilã a domeniilor
ºi a metodelor de investigare) „punctul” –
adicã monumentala lucrare despre
literatura popular㠖 este urmat la scurt
timp (1979) de un „contrapunct”: Scriitorii
ºi înþelesurile vieþii, ediþie nu „revãzutã ºi
adãugit㔠(ºi nici „nonvarietur”) a
Creatorilor ºi lumea lor, ci una redusã ca
proporþii ºi mult „cuminþit㔠faþã de aceea
din 1943.
Dupã cum e lesne de bãnuit, nu autorul
ºi-a dorit-o aºa, ci anume circumstanþe
independente de voinþa sa au determinat
configuraþia acestui volum, ce reuneºte o
bunã parte dintre comentariile critice
publicate în perioada interbelicã. Aºadar,
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
bine sã escaladeze Everestul. Everestului
nu-i stã bine sã-l escaladeze pe alpinist ».
Citatul este urmat de o fireascã observaþie
a criticului ponderat în epitete encomiaste:
„Precum se vede, Alex. ªtefãnescu îºi
plasticizeazã observaþiile morale, cum face
ºi cu cele critice, prin câte o analogie-
adesea bine gãsitã”. De altfel, acest roman
alcãtuit din firimituri (însemnãri gazetãreºti)
sub titlul „Jurnal secret”, parafrazându-l
pe Ion Budai-Deleanu îl denumeºte
„jucãreaua”, nu se explicã caracterul de
metaroman al texturii, dar analogia poate
transpare din reflexivitatea auctorialã ºi
comprehensivitatea criticului implicat în
epicul fragmentat, totuºi adunat de o
obsesie moralã, o Românie unde, spune
Tudor Cristea, citându-l copios pe autor,
este „un fel de bâlci, locul unde trecând pe
stradã, poþi sã cazi într-un canal”, locul
unde „la bloc se trãieºte într-un continuu
vacarm,…[locul] unde eºti buzunãrit în
mijloacele de transport”. Criticul, în spirit
pro domo, crede totuºi cã autorul conºtient
de semnificaþiile induse lectorului, a produs
o operaþie de „ameliorare”.
o carte numai în parte reprezentativã
pentru structura, formaþia ºi crezul artis-
tic al lui Ovidiu Papadima. Ceea ce
intereseazã însã, în contextul de faþã, este
doar modul în care ea a fost receptatã.
Fiindcã din 1943 pânã în 1971, când vede
lumina tiparului aceastã variantã infidelã a
Creatorilor... s-au petrecut multe mutaþii,
atât pe scara ierarhizãrii valorilor literare,
cât ºi în mentalitatea receptorilor.
Astfel, foiletoanele critice adunate în
volum în urmã cu aproape trei decenii
(concepute ca atare ºi recenzate la acel
moment în acest sens) s-au transformat,
prin trecerea timpului, în istorie literarã,
comentatorul contemporan percepându-le
ºi înregistrându-le mai ales sub acest
raport. Faptul se datoreazã, în bunã parte,
analizelor dedicate unor scriitori uitaþi sau
ignoraþi de posteritate, dar care atunci, în
epocã, alcãtuiau fundalul necesar proiectãrii
capodoperelor, imposibil de eludat într-o
istorie literarã sau o panoramã a ei.
Martor, dar ºi judecãtor al faptelor
spirituale dintr-o perioadã extrem de
complexã, contorsionatã de „dezamãgiri ºi
revolte”, cum o numeºte, Ovidiu Papadima
oferea cititorilor din 1971 o cronicã (ineditã
pentru mulþi dintre ei) a uneia dintre cele
mai semnificative etape ale devenirii creaþiei
artistice româneºti: rodnicã în tumultuoase
confruntãri dar ºi spectaculoasã prin
realizãrile estetice de excepþie.
39
 LECTURI
ROMANUL FEMININ
CONTEMPORAN*
Cu vreo câþiva ani în urm㠖 cam prin
2010 – eram intrigat cã în avalanºa de proze
de pe masa mea de lucru nu descopeream
decât rar câte vreun volum semnat de autoare
femei; ba, mai mult, rãsfoind marile istorii ale
literaturii contemporane, prezenþa lor acolo
era la fel de nesemnificativã. M-am gândit cã
rãspunsul poate fi explicat prin lipsa de apetit
a femeilor pentru proza de mari
dimensiuni, fiindu-le mai la
îndemânã poezia. Pãtrunzând
mai adânc în fenomen ºi în
problematicã, descopãr, pe
mãsura trecerii timpului, un val
destul de consistent de proze
semnate de femei, unele
având la activ cel puþin 4-5
volume, mai mult, mi-a fost
destul de greu sã þin pasul cu
lectura. Aºa cã am fãcut
cunoºtinþã cu proze – cele mai
multe romane – de foarte bunã
calitate, spulberându-mi ideea
preconceputã cã romanul este
apanajul exclusiv al bãrbaþilor. Am în vedere
autoare de vârste diferite, aparþinând unor
spaþii geografice diferite, despre care am putut
afla: Christina Wittelsbach, Mihaela Burlacu,
Florentina Loredana Dalian, sau foarte
cunoscutele Doina Popa, Eliza Roha ºi, mai
ales, Passionaria Stoicescu.
Între aceste autoare se impune în romanul
românesc contemporan un nume despre care,
cu certitudine, vom mai auzi: bãcãoanca
Speranþa CALIMI, autoare, pânã acum a cinci
romane: „La naºterea mea a cãzut o stea”
(2009), „Copacul trãsnit”, (2009), „Perle
albe, perle negre” (2010), „Rãni deschise”
(2012) ºi „Inimi zãlogite” (2014), toate
însumând mai bine de 1000 de pagini, romane
pe care nu numai cã le-am citit, ci le-am studiat,
preocupat fiind, în ultimã instanþã, de
specificul prozei Domniei Sale, vis-à-vis de
acela al celorlalte autoare ori al prozei femi-
nine actuale, în general.
* Speranþa Calimi, Inimi zãlogite, Editura Babel,
Bacãu, 2014, 162 pag.
40 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Titi Damian
Noul roman, Inimi zãlogite, merge pe
acelaºi specific ºi are multe din ingredientele
prozei feminine contemporane, care s-ar putea
sintetiza în câteva trãsãturi: tema dragostei,
cu excesul de iubire; tema familiei ºi a cuplului
destrãmat; preocuparea pentru dramatism ºi
chiar exces de tragic; explorarea sensibilitatãþii
feminine cu meandrele ºi cu abisurile
specifice; accentul pe o
civilizaþie a instinctelor bazate
pe experienþe trãite cândva sau
pe refugii în vis; integrarea
sentimentului în naturã
potrivit rotaþiei anotimpurilor
sau ale momentelor zilei;
recurgerea la scheme narative;
trecerea de la naraþiunea
obiectivã la cea subiectivã
pentru a înlesni comunicarea
cu cititorul ºi a-l implica
emoþional în evenimente;
predispoziþia pentru compo-
nenta moralã prin numeroase
reflecþii sau incursiuni
eseistice; scrisul ca dublã terapie, atât pentru
narator, cât ºi pentru cititor.
Dupã cum procedeazã ºi în celelalte
romane, autoarea îºi previne cititorul asupra
temei, chiar prin epitetul moral din titlu, extrem
de sugestiv, trimiþând la tema universalã a
destinului. Deja cititorul este tentat sã-ºi punã
întrebãri precum: „Cine? Care? Cum?”, cãrora
le va cãuta rãspunsurile în carte.
În structura exterioarã a romanului, se
pot identifica douã pãrþi: I: „Mici
asemãnãri, mari deosebiri” (12 capitole) ºi,
II: „Încep ierni viscolite” (8 capitole), toate
având titluri foarte sugestive. Prologul
romnanului este inspirat, un eseu pe tema
destinului, debutând cu o interjecþie
onomatopeicã, „Cioc! Cioc!”, desprinsã
parcã din fragmentul beethovenian care
anticipeazã intervenþia din Simfonia
Destinului. Este o scenã zguduitoare care
anunþã cataclismul. Liana, personajul prin-
cipal, are presentimentul morþii. Primise re-
cent un telefon de la nepotul sãu Valentin,
 tocmai din îndepãrtata Norvegie, „fãcând-o
sã se zbatã între coºmar ºi viziuni”, în ciuda
faptului cã relaþiile dintre ei erau de mult
rupte. Tocmai se întorsese dintr-o cãlãtorie
în satul natal fãcutã de parcã ar fi vrut sã-ºi
ia rãmas bun. În timp ce rememora vizita, doi
inºi îi bat la uºã, pretextând cã-i aduc un
pachet de la nepot, dar având intenþia de a o
jefui. O arsurã ca de fier înroºit îi strãpunse
pieptul. În timp ce primea „lovitura peste
care se întindea umbra morþii”, în câteva
secunde – într-un timp interior mãsurat în
ani – femeia îºi revãzu toatã viaþa, nu numai
a ei, ci ºi pe a surorilor sale, a pãrinþilor ºi a
celor implicaþi mai mult sau mai puþin în
destinul lor, „tablou dupã tablou, amintiri
dupã amintiri, scene dupã scene, fãrã sã
sarã vreun episod.”
De aici încolo începe povestea, „o
poveste ca toate poveºtile, cu zâne ºi zmei,
cu soare ºi întuneric, cu cãldurã ºi îngheþ”,
povestea celor trei surori, Catrina, Sabina ºi
Liana, „trei crenguþe din acelaºi vlãstar, dar
fiecare cu soiul ei”: Catrina, cea mai mare,
„pãrea cã adunã virtuþile morale, mereu
prevãzãtoare, o adevãratã carte de eticã,
maliþioasã, uºor rãzvrãtitã, iubea
mãrgãritãrelele ºi macii”;Sabina, cea
mijlocie: „un copil egoist, mergând pânã la
indiferenþã. Mai târziu a devenit o
nebunaticã romanticã, trãia din iluzii, era
dinamicã, iubea floarea-soarelui”; Liana,
fata cea micã, „timidã ºi discretã ca Zodia
Fecioarei în care se nãscuse, iubea
albãstrelele; îi era specificã fidelitatea”; Ce
s-a întâmplat într-un final cu ele, ne spune
chiar autoarea: Catrina – a devenit victima
destinului, întrucât „soarta ei a încãput în
mâinile unui diavol”; Sabina s-a
autovictimizat, devenind supusã propriilor
slãbiciuni; Liana, credulã, a considerat cã,
„dacã Pasãrea Phoenix a înviat din propria
cenuºã, se poate orice în viaþã”; tatãl lor –
un alcoolic, mama lor – „un suflet chinuit,
lovit de o moarte crudã.” În paginile cãrþii
cititorul va avea ocazia sã afle detaliile, sã
trãiascã dramele multor personaje, sã le
judece, dar mai ales sã capete învãþãtur㠖
marele merit al romanului.
Desigur cã, în structura internã a
romanului, se pot identifica uºor cele trei
planuri paralele, urmãrind destinele celor trei
surori, prin tehnica povestirii în povestire, a
dioramei, dar ºi prin tehnica contrapunctului,
cãci scriitoarea, urmãrindu-le destinele, se
opreºte din când în când asupra Lianei care-ºi
rememoreazã treptele existenþei, în timp ce-ºi
dã ultima suflare.
Multã pasiune, multã dorinþã de împlinire
în dragoste a celor trei surori însoþitã de
fiecare datã de imense dezamãgiri, multe
aspiraþii, dar ºi tot atâtea eºecuri. Pare cã
Lakesis, Chloto ºi Atropos lucreazã cu
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
sârguinþã, impasibile la dramele lor, ducându-ºi
la îndeplinire menirea.
Cititorul trãieºte poveºtile zguduitoare,
absolut credibile, între care autoarea
insinueazã cu ºtiinþã, numeroase eseuri
despre viaþã, iubire, ºcoalã, muncã, dragoste,
moarte, femeie, fericire, timp, casã, toate
menite sã-i amplifice emoþional trãirile alãturi
de personaje: „Casã, dulce casã, cine te are,
nu te mai lasã! Poþi sã cutreieri þãri ºi mãri,
poþi sã treci munþi ºi ape, cãsuþa ta, rãmasã
undeva, acolo e cel mai sfânt locºor.”
(p.83); „Cine dacã nu timpul îþi mãsoarã
clipele de fericire, cine dacã nu timpul îþi
lungeºte clipele de agonie, cine dacã nu
timpul îþi dã totul, dar îþi ia într-o zi chiar
viaþa?” (p.132)
Pe de altã parte, romanul mai poate fi
socotit o adevãratã carte de învãþãturã ºi un
subtil manual de moralã, dovedind cã
scriitoarea are întinse lecturi din mari gânditori
(Voltaire, Nietzsche, Herder, Blaga,
Lovinescu). Faptul cã a asimilat mult o
dovedeºte predispoziþia ei pentru maxime ºi
cugetãri originale, cu substrat moral, foarte
necesare ºi cititorului, mai ales coroborate cu
experienþa sa de viaþã ºi cu aceea a
personajelor romanului: „Mama e paznicul
copiilor, dar copiii, cu timpul, devin
judecãtorii pãrinþilor.” (p.21); „Dupã
moarte, pierderea cinstei e cea mai
dureroasã.” (p.113); „Pãcatele se fac în doi,
dar numai unul le plãteºte.” (p.116);
„Minciuna spusã cu convingere poate
acoperi murdãrii nebãnuite. Are picioare
scurte, dar pe unde trece, lasã o dârã de
sconcs.” (p.138).
Romanul se constituie, în felul acesta,
într-o pledoarie intrinsecã pentru puritate ºi
feciorie, pentru responsabilitatea deciziilor
decisive, mai ales ale fetelor naive care-ºi simt,
la vârsta adolescenþei, „fluturaºi în stomac.”
Totodatã, autoarea posedã arta de a
stabili, pe tot parcursul lecturii, un grad înalt
de empatie cu cititorul, fapt ce-i aduce ºi
succesul.
Aºadar, al cincilea roman izbutit al
scriitoarei Speranþa CALIMI pare sã
valorifice tripla sa experienþã: de viaþã, de
dascãl ºi de scriitoare. Stãpâneºte
personajele aºa cum îºi struneºte elevii,
povestind simplu ºi sincer, cu har de scriitor
autentic ºi cu intuiþie femininã. Personajele
romanului, majoritatea feminine, sunt
comune, par anonime, parcã rupte din viaþã,
creionate doar cu tuºe morale foarte sigure,
niciodatã prin trãsãturi fizice, pentru cã
urmãreºte doar latura lor moralã: un destin
previzibil, dar exemplar, pãrând sã sugereze
cã nu destinul le este potrivnic, ci deciziile
lor imature.
(continuare la pagina 43)
41
 ALAMBICOTHECA
Dumitru Ungureanu
RUINURILE VREMII. LA TÂRGOVIªTE
În toamna lui 1978, când am terminat
serviciul militar la Constanþa, m-au trimis sã
iau livretul de la Comisariatul judeþului în care
sunt nãscut. Acolo, un tablagiu mereu beat,
fiindu-i lene sã se ridice de pe scaun, mi-a spus
vreme de douã luni: „Vino marþea viitoare, cã
n-a sosit!”. Livretul (sosit dinaintea „lãsãrii la
vatrã”, se afla într-un fiºet din camera vecinã)
îmi trebuia la locul de muncã din Bucureºti,
unde eram aºteptat, ºi probabil mã aºteaptã ºi
azi!... Oarecum forþat de împrejurãri, dar ºi
fiindcã n-aveam ce face, am cãutat o slujbã în
vechea capitalã a Þãrii Româneºti. Plimbându-
mã pe strãzile prãfuite ale urbei aflate în aprigã
prefacere, nu mi-a fost greu sã observ
agresiunea blocurilor standard asupra caselor
unicat. Citeam pe atunci eseuri despre
arhitectura româneascã tradiþionalã (G.M.
Cantacuzino, Constantin Joja) ºi eram încântat
ca un copil când o regãseam în zidurile
coºcovite ale vreunei clãdiri condamnate la
ruinã ºi demolare din motive ce-mi scãpau.
Târgoviºtenii ºtiu bine cum au decurs faptele.
Înfiinþarea oþelãriilor de pe drumul Gãeºtilor
transformase oraºul patriarhal într-un soi de
Silicon Valley dâmboviþeanã. Muncitorii sosiþi
din toatã þara trebuiau cazaþi, familiile hrãnite,
copiii educaþi. Explicabilã, nu justificatã,
explozia care a demolat microuniversul bãtrânei
cetãþi de scaun seamãnã altora din analele
multor localitãþi, orãºele ºi oraºe ale României
socialist-comuniste. Vor mai trece ani pânã
când anii „epocii de aur” au sã fie priviþi cu
obiectivitate ºi orânduiþi pe raftul cuvenit.
Actualmente se constatã o tendinþã de
expediere facilã în subsolul istoriei, cu
verdictul, negativ, dat ca-ntr-un dosar de
urmãrire penalã supus intervenþiilor sus-puse.
Dar cum sã anulezi cu o ºtampilã viaþa câtorva
milioane de oameni supuºi vremurilor?
În blocoteþele Târgoviºtei se trãia prost,
ca peste tot, dar se ºi iubea, se desfãºurau
drame de familie, se obþineau biruinþe
personale. Unii îºi bãteau nevestele, alþii scriau
poezii ori pictau. Mi-e mai cunoscutã viaþa
celor care vieþuiau la bloc ºi lucrau la Combinat,
decât a moºtenitorilor de case vechi, mobilier
muzeal ºi deprinderi elevate, obligaþi la
restrângeri. Pe culturnicii de rit ceauºist nu
42 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
i-am frecventat. Participarea mea la „viaþa
cultural㔠municipalã s-a rezumat, în anii 1980
ºi încã vreo zece dupã, la vizitarea lunarã, în
ziua de salariu, a librãriei de la parterul
magazinului Mondial. Eram însã un „elev”
conºtiincios la „ªcoala (prozatorilor) de la
Târgoviºte” ºi mi-am afiºat matricola încã de
la primele manifestãri literare. Ciudat sau nu,
m-am þinut departe de „profesorii” consacraþi,
bãnuind cã intruziunea i-ar deranja. De altfel,
ei locuiau în Bucureºti, o Târgoviºte mai mare...
Am fãcut naveta aproape cinci luni de
iarnã din Cacova la Târgoviºte, schimbând
douã sau trei autobuze ce nu ajungeau
niciodatã la orã fixã. A fost perioada în care
mi-a slãbit rezistenþa corporalã, când neglijam
rãceala cãpãtatã prin vehicule arhiaglomerate,
din care coboram transpirat ca din bãile ruseºti,
ºi pierdeam vremea prin autogãri neîncãlzite
sau aºteptam „ocazii” pe câmp, în vijelie, la
Dumbrava, unde se aflã staþia electricã de 220
kV. Fãrã sã ºtiu, creierul se îmbâcsea de aerul
poluat al Combinatului, care asfixia platoul.
Ani ºi ani, dupã ce m-am mutat cu serviciul în
Gãeºti, mã apucau inexplicabile dureri de cap
când strãbãteam zona industrialã
târgoviºteanã, inhalând fumul sulfuros
revãrsat în valuri lenevoase peste clãdirile
deprimante. Cât am lucrat la staþia amintitã, fiind
încã sãnãtos ºi fãrã griji, n-am luat seama la
efectul noxelor. Habar n-aveam de asemenea
belea, deºi trãiam stãri depresive ale cãror cauze
nu le cãutam în emanaþiile înconjurãtoare, ci în
atmosfera epocii ºi-n viaþa personalã. Îmi
amintesc o searã sumbrã, cu plapuma gãlbuie
lãbãrþatã pânã spre Bulevardul Castanilor.
Iarna uscase noroiul, noaptea sta sã înfrângã
ziua, iar eu puneam întunericul datorat
cocsãriei pe seama ruinei generale a vremii.
Traversam calea feratã pe sub pasajul de lângã
Liceul de petrol ºi gaze, vrând sã ajung mai
repede la autogara de unde urma sã urc în cursa
de Gãeºti. Mã uitam confuz la dalele de beton,
la bârnele din lemn creozotat de sub ºinele
trenului, la vagoanele staþionate nu departe,
la basculantele dintr-un garaj vecin, la turnurile
de la SARO ºi de la Romlux, la blocurile cu
lumini anemice din preajma Spitalului Judeþean
– ºi m-a trãznit un sentiment de angoasã cum
 nu trãisem vreodatã! Am întors privirea spre
balustradã, instigat de-un autobuz ce turuia
turbat pe asfalt, ºi-am avut viziunea prãbuºirii
apocaliptice a pasarelei. Paºii mi s-au grãbit
involuntar, sã scap de sub dãrâmãturi. Odatã
scãpat, m-am rãsucit febril, sã vãd muntele de
moloz. Podul era intact, negru, ameninþãtor.
Nu m-am bucurat, nici n-am zâmbit cã fusese o
halucinaþie. Mi-am dat seama cã decãzusem
într-un asemenea hal, încât nu mi-ar fi pãsat
dacã pilonii chiar s-ar fi rupt. Citeam în mine,
ca-ntr-o carte imprimatã cu litere bolduite, cã
nu m-aº fi oprit sã salvez pe nimeni ori sã ajut
la descarcerarea cuiva. A fost întâia datã când
am simþit cum îmi explodeazã inima ºi craniul;
n-am dat importanþã, eram tânãr, „aveam de
unde muri”, vorba poetului...
Întreprinderea electricã, la care am lucrat,
deþinea pe-atunci un sediu lângã ruinele
celebre, cu antena radio montatã pe Turnul
Chindiei. Prima vizitã în cetatea despre care
citisem atâtea pagini am fãcut-o în pauza unei
instruiri tehnice de specialitate. N-am gãsit
nimic romantic, misterios ori poetic, ci doar
urmele, uneltele ºi obiºnuinþele activitãþii de
folos obºtesc, desfãºurate (ºi) de colegii mei.
Urcatul în Turn era strict limitat, drept care,
beneficiar ilegal, n-am perceput mãreþia
construcþiei sau frumuseþea peisajului. (Las’
cã era ºi-o zi mohorâtã, cu ceþuri pe valea
Ialomiþei ºi praf peste demolãrile din centru...)
Abia dupã vreo trei decenii, ghidând niºte
pelerini prin urbe, am urcat iar în Turn ºi, fiind
zi însoritã de toamnã, m-am bucurat de
priveliºtea magnificã. Binecunoscutele
muzee, biserici ºi alte repere culturale
târgoviºtene n-au suferit asaltul curiozitãþii
mele. Doar la ªcoala de artã popularã am
însoþit un prieten, pictor amator, ºi am dovedit
oarecare talent la desen, reproducând corect
mulajul de gips, dar punând ºi-un pinten
piciorului desculþ dat ca model... Probabil sunt
o fire conectatã ambiguu la realitate. Îmi plac
documentarele istorice, ºi mã suspectez cã
trãiesc în imaginar (sau în mediul virtual, cum
(urmare de la pagina 41)
Romanul feminin
contemporan
Posedã ºtiinþa nu numai a transmiterii
emoþiei cãtre cititor, dar mai ales pe aceea a
analizei acesteia, realizând incursiuni izbutite
în psihologia acestora. Nimeni nu poate
sonda mai adânc abisurile sufleteºti ale unei
femei decât o femeie. Este scrisul unei autoare
care pare sã fi trecut ea însãºi prin mari furtuni
sufleteºti sau adieri de vânt, efluvii de coºmar,
dar rareori prin strãfulgerãri iluzorii de fericire.
Interpreteazã, scruteazã ºi opereazã cu
bisturiu tãios maladiile vieþii ºi ale sufletului.
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
e moda), visând mai degrabã la ce va fi ºi
reinventând ce-a fost, în dauna lui ce este.
Banalitatea vieþii amurgite scuturã din mine
atâta nostalgie cât sã dau formã textualã unui
sentiment difuz. Am robotit într-un domeniu
în care lipsa de precizie sau neatenþia te
aruncã în apa Styxului. Har zeilor, am traversat
cu bine, alãturi de colegi, ceasurile când
puteam cãdea loviþi de fulgerul lui Jupiter,
mânuit bezmetic! Pesemne, datoritã
împrejurãrii cã eram integrat reþelei electrice,
pentru mine Târgoviºtea se întinde cât þine
judeþul Dâmboviþa!
Lazãr ªãineanu a consacrat, înDicþionarul
binecunoscut, expresia „gurã de Târgoviºte”,
oferind ºi explicaþia pe care o ºtiþi. Am verificat
interpretarea în fel ºi chip, dar n-am ajuns la
concluzia cã are dreptate. Nu zic cã n-ar avea.
Personal, m-am confruntat cu altã versiune a
„gurii de Târgoviºte”, însã nu mi-am propus sã
o dezvelesc aici. Judecând în perspectivã,
diferenþa dintre ce se înþelegea acum un veac ºi
ce se înþelege astãzi prin expresia pomenitã e
datã de schimbarea mentalitãþilor. Nu-i mare
filosofie, nu? Tot la fel s-ar putea cântãri ºi
dramaticele rãsturnãri social-economice la care
am fost martori în decursul a nici jumãtate de
secol. Un târg provincial se trezeºte brusc în
epicentrul unui vârtej industrios, generator mai
degrabã de vertij ºi boli decât de bunãstare,
apoi recade în aceeaºi apatie multisecularã, din
care abia-abia zvâcneºte printr-un eveniment!...
Nu locuiesc în Târgoviºte, însã parcã
toatã viaþa am trãit în acest oraº. Mã întreabã
câte cineva de ce n-am reuºit sã mã smulg din
mirajul urbei cu ziduri transformate în
maidane ºi supermagazine, dupã ce-au fost
bastioane ale industriei. Ce sã rãspund? Când
ai frecventat „ªcoala (prozatorilor) de la
Târgoviºte”, nu te poþi lepãda de ceea ce te
defineºte cultural, pentru cã asta rãmâne
dincolo de orice semn material! Ficþiunea e
totdeauna mai puternicã decât infanteria.
Victoriile se obþin pe câmpuri de luptã, dar se
nemuresc în pagini de carte!
Printr-un sfârºit brutal, nemeritat, de existenþã,
al personajului central, dã glas rãspunsurilor
la întrebãrile vieþii.
De aici empatia cu cititorii ºi solidaritatea
acestora cu o scriitoare de vibraþie ºi de forþã,
fapt dovedit de o memorabilã lansare de la
Tecuci, din iunie 2014, într-o salã arhiplinã,
cu scriitori ºi gazetari din Galaþi, Brãila,
Focºani, Adjud, Bacãu ºi Urziceni, bineînþeles
multã lume bunã din Tecuci, unde maestrul
de ceremonii a fost poetul Dionisie Duma,
ºeful subfilialei Iaºi a Uniunii Scriitorilor.
Absolut toþi au semnat certificatul:
„Speranþa Calimi – deja o certitudine în
peisajul romanului feminin românesc
contemporan.”
43
 LECTURI
Crina Decusarã Bocºan
SEMNE DE GRAÞIE POETICÃ*
Din ce în ce mai rar ºtim sã ne oferim
semne de graþie. ªi totuºi, în filele volumului
O sutã de semne de graþie al Danielei-Olguþa
Iordache primim nu numai semne de graþie, ci
ºi semne de sensibilitate, de vibraþie
autenticã, având ca fundal stampe de trãiri.
În versurile autoarei poate fi intuit ecoul
întâmplãrilor nãscute provocator spre a
neliniºti existenþa cotidianã în cald-cãlduþul
banalului, obiºnuinþei. Aparentul joc de
cuvinte surprinse în horã este un joc al
imaginaþiei grefat fãrã ostentaþie pe motive
din mitologie.
Cine este cea care ne oferã cele o sutã de
semne de graþie? Cunoscutã cititorilor de
poezie din volumele Tristeþea Dulfului,
Imberie cãtre Margarona, Rezervaþia Zoil,
antologate în Sinele dansând (Editura Tipo
Moldova, colecþia Opera Omnia, 2013), dar ºi
cu eseul Moliere a fost deranjat ºi altele,
intelectuala rafinatã se autocaracterizeazã în
poezia care dã ºi titlul volumului: „de la zeiþa
cu o sutã de braþe sângele meu a moºtenit
semnele de graþie”. Poeta este „miºcare,
mângâiere, duioºie, tulburare”. Daniela-
Olguþa Iordache încearcã sã descifreze marele
SENS al existenþei. Aceastã zbatere se reflectã
în cicluri de versuri inspirat intitulate:
Adolescentul în dispariþie, Ca o altfel de
pasãre înveºmântat de zeu, Calul fãrã cap,
Femeia pictatã, O sutã de semne de graþie,
Fulgerul dintre sprâncene, Topirea umbrei.
Majoritatea denumirilor ºocheazã, – evident,
cu intenþie – cãci astfel se înlesneºte
înþelegerea ideii descãtuºate din vers, ca apoi
cititorul sã realizeze cã metafora închide în ea
cheia mesajului; alte titluri sunt cuminþi, de-
scriptive. Iatã câteva dintre ele, alternând
ºugubãþ ºi incitant: Mortul din pungã; Despre
poluarea sufletului;, O hranã, neasemuitul
prinþ mongol; Mâhnit; Paznicul cu douã
rânduri de ochi; Craniul graþios; Flaut
nazal; Mâini îngândurate, dulci; Mugurele,
aceastã rupturã luminoasã; dar ºi Tinca cu
mânzul, În ambient, cu zeul prizei, sau Foia.
* Daniela-Olguþa Iordache, O sutã de semne de graþie,
Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2014, 140 pag.
44 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
ªi iatã cât de sugestiv ni se dã cheia poeziei
cu acest titlu: „Foia a fost un gigantic ºarpe/
antediluvian... predestinat sã poarte/ în
sângele lui o comoarã”, iar în încheiere,
amintind cã doar în balade sau doine se ºtie
despre fiinþa de basm, poeta conclude:
„Oamenii neîncrezãtori de astãzi gândesc/ cã
fiecare gaie a furat/ mãcar o micã nestematã
verde/ din sângele Foii”, cãci „doliul gãilor e
nesfârºit” ºi ele „neîncetat o bocesc”. Uneori
rãmâne gustul amar lãsat de aluzia la
cerºetorul în care elevii lui Azi „nu-l
recunosc.../ pe elevul de merit”, a cãrui
„minte împãienjenit㔠latrã acum incoerent
„cãutând/ pragul fostei lui ºcoli/ de pildã,
cãzute ºi ea în ruine.” (Ruine. Cãlin).
Talentul scriitoricesc al Danielei-Olguþa
Iordache se pune în valoare cu fiecare paginã
cu care înaintãm în lecturã. Ne referim la
diversitatea temelor abordate, teme care pun
faþã în faþã realitatea (de cele mai multe ori
brutalã, poate chiar nedreaptã) cu trãirile in-
tense ale poetei. Tot atât de meritoriu este ºi
felul în care limbajul poetic creeazã imagini ce
penetreazã gândirea interlocutorului,
smulgând-o parcã din letargie. Copitele calului
sunt „mai uºoare decât închipuirea,/ bântuie
nãrãvaº/ orice sferã/ din sinele gândului”
(Calul fãrã cap), „ ea sparge clonþul spaimei”
(Paznicul cu douã rânduri de ochi), „ momâia
cerului se lasã peste pãdure,/ echilibrul lumii
este în tragic balans”(Costumul), „ omul-cal
rãscolit de o foame enormã/ sfâºie cãrarea-n
galop ºi o înghite fãrã remuºcãri” (Oftatul
sub cãlcâi), „ urletul din sufletul femeii mu-
tilate/ þâºneºte-n pãdurea de-afarã”
(Mãsura durerii), „Spiritul urii/ aleargã-
napoi./ Aruncã cu pãsãri vii ºi cu pietre/
zguduind depãrtarea,/ culcã la pãmânt
pãdurea,/ rãstoarnã marea” ºi „ Buzele
fluierã a zãpezi/ ºi a petale de nufãr” (Ves-
per, risipind lumina).
Confidenþele Danielei Olguþa Iordache se
descifreazã luminos pentru cã vãlul ce va fi
dat la o parte de cãtre cititorul-ascultãtor atent
estompeazã tristeþea, uºoara resemnare a
intelectualului rasat de la care avem volumul
de poezii O sutã de semne de graþie.
 ESEU
DE CE ªI CÂT,
ÎNAPOI DE LA ROMAN LA... JURNAL
Art㠖 artificial, natur㠖 natural, sunt
douã noþiuni despre realitatea înconjurãtoare,
care aratã cã dintotdeauna acþiunile oamenilor
se deosebesc de faptele naturii. Lãsãm la o
parte întâmplarea cã faptele naturale se petrec
fãrã voia omului ºi supunem analizei
atitudinea omului, care, la un moment dat, a
început sã copieze ºi copiazã evenimentele
naturale, dar dupã capriciile ºi poftele sale,
numai cã voinþa lui e ceva mai complicatã!
Nu spun o noutate când afirm cã arta imitã în
mai multe feluri natura ºi nu vreau nici sã
intru în amãnunte privind motivaþia, deoarece
filozofii ºi esteticienii au fãcut-o deja, la modul
ºtiinþific cel mai potrivit.
Vreau doar ca, amintind unele procedee
de preluare din naturã, sã supun discuþiei
invulnerabilitatea unei vechi forme de creaþie
literarã (în speþã, romanul) ºi necesitatea
menþinerii ei, în pofida unor mode de ultimã
orã, care aratã nu învechirea unora dintre
formele de creaþie, ci oboseala consumatorilor,
anume cititorii.
Luând-o metodic, trebuie sã încercãm
mai întâi a arãta de ce s-a ajuns aici! Pentru
ce adicã, numeroase voci din rândul celor
mai autorizaþi oameni în domeniu, criticii
literari, spun deschis cã au început sã
prefere jurnalul literar, memoriile scriitorilor
ce practicã acest gen de „jurnal” în dauna
romanului, care presupune ficþiune (plecând
cel mai adesea de la realitate), dar ºi o
arhitecturã temeinic-riguroasã?
Prima cauzã a recentelor opþiuni în
favoarea memorialului (literar sau istoric) o
constituie – suprasaturarea produsã de
artefactele de pe piaþã! Au sesizat-o în primul
rând, criticii literari cum e ºi normal, pentru cã
ei sunt obligaþi sã citeascã tot ce apare.
Omeneºte vorbind, chiar de ar fi fost perfecte
toate romanele pe care le-au citit, tot ar fi dorit
o variaþie, aºa cum compozitorii de simfonii
se relaxeazã compunând sau ascultând
lieduri, sau cel mai adesea, delectându-se cu
cântecul pãsãrilor, dar nerenunþând la
îndeletnicirea de bazã!
În aceeaºi ordine de idei, trebuie sã
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
Corin Bianu
invocãm convingerea unuia dintre cei mai
mari romancieri ai lumii, Honoré de Balzac,
care spunea cã orice roman trebuie sã aducã
ºi informaþie cititorului, sã contribuie deci la
informarea lui, la majorarea bagajului sãu de
cunoºtinþe, nu numai la plãcerea pur esteticã
a consumului de artã ºi eventual, educarea
lectorului. Sã nu uitãm cã, pe cale de
consecinþã, „jumãtate de cauz㔠o reprezintã
curentul literar modern potrivit cãruia, arta
romanului trebuie doar sã producã plãcere,
resuscitarea opþiunii „artã pentru artã”, care,
în pofida spectaculosului de câþiva ani
(cincizeci-ºaptezeci), într-o evoluþie de peste
trei sute de ani, ºi-a dovedit caducitatea,
tocmai prin aceastã virare cãtre jurnalul literar,
ce aduce noutãþi ºi suplineºte.
Deºi suntem în domeniul literar, în care
luãm în discuþie numai piesele cuvenite, adicã
romanele corect structurate, nu putem sã nu
adãugãm ca epifenomen, romanele diluate,
slabe, ori incomplete, care sunt intitulate
astfel, dar nu-ºi meritã denumirea! Pe piaþa
româneascã a ultimilor douãzeci de ani au
apãrut scrieri liniare, care oricât de bine sunt
realizate, nu pot fi considerate romane, aºa
cum le intituleazã pompos autorii lor, ci doar
ceea ce sunt, adicã nuvele ºi cel mai adesea,
povestiri. În faþa cantitãþii impresionante a
acestor scrieri liniare, nu le putem ignora pe
cele bine fãcute, dar le luãm în consideraþie,
cu rezerva respectivã; profilul acestor
„romane” aminteºte de casele „cu calcan”, al
cãror interior e aidoma celorlalte, dar privite
din afarã cu detaºare, „calcanul” vãdeºte
lipsa unei pãrþi „din întreg”! Aº mai adãuga
eu, cã autorii ar trebui sã trudeascã spre a-ºi
modela creaþia pe structura romanisticã, mai
adãugând deci, tot materialul necesar, nu sã
se justifice prin „modernizare”.
Este totuºi o „axiom㔠cã romanul, în
evoluþia lui istoricã spre forma consacratã ca
specie a genului epic, a cunoscut pe rând ºi a
depãºit, toate formele de facturã
asemãnãtoare („reinventate” acum), precum
jurnalul literar, povestirea, nuvela, astfel încât
partizanii lor doar „redescoperã America”…
45
 Nu anatomia romanului – în întregime
sau parþial – a devenit caducã ori s-a atrofiat,
ci s-a modificat percepþia consumatorului,
care faþã de lipsa informaþiei ºi a calitãþii,
preferã faptul brut de viaþã, materia primã, în
dauna produsului finit, care uneori constã
doar în „ambalaj”!
S-a spus în ultima vreme, cã opþiunea
pentru jurnalul literar în dauna romanului,
înseamnã moartea acestuia din urmã! Este o
concluzie eronatã! O prejudecatã! Dupã
pãrerea mea, acele afirmaþii alarmante aduc
vorba nu de o moarte naturalã, ci de o ucidere
cu premeditare, un asasinat! Iar asasinatul,
ca orice intervenþie brutalã în cursul „natu-
ral” al evoluþiei romanistice, este pretabil, mai
devreme sau mai târziu la sancþionare, cu
repunerea în drepturi a victimei, adicã va
surveni relansarea fireascã a romanului ºi
romancierilor.
Într-un jurnal literar (sau în „memorii”), un
autor descrie amãnunþit ºi emoþionant un fapt
de viaþã care i s-a întâmplat lui, sã zicem o
întâmplare paranormalã, în care a visat cum
ºi-a dat sfârºitul ºi a fost înmormântat, pentru
ca apoi sã retrãiascã pas cu pas, visul acela
premonitoriu! De exemplu, la un dineu la Casa
Albã, preºedintele american Abraham Lincoln.
în seara zile de 23 martie 1865 a povestit
invitaþilor „un vis înfricoºãtor” trãit în urmã cu
câteva zile. Se fãcea cã în jurul lui se aºternuse
o liniºte de moarte, iar într-o camerã din
reºedinþa prezidenþialã se afla un sicriu
înconjurat de o gardã de militarã ºi de
numeroase persoane care plângeau. A întrebat
cine murise ºi i s-a rãspuns c㠄preºedintele a
fost asasinat”, moment în care s-a trezit brusc
din somn. Peste câtva timp, la 14 aprilie acelaºi
an, Lincoln a fost împuºcat într-un teatru, de
cãtre un actor fanatic, nemulþumit cã marele
om de stat abolise sclavia ce mai persista în
sudul Statelor Unite, apoi scenele cu sicriul ºi
celelalte s-au petrecut întocmai. Referindu-ne
la scriitori, Marc Twain, are ºi el un eveniment
similar în familie, faimos la vremea lui. Jurnalul
literar aduce acel plus de informaþie reclamat
de Balzac, cu toate emoþiile ineditului, iar acelaºi
fapt de viaþã poate constitui ulterior, cu succes,
subiectul unui reportaj, mai mult sau mai puþin
efemer, mai ales în condiþiile bombardamentului
informaþional de azi, doar atât.
Când însã acel fapt inedit de viaþã este
prelucrat într-un anume fel ºi apoi înglobat în
forma romanului, cele douã procese
(prelucrarea artisticã ºi includerea) îi asigurã
perenitatea, întrucât beneficiazã ºi de
surplusul de epic adus de ficþiunea
caracteristicã acestei specii beletristice.
Ajuns aici (unde mi-am ºi propus), pot da
inubliabile exemple din opera beletristicã a
lui Mircea Eliade: toate romanele sale. Cã ul-
terior a fost urmat ºi de alþii, nu încape
46 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
îndoialã! Dar în cazul acestui mare scriitor,
criticii literari „nu vãd pãdurea din cauza
copacilor” ºi viceversa: poziþia lui privilegiatã
în contextul literar mondial; el a deschis
accesul evenimentelor paranormale în viaþa
personajelor literare, care în acest fel devin
mai complexe, în cadrul aºa-numitului
„caracter fantastic” al operei lui. El a lãrgit
deci, aria epicului în literaturã ºi i-a asigurat
încã un strat de profunzime, a îmbogãþit
literatura mondialã, este un adevãrat pionier
universal.
Toate acele fenomene paranormale
prezentate de Mircea Eliade pot fi redate ºi
explicate documentar-ºtiinþific (parapsi-
hologic), ca vise, revelaþii, retrocogniþii etc.,
în lucrãri de sine stãtãtoare, sau în jurnale,
dar prin aceasta nu devin literaturã
beletristicã. Înglobarea lor în texte literare în
care devin fapte de viaþã ale personajelor
capãtã valoare artisticã, acestea se
îmbogãþesc cu ele, devin mai bogate spiritual
ºi greu de uitat.
S-a invocat deseori de-a lungul istoriei,
travaliul compozitorului ca fiind cel mai
elocvent în sensul creaþiei artistice, motiv
pentru care îl repet ºi eu: dacã un compozitor
înregistreazã pe suport magnetic cântecul
unor pãsãrele ºi-l difuzeazã fãrã modificãri,
nu creeazã o operã muzicalã, iar pe de altã
parte, nu e necesar talentul artistic, oricine
poate fi autorul unor asemenea înregistrãri
tehnice. Dar compozitorul preia ºi valorificã
prin metode artistice, cântecele pãsãrilor ºi
alte sunete din naturã. Similar, romanul
rãmâne compoziþional o structurã aparte, un
tipar în care se toarnã materia epicã pentru a
dura în timp, ca o mãrturie a epocii în care a
fost realizat.
Dacã alte opere literare precum epopeea
– amplu poem epic – au apãrut în antichitate
ºi au durat milenii, traversând cu brio epoci
istorice pânã în precapitalism, romanul (mult
mai nou) nu ºi-a epuizat încã resursele, n-a
ajuns în postura minelor secãtuite, depozite
subterane de minereuri exploatate conform
rigorilor economice (adicã regulilor specifice
domeniului).
ªi iatã cum, în exemplul adus în discuþie,
valoarea ridicatã a romanelor lui Mircea Eliade
contribuie implicit la susþinerea romanului în
concurenþã cu celelalte genuri epice mai vechi
sau mai noi, precum ºi cu gustul fluctuant al
cititorului dintotdeauna…
În disputa ipoteticã dintre criticii literari,
care comenteazã opera, ºi romancieri, care o
creeazã, invoc în final opinia unuia dintre cei
mai mari scriitori ai lumii, Mario Vargas Llosa:
„doar prin formã, romanul capãtã corp ºi natura
lui devine tangibilã, [...] materia narativã a unui
roman este inseparabilã de felul cum e
povestitã”.
 LECTURI
POEZIA LUI FIRIÞÃ CARP
Discursul poetic, care nu e lipsit de o
amprentã retoricã, dezvoltã o clarã rezoluþie
tradiþionalistã, de elogiu al componentelor
lumii (soarele, ploaia, pãdurea,
anotimpurile, izvorul º.a) folosind formula
clasicã de laudã a elementelor esenþiale.
Lui G. Cãlinescu i-ar fi plãcut o asemenea
poezie. Sentimentul dominant (ºi aproape
singular) este iubirea, iubirea omeneascã
ºi pãmânteascã, de o intensitate perceptibilã
prin empatie ºi capabilã s㠄miºte universul
ºi alte stele”.
Prozodia tradiþionalã nu reprezintã o
constrângere insurmontabilã, mai ales
pentru un autor obiºnuit cu atmosfera
cazonã, astfel încât textele cele mai
semnificative rãmân tocmai acelea care
înfruntã ºi îmblânzesc rigorile clasice ale
prozodiei.
Înþeleg cã opera poeticã a dlui Firiþã
Carp cuprinde numai douã volume, Carpe
Diem, apãrut mai întâi la Editura Muzeum,
Bucureºti, 2002 iar în ediþia a ll-a la
„Societatea Scriitorilor Militari”, Bucureºti,
2006, ºi Curcubeu apãrutã la Editura
„Literatura ºi Arta”, Chiºinãu, 2014, dar
s-a bucurat de o bunã primire criticã, între
recenzenþi numãrându-se nume grele ale
literaturii de azi, precum Nicolae Dabija,
profesorul universitar dr. Ion Dodu Bãlan,
Radu Cârneci, ªtefan Mitroi, Theodor
Codreanu, Ana Dobre, Octavian Mihalcea,
Liviu Viºan, º.a. Remarcabilii exegeþi,
cunoscând opera anterioarã a autorului –
romane, prozã scurtã, însemnãri ºi
reportaje – care se defineºte printr-o
puternicã amprentã liricã, au formulat
corect decizia cã rezoluþia consecutivã este
poezia însãºi.
Iatã cã, în felul acesta, se împlineºte
portretul complet al unui autor poliscriptor
(romancier, publicist, eseist, prozator ºi
poet – în puþine cazuri similare, ordinea
este inversã) care, elaborând abundent, îºi
cautã rezoluþia inconfundabilã a
personalitãþii.
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
Aureliu Goci
Din rândurile militarilor, ca ºi al
medicilor, s-au desprins mulþi scriitori
prodigioºi, dovadã cã profesiunile lor
anterioare implicau o complexitate ºi o
profunzime a experienþelor existenþiale care
trimiteau la experimentarea scriiturii cu
valenþe estetice.
Firiþã Carp scrie exclusiv o poezie de
dragoste, o poveste fericitã ºi nefericitã
despre un bãrbat cu profunde sentimente
lirice ºi o femeie cu accentuat spirit critic.
Aproape toate poemele fac aluzii la condiþia,
dacã nu tragicã, atunci tristã a poetului în
lumea noastrã pragmaticã. Autorul apasã
toate clapele comunicãrii ºi confesiunii,
convins fiind cã trãim în „satul universal”
ºi civilizaþia comentariului. Dragostea nu
este doar motorul universului, dar ºi un
mister cosmic care obscurizeazã tainele ºi
prezenþa sublimã a Creatorului. Un poem
foarte expresiv, în ritmuri folclorice, nu
încearcã sã limpezeascã misterul iubirii, ci,
dimpotrivã, sã-l accentueze, dupã principiile
poeticii blagiene: „Dintre atâtea care sunt/
Numai unul e pãmânt/ Numai unul este
cer/ Numai dragostea-i mister.// Dintre
toate care cântã/ Numai dragostea e
sfântã/ ªi cu trilul ciocârliei/ Se mãsoarã-n
semeþie.// Dintre cei care-nfloresc/
Semãnând în noi mirare/ Numai cei care
iubesc/ Rãmân totdeauna floare.// Dintre
toate care mor/ Numai sufletul de dor/
Numai dorul de aºteptare/ ªi-aºteptarea
de uitare!” (Dintre toate)
Volumul „Curcubeu” conservã ºi
potenþeazã toate virtuþile ºi dominantele
specifice ale poeziei lui Firiþã Carp. Marele
poet Nicolae Dabija: „Curcubeul lui se
sprijinã cu un braþ de pãmânt ºi cu altul de
cer. E puntea care face legãtura între boltã
ºi þãrânã, între ploaie ºi senin, între vis ºi
realitate, între dor ºi eros. Arcul lui e cu
mult mai mult decât cele ºapte culori: e
limbajul divin pe care-l folosesc zeii, iar
câteodat㠖 ºi poeþii.”
(continuare la pagina 53)
47
 NOTE DE LECTURÃ
BASMUL CULT
AL UNUI PROFESOR DÂMBOVIÞEAN
Basmul cult nu poate fi înþeles cu folos
decât prin raportare la cel folcloric, popular.
Iar acesta din urmã, fiind un produs artistic
oral, presupune un povestitor ºi un auditoriu,
aflaþi simultan în acelaºi loc. Aceastã
împrejurare imprimã basmului folcloric douã
caracteristici: formalizarea ºi oralitatea. Prima
nu înseamnã însã numai
structurarea naraþiunii prin
formule iniþiale, mediane ºi fi-
nale, ci existenþa unor
episoade, secvenþe narative,
ºabloane, cum le numeºte G.
Cãlinescu, sau funcþii, cum le
numeºte V.I. Propp. Acestea
dau basmului stabilitate în
procesul variaþiei de la o narare
la alta, basmul putându-se re-
duce la un model în care binele
se înfruntã cu rãul, învingându-l.
Într-un basm vom gãsi deci
întotdeauna un numãr de mo-
tive narative precum proba bãrbãþiei,
cãlãtoria, viclenirea, încercãrile iniþiatice,
cãsãtoria; vom identifica un numãr de ajutoare
(adjuvanþi) ale eroului, obiecte magice etc.
Acest model a fost preluat de scriitori ºi
refãcut, de data aceasta nu oral, ci fixat pe
hârtie sub forma unui text. Aºa a apãrut
basmul cult sau de autor, în istoria literaturii
scrise basmul încetând sã mai fie anonim ca
în folclor.
Ca sã se vadã unele diferenþe între
basmul folcloric ºi cel cult, vom cerceta, cu
titlu de exemplu, unul dintre cele mai
cunoscute basme de autor: Povestea lui
Harap-Alb de Ion Creangã. În textul scris de
el, Creangã ni se înfãþiºeazã ca un povestitor
popular ideal, dãruit cu toate însuºirile
necesare: memorie excelentã, capacitate
imaginativã, putere asociativã, talent
interpretativ. Toate aceste însuºiri îl ajutã în
crearea unui basm care, datã fiind ºi situaþia
excepþionalã cã-l ºi scrie, numai în aparenþã
este improvizat. Memoria îl ajutã sã valorifice,
selectiv, întregul depozit de basme auzite
cândva; forþa imaginativã, sã-ºi reprezinte
48 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
A. Gh. Olteanu
scenele narative în dinamica lor cea mai
potrivitã; puterea asociativã, sã-ºi aleagã ºi
sã combine motivele; talentul interpretativ,
sã fie el însuºi.
Diferenþe între basmul lui Creangã ºi
prototipurile sale populare sunt identificabile
în detalierea episoadelor, comentariul
filozofico-moralizator, limbaj,
tratamentul categoriei fantas-
ticului, erudiþia paremiologicã,
tenta comicã (umoristicã) etc.
Ce rezultã din examinarea
atentã a acestor particularitãþi?
Acþiunea a acestor particu-
laritãþi? Acþiunea e, într-
adevãr, prezentatã în amãnunt,
cu rãbdare epicã, nu global ºi
grãbit. Nu e însã vorba de
amãnunte care sã ducã la
descriere, ci de detalii ale
acþiunii, ceea ce face ca un
anume episod din dinamica
povestirii sã fie perfect decupabil din
ansamblu, adicã sã aibã o „personalitate”, o
„individualitate” narativã proprie. Toate
acestea se fac însã în cea mai curatã limbã
popularã: nu e nimic livresc nici în limbaj, nici
în mentalitate (în modul de a gândi o
întâmplare, un personaj etc.), nici în atitudinea
faþã de cele povestite. Comentariul filozofico-
moralizator nu aparþine mai niciodatã
naratorului, ci personajelor acþiunii. El este,
altfel spus, montat în angrenajul narativ, nu
vine din afara lui, ci e o emanaþie a acestuia.
Calul proclamã, de pildã, în locul omului,
atitudinea curajoasã în faþa vieþii. Graiul dã
expresie mâhnirii tuturor pãrinþilor dezamãgiþi
de copiii lor. Când aceste comentarii vin din
partea naratorului, ele sunt aºa de fireºti, încât
nu par deloc a veni din partea celui care spune
povestea, ci direct din depozitul inepuizabil
al experienþei omeneºti. La rândul ei, categoria
fantasticului sare oarecum din tiparele
folclorice, neavând aproape nimic
convenþional: ea se particularizeazã, se
muleazã pe mentalitatea, uºor scepticã ºi
dispusã sã persifleze toate cele, a unei
 comunitãþi arhaice cu individualitate
identificabilã, în speþã cea moldoveneascã ºi,
chiar mai mult, cea humuleºteanã.
Dar Creangã e Creangã ºi Eminescu la
fel. Ei fac, negreºit, notã aparte în basmele
scrise de ei. Nu l-aº omite, la fel, pe Caragiale.
Dar în literatura românã numãrul autorilor de
basme e mare, cu performanþe mai notabile
sau mai comune.
De curând, mi-a cãzut sub ochi o carte al
cãrei titlu mi se pãrea cunoscut. Dar nu numai
titlul, ci ºi numele autorului. E vorba de
Povestea lui Ionuþ-Fecior-de-Foc de Ioan
Dojanã (Editura Mirton, Timiºoara, 20l3, 75
p.). De pe coperta a IV-a a frumoasei cãrþi
(format mare, ilustratã color de Bãboiu Elena
Mãdãlina, tipãritã pe hârtie velinã) aflãm cã
„Ioan Dojanã s-a nãscut la 17 mai 1941, în
localitatea Cândeºti-Vale, pe valea
Dâmboviþei”.
În ciuda afirmaþiei care se face, tot pe
coperta a IV-a, cum cã scrierea lui Ioan Dojanã
ar fi devenit „dintr-un basm cult o poveste
popularã”, aceasta rãmâne totuºi un basm cult
în cel mai propriu înþeles al noþiunii. Evident,
prin „popular” percepem sensul de foarte bine
cunoscut în zona ºcolii din Gemenea, unde
autorul a fost dascãl de limba ºi literatura
românã peste 30 de ani. De aceea, prin
libertãþile pe care ºi le ia faþã de basmul
folcloric ºi mai ales prin stil, aceastã scriere
rãmâne, cum spuneam, un basm cult. În ceea
ce priveºte stilul, de n-ar fi decât pasajele
descriptive, de o tonalitate pronunþat liricã,
ºi ar fi suficient sã-l deosebeascã de basmul
folcloric, care nu cunoaºte descriptivismul.
Naratorul oral n-are vreme de efuziuni lirice;
el se concentreazã permanent asupra faptelor
protagonistului ºi ale celorlalþi eroi, buni sau
rãi. Când însã citim („În jurul tronului era o
luminã blândã ca un cuminte rãsãrit de soare.
Fãrã sã ºtie de unde, în urechile ei rãzbãteau,
ca pe mii de viori cristaline, ºi glasuri de ape,
ºi glasuri de pãsãri, ºi vorbe de vrajã, dulce
gângurit de copil, veneau toate, toate ca dulci
melodii de îngeri”, p.21; sau descrierea unei
furtuni: „Mai avea de trecut o pãdure. Porni.
Când ajunse în mijlocul ei, începu sã batã
vântul, cerul se încolãci de nori. Fulgere
spintecau tãriile. Aci luminau pãdurea, aci
stãpânea întunericul. Sunete înfricoºãtoare
începurã sã batã. Duduia cerul ºi pãmântul
se cutremura. Urlete înfricoºate de fiare
gemeau în ascunziºuri. Zbârlite de spaima,
sãreau ºi alergau care încotro. Pãsãretul
pãdurii cârâia, þipa ca-n gurã de ºarpe. Zbura
la-ntâmplare în noapte. Deodatã un fulger
spintecã bolta ºi un copac cãzu sfârtecat de
un trãsnet. Alt copac se aprinse ºi întreaga
pãdure fu cuprinsã de flãcãri”, pp. 2l-22; sau,
în fine: „Cãlcând pe trepte de nori cenuºii,
Ionuþ intrã în palat. Mândre fecioare, cu trup
de zefir, în cale-i ieºeau cu cântece dulci. Aer
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
curat. Parfum din florile lumii adus în cetate îi
umpleau pieptul. ªi... liniºte... Din când în
când, un cântec de harpã rãzbãtea încãperile”,
p. 59), este evident cã ne aflãm pe alt palier al
basmului, diferit de cel folcloric. La Ioan
Dojanã, se vãdeºte fãrã dificultate influenþa
eminescianã, îndeosebi din Fãt-Frumos din
lacrimã, dar e vorba de o influenþã organic
asimilatã ºi nu de o imitaþie epigonicã
oarecare.
Mai sunt ºi alte note diferenþiatoare faþã
de basmul popular. Printre acestea, impresia,
uneori foarte puternicã, datã de acelaºi stil
particular, cã basmul folcloric, ca punct de
plecare, e doar un pretext, iar scrierea lui Ioan
Dojanã o povestire (cu întâmplãri
excepþionale). Ar fi vorba, altfel spus, de un
fel de realism naiv, specific, de pildã, paginilor
de început dar nu numai acelora. Pe de altã
parte, avem de-a face cu o imaginaþie
prodigioasã: visul, stejarul fabulos, sângele
sacrificial regenerator („De mii ºi mii de ani
iarba ºi rãdãcinile mele n-au mai bãut apa
iubirii”, s.aut., p.19), Rodul Pãmântului,
ploaia de foc ce mistuie pãdurea, dezastru de
care cititorul nu e sigur dacã se petrece aievea
sau tot în vis. Imaginaþie care pare mai bogatã
sau, dacã nu, în orice caz depãºind cliºeele
celei folclorice.
Toate aceste remarci nu înseamnã cã
matricea folcloricã nu este recognoscibilã: în
lipsa care se cere lichidatã (absenþa unui copil
în gospodãria cuprinsã a celor doi bãtrâni);
în caracterele general-valabile ale
personajelor, bune sau rele, de sorginte
clasicist-folcloricã; în recuzita magicã
(potcoava de aur, cele trei frunze-chei, de
arama, de argint ºi de aur, dobândite cu trudã
de sânge de cãtre femeia doritoare de prunci);
în blestemul care se cere expiat; în mesajul
moralizator („– De sute de ani alerg sã scap
de blestem, dar abia acum, cu ajutorul tãu, am
simþit ce e nãduºeala... Vreau sã merg cu tine
ºi sã asud pe ogor. Te rog, ia-mã cu tine!!!
Ionuþ, auzind mãrturia plinã de jale a zmeului,
zise: – Vino singur ºi, pe unde ai semãnat
lacrimi, presarã nãduºeala ta, ajutând
oamenilor!...”, p.69); în componenta
religioasã. Întâmplãtor, am cunoscut o
variantã a acestui basm cult al lui Ioan Dojanã
înainte de 1989. Atunci, autorul nu-ºi putea
îngãdui aceastã componentã religioasã. Poate
cã ºi acesta este unul dintre motivele pentru
care el a amânat publicarea scrierii lui. În plus,
între timp, l-a ameliorat pânã aproape de
perfecþiune: în aderenþa la gen, compoziþional,
stilistic.
Nu vom încheia însã fãrã a sublinia cã
Editura Mirton din Timiºoara a tipãrit o carte
ilustratã ºi în condiþii grafice excelente, astfel
încât sã fie cât mai atractivã pentru copii, deºi
ea se recomandã, în totului tot, deopotrivã,
oricãrei vârste.
49
 NOTE DE LECTURÃ
DESTINE NARATIVE*
Autorul cãrþii de prozã Destine furate nu
mai are nevoie de prezentare. Poate de câteva
cuvinte de confirmare: cã George D. Piteº este
târgoviºteanul care a contribuit la...
alimentarea a trei biblioteci! E vorba de
colecþiile „Biblioteca de poezie” (cu volume,
între care Stele rãstignite, Ed. Macarie, 2003
ºi Valuri cu ochi de smarald, Ed.
Artmontania, 2007), „Biblioteca de proz㔠(din
care remarcãm titlurile Dialog cu faþa la
perete, din 2004, apãrutã la aceeaºi casã a
cãrþii târgoviºteanã Macarie ºi O viaþã în
zadar, scoasã în 2007 la amintita editurã
Artmontania din Moreni) ºi, în fine,
„Biblioteca de umor” (din care citãm opurile
Zâmbete amare ºi Solstiþiu de iarnã,
imprimate în anul 2003 ºi, respectiv, 2006, la
aceeaºi editurã din oraºul fostã cetate de
scaun a Valahiei, ce poartã numele unui
cronicar ºi ierarh din secolul XVI.
În ceea ce priveºte volumul tipãrit în
colecþia „Prozã contemporan㔠coordonatã
de scriitorul Mihai Stan trebuie spus de la
început cã între coperte se aflã douã proze
scurte demne de admiraþie ºi trei schiþe pe
care le-aº numi, cu o sintagmã prin care, mai
de mult, regretatul prieten Gheorghe Tomozei,
citind prozele din volumul meu Destine
arestate, le-a denumit „romane ratate”. Altfel
spus, dacã Veºnicia unei clipe de iubire ºi
Micuþa cerºetoare sunt epici de profunzime,
cu subiecte ºi trame conduse cu dibãcie
narativã, ultimele trei titluri (Complicii,
Sclavii ºi Meditatorul) nu reuºesc sã
depãºeascã mult condiþia de fapt divers. De
altfel, tensiunea construcþiei ºi vigoarea
beletristicã, descresc exact în ordinea în care
sunt aºezate între cele dou㠄scrisori de
acreditare” semnate, pe post de prefaþã, de
prof. dr. Victor Petrescu ºi, în chip de „cuvânt-
înainte” aºezat ca postfaþã, de publicistul ºi
editorul Ioan Rãu.
ªi, totuºi, fiecare text are magnetismul
propriu. De la „banalul” subiect al dragostei
întrerupte fizic, dintre inginerul Teo ºi
* George D. Piteº, Destine furate , Editura
Bibliotheca, Târgoviºte, 2014, 200 pag.
50 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Nicolae Rotaru
doctoriþa Laura, ce se regãsesc dupã 15 ani
(el cãsãtorit, cu trei copii), iar ea (cãsãtoritã
de douã ori, potrivit unei logici a anormalitãþii
ºi incredibilului, ce furnizeazã tensiune epicã,
mamã a unei fete – Magdalena – ºi a unui
bãieþel ce se va numi Teo) la (i)moralul subiect
(aproape poliþist) al recuperãrii sociale a unui
copil pierdut (fetiþa Petrana) ajunsã cerºetoare
dintr-o reþea a unor interlopi ce gestioneazã
prostituate, ºuþi, cerºetori de provenienþã
dubioasã, la destructurarea cãreia se-nhamã
justiþiarul Andrei, ori de la dialogul decadent
al beþivanilor Rafael Duzinã ºi Matei Gratie,
sau al lui Nae Pãlãmidã cu viitorul meditator
corupt Relu Chiflãnescu pânã la relaþiile
normale, la un pahar de vorbã despre viitorul
copiilor ale finului cu naºul, asistãm la un
periplu de povestaº într-o lume de imediateþe
ºi firesc, localizatã în spaþii naþionale
neconspirate ºi în timpul de la finele evului
revolut.
Neîndoios autorul este un moralizator
ipso facto, un cunoscãtor de întrupare psihicã
a personajelor de destinul cãrora se ocupã.
Cãci, da, simplitate behaviorismului senti-
mental al „iubiþilor” cu destine paralele, ce
nu-ºi ascund „histerezisul amorului”
presupune delicateþe ºi supraveghere
comportamentalã, ceea ce autorul reuºeºte
pe deplin. ªi ritmul, vivacitatea ºi percutanþa
din povestirea lui Andrei sunt chei ce ajutã
cititorul sã deschidã, dacã nu seifuri cu
bijuterii, mãcar sipete cu ciudãþenii dintr-un
mediu la fel de paralel cu normalitatea.
Se pare cã volutele, portretizãrile,
descrierile, antitezele, nu-i sunt proprii acestui
prozator pragmatic ºi grãbit, bun observator
ºi investigator de imediateþe, pe cât de frust
pe atât de delicat, totuºi, pe cât de liber în
exprimare pe atât de atent cu eºaloanele de
verbe pe care le foloseºte în demersul sãu.
Un autor de onorabilitate ºi prestanþã
mi-a oferit o carte de îndrãznealã ºi
sensibilitate. Simt nevoia sã spun cã mã simt
solidar ºi rezonant cu el, aºteptându-i cu
îndreptãþitã încredere evoluþiile (destinele!)
viitoare. Epice, lirice, epigramatice ºi, de ce
nu, dramatice.
 ARS LONGA...
„SUSPECTUL” DIN STRADA DOGARILOR.
Din secretele scriitorului Saºa Panã
(8 august 1902-22 august 1981),
alias „tovarãºul Sãvel” (5)
Între 18 martie 1952 – 24 mai 1953,
îndeplinindu-ºi cu brio misiunea pe tãrâm
ideologic, este rotit pe funcþie, cum s-ar
spune, astfel cã ajunge nimic altceva decât
ºeful Policlinicii de garnizoanã (Spitalul
Militar Central), post de general, ca imediat
dupã aceea, pânã la 21 iulie 1953, deci
pentru scurtã vreme, sã tragã
o raitã ºi pe la comanda
Spitalului Militar Ploieºti, dupã
care îl regãsim iar în
Bucureºti, ca ºef al
Serviciului tehnic ºi triaj din
Spitalul Militar Central. În tot
acest timp, îºi completeazã ºi
studiile, nu atât cele din
domeniul medicinei, cât al
propagandei comuniste.
Astfel, în 1951, bifeazã doi
ani într-unul la Universitatea
seralã de marxism-leninism,
iar în 1952, individual,
studiazã cursul ªtiinþã ºi artã militarã
stalinistã, ca în 1953 sã absolve al doilea
an de studiu individual la cursul Probleme
economice ale socialismului în URSS.
Moartea subitã a tãtucului Stalin, la 5 martie
1953, le va tempera avântul ºi, mai ales,
ascensiunea profesionalã multor entuziaºti
de anvergura lui, deºi nu chiar atunci,
imediat. Din câte se pare, totuºi, Saºa Panã
va fi unul dintre aceºti „oropsiþi” ai sorþii,
de acum nemairãmânându-i decât varianta
literaturii, asul sãu din mânecã sau mantaua
de vreme rea. Cum însã, cel puþin dupã
prima lui pensionare, în 1941, se jucase
de-a conspirativitatea, va rãmâne ºi de acum
încolo, adicã imediat dupã trecerea în
rezervã, deºi este imposibil sã fi fost altfel
ºi în acest rãstimp, în priza Securitãþii, fiind
folosit de organele de contrainformaþii ca
„gazdã casã de întâlnire”.
Cum presupusul dosar al acestei
perioade ar fi un „pod prea îndepãrtat”
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
Dan Gîju
pentru noi din poziþia în care ne aflãm, sã
revenim la episodul din octombrie 1969,
care a impus supravegherea sa informativã
de cãtre organele Securitãþii, unde
problema este pe cât de simplã pe atât de
clarã, fiind expusã concis în „sinteza”
întocmitã la 30 august 1972 de cãtre
maiorul I. Diaconu (paginile
2-3 din dosarul citat),
lucrãtor operativ pe
respectivul caz, care ce
constatã? Pãi, între altele,
faptul c㠄suspectul”
coresponda cu Colomba
Voronca din Paris, vãduva lui
Ilarie Voronca (1903-1946),
totodatã fiind în relaþii
apropiate ºi cu Miron Cîndea
(evreu, fugit din þarã în 1939,
sionist notoriu), ºi cu Victor
Rusu, funcþionar la Federaþia
Comunitãþii Evreieºti din
RSR, „fost informator al Direcþiei a III-a,
care a refuzat colaborarea” (mai precis,
când a fost în strãinãtate, contactat fiind
personal de cunoscutul de acum ªlomo
Leibovici, acest Rusu „nu a semnalat ºi
nici nu a relatat despre întâlnire”). La
domiciliul sãu din strada Dogarilor nr. 36
(Terenul din Dogarilor 36 fusese cumpãrat
din banii aduºi dotã de soþie, care, con-
form legilor militare, trebuiau investiþi
obligatoriu în ceva care sã genereze un
venit minim (titluri de rentã, casã sau
moºie). Aici, unde dupã planurile
cumnatului sãu îºi va construi ºi casa, cu
parter ºi etaj, va fi sediul editurii unu.
„Românizat㔠la un moment dat, în anii
rãzboiului, recuperatã nu fãrã cheltuialã
dupã venirea comuniºtilor la putere, când
cei mai mulþi dintre români au fost
expropriaþi, casa aceasta avea sã ascundã
multe taine, ºi nu chiar întâmplãtor
Securitatea a stat cu ochii pe ea), Saºa Panã
51
„dispune de o bibliotecã cu volume
valoroase, unicat sau extrem de rare la noi
în þarã, pe care le pune la dispoziþia celor
interesaþi într-o salã de lecturã special
amenajat㔠(p. 4). Totuºi, fiind filat nu mai
puþin de 20 de zile, scriitorul „a avut o
comportare normalã”. Spre surpriza
„organelor” însã, „oarecum suspect s-a
comportat fiul sãu, Binder (Panã) Vladimir
(n. 1935), redactor la revista «Albina»”.
Se mai reþinea cã scriitorul avea rude în
Israel, SUA ºi URSS ºi c㠄în 1941 a fost
scos din cadrele active ale armatei ºi folosit
ca medic la detaºamentele de prizonieri
sovietici în Bucureºti”. Reprimit în 1948 în
cadrele armatei, cu toate drepturile ºi gradele
colegilor de promoþie. A cerut ºi
despãgubiri, ca „victimã a nazismului”, ºi a
fost decorat sub numele conspirative Sãvel
ºi Cezar pentru activitãþi desfãºurate ca
„gazdã casã de întâlniri a unor tovarãºi din
conducerea superioarã de partid în perioada
1942-1944” (E o micã eroare aici, în
perioada respectivã Saºa Panã fiind nevoit
sã locuiascã la altã adresã, despre care oferã
detalii în memoriile sale, aspect care nu l-a
împiedicat prea mult însã în ducerea la bun
sfârºit a misiunilor conspirative
antiromâneºti). (Cum spuneam, în vreme
ce soldatul român sângera prin stepele
Rusiei, ofiþerul Saºa Panã, pensionar al
armatei române, dar nu numai el, fãcea
jocul inamicului.) Revenind la dosar, ce mai
reþinuse agentul Securitãþii? Între altele, cã
„suspectul” „a fost cunoscut ca prosovietic
declarat pânã la apariþia articolelor lui Valev
(Emil Borisovici Valev, economist sovietic.
În 1964, a propus specializarea economiilor
þãrilor comuniste est-europene pe anumite
ramuri de producþie, României fiindu-i
rezervatã agricultura. Publicat iniþial în nr.
2/1964 al „Analelor Universitãþii din
Moscova”, planul la care se face referire
aici avea sã fie prompt combãtut de
români) în revista «Viaþa economicã», datã
de la care s-a arãtat supãrat cã, procedând
aºa, URSS aduce prejudicii în relaþiile cu
RSR ºi celelalte þãri socialiste.” (ACNSAS,
Dosarul „Emilian”, cota I 098407), Se
fãceau unele propuneri sã rãmânã în atenþia
Direcþiei a III-a. Între timp, agentul Gh.
Suciu o urmãrise pe madam Dorothea
Litany, alias „Dora”, emigratã legal din
România în 1956, împreunã cu soþul ei,
condamnat pentru activitate duºmãnoasã
contra statului român. Aceastã Dora „a fost
principala colaboratoare a lui George
Cãlinescu, fapt care i-a permis sã cunoascã
majoritatea oamenilor de litere” din
România ºi, am putea deduce noi, chiar
sã-l influenþeze, întrucâtva, pe marele
critic, ºi nu întâmplãtor, apreciem,
52 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
legionarii aveau sã-i reproºeze câte-n lunã
ºi stele între altele în „Porunca vremii”,
Ion Vitner ºi compania atacând pe retur.
În orice caz, Securitatea avea motive sã
fie cu atenþia activatã la maximum, întrucât
se deþineau informaþii cã ªlomo Leibovici
era ºi membru marcant al partidului de
extremã dreaptã Herut, avea o funcþie de
rãspundere în conducerea Institutului Yad
Vashem ºi, deci, nu de florile mãrului o
lansase el pe Dora în misiune în România.
Or, aceasta îl viziteazã pe „Emilian”, gazda
casei de întâlniri a agenþilor ºi informatorilor
Securitãþii, ºi respectivul tace chitic. Era
normal ca pentru clarificarea suspiciunilor
sã se ia mãsuri specifice contra lui Saºa
Panã, pe lângã interceptarea legãturilor
telefonice ºi toate celelalte, fiind aruncat la
bãtaie ºi informatorul „Mihai”, din legãtura
locotenent-colonelului Iustin (Direcþia a
III-a), pânã atunci „folosit cu bune
rezultate în lucrarea elementelor
duºmãnoase cunoscute de «Emilian», dar
nesemnalate de el”. Bineînþeles cã, în acest
timp, lui Saºa Panã nu i se mai avizeazã
plecarea în strãinãtate, plus cã fiind membru
de partid, fusese informat ºi primul secretar
de partid al Sectorului 1 (care dãduse ºi
aprobarea de gazdã); fiind solicitat sã aprobe
mãsurile respective, acesta se va conforma
imediat. În raportul înaintat, la 10 iunie 1970,
de cãtre colaboratorul „Ambrozie”, din
legãtura locotenentului Suciu (Direcþia a III-
a), se specifica faptul cã Dorothea Litany,
între timp, obþinuse oficial, de la Uniunea
Scriitorilor de la Bucureºti, aprobarea sã-i
contacteze pe toþi scriitorii evrei din
România, de la care sã primeascã datele
necesare în vederea realizãrii unei
„enciclopedii iudaice de rezistenþã”. Ca
„figuri reprezentative” contactate de aceasta
pentru „enciclopedie”, în afarã de Saºa
Panã, au mai fost vizaþi Aurel Baranga, Ianoº
Sasz, Ionel Vitner (Wittner), Maria Banuº
ºi Veronica Porumbacu (f. 6, verso). Într-un
final, parcã anume sã le întãreascã
suspiciunile, luat la întrebãri de cãtre ofiþerii
Ion Diaconu (maior) ºi Marin Roºu
(locotenent-colonel), din ISMB, care
urmãreau „trei elemente duºmãnoase”, mai
exact „semnalate de secretarul Comitetului
de partid pentru culturã ºi artã pentru
manifestãrile duºmãnoase”, cu care se ºtia
cã Saºa Panã, alias Emilian, se tot întâlnea,
acesta le-a zugrãvit un portret ideal, spunând
cã respectivii sunt „oameni serioºi, cinstiþi,
corecþi”, ceea ce i-a fãcut pe securiºti sã
concluzioneze c㠄este nesincer” (f. 8-9).
În altã ordine de ide, la acea datã, adicã anii
’69-’70, Saºa Panã era parcã mai activ ca
niciodatã, fãcând pe profesorul de ebraicã
ºi istorie iudaicã pentru tineret, în cadrul
 Federaþiei Comunitãþii Evreieºti, ºi scriind
articole pentru „Cultul mozaic” (ziarul
federaþiei). În aceste condiþii, s-a avizat
introducerea de tehnicã operativã complexã
la domiciliul sãu, urmând a se verifica
inclusiv biblioteca, Securitatea cãutând sã
afle dacã nu cumva aceasta reprezenta „un
paravan pentru activitãþi de spionaj”.
Undeva, la fila 46 a dosarului de la CNSAS,
într-o notã informativã, i se creioneazã ºi o
caracterizare, un fel de portret psiho-moral,
de cãtre sursa „Pavel”, ofiþer de securitate,
care în 1949 lucrase acoperit ca jurnalist la
revista de specialitate a „organului din care
fãcea parte” (bãnuim cã la revista „Pentru
patrie” a MI-ului) ºi care, la 11 iunie 1970,
observa, în ce priveºte construcþia interioarã
a lui Saºa Panã, cã este de aºa naturã încât
„creeazã greutãþi în a-l percepe cu
exactitate. De obicei, se aratã totdeauna
entuziast ºi pe linia poziþiei oficiale curente”.
Odatã instalatã tehnica în casa lui Panã, picã
pe ascultare mai mulþi urmãriþi, ca sã zicem
aºa, între care mai interesanþi erau
caricaturistul Neagu Rãdulescu, scriitorul
Al. Jar (1911-1988), Victor Rusu, E.
Cobzalãu, Iordan Chimet (1924-2006) ºi,
nu în ultimul rând, Maria Ivonache,
autoarea romanului Fiicele lui Saturn (pe
care l-a semnat cu pseudonimul Ana Cvill),
pentru unii dintre aceºtia solicitându-se
„verificare la cartotecã”. Cum precizam
însã, suspiciunea nu se va confirma, astfel
cã, în toamna lui 1972, dosarul „Emilian”
se închide.
Altminteri, scriitorul rãmâne un tip
agreabil, deºi ciudat, imposibil de ucis, dupã
cum imposibil de aruncaþi în derizoriu au
fost cei puºi de el la index, la ordinul
ocupantului, în primul numãr al revistei
„Orizont”. Pãcat cã, gândind ºi acþionând
astfel, mai mult rãtãcitor prin þara Mioriþei
decât adaptat la teren, în loc sã fie privit ca
(urmare de la pagina 47)
Poezia lui Firiþã Carp
Desigur, poetul îºi asumã o anume
naivitate când crede cã a descoperit esenþa
dragostei; dar iubirea fãrã naivitatea
credinþei absolute în puterea magicã a
iubirii... n-ar mai fi iubire: „Dragostea, în
esenþã, pune/ Nestemate pe candoare/ Cum
ºi vântu-n prelungi dune/ Pune firimituri
de soare.// Dragostea-n esenþa ei/ E
chemare ºi mister/ Aºa cum în ochii tãi/
Vãd ºi apã, vãd ºi cer.// Despre dragoste-n
esenþã/ Multe-om povesti, O, Doamne,/ De
vom trece-n evidenþã/ Ani de primãveri ºi
toamne.” (Esenþa dragostei)
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
o figurã simpaticã a literaturii militarilor –
întrucât talentul sãu este indiscutabil,
imaginaþia de asemenea, nu mai spunem de
puterea de muncã, spiritul de sacrificiu
pentru o idee atât de generoasã (literatura)
ºi toate celelalte –, dupã ce-i scuturi zgura
cu irizãri bolºevice, lãsând deoparte latura
avangardistã (interesantã, dar cu atât mai
periculoasã în contextul crunþilor ani de
încercare, când România Mare trebuia
consolidatã din toate punctele de vedere,
absolut, inclusiv al culturii de masã), nu
rãmâne decât palida mascã a unui
ºmecheraº de cartier periferic ajuns prin
jocurile sorþii în zona centralã, pe la etajele
superioare ale unui hotel de lux, de unde,
cu toate cã odinioarã se înfruptase boiereºte
din privilegiile armatei „burghezo-
moºiereºti” atât de blamate în schiþele ºi
povestirile sale de mai târziu, chinuindu-se
sã-i imite pe Anton Bacalbaºa ºi Gh.
Brãescu, în încercarea de a zugrãvi „racilele
unei instituþii devenitã numai în anii puterii
populare o expresie a devotamentului ºi
demnitãþii civice”, dupã cum însuºi noteazã
pe una dintre primele pagini ale cãrþii În
preajma mutãrilor (1965), la bilanþul istoriei
eºueazã lamentabil undeva la subsol,
convingerea sa cã scrie cronica unei lumi
eterne fiind la fel de falsã ca imaginea de
mucava a acelui Lenin pe care-l venera de
zor, ca pe sfintele moaºte, într-o oarecare
noapte de august, cu exact ºapte zile înainte
de „Cotiturã”, cum preferã sã numeascã în
amintirile sale teribila dramã din noaptea de
23 august 1944, când infantilul rege Mihai
I, sub ce motivaþie nici cã mai are rost sã
discutãm, a predat pe tavã inamicului de
moarte al României de la acea orã tot ceea
ce se putea preda, fãcând zadarnice sutele
de mii de jertfe din timpul celor trei ani de
rãzboi, ba mai mult, antamând altele ºi altele,
aproape cã pânã astãzi.
Volumul se încheie cu încã o artã
poeticã despre nemaipomenitul meºteºug,
viciu pãcãtos ºi dar divin, de a scrie
neabãtut versuri: „Eu scriu poezii pe
Soare/ Cu lumina din privire/ Dor pierdut
în depãrtare/ Urcã zarea sã se mire.//
ªi-mi scriu visele pe stele/ Cu mirãrile de
noapte/ Dor încorsetat în ele/ Le adunã
într-o carte.// ªi tot scriu ºi scriu pe
Soare/ ªi pe stele încã scriu/ Dor bolnav
de-nsingurare/ Face manuscrisul viu.”
(Scriitor)
Scriitorul Firiþã Carp are, în acest
moment al carierei, douã posibilitãþi: sã
anexeze noi specii pe orizontala genurilor
literare, ori sã se adânceascã tot mai mult
pe verticala poeziei.
53
 FILOLOGICALE
Nicolae Georgescu
DIN MISTERELE LITERATURII ROMÂNE
Ediþia princeps Eminescu (3)
3. Ediþiile Maiorescu. Întemeierea
eminescologiei
Volumul Poesii de Mihail Eminescu1,
scos la Editura Librãriei Socec & Comp –
Bucureºti, 1883/1884, tipãrit la
Stabilimentul grafic Socec & Teclu –
Bucureºti, Strada Berzii / 96 sub comanda
19.537, are o notiþã introductivã (pãstratã
la toate ediþiile urmãtoare, în care va câºtiga
titlul „Prefaþã la ediþia dintâi”) semnatã de
Titu Maiorescu ºi datatã Bucureºti,
Decemvrie 1883. Unele exemplare poartã
anul de apariþie 1883, altele 1884; Garabet
Ibraileanu2 este acela care a fixat data
exactã a ieºirii de sub tipar, dupã anunþuri
de presã: ziarul Românul din 22 decembrie
1883 („A apãrut în editura librãriei Socec
din Bucureºti Poesiile lui Mihail Eminescu
într-un splendid volum de 300 de pagini
care face cea mai mare onoare artei
tipografice”) – ºi ziarul România liberã din
23 decembrie 1883 („Poeziile eminentului
nostru poet Eminescu au apãrut...
Recomandãm cu stãruinþa cetitorilor noºtri
volumul apãrut astãzi în librãria domnului
Socec, o perlã fãrã preþ a poeziei
noastre...”). Ioan V Socec, librar ºi edi-
tor, nãscut la Sãcele, lângã Braºov (1830),
stabilit în Bucureºti odatã cu revoluþia din
1848, era asociat, prin 1880, cu Sandler ºi
Teclu, iar stabilimentul tipografic, condus
de D. Teclu, era recunoscut ca unul dintre
cele mai bine utilate din Bucureºtii acelor
ani: un reportaj din ziarul Timpul (textul
nu este scris de Eminescu) îl descrie
entuziast. 3 I.V. Socec va scoate, la
întreprinderea sa, în condiþii grafice
deosebite, ºi Novele din popor de I. Slavici
(1882), apoi, din 1885, va prelua editarea
Convorbirilor literare.
Dintr-o scrisoare a lui Titu Maiorescu,
din ianuarie 1884, cãtre M. Eminescu,
rezultã cã pe Socec 1-a convins sã scoatã
cartea însuºi criticul.4 Adresa tipografiei
54 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Socec & Teclu (o altã asociaþie decât
Editura librãriei Socec & Comp.) meritã
atenþia: strada Berzii se aflã aproape de
Cismigiu ºi de redacþia Timpului în 1883
(Str. ªtirbei vodã Nr. 2). Anii diferiþi
imprimaþi pe pagina de titlu a ediþiei
princeps trebuie cã þin de condiþiile speciale
ale legãrii cãrþii. Exemplarele de lux ale
ediþiei princeps sunt legate în coperþi
cartonate pânzate cu mãtase de culoare
verde, roºie sau galbenã (se pare, ºi
portocaliu) în care este imprimat modelul
auriu cunoscut. Unele dintre ediþiile
Maiorescu apar în douã tiraje. Pe verso-ul
paginii de titlu a ediþiei a VII-a (1895) gãsim
aceastã specificaþie pentru bibliofili:
„Exemplarele No. l pânã la 50 din ediþia
VII sunt tipãrite pe hârtie olandez㔠(tot
acolo: „42.116. Stabilimentul grafic I.V.
Socec – Bucureºti”, de unde rezultã cã
editorul, care din 1891 se asociase cu fiul
sãu, a cumpãrat pãrþile asociaþilor anteriori;
bãtrânul Socec va muri în 1896). Pentru
ediþia princeps se conservã în bibliotecile
mari exemplare cartonate, probabil din
tirajul obiºnuit, dar în anticariate au apãrut
ºi volume legate în coperþi pânzate. Din
pãcate, neintrând în circuitul public, ediþia
princeps Eminescu se cunoaºte azi mai
bine prin textul ei decât prin descrierile –
fãcute de anticari, nu de istorici cu
autoritate. Tirajul obiºnuit al ediþiei costa 4
lei, sumã destul de mare. Ediþia V. G.
Morþun, din 1891, va costa între 10 lei
(101 exemplare numerotate pe hârtie velinã,
întovãrãºite de fotografia autorului) – ºi 3
lei (101 exemplare, ediþie popularã), iar
ediþia ªaraga, din 1893, va costa numai l
leu exemplarul (ediþie popularã). Este de
presupus, aºadar, cã tirajul de lux, rezervat,
avea, ºi pentru ediþia princeps, un preþ
destul de mare.5
Ritmul difuzãrii ediþiei princeps este
cam de 100 de exemplare pe sãptãmânã,
 dupã informaþiile din aceeaºi scrisoare a
lui Titu Maiorescu 6. Beneficiarii
(cumpãrãtorii) volumului nu sunt
persoane obiºnuite; în nici un caz, nu
tinerii (elevii ºi studenþii); aceºtia vor
cunoaºte poeziile lui Eminescu din ediþia
ªaraga, mult mai ieftinã, ºi din
reproducerile din presa timpului. Titu
Maiorescu vorbeºte, în scrisoarea
amintitã, de femeile din înalta societate.7
Într-o altã scrisoare, el va recomada
volumul, desigur pentru a-l cumpãra,
soþiei unui înalt demnitar militar. 8
Saloanele bucureºtene se pare cã sunt
acelea care au cunoscut mai întâi poezia
eminescianã în ediþia princeps; saloanele
sunt, fãrã îndoialã, acelea unde s-a nãscut
ºi a crescut gloria poeticã a lui Eminescu
dupã 1884. Mite Kremnitz, regina Carmen
Sylva – vor traduce poezii de Eminescu,
din aceastã ediþie, în limba germanã,
pentru publicaþiile de palat.9 Eminescu
pãtrunde, aºadar, prin ediþia princeps, în
elita româneascã a sfârºitului de secol; este
bine de ºtiut acest lucru, pentru cã, mai
întâi aici, în cercurile înalte, s-a constituit
imaginea poetului ºi a operei sale.
În privinþa graficii ediþiei princeps,
sunt de amintit aici neapãrat studiile d-lui
Dan Toma Dulciu, care a reuºit sã identifice
frontispiciile ºi vignetele aplicate de editura
Secec, în tipãrituri veneþiene de secol
XVI10. Tot dânsul descifreazã în grafica
floralã a coperþii numele Veronica Micle,
ascuns în scriere staganograficã. Oricum
ar fi, un asemenea model de carte necesita
muncã îndelungatã, probe, calcule, retuºuri
– ºi e greu de acceptat cã Titu Maiorescu
însuºi coordona ºi aceastã echipã
secundarã de tehnoredactori, sau pe
graficianul care conducea „ºantierul”. Dacã
cineva a încifrat numele Veronica Micle
pe copertã, acesta nu putea fi Maiorescu.
Motivaþia cã este vorba despre femeia
fatalã, cea din cauza cãreia a cãzut
Eminescu, un fel de pedeapsã, aºadar, pusã
pe coperta operei pentru cei care ºtiu sã
citeasc㠖 aceastã motivaþie iese, probabil,
din gestul poetului din 1885 când, la Iaºi
fiind, a spart geanul unei librãrii, ºi-a luat
din vitrinã propriul volum de Poesii ºi l-a
rupt, aruncându-l în noroi.11 Mai întâi cã
în 1885 ediþia princeps era epuizatã,
librãria din Iaºi având, probabil, în vitrinã
ediþia a doua sau a treia, ambele – cu
graficã ºi coperþi schimbate. Apoi, altã
menþiune biograficã a aceluiaºi moment
spune cã dimpotrivã, poetul ºi-a strâns
cartea la piept.12
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
Revenind, însã, la grafica ºi coperta
ediþiei princeps, cred cã, dacã le
considerãm operã de editurã/tipografie,
având în vedere ºi faptul cã acest
stabiliment era unul dintre cele mai mari
ale locului ºi timpului, revenim la relaþia
autorului, a lui Eminescu însuºi, cu aceastã
carte a sa. Într-adevãr, cine ar fi putut cere
încifrarea numelui Veronica Micle pe
copertã, dacã-l excludem din bun simþ pe
Titu Maiorescu – ºi dacã excludem
capriciul vreunui tipograf savant deghizat?
De altfel, un tipograf lucreazã la o
comandã, dupã o idee-sugestie – ca orice
artist angajat în asemenea chestiuni. Este,
desigur, o supoziþie. Ea întãreºte ipoteza
noastrã de lucru, dupã care volumul se afla
în tipografie la data limitã de 28 iunie 1883,
când Eminescu este scos din viaþa publicã.
Eminescu însuºi primeºte, din partea
lui Titu Maiorescu, un exemplar din ediþie13
(sau, probabil, mai multe; relatarea este
confuzã) de Anul Nou 1884, exemplar pe
care-1 dã, cu dedicaþie, medicului sãu
curant de la Oberdobling. Iancu
Alecsandri, fratele poetului, primeºte, la
Paris, un alt exemplar (ºi-i scrie lui
Maiorescu, între altele, un lucru interesant:
cã va împrumuta cartea sa, nu este nevoie
ca editorul sã mai trimitã încã una14;
indicaþia asupra preþului ridicat este cât se
poate de clarã). O reconstituire a difuzãrii
primei ediþii Eminescu este greu, dacã nu
imposibil de fãcut; reþinem cã, în amintita
sa scrisoare, Titu Maiorescu îl sfãtuieºte
pe poet sã se gândeascã la o a doua ediþie,
care „va fi reclamatã la toamnã”15. Aceastã
a doua ediþie va apãrea în 1885, fãrã
colaborarea lui Eminescu. A treia ediþie
apare în 1888 ºi sunt indicii cã ea ar fi
trebuit sã primeascã un premiu din partea
Academiei Române.16 Premiul i se dã lui
Iuliu Roºca, pretendentul la mâna Veronicãi
Miele; împrejurãrile acestui premiu aca-
demic, amintit de altfel de Maiorescu în
studiul sãu „Poetul Eminescu”, sunt cu
totul neclare; arhiva Academiei Române nu
este bine organizat㠖 iar cercetãrile întârzie
sã se materializeze. Premiul ar fi fost în
deplin acord cu partea înaltã a societãþii
româneºti cãreia i se adreseazã ediþiile
scoase de Titu Maiorescu.
Pe de altã parte, Regina însãºi, Carmen
Sylva, îndatoratã între altele poetului pentru
cã acesta i-a tradus în româneºte poemul
„Vârful cu dor”, dar ºi pentru cã-l preþuia
ºi era impresionatã de soarta lui, dorea sã-l
rãsplãteascã într-un fel cu „bene merenti”,
medalie ce presupunea ºi o consistentã
55
sumã de bani. Titu Maiorescu este cel care
taie elanul unor cercetãri în asemenea
domenii, exclamând în studiul sãu „Poetul
Eminescu”, studiu ce va însoþi ediþiile dupã
moartea poetului: „Vreun premiu academic
pentru poesiile lui Eminescu, de a cãrui
lipsã se plânge o revistã germanã din
Bucureºti? Dar Eminescu ar fi întâmpinat
o asemenea propunere cu un râs homeric
sau, dupã dispoziþia momentului, cu acel
surâs de indulgenþã miloasã ce-l avea
pentru nimicurile lumeºti. Regina României,
admiratoare a poeziei lui, a dorit sã-l vadã,
ºi Eminescu a avut mai multe convorbiri
literare cu Carmen Sylva. L-am vãzut ºi
eu la Curte ºi l-am vãzut pãstrând ºi aici
simplicitatea încântãtoare ce o avea în toate
raporturile sale omeneºti. Dar când a fost
vorba sã i se confere o distincþie onorificã,
un benemerenti sau nu ºtiu ce alta
decoraþie, el s-a împotrivit cu energie. Rege
el însuºi al cugetãrii omeneºti, care alt
Rege ar fi putut sã-l distingã? ªi aceasta
nu din vreo vanitate a lui, de care era cu
desãvârºire lipsit, nu din sumeþia unei
inteligenþe excepþionale, de care numai el
singur nu era ºtiutor, ci din naivitatea unui
geniu cuprins de lumea idealã, pentru care
orice coborâre în lumea convenþionalã era
o supãrare ºi o nepotrivire fireascã”. Dupã
cum se observã, Titu Maiorescu scuzã
premiul academic din 1888 prin
comportarea poetului... înainte de 1883.
Noi cunoaºtem, însã, astãzi, cã Eminescu
ar fi acceptat, în 1886-1888, un sprijin
decent din partea societãþii în locul chetelor
zgomotoase: „Mai sunt destule alte mijloace
onorabile pentru a-mi veni în ajutor, iar cel
propus de voi e desigur cel din urmã la
care aº avea vreodatã recurs” – îi scrie
poetul lui Al. Vlahuþã la 26 ianuarie 1887,
de la Mãnãstirea Neamþului17, când îl roagã
sã înceteze campania prin presã pentru
chete publice. „România liberã”, ziarul unde
va colabora poetul în vara lui 1888, publica
frecvent pe ultima paginã anunþul premiului
academic Nãsturel Herescu pentru cea mai
bunã lucrare literarã a anului – ºi, în paralel,
anunþul ediþiei a III-a Eminescu.
Nu insistãm, în acest studiu, asupra
împrejurãrilor ediþiei a III-a. Remarcãm,
doar, cã ediþiile Maiorescu constituie un
model al poetului pentru saloane, pentru
înalta societate – a cãrei rãsplatã, însã,
poetul nu o poate primi pentru cã nu
rãspunde, prin comportamentul de dupã
1884, cerinþelor (etichetei) acesteia. Titu
Maiorescu construieºte portretul abstract
al geniului neînþeles, ºi ca o compensaþie a
56 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
acestei incongruenþe, ºi ca un mod de a
sparge paradoxul în care s-a aflat el însuºi,
ca editor, atunci când a lansat modelul ºi
nu 1-a putut urmãri (stãpâni).
Ediþia I este, cum anunþã criticul din
primul cuvânt al notiþei sale introductive,
o colecþie: „Colecþia de faþã cuprinde toate
poeziile lui Eminescu publicate în
«Convorbiri literare» de vreo doisprezece
ani încoace, precum ºi cele aflate pânã
acum numai în manuscris pe la unele
persoane particulare”. Termenul justificã
titlul cãrþii: „Poesii de Mihail Eminescu”;
este vorba, deci, de o antologie, culegere,
florilegiu, „bucãþi alese” (în spiritul epocii)
etc. – nu de toate poeziile lui Eminescu; se
sugereazã, apoi, cã nu autorul, Eminescu,
este autorul culegerii-antologiei.
„Convorbirile literare” publicau, dupã cum
ºtim, din când în când, culegeri din textele
care apãruserã în cuprinsul lor. Ion
Creangã, de pildã, scoate broºura: „Moº
Nichifor Cotigariul” în 1877, la tipografia
Junimii, dupã ce publicase nuvela în
„Convorbiri literare” cu titlul: „Moº
Nichifor Coþcariul”.18 În ediþiile sale, Titu
Maiorescu va adãuga poezii noi de
Eminescu, la sfârºitul volumului sau inter-
calate, numai dupã ce, mai întâi, le va
publica în „Convorbiri literare”.
Ediþia princeps conþine 38 de poezii
publicate în „Convorbiri literare” (de fapt
37 dacã scoatem din discuþie Luceafãrul
– ºi chiar 36 dacã þinem cont cã Doinã a
apãrut în revistã dupã ziua fatalã a lui
Eminescu, 28 iunie 1883). Aceste poezii
sunt: Singurãtate, Pajul Cupidon,
Melancolie, Rugãciunea unui Dac, Pe
aceeaºi ulicioarã, De câte ori iubito, O,
rãmâi, Despãrþire, Crãiasa din poveºti,
Venere ºi Madonã, Sonet (Afarã-i
toamna), Sonet (Sunt ani la mijloc), Sonet
(Trecut-au anii), Dorinþa, Mortua est!,
Noaptea, Egipetul, Lacul, Înger ºi demon,
Floare albastrã, Înger de pazã, Atât de
fragedã, O mamã, dulce mamã..., Fãt-
Frumos din tei, Povestea Codrului,
Împãrat ºi Proletar, Departe sunt de tine,
Freamãt de codru, Revedere, Doina,
Epigonii, Cãlin, Strigoii, Satira I, Satira
II, Satira III, Satira IV, Luceafãrul, Doinã.
Titu Maiorescu, lasã pe dinafarã:
Cugetãrile sãrmanului Dionis (inclusã în
nuvela Sãrmanul Dionis), Fãt-Frumos din
tei (poezia cu acest titlu, este, de fapt
Povestea Teiului) ºi Foaia veºtedã (de
Lenau).
Acestor 38 de poezii, editorul le adaugã
26 de inedite: Lasã-þi lumea ta uitatã, ªi
 dacã ramuri bat în geam, Ce te legeni,
codrule, Odã, La mijloc de codru des,
Sonet (Iubind în tainã), Sonet (Trecut-au
anii), Sonet (S-a stins viaþa falnicei
Veneþii), Adio, Ce e amorul, Se bate miezul
nopþii, Cu mâne zilele-þi adãogi, Din
valurile vremii, Pe lângã plopii fãrã soþ,
Glossã, S-a dus amorul, De-or trece anii,
Te duci, Peste vârfuri, Somnoroase
pãsãrele, Când amintirile, Mai am un
singur dor, Variantã, Altã variantã, Altã
variantã, Criticilor mei.
Ediþia I intercaleazã ineditele între
poezii tipãrite, într-o ordine care ne va
interesa insistent în întreg acest studiu.
Dintre cele 26 de inedite, 6 fuseserã
tipãrite mai întâi la „Familia”, date de
Eminescu lui losif Vulcan în primãvara lui
1883. Acestea sunt: ªi dacã ramuri bat în
geam, Adio, Ce e amorul, Pe lângã plopii
fãrã soþ, S-a dus amorul, Când amintirile.
„Familia” va mai publica, dupã apariþia ediþiei
princeps, Din noaptea, pe care nu o va relua
revista „Convorbiri literare” ºi care nu se
va regãsi în nicio ediþie Maiorescu.
Revista „Convorbiri literare” publicã,
în ianuarie ºi februarie 1884, aproape
concomitent cu apariþiile exemplarelor
ediþiei princeps în librãrii, douã grupaje
dintre ineditele eminesciene. Aceste grupaje
cuprind: Glossa, Odã, Sonet (S-a stins
viaþa falnicei Veneþii) – numãrul din l
ianuarie 1884 – ºi: Lasã-þi lumea,
Somnoroase pãsãrele, ªi dacã..., Din
valurile vremii..., Când amintirile..., S-a
dus amorul..., Pe lângã plopii fãrã soþ...,
Adio, De-oi adormi..., Te duci..., Se bate
miezul nopþii..., Peste vârfuri trece luna...,
De-or trece anii..., Diana..., Cu mâne
zilele-þi adãogi..., Ce e amorul?...,
Criticilor mei, La mijloc de codru, Ce te
legeni... în total, 22 de poezii din categoria
ineditelor. Dintre acestea, ediþia princeps
nu cuprinde Diana; Titu Maiorescu o va
aduce în ediþiile sale abia în 1890 (ediþia a
cincia). Cele 6 poezii din „Familia” se
regãsesc ºi în aceste grupaje din
„Convorbiri literare” – dar a ºaptea, Din
noapte, lipseºte din „Convorbiri”, aºa cum
lipseºte ºi din ediþia princeps.
Rãmân inedite absolute în ediþia I
Maiorescu cele douã sonete ºi cele trei
variante la Mai am un singur dor.
Oricâte lucruri s-ar spune – s-au spus
ºi se vor spune – despre împrejurãrile în
care a apãrut ediþia princeps, despre
documentele care atestã cã Titu Maiorescu
a fost constructorul ei, despre felul cum a
fost ea primitã de cititori, inclusiv de
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
Eminescu – o confruntare atentã de text
între aceste surse prime ale ei considerãm
cã este necesarã. Cum apare textul
poeziilor eminesciene în aceste grupaje din
ianuarie-februarie 1884 – ºi cum apare
acelaºi text în ediþia princeps? Mult timp a
stãruit pãrerea cã revista preia poeziile dupã
volum, ca un fel de publicitate. Se va
dovedi cã lucrul acesta este imposibil: sunt
mari diferenþe între cele douã locuri. Cum
apar, apoi, poeziile tipãrite de Eminescu
(sau în vremea când Eminescu le vedea
tipãrite) în „Convorbiri literare” – ºi cum
apar ele în ediþia princeps? Noi considerãm
cã de la a-ceste confruntãri de texte trebuie
pornit spre stabilirea voinþei auctoriale, a
lui Eminescu, în privinþa volumului sãu de
versuri. Aceste confruntãri ne dau indicii
foarte preþioase despre modul de lucru al
lui Titu Maiorescu, editorul – dar ºi despre
modul cum este alcãtuitã (construitã) ediþia
princeps.
Doar o menþiune aici: grupajul din
„Convorbiri literare”, ianuarie 1884,
cuprinde, cum am spus, trei poezii
eminesciene: Glossa, Odã (în metru an-
tic) ºi Sonet. Diferenþele dintre revistã ºi
recent apãruta ediþie princeps (decembrie
1883) sunt extrem de numeroase, dacã
þinem cont ºi de punctuaþie. Doar laGlossa
diferenþele apar în 37 de versuri din 80,
câte are poemul. Textul din ediþie pare,
apoi, remaniat prin schimbarea punctuaþiei.
Numãrul din „Convorbiri literare” poartã
data l ianuarie 1884 ºi este de presupus cã
apare aproape simultan cu ediþia princeps.
Poeziile nu sunt însoþite de vreo notã aºa
cum, de pildã, „Convorbirile” consemnau,
la tipãrirea Luceafãrului, în numãrul din l
august 1883: Dupã Almanachul Societãþii
„România Junã”. În scrisoarea lui
Maiorescu din 16/22 decembrie cãtre sora
sa remarcãm pasajul: „mai ales un foarte
frumos sonet despre Veneþia ºi o Glossa”.
Fiind remarcatã de cãtre el, desigur cã
Glossa este aleasã, în redacþia revistei, sã
deschidã grupajul. Redacþia nu tipãreºte,
însã, textul editat de Maiorescu. Este greu
sã acceptãm cã redacþia respinge termenii
ºi virgulele maioresciene. Se înþelege
simplu cã redacþia are, pentru tipar, alt text.
Rezistã, în acest text, forma eminescianã
pentru primul vers: Vreme trece, în loc de
Vremea trece (Vremea, formã eminescianã
prezentã în multe variante manuscrise:
pentru substantivul nearticulat poetul se
decide în ultimul moment), apoi diferenþe
precum: aºazã-te – aºeazã-te, chiam㠖
cheamã, aceloraº – aceloraºi, iarãºi –
57
earãºi, seam㠖 samã, (în) lãturi – (în)
laturi, – unde frapeazã mai ales faptul cã
formele din „Convorbiri” (cheamã, aºeazã,
earãºi, samã, laturi) sunt eminesciene. În
tabelele noastre sinoptice se urmãresc pas
cu pas toate aceste diferenþe (pe care le-am
evidenþiat în alte studii19); pentru a deveni
redundanþi, aici nu le repetãm.
NOTE
1
Poesii de Mihail Eminescu. Editura Librãriei
Socecu&Comp., Bucureºti, 1884 Ediþiile
urmãtoare adaugã: „Cu o notiþã
introductivã de Titu Maiorescu”
2
G. Ibrãileanu: Ediþiile poeziilor lui Eminescu,
XX, în Viaþa Romîneascã, XIX (1927), Nr.1,
p. 92-93 (În vol: G. Ibrãileanu: Eminescu,
studii ºi articole, Ediþie îngrijitã, prefaþã,
note ºi bibliografie de Mihai Drãgan,
Editura Junimea, Iaºi, 1974 (Colecþia
Eminesciana Nr.2), p. 198.
3
xxx: O vizitã la o tipografie. Timpul, Buc., 24
aprilie1880, p.2. Autorul reportajuluui
descrie, dupã explicaþiile pe care i le-a dat
D. Teclu care l-a plimbat prin atelier, o
invenþie localã ºi una adusã din Anglia.
Cea localã priveºte un gherghef pãtrat, cu
laturi extensibile, în care se prindea o
bucatã de cauciuc natural care, mãrindu-
se sau micºorându-se, mãrea sau
micºora pentru necesitãþile spaþiului
tipografic o imagine fotograficã inprimatã
pe ea. Invenþia englezeascã priveºte
folosirea gazului de iluminat pentru
punerea în milcare a cilindrilor tipografici.
Se insistã asupra faptului cã atelierul este
unul dintre cele mai bine dotate din þarã ºi
din Europa.
4
„…acum trebuie sã mai ºtii cã volumul de
poesii þi l-a publicat Socec, dupã îndemnul
meu, anul trecut…” Scrisoarea a fost
publicatã prima datã în Convorbiri literare,
LXV (1932), Nr. 3-7, p. 429-431. Atragem
atenþia cã nu rezultã neapãrat, de aici, cã
Titu Maiorescu ar fi ales editura ºi ar fi
mers la Socec sã propunã tipãrirea.
Volumul putea sã se afle în tipografie, lãsat
chiar de autorul lui, iar editorul-tipogrf va fi
apelat la amicii literari ai acestuia pentru
o hotãrâre definitivã: tipãreºte sau nu. Titu
Maiorescu îl îndeamnã, adicã îl sfãtuieºte,
îi aratã avantajele etc.
5
Pentru preþul ediþiei I, probabil tirajul
obiºnuit, vezi Contimporanul, Nr. 73, din 1
februarie 1884: „Volumul a ieºit în
Bucureºti în ediþia d-lui Socec ºi costã 4
lei”. Preþul nu este imprimat pe copertã
sau în interior. Pentru celelalte preþuri, vezi
Tabelul ediþiilor în Introducerea lui
Perpessicius la vol. I din Opere.
6
Idem, ibidem:„…În aceste ºapte
sãptãmâni de la apariþia lui s-au vândut
700 de exemplare.”
7
Idem, ibidem.
8
Scrisoarea lui Titu Maiorescu adresatã
Olgãi Cãlinescu, soþia generalului
Atanase Cãlinescu, fost aghiotant al
domnitorului Al.I. Cuza. A fost publicatã de
58 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Augustin Z.N. Pop în „Noi contribuþii
documentare la biografia lui Eminescu”,
Editura Academiei Române, Bucureºti,
1969, p. 486-488. Scrisoarea este datatã
„22 decembrie 1883”, ºi însoþeºte un
exemplar din volum. Interesantã este
exprimarea criticului: s-a gândit c㠄ar fi
mai bine – o datã adunarea /poeziilor/
fãcut㠖 sã le întrunesc într-un volum ºi
sã le fac astfel mai accesibile tuturor
iubitorilor de literaturã.” Ar rezulta cã
poeziile au fost deja adunate (teancul,
adicã, organizat) – ºi astfel adunate au
ajuns la el. Volumul manufacturat ar fi
putut sta chiar în tipografie – ori ar fi putut
fi dat lui Socec de cãtre Eminescu însuºi,
Titu Maiorescu intervenind în editarea lui
pentru cã s-a întâmplat accidentul
poetului din 28 iunie 1883 – în urma cãruia
era de notorietate publicã faptul cã el, Titu
Maiorescu, devenise un fel de tutore /
responsabil al poetului.
9
Despre revista Bukarester Salon ºi propa-
ganda ei în favoarea culturii române ºi a
lui Eminescu în mod special, vezi N.
Georgescu: Cercul strâmt. Arta de a trãi
pe vremea lui Eminescu, Editura Floare
albastrã, 2004, p. 24-26.
10
Dan Toma Dulciu: Câteva consideraþii cu
privire la „Ediþia princeps” a poeziilor lui
Eminescu, în Studii eminescologice, Nr. 11,
Clusium 2009, p. 120-138. Alte studii ale
autorului sunt postate numai pe internet.
11
Vezi mai pe larg la N. Georgescu: A doua
viaþã a lui Eminescu, Ed. Europa nova,
Buc., 1994, p. 134.
12
Idem, ibidem.
13
Informaþia, la I. Grãmadã:Mihai Eminescu.
Contribuþii la viaþa ºi operele sale , în
„Mitteilungen des rumanischen Institut zu
Vien”, Heidelberg, 1914. În capitolul VIII:”M.
Eminescu în sanatoriul de la Doebling”,
aceastã informaþie preluatã de la autor de
la asistentul medicului curant al poetului:
„Înainte de plecare /Eminescu/ îi oferi d-lui
Dr. Obersteiner, care l-a îngrijit, volumul
sãu de poesii, care poartã urmãtoarea
dedicaþie scrisã de Eminescu în limba
germanã: Dem hochgeehrten Hern Dr.
Obersteiner zur gutigen Erinerung M.
Eminescu”.
14
Vezi O scrisoare a d-lui Iancu Alecsandri
adresatã d-lui X, în „ Convorbiri literare”,
XVIII (1884), nr. 4, iul., p. 164-167.
15
Idem, Ibiden.
16
Vei episodul mai pe larg, în cartea noastrã
„Moartea antumã a lui Eminescu”, Edit.
Cartier, Chiºinãu, 2006.
17
Scrisoarea lui M. Eminescuc cãtre Al.
Vlahuþã în Opere, Vol. XVI, p. 239-240.
18
Vezi discuþia pe larg la I.E. Torouþiu: Studii
ºi documente literare, Vol. III, p. 186-187
(I.E. Torouþiu observã cã I. Creangã
îndreaptã, în broºurã, câteva expresii la
sugestia lui lui Titu Maiorescu, pe când M.
Eminescu nu acceptã sã schimbe un vers
din Strigoii la sugestia aceluiaºi.)
19
Vezi N. Geprgescu: Eminescu ºi editorii
sãi, Vol. I, p.44-116)
 EMINESCIANA
Dumitru Copilu-Copillin
EMINESCU UNIVERSAL
Receptarea operei în publicaþii
editate în alte limbi italice (1)
Criteriul grupãrii acestei familii de limbi
este unul aparte, cu dublã semnificaþie,
istorico-lingvisticã ºi socio-culturalã. În
lingvisticã se uziteazã termenul de limbi
„izolate”, ca ramuri zonale în interiorul unor
þãri (ex. Catalana, cooficialã în Spania,
Insulele Baleare, Andora etc.), cazuri similare
fiind considerate ºi limbile „antice”, care nu
se mai vorbesc curent, într-o anumitã þarã,
uneori însã în virtutea continuãrii practicãrii
ºi a prestigiului ca limbã scrisã ºi vorbitã în
antichitate ºi în Evul Mediu, încã se utilizeazã
ca mijloc de comunicare universalã (ex. limba
latinã în ºtiinþe, în unele comunitãþi catolice).
Din aceastã categorie fac parte ºi limbile nou
create „artificial” (ex. esperanto º.a., în acelaºi
scop de comunicare universalã, în
componenþa lor contopindu-se elemente
„multilingve”, în cazul acestei limbi predominã
cele europene, mai mult din familia italo-
romanicã, dar cu rãspândire ºi pe alte
continente). Altã semnificaþie, subiectivã, a
grupãrii limbilor italice þine de interese socio-
culturale locale, determinate de posibilitãþile
reduse de editare a lucrãrilor tipãrite, în
consecinþã preferând canalele de comunicare
modernã, accesibilã, liberã, gratuitã, avem în
vedere publicaþiile online, de circulaþie
internaþionalã (în principal, mass-media sau
celebra enciclopedie multilingvã online
„Wikipedia”). Limbile în care a fost receptat
Eminescu – cele mai multe dintre ele sunt
grupate pe criteriul zonal, cu contribuþii mai
mult ori mai puþin consistente, dar reale – sunt
publicaþiile apãrute pe teritoriul Spaniei, cu
care vom începe excursul, în ordine alfabeticã.
1. LIMBA ARAGONEZÃ (vorbitã în
comunitatea autonomã Aragon din Nord-
Estul Spaniei, 13 judeþe cu peste 1, 2 milioane
vorbitori, guvern propriu, capitala Zaragoza,
are consulat român, comunitate româneascã).
„Wikipedia” prezintã date din viaþa ºi
activitatea lui Eminescu, recomandã
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
capodoperele Luceafãrul, Mai am un singur
dor ºi Scrisoarile I-V, dar ºi linkuri cu date
„ascunse”. În aragonezã se pot traduce
automat toate textele din celelalte 46 de limbi
care-l prezintã pe Eminescu. Revista
aragonez㠄Expres Information” publicã în
2009 articolul „Eminescu – geniul poeziei
româneºti” (ilustrat cu poezia Din
strãinãtate), prezentat ca mesager în lume al
poporului român ºi congenial cu mari
personalitãþi ale literaturii universale, precum
Cervantes, Goethe º.a. Asociaþia „Rumanos
sin Frontieres” a organizat un concurs de
creaþie pentru tineri, în perioada 12 ianuarie-
15 iunie 2014. Dintre acþiunile dedicate Zilei
Culturii Române cu prilejul Zilei de naºtere a
lui Eminescu menþionãm ca tipicã, dar fãrã
imaginile cu participanþi: „Seratã literarã
Mihai Eminescu”, din 16.01.2012, organizatã
la sediul Consulatului României la Zaragoza.
Au participat reprezentanþi ai comunitãþii
româneºti din Aragón, membrii Asociaþiei
„Acasã”, profesorii ºi elevii lor care participã
la Cursul de Limbã, Culturã ºi Civilizaþie
Româneascã în colegiile din Zaragoza,
împreunã cu pãrinþii lor, precum ºi „numeroºi
invitaþi spanioli, care au citit poezii ale
poetului, în limbile românã ºi spaniolã ºi au
ascultat cântece pe versuri eminesciene. Viaþa
ºi opera lui Mihai Eminescu, prezentate
într-un film documentar, au impresionat
asistenþa”. Mai restrânsã, dar solemnã a fost
„reuniunea” Corpului Consular din Aragon,
dedicatã lui Mihai Eminescu în 5.08, 2012, la
care a participat Sra. Dña. Luisa Fernanda
Rudi, Preºedinta Gubierniei Araon
2. LIMBA BASCÃ-EUSKARA (ca ºi
limba aragonezã, consideratã o limb㠄izolatã”,
este vorbitã de 1 milion de locuitori din
comunitatea autonomã, Þara Bascilor, situatã
în nord-estul Spaniei ºi nord-vestul Franþei,
precum ºi în zone ca Asturias Navara, capitala
Vitoria-Gasteiz; ºi în aceast zonã consulat
59
român, la Bilbao). „El correo” ºi alte publicaþii
sau „Asociation.ru@yahoo.es Provincia
Valladolid” informeazã despre viaþa celor peste
„15 mii de emigranþi români, în toate oraºele”.
Se evidenþiazã faptul c㠄românii sunt foarte
asemãnãtori cu bascii”. Explicaþia o leagã de
civilizaþia „Cucuteni de acum 5000 de ani”, de
unde „bascii sunt fraþii dacilor”, care provin
din „zona Carpaþilor”, iar cum „Mihai Eminescu,
Luceafãr naþional” (2010, <Site.ed> º.a.), sub
genericul „Imagini pentru Mihai Eminescu.
Þara Bascilor”, sunt postate peste 500 de
imagini din România ºi Þara Bascilor
(„web.imagini, 45000 de rezultate-accesãri),
între care despre Eminescu, sunt reproduse
portrete, graficã, monumente, cãrþi, peisaje
º.a., de unde, probabil ºi remarca recentã (13
ianuarie, 2014): „Mulþi cred, fãrã sã judece, cã
suntem nãscuþi în zodia eminescianã”. Mai
nou, în „ºtirile” culturale din mass-media
despre România sunt vehiculate teme
surprinzãtoare, precum interesul pentru
ediþia facsimilatã cu „Manuscrisele lui
Eminescu la Biblioteca Congresului din
Washington” sau „Eminescu ziaristul
arestat”, „Eminescu omorât la comandã
politicã”,. În site, <Aici Bilbao>, articolul
„Eminescu olercarierrumaniarra” ºi poza lui
Eminescu sunt încadrate între alte ºtiri ºi
imagini. Evenimente culturale organizeazã ºi
„Asociaþia culturalã Mihai Eminescu”.
Enciclopedia „Wikipedia” prezintã în limba
bascã-euskarã un articol sumar despre viaþa
ºi opera lui Mihai Eminescu, între capodopere
remarcând Luceafãrul, Oda în metru antic,
Scrisorile I-V, iar celebritatea sa o comparã
cu a lui Emil Cioran: ªi în acest caz „Wikipedia”
oferã posibilitatea de a traduce automat
articolul ºi de a fi traduse în euskarã-bascã
articolele despre Eminescu, existente în
celelalte 46 limbi.
3. LIMBA CATALANÃ (face ºi ea parte
din familia romanicã, constituind grupul
ibero-romanic, format din circa 10 milioane
de vorbitori în Spania, limba catalanã fiind
declaratã limb㠄naþional㔠în Catalonia, cu
capitala Barcelona; catalana e limbã de stat ºi
în Andorra, fiind vorbitã ºi în comunitatea
valencianã, în Insulele Baleare, Franþa-
Roussilon ºi Cerdagne, Italia-Sardinia,
Alghero). Mass-media informeazã cã
misiunile diplomatice din 6 centre zonale,
precum ºi asociaþiile de români au organizat
serate literare dedicate lui Mihai Eminescu.
La una dintre acestea, organizatã la sediul
Universitãþii din Barcelona, în colaborare cu
Catedra de Filologie Romanicã, a fost
remarcatã lectura poeziilor eminesciene,
împreunã cu interpretarea de romanþe pe
versuri de Eminescu ºi prelegerile profesorilor
Virgil Ani, Joan Fontana ºi Jose Enrique
60 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Gargallo despre semnificaþiile artei
eminesciene. Ca element de noutate, au fost
prezentate traduceri din opera lui Eminescu,
exclusiv în limba catalanã, ceea ce denotã
faptul cã existã mai multe poezii în catalanã,
decât cele care ne-au fost accesibile nouã. La
o altã acþiune omagialã de Ziua lui Eminescu
ºi a Culturii Române, lecturile din opera
eminescianã au fost precedate de expunerea
profesoarei Cãtãlina Iliescu, de la
Universitatea din Alicante, care a prezentat
epoca de efervescenþã culturalã în care poetul
a studiat la Viena. Participanþii au primit câte
un volum de poezii ºi publicisticã
eminescianã. Consulatul României la
Zaragoza a organizat, la 14 ianuarie, un
asemenea eveniment, la care au participat
reprezentanþi ai comunitãþii româneºti,
precum ºi „invitaþi spanioli de marcã, printre
care Preºedintele Real Academia de Nobles
y Bellas Artes din Zaragoza, D-l. Domingo
Buesa Conde, primarul localitãþii Zuera, D-l.
José Manuel Larque, directori ºi ºefi de studii
ai unor colegii din localitate”. Dintre
evenimentele literare se remarcã cele
completate cu proiecþii video, recital de poezie
ºi romanþe eminesciene, concursuri literare
dotate cu premii, unele sub genericul „Dialog
European”, „Departe de România, aproape de
Eminescu”, mediatizate pe canalele RadioTV
din toate provinciile, dedicate Zilei de naºtere
a lui Mihai Eminescu. Avem în vedere
acþiunile din Ciudad Real, Zaragoza, Coslada,
San Fernando, Arganda del Rey sau de la
consulatul din Almeira ori în „Aula Culturala
Universidad Abierta” din Castilla-La Mancha.
La acestea adãugãm expunerile
reprezentanþilor consulatelor româneºti, ai
asociaþiilor civice româneºti, ai diferitelor culte
religioase ºi profesori ca Eugenio Arce,
directorul „Grupului Literar Guadiana”, alþi
directori de ºcoli în care învaþã elevi români,
Diana Nuteanu, profesor la Universitatea
Naþionalã de Muzicã din Bucureºti. Pe
canalele de „ºtiri” online, o mare audienþã a
avut recitarea poemului eminescian
„Sãrmanului Dionis” de cãtre legendarul
Florian Pitiº. „Wikipedia” prezintã pe larg
viaþa ºi opera lui Eminescu, geniul, poetul
naþional, Centenarul morþii din 1989 ºi Anul
Eminescu din 2000, înserând în cuprinsul ei
articole despre Eminescu în 47 de limbi.
„Dicþionarul catalan român”, editat de
spaniolul Florin Bojor, „înfrãþeºte patria lui
Verdaguer ºi Eminescu”. Ziarul „Dialog
european”, 2011, scrie despre o seratã
Eminescu, sub genericul „Rememorarea lui
Eminescu ºi Miguel Hernandez”. În catalanã
îl prezintã pe Eminescu „Enciclopedia Uni-
versal ilustrada Europeo-Americana”, vol. 19
(Madrid-Barcelona, 1958.), de asemenea
revista „Serra d’Or” (nr. de primãvarã,
 Barcelona, 1990, publicã Odã în metru antic,
tr. Elene Malec). Laureatul din 1967 al
Premiului Nobel pentru literaturã, Miguel
Angel Asturias în cartea sa, „Rumania su
nueva imagen” (Mexico, 1964), îl apreciazã
pe Mihai Eminescu ca pe un mare poet al
literaturii universale, precizând c㠄unele
dintre versurile sale au fost traduse în
catalanã ºi spaniolã de Rafael Alberti”. „A
l’estrela (La steaua, în traducerea lui Luis
Bosch i Cruanas) este reprodusã în limba
catalanã în revista „Luceafãrul” din
Bucureºti, august 1980. Explicaþii despre
împrejurãrile realizãrii unor traduceri
eminesciene oferã, într-un interviu cu Omar
Lara, publicat în aceeaºi revistã din
septembrie, un alt „pasionat de Eminescu”,
directorul adjunct al Fundaþiei Joan Miró din
Barcelona. Revista „Literatura ºi arta”
(Chiºinãu, 1992) publicã La steaua, traducere
în catalanã de L. Bosch i Cruanas). Într-o
sumarã evidenþã, toate acestea le avem
localizate (prin intermediul mass-media,
tipãritã ºi online, inclusiv pe canalele RTV
din Spania, nominalizate) în: Catalonia,
Barcelona – 5 P, Zaragoza – 3 P, Almeira –
RTV, Madrid-Barcelona – 1 E, Republica
Moldova, Chiºinãu – 1 P, România,
Bucureºti – 2 P, SUA, Californiau – 1 E.
4. LIMBA GALICIANÃ-GALEGO
(limbã ibero-romanicã, o variantã a
ansamblului dialectal galiciano-portughez,
vorbitã în comunitatea autonomã Galicia, din
1978 s-a impus ca limbã oficialã. Capitala este
Galicia, principal centru editorial).
„Wikipedia” prezintã sumar viaþa ºi opera
celui „mai important poet romantic al României
ºi Republicii Moldova”, evidenþiazã
capodoperele Luceafãrul, Oda în metru an-
tic, Scrisorile I-V, lista unui numãr de 12 poezii
mai importante ºi 4 nuvele. ªi în acest caz
„Wikipedia” oferã posibilitatea de a fi tradus
automat acest articol în 46 de limbi ºi de a
traduce în galego oricare dintre articolele
despre Eminescu din celelalte limbi. „La voz
Galicia”, 28 iunie 2002, relata cã într-o
prelegere despre Eminescu, pe acesta Inma
Perez „l-a considerat intraductibil pentru
dificultãþile vocabularului sãu bogat”. Perez
Rocha (în „O galeo as lingva de
Europaoriental a traduction de M.
Eminescu”), a rãspuns la afirmaþiile din mass-
media, „analizeazã în premierã dificultãþile ºi
soluþiile de traducere în galego a operei
poetului român Mihai Eminescu” (cf.
„Bibliografie analiticã a limbii galego”,
elaboratã în 2004 ºi postatã în 18.07.2005:
„htt:/www.vieiros.org/publicacions/
veredicion.php_Ed=38”). „Seren” –
Luceafãrul de Eminescu, „text original în
galicianã”, face obiectul unei prelegeri din
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
2012, la Universitatea din Galicia, apreciat în
plan comparativ cu alte „12 ediþii” existente.
Poemas póstumas (f.l., 2003), dupã Inma
López Rocha este „O ediþie magnificã”, prima
traducere M. Eminescu în galego,
consemnare aºa cum se face în „Madrigal”,
p. 71-85, 2012 (apud Xavia Frias Conde,
colecþionar de „contribuþii poetice” în grupul
Fondatorilor „Bilbao” din Universitatea
Naþionalã de educaþie la distanþã, consemnare
ºi pe luismilana8@gmail.com). Pe alt site am
identificat un articol despre viaþa ºi opera lui
Eminescu (apud „Opinion Encyclopedia”), de
asemenea „Testament-Anthology of Modern
Romanian verse” (Bucureºti, 2012, lansat la
Sydney, include bibliografie ºi poezii, tr.
David Ioniþã, în colaborare cu Eva Foster,
Daiud Reynand). „Adevãrul.es” online al
„Asociaþiei românilor din Spania” (Andalucia,
Aragon, Zaragoza, Asturia, Catalonia-
Barcelona, Valencia, Castillion, Insulele
Baleare, Þara Bascilor) public㠄ªtiri”,
curente, inclusiv despre învãþãmântul ºi
cultura româneascã, evident ºi despre
Eminescu, predominante acum fiind cele
despre „asasinarea” lui Eminescu. Proiectul
ICR, „Valori culturale româneºti” – este
popularizat ºi în provinciile autonome
spaniole prin Seri literare, emisiuni RTV.
Cântecul eminescian Rãsai, devenit ºlagãr,
a fost interpretat de vestiþii cântãreþi Doina
ºi Aldea Teodorovici. Cotidianul „El correo
Gallego” prezintã în martie 2009 „Searã
literarã Eminescu”, „Românul din Spania”,
iar în 2010 aflãm referiri despre spectacolul
de poezie ºi muzicã din „Sãptãmâna
dedicatã celui mai mare poet român al
secolului XIX”. „A Xanela”, revistã
culturalã online alãturã pe Eminescu lui
Neruda, Garcia Lorca, Bandeira. Cunoscuta
scriitoare Rosalia Castro remarcã, în secolul
XIX, valori precum Esprocenda. Gautier,
Goethe, Eminescu, Fraþii Grimm, de
asemenea mãrturiseºte: „Am citit mult din
Mircea Eliade ºi l-am cunoscut pe Eminescu
prin (soþul) Angel, care, la rândul sãu, i-a
cunoscut opera la Madrid, în studenþie, cred
cã prin intermediul unui scriitor român exilat,
prezent în lumea literarã spaniolã
postbelic㔠(apud < Petar Gomez Bdate>
ºi, interviu cu Magdalena Popescu-Marin,
în „Luceafãrul de dimineaþã”, Bucureºti,
iunie 2010). În articolul „Pasiune pentru
dialectic㔠de Javier Casio Iglesias, postat
pe Blogul sãu, este caracterizatã politica
actualã cu un citat din Eminescu: „Erorile
din politica actualã…duc la suferinþa
milioanelor de oameni”. Aºadar, avem
traduceri ºi ecouri eminesciene, majoritatea
online, în Galicia, Galicia – 2 V, 1 A, 5 P,
România, Bucureºti – 1 A, 1 P, SUA, Califor-
nia-Galicia – 1 E, RTV, Siteuri, Blogspoturi.
61
 MEMORIALISTICÃ
Ileana Iordache-Streinu
„EU” (1)
Începând cu certificatul de naºtere,
numele meu este Maria-Elena Iordache, nume
folosit ca elevã, studentã, în toate actele de
„stare civilã”. Fireºte, copil fiind, am avut ºi
eu un nume de alint, asemeni tuturor copiilor.
Pãrinþii mei mi-au spus Ussy. Au trebuit sã
treacã foarte mulþi ani, o viaþã, ca sã mã
descopãr a fi existat din totdeauna în
Geografia Franþei, în Departamentul Marnei.
Din copilãrie ºi pânã la vârsta
adolescenþei, am existat cu o dublã identitate:
aceea din acte ºi aceea de „Ussy, fata lui
Streinu”. Aº mai putea adãuga cã de fapt, am
avut parte, la un moment dat, de o cvadruplã
identitate, fiindcã dupã primul meu soþ, în
actele de stare civilã am devenit Maria-Elena
Bogza, iar ca persoanã publicã eram, „Ussy,
nevasta lui Radu Tudoran”.
Între timp, apãruse cea de a cincia mea
identitate, aceea a unei studente anonime –
pânã când, aveam sã fiu deconspirat㠖 cãreia
Aura Buzescu, marea actriþã a Naþionalului ºi
profesoara mea în anul întâi la Institutul de
teatru, i-a spus „Ileana Iordache”. Sub acest
nume am încercat sã traversez niºte ani grei,
pentru pãrinþii mei ºi pentru mine, nume sub
care am început sã joc pe scena Teatrului Naþ-
ional încã din anul doi de Institut. Aºa am
putut, câºtigând bani, sã-mi ajut pãrinþii, sã
salvez contractul de închiriere, telefonul,
dreptul la lemne ºi cãrbuni. Eram în „câmpul
muncii”. Numai cã nu era chiar aºa de simplã
traversarea acelor ani. Pânã urmã s-a aflat „a
cui” sunt ºi existenþa mea de studentã era în
mare pericol.
Îmi amintesc de un personaj, un asistent
la nu mai ºtiu ce fel materialism, Neleanu,
parcã, care se vroia o copie fizicã a lui
Maiakovsky, care îmi sugera, înghesuitã
într-un colþ al sãlii de curs sub o privire
cruciºe, cu cãutate inflexiuni slave – se purta
acest mimetism al vorbirii – sã scriu un articol
în Scânteia tineretului în care sã m㠄liepãd”
de un tat㠄niedemn”, pentru cã altfel... (urma
o lungã pauzã, însoþitã de o privire brusc, cu
direcþie precisã strecuratã pe sub franjuri
pãrului tãiat asemeni poetului sinucis...).
În urmã cu câþiva ani, destul de mulþi,
62 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
mergând cãtre Paris într-un turneu, am
traversat pe Autostrada de Est, întreg
Departamentul Marnei. Privind desfãºurarea
vãilor, dealurilor îmbrãcate într-o vegetaþie
bogatã cu ierburi înalte, plãpumoase, mi-am
adus aminte de tot ce citisem despre cumplita
bãtãlie de pe Marna din primul rãzboi mondial,
ºi mã gândeam cât de multe trupuri se
odihneau sub acele ierburi înalte, când ochii
mi s-au oprit pe un mare panou indicator, pe
care era scris „Ussy-sur Marne”! De atunci,
mã simt dublu proiectatã în eternitate, odatã
ca fiicã a tatãlui meu ºi a doua, în geografia
Franþei.
Atunci când singurã a trebuit sã-mi
hotãrãsc drumul, precis, ºtiam un singur lucru:
trebuia sã-mi aleg o facultate ºi o profesiune
care sã nu aibã nicio legãturã cu lumea în
care crescusem, cã trebuia urgent sã încep sã
câºtig bani, pentru mine, pentru noi.
Dupã bacalaureat, aproape toatã vara
anului 1949 mi-am petrecut-o asistând la
cursurile pregãtitoare de la Arhitecturã ºi de
la Belle Arte, cursuri care m-au lãmurit curând
cã aºa zisul meu talent la „desen”, nu avea
nici o legãturã cu ceea ce se petrecea la acele
cursuri pregãtitoare.
Între timp, familia „aripa Severin”, în
frunte cu Bunica maternã, se aduna în
adevãrate „ºedinþe” care toate aveau un
singur punct pe „ordinea de zi”: „Ce ne facem
cu fata?”. „Fata” fiind ºi cam slabã, a fost
datã sub aripa ocrotitoare a fratelui Bunicii,
„Nenea Nicu”, actorul Niculae Bãlþãþeanu, la
Bran, pentru douã sãptãmâni. În aceste
ºedinþe se discuta ºi despre viitorul meu,
studiile mele ºi, fiecare membru al „aripei”,
avea o pãrere, „cea mai bunã”... Mama de faþã,
asculta ºi nu se amesteca, aºteptând
hotãrârea finalã... eu, fiind lipsã la acele
ºedinþe… Retroactiv, mã gândesc cu destulã
duioºie, la toþi, ºi la convingerea lor cã voi
face ceea ce vor hotãrî ei în finalul acelor
ºedinþe… fãrã sã mi se cearã, mãcar, pãrerea.
Ajunsã la Bran, în plimbãrile fãcute
împreunã cu strãunchiul meu, de el întrebatã
ce facultate vreau sã fac, i-am spus, cã nu
ºtiu. În ziua urmãtoare ajungând într-o poianã,
 parcã îmbrãþiºatã de munþi, mi-a spus sã mã
îndepãrtez de el ºi de acolo sã recit câteva
versuri, oricare. Împleticindu-m㠖 nu mã
aºteptam la aºa ceva – am început la fel de
împleticit sã recit nu mai ºtiu ce poezie, când
deodatã l-am auzit spunându-mi cu o voce
aproape necunoscutã mie: „mai tare! ºi, mai
rar! Povestea s-a repetat de mai multe ori pânã
când mie mi s-a pãrut cã strig, cã silabisesc
cuvintele… S-a aºezat pe un ciot de copac, a
aprins o þigarã ºi dupã un timp a spus: „voce
ai, ai un fizic bun. Îþi mai trebue sãnãtate ºi
noroc. Dã la teatru, dar sã nu-mi ceri sã te ajut
cu ceva...”. A fost unul din marii profesori de
arta actorului.
Am fãcut parte din ultima serie care a
avut-o ca preºedintã de Comisie pe Marioara
Voiculescu ºi datoritã acestei mari actriþe am
fost admisã.
Aproape întreaga comisie considera cã
„fizicul” meu nu se mai încadra noilor cerinþe
de tipologii din noua noastrã literaturã
dramaticã. Pânã la urmã hotãrârea a fost decizia
Dnei Marioara Voiculescu ºi am fost admisã.
La începutul anilor ’50 – care au coincis
cu anii de boalã ai tatãlui meu, cu migrarea lui
de la un spital sau sanatoriu la altul, Teatrul
Naþional, grav avariat în urma
bombardamentelor germane de dupã 23 au-
gust 1944, ruinat apoi de nepãsarea celor care
ar fi trebuit ºi putut sã-l salveze era gãzduit
de trei sãli ale Bucureºtiului: Sala Studio din
Pþa. Amzei, Sala Comedia de lângã Capºa ºi
marea salã de festivitãþi de la Liceul „Sf. Sava”.
Se pare cã dupã 25 august, la începutul anului
1945, în sala Cinematografului „Aro”, astãzi
„Patria”, au fost organizate întâlniri cu
reprezentanþi ai Bãncilor, ai încã marii industrii
ºi cu oamenii de culturã, pentru strângerea
fondurilor necesare refacerii Teatrului Na-
þional, a cãrui structurã nu fusese complet
distrusã de bombardamente. Inginerul Prager,
cel care pentru prima oarã în Europa, în 1936,
a mutat o clãdire, Mânãstirea ctitorie a familiei
ªtirbey, aflatã în valea Colentinei, înãlþând-o
pe un bot de deal, supraînãlþat ºi consolidat
de el, pentru cã începuserã sã se umple
viitoarele lacuri din jurul Bucureºtiului.
Mãnãstirea se aflã în satul „Mãnãstirea”, ºi
este vis-a-vis de mica mea casã din Satul
Samurcaº. Acest mare inginer s-a angajat sã
facã planurile de refacere clãdirii Naþionalului,
fiind modalitatea lui prin care participa la
salvarea acestui important edificiu.
Au fost strânse sume mari de bani, care
s-au pulverizat în scurt timp ºi teatrul a rãmas
aºa, asemeni unei mari mãsele cariate, zeci de
ani, pânã în urmã cu câþiva ani, când resturile
au fost dinamitate ºi în locul lui a fost construit
un hotel cãruia i s-a „lipit” o faþadã cu aspect
de butaforie, care încearcã sã aminteascã de
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
fastuoasa intrare a Teatrului Naþional.
În toamna anului 1950, eram studentã în
anul II, clasa Prof. Timicã la Institutul de teatru,
de curând, ºi de Cinematografie „I.L.
Caragiale” când împreunã cu alþi studenþi/
colegi am fost ºi eu selecþionat㠖 cum am
mai spus, de cãtre consilierul Vassiliev,
pentru „întinerirea trupei”.
În repetiþiile celor douã piese în care am
fost distribuitã, „Înºir-te mãrgãrite” ºi
„Nevestele vesele din Windsor”, m-am aflat
alãturi de marii actori ai Naþionalului ºi, fiecare
în felul lui m-a ajutat în primii mei paºi, cam
ºovãitori, pe scenã. Repetiþiile cu aceste douã
piese au fost primele, adevãratele mele lecþii
de teatru, „pe viu”. Pãºeam pe un tãrâm total
necunoscut, alãturi de cei care de-a lungul
anilor vor deveni modelele ºi mai cu seamã
exemplele mele în aceastã atât de frumoasã
dar ºi atât de neiertãtoare profesie.
Am avut ºansa eu ºi generaþia mea, sã
facem parte din marea trupã de actori ai
Naþionalului, în urma cãrora noi „tinerii”
pãºeam cu respect, sfialã, chiar veneraþie.
Visul, speranþa, dorinþa arzãtoare a fiecãruia
era sã ajungem ºi noi acolo unde erau „Ei”.
Deºi, în zilele noastre, sunt nume care nu
mai spun nimic „marelui” public de acum, ele
existând doar prin cãrþile care le-au fost dedi-
cate – dacã mai sunt citite de cineva – nu pot
– sã nu-mi amintesc de impresionantul
„personaj”, Maria Filotti cu o „statur㔠atât
de anacronicã în noul peisaj uman – o Doamnã
– cu o voce atât de educatã... De Marietta
Anca, a cãrei frumuseþe asprã împlinea prin
talentul ei, dramatismul personajelor pe care
le interpreta, de Sonia Cluceru, faimoasa
creatoare a Anetei Duduleanu din „Gaiþele”,
de Silvia Dumitrescu-Timicã, o fermecãtoare
ºi inepuizabilã mare actriþã de comedie, de
„frumoasele” Naþionalului: Elvira Godeanu,
Tanþi ºi Dina Cocea, Marietta Deculescu, care
cucereau prin diversitatea rolurilor
interpretate ºi a cãror frumuseþe era asemeni
ºlefuirii unei nestemate, talentul lor. Dar,
„uriaºul” Calboreanu în „Apus de soare”?
Dar irepetabila Eugenia Popovici în „Oana”...
Bãlþãþeanu în „Hagi Tudose”, în „Verºînin”
din „Trei surori”, Birlic, extraordinar în
surprinzãtorul spectacol „Avarul”, realizat de
Alex. Finþi... Manolescu, Storin, marele bijutier
Ion Manu, Marcel Anghelescu, Iancovescu,
Atât de specialul actor/poet Emil Botta, Radu
Beligan... Doamne, încã atâþia alþii...
Pe fiecare în parte, îi urmãream searã de
searã cum vrãjeau sãli arhipline. Toþi cei
tineri ºi cei vârstnici, odatã aleºi, distribuiþi
de cei trei directori de scenã, Sicã
Alexandrescu, Alex. Finþi, Moni Ghelerter,
întregul pe care îl alcãtuiau, se diversifica în
individualitãþi puternic conturate, iar actul
63
scenic cãpãta valoare de sacerdoþiu, care
însã cerea sacrificii de timp, sãnãtate, familie
– multã, foarte multã muncã ºi încã odatã
sãnãtate. Emoþiile unui actor pe scenã
mistuie asemeni flãcãrilor unui rug.
Parcursul meu în anii de facultate a fost
un drum greu, plin de obstacole; eram chematã
sã dau „prob㔠la toate filmele care intrau în
producþie, dar nu eram selecþionatã pentru
nici unul, spre marea mea suferinþã, dar ºi spre
totala nedumerire a Prof. de Estetica
marxismului, Nicolae Moraru (Iulea ªafran)
cunoscutul justiþiar al culturii noastre în acei
ani care, cu aceleaºi inflexiuni în vorbire, la
modã dup㠄eliberarea noastr㔠de cãtre
Armata sovieticã, mã întreba de ce nu „faaci
fiiiãlm”? Þinea la mine, fiind o bunã ºi
studioasã studentã a lui. Când a aflat „a cui”
sunt, de fapt ºi explicaþia sau motivul, mãcar
în parte, pentru care „nu fãceam fiiiãlm”,
cuprins de cea mai sincerã revoltã proletarã,
i-a comunicat asistentului sãu, Alecu
Popovici, vãrul poetului kalendist, Mircea
Popovici: „o s-o trântesc de toþi pereþii”...
„Vezi ce faci...” mi-a atras atenþia Alecu. Ce
era sã fac? Aºteptând la cantinã felul doi, am
citit „Scânteia” în care se gãsea rãspunsul –
fãrã sã ºtiu – la întrebarea „capcan㔠pregã-
titã de profesorul ultragiat politic. Acest
„justiþiar” însã a fost cum se spune, în zilele
noastre „faire-play”, spunându-i asistentului
dupã ce rãspunsesem exact la întrebare: „n-am
ce sã-i fac…” ºi mi-a dat notã de trecere, chiar
bunã.
Abia intratã în anul trei, de curând
mãritatã cu Radu, tov. Onu, ºeful de cadre al
Institutului, Manea Enache colegul meu de
an ºi o studentã de la regie, cãreia i-am uitat
numele, un fel de luptãtoare neiertãtoare pe
toate baricadele tuturor revoluþiilor, m-au
exclus din facultate, printr-un aviz publicat la
„Gazeta de perete” – , prins cu o piunezã.
Dupã vacanþa de varã, urcând scãrile
cãtre etajul unde se aflau sãlile de studiu de
arta actorului, înainte de a pãtrunde în acel
spaþiu, în dreapta liftului se gãsea faimoasa
„Gazetã de perete” a anilor ’50... Cum viaþa
întregului Institut era subiectul principal al
acestei gazete, firesc, m-am oprit sã o
„frunzãresc”... Cap de afiº era comunicatul
prin care Institutul de teatru ºi Cinematografie
„I.L. Caragiale”, informa profesorii ºi studenþii
c㠄Ileana Iordache (Maria-Elena Bogza) fiica
duºmanului poporului Nicolae Iordache
(Vladimir Streinu), cu unanimitate de voturi a
fost exclusã din Institut. Mai erau ºi alte
considerente de acelaºi calibru, pe care nu le
mai amintesc, aceleaºi care se vor regãsi ºi
alcãtui dosarul „viitorului” inculpat, tatãl meu.
Abia dupã citirea acelei „informaþii” din
viaþa studenþeascã, am realizat cât de pustiu
64 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
era – dintr-o dat㠖 holul sãlilor de curs, în
care de obicei, roiau gãlãgioºi ºi veseli
studenþii... colegii mei.
Cu inima în gât, cu ºiroaie de lacrimi, pe
care nu mi le puteam stãpâni, în goanã am
coborât la etajul unde se afla decanatul ºi
rectoratul, am intrat la secretariat ºi, fãrã sã
mã opresc am dat buzna în biroul Decanatului.
În el, parcã aºteptându-mã, în picioare, era
Decanul, Gh. Timicã, Rectorul Tov. Penhas,
fost farmacist ºi viitorul mare compozitor
Henry Mãlineanu, care, firesc nu aveau cu ce
ºi cum sã mã ajute, sã mã consoleze, în afarã
de faptul cã amândoi mi-au oferit batistele
personale.
Nu ºtiu, nu-mi mai amintesc cum am
parcurs distanþa de la Institut, cum am urcat
pe lângã magazinul „Victoria”, Banca
Naþionalã ºi cum am ajuns acasã...
Radu, ca de obicei, scria în pat, cu
planºeta proptitã de genunchi. Epuizatã, fãrã
lacrimi i-am povestit, detaºatã de tot ce
trãisem în acea dimineaþã... Nu mai þin minte
ce a urmat. L-a sunat imediat pe Geo sau am
mers direct la el? Pe atunci încã mai locuia în
cartierul Vatra Luminoasã, în mansarda uneia
din acele locuinþe „ieftine”. Erau douã camere
dispuse vis-a-vis, pe un fel de hol-culoar ºi
casã a scãrii pe care, în lungul lui, se aflau
douã încãperi mici, baia ºi bucãtãria. ªi mai
târziu când Geo câºtiga bani, în marele
apartament din Pþa. Lahovary, el ºi Bunty au
locuit în camere separate, izolate chiar ºi în
„camera lui Bunty” cu un statut special, cu o
mobilã sculptatã pe comandã, nu intra nimeni,
decât Bunty, sã ºteargã praful… Dormea
într-o altã camerã micã din marele apartament.
În ultima parte a vieþii lor, au locuit chiar în
blocuri diferite.
Statutul lui Geo dincolo de cel consacrat
de scriitor, poet, autor al Cãrþii Oltului, al Þãrilor
de piatrã, foc ºi pãmânt, reprezenta România
(R.P.R.) în Comitetul Internaþional de luptã
pentru apãrarea Pãcii. Cu felul lor destul de
eliptic de a vorbi al acestor doi fraþi, n-am înþeles
nimic din cea spus atunci Geo, doar cã m-a
sfãtuit sã nu mã mai zbucium cã deocamdatã,
„asta e”... I-au trebuit aproape ºase luni pânã
când sã-mi rezolve situaþia, ajuns pe undeva
pe „sus”, excluderea mea prezentând-o ca pe
un afront personal ºi numai aºa am fost pânã
la urmã reprimitã la Institut.
În lungile luni de aºteptare care urmau,
Radu a avut înþeleapta iniþiativã de a-mi ocupa
timpul, ºi lui sã-ºi asigure liniºtea, creându-mi
o puternicã dominantã, aceea de a bate la
maºinã, pe mãsurã ce erau finisate, paginile
primului roman cu drept de semnãturã, pe care
începuse sã-l scrie, un roman de aventuri
pentru tineret, care urma sã se numeascã
„Toate pânzele sus!”.
 NOTES
Simona Cioculescu
2006
11 septembrie. Am fost în Aula
Academiei la sãrbãtorirea lui Gabriel
Strempel (a împlinit 80 de ani). Aula nouã
este ca un amfiteatru studenþesc. Era plinã.
Am venit cu 15 minute mai târziu ºi am
gãsit loc în primul rând, lângã Nic. Gheran
ºi soþia lui. Ceva mai târziu a coborât de la
prezidiu Dan Horia Mazilu, actualul direc-
tor al Bibliotecii Academiei, a ieºit din salã
10 minute, dupã care, revenind, s-a aºezat
lângã mine, pe locul din stânga. Ne
cunoaºtem din facultate, am fost colegi de
an. A fãcut mare carierã, a fost ani de zile
decan la Filologie, academician ºi acum di-
rector la BAR. Au vorbit Dan Berindei, D.H.
Mazilu, Gh. Mihãilã, ªtefan ªtefãnescu,
Oct. Lazãr, Nic. Gheran, Rodica Maiorescu
(de la BNR), George Anca, Gh. Buluþã ºi
sãrbãtoritul evocându-ºi înaintaºii. A urmat
trataþia cu ºampanie ºi piºcoturi în sala de
la parter. Am stat de vorbã cu Nadia
Lovinescu, o doamnã finã, care a fost
secretara lui Tãtuþ pe când era director al
Bibliotecii Academiei (1968-1975). Nu
credeam cã mai trãieºte, dar e aproape
neschimbatã. Era însoþitã de o nepoatã.
15 septembrie. Am stat acasã cãci
trebuie sã termin corectura la „Medalioane
franceze” de ªerban Cioculescu, ca sã
poatã intra la tipar. A fost aprobatã pe lista
de subvenþii a Ministerului Culturii. La fel
ºi ediþia bibliofilã Alexandru Macedonski.
16 septembrie. Vizitã Alexandru
George, la ora 10. A adus textul articolului
pentru „Litere”, pentru cã miercuri dimineaþa
vine Mihai Stan, redactorul-ºef la noi sã ia
articolele lui Barbu ºi al lui. Discuþiile
obiºnuite – despre Marin Preda, Breban ºi
alþi romancieri pe care-i considerã modeºti,
dar supraapreciaþi de criticã. Îl invitã pe Barbu
(a câta oarã!) sã scrie ºi el în acest sens. E
prima oarã când a afirmat rãspicat cã e un
foarte mare romancier. Ne-a relatat o scenã
de la Paris (Neuilly sur Seine), unde se afla
într-o searã (în amurg) împreunã cu
Alexandru Vona ºi a trecut pe lângã ei Ismail
Kadare, pe care Vona îl cunoºtea (erau
vecini). L-au abordat – spunea – ºi au avut
o lungã discuþie pe o bancã, iar el (Al.G.) ar
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
fi spus, la un moment dat, „iatã s-au întâlnit
trei foarte mari romancieri”. E preocupat
pânã la obsesie de romanele lui ºi nu-i place
cã e considerat un foarte bun critic ºi istoric
literar, deºi acestea (articolele din presã ºi
cãrþile) l-au fãcut cunoscut ºi apreciat. La
ora 11 a plecat. În timp ce era la noi, a
telefonat Constantin Mateescu (romancier
ºi el), ºi cum George îºi exprimase de mai
multe ori dorinþa sã-l cunoascã personal,
Barbu i l-a dat la telefon. A urmat o discuþie
absurdã. Mateescu îl invita pe la el sã se
cunoascã, iar George se tot scuza cã stã
prea departe (în Piaþa Coºbuc, deci
aproape), cã trebuie sã ia trei autobuze (de
fapt, unul singur), cã poate altã datã, de fapt
niciodatã. E foarte tipic pentru el. La ora
prânzului, Barbu s-a vãzut cu Bibi Vasilache
ºi au luat masa la Uniunea Scriitorilor
împreunã cu Al. Ecovoiu, M. Tupan ºi Lucia
Negoiþã. Eu am fost la Muzeu sã termin
corecturile. De curând a murit Gheorghe
(Ghighi) Ceauºescu (66 de ani), fost coleg
la Institutul Cãlinescu (profesor universitar
de greacã ºi latinã, deputat PNÞCD). A
murit, se pare, la o ºedinþã a Partidului,
pentru cã Ciuhandru nu i-ar fi dat cuvântul
sã citeascã un manifest anticomunist
redactat de el ºi alþi doi colegi.
18 septembrie. Muzeu – discuþii
plãcute cu colegele. Vizitã Lala Velea. La
ora 15 am plecat la cabinet, la Ilinca, cãci
nu reuºeau sã-i facã penultima injecþie
Melisei ºi sã-i scoatã pansamentul.
Revoltatã, nu ieºea din cuºcã ºi mârâia. La
mine a venit imediat calinã ºi emoþionatã.
Am luat-o în braþe, mã lingea ºi îi bãtea
tare inimioara. Mâine – ultima injecþie ºi o
iau acasã. E tare scumpã, ca un copilaº
poznaº. Dupã-amiazã, la ora 19, am fost
pe strada Arcului (din Armeneascã) la
Sandu Missirliu acasã (casã recuperatã plus
altele în Bucureºti ºi în þarã, ºi pe linia soþiei,
din familia Brãtianu. Lume multã, prieteni
din tinereþe ai lui Barbu: Bobi ºi Gabi
Drãgan, Sandu ºi Anda Vãlimãrescu, Dinu
Zamfirescu, mai multe doamne vãduve,
soþii ale altor prieteni. Bobi vorbãreþ,
singurul fumãtor. Trataþie plãcutã, frugalã,
65
cãci la ora 20 am plecat la restaurantul
Nistoreºti, în apropiere. Salã rezervatã.
Specific românesc. Am vorbit mult cu Dinu
Zamfirescu despre institutul pe care îl
conduce – IICMER. Au probleme cu
Adrian Niculescu, care i-a dat în judecatã
fiindc㠖 în urma unor conflicte – a fost
scos din funcþia de director adjunct, unde
se pare cã nu fãcea mare lucru. Sandu M.
tãcut ca de obicei. E un om inteligent ºi
rafinat, stabilit în Franþa.
21 septembrie. La Muzeu cu Violeta
ºi Magda. Condeescu mi-a spus cã a apãrut
cartea lui Ghislain de Diesbach ºi cã se duce
sã o ia de la tipografie. ªi celelalte sunt pe
calea cea bunã. Seara, la ora 17, la cinã, la
restaurantul Vama Veche de pe strada
Columb lângã Piaþa Lahovary, invitaþi de
Dominic Brezianu. Mai erau, în afarã de noi,
Dinu Abãluþã cu Gabi, Zorina Regman,
Eugenia Þarãlungã, colega mea, ºi Ioana
Diaconescu. Casã veche cu decoraþiuni
retro. La altã masã era ªerban Anghelescu
cu soþia ºi cu un prieten din Grecia, scriitor.
Discuþii animate despre dosarele Securitãþii
(Ioana este cercetãtor la CNSAS), despre
Doinaº, Irinel Liciu, Ion Negoiþescu, I.D.
Sârbu etc. Problema dosarelor de la
Securitate agitã spiritele ºi instituþiile de vreo
douã luni, e principala temã de dezbãtut în
presã ºi la televiziune. Monei Muscã i s-a
descoperit dosarul de informatoare, cu
numele de cod DANA. Îi supraveghea în
anii ’70 pe studenþii strãini. A fost scoasã
din PNL ºi i se cere sã dea demisie din
Parlament. Vor sã-i dea afarã din PNL ºi pe
Valeriu Stoica ºi Theodor Stolojan fiindcã
criticã Partidul. Petru Romoºan e ºi el fost
colaborator al Securitãþii, deºi apare pe la
multe televiziuni criticându-i cu un fel de
disperare pe alþii, din acelaºi motiv.
22 septembrie. A început sãptãmâna
francofoniei în cadrul anului francofoniei.
Oraºul e plin de tineri care împart pliante,
broºuri, baloane (Parlez-vous frrançais?
Vorbiþi sau nu, Bucureºtiul vã aºteaptã la
Zilele francofoniei). Au venit în vizitã
preºedintele Franþei, J. Chirac, primul-
ministru al Canadei, preºedinþi din Africa,
Asia. Ce mai, agitaþie mare! Discursuri,
fotografii, îmbrãþiºãri, strângeri de mâini,
cadouri...
25 septembrie. Eu am fost azi la
teatru, la Odeon, ºi am vãzut „Cântãreaþa
cheal㔠de Eugen Ionescu, cu actorii
teatrului La Huchette din Paris. Este una
dintre cele mai jucate piese în Franþa –
16.000 de reprezentaþii. Sala plinã ºi foarte
participativã, râsete, aplauze. Actorii (ºase
la numãr) stimulaþi de atenþia publicului.
Ce mi-a plãcut mai mult a fost franceza
impecabilã ca dicþie ºi – deºi piesa e absurdã
– perfect inteligibilã, savuroasã. Mulþi
66 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
cunoscuþi, actori, scriitori, ziariºti.
26 septembrie. Tot în cadrul Zilelor
francofoniei am participat la MLR la vizita
unui tânãr editor francez, e vorba despre
Dominique Dolmieu, director la „Maison
d’Europe et d’Orient” ºi al Editurii „Espace
d’un instant”. A venit cu o amplã colecþie
literarã de cãrþi ale unor scriitori din Centrul
ºi Estul Europei. Printre care ºi al nostru
Matei Viºniec cu care e prieten. De altfel,
Viºniec l-a adus în România. La ora 17 a
avut loc lansarea cãrþii lui Viºniec „Omul
cu o singurã arip㔠(trei piese, celelalte douã
sunt „Vânzãtorule nu fi melc” ºi „Negustorul
de timp”). Cartea a apãrut la Paralela 45 în
colecþia Biblioteca româneascã, iniþiatã de
fosta mea colegã Ruxandra Mihãilã, care
ajunsese redactor-ºef la editurã. Dupã
lansare, a urmat un cocktail la care am
vorbit cu Matei ºi i-am cerut un autograf
pe carte, e un om deosebit de cald ºi blând,
chiar afectuos. O raritate azi! ªi, pe cât e
aºa de omeneºte, pe atât are în literaturã o
perspectivã vizionarã, chiar halucinantã, în
care miracolul e la el acasã, într-un firesc
desãvârºit. Seara, piesa lui „Trei nopþi cu
Madox”.
28 septembrie. În fine, am primit
volumaºul lui Ghislain de Diesbach –
bilingv – „Cucerirea unui tron – Napoleon
III ºi Carol I al României”, ediþie îngrijitã
(prefaþã ºi traducere) de mine ºi tipãritã la
Editura Muzeul Literaturii Române. A
apãrut în sãptãmâna francofoniei – a fost
lucrat foarte repede tocmai în acest scop.
E un volum, elegant, cu cei doi protagoniºti
pe prima copertã stând în stânga ºi în
dreapta tronului lui Carol, îmbrãcat în roºu
ºi auriu ºi cu stema României pe spãtar.
Pe coperta a patra este doar tronul cu o
umbrã mãritã în spatele lui. I-am trimis
douã exemplare, însoþite de o scrisoare,
lui Ghislain de Diesbach, care mi-a rãspuns
foarte repede, mulþumindu-mi cãlduros
pentru apariþia bilingvã a cãrþii, care i-a
permis sã-ºi reciteascã studiul dupã 21 de
ani de la susþinerea conferinþei la Academia
celui de al Doilea Imperiu.
13 octombrie. Ora 11. Comemorare a
Claudiei Millian la casa Minulescu, de fapt
apartamentul „conului Minu ºi al coanei
Claudia” de pe bulevardul Dr. Marinescu. O
ambianþã superbã creatã de doi oameni de
gust. ªi nu trebuie sã o uitãm nici pe fiica,
Mioara Minulescu, care a continuat tradiþia
familiei. Au mai fost prezenþi Monica Pillat,
Liliana Ursu, Simona Grazia Dima, Doina
Mândru, directoarea Complexul Muzeal
Mogoºoaia, poetul Ion Horea, sora lui Nicolae
Labiº, Nina Stãnculescu, ªtefan Dimitriu ºi
doi tineri actori, Gabriela Babeº ºi Ionuþ
Popescu. Atmosferã plãcutã sub bagheta
muzeografului gazdã Corneliu Lupeº.
 PAGINI DE JURNAL
CONVORBIRI
CU ALEXANDRU GEORGE (1)
Alexandru George, redivivus:
Joi, 12 ianuarie 2012
Îi propun sã înregistrez, e de acord
dar când aduc aparatul ºi-l pornesc, A.G.
protesteazã… aceea ºi a cãzut ºi madame Ceauºescu, iar
Alexandru George: Trebuie sã mã
supraveghezi?!
Emil Stãnescu: Nu! Ignoraþi aparatul… Costache Olãreanu, care devenise un fel
A.G.: Bine…Seara târziu este un ro-
man pe care l-am publicat ºi a fost o mare
eroare din punct de vedere al politicii mele,
ca sã spun aºa, al strategiei mele literare.
Cartea în totalitatea ei era de aproape 500
de pagini. ªi , la editurã, când am predat-o,
Florin Mugur, care era redactor, mi-a spus
cã nu se poate sã fie aºa de groasã pentru
cã în planul lor este trecutã ca sã aibã 240
sau 260 de pagini.
Pãi, domnule, asta înseamnã aproape
jumãtate din ea! Pãi, zice, aºa am trecut-o.
Eu am trecut-o din burtã ºi n-am ºtiut cât
e... Pãi, de ce nu m-ai întrebat?... ªi ce sã
facem acuma?... Pãi, zice, lasã cã mai
aranjãm noi, cã pot sã-þi dea…Orice carte
mai avea dreptul la 15% în plus… deci
m-ar fi dus la 300 de pagini, asta are acum
300… da, la vreo 320 de pagini. Care, tot
reprezenta o mutilare, fãrã… fãrã drept de
apel. Însã, cartea era în plan ºi planul fusese
deja aprobat, nu semnat încã,… de
Tovarãºa…ªi dacã eu fãceam un scandal
ºi spuneam cã cenzura a fost prea asprã
cu mine, ºi mi-a scos toate chestiile-alea,
însemna, nu un conflict cu Vasile Nicolescu
sau nu ºtiu cu cine, cu Ghiºe sau cu ãºtia
de la Consilul Culturii sau cu Florescu ãla,
cum îl chema, ci cu Ea… Era o treabã
legatã de madame Ceauºescu ºi mi-a spus
ãsta: „Nu te bãga cã te nenoroceºti…”. Era,
vezi ºi dumneata, prin ’88, deci scandalul
ar fi fost în ’89. Era categoric cã eu nu
mai puteam sã public într-un an, doi, nicio
carte, dacã fãceam chestia asta. Eram la
un an ºi ceva pânã când trebuia sã ies la
pensie…ªi, deci, trebuia sã n-am
complicaþia asta la sfârºit ºi am zis: „Bine
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
Emil Stãnescu
d-le, las-o încolo, sã fie aºa cum e!…” ªi
a apãrut în forma asta, mutilatã, dar eu am
un exemplar care nu este (bine, ºi ãsta este
mutilat), pentru c㠒89 a venit curând dupã
cartea apãruse între timp…
Dup㠒89 n-am gãsit editor, dar
de director al bibliotecii Institutului ãsta,
care acum e al lui Patapievici ºi atunci era
al lui Buzura, a spus, nu, lasã cã: „Noi avem
acolo o secþie, o secþiune, cu cãrþi
interzise, accidentate, care au fost… cu
chestii de-astea ºi te bãgãm ºi pe tine cu o
carte.” ªi am bãgat-o ºi,… bine, eu nu
mi-am dat seama cã el era un om foarte
bolnav ºi, de fapt, pe moarte… El avea un
cancer care se putea opera, dar el se
operase, îi revenise…Ceva cu laser, cu nu
ºtiu ce… El arãta foarte bine, nu arãta ca
un om bolnav. Foarte vesel, aºa, ºi opti-
mist, ºi m-am dat pe mâna lui. Eu nu aveam
cum sã-i reproºez lui (cã, în clipele-alea
atât de grele pentru el … ºi el nu-ºi dãdea
seama cât este de bolnav, cã el mai avea
de trãit doar câteva luni), cã nu era sã se
ocupe de romanul meu. ªi,… l-a bramburit
pe acolo. Nici n-a putut fi gãsit. M-am dus
acolo sã-l caut, l-am gãsit pânã la urmã
într-o debara, noroc cã avea o copertã
foarte hazlie, cã era pe jumãtate roºie, pe
jumãtate albastrã.
Ãia voiau sã-l arunce, sã-mi arunce
romanul ºi nici mãcar nu m-au prevenit. ªi
mi l-am luat înapoi fãcându-mã cã: „A, da,
ãsta este, sigur cã da, l-a pus Costache aici!”
M-am fãcut cã ºtiu cã l-a pus Costache la
un loc cu cutiile de Dero, cu pachetele de
gunoaie… ºi l-am luat ºi m-am dus.
E.S. Aþi avut totuºi o intuiþie bunã ºi
ºansa de a-l putea salva.
A.G.: Am avut noroc! ªi, l-am dus…
Mi-a apãrut într-o ediþie mai completã, la
Muzeul de Literaturã. ªti care este? Unde
e Muzeul Literaturii.
E.S. Da.
67
 A.G. ªtii cã are o librãrie acolo. Eu, Cã asta era salvarea oamenilor cu dosar
dacã te intereseazã literatura mea, cã eu prost, cã ºi Costache a lucrat de fapt în
n-am… alte exemplare, costã foarte construcþii… ºi atâþia alþii. Am lucrat în
mult… a apãrut în Editura Muzeului construcþii, la Institutul care acuma se
Literaturii, într-o serie de ediþii complete. numeºte ÎNCERC, ãsta de pe Pantelimon,
E.S.: O sã trec pe acolo… de prefabricate, ºi de-acolo m-am inspirat
A.G.: Poþi sã treci ºi-acuma. Eu ar trebui eu pentru Seara târziu. Niºte figuri pe care
sã þi-l ofer, dar eu nu mai am exemplare… le-am adus în apropierea, în romanul ãla.
E.S.: Lãsaþi cã, rândul viitor când o sã Foarte multe… ªi acolo am dus-o foarte
ne vedem o sã-l am… bine pentru cã Institutul era format din vreo
A.G.: Bine, sã le spui cã ai fost la mine 200 ºi ceva de inºi din care nu erau membrii
ºi cã eu te-am trimes la ei. Astelalte toate de partid decât vreo 6… Nu puteau sã facã
(câteva dintre volumele adunate de mine, o organizaþie de bazã!
în timp, de pe la anticari ºi aduse maestrului E.S.: !!!
pentru autografe, dedicaþii), în general, A.G.: Da, pentru cã erau toþi, ingineri,
inclusive Oameni ºi umbre le ai în ediþia tehnicieni, chimiºti, economiºti…
întâi. Care nu numai cã este incompletã E.S.: Niºte capacitãþi.
dar este grav incompletã. Sã vezi cum aratã A.G.: Da, erau … ªi unii dintre ei erau
ea în versiunea ultimã. Stai sã þi-o arãt. În membrii de partid, dar aparþineau de
primul rând e tipãritã cu o literã mai micã organizaþia de bazã a Universitãþii, cã erau
ºi are 620 ºi ceva de pagini… ºi profesori, conferenþiari universitari,
E.S.: Da… Luminiþa Marcu i-a fãcut nuº’ce ºi le convenea sã fie acolo legaþi,
o cronicã extrem de favorabilã… nu de ãia din Pantelimon, din cartierul ãla,
A.G.: O, nu numai ea … Aici are 620 ºtii… ªi, nu te întreba nimeni de originea
ºi ceva de pagini iar aici are 510, scris mai socialã fiindcã Institutul, fiind situat la
mare. Aºa cã, ºi de fapt nici ea nu este mama dracului,… nu voia sã se ducã
completã, pentru cã eu acuma ce nimeni acolo,… aºa cã am trãit liniºtiþi
fac?…Dom-le, trebuie sã-þi spun ceva… câþiva ani de zile ºi, ca sã-mi fac o treabã,
Eu sunt un om care am un sfârºit… nu am intrat ca un simplu secretar în comisia
tragic, pentru cã alþii sunt oameni care au… de inovaþii ºi acolo era un inginer, þin minte
suferã de o boalã cu evoluþie dramaticã, ºi-acuma, un inginer, Bãrbuceanu, care…
oameni care au nevoie de medicamente, nu fãcea nimic. Aduna propunerile… care
se-opereazã, se taie…Mai scoate-i un maþ, erau ridicole, d-le! Tehnica în construcþii,
ba nu ºtiu ce-i face la ficat, eu n-am aºa la noi, era sub nivelul celor care au
ceva. Am, slavã Domnului, cel puþin pânã construit catedralele gotice… Erau, poate
acum, un sfârºit lent. Însã, extraordinar nici la nivelul tehnicii de vârf a romanilor…
de trist, pentru cã lumea mea a dispãrut. A Erau pe la piramide! Scripete,…cu asta se
dispãrut prin deces. Eu am fost prieten cu lucra… Roabã! Niºte tradiþii vechi…Nu
niºte oameni care, în general erau mai în aveau absolut nimic! Era unul Hamlischer,
vârstã ca mine. ªi care, acuma dacã ar þiu minte ºi acuma… era neamþ. Erau foarte
trãi, ar trebui sã aibã peste 85,…80 ºi ceva mulþi meºteri d-ãºtia ºi ãla fãcuse o schelã,
de ani, ºi ori unii dintre ei au murit, ori, aºa-zisã Hamlischer! Care-a…!!! Ha, ha!
foarte mulþi sunt în viaþã doar cu numele… Adicã era o chestie…
Eu am fost un om ºi continui sã fiu, E.S.: Brevetatã…
fãrã sã pot sã mã manifest, extraordinar A.G.: Da, cã aveam ºi inovatori, ca sã
de sociabil. Am fost un relaþionist, ºi asta pãstrãm legãtura cu producþia…
se vede ºi în toate cãrþile pe care le-am E.S.: Da…
scris, cu subiecte de-astea care ating fapte A.G.: Era o chestie aºa,… care pusã
de viaþã, diverse. Se vede cã, deºi trec drept una peste cap, era o stupizenie de
un singuratic, nu sunt aºa ceva… De ce copii…Mai era un zidar care se fãcuse nu
trec drept un singuratic? Pentru cã eu am ºtiu ce fruntaº în producþie ºi-l luaserã de
fost foarte deosebit de scriitori, eu n-aveam acolo ºi-l puseserã sã urmeze Politehnica.
o psihologie de scriitor… eu am început, ªi el n-avea nici liceul era o… era italian, îl
am debutat ºi am intrat în Uniunea chema Luigi Strenatti ºi ãºtia îi spuneau
Scriitorilor când aveam 40 de ani ºi, practic Strinatti. Ãla era un om foarte cumsecade,
vorbind, pânã atunci am avut relaþii cu dar nu era locul lui acolo… ªi atunci eu,
scriitori foarte puþin, reduse. Eu m-am ca sã mã fac ºi eu util acolo, am devenit
format într-un cu totul alt mediu decât ãsta secretarul Comisiei de inovaþii ºi ca sã o
scriitoricesc. ªi trebuie sã-þi spun, ºtiind consolidez ºi mai mult pentru cã
cã eºti arhitect, c-o sã cazi jos de pe scaun, Bãrbuceanu ãsta, ºeful meu mã lãsa pe
pentru cã eu am lucrat… în construcþii! mine, ne duceam la ºedinþe, n-aveam multe,

68 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 poate una pe lunã, la minister, pentru mine
era o plãcere cã mai scãpam din monotonia
aia, mã duceam la ãia, dupã aceea mã mai
întâlneam cu niºte cunoscuþi. El stãtea 5
minute ºi mã lãsa ºi spunea… „Stai d-ta
aici cã eu mã duc, sunt chemat
undeva”…Pleca acasã ºi-ºi vedea de… ªi
atunci dacã a vãzut cã eu mã descurc în
toate hârtiile acelea, cã ce-aveam de
fãcut… sã le pun ºi sã le propun ãlora care,
de cele mai multe ori le respingeau, cã erau
unele, ridicole. În fine, atunci eu m-am
gândit, ia stai d-le sã fac ºi eu o inovaþie.
ªi-am fãcut una, da, pe vremea aceea
inovaþiile nu se fãceau decât în colectiv.
Nu puteai sã prezinþi… Era de obicei un
inginer care fãcea inovaþia, un muncitor,
ºef de echipã, câþiva tovarãºi, luau vreo
6-7 pentru orice rahat… sãracu, pânã la urmã a ºi murit acum
E:S.: Da, Ha, ha!
A.G.: Da, trebuia sã spui cã s-a lucrat
în colectiv. ªi atunci, pe mine m-a bãgat
cu încã doi au deschis o acþiune de
paternitate, cã ei au fãcut inovaþia ºi le-a
luat-o unu înainte ºi a prezentat-o el, ºi a fost
un fel de proces, nuº’ ce pânã la urmã le-a
dat dreptate lor. ªi ei m-au bãgat în colectiv
ºi pe mine care, n-au spus cã le dãdusem
vreo idee cã era o chestie simplã…Dar,
fusesem ºi eu p-acolo… exemplu…asta nu, asta nu e genu,
E.S.: Da, … Luminiþa Marcu e o tipã, cum se spune,
A.G.: ªi-am devenit inovator, d-le!
Sunt inovator în construcþii. Eu am scris,
dacã te intereseazã… E.S.: Da, am auzit-o chiar acum de
E.S.: Am citit, am citit… ªtiu.
A.G.: Am scris o carte rarisimã. Te
felicit cã ai gãsit-o ºi dacã gãseºti cãrþi de
astea d-ale mele vechi … E.S.: Ea aºa e prezentatã acolo,
E.S.: Da, unde gãsesc cãrþi cu
semnãtura dvs. le cumpãr… A.G.: !!!
A.G.: Sã-mi spui. ªi chiar dacã… eu
mai am unele cãrþi, în afarã de asta (ultima
ediþie Seara târziu…). ªi asta mi-a atras o
criticã foarte severã a lui Manolescu care
a scris cã este vãdit inspiratã din Radu
Petrescu. Ori, eu nici nu-l cunoºteam pe
Radu Petrescu. Grupul ãsta de la
Târgoviºte… cã o sã vezi cã toþi mã
bagã…, mã amestecã acolo… Eu i-am
cunoscut la Bucureºti. Eu am fost la
Târgoviºte, dar în momentul când ei
tocmai au plecat de acolo. Ei au plecat prin
’45-’46. ªi eu am fost în ’47-’48 ºi în ’48-
’49. ªi-am stat acolo ºi-am absolvit clasa
a ºasea, la 16 ani, 16-17 ani, la Enãchiþã
Vãcãrescu, adicã am dat examen particu-
lar, stând la Rãzvad ºi în anul urmãtor am
venit ºi în vacanþa de Paºte, ºi-n vacanþa
mare, ºi-am stat acolo. În anul urmãtor
s-au fãcut naþionalizãrile ºi le-au luat
pãmântul rudelor alea ale mele. S-a
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
sfârºit… I-a ºi arestat… Mã rog, le-a dat
drumul dupã aia ºi nu m-am mai dus deloc
pe-acolo de atunci. Dar am cunoscut foarte
multã lume. Dar ãia toþi nu mai sunt în
viaþã…
E.S.: De-aici aþi pornit, de la faptul cã
acum este un moment mai greu, cã au
dispãrut acei oameni…
A.G.: Nu cã un moment greu…E o
epocã-ntreagã în care eu… Dupã aia mai
e ceva …
E.S.: Vã simþiþi cam singur.
A.G.: Sunt 4-5 care, d-le, trebuie sã le
spun cuvântul, pentru cã ãsta este, s-au
ramolit. Nu mai au…Nu mai pot sã vorbesc
cu ei.
E.S.: Da…
A.G.: Au uitat, nu mai ºtiu nimic. Unu,
câteva zile. L-au dat la ziar, cã era scriitor,
de fapt el era profesor universitar, Eugen
Cizec, nu ºtiu dacã-l cunoºti. Latinist. A
apãrut ºi-n România literarã…
E.S.: Am auzit…
A.G.: Da, alþii… n-ai ce vorbi, sunt
oameni care s-au … aºteaptã sã moarã.
ªi, pe de altã parte niciun… tânãr… Eu nu
vreau sã-mi fac discipoli. Dar cãrþile-astea
ale mele …cã e Luminiþa Marcu, de
nu ºtiu dacã dumneata cunoºti expresia, e
o tipã aþoasã-aºa.
dimineaþã, cã e traducãtoare… ºi are o
voce-aºa…
A.G.: Pãi ce traducãtoare…
traducãtoarea Luminiþa Marcu
E.S.: Era într-o conferinþã la Centrul
Cervantes,
A.G.: Aaaaa, da, da...
E.S.: …ªi s-a fãcut acolo o discuþie
despre traduceri.
A.G.: ªi d-ta ce cãutai acolo?
E.S.: Nu, eu am auzit la radio… Venind
în maºinã, am radio ºi chiar de dimineaþã
am auzit-o vorbind
A.G.: Aaaa, da! Ea e o femeie cu un
orizont foarte larg.
E.S.: Deºteaptã, foarte deºteaptã…
A.G.: ...Foarte larg. ªi ea a fost
cãsãtorita, nu ºtiu dacã legal cu unul care
se numeºte Costi Rogozanu…
E.S.: A, da… ªi pe el îl ºtiu…
A.G.: ªi ãla e un tip, foarte deºtept ºi
acela, dar, amândoi niºte, aºa mi s-au pãrut,
niºte boemi dezaxaþi. Ea, când mi-a apãrut
mie cartea Oameni ºi umbre a scris foarte
favorabil ºi dupã aceea eu am cãutat-o.
69
 MARI POEÞI AI IUBIRII

Aºezaþi în limba românã de Radu Cârneci

ALFRED DE VIGNY
(1797-1863)

Alfred de Vigny (Loches, 27 martie 1797 – Paris, 17 septembrie 1863). Poet, prozator ºi
dramaturg, unul din promotorii romantismului. Nãscut într-o veche familie aristocraticã originarã
din Touraine. În 1814 se înroleazã ca sublocotenent în primul regiment al jandarmilor regelui, apoi
în garda regalã. Decepþionat de monotonia vieþii în garnizoanã, frecventeazã cercurile literare ºi
compune primele poezii, publicate, în 1822, în volumulPoèmes (Poeme). Dupã concedii succesive,
pãrãseºte definitiv cariera militarã (1827), consacrându-se exclusiv literaturii. În 1826 publicã
volumul Poèmes antiques et modernes (Poeme antice ºi moderne), completat în 1829 ºi 1837. Este
un familiar al ‹‹Cenaclului›› lui Victor Hugo. În 1829 obþine succes cu piesa Le More de Venise
(Maurul din Veneþia), adaptarea dramei Othello de Shakespeare. Tripla sa condiþie, de aristocrat,
soldat ºi poet, îi inspirã romanul istoricCinq-Mars (1826) precum ºi romanul simbolicStello, din
care extrage, în 1835, subiectul dramei în prozã Chattertron ºi Servitude et grandeur militaires
(Servitute ºi mãreþie militarã). În anii 1837-1838, traverseazã o gravã crizã spiritualã provocatã de
pierderea mamei sale ºi despãrþirea de actriþa Marie Dorval, iubitã cu pasiune. Este profund afectat
de primirea reticentã în Academia Francezã (1845) ºi de eºecul în alegeri (1848). Retras la Maine-
Giraud, domeniul familiei din Charente, mediteazã îndelung ºi compune cele 11 poeme filozofice
care vor forma volumul Les Destinées (Destinele), publicat postum (1864). Plecând de la o viziune
sumbrã ºi descurajatoare despre condiþia umanã, parvine la un umanism optimist, afirmând
încrederea în progresul omenirii, în geniul uman, în Gândire ºi Poezie.
Moartea lupului
I.
Spre luna-ncinsã norii grãbeau – haotic drumul,
Cum peste un incendiu nãuc se-alungã fumul,
Iar codrul era negru pânã în zarea stinsã;
Mergeam fãrã de ºoaptã prin iarba-n rouã ninsã,
Prin bãlãrii înalte, prin vajnici mãrãcini,
Când, iatã, desluºirãm, sub nemiºcaþii pini,
Urme adânci de ghiare în lutu-abia umid,
Rãmase de la lupii ce noi i-am hãituit.
Am ascultat pãdurea ºi câmpul depãrtat
Nerespirând, aproape, cu pasul suspendat:
Nici un suspin în aer, auzul nostru-atent
Simþea doar girueta – insectã-n firmament –
Cãci vântul se-nãlþase destul de la pãmânt,
De turnuri solitare lovind uºoru-i cânt;
Pe stâncile abrupte, de neclintit, gorunii
Înfipþi în colþi de cremeni, dormeau sub ochiu’-lunii;
Sta firea’ncremenitã, ci, aplecându-ºi chipul,
Cel vânãtor mai vârstnic privi atent nisipul
ªi-l cercetã-n uimire, târându-se pe coate:
El, ne-nºelat vreodatã, a se-nºela nu poate;
– Sub iarbã-i proaspãt mersul, ºopti cu vorbe joase,
Ce ghiare-ncârligate, ce fiare majestuoase!
Sunt doi lupi mari, bag seamã, cu cei doi pui ai lor:
Cuþitele zvâcnirã în pumni cutezãtor
ªi-acoperind lucirea oþelelor la flinte,
Dând crengile în lãturi, pornirãm înainte
Spre marea înfruntare; de-odatã ne-am oprit:
Acolo-n faþa noastrã ardeau doi ochi cumplit –

70 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 (Uºoare, patru umbre – pãrinþii ºi copiii –
Se alergau superbe sub raze argintii,
Precum, adesea, jocul ºi-l fac, în larmã mare,
Ogarii, când stãpânul îi scoate la plimbare;
O, semãnau cu-aceºtia: plãcerea cu plãcere,
Dar lupii-cãþelandri fac tumbele-n tãcere,
ªtiind cã între ziduri, în somn de ore sparte,
Pândeºte-ntruna omul, duºmanul lor de moarte.
Era-n picioare tatãl; lupoaica sta culcatã
(Asemenea lupoaicei în marmorã sãpatã,
Romanilor divinã, la pântecele ei
Stând Romulus ºi Remus, doi fragezi semizei)
Lupul veni, ‘ºi-nfipse picioarele din faþã
Cu ghearele adânce în þãrnã ca-ntr-o ceaþã;
Luat pe neaºteptate se socoti pierdut:
Retragerea-i tãiatã spre orice drum ºtiut,
ªi-atunci, într-o zvâcnire, cu gura-i arzãtoare
Pe câinele din faþã îl prinse cu turbare,
Cã fãlcile-i troznirã pe-un gât gâfâietor
ªi nu le desfãcurã nici focul puºtilor
Ce-i sfârtecarã trupul, nici multele cuþite
Ca grindina tãioasã în lovituri icnite,
Ci, numa-n clipa-n care cel câine a pierit
În groaznica-ncleºtare, atunci l-a slobozit
Privindu-ne-n tãcere, cu ultimul sãu gând;
Cuþitele în carnea-i pânã-n plãsele stând,
Îl þintuirã-n iarbã, în sângele-i scãldat,
Iar puºtile, drept cruce sinistrã, le-am culcat
Deasuprã-i; cu privirea ne urmãri apoi,
Abia lingându-ºi gura de sângele ºuvoi
ªi, fãrã-a vrea sã ºtie cã se sfârºeºte-aci,
Mari, ochii îi închise ºi, ne-urlând, muri!

II.
Îmi odihnii pe puºca tãcutã fruntea grea,
Tristeþea mã cuprinse ºi gândul mã durea:
Ce-o fi fãcând lupoaica ºi puii-i, cãci toþi trei
Voirã sã-l aºtepte pe El; o, fãrã ei
Cea vãduvã frumoasã, adâncã de-ntristare,
Ar fi rãmas cu lupul în greaua încercare,
Ci, datoria sfântã sã ºi-i salveze-a fost,
Spre-a-i învãþa, de foame, sã sufere cu rost
ªi-a nu intra, cu omul, la învoieli vreodatã
Cum alte animale de stirpe scãpãtatã
Vâneazã cu acesta pentru un pat ºi-o pâine,
Ele, odinioarã, pe codri mari stãpâne...”

III.
Vai, am gândit, ce mare e Omu-n al sãu nume!
ªi, totuºi, ce mici suntem, mai slabi nu ºtiu pe lume!
Cãci a pleca din viaþã, din smârcurile sale,
Doar voi pricepeþi asta, sublime animale!
Sã vezi pãmântul, ce-are ºi aceea ce-i rãmâne
ªi cã tãcerea-i totul, cã restu-i slãbiciune,
O, te-nþeleg prea bine, sãlbatic trecãtor,
Puterea ta din urmã mi-a dat amar fior!
Grãia privirea-þi dreaptã: „Fã sufletu-þi s-ajungã
Sã fie pururi tare în firea lui adâncã
ªi-o stoicã mândrie sã-l ’nalþe cât mai sus:
Eu, cel nãscut în codru, acolo am ajuns;
Sã gemi, sã plângi în rugã este la fel de laº:
Fã-þi greaua datorie, iubeºte-o pãtimaº,
Pe calea unde soarta þi-a dat al ei frãmânt
Te luptã-asemeni mie ºi mori fãrã-un cuvânt…”

Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015 71

 POEZIA ACASÃ

Iulian Filip

VALENTIN DELINSCHI
(10.02.1963, Cimiºlia)
Actorul revenit acasã pe lacrimile celor plecaþi

În drum spre Târgoviºte cu actorii de la Teatrul Satiricus – I.L. Caragiale (care au prezentat
câteva spectacole în capitala voievodalã) am constatat cã Valentin Delinschi e cel mai solar
bancagiu al teatrului, iar bancul lui cu suava doamnã e ºi cel mai econom – doar din opt
cuvinte, inclusiv prepoziþiile... A absolvit ªcoala Medie Nr. 1 din Cimiºlia – aceeaºi pe care au
absolvit-o celebrii Nicolae Dabija ºi Ninela Caranfil. Poetul Nicolae Dabija ºi actriþa Ninela
Caranfil sunt pe tabla de onoare a fostei ºcoli, azi Liceul Mihai Eminescu, dar ºi cetãþeni de
onoare ai oraºului Cimiºlia. E pe aceeaºi tablã de onoare ºi cetãþeanul de onoare al Cimiºliei
actorul poet Valentin Delinschi. Dupã absolvirea ºcolii (1980), a ajuns la Academia de
Teatru ºi Film „B.V. ªciukin” pe langã celebrul Teatrul Academic „Evgenii Vahtangov” din
Moscova (1980-1985), dupã care a fãcut ºi cãtãnia (1985-1986). Actor la Teatrul Republican
pentru Copii ºi Tineret „Luceafãrul” din Chiºinãu (1986-1989). Actor la Teatrul Muzical „Ginta
Latin㔠din Chiºinãu (1989-1991). Actor la Teatrul „Andrei Mureºanu” din Sfântu Gheorghe,
România (1991-1993). Actor la Teatrul Naþional Satiricus – I.L. Caragiale din 1993 încoace. Îl
descopeream cu voce ºi cu ureche la Ginta Latinã, unde era prins în spectacolul Mioriþa, o
experienþã de operã folk-rock, pentru care am scris libretul. Dar Valentin cântã ºi recitã ºi în
afara spectacolelor – la televiziune, în serate, în turnee anume. Cred cã poezia lui e impulsionatã
de aceste ieºiri mai aparte în scen㠖 actorul iese în scenã cu faþa lui, dar ºi cu poezia proprie,
uneori cântatã. Constat predominant motivul plecãrii, despãrþirii, plecaþilor, iar aici inerent e
multã… udealã (cum glumesc actorii, îmblânzind lacrimile). Gãsesc la Gabriel Garcia Marques
o formulare uluitoare: „Lumea vrea mereu sã plângã: tot ce fac eu e sã-i dau pretextul.” Îl cita ºi
el pe careva (pe Felix B. Caigner)... Cea mai mare parte a producþiilor folclorice îºi scaldã ochii
în lacrimi. Melodrama mai face politicã repertorialã în cinematografia ºi teatrul lumii, în unele
þãri – cu venituri considerabile. Valentin simte auditoriul, dar cred cã nu numai spectatorii i-au
determinat repertoriul poeticesc, în care are o lacrimã de-un fel despãrþirea de iubitã, lacrimã
de alt fel despãrþirea de mamã, lacrimi rãvãºitoare depãrtarea de mamele duse-n lume dupã
mai multã fericire pentru copiii abandonaþi (exodul nesãbuit pe lumea vânãtã), lacrimi de
spãlarea vederii destinului actorului, care moare de mai multe ori în scenã cu moartea
personajelor, dar se mai întâmplã cã-ºi mor chiar moartea lor în scenã, în culise (cum s-a
întâmplat cu prietenul ºi colegul de scenã actorul Ion Popescu)...

Ale dragostei pãcate Chiar de râde ori suspinã.

El. Astãzi mi-a fost dor de tine Nu-s pãcate în iubire,
ªi ieri mi-a fost dor de tine, Nu-s pãcate în ispite,
Nu te-ngrijora, ºi mâine Chiar de trec în amintire,
O sã-mi fie dor de tine. Ele vin din nou, iubite.
Ea. Am ascuns dorul sub pleoape,
Când adorm, sã fii aproape Douã inimi
Iar când mã trezesc, nu trece, O frunzã ca o lacrimã a ta
Dorul se desface-n zece. Alunecã ºi stau sã o privesc,
El. Ale dragostei pãcate, Se lasã toamnã iar, iubita mea,
Ale dragostei ispite, ªi ochii tãi cei verzi îngãlbenesc.
Cu femei înlãcrimate Degrabã iarãºi o sã fie frig,
ªi cu nopþi neadormite. Când vei orbecãi prin nopþi târzii,
Ale dragostei regrete, ªi nu ºtiu cât de mult o sã te strig,
Ale dragostei suspine, ªi nu mai ºtiu când iarãºi o sã vii.
Au plecat cu multe fete, ªi azi e prea devreme sã mai plec,
Te-au lãsat numai pe tine… Iar mâine sã rãmân va fi târziu;
Ea. …M-au lãsat numai pe mine, O frunzã care cade o petrec
Nu-i pãcatul meu de vinã ªi-al tãu de-acuma nu pot sã mai fiu.
Nici al tãu, o ºtii prea bine, De ce aluneci iarãºi la pãmânt

72 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 ªi-ngãlbeneºte iar privirea ta,
Cât dragã-mi eºti ºi dacã drag îþi sânt
Nu mai pleca, nu mai pleca, nu mai pleca.
Inima mea, inima ta
Ca noaptea ºi cu ziua se alungã,
Eu sunt aici, tu eºti pe undeva
ªi-o viaþã-întreagã n-o sã ne ajungã.
Înstrãinare
Mamelor, veniþi acasã!
Mamã, te aºtept în uºã
Sã te-ntorci din depãrtare,
Nu-mi trimite iar pãpuºe
Cã de-acu sunt fatã mare.
Mamã, dacã-mi pui rochiþe
În colete cãlãtoare,
Nu lua pentru fetiþe
Cã de-acu sunt fatã mare.
Mamã, de-mi trimiþi sandale,
Cum în sat nimeni nu are,
Ia mãsura dumitale,
Cã de-acu sunt fatã mare.
Mamã, când mã suni acasã,
Nu mai fi grãbitã tare,
Spune-mi cã de mine-þi pasã,
Cã de-acu sunt fatã mare.
Mamã, dorul mã apasã
ªi nu-þi spun cu supãrare –
Poate vreau sã fiu mireasã,
Cã de-acu sunt fatã mare.
Mamã, care mi-ai dat viaþã
Sub o stea ocrotitoare,
Doru-mi-i de-a ta povaþã,
Cã de-acu sunt fatã mare.
Mamã, cine-ntoarce, cine,
Anii de înstrãinare
Ce mi te-au furat din mine… Tot mai cauþi rostul ne-mplinit,
Nici nu ºtii c-am crescut mare.
S-a scuturat salcâmul
Mamei
S-a scuturat salcâmul din ogradã
ªi mãturãm prin frunze rãsfirate
Ca mâine, va cãdea prima zãpadã
Iar pânã-n primãvarã e departe.
S-a scuturat ºi via, ºi livada,
ªi nucul lângã gardul de la drum;
ªi toþi aºteaptã de la cer zãpada
Ce nu mai vrea sã vinã nicidecum.
Toamnã târzie, iarnã-ntârziatã… Ori e lungã calea înapoi
ªi casa noastrã a îmbãtrânit,
Cu umbrele ce le-am lãsat la poartã
ªi am plecat cu toþi, ºi n-am venit.
Ah, casa noastrã, câte ne ascunde… Tu, în scenã chipul le-ai creat.
Atâtea doruri care le-am avut,
De-am întreba-o, oare ce-ar rãspunde,
Cum am lua-o de la început?
Se lasã praf pe paturi ºi podele
ªi pe la geamuri, unde-atâtea ori
Priveam printre frumoasele perdele
ªi iarna aºteptam colindãtori.
ªi soba a crãpat de-atâta frig,
ªi în hogeag cuibare se-nmulþesc,
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
Trei uºi în tindã nu se mai deschid
La patul nostru cel împãrãtesc.
De ani, pãzeºte gardul de la stradã,
De parcã-ar rãscoli un nou îndemn,
Rãmasã pe cãrarea din livadã
O urmã-a tatei de picior din lemn.
Prin mahala mai urlã-n noapte câinii
A rece, a pustiu, a pãrãsit,
Cã i-au lasat, ºi au plecat stãpânii
Fãrã de bun rãmas ºi bun venit.
Bãtrânul râu rãmas fãrã de ape,
Cu maluri scufundate în pãmânt
ªi peºti care-au ºtiut sã se îngroape,
Pentru întâia oarã lãcrimând.
Venim acasã cine-am mai rãmas,
Venim pe rând, de tot înstrãinaþi,
Prea obosiþi, încetiºor, la pas,
Cu-atâta dor pentru surori ºi fraþi.
Salcâmul ne întâmpinã în prag
Cu ramuri aplecate la pãmânt;
A fost copacul mamei cel mai drag,
A fost copacul mamei cel mai sfânt…
Ea a plecat la tata-n cimitir,
ªi douã cruci la capãt de mormânt
Ne-adunã încã de prin amintiri
Sã le mai spunem câte un cuvânt…
Inimã de actor
Un gong, al doilea ºi al treilea bate,
Încep aplauze. Cortina sus…
Actorului Ion Popescu
Inimã de-actor, ce îþi mai vine
De nu baþi cum ai bãtut cândva,
Ai jucat atâtea vieþi strãine
Cã ai ºi uitat care-i a ta.
Istovitã ºi însinguratã,
De tot rãtãceºti neîmpãcatã,
Fãrã bun rãmas ºi bun venit.
Când mai stinsã, când mai luminoasã
Ai bãtut la porþi de iad ºi rai;
Te-au primit cu toþi la ei acasã,
Tu ai râs de ei… ªi iar plecai.
Ai deschis atâtea cãi în faþã,
Ai închis în urmã-atâtea uºi,
Ai tot dãruit atâta viaþã
Unor lumi cu suflet de pãpuºi.
Mai era un drum sã te mai stoarcã
Ce te-a dus departe de la noi.
Sau cã a uitat sã te întoarcã,
…
Poate-a fost o ultimã-ncercare
Ce te mistuia neîncetat –
Sã-i cunoºti pe toþi acei, la care
Ochii tãi ne urmãresc din ramã,
Cade ploaie plinã de mister…
Azi mai joci finalul într-o dramã
ªi plâng spectatorii tãi din cer.
Vocea Ta pânã la noi coboarã,
ªi începem a aplauda…
Iar acolo, sus, a câta oarã
Cerul ºi-a închis cortina sa.
73
 POEZIE

Paul Blaj

când intru în jocul tãu

nu mai ºtiu cum te cheamã îþi spun simplu balans de nea
apoi seara îþi adun tãlpile ºi le apropii de piept
buzele tale frãmântã oameni care trãiesc în picãturi
cu ele lipeºti cioburi ºi îmi dictezi telegrame cãtre lutieri
prima telegram㠖 ziua se subþiazã pânã la sughiþuri de plâns
punct cãmãºile rupte fâlfâie lângã pat în bãtaia iernii punct.
dar eu nu mai am putere sã transmit ºi mã gândesc cã
poate vom trece alpii într-un vagon restaurant cândva
cu mese de marmurã
uite un cimitir cald punct îmi vei spune
ºi eu mã voi simþi ca într-o librãrie nãruitã
hai sã mergem la o emisiune cu reiting mare draga mea
sã facem parte din aplauzele sãracilor

lovitura din graþie

când te-am vãzut în dans în soare orbitor de iulie ca o pãpãdie
în suflarea lui dumnezeu dansai ºi toate sforile acestei vieþi
se rupeau fine cum numai furnicãturile de la degetele mâinii
pot fi atunci îmi spuneam cã vei veni cum vin bisturiele pentru
noi sãnii mici ºi cochete ce cautã doruri îmi aminteam cum era
când dormeai cu hainele ude pe un pat roºu de emoþie când
glasul care te chema spunea pânã aici ºi tu nu vedeai cã e amar
ºi cã e într-o maternitate plinã de igrasie dar îmi înþelegeai
durerea ºi te ridicai la o înãlþime scrisã pe tocul uºii cãdeai tot
mai de sus nimic nu se auzea apoi îmi luai frica de spaþii
închise ºi o duceai la buze ca pe un bibelou spart adunat din
colþul vreunei cutii de carton iar eu mã simþeam într-o frumuseþe
a mea nãscocind ornamente de tort pentru când vom îmbãtrâni

într-un delir nesfârºit

nu ºtiu încotro se îndreaptã viaþa mea
ca o maºinã de spãlat în care hainele albe sunt amestecate
cu cele negre ºi nimeni nu se crizeazã pe tema asta
pe scurt
mi-e tot mai fricã sã trec strada aia aglomeratã din centru
urãsc sã mã grãbesc
sau sã grãbesc pe cineva
mai bine lasã îmi spun o sã vinã o vreme când mã voi uita
lung la o canã de pleu
când veþi putea râde lejer de tot ce fac
când fiecare zi a mea va fi ca o lianã de care s-a agãþat un
înger atlet
sã sarã din cer lângã mine ca un sinucigaº în faþa metroului

* Din volumul în pregãtire Maestrul parantezelor ºi ploaia

74 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 ***
te-aº putea iubi uca dacã m-ai învãþa sã sãrut ºi sã dorm
într-un alt oraº te-aº putea iubi cu tot cu periuþa de dinþi
pe care nu ai schimbat-o de un an
tu m-ai admira în camera asta albã cu gratii de care se izbesc
porumbei gri ca gândurile mele pustii
te-ai aºeza pe marginea patului ai fâºâi o pungã mi-ai da
un ciorchine bobiþã cu bobiþã
în timp ce eu aº zâmbi prosteºte oarecum satisfãcut cã ai
pãrul strâns în coadã ca de cal
ºi m-ar amuza tare comparaþia asta
nimic nu este în calea dragostei mele pentru tine uca
poate doar terminarea orelor de vizitã

***
aº vrea sã am aleea mea ºi un ºir lung de pomi cu frunze mari
o bancã aº vrea sub un castan ca sã îmi atingã ochii goi
voi crede cã sunt acasã cã am ieºit din liceu ºi mã uit dupã fete
o asistentã drãguþã mã va þine de braþ
cum þii un orb care coboarã treptele de la unu
voi aºtepta acolo sã se înnoreze ºi în drum spre camera mea
poate un dor de picãturi pe frunte mã va încetini un pic
ca dâmburile alea dinainte de trecerile de pietoni
din ce în ce mai rar chipul meu în oglinda camerei înalte
aº vrea un delir nesfârºit în care sã vorbesc cu toþi cei dragi
sã le uit sicriele aº vrea, se poate domnule doctor?

***
când sunt singur mã uit la filme pe care le-am uitat ºi din care
îmi aduc aminte câte o fazã drãguþã
gen white house down când dã cu piciorul channing într-unul
împuºcat ºi îi zice: te credeai bengos ai?
sau în bad boys când ingurgiteazã martin lawrence ecstasy
în fine cred cã v-aþi prins ce vreau sã zic
de multe ori intru într-o carte dragã ca într-un mall dar citesc
cu raþia
ca sã prelungesc plãcerea
singurul meu drog e cititul de la ora 4 a.m. când mã trezesc odihnit
ºi am chef de budincã
zilele trecute am cumpãrat o bicicletã fitness sunt se pare
hiperactiv ºi nu am o viaþã sedentarã
atâtea lucruri minunate se întâmplã când sunt singur
încât nu mã mai întreb de ce într-o competiþie serioasã cu moartea
de obicei nu te poþi baza pe nimeni

***
îmi place compania bãtrânilor sã îi studiez fãrã niciun reproº
sã mã apropii de bãncile lor
poate câteva vorbe înþelepte se vor aºeza printre
piesele de ºah
le voi putea muta la rândul meu ºi va fi bine
nu mai ºtiu când sunt trist nu mai ºtiu de ce sã mã bucur nu
mai ºtiu sã conduc o maºinã
tot ce se poate întâmpla e sã distrez lumea involuntar
ºi dacã aºa mã voi izola de voi
sã nu uitaþi cã vã iubesc
cum a iubit noe porumbelul cu ramura de mãslin sau avraam
berbecul ce l-a înlocuit pe isaac
iar dacã uitaþi oare cine va avea de pierdut?

Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015 75

 POEZIE

Grigore Grigore

Mã tot uitam pe cer mã uitam Ce speranþe?

Mã uitam ºi-un cor de fluturi vedeam
Un cor de fluturi care trecea Sus este cerul în care zeii
ªi peste el un alt cor de fluturi zbura Fac planuri de supravieþuire
Pentru toþi locuitorii
ªi pe deasupra un alt cor de fluturi se zvârcolea Universului

Mã! Mi-am zis ajungea Zeii fac planuri

Un singur fluture un singur fluture Zeii sunt planurile
Dacã trecea
ªi semãna Ce te tot uiþi? Tu eºti
Cu mine Centrul atracþiei
Sau cu mine se lãuda Toate vin cãtre tine
Dar cred cã era anotimpul Ca sã aibã de unde se întoarce
Fluturilor În lacrima lor
Eram nu eram ei treceau Suveranã
Ca sã spele aerul
Sã-l imunizeze Tu cautã-þi locul tãu
Lângã icoanã
Cãci pãsãrile cerului nu prea
Se uitã spre cer
Când vor sã-l viziteze Tocmai mâna mea era aceea
Care trecea pe lângã mine
Când înainte când înapoi
Mã gândeam eu cã pasãrea zboarã
ªi trupul ei este chiar umbra Eu doar îmi puneam întrebãri
Eu încercam comenzi pe care ea
Ea ºtie legile gândului Nu le percepea
Ea ºtie legile vãzului
Ea ºtie legile auzului Cãci funcþiona pe legile
Sentimentelor prime
ªi zboarã ca ºi cum ar Ale instinctului
Gândi cã a vãzut ceea ce a auzit Cu viteza instinctului

Acolo e cineva Ca sã nu creadã nimeni cã face

Care ca ºi mine gândeºte Partizanat cu partizanii
Cã pe aceastã linie dreapta
Încãrcatã cu ispite Tocmai mâna mea
Altcineva îºi coboarã S-a oprit s-a oprit
Nemãrginirea ªi a stat într-o poziþie
Nedefinitã
Dintre douã puncte
Pânã când am cãzut în ispita
Între doua puncte Dintr-o altã ispitã
Sprijinite cu privirea
Tu te gândeºti cã lumea
E un fel de flacãrã vie
Ce te tot uiþi? Sus este cerul Aºezatã între fum ºi cenuºã
Pe care-l pãzeºte cineva Ca sã intri în fum
Îþi trebuie o uºã
Ce gânduri ai Ca sã intri în cenuºã
Ce vise Îþi trebuie o uºa

76 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 Tu te gândeºti cã ar trebui Vise peste vise
Sã ieºi dintr-un vis Pânã va înflori magnolia
Care nu-þi aparþine
Nici cât flacãra vie ªapte ramuri trase
Din care lipseºti Pe sub pãmânt

ªi-ai vrea Pentru ca alte ºapte magnolii

Sã intri sã intri sã intri Sã înfloreascã
Apãratã de gândul care
Te poate salva Vise peste vise
Pânã vor înflori
Pe cer prinde viaþã Toate magnoliile
Steaua ce va cãdea ªi-un singur pãmânt
ªi-un singur soare

În imperiala ta singurãtate ªi ploaia totdeauna

Eu sunt acela care arunca Îndatoritoare
Un ban
ªi-l priveºte în cãdere Din munte
Din mare
ªi se uimeºte cã pânã la pãmânt
Ca sã ajungã la pãmânt M-am nãscut într-o frunzã
Nu mai are putere Care se legãna cãtre soare
ªi nici rostogoliri
Aºa vedeam eu – aveam
În imperiala ta singurãtate O frunzã albastrã
Dincolo de ochii tãi subþiri Sub picioare
Îþi pui întrebãri
Îþi rãspunzi la întrebãri ªi pe frunte
ªi te miri Douã buze mãrunte
Cu greutatea unui munte
ªi te tot miri
Într-un ºir de mirãri Înãlþãtoare
Ce trece peste ºapte munþi
ªi peste ºapte mãri Doamne! M-am nãscut
Pe câte ºapte cãrãri Ce conteazã cã sunt de aer
De apã sau lut?
ªi disperãri
Cãtre soare
Cãtre soare
În noaptea în care am visat Nu vreau alt început
Cã eram împreunã
Pe fundul unui lac
Fiecare între câte Te uitai la mine ºi pipãiai
Douã rânduri de aripioare Tãcerea

Era întuneric Cu privirile tale

Sã-l tai cu cuþitul Care îndulceau mierea
Zaharisitã-n statui
ªi o fricã sãlbaticã
Îmi trecea prin trup Aºteptai sã clipesc
Zale într-un lanþ de mirãri
ªi-l cutremura
ªi-l tremura Fiecare clipire a mea
Te elibera
Sã mã rup ªi te elibera încã
De vis sã mã rup de vis Atunci când nu-i
Am gândit dintr-odatã
Cã altfel ori mã înec Eu eram doar
Ori înghit o undiþã O tãcere
Nevinovatã N-aveam altã putere
N-aveam alt dar

Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015 77

 POEZIE

Adrian A. Agheorghesei

Ziua când am semãnat cu toamna

În duminica aceea
mãºtile nu s-au mai întors cu faþa la faþã
în dungi de cretã portocalie
frunzele cãdeau cu un minut de întârziere.

Ne-am salutat ca douã respiraþii vechi

fãrã sã ne atingem mâna sau obrazul
de sub unghiile murdare ale cerului
lipsea un planor.

Þi s-a fãcut frig

ai cerut ceai de mentã
din aburul vernil un câine creþ îþi lãtra sub bãrbie
ai aprins o þigarã
cu lesa din ea mi-ai lipit câinele de faþã.

Îndesai mâinile sub bluzã

tremurai sau îmi tremurau ochii
ar fi trebuit sã ne aºezãm la o masã mai înaltã
dar nu-þi face griji moldovenii sunt oameni omenoºi
îþi spuneam
ºi nici bine n-am terminat
cã o pãturã þi-a crescut pe umeri.

Sã vinã înc-un ceai de mentã!

ai decretat, boemo,
n-aveau vin fiert
în ce fel de lume nu existã vin fiert atunci când suntem vii
atunci când toamna trece prin faþa cafenelei ca o pãuniþã pe tocuri?

Îþi ascultam zâmbetul

ca un ºcolar clopoþelul pauzei mari
dupã ce am învãþat tabla împãrþirii
ai întrebat ce mai face Dumnezeu
am rãspuns cã e bine sãnãtos
îngropat sub aurul bisericilor
am început apoi sã vorbim prea mult ºi prea mare.

Ar fi trebuit sã fierbem vinul nostru

sã-l turnãm din ceainic în ceainic pânã la subþiere
sã spunem deodatã
iatã iarba
iatã vremea
iatã roºul.

Când am plecat,
Copoul era o maºinã de pompieri tãcutã
chioºcul de covrigi era prea aproape
78 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
 autobuzul a venit prea repede
un avion a ciobit norii.
Ai pus un covrig la pãstrare ºi am râs
ne priveam de parcã aºteptam sã cadã prima zãpadã.

Poveste cu camerã de hotel ºi fantome

Mai þii minte cum ferestrele zidite
te fãceau sã crezi cã hotelul ãla a fost cândva sanatoriu?
Îmi spuneai cã simþi spirite traversând aerul,
spânzurându-se de colþuri,
cã albul brutal al pereþilor îþi striveºte respiraþia
ºi cã vrei strânsã în braþe.

Nu credeam nimic din ce-mi spuneai,

dar trupul tãu înfrigurat sculptându-mi delfini pe piept,
vocea atât de serioasã ºi înceatã
mã fãceau sã-þi iubesc fantomele,
sã torn vin pe podea pentru sufletele lor
ºi sã le dau nume.

Încã era Crãciun,

ningea de parcã era pentru ultima datã,
grenade de zãpadã explodau vânãt în geamuri,
nu mai era nimic în faþã, nu mai era cartier, oraº, þarã, continent, lume,
doar câþiva purici de luminã ne mai ciupeau ochii
cât sã-þi vãd goliciunea lungitã,
cât sã-mi vezi plenitudinea curbatã,
cât sã nu mai avem nevoie de carne.

Lãsam bezna sã ne înveþe hãrþile,

cu jarul þigãrilor desenam iepuri, îi fugãream cu fum,
licuricii viºinii din pahar ne strãluceau sub piele,
nãscoceam istorii ale fantomelor, ale tuturor celor care au trãit în acelaºi pat,
te puneam sã-mi spui povestea fantomei Ioana –
„fatã sãracã, bãiat bogat, iubire dementã, despãrþiþi de pãrinþi, ea o ia razna,
ajunge în sanatoriul ãsta, se spânzurã de clanþ㔠– ºi râdeai aºa cum ºtiai cã-mi place,
râdeam ºi eu, o fãceam idioatã pe Ioana,
mã uitam la ceas, la cum ninge ºi-þi ºopteam
„ºi ningã... zãpada ne-ngroape!”.
De palma ta îmi încãlzeam inima pentru mai târziu,
ºtiam cã acum nu este lume, nu sunt oameni, nu este dor,
cã acea camerã de hotel cu podea rece, igrasie, mobilã veche ºi cu miros de iod e tot,
dar ca un ºarpe care nãpârleºte acest tot se va schimba.
Te strângeam mai tare, mã lãsai chiar dacã te durea,
ºtiai cã te voi întreba de tren –
„mai sunt trei ore/ trei ore sau o viaþã, totuna”.
Dimineaþa subþia întunericul,
intra pe geam ca un bisturiu infectat,
fumam amândoi dintr-o þigarã gândindu-ne la oamenii prinºi în câmp de viscol,
la ce-or fi ieºit din casã, ce le-o fi trebuit...
bagajele aºteptau la marginea patului,
în camerã foºnea ceva, nu ºtiu ce,
nu ne mai þineam de mânã,
nu ne mai spuneam nimic.
Mai þin minte un peron îngheþat, o siluetã fãrãmiþatã de betealã udã,
trenul agil ca un suflet descarnat ºi un vis cu doi bãtrâni într-un sanatoriu
care credeau cã acolo, cândva, a fost hotel,
cã fantomele traverseazã aerul
ºi se spânzurã de colþuri.
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015 79
 DIN ISTORIA...
Aurelian Silvestru
ÎNTÂIUL PEDEPSIT
Mama e simbolul bunãtãþii. Ea
întruchipeazã dragostea ºi gingãºia. Dar
tatãl? El ce reprezintã?
Cândva, tare demult, femeia
rãspundea de casã ºi copii. Bãrbatul se
implica puþin în asta. El trebuia sã vâneze,
sã pãstoreascã, sã cultive ºi sã-ºi apere
pãmântul. Prins în vârtejul acestor ocupaþii,
aproape cã nu avea timp pentru copii.
Ulterior, lucrurile s-au schimbat, au
reîntors bãrbatul în familie. Aºa se face
cã obiºnuinþa de a fi vulgar ºi aspru a
pãtruns treptat în educaþie. Acum,
problemele pe care mama le rezolva cu
ajutorul cuvântului, tata le soluþiona cu
ajutorul bãþului. Pedeapsa s-a transformat
în forþa motrice a educaþiei, cei ºapte ani
de acasã þinându-se, în fond, pe frica faþã
de pãrinþi.
Modernitatea s-a opus ºi a venit cu o
mulþime de amendamente. De la una la alta,
s-a ajuns pânã acolo, încât (în unele þãri)
pãrinþii sunt sancþionaþi sau chiar lipsiþi de
drepturi parentale, dacã îºi pedepsesc copiii.
E ºi asta o extremã, pentru cã, lipsiþi
de pãrinþi, copii devin o problemã ºi mai
mare. Imaginaþi-vã ce s-ar fi întâmplat cu
omenirea, dacã Dumnezeu ar fi lãsat-o la
voia întâmplãrii, fãrã s-o educe cu
severitate… Pedeapsa doar n-a fost o
invenþie a muritorilor de rând. Tot
Dumnezeu a nãscocit-o, iar Adam ºi Eva
au fost întâile fiinþe care au simþit pe pro-
pria piele urmãrile neascultãrii.
În Grãdina Edenului, dupã cum se ºtie,
primul cuplu avea voie sã mãnânce orice
fructe, în afarã de cele ce creºteau în
pomul vieþii ºi în cel al cunoaºterii. ªarpele
a îndemnat-o pe Eva sã guste din fructul
interzis, iar dânsa a fãcut acelaºi lucru cu
Adam. Imediat dupã asta ºi-au dat seama
cã sunt goi, cã au organe genitale, cã se
intimideazã, cã se plac, iar Dumnezeu, ca
sã le dea o lecþie de bunã creºtere, i-a
alungat din Rai…
Mulþi vor spune: „Pãrintele a fost prea
80 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
aspru! I-a dat afarã din cãminul pãrintesc
ºi i-a lãsat pe drumuri pentru un singur
mãr!”. Semnificaþia pãcatului original însã
e mult mai largã…
Dumnezeu îl avertizase pe Adam:
- Sã nu mâncaþi din fructele acestui
pom, cãci veþi muri!
A minþit, oare, când a vorbit aºa? Doar
ºtim prea bine cã nici Adam, nici Eva n-au
murit. În realitate, a murit copilul din ei.
Fructul cunoaºterii i-a maturizat, iar
Dumnezeu ºi-a dat seama cã misiunea Sa
ca Pãrinte a luat sfârºit. Adam a devenit
bãrbat. Acum putea lua asupra sa povara
de a decide singur cum sã trãiascã mai
departe. Dacã Tatãl sãu l-ar fi þinut la
nesfârºit pe lângã sine, hotãrând în locul
lui ce are de fãcut, atunci urmaºii lui Adam
ar fi crescut lipsiþi de caracter, iar omenirea
ar fi rãtãcit încã pe drumul devenirii.
Asta s-a ºi întâmplat, de altfel, cu
ceilalþi oameni! Lipsa de pedeapsã i-a
pierdut!
Dar s-o luãm pe rând…
Majoritatea dintre dumneavoastrã vã
imaginaþi, probabil, cã Dumnezeu i-a creat
doar pe Adam ºi Eva. Opera Lui însã, nu
s-a oprit aici. Adam ºi Eva n-au fost
singurii copii ai Providenþei. Acest cuplu a
avut doar trei feciori! Cum ar fi putut ei
popula pãmântul fãrã de femei? Unde mai
pui cã primul bãiat, pe nume Cain, l-a
omorât pe cel de-al doilea, reducând ºi mai
mult probabilitatea de a da naºtere la alþi
urmaºi.
Resemnându-se, Cain ºi-a pãrãsit vatra
ºi s-a dus în þinutul Nod, unde „a cunoscut-o
pe femeia sa ºi ea, zãmislind, l-a nãscut pe
Enoh” (Facerea, cap.4, 8-17).
Aºadar, în timp ce Adam ºi Eva locuiau
în Paradis, undeva în afara Edenului existau
ºi alþi oameni care nu aveau nicio legãturã
cu eroii noºtri.
(continuare la pagina 83)
 PROZÃ
COLÞUNAªII
ÎNTRE ARITMETICÃ ªI GEOMETRIE
(amintiri din copilãria directorului
combinatului patruped de lapte)
Trebuia sã scriu mai demult aceastã
mãrturisire, dar nu ºtiam când...
Eram între pãrinþi ºi copii la mall-ul de
pe podul de ajungere din Centrul Chiºinãului
la Botanica, iar copiii s-au adunat în jurul
cãrþilor editurii Prut, care-ºi sãrbãtorea ziua
de naºtere. Dar se sãrbãtorea ºi Ziua Cãrþii
pentru Copii, iar o sãrbãtoare conjugat㠖 a
editurii pentru copii ºi a cãrþii pentru copii –
nu se poate întâmpla decât între copiii
porniþi pe diferite punþi ºi pe unele poduri
spre bibliotecile lor.
Am fost poftit de cãtre prietenii mei
de la Prut, sã fiu moderator alãturi de o
sgâtie de domniºoarã, Sorina din clasa a
8-a (pe atunci), colaboratoare ºi a
emisiunilor radio destinate copiilor...
M-a dat gata întrebarea partenerei mele
prezentatoare ºi chiar atunci am simþit cã
din scenã, de la microfon, pot începe cartea
aceasta.
Iatã întrebarea Sorinei: Ce însemna sã
fiu modern în copilãria mea la Sofia?
Asta daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa...
întrebare! Sã luãm pe rând rãspunsurile ori,
mai precis, încercãrile de rãspuns.
1. Iubirile ºi izvoarele din
hârtoapele Sofiei
Cred cã în toate timpurile va rãmâne
modern ceea ce trãiam eu în anii mei
dintâi, ani numai buni pentru pãscut vaca,
dar nu numai aceasta – mã îndrãgostisem
fatal de o nemþoaicã din satul nostru. Fa-
tal – pentru cã înþelegeam cu mintea mea
de copil cã nu am nici o ºansã sã
cuceresc... Berlinul: era mai în vârstã, mai
înaltã, frumoasã foc ºi... nemþoaicã!
Dragostea mea se manifesta scenã
deschisã în felul cum aveam grijã de vaca
nemþoaicei – nu mã încerca nici o
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
Iulian Filip
horboþicã de umilinþã pentru ceea ce
simþeam pentru froilen din Sofia, alergând
sã-i aduc vaca. Chiar ºi vaca nemþoaicei
pãrea mai altfel decât celelalte... Nu o sã
mã împotmolesc în încercãrile de
descriere a ceea ce mi se pãrea deosebit
la patrupeda fetei, de dragul cãreia mi se
întâmplau toate aceste sacrificii – în mod
firesc operaþia cu alergatul dupã vacile ce
se abãteau din spaþiile menite adunãrii
laptelui nu-mi plãcea... Cã ne întrerupeau
de la lucrãri ºi jocuri de o modernitate
eternã...
Bunãoarã... întrecerea la fãcut
izvoare! Ce se poate mai modern ºi mai...
etern? E nevoie sã explic ce înseamnã
întrecerea la fãcut izvoare? Dar ºtiþi, evi-
dent cã ºtiþi ºi cunoaºteþi ce înseamnã
izvor... Uneori în cãlcãturile vacilor, care
intrau sã pascã în bahne, observam cã
apa forfoteºte/fierbe excesiv de harnic –
aceasta însemna cã vârful mai ascuþit al
copitei a fãcut cale liberã unui izvor!
Purtãtoarele de izvoare dulci, vacile
noastre, ne dezlegau ºi scoteau la luminã
ºi altfel de izvoare... Lãrgeam cãlcãtura,
ridicându-i, din glod, maluri protectoare
mai înalte (sã nu dea apa tulbure a bahnei),
ºi aºteptam pânã apa se limpezea. Ne
întreceam – a cui izvor are apã mai
gustoasã, mai curatã, mai rece ºi cine
ºi-a fãcut mai frumos izvorul? Toate
dealurile ºi vãile Sofiei erau cu modele de
izvoare ºi fântâni cu apã bunã, harnicã,
potrivitã în drumul omului însetat. Iar noi
eram însetaþi mereu, iar unii... înfierbântaþi
crâncen sã domoleascã vaca unei
nemþoaice sofiene, care, peste ani, se va
întoarce în Germania, într-o altã
modernitate, dar incomparabilã cu ceea
ce trãiam între izvoarele copilãriei noastre.
81
 2. Cucuiele de pe inimã
Aveam cucuie, semne de bunã purtare
(ziceau pãrinþii), semne de eforturi
nerãbdãtoare sã cunoaºtem mai mult, sã
comunicãm mai intens unii cu alþii, între
care unii erau mai puternici, alþii mai pirpirii,
ºi e o universitate delicatã stabilirea relaþiilor
între cei puternici ºi cei neapãraþi...
Dar cicatricile cele mai multe ºi, între
ele, rãnile nicicând trecute definitiv la
trecut, modelau, înzorzonau inimioara
omuleþului care eram ºi care, dupã
experienþa cu nemþoaica, mã mai
îndrãgosteam în clasa a doua de
practicanta frumoasã, pentru care... câte
nu aº fi fãcut!... Dar studenta practicantã
nu venea cu vaca la ºcoalã, iar în clasa a
doua încã nu dispuneam de alte modalitãþi
de exprimare a ceea ce mã durea fãrã
careva ºanse de domolire...
3. 7 ceruri deasupra ogrãzii noastre
Nu ºtiu de unde m-am ales cu o
viziune clarã a ºapte ceruri clãdite unul
peste altul, dar la distanþã considerabilã
unul de altul – ca sã nu se vadã ºi sã nu-ºi
încurce unul altuia... Eram copilul din
preajma cuptoraºului din ograda casei
noastre de oameni ai câmpului. Mâncarea
totdeauna întârzia, mãmãliga fierbea leneº
(unde sã se grãbeascã?) ºi atunci gura
cuptoraºului, în care puneam – cu
socoteal㠖 de foc, ne captiva ca un...
televizor, iar câte o scânteie mai mãºcatã,
pornitã sã se înalþe, ne smulgea privirea
ºi ne-o pierdea în puzderia de scântei
cereºti, despre care... cu cine oare sã fi
vorbit atât de cosmogonic, cã aveam
ferma viziune a ºapte ceruri, unul peste
altul, ºi nu-mi puneam problema cum de
nu se prãvale careva dintr-un cer în altul?
ªtiam Tatãl nostru, pãrinþii ne învãþau ºi
Crezul, dar amãnuntele bisericeºti nu-mi
afectau cosmogonia...
Istoria literaturii române o sã
stabileascã ulterior dacã aceste ispitiri
astrale mi se întâmplau pânã la nemþoaicã
ori dupã, dar aici e de subliniat doar norocul
sã fi avut, ulterior la ºcoalã, o închipuire
de observator astronomic ºi un obsedat
de cele astrale – învãþãtorul de
matematicã Gheorghe Hãbãºescu, graþie
cãruia am îndrãgit matematica...
Matematica! O, Sorina! Aptitudinile
matematice mi le-a provocat mama mea!
Ce metodistã mama, cât de modern m-a
provocat ºi m-a testat! S-o spun? Cã de
colþunaºi e vorba ºi unii nu rezistã când
aduc vorba de plãcinte...
82 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
4. Colþunaºii între aritmeticã ºi
geometrie
Am spus eu un pic mai sus cã la
cuptoraº mâncarea întârzia muuult ºi
foamea noastrã, a celor întorºi din câmp
ºi a celor adunaþi de la joacã (mai ales
foamea ultimilor), era pusã la grea
încercare. Dar mai crâncenã încercare
decât cea la care m-a supus mama,
încercarea cu colþunaºii, recunosc cu
mâna pe inimã, nu am înþeles-o mult timp:
cum sã nu hrãneºti copilul care eram –
flãmând dupã atâta hârjoanã! – ºi apoi sã
mã porneºti cu colþunaºii în vecini?... Poate
cã mama avea grijã sã nu mã frig, mã
gândeam, dar tot nu credeam cã a procedat
bine... Mama a fãcut colþunaºi, care nu se
fac în toatã ziua – sãrbãtoare! ªi din
sãrbãtoarea asta la noi în sat se obiºnuieºte
sã faci parte cuiva, mai apropiat, din vecini.
Mama mi-a încredinþat o strãchinuþã cu
colþunaºi sã i-o duc nãnaºei Gafia – nu era
peste lume, cã trãiam gard în gard, doar
cã trebuia sã intru pe poartã, sã înconjor,
nu sã sar gardul, cã nu rezistau colþunaºii.
–Du colþunaºii ºi vino repede, cã
trebuie ºi noi sã mâncãm. Sã nu-i scapi pe
jos ºi sã nu cumva sã mãnãnci vre-o unul,
cã i-am numãrat.
Asta-i provocarea ºi deºteptarea
matematicienilor. Pe Newton l-a pocnit
mãrul în cap ºi astfel a apãrut legea gravitaþiei
universale (despre care atunci nu ºtiam), iar
pe mine au dat colþunaºii – provocare: cum
sã guºti (totuºi!) din colþunaºii pe care încã
nu i-ai gustat, fãrã a afecta numãrul lor?...
Am rezolvat ºi am respectat...
Peste câteva zile, când nãnaºa Gafia a
fãcut colþunaºi, ºi ne-a întors strachina (cã
astfel circulã strãchinile ºi colþunaºii la
Sofia), a întrebat-o ºãgalnic pe mama:
–Nicã, da de unde ai deprins a face
colþunaºi atât de rotunjori ºi cu zimþi? Cã
la noi parcã altfel se fac...
Modificasem un pic geometria
colþunaºilor, dar am pãstrat intact numãrul.
Doar problema în felul acesta s-a pus!
5. Trezirea receptoarelor
Remarcam ce fac sofienii cei mai
bãgaþi în seamã, cei mai frumos vorbiþi ºi
le încercam ºi eu – pe toate câte le fãceau
sofieni vorbiþi de bine!
Sorino, mi-i dragã scena ºi întrebarea
ce mi-ai adresat-o în scenã deschisã... Sã-mi
amintesc cum am ajuns sã îndrãgesc scena
– cã mi-i dragã pânã acum ºi n-o evit...
Scena i-o datorez, mai întâi, surorii
mele mai mari, Alexandra, care mã lua la
 ºcoalã, unde colegii ei mã cocoþau pe un
scaun (scenã, adicã) ºi eu le spuneam
poezii, dupã care aceºtia mã aplaudau (îmi
plac aplauzele mai mult decât ºuierãturile)...
Apoi naº Ion, soþul surorii mamei, mã
învãþa urãtura, conocãria ºi, datoritã lui,
peste ani de zile, când pãrea cã ajung în
tagma flãcãoandrilor, m-am pomenit cã-s
poftit la nuntã, dar nu în calitate de nuntaº,
vornicel de rând – sã fiu conocar...
Ce scenã deosebitã e calul
conocarului!... Stai cãlare pe cal, între mire
ºi alt vornicel (pe cai ºi ei), spui conocãria
pãrinþilor miresii în pragul casei lor ºi toatã
nunta ascultã cu sufletul la gurã goana
vânãtoreascã dupã o cãprioarã ce se teme
amarnic cã nu va fi... prinsã!...
Apoi învãþãtorul nostru de istorie Chiril
Enachi a organizat un cerc dramatic ºi eu
deprindeam teatru – jucam în scenã nu mai
ºtiu ce roluri...
Apoi tata cu mama au bãgat de seamã
cã nasul ºi urechile mele au treabã mai multã
la gardul ce da spre una din cele cinci ogrãzi
vecine – de unde rãsuna acordeonul lui
Gheorghe Nebojencu: astfel am ajuns la relaþia
cu acordeonul, deprins în patru ani de la
Sergiu Cojoc, care a fãcut ºi o primã
orchestrã de estradã a elevilor din Sofia, unde
ºi eu cu acordenoul meu m-am produs...
Apoi am jucat fotbal pentru echipa
ºcolii, echipa Sofiei, inclusiv la întâietatea
republicii...
Apoi am îndrãgit (tot în paralel)
matematica... Apoi m-am îndrãgostit din
(urmare de la pagina 80)
Întâiul pedepsit
Cine erau aceºti oameni ºi de unde
s-au luat? Geneza ne rãspunde: aceºtia
erau oamenii creaþi de Dumnezeu, odatã
cu animalele. Citez: „ªi a decis Bunul
Dumnezeu: „Sã facem om dupã chipul ºi
asemãnarea Noastrã, ca sã aibã cine stãpâni
vietãþile de pe pãmânt!” ºi l-a fãcut pe om…
A fãcut bãrbat ºi femeie, zicându-le:
„Creºteþi ºi vã înmulþiþi pe tot pãmântul!”
Iatã de unde ºi-a luat Cain nevastã ºi
iatã cum se explicã perpetuarea seminþiilor
de mai târziu.
Faptul demonstreazã cã Dumnezeu n-a
fost total imparþial, ci a þinut la Adam ºi
Eva un pic mai mult decât la ceilalþi oameni.
Pe Adam l-a crescut cu dragoste pe lângã
Sine, în timp ce restul „omenirii” a fost
lãsatã sã se descurce singurã, ca o turmã
fãrã de pãstor. Greºind calea cea dreaptã,
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
nou.... ªi iarãºi...
Chestii foarte moderne pe atunci, în
copilãria mea. Dar acum? Unde-s vacile ºi
nemþoaicele? Unde-i peºtele mare?... Ce
e?!!! Despre peºte încã nu v-am?... Cum
se poate? Ce fel de modernitate în copilãria
mea, dacã nu se înþelege cã trebuia sã mã
împart ºi sã ajung vacii, nemþoaicei ºi
peºtelui (pe care toþi pescarii numai mare
îl aºteaptã)?
6. Despre peºte încã nu am vorbit?
Sofia e înconjuratã de iazuri (de iazul din
centrul satului nu e vorba aici, dar ºi în centrul
Sofiei se cuvenea un iaz emblematic ºi iazul
existã). Ca sã ieºi din Sofia cu vaca la pãscut,
trebuie sã alegi: ori tu, directorul acestui
combinat patruped de facerea laptelui, mergi
pe iezãturã, ºi vaca – pentru cã nu încape pe
iezãturã! – intrã ºi înoatã prin iaz, ori onorezi
combinatul de lapte, pe Dumana adicã, sã
meargã ea, fãcãtoarea de lapte, pe iezãturã,
iar tu, directorul conºtient al Dumanei, intri
în apã ºi duci vaca de funie, dar ºi înoþi, dar
ºi ai grijã sã nu te îneci, cã trebuie de pãscut
vaca, apoi de pãscut ºi vaca nemþoaicei...
Dacã dai hãrnicuþ din mâini, nu te îneci,
deprinzi a înota, iar dacã înoþi, dai nas în nas
(o sã precizez pe urmã dacã au nas fiinþele
cu care dam nas în...) cu careva dintre peºtii,
care au mai mari drepturi la apã ºi atunci se
trezeºte la întrebãri pescarul: dar ce are în
vedere peºtele, de se ciocneºte nas în nas
(dar vaca are...?) cu vaca, apoi cu directorul
combinatului de lapte?
„turma” s-a stricat, ajungând atât de rea,
încât Creatorul n-a mai putut rãbda ºi a
strigat, în cele din urmã:
- Pierde-voi de pe faþa pãmântului pe
toþi oamenii pe care i-am fãcut!
ªi a trimis potopul, cruþându-l doar pe
Noe, pe cel mai vrednic dintre strãnepoþii
lui Adam…
*
Aºadar, pânã ºi Cartea Cãrþilor ne
sugereazã cã dreptul de a fi pãrinte
presupune ºi dreptul de a pedepsi.
„Cine ºovãie sã pedepseascã, zicea
Syrus, acela contribuie la înmulþirea
rãului”.
Un om fãrã teamã de pãrinþi va ajunge
un pericol pentru cei din jur. El nu va
înþelege niciodatã cã pedeapsa se aplicã nu
pentru cã s-a greºit în prezent, ci pentru
ca aceeaºi greºealã sã nu se repete ºi în
viitor.
83
 PROZÃ
TATÃ...
Trecuse de opt ºi jumãtate când Miºu
a ieºit pe uºã; astãzi n-o sã meargã la slujba
lui de la un mic trust de presã, pentru azi
s-a învoit. Asta dupã ce, câteva zeci de
minute îi tot explicase Ancãi cã e pentru
ultima oarã când o sã se ducã acolo, „ai
mai fost de cinci ori ca un fraier ºi ea n-a
venit, îºi bate joc de tine ºi te întoarce cum
vrea ea!”. Ba o datã a venit, chiar cu
copilul ºi tot familionul ei de cretini, dar
n-a vrut sã facã analizele, spunea cã
tocmai i-a fãcut un vaccin ºi sunt
contraindicate, pot apãrea probleme în
perioada asta, dar Miºu n-a vrut sã îi mai
aducã aminte...
Anca nu l-a pupat cum avea obiceiul
când ieºea pe uºã, doar i-a urat rece
„baftã!” ºi a încuiat repede dupã el. În fond
are ºi ea dreptate sã nu-i cadã bine treaba
asta, da’ oare era mai bine sã nu-i fi spus
unde merg?, oricum nu mai conteazã.
A coborât scãrile în fugã, nu trebuia
sã îl vadã nimeni; de opt luni de când stã
aici, la nici douã sãptãmâni de când a
cunoscut-o într-o excursie la munte, Anca
nu l-a trecut niciodatã la întreþinere, iar
vecinii ei sunt niºte bãtrâni ciufuþi. Pentru
care Miºu trebuie sã aibã mereu câte o
minciunã pregãtitã dacã-i luat la întrebãri,
azi, cã tot e cu analizele astea, ar fi zis cã e
un coleg de serviciu, cã e bolnav ºi a venit
doar sã-i lase scutirea Ancãi, s-o ducã ea;
aºa o sã scape ºi de alte curiozitãþi, moºilor
le e fricã de contaminare.
Piaþa Progresul rãmâne în urmã, cinci
staþii cu tramvaiul, cam aglomerat ºi cu
ochii pe buzunare, Ferentariul e la doi paºi,
dupã aia autobuzul de la Eroii Revoluþiei
spre Vitan-Bârzeºti. 202-ul a venit repede,
e aproape gol ºi chiar a prins un loc. Acelaºi
drum pe care l-a mai fãcut de câteva ori.
Acum trei luni, când s-a dus prima datã, a
avut cele mai mari emoþii; locul, întâlnirea
cu copilul ºi cu neamul lui de dobitoci. A
plãtit toate testele, au costat cam mult dar
se aºtepta la asta, oricum nu putea sã facã
84 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Cezar Pârlog
doar geneticul, fãrã ãla clasic, „doar
amândouã se admite”, ºmecheri ºi ãºtia,
sã câºtige, de parcã cincizeci de milioane
se fac aºa, cresc în grãdinã!... Sau poate
e doar ca sã descurajeze lumea, sã renunþe,
sã se împace ºi sã-ºi recunoascã copii. A
aºteptat-o patru ore, stãtea ca un boschetar
la intrare, dupã aia-n sus ºi în jos pe holuri,
mai câte o turã prin curte, dupã un timp l-au
luat la întrebãri întâi bodyguarzii, apoi
personalul care ieºea pe-afarã la câte-o
þigarã, de a trebuit sã le dea explicaþii ce-i
cu el p-acolo, ba chiar o datã a fost nevoie
sã le arate ºi chitanþele cu care a plãtit.
Într-un târziu, exasperat, a sunat-o pe
Corina, ea a spus senin, cã nu vine, cã-i
prea mic copilul pentru un drum aºa de
lung, el i-a rãspuns iritat cã a vãzut prin
registre ºi copii mai mici veniþi mai de
departe, de la sute de kilometri, din
Suceava, nu de la doi paºi, din Buzãu, ºi
chiar aºa ºi era, Miºu a stat la poveºti cu
asistentele ºi a vãzut cu ochii lui registrele.
Doar s-a enervat ºi a plecat acasã, ce putea
sã facã, te pui cu prostu’?
Corina n-a venit nici a doua oarã, o
lunã mai târziu, de data asta a aºteptat-o
mai puþin, atunci l-a cunoscut ºi pe
directorul I.M.L.-ului, Dan Dermengiu,
chiar au stat puþin la poveºti, e ãla pe care-l
cheamã pe la TV când au morþi suspecte
sã-ºi dea cu pãrerea, e tare omu’. Dupã
aia a mai fost un termen la tribunal, la
Buzãu, i-a spus judecãtoarei cã fosta n-a
adus copilul la analize ºi cã a stat acolo ca
un prost de douã ori, Corina a rãspuns cã
era prea frig, cã nu mergea cãldura la
maºinã ºi cã a vrut sã menajeze copilul,
lucra la coarda sensibilã; aia, femeie ºi
mamã, receptivã, a zis, „bine, dar vã rog
frumos sã vã duceþi, acum s-a mai
încãlzit”. În ziua stabilitã pentru a treia oarã
iar n-a venit, iar la instanþã, iar promisiuni.
Au venit cu toþi a patra oarã, dar Corina
i-a spus încã din parcare cã nu o sã facã
analizele, zicea cã i-a fãcut Andreei nu ºtiu
 ce vaccin ºi e contraindicat sã i se ia sânge
timp de zece zile. Miºu s-a enervat, oricum
aºa se întâmpla ori de câte ori îi vedea
familionul în faþã ochilor, ãia au sãrit cu gura,
gata sã se ia la bãtaie, i-a liniºtit bodyguardul,
dupã care s-a dus ºi a întrebat pe la toþi
doctorii dacã e adevãrat. I-au zis cã oarecum
da, adic㠄existã posibilitatea de cel mult
unu la o zece milioane ca sã se întâmple
ceva dacã sunt mai puþin de zece zile dupã
vaccin”, ºi fiind doar nouã, Miºu, sensibil,
s-a înmuiat „Fie, dacã aºa e..., sã nu riscãm;
copilu-i mai important, putem aºtepta”, aºa
era el, mai impresionabil ºi în fond, copilul
chiar cã n-avea nici o vinã. ªi oamenii s-au
urcat în maºinã ºi au plecat înapoi; nici
mãcar nu l-au lãsat sã se întâlneascã cu
Andreea. A vãzut-o doar puþin prin geamul
din spate al maºinii, pânã când ºi-au dat
seama cã el se uitã dupã ea ºi au bãgat-o
imediat la mijloc.
A mai fost un drum degeaba, deja a
devenit o formalitate ºi prilej pentru o cafea
cu Dermengiu ºi încã un termen în instanþã.
Miºu se pare cã a fost mai convingãtor, ori
poate s-o fi plictisit ºi judecãtoarea aia, cã de
data asta a dat pãrþii adverse chiar un termen
limitã, cu rezerva unei amenzi mãriºoare în
caz cã nu se încadreazã. ªi azi e ultimul
termen, e 23 August, fix ºase luni de la ziua
mea, poate o sã-mi poarte noroc.
Miºu þâºneºte ºi coboarã din autobuz
în ultimul moment, când cei din staþie
terminaserã de urcat, l-o fi vãzut ºoferul
sãrind de pe scaun ºi, binevoitor, nu i-a
închis uºa în nas. Câteva sute de metri pe
lângã unitãþile militare ºi din nou în curtea
I.M.L-ului. Încep sã aparã oamenii la
muncã, Miºu deja îi cunoaºte pe majoritatea
ºi e normal sã îi salute. Cu câþiva, mai
prietenoºi chiar a stat puþin de vorbã, le-a
povestit ºi lor câte ceva; s-a mai descãrcat
ºi el, liniºtindu-se puþin.
– Hai, sã ai baftã, o sã fie bine de data
asta, simt eu. Sã mã þii ºi pe mine la curent,
îi rãspunde o blondã, dupã ce Miºu i-a spus
ce s-a mai întâmplat între timp.
– Mulþumesc, sigur, trec pe la
dumneavoastrã, zice ºi el, încercând sã-i
localizeze în memorie biroul, chiar cã e o
gagicã bunã, are ºi niºte craci,
mmmmm!... Cam greu, prin câte a intrat
de când tot vine pe aici...
κi ia o cafea de la aparat, gãseºte un
loc strategic pe lângã scãrile de la intrare
ºi aºteaptã. Revede tot ce s-a întâmplat în
ultimul an ºi jumãtate, pe Dana de la Brãila,
gãsitã pe amindoi.ro, week-end-ul de la
Sinaia, circul Corinei când a gãsit pozele,
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
telefonul spart, Playboy-urile fãcute
ferfeniþã, scandalurile, ligheanul de apã
turnat în cap, cursul lui de patru luni la
Vâlcea, drumurile Vâlcea-Buzãu prin Brãila
la sfârºit de sãptãmânã, primul sex oral,
papucii daþi de Dana, depresia, noua Dana
din Bucureºti tot de pe amândoi, prima
vizitã la ea, era chiar în ziua meciului cu
Danemarca, a câºtigat un bilet cu un talon
din ProSport, bine cã nu s-a dus, oricum
au pierdut, o grãmadã de lucruri faine...
O, uite-i, au venit! Dacia gri metalizat
se opreºte ºi încep sã coboare pe rând,
uite-l ºi pe bebe!, sigur de data asta
terminãm, douãºtreiul cu noroc...
Coboarã în fugã scãrile de la intrare ºi
le iese în faþã sã le arate drumul:
– Haideþi pe aici, cabinetul e la etajul
doi, le spune din prima, doar n-o sã-i sa-
lute cu sãru-mâna...
– Pleacã de-aici nenorocitule, nu þi-e
milã de copilul ãsta, ce þi-a fãcut? De ce îl
chinui, dobitocule?, îi rãspunde vociferând
fosta soacrã, cu o privire tãioasã, în timp
ce restul familiei trece pe lângã el încruntat
ºi fãrã vreun cuvânt.
Miºu nu e surprins, ºtia prea bine cu
cine are de-a face, ºase ani i-au fost
suficienþi, i-au ieºit pe nas, doar cã era cam
multã lume ºi nu i-a plãcut niciodatã sã fie
în centrul atenþiei, aºa cã pune capul în
pãmânt ºi se ia dupã ei încercând sã nu
rãmânã în urmã.
Ajung la uºa cabinetului unde se fac
recoltãri, mai erau câteva persoane cu
bebeluºi care dormeau în braþe, ºi poate
ca sã nu-i trezeascã rãcnetele ºi vorbele
de bine la adresa lui Miºu au fost cu un
semiton mai puþin sonore; el, de bunã
credinþã tace ºi încaseazã, doar n-o sã se
ia în gurã cu nebuna!?
O aºteptare încordatã ºi la distanþã de
un hol faþã de inamicul principal, care a
început sã le povesteascã ºi celorlalþi care
aºteptau, cât de nemernic este Miºu. Dupã
un timp se deschide uºa, cineva strigã
„Dumitrescu!” ºi intrã înãuntru. Vrea sã
intre ºi turma dar cineva îi opreºte, „numai
cei implicaþi, vã rog”. Îi iau sânge lui Miºu,
urmeazã fosta. Apoi bebe. Corina profitã
de neatenþia cerberului ºi familionul este
chemat în ajutor la dezbrãcat; trezit, copilul
începe sã plângã, scandal, parlamentãri,
pânã la urmã rãmâne înãuntru doar tartorul-
ºef, coana-mare. Andreea plânge rãu ºi nu
reuºeºte nimeni sã o liniºteascã. Nu-i gãsesc
venã. Cineva strig㠄sã vinã ºi Flori!”,
probabil o asistentã din vreun cabinet vecin.
Pânã la urmã apar douã, oricum ºi-au cam
85
terminat treaba, pe la alte uºi nu mai
aºteaptã nimeni. Flori se miºcã mai încet,
e mai în vârstã, mãcar de-ar avea mai
multã experienþã!. Opt mâini imobilizeazã
un ghemotoc de câteva kilograme care,
agitat, dã din mâini ºi din picioare. Cele
patru asistente aplecate asupra lui vorbesc
în ºoaptã. Doar vocea rãstitã a fostei
soacre loveºte pereþii ºi rãsunã în camera
aproape goalã:
– Nenorocitule, de ce chinuieºti copilul
ãsta, nu þi-e milã? Ce þi-a fãcut, nebunule?
Nu-i copilul tãu, mãi, cretinule?!
Dar nimeni n-o bagã în seamã. Se pare
cã asistentele-s ocupate; au gãsit locul de
unde sã îi ia sânge. Copilul, speriat, se zbate
ºi plânge încontinuu.
– Nu putem recolta nimic!, spune Flori.
– Mãcar câteva picãturi, pe o vatã,
trebuie sã reuºim, se aude o încurajare.
– Vezi bãi, nenorocitule ce-i faci
copilului ãsta?, îºi continuã fosta soacrã
repertoriul.
– Pur ºi simplu nu curge nimic.
De atâta plâns, Andreea are convulsii.
– Sã ne oprim puþin, daþi-i copilului sã
bea niºte apã, poate i se mai subþiazã
sângele, vine cineva cu o idee care lui Miºu
i se pare total puerilã.
– Haideþi sã recoltãm la familia cealaltã
pânã atunci, mai zice cineva, aparent
salvator.
– Nu, nu mai ieºiþi, aºteptaþi aici.
Copilul poate sã rãmânã pe pat.
Miºu nu se simte prea bine defel prin
spitale ºi evitã vizitele pe acolo chiar dacã
e vorba de vreun prieten apropiat care ar
fi internat. Pur ºi simplu nu-i place mediul.
Acum, dupã ce i-au mai luat ºi sânge,
plânsetul copilului, urletele isterice ºi þigãnia
coanei mari îi accentueazã starea proastã.
Aº bea niºte apã, dar nu vãd nici o
chiuvetã, cui sã-i cer, toatã lumea e
ocupatã ºi numai de asta nu le arde, sã îi
arate lui unde e toaleta, cã de ieºit sã caute
singur, nu se cade. ªi cine ºtie ce ºmecherii
mai face ºi vaca asta bãtrânã, dacã el nu-
i acolo; dacã o fi venit cu sânge de la ãla
cu care a împerechiat-o pe fi-sa?!...
Revede ziua aia în care a plecat din
Bucureºti, de la Dana, deja stãtea mai mult
pe la ea, s-a dus doar la insistenþele Corinei.
L-a sunat, era bine dispusã ca ºi cum nimic
nu se întâmplase, l-a þinut un sfert de orã
la telefon, spunea mieroasã cã îl aºteaptã
cu un tort, special pentru aniversarea
cãsãtoriei lor, era exact 5 iulie, de parcã ea
n-ar fi ºtiut cã se terminase tot. Fãcea pe
proasta sau doar îºi fãcea speranþe cã o
86 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
sã îl întoarcã? El ºi uitase, era fericit cu
noua iubire, nu s-a gândit prea mult, poate
din bunãvoinþã a zis cã vine, dupã care i-a
spus Danei cã merge la Buzãu ºi cã mâine
e înapoi, s-a dus la garã ºi a plecat. Corina
l-a aºteptat cu o surprizã: ºi-au tras-o
pentru prima datã pe jos, pe covorul din
sufragerie. A început cu un oral. Avea ºi
lumânãri parfumate. Nu s-a mai întâmplat
niciodatã aºa, iar Miºu a fost forte surprins,
mai ales cã de multe ori chiar el i-a propus
alte locuri ºi poziþii; ea, nici gând. Doar în
pat, mereu clasic, numai în poziþia
misionarului. Clar cã atunci s-a întâmplat,
dacã aºa o fi ºi n-o fi fãcut-o cu altul,
altã datã n-a mai fost. ªi oricum ºtia cã
vreau sã ne despãrþim, ºtia cã-s cu alta,
ºi-o fi luat fata mãsuri; sigur a învãþat-o
tembela aia! Asistentele încearcã din nou
sã îi prindã Andreei vena. Le ajutã ºi
Corina, fredonând un cântecel care sã
liniºteascã copilul. Copilul se zbate ºi
plânge. Mãcar nu mai are convulsii. Lui
Miºu îi dau lacrimile: ar trebui sã renunþe,
sã le spunã sã nu-i mai ia sânge. Dar el a
plãtit, el a deschis procesul, ar fi un semn
de slãbiciune, ca o recunoaºtere a
vinovãþiei; ºi cine ºtie cu cine o fi cuplat-
o coana-mare ca sã i-l punã lui în cârcã
ºi sã-l ºantajeze ca sã nu se despartã...
Cu toate astea învârtindu-se în capul
lui, Miºu iese pe poarta I.M.L.-ului. Nu o ia
în stânga spre staþia de autobuz. I-e sete ºi
vrea sã se îmbete. Merge alene ºi fãrã þintã,
o sã intre în prima crâºmã care-i iese în
faþã. Din când în când trage adânc aer în
piept, îi dã impresia cã îl liniºteºte. Ar fuma
o þigare, dar n-are; ºi oricum s-a lãsat de
doi ani. Pe vitrina unui spaþiu de închiriat,
afiºul spectacolului din seara asta de la
grãdina de varã Capitol, „Sã ne veselim de
Ziua Naþionalã, fantezie comicã cu Nae
Lãzãrescu” ºi dedesubt, un cârnat de invitaþi.
Alãturi o bombã de cartier. Intrã în ea.
*
Brusc, cotul stâng al lui Miºu
Dumitrescu, doctorand în sociologie pe
ultimii metri, alunecã pe masa de lemn
masiv. Capul i se loveºte cu zgomot sec
de tãblia lustruitã ºi ochelarii îi sar de pe
nas. Din paharul de plastic vinul se varsã
pe jos. Dar nimeni nu-i atent la asta. La
televizorul de deasupra tejghelei din bufetul
La doi colonei, vorbeºte Gigi: Steaua a luat
trei puncte la Þãndãrei.
Pe ºoseaua Vitan-Bârzeºti fosta zi
naþionalã a României e abia la jumãtate.
 SFATURI PE LUMINÃ
ACULTURAÞIA – O MODÃ
ÎN TELEVIZIUNILE ROMÂNEªTI...
Dacã am fi pesimiºti, ca Herbert Marcuse,
am spune cã televiziunea creeazã ºi satisface
false nevoi spirituale, aplatizeazã opinii ºi
gusturi artistice, produce deci efecte sociale
controlabile de cãtre specialiºti ºi – uneori –
insesisabile de cãtre publicul neavizat. La ce
este „bun” atunci publicul? El este
consumatorul, într-o societate de consum din
ce în ce mai mult internaþionalizatã,
mondializatã, cu tendinþe de egalizare. Dar o
egalizare care nu merge esenþial cãtre eco-
nomic, ar fi ºi imposibil acum – dimpotrivã,
putem vedea cã diferenþele economice între
state cresc – ci o egalizare ce se duce spre
generalizarea unor nevoi spirituale, spre
satisfacerea lor prin modele valabile peste tot,
prin impunerea de mode care sã dea senzaþia
de participare la viaþa lumii ºi celor care
mâncând odatã pe zi (ºi nu din motive de curã
de slãbire!) cred cã înþeleg politicile ºi mersul
lumii în faþa televizorului.
La aceastã posibilã ºi intens folositã
întâlnire a culturilor prin care unii se
dezadapteazã schimbând locul, mediul
geografic, profesional sau social ºi acceptã
atunci un nou tip de culturã, gãsim fenomenul
de aculturaþie.
Numai cã astãzi, când undele ºi sateliþii au
micºorat lumea ºi au desacralizat zeii,
conducãtorii, religiile ºi principiile, astãzi
aculturaþia nu mai impune plecarea fizicã
dintr-un loc, nu mai impune renunþarea
conºtientã la propria culturã, la civilizaþia
originarã a persoanei ci se foloseºte de
câºtigurile tehnologiei – de radio, jurnal, carte,
disc, CD, casetã, internet ºi mai ales televizor.
De ce mai ales, pentru cã televiziunea se
adreseazã concomitent vãzului, auzului, dã o
puternicã senzaþie de participare la evenimentul
urmãrit, dã sentimentul de comunicare la care
participi în papuci, comod, fãrã sã te mai
pregãteºti pentru o comuniune realã, la faþa
locului, directã, cu ºtaif, în care te verifici înainte
de a te exprima ºi unde eºti – prin simpla prezenþã
– invitat sã te exprimi. Aºa, singur sau cu familia
în faþa ecranului poþi spune orice, oricum, sau –
ºi mai bine – poþi sã taci comod ºi sã accepþi, sã
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
Mihai Miron
iei de bun, tot ce þi se oferã. Iar pentru diriguitorii
de programe de televiziune, niciodatã rupte de
programele sociale, politice, economice,
culturale etc., devine uºor sã influenþeze, sã
„conducã spre mai bine”, sã manipuleze publicul
obosit de muncã ºi dornic de a cunoaºte ºi
altceva decât a învãþat la ºcoalã.
Tendinþa sau tentaþia de a respinge, sau
mãcar de a se detaºa de tradiþional, de nativ ºi
naþional, puternicã în secolul al 19-lea la
protipendade, a devenit la mijlocul secolului
trecut ºi se pãstreazã încã o caracteristicã a
plebei, luatã nepeiorativ, în sensul de mulþime,
de masã, poate cu ceva mai puþinã educaþie dar
în orice caz cu acces la tehnologii ºi folosirea
lor. Este exact momentul în care televiziunea a
început sã se dezvolte ºi sã înlocuiascã nevoia
de culturã prin culturalizare, nevoia de discuþie
prin urmãrirea de talk-show, nevoia de agora
prin comoditatea living-room-ului. Fenomenul
nu l-am inventat noi, românii, nici nu cred sã-l fi
„inventat” cineva, dar sunt sigur cã l-au
descoperit politicienii, analiºtii, sociologii ºi au
început sã-l foloseascã din plin.
Cred cã la ora actualã aculturaþia nu mai
este o stare cãutatã sau acceptatã de o
persoanã sau comunitate insertatã într-o
culturã nouã, ci este mai ales un fenomen
creat, dirijat de specialiºti pentru a generaliza
sisteme educaþionale, culturale, de civilizaþie,
lingvistice, politice ºi chiar religioase.
În ceea ce ne priveºte, cu efecte mici la
începuturi ºi din ce în ce mai mari ulterior,
românii rãmânând pe loc, la noi acasã, chiar
înainte de descoperirea televiziunii, am mai
trecut prin mode care nu erau departe de
renunþarea parþialã sau totalã la propria
culturã în favoarea altora: slavã, polonã,
germanã, maghiarã, turcã, greacã, francezã,
rusã ºi mai nou anglosaxonã. ªi asta chiar în
condiþiile în care intelectualii conºtienþi de
pericolul mimetismului cultural au atras mereu
atenþia asupra adevãratei valori
internaþionale: suma culturilor naþionale,
multiculturalitatea etnicã.
(continuare la pagina 91)
87
 PHILOSOPHIAE IN CIVITATE
Pompiliu Alexandru
INDIVIDUL ªI GRUPUL
O vorbã româneascã spune cã eºti cu
adevãrat român dacã ai în sânge concepþia
pe care o ºi strigi cu bãtãi de pumn în piept ºi
care spune: suntem deºtepþi ca indivizi, dar
proºti ca naþie! Aceastã maximã spune extrem
de multe lucruri despre atitudinea noastrã
socialã; nu este vorba despre un simplu
cliºeu care apare în mintea unor neadaptaþi.
Este cu adevãrat o manifestare purã a
psihologiei sociale româneºti. Oare nu v-aþi
regãsit în aceastã etichetã? Nu vã bucuraþi
cã aveþi un nivel de civilizaþie, de culturã ºi
moralitate care contrasteazã puternic cu
nivelul de civilizaþie, culturã ºi moralitate al
masei? Nu aþi întâlnit indivizi, în special
politicieni, care sunt extrem de moralizatori,
vorbesc cu ºtaif, calculat ºi raþional, care se
prezintã pe sine ca fiind cei necorupþi ºi
incoruptibili, deveniþi doar victime ale unor
forþe malefice exterioare care vin din partea unei
societãþi care nu le vede niciun merit ºi le cautã
nod în papurã în condiþiile în care ei, ca indivizi,
au conºtiinþa împãcatã. L’enfer c’est les autres!
Mai mult, aceºti indivizi se detaºeazã extrem
de uºor de naþiunea din care fac parte, ca ºi
cum ar fi strãini ºi la fel de uºor se rup ºi de
grupul la care au aderat. Când întrebi o
persoanã politicã de ce a votat într-un anume
fel, subînþelegându-se cã respectivul vot duce
la un rezultat devastator, imoral, ilegal – apro-
pos, ºtiþi cã (P)parlamentul României a câºtigat
premiul cel mare pentru inventarea unei forme
rafinate a corupþiei, cea susþinutã prin legi? –
rãspunsul respectivului individ, care se simte
brusc nesolidar cu grupul votant, explicã senin
cã el are conºtiinþa împãcatã deoarece a votat
tocmai împotrivã ºi doar grupul a votat
respectiva crimã. Adicã, psihologic vorbind,
individul în cauzã nu are nicio urmã de
responsabilitate socialã. A face parte dintr-un
grup înseamnã sã te implici raþional-volitiv,
sã aderi la un set de idei pe care doreºti sã le
susþii ºi sã le aplici prin fapte. A face parte
dintr-o naþiune (ca o formã specificã de masã)
nu presupune aceeaºi forþã a implicãrii, deºi
este necesarã implicarea. Masa sau naþiunea
þine deja de iraþionalitate ºi de afectivitate într-o
mãsurã cu mult mai mare decât un grup de
88 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
indivizi. A te considera nesolidar cu naþiunea
sau cu masa, acest lucru puþin conteazã din
punct de vedere sociologic ºi etic. În ce sens?
Oricum naþiunea sau masa îºi pune amprenta
pe individ, deoarece reprezintã o manifestare
extrem de puternicã a inconºtientului. A nega
sau a afirma apartenenþa la aceasta nu
schimbã cu nimic lucrurile. Într-o zi naþiunea
te ajunge din urmã ºi îºi rezolvã acþiunile prin
„furtul” individului pe cale inconºtientã ºi
iraþional afectivã. Altfel nu s-ar explica de ce
un împãtimit antinaþionalist devine brusc
foarte ataºat de naþiune sau de masa din care
face parte în momentul în care existã o
ameninþare exterioarã acesteia. Cuvântul care
traduce acest spirit de solidaritate este
„patriotismul”. Dar în cazul unui grup? Aici
duplicitatea individului nu mai este atât de
neutrã. Dacã te declari adeptul ºi susþinãtorul
ideilor ºi valorilor grupului din care faci parte,
nu poþi sã te izolezi ca individ, neasumându-þi
responsabilitatea pentru orice decizie la care
iei parte, chiar dacã respectiva decizie este
contrar opiniei individului respectiv. Este ca
ºi cum am avea un joc pe echipe în care fiecare
individ respectã legile jocului doar în mãsura
în care acestea îi convin ºi îl avantajeazã, iar
în sens contrar el se detaºeazã de echipã ºi
continuã sã joace solitar. Acum efectele mo-
rale sunt extrem de mari. Iar acestea conduc
imediat la efecte „tehnologice”, în sensul cã
acþiunea grupului care conþine astfel de
indivizi sunt sortite eºecului. Eroarea ºi
imoralitatea merg mânã în mânã acum. Se
ajunge negreºit la o blocare a grupului care
se dizolvã pe sine, nemaiavând nicio raþiune
de a fi. Maxima despre care vorbim reprezintã
aºadar un „au!” conºtient care aratã prezenþa
unei patologii. Dar unde este cauza, la nivelul
individului sau la nivelul grupului/masei? De
obicei, sociologii se grãbesc sã arate clar cã
legile sociologice sunt cele care ghideazã
indivizii, aºadar accentul se deplaseazã spre
grup/masã. De la Comte ºi Durkheim încoace
se insistã pe aceste legi supraindividuale.
Grupul social este un organism sau o
structurã supraindividualã care are propriile
legi, iar individul conteazã pentru respectivul
 grup doar într-o mãsurã foarte micã; trebuie
privit chiar ca element abstract, precum
punctele care alcãtuiesc o linie. Lipsa unui
punct nu pune în pericol linia, aceasta
continuã sã existe independent de orice
punct. Formele liniilor sunt supuse unor legi
care se aplicã acestora ºi nu au nimic de-a
face cu legile punctelor, atât de a-
dimensionale. Sociologii deplaseazã accentul
– nu fãrã rezultate destul de interesante –
spre linie, grup/masã, reducând individul doar
la un simplu element care contribuie la
construcþia structurii sociologice. Comporta-
mentul unui grup sau al unei mase nu se re-
duce nicidecum la o sumã a comportamentelor
indivizilor care compun structura respectivã;
acest lucru îl spune orice manual de
sociologie. Grupul este mai mult decât suma
tuturor indivizilor care îl alcãtuiesc, tot aºa
cum Aristotel spunea cã întregul este
întotdeauna mai mult decât suma pãrþilor
componente. Individul Socrate este mai mult
decât suma celulelor care îl compun. Sufletul
sãu, modalitatea de gândire, dorinþele pe care
acest „grup” cu numele Socrate le are nu
derivã din însumarea însuºirilor celulelor ºi a
aranjamentelor de celule care intrã în structura
sa. El devine o entitate de sine stãtãtoare,
unic ºi întreg. La fel s-ar prezenta lucrurile ºi
în cazul unui grup social sau al unei naþiuni.
Acestea au o identitate specificã, sunt unitãþi
care nu pot fi cuprinse sub o conºtiinþã
individualã decât aproximativ, pe baza acestor
legi de tip sociologic.
Aºa am putea sã ajungem la concluzia cã
maxima noastrã este cât se poate de
sãnãtoasã, adicã exprimã un fenomen
sociologic prin excelenþã. Naþiunea este
proastã, iar noi suntem deºtepþi, deoarece
oricum existã o rupturã între aceste paliere.
Individul ºi grupul sunt douã entitãþi diferite,
deci este posibil sã avem aceastã situaþie uºor
paradoxalã: o entitate sã aibã caracteristici
contrare faþã de cele ale alteia, chiar dacã cele
douã s-ar afla chiar în simbiozã.
Existã ºi o interpretare care readuce în
discuþie patologicul acestei afirmaþii ºi al
atitudinii pe care o avem când susþinem
aceastã idee a raportului dintre individ ºi
naþiune/masã/grup. Ea vine pe linia lui C. G.
Jung, cel care a descoperit existenþa unui
inconºtient colectiv, ºi care deci nu neagã
deloc fenomenele de tip sociologic,
recunoscându-le valoarea explicativã ºi
existenþialã, dar susþinând cã a ignora
individul sau a-l reduce doar la un set limitat
de caracteristici pentru ca legea sociologicã
sã poatã reieºi cât mai purã, nu este deloc
productiv nici pentru fenomenul social, nici
pentru individ.
Freud ºi Gustave le Bon au arãtat înainte
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
cã mulþimea sau masa reprezintã forma
originarã de relaþionare interuman㠖 axatã
aºa cum am mai spus pe afecte ºi iraþionalitate
– iar trecerea spre grupul social reprezintã o
trecere spre raþionalitate ºi cogniþie. Cele douã
forme existã încã din cele mai vechi timpuri ºi
reprezintã imaginea în oglindã a acestor douã
mari structuri sociologice. Cultura este cea
care dã formã ºi rafinament acestor structuri,
în special grupului social. Grupul rigidizeazã
formal emoþiile ºi afectele, care sunt trecute
acum sub idee într-un mod forþat, fiind
domesticite sub biciul raþiunii. Dar aceastã
forþare nu poate fi aplicatã oricãror indivizi.
Dacã politicianul român nu poate sã facã parte
dintr-un grup anume, partid politic sau
instituþie politicã, adicã sã stea sub o idee ºi
sub reguli stricte care sã îi ghideze acþiunile
ºi afectele, înseamnã cã nu este încã pregãtit
pentru o astfel de trecere. El aparþine încã
masei, gloatei ghidate de emotivitate ºi de
iraþionalitate. Este normal ca rigiditatea
formalã sã-i fie povarã ºi va cãuta mereu sã
iasã de sub aceasta deoarece el se aflã sub o
altã moralã, care stã sub valorile directe ale
sentimentelor. Marie von Franz, o discipolã a
lui Jung, aratã cã cu cât gradul de civilizaþie
este mai mare, cu atât regulile comporta-
mentului social devin mai flexibile, adicã
armonizeazã grupul cu masa. O rigidizare prea
mare sub formele raþionale nu conduce decât
la o explozie în sfera afectelor a cãror energie
cere sã fie eliberatã. Încã explodãm dupã
evenimentele din ’89, ca o reacþie normalã la
primitivismul încarcerãrii afectelor sub niºte
idei care nu aveau, în plus, nicio acoperire
valoricã. Birocraþia de astãzi reprezintã o
revenire spre acest primitivism. Astfel,
ajungem la situaþii stupide din prea multã
dorinþã de controlare raþionalã. De exemplu
se ajunge ca de dragul unei reguli care trebuie
orbeºte sã fie pusã în practicã, o Primãrie a
unui oraº, cum ar fi Târgoviºte, sã îºi dea
singurã aprobare pentru a se folosi de
propriile servicii ºi bunuri. Existã aºadar o
contrarietate schizoidã în sânul social ºi indi-
vidual. Adicã, în locul unei conlucrãri între
comportamentul instinctiv, emoþional, rigid
ºi cel conºtient, cognitiv ºi flexibil, între aceste
paliere ia naºtere o reciprocã faultare. Adicã
ne deplasãm într-un spectru al extremelor;
între explozia afectivã ºi emoþionalã, rigidã ºi
fãrã pic de nuanþare – a se vedea susþinerea
oarbã a unui erou de paie cum ar fi Becali sau
Nãstase, care, dacã simpatia îi declarã
nevinovaþi, nu existã altã variant㠖 se ajunge
la fanatismul ideologic în care regula este
regulã fãrã excepþie, ajungând la o rigiditate
matematicã acum, fãrã niciun corespondent
în viaþã. Or, flexibilitatea reiese numai când
acest spectru conlucreazã, iar terenul sau
89
spaþiul acesta de conlucrare este cultura. Nu
existã alt suport în afara acesteia. Cultura, cu
anexa sa, educaþia, reprezintã subtratul unde
aceste tensiuni trebuie sã fie rezolvate. Or,
acum se produce ºi deplasarea spre individ,
nu numai spre social. Cultura este fãcutã de
anumite modele, de anumiþi indivizi exemplari,
care se sustrag într-un fel legilor sociologice.
Individul schizoid, având un comportament
patologic, nerezolvându-ºi propriile contra-
dicþii, influenþeazã direct nivelul social, care
devine ºi acesta patologic. Dar acum se pune
întrebarea: ce este normalitatea? Când este
socialul bolnav ºi când individul? Întrebãrile
acestea pot sã declanºeze mii de reflecþii
filosofice. Vorba discipolului lui Jung, von
Franz: când în Statele Unite vezi un om
dezbrãcat, stând într-un picior în piaþa publicã
ºi adorându-l pe Dumnezeu, chemi
ambulanþa. În India, acelaºi individ va fi
considerat un sfânt. Care este deci criteriul
de normalitate? Este evident cã rãspunsul nu
se poate gãsi decât în culturã. Vedem cum un
dialog al culturilor nu ne-ar conduce decât
spre o înþelegere a acestor fenomene sociale
ºi individuale. Mai mult, acest dialog va întãri
culturile izolate, care se vor înþelege pe sine
cu mult mai bine prin poziþionarea aceasta
faþã în faþã cu un alter. În acest moment o
culturã, un grup social care aderã la o idee/
pasiune se va concentra în jurul unei teme.
Cu cât aceastã temã sau idee este mai clarã ºi
mai în acord cu fiinþa indivizilor, cu atât
respectivul grup sau culturã sunt mai
puternice. De la o asociaþie sportivã pânã la
un grup politic, aceastã temã trebuie sã existe
pentru a da aceastã forþã. Dacã, în schimb,
vorbim despre valori fluctuante, impuse
iraþional ºi cu modificãri multiple ºi dese,
atunci nu vom obþine decât o definiþie purã a
gloatei. Aºadar, dacã privim mai atenþi
grupurile politice, vom ajunge foarte repede
la aceastã concluzie: este vorba de cele mai
multe ori despre o gloatã politicã, ºi nu
despre un grup. Nu au niciun þel nobil, nicio
valoare autenticã în centrul intereselor lor, în
afara unor pseudo-valori. În momentul în care
stânga se uneºte cu dreapta, ca în cazul
struþo-cãmilei noastre numite USL, atunci nu
poþi vedea decât exact acest fenomen
patologic pus în practicã. Unirea este doar
de conjuncturã, nebazatã decât pe un
considerent emoþional de scurtã duratã. Ideile
din spatele acestor doctrine nu au cum sã
stea în aceeaºi salã, nicidecum sã conlucreze
pentru a obþine un rezultat mulþumitor pentru
indivizi. Acest grup este consolidat, puternic,
doar în mãsura în care ar fi avut o temã, o
idee, o valoare axã, care ar fi orientat ºi emoþiile
ºi afectele indivizilor. Or, aceºtia se bazeazã
doar pe o atmosferã iraþionalã, artificial
90 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
constituitã sub forma unui grup, care nu ºtie
exact ce anume trebuie sã facã ºi de ce.
Emoþiile trag într-o direcþie, mintea în alta. Cu
cât coerenþa aceasta afectivã îi uneºte mai
mult pe aceºti indivizi, cu atât creºte
agresivitatea lor împotriva unor „duºmani”
sau „necredincioºi” (în cazul integriºtilor
religioºi). Observaþi discursurile politicienilor
ºi vedeþi cât de des apare acest cuvânt –
„duºman” – în cele transmise de ei.
Dar cum ajung sã ne conducã cei mai
rãi? Veºnica întrebare la care cãutãm
rãspunsuri din direcþii diferite. Individul care
exprimã maxima noastrã de început este
componenta de echilibru, factorul sãnãtos,
care de cele mai multe ori rãmâne totuºi la
acest nivel individual, pãstrând o distanþã
între el ºi grupuri sau mase. În general, de aici
vine neimplicarea politicã a multor indivizi care
sunt destul de echilibraþi interior.
Neimplicarea aceasta nu vine din cauza unui
anumit comportament patologic – social. Vine
tocmai din acea suficienþã de sine. Individul
respectiv poate sã meargã ºi singur pe calea
individuãrii. Se mântuieºte singur sau cel mult
într-un grup la care aderã ºi pe care ºi l-a
selectat sau construit singur – familia,
prietenii, colegii de breaslã, asociaþia etc.
Acþiunea politicã o identificã corect, ca fiind
una a maselor, nefiind ghidatã de o gândire,
de o valoare autenticã în jurul cãrora acþiunile
s-ar ordona. Politicul este corect identificat
aºadar cu gloata ºi cu masa amorfã, ghidatã
doar de dorinþe ºi afecte aflate sub pragul
unui superior demers de individuare. A face
politicã sau a face parte dintr-o masã amorfã,
grobianã ºi urmãrind interese meschine a
devenit un fenomen similar. Individul supe-
rior gândeºte în acest fel. Acesta emite maxima
despre care tot vorbim. Ceilalþi, cei care susþin
dezvoltarea Eu-lui ºi deci a tuturor tendinþelor
egoiste, va trece în planul doi Sinele. Eul ne
dezvoltã tupeul ºi impertinenþa, suficienþa
egoistã de sine ca aroganþã. Sinele este cel
care ne deschide spre ceilalþi, spre valori
înalte, spre Binele fãcut cu cap, adicã bine
gândit, cântãrit. Oamenii slabi ºi nesiguri vor
imediat sã urce social, vor funcþii înalte ºi sã
facã parte din organizaþii care sã cuprindã
întreg globul. Doctrinele lor sunt cele care se
terminã în „isme”. Se identificã cu spiritul
grupului în acest fel ºi doreºte sã devinã liderul
acestuia. Este normal, în acest caz, sã ia
apãrarea grupului în faþa oricãror „atacuri”
externe, chiar ale unei justiþii care vine ca
impusã din afarã. Grupul politic dominat de
astfel de indivizi va fi veºnic un teren de luptã
pentru putere; singura valoare existentã fiind
cea care o dã grupul în sine, netratând vreo
secundã efectiv calitatea acestei valori. Este
ceva de genul, „nu conteazã unde voi fi,
 important este sã fiu director undeva”.
Valoarea individualã superioarã este sufocatã
de asemenea indivizi care îºi etaleazã dorinþele
egoiste într-un mod exagerat. Valorile gregare,
cele care þin de imediata acþiune a biologicului
ºi eu-lui luptã cu acribie pentru a îndepãrta
ameninþarea valorilor superioare, spirituale,
proprii individului care se preocupã efectiv
de evoluþia în acest sens. Primul suferã de
primitivism, al doilea de izolaþionism. Omul
politic ar trebui sã gãseascã dreapta mãsurã
între aceste extreme. De aceea aceasta pare a
fi vocaþia ºi/sau meseria cea mai dificilã, cea
pe care Platon o considera deasupra filosofiei.
Este simplu pentru individul înzestrat sã se
izoleze ºi sã îºi vadã de propria mântuire.
Filosoful cu adevãrat desãvârºit este cel care
a renunþat la aceastã mântuire proprie, deºi
ar putea oricând sã i se dedice, pentru a ajuta
(urmare de la pagina 87)
Aculturaþia – o modã
în televiziunile româneºti...
Se acrediteazã ideea cã televiziunea dã
publicului ceea ce doreºte el, cã nu face decât
sã rãspundã unor nevoi impuse de public, cã
acest lucru se întâmplã din cauza concurenþei
între televiziuni, a nevoii de audienþã care se
transformã în vânzare de spaþii publicitare.
Acesta ar fi motivul scãderii nivelului cultural,
civilizator al programelor de televiziune.
Inexact. Este doar unul dintre motive ºi
bineînþeles cã orice adevãr parþial este mai
rãu decât o minciunã. O televiziune condusã
de audienþã merge sigur spre banalizare,
omogenizare, exigenþã minimã, renunþare la
artã, ºtiinþã, culturã în programele sale. Iar în
timp, va pierde chiar ºi audienþa pentru care
s-a bãtut atât. Pericolul cel mai mare este, sunt
sigur cã l-aþi identificat – omogenizarea. Este
o formã perfidã a aculturaþiei, pentru cã se
omogenizeazã prin acceptarea aceluiaºi
model, unic, sau a unor puþine modele. ªi se
mai petrece ceva: se încearcã a se ascunde
fenomenul prin confuzia lingvistic posibilã
între modã ºi model. Se ascunde modelul cu
nevoia de modã, înþeleasã ºi drept curent.
Aºa, unele structuri puternice, internaþionale,
de televiziune îºi vând moda unor formate de
emisiuni, aceleaºi care se pot urmãri la toate
televiziunile din lume, de pe mai toate
continentele, moda unor programe, scheme
de difuzare, ba chiar ºi unor exprimãri
lingvistice pornind de la un anumit ritm al
vorbirii ºi un anumit tip de accentuare a
cuvintelor, de folosire a unor neologisme
provenite numai dintr-un anume grup
lingvistic! Iar în spate ce se ascunde?
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
pe cei mulþi sã se mântuiascã. În acest fel el
iese din condiþia de individ pentru a trece în
cea de individ în grup, adicã politician. Pentru
non-filosof, adicã pentru omul apropiat doar
de valorile pãmântului, care nu a gustat
niciodatã din alte valori decât cele care îi
satisfac propriul Eu, este destul de greu sã se
menþinã izolat. Lumea se nãruie în jurul lui
dacã Eul sãu nu iese în evidenþã prin luptã,
prin urcare socialã. Politicianul provenit din
acest aluat individual nu poate niciodatã sã
vadã pe cei mulþi, sã gândeascã la un even-
tual bine al tuturor deoarece este continuu
preocupat de propriul Eu. Totul este duºman
în jur ºi agresivitatea este forma de acþiune
pentru a învinge veºnic rãzboaie. Oare cum
credeþi vreodatã cã societatea va ieºi din
primitivism fiind condusã de astfel de indivizi?
Biologic nu au cum sã vadã ce este superior!
Cãutând, în spate gãsim modelul. Astãzi, mai
ales cel american, mai puþin european sau
sudamerican pentru cã la urma urmei forþa
economicã a Statelor Unite ºi puternica
industrie cinematograficã ºi de televiziune
au impus modelul made in USA. Nu cred cã
este de condamnat tendinþa americanã de
a-ºi vinde producþiile ºi, implicit, de a face
export de sistem. Sistemul democratic
american nu este de lãsat deoparte,
dimpotrivã. Dar aici este vorba mai ales de
culturã, este cu totul altceva.
Este realã tendinþa pieþei de televiziune
de a cumpãra, de a imita, de a folosi ceea ce
este la modã (cu beneficiul modelului ascuns),
de a cumpãra ieftin ºi de a vinde scump (cu
publicitatea inclusã). ªi uite aºa nu mai
producem piese de teatru ci sitecom-uri,
cumpãrãm telenovele, cumpãrãm filme de
aventuri, thriller-uri, emisiuni umoristice nu
de puþine ori vulgare (iar când imitãm
accentuãm chiar tendinþa spre vulgaritate),
în fine vedem în toatã Europa dar ºi la noi,
Surprize, Iertãri, Rulete, Miliardari,
teleshopping, Tineri neliniºtiþi, mutanþi, head-
lines ºi chiar... totul despre sex!
Ce se aflã în spate? Pãi dupã cum vã
spuneam: modelul de viaþã... al unui popor,
sau al altora care îl mimeaza, sau al nostru
care de asemenea, deocamdatã, mimãm.
Mimãm Leana ºi Costel? Mimãm Monica?
Mimãm De 3 x femeie? Mimãm Din dragoste?
Mimãm Focus! Mimãm Observator! Mimãm
ªtiri (news)! ªi, din pãcate sau din model,
mimãm ºi Jurnal!
Citesc în DEX: aculturaþia reprezintã
preluarea de cãtre o comunitate a elementelor
de culturã materialã ºi spiritualã sau a întregii
culturi a altei comunitãþi aflate pe o treaptã
superioarã de dezvoltare.
Dar dacã nu este aºa?
91
 STEIURI
SCENOMETRIE DRÃGHICESCU
Vom avea sub un titlu: „Noua cetate a
lui dumnezeu”, trei acte: Calea, Adevãrul
ºi Viaþa.
Cele ce le vom spune vor fi o
anticipare, ca un sort de profeþie.
Cã epoca noastrã ar fi deschisã
profeþilor ºi profeþiilor, noi am afirmat-o
deja în 1906 când nu cunoºteam opera lui
Wells iar cele ale lui Spengler ºi a lui
Keyserling nu existau.
În timpul studiilor noastre la Paris, am
prevãzut ºi am anunþat printre studenþii
Europei Centrale, aflaþi la Paris, prãbuºirea
Austriei ºi a Turciei ºi am predicat
solidaritatea naþiunilor lor în lupta contra
acestor douã imperii anacronice. Aeastã
previziune s-a realizat ºi acesta fu rãzboiul
balcanic din 1912-1913. În 1914, veni
rândul Austro-Ungariei. Indecizia
operaþiunilor militare, care s-au prelungit
pânã în 1917, apãsa greu în echilibrul
destinelor imperiului Habsburgilor, în
favoarea sa, ºi soarta naþiunilor oprimate
oscila ºi se întuneca. Ideea solidaritãþii
românilor, sârbilor, cehilor ºi polonezilor
ni se impunea ºi un fericit hazard m-a fãcut
s-o comunic unor oameni ca MM Benes
ºi Roman Donowski, care, acceptând-o,
mi-au mãrturisit cã au avut aceeaºi idee ºi
în acelaºi timp cu mine. Astfel, în timp ce
spiritele realiste din Franþa ºi Anglia ezitau
încã în faþa dislocãrii Austro-Ungariei,
nevãzând prin ce sã înlocuiascã solidul ºi
stabilul, noi oferirãm realitatea deja schiþatã
a Micii Antante. La congresul naþiunilor
oprimate de la Roma (aprilie 1918), noi
afirmarãm ºi pecetluirãm o Micã Antantã
avant la lettre, ºi soarta monarhiei
habsburgice fu definitiv tranºatã de cãtre
Aliaþi cu aceastã ocazie.
Albert Thomas
Sunt multe idei la care eu nu pot
subscrie. Nu pot subscrie la critica sa faþã
de Democraþie. Nu pot ajunge sã înþeleg
92 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
George Anca
„Glorioasa Cetate a lui Dumnezeu ºi-a
urmat pelerinajul de-a lungul timpului ºi a
impietãþii” (Sfântul Augustin).
nici legãtura pe care el pretinde a o stabili
între ideea Societãþii Naþiunilor ºi unele
principii teologice. Mi-e teamã cã în
bucuria sa misticã de a descoperi „Noua
Cetate a lui Dumnezeu”, prietenul nostru
sã nu se fi aservit un pic prea mult urmãririi
fidele a dezvoltãrii vechimii.
ªi totuºi, dupã ce am citit-o, am simþit
mai mult ca niciodatã datoria de a-mi þine
promisiunea. Nu numai pentru cã
Draghicesco este un suflet sincer ºi
pasionat, unul din acele suflete „care sunt
foc”, cum spunea un mare mistic; nu
numai pentru cã eu mã simt antrenat de
valul abundent al gândirii sale! Dar mai ales
pentru cã lupta pe care el vrea s-o
intreprindã, ºi ca apostol ºi ca profet, în
favoarea Societãþii Naþiunilor, este urmare
a marii bãtãlii care ne-a unit în trecut, bãtãlie
pentru dreptul popoarelor de a dispune de
ele însele, bãtãlie pentru independenþa
naþionalitãþilor. Prietenul meu reaminteºte
în introducerea sa cum, în 1918, la Roma,
noi am acþionat împreunã pentru libertatea
românilor, a sârbilor, a cehilor ºi a
polonezilor ºi pentru antanta lor solidarã.
Societatea Naþiunilor este astãzi
complementul indispensabil al acestei
politici. Noi continuãm lupta noastrã fra-
ternal. Câteva divergenþe de opinie nu ne
pot face sã ne renegãm amintirile.
Foarte puternic, Draghicesco preia o
idee dragã lui Wells sau lui Ferrero, ideea
cã toatã istoria universalã se rezumã într-un
efort al rasei umane spre unitatea sa.
Astfel este marea tezã a cãrþii.
Dar meritul esenþial al acestei opere
enorme este cã ea este un act de credinþã
antrenant.
L-am criticat pe Drãghicescu de a fi
fost poate obsedat de marele sãu model,
Sfântul Augustin. Dar cum sã nu
recunoaºtem puterea convingerii ºi a
speranþei care se degajã din opoziþia dintre
„Noua Cetate a lui Dumnezeu”, Societatea
 Naþiunilor astfel cum a conceput-o
prietenul nostru, ºi Societatea Naþiunilor
empiricã zbãtându-se mereu în greutãþile
ei de dupã rãzboi.
Celor sceptici sau celor realiºti, vom
rãspunde prin admirabilul cuvânt al lui
Villiers de l’Isle-Adam: „Îmi place mai mult
sã am capul în nori decât picioarele în
noroi”.
* – sã zicem mai bine: o înþelepciune – decât
Iatã câteva din mãrturisirile pe care
Jacques Riviere le adresa în 1907 lui Paul
Claudel: „... o neliniºte, o neliniºte
îngrozitoare, care mã urmãreºte de-o viaþã,
ºi mã ridicã neîncetat, ºi neîncetat mã
împiedicã a mã satisface; o neliniºte care
mã ridicã în transporturi de voluptate, în
transporturi de disperare, o neliniºte
neobositã.” – „Într-o searã, spiritul sãtul
de a se fi distrat atâta, am simþit din nou
explozia anxietãþii mele, strigãtul interior,
chemarea, revolta, pasiunea mea.” – „Vã
voi spune cel mai teribil ºi tot rãul meu:
aceastã deºteptare, aceastã izbucnire,
aceastã revoltã, aceastã dorinþã, aceastã
neliniºte, aceastã nemulþumire mã sfâºie,
dar le ador” – „Neantul. Iatã ce mã
otrãveºte... În unele momente, îi simt brusc
prezenþa, îi resimt prezenþa ºi toatã fiinþa
mi se tulburã. Este ceva care nu este ºi
care, deodatã, fãrã un cuvânt, îmi spune:
iatã-mã. În spatele a ce vãd, deodatã oribila
faþã a ceea ce nu este. Monstru, formã
informã, prezenþã pe care aº vrea s-o
resping ºi nu pot, nu pot” – „Simt c㠑acesta
tot’ este în van, nu are sens, nu vrea nimic,
nu tinde spre nimic, e acolo pur ºi simplu,
pus fãrã intenþie, fãrã scop, fãrã dorinþã
– e acolo, ba încã de un fason atât de
precar, abia acoperind oribila prezenþã a
ceea ce nu este” – „Mã resemnasem
demult a nu vedea decât neantul ºi haosul
în faþa mea, vanitatea, fãrã-de-raþiunea în
tot; nu vreau sã înþeleg, pentru cã nu e de
înþeles, pentru cã acest univers, despre
care nu ºtiu mãcar cu certitudine dacã el
existã, este cel mai inutil, cel mai gratuit
zadarnic ce se poate visa”.
Pronosticului emis de Benoit XV, în
timpul primelor luni de rãzboi: „Dumnezeu
permite ca naþiunile care ºi-au plasat toate
gândurile în lucrurile acestui pãmânt sã se
pedepseascã unele pe altele, prin carnagii
mutuale, pentru dispreþul ºi neglijenþa cu
care ele l-au tratat; alte evenimente li se
vor adãuga pentru a constrânge oamenii
sã se umileascã sub puternica mânã a lui
Dumnezeu.”
Pentru omul pe care nu-l ghideazã nicio
doctrinã religioasã, pentru omul care a
putut sufoca în el aspiraþiile la o viaþã
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
transcendentã, viaþa terestrã nu are nicio
raþiune de a fi în afarã de ea însãºi ºi nu
are, în ea însãºi, nicio valoare. Ea nu este
decât un fenomen natural. Un singur scop:
plãcerea; evitarea durerilor ºi cãutarea
posesiunilor. Solidaritatea unui asemenea
om cu semenii sãi nu are altã sancþiune
decât interesul sãu mai mult sau mai puþin
imediat; ea nu constituie pentru el o datorie
în limitele acestui interes, pe care nicio
preceptã nu-l invitã sã-l limiteze. ªi de ce
interesul altora ar trece în ochii sãi înainte
de al sãu? Nu existã deci nicio raþiune
pentru ca sentimentul solidaritãþii sã-l reþinã
de la urmãrirea plãcerii sale în detrimentul
celei a celorlalþi, pe mãsura forþelor sale ºi
pânã la un punct în care legile þãrii sale ar
risca sã-l pedepseascã. A nu se scandaliza
nici a se mira de aceastã moralã: dacã totul
se terminã cu aceastã viaþã, nu mai este
nimic mai logic decât de a o vrea cât mai
plinã posibil de toate juisanþele.
Dar natura umanã este astfel fãcutã
încât juisanþa sã se toceascã prin repetare.
Urmeazã de aici cã în timp ce mijloacele
de satisfacþie cresc în progresie geometricã
juisanþa le urmeazã abia în proporþie
aritmeticã. Bogãþia cere totdeauna mai
multã bogãþie, puterea o putere mereu mai
mare în vederea satisfacerii dorinþelor cu
fiecare zi mai exigente. ªi nu numai cã nu
sunt niciodatã satisfãcute, dar curând setea
de plãceri ºi de putere conduc omul la abuz,
cãci abuzul este termenul inevitabil al
juisanþei fãrã restricþie.
Abuzul duce la uzurã, la obosealã ºi
dezgust. Finalmente, viaþa popoarelor ºi a
indivizilor este minatã de o intoxicare
nemiloasã.
*
I se atribuie lui Xenofan a fi spus
primul c㠄oamenii sunt cei care fac zeii ºi
le împrumutã veºmintele lor, vocea lor ºi
formele lor” c㠄dacã boii ar concepe pe
Dumnezeu, ei l-ar vedea în imaginea lor”.
Sã ne fie permis a reduce
documentarea ºi aprecierile noastre
personale la minimum ºi sã citãm mai
curând aprecierile ºi constatãrile celor mai
autorizaþi istorici.. Se va înþelege cu
uºurinþã scrupulul nostru: noi am adus
probe în favoarea unei teze care se prezintã
ca un parti pris; nu vom ºti îndeajuns cum
sã ne dãm de o parte în faþa unor autori
care n-au avut nicio tezã de susþinut ºi a
cãror imparþialitate nu poate fi pusã la
îndoialã.
(continuare la pagina 96)
93
 IDENTITATE ªI DIVERSITATE
Petre Gheorghe Bârlea
HAOSUL ªI ORDINEA (8)
Gândirea ºi practica pozitivistã
în evoluþia societãþii braziliene
Despãrþirea de pozitivism
1. Modernizarea... prin recursul la
tradiþie
Cea mai radicalã transformare în
gândirea ºi practica brazilianã a fost
declanºatã de Sãptãmâna de Artã Modernã,
manifestare culturalã organizatã între 13
ºi 17 februarie 1922, la São Paulo. Titlul ºi
spiritul sãptãmânii au fost aduse de Graça
Aranha, din Franþa, unde scriitorul brazilian
a fost impresionat de pregãtirile pe care
grupul din jurul revistei L’Esprit Nouveau
le fãcea pentru un Congrès de l’esprit
modèrne. Analizând sursele de inspiraþie ale
organizatorilor, intelectuali ca Gilberto
Mendonça Teles (în Europe, martie 1979),
Otto Maria Carpeaux, precum ºi, mai re-
cent ºi dintr-o perspectivã mai
cuprinzãtoare, Jerónimo Moscardo,
subliniazã rolul românului Tristan Tzara în
aceastã revoluþie culturalã brazilianã.
Revolta dadaistã a avut un ecou neaºteptat
în Brazilia, deºi dadaismul în sine a
dispãrut curând dupã cearta dintre A.
Breton ºi Tr. Tzara, prilejuitã tocmai de
discuþiile privind amintitul Congres, care
nici nu s-a mai þinut în Franþa. În schimb,
s-a organizat în Brazilia o „Semana de Arte
Moderna”. Manifestarea a reunit pictori,
muzicieni, scriitori-jurnaliºti care, prin
expoziþiile, recitalurile ºi conferinþele
organizate la Teatrul Municipal, au
schimbat radical nu numai viaþa culturalã,
ci, prin reverberaþii care au depãºit orice
aºteptãri, întreaga mentalitate ºi existenþã
social-politicã ºi economicã ale Braziliei.
Desigur, transformarea nu s-a produs pe
loc; primele reacþii ale participanþilor au fost
chiar ostile, exprimate prin huiduieli faþã
de ideile (estetice, în principal) formulate
de tinerii organizatori. De asemenea, se
cuvine sã remarcãm cã tiparul pozitivist
încã se recunoaºte uºor chiar în termenii-
cheie ai expunerii lui Oswald de Andrade,
primul propunãtor al evenimentului
94 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
conceput sã marcheze centenarul
desprinderii de Portugalia:
„Independenþa nu este doar politicã.
Este, mai presus de toate, independenþã
mentalã ºi independenþã moral㔠(sublin.
noastrã).
Chiar ºi conþinutul programului noului
curent, centrat pe afirmarea identitãþii
naþionale, era formulat în spirit vizibil
scientifist: orientarea artei spre realitãþile
braziliene, analiza sistematicã a vieþii
cotidiene, explorarea valorilor folclorului,
adecvarea la formele de exprimare proprii,
în primul rând, la valorificarea limbii
vorbite a brazilienilor, respectiv, renunþarea
la lusitana clasicã. Recunoaºtem în aceste
preocupãri însãºi evoluþia de la „analiza
senzaþiilor”, profesatã de primul pozitivism,
la „analiza logicã ºi lingvistic㔠a celui de-
al treilea pozitivism. Totuºi, ruptura pe care
grupul de iniþiatori ai „Sãptãmânii” o
preconizase în plan strict estetic a dus la
clarificãri ideologice mult mai consistente
ºi cu implicaþii mult mai ample în destinul
Braziliei. Întregul eºafodaj ideatic s-a clãdit
pe dorinþa de modernizare pe baza
tradiþiilor naþionale, paradox susþinut încã
din scrierile artistice ºi programatice ale
„rãtãcirismului” lui Mário de Andrade
(Prefaþã foarte interesantã; Sclava care
nu e Isaura º.a.). Chiar ºi în aceastã esenþã
a noii miºcãri putem vedea, fãrã sã facem
abuz de interpretare, „trecerea linã”
preconizatã de pozitiviºti, de la vechi la
nou, prin recuperarea valorilor verificate
de practica socialã ºi acumularea noilor
experienþe. Este vorba despre un progres
realizat totdeauna prin acþiunea condusã de
elita intelectualã, în folosul celor mulþi.
2. Noile orientãri
ªi totuºi, amplificarea ºi diversificarea
miºcãrii ideologice provocate acum au
însemnat, încã o datã, despãrþirea de
vechile tipare pozitiviste. Istoricii stabilesc
 trei direcþii principale pe care au evoluat
ulterior intelectualii „Sãptãmânii”: a) spre
stânga (Miºcarea Pau-Brasil ºi Miºcarea
Antropofagicã, iniþiate de Oswald de
Andrade, Jorge Amado, Astrojildo Pereira);
b) spre dreapta (Grupul Verde-Galben –
Menotti del Picchia, Plínio Salgado º.a.,
devenit, în 1929, Grupul Tapir, de nuanþã
integralistã, în linia Mussolini); c)
orientarea creºtinã (Dom Hélder Câmara,
Alceu Amoroso Lima º.a.).
Contribuþiile artistice ale tuturor
acestora au acþionat în paralel cu cele
teoretice, ºtiinþifice ºi practice, care au
marcat noua etapã a luptei pentru Ordine
ºi Progres, în Brazilia modernã.
3. Pozitivismul ca stare de spirit ºi
„universaliile” gândirii ºi existenþei
umane
Tradiþionalul pozitivism, caracteristic
reflecþiei ºi existenþei braziliene, în forma
localã a acestui curent de gândire – intuitivã,
permisivã, literar㠖 a dominat evoluþia
spiritualã ºi materialã a Braziliei timp de un
secol, 1822-1922, dupã ce, timp de trei
secole, existase în stare latentã, ca tipar
mental ºi comportamental în formare.
Încã din anii „redescoperirii Braziliei”,
1922-1930, ºtiinþele sociale, în plinã
dezvoltare, au produs noi modele de
interpretare a istoriei naþionale ºi de
extragere a învãþãmintelor necesare
organizãrii viitorului, din experienþa
trecutului. Trei direcþii ideologice au
înlocuit analiza de tip pozitivist ºi
evoluþionist. Dar ruptura de mentalitatea
anilor ’80 pãstreazã suficiente elemente de
continuitate, ca orice adevãrat㠄rupturã”
din domeniul gândirii ºi acþiunii umane:
a) Analiza marxistã, propusã de Caio
Prado Jr., se bazeazã, în principiu, pe
asocierea comunistã cu marii oameni de
afaceri în sprijinirea industrializãrii. Cartea
sa, Formarea Braziliei contemporane,
1942, completeazã ºi întãreºte argumentul
Manoilescu, cel puþin printr-o anumitã parte
a demonstraþiei ºtiinþifice.
b) Discursul ideologic al lui Sérgio
Buarque de Hollanda, formulat în lucrarea
Rãdãcinile Braziliei, 1936, foloseºte
aparatul conceptual ºi metodele noii ºcoli
istorice franceze. În contrast cu o întreagã
literaturã pe tema violenþei, se lanseazã
ideea „cordialitãþii”, susþinutã ºi prin
muzica compusã de acest fost student la
arhitecturã ºi construcþii, ca notã specificã
a poporului brazilian, idee folositã din plin
de propaganda oficialã getulistã.
c) Dacã în aceste douã orientãri noi nu
este greu sã desluºim urme ale
pozitivismului ºi evoluþionismului, poziþia lui
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
Gilberto Freyre este mai net delimitatã. For-
mat la ºcoala antropologicã nord-americanã,
sub îndrumarea lui Franz Boas, teoreticianul
ºi practicianul brazilian înfruntã
evoluþionismul european (sursã a ideilor
rasiste), susþinând, în celebra Casa-Grande
& Senzala, 1933, contribuþia pozitivã a
metisajului, ca particularitate a profilului
psihosomatic ºi comportamental brazilian.
Recuperarea respectului de sine, ca societate
multirasialã integratã, a creat baza unei noi
abordãri a independenþei economice ºi
culturale, într-o lume care merge, totuºi,
spre globalizare. Continuate de sociologul
Darcy Ribeiro, tezele lui Gilberto Freyre
aduceau o viziune holisticã, integratoare,
sistematizând datele sociologiei, economiei,
istoriei, ecologiei, teoriei mentalitãþilor etc.
Pe de altã parte, deºi abordarea sa era pur
ºtiinþificã, experienþa de practicant al vieþii
politice ºi-a pus amprenta asupra teoriilor,
ceea ce a favorizat o datã în plus preluarea
argumentelor sale de cãtre acei
„intelectuali” (intelectuali ºi funcþionari ai
statului, ai partidelor, ai Bisericii), în
inaugurarea naþional-progresismului, ca
ideologie dominantã a epocii.
Eliberate de complexele vechi,
guvernele actuale au impus valorile
democratice în întreaga viaþã, stimulând,
în acelaºi timp, elitele intelectuale, fapt ce
sunã încã a pozitivism. În plan economic,
s-a stopat inflaþia, s-a stabilizat moneda, s-
au atras surse financiare libere, dar ºi
investiþii corect orientate. Baza ºtiinþificã a
orientãrii social-politice tot mai aminteºte de
vechiul scientism. Pozitivist rãmâne ºi
efortul în plan moral: nivelul corupþiei a fost
redus între limite considerate omeneºte
acceptabile într-o civilizaþie modernã.
Ceea ce apare în plus, cu mai multã
pregnanþã decât oricând, este încrederea
în virtuþile soteriologice ale culturii. Crearea
unui stil de viaþã naþional, integrarea, fãrã
complexe bovarice, în universalitate,
redefinirea fiinþei umane, ca mãsurã a
tuturor lucrurilor, sunt obiectivele
schimbãrii în bine a ordinii pentru naþiuni
ca cea brazilianã ºi, nu mai puþin, ca aceea
româneascã. Aceste idei sunt susþinute de
personalitãþi ca Jerónimo Moscardo,
ministru al culturii în þara sa, membru în
Consiliul Executiv al UNESCO, diplomat;
Celso Furtado, om de culturã ºi econo-
mist („cel mai citit economist brazilian din
acest secol”), antropologul Darcy Ribeiro,
deja amintit aici, autorul unui proiect de
civilizaþie a neoromanitãþii, din perspectiva
Braziliei vãzutã ca „a doua Romã”; Hernâni
Donato, eseist, istoric; Olavo de Carvalho,
filosof, editor, pedagog, om politic; Anto-
nio Olinto, scriitor, istoric ºi critic literar
95
º.a. În aceasta galerie, mult mai bogatã, se
impune încã o datã vocea lui G. Freyre, în
calitate de futurolog: civilizaþia post-
industrialã poate folosi ca paradigmã a
existenþei modelul latinilor, pentru care
timpul înseamnã viaþã, nu bani.
Se cautã, deci, o Nouã Ordine.
Pozitivismul persistã, volens nolens, în
aceastã permanentã nevoie de
sistematizare. Printre nenumãratele
amãnunte care alcãtuiesc, ca un mozaic,
obsesia pozitivistã, amintim organizarea
unui congres cu tema „Haosul ºi Ordinea”,
în 1996, la Universitatea din São Paulo.
Teoria prioritãþii culturii în evoluþia umanã
actualã, formulatã de pãrintele integrãrii
europene, Jean Monet, este valorificatã de
Jerónimo Moscardo:
„Nu este vorba, în nici un caz, de a
uita sau de a diminua extraordinarele
contribuþii pozitive pe care tehnica ni ie-a
dat. Dar trebuie sã reflectãm asupra
þelurilor... Asistãm la criza unei lumi care
s-a lãsat prea mult sedusã de mijloace,
uitând de þeluri. Ar trebui sã ne însuºim
cultura. Doar cultura va putea sã
redirecþioneze activitatea umanã ºi sã-i
dea un sens autentic”.
(urmare de la pagina 93)
Scenomtrie Drãghicescu
Pentru Gorgias, destinul omului este
de a cãuta fericirea ºi el o gãseºte în putere,
adicã în „libertatea de a-ºi pierde duºmanii,
de a-i ruina, de a-i izgoni, de a-i fi pedepsit
la moarte, în fine de a domina peste tot.
Ordinea naturii este ca cei tari sã fie stãpâni
ºi cei slabi oprimaþi. Legile sunt lanþuri
forjate pentru cei slabi ºi pe care cei tari
trebuie sã le rupã dispreþuindu-i pe cei care
le-au fãcut”.
Puþin mai târziu, Epicur va învãþa cã
binele suveran al omului este „satisfacerea
completã a tuturor dorinþelor ºi nevoilor
noastre”. „Elementul constitutiv al fericirii
este plãcerea, plãcerile sufletului ºi cele ale
stomacului. Virtutea este prudenþa care
rezultã din calcul ºi din oportunism.
Singura regulã a conduitei este cãutarea
celei mai mari plãceri posibile.”
Înainte de Epicur, sau aproape în acelaºi
timp, Aristip învãþase c㠄scopul moral al
omului este binele ºi cã binele este plãcere”.
„Trebuieînainte de orice a cãuta plãcerea
momentului, plãcerea cea mai ascuþitã ºi cea
mai imediatã. Suveranul bine ar fi deci
juisanþa actualã ºi prezentã în dezvoltarea
sensibilitãþii abandonatã propriilor sale legi
ºi tuturor capriciilor, într-un cuvânt
96 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Dacã vrem neapãrat sã menþinem
treazã atenþia asupra reziduurilor de gândire
pozitivistã în toate aceste atitudini, putem
sã amintim cã ºi Comte condiþiona direcþia
„organicã”, adicã miºcarea civilizatoare
progresistã, de o „coaliþie a savanþilor”,
considerând c㠄Sfânta Alianþã a Spiritului”
este adevãrata doctrinã organicã.
Proiectele culturale, inclusiv Planul-
pilot al relaþiilor braziliano-române,
fundamenteazã, aºadar, o nouã ideologie,
care reia din vechiul pozitivism concepte
precum cunoaºterea, relativismul,
ordinea. Se observã uºor cã ele constituie,
de fapt, „universalii” ale gândirii ºi existenþei
umane. Ceea ce înseamnã cã interpretarea
istoriei unui popor se poate realiza fãrã
suportul conceptual ºi metaforic al unei
ideologii anume. Cãci mulþi dintre fãuritorii
istoriei, nu sunt, în mod conºtient, nici
pozitiviºti, nici existenþialiºti, nici altceva.
Trãirile ºi faptele unui popor sunt etichetate
de intelectuali dupã niºte paradigme
teoretice construite a posteriori. Ajungem,
deci, sã confirmãm concluzia, formulatã
de filosoful brazilian contemporan Olavo
de Carvalho: inteligenþele trebuie sã se
elibereze de ideologie.
supunerea pasivã la instinctele naturii
noastre.”
Demostene:„Astãzi totul se vinde ca la
piaþã ºi în locul virtuþilor de altãdatã avem
un rãu importat în Grecia, un rãu care o
munceºte ºi de care ea moare. Care este
acesta? Iubirea aurului. Se râvneºte pânã ºi
salariul trãdãtorului, se surâde la mãrturisirea
crimei sale, iertarea este pentru culpabil, ura
pentru acuzator; într-un cuvânt, corupþia
însãºi ºi toate josniciile ei.”
Nu este posibil a nu se vedea în aceastã
corupþie universalã o consecinþã a
concursului unei rare prosperitãþi economice
cu ireligiunea. „Atenieni, zicea tot
Demostene, sunteþi bogaþi în nave, în soldaþi,
în venituri, în resurse pentru rãzboi, în tot
ce face forþa unui Stat; chiar mai bogaþi ca
niciodatã. Dar toatã aceastã forþã lâncezeºte,
neputincioasã. Atenieni, totul moare la voi
pentru cã la voi se traficheazã totul.”
„Sã bem, dragul meu Sicon, sã bem
fãrã mãsurã ºi sã ne facem veselã viaþa,
cât mai e de unde veni... Nimic mai gentil
ca burta. Burta þi-e tatã. Burta þi-e mamã.
Virtuþi, ambasade, comandamente, vanã
glorie ºi van zgomot al þãrilor din visuri.
Moartea te-o îngheþa mâine în ziua
însemnatã de zei; ºi ce-þi va rãmâne?
Ce-ai mâncat; nimic mai mult. Restul
este pulbere, pulbere de Pericle, de
Codrus, de Cimon.”
 LA PORÞILE EUROPEI
ISTORICII ROMÂNI
ªI ÎNCEPUTURILE LUMII COMUNISTE*
Reuºesc sã fac paºaportul pentru Italia
ºi Spania, trei luni. Mã duc la Malu Mare ca
sã scriu ceva. Tot gândindu-mã cum se poate
ieºi din chingile barbiºtilor, mi-aduc aminte
cã s-a înfiinþat Editura „Scrisul Românesc” la
Craiova. Aºa cã, într-o zi, o pornesc la
Craiova. M-am dus la Muzeul de Artã unde
nu se putea ca cei de acolo sã nu ºtie unde
este editura. Era la doi paºi, în Valea Vlãicii,
într-o casã boiereascã mai modestã. Schelã
în holul de la intrare. Se lucra pentru a pune la
punct clãdirea, înainte de a începe activitatea
editorialisticã. Întreb dacã pot sã stau de
vorbã cu cineva ºi, dupã câteva minute, apare
un bãrbat bine clãdit, care mã întreabã ce
doresc. Mã prezint ºi-i spun care este scopul
vizitei mele. Aveam în faþã pe poetul Ilarie
Hinoveanu, poetul acum directorul editurii.
A adus douã scaune ºi i-am arãtat cã am gata
teza de doctorat. Hinoveanu îmi cere sã-i dau
ceva care se poate vinde, trebuie sã-ºi facã
vad, pentru început. Îi propun mari bãtãlii din
istoria lumii în douã volume. Era exact ceea
ce-i trebuia. Când dau primul volum? La
sfârºitul iernii ce vine. I-am spus cã am gata
ºi o carte despre Mihai Viteazul. De acord cu
publicarea ei, dar dupã bãtãlii. Am plecat din
Valea Vlãicii. Niciodatã drumul pânã la Malu
Mare nu mi s-a pãrut atât de uºor. Când
credeam cã nu se mai poate face nimic, iatã-i
pe oltenii mei gata de luptã.
Pentru cartea despre Mihai Viteazul nimic
nu se potriveºte mai bine decât spusa
strãmoºilor de pe Tibru: Habent sua fata
libelli. Cãrþile îºi au destinul lor! Dupã
succesul obþinut de cartea despre ªtefan cel
Mare, Alexandru Georgescu, directorul
Editurii Albatros, îmi spune sã scriu o carte
despre Mihai Viteazul. Avea un cult pentru
acest voievod. Deºi eram încântat cã mi se
oferea sã scriu o carte despre încã un mare
domn, totuºi la început m-am codit. Citisem
cartea lui P.P. Panaitescu, o carte lãudatã ºi
* Din volumul Suferinþele ºi izbânzile unui
istoriograf, în pregãtire la Editura Bibliotheca.
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
Manole Neagoe
de Iorga pentru informaþia bogatã pe care a
folosit-o P.P.P. Era o carte bine documentatã
ºi inteligent împãrþitã pe probleme, pe
capitole. Dar cocnluziile lui P.P.P. nu-i erau
deloc favorabile marelui domn. În politica
externã a subordonat interesele þãrii în
favoarea sud-dunãrenilor, iar în politica
internã a fost omul Buzeºtilor, slujind
interesele acestora. Mi s-a pãrut cã este o
personalitate mult scãzutã de pe piedestalul
pe care-l urcasem noi, pe cel care a fãcut prima
unire a românilor. Crezusem cã a fãcut-o ºi
pentru cã era ghidat ºi de sentimentul
naþional, lucru contestat chiar ºi de Gheorghe
Brãtianu, care-i spunea tatãlui sãu, când se
întorcea cu maºina de la Florica, cu o zi înainte
de a declara intrarea noastrã în rãzboi, cã, pe
vremea lui Mihai, nu exista un sentiment
naþional. Politicianul i-a replicat fiului cã
istoricii se mai pot înºela, el, însã, credea cã
Mihai a fost animat ºi de un sentiment
naþional. Ideea combãtutã de istoriografia
noastrã contemporanã mie. De aceea m-am
codit ca sã fac o carte despre domn, dar nenea
Lisandru, cum îi spuneam eu directorului, a
insistat ºi mi-a cerut „sã-i fac” un Mihai
Viteazul.
La Biblioteca Academiei, dimineaþa lucram
pentru planul Institutului, iar dupã-amiaza,
uneori pânã seara târziu, pentru Mihai. În 1972
am predat manuscrisul la editurã, dar norocul
meu cel prost, cum zicea cronicarul, a fost sã
cad pe mâna unei redactore de carte, o femeie
abulicã. A dat manuscrisul la referat. Referatul
a fost favorabil, dar fãtuca n-a fost mulþumitã.
Corectam cu ea ºi nu era de acord cu ceea ce-
i spuneam eu, considerând cã eram subiectiv.
Dupã nu ºtiu câte luni de luptã, a mai dat încã
o datã lucrarea la referat, ceea ce nu se
obiºnuia, ºi am luat lupta de la cap. Nu
înþelegea nimic. Îi arãtam cã documentele
conþin informaþii pe care am construit o
demonstraþie. Nu era de acord. ªi aºa ne-a
apucat anul 1973, când cartea ar fi trebuit sã
aparã pe piaþã.
97
 În acest an s-a format un comitet de
cenzori aleºi de barbiºti, de cei care se aflau
în fruntea bucatelor, iar acest comitet a luat la
verificat toate planurile editurilor ºi a decis el
ce carte urma sã aparã la o editurã sau alta.
Când m-am întors în decembrie din
strãinãtate, am aflat cã manuscrisul cãrþii mele
se aflã la Editura Militarã. M-am dus la colonei,
m-au primit cu multã amabilitate (colonelul
Tucã îmi zicea „frate Manole”), am discutat ºi
am aflat cã ei pot sã-mi publice un Mihai, dar
în colecþia voievozilor, cãrþi de format mic, în
care nu încãpeau mai multe de 80-100 de pagini.
Manuscrisul meu avea 300. Ca sã-mi recuperez
uºor manuscrisul am fost de acord sã le fac pe
voie. Luând manuscrisul, eram convins cã nu
voi face nimic, ca sã-mi stric lucrarea.
Peste un an, în 1974, dupã ce s-a tipãrit
cel de al doilea volum din mari bãtãlii,
Hinoveanu a fost de acord sã-mi publice pe
Mihai. I-am dat manuscrisul, l-a citit, ºi mi-a
cerut sã-i fac o carte temeinicã despre Mihai,
ºi nu una de popularizare, cum o concepusem
eu pentru „Albatros”. A fost extrem de greu
sã cauþi documentele pe care le-ai folosit ca
sã le citezi în josul paginii. A trebuit sã fac ºi
capitole noi, ca „Greutãþile unei domnii la
sfârºitul secolului al XVI-lea”, „Mihai ºi
boierii”, „Oastea lui Mihai”, „Problema unitãþii
þãrilor române”, „Faima lui Mihai Viteazul”.
Am combãtut tezele lui P.P. Panaitescu.
Documentele spuneau altceva. N-am înþeles
de ce un medievist ca el s-a pretat la interpre-
tãri forþate al cãror scop era minimalizarea
faptelor, a personalitãþii domnului. Cât
priveºte problema unitãþii românilor, a unei
conºtiinþe naþionale pe timpul lui Mihai, am
arãtat cã domnul, când s-a suit în scaunul þãrii,
nu s-a gândit la o unitate politicã a celor trei
þãri româneºti. Dar, fiind inevitabil un con-
flict cu turcii, Mihai a înþeles, ca bun militar,
cum avea sã se dovedeascã, necesitatea unirii
eforturilor militare a celor trei þãri româneºti,
pentru a înfrunta cu succes colosul otoman.
Când Sigismund Bathory a trãdat lupta
antiotomanã, Mihai a trebuit sã intre în
Transilvania. Pentru cã aliatul sãu, voievodul
moldovean, fusese alungat de Movileºti cu
ajutor polon, Mihai a hotãrât sã uneascã sub
sceptrul sãu cele trei þãri. Ca sã nu supere pe
nimeni a declarat cã o face în folosul
creºtinitãþii, deoarece cu puterea militarã a
celor trei þãri el va putea sã meargã pânã la
Constantinopol de unde ar ºi putut sã scotã
de barbã pe sultan din vizuina lui. A fost la
mijloc ºi o gândire româneascã, atât de
evidentã în tratativele sale cu imperialii sau
cu polonii. El n-a dorit sã uneascã decât
teritoriile locuite de români. Imperialilor le
spunea cã vrea Transilvania în hotarele ei mai
vechi. Adicã sã-i fie restituite comitatele din
98 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
nord-estul principatului care fuseserã ataºate
de împãratul Maximilian la umbra regatului
Ungar, pe care n-o ocupaserã turcii. Mihai
vroia sã-i fie returnate Transilvaniei cele trei
comitate luate de împãrat. Vroia Oradea, acum
paºalâc turcesc, ºi Banatul numitul acum
paºalâcul Timiºoarei pânã la vãrsarea Tisei
în Dunãre la Banciova. Mai voia ºi sudul
Basarabiei ocupat de turci. Aºadar, dorea
provinciile româneºti întregi aºa cum fuseserã
în secolul al XV-lea. De ce n-a pretins altceva,
alte teritorii? Mihai ºtia cã Transilvania este
locuitã în majoritate de români, iar acestia s-au
miºcat când Mihai a intrat în Transilvania. În
1600 generalul Basta scria cã Mihai ºi-a trimis
preoþii pânã în satele din nordul provinciei.
Acelaºi lucru l-a afirmat ºi cronicarul secui
Shamosgözi. Iar Ioannis Bisselius scria cã
transilvãnenii l-ar fi urmat pe Mihai „cãci mai
toþi sunt de acelaºi sânge, de aceeaºi origine,
de acelaºi nume: daci sunt ºi unii ºi alþii”.
Mihai care era în mijlocul acestor evenimente
sã nu fi ºtiut care era realitatea etnicã ºi
naþionalã din Transilvania?
Aceste afirmaþii ale mele aveau sã
stârneascã vii reproºuri, cã sunt naþionalist,
fãrã sã þin seama cã sentimentul naþional la
români s-a manifestat, aºa cum spunea Nicolae
Stoicescu, abia dupã 1821!
Aveam sã scriu o altã carte despre Mihai
Viteazul, aducând mai multe dovezi despre
existenþa sentimentul naþional cu multã vreme
înainte de 1821.
Cartea a fost bine primitã (s-a vândut
foarte repede), dar oficial a fost interzisã orice
prezentare a acesteia, aºa cum o aratã un in-
cident. Georgeta Penelea a primit sarcina sã
facã o listã a lucrãrilor de istorie publicate
recent de membri ai Institutului, cu menþiunea
cã este studiu, carte, prefaþã, recenzie etc. La
„Mihai Viteazul”, Georgeta a pus
„monografie”. Berza, când a controlat lista,
vãzând cuvântul monografie nu i-a plãcut ºi
a spus autoarei cã nu merge. „Dar trateazã
toate instituþiile statului”, zice Georgeta. Da,
dar e prea mult. Totuºi... Cuvântul monografie
a fost scos ºi cu aceasta ce s-a rezolvat?
Penibil din partea unui fost profesor
universitar.
Am avut un coleg la filologie, pe Iova
Victor, el era la italianã. A început ca vânzãtor
de carte pe tarabã, apoi a trecut la o librãrie ca
sã ajungã în final la ESPLA. Sediul editurii
era pe Orlando colþ cu Ana Ipãtescu, fiind
aproape de Academie, Iova trecea pe la mine,
ieºeam pe Aleea Trandafirilor ºi discutam
politicã, ce se mai întâmplã în lumea literelor.
Mã îndemna sã scriu, iar eu îi spuneam cã
nimeni nu o sã mã publice. I-am dat toate
cãrþile care mi-au apãrut. N-a fãcut comentarii
afarã de roman, despre care a spus cã am talent
 de povestitor. Despre „Mihai Viteazul” nimic. La hotel, Ruxandra a vrut, la prânz, sã
Dupã mai mulþi ani de la apariþia cãrþii mi-a frunzãreascã o carte. Am mers la biblioteca
spus cã a fãcut un volum cu Vasile Netea cu oraºului. Bibliotecarã, o femeie tânãrã, în jur de
fragmente din diverse scrieri istorice, dar din 35 de ani, vãzând ezitãrile Ruxandrei, bibliotecara
cartea mea, Mihai Viteazul, n-a putut sã scoatã a venit, i-a recomandat douã cãrþi ºi, dacã nu-i
nimic. „Dacã nu s-a potrivit cu profilul cãrþii plac, sã vinã sã ia altele. M-am dus la masã, am
voastre?”, i-am spus eu împãciuitor. Numai scos buletinul aºteptând sã mã treacã în registru.
cã la întâlnirile care au urmat, Iova repeta Când mi-a vãzut numele, s-a ridicat în picioare
acelaºi, „din lucrarea ta n-am putu alege ºi mi-a spus: „Am pus mâna pe dumneavoastrã!
nimic”. ªi aºa s-a fãcut cã, dupã peste 30 de Vreau sã-mi daþi un autograf.” Dispare ºi vine
ani de când ne-am cunoscut, n-am mai dat pe cu trei cãrþi aflate în bunã stare. Alta, „varzã”,
la Iova, când fãceam câte o vizitã la Casa dupã calificativul dat de bibliotecarã, era „Mihai
Scânteii. Cã nu i-a plãcut, nu mã deranja, i-am Viteazul”. „Cea mai cititã carte”, îmi explicã
spus-o, dar sã repete aceeaºi poveste, mi s-a bibliotecara starea jalnicã în care se aflã aceasta”.
pãrut deplasat. Aºa cã Mihai m-a despãrþit (Unde eºti tu, Iova, ca sã auzi?).
de un amic. O apreciere favorabilã am primit-o de la
Dupã ce a apãrut cartea, ducându-mã la cine nu mã aºteptam, de la profesorul
bibliotecã, l-am zãrit pe Corfus Ilie, cercetãtor Alexandru Rosetti. Îi fãceam vizite din când
mai în vârstã. Bucovinean, nepotul în când. Îl interesa ce se petrece prin
profesorului Ion Nistor. Citea la o masã din istoriografia noastrã, dar ºi alte lucruri. Odatã,
mijlocul sãlii. Am fost atent, trebuia sã-l salut, ducându-mã la el în vizitã, am zis sã nu merg
dacã se uita la mine. Când am ajuns în dreptul cu mâna goalã, sã-i duc o carte despre Mihai
lui, Corfus a ridicat capul, mi-a întins o mânã Viteazul. Nu mã aºteptam sã o citeascã, îi
moale ºi mi-a spus „Te felicit. Ai avut curaj. ªi fãcea plãcere sã i se acorde atenþie, ºi, dupã
eu am vrut sã scriu o carte despre Mihai, dar mulþumirile de rigoare, dupã ce frunzãrea
n-am avut curaj”. Corfus cunoºtea bine limba cartea, o da subalternului de la Institutul de
polonã (poloneºte, cum spunea el), ºi a scris Lingvisticã ca sã o punã în bibliotecare
articole despre Mihai ºi relaþiile cu Polonia. Institutului. Mare mi-a fost mirarea când, la
Dar cea mai mare laudã care mi s-a adus, puþinã vreme, subalternul lui mi-a adus o
în legãturã cu Mihai, aveam s-o primesc la scrisoare de la profesor.
Predeal, în 1988. Când am avut parte ºi de cea
mai frumoasã apreciere despre mine, ca
intelectual. Fiica mea a dat examen la medicinã
în 1988. Dupã doi ani de chin, cu învãþatul,
dupã emoþiile examenului, am adus-o ca sã se
odihneascã le Predeal. În tren, în compar-
timent cu noi erau douã persoane, dintr-un
sat Sanislãu de lângã Carei, mamã ºi fiicã.
Ocupaserã locurile de la geam. Au mai venit
în compartimentul nostru doi domni, bine
îmbrãcaþi, cu cravatã, amãnunt care m-a fãcut
sã-i privesc cu prudenþã. Într-un costum pus
la patru ace, nu erau decât cei de la securitate,
sau mari de partid. Au început sã discute,
criticând fãrã nicio sfialã regimul. M-am
întrebat: nu cumva o fi vreo provocare? Am
tãcut o vreme, dupã care am participat ºi eu la
discuþii, dar pe un ton ºi pe muchie de cuþit:
vorbesc serios, glumesc? Fetiþa s-a deplasat
de la locul de lângã geam, venind lângã
Ruxandra, crezând-o foarte aproape de vârsta
ei (fetiþa avea 13 ani, suferea cu inima ºi venise
pentru analize la spitalul Fundeni). A rãmas
surprinsã când a aflat cã are de a face cu o
viitoare studentã, dar i-a plãcut tonul
prietenos cu care a primit-o Ruxandra, ºi, la
un moment dat, a vrut sã iasã pe culoar.
Printre cele discutate a venit ºi cel mai frumos
compliment pe care putea sã-l facã cineva la Sã-þi facã un asemenea compliment un
adresa mea. A întrebat-o pe Ruxandra: „Aºa om mare de culturã! Iar am zis: „Unde eºti tu,
cã tatãl tãu a avut 10 la compunere!” Iova?”

Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015 99

 PORTRETE ÎN PENIÞÃ
Florentin Popescu
UN PÃSTOREL DE VREME NOUÃ
Cu poºta ultimelor zile mi-a sosit ºi o
carte cu titlu puþin pretenþios ºi mai greu
de rostit la prima lecturã: „Pseudo-
morfologie dionisiacã”, având subtitlul
„Versuri ironice ºi satirice”, de Mihai
Sãlcuþan. E vorba de un volum de pe
coperta cãruia ne priveºte însuºi Dionysos,
cunoscuta zeitate greceascã a petrecerii ºi
patronul revendicat în istorie de cãtre toþi
bãutorii de vin ai lumii.
La prima vedere am crezut cã este vorba
despre o simplã plachetã între coperþile
cãreia autorul, o cunoscutã personalitate a
lumii epigramiºtilor, a adunat noi producþii
din acest gen oarecum marginalizat, dar cu
o mare prizã la public. M-am înºelat.
Volumul, structurat în trei mari capitole (o
substanþialã prefaþã, de fapt un eseu care
abordeazã vinul din varii unghiuri ºi istoric;
un bogat mãnunchi de rondeluri ºi – nu se
putea altfel! – catrene) cuprinde texte
remarcabile ºi se înscrie în buna tradiþie
româneascã atât de bine ºi bogat
reprezentatã mai ales de Al. O. Teodoreanu
(Pãstorel), cel care ºi-a legat numele de acest
gen literar, bucurându-se de o mare
popularitate ºi azi, dupã mai multe decenii
de la trecerea sa în eternitate.
Dar cine este Mihai Sãlcuþan?, se pot
întreba cititorii acestor rânduri. ªi nu voi
întârzia sã le rãspund cine este ºi de ce
m-am gândit sã-i conturez din cuvinte
prezentul „portret în peniþã”.
Mihai Sãlcuþan nu este altul decât
fostul meu coleg de bancã din ºcoala
elementarã (gimnaziul de azi) de la ªcoala
Pedagogicã din Buzãul tinereþii noastre.
Atunci, prin clasa a V-a era un ºtiurlubatec,
un nebunatic dacã vreþi, care mã antrena
ºi pe mine în fel de fel de boroboaþe. Banca
noastrã (am mai povestit asta în niºte
amintiri dintr-o carte mai de demult) era
din acelea cu pupitre late, despãrþite doar
de un ºanþ la mijloc, cum existau ºi probabil
mai existã ºi azi prin unele ºcoli. ªanþul
100 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
despre care scriu aici a fost transformat
de noi, ad hoc, în „fluviul Dunãrea”, de o
parte ºi de alta a acestuia fiind România ºi
Bulgaria. Ei bine, pupitrele noastre erau
pline de desene care închipuiau „gãri”,
„cantoane”, „macazuri” ºi „linii ferate” pe
care noi „conduceam” garnituri de tren
(vagoanele erau din bucãþi de radiere
ingenios tãiate cu lama ºi legate între ele
cu mici zale de lãnþiºor, iar „locomotiva”
o fãcusem din încheutori de ºoºoni)
încãrcate cu cãrbune (grafitul de la
creioane) ºi lemn (surcelele obþinute dupã
ascuþirea aceloraºi creioane), imaginând ºi
„practicând un înfloritor comerþ” între cele
douã þãri. Nu mai ºtiu dacã pe atunci se
construise Podul Prieteniei de la Giurgeni-
Vadu Oii, însã asta nu era o problem㠖 o
rezolvasem. Ei bine, toate aceste
„schimburi economice” între România ºi
Bulgaria se petreceau mai ales în timpul
unor ore, pânã când într-o zi profesoara
de geografie ne-a surprins joaca, ne-a
confiscat pe loc „garniturile de tren”, ni
le-a aruncat la coº ºi a distrus într-o clipã
toate „relaþiile diplomatice” dintre cele douã
þãri fãrã pic de milã pentru... consecinþe.
Tot pe atunci, Mihai Sãlcuþan avea o
mare uºurinþã în memorarea unor versuri,
dar nu versurile din manualele ºcolare, ci
altele, dintr-un fel de folclor ºcolar. Cu un
patos ieºit din comun îl auzeam în recreaþii:
„Dacã domnul Copernic/ A bãut mai mult
un pic/ ªi-atunci i se pãrea/ Cã pãmântul
se-nvãrtea/ Asta nu e vina mea!” º.a.m.d.
Astãzi, când am în faþã cartea lui
dedicatã strugurilor ºi vinului aº putea sã
fac o speculaþie ºi sã spun cã încã de pe
atunci, de pe când rostea versuri la adresa
lui Copernic, avea chemare cãtre... temã
etc. etc. Dar nu cred sã fi fost aºa.
Mihai Sãlcuþan este astãzi un „tânãr
pensionar” care citeºte ºi face literaturã
dupã o fructuoasã carierã de avocat ºi dupã
ce, o vreme, a deþinut ºi o funcþie
 importantã pe la Prefectura judeþului sãu
natal. A publicat mai multe cãrþi (printre
care una de publicisticã, unde, între altele,
s-a dovedit a fi ºi un serios susþinãtor al
cauzei basarabene; s-a numãrat printre
întemeietorii unei biblioteci de carte
româneascã la Soroca), în care ºi-a dovedit
din plin virtuþiile de umorist, epigramele
care au vãzut lumina tiparului din când în
când probând un umorist cu har ºi
rafinament – drept pentru care Uniunea
Epigramiºtilor l-a cooptat în conducerea
ei. Acolo a demonstrat/ demonstreazã cã
are ºi bune calitãþi de priceput organizator.
Periodic reuºeºte sã-i aducã la Buzãu pe
foarte mulþi dintre cei care s-au afirmat ºi
sunt apreciaþi de breasla lor (cãci, fãrã
îndoialã, au ºi epigramiºtii o breaslã a lor.
ªi încã una numeroasã ºi puternicã).
De data asta, cu volumul amintit mai
la început, Mihai Sãlcuþan catã sã
demonstreze cã nu s-a aventurat aiurea pe
un teren pe care au trecut mulþi, de la Omar
Khayam ºi pânã azi. Citiþi împreunã cu mine
ce scrie el în argumentul cãrþii („Vinul
dezleagã limbile, dã frâu liber imaginaþiei,
entuziasmului, bucuriei, umorului. De cele
mai multe ori este acompaniat de muzicã,
artã capabilã a întregi în mod fericit
sentimentele ºi ideile comesenilor, existând
de secole chiar ºi creaþii specializate,
«Cântecele de pahar». Cupele se ciocnesc
delicat pentru ca sunetul cristalin sã se
adauge satisfacþiei celorlalte simþuri
dezmierdate prin buchet, culoare,
fructuozitate. Paharul se bea tot când vine
pe lume un om sau când se toasteazã
pentru sãnãtatea ºi bunãstarea celor
prezenþi. Se varsã pe jumãtate când un om
pleacã la cele veºnice”) ºi o sã-mi daþi
dreptate. Vinul, adaugã el ceva mai la vale,
„oferã bons offices la întâlnirile de grup ºi
în cele tète-à-tète, stimulând cozeriile,
inspiraþia, creaþia, iubirea, curajul ºi nebunia
vârstei, abordãrile esenþiale, iar la omul
locvace este cãutat adevãrul”.
Se vede treaba cã autorul s-a
documentat serios ºi temeinic de vreme ce
aduce serioase argumente întru
demonstrarea rolului pe care l-a avut/ îl are
vinul în viaþa omenirii, citând din Biblie, din
filosofi, din mari scriitori de pe mapamond
ºi de la noi, fãrã a face din textul lui o scriere
aridã, îmbâcsitã de date, cifre ori alte
informaþii. Totul este „turnat” (ca sã
folosesc un verb din vocabularul bãutorilor
de vin) în „paharul” prefeþei cu mãsurã,
spiritual, uneori cu umor – ceea ce conferã
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
lecturii cursivitate, cititorul „degustând” cu
bunã dispoziþie ideile demonstraþiei.
Sã ne oprim, însã, ºi asupra câtorva
texte din versurile lui Mihai Sãlcuþan. Iatã
mai întâi cum sunã un „Rondel asupra
timpurilor”: „Deplâng aceste vremuri noi/
Cu mult prea multã vorbãrie,/ Cu bârfã
seacã-n berãrie/ ªi oameni ce-s flãmânzi
ºi goi.// Cum bãuturã e puhoi/ ªi toþi îs tari
la teorie,/ Deplâng aceste vremuri noi,/ Cu
mult prea multã vorbãrie.// Strãmoºii noºtri
la butoi/ Fãceau aprins filosofie,/ Dar azi
în jurul unui þoi,/ E doar politico-beþie//
...Deplâng aceste vremuri noi”. ªi un altul,
pe o temã care ne-a amintit de Villon:
„Bãutura ne-o adapã/ Crâºmarii care tot
ne furã,/ Cã sunt haini fãrã mãsurã/
Construiþi sã deie þeapã.// Greu ca dânºii
sã priceapã/ Ce rãu ne face-o fãcãturã,/
Bãutura de ne-o adapã/ Crâºmarii care tot
ne furã// Cum obrazul nu le crapã,/ Ei
povestesc ºi chiar se jurã/ Cã între vin ºi
între apã/ E o fireascã legãturã// ...Bãutura
ne-o adapã.” („Rondelul legãturii
nefireºti”). Ironia subþire stârneºte
zâmbete, iar neaºteptata sugestie imprimã
textului o anume voioºie: „Cu toþii facem
nebunii/ Pe la local sau sindrofii,/ Stând
cot la cot cu alþi cheflii/ Sã ne întrecem în
beþii.// Aºa se fac prietenii,/ Aºa apar
euforii,/ Cu toþii facem nebunii/ Pe la local
sau sindrofii.// În zori, cu feþe fistichii,/
Chiar dupã multe «Butelii»/ «La botul
calului» te þii.../ De fapt al unei herghelii,//
Cu toþii facem nebunii.” („Rondelul
ultimului pahar”). În alt loc, plecând,
chipurile, de la „creionarea” unui tablou cu
beþivi, Mihai Sãlcuþan satirizeazã aluziv
anume „tare” din politicã: „Sunt în atare
ruºinoasã/ Acei cãzuþi pe trotuare,/ Dintr-o
pricinã oarecare/ Ce nu este înþeleasã.//
Lumea-i tare curioasã,/ Doreºte o
clarificare/ Când, în stare ruºinoasã/ Sunt
cei cãzuþi pe trotuare.// ªi cad ploile pe
casã,/ Mai cad iubirile-n uitare,/ Cad beþivii
pe sub masã/ ªi doar miniºtrii în picioare/
/ ...Într-o stare ruºinoas㔠(„Rondelul
cãderii”).
Lectura cãrþii fostului meu coleg de
ºcoalã m-a „contaminat” ºi i-am compus
ºi eu: „Cartea care mi-ai trimis-o/ Vãd cã
þi-a ieºit din plin/ Se vede limpede c-ai scris-o/
Dând cep butoiului cu vin.” ªi în loc de
concluzie la acest „portret” am adãugat –
tot pe adresa autorului: „De-ai scris uºor,
de-ai scris în chinuri/ Asta chiar îmi scapã/
Dar când citesc de-atâtea vinuri/ Îmi lasã
gura apã.”
101
 DICÞIONAR

Victor Petrescu

RADU CÂRNECI – POET AL IUBIRII,

EXISTENÞEI ªI COSMOSULUI

Personalitate a literelor româneºti, poet, protejarea naturii ºi artei (1997).

eseist, traducãtor, jurnalist, editor animator Încã din timpul ºederii sale pe plaiurile
al vieþii culturale, cu prioritate în perioada bãcãoane s-a implicat plenar, fiind un fervent
1970-1990. În multe rânduri mesager al þãrii, al unor prestigioase activitãþi culturale,
aproape pe toate meridianele lumii, la reuniuni organizând Consfãtuirea Cenaclurilor literare
culturale ºi literare de prestigiu. din Moldova (1963), contribuind la înfiinþarea
Se naºte pe 14 februarie 1928 în satul Casei Memoriale „George Bacovia”, la
Valea lui Lal, comuna Pardosi dezvelirea unei statui a
în fostul judeþ Râmnicu-Sãrat poetului în centrul oraºului,
(azi Buzãu). Studii primare în acordarea premiilor revistei
Mãrgãriteºti, apoi cele liceale „Ateneu” ºi a unui Festival
la Râmnicu-Sãrat (1948). Se Literar-Artistic „George
înscrie la Facultatea de Litere Bacovia”. Contribuie la
ºi Filosofie a Universitãþii editarea unor volume
Bucureºti, pe care o colective: „Plaiurile Bistriþei”
abandoneazã în favoarea celei (1956-1958); „Imn în mers”
de Silviculturã din Câmpulung (1963); „Colocviu liric” (1964);
Moldovenesc, luându-ºi „Pagini literare” (1964). În timp,
licenþa la Braºov (1954) cu dar mai ales ca secretar al
tema: „Amenajarea pãdurilor Uniunii Scriitorilor ºi redactor
din Munþii Fãgãraºului”. la „Contemporanul”, este un
Practicã meseria de inginer la promotor al culturii ºi scrisului,
Ocolul Silvic Noua din Braºov, Radu Cârneci, redactor-ºef în special pe alte coordonate
apoi cercetãtor ºtiinþific la „Ateneu”, 1968, Bacãu ale globului. Participã printre
Hemeiuºi, judeþul Bacãu ºi altele la: „Festivalul Mondial
inginer-ºef al Ocolului Silvic Fântânelele al Tineretului ºi Studenþilor de la Moscova”;
(1954). Având preocupãri literare încã din anii „Congresul Mondial al Federaþiei
studenþiei, se dedicã scrisului, actului de Internaþionale a Jurnaliºtilor ºi Scriitorilor din
culturã, abandonându-ºi profesia (1958). La Turism” (Tel-Aviv); „Serile de Poezie de la
Bacãu este director al Casei Regionale a Strunga”; „Sãrbãtorirea UNESCO a lui L.S.
Creaþiei Populare (1958-1960), apoi preºedinte Senghor” (Dakar); „Conferinþa Scriitorilor
al Comitetului Regional de Culturã ºi Artã Afro-Asiatici” (Addis-Adeba); „Festivalul
(1960-1964). În august 1968 pune bazele European de Poezie de la Louvain”.
revistei bãcãuane „Ateneu” (serie nouã), Pentru prestigioasa activitate i se acordã
alãturi de alþi condeieri: George Bãlãiþã; Ovidiu înalte distincþii: Cetãþean de Onoare al
Genaru; George Genoiu; Sergiu Adam; C. Th. Bacãului (1998); Doctor Honoris Causa al
Ciobanu. În calitate de redactor-ºef, dã Universitãþii din Bacãu (2007); Membru de
prestanþã revistei, încurajând tinere talente. Onoare al Academiei de ªtiinþe Agro-Silvice
Se mutã în Bucureºti. Ocupã funcþia de din Chiºinãu (2000); Cetãþean de Onoare al
secretar al Uniunii Scriitorilor (1972-1976), Buzãului (2005); Ordinul Meritul Cultural în
apoi ºef al Secþiei culturale la revista grad de Ofiþer (2003). De asemenea,
„Contemporanul” (1976-1990). Dupã numeroase premii literare: Premiul Academiei
evenimentele din 1989 se pensioneazã, Române (1978); Premiul Uniunii Scriitorilor din
neabandonând însã activitatea România (1971); Premiul „Opera Omnia” al
scriitoriceascã. Înfiinþeazã Editura „Orion” Uniunii Scriitorilor de la Chiºinãu (2004);
(1991) ºi Fundaþia „Izvoare”, pentru Premiul Balcanica (2014). Din 1992, membru

102 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 al Organizaþiei Mondiale a Poeþilor.
Debut publicistic cu poezie în revista
„Tânãrul scriitor” (1950) ºi la „Zori de zi”
(Suceava, 1950). Apoi o prolificã colaborare
la numeroase reviste literare: „Ateneu”;
„Ramuri”; „România literarã”; „Tomis”;
„Tribuna”; „Vatra”; „Luceafãrul”;
„Contemporanul”; „Argeº”; „Steaua”;
„Convorbiri literare”; „Cronica”; „Familia”;
„Litere” sau la posturi de Radio ºi Televiziune
(cu versuri, cronici ºi eseuri, traduceri).
Debut editorial cu versuri „Noi ºi
soarele” (1963), urmat de alte numeroase
volume cu tematicã ºi mijloace de expresie
diversã, dintre care amintim: „Orgã ºi iarbã”
(1966); „Umbra femeii” (1968); „Centaur
îndrãgostit” (19689); „Grãdina în formã de
vis” (1970); „Oracol deschis” (1971);
„Cântarea cântãrilor” (1973); „Heraldica
iubirii” (1975); „Temerile lui Orfeu” (1978);
„Un spaþiu de dor” (1980); „Timpul
judecãtor” (1982); „Sonete” (1983); „Pasãrea
de cenuºã” (1986); „Heraldica iubirii”
(1999). Pentru volumul „Cântând dintr-un
arbore”, premiul Uniunii Scriitorilor (1971);
cu „Temerile lui Orfeu”, Premiul Academiei
Române (1978), iar pentru „Sonete”, premiul
revistei „Ateneu”.
Autor al unor antologii: „Arborele
memoriei. Antologia poeþilor de limba
românã din Israel” (1997); „Poezia pãdurii
I-IV” (1998-1999); „Cinegetica I-III” (2003);
„Cântarea cântãrilor” (2009); „Antologia
sonetului românesc I-III” (2009).
Se distinge ºi prin activitatea de
traducãtor, în special din opera lui Charles
Baudelaire; Leopold Sedar Senghor, dar ºi
din cea a lui Sreèko Kosovel; Kahlil Gibran;
Jean Joubert; Jacques Chessex; Mousse
Boulanger; Delmira Agustini.
În poezia sa se disting trei etape ale
actului creativ. Cea de început, marcatã de o
debordantã vitalitate, cu simboluri din naturã.
Unul dintre acestea este iarba: „Rãsarã iarba
peste trup / ca o nãvalã de rãcoare, / din
care nopþile se rup, / din care soarele rãsare,
/ ºi nãvãleascã-mi peste gând / cu verde a
ploilor putere; / iar dorul dorului rãsfrânt /
sã-mi strãlumine în artere…” („Mic poem”).
De altfel, titlul volumului „Iarba verde,
acas㔠este sugestiv: „Pretutindeni cu mine
a fost iarba, / în mine, peste tot, am purtat-o,
/ plâns de mamã: iarba acasã, / tristeþe de
tatã: iarba veºtedã, / dor de fraþi, dor de
surori: iarba, verde, / ardea în sângele meu,
lungã durere: / iarba verde, acasã”
(„Iertarea de nuntã”).
Urmeazã volumele în care predominante
sunt temele dragostei, inspirate de miturile
mediteraneene ºi cele orientale: „Centaur
îndrãgostit”; „Cântând într-un arbore”;
„Banchetul”; „Temerile lui Orfeu”. În
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
urmãtoarea etapã a actului creator, cea a
deplinei împliniri artistice, sunt abordate teme
ca iubirea, existenþa, moartea, modalitatea de
expresie fiind sonetul, rondo-sonetul
(sintagmã care-i aparþine), scopul fiind al
perfecþiunii artistice. „Sonetele” sale
dezvãluie ºi crezul în iubirea semenilor: „Ca
mulþi asemeni, însetat de viaþã / am încercat
adesea cuceirea / de aspre piscuri unde,
mândrã, firea / învingãtoare-i peste hãu ºi
ceaþã; / Alpestre pajiºti strecurând verdeaþã,
/ zãpezi de haos nãlucind privirea / ºi
vulturii sfidând în cer pierirea, / iar cãtre
toate fapta-mi îndrãzneaþã!...”. Iubirea de
frumos, de adevãr, de bine: „Iubirea este
atotstãpânitoare / Iubirea este
atotstãpânitoare / E vârf de dor ºi vis în
rãdãcinã / Chip nevãzut în chipul de luminã
/ Precum tãcerea mângâie ºi doare / De vremi
ºi legi mereu biruitoare / Iubirea doar Iubirii
se închinã / Înnobilând ºi stãpânind reginã
/ Ca iarba, nesecatele-i izvoare / A duhului
ºi-a trupului mãsurã / Iubirea se-veºmântã
în Iubire!...” („Triumful iubirii”). În
concepþia sa „Poezia este rãsuflarea aurie
a zeilor / Unde mã voi ascunde de mine / La
marginea cetãþii singuri”, încrederea în
puterea Cuvântului fiind deplinã.
„Cântarea cântãrilor” se doreºte a fi o
parafrazã a textului Vechiului Testament,
atribuit regelui Solomon: „De la vestitul
Solomon cântare a tuturor cântãrilor de
dor: izvor de frumuseþi în aºteptare, ºi de-
mpliniri, asemenea izvor”. Poemul liric – dra-
matic, cuprinde în cele 7 cânturi ale sale, toatã
gama trãirilor în iubire, de la „culmi de dor”,
„dragoste ºi slovã”, pânã la „capãt de cerc;
e veºnicã iubirea”. Statornic㠄precum un
munte”, dragostea este deplinã: „Tu, Domnul
meu, iubitul meu ºi frate, / altarul meu,
nemãrginirea mea, / alesul meu stãpân peste
Cetate: eºti tot ce am ºi tot ce voi avea!”.
La cei peste 50 de ani, de la debutul sãu
editorial („Noi ºi Soarele”, 1963) autorul a
peste 40 de titluri de poezie, traduceri (în spe-
cial din francezã) sau antologii literare, Radu
Cârneci rãmâne un nume rezonant al literaturii
ºi culturii româneºti contemporane.
Scrieri:
Noi ºi soarele, Bucureºti, Editura pentru
Literaturã, 1963; Orgã ºi iarbã, Bucureºti, Editura
pentru Literaturã, 1966; Umbra femeii, Bucureºti,
Editura Tineretului, 1968; Iarba verde, acasã,
Bucureºti, Editura pentru Literaturã, 1968; Cen-
taur îndrãgostit, Bucureºti, Editura pentru
Literaturã, 1969; Grãdina în formã de vis,
Bucureºti, Editura Cartea Româneascã, 1970;
Cântând într-un arbore, Iaºi, Editura Junimea,
1971; Oracol deschis, Bucureºti, Editura
Eminescu, 1971; Banchetul, Cluj, Editura Dacia,
1973; Cântarea cântãrilor, Bucureºti, Editura
103
Cartea Româneascã, 1973; Horã de vulturi,
Bucureºti, Editura Militarã, 1974; Heraldica
iubirii, Bucureºti, Editura Eminescu, 1975; Nobila
stirpe, Bucureºti, Editura Cartea Româneascã,
1976; Temerile lui Orfeu, Bucureºti, Editura Cartea
Româneascã, 1978; Un spaþiu de dor, Bucureºti,
Editura Albatros, 1980; Timpul judecãtor,
Bucureºti, Editura Eminescu, 1982; Sonete,
Bucureºti, Editura Cartea Româneascã, 1983;
Pasãrea de cenuºã, Bucureºti, Editura Careta
Româneascã, 1986; Hora anotimpurilor, Bucureºti,
Editura Ion Creangã, 1977; Cu muntele-n amiazã,
Bucureºti, Editura Militarã, 1981; Clipa eternã,
ediþie selectivã, în colecþia „Poeþi români
contemporani”, Bucureºti, Editura Eminescu,
1988, Dorador: Jurãmântul – Dorador: Le
Serment, ediþie bilingvã, traducere de Paul
Romanescu ºi Eugene Van Itterbeck, Bucureºti,
Editura Orion, 1997; Heraldica iubirii, Bucureºti,
Editura Minerva, 1999.
Antologii:
Sonete – Shakespeare. Voiculescu, Bucureºti,
Editura Orion, 1996; Arborele memoriei. Antologia
poeþilor de limbã românã din Israel, prefaþã de
Roxana Sorescu, Bucureºti, Editura Orion, 1997;
Mioriþa, Bucureºti, Editura Orion, 1997; Poezia
pãdurii, I-IV, Bucureºti, Editura Orion, 2001;
Cinegetica, I-III, Bucureºti, Editura Orion, 2003;
Antologia Sonetului Românesc, vol. I-III, Bucureºti,
Editura Muzeului Literaturii Române, 2007.
Traduceri:
Léopod Sédar Senghor (Senegal) – „Jertfe
negre”, Ed. Univers, colecþia Orfeu, 1969, cu o
scrisoare a autorului cãtre cititorii români ºi un studiu
introductiv al traducãtorului; Srecko Kosovel
(Slovenia) – „Extazul morþii”, Ed. Univers, colecþia
Orfeu, prefaþa traducãtorului, 1975; Léopod Sédar
Senghor (Senegal) – „Jertfe negre”, Ed. Univers,
1976 (ediþie bibliofilã, bilingvã franco-românã,
ilustratã de Dan Erceanu); Kahlil Gibran (Liban) –
„Poeme” („Profetul” ºi „Grãdina Profetului”), Ed.
Albatros, colecþia Cele mai frumoase poezii, 1983,
cu prefaþa traducãtorului; prima apariþie a lui Gibran
în limba românã; Léopod Sédar Senghor (Senegal) –
„De la Negritudine la Civilizaþia Universalului”
(eseuri de filosofia culturii) în colaborare cu Mircea
Traian Biju; Ed. Univers, 1986, cu o introducere a
traducãtorului (R.C.); Charles Baudelaire (Franþa)
– „Florile Rãului” (prima integralã liricã Baudelaire
în limba românã, realizatã de un singur autor), Ed.
Hyperion (Chiºinãu), 1991, prefaþã, Mihai Cimpoi,
cuvânt asupra ediþiei, traducãtorului; Kahlil Gibran
(Liban) – „Profetul” (ediþia a doua, revãzutã), Ed.
Orion, 1991; Jean Joubert (Franþa) – „Omul de
nisip” (roman de dragoste, distins cu Premiul
Renaudot), Ed. Orion, 1991; Jacques Chessex
(Elveþia, laureat al premiilor „Mallarmé” ºi
104 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
„Goncourt”) – „Elegiile lui Yorick”, Ed. Orion,
1995, cu prefaþa traducãtorului (carte subvenþionatã
de Fundaþia „Pro Helvetia” din Zürich); Charles
Baudelaire (Franþa) – „Florile Rãului” (volum
selectiv), Ed. Arania (Braºov), 1996, cu prefaþa
traducãtorului; Léopold Sédar Senghor (Senegal) –
„Totem”, Ed. Minerva, 1996; carte cuprinzând mare
parte din creaþia liricã a marelui poet, editatã cu
prilejul împlinirii vârstei de 90 de ani (sãrbãtorire
UNESCO), volum subvenþionat de Ministerul
Culturii; Kahlil Gibran (Liban) – „Profetul”, Editura
Mix, Braºov – colecþia Lumea din noi, 1998, cu un
scurt cuvânt înainte semnat de traducãtor; Mousse
Boulanger (Elveþia) – „Inimã de aur”, ilustraþii de
Anne Porchet (carte pentru copii ºi maturi), Ed.
Orion, 1998; Kahlil Gibran (Liban) – „Profetul” ºi
„Grãdina Profetului” (ediþia a treia, revãzutã), Ed.
Orion, 2000, cu ilustraþiile autorului; Delmira
Agustini (Uruguay) – „Dulci elegii”, traduceri: Ileana
Scipione ºi Valeriu Pop; prefaþã, Ileana Scipione;
aºezarea liricã, Radu Cârneci, Ed. Paideia, 2002;
Kahlil Gibran (Liban) – „Profetul” ºi „Grãdina
Profetului” (ediþia a patra, revãzutã), Ed.
Bibliotheca, 2013; Cartea cu frumoasa Bilitis,
Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2014;
Referinþe:
Poatã, Petru. Modalitãþi lirice contemporane,
Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1973, p. 102-106;
Tomuº, Mircea. Istorie literarã ºi poezie, Timiºoara,
Editura Facla, 1974, p. 223-226; Barbu, Eugen. O
istorie polemicã ºi antologicã a literaturii române de
la origini pânã în prezent, vol. I: Poezia
contemporanã, Bucureºti, Editura Eminescu, 1975,
p. 344-346; Piru, Alexandru. Poezia româneascã
contemporanã 1950-1975, Vol. II, Bucureºti, Editura
Eminescu, 1975, p. 191-198; Streinu, Vladimir.
Pagini de criticã literarã, vol. IV. Bucureºti, Editura
pentru Literaturã, 1976, p. 84-96; Grigurcu, Grigore.
Poeþi români de azi, Bucureºti, Editura Cartea
româneascã, 1979, p. 399-402; Munteanu, Romul.
Jurnal de cãrþi, vol. IV, Bucureºti, Editura Eminescu,
1988, p.164-167; Poantã, Petre. Scriitori
contemporani. Radiografii, Cluj-Napoca, Editura
Dacia, 1994, p. 46-50; Micu, Dumitru. Istoria
literaturii române de la creaþia popularã la
postmodernism, Bucureºti, Editura Saeculum, 2000,
p. 374; Popa, Marian. Istoria literaturii române de
azi pe mâine. Vol. II, Bucureºti, Fundaþia
„Luceafãrul”, 2001, p. 478-481; Dicþionarul general
al literaturii române, vol. II, C-D. Bucureºti, Editura
Universul Enciclopedic, 2004, p. 166-168; Zalis,
Henri. O istorie condensatã a literaturii române.
1880-2000. Ediþia a II-a, revãzutã ºi adãugitã.
Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2007, p. 597-599;
Stan, Mihai; Petrescu, Victor; Coandã, George.
Societatea Scriitorilor Târgoviºteni. Din istoria unei
grupãri literare, Târgoviºte, Editura Bibliotheca,
2012, p. 398-391.
 CÃRÞILE BIBLIOTHECII

Mihai Stan

UN MESTEACÃN
RÃTÃCIT ÎN CÂMPIE

Rubrica din „Litere”, „Cãrþile noastrã, proiectatul volum va evoca ºi alþi

Bibliothecii”, care apare în revista Societãþii colaboratori ai Bibliothecii precum Emil
Scriitorilor Târgoviºteni de la începutul Stãnescu, Florea Turiac, Sultana Craia,
anului 2013, se va materializa, în intenþia Gheorghe Buluþã, George Anca, Corin
mea, într-un volum dedicat Editurii Bianu, Daniela-Olguþa Iordache, Dan Gîju,
Bibliotheca, editurã pe care am fondat-o Victor Negulescu, Constantin Voicu, Ion
în 1997, ºi care, în 2017, va împlini 20 de Iancu Vale, Radu Cârneci, Margareta
ani de existenþã, timp în care Bineaþã, Vasile Romanciuc,
a dat la ivealã, prin Ianoº Þurcanu, Iordan
colaboratorii sãi – nume Datcu, Dumitru Copilu-
importante în ºtiinþa, istoria Copillin.
ºi literatura româneasc㠖 A evoca proteica
peste o mie de titluri. Aºa au personalitate a lui Florentin
apãrut evocãri referitoare la Popescu – aºa cum ne-am
relaþia cu Bibliotheca a unor propus pentru acest numãr
scriitori de înãlþime, printre al „Literelor” – este o
aceºtia – abordând doar trei întreprindere dificilã, fiindcã
secþiuni – beletristicã, istorie, imediat dupã 1969, anul când
criticã ºi istorie literar㠖 devine licenþiat al Facultãþii de
numãrându-se Mircea Horia Limba ºi Literatura Românã
Simionescu, Alexandru a Universitãþii din Bucureºti,
George, Barbu Cioculescu, Florentin Popescu e un
Henri Zalis, George Coandã, Victor personaj omniprezent în ceea ce, cu o
Petrescu, Mihai Gabriel Popescu, Mihai sintagmã uzualã, numim lumea literarã.*
Cimpoi, Iulian Filip, George Toma Veseliu, Pe Florentin Popescu l-am cunoscut
Anatol Covali, Liviu Grãsoiu. În intenþia – aºa cum frecvent se întâmplã în lumea

* A lucrat ca redactor la mai multe ziare, reviste ºi edituri (Viaþa studenþeascã, Viaþa Buzãului, Informaþia
Bucureºtiului, Sport-Turism, Albatros, Manuscriptum), la Consiliul Naþional al Audiovizualului ºi la Muzeul
Naþional al Literaturii Române. Poet, prozator, istoric literar ºi reporter, Florentin Popescu a debutat publicistic
în revista „Luceafãrul”, în 1963, iar editorial cu volumul de versuri „Obsesia pãsãrilor” (Colecþia „Luceafãrul”,
Ed. Tineretului, 1970). Ulterior a tipãrit peste ºaizeci de volume, într-o paletã tematicã variatã (poezie,
prozã, istorie literarã, dicþionare, memorialisticã, reportaje). Este autorul lucrãrii „O istorie anecdoticã a
literaturii române” (1995), al monografiilor „Viaþa lui V. Voiculescu”, „N. Labiº”, „Romanul vieþii ºi operei lui
Alexandru Odobescu”, „Necunoscutul Macedonski”. De asemenea, al unor dicþionare de literaturã românã,
de literaturã universalã, cãrþi pentru copii, precum ºi al unor lucrãri de sintezã: „Divinitãþi, simboluri ºi mistere
orientale” (5 volume, 1999-2003), „Dicþionar de mitologie oriental㔠(2005), „Babilon, oraºul blestemat”
(1998). În domeniul poeziei a publicat volumele: „Obsesia pãsãrilor” (1970), „Mereu-peregrinul” (1972),
„Cuvinte de grâu” (1975), „Þãrmul uitat ºi alte poeme” (1981), „Diligenþa cu pãsãri” (1983), „Peregrin la
Ninive” (1988), „Flãcãri ºi porumbei” (1989), „Cele mai frumoase poezii” (1992), „Elegia cailor pierduþi”
(ediþie bilingvã, românã-albanezã, 2007), „101 poeme” (2011). Creaþia acestui scriitor a fost comentatã în
toate dicþionarele ºi istoriile literare apãrute în ultimii douãzeci de ani. Florentin Popescu figureazã cu date
despre viaþã ºi operã în enciclopediile „Who is Who” (Enciclopedia Personalitãþilor din România), „2000 de
scriitori de seamã ai secolului XX” (2000) ºi „2000 de intelectuali de excepþie ai secolului XX” (2000), editate
de International Biographical Centre din Cambridge (Anglia). Este membru al Uniunii Scriitorilor din
România (1975). A fost redactor-ºef al revistei „Sud”, iar în prezent este fondator ºi redactor-ºef al revistei
„Bucureºtiul Literar ºi Artistic”, redactor la revista „Pro Saeculum” (Focºani) ºi senior editor la revistele „Litere”
(Târgoviºte) ºi „Oglinda literar㔠(Focºani). Cetãþean de Onoare al Municipiului Buzãu. Membru al Societãþii
Scriitorilor Târgoviºteni (2005). Distins cu premii ale Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni: Secþiunea istoria
artei – „Ctitorii brâncoveneºti” (2006); Premiul pentru monografii literare – „Nicolae Labiº” (monografie,
2007); Premiul „Marin Bucur” pentru monografii literare – „N. Porsenna – o viaþã, o operã, un destin” (2008);
Premiul „Alexandru Stark” pentru publicisticã literar㠖 „Eu v-am citit pe toþi!” (vol. 3, 2011).

Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015 105

literar㠖 întâi din scrierile sale, concret
prin lucrarea sa „O istorie anecdoticã a
literaturii române” (1995). Era o „istorie”
ineditã, scrisã documentat dar prin „filtrul”
unei particularitãþi stilistice cum rar îmi
fusese dat sã întâlnesc. Florentin Popescu
demoleazã mitul „literaturii de sertar” sau
vorbeºte despre veleitarism ºi imposturã
declanºate de faptul cã astãzi oricine are
bani poate tipãri orice. Cititorul interesat
de ceea ce numim generic „viaþã literarã”
aflã în acest volum pagini incitante despre
celebrul top al celor mai importanþi poeþi
români din toate timpurile (R.L. 51-52/
2004-2005), despre starea literaturii
contemporane, difuzare, cãrþi ºi cititori,
reviste literare, scriitori, generaþii literare,
critici literari, istorii ale literaturii etc. etc.,
cãrora li se adaugã savuroase întâmplãri
cu prietenii. Mulþi prieteni, colaboratori,
fiindcã neostentativ Florentin Popescu este
pentru aceºtia un lider informal, sintagmã
care în sociologie îl numeºte
pe insul care nu reprezintã
instituþional, oficial, breasla
scriitorilor; F.P. nu s-a dorit
niciodat㠄dirijat” de idei ºi
opþiuni, dovadã fiind faptul cã
a renunþat la locul cãlduþ, bine
remunerat de la CNA – rang
apropriat de cel de ministru –,
fiindcã îi stânjenea libertatea
de miºcare ºi atitudine.
A urmat, firesc, întâlnirea
cu scriitorul, cu intelectualul
rafinat, spirit enciclopedic,
care, lucru rar în lumea
noastrã, este de o modestie funciarã,
dialogul cu Florentin Popescu începând fãrã
reþineri, interlocutorul, în largul sãu, trãind
impresia cã-l cunoaºte dintotdeauna.
Când l-am întâlnit pe Florentin Popescu,
de care mã leagã o prietenie de aproape un
deceniu ºi jumãtate, este dificil de precizat,
fiindcã evoc simultan trei momente pe
care însã nu le pot ordona cronologic:
Muzeul Literaturii Române (Florentin
Popescu era redactor la „Secolul XX”),
Târgul de Carte Gaudeamus (la standul
Editurii Bibliotheca), Festivalul-concurs
de literar㠄Moºtenirea Vãcãreºtilor” (de
mai multe ori, F.P. a fãcut parte din juriu).
Oricum, parcã ne ºtim dintotdeauna,
colaborãm ºi derulãm firesc proiecte
comune al cãror succes se datoreazã
uluitoarei capacitãþi a scriitorului (cât de
curând, aºa cum i-a prezis Ioan Adam într-
un articol din „Litere”, va scrie a o suta sa
carte) de a fi aproape ubicuu peste tot acolo
unde are loc un eveniment literar.
106 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
La Editura Bibliotheca Florentin
Popescu a publicat 12 cãrþi, care de care
mai interesantã, câteva dintre acestea –
calitate de prim interes pentru un editor –
constituindu-se în tiraje epuizate, mai cu
seamã ciclul „Eu v-am citit pe toþi!”:
„Ctitorii brâncoveneºti” (2004); „Dicþionar
de mitologie oriental㔠(2005);
„Regenerarea neamului românesc” de N.
Porsenna (îngr. F.P., 2007); „Eu v-am citit
pe toþi!” (vol. I, 2007; vol. II, 2009; vol.
III, 2011; vol. IV, 2013); „N. Porsenna.
O viaþã, un destin, o oper㔠(2008);
„Salonul portretelor în peniþ㔠(2012);
„Cafeneaua literarã ºi boema din România.
De la începuturi pânã în prezent. Antologie
de texte, Cuvânt-înainte ºi Note bio-
bibliografie” (2012); „Seniorii literaturii
noastre. Dialoguri culturale” (vol. I, 2014);
„Redacþiile prin care am trecut” (2015).
Dup㠄Ctitorii brâncoveneºti”, o carte
în care Florentin Popescu alãturã
informaþiei istorice cu ac-
cent pe latura anecdoticã,
ineditã pentru cititorul
obiºnuit, comentariul din
care se desprind caracte-
risticile fiecãrui monument
de arhitecturã brâncove-
neascã, atrage – pe lângã
bogãþia datelor – ºi prin
stilul sobru dar apropiat de
lectorul cu care autorul
înfiripã, parcã pe nesimþite,
un adevãrat dialog.
„Dicþionarul de mitolo-
gie orientalã”, lucrare amplã,
complexã (scris, potrivit mãrturisirilor
autorului, în urma unei vizite de
documentare în Orientul Mijlociu), acoperã
un gol în literatura ºtiinþificã româneascã.
ªi aici poetul ºi prozatorul sunt vizibili prin
stilul accesibil cititorului care descoperã
uimit o lume feeric legendarã.
Din anul 2005, Florentin Popescu
deþine, ca senior editor, în „Litere”, rubrica
„Portrete în peniþe”, iar din 27 octombrie
2005 este membru al Societãþii Scriitorilor
Târgoviºteni (vezi „Din istoria unei grupãri
literare”).
Cititorul atent va observa cã volumele
„Eu v-am citit pe toþi!” ºi „Salonul
portretelor în peniþ㔠ºi, aº îndrãzni sã le
alãtur „Seniorii literaturii noastre. Dialoguri
culturale” (vol. 1) au câteva note comune:
în toate aceste cãrþi autorul dãruieºte
cititorului portrete literare: în „Portrete în
peniþ㔠accentul este pus pe latura biograficã
revelând mai cu seam㠄omul”, în „Eu
v-am citit pe toþi!”, F.P. face persuasive
 analize ale operei celor pe care „i-a citit”.
Totul printr-o receptare empaticã, cu
seninãtate ºi înþelegere, fãrã acele derapaje
ale criticii demolatoare care apar ici-colo
la critici care de fapt se aºazã pe ei în prim-
plan. Prinzând ideea, G.T. Veseliu
(„Florentin Popescu: Eu v-am citit pe toþi!.
Un travaliu descãtuºat de prejudecãþi
critice”, în „Litere” 10/115, oct. 2009)
vede în cãrþi lui Florentin Popescu un
compendiu de istorie literarã selectiv, iar
în autor, pãstrând proporþiile, un
Perpessicius contemporan care invitã la
buna mãsurã a lucrurilor, punând deasupra
tuturor teoriilor ºi percepþiei cultura sa
cuprinzãtoare în elaborarea ideilor critice
[...], un cronicar analitic sintetic care
respinge voit „pedanteria academicã”. Ceva
nedefinit mã împinge sã alãtur aici – fiindcã
tot vorbim despre portrete – câteva fraze
în care Ioan Adam, coleg de facultate,
declarat uimit de prolificitatea în varii
domenii a fostului coleg cu
care a colaborat o vreme la
revista acestuia „Bucureºtiul
literar ºi artistic”, îl „vede” pe
Florentin Popescu „naiv ºi
pragmatic, idealist, dar
sensibil la câºtig, ironic ºi
bonom, retras într-o cara-
pace de tãcere când aripa
zeflemelii colegiale îi fâlfâie
pe lângã obraz, timid ºi
îndrãzneþ în cantitãþi etern
necuantificabile, inhibat, dar
ºi coureur discret când venea
vorba de sexul frumos, altru-
ist cu cei vii ºi mai ales cu cei duºi – n-am
destule cuvinte sã elogiez gestul sãu de a
ridica împreunã cu soþia sa, poeta ºi
cercetãtoarea Iuliana Paloda, o troiþã în
amintirea scriitorilor buzoieni! –, liric
înecat în perifraze ºi tãios în forme
deconcertante, Florentin Popescu ar putea
spune despre sine ceea ce scria Miron
Radu Paraschivescu despre el însuºi în
poemul Colind: «Sunt construit din
antiteze/ Deºi [...] eu însumi sunt un om-
sintezã,/ Adicã al veacului meu:/ Om-
amfibiu, astronaut (adicã arheopterix),
vizionar orb (adicã Omer), mut (adicã
sfinx), megafon, arheolog ºi oracol.»”
Ceva mai sus afirmam – unora li s-ar
pãrea hazardat – cã Florentin Popescu
este unul din liderii informali ai generaþiei
sale. Când „Colibri” – publicaþie înfiinþatã
imediat dupã Revoluþie împreunã cu soþia
sa, poeta Iuliana Paloda Popescu – ºi-a
încetat apariþia, dupã ce ºi „Sud” a avut o
vreme o sincopã, se pãrea cã Florentin
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
Popescu n-are succes ca redactor-ºef. Ca
fondator, împreunã cu poetul ºi prozatorul
Coman ªova, ºi redactor-ºef la
„Bucureºtiul literar ºi artistic”, cea mai
cãutatã revistã literarã bucureºteanã,
Florentin Popescu ºi-a demonstrat
calitãþile de lider, mai ales prin faptul cã a
adunat în jurul sãu drept colaboratori, apoi
în cenaclul sau salonul literar
„Catacomba” cam tot ce are mai valoros
literatura noastrã actualã.
Cei 45 de ani de prezenþã activã în
redacþii ºi edituri – este superfluu sã le
enumãr – i-au adus lui Florentin Popescu
tot atâtea subiecte ºi aproape l-au silit sã
dea la ivealã sute de cronici de întâmpinare,
aºa-numitele portrete în peniþã sau
interviuri, în care prinde, în trãsãtura lor
esenþialã, portrete ale contemporanilor.
„Portretele” sunt adevãrate filoane scumpe
pentru viitorii istorici literari, pentru cã aduc
în prim-plan date despre importanþi
scriitori români aflaþi spre
apusul carierei, date care,
fãrã intervenþia altruistã a lui
Florentin Popescu, s-ar
disipa în neant. Este ceea ce
face în volumul „Seniorii
literaturii noastre” în care
poartã adevãrate „dialoguri
culturale” cu Alecu Ivan
Ghilia, Toma George
Maiorescu, Dinu Sãraru,
George ªovu, Ion Acsan,
Constantin Mateescu, Ion
Dodu Bãlan, Coman ªova,
Corneliu Leu, Valeriu
Râpeanu, Tudor Opriº, Ion Brad, Ion
Gheorghe, George Astaloº, Petru Demetru
Popescu, Horia Zilieru, Nicolae Cârlan, C.D.
Zeletin, George Zarafu, Mihail Diaconescu,
Iordan Datcu, dialog care, ne promite
autorul, va continua în volumul al doilea.
Legat de oraºul Buzãu prin naºtere, de
Capitalã prin cei peste 45 de ani de activitate
literarã, Florentin Popescu aºazã pe o hartã
sentimentalã ºi Târgoviºtea (de
nenumãrate ori membru în juriul
Festivalului-concurs de literaturã
„Moºtenirea Vãcãreºtilor”; senior editor la
„Litere” ºi membru fondator al Societãþii
Scriitorilor Târgoviºteni) la a cãrei zestre
culturalã a contribuit/contribuie din plin.
ªi, aºa cum ne-am obiºnuit cititorii,
voi încheia „succinta” istorie a prezenþei
lui Florentin Popescu la Editura Bibliotheca
cu câteva aprecieri ce întregesc portretul
literar al acestuia.
(continuare la pagina 109)
107
 GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ

George Coandã

COSMOMITOLOGII COMPARATE* (2)

indienilor quiche din marea familiei
L. Lipin, A. Belov
maya, care a trãit altãdatã în America
(În „Cãrþile de lut”, Editura ªtiinþificã,
Centralã, face aluzie la aceastã «creaþie»
Bucureºti, 1962)
(a omului – n.n.):
„Într-un mit vechi de peste cinci mii
«Dar numele locului unde s-u dus
de ani, assirochaldean, cunoscut sub titlul
Balam-Quity, Balam-Acab ºi Iqui-Balam
«Enuma eliº» («Când sus»), gãsim
(zei – n.n.) era grota din Tula, saºe grote,
descrierea fantasticã a facerii lumii, care
ºase prãpãstii. Cei numiþi tamub ºi iloca
circula în Orientul Antic în diferite
s-au dus ºi ei în acel loc unde îi chemaserã
variante, aflat [...] dintr-o tãbliþã de lut,
zeii lor…
pe care erau sãpate rândurile: „Când sus,
Se spune despre ei cã au fost creaþi ºi
cerului din depãrtarea surã / Nu-i zicea
formaþi ºi cã nu au avut tatã, nici mamã;
nimeni încã cer, pe când / Pãmântului,
totuºi au fost numiþi oameni […], ci au
ce-n zare se întinde, / Pe nume, nimeni
fost aduºi pe lume de mâna creatorilor ºi
încã nu-i zicea, / Pãrintele lor Apsù,
formatorilor […] printr-un miracol ºi prin
strãbunicul / Ce locul lor l-a hãrãzit pe
magie…»
veci, / Tiamat ºi Mummu, din a cãror
O tãbliþã cu caractere cuneiforme din
fiinþã / Tot ce se naºte-n lume a purces, /
Nappur, oraº care a fost sediul zeului
La obârºia lumilor, strãbunã, / κi
sumerian Enlil în cursul celui de al III-lea
contopirã apele pe veci…”.
mileniu î.e.n., spune urmãtoarele despre
geneza omului:
George Vaillant
«Atunci Lahar ºi Ashman au fost
(În „Civilizaþia aztecã”, Editura
formaþi în atelierele zeilor, în casa lor de la
ªtiinþificã, Bucureºti, 1964).
Duku…»
„Quetzalcoatl era divinitatea
Sã fie oare absurd sã vrei sã descoperi
conducãtoare a celei de-a doua ere, Patru
coincidenþele între «Popol-Vuh» ºi o
Vânturi […] Qutzalcoatl era […] asociat
inscripþie cuneiformã de la Nippur?»
cu rãsãritul, ca o stea a dimineþii, ºi cu
Rãspunsul sincer la aceastã întrebare
apusul, ca o stea a înserãrii. Sub numele
a celebrului cercetãtor într-ale
de ªarpele cu pene […] conducea
paleoastronauticii: nu este absurd!
destinele celor din Cholula.
De altfel, întrebarea lui Erich von
Quetzalcoatl, zeu al civilizaþiei, ºi
Däniken, cel care crede nestrãmutat „cã
planeta Venus (de unde se credea cã a venit
moºtenirea transmisã de «zei» pãstreazã
– n.n.) par sã se fi bucurat de o adoraþie
vie în noi nostalgia stelelor”, m-a
largã […], deºi sub diferite aspecte […] ºi
îndemnat la compararea cosmomiturilor
a plecat cãtre Orient […] Ulterior, s-a întors
þesute în Carpaþi, ºi mai ales în Bucegi,
în Mexic ºi a adus o versiune a calendarului,
cu altele, pe care le-am prelevat din câteva
precum ºi multe îndeletniciri utile […] ºi a
lucrãri existente în propria-mi bibliotecã,
rãspândit blândeþe ºi luminã”
ceea ce mi-a îngãduit urmãtoarele
concluzii. Precizez cã sunt opinii
Erich von Däniken
personale ºi, ca atare, nu doresc,
(În „Provocarea zeilor”, Editura
violentând nedialectic principiul sin e ira
Domino, Târgoviºte, 1996)
et studio, sã mi le impun. Doresc sã-mi
„«Popol-Vuh», textul sacru al
fie luate ca prilejuri de meditaþie. ªi este
suficient.
* Acest studiu mitopaleoastronautic a debutat ºi a fost 1. Este de observat c㠖 urmãrind cu
publicat de-a lungul anilor 2010-2013 în paginile comprehensivitate demonstraþiile lui Nicolae
revistei târgoviºtene „Impact” sub titlul „Codul
Omolos. Taina zeilor stelari. Densuºiana”. κi gãseºte Densuºianu – în spaþiul carpatic românesc
sfârºitul acum în paginile revistei „Litere”. existã probabilitatea „debarcãrii” unor

108 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 expediþionari din anumite „zãri” galactice, aºa
cum s-au petrecut lucrurile în spaþiile orogene
din Mesopotamia, India vedicã, Persia anticã,
Africa australã, America andino-peruanã,
Mexicul azteco-mayas. Habitatul montan,
asemenea celui, de exemplu, din Bucegi, a
îngãduit exploratorilor extratereºtrii douã
avantaje: baze de aterizare furnizoare de energii
cosmice (axis mundi) ºi, totodatã,
cosmodramuri sigure, bine protejate natural.
2. Magellanii ºi Columbii galactici –
Uranos ºi Saturnus – carpato-olimpieni,
Anu, Apsù, Ahura-Mazda, Semyaza,
Yang Di, Unkulunkulu, Viþnu,
Viracocha, Quetzalcóatl – au fost „zei”
creatori/experimentatori de umanitate dar
ºi sapienþiali învãþãtori întru profitul
evoluþiei acestei umanitãþi.
3. De bunã seamã cã, faþã de
„fundamentaliºtii” pelasgo-traco-daco-
centrismului intratabili, spaþiul carpatic
românesc a fost sã fie doar unul – impor-
tant, de altminteri – din centrele de
antropogenezã ºi civilizaþiogenezã cu
iradieri spre multiple orizonturi europene.
Ceea ce, de fapt, a „cartografiat”
proiecþional ºi Nicolae Densuºianu.
4. Cutez sã afirm cã între
mitospaþiul carpatic românesc ºi
mitospaþiile amintite ºi în acest demers,
s-au produs contacte ºi interferenþialitãþi
comunicaþionale generatoare de
„memorie colectivã ancestral㔠care,
pânã în vremurile noastre, a transmis
fabulatoriu, în înveliº de legendã/mit
(urmare de la pagina 107)
Un mesteacãn
rãtãcit în câmpie
„În toate poemele lui Florentin Popescu
existã o adevãratã literaturã a germinãrii, a
fecundãrii, a mariajelor dintre elemente [...]
„Peregrin la Ninive” este, mai degrabã, o
carte despre universaliile civilizaþiilor, nu
despre elementele lor particulare. Fiecare
secvenþã de viaþã se transformã într-o
parabolã. [...] Existã în creaþia liricã a lui
Florentin Popescu o frumoasã poezie a
tandreþei umane. Ea este comunicatã prin
gingãºia unor metafore simple, întâlnite în
literatura japonezã ºi chinezã. [...] Datele
umane pe care este fundatã poezia sa rãmân
universale. Remarcabilã, experienþa lui
Florentin Popescu nu este repetabilã.”
(Romul Munteanu)
„...Florentin Popescu întemeiazã o
mitologie a spaþiului natal, transcris cu o
caligrafie delicatã a peisajului dominat de
o energie a teluricului, rafinat prin culturã.
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
întâmplãri petrecute într-un odinioarã
pierdut la începutul istoriei.
5. Fãrã sã fiu o fiinþã religioasã
habotnicã, dar sunt un homo religiosus
raþional, cred cã toate zeitãþile, populând
sub varii înfãþiºãri mitologiile lumii, nu sunt
altceva decât mesagerii (unii au ºi atitudini
reprobabile conform moralei lui homo sa-
piens) Tatãlui Ceresc/Creatorului
Universului tainic de dincolo de la fel de
misteriosul ºi controversatul Big-bang. ªi
cine face o lecturã cu „mintea deschis㔠a
Bibliei va descoperi în paginile sale ºi
ecourile strãvechilor cosmomituri. Acolo
sunt, de altminteri, codurile
fundamentale ale Umanitãþii, lãsate nouã
spre a le desluºi de Creatorul Universului.
Oare nu carismaticul ºi înþeleptul papã
Francisc, asumând o realã gândire
scientistã, a ridicat embargoul
secretomaniei neprofitabile, Vaticanul dând
de veste, uluind lumea creºtinã, cã, în
Univers, existã semeni întru raþiune,
posibile exocivilizaþii? ªi Vaticanul ºtie ce
ºtie ºi spune. Ori poate nu a uluit, oamenii,
pentru cã ei începuserã sã creadã,
aºteptând confirmarea. ªi o astfel de
confirmare se doreºte a fi ºi Codul Omolos
din aceastã mirabilã axã a lumii/AXIS
MUNDI care sunt Munþii Bucegi. Felix qui
potuit rerum cognoscere causas.
Oricum, mereu vor mai fi întrebãri
existenþial fundamentale. Curiozitatea
umanã, întru Cunoaºtere, este infinitã.
Altminteri n-am FI!
Postura sa de drumeþ, atent la semnalele
misterioase ale realului revine cu insistenþã,
ceea ce-l apropie de lirica fastuoasã a lui
Saint-John Perse. [...] Îmbinând erudiþia
cu fantezia, poetul atinge un deosebit
rafinament în volumul „Peregrin la Ninive”
(1988), în care mitologia anticã devine
sursã de simboluri poetice...” (Mircea
Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu)
„Spirit creator prolific, manifestat în
direcþii variate (poet, prozator, publicist,
istoric literar), Florentin Popescu ºi-a
îndreptat în ultimul timp atenþia asupra
memorialisticii, evocând în scrierile sale
personalitãþi din viaþa literarã, între care
unele din spaþiul spiritual târgoviºtean. [...]
Sensibilitatea ºi discreta vibraþie a
rememorãrilor trãdeazã sufletul artist al lui
Florentin Popescu într-un discurs cald,
meºteºugit condus, în care nostalgia,
emoþia se împletesc cu simpatia ºi
admiraþia confraternã.” (Margareta Bineaþã)
N.B. Recent, Florentin Popescu ºi-a
anunþat editorul cã aproape a finalizat „Eu
v-am citit pe toþi!”, al cincilea volum.
109
 FIRIDE BASARABENE

Nicolae Scurtu

CÂTEVA NOTE DESPRE

TATIANA GÃLUªCÃ-CÎRªMARIU
Biografia profesoarei ºi folcloristei
Tatiana Gãluºcã-Cîrºmariu (n. 11
decembrie 1913, Izvoare, judeþul Soroca
– m. 30 aprilie 1993, Bucureºti) este
incomplet cunoscutã chiar de specialiºti.
Dupã mãrturiile sale ºi, mai ales, ale
contemporanilor, a dus o
existenþã extrem de grea,
atât în Basarabia, cât ºi în
România, unde, adesea, a
întâmpinat adversitãþi.
Revelatoare, prin
conþinut ºi prin stilul în care
au fost elaborate, sunt ºi
epistolele pe care le-a
primit, în timp, de la
marele folclorist ºi învãþat
Ion Muºlea, ce se aflã în
biblioteca mea din Bucureºti.
Epistolele acestea se constituie în
piese extrem de preþioase privind
cercetarea, adunarea, selectarea,
adnotarea ºi publicarea literaturii nescrise,
din Basarabia ºi de la noi, de neobosita
ºi pasionata intelectualã Tatiana Gãluºcã-
Cîrºmariu.
Interesante, din punct de vedere
biografic, sunt ºi epistolele pe care
Tatiana Gãluºcã-Cîrºmariu le trimite, din
satul ei de naºtere, din
Basarabia noastrã
dintotdeauna, istoricului ºi
criticului literar I.E. Torouþiu
(1888–1953), directorul
revistei Convorbiri literare
(1939–1944) ºi unul dintre
cei mai erudiþi cãrturari din
Bucovina.
Confesiunile ºi infor-
maþiile cuprinse în aceste
epistole completeazã, în
chip fericit, portretul unei autentice
intelectuale, care ºtie sã surprindã prin
contribuþiile sale folclorice, anumite
aspecte ale sensibilitãþii noastre istorice
în decursul veacurilor.

*
Izvoare, 3 mai 1940

Mult stimate domnule Torouþiu,

Vã trimit cartea1. Aici e tot sufletul meu. A fost cea mai mare mângâiere a mea în
clipe de durere. Rea, bunã, eu nu-mi dau seama. ªtiu c-am spus tot ce-am simþit, fiind
o descãrcare nestãvilitã. Am mulþumit atunci adânc lui Dumnezeu, cãci mi-a trimis o
lume în care-mi cream viziuni, departe de inspectori, directori ºi de toate legile strâmt
omeneºti.
O cuget de mult ºi am scris-o când îmi venea: noaptea, în zori de zi ori sãrbãtoare,
cãci restul zilelor le petreceam lucrând la câmp cu sapa, secera.
Plecam cu caietul ºi sapa. În timpul acesta nu trãiam decât cu eroii mei ºi cu
pãmântul pe care-l lucram. ªi era primãvarã ºi freamãtul nãvalnic al firii te fãcea sã
auzi mii de voci.
Când mã uit la oamenii din satul meu ºi la chipurile brãzdate de nevoi ale pãrinþilor
mei, aº dori sã mã sfâºii ca sã le aduc o bucurie.
Cei care mi-au aprobat cu neþãrmuritã dragoste trimiterea ei în lume, au fost ei.
În ziua când le-am citit-o au plâns mult ºi au fost fericiþi. În tot timpul cât am
învãþat pe la ºcoli vorbele lor m-au mângâiat ºi m-au întãrit.
ªtiam cã trebuie sã termin pentru a le scoate la luminã gândurile ºi simþirile.
Eu am rãmas þãrancã ºi nimic nu mã bucurã ca ridicarea satelor noastre. Am

110 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 alergat pe toate cãrãrile þãrii pentru ei. Þãranul român e aproape acelaº[i] pretutindeni.
În Bucovina ºi Transilvania sunt cu totul superiori. Am o mare admiraþie pentru
Bucovina. Am fost profesoarã ºi am avut ocazia sã cunosc. Trebuie sã fiþi deosebit de
mândru cã sunteþi bucovinean. Basarabenii noºtri sunt buni, blânzi, dar moi. Sunt
atâtea de fãcut!
Prima parte a cãrþii e scrisã la maºinã, am copia ei. A doua parte, în ultima variantã,
cele cinci caiete sunt singurele pe care le am ºi vi le trimit.
Sãnãtatea mi-e, uneori, cu totul zdruncinatã. Am armonizat lucrarea aceasta timp
de un an ºi m-a obosit f[oarte] mult.
Aici, în Tulcea2, în mare singurãtate, transcrierea cãrþii mi-a fost iarãºi o mare
mângâiere. Am scris-o cu o patimã neînchipuitã, trecând peste sãnãtatea mea.
Munca aceasta, apoi condiþiile neigienice în care am stat, m-au obosit. Iertaþi-mã,
deci, c-am îndrãznit sã vã trimit unele caiete mai prost.
Îndrãznesc sã vã rog, dacã aveþi timp, ºi o citiþi acum, ºi e bunã cartea, sã-mi daþi
un sfat unde s-o dau.
Alãtur ºi scrisorile de la Fundaþii. Scriitorii basarabeni mi-o cer.
Dacã munca mea peste puteri a reuºit sã închege ceva, aº da-o, unde meritã.
Cu încredere ºi stimã neþãrmuritã încredinþez lucrarea mea unui mare pãrinte
sufletesc.
Tatiana Gãluºcã
P.S.
Comunicaþi-mi de primire.

*
[Izvoare], 25 mai [1940]

Mult stimate domnule Torouþiu,

Trimit o pãrticicã din folclorul3 meu. Sunt bolnavã de douã sãptãmâni, de aceea
am întârziat sã expediez atât cât am putut copia stând în pat.
Îmi trece prin minte toatã cartea mea ºi judec limpede ºi adânc.
Cred cã m[anu]s[crisul] meu încã nu e bun. Trebuie date afarã unele capitole ºi
prima parte concentratã. M-am sfâºiat scriind-o, dar munca mea nu e sfârºitã.
Cred atât de mult în sfatul ºi cuvântul d[umnea]v[oastrã], cum nu l-am crezut
decât pe marele meu profesor Al. Philippide4.
Vã rog din toatã inima mea, adânc recunoscãtoare pentru toate sfaturile date, dacã
vedeþi cã nu e nimic bun, nu mai pierdeþi vremea cu citirea manuscrisului meu. ªtiu cã
fiecare clipã vã e scumpã.
La începutul lui iunie, dacã mã voi simþi bine, voi pleca cu fonograful sã-mi mântui
culegerea dobrogeanã5.
Dacã veþi gãsi ceva bun în folclorul trimis, mã voi bucura ºi vã voi mai trimite.
Vã mai rog odatã, în numele þãrii care vã preþuieºte atât de mult, nu obosiþi dacã
eu nu sunt vrednicitã sã realizez ceva pe calea scrisului.
Cu adâncã recunoºtinþã,
Tatiana Gãluºcã

NOTE
• Originalele acestor epistole, necunoscute, se aflã la Biblioteca Academiei Române.

Cota
7(1 − 2)
∫ XXXV .
1. Tatiana Gãluºc㠖 Folclor basarabean adunat din judeþele Soroca, Bãlþi ºi Orhei.
[Volumul 1–2]. [Bãlþi], 1938, 192 pagini (1) ºi 52 pagini (2).
2. A fost profesoarã ºi în Tulcea, în anul ºcolar 1939–1940.
3. Tatiana Gãluºc㠖 Cântece din Basarabia. Cântec de jale în Convorbiri literare, 73, nr.
7–12, iulie–decembrie 1940, p. 1009 –1011. (Culeasã de la Maria Rãileanu, 45 ani,
comuna Izvoare, judeþul. Soroca).
4. Alexandru Philippide i-a fost profesor la Facultatea de Litere ºi Filosofie din Iaºi, unde
Tatiana Gãluºcã a fost studentã în perioada 1930–1934.
5. Tatiana Gãluºcã-Cîrºmariu, Constantin Brãiloiu ºi Emilia Comiºel – Folclor din
Dobrogea. Studiu introductiv de Ovidiu Papadima. Bucureºti, Editura Minerva, 1978,
XLIII + 615 pagini.

Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015 111

 CABINETUL DE LECTURÃ
Gheorghe Buluþã
O ISTORIE A EDITURII,
O ISTORIE A CIVILIZAÞIEI
Existã în Franþa o instituþie publicã cu
caracter administrativ, sub tutela Ministerului
Culturii ºi Comunicãrii, Centre National du
Livre, menit sã susþinã prin cheltuirea
eficientã a banului public lanþul cãrþii (autori,
editori, librari, bibliotecari, promotori ai cãrþii
ºi lecturii). Cu o istorie relativ veche (înfiinþat
în 1946 drept Caisse
Nationale des Lettres, trecut
în 1973 sub denumirea Centre
National des Lettres de la
Ministerul Educaþiei la cel al
Culturii ºi purtând, din 1993,
actuala titulaturã), Centrul
Naþional al Cãrþii are o
activitate considerabilã ºi o
serie de proiecte editoriale
remarcabile. Cu concursul sãu,
editurile Fayard ºi Cercle de la
Librairie au publicat, cu un
sfert de secol în urmã, o lucrare
a cãrei ediþie este accesibilã ºi
la noi, nu complet (doar trei
volume din patru) la Biblioteca Centralã
Universitarã. Este o Histoire de l’édition
française (Istoria editurii franceze) o sintezã,
sau un tratat, la care au lucrat peste 25 de
autori, universitari ºi cercetãtori francezi,
britanici ºi americani, sub coordonarea a doi
specialiºti francezi cunoscuþi ºi la noi Roger
Chartier (n. 1945, profesor la Collège de
France) þi Henri-Jean Martin (1924-2007, fost
profesor la l’École Pratique des Hautes
Études þi la l’École Nationale des Chartes).
Volumele la care este posibil accesul, Le
livre conquérant. Du Moyen Age au milieu du
XVIIe siècle (Cartea cuceritoare. De la Evul
Mediu la mijlocul secolului al XVII-lea, 794
p.), Le livre triomphant 1660-1830 (Cartea
triumfãtoare, 910 p.), Le temps des éditeurs.
Du romantisme à la Belle Époque (Vremea
editorilor. De la romantism la Belle Époque,
668 p.) conþin o cantitate covârºitoare de
informaþii exacte despre lumea cãrþii tipãrite, a
bibliotecilor ºi librãriilor numai pentru Franþa.
Se poate imagina la ce uriaº volum de date se
112 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
ridicã acest univers pentru toatã Europa ºi
America, lãsând la o parte celelalte culturi. E
drept însã cã, folosind formula „Vestul ºi Restul”
(din titlul unei cãrþi de un mare interes a lui Niall
Ferguson intitulatã Civilizaþia. Vestul ºi Restul,
tradusã ºi la noi ºi publicatã într-o a doua ediþie
în 2014 la Editura Polirom), Vestul a produs în
domeniu mult mai mult decât
Restul. Aceastã veritabilã
enciclopedie cu tabele, grafice,
statistici nu rãmâne la faptele
nude, ci organizeazã oceanul de
informaþii în mod relevant
pentru istoria societãþii ºi apoi
a culturii, a tehnicii, a ideilor, a
artelor º.a.m.d.
Ar fi un model pentru un
demers similar în lumea
româneascã în care cercetãtori
din biblioteci ºi din universitãþi
punând cunoaºterea la un loc
ar putea realiza o istorie a editurii
româneºti, cu toate
componentele de sociologie, psihologie,
economie ºi celelalte. E adevãrat, existã, prin
comparaþie, mult mai puþinã informaþie pentru
cã ºi activitatea de producere a cãrþii a fost la
noi mai modestã. Fenomenul este explicabil prin
absenþa marilor drumuri comerciale, absenþa (cu
excepþia Transilvaniei), a centrelor urbane, a unei
burghezii active, lipsa universitãþilor, pânã în a
doua jumãtate a secolului al XIX-lea (cu un
decalaj aºadar de ºase-ºapte secole), absenþa
lumii savante, analfabetismul majoritãþii claselor
sociale, formarea foarte întârziatã a publicului,
întârzierea apariþiei literaturii ºi ºtiinþelor.
În Þara Româneascã, prima carte tipãritã
de ieromonahul Macarie la Târgoviºte este un
Liturghier în limba slavonã (1508), aºadar un
instrument necesar Bisericii aflate la începutul
unei reorganizãri dupã o epocã despre care
ºtim din Letopiseþul Cantacuzinesc cã fusese
pânã atunci „izvrãtitã ºi cu obiceiuri rele ºi
nesocotite” (orice va fi însemnat aceasta în
mintea cronicarului).
(continuare la pagina 114)
 EVOCÃRI

Nicolae Constantinescu

ÎN AMINTIREA POETULUI
LAURENÞIU CÂRSTEAN
Mamei mele, Adela, tatãlui meu,
Vasile Cârstean, fratelui meu, Stelian,
ºi, nu în ultimul rând, Paulei.
V-am iubit pe toþi.
Un gând bun ºi tandru
pentru Delia ºi Ionuþ.
Dumnezeu e Mare!

O, ce frumoase timpuri
prin ceruri voi petrece
cãlãtorind
prin aer – mereu mai tânãr –
rece

aproape … mai departe …

înlãturând din pleoapa-mi
obositoarea moarte

îmi este teamã

parcã
dar-îmi-este ºi mai
dor
sã mã ridic pe umeri
de fluturi …
ºi sã zbor

Laurenþiu Cârstean
3 mai, anul 2000
Poetul Laurenþiu Cârstean (n. 1946,
Vicovu de Jos, Bucovina – d. 2010, Bucureºti)
a fost reþinut, cu totul meritat, de unele istorii
ale literaturii române (V., de ex., Laurenþiu
Ulici, Literatura românã contemporanã I.
Promoþia 1970, 1995), dar a fost ignorat, pe
nedrept, de altele.
Fratele poetului, folcloristul Stelian
Cârstean, colegul meu de facultate ºi bun
prieten, prin mijlocirea cãruia l-am cunoscut,
în anii ’60 ai secolului trecut, pe Laurenþiu
(Lori), cu câþiva ani mai tânãr decât noi, tãcut,
timid, interiorizat, iubitor de Bacovia ºi de
Mazilescu (ºi acesta coleg ºi prieten cu noi,
la Filologia bucureºteanã), dar ºi de simboliºtii
francezi, ºi, pe câte-mi amintesc, de Esenin),
a tipãrit, recent, un volum din creaþia lui
Laurenþiu Cârstean, Rostirea ºi tãcerea.
Poezii. Antologie îngrijitã de Stelian Cârstean,
Editura Pandora, 2014, reproducând, „În loc
de prefaþã”, paginile scrise despre poet de
Laurenþiu Ulici, în 1995, iar „În loc de
postfaþã”, aprecierile criticului Dinu Rachieru,
Poeþi din Bucovine, 1996 ºi câteva referinþe
critice semnate de Constantin Sorescu ºi
Dumitru Radu Popa. În facsimil, pagina de
gardã a volumului ºi dedicaþia antologatorului
cãtre mine.
Selecþia, riguroasã, cuprinde texte din
volumele Þinutul îndepãrtatelor seri, Editura
Cartea româneascã, 1977 (nu 1997, cum eronat
apare în antologie!), Peisaje, 1985, Alb,
Editura Eminescu, 1987, Gara regalã, Editura
Vinea, 2002, ºi câteva poeme din
Manuscrisele pãstrate de familie.
O selecþie riguroasã, cum am spus, la care
însuºi Laurenþiu Cârstean ar fi subscris fãrã
obiecþii..

Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015 113

 Editorul/antologatorul mi-a pus la
dispoziþie douã texte manuscrise rãmase în
urma dispariþiei înainte de vreme, totuºi, a
fratelui sãu.
Primul este un poem testamentar,
publicat pentru prima oarã mai sus. Dedicaþia
îi priveºte pe membrii apropiaþi ai familiei sale,
pãrinþii, fratele, soþia ºi nepoþii sãi, copiii
fratelui, Delia ºi Ionuþ. Scris într-un moment
de cumpãnã din existenþa autorului, poemul
poartã în sine datele de identificare ale
poetului, timbrul specific al poeziei sale,
desluºit încã din versurile care deschid
volumul de debut: „În singurãtatea sa/umbrã
de aur are poetul/respirã/pe lungi culoare se
aud paºii sãi7armonii desîvârºesc tãcerea//
limpezeºte aerul lor vuietul lumii///totuºi pe
mare plecând/ºi în inima ei/pe înalte corãbii
privind înspre þãrm/curajul ºi cuvintele într-o
nouã mãsur㔠(Pe mare ºi în inima ei).
Al doilea, o scrisore-confesiune (3 p. mss.,
plus un scurt P. S., pe p. 4), adresatã lui Satco
Emil, angajat al Bibliotecii Judeþene Suceava,
care a publicat o serie de volume documentare
(urmare de la pagina 112)
O istorie a editurii,
o istorie a civilizaþiei
În Franþa, primul atelier tipografic dupã
inventarea tiparului este atestat în 1470. Se ºtie
cine l-a înfiinþat, ºi anume doi membri ai
Colegiului Sorbona, Guillame Fichet ºi Jean
Heynlin. Instalaþia de imprimat a fost amplasatã
iniþial în biblioteca Sorbonei, iar prima carte
tipãritã în limba latinã era un model de artã
epistolarã, aºadar o carte laicã. Iatã, de la început,
diferenþe între Vestul ºi Estul Europei la
începutul Renaºterii (în vest) ºi în Evul Mediu
(în est). Pânã la finele epocii incunabulare (1500),
adicã înainte de Liturghierul lui Macarie, în
bibliotecile europene se acumulaserã atât de
multe scrieri, încât, în 1494, unul dintre „pãrinþii
fondatori” ai bibliografiei moderne, abatele
german Johan Tritheim, putea întocmi un cata-
log numai cu scriitori ecleziastici, circa 1000,
autori a circa 7000 de titluri. O altã deosebire: în
1548, la 40 de ani de la Liturghierulslavon de la
Târgoviºte, o clasificare bibliograficã (era
necesarã din cauza diversitãþii) Pandectorum
libri cuprindea 21 de categorii tematice, între
care gramaticã-filologie, retoricã, poeticã,
aritmeticã, geometrie, opticã, astronomie,
geografie, istorie, moralã, economie,
jurisprudenþã, medicinã, teologie, „arte
mecanice”. Civilizaþia tiparului apare ºi prosperã,
fãrã întreruperi, ºi printr-o diversificare continuã
acolo unde existã organizare socialã, mobilitate
intelectualã ºi o limbã comunã evoluatã (latinã),
putere economicã, activitate comercialã intensã,
114 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
(„Arta în Bucovine, „ªtiinþa în Bucovina”,
„Literatura în Bucovina”). „Pentru ultimul i-a
cerut informaþii fratelui meu”, îmi scrie Stelian,
într-un P. S. la scrisoarea însoþitoare a celor
douã documente. Cu acordul posesorului, o
vom face ºi pe aceasta cunoscutã, întru mai
buna cunoaºtere a unui remarcabil poet.
acumulãri de manuscrise în biblioteci,
învãþãmânt, tehnici de prelucrare a metalelor
(Gutenberg este fiul unui orfevru), tehnici
moºtenite (xilogravura).
În 1460, la Strasbourg activau 25 de
editori, la Paris erau 94, iar la Lyon 61. Între
1445-1500, în epoca incunabularã, în
Germania, erau 54 de oraºe-centre tipografice
(79 dupã alþi 20 de ani), în Italia 76 (97 peste
douã decenii), în Franþa 47 (73 în 1520).
Conform studiilor asupra a 20 de mari
cataloage de incunabule din bibliotecile
occidentale (Italia, Franþa ºi Elveþia romandã,
Belgia, Olanda, Anglia ºi Peninsula Ibericã) au
produs în secolul al XV-lea, mai exact în a doua
lui jumãtate, un total de circa 27.000 de ediþii.
ªi, totuºi, în primul deceniu, pe la 1411,
scrie Niall Ferguson, în volumul sus-
menþionat, „Europa de Vest pãrea o provincie
înapoiatã ºi mizerã care încerca sã-ºi revinã
în urma ravagiilor fãcute de Marea Ciumã care
îi redusese populaþia la jumãtate între 1347-
1351, ºi era încã puternic lovitã de igiena
precarã ºi de rãzboaiele nesfârºite”.
Ce a fãcut posibilã detaºarea Vestului de
la aceastã stare, la ceea ce a devenit ulterior ºi
se rãsfrânge ºi în civilizaþia cãrþii? Conform
istoricului britanic Niall Ferguson, profesor la
Harvard, Oxford, Stanford ºi London School
of Economics, acele elemente care dau titlurile
capitolelor cãrþii sale: Competiþia, ªtiinþa,
Proprietatea, Medicina, Consumul, Munca.
Deºi cãrþi cu subiecte aparent extrem de
diferite, Istoria editurii franceze ºi Civilizaþia.
Vestul ºi Restul au foarte multe lucruri în comun
pentru cã istoria cãrþii face parte din istoria
civilizaþiei pe care o ilustreazã în mod specific.
 Societatea Scriitorilor Târgoviºteni
SALONUL LITERAR AL SST – EDIÞIA A 91-A
(31 ianuarie 2015)
Prima întrunire a scriitorilor din Societatea
Scriitorilor Târgoviºteni din anul 2015 s-a
petrecut în cadrul celei de a 91-a ediþii a
salonului literar al SST, prilej cu care a fost
lansat numãrul 1 (178), ianuarie 2015 al revistei
„Litere”. * Într-o alocuþiune scriitorul Mihai
Stan, preºedintele Societãþii Scriitorilor
Târgoviºteni, a prezentat celor 32 de scriitori
programul manifestaþiilor ce vor fi organizate
pe parcursul anului 2015 cu prilejul aniversãrii
a 15 ani de existenþã neîntreruptã a publicaþiei
„Litere. Revistã lunarã de culturã a Societãþii
Scriitorilor Târgoviºteni” (aprilie 2015) ºi a 10
ani de la înfiinþarea Societãþii Scriitorilor
Târgoviºteni, evenimente culturale care vor fi
marcate prin prezenþa scriitorilor târgoviºteni
ºi a numeroºilor invitaþi. * Urmare propunerii
scriitorului Corin Bianu, la Salonul 90 din
decembrie 2014, începând cu aceastã ediþie vor
avea loc lecturi publice din scrieri inedite,
manifestare culturalã care va reuni, pe lângã
Salonul literar al SST, lecturi publice
desfãºurate în a treia sãptãmânã din lunã la
Biblioteca Judeþean㠄Ion Heliade Rãdulescu”
Dâmboviþa în cadrul unui parteneriat al SST
cu aceastã instituþie. Astfel, joi 19 februarie
2015 vor fi prezenþi la întâlnirea cu cititorii în
Sala de conferinþe a Bibliotecii Judeþene „I.H.
Rãdulescu” poeþii Emil Stãnescu ºi Florea
Turiac, moderatorul întâlnirii fiind scriitorul
Mihai Stan. * Revenind la Salonul literar, au
citit din viitoarele lor cãrþi scriitorii Savian Mur
(„Statuile delirului”), Iulian Moreanu
(„Fântâna”) Dumitru Radu Luca („Mai sprinten
ca lupul de searã bãtrân”). Scrierile prezentate
de cãtre cei trei au fost analizate critic de cãtre
Corin Bianu, George Toma Veseliu, Mihai Stan,
Dan Gîju, Ion Iancu Vale, Tudor Cristea,
Niculae Ionel, Victor Petrescu, Emil Stãnescu,
pe alocuri în dialoguri controversate cu autorii.
* „Statuile delirului” au fost etichetate de Corin
Bianu drept eseuri foarte frumos scrise, dar el
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
îºi pune întrebarea, dacã foloseºte autorului
atâta patimã împotriva defuncþilor Marc
Aureliu, Nero sau Traian, în condiþiile când nu
mai existã daci autentici în numele cãrora sã
vorbeascã. Îi recomandã sã-i critice pe
contemporani, dacã îl mai þine curajul. * George
Toma Veseliu observã cã Savian Mur a scris
toatã viaþa dar a început sã publice dupã a
doua tinereþe. Este un moralist care are ceva
din disperãrile lui Cioran ºi din negaþiile lui
Nietzsche. * Dan Gîju percuteazã subtil, dar
cu efect public garantat, opinând cã pe autorii
de aceastã stirpe îi pândeºte riscul de a-ºi
publica mai întâi scrierile reuºite, urmãtoarele
texte publicate putând fi cu mult inferioare; ºi
atunci, unde e evoluþia scriitorului? * Mihai
Stan mãrturiseºte cã Savian Mur este o surprizã
plãcutã, garanþia valorii fiind aceea cã Editura
Bibliotheca nu publicã pe oricine... I-a plãcut
enorm ce a citit Iulian Moreanu (schiþa
„Fântâna”); cu toate cã este o poveste extrem
de elaboratã, autorul urmând sã-l plaseze pe
cititor într-un cadru real, dupã care evolueazã
atât în fantastic cât ºi înspre simbol. * Dan
Gîju observã cã încet-încet acest Iulian
Moreanu îºi încheagã opera, începând cu
prima carte, „Cerbul însetat”. κi manifestã
totuºi rezerve dacã a mers ascendent. * Tudor
Cristea conchide cã, pãtimaºe sau nu, scrierile
lui Savian Mur fac aluzie la intervenþii din
115
exterior, care sunt de obicei neavenite. Ca
atare, sunt ºi parabole la adresa actualitãþii.
Proza cititã de Iulian Moreanu i se pare destul
de eliadianã, cu simboluri, ar zice chiar cã e
prea simbolicã. Îi recomandã, la o eventualã
rescriere, sã ezite între o explicaþie logicã ºi
una din domeniul misterelor, caracterul explicit
nefiind compatibil cu proza de aceastã facturã.
* Dumitru Radu Luca a citit trei texte scurte,
care au plãcut tuturora, nu numai din acest
motiv. * Grigore Grigore, deºi a vorbit pe la
mijloc, a concluzionat la acel stadiu cã toþi
autorii i-au confirmat aºteptãrile. * Poetul Ioan
George Canache a citit un poem închinat lui
Mihai Eminescu, ca reparaþie a faptului cã pe
15 ianuarie, la Zilele culturii ºi la Ziua lui
LECTURI PUBLICE
În organizarea Bibliotecii Judeþene „Ion
Heliade Rãdulescu Dâmboviþa” ºi a Societãþii
Scriitorilor Târgoviºteni, la sediul Bibliotecii
din str. Stelea, nr. 2, în Sala de Conferinþe, joi,
19 februarie 2015, ora 16, au fost reluate serile
de lecturi publice. * În cuvântul de
deschidere, prof. univ. dr. Agnes Erich,
directoarea Bibliotecii Judeþene, a apreciat
drept importantã colaborarea cu Societatea
Scriitorilor Târgoviºteni în varii domenii ale
culturii scrise. * În prezenþa unor scriitori,
studenþi ºi elevi, membri ai unor cenacluri
literare, sub genericul „lecturi publice” au fost
invitaþi poeþii Emil Stãnescu ºi Florea Turiac.
Scriitorul Mihai Stan, redactor-ºef al revistei
„Litere” ºi preºedinte al Societãþii Scriitorilor
Târgoviºteni, a prezentat publicului cel mai
recent numãr al „Literelor” (an XVI, nr. 1/178,
ianuarie 2015), amintind de faptul cã anul
acesta, în luna martie, SST intenþioneazã sã
marcheze prin câteva manifestãri publice
împlinirea a 15 ani de apariþie neîntreruptã a
publicaþiei „Litere. Revistã lunarã de culturã
a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni”. În
continuare Mihai Stan a prezentat publicului
succinte schiþe biobibliografice ale celor doi
scriitori. * Emil Stãnescu a citit din volumul
„Primejduitele fiinþe” apãrut în Colecþia
Opera Omnia – Poezie contemporanã la
Editura Tipo Moldova din Iaºi în 2013, volum
care cuprinde în cele 850 de pagini ºi poemul
116 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Eminescu, dintr-o eroare de organizare a fost
exclus din grupul poeþilor de la SST care au
recitat versuri proprii închinate lui Eminescu.
Cei prezenþi au apreciat versurile lui George
Canache. * Scriitorul Ion Iancu Vale a propus
ca în programul de acþiuni al SST sã fie
cuprinsã ºi editarea unui volum omagial
cuprinzând evocãri ale poetului Cezar
Ivãnescu, ºtiut fiind cã acesta a fost mentorul
mai multor poeþi târgoviºteni. Volumul va fi
îngrijit de cãtre scriitorii Ion Iancu Vale,
Romulus Gandy Georgescu ºi Ioan Viºan. * O
întrunire efervescentã, densã, dovedind cã
Salonul literar al Societãþii Scriitorilor
Târgoviºteni e, prin natura sa, sarea ºi piperul
vieþii literare târgoviºtene. (Observator)
„Manole spre Ida ºi alte poeme” (cu care E.S.
a debutat în volum în anul 2001, la Editura
Bibliotheca). Înainte de lecturã, Emil Stãnescu
a prezentat pe un planiglob drumul imaginar
al lui Manole în Patrii. Pe parcursul lecturii, a
desluºit celor prezenþi sensurile unor
metafore-simbol pentru uºurarea înþelegerii
poemului. * A urmat lectura poetului Florea
Turiac din volumul „Rapsodia naturii” (Editura
Bibliotheca, 2013), un amplu poem cuprinzând
6000 de versuri; dialogul cu cei prezenþi dar
ºi remarcabilul talent actoricesc al poetului
au creat o legãturã empaticã propice unei
astfel de întâmplãri literare. * Din salã
(organizatorii au creat o atmosferã amicalã,
intimã, cei prezenþi fiind aºezaþi pe scaune în
jurul unor mãsuþe decorate cu fursecuri, apã
mineralã, sucuri ºi cafele) scriitorii George
Toma Veseliu, Ion Iancu Vale, Ioan Viºan,
Ion Mãrculescu ºi Constantin P. Popescu
au apreciat, cu paranteze critice, prestaþia
celor doi poeþi-actori. * Urmãtoarea întâlnire
de lecturi publice a fost anunþatã pentru 19
martie 2015. * În tot întâmplarea literarã a
fost bine primitã ºi a dovedit, dacã mai era
nevoie, cã vremea în care scriitorii îºi
aºteptau cititorii a apus, drumul trebuind sã
fie parcurs invers, numai astfel readucând
în obicei lectura ºi comentarea criticã, de fapt
unul din scopurile mãrturisite ale lecturilor
publice. (Observator)
 Cãrþi ºi reviste primite la redacþie
1. Dan Voiculescu, Economia româneascã.
Realitãþi ºi perspective de dezvoltare,
Editura Bibliotheca, Colecþia
Universitaria-Economia, Târgoviºte,
2015, 186 pag.
2. Liuþa Scarlat, Margini de infinit,
[versuri], Editura Hoffman, Caracal,
2014, 104 pag.
3. Constantin Bãrbuþã, ªtefan Crudu,
Milica Dan, Vasile Grigorescu (îngr.),
In memoriam Constantin Carbarãu
(1939-2012), prefaþã de Florentin
Popescu, Editura RawexComs,
Bucureºti, 2014, 392 pag.
4. Florentin Popescu, Bucureºtii
cafenelelor literare, Editura Eikon, Cluj-
Napoca, 2014, 216 pag.
5. Vasile Grigorescu, Revista Sud.
Bibliografie 1996-2011, Editura
RawexComs, Bucureºti, 2014, 246 pag.
6. Valentin Rãdulescu, Ranã de literã.
Poezie prin cezarianã, [versuri], Editura
Amanda Edit, Sinaia, 2014, 268 pag.
7 .Dan Grãdinaru, Dimov, Editura Nord
Sud, Bucureºti, 2014.
8. Miltiade Ionescu, Detenþie totalã,
coordonare ºi prefaþã Romulus Rusan,
Fundaþia Academia Civicã, Bucureºti,
2014.
9. Dennis Deletant, La Sighet, editor ºi
cuvânt introductiv Romulus Rusan,
Fundaþia Academia Civicã, Bucureºti,
2014.
10. Kalende. O istorie a revistei lui
Vladimir Streinu, de Jean Dumitraºcu,
Editura Tiparg, Piteºti, 2014.
11. Angela Nache-Mamier, Scara b
apartament 3, [poeme], Editura Vinea,
Bucureºti, 2014.
12. Dan Gîju, Revoluþia inocenþilor,
Editura Favorit, Bucureºti, 2014.
1. Convorbiri literare, anul CXLVIII, nr. 1
(229), ianuarie 2015; revistã a Uniunii 11. Familia, revistã lunarã de culturã, seria
Scriitorilor din România, fondatã de
Societatea Junimea din Iaºi, la 1 martie 1867,
redactor-ºef Cassian Maria Spiridon, redac-
tor-ºef adjunct Dan Mãnucã;
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
2. Nord literar, anul XII, nr. 1(140),
ianuarie 2015; apare sub egida Consiliului
Judeþean Maramureº, Baia Mare, direc-
tor Gheorghe Glodeanu;
3. Antim, anul I, nr. 7, decembrie 2011;
Bucureºti, director Irina Sburlan, editor
Valentin Rãdulescu;
4. Acasã, periodic cultural, anul VII, nr.
3-4 (27-28), iulie-august 2014,
Bucureºti, editor Fundaþia Naþionalã
„Satul românesc”, preºedinte Alexandru
Brad;
5. Pro Saeculum, revistã de culturã, literaturã
ºi artã, anul XIII, nr. 7-8 (99-100), 15
octombrie – 1 decembrie 2014, Focºani,
fondatori – Alexandru Deºliu, Valeriu
Anghel, director – Nina Deºliu, secretar
general de redacþie – Rodica Lãzãrescu;
6. Revista Nouã, anul XI, nr. 5-6(84-85),
2014, Câmpina, editatã de Cercul Literar
„Geo Bogza” al Casei Municipale de
Culturã Câmpina, redactor-ºef Florin
Dochia, secretar de redacþie ªtefan Al-
Saºa;
7. Sud, revistã editatã de „Asociaþia pentru
Culturã ºi Tradiþie Istoricã Bolintineanu”,
anul XVIII, nr. 1-2(166-167), ianuarie-
februarie 2015, serie nouã, director
fondator – Constantin Carbarãu, redac-
tor-ºef Vasile Grigore;
8. Atitudini, anul XIII, nr. 2(95),
februarie 2015; editor Casa de culturã
„I.L. Caragiale a Municipiului Ploieºti,
redactor coordonator Gelu Nicolae
Ionescu;
9. Helis, Revistã de culturã, editor
Asociaþia Culturalã Helis, anul XIII, nr.
1(141), ianaurie 2015, Slobozia, redac-
tor-ºef – Gheorghe Dobre.
10. Bucureºtiul literar ºi artistic, revistã
lunarã, anul V, nr. 2(41), februarie 2015;
Bucureºti, fondatori Coman ªova – direc-
tor ºi Florentin Popescu – redactor-ºef;
V, anul 50 (150), nr. 11-12(588-589),
noiembrie-decembrie 2014, Oradea, di-
rector Ioan Moldovan, redactor-ºef
Traian ªtef;
117
 Revista revistelor
SOCRATELE, CUCUTA ªI VINUL
Dl Gabriel Liiceanu, filosoful cãruia
Traian Bãsescu îi spunea cândva, probabil
pentru a-i testa gradul de obedienþã, cã þara
n-are nevoie de gânditori, ci de ospãtari ºi
tinichigii, deapãnã, în Revista 22 din 27
ianuarie, „O poveste cu cafea, cola ºi vin
din 1990”. În rezumat, filosoful, care s-a
considerat întotdeauna o personalitate
postdecembristã providenþialã, pe care
eminenþele mai mult sau mai puþin cenuºii
ale Reacþiunii ar fi urmãrit s-o anihileze, ar
fi primit de la Virgil Mãgureanu, director
al SRI, un telefon prin care i se solicita o
întâlnire, pe care intervievatorul lui Emil
Cioran ar fi acceptat-o, cu condiþia ca ea
sã se desfãºoare la sediul Serviciului, iar
dumnealui sã meargã acolo însoþit de
Andrei Pleºu, pe atunci ministru al Culturii.
De aici încolo, povestioara lunecã pe panta
umoristico-poliþistã, pentru cã filosoful e
convins cã vicleanul ºef de serviciu secret
îi va pune otravã în cafea sau în paharul
de pepsi – obsesie pe care Andrei Pleºu,
mai calm ºi mai plin de umor, i-o
alimenteazã cu sadism. Întâlnirea,
desfãºuratã dupã ce minerii ar fi devastat
sediul Editurii Humanitas (episod pe care
unii îl pun tot pe seama imaginaþiei liicene),
urmãrea sã-l asigure pe filosof c㠄þara
asta are nevoie acum de intelectuali care
sã se angajeze ºi sã punã umãrul la
schimbare”. De unde deducem cã dl
Liiceanu era considerat (ºi se considera)
primus inter pares. Trecând peste alte
detalii ºi înflorituri de stil, sã consemnãm
cã dl Liiceanu scapã cu viaþã, însã, peste
câtva timp, primeºte (ca sã vezi!), chiar
acasã, printr-un soi de comisionar, din
partea lui Virgil Mãgureanu, „o lãdiþã cu
ºase sticle de vin alb”. Sticle menite,
probabil, a-i stimula angajarea în realizarea
schimbãrii. Obsedat de ideea cã din nou
se încearcã suprimarea lui, dar pãrându-i
ºi rãu sã arunce bunãtate de vin sereist, dl
Liiceanu gãseºte o soluþie pe care prefer
s-o las sã se arate chiar în cuvintele sale:
„La prima întâlnire a Grupului, le-am dus
la sediul GDS din Calea Victoriei.
Bineînþeles, n-am deconspirat provenienþa.
Au fost primite – ºi bãute pe loc – cu mare
bucurie. În ce mã priveºte, învãþasem din
vizita la domnul Mãgureanu ceva: paharul
din faþa mea a rãmas toatã seara neatins.
Apoi au trecut zilele ºi am constatat
cã toatã lumea era bine: numãrul membrilor
118 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Grupului nu scãzuse nici mãcar cu unu.
Am oftat uºurat. Pleºu avusese dreptate:
eram paranoic.”
Acum, cã era paranoic sau nu, e greu
de stabilit. Însã ficþiunea dlui Liiceanu
(pentru cã nu pot sã admit cã e altceva) e
cam deplasatã ºi conþine, nu injectatã cu
seringa, ci turnatã cu polonicul, o zdravãnã
dozã de cinism. Dar ºi una, la fel de
zdravãnã, exercitatã de un sfert de veac ºi
mai bine, de egolatrie. Spre deosebire de
mine, însã, unii dintre cititorii povestioarei
neglijeazã doza de ficþiune ºi de literaturã
din ea ºi reþin doar cinismul ºi egolatria.
Prozatorul Cristian Teodorescu, bunãoarã,
scrie un text acid despre Socratele care
„nu-ºi bea cucuta, ci le-o dã prietenilor”.
Glãsuind astfel: „N-am citit pânã azi un text
de o mai voioasã abjecþie, decât cel al
moralistului care le-a dat atâtor altora note
proaste la etica personalã. Sã le oferi amicilor
de ideal o presupusã cucutã care-þi era
destinatã ºi de care tu nu te atingi seamãnã
cu deviza lui Ricã Venturiano: «Ori toþi sã
muriþi, ori toþi sã scãpãm!» , dar într-o cheie
sinistrã. Cât despre participanþii la banchet,
aceºtia ar trebui sã-i mulþumeascã lui Virgil
Mãgureanu cã n-a vrut sã-l otrãveascã pe
Gabriel Liiceanu, aºa cum ºi-a imaginat
eseistul, crezând nestrãmutat despre sine cã
e buricul pãmântului pe care SRI-ul voia
sã-l facã sã disparã. [...] Dupã aceastã
voioasã  mãrturisire, Gabriel Liiceanu ar
trebui sã facã nu unul, ci doi paºi înapoi din
rolul lui de moralist al neamului.” Evident,
subiectul nu putea sã-i scape lui Cristian
Tudor Popescu, publicistul fãcând o paralelã
între Traian Bãsescu, cel zgândãrit de muzã,
„care-i fãcea de petrecanie mamei sale, încã
bine sãnãtoasã, de dragul efectului liric –
ce-i drept, magistral” în versurile „Ca sã
aºezi în þãrâna proaspãt rãvãºitã/ Un
trandafir, trei lacrimi ºi-un sãrut/ La capul
mamei ce murise tristã/ Cu gândul la copilul
ce-a crescut” ºi „vechiul (sãu) tovar㺠de
peripatetisme din ºcoala de la Neptun”, care-
ºi omoarã colegii de redacþie”. Socotind cã
dacã lucruile povestite sunt reale, atunci „dl
Liiceanu ºi-a ucis colegii în gând, precum
dl Bãsescu mama”. Iar dac㠄e o glumã
literarã, atunci filosoful face dovada unui
prost gust criminal.”
E o glumã literarã! Dar ºi expresia unei
enorme ºi nevindecabile crize de
personalitate! (T.C)
 CALIGRAFIA CU LUMINÃ
FOTOGRAFIA ARTISTICà –
ARTA FOTOGRAFICÃ
Când ºi de ce a simþit fotograful nevoia sã
depãºeascã statutul de „meseriaº” ºi sã-ºi
învãluiascã cu o aurã emoþionalã imaginile
produse (ce e drept!) cu ajutorul unui aparat
tehnic, incapabil de trãiri ºi atitudini personale?
Istoric vorbind, nu existã o datã anume,
dar încã de la Daguerre (pãrintele fotografiei)
este evidentã dorinþa de a imortaliza „subiectul”
într-un mod care sã se foloseascã ºi de
experienþa artei picturale, dar cãreia fotografia
sã nu-i rãmânã sclavã ºi imitatoare. Cu alte
cuvinte, sã-ºi gãseascã propria expresie!
Man Ray, fotograf de renume, spunea în
1976: „Fotografiez ceea ce nu doresc sã pictez
ºi pictez ceea ce nu pot fotografia”. (Susan
Sondag – „On photography” – Despre
fotografie, Ed. Villant, Bucureºti 2014)
Louis Daguerre (1938): „Daguerotipul nu
este doar un instrument care serveºte
desenarea naturii…(el) îi oferã acesteia puterea
de a se reproduce pe sine” (idem, op. cit.).
Au fost persoane care au spus, la apariþia
fotografiei, cã aceasta înseamnã, nici mai mult
nici mai puþin, decât moartea picturii. Foarte
curând au apãrut semnele, atât de evidente
astãzi, cã acestea sunt douã arte diferite ale
imaginii, care stãpânesc limbaje proprii, în
evoluþie. În 1854, Kierkegard nota: „Odatã cu
daguerotipul, toatã lumea va fi capabilã sã
aibã portretul sãu – înainte îºi permiteau acest
lucru doar cei bogaþi; în acelaºi timp, totul se
face astfel încât ne determinã pe toþi sã arãtãm
la fel – aºa cã nu vom mai avea nevoie decât
de un singur portret”.(op. cit.). Cu aproximativ
un secol mai târziu, renumitul fotograf Henri
Cartier-Bresson, anula o asemenea viziune
dezamãgitoare: „Am plecat la Marsilia. Un mic
venit îmi permitea sã mã descurc financiar ºi
lucram cu plãcere. Tocmai descoperisem
aparatul Leica. Devenise o extensie a ochiului
ºi nu m-am despãrþit de el din momentul în
care l-am gãsit. Bãteam strãzile toatã ziua,
simþindu-mã foarte încordat, gata sã sar la
atac, hotãrât s㠄capturez” viaþa, sã conserv
viaþa în timpul procesului de a trãi. Mai presus
de tot tânjeam sã prind întreaga esenþã în
limitele unei singure fotografii, în limitele unei
situaþii care era pe cale sã se desfãºoare în
faþa ochilor mei!.(idem, op. cit.)
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015
Ion Mãrculescu
Când vorbim despre „fotografia artisticã”
(sintagmã discutatã ºi poate discutabilã) ne
gândim la acea capacitate a imaginii de a
transmite mai mult decât informaþii seci, aride,
tehnice. Evident, ne gândim la acele imagini
care implicã trãiri emoþionale, induc interpretãri
în plan intim ºi filosofic. Acestea depãºesc
limitele fotografiei „oficiale”, profesioniste”,
chiar dacã o mare parte din creatorii lor îºi
câºtigã pâinea din latura „neartistic㔠a
activitãþii pe care o desfãºoarã. Istoria scurtã
a fotografiei, începutã în anul 1838, pãstreazã
ºi completeazã permanent lista cu nume de
artiºti mari (cei mai mulþi din lumea presei).
Am amintit aici de Henri Cartier-Bresson
(1908-2004), fotograf francez care, în 1947, pune
baze celebrei agenþii de fotografie „Magnum”.
Într-o listã foarte scurtã din motive de spaþiu,
îi putem enumera pe Robert Capa (1913-1954,
pe numele sãu adevãrat Andrei Friedmann;
pe Eduard Henry Weston (1886-1958), SUA;
pe Bill Brandt (1904-1983; pe Man Ray (1890-
1976) Franþa; Alfred Stieglitz (1864-1946) SUA;
Walker Evans (1903-1975) SUA; Brassai (1899-
1984), nãscut la Braºov, mort la Paris.
În þãrile române, elementul artistic în
fotografie s-a format, mai întâi, în atelierele
fotografice, al cãror interes principal era de
ordin economic. Genul mai „popular”, la
început a fost portretul care, deºi destul de
scump, era mai rapid ºi mai puþin costisitor
decât o picturã. În aceste „portrete” se vede
interesul „meseriaºului” pentru organizarea
spaþiului compoziþional, pentru crearea unei
atmosfere ºi chiar pentru obþinerea unor
expresii care vin de dincolo de lentilele
obiectivului aparatului, ºi dezvãluie ceva din
caracterul ºi trãirea interioarã a personajului
portretizat. Dar acei fotografi realizau nu doar
portrete, ci ºi imagini cu peisaje ori alte
subiecte de dincolo de pereþii atelierului,
necomandate de cineva; fapt care avea sã
dea naºtere la acele „vederi” poºtale, fãcute
cu mult simþ al frumosului ºi obiºnuite ºi în
zilele noastre.
Prin albumele cu fotografii vechi pot fi
întâlnite nume cu mare cãutare, la vremea lor,
în acest domeniu, cum ar fi Franz Mandy, ori
Duschek (acesta devenit, în 1867, fotograf al
119
Curþii Regale, sub Carol I). Centrul cel mai
interesant, cu cele mai multe ateliere, a fost
Bucureºtiul ºi este uºor de înþeles de ce. Dar
tot atât de însemnate au fost ºi „studiourile”
de la Iaºi, Braºov, Craiova, Râmnicu-Vâlcea
etc. Dintre numele cele mai importante, în acest
sens, pe primul loc îl putem aºeza, fãrã vreo
reþinere, pe Carol Pop de Szatmari (1812-1887),
cel care în 1841 deschidea primul atelier în Þãrile
Române, la Bucureºti, undeva la Bariera
Vergului, (unul dintre cele zece existente în
toatã Europa!) la doar trei ani dupã ce fotografia
fusese oficializatã ca artã în Franþa, în 1838. De
altfel, existã ºi un decret din 1862, al lui
Alexandru Ion Cuza, prin care fotografia este
nominalizatã ºi la noi, în rândul celorlalte arte.
Se considerã neoficial, cã primul fotojurnalist
de rãzboi a fost Carol Pop de Szatmari, partici-
pant la Rãzboiul Crimeii (1853-1856) ºi mai târziu
la Rãzboiul de Independenþã (1877).
Printre alte nume de fotografi sunt cele
ale lui Costicã Acsinte, fotoreporter în Primul
Rãzboi Mondial ºi, de asemenea, cel al lui Iosif
Berman, participant ºi el ca fotoreporter la acest
rãzboi ºi în ziarele Dimineaþa, Adevãrul,
Sportul, iar atunci când condiþiile politice i-au
fost potrivnice în þarã, la New York Times.
Istoria fotografiei la noi se continuã dupã
anul 1950 cu numeroase nume, dintre care de
vârf mi se pare a fi, indubitabil, Aurel Mihailopol
(1928-!982), pe care cineva îl numea „ creator
de metafore pe hârtie”. A lucrat la revista
Flacãra, dar a intrat repede, pentru atitudinea
sa neconformistã, în dizgraþia oficialitãþilor
comuniste. A lãsat în urmã o operã de care,
din pãcate, nu se mai ocupã nimeni.
O perioadã fastã pentru arta fotograficã
în România a fost aceea în care a existat
Asociaþia Artiºtilor Fotografi, înfiinþatã prin
1957, dispãrutã dupã 1990 din cauza unor
interese, presupun, meschine, reînfiinþatã la
Oradea unde a avut o activitate bogatã, ºi
pusã pe butuci prin mutarea sediului acesteia
din nou la Bucureºti. Sunt de frumoasã
amintire nume ale acelor artiºti care s-au
manifestat în acea perioadã (unii dintre ei
activi ºi azi!), la Ploieºti (David Friedmann,
Florin Andreescu, Vali Craina), la Sibiu (Gh.
Lãzãroiu, Fred Nuss, Mircea Agabrian), la
Cluj (Mircea Albu, Iuliu Albini, Petre Mercea.
Feleky Karoli, Savel Cheptea, Istvan Feleki),
la Craiova (Nicu Dan Gelep, Victor Boldâr,
Dan Cãlineascu, Mircea Anghel), la Bucureºti
(Silviu Comãnescu, Napoleon Frandin, Gh.
Rizeanu, Nic Hanu, Andrei Pandele, Dinu
Lazãr, Eugen Iarovici, Mircea Faria, Dan
Dinescu, Viorel Simionescu, Liana Grill,
Heddy Lofler), la Iaºi (Mircea Oniºor, Dan
Mititelu, Petru Gemãnaru, Ozolin Duºa), la
Carei (Vasile Enig, Eremi Iosif), la Oradea
(ªtefan Toth, Teodor Pantea, Dorel Gãinã
Gerendi, Debelca Alexandru), la Tg. Mureº
(Marx Josef, Haragoº Zoltan) ºi îmi cer iertare
celor mulþi ºi importanþi, dar nenumiþi aici,
pentru cã aceasta este doar o listã fãcutã la
120 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
repezealã, din memoria mea de moment.
*
De curând, am avut ocazia sã particip, în
Foaierul Centrului Cultural „Eugen Ionescu”
– din Slatina, la vernisajul expoziþiei Salonului
Naþional de Artã Fotografic㠄Etnografica” –
22 ianuarie 2015, organizat de CJCPCT-Olt,
finanþat de CJ-Olt, patronat de AAFR ºi
animat energic de marele sufletist care este
Valeru Ciurea, preºedintele Clubului
Fotografic Alutus-Slatina.
Primul Salon, aici, pe aceastã temã
interesant㠄Etnografica” a avut loc în anul 2010.
Cantitatea ºi calitatea fotografiilor din expoziþia
de anul acesta, aratã douã lucruri: 1. dupã o
perioadã de „oboseal㔠în materie de expoziþii,
ºi concursuri de fotografii în ultimii ani, tagma
celor care trãiesc cu aparatul de fotografiat de
gât ºi transpun în bidimensional frumosul, nu
doar cã supravieþuieºte, dar se ºi mãreºte ºi
îmbogãþeºte în special prin apariþia unei noi
generaþii pusã pe treabã; 2. calitatea imaginilor
acestora, modul de a vedea, de a descoperi, de
a fixa esenþialul din efemeritatea acestei lumi, se
aflã la o ºtachetã nu doar superioarã, ci ºi plinã
de justificate speranþe. ªi totul pentru cã pornirile
vin din interior, dintr-o forþã ºi dorinþã creatoare
care existã ºi izbucneºte de la sine, chiar dacã,
în plan social, eforturile pentru domeniile artei
sunt, în general, pe ici, pe acolo, prin pãrþile
esenþiale, aproape de zero.
Câºtigãtorii Salonului nu au fost doar
participanþii cu lucrãri ºi publicul (deosebit
de numeros, interesant ºi interesat la vernisaj)
ci ºi viitorii vizitatori ai acestei expoziþii ce va
fi itineratã, în viitorul apropiat, la Râmnicu-
Vâlcea, Bistriþa, Târgoviºte, Craiova, Drobeta
Turnu Severin ºi Târgu Mureº.
Premianþii Salonului au fost: Csibi Gelert,
Târgu-Mureº, cu „Ochiul casei” – Locul I,
Medalia de aur; Florian Sãvescu – Reºiþa, cu
„Pe drum la ceas de dimineaþ㔠– Locul II,
Medalia de argint; Adela Lia Rusu – Oradea,
cu „Maramureº” – locul III, Medalia de bronz;
Tordai Ede – Târgu Mureº, cu „Greblarul” –
Menþiune ºi Istvan Magdo – Sãcele, Braºov,
cu „Cvintet” – Menþiune.
A fost editat un minunat catalog (ca ºi în
anii precedenþi). Din partea organizatorilor am
avut parte ºi de o altã surprizã de excepþie:
prezenþa unei copile de doar ºapte ani, Denisa
Popescu, interpretã a câtorva melodii
populare pe care, dacã le-ai fi auzit din altã
camerã fãrã sã ºtii cine e solista, ai fi spus,
nici mai mult nici mai puþin, cã e vorba de
vreo cântãreaþã maturã, ºcolitã bine, cu multã
experienþã interpretativã; de asemenea,
spectacolul oferit de Cristian Rizea, mai mic
de vârstã chiar ºi decât Denisa Popescu, dar
un cãluºar atât de energic ºi de bine pus la
punct, încât ai avea curajul sã mergi cu el sã
uimeºti toatã lumea asta largã.
Toate la un loc, semne ale unor puteri
creatoare de nestãpânit în luptã cu balaurul
neadormit al vicisitudinilor!
Anul XVI, Nr. 2 (179) • februarie 2015 121
 Cãrþi primite la redacþie

Revista se distribuie: • în Bucureºti, la Chioºcul de presã din Piaþa Romanã (Coloane) •

în Târgoviºte, la librãria Gaudeamus ºi prin Primãria Municipiului Târgoviºte. Abonamentele se
fac prin poºtã la redacþia Târgoviºte ºi la librãria Gaudeamus a Editurii Bibliotheca.

Redacþia Târgoviºte – Editura Bibliotheca, str. Nicolae Radian, bl. KB2/3, 130062, tel/fax
0245212241; mobil 0761136921; e-mail: biblioth@gmail.com; www.bibliotheca.ro
Redacþia Gãeºti – str. 13 Decembrie, bl. 30/C/6, 135200, Dâmboviþa, telefon 0245713234,
0722686856, e-mail: cristeador@yahoo.com
Redacþia Chiºinãu – str. 31 August 1989, nr. 89, tel. 0037322234313; 0037369 129478, e-mail:
filip.iulian@gmail.com

Revistã editatã de SC Bibliotheca SRL

biblioth@gmail.com • www.bibliotheca.ro
Tiparul la Biblioprint Târgoviºte
7,00 RON