REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃ

A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI

Anul XIX, Nr. 1 (214) – ianuarie 2018
Apare cu sprijinul Consiliului Local Municipal
ºi al Primãriei Municipiului Târgoviºte

Ce-þi doresc eu þie, dulce Românie,

Þara mea de glorii, þara mea de dor?
Braþele nervoase, arma de tãrie,
La trecutu-þi mare, mare viitor!
Fiarbã vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacã fiii-þi mândri aste le nutresc;
Cãci rãmâne stânca, deºi moare valul,
Dulce Românie, asta þi-o doresc.

Vis de rãzbunare negru ca mormântul

Spada ta de sânge duºman fumegând,
ªi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tãu de glorii falnic triumfând,
Spunã lumii large steaguri tricoloare,
Spunã ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta þi-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,

Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii sã orbeascã-l face,
Când cu lampa-i zboarã lumea luminând,
El pe sânu-þi vergin încã sã coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braþe, tu îi fã altare,
Dulce Românie, asta þi-o doresc.

Ce-þi doresc eu þie, dulce Românie,

Tânãrã mireasã, mamã cu amor!
Fiii tãi trãiascã numai în frãþie
Ca a nopþii stele, ca a zilei zori,
Viaþa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tãrie, suflet românesc,
Vis de vitejie, falã ºi mândrie,
Dulce Românie, asta þi-o doresc!
 REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃ
A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR Marcã înregistratã OSIM
TÂRGOVIªTENI ISSN 1582-0289
Publicaþie distinsã cu ORDINUL ZIARIªTILOR CLASA I AUR
de cãtre Uniunea Ziariºtilor Profesioniºti din România (31.03.2010)

REDACÞIA
DIRECTOR REDACTOR-ªEF SECRETAR DE REDACÞIE
Tudor Cristea Mihai Stan Ioan Alexandru Muscalu

SENIORI EDITORI REDACTORI ASOCIAÞI Marin Iancu

Barbu Cioculescu Daniela-Olguþa Iordache Alexandru Pompiliu
Mihai Cimpoi Dumitru Ungureanu Manole Neagoe
Florentin Popescu George Coandã Savian Mur
Liviu Grãsoiu Victor Petrescu Titi Damian
George Anca Margareta Bineaþã
Ioan Adam Nicolae Scurtu SUBREDACÞIA CHIªINÃU
Iordan Datcu Emil Stãnescu Iulian Filip
Sultana Craia Corin Bianu Nicolae Dabija
Marian Popa George Toma Veseliu Vasile Romanciuc
Ion Mãrculescu Ianoº Þurcanu
In memoriam: Dan Gîju Aurelian Silvestru
Mircea Horia Simionescu Petre Gheorghe Bârlea
Mihai Gabriel Popescu Mihai Miron TEHNOREDACTOR
Mircea Constantinescu Dorina Grãsoiu Ioan Alexandru Muscalu
Henri Zalis Niculae Ionel
Gheorghe Buluþã Agnes Erich GRAFICà – Iulian Filip
Radu Cârneci Ana Dobre Alexandru Coman
În atenþia colaboratorilor: Materialele trimise vor avea 2 sau 4 pag. A4 cu literã
de 12 la un rând sau 3500-7000 semne fãrã spaþii (4000-8000 cu spaþii).
Manuscrisele primite nu se returneazã. (Redacþia)
Reproducerea parþialã sau integralã a unor articole din revistã
fãrã aprobarea redactorului-ºef intrã sub incidenþa legii drepturilor de autor.

Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã ISSN on-line 2284-600X

pentru conþinutul articolelor revine exclusiv Revista poate fi cititã ºi on-line la adresa
semnatarilor acestora ca persoane individuale. www.bibliotheca.ro/reviste/litere

CALENDAR DÂMBOVIÞEAN
1.I.1868 – S-a nãscut I.Al. Brãtescu-Voineºti (m. 1946)
3.I.1948 – A murit Ion Ciorãnescu (n. 1874)
4.I.1891 – S-a nãscut Ticu Archip (m. 31.I.1965)
4.I.1944 – S-a nãscut Ion ªerban Fãlculete (m. 2017)
6.I.1802 – S-a nãscut Ion Heliade Rãdulescu (m. 1872)
8.I.2014 – A murit Theodor Nicolin (n. 1925)
14.I.1985 – S-a nãscut Alexandra Tomºa
16.I.1935 – S-a nãscut Ion Gavrilã
17.I.1930 – S-a nãscut Cornel Popescu (m. 1999)
19.I.1949 – S-a nãscut Liviu Stoica
21.I.1962 – S-a nãscut Victor Mihalache
22.I.2010 – A murit Marin Cosmescu-Delasabar (n. 1916)
23.I.1928 – S-a nãscut Mircea Horia Simionescu (m. 2011)
23.I.1941 – S-a nãscut Gheorghe Gh. Popescu
24.I.1945 – S-a nãscut Silviu Angelescu
26.I.1927 – S-a nãscut Dumitru T. Stancu (m. 2009)
26.I.1944 – A murit Maica Smara (n. 1857)
27.I.1959 – S-a nãscut Ioana Dana Nicolae
29.I.1886 – A murit Petru Verussi (n. 1847)
30.I.1852 – S-a nãscut I.L. Caragiale (m. 1912)
30.I.1902 – S-a nãscut Gheorghe Poenaru (m.1985)
30.I.1950 – S-a nãscut Claudia Ilie
30.I.1982 – A murit Radu Petrescu (n. 1927)

Întocmit de Ioan Alexandru Muscalu

2 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 CUPRINS
Mihai Eminescu – Ce-þi doresc eu þie, dulce Românie ................................................. 1
BREVIAR: Barbu Cioculescu – Cum sã fii fericit în România ........................................ 4
VALENÞE LITERARE: Mihai Cimpoi – Eminescu în oglinzile retrovizoare
ale Marii Uniri ......................................................................................................... 5
POSTDECEMBRISM: Marian Popa – Prostie, prostealã, prostire (1) ............................. 8
CONSEMNÃRI: Tudor Cristea – O carte vie ................................................................... 11
POVESTEA DINTRE VORBE: Liviu Grãsoiu – Structurã romanticã, opþiune realistã ..... 13
AFINITÃÞI SELECTIVE: Ioan Adam – Duiliu Zamfirescu – portretul
prozatorului la tinereþe ........................................................................................... 16
REVELAÞIILE LECTURII: Iordan Datcu – Patru sute de articole
despre George Enescu .......................................................................................... 19
ISTORIE LITERARÃ: Emilia Motoranu – Alexandru Ciorãnescu
ºi Universitatea din La Laguna .............................................................................. 21
ARHITECTURI LUDICE: Lina Codreanu – Metaromanul ................................................. 23
CONEXIUNI: Marin Iancu – Dimitrie Anghel. „Poetul florilor” ........................................ 27
LECTURI FIDELE: Niculae Ionel – Din bucuriile simple ale unei fiinþe complicate ........ 29
ªCOALA DE LA TÂRGOVIªTE: Mãdãlina Simionescu (Cojocaru) – Mircea Horia
Simionescu. Vârstele – un jurnal al „întâmplãrilor de-a doua mãrime” ............... 32
LITERE ªI SENSURI: Ana Dobre – Vera, un roman de dragoste ºi de rãzboi ............... 37
INTARSII: DANIELA-OLGUÞA IORDACHE – Ce a mai rãmas din darurile Demetrei?
Scurta istorie naturalã a hranei vii ......................................................................... 39
NEGRU PE ALB : ªerban Tomºa – Muºcând cu poftã din mãrul roºu al realitãþii ........ 41
NOTE DE LECTURÃ: Petrache Plopeanu – Cãlãtoare prin anotimpuri ......................... 44
COMENTARII CRITICE: Liviu Ofileanu – Arta interogaþiei ............................................... 46
OPINII DE SCRIITOR: Corin Bianu – Sarmizegetusele sonetelor secolului
al XXI-lea sau altfel de canon ............................................................................... 48
NOTE DE LECTURÃ: Magda Ursache – „Pãmânt de cumpãn㔠.................................... 49
EXERCIÞII DE REGÂNDIRE: Sultana Craia – Un univers necunoscut ............................ 52
LECTURI: Traian D. Lazãr – Poezie personalizatã ........................................................ 53
FUNDAMENTE: Titi Damian – O lume zidãritã în literaturã ............................................ 55
OPINII CRITICE: Dumitru Velea – Ion Creang㠖 „Vino, frate Mihai...” ........................... 58
CRONOGRAF EMINESCIAN: Nicolae Georgescu – Argument: izvorul ºi fântâna ......... 59
ANTOLOGIE: Paula Romanescu – Trecea un cântec peste veacuri ............................. 64
POEZIA ACASÃ: Iulian Filip – Ianoº Þurcanu ................................................................ 67
„POEZIA ACASÔ LA CERNÃUÞI: Vasile Tãrâþeanu – Vasile Bâcu .............................. 69
POEZIE: Lorela Valy Buþa – Mi-ar fi plãcut sã mã descoperi goalã ............................... 71
POEZIE: Mihai Merticaru – Serenitate ........................................................................... 73
POEZIE: Constanþa Popescu – Lozul câºtigãtor ........................................................... 75
POEZIE: Florea Turiac – Luminând ca un luceafãr ....................................................... 77
NOTES: Simona Cioculescu – 2009 .............................................................................. 79
JURNAL: Vasile Bardan – 2016 ..................................................................................... 81
MEMORII: Al.Sãndulescu – Bisericile mele ................................................................... 83
PROZà ACADEMICÃ: ªtefan Dorgoºan – Jocuri de societate (1)
Nume de cod: S(cor)pionul! .................................................................................. 84
PROZÃ: Ion Mãrculescu – Despre deochi ºi ºobolani .................................................. 88
PROZÃ: Mihai Stan – În vizorul anticorupþiei ................................................................. 91
PROZÃ: Ioan Burdulea – Proiectilul de tun .................................................................... 94
PHILOSOPHIAE IN CIVITATE: Pompiliu Alexandru – O carte ºi un film ......................... 96
SFATURI PE LUMINÃ: Mihai Miron – Tagma .................................................................. 98
DICÞIONAR: Victor Petrescu – Serghie Paraschiva. Un devotat slujitor
al bibliotecii târgoviºtene ...................................................................................... 99
GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ: George Coand㠖 Priboiu – o strãmoºeascã
vatrã româneascã de pe valea de sus a Dâmboviþei ........................................... 101
LA PORÞILE EUROPEI: Manole Neagoe – Pagini de jurnal ........................................... 102
ÎNTRE ORIENT ªI OCCIDENT: Honorius Moþoc – Un capitol din istoria României –
contribuþia lui I. C. Brãtianu ................................................................................... 105
SOCIETATEA SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI ................................................................ 108
FOTO: Ion Mãrculescu – Poveste cu fotografii (2) ......................................................... 112

Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018 3

 BREVIAR
Barbu Cioculescu
CUM SÃ FII FERICIT ÎN ROMÂNIA
La prima vedere cartea purtând acest
titlu ar putea fi un ghid dintr-o colecþie de
uz internaþional, consiliindu-te cum anume
sã te porþi pe meleaguri noi, pentru ca totul
sã decurgã în ideale condiþiuni. Cum sã fii
fericit în Andora, Birobidjan, în Kazahstan,
dacã nu în Republica Dominicanã, pe
aripile alfabetului ºi deci, mai departe, în
Zambia ºi Noua Zeelandã. Ca turist decis
sã guºti tot ce poate oferi locul, ca
bãºtinaº, de asemenea, cã mai ai de învãþat.
Dar cum se întâmpl㠖 sau cum este de
prevãzut –, orice sfat furnizor de fericire
ascunde ºi obligaþia de a explica de ce soi
de fericire e vorba – sau chiar numai a
cãuta prin mãruntaiele noþiunii însãºi –
fericirea!
Un numãr impresionant de specialiºti
în materie a fost convocat sã se pronunþe,
le citim numele chiar pe prima copertã a
cãrþii, de la Gabriel Liiceanu, la Ioana
Pârvulescu ºi Horia-Roman Patapievici. Iar
ca Introducere, un capitol: „Cioran despre
(ne)fericire” – texte din portofoliul acestui
iremediabil neconsolat. Care, prin
inevitabilul concurs al contrariilor, a
cunoscut ºi momente de fericire. Poate
chiar nu atât de puþine, odatã ce se poate
pronunþa fãrã echivoc: „Ori de câte ori sunt
stãpânit de o crizã de furie, sunt fericit,
triumf literalmente, dar furia înãbuºitã se
rãzbunã ºi mã chinuie în ascuns”. Problemã
de temperament, desigur, la cineva care
este conºtient: „Nu sunt fericit decât când
mã apropii de gradul zero de luciditate”.
Gingaºe manierã de a spune ce crede
despre persoanele cu facil acces la ceea
ce numim fericire. Cea mai proastã
impresie i-o face acea fericire la care aspirã
utopiile: „Fericirea generalã nu e cu putinþã
decât în sânul unei lumi total dezabuzate,
dar în acelaºi timp nu prea amarã. O lume
încântatã de faptul cã ºi-a pierdut orice
iluzie”. ªi, în încheiere: „Nefericirea de a
fi român. Drama insignifianþei”. Ce s-ar fi
întâmplat dacã Cioran s-ar fi nãscut inuit,
la Poli, sau prin vreo costiºe a Balcanilor –
4 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
e mai bine sã nici nu ne gândim!
Lector al opiniilor lui Cioran, înainte
de a se pronunþa la rându-i, dl. Gabriel
Liiceanu îºi are amãrãciunile sale cu privire
la tema în dezbatere: „Pesemne cã aºa
fusesem noi distribuiþi pe harta Europei,
unii trãindu-ne viaþa cu panaº, fericiþi cã
am dat mãsura civilizaþiei, ceilalþi fericiþi
cã au dat mãsura vieþii, atingându-i
limitele”. Metodic, într-un plan al fluenþei,
logic, ia drept bazã panaceul cioranian: dacã
accepþi sã scrii despre fericire în România,
atunci trebuie sã dovedeºti cã ea este cu
putinþã, într-un meleag prin excelenþã
considerat al nefericirii. Un lamento, cu
titlul schimbat: „Cum poþi fi fericit în plin
infern istoric?” Cum e cu putinþã ecuaþia
paradoxalã a fericirii. Cu aducerea în cauzã
a douã exemplare cazuri: Noica ºi
Steinhardt, persoane în afara oricãrui risc
filozofic, însã care ºi-au gãsit fericirea într-
un loc ºi într-un moment dintre cele mai
neaºteptate: la puºcãrie. Într-un moment
am zice opus, când dl. Liiceanu primeºte
conducerea editurii „Humanitas”, se
întreabã: eram fericit? Nu, „eram euforic”.
De remarcat cã dl. Gabriel Liiceanu ne
dãruieºte ºi o definiþie a fericirii:
Convergenþa cãtre splendoare.
O stare, aceasta, pentru care, se pare,
suntem prea puþin pregãtiþi. Altcum, d-na
Ioana Pârvulescu se scuzã cã, în lumea
asiguraþilor pentru tot felul de nenorociri,
nu existã ºi una pentru pierderea fericirii.
De ce sã rãmânem descoperiþi tocmai în
domeniul acesta capital, ne explicã
autoarea: „Pentru cã probabilitatea asta e
destul de micã în vieþile noastre”.
Cum micã este însãºi posibilitatea de a-
þi cunoaºte propria þarã. Mai ferm pentru un
strãin care nu vorbeºte limba strãzii, Jean A.
Harris, din New York, locuieºte, cu soþul ei
român, în satul Drãghici, din judeþul Argeº.
Se extaziazã: „Ce þarã miºto e România”. Noi
o citim – în traducere, fireºte.
(continuare la pagina 7)
 VALENÞE LITERARE
EMINESCU ÎN OGLINZILE
RETROVIZOARE ALE MARII UNIRI
Ideea esenþialã eminescianã de unitate
româneascã, de unitate a românimii, o
gãsim în Fragmentarium ºi în Mureºanu,
fiind axialã în materialele cu caracter
programatic ale manifestãrilor legate de
împlinirea a patru sute de ani de la sfinþirea
mãnãstirii Putna, ctitorie a lui ªtefan cel
Mare ºi în începuturile publicisticii sale.
Aceastã idee devine de fapt o adevãratã
piatrã unghiularã a construcþiilor
publicistice ale lui Eminescu, înãlþate în
chip piramidal-platonician pe demonstrarea
Adevãrului, cãutat, dupã cum ºtim din:
Criticilor mei, ºi în liricã.
Abordarea obsesivã a ei coloreazã ideo-
logic de la un capãt la altul întreaga prozã
jurnalisticã a poetului, îi imprimã o anumitã
miºcare vectorialã unitarã, un caracter
învederat de discurs îndrãgostit barthesian
cu tentã evident politicã.
Ceea ce desprindem imediat din
demonstraþiile inflamate ale publicistului
este modul de concepere ºi înþelegere
hegelianã a istoriei, vãzutã ca o activitate
proprie a spiritului, ce trece dincolo de
nemijlocire, se neagã ºi se întoarce în sine.
E vorba de o succesiune necesarã de
momente ºi etape ale spiritului unui popor,
care sunt de fapt ale unui spirit universal
prin care „se înalþã ºi se împlineºte în
istorie, ca totalitate ce se cuprinde pe
sine”; acesta pãstreazã tot ce este nepierdut
în trecut, fiindcã se manifestã într-un etern
prezent, într-un esenþial acum.
Totul se pune, hegelian, sub semnul
unei necesitãþi fatale: „Viaþa unui popor
aduce un fruct de maturitate, deoarece
activitatea sa tinde sã-ºi realizeze principiul.
Din fructul acesta nu revine poporului care
l-a zãmislit ºi l-a fãcut, sã se coacã:
dimpotrivã, el se transformã pentru acest
popor într-o bãuturã amarã. Sã renunþe la
aceastã bãuturã nu poate, cãci este însetat
la nesfârºit de ea, iar a gusta din aceastã
bãuturã este pieirea sa, dar, totodatã ºi zorii
unui nou principiu” (Hegel, Prelegeri de
filozofie a istoriei; Bucureºti, 1968, p. 79).
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
Mihai Cimpoi
Postularea hegelianã ne trimite la
reflecþia lui Andrei Mureºanu asupra icoanei
barbare a trecutului, „zugrãvitã aspru
d-ursita-ne amarã”, asupra unui „trebui
rece ºi neînlãturat” ºi asupra felului în care
vremea cu legile ei „oarbã-mparte bobii”
asupra ginþilor care apasã unele pe altele,
asupra sorþii naþiei iubite pe care vrea s-o
vad㠄nu fericit㠖 mare”.
Manuscrisul eminescian din tinereþe
(2255) prezintã o meditaþie asupra Ideii de
unitate care s-a pãstrat ºi s-a întãrit prin
câteva „elemente comune din popoare”.
Dacã pe Andrei Mureºanu, Faustul
român în reprezentare eminescianã, îl
surprindea împãrþirea oarbã a „bolilor” între
ginþi, pe autorul Fragmentarium-ului îl atrage
deºteptarea ºi consolidarea unui fond comun
latin, dacic, tracic, traco-iliric, identitatea de
limbã: „Ideea de unitate a Imperiului Roman
al Rãsãritului a fost sâmburul – sau mai bine-
zis direcþia de miºcare a grupului de popoare
din triunghiul tracic ºi din Dacia. Grecii s-au
substituit romanilor, grecilor li s-au substituit
turcii, turcilor vor sã li se substituie ruºii.
Cestiunea e de a nu-i lãsa. Acea idee de
unitate trebuie pãstratã, trebuie întãritã prin
deºteptarea elementelor comune din popoare,
fie acele elemente de conformaþiune fizicã,
fie de conformaþiune psihicã, fie de întemeiere
pe identitatea radicalului rasei, a tracilor,
traco-ilirilor, fie pe identitate de limbã. Dacã
nu vom voi nici unul sã-i lãsãm, turcul va
dispãrea prin propria lui slãbiciune, ºi o gintã
nouã, despãrþitã poate dupã limbã, dar una
în interesele ei, îl va substitui” (Eminescu,
Articole politice. Fragmentarium, ediþie de
D. Vatamaniuc, col. „Opere fundamentale”,
Bucureºti, 2015, p. 1079).
Apropierile dintre români ºi românii din
Moravia, care nu ºi-au pãstrat limba dar au
cântece asemãnãtoare cu cele româneºti,
dintre români, care ºi-au apropiat dialectul
latin vulgar ºi albanezi care au pãstrat limba
tracã sunt aduse drept dovadã a unei
identitãþi care se pãstreazã în ciuda unei
lucrãri de dispersare ºi înstrãinare a vremii.
5
 Românii vorbesc o singurã limbã, „ca
nealte popoare” „ºi aceasta, subliniazã
poetul, în oceane de popoare strãine ce ne
încongiurã, e dovadã destul ºi cã aºa voim
sã fim noi, nu altfel”.
Voinþa de a-ºi pãstra identitatea, de a
fi ei înºiºi, a românilor e „bãutura” dulce/
amarã hegelianã pe care o înghit spre a se
pãstra ca neam în istorie în pofida
momentelor ºi etapelor de vrãjmãºie a
istoriei. Chestiunea originii nu mai are nicio
importanþã: „Daci sau romani, romani sau
daci e indiferent, suntem români ºi
punctum. Nimeni n-are sã ne-nveþe ce-am
fost sau ce-ar trebui sã fim; voim sã fim
ce suntem – români” (Ibidem, p. 135).
Nota dramaticã puternicã a articolelor
publicistice eminesciene o impune
constatarea existenþei „pãrþilor risipite ale
unitãþii naþionale” în întregul spaþiu
european: „Nu existã un stat în Europa
orientalã, nu existã o þarã de la Adriatica
pânã la Marea Neagrã care sã nu cuprindã
bucãþi din naþionalitatea noastrã. Începând
de la ciobanii din Istria, de la morlacii din
Bosnia ºi Erþegovina, gãsim pas cu pas
fragmentele acestei mari unitãþi etnice în
munþii Albaniei, în Macedonia ºi Tesalia,
în Pind ca ºi în Balcani, în Serbia, în Bul-
garia, în Grecia pânã sub zidurile Atenei,
apoi, de dincolo de Tisa începând, în toatã
regiunea Daciei Traiane pânã dincolo de
Nistru, pânã aproape de Odesa ºi de Kiev”
(op. cit. vol. II. Articole politice, p. 188).
Eminescu menþioneazã, cu amãrãciune,
faptul cã în timp ce alte popoare „dezvoltã
o deosebitã îngrijire pentru naþionalii sãi din
aceste locuri”, „singuri noi ne zbuciumãm
în lupte interne pentru cea mai bunã formã
a organizãrii omeneºti neavând un ideal de
culturã, ci cel mult idealuri politice care nu
stau în proporþii cu puterile noastre ºi care
în loc de a da naºtere la fapte, vor fi cel
mult cauza unor aventuri periculoase”
(Ibidem, p. 188).
Sunt rânduri de-a dreptul tulburãtoare.
Revenim la poezia sa de asemenea
strãbãtutã de aceastã viziune a unitãþii
românimii înstrãinate risipite de la Nistru
pânã la Tisa.
Piesa parþial finisatã Bogdan-Dragoº
din ciclul proiectelor de tinereþe
Dodecameron dramatic, scrisã în cca
1876-1877, ºi axatã pe shakespearianul
motiv tragic al luptei pentru tron din
Mackbeth (Bogdana, soþia lui Sas ºi acesta
urzesc un plan de ucidere a lui Bogdan,
fiul lui Dragul, dar îl omoarã din greºealã
pe propriul fiu ªtefan) prezintã ºi o
descriere imaginarã a „frumoasei þãri” ce
se întinde de la înalþii munþi al Tisei pânã la
gurile Dunãrii ce se varsã în Marea Neagrã,
aproape de care sunt Cetatea Albã ºi Chilia.
6 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Bogdan e cel care evocã aventurile
vânãtoreºti pãrintelui sãu Dragul: „Adesea
cu Siretul, cu Bistriþa adesea/ Eu m-am tot
dus la vale pe-o luntre uºuricã/ Alãturi cu
mine având o plasã, arcul...”
Cãlãtorul romantic descoperã cu
surprindere o lume româneascã asemãnãtoare
aceleia din Maramureº, „vorbind aceeaºi
limbã”. Ideea unitãþii naþionale, demonstratã
documentar în publicisticã, era consemnatã
atât în polemice articliere, cât ºi în ample
studii istoriografice, sociologice ºi etnologice.
În studiul de proporþii Basarabia, publicat în
cinci numere ale Timpului (din 3 martie 1878,
4 martie 1878, 7 martie 1878, 8 martie 1878,
10 martie 1878 ºi 16 martie 1878), bazat pe
o solidã documentare artisticã ºi literarã, cu
valorificarea citatelor din cronicarii noºtri ºi
streini, din tratate ºi culegeri de documente
ºi mãrturii ºi din note de cãlãtorie, este
întinderea teritorialã cartografiatã a Þãrii
Româneºti: „Cam într-o sutã de ani de la
Tugomir pânã la capãtul domniei lui Mirela,
Þara Româneascã ajunse la cea mai mare
întindere teritorialã cãci cuprindea Oltenia,
Valahia Mare, ducatele Fãgãraºului ºi
Omlaºului din Ardeal, mare parte a Bulgariei,
Dobrogea cu cetatea Silistra, Chilia cu gurile
Dunãrii, ºi þãri tãtãreºti nenumite mai de
aproape. În aceastã vreme Valahia întreagã
împreunã cu toate posesiunile ei, se numea
în bulele papale, în documentele cele scrise
latineºte ale domnilor, în scrieri contimporane:
Basarabia. Una din aceste posesiuni a fost
ºi acest lambreau de terre de pe care
Rumianþof ºi Sumarov pretind a fi cules tãtari
de sub corturi. E destul a pomeni cã, deºi
acea familie de Domni s-a stins pe linie
bãrbãteascã, numele vechi domnesc de
Basarabia se mai poartã ºi astãzi prin adopþie
de cãtre un boier mare din Þara
Româneasc㔠(op. cit., vol. I, p. 259).
Proiecþia istoriograficã ºi geograficã
concret-documentarã din publicisticã se
preschimbã, angajând fantezia tânãrului
Eminescu, care evident nu vãzuse locurile
descrise, într-o proiecþie mitopo(i)eticã, ce
completeazã imaginea arhetipalã a Daciei
din Memento mori.
Acolo, în marele poem structurat ciclic
pe tema deºertãciunii mundane, Dacia
zânei Dochia este cufundatã într-o
atmosferã paradiziacã, strãbãtutã de
rãsunetele armonioase ale ramurilor
luminate ale codrilor ºi de glasurile înmiite
de valuri rãspândite „printre codri, printre
dealuri, printre bolþi sãpate-n munte,
lunecând întunecos”. Se configureazã o
alternanþã de blagian suiº/ cobor⺠între
cer ºi pãmânt.
Munþii ce se înalþã, vãile ce coboarã,
râurile ce limpezesc sub soare reapar în
Bogdan – Dragoº în aceeaºi perspectivã
 idilicã, solarã, arhetipal-bucolicã. Prin prisma
eroului sãu cãlãtor, poetul priveºte locurilor
în mod perspectivic, de departe, urieºizând
dimensiunile, punând totul sub semnul
redundanþei, fabulosului de basm: „Gãsii
acolo oameni, vorbind aceeaºi limbã/ Ca ºi
ai noºtri. Aflata-m ºi munþi cu piscuri nalte/
Aºa fel de pe unul cãruia-i zic Ceahlãul/ În
zile dupã ploaie cuprinzi cu ochii lumea/
Dacã-i rosteºti... Acolo priveºti din miezul
nopþii/ Un râu puternic, [sprinten] curgând
spre miaz㠖 zi/ Care apoi departe se varsã-
n Marea Neagrã/ La gura lui departe,
pierdutã-n zarea zilei/ Vezi o cetate mândrã
ce-i zic Cetatea-Albã/ Iar despre soare-apune
vezi iar un râu puternic/ Pe ºapte guri, ce
zice, vãrsându-se în mare,/ E Dunãrea,
aproape de gurile-i Chilia./ Într-astea douã
râuri ºi între munþii negri/ Priveºte o þarã-
întreagã de codri ºi de dealuri”.
Spaþiul e unul tipic mioritic, din care
nu lipsesc ciobanii „cei cãlãri” care
„strãbat ca ºi sãgeata câmpiile întinse” ºi
turmele de oi „fãrã numãr în zare rãsãrind”,
precum ºi buciumele ce sunã duios ºi
cântul de fluier – toate acestea fiind atribute
simbolice ale unui spaþiu dacic reactualizat,
pus în ramele arhetipale.
„Se zice cum cã þara se þine într-un chip/
Tot de crãiia noastrã ºi tot de craiul Ludwig”,
(urmare de la pagina 4)
Cum sã fii fericit
în România
„Dar dacã te lupþi cu o nouã limbã,
opintindu-te sã-l citeºti pe Eliade cu ajutorul
dicþionarului ºi descoperi strada
Mântuleasa, atunci þi se deschide o întreagã
lume plinã de detalii, cum ar fi, de exemplu,
un grup de capete gotice ornamentale care
duc într-un gang îngust ºi veºnic jilav din
vechiul Bucureºti – „erau în mod clar
demonii care dau cu muci în fasolea
oraºului, la fel de malefici ca gurguii urbani
ai lui Dickens”.
Autoarea, printre altele, a unei cãrþi
„România. Povestea mea”, Clautilde
Arnaud vorbeºte despre sine, ca
gospodinã: „în „Dimineaþa unei
bucureºtence”. O spune de la început:
„îmi place Bucureºtiul, oraºul în care
trãiesc”. Dupã cinci luni petrecute într-
un campus universitar New Yorkez dna
Monia Pillat cunoaºte fericirea într-o
sâmbãtã, într-o piaþã din preajma casei,
pe ploaie ºi noroi, dar Acasã. Într-o altã
Piaþã, la cumpãna de ani, se petrec, cele
ce o vor convinge cã, de atunci încolo,
„România nu se mai poate scufunda”,
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
mai mãrturiseºte Bogdan tatãlui tãu Dragul,
mãrturisire ce continuã, însã, cu o altã
dramaticã a faptului cã e un pãmânt
înstrãinat, supus prãdãlniciei tãtãrãºti, care
seamãnã nesiguranþã în ziua de mâine.
Totuºi, privind de pe piscurile
Ceahlãului, personajul dramei configureazã
imaginar, sub semnul unitãþii, o domnie
întreagã: „Întinsã ar fi domnia totuºi,/ Sunt
ici ºi colo-n þarã boieri ºi capi de neamuri/
În Vrancea ºi în codri Tighinei, la
Câmpulung,/ Cetatea Albã are ºoltuz cu
multã oaste,/ Bârladul stãpâneºte olate ºi
pãºuni,// Suceava are ziduri de poþi îmbla
cãlare/ Pe ele. În târgul Siretului iar este/
Un episcop puternic de lege apuseanã”.
Acordul final al mãrturisirii lui Bogdan
readuce, în termeni lirici cu tentã
dramaticã, motivul dezbinului ºi a lipsei
conºtiinþei unitãþii neamului: „Dar toþi ei se
aseamãn cu vergile unei mãturi/ Ce coadã
n-au, legate nu sunt, nu poþi sã mãturi/ Cu
ea duºmanii þãrii, pârdalnicele neamuri –/
Nu sunt pentru unul ºi unul pentru toþi./ ªi
roiurile-s bune, prisaca înfloritã/ Dar ce
folos? Când toate nu au un prisãcar”.
Eminescu textualizeazã aici, cu
mijloacele liricei confesionale, imperativul
numãrul unu al publicisticii sale: „În unire
e tãria...”
existã, deci, ºi o fericire calmã, aºezatã,
fundamentatã pe certitudini.
Deschizându-se asupra unor aforisme
ale lui Cioran, greu de ataºat la carul fericirii,
prea firesc este ca volumul sã se închidã
cu ceea ce decide Horia-Roman
Patapievici: „Sensul oricãrei fericiri este
eternitatea”. Dar sã nu punem punct, ci sã
dãm raitã prin chestionarul lui Marcel
Proust, la punctul ºapte: „fericirea pe care
mi-o visez”. George Banu: „Sã mã
gândesc”, Dragoº Bucurenci: „Sã ajung
rentier”; Ioana Pârvulescu: „Sã cãlãtoresc
în timp”; Andrei Pleºu: „Sã am timp ºi
chef”; Iaromira Popovici: „Nemurirea;
Alex Leo ªerban: „Tot timpul din lume”;
Mircea Vasilescu: „Sã stau la þarã ºi sã
cresc albine”. ªi dorinþa lui Sever Voinescu
mai la inima mea: „Sã pot trãi într-o lume
în care sã existe arta, eu cântãresc cu
multe kilograme mai puþin ºi sã dansez în
trupa lui Béjart”.
Cum sã fii fericit în România, în
Andora, Burundi sub un palmier în insula
Pago-Pago sau într-o cabanã din Siberia,
pusã pe o temelie de un kilometru de
gheaþã? Pe coperta cãrþii, cupluri de tineri
bicicliºti, inºi în scãunel, mame cu prunci
în cãrucior, se agitã, tipul cu umbrela
deschisã dã sã iasã din decor. Tineri, bãtrâni
fug, în forþã. Dupã ce?
7
 POSTDECEMBRISM
PROSTIE, PROSTEALÃ, PROSTIRE (1)
În cazul emiþãtorului unei comunicãri
sunt indispensabile existenþa unei intenþii,
a unei voinþe ºi posesia unei cantitãþi de
informaþii din care se livreazã într-un
anumit aranjament ce crede, ce i se cere
sau ce i se ordonã. Sunt utile pentru
evaluare vechile funcþii ºi categorii
precizate de Iohannes Duns Scotus: cele
trei puteri ale sufletului (memoria,
intellectus, voluntas) relaþionate cu cele trei
Passiones Entis ale Fiinþei (Unum, Verum,
Bonum). ªi receptorul e posesorul unei
cantitãþi de informaþii structurate liniar,
multidimensional sau aflate în stare amorfã,
de unde interesul sau dezinteresul pentru
preluarea unei comunicãri. Receptorul e
imaginabil ºi ca grup, cu componente vari-
ate. Informaþia e livrabilã referenþial sau
conotativ, expresiv, cu prioritatea funcþiei
informative (care lasã receptorului operaþia
evaluãrii), formative (receptorul primeºte
evaluarea de-a gata) sau de divertisment.
Prostia e manifestabilã prin unul, oricare,
din termeni sau prin combinaþiile lor.
Prost, tâmpit, tembel, zevzec, bleg,
inept, netot, nãtâng, idiot, tont, fãrã minte,
ignorant, fãcut grãmadã, nãtãrãu, nãtãfleþ,
neghiob, nerod, sãrac cu duhul, bou, vitã,
gãgãuþã, dobitoc. Prost: gen proxim,
diferenþe specifice prin sinonime ºi ele vari-
ate prin diminutivare sau majorare, diferenþe
calitative, de plasare afectivã sau moralã a
superioritãþii, uneori tolerante, alteori nu,
prin hipocoristice (prostuleþ, prostuþ),
hipercoristice (tontãlãu, prostãlãu),
indecise (prostãnac, prostovan,), sau încã
incerte: Cornel Nistorescu scrie dumã >
germ. dumm, angloam. dummy. Nãucul,
bezmeticul, lunaticul, cãpiatul, zãpãcitul,
zãnaticul, aiuritul, uºchitul, zãrghitul sunt
uneori reduºi la unele ilogisme sau acþiuni
prosteºti ºi decretaþi a fi proºti. Nu existã
alt cuvânt cu familia lui de derivate,
sinonime ºi locuþiuni în Dicþionarul de
sinonime al limbii române reuºit de Luiza
& Mircea Seche (1982) care sã ocupe mai
mult spaþiu, desigur încã extensibil. Nu
existã temã care sã fi atras mai mult, cãreia
8 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Marian Popa
sã i se fi dedicat mai multe cãrþi ºi sã fi
ocazionat mai multor scriitori, cãrturari,
politicieni, istorici occidentali mai multe
trimiteri, mãcar pasagere. ªi aceasta deºi
nu existã nicio definiþie obiectivatã a
prostiei fiindcã nu existã un „existent” astfel
numit, uzul ºi definirile rezumându-se la
personificãri, aproximaþii asociative,
ilustrãri prin cauze relative sau efecte.
Prostia e relaþionabilã cu orice ºi oricine
se poate ocupa de prostie. Einstein ºi Radu
Herjeu, Shakespeare ºi Valeriu Butulescu,
Andrei Pleºu ºi Costel Zãgan, Gabriel
Liiceanu ºi Sorin Cerin. A fost o temã a
masonilor D.I. Suchianu ºi Al. Paleologu.
Opiniile se confundã peste secole, chiar
formulãrile, variaþiile fiind posibile prin
personificãri. Prostia e animalul mitologic
cãruia dacã i se taie un cap, îi creºte undeva
altul (E. Dorner, Das Thema Dummheit).
Vasile Ghica, un postdecembrist: Prostia
presarã fire de nisip în cizmele
progresului. Prostia beneficiazã de cel mai
rapid aluat. I se zãreºte chelia prostiei de
câte ori încearcã sã fie spiritual. Nu are
rost sã cerneþi prostia, în sitã sau sub sitã,
tot se va face auzitã.
În aceste condiþii, întrebarea care
meritã sã fie formulatã este: ce se înþelege/
ce vrem sã înþelegem prin cuvântul prostie
atunci când îl folosim? În baza unui rãspuns
este posibilã o întrebare privind calitativul:
care prost e mai prost, pentru a fi situat
corect într-o categorie specificã? Depãºind
ºi aceastã etapã, se poate conclude cã
adesea discuþiile despre prostie doar iritã,
obosesc, plictisesc, declaseazã, exempli-
ficã, reducându-se curent la ilustrãri
anecdotice.
S-a convenit demult ºi de mulþi cã
prostia este una din bazele vieþii. Sofocle:
„Existã multe lucruri puternice, dar nimic
nu-i mai puternic decât prostia speþei
omeneºti” (Antigona). Al. Paleologu:
Prostia e eternã ºi invincibilã. Textul
sacru: fericiþi cei sãraci cu duhul. Unele
absolutizãri sunt executate prin asociaþii.
Shakespeare: Prostia este ca lumina
 soarelui, care îi lumineazã deopotrivã pe
toþi. Einstein: „Douã lucruri sunt infinite,
Universul ºi prostia omeneascã Deºi
asupra Universului nu sunt aºa de sigur.”
Harlan Ellison: Cele mai comune elemente
ale Universului sunt hidrogenul ºi prostia.
Prostia: un virus intratabil, dar nu fatal
pentru funcþiile vitale. Prostia nu e simþitã
de proºti pentru cã nu doare.
S-au demonstrat meticulos funcþiile
prostiei de la începutul istoriei: Dummheit.
Die heimliche und unheimliche
Weltmacht (Klaus Grossgebauer, 2001).
Dummheit als Weltmacht und
allgemein – menschliches Phãnomen
este titlul primului capitol din detaliatul
studiu dedicat prostiei de Horst Geyer
(1954). Pentru olandezul Mathijs van
Boxsel (Enciclopedia Prostiei, 2001),
adept al viziunii lui Erasmus, prostia e
premisa civilizaþiei, „fundamentul ei
mistic”, ceva bun ºi nu un defect. Omul e
prost de la naturã, imperfect, dar dispune
de un program de supravieþuire bazat pe o
inteligenþã care nu eliminã total prostia,
consideratã ºi inteligenþã fals folositã. Cine
spune „Sunt prost” poate cã nu este, dar
îºi oferã premisa cercetãrii prostiei. Cultura
este „încercarea de a ne þine în frâu
prostia”, filosofia un derivat al prostiei, în
mãsura în care nu rezolvã nimic, niciun
sistem filosofic nefiind capabil sã rãspundã
întrebãrilor esenþiale ale omului. O altã
caracteristicã: prostia nu se percepe
concret, cogniþia n-o poate atinge.
Concluzia lui Boxsel: „Lãsaþi-ne sã ne
facem din prostie partea noastrã forte!”
Complicaþii în definire aduc sinonimele
ºi realitãþile tangente sau confundabile.
Latinii s-au referit la stultitia, aproximabilã
ca nebunie sau prostie. De aici, dezvoltãri:
stulta arrogantia. De asemenea: more,
morus, morio fiind ºi bufonul. Prin haz-
ard lingvistic, Thomas More/Morus care,
în orice caz n-a fost prost, ci probabil
nebun. Nebun de deºtept. De unde ºi
raþiunea regalã a decapitãrii sale. Baltasar
Gracián: Prostia are nebunia ca sorã,
Minciuna ca mamã ºi Ignoranþa ca bunicã.
Dar Anatole France: Ignoranþa e condiþia
esenþialã a vieþii. (Le Jardin d’Épicure).
Ignoranþa se ignorã, iar când lipsa dubiilor
se manifestã arogant, peremptoriu, devine
totuºi prostie. Iar prostul nu e prost destul
dacã nu e ºi fudul, astfel cã ignorându-ºi
defectele ºi limitele e apt sã se refere la
prostie chiar cu detaºare, perspectivist.
La rându-i, ignoranþa e confundabilã cu
diletantismul, ambele fiind manifestãri ale
prostiei. „Numim „diletant” pe unul care
nu se pricepe, care face lucruri de proastã
calitate, care nu ºtie sau nu poate.»
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
(Sever Voinescu, Reflexul de culturã,
EVZ, 19.4.17)
Se afirmã cã nu existã oameni care sã
nu fi comis verbal sau faptic prostii, de
vreme ce ºi zeii au luptat zadarnic cu prostia
(Schiller). Mãrimea ºi importanþa prostiilor
variazã prin evaluãri pentru sine date drept
în sine, ale altora sau în funcþie de criterii,
legi, reguli ºi etaloane relative. Dacã sursele
prostiei sunt inepuizabile, fiind chiar sursele
vieþii, mãrimea prostiei e direct
proporþionalã cu poziþia publicã ºi cu
pretenþiile ridicate de aceasta. Cine se crede
deºtept râde de sau reprobã chiar prostiile
ocazionale ale unor elitari politici, culturali,
intelectuali. Românul evzist Adrian
Pãtruºcã, de exemplu, în baza suspiciunii
cã preºedintele Rusiei l-a fãcut preºedinte
pe Donald Trump: Cât de idiot poate fi
Putin? (7.10.17). Dar: Idioþii utili ai lui
Putin care fac jocurile murdare ale
liderului de la Kremlin în apropierea
României (Adevãrul, 3.8.17). Numiþi
„tovarãºi de drum”, idioþii utili teoretizaþi
de Lenin ºi Troþki, sunt eternizabili. Dar
existã Idiotul lui Dostoievski, devenit
model pentru Idioata turcoaicei Elif
Batuman, usamericanizatã cu experienþe de
viaþã în Ungaria: candidul sau ignorantul
care vrea sã cunoascã oamenii sincer, prin
mãrunþiºurile vieþii care-i fac atractivi, fãrã
profit asumabil egoist.
Parcurgerea a suficiente studii despre
prostie determinã o altã întrebare fãrã
rãspuns: cine trebuie sã se ocupe de prostie
pentru a fi verosimil, deºteptul sau prostul?
Pentru cã, Robert Musil: cine se considerã
deºtept dã deja un semn de prostie (Über
die Dummheit, 1937). Dacã s-a propus
instituirea unui Tribunal Internaþional al
Raþiunii, una din misiunile lui fie ºi
subsidiare va fi judecarea contrariului.
Deppologia e numele german al disciplinei
care în româneºte s-ar numi prostologie.
Andrei Pleºu a anunþat o „Antropologie a
prostiei”, ceea ce ar sugera cã existã
prostie ºi dincolo de uman, posibilitate
respinsã de cei pentru care numai omul e
prost. Uneori prostul e numit dobitoc: dar
porcul e un dobitoc deºtept, nu prost ca
boul. Totuºi, cred biologii, dacã ar fi
proaste, atunci speciile animale ar dispãrea.
Horst Geyer, medic, antropolog, a
sintetizat condiþiile psihosomatice ºi
determinãrile sociale ale prostiei (Uber die
Dummheit, 1954), completabile cu ale unui
Eugen Gürster (Macht und Geheimnis der
Dummheit, 1967) ºi ale altora, dar limitate
la ideea de comportament:
1. Comportament prostesc, ca urmare
a unei inteligenþe reduse definind pe cretini
ºi mongoloizi.
9
 2. Comportament prostesc, în cazul
unei inteligenþe normale folositã inadecvat.
Se cunosc subiectul, tema, situaþia,
obiectul ºi se fac la ele referinþe corecte,
nu sunt cunoscute, dar se comit referinþe,
deliberat sau prin confuzie, ca ºi cum ar fi
cunoscute. Existã incapacitatea soluþionãrii
unei probleme, dar se creeazã contraste
excesive cauzã-efect, investiþie ºi rezultat.
Muntele naºte un ºoarece. Unde dai ºi unde
crapã.
Prostii datorate persoanei vitale,
tulburãrilor afective ale inteligenþei, prin
formãri de masã naturale, (stabile), sau
artificiale (labile), prin determinãrile stãrilor
conflictuale, de rãzboi sau pace.
Prostii condiþionate de sex ºi vârstã
(începând de la sugaci, în context ºcolar,
prin conºtientizarea unor dotãri, înclinaþii,
prin calcule, probleme de exprimare), prin
contact cu viaþa, rutinarea prelucrãrii
contextului, profesiuni, familie, prieteni,
cunoºtinþe, crize de creºtere, înclinaþii
delictuale, homosexuale, „pãcate ale
tinereþii”, tulburãrile pubertãþii, experienþele
fetei ºi femeii, primei menstruaþii, fetei
bãtrâne, menopauzei, bãtrâneþei care nu e
senectute.
În ansamblu, intereseazã modul ºi
capacitatea de a rãspunde contextului, de
a-l forma sau contribui la structurarea lui.
Copiii pot avea inteligenþã redusã pentru
vârsta lor, uneori numitã neîndemânare.
Jean-Paul Sartre urmãreºte în L’Idiot de
la famille primii treizeci de ani din viaþa
lui Flaubert, eveniment decisiv fiind acela
când mama îl trimite pe copil s-o caute în
altã camerã, de unde el se întoarce ºi-i
spune cã nu e acolo. Ar fi interesant de
ºtiut dacã în Postdecembrismul care
împlineºte în 2020 trei decenii s-a nãscut
vreun idiot ca Flaubert. Idiot este de altfel
un cuvânt care implicã maladivul, dar
deranjeazã mai mult decât prost, fiind,
paradoxal, mai jignitor.
Ca problemã de complexitate
psihosomaticã ºi de provocãri existenþiale
prostia a fost speculatã de filmul comic
mut: mai tot ce fac Laurel & Hardy þine de
prostia candidã, de neajutorare, nu are
consecinþe grave, e doar lipsã de dotare
structuralã definitivã, dizabilitate
artificializabilã artistic. La fel senilitatea,
ºi opusul, copilãria ingenuã. În aceste
cazuri mai ales, prostia e obiect al ridicolului
simpatic, în contrast cu situaþiile ce produc
dispreþ, furie sau dispoziþie punitivã. Ca
problemã de comportament social,
conteazã un standard tradiþionalizat sau
unul relativ hic et nunc, decise prin
categorii sociale pe care, respectându-le
sau nu, omul este sau nu prost. Dar prostia
10 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
e mascabilã ºi travestitã imprevizibil, chiar
ca deºteptãciune, raportabilã la fantezie în
unele cazuri de rãspuns la solicitãri, care
pot fi juste, deci inteligente sau proaste. În
fine, condiþia verbalã: o raaþionament just
devine prin exprimare o prostie, o gândire
prosteascã este exprimabil㠄inteligent”, dã
impresia profunzimii, enigmaticului,
subtilitãþii, abisalului. Dar nu mai puþin
invers, pornind de la Cicero: A face pe
prostul la timpul potrivit este cea mai mare
înþelepciune. ªi C. Dissescu, referindu-se
la lumea lui româneascã: „Ca sã parvii în
þara noastrã este mai bine sã faci pe
prostul.” Completare pentru ambii: La fel
de eficient e sã prosteºti. Uneori, criteriul
originalitãþii în mediul profesional sau
cotidian se bazeazã tocmai pe originalitãþi
prosteºti asumate. Cassius Clay discutã cu
The Beatles ºi le declarã, în concluzie: „Nu
sunteþi chiar aºa de proºti cum arãtaþi!”
1. Comportament prostesc al unei
inteligenþe ridicate. Inteligenþa, fie ºi
superioarã, este redusã artificial prin alcool,
droguri sau prin plasarea individului în
situaþii în care nu dispune de rutinã. Cea
mai inteligentã prostie e elogiul prostiei fãcut
de inteligenþi, prostiile filosofilor, juriºtilor,
medicilor, teologilor.
2. Comportament înþelept în pofida
inteligenþei reduse. Este prostia
materializatã în inerþii, a celor „înceþi la
minte”, fãrã celeritas mentis, cea mai puþin
condamnabilã varietate a ansamblului.
Baudelaire: Genialitatea femeii nu e
inteligenþa, ci frumuseþea. Românul:
proasta se fute bine. Goya, într-un desen
specific lui – trei brute ca de Vaslui, dar
mai în vârstã urmãresc o fatã a cãrei faþã
indicã groaza, strigându-i: „No grites,
tonta!” S-a afirmat, de pildã: acest þãran e
foarte prost, dar cultivã cei mai buni cartofi
din regiune. Dar criteriile de evaluare fiind
relative, dominã perversitatea substituþiei
negativului prin negativare. Cine râde de
un neîndemânatec, de un nas prea lung,
de o chelie, de sãrãcie, mizerie, cerºetorie,
de bolnavi are un caracter urât. Proºtii nu
au cum sã se apere fizic, n-au voie sã
vorbeascã, nu au lobby. Au doar câteva
calitãþi: rãbdare, hãrnicie, umilinþã. Sunt
Proºtii lui Rebreanu. Sunt o categorie
umanã care poate fi batjocoritã ºi jignitã,
fãrã a reacþiona, pentru cã sunt lipsiþi de
inteligenþã, needucaþi ºi imposibil de educat
(Friederike Haupt, Dummheit ist keine
Schande, FASZ, 51, 21.12.14).
Televiziunea postdecembristã a promovat
ºi moderatori specializaþi în atacuri
grobiene, tembele ele însele, ale unor
oameni neajutoraþi sau notorii, absenþi din
context sau fãrã dorinþa de a le replica.
 CONSEMNÃRI
O CARTE VIE*
Am consemnat cu exact un an în urmã
faptul cã, în 2015 ºi 2016, editura
bucureºteanã Allfa, parte a grupului All, a
început sã materializeze un proiect al lui
Alex. ªtefãnescu intitulat Eminescu, poem
cu poem, în cadrul cãruia criticul ºi-a
propus sã comenteze toate textele lirice
antume ale marelui poet. Demersul s-a
desfãºurat, editorial vorbind, broºurã cu
broºurã. Au apãrut cinci, cuprinzând
treisprezece texte, însoþite de
comentarii. Autorul ºi editura
n-au definitivat, însã,
demersul în cadrul formulei
iniþiale, astfel cã, în toamna
anului trecut, am fost puºi în
faþa proiectului materializat
integral, sub forma unui
volum elegant de 432 de
pagini, cuprinzând, pe lângã
comentariile care ocupã 255,
ºi cele 75 de texte antume
comentate (reproduse din
volumul I, din 1939, al ediþiei
Perpessicius).
Aflat, acum, în faþa întregului, mã vãd,
totuºi, nevoit sã reiau câteva dintre
observaþiile fãcute cu un an în urmã. Prima
ar fi cea legatã de „metoda” criticã utilizatã
în aceast㠄O carte în plus...”, cum o
caracterizeazã cu ascuns-orgolioasã
modestie, în lapidara sa prefaþã justificativ-
confesivã, autorul. Ea s-ar numi
întoarcerea la text, cãci acesta s-ar fi
pierdut, în timp, sub mormane de
consideraþii critice, unele aproape fãrã
legãturã cu el. A doua ar fi aceea cã
încercarea criticului de a evita
consideraþiile pretenþioase ori hermeneutica
excesivã reprezintã o componentã a stilului
sãu. Iar ceea ce încearcã în contact cu
poezia eminescianã mai presupune un gust
sigur (pe care a dovedit cã îl are nu doar
în susþinerea valorii, dar ºi în infirmarea –
de obicei cu umor – a nonvalorii), dar ºi
talent literar. Ar mai fi de reþinut acum
urmãtoarea mãrturisire cu valoarea unei
* Alex. ªtefãnescu, Eminescu poem cu poem,
Editura Allfa, Bucureºti, 2017, 432 pag.
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
Tudor Cristea
profesiuni de credinþã: „Cum sã pretind cã
sunt critic literar dacã ajung la sfârºitul vieþii
fãrã sã fi scris despre cel mai mare poet al
nostru ºi unul dintre cei mai mari poeþi ai
lumii?”. Iar dupã cum se poate vedea în
ultimele numere ale revistei România
literarã, aventura continuã prin abordarea
postumelor. Probabil nu a tuturor, dar a
celor mai semnificative, care întregesc
relevant viziunea poeticã ºi dimensiunea
valoricã.
Ceea ce se poate sesiza prin
explorarea întregului este faptul
cã, prezentând cronologic
poeziile, criticul urmãreºte cum
apare ºi cum se consolideazã
eminescianismul, altfel spus,
cum Eminescu devine el
însuºi. De aceea comenteazã
primele texte, cele din revista
Familia (care nici nu sunt
reproduse în addenda), sub
titlul primului tipãrit (ºi
reprodus în volum), La
mormântul lui Aron Pumnul.
Este, poate, locul potrivit pentru a sublinia
faptul cã toate comentariile criticului evitã
biografismul ºi hermeneutica (deºi, în
subsidiar, se poate observa la tot pasul cã
nu le ºi ignorã). În comentariile sale
decomplexate, parcã spontane ºi colocviale,
în care aproape niciodatã nu epuizeazã
subiectul, ci doar opereazã deschideri, iar
uneori se mãrgineºte a glosa, aflãm un
eseist subtil ºi un critic de gust, capabil de
a face asociaþii adesea frapante ºi a da
formulãri memorabile, dar ºi un pedagog
al lecturii, aºa cum se ºi vrea (în Mesaj
cãtre tineri. Redescoperiþi literatura!, de
pildã), racordat la problemele prezentului
ºi conºtient de schimbãrile care-l dominã
ºi impun ºi o schimbare de strategie criticã.
El ºtie cã oamenii de azi (ºi îndeosebi cei
tineri) trebuie seduºi spre a fi câºtigaþi
pentru lecturã ºi cã ei, revendicaþi de tot
felul de preocupãri ºi tentaþii, n-au timp sã
zãboveascã asupra unor tomuri greoaie,
precum tinerii de acum un veac. De aceea
cartea sa este, într-un fel, un pariu. Pe care,
11
dupã toate datele, pare a-l câºtiga. ªi o face
procedând necanonic. Dar cu subtilitate.
Declarã, de pildã, de la bun început, cã
„primele poezii eminesciene n-au nimic
eminescian” ºi cã tânãrul autor imit㠄cu o
seriozitate naiv㔠stilul poeþilor din
Lepturariul lui Aron Pumnul. Dã exemple
de retorism ºi afectare, dar izoleazã un
vers: „Metalica, vibrânda, a clopotelor jale”.
ªi cu toate cã exprimã rezerve faþã de ceea
ce este exterior textului, când e nevoie nu
evitã informaþia. În cazul de faþã, o
mãrturie a lui Teodor V. ªtefanelli, prieten
cãruia tânãrul privatist i se plângea,
constrâns de a preda textul, cã tocmai acel
vers nu-i place. ªi observaþia criticului, una
dintre foarte multele pline de miez
(funcþionând ºi ca arme ale seducþiei) din
carte: „Îþi vine sã crezi, gândindu-te la acest
moment evocat de ªtefanelli, cã tânãrul
Eminescu, încã neformat ca poet, a tresãrit
el însuºi auzind sunetul nemaiauzit al
poeziei eminesciene ºi primul lui impuls a
fost sã-l respingã. Era ca ºi cum ar fi vrut
sã-ºi refuze propriul destin.”.
Odatã cu Venere ºi Madonã,
comentatorul începe sã sesizeze „irizaþiile
de eminescianism”, urmând a releva
ascendenþa lor treptatã, pânã la deplina
instaurare, mai ales în marile poeme (dar
ºi în câteva dintre poeziile pe care ºcoala
ne-a învãþat a le încadra în tematica „naturii
ºi dragostei”), care au parte de analize mai
largi ºi mai aplicate. Poate prea aspru cu
primele încercãri ale lui Eminescu („Este
de mirare cum a reuºit Iosif Vulcan sã vadã
un mare talent în tânãrul de 16 ani, Mihail
Eminovici, care îi trimisese asemenea
poezii”), criticul este la fel de aspru (cel
puþin în preambulul comentariului, care
debuteazã cu o aserþiune ce va reveni ºi în
abordarea altor texte – „Trecutul e mãreþ,
iar prezentul – meschin. Aceastã credinþã
a lui Eminescu nu i-a putut fi clintitã
niciodatã, de nimic.” – cu poeþii evocaþi
de acesta în Epigonii, socotind, ca
odinioarã Maiorescu, cã li se închinã laude
nemeritate, când, din contrã, ar fi trebuit
ca poetul sã-ºi admire propria generaþie,
faþã de care exprimã rezerve. „Luãm act
de orbirea temporarã a unui geniu” –
noteazã Alex. ªtefãnescu în stilul sãu
tranºant. ªi totuºi, aici s-ar impune
observaþia cã, pânã una alta, generaþia
poetului nu apãruse, Caragiale, Slavici sau
Creangã nu existau ca autori când
Eminescu îºi compunea poezia. De
altminteri, pe parcursul comentariului,
criticul îºi nuanþeazã rezervele, evocând
scrisoarea justificativã cãtre Iacob
Negruzzi, în care poetul aratã cã laudele
adresate unora dintre înaintaºi „nu sunt
pentru meritul intern al lucrãrilor lor, ci
12 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
pentru cã într-adevãr te miºcã acea
naivitate sincerã, neconºtiutã cu care
lucra(u) ei”. Comentatorul sfârºind prin a
transforma rezervele iniþiale în admiraþie
ºi plasticizându-ºi ideile printr-o analogie
memorabilã: „Am aflat – cu prilejul unei
cãlãtorii la Beijing – cum procedeazã în
China producãtorii faimoaselor porþelanuri
chinezeºti pentru fabricarea cãrora este
nevoie de o argilã (combinatã cu alte
ingrediente) pãstratã în depozite subterane,
la fermentat, timp de o sutã de ani: chinezii
care folosesc argila pregãtitã pentru ei cu
o sutã de ani în urmã preparã, la rândul
lor, argila pentru urmaºii lor de peste o sutã
de ani. (...) Acest minunat sentiment al
continuitãþii îl avea Mihai Eminescu, care
la vârsta studenþiei era pe deplin matur ºi
responsabil.” ªi slobozind (aºa cum o va
face în mai multe locuri din carte) o
sãgeatã la adresa prezentului: „Astãzi
tocmai el (...) este denigrat la scenã
deschisã de tineri insolenþi ºi vârstnici
calculaþi. Iar intelectualii care ºtiu bine ce
înseamnã Eminescu tac.”.
Nu-mi propun epuizarea subiectului,
m-am mãrginit (cum ºi criticul face uneori)
la operarea unor deschideri. Nu pot încheia,
totuºi, înainte de a face observaþia cã Alex.
ªtefãnescu este un critic lucid, care nu
poate fi orbit de obiectul admiraþiei sale.
Pe parcursul analizelor, el evidenþiazã ceea
ce e memorabil, nesfiindu-se sã-l compare
pe poetul nostru cu cei mai mari ai lumii,
dar exprimã ºi rezerve, sesizeazã (de obicei
cu justeþe) ºi neîmpliniri, unele chiar în
capodopere. Aºa, de pildã, prologul
poemului Scrisoarea III, celebrul vis al
sultanului turc, i se pare „ezitant ºi neclar”.
În ce mã priveºte, cred cã aceastã impresie
îi este datã criticului de faptul cã el îi
atribuie (ignorând izvoarele, dar ºi un pic
neatent la text) acel vis lui Baiazid. În
realitate, el este al unui înaintaº al acestuia
(eventual, Osman), Baiazid fiind, aºa cum
ºi indicã limpede ultimele versuri ale
„prologului”, ultimul din ºirul de sultani
care îl materializeazã. Dincolo de aceasta,
Scrisoarea III are parte (mai ales cu referire
la primul termen al antitezei) de cea mai
persuasivã ºi mai caldã analizã pe care o
cunosc. De altminteri întregul ciclu al
Scrisorilor este analizat remarcabil, ca mai
toate marile poeme.
Nu ºtiu dacã unii critici pedanþi ºi
scorþoºi vor agrea stilul degajat, plin de
vervã ºi foarte natural al cãrþii lui Alex.
ªtefãnescu. Pe de altã parte, nu repudiez
hermeneutica, socotind cã are ºi ea, fãcutã
de oameni competenþi, hãruiþi ºi dedicaþi,
rostul ei. Dincolo de orice discuþie, însã,
„Eminescu poem cu poem” este o carte
vie despre un poet viu.
 POVESTEA DINTRE VORBE
STRUCTURÃ ROMANTICÃ,
OPÞIUNE REALISTÃ
Ar trebui sã ne reamintim cã, în
primãvara lui 2018, se vor împlini 160 de
ani de la naºterea uneia dintre personalitãþile
complexe ale culturii române ºi 100 de ani
de la trecerea omului la cele veºnice.
Barbu Delavrancea, unii continuã sã îi
spunã (cu ori fãrã dreptate) Barbu
ªtefãnescu Delavrancea, s-a nãscut la 11
aprilie 1858 ºi s-a stins la 29 aprilie 1918.
A venit pe lume la Bucureºti, într-o mahala
pe care a nemurit-o, într-o familie sãracã,
de þãrani deveniþi negustori; familie
numeroasã, scriitorul, oratorul, omul poli-
tic de prim-plan fiind cel de al nouãlea
copil, cel mai realizat dintre fraþi ºi pãrinte
a trei fete ce i-au moºtenit multiplele
predispoziþii artistice: Bebs (omul în gustul
cãreia E. Lovinescu avea mare încredere)
– Riri (arhitecta apreciatã în epocã) ºi Cella
(celebra pianistã, figurã marcantã a
protipendadei româneºti, memorialistã cu
har ºi binecuvântatã de Dumnezeu cu ani
mulþi, trecând de 90...)
A învãþat la Bucureºti, dupã ºcoala
primarã devenind bursier la Sf. Sava, apoi
s-a înscris la Facultatea de Drept, dupã
absolvire plecând la Paris pentru a-ºi pregãti
ºi susþine doctoratul. La întoarcerea în þarã
s-a impus ca avocat ºi orator strãlucit,
„oratorul fenomenal”, „cel mai mare” dupã
aprecierea lui Titu Maiorescu, el însuºi
profesionist de marcã al discursului public.
De altfel, procesele sale au un loc
aparte în lumea juridicã, cel mai cunoscut,
dupã decenii, rãmânând apãrarea lui
Caragiale în faþa acuzei de plagiat susþinutã
de Caion. De Caragiale l-a legat o strânsã
prietenie, cuvintele rostite la
înmormântarea dramaturgului, fiind dintre
cele mai inspirate ºi impresionante. Vã
recomand sã citiþi ori sã recitiþi textul, o
bijuterie a genului, ieºitã din dragoste,
durere ºi luciditate.
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
Liviu Grãsoiu
Ca orator în Parlament, douã probleme
l-au obsedat: problema þãrãneascã ºi aceea
naþionalã. Discursurile editate în formã
netrunchiatã abia în 1999 s-au înscris în
curentul amplu, îmbrãþiºat de majoritatea
românilor, de reîntregire a neamului. Sunt
acolo pagini de înalt ºi curat patriotism,
Delavrancea susþinând intrarea în rãzboi
alãturi de Antantã, suferind cumplit la
refugiul din Moldova ºi murind pur ºi
simplu din deznãdejdea de a nu-ºi vedea
realizat visul. Atunci, bunul sau prieten Al.
Vlahuþã nota: „Delavrancea e firea cea mai
aleasã ºi mai aristocraticã ce se poate
închipui. Un aristocrat, în înþelesul bun ºi
simpatic al cuvântului. În gesturile lui, în
francheþea lui, în gândire, în vorba ca ºi-n
viaþã, e de o distincþie nobilã, de o
fermecãtoare nobleþe. A fost un pictor în
vorbe. Un mare pictor...”
Scriitorul debutase cu poezii amoroase,
nesemnificative estetic, pe la 18 ani, dar de
neignorat în Proza sa, unde lirismul este
aproape omniprezent. Primul volum,
paradoxal, cuprinde amintiri. Titlul sau –
Poiana Lungã, iar autorul avea doar 20 de
ani. ªapte ani mai târziu, în 1885, tipãrea
Sultãnica, iar apoi, la intervale scurte, s-au
succedat nuvelele de dimensiuni întinse
Liniºte, Trubadurul, Paraziþii, Între vis
ºi viaþã, Hagi Tudose, iar dupã o pauzã
prilejuitã de intensa activitate politicã ºi
publicisticã, trilogia Apus de soare,
Viforul ºi Luceafãrul, urmatã de drama
Irinel ºi discursul academic Din estetica
poeziei populare. Alte titluri Petre
Ispirescu, Stãpânea odatã, Norocul
dracului, A doua conºtiinþã, completeazã
o operã nu foarte voluminoasã, dar cu un
loc aparte în epoca dominatã de Eminescu,
Caragiale, Creangã, Slavici.
Delavrancea era bine cotat, semnãtura
îi poate fi gãsitã într-o sumedenie de ziare
13
ºi reviste de la întretãierea de veacuri XIX-
XX. Se numãrã printre mentorii curentului
naþional, subordonând scrisul idealurilor de
respect ºi cultivare a tradiþiilor ce iveau sã
defineascã spiritul naþional, conferindu-i
rezistenþã, prestanþã ºi identitate proprie.
Astfel se explicã neaderenþa lui
Delavrancea la experimentele moderniste
ºi preferinþa cãtre formula realismului
suprapus pe trãire ºi experienþe spectaculos
romantice. Acestea din urmã sunt de
explicat prin temperamentul sãu tumultos,
ardent, uneori excesiv, niciodatã însã de
ignorat. Au sesizat aceste adevãruri, încã
din timpul vieþii, ºi Maiorescu, ºi Iorga, ºi
Caragiale, ºi Lovinescu, ºi Densusianu, ºi
Ibrãileanu, ca sã numesc doar numele unor
diagnosticieni incontestabili: impunea ºi
credinþa sa în curãþenia limbii, în
accesibilitatea ei, de unde a rezultat
valoarea unei opere literare.
A fost demult sesizatã împletirea
formulelor realiste ºi romantice în opera
lui Delavrancea. Este argumentul pentru
care T. Vianu, în Arta prozatorilor români,
îl încadreazã în „realismul artistic ºi liric”,
continuând, într-o altã etapã a literaturii,
tendinþele depistate în prozele lui Negruzzi,
Filimon ºi I. Ghica. Au rezultat scurte
romane sau ample nuvele, despre care s-au
pronunþat, nuanþând afirmaþiile, G.
Cãlinescu ºi T. Vianu, în paralel cu Lucian
Predescu, Emilia Milicescu (îi consacrau
lui Delavrancea câte o monografie în 1940),
iar, dupã 1960, Al. Sãndulescu le repeta
gestul, ultimul studiu critic datorându-i-se
lui C. Cubleºan (teza de doctorat intitulatã
Opera literarã, 1982).
Bineînþeles cã în toate istoriile literaturii
române, în diversele dicþionare, Delavrancea
are capitole mai mult ori mai puþin reuºite.
Cert este însã cã în receptarea operei nu au
intervenit hiatusuri dictate de factorul poli-
tic, ediþiile (nu chiar fãrã semnale de scoatere)
datând din 1954, 1958, 1963.
Între 1965 ºi 1979, Emilia Milicescu a
întocmit ediþia criticã în 10 volume,
completatã, cum spuneam în 1999, de
discursurile temutului orator. Parcurgând
încã o datã proza sa, am fost surprins de
intuiþia lui Delavrancea de a nu publica vo-
lume masive. Prozatorul a înþeles mai
devreme decât ne-am fi aºteptat, cã
cititorul modern va prefera concizia,
epicul, spectaculosul, neocolind nici
analiza ori crearea atmosferei de mister
generat de fiinþe stranii. Îndrãznesc sã
afirm cã, într-o cinematografie serioasã,
14 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
subiectele din Liniºte, Paraziþii,
Trubadurul ori Hagi Tudose ar duce la
pelicule demne de interesul publicului ac-
tual, dornic de senzaþional, schimbãri
bruºte de situaþii, violenþã ºi personaje
puternic individualizate în bine sau în rãu.
Primii comentatori, ca ºi urmãtorii de
altfel, au remarcat darul pictural al
prozatorului. Ochiul este atent la detaliile
decorului, prefigurând acþiunea. Descripþie
clasic realistã, contrastând cu finalul melo-
dramatic, dar ºi acesta probând virtuþile
picturale ale lui Delavrancea. Sunt citate
de obicei paragrafe din Sultãnica ºi din
Sorcova. În Arta prozatorilor români,
Tudor Vianu susþinea: „Delavrancea
rãmâne el însuºi prin mai multe însuºiri
ale imaginaþiei sale ºi printr-o seamã de
procedee ale realismului pe care el le in-
troduce mai întâi în proza noastrã. Darul
sãu vizual, adeseori remarcat, este
incontestabil. Comparaþiile ºi metaforele
sale traduc o viziune întotdeauna fragedã”.
Exemplele sunt numeroase ºi de gãsit
aproape în fiecare dintre proze. În evident
contrast, dar parcã ºi mai convingãtor prin
forþa ºi asprimea detaliilor începutului din
Milogul unde se manifestã ºi naturalismul,
semnalat nu o datã de comentatori. Detaliile
portretistice se reþin, impresionând. În
aceeaºi categorie se aflã Zobie – elocventã
pentru amestecul acesta straniu (ºi poate
unic la noi) de mizerie în toate planurile ºi
puritate, prin care Delavrancea încã rezista.
Un Delavrancea meditativ, înclinat
spre visare, spre nostalgie, un veritabil
paseist, meºter în a contura o aurã de
poveste în Odinioarã.
De aici, pânã la prozele ajunse celebre
graþie reproducerilor în manuale, Bunicul
ºi Bunica, rãmãsese doar un pas, pe care
sentimentalismul lui Delavrancea l-a fãcut.
Sunt portrete scrise cu mânã de maestru
ºi suflet de artist rafinat, ce-ºi permite sã
nu-ºi estompeze emoþia. De aceea,
convinge ºi trebuie corelat cu evocãri
similare datorate lui Coºbuc, lui St. O.
Iosif, lui Goga ºi unei întregi literaturi
sãmãnãtoriste, care a fãcut epocã.
Tot un portret, însã supradimensionat,
aproape unic în literaturã ºi ajuns emble-
matic pentru cum erau receptate de cãtre
sufletele tinere, ºcoala ºi ai ei slujitori, îl
reprezintã nemuritorul (artistic vorbind)
Domnul Vucea. Personajul are
complexitate, solicitând toate resursele de
analist ale lui Delavrancea. Trecerile de la
ironie la durere, de la reacþia micului elev
 la dezlãnþuirile diavoleºti ale celui de la
catedrã, de la descrierea decorului la
replicile de o absurditate colosalã, totul
concurã la realizarea unui tablou sintetic,
de mare forþã, al întregului sistem
educaþional. Impresiile din anii formãrii
l-au obsedat realmente pe Delavrancea,
destule pagini având nuanþe autobiografice.
Este cazul uneia dintre cele mai reuºite,
intitulate Bursierul. Sunt acolo capitole
antologice, în care descifrarea psihologiei
adolescentine, demonstreazã încã o datã
paleta largã a talentului acestui prozator
adesea imprevizibil prin diversitatea temelor
alese, ca ºi prin tratarea lor. Delavrancea
trecea dezinvolt de la anecdotica din
Pravoslovnicul ºi slãninele la tonul ºoptit
cu care se spun basmele din Neghiniþã,
Poveste sau Moº Crãciun, pe care G.
Cãlinescu le credea „teroriste ºi delirante
la modul înfocat”. Considerând unele proze
„poveºti propriu-zise”, Cãlinescu aprecia
Norocul dracului drept „cea mai realistã”.
„Producerea imaginilor e fantasticã,
structura lor, materialã.”
La polul diametral opus se situeazã
prozele de analizã psihologicã, Delavrancea
fiind atras chiar de patologic. Se gãsesc ºi
aici portrete lucrate în tuºe tari, precise,
care, iradiazã, genereazã ºi susþin atmosfera
funcþional esteticã. În Iancu Moroi, de
pildã, este descrisã în amãnunt o puternicã
dramã conjugalã, datoratã unui cuplu
nepotrivit. Uºor tezist, vrând parcã de la
început sã-ºi anunþe intenþiile, autorul
lanseazã imediat nucleul subiectului,
prezentând contrastant personajele
principale în latura lor fizicã. Portretele se
completeazã pe parcurs.
Reacþiile personajelor sunt violente,
explicabile prin neputinþã fizicã (în cazul lui
Iancu), prin rãutate patologicã (soþia) ºi prin
starea financiarã precarã în care îºi duce
viaþa, aºa cum trãiau funcþionarii în epocã.
Atmosferã impecabil creatã, cu atenþie la
întrepãtrunderi, la reflexe, la reverberaþii, la
reacþiile sufleteºti ale adolescenþilor, reuºeºte
Delavrancea în Trubadurul.
Impresiile sunt transmise direct, fãrã
artificii stilistice, fraza are nerv, ritmul, con-
stant alert. De aici accesibilitatea nuvelei,
ceea ce nu înseamnã însã superficialitate,
unde autorul a avut curajul de a aborda un
caz patologic: somnambulul. Gest de
pionierat la noi, dacã nu mã înºel.
Pagini de o simplitate cuceritoare,
fãcând ºi acum o bunã impresie la lecturã
în Liniºte.
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
Atmosfera se încheagã lent, cu o rarã
intuiþie a acceptãrii misterului, potenþat spre
final, spre un veritabil horror.
Tonul sumbru, sec, poziþia obiectivã,
neimplicatã liric a autorului, precizia
balzacianã în cãutarea momentelor
definitorii pentru un tip, o existenþã sau un
mediu, iatã câteva dintre caracteristicile
altei reuºite unanim recunoscute: Paraziþii.
Întâlnim aici o lume zgomotoasã, cu patimi
josnice, o lume a îmbogãþiþilor, a
frecventatorilor de cluburi dubioase, o
pãturã socialã, cum a numit-o Lucian
Predescu, „stricatã, necinstitã, perversã”.
Delavrancea cunoºtea respectivul mediu,
curiozitatea scriitorului beneficiind ºi de
experienþa avocatului, dupã cum
descifrase bine tainele altei categorii,
frecvent adusã în atenþie. I-am numit pe
intelectuali, observaþi pe diferitele trepte ale
existenþei ori devenirii.
Am amintit deja Trubadurul, dar
trebuie adãugat obligatoriu încã un titlu:
Irinel. Roman de analizã (dramatizat de
Delavrancea, dar fãrã succesul scontat),
Irinel a adus pentru prima datã în proza
noastrã monologul interior. Se confirmã
iarãºi specificul prozatorului Delavrancea
a cãrui structurã romanticã apela adesea
la veºmintele ºi soluþiile realismului. Din
aceastã coabitare, ce l-a individualizat în
fond, Delavrancea a evadat doar o singurã
datã: atunci când a redactat capodopera
Hagi Tudose.
Din nou Tudor Vianu avea dreptate
când afirma categoric: „De la Alexandru
Lãpuºneanu al lui Negruzzi, nimeni nu mai
aplicase cu aceeaºi consecvenþã
impersonalitãþi”. Notaþia este condusã cu
mânã de maestru, cu o economie de
mijloace stilistice rareori întâlnitã.
Interesant modul de realizare a personajului
(el nu este o variantã româneascã a
Avarului lui Moliere!) ale cãrui trãsãturi
se unesc din vorbele ºi relatãrile celor din
jur. Finalul are mãreþie ºi tragism, marcând
decisiv noul realism din literatura românã.
Prin Hagi Tudose, operã de calibru
balzacian, Delavrancea a introdus în proza
noastrã ºi o lume ce va reþine inspiraþia
unor urmaºi mult apreciaþi: mahalaua
bucureºteanã, spectaculoasã, misterioasã,
funcþionând nu o datã, dupã legi proprii.
Meritele lui Delavrancea, ca prozator,
ne apar astãzi, la o lecturã fãrã prejudecãþi,
nu doar originale ºi nesupuse vremii, ci, în
special, convingãtoare în pãstrarea locului
ce i s-a rezervat în istoria literelor româneºti.
15
 AFINITÃÞI SELECTIVE

Ioan Adam

DUILIU ZAMFIRESCU – PORTRETUL

PROZATORULUI LA TINEREÞE

Proaspãt licenþiat al Facultãþii de Drept unii contra altora, parcã sunt într-adins aduºi
din Bucureºti, cu o tezã al cãrei subiect dã ºi ca sã strice lumea, nu s-o îndrepteze”. Obsesia
azi bãtãi de cap juriºtilor – e vorba de efectele „îndreptãrilor” care-i va alimenta peste ani al
mandatului în privinþa terþelor persoane – patrulea roman din Ciclul Comãneºtenilor se
Duiliu Zamfirescu e numit la 13 septembrie anunþã de pe acum. De altminteri, în cazul lui
1880 supleant la Tribunalul de ocol Hârºova. Zamfirescu, viaþa e o anticamerã a romanelor.
Ar fi vrut un post în Focºanii copilãriei, dar, În 1880 viitorul prozator trãia o iubire
„teribilã fatalitate” ar fi zis Caragiale, „n-a avut nenorocoasã. Fiinþa de care era îndrãgostit,
pe nimeni cine sã stãruie la Minister”. Spune Eliza Ioanid, se va mãrita, din obligaþii sociale,
asta într-o epistolã cãtre Duiliu Ioanin, cel cu un om ce-i era indiferent, cum va face Lya,
mai bun prieten din tinereþe, cãruia îi trimite eroina primului roman zamfirescian, În faþa
din Hârºova 17 scrisori editate vieþii, ºi va muri repede de
de Al. Sãndulescu târziu, când tuberculozã, ca fragila Tincuþa,
ambii corespondenþi erau de cea din Tãnase Scatiu. Multe
mult la „masa umbrelor”. La 22 scrisori, unele de amploarea
septembrie procurorul stagiar unui serial, sunt ecourile unei
e de câteva zile bune „la disperãri clamoroase. Ceea ce
datorie” ºi contemplã cu ochi nu împiedicã ochiul sã vadã ºi
de pictor ambianþa. Hârºova mâna sã noteze. Scrupulul
era poarta de intrare în pictural se trãdeazã ades. Iatã
Dobrogea, revenitã de curând o acuarelã romanticã scãldatã
sub autoritate româneascã, ºi în culorile melancoliei
locurile aveau un farmec mussetiene: „Hârºova e
sãlbatic, pe care-l vor fi simþit frumoasã dar e tristã: ziduri de
ºi coloniºtii americani când stânci la poalele cãrora apa
descoperiserã Far West-ul. E Duiliu Zamfirescu la tinereþe sunã monotonul cântec al
spaþiul oamenilor noi, gata sã ia lucrurile de cãlãtoriei, ruinele prin ferestrele cãrora vântul
la capãt. Unii voiau sã-ºi recapete o virginitate ºi singurãtatea se sãrutã ca doi amanþi”.
moralã pierdutã, alþii erau puºi pe îmbogãþire, Pe la mijlocul lui octombrie, când tristeþea
câþiva doreau sã edifice o provincie modernã pare a se estompa, tabloul de gen ia locul
a unei Românii ieºite de sub somnolenþa acuarelei ºi peisajul se ordoneazã dupã
oriental㠖 ºi tocmai aceºti puþini vor avea regulile perspectivei: „bãtrâna stâncã a
cuvântul hotãrâtor – în fine, erau ºi din cei Hârºovei apare ca o frunte gânditoare plecatã
care nu visau decât sã intre într-o slujbuliþã spre apã; colo ºi colo se ivesc prin negurã
sau pâniºoarã, sã câºtige la pãrãluþe, cum catartele vãpsite a câtorva corãbii vechi ce
definea, alt muntean cu limba ascuþitã, odihnesc cu rostra pe mal. Încet, încet, negura
Heliade Rãdulescu, un stil de viaþã ce ni se se ridicã ca o cortinã, cu desenurile sale, spre
pare familiar ºi azi. a lãsa sã se vadã scena cea adevãratã,
Proaspãtul magistrat e scrupulos. pãmântul”. O înseninare fugitivã se petrece
Examineazã ambianþa sever, rechizitorial ºi în raporturile cu oamenii. Umorile rele ale
(profesia îºi spune cuvântul!), apoi alarmeazã bucureºteanului exilat fac loc cordialitãþii ºi
în rafale Centrul: „Am gãsit arestu într-o stare noul Ovidiu îºi scruteazã semenii cu simpatie.
ticãloºeascã, am pornit rapoarte în privinþa Un bãtrân medic polonez, un aprod turc,
aceasta ºi sper sã se facã îndreptãþiri. ªaachir, în compania cãruia face lungi cãlãtorii
Funcþionarii, afarã de administrator, sunt pe Dunãre, alt turc, „cu multã omenie”, Sadâc,
rebutul societãþii: proºti, invidioºi, cu procese un notar binevoitor, un judecãtor, nevasta

16 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 acestuia, cãreia îi aruncã priviri cu subînþeles,
o altã femeie, cu care merge noaptea la braþ,
„prin întuneric ºi tãcuþi”, îi tempereazã
solitudinea ºi-l fac, pe moment, mai
îngãduitor.
Dar rigorile meseriei îl silesc iarãºi sã
priveascã lumea mai rece, mai incisiv.
Magistratul are obligaþii ce-i repugnã, de care
se achitã totuºi conºtiincios. Asistã, de pildã,
la disecþia cadavrului unui cioban omorât în
bãtaie ºi exclamã apoi: „Hotãrâtor, nu sunt
fãcut sã fiu procuror”. Spectacolul ucigaºilor,
cinci la numãr, „aduºi în fiare, osteniþi,
suferitori, nenorociþi” îi „umple inima de milã
ºi de dezgust” ºi, om delicat, ca majoritatea
personajelor lui, ar fi vrut „sã le dea drumu”
fãrã remuºcare ºi „fãrã temere de pãcat”.
N-avea deci stofã de procuror... Dar scriitorul,
manifestat pânã atunci incidental, se trãdeazã
în fiecare epistolã. Dobrogea, pânã în acel
moment inexistentã în epica româneascã,
capãtã sub pana lui contururi de pãmânt
neumblat, virgin. Posomorât la început,
„supleantul” îºi extinde treptat raza
cãlãtoriilor. La Gura Ialomiþii, la Topologu (în
munþii Babadagului), la Ostrovu, ochiul de
artist educat surprinde peisaje misterioase, o
lume bãtrânã, cu un farmec oriental.
Romancierul care va glorifica eroismul
românilor în rãzboiul cu turcii din 1877 îi
priveºte cu simpatie pe închinãtorii la Alah.
Instinctul de cuceritor scapãrã când în curþile
unor „muritori cu turban” întrezãreºte „niºte
comori îmbrãcate în ºalvari ºi adeseaori de o
frumuseþe sãlbaticã”. Curiozitatea
bãrbãteascã ºi muºcãtura dorinþei apar
instantaneu: „Deºi d-lor nu le prea este dat
de Coran sã se lase a fi vãzute, însã nouã
muritorilor fãr’ de fes adesea ni se permite sã
le vedem coloarea ochilor, cari, dealtminterea,
sunt plini de foc, ºi sã le admirãm pãrul, scurt
ca la copii, ce le cade pânã în dreptul umerilor,
în bucle negre ca ale nopþii”. Din noiembrie,
când ploile se înmulþesc ºi Dunãrea devine
neprietenoasã, junele procuror se retrage în
spatele dosarelor ºi viseazã sã evadeze. Va
izbuti sã plece în prima decadã din ianuarie
1881, când îºi ia concediu – patru luni de
muncã îl osteniserã deja! – ºi sã ia calea
Bucureºtilor, sperând în bunãvoinþa unui
ministru care sã-l mute ori sã-l înainteze.
Prietenului rãmas în Capitalã îi cere sã-i
gãseascã o camer㠄curatã”, „frumoas㔠în
care, atenþie, sã aib㠄toatã libertatea unui
om în casa lui”. Criza romanticã trecuse ºi
adevãrata fire a acestui l’homme à femmes
ieºea la ivealã.
Hârºova unui exil cvasitrimestrial nu va
rãmâne însã îngropatã în scrisorile tinereþii.
Când amintirile se vor decanta ºi arsura
conflictelor locale va trece, „Indochina
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
îngheþatã”, „mizeria dormind pe malul unei
ape” de care se plângea, va renaºte în douã
proze solare. Prima dintre ele, Din Dobrogea,
subintitulatã Scene ºi portrete, apare în
România liberã din 26 iulie 1881 ºi continuã,
dupã opt luni, în numãrul din 9 aprilie 1882.
Siluetele, unele cunoscute, ca aceea a
credinciosului aprod ªaachir, sunt desenate
cu o pensulã subþire, prietenoasã.
Tentaþiile comportamentismului se ivesc
de pe acum. Judecând dupã succesiunea
rapidã a imaginilor, s-ar zice cã pictorul e
dublat de un cineast. Nuvelistul nu
psihologizeazã, ci filmeazã strâns, fãrã risipã
de cadre. Un aprod intrã în scenã încet, fãrã
zgomot, precedat de un imineu „întors în
formã de corabie”. O delegaþie de notabilitãþi
locale, condusã de un cadiu, iese cu temenele
de la audienþã, încurcându-ºi papucii lãsaþi
cuviincios la intrare. Scenele au ºi o sumarã
coloanã sonorã, ca filmele din primii ani de
dupã Lumière. Turcii vorbesc o româneascã
aproximativã, dar adorabilã, iar umorul, picurat
la momentul oportun, destinde atmosfera.
Iatã-l pe acelaºi ªaachir introducând petenþii:
„– Boerulé – cu accentu pe ultima – Hagi
Iusmen Feisulah vrea sã vã vorbeascã
piusuntel”; Smail, „om foarte cinstit, avut ºi
bun la suflet”, îºi salutã oaspeþii într-un dia-
lect hibrid delicios: „Büiurum Efendi, büiurum.
Ah! geanabetu de Kiopek se dã furiº. Alah
ile Alah! câinele ca ºi femeile Efendi!” La
cafeneaua lui Meemeda reuniunile
„intelighenþiei” locale au alura unor turniruri
spirituale, în care prietenii îºi respectã reciproc
convingerile. Se ascultã muzicã (Fantaisie-
Impromptu de Chopin!), se discutã, fireºte,
politicã, se citesc gazete ºi, ca în agora,
„fiecare vorbea fãrã temere de a fi privit ca alb
sau roºu”. Mai mult, în „provincia pustie” pe
care o va abhora Bacovia, „doctorul era
abonat la Republique Française: ºeful
telegrafului, la Revue des deux mondes!
Directorul ºcoalei de bãieþi, la România
liberã. Administratorul la alt jurnal etc.” Un
codicil ironic sfarmã apoi idilismul: membrii
„confreriei” practicã delaþiunea la Centru, iar
doctorul polonez, figurã liberalã, e scos din
funcþie sub bãnuiala de nihilism.
Hârºova însãºi apare într-o luminã
declinantã, cu efecte policrome de trompe
l’oeil. Liniile se întretaie într-un desiº fin,
stilizat cu migalã, în ciuda aparentei dezordini:
„Eram în cele din urmã zile de toamnã. Serile
erau calde. În baia pe care o formeazã stâncele
Hârºovei, înaintate în Dunãre, se opreau sã
petreacã nopþile, bãrci venite de la Cernavodã
ºi de la Varna. Seara, când cele din urmã raze
ale soarelui ajung aproape paralel cu
suprafaþa apei, se produc niºte fenomene
optice pe cursul Dunãrii de un farmec
17
surprinzãtor. Umbrele malurilor se întind în
apã pânã aproape de jumãtatea ei. Vârfurile
lor întunecoase par a se pierde, în cealaltã
jumãtate luminatã, printr-o tranziþie de culoare,
care, nefiind nici întunericul umbrei, nici lu-
mina argintie a celor din urmã raze, iau niºte
nuanþe albastre pline de poezie. Ele sunt
prelungite încã ºi mai mult de umbra micelor
catarte ale bãrcilor de pe mal”.
Un izvor memorialistic are ºiNoapte bunã,
nuvelã trimisã lui Maiorescu în octombrie 1885
ºi apãrutã în Convorbiri literare în prima lunã
a anului urmãtor. Ea dezgheaþã relaþia
prozatorului cu criticul (pânã atunci
„posomorât” din cauza serialului zamfirescian
împotriva „dotaþiei Coroanei”) ºi prefaþeazã
prietenia lor de treizeci de ani. E aici, avea
dreptate N. Iorga, un „realism emoþionant”, un
amestec de pitoresc, sentimentalism ºi umor
care dã episodului amoros narat de nuvelist
farmecul delicat ºi echivoc al poveºtilor
orientale în care iubirile se consumã în fugã ºi
discret. Cadrul e de Halima, pictat cu un penel
fin, muiat în culori puþine: „Hârºova se odihnea,
cu casele sale albe, în malul Dunãrii, ca un peli-
can de baltã în stuf, de marginea lacului. În
rãsãritul lunei, minarele subþiratice îºi întindeau
gâturile peste acoperiºuri, cãtând parcã sã se
uite în umbra uliþelor înguste. Prin târg nu se
mai zãrea nimeni”. E spaþiul prielnicîntâmplãrii
– Zamfirescu e un prozator ce crede în puterea
hazardului! – ºi ea pune faþã în faþã douã naturi
ºi douã lumi. Apar de pe acum pragmaticul ºi
problematicul, firile rãsfrânte spre exterior ºi
cele retrase în sine, care se întâlnesc, se iubesc
meteoric ºi se despart graþie unui destin când
Manuscrisul primei pagini a nuvelei
„Noapte bunã”.
18 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
amuzat, când crud. Preºedintele de tribunal,
„un om cu totul de pe pãmânt” în care
prozatorul a pus, autopersiflându-se, ºi ceva
din sine þi turcoaica Aïþé, fata cadiului, trãiesc
iubirea cu intensitãþi diferite. Uºuratic, bãrbatul
e un cuceritor din stirpea eroilor din
Decameronul, femeia stã însã în umbra
Divanului lui Hafiz. Sunt douã coduri
existenþiale ºi literare ce intrã în contact, arta,
deja considerabilã, a prozatorului, constând
în estompe, în surdina ironicã pusã
romanþiosului. Umorul, rar la Zamfirescu,
învãluie scena în care eroul, cocoþat în podul
unui conac, îºi declarã prin gesturi dragostea
pentru „dulcineea” din curtea, împrejmuitã de
ziduri înalte, a cadiului. Camera alunecã repede
pe gesturi, filmate iarãºi strâns: „îmbãrbãtat,
îºi scoase iar capul pe cubea ºi, fiindcã ea, se
uita tot spre el, îºi duse mâna dreaptã spre
inimã ºi se îndoi de mijloc pânã sã se loveascã
cu nasul de acoperiº.
La acest semn, ea îºi ridicã mâna la gurã
ºi dupã aceea la frunte, spre mulþumire”.
Întrepid, bãrbatul apeleazã la serviciile unei
codoaºe bãtrâne ºi pãtrunde, deghizat în
femeie, în incinta primejdioasã. Dezinhibat ca
mai toþi junimiºtii, cu vorbe de pe „uliþa mare”
în scrisorile private, Zamfirescu îºi pune
„strajã gurii” când nareazã pudic întâlnirea
din alcov. O aurã de poezie, un parfum de
zãdãrnicie împing istoria de dragoste spre
dramã. Întâmplarea îi uneºte pe eroi ºi tot
întâmplarea îi desparte. Iertat de ministru,
judecãtorul se întoarce la Bucureºti, într-un
început rece de ianuarie, iar la marginea
Hârºovei, sania de poºtã cu care pleca din
„surghiun” e opritã de douã femei: grecoaica
ºi Aïþé. Sub „lumina ostenit㔠a lunii ce
aºterne pe câmpul îngheþat „o umbrã lungã ºi
greoaie”, rãsun㠄încet ºi temãtor” cuvintele
iubitei pãrãsite: „– Noapte bunã...”
Privit reticent, fiindcã n-ar ilustra
„canonul”, Duiliu Zamfirescu are printre
meritele lui ignorate sau minimalizate ºi pe
acela de a fi primul care a pus Dobrogea pe
harta literaturii române, de a fi fãcut aºadar în
spaþiul naþional ceea ce a fãcut Ovidiu în acela
universal. Stampele lui etnografice, cu
inflexiunile lor de umor, melancolie ºi criti-
cism exploreazã în premierã un filon ce-i va
atrage apoi pe Emanoil Bucuþa, cel din Maica
Domnului de la mare, pe Zaharia Stancu, cel
din Uruma, pe Vintilã Horia, cel dinDumnezeu
s-a nãscut în exil, pe ªtefan Bãnulescu,
caligraful din Cartea de la Metopolis ºi mai
nou pe doi prozatori dobrogeni:Anda Hristu,
care nareazã în romanul Delia o poveste
asemãnãtoare în linii mari cu aceea din Noapte
bunã ºi, în fine, pe Constantin Vremuleþ, care
reia în Evadãri ratate, tema surghiunului
tomitan al lui Ovidiu.
 REVELAÞIILE LECTURII
PATRU SUTE DE ARTICOLE
DESPRE GEORGE ENESCU
Atâtea a publicat muzicologul Viorel
Cosma de la debutul sãu cu articolul
Portret de compozitor. George Enescu,
din „Glasul Armatei” (nr. 26 din 3
noiembrie 1946) pânã în 2016, publicisticã
diversã, la care s-au adãugat ºi 22 de cãrþi,
albume ºi broºuri despre viaþa ºi opera
aceluiaºi muzician. Articolele
vor alcãtui sumarul a trei
impunãtoare volume, cel
dintâi intitulându-se
Florilegiu enescian (1946-
2016). Studii, eseuri,
comunicãri ºtiinþifice,
interviuri (Editura Pim, Iaºi,
2016, 722 p.).
O bunã parte a cãrþii are
un ferm caracter polemic, în
primul rând cu comentatorii
strãini, cu autorii de
dicþionare ºi enciclopedii,
care au prezentat o imagine trunchiatã a
lui George Enescu, vãzut nu ca
întemeietor al ºcolii muzicale româneºti
moderne, ca autor al unei opere de o mare
originalitate, ca un creator polivalent, ci
ca autor de rapsodii, uverturi, miniaturi
muzicale, ca violonist ºi pianist.
Muzicologul evocã apoi spectacolele
reuºite cu opera Oedip, lãrgirea treptatã
a interesului strãinilor pentru muzica lui
Enescu, în cadrul celor 15 ediþii ale
Festivalului internaþional „George
Enescu”, prin apariþia unor contribuþii de
mare þinutã ºtiinþificã, dintre cele
româneºti excelând cele semnate de
Tiberiu Olah, Pascal Bentoiu, Theodor
Grigoriu, Anatol Vieru, ªtefan Niculescu,
Aurel Stroe, Cornel Þãranu, Wilhelm
Berger ºi Viorel Cosma.
Florilegiu enescian propune o mare
diversitate tematicã: de la date noi despre
familia lui George Enescu la momente de
seamã din pregãtirea viitorului compozitor
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
Iordan Datcu
ºi interpret, la mediul în care a copilãrit,
precum anii de studiu la Viena ºi primul
recital de autor la 15 ani, concertul din
11 iunie 1897 de la Petite Sale Pleyel din
Paris, la cântarea, la Paris, la 6 februarie
1898, în cadrul concertelor Colone, a
Poemei Române opus 1, la
memorialistica postumã
despre Enescu, la relaþia cu
Ateneul Român, la
prieteniile compozitorului cu
Yehudi Menuhin, cu
Constantin Silvestri, la
calitãþi mai puþin cunoscute
ale omului Enescu, precum
acelea de memorialist,
epigramist, poet, pictor, la
viorile sale, la modestia
omului, la cãsãtoria cu
Maruca Cantacuzino, în
privinþa aceasta Viorel
Cosma fiind ferm convins c㠄Maruca
nu s-a ridicat nici în al doisprezecelea
ceas la înãlþimea iubirii care i-a purtat-o
Enescu” ºi la fiica naturalã a lui Enescu,
Elena Ferbei (Didica), la Dumitru Bâºcu,
fratele natural al compozitorului, în fine
la ultimii ºi foarte triºtii ani de viaþã ai
genialului compozitor („spectacolul
tragic” al morþii sale).
Sunt multe teme în studiile,
comentariile ºi documentele pe care le
propune cartea, în care contribuþia
etnomuzicologului este esenþialã, între
acestea figurând studiul George Enescu
ºi marii lãutari români, în care, rând pe
rând, sunt evocaþi lãutarii cu care Enescu
a colaborat într-un fel sau altul. „Încã din
copilãrie – scrie Viorel Cosma – George
Enescu a trãit adeseori în compania
lãutarilor, fie în clipele când s-a aflat în
þarã (Cracalia, Tescani, Sãveni,
Mihãileni), fie în cercurile aristocratice,
în sãlile de concerte, chiar ºi în saloanele
19
regale (Sinaia), în ambasadele ºi
consulatele României de peste hotare, la
expoziþiile universale (Paris, New York).
Nu a rãmas indiferent la tehnica
violoniºtilor, la repertoriul practicat, la
procesul spontan de creaþie
(improvizatoric, mai ales, la acordaje,
ritmuri, microintervale etc.), la sistemele
de polifonie, heterofonie ºi armonie proprii
acestor trubaduri populari.” Opiniile
marelui compozitor cu privire la muzica
lãutarilor sunt ferm exprimate, ca atunci
când spune c㠄forma muzicalã ce se
potriveºte muzicii româneºti e cea
rapsodicã [...] ªi forma aceasta a fost
conceputã ºi exprimã de cãtre þiganii
noºtri, de lãutari, în mod instinctiv, reduºi
la ºtiinþa armoniei, pe de o parte, iar pe
de alta, fãrã sã aibã creierul muzical
þigãnesc”, ca atunci, de asemenea, când,
în 1928, spunea despre muzica cultã
româneascã: „Sã rãmânem cât mai mult
la nuanþa ei fireascã. Eu m-am luat mult
dupã muzica lãutarilor, nu dupã ºcoalã”:
Viorel Cosma produce un document de
mare preþ în sensul celor de mai sus:
manuscrisul autograf al lui Enescu, cu 40
de cântece de petrecere, dansuri ºi jocuri
populare, melodii lãutãreºti tradiþionale de
nuntã ºi botezuri, creaþii ale lãutarilor din
secolul XIX, inclusiv piese originale de
Cristache Ciolac pe care le-a notat în fugã
de la marele lãutar.
Cartea are o îngrijitoare, Cristina
ªuteu, care semneazã Nota editorului.
Se ºtie cã o astfel de notã are, în ediþiile
riguros alcãtuite de textologii versaþi, un
caracter tehnic, adicã informeazã cum au
fost îngrijite textele incluse. Nota Cristinei
ªuteu surprinde prin câteva opþiuni care
nu respectã criteriile acelor note
profesioniste din ediþiile ºtiinþifice, cele
care au apãrut, sã spunem, la Editura
Academiei Române ºi la fosta Editurã
Minerva. Aflãm în cadrul ei un portret
mitologizat al lui Viorel Cosma, care nu-
ºi avea locul aici, ci într-o prefaþã, într-un
cuvânt înainte. Iatã-l: „Viorel Cosma –
inocent copil trezit în tinda unor zbateri
largi de aripi când Cygnus, fiul lui Helios
ºi al Fiicei Oceanului muzicii româneºti
îºi pregãtea încet ultimul cântec, vajnic
enescolog care a studiat în prisaca unei
inimi în care zumzãiau viori aducãtoare
de încântãri sublime, neobosit exeget
pornit la drum împreunã cu Harap-Alb ºi
coborât în adâncurile masivului creaþiei
pentru a extrage filonul greu al unor
20 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
munci mai solicitante decât ale lui
Heracles, calm astronom pregãtindu-ºi
telescopul ºi astrograful ºi aºteptând
nopþile senine când va rãsãri luceafãrul
enescian – este tocmai cercetãtorul,
colecþionarul, depozitarul ºi specialistul
prin excelenþã de care ºtiinþa muzicii
româneºti avea nevoie.”
Într-o ediþie ºtiinþificã textele trebuie
sã fie, în mod obligatoriu, date integral.
În articolul O pilduitoare prietenie:
Enescu – Silvestri, se dã o scrisoare,
din 17 martie 1940, a celui de al doilea
cãtre maestrul sãu. Textul scrisorii a fost
publicat mai întâi în revista «Cronica» din
Iaºi (nr. 17, 24 aprilie 1981), revistã care
l-a cenzurat în ºapte locuri. Editoarea, în
loc sã se ducã la Filiala Arhivelor Statului,
Municipiul Bucureºti, pentru ca sã includã
tãieturile fãcute de revista ieºeanã, a
reprodus textul ciopârþit. Din pãcate, mai
existã, la pagina 484, încã o tãieturã într-un
text de Constantin Silvestri, de data
aceasta într-o scrisoare a sa, din 12
decembrie 1964, cãtre Romeo Drãghici.
O procedurã la fel de surprinzãtoare
a editoarei este aceea de a opta pentru
„variante contemporane, respectiv
corecte, ale unor termeni arhaici”. Încã
o formã deci de imixtiune în textele unor
autori.
Editoarea, în vânãtoarea sa de
cacofonii, a apelat la o formã incorectã de
a le semnala, punând între cele douã cuvinte,
între paranteze drepte, semnul exclamãrii.
Abundã exemple de felul acesta: „George
Enescu [!], cu „þãrãneascã [!], cã satul”,
„muzica [!] cultã”, „cu [!] cuvinte”, „epoca
[!], când”, „cu [!] cutia”, „G. Enescu [!],
cu Maruca Cantacuzino”.
Unele date se contrazic. Dacã la
pagina 640 se spune cã George Enescu
a rãmas, în 1946, în SUA, ºase luni de
zile, peste zece pagini rãmânerea a fost
de trei luni.
Dupã numeroasele lumini pe care le-
a aruncat asupra operei ºi vieþii genialului
compozitor, Viorel Cosma, cu o modestie
care îi face cinste, declarã cã
„«Aisbergul» enescian pluteºte încã
nedescoperit, în adâncimea tãcutã a
oceanului pe care îl strãbate de ºase
decenii, aºteptând parcã sã se topeascã
spre a dezvãlui încã o sumã de «secrete»
profesionale pe care «uriaºul» le-a þinut
ascunse în memoria sa fenomenalã de
geniu singular, supus unui destin apãsat
de prea multe hauri naturale.”
 ISTORIE LITERARÃ
Emilia Motoranu
ALEXANDRU CIORÃNESCU
ªI UNIVERSITATEA DIN LA LAGUNA
În 1948, Alexandru Ciorãnescu intra într-
o Universitate care renãºtea, dupã cel de-al
Doilea Rãzboi Mondial ºi dupã Rãzboiul Civil.
Deºi în timpul lectoratului de la Lyon,
acumulase o oarecare experienþã universitarã,
în Tenerife situaþia era diferitã, atipicã. La
venirea profesorului român, Universitatea
ocupa iniþial douã edificii vechi din oraºul La
Laguna, pe strada San Agustín (Calle San
Agustín, în trecut calle Real, este o stradã
situatã în central istoric al oraºului San
Cristóbal de La Laguna (Insulele Canare,
Spania), declaratã Patrimoniu al UNESCO, în
1999): « Ambos edificios tienen una larga
historia y por su mérito arquitectónico cuentan
entre los más destacados de la ciudad, de una
ciudad que no carece de buenos ejemplares
de arquitectura civil » (Alejandro Cioranescu,
Escritos autobiográficos, edición de Andrés
Sánchez Robayna y Lilica Voicu-Brey, Madrid,
Biblioteca Nueva, 2016, p. 407). Un edificiu era
Palatul Lercaro Justiniani (Palacio Lercaro,
contruit în 1593, din ordinul lui Francisco
Lercaro de León ºi al soþiei sale, Catalina
Justiniani y Justiniani. Edificiul a funcþionat,
pe rând, ca: refugiu militar, aulã universitarã,
ºcoalã primarã, cizmãrie, atelier de tâmplãrie ºi
fierãrie. Din 1993, dupã un proces de restaurare,
devine muzeu, fiind în prezent, Museo de
Antropología e Historia de Tenerife), iar celãlalt
era Colegiul Iezuiþilor (Casa de los Jesuitas
(Colegio de Jesuitas) a fost construitã
începând cu 1733, de cãtre Ordinul Iezuit
condus de Padre Gómez. Dupã expulzarea
iezuiþilor din Spania, funcþioneazã ca spaþiu
universitar, Universidad de San Fernando. În
prezent, edificiul este sediul Real Sociedad
Económica de Amigos del País, care
gãzduieºte ºi o arhivã istorica).
Cu timpul aceste clãdiri s-au dovedit a fi
neîncãpãtoare pentru numãrul de studenþi. În
anul universitar 1947-1948, Universitatea din La
Laguna totaliza un numãr de 494 alumni, iar la
Facultatea de Litere erau înscriºi 109 studenþi.
Desigur, erau anii grei de dupã rãzboi, din
universitate lipseau instrumentele cercetãrii
ºtiinþifice, mai ales cãrþile. Biblioteca Facultãþii
de Litere cuprindea un numãr redus de cãrþi, iar
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
biblioteca Institutului din La Laguna, fusese
atribuitã Universitãþii, era formatã din fonduri
monastice de cãrþi vechi, ce nu aveau o utilitate
didacticã. În aceastã biblioteca, Alexandru
Ciorãnescu a lucrat ani de-a rândul, fiind un
spaþiu dominat de o liniºte conventualã ºi de
singurãtatea necesarã studiului. Pentru cã
informarea înseamnã acces la carte, de-a lungul
timpului, Ciorãnescu va fi un intermediar al
Universitãþii, aducând pe insulã, cãrþi din
librãriile ºi anticariatele pariziene: « Las dos
guerras, la española y la europea, había
desmantelado la infraestructura de los
intercambios con el extranjero, de modo que
era prácticamente imposible conseguir libros
extranjeros. A cada viaje que hacía, llevaba listas
de pedidos, de Elías Serra para la Universidad,
de algunos amigos sedientos de lectura, y
principalmente de don Simón Benítez, que sufría
en sus carnes la presencia de algunos huecos
en los estantes de su imponente biblioteca »
(Alejandro Cioranescu, Op. cit., Madrid,
Biblioteca Nueva, 2016, p. 410).
Din 1953, datoritã creºterii numãrului de
studenþi, noului plan de ºcolarizare ºi
diversificãrii specializãrilor, Universitatea s-
a mutat într-un nou edificiu mai mare ºi mod-
ern, proiectat de arhitectul canarian Domingo
Pisaca y Burgada (1893-1962).
Între 1944-1947, Facultatea de Litere a
Universitãþii din La Laguna avea ca unicã
specializare Filologia Clasicã, pregãtind
profesori de greacã veche ºi de latinã. Ceea ce
se putea reproºa mediului universitar era lipsa
interesului pentru lumea modernã în orientarea
ºtiinþei ºi cercetãrii, preocuparea exclusivã
pentru limbile ºi civilizaþiile moarte, concepþie
retrogradã asupra societãþii; toate acestea
puteau explica lipsa de entuziasm a candidaþilor
acestei facultãþii în prima etapã a perioadei
postbelice. Din 1947, se vor introduce noi
specializãri: Filologie Romanicã, Filosofie,
Istorie, Pedagogie, ºi mai târziu Geografie ºi
Istoria Artei. Acestor schimbãri ºi reforme se
datoreazã practic ºi venirea lui Alexandru
Ciorãnescu în Tenerife, ca lector de limba
francezã. Deoarece din anul universitar 1947-
1948, se introdusese în curriculã, studiul limbii
21
portugheze, limba italianã ºi franceza, fiecare în
câte trei cvadrimestre. Astfel anul 1947 a
însemnat un nou început în învãþãmântul
canarian: « A partir del plan de 1947, la historia
de la enseñanza en La Laguna es una historia
incrementorum, es decir, una crónica de un
camino hacia nuevos caminos » (Ibidem, p. 413).
Condiþiile universitare se vor îmbunãtãþi; prin
intermediul lui Georges Demerson (hispanist,
profesor universitar, membru al Académie des
sciences, belles-lettres et arts din Lyon,
membru-corespondent al Real Academia
Espan~ola), consilier cultural în cadrul
Ambasadei Franþei, Universitatea va obþine
cãrþile ºi materialul didactic care lipsea; loturile
de cãrþi erau concesionate de cãtre autoritatea
francezã pentru o perioadã de 99 de ani. Tot
prin intermediul lui Demerson, Ciorãnescu va
obþine pentru Universitatea din La Laguna,
douã burse al Ministerului francez pentru
studenþii merituoºi. Ciorãnescu va încerca sã
stabileascã legãturi cu Franþa prin numeroase
schimburi de experienþã între studenþii canarieni
ºi cei francezi sau prin cãlãtorii cu studenþii la
absolvire: « También conseguí, gracias a la
amistad de Georges Demerson, consejero cul-
tural, eminente hispanista e investigador, que
una y, a veces, dos becas me quedaran
reservadas cada año [...] para que yo pudiese
disponer de ellas en favor de los alumnos que
yo considerase con mayores méritos y más
propensos a dedicarse a la especialidad des
Francés. Utilicé esta posibilidad durante
muchos años y tuve la stisfacción de comprobar
que estaba siempre bien empleada. También
intenté establecer contactos en Francia o de
franceses a Canarias. Era fácil en el caso de
viajes de fin de carrera, de los que acompañé
algunos a París. Eran experiencias interesantes
para los alumnos, pero para mí también. Era
extraño ver a mis alumnas (porque los alumnos
no solían viajar), que se las entendían muy bien
conmigo en francés, pero tenían problemas
desde que abría la boca un francés desconocido
» (Ibidem, p. 417).
Studenþii, mai toþi din familii bune, deºi slab
pregãtiþi ºi cu un nivel de culturã insuficient,
datorat probabil mediului ambient, spaþiului
limitat, insular în care se aflau, erau extrem de
receptivi: « El nivel cultural de los alumnos, sobre
todo en los primeros años de relación con ellos,
era insuficiente. A veces su ignorancia daba
pena, otras veces resultaba cómica. En las dos
primeras generaciones de alumnos, ninguno de
los que seguían mis clases había visto un tren
o una locomotora. [...] Sin embargo, los alumnos
que veía desde la cátedra eran tan inteligentes,
cuando no más, que los que había conocido en
Rumania o en Francia. La única causa de su
apatía, y de su falta de interés por lo que les
rodeaba, era el círculo estrecho del mundo en
que habían vivido » (Ibidem, p. 415).
Trebuie sã precizãm faptul cã titlul de
doctor, îi dãdea lui Alexandru Ciorãnescu
22 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
dreptul de a solicita o catedrã sau un post de
conferenþiar într-o universitate francezã. Abia
în 1964, când deja se afla în Canare ºi îºi
fãcuse un rost, i se oferã de cãtre Ministerul
Educaþiei din Franþa un post de conferenþiar
la Universitatea din Bordeaux.
Din punct de vedere administrativ,
Alexandru Ciorãnescu povesteºte cã a venit
în 1948, la Universitatea din La Laguna ca
profesor „encargado de curso” ºi s-a
pensionat în 1979 cu aceeaºi titulaturã. Deºi
Consiliul General al Universitãþii ceruse
Ministerului Educaþiei spaniol, în repetate
rânduri, transformarea studiului limbii
franceze în specializare în cadrul facultãþii,
rãspunsul a fost de fiecare datã negativ. ªeful
de catedrã la secþia Filologie Romanicã era
convins cã studiul francezei reprezenta un
fel de ancilla philologiae, având astfel un
statut inferior în domeniul filologiei; se dorea
reformarea planul de studii, apoi a urmat
introducerea limbii engleze. Cu toate acestea,
studenþii îºi alegeau franceza pentru examenul
scris ºi oral: « La desconsideración oficial de
la enseñanza del Francés y la poca categoría
de su representante hicieron mucho daño a
la enseñanza del idioma y a los estudios
franceses an general. La introducción del
estudio del Inglés, con su Departamento, su
dotación, que no sufría comparación con la
modesta de los medios de que disponíamos
para el Francés, han hecho inclinar la balanza,
quizás definitivamente. Yo hice lo que pude
en aquella coyuntura. En los últimos años de
enseñanza, daba mis clases de literatura en
francés, y en francés pasaban mis alumnos
su examen escrito y oral » (Ibidem, p. 419).
Cu toate acestea, în 1978, Ciorãnescu a
fost numit profesor titular de literatura
comparatã de cãtre Ministerul Universitãþilor
franceze (Ministère chargé de
l’Enseignement supérieur), ºi nimeni nu se
îndoia de faptul cã titlul era meritat din plin.
Din mediul universitar ºi cultural
canarian, Ciorãnescu evocã în amintiri
numeroase personalitãþi: Felipe Gonzáles
Vicén (1908-1991), director literar al colecþiilor
Ediciones Romero, José Peraza de Ayala
(1903-1988), cercetãtor ºi director al
Institutului de Studii Canariene, José María
Hernández Rubio (1912-1991), spirit
enciclopedic ºi nonconformist « venía a la
Universidad en motocicleta y sin corbata »,
Leopoldo de la Rosa Olivera (1905-1983),
istoric ºi doctor în Drept, colaborator al lui
Elías Serra Ràfols (1898-1972), decan al
Facultãþii de Litere ºi director al Revista de
Historia Canaria, Buenaventura Bonnet y
Reveron (1883-1951), cercetãtor ºi critic, Juan
Álvarez Delgado (1900-1987), excelent latinist
sau profesorii Francisco López Estrada (1918-
2010) ºi Rafael Lainez Alcalá (1899-1982), care
plecaserã din Tenerife înainte de venirea lui
Ciorãnescu.
 ARHITECTURI LUDICE
METAROMANUL
Infanteria ºi ficþiunea. Pentru literatura
contemporanã, romanul lui Costache
Olãreanu – Ficþiune ºi infanterie (Bucureºti,
Editura Cartea Româneascã, 1980, reeditat –
Bucureºti, Editura Corint, 2005) – rãmâne o
scriere de pionierat atât prin substanþa ineditã,
precum ºi, îndeosebi, prin tehnica narativã
novatoare în estetica romanului.
Idealul unui creator este de a surprinde
simultan particularul ºi generalul, adicã, în alþi
termeni, ºi iarba ºi pãdurea. Într-o bãtãlie,
pedeºtrii / infanteriºtii sunt primii soldaþi
trimiºi sã cerceteze particularitãþile terenului
de înfruntare, în timp ce generalii au planul/
ansamblul desfãºurãrii luptei. E o cale
trudnicã ºi întortocheatã pe care o întâmpinã
un scriitor asemeni unui infanterist (pedestru)
nevoit sã lupte ºi sã depãºeascã abil greutãþile
mersului pe jos. Aici, un romancier – Victor
Testiban – întocmeºte scheme, profileazã
personaje, stabileºte repere cronotopice, dar
pierde firul epic, personajele nu-l ascultã, ºi,
în zbaterea de a reconstitui conþinutul unui
manuscript pierdut, întâmplãrile nu se
încheagã într-o prozã coerentã. Încordat de
neîmplinirea creatoare, într-o strãfulgerare
autocriticã, Testiban îºi reproºeazã cã nu are
atitudine de combatant per pedes ºi-i scapã
„miracolul romanului”, tocmai fundamentul
pe care se sprijinã infanteria ºi ficþiunea, în
speþã, desigur, trimiþând la denumirea operei:
Ficþiune ºi infanterie. Titlul, aparent lipsit
de logicã, deruteazã prin asocierea aproape
incompatibilã, o practic㠄uºor suprarealistã”,
admiratã deschis de scriitorul Costache
Olãreanu (în Lupul ºi Chitanþa, 1995).
Disoluþia planurilor. Naratorul
Panaitescu, un avocat pasionat de istorie, în
fond, alter ego-ul naratorial, îl cunoaºte
întâmplãtor pe Victor Testiban (dubletul
auctorial), un scriitor dezolat de pierderea unui
manuscris de vreo sutã de pagini, foarte im-
portant pentru cariera lui de romancier. Intriga
pierderii manuscrisului va antrena cãutãri
obsesive, încercãri de re-facere fragmentarã,
alunecãri de construcþie din real în fabulos ºi
viceversa, discuþii teoretice cu cei cunoscãtori
(scriitori, ziariºti, psihologi). Dialogul lor despre
interferenþa realitãþii cu ficþiunea se ramificã,
pe mãsurã ce Testiban cautã soluþii pentru
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
Lina Codreanu
rescrierea paginilor pierdute. Avântul ficþional
este constrâns de disoluþia unei lumi în cealaltã,
începând cu surpriza cã Jean Lalescu, un fost
coleg al naratorului, figureazã drept personaj
în ficþiunea lui Testiban. Aceastã coincidenþã
deschide suita constatãrilor cã în viaþã ca ºi în
artã existã, dincolo de identitatea numelor, un
numãr restrâns de tipologii repetabile în timp:
„Aceleaºi chipuri, aceleaºi temperamente, cu
înfãþiºãri diferite, asta e sigur, dar tot oameni
aparþinând epocii lui. Un scriitor nu poate scãpa
de contemporanii sãi cum nu poate scãpa de
el însuºi” (pp. 23-24). Împrejurãrile vieþii le scot
din anonimat, însã, ca autenticitatea scrierii sã
fie validã, naratorul trebuie sã se implice total
într-o stare, situaþie ori faptã, sã aibã
„experienþã decisivã”, fiindc㠄eroarea cea mai
mare e aceea de a considera cã poþi face roman
fãrã sã te umpli de sânge...” (p. 25).
Prin tehnica colajului sunt aplicate în
rama viitoarei cãrþi pagini refãcute ale
manuscrisului, ceea ce tripleazã inserþiile,
fiindcã o primã ramã ar fi relatarea avocatului
pensionar Panaitescu despre trudnicele
cãutãri ale noii sale cunoºtinþe – Victor N.
Testiban; apoi, în cãptuºeala epicã intrã
relaþiile perdantului cu abilul George
Condeescu (nume predestinat), Aurel Safiu
ori cu Filimon. În ultimul rând, naraþiunea
interioarã include paginile reconstituite,
necoagulate, reuºite monovalent fie prin
schematice relaþii de cuplu ºi flirturi ale
personajelor, fie prin monolog interior, fie prin
pasaje descriptive alternate cu gânduri risipite
etc. Pe scurt, observã Eugen Simion,Ficþiune
ºi infanterie cuprinde „trei rânduri de istorii:
(a) istoria reconstituirii unui roman pierdut,
(b) fragmente din manuscrisul reconstituit ºi
(c) reflecþiile naratorului (Victor Testiban) ºi
ale prietenului sãu, psihologul Safiu, despre
romanul auctorial ºi romanul heterodox...”
(Eugen Simion, Scriitori români de azi, IV,
Editura Cartea Româneascã, 1989, p. 334, cap.
Costache Olãreanu.)
De interes, alãturi de prezentarea
supliciilor la care se supune benevol un autor
ficþional în cursul „facerii” unui roman, care
„pentru nimic în lume” n-ar pãrãsi calea
scrisului, rãmâne procedeul dedublãrii
scriitorului. Simultan ori prin alternanþã,
23
personalitatea scriitorului se vede oglinditã
în prieteni, rude, cunoscuþi, rivali, confesori,
dar ºi în personajele create. El locuieºte ºi-n
afara romanului ºi-n paginile manuscrise
(pierdute, recompuse, terminate). Glisãrile,
suprapunerile, jocul dedublãrilor,
identificãrile aproximative dau imaginea de
fond a unuia singur – scriitorul cu lumea
neliniºtitoare a gândurilor ºi a imaginaþiei lui.
Disoluþia planurilor diegetice, tehnica
dedublãrii, interacþiunea personajelor cu
persoanele din lumea realã fac incomodã
lectura cãrþii, firul epic fiind subþiat, înnodat,
încâlcit, dublat, întãrit pânã când cele douã
capete se reîntâlnesc, restabilind un echilibru
în cheie ineditã. „Poate cã lucrurile descrise
în roman nici nu le-am pus pe hârtie ci, pur ºi
simplu, le-am trãit. Cã am visat doar o carte.”
(p. 167) – rosteºte epuizat de încercare ºi
dezarmat de nereuºitã Victor Testiban.
Din firea scriitorului se desprind mãºtile
purtate de Testiban, Safiu, Condeescu,
naratorul, cititorul, tot aºa cum versiuni ale
biografiei de artist pot fi rãsfirate în manuscrisul
pierdut/ recompus, ori în istoria ultimã pe care
Condeescu o citeºte prietenilor sãi.
Codul scriitoricesc. Cuprins de
buimãceala creaþiei sale, împreunã cu prietenul
Aurel Safiu, Testiban desface mecanismul
narativ ºi îºi revizuieºte „tactica” de
acumulare ºi elaborare: cititul cãrþilor
(„Cãrþile – iatã cu ce trebuie sã începem!”),
alegerea peisajelor, ascultarea muzicii pentru
a fi pregãtit sã auzi tãcerea iubitei („sã ºtii sã
asculþi ºi muzicã”), o aparent㠄lãsare în voia
soartei” a acþiunii... O astfel de abandonare
esteticã este similarã cu acel „cu gândul
aiurea” (V. Costache Olãreanu, Fals manual
de petrecere a cãlãtoriei, Bucureºti, Editura
Albatros, 1982), din condiþiunea sine-qua-
non a unei cãlãtorii.
Oniricul, zona în care e posibilã
amalgamarea realului cu fabulosul, scriitorul
având propriile plãsmuiri, pare o soluþie
pasagerã, fiindcã, în fapt, visele împlinesc
frustrãrile anilor trecuþi, topind trãsãturi
cunoscute în portrete ideale ºi ne-ideale,
feminine ºi „ne-feminine”. Efectul cãutãrilor
înfrigurate de continuare ori de refacere a
manuscriptelor îi descompun sufletul în pãrþi
haotice, nedormitul Victor Testiban arãtând
bolnav, confuz, buimac.
Izolarea de familie, constatã Testiban,
nu-i înlesneºte inspiraþia, ci îl conduce cãtre
alt manuscris nefinalizat cu titlul „Dragoste
cu vorbe ºi copaci” (Costache Olãreanu va
publica romane cu titlurile menþionate aici:
Dragoste cu vorbe ºi copaci, 1987, ºi Lupul
ºi Chitanþa, 1995), determinându-l sã
descopere noi hibe de tehnicã ºi trucuri con-
structive, anume: scrierile lui „erau prea
simple, prea transparente, cu o moralã prea
evidentã...” (p. 48), îi lipsea meºteºugul de „a
spune ocolind”, nu avea iscusinþa de a ºti
24 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
„cum sã vorbeºti”, descoperea cusurul
alunecãrii simpliste spre anecdoticã sau
portretisticã mizantropicã etc. De aceea trece
la ritmul alegru, dat de schimbul replicilor – al
dialogurile absconse („ca sã fie cât mai greu
de citit”). Ulterior, revine asupra problemei
dialogurilor, concepute ca o „partiturã pe
douã sau mai multe voci” care poate asigura
„partea de muzicã dintr-o carte”.
Revizuind recuzita de care dispune
(practica notaþiilor în jurnal, fineþea observaþiei
psihologice, pasiunea creaþiei, memoria
amãnuntului, disponibilitatea pentru umor),
Testiban constatã, totodatã, lipsurile esenþiale:
„Vrând sã fiu logic, devin simplist. Tratez
subiectele «pe scurt», ca ºi cum m-ar goni
cineva din urmã. N-am rãbdare pentru portrete
mai amãnunþite, fug de monologurile interioare.
ªi cum se poate scrie fãrã ele?” (p. 48).
Încercãrile lui Victor Testiban de a
reconstitui substanþa manuscrisului pierdut
reprezintã oglinda migãloasei trude trecute
prin filtrul multor faze de creaþie a unui artist,
fie pictor, sculptor, arhitect, regizor º.a., în
speþã, scriitor. Toate etapele sunt avute în
vedere, începând cu alegerea numelor de
personaje, apoi incipitul, important pentru
„ritmul ºi stilul naraþiunii”, dialogurile, profilul
caracterial al personajelor, cronotopiile,
dinamica epicã etc.
Senzaþia de confort a cititorului este
bulversatã de suprapunerile situaþiilor iscate
din întrepãtrunderea amãnuntelor. Tocmai
atunci, planul central gliseazã ºi alte suprafeþe
epice preiau mai mult ori mai puþin din nucleu.
Astfel, Olãreanu creeazã lumi paralele, adesea
real-livresc, de pildã, ori amestecã aceste
universuri. Aºa sunt irizãrile erotice ale lui
Testiban cu Matilda ori când femeia ar vedea
în Lalescu un personaj-actor pus sã joace
roluri „în situaþii dintre cele mai contradictorii”.
Întrebat de Condeescu cum procedeazã dacã
greºeºte ºi nu mai gãseºte rezolvarea,
Testiban (alter ego-ul) rãspunde cã mizeazã
pe toleranþa ºi apetenþa lectorului: „O anume
complicaþie place cititorului”. În acest sens,
vin ºi încurajãrile lui Aurel Safiu – „...nu
trebuie sã mai þii seamã de cronologie,
amesteci planurile ori de câte ori vrei. Practic,
oricine ar putea sã scrie un roman” (p. 133),
ceea ce intrã în estetica intertextualistã din a
doua jumãtate a secolului al XX-lea.
Interesat de formule noi în prozã,
Costache Olãreanu a valorificat multe aspecte
din zbuciumul sãu de artist, dar a transferat
totul în stãrile mai multor personaje,
rãsfrângându-se ca un narcisiac suferind în
cioburile unei oglinzi sparte. Totuºi, când
scriitura altuia (Testiban), care „lucreazã
dupã inspiraþie”, include frânturi de
încondeiere portretisticã (despre Condeescu,
care „se stoarce”, dar nu musteºte de har),
reflexia stârneºte neînþelegeri. Prin reacþia
ultimului în faþa prietenului comun Aurel
 Safiu, sunt dezvãluite alte secrete din caznele
unei scriituri:
„– Auzi, sã-mi facã un asemenea portret!?
Mie, care mã zbat atâta, nu dorm nopþile, îmi cheltui
zilele, viaþa pe o mie de lucruri care mã storc,
înþelegi? Mã storc! [...] a fi scriitor înseamnã ocnã,
nu mâzgãlealã de trei bani.” (p. 73)
În capitolul XV (pp. 138-150), dialogul
dintre doi scriitori aduce în prim plan o
problemã spinoas㠖 cenzura –, care implicã
douã aspecte ale impunerii: din interior
(autocontrolul) ºi din afara voinþei autorului.
Cu un an înainte, în Ucenic la clasici (1979),
Olãreanu vorbea despre vigilenþa cenzurii
comuniste care constrângea ideile din scrierile
generaþiei sale (ale studenþimii de dup㠒49),
dupã formulele inserate aici: „cã sã vedeþi...
cã ar mai trebui lucrate..., cã e prea mare...
cã mai scurtaþi-o...” Mai exersat ºi oarecum
întãrit de experienþa scriiturii, experimentatul
George Condeescu e de pãrere cã o creaþie
valoroasã sparge zidurile oricãrei cenzuri:
„– Uiþi «vizele», intervenþiile...
– Nu vreau sã le legitimez, dar, cum sã-þi
spun? Predã tu mai întâi o carte mare, repet, o
carte mare, ºi pe urmã sã vorbeºti.”
Aºa încât nu subiectele tabu („chestiile
tari”) dau preþul unui text, ci valoarea esteticã:
„– ªi ce dacã vorbeºti de niºte chestii
îngheþate? Poþi sã-þi bagi personajul în sute
de închisori. Dacã n-ai artã, degeaba!” (s.n.).
Tocmai scrierea unei cãrþi mari, perfecte
e dificultatea majorã a lui Testiban: „– Ei, aici
e problema! Vreau sã scriu un roman limpede,
clar, bine construit, cu personaje fireºti, cu o
acþiune închegatã, logic㔠(p. 135). De aceea
trudeºte tenace, revine pe manuscris,
înainteazã cu fragmente disparate, cautã
soluþia de sudurã, eºueazã, dar nimic nu-l
poate opri, fiindcã în fondul conºtiinþei de
artist e întipãritã chemarea de a scrie. Are o
personalitate scindatã ºi este în cãutarea
propriei identitãþi. Posibil ca aceastã febrilitate
sã-i bulverseazã performanþa ºi sã-i sfãrâme
proiectul ficþional. În fapt, din ceea ce deþine
ºi cu ceea ce îi lipseºte s-ar putea creiona
personalitatea romancierului, în general.
Scrisoarea lui George Condeescu adresatã
scriitorului romancier cuprinde o radiografiere
nuanþatã a cauzelor care duc la neîmplinirea ca
scriitor a destinatarului. În cinci puncte, acesta
analizeazã detaºat ºi cu eleganþã carenþele care
l-au vitregit de o împlinire de romancier:
inconsecvenþa ºi risipirea energiei;
desolidarizarea de breslaºii scrisului prin
însingurare; discontinuitãþi în actul de creaþie;
incoerenþa ideilor ºi chiar greºelile gramaticale;
suspiciunea cã, sub presiunea funcþiilor
sociale, Condeescu nu i-ar judeca drept creaþia
sa. Întoarse în formulã pozitivã, reproºurile de
naturã esteticã pot fi elementele constitutive
ale unui cod de creaþie epicã.
Personajul Testiban nu beneficiazã de un
profil definit ca romancier, e în devenire aºa
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
cum e ºi creaþia sa, încât rãmãsese inevitabilã
o introspecþie lucidã, o examinare în oglindã a
ceea ce avea ca înzestrare nativã ºi a ceea ce-i
lipsea: „A fost el vreodatã artist, a luat viaþa
en artiste? Nu atât prin cãrþile lui, ci prin acea
organizare a universului sensibil la scara unei
cosmogonii proprii, prin trãirea autenticã, nu
mimatã, a naturii. Nu, n-ar putea spune acest
lucru. Un ecran permanent a stat între el, omul,
ºi operã, dacã operã se poate numi ce a fãcut
pânã acum. Între ceea ce a scris ºi viaþa,
convingerile ºi preocupãrile lui s-a aflat mereu
ceva strãin, o liniºte burghezã împãcatã cu sine.
Nici o idee pânã acum nu l-a fãcut sã nu doarmã.
Muzica ºi pictura l-au interesat doar pentru a
putea spune cã nu-i strãin ºi de alte arte. Când
a citit filosofie mai mult a memorat doctrine ºi
curente, când a citit literaturã grija lui a fost sã
se þinã «la zi» ºi cam atât. În rest, a mimat. Da,
asta a fãcut!” (p. 89). Suprapunerea cu modelul
care, odatã ce intrase în regula jocului, mima
trãirile, nu-i pare viabilã deoarece i se pãrea „o
maimuþãrealã penibilã ºi gratuitã”. Perpetuu,
Testiban-scriitorul cautã alte cãi de idealitate,
fãrã a observa cã existenþa sa „intrase” în
substanþa manuscrisului pierdut, aºa de co-
agulant încât, re-compunerea textului destinat
sã prindã viaþã devenise condiþia existenþei lui
ca narator.
Metaromanul. Cele mai interesante
comentarii din încruciºãrile dialogale ale
eroilor privesc procesul elaborãrii unui roman,
ceea ce întregeºte conceptul de metaroman.
Pentru a surprinde cât mai desfãºurat
condiþia dramaticã a scriitorului, prin pluri-
perspectivism autorul confruntã opiniile
câtorva practicanþi ai plãsmuirilor livreºti:
naratorul, Victor Testiban, Aurel Safiu, George
Condeescu, cãlãtorul Filimon. Fiecare dintre
ei are o viziune proprie asupra elaborãrii unei
scrieri ºi toate opiniile se înmãnuncheazã în
concepþia teoreticã (esteticã) a lui Costache
Olãreanu despre maniera de scriere a unui ro-
man. Fiind cartea în care este redat procedeul
elaborãrii unui roman, Ficþiune ºi infanterie
intrã în categoria metaroman, opinie
generalizatã în rândul cercetãtorilor operei
olãreniene începând cu Nicolae Manolescu ºi
continuând cu Ion Rotaru, Theodor Codreanu,
Daniel Cristea-Enache, C. Stãnescu º.a.
Discontinuitatea narativã devine tehnicã
de elaborare a romancierului Olãreanu, pe care
subtil o transferã ºi asupra lui Testiban,
scriptorul bântuit de neliniºtea creaþiei: „Ce
rãmãsese din el, omul întreg, lucid, bine
implantat pe picioare? Niºte resturi adunate
în acest subsol, niºte resturi gânditoare,
câteodatã nostalgice, dar resturi. Ca ºi
amintirile” (p. 91). Fiecare încercare
direcþioneazã, de fapt, pe o altã cale derularea
faptelor, creându-se impresia de mozaic.
Discursul narativ se încheagã în nuanþe
originale, dar lipsit de contururile finalizatoare.
Întorsãtura lui Olãreanu din încheierea cãrþii
25
stabileºte doar o graniþã strãvezie, fiindcã
elemente de-aici intrã în proiectele altor
scrieri, începând cu titlurile „Dragoste cu
vorbe ºi copaci” ori „Chitanþa”.
Costache Olãreanu propune un roman
flexibil, în miºcare, non-conformist, ce
rãstoarnã tehnica arhitecturalã a romanului
tradiþional ºi intrã în logica intertextualitãþii,
deoarece, cãutând formula romanescã idealã,
se îndepãrteazã de ea. Însuºi profilul autorului
este sub viziune narcisiacã ºi trebuie
reconstituit din multiplele aºchii din camera
oglinzilor, din profilurile lui Testiban ºi Aurel
Safiu, al lui Condeescu ºi chiar al altor
personaje: „Tentaþia de a fi eroul principal e
atât de mare cã nimeni ºi nimic nu te mai
împiedicã sã îmbrânceºti pe ceilalþi, sã le dai
ghionturi ºi sã te instalezi în frunte, venind
spre oglindã cu faþa, pânã în prim plan,
sucindu-te puþin pentru a þi se vedea profilul
napoleonian, agitând braþele, picioarele
pentru a demonstra cât de vioi eºti. Încet-
încet te transformi în paiaþ㔠(p. 168, s.n.).
Este o disipare auctorialã încercatã de orice
creator de-a lungul vremii ºi vrednicã de
perspectiva modernã a prozei intertextualiste.
Una din speciile narative – jurnalul –, chiar
dacã la început cuprinde exersãri („exerciþii”),
ulterior, îl va plasa pe autor între personaje ºi
întâmplãrile consemnate vor constitui elemente
esenþiale ale unui roman, fiindcã, menþioneazã
Testiban perdantul, „romanul ºi jurnalul au
devenit, la un moment dat, o singurãcarte” (p.
168, s.n.). Personajul formuleazã aici unul din
preceptele caligrafilor târgoviºteni, în care
specia literarã care include în proporþii
fluctuante obiectivitatea ºi subiectivitatea,
romanul ºi schiþa, portretistica ºi fresca socialã
etc. rãmâne jurnalul numit carte. Este o formulã
despre care Nicolae Manolescu a afirmat cã
fusese iniþiatã încã de Mircea Eliade: „Generaþia
lui Costache Olãreanu a urmãrit, se pare, sa
redescopere jurnalul ca gen literar, aºa cum îl
practicaserã, cu un deceniu sau douã mai
devreme, Mircea Eliade, M. Sebastian ºi
ceilalþi, amestecându-l sau nu în romanele lor.
Deviza tuturor ar fi aceasta: „Vivre c’est ecrire
le journal” (N. Manolescu, Istoria criticã a
literaturii române. 5 secole de literaturã,
Editura „Paralela 45”, 2008, cap. Costache
Olãreanu, p. 1173). Ulterior, Mihai Cimpoi pune
semnul egalitãþii între cele douã specii scriind
despre o „totalã echivalare statutarã: JURNAL
ºi ROMAN. ªi viceversa.” (Mihai Cimpoi,
(Re)descoperirea jurnalului, în ªcoala
prozatorilor târgoviºteni. Receptarea criticã
a operei lui Costache Olãreanu. Simpozion
naþional, volum îngrijit de Mihai Stan,
Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2015, p. 18).
Evadarea din realitate, cãlãtoria cu trenul
ºi o escapadã într-un sat, în compania
cãlãtorului salvator, pare de naturã oniricã,
pilonii demarcatori ezoterici fiind strãfulgerarea
ochilor de pisicã ºi coºmarul unei „nopþi
26 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
insuportabile”. Discuþiile cu Filimon (un
confesor neutru), au rol terapeutic, îl vor elibera
de obsesia manuscrisului pierdut („...cum sã
vã spun?...sunt aproape fericit cã am pierdut
manuscrisul”, p. 169) ºi îi vor revigora elanul
de a scrie, luminându-i calea – „Ce uºoarã
poate fi, la urma urmelor, literatura! Vine de la
sine. Oricine ar putea-o face” (p. 181) –, chiar
dacã Filimon îi va face pierdut caietul cu
însemnãri. E o altã lucrare rãtãcitã, ce va ajunge
într-o Bibliotecã labirinticã a manuscriselor
pierdute de cãtre autori, „din tembelism, din
nebãgare de seamã sau din alte cauze”.
Ca scriitor, Victor N. Testiban avea o
identitate ºtearsã, aºa cum ºi cartea sa – un
conþinut confuz, de aceea eroul încearcã o
reavivare idealã, printr-o cumpãnire mai
atentã a componentelor ºi tehnicilor de
elaborare a romanului pierdut din fragmentare
aduceri aminte. Ajustãrile au în vedere ºi
crearea unor fiºe caracterologice (Jean
Lalescu, Matilda Arabolu, Ioana Manoliu,
Arabolu – general, Ferdinand), ceea ce face
din Testiban un metapersonaj (personaj-
romancier care are în vedere creionarea
propriilor personaje). În ciuda efortului, toate
i-au devenit potrivnice ºi a priceput farsa abia
la final, când ideea romanului pierdut/ cãutat/
reinventat alunecase deja în bibliografia
altcuiva. Mai pragmatic ºi nezdruncinat de
prea multe precepte morale, Condeescu a
sacrificat dintr-o singur㠄lovitur㔠proiectul
romanului ºi i-a neutralizat autorului patima
refacerii manuscrisului. Aºa cã, revenind în
planul realitãþii, indecisul creator al scrierilor
ratate, va asculta împreunã cu Aurel Safiu
lectura primelor pagini ale romanului lui
George Condeescu – „Ficþiune ºi infanterie”
–, inspirat din „întâmplarea nenorocitã a lui
Victor cu pierderea manuscrisului”.
Arhitectural, Costache Olãreanu
propune cartea cu cea mai complicatã
construcþie romanescã. Cu toate acestea,
scrierea pãstreazã simetria, incipitul ºi finalul
rotunjind textul printr-o formulã reluatã, ceea
ce face posibilã utilizarea ramei narative: „La
început am crezut cã e vreun miliþian îmbrãcat
civil. Da’ pe urmã mi-a spus cã e scriitor...”
Apreciat superlativ de criticul ºi istoricul
literar Marian Popa în Istoria sa, ca fiind „cel
mai bine realizat dintre romanele” (Marian Popa,
Istoria literaturii române de azi pe mâine, vol.
I-II, Fundaþia Luceafãrul, 2001, p. 986, cap.
ªcoala de la Târgoviºte, subcap. Costache
Olãreanu) olãreniene, cartea, prin compoziþia
uroborosianã ºi pluriperspectivismul narativ, ar
putea fi aºezatã în continuitatea prozelor
sferoide de tip realist. Cheia narativã în care se
încheie scrierea finalizatã (a lui Condeescu)
îndreaptã textul ºi cãtre meandrele esteticii
postmoderniste: primele fraze citite de
ficþionalul autor-personaj, în fapt, constituind
începutul metaromanului Ficþiune ºi infanterie,
scris de însuºi Costache Olãreanu.
 CONEXIUNI
DIMITRIE ANGHEL.
„POETUL FLORILOR”
Plasat cam pe la mijlocul perioadei de
maximã dezvoltare a simbolismului românesc,
la confluenþa celor douã etape istorice, între
1895, anul apariþiei volumului Excelsior, de
Al. Macedonski, ºi anul 1916, anul editãrii de
cãtre Ion Pillat a volumului Plumb, semnat de
Bacovia, Dimitrie Anghel (1872-1914) a
fost un poet de tranziþie, care, alãturi de poeþi
ca Al. Macedonski, Minulescu, ªtefan Peticã
ºi Bacovia, a reluat acþiunea lui Eminescu de
rafinare a sensibilitãþii ºi de împrospãtare a
limbajului artistic, dând poeziei conºtiinþa de
sine ºi forþa de a medita asupra ei însãºi.
Modern prin sensibilitate ºi limbaj poetic,
Dimitrie Anghel a contribuit la autohtonizarea
convenþiei ºi, înlocuind privirea cu percepþia
diversificatã a valorilor olfactive ºi auditive,
a elogiat universul floral, intuind sub efluviile
parfumurilor simfonia unor paradisuri
artificiale. Urmându-i îndeaproape lui ªtefan
Peticã, cel cunoscut drept „primul nostru
simbolist declarat ºi veritabil” (G. Cãlinescu),
Dimitrie Anghel se înscrie în estetica noului
proces evolutiv al „liricii” române atât prin
tematica poeziei, cât ºi prin prezenþa unor
trãsãturi specifice esteticii simboliste. Mai
mult chiar, datã fiind o anumit㠄tendinþã spre
feeric” (G. Cãlinescu), „poetul florilor” a simþit
nevoia de a se îndepãrta pe faþã de o mulþime
de motive sau chiar imagini ºi cliºee
decadente, precum cea a „oraºelor
tentaculare”, ce îi vor fi cunoscute puþin mai
târziu lui Bacovia prin poezia lui Émil
Verhaeren, unul dintre cei care, în formularea
lui Robert Sabatier, ilustreaz㠄miracolul po-
etic belgian”. Motivul grãdinilor, din poezia
lui Albert Samain, se asociazã calmului,
visului, nostalgiei, eventual unui „vague de
l’âme”, care doar arareori poate fi întâlnitã în
versurile lui Bacovia: „În liniºtea grãdinii
adormite” (În grãdinã). Mult mai adesea
apare, în schimb, „grãdina devastat㔠de
ploaie sau de vântul sinistru al toamnelor
bacoviene, ca în Poemã în oglindã. În 1905,
la doar trei ani dupã Fecioara în alb a lui
ªtefan Peticã, când lui D. Anghel îi apãrea
volumul În grãdinã, G. Bacovia avea deja
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
Marin Iancu
pregãtit volumul Plumb, impunând cu o parte
a poeziilor de aici, Amurg antic, Lacustrã,
Toamnã ºi Note de toamnã, o altã categorie
a repertoriului de motive simboliste, multe
dintre ele amintind de acelaºi Albert Samain:
parcul cu statui, lebedele albe, havuzul,
palatul. Fidel tehnicii sale impresioniste,
Bacovia amalgameazã culorile cu irizãri
puternice, „de sinealã, de aur, de sânge”.
Muzicalitatea disonantã, înnebunitoare,
configureazã sonor conceptul de „nevrozã”
ce se configureazã dupã dimensiunile abisale
ale sensibilitãþii bacoviene, asimilându-ºi noi
„imagini” ale interioritãþii poetului:
singurãtatea iremediabilã, somnul agitat,
tresãririle, coºmarul, insecuritatea. Dincolo,
aflat într-o cu totul altã lume, D. Anghel se
îmbatã de miresmele emanate de mediul flo-
ral. În comparaþie cu autorul volumuluiPlumb
(1916), a cãrui imagine se va identifica pentru
totdeauna atât de puternic cu expresia rãtãcirii
în tenebrele infernale a unui eu bântuit de
propriile angoase, în versurile lui D. Anghel
efluviile olfactive declanºeazã mecanismele
memoriei, cu imagini ale poetului retrãind
scene din copilãria petrecutã în lumea florilor.
Pe atunci, zilele treceau dulci, durerile erau
rare, iar visurile de argint îi surâdeau cu drag,
universul floral oferindu-i-se cu întregul sãu
spaþiu favorabil izolãrii ºi reveriei. Parfumul
florilor îi aminteºte o scenã crezutã uitatã. Prin
ceaþa amintirilor zãreºte lângã o fereastrã
chipul unei fete blonde ºi o mânã albã care îi
aruncã o floare roºie. Fata a rãsãrit ºi s-a stins
asemenea unui fulger. Dar apariþia aceea
fantomaticã a lãsat amintiri neºterse în sufletul
sãu: „De-atunci mi-a rãmas garoafa pe suflet
ca un strop de sânge. // Ca nalba de curat
odatã eram, ºi visuri de argint / Îmi surâdeau
cu drag, cum râde lumina-n foi de mãrgãrint, /
ªi dulci treceau zilele toate, ºi-arar dureri
dãdeau ocoale... / Ah, amintirile-s ca fulgii
rãmaºi uitaþi în cuiburi goale!” (În grãdinã) E
mai mult decât vizibil cum, dincolo de
substratul muzicalitãþii, postulat de simboliºti
prin celebrul „De la musique avant toute
chose” din Arta poeticã a lui Verlaine,
27
percepþia integralã ºi simultanã a lumii, ca ideal
suprem al simboliºtilor, explicã prezenþa aici
a celuilalt concept-cheie al esteticii lor,
sinestezia, teoria baudelaireienelor
„corespondeþe” / „corespunderi” având
menirea de a fi, în acest context simbolist, o
cale de acces la misterul lumii, un mijloc su-
perior, total, de cunoaºtere. Poetul evocã
vegetaþia grãdinii în care, sub douã culori
dominante, albul ºi roºul, adunã cele mai di-
verse flori: nalba, iasomia, mãrgãritul, garoafa,
trandafirul. Atras îndeosebi ºi de amurg, mo-
ment al înserãrii pe care simboliºtii îl preferau
pentru încãrcãtura lui nostalgicã, ca odatã
ce-ºi extinde asupra naturii starea sa de spirit,
nu numai cã este cuprins de tristeþe, dar
întreaga boltã cereascã devine invadatã de
mâhnire. „Temperament sensibil, comenteazã,
în acest sens, Al. Piru, poetul D. Anghel cautã
un refugiu din lumea filistinã în fantezie ºi
vis, construindu-ºi un univers propriu, flo-
ral, sugerat prin notarea acutã a senzaþiilor
olfactive (...). Din aceste imagini parfumate
(...) ghicim aspiraþia poetului cãtre un spaþiu
pur, situat dincolo de realitãþile prozaic, nos-
talgia unui ideal de viaþã estetic. Este o izolare
romanticã, adaptatã ºi de simboliºti, poeþi ai
muzicii de arome, ca Mallarmé, sau ai
complexelor de senzaþii de miresme, culori ºi
sunete, ca Baudelaire”. Plasate într-o sferã
semanticã specificã, în zona mult mai
cuminte, de sorginte romanticã, „angoasele”
apar ºi la D. Anghel în liniile de forþã ale
unui întreg univers interior, dar dintr-o cu
totul altã recuzitã decât a „macabrului
decadentist”, care, alãturi de „fantomele” din
sonetele lui Baudelaire, se întâlnesc la
Bacovia în parc (Decor) sau în „amorul meu
de plumb”, care „dormea întors” (Plumb).
Prezente în ciclul În grãdinã, cu acelaºi
cântec dulce, „cu mâhniri, melancolii,
nostalgii ºi duioºii uºor transmisibile”
(ªerban Cioculescu), nostalgicele ºi
blândele toamne ale lui Verlaine deplaseazã
accentul la o stare de spirit constantã, de
fond, a eului liric, extrapolatã la nivelul
întregului sãu univers poetic. Într-un
comentariu asupra unei asemenea pasiuni
legate de universul floral, P. Constantinescu
susþine c㠄ciclul În grãdinã este, mai curând,
un exerciþiu de expresie ºi mai puþin de
fantezie ºi sensibilitate; un simbolism
convenþional dã fiecãrei flori un suflet ºi o
personalitate; ca într-un fel de album se
perindã, filã dupã filã, o serie de desenuri, a
cãror tehnicã generalã este uniformã, numai
amãnuntele individuale rãsar, ici ºi colo, într-o
imagine nouã, sugestivã, într-o sclipire ce
se detaºeazã ostentativ de întreg, ca o
indicaþie surprinzãtoare”.Dacã despre
volumul În grãdinã (1905) s-a spus c㠄este
ciclul unei experienþe sufleteºti nesingulare,
ridicate la arta atentã a cuvântului ºi prin
28 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
puritatea imaginilor poetice” (ªerban
Cioculescu), prin depãºirea universului flo-
ral, volumul Fantazii (1909) îºi lãrgeºte cu
mult sfera inspiraþiei sale: „Sunt cântate ºi
acum florile, – ca, de pildã, în poeziaMoartea
Narcisului – dar poetul se îndreaptã ºi spre
alte motive de inspiraþie. Cântã valorile
civilizaþiei, evocã oraºe, monumente ale
culturii materiale; slãveºte marea – o mare de
vis”. Poet cu „fantezie bogatã ºi
neastâmpãrat㔠(G. Topîrceanu), fãrã sã se
îndepãrteze prea mult de temele ºi preferinþele
anterioare, D. Anghel reuºeºte sã îºi dezvãluie
cu adevãrat întreaga sa personalitate în
Fantazii (1909). „Astfel, observã ªerban
Cioculescu, florile rãmân unul din motivele
predilecte (Moartea Narcisului, Cântec,
Metamorfoza), iar frecvenþa senzaþiilor
olfactive, ca ºi a vechilor epitete. Autorul s-a
deprins însã din starea covârºitoare de
visare, care-i îndoia parcã grumajii, în trecutul
lichidat al ciclului În grãdinã. Nu mai este
dominat de nesluºite reverii ºi de aspiraþii vagi,
ci îºi stãpâneºte motivele cu care are aerul de
a sez juca. Din înregistrator pasiv al unor stãri
de conºtiinþã predominate de afect, se
transformã într-un fantazist lucid ºi
intelectualizat. Chiar aociaþiile erotice,
pãstrându-ºi stilul de discreþie din ajun, îºi
pierd sentimentalismul, spre a împrumuta
stilizarea savantã, în arabescuri. Însãºi
introspecþia cu substrat amar pare a-l interesa
ca un pretext de comentariu litic, pânã la
depersonalizarea absolutã, cu excluderea
oricãrei note de lamentaþie.” Dincolo de
combinaþia de fantezism, imagism ºi aventurã,
viziunea caleidoscopicã este vizibilã în mai
multe poeme incluse în Fantazii, asemenea
versurilor din poezia Cum cântã marea, unde
armonia sonorã este pusã în miºcare de
elementele naturii: „În fiecare searã, de-un timp,
stau cu mirare / ªi-ascult ce straniu cântã
tumultoasa mare. // Atent îmi plec urechea, ºi
ascult notele-i grele, / Ascult, cãtând pe-ncetul
sã mã deprind cu ele, // Sã-mi lãmuresc ce-o
doare când spumegã de urã, / Ce vrea sã
spuie marea cu-nfricoºata-i gurã.” Celebrul
„De la musique avant toute chose” din Arta
poeticã a lui Verlaine poate fi pus în relaþie
cu interesanta concepþie a lui Bergson, care
credea c㠄modul de organizare propriu
conºtiinþei este unul melodic”: am vibra la
unison cu natura, ca artiºtii, dacã am putea
realiza „o comunicare imediatã cu lucrurile
ºi cu noi înºine!”Prin simboliºti de
temperamentul ºi structura sufleteascã a lui
Dimitrie Anghel, poezia ºi-a redescoperit
propriul ei continent imagistic ºi atitudinea
particularã în faþa lumii: din discurs, poemul
se transformã în demers, melodie suavã ºi
modalitate de cunoaºtere, moment de
structuralã transformare a conceptului
însuºi de lirism.
 LECTURI FIDELE
DIN BUCURIILE SIMPLE
ALE UNEI FIINÞE COMPLICATE
Filozofia („gândirea ca gândire”) îºi
primeºte forþa din însuºi gândul ce stãruie în
orizontul întrebãrii, fãrã ca aceasta sã fie
satisfãcutã întru totul de vreun rãspuns. Astfel
c㠄În vreme ce în ºtiinþe rãspunsul «ofileºte»
întrebarea, în filozofie, cu fiecare rãspuns primit,
întrebarea devine mai viguroasã (Alexandru
Dragomir)”. Aici e viul filozofiei, perenitatea ei
– mai plastic spus, dupã
Kierkegaard, „nãpârlirea” ei.
Dar, ca filozof, te strãduieºti sã
spui ceva, fãrã însã a reuºi pe
deplin s-o faci, iar ceea ce
rezultã nu poate fi perceput prin
sentiment decât cu aportul
unor subînþelesuri (a unei
literaturi dinlãuntru, în fapt).
E, într-un chip natural, o
modalitate de a muta firesc
filozofia pe un teren estetic.
Aºa se înþeleg lucrurile din
cuvântul de deschidere a cãrþii
„Continentele insomniei”,
apãrutã în 2017 la Editura
Humanitas, sub semnãtura lui Gabriel
Liiceanu, Altminteri – o dovedeºte întreaga
istorie a culturii – filozofia, de una singurã,
nu se propune niciodatã ca operã de artã.
Are nevoie – cum pledeazã autorul (ºi în
lucrarea sa, scrisã la vârsta maturitãþii, „Cearta
cu filozofia”, 1992) de „mãrile calde ale vieþii”,
de literaturã: „Aºadar, filozofia nu putea
atinge viaþa direct. De câte ori încerca s-o
facã, ea ucidea sub focul electric al abstracþiei.
Pentru a nu rata viaþa, pentru a nu o distruge
prin apetitul continuu pentru abstract,
filozofia trebuia sã întâlneascã în drumul ei
recuperator un domeniu al creaþiei care
creºtea din capul locului pe solul vieþii:
literatura”. ªi, mai departe, pentru o mai
profundã explicitare, G. Liiceanu recurge
simbolic la o transmutare alchimicã, la o lãrgire
ºi o accelerare a generãrii spirituale, prin
contopirea minþii („teribila singurãtate a
abstracþiei pure”) cu inima (narativul
literaturii, iscat din Genezã): „Trebuia împlinitã
nunta misticã a filozofiei cu literatura, trebuiau
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
Niculae Ionel
unite, printr-un «sacramentum» fãrã precedent,
conceptul cu intuiþia. Severitatea masculinã a
filozofiei trebuia sã primeascã, aºa cum visase
Friedrich Schlegel, o infuzie de feminitate, iar
moliciunea tandrã a literaturii avea nevoie de
un hormon masculin”. A obþine viaþa prin
literaturã, dar ºi calea invers㠖 a ajunge la o
nobleþe a sensului operei literare, folosind ca
instrument hermeneutic o idee
extrasã din filozofie.
Amplul cuvânt de
deschidere a „Continentelor
insomniei” se constituie într-un
adevãrat model, întrucât
dezvãluie geneza temelor cãrnii
(ºapte la numãr, câte eseuri) ºi
ordinea ascunsã care
guverneazã totul. În raport cu
aceste teme (meditaþii despre
libertate, Dumnezeu, plictis,
prostie, frumuseþe, îndrãgostire,
neîntâlnire), esenþa textului
introductiv (un eseu în sine ca
ºi celelalte, intitulat îns㠄În loc
de prefaþã”) este deopotrivã recapitulativã ºi
ierarhic㠖 o unitate în largã varietate, un izvor
al frumuseþii cãrþii ce se impune în primul rând.
Legate mutual, eseurile sunt capitole ale
cãrþii. În primul – „Au oamenii nevoie de
libertate?” – e subliniatã, fiind pilduitoare,
nostalgia vechilor evrei faþã de starea lor de
robie egipteanã. Devenind Alesul prin decizie
divinã, Moise îºi supune poporul (mai bine
de un milion de suflete) unei pedagogii aspre
a libertãþii. Între „oala egipteanã cu carne” ºi
„duhul libertãþii în pustiu”, sunt ºtiute din
paginile „Exodului” reacþiile evreimii, de
cârtire (stare de spirit specificã gloatei) pânã
la revoltã. G. Liiceanu le problematizeazã,
strãduindu-se sã descifreze taina unui
rãspuns la întrebarea: „Cum se face cã, pentru
poporul lui Israel, de-a lungul întregii
traversãri a deºertului, tãrâmul pãrãsit al robiei
îºi dezvãluie în chip sistematic o neaºteptatã
atractivitate?”. Imaginaþia ontologicã
desfãºuratã conduce la premisa de la care s-a
pornit: întrebarea mereu reiterat㠄Pentru ce
29
ne-ai scos din Egipt?” se coreleazã cu ideea,
probatã de istorie, cã cei mai mulþi dintre
oameni au nevoie de „protecþie”, ºi nu de
libertate. Analogia cu ieºirea, românilor din
comunism este prea strãvezie spre a mai fi
amintitã. ªi mai interesant este faptul cã, dupã
experienþa evreiascã, previziunea lui Silviu
Brucan – anume aceea cã România va avea
democraþie dupã douãzeci de ani de la
Revoluþie – cade, neavând temei. Douãzeci
de ani oricum nu erau de ajuns. Pe evrei i-a
rãtãcit Dumnezeu prin pustiu patruzeci ºi cinci
de ani, interval de timp necesar pentru
primenirea generaþiei vechi. Nici mãcar
bãtrânului Moise nu i-a fost dat sã intre în
„pãmântul fãgãduinþei” – pânã ºi el, cum se
ºtie, s-a poticnit întru credinþã. Înþelegem cã
primul proiect divin al libertãþii vizeazã
eliberarea dintr-o limitare fizicã impusã, Moise
e omul atipic, eroul eliberator vechi-
testamentar, ridicat deasupra mulþimii marcate
de inerþie, rutinã ºi de nevoia elementarã de
protecþie. Al doilea proiect al libertãþii este
„proiectul cristic” – Cuvântul Domnului,
adresându-se de aceastã datã întregii omeniri,
cu o altã ipostazã ºi mizã a libertãþii. În
concluzia demersului sãu, G. Liiceanu susþine
c㠄nevoia de protecþie a celor mulþi se
realizeazã prin nevoia de libertate a celor
puþini”. Eroul este înlocuit de eroi, de agenþii,
puþini, ai libertãþii – de elite: „A face elogiul
elitelor nu înseamnã a nu iubi oamenii, iar a-i
admira pe «cei puþini» nu înseamnã a-i
dispreþui pe «cei mulþi». Concluzia a tot ce
am spus aici este cã «cei puþini» i-au iubit pe
«cei mulþi ºi le-au acordat acestora protecþie
ºi libertate: i-au civilizat, le-au dat un
comportament superior, un mod superior de
a simþi, un gust superior, o aºezare mai
avantajoasã în lume ºi între semenii lor”.
Iatã-l pe Gabriel Liiceanu între douã
definiþii ale geniului – una a lui Noica („Geniul
înþelege tot ce vrea, reþine tot ce vrea,
formuleazã tot ce vrea”) ºi alta a lui Emil Cioran
(„Sã ai geniu înseamnã sã poþi digera
influenþele pânã le faci pierdutã urma”). Alege
sã-l „explice” pe Cioran, intrând în scenografia
trãirii acestuia, fãrã a-i pierde urma. ªi
izbândeºte gãsind o cheie, un „ustensil de
gândire” („insomnia”, fapt biografic real ºi
imbold la creaþie), prin care explicarea marelui
gânditor a devenit pentru exeget o stilisticã a
exprimãrii personale. „Gânditorul nopþilor
albe”, care dormea în tinereþe doar ziua pe
apucate, e prezentat trãind o teribilã tensiune
mentalã ºi o singurãtate în aceeaºi mãsurã.
Gândirea cioranian㠖 opera sa litoticã,
concentratã, greu de sistematizat – s-a nãscut,
potrivit eseistului, în intimitatea insomniei.
Neadormitul îºi face o misiune din a-ºi trezi
semenii din somnul ignoranþei. În iadul
nesomnului, „a bârfi existenþa nu este un
capriciu, nici un obicei, ci o terapie” (e zisa
30 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
celui ce trãieºte calvarul). Resimþit ideatic în
miezul cãrþii, acest al doilea eseu („Cioran ºi
continentele insomniei”) îl relevã pe filozof –
contrar percepþiei generale greºite – drept un
religios. „Religios e acel ce se poate lipsi de
credinþã, dar nu de Dumnezeu” sau
„Dumnezeu este, chiar dacã nu este” –
mãrturiseºte Cioran în jurnalul lui. În marea ºi
chinuitoarea sa singurãtate, el e nevoit sã
dialogheze cu Dumnezeu – cu ideea mãcar a
unui Dumnezeu necreºtin, pãgân: „Existã
momente în care, oricât de departe ne-am gãsi
de orice credinþã, nu ni-l imaginãm decât pe
Dumnezeu ca interlocutor. Sã ne adresãm
altcuiva ni se pare o imposibilitate sau o
nebunie. Singurãtatea, în faza ei extremã,
necesitã o formã de conversaþie, extremã ºi
ea” (E.C.). Cugetarea cioranianã nu se
potriveºte unei glume metafizice, menitã sã
susþinã o logicã terminalã, nihilistã.
Postulatul existenþei lui Dumnezeu este un
act de vorbire – iatã-l pe insomniacul Cioran,
un nebun întru Domnul, fie ºi pe o cale
negativistã! Dacã ne gândim la omogenitatea
specificã a oricãrui fenomen spiritual,
religiozitatea filozofului e de aflat – cred – ºi
în „exerciþiile sale de admiraþie”. Dreptul de a
contesta, socoteºte eseistul, e luat de Cioran
din atitudinea lui Iov. E ceea ce îi aseamãnã
pe cei doi, în ciuda a ceea ce îi desparte. „Iov-
cel-credincios” ºi „Cioran-cel-religios” nu
ateu! În „Cartea lui Iov”, Satan, pãrând a fi un
incitator la creaþie, ne trimite la figura criticului
de artã. Odatã ce creaþia (Iov) e de vãzut, Sa-
tan e pornit sã-i caute defecte. Spre finalul
prezentului eseu-capitol, autorul face o
necesarã clarificare: „Ateul este, dupã cum
se ºtie, un fanatic al necredinþei, un empirist
arogant. Ca ºi credinciosul fanatic, el
persecutã în numele credinþei sale negative,
al certitudinii, pe nimic întemeiate, cã
Dumnezeu nu existã. De-a lungul istoriei s-a
ucis sistematic în numele credinþei contrariate,
iar, odatã cu regimurile totalitare, s-a ucis în
numele ateismului, al necredinþei contrariate”.
Aceastã viforoasã dezbatere, în jurul lui
Cioran, nu zdruncinã credinþa câtuºi de puþin,
ci dimpotrivã, o aºazã pe o cale a cãutãrii
cumpãnite.
În „De ce ne plictisim?”, Gabriel Liiceanu
descrie, pe urmele maestrului sãu Constantin
Noica, fenomenul plictisului, ca mutare a eului
personal într-unul impersonal, trãitor la
„persoana a treia”, al societãþii ce „se
distreazã”. Plictiseala trãdeazã lipsa de
personalitate, fie ºi momentanã. Dupã C.
Noica, te plictiseºti atunci când „nimic din
afarã nu te mai intereseazã ºi nimic dinãuntru
nu te mai însufleþeºte”, douã componente ce
intrã în starea desãvârºitã a plictiselii, în
definiþia ei. Potrivit acestor consideraþii,
romanul lui Flaubert, „Doamna Bovary”, este
unul al plictiselii. Problema rãmâne „cum sã
 ajungi sã te bucuri de nesfârºita reîntâlnire
cu tine însuþi”. În Bucureºtiul lui Caragiale se
fugea de întâlnirea cu sine la cârciumã.
Personajele „Momentelor” (precum Mache,
Lache, Costicã, Miticã) sunt puse de G.
Liiceanu în lumina unei idei heideggeriene,
dupã cum aceasta îºi sporeºte inteligibilitatea
prin raportarea la situaþia literar㠖 discursul
speculativ ca instrument hermeneutic pentru
opera literarã, simbiozã ce poate fi suspectatã,
ºi este, deopotrivã de o parte dintre filozofi ºi
literaþi. ªi asta în pofida unei interpretãri, în
egalã mãsurã eruditã ºi fermecãtoare, cu mare
putere formativã.
În eseul „De la prostia individualã la
prostia ca stare a lumii” sunt luate în dezbatere
douã cãrþi: cunoscuta carte a lui Flaubert,
„Bouvard ºi Pécuchet” ºi romanul-eseu
(neterminat) „Omul fãrã însuºiri” al lui Robert
Musil. În prima, lipsa de discernãmânt ºi de
mãsurã a celor doi protagoniºti, gemeni întru
prostie, ilustreazã un paradox – anume cã
prostia imensã se poate „cultiva” chiar pe
teritoriul „culturii”. Iar în cea de-a doua,
prostia capãtã o ºi mai mare amploare, fiind
pusã pe seama unei întregi societãþi. Aici, cum
se cunoaºte din lectura romanului, este pusã
în opoziþie zbaterea zadarnicã a lui Ulrich,
personajul principal, în a-ºi gãsi un sens de
existenþã, cu eforturile înaltei clase vieneze,
ºi ele zadarnice, în a asigura un viitor
Imperiului Austro-Ungar, aflat în pragul
Primului Mare Rãzboi. Ironizatã de Gabriel
Liiceanu, situaþia simbolizeazã prostia întregii
lumi, care, neînþelegându-ºi mersul istoric, îºi
nãruie iresponsabil strânsura unei epoci.
Eseul „Despre frumuseþea ascuns㔠se
leagã în fond de lipsa de autonomie a
obiectului estetic (a operei literare) în raport
cu cititorul. E vorba, mai concret, de
„secretivitatea în literaturã”, o problemã luatã
în seamã ºi de Matei Cãlinescu în volumul sãu
„A citi, a reciti. Cãtre o poeticã a (re)lecturii”.
Ideea acestei lucrãri pleacã de la prezenþa unor
„secrete auctoriale personale”, tãinuite în mod
voit în unele opere literare. Pe acest fãgaº,
Gabriel Liiceanu se apleacã asupra poeziei lui
Mircea Iorgulescu, un „mare rãnit” ce-ºi
ascunde în poezie douã dintre traumele vieþii:
sinuciderea fratelui ºi dorinþa arzãtoare
neîmplinitã de a fi citit (înþeles, iubit, admirat)
de frumoasa ºi adorata lui soþie. În opinia
exegetului, aceastã necurmatã jinduire este
îndeosebi izvorul liricii ivãnesciene.
Descoperirea a fost posibilã prin maximalizarea
importanþei regimului conotativ al poemelor în
cauzã, precum ºi a componentelor lor
extraestetice, pentru a scoate în luminã
frumuseþea tãinuitã. E un exemplu de
respingere justificatã a acelui hiperpurism
metodologic, stârnit de o neîmpãcatã fobie
biograficã, ce nesocoteºte amestecul oricãror
semne referitoare la trecerea poetului prin
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
lume. De acum, opera poeticã a lui Mircea
Ivãnescu, inspiratã de la începuturile ei de
poezia anglo-saxonã, îºi va arãta întreaga
splendoare ºi putere de înrâurire.
„Ce ne facem cu calul negru?” este un alt
„nod al vieþii”, gândit cu ajutorul lui Platon.
Natura dualã a omului, cea bunã ºi cea rea, îºi
gãseºte corespondentul în „calul alb” ºi „calul
negru”. Caii, intraþi în componenþa unui atelaj,
fac posibilã coborârea ori înãlþarea prin
înaripare spre „câmpia adevãrului”, sediul
Fiinþei pure, eterne. Aripile nãpârlesc sau
înmuguresc ºi cresc iarãºi, dupã nãzuinþele
sufletului. Tulburãtorul mit platonician prinde
într-o metaforã o întreagã psihologie a iubirii.
Prin „îndrãgostire” se ajunge la prea-bucuria
curatã ºi simplã, la un „ek-stasis” – „unul din
acele sentimente curate care nu stânjenesc
mersul vieþii, pe care le întreþii pentru cã sunt
rare ºi a cãror pierdere te-ar întrista mai mult
decât te bucurã posesiunea”.
Iubirea e rodul unei întâlniri, ºi acesta
este, pânã la urmã, tâlcul ultimului eseu al
cãrþii, intitulat „Rafail sau despre neîntâlnire”.
Cãci aflãm aici despre o întâlnire a lui Gabriel
Liiceanu cu monahul Rafail Noica, fiul spiri-
tual ºi fiul natural. O întâlnire deci în planul
fizic, dar ºi în planul înalt al mântuirii, prin
credinþã ºi prin culturã. Într-o scrisoare,
Constantin Noica i s-a adresat discipolului
sãu cu numele fiului de sânge, celui pierdut
pentru filozofie: „Dãruieºte-te, Rafail,
dãruieºte-te. E ceva de fãcut, pe lumea asta.
Toatã problema este, cu fiecare: ce bucurii
simple vrea sã încerce. ªi mi-eºti drag pentru
cã ai bucuriile simple ale fiinþei complicate.
Te voi însoþi, câtã vreme vei accepta o blândã
constrângere. Nu uita însã niciodatã cã ai
fãgãduit, cuiva, sã încerci imposibilul”.
Filozoful, scriitorul se întâlneºte cu cãlugãrul,
cel pentru care toate ale vieþii se leagã ºi se
dezleagã în duh ºi în nevãzut, în taina Celui
Preaînalt. Doi fraþi alãturi, unul vãzând în
culturã nevoinþa drept înþeleasã, pocãinþa
drasticã, celãlalt, un mãrturisitor al unui
creºtinism mai destins, cu un conservatorism
îmblânzit de bogãþia culturii. Comuniunea îºi
are dezlegarea: „Nu ºtiu cine a zis, la un mo-
ment dat, cã tata ar fi spus, referindu-se la el
ºi la mine – ºi cred cã a spus bine –, cã se
simte ca o gãinã care a clocit un ou de raþã.
Iatã, eu sunt raþa care a ieºit din oul clocit de
tata. Dar ce, frate Gabriel, gãinilor ºi raþelor
nu le ºade bine împreunã în bãtãtura
Domnului?”.
*
Jurnalul ºi eseul filozofic, ca specii ale
genului epic, fac gloria literaturii româneºti
de dupã 1989. La amândouã, alãturi de alþi
scriitori, a contribuit din plin Gabriel Liiceanu.
Fiind el mai întâi un constructor al gândirii, a
ajuns sã fie în literaturã un chibzuit cu graþie,
ºi aceasta frizeazã paradoxul.
31
 ªCOALA DE LA TÂRGOVIªTE
Mãdãlina Simionescu (Cojocaru)
MIRCEA HORIA SIMIONESCU
(23 ianuarie 1928 – 18 mai 2011)
Vârstele – un jurnal al „întâmplãrilor
de-a doua mãrime”*
Ivitã de sub igliþa autorului ingenios ºi
netemperat, lucratã printr-un amalgam de
tehnici ºi metode inedite, cartea Vârstele
nu trebuie discutatã separat, ea fãcând
parte din complexa dantelãrie a lui Mircea
Horia Simionescu despre literatura unei
lumi întoarse pe dos, cu puternice grefãri
autobiografice. Este, în
realitate, „un inedit jurnal”
(Mihai Stan, Mircea Horia
Simionescu ºi Bibliotheca, în
rev. Litere, Anul IX, nr. 1
(94), ianuarie 2008, p. 33)
în care metatextualul ºi
metaliterarul sunt coordo-
natele definitorii.
Scrierea este numitã de
autorul ei „un roman”
(Mircea Horia Simionescu,
Dezlipim afiºe, în rev.
Acolada, Anul I, Nr. 1,
octombrie 2007, pp. 7-8) în
paginile revistei Acolada în care a publicat
în avans naraþiunea Dezlipim afiºe.
Reprezintã, de altfel, ultima operã epicã pe
care o publicã în timpul vieþii Mircea Horia
Simionescu.
La o primã rãsfoire a volumului se pot
observa, atât pe prima opertã cât ºi în
interiorul ei, cã sunt inserate ºi altfel de
opere semnate de Mircea Horia Simionescu:
un Autoportret din argilã cenuºie, fãcut în
1945, despre care deja vorbise în primul
jurnal, Trei oglinzi, ºi numeroase desene
în tuº, cernealã, cãrbune sau acuarelã care
însoþesc textele: La deschiderea unei cãrþi
(tuº), Pãianjeni (ulei, 1948), Bacovia
* Mircea Horia Simionescu, Vârstele, Editura
Bibliotheca, Târgoviºte, 2007
32 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
(pastel cerat, 1949), Foaie de album
(cãrbune, 1953), Izgonirea din Þara
Rapetanului (cãrbune, 1947), Acoperiºuri
(peniþã, 1974), Naturã moartã (acuarelã,
1968), Unelte (creioane colorate, 1970).
Am enumerat aceste lucrãri grafice pentru
a sublinia importanþa elementelor paratextuale
care ilustreazã, atât în literaturã
cât ºi în graficã sau sculpturã,
un autor al cãrui stil
suprarealist, nonconformist ºi
autentic se poate identifica în
toate domeniile pe care le
acceseazã.
Cartea debuteazã cu un
titlu în majuscule ATELIER
MHS «primim comenzi».
Ceea ce face ca lucrarea sã
fie una atipicã este înserierea
textelor de la 1 la 64, cu
observaþia cã acestea nu au
dimensiuni egale ºi nici nu
aparþin aceloraºi specii sau genuri literare.
În profunzime, cartea lui Mircea Horia
Simionescu este un roman în care a
experimentat, ca întotdeauna, coabitarea
genurilor ºi speciilor într-un mediu nou,
într-un hipertext în care sã se îngemãneze
perfect jurnalul cu poezia, povestirea cu
nuvela, eseul critic cu observaþiile pur
subiective despre opere ºi autori. În fond,
în subtextul tuturor scrierilor sale, Mircea
Horia Simionescu amendeaz㠄deturnarea
culturii vremii” (Mircea Horia Simionescu,
Vârstele, Editura Bibliotheca, Târgoviºte,
2007, p. 121) pe care o parcurge, adicã
imposibilitatea, ignoranþa ºi refuzul multora
(de la o parte a criticii literare pânã la
cititori) de a depãºi limitele cititului ºi
scrisului, „imobilizaþi într-o tradiþie pe cât
 de îngust interpretatã, pe atât de
provincial㔠(Ibidem, p. 120). Cu alte
cuvinte, este o altã carte care serveºte drept
îndreptar în arta cititului, a înþelegerii
mesajului ºi a scrisului.
Titlul este sugestiv. El aduce în discuþie
vârstele jocului superior, asemenea ciclului
Ingeniosul bine temperat. Privit din acest
unghi, volumul Vârstele devine un hipertext
în care unitãþile mici, nodurile, conþin
tablete despre vârstele scrisului ºi vârstele
scriitorului. Cronologia este inversã, chiar
aleatorie, în naraþiune: notaþiile încep de la
vârsta senectuþii, ºi se încheie cu unele
schiþie de portrete ale prietenilor Radu
Petrescu ºi Petru Creþia, a profesorului din
liceu, Jumarã, a bunicii din partea mamei,
institutoarea Venera, toate întocmite cu
impresiile adolescentului de obinioarã sau
însemnãrile închipuite de un copil de un
an ºi jumãtate care cita din Cantemir. Cartea
este astfel un alt exerciþiu prin care Mircea
Horia Simionescu ne demonstreazã cã în
literaturã totul prinde viaþã iar foaia de hârtie
ºi pixul pot face ca timpul sã se deºire
invers, sfidând toate regulile, inclusiv pe
cele ale fizicii.
Geneza ineditã a romanului este
explicatã de autor chiar în debutul textului:
retras la Pietroºiþa, a lucrat la un proiect
mai vechi, la o carte „a întâmplãrilor de-a
doua mãrime diferitã de scrierile anterioare
ºi însuma aproximativ 3000 de pagini.
Produsul finisat ar fi fost preconizat a se
ivi în anii urmãtori lui 2007, pentru cã o
carte se scrie în doi-trei ani, dar se încheagã
abia în ultimele sãptãmâni ºi zile, dupã ce
geometria ei îþi apare în vis bine conturatã,
sensul discursului curge, iar încãrcãtura
de idei artistice, îndestulãtoare” (Mircea
Horia Simionescu, Vârstele, Editura
Bibliotheca, Târgoviºte, 2007, p. 5). Însã,
editorul sãu nu a fost de aceeaºi pãrere ºi
îi programeazã cartea la tipografie ºi la
lansarea de la Târgul Gaudeamus la care
Mircea Horia Simionescu îºi obiºnuise
cititorii sã lanseze câte o carte în ultimii
ani, astfel cã o amânare ar fi echivalat cu
o catastrofã. Explicându-i lui Mihai Stan
cã materialul cãrþii este strâns în mape ºi
dosare, dar nu îi gãseºte „adezivul” pentru
a-l finisa, editorul se aºazã lângã materialul
brut ºi începe sã trieze hârtiile cu însemnãri
ºi scrieri de tot felul, lãsându-se condus
de experienþã ºi instinct: „Aprig editor,
iscusit cunoscãtor al capriciilor,
neputinþelor, îndoielilor producãtorului de
iluzii catagrafiate” (Ibidem, p. 6). La
chinuitoarea problemã a legãrii
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
fragmentelor între ele, acelaºi editor vine
cu ideea nãstruºnicã sã le numeroteze ºi
sã le concretizeze prin câteva desene.
Pentru copertã i-a sugerat sculptura
Autoportret despre care ºi Doamna
Dorina, cãreia, în materie de coperte, îi
aparþine întotdeauna «Bunul de tipar»
(Mihai Stan, De la „Cum se face” la
„Vârstele”, în rev. Litere, Anul XVI, Nr.
5 (158), mai 2013, p. 101) considerã cã
este potrivitã. Cartea a fost lansatã la
Târgul Gaudeamus în toamna lui 2007 ºi,
alãturi de scriitor a fost ºi criticul Barbu
Cioculescu, informaþie oferitã de acelaºi
Mihai Stan în paginile revistei Litere: „
«Pagini de superbã retoricã, splendidã
miºcare, în care Mircea Horia Simionescu
îºi pune magica întrebare, de la François
Villon încoace: Unde sunt zãpezile de mai
an? Spre a înºira, apoi, persoane, lucruri,
episoade familiare, dar care, vai, au
dispãrut, nu ºi din memoria lui, unde îºi
au, de alminteri, ultimul refugiu.»” (Idem).
Bucãþi de texte sunt puse unele lângã
ceelelalte ºi, prin numerotare, capãtã
atingerea magicã ce le face sã cânte la
unison literaturã. Fragmente de jurnal,
completãri la Dicþionarul onomastic ºi la
Bibliografia generalã, nuvele prezentate
fragmentar, note de lecturã, panseuri, ºarje,
trimiteri la scrieri deja publicate, poezii,
descrieri ale locurilor natale, toate laolaltã
fac din acest amalgam de genuri ºi specii
diferite un roman aparþinând celei mai pure
gratuitãþi, autenticã mostrã de cum se face
literaturã.
Ingenioase sunt fragmentele care
complinesc trimiteri la evenimentele din
jurnalul perioadei petrecute la Scânteia.
Povestite la persoana a III-a, de un narator
cvasiobiectiv, urmãrind în realitate o
autoanalizã, acestea evidenþiazã umorul fin
al scriitorului ºi genereazã un moment de
ilaritate cititorului: „Desigur, sunt ºi oameni
în presa româneascã care n-au vrut sau
nu au putut sã conlucreze cu Dumitru
Popescu. Un exemplu: talentatul scriitor ºi
onestul om de culturã Mircea Horia
Simionescu” (Mircea Horia Simionescu,
Vârstele, Editura Bibliotheca, Târgoviºte,
2007, p. 83). Detaºarea de propriul eu este
o metodã des folositã de autorul care
sondeazã diverse tipuri de umor, cu
precãdere umorul de situaþie, rezultat din
experienþele personale pe care lectorul nu
are cum sã le ºtie sau sã le verifice în
amãnunt. Scopul final al acestei metode
este unul complex: atragerea cititorului în
lecturã, dezvoltarea imaginaþiei acestuia,
33
selectarea grupului þintã de lectori – pentru
cã identificarea ºi înþelegerea nuanþelor
umoristice implicã un anumit grad de
disponibilitate ºi de inteligenþã al acestora
–, dinamizarea naraþiunii ºi etalarea regulilor
jocului superior pe care Mircea Horia
Simionescu îl propune.
În plus, se pot observa nemeroase
fragmente de însemnãri zilnice, din jurnale:
Operaþiunea Picc-Assiette (din jurnale)
sau altele. De altfel, nu sunt mari diferenþele
între Trei oglinzi sau Febra – file de jurnal
ºi Vârstele. Textele sunt, în marea lor
majoritate, scrise sub forma notaþiilor
zilnice, numai cã nu au datarea din jurnale,
ci sunt numerotate.
Temele microeseurilor sunt, cum
spuneam, diverse: condiþia cititorului
contemporan bombardat din toate direcþiile
cu informaþii violente, promovarea non-
valorilor, condiþia scriitorului ºi condiþia
scrisului, literatura de ocazie, literatura de
anticipaþie, adaosuri la listele cu nume din
Dicþionarul onomastic ºi cele cu cãrþi din
Bibliografia generalã, idei care au servit
genezei romanului Nesfârºitele primejdii,
crochiuri-caricaturi ale unor personaje
închipuite, schiþe de prtrete savant
întocmite ale prietenilor ºi membrilor
familiei, brief-uri între literatura tradiþionalã
ºi cea contemporanã, semnalarea alterãrii
limbii române prin acceptarea unui numãr
mult prea mare de împrumuturi ºi prin
neglijenþa acelora care au datoria sã
sancþioneze erorile, satirizarea criticii care
refuzã schimbarea. Nu în ultimul rând,
trebuie amintite fragmentele din Nocturne
sau poeziile – Propunere pentru o
vivisecþiune: (DICTEU 42 la sutã) ºi
Villonescã (variantã) – scrise în cel mai
pur stil suprarealist, utilizând tehnica
dicteului automat.
Nu putem sã nu remarcãm fragmentele
autocritice sau autoironice de o eleganþã
desãvârºitã ºi de o modestie demnã de
notat: „Strãduinþa de a obþine, ca omul,
succesul mi-a adus destule eºecuri ºi, dupã
cum ai vãzut, nu puþine dintre ele s-au
dovedit durabile, consistente, confortabile,
cum spune poetul” (Mircea Horia
Simionescu, Vârstele, Editura Bibliotheca,
Târgoviºte, 2007, p. 18). Acceptarea
condiþiei de damnat al literaturii, care îl
obligã sã se aºeze în fiecare zi la masa de
scris ºi sã continue lupta cu forma, ideea,
cuvântul este o temã pe care Mircea Horia
Simionescu o exploateazã la maximum în
operele sale. Dramatismul acestei situaþii
ºi a jocului superior pe care îl joacã sunt
34 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
demistificate de autor într-un text în care
realitatea concretã este mistificatã: bebeluº
fiind, autorul poartã un dialog destul de
profund, pornind de la un citat din
Cantemir, cu mama sa cãreia îi recunoaºte
cã: „De când mã ºtiu, mi-a plãcut ocoliºul.
Ce m-aº fi fãcut fãrã meandrele ºi rãtãcirile
(cu cât mai încurcate, mai vânturate, cu
atât concerteazã în miezul planetei,
sedimentându-le, sensuri dintre cele mai
îmbucurãtoare)” (Ibidem, p. 26).
Drumurile simple, pe care au mai mers ºi
alþii înaintea sa îi sunt poteci bãtãtorite ºi
nu îl atrag aºa cum o fac cele sinuase,
complicate, ce presupun zbatere.
În alte pagini, scriitorul întocmeºte
liste cu aforisme ºi panseuri transcrise dupã
banda de reportofon, ce pot intra uºor în
repertoriul citãrii dovedind în acest mod
rezistenþa ºi profunzimea spiritului
mehaºist: „Viaþa lucrãtorului cu condeiul e
scurtã. Eºecul, cum din nou spune poetul,
se dovedeºte ceva mai lung” (Ibidem, p.
18); „Niciodatã dispus sã-mi schimb faþa.
Mai curând, structura organismului”
(Ibidem, p. 31) sau „ªi-a ieºit din fire
tocmai când mã aºteptam sã-ºi iasã din
þesãtur㔠(Mircea Horia Simionescu,
Vârstele, Editura Bibliotheca, Târgoviºte,
2007, p. 31). Aceste calambururi ºi
formulãri intenþionat ambigue au ca finalitate
obþinerea unui umor subtil, fin. Lectorul este
„obligat” sã priveascã din mai multe
unghiuri ideea pentru a-i putea gãsi cheile
de interpretare. Acceptând jocul, cititorul
este conºtient dinainte de faptul cã autorul
îl va atrage în diverse capcane, îi va juca
feste, iar textul se va comporta, în unele
cazuri, asemenea nisipurilor miºcãtoare
„Pentru cã ceea ce este limpede ºi uºor de
înþeles, coerent, reproductibil, e lipsit de
nevralgia epicã. O bunã lecturã cautã
insatisfacþia, durerea «rãmânerilor înafarã»
ºi a exclamaþiei cititorului precum cã el,
de-ar fi scris aºa ceva, altfel ar fi condus
acþiunea, iar personajele...” (Ibidem, p. 22).
Interesante sunt ºi scrierile epice
inserate în textul cãrþii. Spre exemplu,
Butonând este o nuvelã care are ca temã
tehnicile de scriere ale unei nuvele. Textul
îºi dezvãluie arhitectura supraetajatã a epicii
încã din incipit. De asemenea, sunt
presãrate printre rânduri, intervenþii ale
autorului – numit când alchimist, când
Creator – care îºi dezvãluie intenþiile:
„pregãtit de un alchimist spre a-l scoate
pe scriitor din starea de greaþã,
autoapreciere catastrofalã, mizerie ºi
degradare grafic㔠(Ibidem, p. 109).
 Maniera în care este întocmitã
compoziþia lasã impresia unui text care se
genereazã ºi curge singur, scapã de sub
peniþa Creatorului ºi îºi prezintã de la început
construcþia „de s-a mirat ºi Dumnealui, puþin
intrigat cã lucrarea începe cu o mistificare”
(Ibidem, p. 113), cum de altfel, personajele
– conºtiente cã sunt scrise – sunt indignate
de opþiunile autorului lor, de lumile pe care
acesta le-a creat ºi de locul ºi rolul pe care
îl ocupã în operã. De exemplu, intelectuala
scrie la rându-i o operã pe care o
subintituleazã nuvelã ºi pe care, culmea, o
uitã pe o masã dintr-o cofetãrie londonezã.
Evenimentul este unul major, fiind anunþat
prin satelit în toatã lumea.
Multiplicarea vocilor narative îl
determinã pe cititor sã alerge dupã autor
în tot textul, scoþându-le mãºtile tuturor
personajelor, pentru a-l gãsi. Pare a se fi
ascuns întocmai sub masca personajului
cu care debuteazã naraþiunea, un ins
mãcinat de valorile modurilor verbale în
filozofia unui text, de ideea artei
experimentului, a potrivirii pieselor care nu
fac parte din aceeaºi gamã ºi de destinul
nuvelei ce se vede obligatã la schimbare
dacã doreºte sã mai existe: „nuvela n-are
nicio ºansã de supravieþuire, dacã nu se
foloseºte de mãºtile studiului, comunicãrii
savante, tratatului, rãpindu-le acestora fãrã
sfialã, la drumul mare, terminologia,
morga, instrumentarul” (Ibidem, p. 111).
Iatã ideea centralã a textului, cheia de
descifrare a lecturii. Scriitorul se
deghizeazã în personaj ºi coboarã în text,
într-o lume de carton: „îmi rup pãlãria ºi
cobor în balt㔠(Ibidem, p. 115), jucând
rolul unui moderator de emisiune de culturã
ºi ºtiinþã pe tema destinului nuvelei. La
discuþii sunt invitate diverse personalitãþi
ale vieþii culturale, ale cãror descrieri scurte
încropesc, prin ºarjare, portrete subþiate
pânã la caricaturã, de un umor fantastic.
Denumirile bombastice, emfatice ale
multitudinilor de funcþii pe care invitaþii de
vazã le ocupã se anuleazã reciproc ºi pun
în luminã absurdul. Pentru frumuseþea
textului, ne permitem sã citãm aceastã
paginã de magistralã compoziþie mehaºistã:
„În faþã, strâns între balustrade de lemn
de nuc, acoperit cu pulpana unei veste de
piele cãrei nu-i cunosc purtãtorul (vã asigur
de întreaga mea sinceritate), ne face
onoarea domnul Hristu Balaban, membru
al Societãþii de Dezicere din Columbia,
decan al Decanatului din Pantelimon,
conferenþiar asociat al Ligii pentru Adunare
ºi Scãdere, deþinãtor al trofeului de care
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
am amintit mai înainte [niciunde – n.n.].
În stânga, profesor universitar doctor
Clement Baciu, titular al catedrei de
Naratologie a ªcolii de Cavalerie din
Craiova, autor al seriei de dicþionare
simetriste, doctor al Lapidariului din
Obârºia Ialomiþei, animator al dialogului cu
Sfinxul din Bucegi, respondent la rubrica
De vorbã cu..., mult solicitatã de reþelele
TV din Argentina ºi Zambezi. Pe partea
dreaptã, ne face onoarea domnul academi-
cian Jules Gabon, membru al Institutului,
specialist în Reþele ºi delegat la Roma, prof.
univ. Panþuru A. Pantazi, pilotul cosmonaut
Klorofila Xerox, doctor în ºtiinþe politice la
Harvard, conferenþiar itinerant al Societãþii,
al Agenþiei, al Departamentului Relaxei, de
douã ori laureatã de Gala Cercurilor din
Bruxelles” (Mircea Horia Simionescu,
Vârstele, Editura Bibliotheca, Târgoviºte,
2007, pp. 115-116).
Tema emisiunii o reprezintã specia
nuvelei intrate în desuetudine în literature
contemporanã, întocmai ca în cazul nuvelei
în care invitaþii sunt personaje. În timpul
dezbaterii, decorul se schimbã de la platoul
de emisiune la o pajiºte luxuriantã a
Insulelor Feroce, fapt posibil numai în
ficþiune, dar firul narativ rãmâne acelaºi –
destinul nuvelei în vremurile actuale. Deºi
discursul epic este fragmentat prin
multitudinea vocilor narative – sub care se
ascunde acelaºi autor – nodul epic este
acelaºi. Textul se încheie cu vocea primului
narator, moderator de emisiuni, scriitor,
în fine, a autorului care se scoate ºi scoate
ºi cititorul din ficþiune: „mi-am scris
sumarul cãrþii despre rostul ºi fiziologia
nuvelei ºi, restul zilei de 26 septembrie,
l-am petrecut printre oamenii din sat,
propovãduind ºtiinþa/ arta indienilor de-a
lãsa pe mâine” (Ibidem, p. 119).
Compoziþie interesantã în primul rând
pentru întocmirea ei, scrierea Butonând
este un exemplu de punere în miºcare a
tuturor resorturilor gândirii lui Mircea Horia
Simionescu în domeniul gratuitului –
fragmentarea discursului narativ, polifonia
vocilor auctoriale, dilatarea ºi contractarea
timpului narativ ºi a spaþiului, descrierea
prin ºarjare, umorul cu caracter literar, fin,
jocul cu cititorul, inversarea situaþiei logice,
antinomii ºi situaþii paradoxale, care,
împreunã vor întocmi o lume de carton,
în care scriitorul are veleitãþi demiurgice.
Numeroasele trimiteri la suprarealism
sunt tot atâtea motivãri ale opþiunii de
direcþie în scrierea de text literar.
Îmbrãþiºarea suprarealismului într-o epocã
35
de alienare, de uniformizare a literaturii nu
este altceva decât reacþia fireascã a unui
scriitor decis sã nu îngenuncheze, sã nu
cedeze propriile convingeri în nevoia totalã
de expresie sub intimidãrile, hãrþuirile ºi
represaliile din partea „luptãtorilor împotriva
duºmanilor de clas㔠ºi a cenzurii pe care o
instauraserã în anii comunismului.
Ideea libertãþii de expresie este extinsã
la Mircea Horia Simionescu nu numai în
domeniul lexicului pe care îl utilizeazã
(neologisme, arhaisme, termini colocviali,
uneori triviali), dar ºi în domeniul scrierii
textului literar, în care constatã nevoia
relaxãrii regulilor ce impuneau delimitãri
între genuri ºi specii.
Urmãrindu-ºi teoria, scriitorul o
exemplificã în finalul volumului Vârstele
prin compoziþia Un prieten pe nume Alex
în cadrul cãreia detaliazã, de sub masca
naraþiei, procesul scrierii. Totul pleacã de
la veºnica tentaþie a scriitorului de a încerca
experimente noi:„e vorba de felul cum
înþeleg eu sã scriu, pentru cã nu mi-ar
plãcea sã repet nici una din formulele
romanelor cu care mi-am petrecut nopþile
tinereþilor. În ele m-am recunoscut,
povestirile lor le-am trãit cu atâta intensitate
încât voi rãmâne pânã la sfârºitul zilelor
mele cu senzaþia netã cã eu le-am scris.
Evit plictiseala de a înainta pe drumuri
bãtãtorite. Voi descoperi, dacã sunt hotãrât
sã încerc toate uºile (priveºte câte uºi pe
culoarul acestui vagon!) ºi voi birui. Vezi
câte sunt de fãcut...” (Mircea Horia
Simionescu, Vârstele, Editura Bibliotheca,
Târgoviºte, 2007, pp. 160-161). În acest
context, „uºile” sunt metaforã pentru
romanul scris într-o nouã cheie, una
inovativã, care îl poate surprinde chiar ºi
pe autor. Intenþiile ºi planurile autorului reies
dintr-un dialog pe care îl poartã cu un
anume prieten Alex care este el însuºi
personaj în scrierea viitoare, roman ce se
întocmeºte pe mãsurã ce este scris ºi citit.
De fapt, Un prieten pe nume Alex este o
scriere despre o viitoare scriere, o schiþã
de roman în care autorul se dedubleazã în
rama naraþiunii pentru a ivi un alter-ego cu
care sã discute despre planurile unui nou
roman ai cãrui sâmburi îi prezintã în
fragmentele de naraþiune încastrate în text.
Naraþiunea primã conþine ideea unui nou
roman ºi dialogul cu Alex care va deveni
personaj în naraþiunea secundarã, dar ºi în
a treia. În cadrul naraþiunii secundare,
autorul este alãturi de Dorina, Alex, Geta,
soþul acesteia ºi alþi prieteni la o reuniune
amicalã în timpul cãreia romancierul
36 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
discutã despre sentimentele care îl
încearcã în privinþa Getei, dar alunecã în
înjghebarea altei naraþiuni, a treia, despre
o plecare la Braºov, prin 1964, plasatã într-
un tren, alãturi de cunoscuþi ºi de un
personaj misterios pe care în fond îl
cunoºtea din vremea studenþiei.
Chiar dacã lasã impresia unei pãpuºi
Matrioºka, naraþiunea supraetajatã are în
centru aceeaºi invitaþie pe care Mircea
Horia Simionescu a fãcut-o întotdeauna
prin experimentele sale literare unui public
cititor dornic de detaºare din comoditãþile
servite cu iz de rânced ale unei literaturi
facile, promotoare de senzaþional, violenþã,
evenimente ce þin titlurile plastic ºi pompos
formulate ale ºtirilor de orice tip. Este o
invitaþie adresatã cititorului care se lasã
condus ºi surprins, alãturi de scriitor, de
nãstruºniciile rezultate din alcãtuirea pe
hârtie a cuvintelor: „Alãtur aceste timpuri,
îþi dau informaþii pe mãsurã ce-mi vin în
minte. Nu va trece mult ºi spaþiile dintre
ele se vor evapora. Când naraþiunea mea
se va afla înaintea ochilor cititorului,
întâmplãrile conjuncturale îºi vor fi pierdut
cu totul orice interes... [...] greutatea
accentului se va deplasa pe felul cum aºez
în paginã, în aerul cãpãtând o anume
culoare de fotografie veche, diferitele ºi
deloc egalele întâmplãri adunate sub
copertina unui sentiment... Culoarea ºi
compoziþia sunt informaþii” (Mircea Horia
Simionescu, Vârstele, Editura Bibliotheca,
Târgoviºte, 2007, p. 161). Literatura ia
viaþã pe mãsurã ce este imaginatã ºi
reprodusã prin cuvinte. Forma ei neºlefuitã,
conþine întocmai farmecul care o învãluie.
Vârstele este un jurnal la fel de atipic
precum Literaturã dus-întors, Trei oglinzi
sau Febra – file de jurnal, în care se face
o amplã disertaþie în jurul scrierii textului
literar ºi, implicit, a literaturii; realitatea se
metamorfozeazã într-un text compus din
„celule” numerotate, purtãtoare ale unor
valori autobiografice. Autobiografice
rãmân numai pentru scriitor, pentru cititor,
ele se transpun în literaturã purã.
Cartea devine un jurnal al scriitorului
sedus de literaturã, al autorului ce se
abandoneazã actului de creaþie, ºi mai ales
momentului de anticipaþie a cititorului.
Vârstele este o demonstraþie magistralã a
jocului superior cu ideea ºi experimentul,
surprins în laboratorul de creaþie al
demiurgului care, prin caruselul de mãºti
auctoriale ºi încercãri literare, pune în
miºcare o lume de hârtie în himerele cãreia
se transpune.
 LITERE ªI SENSURI
VERA, UN ROMAN
DE DRAGOSTE ªI DE RÃZBOI
Voluptatea povestirii care se putea
identifica în volumul de prozã scurtã
Nãzãrirea lui Haralamb sau în romanul
Enigmatica Matilda, poate fi regãsitã ºi în
romanul Vera*, un roman de dragoste ºi de
rãzboi, un roman despre posibilitãþile infinite
ale omului de a se regãsi în dimensiunea
intrinsecã a omeniei, dincolo de limitele ºi de
limitãrile realului.
Geo Naum nu spune doar
o poveste de dragoste
integratã fundalului dramatic
al rãzboiului, ci imprimã
epicului o viziune moral-
filosoficã, punând-o în
perspectiva mai largã a
filosofiei binelui ºi rãului.
Tema relaþiei dintre om ºi
istorie, subordonând ideea
relaþiei dintre necesitate ºi
întâmplare, se reveleazã în
întâmplãrile care aduc faþã în
faþã doi oameni, un bãrbat ºi o
femeie, pe care istoria îi aºazã
în tabere adverse ºi pe care viaþa îi obligã sã
se redescopere în dimensiunea lor eternã, cea
a omenescului.
Coordonatele epicului sunt dublate de
un simbolism revelatoriu încã din titlul
romanului, Vera însemnând în limba rusã
credinþã, iar în limbile latine, italiana, de
exemplu, adevãr, adevãrat. Aºadar, în plan
simbolic, Vera pune în evidenþã, prin acest
simbolism, o poveste despre credinþã ºi
adevãr, repere esenþiale care valorizeazã viaþa.
Prin acest personaj feminin, Geo Naum
intenþioneazã sã transmitã un mesaj despre
sensibilitatea umanã, despre adevãrul care
poate schimba atitudinea, remodelând
credinþa în marile valori ale vieþii. Nimic nu
este mai sigur pe lume decât schimbarea.
Realitatea este dublu perceputã în
dimensiunea ei heracliteanã, într-o curgere
eternã, panta rhei, ºi alta eleatã, staticã, toate
fiind una.
* Geo Naum, Vera, Editura Betta, Bucureºti, 2016
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
Ana Dobre
Povestea Verei este relevantã pentru
ideile care lumineazã pe dedesubt derularea
evenimentelor. Acþiunea debuteazã pe
fondul rãzboiului, în 1943, când Vera eºueazã,
împreunã cu colegii sãi, într-o misiune.
Atârnatã cu paraºuta într-un copac, într-o
poziþie nefireascã, mod ingenios de a sugera
lumea pe dos în care s-a trezit, Vera
rememoreazã momentele
importante ale vieþii de pânã
atunci. Prin retrospectivã,
povestea vieþii ei se
reconstituie ca un puzzle prin
asamblarea unor mici fragmente
care plaseazã naraþiunea în
momente diferite, în spaþiu ºi
în timp. Din Volsk, mic oraº pe
malul stâng al Volgãi, la locul
de confluenþã cu afluentul
Irghizul Mare, nu departe de
Stalingrad/Volgograd, unde
copilãrise, ea cunoaºte de la o
vârstã fragedã teroarea istoriei,
insinuatã în viaþa lor prin
arestarea pãrinþilor de cãtre NKVD-ul
sovietic, „în acþiunea condusã de tãtucul
Stalin, de epurare a partidului bolºevic de
toate elementele care erau potenþial
potrivnice politicii partidului”. Aici, în Volsk,
cunoscuse ºi prima dragoste pentru Serioja,
tânãrul ucis pe front, moarte care o va motiva
sã lupte ea însãºi împotriva ocupantului
german. Din aceastã viaþã, Vera se trezeºte,
la propriu ºi la figurat, suspendatã deasupra
unui gol, a unei prãpãstii: „Atârna cu capul în
jos de mai mult de o orã, înfãºuratã în pânza
ºi corzile paraºutei, care se agãþaserã de
crengile puternice ale unei sãlcii înalte”. Doar
voinþa ei de a trãi o ajutã sã depãºeascã
aceastã situaþie-limitã din anul Domnului
1943, simþind în ea, ca altãdatã, forþa unei
Pallas Atena, femeia rãzboinic ºi zeiþã a
înþelepciunii.
Moartea lui Serioja însemnase pentru
Vera moartea iubirii, moartea unei lumi cu
idilismul ei iluzoriu, ºi acest fapt, care-i revelase
dimensiunea realã a lumii în care trãia, crescuse
37
în ea ura pentru cei care-i cotropiserã þara. În
acest complex de sentimente ºi trãiri se aflã
Vera în momentul în care, dupã ce reuºise sã
se desprindã dintre crengile copacului, îl
întâlneºte pe Hans, caporal german din trupele
Waffen SS – grupe de protecþie ce juraserã
supunere totalã lui Adolf Hitler, „curajoºi ºi
fideli lui ºi gata sã-ºi dea viaþa pentru
respectarea jurãmântului”. Pentru ea, Hans este
duºmanul, „pracliata sabaca” (câinele
dracului), un „bandit”. Sentimentele lor
evolueazã de la acest „pracliata sabaca” la
cuplul predestinat, adamic. Din acest punct
zero va începe procesul umanizãrii lor prin
iubire, sentiment universal cãruia Geo Naum îi
dã sensuri tulburãtoare.
În urma altercaþiei, în care cad rãpuºi atât
camarazii Verei, cât ºi cei ai lui Hans, femeia
se vede pusã în faþa unei situaþii extrem de
dificile: pe teritoriu inamic, într-un þinut
necunoscut, cu un bãrbat – duºmanul, rãnit.
În sufletul ei se dã prima luptã între datorie ºi
omenie. Alege, instinctiv, omenia, hotãrând
sã-l salveze pe Hans, punând în aceastã
acþiune toate cunoºtinþele sale de asistentã
medicalã ºi, pe deasupra, o voinþã imensã de
a învinge moartea.
Paralel cu etapele vindecãrii lui Hans,
etape pe parcursul cãrora cei doi, duºmani pe
viaþã ºi pe moarte, la început, ei se apropie,
descoperind fondul de umanitate al celuilalt,
se iubesc, devenind o pereche, perechea
adamicã, originarã. Geo Naum construieºte
fundalul unui paradis recucerit de cei doi cu
tenacitatea dublã a lui Robinson Crusoe. Timp
de patru ani (1943-1947), Vera ºi Hans,
împreunã cu fetiþa lor, Nadejda – nume simbolic
desemnând speranþa în fondul de omenie nu
numai al celor doi, ci al întregii umanitãþi –,
improvizeazã condiþii de viaþã, într-o
robinsonadã îndârjitã ºi tenace, iau viaþa de la
început, învãþând sã recupereze, sã reinventeze
un univers doar al lor în care se instaleazã ca
unici proprietari, ca ºi cum ar fi fost singurii
oameni din univers. Rupþi de realitate ºi de
istorie, ei îºi trãiesc, cu inocenþa redescoperitã
a primilor oameni, propria poveste, propria
viaþã. Venirea pe lume a micuþei Nadejda îi
responsabilizeazã. Inventariindu-ºi averea, ei
decid sã pãrãseascã ostrovul pentru a oferi
copilei lor dreptul la o viaþã normalã, printre
semeni, ceea ce presupunea vieþuirea în
societate, printre cei asemenea lor.
Cei doi, Hans ºi Vera, trec printr-o
metamorfozã interioarã simbolicã. Zeitãþi, ei
se elibereazã de circumstanþele care-i
înlãnþuiau. Aºa redevin oameni trecând prin
refuzul de a mai fi instrumente ale unei forþe
iraþionale, trecând, totodatã, ºi printr-o revoltã
interioarã. Autorul surprinde procesul inte-
rior al metamorfozãrii: „Acel Hans murise în
schimbul de focuri cu cei doi paraºutiºti ruºi,
iar acum în trupul lui se instala un alt Hans,
38 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
creat de acestã femeie priceputã, care, cu
devotament ºi dãruire, deºi lipsitã de
instrumentarul necesar, a readus la viaþã ºi la
vigoare omul din trupul caporalului nemilos
din trupele Waffen SS, al caporalului care
fusese de mai multe ori medaliat cu crucea de
fier pentru curajul ºi vitejia de care dãduse
dovadã în multele misiuni la care participase”,
lãsând impresia cã personajul iese dintr-o
noapte a conºtiinþei în care se lãsase dominat
de monºtrii creaþi de lipsa raþiunii.
Dragostea îi redimensioneazã,
schimbând contururile lumii de afarã: „Feeria
de afarã se transformase în feerie ºi în interiorul
colibei. Doi oameni, el creºtin catolic german,
ea creºtin-ortodoxã pravoslavnicã rusoaicã,
aparþinând unor neamuri sau rase care se
duºmãneau de moarte ºi ale cãror state erau
în rãzboi de câþiva ani buni, s-au întâlnit în
mirificul ºi feericul tãrâm al Deltei Dunãrii,
unde, din duºmani declaraþi, au devenit doi
oameni normali, care au ºtiut sã dea ajutorul,
iar celãlalt sã îl primeascã firesc, iar acum sã
simtã cã au nevoie unul de altul, aºa cum i-a
hãrãzit Dumnezeu pe Pãmânt, el – bãrbat ºi
ea – femeie”. Simbolismul perechii adamice
pune într-o aurã acest cuplu care
transgreseazã, astfel, mundanul pentru a
spune o poveste de dragoste ºi pentru a pleda
pentru iubire ca sentiment universal, avându-
l ca argument pe Vergiliu care descoperise
acest adevãr reconfirmat prin religia iubirii
propovãduite de Iisus Hristos: omnia vincit
amor et nos cedamos amori.
Povestea de dragoste ºi de rãzboi a lui Hans
ºi a Verei, pusã într-o naraþiune palpitantã, este
dublatã de inserþiile eseistice, necesare
naratorului pentru a-ºi fixa personajele în
condiþionãrile temporale ºi spaþiale ale unei
istorii care le-a desenat ºi impus, pânã la un
punct, destinul. Dar ei eu reuºit sã contracareze
aceastã istorie ajutaþi de o întâmplare care le-a
decis necesitatea întâlnirii ºi a reconcilierii într-
un proces tulburãtor de umanizare sub lumina
eternã a iubirii universale.
Vera, Hans ºi Nadia se reîntorc în civilizaþie,
pãrãsind sãlbãticia de început de lume a
ostrovului. Quod erat demonstrandum. Geo
Naum a spus o poveste cu ingredientele
parabolei. Opþiunea de a-ºi întoarce personajele
în lume þine de simbolismul parabolei care
rãsfrânge sensul responsabilitãþii omenirii.
Hans ºi Vera sunt doi oameni pe care deriva
istoriei îi aduce împreunã. Simbolic, ei depãºesc
acest moment de cumpãnã a istoriei, devenind
un model exemplar, un arhetip.
Capacitatea de a povesti în dublu
registru, real ºi simbolic, de a valorifica ºi de
a integra nonficþiunea în ficþiune fac din Geo
Naum un prozator cu destin literar.
Virtualitatea viitorului conþine ºi potenþialul
exprimãrii sale epice în alte poveºti care sã-i
conþinã istoria ºi care sã acceadã la mit.
 INTARSII
Daniela-Olguþa Iordache
CE A MAI RÃMAS
DIN DARURILE DEMETREI?
Scurta istorie naturalã a hranei vii.
Demetra, sau cum i se mai spune popular
Sfânta Duminica sau Domnica, a dãruit Atticei
antice ºi, prin asta lumii întregi, grâul, devenit
prin Christos nu numai prinos ºi jertfã de sine
ci ºi hrana, atât fizicã (pâine), cât ºi spiritualã
(anafura, azima ºi coliva).
Pontul ºi zona nord-istreanã ofereau, de
asemenea, daruri sacrificiale templelor, iar
acestea erau învelite în minunate spice de
grâu. Deoarece pãmântul era sacru, toate
produsele lui erau la fel, de aceea nimeni nu
putea ucide ci doar jertfi, cãci aºa le îngãduise
oamenilor Marele ºi Unicul Zeu.
De aici caracterul sacru al mesei ce i se
îngãduia omului în zilele obiºnuite sau de
sãrbãtori ºi care închipuia ºi uriaºa ei
diversitate. În acest ultim aspect se regãseºte
ºi dimensiunea sacrã a festinului aducãtor de
rod, ce se revãrsa peste mesele tuturor din
cornul abundenþei, purtat de zeiþa nord-
ponticã Fortuna.
Demersul lui Petru Ursache, autorul cãrþii
„Gastrosofia sau bucãtãria vie”, carte apãrutã
la Eikon, Cluj, în 2014, se începe din acest
punct. Autorul alege, pentru punerea în
adâncime a demersului sau, trei texte menite
sã stârneascã interesul omului contemporan.
Primul, aparþinând lui J.G. Frazer, „Creanga
de aur”, II, Ed. Minerva, 1980, se referã la
mistica preistoricã ce se regãseºte în gestul
omului care se închina înainte sã mãnânce:
„Mâncând corpul zeului (animal sau om) el,
(primitivul) îºi însuºeºte o parte din calitãþile ºi
din puterile zeului. ªi dacã zeul este un spirit al
grâului, grâul este adevãratul sãu corp; dacã
este un zeu al vitei-de-vie, sucul strugurelui
este sângele sau, aºadar, mâncând bine ºi bând
vin, credinciosul mãnâncã adevãratul corp ºi
bea adevãratul sânge al zeului sau.”
Al doilea text îi aparþine lui Mircea Eliade,
vezi Jurnal I, Humanitas, 1993, ºi vine nu
numai sã certifice, ci ºi sã amplifice spusele
lui Frazer: „A mânca – semnifica a asimila o
parte a Cosmosului, mai exact, existenþa
misticã a cosmosului. De aici, timp de foarte
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
„Pâinea noastrã, cea de toate zilele,
dã-ne-o nouã astãzi…”
multã vreme – pânã la Platon ºi chiar dupã el
– importanþa alimentaþiei pentru dezvoltarea
moralã ºi spiritualã a omului.”
Al treilea text, mult mai nou însã, exprima
îngrijorarea autorului în legãturã cu hrana
comercialã de azi, care a pierdut total fiorul
mistic, în schimb, s-a încãrcat cu o suitã de
pericole pe care „consumatorul” este departe
de a le bãnui (vezi Paul Roberts, „Sfârºitul
hranei. Pericolul înfometãrii în era
hipermarketurilor”, Bucureºti, Litera
internaþional, 2009): „Distribuþia rapidã face ca
mâncarea contaminatã sã ajungã în casele ºi
în stomacurile consumatorilor cu mult înainte
de a fi detectatã contaminarea. (…) În multe
cazuri, chiar ºi inovaþiile care ne-au permis sã
hrãnim un numãr atât de mare de oameni, atât
de bine, se pot afla la baza unei epidemii ºi e
sigur cã efectele vor fi devastatoare.”
Întorcându-ne la altarele hranei mistice,
avem putinþã de a înþelege cã aceasta, mai ales
pâinea cu semnificaþia ei de hranã
atotcuprinzãtoare, þinea cont de bi-unitatea trup-
suflet. Rugãciunea „Tatãl nostru” este cea mai
importantã formã de adresare cãtre divinitate ºi
începe tocmai cu „graiul pâinii”: „Pâinea noastrã
cea de toate zilele, dã-ne-o nouã astãzi.” ªi
evangheliile vorbesc deopotrivã despre bucuria
mesei, oferitã ºi garantatã de Dumnezeu omului,
dar ºi despre necesitatea postului care, ne
certificã Petru Ursache, nu este interdicþie ºi
nici abstinenþa impusã ºi chinuitoare, ci „un alt
tip de hrãnire ºi de eliberare.”
Postul este cea de a doua dimensiune a
hranei divine, cea care þine de cumpãtare ºi
de „cuminþenie” alimentarã. O astfel de
atitudine a fost întotdeauna beneficã pentru
om: întreþinea cultul plantelor, al roadelor ºi
al vieþuitoarelor „bune de mâncat”, grâul,
laptele, mierea de albine, bine cotate nutritiv
ºi recunoscute în toate mitologiile lumii;
produsele recomandate, pur naturale, dând
impresia cã vin direct din genezã ºi consumate
cu grijã, duceau la bunã dispoziþie generalã.
De aceea se crea impresia cã ajutau ºi chiar
39
prelungeau viaþa (vezi ºi cultul plantelor care
puteau aduce nemurirea la români ºi la
sumerieni).
Prima treaptã de evoluþie a hranei de la
hrana edenicã, doar culeasã, (crud) la gãtit
(vezi trecerea de la fãinã la pâine) l-a
transformat pe consumator, în chip miraculos,
din animal în om. Iatã-l, de exemplu, pe Enkidu,
eroul epopeei lui Ghilgameº, care se
umanizeazã trecând de la lapte (crud) la pâine
(gãtit): „Nu ºtie ce e pâinea, Enkidu!/ Nici cât
e vinul, când îl guºti, de dulce.(…)/ Enkidu,
gustã pâinea – nu uita/ Cã ea e viaþa însãºi,
iarã vinul/ E darul cel mai scump.”
Aºadar, focul lui Prometeu ºi pâinea au
produs cele mai uimitoare mutaþii în devenirea
speciei umane. Fiecare dintre alimentele de
bazã: pâine, lapte, carne, vin, sare, dezvoltã
fiinþa în direcþia moralã, o umanizeazã.
Mãsura (cumpãtarea) este de asemenea
esenþa legii morale în toate aspectele
consumului alimentar. E în firea omului sã
sfideze crizele mãrturisite ºi nemãrturisite de
înfometare prin care a trecut ºi va mai trece
omenirea printr-un nebun ºi absurd festin
pantagruelic, un adevãrat delir al mândriei
omeneºti de a transforma gigantica varietate
a vieþii în adevãrate torente culinare.
Rabelais îi întâmpina astfel, ironic ºi
hohotind de râs, pe gastrolatri (în româneºte
robii burþii), punându-i sã se închine cu
satisfacþie ºi umilinþã zeului lor: „Aduceau
dinaintea zeului lor bunãtãþi felurite:
caracatiþa fragedã ºi bine friptã, pâine albã,
chifle, cãrnuri la grãtar, muºchi de cãprioarã,
capac de viþel rece cu sos de ienupãr, cuºcuº,
mãruntaie, nouã feluri de tocanã, plãcintã la
tavã, trufandale în zeama lor, ciorba de dafin,
varza umplutã cu mãduvã, clapon cu castane
ºi ghiveci la cuptor, þipari tãvãliþi în muºtar
cu tarhon, cârnaþi, limbi de viþel afumate,
pastramã, muºchi de porc cu mazãre, pulpã
de viþel împãnatã, caltaboºi…”
Stai! Dar pentru post? „Icre negre, unt
proaspãt, mazãre bãtutã, spanac, scrumbii,
sardele, stridii, obleþi, o sutã de feluri de salate,
lãptuci, untiºor, sparanghel, somoni, þipari
afumaþi, morun în untdelemn ºi varzã muratã,
cegã ºi nisetru, raci, pãstrãvi, ºtiuci, bibani,
zvârlugi, bãrbuni, roºioarã, scoici prãjite, lin,
langustã, ton, caracudã, chefali, plãticã,
guvizi, melci ºi picioare de broascㅔ
Cu toate acestea, ne gândim, omul ar
putea sã trãiascã fizic ºi numai cu pâine doar
ca ºi pentru aceasta, mai râde Rabelais, el „a
nãscocit dintru început mijlocul de a lucra
pãmântul ºi de a culege spicele de grâu. A
nãscocit armele ºi ºtiinþa de a le mânui pentru
a-ºi apãra grãuntele; medicina ºi astrologia
cu matematicile lor pentru a pãstra sãmânþa
veacuri de-a rândul ºi de-a o pune la adãpost
de stricãciunea aerului, de navala fiarelor
sãlbatice ºi de prãdãciunea tâlharilor. A
nãscocit morile de apã ºi de vânt, apoi o
sumedenie de unelte pentru a mãcina boabele
ºi a le preface în fãinã. A nãscocit drojdia
40 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
care face sã creascã aluatul ºi a gãsit sarea
care îi dã gust. A nãscocit focul pentru a coace
pâinea, fiica cea mai bunã a spicului de grâu,
ºi a nãscocit ceasornicul, care mãsoarã timpul
potrivit pentru coacerea ei.” În fine, pentru
adãpostul ºi pazã ei a construit oraºe, puºti
ºi tunuri etc.
Dacã epoca post-modernã a cãzut, ne
spune autorul, în ispita de nebiruit a
chiolhanului, nu la fel s-a putut spune despre
locuitorul chiliei pustnicului sau cel al celulelor
jilave de gherlã. Acesta a putut descoperi pe
cont propriu calea spre înþeleaptã cumpãtare,
cum ar fi, de exemplu, cea a „rãbdãrilor prãjite”
de care a avut mereu parte þãranul român.
Pentru anumite noutãþi culinare s-au
purtat rãzboaie grele între Orient ºi Occident:
„rãzboiul ceaiului”, „rãzboiul cafelei”,
„rãzboiul macului „… Unele ingrediente au
fost aduse pe furiº, graþie temerarilor corãbieri:
tarhonul, vanilia, piperul, enibaharul.
Pentru Petru Ursache ritualul mesei
tradiþionale romaneºti este cel mai bine înfãþiºat
în scrierile lui Sadoveanu. Eroii acestuia se
hrãneau mai ales cu crap la proþap, pui în tiglã,
sarmale, plãcintã ºi vin sau cu o masã mai
frugalã: o pâine caldã, o felie de caº, 2-3 cepe
ºi un urcior cu vin. Totuºi cartea inspiratului
etnolog, antropolog ºi folclorist nu numai cã
nu se încheie optimist ci trage un cutremurãtor
semnal de alarmã: „În epoca noastrã post-
modernã, hipertehnicizatã, spaþiul natural a
devenit o realitate derizorie ºi în continuã
degradare.(…) Râurile ºi pãdurile, câte au mai
rãmas, nu mai produc încântare, bãlþile au
devenit cimitire pentru peºti ºi pãsãri.
Producþia de alimente creºte vertiginos, în chip
de hranã industrializatã, chimizatã, procesatã,
în magazine uriaºe care înseamnã forþa
imperialã a unor firme specializate.”
„Greu s-au desfãºurat epocile crud-gãtit
în istoria umanitãþii; cu multe poveri se arãta ºi
urmãtoarea, dictatã de forþa oarbã a banului.
Hrana nu mai este undar, o bucurie, o împlinire
pe planuri multiple. Dumnezeu l-a izgonit pe
om, pentru neastâmpãrul sau, din „raiul de
sus”, omul s-a izgonit pe sine din „raiul de
jos”, transformându-l într-o vale a plângerii.”
O „Ars poetica” modernã, citatã ºi
reprodusã în carte, împinge totul spre derizoriul
tragic deoarece aceastã hranã superabundentã
putrezeºte în stomac: „Mâncam sã mâncam ºi
scriem sã scriem. Doar atât!/ Fãrã nicio plãcere,
fãrã cãldurã umanã, fãrã emoþii ºi sentimente,/
Fãrã gustul meselor noastre de sãrbãtoare,/
Fãrã sufletul meselor noastre de familie (…)/
De-aia 30% dintre americani/ Se pocãiesc când
beau fortrans ºi bariu pentru colonoscopie/ ªi
mãrturisesc anual ca la spovedanie:/ Moartea
noastrã vine prin colon.” (Ion Zubaºcu,
„Moarte de om. O poveste de viaþã”, Ed.Limes,
Cluj – Napoca, 2010)
Deºi acum plecat dintre noi, de acolo din
stele, Petru Ursache rãmâne pentru fanii sãi
un luptãtor ºi un încrezãtor în vecie: „Puteþi
conta pe mine… Sunt taur!”
 NEGRU PE ALB
MUªCÂND CU POFTÃ
DIN MÃRUL ROªU AL REALITÃÞII*
Proaspete, suculente, alerte, actuale, in-
cisive, pline de umor ºi de o rarã inventivitate
sunt povestirile lui Dumitru Augustin Doman
din excelentul volum Zbateri facile, strãdanii
futile. Textele sunt inspirate din cea mai
fierbinte – atât de fierbinte, cã uneori frige! –
realitate socialã a momentului. Dumitru
Augustin Doman are însuºirea rarã de a
transforma un fapt cotidian
într-o paginã memorabilã,
privind totul printr-un ochean
deformator care aratã eveni-
mentele care se petrec în jurul
nostru. Totul este rãsturnat cu
fundul în sus, personajele sunt
fundamental imorale ºi orice
gest are o motivaþie ºi o
acoperire meschinã, de un ma-
terialism care îi transformã pe
oameni în niºte fiinþe veºnic
nesãtule, împãcate ºi fericite cu
soarta lor. Sunt schiþele unui
artist care surprinde apocalipsa
spiritualã a unei lumi, într-o viziune care merge
de la un realism crud, pânã la un absurd
halucinant. Cam aceeaºi impresie esteticã
trebuie sã fi fãcut Momentele lui Caragiale
când au fost tipãrite prima datã. Nu
întâmplãtor, cartea se deschide cu un motto
din Caragiale:”Eu nu pot gândi sus când
umblu cu picioarele goale pe coji de nuci.
Viaþa banalã a mea, a noastrã, a tuturor
românilor, iatã ce mã intereseazã, iatã ce
îmi atrage irezistibil atenþia. Ferice de cei
ce pot sã gândeascã sus, nesimþind ce calcã
jos! Groase tãlpi trebuie sã aibã!” Tehnicile
literare etalate de Dumitru Augustin Doman
sunt însã moderne ºi ingenioase, þinând
uneori, ca ºi la Kafka, de un firesc al
nefirescului. Livrescul irizeazã în ambiguitate
lexicalã când este evocatã decãderea umanã
spre cerºetorie ºi parazitism.:”Doamna Geta
din Strada Plopii fãrã soþ este o pensionarã
octogenarã, vãduva unui colonel de geniu.”
* Dumitru Augustin Doman, Zbateri facile, strãdanii
futile, Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2017.
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
ªerban Tomºa
(Casa Geta, pag. 7) O faunã pestriþã închiriazã
niºte camere mizere, iar locatarii vâneazã
înmormântãrile ºi pomenile. Oamenii sunt de
condiþii diverse, însã sãrãcia îi aduce la un
numitor comun. Mironicã e un minor
analfabet ºi cretin, Manuela Bocioacã e fost
lector universitar, ºi Grig Vasiliu, fost
plutonier la vânãtorii de munte, se mulþumesc
cu ce le picã. Ies cu noaptea-n
cap, se aºazã pe banca din faþa
casei ºi se dreg cu bere la
bidon, dupã ce palinca prea
tare de la un parastas din ajun
le dã crunte dureri de cap. O
confuzie burlescã face ca o
ambulanþã sã meargã la adresã
de lângã cimitirul Eternitatea
din Iaºi, nu lângã Eternitatea
din Hârlãu, unde ar fi trebuit
sã ajungã. Aici, începutul
povestirii reuneºte elemente
din planuri diferite într-un
comic grotesc:” Luni seara, de
fapt aproape de miezul nopþii de decembrie.
Alexandru Macedonski n-are nici un
amestec. Nici emirul, ca sã fim drepþi.”
(Eternitate, pag. 77) Cartea lui Dumitru
Augustin Doman se citeºte cu sufletul la gurã,
fiind o panoramã uluitoare a societãþii
româneºti de azi ºi putând fi receptatã în mai
multe chei: estetic, sociologic, moral, cultural.
O adevãratã paradã a ticãloºilor ne acapareazã
interesul ºi ne lasã cu gura cãscatã. Talentul
lui Dumitru Augustin Doman este frapant, el
ºtiind sã contureze personaje vii, cu care ne
întâlnim aievea pe stradã sau prin diverse
instituþii. În creaþiile lui Dumitru Augustin
Doman se pot recunoaºte oameni din toate
mediile sociale din România. Mi-a fost
imposibil sã dau, pe reþelele de socializare,
niºte citate din carte, fiindcã mulþi cunoscuþi
ar fi zis, trecând „vina” asupra mea, cã
urmãresc sã râd de ei. Cum ziceam, nu e omis
niciun aspect al lumii în care trãim.
Dezintegrarea învãþãmântului este sugeratã,
blând, de socotelile strategice pe care ºi le
41
fac dascãlii înainte de a lãsa un repetent: sã
nu rãmânã fãrã numãrul de elevi necesari unei
clase, dar sã împace ºi familiile celor de care
depind economic. Profesorii sunt niºte
amãrâþi care supravieþuiesc cu greu într-o
societate sãlbãticitã, dar la ale cãrei nãravuri
se aliniazã ºi ei cu timiditate. Pe deasupra,
sunt ºi dezbinaþi. ªi nu din motive culturale.
(Repetent votat democratic, pag. 20) Nu sunt
uitaþi slujitorii Domnului, care împuºcã ºi ei
francul, încercând sã þinã pasul cu vremurile.
Ne grãbim sã precizãm cã nu este nimic per-
sonal sau anticreºtin în paginile prozatorului.
De altminteri, autorul este prieten cu înaltã
faþã bisericeascã, scriitor de mare talent,
povestitor din stirpea lui Creangã. Literatura
este înþeleasã ca literaturã, nu ca un atac la
persoanã sau la instituþia pe care oamenii o
reprezintã. Orice profesie are aspecte care pot
fi valorificate artistic. „Preotul Ioan Coteanu”
din „parohia Pãdurii de Argint” – iarãºi
ecouri comic-lireºti! –, altminteri un om darnic
ºi milos, regizeazã o scenã trist-amuzantã,
pentru a-i determina pe enoriaºi sã doneze
bani bisericii. În acest scop, el dã lui Vasile,
cel mai sãrac om din sat, o sumã uriaºã, ca
þãranul sã o doneze bisericii la sfârºitul slujbei
ºi sã zicã:” Pãrinte, eu atât am putut strânge
în toatã viaþa mea, ai bisericii ºi ai lui
Dumnezeu sã fie...”(Bordeianul Vasile cel
Bãtrân ºi Bogat, pag. 35) Preoþii sunt
simpatici, deloc strãini de spaþiul culturii. În
ninsoarea din Ajun, în timp ce merg cu
botezul prin oraº, popa ºi dascãlul au
interesante ºi comice discuþii filosofice ºi
joacã, între douã case, „Filosofi ºi scriitori”.
(pag. 46) Când apar superstiþiile, situaþiile
devin amuzante. Coana Ilinca are superstiþia
cã dacã vede un popã, nu-i va merge bine
toatã ziua, aºa cã de fiecare datã când se
întâmplã asta, îºi smulge câte un fir din pãrul
pubian. Ea este mãritatã cu un poliþist care
începe sã studieze Teologia, apoi devine
preot. De câte ori dã ochii cu el, preoteasa
face gestul ºtiut, aºa cã pânã la urmã, rãmâne
chealã în zona inghinalã, devenind foarte sexi.
(Coana Ilinca, preoteasa chealã, pag. 434).
Justiþia este ridiculizatã. Douã tinere
judecãtoare adorm în timpul pledoariei unui
bãtrân ºi zaharisit avocat (Frumoasele din
judecãtoria adormitã). În Revoluþia din sala
paºilor pierduþi, „un depanator de
electrocasmice, pe nume Cornel, originar
din Suceava” se dã prinþ moºtenitor al lui
ªtefan cel Mare ºi revendicã tot þinutul
Moldovei. Globalizarea se simte ºi în mediile
cele mai sãrace, locuite de romi. Un pastor
american, de culoare, îi cheamã la slujbã pe
minoritari, apoi le oferã, la alegere, dupã
terminarea slujbei – în care le aratã ei cã nu
vor aunge în rai dacã femeia stã deasupra
bãrbatului în timpul actului sexual –
42 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
hamburgeri sau hotdogi. Ferdinand, bulibaºa,
cere ºi una, ºi alta: „ ªi una, ºi alta, mânca-þi-
aº curu tãu de cioarã grasã!” (Pastorul cel
bun, pag. 104) Dar sunt ºi romi înstãriþi.
Bunãstarea lor transformã înmormântãrile în
petreceri pantagruelice, înspãimântãtoare
(Pomana bulibaºei, pag. 84-87). Fabuloasã
este Celula de scris ºi de procreat (pag. 107),
unde puºcãriaºilor li se aduc bibliografii, cu
camionul, de la Biblioteca Academiei, iar ei
citesc ºi scriu pe rupte, încât închisoarea
bubuie ºi se clatinã ca lovitã de cutremur.
Studioºii nu se opresc din scris decât pentru
a lua un prânz compus din icre de Manciuria,
supã de broascã þestoasã ºi biftec de
cãprioarã. Doar deþinutul Cristian Porcea nu
citeºte ºi nu scrie nimic, fiind zilnic vizitat de
femei pe care nu mai pridideºte sã le
mulþumeascã (Celula de scris ºi de procreat,
pag.107-111). Sistemul de sãnãtate este
mãcinat de corupþie. Un chirurg încaseazã
zilnic, din ºpãgi, douã mii de euro (Melancolia
chirurgului, pag. 112-114). Din pricina
inculturii ºi a pierderii reperelor morale,
denunþurile sunã ca perlele de la rubrica „Din
caietul grefierului”, dintr-un ziar de
odinioarã, denunþãtorul fiind nemulþumit cã
este mituit cu sume din ce în ce mai mici
(Denunþ de Ignat, pag. 119-120). Presa este
ridiculizatã în Mielul negru cu ºase picioare
(pag.49-50) Lumea academicã e înfometatã ºi
ea, fãcând concesii, dar cu jumãtate de mãsurã
ceea ce duce la situaþii absurde: un specialist
în germanisticã se trezeºte acuzat de plagiat,
deºi el îl tradusese pe Hedegger ºi îi dãduse
manuscisul maestrului sãu, cu ani în urmã.
Acela publicase imediat lucrarea ºi avansase
în lumea universitarã (Dupã douãzeci de ani
sau scandalul unui autoplagiat). În Principii
ºi rahat, decanul unei facultãþi de stat ºi
profesor la o facultate particularã face
concesii cu jumãtate de mãsurã. Îi trece pe
studenþii influenþi, nu primeºte bani ºi îi pune,
într-o scenã kafkianã, sã stea toþi cu faþa la
perete ºi sã citeascã de mai multe ori, de pe
bilete, cu voce tare, titlurile subiectelor care
le-au cãzut. Îi trece fãrã ca ei sã fie pregãtiþi,
dar n-a luat ºpagã ºi i-a ºi ascultat! Urmele
omenescului sunt romantice ºi palide (O
pleurezie norocoasã în amor, pag.25 ºi
Romantism târziu ºi facil, pag. 72), fiind
aduse la crunta realitate de o replicã aruncatã
ca un duº rece, sortitã sã lãmureascã
lucrurile. Romanticul domn Eleusis Ionescu
îi propune vecinei sale o excursie cu maºina
lui, la Sinaia, apoi sã vadã Babele, Sfinxul,
Crucea de pe Caraiman, Castelul Peleº
mãnãstirea Sinaia, „terase cu martini ºi vin
de Sâmbureºti.” Rãspunsul femeii vine
prompt: „Cu plãcere, domnul Ionescu! Dar
noi mergem la Sinaia sã ne futem, nu-i aºa?
Restul sunt pretexte.” (pag. 72)
 ªpaga, mita, corupþia ºi hoþia au devenit
legi unanim acceptate, aºa încât ºi un înalt
ofiþer de poliþie îl ajutã pe un amãrât sã fure
câþiva saci de ciment de pe un ºantier,
împingându-i roaba peste un dâmb (Poliþistul
complice, pag.125-128) Existã chiar un
inventar al ºpãgilor, în Un pod de legãturã
între doi oameni civilizaþi. E precizat tariful
pentru fiecare meserie, funcþie ºi serviciul
solicitat. Doar procurorii „iau ºpagã orice,
n-au un cod al bunelor maniere de luat
ºpagã. Ei iau chiar orice: bani, valutã, dupã
caz, cu ºi fãrã TVA, o revizie tehnicã la
maºina de lux, alcool, parfum, mãmãligã cu
brânzã ºi smântânã, purcel, miel, caºcaval
ºi afinatã...” Ba unul dintre ei primeºte în dar
chiar... un pod, pentru a nu mai face un ocol
de trei kilometri, în drumul cãtre casã. ªpaga
este excelent definititã: „ªpaga reprezintã
pânã la urmã nu doar o mituire vulgarã,
între oameni hrãpãreþi, lacomi ºi cu
înclinaþii penale. ªpaga aratã ºi nivelul
cultural, nu doar economic ºi financiar, al
unui popor. ªpaga este o punte de legãturã,
ca sã zicem aº, întrucâtva pleonastic, între
doi oameni civilizaþi.” (pag. 94) Din ficþiunile
lui Dumitru Augustin Doman, cei mai ºifonaþi
ies politicienii: Campanie electoralã,
Puºculiþa domnului senator, Primarul
imobiliar, Naºul (ca în Miguel Angel
Asturias!), Cei ºapte magnifici din Dealul
Boului sau Orice ai vota, Bourean iese, O
floare ºi doi grãdinari, Puºculiþa domnului
senator, Jan Porojan ºi balena de aur.
Incultura politicienilor ºi a alegãtorilor este
monstruoasã: Interviu cu un client politic,
Revista lui Becali. Politicienii le cer ei înºiºi
ziariºtilor, oferindu-le ºi probe, sã-i denunþe
la DNA, pentru a cãpãta prestigiu (Vipera cu
corn în frunte).Ca într-o piesã de teatru
absurdã, se fac studii de fezabilitate, unele
dupã altele, costând zeci de milioane de euro,
iar autostrãzile sunt prezentate virtual ºi
situaþia va rãmâne aºa în veci, dupã cum
precizeazã un oficial (Autostrada virtualã din
studiile de fezabilitate). Realitatea capãtã un
aspect halucinant, dezumanizarea fiind
fenomen generalizat. Discuþiile de la cârciumã
ºi treburile mãrunte ale unor oameni sãraci îl
inspirã pe scriitor în realizarea unor povestiri
antologice: Ilie face coteþ pentru porci, Clasa
þãrãneascã merge în paradis, Aventuri de-o
noapte, Texticolul lui Hitler, Alzheimer ºi
Parkinson. De neuitat este povestirea O oaie
pentru sufletul meu, în care Ion Ãl Mare ºi
Bun, mare proprietar de oi ºi gazda unor
chiolhanuri la care vin înalþi oficiali, îºi bate
joc, cu un haz nebun, de unul dintre aceºtia
care îi furã o oaie fãcutã pastramã. Admirabil
e amãnuntul relevant care face ca personajele
sã fie vii, credibile. Iatã cum discutã Ion Ãl
Mare ºi Bun cu un chelner: „ Mãi, bãiete,
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
mãi Nae, mâncaþi-aº pula ta, pânã vedem
noi ce mâncãm, adu-ne o baterie de vin.”
[...] „”Ce-i asta?! Întreabã Ion Ãl Mare ºi
Bun. „ O baterie de vin de Cotnari”,
rãspunde chelnerul. Iar Ion à M ºi B, fals
iritat: „Auzi, la ce armã ai fãcut armata?”
„La infanterie.” „Ei, se cunoaºte, eu am
fãcut-o la artilerie. O baterie de vin
înseamnã 12 sticle de Cotnari ºi una de apã
mineralã. Pânã aflãm noi ce vrem sã mâncãm
în afarã de ciorbã de burtã, adu-ne bateria!”
(pag.99) Înãlþãtoarea iubire se
metamorfozeazã într-o împreunare
monstruos-mitologicã, între douã trupuri
tatuate cu animale ºi o diversitate de plante.
Cultura e umilitã social ºi reabilitatã de scriitor.
ªi aici intrã în scenã admirabila imaginaþie a
lui Dumitru Augustin Doman. Trei scriitori
provinciali pun la cale o mascaradã în care se
atacã reciproc în publicaþiile de profil, în mod
violent, apoi trec la elogii nemãsurate, pentru
a atrage atenþia asupra lor. Dar nu-i bagã
nimeni în seamã ºi ei îºi reiau existenþa
obiºnuitã (Porcãiala generalã). Poetele sunt
premiate pentru a deveni obiectul plãcerilor
unor organizatori, dar uneori planurile iniþiale
iau o turnurã grotescã, atunci când poeta
premiatã se dovedeºte a fi bãtrânã ºi ºchioapã
(Poeta ca însoþitor). Supravieþuieºte un
„scriitor de chelneriþe”. Acesta scrie cu
creioane colorate, pe trupurile goale ale
ospãtãriþelor dintr-un local, preþurile
bãuturilor (Scriitor de ospãtãriþe). Societatea
româneascã e o casã de nebuni ºi naratorul
începe sã joace ºi el rolul unui om cu devieri
de comportament: fie se vede ministru de In-
terne ºi pleacã precipitat, într-o marþi
dimineaþa, sã-i mituiascã pe oficiali cu o sticlã
de þuicã de Pieleºti, fie viseazã cã toate
produsele se ieftinesc, iar pensiile ºi salariile
cresc (Bucurie, veºti bune, lapte ºi miere).
Dupã cum am mai spus, volumulZbateri
facile, strãdanii futile se citeºte, aºa cum a ºi
fost scris, pe nerãsuflate. Repet, este o
radiografie durã a societãþii de azi, sub semnul
unei arte literare de naturã ludicã, gradatã cu
har, de la un realism aspru pânã la un absurd
grotesc ºi monstruos: ºarja, hiperbola,
caricatura, anecdoticul, fabulosul, poanta ºi alte
artificii literare sunt asumate conºtient,
personajele fiind motivate ºi miºcate de sforile
groase ale unei vieþi sociale denaturate: Lãcomia,
ªpaga, Corupþia ºi Hoþia sunt noii zei ai minþii
omeneºti. Scriitorul consemneazã, cu o
inventivitate rarã ºi cu un surâs amar,
evenimentele care se petrec de-a valma,
deopotrivã în realitate ºi în imaginaþia sa.
Realitatea din care muºcã autorul, cu un prefãcut
aer de naivitate, este un mãr roºu, dar alterat pe
dinãuntru. De aceea umorul este unul de naturã
specialã, iar râsul nostru, ca ºi al prozatorului,
devine un rictus de lehamite ºi de disperare.
43
 NOTE DE LECTURÃ
Petrache Plopeanu
CÃLÃTOARE PRIN ANOTIMPURI
Ratarea eternitãþii, pe care atât de acut
o reclamã Constanþa Popescu în volumul
de versuri, Am ratat eternitatea, apãrut în
2017 la Editura Bibliotheca din Târgoviºte,
trimite la termenul antonimic ºi antinomic,
efemeritate. ªi într-adevãr cartea stã, prin
conþinutul ei ºi mesaj, sub semnul
efemeritãþii.
Efemeritatea, sentimentul disoluþiei ºi
dispariþiei au fost experi-
mentate în literaturã sub
diferite forme, prin diferite
mijloace ºi cu diferite
instrumente. Constanþa
Popescu se foloseºte de unul
dintre simbolurile efemerului,
timpul în desfãºurarea sa
concretã, vremea, sezonul,
anotimpul. Identificãm în
poemele din carte o intensã
concentrare asupra acestui
pol al efemerului, dar ºi o
nostalgie intrinsecã fiinþei
umane, tânjirea dupã
eternitate în sensul ei de nemurire, tânjire
care este mai mult un pretext pentru
travaliul poetic al autoarei. Aºadar existã
în poemele respective un timp concret,
minat de efemer ºi de manifestãri specifice,
anotimpul ºi un timp absolut, eternitatea.
Raportarea poetei la eternitate rãmâne, cum
am remarcat deja, un pretext al logosului
despre timpul concret, despre anotimp, un
pretext pentru a începe ºi desfãºura o
adevãratã cãlãtorie poetico-iniþiaticã prin
vremea la care se raporteazã, care poate fi
desemnatã drept personalã, dar care în mod
sigur se desprinde de fiinþa poetei ºi capãtã
o existenþã de sine stãtãtoare, ca un strop
de filozofie dedicatã anotimpului fiinþei ºi
la care se poate raporta orice conºtiinþã.
Anotimpul ca exprimare a efemerului
este încãrcat de numeroase conotaþii care
determinã punerea în evidenþã a unor
subteme, schimbarea, trecerea, trãirile
44 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
interioare, cãutarea, confuzia, iluzia. Atunci
când raportarea se face, prin intermediul
anotimpului, la eternitate, apare veºnica
temã a stazei, a acelui loc nedefinit în care
totul este imobil, nici spaþiul ºi nici timpul
nefiind supuse vreunei modificãri.
Desigur cele mai la îndemânã pentru a
face legãtura dintre efemer ºi eternitate sunt
acele trãiri interioare, dintre care iubirea
creeazã chiar iluzia eternitãþii:
„... iubirea / nu are anotimp...”
(Trecând prin toamnã) sau
„iubire, / un anotimp etern, cu
perna nepereche?” (Sacul
secundelor cu zâmbete)
proclamã Constanþa Popescu,
chiar dacã este conºtientã de
caracterul efemer chiar al
acesteia, derivatã din trãirea în
lume: „...anotimp restant la
iubire” (Împãrþim bucuria).
Fiinþa este conºtientã de
efemeritatea sa, de aici
zbuciumul ei interior:
„Vorbele mã spalã de tristeþe, / te cheamã
în josul cascadei / unde anotimpurile se
sparg în sunetul ploii din noi...” (Un semn),
iar iubirea ca sentiment superior celorlalte,
lasã sã treacã pe lângã ea efemerul, fãrã a
da seamã de prezenþa lui, agãþându-se de
iluzia eternitãþii: „Trecem grãbiþi prin
urechile timpului, / fãrã sã ºtim,
anotimpurile îºi fac loc / printre cuvinte,
printre iubiri” (Salvarea poeþilor) ºi a
inocenþei: „Amestecã-mi toate
anotimpurile plecate / ºi lasã-mi toamna
cu plete despletite ºi aurii.” (Toamna cu
plete aurii). De aici ºi o anumitã concluzie,
amarã în esenþã: „Trãiesc cu anotimpul
care s-ar numi dorinþ㔠(N-am cãutat
niciodatã infinitul).
Poeta conºtientizeazã acut efemeri-
tatea, revenind, iar ºi iar, la termenul
„anotimp” în majoritatea poemelor din
acest volum. Efemeritatea nu este
 apofaticã, ci catafaticã, trãsãturile ei fiind
suficient de clar percepute de cãtre fiinþã.
Într-o primã ipostazã succesiunea
anotimpurilor redã clar efemeritatea celor
de sub ele, inclusiv a scrisului, a poemului:
„Trec anotimpuri ºi timpuri se succed /
tot mai încurc povestea / pe care aº fi vrut
sã o scriu” (Vis de tainã). Efemeritatea
exprimatã prin succesiunea anotimpurilor
devine mai evidentã în acribia contorizãrii
precise a momentelor: „Au trecut zile
contorizate, / niºte anotimpuri în valuri, /
peste tâmpla ta, peste privire” (Zile
contorizate), evidenþa fiind una puternic
conturatã prin raportarea la cei doi termeni,
„tâmpl㔠ºi „privire”, trimitere clarã la gând
ºi luare în stãpânire / creare a lumii efemere.
Efemerul devine ºi mai puternic prin
concretizarea sa în elemente ale lumii
lucrurilor: „...bucuria zâmbeºte. / Spune-i
cã iarna e anotimpul / pictorilor pe sticlã ºi
al schiorilor / printre obstacole...” (Alt
anotimp). Ajungem la o concluzie
preliminarã despre faptul cã fiinþa urmeazã
aceste aparenþe ºi schimbãri ale lucrurilor
care aparþin de domeniul efemerului:
„Acum ar încerca o eschivã, dar iatã
anotimpurile / incerte le ameþesc dimineþile
/ cu gândurile-frunze, le schimbã mereu
înfãþiºarea” (Bucuria cea de toate zilele).
În aceastã stare poeta-fiinþa propune indi-
rect leacul, nu cu micã dozã de ironie ºi
auto-ironie: „Medicii au tratamente pentru
/ anotimpuri restante” (ªi totuºi...), dar ºi
cealaltã soluþie, aceea a scrisului prin care
se poate rãmâne în eternitate: „E anotimpul
în care / împrãºtiem cuvintele ca un bal-
sam” (Vis de tainã) ºi încã, a treia, aceea a
darului din vis: „Se fãcea cã anotimpul
împãrþea cu noi / culoarea cursã, aur topit
cu care / îmi acopereai inima...” (Un vis).
Efemeritatea presupune schimbarea
care poate cãpãta numeroase manifestãri.
Prin perla diferitã a zilelor: „ºlefuiesc colier
zilei / nãscutã iar ºi iar din osânda /
anotimpului cu zâmbet la ferestre...” (Sunt
un gând). Prin creaþie: „Vin anotimpuri, trec
nevoiaº prin timpuri / alcãtuind poeme din
zile negre ºi / toamne furibunde”
(Anotimpuri cu furtunã). Prin furie: „Am
devorat anotimpurile” (Vorbe neinventate).
Schimbarea este de fapt trecerea, iar
poeta, temãtoare de ceea ce ar putea fi
dincolo, îºi propune reclãdirea fiinþei, dar:
„Cum sã mã mai reclãdesc, / când
Dumnezeu mã suflã / spre alt anotimp în
care nu am aºternut / nisipul liniºtii?” (Altã
perlã). Este asemenea personajelor
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
inexistente ale poemelor ei ºi scrie
„...povestea personajelor pictate / în tabloul
anotimpurilor lente” (Mã doare aceastã
bucurie). Trãirea mai lentã este soluþia la
schimbare ºi la trecerea inevitabilã sau
depãºirea efemerului spre eternitate, copil
al timpului: „Am trecut de anotimpuri, /
uneori þinându-ne de mânã, / alteori
privindu-ne în ochii copilului / orfan al
timpului” (Cãlãtoria). Conºtiinþa
inevitabilitãþii trecerii creeazã uneori punþi
spre trecut, spre amintirile care se
pãstreazã acolo ca monumente ale
întemeierii fiinþei ce a fost: „Am învãþat sã
construiesc poduri, / peste anotimpuri,
peste dureri / peste nopþi ºi peste colecþia
de amintiri” (Zile cu soare) ºi o face pe
poetã sã reacþioneze febril, dar în acelaºi
timp inutil: „Am ferecat uºile, ferestrele
spre / alt anotimp... / nimeni nu-mi
spusese cã e ultimul” (Erai din basm).
Trecerea finalã este dureroasã, este o
trecere spre lut: „...un anotimp
colecþionar de trepte / pe care le cobor
când urc / sã fiu mai aproape de lut” (Un
colecþionar), este o finalizare a contopirii
cu efemerul, dar nu al dispariþiei fiinþei ci
a trecerii ei în alte spaþii.
Se ajunge astfel la un spaþiu stazã care
are suficiente elemente de contact cu
eternitatea. În aceastã stare se regãseºte
dorul: „nu sparge anotimpul în care-mi
hiberneazã dorul...” (Un anotimp). Tot aici
lucrurile îºi pierd emoþia culorii:
„Anotimpurile se desprindeau de pe mosor
/ devenind aceeaºi culoare” (Pe drum).
Amintirile sunt piese într-un muzeu per-
sonal: „Am luminat ºi am încãlzit destule
anotimpuri, / cu paºii mici într-un ierbar al
vieþii” (Pictând pe suflet amintiri). Aici
„Coboarã, încet o liniºte mare, / cu
anotimpuri închise” (A fost odatã), deja
anotimpurile sunt într-o „...starea de
veghe, / cât un anotimp, fãrã limitã de timp”
(Socoteala sorþii), ºi sunt alcãtuite „...din
timp fãrã margini” (Un anotimp fãrã
margini) ºi în acest anotimp „...fãrã
culoare, toate sunt sfinte” (Ultima razã).
S-a ajuns la transcendenþã, aceasta este
eternitatea, spune poeta.
Eternitatea Constanþei Popescu nu este
una filosoficã, ci una profund umanã: „tu
eºti dincolo de anotimpuri / când mã chinui
sã încui noaptea în odaie” (Învãþãm
zborul), iar viziunea sa poeticã asupra
întrebãrii hamletiene, „A fi, sau a nu fi?”
este una optimistã, una filocalicã, în care
iubirea joacã rolul esenþial.
45
 COMENTARII CRITICE
ARTA INTEROGAÞIEI*
Salutatã de nume consacrate ale
corifeilor criticii, mai cu seamã de Zigu
Ornea, Alexandru Cistelecan, Nicolae
Manolescu, Mircea Iorgulescu, Eugen
Negrici ºi mulþi alþii, poeta ºi artista
Floarea Þuþuianu nu îºi dezminte
traiectul dual, fie cã expune pe simezele
de la noi ºi din Europa, fie cã publicã încet
ºi bine volume de poezie. Noul ei volum –
„Corp de liter㔠(Ed. Brumar,
2017) – este o antologie de
autor, cuprinzând ºi
aproximativ douãzeci de piese
inedite, între cele extrase din
cãrþile precedente: „Femeia
peºte” (1996), „Libresse
oblige” (1998), „Leul Marcu”
(2000), „Arta seducþiei”
(2002) „Mãrinimia Ta”
(2010) ºi „Sappho” (2012).
Bogat în ilustraþii aparþinând
autoarei, „corpul de literã”
tinde a fi mai mult decât o
simplã carte de poezie, even-
tual o carte-obiect, un cata-
log cu o fiinþã vãzutã ºi auzitã, întrucât
desenele ºi fotografiile poetei în diverse
ipostaze amintesc de colajul text-imagine
practicat de suprarealiºti, manierã care nu
intereseazã neapãrat scriitura acestei poete
situabile la fel de bine ºi în aria optzeciºtilor
(datoritã descrierii procedeelor facerii
textului ºi propunerea utopiei ca paravan
al adevãratului sens), dar ºi în structura
nouãzecistã printr-o implicare directã a
emisiei în autobiografism. Generalizând,
afirmãm c㠄arta seducþiei” (conform unui
titlu de carte) constã în puterea de a
sugestiona cititorul prin argumentaþii intens
personalizate, în speþã un discurs insinuant
al propunerii ºi retractãrii, „palinodie”
programatã sã imite ritmul unei naturi
interioare constrânsã la inovaþie. ªi ce este,
în fond, arta seducþiei dacã nu o pogorâre
* Floarea Þuþuianu, Corp de literã, Ed. Brumar,
Timiºoara, 2017
46 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Liviu Ofileanu
în mäelstrom-ul existenþial, aºadar o stare
de veghe ºi continuã interogaþie,
circumscriind biograficul, obsesiile
tematice precum ºi reinterpretarea figurilor
mitului în oglinda unor autoscopii
revelatoare. Poeta investigheazã spaþiul cul-
tural cu fervoarea unui învãþãcel nemulþumit
de programa ºcolarã, cautã sensuri noi
acolo unde acestea pãreau definitiv
stratificate ºi intangibile.
Ceea ce atrage atenþia încã
de la prima lecturã se
reclamã dintr-un discurs
bine ventilat, o limpiditate a
atmosferelor alternativ, o
datã în proximitatea
metafizicului, implicit a
intertextului precedent (o axã
blagianã-eminescianã-
sorescianã), de cealaltã parte
cotidianul cu atrocitãþile sale.
Se desprinde ca înþeles ma-
jor o nevoie de certitudine a
vocii proprii, demers
încercat de accesele unei
pretinse neseriozitãþi, a unei absenþe a
implicãrii eticului în faptele cotidianului ºi
o rezervã faþã de ordinea împãmântenitã a
moralei, implicit faþã de celãlalt, semenul
nostru, „iubitul cititor”. Acestei gramatici
a reinterpretativului îi corespunde imaginea
unui „Gavroche în fust㔠(cum descria
Traian T. Coºovei candidatura unei alte
poete de marcã), aliajul axei amintite se
compune din rãsfrângeri asupra artei, a
dragostei ºi trãdãrii din dragoste, „scenete”
ºi autoportretizãri în care autoironia
flageleazã cu aceeaºi mãsurã în care susþine
interesul ºi fãrâma de speranþã. Dar meritul
construcþiei rezidã în resuscitarea
imaginativã a figurilor universale, au loc
dialoguri cu dispãruþi (asemãnãtoare
scrisorilor paleriene) ºi sunt inventate
eufemisme care sã desemneze alt sens
frumuseþii inutile, motiv al expierii, anume
conceptul femeii-peºte (un trup ambiva-
lent, al apei ºi al aerului). Temele ºi motivele
 acestor poeme coboarã adesea pânã la
mirajele echinoxiste, e acolo o altã voce,
un ton afectat care sucombã neaºteptat în
ironie finã la textul imediat urmãtor, indiciu
care trimite la cochetarea cu maeºtrii de
imagine ai deja clasicilor recentei noastre
modernitãþi poetice. Aluziile, referinþele
livreºti ºi proiecþiile mitului sunt în ton cu
textul, astfel cã Sf. Francisc, Kierkegaard,
Leda, Emily Dickinson, Nonnus, Lilith pot
da mâna cu Henri Miller ºi alþi autori de
prestigiu, biblioteca personalã rãmâne un
tezaur în slujirea poeticii oricãrui aspirant
la eternitate. Floarea Þuþuianu ar executa
o rocadã de viaþã ºi timp cu un timp ºi o
viaþã din alt secol, poate mai bun, e vorba
de o dicþiune adeseori crispatã, ostentativ
ºovãielnicã pentru a obþine girul bâlbei
autentice. Ingeniozitatea descrierii condiþiei
individului, recte perioada tranziþiei, e
asezonatã cu amãrãciunea, modestia ºi
sinceritatea dezarmantã precum în textul
de mai jos, citat integral pentru forþa lui de
manifest al rezistenþei ante ºi
postdecembriste: „Când m-am mutat în
blocul 2 bis aveam fix 25 de ani./ Mi-am
fãcut din sufragerie atelier/ din dormitor
sufragerie ºi din bucãtãrie/ laborator foto
(aveam de dat o operã)/ Era ceva
provizoriu// ªi totuºi aici m-a prins
cutremurul/ Aici mi-am pierdut
virginitatea. Aici/ am fãcut amor pe Bo-
lero-ul lui Ravel ºi/ douã chiuretaje pe
masa din sufragerie/ Era ceva provizoriu/
/ ªi totuºi aici m-a prins revoluþia. Atunci/
sufrageria a devenit living ºifonierul
dressing/ geamurile termopane ºi
cumpãrãturile shopping/ Nu îmi mai
recunosc vecinii: intrã chinezi ºi ies arabi/
/ E ceva provizoriu/ ªi totuºi aici m-a prins
globalizarea/ Dupã câþi morþi am auzit
coborâþi pe scãri cred cã am îmbãtrânit/
Dar e ceva provizoriu.” (Provizoriu, p.
13). E neîndoios faptul cã Floarea
Þuþuianu nu exceleazã în complicate figuri
de stil, nu propune defel o sarabandã a
imaginilor deºi formaþia i-ar fi permis un
joc al descrierilor de tablouri, anturajul
personajelor ei se formeazã dintr-un „eu
ºi celãlalt”, un pãrinte, un amant, celãlalt
poate fi oricine, nu importã, fiinþa
subiectului poemelor e scindatã în trei
direcþii asemenea timpului: vizual, senzitiv
ºi scriptural, aº numi acest avantaj
„privirea cameleonului”, ai cãrui ochi pot
lua imagini diferite în acelaºi moment,
anume din trecut, prezent ºi viitor. A
cunoaºte „viaþa romanþatã a pictorilor”
este o figurã a postmodernului,
recuperarea prin intertext a vocilor care
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
aºteaptã ceea ce aºteptãm ºi noi de la viitor,
o privire îngãduitoare. Am sã mai citez
un singur text (greu e sã alegi între
atâtea!), îndeosebi pentru frumuseþea
semnificantã, simplã ºi tãioasã ca un colþ
de piatrã, imaginea artistului la pândã,
senzaþia de strivire a trupului ºi extrudare
a materiei prin actul cuvântãrii: „ªi iarãºi
dau târcoale gloriei între patru pereþi//
Fac înconjurul lor/ Îi zgârii cu unghia.
Ling varul cu limba/ Îi rotunjesc (în
timpul zilei ºi noaptea. Mai ales)// Aºtept
pe la colþuri/ Fac un pas înspre mine.
Apoi se opresc/ Iar fac un pas. Iar se
opresc/ Mai nou înainteazã. Chiar dacã/
/ În curând singurãtatea lor va ajunge la
mine/ În curând singurãtatea lor va fi la
sânge// Fiara din mine adulmecã. Mã-
ncalecã bine/ Frica din mine i se supune.
Ne urcãm pe pereþi/ Tavanul ne frânge
(elanul)// Ce prãbuºire de nicãieri. Latrã
la mine cuvintele fãcute ghem.” (Gloria
celor patru pereþi, p. 84). Autoarea e
conºtientã de puterea de seducþie a imaginii
ºi a textului mai mult decât a trupului,
noaptea e spaþiul preferat al „descifrãrii
semnelor” unui „creier în plinã visare”
(Emily Dickinson), iar odatã cu asumarea
etichetei însingurãrii întru înaltã trãire,
ipostazele safice ale beþiei dragostei ºi
respingerii rãmân amare convulsii tardiv
notate pe un colþ de paginã, început de
poem sau tablou încredinþat timpului. Mai
spune într-un poem cum face eforturi
pentru a se comporta normal pe stradã,
ºi acesta e tot un tablou al înstrãinãrii de
sine ºi semeni întru exorcizarea
demonilor, mai ales „demonul amiezii”,
depresia, „gloria celor patru pereþi” ce o
aºteaptã mereu cu ºevaletul ºi foaia de
hârtie, singurii stãpâni de care Floarea
Þuþuianu nu se dezice niciodatã, însã ne
dã de înþeles cã un atare sacrificiu e rodul
unui compromis care abuzeazã de
cerebralitate în defavoarea senzitivului,
cã nu e la îndemâna oricui menþinerea
imaginii de rãzboinic spartan pentru care
victoria e înaintea vieþii personale, viaþã
fãcut㠄praf ºi pulbere” precum la
Nichita Stãnescu. Marcând un moment
de bilanþ, antologia „Corp de literã”
menþine la aceeaºi cotã aprecierile iniþiale,
elogioase dealtfel, „operaþia de hipnozã”
continuã sã ne încânte prin discursul
telegrafic cu valenþe ironice ºi
contrapunctul acestuia, o stare de
umilitate menitã a dizolva transa în
concretul unui rãzbel al eurilor
concentrice, departe de sentimentalismul
gãunos ºi de alte ispite defavorizante.
47
 OPINII DE SCRIITOR
SARMIZEGETUSELE SONETELOR
SECOLULUI AL XXI-LEA
SAU ALTFEL DE CANON
Aºa se intituleazã cartea de versuri*
semnatã de Gim Laurian, iar titlul
dovedeºte cât de împãtimit este autorul de
poezie ºi de canoanele ei. Ceva mai încolo
ne vom referi la ce înþelege el prin poezie
ºi cãror canoane se conformeazã.
Debutând în presa literarã prin anii
1977, dupã ºtiinþa noastrã, ca un fiu
spectaculos ºi neastâmpãrat al poeziei, a
continuat la fel de tumultuos sã se facã
cunoscut ºi recunoscut între confraþii
tineri. Scriitorul Dan Mutaºcu, neobositul
descoperitor de talente cãzut pe nedrept
în uitarea contemporanilor, scria: „Gim
Laurian are talent, e ambiþios ca un înotãtor
ºi iubeºte poezia cu un dulce fanatism”.
„Dulcele fanatism” s-ar traduce mai
prozaic, dar la fel de adevãrat, printr-o
iubire pãtimaºã, sincerã ºi neobositã, din
moment ce mai spre deplina maturitate,
acesta are orgoliul sã afirme c㠄Îl iubesc
pe Eminescu, precum pe fratele meu”. La
aºa îndrãznealã, te întrebi, dacã ºi în ce
mod se confirmã aserþiunea bardului ce
ºi-a început cariera spre sfârºitul secolului
al douãzecilea?...
Aflam din opera sa poeticã de
modernitate neîndoielnicã, expresii sau
alocuþiuni, precum: „România este ochiul
ancestral al omenirii”; „Eu nu am mamã,/
eu am versuri/ în limba român㔠– ce
trimite gândul la Nichita Stãnescu, „patria
mea este Limba Român㔠– dar numai ca
sã-ºi vãdeascã propria înzestrare liricã. Mai
întâlnim numeroase astfel de formulãri,
„poetul e arhanghelul ºlefuit de
Dumnezeu”, exprimându-se pe sine la
persoana a treia ºi atribuind „poetului”
trãirile sale proprii, ceea ce înseamnã în
limbajul critic, cã îºi creeazã simboluri
* Sarmizegetusele sonetelor secolului al XXI-lea
sau alt fel de canon , Editura Amanda Edit,
Bucureºti, 2017
48 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Corin Bianu
proprii, travaliul sãu tinde continuu spre
originalitate ºi deseori o ºi etaleazã în
structuri pe mãsurã.
Cu aceeaºi patimã, Gim Laurian
configureazã în versurile sale poezia, „o
teoretizeaz㔠(„ºtiu bine, grijã sã am de
poezie”), dar tot cu mijloace lirice, astfel
cã opiniile sale, nu trebuie judecate dacã
sunt sau nu conforme cu adevãrurile teoriei
literare, ci trebuie considerate ca fiind
însuºiri definitorii ale creaþiei sale poetice,
sau numai metafore expresive. Spre
exemplu, spune despre sonet, c㠄e
eternitatea de particularizare ºi esenþializare
a clipei”, înþelegându-se într-o traducere,
cât de cât apropiatã sensului originar, cã
el este capabil sã dedice un întreg sonet
unei singure clipe(!), particularizând-o ºi
esenþializând priveliºtea ei cu suiºuri ºi
coborâºuri, lumini ºi umbre, la ce are ea
esenþial ºi etern.
Dupã ce ne-am documentat asupra
profilului poetic al lui Gim Laurian,
urmeazã sã aflãm canoanele pe care se
fundamenteazã ºi constatãm cã autorul nu
se dezice de nonconformismul afiºat cu
ostentaþie, încât ar putea fi etichetat ca un
„rebel”, desigur frumos, fiind vorba de
poezie. Pe parcursul carierei, el s-a dovedit
a fi din stirpea rarã a poeþilor ce-ºi lasã
fluxul liric sã se exteriorizeze nestingherit
de canoanele convenþionale ºi de aceea
poezia sa este mereu proaspãtã,
surprinzãtoare ºi originalã. Nerespectarea
prozodiei sonetistice înseamnã virtuozitate
a scrisului sãu, deoarece constrângerea
textului în patul procustian al sonetului, în
fapt o cerinþã de ordin formal, i-ar afecta
impetuozitatea ºi fluenþa zicerii, astfel încât
el face abstracþie cu nonºalanþã de
amãnuntele pur-formale.
(continuare la pagina 49)
 NOTE DE LECTURÃ
Magda Ursache
„PÃMÂNT DE CUMPÃNÔ
Am intrat cu sfialã în domeniul lui Iordan
Datcu ºi Constantin Eretescu: etnologia.
Aveam nevoie de o altã imagine a românului,
implicit a þãranului român, decât cea oferitã
de „defectologii” care-l deseneazã în cãrbune:
un „balcanic” hoþ, leneº, lingãu, iar literatura
lui, realmente nulã.
Spirite federalizante constatã cã þãranul e
cãlcâiul vulnerabil al României,
cã, din cauza lui, înapoiat cum
este, nu ne federalizãm, nici nu
ne sincronizãm. Þãranul nu
poate fi trans: transnaþional,
transetnic, transexual etc.;de la
morala creºtinã se abate mai
greu. Iar etnoblasfemiile nu
contenesc. Patapievici nu
distinge decât lipsuri:
„Blândeþe, toleranþã, spirit
receptiv, curaj, patriotism –
haida-de! Eu n-am vãzut
nicãieri aºa ceva la români [...]”.
Ce se vede prin lentila sa?
„Românul e intolerant, xenofob,
violent-ºi-laº, retractil, agitat-ºi-abulic”. N-a
pus nici un bemol în multele ediþii ale cãrþii
sale, Politice.
Andrei Oiºteanu susþine (v. Imaginea
evreului în cultura românã) cã þãranul era
convins (de bisericã sau de cine?) cã, „dacã
omoarã un «jid» îi erau ºterse 40 de pãcate ºi
asta începând cu secolul XVIII”. Mi-am curãþit
mintea dupã aceastã afirmaþie, amintindu-mi
ce mi-a povestit Petru. Copil, a fost acolo,
împreunã cu câþiva oameni din sat: le-a dat
apã celor din garnitura staþionatã în gara
Podu Iloaiei. Iar istoricul Zamfirache susþine
c㠄nimeni nu se putea apropia de trenurile
morþii”, încãrcate cu 7000 de evrei. Uite cã nu
se poate generaliza portretul unui þãran vio-
lent, cu pusee antisemite.
Am cunoscut ºi un supravieþuitor, unul
dintre cei o mie, salvaþi din „trenul morþii”, un
doctor ieºean pe nume Blum. Era pe picior de
plecare în Israel ºi se întreba dacã sã ia cu el
kilul de medalii date de regimul Dej-Pauker.
Ne spunea cã altfel am fi trãit dacã s-ar fi
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
realizat Republica Evreiascã, dupã
„întoarcerea armelor”. Argument: la
recensãmântul din 1930, din 102.000 cetãþeni
ieºeni, 34.000 erau evrei. E inutil sã spun cã
replica Bãtrânului a fost necruþãtoare. L-a
citat pe Caragiale, despre care nu se poate
spune cã ar fi fost antisemit. Iatã ce-i scria, în
martie 1907, lui Zarifopol:
„În þara de sus, Botºeni,
Ieºi, Dorohoiu, rãscoale
þãrãneºti contra posesorilor –
contra jãdanilor. E latã
rãu”.Parantetic spus, minþi
înguste au cerut eliminarea
vocabulei jid, deºi nu avea
sens peiorativ. ªi D.
Drãghicescu opta atunci, în
1907, în Din psichologia
poporului român, pentru
naþionalizarea solului patriei;
imperios necesar era sã fie dat
þãranilor ca sã fie ridicaþi eco-
nomic, etic, cultural. ªi nu era
antisemit, ci profund democrat.
Sunt mulþi etnologi care au adoptat rapid
mainstream-ul: sã batjocoreascã românismul
(cuvântul românism apare la Samuel Micu ºi
la Ion Heliade-Rãdulescu) din spaþiul mioritic,
citind în el intoleranþã. Multietnici am fost,
aºa rãmânem, spun unii: 3 ciobani, 3 etnii puse
pe omor. Cineva vede în morala baladei
Mioriþa faptul cã trebuie eliminat conflictul
interetnic cu... ungurii, citind eronat cuvântul
ungurean. Iar Capodopera Mioriþa e luatã
în batjocurã, mai ales testamentul ciobanului,
presupunând laºitate, fugã de lupta cu
baltagul. „Un popor care a creat Mioriþa
trebuie stimat ºi respectat”, scrie Petru
Ursache. „ªi Socrate, ºi Iisus sunt foarte
mioritici”, a rostit Ion Coja, într-o conferinþã.
Ce nu ºtiu aceºti adaptaþi la trendul
risipirii valorilor tradiþionale (Tradiþie? Oaie
rumegãtoare!) ºi totodatã al stilului etnic
românesc, e cã þãranul nu se teme de moarte.
În folclor, apare cuvântul mortiþã, de unde
Cioran l-a extras, prefãcându-l, „naiv ºi senti-
mental” (Ion Vartic), în morþiºoarã. Iar
49
sacrificiul pentru naþiune-etnie-popor nu-i
detestat de þãran, cum o fac niscai intelectuali
intraþi din nou „în câmpul puterii”. Þãranul îºi
þine eroii in pectore. Aceiaºi intelectuali, în
stilul cãrora nu intrã factorul etnic, opineazã
cã etnologia ºi etnografia ar trebui scoase
din studiile de filologie, locul lor fiind pe
undeva printre ºtiinþele sociale. Cât despre
literatura oralã, ea ar trebui eliminatã din istorii
literare. E chiar demodat sã-i consacri
folclorului primul capitol. Gata cu analfabeþii
ãºtia! Dar Iisus, cel nãscut într-un biet staul
de oi, n-a învãþat prin viu grai? Cine i-a
descifrat semnele de pe nisip? Ioan Gurã de
Aur spune despre Hristos: de s-ar fi scris cu
de-amãnuntul, mi se pare cã nici în lumea
aceasta n-ar încãpea cãrþile ce s-ar fi scris”.
ªi Mioriþa are mult peste 1000 de variante.
Þãranul nu-i risipitor cu valorile
româneºti, ca aceia care se cred începãtori de
literaturã. Din nimic nimic rãsare, spune
etnosoful. În biserica din Ipoteºti, dedicatã
poetului (ideea a venit de la N. Iorga ºi de la
Cezar Petrescu), aureolele sfinþilor sunt
negre, simbolizând doliul dupã poet. Þãranii
intrã, se închinã ºi sãrutã portretul lui
Eminescu; se împãrtãºesc din vechiul potir,
din care s-a împãrtãºit ºi poetul lor, negat de
aceiaºi începãtori de subliteraturã.
Constantin Eretescu n-a plecat din
România ca sã nu se mai uite înapoi. Ce-ar fi
sã observãm cã Goma a rãmas ºi la Paris
basarabean, aºa cum nici Mircea Eliade, nici
Vintilã Horia, nici Basarab Nicolescu – ºi câte
alte nume n-aº putea înºirui aici – n-au tras
uºa României dupã ei. Da, C. Eretescu îi judecã
pe români aspru, dar drept, fãrã a fi un hulitor
de patrie. ªi nu-ºi vrea þara pierdutã.
Când a venit în România, C. Eretescu nu
vorbea româneºte. Iordan Datcu precizeazã
c㠄nu era vorbitor nativ al limbii române”. ªi
a scris romane, ca ºi Mircea Eliade, ca ºi Paul
Goma, în româneºte. Ochiul etnologului
experimentat i-a ajutat în prozã.
El ºi soþia sa, Sanda Golopenþia-Eretescu,
ºi-au salvat lãuntrul (vocabula lui Dan C.
Mihãilescu), emigrând în SUA. Cu obidã,
diaristul noteazã: „«la noi» a dispãrut. E o
expresie care a murit odatã cu plecarea din
þarã. ªi mã întreb acum dacã va mai exista un
loc pe pãmânt cãruia sã-i pot spune «la noi»”
(iulie, 1980).
Pentru cã am reþinut din monografia lui
Iordan Datcu cã Eretescu copil (armean
polonez) vorbea ruseºte ºi deloc româneºte,
reproduc un citat din scriitorul rus stabilit în
Elveþia, Mihail ªiºkin (Paltonul cu gaicã.
Prozã scurtã, Eseu, Ed. Curtea Veche, 2017,
trad. Antoaneta Olteanu). Scrie ªiºkin: „Când
a apãrut problema traducerii Elveþiei ruse în
germanã, mi-am dat seama brusc cã aceastã
50 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
carte existã cu adevãrat numai împreunã cu
cititorul meu rus (...). Se pot traduce cuvinte,
dar nu poþi traduce un cititor”. ªi pentru cã
etnologul C. Eretescu s-a ocupat de folclorul
urban, adaug eu: limba e ca femeia din
cântecul de mahala al lui Mãrgineanu.
Parafrazând, limba te urcã, limba te coboarã.
Lãsând gluma la o parte, limba e instanþa
supremã. Dacã pierzi procesul cu ea, nu mai
ai unde face apel. Or, cei doi exilaþi s-au opus
cu toatã puterea pericolului de a-ºi pierde
limba maternã. ªi cum sã n-o fi fãcut Sanda
Golopenþia, când tatãl sãu, geopoliticianul
Anton Golopenþia, cãuta români în Rusia? În
Melitopol, la Marea de Azov, a descoperit
un restaurant-unic – numit Bucureºti. Se
colonizase (sub Ecaterina a II-a) teritoriul de
dincolo de Bug. Cercetãrile sale l-au dus la
arest ºi la moarte, în ’51, la Vãcãreºti.
Dimpotrivã, în 1947 (v. scrisoarea cãtre
Petru Comarnescu, din 11 ianuarie, în
„Manuscriptum”, nr. 1-2, 1998), Cioran a decis:
nu voi mai scrie niciodatã româneºte”. Pe cale
de consecinþã (sau nu), s-a dezis de rãdãcini:
„Singurul lucru inteligent pe care l-am fãcut
în viaþã e cã am întors spatele originilor mele”.
Cred cã e cumplit sã fii apatrid ºi înc㠄prin
alegere”. Dupã cum a renega limba maternã e
o trãdare de amintiri „ºi, pânã la un punct, de
sine însuºi”.
Citind monografia lui Iordan Datcu,
Constantin Eretescu (Editura Bibliotheca,
2017), venitã dupã cea intitulatã Petru
Ursache, din 2016, m-am gândit cât de
apropiate sunt destinele celor doi etnologi:
Eretescu ºi Ursache.
„Eu l-aº scuipa”, scrie Eretescu despre
Voronin, care considera o umilire steagul
românesc pe parlamentul Republicii Moldova,
celãlalt stat românesc. Tema Basarabiei
desprinse de þarã ºi fãcutã bucãþi (URSS a
schimbat fãrã pãs componenþa demograficã a
teritoriilor româneºti ocupate) i-a îndurerat
deopotrivã. „Dumneata nu-i cunoºti pe ruºi,
spune Gavrilã Mavrodin (personaj din
romanul În cãutarea Alexandrei, nota mea)
încet. Sper sã nu ajungi sã-i cunoºti. Ruºii
adevãraþi nu sunt cei din cãrþile lui Cehov,
aºa cum eºti tentat sã crezi. Un scriitor mare
care a creat o lume care nu mai existã demult.
Aºa cum ar fi de prisos sã-l cauþi pe Aristotel
printre grecii de azi”.
Ocupanþii ruºi îi arseserã în curte
biblioteca imensã fãrã a deschide vreo carte,
deºi pe rafturi se aflau ºi multe ruseºti.
Biblioteca tatãlui meu, parte în germanã, a fost
arsã în curtea casei din Buzãu. Fetiþa care eram
s-a bucurat cu candoare de focul pus de un
ofiþer sovietic, încartiruit la noi în casã.
Cum am narat în romanul Astã-varã n-a
fost varã... (Editura Institutul european, 1996),
 „Goethe ºi chiar Kant erau, în mintea lui, la fel
de amestecaþi în invazia fascistã ca ºi
Führerul. Oricum, în acelaºi foc au ars ºi
Platon, ºi Voltaire, ºi Dostoievski, ºi
Shakespeare, ºi Cehov, ºi Caragiale”.
Atunci, glasul tatei, om bun ºi blând,
rãsunase inexplicabil de dur, de tãios,
adresându-se mamei: „Ia-o pe Magda de aici.
Ia-o de aici mai repede!”. Cu siguranþã, n-a
vrut sã mã bucur de focul alimentat de cãrþi. A
trebuit sã-ºi suprime orice pretenþie omeneascã
de revoltã faþã de o barbarie nejustificatã ºi
nejustificabilã. Am aflat, dupã moartea lui,
cã-ºi construia un fel de arcã pentru o altã
bibliotecã, fãrã pãmânt de sprijin: nota fraze
din V. Pârvan (carte arsã), din P.P. Panaitescu
(carte arsã), din Blaga (ars), Geneza metaforei
ºi sensul culturii, care-i rãmãseserã în minte.
Din pãcate, s-au pãstrat etichetãrile
proletcultiste „fascist” ºi „antisemit”, emise
de foºtii tovarãºi, azi domni, pentru Iorga,
Pârvan, P.P. Panaitescu, Eliade, Voiculescu,
Noica, Sergiu-Al.-George...Dar a fi fascist,
antisemit, ºovin înseamnã a fi precar mental.
Au fost astfel cei enumeraþi mai sus?
Ediþia Murãraºu, Literatura popularã, a
devenit ºi ea carte interzisã. Culturii române i
s-au tãiat venele, într-o Românie datã bacºiº
lui Stalin de Churchill, atunci devastat de
depresie, pe care o numea „câinele negru”, ºi
de alt bolnav al marii politici, Roosevelt.
Petru obiºnuia sã-mi repete: „dacã
zgândãri coaja unui rus, dai peste un tãtar”.
I-o spusese Petru Caraman, marele slavist.
ªi Datcu, ºi Eretescu, ºi Ursache au urât
(urmare de la pagina 46)
Sarmizegetusele sonetelor
secolului al XXI-lea sau
altfel de canon
Citãm în întregime un sonet, selectat nu
chiar la întâmplare: „Catifelând culoarea
coroanei cu obrazul”// Catifelând culoarea
coroanei cu obrazul/ În spaþii Vãcãreºti ce sub
tiara/ Am pus în vers timp getic ºi dragoste de
þarã/ Stau mãrturie munþii ºi Mihai Viteazul.//
Catifelând culoarea clepsidrelor rebele,/ Atunci
când cugetãri deschid ochiul cetãþii,/ Primeºte-
o suvenire de la toþi poeþii;/ Pe Eminescu ce a
intrat în stele.// Târgoviºte, cetate plinã de pal-
ate,/ Primeºte ca-ntr-o anticã sfinþire/ Nectar
de glorii. ªi-n loc de mântuire,// Primeºte-n dar
ºi de la mine-o carte./ Primeºte-acest imperiu,
ce s-a numit Viteazul,/ Catifelând culoarea
coroanei cu obrazul”.
Întâlnim în alte pãrþi: „triumful în neant e
marea poezie”, „Gândirea-i ºarpe-ntr-un hotar
de sânge”, „Maica Domnului blândeþe-mparte”,
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
directivãrile ºi directivele, instruirile ºi
consfãtuirile, congresele ºi plenarele cu luãrile
lor de mãsuri aplaudate de politruci. Pentru
Constantin Eretescu, ºedinþa comunistã e
„ceremonialul prin care se manifestã puterea”.
Am vãzut ce s-a întâmplat la noi când istoria
a fost instrument al puterii politice.
Petru Ursache n-a crezut în inferioritatea
României, nici istoricã, nici culturalã. Pentru
Rãdulescu-Motru, preluarea modelului
european în România a fost doar act mimetic,
formã fãrã fond. Doar fusese discipolul lui
Maiorescu! D. Drãghicescu critica „pornirea
imitaþiei” din firea românilor. N-aº zice totuºi
c㠄tot trecutul nostru este un ºir de imitaþii”.
P. Ursache vorbeºte ºi el de mitul schimbãrii
la faþã. O altã schimbare mimeticã? Dar astãzi
ne pândeºte riscul colonizãrii, nu al schimbãrii.
Conºtiinþa naþionalã nu-i neisprãvitã
(Drãghicescu), dar se cam vrea isprãvitã.
Corrigenda
O neglijenþã tipograficã, din textul Un
cãrturar ne invitã la „ospãþul lecturilor”,
apãrut în volumul Literatura cu bune
ºi...nebune: evocarea etnologului Sabina
Stroescu aparþine lui Constantin Eretescu:
„Nu-mi amintesc ca în cei 15 ani cât am fost
colegi sã fi fost chematã vreodatã la telefon.
N-am auzit-o vorbind în public. N-am vãzut-o
vreodatã mâncând. Totuºi, 15 ani. În tot acest
timp veghea la tipologia snoavelor.” Viaþã de
cãrþar pe un „pãmânt de cumpãnã”!
Eroarea a fost corectatã de Editura Eikon
în suplimentarea de tiraj.
„E toamnã ºi e frig, întors e curcubeul Poeþilor
în fructe”, „Aceasta e Estema – Poezia”. În
ciuda aplombului justiþiar, universul sãu liric
este diafan ºi de o blândeþe uimitoare. Aflãm
în versurile sale „aripi de îngeri”, „stele”,
„luceferi”, „cer”, „secunde gravide”, „estemã”,
care îºi pun pecetea în mod memorabil.
O altã caracteristicã fundamentalã ce
individualizeazã opera poetic㠄laurianã”
este apartenenþa nedezminþitã faþã de vatra
þãrii, nenumãrate sunt reuºitele animate de
sentimental naþional, în sintagne originale,
precum „Luceafãrul (...) Duce rotundul þãrii
în spinare”, „românii sar de pe cai pe aripile
talentaþilor îngeri”, „Estema Eminescu”,
„tarabostes” ºi chiar în aceastã carte, poetul
nu scrie „arabescuri” ori alt echivalent al
ornamentelor, ci „sarmizegetusele
sonetelor”, care sunt tot atâtea metafore sau
simboluri ce-i populeazã poezia, nu ca o artã
decorativã, ci una intrinsecã.
Trebuie sã adãugãm neapãrat, cã volumul
este ilustrat cu desene ale poetului, care
vãdesc aceeaºi graþie ºi sensibilitate cu a
versurilor sale ºi impresioneazã surprinzãtor.
51
 EXERCIÞII DE REGÂNDIRE
UN UNIVERS NECUNOSCUT
În societatea contemporanã, a noilor
tehnologii de neimaginat cu un sfert de secol
în urmã, în care cercetarea þinteºte viitorul,
tot mai puþini sunt cei care se dedicã în
continuare muncii în arhive ºi biblioteci. ªi
tot mai rari cei care mai au competenþele
necesare, atât de diferite de cele din alte
domenii. Sunt ei anacronici? Mai are sens
munca lor? Atâta vreme cât mai sunt de
descoperit, inventariat, descris, analizat,
comparat documente ale
trecutului, în nici un caz.
Suntem noi în era digitalã, dar
câte documente pe hârtie mai
sunt încã de studiat, de integrat
într-un sistem al cunoaºterii, de
descifrat. Câte semnificaþii nu
mai sunt de regândit pe mãsurã
ce se adaugã noi informaþii
despre ceea ce este vechi ºi
puþin cunoscut.
O dovadã în acest sens ºi
o invitaþie la reflecþie este
volumul Xilogravura din
cartea româneascã veche
tipãritã la Bucureºti (1582-1830), lucrare
impozantã, de peste 500 de pagini, publicatã
la Cluj în 2015, dar cu circulaþie restrânsã.
Datorãm acest demers de cercetare ºtiinþificã
Ancãi Elisabeta Tatay, doctor al Institutului
de Istorie „G. Bariþiu” din Cluj-Napoca cu alte
patru volume anterioare, ºi profesorului
universitar Cornel Tatai-Baltã, fost director
la Muzeul de Istorie din Blaj, cunoscut pentru
marele numãr de cãrþi ºi studii publicate pe
un frumos parcurs profesional. Iatã o tradiþie
de familie, prin care se transmite pasiunea
pentru cercetare, un exemplu încurajator.
Tatã ºi fiicã, împreunã, au realizat o
monografie a unui fenomen cultural ºi artis-
tic ale cãrui semnificaþii se descoperã pe
mãsurã ce un cititor interesat parcurge
volumul. Întâi, studiul introductiv, care trece
în revistã cercetãri ºi studii realizate în ultimul
secol în Occident, cu privire la istoria tiparului
ºi a ilustraþiei de carte, precum ºi pe cele pe
care le datorãm înaintaºilor din lumea
ºtiinþificã româneascã. Autorii prezintã
xilogravorii care au lucrat la Bucureºti, nume
52 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Sultana Craia
cunoscute specialiºtilor, dar numai lor, nu ºi
unui public mai larg. Cine au fost aceºtia, unii
români, alþii nu, e greu de ºtiut dincolo de
ceea ce au lãsat: lucrãri cu influenþe din culturi
diverse, cu stiluri mai mult sau mai puþin
distincte. Nu ºtim de unde veneau, se pot
face doar presupuneri despre locurile în care
s-au format ca meºteri – artiºti, nu ºtim ce
destine au avut. Nu ºtiam, pânã la apariþia
acestui volum, nici cât de numeroase au fost
lucrãrile lor ºi este surprin-
zãtor sã descoperim acest
lucru în secþiunea Lista
cãrþilor de la Bucureºti ºi a
gravurilor acestora, prezen-
tatã sub formã de tabel pe nu
mai puþin de 90 de pagini. Dar
componentele de text ale
volumului reprezintã numai
partea de informare, date
fapte, teorie. Adevãratul
univers necunoscut este
componenta vizualã, artisticã,
mai precis graficã. Un
adevãrat muzeu, o enciclo-
pedie a formelor, simbolurilor, ornamentelor
pur decorative sau cu sensuri încifrate,
recognoscibile numai pentru cunoscãtori.
Pentru ceilalþi este un spectacol, format din
foi de titlu, coperþi, viniete, gravuri în plinã
paginã, frontispicii, chenare, scene
complexe, cu detalii care, toate, înseamnã
ceva. Atât de multe sunt imaginile acestui
univers la care deschid accesul cei doi
cercetãtori, încât ele ocupã 300 de pagini.
Cât de diverse sunt ele, pot descoperi cei
care descoperã volumul.
Iar cât de mare a fost efortul pentru a
alcãtui o asemenea lucrare de referinþã aratã
nu doar elementul vizual, impresionant în sine,
ci ºi bibliografia consultatã (bibliografia
generalã însumeazã numai ea 276 de titluri,
iar cea referitoare la xilogravura româneascã
încã 158).
Pentru istoria culturii româneºti o
asemenea contribuþie ºtiinþificã este un
eveniment, o sãrbãtoare ºi o dovadã cã nu s-a
stins încã un filon cãrturãresc, de vreme ce
vine din urmã încã o generaþie de specialiºti.
 LECTURI
Traian D. Lazãr
POEZIE PERSONALIZATÃ
Civilizaþia actualã evolueazã între
globalizarea generatoare de uniformizare ºi
tendinþa de pãstrare a individualitãþii
specifice. Pe de o parte, comunitatea ºi
individul se strãduiesc sã þinã pasul cu noul,
cu moda, cu progresul, cu mersul general
al lumii ºi, pe de altã parte, se tem sã nu-ºi
piardã identitatea, specificul, elementele
distinctive în masa umanitãþii globale.
Cotidianul este invadat de
structuri ºi forme standard,
aºezãri, locuinþe, mobilier,
vestimentaþie, automobile etc.,
aidoma unele cu altele, care
genereazã ºi accentueazã
cenuºiul existenþei umane. Pe
ici pe colo, se menþin ori rãsar
pete de culoare, mai mult sau
mai puþin þipãtoare, ce vor sã
afirme unicitatea, o existenþã
individualizatã: un pix ce are
gravat numele proprietarului, o
motocicletã Harley-Davidson
cu toba de eºapament aºezatã
verical, o rochie cu o tãieturã fistichie etc.
În creaþia literarã, acest fenomen se
manifestã prin existenþa concomitentã a
imitaþiei, mergând de la epigonism la
plagiat, ºi a promovãrii agresive sau ca ex-
periment a stilului cu tentã de unicat.
Volumul Prin Jar ºi brumã,
eLiteratura, 2017, al poetului N.Petrescu-
Redi, încearcã sã þinã calea de mijloc între
clasicism ºi inovaþie, dar are ºi numeroase
elemente, ce atestã cãutãrile autorului cãtre
o poezie personalizatã.
Autorul trateazã teme vechi, în viziuni
noi. Ana meºterului Manole, deºi ziditã în
peretele mânãstirii, este vie. „Spume de
sânge ies din zid”, iar meºterul dialogheazã
cu Ana. Autorul sau divinitatea îi
argumenteazã lui Manole faptul cã Ana este
vie: „Ce suflet îngheaþã/zidit în fãclie”?,
biserica fiind fãclia credinþei. Asemuind
jertfirea Anei cu rãstignirea, poetul
imagineazã situaþia în care cuiele, care-i
strãpung palmele, ies din perete ºi pot fi
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
folosite pentru agãþarea icoanelor din
bisericã.
Eva a fost izgonitã din rai, pentru
pãcatul de a fi încãlcat interdicþia de a
mânca fructe din pomul oprit. Faptul se
explicã, apreciazã poetul, nu prin slaba
credinþã a Evei, ci prin slãbiciunile inimii
care „bate la porþi albastre” ºi „arde în foc
stelar” ºi care „picteazã tot Raiul din fructul
pe plac”. Din nefericire, zice
autorul, unii vãd în acest
fruct „doar mãrul,/cu coadã
de drac”.
Despre viþa-de-vie ºi vin
au scris Valeriu Cotea,
N.D.Cocea, Pãstorel
Teodoreanu. N Petrescu-
Redi nu ezitã sã meargã pe
urmele înaintaºilor, dar cu
paºi proprii. El face elogiul
vinului, în stil personal.
Poetul imagineazã ipostaze
noi ale vinului de Cotnari. Lui
ªtefan cel Mare, vinul de
Cotnari îi aduce „mir sub frunte/ºi ecou
de ler/ cu-nstelãri pe-al gurii roz cer”.
Ostaºilor voievodului, vinul de Cotnari le
d㠄o razã ori douã,/ trecutã prin ºipot/ de
tulnic ºi rouã”. Îi îndeamnã la joc: „Vinul
ajutã opinca/ ºi focul din strunã,/ cu hora
sã fure rotundul din Lunã”. Inamicii, care
beau Cotnari, „adorm/ cu capul pe butuc”.
Cotnariul îi curmã pasul strãinului, îi pune
„jar” sub picioare. Prezenþa ºi consumarea
vinului înseamnã sãrbãtoare, „fluturã
steaguri/în calendare”.
În poezia Ciuta, N.Petrescu-Redi
trateazã în stil propriu, folosind mijloace
de expresie proprii, aceeaºi temã ca ºi Labiº
în Moartea cãprioarei. Puºca ce aduce
moartea ciutei „fumegã a lumânare”,
trimitere la tradiþionala lumânare, ce se
aprinde la cãpãtâiul omului, ce-ºi dã
sufletul. Poezia Mãrul versificã acelaºi
subiect cu cel tratat de Mihai Beniuc în
Mãrul de lângã drum, raportul poetului cu
lumea. N. Petrescu-Redi gãseºte expresii
53
noi pentru a arãta rolul poetului ºi al creaþiei
poetice. Poezia lui „plânge pe þeavã de
tulnic”; din mine „seve îºi trag” lutul
olarului ºi cidrul. În poezia Bucovina,
având acelaºi subiect ca al poeziei
eminesciene La Bucovina, ambii autori
exaltã frumuseþile naturii acestei provincii
româneºti. N. Petrescu-Redi se rezumã
însã doar la numirea Codrilor Cosminului
ºi glorificã provincia prin personalitãþile ei:
Ciprian Porumbescu, Hurmuzachi, Aron
Pumnul. În termeni elogioºi, autorul îºi
menþioneazã predecesorul: „Eminescu, la
tine, prin joc de cuvânt/ se-nchinã cu mâna
lui ªtefan cel sfânt”. Creaþia poeticã a lui
Nicolae Petrescu-Redi uzeazã drept
mijloace de individualizare ºi stilul, limbajul,
topica, grafica etc. Am reþinut din poezia
Te cãutam portretul iubitei: „Înger hoinar/
cu aripi/ ce nu mai încãpeau/ în icoane”.
Iar în privinþa topicii, versurile poeziei
Magie: Pe brugul toamnei,/ acuzate de/
vrãjitorie,/ frunzele copacilor/ ard.
Impresionante, prin imagine ºi
semnificaþie, sunt versurile ce definesc
crucea, din poezia cu acelaºi titlu, Crucea:
„braþe deschise/ vestind primãvara/ cu
floarea tristã/ de cui”. Floarea cuielor ce
au strãpuns palmele Mântuitorului rãstignit.
Variaþiunile pe aceeaºi temã ºi inovaþiile
în asocierile de termeni sunt mijloace
frecvent folosite de cãtre autorii ce doresc
sã se individualizeze din masa celorlalþi
scriitori, sã creeze o poezie personalizatã.
Pentru oricine cunoaºte starea poeziei
actuale este evident cã Nicolae Petrescu-
Redi nu este singurul care promoveazã/
cultivã poezia personalizatã. Dacã în
perioada renaºterii ºi câteva secole dupã
aceea era o mândrie ca ucenicul, artistul
începãtor sã cultive, sã imite pânã la
identificare stilul unui maestru, începând din
secolul al XX-lea s-a rãspândit mentalitatea
contrarie, de a-þi contura o identitate proprie,
de a scrie personalizat. Strãdania ºi chiar
mândria de a aparþine unei bresle, unei ºcoli,
unui curent, de a fi în rând cu lumea artei, a
fost înlocuitã cu separarea de turmã!
Ne propunem sã revenim cu o
expunere detaliatã asupra acestei probleme.
Deocamdatã, întrucât acest text este
destinat publicãrii în revista Litere, vom
semnala cã ºi în grupul Societãþii Scriitorilor
Târgoviºteni ºi al colaboratorilor revistei
Litere se manifestã preocupãri pe linia
creaþiei personalizate. În volumul Coama
cântãtoare a zorilor, poetul Emanoil Toma
foloseºte, ca ºi Eminescu, forma de
comunicare a scrisorilor, dar inoveazã
mijloacele ºi conþinutul, „alterneazã
54 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
mijloacele prozastice cu cele poetice”, iar
tematic, ne explic㠄de ce îþi scriu”: „pentru
cã þie îþi place sã primeºti scrisori” ºi pentru
c㠄simt voluptatea de a scrie/ voluptatea
de a mã destãinui” (Litere, nr 3/2017, p.68).
Vasile Bardan a observat cã George Coandã
„este inventatorul unor noi specii poetice,
pe care le-a numit cosmopoezia, poemul
comentariu ºi liriruna”. (Litere nr 9/2017,
p.42) Ion C. ªtefan ne dezvãluie, în revista
Litere, existenþa unui poet de o originalitate
aparte, la Craiova. Creaþia lui Constantin
Pãdureanu, asemãnãtoare pe alocuri cu cea
a lui Marin Sorescu ori a lui Miron Radu
Paraschivescu se distinge, totuºi, prin faptul
c㠄deºi unele texte par naraþiuni, elementele
lirice se ivesc printre rânduri, ca ghioceii
primãvara peste un câmp în trezire” (Litere,
nr 3/2017). Poetul Marin Ifrim a inventat
cuvântul Darwinã, dat unei poezii din
volumul În sângele ploii, Buzãu, Editura
Teocora, 2016, iar poeta Magda Cârneci în
Viaþa ca o poezie, Editura Paralela 45, Piteºti,
2017, „foloseºte punctuaþia sub o formã
afectivã, nu gramaticalã, în funcþie de starea
emoþionalã a creatoarei”. (Litere, nr 8/2017,
pp.60,61)
Este clar cã preocuparea de personali-
zare a creaþiei poetice ºi, adãugãm noi, a
creaþiei literare în general, constituie o
caracteristicã a evoluþiei literaturii
contemporane. De aceea ne propunem sã
revenim, asupra temei cu o cercetare
sistematicã mai amplã.
Acestora, N. Petrescu-Redi le adaugã
un procedeu propriu sau, ca sã nu fim prea
radical în afirmaþii, mai puþin folosit de alþi
poeþi, enunþul aforistic în redactarea unor
versuri. Citãm câteva: „Noaptea bea vinul
lunii în felinare”, (poezia Zaruri); „Poetul
e zeu hoinãrind pe cerul din noi”, (Cine?);
„De trupu-þi gol, am ochiul plin” (Cu Eros
ºi Kronos); „Dragostea cuvântã în amvon
de jar”, (Ecouri) etc. Faptul a fost observat
ºi de cãtre Nicolae Dabija, care a remarcat
„stilul aforistic al poemelor” lui N.
Petrescu-Redi. Mai mult de atât, Nicolae
Dabija scrie cã poetul N.Petrescu-Redi
„cultivã aforismul-poem ºi poemul-
aforism”, întemeindu-se pe înclinaþia
poetului cãtre filozofare.
Poezia lui N. Petrescu-Redi este o
poezie aforisticã, are ca element de
personalizare, aforismul. Nimic surprinzãtor
având în vedere practica îndelungatã ºi cu
realizãri notabile ºi memorabile în domeniu,
cum ar fi publicarea de aforisme în reviste
ºi a unei plachete de aforisme precum ºi
includerea într-o antologie a aforismului
apãrutã în Italia.
 FUNDAMENTE
O LUME ZIDÃRITÃ
ÎN LITERATURÃ
Scriitorul George D. Piteº, membru
fondator al Societãþii Scriitorilor
Târgoviºteni, s-a remarcat de-a lungul
anilor ca un scriitor complet ºi complex,
având un discurs la fel de convingãtor ºi
avizat, atât în prozã (6 volume), cât ºi în
poezie (13 volume), atât în epigrame (2
volume), cât ºi în traduceri
de romane poliþiste ºi de
dragoste din autori francezi
de prestigiu (16 volume), ºi
mai nou, surprinzându-ne cu
publicarea unei impresio-
nante monografii a unui sat
din mirifica vale a râului
Dâmboviþa.
Ca prozator, scriitorul
George D. Piteº a adunat
în cele ºase volume
publicate (Pasãrea Phoe-
nix – 2004; Dialog cu faþa
la perete – 2004; O viaþã-n zadar –
2007; Destine furate – 2014; Destine
în impas – 2014; Destine rãvãºite –
2015), peste 50 de întâmplãri, în care a
abordat cu înþelegere dar ºi cu abilitate,
din diferite unghiuri, destinele
personajelor, supuse încercãrilor ºi
ispitelor de tot felul, cel mai adesea
împinse pânã la limita sensibilã dintre real
ºi imaginar, trecând cu nonºalanþã de la
dramã la comic, de la grotesc la ideal. ªi
dacã þinem cont ºi de faptul cã majoritatea
nuvelelor sunt scrise înainte de 1989,
avem în faþã un scriitor cu o interesantã
literaturã de sertar, care meritã analizatã
cu atenþie, date fiind implicaþiile sociale,
economice ºi politice ale acelor vremuri,
bine disimulate în texte.
Pentru analizã am ales, volumul
„DESTINE ÎN IMPAS”, ed. Fundaþia
Culturalã Antares, (2014), Galaþi, 220 p.
care m-a frapat prin realismul sãu, prin
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
Titi Damian
mesajul uman ºi profund, prin limbajul
direct ºi alert, scriitorul fiind mereu
prezent în firul naraþiunilor sale cu
concluzii moralizatoare, dovadã a unei
valoroase acumulãri ºi experienþe
scriitoriceºti ºi de viaþã.
Remarcabilã este ºi definiþia datã de
cãtre distinsul profesor doc-
tor Victor Petrescu, care
analizând tematica scriiturii
prozatorului George D.
Piteº subliniazã: „Destinul
este semnul existenþial al
fiecãruia dintre noi ca
urmare a unor hotãrâri,
întâmplãri pe care le
trãim (favorabile sau
potrivnice), influenþate de
personalitatea noastrã sau
de mediul în care trãim.”
În acest volum pot fi
identificate: nuvele (în care accentul cade
pe componenta caracteriorologicã a
personajelor), precum „Regãsire”; schiþe
(care prezintã un singur episod din viaþa
personajelor) precum: „Ah, dragostea”,
„Joc de copii”, „Ce este incultura
crasã”, „Lecþia de moral㔠sau „Javra
mea dragã”; altele se încadreazã în
specia povestirii cu iz anecdotic:
„Îngerul”, „Antenã pentru bulgari”,
„Deosebirea” sau „Ce este logica?”
Dacã luãm în considerare categoria
esteticã dominanatã, în lucrãrile din acest
volum descoperim tragicul (de fapt, un
fel de tragedie optimistã) cum ar fi în
„Regãsire”, „Picãtura de eternitate”;
comicul în „Îngerul” sau „Ce este
logica”; dar ºi comicul cu finalitate
tragicã din: „Joc de copii”, „Ah,
dragostea” sau „Doi preºedinþi.”
Existã în volum ºi câteva texte-eseu
cãrora le-am putea spune simplu naraþiuni
55
în prozã, neîncadrabile perfect în schemã:
„Anul 2000” – un fel de fabulã eseisticã,
„Deosebire” ºi „La mormântul tatãlui
meu” – un splendid eseu-necrolog.
Capodopera volumului, este însã, dupã
opinia mea, o lucrare intitulatã simplu:
„Astã searã.”
Prima nuvelã a volumului, intitulatã
„Regãsire”, este construitã pe motivul
Pãsãrii Phoenix, justificând întrutotul titlul
volumului, dar ºi intruziunea destinului în
evoluþia personajelor. Eroina este Silvia
Comãnescu, o fatã fericitã, tânãrã
proiectantã, repartizatã sã lucreze chiar
sub conducerea inginerului Radu
Stroiescu, un tânãr ideal, din punctul ei
de vedere.
ªi totuºi, exact atunci când tânãra
proiectantã crede cã este aleasã de soartã,
cerul se dezlãnþuie, purtând-o printr-un
carusel de întâmplãri, care mai de care
mai nefericite, printr-un ocean de lacrimi
ºi cãderi, pentru ca, mulþumit de încercãrile
pe care i le trimisese, la final sã-i deschidã
o fereastrã spre soarele, bine ascuns pânã
atunci de nori negrii.
Concluzia naratorului: „Unele fete
au prea mult noroc ºi-ºi bat joc de el,
altele forþeazã norocul ºi sunt cãlcate
în picioare. Aºa e viaþa. Nu-i poate
face fericiþi pe amândoi.” (p.93) ªi
totuºi, pasãrea Phoenix trebuie sã
renascã. Întâmplãrile relatate se supun
faptului cotidian, nu au nimic din febra
marilor tragedii antice, dar importantã
pentru cititor rãmâne însã, rezolvarea
optimistã de care are el însuºi nevoie,
într-o lume întoarsã pe dos....
„Picãtura de eternitate” îi pune
faþã în faþã, dupã aproape douãzeci de
ani, pe Corina, foasta muncitoare-lãcãtuº
la o Secþie de Montaj din Bârlad, cu
inginerul, acum decan al facultãþii, Mihai
Viziru, la care venise în audienþã, pentru
a-i mãrturisi, cã primul dintre cei doi copii
ai ei, este... fiul sãu, ºi a-i cere sprijinul,
în educarea viitoare a acestuia. Finalul
este explicit ºi fericit. Secretul însã
persistã. Viziru devine mai târziu rector
al Universitãþii, care va coordona ºi
lucrãrile celor doi copii ai ei, Mihai ºi Sorin,
pentru Salonul de Inventicã... Pentru
cititor, rãmân însã întrebãrile ale cãror
rãspunsuri þin de componenta eticã a
acþiunii: Corina se sacrificã în numele unei
iubiri secrete? Corina a aºteptat
momentul ºantajului?
56 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
„Doi preºedinþi” este de un comic
grotesc, dar savuros, având protagoniºti doi
veri, preºedinþi de C.A.P., Axente Cosaºu
ºi Procopie Vãcaru care fac un chef de
pominã în bodega din Fundeni. Asitãm la o
masã pantagruelicã, un chef monstruos, în
finalul cãruia apare poºtaºul Floricã
ªtireanu pe care cei doi îl obligã sã le
citeascã ziarul. Lectura unui articol este
pentru ei de rãu augur, cãci aflã despre
moartea tragicã a unor preºedinþi americani:
Abraham Lincoln, James Abram Garfield,
Wlliam Mc Kinley ºi John Kennedy. Cei
doi preºedinþi de C.A.P., într-o clipã de
luciditate þâºnitã printre aburii alcoolului ºi
cu imaginaþia înfierbântatã, apropie de ei
moartea preºedinþilor americani:
„Procopie era leoarcã de transpiraþie.
Râuri de sudoare i se prelungeau pe
obraz. Cãmaºa i se lipise de spate, iar
fripturile fragede se transformaserã în
stomacul sãu contorsionat de emoþie în
pietre de moarã.” (p.131) Arãta de parcã
i se citise un necrolog: „Ce sã-i faci, mãi
Procopie, asta este soarta noastrã a
Preºedinþilor!”, comenteazã resemnat
Axente Vãcaru. Finalul aparþine naratorului,
care pune natura sã comenteze prostia:
„Soarele scãpãta într-un asfinþit feeric.
Trãsese ºi el cu urechea la cele
întâmplate în bodega din Fundeni.
Trãsese apoi zdrenþele unui nor pe faþa
sa, pentru a râde în voie, cu gura pânã
la urechi, fãrã a putea fi auzit de cei doi
preºedinþi care-ºi plângeau de milã
într-un MAT mizerabil.” În aceastã prozã
este vizibilã predispoziþia naratorului pentru
umorul de bunã calitate. Personajele
ridicole, rupte din realitate, care se cred
atotputernice sunt create de o lume
deformatã, a cãrei „calitate” este linguºeala
crasã. Se pare cã nu suntem departe de
observaþia devenitã eternitate a lui Goya:
„Somnul raþiunii naºte monºtri...”
„Javra mea cea drag㔠trateazã
superficialitatea în dragoste. Studenta
Eliza Prunã îl exaspereazã pe bietul stu-
dent îndrãgostit, cu acest apelativ, fapt
ce determinã despãrþirea cuplului. Într-o
searã o aude apelându-l la fel, cu aceeaºi
nonºalanþã, pe un altul, devenit iubit.
Altã studenta la Filologie, Aurora
Sãileanu, din schiþa „Ce este incultura
cras㔠face paradã de lecturile sale, în
grãdina Copoului, în faþa proaspãtului
îndrãgostit Cãtãlin Ispas ºi se mirã când
acesta o pãrãseºte.
 Profesoara Verginica Pavelescu din
„Lecþia de moral㔠este indignatã de
indolenþa elevilor sãi care preferã sã
mãture prin parcul oraºului, decât sã înveþe.
Celor doi bãtrâni din savuroasa
povestire „Îngerii”, moº Ioniþã ºi tanti
Ioana, le intrã în casã, aproape de miezul
nopþii, pe fereastrã, goalã puºcã,
„îngereasa” Sânziana Dumitrescu, fugitã
din patul unui profesor de la etajul supe-
rior, cãruia îi apãruse soþia pe
neaºteptate. Pe cei doi bãtrâni îi apucã
în final râsul, nu pentru ce-au vãzut ci,
pentru cã moartea i-a uitat. Un simplu
proverb din final aduce voia bunã: „Dacã
am fi cu toþii niºte sfinþi, nici Dumnezeu
n-ar avea ce ierta.”
„Antenã pentru bulgari” are ca
laitmotiv jocul de cuvinte: „Ai prins
bulgarii”. Acestea erau la modã pe
vremuri, când toþi românii inventau tot felul
de antene de televizor pentru a prinde
emisiunile, mai diversificate ºi mai lungi
ale vecinilor de peste Dunãre.
Sofica, din „Ah, dragostea” nu se
poate dezlipi de vechea ei dragoste, un
ºarlatan bigam, spre nedumerirea
descurcãreþei ei prietene Zizi.
„Jocul de copii” se terminã tragic.
Miruna Rãdulescu, cãpetenia gãºtii de copii
din bloc, dã telefoane la cine se nimereºte,
pentru a exaspera persoanele. Joaca se
terminã rãu, cãci, dupã insistenþe repetate,
dar exasperante pentru cel de la capãtul
firului, aude prin telefon o bufniturã: omul
probabil fãcuse infarct de furie.
„Deosebire” este o lecþie datã de cãtre
pãrinte fiului sãu pentru a descoperi diferenþa
dintre teorie ºi practic㠖 o compunere cerutã
la ºcoal㠖 cu aplicabilitate la cele trei fiice
nãzuroase ale sale.
„Ce este logica” este o povestire
care dezvoltã o idee la modã, atingând
prostia ºi incultura miliþienilor.
În aceste schiþe, cititorul se
descoperã în plin realism, nu unul etern,
ci un realism al zilelor sale. Marele merit
al scriitorului este cã are ºtiinþa – aici i se
vãdeºte talentul – de a depãºi banalul prin
abordarea umoristicã, dar ºi de a crea
cititorului, în finalul fiecãrei proze, nu
numai un zâmbet, cât un moment de
meditaþie cu o vizibilã componentã eticã.
„Astã sear㔠este, dupã cum
spuneam, capodopera volumului, care
aminteºte de „Zobie” ºi „Milogul” lui
Delavrancea, luate la un loc. Are toate
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
ingredientele unei astfel de proze
naturaliste, cãci dezvãluie arta de
portretist a scriitorului pe care i-am
descoperit-o ºi în alte proze, în special
chipuri feminine ori cupluri. Aici autorul
amestecã subtil realul cu fabulosul,
punând faþã în faþã o legendã vie, o nãlucã
– Coana Frosa – cu indiferenþa locuitorilor
urbei, dar mai ales atingând coarda
compasiunii naratorului ºi a cititorului.
Tehnica este simplã: o urmãreºte zi ºi
noapte, prin cotloanele oraºului, într-o
perpetuã miºcare.
Naraþiunea debuteazã ex-abrupto:
„I se spune Coana Frosa. Pur ºi
simplu, Coana Frosa. Nimeni n-o
cunoaºte prea bine, dar, de cum o vezi,
eºti tentat sã crezi cã o cunoºti de-o
viaþã. Nimeni nu ºtie sigur de unde
vine, dar oraºul s-a obiºnuit cu
prezenþa ei.” Pare cã se poate numãra
printre obiectivele cele mai importante de
vizitat, poate chiar un simbol al oraºului.
Imediat intrã în funcþiune subtila ironie a
naratorului: „Aºa cum Parisul are
Turnul Eiffel, aºa cum New Yorkul are
Statuia Libertãþii, aºa cum Moscova
are Mausoleul lui Lenin, aºa ºi
Târgoviºtea o are pe Coana Frosa.”
Este o prozã construitã fãrã cusur care
concentreazã, în limba românã, mesajul
condiþiei umane lãsat de cãtre Andre
Marlaux, sau de mai noul laureat al
Premiului Nobel, chinezul Mo Yan („Sorgul
roºu” ºi „Obosit de viaþã, obosit de moarte”).
Disponibilitatea autorului spre
diferitele forme de comic este evidentã,
fie cã este de caracter, de situaþie, de
moravuri, de limbaj (toate îmbrãcate subtil
într-o hainã finã tragicã).
Acesta este scriitorul George D.
Piteº. Un scriitor care „zidãreºte” (Melania
Cuc) o lume pestriþã în scene decupate din
cotidian, reuºind sã transforme persoanele
de pe uriaºa scenã a lumii în personaje de
pe scenaliteraturii, urmãrindu-le destinul, fie
cã aleargã sã-l prindã din urmã ori le-au
depãºit fãrã sã bage de seamã, toate trãind
conflicte interioare, uneori de un dramatism
cutremurãtor. Un ins superior, zugrãvind cu
ironie ºi amãrãciune fauna mediocrã ºi
sterilã de lângã el. Reinventeazã o lume pe
care cititorul, absorbit de problemele
existenþei cotidiene, o crede dispãrutã sau
nu mai are timp ºi nici ochi care s-o vadã.
O vede scriitorul George D. Piteº pentru
el. Sã ia aminte...
57
 OPINII
ION CREANGà –
„VINO, FRATE MIHAI...”
1. Existã un moment în viaþa
unui popor spre care se întorc
instituirile sale pentru a mãrturisi
despre adevãrata lor fiinþã; ºi acest
moment reitereazã gestul primului
întemeietor, a cãrui luminã
cãlãtoreºte din veac în veac,
cãlãuzind pe cei înscriºi pe drumurile
luminate de stele. Fericiþi cãlãtorii
care nu se înstrãineazã de aceastã
luminã ºi preapline timpuri în care
aceastã luminã devine propria
noastrã aurã sau locuinþã! Ori de
câte ori revenim asupra acestui mo-
ment, el pulseazã cu intensitate sporitã, dând
faptelor ºi gesturilor noastre înþeles ºi
deschidere spre împlinire.
Pentru cultura românã, el se numeºte
Eminescu.
Fericite trebuie sã fi fost timpurile ºi
vieþile celor care i-au stat în preajmã! Înaltã
ora pentru cei care s-au întâlnit cu aceastã
conºtiinþã de sine ºi pentru sine a culturii
române!
Atât de puternicã a fost explozia
eminescianã, încât, ca dintr-o mare sã nascã
un cer de stele. Din explozia aceasta s-au
ridicat: Criticul Titu Maiorescu, Povestitorul
Ion Creangã, Romancierul Ioan Slavici ºi
Dramaturgul Ion Luca Caragiale. Funcþia
eminescianã, ca a oricãrui moment iniþial într-
o culturã, este geneticã.
Nu se putea altfel ca Ion Creang㠖
aceast㠄expresie monumentalã a naturii
umane în ipostaza ei istoricã ce se numeºte
poporul român” – cum îl numeºte G.
Cãlinescu – sau „poporul român însuºi,
surprins într-un moment de genialã
expansiune” – sã nu fi fost trezit la viaþã de
Eminescu! Întâlnirea lor era înscrisã în fiinþa
poporului român ºi în codul genetic al culturii
noastre. Aceastã forþã anonimã, de expresie
a unui popor, la întâlnirea cu Geniul acestuia,
nu se putea sã nu se numeascã Ion Creangã!
În 1875, ca revizor ºcolar pe judeþele Iaºi
ºi Vaslui, Eminescu organizeazã o serie de
58 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Dumitru Velea
prelegeri de metodologie pentru învãþãtori.
Creangã þine ºi el una; în raportul cãtre minis-
ter, Eminescu îl aminteºte. Întâlnirea propriu-
zisã se pare cã a avut loc simplu ºi omeneºte,
ca orice act înscris într-o ordine mai înaltã,
poate pe Sãrãrie, poate la Bolta Rece,
continuatã la Bojdeuca lui Creangã, cu
mâncãrile „simple” ale Tincãi, la Junimea
surprinsã de „þãrãniile” acestui Pãcalã, ºi,
dincolo de acestea, definitiv în ordinea
culturii. Din clipa întâlnirii, nimeni „nu mai
vãzu pe Eminescu fãrã Creangã ºi pe
Creangã fãrã Eminescu”, îºi aminteºte
junimistul George Panu.
În „portretul total” fãcut Povestitorului în
monografia Ion Creangã, G. Cãlinescu
imagineazã convorbirile dintre cei doi,
apropierea sufleteascã ºi ideaticã, justificându-
le substanþial prin ceea ce Eminescu considera
a fi definitoriu geniului poporului român.
„Eminescu vãzu în Creangã nu numai geniul
poporului român ºi fostul diacon deveni
întruparea sociologiei lui naturiste” (p. 179).
Eminescu îi vorbea limpede ºi, printr-o
maieuticã socraticã, îi aducea la viaþã ideile,
fãpturile care îi populau mintea, fãcându-l sã
priceapã cã ceea ce îi zãcea pe suflet erau
adevãratele mãrgãritare ale culturii noastre ºi
cã trebuiau scoase la luminã. Creangã, omul
curat al naturii, s-a supus natural acestei
„naºteri” spirituale.
(continuare la pagina 61)
 CRONOGRAF EMINESCIAN
Nicolae Georgescu
ARGUMENT: IZVORUL ªI FÂNTÂNA
1881
ianuarie 4. Publicã articolul Patologia
societãþii noastre, amplã analizã a societãþii
româneºti a momentului.
ianuarie 20. Începe polemica cu ziarul
„Românul” pe marginea studiului lui Titu
Maiorescu prin care acesta propunea
orientarea României spre Imperiul Austro-
ungar ºi Germania. Se pronunþã împotriva
acestei orientãri câtã vreme românii sunt
persecutaþi politic în imperiu – ºi cere ca
întrebãrile speciale sã-i fie adresate lui
Maiorescu însuºi.
februarie 1. Publicã în „Convorbiri
literare” Scrisoarea I (la 1 aprilie va publica
Scrisoarea II, la 1 mai Scrisoarea III –
reprodusã ºi în „Timpul” chiar de 10 mai, ziua
proclamãrii Regatului, iar în septembrie,
Scrisoarea IV.) S-a zis (G. Ibrãileanu) cã
Eminescu publicã tot mai puþine poezii, mai
ales de dragoste, pe mãsurã ce se avântã tot
mai mult în ziaristicã ºi câºtigã poziþii tot mai
solide în partid.
februarie 8, 12. Comenteazã în douã
articole proiectul lui V. Conta privind reforma
învãþãmântului. Se pronunþã împotriva
scoaterii limbilor clasice din liceu.
martie 13. ªedinþã parlamentarã dedicatã
presei. Titu Maiorescu cere mãsuri restric-
tive împotriva ziariºtilor, argumentând cu
ziarul care a publicat o condamnare la moarte
a primului ministru înainte de a se fi petrecut
atentatul nereuºit din 2 decembrie 1880.
Parlamentarii liberali afirmã cã ziarul „Timpul”
este acela care dã tonul unor asemenea atacuri
la persoanã ºi chiar instigã la violenþe publice.
Se citesc, în Parlament, articole din acest ziar
(toate, scrise de Eminescu, prezente în ediþia
academicã), dar nu se permite intervenþia la
barã a jurnaliºtilor. Ziarul „Timpul” este apãrat
exemplar de Al. Lahovari, P. P. Carp ºi Titu
Maiorescu – în faþa oratoriei violente a lui
Anastasie Stolojan, N. Fleva, C. A. Rosetti. I.
C. Brãtianu împacã spiritele, arãtând cã nu se
vor lua mãsuri punitive împotriva presei ºi
concluzionând:„... n-avem nevoie sã luãm
mãsurile pe care le-au luat celelalte
societãþi europene, cãci cu un singur articol
de lege provizoriu vom ºti sã populãm
mânãstirile cu acei vagabonzi în mãnuºi
albe, ºi sã le tãiem pofta de instigaþiuni ºi
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
machinaþiuni, care sunt strãine Þãrii
Româneºti ºi care nu gãsesc în România
aderenþi decât în cei care sunt flãmânzi de
putere sau de Domnie ºi în acei care nu au
ce mânca, numai din cauzã cã nu sunt
obiºnuiþi sã munceascã...” ªedinþa trebuia
sã se continue a doua zi (s-au consumat opt
ore de discuþii) – dar, pentru a nu relua
acuzele reciproce, liberalii au o ºedinþã de
noapte ºi hotãrãsc ca a doua zi sã se proclame
ridicarea þãrii la rangul de Regat.
martie 14. Editorial foarte dur în „Timpul”
(neeminescian; e scris de I. Teulescu), care
începe pe coloana I cu numele generalului Leca
urmat de o parantezã în care i se trece data
morþii la 11 februarie 1866, când l-a arestat pe
Al. I. Cuza: „Astãzi mare surprindere. La
camerã, d. general Leca (+11 februarie 1866) a
propus ridicarea României la rangul de
regat....” (Conservatorii nu voteazã, iar Titu
Maiorescu va nota cã toatã lumea a fost
indignatã de ridicarea la gradul de general a
trãdãtorului lui Cuza ºi desemnarea lui sã
anunþe evenimentul). Urmeazã replici dure ale
„Românului”, pânã la 18 martie când ziarul
„Timpul” intervine, arãtând cã fostul colonel
Leca ºi-a trãdat jurãmântul militar arestându-l
pe domnitorul în faþa cãruia a prestat acel
jurãmânt – ºi nu mai era dreptul sã participe la
viaþa publicã: „Se-nþelege cã oamenii politici
trag tot folosul posibil pentru cauza lor dintr-un
act de trãdare care le vine la-ndemânã; dar
aceasta nu va sã zicã cã ei aprobã trãdarea
sau iubesc pe trãdãtor. Odatã faptul miºelesc
îndeplinit, cel ce l-a comis se înlãturã din
viaþa publicã pe de-a pururi. Dacã vrea sã
trãiascã fiziceºte mai departe, trãiascã, cãci
impunitatea judecãtoreascã i-e asiguratã, dar
moraliceºte e mort ºi un rol în viaþa publicã
nu mai poate juca.” (sunt termenii din
polemica Ventura-Macedonski pe tema
declarãrii publice a nebuniei lui Eminescu, din
august 1883: „moralmente mort”, uzuali, de
altfel, în codul epocii; se mai vorbea ºi despre
„moarte civil㔠etc.)
aprilie 1. „Românul”, în editorialul
Bucureºti, 31 Mãrþiºor/
13 Prier. p.293, rãspunde indirect
„Timpului”, punând faþã în faþã opiniile din
articolul / „D.Vernescu a interpelat...”/, cu cele
din presa externã (Daily Telegraph, Deutsche
59
Zeitung, Fremden-Blatt, Neue Frere Presse,
L’Italie) pe marginea proclamãrii României ca
regat: „În faþa acestor douã portrete, unul
depins de strãini ºi-altul de cãtre pretinºii
patrioþi conservatori, nu mai putem zice un
singur cuvânt (...). Pronunþându-ºi astfel ea
însãºi /partita conservatoare/ sentinþa de
moarte politicã ºi moralã, ne plecãm fruntea
cu durere ºi lãsãm ca morþii sã-ºi îngroape
morþii”. La 3 aprilie „Românul” caracterizeazã
„Timpul” pornind de la un articol pe teme
financiare: „Acest organ, care se deosebeºte
între toate prin limbajul sãu violent,
necuviincios ºi adesea trivial ar fi ieºit din
obiceiurile sale dacã ºi în chestiunile
financiare nu s-ar fi menþinut pe acelaºi
tãrâm, pasionat pânã la orbire...”. La 6
aprilie, « Românul » analizezã poziþia
conservatorilor faþã de proclamarea
Regatului, declarând cã în partidul conserva-
tor: „Cei mai însemnaþi sunt d. Lascãr
Catargiu, general Florescu, Teodor Rosetti
ºi Titu Maiorescu. Cinci peste tot”. Dezbate
cu insistenþã politica „celor cinci” (de mai
multe ori scrie cã sunt „cinci”, dar îi citeazã
numai pe cei patru de mai sus), ºi apoi afirmã:
„Cei cinci de la Timpul zic...”, citând ºi
comentând pe larg articolul / „Se zice ...nu
afirmãm...”/ din T., 18 martie 1881 (O.XII,
p.103-105) (prezentând biografiile lui I. Ghica
ºi D.Lecca pentru a-i absolvi de vina ce le
aduce M.Eminescu) ºi articolul /„Demult era
vorba...”/, din T., 29 martie 1881 (O.XII, p.116-
117), faþã de care, pe marginea unei ironii a lui
M.E. la adresa lui I. C. Brãtianu („Mulþi au
murit, zice d. Brãtianu. Dumnezeu sã-i ierte,
zicem noi. Pagubã mare pentru þarã nu e,
din contrã, câºtig...”) se exprimã: „Aºadar,
amãrãciune, urã, calomnie, ºi la fine apel la
asasinat; cãci aceste cuvinte sunt cea mai
curatã încurajare datã asasinilor”. M.
Eminescu va rãspunde acestor acuzaþii în
articolul / „În urma hotãrârii luate...”/ (O. XII,
p.129-130) De acum începe, însã, campania
prin care « Românul » este hotãrât sã
demonstreze cã ziarul «Timpul» îndeamnã la
atentat, mai întâi contra lui I. C. Brãtianu, apoi
contra regelui Carol I. Într-un editorial din 19
mai 1882 M. Eminescu va fi enumerat printre
«boierii de la Timpul»: «Care om din aceastã
þarã mai poate primi astãzi acea piramidã
compusã din cinci milioane de oameni pe
capul cãrora sã stea ºi sã porunceascã ce
vor binevoi d-nii Lascãr Catargiu, Lahovari,
Theodor Rosetti, Eminescu, Manu, Volenti,
Holban, Nicolaidi, Drossu etc.?»
iulie 15. Grigore Ventura semneazã, în
«Românul» editorialul /”Pentru acela care are
judecata dreaptã...”. unde, dupã ce prezintã
în culori frumoase realizãrile din timpul
guvernãrii liberale, învinuieºte presa opoziþiei
de calomnie, ton strident: „moda
ultraexagerãrii ºi istericalelor de condei”;
„coloane întregi de febre stilistice”;
„boalã”; „Inteligenþe, care nu le contestãm
adversarilor noºtri, în loc de-a produce ceva
60 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
durabil sau folositor se uzeazã, se falsificã
ºi se pierd în aceastã sistemã (...) Care e cel
puþin folosul personal serios pe care cei ce
urmeazã aceastã sistemã nenorocitã îl trag
dintr-însa? Ar fi vremea, credem, sã cugete
ei înºiºi ºi asupra acestor întrebãri (...).
Trebuie sã ne gândim cu toþii, toþi românii,
la dezvoltarea forþelor noastre. Apoi, cu
falsificarea spiritului public, cu opãcirea lui
prin fraze, ocãri ºi polemici veninoase
întemeiate pe neadevãruri, vom putea
dezvolta acele forþe?...”
iulie 16-17, 18, 19, 23, august 3-4.
Publicã Creditul mobiliar, demonstrând cã
instituþia are drept scop operaþii de speculã;
citeazã economiºti cu mare autoritate
ºtiinþificã. Studiul se pãstreazã ºi în
manuscrise ºi poetul intenþioneazã sã-l
tipãreascã în volum, alãturi de alte articole,
cu o introducere. Îi rãspunde, între alþii, acelaºi
Grigore Ventura, care îi atrage atenþia cã putea
primi un onorariu de 500 lei pentru a face
reclamã Creditului Mobiliar. (Poetul rãspunde
cã nu-l intereseazã buzunarul propriu, ci
bugetul þãrii).
august 6. În editorialul Bucureºti, 5/17
august 1881 „Românul” rãspunde violent
articolului /„«Românul» a contractat
nãravul...”/ din T., 29 iulie 1881 (O.XII, p. 280),
din care citeazã fragmente ample, exclamând:
„La citirea acestor elucubraþii ne-am
întrebat dacã n-avem de-a face cu-un luna-
tic”. Neagã diagrama elementului autohton
oferitã de Eminescu, ºi consider㠄falsificare
a istoriei” toate argumentele aduse. Încheie:
„Feriþi-vã, d-lor reacþionari, de-a deschide
din nou rãni abia vindecate. Lãsaþi pe cei
puþini dintre d-voastrã care au pãstrat
simþãminte româneºti sã vã împace încetul
cu încetul cu poporul roman. Cãci el nu vã
va mai bãga în seamã în întunericul în care
v-aþi afundat. Nu mai veniþi cu cuvinte
barbare de autohtoni, de imigranþi de baltã,
de dacizare. Vocea d-voastrã pare cã sunã
din mormânt! Fiþi cel puþin ca pãrinþii voºtri
care aveau patriotism ºi care n-ar recunoaºte
pe copiii lor în aceste adevãrate stârpituri
morale care formeazã ciocoismul de astãzi.
Fiþi albi, roºii, albaºtri, cum vreþi voi, dar
fiþi români, iar nu maimuþe strãine, care abia
îngânã limba lor maternã ºi pun pe alþii sã
scrie cã ei sunt singurii români autohtoni.
Românii, ca toate popoarele ce pãºesc spre
progres, nu se mai ocupã astãzi de-a
descoperi cine e autohton sau nu. Ei
considerã ca bun roman pe cel care aratã
prin faptã cã-ºi iubeºte þara...”
august 25. Aria atentatului revine. În
editorialul «Bucureºti, 24 August/ 5 Rãpciune
1881» (p. 747) Românul o reia: rãspunde
articolului / „Rãul de cãpetenie...”/ din T., 22
august 1881 (O.XII, p.303-306), ºi anume
finalului în care se cereau explicaþii în legãturã
cu acuzaþia cã T. ar fi atentat la viaþa regelui,
citeazã o corespondenþã din Galaþi publicatã
de ziarul conservator, unde se scrie cã
 „Ludovic XVI trebui sã plãteascã cu capul
în ziua de 21 ianuarie 1793, nesocotita sa
toleranþ㔠(Românul îngroaºã nefiresc
literele din textul subliniat). Cum Carol I este
numit, de cãtre T., Carol îngãduitorul,
considerã cã ºi lui i se va da pedeapsa lui
Ludovic XVI (pentru aceasta, însã, face
echivalenþa între „îngãduitor” ºi „tolerant”).
Pune „sub ochii naþiunii” aceastã acuzaþie a
regelui, pentru ca naþiunea „sã judice ºi sã
hotãrascã”. Cere Timpului ca de acum
înainte „sã puie un semn la articolele pe care
le considerã dânºii ºi au hotãrât de-a le
susþine”, pentru a i se ºti exact poziþia. M.E.
va rãspunde acestei insinuãri foarte dur, în
articolul / „«Pseudo-Românul», ca sã
explice...”/ (O.XII, p. 312-313). Existã ºi un
episod parlamentar al acestei acuzaþii,
petrecut la 4 decembrie 1881, redat în
«Monitorul oficial» ºi reluat în «Românul»
din 6 decembrie 1881: I. C. Brãtianu însuºi,
rãspunzându-i lui Al. Lahovari, în chestiunea
Dunãrii propune sã vinã în adunare regele
însuºi sã exprime situaþia ºi sã rãspundã
calomniilor pe care le-au adus conservatorii
(cã ar fi fãcut propuneri Austro-Ungariei ce
angajau þara noastrã). T.Maiorescu rãspunde,
din banca sa: „Contestez faptul!” iar I. C.
Brãtianu replicã: «Contestaþi faptul? Apoi
contesta-ve-þi cã aþi pus înaintea regelui
nostru eºafodul lui Carol I ºi al lui Ludovic
al XVI-lea ca sã-l asemãnaþi?». Numeºte
ziarul Timpul ºi se referã la polemica sa cu
„Românul” în aceastã privinþã. (Vezi ºi O.XII,
p. 417 ºi 428).
N.B. Toate aceste aºa-zise ameninþãri la
adresa regelui vor avea un ecou ºi în
momentul 28 iunie 1883 din viaþa lui
M.Eminescu, atunci când Grigore Ventura
declarã cã poetul scosese pistolul în
Cafeneaua Capºa cu gând sã-l împuºte
realmente de Carol I – care, desigur, nu era de
faþã. Interesant este cã, în jurul lui 10 mai 1883,
zvonul unui atentat la adresa regelui devenise
foarte viu, iar Carol I îl menþioneazã într-o
scrisoare, abia acum descifratã ºi editatã, din
care citãm: „În ajunul zilei de 10/22 mai /
1883/ veni vestea de la Iaºi cã se
intenþioneazã sã se comitã un atentat asupra
mea la sãrbãtoarea naþionalã. Aceastã
ameninþare, fie falsã sau adevãratã, s-a
rãspândit rapid în rândurile publicului. Eu
am insistat sã nu fie modificat programul
festivitãþilor cãci am avut imediat
sentimentul cã se vrea intimidarea mea, ca
sãrbãtoarea sã se contramandeze în stradã,
ceea ce ar fi fãcut o impresie penibilã.
Opoziþia, de la care a pornit zvonul, contase
cu atât mai mult pe neparticiparea mea
deoarece bãnuia cã nu i-aº expune unei
primejdii pe cei doi nepoþi ai mei. Dar nu m-
am stãpânit ºi am participat la defilare...
Sãrbãtoarea a decurs strãlucitor ºi
entuziasmul a fost încã mai sporit prin
aceastã ameninþare josnicã. Ancheta nu a
dovedit nimic ºi eu cred cã totul a fost un
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
coup d’epee dans l’eau.” (Scrisoare cãtre
sora sa, Maria de Flandra, din 20 mai / 1 iunie
1883, Op. cit., p.150-151). Pe lângã apropierea
în timp de episodul de la 28 iunie 1883,
interesantã este, aici, ºi afirmaþia regelui cã
opoziþia lansase zvonul. Dupã cum vedem,
acuzaþiile lui I. C. Brãtianu de acum, din 4
decembrie 1881, din Parlament, cã opoziþia
ameninþã viaþa regelui – se pãstreazã vii pânã
la 10 mai 1883. Episodul Capºa din Biografia
lui Mihai Eminescu este, încã o datã, prins în
mrejele unui ºablon mintal public.
august 26. În editorialul Bucureºti 25
August / 6 Rãpciune (aug. 26, p. 751)
„Românul” analizeazã stilul articolelor din
Timpul: „...ce face presa opoziþiei? Înjurã din
rãsputeri pe Costinescu, Pherikide, Giani,
Cariagdi ºi chiar pe d-l. Carada care n-a voit
sã ocupe nici o funcþiune, îi ameninþã cu
spânzurãtoarea sau cu þeapa, iar despre
proiect, despre cestiune, ori spune cã este
rãu, nu se poate mai rãu (...). Injurii ºi calomnii
stereotipe, a doua zi dezminþite; teorii
bolnãvicioase, reacþionaro-revoluþionare
socialiste, care þin a arãta cã naþiunea întreagã
este o adunãturã de imbecili exploatatã de o
mânã de miºei; cã profesiunile liberale,
comercianþi, meseriaºi, profesori, medici,
avocaþi, în genere, tot ce este liberal sunt
canalie, vulg, noroi, mocirlã socialã, cã nu
existã în þarã adevãraþi români decât câþiva
þãrani din vârful munþilor ºi boierii ºi ciocoii
patroni ai ziarelor respective, iar în colo toþi
sunt strãini care trebuiesc curãþaþi din þarã cu
frânghie de cânepã”. Numeºte ziarul Timpul
ºi aratã cã articolele lui ne reprezint㠄în mod
nedemn” în strãinãtate; prin asemenea articole
partidul conservator nu va putea veni la
putere „prin naþiune”.
august 28. În editorialul „Bucureºti, 27
August / 8 Rãpciune 1881” (aug. 28, p. 759),
„Românul” rãspunde studiilor despre pãtura
superpusã pe care Timpul le public㠄de
aproape douã luni de zile, adicã de pe la
începutul cãldurilor celor mari”. Pune în
discuþie sãnãtatea mintalã a autorului (sau a
autorilor) acestor studii „fanteziste”. Rezumã pe
scurt teoria pãturii superioare, aminteºte cã
Timpul îi ameninþã pe liberali cu
„spânzurãtoarea ºi þeapa”, cã le aruncã
„sentinþe la moarte” ºi, în continuare, discutând
situaþia grea a þãranilor arata cã ea dureazã de
dinaintea venirii liberalilor la putere ºi
conservatorii „se trezesc tocmai acum pentru
a-l plânge atât de amar” pe þãran. Invitã pe
redactorii Timpului sã viziteze satele, sã se
convingã de progresele fãcute în anii guvernãrii
liberale. M. E. se simte vizat (când este
considerat nebun) ºi va rãspunde în articolul /
„Catã sã spunem...”/ (O. XII, p. 319„320)
N.B. Fã legãtura cu articolul «Le medecin
s.v.p.» din L’Independence roumaine, din 18
august 1881, semnat Gr. V., unde se cheamã
medicul sã-l vindece de nervi pe redactorul
de la Timpul (pentru aceleaºi articole
elucubrante). ªi aceluia îi va rãspunde M. E.,
61
vezi ediþia. Pentru „cãldurile cele mari”, fã
legãtura cu scrisoarea lui T. Maiorescu cãtre
M. E. din ianuarie 1884, în care criticul în
explicã poetului c㠄din cauza cãldurilor
celor mari” din vara lui 1884 ºi-a pierdut
luciditatea pentru un timp.
septembrie (lunã dedusã). Durã scrisoare
de la Veronica Micle, dupã altele aproape la fel
de dure, în care-l ameninþã cã se va rãzbuna:
„Sã nu credeþi cã aþi scãpat de mine, nu;
întocmai dupã cum eu nu am scãpat de Dta
chiar dupã doi ani de absenþã, dupã cum eu nu
am scãpat de Dta pânã nu V-aþi îndeplinit
scopul meschin ºi infernale a mã face de râsul
ºi despreþul lumii. (...) Ca ºacalul în pustie am
gemut ºi am suspinat singurã asupra relelor
pe care mi le-ai fãcut Dta, ºi astãzi toate aceste
simþiri s-au prefãcut într-un singur gând cu o
singurã dorinþã: dorul unei rãzbunãri tot atât
de puternice ºi vindicative ca nenorocirea pe
care mi-aþi fãcut-o Dvoastrã în acord cu Mite
Kremnitz, pe care mi-au descris-o cã e odalisca
lui Maiorescu, asupra lui Maiorescu ºi mai cu
seamã asupra Dtale. Eu nu voi face nimic alta
decât voi publica din vorbã-n vorbã descrierea
pe care mi-aþi fãcut-o asupra faimosului cerc
literar din Bucureºti sub titlul „Haremul lui Ju-
piter sau Misterele unui cerc literar”. E trist cã
Dta vei fi victima încrederii ce ai avut în mine,
vei purta însã consecvenþele dupã cum am
purtat eu consecvenþele de mii de ori mai fatale
ale încrederii ce am pus în Dta ºi cuvântul Dtale.
Eu, oricare ar fi urmãrile ce ar atrage dupã sine
publicarea ce o voi face, nu am nimic de pierdut,
din contra, totul de câºtigat, cãci am afirmarea
Dtale prin douã scrisori cum cã într-adevãr aþi
avut nefericirea de a-mi face acea destãinuire,
prin urmare dacã vor fi urmãri de calomnie nu
eu voi fi calomniatoarea ci acela care mi-a
comunicat acele frumoase lucruri...” Nu
cunoaºtem apariþia în presã a unui text
eminescian cu titlul „Haremul lui Jupiter sau
Misterele unui cerc literar” – ºi este mai mult
decât probabil cã nu a apãrut, scenariul cel
mai plauzibil fiind acela cã Veronica Micle i-a
încredinþat acest text lui I. L. Caragiale (a cãrui
adresã o cere de câteva ori de la poet) – care,
desigur, l-a pãstrat ºi nu i-l va înapoia nici ei,
nici autorului. Episodul este de naturã a ne
face sã înþelegem de ce, în fond, Mihai
Eminescu n-a fost introdus prea adânc în
secretele politice ale grupului sãu: se ºtia
despre el cã are accese de sinceritate ºi
„trãdeazã secretele” bãrbaþilor. Se mai cunosc
scrisori ale poetului cãtre Veronica Micle în
care se descriu aventuri galante de la Palat.
Este de presupus, apoi, cã ea a popularizat, fie
ºi prin bârfã, asemenea chestiuni. Este rãnitã
în orgoliul de femeie dupã ce i-a cerut lui
Eminescu s-o ia de soþie ca sã stingã bârfele
pe seama copilului ce creºtea în pântece – iar
poetul a refuzat-o elegant, determinând-o ºi la
acel avort periculos din martie 1880. Oricum ar
fi, reþinem cã în acest an ziaristic extrem de
polemic Eminescu n-a avut-o alãturi pe
Veronica Micle – aºa cum mulþi prieteni ºi
62 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
cunoscuþi s-au îndepãrtat de el. Fie din proprie
iniþiativã (mai degrabã astfel), fie sfãtuitã (sau
folositã) de alþii, mai ales de grupul din jurul lui
Al. Macedonski în a cãrui revistã ea începe sã
publice acum – ea insistã ca poetul sã plece de
la „Timpul” ºi din Bucureºti pentru a se stabili
la Iaºi, ca profesor.
septembrie 1. Publicã în „Convorbiri
literare” Scrisoarea IV. Este ultima sa poezie
publicatã din impuls propriu în revista Junimii,
pentru c㠄Doin㔠(1 iulie 1883) i-a fost,
probabil, preluatã dupã citirea în cenaclu –
iar „Luceafãrul” (august 1883) este preluatã
dup㠄Almanahul României june”, unde
apãruse în aprilie 1883.
noiembrie 22. Membrii marcanþi ai
Partidului Conservator (P. P. Carp. P.
Mavrogheni, ºi Th Rosetti) sunt atraºi de
Partidul Liberal þi primesc funcþii importante.
Eminescu protesteazã energic: „Ce suntem,
comedianþi, saltimbanci de uliþã, sã ne
schimbãm opiniile ca cãmãºile ºi partidul ca
cizmele?” (articol rãmas în manuscris, probabil
cenzurat).Între ei, P. P. Carp va media decisiv
împãcarea liberalilor cu Austro-Ungaria, care
va denunþa Europei aºa-zisa chestiune a
Dunãrii: pentru a-ºi da acordul cu ridicarea
României la rangul de Regat, Austro-Ungaria
cere, în schimb, supremaþia asupra Dunãrii
de la intrarea în þarã pânã la vãrsare (poliþie
fluvialã, porturi austriece, companii austriece
de transport: practic, Dunãrea ar fi urmat sã
fie teritoriu austriac pe toatã întinderea
româneascã) – dar guvernul liberal, deºi
promite prin I. C. Brãtianu cã va acorda acest
privilegiu statului vecin, hotãrãºte brusc
declararea regatului fãrã a-ºi mai anunþa
partenerii, iar guvernul I. C. Brãtianu se retrage
ºi în locul lui vine D. Brãtianu cu un guvern
de tranziþie numai pentru organizarea
sãrbãtorilor de la 10 mai. D. Brãtianu se
ascunde de ambasadori ºi lasã lucrurile în
suspensie, urmând ca marea sãrbãtoare de la
10 mai sã punã Europa în faþa faptului împlinit:
þara s-a declarat Regat prin voinþa largã a
maselor. Dupã sãrbãtoare I. C. Brãtianu revine
la guvernare – ºi apeleazã la persoane
influente pentru rezolvarea crizei. P. P. Carp
devine, astfel, omul providenþial – reuºind,
într-un an ºi jumãtate de negocieri ºi tatonãri,
sã obþinã intrarea României în Tripla Alianþã,
prin semnarea unui tratat secret, ºi adormind,
astfel, chestiunea Dunãrii. Diplomatul va
trebui, însã, sã-i convingã ºi pe austrieci ºi
pe mulþi dintre români de viabilitatea acestui
proiect geopolitic. Intrarea în Tripla Alianþã
va însemna, practic, pentru România, un mare
progres economic ºi financiar – dar ºi
amorþirea vocii în apãrarea românilor din
Imperiu: ca aliat, statul nostru nu mai putea
avea pretenþii teritoriale sau de altã naturã la
aliaþii sãi. Astfel, marea opoziþie
transilvãneanã concentratã în Bucureºti ºi
difuzând, de aici, cãtre Europa, prin presã,
pãsurile ei – va trebui sã se liniºteascã. I.
Slavici va trece munþii, la Sibiu, ºi de acolo va
 continua lupta pe tãrâm ziaristic. În tot
Ardealul se vor înfiinþa gazete puternice, ori
vor fi activate cele existente, urmând cei zece
ani de luptã legalã pentru ardeleni – în
interiorul Ardealului, însã (aceastã fazã se va
încheia cu Miºcarea Memorandistã, din 1894).
La nivelul anilor 1882-1883, însã, Eminescu
este intratabil în problema ardeleneascã, nu
acceptã nici un compromis – ºi va cãdea
victimã intransigenþei sale. În condiþii
asemãnãtoare cu ºefii partidului va pleca ºi I.
L. Caragiale de la „Timpul” – acceptând un
post de revizor ºcolar (într-un minister lib-
eral) – dar oferind, în schimb, dupã mãrturia
lui Matei, fratele poetului, un dosar de presã
privitor la C. A. Rosetti, dosar sustras din
redacþia „Timpului” unde urma sã fie
valorificat jurnalistic.
La sfârºitul anului 1881 Eminescu pierde
conducerea „Timpului” – mai ales datoritã
(urmare de la pagina 56)
Ion Creang㠖
„Vino, frate Mihai...”
Fiinþe-simboluri ºi structuri arhetipale ale
poporului nostru s-au vãzut puse în miºcare,
ca de o baghetã magicã. Creangã la rândul
lui, înaintea verdictului maiorescian, îl
considerã pe Eminescu „eminent scriitor ºi
cel mai mare poet al românilor”. Eminescu
îi dã rolul de boier la þarã, acel Vasile Creangã
dintr-o nuvelã. Dus de poet la Junimea,
citeºte Soacra cu trei nurori ºi, la 1 octombrie
1875, debuteazã în Convorbiri literare. De la
Bucureºti, criticul Maiorescu spune cã
scrierile lui Creang㠄sunt adevãratã
îmbogãþire a literaturii noastre”. Ceea ce
confirmã intuiþia ºi actul lui Eminescu. „Poate
cã povestea este partea mai frumoasã a
vieþii omeneºti. Cu poveºti ne leagãnã
lumea, cu poveºti ne adoarme. Ne trezim ºi
murim cu ele...”, scrie Eminescu în Archaeus.
Povestitorul se nãscuse: Ion Creangã.
2. La întâlnirea cu Eminescu, Creangã era
un personaj cunoscut în Iaºi: mutase aici, în
Þicãu, Humuleºtii sãi – satul acaparase
oraºul, sau, mai bine zis, oraºul trebuie sã fi
fost pentru þãranul Creangã un sat mai mare,
dar care se umpluse de „cioflingarii” ce
contraziceau milenara moralã, prin apucãturile
lor de afectare boiereascã ºi de dispreþuire a
omului simplu ca natura.
Învãþãtorul Creangã fãcea drumul de la
ºcoliþa lui din Sãrãrie spre mahalaua Þicãului,
cu bãþul în mânã, pe sub cafenelele franþuzite,
ca ºi cum s-ar apãra de câini prin Humuleºti.
Nu i-a trebuit mult ca sã transplanteze mediu
rustic în Iaºi. Lucrul acesta îl va repeta, mai
târziu, ºi de proporþii cu consecinþe uimitoare,
genialul creator, Constantin Brâncuºi, mutând
Hobiþa Gorjului în inima Parisului.
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
durelor acuze, reluate cu insistenþã de cãtre
„Românul”, cã atenteazã la viaþa Regelui Carol
I, cã instigã la revoluþie, cã este violent în limbaj
– ºi chiar cã ºi-a pierdut minþile. În acelaºi timp
se împacã, de Crãciun, cu Veronica Micle, cea
care va insista în anul urmãtor, reuºind aproape
sã-l convingã, pentru a ieºui de la „Timpul” ºi
a se stabili în Iaºi.
decembrie 18. În editorialul „Bucureºti 17/
29 Undrea 1881” (p. 1133). Românul face o
amplã caracterizare a partidului conservator ºi
a organului sãu, ziarul Timpul. Constatã
deosebiri de pãreri între articolele ziarului ºi
cuvântãrile liderilor conservatori: „Din timp în
timp însã partita pare a se speria de francheþa
redactorului sãu, ºi atunci guvernul conser-
vator se aratã un moment constituþional, lib-
eral ºi dinastic.” (M. E. este un „cezarian
extrem” ameninþând pe rege cu moartea iar pe
liberali cu torturile lui Vlad Þepeº).
Sub aceastã transmutare de loc, de
locuinþã ºi locuire, întâlnirea dintre
Eminescu ºi Creangã începe sã fie
explicabilã. Atitudinea lor nu este de
reînviere a patriarhalitãþii, de readucere a
timpilor când Vodã, în drumurile sale, se
simþea ca acasã, trãgând sã doarmã peste
noapte la câte un þãran, ca de pildã la Ciubuc
Clopotarul, bunicul mamei lui Creangã, ci are
tãiº polemic faþã de starea de fapt a acestei
„epoci de tranziþiune”, cum a definit-o de la
început poetul. Eminescu îºi desfãºoarã
aceastã atitudine pe un larg câmp de luptã:
de la organizarea Sãrbãtoririi Naþionale de la
Putna pânã la asociaþia politicã naþionalã
Carpaþii, sau face din Timpul cea mai
puternicã tribunã politicã din epocã. Þãranul
hâtru, Creangã, îºi aduce „þãrãniile” în faþa
celor „subþiri” ºi se scufundã cu totul în
poveste ºi amintiri. Adunãrile Junimii,
datoritã pildelor ºi anecdotelor lui Creangã,
devin o sãrbãtoare, care, în ochii lui, nu
trebuiau sã se deosebeascã prea mult de
petrecerile de la Humuleºti. Întoarce aceastã
societate literarã cu faþa spre cultura
popularã.
Aproape tot ce scrie Creangã (cu excepþia
cap. IV din Amintiri) trece pe sub ochii lui
Eminescu. În Junimea, îl susþine; acasã, îi
spulberã îndoielile; îi recomandã Ministerului
manualele ºcolare; îi susþine în presã scrierile;
i le reproduce în Timpul.
...Pânã la capãtul puterilor.
...Creangã, tot mai singur ºi aplecat în
poveste, îi scrie cu plânset înãbuºit lui
Eminescu, la Bucureºti, invitându-l la Iaºi: „La
Ieºi ninge frumos de ast-noapte, încât s-a
fãcut drum de sanie. Ciricul parcã e mai
frumos acum. Vino, frate Mihai, vino, cãci
fãrã tine sunt strãin”.
ªi de atunci, parcã întreg poporul
român, prins în peripeþiile poveºtii omului
ºi în chingile istoriei, îi scrie, cu acelaºi
plânset, lui Eminescu.
63
 ANTOLOGIE

Paula Romanescu

TRECEA UN CÂNTEC PESTE VEACURI

LOUISE LABÉ
(1524-1566)

Frumoasa cordierã! Aºa i se mai spunea poetei lyoneze

Louise Labé a cãrei trecere prin lume a început în anul în care
se nãºtea ºi prea rãsfãþatul prinþ al sonetului Pierre de Ronsard
cel cu rãdãcini de prin „ograda” lui Banu Mãrãcine, cum i-a
plãcut sã creadã protipendadei de stirpe bãneascã dedulcitã
la cultura francezã de când cu „ai noºtri tineri la Paris învãþau
la gât cravatei cum se leagã nodul”, ca sã se încheie 42 de ani
mai târziu, numele ei mutându-se în ne-moarte.
Opera ei întreag㠖 23 de sonete în care-ºi cântã (plânge) iubirea ca binecuvântare
ºi blestem, câteva elegii ºi alte poeme reunite în volumul „Débat de Folie et d’Amour” /
Lupta dintre Nebunie ºi Dragoste.

Sonete
(Sonnets)
I Puteþi voi înþelege doru-mi viu?
O, dragi ochi negri, o, priviri fugare...
(O, beaux yeux bruns, ô regard détournés...)
O, dragi ochi negri, o, priviri fugare,
O, zâmbet cald, o, lacrime vãrsate,
O, nopþi adânci, zadarnic aºteptate,
O, voi, zadarnice iviri de soare,
O, voi, dorinþe nebune, o, voi, tristeþi amare,
O, moarte ce mã-nvãlui în mreje vii de moarte,
O, vreme irositã, suspine blestemate,
O, prea relelor rele ce-mi sunteþi alinare,
O, chicot, frunte, plete, braþe, mâini, degetaº,
O, lãutã plângândã, arcuº, violã, glas,
De unde-atâtea arderi pentru-o biatã femeie?
Mã plâng de tine, iatã: din jarurile toate
Cu care mã împresuri când inima-mi se zbate
N-ai pãstrat pentru tine nici mãcar o scânteie!
II
O, dorinþe nebune...
(O longs désirs...)
O, dorinþe nebune, o, voi, nãdejdi sprinþare,
Triste suspine, lacrimi ce mã ºtiu
Fãcând din mine râuleþ zglobiu,
Ochi de fântâni curate ºi izvoare:
O, voi, cruzimi, o, dureri inumane,
Blânde priviri cu licãr albãstriu,
Iubiri nãscânde-n primãveri în floare,
Amor n-are decât sã-ºi potriveascã
Arcul; pe mine alt foc mã subjugã-acum;
Facã ce-o vrea, ce-o crede; orice-ar fi!
Eu sunt de-o dragoste împãrãteascã
Rãnitã; altã ranã nu ºtiu cum
În mine loc ºi-ar mai putea gãsi.
III
De când otrava dulce...
(Depuis qu’amour cruel...)
De când otrava dulce a iubirii
Aprinse-n pieptul meu întâiul rug,
Mã mistui sub divinul aprig crug
Ce-n inima mea-i semnul înfloririi.
Nici greul zilelor, eternul jug,
Nici ura, nici ruinãrile zidirii,
Nici teama de-a muri în datul firii,
Nu mi-a umbrit în suflet ãst belºug.
Cu cât mai aprig dorul ne încinge,
Cu-atât amarul nu ne mai învinge
ªi de ne-nvins rãmâne-va mereul,
Nu doar cã ni s-ar da mai mare preþ
Când oamenii ºi zeii cu dispreþ
Ne cântãresc, ci fiindcã ºtim ce-i greul.

64 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 VII
Învii ºi mor...
(Je vis, je meurs...)
Învii ºi mor, când ard, când mã înec,
Sunt foc nestins, de ger cutremuratã,
Viaþa îmi e ºi balsam ºi blestem totodatã
ªi mari tristeþi în mine cu bucurii se-ntrec.
Râd din senin ºi-n lacrimi mã înec,
Plãcerea cu mii gheare mã desfatã
Mi-e binele aproape, nu-l aflu niciodatã,
Înverzesc precum frunza ºi tot ca ea mã trec.
Astfel iubirea ne-ncetat mã poartã
Iar când de suferinþã mi-e sufletul durut,
Mã regãsesc plinã de sori dar iatã,
Când cred cã fericirea-i a mea toatã,
Cã ora împlinirii a bãtut,
Cu-amarul tot o iau de la-nceput.
VIII
Oricât aº vrea...
(Tout aussi tôt...)
Oricât aº vrea sã-mi aflu tihna, iacã,
În patul cald somnul mã ocoleºte
Iar gândul meu cuminte, nebuneºte
La tine fãrã încetare pleacã.
Degeaba îi spun inimii sã tacã
Minþind-o cã mi-e bine. Fãrã veste
Lacrimile cu roua lor mã îneacã
Iar valul de suspine-n mine creºte.
O, dulce somn, o noapte fermecatã,
Odihnã zãmislitã din plãcere,
Veniþi în visele-mi de noapte bunã
Iar dacã bietu-mi suflet niciodatã
Nu va putea sã-ºi afle mângâiere
În adevãr, s-o afle în minciunã.
X XIX
O, dulci priviri...
(O, dous regards...)
O, dulci priviri, ochi plini de frumuseþe,
Grãdini cu flori de-amor înmiresmate,
Pe toate-ale lui Amor sãgeþi înveninate,
Ochiul meu a deprins sã le-nveþe!
O, inimã nãtângã cu rãbufniri semeþe,
Cu cât mai strâns mã fereci sub lãcàte,
Cu-atât mai mult am de suspine parte
Iar sufletul mi-e jar ce stã sã-ngheþe.
Astfel dragi ochi ai mei, plãceri gãsiþi
Când cu-ai sãi ochii lui adesea vã întâlniþi
Dar tu inima mea contemplativã
Vãzându-i cât de bine se-nþeleg,
Eºti numai zbucium ºi amar întreg
Când ochiul meu inimii-i e-mpotrivã.
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
XII
O, dacã-n pieptul lui...
(Oh, si j’estois en ce beau sein...)
O, dacã-n pieptul lui mi-aº fi gãsit
Loc, eu care pentru el aº vrea sã mor
ªi sã trãiesc, prea scurtul zilelor
Mi s-ar pãrea un dar nepreþuit.
De mi-ar zice: Scumpa mea, negreºit
Vom fi-mpreunã, nici un alt amor
Nu-mi va fi Euripe ori val necruþãtor
Sã ne despartã-n timp nesãbuit.
Iar când în braþele-mi îl voi fi strâns
Ca iedera copacul cel supus,
Fericirea-mi ºi moartea o va invidia;
Iar când sãrutul lui de miere-amarã
Pe buze-i va aduce floarea rarã
A sufletului meu, sã mor aº vrea.
XIII
Atâta timp cât ochii mei...
(Tant que mes yeus...)
Atâta timp cât ochii mei vor ºti
De lacrimi, de amarul din regrete,
Iar cântul meu va face sã încete
Plâns ºi suspine-n nopþile târzii,
Atâta timp cât lira-mi va slãvi
Pe strune farmecele-þi ’nalte, drepte,
Iar gândul meu spre tine sã se-ndrepte
Nici o secundã nu va conteni,
N-aº vrea încã sã mor.
Dar când sleit îmi va fi lacul ochilor,
Glasul dogit ºi mâna fãrã vlagã
Iar mintea mea în astã tihnã vagã
N-o mai da semn de ardere deplinã,
Moartea atunci n-are decât sã vinã.
Mi s-a prezis...
(Predit me fut...)
Mi s-a prezis cã, sigur într-o zi
Mã voi îndrãgosti de cel pe care
De cum îl voi vedea, voi ºti cã are
Chipul exact al celui ce-mi va fi
Ales. Vãzând apoi cã ºi el m-ar iubi,
De marea-i suferinþã voi avea îndurare
ªi-n miere preschimba-voi surâs ºi sãrutare
La rândul meu iubindu-l cât mai bine voi ºti.
Cine n-ar vrea sã creadã cã are ºi el parte
Sub cerul bun de-o bunã îndurãtoare soarte?
Dar eu, când vãd cã peste capul meu
Se-abat furtuni ºi crâncene ravagii,
Îmi pare cã tot cerul, ca un hãu
De iaduri, e un land de naufragii.
65
XXIII
Sã nu mã condamnaþi de-a fi iubit
(Ne reprenez, Dames, si j’ay aymé)
Sã nu mã condamnaþi de-a fi iubit,
Doamnelor, ºi dacã ruguri mii
Blestem mi-au fost, robii, împãrãþii,
Dacã în lacrimi timpul mi-am trãit.
Vai, numele-mi nu-mi fie deci hulit
De voi, încã-mi sunt mult prea vii
Rãnile sufletului; a mi le-nteþi
Nu-i bine dar luaþi seama negreºit:
Cã Amor, ca-ntr-un simplu joc fierbinte
De Vulcan fãrã farmecele sfinte
De-Adonis, numai dacã vrea,
Mult prea uºor, c-o patimã adâncã
Minþile sã vã fure ar putea.
Vedeþi, sunt ºi tristeþi mai grele încã!

MAURICE SCÈVE
(1501?-1564?)

Poet reprezentativ, ºeful unui curent literar caracterizat

prin ermetism, cunoscut drept ªcoala Lyonezã, promovat ºi
de alþi poeþi între care Clément Marot ºi, mai puþin cunoscuþii
Etienne Dolet, Charles de Sainte-Marthe, Guillaume du Choul,
Claude de Taillemont dar ºi de poetesele Louise Labé, Chris-
tine de Pisan, Pernette du Guillet. Mai târziu Simbolismul
avea sã opereze cu aceleaºi formule eliptice, ermetice,
sugerând abia ideea poeticã, optând pentru o exprimare
epuratã de... vorbã lungã.
Dintre creaþiile sale, cea mai reprezentativã este « Délie, objet de la plus haulte vertu
» / Delie, obiect de cea mai înaltã virtuþi, poem dedicat femeii iubite – Pernette du Guillet,
care avea sã moarã la vârsta de 25 de ani, lãsându-l pe poet neconsolat pentru toatã viaþa
ºi, respectiv, « Saulsaye, Églogue de la vie solitaire » / Saulsaye, Eglogã despre viaþa
solitarã, inspirat din Canþonierul lui Petrarca ºi, „Microcosme” / Microcosmos, amestec
de mitologie, teologie ºi filozofie platonicianã.

Care de soarta mea nu ia aminte,

Mi-era atât de dragã cã-mi pãrea cã trãiesc
Prin viaþa ei, cã viaþa-mi era limanul, vama
De gând în care dorul puteam sã mi-l zidesc.
Dar ochiul spuse inimii: Ia seama!
Se poate oare pânã într-atât
Tãria ºi ne-firea sã se-nfrunte?
În noi doi flacãra pãrea sã cânte
Acelaºi imn – luminã de-mprumut.
Stins al ei foc, al meu cum sã mai lupte
Dacã pe ea pierzând-o, sunt pierdut!
Îmi pun speranþa toatã în voinþã
Cu o sfântã ºi grea nesãbuinþã.
Epitaf pentru Pernette du Guillet
Épitaphe pour Pernette du Guillet
(1545)
Pulbere fericitã care ai fost odatã
Un trup curat, lãcaº virtuþii ’nalte,
ªi-n acest lut de Graþii aºezatã
Printre-ale sale oase cu frumseþe-nsemnate,

Voind aº vrea ca ’nalta mea voinþã
Sã zboare curajos cu zboru-i jos,
Altfel dorinþa-mi toatã nu mi-e de trebuinþã
Nici raþiunea goalã nu mi-e de vreun folos.
De teamã ca Norocul schimbãtorul
Sã nu se ia la-ntrecere cu-Amorul,
Vrând sã ajungã vârsta fãrã minte
O, tu, pãmânt nedemn, în tine ºi-a gãsit
Odihnã al ei suflet ca un sipet vibrând
De-atâtea mari ºi scumpe comori clare de gând
La care cerurile toate au râvnit fãrã milã
ªi dintre noi curând o au rãpit
Spre a-ºi adãuga-ntre nestemate
Pe-acest scump giuvaer cu viaþa lui puþinã
Lãsându-ne doar nouã lunga moarte.

66 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 POEZIA ACASÃ

Iulian Filip

IANOª ÞURCANU
S-a nãscut pe 26 iulie 1951 în com. Pelenia-Bãlþi. Studii medicale, care îî permit
angajarea, dupã un control riguros, la Centrul de pregãtire ºi antrenamente speciale
al piloþilor ºi cosmonauþilor din Soci. Are un palmares bogat ºi divers, cu afirmãri în
diferite genuri: poezie, literaturã pentru copii, texte, numeroase din cântecele scrise
în colaborare cu compozitori ºi interpreþi de muzicã uºoarã, devenind ºlagãre. Foarte
multe cãrþi pentru cei mici au obþinut prestigioase premii în cadrul Saloanelor naþionale
ºi internaþionale („Cartea Anului” la Salonul de carte pentru copii din Chiºinãu, 2009
º.a.). Este, esenþialmente, un poet al iubirii, sentiment al deplinãtãþii trãirii. Este,
dupã pãrerea lui Tudor Cristea, „un neoromantic, jucându-ºi postura, un veºnic
îndrãgostit cu manifestãri donjuaneºti, evaluând lesne de la melancolie la ironie ºi de
la interiorizare la exteriorizare, cu ceva histrionic (dar ºi melancolic) în tot ce face ºi
în tot ce exprimã”.

Am ascuns iubirea... Mozaic de sud

Am ascuns iubirea Cerul, cu un ochi deschis,

în cãderea frunzelor de toamnã, Neclintit, pe gânduri dus,
în tremurul amurgului roºcat, Parcã-n flãcãri e încins
în niºte stropi de ploaie cãlãtori, Înainte de apus.
am îngropat-o
în ale trandafirilor petale, Cred cã el a colorat
am atârnat-o de un vis frumos Pãrul tãu în roºu-nchis,
ce se plimba sub lunã fluierând, Când o cernere de vis
am încercat sã o transform în stea, Peste mare s-a lãsat.
sã mã salvez... Pescãruºii când rotesc
De unde?! Din luminã spre abis,
Sufletul este atins
Atunci, am aruncat-o De ceva dumnezeiesc.
în marea ce vuia învolburatã
ºi am ascuns-o prin ninsori Peste portul cu statui,
cum n-au mai fost, Când cu mii de stele-a nins
am împins-o disperat Cine ºtie, cui sã spui
de pe o margine de vis Ce am zis, ce nu am zis?...
ºi-am aºezat-o de-a curmeziºul Pe mozaicuri de sud,
liniei de tren... Prin tãceri ce se aud,
ªi nimic! Ard lumini, în asfinþit,
E vie-n biata-mi inimã, Numai bune de cosit.
iubirea.
Liniºte
Atunci, atunci eu numele
i l-am sãpat în piatrã, În tihna zorlor,
l-am scrijelat cu unghiile rupte, marea respirã
cu tot cu suferinþe, gânduri, dor, cu gura îndrãgostiþilor.
ca mai apoi, Þãrmul se-nfioarã
drept consolare, ºi pune peste ochi
ea cruce sã-mi devinã pe mormânt, palmele de aer,
i u b i r e a. când cerul de iulie
ascultã
cochetele „ah”-uri.
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018 67
 Tot pe acest þãrm,
altcineva odatã, demult,
a încercat sã afle
ce se petrece,
în asemenea cazuri,
în adâncul mãrii
ºi-n strãfundul inimii,
dar n-a reuºit.
Prefer animale
Ne potrivim, îi spun lupului
care-mi aratã colþii rânjind,
tu niciodatã nu-þi schimbi nãravul,
eu – principiile nu-mi schimb nicicând.
Ne potrivim, îi spun leului
cu care am zodiac comun,
tu eºti rege în junglele tale,
eu – la masa unde poeme compun.
Ne potrivim, îi spun ariciului,
tu ai ace, eu am cuvinte,
tu înþepi frunzele cãzute în iarbã,
eu – pe cel ce trãdeazã sau minte.
Nu ne potrivim, spun unor oameni, anume,
trecând peste chestii sentimentale,
cu cei care vând Þarã, frate ºi nume
nu sunt de-o specie!... Prefer animale.
***
Cine va avea grijã
de sufletele noastre
ca sã le treacã prin acest
Început de mileniu
candide ºi vii
cãci vine timpul despãrþilor,
timpul tristeþilor,
timpul anticelor neîmpãcãri?...
Îmi simt inima uneori
micã de tot,
alteori –
Mare cât o Românie.
Istorie
Cuvinte mari, cuvinte mici
de la duºmqni, de la amici.
Cuvinte seci, cuvinte reci,
precum otrava de ciuperci.
Cuvinte vii, cuvinte moarte
de pe aici, de mai departe.
Tu de o parte, eu de-o parte –
un mãr taiat în jumãtate.
Negoþ
A fost odatã o prãvãlie
Ce vindea melancolie.
Vindea invidie, vindea vicii
ªi – pe sub tejgea – capricii.
68 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Mai vindea acesatã prãvãlie
Ce a rãmas din frãþie.
Uneori, expunea câte un gând,
Dar n-a fost întrebat nicicând.
Alteori, se vindea suflet curat –
Nici el nu a fost întrebat.
Oriºicând, în acea prãvãlie,
Pe rafturi, gãseai prostie.
Puteai gãsi piruete adânci
ºi moduri de-a merge pe brânci.
Puteai gãsi viclenie – munþi!
Se vindea numai la adulþi.
...A fost odatã o prãvãlie.
Sau mai este? Cine ºtie...
Eu þi-am adus
Eu þi-am adus din þãri îndepãrtate
(De prin Haiti, Fiji, Mozambic)
Cadouri scumpe, haine elegante –
La toate te-ai uitat numai un pic.
Eu þi-am adus din multe capitale
(Din Roma, Londra, Washington, Paris)
Bijuterii, cosmeticã, sandale –
Le-ai studiat seninã, ai surâs.
Eu vinuri þi-am adus încântãtoare
(De prin Chiampagne, Sevilia, Cotnari,
De la prieteni care mai de care)
ªi iarãºi n-am vãzut sã faci ochi mari.
Azi, þi-am adus, tãcut, ca prima datã,
O floare simplã, fãrã de parfum,
ªi ai rãmas atâta de-ncântatã!...
Cum sã-nþelegi femeia, Doamne, cum?!...
Câteva toamne, niºte nori...
Pentru Mihai Stan
Când cumpãna luminii line
Aprinde florile-n castani,
Trec nevãzuþi pe lângã mine
Cei mai frumoºi ºi tineri ani.
ªi trec, ca apa înstelatã
Peste chemare de ecou,
Toþi cei ce i-am iubit odatã
ªi aº dori sã-i vãd din nou.
Însã nimic nu se repetã
ªi cronometrul cade când
Tristeþea se prelinge lentã,
Plãtind ce trebuie plãtit
ªi istovitã se strecoarã
Printre peisajul arãmiu
Ce, iatã-iatã,-o sã disparã,
Cãci e târziu, e prea târziu.
Nu ºtiu ce mã aºteptã mâine,
Dar mai visez, prins de fiori,
Sã vãd cum trec pe lângã mine
Câteva toamne, niºte nori...
 „POEZIA ACASÔ LA CERNÃUÞI

Vasile Tãrâþeanu

VASILE BÂCU
S-a nãscut pe 2 ianuarie 1967, în comuna Opriºeni,
raionul Hliboca, regiunea Cernãuþi. Absolvent al Facultãþii
de Filologie, catedra de Filologie Românã ºi Clasicã a
Universitãþii de Stat din Cernãuþi. Dupã absolvirea acesteia,
în 1991, se angajeazã în calitate de fotoreporter în redacþia
ziarului „Zorile Bucovinei”. Dupã doi ani se transferã în
redacþia ziarului nou creat „Gazeta de Herþa” pe post de
secretar de redacþie. în 1995 devine redactorul-ºef al
acestei publicaþii de limbã românã. În perioada 2001-2005
urmeazã prin corespondenþã Facultatea de Drept a
Institutului de Finanþe ºi Drept din Cernãuþi. În anul 2002
fondeazã revista „Familia”, se ocupã de redactarea ºi
editarea ei timp de doi ani. Din lipsã de finanþe suspendã
apariþia ei. Formeazã grupul editorial „Cuvântul”. Este
membru fondator al Societãþii pentru Culturã Româneasc㠄Mihai Eminescu” din
regiunea Cernãuþi, iar din 2010 este preºedintele acesteia.

Fântâna alba Trenul morþii

În memoria victimelor staliniste
În pãdurea deasã nu se vãd morminte,
Cãci pãdurea toatã s-a fãcut mormânt.
Brazii stau de veghe ca icoane sfinte,
Pentru rugãciune nu gãsesc cuvânt.
În memoria celor deportaþi
Trenul ce gonea spre rãsãrit,
Încãrcat cu tragice destine
Nu era un tren obiºnuit,
El gonea pe oase, nu pe ºine.

Calc încet pe vreascuri, teama mã strãbate, El scotea afarã fum de pipã,

Parcã-ar fi din vase, crengile trosnesc, Bocete scotea sirena lui
Foºnetul de frunze-n suflet îmi rãzbate ªi pãrea c-o straºnicã aripã
Cum aº înþelege despre ce-mi ºoptesc? Îl mâna în lumea nimãnui.

Simt cum timpul trece, simt cum clipa zboarã Trenul ce gonea ca un blestem
ªi mã rãstigneºte acuzarea lor, Prin hãþiºuri de strãinãtate,
Cã-s nãscut acuma, nu odinioarã Depãnând în goanã-al vieþii ghem,
ªi cã pentru þarã n-am putut sã mor. Sã ajungã pân-la gara „Moarte”.

În pãdurea deasã pãsãrile cântã, El ºi-acuma vine uneori,

Însã nu ca toate – parcã ar boci. Rãtãceºte-n vis ca o nãlucã
De ce oare, Doamne, ele nu cuvântã ªi þãranii noºtri pe la zori
Poate ele-n cântec multe-ar povesti. Dorm ºi-n vis se tot gãtesc de ducã.

La Fântâna Alba, albi sunt doar bãtrânii, Trenul ce gonea spre rãsãrit,
Restul totu-i negru – ºi pãmânt ºi cer. Încãrcat cu tragice destine,
Neagrã e ºi roua, ºi culoarea pâinii, N-a rãmas în timp împotmolit,
Cad din cer amare lacrimi de-adevar... El a fost ast-noapte dupã mine...

Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018 69

Poetul ºi Bucovina
Lui Mihai Eminescu
În drumul Sãu prin Veºnica Luminã
Poetul, rãtãcit prin constelaþii,
Revine-acasã-n dulcea Bucovinã,
Purtat de-un dor nestãpânit prin spaþii.
El ar putea Acolo sã rãmânã,
Luceafãr-cãlãuzã, demiurgic,
Dar dorul sfânt de dulcea Bucovinã,
Mereu îl poartã-n ritual liturgic.
Nu-l cãutaþi pe strãzile bãtrâne,
El vine-n blând colind pe la ferestre,
Cuvântul Lui prin veacuri ne rãmâne
Cea mai bogatã ºi frumoasã zestre.
În drumul sãu prin Veºnica Luminã
Poetul trist se plimbã printre stele,
Dar versul Lui prin inimile noastre
Ca un ecou colindã-n Bucovina.
Iar pãrinþii lor, sãrmanii,
Tot încearcã sã-i convingã
Cã nu-i bunã limba mamei
ªi-i mai dulce altã limbã.
Cobori, Doamne, pe o clipã,
Ca puterea Ta cereascã
Sã-i atingã cu aripa
ªi sã-i facã sã zâmbeascã.
Fã-le,Doamne, sã cunoascã
Toate limbile din lume,
Dar spre toate sã porneascã
Numai de la limba mumei.
Dramã la-nceputul toamnei,
Vântul printre ierbi se plimbã,
Plâng copii în limba mamei,
Ei nu ºtiu o altã limbã.
Copie

Am iesit în Naturã
Sã vãd viaþa
Stejarii

În þara fagilor e iarãºi primãvarã

Stejaroii îºi îmbracã zale verzi, O mierlã
Aãapere acest cãlcâi de þarã Se bate cu uliul ce-i rãpise puii
De viscole ºi apige zãpezi.
O furnicã
ªi obosiþi oºtenii, timpul trece Se chinuie sã urce pe stânca
Dela Suceava nu vin ajutoare unde doarme soarele
ªi nu li-i fricã de zãpada rece.
Bãtrânul Cronos nu le dã crezare. O inimã
S-au terminat merindele de-acum, Trece marea cu arcuºul în mânã
Butoaiele de vin se frâng uscate,
Dar nu se-aude zgomot dinspre drum, Un roi de albine
Au adormit ostaºii în cetate... κi face fagure din raze de cenuºã

Puteri în mâini puþine le-au rãmas, Numai „piticii”

Doar glia le mai dã puþin vigoare Aºteaptã Soarta
ªi noapte, când se-aºazã la poas, Sã-i ducã în Rai cu ascensorul
Ei sorb puteri din apã la izvoare.

Cu gândul doar la bunul Dumnezeu,

În codru la Cosmin stejari se-nalþã,
Ei stau de strajã la hotar mereu
ªi vor rãmâne cât vor fi în viaþã...

Început de an ºcolar

Dramã la-nceputul toamnei,

Vântul printre ierbi se plimbã,
Plâng copii în limba mamei,
Ei nu ºtiu o altã limbã...

70 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 POEZIE

Lorela Valy Buþa

Profesoarã de limba ºi literatura românã la Liceul Tehnologic din Murgeni, judeþul

Vaslui (localitate în care s-a ºi nãscut, în 1971), Lorela Valy Buþa a publicat în mai
multe reviste, a câºtigat premii la concursuri literare ºi a debutat editorial în 2016, cu
volumul „Sentimente divergente”. Scrie o poezie marcatã deopotrivã de sensibilitate
ºi mizantropie, situatã, stilistic, între cuminþenie ºi îndrãznealã. (T.C.)

mi-ar fi plãcut fetiþe cu rochiþe albastre

sã mã descoperi goalã copaci fãrã frunze
obuze
sau mãcar sã-mi spui sã nu mai îmbrac mereu
pantalonii aceia strâmþi în care arãtam la capãtul strãzii acesteia
ca un adolescent pe bãncile ºcolii un câine bea apã din casca
mi-ar fi plãcut sã-mi spui cã rochia asta verde unui soldat
se asorteazã cu ochii tãi
cu visele tale
cã oricum arãtam mai bine ca în fotografia
aceea veche pe care o porþi mereu în portofel
mãsurãtoarea cutiei de carton

cã machiajul ºi pãrul au mereu aceeaºi culoare niciodatã nu am sã înþeleg mãsurãtorile

cu nopþile petrecute în doi
mi-ar fi plãcut sã-mi spui noaptea
cã luminez fosforescent
ºi nu de la razele de lunã
în desuurile de firmã asortate
cu zilele sãptãmânii aºteptam
da aºteptam
nici eu nu ºtiu ce
dar nu nu nu
nu þi-a pãsat de nimic m-ai vrut oricum
iar eu am înþeles cã nu-þi pasã
calapodul pe care trebuie sã mã pliez
asemeni unui ciorap pe piciorul unui mort
pãrul nu se încadreazã niciodatã
în cutia aceasta de carton
vrea sã respire prin gãurile de pe margini
iarba fiarelor
dezleagã toate aceste încuietori
dar câmpul imens desfãºurat de libertatea
promisã
mã îngrozeºte
ca ºi þipãtul care nu mai este al meu
numãr bãtãile unui minut

iau între degete clipa

o comprim
la capãtul strãzii acesteia

locuiesc eu poate timpul mã iartã

asfaltatã din fonduri europene
ridicã încã din umerii de pãmânt
scuipã printre dinþi pietre
ascunde sub ea tãcerea paºilor
morþi înainte de vreme
un bandaj peste groapa comunã
din gura cãreia se mai aud strigãte de rãzboi
în nopþile senine ies fete despletite
cãutându-ºi copiii
plecaþi sã se joace la marginea pãdurii
dimineaþa
rãmân doar desene pe asfaltul
din care ies aburi prin porii uºor dilataþi
bãtrâni în bastoane
scrijelesc ca pe scoarþa unui copac
tinereþea
mã priveºte hilar dintr-un ciob
închid fiecare noapte în dormitor
ºi-arunc cheia
am încercat sã aºez cuvintele
pe nivel limfatic
între cele douã vertebre
dar nu
niciodatã aproape de inimã
întâi pe cele triviale
(cicã aºa se învaþã fiecare limbã
cu cele mai vajnice înjurãturi)

Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018 71

apoi pe cele de foame ne scoatem mãºtile
de somn
de nevoi ºi aºteptãm cuminþi
de dragoste gardianul face rondul la ºase fix
da de dragoste ne îmbrãþiºãm puternic
prin spaþiile interstiþiale pânã când oasele devin pãsãri
la final ºi îºi fac cuib pe cel mai înalt stâlp

scoatem din fiecare celulã aerul încã neexpirat

ºi-l folosim ca eºarfã
umplem golurile
liniºtea se dilatã

cu zgomot de lentile crãpate cu bucãþi de piele mototolitã

la Optica pe colþ ºi uºile au pe care am scris într-o limbã
ochelari de vedere necunoscutã
în geam Merilyn Monroe cândva vom reînvãþa sã o citim
cu fusta sãltatã
zâmbeºte timid în ibric fierbem noaptea
miopilor sufletele au aripi pânã în zori
veniþi pentru reparaþii

m-am nãscut cu picioarele înainte

nu
o ºtiu de undeva

o gãsesc goalã n-a murit mama la naºtere

plãpândã nici mãcar n-a plâns
fãcând exerciþii de echilibristicã ºi-a ascuns urletul adânc
singurã a izbit cu pumnul în masã
desperecheatã scoate-l doctore odatã
frivolã
ºi m-a scos
prelungitã prin mine pe rând
ca ºi cum am fi una bucatã cu bucatã
dreaptã pânã am devenit
nebunã eu
sobrã un întreg
acutã fãrã bucãþi uitate de doctor
franjuratã de molii avide în buzunarele halatului
plânsã atunci când a primit mia de lei

palmele i s-au alungit prin golurile rãmase

îmbrãþiºãrile i-au crescut aripi sufletul respirã morfinã
lividitatea îi aruncã aurã mintea se iþeºte câteodatã la lume
calcã sângerând înfãºor viaþa precum vata pe bãþ
vise musai de culoare roz
ºi delirez
viaþa se plimbã prin mine cu inima-n dinþi pânã mã trezeºte
durerea cumplitã
din oasele
toate ridurile acestea în care îºi lãsase mama urletul

nu cred sã fi venit fãrã rost din naºtere

mãcar puþinã înþelepciune strecuratã stingher
în zâmbetele de atunci
în încruntãrile cu folos sau nu
dar atât de interesante cândva
mãcar puþinã înþelepciune
strecuratã unde vrea ea
cu care sã mã laud acum
în ceasul al nouãsprezecelea
în speranþa
cã viaþa nu s-a folosit de mine inutil

72 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 POEZIE
Mihai Merticaru
Serenitate
În aceastã tãcere de cremene
din vãile îngândurãrii umbrite de
nãluci fugare, întâmplãri cu chipul acestei lumi,
aud cum se îngânã galaxiile,
cum se ciorovãiesc secolele cu mileniile
ori se þese covorul uitãrii din urzeala
orizonturilor
sau se destramã fiecare vis
abia întrezãrit printre umbre nevãzute.
de aici pot sã disting chipul absenþei
într-o adunãturã de nimicuri multiplicate
în ecouri.
simt cum prin mãtasea privirii
se pritocesc toate amintirile sorbite
de gura fãrã margini a hãului.
coloanele de marmurã neagrã ale nopþii
îmi împrospãteazã continuu uimirea
voluptãþi furtive.
din demultul departelui vaporos
pânã dincolo de dincoloul galactic,
se cerne o muzicã pancosmicã.
mestec pâinea indiferenþei inerþiale,
scriind ºi tot nescriind la acest tratat despre
neant, în timp ce porþile veciei reci
se închid pentru totdeauna în urma mea.
simt cum pot sã fiu fãrã sã fiu.
deasuprã-mi stelele freamãtã-n coruri,
semn cã m-am împãcat cu soarta
ºi cu apusele doruri...
Fantasme
Aºa dintr-odatã,
la lumina unui fulger globular,
o apariþie fantasmaticã,
din departele demultului ºi demultul
departelui,
îmi apare în faþã TATA,
mai scund ºi mai tânãr decât mine;
gheme de muºchi îi jucau sub piele,
surâs ireal, cãmaºã albã, imaculatã,
frunte cotropitã de riduri,
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
brazde proaspete sub unghii
(din pãmântul spoliat în 1959),
picioare goale mângâind þãrâna
(scumpã ºi dragã inimii sale),
un spic auriu de grâu dupã ureche,
o pâine rumenã sub braþul stâng.
te aºtept DINCOLO, mi-a spus scurt,
avem multe de discutat,
vom avea ºi timp îndestul.
ecoul paºilor cãlcând pe frunze uscate
îmi rãsunã ºi acum în urechi.
în surdinã se aude cântecul unei lebede,
de pe o ranã a cerului, soarele din ochii mamei
îmi trimite cele mai cãlduroase
raze...
Barbarolalia
Toate se fac pe dos
pe tãrâmul acesta cu rãni sângerânde,
în crângul acesta întunecat al pandemoniului,
în cel mai pustiu dintre pustiuri,
unde pãsãrile apar fãrã aripi,
orbul e clarvãzãtor ºi mutul, orator,
bufniþa cântã în locul privighetorii,
lumea devine haos,
drapelele disperãrii urcã pe cel mai înalt catarg,
lacrima e singura alinare,
dezorientarea ne este a doua umbrã,
prin clepsidra rãbdãrii curge fãina amãrãciunii
amestecatã cu seminþele întunericului,
orizonturi luminoase ne sunt hãþiºurile nopþii,
pe unde aleargã neabãtut un melc
înhãmat la trãsura speranþelor noastre
îmbrãcate în veºmintele zãdãrniciei,
visele nezidite în fapte se trezesc în cãtuºe
sub un cer plumburiu
sprijinit pe crucile martirilor dintr-un
infern de
singurãtãþi,
în care se vorbeºte o singurã limbã,
barbarolalia...
73
Fântâna fiinþei
Cu sufletul þãndãri ºi privirea
ninsã de constelaþii
ºi meteoriþi,
n-am auzit larma culorilor din surâsul tãu,
nici n-am vãzut când m-ai strigat
din ºoapta clipei,
ºi aºa mi te-ai rãtãcit în peºterile gândului,
în crângul ninsorilor hialine din osemintele
tãcerii,
în indiferenþa cercului rotitor
al timpului încercãnat,
bâjbâind prin subteranele unui rãsãrit
diamantin,
ori prin beatitudinea rotundã a florii
soarelui
pânã ce ai rãsãrit livadã de înstelãri,
tropãindu-mi prin sânge,
urcuº spre culmi în cadenþe atemporale,
perpetuã ispitã topind gheþarii,
pânã ce azurul ochilor tãi a început
sã înalþe mirifice catedrale în ecouri fulgurante,
temeinicind cântece ºi descântece
în fiecare secundã magicã,
pentru a ne întâlni într-un vis eonic
ºi pentru a bea pe sãturate din fântâna
fiinþei...
Þarã a nimãnui
Am descoperit cu uimire cã
în mine - þarã a nimãnui - locuieºte
ºi un altul,
un strãin ghiduº ºi încruntat,
generos ºi rãutãcios, candid ºi pervers,
natural ºi miraculos, obiºnuit ºi insolit,
bonom ºi retractil.
mã joc cu el de-a v-aþi ascunselea,
dar nu-l prind niciodatã.
îºi schimbã mereu înfãþiºarea.
când cred cã nu-mi mai scapã,
atunci mã strigã din alt ungher,
cu altã mascã pe faþã.
duce cu el secrete uimitoare
smulse din ecoul a milioane de ani
ºi nu-l întrece nimeni în ºiretenie ºi imaginaþie.
mã însoþeºte pretutindeni, chiar ºi în somn,
încâlcindu-mi ºi rãpindu-mi visele.
rãmân cu certitudinea
cã nu sunt niciodatã singur.
unde eºti tu, frumuseþe a singurãtãþii?
74 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Pare a fi
Pare a fi un pustiu,
o apã tulbure curgând vijelios în neant,
neîmplinire înrãmatã în mister,
poveste nescrisã, ci doar visatã,
eroare ispãºitã prin cãinþã,
val sprijinit pe alt val.
pare a fi
o blestematã cãutare de sine,
singurãtate sângerând într-o ranã,
scânteie stinsã-n cãlcâi de femeie,
umbrã a unui vis.
pare a fi fulger ºi tunet rãzleþ,
semn încoronat al nimicului,
nor rãstignit pe crucea abisului,
ecou de cuvânt nerostit,
nufãr incendiind întunericul,
închipuire de unicã folosinþã,
semn de întrebare suspendat în eter.
pare a fi
viaþã.
Vis
Într-un mirobolant illo tempore
înflorit din evanescenþa
unor viziuni paraxine,
încep sã te cutreiere
crâmpeie obsesive de nuanþe ale unor
fulgurante întâmplãri uitate de o veºnicie
ºi câteva sãptamâni,
apoi te împresoarã uºor ºi te inundã nuºtiucum
cu vuietul lor iscat din nuºtiuce stãri
ale unei chimii nebuloase.
te laºi cotropit, încolþit, fulguit, troienit,
devorat, sublimat, îndorurat
întrepãtruns de nepãtruns
ºi simþi cã pãºeºti neîncrezãtor
pe pânza de pãianjen a unor fantasme
ce te poartã printr-un tunel tapetat
cu mii de cifruri, ruine fumegânde, figurine,
scântei de osmoze,
noime
ºi taine,
ceaþã
ºi fum,
un puzzle topindu-se într-un punct
dintr-un fluviu subteran de luminã invizibilã
de unde au rãsãrit într-un haotic cândva.
tu visezi sau altcineva te viseazã?
 POEZIE
Constanþa Popescu
Lozul câºtigãtor
ªtii, n-aº vrea sã fiu când clopetele fac strigarea...
cu numele meu de femeie,
stric echilibrul, ieºind din rând.
Lacrimile bocetului îl voi face agheasmã
ºi vei dansa rumba
pe un nisip încins, rezervã clepsidrei
uitate de soartã, întoarsã pe toate pãrþile,
doar sã iasã din ea lozul câºtigãtor.
Eu cu mâinile pline de aºteptare,
te voi îmbrãþiºa pânã la ziua de apoi,
acolo în umbra cãldã a gândului
te întoarce cu faþa la noapte.
Liniºti-voi cuvântul, facând curat în odaia de cuci,
în care nu cîntã nimeni
pe drumul uitat.
Nu ºtii, cã eu tot aºtept pe la poartã, sã mai treacã
o umbrã sã-mi þinã umbrela
pe arºiþa care omoarã dorul...
Nu ºtiu cine sunt
O mascã are numele meu
încrustat pe buze gata sã cânte,
figurã de cearã modelatã la umbra unui gãnd,
sã nu se piardã excesul de iubire,
hainã grea ce o purta mama,
când m-a adus pe lume.
Din ea mi-a fãcur scutece
ºi leagãn bucuriei.
Eu nu ºtiu cine sunt,
mã rãtãcesc dese ori
prin poveºtile cuvintelor decupate
dintr-o carte lãsatã deschisã de viaþã,
când nu aveam pantofi ºi rochie nouã
sã-mi îmbrac poezia scoasã la soare
ca o picturã muralã...
Sunt mulþi pereþi
unde mã desenai
cu litere mari fãrã sã pui mascã timpului...
Un rol
Fiecare cu rolul primit,
sã-i încapã în pantofi,
sã-i fie confortabil când va bate palma
cu necunoscutul ce zilnic face tumbe,
închizând drumuri, deschizând dimineþi.
Ascundem în buzunar secretul
gândului, cursa câºtigãtoare,
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
cãlãtoria printre pãsãri ºi nori,
o hartã unde pusesem dorul
la margine de toamnã, cu zile de sticlã,
pentru ochelarii miopului
care nu mai scrie scenarii actorului
rãmas la rãscrucea
anotimpului, furiºat pe sub uºã.
Toþi potrivim cuvântul,
o cheie cu care zãvorâm iubirea,
o altã poveste exersatã îndelung,
dar mereu alta...
Rãbdarea
A cãzut masca.
În cãdere culorile desprinse
s-au risipit prin toamnã,
unele mi-au amprentat amintirile calde
ºi le-a durut, au þipat ºi n-ai ºtiut,
apoi au plecat spre anotimpul
în care nu se mutaserã locatarii...
Aº vrea locul meu în clipe
pregãtite pentru ultimul zbor,
sau pentru ºantierul în care nu am început
sã ºlefuiesc visul...
Eternã poveste,
neîncrederea mã þine cu aripile lipite
ca sã învãþ mersul piticului
în care rãbdarea
e virtutea curajoºilor...
cel din urmã va închide uºa!
O clipã
Dacã pun cap la cap iubirile,
ajung lângã sicriu
ºi acolo nimeni nu le îmbrãþiºeazã,
nu le ocroteºte,
se mirã, risipã de sentimente
cãlcate în picioare lângã moartea
rãbdãtoare la capãt de drum...
Dacã fac un covor de fapte bune, rele,
lângã groapa cãscatã, cine-ºi mai aminteºte
truda?
Dacã aº putea sã fug din punctul celsius infinit,
sã fiu eu spectatorul cernitului finit,
aº simþi inutila zbatere,
orgoliul meu farã importanþã,
perfecþuinea îndepãrtatã,
toate devenite pãcate,
teme de împins þãrâna peste zîmbet.
75
La capãt de drum, un scrâºnet sparge depãrtarea,
opreºte plânsul inutil,
o clipã cât eternitatea, e datã fiecãruia.
Un anotimp
Nu þin minte unde am aºezat
pumnul acela de cuvinte dãruite,
din care o sã rãsarã dragostea.
Acum sap pretutindeni
unde ajunge toamna
ºi gãsesc în penumbrã tãcerea.
Nici o melodie nu inundã
stâncile dintre noi,
nici o adiere nu perturbã aromele
aºezate cuminþi sã nu ne ademeneascã
inimile obiºnuite cu liniºtea.
Obosit, Dumnezeu ne-a desenat
anotimpul de odihnã, în care poezia
abia respirã ºi mã îngrijoreazã
cã se apropie îngheþ la sol
ºi nu mai pot sãpa...
Un prag
Prinde-mi clipa asta la rever,
în acele de dor,
chiar dacã rochia boþitã
îmbracã toamna pictatã în mister.
Sã regãsesc curgerea nisipului
necontorizat de îngeri...
pulbere solarã presãratã pentru toþi
ºi pe cãrãri sihastre ºi pe serpentine ameþitoare
ºi nesigure cu clopote, care spãrgeau poveºtile
în cuvinte fãrã de ecou.
Ne mor în suflet cuvinte nerostite,
crater sapã în inima
cu ritmul nesigur...
Ia-mã de mânã, cât mai pot fugi
din visul estompat, sã trec
pasul peste pragul prea înalt...
Toate sunt din lada mea de zestre...
Ar fi putut fi
Cuvinte eliberate de gând,
rostite, pietre în avalanºã
greu de evitat,
când murise dorinþa ºi dorul.
O larmã nebunã acoperã
suava ticãire a inimii ce se opune,
fãrã sã vadã cineva
îmbrãþiºarea din privire,
lacrima între gene, o perlã îngheþatã,
când ochii se închid de neputinþã.
Nimicul se repetã ºi nu se mai reparã...
Aºa a fost sã fie,
concertul
dintr-un haos!
76 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Îmbãtrânesc amintirile
Au obosit paºii fãcuþi
inversul acelor de ceasornic,
sã aºtept popasul în halta fãrã vârstã...
nu mai existã nici tren, nici cale,
iar gara este nãpãditã de frunzele uitãrii.
Îmbãtrânesc amintirile în albumele
fãrã coperþi
pulberea de stele, o pretenþie arogantã, inutilã
risipitã de poeþi.
Unde sunt eu, unde eºti tu?
De ce ai ascuns cãrarea
ºi o þii în buzunarul gândului de ieri?
Unde ai ceasul pe care ai uitat
sã-l mai întorci?
Veºnic primãvara
ªtii iubire, ºuviþa aceea rebelã de pãr,
rezistentând mângâierilor calde,
privirii din zori?
Azi s-ar supune de-ai vrea,
sã o îmblânzeºti...
Sunt toate unde ai visat cã o sã fie,
acolo unde privirea se împiedicã
de obstacole tandre,
sãrutul întârzie, obosit de aºteptare...
ªtii gura ta, o garã din care n-aº pleca
spre alte þãri însorite ce nu-mi au acordat viza?
Mai toþi picteazã atractiv cuvintele,
tot mai multe,
poleite, cu care comunicã nimicul,
eu colorez sentimente uscate,
amprentate pe suflet ºi le dãruiesc buzelor
cu care sãrut dimineþile.
Sã fii acolo când se sparge rãsãritul,
arestându-mi fricile în ocnele de dor!
Sã vrei sã poþi sã construieºti
digul, unde am aºezat privirea
ºi cetatea mea va pãstra veºnic primãvara...
Marile dureri sunt mute
Îngerii nu sunt blonzi,
cu feþe de copil bosumflat,
când dimineaþa vine prea devreme..
Eu, copilul sorþii,
cu fluturii prinºi în gene, desenez
vitralii cu emoþii,
topind privirea care urca treptele.
Nu-mi spune cum doare tãcerea,
ce-ºi are locuinþa în suflet...
Vorbele, prea mici artificii de bucurie,
nu te mai încântã,
dacã nu aprind rugurile începuturilor.
Singurã exersez paºii maratonistului
ºi poate mâna întinsã,
desena-va poduri peste dureri mute,
dincolo de toamnã
ºi îmbrãþiºarea va ºterge anotimpurile...
 POEZIE
luminând ca un luceafãr
eminescu stã de strajã ºi-astãzi patriei natale
luminând ca un luceafãr din necunoscutul cer
desfãcându-ºi peste codrii aripile de petale
cu luminã din luminã ºi cu-un aer de mister...
mediteazã-adânc poetul sfâºiat de o durere
pentru þara-aceasta care se topeºte sângerând
cã-i condusã din afarã ºi-i se-ncalcã orice vrere
unde numai sãrãcia-i hrana omului de rând
el vorbeºte naþiunii dorind încã s-o convingã
cã iubirea pentru þarã este cel mai mare dor
ºi nimic din lumea asta – steaua – n-ar putea
sã-i stingã
ºi nici stâlpul sãu de aur n-o sã-l copere
vreun nor
lui mereu melancolia i se-aºazã ca o salbã
parcã iar gândind sã scrie versuri
la memento mori
a sa viaþã sã rãmânã purã precum neaua albã
s-o topeascã-n poezie cum topesc – zãpezi –
doar sorii...
eminescu e trecutul ºi prezentul – viitorul
poeziei de iubire pentru þarã, pentru neam
pentru tot ce-nseamnã timpul, visurile ºi amorul
care dau luminã lumii ca un soare viu prin geam
el stã aºezat pe tronul „într-o lume fãrã umbrã”
sã vegheze limba scumpã a acestui brav popor
c-a lucrat a ei grãdinã ºi când vremea era sumbrã
sã o lase ca tezaur neamului nemuritor...
ochiul...
ochiul care vede totul încãrcat cu luminare
lumii dã dimensiunea tainicã dar ºi realã
cã-ntunericul din gânduri îl transformã-n
zeul-soare
bolta frunþii-nseninatã fiindu-i paza idealã
cugetând ce-i ne-nþelesul din a haosului stirpe
cât de mare-i universul poleind cu flori de rouã
toate mantiile de-aºtrii ce se-ntind,
se-ntind în ºir pe
mii ori mii de trilioane de orbite stând sã plouã
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
Florea Turiac
cu lumini peste grãdina cerului cea albãstruie
unde-o lume minunatã naºte-n zori ºi moare-n
noapte
cu gândirea peste fire pentru tot ce e – dar nu e
ºi cu glas foarte puternic dar se-aud din el
doar ºoapte...
ochi al meu nu-nchide vãzul ci priveºte-n timp
departe
spre eterna nemurire ce ni-i datã-n altã viaþã
cu fiinþe de luminã ce din noi fac totuºi parte
unde Dumnezeu e Rege ºi e numai dimineaþã
noapte albastrã
nouri albi cu chip de înger sub a cerurilor bolte
întind aripe de abur sub albastru luminat
de al lunii far de aur ºi petalele învolte
sclipind dintr-un val de stele pe oceanul fermecat
ºi-n alt plan mai sus stau norii alburii ca de zãpadã
tencuiþi pe bolta-albastrã limpede ca apa mãrii
iarã luna zânã de-aur lasã pletele sã-i cadã
peste sate somnoroase ce se pierd în largul zãrii...
este liniºte deplinã cã ºi pãsãrile-acele
care cântã-n mii de glasuri au tãcut toate chitic –
pe spirala auritã licãre-n adâncu-i stele
iar vãzduhu-n armonia-i parcã-a devenit pitic
plopii freamãtã din frunze sub pãdurea înstelatã
ameþiþi de-atâta farmec între umbre adânciþi
când aceastã noapte-albastrã e continuu luminatã
de-a luceferilor lampe stând pe ceruri înfloriþi...
Grãdina lumii...
dintre doi care se luptã nu ghicim învingãtorul
cã au sufletele-nchise ca-ntr-o cuºcã de oþel
dar ºi-acela care pierde îºi gãseºte-admiratorul
dacã doar pentru dreptate a luptat –
nu pentru el –
doar atunci el se-nfrãþeºte cu a mierii-nþelepciune
ºi cu-ntreaga veºnicie sã trãiascã ani frumoºi
dându-ºi viaþa ºi puterea celor slabi ce vor
s-adune
în afar’ de umilire ºi-alt ceva spre-a fi miloºi
77
sã zdrobeascã nedreptatea din aceastã omenire
cu gândiri iluminate ºi supunere în glas
care-ºi duce crucea sorþii dupã ea ca o vestire
când doreºte cu iubire sã mai umple-al lumii vas...
de minciunã-i azi cuvântul falsã-i ºi realitatea
dacã ºi grãdina lumii o împarte-n douã pãrþi
una rea ºi una bunã cãrora tenacitatea
numai filosofii lumii o descriu în a lor cãrþi
ei sunt stâlpul ce susþine pe-al lui ax splendida
lume
ºi cu ea sceptrul de aur ca o mantie de rug
iar atunci când gura spartã face numai albe spume
toþi ce cugetã în minte de-aºa stirpe râd ºi fug...
.......................................
voi care mã ºtiþi de-o viaþã aþi vãzut cã din ruine
ridicatu-mi-am ivirea sã pornesc pe lungul drum
sã îmi duc înspre nemoarte versurile mai depline
iar când focul lor se-aprinde voi sã ºtiþi
de ce ºi cum...
gânduri risipite
gândurile risipite torc fuioare de luminã
ºi mã plimbã prin þinutul unui rai de flori prin sere
scormonind mereu prin lucruri eu le-aºtept
mereu sã vinã
sã-mi cutreiere prin sânge ningând raze de plãcere
vor tocmi (sã nu mai tac) vorbe dulci
sã mã consacre
când vânez cu puºca minþii versuri ºi le-adun
pe file
dintr-un cer alcãtuit numai din planete sacre
ce-l blindeazã câte-un trãsnet cu un fulger
din pupile
cã-s plin ochi cu adevãr când norocul mã colindã
ºi mã-mbracã de paradã sã trec prin melancolie
ca un arc de cerc înscris unui unghi cât
sã cuprindã
toatã iarba de cuvinte cãreia i-am fost câmpie
sub edenul luminii
þes pentru veºnicie cuvinte mai complexe
ce îmi rãsar pe limbã ca trandafirii-n parc
melancolia vremii trecându-mi prin reflexe
toþi sacii împlinirii cu miere blând i-ncarc
sub edenul luminii strivit de încordare
îmi îmblânzesc cuvântul hrãnindu-l cu idei –
rãspunsul nu-i tãcerea la nicio abordare
când foamea mai vâneazã prin vers de sar scântei
78 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
atâta timp cât zidul nimic n-o sã-l dãrâme
tânjesc sã fug prin lucruri cu steaua-mi
de pe cer –
când sângele chemãri-i ursit sã se sfãrâme
sã-l încleieze totuºi un fericit dulgher
cã-n meseria-i zestre el numai duh coboarã
pânã-n adâncul minþii (ca peºtii-ntr-un ocean)
cãci numai prin putere tot greul se doboarã
sã prindem rãsãritul mirific în ochean
ºi totuºi, ochiul...
ochii-s cãlãuza minþii ºi-a simþirilor supreme
ºi ne cadenþeazã paºii în continuu dus-întors –
colindând prin infinitul dilatat înspre extreme
ei adunã doar luminã ca pe un fir un fus de tors
ochi de geniu este-acela care vede înainte
de-a privi împrejurimea descifrându-i toatã taina
ºi-o transmite raþiunii înnoind-o cu veºminte
de priveliºti virtuoase doar arzând trufiei haina
el e cel ce conlucreazã zi ºi noapte fãr’ de-oprire
doar cu neuronii care la moment sunt toþi
la posturi
ºi-i încredinþeazã starea veghei sau de adormire
într-un fel aparte care vieþii-i dã multiple rosturi
chiar ºi-n negurã-osebeºte un triumf
de-o decãdere –
umbra-ntotdeauna-i umbrã ºi lumina e luminã
el ia viaþa-aºa cum este – bucurie sau durere –
cu-ale ei toate petreceri strânse-n splendida-i
grãdinã
ochi – prieten de aproape – tu nicicând
nu îþi îngãdui
(în aceastã lume care ne-o redai ca pe-o visare)
sã te odihneºti o clipã cãci mereu-mereu te strãdui
sã ne þii gândirea treazã ºi o faþã zâmbitoare...
grãdinar
eu te-nfãºor iubito într-un imens veºmânt
de perle-nsãilate cãci de adolescent
paraºutat în miezul de miere din cuvânt
prin parcul poeziei sunt grãdinar decent
ºi îi sãdesc copacii împerecheaþi în vers
cu un surâs pe buze ce nu poate fi ºters
eu te admir iubito acum din alt þinut
când vântul îºi învârte vârtelniþa-n clocimp
dansând cu bucuria al cãrei conþinut
în simþurile mele se-ngrãmãdeºte-n timp –
profund gândind la toate pun vorbelor cercei
ºi-n stratul meu de strigãt sãdesc doar ghiocei
 NOTES
Simona Cioculescu
2009
21 octombrie. Vremea e tot rece, dar
s-a fãcut senin – soare – o frumuseþe! La
Muzeu, fiecare cu proiectele lui + pisicuþele
+ vizita Mihaelei Podocea/pe urmele lui
Mihai Sebastian, a cãrui ediþie o face la
Institutul Cãlinescu. Cãtãlin în crizã
specific㠖 nervi – din cauza pisicuþelor,
cã el nu suportã, cã nu poate lucra, cã-i
stricã calculatorul ºi va trebui sã-l
plãteascã etc. Iaru tot n-a venit cu coperta
nouã a colecþiei Manuscriptum. Vizitã a lui
Alexandru George. ªi-a luat exemplarele
de autor. Nu pare mulþumit. Nu-i convine
cã va fi plãtit cu doar 500 de lei, în timp ce
el doar pentru cules ºi prelucrat a plãtit
1000. A uitat cã, la un moment dat, ºi-a
plãtit singur apariþia cãrþilor. E totuºi un
scriitor de prestigiu ºi n-avea nevoie sã facã
asta. În schimb, ne-a zis cã o sã aducã
spre vânzare la Muzeu câteva obiecte
valoroase pe care le are acasã. A propos
de casã, nici pânã acum n-a reuºit sã ne
invite sã vedem cum s-a instalat în nou
locuinþã din Drumul Sãrii. Seara, telefon
de la Monica Pillat. Va fi inaugurarea
camerei Pillat, de pe str. dr. Ghe.
Marinescu nr. 19. Pe la ora prânzului,
telefon de la Bibi Vasilache. A venit din
Germania, e la Ploieºti. Vrea sã-ºi lanseze
cartea proaspãt apãrutã, împreunã cu Dinu
Ianculescu, la Muzeu sau la Uniune. I-am
promis cã voi vorbi cu Adriana Stoica.
22 octombrie. Mai întâi la Muzeu, apoi
la Uniune. Acolo animaþie legatã de alegeri.
Venise Varujan Vosganian. Adriana ne-a
spus cã Gabriel Chifu a suferit un grav
accident cu automobilul, undeva în nordul
þãrii. Se dusese cu administratorul Uniunii
ºi cu ºoferul. Conducea el. S-au ciocnit
de ceva, a fost dus la vreo douã spitale,
are 7 coaste rupte ºi plãmânii compresaþi.
Sã sperãm cã va scãpa cu bine, mai ales
cã are un rol important în pregãtirea
alegerilor generale. S-au înscris deja cinci
candidaþi: ªt. Agopian, N. Breban, Costi
Stan, Dan Mircea Ciparu, N. Manolescu.
Manolescu e tot mai criticat în interviuri.
Breban susþine în interviul lui cã Manolescu
„a trecut de la el la Liiceanu, iar grupul
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
Liiceanu e un grup de manipulare foarte
puternic”. Concluzia, dupã pãrerea mea
ridicolã, „dacã Manolescu va fi ales,
scriitorii vor fi dispreþuiþi de toatã lumea.
Pânã ºi ultimul bãcan va scuipa un
scriitor”. Seara, la ora 21, telefon de la
Alexandru George – deprimat cã ºi-a
pierdut portofelul cu acte (buletin, card).
Fusese la Muzeu, la Uniune ºi la Asociaþie.
Intenþiona sã telefoneze mâine peste tot pe
unde fusese. Poate le gãseºte. Sã sperãm!
24 octombrie. Zi încãrcatã. La ora 11
am fost la Muzeul memorial L. Rebreanu,
pentru inaugurarea colecþiei Pillat. Monica
ºi Corneliu Lupeº ne-au întâmpinat în capul
scãrilor. Monica foarte bucuroasã de reuºitã.
Lume multã, cunoscuþi: H.R. Patapievici,
Doina Uricariu, Liliana Ursu, Lidia Bodea,
Ruxandra Garofeanu, Reli Mihailovici.
Corneliu Lupeº a deschis discuþiile relatând
felul în care a colaborat cu Monica Pillat. A
vorbit ºi Barbu despre familiile Rebreanu ºi
Pillat, precum ºi despre „conu Minu”.
Patapievici a fãcut remarca cã în cazul
scriitorilor români, personalitatea le
depãºeºte opera, în timp ce la occidentali
ar fi invers. Nu cred cã se poate generaliza.
Expoziþia foarte frumoasã, înviind ambianþa
familiei Pillat, „care ºi-a fãcut din artã ºi
credinþã raþiunea de a trãi”. Mi-a plãcut mult
acuarela „Lalele” a Mariei Brateº-Pillat,
dãruitã lui Liviu Rebreanu, precum ºi
portretele Monicãi Pillat adolescent㠄Portret
de fatã”, a lui Vasile Voicuelscu (1927) ºi al
lui Ion Pillat la Predeal (1928). A urmat o
micã trataþie, alãturi, la Muzeul Ion
Minulescu – Claudia Millian. Tot azi, copii
au plecat la München.
26 octombrie. Zi voalatã, dar plãcut.
La Muzeu, fetele ºi pisicuþele. A venit în
vizitã bãiatul lui François Pamfil ca sã
fotografieze portretul lui Emil Bota, fãcut
de tatãl lui. E foarte simpatic, cu accent
strãin, el zice cã e ardelenesc. Seara, Barbu
a vorbit cu Alexandru George la telefon.
ªi-a gãsit actele, de fapt nu le pierduse,
erau în buzunar. ªi, de fapt, nu erau
originalele, ci niºte copii!!! Tot seara,
telefon de la ªerban. Sunt bine, s-au
79
plimbat prin München, s-au vãzut cu
Karin, veriºoara mea, ºi Barbu, soþul ei,
mâine se duc la tanti Sofi. Azi e Sf.
Dumitru, izvorâtorul de mir. La Patriarhie,
cozi enorme la raclele sfinþilor Vasile cel
Mare, Dimitrie, Constantin ºi Elena. Copiii
în vizitã ºi la Pavel ºi Moussy Chihaia.
27 octombrie. Aceeaºi vreme plãcutã,
caldã cu ceva soare printre nori. La Muzeu
am aflat cã cele douã volume ale mele sunt
pe calea cea bunã. Iaru a adus modelul
pentru copertã, iar Caty a început sã lucreze
volumul Eminescu (articole politice) printre
picãturi, cãci lucreazã la multe altele.
28 octombrie. Azi au venit copiii de
la München. Veseli, plini de impresii ºi de
urãri de la Pavel ºi Moussy ºi de la Karin,
Barbu ºi tanti Sofi. Raluca ne-a proiectat
filmul cu excursia, imagini din avion, de la
galeriile de artã, de acasã de la familia
Chihaia. Ne-au trimis ºi cadouri. O sã le
scriu sã le mulþumesc.
29 octombrie. La Muzeu –
manifestare dedicatã Maicii Benedicta,
adicã Zoe Dumitrescu Buºulenga,
profesoara mea la facultatea de filologie ºi
directoarea Institutului de istorie ºi teorie
literarã în anii ’70. Comemorarea a fost
organizatã de fundaþia care-i poartã numele
ºi de mãnãstirea Putna, unde este
înmormântatã. Ea a trãit în cãlugãrie la
Agapia, dar a lãsat prin testament sã fie
îngropatã în Cernica dacã ar fi murit în
Bucureºti ºi la Putna dacã ar fi murit la
Vãratic. Au vorbit Eugen Simion, Dan
Hãulicã (mult ºi bine), Lucian Chiºu ca
moderator ºi doi cãlugãri de la Putna. Elogii
mari la adresa rãposatei. A avut loc ºi
lansarea unei ediþii elegante cu ilustraþii dupã
marii pictori romantici, fãcutã de Mircia
Dumitrescu. La sfârºit, Chiºu ne-a poftit
în biroul lui alãturi de vorbitori ºi de un
monah simpatic ºi vorbãreþ, numit
Victorin. Mai erau ºi Silviu Angelescu ºi
doamna Beldiman, soþia lui Alexandru
Beldiman. Discuþii, animaþie. Eugen Simion
a pomenit iar, cu indignare, de procesul
pe care i l-a intentat Ioana Both la Cluj (care
I.B. a fost premiatã de Asociaþia Scriitorilor
de la Cluj). A fost ºi o micã trataþie cu
sãrãþele, fursecuri, vin, cafea etc. Plãcut!
Apoi acasã, program obiºnuit. S-a rãcit ºi
am dat iar drumul la centrala de încãlzire.
30 octombrie. Am plecat spre Muzeu
pe la 8,30 cu autobuzul 126 ºi culmea
ghinionului, când am coborât la Romanã,
mi-am dat seama cã-mi uitasem geanta în
autobuz, care plecase deja. Am avut un ºoc.
Întâi am vrut sã mã duc la capãtul liniei 126,
apoi mi-am dat seama cã n-are rost. M-am
dus la Muzeu ºi acolo a sunat, aproape
imediat, o doamnã, care mi-a spus cã mi-a
gãsit geanta în maºinã. S-a scuzat cã mi-a
80 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
umblat în ea. A vãzut legitimaþia de la Muzeu
ºi mi-a telefonat la numãrul Muzeului sã vin
s-o iau de la Academie (sediul evidenþei
personalului). M-am dus acolo, am gãsit-o
(era o tânãrã drãguþã). I-am mulþumit ei ºi
bineînþeles Sf. Mina. O adevãratã bucurie!
Altfel, la Muzeu, liniºte. Colegii sunt la
cursurile de proiecte þinute de Dragoº
Neamu. Încet mi-am revenit din ºoc! Dupã
amiazã, pe la 5, copiii au plecat la Târgoviºte.
Searã plãcutã în doi, relaxantã.
31 octombrie. Dupã amiazã, pe la ora
6, am plecat sã mã plimb la Afi Pallace
Cotroceni, un mall uriaº, deschis pe bd.
Vasile Milea nr. 4, ºi care se prelungeºte
pânã în bd. Timiºoara. S-a deschis de 2
zile, e plin de buticuri, magazine ºi un Real
pentru cumpãrãturi mai ieftine. În unele
magazine se lucra încã. Am cumpãrat doar
ziare de la un chioºc. Plãcut. Am mers cam
1 km pânã sã ies din mall. M-am întors
acasã cu 137. Barbu lucra la articolul pentru
„România literarã”. Vrea sã-l ducã luni la
redacþie.
1 decembrie. Vreme rece, 2°. La
10,30 am plecat spre piaþeta Sf. ªtefan,
unde se va dezveli bustul lui Mircea
Vulcãnescu. Ne-a invitat Mariuca, fiica mai
micã a lui M.V., dar am primit ºi invitaþia
oficialã de la Primãria sectorului 2. Lume
multã, vârstnicã, distinsã. Bustul acoperit
cu un vãl lung. Mariuca a întârziat un sfert
de orã, se dusese la bisericã. Ruxandra
Garofeanu a fãcut prezentãrile vorbitorilor:
M. Oroveanu, Ana Blandiana, Ion Papuc
etc. Papuc a evocat-o pe rãposata lui soþie,
Valentina Boºtinã, care a fãcut bustul lui
Vulcãnescu.
2 decembrie. La 9 am ajuns la Muzeu,
apoi am plecat cu Vali Pituþ la Teatrul Nottara,
unde va avea loc adunarea de alegeri a
Asociaþiei Scriitorilor din Bucureºti. Lume
multã, cunoscutã: Alexandru George, Doina
Uricariu, Sanda Cârsteanu, Emil Mladin,
Radu Cange etc. Gârbea ºi-a analizat
activitatea ºi a fãcut multe, într-adevãr! Apoi
s-au înscris candidaþii pentru noile alegeri:
H. Gârbea, Costi Stan, Gelu Vlasin, Boris
Marian, care ºi-au prezentat programele. Dar
cum s-a ºi vãzut la sfârºit, toatã lumea ºtia
dinainte cu cine va vota. ªi anume tot cu
Horia Gârbea, ºi în secundar cu Costi Stan,
ceilalþi doi au luat doar câteva voturi. Între
timp au fost discuþii dure în salã. Sorin
Mãrculescu, soþul Vioricãi Niºcov, fosta mea
colegã de la Institutul Cãlinescu, a criticat
violent Statutul USR, ca fiind incorect fãcut.
La fel ºi Nicolae Prelipceanu. Noroc cã, apoi
s-au potolit lucrurile ºi s-a putut trece la vot.
Cât s-au numãrat voturile am ieºit pe hol ºi
am vorbit cu diverºi colegi, atmosferã
destinsã, veselã. Barbu a plecat la „România
literar㔠sã-ºi ducã articolul.
 JURNAL
2016
Vineri, 1 aprilie. „O iluzie opticã a
conºtiinþei sale” ar fi omul în viziunea lui
Einstein. E o realitate faptul cã omul zeificã
cu uºurinþã cuvîntul, fãrã a fi curios ce se
poate ascunde dupã el. Plutim într-o lume
plinã de conformism, de iluzii vizuale, cu
oameni conformaþi majoritãþii, trãind sub
presiunea grupului etnic, generaþionist sau
profesional. * Cu ce mã ajutã Comisia de
Monitorizare – Suspendare ºi Excludere a
lui Manolescu Mihãieº din Uniunea
Scriitorilor din România? Cîþi scriitori
beneficiazã de serviciile ei benefice? Cîte
astfel de Comisii a mai avut USR în istoria
ei plinã de felurite pericole? Este vitalã
pentru USR aceastã comisie? Este utilã
literaturii române de azi? Opera mea mã
obligã sã pun aceste mari semne de
întrebare.
Sîmbãtã, 2 aprilie. În România
predominã triumful zeului imaginar. E
colosala amãgire a mîntuirii neamului indusã
de clericii celor vreo 20.000 de biserici. E
marea înºelare, vechea fascinaþie ºi
refugiere în imaginar, trista seducþie ºi
autonomie a a eternei noastre înapoieri ºi
stagnãri milenare. E complexul ruralismului
nostru care ne þine pe loc, refractari la nou
ºi la schimbare.
Duminicã, 3 aprilie. Alienarea prin
religie face parte ºi ea din sfera alienãrii
ideologice. Alienarea e privarea omului de
mijloacele de a-ºi realiza ºi dezvolta
capacitãþile proprii fiinþei sale.
Luni, 4 aprilie. O zi de primãvarã
veritabilã, forþatã, agresivã, impetuoasã.
Plus 27 de grade. Pomii înfloriþi, viºinii,
perii, prunii sînt deja stup de albine. Zile
înºelãtoare totuºi. Anomaliile vremii sînt
extrem de frecvente în acest an ciuidat. E
vreun rãzboi climatic sau consecinþele
încãlzirii globale, urmare a subþierii stratului
de ozon al planetei, în paralel cu topirea
calotei polare la Polul Nord. Se vede clar
cum specia umanã îºi devasteazã planeta,
* Din volumul „Jurnal de creaþie ºi eseuri critice”, în
pregãtire la Editura Bibliotheca.
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
Vasile Bardan
propriul sãu habitat, unicul, cu o
iresponsabilitate îngrijorãtoare.
Marþi, 5 aprilie. Am vorbit la telefon
vreo 15 minute cuy D-nul C.Cãlin, referitor
la cele trei volume masive, intitulate
„Cãrþuile din ziar”, a cãror lecturã integralã
am încheiat-o de curînd. Vol.I –
„Interviurile” – 710 pagini. Vol.II – Pagini
de criticã literar㠖 610 pagini. Vol.III –
Acorduri ºi conflicte locale – 575 pagini.
Total 1895 pagini. Constantin Cãlin mi-a fost
profesor la literatura românã veche, prin anii
1966-’67 cînd eram student la Institutul
Pedagogic din Bacãu, cursuri de zi, la
facultatea de filologie. Mi-a confirmat cã a
primit scrisoarea expediatã pe 26 martie.
Miercuri, 6 aprilie. Ziua lui Alin,
sãrbãtoritã aici la Roºu, în ambianþa acestei
primãveri timpurii, extrem de grãbitã ºi de
fascinantã. Toatã grãdina de la sol ºi pînã
la ultimele ramuri ale pomilor este o
explozie floralã neobiºnuitã, forþatã,
impresionantã. Alin are deja 46 de ani. Iar
eu mã aflu la limita de sus a prefixului meu
existenþial – cel al cifrei 6. Acum am 69 de
ani, iar anul viitor voi schimba prefixul,
trecînd la treapta 7, numãrîndu-mi anii
acumulaþi începînd cu 70 ºi ceva în plus.
Joi, 7 aprilie. Azi au fost 29 de grade
plus. Au înflorit ºi merii, liliacul, ramurile
viþei de vie au frunzuliþe. Foarte grãbitã
natura în acest an. Am început lucrul la
un nou eseu pentru „Litere” / avînd ca titlu
„Tãcerea textului”, o replicã la „Plãcerea
textului” a lui Roland Barthes. Sã vãd dacã
voi fi în stare sã-l duc pînã la capãt, sã
pun ceva carne ideaticã pe el ºi nu doar
scheletul unor structuri verbale.
Încercarea, orice încercare, moarte n-are,
sunã o zicere popularã.
Vineri, 8 aprilie. Am finalizat
articolul „Vocea” pentru Litere (numãrul
din iunie); am fãcut ºi corecturile la articolul
„Transpoezia” – care va fi predat acum
pentru numãrul din luna mai. Poate cã
„Vocea interioar㔠va fi un titlu mai
potrivit. Voi vedea la corecturile ºi
81
pregãtirea articolului pentru expediere,
dacã voi modifica sau nu acest titlu.
Sîmbãtã-duminicã, 9-10 aprilie. „În
ce mã priveºte, nu mã consider un critic,
ci mai degrabã un romancier, scriptor nu
al romanului, e adevãrat, ci al
„romanescului” – Roland Barthes.
Termenul „ariergarda avangardei”, a
literaturii, a fost preluat de Eugen Simion
de la Barthes, din motive de strategie
literarã ºi criticã, una norocoasã.
Luni, 11 aprilie. Dialog telefonic de
vreo 10 nimute cu Mihai Stan, care mi-a
confirmat primirea articolului „Transpoezia”,
pentru revista Litere pe luna mai. Tocmai îl
citise, remarcînd folosirea neologismului
„astuþios” referitor la Roland Barthes. Se
afla cu el ºi prozatorul Ioan Viºan, cãruia,
glumind, i-am transmis „Un pupan de la
Bardan”. D-nul Stan m-a întrebat dacã am
cumva aptitudini paranormale deoarece
este a doua oarã cînd se-ntîmplã sã-i dau
telefon chiar în timp ce-mi citeºte cronica
transmisã prin e-mail pentru Litere. E ciudat
totuºi cã eu am un impuls de a-l telefona
chiar în momentul lecturii textului pe care
i l-am expediat.
Marþi, 12 aprilie. Realizarea unor
poeme durabile (de calitate) nu se face într-
o manierã dadaistã. Asta presupune o
competenþã ºi o culturã a celui care le pro-
duce, dar mai ales talent, adicã acea ca-
pacitate sau aptitudine mentalã înnãscutã.
Astfel existã versificatori numeroºi, toþi
fiind convinºi cã scriu poezie adevãratã,
cã pot comunica ceva deosebit de impor-
tant, prin însãilãrile lor verbale minetice,
prin pocirea limbii, uzînd de un limbaj in-
continent sau incongruent. Am întîlnit astfel
de versificãri inepte la Paul Miclãu (total
lipsit de talent), care imita limbajul poeziilor
lui Nichita Stãnescu, la criticul Gheorghe
Grigurcu, cel care se crede ºi un valoros
poet, vocaþia sa licirã fiind inexistentã, el
scriind versuri prin contaminare cu textele
altora, neavînd nici o viziune clarã.
Miercuri, 13 aprilie. Omul rãmîne
aceeaºi fiinþã a Cuvîntului, acesta fiind
utilizat în comunicarea cu semenii sãi,
neîntrerupt de cel puþin 200.000 de ani.Pe
glob se vorbesc între 3000 ºi 4500 de
limbi, estimîndu-se cã spre finalul acestui
secol vor rãmîne active 1000 sau cel mult
2000. Limba actualã predominantã, de
comunicare internaþionalã extinsã la scarã
globalã, este engleza, în timp ce chineza e
vorbitã de o populaþie mult mai
numeroasã. E paradoxul speciei umane.
Mã întreb ce se va întîmpla, cu limba
românã în aceastã conjuncturã a unor per-
82 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
spective nu prea încurajatoare pentru noi
ca popor, care se împuþineazã numeric.
Joi, 14 aprilie. Este poezia doar un
act al limbajului, unul produs de limbaj?
Privind în profunzime lucrurile, adicã în
evoluþia lor istoricã, vedem cã poezia este
în primul rînd o exprimare a unei gîndiri, a
creatorului ºi inventatorului ei. Prin poezie
se acþioneazã ºi asupra lumii pe o duratã
de timp nedeterminatã, prin nenumãrate ºi
imprevizibile efecte cu intensitãþi diferite,
a unor forþe latente generate de limbajul
specific lirismului, în care predominante
rãmîn interacþiunile verbale. În spatele
oricãrui limbaj liric performant, adicã
eficient ºi convingãtor, chiar provocator,
se aflã gîndirea unui inventator al sensului
(sensurilor) sale.
Vineri, 15 aprilie. Scriitorul român
s-a obiºnuit sã trãiascã din puþin, adicã din
mai nimic. Colaborãrile la reviste nu-i sînt
plãtite, iar cãrþile cu niºte preþuri derizorii,
chiar ridicole. Mã întreb dacã scriitorul
român a putut respira liber, în toatã
profunzimea libertãþii sale depline, în toatã
viaþa sa. Am cunoscut ºi eu regimul unei
rspiraþii artificiale impuse.România era un
spectacol comunist în epoca supranumitã
de aur, spectacol regizat sub definiþia de
întrecere socialistã. Vrînd nevrînd
scriitorul romîn a rãmas beneficiarul izolãrii
ºi sãrãciei þãrii, atît ieri cît ºi azi. Versul
emblematic al lui Eminescu e încã actual:
„Eu îmi apãr sãrãcia ºi nevoile ºi neamul”.
Sîmbãtã-duminicã, 16-17 aprilie.
Poezia, ca artã a comunicãrii verbale
interumane, va rãmîne acelaºi act complex,
misterios, mai degrabã elaborat decît
spontan, extrem de vulnerabil, de fragil, prin
însãºi natura materialului verbal utilizat. Puþini
poeþi rãmîn traductibili 100% prin tot ceea
ce au avut de comunicat umanitãþii.
Eminescu, poetul naþional al românilor, este
un exemplu la îndemînã. Puþini poeþi reuºesc
sã fie desãvîrºiþi în comunicare, mai pre-
cis, în demersul comunicãrii lor lirice, adicã
sã stãpîneascã perfect aceastã artã. Poezia
este o artã grea, plinã de neprevãzut.
Luni, 18 aprilie. Piramida motiva
þionalã a omului dup㠖 Abraham
Maslow: 1 – subzistenþa; 2 – securitatea; 3
– afecþiune – contacte; 4 – respect –
autorespect; 5 – autorealizare. Sã lupþi
pentru un ideal, pentru o idee, pentru un
þel. Pot spune cu toatã sinceritatea cã
piramida motivaþional㔠a lui Maslow mi-a
fost un bun ºi constant reper în existenþa
mea pînã acum. Sper sã nu inversez aceastã
ordine vitalã, taman acum cînd mã apropii
de codul 70 al vieþii mele, sau de cota 70.
 MEMORII
BISERICILE MELE
Sigur, prima a fost cea din satul meu,
unde fusesem botezat, unde am primit
prima împãrtãºanie ºi unde în Vinerea
Mare, treceam pe sub Sfânta Masã ºi
cântam la Prohod. Însã cum biserica nu
era zugrãvitã, de Înviere, am spus-o ºi altã
datã, mergeam cu mama ºi alte rude la un
schit, schitul Rogoz, aflat peste câteva
dealuri. Soseam acolo de sâmbãtã seara,
cu mâncare de post, fiind gãzduiþi la maica
Evghenia, o femeie cam negricioasã la faþã,
încã destul de tânãrã ºi foarte primitoare.
Când bãteau clopotele, mergeam la
bisericã, unde, uneori aþipeam la picioarele
unei strane. Acolo, cu o lumânãricã în
mânã, am auzit ºi am cântat pentru prima
dat㠄Hristos a înviat”. Dimineaþa,
ciocneam ouã roºii ºi mâncam cozonac
într-o poeniþã din apropiere.
Mai mãriºor, prin primele clase de
liceu, în vacanþe, mã duceam cred în fiecare
duminicã la bisericã, unde, când preotul
nu þinea predicã, mã ofeream sã citesc
respectiva cazanie în locul dascãlului.
Credincioºii erau probabil mai atenþi, auzind
un alt glas, aproape copilãresc, decât acela
obiºnuit ºi monoton al bãtrânului cântãreþ.
La marile sãrbãtori, þin minte, cei tineri,
inclusiv femeile, sãrutau mâna celor în
vârstã.
La Râmnic, încã din clasa I-a de liceu
(cum ar fi acum a V-a) profesorul de
Religie, pãrintele Roºescu (mort la Canal,
sãrmanul) ne obliga sã mergem la bisericã
în fiecare duminicã. Parcã mã vãd cu ºapca
în mânã între coloanele din pronaos,
sculptate cu frumoase decoraþii florale,
acum zdrenþuite de vreme, ale ctitoriei
brâncoveneºti, pictatã de Pârvu Mutu, ca
ºi biserica Colþea din Bucureºti, înãlþatã de
acelaºi spãtar Mihail Cantacuzino.
Student în Bucureºti, fãrã sã am
dreptul la cãmin, am locuit în anul I la un
prieten al tatei, în plin centru, pe strada
Regalã. Purtam cravatã, ca un adevãrat
„burghez”, cum eram considerat. Mã
duceam adesea la Biserica Enei, cea
distrusã în parte de cutremurul din 1977
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
Al.Sãndulescu
ºi pusã la pãmânt, spre a-i ºterge orice
urmã, de Ceauºescu, ºi la frumoasa
Bisericã Zlãtari de pe Calea Victoriei, unde
slujea un preot bãtrân, bãrbat falnic,
impunãtor, al cãrui nume nu mi-l mai
amintesc.
Dupã arestarea tatei, în 1951, în timpul
procesului, aºteptam tremurând de emoþie,
în spatele Tribunalului mare, sã vinã
maºina cu deþinuþi de la Jilava, care, când
erau daþi jos, în mare grabã, abia de îl
puteam zãri pe tata printre pistoalele
mitralierã ale gardienilor, îndreptate
împotriva lor, ca asupra unor criminali
periculoºi. Odatã, înainte de a apãrea duba
neagrã, am intrat în Biserica Domniþa
Bãlaºa, din apropiere ºi am plãtit preotului
sã ne facã o slujbã de ajutor pe drumul
Golgotei pe care-l urcam. Câteºitrei sub
patrafir, mama, sora mea ºi cu mine,
plângeam prãbuºiþi de durere, cu gândurile
concentrate asupra scumpului nostru
nevinovat. Niciodatã, cred, n-am fost mai
pãtruns ca atunci de fiorul mistic, de
speranþa în ajutorul Domnului. Biserica
Domniþa Bãlaºa reprezintã, prin acel mo-
ment, cea mai profundã contopire a
sufletului meu cu Cel de Sus.
În timpul vacanþelor, acum eram fãrã
serviciu, petreceam destul timp într-un sat
din nordul Dobrogei. Locuiam în casa
parohialã, chiar în curtea bisericii, unde,
sãrbãtorile, mã duceam sã mã închin ºi sã
ascult Sfânta Liturghie. Într-o duminicã,
dupã sfârºitul slujbei, cam pe la ora 12, i-
am cerut preotului sã facã o rugãciune ºi
pentru tata, care se gãsea în închisoare,
cum prea bine ºtia ºi el. Mi-a rãspuns grãbit
cã-i este foame ºi cã rãmâne pe altãdatã.
„Altãdatã”, vai, n-a mai revenit niciodatã.
Au trecut anii, mai bine de 12, tata a ieºit,
bietul, cu plãmânii ciuruiþi. Calvarul lui se
dubla cu al nostru, al celor de afarã, al
suferinþelor de tot felul. Eu, aproape cã îmi
pierdusem speranþa, mã bântuiau îndoielile,
vecine cu disperarea.
(continuare la pagina 88)
83
 PROZÃ ACADEMICÃ
ªtefan Dorgoºan
JOCURI DE SOCIETATE* (1)
Nume de cod: S(cor)pionul!
Tata a fost spion!
Eu l-am suspectat.
Mama nu! Niciodatã! ªtia cã este
boiangiu-vopsitor, cazangiu, fochist,
zalhanagiu (fabricant de ºunci, seuri, unturi
etc). Niciodatã tãbãcar! Chiar ura, obsesiv,
meseria asta! Aºa cum m-am trezit la viaþã
cu apelul de dimineaþã în ruseºte de la
Comenduirea garnizoanei Armatei Roºii de
la Constanþa de peste gardul casei pãrinteºti
(de la ICRAL/fondul locativ al statului, cu
chirie!), tot aºa mi s-a imprimat, de copil,
în nas, plãmâni ºi cearceafuri, aromele de
la porcii ºi berbecii pe care tata îi tranºa ºi
îi pregãtea (jamboane, costiþe, cârnaþi,
pastramã!) la afumãtoarea (cu rumeguº!)
improvizatã sub scara care ducea la etaj,
unde era dormitorul meu. De douã-trei ori
pe an prepara peºte (somn, ºtiucã,
pãstrugã, nisetru, morun etc.), adus din
Deltã de prietenul lui, Boriscenko, asesor
popular la tribunal, un rus adus din munþii
Urali, unde fusese vagonetar pe trenuleþele
electrice din minele de cãrbuni. (Suntem
în anii ’50-’60!) Nu pot garanta cã nu a
fost deþinut politic pe vremea lui Stalin ºi
apoi reabilitat politruc. Rãzboi nu a fãcut,
pentru cã avea mâna dreaptã oablã, nu
putea apãsa pe trãgaci, deci a fost la
puºcãrie, ori deþinut ori gardian. Pãºea ºi
strâmb cu stângul, deci nici pentru
øòðàôáàò (batalioane penale) nu era bun.
Uneori jucau table. La început, dialogurile
erau neutre, în româneºte. Dar când tata
se enerva, suduia în germanã. Când îi
venea rândul lui Boriscenko, ãsta înjura pe
ruseºte. Sãptãmânal, în spatele magaziei
cu lemne, lângã afumãtoare, parcã eram
în tranºeele de la Smolensk (10 iulie 1941-
10 septembrie 1943, unde ruºii au pierdut
* Din volumul „Distonia.ro”, în pregãtire la Editura
Bibliotheca.
84 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
un sfert de milion de oameni) din al Doilea
Rãzboi Mondial: fum (ºi de la þigãri!), miros
de carne arsã, zgomot infernal de bufnituri
ºi trântituri!
În vremea anilor 50 tractoarele ºi
camioanele noastre erau grele, fãcute din
oþeluri ºi table brute, nefinisate (încât
înghiþeau întreaga producþie metalurgicã
obþinutã în întrecerea socialistã a
cocsarilor!), dar care nu atingeau
parametrii din cartea tehnicã. Tractorul
IAR 22 avea 3,6 tone ºi abia trãgea plugul
cu douã trupiþe, iar camionul SR (Steagu
Roºu!)-131/132(4x4) Carpaþi, de aproape
patru tone (gol!), cãra marfã doar cât trei
cãruþe! Nimic nu funcþiona la capacitate
ºi din cauza drumurilor proaste. Autostrãzi
nu aveam, nu avem nici azi!
Nu cred cã inginerilor ºi tehnicienilor
din zona industrialã a Braºovului, care
funcþionau cu rezultate notabile de peste
trei decenii la nivel de performanþã
europeanã, le luase cineva talentul „cu
mâna” peste noapte. Talentul, nu! Dar
cele mai competitive utilaje, specializate
pentru pretenþioasa industrie aeronauticã
ºi de armament, au fost demontate ºi duse
(ca despãgubiri de rãzboi!) mult departe
peste Tisa ºi Prut, spre destinaþii estice
oculte. Începuse, dupã umila mea pãrere,
Planul Valev (Principiile fundamentale
ale diviziunii internaþionale a muncii),
care a acþionat tãinuit cu un deceniu
înainte sã fie anunþat ca „directivã”
(doctrina „specializãrii economice” a
statelor din blocul comunist, octombrie
1957) ºi oficializat, la cererea expresã a
lui N.S. Hruºciov, la Conferinþa
desfãºuratã la Moscova pe 6-7 iunie 1962
a statelor membre CAER (Consiliul de
Ajutor Economic Reciproc, înfiinþat în
1949 ca mecanism de constrângere a
Lagãrului estic).
 Þãranii, la rândul lor, erau împãrþiþi în
patru categorii: sãraci (sub 0,5-3 ha;
deþinând peste 50 la sutã din suprafaþa
cultivatã), mijlocaºi (4-10 ha; cu un sfert
din suprafaþã), înstãriþi (11-20 ha), chiaburi
(peste 20 ha). I-a spulberat (in corpore!)
colectivizarea (naþionalizarea pãmântului ºi
proletarizarea þãrãnimii!) încheiatã (în pas
grãbit!) în acelaºi an fatidic 1962,
subsumatã aceluiaºi scop Valev! România
urma sã producã grâul, Bulgaria zarzavatul,
Ungaria ºi Ucraina, sprijinite de
Cehoslovacia, vor fi fost responsabile cu
laptele ºi carnea, Polonia cu secara ºi
cartofii... În fapt, iniþiatorul planului a fost
Iuri Andropov (1914-1984), numit, în
1957, ºeful aparatului de legãturã ºi con-
trol al URSS pentru þãrile din blocul est-
comunist. Rãdãcinile Planului sunt ceva
mai vechi, chiar în 1951, când I.A. a fost
cooptat în Secretariatul partidului. A fost
ambasador în Ungaria (1954-1957) în anul
revoluþiei de la 1956 (deloc coincidenþã!),
apoi promovat secretar al CC al PCUS în
1962, ºeful KGB în 1967 (dupã unele surse,
centrul de greutate al invaziei Cehoslovaciei
din 1968!), secretar general al PCUS ºi
conducãtorul URSS între 12 noiembrie
1982 ºi 9 februarie 1984!
A fost primul ºef al poliþiei secrete
care a ajuns la cârma URSS. A ºtiut de la
bun început ce „carte” joacã. A mizat ºi a
câºtigat! Care pe Care, cine e mai tare:
putea sã piardã! (Cazul Beria/1899-1953/,
spion CEKA din 1920, mâna dreaptã a lui
Stalin/1878-1953/, executat la câteva luni
de la decesul celui de-al doilea autocrat
comunist de la Kremlin. O lege nescrisã a
tiraniei spune cã dupã moartea Cezarului
trebuie „împuºcaþi” toþi caii-senatori
favoriþi ai acestuia! Pãtrãºcanu, Ana
Pauker/Hanna Rabinsohn, Vasile Luca/
László Luka, Chivu Stoica, Trofin,
Drãghici etc.) Aºa se leagã povestea! Mitul
a devenit realitate!
Orice întâmplare îºi are parcursul ei.
Din ’51 pânã în ’62 sunt ceva ani, suficienþi
pentru ca „recuperatorii” sovietici sã
studieze câtã hleba (õëåá/pâine!) se coace
dintr-un sac de grâu românesc, câte
kilograme de roºii semãnate în pãtrat se
produc pe metru pãtrat ºi câþi litri de lapte
intrã într-o tonã de apã! (Sã fie limpede!)
Votka era all inclusive de la micul dejun
pânã...! În ceea ce priveºte cercetarea
ºtiinþificã (cantitativã sau analiticã!) a
procedurii de diviziune internaþionalã a
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
muncii în lagãrul socialist nu am dubii: în
vreme ce normele internaþionale prevãd la
un studiu de autor obligativitatea mai multor
referinþe bibliografice (din surse globale)
unice, la noi sunt zeci de studii, cu autori
(mai numeroºi decât spectatorii la meciurile
de fotbal!) care au o singurã (ºi aceeaºi!)
lucrare (ca sursã!) indexatã bibliografic
(eventual ºi cu copy paste – furt „aca-
demic” otova din ea, fãrã ghilimelele de
rigoare) din unica literaturã de specialitate...
rusã!!! De altfel, pentru a fi „convingãtor”
faþã de opoziþia românilor la Planul Valev,
însuºi Andropov, ca secretar al CC al
PCUS, se deplaseazã la Bucureºti la 3
aprilie 1963 cu urmãtorul mesaj: „Am fost
însãrcinat sã vã transmit propunerea sã
vã întâlniþi (tov. Dej) cu tov. Hruºciov în
orice variantã. Noi vã facem invitaþia sã
veniþi la Moscova, dar dacã asta nu vã
convine, tovarãºul Hruºciov îºi întrerupe
concediul ºi vine el la Bucureºti ºi
împreunã sã discutaþi toate problemele care
au apãrut” (conf. Dumitru Popescu, „Am
fost ºi cioplitor de himere”, Bucureºti,
Editura Expres, 1994). Proverbiabilii
promotori (autori ºi edituri) ai teoriei
materialiste, aplicatã ºtiinþific la condiþiile
concrete ale vieþii: „la plãcinte înainte, la
rãzboi înapoi”&„dupã rãzboi mulþi viteji
s-aratã”!
Am fãcut aceastã rememorare cu
scopul de a atrage atenþia asupra unui
fenomen nociv: dupã 1989 existã o stare
maladivã în ceea ce priveºte invazia de
lucrãri despre biografia foºtilor conducãtori
comuniºti (cominterniºti, cekiºti,
kaghebiºti, securiºti etc.) de la noi ºi de
aiurea, de la Lenin (pervâi autocrat) ºi
Stalin (vtorâi) încoace! De asemenea,
literatura proletcultistã ºi scriitorii
(obedienþi) realismului socialist ºi ai
obsedantului deceniu au fãcut prozeliþi. S-
a cheltuit multã cernealã ºi hârtie, mult timp
pentru scriere ºi tipãrire (ediþii revãzute ºi
adãugite pentru a fi în ton cu vremurile
noi!) ºi mult timp pentru lecturã. Munþi de
bani degeaba! Timp perdut, aºiºderea!
Destinul lor nu mai poate fi modificat!
Ne-au chinuit destul cât au trãit.
Amãnuntele lor biografice þi indexãrile
bibliografice sunt nesemnificative faþã de
deciziile care au cangrenat viaþa ºi, mai
ales, moartea a sute de milioane de oameni.
Câte ºepci a avut Lenin? Câþi amanþi a avut
Nadejda Krupskaia („Ulianova”)? Câte
degete a avut (gruzinul) Stalin? Câte femei
85
i-a oferit „amantul florilor otrãvite” (Beria)?
Câte volume, ediþii ºi tiraje au avut ºi în
câte limbi au fost traduse „Pe Donul
liniºtit”, „Êàê çàêàëÿëàñü ñòàëü/Cac
zacalialas stal/Aºa s-a cãlit oþelul” ºi
„Desculþ”? Când a chelit ºi de ce a mierlit-o
GheGheDej? De câte ori apãrea (numele
lui) Ceauºescu într-o paginã de „Scânteia”?
Nici istoricii ºi nici analiºtii nu au reacþionat
prompt, lãsând cale liberã ficþioniºtilor ºi
mai ales frecangiilor care, profitând de
naivitatea publicului, s-au lansat în
neasemuite speculaþii ºi minciuni: Pavel
Korceaghin, Ana Roºculeþ, Mitrea Cocor,
Lazãr de la Rusca ºi (sã nu uitaþi de) Darie!
Uriaºele minciuni literare acum cu greu pot
fi remediate! Cãrþi, care demult trebuiau
aruncate la groapa de gunoi a istoriei, au
încã loc pe primul raft ale educaþiei, culturii
ºi propagandei actuale. Sunt mai rele ca
râia (v-o spun din experienþa unui bunic
cu nepoþi de 10-14 ani, obligaþi sã înveþe
limba românã dupã o curricularã de lemn,
plinã de autori infecþi)! Cum ar trebui (se
întreabã Vladimir Tismãneanu în „Insomnii
dialectice”) sã privim aceste lucruri: ca pe
un epilog bizar despre revoluþionari
damnaþi ºi extaze mesianice? Mã declar
mulþumit cu autorãspunsul aceluiaºi autor
(pe care el ºi-l expune ca afirmaþie retoricã/
limbuþie!): „Istoria comunismului nu e
într-atât rezultatul strãdaniilor unor
istorici sau politologi, ci e compusã mai
degrabã din introspecþiile istovitoare,
profund personale, chinuitor de melancolice
ale unor indivizi pe care soarta i-a azvârlit
în vârtejul orgiilor, vãrsãrii de sânge,
vendetelor ºi deznãdejdii revoluþionare”.
Adicã el (ei) s-a(u) strãduit dar nu (le-)a
ieºit mai nimic, decât niºte poveºti criminale/
genocid. Cel puþin avem un punct de plecare
(cât de cât sincer!), ca sã nu mai abordãm
de pe poziþii mincinoase/reci (false)
interpretarea adevãrului/cald.
Când un lucru prost este prezentat prin
toate mijloacele media ca „lucru bun”,
publicul, derutat ºi deturnat, fãrã elemente
de comparaþie, îl considerã ca atare. Lucru
nociv fãcut bine, tot nociv rãmâne! ªi se
numeºte terorism („informaþional”, spre
exemplu, ca subspecie literarã)! Aici se
leagã povestea dintre evenimentele din
România din decembrie 1989 ºi cele din
Capitala SUA din septembrie 2001(?). La
Bucureºti ºi în oraºele martir au murit circa
o mie douã sute de oameni, iar în atentatele
de la New York circa trei mii! Pãstrând
86 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
proporþiile, pe pãmânt american victimele
au fost considerate ale terorismului
internaþional, iar la noi ale „represiunii
regimului comunist ºi nedeplin elucidatul
fenomen terorist” (conf. raportului, din
2014, „Statistica victimelor Revoluþiei
Române – Adevãruri ºi interpretãri [noi!]
privind victimele Revoluþiei Române din
decembrie 1989” al Institutului Revoluþiei
Române din Decembrie 1989 – IRRD,
doar un sfert dintre victime sunt consid-
erate martiri ai luptei împotriva dictaturii
comuniste, restul având un statut de
ambiguitate; 25 la sutã revoluþie, 75 la
sutã terorism!). Aºadar, cercetãtorii noºtri
introduc, sub rezerva unui „fenomen
neelucidat deplin”, conceptul revoluþiei
teroriste! Arabii, componentã a
evenimentelor complexe de la sfârºitul
anilor ’90, ne-au „terorizat” dupã aceea.
Altã poveste...
Nu-l putem contrazice în nici un chip
pe „protocronistul” Nicolae Labiº (1935-
1956) care ne-a avertizat în poezia
„Viitorul” cã trãim în miezul unui ev aprins
(de bombe, piromani, fanatici religioºi
etc.)! „Revoluþia” (ca denumire falsã
atribuitã evenimentelor din decembrie
1989!) trece treptat-treptat în umbra
istoriei pentru cã, dupã cum aratã mai multe
surse ºi cercetãri, strategia terorismului
(roºu) de stat ºi a distrugerii Zidului
Berlinului prin manevrarea „regimurilor”
din þãrile lagãrului socialist a fost pusã la
punct de (acelaºi!) Iurii Andropov prin
KGB (ºi diverse servicii secrete ale statelor
de sub „Cortina de fier”) cu cel puþin un
deceniu înainte!
Erich Honecker (1912-1994), lider
comunist est-german (1971-1989), a
evocat „o scurtã vizitã a lui ªevardnadze
(Eduard 1928-2014, ministru de externe
al URSS) pe þãrmul Mãrii Negre (la Soci!)
în toamna lui 1984, în timpul (autocraþiei)
lui Cernenko (Konstantin Ustinovici,
1911-1985), în cursul cãreia s-a cãzut de
acord asupra faptului cã totul trebuia sã
se schimbe în Uniunea Sovieticã ºi în alte
pãrþi” (Brejnev, Leonid, 1906-1982, ºeful
PCUS din 1964 ºi al statului din 1977, cel
care a continuat regimul liberticid de tip
Stalinist cu doctrina suveranitãþii
limitate, a fost spãlat „precum mortul pe
picioare ºi pe buzele reci” de cele
spurcate!). Oamenii de casã ai
Kremlinului se pare cã ajunseserã la
concluzia cã Lenin a fost un personaj
 întâmplãtor în istoria grandioasã a Rusiei
ºi cã revoluþia modernã trebuie reluatã.
Gheorghi Arbatov (1923-2010),
cunoscut ca expert al Rãzboiului Rece ºi
ca politolog renumit în cercetãri
occidentale (SUA ºi Canada cu predilecþie),
unul dintre confidenþii lui Gorbaciov
(Mihail Sergheevici, urmaºul lui Cernenko
la conducerea Uniunii Sovietice între 1985
ºi 1991), ar fi afirmat c㠄URSS va face
cel mai rãu lucru cu putinþã: ea vã va lipsi
de duºmanul vostru”, iar scriitorul ºi
politicianul francez Jean-Francois Deniau,
a intuit din 1990 c㠄Uniunea Sovieticã îºi
propusese scopul de a pleca, tocmai pentru
a rãmâne (în marea horã a globalizãrii –
n.a.!)”.
În 4 decembrie 1989, liderul URSS îi
atrãgea atenþia lui N. Ceauºescu (într-o
întâlnire bilateralã!) asupra poziþiei sale
anacronice faþã de modificãrile survenite
în peisajul politic ºi economic internaþional,
prevestindu-i sfârºitul în mai puþin de o
lunã. Tot în aceeaºi zi, dar în întâlnirea
reprezentanþilor „la vârf” ai þãrilor
Tratatului de la Varºovia cu scopul unei
declaraþii de complezenþã cã invazia
Cehoslovaciei din 1968 (petrecutã cu mai
bine de douã decenii în urmã!) a fost o
imixtiune în treburile interne ale altui
popor, Gorbaciov se referea, la statele
implicate cu trupe, URSS, Ungaria, Bul-
garia, Polonia ºi Germania de Est,
precizând:
– ...mai puþin România care a ieºit din
aceastã chestiune!...
Ceauºescu l-a întrerupt pe Gorbaciov,
spunând:
– Nu-i adevãrat! România nu a ieºit
din aceastã problemã. România nu a intrat
în Cehoslovacia, aºa cã nu avea de unde
sã iasã...
Ce era Gorbaciov în 1968, când
titularul de pe Dâmboviþa se punea contra
deciziei lui Brejnev? Ocupa, din 1963,
funcþia de ºef (pe linie de partid) al
departamentului agricol din regiunea
(kraina/oblast) Stavropol (în zona
nordcaucazianã, între Marea Neagrã la
vest ºi Caspica la est, dar fãrã ieºire la ele,
întinsã cam cât Bãrãganul, Oltenia ºi
Dobrogea, plus judeþele Brãila, Galaþi,
Buzãu ºi Vrancea). Înainte fusese procuror
ºi ºef la Komsomol. A absolvit în 1966
cursurile la forma de învãþãmânt fãrã
frecvenþã a Institutului agricol, cu
specializarea agronom-economist. În 1970
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
a fost numit prim-secretar al krainei, cu
sprijinul permanent al lui Iuri Andropov
nãscut tot pe aceste meleaguri, despre care
spune în Memoriile sale: „A avut o
personalitate genialã ºi mare, înzestrat din
plin de naturã cu talent. A fost un
adevãrat intelectual. A denunþat cu
fermitate toate caracteristicile asociate cu
brejnevism.”
Deci, Ceauºescu nu era un naiv, ºtia
ce se întâmplã în jurul lui. Lucrurile
deveniserã evidente! Încã de pe 23 august
1989, Ungaria comunistã a ridicat
restricþiile de frontierã la graniþa cu Aus-
tria (pe fondul retragerii Armatei sovietice,
deci la peste treizeci de ani faþã de
România, se reduceau efectivele de la circa
630 mii de militari cu tehnica mecanizatã/
tancuri aferentã, la circa 63 de mii; vezi
„Rãzboiul tãcut”!). Pe aici, în septembrie,
mai mult de 13.000 de turisti est-germani
au trecut graniþa roºie dintre Lagãrul So-
cialist ºi Europa de vest. Tot în septembrie
a fost instalat primul guvern necomunist
din Estul Europei în Polonia. Liderul est-
german Erich Honecker a demisionat, în
18 octombrie, ºi a fost înlocuit de Egon
Krenz; s-a hotãrât eliberarea de vize est-
berlinezilor pentru a vizita Germania
Occidentalã. În octombrie au fost anunþate
schimbãri constituþionale de substanþã în
Ungaria. Pe 9 noiembrie a început
demolarea Zidului Berlinului! Pe 10
noiembrie, a fost înlãturat, într-o adunare
de partid la vârf, la Sofia, liderul
comuniºtilor bulgari, Todor Jivkov (1911-
1998, provenit se spune dintr-o familie de
þãrani de origine românã/vlahi din Praveþ!).
Pe 27 noiembrie Partidul Comunist din
Cehoslovacia a abandonat puterea.
Jocurile erau fãcute! România s-a
inflamat ºi (mãmãliga) a explodat (pe 16-
25 decembrie, cu uriaºe pierderi umane,
morale ºi materiale)!
Gorbaciov schimbã istoria – titrau
atunci (decembrie 1989!) agenþiile de presã.
A desfiinþat oficial Imperiul Roºu (URSS)
în 1991, dupã ce întregul lagãr socialist est-
european fusese pulverizat! În 1993, la Paris
(Lavinia Betea, jurnalul.ro, 2009), „þarul”,
care pierduse coroana imperiului destrãmat,
afirma, în prefaþa volumului de interviuri ºi
stenograme ale unora dintre întâlnirile sale
Avant-memoires (Memorii, Mihail
Gorbaciov, colecþia Politica, Ed. Nemira,
1994, 389 pagini), cã:
„Nu existã reformatori fericiþi!”
87
 PROZÃ
DESPRE DEOCHI ªI ªOBOLANI
Primele amintiri. Mai bine zis, prima
amintire. Puah! Nu mi-o mai aduc aminte!
Se pare cã niciodatã eu nu am avut prima
amintire! Cine îºi mai aduce aminte? Apa
timpului de unde venim, de unde ne ducem,
de unde...
Stãteam în picioare pe tocul ferestrei
în camera „de la drum”. Aºa i se spunea:
camera de la drum. Era o fereastrã micã
pentru cã ºi casa noastrã era micã, capul
meu se lovea de partea de sus a tocului
ferestrei. Dacã aº fi avut cu unul sau cu
doi centimetri mai mult, n-aº fi încãput în
fereastra aceea, ca într-un tablou ºi ar fi
trebuit sã stau îndoit.
Nu pot spune cã de-aia nu mai am
amintiri de mai înainte de aceastã imagine
a mea, adicã din cauzã cã nu ajunsesem la
marginea de sus a ferestrei. Oi fi avut
amintiri ºi dinainte de trei sau patru ani,
dar le-am pierdut pe undeva, ori poate chiar
le-am uitat... aºadar, ce a fost pânã atunci,
nu se pune la socotealã. Semn cã timpul
nu este altfel decât relativ. Nu mai mi-aduc
aminte cine a spus tâmpenia asta!
Stãteam în picioare pe tocul ferestrei
ºi mã þineam de cercevelele acesteia. Avea
cercevele de fier, ca sã nu intre hoþii. Dar
nici dacã intrau nu prea aveau ce sã fure.
Mã þineam de cercevele cu amândouã
mâinile ºi cântam. Cântam! Ce cântam?
Nu-mi mai aduc aminte ce cântam ºi de
unde învãþasem. Poate o auzisem pe mama
sau pe altcineva cântând. Poate auzisem
vreo pisicã cum cântã ºi o imitam. Cântam
ºi lumea care trecea pe uliþa noastrã mã
auzea, mã vedea la fereastrã ºi zicea ia te
uitã cum cântã copilul ãla! Ia te uitã ce
copil frumos! Adevãrul este cã am fost
dintotdeauna frumos, recunosc. Încã de
mic. ªi aºa am rãmas pânã astãzi, voinic
ºi frumos! Dar nu e o mare afacere sã fii
frumos, dimpotrivã, te vede lumea, se
mirã ºi unele persoane chiar te deoache.
Au darul deochiului. Pune careva ochii pe
tine, te priveºte atent, pãtrunzãtor, se mirã
ºi te poþi îmbolnãvi, te apucã cu vãrsãturi,
tremuri, trebuie sã stai la pat ca sã-þi treacã
88 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Ion Mãrculescu
durerile, dar poþi sã dai ºi de alte necazuri
de tot felul, cum ar fi sã n-ai succes la
femei, sã-þi curgã nasul fãrã sã fii rãcit, sã
þi se umfle boaºele, sã-þi fugã un ochi într-o
parte ºi sã te uiþi cruciº la oameni fãrã sã
vrei, ehei, câte nu þi se pot întâmpla! Eu
presupun cã nenumãratele întâmplãri
neplãcute pe care le-am avut în viaþã, au
fost din cauza deochiului. ªi deochiul venea
din invidie tocmai pentru cã eram frumos.
Deºi a fi frumos nu este chiar un motiv de
care sã te plângi.
Unii oameni te deoache cu sau fãrã
voia lor. Cei care au studiat fenomenul ºi
au ajuns la niºte concluzii cât de cât
ºtiinþifice, spun cã se transmite un flux en-
ergetic puternic care agreseazã aura celui
deocheat. Deochi = de la ochi! Sau cam
aºa ceva! Se zice cã trebuie sã te fereºti
de cei cu ochii albaºtri, verzi sau negri, iar
eu alþii de alte culori nu ºtiu sã mai existe,
de cei cu sprâncenele adunate deasupra
nasului, de cei cu ochii mari, bulbucaþi, de
cei cu ochii mici, nu ºtiu dacã asta e valabilã
ºi la asiatici, de oamenii urâþi, de oamenii
pociþi, dar asta ar însemna sã te fereºti cam
de 90% din populaþia planetei. Sã te fereºti
de atâþia, dar sã nu iþi cã ai toate ºansele sã
te deochi ºi singur: stai în faþa oglinzii, te
priveºti fix în fundul ochilor, te miri cât de
frumos eºti ºi, gata, te-ai deocheat!
Când te deoache vreo persoanã de-asta
cu privirea otrãvitã, trebuie sã te duci la
altcineva sã te descânte. Dar durerea, sau
boala, ce-o fi aceasta, îþi trece numai dacã
persoana respectivã are har. Dacã nu are,
nu are ºi trebuie sã aºtepþi pânã ce suferinþa,
de orice fel ar fi, îþi trece de la sine.
Mama Tinica, strãbunica mea, avea har,
veneau la ea persoane de tot felul ºi de toate
vârstele, mamã Tinico nu ºtiu cine m-a
deocheat, usca-i-s-ar picioarele, am venit sã
mã descânþi. Mama Tinica fãcea trei cruci,
îl scuipa pe deocheat de trei ori în frunte,
ptiu, ptiu, ptiu, dupã care începea sã
bolboroseascã descântecul. Dar numai ea
înþelegea ce spune. Zicea cã îl ºtie de la bunica
ei, dar nu are voie sã-l spunã, ca sã nu-ºi
 piardã harul. Eu bãnuiam, de fapt, cã nu spune
nimic ºi aº fi putut ºi eu sã bolborosesc ceva
de neînþeles ºi sã vindec deocheaþi. ªi chiar
am fãcut-o de câteva ori!
Am gãsit undeva, într-o carte veche,
un cântec care, poate, seamãnã cu al ei ºi
care sunã cam aºa: Fugi deochi dintre ochi,
Dintre gene ºi sprâncene, Din faþã din trup
ºi din inimã, Din picere maþe ºi oase, Du-
te peste mãri ºi þãri, Cã acolo te aºteaptã,
nouã fete de împãrat, Cu mese întinse ºi
fripturi aprinse, ªi când s-o deochea mã-
ta ºi câinele, Atunci sã se mai deoache ºi
Ionel, Atunci ºi nici atunci (Ionel eram eu!).
Dacã o apuca pe descântãtore cãscatul cât
timp îþi spunea descântecul, se oprea, punea
mâna la ochi ºi zicea aoleu maicã ce
deocheat eºti! ªi o lua de la capãt.
Strãbunica o învãþase ºi pe mama un
descântec, pe care eu l-am auzit când mi-l
spunea în ºoaptã ºi nu-ºi închipuia cã o
ascult. Suna cam aºa (uite, îl divulg ºi îl
pun la îndemâna acelor persoane care vor
sã înveþe sã descânte pentru tot felul de
dureri, deºi astãzi farmaciile sunt pline de
pastile care îþi pot lua aproape orice durere):
Ieºi deochi din corpul celui care citeºte aci,
Din inima lui, din picerili lui, Din trupul lui,
Din tot locul sã rãmânã curat, ªi luminat,
De dumnezeu sfântul lãsat, ªi sã se duci în
pustiu, Unde cocoºul nu cântã, Unde om
cu coasa nu creºte, Unde fatei mare cozi
nu-ºi creºte, ªi sã stai în munþi pustii, În
pietre, Unde nici pãsãri nu cântã, ªi-acolo
sã stai plecat, ªi pe cel care citeºte aci sã-l
laºi luminat. Na, cã te-am descântat!
De când mama ºi strãbunica mea au
trecut în lumea cealaltã, am fost de multe
ori neajutorat, n-a mai avut cine sã mã
descânte când am fost atacat de privirile
perverse ºi pofticioase ale unor femei
cãrora le cãdeam cu tronc la inimã. Singur
nu mã puteam descânta, nimeni nu ºtie sã-
mi explice de ce nu se poate!
Sã mã întorc la momentul când mi-a
cãzut ºobolanul în cap. ªobolani se gãseau
berechet pe vremea aceea. Unii ºobolani au
evoluat aºa de mult încât seamãnã cu
oamenii, fac politicã, se înmulþesc, dau lecþii
de moralã ºi aºa mai departe. ªobolanul nu
are prieteni, el stropeºte peste tot cu urina
proprie (care pute îngrozitor!), otrãveºte totul
în jur, este purtãtor de boli, mãnâncã pui de
gãinã de prin curþile oamenilor, consumã
cantitãþi uriaºe de grâu ºi de porumb, gãureºte
pereþii caselor, roade mobilierul de lemn,
chiþãie ca toþi dracii ºi stricã somnul celor
care se odihnesc, roade cablurile electrice,
este purtãtor de microbi ai ciumelor ºi
molimelor, rãspândeºte purecii, aduce rabia,
salmonela, trichina ºi se înmulþeºte atât de
repede încât dintr-o singurã ºobolãnoaicã,
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
în timp de un an, numãrul lor ajunge la
câteva mii. Atacã animalele ºi nu de puþine
ori le cad victime oamenii. Odatã, un beþivan
a cãzut într-un somn adânc ºi s-a trezit într-o
noapte fãrã nas, i-l mâncaserã ºobolanii, deºi
cu mare scârbã pentru cã omul era mucios
de felul lui.
ªobolanii sunt foarte inteligenþi, îºi
transmit reciproc informaþii, în general ºtiu
cum sã se fereascã de cursele de ºoareci
pe care oamenii le pun ca sã-i omoare, ºi
de otrãvurile folosite în acest scop.
N-au pic de poezie în ei! În timp de
iarnã, copil fiind, îi auzeam noaptea
alergând ºi hodorogind prin podul casei
noastre unde erau depozitate grâul,
porumbul, oalele cu unturã de porc ºi alte
lucruri trebuitoare la casa omului.
Casa noastrã nu era mare, avea doar
douã camere, prima care se numea tindã
ºi în care se intra direct de afarã, ºi a doua
cea în care locuiam. În tavanul tindei era
un capac prin care se intra în podul casei.
Se pare cã în acea zi, capacul era deschis,
probabil pentru aerisire. Numai aºa se
explicã faptul cã ºobolanul mi-a cãzut în
cap. Am cercetat de curând un zodiac
chinezesc ºi am aflat cã întâmplarea
povestitã aici se întâmpla (ce coincidenþã!)
exact în anul ºobolanului.
Momentul a fost ca o electrocutare.
Nici nu prea am avut timp sã-l înregistrez
ca spaimã. Dar ca eveniment, da! De ce îi
zic eveniment? Pãi, hai sã ne gândim, câþi
oameni de pe pãmântul acesta se pot lãuda
cã, atunci când au avut în jur de patru ani,
le-a cãzut un ºobolan în cap? Puþini, foarte
puþini! Câteva cazuri la câþiva ani! Poate
cã în anul acela, am fost singurul om
(omuleþ) de pe planetã care a pãþit aºa ceva.
Cred cã eram visãtor în momentul
când mi-a cãzut ºobolanul în cap. Pe unde
oare îmi umbla mintea? Cine ar putea
spune! M-am trezit atunci din visare sau
am continuat pânã astãzi? Nu ºtiu.
Recunosc cã am avut multe momente în
viaþã (dacã nu cumva asta mi s-a întâmplat
tot timpul) când am umblat nãuc. O fire
aiuritã! Precis, atunci nu mã gândeam sau
nu-mi imaginam cã ar putea sã-mi cadã
un ºobolan drept în creºtet! ªi nici dupã
ce mi-a cãzut nu am stat sã analizez faptul.
Atunci am luat-o la fugã ºi am început sã
þip. Nouãzeci la sutã din locuitorii planetei
ar fi fãcut la fel, fãrã a emite pretenþii cã
sunt visãtori ºi poeþi din fire, ca mine!
Întrebarea mea acum este ce-o fi fost
în minte ºobolanului când mi-a cãzut în
cap. În primul rând, de ce a cãzut? Era
orb? Îl alerga cineva sã-l omoare cã l-a
prins la nevastã-sa ºi, de fricã nu a mai
vãzut pe unde calcã? Avea cine ºtie ce griji,
89
datorii la bancã ori poate, în acele momente
fiindu-i prea încãrcatã structura psihicã de
mare ºi adâncã melancolie, a încercat sã
se sinucidã ºi nu a reuºit? Ce au zis ceilalþi
ºobolani de întâmplarea lui? În societatea
lor, ºobolanilor le place sã se considere
inteligenþi, aºa cã se revoltã când vãd
printre ei vreun prost. Pe care, de cele mai
multe ori, îl sancþioneazã canibalizându-l!
Au râs de el cã era nerod ºi gurã cascã?
L-au certat pentru cã a vrut sã se omoare,
ceea ce este imoral în lumea ºobolanilor,
mai ales când vremurile sunt bune ºi viitorul
pare promiþãtor? L-au încurajat spunându-i,
cam cum se spune în lumea omeneascã
marcatã de atâtea nenorociri, cã viaþa este
frumoasã ºi meritã sã o trãieºti pentru cã,
(urmare de la pagina 81)
Bisericile mele
Mã cam îndepãrtasem de credinþã
pentru toate câte mi se întâmplaserã,
culminând cu refuzul preotului de care
vorbeam, lipsit de har, de orice spiritualitate,
neînþelegând un lucru elementar, cã el îºi
poate potoli foamea într-o jumãtate de orã,
pe când sãrmanul meu tatã, niciodatã, pânã
la încã îndepãrtata eliberare. ªi totuºi, ajuns
la Paris, în ajunul operaþiei pe cord
deschis, care urma sã se producã dupã
Paºte, am simþit nevoia sã merg la slujba
de Înviere. Cum nu voiam sã mã duc la
biserica ortodoxã românã, unde foiau
securiºtii, am descoperit în cartierul meu
în care locuiam un fel de capelã ruseascã,
o simplã încãpere, ceva mai mare,
împodobitã cu icoane ºi unde, binînþeles,
cã slujba se þinea în ruseºte.Ducându-mã
sã cumpãr lumânãri, auzeam credincioºii
cerând „sficiki” în loc de „bougies”,
întâlneam bãrbaþi în vârstã, îmbrãcaþi în
costume confecþionate din cea mai purã
stofã englezeascã, dar demodate, roase ºi
lustruite, ca orice hainã purtatã, fie ºi numai
de sãrbãtori, decenii în ºir. Erau ruºi albi,
fugiþi din þara lor în timpul revoluþiei
bolºevice. Cântãrile bisericeºti erau
oarecum altfel decât ale noastre, dar
preotul ne-a chemat, ca ºi la noi, zicând
„veniþi sã luaþi luminã!” ºi „Hristos
voskres!” (Hristos a înviat!”) ªi aceastã
luminã m-a cuprins ºi pe mine, redându-mi
încrederea, puterea interioarã ºi credinþa.
Mã întorsesem în acele clipe la Dumnezeul
copilãriei mele, cerându-I sã mã ierte ºi sã
mã ia sub sfânta Lui pazã. ªi Dumnezeu,
în marea lui bunãtate, m-a ajutat ºi mi-a
iertat pãcatele.
90 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
din pãcate, nu þi se dã decât o singurã datã,
ºi-atunci cu mare zgârcenie, t-o-n cur de
viaþã? O fi frecvent suicidul în lumea
ºobolãnimii? Comunitatea îl plânge pe unul
când i se întâmplã aºa ceva? Întrebãri,
întrebãri, întrebãri! Motiv pentru ca eu sã
torturez aceastã coalã de hârtie cu o
poveste banalã. Atât de banalã! Dacã îmi
cãdea în cap un dinozaur, hai sã zicem era
altceva! Sau un elefant! Cu totul altceva!
Tot ce-mi aduc aminte din aceastã
întâmplare, este cã nimeni n-a trebuit sã
mã descânte de sperieturã. Dar recunosc,
spaima trãitã atunci nu mi-a trecut ºi chiar
ºi în ziua de astãzi fac pe mine de fricã ºi
fug de rup pãmântul dacã vãd vreun amãrât
de ºoricel.
O altã bisericã de care mã leagã amintiri
binecuvântate a fost Mãnãstirea Agapia,
pictatã de Nicolae Grigorescu. Locuiam la
o maicã ºi scriam într-un cerdac
înconjurat de muºcate ºi acompaniat de
dangãtul clopotelor. Când fãceam o pauzã,
mã duceam la bisericã, unde se slujea în
permanenþã ºi unde ascultam cântecele de
rugã, melodioase ºi alinãtoare ale maicilor.
Acolo, între dealurile împãdurite ºi în acea
atmosferã calmã, pot spune romanticã, am
scris Literatura epistolarã. ªi au urmat ºi
altele, de astã datã, în imediata vecinãtate
a frumoasei biserici din Buºteni, care-ºi
proiecteazã silueta pe seninul cerului
dinspre muntele Caraiman, ctitorie a
Regelui catolic Carol I. În timpul
comunismului, crâncen demolator al
monumentelor trecutului, un preot de
ispravã nu a distrus portretele Regelui ºi
al Reginei Elisabeta, aºa cum suna ucazul,
ºi le-a acoperit cu o pânzã trainicã,
mascându-le cu icoane, zugrãvite la
repezealã. Dupã 1989, ele au fost
decopertate ºi acum pot fi admirate în toatã
splendoarea lor originarã.
Aici, am început sã scriu cãrþile mele
de memorialisticã, trecând adesea pe la
bisericã, aprinzând lumânãri pentru cei dragi
mie, vii ºi morþi. Aici, s-a nãscut Operaþie
pe cord deschis, înruditã cu rândurile de
faþã ºi ale cãrei prime exemplare mi le-a
adus o redactoriþã tânãrã, de o mare
sensibilitate. Cum i se încheia programul
la editurã, aflatã în Casa Presei Libere, ºi
cum eu eram nerãbdãtor, i-am ieºit în cale.
Una dintre cãrþile abia ieºite de sub tipar i-am
oferit-o ei, scriindu-I emoþionat ºi prima
dedicaþie pe treptele Mãnãstirii Caºin. Încã
una din bisericile mele, ºi poate cea mai
luminoasã, ea simbolizând o nouã etapã ºi
o nouã înfãþiºare tematicã ºi stilisticã a
scrisului meu.
 PROZÃ
ÎN VIZORUL ANTICORUPÞIEI*
Ca în fiecare început de an, de ziua
lui, anul ãsta cãdea într-o joi pe 26,
Xenofant, bulibaºa clanului, dãduse
poruncealã ca toþi vãtafii sã se adune la
Palat la un mic dejun de lucru. Rând pe
rând sosiserã întâmpinaþi de Vitrina
(secretara lui Xenofant, o tânãrã cu vârsta
incertã cum sunt femeile care se îngrijesc
scupulos pânã la vreo 40 de ani, nepoatã
pe departe, confidentã ºi se pare cã ºi
concubinã, o tipã isteaþã care studiase
economia la ASE, cu un masterat la Ox-
ford) care le înmânase fiecãruia câte un
program tipãrit elegant cu litere aurii pe un
carton duplex de 160 gr/m2 jumãtate din
prima paginã fiind ocupatã de o stemã ce
imita în detalii pe cea a Marii loje de rit
vechi scoþian.
Numele celor zece vãtafi rãmâneau –
aºa era tradiþia în clan – necunoscute, se-
crete, aceºtia fiind apelaþi dupã vechi
cognomene.
Pânã la ivirea lui Xenofant, cei prezenþi
vorbeau în ºoaptã impresionaþi de bogãþia
salonului. Interiorul, similar cu faþada
Palatului, avea pereþii pictaþi cu scene
mitologice. Pe uriaºul tavan, la înãlþime ce
te obliga sã dai capul pe spate, se lãfãia o
copie supradimensionatã a tavanului Capelei
Sixtine pictat de Michelangelo (40,93 m
lungime ºi 13,41 m lãþime corespunzând,
dupã tradiþia biblicã, dimensiunilor
templului lui Solomon. Numai plafonul era
mai jos de 20,70 m cât avea originalul).
Dacã Michelangelo lucrase ºase ani la
pictura sa, ambiþiosul Xenofant îºi silise
meºterii aduºi din Italia sã o termine în trei
ani. În mijlocul uriaºului salon trona o masã
lungã de 12 m cu o alta aºezatã în T în
faþa cãreia se afla un adevãrat tron sculptat
în abanos, însemn al puterii Regelui
Xenofant. Masa, stil Madame Pompadour
ornamentatã luxuriant, cu blatul împãrþit
în pãtrate ca la jocul de ºah albe unele,
altele reprezentând picturi cu scene
mitologice. Pereþii tapisaþi între oglinzi ºi
tablouri erau fundal pentru statui din bronz
* Fragment din romanul „Noi ºi Europa”, în pregãtire
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
Mihai Stan
aurit. Aºezate pe suporturi înalte, de
mãrime medie, acestea reprezentau
busturile celor 14 predecesori ai bulibaºei
actual. Opulenþa ostentativã a ornamentelor
aurite încolãcite ca lianele în colþuri,
candelabrele uriaºe, cele patru vitrine ticsite
cu porþelanuri ºi bibelouri spãrgeau însã
picul de armonie dovedind gustul îndoielnic
al stãpânilor impunãtoarei reºedinþe. Cei
prezenþi, deºi nu erau invitaþi pentru prima
oarã, admirau în liniºte uriaºul salon semn
al bogãþiei, al potenþei miliardului Xenofant.
ªeful întârzia. Cei mai inteligenþi dintre
vãtafi ºtiau de ce.
Vitrina îi invitã sã-ºi ocupe locurile
orientându-se dupã ecusoanele aºezate pe
masã în dreptul unor scaune identice cu
cel al Bulibaºei-Rege, dar la jumãtate ca
dimensiune, cinci de o parte a mesei, cinci
de cealaltã, între scaune fiind o distanþã de
siguranþã ceva mai mare de un metru.
Afundându-ºi picioarele cu pantofi
între 5 ºi 10 mii de euro perechea, în
persanul Nahar veritabil, vãtafii îºi ocuparã
într-un murmur ce vãdea nerãbdarea în
creºtere, locurile, conform etichetelor, în
ton cu programul conferinþei finale, adicã
tipãrite tot cu litere aurite ºi având încrustat
prin metoda timbrului sec blazonul familiei
pe care o reprezentau.
Un cunoscãtor familiarizat ar fi putut
citi urmãtoarele: Suchiri – produse din
apartamente ºi vile; Ciuºdari – aurãrie ºi
ceasornicãrie, HT; Hãrsani – mari hoteluri,
reºedinþe ale VIP-urilor; Spiluitori – furturi
din buzunar, din maºini; prostituþie;
Ciorditori – moluri, alba-neagra,
escrocherii; Manglitori – bancomate, trafic
de minori, cerºetorie; trafic de organe;
Sutaci – trafic de carne vie, spargeri de
bãnci; Pungaºi – retrocedãri, preluãri de
case; Coþcari – proxenetism, cãmãtãrie;
Tiriºti – trafic transfrontalier cu automo-
bile ºi utilaje de construcþii „procurate” din
EU (Germania, Franþa, Spania, Italia).
Rumoarea se potoli odatã cu
pãtrunderea în „sala de conferinþe” a lui Crin
Xanofant al Doilea, fiul cel mare al Bulibaºei.
– Bafta delo! înãlþimile voastre!
91
 – Cu plecãciune Stãpâne!, rãspunserã
cei prezenþi, unii, se vedea asta, cam în
silã. útia erau viitorii disidenþi. Întotdeauna
apãreau câþiva ambiþioºi care mai devreme
sau mai târziu îºi rupeau gâtul. Xenofant
Întâiul era un tiran absolut. De aceea îi
obligase – eticheta, prieteni, nu eu, cere
acest mod de adresare specific caselor
regale – sã foloseascã doar formule care
sã conþinã vocativul Stãpâne.
– Înãlþimile voastre; vã invit la bar, la
o cafea, o udealã, un sandvici pânã când
apare Stãpânul. L-am lãsat fãcându-i-se
toaleta. Era la bãrbierit. Asta înseamnã o
jumãtate de orã. De ce sã pierdem timpul.
Vã invit sã socializãm, le propuse Al Doilea.
Îl aprobã zgomotos deºi jumãtate dintre ei,
cel puþin, nu ºtiau ce e aia „sã socializeze”
ºi înþeleseserã ei cã e, de fapt, vorba de a
bea o cafea, bineînþeles îmbunãtãþitã cu un
strop de coniac vechi de peste 10 ani,
coniac moldovenesc de la Cricova unde
se zice cã ºi-au închiriat spaþii de pãstrare
a colecþiei personale de vinuri Bãse,
prietenul lui Nãstase, Ponta ºi mulþi dintre
vãtafi. Stãpânul, cu siguranþã.
Vãtafii începurã sã discute în ºoaptã
de una alta, mai toate dialogurile având
drept numitor comun scãderea cifrelor de
„afaceri”, ieºirea din sistem a caraliilor
„cumpãraþi”, înãsprirea aºa-zisei lupte
împotriva corupþiei. Din când în când,
vãtafii desemnau câte un subaltern care
fãcea câþiva ani de puºcãrie, o jertfã minorã
pe altarul anticorupþiei. Timp în care ceilalþi
îºi vedeau liniºtiþi de treburi plãtind acolo
unde ºtia Xenofant tributul care nu era
deloc neglijabil, dar suportabil, fiecãrui sub-
altern revenindu-i cam 10%. Tot putem
trãi! ziceau ei. Familiei sacrificatului i se
asigura tot ce era necesar ca ãºtia sã nu
simtã cã tatãl (unchiul, vãrul, cumnatul) e
în temniþã, la prinsoare.
Niciodatã rromii ãºtia (þiganii, rom cu
doi de „r” era un nume inventat care-i ajuta
sã se strecoare eludând legea în strãinãtate)
nu foloseau cuvântul „penitenciar” ci altele
din bogata lui serie sinonimicã, multe
regionalisme ce aveau astfel ºi statut
argotic: cremenal, prinsoare, cãliºcã,
piþigoaicã, robºag, tumurluc, beci, prizon,
gerilã, hârdãu, rãcoare, zdup. Ai mai ºcoliþi
foloseau pe „facultate”.
Apãru, în toatã strãlucirea sa Xenofant
Întâiul precedat de patru gorile, niºte rakeþi
care abia rupeau ceva româneºte amestecat
cu o þigãneascã ininteligibilã. Purta o
uniformã de general sudamerican cu pieptul
din aur bãtutã cu safire, rubine, diamante
ºi alte pietre preþioase al cãror nume scapã
omului obiºnuit. În mâna dreaptã purta
sceptrul din aceleaºi materiale, simbol al
puterii absolute.
92 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
– Bine v-am gãsit, înãlþimile voatre, ºi
vã mulþumesc cã aþi rãspuns invitaþiei mele
– ºi când zise invitaþie zâmbi ironic încât
invitaþie deveni sinonim pentru toþi cei
prezenþi cu poruncã sau ordin – la întâlnirea
anualã. Mai departe vã zice Xenofant al
Doilea, e o – cum zic politicienii – analizã,
un sumit (samit) sã vedem unde suntem ºi
ce avem de fãcut.
– Mulþumesc pentru încredere
Majestate, se înclinã ceremonios Al Doilea
îmbrãcat oarecum ca ºi ilustrul sãu tatã
dar ceva-ceva mai puþin strãlucitor. Anul
ãsta, domnilor vãtafi, per total, ca un bilanþ
putem zice cã n-am ieºit în pierdere, dar
suntem mult sub cifrele din anul prece-
dent. Vã propun ca fiecare dintre cei zece
vãtafi sã prezinte succinte dãri de seamã,
continuã Al Doilea cu un discurs apropiat
de cel al politicienilor de meserie.
Privi spre Întâiul întrebãtor, acesta
înclinã maiestuos capul a aprobare ºi Al
Doilea continuã:
– Are cuvântul domnul Salvadore,
vãtaful ºuchirilor.
– Onoratã asistenþã, una peste alta e
nasol. E din ce în ce mai greu sã intrãm –
bãieþii adic㠖 în apartamente sau în vile.
S-a ºmecherit ãºtia toþi. Alarme, camere
video, bodiguarzi, d-ãºtia care protejeazã
– zic ei – obiectivele. Cu ãºtia am mai cãzut
la pace: ne-au dat pontul, le-am dat
procentul. Da’ s-au piºicherit. Vrea din ce
în ce mai mult fãrã niciun risc. Tãinuitorii,
dositorii cere ºi ãºtia. Cumpãrãtorii dã
niciun sfert din cât face marfa. Ne cam
alegem cu praful de pe tobã.
– Siliþi-i, tunã Întâiul!
– S-a ºmecherit Înãlþimea Voastrã. Unii
e acoperiþi ºi ne toarnã. Au pãþit-o în Paris,
la Londra, ca sã nu mai zic în þarã, ucenicii!
– Mulþumim domnule Salvadore.
În numele ciuºdarilor vorbi vãtaful
Aristicã. Concluzia lui era îngrijorãtoare: nu
e greu sã luãm (niciunul nu folosea verbul a
fura) aurul, ceasurile, bijuteriile, sculele.
Greu e sã le vindem, se fereºte toþi cã
nenorociþii ãºtia bagã gipiesuri în ele.
Cam în tonul acesta vorbiserã toþi
vãtafii. Optimiºti se dovedirã a fi manglitorii
care din bancomate, cerºetorie, trafic de
minori, de organe obþinuserã sume
frumoase. Ce folos însã cã jumãtate dintre
ei erau în penitenciarele supraaglometare
de Dna Prunã ºi de WKI!
– Ce e de fãcut, Stãpâne?!
Pânã sã rãspundã Xenofant Întâiul se
iscã o gãlãgie, o altercaþie ca la Budai Deleanu
timp în care Stãpânul pãrea cã gândeºte
profund. Vãtafii luaserã tãcerea drept pauzã
ºi se nãpustiserã pe sticlele cu tãrie, dintr-aia
de beau doar milionarii, cã-i cam ardea pe
gâtleje. Hãrmãlaia crescu în intensitate.
 – Liniºte, tunã Xenofant, gata, ajunge
cu lamentarea (unii þigani se uitau
nedumeriþi, adicã ce e aia, mânca-þi-aº,
lamentare pe care trebuia sã o lase ei?!)
Se fãcu liniºte ca într-o bisericã.
– De mâine încolo, se auzi vocea
autoritarã a Stãpânului, intrãm în politicã.
Se câºtigã înzecit ºi cu riscuri minime.
O tãcere adâncã, þiganii se priveau
nedumeriþi. Apoi, cei mai rãsãriþi, izbucnirã
în urale.
– Încet, încet domnilor senatori ºi
deputaþi, cu decenþã, sunteþi oameni
politici, ce p..a mea, conchise Al Doilea...
Reciclare profesionalã
Într-un tren de navetiºti. Vagonul cu
vizibile urme de vandalizare. La lumina
chioarã a unui singur bec, patru inºi
îmbrãcaþi ca niºte salahori bat ºeptica
comentând zgomotos, în timp ce o sticlã de
1 l cu un alcool puturos se plimbã din mânã
în mânã. O doamnã de la þarã cu nepotul, un
copil slab ºi palid. În faþa acesteia un domn
ce se strãduie sã citeascã o gazetã. Lângã el
un fost militar. Se vede asta din hainele
militare transformate, prin lipsa epoleþilor ºi
a nasturilor, în civile. Se strãduie sã aþipeascã
deranjat de jucãtori cãrora din când în când
le aruncã priviri asasine.
– Bã tu triºezi! De unde ai scos tu mã
fantele?
– Vezi bã cã eºti fraier, þine minte
cãrþile bãtute!
– Le þin mã da’ am numãrat cinci valeþi!
– Fugi bã d-acilea, cârcotaºule, învaþã
jocul ºi nu mai aresta sticla!
Fostul militar sforãie uºor în timp ce
sticla se miºcã vioi de la un salahor la altul
foarte aproape de golire.
Domnul cu gazeta îl înghionteºte pe
militarul aþipit ºi-i zice uite domle ce mai
scriu ãºtia.
– Adicã ce mai mint ei. Eu nu mai cred
nici în ziar nici în radio. Televizorul nu-l
deschid. Peste tot politicã!
– Nu, stai sã vezi, zice domnul ºi
priveºte cu înþeles spre cei patru cartofori
alcoliºti.
– Ascult!
– Un raport publicat de United Euro-
pean Gastroenterology...
– Adicã cine e ãºtia?
– Niºte medici, o organizaþie a lor de
gastritã ºi enterocolitã, boli ale alcoolului.
ªi când accentuã ultimele douã cuvinte
privi iar spre cei patru beþivi.
– Gicule, zice unul dintre ei, vezi cã s-
a terminat sticla mã!
– ªi ce-ai vrea tu sã fac eu acum?
– Sã o scoþi din sacoºã p-ailaltã!
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
– Pãi asta nu e pentru ora 10 la metrou?
– Acolo sãpãm noi pentru o nouã linie,
îl lãmuri pe militar insul cu cinci valeþi
prinzând privirea întrebãtoare a acestuia.
Cât durã schimbul de replici, pe mãsuþa
vagonului, lângã cãrþi, apãru o nouã sticlã
privitã cu ochi sticloºi de inºii parcã intraþi
în sevraj.
– Parcã ziceai ceva de gastritã?!
– Pãi da, raportul zice cã fiecare român
consumã cam 11,5 l de alcool pur pe an,
cam patru pahare pe zi.
– Hã, hã, hã, pãi noi suntem campioni
Vasile! Toþi cei patru alcoolici rând în
hohote. Un fel de râs al matolitului.
– Pãi nu e bine, zice, domnul. Uite ce
scrie mai departe. Bãutorii riscã un cancer
colorectal ºi esofagian.
– ªi ce dacã, îi rãspunde Vasile. ªi
fredoneazã în falset uite-aºa aº vrea sã
mor, în timp ce toþi ceilalþi scandeazã cu
aplomb beau, beau, beau!
– Da, dar tot aici scrie cã unul din patru
decese e din cauza acestor boli atribuite
alcoolului.
– Atribuite, neatribuite, ia mai plimbaþi
mã sticla aia cã mi-e sete.
O vreme se lasã liniºtea. Cei patru au
lãsat jocul de ºepticã ºi plimbã sticla cu
ochii la pândã ca nu cumva vreunul sã ia
mai mult de un gât de matrafox.
– Fiþi atent, domnule, ce scrie la gazetã!
– Da, ascult!
– Cercetãrile poliþiºtilor locali au condus
la ideea, concluzia, cã în Bucureºti se
câºtigã din cerºetorie peste 1000 de euro
pe lunã. Autoritãþile spun cã demascã lunã
de lunã zeci de falºi cerºetori care, din
punct de vedere medical, nu se pot încadra
sub nicio formã în categoria persoanelor
cu dizabilitãþi. Aceºtia îºi trucheazã starea
fizicã constant în persoane fãrã membre
sau cu alte grave handicapuri...
– Cum adicã trucheazã, domle? întrebã
un alcoolic.
– Adicã se prefac omule, þin o mânã
sub pulover, îºi leagã o protezã de
genunchi ºi câte altele. D-aia vezi eu nu le
dau niciodatã.
– ªi scrie acolo cã ãºtia câºtigã peste
1000 de euro pe lunã?
– Da, dumneata n-auziºi?
– Adicã cât?
– Pãi euro e cam 4 lei ºi 50 de bani.
Înmulþit cu 1000 face 45 de milioane...
Din felul în care beþivii comunicã prin
semne doamna, domnul cu gazeta, militarul
ºi chiar þãranul palid înþeleg cã asistã la un
moment istoric, o conversie modernã a
forþei de muncã. Salahorii se recicleazã
profesional. ªi aceasta va fi prima lor zi de
milogi. ªi uite-aºa pentru unii creºte nivelul
de trai în România postdecembristã!
93
 PROZÃ
PROIECTILUL DE TUN
Soldatul Vasile Meriºescu lupta de doi
ani pe frontul antisoviectic. Slujise þara ca
militar în termen trei ani. A fost liberat iar
dupã un timp concentrat. Începuse Marele
Rãzboi. Generalului Ion Antonescu rostise
neuitatele cuvinte: „Vã ordon treceþi
Prutul”. Românii doreau recuperarea
Basarabiei, a Bucovinei ºi a þinutului Herþa,
rãpite de Uniunea Sovieticã prin
ultimatumul din 27 iunie 1940.
Vasile Meriºescu fusese repartizat la
artilerie. Comandatul Batevici îl
desemnase ochitor la tun. Vãzuse cã era
cumpãtat, nu intra în panicã în situaþii
critice ºi avea vederea agerã.
Aºezat în faþa dispozitivului de ochire
asculta apoi executa ordinul comandan-
tului de tun: „Reper 50.000, stânga, tanc
inamic îngropat. Ochit”. „Gata”,
rãspundea soldatul Vasile. „Asupra
obiectivului, foc”, continua comandantul.
Proiectilul pleca spre þinta ochitã.
Într-una din zile însã au avut loc cinci
întâmplãri deosebite. Deºi lovit, proiectilul
nu a plecat. S-a încãpãþânat ºi a rãmas
în locul sãu.
Atunci comandantul de tun dãdu un
ordin care îl nedumeri pe soldatul Vasile.
„Ochitor, scoate proiectilul din camera sa
ºi du-l la trei sute de paºi distanþã de tun”.
În primul moment Vasile rãmãsese
nemiºcat. Nu era normal ca el sã facã
acest lucru. Era sarcina servantului.
Acesta manevra proiectilele. El doar
ochea þinta. Atât.
Comandantul repetã: „Soldat eºti
surd? Executã imediat ordinul”.
„De ce eu ºi nu servantul?” gândi din
nou ochitorul „sigur, comandantul de tun
e supãrat pe mine. Dar de ce?” Întoarse
faþa spre comandant ºi privi în ochii
acestuia. Nu vãzu nimic deosebit. Sesizã
totuºi o undã de îndârjire. ªi pentru cã în
armatã ºi mai ales pe timp de rãzboi
94 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Ioan Burdulea
ordinul nu se discutã soldatul trecu la
executarea acestuia.
Cu miºcãri încete desfãcu capacul
dispozitivului de fixare ºi atinse proiectilul.
Deºi vremea era rece simþi o stare de
fierbinþealã în tot corpul. Îl nãpãdi un
gând groaznic. „Dacã explodeazã în
braþele mele, praful se alege de mine. Nici
nu vor avea ce sã punã în sicriu”. Ezita
sã scoatã proiectilul. Un dor nãpraznic
de viaþã îl cuprinse. „De ce sã mor aºa,
fãrã niciun rost? Altceva ar fi dacã s-ar
întâmpla în timpul unui bombardament al
aviaþiei inamice, sau dacã m-ar omorî un
proiectil tras de inamic. Dar sã fiu omorât
de un proiectil din tunul meu? De ce?”
κi învinse frica ºi scoase proiectilul
din locul sãu. Îl luã în braþe ºi porni cu
paºi înceþi. Nenumãrate gânduri i se
învãlmãºeau în minte. Ideea morþii nu-l
pãrãsea deloc. I se pãrea cã fiecare pas
pe care îl face îl apropie de moarte. Uitã
ºi sã numere paºii fãcuþi. O ghearã porni
din zona stomacului ºi se apropia încet,
încet, de inimã. Îi era din ce în ce mai
fricã. Nu fãcu nici cincizeci de paºi ºi
mersul i se îngreunã. Parcã picioarele nu-l
mai ascultau. „Ce sã fac? Ce sã fac sã
scap de frica asta tot mai mare?” Mai
parcurse câþiva metri apoi se opri. Nu
mai putea continua mersul. În acelaºi timp
mâinile sale strângeau tot mai tare
proiectilul. Mintea i se întunecã pentru
câteva clipe. Continua sã rãmânã
nemiºcat. Inima îi bãtea din ce în ce mai
tare. Pulsul o luase razna. I se pãrea cã
douã ciocane îl lovesc din ce în ce mai
repede în tâmple. Îi era teamã cã va
ajunge în starea în care va arunca
proiectilul din braþe.
Cu un efort supraomenesc, de care
nu credea cã este capabil, încercã sã se
gândeascã la o întâmplare frumoasã
trãitã de el.
 ...Se vãzu bãiat de cincisprezece ani,
în timpul unei zile geroase de iarnã, pe la
vremea prânzului. Stãtea în curtea casei
ºi privea pe uliþã. Zãpada ºi frigul aspru îi
alungaserã pe oameni în case. Deodatã,
pe pârtia îngustã, vãzu o cãciuliþã roºie,
apoi un cojocel în care era îmbrãcatã o
fatã. Mersul îi era nesigur din cauza
zãpezii îngheþate. Vasile privea spre fata
care se apropia. Din când în când aceasta
se oprea ºi sufla în palmele care îi
îngheþaserã. O undã de duioºie îl cuprinse
pe bãiat. Se duse la tatãl sãu ºi îl rugã sã
îl lase sã o invite pe fatã în casã, sã se
încãlzeascã. Când aceasta ajunse în
dreptul porþii, Vasile o întrebã:
– Nu vrei sã intri în casã sã te
încãlzeºte? Fata se opri din mers. Îl privi
curioasã, ezitã câteva secunde, apoi
vãzând bunãtatea din privirea bãiatului, îl
urmã. κi scoase trãistuþa de pe umãr ºi
îºi lipi palmele ºi obrazul de soba caldã.
– Cum te cheamã? o întrebã Vasile.
– Maria. Vin de la ºcoalã, sunt elevã
în clasa întâia. Noi locuim la marginea
satului. Dar tu nu mergi la ºcoalã?
– Nu. Am urmat patru clase, apoi
tata nu m-a mai lãsat. Îl ajut în atelierul
de fierãrie. O sã ajung ºi eu fierar, o sã
câºtig bani mulþi, sã-mi fac o casã mare
ºi frumoasã.
Fata îl privea curioasã. Bãiatul avea
ochii mari, negri, cu gene frumoase.
– ªi nu þi-e fricã de foc?
– Mie nu mi-e fricã de nimic. Uite
ce puternic sunt.
– Mie mi-e fricã de lup. Într-o zi am
vãzut unul la marginea pãdurii, aproape
de casa noastrã. Ce fricã mi-a fost”
– Trebuia sã mã chemi pe mine sã-l
alung. Mie nu mi-e fricã nici de lup.
Fata îl privea plinã de admiraþie. Mai
stãtu puþin apoi îºi luã trãistuþa pe umãr
ºi porni spre ieºire.
– ªtii, când þi-e frig ºi treci prin faþa
casei noastre poþi sã intri sã te încãlzeºti.
– Bine, o sã vãd eu. Da poate nu o
sã-mi mai fie frig.
Încet, încet, încordarea din corpul
soldatului Vasile Meriºescu dispãru. Îl
pãrãsirã chiar ºi gândurile negre. Un mic
zâmbet îi apãru în colþul stâng al gurii.
Mersul îi deveni normal. Pãºea însã cu
grijã þinând la piept proiectilul de tun.
Parcã imaginea acelei fetiþe frumoase îl
însoþea ºi îl ocrotea.
Mai parcurse aproape o sutã de paºi
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
ºi simþi cã frica îi dã iar târcoale. Din nou
gândul îi fugi spre întâmplãri frumoase
din viaþa sa.
Trecuserã zece ani de când o
cunoscuse pe Maria. Ajunsese un fierar
destoinic. Câºtiga bani mulþi. κi construise
ºi casa doritã. O întâlnea pe Maria la
horã, în sat. Fata crescuse, se fãcuse
frumoasã. Vasile ajunsese un bãrbat înalt
ºi puternic. Se gândea sã se însoare.
Multe fete îl doreau de bãrbat dar el nu
se grãbea. Unele erau bogate dar cam
urâte. Gândul lui era însã la Maria. Mama
acesteia murise, iar Maria ºi-a crescut
fraþii ºi surorile. Necazurile ºi greutãþile
nu au copleºit-o însã. Era frumoasã,
harnicã ºi veselã. Uneori, când mergea
la horã, privirile sale întârziau asupra lui
Vasile. Îi fãcea plãcere sã-l priveascã.
Aceeaºi plãcere o trãia ºi Vasile când o
vedea.
Într-o searã s-a dus la tatãl fetei ºi a
cerut-o de nevastã. Acesta s-a bucurat,
chiar dacã urma sã aibã singur grijã de
ceilalþi copii.
Vasile a fãcut nuntã mare ºi
frumoasã, la care a participat întreaga
suflare a satului.
Dar ce se întâmplã? Frica a dispãrut
din sufletul lui Vasile. Mersul i-a redevenit
sigur. Þinea proiectilul în braþe la fel cum
ar þine un copil mic. Nu îi mai era fricã.
A mers mai mult de trei sute de paºi,
a aºezat încet pe pãmânt proiectilul ºi l-a
privit intens câteva clipe. O imensã
bucurie îl cuprinsese. Cu ochii minþii
vedea imaginea acelei fete apropiindu-se
de el pe poteca de zãpadã îngheþatã ºi un
zâmbet îi înflori în colþul stâng al gurii. Se
ridicã, apoi plecã încet, spre tunul sãu.
95
 PHILOSOPHIAE IN CIVITATE
Pompiliu Alexandru
O CARTE ªI UN FILM
O carte: Testamentul lui Abraham
– zeci de cãrþi în una singurã
Scriu rar despre cãrþi. Adicã recenzii.
Sau impresii. Acum mã împinge chiar o
dorinþã de a striga în spaþiul public despre
aceastã carte. Am reuºit sã o citesc cu
câteva zile înainte de Anul Nou. A fost/
este o carte-catalizator. M-a scos din inerþie
ºi din delãsarea hibernantã specificã
sezonului. Un fel de cuminecãturã care a
reanimat spiritul. Recunosc cã iniþial am
luat cartea în mânã cu fricã, speriat de
reclama puternicã fãcutã acesteia în cadrul
Târgului de Carte Gaudeamus. Era umãr
la umãr cu Origini, a lui Dan Brown, cea
mai mediatizatã apariþie a sfârºitului de an.
Îmi era teamã de a nu gãsi o pastiºã a stilului
Brown, care a început sã fie copiat masiv.
Aproape nu mai existã carte a zilelor
noastre care sã nu se sprijine pe acest stil
– interesant, de altfel – care se bazeazã, în
opinia mea, pe „þinerea în prizã a cititorului
prea-repede-plictisibil”. Reþeta Brown este
extraordinarã. Dar în cazul meu are o
acþiune dubl㠖 o admir ºi îmi place, mai
ales în primele romane – dar nu aº mai
„consuma-o” cãci a devenit prea fixã, prea
având „aceeaºi melodie”. A citi o carte în
zilele noastre, mai ales de cãtre tineri,
înseamnã sã nu se plictiseascã nicio
secundã. Or asta face acest stil. E
medicamentul perfect anti-plictis. De aceea
îl urci pe cititor într-un montagne russe
încã din prima frazã ºi îi dai drumul sã
plece în ultima frazã a cãrþii. Mã aºteptam
la aºa ceva ºi în cazul lui Igor Bergler. Ei
bine, nu a fost aºa. Este o carte subtilã,
care m-a dus cu gândul foarte des la
Umberto Eco – cel din Memoria vegetalã
– acolo unde face un elogiu cãrþii. Adicã,
într-un cuvânt, þi se face poftã de culturã,
de carte, de mirosit hârtia nouã sau veche
a cãrþilor, de a citi cu atenþie pentru a vedea
subtilitãþi, þi se face dor de Idee, de visare,
te simþi puternic ºi important cã dai de un
fir enigmatic al gândirii. ªi toate acestea
96 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
într-o aventurã spectaculoasã în care
cartea este personajul principal. Te poartã
de la Antichitate pânã la tehnologia de
ultimã orã, o luptã a hârtiei cu Minotaurul
modern, cel fãcut în laboratoarele ultra-
tehnologizate, care are ulei ºi cabluri în loc
de sânge ºi tendoane, care e coordonat de
un satelit ºi nu de un suflet. Autorul atinge
mai mult sau mai puþin direct problemele
societãþii alienate, de la America (SUA) pre-
Trump, cea care anunþã o mare decãdere,
pânã la mentalitatea tinerilor subjugaþi de
tehnologia incendiarã. Este, aºa cum spune
ºi Jean Harris în postfaþã despre Igor
Bergler, un vizionar, anticipeazã
extraordinar mersul lumii, vede cu doi paºi
înainte ca aceºtia sã se facã.
Punctul de gravitaþie al cãrþii îl
constituie istoria cãrþii ºi a bibliotecilor.
Cartea este o modalitate extraordinarã de a
te introduce în istoria mai puþin cunoscutã
a cãrþilor, cea care merge din mister în mis-
ter. Iar un lucru foarte bun pentru români,
cãci autorul este român, din Timiºoara, este
cã nu te simþi complet pierdut, cãci dai la
tot pasul de autori complet necunoscuþi,
pentru cã fac parte din culturi îndepãrtate.
Dacã ai peste treizeci de ani, ai avut o minimã
lecturã în viaþã, sigur te vei simþi bãgat în
seamã. Mãcar cu câteva lecturi „obligatorii”
ale copilãriei – Cuore, inimã de copil de
Edmondo de Amicis, este amintitã frumos
în carte, plasatã la capãtul celãlalt al lumii,
în Argentina, fãcând ºi acolo copiii sã
plângã. Te simþi ca fãcând parte dintr-o
societate restrâns㠖 ca sã nu spun secretã
– a cãrþii. Lectura ta, cea din România, se
întâlneºte cu cea a argentinianului sau a
brazilianului, iar vieþile sunt influenþate
definitiv de anumite cãrþi. Acestea sunt
motorul-catalizatorul vieþii pânã la urmã.
De la criminalul în serie pânã la miliardarul
simandicos, de la prostul irecuperabil pânã
la omul de geniu, toþi au o direcþie datã în
viaþã pornind de la o lecturã sau alta. Cartea
stã la baza existenþei umane.

Un film: Trepalium sau a munci
pentru a munci
Existã un serial franþuzesc, realizat
în 2016, numit Trepalium. Este realizat
de Antarès Bassis ºi Sophie Hiet; a fost
prezentat pe Arte anul trecut. Mini-seria
prezintã o distopie care te cutremurã prin
aerul sãu rece care bate la uºã. Ne-a mai
rãmas doar un pas pânã acolo, este un
film vizionar, precum cartea de mai sus.
Tema acestui film a fost destul de rar
prezentatã din câte ºtiu eu. Ultima mare
prezentare a acestei teme apare explicit
la Charlie Chaplin în 1936 cu Modern
Times. Tema nu este atât tehnologia ºi
efectele sale, care ne apasã aproape în
fiecare producþie cinematograficã de
astãzi, ci este munca. Cum adicã munca?
A devenit munca o temã de film?
Înseamnã ca ar fi vorba despre un film
plictisitor. Ei bine, nu este deloc aºa. În
spatele acestei teme care bântuie gândirea
europeanã, cel puþin, de vreo douã sute
de ani, se aflã chiar miºcãri puternice
sociale. De la Karl Marx pânã la Hannah
Arendt, am fost extrem de preocupaþi de
tema muncii – ce este ea de fapt pentru
om? Care este adevãratul raport al omului
cu munca? Face ea efectiv parte din
condiþia noastrã umanã? Dacã am merge
doar pe linia Hannei Arendt, preluând
superb gândirea anticã ce a meditat pentru
prima oarã asupra muncii, atunci am
spune cã ea nu este decât un opus al
omului. Orice muncã ne doare, ne
condamnã, o percepem ca pe o reducere
a libertãþii. Titlul filmului – Trepalium –
reprezintã un instrument de torturã antic,
în care omul este în final dezmembrat;
acest instrument stã la baza etimologiei
cuvântului „muncã”, „travaliu”. Este chiar
sinonim cu termenul de „suferinþã”. Dupã
cãderea omului, ºtiþi cã Dumnezeu ne-a
trasat ceva directive cu privire la aceastã
muncã. ªi de atunci este ceva care
oboseºte ºi epuizeazã natura noastrã.
Existenþa a devenit o condamnare la
muncã. Silnicã, aºa cum ne place nouã
sã spunem ºi sã ne obligãm aproapele în
diferite momente ale istoriei. De muncã
este normal sã fugim. Dar suntem obligaþi
sã o prestãm pentru cã ne este necesarã
pentru a supravieþui. Munca este singurul
mijloc prin care putem sã ne creãm bunul
trai. Ajungem la bucuria de a trãi doar ca
rãsplatã a unei forme de muncã. Deci ea
este un mijloc, ºi nu un scop în sine.
Adicã nimeni nu ar trebui sã ajungã sã
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
munceascã de dragul de a munci. Ea nu
este niciodatã un scop final al existenþei.
Ea serveºte existenþei. În fine, aceasta
este gândirea filosoficã din spatele
manifestãrilor culturale ale noastre prin
care ne-o reprezentãm. Am fost cândva
înspãimântaþi cã nu vom mai putea munci
cãci industria ne va elimina, ne va aliena,
ca în cazul lui Charles Chaplin. Astãzi,
un efect secundar al supertehnologizãrii
ar fi exact acest acces la muncã. Avem
frica puternicã de a nu rãmâne fãrã un
loc de muncã, de a nu mai avea acces la
muncã, nu din cauza unui concurent
tehnologic, robotul, cât din cauza
semenilor care sunt foarte mulþi. Rãmâne
planeta fãrã locuri de muncã... Nu vom
mai munci – deci ne pierdem rostul în
existenþã. Fie vom reveni la o stare
paradisiacã, fie vom pieri, lucru mult mai
previzibil. Filmul despre care vã vorbesc
prezintã aceastã societate în care doar
20% din populaþie are ocazia sã lucreze,
restul zbãtându-se în nevoi, undeva izolaþi
de zona privilegiaþilor, cei care au un loc
de muncã. Durerea este în ambele tabere
– atât în afara zonei privilegiate, unde
sãrãcia cumplitã stãruie ºi dorul de
muncã îi mistuie – cât ºi în interiorul
zonei unde se poate munci – jungla
umanã obligându-ne sã devenim animale
bogate, dar cu sentimentele suprimate
pentru a putea sã reuºeºti cu adevãrat în
concurenþa acerbã pentru a putea munci
din ce în ce mai sus. Avem omul devenit
animal din cauza sãrãciei ºi omul devenit
animal din cauza excesului de muncã. A
avea un loc de muncã este scopul
suprem al vieþii. Vi se pare cunoscut
scenariul? Existã un blestem al omenirii
care are ca ax principal fuga de muncã.
Cei condamnaþi vor munci veºnic, ºi
greu, precum sclavii, iar cei privilegiaþi
– grupaþi pe familii – vor fi veºnic
deasupra acestui trepalium. Orice
revoluþie/rãscoalã a obidiþilor nu este
nimic altceva decât o „rotire a cadrelor”.
Amuzant este un motto al unuia dintre
episoade în care se dã definiþia revoluþiei
= miºcare a unui obiect care are o
traiectorie specificã astfel încât la un
moment dat ajunge în acelaºi punct de
plecare. Aceasta este durerea cea mai
mare a omenirii – sã fie condamnatã la
muncã! Inutilã, silnicã ºi alienantã.
Munca este o boalã, precum ºi
puturoºenia sau nemunca. Este zeul cel
mare al acestei planete. Este un...
Trepalium, locul caznelor.
97
 SFATURI PE LUMINÃ
TAGMA (3)
În fiecare moment mai este de spus
ceva despre o situaþie, sau o concluzie la o
chestiune anterioarã. Cel puþin, aºa mi se
întâmplã mie. Fiind cititor (ºi) de internet,
gãsesc un domeniu www.destepti.ro, din
pãcate cu toate articolele nesemnate, iar
printre ele un articol* pe care imediat am
simþit nevoia sã îl comentez întrucâtva,
deoarece mi s-a pãrut a fi o continuare
logicã a articolelor mele anterioare. Mai
înainte de orice, vreau sã-i mulþumesc
autorului necunoscut mie pentru valoarea
incitantã a scrierii sale.
Imediat dupã decembrie’89, cam prin
aprilie anul urmãtor, o echipã a TVR în faþa
unui magazin de pe Calea dorobanþilor, numit
americãneºte GENERAL STORE (magazin
general), întreba trecãtorii – cei mai mulþi
necunoscãtori de limbã englezã, dar
inconºtienþi de aceastã lipsã, „ce pãrere au
despre generalul proprietar al acestui
magazin?” Rãspunsurile, care ca procentaj
tindeau spre 100%, se refereau la îmbogãþirea
rapidã a unora, desigur foºti securiºti, care
pe seama poporului sãrãcit au fãcut ºi au
dres... Acest fapt confirmã opinia
specialiºtilor dupã care este posibil ca un om,
chestionat în legãturã cu ceva despre care
nu ºtie mare lucru sau chiar nimic, va
rãspunde greºit uneori cu aer de cunoscãtor,
în loc sã recunoascã pur ºi simplu cã nu se
pricepe la problema respectivã.
Încã în antichitatea elenã Aristotel
(citat de Platon) spunea cã neºtiutorul
afirmã, cel care ºtie se îndoieºte iar filozoful
reflecteazã, mai înainte de el, Confucius
afirma cã adevãrata cunoaºtere este a-þi
descoperi mãrimea necunoaºterii. Dupã
mai mult de 2000 de ani Darwin, scriind
despre amatorismul unor aºa-ziºi oameni
de ºtiinþã, observa cã neºtiinþa produce de
mai multe ori încredere în cele susþinute
decât ºtiinþa aprofundatã.
* „Efectul Dunning-Kruger – de ce ignoranþii ºi
incompetenþii se supraapreciazã ºi sunt
promovaþi?” Septembrie 24, 2017, nesemnat
98 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Mihai Miron
Dunning ºi Kruger, cei care au dat ºi
numele efectului pe care încercãm sã-l
analizãm, au observat la finele secolului trecut
cã: Persoanele incompetente tind sã-ºi
supraestimeze nivelul de competenþã;
Persoanele incompetente nu pot sã recunoascã
nivelul de competenþã al celor cu adevãrat
competenþi; Persoanele incompetente nu îºi
dau seama de incompetenþa lor; Dacã o
anume situaþie (studiu, formare, exerciþiu etc.)
conduce spre o ameliorare semnificativã a
nivelului de competenþã al unei astfel de
persoane, aceasta ar putea recunoaºte ºi
accepta lacunele anterioare.
Uneori, rareori, foarte rareori spunem
noi, pentru cã incompetenþa înþeleasã de
noi ºi ca prostie are un indiciu clar: omul
este prost atunci când are o pãrere despre
orice ºi este foarte prost când este convins
cã are soluþii la orice. De multe ori în ultima
poziþie devine ºi escroc.
Citându-l pe autorul necunoscut al
articolului incitant de pe internet, aflãm
definiþia Efectului Dunning-Kruger, numit ºi
efectul de supraîncredere/ supraapreciere,
care denumeºte un mecanism de gândire ce
genereazã o eroare de autoevaluare, în
virtutea cãreia persoanele ignorante,
incompetente îºi apreciazã nivelul de
inteligenþã, de cunoaºtere ºi de competenþã
ca fiind cu mult mai ridicat decât în realitate.
Vã mai aduceþi poate aminte cã în
articolul trecut îl citam Charles Bukowski
ºi observaþiile sale asupra fenomenului,
prin care sublinia cã oamenii inteligenþi sunt
plini de îndoieli, în timp ce proºtii au numai
certitudini mai tot timpul.
În manifestãrile politice, de la noi sau de
oriunde, gãsim mulþi incompetenþi=proºti,
incapabili sã-ºi vadã limitele, care îºi laudã
priceperea, fãrã respect sau mãcar
recunoaºtere a superioritãþii altora, care se
„bagã în faþ㔠prostindu-i ºi pe alþii (de obicei
alegãtori) sau fãcându-se de cele mai multe
ori de râs.
(continuare la pagina 98)
 DICÞIONAR
SERGHIE PARASCHIVA
Un devotat slujitor al bibliotecii târgoviºtene
Bibliolog, publicist, se naºte pe 30
septembrie 1939, în comuna Buciumeni,
judeþul Dâmboviþa. Studii în comuna natalã,
urmate de cele liceale la „Ienãchiþã
Vãcãrescu” din Târgoviºte (1957).
Absolvent al ªcolii Postliceale de
Biblioteconomie Bucureºti (1960). Licenþiat
al Facultãþii de Istorie a Universitãþii
Bucureºti (1974). Bibliotecar-ºef la
Biblioteca Pucioasa (1960-1961), apoi, din
1962 pânã la pensionare, bibliotecar la
Biblioteca Judeþean㠄Ion Heliade
Rãdulescu” Dâmboviþa. Ca ºef de serviciu
contribuie la afirmarea acesteia pe plan lo-
cal ºi naþional, fiind unul din cei care pun
bazele secþiei de colecþii speciale, de care
se va ocupa timp de peste douã decenii.
Se stinge din viaþã pe 21 decembrie 2017
în Târgoviºte, dupã o grea suferinþã.
Debut publicistic în „Uzina ºi ogorul”
(1963) cu „Biblioteca ºi cerinþele de lecturã
ale locuitorilor”. Colaboreazã la „Uzina ºi
ogorul”, „Glasul cetãþii”, „Dâmboviþa”,
„Jurnal de Dâmboviþa”, „Realitatea
dâmboviþeanã”, „Valachica”, „Revista
bibliotecilor”, „Curier” (din al cãrui colectiv
de redacþie face parte). Participã cu studii
de istorie literarã, istoria culturii
târgoviºtene, biblioteconomie, la sesiuni
ºtiinþifice organizate la Galaþi, Botoºani,
Bacãu, Braºov, Piteºti, Ploieºti, Constanþa,
Râmnicu Vâlcea, Târgoviºte.
Debut editorial în 1982 cu „Catalogul
periodicelor dâmboviþene” (1878-1982),
în colaborare cu Victor Petrescu, ce îºi
propune sã semnaleze publicaþiile periodice
apãrute pe teritoriul judeþului nostru
începând cu anul 1878, anul celor dintâi
publicaþii („Chindia”, „Cetatea”, „Vocea
Dâmboviþei”) ºi pânã la data elaborãrii
catalogului. Tot în colaborare, apar o serie
de bibliografii, anuare, ghiduri ale cititorilor
precum ºi „Catalogul cãrþilor cu autograf
ºi însemnãri manuscrise” (1975-1995).
El reflectã parþial fondul cãrþilor cu
autograf ºi însemnãri manuscrise, unele
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
Victor Petrescu
având regim de unicat atât în ceea ce
priveºte însemnãrile autorilor, cât ºi a
diverselor forme care atestã proprietatea
lor. Provenienþa volumelor este diversã:
exemplare salvate de-a lungul timpului,
donaþii, transfer de la alte biblioteci ale
oraºului sau din þarã, achiziþii de la
anticariate. Principiul a fost acela al valorii
bibliofile sau al apartenenþei la spaþiul de
spiritualitate al Târgoviºtei.
Coautor la „Dicþionar de literaturã al
judeþului Dâmboviþa. 1508-1998”, cu
Victor Petrescu. Lucrarea, având un
caracter enciclopedic, este în fapt o sintezã
a fenomenului în perimetrul spiritual al
Târgoviºtei, constituindu-se într-o
valoroasã bazã de date, o sintezã amplã
asupra fenomenului literar ºi cultural, ce
se întinde pe o perioadã de cinci secole
(1508-1998). Dicþionarul însumeazã 302
articole, dintre care 208 se referã la autori,
76 la publicaþii periodice, 14 la societãþi,
cercuri, cenacluri, 4 la festivaluri de
literaturã, concursuri ºi curente literare.
Va îngriji tot în colaborare ºi volumul
„Scrisori cãtre I. G. Vasiliu” (2000).
Valorificându-se astfel în volum fondul de
corespondenþã primit de omul de culturã
târgoviºtean, printre scrisori fiind cele
primite de la Virgil Carianopol, Vasile
Militaru, Saºa Panã, Eugen Lovinescu, Ion
Pas, G.M. Vlãdescu, George Mihail
Zamfirescu, Lucian Blaga, ªerban
Cioculescu, Mircea Eliade, Victor Ion
Popa, Alexandru Rosetti, Matei
Alexandrescu, Liviu Rebreanu, Ionel
Teodoreanu, Victor Eftimiu, Cicerone
Theodorescu, Radu Tudoran, Alexandru
Piru ºi mulþi alþii. Se inaugura colecþia
„Manuscriptum” a bibliotecii târgoviºtene,
aducându-se date noi despre istoria literarã
ºi cultura târgoviºteanã.
Reuºeºte sã valorifice pasiunea pentru
cercetãrile în domeniul cãrþii, al tradiþiilor
culturale ale acestui spaþiu de spiritualitate
româneascã.
99
 Colaborãri:
Catalogul periodicelor dâmboviþene
1878-1982. Târgoviºte, Biblioteca Judeþeanã
Dâmboviþa, 1982; Cãrþi cu autograf ºi
însemnãri manuscrise. (cu Victor Petrescu
ºi Cornel Albuleþ), Târgoviºte, Biblioteca
Judeþeanã Dâmboviþa, 1996; Dicþionar de
literaturã al judeþului Dâmboviþa. 1508-
1998 (cu Victor Petrescu), Târgoviºte, Editura
Bibliotheca, 1999.
Îngrijiri:
Scrisori cãtre I.G. Vasiliu (cu Victor
Petrescu), Târgoviºte, Editura Bibliotheca,
2000.
Referinþe:
Popescu, Mihai Gabriel. Memoria
dascãlilor noºtri, IV. Târgoviºte, Editura
(urmare de la pagina 96)
Tagma (3)
Sondajele ºi analizele fãcute asupra
actului politic au condus la concluzia cã
mulþi politicieni, sunt atinºi de efectul Dun-
ning-Kruger, simt nevoia sã controleze tot,
crezându-se competenþi în orice ºi
considerându-i pe ceilalþi incompetenþi.
Într-o definiþie datã de un cititor ºi premiatã
de o revistã americanã ce produsese
concursul de definiþii, se spune cã actualul
principiu de corectitudine politic㠄este
o doctrinã cultivatã de o minoritate
delirantã, ilogicã, promovatã de mass-
media oficialã, care susþine cã este posibil
sã apuci o bucatã de murdãrie (c—at) de
partea ei curatã”. Noi de unde o þinem?
Spune incitantul nostru autor anonim,
al cãrui nume vom încerca sã îl aflãm ºi sã
vi-l comunicãm, cã efectul Dunning-Kruger
nu trebuie confundat cu principiul lui Pe-
ter, formulat iniþial într-o manierã umoristicã,
de cãtre autorul sau, dr. Laurence J. Peter,
specialist în organizare ierarhicã, care într-o
carte cu titlul „The Peter Principle”, enunþã
în felul urmãtor: „În orice ierarhie, fiecare
angajat este promovat pânã la nivelul lui
maxim de incompetenþã”. ªi dacã nu? Dacã
la noi sau altundeva pilele, nepotismul,
interesele oarecare îl trimit pe angajat mai
sus, mult prea sus? Se întâmplã apoi ca
multã vreme, câteva locuri de conducere
sã fie ocupate de angajaþi incapabili sã îºi
asume cerinþele funcþiei. Ei ºi ce, veþi zice,
se întâmplã... muncesc alþii pentru ei, la
vedere sau la negru.
Nivelurile de incompetenþã ale celui
ajuns într-o funcþie de conducere în care
nu face faþã, sunt prezente în cartea
Principiul lui Peter ºi constau în faptul
100 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Bibliotheca, 2000, p. 86-88; Petrescu, Victor;
Paraschiva, Serghie. Dicþionar de literaturã
al judeþului Dâmboviþa 1508-1998,
Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 1999, p. 171-
172; Petrescu, Victor. Scriitori ºi publiciºti
dâmboviþeni. 1900-2004, Târgoviºte,
Editura Bibliotheca, 2005, p. 173-174; Buluþã,
Gheorghe; Petrescu, Victor; Vasilescu, Emil.
Bibliologi români. Dicþionar, Târgoviºte,
Editura Bibliotheca, 2011, p. 184;
Enciclopedia oraºului Târgoviºte, Ediþia a
II-a, Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2012,
p. 347; Coandã, George. Istoria Târgoviºtei.
Cronologie enciclopedicã, Ediþia a III-a,
Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2014, p. 490;
Petrescu, Victor. Crochiuri literare.
Scriitori ºi publiciºti dâmboviþeni (1900-
1944). Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2014,
p. 241-242.
activitatea respectivului se va reduce tot
mai mult doar la participarea la reuniuni,
simpozioane, seminarii etc. fãrã a putea
spune vreodatã foarte clar în ce constã
activitatea sa de conducãtor la birou.
Devine un „conducãtor zburãtor” sau
„conducãtor în levitaþie”.
Dar nu-i numai asta, în politicã, luãm
situaþia doar ca sã ne întoarcem la ai noºtri,
se întâmplã ca alegãtorii sã voteze mai
degrabã incompetenþi ce dau impresia de
siguranþã, par hotãrâþi, se supraapreciazã
ºi sunt convingãtori – au certutudini! faþã
de cei bine pregãtiþi, competenþi, inteligenþi
care par a se subaprecia, par ezitanþi, se
îndoiesc de multe lucruri ºi pe deasupra
uneori mai spun ºi adevãrul! Trist, dar asta
se întâmplã deseori.
Gauss, celebrul matematician ºi fizician
german, fãcuse o analizã, sub aspectul unei
curbe, a repartizãrii angajaþilor în ierarhia
teoreticã dintr-o instituþie: „10% – angajaþi
foarte incompetenþi, 20% – angajaþi
incompetenþi, 40% – angajaþi moderat
competenþi, 20% – angajaþi competenþi,
10% – angajaþi foarte competenþi”. Oare
sã fie aºa, merge ºi aºa? nenea Gauss ãsta
fãcea analiza pe acasã, pe la el, pe la nemþi.
Merge treaba cu un numãr egal de deºtepþi
ºi de idioþi? Câte 10%? Trebuie sã-i
suportãm?
Poate pe acolo, mai la vest... cã pe-aici
cred ca-s altele proporþiile. Cel puþin în
politicã, of Doamne! ªi mai sunt ºi
pancardiºtii, care poate nu sunt chiar proºti,
au numai minþile sucite din lipsã de culturã
istoricã, economicã, socialã, în fine, de...
detoate. Pe ãºtia unde-i mai clasificãm, cã
ºi ei voteazã, acum pe stradã, cã aºa li s-a
pus, sau spus? Or fi ºi ãºtia proºti? Prostiþi
poate, dar idioþi precis nu!
Sau, mai ºtii?
 GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ
PRIBOIU – O STRÃMOªEASCÃ
VATRÃ ROMÂNEASCÃ
DE PE VALEA DE SUS A DÂMBOVIÞEI
De fapt, aceasta este imaginea pe care
o developeazã acribic satului Priboiu ampla
lucrare monograficã semnatã de regretatul
Învãþãtor Emerit Virgil Gh. Nicolaescu ºi
de ginerele sãu, infatigabilul om de litere,
George D. Piteº. De
altminteri, ginerele a
continuat ºi augmentat
lucrarea celui care, fiu al
satului amintit, a format prin
Cunoaºtere caracterul a
numeroase generaþii de
priboieni.
Ceea ce este demn de a
fi reþinut – recunoscând
elogiativ efortul celor doi
autori – þine de amploarea
tratãrii istoriei unui sat,
înscris administrativ
geografic în spaþiul comunei
Tãtãrani. Se poate spune cã, având în
vedere travaliul de documentare minuþioasã
ºi modul, responsabil, ºi pasionant în care
a fost anvelopatã, ca redactare, cantitatea
de informaþii ºi documente (arhivistice,
statistice, memorialistice), autorii nu au
fãcut altceva decât sã ne ofere istoria unei
strãmoºeºti aºezãri româneºti de pe valea
de sus a Dâmboviþei. Astfel cã, istoriceºte,
monografia aceasta porneºte depãnarea sa
de „hronic al locului” încã de pe vremea
existenþei, în urmã cu peste o jumãtate de
mileniu, a acelui „Sudãstro Dâmboviþa”,
mãrturie fiind „movilele, gorganele ºi mai
ales denumirea unor vãi, dealuri ºi piscuri”
care „ne spun cã aici au locuit familii de
oameni cu numele de Negoiþã, Constantin,
Pãtru, Safta, Târâlã ºi altele” mergând
pânã în zilele noastre.
În capitole vizând câteva domenialitãþi
esenþiale, ºi anume situaþia locuitorilor
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
George Coandã
satului între secolele XVII – XX, ambientul
familial, viaþa culturalã ºi ºcolarã, dar ºi
cea bisericeascã, cercetãtorul interesat, ºi
nu numai, descoperã o interesantã
panoramã a statusului existenþial al celor
care au trãit ºi trãiesc pe
acest meleag de Valahie, a
ocupaþiilor, meºteºugurilor,
a portului, a arhitecturii
locuinþelor, însã ºi a
datinilor, obiceiurilor, a
rostului învãþãturii de carte,
descoperã, în esenþa sa,
fondul profund, cu
specificitãþile sale, locale, al
unei colectivitãþi umane care
a înfruntat vremuirea
veacurilor, rezistând ºi
dãinuind. ªi dacã mai
adãugãm contribuþia eroicã
a priboienilor în rãzboaiele pentru
dobândirea neatârnãrii naþionale ºi apãrãrii
fiinþei patriei, anexele de documente ºi
inedita iconografie putem aprecia, cu
convingere, cã monografia împlinitã
riguros ºtiinþific de Virgil Gh. Nicolaescu
ºi George D. Piteº este nu numai o cronicã,
ºi expresivã, ºi ilustrativã a unei aºezãri
dintr-un peisaj de legendã, dar ºi un
excelent exemplu de operã monograficã.
Aº vrea însã sã remarc cã,
monografia satului Priboiu ne propune sã
ne aplecãm cu interes, patriotic, de ce nu,
asupra unui gest de iubire, sincerã ºi nu de
paradã, sentiment dãruit unui loc, privit ca
vatrã de continuitate a neamului românesc,
din cuprinsul unui strãvechi judeþ voievodal,
privit ºi el tot ca o vatrã, mai amplã, din
marea Vatrã a þãrii românilor.
(continuare la pagina xx)
101
 LA PORÞILE EUROPEI
PAGINI DE JURNAL
5 noiembrie 1963. Am fost la Oþetea
sã-i dau articolul despre închinarea
Moldovei faþã de Imperiul Otoman. A fost
foarte indiferent, rece. Reproºându-mi cã
n-am fãcut ce trebuie, adicã o lucrare mai
mare, i-am cerut sã mi se acorde o temã ºi
o fac. Mi-a spus cã trebuie sã se consulte
cu Berza! Adicã, el, directorul meu, se va
consulta cu directorul altui institut. Necazul
cel mare este cã nici Oþetea ºi nici Berza
nu se pricep la istoria medie româneascã.
Oþetea a scris o carte bunã despre
Renaºtere ºi Reformã, iar dupã aceea a
scris o carte despre Tudor Vladimirescu,
arãtând cã Tudor a fost un eterist, d’aia l-
au luat simigii lui Ypsilante fãrã ca ai noºtri
sã miºte un deget. Acum, care înseamnã
mai mulþi ani, s-a apucat sã demonstreze
cã la noi a fost o a doua iobãgie. Din secolul
al XVI-lea situaþia þãranilor s-a înrãutãþit,
cum spunea Engels, la est de Elba, în timp
ce þãranii din vest s-au bucurat de mai
multã libertate. Aducându-i la Institut pe
Papacostea ºi pe Florin Constantiniu, i-a
pus pe cei doi sã se ocupe de situaþia
þãranilor în a doua jumãtate a secolului al
XVIII-lea ºi la începutul secolului urmãtor.
Era, aºadar, foarte departe de epoca de
care încercam sã mã ocup eu. Berza fusese
un bun profesor de istorie medie apuseanã,
teza lui de doctorat fiind despre negustorii
amalfitani (din Amalfi). Ei nu înþelegeau
ce mã preocupã pe mine ºi nici nu aveau
chef sã se certe cu barbiºtii. Mã îndoiesc
cã ar fi în stare sã facã ceva.
12 noiembrie 1963. Se întâmplã ceva
ciudat. Oþetea mã priveºte cu îngãduinþã
iar ªtefãnescu rânjeºte. Acum suntem
olteni, trebuie sã ne ajutãm unul pe altul.
13 noiembrie 1963. Înainte de a intra
la Oþetea. ªt.ªt. m-a oprit ºi mi-a spus cã
a vorbit cu Oþetea ºi cã, din câte i-a spus,
reieºea cã se considerã cã nu eu sunt de
vinã cã n-am fãcut ceea ce aºtepta el de la
mine. Berza nu s-a ocupat ºi nu m-a
îndrumat cum trebuie. Vinovaþi sunt ºi alþii,
pentru cã nu s-au îngrijit ca sã fie
valorificatã munca mea ºi mintea mea.
Într-un cuvânt, el, ªt. ªt. a încercat sã-l
102 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Manole Neagoe
îmblânzeascã pe leu. Nu-mi vine sã cred.
Mã duc la ºef care, nu numai cã nu m-a
privit cu indiferenþã ºi scârbã ca data
trecutã, dar cum m-a vãzut, m-a avertizat.
A citit articolul meu, deºi îmi spusese,
când i l-am dat, cã nu are timp. Mã
ameninþã, spunându-mi cã va verifica el
personal toate afirmaþiile fãcute de mine.
Rãsturnându-se pe scaun ºi ridicând tonul,
mi-a reproºat cã n-am fãcut nimic în cei
ºapte ani de când sunt la Institut. Cã
situaþia mea este foarte criticã în Institut,
sã mã apuc de lucru, sã las documentele
ºi sã fac o lucrare pe care mi-o va da el.
Din comportarea lui Oþetea mi-am dat
seama ce vorbe frumoase i-a spus ªt.ªt.
despre mine. Mare jigodie! Nu credeam
cã poate fi atât de ticãlos. Peste o zi, mã
duc la bibliotecã unde-l întâlnesc pe
ªtefãnescu. Stã de vorbã cu mine ºi
considerã cã nu se pune problema sã fiu
dat afarã (ceea ce înseamnã cã purceluºul
a pus-o). Cã, dimpotrivã, eu sunt foarte
capabil, cã trebuie sã fie valorificatã mintea
mea, cã toatã lumea este convinsã cã sunt
un om capabil, numai cã mai sunt pe ici-
pe acolo unii care mai umblã cu vorbe…
ªi e senin, îmi zâmbeºte, îºi aminteºte iarãºi
cã suntem olteni, ce dracu, trebuie sã ne
ajutãm. În tot acest timp mã duc la
bibliotecã, citesc, scot fiºe, mã uit ºi pe
câte un album de artã, mai colind pe la
expoziþii.
20 noiembrie 1963. Când trecui pe la
Institut, Reli Bazavan, secretara, îmi spune
cã i-a plãcut lui Oþetea lucrarea mea, i-a dat-o
lui P.P. Panaitescu spre referat, iar savantul
a declarat cã, în afara unor mici obiecþii pe
care le-a fãcut nu afecteazã fondul lucrãrii
Mama mia! Sã ajung la mâna lui P.P.P.,
savantul cel mai savant la ora asta! Aici
Oþetea a procedat inteligent. În loc sã dea la
referat celor de sectorul de istorie medie,
cum i-ar fi fost la îndemânã, ºi cum a fãcut
Berza, i-a dat-o unui om în a cãrui
obiectivitate credea. Sunt în al nouãlea cer!
Sã-mi dea Panaitescu referat favorabil?
12 noiembrie 1963. Nu te bucura
bãiete! Mai este mult pânã departe! S-a
 fãcut controlul muncii membrilor din
Institut. În comisie: Oþetea, Banyai, dir.
adjunct, Berza ºi ªtefan ªtefãnescu,
secretarul organizaþiei de partid. Vorbe
bune despre toþi afarã de persoana mea ºi
de a lui Sami Vianu. Oþetea despre Cam-
pus: este „exemplu de pasiune în cercetarea
ºtiinþificã ºi se vãd rezultatele unei munci
încununate de succes”. Care rezultate,
cum zice bãiatul lui Tirtiricã, inimã rea,
tânãr dar copt, „care va sã zicã cã nu
existã”. Ce-nseamnã sã te ai bine cu ºefu’.
Campus a cerut sã i se dea voie sã plece în
strãinãtate pentru documentare, cerere cu
care Banyai a fost de acord. ªi, în fine,
Oþetea trece la persoana mea: „Cazul
tovarãºului Neagoe este un caz excepþional
care preocupã conducerea institutului. Mi-a
dat acum o lunã o lucrare. Impresia pe care
mi-o fãcusem, a fost confirmatã de
referatele date de oameni de specialitate.
Tovarãºul Neagoe în lucrarea sa dovedeºte
capacitatea de a organiza ºi expune clar
un material ºi posibilitatea de interpretare
personalã. Dar, acest lucru agraveazã ºi
mai mult situaþia sa. Pentru cã se pune
întrebarea: ce a fãcut în 7 ani de zile? ªi-a
pierdut timpul frunzãrind cronici apusene,
în loc sã lucreze. Îi mai punem tovarãºului
Neagoe la dispoziþie un semestru. Dacã nu
va munci, eu, personal, voi interveni la
ministerul învãþãmântului, sã cer sã fie
vãrsat în învãþãmântul mediu. Oþetea nu
mai înþelege nimic. Eu am cerut mereu sã
mi se dea o lucrare ºi nu mi s-a dat. ªi
pentru cã nu mi s-a dat o lucrare, acum
vrea sã mã dea afarã. Aº fi cel mai fericit
individ, dacã aº reuºi sã ajung în
învãþãmânt. ªi, ceea ce mi se pare absurd,
în timp ce pe doamna Marina Vlasiu ºi pe
Radu Constantinescu îi laudã pentru cã se
ocupã cu excerptarea izvoarelor narative
occidentale ºi-i îndeamnã sã continue
cercetarea, face un caz din mine, deºi ºi
eu mã ocup cu aceleaºi probleme. Poate
cã am fost ºi eu de vinã. Mi-a fost ruºine
sã-l deranjez cu nimicuri, sã mã plâng ºi
eu cã Eugen Stãnescu nu a vrut sã publice
un articol fãcut de mine ºi de doamna
Vlasiu. Gãsisem câteva informaþii în
legãturã cu bãtãlia de la Adrianopol, din
1205, i-am spus doamnei Vlasiu.
Descoperise ºi dânsa câteva informaþii în
legãturã cu bãtãlia. Socotind-o îndreptãþitã
pe dânsa ca sã facã un articol i-am dat
fiºele mele, dar, doamna Vlasiu, spre
surprinderea mea, mi-a cerut sã fac eu
prezentarea documentelor respective. Am
fãcut-o. Doamnei Vlasiu i-a plãcut ce-am
scris. M-am dus la Eugen Stãnescu, ºeful
revistei „Studii”. Don Eugenio mi-a spus
cã pe el nu-l intereseazã ce-au fãcut românii
la bãtãlia de la Adrianopol! Atunci ce-l
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
interesa? Pânã la urmã am înþeles aluzia,
fãcea parte din gaºca ªtefãnescu-Mioc, ºi
nu-ºi strica el numele publicând ceva
semnat de mine. În pauza ºedinþei de analiza
muncii am constatat cã sunt oameni cãrora
le este milã de mine ºi, ceea ce m-a
impresionat, a fost gestul domniºoarei
Holban, care a venit ºi a încercat sã mã
consoleze. ªtiam cã e o persoanã foarte
severã, foarte puþin comunicativã, numai
de la dânsa nu m-aº fi aºteptat la o vorbã
bunã. Mai erau ºi oameni cinstiþi care-ºi
dãdeau seama cã se produc nedreptãþi
împotriva mea. M-a deranjat un articol al
lui Ion Frunzetti. Un om atât de subþire sã
scrie cã numai marile compoziþii în care
sunt prezentate realizãrile societãþii noastre
(care construieºte o lume nouã) au valoare
plasticã deosebitã? Scriu câteva pagini în
care mã întreb, dar florile lui Luchian,
naturile moarte ale lui Pallady etc. nu au
valoare? Articolul intitulat „Glose sau
sentinþe” apare în „Luceafãrul”, spre
satisfacþia prietenilor mei pictori, care se
strãduiau sã scape de dogme impuse de
activiºti. De Anul Nou am o surprizã
plãcutã. Revista „Femeia” mi-a publicat
explicaþia datã cuiva de la revistã despre
Sfinx, eu, ca cel care fusese în Egipt. M-am
trezit cã-mi trimit prin poºtã 193 de lei ºi
separat o felicitare de Anul Nou. ªtefãnescu
mi-a dat articolul despre Închinarea
Moldovei ca sã-l refac în lumina
observaþiilor lui P.P. Panaitescu. P.P.P. îmi
cere sã-l citez pe el, deºi ce a scris el nu
are nicio legãturã cu articolul meu. Om la
60 de ani ºi sã cearã un lucru atât de
meschin? Amicul meu, Apostol Stan,
devenind el un aprig luptãtor contra
securitãþii, a cãutat prin documentele de la
Institutul de Istorie sã-i dibuiascã pe
securiºtii care ne spionau. Cu toate
eforturile nu l-a gãsit pe omul care i-a fost
ºef de sector, Nichita Adãniloaie. Omul
care nu mai putea sã respire de câte lucrãri
avea de fãcut.
În 1963, spre sfârºitul anului, mã
cheamã ªtefãnescu ºi-mi spune cã trebuie
sã plec la Malu Mare ca sã-i bag la colectivã
pe mãlumãreni. Intraserã mai toate satele,
numai ei nu. Ordinul venea de la regiunea
de partid Craiova ºi se cerea ca eu sã fiu
prezent la datorie. Nu eram membru de
partid, nu aveam nicio obligaþie, dar
partidul mi-o cerea mie. M-a luat în primire
tovarãºul Nichita Adãniloaie ºi m-a instruit.
Sã nu spun nimãnui cã m-a trimis cineva
ca sã colectivizez. Era iniþiativa mea de
„necomunist devotat”, ºi ca sã nu priceapã
nimeni cum stau lucrurile în realitate,
Adãniloaie mi-a dat o hârtie prin care eram
delegat la Arhivele din Craiova. Trebuia sã
mã duc la tovarãºul cutare ca sã-mi
103
ºtampileze hârtia, dovadã a cercetãrilor
mele laborioase în arhiva craioveanã, iar
tov. ªtefãnescu, ca ºef al comuniºtilor din
Institut mi-a atras atenþia foarte tovãrãºeºte
sã nu fac cumva niºte oportunisme. ªi aºa
am ajuns eu în sat în chip de torþionar ºi
am convocat la ºcoala primarã pe toþi
sãtenii ca sã afle ce-i aºteaptã. Au venit
cinci bãrbaþi, doi veri ai mei, un unchi ºi
doi cu care nu eram rudã. Le-am spus ce
se minþea în mod oficial: nu se ia via, nu
se ia vatra de casã, cei care vor munci li
se vor da produse potrivit numãrului zilelor
lucrate în anul respectiv. Am ieºit cu
tovarãºii de la partid care mã asistaserã.
Erau mulþumiþi. Când ieºeam din curtea
ºcolii, venise la fântânã Luþã, un fãtãlãu. ªi
când ne-a vãzut, l-am auzit spunând: Fir-aþi
ai dracului, cã nu vin americanii sã vã reteze!
Acasã le-am spus alor mei sã se înscrie.
Nu pot scãpa. Tata m-a întrebat cã, dacã
nu se înscrie, eu pãþesc ceva? I-am rãspuns
cã asta nu conteazã, iar de înscris tot se va
înscrie, dupã ce va fi constrâns s-o facã.
Aºa cã mai bine e sã se înscrie, iar verilor
le-am recomandat sã intre în partid ºi ocupe
funcþii de conducere în colectivã dacã vor
sã trãiascã bine. Întors la Bucureºti i-am
predat hârtia (delegaþia) datã de Nichita.
Oare nu mã simpatiza deloc, aºa cum îi stã
bine cuiva care vrea sã fie în graþiile
conducerii Institutului.
Luni, 13 ianuarie 1964. Azi am avut
ºedinþã a secþiei de istorie medievalã. Ca de
obicei eu nu eram trecut în plan cu nicio
lucrare, ci cu traducerea din Hurmuzaki a
(urmare de la pagina xx)
Priboiu – o strãmoºeascã
vatrã româneascã de pe
valea de sus a Dâmboviþei
ªi nu trebuie sã ai aroganþa de a
considera cã, un sat, pierdut undeva, între
dealurile Cândeºtilor ºi apa Dâmboviþei, nu
ar reprezenta nimic în istoria poporului
român. O spun apãsat, ar fi, da, o aroganþã
ineptã ºi o jignire nemeritatã la adresa unor
oameni care – ºi demonstraþia de netãgãduit
o face aceastã monografie fãurindu-ºi cu
modestie propria istorie într-un colþ de
meleag românesc, radicând case cu prispe
ºi cerdacuri ºi orânduindu-ºi gospodãreºte
ogrãzile pe care, ºi prin care sãlãºluiesc
obiceiurile, tradiþiile ºi meºteºugurile, ºi-au
adus ºi îºi aduc contribuþia lor, atâta cât
este loc, la zidirea marii istorii naþionale.
Cãci, ºi acesta este un adevãr, fãrã drept
de apel, cã fãrã aportul „istoriilor mici”
(locale) nu poate exista marea istorie. Fie
104 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
unor documente turceºti. Am protestat ºi
am cerut ca mãcar, dupã 7 ani de muncã
de bucãtãrie, sã mi se dea o lucrare de
interpretare. De ce sã fac eu o excepþie din
moment ce li se dã tuturor o lucrare, de ce
sã nu mi se dea ºi mie. Alexandru Elian este
cel care conduce acum secþia de istorie
universalã medievalã. A fost de acord sã ne
prezentãm joi la direcþie pentru lãmurirea
acestei situaþii. Nu înþeleg, „Ciobanul”
(Oþetea e din marginea Sibiului), nu-ºi dã
seama cã mã lucreazã tare fraþii? Mi se
fluturã pe la ureche faptul cã nu mi se dau
lucrãri de interpretare din raþiuni
superioare. Mi se trage de la Egipt? Nu.
Nu mai ºtiu Mioc ºi ªtefãnescu ce sã mai
inventeze, pentru a nu mã afirma cumva.
Mâine dau la revista „Studii” articolul cu
închinarea Moldovei. Am vorbit cu Fotino
sã-i dau un articol despre „Puterea militarã
a Moldovei în a doua jumãtate a secolului al
XV-lea”. Dacã se publicã unul din articole,
problema cu „raþiuni superioare” nu este
decât o gogoriþã inventatã de ªt.ªt. ºi Mioc.
Astfel, voi fi obligat sã trec în învãþãmânt.
Joi 16 ianuarie 1964. Am fost la Oþetea
cu rugãmintea de a mã trece în plan cu o
lucrare. A fost de acord ºi mi-a spus sã fac
ceva cu politica externã a Moldovei în secolul
al XVI-lea. Sã fac o lucrare de 150 de pagini.
23 ianuarie 1964. Titlul lucrãrii va fi
puterea militarã ºi poziþia internaþionalã a
Moldovei în a doua jumãtate a secolului al
XVI-lea.
28 ianuarie 1964. Trag tare la
lucrarea „Puterea militar㔠etc.
naþionalã, fie universalã. Iar în cazul
poporului român, una din ancestralele
rãdãcini etnice ale Europei, Vatra sa
fiinþialã (iatã ce splendidã imagine
lingvisticã care a urcat în seva limbii
române din adâncul indo – european ºi
daco-getic, fiind el de sugestie sanscrito-
vedicã), Þara alcãtuitã osmotic din þãrile
– vetre (ale Maramureºului, Haþegului,
Fãgãraºului, Bârsei, Vrancei, Dobrogei sau
a Dâmboviþei) este o construcþie realizatã
imanent, deci, din vetrele-þãri ºi acestea
din obºtile, satele, cetãþile, judeþele ºi
þinuturile pe care ºi le-au arhitecturizat dupã
legile valahilor (ius valachorum) ºi
propriul lor mod de a fi ºi a dãinui în
unitatea geograficã ºi istoricã a pãmântului
românesc.
De unde putem conclude cã ºi istoria
localã a unui sat dâmboviþean, dacã este
bine conturatã ºtiinþific, are capacitatea sã
desecretizeze, aducându-le în luminã,
momente istorice contributoare la
cunoaºterea istoriei naþionale. A acelei
Historia Magistra vitae.
 ÎNTRE ORIENT ªI OCCIDENT
Honorius Moþoc
UN CAPITOL DIN ISTORIA ROMÂNIEI –
CONTRIBUÞIA LUI I. C. BRÃTIANU
Anul 2018 ºi-a deschis porþile ºi de la
început ne reaminteºte cã România Mare
desãvârºitã acum o sutã de ani are în spate
secole de aspiraþii, de victorii ºi înfrângeri,
dar mai ales numeroºi oameni de stat în sensul
cel mai optimist al cuvântului.
Afirmãm ºi reafirmãm în diferite forme cã
România Mare, mai precis construcþia ei, este
opera întregului popor, cã ea s-a realizat prin
eforturile mai multor generaþii, cã ºi-au adus
contribuþia numeroase personalitãþi din
spaþiul carpato-dunãrean, dar ºi din afara lui.
Dacã ne raportãm la veacurile
îndepãrtate, se impune sã începem cu Mircea
cel Bãtrân, pentru cã este primul unificator al
pãmânturilor româneºti ºi prin opera lui de
apãrãtor al civilizaþiei creºtine devine
cunoscut pe plan european, el ºi poporul sãu.
Fapta lui Mihai Viteazul la cumpãna dintre
veacurile XVI-XVII a rãmas în conºtiinþa
românismului, dar ºi mai departe, în
conºtiinþa europeanã. ªi cum istoria nu
înseamnã numai confruntãri militare, de
multe ori cu ºanse schimbãtoare, este
momentul sã ne gândim ºi la viaþa spiritualã,
la circulaþia cãrþilor religioase în limba
românã, de o parte ºi de alta a Carpaþilor, la
bisericã ºi ºcoalã, care au pregãtit unificarea
cu mult înaintea factorului politic. Un rol im-
portant revine ªcolii Ardelene în procesul
de transformare a conºtiinþei de neam în
conºtiinþã naþionalã. Se ºtie foarte bine cã
în evoluþia civilizaþiei româneºti, conºtiinþa
romanitãþii ºi a apartenenþei la ortodoxie au
fost repere fundamentale. ªi totuºi, secolul
naþiunilor, al formãrii ºi întregirii statelor
naþionale, a fost sec. XIX, cu prelungire în
cazul nostru ºi al altor popoare pânã sfârºitul
Primul Rãzboi Mondial.
Proiectul politic de construcþie a statului
român modern s-a lansat în Revoluþia de la
1848. Clasa noastrã politicã de atunci are
meritul incontestabil de a-ºi fi propus
obiective realizabile în etape: statul naþional
vãzut în prima etapã prin unirea Moldovei cu
Þara Româneascã, reforma agrarã, reforme
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
general democratice, Independenþa,
modernizarea statului.
Clasa politicã de la 1848, care ºi-a pus
amprenta asupra deceniilor urmãtoare, nu
cuprindea mai mult de 100 de persoane, în
cea mai mare parte fii de boieri, dar toþi aceºtia
cu un grad ridicat de instruire, formaþi în cea
mai mare parte în Occident, mai mult la Paris,
legaþi de idealurile de libertate, egalitate
(egalitate în faþa legilor), progres etc. Aceºtia,
sub diferite forme, s-au sacrificat pentru þarã,
viaþa lor s-a suprapus cu istoria României,
participând la marile înfãptuiri ale timpului.
Dintre aceste personalitãþi ne oprim
asupra lui I. C. Brãtianu (1821-1891). În primul
rând pentru cã este o prezenþã remarcabilã la
1848, iar dupã acest an, în grupul
personalitãþilor române ce au emigrat în Oc-
cident, reuºeºte sã câºtige adeziunea opiniei
publice progresiste asupra cauzei românilor.
Are un rol deosebit în Unirea
Principatelor, în alegerea lui Alexandru Ioan
Cuza la 24 ianuarie 1859 la Bucureºti. Este
artizanul aducerii prinþului strãin în þarã dupã
detronarea lui Cuza. Contribuie la elaborarea
Constituþiei din 1866 iar în 1875 a fondat
Partidul Naþional Liberal, al cãrui preºedinte
va fi pânã în 1891 când înceteazã din viaþã.
Este prim ministru în perioada 1876-1888,
perioada guvernãrii liberale, cea mai lungã
guvernare a unui partid din România
modernã. Are merite deosebite în cucerirea
independenþei (1877/1878). Se remarcã prin
atitudinea demnã în faþa marilor puteri iar în
deceniul urmãtor conduce procesul de
modernizare a României.
Ca orice fiu de boier, îºi începe instruirea
în familie, dupã care urmeazã cursurile unei
ºcoli particulare în Piteºti, se îndreaptã spre
cariera militarã ajungând praporcic (port
drapel) în 1838. Din 1841 studiazã la Paris la
Politehnicã. Încã din þarã se remarcase prin
pasiunea pentru lectura cãrþilor cu conþinut
istoric, filosofic ºi politic. La Paris audiazã la
Collège de France prelegerile marilor istorici
ai timpurilor, Jules Michelet ºi Edgar Quinet,
105
cunoscuþi ca filoromâni. J. Michelet are pagini
memorabile de istorie a României, o prezentare
favorabilã în care strãbate ºi atitudinea
anti-þaristã, prezentarea suferinþelor
populaþiei din Principate, din cauza deselor
invazii ale armatei ruse. Împreunã cu fratele
sãu Dimitrie frecventeazã grupurile radicale
ale francmasoneriei. Participã la declanºarea
revoluþiei de la 1848 la Paris, în luna februarie,
dupã care se îndreaptã spre þarã ºi participã
de la început pânã la înfrângerea revoluþiei la
evenimentele principale. Este secretar al
Guvernului Provizoriu ºi prefect al Poliþiei
Capitalei. Are un rol important în respingerea
complotului forþelor reacþionare. Este
preocupat de aplicarea articolului 13 din
Proclamaþia de la Islaz referitor la
împroprietãrirea clãcaºilor. Acþioneazã pentru
formarea Comisiei Proprietãþii dar nu poate
împiedica eºecul ei. Împroprietãrirea þãranilor
rãmâne pentru Brãtianu un obiectiv esenþial
pentru modernizarea României, de fapt pentru
stingerea conflictului agrar.
Dupã înfrângerea revoluþiei în Þara
Româneascã, acþioneazã în emigraþie, la Paris ºi
Londra pentru a câºtiga adeziunea Occidentului
la cauza românilor. Împreunã cu Nicolae
Bãlcescu ajunge la concluzia cã obiectivele
Revoluþiei vor fi îndeplinite în etape, în funcþie
ºi de condiþiile internaþionale. Remarcãm un
Memoriu adresat împãratului Napoleon III în
care îi semnaleazã importanþa Þãrilor Române
pentru civilizaþia european㠖 de promovare a
civilizaþiei occidentale în Orient, explicã misiunea
latinã a românilor în rãsãritul Europei, confluenþa
cu Orientul, poziþia strategicã de proprietar la
Dunãrea de Jos.
În 1856, în perioada Congresului de pace
de la Paris în urma rãzboiului Crimeei
(1853-1856) apar perspective favorabil unitãþii
românilor. Franþa, prin ministrul de externe,
Contele Walewski, propune unirea
Principatelor Române. Brãtianu este prezent
prin memorii ºi articole, atât în þarã cât ºi în
strãinãtate, în care susþine ferm unirea
Moldovei cu Þara Româneascã. Revine în
þarã ºi se implicã în pregãtirea adunãrilor
ad-hoc. Susþine în cadrul acestora, în toamna
anului 1857, ºi rezolvarea problemei þãrãneºti.
Dar hotãrârea este clar㠖 se amânã dupã
unirea Principatelor.
Adunãrile ad-hoc adoptã hotãrâri
aproape identice: unirea celor douã principate
sub numele de România, prinþ strãin dintr-o
familie monarhicã europeanã ºi altele.
I. C. Brãtianu are un rol important în ziua
de 24 ianuarie 1859, în dubla alegere a lui Cuza.
Mobilizeazã masele de þãrani din judeþele
vecine care sunt prezente pe Dealul Mitropoliei
ºi Dealul Filaretului, impunând adunãrii elec-
tive alegerea lui Alexandru Ioan Cuza. Trebuie
sã remarcãm atitudinea profund patrioticã a
106 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
fostului domnitor muntean Gheorghe Bibescu,
cel care avea ºansele cele mai mari de a fi ales
din nou. Acesta acceptã sã renunþe la
candidaturã, considerând cã în Divanul ad-hoc
al Þãrii Româneºti se pronunþase pentru unirea
principatelor.
În opera reformatoare, Alexandru Ioan
Cuza nu apeleazã la sprijinul lui Brãtianu. Mai
mult decât atât, domnitorul nu este de acord
cu radicalismul acestuia. I. C. Brãtianu este
þinut la distanþã de cercurile superioare ale
puterii ºi în aceste condiþii va deveni unul
din liderii „monstruoasei coaliþii”, iar dupã
lovitura de stat de la 2 mai 1864, Cuza devenise
un adversar cu comportament autoritar, ce
trebuia înlãturat. Participã la detronarea lui
Cuza, la 11 februarie 1866, iar dupã aceea
acþioneazã rapid pentru aducerea prinþului
strãin în þarã. Este preocupat ca aceastã
acþiune sã nu tergiverseze, pentru a nu pune
în pericol Unirea. Un prinþ strãin dintr-o familie
domnitoare europeanã asigura un alt sprijin
internaþional pentru România.
Marile calitãþi de bãrbat de stat se vãd
cu pregnanþã în perioada guvernãrii liberale
(1876-1888). Este numit Vizirul, atât pentru
conducerea cu mânã forte, cât ºi pentru faptul
cã este al doilea om în stat dupã domnitor.
Are o contribuþie substanþialã la cucerirea
independenþei.
I.G. Duca, în cartea „Portrete ºi amintiri”,
apãrutã la Cartea Româneascã în mai multe
ediþii, povesteºte cã Brãtianu, sub presiunea
psihologicã a marilor decizii din Rãzboiul de
Independenþã, a albit în câteva zile, mai exact
în zilele trecerii Dunãrii de armata românã.
Se impune cu demnitate în faþa
conducãtorilor Rusiei cerând ca domnitorul
României sã deþinã conducerea supremã a
operaþiunilor militare de la Plevna, având în
subordine ºi unitãþile ruseºti din zonã.
Reprezintã cu demnitate interesele României
la Congresul de Pace de la Berlin din vara
anului 1878, dar din pãcate „România a fost
auzitã, nu ºi ascultatã”.
Recunoaºterea independenþei ºi
integrarea Dobrogei cu Gurile Dunãrii în statul
român reprezintã un pas important de putere,
de recunoaºtere internaþionalã a României.
De fapt, reprezintã a doua etapã în construcþia
statului naþional unitar. Aceasta a permis ca
în 1881, România sã se proclame regat. I.C.
Brãtianu are o relaþie foarte bunã cu regele
Carol I, este foarte apreciat de acesta.
Adversitãþile din primii ani de domnie ai
monarhului sunt de domeniul trecutului. Dupã
prestaþia exemplarã a lui Carol I pe câmpul de
luptã de la Plevna, este altfel privit de clasa
politicã.
I. C. Brãtianu, ca ºef de partid ºi ca prim
ministru, îºi îndreaptã toatã energia pentru
modernizarea României. A creat conceptul
 strategiei liberale „prin noi înºine” în sensul
promovãrii cu prioritate a forþelor productive
naþionale, protejarea industriei naþionale. Se
pronunþã pentru un naþionalism economic,
ceea ce îl diferenþiazã de liberalismul
occidental. Susþine burghezia naþionalã,
promovarea iniþiativelor ei. Susþine procesul
de urbanizare, deoarece atunci, ca ºi acum,
România ruralã era în procent prea mare.
Admitea prezenþa capitalului strãin numai în
cazuri excepþionale. Promoveazã legi care
încurajau industria naþionalã, în care erau
prevãzute facilitãþi pentru capitalul autohton.
De asemenea, se adoptã un tarif vamal
protecþionist. Este membru de onoare al
Academiei Române, instituþie înfiinþatã în
1879 când era prim ministru. Demn de
subliniat este cã în Academia Românã erau
primite valorile culturale din toate provinciile
româneºti. Dacã ne raportãm la trãsãturile lui
sufleteºti, mai precis la mândrie ºi modestie,
este un adevãr recunoscut – ambele îl
caracterizau: „modest când era vorba de el
Reviste primite la redacþie
1. Pro Saeculum, revistã de culturã,
literaturã ºi artã, anul XVI, nr. 7-8 (123-
124), 15 septembrie – 1 decembrie 2017,
Focºani, fondatori – Alexandru Deºliu,
Valeriu Anghel, director – Nina Deºliu,
redactor-ºef – Rodica Lãzãrescu;
2. Convorbiri literare, anul CL, nr. 12
(264), decembrie 2017; revistã a Uniunii
Scriitorilor din România, fondatã de
Societatea Junimea din Iaºi, la 1 martie
1867, director Cassian Maria Spiridon,
redactor-ºef Mircea Platon;
3. Familia, revistã lunarã de culturã, seria
V, anul 53 (153), nr. 11-12 (624-625),
noiembrie-decembrie 2017, Oradea, di-
rector Ioan Moldovan, redactor-ºef
Traian ªtef;
4. Porto Franco, revistã de culturã a
Societãþii Scriitorilor „C. Negri”, anul
XXV, serie nouã, nr. 256, 2017, Galaþi,
redactor-ºef fondator Sterial Vicol;
5. Caligraf, anul XVI, nr. 1(188), ianaurie
2018, Alexandria, redactor-ºef Florea
Burtan;
6. Rotonda valahã, revistã trimestrialã de
literarã, artã ºi civilizaþie, apare sub egida
Uniunii Scriitorilor din România – Filiala
Sibiu, anul II, nr. 4(7), octombrie-
decembrie 2017; director Ioan Barbu,
redactor-ºef Ion Andreiþã;
7. Apollon, revistã de culturã, artã ºi
civilizaþie, anul XI, nr. 12(92),
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
(ostil fastului ºi onorurilor), mândru ºi intran-
sigent când era vorba de þara lui”.
I. G. Duca scria c㠄Patriotismul lui Ion C.
Brãtianu nu era numai înflãcãrat, era creator,
comunicativ, cuceritor. Nu se rezuma în
cuvinte nu se mulþumea cu declaraþiuni, era
miºcare veºnicã, neobositã ºi trainicã
înfãptuire.
Pe de altã parte acest patriotism nu se
oprea la hotarele vremelnice ale Regatului
Dunãrean; el îmbrãþiºa de la început toate
pãmânturile locuite de români. Încã de la 1848,
Brãtianu ºi Bãlcescu ºi alþii concepeau unirea
întregului Românism ºi pânã la moarte, grija
ºi dragostea lui au trecut deopotrivã ºi peste
Carpaþi ºi peste Prut. În cele mai critice
momente, ca ºi în cele mai rãspunzãtoare
situaþii, a ºtiut sã ia atitudine care sã arate cã
nu uitã pe fraþii în robie ºi care sã nu slãbeascã
imprescriptibilele noastre drepturi naþionale.
Brãtianu a fost ºi aici un precursor ºi prin
larga concepþie a patriotismului sãu, chiar înainte
de vreme, un cetãþean al României Mari.”
decembrie 2017, Urziceni, fondator
George Cãlin;
8. Apollon Junior, revistã de culturã, artã
ºi civilizaþie pentru elevi, anul IV, nr.
12(48), decembrie 2017, Urziceni,
fondator Anca Elena Cãlin;
9. Antilethe, revistã pentru rememorarea
exilului românesc, apare sub egida
Asociaþiei Culturale „Carmina
Balcanica”, anul I, nr. 1, 2017, Craiova,
director fondator Mihaela Albu, redac-
tor-ºef Dan Anghelescu;
10. Neuma, revistã de culturã, anul II, nr.
1-2 (3-4), ianuarie-februarie 2018, Cluj-
Napoca, redactor-ºef Andrei Moldovan;
11. Antares, revistã de literaturã ºi
informaþie culturalã, anul XIX, nr. 235-
237, octombrie-decembrie 2017, Galaþi,
Director Corneliu Antoniu;
12. Luceafãrul de dimineaþã, revistã de
culturã a USR, nr. 11-12(1089-1090),
noiembrie-decembrie 2017, Bucureºti,
director Dan Cristea, secretar general de
redacþie Aurel Maria Baros;
13. Scriptor, proiect al Editurii Junimea ºi al
Societãþii Culturale „Junimea ’90”, anul IV,
nr. 1-2(37-38), ianuarie-februarie 2018,
Iaºi, director fondator Lucian Vasiliu;
14. Vatra veche, lunar de culturã, serie
veche nouã, anul IX, nr. 12(108),
decembrie 2017, redactor-ºef Nicolae
Bãciuþ;
107
 Societatea Scriitorilor Târgoviºteni
Salonul literar al Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Ediþia a 123-a
Sâmbãtã 27 ianuarie 2018, la Biblioteca
Judeþean㠄I.H. Rãdulescu” (în sediul
propriu al SST stãpânea frigul) s-a
desfãºurat prima ediþie din acest an a
salonului literar într-o atmosferã caldã,
colegialã amprenta schimbului de idei, de
informaþii fiind una colocvialã, relevându-
se faptul cã societatea îºi va desfãºura
întrunirile tematice, în anul 2018, sub
semnul marelui eveniment patriotic:
Sãrbãtorirea Centenarului Unirii
României Mari ºi al jubileului a 50 de ani
de activitate neîntreruptã a Festivalului-
Concurs Naþional de Literaturã
„Moºtenirea Vãcãreºtilor”. Întâlnirea
scriitorilor, membri ai SST, a fost marcatã
de un moment demn de luat în seamã:
Salonul literar al SST a ajuns la cea de a
123-a întâlnire lunarã. Mihai Stan,
preºedintele SST, a propus punerea în
discuþie a câtorva proiecte pentru anul
2018: „Simpozionul ªcoala prozatorilor
târgoviºteni. Receptarea criticã a operei lui
Tudor Þopa”, ediþia a V-a; participarea la
Congresul Mondial al Eminescologilor,
Chiºinãu, 3-4 septembrie 2018; editarea
unei antologii de poezie ºi prozã menite sã
marcheze împlinirea unui secol de la Marea
Unire; editarea volumului „Istoria presei
dâmboviþene” (Mihai Stan, Victor
Petrescu, Agnes Erich); publicarea
volumului „Târgoviºtea militarã”
(Gheorghe ªerban, George Coandã);
editarea romanului istoric „Floare de crâng”
(George Toma Veseliu). Marcând faptul
cã în 2018 se va desfãºura ediþia a 50-a a
Festivalului-Concurs Naþional de Literaturã
„Moºtenirea Vãcãreºtilor”, scriitori membri
ai SST vor edita volumele „Istoria unui
festival de literatur㔠(Victor Petrescu,
Mihai Stan), reeditarea romanului frescã
108 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
„Vãcãreºtii la amiaz㔠(Corin Bianu) ºi o
antologie cu scriitorii laureaþi ai festivalului
de-a lungul timpului. S-a propus ca SST
sã remitã, în vederea aniversãrii
centenarului Marii Uniri, propuneri
Consiliului Judeþean Dâmboviþa,
Inspectoratului ªcolar Dâmboviþa ºi
consiliilor locale ale unor primãrii din judeþ
propunerea ca ºcoli, biblioteci, strãzi din
localitãþile judeþului sã primeascã numele
unor scriitori dâmboviþCeni remarcabili. Ca
de obicei, au fost discutate critic douã
cãrþi semnate de scriitorii Dan Gîju
(volumul memorialistic „Diribistul ºi
gloaba literarã”) ºi Savian Mur (volumul
de versuri „Târâtoare”). Au fãcut referiri
la cele douã cãrþii scriitorii Carmen
Georgeta Popescu, Monica Botoncea,
George Coandã, George Ioan Canache,
Mihai Stan, Emanoil Toma, George D.
Piteº ºi George Toma Veseliu. Pentru
întâlnirea din luna februarie s-a propus
discutarea romanului „Dublu sens unic”
al scriitoarei Carmen Georgeta Popescu
ºi a volumului „Pavilionul albastru –
dialogul artelor” de Ana Amuzescu ºi
George D. Piteº. O atmosferã calmã,
amicalã, punctatã ici-colo de observaþii
incisive referitoare la cãrþile discutate ºi
propunerile înaintate pentru activitatea
SST în anul 2018. (G.T.V.)
 Lecturi publice
sau Întâlnirea cu scriitorii de mâine
În ziua de 18 ianuarie 2018, ora 15, la
ªcoala Gimnazialã Nr. 1 „Vasile Cârlova”
din Târgoviºte, au avut loc Lecturile
publice itinerante, organizate de Societatea
Scriitorilor Târgoviºteni. Gazdele, elevi din
clasele a VII-a ºi a VIII-a din acest gimnaziu,
sub atenta supraveghere ºi coordonare a
doamnelor directoare Tatiana Costache ºi
Ecaterina Ionescu, ºi a profesorului
Constantin Voicu, în sarcina cãruia au
cãzut toate „trebile” organizatorice.
Gazdele ºi scriitorii oaspeþi au oferit un
adevãrat spectacol literar, unui numeros
auditoriu care a þinut sã participe la acest
eveniment. Lucrãrile au fost deschise de
doamna directoare Tatiana Costache, care
a urat bun venit invitaþilor ºi succes tuturor
participanþilor la manifestare. În continuare,
domnul profesor Constantin Voicu a
anunþat programul activitãþilor literare,
fãcând în acelaºi timp ºi o scurtã
prezentare a invitaþilor, scriitori ºi, în
acelaºi timp ºi membrii ai Societãþii
Scriitorilor Târgoviºteni. Primii care au
intrat în scenã au fost elevii: Carina Maria
Arghir, Andrei Ban, Alexia Kiragis, Ana
Maria Bozieru, Andra ªerbãnescu, Diana
Ilinca, care au surprins întreaga asistenþã,
aceºtia recitând atât din poeziile publicate
de scriitorii prezenþi la manifestaþie, cât ºi
din versurile proprii. Întreaga asistenþã a
aplaudat prestaþiile foarte convingãtoare,
pline de viaþã, culoare ºi puritate, ale
elevilor, coordonaþi de profesorii Ecaterina
Ionescu, Florentina Neacºu, Adriana
Mãniceru ºi Constantin Voicu. A venit,
bineînþeles, ºi rândul scriitorilor invitaþi sã
se prezinte, pigmentând alocuþiunile lor ºi
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018
cu amintiri anecdotice din activitatea lor
literarã. Regalul literar a fost deschis de
doamna Constanþa Popescu, care a
delectat asistenþa cu poezii din volumele
„Lacrimi rescrise” ºi „Am ratat
eternitatea”. A urmat doamna Carmen
Georgeta Popescu, care a citit din volumele
„Eºafodul culorilor” ºi „Amintiri din
clepsidrã”. Poetul Grigore Grigore a citit
din volumele „Vânt de septembrie” ºi
„Sonete II”, iar George D. Piteº a citit din
volumele „Þipãtul alb” ºi „Pavilionul
albastru”. Lecturile din lucrãrile proprii a
fost încheiate de domnul Constantin
Voicu, care a citit din volumele sale
„Târgoviºtea aristocrat㔠ºi „ªcoala din
inima cetãþii”. Activitatea a continuat cu
discuþii libere, scriitorii fiind plãcut
surprinºi de multitudinea ºi complexitatea
întrebãrilor copiilor, care s-au lansat
într-un dialog direct ºi sincer, în care au
reuºit, de multe ori, sã-i uimeascã ºi
bucure pe poeþii consacraþi din faþa lor.
Toatã lumea a avut câte ceva de învãþat
din acest schimb de replici ºi opinii, dintre
generaþii, dar cred cã cei mai câºtigaþi au
fost scriitorii consacraþi, care au
recunoscut cã se întorc din ce în ce mai
rar ºi, din ce în ce mai greu, la mirifica
lume a copilãriei, pe care au rãtãcit-o,
poate, într-un colþiºor uitat de memorie.
Invitaþii la aceastã manifestare literarã
lunarã de fiecare datã într-o altã ºcoalã
s-au despãrþit cu greu de atmosfera creatã
de veselia, bucuria ºi puritatea copiilor,
convinºi fiind cã vor rãspunde prezent ºi
la urmãtoarele acþiuni literare organizate
în ªcoala Gimnazial㠄Vasile Cârlova” din
Târgoviºte, dar ºi, de ce nu, de celelalte
ºcoli târgoviºtene în cadrul Lecturilor
publice itinerante. (G. Piteº)
109
 SST la festivalurile „Culorile Patranei”
ºi „De ce iubim România”

Joi, 25 ianuarie a.c., la Biblioteca

Orãºeneasc㔠„Gheorghe N. Costescu” din
Pucioasa au avut loc galele premiilor
Festivalului naþional „Culorile Patranei” ºi
Festivalului judeþean „De ce iubim România”
(ediþia a IV-a), ambele de literaturã ºi desen,
rezervate elevilor din ciclurile primar ºi
gimnazial. Unul dintre organizatori a fost
Societatea Scriitorilor Târgoviºteni,
preºedintele juriului celor douã festivaluri
fiind scriitorul George Coandã. La „Culorile
Patranei”, ajuns la a IV-a ediþie, moment de
la care a devenit naþional, au participat elevi
creatori din judeþele Dâmboviþa, Argeº,
Hunedoara, Constanþa ºi Ilfov. În încheierea
celor douã gale au conferenþiat, reliefând
însemnãtatea fundamentalã în istoria
poporului român a Unirii Principatelor de la
24 ianuarie 1859 scriitorii George Coandã
ºi Constantin Voicu, membri ai Societãþii
Scriitorilor Târgoviºteni. (Cronicar)

Societatea Scriitorilor Târgoviºteni

la „Casa Romanþei”

Cu prilejul Zilei Naþionale a Culturii,

ziua, de fapt, a naºterii lui Mihai Eminescu,
poeþi, membri ai Societãþii Scriitorilor
Târgoviºteni, au fost prezenþi la „Casa
Romanþei” din Târgoviºte luni, 15 ianuarie
a.c. Manifestarea omagialã, organizatã de
Centrul Cultural pentru UNESCO „Cetatea
Romanþei” în colaborare cu Federaþia
Europeanã a Asociaþiilor Centrelor ºi
Cluburilor UNESCO, cu instituþii ale
Administraþiei de stat, Arhiepiscopia Târgoviºtei, Universitatea „Valahia”, dar ºi
cu Societatea Scriitorilor Târgoviºteni, al
cãrui preºedinte, scriitorul Mihai Stan, a
transmis un mesaj de suflet, s-a desfãºurat
sub semnul Centenarului Marii Uniri ºi a
Anului European al Patrimoniului Cultural,
cât ºi al celebrãrii Poetului naþional. Urmãriþi
cu viu interes, cu emoþie, au citit din
versurile lor, dedicate lui Mihai Eminescu,
poeþii George Coandã, George D. Piteº,
Emil Stãnescu, Florea Turiac, Ion Iancu
Vale, Constantin Voicu. (Cronicar)

110 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 Premiile Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

Sâmbãtã, 5 decembrie 2017, în cadrul salonului literar al Societãþii Scriitorilor

Târgoviºteni au fost decernate premiile acordate pentru cãrþi apãrute în 2016:
Premiul „Alexandru Vasilescu – istorie”: Marian Curculescu pentru volumul
Istoria Crucii Roºii Române Filiala Dâmboviþa
Premiul „Alexandru Vlahuþ㠖 prozã scurtã”: Constantin Popescu pentru volumul
Anul tãcerii ºi alte povestiri
Premiul „Alexandru Vlahuþ㠖 prozã scurtã”: Maria Mirea pentru volumul
Urletul vieþii
Premiul „Alexandru Vlahuþ㠖 prozã scurtã”: ªtefan Dorgoºan pentru volumul
Casino ºi alte povestiri
Premiul „Costache Olãreanu – eseisticã literarã”: Florentin Popescu pentru
volumul Seniorii literaturii noastre, vol. II
Premiul „Grigore Alexandrescu – poezie”: Vali Niþu pentru volumele Infinitul
contrastelor
Premiul „Grigore Alexandrescu – poezie”: Florea Turiac pentru volumele Joc
prin iarba firii
Premiul „Grigore Alexandrescu – poezie”: Vasile Bardan pentru volumele
Intergeneza
Premiul „Grigore Alexandrescu – poezie”: Vilia Banþa pentru volumele Departe
de Shangri-La
Premiul „Dan Simonescu – bibliologie”: Victor Petrescu, Agnes Erich pentru
volumul Salonul editorial „Ion Heliade Rãdulescu”. Târgoviºte 2002-2015
Premiul „Ion Heliade-Rãdulescu – geocivilizaþie româneascã”: George Coandã
pentru volumul Triada literatorilor istorici. Heliade, Eminescu, Caragiale
Premiul „Ion Heliade-Rãdulescu – geocivilizaþie”: Petre Gheorghe Bârlea pentru
volumul Haosul ºi ordinea gândirea ºi practica pozitivistã în evoluþia societãþii braziliene
(1500-2000)
Premiul „Mircea Horia Simionescu – roman”: Savian Mur pentru volumul În
pelerinaj la Sfânta A4
Premiul „Mircea Horia Simionescu – roman”: Ioan Viºan pentru volumul
Capcane pentru ochi deschiºi. Vol. 1 – Testamentul mistic, Vol. 2 – Noua mea capcanã
– regretul sau neliniºtea aºteptãrii
Premiul „Nicolae Scurtescu – monografie”: George Toma Veseliu pentru volumul
Monografia comunei Gura Ocniþa. Adânca. Gura Ocniþei. Sãcuieni. Gura Ocniþei – a
patra localitate petroliferã din România
Premiul „Nicolae Scurtescu – monografie” – post-mortem: Ion ªerban
Fãlculete, Ioan Fãlculete pentru volumul Pe Dâmboviþa în sus pe urmele lui Negru-
Vodã ºi ale urmaºilor sãi. Vãlenii din plaiul Dâmboviþei. Pagini de viaþã ºi istorie.
Premiul „Vladimir Streinu – istorie literarã”: Corin Bianu pentru volumul
Analist în literatura de piaþã
Premiul „Vladimir Streinu – istorie literarã”: Niculae Ionel pentru volumul
Exerciþii de admirare
Premiul „Vladimir Streinu – istorie literarã”: Nicolae Georgescu pentru
volumul Din misterele literaturii române. ediþia princeps Eminescu. Vol. II. Miºcarea
pe loc a poeziei
Premiul „Vladimir Streinu – istorie literarã”: Nicolae Oprea pentru volumul
Revanºa postumã
Premiul „Radu Petrescu – memorialisticã”: Ioan Burdulea pentru volumul În
slujba adevãrului. Din amintirile unui ofiþer de informaþie

Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018 111

 FOTO
POVESTE CU FOTOGRAFII (2)
Sunt convins cã încã din epoca primitivã ºi
pânã astãzi, omul ºi-a dorit sã imortalizeze chipuri,
pe al lui sau pe al altora ºi sã le transmitã
urmaºilor. Este simplu de vãzut cã asemenea
preocupãri au ajuns pânã la noi ºi aici avem
dovada în desenele rupestre datând de mii de
ani în peºteri. Apariþia în timp a sculpturilor
reprezentând figura umanã, sau picturile pe
lemn, pe piatrã pe pereþii unor construcþii ºi mai
târziu pe pânzã nu reprezintã altceva decât
materializarea acestei dorinþe. Numai cã nu-i
dãdea mâna oricui sã-ºi comande un portret
sculptat în piatrã, în marmurã, în lemn etc. Sau
într-o picturã! Democratizarea posibilitãþilor de
a-þi pãstra imaginea ºi dincolo de moarte, a fost
posibilã destul de târziu, odatã cu realizarea în
1826 a primei imagini de cãtre inginerul francez
Nicephore Niepce, ºi conservarea acesteia pe
un suport. De-atunci ºi pânã astãzi, lucrurile au
luat o aºa de mare vitezã, încât oricine îºi poate
face astãzi câte portrete de grup sau autoportrete
(selfi) îºi doreºte, cu un aparat banal pe care îl
poate cumpãra de la orice magazin la un preþ
mai mult decât rezonabil. Ba chiar banal. Deja
este o manie, în prezent, de a te auto-fotografia
cu cel mai „pervers” dintre aparate, telefonul
mobil, unii o fac de zeci de ori pe zi ºi îi îngrijoreazã
pe psihologi care vãd într-un asemenea
comportament o deviere de la normalitate, o
boalã cu consecinþe încã nestabilit cât de grave.
Dupã acel an 1826, când Nicephore
Niepce a obþinut prima fotografie din lume,
nu s-au mai întâmplat prea multe pânã în anul
1838 când, dupã multe cãutãri, tot un francez
a pus la punct procedeul obþinerii de imagini
cu ajutorul luminii ºi a unei camere obscure
(o cutie cu o lentilã numitã obiectiv fotografic)
pe o placã de cupru. Acesta se numea
Daguerre ºi de aceea imaginile realizate dupã
metoda lui se numeau daguerotipii.
Procedeul daguerotipiei s-a extins atât
de repede, încât în vreo câþiva ani erau, în
întreaga Europã, vreo zece fotografi
profesioniºti. Dintre care unul (atenþie!) în þara
noastrã, care, dupã studii de picturã în
strãinãtate, a venit la Bucureºti (1841) ºi ºi-a
deschis un atelier în zona Barierei Vergului.
Mai târziu, atelierul avea sã-i ia foc, aºa cã ºi-
a construit altul într-o zonã numitã astãzi
Calea Victoriei. Numele acestuia este Carol
112 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Ion Mãrculescu
Pop de Satmari (1812-1887), nume pe care îl
serbãm, de câþiva ani, cu ocazia Zilei Naþionale
a Fotografiei în România (pe 11 ianuarie).
ªcolit ca pictor, Carol Pop de Satmari a
devenit cu timpul „Pictor ºi Fotografu Înãlþimei
Sale Carol I. Domnitorul Romaniloru”. De la
el ne-au rãmas realizate, spre „nemurirea” de
care vorbeam, portretele unor mari
personalitãþi ale epocii, cum ar fi al lui
Alexandru Ion Cuza, o fotografie sepia, for-
mat 6x9 cm. care unora li s-ar pãrea astãzi
modestã, banalã. Alte portrete de oameni
importanþi fãcute de Carol Pop de Satmari:
Mihail Kogãlniceanu, ªtefan Golescu, Carol
I, Ecaterina Bibescu, I.C. Brãtianu, Gh.
Tatarãscu ºi, bineînþeles, autoportretul sãu.
Este greu de prezentat în puþine pagini ºi
în întreaga ei plenitudine personalitatea
acestui om. În 1867, la Expoziþia Universalã
de la Paris, a prezentat albume de fotografii
cu imagini din Moldova ºi Valahia, motiv
pentru care a fost medaliat. Dar cel mai
remarcabil fapt al sãu, rãmâne acela de a fi
primul fotoreporter de rãzboi din lume (1853)
în Rãzboiul Crimeii dintre Imperiul rus ºi
Regatul Marii Britanii. De asemenea, Carol
Pop de Szatmari a fotografiat ºi în Rãzboiul
de independenþã din 1877, dus împotriva
turcilor. De curând, într-o ºtire nefondatã
temeinic, se pune la îndoialã aceastã
performanþã, pe motiv cã primul fotoreporter
de rãzboi ar fi fost un american. No comment!
Noi, cei de azi, ar trebui sã ne imaginãm
cã performanþele lui Carol Pop de Satmari nu
au fost obþinute prea uºor, cu aparate precum
cele de azi, pe film, sau cu telefonul mobil.
Aparatele de fotografiat ale vremii erau
deosebit de voluminoase ºi grele, negativele
de pe care apoi se obþineau fotografiile, erau
plãci de sticlã (grele ºi cu riscuri mari la
manevrare) pe care era întins un strat de
emulsie de gelatinã care conþinea sãruri de
argint sensibile la luminã. Totul era masiv,
greoi, foarte costisitor, ca sã nu mai vorbim
de travaliul din laborator unde aveai nevoie
de pricepere, tãrie, rãbdare ºi o grãmadã de
cunoºtinþe speciale. Printre noi, cei mai în
vârstã, sunt unii care îºi mai aduc aminte de
acel gen de aparate aºezate de multe ori pe
trepiede foarte masive ºi rezistente.
Anul XIX, Nr. 1 (214) • ianuarie 2018 113
 Cãrþi primite la redacþie

Revista se distribuie în Târgoviºte, la librãria Gaudeamus (str. Nicolae Radian, bl. KB2/3,
130062) ºi online, comenzi la biblioth@gmail.com. Abonamentele se fac prin poºtã la redacþia
din Târgoviºte ºi la librãria Gaudeamus a Editurii Bibliotheca.

Redacþia Târgoviºte – Editura Bibliotheca, str. Nicolae Radian, bl. KB2/3, 130062, tel/fax
0245212241; mobil 0761136921; e-mail: biblioth@gmail.com; www.bibliotheca.ro
Redacþia Gãeºti – str. 13 Decembrie, bl. 30/C/6, 135200, Dâmboviþa, telefon 0245713234,
0722686856, e-mail: cristeador@yahoo.com
Redacþia Chiºinãu – str. 31 August 1989, nr. 89, tel. 0037322234313; 0037369 129478, e-mail:
filip.iulian@gmail.com

Revistã editatã de SC Bibliotheca SRL

biblioth@gmail.com • www.bibliotheca.ro
Tiparul la Biblioprint Târgoviºte
7,00 RON