8

Cartea de poezie a anului 2016

Filiala Constan a a U.S.R. Filiala Gala i a U.S.R. Revista ”I!aca”-Dublin Revista ”Arena literară”

Noută i la raft

Semnează în acest număr:

Mihai Antonescu, Victor Atanasiu, Nelu Barbu, Adrian Botez, Șerban Codrin, Viorel Coman,
Aurelia Corbeanu, Gabriel Cheroiu, Emilia Dănescu, George Daragiu, Emil Dinga, Ana Dobre,
Marian Dumitru, Nicolae Dan Fruntelată, Nicolae Georgescu, Aureliu Goci, Ioan Groșan,
Lucian Gruia, Marian Ilie, Constantin Kapitza, Emil Lungeanu, Andrei Marga, Victoria Milescu,
Angela Dina Mo,ă,ăianu, Gabriel I. Năstase, Gelu Negrea, Florentin Popescu, Th. George Popescu,
Eliza Roha, Paula Romanescu, Florin T. Roman, Mihail Soare, Petru Solonaru, Costel Stancu,
Petre Ion Stoica, Nicolae ăranu, Florin Anghel Vedeanu, Lumini,a Zaharia, Corneliu Zeana.
Preţ: 10 lei

Anul 3/ Nr. 8 / ianuarie-martie 2018

Cărţile sunt cărăuşii civilizaţiei. Fără cărţi, istoria e mută, literatura nu are glas,
ştiinţa e paralizată, iar gândirea şi meditaţia sunt suspendate. Revistă trimestrială
Barbara Tuchman *
 ARENA LITERARĂ
Revistă trimestrială
Anul III / nr. 8 / ianuarie - martie 2018
ISSN 2537 - 3889
ISSN-L 2537 - 3889
SUMAR:
Editorial: Aureliu Goci, p.1;
Nelu Barbu: Marea Unire reflectată în literatură
(II), p.3; Aureliu Goci: Eminescu și Cultura
Na3ională, p.5; Dedica3ii „Luceafărului” de
Adrian Botez, Marian Dumitru, N.D. Fruntelată,
C. Kapi7a, Paula Romanescu, p. 6-8;
Adrian Botez: Arcane alchimice în poemul
„Mitologicale” (I), p.9;
Atelier poezie, p.12-20:
Mihai Antonescu, Adrian Botez, Emilia Dănescu,
Emil Dinga, Marian Dumitru, Constantin Kapi7a,
Victoria Milescu, Fl. T. Roman, Petre Ion Stoica,
Lumini3a Zaharia.
Critică literară:
Lucian Gruia- Doi poe3i (Victoria Milescu și
N.G. Mărășanu), un comentator, p.21;
Șerban Codrin - Sfântul cutare poetul Mihail
Soare, p.23; Nicolae Dan Fruntelată - Doctor
într-un spital al umorului (George Stanca), p.25;
Nicolae Georgescu - Știin3a de carte care ne
întinerește (Lina Codreanu), p.26; Cătălin Codru
- „Să ne dansăm iubirea”, p.27; Ioan Groșan-
Căutarea propriei identită3i prin iubire
(Viorica Nicolescu), p.28; George Daragiu -
Cultul iubirii în poezia Vioricăi Nicolescu, p.28;
Andrei Marga - Poezia izbutită a copilăriei
(Elena Bolânu), p.29; Viorel Coman -
N.G. Mărășanu - 80, p.35; Petru Solonaru- Eros și
Anteros, (Mari poe3i ai iubirii de Radu Cârneci),
p. 31; Ion C. Ștefan - Un alt mod de a scrie
(Gabriela Banu- Oglinda din vis), p.60,
Eliza Roha - Povestiri fantastice (Angela Dina
Concepţia şi grafica copertei:
Cezar Petry
Tehnoredactare:
Colegiul redac/ional:
Alexandru Petrea şi Melioara Velicu
Editor: Be2a Editura S.R.L. Director Onorific: Ion Dodu Bălan
Director: R.N. Carpen
Paula Romanescu- Cervantes (II), p. 52 Redactor șef: Aureliu Goci
Atelier proză:
Proze premiate la Concursul Na3ional de Proză
Scurtă ”Nicolae Velea”, ed.I/2017 Mihail Soare:
Seniori editori: Mihai Antonescu; Ioan Barbu; Nelu Barbu: N.D. Fruntelată;
Frizerul cu via3a și mor3ile sale, p. 69, Costel Stancu Victoria Milescu; Paula Romanescu; Th. G. Popescu.
- Flori de cireș, p.71, Florin Anghel Vedeanu - Dica,
p.73, Aurelia Corbeanu - Robotul, p.76. Colegiul de redac/ie: Victor Atanasiu; Nicolae Georgescu; Lucian Gruia;
Alte proze: Angela Dina Mo3ă3ăianu - Grivu, p.77; Emil Lungeanu; Florentin Popescu; Doina Rizea; Eliza Roha.
Eliza Roha - Revolta (II), p. 78;
Corneliu Zeana - Ședin3ă la raion, p.80
Alte rubrici:
Traduceri: Marian Ilie –Poezii de Ömer Öneren, p.32; Fondatori: R.N. Carpen; Mihai Antonescu; Gabriela Banu; Ioan Barbu; Nelu Barbu;
La aniversară - Victoria Milescu - 65, Ion Dodu Bălan; Șerban Codrin; Marian Dumitru; Nicolae Georgescu;
N.G. Mărășanu-80, p.34. Aureliu Goci; Lucian Gruia; Emil Lungeanu; Cezar Petry; Florentin Popescu;
Eveniment: Doina Rizea; Corneliu Zeana; A.D.E.-P.C.
N.D. Fruntelată - Arcadia din podul casei
noastre (însemnări de la ”Gaudeamus”), p.40;
Nicolae ăranu- Editura ”Be6a” la
”Gaudeamus”, p.41;
Literatura feminină, literatura despre femei Mul/umim celor care au sprijinit apari/ia acestui număr:
(IV) de Ana Dobre, p.56; A.D.E.-P.C., Pr. Gh. Neagoe, Marian Dumitru, Beatrice Kiseleff;
Biserica și cultura Geo Naum; Dan Tipuri3ă.
Eliza Roha - Comemorarea poetului Mul3umim totodată colaboratorilor care au contribuit cu materiale.
Nicolae Labiș, p.54;
Scrisori închise de Nicolae Dan Fruntelată - p.61;
Ștefan Dorgoșan - Literatura, via/a în arenă-
Idolul și strigoiul (II), p.63;
Th.G. Popescu- Oximoronul lui Alt-Ceva (V), p.66;
Nicolae Rotaru-Confesional (III), p.67;
In memoriam: Radu Cârneci, p. 30;
Florentin Popescu - Card de acces în Arenă, p.82;
Revista revistelor, p.85;
Cronichete de: Aureliu Goci (Nică D. Lupu -
Flori pe valurile vie3ii); Eliza Roha

Partenerii “Arenei literare”

Mo3ă3ăianu - Cum am retezat stupul), p.58; (Deocamdată atât - Th. Răpan), Ion C. Ștefan
Gabriel Cheroiu - Azilant în terminal (Răzvan (Nică D. Lupu - Flori pe valurile vie3ii), Nicolae
Nicula, Pedeapsa cerului), p.59. ăranu (Editura Astralis la Gaudeamus), p.84;
Istorie literară: Comunicat privind organizarea Concursului
Emil Lungeanu: Shakespeare reloaded (8), p.48 Na3ional de Poezie „Radu Cârneci”, p.88.
Victor Atanasiu- Homer (IV), p. 50
Responsabilitatea asupra conţinutului textelor revine autorilor, conform legii.

Materialele, word (doc.), de cel mult trei pagini A4, cu TNR de 12, cu spa/iere de 1,15 -
pentru proză, cu diacritice, conform normelor ortografice în vigoare şi corectate
cu maximă atenţie (altfel nu vor fi luate în considerare pentru publicare),
se trimit pe adresa de e-mail: arenaliterara@yahoo.com,
Vor fi publicate numai textele valoroase care respectă regulile de mai sus,
indiferent de autorii lor.
Autorii textelor publicate răspund pentru con/inutul acestora.

Editorial
de Aureliu Goci
Unirea provinciilor românești
și proiectul de unificare a Europei
Pe teritoriul unde de veacuri s-a vorbit aceeași
limbă, au existat aceleași obiceiuri și oamenii s-au închi-
nat aceluiași Dumnezeu, au existat rupturi samavolnice
care însă n-au afectat sentimentul de apartenennă la
aceeași nară, la același popor. Au fost momente de reîn-
tregire, dar și întunecate, de rupturi și „retrocedări” care
au însângerat nara. Unirea principatelor românești
Moldova și mara Românească se realizează abia la mijlo-
cul secolului al XIX-lea, în contextul procesului de des-
trămare a Imperiului Otoman și de scădere a presiunilor
rusești după Războiul Crimeii.
Proiectul era vechi și chiar se mai realizase parnial
și pentru scurt timp în decursul istoriei – vezi unirea lui
Mihai Viteazul, dar și episoadele de apropiere prin dom-
nia unor fanarioni succesiv în ambele principate. Cu toate
conjuncturile istorice nefavorabile și prezenna în cele trei
provincii românești a celor trei imperii dominante în Eu-
ropa, România este primul stat modern care se unifică,
înaintea Germaniei și a Italiei, și a rămas unită tot timpul
în afara unei scurte perioade când s-a supus Diktatelor de
la Viena. Imperiul rus se mulnumea numai cu Basarabia
care nu e provincie, ci numai partea răsăriteană a Moldo-
vei, cu numele familiei fondatoare a... mării Românești.
Românii au fost mereu reticenni la proiectele străine
de unificare europeană și numai în prezent se entuzias-
mează și participă la proiectul Uniunea Europeană, de-
marat la mijlocul secolului al XX-lea. Și unirea nu mai
este un simplu eveniment parafat diplomatic, ci un proces
îndelungat de integrare metodică. Trebuie adăugat că
există mari diferenne între procesul natural de unire a Prin-
cipatelor românești și fenomenul socio-politic al unifică-
rii europene.
Unirea Transilvaniei cu România
Marea conflagranie mondială se încheiase. Marile
imperii europene fuseseră învinse (german, austro-ungar,
turcesc) și pe teritoriul Europei se formau state noi, nanio-
nale care acum aveau acces la o viană liberă, modernă, în
pas cu evolunia societănii democratice. Transilvania, cel
mai vechi pământ românesc, s-a desprins prima din
ruinele imperiului central european. Românul Aurel C.
Popovici chiar avusese o idee de constituire a Statelor
Unite ale Europei, care însă nu a cucerit masele dezlăn-
nuite și animate de ideile libertănii și democraniei.
arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
În Transilvania, toate comunitănile românești, ma-
rile și micile orașe, dar și satele pierdute în munnii arde-
leni s-au trezit la o viană nouă. Toni vor să se unească cu
mara, cu vechiul Regat care în mai punin de șase decenii
își câștigase independenna fană de Turcia, devenise Regat
și era într-o dezvoltare economică, socială și politică ine-
galată în vechea Europă.
Românii au știut să se organizeze, să formeze co-
mitete de ininiativă care să dezbată viitorul provinciilor și
teritoriilor românești care, unificate, ar fi format a șaptea
putere pe vechiul continent.
Al doilea deceniu din secolul al XX-lea este cea
mai dinamică perioadă din întreaga noastră istorie. Acum
se desfășoară cele două războaie balcanice și armata ro-
mână făcea ordine în Sud-Estul Europei, apoi începe Pri-
mul Război mondial și, după o primă perioadă de
neutralitate, România participă la marile bătălii care vor
schimba istoria bătrânului continent.
La 1 decembrie 1918 transilvănenii au impresionat
întregul continent – o mare de oameni s-au adunat la Alba
Iulia pentru a cere Unirea cu mara, iar Marea Adunare
Nanională a legiferat pentru totdeauna dorinna românilor
din toate provinciile nanionale, de a trăi într-un singur stat
cu numele de România, cum se numea provincia impe-
riului român care ocupa zona Balcanică.
România victorioasă devine un mare stat european,
a șaptea putere a continentului și acniunile sale politice și
militare continuă și după încheierea războiului. Pe 18
noiembrie 1918, s-a tras ultimul cartuș. După 12 zile,
urmează Marea Unire.
În 1920, armatele române distrug statul bolșevic
maghiar al lui Bella Kuhn și opinca românească este
așezată pe clădirea Parlamentului de la Budapesta, din
pricină că cercetașii români n-au întâlnit nici picior de sol-
dat maghiar și au ajuns, nepregătini cu steaguri, până în
centrul Capitalei maghiare. Este apogeul acniunilor ro-
mânești, care nu sunt expansioniste, de cucerire de noi te-
ritorii, ci expedinii militare și umanitare de instaurare a
libertănii, democraniei și echitănii pe bătrânul continent, o
avanpremieră a Uniunii Europene din zilele noastre și mai
dinainte, când raniuni economice cereau o piană liberă,
unită și o fornă de muncă mobilă care garanta și dreptul ce-
tăneanului de a trăi unde dorește, cu restricnii din ce în ce
mai punine.
Delega:ia Consiliului Dirigent al Transilvaniei venită la
București pentru a înmâna Regelui Ferdinand I
Actul Unirii. (de la stânga la dreapta: Vasile Goldiș,
Miron Cristea, Iuliu Hossu, Alexandru Vaida-Voievod
și Caius Brediceanu).
(Continuare la pag. 2)
1
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
(Urmare de la pag. 1)
28 noiembrie 1918, Unirea Basarabiei și
Bucovinei cu România
Unirea istorică a Transilvaniei cu România vechiu-
lui Regat este un eveniment îndeobște cunoscut, care a
avut loc în urma modificărilor politice din Europa, în urma
Primului Război Mondial și a dezintegrării marilor impe-
rii. Învingătoare în război, Rusia trece prin marea revo-
lunie, așa că nu se opune desprinderii Basarabiei de
Imperiu.
Aniversarea Unirii Basarabiei cu mara Mamă nu a
rămas o intennie nevinovată, cam festivistă, a istoriei, de-
oarece ea a încununat un întreg proces. O parte a Moldo-
vei lui Ștefan cel Mare s-a unit cu mara Românească în
1859, la 24 ianuarie. Dar partea de est, Basarabia, a fost
furată printr-un rapt nedemn și nedrept de Răsăriteanul
mare imperiu. Honia a fost posibilă și prin cârdășia celor-
lalte imperii europene, dar provincia a reușit să revină la
mara Mamă când România a ieșit biruitoare în primul răz-
boi mondial și imperiile s-au destrămat și s-au transfor-
mat. Din 1812 până în 1859 teritoriul dintre Prut și Nistru,
parte a Moldovei din timpul Mușatinilor și a lui Dimitrie
Cantemir, a fost ocupat de Rusia. Mai bine de o sută de ani
de dominanie naristă nu au înfrânt spiritul românesc și
limba latinizantă a basarabenilor.
Dar după tratatul de pace de la Berlin din 1878, prin
care România și-a câștigat independenna de stat, nara noas-
tră „retroceda” Rusiei cele trei judene din sudul Basara-
biei: Ismail, Cahul și Belgrad pentru a obnine Dobrogea.
Toate aceste teritorii românești se aflau pe harta Moldo-
vei realizată de Dimitrie Cantemir și acceptată de Petru I
Cel Mare prin tratatul de aliannă din aprilie 1711, și con-
tinuat, din 27 martie 1918 cu Basarabia. Unirea s-a reali-
zat „în cuget și în simniri” destul de repede și chiar înainte
de încheierea războiului. Unirea românilor a fost ajutată
de Revolunia rusă și nu răspundea doar unui deziderat al
tuturor românilor, dar acoperea și dorinna europenilor de
a avea un mare stat nanional tampon între Est și Vest, între
imperiile care mai rămăseseră și mulnimea de state nou
create din disolunia vechilor imperii.
Declara:ia
de Unire a
Basarabiei
cu
România
2
Din punct de vedere geopolitic, unirea Basarabiei a
fost mai dificilă decât unirea cu Transilvania, pentru că
Rusia era învingătoare în război. Dar și acum, cu ajutorul
lui Dumnezeu, norocul a surâs românilor: în Rusia s-a de-
clanșat... Revolunia bolșevică și tovarășul Lenin a decre-
tat drepturile popoarelor la autodeterminare. Și așteptata
UNIRE A BUCOVINEI s-a realizat, la sfârșitul anului
1918, prin destrămarea imperiului central-european.
În urma manifestaniilor de la Cernăuni și a dorinnei
tuturor românilor din provincia din Nord, Congresul Ge-
neral al Bucovinei adoptă o moniune privind Unirea ne-
condinionată și pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare
până la Ceremuș Colaci și Nistru, cu Regatul României.
Actul Unirii Bucovinei cu România este oficializat
de regele Ferdinand I prin decretul din 18 decembrie
1918, prin care doi reprezentanni ai acestei provincii isto-
rice intră în guvernul României.
Parlamentul român, întrunit în ședinnă solemnă la
29 decembrie 1918, confirmă actul Unirii și legiferează
unitatea statului nanional. Unirea Bucovinei a urmat cam
aceleași momente ca și Unirea Transilvaniei, ambele fiind
provincii ale defunctului imperiu austro-ungar.
Basarabia a rămas în componenna statului român
doar un sfert de secol, până la sfârșitul celui de al doilea
război mondial, când a fost încorporată Uniunii Sovietice
ca o republică de sine stătătoare. Micuna fâșie de pământ
care voia să se unească cu România a fost pedepsită de
imperiu, care a divizat-o în două republici, pentru că nu
puteau s-o mute în... Siberia.
Acum, în secolul XXI, Uniunea europeană din care
facem parte a adoptat principiul nemodificării graninelor
pentru a stabili un climat de pace, chiar dacă acest princi-
piu lasă în afara graninelor unor state o numeroasă popu-
lanie de aceeași nanionalitate.
S-ar putea spune că unirea nărilor sau provinciilor
românești a fost un proces pe dimensiune istorică, realizat
prima dată în plin Ev Mediu prin acniunea marelui voie-
vod Mihai Viteazul. Peste trei secole și ceva, favorizat de
finalul victorios al Primului Război Mondial, anticipat de
Războaiele balcanice și urmat de campania victorioasă,
fără a trage măcar un foc de armă, de ocupare a Budapes-
tei, procesul unirii s-a finalizat sub identitatea vremelnică
a României Mari, în dimensiunile pe care le anticipase
Mihai Eminescu în „Doina”, poezia identitară: „De la
Nistru, pân-la Tisa...”
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018

UNIREA ÎN
român, vorbit pe teritoriul României. Regionalismele
acestui dialect au dat naștere unor variante numite
LITERATURA graiuri: muntenesc, moldovenesc, maramureșan, bănă-
ROMÂNĂ (II) nean, crișan. Stau mărturie operele lui Creangă, Slavici,
Rebreanu, Marin Preda. Eminescu, Arghezi, Ion Barbu,
Blaga care au sublimat atât dialectele cât și graiurile.
Epoca veche. Perioada Vasile Alecsandri afirmă că ele sunt tezaurul cel
de ev mediu întârziat mai de preY pe care-l moștenesc copiii de la părinYi...
cartea unui neam, iar Delavrancea definea teritoriile în
de Nelu Barbu care se vorbește românește ca patria noastră, idee expri-
mată poetic de Nichita Stănescu (Limba română e
Epoca veche, literatura religioasă în limba
patria mea).
română, secolele al XVI - XVII-lea sau literatura de ev
Noul Testament de la Alba-Iulia (1648), editat
mediu întârziat au avut un rol fundamental în lannul con-
de către mitropolitul ardelean Simion Ștefan, nuannează
tinuitănii conceptului de unire la români. Recuperând hia-
ideea unirii: cuvintele trebuie să fie ca banii... numai
turile epocilor anterioare, perioadele amintite coincid cu
acelea sunt bune carele le înYeleg toYi (1). Strălucita con-
începuturile scrierii în limba română.
tribunie adusă de către ardeleni redeșteptării conștiinnei
Scrisoarea lui Neacșu din Câmpululg către
nanionale a făcut posibilă aparinia sevelor literaturii unirii
Hans Benker, judele Brașovului (1521) este unul dintre
la moldoveni și munteni. Trecerea însă prin sită a ideilor,
cele mai îndreptănite argumente privind procesul de unifi-
sconând din acestea mijloace de expresie curentă, le-au
care, de unitate a limbii și de unire a teritoriilor locuite de
realizat muntenii. Ei au înlăturat pioasa confuzie dintre
români. Scrisă într-o limbă inteligibilă, clară, cursivă,
cultură și literatură întemeind principiul sentimentului
dovadă că și mai înainte s-a scris în românește, iar de vor-
artistic. E prea mult spus a criteriului estetic, până la
bit, s-a vorbit din totdeauna, cu precizarea că, în perioada
aparinia Daciei literare (1840). Rolul lui Mihail Kogăl-
de bilingvism, se foloseau concomitent cu limbile băști-
niceanu în orientarea culturii și literaturii române pașop-
nașe (geto-dacă) și latină, până la impunerea definitivă a
tiste, a fost important, dar aparinia studiului O cercetare
celei din urmă și transformarea ei în română comună, la
critică asupra poeziei române de la 1867 de Titu
începutul secolului a VII-lea (602), odată cu pătrunderea
Maiorescu, a pus bazele criteriului estetic. Importanna
slavilor pe teritoriile locuite de români.
constă în faptul că a făcut posibilă aparinia marii literaturi
Cercetările actuale numesc această perioadă a
clasice din perioada Junimii reprezentată de Eminescu,
limbii daco-română.
Creangă, Slavici și Caragiale. Noi am optat pentru prin-
Rolul factorilor interni: necesitatea înnelegerii
cipiul istoric, al continuitănii, abordând acolo unde a fost
între românii din teritoriile locuite de aceștia, condinia sine
cazul și principiul estetic așa cum a procedat și George
qua non a dezvoltării relaniilor comerciale, sociale și cul-
Călinescu: Oricât de spontane ar fi actele de creaYie,
turale, de bună vecinătate și de producnie, a fost stimulat
ele profită de experienYele trecutului și se produc în
și de către factorii externi: Reforma (Luther, Calvin,
mediul tradiYional (2).
Hus) și de începuturile umanismului și iluminismului
La 1643, Vaarlam tipărește în Moldova o
european. După slujbele care se nineau în biserică, într-
culegere de cazanii intitulată Carte românească de în-
una din cele trei limbi ,,sfinte”: latina, greaca și slavona,
văYătură. Deși în mare parte traduceri, limba vie, curgă-
pentru enoriași, preonii le traduceau în limba română, in-
toare și naraniunea cu iz oral, au avut o importannă
sistând pe problema unirii, pe filozofia ei creștină.
deosebită în dezvoltarea limbii și literaturii române. Mân-
Limba română, ca mijloc de comunicare și de
tuitorul devine simbolul unirii întru ortodoxie. Tonul fa-
luptă pentru unirea teritoriilor românești, a devenit un or-
miliar este folosit și de mitropolitul Moldovei, Dosoftei,
ganism viu, în evolunia literaturii române, în general, și al
în Psaltirea în versuri (1673). Ea se deschide cu motivul
celei despre unire, în special, și prin creaniile în care sunt
originii românilor prezentat în versuri, cam prozaice, ca și
vizibile dialectele ei. În munnii Pindului, evocani de Vasile
acelea ale umanistului Miron Costin. Sunt însă și versifi-
Alecsandri, dialectul aromân (macedonean), vorbit și în
canii care sună folcloric, cu mireasmă biblică, prin care
Grecia, în Albania, în Bulgaria. Dialectul megleno-
autorul exprimă vocania de pace a românilor din cele două
român, vorbit în golful Salonic și pe Valea Vardarului,
nări, Moldova și Muntenia: Cine face zi de pace,/ Turnuri
iar în peninsula Istria dialectul istroromân. Ultimele două
de frăcie/, Duce viacă fără greacă,/ Că-i mai bună, dem-
sunt pe cale de disparinie. Cel mai important însă pentru
preună,/ Viaca cea frăcească,/ De cât arma ce destramă,/
dezvoltarea literaturii române îl ocupă dialectul daco-
Oastea vitejească (3).
(Continuare la pag. 4)
3
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
(Urmare de la pag. 3)
Umanismul cronicăresc (Grigore
Ureche, Miron Costin, Ion Neculce) vine din cel
european și din cel popular autohton. Afirmania
lui Grigore Ureche: de la Rîm ne tragem sem-
nifică continuitatea elementului roman în Dacia,
unitatea de neam și limbă, conservarea istoriei și
promovarea modelelor pentru urmași (Ștefan cel
Mare, Vasile Lupu, Dimitrie Cantemir). Mândria
de a fi român este subliniată de Miron Costin prin
care cere urmașilor să nu dea nara, pentru că
pământul românesc este frământat cu sângele
moșilor și strămoșilor noștri, dovedind că nasc
Oameni și în Moldova!
Un homo universalis a fost Dimitrie Cantemir
(1673-1723), personalitate comparată de George
Călinescu cu Lorenzo de’ Medici, iar de Voltaire cu uma-
nistul care a unit talentele vechilor greci cu știinna literelor
și aceea a armelor. El proclamă ideea că misiunea popo-
rului nostru a fost aceea de a apăra civilizania Europei de
invazia barbarilor. Cu toate acestea el și-a păstrat fiinna
nanională, obiceiurile și religia.
În Muntenia, apar ÎnvăYăturile lui Neagoe
Basarab către fiul său Teodosie, Antim Ivireanul
tipărește Didahiile, iar stolnicul Șerban Cantacuzino,
Istoria Xării Rumânești. Ultimele două aparnin deopo-
trivă atât literaturii cât și istoriei. Dizertaniile sunt
asemănătoare cu ale lui Miron Costin, iar cele ale croni-
carilor Radu Popescu și Radu Greceanu, scriitori de talent,
stau la baza literaturii artistice.
În Transilvania, prima mare personalitate
umanistă a fost Nicolaus Olahus, Hungaria, fiind prima
lucrare care afirmă originea comună latină a celor trei nări
și unitatea de neam și de limbă, aducând argumente de
ordin religios, etnografic și lingvistic.
Iluminismul Școlii Ardelene pornește de la
situania românilor transilvăneni considerani venetici și to-
lerani, pentru care au fost excluși de la viana politică. In-
justenea vechiului tratat Unio Trium Nationum (1437)
este combătut de către memorandiști prin Supplex
Libellus Valachorum Transsilvanie (1791), consem-
nând revendicările românilor din Transilvania, motivate
prin vechimea și continuitatea neîntreruptă pe aceste me-
leaguri și originea latină a poporului român.
Operele corifeilor Școlii Ardelene: Istoria și
lucrurile și întâmplările românilor de Samuil Micu,
Hronica românilor și a mai multor neamuri de Gheor-
ghe Șincai, Istoria pentru începutul românilor în Dacia
de Petru Maior și Xiganiada de Ion Budai Deleanu, ilus-
trează conninutul iluminist. Convienuirea pașnică, folosirea
alfabetului latin în locul celui chirilic, egalitatea în drep-
4
turi sunt ideile fundamentale. Au existat și exagerări:
scrierea etimologică și purificarea limbii române de ele-
mentele nelatine. Xiganiada este expresia artistică a aces-
tei mișcări ideologice, prin promovarea unor idei cum ar
fi: libertatea și lupta împotriva stăpânirii otomane, pre-
cum și emanciparea prin înlăturarea unor infirmităni
omenești (parazitismul, lenea, îngâmfarea, parvenitismul).
Iluminsmul este cea mai fidelă continuare a umanismului
din cele trei nări românești.
Visul de la 1 Decembrie, 1918, transfigurat de
Octavian Goga în volumul de poezii Acasă (1905): Avem
un vis de împlinit,/ Copil al suferincei,/ De jalea lui ne-au
răposat/ Și moșii, și părincii...(Noi) este urmarea firească
a sacrificiilor făcute de Basarab I în bătălia de la Posada
(1330) în urma căreia întemeiază primul stat român feu-
dal, motiv ilustrat și de Dragoș Vrânceanu: Cu bolovani
urcaci pe bolovani,/ ei au spart coaja sutelor de ani/ și-au
tropăit cu zgomot, ducând prada/ pe valea păduroasă din
Posada. (Chronicum pictum (4)
Poet al muntelui, cetate naturală dăruită de către
Dumnezeu românilor, pentru a-și apăra sărăcia, și
nevoile, și neamul..., după expresia lui Mihai Eminescu
din Scrisoarea III, Dragoș Vrânceanu salvează,
metaforic, pe baza criteriului estetic al expresivităYii (poe-
tice, n.n.) involuntare (5), ideea continuitănii unirii în lite-
ratura română.
____________________
1. George Călinescu, Literatura religioasă. Limba literară în Isto-
ria Literaturii române de la origini..., 1941, p.10;
2. Ibidem, p.4;
3. Ibidem, p.49;
4. Nelu Barbu, Dragoș Vrânceanu – Poetul Vlahostratei.
Moștenirea Vrâncenilor, vol.I, editura Betta, București, 2015, p.77;
5. Eugen Negrici, Expresivitatea involuntară. Figura spiritului
creator. ImanenYa literaturii, Editura Universalia, București, 2000.
(Urmare în nr. 9/2018)

Eminescu şi Cultura naţională
de Aureliu Goci
Eminescu renaşte de fiecare dată când se conturează
o nouă identitate estetică reală, cu o nouă şi originală inter-
pretare critică. Opera lui Eminescu este şi o creaţie strălucită
a criticii, începând cu intuiţia lui Iosif Vulcan şi analizele lui
Titu Maiorescu, la care se adaugă interpretările din ce în ce
mai complexe şi rafinate ale exegeţilor ulteriori.
Rutina sărbătorii anuale – Eminescu se naşte pe 15
ianuarie şi moare pe 15 iunie – continuă până în mileniul al
III-lea, în restul timpului poetul retrăgându-se în Nirvana
până în anul următor. Şi aceasta pentru că opera lui Emi-
nescu reprezintă structural, fundamental, identitar cultura
românească, un argument fiind şi acela că numele său a
ajuns să fie pus unor diverse instituţii, şcoli sau aşezăminte.
Zeci şi sute, poate mii de ediţii cu Poeziile lui Eminescu nu
au rămas pe rafturile librăriilor.
Cu toate acestea, de ceva timp mă gândesc foarte se-
rios dacă oficialităţile competente au hotărât cu obiectivitate
şi luciditate ca ziua de naştere a lui Eminescu – care este o
dată aproximativă – să fie şi Ziua Culturii Naţionale. În-
seamnă că, fundamental, cultura românească se identifică
cu Eminescu – ceea ce este adevărat în sens absolut! Dar
cultura românească, şi e bine că este aşa, nu înseamnă
numai Eminescu. Cultura românească reprezintă un proces
naţional de acumulare de valori, care începe înaintea poe-
tului naţional şi continuă şi după el.
Nu cred că ar afecta grandoarea şi reprezentativita-
tea lui Eminescu, dacă alături de el ar apărea şi alte nume
mari care oferă diversitate, profunzime şi nuanţe concep-
tului de Cultură Naţională. Fără ca prin aceasta să uităm că
Eminescu a fost marele creator de LIMBĂ ROMÂ-
NEASCĂ modernă, cultă, flexibilă, înglobând termeni fi-
losofici, şi în acest sens cei care i-au urmat au găsit poteca
celei mai şlefuite exprimări.
Mihai Eminescu intră în mileniul al III-lea ca poet al
eroziunii, al stingerii universale şi al transformării lumii
într-o gaură neagră, ca filosof liric al devenirii spre nefiinţă,
după ce în secolul al XX-lea a performat ca autor de con-
strucţii cosmologice şi chiar a imaginat o reprezentare a
big-bang-ului genezic. De altfel, chiar din timpul vieţii a
fost perceput ca poet al Apocalipsei – mai degrabă socială
decât geologică. Viziunea sa entropică asupra lumii, care a
fost relevată chiar înainte ca entropia, ca ştiinţă a sisteme-
lor în descompunere şi/sau ca un concept negativ, să fie
descoperită, are două fundamente teoretice: apocalipsa
creştină şi primele rezoluţii ştiinţifice care anticipau efectele
de autodistrugere a cosmosului.
Această parte rezistentă a operei sale, ca şi teoriile al-
ternative şi „intuiţiile” ştiinţifice „traduse” în impecabile şi
inefabile textualizări poetice rămân să susţină renumele
poetului în lumea nouă a computerului şi internetului.
Filosofia sa paseistă, ca şi profetismul negativ al ac-
ţiunilor sociale pot căpăta şi conotaţii postmoderniste. Cel
înfrânt pe fronturile vieţii nu se suprapune perfect cu cel
sărac cu duhul din dimensiunea creştină. Căci ochiul te
minte/ Şi urechea te-nşală,/ Ce-un secol ne zice, ceilalţi
arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
se dezic,/ Decât un vis searbed mai bine nimic – zice
Eminescu. Iov spusese altceva: urechea mea auzise vor-
bindu-se despre Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut (Iov,
42, 3 şi 5). Eminescu, pe o direcţie antifideistă care va fi
preluată şi de Arghezi, se identifică mai degrabă cu rever-
sul strigătului Fericitului Augustin: Cred ca să înţeleg.
Eminescu trebuie să înţeleagă înainte de a-şi afirma
credinţa; ca Baudelaire, ca Verlaine ori Rilke, Eminescu
oferă universuri virtuale (ca insula lui Euthanasius), exis-
tând posibilitatea să se întâlnească cu noile construcţii ale
virtualului. Ca şi drogurile, ca şi alcoolul, în zilele noastre
Internetul oferă un „paradis artificial”, un loc de refugiu,
creează o iluzie care se prelungeşte în neant. În fond, „so-
cializarea” masivă, trăirea aproape exclusiv în virtual re-
prezintă un refuz al realităţii ca şi „vechile” stimulente ale
ficţionalului.
Faptul că Eminescu este un poet fundamental al iu-
birii îl eternizează pentru toate generaţiile. Iubirea este un
sentiment aproape religios, dacă avem încredere în sentinţa
lui Michelangelo: „Iubirea este aripa pe care Dumnezeu a
dat-o sufletului pentru a se ridica la El”. Iubirea înseamnă
ieşirea din sine către celălalt, şi pentru că Dumnezeu este iu-
bire, El patronează şi dragostea omenească.
Dar Eminescu rămâne un mare poet şi în afara temei
identitare a iubirii, dovadă fiind faptul că posteritatea per-
cepe fenomenul eminescian ca pe o realitate multiplă care
trebuie actualizată cu orice ocazie, deoarece el face refe-
rinţă la omul fundamental al culturii româneşti.
Desigur, acum, în mileniul al III-lea, lângă Eminescu
ar trebui să şadă şi Mircea Eliade, şi Emil Cioran, şi
Arghezi şi Nichita Stănescu; pe unii soarta i-a răspândit prin
toate colţurile lumii, dar au rămas fideli problematicii şi cul-
turii române, scriind de la 6000 km distanţă în cea mai cu-
rată limbă românească. O posibilă explicaţie a „aşezării
piramidale” a acestor nume mari, cu Eminescu în vârf, este
aceasta: cultura românească este o cultură de tip regat, cu
Eminescu rege, nu o cultură republicană, precum cea fran-
ceză, care nu se identifică cu o singură persoană hegemo-
nică, ci cu o întreagă pleiadă de mari creatori.
Ca şi cultura românească, şi cultura engleză are un
rege indiscutabil: Shakespeare.
Aşadar, de 15 ianuarie, putem spune: TRĂIASCĂ
REGELE!
5
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018

Dedica:ii ”Luceafărului” EMINESCU

de Marian Dumitru
de Adrian Botez
Într-o noapte a dormit
LOGOS DIVIN - PERFECTA În capul satului;
RIMĂ A NEAMULUI
Lângă îngeri subţiri, nestăpânit,
DACO-VALAH Răcit în văpăi
albesc de har copacii-n munţi Fără oprire.
arhangheli fac din spade - punţi
din vizuini - spre Empireu Nu a întrebat de nimeni, nu ne-a privit:
e Alfabet de Dumnezeu Şi-a lipit obrazul de pădurea Cotroceanca
Şi a adormit acolo, în capul satului.
Logos Divin - Perfectă Rimă
spre Epopee se înclină Nu a cerut nici apă, nici iubirea noastră.
şi stele toate - fir cu fir
se-ntorc în INIMA – POTIR:
EMINESCU
(dintr-un viitor volum: de N.D. Fruntelată
Cartea Apocalipsei)
RECURS
MÂNDRA SALAMANDRĂ - la Eminescu
lui EMINESCU Eram mici și derbedei
Obraz surpat în şanţuri şi tranşee nu știam istorii vechi
Bătut de uragan – lins de maree: despre-un führer de doi lei
Privindu-l – vezi relieful planetar – despre un gruzin străvechi
Dar FRUNTEA – îi rămâne pentru HAR stalina-m-aș și n-am cui
hitleri-m-aș timpului
În cei doi ochi – setoşi de Tebaidă mi-aș pune nara pe cruce
E prefăcută-n scrum orice aspidă de mi-ar fi fost soarta dulce
Şi dintre buzele plesnite de incendii dar mi-a fost de tot amară
Spre slavă sar verbele-a mii de-asedii ca mama de-a doua oară
și m-au sfâșiat barbarii
Prin jar de vremuri – MÂNDRA SALAMANDRĂ turcii, hunii și tătarii
A devenit – cu focul – tot mai tandră și imperii chisnovate
Şi-acum se-nvârtejeşte – sus – pe CRUCE: m-au tot lovit pe la spate
În vuiet orbitor – din morţi ne smulge iar acum, vară și fum
bine nu îmi e nicicum
Izbirile de flăcări: LOGOS-PALOŞ SFÂNT bine nu îmi e nicicând
Sub care urlă deznădejdi Satan – au venit alnii la rând
Eroii se desfac din giulgi pe rând să mă scuipe, să mă fure
Şi se prefac în fulger de vulcan cozi să-și pună la secure
dintre bravii noștri frani
Şi mii de mii de veacuri de acum deputani și președinni
Orgoliile se vor face scrum – generali plini de arginni
Căci MÂNDRA SALAMANDRĂ – divin har – și cucoane fără școală
Adus-a-n valahime UNICUL CÂNTAR : predicând despre morală
Mult îmi e sictir și silă
IUBIREA FĂRĂ DE SOROC – și de nara mea mi-e milă
Ninsoare blândă peste răni de foc… și de soarta mea mi-e tângă
...Aşa venim – printre heruvi şi stele – scriu bătrân o baladângă
Neam Răstignit şi Românesc – întru-NVIERE să vină un vânt curat
Cu EMINESCU - -n CELESTE MINISTERE să ne scoată din păcat

6
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
din trădare și din teamă
Doamne, judecă-ne iar
nara la recurs mi-o cheamă
EMINESCU
Se face liniște pe străzile Iașiului,
numai frunza teilor sună
pe drumul Transilvaniei
se face dor
în sud se aud
foșnind timpanele lumii
din cuvinte se pregătește să nască
istoria pământească
a ninuturilor noastre îndurerate.
El privește marea
singura granină a poeziei
și zidește o limbă
ca o casă îndelungată
pentru toate câte le știm
chiar dacă ne e teamă încă
să le trădăm rostirii
Eminescu, poetul român
al neatinsului și-al firii
de Constantin Kapi?a
SACUL
Aveam un sac cu stele plin
Şi m-am suit pe-o casă,
Le-am dat drumul, până-n senin,
În noaptea cea rămasă.
Pe fundul sacului, de dimineaţă,
Luceafărul se agăţase-n ţesătură,
L-am scos, apoi l-am șters bine pe faţă,
Iar marile cuvinte îi fierbeau în gură:
-Nu mă lăsa în sac, eu mă topesc
Şi lumea asta n-o s-o mai trezesc.
SINGURĂTATEA UITĂRII
Nu mai privesc furtunile din faţa ta,
eşti singurul lumii fără singurătate;
te-aşezi între polii magnetici
şi nu simţi nimic.
Vezi întuneric, lumina se aprinde,
lângă tine doarme o stea.
Eşti tu în visu-mi trezit
ca visătorul înconjurat de tăcere,
revino, liniştea noastră, nu tremură
peste ceaţa stelară.
Ni-i trupul prea mare, ros de izvoare prea reci
şi nu mai sunt ore, zile pentru prieteni,
alţi întristaţi de aceiaşi singurătate
care se zbat de frică.
Rămâi între orele zilei, ani
fără glas, în nemurire.
Mâinile noastre, strânse laolaltă,
alungă singuratatea uitării,
neistovite-ţi luminează,
an după an,
inima frântă.
SEMN
lui Mihai Eminescu
„Mai am un singur dor”:
Când mă voi duce, poate
Încet, o să cobor
Să te cunosc în moarte.
Doar aşa, în Hiperboreea, dacă mă primeşti,
Fă-mi un semn, zgâriat pe steaua unei veşti,
Luceafărul să fie, sau ce vrei tu, căci ştii,
Pe unde codrii, neamul, rămân oriunde ai fi.
EMINESCIANĂ
Azi, să ieşim din casă,
să-l cerşim pe Eminescu,
căci anii au fugit cu el,
şi nu mai ştim de alinare,
nu mai ştim cum suntem.
Trăim cu respiraţii-n spaime,
tot trişti, mai trişti, nebucurii
ne tremură-n trupuri, suflete.
Ieşiţi din iarnă, luaţi şi copiii
să vadă o minune,
căci vara nu-i departe
şi toamna bate din picioare.
Ieşiţi din casă, să respiraţi
şi să-l aflaţi pe talazul mării,
văzute şi nevăzute, fiinţă a fiinţelor
în lucru devenit Luceafăr.
Ieşiţi, veşnicul ni se arată,
să-l purtăm fiecare,
urmaşilor să-l urmeze,
în ei va străluci Luceafărul.
7
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
de Paula Romanescu
Nu mai învă:, știu cum …
„Nu credeam să-nvăc a
muri vreodată”
Mihai Eminescu
Deși o știm, a crede că-ntr-o zi
vom prinde să-nvănăm și a muri,
ne facem că ni-i greu de-a înnelege,
că viana e răstălmăcita lege
înscrisă-n palmă, cu-nneles nici unul,
că bolta unde-și are tron Preabunul
nu ne dorește și apoi, că zborul
cu aripa, cu gândul sau cu dorul
până la stele nici nu are sens..
O spun și eu ba o și cred ades’,
gândind că steaua nopnilor senine
ce s-a născut din haos (ca și mine ?!)
și-i este nemăsurii chiar măsură,
va ști poate cu-ntâia arătură
de spanii sau cu ultima zăpadă
să mă ajungă, încercând să cadă
robită de o umbră de cuvânt,
nu-n ceruri ci la mine pre pământ.
Da, s-a mai spus un nu credeam să-nvăc
dar îmi părea o formă de răsfăn
a minnii, un prisos de vorbe care
pentru cuminnii rătăcinzi sub soare
nu-i este omului de vreun folos ;
(de ce să-i întorci sufletul pe dos
când și așa, în veșnica-i rotire,
pământul cel din noi e risipire
în vântul vremii fără căpătâi
neștiutor de-amarul nimănui !)
Îmi spun și eu că nu credeam vreodată
să-nvăn știuta vamă blestemată
dar iată, tu ai și făcut-o, eu –
frunză în toamna toamnelor de hău
aștept să cadă ultima ninsoare.
De-acum nu mai învăn. Știu cum …
Ai noștri tineri
Ai noștri tineri la New-York învacă
Să-mpuște francul nu să pună bomba,
Apoi se plâng că le e dor de ciorba
Cu leuștean din cara dodoloacă.
Dacă-i întrebi de muncă, schimbă vorba,
Dacă insiști, cu zâmbet se răsfacă
Cum că n-avură și ei parte-n viacă
De-o minte pe măsura unui Zorba.
Și că în lumea largă soare nu-i
Nici boltă ca a Voronecului,
Doar niște nori bolnavi, un fel de …scai
Iar unic dialog cu ceilalci – Hai !
Sensul vorbei acasă nu le mai e știut,
bărm le e rătăcirea la val necunoscut…
8
Nedumerire
Nu înceleg și pace
cum se face
de-i reușește poetului
„Cel mai chemat din toni
și cel mai teafăr”
să-i tulbure
cu limpezimea verbului
botezat în luceafăr
pe toci fonfii și flecarii,
găgăunii și gușanii,
altfel spus, pe toci ilonii
care-ajung prin voia sorcii
chiar stăpânii ăstei nanii
spre-a o face de ocară,
când sub cerul ce ne știe,
când prin lumea de afară,
cu-a lor zgomote deșarte
tălmăcite-n necuvinte!…
Să nu râzi!
Te uită, ninge!
Tu citește-l înainte!
Spune-ci iar, ca-ntr-un răsfăc,
Vechiul „Nu credeam să-nvăn…”
Deși mult mai bine-ar fi
Să-nvăcăm chiar a iubi
Cât valurile, vânturile,
Ne poartă-n larg necânturile…
Ignoră fonfii cei flecari,
Cu sufletul și mintea slute!
Ei sunt măruncii unor mari
Necunoscute...
15 Iunie 1889
O, ziua-n care a trecut Mihai
vama dinspre aici spre nicăieri,
lăsându-ne teii-nflorici în veri
și un luceafăr răsărit pe plai
de stele rotitoare dintr-un ieri
cu turmele urcând pe guri de rai
și-o floare albastră ca un vis bălai,
și buciumul sunând în limpezi seri…
Cum mai trecut-au anii, uitând să mai revină,
cu-acele fermecate povești, doine, eresuri!…
Prezentul cu-ale sale vremelnicii anină
în setea de-a cunoaște, pustiu de ne-ncelesuri.
Ne mai rămân doar ochii la steaua și, am vrea
Când va veni căderea să știm a ne înălca.

ARCANE ALCHIMICE ÎN
POEMUL „MITOLOGICALE”,
de MIHAI EMINESCU1
de Adrian Botez
Eminescu este obligat, prin misiunea sa de Spiritus
Rector al NEAMULUI ROMÂNESC, să întindă, pe-
riodic, capcane iniţiatice, pentru a verifica gradul de vi-
rilitate spirituală al Neamului pe care-l ocroteşte. Cea
mai cunoscută capcană a poetului Eminescu se numeşte
MEMENTO MORI - panorama deşertăciunilor iar una
dintre cele mai puţin cunoscute capcane iniţiatice emi-
nesciene este poemul MITOLOGICALE. Însuşi titlul,
prin sufixarea cuvântului „mitologic”, avertizând asu-
pra unei funcţii de împlinit în plan sacral – cu sufixul „-
ale” – trimite la semnificaţia derizoriului, ilariantului
(de tip zaharicale – sau, la Creangă: puricale...).
Numai în două cazuri, omenirea reacţionează astfel,
faţă de sacru: 1. când mitul a fost uitat şi s-a degradat, for-
mal, până la forma-funcţie de divertisment (dar orice mit
poate reînvia oricând, autoenergetizându-se – pentru că el
pre-există, din vecie spre vecie, în GRĂDINA ARHEI-
LOR...); 2. când mitul trebuie protejat, cu orice preţ
(chiar cu preţul aparenţei derizorii), de către iniţiaţi, în
faţa valului agresiv-profan ( a se vedea măştile de tot
felul – cele mai cunoscute fiind cele de carnaval... - dar
semnificaţia esoterică a acestor măşti s-a pierdut, uneori
aproape total... - puţini ştiu, de exemplu, că Arlechino
are funcţie funebru-infernală...).
Textul eminescian oferă un traseu iniţiatic dintre cele
mai interesante.
Aparent, pentru un lector plictisit şi neavizat – poemul
este o parodie autohton-românească, de gust îndoielnic,
a scenelor mitice olimpiene – având drept protagonişti,
solitari şi bufoni, perechea mitică URAGAN-SOARE.
Aparent fără rost, nejustificabil în economia unei sce-
nete mitice riguroase, capătă relevanţă, spre final, o pe-
reche uman-alchimică, împinsă de poet spre forma
derizorie: MARGARETA nu e MARGARETA lui
Goethe – ci o proastă frumoasă, care-şi aşteaptă un
amant extrem de terestru(în aparenţă) – nu FAUST-în-
tineritul prin magie mefistofelică – ci „scriitor la sub-
prefectură”. Scriitor-Creator – trecut sub „zodia”
derizoriului administraţiei pur terestre.
Mai mult de atât, şi mai rău – se înregistrează derapaje
semantice inutile (şi neaşteptate, jenant-surprinzătoare),
dinspre zona limbajului poetic consacrat – spre sin-
tagme neologice-parodice, preţioase şi pretenţioase (cu
funcţie de măşti lingvistice groteşti), de tipul:
a-(cf. p. 325) „Ah! Moşneagul beţiv e-n stare-ntr-o zi
să ruineze/Toate societăţile de-asigurare (s.n.)din
ţară”, sau b-(cf. p. 325) „Pare-mi că dai pe obraz cu
roş după moda de astăzi”(s.n.), sau c-(cf. 326)”Vai! Nu
Trimiterile pentru versuri se vor face la ediţia Petru Creţia
1
(Poezii. Proză).
arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
făcuse şosea cumsecade pe câmpii albaştri”(s.n.).
Prima reacţie, pentru cei neiniţiaţi în Eminescu, ar fi în-
chiderea cărţii, cu „sastiseală”...A doua reacţie, din partea
celor minim avizaţi, în ce priveşte dinamica planului sa-
cral-mitologic – este să-şi pună întrebări, cu privire la anu-
mite puncte de tensiune simbolică majoră, ale textului:
a-în primul rând, relevanţa insistentă a culorilor roşu-
verde-albastru – ce e cu ea? Şi de ce apare ALBAS-
TRUL fetei-MARGARETA OCULTATĂ - conver-
gent direct la AURUL LUNAR?
b-Insistenţa pe elementul AUR – trecut prin stadiile-
spaţii de transfigurare: chimir, căuş de vatră(cupto-
rul), saci de-ntuneric – saci în care aurul este uscat în
rubine. De ce? Este o operaţiune bizară – care poate să
trimită, cu o oarecare rigoare, la practici oculte.
c-LUNA-CLOŞCĂ, generatrice, prin mers sacral (pen-
dular: stânga-dreapta), a stelelor – apare, ca relevanţă în
text, după cuplul (căzut, sau ascuns în derizoriu – ca
Cenuşotcă) MARGARETA-FAUST-CEL-CU-PIPA.
În ce scop a fost creată această relaţie mitică?
d-De ce URAGANUL-MOŞNEAG nu mai are căciulă
(în finalul poemului) – când se spune clar, în textul an-
terior acestei secvenţe, că nici nu avusese căciulă – ci
coroană? Şi aşa mai departe.
Întrebările iscate sunt suficiente pentru a cere, impera-
tiv, o nouă ordonare a percepţiilor semantice, din par-
tea noastră - o ordonare de tip mitologic, alchimic etc.
- după cum va fi cerută ea de o relevanţă simbolică
mai insistentă sau de alta.Oricum, totul este mult prea
„iraţional”, în text, pentru ca să nu reclame o tentativă
de reordonare, în mintea noastră, a secvenţelor mitice
disparate(mai exact, o reordonare a „obişnuinţelor”
noastre mitice, a prejudecăţilor noastre mitice).
Ce va fi vrând să facă oare, prin spunere - MITICUL
EMINESCU?
Dată fiind relevanţa culorilor alchimice (negru, roşu,
verde, albastru) - mai abundente şi mai relevante decât
în multe poezii eminesciene - se pare că avem de-a
face cu OPERA ALCHIMICĂ-MAGNUM OPUS.
În ce constă ea? Ca orice operă alchimică, demersul ur-
mează finalitatea numită ”obţinerea pietrei filozofale”
(cf. Vasile Lovinescu, Jurnal alchimic, Ed. Institutul
European, Iaşi, 1994, p.65): „(Piatra filozofală) e pia-
tra aruncată, pe care Christos o răscumpără şi o pre-
face în pâine superesenţială şi o pune în vârful
unghiului, căci gestul Lui, în momentul frângerii, e
prototipul secţiunii longitudinale, a tuturor biserici-
lor creştinătăţii”.
Dar, cum spune prefaţatorul operei lui Fulcanelli, Dan
Alexe (cf. Fulcanelli, Misterul Catedralelor - şi in-
terpretarea esoterică a simbolurilor hermetice ale
Marii Opere, Nemira, Buc.,1997, p.9): ”Textele alchi-
mice sunt, în primul rând, reţete magice, şi, în al doilea
rând, texte poetice” (s.n.).
Prin alchimia textului eminescian, deci, către LEUL
VERDE, SCUIPATUL DE LUNĂ sau SĂMÂNŢA
METALICĂ - adică spre cea mai adâncă stare poe-
tică:cea alchimic-creatoare. „Alchimia poate fi accesi-
bilă numai prin stăpânirea unui joc, criptat, cu limba”
- şi Eminescu este stapânul absolut al acestui joc.
(Continuare la pag. 10)
9
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
(Urmare de la pag. 9)
Cf. Titus Burckhardt, Alchimia – semnificaţia ei şi
imaginea despre lume, Humanitas, Buc.,1998:”Din
punct de vedere creştin, alchimia era un fel de oglindă
naturală, oferite adevărurilor revelate:piatra filosofală
care transformă metalele obişnuite în argint sau în aur
este un simbol al lui Christos, iar producerea acestei
pietre din <<focul fără flacără>> al sufletului şi din
<<apa permanentă>> a mercurului este asemănă-
toare naşterii lui Christos-Emmanuel”.
De aceea, în textul eminescian vom căuta PIATRA
ARUNCATĂ, care este răscumpărată şi prefăcută în
pâine superesenţială, demiurgic-reconstructivă a lu-
mii.Unde este capătul de jos al osiei lumii? În PROSTIE-
IGNORANŢĂ şi în PUTREFACŢIA NEAGRĂ şi
FUM AL INCERTITUDINII.
Piatra aruncată va fi, aici - FEMEIA : MARGARETA
MAGIEI (MARIA MÂNTUIRII - din MARIA MAG-
DALENA). Cu ea vom trece prin cele trei etape alchimice
- PURIFICARE, ELIXIR - ajungând la REVELA-
ŢIA SUPREMĂ A PIETREI FILOZOFALE.
Margareta Magiei se întemeiază pe fumul pipei-lulelei
sublunare (scrierea-fum de la subprefectură, scrierea
subjugată Materiei-Prakrti) - şi tot ea se va-nălţa, ca axă
a lumii spirituale, din OUĂLE LUNARE (CLOŞCA
LUNARĂ va umple cosmosul de urmele fertile ale ste-
lelor - căci cloşca este imaginea simbolică alternativă
a insuşi PEŞTELUI-HRISTOS, care-şi lasă icrele sacre,
transfiguratoare, în vatra cosmică a FOCULUI NEVĂ-
ZUT-ALBASTRU: „Luna, o cloşcă (...), merge pe-a
celui aer moale şi- albastru”).
„Albastrul şi Albul, culori ale Sfintei Fecioare, exprimă
detaşarea faţă de valorile acestei lumi şi înălţarea sufle-
tului eliberat către Dumnezeu, adică spre aurul care va
întâmpina albul virginal , în timpul ascensiunii sale spre
albastrul ceresc (...). Albastrul este cea mai imaterială
dintre culori (...). Lipsit de materialitate în sine, albastrul
dematerializează tot ce pătrunde în el. Albastrul este un
drum al infinitului, în care realul se transformă în ima-
ginar” (Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant, Dicţionar
de simboluri, vol. I, Artemis, Buc., 1997).
De aceea, pentru a păstra imaterialitatea divină a rezulta-
tului operei alchimice - OUĂLE ALBASTRE, IUBI-
REA ALBASTRĂ - Moşneagul Dinamicii şi al
Răzvrătirilor Cosmice - URAGANUL - se lasă despuiat
de atributele sale autarhice-divine (în primul rând de CO-
ROANĂ - dar şi de COJOC şi CIUBOTE):el rămâne
sub protecţia PIEII RENAŞTERII (CĂMAŞA), desculţ
- ca Revelare a Puterii şi Bărbăţiei, dar şi ca „primul
mugur al fătului din pântece” (cf. Zahan Dominique,
Societé d’ initiation Bambara, Paris-Haga, 1960).
Apoi, fără căciulă ( de fapt, în primul rând, fără CO-
ROANĂ) - adică având parul neordonat-neocrotit de
cască (Jean Chevalier/ Alain Gheerbrant, op.cit.):
”Casca este un simbol al invizibilităţii, al invulnerabi-
lităţii, al puterii”. Deci, MOŞNEAGUL-URAGAN e
la fel de fragil şi vulnerabil, dar la fel de curat şi gata
pentru un nou început-operă – cât şi un prunc. El se
predă total Maestrului Alchimist – celui care, între timp,
10
a devenit ANDROGINUL – PRIN NUNTA ALCHI-
MICĂ SECRETĂ - Soare-Lună: „Numai în cămeşoi,
desculţ şi fără căciulă/Şi se scarpină-n cap somnoros
- uitându-se-n soare”. Stând în pântecul prefacerii al-
chimice, Moşneagul-Uragan (forţă cosmică dinamică
brută, nu ocultă – ucenic, iar nu Maestru) – a rămas în
urmă cu o măsură a percepţiei asupra operei alchimice:
el crede că se mai uită în Soare – când, de fapt, el pri-
veşte (încă neînţelegând) OPERA ALCHIMICĂ
ÎNFĂPTUITĂ.
Scărpinarea în nas – supunerea la fulgerele Revela-
ţiei. Somnoros (de fapt, supus anamnezei) – Uraganul-
Ucenic se uită/se predă spiritual, pentru a fi iarăşi
utilizat, circular – pe Axa Munte(Rarău)-Soare (de fapt,
Androginul Paradisiac).
Da. Soarele a operat alchimic, prin intermediul forţelor
brute, dinamic-cosmice, ale Moşneagului-Uragan (Uce-
nicul Alchimic) – transmutarea în ALBASTRU – trecând
de la nigrido, prin albedo – la rubedo – iar, apoi, la PIA-
TRA FILOZOFALĂ: STAREA DE ALBASTRU.
Şi acum, să urmărim ce ne lasă Eminescu să întreve-
dem – din operaţia alchimică, prin care s-a ajuns la faza
SULFULUI-IUBIRE (PURIFICATIO: „Devoţiune
fierbinte faţă de divinitate” – cf. Rudolf Steiner, Creş-
tinismul esoteric, Univers Enciclopedic, Buc., 1997):
I-CARUL, ca simbol al lumii (cf. Jean Chevalier/Alain
Gheerbrant, op. cit.) – este mânat de Uraganul-Ucenic
al Maestrului-SOARE – ieşind „din porţile mândre de
munte” (MUNTELE – simbol al Centrului Spiritual
al Cosmosului).
Ieşirea din Centru a CARULUI RĂZVRĂTIRII (RE-
VOLUŢIONĂRII SPIRITUALE) – se face sub semnul
pozitivităţii, al divinului ALB, diurn: adverbul DA, pri-
mul cuvânt al poemului, marchează nu o afirmaţie conti-
nuatoare a altui context, necunoscut de noi – ci explozia
iniţială a voinţei centrifuge, nou-creatoare.
II-Apanajul Bătrânului Uragan din Carul Lumii îl for-
mează CAII-FULGERE (Revelaţia) şi FUGA-TUNET
(tunetul este socotit, în mitologia lumii, tatăl fulgerelor):
”Caii fulgerători şi carul ce-n fuga lui tună”.
III - Suportul de deplasare sunt NORII – „Pe lungi
umeri de nouri / Caii fulgerători” etc.
NORUL este:
a-instrumentul apoteozelor şi al epifaniilor, dar, în
acest moment al operei alchimice, e mai curând
b-starea de principiu (islamicul „al’ama”), ce nu poate
fi cunoscută, a lui Allah.
Pe umeri de nouri – adică prin susţinerea ocultă, se dez-
voltă dinamismul primar al acţiunii URAGANULUI
(acţiune programată, comandată şi stimulată de Maes-
trul-SOARE). Aparent doar, această acţiune este dis-
junctă faţă de intenţiile SOARELUI - MOŞNEA-
GULUI ETERN AL LUMII – în realitate, fără această
fază dionysiacă, shivaită (nigrido, în limbajul alchimic)
nu e posibilă realizarea fazelor ulterioare ale MICII şi,
apoi, ale MARII OPERE ALCHIMICE-MAGNUM
OPUS.
În zona semantică a norilor susţinători, a norilor-prin-
cipiu divin voalat, în vederea suportabilităţii revelaţiei
către umanitate – se înscriu, treptat, şi munţii, codrii

bătrâni, paltenii nalţi, bătrânii stejari, şi brazii cei
vecinici.Căci nucleul spermatic al LUMINII NOII
OPERE-LUME (LUMEA CA PROIECT) - este re-
prezentat de HOHOTUL DE RÂS al Uraganului.
Râsul este izotopic semantic, în mitologia celtică, cu
Văzul Divin (cf. Charbonneau-Lassay, Le Bestiaire du
Christ, Bruges, 1940).
IV – SALUTUL munţilor şi codrilor (exprimaţi ca
scară-rugăciune vegetală:palteni-stejari-brazi) semni-
fică adeziunea de spirit a forţelor chtoniene la OPERA
NOVA - opera pornită prin dinamismul spiritual, ca
impuls primar (primo movens...), din partea BEŢIVU-
LUI URAGAN.
V – Evident, beţia este starea de extaz mistic, în care
URAGANUL trebuie să-şi transpună fiinţa de forţă -
spre a realiza prima fază a Înaltei Opere, întru divinita-
tea diurnă (exclusiv, deocamdată).
ORGIA („Numai marea-albastră murmură-n contra
orgiei...”), deci, este starea de graţie și, în acelaşi timp,
hybris-ul-vehemenţă dinamică, necesar Noii Creaţii.
VI – MAREA ALBASTRĂ ar trebui, conform atribu-
tului albastră - să semnifice transcendenţa absolută.
Nu. Marea, la Eminescu, dincolo de simbol al infinitu-
lui vieţii şi morţii - este simbolul inerţiei şi al incon-
ştienţei dintre reîncarnări (starea de kamaloka - pauza
dintre reîncarnări) - în contrast cu dinamismul uni-
versal.Dar originea ocultă a întregului dinamism uni-
versal stă tot în kamaloka-marea.Marea este oglinda ce
reflectă firea. Deci, reflectă, aparent total placidă, ceea
ce ESTE / EXISTĂ (fenomenal). În faţa dinamismului
revoluţionar-spiritual, MAREA răspunde pe potrivă -
adică, refuză evidenţa (manifestarea) reflectării vizuale
- şi se manifestă mult mai ocult-orfic, ca murmur:
MAREA îşi simte în pericol propria natură (disimula-
rea ocultă). De aceea, îşi transformă funcţional albas-
trul: din finalitate divină - în inconştienţă (ca
disimulare), refuz al angajării făţişe, în „opera opera-
toare” a URAGANULUI.
Se produce, în felul acesta, uşor, confruntarea şi con-
versia-convertirea albastrului final (expresie a stării
de absolut divin) - în negru incipient (nigrido alchi-
mic, izotopic semantic cu putrefacţia care precede reîn-
vierea): armia neagră a URAGANULUI, prin
intermediul halo-ului norilor - este mânată „contra
mării” - şi, de fapt, contopită (secret) cu natura intimă
a mării.
„El mân-oştiri de nori contra mării...ş-armia-i nea-
gră” etc - în locul acelor puncte de suspensie trebuie să
punem, probabil, întregul secret al convertirii reciproce
a URAGANULUI (dinamism cosmic evident) în
MARE (dinamismul ocult, rădăcină a tuturor dinamis-
melor fenomenale-expresive). Orice negru-nigrido
(putrefactio) promite, în învăluirea sa, izbucnirea lumi-
nii secrete, potenţială acum - dar oricând gata să se
autoexprime.
Constatăm, însă, că operaţiunea nu este începută de for-
ţele evident-active, răzvrătite (haotic, dacă i s-ar fi per-
mis să-şi exprime întocmai propria natură...) - ale
URAGANULUI BĂTRÂN.Mai BĂTRÂN (experi-
mentat-puternic spiritual, ca autoritate executivă şi, în
arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
primul rând, plănuitoare şi coordonatoare) ca URA-
GANUL, dar stând sub semnul ROŞULUI ETERN
(dând iluzia artificialului, tocmai cu cât este mai orga-
nic, mai spiritual-ROŞU: „Pare-mi că dai pe obraz cu
roş după moda de azi” - ricanează ucenicul, semipro-
fanul, „instrumentul” alchimic al Soarelui - URAGA-
NUL) - stăpânind autoritar demersul operei alchimice:
este SOARELE.
De fapt, beţia extatică a Moşneagului-Uragan a fost pre-
gătită, ritualistic, de către SOARE. Căci Soarele a con-
vertit apa placidă a Mării - în norii păhare cu apele
mării adânci - „păhare boite cu roşă lumină”. De ob-
servat, iarăşi, disimularea sacralului autentic, sub măş-
tile artificialului, ale deghizamentului şi butaforiei de
carnaval (sau de societate umană profană): paharele
sunt „boite” cu „roşă lumină” - cu cât ele sunt, sau
devin, mai autentice Potire Graaluri.
Soarele, deci, a produs Oceanele Purpurii, ale mitolo-
giei greceşti: ele reprezintă pântecul în care viaţa şi
moartea se transformă una în cealaltă.
În felul acesta, aparent, Marea şi Cerul divorţează se-
mantic: lumina roşie a Soarelui se reflectă în Mare, ca
fază superioară a operei alchimice (ALBEDO = ţelul
operei mici, iar RUBEDO = ţelul operei mari alchi-
mice). Iar Cerul se diferenţiază cromatic (implicit, şi
simbolic): cerul cel verde - Cer care preia funcţiile
activ-sacrale ale Apei (eminamente VERDE).
(Jean Chevalier / Alain Gheerbrant, op. cit.): ”Verdele
intră cu roşul într-un joc simbolic de alternanţe. Tran-
dafirul infloreşte printre frunzele verzi (...).Echidistant
între albastrul ceresc şi roşul infernal, două culori ab-
solute şi inaccesibile, verdele mediator este o culoare
(...) umană (...). VERDELE este culoarea apei (...). În
tradiţie orfică, VERDE este lumina spiritului care a
fecundat apele primordiale (s.n.). Alchimiştii socotesc
că lumina smaraldului este aceea care pătrunde cele
mai mari taine(...). RAZA VERDE este dătătoare
de viaţă şi de moarte (...). Rozicrucienii înfăţişează
Graalul - VERDE şi pe Christos - TRANDAFIR
ROŞU, pe CRUCE VERDE”.
În concluzie, păharele nourilor sunt metonimia Graalu-
lui, iar acţiunea de a bea băutura amară a Oceanului Pa-
cific (jumătate...): ”Groaznic s-a îmbătat bătrânul -
soarele zice/Nu-i minune - a băut jumătate d-Oceanul
Pacific,/Rău îi mai îmblă prin pântece-acum băutura
amară” - ei bine, această acţiune de a bea băutura amară,
înseamnă integrarea forţelor dinamice din cosmos - în sta-
rea de GRAAL-HRISTOS (integrare în lumina Spiritului
Etern, dar şi revelaţia Luminii Spiritului: EVOLUŢIA PE
TREAPTA IUBIRII ABSOLUTE CRISTICE).
(Urmare în nr. 9)
11
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
Pământul din fiecare

Atelier Poezie Dimineana, când au ajuns,

au găsit pădurea în genunchi.
Copacii erau mai scunzi cu ceva,
frunzele curseseră în pământ
Mihai Antonescu cu lacrimile lor cu tot.
Dintr-un cuib răzlen
o pasăre nenumită
le striga numele pe rând,
triminându-le spre cerul gol
Nonsens de unde să nu se mai întoarcă.
S-au închinat,
Scrie și tu ceva! cruce după cruce,
mi-a zis poetul, pe când numele tăietorilor de lemne
vecinul meu de saltea. ori ce mai rămăsese din ele
Despre ce? sângerau așchii pe tăișul securilor,
l-am întrebat unele înde altele,
interesat și nu prea. până la uscăciune.
Bunăoară, Până la pământul din fiecare.
despre cum urcă nisipul
pe gleznele atâtor femei
în sus, Păltiniș
până-n umbra muntelui Venus.
Degeaba! Undeva,
femeile vor intra în mare, lângă pragul acelui schit,
iar cuvintele-mi astfel călătoare, departe,
vor fi fiind talazuri până la apus. mi-am lăsat zălog inima
Pentru ce atâta osteneală și lacrimile toate.
să arunci un poem La plecare,
fără colac de salvare un călugăr m-a însonit
într-un ocean de cerneală? până-n marginea pădurii.
Își ninea ochii aproape închiși
și avea o lumină stranie
Vinerea de post în colnul gurii.
Să ai grijă de fratele meu,
Ea se înalbăstrise ca apele l-am rugat,
și nu o mai găseam. însă călugărul nimic nu spunea.
Între sânii ei de pornelan Peste glasul meu,
o rugăciune se făcea că eram. deodată înserat,
E zi de post, mi-am zis, umbra schitului se destrăma.
sărind din vis afară.
Era vineri Vârstele
și era seară.
Ca să o aflu, Umbra mea
am intrat într-un alt vis, se înrudește cu umbra ta,
unde pe ușa cerului ei plopule rezemat de amurg.
scria „deschis”. Privirea mea
Pe unde rătăcești, se înrudește cu zborul tău,
îmi părea că m-a întrebat, pasăre rătăcită în visul unui copil.
întâmpinându-mă cu un surâs. Anii mei se înrudesc cu focul ce te mistuie,
După zmeura sânilor tăi vedenie a pădurii de altădată.
de iubit și vânat, Și unii și alnii
i-am răspuns. am rătăcit cândva drumul întorsului acasă,
dintr-o neînneleasă, măreană iluzie.

12
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
Adrian Botez
De :ara asta cui oare-i mai pasă?
de nara asta cui oare-i mai pasă?
cine – în pălmi rănite – simte iar cum curge
Sânge de-Valea-Albă – din „martiri de casă”?
Vlahia-n hărni de belferi stă s-amurge...
dar „sfânt poporul” nici nu-și știe nume!
cu cine să te-aduni – cu ce credinni?
strămoșii-au fost uitani sub brazde-n hume
iar veneticul calcă nannoș pe morminni!
„deșteaptă-te române”? - îi mort poporul:
porcii se-ndoapă-n locu-i – pân’ la vărsătură
horăie-apoi – ca pernă având ...mite...!
se scoal’ – grohăie pe-ntrecute: doar oborul
azi se deschide: sunt vânzări de vite...
...nu-mi sunteni semeni – pentru voi am ură!
Hristos – scârbit – e dus din bătătură...
***
Hora Bucovinei
n-ai ochi să vezi cum crește-n suflet
Bucovineana Horă plânge
departe e – și iar se strânge
e cântec vechi – din regi uitani
odat’ cu grâul semănani
fiică de voivozi – Cântarea
plânge c-un ochi – dar cel’alt râde
lucrarea duhurilor hâde
nu s-a lipi – în toată zarea
Hora Bucovineană plânge
lacrimi și-ascunde – însă - -n pumni
atâtea răni – atâta sânge:
cântarul vremilor se frânge
...din veac se răstignesc cununi...
dar munnii ne surâd – și-s falnici
căci Ștefan-Vodă-a dat Cuvânt:
a pus răzăși în ceruri paznici
Sfântul rămas-a-n Ăst Pământ!
Bucovineana Horă plânge
departe e – și iar se strânge
umărul regăsește umăr
ascund martirii fără număr
să nu ni-i știe-n veci spurcatul
cazac pribeag și fără lege:
din ceas în ceas – cuminecatul
e bici de foc – e bici ce DREGE!
când Ștefan branu-a ridică
dușmanul se va spulbera
și se va-ntoarce-n vânt pustiu:
mortul de veci e...doar sicriu!
Bucovineană Horă Sfântă
ne fost-a soră în urgie
dușmanu-i orb – dar Hristos știe
că orice răni – raze frământă!
în legănări de val – pădurea
poftește la ospăn toni Magii
iar fruntea Horei nu-i doar una:
e Soarele – dar e și Luna!
pământul Horei se sfinnește
căci pasul Horei hotărăște
Grădina Maicii-aici să fie
din vecii vechi – în veșnicie!
această glie nu se vinde
cum nu ne vindem Sfânt Părinte
cum nu ne vindem legăminte:
durăm lumini – rugă fierbinte!
cazac spurcat – să-ni intre-n minte:
pe unde calci tu sunt morminte
de voievozi – paloș de foc!
tu n-ai aici nici rost – nici loc!
credinYa-n Crist și nou răsuflet
când Hora face-un pas și vine
cresc rugăciuni contra jivine!
dușman sărac prin bogănie
dușman bogat prin tâlhărie
veni-va o lumină vie
cu pustnici sfinni și voievozi
să facă rânduială-n sorni
nu aștepta această zi:
menită-i a te pârjolì
te va preface-n iaduri mii -
păgân adus de prin pustii!
nu aștepta această zi
e ziua ce va resfinni:
lacrimi – dureri și rane grele
pe toate va preface-n stele!
vom fi din nou popor de munni
cu trăsnete pe-a’ noastre frunni!
popor din astrul numit Jale...
din ceata moșilor cărunni
vom re-nvăna a noastră Cale!
(Continuare la pag. 14)
13
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
(Urmare de la pag. 13)

nu plânge – Horă-a Bucovinei: Emilia Dănescu

am risipit și Moara Vinei!
iar sângele vărsat de crai
ne va-mbrăca în sfântul strai:

din nou – popor de împărani

lumini-cununi – pe frunni de frani
Hristos fi-va-ne viersuire
iar Hora scrie-a noastră fire Panta rhei
cea Vie și Adevărată:
n-o mai uităm – ...CĂ-N CER E PLATĂ! Ne căutăm fericirea
în frunze,
Voievozii neamului nostru
în copaci,
în valul înspumat
ei sunt crescuţi din luturi şi ţărână al mării...
sunt Voievozii apogeului de mir
făcuţi sunt doar în locul ăsta să rămână Ne căutăm iubirea
să-i dea lumină – fir de patrafir de ieri,
de alaltăieri,
ei sunt crescuţi din piatră şi pădure de altădat’...
Voivozi sunt Vulturilor – Epopeii-Munte
înalţă Neamul în Război şi-n Nunte Ne căutăm tăcerile
şi se pogoar’ în Mare – pân’ la hale sure târziului din noi,
uitând să trăim.
iar Soarele şi Luna – pe umeri li s-aşează
ca două coţofene gemene-n amiază Panta rhei...
şi frunzăresc - alene - istoria străbună
Printre tăceri şi umbre
ca pe-o poveste: rea întâi – apoi iar bună...
...voievozi au fost – au ars – acum le-aud doar goarnă: Taci! să ne auzim gândurile,
dar unde-s tocmai azi – când vântul ne răstoarnă? îmi spuneai deunăzi.

Lupul Dacic Aşa visăm cu ochii deschişi,

aşa ne scriem povestea,
unde ne-aţi alungat Voivozii – venetici cu scai? printre tăceri şi umbre...
unde ni-s Sfinţii – cari cu Luptele Luminii ne sfinţeau
şi Drumul Libertăţii întâi ni-L arătau Ne căutăm neîncetat,
din toate drumurile care duc la rai? să facem înviere
din răsăritul luminii
redaţi Daco-Valahiei splendoarea şi din mânia furtunii
şi paradisului ce-i scris aici – răcoarea... poezie.
redaţi mândrie – vitejie şi martiriu
în aste locuri unde azi e-un cimitiriu...
Arată-mi calea, Doamne!
nemernici zgribuliţi de gândul crimei - lăcomie
iadul vă ardă pân’ la Talpa-i – şi din Foc să-nvie Trezită din somn
Voievozii noştri cei cumpliţi Arhangheli cum un pescăruş scâncind
la amintirea mării,
...osânza voastră - venetici – nu-i bună nici la can- mă cufundasem într-un
deli... ocean de gânduri.
...dar strig în van: Daco-Valahia e-n agonie
în urma-alaiului funebru – Lup Dacic să ne vie! Zorii trăgeau cu urechea,
încercând să mă desluşească.

14

Ce nu înţeleg? mă întrebam
din nou şi din nou.
Unde eşti, Doamne,
când te strig?
Atunci Dumnezeu a zis:
Nu mă striga!
Sunt aici, de-a dreapta ta,
aproape lacrimă,
aproape vindec.
Ia-mă de mână!
Şi vei înţelege...
Piatră sau icoană?
Mă vând tăcerilor noastre,
privind în dincolo de pleoape
cum noaptea trece într-o clipă
şi asfinţitul într-un alt răsărit.
Între mine şi tine
o aşteptare,
amirosind cum gutuile
din fereştile
toamnei noastre târzii.
Care dintre noi va fi
piatră, oare?
Şi care va rămâne
icoană?
Acest tărâm vecin cu norocul pierdut din vedere,
Și poartă-n poartă cu imposibilul foarte amabil,
Miracol
Încercam să dărâm
zidul...
El venea pe nisip rostogolind
sisific
cubul somnului imperfect.
Aşteptam să se întâmple
un miracol...
Dacă eu nu mai sunt
ce eram,
Dacă el nu mai este
cel ce este,
Ce a mai rămas din noi
pe când eram doi?
Zidul tocmai se surpase
desfăcând visele de pe oase.
arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
Marian Dumitru
Riscul ar fi să merg
Timpul nu se simte vinovat
Că mă fură.
Umilinna o duc precum
Un război sortit să învingă istoria scrisă greșit.
Avantajul în luptă este pânza corabiei,
Pe catargul definit sonet.
Riscul ar fi să merg
Pe o sârmă prea lungă a punctului critic.
Dublez în fiecare noapte cartul
Bătăilor de inimă fără odihnă:
Le-am luat hainele de protocol, nu știu de ce,
Căci nu mai avem clipe de sărbătoare,
Trebuie cocteiluri molotov contra uitării.
Când corabia începe să ia apă,
Dau peste bord balastul:
Sacii cu ură, pierderea de timp,
Dorinnele deșarte de mărire și altele.
Nu păstrez nici lașele gemete ale suferinnei,
Chem cerul în ajutor, e gratis.
Doar strigătul de luptă să nu dea înapoi,
Căci dacă plâng, nu mai sunt Clasa curajului,
Dar, mai mereu, luat peste picior.
Metafora prin grâu
Poemul nu-i o erezie, nu,
În templul visului, precum norocul,
Este văpaia-n transă, ca bobocul
Din candelabrul crinului ce fu.
În rang este mai mare decât focul
Împătimit de granie, ce vru
Cu flacăra-i de-argint și acaju,
Din arderea de viu, să-și facă jocul
De cărni cu slove prea amestecate,
Cu riscul să-nflorească-n aventură,
Căci glodul literei e arătură,
Din ea, răsare Luna pe cetate,
Și, ca pe-o pâine ruptă de la gură,
Cerul o dă iubirii-nfometate.
(Continuare la pag. 16)
15
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
(Urmare de la pag. 15)

Sonet cu două tăișuri Constantin Kapi?a

Am frământarea orgilor de brazi,
Am patima sălbatică a mării El
Să-ntorc din drum corabia uitării
În Vama Veche a nopnilor de azi.
El mi-a dat primul semn
la nașterea mea, mai târziu aflam
Sonet ce bei din pivninele zării,
de nașterea lui, patimile,
Adormi în șannul de poet, când cazi,
a fost demn,
Te scoli vulcan sau vuiet de extaz,
cuvintele-Lui le păstrez,
Când ireal, când nandăra-ntâmplării.
până la cer,
până când voi fi cuvânt fără trup, așezat,
Drumul Mătăsii-ni trece pe la poartă,
o urmă pierdută
Și caravana vechilor arabi,
deasupra unui lemn
Și piramida honilor nababi,
ce va fi un ceas solar,
timpul curat,
Care dau boala lor de piept la artă,
numit veșnicie,
Vând, în oboare, soartă după soartă,
nu-i trebuie niciun veșmânt,
Și mestecă violoniștii crabi.
trece prin aerul respirat de El pe pământ.
Partida cu via:a
Crăciun
De culoarea cuvântului,
Depinde viana versului tău. Acolo, sus, în Ninge-Stea, mă uit,
Perversă, dar consensuală, Trec prin aerul albastru umbre
Partida cu viana Și printre ele numai El suit
Poate însemna o suspiciune reciprocă. Ne șterge zilele, pe cele sumbre.
Soarta unuia e în mâinile celuilalt. Trebuie să știm că e Crăciunul
Nu am urât, nu am iubit, sunt atemporal, Și lacrimi tremură sub pleoape,
Nu am luat gâtul nimănui, Când ne-amintim că și Străbunul
Decât gâtul sticlei, la pupat, condamnabil de rar. Spărgea acele înghenate ape,
Și totuși oamenii se uită la mine, Să vadă focul stelei umblătoare
Bănuitori, ca la o marjă de eroare, Deasupra ieslei aurii, nemuritoare.
Ca la un secol al crimelor suspecte, comandate,
Al jafurilor cu autori necunoscuni și dau defininii:

Că-mi înec amarul în lacrimi și le zidesc în sonete,

Că am furat inimi rătăcite,
Că am înlocuit stele pe cer cu slove deocheate, Florin T. Roman
Că m-aș fi încrucișat cu piramida lui Keops,
Când era mai tânără.
Că nu vreau să fiu Zidul Mornii,
Că dau iama prin secunde puse la păstrat,
Raza de soare
Degeaba are lacrima o altă versiune.

Din când în când se-adună oceanul

Eu sunt în legitimă apărare:
de lacrimi și sare, strop cu strop,
Induce în eroare faptul divers
flux și reflux, furtună, potop;
Că merg la Clubul de fine gramaticale, sincer,
ca oarecând Ulise, pe drumul de întoarcere,
Cu mâinele goale,
sunt în pericol de înec, aproape pierind,
dar e de-ajuns o rază de soare
Când scriu, iubesc.
la momentul potrivit, de care să mă prind.

16

Da, o simplă, efemeră rază de soare
și hop, m-am ridicat în picioare
precum un viteaz amenit de vin,
precum un artist zguduit de destin,
la renunnări, la înfrângeri alergic,
și merg iarăși înainte,
mai hotărât și mai energic.
O rază de soare fragilă și blândă
care să-mi mângâie părul și rănile
și amintirile înduioșate,
un David, o liră, un Saul,
o tăcere sau câteva cuvinte,
o rază ziceam,
care să-mi pătrundă în adâncul inimii
și totul e mai frumos ca înainte.
Printre ruine de dom și cadavre de clipe,
când totul pare așa de lipsit de sens,
de parcă s-ar fi prăbușit ultimele stele
peste ce-a mai rămas din visele mele,
de parc-ar fi scăpat cerul Atlas din spinare,
este esennială și-atât de binecuvântată
o rază de soare, o simplă rază de soare.
Noapte de veac
E noapte în umezeala ochilor desculni
ai acestui veac rănit de moarte.
E noapte... și stelele s-au rătăcit
printre pietre.
Au mai rămas pe bolta-nsângerată
doar urmele rădăcinilor lor
și ecourile unor sentimente benigne
care nici nu se știe
dacă au existat vreodată
cu adevărat.
Până și emoniile care gravitau cândva
în jurul verbului a fi
s-au risipit în cuvinte
stoarse de sens și de cer.
La această tristă frontieră
de anotimp ucis pasional
doar tăcerile mai spun câte ceva.
Cine are urechi de auzit să audă!
Vernisaj de secol XXI
S-a spus la vernisajul înaltei societăni
cu ropot de cuvinte alunecând în vid
că datorită unor întârzieri de plăni
născute din instinctul unui sistem morbid,
arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
nu s-a putut aduce decât coniac și bere
artiștilor de daltă și de penel uscat –
talente înnăscute în colnuri efemere
și tandru destinate spre cerul înstelat.
………………………………………………….
Neputincioși de taina ascunsă în culoare
se năruiau artiștii pe rând, printre statui;
de pe pereni tablouri priveau acuzatoare
ștergându-și semnătura ce le-atârna în cui.
Se sfârteca și pânza și piatra, lemnul, sticla,
crăpau rame, stative, decorul negru, trist,
iar criticii de artă fugiseră de frica
portretului din urmă, grav suprarealist.
Lacrimile Preasfintei Fecioare
Lacrimile Mariei – rouă lină de seară
pe fruntea Fiului în suspine coboară
cu broboane și sânge din spini împletite,
rechemând la nădejde așteptări risipite.
Neștiute de rău, neprimite de lume
din izvor ne-nceput înspre inimi postume
dau ocol și se-agită și se sparg și revin
tot mai mult și mai larg, din prea plin în prea plin,
un potop nesfârșit înecând flori și stele;
universul întreg nu se-ncape în ele,
că nici cerul nu are nori să-i dea împrumut
iar adâncul se-ascunde nevăzut, neștiut.
Tragedie prin veacuri răzbătând cu amar
ne recheamă la viană luminoasă în har;
dezgopându-ne veșnic, iar și iar, din mormânt
lacrimile Mariei oglindesc Duhul Sfânt.
Petre Ion Stoica
Coli pentru îngeri
Prinde un înger
Noaptea, când îti trec prin cap
Atâtea...
Prinde un înger
Şi înveleşte-l în
Colile astea negre, perforate
De cuvinte
Şi salvate de Poezie!
(Continuare la pag. 18)
17
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
(Urmare de la pag. 17) scoatere din decor
Spune-mi mor şi nu m-am dezmeticit
Dacă îngerul învelit de unde vine viana mea
În colile astea, de ce e ea așa și nu altcumva
Mai poate să zboare! sau ce să fac, Doamne, cu ea
de ce, la atîtea răscruci
O femeie am ales o cărăruie de cuci
m-am însonit cu poeni eunuci
Lasa-mă să cred că eşti sau, și mai grav!, din catifea
O fântână,
Acum când îmi pleznesc buzele ceasul se grăbește și, uite, nu mă trezesc
De sete, din visatul unui vis nebunesc
Dorindu-te! eu evă tu adam și un măr uriaș
și niciun șarpe care sîsîie păcat
Lasă-mă să cred că eşti într-un edenic habitat
O câmpie, unde-aș pleda mereu nevinovat
Acum când am ochii umflaţi da, un măr roșu, cerul albastru
Ca seminţele, și sufletul alb – culorile mele de căpătîi
Căutându-te! și crinul care strigă o, rămîi
Lasă-mă să cred că esti și soarele – mai ales soarele! –
O femeie, care-mi arde tandru amîndouă picioarele
Acum când pari doar să nu mai pot pleca, să nu plec...
O batistă!
și-acest ninut de basm prin care trec
Lasă-mă să cred favor zeiesc fiindcă mi-am păstrat ochii de copil
Că nu eşti tristă! în secolul malefic și ductil

Râde încă Dumnezeu nu m-am dezmeticit și uite, mor

regizorul strigă subit motor
Albul ca un fir roşu vin îngeri să mă scoată din decor
În toate.
Priveşte cum ninge
Din clopotniţa bisericii,tihnit. baby boom
Nu cu zăpadă, ci
Cu îngeri! nu-i așa că titlul v-a atras
că era să vă duc pe toni de nas
Urcă că, în graba mare
Pe aripile lor oarbe nici nu v-ani șters pe picioare?!
Şi recunoaşte-ţi toate ani intrat cu noroiul la mine în casă
Păcatele! să constatani cît sunt eu de frumoasă

Fir roşu, albul unul a zis: hă hă, poeta e în pijamale!

La capătul căruia, încă
Râde Dumnezeu!
ca o comparanie cu moaca mea, carevasăzică
gazda mea, doamna Poesia, înlemnită de frică
Lumini:a Zaharia
circulus vitiosus
habar n-ai cît de frumoasă sunt
cînd mă ia în stăpînire poezia
nu măpotlăsavăzutăînclipadegranie
vraja s-ar rupe și poezia ar fugi
la altă femeie care va fi frumoasă
neștiută de nimeni
zîmbești circumspect
în timp ce poezia își vede de treabă
ca un parazit extraterestru
care trece dintr-o gazdă în alta
fără să-i pese
altul: băăă, pe horn parcă e scoasă!
o precupeană a scos din sarsanale
o ridiche neagră, pe jumate rasă
s-a ascuns într-un coln al camerei sărace
neuronii mei poeticoși
au încetat să se joace
iar intrușii îmi tot tăiau
cu foarfece, cu dinni, cu ce aveau
cordoanele ombilicale
dintre mine și ciornele cu poezii
îmi ucideau potennialii copii
chiar dinainte de fașă
nu bănuisem că doamna din coln
e-ntr-atîta de lașă
trebuia să mă salvez singură
și-atunci am închis ochii
cu un poem de Blaga m-am îmbă(rbă)tat
și-ntr-o altă dimensiune, propice procreării
m-am teleportat

18
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018

ULTIMA ORĂ Căci în poet începe o facere de lume,

Un gest e o sentinnă, un zâmbet e-un destin,
Absenna e-o sperannă, privirea e un nume,
Și chiar nefericirea nu e un gol, ci-un plin,
Emil Dinga
Tristenea-i mană dulce hrănind noi suferinne,
Iar suferinna însăși e calea de-a-nnelege,
Dorinna ne-mplinită e mamă de dorinne,
Nedezlegatul are puterea să dezlege…
Eminescu fiind
Astfel poetul nese, însingurat și trist,
O lume pentru sine și pentru a sa dramă,
Răbdare genunea de timp n-a avut,
În care pune-aievea tot doru-i solipsist.
Dar somnul cel tainic n-a fost să-l cuprindă,
Dar când se face ziuă, fantasma se destramă.
Privirea-i nu-i oarbă, și glasu-i nu-i mut,
Oricui el îi este tăcută oglindă
Amfibrah 3 (Absen:ă)
Ce-arată de sacre ni-s nara și neamul,
E-o ardere rece, e-o sete nestinsă,
De-i sfântă iubirea, și sfânt legământul,
Perpetuă-așteptare-a ceva fără chip,
De ducem pe umeri cu patimă hramul
Chemare tăcută, mereu reaprinsă,
Lăsat de strămoșii ce-ngrașă pământul,
O urmă de talpă pe-al mării nisip.
De-avem la icoană, păzită cu dor,
E-un gol ce așteaptă în van să se umple,
Chiar limba română primită în dar,
Deși niciodată nu fost-a umplut,
Trecutul de-i stâlp pentru un viitor,
E-o formă ce-un duh ar voi să se-ntâmple
Și sfântul popor pus de e-n calendar.
Să vină și viană să dea unui lut.
Eminescu așteptând
E-o lipsă, un preget, un somn fără vise,
E-un strigăt ce doar înăuntru se-ntoarce,
Când gândul său lacom din stele coboară
Dar poate că-așa toate-acestea-au fost scrise
Și lutu-l cuprinde în colnul privirii,
Din primele clipe de cele trei parce.
Așteaptă o formă să vină-ntr-o doară,
Să-mbrace aievea tot jarul iubirii.
Amfibrah 6 (Îmbătrânind)
Și-n tălpi rădăcini ierburoase-i răsar,
Iar lacul se mută în ochii-i arzând, În falduri, perdele de timp se depun
În păr cuibare de păsări i-apar, În spatele meu, și-s ca niște cortine
Și-n sfinx se preface, în veci așteptând. Ce-ncheie-un spectacol, sau ca un falun
Păstrând rămășinele sparte din mine.
Când treci, călător neștiut prin viană,
Și cauni o formă în lumea-ni de lut, Ca fumul din hornuri trecutul s-a dus,
Pe-o măgură-un sfinx o să vezi, ca prin ceană, Și nici un răspuns nu mai pot să îi cer,
E forma ce formei îi dă conninut. minut de poveste, departe și-abstrus,
Pe care-l păzesc ca un brav grănicer.
Nocturnă 2 (Poetul)
Și-un ultim învăn am acum de făcut,
Când firea, obosită, în somn adânc coboară, Să-mi mistui fiinna ca fumul, deplin,
Ca într-un fel de moarte, din care n-ai să știi Căci viana e-o haină luată-mprumut
De vei vedea iar lumea, sau e ultima oară Spre-a merge la balul ce-i dat de destin.
Când ai văzut-o, poate, fiind printre cei vii,

Poetul doar nu doarme, și-n sufletu-i stingher

Se trec imagini, gânduri, trăiri de peste zi
Din lumea cea diurnă, în mersu-i efemer,
Ce-ncearcă-n înnelesuri din nou a se zidi.

19
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
Victoria Milescu
Vaya con Dios
Merg pe o stradă mută
nu ştiu ce nume are, ce vârstă
nici ale cui sunt casele înalte
cu frontoane, capiteluri, coloane
înnegrite de vremuri, cu un cubaj al aerului perfect
straniu, irespirabil, sub pânzele de păianjen
doar paşii mei se aud sonor pe strada
ce i-a oprit din drum pe mulţi, cândva
cu un sărut, un pumn, un glonte
oare cât sânge a înghiţit, câte lacrimi
câte ploi au spălat-o de ciumă, holeră, plictis
cât petrol a curs pe faţa ei caroiată
să nu miroasă a contrabandă
câţi stâlpi i-au înfipt în inimă să stea dreaptă
câte torţe aprinse în spinare
să o vadă cei ce călătoreau pe mare
strada tace precum marele mutilate
martor la cumpărare
nobilul prinţ o încarcă pe vapor piatră cu piatră
îi demontează anotimpurile, poveştile, cântecele
la chitară, mandolină, banjo, arborii
cu fructe mici, roşii, având nume secrete
străjerul din turnul cu ceas, foişorul deşi incendiat
moara veche ce măcina făină de stele
bolţile de viţă-de-vie cu strugurii vineţii
coborând singuri în butoaiele aduse special
e strada lui, face ce vrea cu ea
o duce la capătul lumii, nici n-a fost scumpă
încarcă şi câinii vagabonzi, pisicile, viespile
purtând veninul nemuririi, cioburile porţelanurilor
de Meissen dansând încă sub amantul hoinar
strada dispare, bărbaţii ei
afundaţi în beciuri, în crame la o plachie, un rachiu
se furişează noaptea prin catacombele seculare
să se îmbarce pe vasul fantomă...
Pe străzile dosnice
Eram copil
şi nu-mi era frică să merg în docuri
nimeni nu mă prindea când alergam
nimeni nu arunca
mai bine cu pietre ascuţite, nimeni
nu mă găsea în scorburile
sălciilor până la gât în apa cu lişiţe
dar ei acum atacă o bătrână
cu picioare din tije ruginite
cuţitul îi lunecă printre degetele
care altădată smulgeau inima unui lup tânăr
acum împinge un cărucior sau propriul trup
cu vechituri fără preţ
pe străzi dosnice
ei atacă râzând o bătrână
care abia apucă să spună mulţumesc
pentru o înghiţitură de apă
fluviului care o îmbrăţişează
ca pe o marfă rară, periculoasă
20
ducând-o spre marea cea mare
acolo unde îşi petrecea vacanţele, vara
în gazdă la tanti Otilia
ea îmblânzea sturionii bătrâni
venind cu icrele lor uriaşe
ca nişte palate de chihlimbar topindu-se
pe cerul înstelat al gurii.
Ce iluzie
Că ai putea să mă inviţi la o chermeză
pe debarcader
că m-ai putea chema într-o zi
aşa, măcar să-mi pui coarne
în fotografia de grup
să zici că am inima în dreapta
şi să arunci cuţitul în stânga, adânc
să vezi dacă scot limba ca în copilărie
când eram gata să plâng
din orice fleac
să vezi cum plec tiptil
de la masa bucatelor, închizând uşa de fontă
luând trenul ce arde de dor
vărs lacrimi pe tabla încinsă a vagoanelor
aburul lor îmbrăţişează
aburul locomotivei
urnindu-se cu dinţii strânşi...
Ca un tren
oraşul pe care-l pierd zilnic
pentru că îmi place
să merg pe jos
ce bine că a inventat ninsoarea
acoperind mareea neagră revărsată
pe străzile cu flori cât casele
oraşul meu a învăţat inocenţa
de la florile de gheaţă
ele nu au nevoie
să fie semănate, udate, plivite
ninge şi n-am făcut nimic
să merit reîntoarcerea ca fulg insolent
nimic n-am visat
să merite trezirea
Pierd mereu
trenul oraşului meu
pentru că îmi place să întârzii
pe străzile pustii, în parc
lângă firul de iarbă
crescut neprielnic în bucata de zid
moara veche nu mai face făină de oase
mă împiedic de cintezoiul căzut
orbit de lumina ochilor tăi
ei m-au rănit şi pe mine
mă împiedic de butoaiele cu capete de savanţi
hrăniţi cu pipeta cum hrăneşti
mici pui de pisică orbi, abandonaţi
trenul oraşului meu
nu opreşte pentru un om cu pălărie de paie
ce a cules un braţ de maci roşii
de-a lungul linei de cale ferată
cu traverse din spinări de peşte
luptând încă pentru viaţa lor.

CRITICĂ
LITERARĂ
I. Doi poe:i,
un comentator:
Lucian Gruia
1. Victoria Milescu și poezia de idei
Victoria Milescu ne-a obişnuit cu o poezie de idei, scrisă
în vers liber, în linia practicată de unele poete importante
din literatura noastră, cum sunt: Ileana Mălăncioiu,
Smaranda Cosmin, Grete Tartler şi altele, sau cum au fost:
Constanţa Buzea, Mariana Marin etc. Pentru că ne referim
la mai multe cărţi scrise de Victoria Milescu, vom face
câteva consideraţii generale ale poeziei sale.
Dinamica imaginarului. Mişcarea descendentă a so-
cialului şi ascendentă a artei poetice – pământul şi
aerul (Fenomene fără cauză, 2011)
Antologia publicată la prestigioasa editură „Tipomol-
dova”, ne permite să observăm că în numeroase poeme
se poate sesiza o suprapunere de două scriituri, una care
relevă tematica existenţială, urmând o cale descendentă
(degradarea fenomenelor vieţii, datorită: condiţiilor so-
ciale, dezamăgirilor iubirii, trecerii timpului etc); cea-
laltă configurând artă poetică, urmând o mişcare
ascensională.
Mitul lui Pygmalion – focul creaţiei artistice (Drep-
tatea învingătorului, 2010)
Artefactele odată făurite, îşi încep viaţa lor proprie.
Idealul artistului este ilustrat de mitul lui Pygmalion,
care s-a îndrăgostit de sculptura sa, reprezentând o ado-
lescentă perfectă şi care, la rugăminţile autorului, a fost
trezită la viaţă de zeiţa Venus.
Să trezeşti la viaţă o sculptură, o formă tridimensională
este imaginabil. Dar să personifici poemele nu e atât de
simplu şi clar. Victoria Milescu a făcut acest lucru şi de
atunci poemele sale nu-i mai dau pace nici ei, nici citi-
torilor.
Determinaţiile generalului şi particularului (Cununa
de flăcări, 2014) – spiritul
Voi începe coementariul, pornind de la poezia Sub
steaua câinelui, care dă şi titlul unui volum antologat.
În această poezie, poeta aleargă prin încăperi, coridoare
şi scări, pe acoperişul unei clădiri, la întâlnirea cu Dum-
nezeu, dar acesta tocmai trecuse. În Sentimentul româ-
nesc al fiinţei, Constantin Noica, analizând Luceafărul
eminescian, consideră că Hyperion reprezintă genera-
lul iar Cătălina, particularul. Amândouă categoriile îşi
dau determinaţii, acestea se întâlnesc dar sunt incom-
patibile, motiv pentru care fiinţa nu se împlineşte. În
poezia amintită a Victoriei Milescu, Dumnezeu repre-
zită generalul iar poeta, particularul. Determinaţiile lor
nu se întâlnesc fiind defazate în timp.
arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
Căutarea fiinţei (Cenuşa verii/ Les cendres de lʹété,
2015) – apa.
Volumul la care ne referim, tipărit în ediţie bilingvă, tra-
dus în limba franceză de Ion Roşioru, supervizat de Paula
Romanescu, reprezintă o schimbare stilistică majoră în re-
pertoriul bogat al autoarei. Dacă celelalte volume erau
scrise în vers liber (cu rare excepţii), Cenuşa verii ne sur-
prinde prin epode alcătuite îndeobşte din patru distihuri
concepute cu ritm şi rimă. Rimele sunt bine alese, rare,
îndeobşte între cuvinte care marchează părţi gramaticale
diferite: substantiv cu verb, adverb sau adjectiv.
Tema principală a volumului o constituie dragostea, în
special neîmpărtăşită.
Combustia dragostei este simbolizată prin foc: Rezul-
tatul combustiei sufleteşti o reprezintă Cenuşa verii:
Volumul este unul al cunoaşterii de sine şi depune
mărturie pentru căutarea fiinţei.
Poezia expresionistă (Deriva sentimentelor, 2016),
Stările sufleteşti, îndeosebi dragostea sunt exacerbate,
copleşitoare.
Autoarea scrie o poezie lucidă, inteligentă, aspră dar şi
tandră totodată. Ea se opreşte asupra întrebărilor grave
existenţiale pe care le tratează heraclitian. “Eu fac să
dureze efemerul” – afirmă poeta undeva în volumul
Conspiraţii celeste. Asta face poezia, eternizează viaţa
noastră efemeră.
Suprapunerea străzilor oraşului de adopţie, Bucu-
reştiul, peste străzile oraşului natal Braila (Strada
Lăcustei, 2017)
Străzile Victoriei Milescu sunt străzi vechi, personifi-
cate, sau mai noi, cum e Bulevardul Uverturii pe care
locuieşte, străzi nostalgice, spălate de ploaie ca o
abluţiune, o stradă este traversată printre maşini de o
bătrână cu moartea pe urmele ei. În sfârşit, poeta se
identifică chiar cu strada generică: „Strada cu boli fără
speranţă/ fără interdicţii la adicţia iubirii/ strada pe care
scuipi versuri nemuritoare/ fără să o priveşti în ochi/
sunt eu...” (Rezistă până mâine).
Concluzii: Mie îmi pare că Victoria Milescu lucrează
ca un sculptor care îşi toarnă formele în metal. Matriţa
este omologabilă athanorului alchimic. Întâi poeta îşi
modelează rapid impresiile în lutul moale, în mai multe
variante, apoi, ca să le dea consistenţă pentru supra-
vieţuire, trebuie să le toarne în forme limpezi. Aceste
forme încearcă să elimine excrescenţele accidentale, pi-
torescul extravagant, apropiindu-se de generalitatea
conceptelor, de esenţe. În aceste forme reci, translucide,
autoarea îşi toarnă bronzul imaginaţiei fierbinţi. Acum
intervine surpriza. Bronzul topit nu vrea să se solidifice
şi prin forma transparentă vedem zbuciumul etern al su-
fletului efemer: ”Poate că aşa arde poemul / împreună
cu poetul / la masa de joc / moartea culege cenuşa”.
Aşadar trăirea e heraclitiană dar forma de încorsetare,
eleată. În căutarea stabilităţii expresiei, Victoria
Milescu se apropie de forma conceptuală.
Timpul va decide dacă bronzul poemelor Victoriei
Milescu, după ce se va solidifica, se va transforma în
aur.
(Continuare la pag. 22)
21
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
(Urmare de la pag. 21)
2. Nicolae Grigore Mărăşanu – poet acvatic
Caracteristicile matricei stilistice ale unui culturi, ar fi,
după teoreticianul acesteia, Lucian Blaga: orizonturile
spaţial şi temporal inconştiente; accentul axiologic
(preţuire sau dispreţuire a existenţei); atitudinea faţă de
viaţă (constructivă, distructivă sau neutră) şi năzuinţa for-
mativă (individualizantă, tipizantă ori stihială). Matricea
stilistică specifică nouă, după Lucian Blaga este cea mio-
ritică, caracterizată prin: orizont spaţial inconştient de
forma deal-vale care determină ritmurile creaţiilor artistice
urmând sinuozitatea peisajului, orizontul temporal in-
conştient, de asemenea sinusoidal (prezenţe şi retrageri
din istorie), atitudine pozitivă în faţa destinului, năzuinţă
formativă stihială, elementarizantă.
Vasile Băncilă, exegetul şi prietenul filosofului, com-
pletează spaţiul mioritic cu cel al Bărăganului, câmpie
nesfârşită care converteşte oscilaţia pornită din munte
şi estompată de plai într-o undă orizontală. Pentru el,
monotonia câmpiei provoacă halucinaţii (ca şi deşertul),
viaţa e valorizată negativ, timpul orientat spre trecut,
artiştii acestei zone fiind atraşi de amintiri şi de istorie.
Ne mai rămâne de analizat spaţiul acvatic din peisajul
românesc: în special: Dunărea, Delta şi Marea Neagră,
exemplificând cu poezia lui Nicolae Grigore Mărăşanu
(antologate în volumul LEVIATHANUL, editura „Grai
şi suflet – cultura naţională” Bucureşti, 2004).
Matricea stilistică acvatică:
a). Orizontul spaţial inconştient
Spaţiul Deltei, constituie un spaţiu ondulat în care al-
ternează verticala trestiilor şi sălciilor cu orizontalitatea
apelor. Pe lacurile întinse, cum este Fortuna, când nu
vezi malurile, spaţiul pare infinit, dorul ţărmurilor te
ademeneşte fie spre visare, fie spre naufragiu. Misterul
canalelor sau al lacurilor te copleşește, cuprins de reve-
rie cazi în mirajul ştimelor apelor, gorgonelor şi levia-
thanilor. Spaţiul acvatic reiterează mitul eternei
reîntoarcri, perpetuarea ciclului vieţii şi morţii terestre.
Oglinda apei mijloceşte între cer şi pământ, aici reflec-
tându-se norii, păsările, luna, stelele, împreună cu peştii,
şerpii, broaştele. Astfel, spaţiul acvatic ne trimite la mo-
mentul genezei, când apele cerului şi ale pământului nu
erau încă despărţite. Totodată, mâlul fertil generează în
permanenţă viaţa (vegetaţia, insectele) şi provoacă
moartea, descompunerea. În spaţiul magic şi mitic al
Deltei, un Dumnezeu panteist sau natura însăşi sacrali-
zează peisajul.
b). Orizontul temporal inconştient
În spaţiul labirintic al deltei, timpul stă pe loc sau curge
fabulos, uneori orientat spre viitor, alterori spre trecutul
amintirilor. În consecinţă este tot sinusoidal. În volu-
mele care descriu viaţa trăită imaginar în Deltă (la tim-
pul prezent): INSULA (Ed. Albatros, Bucureşti, 1973),
22
CORABIA DE FOSFOR (Ed. Eminescu, Bucureşti,
1976) şi UMBRA FLUVIULUI (Ed. Eminescu, Bucu-
reşti, 1979), timpul pare că nu se manifestă decât prin:
bătăile inimii, fâlfâitul aripilor unei păsări, săritura unui
peşte ori freamătul trestiilor bătute de vânt. În rest, tim-
pul stă pe loc, totul e tăcere ca „între două bătăi ale ini-
mii”; „Liniştea aceasta îmi toarce sufletul / ca pe un fir
de lumină” (O câtă linişte).
c) Accentul axiologic şi atitudinea faţă de viaţă
Poetul preţuieşte viaţa, armonia pe care o trăieşte sufle-
tul contopit cu natura mirifică: „Este încântare divină/să
auzi peştele liniştii/ în coşul pieptului înotând,// pacea
făcându-şi cuib// în sufletul hăituit/ de lupii fluviului,/ să
vezi suind diafană/ pasărea din zori a speranţei!”
(Pasărea din zori a speranţei)
d) năzuinţa formativă îmi pare stihială. Sufletul poetu-
lui, identificat cu fluviul, se manifestă când liniştit ca
apele limpezi, când tumultos, ca apele tulburi, revărsate.
e) Stilul specific
Nicolae Grigore Mărăşanu abordează o mulţime de
registre poetice care te captivează ca o călătorie pe
canalele Deltei: vers clasic, cu ritm şi rimă, vers liber,
balade Terente (balada ultimului haiduc din Balta
Brăilei), Cântăreţul din flaut - a cărei temă: căutarea
morganaticului oraş, mă duce cu gândul la Noaptea de
decembrie a lui Macedonski etc.), parabole lirice,
cântece de lume (poemele desfrânate din ÎNGERI ŞI
BANJOURI.
Poemele fluvii, îndelung elaborate, realizează o struc-
tură specifică peisajului Deltei (Întâmplări din marea
călătorie pe lacul Fortuna, Floarea insulei, Crivăţul şi
trandafirul etc.).
Mai întâlnim vaste poeme având ca ascendenţă struc-
tura baladei Mioriţa: Convoiul şi Upta - care aduc ino-
vaţia structurilor prozodice paralele etc.
În final, putem contura portretul acvatic al autorului.
Nicolae Grigore Mărăşanu. Îmbrăcat în cămaşa fluviu-
lui, poetul îşi contemplă umbra de „stârc argintiu”.
Vasele sale sanguine alcătuiesc o Deltă prin care curg
apele Dunării.
Poetul şi-a făurit destinul ca poet acvatic, specific prin
care putem construi, cercetându-i poezia, o teorie a
spaţiului acvatic românesc al Deltei Dunării.

II. Sfântul Cutare poetul
Mihail Soare
de Șerban Codrin
(Mihail Soare, ”Sfântul cutare
poetul”,Ed. Betta, 2016)
„Mă aflam într-o adunare numeroasă de poeţi bucureşteni,
când cineva ne-a atras atenţia că între noi îşi făcuse
apariţia, atât, Mihail Soare. Relativ puţintel de statură, cu
un ceas dispropornionat de mare la încheietura mâinii
stângi, descheiat la doi nasturi ai cămăşii cadrilate, cu un
zâmbet adresat nimănui, era probabil însoţit de cineva,
însă a plecat repede, nu-l interesase, probabil, nici o
prezenţă. În orice caz, eu habar nu aveam drept cine se re-
comanda purtătorul de ceas; abia după oarecare vreme,
găsindu-i fotografia pe un volum de versuri, am făcut o
mică legătură, însă nu mai mult.
Mai apoi, treptat, faptele şi informaţiile s-au
adunat. Nicolae Roşu, maestrul de ceremonii al Editurii
Betta şi centrul ciclonului alcătuit dintr-un grup consistent
de scriitori din judeţele sudice ale ţării, repeta mereu
numele lui Mihail Soare, prezentându-l drept bornă kilo-
metrică pe şoseaua lirică; Emil Lungeanu, uns cu toate al-
ifiile enciclopedismului nedisimulat, îl compara cu
altcineva, „pentru mine amândoi sunt la fel de demenţi”,
în sensul poetic, nicidecum patologic, dar ce mai con-
tează, astfel de slujbaşi ai „nobilei inutilităţi” (cum e Paul
Valery) umblă de multişor cu capetele în nori.
Un mare iubitor de poezie mi-a oferit volumul la
care se face aluzie în titlu: fericit iubitorul de poezie,
pentru că, la rândul său, m-a blagoslovit cu o carte unde
sunt îmbuteliate multe esenţe; Mihail Soare se dezvăluie
ca un poet herculean, încărcat de materie şi de idei, liber
să se joace în cele şapte cu întreg rastelul de ingrediente
ale poeziei, nu îl obligă nici o cenzură, fie chiar transce-
dentală, să scrie cu mesaj strict, dar prezent în subtext, ci
râde ca Till Eulenspigel de umanitate, de artă, de prostie,
de înţelepciune, de fericire, de ranchiună, de absenţa lui
Dumnezeu, de platitudinea îngerilor, de dragoste, de vise,
intră în gaşcă cu Don Quijote şi le pasă numai de „serile
cele mai reci de toamnă”, de „înţelesuri schiloade”, de
propriile slăbiciuni şi iluzii nebuneşti, de tot şi de toate cu
o libertate a spiritului la înălţimea unui talent al dracului
de poznaş, dar și de serios, de dramatic.
Cu o ţinută tipografică maiestuoasă, cartea, pe cât de
încăpătoare pe atât de modestă, 79 de pagini de text com-
pact, mă pune, după lectură, dinaintea câtorva, (să le spun
deocamdată) concluzii : tematica nu este variată; poetul
scormoneşte în câteva obsesii pe care le variaţionează cu
măiestrie de Paganini pe o singură coardă, îmbogăţindu-
le până la exces de fiecare dată; nici unul din cele 44 de
texte nu coboară sub un nivel dintru început înalt; o abun-
denţă lingvistică diavolească, parcă dintr-o lăcomie a
folosi toate cuvintele limbii române dintr-o dată, în
amestec, turcisme, vocabule germane, slavonisme din
cronici şi din ceasloave bisericeşti, regionalisme,
arhaisme, neologisme de ultimă modă, anglo-saxone,
chiar americanisme; voită dezordine în punctuaţie, tem-
perată uneori, însă realitatea dezordinii se impune; un for-
midabil amestec al limbajului colocvial, chiar argotic, în
contextul metaforic cel mai şocant, elevat, fals acade-
mizant, ceea ce dă poemelor savoare, iar degustătorului
dezabuzat delicii de drog literar; o tehnică a versificaţiei, ade-
arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
seori pe strofe, împinsă până la perfecţiune şi manie. Se constată
o anumită egalitate valorică a textelor, toate poemele te fac să
tresari, să te pună pe gânduri, să te entuziasmeze, să cauni printre
ele poemul unic, marea revelaţie. (…)
Luat titlu cu titlu, Poem cu animale de companie, Iubirea
e o chestie, Confuzie, Poem cu sonda caraghioasă numită
Eiffel, Poem pentru istoria suferinţei, Lăsaţi-mi libertatea
să mă împuşc, The end, fin, sfârşit, O umbră-atât de mare,
De dorul tău, Sau nebunia mea nu puteau fi scrise decât
de Mihail Soare, au amprentă genetică, sunt abundent per-
sonalizate în zodia aceluiaşi poet. (…). Numai un poem
sau altul ar putea justifica existenţa unui talent din familia
marilor poeţi, dar bardul nostru este capabil de cascade, ba
chiar, se pare, repetate în celelalte volume necitite de
mine, însă existente prin bibliotecile cunoscătorilor;
aşadar ne aflăm în faţa unui autor prodigios, jucător la o
ruletă câştigătoare pentru cei dotaţi, continuator al jucă-
torilor din secolul XX. Retras pe undeva, prin nu ştiu ce
judeţ, în ce localitate, şi-o fi câştigând pâinea într-un fel
oarecare, însă ameninţă literatura română, poezia în-
deosebi, cu, cel puţin, noi edificii literare, aşa că ar fi de
dorit să-i acordăm pacea necesară, să nu-l terorizăm cu
vorbe goale, să nu-l zeificăm, să nu-l umplem cu paie ca
pe trofee vânătoreşti, precum o păţeşte câte un lacom să
ocupe locul din faţă la masa celor aleşi, pentru că poate
exista pericolul să-şi piardă capul.
Dacă am alege numai o dimensiune, universul poeziei sale
tinde să se înscrie într-o „transcendenţă goală”, deci, în
poezia română, într-o prelungire expresionistă, blagiană;
în rest, poetul împrumută aparent de oriunde i se potriveşte,
logică rece, rigoare clasicizantă, poză romantică, despletită
şi gălăgioasă, preţiozitate parnasiană, incantaţie simbolistă,
joc fără reguli suprarealist, parodism şi aglomeraţie ab-
surdă de obiecte, ca în postmodernism; unele poeme m-ar
duce cu gândul la trepte coborâtoare din Ispitirea sfântului
Anton de Gustave Flaubert, francezul esenţial; în orice caz,
sursele poetice par eclectice, ca ale muzicii lui Alfred
Schnittke; opţiunea ţine de structura interioară a poetului,
de vastul său bagaj cultural, de alegerile sale emoţionale:
ceea ce contează, pe lângă traseul dificil, este finişul, unde
poetul ajunge proaspăt. (…)
Iată ce-i poate ieşi de sub condei într-un text cu
monorimă:
Visele mele supraponderale
(Le ştiţi – cele-n culori paranormale)
Nu sunt născute nici din bromurale
În serile acelea marginale
Cu-amante pline de istericale,
Nici din frustrările policefale
Ce-mi devorează-în sos de portocale
Eşecurile senioriale
Din luptele-însoţite de urale
De pe câmpiile patriarhale (întrerupem citatul, poemul
Visele mele)
Mai urmează 18 versuri şi ar mai urma oricâte, probabil i
s-a terminat poetului rezerva de rime, în numai două fraze.
Din aproape în aproape textul are sens/sensuri, iar, în to-
talitate, explodează ca un foc de artificii de o debordantă
imaginaţie (moaştele ombilicale, ajutorul unor smoale,
vieţi cu damf de cacialmale, cântăreţ obscur de osanale,
măşti sentimentale, etc., etc., pentru ca, în final, să se
revină la primul vers, „pline cu vise supraponderale”, de
unde totul poate fi reluat la nesfârşit: Le ştiţi – cele-n cu-
lori paranormale). Ca la un concurs, câţi poeţi se pot în-
trece cu „poetul cutare” în astfel de alcătuiri aparent
inutile, dar expresive.
(Continuare la pag. 24)
23
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
(Urmare de la pag. 23)
Mihail Soare pare capabil să sugereze, în numai câteva
versuri, mai multe ironii, controverse, aiureli piezişe,
pietre aruncate în livada vecinului, decât Andrei Pleşu în
întreagul său op „Despre îngeri”, ori l-ar face gelos „cerşe-
torul de cafea” Emil Brumaru :
Nu vă mai faceţi, ca proştii, că nu îi vedeţi
Şi orbii vor spune că îngerii voştri-s bezmetici şi-apteri
Deşi când merg pe sârmă, nu prea sus, par creveţi
Într-atât sunt de mici, prizăriţi zodieri
De-i întrebi despre tine ei doar mustăcesc
Neştiind ce să-ţi zică, vorbele lor sunt numai semne-
nsemnate
Poartă mândri în trupuri câte-un os fiinţesc
Fără măduvă, golit de vise prea-ndelung deşeuate (…)
Sunt şi ei ca şi noi tot umile fantoşe
Doar că îşi duc zilele-n secret fără nopţi altcumva
Şi-şi poartă răstignirile ca pe gutui verzulii ascunse-n
sacoşe
Prin pieţele amărâtului rai de mucava
Cu amurguri adânc înfipte în carne,
În carnea voastră desenată cu mâini tremurânde,
Zadarnic le cerşiţi protecţie divină, veţi primi numai
coarne,
În frizerii vă vor blestema, neputându-vă tunde. (Misii
din ceruri)
Să remarcăm predilecţia poetului de a concretiza noţiunile
abstracte, nu întâmplător în câte un vers, ci pretutindeni,
ceea ce sugerează, dincolo de program, o forţă conceptu-
ală ieşită din comun. Nu-l înteresează filozofia, dar uni-
versul său este saturat de noţiuni morale, sociologice,
estetice, inclusiv filozofice devenite obiecte:
Fericirile mele poartă botniţe
din sârme din care se mai fac uneori colivii
şi când mă pierd se caţără-n clopotniţe
căutându-mi urmele printre vii (Fericirile mele)
Apoi poemul o ia razna, sare de la una la alta, însă în to-
talitate este încântător şi nu te mai înteresează, ca de-
gustător de poezie, că începi cu o esenţă şi te rătăceşti prin
oricâte altele. „Pacea” se află în aceeaşi situaţie, de tre-
cere de la abstract la concret:
pacea a venit nefiresc într-o zi de vară
şi era ca o matroană zbârcită
sulemenită în draci (Poem cu războiul de o sută de ani),
sau:
Purtând legaţi cu lanţuri mii de ieri
De gleznele firave precum macii (Iubita mea era un circ
tăcut),
sau:
Stăteam acolo cu ţiitoarea mea
văduva unui vis încheiat până-n gât (Poem despre isto-
ria suferinţei).
Sunt mai mult decât personificări, ţin de personalitatea
interioară a autorului. Întâlnite inclusiv la alţi poeţi, la
Mihail Soare par esenţiale, ca mărci ale stilului. (…)
Capabil să scrie versuri esenţiale, poetul are spaţii de
manevră către poezia scurtă, chiar minimalistă: dar dacă
24
ar fi să-l cred pe El Greco cam aşa ar fi luându-mă după
personajele sale prelungi ca nişte proptele de sprijinit norii
pe sfinţi tot El i-a născocit, mână în mână cu pictorii
şomeri (Poemul cu singurătatea lui Dumnezeu).
Voi cita integral un text (Aromitoare morţi mă-mbie), din
dorinţa de a observa balansul de la o idee la alta, între logic
şi ilogic, excepţionala forţă metaforică, nevoia inutilă, dar
creativă, de a inventa cuvinte noi, pentru că nu-i ajung
cele tradiţionale, finalul de grandoare eminesciană, pentru
că numai bardul de la Ipoteşti a mai oferit veşniciei o atât
de pregnantă concreteţe:
Aromitoare morţi mă-mbie-ntruna
Prin iarmaroacele pe unde-mi plimb
Şi neînstări şi preaîn stări – totuna
Îmi cer nebunele , să-mi dea în schimb
Pe ele, culmea, nemuriri grămadă
Şi linişti noi cu aripi ca de vată
Promisiuni că-mi dăruiesc o stradă
Să o botez cu numele de fată
Al poeziei mele şi-ncă alte
Făgăduieli ce ţin de nebunie
Cum că mi-ar face nu ştiu cât de nalte
Plutirile spre-o altă galaxie
Cu stele mai ţâţoase şi mai tandre
Că m-or înstăpâni peste mulţimi
De colonii imense de micsandre
Guvernator cu mii de heruvimi
În solda sa, bezmetici şi puiandri
Cu ochii lor de rouă translucidă
Invidioşi ca nişte oleandri
Aleşi să-şi piardă viaţa-ntr-o coridă
Iar ei să fie condamnaţi degeaba
La o nemoarte de doi bani jumate
M-au mai minţit că eu voi fi Kaaba
Întregii lumi cu minţile plecate
Politicos le-am refuzat oferta
Şi m-am retras pe arca mea haihuie
Din lemn de santal, unde doar coverta
Face cât orice veşnicie şuie…
Una peste alta, Mihail Soare este poet cât cuprinde, în
plină activitate creatoare, intensivă, debordantă, cu har în-
destul să emită pretenţii de a compune capodopere sub
formă de poeme decupabile din contexte, sau cărţi întregi,
dar unde să adauge virtuţile arhitectului liric.
(…)Mihail Soare este și o capodoperă a poetului Mircea
Micu, care pare a-l fi descoperit înaintea altora (i-a și scris
o prefană), căruia i-a dedicat emoţionante şi solemne ver-
suri. (Elegie. Memoriei lui Mircea Micu).
Crunt mă mai dor mugurii
viile cu strugurii
şi privighetorile
din satul cu morile (…)
Fii binevenit, poete, cu ceasul la mâna stângă, să-ţi măsori
timpul acordat sub cupola secolului XXI, pentru că faci
parte dintre cei aşteptaţi; de la cărţile tale investite cu în-
credere nu se aşteaptă minuni, decât cele pe care eşti ca-
pabil să le realizezi singur.

III. Doctor într-un
spital al amorului
de N.D. Fruntelată
( Un corp scufundat într-un
lichid ... poeme secvenciale,
de George Stanca)
Prima mea locuinnă în București a fost în Colentina, la
Nada Florilor, într-un apartament de la ultimul etaj, de
unde vedeam o curte cu iarbă și nalbă, căsune mici locuite
de nigani lăutari, cu nevestele care vindeau la meciuri, pe
„23 August”, porumb fiert, seminne de dovleac și de floare.
Seara era concert acolo, cântau brunenii, acordeon, vioară
și, evident, solo tot felul de cântece șucare (printre care „La
bolta cu trei capace”, „Inel, inel de aurel”), femeile puneau
la fiert cazanul mare cu porumb, era chef (bineînneles cu
bere și vin provenite de la cârciuma megieșă „Focșani”),
era boemă frumoasă, stăteam până noaptea târziu pe bal-
conul meu și jinduiam să fiu cu cei de jos.
V-am povestit toate astea pentru că am primit manuscrisul
unei cărni a prietenului meu George Stanca. Cel născut în
altă margine a Bucureștiului, la Giulești Sârbi, orgoliosul
care a făcut liceul la „Doamna Stanca”, aceasta fiind, fără
tăgadă, maică-sa, nebunul de la Institutul de construcnii
care cânta cu glasul la „Odeon” și sucea mintea studen-
telor bucureștene.
M-am gândit ce ne lega pe noi, doi oameni din aceeași
generanie, el giuleștean de baștină, rapidist pătimaș, eu,
oltean cu iubire alb-albastră din Craiova Maxima, mi-am
amintit Colentina și vântul boem de acolo care mi-a ră-
corit tinerenea. Ei, bine, la un pahar de vin Turist băut în
cârciuma „Focșani”, care a fost odată la Doamna Ghica,
i-aș chema (în vis și în amintire) pe giuleșteanul George
Stanca, pe alt George (mărnea) dus mai către Apus, am
sta acolo toni trei și am vorbi vorbe în colnuri și rotunde,
cum zicea nea Nicu Velea.
Pentru că George Stanca e poet până în vârful unghiilor.
O bucurie a limbii române în care se joacă, uneori elegant
ca un vârf de floretă, alteori miștocar ca un șmecher de
cartier, uneori îngânând un cântec de câmpie teleor-
măneană, alteori cu ecouri din Villon.
Știu că George și-a dat doctoratul. Pentru mine, el, inginer
constructor de meserie, era doctor de mult, doctor la Spi-
talul amorului al lui Anton Pann.
Cartea asta nouă a lui se cheamă Un corp scufundat într-
un lichid ... poeme secvenciale. Nu vă uitani la tonul ști-
innific, George încearcă să vă fraierească, el se joacă
numai cu vorbele, cum se joacă într-un cântec vechi
Tudor Gheorghe cu sânii unei fete frumoase.
Un poet scufundat într-un lichid nu dislocă, alocă iubire,
ură, tristece, bucurie, scârbă...Fie iertat, fie citit în veacul
veacului poetul.
Stanca scrie un fel de balade în proză, mai exact, prozo-
poeme, despre femeile iubite în fapt și în gând,
mângâindu-le disperat trupul și admirându-le extaziat su-
arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
fletul. Și vine Ea cu emfază, cu talia ca o vază, se
dezbracă una-două, umple cănile de rouă și le de pe gât,
de dușcă, apoi mă sărută, mușcă, buza-mi sângerează,
mor, pân-la spartul zorilor, cu propozicii și fraze, cu em-
faze pe obraze...
Puteni să le ziceni poeme erotice, adunate într-o odă a
Intercopsinei, ca într-o, așa cum zicea un critic într-o re-
vistă craioveană, Erotica Magna.
Dar ce facem cu poemele îndurerate despre Tata și
Mama?
Și mama, mama stă să cadă și George nu mai vine, lăsaci
copiii să vină la mine, o, voi, sănii, sănii și voi cai, voi
cai, nu credeam să-nvăc a muri vreodată și mama, mama
stă să cadă peste lume, peste foetus, peste ziua de mâine,
peste soartă.
Dar ce facem, în fond, cu Poetul?
Poetul nu e om, nu știu ce este, supraom, poate neom,
paraom, meteom, sigur nu e om, omul moare zilnic și de
mai multe ori pe zi. Poetul moare rar, din când în când,
nici nu moare, pleacă, plutește, se duce, zboară, are
aripi...
Stanca își face contrapunctul iar prin poeme amintind de
cânticele nigănești ale Paraschivescului, de cântecele din
folclorul erotic românesc (există și așa ceva!), cu vorbe
care sunt mozarturi și beethovene, coruri dulci de
cosânzene.
Iată, însă, și un poem mai ciudat pe care îl transcriu în în-
tregime. El se cheamă, banal, Poșeta:
bi-ai uitat poșeta pe chiuveta mea. Ia-ci și poșeta, lasă
chiuveta, du-te, ia-ci drumul, lasă-ci parfumul să-mi umple
casa cu vaporoasa mireasmă a ta. bi-ai lăsat bucla-n
perna mea, du-te cu părul strălucitorul mângâietorul
părul tău lung făcut din plete care tot curg la vale-ncete.
bi-ai uitat forma pe patul meu un trup de vise. De
Dumnezeu. Nu te mai duce. Stai cât vreau eu...
Poetul e un copil care se joacă în nărâna sfântă a limbii
sale.
George Stanca e un Poet care simte că și totul se pierde-
n cecoase amurge ce bântuie lin prin cetăci luxemburge.
Apoi explodează sub soarele Parisului: Versailles din
pamplezir răsai, din francuzescul colc de rai, picior din
plaiul lor, Versailles, din turnul Eiffel tu să sai, pe malul
Senei, haidi-hai!
Sunt și câteva poeme din altă carte, cel despre cara asta
care nu mai are nicio șansă și cel cu Povești de adormit
Eva Maria.
Dar, în totul, volumul despre poetul scufundat în lichidul
melancoliei este un titlu de referinnă în opera lui George
Stanca. Eu îl așez lângă Tandrece maximă și Poeme prici-
noase.
Și mi-aduc iar aminte de tânărul George care era primit,
ca și alni poeni din generania lui, ca un prinn într-o redacnie
de revistă literară de dinainte de marea revolunie capita-
listă din decembrie. O revistă despre care el nici nu amin-
tește în Wikipedia lui de pe Internet. Și care se chema
„Luceafărul”.
Salut această nouă carte a ta, prietene George Stanca, și te
invit, cum spuneam, la un pahar de amintire pe terenul meu
din Colentina, la cârciuma „Focșani” de la Doamna Ghica,
loc ce nu mai există decât în visele tinerenii noastre!
25
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
IV (1). Știin:a de carte
care ne întinerește
de Nicolae Georgescu
Bibliografiile sunt instrumente de căutare, cum
ar fi dicnionarele, enciclopediile, istoriile cronologice și
atâtea altele, fără de care nu știi ce să faci chiar dacă ești
într-o bibliotecă, între cărni neavând un îndreptar nu știi
cum să treci dintr-una într-alta, rămâi prizonierul primeia
și aventura intelectuală a cunoașterii se stinge în tine odată
cu citirea ei. Aș zice că părintele bibliografiilor este zeul
Hermes, și iată de ce. El se deplasează pe deasupra
peisajului indicând, cu varga lui, cele mai potrivite locuri
pentru facerea drumurilor sau potecilor. Noica își imagina
un peisaj ondulat împădurit, și, undeva, într-o vale încân-
tătoare, niște turiști rătăcini, dezorientani mai bine zis, în-
tâlnindu-se spre salvarea lor cu un cioban, care le zice
simplu: Lasă că v-oi da eu drumul! Oamenii sunt liberi,
zice Noica, dar n-au drumul, sunt prizonierii văii lor
fericite. E bine, desigur, să stai pe fundul unei văi în-
verzite, cu un izvoraș alături, cu păsărele și animale mici
împrejur, dar este periculos: te duce repede gândul la
tinerene fără bătrânene și viană fără de moarte, lucruri in-
terzise nouă, muritorilor – de aceea zeul vine să ne salte
deasupra, pe creste, să vedem orizonturile, să știm de unde
răsare și unde apune soarele, te în-drumă. Or, cuvântul
nostru îndrumare este același cu grecescul metodă (meta
și oudos, genitivul de la ous cu sensul drum, potecă) – iar
punerea în drum, în situanie de drum, este treaba zeului lui
Hermes. Asta este și o bibliografie: îni arată cum să treci
dintr-o vale într-alta, dintr-o poiană într-alta, din loc în loc
așadar / stând deasupra și coborând cu metodă, cu plan.
Doamna Lina Codreanu este hermesul operei lui
Theodor Codreanu – realizează, adică, o bibliografie a
întregii sale opere tipărite între 1968-2011. Nu-i vorbă,
oricare dintre operele lui Theodor Codreanu – fie că ne
referim la seria sa eminescologică, la seria monografiilor,
la campaniile pe marginea Transmodernismului (curent
estetic actual, pe care-l reteoretizează și-l urmărește
exemplar), la studiile basarabene, la sintezele pe teme
politico-istorice privind locul și rolul românilor în lume,
la literatura de ficniune ori la splendoarea aforismelor
strânse în tomuri întregi de odihnă între munci – îni poate
fi suficientă pentru un deliciu intelectual complet; totuși,
trecerea este necesară și pentru ea însăși (îni redă imagi-
nea de ansamblu), și pentru că-ni definește creșterea și or-
ganicitatea acestei opere. Lucrarea este făcută bibliote-
26
conomic, respectând standardele ISO 690.2012 și ca atare
este tematizată. Prima secniune repertoriază opera în vo-
lume, urmează publicistica în periodice și /alte/ publicanii,
apoi referinnele critice, prezenne în colegii redacnionale,
premii și distincnii. Fiecare compartiment este, la rândul
său, subdivizat tematic. Autoarea dorește să fie foarte
obiectivă, să nu se simtă, adică, prea marea apropiere de
obiectul de studiu, și rezumă extrem de parcimonios lu-
crările inventariate, preferând citatul reprezentativ, din
Theodor Codreanu – cu această profesiune de credinnă.
Se mai pot aduce îmbunătăniri acestor standarde
după care este elaborată cartea. De pildă, citarea
cvasi/completă a numelor proprii din fiecare lucrare în
parte (și evidennierea în Indice a citărilor indirecte), sau
(și asta nu în ultimul rând) raportul articolelor cu volumele
(cărnile). Indicele, apoi, trebuie completat cu unul de lu-
crări, oricât de greu ar fi făcut: fiind o bibliografie crono-
logică, are nevoie neapărată de scala orizontală, a
alfabetului.
Despre Theodor Codreanu s-a scris mult, eu
însumi îmi reproșez că am vorbit (și vorbesc) despre el
mai mult decât am scris. Îmi regăsesc, în bibliografia d-nei
Lina Codreanu, un text pe care l-am senmnat cu pseudo-
nimul Sergiu Arjoca în revista Literatorul din 1998
(aveam mai multe texte în revistă și, conform uzannelor,
semnam unul singur cu numele propriu, restul – cu
pseudonime) – și pe care-l susnin cu același pathos, re-
luând aici fragmentul ales de bibliografă: „S/a vorbit deja
despre Huși ca nod cultural prin prezenca d-lui Th.
Codreanu aici și, mai ales, prin „pelerinaju” pe care-l
provoacă; o discucie cu dânsul, ori în jurul dânsului, este
un adevărat banchet intelectual. /eu vorbisem așa, cu nu-
mele, acum mă reluam cu pseudonimul, n.n./ Th.
Codreanu se arată constant o personalitate rectilinie,
străbătând vremurile și vremile cu seninătatea intelectua-
lului stăpân pe instrumente și cu mintea limpede; din
Ibrăileanu crește , pe plaiurile moldave, acest tip al in-
telectualului român ferm și inflexibil.” (458). Astăzi pot să
adaug la acestea că Theodor Codreanu a devenit deja o
institunie culturală, în cuvântul său regăsindu-și răspuns
întrebările grele ale culturii române. Cartea de fană certi-
fică, id est: instituie acest adevăr. D-na Lina Codreanu tre-
buie să-și continuie lucrarea bibliografică, ninând poate
cont și de observaniile noastre, făcând din ea ceea ce se
cheamă o bibliografie curentă. Are chemare pentru acest
tip de muncă știinnifică – și pentru numele care, nu este
așa, a chemat-o în institunia care s-a închegat.

IV (2). Cătălin Codru
„Să ne dansăm iubirea…”
de Nicolae Georgescu
Volumul de debut al lui Cătălin Codru arată un poet
înrobit muzicii, mai ales ritmurilor ușoare, naturale, ce
provoacă din afară un fel de dans al cuvintelor în elanul de
a descoperi ritual lumea sufletului, a sentimentelor în ge-
neral. Poetul nu iese (decât foarte rar) din măsurile doinei
populare, nu știe cum va încheia poemul pentru că se lasă
în voia pașilor care sigur desenează ceva, nu se oprește la
vreo cascadă a gândului, lasă totul să curgă invitându-și
cititorul la acest balet dus după instrumente lemnoase,
simple, un fel de „frunză verde” continuă ce îmbracă viana
cu natură. Demersul său poetic provoacă cel punin două
puncte de dezbatere, pe care aș încerca să le ating – cu bu-
curia (și mirarea) că îmi oferă prilejul.
Mai întâi, statutul ontologic al referinnelor. Vorbim
adesea de muzică și dans crezând că este același lucru sau
că sunt două lucruri foarte apropiate. În poezie, însă, mu-
zica, muzicalitatea, este ceva implicat, care nine mai mult
de eufonie, de distribuirea vocalelor mai ales, regăsite sub
accente asemănătoare – pe când choreografia presupune
și impune o mișcare, fizică oarecum, din afară, provocată,
un fel de horă a cuvintelor deja ordonate muzical, care
trece peste lucruri și fiinne punându-le în relanie. Corul este
acela care asigura mișcarea în tragedia antică, după
scheme bine stabilite, adevărate dansuri cu existennă au-
tonomă, - pe când personajele, încremenite sub măștile
lor, își depănau replicile cu muzicalitatea implicată a lim-
bajului poetic. La noi, în poezia mai recentă, Cezar
Ivănescu a experimentat dansul ritual în poemele sale,
creând acea artă poetică a cantilenei continue, poezia fără
sfârșit în chip de liturghie a vienii.
Cătălin Codru se regăsește, întrucâtva, în „mantaua
lui Cezar”, ca să parafrazez numele editurii ce-l găz-
duiește: atâta, doar, că purtătorul acelei mantii pune multă
filozofie în poem și-și mută cu totul sufletul acolo; pe când
cel ce pare a i-o proba se lasă cu mare plăcere dus de joc,
nu-l conduce ci doar se leagă, intră în joc alături de o
pereche, pare a căuta sensul vienii în calitatea ludică a fi-
innei omenești. Citesc cu mare încântare un poem ca
acesta: „Din tăcere-mi strigă visul… / Și rămân tot eu cu
zisul. / Vântul bate, focu-i viu, / Mă aplec strigând ce
scriu. // Tace vântul, tace marea…/ Din tăcere-mi strig
strigarea. / Tace cerul meu durut ,/ Cu cât tac, tot strig și-
s mut.// Scurgă-se-n tăceri strigarea, / Cerul meu e larg ca
marea. / Că mi-e grea tăcerea mea, / Tac de mine…zbor
de ea. // Și eu tac… și vântul zice, / Când nu strig îi sunt
complice…/ Și mi-e greu cât marea-i zarea, / Cât stri-
garea, cât mirarea. // Cântec viu de pitulice / Cânt și eu
când n-am ce zice. / Cerul, vântul și mirarea / Îmi aco-
peră strigarea. / Strig și eu ce tac acum! / Marea-i vântul,
ceru-i drum, / N-am să plâng cum curge ceara …/ Tac și
strig visând uitarea!” (Tăcere, strigăt mut). Observ, însă,
că totul e joc de cuvinte pe pivotul zicere/cânt, autorul
arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
baleind între una și alta, lăsând cântul să suplinească
zicerea/zisul, mirându-se că se poate. Stors bine de cu-
vintele de prisos, pus în menghina strânsă a gândirii, po-
emul oferă o artă poetică a permutărilor, a înlocuirii
cuvântului cu muzica, ori a conlucrării lor – ceea ce duce
tocmai la dans. Sunt, repet, sensuri intuitive, vag câștigate
în cursul derulării schemelor de joc – dar adjudecate la
timp, în câștigul ideii. Schimbările acestea pot fi, în prin-
cipiu, vinovate sau nevinovate.
Ar fi de făcut, aici, a doua observanie ce privește poezia
ludică în sens mai larg. Poetul putea să descopere (și nu
mă îndoiesc că o va face) și celălalt principiu fertil, „ut
pictura poesis” – dar să ne aducem aminte ce frisoane
metafizice i-a provocat lui Eminescu această descoperire.
La „Venere și Madonă” mă refer, unde poetul constată că
Rafael, cu arta picturii, putea să facă din Venera, zeina iu-
birii carnale, pe Madona, Fecioara Maria: observând că
poezia poate face la fel, adică „din demon făcui o sântă”
– și apoi observând că poezia, cuvântul, poate chiar mai
mult decât pictura, să facă din nou demonul originar,
Eminescu vorbește imediat de „apostasie” și descoperă o
limită a artei cuvântului în general, faptul că schimbă răul
în bine și invers: este o interdicnie cerească – sau o stigma-
tizare, ca „apostasie”. Altfel zis: este poezia – apostazie?
Sunt poenii – apostani?
Poezia lui Cătălin Codru este uneori voit naivă, de fapt
caută coincidennele, semnele comunicării cosmice, cele-
brează aceste coincidenne/semne. Faptul că le integrează
printre lucruri, adesea printre lucruri comune, banale,
denotă și mândria de sine (stă de vorbă cu ideile cum ar
vorbi cu lucrurile simple) – dar și hybris, poate incon-
știent, oricum neasumat. În ordine mai înalt teoretică,
apostasia pândește această interșanjabilitate la tot pasul.
Apostatul este cel care nu mai poate fi crezut în niciun fel,
pentru că a optat o dată pentru ceva, iar apoi a optat pen-
tru opusul acelui ceva: el va opta iarăși și iarăși – deci: nu
are (dreptul la) opniune. Cătălin Codru nu-și pune aseme-
nea probleme, chestiunea responsabilitănii artei nu intră în
preocupările sale – și, în general, în preocupările lui homo
ludens: poetul se desfășoară, în acest volum, cu toată fi-
inna în zona frumosului, galopează elegant pe câmpiile
muzicale ale vorbelor, experimentează corespondennele.
Emblematică este fraza cu care-și încheie prefana către
cititori: „Le mulnumesc celor care m-au îndemnat să pu-
blic părni din joaca sufletului meu.” Este, însă, ea, joaca,
a… sufletului? Mintea nu-i este mai degrabă cauză? Fie
cum va fi, așteptăm și alte părni – dar vrem să vedem și
întregul: nu întregul jocului (jocul n-are căpătâi, de altfel,
este continuu) – ci al sufletului; un întreg sintetic, desigur.
Până atunci, constatăm că ne aflăm în fana unui volum
scris cu multă inspiranie, de un virtuoz care se lasă în voia
cuvântului cu o încredere oarbă că aripile talentului sunt
și pânzele ce-l împing și-l dirijează printre brize; crede –
vreau să zic – că în natură, în cosmos, se găsește o raniune
similară celei din om care are ea grijă de totul. Nu-și
exercită, încă, dreptul liberului arbitru, nu alege, locuiește,
încă, în spaniile edenice ale iubirii de sine.
27
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
V. Căutarea propriei
identită:i prin iubire
de Ioan Groșan
(Viorica Nicolaescu, ”Cine sunt eu”)
Se poate afirma fără teama de a greşi prea mult că
una din temele majore ale poeziei dintotdeauna - poate
chiar cea mai importantă! - a fost tema iubirii. Nu iubirea
dintre fermecătoarea Elena, soţia lui Menelau, şi Paris tro-
ianul, un fel de play-boy al antichităţii, a declanşat războ-
iul zugrăvit de Homer în “Iliada”? Nu iubirea pentru o
“doamnă brună” l-a făcut pe Shakespeare să scrie cele mai
frumoase sonete ale sale? Şi nu tot dragostea l-a determi-
nat pe Petrarca s-o ducă-n eternitate, prin poezie, pe fe-
meia de care s-a îndrăgostit, Laura? Şi exemplele ar putea
continua la nesfârşit.
Dar iubirea nu e numai răsfrângerea sentimentelor
noastre asupra “Celuilalt”, ci şi o cale de a ne descoperi
propriul eu, propria noastră identitate. În fond, Hyperion
din capodopera lui Eminescu nu-şi relevă originea cos-
mică, nu se simte “nemuritor şi rece” decât după ce se în-
drăgosteşte de o pământeancă. Asemenea undelor radar,
sentimentele Luceafărului nu se întorc la el ca revelaţie a
adevărului decât după ce s-au “lovit” de fiinţa iubită.
Mi-a trecut prin minte această ultimă consideraţie
lecturând poezia şi eseurile Vioricăi Nicolescu, toate
având drept filon principal căutarea de sine prin iubire.
De altfel, cartea - original ilustrată! - se intitulează “Cine
sunt eu?” şi parcugerea ei ne dezvăluie un drum dificil,
dar de mare sinceritate spre propria interioritate. Şi aş în-
cepe această sumară analiză citând un pasaj din micro-
Cultul iubirii în poezia
Vioricăi Nicolescu
de George Daragiu
(Poezii de suflet din suflet,
Editura Magic Print Onești
2017)
Întruchipată în priveliștea anilor ce s-au scurs
până acum, lirica Vioricăi Nicolescu ne arată, încă de la
primele volume, o poetă chibzuită, un autor care
emonionează autentic, aproape fără afect și cu natu-
ralenea unui cunoscutor al sensului, între stiluri, motive
și moduri lirice, categorii și orientări. Poezii de suflet
din suflet (Editura Magic Print Onești 2017, 187 pagini,
cu o copertă sugestivă), volum scris cu gândirea unei
28
eseurile autoarei: “Cunoaşterea sinelui devine un agregat
de imagini recognoscibile care ne dau sentimentul că ne
cunoaştem pe noi înşine. Ne identificăm cu ceea ce ni se
spune despre noi şi astfel, într-o anumită măsură, între-
barea “Cine sunt eu?” devine absurdă. Nu e oare ceva
care vorbeşte de la sine?. În trecut, mă întrebam adesea
ce anume ar fi trebuit să învăţ despre mine. Ştiam mai
multe decât mi-aş fi dorit, lucruri pe care nu le-aş fi dez-
văluit nimănui, lucruri pe care îmi doream să le ascund.
Mă întrebam într-un mod naiv, necunoscând faptul că
ceea ce ştiam despre mine erau doar ochii tatei, părul bu-
nicii, într-un cuvânt ideile celorlalţi despre cine sunt şi
cine ar trebui să fiu”. Am dat acest fragment în proză
pentru a sublinia unitatea specifică a universului epico-
liric al autoarei, fiindcă poezia ei nu este decât un pandant
în versuri al acestor frământări de-o viaţă. Iată de pildă, în
acest sens, un tulburător poem, “Şi-am dorit să mă rup ca
o ciutură”: “Şi-am dorit să mă rup ca o ciutură,/ Peste
fântâna gândurilor-n două,/ Jumătatea să fie partea cu
ură,/ Jumătate, dorinţa cea nouă./ Mi-am scos inima şi-
am pus-o pe masă,/ Să se inunde cu-a lunii tulburătoare
undă,/ Din adâncul ei, adâncit de durere, răul să iasă.../
Şi să rămână doar dragostea, caldă, fecundă”. Există
apoi în acest volum splendide poeme de dragoste, ca o do-
vadă a faptului că fericirea nu poate veni din pură singu-
raătate, ci ea poate fi regăsită în doi, ca în poemul “În
noaptea cu lună”: “Noi ne-am hrănit cu.lumina,/ Şi-am în-
văţat apoi să fi fluturi,/ În noaptea cu lună plină,/ Deş-
teptând depărtarea în două arcuri de cer, Adunând în
frântura dintre două săruturi,/ Minunea clipei şi neseca-
tul ei mister”:
Se va regăsi în cele din urmă pe sine scriitoarea?
Las cititorilor să descopere la capătul lecturii acest lucru.
Tot ce pot să spun eu e că în peisajul atât de variat al poe-
ziei româneşti contemporane, Viorica Nicolescu face o fi-
gură cu totul aparte.
festivităni a înnelegerii, cu o finene senzuală și o vrere
finisată în expunerea unei însușiri metamorfozante a cu-
vântului. Eul liric acnionează, cu o labilitate neașteptată,
schimbări, în remarcabile, cursive, sentimentale, a în-
duioșărilor, senzaniilor, sentimentului, indicând o alchi-
mie a firii care multiplică pasiunile adevărate și o indi-
vidualizează pe autoare.
Întrucât, mai ales, nici chiar această explozie de
naturalene sugerând, dincolo de avânturi ale pasiunii, un
cult al iubirii de ininială candoare, curată în dualitate, a
fiinnei omului („În iubire se tace sau se suspină-n
taină/Vorbesc doar ochii mistuitor arzând/E ca și când
ni-ai dori o fastuoasă haină/De tristenile vienii râzând dar
blând.”), nu micșorează din însemnătatea unei poezii
care, în armonia acestei înfrigurări sentimentale,
stârnește o desfășurare aproape cromatică.

Poezia izbutită a
copilăriei
de Andrei Marga
(volumele:
Lumea magică a copilăriei și
Pastel de culoare
de Elena Bolânu)
Andrei Marga: Să te transpui, ca matur, în sen-
sibilitatea poetică a copilăriei presupune cunoaștere a fi-
innei umane, experiennă în relanie cu copiii, sensibilitate
poetică, talent și stăpânirea limbii. Foarte punini la au pe
toate. Poni fii poet mare, dar să nu captezi ceea ce nine de
sensibilitatea copilăriei. Poni avea cunoștinne, dar să nu fi
făcut destul experienna relaniilor cu copiii. Poni avea sen-
sibilitate, dar să nu găsești formulările poetice și limba-
jul plin de acuratene al copilăriei. Poni să ai experienna
relaniilor cu copiii, dar să nu dispui de talentul transpu-
nerii în vederile lor și al exprimării directe.
Profesoara Elena Bolânu întrunește, în chip
exemplar, toate acesta condinii și ne oferă o literatură pen-
tru copii de cea mai bună calitate. Ea ne arată cât de im-
portant este ca poezia pentru copii să fie una a
percepniilor și acniunilor lor genuine, legate de viana lor de
fiecare zi în lume, aduse la exprimare într-un limbaj
„concret”, simplu și elegant. Iată câteva ilustrări edifica-
toare asupra opniunilor poetei: din volumul Lumea ma-
gică a copilăriei.
Versuri pentru prichindei: Despre mine /Cu
nasul miros o floare, /Mai ale mărgăritare, /Că-i cea
mai parfumată floare /Ochii-mi spun despre culoare,
/Despre… ce chip are./Urechile sunt hărnicuţe, /Să cu-
arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
nosc şi sunete... Sau din volumul Pastel de culoare,
Rază de soare: Te desprinzi din soare, /Rază orbitoare!
/Ce-ar fi viaţa fără tine, oare? /Floarea n-ar avea cu-
loare, /Iar gâza, de mâncare. /Mângâi chipuri de copii
/Peste zi îi faci zglobii. /Pic de apă îl ridici /Suuus...,
suuus…, şi mai sus, / Tooot mai sus, ca apoi, /Să
se-ntoarcă pe pamânt...
Profesiunea de credinnă mărturisită a profesoa-
rei Elena Bolânu merită subliniată în convingătoa-
rele-i cuvinte proprii: “Copilul <vede> acţiunea în poe-
zie. Fiecare vers pictează o imagine cu ajutorul cuvin-
telor, pe care un copil le poate <vedea> în minte, ca
urmare a propriei sale experienţe, percepţii, reprezen-
tări, imaginile schimbându-se rapid, pentru a menţine
atenţia trează, a le capta atenţia... Poeziile, povestioa-
rele sunt relativ scurte, cu un conţinut ideatic simplu, se
referă la experienţe concrete, obiecte, animale, norme
de conduită, obiceiuri şi tradiţii, oameni cu care copiii
sunt familiarizaţi şi faţă de care manifestă atitudini afec-
tive pozitive. Rima împerecheată este de dorit în poe-
ziile pentru copii deoarece înlesneşte perceperea cu
uşurinţă a conţinutului, memorarea lui, extragerea în-
văţămintelor”.
Profesoara Elena Bolânu a transpus cu succes o
asemenea profesiune de credinnă, evident dintre cele
mai exigente, în poeziile și povestioarele pentru copii
pe care le-a publicat. Prin volumele tipărite, domnia sa
a creat deja ipostaza unei poezii izbutite, mature literar,
psihologic și pedagogic, a copilăriei în literatura din
nara noastră, din care oricine se interesează de educanie
poate trage foloase și care poate constitui un moment
de referinnă.
29
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018

IN MEMORIAM RADU CÂRNECI

Ne-a părăsit POETUL IUBIRII !?
Fiind ca to<i poe<ii, după cum el însuși afirma, „purtător de cuvânt al lui Dumnezeu pe pământ”,
Domnul să-l primească și odihnească în Edenul plin de flori și IUBIRE!
În amintirea noastră El va rămâne mereu cu zâmbetul pe buze și cu prietenia-n în suflet!
Nu te vom uita, RADU CÂRNECI !
A. L.
Radu Cârneci şi Timpul fără Timp
de Aureliu Goci
Poetul Radu Cârneci ne-a părăsit, deși nimeni nu se aștepta, deși avea
anii, dar nu avea vârsta care să trădeze o apropiată capitulare în fana destinului.
A fost unul dintre seniorii literaturii contemporane, un om cu zâmbetul
pe buze, prieten cu toată lumea, gata mereu să ajute pe cineva. Vârsta nu a
contat niciodată. Obiectul profesiei sale civile impunea iubirea de natură, pro-
tejarea ei, devoniunea pentru pădure, grija pentru paseri, flori și tot ce mai
trăiește sub poala unui codru verde, istoricește frate cu românul și devenit tată
al poetului iubitor de tot ce a lăsat Dumnezeu.
Dar mai ales era iubitor de iubire, și a tradus-o din toate graiurile și din
toate vocile poenilor lumii. Acum, pentru că folosesc un trecut neverosimil, ireal,
un „a fost” greu de conceput, - pentru că ne-am văzut și ieri, și săptămâna trecută,
și luna trecută, pe la toate sărbătorile și lansările de cărni – mă aflu în imposibilitate
de a contura un bilann, o carieră scriitoricească cât sacul lui Moș Crăciun și un monu-
ment al umanitănii pozitive pe toată scala etapelor vienii.
A debutat în volum la 35 de ani, oarecum târziu, și a făcut din universul iubirii o marcă specifică, din care
derivă tema mornii și metamorfozele existenniale. Autorul construiește o lume așezată și profundă, meditativă și
nostalgică, cu istorie interioară și meditanii filosofice. Amprenta clasicizantă se verifică în adoptarea sonetului și a unei
forme inventate plecând de la formele clasice – rondo-sonetul.
De la debutul din 1963 („Noi și soarele”, E.P.L., București) și până la edinia selectivă „Clipa eternă”, din colecnia
„Poeci români contemporani”, 1988, trec exact 25 de ani, cuprinși în 18 volume în care poetul a renunnat la poezia unui
spaniu specific și a trecut la filosofia Timpului fără Timp; Dar dincolo de dincolo ce este/ necuprins al văilor celeste/
ne-ademenește, ne-nfioară gândul/ voindu-se cu clipele de-a rândul/ ce paradis de chip și veste/ dar dincolo de din-
colo ce este?// (o ceacă eu și tu la fel/ o ceacă găsindu-se și re-trăind/ o viacă ivind grădini,/ re-inventând delire/ și fruc-
tul – taina-n taina lui/ orbire a binelui și-a răului răsfacă:/ o ceacă eu și tu la fel, o ceacă.)// spre Timpu-acel
fără-de-timp/ chemare în suflete și-n carnea de uitare/ înaintam cu zarea tainic ninsă/ e-n noi de vecinicii și neîn-
vinsă/ și ne grăbim spre dincolo-n sperare/ spre Timpu-acel fără-de-timp chemare. („Dincolo de dincolo”).
A murit Radu Cârneci?!
Imposibil! Nu-l lasă să moară pooezia de dragoste și toată Legiunea a XII-a Erotica, cu poeni din toate colnurile
lumii, de toate vârstele, care toni, oriunde, cântă aceeași iubire pe care poetul Radu Cârneci încerca să o salveze în su-
fletele noastre obosite de ciocnirea mileniilor, de eroziunea Binelui și ofilirea Adevărului, într-o lume care le are pe
toate și nu știe cum să treacă „lunga timpului cărare”.
Unde s-ar putea duce Poetul decât într-un Paradis în care înflorește toată poezia de dragoste?!

Maestrul prezent la lansările Editurii ”Be>a”.

30

Eros și Anteros
de Petru Solonaru
Omul, singura fiinnă ce întâlnește misterul în lăun-
tru-i, ca Poet, este acela ce face asemănarea osebirii (în
fana Sfinxului Poesiei!) dintre pașii drumurilor, cuvin-
tele, și Scara Căii, Cuvântul... Prin aceste trepte ale În-
vănării hermesianice el, drept hiero-gloso-glif, îndrituit de
zei, tălmăcește ocultul lor grai celorlalni chemani de nu-
mirea sacrului, se înnelege, doar acusmaticilor la Cărucerul
Lumii, metaforizând analogic sensul enigmei celor ce sunt
alături de cele ce nu sunt. Spun aceasta deoarece
„căutarea” poesiei, într-o stare de veghere a tăcerii, nu-i o
devenire ci o primire a FiinYei prin Tradinie. Poetul este
la fel cu Oceanul: Cel din urmă descătușează din „boaba
spumii” temporale vidul eteric, iar primul desface/re-face
din captivitatea cuvintelor Cuvântul. Ne-rostitul, prin in-
termediul poetizării ce vede în diferennieri similarităni, este
scos la iveală ca un mesaj al realitănilor interioare absolute
în valenna vizionară a verbului „a fi”. Prin opera de artă,
așadar, nu mai vorbim de o relaYie între Oglindă (Creania
sacră) și oglindire (creania poetică, aici!), ci de o imanenYă
a reflectării ei/poesiei ca ceea ce este, subliniindu-se că
aceasta este, este deci PrezenYă a Pneumei: transfigura-
tivă, ininiată, armonizatoare, esoterică, sacrificială, epi-
fanică, noumenală, re-edenizantă, mărturisitoare, eufo-
nică, tăcelnică, amintitoare, catartică, implicită... Căci un
rol principal al Poetului este și acela de a corecta eroarea
omului existennial ce a crezut că reflexia/ șarpele/fluxul
minnii sale este chiar Oglinda divină, a luat reflectarea
realitănii iluzorii (pline de „aliter”!) drept Realitate, în loc
să primească prin golire paharul luminii sfinte (Oglinda)
el și-a umplut cu „valuri” mintea, și-a împovărat casa
memoriei cu dorinne, gânduri, zgomote și emonii... S-a făcut
prizonier umbrelor, fenomenelor, căpătând nu Soarele, cen-
tripetul, ci razele centrifuge, mentala oglindă a pulsaniilor
vremelnice, o realitate de plan secund, duală. În fond, Poe-
tul spune să dăm folos tăcerii Omului, căci Cuvântul este
chiar tăcuta voce a Creatorului. De la acest Ghid la Dis-
cipol, în nădejdea de a fi noi acela, calea înveșmântării cu
smerită cunoaștere poartă și la Radu Cârneci agerimea
inimii poetice în ultima sa antologie de lirică universală,
apărută anul acesta, 2017, la Editura „Bibliotheca” din
Târgoviște sub titlul: „Mari poeYi ai Iubirii”.
„Cupa” (atanorul acestui demers alchimic) și
„Cartea” ca atare (conninutul cuminecător al Rugăciu-
narului de fană) amintesc, iată, că Roata statornică a
Mărului paradisiac trebuie refăcută prin Nunta Sinei cu
Sinele de la Nadir (Sus!) la Zenit (Jos!). Da, căci în Pri-
mordie ele, Nadirul și Zenitul, așa sunt!... Iar aceasta în-
trucât poesia, ca și alchimia, își începe ritualul cu nigredo,
aici cerneala, negreala, grafitul semnelor-cuvinte pe coala
albă, în a le albi, albedo, spre a se desăvârși în solaritatea
Cuvântului, rubedo, sub treimitatea: măsură, număr,
arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
greutate... De ceremonia hiero-grafiei nine seamă Radu
Cârneci când îl sugerează pe Socrate al Diotimei, uitatul
fono-sof, ce deosebea spre deslușirea noastră că iubirea
este fie terestră, fie celestă. În fond, aici e Cartea de fană!
Ea ne amintește de marea distincYie dintre cei doi fraYi
ai Bunăvoiei, Eros și Anteros. Iar Antologia „Mari poeYi
ai Iubirii”, pentru cei ai metanoiei, pledează net în
favoarea lui Anteros. Ea nu este, așadar, în concesia lui
Eros, cel care tutelează dragostea exoteră, terestră, a
căutării „fragii sălbatice”, impulsul anarhic-eroric pentru
bacantă al efebului către o posedare reciprocă în dorinna
adunării carnale. Eros este cel ce se vrea iubit în drăgos-
tirea care se mișcă, cea a neliniștii din zarva minnii, el, drept
Narcis, doar seamănă, aruncă sămânna limbii gălăgioase în
pustia valurilor, în mistuirea cenușariilor și, având între-
bări, nu pricepe liniștea inimii... Repet, Cartea subliniază
grania lui Anteros, cel al Iubirii adevărate, celeste. Dar
să-l citim cu sfială pe Anteros ca Solomon al Sulamitei din
„Asma Asmatom” în tâlcuirea lui Radu Cârneci:
„Sărută-mă și lasă-mă-n beYie/ spre sânii tăi cu
dulci ademeniri/ ca doi pui de gazelă, dintr-o mie,/ sub
crini subYiri// și lasă palma mea prea alintoasă/ -
cutremur tainic, Doamne, până când! -/ să-i mângâie!
O, tu, Ceamaifrumoasă,/ un dans îmi ești în sânge și pe
gând...// ... Nu mai aștept! Din nou pornesc spre tine/
și-n după-amiază te voi regăsi,/ căci tu colină ești de
mirt în mine/ și munte de tămâie îmi vei fi.// Mereu
rămâi Ceamaifrumoasă/ și fără de cusur din câte sunt,/
odor între odoare, luminoasă,/ întâia-ntre femei pe-
acest pământ!...”/// (Solomon, Cântul 2, „Regele”, pg. 24)
Anteros, deci, este iubirea esoteră, a armoniei,
mai este misterul ceresc al unirii spirituale, contemplarea
Frumusenii desăvârșite a androginului ce caută Roza
magică, agapitatea. Fiind al sapientalei Inimi, el nu taie ci
doar măsoară nesingurătatea când aseamănă adevărul în
seninătate, departe de pecenile fricii, arzând incombust,
fără de cenuși... El armonizează ritmul celor Doi în Unul,
în corespondennă cu marele Ritm Cosmic, într-o arhitec-
tură ideatică a Oglinzii ce dobândește un sigiliu estetic-
liturgic pios de spovadă hieratică. Prin aceasta are loc o
întoarcere la sine. Dante spune:
„Ce tristă zi! Sosind, Melancolia/ Mi-a zis: „ A
ta voi fi de-acuma...”/ Am înYeles: n-avea cu sine
Gluma/ Ci,-alăturea-i, Durerea și Mânia.// „Să pleci!
i-am spus, nu-Yi voi aici urgia!/ Cuvintele-Yi ivesc pe
chipu-mi bruma...”/ Dar ea a-ntârziat cu mine,
numa’,/ Când, iată că sosi Amor: mantia// Îi flutura
pe umeri cu durere/ Iar gluga-i peste chip cădea cer-
nită;/ Uimindu-mă, am întrebat cu teamă:// „De ce
plângi, tu, te-apasă, ce putere?”/ „Vai nouă, Doamna
ta iubită,/ Spre moarte e, și-n șoapta ei te cheamă...”///
(Dante, „Ce tristă zi”, pag. 64).
Iată cum numai un fericit tâlcuitor al iubirii din
poesie și al poesiei din iubire poate secta gnozic apa
valurilor din stihurile lui Eros de cristalul calm din oceanul
adânc al lui Anteros, fiind acela ce stăpânește osebirea
între purgania poetardă a mediocrului copist de cuvinte
(Eros!) de Purgatoriul metanoic, locul unde adevăratul
poet, Anteros, este chemat să numească în revelanie
Claritatea.
(Continuare la pag. 33)
31
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
Traducere din poezia Iar dragostea, iubirea
din centura de foc pus de ea
turcă modernă a aflat-o.

de Marian Ilie Numai să vină odată

în munţii Irakului primăvara.
Ömer ÖNEREN Ca bujorii se înroşesc
obrajii lui Sheima.
S-a născut la 1 martie 1950 în
satul Aðveren din provinvia Şi caută Sheima
Sarýkamış. A urmat Școala pri- în centura de foc
mară în satul natal, ciclul gimnazial la Sarýkamış si liceul flăcările zăpezii ce se aşterne.
la Kars, în 1974 absolvind Facultatea de Istorie și geografie Sheima n-are un ţel de atins.
a Universităţii din Ankara, secţia limba şi literatura turcă. În A obosit tot ascultând
urma loviturii de stat militare din 12 septembrie 1980 a fost comunicatul de deces.
arestat şi a executat 14 luni de închisoare, fiind în cele din
urmă achitat după două procese în care s-a cerut pentru el N-are-un duşman să-l lovească
pedeapsa capitală. Interzicându-i-se să mai lucreze în insti- Umbra-i întinsă la pământ
tuţiile de stat a urmat cursurile Facultăţii de drept din o loveşte Sheima
Ankara, în prezent fiind avocat în cadrul baroului Ankara,
fiind membru al Societăţii pentru Drepturile Omului şi al
Societăţii Culturale. Este autorul a trei volume de poezie DESTAN
(Până să ne transpire mustăţile, Inima mea nu-i cetate de
împresurat şi Chiar şi fotografiile rupte ale familiei Menekşe Apa străvezie a râurilor limpezi
îmbia copiii.
sunt frumoase), al romanului baladesc Soydoy şi Sefiloy şi al Trecu astă noapte luna străbuna
scenariului la filmul documentar Iubirea lui Bedreddin ce împodobind cerul cu salba sa de lumini.
pe pământ nu încape, din care încă se mai filmează.
Somnoroase râuri
POEM CU VERSURILE RĂTĂCIND curgeau susurând.
Tu păianjen al vieţii mele
Caut un poem cu umbra aşternându-se pe apă
cu versurile rătăcind ridică-te ţese-ţi pânza, ascunde copiii
şi cuvintele ca furtuna. ascunde-i să nu-i vadă călăul.
Sunt pe urmele imposibilului.
Erau tineri, ape curgătoare erau
Unde sunteţi prieten fiecare, frate fiecare din ei,
râule ce n-ai ajuns la mare, lumea o ştiau ca patrie.
tu dragoste neîmplinită? Bomba călăului a explodat
şi au adormit ţinându-se de mână.
O după amiază azurie
va cerne o ploaie rece. Şi-acum pletele adunate
Or să se ude cuvintele în cozi ale mamelor lor
poemului cu versurile evadate. se oglindeau în apa tânguitoare.
Va veni ultimul meu oaspete
şi va afla în care din focuri m-am mistuit. Iar sângele celor 33 de tineri
pulsa în jucăriil
Poemul cu versurile rătăcind, răvăşite de explozie.
râul cu nostalgia mării
şi dragostea nîmplinită mă vor chema. Plângeau
frunzele tainicelor ramuri,
Iar când va fi să mă duc păsările de pe tarlale.
alături păsărilor călătoare
urmele a tot ce-am dorit Luna adormise pe apă.
şi ce n-am putut împlini Lumina soarelui se stinsese.
vor rămâne orfane dormea în bătaia focului.
în aureola asfinţitului. Vai, tu cântec aton mistuit de
focul iubirilor de taină,
şi voi versuri venind din
PUPILELE LUI SHEIMA romantice utopii fiţi martori.
S-au făcut mari în centura de foc Ca bucătarul de pofte nesatisfăcute
din munţii Irakului ne-au fript inimile şi le-au mâncat.
pupilele lui Sheima.

32
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
FOTOGRAFIA MEA
Poate că eu sunt PREMII pentru autorii
copilul adus de barză.
În ziua în care m-am născut ”BETTA”
trupul mi s-a spălat în sudoarea frunţii.

GLOANŢELE PLÂNG Autorii și căr:ile editate la

”Be>a Editura” S.R.L. au fost
Mi-au înflorit speranţele.
Pe frunzele lor e zăpadă onora:i cu mai multe premii:
Iar în mâini îmi ard
focurile acelea mari. 1. Premiile Cartea de Poezie a Anului 2016, au
fost acordate următorilor:
La auzul zgomotului de arme - Constantin Kapitza, de către Filiala Galani a
ramurile se ruşinează şi se pleacă. U.S.R., pentru volumul „Plantatorul”;
Glonţul plânge la ieşirea
din blestemata de ţeavă. - Șerban Codrin, de către Filiala Constanna a
U.S.R., pentru volumul „Rodierul”;
(Urmare de la pag. 31) - Dan C. David (din S.U.A), de către Revista
„Ittaca” din Dublin, pentru volumul „Bomba din
Eros și Anteros apă”.
Dacă Eros rezonează cu instinctele deșertăciunii,
triminând la limitele acestei lumi nihiliste, iată că fratele 2. Premiile celei de a XXX-a edinie a Festivalu-
său opus, Anteros, care cultivă înnelepciunea și frumosul, lui Nanional „Mihail Eminescu la Oravina”,
este acela ce-l ininiază pe Om contemplării pe calea iu- pentru cartea de proză, publicată în 2017, au fost
birii de Nume fără de margini, filo-noumenia... Însă pen- acordate la patru volume, dintre care două,
tru a intra în amvonul enigmatic al poesiei lui Anteros, apărute la Editura ”Betta”, respectiv:
cel al Suavitănii, este necesară o terapie noumenală, printr-
o detașare de exteriorul cuvintelor și o ancorare în cumpă- - „Dragoste, pupeze și colaci” de Mihail Soare,
tul „emoniei fără de emonie”, într-o ceremonie mistică a din Pitești;
Numărului, Ideii și Ritmului. - „Cum am retezat stupul” de Angela Dina
Cartea lui Radu Cârneci se adresează numai Monănăianu”;
soborului de cititori care aspiră într-adevăr la filo-noume-
nia misterului. Poesia!... Idealul acestui florilegiu este
ataraxia, seninătatea spirituală a celui ce înnelege că omul Au mai fost onorani cu premii la cea de a
poate fi fericit și liber dacă, dincolo de raniunile efemere ale XXVIII-a edinie a Festivalulului Internanional de
minnii, se așază concordant în fana Numelui Numelui, Literatură „Mihail Eminescu” de la Drobeta Tr.
acolo unde stăruie tăcelnic Inima Înnelepciunii Arcanelor. Severin:
Antologia poetică a propriilor tâlcuiri din marii însingu-
rani jertfelnici ai numirii Sacrului vine să înlăture patimile - Victoria Milescu, autoarea volumului „Deriva
versuitorilor narcisiaci ai lui Eros, să înalne pe Cititorul sentimentelor”, medalia și diploma „Mihail Emi-
Ales la armonia Cuvântului, ea pregătind pe cel ce a tre- nescu”.
cut de pendulările raniunii să întâmpine valori autentice ale - Eliza Roha, premiul „Pamfil Șeicaru”, dar și
Logosului lui Anteros: Solomon, Sapho, Bilitis, Catullus, directorul Editurii ”Betta” și al ”Arenei Literare”,
Ovidius, Li Tai Po, Omar Khayyam, Dante, Shakespeare,
Baudelaire, Rainer Maria Rilke, Khalil Gibran... Premiul și Diploma „Mihail Eminescu”;
Avem a ne aminti prin prezenta antologie de lirică
universală, „Mari poeni ai Iubirii” semnată de Radu
Sincere felicitări autorilor”!
Cârneci că Zeul locuiește în Om și îl face pe Acesta să
vadă Osia Lumii, să se ilumineze într-o religie a intuirii
smeritoare a Cuvântului, cea a măsurii tăcerii și candorii...
Însă, mai ales, nu-i de uitat, scrie Epictet în „Manualul”:
„căci nu toni avem toate darurile, ci unii unele și alnii al-
tele”... Dar rămâne Darul... Și este bine totuși că între se-
ducnia diacronică a lui Eros, cel al dragostei între
osebitorii povestei și Acusmania sincronică a lui Anteros,
cel al iubirii între asemănătorii zeului Vestitor, un Poet
așează, iată, spre veghere, hotarul Paradisului.

33
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018

LA ANIVERSARĂ
DOI POEI, PRIETENI AI REVISTEI
Victoria MILESCU - 65 Nicolae Grigore MĂRĂȘANU - 80

Aho, aho, Fiii luminii : Cântece din Galaxii,

din Rai vă aduc toni Crinii
cu Miresme de Cuvinte
de la Tronurile Sfinte !
Îngeri vă las la ferestre,
Curcubee de Poveste,
Ani Cosmici cu Bucurii !
Sub Geana Eternitănii
adun în taină Poenii
să vă nese-n vise Daruri
și Cununile de Lauri !

Aniversa:ilor și tuturor confra:ilor literari

N.N. Negulescu

Cei din Raiaua Brăilei

Acești doi poeni, prieteni ai mei de ani mulni, din lumina blândă a „Luceafărului”, revistă din care niște papagali
bătrâni și literani au făcut o tribună a ororilor, așa, dintr-o răzbunare fără sens, deci, din lumina acelei reviste fac parte Vic-
toria Milescu, poeta care a debutat acolo și, iată, își aniversează acum o vârstă a maturitănii, dar și Grig Mărășanu, octo-
genarul cel tânăr, reporter la „Flacăra”, avocat în anii democraniei dezlănnuite și ai justiniei ordonate de unul și de altul,
doi poeni adevărani, unini prin apartenenna la Raiaua Brăilei.
Iată de ce, prietenii mei! Raiaua, scrisă cu R mare, este femininul de la „Rai”. Un Rai al poenilor și al scriitori-
lor buni din coasta Valahiei și din tâmpla Levantului. Sunt comilitonii lui Fănuș, Victoria, născută în Brăila cosmopolită,
turcită, grecită, frannuzită, dar mai ales românită de Împăratul Ciulinilor, Panait Întâiul Istrati și Grig, poetul de la Mărașu,
din fabuloasa baltă a Brăilei.
Pe ei îi aniversăm astăzi, într-o revistă unde sunt acasă, la „Arena literară”, pentru că mamele lor sfinte i-au arun-
cat într-o arenă a cuvintelor și a limbii române pe care și-au pus-o la inimă ca pe o potcoavă de foc.
Eu, oltean și sudist până dincolo de graninele Dunării și ale fiinnei mele, îi salut și îi sărbătoresc și îi recunosc în
tot ce scriu, ca oameni și prieteni, mai presus de revoluniile ori loviturile de stat ori de mers agale, mai presus de conjuncturi
și oportunităni, mai presus de prezentul dezlănnuit ca o haită de maidanezi lăsani să latre zilnic la viana noastră, cea scurtă
și pătată ca o cămașă de copil, cum spunea uriașul Lucian Blaga.
La mulni ani, dragi prieteni ai mei, Victoria Milescu și Grigore Mărășanu (și Nicolae, tizule!), oameni din Ra-
iaua Brăilei și din Bucurescii unde ne adunăm toni ca să șezum, să scriem și să plânsum.
Drept care vă colind și vă salut,

Nicolae Dan Fruntelată

Arena literară și Editura Be>a se alătură cu urarea, pentru cei doi sărbători<i:
LA MULI ȘI FERICII ANI, ÎN DEPLINĂ SĂNĂTATE, CU MULTE SUCCESE PE
TOATE PLANURILE, PENTRU PROPĂȘIREA POEZIEI ROMÂNEȘTI!

Victoria Milescu a lăsat Brăila unde ar fi dus o exis-
tenţă superlativă şi a venit în jungla Bucureştilor, în-
crezătoare în destinul său, în creaţia sa de o mare forţă
a discreţiei, cu un mesaj de credinţă şi rectitudine în
viitorul poeziei ca viitor al umanităţii.
Victoria Milescu nu face parte din acei autori care
aşteaptă judecata publicului sau laudele criticilor, ea
îşi cunoaşte locul şi valoarea, iar rolul şi-l scrie sin-
gură pe măsură ce-l interpretează pe cea mai înaltă
scenă a imaginarului.
Victoria Milescu nu este doar o autoare talentată de
versuri, ci şi o conştiinţă a actului scriptural care poate
să alterneze şi să combine imaginaţia liberă şi lucidi-
tatea, înfrângerile cotidiene cu victoriile discrete care
înnobilează eternitatea poeziei.
LA MULŢI ANI, POETĂ! SĂ-ŢI TRĂIASCĂ
POEZIA CÂT LIMBA ROMÂNEASCĂ!
Aureliu Goci
LA MULmI ANI doamnei fără vârstă și poetei în
fericită și permanentă logodnă cu inspirania,
VICTORIA MILESCU!
Gelu Negrea
Până să băgăm de seamă că proza zilelor se poate
preschimba în poezie chiar sub ochii noştri care-au
uitat să vadă, deşi mai ştim încă citi în liniile din
palmă, în bobi, în stele, timpul în jurul nostru se face
ani, şi anotimpuri, şi land de nostalgii. Şi-abia atunci
ne uităm cu sufletul spre semenii noştri, poeţii aceia

34

care trec printre noi preschimbând cuvintele de fiecare
zi în cânt firesc, solar şi solitar când dorul doare şi
lacrima-i pe-aproape Înotând în ape de lună, plutind
nevăzută şi adânc văzătoare pe străzile urbei, mereu
atentă la toate câte cu poezia ar semăna, Victoria
Milescu ne aduce ofrande lirice de 24 de carate pe
care ni le oferă sub formă de carte de poezie când i se
pare că a sosit vremea de cules.
Între timp, timpul face şi el ce ştie: trece. Ori, poate,
numai omul doar îşi schimbă învelişul.
Dacă poezie nu prea se mai citeşte în prezentul nostru
(i)raţional foarte, calculul aritmetic nu ne-a rămas
străin. Şi uite-aşa am socotit noi pe abacul gândului că
poeta şi-a crestat în grindă anul cu numărul 65 şi, că
se află în deplină forţă creatoare. La ceas aniversar o
rugăm să adauge la salba gândurilor bune pe care citi-
torii săi o tot împletesc din chiar frumuseţea poeziei
sale, şi urările noastre de bine, sănătate, noi împliniri
literare şi tradiţionalul La Mulţi Ani!
Paula Romanescu
În amplitudinea spaţiului tematic al poeziei doamnei
Victoria Milescu întâlnim un adevărat discurs
filosofic, echilibrat, coerent, situat pe o coordonată su-
perioară de forţă şi profunzime privind condiţia
umană, în desfășurarea ei efemeră şi fragilă, încorse-
tată de neputinţele tiparului originar, în care moartea
Locuirea în Poezie,
o estetică a supravie:uirii
Mărășanu – 80!
de Viorel Coman
În ultimii ani am stat de multe ori la taifas cu poe-
tul Nicolae Grigore Mărășanu, dar niciodată cu un scop
anume. Stam de vorbă așa, de dragul vorbei, fie în
dimineni de vară până spre prânz, fie în amiezi senine până
ce umbrele noastre se clătinau alungite ca plopii canadi-
eni. Adesea ne pierdeam, în seri brăilene, în grup de pri-
eteni vorbăreni, în mal de Dunăre. Când venea de la
București credeam că vine să se mai odihnească. Mă înșe-
lam. De fapt era sătul de singurătate și mai ales era nevor-
bit, avea chef de taifas înnodat.
Omul nu are nimic din iuneala valahă. Este evident
că a fost croit pe alte tipare. Privește cu îndurare spre
ceilalni. Când ceva îl nemulnumește, Mormăie în barbă,
întorcând privirea într-o parte. Adesea are mânieri scurte,
cu scăpărări de priviri și cu palma făcută pumn. La mese,
pâinea o rupe larg, pe piept, ca năranii. Din paharul cu
licori soarbe rar și punin, ca omul cumpătat în toate. De
regulă, e un om tăcut. Îi place mai mult să asculte. E
bonom, surâzător, generos la întâlnirile cu prietenii. Are,
lucru rar la o breaslă iritabilă, cultul prieteniei.
La un moment dat, am avut revelania unui povesti-
tor. Ne spunea, fie cu umor, fie cu îndârjire bine tăinuită,
întâmplări din copilăria de la Mărașu. Multe din ele aveau
ecou în poeziile sale, mai ales în primele volume din ci-
clul poetic Insula.
arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
apare drept o conspiraţie celestă.
Racordată la realitatea lumii înconjurătoare, își
exprimă dezamăgirea și resemnarea în fana micimii
preocupărilor citadine într-un limbaj unic,
metaforizat, valoarea artistică măsurându-se în
nuannele pe care le dezvoltă și felul în care le redă.
Demnă conștiinnă a vremurilor actuale, aflată la vârsta
deplinei maturităni artistice, aniversata noastră percepe
şi resimte cu antene extrem de fine şi impresionabile
realitatea, reconfigurând-o și aruncând deasupră-i vălul
inefabilului, taina supravienuirii sale fiind nu parte din
inconștienna colectivă ci unicatul talantului primit, ca
formă a iubirii semenilor, pe care-l dăruiește cu
generozitate creatoare, astfel înmulnindu-l.
LA MULI ȘI RODNICI ANI,
VICTORIA MILESCU!
Eliza Roha
Nobilei, atât de generos înzestratei cu Har
Dumnezeiesc (HARUL ORFIC, Vindecător
și Creator de Lumi – adică, cel al ARMONIEI
LOGOS-ului DEMIURGIC!), distinsei doamne
VICTORIA MILESCU, îi urăm, “la aniversară”,
sănătate, seninătate și un sincer și călduros:
“LA MULmI ANI! – BOGAmI ÎN ROADE - ALE
DUHULUI!!!”
Adrian Botez
Atunci m-am apucat să-l recitesc cu atennie, sis-
tematic. Nu am divulgat nimănui taina diminenilor de vară
când, aproape zilnic, citeam și reciteam cărnile de poezii
ale lui Mărășanu, având mereu în dreapta un caiet pentru
însemnări. A rezultat un jurnal de lectură de câteva sute de
pagini cu note fugare care, de curând recitite, mi-au dat
impresia unei aventuri ininiatice. Mai avusesem o astfel
de bucurie, cu câteva veri înainte, când dezghiocam tex-
tele lui Fănuș Neagu.
Cu două veri în urmă, în miez de iunie, am mers
împreună la Mărașu. Mai călcasem cândva pe acolo, dar
cu alte rosturi. Acum am înneles că nu e simplu să intri,
chiar și legitimat, în spaniul real al unui poet. Oriunde
calci, dai de răni. M-a dus mai întâi la batista lui de
pământ din buza Dunării, dincolo de dig, unde a trăit până
la 14 ani și după care tânjește ca după o patrie pierdută de
66 de ani. Este locul lui de sub cer. Niciun scriitor român
nu a trăit o astfel de experiennă. Pentru toni a existat un
acasă, cu excepnia lui Mărășanu. Casa lui natală a fost
împinsă în Dunăre. Cu buldozerul. De aceea, poezia lui,
mai ales cea din prima parte are ceva de cocor singur
cu nipăt înalt, după ceva pentru totdeauna pierdut.
Acum a devenit edecarul acestui spaniu. A trăit la
Galani, la Brăila și Iași. De aproape jumătate de veac
trăiește în București. Și totuși, nicăieri nu e ca aici pentru
simplul fapt că acasă, pentru el, doar pentru el, nu există.
– Aici, în dâmbul acesta a fost casa! zice. Acolo, în
dâmbul acela a fost școala!
Privesc cu atennie și nu văd decât pământ nisipos,
năpădit de buruieni. Biserica de odinioară lângă Dunăre,
mai păstra talpa grea dar înaltă de beton armat, sub care se
vedeau găuri tainice, de vulpi sau șerpi...
(Continuare la pag. 36)
35
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
(Urmare de la pag. 35)
Lângă biserică, rămase intacte, câteva cruci de pia-
tră, înclinate spre nord de viiturile Dunării, ca într-o stampă
veche. Pe ele se deslușeau clar numele strămoșilor poetului.
În fană, la câniva pași, liniștită și parcă domolită,
Dunărea străjuită de sălcii bătrâne, cu trunchiuri contor-
sionate ca ale măslinilor din grădina Ghetsemani. Privită
în luminile și umbrele miezului de zi, coaja sălciilor
întruchipa o sumedenie de chipuri vechi, măști vorbind
într-o limbă necunoscută mie.
Pe una din sălcii încă se mai vedea coaja roasă de
parâma ce fixa la mal vaporul care lega Mărașu de lume...
Apoi l-am văzut plimbându-se pe câteva ulini, cătând
mirat la răscruci: pieptul bombat, capul semen, privirea is-
coditoare, căutând ceva ce numai el știa. Îl lătrau câinii și
el se mira.
Cum, nu-l mai cunoșteau?
La primărie s-a întâlnit cu ai lui, mărășanii, acum
niște bătrâni, cu chipuri brăzdate de ani. Îl cunoșteau, îi
recunoștea. Râdeau de parcă nu se văzuseră de ieri. Erau
cei cu care împărnea bruma de amintiri: împreună scăl-
daseră caii în Dunăre, păziseră aceleași bostane cu rod
nebun, mânaseră aceleași turme de oi sau umpluseră, la
copcă, în miez de iarnă, aceleași sănii cu crapi cât berbecii.
S-a întors la mine radiind de o fericire în parte înneleasă,
în parte neînneleasă.
În fond, mă aflam cu poetul Nicolae Grigore
Mărășanu în cel mai răvășit cotlon de viană românească,
din această parte de nară, care a primit cu asupra de măsură
teroarea istoriei. El, poetul, este martorul calificat al aces-
tei perioade de cel punin un sfert de veac tragic când legen-
dara, fabuloasa Baltă a Brăilei a devenit Insula Mare. El
este primul băltăgan care a schimbat, în sensul propriu al
cuvintelor, sapa-n condei și brazda-n călimară. (Arghezi).
Alungat din patria sa de pământ, a ales patria de cuvinte...
Ideea acestei confesiuni a venit târziu, în toamna
anului trecut când, de teamă că frumusenea acelor seri ce
parcă venea de demult avea să se ducă pe apa Sâmbetei,
am hotărât că e mai bine să fie scrise. Ininial, nu a fost de
acord. De câte ori aminteam de proiect, ceva îl făcea pru-
dent, se retrăgea spre cochilia lui de tăceri, ca un melc bi-
ciuit peste coarne. Eu doream să aflu calea spre miezul
unei opere care mă interesa din ce în ce mai mult, iar au-
torul ei, iată, se ninea departe.
– Vrei să-mi furi adâncul!, îmi zice la un moment
dat, pe un ton în egală măsură mustrător, dar și provocator.
O vreme, la câteva întâlniri, nici nu a mai adus
vorba de acest proiect. Credeam că uitase sau bănuiam că
îl refuzase definitiv. Apoi în iarnă, la un eveniment literar,
la finele căruia se închegau discunii chiar mai importante
decât evenimentul la care participasem, am remarcat că
de câte ori venea în preajma noastră un al treilea, schimba
vorba și tonul deși acela care venea nu era un străin, ci
întotdeauna era un prieten comun. Atunci am înneles că
astfel îmi confirma provocarea la dialog.
A fost o formă ceva mai specială de cunoaștere,
căci eu veneam dinspre cărnile de poezie spre cel ce le
scrisese și nu invers, cum se mai obișnuiește adesea.
Cunoșteam astfel mai de aproape un om care pariase pe o
36
găoace cu cerneală, cum îi spusese Fănuș Neagu, refuzând
în miezul vienii demnităni publice care i-au surâs dar pe
care le-a refuzat.
Venea din lumile aspre de jos, ca și alnii dealtfel.
Avea – are și azi! – întipărit pe chip un surâs de biruinnă
dar și o grimasă a mâhnirii fără leac. Ca și Panait Istrati,
practicase fel de fel de meserii. Pentru câteva avea califi-
care, pentru altele nu. Niciuna însă nu avea vreo legătură
cu poezia, ba mai mult, aproape toate nici măcar nu îngă-
duiau poezia. Și totuși Nicolae Grigore Mărășanu a pariat
pe poezie ca pe un colac de salvare aruncat celui prins în
vârtej de ape.
Acest pariu pe poezie ca pe unica salvare a fiinnei
a fost pentru mine semnul cel mare, care m-a motivat. De
fapt, Nicolae Grigore Mărășanu nu a scris poezii ci a trăit
poezia ca pe o formă de existennă, de rezistennă la nimi-
curile vienii, o formă de supravienuire cum îi place să
spună. Nimic decorativ, nimic pitoresc în poeziile sale.
Pastelul, o specie literară care s-ar potrivi lumii lui, îi este
străin. Cândva, la începuturi, în primii ani de disperare, și-
a pus în mod cert o întrebare grea, cu versurile lui O.
Goga: Să fi rămas fecior la plug / Să fi rămas la coasă?
Nici vorbă. Vremurile erau tulburi și raiul era devastat.
Rămânerea era imposibilă.
A plecat dar nu a părăsit acea lume a bălnilor și a
Dunării vorace, cu pedagogia ei severă. Nu-și poate ima-
gina existenna poetică ruptă de acel coln de lume. Dar s-a
petrecut un fenomen recuperator: ceea ce s-a pierdut în is-
torie a fost recuperat și salvat în poezie, redat literaturii ca
spaniu poetic.
Am fost martor când, într-o seară de vară, a optat să
doarmă pe un ponton situat în preajma locului unde, în
urmă cu mai bine de jumătate de veac, era debarcaderul la
care acosta „Calafatul”, vaporul ce lega Mărașu de lume.
Deși avea cameră rezervată la etajul șase al hotelului
„Traian”, a rămas peste noapte într-o chicinetă amenajată
marinărește, în clipocitul mărunt și legănat al Dunării…
Am avut încă de la primele întâlniri revelania unui
om contorsionat, cu anafoare interioare, cum au și apele
dintre care vine, cu o poietică asupra căreia fie păstrase
tăcere, fie nu fusese niciodată solicitat să răspundă. A fost
multă vreme captiv unei realităni istorice care l-a chinuit,
l-a hăituit ca pe vânat, l-a dezmoștenit, l-a însingurat și
l-a transformat în martor al unei istorii tragice.
Nicolae Grigore Mărășanu ilustrează azi un para-
dox, dacă nu al lecturii, în mod sigur al receptării. A debu-
tat oarecum târziu și singur, la 36 de ani, adică atunci
când, pentru colegii de generanie biologică începuse un
lent, poate grăbit, proces de clasicizare. Publică apoi rar,
la câniva ani o carte – un semn sigur al unei elaborări
lente și decantate – dar mereu despre acel spaniu singu-
ratic și sever al Bălnii Brăilei. A impus în poezia noastră
un spaniu literar care lipsea. L-au evocat absolut remarca-
bil doar mari prozatori: Panait Istrati, Vasile Voiculescu,
Fănuș Neagu, Ștefan Bănulescu, Tudor Dumitru Savu.
Poenii au fost doar decorativi, precum citadinii care
contemplă curioși o dioramă într-un muzeu. Primul poet
care pătrunde sensul adânc al acestui spaniu literar, căci
vine de acolo, din miezul lui, este fără îndoială Nicolae
Grigore Mărășanu.
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
După Revolucie a stat ani buni în tăceri. Multora a dureroase. De multe ori unele întrebări au fost respinse.
lăsat impresia că a părăsit poezia. Reproșul unui important Ca să trăiești senin trebuie să uini multe, părea să-mi dea
critic literar care îl credea uitat poeziei are un tâlc greu. Ar de înneles.
fi avut motivul să iasă, ca atânia alnii în vremuri tulburi, la Deși a privit cu prudennă acest proiect, în final, re-
drumul mare. Nu a ieșit. Ar fi avut motivul să se cunosc, s-a lăsat cuprins de bucuria confesiunii. I-a plăcut
haiducească în politică. Nu a dat curs acestui impuls spon- să stea în bătaia săgenii hermeneutice, dar mereu la acea
tan și anarhic. I-a privit cu îngăduinnă pe cei care și-au distannă calculată cu viclenia felinelor care, dacă nu pot
deșirat până la incoerennă opera în numele libertănii. În ieși din bătaia săgenii, măcar își iau distanna necesară ca nu
liniște, ca un castor din lumea bălnilor a continuat răbdă- cumva să fie rănite…
tor să construiască o operă care, la judecata de apoi a De Ovidenie
poenilor – care va veni, nu are cum să nu vină! – va conta. 21 noiembrie, 2017
La doisprezece ani de la ultima carte care încheie
ciclul poetic Insula – Capriciu pentru cele patru vânturi,
1986 – trece cu arme și bagaje pe celălalt mal al Dunării,
la Brăila și publică în 1998 Îngeri și banjouri. A urmat o Două mesaje de ultimă oră
metamorfoză substannială. Scrie poeme ale sudului, des-
coperă poezia oacheșă a unei Brăile uitate în timp, scrie putea Sigur că niciodată Poetul nu-şi arată vârsta. Şi cum ar
să vină la cenaclu, la întâlnirile cu cititorii, cu cei
sonete, dovedind că stăpânește muzica savantă a jocurilor 2000-3000 de ani de poezie pe care i-a parcurs
prozodice și, în ultima vreme, relansează o specie ca și ui- obligatoriu pentru ca glasul său să se decanteze de toate
tată, scrie baladele Brăilei și ale Valahiei. aluviunile şi reminiscenţele, pentru ca vocea sa să sune
Eu privisem până acum poezia lui Nicolae Grigore cristalin şi năvalnic? Pentru că toate cărţile anterioare
Mărășanu ca pe o floare de nufăr explodând galben pe arhitectura ultimei s-au aşezat în construcţia operei şi au înălţat
personalităţii, cartea de mâine cu care începe
oglinda apei. Confesiunile poetului m-au făcut să privesc al cincilea lustru se înalţă ca turn al unei opere egală cu
mai insistent și mai curios acel cordon vânăt-cenușiu care sine, la nivelul celor mai înalte turnuri ale fenomenului
hrănește floarea nufărului cu sevele mâlului din adâncuri… poetic în care fiinţează de mai bine de o jumătate de
Peste câteva zile împlinește 80 de ani și foșnește secol. Scriitor multivalent, cu mari disponibilităţi în care
de proiecte ca un măr pe rod în an bun. A publicat în ul- sufletului,arta poetică rămâne eflorescenţa cea mai nobilă a
Nicolae Grigore Mărăşanu a fost poet la 20 de
timul deceniu câte o carte nouă în fiecare an. Când și când, ani, şi la 50 de ani, şi acum, la 80, şi va mai fi şi la...100
la intervale bine calculate, scoate câte o antologie de autor şi...
care dezvăluie prin rigoarea selecniei metamorfoza opiniei LA MULŢI ANI, POETE! SĂ-ŢI TRĂIASCĂ
sale despre propria poezie. Și după toate semnele, ritmul POEZIA CÂT LIMBA ROMÂNEASCĂ!
acesta va continua... Aureliu Goci
Nicolae Grigore Mărășanu contrazice prejudecănile Venerabilului domn, NICOLAE GRIGORE
literare statornicite, legate de senectutea scriitorilor MĂRĂȘANU (…iscat de magicul, epopeicul și legen-
români. De regulă, poetul român, la anii aceștia, a pus de- darul tărâm al Brăilei!), îi urăm, cu adâncă trepidanie
mult lira-n cui. Bătrânenea-i totul! pare a spune Mărășanu, interioară: “LA MULmI ANI! – SĂNĂTOȘI, SENINI,
contrazicându-l în judecăni chiar pe Shakespeare care CONȘTIENmI DE ÎMPLINIREA ÎNALTEI MENIRI A
ORICĂRUI <<SCRIB AL LUI DUMNEZEU>>, PE
paria doar pe maturitate. ACEST PĂMÂNT, TĂRÂM-<<GARANT>> AL
Ininial, am crezut că va fi un interviu ușor. Nici- DEPLINEI RE-ÎNDUMNEZEIRI A OMULUI!!!”
decum. Unele întrebări scoteau din imersii adevăruri încă Adrian Botez

26 octombrie 2016.
Școala din Mărașu, jud. Brăila, a primit numele scriitorului Nicolae Grigore Mărășanu.

37
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
EVENIMENT
Ploaie de literatură...
la Râmnic
de Nelu Barbu
(Ploaia de trei sute de zile
de Gabriel Chifu)
Pe 24 noiembrie, la Râmnicu Vâlcea a avut loc
lansarea romanului Ploaia de trei sute de zile, de
Gabriel Chifu, la care au participat, pe lângă
președintele Uniunii Scriitorilor, Dan Cristea, Răzvan
Voncu, Traian Dobrinescu, Sorin Lavric și bineînneles
autorul volumului. Cartea este o surprinzătoare
reelaborare a mitului biblic al potopului. Despre
semnificania prozei au vorbit academicianul Nicolae
Manolescu, filozoful Sorin Lavric și scriitorul Dan
Cristea. Moderatorul manifestării culturale a fost
scriitorul vâlcean, Traian Dobrinescu.
Romanul prezintă epopeea potopului, fără un
personaj central. Ideea lui permanentizează mitul, prin
conexiuni în cotidian. Miturile se nasc, rând pe rând,
când omul e pus cu spatele la zid. Considerat unul din-
tre cele mai bune romane contemporane, în continuă ex-
pansiune estetică, el prezintă trei personaje: geniul
(Iacob Grima), ascetul (Mihail Cristea) și grupul de
tineri transilvăneni care încearcă să se salveze după
ploaia de trei sute de zile.
Este un potop al mizeriei morale. Noi ne
înecăm singuri, complicându-ne inutil existenna coti-
diană, pentru că suntem conduși de oameni incompe-
tenni. Sunt abordate câteva idei simbol. Ploaia se abate
numai asupra României, nu și la vecini, și scoate la
suprafană gunoaiele societănii, care au dus după 1989 și
duc în continuare la prăbușirea nării.
Parabola potopului este un reflex moral prin
care cele trei tipuri de personaje caută să se salveze, dar
obstacolul vine din faptul că toni trăiesc în această nară,
în care oamenii sunt condamnani la ratare. Scriitorul
38
sugerează ideea că trebuie să vină cineva să ne salveze,
capabil să ne scoată din mediocritate. După expresia lui
Kant, să ne arate calea artei cu spirit, pentru că în
prezent promovăm arta fără spirit, prin care nu ne putem
depăși condinia.
Fiind o carte incitantă, se recunosc multe lucruri,
întâmplări, fenomene contemporane. Acniunea se petrece
între 2015-2017, însă ne trimite și la perioada stalinistă și
la Piaca Universităcii. Stând sub semnul autonomiei es-
teticului, romancierul îmbină elementele realismului cu
cele ale fantasticului. Omorând în el un poet împletit cu un
romancier fantastic, romanul este scris pe o multitudine
de planuri, de stiluri, de limbaje ale personajelor, folosind
doricul, ionicul și corinticul, care dau și mesajul cărnii.
Cartea intră, totuși, în ultimul stil.
Specificul scriitorului este acela al unui
excelent povestitor, care arată puterea tămăduitoare, de
înălnare a povestirii, ca-n O mie și una de nopci.
O altăi dee, care se desprinde este aceea că ar fi
câteva direcnii pe care să le cultivăm. Prima ar fi aceea
a școlii care înalnă spiritul și ne îndreaptă în direcnia în
care trebuie să ne formăm, cum să ne formăm și cum să
realizăm feedback-ul. A doua ar fi mesajul biblic: dacă
dragoste nu e, nimic nu e, de la electrician la filozof. A
treia direcnie abordează ideea că fiecare trebuie să-și
facă treaba, omul potrivit la locul potrivit.
Acniunea începe din data de 30 septembrie,
2015, având mai multe conotanii, orașul Z., capitala cării
Caramia..., o bizară aglomerare urbană de struc-
turată..., orașul acesta de câmpie uriaș, slucit și, de obi-
cei prăfuit se va preface într-o tulbure Venecie (p.9-10),
demonstrând apriorismul biblic: toni oamenii vor pieri
numai Cei drepci vor stăpâni pământul și-l vor locui pe
vecie (Psalmul 37,29), ales de către autor pentru Motto.
Lumea ficnională are și un epilog. Numai șase
persoane s-au salvat de la potop: Iacob Grima, Lena și
Ionică, Ștefan Orban, și plecaci deja dintre vii, Mihail
Cristea și Macarie: După ce nava uriașă, fantomatică și
tăcută, misterioasă și prea pucin verosimilă, se puse în
mișcare... pierzându-se dincolo de linia orizontului...

într-o solucie dincolo de puterea mincii omenești, casa
de pe cărm se preschimbă în corabie... unde tâlcul e
altul decât pe pământ... purtându-i pe cei șase salvaci în
pântecul ei, aici, pe cărmul mării... (p. 407).
Fantasticul mit biblic devine realitate. Ploaia se
oprește, întunericul se risipește și se ivesc zorile. Peste
Caramia a răsărit soarele, dar dintr-un sătuc de munte,
din nord, de la granină, se dezlănnuie un vânt bezmetic,
care distruge totul: Localitate după localitate, sate și
orașe, chiar și capitala... totul fu zdrobit, năruit, mistuit,
spulberat, până când din lumea aceasta impură, reală
sau ficcională, nu mai rămaseră decât pulbere și frân-
turi de propozicii, și praf de cuvinte (p. 409). Singurul
care a fost salvat este un copil luat pe sus dintre alni
copii, plutind prin văzduh precum o pasăre: Pe copil îl
chema Cassian și, într-adevăr, el zbură prin văzduh...
împreună cu biserica veche a satului (p. 408).
Romanul semnifică optimismul: non omnis
moriar, dacă ne vom întoarce la credinnă, pentru că la
început a fost Cuvântul și acesta era Dumnezeu. Cos-
mogonia lui Iacob Grima, un studiu rămas în manuscris
al profesorului astrofizician, îi restructurează fiinna,
fortificându-i dimensiunile interioare în căutarea lui
Dumnezeu. Salvarea trebuie săvinădin noi: Nosce te
ipsum! – așa cum afirma Seneca: Tota vita discendum
est mori! (Toată viaca e un prilej de-a învăca să mori!).
Convingerea lui Iacob Grima: Nemuritori suntem la
tinerece și apoi ne preschimbăm în cetăci plânse, căzute
în ruină (p. 370), pare verosimilă, precum aceea a
bătrânului savant, Mihail Cristea, care, prezintă ipoteza
universurilor paralele (p.p. 128-129) și a istorilor mul-
tiple (p. 124): Fiecare dintre noi are un rost anume, o
misiune anume pe această lume (ibidem).
Gabriel Chifu introduce prin Lena și Ionică
tipologia personajelor mute. Autorul nu dă detalii
despre ele. Le lasă fără chip, nu le descrie vienile: Ar
merita, altădată, în afara ori în continuarea acestei
încercări epice, autorul sau altcineva săle scrie și lor
povestea. Am avea atunci poate unele surprize (p. 383).
Romanul este o cronică, o parabolă a deșertă-
ciunii umane, în general, și acelei morale, în special. Per-
sonajele nu pot trece pragul ideatic și social, cu excepnia
celor drepni. Cele douăzeci de capitole, povestiri sunt o
arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
saga a societănii românești. Cinsprezece dintre ele
formează un triunghi isocel, în vârful căruia se află au-
torul omniscient (capitolele: II, IV, VII, XVIII și XX), iar
la bază binomul Ștefan Orban (I, II, III, XII, XV), arhi-
tectul cu pasiunea femeilor, și savantul Mihail Cristea (V,
VIII, XI, XIII, XVI). Alice, fiica Corei și a lui Ștefan
Orban, alcătuiește, în lumea universitară, singură un tri-
unghi (X, XVI, XVIII), iar binomul Crinuna Bununa (IX)
și Gigi Spaniolu’ (XIX) încheie povestea celor care se
zbat pentru supravienuire în promiscuitate. Împreună cu
Vali Fomista reprezintă starea de suficiennă și de medio-
critate a societănii românești după 1989.
Scriitorul îmbină tragicul și comicul, ameste-
când și stilurile: pe cel artistic cu cel știinnific, ficnionalul
cu licenniosul. Merge pe tipologii, pe situanii, scene des-
crise direct sau indirect, prin amintirile memorialistului.
De la potop se salvează câniva care au dovedit căau
coloană vertebrală. Autorul se apropie cu sufletul de toate
personajele, de la cele care promovează violenna (Gigi
Spaniolu’) sau instrinctualitatea primară și nestatornicia
(Vali Fomista, Crinuna Bununa) până la cele care au pro-
bat un plus de personalitate și afinitate intelectuală (Iacob
Grima, Mihail Cristea, Ștefan Orban).
Fiind concepute din lumini și umbre, toate
disonannele dintre personaje sunt salvate de perfecniunea
formei și de idealitatea fondului. Nimic din ceea ce a
pus romancierul între paginile cărnii, n-a fost zvârlit la
întâmplare. Totul e fertil. Fiecare dintre cele douăzeci
de povestiri, un sadovenian Hanu Ancucei, germinează.
De la incipitul și până la epilogul acestei Halime
românești, totul pare real. Lumea ficnională, plăsmuită
de Gabriel Chifu reînvie propriul eu omniscient, or-
donând firul naraniunilor. În fiecare personaj, îl simnim
ca o respiranie invizibilă. El salvează fantasticul în proza
românească, la începutul mileniului al III-lea.
Ploaia de trei sute de zile este o carte plină de
învănăminte, dovedind că Gabriel Chifu este unul dintre
cei mai buni romancieri actuali, și merită cu prisosinnă
a fi citită, mai ales, pentru că prezintă condinia umană,
relania cu Dumnezeu, cu moartea, perminându-și multe
libertăni, refăcând lumea precum un arhitect, transfi-
gurând omenirea prin funcniile limbajului.
39
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
Arcadia din podul
casei noastre
-însemnări de la Gaudeamus-
de Nicolae Dan Fruntelată
În tinereanea mea de gazetar (gazetar comunist,
bineînneles, eu, spre deosebire de mulni colegi ai mei din
acele vremuri, îmi recunosc statutul, eu n-am fost dizident
avant la lettre, ca ei, care scriau cu buci despre omul nou,
dar, în sinea lor, erau anticomuniști notorii!), deci, în ti-
nerenea mea am fost trimis să scriu reportaje de la feluri-
tele manifestări oficiale. Și de la deschideri de an univer-
sitar în prezenna „tovarășului”, și de la vizita lui Fidel Cas-
tro la Institutul politehnic; scena formidabilă a liderului
sud-american care a plecat din coloana oficială, a sărit un
gărdulen și a luat o minge de baschet din mâna unui stu-
dent aruncând-o la coș, eu am văzut-o de la câniva metri
și mi-a plăcut al dracului.
Așa că, norma de reportaje de la mari manifes-
tări mi-am cam făcut-o. Acum particip la felurite întâm-
plări, dar, bătrân cum mă aflu, le înneleg altfel. Am fost, în
finalul lui noiembrie, la marele Târg de carte Gaudeamus,
în rotonda pavilionului expozinional de lângă Casa Scân-
teii (ptiu, Casa Presei Libere!) și am observat cu ochiul
meu sătul de minciuni și de mistificări care e trendul cul-
tural al momentului.
La parter, boierii cei mari din Valahia, cavalerii
șansei democrate care au preluat edituri bogate din start,
dăruite de tata Silvică Brucan, în iureșul marii rivulunii,
unor oameni de încredere și de mare suprafană intelectuală
– susninută de niște noi plantatori occidentali, boieri care
chiar au făcut avere din cărni și din vânzarea lor laolaltă cu
idealurile nanionale ale unei culturi inerte și servile.
Tiraje mari, prenuri mari, lumină mai multă, lan-
sări zgomotoase, politicieni în vogă dintre cei care au că-
lărit Tranzinia Românească, această iapă nebună pe care
s-a pus o șa bătută în cuiele intereselor transnanionale,
transsexuale, transliterare, etc., etc.
Mai sus, la nivelele următoare, edituri multe, și
mai mari și mai mărunte, etalau cărnile lor, autorii lor dis-
perani să mai povestească lumii o carte și o credinnă.
Spune un cântec maramureșean: Rămâi, Raie, cu
plăcere/ Noi mai pe dindos om mere. Chiar așa, dragilor,
noi am mers la această sărbătoare, la această Arcadie, pe
la nivelurile de sus, acolo ne-am celebrat cărnile și speran-
nele, acolo ne-au venit prietenii și cititorii cinstini, nu ma-
nipulanii televiziunilor tabloide și snobii subniri devotani
avangardelor fumate de câteva decenii și ai postmoder-
nismelor de mucava râncedă.
Acolo, în Arcadia din podul nostru, m-am întâl-
nit cu ai mei, m-am dus la editura care a tipărit, în onoa-
rea unui profesor, mare filolog și lipovean de origine, o
splendidă carte de traduceri din poezia rusă contempo-
rană. Erau profesori de la Departamentul de limbi slave al
Facultănii de Limbi și Literaturi Străine, era minunata mea
40
prietenă, poeta Passionaria Stoicescu, stilista acestei cărni,
erau acolo Bella Ahmadulina, Rodjevsvenski, Okudjava,
Evtușenko, Vîsonki, Rubnov, Soljeninân. Semne de mare
poezie și de cultură, nu vă mai schimonosini, oameni ai
mileniului trei, care ani învănat să scuipani spre Est, naris-
mul sovietic e una, cultura rusă e cu totul altceva. Citini și
vă cutremurani de bucurie, așa cum s-au cutremurat mi-
lioanele de ruși care l-au petrecut cu lumânări aprinse și cu
buchete de flori pe Vladimir Vîsonki la trecerea lui în ne-
murire!
Spuneam la acea lansare că antologia de poezie
rusă este o lotcă nebună, scăpată în Delta Poeziei Mari.
Este și meritul traducătorilor și meritul prietenei
mele, poeta adevărată până-n prăsele, cum îmi place să
spun, Passionaria Stoicescu.
M-am dus pe urmă la ai mei, din nara lupilor li-
beri, din Vâlcea, s-a lansat o carte a fratelui Ioan Barbu –
Nenea, o Călătorie în bara Fagilor, în Bucovina, unde s-
a murit pentru România Mare, unde scriitorul vâlcean a
văzut într-o fulgerare de inspiranie cum mornii Basarabiei
și Bucovinei primesc pomana cu aer, să mai poată trăi un
pic lângă copiii lor, lângă femeile lor, lângă nara lor bi-
ciuită de poftele imperiale.
Am văzut cum se lansează o revistă de provin-
cie, „Rotonda valahă”, în fond, o revistă de centrul nării
prin idealurile ei generoase, românești, fără finele găștilor
care au încălecat temeinic literatura română.
Revista trăiește pentru că are un suflet și un ani-
mator de vocanie: Ioan Barbu – Nenea, oltean din Corbu
– Olt, vâlcean de adopnie și patriot prin defininie.
Tot acolo am sărbătorit o carte despre China
eternă, Iubiri lângă Marele Zid, semnată de prietenii mei
buni, Lia Maria și Ion Andreină.
O lume în care ei cred și eu cred și nicio raniune
de tip political correctness nu ne va împiedica s-o iubim.
În altă zi petrecută în Arcadia din podul nostru, la
ultimul nivel al Târgului Gaudeamus, am fost de fană la
lansarea nr.7 al revistei Arena literară, la împlinirea unui
an de la aparinie și la sărbătoarea unei antologii tipărite de
Editura Betta și adusă spre noi de curajul unui editor ka-
mikadze, Nicolae Roșu pe numele lui (atennie, nu-l curtez,
n-am publicat nicio carte la Betta!), omul care a patronat,
prin revista de care aminteam, un concurs de proză scurtă
unde au venit peste o sută de scriitori de diferite vârste și
unde premiile s-au acordat „în orb” de un juriu care a citit
lucrările fără să știe numele autorilor, fără să fie „sensibi-
lizat” pe diverse căi, așa cum e obiceiul pământului. Con-
cursul s-a chemat „Nicolae Velea”, așa, ca un omagiu în
eternitate adus unui mare prozator, dragul și bunul nea
Nicu Velea, fiul de învănători din Ceparii Argeșului, su-
blimul „alfa și ologu’” - cum zicea el cândva! - al prozei
scurte, colegul meu de la revista minunată a diminenilor de
sâmbătă, „Luceafărul” se numea înainte de a fi desfiinnată
de corifeii marii rivulunii din decembrie ‘89, scriitori și ei,
chiar notorii, contaminani de microbul unei răzbunări ab-
surde și fără o cauză adevărată. Vorba lui Nicolae Velea,
niște „căuzași fără cauză”.
Antologia este de o calitate foarte bună. Tocmai
pentru că nu a avut criterii de gașcă și interese de culise.
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
Despre mulni dintre autorii premiani se va mai
auzi. Asta este credinna mea de scriitor bătrân, de om care
a muncit în redacnii literare (la „Amfiteatru” și „Luceafă-
rul”) și a citit sute de autori.
Lansarea revistei, a antologiei și ceremonia acor-
dării premiilor de la nivelul trei al Târgului a semănat cu
un miting de protest. Participannii au blocat culoarele de

Editura ”BETTA” la
trecere, s-a aplaudat, nu s-a scandat „Jos”, pentru că jos
erau marile edituri humanitare și generatoare de euroi, noi

Edi:ia a XXIV-a/2017
ne-am bucurat de prietenia noastră și de generozitatea
unor oameni (păguboși, evident) care mai cred în cultură
și în destinul ei.
Tot acolo am fost de fană la o lansare specială a
cărnilor unei „familii” literare. Cunoscutul critic Aureliu text de Nicolae ăranu
Goci a lansat o carte dintr-o perspectivă inedită despre
Eminescu și sonia lui, prozatoarea Gabriela Banu, o carte
de povestiri fermecătoare despre jocul vârstelor și al me- Roșu Împărat s-a înţeles cu
moriei.
Când eram copil, într-un sat din Valahia Mică, Nicolae Împărat
mă refugiam deseori în podul casei părintești, acolo unde- și a obţinut de la
și aveau cuibul porumbeii rotani, acolo unde cerul era
aproape, liniștea la fel, stăteam ore în șir și-mi imaginam Radio România, ciorbăreasa șefă a
felurite visuri ale copilăriei mele. Târgului cel Mare,
Rândurile pe care le-am scris sunt, poate, o răs-
plată târzie pentru acele clipe de fericire. undă verde și un firman
Faptul că le-am legat de un „eveniment” literar pentru o aplecătoare la cea
cum a fost Târgul de carte Gaudeamus e doar un accident
de parcurs.
de a 24-a Mare Bulibășeală a
Rămâne călătoria în Arcadia din podul casei Căr:ii de învă:ătură,
noastre, rămâne bucuria literaturii, rămâne prietenia ca o
ţinută într-o mahala mărginașă,
pecete a vienii și a vârstei noastre.
pe un maidan închiriat
de la Taica Lazăr.

„Sperând că Un miraj care lasă urme

poate șterge Amara ironie a albului
trăită de Petre Ion Stoica,
Vasile Toma îl trezește din A:ipiri pe
Dan C. David, propunându-i să
descopere împreună Tainele mov
printre florile din grădina...
Mariei Merope”

Standul editurii ”Be>a” la ”Gaudeamus”

(Continuare la pag.42)
41
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
(Urmare de la pag.41)

„Curios să afle de ce Nopţile albe mai spun povești pe Volga

numai pentru Magda Bădoiu, Marian Dumitru pornește Pelerin în ţara zborului,
trece pe la Marian Ilie cuprins de
Tristeţi pontice și fiindcă Constantin KapiAa a hotărât să Rămân/ă trăit,
se conectează la Influxuri/le exotice generate de Dan Tipuriţă.”

„Doar cu Povestiri de pe planeta femeilor, Vasilica Ilie speră să-l ademenească pe

Contele de Madeira aflat sub vraja Elisabetei Iosif, dar numai atunci când Nopţile albe îi
mai spun povești pe Volga Magdei Bădoiu, interesată însă să afle Cum am retezat stupul,
minunăţie înfăptuită de Angela Dina Moţăţăianu, descântată cu Sarea reginei Ioanei Ichim
Costescu și parfumată cu Florile de pe malurile vieţii ale lui Nică D. Lupu,
prinsă pe negândite, ca și ceilal<i, în Babindenul, joc pornit de Nicolae Ţăranu.”

42
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018

„Venind ba pe jos, ba cu diligenţa, zburând apoi într-un balon cu aer cald, confecţionat
în Freiburg – Germania, herr Dr. Gheorghe Mircea Mitrohin se îndură și face un popas
pentru a ne „tămâia” cu... Exprimarea Trinităţii în Filozofia Timpului Figurativ.”

(1.Lansarea nr. 7 al revistei Arena literară (la un an de la apari%ie)

2.Lansarea Antologiei de proză scurtă „Prozatori în ARENA” - rezultată în urma
Concursului Na%ional „Nicolae Velea”).

43
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018

”Tot căutând o Vorbă-n colţuri și rotundă pierdută de hâtrul Nicolae Velea, Aureliu
Goci, Victoria Milescu, Paula Romanescu, Victor Atanasiu, Nicolae Dan Fruntelată,
Lucian Gruia, Emil Lungeanu și Gelu Negrea trag cu coada ochiului la taraba care geme
sub greutatea oalelor cu smântână și se înghesuie pe scăunele predestinate, acordând
apoi pe căprării, medalii și medalioane. Întâia căprărie:
„Frizerul cu viaţa și morţile lui, venit de la Pitești, urmat ascultător de Mihail Soare,
nu-și vede de treabă și fură de la Costel Stancu din Reșiţa un buchet cu Flori de cireș
pentru Dica, amica nefericită a lui Florin Anghel Vedeanu, trăitor în Târgul Bucureștilor.
A doua căprărie.
Domnul cu florile, încă o așteaptă pe Maria Ileana Tănase, bucureșteancă și dumneaei,
aflată acum prin străinătă<uri, pentru a-i aduce Umbra trecutului și a încinge o Burlescă
cu Gabriela Banu și dânsa din Marele Târg, dar, tot o bucureșteancă, Isabela Brănescu,
le-o taie scurt fetelor, că... A sosit timpul amintirilor.
Cu înghesuială pentru promisiuni, pe un hol larg, larg, Aurelia Corbeanu tocmai din
Curtea de Argeș, a adus Robotul cuprins îndată de Umbre tutelate de Cristina Creţu,
bucureșteancă, în timp ce Maria Andreea Crintea din Hârșova, privește De la fereastră -
Jocul Elisabetei Iosif, localnică din Târgul Mare, până a se trezi Înainte de dimineaţă
Răzvan Nicula fiindcă altfel, Lică Pavel se apucă de ronţăit Mărul, părul și partidul
pentru o Viaţă transparentă petrecută, ăhă, în Albele Bârsești din Judeţul Bacău, de
Bogdan-Alexandru Petcu, pe când Claudiu Robert Toma, pus pe șotii, intenţionează s-o
sperie cu Chipuri de ceară pe Luminiţa Zaharia care face deja tumbe și o... Rolling on the
Floor. Din Brăila, crescând într-un an cât alţii sau altele în trei, dintr-un colţișor, privind
Înapoi mereu pentru a vedea dacă i s-au șters urmele... George Sebastian... Găinaru.”

(Premierea laurea%ilor Concursului Na%ional de proză Scurtă „Nicolae Velea”.

Foto 1: Premiul I - Mihail Soare; Foto 2: Premiul III - Fl. Anghel Vedeanu;
Foto 3: Premiul Special al Juriului - Gabriela Banu; Foto 4: Men%iune - Lumini%a Zaharia).

44
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018

”După ce s-a îmbuibat cu Dragoste, pupeze și colaci, Mihail Soare dă târcoale Paulei
Romanescu – Ca o frunză de arţar pământul – deocamdată interesată de Mona lisait pe
care încearcă s-o convingă că este Lung drumul întoarcerii în noi, adică întrânsele,
în vreme ce-i predă ștafeta lui Aureliu Goci care, fericit, flutură actele obţinute pentru
Eminescu. Identitate și semnificaţie, apoi își aranjează frizura în Oglinda din vis
ţinută cu supușenie de... Gabriela Banu.”

(Foto: 1.Participan&i la lansare (și la celelalte activită&i); 2. Mihail Soare își prezintă romanul
3. Eliza Roha prezintă „Oglinda din vis” și 4... pe Paula Romanescu; 5.Paula Romanescu despre
căr&ile sale; 6 .Nicolae Georgescu despre Eminescu... dlui Goci; 7. Emil Lungeanu
despre M. Soare; 8. Victor Atanasiu despre Gabriela Banu și M. Soare)

45
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018

EVENIMENT

Participarea Editurii ”Be>a” și
revistei ”Arena Literară”
la manifestările dedicate
Zilei Culturii Na:ionale și
Zilei de naștere a Luceafărului
I. În perioada 11-13 ianuarie, directorul editurii și re-
vistei, împreună cu Victoria Milescu și Eliza Roha,
membre ale Colegiuluii editorial al Arenei literare, au
onorat invitania de a participa la cea de a XXVIII-a
edinie a Festivalului Internanional de Literatură „Mihail
Eminescu”, organizat de Fundania „Lumina”, avându-l
ca ininiator, încă de la prima edinie pe inimosul prof.dr.
Florian Copcea. Această edinie s-a bucurat de prezenna
a peste 25 invitani din nară, Serbia și Republica
Moldova, printre care îi amintim pe academicienii
Gh.Păun, Mihai Cimpoi (Republica Moldova), Adam
Puslojici (Serbia), profesori universitari, scriitori.
Evenimentul s-a desfășurat în mai multe localităni, unde
s-au depus flori la bustul „poetului nepereche”( Liceul
„Traian” din Tr. Severin, Băile Herculane, Orșova) și
au avut loc simpozioane și sesiuni de comunicări
privind opera Poetului Nanional și rolul său în edificarea
limbii române moderne (Tr. Severin, Băile Herculane,
Baia de Aramă).
Au fost acordate premiile „Eminescu”, „Pamfil
Șeicaru” și Diplome de excelennă pentru cercetarea și
promovarea poeziei eminesciene.
În cadrul întâlnirilor de la Palatul Culturii din Tr.
Severin și la Casa de Cultură din Baia de Aramă au fost
prezentate obiectivele urmărite de revista „Arena
Literară” și proiectele imediate vizând promovarea
poeziei eminesciene și organizarea concursurilor
nanionale de poezie și proză.
Manifestarea s-a încheiat cu slujba de pomenire a poe-
tului, desfășurată la Mânăstirea Sfânta Ana din Orșova.

11.01.2018. Deschiderea Festivalului de către ini:iatorul său, prof.dr. Florian Copcea.

Prezentarea revistei ”Arena Literară”. Participan:i la Festival.

46

II. 16 ianuarie, Muzeul Nanional al Literaturii Române
În cadrul manifestărilor dedicate Poetului Nanional,
Editura ”Betta” a organizat lansarea volumului „Emi-
nescu. Identitate și semnificanii” al criticului Aureliu
Goci, un bun prilej pentru autor,dar și pentru emines-
cologul Nicolae Georgescu, șeful Filialei de critică Bu-
curești a U.S.R. Radu Voinescu, scriitorilor Nicolae
Editorul vorbind despre Ziua Culturii Na:ionale.
III. La invitania Casei Corpului Didactic Ilfov, directorul
editurii și scriitorii Aureliu Goci, Victoria Milescu și
Eliza Roha, au participat pe 19 ianuarie la un eveniment
dedicat Zilei Culturii Nanionale, organizat la Casa de
Cultură „Tudor Arghezi” din Chitila, la care au fost
prezenni profesori de limba română din mai multe școli
ale judenului, elevi și părinni din comuna Chitila. După
prezentarea unui variat program artistic susninut de for-
mania și elevii școlii din localitate (melodii pe versurile
La autografe.
arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
Dan Fruntelată și Lucian Gruia, să facă ample referiri la
locul lui Mihail Eminescu în literatura română, valoarea
operei sale, rolul jucat în crearea limbii române mo-
derne, ceea ce a făcut ca ”Poetul nepereche” să devină
cel mai cunoscut și important ambasador cultural al
României, fiind tradus în aproape o sută de limbi.
Radu Voinescu vorbește despre carte și Luceafăr.
eminesciene și recitări), s-a făcut o prezentare a Edi-
turii ”Betta”, revistei ”Arena Literară” și celor trei au-
tori, fiind lansată și cartea „Eminescu. Identitate și
semnificanii”. Despre Eminescu, Ziua Culturii Nanionale
a vorbit autorul cărnii și scriitoarea Eliza Roha, iar poeta
Victoria Milescu a citit câteva poeme din volumul său
„Deriva sentimentelor”, după care Aureliu Goci a oferit
autografe participannilor.
Echipa ”Be>a” alături de organizatori.
47
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
[
Shakespeare
reloaded (8)
de Emil Lungeanu
(continuare din nr. 7)
Pantofiorul Cenuşăresei
“Fiecare artist își scrie propria biografie”, fusese
zicerea lui Havelock Ellis. Iar condeiul lui Wallace
Stevens, bardul, o dusese până la capăt : “Nici nu poate fi
altminteri.” Eu unul aș fi completat enunnul chiar și mai ex-
plicit : “Fie că vrea, fie că nu.”
Așa fiind, nu ești câtuși de punin surprins să gă-
sești în Wit’s Recreations (1640) memoria lui Shakes-
peare omagiată cu versul anonim “Deci propriile-ni
piese să-ni fie cronicarul” ; este cea dintâi abordare bio-
grafică a temei “Shakespeare” și cea mai generală din
toate. Numai că, paradoxal, tocmai banalitatea ei o face
surprinzătoare : ce rost mai avea acea cedare de priori-
tate ? Și de ce ar fi fost dezgropat răposatul așa de tim-
puriu, la doar o generanie după adormire, folosind
unealtă propriul său condei ? O explicanie ar putea fi
faptul că mai toni contemporanii cu vază capabili să
aducă mărturie dispăruseră deja ei înșiși până atunci:
† 1587- Phillip Sidney; † 1592- Robert Greene; † 1593-
Christopher Marlowe; † 1594-Thomas Kyd; † 1599-
Edmund Spenser; † 1606- John Lyly; † 1608- Thomas
Sackville; † 1612- Roger Manners (contele de
Rutland); † 1616- Francis Beaumont; † 1619- Richard
Burbage; † 1624- Henry Wriothesley (contele de Sout-
hampton); † 1625- John Fletcher; † 1626- Francis
Bacon; † 1627- Thomas Middleton; † 1632-Thomas
Dekker; † 1634- George Chapman, John Marston; †
1637- Ben Jonson; † 1640- William Stanley (contele
de Derby)
Deci, dacă versul cu pricina răspundea cumva unor preo-
cupări biografice, atunci este de înneles că numai textele
lăsate în urmă de autor le mai puteau lămuri. Dar de ce ar
fi preocupat deja “adeverirea istoriei” lui Shakespeare
(“prove thy chronicle”) încă din epoca Stuarnilor ? Sau
chiar mai dinainte, dacă bănuim în anonimul vers mâna lui
Ben Jonson. Totuși, nu timpul pare a fi fost piedica în
calea mărturiilor, ci mai degrabă un tabu, dacă citești ca-
trenul de acolo în întregime:
Shakespeare, we must be silent in thy praise,
’Cause our encomiums will but blast thy bays,
Which envy could not ; that thou didst so well,
Let thine own histories prove thy chronicle.
48
(“Shakespeare, tăcuni avem a fi-n omagii,
Căci laurii ni-ar scutura-n ravagii
Și nu ni-i voia; tot tu fă-o dar
Și dramele să-ni fie cronicar.”)
Ce va să zică, vorba sergentului de stradă, că “actele
vorbește” ! Or, să nu uităm că aici ne aflăm printre pro-
fesioniști ai odei, în plină epocă a întrecerilor în diti-
rambi și în dedicanii gălăgioase, nicidecum printre niscai
călugări trapiști. Se scriseseră vreo 200 de elegii numai
în memoria poetului Sir Phillip Sidney. Chestia cu “nu
suflăm din goarnă, că-ni cade frunza” să i-o spună lui
Adam ! Pluralul complice al surdinei (“tăcuni trebuie să
fim”) e de o ambiguitate peste care nu poni trece cu
ușurinnă, câtă vreme ea ar putea lăsa de înneles că la mij-
loc trebuie să fi fost vreun consemn general. Și, cum era
vorba de un autor cunoscut doar după poreclă, ce alt-
ceva ar fi putut viza un tabu, înainte de toate, dacă nu
chiar identitatea împricinatului ? În sprijinul acestei in-
terpretări pune umărul și John Marston cu o dedicanie
proprie întru cinstirea “preaiubitului și faimosului” său
dispărut cu “nume surd”:
...Far fly thy fame.
Most, most of me beloved, whose silent name etc.
După cum și enigmatica retorică a lui John Milton :
Dear son of memory, great heir of fame,
What need’st thou such weak sitness for thy name ?
Thou in our wonder and astonishment.
(“Fiu memorabil, moștenind renume,
Cum de te-ai căptușit c-un așa nume ?
Ne ești minunănie și uimire.”)
Și tot așa, se-adună semne cum că marea necunoscută a
ecuaniei shakespeariene trebuie să fi fost vreo “ope-
raniune de acoperire”, a cărei dezlegare doar de la lec-
tura operei o mai puteai aștepta. Altminteri, ce atâta
tevatură în jurul unui nume literar ? E drept că, sub Tu-
dori cel punin, statutul de aristocrat era în principiu un
impediment la publicarea sub nume propriu – mai ales
teatru – fiind taxată ca un act infra dignitatem, ceea ce
și explică de ce înalni privilegiani ai Curnii elisabetane
precum Sir Phillip Sidney sau contele de Essex n-au pu-
blicat niciodată sub semnătura lor întreaga viană. Prof.
Gerald Eades Bentley de la Univ. Princeton constata:
“Marea majoritate a pieselor de teatru engleze de până la
domnia Elisabetei sunt anonime, și chiar de la 1558 până la
1590 autorii celor mai multe piese sunt necunoscuci.”
Și chiar “Necunoscutul” (“Ignoto”) erau semnate multe
poeme, ceva în genul inscripniei de pe pietrele funerare
ale soldanilor necunoscuni căzuni în războaiele moderne,
atâta doar că în cazul de fană semnătura anunna un V.I.P.

a cărui identitate nu putea fi divulgată, considerân-
du-se că nu se cade ca un nobil să-și câștige în acest
mod reputania sau banii. Drept consecinnă, manuscrisele
circulau ades doar din mână-n mână printre amici, iden-
titatea autorilor fiind făcută publică abia în ediniile pos-
tume. George Puttenham, autorul antologiei de poezie
elisabetană The Arte of English Poetrie (1589), explica
despre această practică :
“Cunosc numeroși gentlemeni de la Curte care au scris lău-
dabil și s-au tot abcinut, altminteri suferind să fie publicaci
fără numele lor ca și cum ar fi fost dezonorant pentru un
gentleman să pară învăcat.”
(vezi și Alvin Kernan Samuel Johnson and the Impact
of Print).
Totuși, anonimatul literar al nobilimii nu putea fi mai
mult decât o regulă de ochii lumii. The Oxford Book of
16th Century Verse listează nu mai punin de 36 poeni
printre care 8 cavaleri, 3 lorzi, 5 conni, o contesă și chiar
o regină. De altfel, chiar și mai târziu s-au mai văzut ca-
zuri în Anglia. Poetul ce semna “Merlin” era de fapt lor-
dul Tennyson, iar George Milner, autorul de povești
poliniste din anii 1940, era de fapt lordul Hardinge of
Penshurst. Dar Ralph Robinson, nimeni altul decât re-
gele George al III-lea însuși ? Măștile-s făcute doar pen-
tru marele public spectator, nu pentru jocul de culise,
iar asta e valabil indiferent de rang. În fond, toni apro-
pianii lui Eric Blair știau că “George Orwell” era el, și
toni confranii erau de acord că sună parcă mai bine “Gala
Galaction” decât Grigore Pișculescu, ori “Sandu Telea-
jen” decât Sandu Morcovescu. Iar dacă numele Jane
Austen a fost tipărit doar postum, înseamnă oare că
toată viana autoarea fusese luată drept florăreasă ? Iată
de ce Edward Furlong nu pune prea mare pren pe ipo-
teza că pseudonimul “Shakespeare” ar fi fost impus
doar de etichetă, oricât de evident este că în spatele lui
se afla un aristocrat. Dacă ar fi fost într-adevăr doar unul
între mai multe asemenea cazuri de anonimat “la ve-
dere” (“open secret”), de ce s-ar mai fi făcut atâta caz
pe seama lui ? Profesorul Steven May îl consideră pe
bună dreptate în monografia sa
“unul din cele mai mari tabuuri ale acelor vremuri,
dacă nu cel mai mare dintre toate”
și încă nu-i destul superlativul dacă nu-i adaugi prelun-
girea “și până în vremurile noastre”, așa cum ne vom
convinge imediat. Nu putea fi deci vorba doar de joaca
arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
nobililor literani de-a v-ani ascunselea, ci trebuie să fi
fost un motiv mult prea serios, vreun autor cu niște cir-
cumstanne personale excepnionale. Altfel, cum s-ar jus-
tifica o înscenare atât de sofisticată și costisitoare
precum cea pusă la cale la Stratford ? De dragul căror
condeie de vină nobilă s-au mai comis asemenea fraude?
Însuși efortul evident de acreditare – chiar și cu prenul
neverosimilului și ridicolului – ca autor de geniu a unui
necioplit obscur dovedea că protecnia doar prin pseu-
donim fusese considerată insuficientă ; și ce altă ascun-
zătoare mai sigură a unei identităni decât înstrăinarea ei?
Ei bine, după cum era și de așteptat, odată dezgropată
impostura stratfordiană și ars strigoiul, s-a pornit cea
mai mare vânătoare de indicii biografice din toată isto-
ria literaturii. Și nu cumva semnalul din corn îl dădea în-
suși autorul? Prin glasul lui John of Gaunt, el exclamase
despre adecvarea propriului nume (Richard II, act II,
sc.1, vers 73) :
O, how that name befits my composition! (“O, nume potri-
vit cu-alcătuirea-mi !”)
Rând pe rând deci, începând cam din a doua jumătate a
secolului XIX, candidanii au început să se prezinte la
examinare pentru a proba condurul Cenușăresei. O ade-
vărată îmbulzeală s-a produs în The Philosophy of the
Plays of Shakespeare Unfolded (1856), cu care Delia
Bacon lansa teza operei colective și a jocului de echipă,
selecnionând pentru nanionala Angliei pe Bacon,
Ralegh, Spenser, Marlowe, Rutland și Derby. Ideea
unui pseudonim dat unei pluralităni este, ce-i drept,
atractivă, lotul fiind compus din autori ai Curnii elisa-
betane ce prezintă unele afinităni, ici-colo, cu temele
shakespeariene ; în schimb n-au stilul lor, și-apoi prea
mulni din ei au cartonașe roșii ca să-i poni trimite pe
gazon. E valabil și pentru banca de rezerve, Sackville,
Sidney, Neville sau alnii (nominalizarea lui Anthony
Sherley pare mai degrabă vreo glumă). O prezentare
aproape exhaustivă a candidanilor la paternitatea operei
shakespeariene au făcut Warren Hope și Kim Holston în
The Shakespeare Controversy : An Analysis of the
Claimants, their Champions & Detractors, iar John F.
Michell are și el una nostimă și originală în Who Wrote
Shakespeare ?. Să-i trecem în revistă și aici pe câniva,
barem pentru o poză de ocazie, înainte de a-i trimite în-
dărăt la vestiare.
49
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
Istorie literară
Clasicii,
contemporanii noștri
Homer (V)
de Victor Atanasiu
Încetul cu încetul, conform planului dinainte stabi-
lit, ca să folosesc un termen al propagandei naziste din
timpul ultimei conflagraţii mondiale, Zeus face ca aheii
să tot fie împinşi de către troieni, conduşi de epopeicul
Hector, spre corăbii. Cei veniţi să dărâme Ilionul pierd te-
renul pas cu pas, lucrurile se înrăutăţesc de la o clipă la
alta şi Agamemnon, forţat de împrejurări, trimite o solie
prin care se căciuleşte la Ahile. Dintre soli nu putea să lip-
sească vicleanul, iscusitul la vorbă, maestru al mani-
pulărilor, care este Odysseu. Abilul diplomat de carieră, ca
să zic aşa, care este acest erou, este surclasat de diploma-
tul, care este în primul rând războinic, Ahile. Această stare
de fapt, care se întâmplă şi în istoria de dinainte de istorie,
o vom găsi şi în istoria consemnată în documente. De câte
ori s-a dovedit Napoleon mai abil decât Talleyrand ori
Metternich? Putem face o analogie şi cu ceea ce găsim în
spaţiul literaturii noastre, chiar dacă este vorba de ceva
aflat în afara perimetrului gravităţii. Propunerile lui Aga-
memnon sunt nesatisfăcătoare pentru Ahile, aşa cum erau
insuficiente pentru Caţavencu darurile pe care voia să i le
ofere Tipătescu. Alăturarea nu conţine nicio minimalizare,
întrucât şi vestitul erou din teatrul lui Caragiale este tot un
ambiţios hiperlucid, care nu poate fi cumpărat, ci în faţa
căruia, cel puţin până când circumstanţele îi devin defa-
vorabile, adversarul trebuie să îngenunche. Se cuvine să
precizez încă o dată că marele adversar al lui Ahile este în
planul absolut, care este acel al ambiţiilor supreme, nu
Hector şi troienii, ci marele şef al eroilor asediatori. Aga-
memnon promite marea cu sarea (pământuri multe, aur,
alte bogăţii, trei cetăţi ale lui, una din fiicele sale etc), dar
Ahile rămâne neclintit în refuzul de a reveni pe câmpul
de luptă. De admirat e aici retorica eroului, capacitatea de
a aglomera argumente pentru a-şi puncta justeţea atitudi-
nii lui. Ahile se plasează pe poziţia unui războinic de rând
Întoarcerea lui Agamemnon acasă
50
care se sacrifică pe câmpul de luptă pentru un potentat ne-
mernic şi abuziv, care i-a luat lui şi puţinul pe care-l avea:
pe Briseis, pe care Agamemnon se oferea să i-o restituie,
pe lângă darurile promise, cu precizarea că nu se atinsese
de ea. Din nou eroul maschează ceea ce trebuia să fie mas-
cat în faţa asprilor camarazi de pe câmpul de luptă. El nu
trebuie să pară, aidoma unui Paris aheu, înnebunit pentru
o femeie şi nici nu trebuie să fie asemănător cu Menelau,
căruia şi după atâta amar de vreme, îi sfârâie călcâile după
aceeaşi aducătoare de necazuri odraslă a lui Zeus. De
aceea îşi înveleşte pasiunea în ambalajul unei luări de
poziţie de principiu, pe care o are totdeauna un oprimat, un
destoinic, un sacrificat.
Un aspect caracteristic al epopeii este plasarea între
ramele tabloului imens, care este naraţiunea în ansamblu,
a unor alte tablouri, de dimensiuni variabile, în care, în-
trerupându-se cursul istorisirii din prezentul Iliadei, un
erou sau altul relatează molcom, netulburat nicidecum de
iureşul încleştărilor, câte o ispravă din alte timpuri, a sa
sau a altuia, al cărei conţinut este tot din perimetrul unor
gesta, a unor isprăvi vitejeşti aşadar. Iliada este compara-
bilă, graţie acestor enclave, cu Hanul Ancuţei sadovenian.
Eroii parcă uită că trebuie să se îndemne la măcel sau să
se măcelărească şi intră într-un timp al tihnei, care este,
prin excelenţă, timpul povestirii. În dialogul dintre Ahile
şi trimişii lui Agamemnon „felia” aşa-zicând sadoveniană
pare a avea o finalitate aparte. Nu mai este vorba doar de
un răgaz epic, întrucât tabloul cel mic conţine şi o trimi-
tere subtilă spre tabloul cel mare. Între cei trei trimişi ai re-
gelui din Micene este şi un bătrân, care dealtfel va şi
rămâne după întrevedere în tabăra lui Ahile şi nu se va
înapoia precum ceilalţi, care a avut grijă de marele erou pe
când acesta era un mic copilaş. Bătrânul povesteşte cum
compatrioţii marelui erou din mitologie Meleagru i-au
promis şi aceluia marea cu sarea, dacă le va salva cetatea,
pentru ca, odată scăpaţi de pacoste, să-şi încalce făgădu-
ielile. Bătrânul îi face cu ochiul deci, pe această cale, lui
Ahile, să nu dea crezare promisiunilor lui Agamemnon
(deşi pe şleau nu spune nici pe departe aşa ceva, dimpo-
trivă). Se pare că formularea celebră, pusă mai târziu de
Virgiliu în gura lui Laocoon Timeo Danaos et dona fe-
rentes (Mă tem de greci şi când mi-aduc daruri), era un
adevăr pe care trebuia să nu-l neglijeze nu doar adversa-
rii grecilor, ci şi grecii înşişi între ei. Iată, este reliefat aici
un adevăr cu valoare general umană, cu darul de a depăşi
contextul particular dat. Nimeni nu ştie cât de mult îi poate
pielea unui păcătos sau al unei păcătoase, de orice fel ar fi,
decât altcineva, care poartă stigmatul aceluiaşi viciu.
Suntem, să nu uităm o clipă, în al zecelea an de
război, iar beligeranţii s-au săturat de atâta vărsare de
sânge, absurdă, ca oricare alta de acest fel, încât îşi tot
muncesc mintea cum să pună capăt atâtor prăvăliri în
hăurile morţii, atâtor izbiri ritmice de arme de pământ,
când eroii se prăbuşesc răpuşi atâtor jefuiri de echipa-
mente şi telegari, atâtor discursuri încărcate de ameninţări

şi bateri în piept lăudăroase, de linguşiri reciproce ale
combatanţilor, ca după aceea să-şi străpungă ţestele cu
lăncile, să-şi hăcuie trupul unul altuia, ori, când sunt din
aceeaşi tabără, să se tot îmboldească unii pe alţii să rein-
tre pe câmpul de luptă, amintindu-şi reciproc, pentru a se
stimula reciproc, cât sunt de nevolnici în raport cu eroicii
lor taţi, bunici etc, ori din ce stirpe aleasă, zeiască uneori
chiar, se trag.
Situaţia neschimbându-se în esenţa ei, soluţia va fi
în vederea urmării conflictului aceeaşi ca şi cea găsită an-
terior. Fiecare tabără îşi va alege un reprezentant, pentru
ca să se lupte pe viaţă şi pe moarte cu reprezentantul ta-
berei adverse, fireşte învingătoare urmând să fie, cum se
procedează în asemenea cazuri, tabăra supravieţuitorului.
De data aceasta confruntarea este mai subtilă prin însăşi
natura ei, întrucât nu mai este vorba de cei doi soţi, cel
din prezent şi cel din trecut, ai Elenei, ci de una, care este
o competiţie bazată pe valoare. Bătălia se va da între per-
formerii celor două tabere, între cel mai viteaz dintre ahei,
(cu excepţia lui Ahile, desigur), Aias din Salamina şi in-
discutabila vedetă a războinicilor troieni, Hector. Dacă an-
terior pilele zeieşti l-au făcut scăpat pe Paris din mâinile
lui Menelau, acum bătălia este curmată de ivirea nopţii, iar
cei doi adversari îşi fac daruri. Am văzut un episod ante-
rior analog. Atunci însă beligeranţii se despărţeau frăţeşte
din considerente personale. Aici lucrurile stau altfel, iar
textul este mult mai rafinat, întrucât se pretează unei in-
terpretări care depăşeşte sensibil ceea ce se spune în litera
lui. Când există aceeaşi combustie, aceeaşi plasare la nivel
axiologic, nu poate exista nici învins, nici învingător. Cine
a făcut o epocală descoperire către sfârşitul secolului al
XVIII-lea? Lomonosov? Lavoisier? Amândoi în acelaşi
timp şi fără să ştie unul ce a intreprins celălalt. Cei doi eroi
ai ştiinţei nu se puteau eclipsa unul pe altul, aşa cum cei doi
eroi ai războiului de acum câteva milenii, eroi şi război
care nu au fost poate doar în amintirea bătrânilor aezi, ci
vor fi existat aevea, nu se puteau eclipsa unul pe altul.
Un personaj de mare turpitudine, contrar voinţei
scriitorului, este Odysseu. G Călinescu vorbeşte despre
operele paricide, exemplificând prin Don Qujote-roma-
nul, care l-ar fi eclipsat pe Cervantes. Lucrurile trebuie
văzute dintr-o perspectivă mai radicală încă, Don Qujote-
personajul eclipsează şi romanul şi pe creatorul lui şi nu
doar atât: Cervantes, se vede limpede, şi-a perceput pro-
tagonistul ca pe un ţăcănit, noi astăzi îl vedem şi ca un
înţelept şi ca un martir, şi ca un complicat până peste
poate, aşadar ca pe un Hamlet iberic. La noi, Tănase Sca-
tiu, contrar voinţei exprese, declarate fără ocolişuri de
Duiliu Zamfirescu, este grandios, are o tinctură epopeică
a personalităţii. Odysseu e dorit de Homer, într-un anume
context dat, a fi perceput inteligent şi de o maximă bra-
vură, dar contextul în sine îl relevă ca antipatic, meschin,
de o insuportabilă viclenie, crud, laş. În teribila ecrani-
zare, despre care am mai vorbit, în care pe Ahile îl joacă
marele Brad Pitt, care se identifică pe deplin cu persona-
arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
jul, Odysseu, reamintesc, spune: „Mă mândresc că am
trăit în timpuri în care au fost oameni ca Ahile şi Hector”.
Ahile şi Hector însă, cum vom vedea imediat, nu aveau de
ce să se mândrească că au fost contemporani cu Ulise. Din
tabăra lui Hector este trimis un anume Dolon, pentru a-i
spiona pe ahei. Din tabăra ahee sunt trimişi doi (superiori-
tatea numerică e în sine nu doar o expresie a dezavantaju-
lui troienilor, ci una a unei poziţii privilegiate, care se află
la antipodul conceptului de eroism), protagonişti din
această tragedie epică. De aici ne interesează doar faptul că
unul dintre ei e Odysseu. În situaţia dată ni se inculcă im-
presia, bineînţeles falsă, că Hector l-a trimis pe Dolon pen-
tru a fi vânat. Cei doi ahei îl detectează imediat pe Dolon,
cei doi ulii îl dibuie din prima secundă pe porumbel. Tro-
ianul este capturat şi îi dă fără întârziere toate informaţiile
lui Ulise, (care are o tehnică a interogatoriului vrednică de
un ofiţer al Gestapo, ori KGB), după aceea este însă, fi-
reşte, ucis, tot de Ulise, strămoş îndepărtat, dar autentic, ai
acelor ofiţeri atât de aproape de timpurile noastre. Dolon
înainte de a fi ucis vrea să-l ia de bărbie pe Odysseu, căruia
ar fi vrut să-i mai spună o vorbă, dar capul i se prăbuşeşte
sub lovitura fatală. Tot episodul este de o vigoare cinema-
tografică atât de copleşitoare, încât parcă am vedea acum
pe pânză ceea va fi fost în urmă cu câteva milenii.
În urma informaţiilor primite, Odysseu (împreună
cu camaradul său, dar aceasta, precizez încă o dată, nu are
relevanţă în context), ucide o groază de războinici din rân-
dul „slăvitelor ajutoare” venite din îndepărtate părţi în
sprijinul troienilor. Îi ucide pe când aceştia dormeau.
După viclenie şi cruzime urmează laşitatea îmbibată de
„poza” eroismului. Apoi cei doi, reveniţi în tabăra ase-
diatorilor se îmbăiază şi se ung cu uleiuri înmiresmate.
În context interesează doar că Ulise face această operaţie.
O expresie mai elocventă a cinismului unui erou lipsit de
orice urmă de eroism, nici că se putea găsi, pe o cale, fi-
reşte, deductibilă prin interpretare, concluziile care se
impun comentatorului aici fiind, cu forţa evidenţei, con-
trare voinţei lui Homer.
Homer și ghidul său, de William-Adolphe Bouguereau
51
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
Istorie literară
Cervantes (II)
de Paula Romanescu
Don Quijote rămâne în creania lui Cervantes ceea
ce (păstrând proporniile) este Dansul Săbiilor din Suita
Gayaneh de Aram Haciaturian raportat la întreaga sa
muzică (despre care însuși autorul spunea: „Copilul
acesta răsfăcat a anulat tot restul muzicii mele”).
Și de-ar fi așa, dacă Don Quijote ar fi tot ce a scris
Cervantes, ce-ar schimba aceasta?
Miguel de Cervantes Saavedra rămâne în primul
rând creatorul de geniu, acel Pygmalion muritor căruia
eroul său Don Quijote, Galatee masculină, i-a dat viană,
nemurindu-l.
Este imens numărul studiilor dedicate lui Cer-
vantes și, infinit acela al operelor artistice inspirate din
povestea Cavalerului de la Mancha.
Aș mai aminti doar două puncte de vedere expri-
mate de doi gentilomi, ambasadori ai Frannei, venini în
Spania din timpul lui Filip al III-lea (mai exact din tim-
pul lui Cervantes și Lope de Vega!) să pună la cale oa-
rece chestiuni politice deghizate în alianne matrimoniale
între cele două regate.
Sătui de ode și epode, de vin de Malaga, de
doamne și domnine gâsculine, de toată fauna bufonă –
saltimbanci, pitici, măscărici cu sau fără ranguri nobi-
liare, aceștia (ambasadorii adică) și-au exprimat dorinna
de a-l cunoaște pe autorul lui Don Quijote.
Jenani foarte, curtenii, lighioane pomădate, de-
dulcini la fastul Curnii, i-au „deconseiat” pe oaspeni
strâmbând din nasul lor subnire și spunând că Cervantes
nu este decât un bătrânel ramolit, un zdrennăros mutilat
de război, un hidalgo scăpătat.
- „Cum, s-a prefăcut mirat unul din oaspenii re-
gatului acela în care soarele nu apunea niciodată, pe un
astfel de om Spania nu s-a învrednicit până acum să-l
îmbogăcească? Nu i s-a acordat o rentă viageră din
casa de bani publici?”
Întrebarea începea să fie de-a dreptul stânjeni-
toare pentru cei de la care se aștepta răspunsul.
Atunci celălalt ambasador francez („penitoare” ceva
mai stilată, cu diplomania la purtător) s-a grăbit să intervină:
-„Dacă tocmai lipsurile îndurate îl ajută să scrie
așa cum scrie, facă Bunul Dumnezeu Preamilostivul ca
el să nu afle nicicând ce este bogăcia și, în felul acesta,
prin opera lui de om sărac să îmbogăcească și pe mai
departe lumea cu frumusece!”
Aviz boganilor din vremea noastră:
Să nu-i lăsani pe adevăranii creatori să se îm-
bogănească fiindcă, fără suferinnă și fără lipsuri cântul
lor n-ar fi decât o lălăială sălcie, dansul lor – o
scălâmbăială de marionete cu sfori șubrezite de prea în-
delungă uzură, arta – o gelatină imitând marmura cu
Pygmalioni de mucava și Galathee – stelune de doi bani
în perpetuă cădere!
52
Cervantes, deși aparnine Renașterii, este reversul
lumii renascentiste.
Dar aparnine și clasicismului, fiind foarte la locul
lui în acest imperiu al perfecniunii.
Aparnine până și „ismelor” toate din veacul al
XX-lea în care literatura pare o formă derizorie a deli-
rului.
El a intrat la fel de modern și contemporan „cu
fluturii, cu Dumnezeu”, până și cu noi cei din Mile-
niul al Treilea, pe poarta mare a Cuvântului și, generos,
ne îngăduie să mai fim și noi pe-aici, măcar până
apucăm să-i citim capodopera…
Ar trebui să fii de foarte rea credinnă să te prefaci
că nu știi că Don Quijote există!
Altfel degeaba gândul că „În orice nebunie se
ascunde și-un strop de-ncelepciune uneori”.
Vastă panoramă a moravurilor cavalerești, Don
Quijote rămâne, cum avea s-o declare autorul însuși „O
invectivă contra romanelor cavalerești, o parodie a lor,
un mozaic halucinant de poeme eroi-comice”, o imi-
tanie, în cel mai nobil sens al cuvântului, a lui Ariosto,
a poenilor bucolici.
Personajelor create de el „li se conferă atâta
clarviziune încât ele nu se mai mulcumesc doar să
accioneze ci se și analizează accionând, se și judecă.
La Cervantes nu-i om care să-și fi pierdut umbra, nici
gândire omenească fără judecată” (Paul Hasard).
Dar cel mai bine o spune tot Cervantes, în Pro-
log: „Cititorule fără griji, ai să mă crezi cu sigurancă
fără să-mi pretinzi să jur, dacă-ci voi spune că aș dori
ca această carte – copil al gândului meu, să fie cea mai
elegantă și cea mai plină de miez din câte se pot în-
chipui; numai că, vai!, n-am putut să mă opun legilor
naturii care cer ca fiecare fiincă omenească să nu poată
da naștere decât unei alteia care să-i semene…”
Adevăr grăit-ai, meștere hidalgo!
Îni seamănă leit acest „copil al gândului tău”, ba,
mai mult, el se aseamănă cu lumea cea niciodată pieri-
toare!
Dar cât de puternic în tragismul lui sentimentul
acela de om care se naște, suferă și moare, (da, mai cu
seamă moare!) sentiment pe care fiecare dintre noi îl
purtăm în suflet ca pe o rană de nevindecat.
Ce alta este poemul din musical-ul L’Homme de la
Mancha – La Quête, pe care Jacques Brel, și el un Don
Quijote al cântecului francez din a doua jumătate a seco-
lului al XX-lea, îl face una cu „l’impossible rêve”:
„Să porci în suflet dor de ducă,
Vis de neîmplinit să crești
Unde nu-s drumuri să pornești
Când dor de viacă te usucă
Să iubești ne-ncetat și învins
Să încerci fără armură și scut
Să atingi steaua de neatins.” […]
…Și să nu uităm (cum am putea?) că orice om
are-o Dulcinee cât inima mai știe-a bate.
„Dar dacă tu ești dintre-aceia
ce vor să cină luna-n palmă,
nu uita: luna de-o atingi
se face pulbere, se sfarmă […]

Nu, nu există Dulcineea
există doar dorul de ea;
blestem acelui ce confundă
verbul a fi cu a avea [… ]
Sperarea-i este disperare
amară, cenușie, tristă :
Nu, Dulcineea nu există!”
Dar dacă, totuși?...
În literatura română, pentru că se cuvine să amin-
tim de ea atunci când ne raportăm la un model de di-
mensiune planetară, Marin Sorescu a creat ciclul de
poeme „Tinerecea lui Don Quijote.” (1968), dar și poe-
mul răzlen „Don Quijote și Sancho Panza” (1965), în
care „cavalerul” (nobil, de!) își prezintă „scutierul”:
„E Sancho Panza nobil scutier
Preabunul și-ncercatul meu curier…
Atent m-ajută să mă-mbrac
Întâi c-o platoșă de-ocel,
Apoi cu una de bumbac
Să par pe dinafară slab și moale
Și să induc morile în eroare.
Mă sui apoi pe-o Rosinantă,
De iureș drumul meu se face pantă
Și, ca pe-o lance cu-ascuciș fierbinte
Azvârl cu mine înainte.
Odată m-am înfipt cu capu-n soare
Și, agăcându-mi gravitacia de picioare
Pământul m-a întors din nou la sine;
Chiar când greșesc
Pământul nu se leapădă de mine.”
arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
Ce mai faci, dragul meu hidalgo?
Nu, nu-mi vorbi de morile-ci de vânt –
Femei ce macină-n cuvânt nimicul
Și nici de lancea, ultim biet tezaur.
Ce mai faci tu în vremea noastră
Cu iz de spini și laur.
Te-au fost robit zăpezile de-altdat’
Cu albul lor curat din zile alte?
Ce mai faci, dragul meu hidalgo,
Când Dulcinei și Rosinante
Ce-și schimbă rolu-n ritm de tàngo
Râzând de morile-ci de vânt
Și nechezând a vino-ncoa’
Sub șa de noi tâmpi scutieri,
Cearcă șăgalnic între dinci
Valoarea calpilor arginci?...
Ce mai faci, dragul meu hidalgo,
În vremea asta fără cânt?
Nu, nu-mi vorbi de morile-ci de vânt
Cu chip de nori. Cocorii
Sunt duși demult; pe rând
Și frunzele spre zare
Au învăcat să zboare
Căzând…
Da, știm cu tonii: Don Quijote nu este decât un
personaj creat de un autor genial la o vârstă la care mu-
ritorii în cea mai mare parte nu mai au nimic de spus
(dacă ar fi avut vreodată).
Nu, nu Don Quijote l-a creat pe Cervantes!
Dar dacă, totuși?...

Câtă profunzime de gând în scrisul românului no-

stru! Câtă tristene jucăușă în acel „Pământul nu se lea-
pădă de mine”, de noi cei mai mereu cu capu-n nori,
noi „cei cărora ne e dor de optimismul inimii de vată a
păpușilor-jucării, noi, cei adulci, ajunși prea mari, pen-
tru care nu mai există nimeni mai mare ca noi cât să
ne-alinte”…
Don Quijote este un perpetuum mobile, ceva
care încearcă să ne spună pe înnelesul nostru un lucru
simplu și poate tocmai de aceea de neînneles:
„ Că între idealurile oamenilor și realizarea lor
va exista întotdeauna o diferencă de nivel mai mare
decât cea mai înaltă cascadă dar că se poate folosi
racional această cădere de sperance”.
Tot Sorescu a spus-o, așa-i! dar știni voi ceva mai
clar exprimat pentru a defini un suflet donquijotesc, un
suflet al cărui chip ne pare cunoscut că prea seamănă
cu al nostru?
Doar învelișul altul…
Poezia lui Marin Sorescu, alt Don Quijote, are ceva
ce seamănă cu o solară nebunie familiară nouă, „ca o bu-
cată de destin de esencă tare” cu care i se dă omului cu
granie în moalele capului lovitura de … granie.
Don Quijote continuă să trăiască în fiecare dintre
noi chiar când „bucata noastră de destin de esennă tare”
ne pălește mai mereu fără granie…
Și-acum te-aș întreba, non-hypoctite lecteur, mon
semblable, mon frère, ce-ni mai fac morile de vânt? Dar
tu…

53
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
BISERICA și CULTURA (V)
Comemorarea poetului
NICOLAE LABIȘ (2.XII.1935 - 22.XII.1956)
de Eliza Roha
Dimineana rece a lui decembrie dezvelește cerul cu brane
senine de lumină, alungând negura nopnii. O pace calmă,
binefăcătoare tronează peste zumzetul matinal. Turlele
înalte ale bisericii cu hramul ”Sfânta Maria”-”Miron
Patriarhul”, cu adevărat operă de artă, catedrală ctitorită de
Regina Maria, se văd de departe, ca o chemare blândă și
ocrotitoare. Pe pornile larg deschise pășesc grupuri, gru-
puri, mirenii, oameni ai locului, și scriitori, venini, din toate
colnurile Capitalei, la Sfânta slujbă de duminică, invitani de
inimosul preot Gheorghe Neagoe. Se comemorează ple-
carea în lumea de dincolo a Poetului Nicolae Labiș, tână-
rul cu priviri uimitor de inteligente, care s-a stins înainte
de vreme, ”Copilul-minune”, ”o voce poetică pură, care
nu seamănă cu nici o alta din epocă”, după cum l-a numit
criticul și istoricul literar Nicolae Manolescu, Președin-
tele Uniunii Scriitorilor. Părintele, omul cu suflet generos
care îi strânge pe oamenii de cultură, scriitori și artiști, sub
cupola bisericii, duminică de duminică, a organizat slujba
de pomenire.
Sfânta Liturghie a duminicii, oficiată de preonii ce slujesc
în Biserică, părinni de suflet ai credincioșilor obișnuini ai
bisericii precum și ai credincioșilor scriitori, ne umple su-
fletele de simniri curate, simniri de bine, ce se îngemănează
înspre înaltul cupolei. Cântarea și rostirea versetelor bi-
blice binecuvântează adunarea lumească. Smerenia și pro-
funzimea gândurilor ce înnobilează chipurile cucernicilor
par să dea glas unui miracol petrecut acum, aici. Ruga
către Dumnezeu, spusă odată cu cânturile corului biseri-
cesc, îi unește în tot ce are mai bun fiinna omenească.
54
Urmează Predica de duminică a părintelui Gheorghe
Neagoe, prietenul scriitorilor. Ne vorbește despre vinde-
carea orbului din Ierihon, spunând că din pericopa evan-
ghelică observăm cu tonii că această credinnă a orbului este
cea care provoacă minunea. Credinna este un har divin, o
putere sufletească și cine o are și-o întărește mereu prin
strădaniile sale ajutată de Harul lui Dumnezeu devine un
om nebiruit. Iisus a făcut mereu apel la credinnă, la acea
putere sufletească care există în fiecare om, adormită sau
slăbănogită uneori, căutând să o invioreze, pentru că fără
credinnă omul e un mort viu. De aceea Iisus ne îndeamnă
să avem credinna puternică. El însuși spune: “Credinna ta
te-a mântuit” sau “ după credinna voastră, fie vouă”.
Părintele spune că fără o trezire spirituală nu este posibilă
pacea și fericirea pe pământ. Ne-a dat exemplul cu Sf.
Vasile cel Mare cel care a construit un mare complex fi-
lantropic care cuprindea: biserici, spitale, aziluri pentru
bătrâni, ateliere, școli. Acest oraș s-a numit după numele
său “Vasiliada”.
Părintele spunea: “ Fără biserică, istorie și cultură nu exis-
tăm ca neam, ne pierdem identitatea și unitatea noastră
nanională de români adevărani după cum au fost înaintașii
noștri. Ne-a reamintit că suntem încreștinani de Sf. Ap.
Andrei și trebuie să înnelegem și mai ales să fim tole-
ranni unii cu alnii și ca un tată care adresează fiilor săi cu-
vânt de înnelepciune; “Biserica nu face politică, Biserica
înseamnă cultură și e a tuturora și fiecare gândește după
cum îi este sufletul. Mult a avut și are de îndurat poporul
român, și, după cum socoate „artistul magistral, iubitor de
ortodoxie și românism, Dan Puric, fără umor nu rezis-
tam ca popor”. Scriitorii ascultă cu atennie. Inteligenne, ta-
lente unicat, dotani de Dumnezeu cu o înnelegere și putere
de muncă ieșite din comun, intelectuali de înaltă clasă,
medici, filologi, profesori și de altfel de înalte îndeletniciri
de suflet, inimă și minte, profesioniști ai cuvântului a căror
valoare s-a edificat în zeci de volume publicate de către
fiecare, uneori mai multe decât anii de viană.
Ani tulburi, ani vitregi ni l-au pierdut pe Nicolae Labiș, cel
despre care George Călinescu a spus că ”a fost un adevă-
rat poet”, iar acad.Eugen Simion l-a numit ”buzduganul
unei generanii”, căzut în lupta cu inernia, poate și cu invi-
dia, cu impostura gălăgioasă și zornăitoare, aflată la pu-
tere, râvnitoare la ranguri nemeritate și care a învins în
lumea trecătoare, dar nu și în cea a veșniciei. Ca întot-
deauna. Gh.Tomozei a afirmat că ”Labiș este primul poet
român disident”. Iată versurile dictate pe patul de moarte
de Poetul Nicolae Labiș prietenului Aurel Covaci, lămu-
ritoare în ceea ce privește sfârșitul său:
Pasărea cu clonc de rubin
S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.
Nu mai pot s-o mângâi.
M-a strivit,
Pasărea cu clonc de rubin,

Iar mâine
Puii păsării cu clonc de rubin,
Ciugulind prin cărână,
Vor găsi poate
Urmele poetului Nicolae Labiș
Care va rămâne o amintire frumoasă.
A fost, nu a fost accident? Vremuri care se pot repeta ori-
când. Astăzi, când timpul, prin trecerea sa, începe să lu-
mineze negura acelei perioade, spiritul Poetului ne unește
într-o permanennă de unitate și identitate a neamului. În
acest sens, criticul și istoricul literar Aureliu Goci îl defi-
nește ”ca un moment al efervescennei posteritănii emines-
ciene (…) care s-a cristalizat exact la o sută de ani de la
nașterea lui Eminescu”.
În cuvântarea sa, Părintele ne vorbește despre Iisus, des-
pre rolul Bisericii. Ne vorbește despre ”ura ce poate co-
tropi sufletul, ca și dezbinarea care se practică”, pentru că,
așa după cum afirmă părintele, ”unii se socotesc mai pre-
sus decât alnii”, hotărând pentru ei. Despre multe ne vor-
bește părintele Gheorghe Neagoe, cu glas duhovnicesc,
de împăcare, convins că Dumnezeu ne va ”lumina mintea
și sufletul” și ne vom înnelege păcatele. ”Biserica nu îm-
parte dreptatea, ea are grijă în egală măsură de sufletele tu-
turor, fie buni, fie mai punin buni sau chiar răi”.
Se rostește Crezul. Urmează Slujba de Pomenire. Se ros-
tește Tatăl Nostru. Corul înalnă prohodul și cânturi de o
rară frumusene având darul de a curăna locul și sufletele
necugetate de ispita răului. Ne simnim cumva purificani,
extrași din cotidian și parcă înălnani în sferele înalte ale
condiniei umane. Se aprind lumânările, prin bunăvoinna
părintelui Gheorghe Neagoe se împarte pomana de suflet:
colivă, vinul roșu, colacul, prosoape. Să fie primit!
În *Biserică, sunt prezente, pentru amintirea dragului
frate, cele două surori ale Poetului Nicolae Labiș:
Margareta-Maria și Teodora-Dorina.
Doamna profesor Margareta Labiș, cu ale cărei talent li-
terar-oratoric și zestre de cultură ne-a încântat de atâtea
ori, ne vorbește despre iubitul frate, plecat la cele sfinte,
într-un parnas al sublimului, al recunoașterii valorii sale li-
terare și al iubirii. În puninii ani de viană – 21 – a lăsat o
operă literară nemuritoare. O liniște sacră înmărmurește
adunarea. Ne povestește despre multe: despre Poet, des-
arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
pre întâmplări din viana Poe-
tului, despre casa părin-
tească din Mălini,
despre poezia Moartea
Căprioarei. O recită,
cânt de suflet. Ascul-
tăm fără să clipim.
Momente înălnătoare
ne mângâie sufletul.
Aflăm că doamna
Paula Romanescu, poetă,
prozatoare, traducătoare, va-
loroasă în egală măsură, a tradus
această capodoperă în limba franceză.
Poate că fiecare dintre scriitorii prezenni ar avea ceva de
spus dar timpul nu are răbdare. Sunt invitani să vorbească
prof. Floarea Necșoiu, prof. Geo Călugăru, inegalabilul
Emil Lungeanu. Recită actrina Doina Ghinescu.
Părintele Gheorghe Neagoe mulnumește pentru prezennă,
ne urează de bine și sănătate și ne așteaptă oricând, iubi-
tor și iertător de toate.
Biserica se umple de un murmur binecuvântat. Cu sufle-
tele curate, mirenii se retrag înspre casele lor.
Deasupra catapeteasmei, crucea luminoasă, crucea lui
Iisus, a durerilor și iertărilor omenești, ne luminează chi-
pul și sufletul, ne poartă în seninul duhovnicesc al împă-
cării. Prin săvârșirea acestei pomeniri, prin această
comemorare în Biserică a nedreptei morni lumești a Poe-
tului, s-a reaprins flacăra neuitării, a recunoștinnei, a ple-
căciunii creatorilor literari de azi în fana spiritului său
superior, într-o continuă succesiune și unitate a valorilor
nanionale, peste timp, peste vremelnicii, ca o coloană a
permanennei.
Părinte Gheorghe Neagoe, vă mul:umim!
*Duminică, 14 ianuarie, prin râvna continuă
a preotului slujitor aici, Gheorghe Neagoe, s-a în-
făptuit o slujbă întru aducere aminte a vieţii şi operei
lui Mihai Eminescu.
Evocarea poetului nostru emblematic s-a îm-
pletit cu incursiuni în literatura şi cultura noastră,
într-o amplă prezentare susţinută emoţionant de
poeta şi traducătoarea Paula Romanescu, în care
versurile eminesciene au rezonat cu versurile altor
mari poeţi ca Lucian Blaga, Ștefan Augustin Doinaş
etc.
Despre viaţa şi opera eminesciană au vorbit
prof. Floarea Necşoiu şi Miron Manega, directorul
ziarului ,,Certitudinea“, iar versurile sale s-au auzit şi
sub bolta bisericii din Bucureşti recitate de: Doina
Ghiţescu, Vasilica Ilie, Rodica Subţirelu, la care s-a
adăugat vocea Danei Gîju cântând ,,Sara pe deal“.
V.M.
55
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018

Dezbatere (IV) anume rezonannă exotică: Alaska, Strâmtoarea Bering,

peisajul alb, înghenat al unui Nord care nu are real decât
numele, restul fiind rodul imaginaniei autoarei.
Narania începe într-un punct culminant al vienii
Literatură feminină, doctorului Cosmin Apetrei care rememorează întâmplări
literatură din propria biografie și din istoria senzanională a familiei,
despre femei. dar care și integrează în poveste un manuscris găsit. Acest
motiv frecvent în literatura lumii este reinventat ingenios
de Eliza Roha. Manuscrisul găsit într-un scrin sau într-o
de Ana Dobre
sticlă după ce colindase mările lumii este înlocuit de
stick, realul fiind înlocuit, așadar, de virtualul internetului.
(Urmare din nr. 6/2017) Viziunea pare acum postmodernă, la aceasta adăugându-
se permanenta pendulare între ficniune și nonficniune, in-
1. Salturile epice ale fanteziei tersectarea realului cu irealul, fie prin vis, fie prin insernia
fantasticului.
În acest context postmodern, Eliza Roha
Povestea pe care o spune cu voluptatea invenniei
adaptează în manieră proprie un subiect interesant – fasci-
de viană Eliza Roha în Salt în umbra nemuririi antrenează
nacia nemuririi, văzută de inteligenna și imaginania popu-
planuri multiple ale naraniei, scriitura realizându-se ca fa-
lară ca tinerece fără bătrânece și viacă fără de moarte.
bulă/istorie și discurs. Autoarea nu povestește liniar, deși
Realul se prelungește prin misterul bine întreninut ce în-
preia obiectivitatea cu impresia ubicuitănii naratorului; ex-
văluie figura Profesorului – Miliardarul JK, un fel de mag
istă multiple retrospective, discontinuităni, întoarceri în is-
modern, a cărui ascendennă fabuloasă ne poartă prin mis-
toria personajului, iar aceste luminări plurale sunt tot
teriile sângelui slav și trac, fapt ce ar putea justifica
atâtea iluminări, căci urmăresc să descifreze nu numai o
enigma din jurul lui și atracnia pentru fiinnele ce provin
viană, cu suișurile și coborâșurile ei, cu luminile și um-
din spaniul românesc: Codruna, mama lui Cosmin/Kuzmin
brele ei, ci un destin.
Petroff, de care se îndrăgostește, și cele două fiice pe care
Aparent, Eliza Roha este interesată de micile și
le înfiază, și Cosmin însuși, atras în visul nemuririi de
marile întâmplări ale vienii personajelor sale. În esennă,
falsul tată.
însă, ea este atrasă de acea parte fanică, obscură care poate
Fascinania paternitănii este o altă temă a roma-
ascunde un mister, dar care îl și poate revela, taină la care
nului, ilustrată prin destinul lui Cosmin Apetrei,
ochiul atoatevăzător al naratorului poate ajunge pentru
abandonat de părinnii care emigraseră în Canada, crescut
a-l clarifica în perspectiva unei viziuni ordonatoare.
de bunica Elena, adevărata Mamă, tentat să vadă în băr-
Modul în care își construiește subiectul este
banii pe care îi întâlnește un posibil tată, ipostaza paternă
profund modern; de aceea, o apropiere de moralismul lui
spre care tânjește mereu. Nu lipsește, desigur, dragostea:
Ioan Slavici va fi fiind inoportună și extrem de limitativă.
banală în cazul părinnilor săi și al căsătoriei sale cu Flora,
Eliza Roha nu construiește, nu imaginează istorii pentru a
senzanională în cazul atracniei manifestate de către Profe-
releva un precept moral. În literatura ei, esteticul este au-
sor pentru mama sa biologică, ezoterică în cazul iubirii
tonom și suveran. Și chiar dacă există o preocupare pen-
cu Vilia, vulgar-arivistă în cazul cuplului Simina-Șitărină.
tru problematica morală, intennia sa nu este să creeze
Când în naraniune este introdusă, prin tehnica
parabole din care să i se deducă atitudinea fană de o con-
discontinuitănii și fragmentarismului, povestea Siminei și
duită civică sau familială. Ca orice scriitor, Eliza Roha este
a lui Șitărină, epicul iese din fantastic pentru a accede în
preocupată, în mod egal, de impresia de viană pe care o pot
Valea Plângerii, lumea cea de toate zilele, în imaginea
sugera personajele sale și de așa-zisa inginerie textuală.
unui cuplu de parvenini, reluare a cuplului ciocoilor vechi
Romanul Salt în umbra nemuririi are moder-
ai lui Nicolae Filimon – Dinu Păturică și Chera Duduca,
nitatea lui ce se relevă la nivelul construcniei narative prin
mod de a sugera permanenna umanului în discontinuitănile
deconstrucnia și discontinuitatea acniunii. Secvennele de
și faliile istoriei. Deși această poveste nu are legătură cu
viană nu se revelează dintr-o dată, nu se înșiră ca
firul principal al subiectului, insernia ei se poate justifica
mărgelele pe ană, ci prin acumulări din perspective di-
prin tentania autoarei de a sugera dimensiunile diferite ale
verse, alternând obiectivul cu subiectivul, stilul indirect
realului și modul diferit de a le asuma, în funcnie de doza
cu stilul indirect liber, în momente diferite ale vienii per-
de spiritualitate și de nevoia de ideal a fiecăruia.
sonajelor cu răsfrângeri în trecut, într-o nesătură compli-
Eliza Roha povestește fascinant, construiește
cată, în care caracterul sofisticat provine și din scriitura
ingenios și inteligent. Romanul său Salt în umbra ne-
aventurii și din aventura scriiturii.
muririi pare o proiecnie în eternitate a propriului salt prin
Povestea se construiește și se clarifică pe măsură
elanul creaniei. Posibilitatea de a-i parcurge un alt roman
ce este spusă, ducându-ne în spanii mai apropiate (Bu-
devine o promisiune frumoasă.
curești, Bușteni, Bucovina) sau mai îndepărtate, cu o

56

2. Ipostaze ale feminită<ii în reflexii masculine
Când scriu despre femei, bărbanii se găsesc în fana
unui complex. E complexul ranionalitănii în fana clamatei
iranionalităni feminine, iranionalitate integrată, de aceea, în
sfera eternului mister feminin. Este acesta și punctul de
vedere recognoscibil în romanul lui Geo Naum, Enig-
matica Matilda, în care, totuși, nu enigma feminitănii
prevalează, ci asumarea ei conștientă, jucată de eroina în-
săși până la propria mistificare.
Perspectiva obiectivă permite autorului să în-
fănișeze neutru întâmplările, făcând scurte incizii în tre-
cutul personajelor pentru a clarifica mai mult eveni-
mentele decât motivania interioară a faptelor, a comporta-
mentului, decât sufletul.
Incipitul abrupt – un telefon de la Silvia, iubită
pasager într-un moment trecut al vienii de către Grig,
obligă narania la o primă ieșire din prezentul narativ.
Biografia lui Grig pare a fi una modelată de întâlnirile
faste, unele, nefaste, altele, cu femei care-i marchează
existenna. Iubirile sale – Julieta, Anca, Silvia, Matilda,
sunt, de fapt, trepte ale evoluniei sale interioare, căci iu-
birea este sentimentul care maturizează, care dă senti-
mentul eternitănii, care revelează un mister. Geo Naum nu
imaginează un roman senzanional, cu întâlniri spectacu-
loase, intennia sa fiind de a crea un roman ezoteric.
Aceasta ar putea explica dozajul de fantastic straniu, de
magie pe care-l întrenine în jurul enigmaticei Matilda,
femeia care va ordona evenimentele în dubla perspectivă
a relaniei dintre sacru și profan, ranional și iranional, etern
și efemer.
Rememorându-și viana, cu marile ei cumpene și
situanii tragice, imposibil de explicat ranional în momen-
tul confruntării cu ele, Grig este tentat să așeze derularea
evenimentelor biografiei sub semnul unui fatum. Dar miza
romanului nu este tragică, personajele nu se confruntă cu
un destin tragic, nu au mărenia personajelor din tragedia
antică în confruntarea inegală cu destinul. Tragismul re-
ceptat în răsfrângere interioară este un rezultat al trăirii
superficiale a vienii, personajul rămânând la suprafaca
tainei care o învăluie, dus mai mult de întâmplare decât de
o necesitate transcendentă, înscris, de aceea, mai mult în
profanul vienii decât în sacralitatea ei.
Referirile sale de până la întâlnirea cu Matilda stau
sub acest semn al întâmplării: Anca îi devine sonie dintr-o
întâmplare, cu Silvia are o relanie la fel de întâmplătoare,
fără a mai pomeni pe Julieta, iubita adolescentină, cu nume
semnificativ pentru a sugera naivitatea și inocenna senti-
mentului în faza lui aurorală. Matilda este femeia care-l
transformă, iar în această metamorfoză se întâlnesc vraja
feminitănii, practicile magice, un mister bine întreninut de
femeia care și-a construit un personaj, propriul personaj, pe
care-l joacă verosimil în toate împrejurările.
Există în această naraniune o componentă rea-
listă, căci personajele au o istorie a lor, trăiesc într-o isto-
rie care, ca în cazul Matildei, le limitează elanurile,
posibilitănile de afirmare, de exprimare a personalitănii, o
istorie care intervine și determină cursul unor destine;
arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
există, așadar, o teroare a istoriei. Dar, paralel cu aceasta,
există și o componentă fantastică prin care Geo Naum
încearcă să recreeze realul și să propună o modalitate de
înnelegere a enigmaticei Matilda, în fapt, un simbol al fe-
meii și feminitănii ininteligibile, misterioase și bizare. Nu-
mele poate trimite și la bizara, abisala Matilda din
romanul lui Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni.
Ca un nou Fred Vasilescu, Grig ascultă, doar joia
– iarăși zi predestinată, cu valenne mitice, fiind încărcată
de simbolismul trădării prin trimitere la trădarea lui Iisus
de către Iuda, așadar, Grig ascultă, în patul generos al
Matildei, povestea ei, fragmentară, desigur, căci femeia
își creează continuu și misterul și jocul. Din acest puzzle,
se poate desprinde o viană plină de înverșunări, frustrări,
care, imposibil de depășit în condiniile unei lumi totalitare,
o condamnă la o viană indeterminată, la limita înnelegerii
celorlalni. Singulară, ea își asumă acest mod de viană,
rămânând până la capăt egală cu ea însăși, chiar și în
alegerea modului de a muri.
Geo Naum construiește verosimil povești de
viană, reiterând mitul Șeherezadei, narează cu pasiunea
unui povestitor arhaic, aducând în prim-plan povestea care
cuprinde un complex de viană, de trăiri în dorinna de a da
propria versiune asupra existennei în literatură. El găsește
formula narativă care i se potrivește pentru a aspira la
statutul de scriitor în literatura română contemporană.
3. Istorisiri despre actuale doamne și domni<e
În povestirile pe care le scrie, Vasilica Ilie se
străduiește să pună problema femeilor și a feminitănii
într-o perspectivă mai largă, a contemporaneitănii care a
egalizat drepturile, dând impresia unei uniformizări a se-
xelor. Ea a rămas la hotarul feminismului, întrucât gândi-
rea, mentalitatea, conflictele în care apar personajele sale
sunt exclusiv feminine, solunionarea acestora făcându-se
în favoarea femeii, în cazul în care există o vină și nu in-
tervine destinul cum e cazul în Elya.
Subiacent, tema condiniei femeii în societatea ac-
tuală este însonită de ideile autoarei referitoare la dreptul
femeii la fericire, la carieră și decizie personală, teme care
o apropie de literatura unei scriitoare ca Henriette Yvonne
Sthal, drepturi care se adaugă celor recunoscute prin
tradinie – maternitatea, gospodăria. Din povestirile Vasi-
licăi Ilie deducem că imaginea femeii s-a multiplicat și
s-a îmbogănit, calitănilor de mamă, de zeitate protectoare
a familiei, adăugându-i-se, în proiecnie modernă, ima-
ginea femeii de carieră.
Poate nu întâmplător, Vasilica Ilie a ales în acel
„un fel de prolog”, ziua de miercuri ca zi a începutului
construcniei literare. Triminând la Mercur, mesagerul
zeilor, dar și al comernului/al negustorilor, ziua așezată
sub acest semn lasă a se înnelege că povestirile sunt in-
spirate, stau sub semnul aureolat al unui mit care-și lasă
umbra în lumea cea aievea.
(Continuare la pag. 58)
57
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
(Urmare de la pag. 57)
Cele nouă povestiri (ca în Hanu Ancucei al lui M.
Sadoveanu...) aduc în prim-plan destinul unor femei al
căror nume îl preiau ca titlu: Mica, Doina, Elya, Maria,
Silvia, Patricia, Bianca, Ecaterina, Simina. Tehnica po-
vestirii în povestire, modernizată și reinventată, e adusă în
vizorul unui auctor care impune o viziune auctorială,
având voluptatea rămânerii în propria creanie, așa cum se
vede, de exemplu, în Mica. Întâmplările nu mai sunt în-
rămate, asilmilate unui topos – hanul sau salonul orășe-
nesc. Momentul de granie care să declanșeze ceremonialul
narării poate apărea oriunde, la coadă, de exemplu, acolo
unde, chiar dacă nu se cunosc sau în virtutea acestui fapt,
oamenii povestesc pentru a-și trece mai ușor timpul. După
ce auctorul află povestea personajului nu-l lasă pe el să o
istorisească, ci o aduce în orizontul propriu, integrând-o
în perspectiva auctorială obiectivă. Așadar, naratorul au-
torial are și această misie – de a ordona haosul, dându-i un
sens. Iar această acniune este pusă sub semn mitic, nara-
torul este un Mercur, un mesager al zeilor.
Personajele sunt văzute mai ales din exterior,
comportamentist, într-o obiectivitate care, uneori, li-
mitează, căci interzice de facto accesul în interioritatea
profundă. De aici, o anume superficialitate care lasă per-
sonajul unidimensional, în aparent, fără sugestia esennei,
în date exterioare insuficiente pentru a-i clarifica destinul.
Chiar iubirea este explicată, aproape exclusiv, prin datele
exterioare, aparente fără sondarea esennialului prin care
experienna s-ar putea transcende. În Elya, de exemplu,
Daniel trăiește un coup de foudre, iar aceasta este expli-
cată astfel: „Și cum să nu se îndrăgostească de ea când
arăta atât de bine: suplă, înaltă, frumoasă, copilăroasă!”
La fel în Maria, fata se îndrăgostește de Tudor din ace-
leași motive: „Cum să nu-l placă dacă era înalt și frumos,
blond, suplu, cu ochii albaștri ca cerul senin, gene lungi
și sprâncene dese și arcuite, gura frumoasă și o dantură
perfectă”... Și exemplele pot continua. Acest procedeu de
a realiza portrete directe, fotografii ale personajelor, poate
sugera preluarea prin stil indirect liber a perspectivei li-
mitative a personajului însuși, care supus de aparenne va
fi antrenat într-o poveste soldată cu eșecul relaniei, iar
eșecul e cauzat tocmai de această exclusivitate a aparennei
în aduna esennialului.
Poveștile, imaginare sau nu, au realismul lor.
Majoritatea personajelor feminine sunt femei trecute de
prima tinerene (excepnie fac Silvia și Elya), au profesii
diferite: medic, economist, muzician, bibliotecar,
farmacist, și experienne de viană memorabile prin
fervoarea căutării fericirii. E un mod al autoarei de a
sugera că tinerenea unei femei este o chestiune ce
transcende vârsta biologică, fiecare vârstă are strălucirea
ei și această strălucire este dată de iubirea care luminează
din interior.
Din modul personal în care reinventează tehnica
originară a povestirii în povestire, Vasilica Ilie se
dovedește o prozatoare care stăpânește mecanismele
genului, iar poveștile pe care le spune într-un stil personal,
talentul de a crea destine literare, de a intersecta esteticul
cu eticul întrenin plăcerea lecturii. Prin istorisirile sale,
Vasilica Ilie se adresează omului dintotdeuna, acela care
nu se va sătura niciodată să asculte povești.
(Va urma)
58
Cum am retezat stupul
(Editura ”Betta”, 2017)
Povestiri fantastice de
ANGELA DINA-
MOĂĂIANU
de Eliza Roha
Am avut ocazia să citesc câteva cărni ale doamnei
prof. Angela Dina-Monănăianu, care m-au încântat prin
originalitatea stilului, istenimea metaforelor și filosofia de
viană ca mesaj abil strecurat dincolo de întâmplările cu-
prinse.
Cu noua sa carte de povestiri fantastice CUM
AM RETEZAT STUPUL, îmi confirmă certe calităni –
talentul literar, o zestre bogată de cultură generală, profe-
sionalism în arta mânuirii cuvântului scris. Doamna folo-
sește un stil literar absolut original, ușor cognoscibil, cu
unele caracteristici clare: de la ironie la sarcasm, carica-
turizarea personajelor într-o manieră autentică, uneori lu-
dică, în contrast cu pasaje de minunate descrieri ale naturii
atât de generoase în splendoarea ei, descifrăm și o tandră
compasiune, specific feminină, care se lasă greu de ghicit,
metafore ce dezvăluie o minte ascunită, neiertătoare. Toate
acestea dau un farmec deosebit lecturii și acniunii o dina-
mică în continuă schimbare.
Personajele sunt puternic conturate, în tușe apă-
sate, iar acniunea povestirilor consistentă, adesea pornind
de la banalul cotidianului și sfârșind în lumea imaginaru-
lui, a fantasticului, cu impact deosebit asupra personajelor
dar și a cititorului. Trece, cu ușurinnă și firesc, din real în
fantastic, din fantastic în real, dintr-o dimensiune de timp
și spaniu în alta, chiar ne propune un joc al glisării perso-
nalitănii ca entitate energetică dintr-un corp în altul, cum
ar fi în povestirea ”Manga”, în care Geraldine din Franna
cunoaște o altă întruchipare fizică, de pe plaiuri mioritice,
natura, apa curgătoare cu plantele ei subacvatice și tainice
chemări, participând intens la acest joc imaginativ. Nu-
cleul povestirilor este înrămurit cu personaje, descrieri etc.,
formând atmosfera în care au loc întâmplările.
Într-un fel, povestirile sale vin să elucideze taina
anumitor întâmplări de viană ciudate, cărora nu li se găsesc
explicanii convingătoare în planul trăirilor obișnuite. Ast-
fel, gemenii din povestirea ”Nevăzutele fire” au șansa ex-
traordinară de a o cunoaște personal pe eroina Ecaterina
Teodoroiu într-un spaniu al dimensiunilor complementare.
Iată cum reușește să ne introducă în atmosfera de incerti-
tudine materială ori palpabilă: ”Zăpada căzută în strat
subnire lustruia cu miraj calea. De la o vreme, însă, fulgi
mărunni, abia ca niște ace, se-ndesau s-ajungă dinspre norii
burdușini către potecile coamei urcate de gemeni. O per-
dea pâcloasă părea să-i apere de rest. (…) Din fire, dor-
meau greu gemenii, c-ai fi putut sparge buturuga lângă
perna lor, dar acum săriră drepni, când pocnituri ca de-ar-
tificii le izbiră urechile. Nu știură cum, dar se pomeniră
afară din colibă. Cel mic, mai glumen de fel, chiar mur-
murase îndemn spre-ntoarcere la somn, când se sumeni o
nouă salvă. Nu deslușiră dincotro izbucnea zgomotul,
preluat de scurte repetări, lănite înspre zare, dar dibuiră în
pâcla nopnii venind fuga înspre dânșii o siluetă cam des-
cumpănită, le păru.”
(Continuare la pag. 59)

Azilant în terminal
de Gabriel Cheroiu
(Răzvan Nicula, Pedeapsa cerului,
Ed. Detectiv, 2017)
Resuscitarea tenebrelor păgâne, grefate
pe mentalul colectiv dispus să aglu-
tineze în creuzetul medieval sedimente
obscure și particule de dogmă creștină digerată superfi-
cial a generat, o vreme, experien?e artistice devorate avid,
într-o lume tot mai cerebrală. Realismul a tăiat, pentru
moment, aripile acestui curent mult gustat de admiratorii
produc?iilor a căror marcă a fost înregis-trată, nu demult,
de Bram Stocker, prin nenumăratele edi?ii ale romanului
său Dracula, atât de viu și astăzi printre căutătorii miori-
tici de brand na?ional.
Considerat, poate, obsolet sau sub?iat printr-o utilizare
abuzivă, motivul abandonat – de fapt, aflat într-o formă
subtilă de hibernare – descoperă, acum, diverse moda-
lită?i de recâștigare a terenului pierdut. Tatuat până la sa-
tura?ie, împovărat de roadele multor ședin?e de piercing,
în veșmânt din piele neagră, mulat pe trup, și confundat
până la osmoză cu la fel de temperamentalul lui Harley-
Davidson, contemporanul loup-garou, werewolf sau vlko-
dlak răspunde cât se poate de prompt nevoii multora de a
evada în iluzie, ca formă de refuz al consumismului
tehnic. Refugierea în virtual nu este decât o formă de auto-
flagelare, nicidecum un analgezic. Omul vulnerat își
exorcizează demonii, stabilindu-se în no man̕s land și de-
venind azilant în terminal.
Deși prea analitic în privin?a materialului de construc?ie
utilizat în arhitectura edificiului său romanesc (Pedeapsa
cerului, Ed. Detectiv, București), Răzvan Nicula uti-
lizează toată recuzita patentată conceptual în anii de glo-
rie ai pasiona?ilor de licantropie, pentru a-și exhiba, prin
intermediul personajului principal (Călin), incertitudinile,
temerile, angoasele, ale lui și ale noastre, adică tot ceea
ce se subsumează dualită?ii structurale a naturii umane.
Înger și demon, carnal și eteric convie?uiesc dramatic între
puritate și atavism, cu palida justificare a împlinirii unui
destin, a unei misiuni sacre, implacabile: vârcolacul își
descoperă obscura calitate de „câine al lui Dumnezeu”,
preotul (părintele Daniel) își adoarme conștiin?a într-o
similară voca?ie sacerdotală, femeile (Venera, Laura) –
simple obiecte ale plăcerii voit misogine – îngroașă vis-
ceralul, animalitatea, înclinând balan?a spre trivial, zona
umbroasă, aurorală sau crepusculară dintre angelic și de-
monic. Excep?iile, diametral opuse (Tudor, Andra), sunt
sacrificate bestial, pioni într-un joc a cărui miză excedează
culorilor bine definite.
Autorului, el însuși într-o mare dilemă, îi convine clarob-
scurul personajelor cu antecedente misterioase, făpturi in-
decise, măcinate de îndoieli, purtătoare de vini
împovărătoare, în detrimentul celor ușor de catalogat, ne-
sofisticate, imuabile. Singurului erou omniscient (tanti
Sanda) îi este alocată o postură aparent secundară, voit
cenușie, pentru între?inerea ambiguită?ii. Însuși epilogul,
deși s-ar voi surprinzător, se înscrie în re?eta nara?iunilor
de epocă, previzibile prin chiar lovitura de gra?ie din final.
De aceea, nu cred că experien?a trebuie repetată, chiar și
într-un alt registru, și nici continuată.
arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
Recursul la texte liturgice sau biblice este binevenit, atâta
timp cât nu copleșește prin asiduitate. Riscul minor este să
dea senza?ia de preaplin; cel major – să facă un deservi-
ciu înseși ideii menite să asigure o contrapondere ma-
lignului ce asigură efervescen?a tramei. Dramatismul
structural al căr?ii nu câștigă nimic prin hipertrofierea unor
secven?e cărora li se alocă un spa?iu nemeritat. Nu întâm-
plător, adesea, destul înseamnă deja prea mult.
Prin Pedeapsa cerului (poate că un titlu mai incitant ar fi
fost Câinele lui Dumnezeu), Răzvan Nicula adaptează un
motiv nebulos, atemporal, la actuala noastră lipsă de
borne, dar și la continua incertitudine a parcursului speciei
umane, conștientă de iminen?a extinc?iei individuale. Sin-
gura secretă rămâne misiunea: a spi?ei, a cititorului, dar
mai ales a scriitorului. Abia aici, Răzvan Nicula are de
ales – ieșirea din purgatoriu se face pe mai multe căi.
(Urmare de la pag. 58)
Cum am retezat stupul
Apari?iile hologramei eroinei de la Jii care-și
căuta solda?ii pentru a-i încuraja deveniseră cunoscute lo-
calnicilor. Desigur, scriitoarea intră cu for?a gândului în
spa?iul încă nu pe deplin confirmat ori experimentat al fi-
zicii cuantice. Dar literatura este fic?iune și fic?iunea des-
chide orizonturi de nebănuit.
Frazele au o anumită întoarcere prin sintaxa fo-
losită, adesea cu verbul la sfârșit, cu o așezare specială a
cuvintelor, conferind un anumit ritm și muzicalitate, foarte
apropiate versului, poetizând astfel proza. De asemenea,
figurile de stil folosite, în special metaforele, sunt iscusite,
pline de tâlc și farmec dar și de substan?ă.
Povestirea ”Cum am retezat stupul” este o certă
caricaturizare a personajelor din actualitatea sumbră, mi-
zeră a zilelor noastre, doamna Angela Dina Mo?ă?ăianu
este necru?ătoare, ac?iunea se derulează ca într-un scena-
riu cinematografic ori piesă de teatru, mult dialog, co-
mentariile povestitorului sunt pertinente, suculente, venind
să întregească hilarul tablou al unui viespar uman claustrat
pe diferitele trepte ale existen?ei, dincolo de ploaia venită
potop din ceruri și care ar spăla totul. Ceea ce se întâmplă
este metaforizat, găsim atâtea în?elesuri. Lasă cititorului
posibilitatea să fic?ioneze după modul fiecăruia de a gândi,
chiar și trecerea, la urmă, în fantastic, luminează traiecto-
ria vie?ii prin plecarea în tumultul existen?ei din afara ”stu-
pului”-cerc vicios ori în neantul curat și iertător.
O caracteristică a povestirilor, la modul general,
este realismul în calitate de concep?ie literară, chiar dacă
ac?iunea se petrece în real sau fantastic, nimic nu este edul-
corat, întâmplările sunt la fel de credibile, de dure, indife-
rent de spa?iul în care au loc. Și în fantastic, oamenii se
poartă la fel.
Aduc în aten?ie și stilul literar unitar, caracterizat
prin acurate?e, conciziune, ritmul alert al povestirilor, ba-
lansul continuu între real și ireal, dinamica dozată corect,
dezvăluind o lume a incertitudinii, a neașezării pe făgașul
normalită?ii. Migala cu care șlefuiește cuvântul și sensu-
rile lui amintește de măiestria bijutierului.
În concluzie, d-na prof. Angela Dina Mo?ă?ăianu
ne oferă, cu această carte de povestiri fantastice CUM AM
RETEZAT STUPUL, dovada certă a calită?ilor sale scrii-
toricești, originale, de interes pentru cititori, întrecându-
se pe sine însăși.
59
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
Un mod de a scrie altfel
de Ion C. Ștefan
(Gabriela BANU, „Oglinda din vis
- nuvele, schiţe, povestiri”,
Editura Betta, Bucureşti 2017)
Totul pare altfel în lecturile semnate de doamna
Gabriela Banu, aşa cum sunt înfăţişate în volumul
„Oglinda din vis”. I-am citit, mai înainte microromanul
„Cometa de odaie”, tipărit tot la Editura Betta: impresia
a fost aceeaşi.
Câţiva dintre apropiaţii săi, prozatori sau critici
literari, au încercat s-o înţeleagă şi s-o laude prin tipa-
rele comune ale criticii literare. Ca s-o laude le-a fost
mai uşor, fiindcă autoarea are atât de multe merite na-
rative, încât unora li s-a părut că n-au lăudat-o suficient.
Mai greu a fost să-i interpreteze textul, tocmai datorită
specificului scrisului său.
Gabriela Banu este una dintre cele mai bune tra-
ducătoare în română a unor capodopere din literatura
portugheză: Paulo Coelho, cu vreo cinci volume; Jorge
Amado, cu două cărţi; ori din literatura spaniolă: Fede-
rico Garcia Lorca, Peter Harris, la care se adaugă unele
traduceri din româneşte în spaniolă, semnate de Ioan
Barbu sau Coman Şova şi alţii.
Poate de aceea unghiul celorlalţi de interpretare
este îndreptat spre gloria autorilor pe care ea i-a trans-
pus în româneşte, decât spre descifrarea talentului ade-
vărat al autoarei, în propriile sale opere. Şi tot la fel,
această formă de a-i prezenta cărţile nu mi se pare cea
mai potrivită.
Ea a început să publice lucrări personale mult mai
târziu: ”Tablou cu femei” (2013), scoţând apoi de sub
tipar, în fiecare an, câte o carte: „Ad-verb de timp”, ”Un
Nobel ratat şi alte povestiri”, „Cometa de odaie”. Dar toc-
mai în aceasta constă marea deosebire dintre ceea ce tra-
duce şi ceea ce semnează, fiindcă Gabriela Banu are un
talent deosebit, atipic şi neimitabil, spontan, tineresc, al-
teori – alert şi parcă într-o poziţie piezişe faţă de nivelul
celorlalţi naratori români. Ei nu-i trebuie căutate modele,
fiindcă ea însăşi poate fi un model.
Voi încerca să-mi exemplific această părere prin
referiri la lecturile aflate în recentul volum.
Ca un om versat în arta comentariilor (eficiente),
m-am îndreptat direct spre povestirea care dă titlul vo-
lumului. Acea „Oglindă din vis” reflecta, de fapt, visul
unei balerine talentate de-a avea un copil. Bine, dar
această trăire maternă anticipativă îşi are şi momentele
sale de teamă ori derută: ”îi apăruse în vis o oglindă rea
în care – deşi se privea ea – îi apăruse un fel de liliac
monstruos, multiplicat la infinit de spaţiul din spate:
avea un ochi feroce care o ţintuia – „eu sunt aceea? Şi
de ce mă uit aşa de fioros la mine ? – iar în spatele meu
– de ce sunt atâtea uşi deschise?!” (p.16). Interogaţia o
60
urmăreşte chiar şi în timpul zilei, iar justificarea logică
a acestei spaime imaginare pare a fi faptul că nu are în-
credere în cel care ar trebui să fie viitorul părinte al co-
pilului. Nedumerirea îi dispare în momentul în care se
hotărăşte, în ciuda tuturor greutăţilor, să-şi asume riscul
naşterii şi creşterii acestui copil.
Tot un rol aparte îl joacă într-o altă naraţiune
„Efectul prisma”, obiectul acesta de sticlă, pentru o anu-
mită profesoară, în cancelaria unei şcoli, declanşând un
conflict, altfel inexplicabil, cu o colegă, când, de fapt, ea
era geloasă pe cealaltă, care îşi găsise un partener, să se
căsătorească, deşi furioasa se considera mai frumoasă.
Iar conflictul nu se stinge decât când directorul şcolii
îşi aruncă haina peste prismă, anulând efectul ei iluzo-
riu şi discordant.
De aici, am dedus specificul prozei Gabrielei
Banu, anume că ea descoperă cum elementele mărunte
pot declanşa, real sau imaginativ, puternice atitudini
sentimentale. Stilul folosit este specific fiecărui moment
evocat şi personaj, însoţit uneori cu expresii inedite, de
argou ori tehniciste, care colorează admirabil exprima-
rea adecvată la condiţia socială a vorbitorului, lectorul
recunoscând, în cele din urmă, originalitatea gândirii
autoarei, fiindcă limbajul ei nu este altceva decât o pe-
lerină protectoare pentru această carte şi pentru fiecare
lectură în parte, care preferă să păşească pe-un câmp
nedesţelenit,decât pe un drum de ţară prăfuit.
Alte acţiuni se petrec în mediul rural „Despre
eroi şi…furtuni”: Un bătrân de aproape 90 de ani,”
Avusese o viaţă tumultuoasă şi-i plăcea să i-o poves-
tească nepotului pe care-l iubea ca pe ochii din cap, dacă
el nu avusese parte de băieţi”. Autoarea caută explica-
ţia acestei vârste înaintate, în ciuda vieţii tumultuoase a
bărbatului, în faptul că, pentru el, timpul alunecase alt-
fel, iar furtuna momentană şi imprevizibilă a dat timpul
înapoi reîntinerindu-l, justificare pe care o acceptă şi
nepotul său, scriitor: „– Cred, tataie, că vijelia a împins
până şi Timpul înapoi, şi roata ăstuia s-a oprit o clipă,
cât ai stat tu jos, ghemuit, apoi a pornit – tot scrâşnind,
că nu era folosit de veacuri – dar înapoi”…(p. 39).
Cam aşa se desfăşoară schiţele, povestirile şi nu-
velele Gabrielei Banu; ea manifestă o mare bucurie şi
discernământ faţă de viaţă, acomodându-şi scrisul, ex-
presiile şi chiar sentimentele, la specificul fiecăruia în
parte, având o forţă impresionantă de plutire, pe valurile
„Oglinzilor din vis” – cartea sa fiind, de fapt, o oglindă
reală a vieţii, dar reflectând diferenţiat în funcţie de dru-
mul soarelui pe cer peste destinele personajelor sale.
Ceea ce afirm se referă, comparativ, doar la câteva din-
tre textele cuprinse în acest volum; ar putea fi făcute şi
alte asocieri, dar rezultatul ar fi acelaşi. De aceea, vă re-
comand să mergeţi pe urmele mele, printr-o lectură
atentă a unei cărţi de excepţie.

Scrisori închise (III)
Dumnezeul din sufragerie
de Nicolae Dan Fruntelată
Ca orice urban care se respectă, am în sufragerie
(loc unde se află o masă pentru musafiri și pentru alte ac-
tivităni mai mult sau mai punin decente), în apartamentul
meu de două, trei ori numai în garsonieră, cum s-a întâm-
plat, un televizor. Mai vechi, mai nou, mai plasmă, ori-
cum, altarul credinnei mele în vremurile grele este el,
televizorul, totemul. Butonez, deci exist! Dă-l în mă-sa pe
Descartes, n-am nevoie de nicio cogitare, eu doar buto-
nez și aflu totul. Sufăr ca un câine, iubesc demennial, sunt
veșnicul romantic de pe canalele acniunii și pasiunii.
Vin acasă, înfulec ceva, de regulă o șaorma sleită
ori un hamburger rece, beau o coca-loca, mă așez la tele-
vizorul din sufragerie și lumea e a mea. Mă însonesc ghi-
zii mei spirituali, Mărună și frumoasa fără corp, doar cu o
alunină pe buza de sus, mi-i aduc aproape pe idolii lumii
mele.
Vine Zăvo, Venus din Silo, îmbrăcată în șireturi,
iubitoare de mama ei și de banii ei, vine Bianca, fata fă-
cută din bisturiu și din răsfănuri, vine chiar Cruduna, Bur-
lăcina, torcând în branele oricui, oricând, indiferent că e
fotbalist mediocru, milionar ratat, striper ori alt intelec-
tual la modă.
Mi se umple paharul cu Gună, cântărenul distins,
omul cu buze moi și cu expresii parfumate, el se luptă în
direct cu toate femeile care l-au adorat și l-au tolerat, ca să
nu mă plictisesc mi se oferă bonusuri, un monstrulen știrb
din Ardeal, un tânăr scriitor postmodernist pe numele lui
Poponen, fata bolnavă a unor mari cântăreni, mi se oferă,
deci, o plajă întreagă de sentimente.
Mă bucur de televizor până la orele de mijloc ale
nopnii. Trăiesc sentimente complexe, ascult opiniile per-
tinente ale unor filosofi ai mondenului, alde Sergiu Mizil,
pictorul pe care-l știu de vreo patruzeci de ani, ale lui Ca-
patos durul, ale profesoarei sublime de la „Sava” pe care
n-o cunoaște nimeni la „Sava”, Doamne, ce varietate, ce
faună interesantă mi se oferă mie la televizorul din sufra-
gerie.
E miezul nopnii. În tinerenea mea, acum vreo pa-
truzeci de ani, după acest moment urma ceva cam inde-
cent. Nu vă speriani, nu e cazul. Acum, urmează timpul
feisbucului.
Marele răsfăn, marele moment în care ne expri-
măm toate refulările, toate cugetările, toate neputinnele și
toate dorinnele.
E ora, dragii mei, să-mi iau patria înapoi, să-mi
impun guvernele, să-mi cer o nară ca afară. Cui? Asta e
marea întrebare, marea durere și marea necunoscută. Cine
mi-o dă, cine mi-o vrea, cine m-a pus să cred în ea?
arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
Pe la ora patru dimineana, citind eu diverse site-
uri, diverse feisbuc-uri, îmi dau seama că am fost mane-
vrat.
Pe la ora cinci, mă revolt.
Atunci apar feisbuc-urile adevărate. Tu-vă mama
voastră de manipulatori!
Când vreni să dani like la sentinna asta, vă dani
seama că toate căile au fost închise.
V-ani revoltat aiurea, în voi, ca într-o masturbare
a neputinnei în care ani căzut.
E dimineană. Vă spălani pe dinni și pe fană, vă fa-
ceni o cafea și un sandviș, dani drumul la televizor.
Sunt matinalele, surogatele de viană, cu fete
aproape goale, cu imbecili savanni care dau sfaturi pentru
orice.
E bine, până aici e bine. Așa cum a zis individul
lucid care a căzut de la etajul 20. Pe la etajul 15 a zis: Până
aici e bine!
Scurt tratat de istorie contemporană
Dacă ar fi să mă îmbolnăvesc
de uitare
rog, dragii mei, să fiu tratat scurt
de istoria contemporană
pe care am trăit-o ca un cap de locuitor
poate ceva mai treaz decât altele
oricum, mai român, decât
cei care stau cu laba pe pântecul plin
când se cântă deșteptarea,
cântecul acela vechi și considerat azi
un cântec de mahmureală, de ciorbă de burtă,
de mititei fumegând, de voturi date
în duminicile orbilor
În timpul tratatului scurt voi vedea
scene din viana celor două veacuri în care
străjerii lui Carol, Regele Carol, cântau
imnuri ce au devenit tot mai verzi
și le-au trecut apoi în cazaciocul
bolșevicilor de strânsură
cu Lenin și Stalin în gură
Pe urmă ai noștri, precum coniferele
au nanionalizat toate averile
ne-a lovit un vânt și i-am spus Ghină
altuia Nicu și doamna Lenuna
noi, ca niște maimune indigene,
pe crengile timpului ne-am tot dat huna
Și, deodată, am căzut în democranie
ca niște blinele rusești în farfurie
călărite de hotdogi fierbinni
Doamne, atunci am uitat de părinni
ne-am urât tot trecutul și gloria
ne-am făcut de două parale istoria
am scos în fană golanii,
honii au devenit băieni deștepni
din fier vechi, din petrol vechi, din aur vechi
din fabrici vechi, din tot ce era
un morman de fiare vechi –
cum spunea un derbedeu fără fără gât
și fără credinnă,
(Continuare la pag. 62)
61
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
(Urmare de la pag. 61)
Foaie verde, mult mi-e silă
Pe golani să-i văd în vilă
mara mea și-a adus aminte
de vremea tătarilor
a aprins focuri mari și a vrut
să fugă-n pădurile neamului
dar ele fuseseră tăiate de nemni, de arabi
de toni piranii, mai blonzi, ori mai negri
mai grași ori mai slabi
și n-am avut unde fugire
ne-am tot dus în nările mari
cerșetori și curve, căpșunari
n-am mai avut unde ne-ntoarce
Dragii mei, ursitele naniei mele,
au fost doar întunecatele Parce
Cântul doi
O, i-am văzut în timpul vienii mele
pe frumoșii prinni ai cuvântului
pe cântărenii cei mari din Valahia
din Pretutindenaria, din lumea
care s-a dus pe apa memoriei,
pe însetanii de mirajul gloriei
Pe Nichita cel blond, pe Labiș cel brun,
pe Amza din Sudul nebun,
pe Fane Iordache, pe Fănuș, pe Dinică,
pe femeile de iubit ca niște icoane,
leopoldine, marii și ioane
Am trecut grăbini, în Rusia veche
i-am căutat lui Vâsonki pereche
n-am găsit alta decât pe Marina,
floarea Parisului, boala, divina
Apoi am intrat în lumea amară
a Sudamericii ca o povară
în lumea Orbului Sfânt, a Columbianului
a tuturor celor din dunga Oceanului
Lumea mea e atât de plină de poveste
că nu mai încape nicio veste
decât o rimă totală a visului
în poarta de la Firenze, a Paradisului
Cântul trei
Domnul profesor Santiago Carillo,
cu ochelari,
asediat de marineri americani și mercenari,
Noriega, mafiotul panam
asediat de vecinii din marele neam,
Saddam, ucis ca un câine în șann
de crucianii petrolului oriental
nebunul Gaddafi, colonelul
care venea la conferinne de presă
ca beduinii, călare pe cal
târându-se prin Cartea Verde a Islamului
ca un vierme strivit de tancuri Tiger
urlându-și blestemele neamului
oameni-bombă vor cădea din cer
62
peste toate turnurile gemene
vor năvăli camioane ucigașe
în pienele veacului sătul
apoi va lovi un fulger afgan și copiii
noștri se vor întoarce acasă din Kabul
în sicrie învelite în steagul străin
se vor naște călăi noi, vor învia șerpi retezani
vor așeza la temelia lumii trotil
guri flămânde vor striga din nou
Kim-jong-il, Kim-jong-il, Kim-jong-il
și o trompetă îi va răspunde din Vestul
căruia îi aparnine tot restul
Vrem un zid împotriva istoriei!
Proștilor, nu se va mai naște Marele Zid
mongolii sunt în sângele nostru
ca o nouă credinnă, ca noul partid,
care va face ordinea veșnică, htonică
în era genocidelor, în era atomică!
Cântul Patru, undeva în Est
Aș fi spus că nu-mi pasă de voi
atâta timp cât am pâine pe masă
cât mi se joacă fiii pe străzi
cât mai pot să mă-ntorc seara acasă
dar tornada a ajuns și la mine în vis
mi-a sărăcit limba, mi-a făcut năndări istoria
m-a făcut să trăiesc întâmplări de coșmar
Estul meu blând, bleg uneori, mioritic
s-a contaminat de virusul scitic
apăs pe blestematul buton al televizorului
din sufrageria prezentului și viitorului
văd comploturi și trădări fioroase
frigul pătrunde fraged în oase
în ziua de Sfânt Crăciun, când ne strângeam neamul
când veneau colindători să ne ureze geamul,
văd o cazarmă neagră și doi bătrâni
prăbușini în genunchi, plini de gloanne
ca niște câini turbani, ca niște câini
Ș-am fi putut să fim în rândul lumii iar
de i-am fi judecat întru dreptate
i-am fi lăsat să moară-n boala lor
și în lor firească răutate
ca alnii, estici, foști prieteni și vecini
de ce volgarii-au fost mai milostivi
de ce polacii-au înneles mai drept
de ce răsăritenii nemni, de ce hungarii,
slovacii, cehii-au inimă în piept?
Mă doare-acel Crăciun, mă simt părtaș
la dimineana crudă din orașul
plin de biserici și de Dumnezei,
când am fost martor, n-am murit de silă
când i-am văzut căzând, cântând, ehei!
Istoria e-o curvă, dragii mei,
și nimeni, nimeni, astăzi nu mai are
rușinea și presentimentul ei ...
N.D.F.

Literatura, via<a în arenă
Idolul și strigoiul (II)
de Ștefan Dorgoșan
(urmare din nr.7/2017)
Dumnezeu m-a ajutat și mi-am împlinit cariera
dorită: aproape o jumătate de secol (din 1971) am avut
condeiul pavăză în dreapta mea! Fără ambinii, fără versa-
tilitate, respectând regulile eticii profesionale și domeni-
ile de specialitate. Acum, o spun cu regret, în era actuală
a fake news (știri false, mincinoase, trucate), meseria, pe
care am iubit-o și practicat-o, în care am avut satisfacnii,
dar și eșecuri, este pe cale de disparinie. Când subiectul
știrii (ciuntit, scos din context) primează sensului ideatic,
rostului civic sau știinnific, scriitura se transformă în pro-
pagandă, mărturie mincinoasă, unealtă nocivă, letală. O
crimă cu autor cunoscut!
Dacă ar fi să iau lumea de la capăt cu un concurs
(purificator) aș începe: cine știe câștigă!
Pretexte, cum a fost Lenin, se găsesc pe toate
drumurile…
Un adagio antic spune că zidarii construiesc
cetănile, dar scriitorii le fac să dăinuie. Vreme trece, vreme
vine… Casa Scânteii, în care mi-am desfășurat activitatea
trei decenii neîntrerupt, nu s-a năruit la peste o jumătate de
secol de la inaugurare (cu toate că unii dintre foștii
brigadieri, care au ridicat-o cu cărămida și mistria, cu
roaba și lopata, au vrut să o dărâme cu târnăcopul în
1990). Se arată încă semeană între celelalte turnuri de sti-
clă și beton de dimensiuni apocaliptice, anonime în ciuda
reclamelor luminoase, dar scriitorii s-au împrăștiat
(risipit, răsfirat)! Exista în fana CS o statuie a lui Lenin,
care a trecut prin multe aventuri. Istorie blestemată, dar
nu de superstinii, ci de oameni! Prima lucrare, a lui Con-
stantin Baraschi, a fost montată pe 21 aprilie 1960 (cu o
zi înaintea aniversării nașterii liderului revoluciei pro-
letare!), dar a fost înlocuită, din motive proletcultiste (po-
zinia mâinilor fiind catalogată ca ireverencioasă), doi ani
mai târziu, cu una a sculptorului de origine bulgară Boris
Caragea (1906-1982), care a fost dată jos de pe soclu, din
ininiativa unui macaragiu (?), în martie 1990. I-a luat locul
monumentul „Aripi”, dedicat luptătorilor din rezistenna
anticomunistă 1945-1989 din România și Basarabia, care
a fost inaugurat oficial pe 30 mai 2016 (după un sfert de
secol!!!). Autorul, Mihai Buculei, consideră sugestivă
metafora celor trei aripi (a speranţei, a luptei, a libertăţii),
în greutate de o sută de tone (mamă-mamă să te trezești cu
ele în cap!), care stau mon, într-un echilibru discutabil, pe
o movilă (tumul-mormânt). Ce monument este ăsta care
îngroapă zborul în loc să-l elibereze din chingile gravi-
taniei? Nu există nici o sugestie de înălnare. Nici de
planare. Cumpenele fântânilor din Bărăgan s-ar frânge sub
arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
propria greutate. După umila mea viziune, în umbrele
alungite ale amurgului, „aripile” seamănă cu imense plase
de prins ciori (ciorile sunt, bineînneles, trecătorii!), iar
privit printre frunzele copacilor din apropiere, care se
mișcă sub vântul nopnii, pare un gigantic strigoi (zombi)
apucat de tremurici. După ce vor prinde pojghina ruginie
(indubitabilă și neiertătoare trecerea vremii), vor deveni
ceea ce au fost de la bun început: gratii și zăbrele!
Amplasarea unui monument cu tentă funerară în
acest loc mi se pare total neinspirată. Ne aflăm într-un cen-
tru viu, extraanimat, al Capitalei: Piaca Presei Libere, Par-
cul Herăstrău, cel mai mare și vizitat complex
expozinional - Romexpo, Hotel Pullman Bucharest World
Trade Center (de patru stele), cele două Turnuri City Gate
etc., nu în preajma cimitirelor. Tematica pute(a fi mai in-
spirat aleasă)! Dar la Academia Română, la comisia mon-
umentelor, la PUG, PUZ, PUD, PMUD (Plan de
Mobilitate Urbană Durabilă, care a stabilit că Bucureşti
este cel mai congestionat oraş din Europa și poluarea cu
pulberi în suspensie era de aproape patru ori mai mare
decât maximum suportat de organismul uman!) și PMB se
sforăie grasiat pe mai multe registre (state) de plată, de
unde se încasează onorarii consistente pentru consulting
trucat și promovări mistificate (la tv de nișă, tabloide bule-
vardiere etc.). Capete de cauciuc!
După cât de pricepuni sunt artiștii noștri în statui
și amplasarea lor, o demonstrează cu vârf și îndesat mon-
struozitatea (statuia nud a împăratului Traian cu un strigoi
în brane! montată în 2012) de la intrarea principală a
Muzeului Nanional de Istorie a României (fostă Palatul
Poștelor, inaugurat în 1900 – ce minte strălucită i-o fi
schimbat destinania ininială, precum soclului de la CS?),
peste drum de CEC, construcnie la fel de impresionantă și
reprezentativă din aceeași perioadă. Sigur, istoria este
evanescentă, dar nu prin autodafe!
Credeni că Maiakovski, sau oricare alt poet (de
circumstannă), s-ar extazia până la sublim în fana unui fur-
nal de onel inoxidabil răvășit de deflagranie (purificarea
prin foc; cum a făcut-o, dintr-o bizară perspectivă,
Alexandru Sahia în Uzina vie), pentru a dedica versuri
înălnătoare (noii) libertăci originale (care se edifică) sub
conducătorii (strălucini/luceferi/luciferi) emanaci de eveni-
mentele revolucie-lovitură de stat-insureccie militară fie
din 1944, fie din 1989? Memorialul mămăligii autohtone
este grav întinat! Suportul ideatic, ponegrit. Departe,
foarte departe, de alegoria lui Charles Baudelaire (1821-
1867) în „Albatrosul”, care spune că pe poetul „Ce-
nfruntă furtuna și-arcașul cel pervers,/Exilat pe pământ
printre batjocuri și ocări/Aripile-i gigante l-mpiedică la
mers.” În ceea ce-l privește pe Miguel de Cervantes
Saavedra (1547-1616), autorul „El ingenioso hidalgo don
Quijote de la Mancha” (1605), care a transformat sensul
peiorativ al morilor de vânt (părăsite!) în temple ale cura-
jului și înnelepciunii, s-ar simni profund jignit de viziunea
necioplită a autorului român!
(Continuare la pag. 64)
63
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
(Urmare de la pag. 63)
Din cauza aripilor betege, Ikar nu a putut să
zboare!
Nici aripile, oricât de perfecte ar fi, nu pot să
zboare fără Ikar!
Este înfiorător că după atânia ani de dictaturi, de
tribulanii și cazne, cu final tragic, unii creatori nu știu (sau
nu vor!) să facă departajarea între artă și ideologie, între
cultură și propagandă. Interesul auctorial este determinat
de profitul comercial. Poate d-aia oaia „mioritică” (ca
personaj principal) a ajuns în derizoriu, singură și
neprecuită! Turmele de surate lânoase, cu miei grași în
preajmă, au împânzit planeta: din Madagascar, pe lângă
reni, printre canguri, elefanni și nestoasele gigante din
Galapagos! Domnule ministru, oaia este (monument viu)
peste tot în lume unde sunt pășuni! De ce ar fi a noastră
unică și irepetabilă? Oare a scăzut numărul mioarelor
carpatine atât de îngrijorător încât a ajuns foșnetul frun-
zelor să le acopere behăitul? (Conform FAO, efectivele
de ovine pe plan mondial se ridică la un miliard, dar
România nu mai prezintă la Eurostat date de profil din
2010!) Au fost vremuri când oile noastre, mai prenuite ca
petrolul, plecau în cantităni nemăsurate spre zări răsărite!
Lenin, în nara lui și în cele care i-au însușit doctrinele revo-
lunionare (teorie cu rezultate practice dezastruoase) a fost
idol, miracol și oracol, iar, prin contrast, Iisus (circa 4
î.e.n.-30 e.n.) a devenit sperietoare de ciori (strigoi). După
1989, la începutul Mileniului Trei, în spaniile geopolitice
unde ideologia lui Lenin fusese „la putere” în secolul XX
și a căzut în dizgranie, Iisus a redevenit idol. Un pas
înainte, doi pași înapoi! Câteodată înclin să cred că nu teo-
ria a fost găunoasă, cât practica. Se spune că în 1990, după
căderea Zidului, cea mai vândută carte la japonezi a fost
Capitalul.
Noi suntem de râsul curcii. Genial cupletul
maestrului Constantin Tănase (1880-1945) „Pleac-ai
noștri, vin ai noștri, noi rămânem tot ca proştii!”, scris și
interpretat în ultimul an de viană (n-ar trebui speculată
cauza mornii artistului!), „mănușă” pentru „eterna”
Românie: „Ne-am trezit din hibernare/Şi-am strigat cât
am putut:/Sus Cutare! Jos Cutare!/Şi cu asta ce-am
făcut?//Am dorit, cu mic, cu mare,/Şi-am luptat, cum am
ştiut,/S-avem nouă guvernare,/Şi cu asta ce-am făcut?//Ca
mai bine să ne fie,/Ne-a crescut salariul brut,/Dar trăim
în săracie,/Şi cu asta ce-am făcut?//Ia corupţia am-
ploare,/Cum nicicând nu s-a văzut,/Scoatem totul la vân-
zare,/Şi cu asta ce-am făcut?//Pentru-a câştiga o
pâine, /Mulţi o iau de la-nceput,/Rătăcesc prin ţări
străine,/Şi cu asta ce-am făcut?//Traversăm ani grei cu
crize,/Leul iar a decăzut,/Cresc întruna taxe-accize,/Şi cu
asta ce-am făcut?//Totul este ca-nainte, /De belele n-am
trecut,/Se trag sforile, se minte,/Şi cu asta ce-am
făcut?//Se urzesc pe-ascuns vendete,/Cum nicicând nu s-
a văzut,/Ţara-i plină de vedete,/Şi cu asta ce-am
64
făcut?//Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!/E sloganul cunos-
cut;/Iarăşi am votat ca proştii,/Şi cu asta ce-am făcut?//”
În adolescennă m-am apucat să citesc, cu
temeinicie, despre Iisus (cărni de la preotul bisericii și de la
un farmacist evreu din cartier) și Lenin (de la biblioteca
școlii). Prin paralelism, comparanii (unele naive, empirice)
și teze (proprii, bazate pe fantezia specifică vârstei) am
ajuns la concluzia că primul a ininiat Revolucia Creștină
(cu 12 apostoli și 4 evangheliști), iar al doilea Revolucia
Atee (pe baza unei ideologii structurată tot ca o religie,
având ca ancestor cuplul Marx-Engels). Prin observanie di-
rectă am determinat că, în două mii de ani, creștinismul a
cuprins aproape o jumătate din omenire, dar marxism-
leninismul, dialectic și ateu, nu prea a convins proletariatul
mondial să lupte, împotriva exploatării și pentru egalitate
până la victoria finală împotriva capitalismului mondial
nedrept, după modelul și succesele Marii Revolucii So-
cialiste din Octombrie. Cu mintea mea zglobie gândeam,
dar nu insist asupra subiectului, la o revolunie non-politică,
pașnică, fără luptă între clasele antagonice.
Conform marxism-leninismului nu prea ieșea
socoteala: adică toată lumea luptă cu toată lumea și toni
sunt împotriva tuturor? Fiecare luptă cu fiecare și, mai
ales, cu el însuși? Enorm!
Rememorez un răspuns, ca un papagal, la
Concurs privind concepniile lui Lenin și învănătura marx-
istă despre „Stat și sarcinile proletariatului în revolunia an-
ticapitalistă și antiimperialistă”, apreciat de examinatori
și aplaudat frenetic de asistenna din sală, între care se aflau
profesorii de „Educanie Socialistă”: „Revolucia populară
a smuls burgheziei, capitaliștilor și moșierilor averile acu-
mulate prin exploatarea nemiloasă a clasei muncitoare și
cărănimii, a centralizat mijloacele de producţie în mâinile
proletariatului și partidului, ca forcă conducătoare a so-
cietăcii, şi a dezvoltat în ritm suscinut economia pentru
progresul cării în lume și creșterea nivelului de trai, ma-
terial și spiritual, a(l) întregului popor”. Nu era, neapărat,
un citat mot-à-mot din Marx sau Lenin, și nu intru în de-
talii asupra confuziei între noniuni ca proletariat, clasa
muncitoare, partid (și rolul lui de unic conducător!) și
popor. Erau cam tot una! I-am făcut praf! De atunci și
până la sfârșitul liceului am avut nota maximă la stiinnele
politice și sociale, istorie, limba rusă și română, fără să fiu
prea des scos la tablă.
Cred că unii profesori începuseră să se teamă de mine!
Din blibliografia recomandată pentru concurs am
aflat că Lenin avertizase asupra efectelor concentra-
cioniste ale puterii în socialism, prin planificarea centrali-
zată a vienii economico-sociale, ceea ce implica mai multă
birocranie decât în capitalism. La noi, sub sloganul con-
struirii unui socialism original, cu fană umană, granica dic-
taturii s-a conturat cu lejeritate. Și apoi, ce nouă
Evanghelie poni face pe o cercetare socială de câniva ani,
pe când Biblia are legi și parabole acumulate în mii de ani
de dezvoltare istorică, iar repertoriul marxism-leninismu-

lui este aplicat pe relanii sociale limitate (capitaliștii și
clasa muncitoare/proletariat) ce abia depășea un secol?
O experiennă care nu a acoperit nici măcar durata
de viană a unei generanii, traumatizată prin dureroase de-
cizii autocrate, cu pretennii știinnifice, având un scop
utopic: crearea omului nou! În fapt, un concept biblic pre-
luat de la Sfântul Pavel: „Să vă dezbrăcaci de omul cel
vechi al fostului vostru fel de viacă,… să vă înnoici în
duhul mincii voastre și să vă îmbrăcaci în omul cel nou,
cel zidit după Dumnezeu”… (Ef 4, 22-24)! Obiectivul a
fost ratat în două mii de ani de creștinism, darmite într-un
secol împovărat de două conflagranii mondiale, o revolunie
de sistem și nenumărate crize sectoriale, care au trasat is-
toriei mersul racului.
Cu prilejul Concursului (aprilie 1960) formele de
persuasiune și traficul de influennă au fost în floare. Un
membru al echipajului trebuia să fie „deșteptul”! Cine ar
fi fost acela dacă din binom îl excludem pe colegul meu?
Circula zvonul că tatăl colegului de echipaj, ar fi
de etnie ucraineană și neam din spină apropiată cu liderul
de la Kremlin, Nikita Sergheievici Hrușciov (1894-1971),
care urma să facă o vizită în România la o dată… Hruș-
ciov era mare amator de relaxare pe malul mării, ca atare
Litoralul românesc a fost „pregătit minunios” pentru o per-
soană de asemenea calibru, inclusiv prezentarea pionieri-
lor-eroi câștigători ai concursului dedicat lui V.I.Lenin.
Despre mine auzisem, ceea ce dezmint, că aș fi fost se-
lectat pentru Concursul și protocolul kremlinezului
deoarece tata ar fi fost prieten cu Vasile Vâlcu (1910-
1999), prim-secretar al Comitetului Regional PMR Do-
brogea în perioada 1955-1967. Într-adevăr Vasile Vâlcu îl
chema pe prietenul tatei, dar era șeful curănătoriei chimice,
unica din Constanca, unitate meșteșugărească, unde popu-
lania și instituniile, inclusiv primăria, armata, biserica, par-
tidul, milinia, casele de protocol de pe litoral, își spălau și
vopseau obiectele textile. Tata era boiangiu și cazangiu.
Hăinunele mele, chiar dacă erau curate și
regulamentar călcate, erau mai ponosite și mai aspre decât
cele ale colegului meu de echipaj, cu uniformă din stofă
fină și cămașă mătăsoasă. Eu aveam la pachenel sandviș cu
pâine neagră, el cu pâine albă. Eu, cu salam ieftin, el, cu
șuncă de Praga. El avea bicicletă, eu trotinetă, numai cu
roata din fană cu spine, cea din spate fiind un rulment pe
butuc de lemn. Tatăl lui mergea la servici cu mașina care
îl aștepta la scară, echipat în costum „la patru ace”, cu
croială militară, și pantofi lustruini „oglindă”; tata, în sa-
lopetă din doc și încălnat cu cizme de cauciuc, înghesuit în
mijloacele de transport în comun, în care încasatoarea care
distribuia biletele contra cost, nipa răgușită, din toni
rărunchii:
- Avansaci mai în facă! Avansaci… hârrr(!)…
mai… pthiu(!)… în facă!
arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
Scuipa călătorii la propriu. Încă din clasele pri-
mare se învăna că TBC-ul este o boală contagioasă care
se transmite prin aer sau salivă contaminate. Degeaba!
- Nu putem avansa că n-avem studii, duduie,
glumea câte un zugrav, „decorat” pe haine cu toate vopse-
lele lumii, opintindu-se în gălenile cu var și bidinele, ca să
arate că are bunăvoinnă.
- Plătește Statul degeaba toci ciubucarii… Halal
civilizacie! se rănoia casierina.
Tata își retrăgea capul între umeri. Știa de la un
prieten că șoferii, taxatoarele și controlorii de la ITC
făceau cursuri speciale de comportament pentru a tem-
pera și stinge nemulnumirile călătorilor. Primeau spor la
salariu pentru asta. Au fost organizani în Gărzi de Apărare
Patriotică sau „Gărzi pentru Apărarea Patriei” (formaniuni
civile înarmate). Apăsani de grijile cotidiene, în staniile
aglomerate, la înghesuială în autobuze, călătorii (sau
provocatorii) ar fi putut declanșa o revoltă, o răscoală și,
de ce nu, chiar o REVOLUmIE. Ceea ce prevăzusem și
eu! „Puneni mâna pe piene, gări, radio…”, suna o cunos-
cută chemare la luptă. După desecretizarea documentelor
MRSO de acum un secol, se pare că Lenin ar fi cucerit
Palatul de Iarnă cu Gărzile Roșii formate din circa două
sute de insurgenni bolșevici, locuitorii orașului aflând
despre eveniment abia a doua zi, din ziar. Și noi am trecut
prin Revolunia transmisă „în direct” la televizor! Auto-
buzele incendiate în Piana Universitănii la Mineriada din
13-15 iunie 1990 fac parte dintre aceleași scenarii și strate-
gii… (cu altă ocazie!)
Socialismul nu ajungea, egal, pentru toni! Unora
parfum, altora flegme.
Inegalitănile și sărăcia erau păzite cu strășnicie.
Și asta se întâmpla zilnic. Poate și azi…
Toni eram soldănei de plumb care ne mișcam după
același tipic, la o comandă supremă, în spanii circumscrise:
de acasă la muncă, la defilare, la serbări populare, la pen-
sie, la cimitir….
La încheierea carierei, tatăl colegului a primit
mașina de serviciu drept răsplată (pentru merite!), iar fiul
său l-a urmat în profesie/grad/funcnie (militară, desigur!).
Tata a primit în ultima zi de lucru la Cooperativă, ca
amintire, o pereche nouă de cizme din cauciuc. Pe casieră
am găsit-o, până nu demult, tot nipând la cliennii de la
coadă „Avansaci, avansaci!” Iar eu scriu, uneori cu în-
crâncenare, alteori cu fantezie, despre întâmplările trecute
și cotidiene, deoarece trebuie cineva să facă și lucrul ăsta
pentru memoria cetănii, precum Ovidiu, Maiakovscki,
Iorga (un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil
care nu-și cunoaște părincii)!
65
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
Oximoronul lui
Alt-ceva (V)
- premize estetice -
de Theodor George Popescu
XXVII
Am conceput
în contra unei agresiuni constante
o serie de dialoguri care
în esenţă nu se supun
nici unei estetici.
Moartea lui Socrate, -
odată depăşită a creat premiza
unui, „cosmos ideal”.
Pentru umplerea acestui, „abis”
era nevoie de un nou punct de vedere,
ceea ce presupunea Exilul -
presupusa ratare.
Treizeci de ani -
nu am publicat nimic.
Mi-am asumat astfel dramatic
lipsa de devoţiune precum şi
prima condiţie a unei
„veritabile filozofii”
- sărăcia în spirit.
Proclamând „ruina luminii”
începea căutarea, - „setea şi foamea”
prezumţii neliniştitoare şi contradictorii
suficiente să recunoască
dreptul poetului
de a fiinţa în Logos
XXVIII
Semnul - Piatră
în logica iraţionalului
poartă în chiar inima sa
sămânţa Upanişadelor.
După un canon euclidian incert
ia „forme contaminate parcă
de natura genetică a schemelor
cristalice”.
Există sublimat aici,
un „cheag doctrinar” imanent
de natură cosmică.
Mai apoi, proclamatei „lumini
în ruină” i se substituie
Dropia - monadă. În al cărui
cuib cloceşte codul genetic
al expresiei. Nevrednicul fiu
în detaliu, succesiv, riscă incestul.
(OEDIP?!!) inaugurând un alt stil
de gândire. Încleştările telurico-haotice
66
consolidează umanul şi-l înălţă
la putere mitologică. Însufleţită,
hieroglifa înfruntă abisul
şi înteţeşte ca ultimă consecinţă
- D o r u l.
XXIX
Stânga mea -
cea nedreptăţită, îşi asumă
de regulă l a b i r i n t u l
Numai aici, în fâşia
inimii, ecoul surd al piroanelor
reconstituie Orientul.
- „Cuvintele noastre nu sunt
oarbe”, răspunde la capătul
unui drum lung Oedip, trecătorului,
dibuind piatra.
Părăsind Teba, dispreţuit
de ai săi, el merge „cu faţa
înspre naşterea sa”. Liber.
Devenit frate cu toţi
Orbii miturilor.
XXX
Cuvântul -
mai ales cel din viitor
probează prin virtuţi abisale
posibilitatea Marii Poezii.
De aceea semantica fonetică
nu se învăţă ci se acordă
printr-un gest magic,
drept recompensă.
De bună seamă aceasta ne farmecă
şi ne pecetluieşte memoria.
Te miri cumva de ce
Grecul din instinct retează
sculpturilor sale vederea?!
Acolo în subsolul conştiinţei
se aleg ca-ntr-un prundiş
tensiuni. „Cum varul
deasupra în spirală”,
alb genuin, colţul cel de fildeş
ofrandă, pulsează.
Actul adevărului făptuit
se aprind luciferic - rapsozii.
Înfiptă-n cerul fix
şi întors - Steaua Sudului
înoadă firul rupt.
cu capătul primordial
- „paralogic”
XXXI
A gândi polifonic, -
geometrizând într-un fel spaţiul liric
pare ceva grandios. În esenţă

totul se reduce la o luptă
inegală cu vagul.
Din acest punct de vedere
cuvântul, perceput ca vibraţie,
are rol ordonator şi ţine
de natura sa divină.
Calc cu piciorul meu din lemn
de frasin bărăgane - pe cel adevărat
l-am pierdut în război -
şi-n ochii sfinxului se aprind,
în linie dreaptă luceferi. Salvând
de la degradare lumina.
Mirarea mă mută într-un nor
şi-o sinapsă se deschide
la vale.
Copil fiind m-a fost pus
pe gânduri firescul, - de aceea
sunt înspăimântat.
XXXII
Ajuns
la limita suferinţei
îşi „urlă esenţial” neputinţa.
Exerciţiile de rectificare
îi pot elucida şi frăgezi
într-un fel spaima ce-l cuprinde.
Ori tocmai acest scenariu
mitic şi febril, tensionat
spre un orizont de semnificaţii
doar bănuite, niciodată exprimate deplin
re-defineşte condiţia însăşi a poeziei.
„Fiecare lucru
îl privesc cum aş privi moartea,
rareori uit aceasta” afirmă Poetul.
XXXIII
Devenit schemă
am eliberat „intenţia ascendentă”
(anima irascibile) care nu este altceva
decât actul de a muri
şi de a învia în acelaşi timp.
Dialogul cu noi înşine
actualizează învăţătorul amorţit.
Nimic nu se sustrage
acestei alchimii; începutul şi sfârşitul,
materia şi spiritul, viaţa şi moartea
într-o alternantă perpetuă.
„Horebul este prin excelenţă
în inima noastră” şi cade
în sarcina geniului
de a şi-l aminti -
răscumpărându-l unei geometrii sacre intime.
„Să vezi faţa lui Dumnezeu
ţine de aplecare.”
arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
CONFESIONALUL 3
Rubrică de
Nicolae Rotaru
● Care crezi că e cea mai indezirabilă cifră? ● Trei,
deși intră în componenna numărului meu fast și deși
baba mea bună este cea din data de 3 martie, luna în
care m-am născut. La 33 de ani, însă, a murit Chris-
tos, din pricina celor 30 de arginni cu care a fost răs-
plătit trădătorul. În general, cifra bronzului este una a
bucuriei estompate, a secundei care te desparte de ar-
gintul locului secund sau de aurul gloriei, mai ales
când, și fizicește te afli la vârsta a... treia, deși cla-
mezi că ai ajuns la a doua tinerene. Eu m-am consi-
derat și am rămas un profesionist de nota opt: nu de
excepnional cum li se spune performerilor, celor de
nota zece, laureanii de gold, nu un victorios de foarte
bine, cum sunt considerani cei cu note de 9, răsplătinii
silverului, ci un deninător al unui meritoriu loc trei,
catalogat bun și căruia i s-a atribuit metalul de ames-
tec al epocii preistorice, bronzul! ● Vai ce explicacie
detaliată. Dar bronzul este materia primă a valoroa-
selor statui. ● Da, e drept, aceste obiecte de artă puse
pe soclu în parcuri, răspântii și cimitire sunt preferate
celor din lemn, piatră, marmură sau ghips, de către
admiratori-valorificatori, mai aleși bruneni, ce le fură
și le prefac în bani fără miros. ● Cum sunt relaciile
tale cu vechea institucie unde ci-ai exercitat profesia
de bronz, la vârsta de aur? ● Da, am înneles aluzia,
și la vârsta de bronz a tizului Nicolae Labiș, și la cea
de bronz a mea, care cuprinde jobul din urmă, cei 13
ani de dăscălie cu contract de angajare de care abia
m-am despărnit. Aceasta survenise după cei 13 ani de
aur, cât au durat drumurile ofineriei prin unităni de jan-
darmi, și cea de-a doua, a argintului, întinsă tot pe 13
ani, cât am ucenicit în carnea cuvântului ca jurnalist
și manager de presă scrisă. ● Cum ar veni, un trio de
profesii și tronsoane de timp, cât vârsta lui Eminescu.
Și acum? ● Relaniile cu „școala de spioni” s-au is-
prăvit, iar eu am rămas un practicant de pasiune fără
profesie: scriitor de nota... opt, poate șapte, dacă nu
șase, într-o mare grădină a plaivaznicilor geniali, din
care încă nu s-a selecnionat un laureat pentru Nobel.
● Poci să dai un exemplu de cinism?
(Continuare la pag. 68)
67
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
(Urmare de la pag. 67)
● Numai unul! Uite-l pe-al lui Ion Iancovescu, ma-
rele actor care văzându-l vesel pe Zaharia Stancu și
aflând motivul („Mi-a apărut Desculc, nene Ian-
cule!”) acela i-a replicat: „Lasă că vin americanii și
te-ncalnă!” Fobia acelei... veniri s-a amânat aproape
două generanii, iar cei ce i-au așteptat, acum sunt
aproape unanim dezamăgini. ● Cu care dintre proza-
torii noștri ai vrea s-aduci? ● Cu Breban, Zaharia
Stancu sau Buzura, cu Săraru, D.R. Popescu sau Bă-
lăină, cu Ștefan Bănulescu, Velea sau Preda, cu Uri-
caru, Fănuș sau Călinescu, cu Lăncrănjan, Eugen
Barbu sau Rebreanu, cu Sălcudeanu, Popovici sau
Sadoveanu, cu Paler, Dumitriu sau Agârbiceanu, cu
Petre Anghel, Camil sau moiu, cu Eliade, Mitroi sau
Sârbu, cu Ivasiuc, Popescu-Dumnezeu sau Costi
Stan, cu Leu, Nedelciu sau Galaction, cu Tudoran,
Bogza sau Mateiu... ● Nici n-ai pretencii mari, deși
cam multe. Dar cu poeci? ● Sorescu, Păunescu, Stă-
nescu, Ivănescu (Mircea și Cezar), Dumitrescu, Di-
nescu, Cârneci, Doinaș, Vulpescu, Philippide,
Alexandru, Gheorghe, Horea, Brad, Verona, Paras-
chivescu, mărnea, Soviany, Carianopol, Vieru, Da-
bija, Tăutu, Danilov, Beniuc, Caraion, Jebeleanu,
Vișan, Ostahie... ● Bravo. Gusturi rafinate. Dar n-
am auzit numele unei femei. ● Păi mă cam abnin să
rostesc asemenea nume. ● Cum ci se pare literatura
care se traduce acum din Occident, la noi? ● Facilă
și răsuflată. ● Ce crezi că este trecerea timpului? ●
O iluzie. Întrebuinnarea lui dă impresia de fugit irre-
parabile tempus... De aici și expresia: pierdere de
timp. ● De când un-doim ne-a prins Ziua Nacională.
Ce-aștepci de la această a 27-a decembrie, cum zici
tu, de la darea Președintelui României Socialiste
pierzaniei și certarea cu gloance chiar în ziua Naște-
rii Mântuitorului? ● Mai că-mi vine să nu-mi mai
doresc nimic de teamă să nu se-ntâmple, fiindcă de-
zideratele mele sunt punitiv-revanșarde. ● Și totuși, 1
Decembrie... ● Da, e bine că încă mai avem îngă-
duinna de a-l scrie cu majusculă și să-l numim Zi
Nanională. Mai mult, să rostim Unire și chiar cele-
lalte valori din articolul unu al Constituniei referitoare
la stat, care e nanional, unitar, suveran și indivizibil.
Și, nu-i așa, centenar! ● Te mai sperie marșurile,
drumurile, deplasările? ● Mă sperie mai ales opri-
rile, haltele, pauzele. Pierderea de timp, cum s-ar
spune. ● Ce este un mort? ● O defininie de neuitat
este cea auzită din gura unui copil: „E un om viu
care-și nine răsuflarea.” ● Îci plac anomaliile com-
68
portamentale? ● Da. Ale altora și doar dacă nu sunt
riscante. De pildă, am văzut o domnișoară ninând într-
o mâna paharul cu cafea, iar în cealaltă cartea din care
citea. Era pe schiuri, coborând o pantă dulce. ● De ce
crezi că ciganii vecini cu tine iubesc România? ● Că
le-a oferit posibilitatea să emigreze în Marea Britanie.
● Cum sunt cei ce condamnă nacionalismul? ● Bă-
dărani și trădători. ● Care e mai periculos: avionul
sau metroul. ● Vehiculele disperării sunt navele de
croazieră, navele cosmice și... supernovele. ● Crezi
că personalităcile umane se pot substitui? ● Mai ales
cele idioate. ● Aștepci s-apară ocazii favorabile? ●
Nu, fiind grăbit, le creez chiar eu. ● Cum te-ai adap-
tat la regimul „fără coadă”? ● Stând la rând. ● Cu
cine-ci bei cafeaua dimineaca? ● Cu aparatul de te-
rapie sanguinară pe bază de laser. ● Și în ce culori
vezi acum viaca? ● În negru opac. ● Îci place să so-
cializezi virtual? ● Nu îmi place, dar m-am obișnuit
la fel cum s-a obișnuit un vicios cu nigara. ● Ce este
să spui că Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850?
● Un eveniment. ● Dar dacă spui că la o sută de ani
de atunci te-ai născut tu? ● Un non-eveniment. Cel
mult poate fi o știre. ● Crezi c-ai îmbătrânit prea re-
pede? ● Nu, n-am îmbătrânit repede, ci prea de-
vreme. Și culmea e că încă n-am devenit înnelept.
Cred c-a spus cam același lucru și Franklin. ● Cum
trebuie să fii ca să-ci faci prieteni? ● Competent și...
prietenos. ● Ai vrea să fii îmbrăcat în bani? ● Poate
în lei, pentru a face poză. ● Ce te mai prefaci că faci?
● Pe grefierul zilelor ce trec. Scriu jurnal zilnic, așa
cum am făcut și anul trecut, iar, când să-l termin, l-am
dat „cryptolocker-virusului” care mi l-a halit, cum
face o mână când găsește cratina fără capac. ● Crezi că
va folosi cuiva jurnalul tău? ● Nu știu. Mai bine zis,
nu cred. Dar dacă tot am ales să las cuvintele să curgă
slobod. Sunt ca un torent care, la o rostogolire pe un
versant, antrenează resturi, bușteni, grohotiș, stânci
cărându-le în calea drumenului silit, astfel, să ia act, să
admire, să se sperie, să se mânie, să suduie. ● Văd că
sari adesea de la masa de scris ca să-ci măsori ten-
siunea. ● Da, e un instinct deja. Mă rog, un reflex
condinionat, dat de obsesia ipohondrului potrivit că-
reia medicamentele înghinite cu pumnul nu au niciun
efect benefic asupra sa. Din pricina asta îmi tot măsor
tensiunea arterială, glicemia din sânge și temperatura
subsuorii. ● Toci autorii se identifică cu eroii scrieri-
lor lor. Tu?

er 1. PROZE SCURTE PREMIATE LA CONCURSUL
Ateli NAIONAL ”NICOLAE VELEA”
r o ză
p Edi%ia I / 2017
PREMIUL I
Frizerul,
cu via:a și mor:ile lui
de Mihail Soare
Popa Liliac îl privea cu un soi de respect, de ve-
neranie chiar, lucru nemaiîntâlnit la unul ca el, pentru care
consătenii săi erau doar niște „pulifrici”, și nu o dată îl po-
menise în predicile gângăvite de la Sfânta Evanghelie,
amintindu-le de vizita făcută de frizer în lumea aceea lip-
sită de întristare și suspine și unde toate sunt pline de lu-
mină, mai ceva ca la Gara de Nord. De ce mama dracului
s-o fi întors nătărăul, întrebau pe bună dreptate cei mai
mulni și-și răspundeau tot ei, neîndurându-se altcineva mai
cu glagorie s-o facă, presupunând că pricina ar fi fost ba
huiduma lui de muiere (ar fi încălecat-o, pesemne, și câi-
nii în lipsa lui, își spuneau), ba ca să aibă cine le ciumpăvi
pe mai departe bărbile și chicile păduchioase, ba din dra-
gostea sa nemaivăzută pentru arginni, în lumea de dincolo,
cum s-o numi cu adevărat aia și pe unde-o fi, creștinii mer-
gând cu un singur bănun legat de degetul mic al mâinii
drepte, și nu cu ditai sipetele înnesate cu gologani.
Mortu făcuse atâta bănet încât dacă ar mai fi trăit
zece vieni, fără să mai pună mâna pe foarfecă, pe sulă sau
pe brici, tot bogat ar fi rămas, însă muncea la fel de mult
ca pe vremea când era un coate-goale care fuma chiștoace
găsite în drum, trezindu-se cu noaptea-n cap, înaintea tu-
turor (asta dacă dormea, deoarece unii îl bănuiau de ne-
somn veșnic) pentru a-i ajunge ziua, nemaiprididind cu
treburile, trudind pe rupte chiar și în zilele însemnate cu
roșu în calendar, lucru oprit oricărui alt muritor. Se scor-
niseră tot soiul de năzbâtii pe seama sa, oamenii fiind cu-
rioși să afle ce se ascunde îndărătul aparennelor,
spionându-l mereu, nevenindu-le să creadă că un om ca el,
niciodată bolnav de ceva, nici măcar de gâlci ori de dureri
de șale, a dat ortul popii și după ce se va fi plimbat ca vodă
prin lobodă pe tărâmul celălalt, s-ar fi întors teafăr înapoi
în sat, și asta doar pentru a-i tunde pe ei de câteva ori pe an
sau pentru a le castra vierii și purcelele.
Firește că de câte ori mergea la cârciumă chefliii
se adunau ciopor în jurul lui, dar nu pentru că ar fi fost unul
din cei care odată aflani la băutură cinstesc pe toată lumea
(nici pomeneală, lua câte-o litră de Jamaica doar pentru
el), ci pentru a-l iscodi despre viana de dincolo și după ce-
și aprindea nigara, o mărășească scuturată, ninută până
atunci după ureche, trăgea cu nesan câteva fumuri, arun-
când apoi rotocoalele albăstrii înspre trestiile din tavan, și
începea să îndruge duium de tâmpenii din care nu price-
peau nimic, mereu altele, semn că ori era dus cu capul, ori
arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
îi lua în batjocură, pomenind de sfinni bărboși călări pe bi-
ciclete cu o roată, de sfântuline date cu ruj și cu nânele cât
dovlecii sau de niște popi mici, caraghioși, de mărimea
unor cocoși necrescuni, însă cu ditamai anteriele fluturând
înapoia lor, așijderea unor cozi de stele zburătoare.
Îi datora mornii toată viana lui de acum, faima (fu-
sese dat la ziar, și nu o dată, vorbindu-se ca despre ăl mai
prima om din ninut), purcoaiele de bani (se spunea că ajun-
sese să aibă-n saltele mai multe bancnote decât paie) cu
care ar fi putut cumpăra, tocmindu-se un pic, întreg satul,
cu narini, cu livezile de pruni, cu case (e drept, mai toate din
chirpici, gata să cadă la o ploaie mai acătării), cu cârciuma
de la răspântie și cu prăvălia lui Lae, nepotul Petrăchioaiei,
și era respectat de mai toată lumea, afară de vreo trei ciu-
meni contestatari care se căpreau singuri cu foarfece de tuns
oile, dosite cine știe pe unde. Dar avea, bineînneles, dure-
rile și neîmplinirile sale („că dacă n-ar fi belelele”, se con-
sola în gând, „n-ar ști nici dracu cum arată binele și-am
trăi în neștiinnă ca boii”), chiar dacă nu lăsa nici cea mai
mică bănuială la vedere, apărând în ochii celorlalni drept fe-
ricitul fericinilor, cunoscându-se însă că nevasta îi e stearpă
ca o măgărină castrată, cu toate că unii îl suspectau pe el că
n-ar ascunde în izmene taman ce-i trebuie unei femei atât
de lată-n șolduri, cum era Marina.
Moștenise de la tac-său (sau de la bunicu-său,
dracu mai știe, că nimeni nu-i putuse deosebi vreodată pe
ăștia, de parcă erau scoși la tiparnină) totul, uitătura spălă-
cită și piezișă, claia de pe cap de culoarea morcovului,
nasul de hultan bătrân, degetele lungi și subniri aidoma
unor mlădine răsărite fără voie, ca și când le-ar fi părut rău
să nu se piardă bunătate de sămânnă. N-a rostit o vorbă
până la cinci ani, astfel că ai lui se împăcaseră cu gândul
că e mut, dar când l-au auzit într-o bună zi spunându-i
maică-si „du-te-n aia mea”, au pus degrabă de-un tămbă-
lău cum nu s-a mai văzut, cu primarul în frunte, cu popii
amândoi (în afară de Liliac mai era și Popa Muscă, o as-
chimodie nevricoasă), cu notarul, cu paracliserii și cu clo-
potarul, cu lăutari aduși de la oraș, cu tot cătunul în păr,
drept în ulină, cât era ea de lungă, așternând în nărâna dru-
mului, peste niște panouri de gard smulse de te miri unde
cuverturi și preșuri adunate de pe la vecini (astea fiind me-
sele), iar de atunci ziua aceea rămăsese un fel de dată im-
portantă în calendar, ca Moșii de vară, ca Blagoveștenia, ca
Sântă Măria. Au curs la nemaipomenita paranghelie ra-
chiuri gălbioare și vinuri rubinii ca sângele, butoaie întregi,
poate zece, poate o sută, iar bucatele au fost mai abitir ca
la parastasul unuia ce fusese primar pe vremuri, nelipsind
ciorbele făcute din găini îngrășate ani de-a rândul, mai-mai
să moară de bătrânene, fleicile de porc perpelite pe jar lao-
laltă cu niscai coaste împănate, jimblele aburinde și cozo-
nacii înmiresmani, murăturile pișcătoare la limbă, și două
zile încheiate ar fi ninut nebunia, răstimp în care nimeni n-
a fost treaz și un pai nu s-a mai mișcat în întreg satul.
(Continuare la pag. 70)
69
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
(Urmare de la pag. 69)
În ziua aceea, care avea să-i schimbe destinul (era
unul din cuvintele dragi lui, părându-i-se că sună altcumva,
alături de încă vreo două-trei), se urcase în pătul să dea jos
de acolo o târnă de știuleni uscani pentru a-i curăna de boabe
și cum scara era din cale afară de șubredă, abia putând nine
găinile ce se coconau în poiată, se frânse ca și când ar fi
fost din surcele făcută, iar frizerul căzu cu spinarea pe pă-
mânt, rămânând fără suflare, cu ochii belini îndreptani către
cer și cu limba scoasă, felcerul declarând de îndată ce-a
ajuns la locul întâmplării că deja e treaba popii. „Fini fără
grijă”, le-ar fi spus omul neamurilor adunate ca la circ,
„dani negreșit de el pe lumea aialaltă.” Cu toate astea l-au
dus la spital, la oraș, cu o cărună, însă au ajuns după mie-
zul nopnii, iar paznicul, un calup de slănină cu ochii cârpini
de somn, i-a întâmpinat scărpinându-se leneș la prohab:
„lăsani-l, mă, aici, și venini mâine cu copârșeul să-l luani,
r-ani ai dracului de nărani bășini!” A doua zi, când s-au dus
pregătini să-și ia mortul acasă, l-au găsit pe ăsta stând în
cur pe scări și fumând tacticos o nigară căpătată, neavând
habar de nimic, iar de atunci consătenii îi dădură, înteme-
iat, numele după care acum îl știa toată lumea, adăugat mai
apoi și în actele de stare civilă, despărnit de cel bun, moște-
nit de la ai lui, printr-o liniună. Îi înmânaseră de la spital și
o nidulă pe care scria „moarte clinică”, nemaiîndoin- du-se
nimeni că omul ar fi murit de-a binelea.
Era bărbier și cum-necum, fiind singurul care avea
foarfeci, sulă de curelar și brice (care cu plăsele din lemn,
care cu ele din os) ajunsese să facă tot ce avea treabă cu
sculele astea: jugănea armăsari și tauri, scopea purcele,
punea atele din șindrilă animalelor cu picioarele rupte, tăia
sub limbă copii de nână și bătrâni aflani pe patul de moarte,
cosea cu fir de mătase buzele de jos ale muierilor care
voiau să fie mai strâmte, tundea și bărbierea (dar asta mai
cu seamă duminica) și câte altele se iveau în ciudata co-
munitate învecinată cu cerul. Câteodată o cocona pe Marina
pe-o butură folosită la spartul lemnelor în mijlocul curnii,
după ce-o încingea peste bucile lătărene cu o curea de care
lega o alta, făcută din partea de dinainte a unui ham și pe
asta își ascunea briciul, în văzul tuturor, dar nu oricum, ci
însonit de acordurile (vorba vine) viorii lui Spilcă, un nigan
ca o părere de subnire, și cum din orice lucru scotea parale,
contra câtorva firfirici îi primea pe cei cărora le dădea
mâna să asiste la neobișnuitul ritual chiar din bătătură, cei-
lalni zgâindu-se printre ulucile gardului.
De când o dementă venetică ajunsă în sat prin mă-
ritiș, după ce va fi înșirat un regiment întreg pe care l-ar fi
umplut de sculament, de la comandant la ultimul răcan, îi
tăiase boașele bărbatului ei, toate uneltele tăietoare, lame,
brice și custuri de orice fel, fuseseră confiscate prin ordin
polinienesc de către jandarii chemani anume, iar de atunci
Mortu ajunsese să aibă monopolul acestor trebușoare obli-
gatorii, mulni bănuind un aranjament necurat pus la cale de
mintea primarului, părtaș la afacere, zice-se, ceea ce n-ar
fi fost de mirare, ninând cont de bunăstarea afișată de im-
becilul muritor de foame de până mai ieri. Din când în când
se făceau perchezinii, nescăpând nici o casă, în urma aces-
tora găsindu-se ici-acolo câte-un șuriu meșterit din vreun
fier de plug ori câte-o sulă improvizată din te miri ce, vi-
novanilor luându-li-se dreptul de-a merge la sfânta biserică
duminica, lucru de neînchipuit într-un sat în care era cam
singura distracnie, bașca sporirea birurilor.
La început unii și-au lăsat bărbile să crească în
neștire, mai ales că se apropia iarna, nestânjenindu-i cu
70
nimic, ninându-le de cald ca niște cergi atârnate de gât, în
scurtă vreme ajungând să aibă adevărate măturoaie în care
își găsiseră firescul adăpost felurite insecte, cu aripi sau fără,
mai multe animale au murit nescopite, chiar câteva femei s-
au prăpădit, neavând cine (și nici cu ce) le da afară plozii ne-
dorini făcuni la benie, pentru ca mai pe urmă să-și calce pe
inimă și să desfacă baierele pungilor, înavunindu-l pe fri-
zer, spre mulnumirea fără margini a Marinei, care și-a cum-
părat atâtea rochii înflorate încât nu mai avea unde să le
pună.
Dar vrând-nevrând oamenii s-au împăcat iute cu
situania, luând-o ca pe o normalitate, dându-se pe mâna lui.
I se cam urcase la cap procopseala asta venită din senin și
de câte ori se îmbăta, le striga în gura mare vecinilor aflani
prin preajmă: „Bă, proștilor, tu-vă-n botul otomobilului,
numai eu știu viitorul, c-am fost acolo pe unde se preumblă
el ca belferul, și nu sunt zodier sau ghicitor în bobi, și-n hoi-
tul meu locuiesc și mâinele, și poimâinele, și răspoimâi-
nele.” Oamenii se închinau de cum auzeau o așa tâmpenie
și-și vedeau de ale lor, nevenindu-le să se pună rău cu el.
„A murit Mortu”, fu zvonul care într-o dimineană
umplu întreg satul, de la o margine la alta, cătun cu cătun,
și pornit din sute de guri în același timp căpătă înfănișarea
unei furtuni venită de niciunde, amintindu-le sătenilor de
invazia unui nor de lăcuste, cât vrăbiile de mari, din urmă
cu două veri, dar firește că nu-i dădu nimeni crezare, nici
chiar când văzură în bătătură un sicriu mare cât o șalupă,
cu mânere strălucitoare, meșterit din lemn scump, poate
adus din păduri de la capătul pământului, lucios ca panto-
fii de lac.
„La urma urmei, de la Iisus încoace, lângă fiecare
moarte răsare câte-o înviere, iar omenirea are mare nevoie
de iluzia asta”, ar fi spus, la auzul veștii, Hazard, nebunul sa-
tului (orice localitate trebuie să aibă un nebun, cum are și un
cizmar, că n-or umbla cu bocancii nepingelini, o curviștină
nurlie ori o ghicitoreasă), un ins care vorbea-n dodii și care-
ar fi fost, potrivit spuselor sale, deloc demne de încredere,
chiar învănător suplinitor pe undeva. Nici dracu nu-i știa nu-
mele, nici măcar Moise, jandarul, și găsiseră cu cale să-l
boteze așa, tot auzindu-l rostind cuvântul ăsta. Crezuseră
chiar că e vreun Dumnezeu din altă biblie, de-a pocăinilor,
că prea îl pomenea ca și când ar fi, spunând „Aici e mâna
hazardului”, ceea ce nu putea însemna altceva. Când se îm-
băta le spunea că e o vorbă de la arabi și le-o scria cu creta
pe oblonul verde al cârciumii, az-zahr, o bâlbâială de om
neîntreg, iar ei prăpădeau de râs de-o așa trăsnaie.
Bineînneles că nu poni muri de două ori, și-au zis
oamenii, văzându-și de daraverile lor, și oricât i-a rugat
Marina s-o ajute să-l îmbăieze cu pelin și leșie ca pe-un
prunc, să-l gătească cu straiele bune și să-l ducă pe Mortu
la groapă, n-a băgat-o nimeni în seamă, temându-se de
vreo farsă de pe urma căreia să se râdă un an întreg, astfel
că femeia a făcut totul singură și a cărat cu o droșcă (în
care a avut grijă să pună o cazma și un târnăcop) trasă de
un măgar copârșeul acela luxos ca o mobilă boierească la
cimitir, unde avea să constate că locul de veci, arvunit de
bărbatul ei cu multă vreme în urmă (câniva ani puseseră
acolo frumusene de răzoare cu ceapă și usturoi), fusese dat
altuia mai grăbit să meargă la cele veșnice. Drept pentru
care a făcut cale întoarsă, străbătând zâmbăreană ulinele sa-
tului, la gândul că avea să-l ducă iarăși la spital pe bărba-
tul ei, de unde acesta să se întoarcă a doua zi, la crăpatul
zorilor, cu chiștocul în colnul gurii, cătrănit foc din pricina
timpului pierdut de pomană acolo, înjurând întruna de „în-
vierea mă-sii de treabă”.
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
PREMIUL II M-am crucit. Am crezut că mă ia peste picior, dar
pînă să mă dezmeticesc, bătrînul m-a apucat de înche-
ietura branului stîng, tîrîndu-mă la marginea tîrgului,
Flori de cireş unde, legat de un cireș înflorit, fornăia un armăsar
negru, cu coama și copitele albe. Cînd și-a văzut stăpî-
de Costel Stancu nul, a smucit căpăstrul și o ploaie de flori i s-a așternut
pe spinare și crupă, făcîndu-l să pară ireal. Bătrînul i-a
potrivit ciucurul de păr din frunte, răzlenit de vînt, nările
animalului au tremurat ușor, pieptul i s-a potolit. Am
măsurat oferta dintr-o ocheadă, făcea mulni bani.
Ieșisem, de punin timp, din pușcărie. Era zi de tîrg.
- mi-ar prinde bine, a opinat proprietarul. Nu îl dau
Lume puhoi, dezmornită după o iarnă lungă, geroasă de
la nevolnici. De cum te-am zărit, m-am luminat. Uite,
înghenase sămînna în ouă. Aerul mirosea a balegă de vită
ăsta e omul meu, mi-am zis, se potrivește de minune cu
și a subsuoară de om. Eram atît de strîmtorat încît mîi-
Catran. Catran îl cheamă. L-am crescut cu mîna mea, e
nile îmi intrau în buzunare pînă deasupra de cot și încă
învănat la călărit, chiar dacă e armăsar. Nu l-aș vinde,
mai rămînea loc destul. Umblam printre vînzători și
dar am îmbătrînit și, uneori, nu-l mai pot struni. E tînăr,
cumpărători de toate soiurile, preocupani să ciupească
cinci ani, uite-i dinnii. Îl vrei? a întrebat el deschizînd
unul din avunia celuilalt. Iar, de nevoie, eu dintr-a lor.
gura bidiviului.
Furatul era împotriva firii mele, însă nu aveam de ales.
- Cît ceri?
După douăzeci de ani trăini în carceră, rușinea dispare.
- Ne înnelegem noi, nu iau pielea de pe tine, oameni
Foamea nu! Pînă o să găsesc de lucru, cu ziua, prin gos-
suntem, nu? Ar fi, totuși, un necaz. Eu te-am ales după
podării bogate, am hotărît să-mi calc pe suflet, așa că
gustul meu, considerînd că vă potrivini, rămîne de văzut
iată-mă interesat de prenul bucatelor și trufandalelor.
în ce fel îi va conveni lui…
Detestam cerșitul, apucătură de om nevrednic de nu-
Moșul era nîcnit? Dobitocul e dobitoc, pui șaua pe
mele său, înjosindu-se să adune firimiturile de la ospănul
el sau îl înhami, îi dai bice și îni faci treburile, nu-l în-
altuia. Puah!
trebi dacă te place. Așa a rînduit Dumnezeu.
În timp ce mă preocupa alegerea, cu grijă, a pă-
- Atunci, cum procedăm? am insistat eu, dîndu-mi
gubitului, am simnit cum se agănau de mine privirile
seama că lungiserăm prea mult negocierea. Mulnimea
pline de neastîmpăr ale unui bătrîn. Un confratehon, ori
se rărea vizibil, îngreunîndu-mi sarcina ininială.
mai degrabă un cerșetor scîrnav, am gîndit. Faptul că
Armăsarul și-a frecat botul de umărul stăpînului său,
mă alesese tocmai pe mine, recunosc, mă flata. Să mă
iar acesta, la rîndu-i, l-a cuprins între ambele palme,
amuz, am întins pasul. Străinul gîfîia în spatele meu.
mîngîindu-l. Scurta intimitate dintre cei doi mi-a alun-
Am scos untul din el, sucindu-l și răsucindu-l prin toată
gat presupunerea că aveam în fană un hon de cai.
curtea tîrgului, pînă ce, abia răsuflînd, urmăritorul s-a
- Uite cum facem, a explicat omul întorcîndu-se în-
aplecat cu mîinile proptite pe genunchi, implorîn-
spre mine, ni-l dau o săptămînă de probă, fără bani, pe
du-mă să stau locului.
încredere. De s-o obișnui cu tine, îl păstrezi; de nu, în-
- Greu se cîștigă o pîine cinstită! l-am luat eu din
seamnă că m-am înșelat și caut pe altul…
scurt.
- Cum… pe încredere? am bîiguit eu.
- Greeeu, s-a căznit el să-mi răspundă. M-au trecut
- Dacă nu te place, rupe el hănurile și se întoarce sin-
apele, măi omule, unde fugi așa, doar nu umblu să te
gur acasă, n-avea, tu, grijă. Ești localnic, nu-i așa?
omor?
Am încuviinnat din cap. Bizarul necunoscut mi-a în-
Mi s-a încrenit șira spănării. L-am privit bănuitor,
credinnat căpăstrul, readucîndu-mă cu picioarele pe pă-
obrazul său dădea să-mi pară cunoscut. Pe dracu!
mînt. Atunci mi-am dat seama ce plocon îmi picase.
M-am scuturat ca și cum aș fi fost năpădit de furnici:
După despărnirea de bătrîn, am ieșit pe poarta tîrgu-
oamenii mai aduc unii cu alnii!
lui cu inima ușurată, trăgînd după mine animalul greu
- Îni propun un negon, a glăsuit individul. Te văd băr-
cît un bolovan. Nu se împotrivea, dar nici nu părea gră-
bat în putere, dezghenat, n-aș fi oprit pe oricine, la ni-
bit să mă urmeze, parcă mi-ar fi bănuit gîndurile necu-
mereală…
rate. Căci, ce altceva puteam face cu preniosul dar ce-mi
Hotărît lucru, negustorie îmi trebuia mie acum!
căzuse din cer, decît să-l vînd pe bani frumoși, apoi să-
N-avem după ce bea apă, iar ciudatul ăsta mă lua drept
mi văd de treburile mele în alt oraș? Nimic nu mă ninea
client pentru marfa sa.
aici, dimpotrivă… Suma obninută m-ar feri de griji
- Păi, să vedem! am intrat eu în joc. Oricum, pînă
vreme îndelungată, am socotit, îndreptîndu-mă către
nu mă descotoroseam de incomodul personaj, cea-
casă.
laltă afacere trebuia amînată.
- Îni vînd un armăsar, a trecut el direct la ce îl apăsa.
*
(Continuare la pag. 72)
71
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
(Urmare de la pag. 71)
Fluieram vesel, ziua avea gust de iarbă fragedă, pă-
sările înviorau aerul dimprejur, făcîndu-l să-mi niuie în
urechi. Am dus armăsarul în grajd, l-am legat strîns de
belciugul ieslei, să nu scape și să facă vreo stricăciune
vecinilor. Nerozia că s-ar întoarce singur la stăpînul său,
dacă nu i-aș fi pe plac, mi-a stîrnit, o clipă, surîsul. Cînd
m-am întors să-l adăp, animalul m-a privit cu ochi
blînzi, recunoscători. I-am netezit, tandru, coama.
- Săracul de tine, ai ajuns de furat…
M-am trîntit pe pat și mi-am frecat palmele. Sa-
tisfacnia presupusului cîștig mi-a încălzit întîi obrajii,
apoi întregul corp, atrăgîndu-mă în moliciunea de cîlni
a somnului.
Visul m-a încolăcit pe nesimnite, hrănindu-se din
mine cu îmbucături mici, aproape savurîndu-și victima
ca pe o delicatesă mult rîvnită. În limpezimea lui gla-
cială, m-am văzut înfipt în șaua unui armăsar alb, cu
coama și copitele negre – cu desăvîrșire opus lui Catran
– care, legat la ochi, a pășit peste primul prag al unui
tunel de încăperi cu ferestrele zidite. Aduceau a mor-
minte goale. Pe măsură ce înaintam peste cîte un prag,
ușa se închidea îndărătul nostru, auzeam zăvoarele scrîș-
nind sec, definitiv. Să fi fost douăzeci, poate mai
multe… Ajuns la capăt, am strunit armăsarul să-l în-
torc, dar l-am simnit cum dispare de sub mine, aidoma
unei închipuiri, lăsîndu-mă captiv între muchiile jilave
ale perenilor. O voce, aș zice cunoscută, care însă refuza
să se dea întru totul de gol, îmi prevestea putrezirea
acolo, în hidoasa celulă. Orice încercare de a evada se
dovedea inutilă, mîinile și picioarele îmi deveniseră
moi, nevolnice. Voinna nu-mi era susninută de nici o
parte a corpului. Doar mintea mi se păstrase limpede,
accentuîndu-mi, dureros, teama.
- Catraaan, nu mă lăsa aici! m-am auzit urlînd în
somn, iar în clipa imediat următoare am tăbărît cu pum-
nii pe ușa grajdului, pînă a sărit din nînîni.
- Nu mă părăsi! Nu pleca singur! l-am conjurat eu.
Speriat, armăsarul și-a aruncat picioarele în tavan, să
se apere, apoi recunoscîndu-mă s-a liniștit. O, Doamne,
își păstrase culorile, nu putea fi cel care mă abandonase
adineauri, în vis! Gîfîiam. Se întunecase. Luna vibra ne-
răbdătoare, întocmai unei fene noi de tobă. Imaginea bă-
trînului geambaș îmi stăruia înaintea ochilor, cuvintele
sale îmi împungeau timpanele: „Rupe el hănurile și se
întoarce singur acasă, n-avea, tu, grijă…”. Am încălecat
pragul grajdului și nu m-am dezlipit de acolo pînă di-
mineana. N-am anipit defel, amintirea anilor de pușcărie
îmi stăruia în minte asemenea unui nor de praf în urma
călărenului.
*
Catran își ninea gîtul întins, împingînd în fană lu-
mina gelatinoasă a diminenii. Avea mărenia unei corăbii
72
care a supravienuit furtunii, fără nici o stricăciune. Am
străbătut împreună orășelul, potcoavele îi răsunau egal,
armonios. Mergeam alături de el vioi, cu pas plin, atras
de o presimnire eliberatoare. Trecătorii se minunau de
suplenea armăsarului, întorceau capul admirîndu-i crupa
ca pe un dos de cucoană. Mă arătam mîndru, deși inima
îmi fumega a foc de lemn ud.
Într-un tîrziu, Catran s-a pronăpit dinaintea unei case.
Am ciocănit, stînjenit, în ulucă, așteptînd să se ivească
figura dezamăgită sau, dimpotrivă, victorioasă a bătrî-
nului negustor. Eram pregătit să-i destăinui neghioaba
intennie avută. Poarta s-a urnit lăsînd să se strecoare o
femeie slăbănoagă, cu trup anos.
- Pe cine cauni? m-a întrebat. Vocea ei ascunită
mi-a ciupit auzul.
Am cumpănit o vreme înainte de a-i răspunde.
- Ce poftești? a insistat.
- Am adus înapoi armăsarul bărbatului tău. Nu mă
are pe plac…
Cuta dintre sprîncenele femeii s-a adîncit. I-am po-
vestit întîmplarea de ieri din tîrg. M-a privit ca pe o bu-
cată de carne friptă în Vinerea Neagră.
- Ce vorbești, omule? s-a închinat ea. Îni bani joc de
mine? Bărbatul mi-a fost omorît acum douăzeci de ani,
într-o încăierare. Cai n-am mai ninut niciodată de atunci.
Femeia a zăvorît poarta. Am înghinit în sec: scrîș-
netul încuietorii aducea cu cel din visul de noaptea tre-
cută. Brusc, mi-am amintit cu cine semăna proprietarul
animalului, doar că îmbătrînise între timp. Nu! Imposi-
bil. Deliram. Doar îl gîtuisem în aceea luptă absurdă,
acum douăzeci de ani, cînd mi se întunecaseră minnile,
fiindcă insul își scăpase calul în porumbiștea mea!
Am plecat din fana casei, buimac. N-aveam decît un
singur gînd: să duc armăsarul în curtea tîrgului, să-l leg
de cireșul înflorit de lîngă care îl luasem, apoi să fug cît
mai departe de locul acesta blestemat.
Dar acolo pămîntul era bătătorit ca în palmă și nici
urmă să fi fost vreun cireș.

PREMIUL III
Dica
de Florin Anghel Vedeanu
Viana face ca fiecare să aibă o traiectorie și o expe-
riennă proprie, să fie unic. Atât de diferite sunt trăirile…
câte persoane sunt. Atât de cuprinzătoare plaja, încât se in-
clud toate situaniile ca într-un cerc desăvârșit care încinge
lumea. Și iată că, la jumătate de viană, Dica, s-a trezit că de
fapt nu a realizat nimic. Singură. Câteva clase. O căsună ni-
nută cu greu… Bărbatul îi murise înainte de vreme, și ea
rămăsese lângă bătrâni, îngrijindu-i, chinuindu-se cu toate
grijile casei, până s-au stins și aceștia. Uitase să râdă. Nu știa
nici măcar să mai zâmbească. Umbla numai în negru. Totul
în jurul ei parcă se năruia. Lumea o evita și începuse și ea
să ocolească lumea. Neamurile? o vorbă goală… se simnea
mai străină ca străinii, ar fi plecat în marele oraș, dar nu
cunoștea pe nimeni acolo… ei, și aici dacă îi știa pe toni,
ce?! tot singură era… și culmea, o găină neagră începuse
să-i cânte cocoșește pe bătătură! bătătorise poteca cimiti-
rului… plângea crucile de lemn tăcute…
Rugina tăbărâse pe fierul casei, gardurile din an în
an erau mai aplecate și mai rare, pătulul abia se mai ninea
proptit cu o furcă de răposatu’… oborul parcă plângea de
pustietate; mai avea câteva păsări… dar nu avea rost de
masă… nu-i mai ardea de nimic… Când era fată, băiatul
morarului, a lu’ Isac, Florea, se tot ninea după ea, chiar o
pupase… și încă ar mai fi vrut, dar de… era fată! Poteca
aceea care ducea la gârlă ninea pe ea cea mai frumoasă am-
intire… și Dica mai trecea…, în locul cu pricina se oprea și
închidea ochii înfiorându-se de plăcerea celui mai adevărat
sărut… timpul nu putea șterge amintirea singurului vis fru-
mos; arboretul verde de-o parte și de alta foșnea îmbietor
când venea Dica aducându-și cu ea, bucuria, unica ei bu-
curie… Apoi, Florea avusese un necaz, îl prinsese cureaua
morii de o mână și i-o smulsese… așa ciung se însurase,
dar îi murise nevasta la naștere odată cu copilul. Uite că
acuma nici Florea n-o mai băga în seamă! Devenise
,,amărâta aia de Dica”… și pentru el?... În afară de o milă
sterilă, n-avea nimeni de vorbă cu ea. Se simnea ca un câine
de pripas, dar într-un câine mai dai cu un bolovan, îi mai dai
cu ,,huuuoo!...” în cazul ei auzeai doar: ,,săraca!...” O
ocoleau de parcă avea ciumă. Așa e lumea. Când pune ochii
pe cinva îl privește până îl topește ca pe un bulgăre de seu
la foc mic. Toate acestea au îndemnat-o la pasul cel mare:
București. E greu să lași în urmă totul, chiar dacă acel ”tot”
este doar un ghem de tristene, ce se deșiră greu de pe trupul
trist și el, cu aceeași consistennă. Să mergi la București, s-o
rupi cu lumea ta, să vrei să te stabilești și să nu cunoști pe
nimeni, se numește curaj, în anumite contexte chiar dispe-
rare… mai ales pentru cei cu călcâiele crăpate… O sută și
ceva de kilometri… tot atâta depărtare de necazuri, gândea
Dica. O fi lume mai bună, că sunt mulni din toată lumea, or
fi și buni printre ei, o fi loc și pentru… Să-i fi fost Florea
aproape, așa ciung și cu părul albit de câte i se întâmplaseră,
ar fi stat în coșmelia ei… așa își lua ochi de fiare… pe un-
deva, pe acolo, poate va călca în mila lui Dumnezeu… că
arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
cine știe… își cată omu’ codru’ pe unde poate…
Dica nu era altfel, avea și ea călcâiele crăpate. În Bu-
curești se intra de regulă cu stagiu pe la periferie, pentru cei
mai mulni; așa că s-a oprit la autogară și a întrebat un domn
cu cravată dacă știe pe cineva să-i dea ceva de lucru și un
colnișor unde să pună capul jos. Domnul a privit-o de sus și
a plecat fumând tăcut. Dica se tot învârtea neștiind încotro
s-o apuce. Iaca, zice ea, dacă-i p-așa, o să iau RATA invers
și mă duc să mor pe câlnii mei. Și aici oamenii erau grăbini
și neprietenoși, treceau pe lângă ea de parcă n-ar fi fost…
O să cadă dărăpănătura pe ea într-o zi și gata, n-o s-o plângă
nimeni… cum o fi scris… Dar nu a fost să fie așa. Dum-
nezeu face altfel decât poate gândi omul!...
A venit domnul cu cravată și i-a luat papornina, a
urcat-o într-o mașină mică, nici cu gândul nu gândea să se
plimbe cu mașină mică, doamne, doamne, mare ești! Ce
lume bună la suflet! auzi, nici să nu te cunoască și să te ia
cu mașina mică! Pune Doamne sare pe norocul meu să nu
se strice! Maică Precistă candela care ni-a luminat chipul
venea cu rugăciunile mele la Tine! Tu m-ai găsit aici la ceas
de cumpănă!... mine-mă-n grija Ta!
- Te-nchini? E bine… ascultă bătrânico, am vorbit
la telefon cu cineva, să nu mă faci de râs, da?! O să ai ser-
viciu, știi să mături? Nu e cine știe ce, dar pentru o gură,
sconi dumicatul…
- Cum doamne ferește să nu știu? păi m-ar mai răbda
pământu’?! Iaca Dica a pășit cu dreptul în capitală. Avea
serviciu, bașca o cămărună cu chirie, e drept cam ma-
ghernină, dar la ce-i trebuia ei era tocmai bună. Băbuna,
Doamna, Coana Beleja, ,,propietăreasa” avea un șir lung
de odăine una lângă alta, parcă, speciale pentru cei ca ea.
Vecinii erau cam ciudani, dubioși, majoritatea tineri, unii
munceau zilnic, alnii, cioflingari filfizonini… șuni căutani de
lege, săltani duminica de dimineană; femei găsite de foștii
bărbani și pedepsite în public cu bătăi crunte în curte și pe
stradă!... dar, Doamne-ajută!... Ea o să-și vadă de-ale ei…
că știe să tacă zile întregi dacă trebuie. Măcar aici n-o știe
nici vântu’ nici pământu’… Își trăia nevoia, nu dragu’!...
Singurătatea o luase în brane… cine altcineva?!
A început cu măturatul străzilor de la periferie,
noaptea. Numai noaptea. Cât timp? Ce mai contează tim-
pul! Era colegă cu Baica, colegă de tomberon. O oacheșă
bolnavă de piept care fuma, pe noapte, două pachete de
,,mărășești”, fuma și drăcuia, fuma și blestema… și cu
Manu era colegă, tot oacheș și el, dar și beniv, beniv înrăit.
Bea până se tăvălea ca un porc în propriul pișat… ce-l mai
căra Baica în tomberon noaptea pe la două-trei dinspre ziuă,
ce-l mai blestema Baica! Îi era bărbat Manu. Bărbat, dar și
blestem!... și povară… săraca Baica, ofticoasa… toată
lumea îndură, peste tot sunt amărâni… această lume o
atrăgea pe Dica precum un magnet puternic ciurucul… oa-
menii sunt făcuni din necazuri, mai mici sau mai mari. Oa-
meni, de! Amarul din suflet era prezent și în gură. Tăcerea
îi amăra gura… dar sufletul?... de ce să fie mereu amar?
Au mai trecut niște ani și Dica era și mai bătrână. Și
nici amor nu mai făcea demult Dica. Nu-i mai ardea. Flo-
rea lu Isac moraru’ era icoana gândului frumos pe care îl
ducea cu ea, uita de necazuri în serile frumoase când i se
părea că Florea merge râzând înaintea tomberonului ca
într-o joacă pe malul gârlei printre tufișuri primăvăratice cu
flori de gheorghinari și măceși… dar pierea nu-l putea
atinge! Îi reparase Bucureștiul călcâiele, îi mutase crăpă-
turile în palme. Pentru Dica atâta făcuse Bucureștiul, nouă
ani!
(Continuare la pag. 74)
73
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
(Urmare de la pag. 73)
În luna mai, venise Manu singur la lucru dar și mai
beat ca de obicei, se îmbătase mai devreme. Dica nu l-a
încărcat în tomberon. L-a întrebat de Baica…
-Ce făcuși mă, te turtiși decuseară? Unde e Baica,
vine mai târziu, sau e bolnavă, îîîîîăăi? Manu s-a împleticit
până a găsit să se sprijine de un pom și privind-o de parcă
ar fi căutat un sprijin și pentru privire a bolborosit
bălăbănindu-se;
-Am scos-o la pensie… dă-o dracu dă hârcă… chiar
azi am scos-o!... chiar azi, de dimineană am scos-o!... și ca
să te minunezi… auzi tu?! de a dracu’ ce a fost, a murit de
necaz!... Schiloada dracu, dar n-a murit până n-a făcut
gunoi!... De-a dracu’, zice Manu, și-a vărsat plămânii în pat
peste mine… Acu… s-a dus, s-a duuuus!... O să lucrăm
amândoi, șîîî… te muni cu mineee că eu singur… să-ni fie
clar…! nu stau nici de-al dracu!… bine că s-a dus… cale
bătută… era nesuferită și mă certa mereu… cotoroanna
dracu proastă-n gură… ce’șci, ăăăă?! mai faci și tu o mân-
care… alea-alea… mare lucru mâna dă femeie, mie-mi
spui?! Sunt lucid… eu sunt numai creier… n-am avut noroc
dă femeie… Baica?... Ete-na! Am dus-o după mine… cât
am putut și eu… m-a golit de zile vrăjitoarea dracu!...
N-a putut să mai rabde Dica. A plecat la nară chiar
în acea dimineană, la o soră. Tot singură și ea și tot fără
copii, dar cu casă. Se gândise ea bine, putea să încerce să-
și plombeze viana asta găunoasă cu un om nici bun nici rău.
O să vadă mai întâi ce face Florea… ce dacă au îm-
bătrânit… nu se putea să nu-și mai aducă aminte… Numai
că, odată ajunsă la nară, hop și necazul după ea! Florea cine
ar fi crezut, cu casă bună cu acareturi, cu tot rostul, se
spânzurase de craca unui dud de la poarta mare din fana
casei… Se săturase de singurătate, și trimisese vorbă unei
văduve, mai tânără ca el cu cinșpe ani… treaba era ca și
făcută, numai că ducându-se Florea să-i ducă niște cadouri
luate de la oraș femeii iubite, a găsit-o cu băiatul sifonaru-
lui la finalizarea unui act amoros cu strigături… N-a durat
mult și craca dudului îl ninea cu o funie ridicat la înălnimea
unui scaun… Păcatul se lăsa discutat de tot satul în fel și
chip… Al cui păcatul? Uite cum cade focul! Dica a mai stat
o vreme pe la sora Anica. S-a dus la locul unde era îngropat
Florea, mai la marginea cimitirului… să vorbească cu el,
să-i spună ce are pe suflet. Tot ducându-se, a vorbit cu niște
văduve cernite și ele, și din vorbă în vorbă a aflat că și
paznicul de la orezărie pe care gândise ea că… poate… se
înecase într-o tablă de orez! avea Dica un noroc… se
gândise la acești oameni ca la o ultimă posibilitate de a-și
reface restul de viană… spera și ea cu Florea, sau cu Fane
Măngescu paznicu’, și uite, se grăbi Dumnezeu să-i ia la
El… poate că oamenii mai trăiau dacă nu se gândea ea la ei.
Florea să se fi omorât din dragoste? Dica n-o știa pe femeia
aia… dar mai știi mintea omului? Și Măngescu, era chiar
așa beniv?… un pic, da, așa ca tot omu’ acolo…, dar dacă
n-a avut cine să aibă grijă să-l nină din scurt, s-a dus! Arse-
se și rădăcina sperannei… Aici rămăsese cenușa a ceea ce
căuta… liniștea unei familii. Și Dica s-a întors la București
cu o mașină de ocazie. Tot ca ocazie, da! mereu vin ocazi-
ile să rezolve probleme ce par complicate, a intrat femeie de
serviciu la o fabrică. Rai, nu altceva! Să mături birouri, să
speli pe jos, să cumperi nigări… ehe! Așa ceva, da!...
- Stani dom’le! Ce vă-mpingeni, ce, nu mai e tram-
vaie?
- Palule, ai grijă de Manica, că vă ia dracu’! Mân-
cani plămânii omului!... Ea se gândea la plămânii pe care
74
i-a aruncat Baica peste Manu, în pat. Tramvaiul merge
zgâlnâit, ca viana, și ea se gândește la Manu, îl vedea aievea
stând în tomberon, un om mic, scheletic, oacheș cu mustana
neîngrijită, el însuși șifonat de cât îl călcase viana în picioare.
Beniv. Înrăit! Scurgea sticlele aruncate care mai aveau
câniva stropi… fuma chiștoace… pe lângă trotuare, în stani-
ile de tramvai, era raiul și iadul lu’ Manu, covor de “ser-
genni” pe care îi aduna umplându-și buzunarele ca rezervă
de a doua zi.
Dica știe să trezească oamenii beni, știe dar nu mai
vrea. Prea a trezit mulni, de nouă ani îi tot trezea și ei se îm-
bătau iar. Parcă veneau să-i trezească Dica. Nemernicii
cădeau și adormeau mereu cam în aceleași locuri. Dica era
miloasă. Și-apoi, cum să mai pună și ea mâna pe-un băr-
bat, dacă nici când era beat… Închidea ochii a descântec,
dar de fapt se gândea, ce-ar fi fost să aibă și ea omul ei, să-
l dezmierde și ea și el să o mângâie, chiar dacă ar mai fi luat
și bătaie, dar să fi avut și vreo doi–trei copii, cum are
lumea… Dar așa? Îi frecniona pe ceafă, pe vinele gâtului,
ușor îi masa pe acești nerecunoscători care atunci când își
reveneau îi mulnumeau de cele mai multe ori… cu înjură-
turi… și câteodată, nici atât… Acum Dica nu-și mai pierde
vremea cu niciunul. Nouă ani i-a ajutat să-și revină. Vara și
iarna. Doar sufletul ei știa… știa dar nici perinei nu-i
spunea, tristenile, alea mari care se consumau în singură-
tatea ei, în tăcere… trăia visul ca pe o poză îngălbenită cu
zâmbete ofilite care riscau să fie arse de uitare… așa face
Dumnezeu, aduce uitarea... altfel omul ar cădea doborât de
povara amintirilor… știe Dica!
Să ai zece degete la mâini, e mare lucru. Dica are
numai nouă. De asta nu este ea fericită. Când e nor, o doare
ciotul, până și ciotul o doare și încheieturile o dor. Dar și su-
fletul o doare! Dica se uită la cer și blesteamă. Soarta ei o
blesteamă. A avut ochii mari și negri Dica. De asta n-a avut
noroc! Îi ghicise ei o nigancă cu ghiocul că ochii negri nu
sunt făcuni pentru noroc, pentru dragoste sunt ei făcuni…
când n-au noroc de dragoste, nu văd bine lucrurile și nici oa-
menii, de mare patimă neconsumată ce au… nici cu
ochelari… nici cerul nu-l vedea Dica, dar nu de patimă…
De obicei se uita în jos după gunoaie. Când se uita în sus,
se uita numai să-și blesteme soarta, dar și atunci privirea ei
nimerea pe vreo gaură din cer. Asta e. Dica nu vede nici
cerul. Numai gunoaiele le vede, să vadă alnii cerul! Cine nu
vede gunoaie, să vadă cer! Dica zice că cine nu vede cerul,
n-are ce pierde, dar cine nu vede gunoaiele se-mpiedică-n
ele… În cer cine se împiedică? Dumnezeu poate, dar El
nu se împiedică, pentru că Dumnezeu zboară. Așa crede
Dica, Dumnezeu a făcut aripi îngerilor, și sunt mulni, și
păsărilor le-a făcut aripi, se poate tocmai El să nu aibă? N-
are cum! Ea mătură. Ăsta este serviciul, dar și acasă mă-
tură; se-ntreabă Dica, dacă în cer o mătura cineva… Se mai
duce și ea pe la biserică, o să-l întrebe pe părintele. Părin-
tele știe precis cum e în Rai, cică sunt unii în dreapta
Tatălui, alnii în stânga, ditamai șirul… n-or mai fi și pe ici,
pe colo? Dar unde? Dacă stai în spate, e ca și cum L-ai vorbi
de rău, ni-e teamă să te arăni… dacă te așezi în fană, ești prea
trufaș… sau ești la judecată! Cum e bine? Că și aici pe
pământ și nu mai știi cum să stai că te vede ingineru’... Da,
ingineru’ ăsta vede tot! Gunoaiele și pe Dica. Oricum ar
sta, o și vede! Ar face Dica orice, numai în Iad să nu se
ducă. A auzit că e mare destrăbălare, decât să mături acolo,
mai bine în birou să mături! Păi da, popa nu spune, dar Dica
e deșteaptă… bănuiește că și-n Rai e gunoi; mai ales că
acuși-acuși vine sfârșitul lumii. Se schimbă legi și pe
acolo… se rup foi, se aruncă pe jos și trebuie măturate…

nu? Hârnogăraie peste tot! Câte mături a tocit ea, ehe-he…
Știe că n-o să fie ușor nici în Rai, că doar n-o pune pe ea
contabilă, sau ingineră, nu, tot femeie de serviciu o să fie…
doar că în Rai nu se fumează, n-o să mai cumpere nigări
toată ziua… poate, numai dacă o fi un sfânt mai mare,
Doamne ferește, n-are cum pe furiș… Uite ce a ajuns să-i
treacă prin gând! Doamne ia-mi gândurile rele! zice și în-
chină trupul ofilit cu mâna dreaptă căreia îi lipsește degetul
mare. Cine știe, poate nici popa nu știe! Oricum în Iad nu
se duce! Orice-o fi! Nu-i mai trage pe benivi pe vinele gâ-
tului, gata! O mai fi acolo și periferie… numai lichele la
periferie… O fi cum o fi, toate ca toate… dar pe poarta
Ăluia, nu intră!... În Rai s-ar putea să n-o s-o cheme, că
de… atunci o să stea pe drumul dintre cele două împărănii,
o să-și ia și mătura cu ea. N-are cum să nu mai fie și alnii pe
acolo. De măturat o fi, slavă Domnului, că unde e lume…
și la mătură nu prea se înghesuie… de!... deștepnii, de!...
Mereu îi dă în cărni Granda. Mare mincinoasă
Granda. Dar face cafea bună și lichior bun face, îi zice,
,,vișenată de caise”, așa-i zice Dica. Prietene când au
timp… Beau și ele ca fetele… Îi tot spune Granda că se
mărită cu un crai de tobă. O nine una și bună! Crai de tobă
pe dracu’! Pe dracu’ crai, o fi tobă, da’ nu crai! Știe ea, e
pensionar. Îi face ea curat de două ori pe săptămână. E ade-
vărat că a cam pus el mâna, nu părea curajos încât să se facă
de râs, cam bătrâior, totuși parcă vrea… dar…
Atât! Nu mai este Dica proastă. Și Granda tot de la
ea știe. Se mai spovedește și ea la Granda, cui să-i spună?
Când îi dă în cărni, Granda face ce face, le sucește și gata:
craiul cade la pat! Cade de beteag ce e, așa e, de beteag
cade! E hodorogit rău săracu’! Dar băiat bun, mai câștigă un
ban vânzând iconine prin tramvai ba mai una, ba mai alta,
are și bani puși de-o parte, cine știe… Dacă o fi o vorbă
mai serioasă, mai știi?! Că tot omu’ are pornia lui, aia de-o
merită! Doar că trebuie să se mulnumească cu ce e al lui, și-
apoi râvnitul la bunul altuia… e păcat mare! Oricum ni-
meni nu scapă viu din lumea asta… lasă ce-a făcut, își ia
păcatele, și așteaptă judecata… Mare!
-Palule, ai grijă de Manica! Lua-v-ar dracu să vă ia!
Mâncani plămânii omului! Iar se gândește la Baica și la
plămânii ei aruncani peste Manu! Asta e viana… Ca tram-
vaiul merge, hurducăit ca și tomberonul, ,,limuzina luxe”,
cum îi zicea Manu, sau ,,pătrănelu”. Ehe, câte nu știe Dica!
Ghicește în gunoaie mai bine decât Granda în cafea, sau în
cărni, dar nu umblă cu crai de tobă sau de ghindă sau de…
dracu’ să-i ia de crai, ea știe precis după felul gunoiului, ce
și cum. Știe Dica. Tace. Ca ciotul de la deget tace. Din când
în când privește la cer, dar nu ca să-l vadă ci ca să-și mai
ușureze sufletul, să nu mai vadă gunoaie; privește pe câte
o gaură a cerului, poate că pe gaura aceea s-o nimeri să se
uite și vreun sfânt sau înger, cineva, doar-doar o vedea-o
și pe ea! Poate că îngerii nu văd decât ce le spune Dum-
nezeu, adică fiecare înger cu omu’ lui… păi dacă ar vedea
și pe alături ce fac oamenii, cine știe, se apucă și ei, aaa?!
O fi… Dica este amărâtă că n-are zece degete, are numai
nouă. Așa au femeile de serviciu, nouă degete și iarna
mâinile crăpate… Ca o oală de lut ciobită, așa se simte
Dica. Mai bine ar fi fost chiar oală de lut. S-ar fi odihnit
pusă în gard, mai bine; așa, se roagă de un strop de noroc…
și nu e! Unde pune ea mâna, parcă ia locul foc! Poate
acuma cu creștinu’ ăsta de-i face curat. I-o da Dumnezeu în
gând omului ăsta să zică vorba care să aducă și pentru ea
liniștea?! Să scape și ea de of-ul ăsta mare pe care-l scoate
din ce în ce mai des din adâncul adâncului, de lângă buric
și-l trece pe lângă casa sufletului încins ca un fier roșu…
arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
Dar ce să răcească o gură de oftat? Și-ar dori să aibă acolo
înlăuntru un ventilator ca pe biroul inginerului, să sufle, să
sufle mereu cu aer rece, un rece d-ăla de răcoare să-i aline…
ce să-i mai aline… dorul, durerea, necazurile, neîmplini-
rile, grijile de azi și de mâine și de câte zile o mai vrea Dum-
nezeu să-i mai pună pe cântarul păcatelor!... Ba nu! Soarta
e de vină!... Ea, ursitoarea care i-a spart geamul supărată că
a deranjat-o cu venirea ei pe lume noaptea pe la două-trei
când începeau să cânte primii cocoși și somnul e mai
dulce... or fi speriat-o și afurisinii de cocoși și uite cu ce s-a
ales!... Ce să mai… toni oamenii au necazurile lor; vede
Dica, de ce să nu vadă? că și inginerii cât or fi ei de ingineri,
au și ei ca toni oamenii toane, momente, zile întregi chiar
când au de-a face cu tristenea, păi chiar așa! a auzit-o pe
contabilă când îi spunea inginerinei, ăleia mici, cum că pe
inginerul ăla tinerel, înalt și cu ochelari, l-a părăsit nevasta,
o profesoară de sport care făcea naveta la Ghimpani. Mai
aveau și doi copilași micuni… ce necaz mai mare în viana
unui om decât pierderea dragostei de mamă?! De aceea
contabila îi zicea inginerinei, că vezi Doamne, să se gân-
dească dacă nu cumva-ceva… observase ea că cea mică îl
cam plăcea pe tehnolog… păi și ce dacă avea copii? Avea
și casă și mașină, nu era un nimeni în drum, punină dragoste
putea să reverse și peste nevinovănia copiilor, chiar dacă nu
erau ai ei... Cu timpul totul se așază.
Dica a stat cu chirie până mai an, când s-a îndurat in-
ginerul și i-a obninut o garsonieră la căminul fabricii. E mai
bine, mult mai bine, dar când vin sărbătorile, toată lumea
are un rost; ăla cu aia, aia cu ăla, ăia cu ăia și Dica numai
cu singurătatea…
A venit Ajunul, a încercat să-și nină curajul, să facă
una și alta ca de sărbători. Aici la cămin tot felul de oa-
meni… mulni tineri și cu apucături de… iartă-i Doamne! E
tristă Dica.
Atâta tristene… și pentru ce? A auzit că în primă-
vară când o scoate la pensie, o să o scoată și din cămin…
singură… singură!... se săturase de singurătatea care o în-
greunase, îi împiedeca mișcările, devenise o povară cu
ghimpi! Abia se alivănise aici la cămin… Unde să se ducă
ea bătrână?... mai vine și o boală, n-are pe nimeni lângă
ea… pe la ușile altora… sărbătorile sunt triste, deznădejdea
i se lăsa greu pe piept… lacrimile secaseră și nu mai ve-
neau s-o ușureze… se vedea neputincioasă, pironită în cine
știe ce izbă întunecoasă așteptându-și sfârșitul în întunericul
disperării mute… ca o lighioană…
Alături, Cel Rău se căznea să scrie pe răbojul
izbânzilor Sale încă un nume… Necuratul este mereu
acolo unde omul este în nevoie și profită de moment luîndu-
și pornia rapid cu vorbe șoptite strecurate pe furiș,
meșteșugite, în necazul omului!...
,,Dico! Vezi tu cablulul ăla de la prelungitor? Cum
care? ăla lung… așa, așaaa!... Leagă-i un cap de calorifer…
acolo… acolo între elemenni, perfect! Capătul celălalt,
leagă-ni-l de gât, așa, un pic mai strâns, așaaa! deschide fe-
reastra să intre Ajunul și la tine! Așa Dico!… acuma uite și
norocul tău, Florea te așteaptă să te plimbe cu sania lui Moș
Crăciun… urcă-te pe pervaz, uite sania cu moșul… și cu
Florea, da? așaaa!... stai alături de ei, binișor!... Brava
Dicoooo, noroc!... și, druuuum buuuun!...’’
Abia pe la prânzul Crăciunului, doi benivi au văzut
o babă gătită de sărbătoare, atârnând sub un geam de la eta-
jul trei, cu fana la zid, cu spatele spre lume!...
75
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
MENIUNE plin, îndopat cu rumeguș? Nu vezi că de- abia mocnește
focul în mine?!
-Dar arde! zice șurubul, mai slăbindu-se ninel din
Robotul strânsoare, printr-o răsucire spre stânga.
-Ce vorbești de ars, nu vezi că abia mai răsuflu?
de Aurelia Corbeanu Aveam două găurele pentru aerisire și mi le-a astupat.
Așa sufocat, n-am putere să mai visez la flăcări și la lu-
mină.
-Ai dreptate, zice șurubul, mai eliberându-se un
pic. Acum văd că nici cap n-ai, ci doar o burtă și o gură
care clămpăne, și n-ai nici ochi, fiindcă ni s-au acoperit
Ieri-noapte am visat că eram un robot. Un robot
cu hârtie galbenă, ca să crezi mereu că e soare și să
cam curios, fiindcă semănam cu un godin vechi, cu vop-
clămpăni bucuros cât sunt ziua și noaptea de lungi.
seaua mâncată din loc în loc de rugină și cu o ușină în
-Doar pentru asta sunt programat, sunt un robot,
partea de sus, pe unde se umplea cu rumeguș.
un aparat modern și foarte util, încerc să-mi arăt punin
Dar pentru că eram robot, ușina godinului era chiar
mândria.
gura mea. Automat, ea se deschidea și se închidea
-Aiurea! Nu ești nimic. Nu ești nici al trecutului,
clămpănind: clamp, clamp clamp, clamp, clamp și la a
fiindcă ești un robot, dar nu ești nici al viitorului, fiin-
cincea clămpăneală, din gură îmi ieșea un ban.
dcă ești un godin nenorocit, plin de rumeguș. Ai să mai
Nu știu ce se întâmpla cu banul, fiindcă, neavând
clămpănești un timp și…Doamne ferește! zice șurubul,
ochi, niciodată nu-i vedeam pe cei din jur. Știam că fu-
reușind să se elibereze și să se rostogolească pe podea.
sesem umplut cu rumeguș și reglat pentru a face bani.
Căderea șurubului m-a trezit.
Eram așezat undeva, unde din când în când,
„ Ce vis nostim, mi-am zis, să mă visez un robot
venea o VOCE care, vorbind cu ea însăși, uneori mai
–godin!
tare, alteori mai încet, asculta regularitatea clămpănitu-
Și, întorcându-mă pe partea cealaltă, am adormit
lui, verifica suma rezultată și, mulnumită de activitatea
din nou. Și visul a reînceput. Eram în colnul meu clăm-
robotului, pleca.
pănind: clamp, clamp, clamp, clamp, clamp,clamp, un
Deși eram un robot din tablă și șuruburi, nu înne-
ban !
leg de ce simneam, în inima mea de rumeguș, dorinna de
Observând o neregulă, m-am concentrat, am nu-
a auzi o vorbă bună, o laudă cât de mică pentru clăm-
mărat și am văzut că acum clămpăneam mai mult și
pănitul meu regulat, dar VOCEA intra, verifica, nu-
banii cădeau mai rar.
măra, mormăia rece și indiferentă și pleca.
„ De la nenorocitul de șurub mi se trage, m-am
Dacă, însă, urechea îi percepea un ușor scârnâit al
gândit. Poate va veni VOCEA și-mi va spune o vorbă
ușinei-gură, dacă auzea o surpare neașteptată, de sus în
bună. Mi-ar prinde tare bine o mângâiere acum!” Dar
jos, a rumegușului, imediat zicea punin speriată :
VOCEA n-a venit. Clamp, clamp, clamp, făcea ușa,
-Trebuie să-l mai ung ninel !
dezechilibrată ușor, din cauza șurubului căzut. Banii
Și peste punin timp se întorcea și mă ungea cu
cădeau tot mai rar, înghinini de nevăzut.
cremă de fană ” Apidermin”. „ Bună- zicea tabla mea
Iar într-o zi, când nu mi-am mai sesizat clămpă-
uscată - e bună și asta, e cu miere de albine”. Iar peste
nitul, am auzit pentru ultima oară Vocea:
un timp, dacă începeam să clămpănesc de șase ori în
- Luani fiarele astea nenorocite și duceni-le la
loc de cinci și abia atunci să pice bănunul, se luau ma-
gunoi. I-au ruginit toate șuruburile! Cum să mai ai în-
suri extreme.
credere și în robonii ăștia !
Eram plimbat punin prin străinătate, pe la rudele
Și nici n-a terminat bine vorba, că eu m-am pră-
din orașul vecin.
bușit în zgomot de table și șuruburi.
Relaxat și fericit că văzusem o lume nouă, întors
Atunci a sunat ceasul. Era ora șase. Luni, sau
în colnul meu singuratic, începeam a clămpăni regulat:
marni, sau joi, cine mai știa ? Mi-am sorbit cafeaua și,
clamp, clamp, clamp, clamp,clamp și gata banul!
coborând în fugă scările, ca să nu pierd autobuzul și să
Odată, mi-a șoptit cu răutate un șurub din partea
nu întârzii la serviciu, m-am auzit gândind. „ Clamp,
de sus a corpului meu:
clamp, clamp!”
-De ce nu te revolni?
Am râs:
-Glumești! Cum să mă revolt!? Nu vezi că sunt

76

2. Grivu
de Angela Dina-Mo:ă:ăianu
Pe islaz, dis-de-dimineană doar ei doi, Ile și
Grivu. Ăl dintâi abia târăște picioarele și clipește nevo-
iaș. E orb de-astă iarnă! În rest, neschimbat! Tot coste-
liv și ciolănos... Grivu, slab-slab, însă fălos azi, ca
niciodată.
Prieteni de când au călcat întâi pe lume, sunt
mereu împreună, tăinuie, se duc încolo și-ncoace înce-
tunel, de parc-ar fi împiedicani. Nimeni nu le face nimic!
Câte-unul, mai sfarogit decât ei, gândește cu glas Iote pe
alde Ile și Grivu, sărăcanii...
Ei își urmează calea ciulind urechile, îmbucu-
rani că-i mai vede cinevașilea.
-Și cum îni zisei, că tu nu fuseși de fană, ne-nfi-
innarăm după tabelă în curtea școlii, vorba vine curte,
pe maidanul dintre ruine și monoment, că pusese pri-
marele pe unu’ c-o drăcie de cutie legată la firul electric
să vază cât ne revine ăst an, continuă Grivu istoria în-
cepută.
-Da! Da! mai degrabă bălăngăni din neasta
descărnată Ile decât să fi rostit oarece. Da! Da!
-Și Valicu tot învârtea între mâini pălăria spartă,
cătând în jos cu temere, c-odată străfigai, doar-doar l-oi
trezi!
-Adurrmise? vru să știe prietenul.
-A, nu! Așa-i el, sfielnic, că vorbea cu-a lui, de,
cu Lilioara, că n-a crezut să se prăpădească satul ăsta
cu oameni și case cu tot, să nu fie nici nipenie pe câte-o
Lansări Angela Dina-Mo<ă<ăianu: ”Seneca” și ”Cum am retezat stupul”.
arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
linie, să n-aibă cine s-apese cormanele plugului, de să
rămână pârloagă pogoanele... Și-acuma, pesemne, se
gândea că unde-s ăi tineri?! Să fi muncit ei pământu-
rile, nu să canonească pe la Iberia sau Regatul Unit...
-Da’ ce? Asociania nemnălăului nu merge? is-
codi celălalt.
-Dară?! se bosumflă Grivu. Merge! Un pas
înainte, trei înapoi, boabe punine...
- ...și bani? se văicări Ile cu gândul spre ai lui,
rămași cu lotul nelucrat ăst an.
-Păi, cum altfel?! se făli cel tânăr.
Da’ să vezi și să nu crezi! Când nenea-și căra
sacii cu boabe la cărună, un coate-goale, venetic de loc,
lua seama cum numără paraua omul Asocianiei. Eu
băgând la cap, nu-mi dezlipesc ochii de pe dânsul...
-Vezi, dacă-i mai ai încă! oftă ușurel orbul.
Pe Grivu îl seceră la inimă de cazna tovarășului
său, dar nu se dădu, nu! Și-i zise mai departe:
-Ce mai?! Una-i una și două-s mai multe! Ne-
trebnicul se tot făcea pe lângă Valicu și se gudura c-o fi,
c-o păci, dar cu focoasele tot spre pozănariul de la piept
al jiletcii în care așezase creinarii! Chita de bani se inea
în afară prin stofă, îndrăcindu-l de poftă pe secătură.
-Nesocotitul ce căta? întrebă de prisos Ile scur-
mând de ciudă c-un picior iarba.
-Cum îl păscusem, continuă Grivu, când se
dădu spre mine să s-apropie de nenea, deodată mă-nvâr-
toșai trăgându-i mușcătura mea de ură, că n-ai vrea
s-o-ncerci! Și-așa îl pusei pe fugă p-ăl pungaș,
izbăvindu-l pe Valicu de pagubă!
-Brrr! Brrr! fornăi Ile îngrozit, că de pedeapsa
lui Grivu pătimiseră și oameni, și cai, ce să mai fie?!
Potrivit nume i-a mai dat stăpânu-său! gândi
Ile despre tovarăș. Nea’ Valicu avu parte de doi într-
unu’! Și cal, și câine!
77
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
3. Revolta (II)
de Eliza Roha
(Urmare din nr. 7)
Ca de obicei, Flavia a ajuns prima la serviciu. Con-
semnani în birouri, colegii mocneau tăcuni, aplecani asupra
hârtiilor. Nu se auzea nici o șoaptă. Nici un freamăt pe cori-
doare. Erau prea obosini de așteptare și de gânduri. Schimbă
data la calendar, făcu ordine prin cabinet și puse la fiert apa
pentru nechezol. Palidă, cu ochii bătând în culoarea sma-
raldului, mai triști decât de obicei, trebăluia cu mișcări de
statuetă însuflenită de un creator divin. Aflase de nenoro-
cirea ce se întâmplase peste noapte și refuza să se gândească
la consecinne.
Veniseră, aproape de ziuă, studenni de-ai sonului,
să-i povestească pe șușotite ororile de la Universitate, C.C.,
Piana Romană și Milinia Capitalei. Ascultase, tremurând
dincolo de ușa sufrageriei, împreună cu copiii, frânturi de
discunii. Cum au fost oamenii bătuni și urcani în dube ori
târâni la Milinia Capitalei, trecuni pe sub ploaia de bastoane
ale celor postani pe laturi; cum îi smulgeau din mulnimea
strânsă la Intercontinental și-i terminau în bătăi în întuneri-
cul de pe fosta Regală, cum i-au fugărit cu tancurile până
aproape de Piana Unirii și cum au spălat caldarâmul de sân-
gele celor uciși, să nu se mai știe nimic a doua zi, cum au
reușit să se salveze, unii fugind pe la Piana Romană spre
Cișmigiu, alnii prin bunăvoinna locatarilor de la parterul
blocurilor. Întâmplări incredibile, parcă desprinse dintr-un
telejurnal cu știri externe… Simnea că va urma o zi încăr-
cată de evenimente. Ostenise șiroind gânduri, poate o obo-
sise peste măsură munca din ultima vreme și mintea i se
blocase cumva. Ușa de la intrare se deschise fără zgomot și
se strecură unul dintre colegi, bun amic de-al Rronetei.
Salută din priviri aplecând ușor capul, apoi întrebă spășit:
- Ani aflat ce s-a întâmplat la Universitate? Au tras…
De neînchipuit, au tras în oameni!...
Flavia nu avu încredere în “omul Rronetei” și re-
plică icnit, cu șovăieli:
- Nu…. Nu prea știu… eu…
- Ei, cum nu știni, n-ani auzit nimic? Ce părere aveni?
Tupeul omului o îngrenoșă. “Nici pe ultima sută de metri
nu se lasă“, gândi convinsă că e vorba de o provocare și
îngăimă, speriată de cuvintele care-i ieșiră din gură:
- Poate… poate, așa o fi fost cazul…?!
Omul o fixă cu priviri întunecate și plecă, tare
cătrănit.
Flavia își înnelese gafa, dar rămase pironită locu-
lui. “Nu-i rău la suflet și iată ce părere avea despre mine.
M-a crezut colega lui de muncă și nu o … stârpitură… Vai
de capul nostru, nu mai avem încredere unul în altul nici
atunci când gândim la fel…”; își reproșă greșeala făcută,
pe nepusă masă, la prima oră, și, pentru câteva secunde, o
trecură toate apele, iar o undă de rușine îi aprinse obrajii
delicani.
78
I se păru interesant. Trăise și se dezvoltase ca per-
sonalitate între oameni care au așteptat acest moment ani
de zile, apropianii săi trecuseră în lumea de dincolo cu re-
gretul că nu au apucat timpul când se va prăbuși “monstrul
bolșevic”, convinși că se va prăbuși, și, uite, acum era para-
lizată de frică, nu se putea bucura! Știa precis că sistemul era
pe ducă. Viana o purtase în acest loc unde avusese privi-
legiul să acceadă la informanii, i se pusese pe tavă bucuria
pe care și-o doriseră cei dragi. Se stinseseră prea devreme
și doar cu gândul la ea. Oare ce anume i se întâmplase și ce
anume o lega de zbaterile, incertitudinile și tristenile aces-
tor oameni? Intrase în “sistem” din întâmplare și iată că
încetul cu încetul devenise una de-a lor, rezona cu ei, cu
prudennă, atentă la orice mișcare. De ce nu-i venea să lase
totul baltă, să iasă în stradă și să strige “Jos comunismul!”
și rămânea alături de acești oameni, încărcată de neliniști
disipate în mii de semne de întrebare?! Au căzut oameni, au
fost împușcani. De ce? Oare ceea ce știau ei, cei de aici, nu
știau și ceilalni, care au tras? De ce s-a repetat povestea
Timișoarei, când oricum… “cei doi” aveau să cadă? Nu,
nu era bine. Ceva anume îi scăpa, ceva nu era în regulă. O
premoninie urâtă îi întunecă sufletul și o tristene adâncă i se
întipări pe fană. Cine dăduse ordin să se tragă și de ce?
Ușa se deschise larg, Domină, nebărbierit, cu ochii
umbrini de cearcăne mari, semn că nu dormise deloc, salută
discret și trecu grav, tăcut în cabinet. Deci intuise corect,
ceva nu era în regulă! Și nu pentru că picau cele două cabi-
nete ori sistemul „societănii socialiste multilateral dez-
voltate”! Muriseră oameni fără motiv și asta ascundea
intennii necurate. Cei care au ordonat să se tragă, în fapt,
trădaseră. Era imposibil ca Papașa să nu fi luat legătura
cu celelalte institunii militare, să nu le fi strecurat ceva, cu
orice risc.
Le-a trimis el semnale “disidennilor” când putea să-l
coste capul, darămite acum, când era vorba de viana unor oa-
meni!
Doar ea bătuse „Lista comandamentului” care se in-
stituise după Timișoara și nu era niciun nume din sistemul
lor. Nu întâmplător! Cuprindea mărimi din conducerea par-
tidului și armatei, plus Câmpeanu, care nu intra în calcule.
Putea fi vorba de abilitatea lui Papașa care nu dorea să-și
târască oamenii în vreo porcărie sau fuseseră înlăturani din
cărni? “Tovarășii” nu mai aveau încredere în „organ”.
Corect, ei culegeau informanii, nu trăgeau în oameni. Totuși,
de ce s-a tras? Întrebarea îi revenea în minte ca un lait-
motiv. Poate, atunci când Domină o să-i ceară cafeaua, vor
schimba câteva cuvinte și se va lămuri.
O incertitudine stânjenitoare, ce plutea insinuân-
du-se peste tot, tăie cheful tuturor de a ieși din birouri, de a
mișuna pe culoarele lungi într-o forfotă obișnuită orei de
început a programului de lucru. Fără să vrea își trecu
palmele pe lângă urechi de parcă ar fi vrut să alunge lini-
ștea suspectă ce îi bâzâia în timpane. Ridică privirile în pla-
fon și i se păru că încăperea era dezolant de înaltă,
inducându-i un sentiment de singurătate... Până să se du-
mirească ce se întâmplă cu ea, cafeaua începu să se ridice
bolborosind în oala smălnuită, pe fundul căreia se încingeau

doi electrozi din care pornea un fir terminat cu un ștecher.
Ușa cabinetului se deschise alene și Domină ieși cu un teanc
de dosare sub bran
- Îni bei cafeaua și urci sus. Să n-aștepni să te mai
sun, îi aruncă privind în gol, după care luă drumul către lift.
Nu-i mai ardea de nimic! Ar fi alergat, l-ar fi ajutat
să care mormanul de dosare și i-ar fi șoptit: “Nu-ni fie frică,
mai e punin și am scăpat!” Zâmbi singură de naivitatea
primului impuls, apoi turnă cafeaua în cele trei cești: a lui
Domină, a ei și a colegei care întârzia să-și facă aparinia.
Pentru câteva secunde o cuprinse un început de vertij. Își
aminti că nu mâncase seara, picase de oboseală. Scoase tac-
ticos pachenelul cu două felioare de pâine mânjite cu gem
de prune. În ciuda foamei care-i ronnăia stomacul, abia
mesteca, cu atennia împrăștiată la întâmplări care nu aveau
nicio legătură cu situania prezentă. Ciudat, nimeni nu des-
chidea ușa biroului, nu se prezenta corespondenna, nu aveau
nimic urgent de dactilografiat ori de raportat șefilor… Ter-
minase de mâncat, băuse cafeaua și colega încă nu sosise.
Poate că era bolnavă, poate se învoise pentru un motiv
anume, poate nu reușise să ajungă din cauza transportului
în comun, poate se oprise în vreun birou să comenteze ul-
timile evenimente.... Se lipi de fereastra înaltă uitându-se
pierdută, meditativă în crâmpeiul de cer mohorât, strivit
între clădirile învecinate. Nu avea chef de nimic. mârâitul
telefonului o aduse cu picioarele pe pământ:
- Te lași mult așteptată? auzi în aparat vocea lui
Domină.
În ultima vreme chiar că o distrusese cu munca. În-
cuie și o porni către lift, prelingându-se pe lângă perete.
Mergea de parcă avea picioarele împiedicate, ca la căluni. În
mod normal, la ora asta, oamenii ar fi mișunat, ca într-un
furnicar, cu dosarele, de colo, colo, pândind să nu-i vadă
cineva și să urce în goană treptele, pentru că ultima nebu-
nie era interdicnia de a urca la etajele superioare altfel decât
cu liftul. Colegii – norocoșii care găsiseră o portină liberă,
fugiseră acasă doar cât să-și pună familiile la adăpost - încă
soseau, așteptându-și rândul, cuminni și tăcuni, fiecare cu
părerile ascunse de uitături egale și politicoase. Nu se co-
menta nimic, iar tăcerea vorbea mai mult decât era cazul.
Era clar, se aflase în tot Bucureștiul.
Pe sus bătea vântul, Papașa plecase, ușa cabinetului
stătea căscată pentru ochii indiscreni, Domină și Grizonatul
aranjau niște hârtii. Se duse glonn spre sala de consiliu, dar
pe măsună nu se afla, în afară de cafea, nicio lucrare. Auto-
mat, se postă în fana ferestrei. Pentru câteva secunde rămase
înmărmurită. O masă imensă de oameni fremăta pe artera
paralelă, aninteau fenele înspre cordonul de militari ce le bara
drumul, apoi coteau înspre bulevard. Nici o lozincă, nici o
stridennă. Părea o coloană tăcută ce ameninna scurt, din pri-
viri. Venise rândul Bucureștiului, adică începutul sfârșitu-
lui. După cum curgeau în coloană, părea că veniseră
organizani, de la uzine, întreprinderi, fabrici. Ce paradox!
Oare cine-i adusese din mizeria satelor?
Încerca să înneleagă. De concentrare, aproape că i se
arcui trupul. De necrezut! Cei care aseară i-au călcat cu tan-
curile, astăzi îi dirijează înspre C.C. Fără voie de sus, de la
arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
ei, acești oameni nu puteau ajunge până în centru! Oare de
unde această schimbare? L-o fi luat Papașa la rost pe mi-
nistrul lor? I-o fi deschis ochii? Nu, sunt prea rigizi și prea
orgolioși pentru un asemenea dialog.
Atunci își aminti. Când o chemase Domină, în ca-
binet la Papașa, se viziona în cerc restrâns o casetă cu
înăbușirea revoltei studennilor din Piana Tienanmen. Senti-
mentul care o încercase era revolta în fana barbariei.
Gândise că la noi niciodată nu avea să se întâmple așa ceva,
opniunea maselor fiind lege pentru instituniile ridicate din
mijlocul lor. Deci, asta era explicania intervenniei armate!
Obtuzitatea gândirii unor generali provenini din medii pro-
letare, deranjani, speriani de adierea noului. În mod sigur cei
care au condus ostilitănile sunt din vechea gardă, formată
la o anume școală și discipolii lor! A înneles similitudinea
gândirii. Nu-i interesa ce vor oamenii aceia, dacă au sau nu
dreptate, nu exista decât voinna lor. Nu aveau cultură
politică ori istorică, tradinională, ci doar o leoarcă de “studii”
utopice ce serveau unei perioade efemere când se for-
maseră caractere pe cât de superficiale și limitate, pe atât de
rigide, cărora le era imposibil să prevadă dincolo de gardul
lagărului socialist și anume că România respira, totuși, în
Europa francmasonică și nu undeva la capătul lumii, unde
ajungeau cu greu promisiunile americanilor. Promisiuni ce
nu ajunseseră nici în ’45, când le-au garantat românilor
că-i vor ajuta și-i încurajaseră să reziste prin munni. A câta
oară erau trădani românii? Lăsani în modul cel mai laș să
nină piept urgiei barbare!
Deci asta era, în primul rând, apoi urmau opniunile:
la est ori la vest! Se loveau de obtuzitatea unei gândiri for-
mate în cei cincizeci de ani în spatele gardurilor ce împrej-
muiau unitănile militare, ruptă de realitănile unei Europe în
continuă schimbare, a unei lumi deschise. Li se inoculaseră
tezele unui pact cu circuit închis, li se asigura minimul de
hrană la popota și bufetul unitănilor și nu vedeau, nici în
stânga, nici în dreapta, decât urma superiorului. Doar ei, cei
din „sistem”, scăpaseră din ham, nu erau arondani la nici un
pact, aveau ochii și urechile radar în toate direcniile,
obnineau informanii de la toate nivelurile și, în ciuda ob-
strucniilor la care fuseseră supuși, învănaseră să evalueze
just o situanie sau alta. Oare ce va urma?
Flavia rămase în picioare, nemișcată, cu privirile
rătăcind peste mulnimile ce se adunau organizat pe Calea
Victoriei, afluind apoi înspre marile artere, îmbrăcani ca la
paradă: căciuli de blană, scurte de piele ori cojoace ultima
modă. Înaintau cu pași relaxani, tăcuni, cu priviri reninute,
ameninnătoare, conștienni de rolul important ce li se încre-
dinnase și de victoria ce-i aștepta. Părea că de data asta
oboseala se manifesta sub forma unei stări de prosternare.
Ideile își întrerupseră șirul și fugiră, dispersate, către alte
orizonturi. Era prea încărcată de incertitudini. De sperannă
nu mai era loc.
79
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
Ședin:ă la raion
de Corneliu Zeana
Se spune că invidia medicorum pesima, dar acest
dicton, aplicabil dealtfel și altor profesii, poate cu măsură di-
ferită, era pe vremea aceea, nu în alte timpuri și poate nici
în alte locuri, contrazis de ședinnele care se nineau periodic
la Raion, adică în orașul Râmnicu Vâlcea, cu participarea
tuturor medicilor din circumscripniile rurale. Medicii, izo-
lani o bună parte din timp în comunele răsfirate ale acestui
raion, (organizarea admnistrativă a nării se făcuse pe sistem
sovietic) erau bucuroși să se întâlnească, să schimbe noutăni,
glume, să discute cazurile și situaniile dificile din care ieși-
seră bine sau dimpotrivă și, desigur, să se aprovizioneze cu
cele de trebuinnă. Nu aveam automobile, majoritatea ve-
neau cu autobuzele RATA, cei de pe valea Oltului, privile-
giani, desigur, aveau la dispozinie trenul personal care oprea
în toate haltele și staniile.
Autobuzele erau aproape întotdeauna pline, iar în zi-
lele de târg suprapline, purtând oameni de toate felurile, mai
cu seamă nărani, cu tonii aducând cu ei papornine, traiste, co-
șuri, saci, damigene cu vin, sticle cu nuică și alte felurite ba-
gaje, cam claie peste grămadă, dar oamenii „se îngăduiau”,
își făceau loc, nu se certau și nu se înjurau. Găini, curci,
rane, chiar și câte un purcel vârât în sac însufleneau compo-
nenna aceasta pestrină a lumii călătorilor, adăugând un plus
de sunet și culoare. Așa se mergea la târg pe atunci, când că-
runele și caii fuseseră rechizinionate odată cu intrarea fornată
a năranilor în gospodăriile colective. La întoarcere, același
autobuz hodorogit, scârnâind și gâfâind, îi aducea pe cei care
cumpăraseră pâine, care nu se găsea pe atunci la nară, felu-
rite alte alimente mai mult sau mai punin ranionalizate, us-
tensile casnice, articole de librărie-papetărie, precum și
cărni, căci trebuie spus că pe atunci oamenii aveau sete de
lectură.
În ziua cu ședinna de la raion, medicii treceau și pe
la punctul de aprovizionare cu medicamente și materiale
sanitare. De aici se ridica DDT-ul cu care se opera dezin-
sectizarea focarelor de pediculoză, în majoritate reprezen-
tate de micile colonii de nigani, nu prea numeroși pe vremea
aceea, care primeau gratuit și săpun impregnat cu acest in-
secticid interzis astăzi, de aici se luau și medicamentele de
bază, destinate îndeosebi copiilor, care se distribuiau gratuit,
pansamente și multe altele. Eu căutam îndeosebi instru-
mente de mică chirurgie, una din patimele mele, materiale
pentru casa de nașteri pe care o înfiinnasem, precum și clești
de extracnie dentară. Devenisem expert în extracnii, le fă-
ceam în prealabil o mică anestezie locală, dar, dacă se ter-
minase anestezicul, scoteam dinnii și fără anestezie, oricum
operaniune infinit mai punin traumatizantă ca la securitate.
Prima parte a ședinnei, patronată de medicul șef de
raion, privea problemele profesionale, cum ar fi o campa-
nie de vaccinare și câte altele. În prealabil, fiecare din noi
depusese rapoartele cuprinzând situania focarelor de tuber-
culoză, sifilis, pediculoză, mortalitate la naștere și în primul
an de viană etc. După discutarea problemelor profesionale,
cu analiza activitănii și trasarea sarcinilor, urma inevitabila
prelucrare politică făcută de un activist de partid. În sala cea
mare a fostei prefecturi de dinaintea războiului, medicii ve-
neau încărcani cu tot ce urma să ducă la înapoiere. Cumpă-
80
răturile se făceau de dimineană, căci ședinnele începeau la
ora 11 și nu durau foarte mult.
În apropierea pienei, o colegă de-a noastră, voinică de
la natură, ceea ce impunea respect oamenilor pe care-i avea
în grijă, se întâlni, nas în nas cum se spune, cu un năran că-
ruia îi asistase nevasta la naștere, iar nou născutul se vădise
băiat, spre marea bucurie a năranului nostru. „Săru-mâna,
doamna doctor”, i se adresă acesta sconând căciula. În ciuda
indicaniilor de partid difuzate pretutindeni cu insistennă, nici
un om din sate nu se adresa cu „tovarășa doctor” și nici cu
„tovarășa moașe” , asta chiar suna anapoda, tot coana
moașe spunea toată lumea. Doctorina răspunse la salut și-l
întrebă de sănătatea lui și a familiei. E foarte bine, spuse
năranul, nici nu știu cum să vă mulnumesc, vă rog să primini
gâsca asta, luani-o cu papornină cu tot, e de la mine din curte,
cuminte cum nu se mai poate. Primul gând al doctorinei fu
să refuze, doar mergea la ședinnă, dar gâsca era întradevăr
frumoasă astfel încât cedă ispitei și mulnumi năranului. De-
altfel, nu cumpărase mai nimica, așa că nu era împovărată.
măranul își îndesă căciula pe cap și se făcu nevăzut. Dacă i-
ar fi adus gâsca la dispensar, ar fi putut fi acuzată că pri-
mește plocoane, oficiantul sanitar, membru de partid, îi
putea face o reclamanie. Așa însă, venind cu pasărea de la
oraș, se putea crede că a cumpărat-o. Dintr-odată însă o cu-
prinse ceva ca un fel de spaimă: ce să facă acum cu gâsca,
nu putea lipsi de la ședinnă, asta în niciun caz, și nu avea
niciun loc în care să o lase, cui să o încredinneze pentru cele
câteva ore ? Ce încurcătură stupidă, se răsuci, îl căuta cu
privirea pe năranul cu pricina, fără succes, desigur, se uită la
ceas, constată că era tocmai timpul să ajungă la ședinnă, în-
târzierile aducând riscul unor admonestări usturătoare. Tot
felul de gânduri contradictorii se învălmășeau în mintea
doctorinei, când, la primul coln de stradă ne-am întâlnit,
având, desigur, aceiași direcnie: spre centrul de raion, la
ședinnă. Vai, dar ce gâscă frumoasă aveni, risc eu un com-
pliment pe care-l credeam potrivit. Gâsca, foarte liniștită,
își scosese capul în afară privind la noua stăpână care se
arăta rotofeie, bucălată, cu pieptul și șoldurile pline, chiar
prea pline, dovadă vie că viana unui medic de nară era des-
tul de îmbelșugată. Deși sunt un bărbat politicos din fire,
nu m-am oferit să duc eu această povară vie, chiar dacă
aveam același drum. E drept, mă simneam ninel stânjenit.
Colega îmi povesti toată pănania și mă rugă să caut o solu-
nie. Păi, zic eu, e foarte simplu, mergem la ședinnă, e încă de-
vreme, ne plasăm în fundul sălii, văd că gâsca e cuminte ,
iar la sfârșit plecăm printre ultimii. Eu voi încerca să vă aco-
păr. Zis și făcut. În fundul sălii, mai spre coln, scaune libere,
colega avu chiar răgazul necesar spre a-și depune rapoar-
tele, am urmat eu, astfel încât gâsca n-a fost lăsată singură
nici o clipă. Sala se umpluse. Pe toată durata părnii profe-
sionale a ședinnei gâsca a stat liniștită, neobservată, părea că
doarme și cred că nici nu găsise ceva mai bun de făcut.
Tovarăși, acum urmează prelucrarea politică. Lângă
medicul șef, care în următorul minut se și retrase, își făcu
aparinia un tovarăș care afișa un aer autoritar și sigur pe el.
Prelucrarea începu deîndată.
Tovarăși, sub conducerea înneleaptă a partidului în
frunte cu tovarășul secretar general, colectivizarea nării, care
va asigura bunăstarea oamenilor muncii de la orașe și sate,
în drumul nostru neabătut spre comunism...Această frază
trezi, se pare, interesul gâștei , care interveni: GA, GA, Ga
! Eu și câniva colegi o acoperirăm cu toată promptitudinea
de care eram în stare: Da, Da, Da! Vă mulnumesc, tovarăși,
pentru aprobarea dumneavoastră. Să continuăm: Ga, Ga,
Da, Da, Da! Nu se așteptase la o aprobare exprimată atât de

energic, astfel încât se simni încurajat. Din fericire, gâsca
își retrase capul, reintrând în starea de adormire de dinainte.
Se obișnuise cu vocea noului cuvântător. În sală se așternu
liniștea, în timp ce tovarășul activist scotea din servietă foile
de pe care urma să ne citească. Se pare că atitudinea gâștei
molipsi și câniva colegi, care începură să monie. Desigur, se
treziseră cu noaptea-n cap, ca să nu piardă „cursa” care-i
aducea la centrul raional.
Tovarăși! Vă rog să fini atenni. Dau citire materialu-
lui pe care l-am primit de la centru, după care urmează cei
care au pregătit referate. Lectura, cu voce lipsită de infle-
xiui, adânci somnul găștei și a unor colegi care, spre noro-
cul lor, găsiseră locuri în ultimele rânduri. Cum vedeni,
tovarăși, materialul a fost scurt și la obiect. Tovarășul acti-
vist se opri și așeză foile pe masa acoperită cu pânză roșie,
cum era obiceiul. Se așternu liniștea, care, probabil i s-a
părut suspectă gâștei care începu să se foiască. Colegii din
fundul sălii încercară să acopere presimnitele gâgâieli. Da,
da, foarte interesant, alnii tușeau sau mârâiau pur și simplu.
Tovarăși, dau acum cuvântul celor care au avut de pregă-
tit referate. Acestea nu depășeau de regulă lungimea unei
pagini și erau extrase mai ales din Scânteia, publicania cea
mai la îndemână, dar toate ziarele publicau texte cu totul
asemănătoare. Cu toate că numele meu, începând cu ultima
literă a alfabetului îmi asigura de cele mai multe ori o oa-
recare protecnie, sau măcar temporizare, am fost invitat pri-
mul. Copiasem o parte din articolul semnat de tovarășul Ion
Iliescu ( pe vremea aceea numele nu-mi spunea nimic) și
era intitulat „Fericirea de a studia în Uniunea Sovietică”.
Eu aveam și sarcina de a colecta toate referatele, pe
care, culmea, le mai am și acum, astfel încât reproducerea
este cât se poate de simplă. Pe atunci nu foloseam ghilime-
lele, obicei pe care unii l-au perpetuat până în zilele nostre.
Acum, din onestitate, le folosesc: „nespus de mare este
sprijinul frănesc multilateral pe care Uniunea Sovietică îl
acordă nării noastre[ .....]În Uniunea Sovietică se desfășoară
o luptă uriașă pentru dezvoltarea biologiei și știinnelor agri-
cole. Studennii noștri au fericirea de a fi martori la elabora-
rea și aplicarea în practică a noilor teorii revolunionare în
aceste știinne, teorii care dau lovituri de moarte idealismu-
lui, weissmanomorgansismului și ilustrează triumful con-
cepniei materialiste în știinnă [...] În clocotitoarea activitate
știinnifică creatoare (reproduc cu toată exactitatea) din in-
stitutele sovietice[.....]Muncind și învănând alături de har-
nicii studenni sovietici[...]Partidul Muncitoresc Român și
guvernul ne-au făcut cinstea de a ne trimite la studii în Uni-
unea Sovietică. Datoria noastră este să răspundem încrede-
rii ce ni se arată și mărenelor sarcini care ne așteaptă...”
Semnează Ion Iliescu, student la Institutul Molotov din
Moscova. Eu nu am divulgat pe moment cine era adevăra-
tul autor al magnificului text și am încheiat în aplauzele ge-
nerale care acopereau gâgâielile gâștei. După mine a urmat
șă-și prezinte referatul tocmai posesoarea superbei făpturi
înaripate. Avea înclinanii spre filosofie astfel încât proce-
dase la extragerea unor fragmente dintr-un articol semnat de
Andrei Marga. Am materialul sub ochi, foile s-au cam în-
gălbenit, roșul din titlu a pălit cu totul, ilustrând metamor-
foza culorilor adoptate de autorii care, deși aceiași, se
prezintă astăzi sub altă înfănișare. Iată ce frumos scria to-
varășul Andrei Marga pe atunci, străduindu-se să pară cât
mai sofisticat cu putinnă, așa cum se cuvine unuia care stu-
diază filosofia, dar, în fond, cu aceiași găunoșenie. Dis-
cursul fusese pronunnat la cea de a IX-a Conferinnă a
UASCR, adică a studennilor comuniști, discurs care l-a pro-
pulsat curând ca șef al unei Catedre Universitare de Mar-
arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
xism , asta cu ceva timp mai înainte de a pretinde șefia
PNmCD, de a deveni Rector și apoi Ministru taman al edu-
caniei (evit majuscula), desigur, după împușcarea tiranilor
Ceaușescu. „ Numai propozinia ontologică a materialis-
mului obiectului și teoria reflectării și a cunoașterii pot fun-
damenta o atitudine consecvent revolunionară, capabilă să
ducă la rezultate efective.” Tot discursul era compus din
astfel de fraze, astfel încât ne mărginim la a reproduce doar
următoarea secvennă, am putea spune definitorie pentru per-
sonaj. „ Doresc să informez Conferinna că studennii centru-
lui nostru universitar -români, maghiari, germani și alte
nanionalităni -( pe care tov Marga nu le mai amintește) sub
îndrumarea organizaniilor de partid, acnionând în lumina in-
dicaniilor prenioase date de tovarășul Nicolae Ceaușescu cu
ocazia (reproducem exact) deschiderii actualului an uni-
versitar s-au implicat cu deplină hotărâre și responsabili-
tate în perfecnionarea întregului proces instructiv-educativ,
în conceperea și desfășurarea propriei lor activităni de edu-
canie comunistă” După asemenea fraze oratorul făcea o
pauză spre a-și putea relua respirania normală. Evident, în
timp ce publicul aplauda.
„ Măsurile ininiate de conducerea de partid în scopul
unei hotărâte îmbunătăniri a muncii politico-ideologice con-
stituie cadrul real și oferă jaloanele de insestimabilă în-
semnătate pentru activitatea noastră, conturând totodată
obliganii politice și etice (ani citit bine, etice) substannial spo-
rite pentru fiecare membru al organizaniei studennești revo-
lunionare”. Cititorii care doresc să consulte integral textul îl
pot afla în Viana Studennească nr 14 din 1972, p 11. Cu
toată tentania de a ne însuși paragrafele, încercăm să ne con-
formăm spiritului generaniilor care ne vor urma într-un vii-
tor mai mult sau mai punin îndepărtat și indicăm sursa
citatelor.
A urmat colegul nostru de la Câineni, nineluș invidiat
deoarece beneficia de cale ferată. El a ales un articol sem-
nat de Valeriu Stoica, (aici am ezitat și în cele din urmă
am eliminat cuvântul „care”), preocupat de istorie, text din
care nu puteai ghici nimic din liberalul de mai târziu. „ În-
drumani cu grijă părintească de Partidul Comunist, purtă-
torul celor mai nobile aspiratnii ale poporului muncitor și
arhitectul lucid al viitorului, uteciștii au știut să urce, tra-
versând eroic timpul inechitănii...etc..etc varianiunile pe
această temă fiind relativ neînsemnate. O altă colegă a dorit
să expună un referat cu reproduceri din Rodica Stănoiu, vii-
torul Ministru al Justiniei, scris cu mâna proprie (înainte de
a fi bătut la mașină și trimis spre publicare), după cum a
dovedit expertiza grafologică făcută mult timp după ce sti-
mabila doamnă nu-și mai amintea de astfel de fleacuri. A
rămas însă pentru următoarea ședinnă de prelucrare poli-
tică. Oricum, se poate spune că tovarășul Iliescu nu și-a
uitat coechipierii, numirile în guvernele de după lovilunie
dovedind-o cu prisosinnă. Găsca cu pricina, respectiv cea
aflată atunci în sală și care, suntem convinși că nu avea
nicio legătură cu vreo sursă a citatelor, părea că doarme sau
că meditează pe toată durata lecturii, pentru ca în pauzele
dintre expuneri să se manifeste destul de elocvent, acope-
rită însă de aplauzele noastre. Prelucrările politice nu se bu-
curaseră niciodată de un asemenea entuziasm zgomotos
exprimat, astfel încât vajnicul nostru activist de partid a în-
cheiat ședinna cu vădită mulnumire.
Cât despre mine, tare aș vrea să mă mai întâlnesc la
un pahar cu foștii mei colegi de atunci, să mai depănăm
amintiri, undeva, pe malul Oltului care curge de-a-pururi,
ca și timpul. Panta rhei....
81
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
sentimente aleatorii / secând sufletul / de iubire / ispi-
CARD tindu-ne / cu iluzii / ne modelează / după chipul / și ase-
de mănarea lui // omul modern - / un vid care curge în
ACCES întunecime” – ”Efemeride XXI”.
Rubrică susţinută de Dragostea – acest sentiment care a cutreierat și cutre-
ieră dintotdeauna poezia lumii, o conduce și pe d-na
Florentin Popescu
Gabriela Mimi Boroianu la frumoase caligrafii, precum
aceasta: ”din noianul de clipe / ce se scutură peste noi /
Gabriela Mimi Boroianu întinde mâna / și prinde una / în căușul palmei /
modeleaz-o după chipul / și asemănarea mea” – ”Efe-
(”Efemeride”, Editura ”Studis”, Iași, 2017)
meride LIII”.
Rămâne ca volumele viitoare ale acestei doamne să re-
”Aparinia acestui nou volum de versuri va marca, în
confirme semnele de real talent din cartea de fană.
mod indiscutabil, un moment de referinnă în activitatea
de creanie a înzestratei poete, pentru că, înainte de toate,
Corneliu Vasile
se abordează un registru tematic și ideatic surprinzător
(”Acreditări livrești”, Editura ”Editgraph”, Buzău, 2017)
de inedit pentru lirica autoarei și, totodată, se apelează
la virtunile expresive ale unei alte formule poetice, total
Răspunzând în anul 2008 la un chestionar al lui Artur
diferită de pronunnata și constant valorificata, până
Silvestri, domnul Corneliu Vasile măsturisea: ”Sunt un
acum, formulă proprie poeziei clasice de dragoste” -
autor care încearcă să reprezinte contemporaneitatea
(Victor Rusu). După această prezentare din prefana căr-
după puterile proprii, în tot ce aceasta are specific: gân-
nii, este limpede că se declanșează și o justificată curio-
dire, aspiranie spre frumusene, bine, adevăr (la fel ca an-
zitate a cititorului. Ceea ce s-a întâmplat și în cazul
ticii), atitudine fană de schimbări (poluarea, internetul,
subsemnatului.
globalizarea), evolunia omului, raporturile lui cu natura,
”Efemeridele” d-nei Gabriela Mimi Boroianu, aflată
cu cosmosul, cu trecutul și viitorul. Scăpând de întune-
acum la al doilea volum de versuri (cum aflăm din pre-
cata perioadă comunistă, prevăd un luminos viitor ome-
fana citată mai sus), sunt în număr de 87, numerotate ca
nirii, omului liber, dedicat știinnelor, artelor și armoniei
atare cu cifre romane – de unde și sugestia că autoarea
universale.”
n-ar avea pretennii prea mari, afară doar de gândul că ar
La rându-mi, mărturisesc că, deși am fost colegi la Filo-
fi vorba de un soi de modestie, decennă ori altceva care
logia bucureșteană, n-am cunoscut un alt scriitor de o
ar capta bunăvoinna lectorului.
modestie, de un bun simn și de o decennă ca cele ale
Placheta se deschide cu o încercare de ”artă poetică”:
domnului Corneliu Vasile, poet, prozator, publicist, ani-
”am spart cuvântul / să-i smulgă înnelesul / frumusenea
mator cultural și, mai presus de toate, un bun prieten al
lui / zăcea sfărâmată / sub tălpile bocancilor / risipită în
colegilor într-ale creaniei literare. E adevărat, în mulnii
mii de cioburi // l-au îngropat sub asfalt / așteptând să
ani care au trecut de la absolvirea facultănii, ne-a fost
încolnească / treceau mașinile / ca niște mâini / ce luau
dat să ne întâlnim în multe locuri și împrejurări cultu-
pulsul străzii / așteptând ca gestania drumului / să-și îm-
rale, însă niciodată nu l-am auzit lăudându-se, precum
plinească sorocul / și să sloboadă / din pântecul ei / poe-
alnii, cu propriile izbânzi literare, cum sunt, bunăoară,
zia” – ”Efemeride I”.
volumele de versuri: ”Aproapele departe”, 1997; ”Efe-
Flashuri, scurte sclipiri, ca de blitz, ”eternizări de-o
mere”, 2006; ”De acasă până-n clasă”, versuri pentru
clipă”, cum ar fi zis un alt poet, alcătuiesc un ”jurnal”
copii, 2006; ”Dacă iubești pădurile”, 2014; Proză: ”Pri-
cotidian al celei ce trăiește, respiră și scrie în cenușiul
mul tren spre Craiova”, roman, 1999; ”O lume minu-
marelui oraș: ”ploaia biciuie / cenușiul blocurilor / cu
nată”, 1999; Critică și istorie literară, eseuri cronici:
o furie nebună / imitanie timidă / a lacrimilor / ce se
”Privire din interior”, 2000; ”Scriitorul vremii, vremea
adună / în spatele zidurilor / suflete obosite / oftează în
scriitorului”, 2010; ”Halouri. Lecturi la început de mi-
umbra ferestrelor” – ”Efemeride X”. În context preze-
leniu”, 2012; ”În umbra literei”, 2015; ”Reflectări, re-
nna aurolacilor îi stârnește autoarei compasiune: ”pe les-
flecnii, refracnii”, 2016; ”Epigrame și alte versuri
pezi de piatră / vegheani / de umbra crucii / murdari /
umoristice”, 1995; ”Catrene cu trenuri”, 2013.
flămânzi / cu ochii triști / îmbătrânini / fără de vreme /
Volumul de fană a fost conceput de autorul lui în trei
rătăcind clipele / printre ploi / zăpezi / soare sau vânt /
secniuni: Cărci, Interviuri, Culturale.
într-o căutare / fără sfârșit / așteaptă / binecuvântările
Cum lesne se poate ghici, primul dintre capitole cu-
în mâinile lor crăpate / un colac / poate-o haină / o vorbă
prinde recenzii la volume apărute în ultimii ani, texte
bună... / îngerii cu palmele moi / și unghiile curate” –
prin care dl. Corneliu Vasile dă seamă, dacă se poate
”Efemeride XII”. Dintre toate momentele unei zile, zice așa, de lecturile d-sale, de felul în care înnelege și
noaptea pare a fi cadrul propice pentru gânduri și com- judecă literatura de care se scrie sub ochii noștri, voind,
paranii deloc optimiste: ”întunericul merge / alături de desigur, să-și precizeze și propria pozinie fană de apari-
noi / potrivindu-și ritmul / pentru un singur pas / fu- niile editoriale cu pricina. Dl. Corneliu Vasile nu și-a
rându-ne identitatea / ni se substituie / conglomerat / de propus lecturi anume dintr-un domeniu sau altul și de

82

aceea, ca într-un flux al memoriei, d-sa glosează pe
marginea unor cărni așa cum i-au parvenit și i-au ajuns
sub priviri: lucrări beletristice propriu-zise (semnate de
Ion Georgescu, Florea Miu, C. Voinescu, Cornel Basa-
rabescu, Gh. A. Neagu, Marin Ifrim, Nicolae Gâl-
meanu, Gina Zaharia, Ramone Muller), a unora de
critică și istorie literară (Viorel Frâncu, Mihaela Stanciu
Vraja, Nicolae Dina, Liviu Comșia ș.a.).
Autorul nu și-a dorit să amendeze ori să propună ”reașe-
zări” în grila de valori (atâta câtă este ea la creatorii co-
mentani), ci mai degrabă să-l ininieze pe cititor în
universul literar al celor despre care s-a pronunnat. De
aci, poate, și aerul ușor didactic al prezentărilor.
În ce privește interviul (unul luat de dl. Corneliu Vasile
lui Ion Potopin, un scriitor uitat cu totul astăzi), și două
pe care le-a acordat, acestea prezintă importannă mai
ales pentru eventualii istorici literari ai momentului.
Culturale cuprinde câteva reportaje despre locuri din
Romananiul copilăriei și despre manifestări culturale la
care autorul a fost invitat.
O lectură utilă și agreabilă, o lucrare emanând înnele-
gere și căldură și, peste toate, o frumoasă empatie cu
autorii de aici și cu volumele lor.
Vali NiYu - (”nu voi uita... să nu uit”,
Editura ”Bibliotheca”, Târgoviște, 2017)
După zece ani de la debutul editorial (cu volumul ”Tră-
gând înapoi o noapte”, Slatina, 2008), foarte prolificul
poet târgoviștean a tipărit acum a douăzeci și una carte
a d-sale, ceea ce-l poate deruta pe cititorul mai punin
obișnuit cu o asemenea cantitate de texte, acesta pu-
nându-și, probabil, întrebări în legătură cu resursele li-
rice ale autorului.
Fără prejudecăni și fără a face neapărat trimiteri la an-
tecedentele editoriale ale scriitorului, am purces la par-
curgerea noului volum cu dorinna de a-mi face și eu o
ideea despre universul gândirii lirice a acestui poet și
de a descoperi în ce măsură versurile d-sale reușesc ori
nu să se remarce într-un context literar în care apariniile
editoriale în materie cunosc o adevărată avalanșă.
arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
”nu voi uita... să nu uit” este, cum lesne sugerează și ti-
tlul, un volum ce adună între copernile lui poezii de dra-
goste, nelipsite de o anume prospenime a imaginii și a
rostirii propriu-zise. Sentimentul iubirii îl face pe poet
să exalte, să trăiască empatizând cu natura și cu lucru-
rile din jur. ”Ating verdele și zâmbetul se oprește”, zice
el, ”pentru a se așeza în iarbă / nimic nu poate fi mai
tandru / decât inelul dăruit fiecărei stele / din seara de
început – atât de albă”, (unica mea culoare). Și numai-
decât bardul ”citește” în clipe de meditanie și de solitu-
dine: ”fiecare ecou ascunde tăcerea pașilor / doar eu aud
dincolo de ritmul lor / mă regăsesc gânduri / deslușesc
nopnile de dragoste târzie / până ce realitatea mă ajunge
la chindie.” (”Undeva departe”). Plenitudinea senti-
mentului îl face să exclame: ”sunt plin de existenna ta /
îmi cresc aripi spre branele cerului / îni ating buzele roșii
/ când ploaia din gesturi devine dorinnă / într-un ames-
tec de culoare // prin timpul tău – zodie dintr-o poveste
/ în ecoul pașilor – dansul nedansat / oda bucuriei – dra-
gostea.” (”Degetul tăcerii”). În trăirea fiorului iubirii,
poetul închipuie gesturi și mișcări de o indubitabilă can-
doare. ”întinde mâna – iubita mea frumoasă dansează
încet în universul dragostei / jocul în doi – cuminte do-
rinnă / la fel ca și noi / deschide ochii și privește / spre
seară – o clipă de poveste.” (”Înapoi la clipă”).
Între real și imaginar, în solitudinea propriei existenne
îndrăgostitul cere, precum odinioară trubadurii, înnele-
gere și îngăduinnă alesei inimii lui: ”lasă-mă să trăiesc
cu melodia unui nai / sculptează-mi viana – la umbra
unei lumânări / lasă-mă să te iubesc în coregrafia flori-
lor / ni-aș striga numele / îmi este frică – de ecou / te
sărut mereu nărmul meu – răsărit spre apus / alunec
mereu.” (”Rămasul din palma serii”).
Dincolo de unele asocieri de termeni prea abstracni pen-
tru a crea impact puternic cititorului, noua carte a d-lui
Vali Ninu reconfirmă posibilitănile literare ale unuia din-
tre cei mai activi scriitori din Dâmbovina și vrem să cre-
dem că apariniile viitoare pot contura portretul unui poet
interesant.

Scriitorul Florentin Popescu și

acad. Gheorghe Păun,
vorbind despre Eminescu în cadrul
colocviului organizat la
Palatul Culturii din
Drobeta Tr. Severin.

Doi dintre premian:ii Festivalului Interna:ional de Literatură

”Mihail Eminescu”, Drobeta Tr. Severin, 11-13 ianuarie 2018.

83
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
Cronichete
1. Editura Astralis la Gaudeamus (26 nov. 2017)
(Cronichetă anapoda consemnată cu fluturări
din coadă de Puiu, măgarul cu harul vorbirii,
finul, prietenul și sluga autorului.)
Nicolae Xăranu: Momită de Yeti într-un bloc de gheaţă
cu Lecturi prin timp scrise de buna sa prietenă Camelia
Pantazi Tudor, Luminiţa Zaharia a cumpărat în com-
pensaţie Iubire vrac de la Raluca Ignat, ţinând seamă
de Inspiraţia fluturelui dresat de Laura Suhssman fiind-
că un Prieten cu umbra dușmanului, Silvan G. Escu,
sedus de Genul feminin al Mihaelei Roșu Bână, recu-
noaște: M-a picurat cu soare Simona Dobrin și își ia
Rezerve de suflet de la Livia Mihaela Frunză – Ca o
rugăciune a lui Boris Marian Mehr – nemulţumită însă
că Elena Maria Cernăianu este categorică, Eu nu ascult
pe nimeni, decât într-un Minut infinit pe Silvan G Escu
și pe Vlad Teodor Petcu în Tenebre lirice, neștiind că
aceștia au fost invitaţi de Teodora Constantinescu la
Teatru + Muzică = Poveste, iar Daniel Prallea-Blaga
este îndrăgostit lulea de Admirabél și vrea să afle Se-
cretul de la Costișa deţinut de Cleopatra Luca și ascuns
de Cristina Creţu în Temple de trei zile, pe când
Camelia Pantazi Tudor, perseverentă și ambiţioasă, in-
tenţionează să-i ducă la o Judecată măgărească ţinută
de Nicolae Ţăranu însă, Luminiţa Zaharia, Victor
Atanasiu, Geo Călugăru, Lucian Gruia și Marian
Nencescu, muţi... de uimire, privesc cu gurile întredes-
chise și nu se pot dezlipi de Oglinda cu două feţe, răsu-
cită și răsrăsucită neîncetat de Nicolae Ţăranu.
2. Meandrele destinului la Nică D. Lupu
(Flori pe valurile vieţii, ed. Be@a, 2017)
Aureliu Goci: Debutant târziu şi aplicat, la începuturi, ex-
clusiv universului didactic, Nică D. Lupu a acumulat din
mers şi a evoluat cu totul remarcabil în cărţile următoare,
din ce în ce mai nuanţat şi complex. Intuitiv, autorul a sur-
montat toate dificultăţile şi imperativele romanului,
elaborând ascendent şi din ce în ce mai rafinat şi semni-
ficativ în domeniul pretenţios al genului proteic.
De altfel, opera sa este alcătuită numai din romane (unele
în două ediţii), cu câteva excepţii – două cărţi pentru copii
şi un volum de proză scurtă – romane tradiţionale, în
tipologie diversă, de la universul şcolii, până la atmos-
fera misterioasă a vieţii de mânăstire, şi de la perspective
sociale, la romane de dragoste. Bibliografia este conden-
sată (12 volume în nouă ani) din 2006 (când autorul tre-
cuse de 50 de ani), până astăzi, când arată impunător:
84
Incertitudini la răscruce, Celesta, Regina nopţii, Masca,
Urgia, Talismanul, Regăsirea, Spirala – toate cărţile
apărute la Editura „Betta”, la care se mai adaugă două
cărţi pentru copii.
De remarcat că trei romane configurează Trilogia cucilor
(Masca, Talismanul şi Spirala), volume-document asupra
acestui obicei aproape singular în Câmpia Dunării, ce
transmit obiceiuri româneşti şi alogene care se integrează
în tipologia teatrului cu măşti, depăşind simplul divertis-
ment folcloric, pentru a redeştepta ritualuri străvechi de
origine balcanică şi pierdute în negura timpurilor.
Trebuie spus că „Flori pe valurile vieţii” reprezintă o ex-
cepţie faţă de universul predilect al autorului, care s-a
aplecat, până acum, într-o formă de memorialistică
deghizată, asupra unei comunităţi rurale anume. De data
aceasta, personajele sale au „evadat” din locul de baştină,
au întreprins o excursie pe Bosfor, iar autorul s-a aplecat
asupra unor fapte de viaţă cu empatie şi înţelegere. Se re-
marcă pentru numele feminine, toate reprezemntând flori:
Narcisa – de pildă. De aici, frumoasa metaforă a titlului,
care arată, neîndoios, „evadarea” din comunitate şi „plu-
tirea” pe valurile vieţii.
Este o carte scrisă din tot sufletul care ar putea fi citită cu
tot... cu sufletul...
3. Reflecţiile de viaţă ale unui om vârstnic
(Nică D. Lupu, Flori pe valurile vieţii,
Editura Be@a, Bucureşti, 2017)
Ion C. Ștefan: Romanul „Flori pe valurile vieţii”, scris
de domnul profesor Nică D. Lupu, este oglinda unei îm-
pliniri existenţiale de excepţie. Faţă de romanul tradiţio-
nal – cu expoziţie, intrigă, desfăşurarea acţiunii, punctul
culminant şi deznodământ – această carte este lineară,
înfăţişându-ne bucuriile vieţii şi întâmplătoarele suferinţe
ale unui cuplu de tineri: Codrin şi Narcisa, frumoşi, pu-
ternici şi sentimentali, ”în continuarea voiajului cu-
noaşterii şi al trăirilor agreabile pe căi noi, deocamdată
necunoscute” (p. 9), aşa cum ne invită autorul la o lectură
semnificativă, în care „participă cu toţii la misiunea ono-
rabilă de înnobilare, cu prezenţa lor, a unor interesante iti-
nerarii şi a unor împlinirii mai puţin obişnuite” (p. 9).
Acestea sunt înfăţişate atât prin intermediul faptelor şi în-
tâmplărilor celor doi, cât şi prin analizele psihologice ale
autorului. Se desprinde un permanent traseu între exis-
tenţa tinerilor şi înţelepciunea celui vârstnic – autorul, care
le analizează trăirile sufleteşti cu o rară sensibilitate, în-
soţindu-i, într-un traseu de reamintire într-o excursie la Is-
tanbul, de plăcere, alta la Viena, pe teme medicale; apoi
pe trasee din interiorul ţării, la munte şi la mare, culegând
de pretutindeni florile vieţii. Se observă că tinerii eroi au
o nesecată sete existenţială, pe care o conştientizează per-

manent. În contrapunct, apar şi Anason, patron de patise-
rie, şi doamna Mugur, medic însoţitor – prieteni, martori
şi confidenţi ai tinerei perechi.
Întâlnim şi o altă pendulare existenţială: între un bătrân
înţelept, rudă a lui Codrin, şi acesta – cel vârstnic căutând
taina ultimelor clipe de viaţă, pentru a le conştientiza şi
transmite urmaşilor, iar celălalt îşi proiectează cercetările
în viitor, ca pe-o descoperire anticipativă. Studiile
fiecăruia dintre ei sunt utopice, dar interesante pentru re-
liefarea stărilor lor sufleteşti.
Şi, peste această revărsare de viaţă, flori: ”Se poate con-
stata – afirmă autorul, într-un text de pe coperta a patra
a volumului, cu uşurinţă, că multe dintre valurile vieţii
sunt împodobite cu inflorescenţe de o foarte mare di-
versitate, că, în aproape toate ocaziile, sunt prezente şi
florile”. În acest expozeu luminos al florilor vieţii con-
stă succesul deplin al autorului.
Aşa scrie acum, convingător şi stăpân pe mijloacele sale
de exprimare, prozatorul Nică D. Lupu, autor al unor cărţi
anterioare, reuşite, ca: ”Povestiri”, ”Incertitudini la
răscruce”, ”Întâmplări de necrezut”, „Elisa” „Regina
nopţii”, ”Răspântia” sau trilogia „Cucii de la Brăneşti” şi
altele, tipărite la Editurile Betta, Arefeana, Sinteze şi al-
tele.
Deşi în prefaţa acestui roman, criticul literar Victor Ata-
nasiu afirmă că asistăm la „revolta pensionarilor”, în sen-
sul că bătrânii simt nevoia să se exprime artistic, cred că
romanul lui Nică D. Lupu reprezintă mai mult: reflecţiile
de viaţă ale unui om vârstnic, înţelept şi cult, dăruind ci-
titorilor săi o bogată experienţă existenţială şi o înţelep-
ciune, demne de urmat. El nu este un amator, şi nici un
nepriceput, care s-ar fi gândit prea târziu să se exprime în
scris, ci deja un profesionist, cu simţul compoziţiei reuşite
şi cu o bogată experienţă. Dovada este desprinsă şi din fi-
nalul acestei cărţi, printr-o ingenioasă revenire la realitate.
Bătrânul înţelept moare, fără a fi descoperit taina ultime-
lor clipe ale vieţii, iar Narcisa naşte în maternitate gemeni,
un băiat şi o fetiţă, ca sugestie a reluării vieţii cu simbolul
altor flori şi unor fapte deosebite.
arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
6 noiembrie 2017.
Clubul „Jean Louis Calderon”
Triplă lansare de carte:
„Flori pe valurile vie:ii” de N.D. Lupu,
„A:ipiri” de Dan C. David și
„Amara ispită a albului” de Petre Ion Stoica.
Prezintă Emil Lungeanu.
„Flori pe valurile vieţii”, de peste 400 de pagini, nu este
însă o carte de povestit, ci de citit, fiindcă ne oferă, pe
parcursul lecturii, mari bucurii.
4. Deocamdată, atât!
(Theodor Răpan - Pur și simplu,
Ed. SemnE, 2015)
Eliza Roha: „Pur și simplu”, ce ar mai fi de spus, după
ce citești cele afirmate de recenzennii/ criticii/
comentatorii volumelor poetului Theodor Răpan?!
Pur și simplu, am constatat cu uimire și bucurie că mă
aflu în fana unui gigant, a unui munte de poezie și, deși
este alcătuit, ca orice operă literară, din cuvinte, s-a pro-
dus un paradox. Aproape că nu găsesc sau nu par înde-
ajuns de potrivite cuvintele pentru a-l defini ci doar,
avem o șansă de a ne exprima, dacă ne referim la simniri
și trăiri de cea mai înaltă volută a zborului poetic.
Un tumult sufletesc bine strunit în versuri elaborate.
Expresivitate, limbaj poetic original, identificat prin
umor fin, ironie și autoironie, rafinament, erudinie, într-
un cuvânt o bogănie de sonete, de literaturăși cultură ce
bucură mintea și sufletul cititorului, intrând într-o co-
municare subtilă cu acesta.
O fastuoasă și deopotrivă mărturisitoare interoganie, în
căutarea Iubirii ca modalitate a existennei cea de toate
zilele, nedreapta condinie a artistului pus în imposibili-
tatea de a se adapta noianului de aspiranii mărunte ce nin
de nimicuri și defecte omenești, drept care, te întrebi
dacă nu cumva Marele Will, plictisit de singurătatea
veșniciei sale, s-a coborât din ceruri, întrupându-se din
nou pe pământ sub chipul și asemănarea unui poet de pe
plaiurile noastre mioritice, într-o nouă și originală
aparinie poetică.
Volumul de sonete „Pur și simplu” este o veritabilă operă
de artă, îmbinând magia poeziei de incontestabilă valoare
cu ilustrania grafică semnată de Damian Petrescu, artist
plastic de autentic talent.
Poate... o să găsesc, cândva, mai multe cuvinte pentru
a-mi exprima aprecierea și uimirea în faca valoroasei
opere a d-lui Răpan.
Deocamdată atât!
85
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
Revista revistelor
de Florentin Popescu
S-a mai scurs un an. S-a dus pe nesimnite
și aproape tot pe nesimnite colecniile de
reviste primite de la colegii noștri din
toată nara s-au îmbogănit substannial.
Răsfoindu-le acum, când am intrat bine în 2018 și deja
am început să alcătuim colecniile noului an, ele ne oferă
un fel de oglindă culturală pe cât de bogată și de vastă,
tot pe atât de interesantă. Din păcate, datorită apariniei
”Arenei literare” la un interval de trei luni, nu putem
nine pasul ”la zi”, cum s-ar spune, cu toate apariniile re-
vuistice. Considerăm însă că și așa, selectiv și cu întâr-
ziere, e bine să trecem în revistă... revistele.
”Sud” / 11-12 / noiembrie – decembrie 2017
Editorialistul și totodată redactorul-șef al revistei, dl.
Vasile Grigorescu, atacă un subiect de stringentă actuali-
tate la nivel european, nanional și local – criza identitară.
Prilejul i-a fost oferit de Catalunia. Pe cât de gravă tot pe atât
de alarmantă, criza identitară aflăm că este prezentă și la
Bolintinul din Vale, pe care autorul îl socotește ”bolnav”
fiindcă majoritatea locuitorilor lui au plecat la muncă în
străinătate. Încheierea sună totuși optimist: ”Ne dorim să
rezistăm pe ”baricadele” culturii române în prima linie a
frontului, de unde, promitem, nu vom da bir cu fuginii
înainte să ”stingem lumina”.”
În acest număr mai semnează Nicolae Dan Fruntelată,
Ion Andreină, Marin Ifrim, Florentin Popescu, Titus
Vîjeu, Șerban Codrin, Luminina Cornea, Călin Stăncu-
lescu și alnii - pagini de poezie, critică literară, articole
pe teme social-culturale. Un amplu reportaj, bogat ilus-
trat, a fost rezervat ”Toamnei Culturale Bolintinene”,
manifestare tradinională de prestigiu și cu un program
bogat în evenimente.
Amatorilor de exemplare rare le este oferită, reprodusă
după original, ”Gazeta Bolintinului”, apărută la 30 iunie
1929, cu prilejul inaugurării ”Monumentului Eroilor bo-
lintineni căzuni în războiul din 1913 și din marele răz-
boi de unirea tuturor românilor din 1916-1918.”
Imagini de la
manifestarea
Toamna Culturală
Bolintineană - cu o
largă participare a
scriitorimii
bucureștene -
organizată de
Asociaţia pentru
cultură şi Tradiţie
Istorică
Bolintineanu și
Revista Sud, aflată
la a V-a edi<ie, care
a marcat și intrarea
revistei în al treilea
deceniu de
existen:ă.
86
”Drita Lumina” (revistă a ComunităYii albaneze din
România), anul I, nr. 8, noiembrie 2017.
Domnul Marius Dobrescu, redactorul-șef al acestei publi-
canii și totodată un harnic scriitor care ne-a trimis în ultima
vreme câteva cărni valoroase scrise de d-sa și despre ele pro-
mitem să scriem într-unul din numerele noastre viitoare,
ne-a expediat revista cu pricina, îi mulnumim și îl asigurăm
că a luat un start bun. Conninutul publicaniei (căreia nu i se
precizează periodicitatea), pe de o parte, prezentarea artis-
tico-grafică, pe de alta și nu în ultimul rând calitatea artico-
lelor, justifică din plin afirmania noastră. Iată, spre exem-
plificare, câteva articole: ”Albabia - 105 ani de indepen-
dennă” (M. Dobrescu); ”Lumea ca un decor imens. Despre
pictorul Roland Karanxha” (Maria Oprea); ”Istoria filmu-
lui albanez” (Marian munui); ”Dialog cu acad. Grigore
Brâncuș” (Marius Dobrescu); ”Viana, jocul și moartea lui
Lul Mazrek” (proză de Ismail Kadare); ”Nunta la musul-
mani. Ritualuri, tradinii, modernitate.”
”Acasă” (periodic cultural semestrial), anul X, nr. 2
(34)/2017
Ca de obicei, această elegantă și substannială revistă
păstorită de cei doi scriitori-frani Ion și Alexandru Brad,
ne oferă articole pline de substannă, într-un larg evantai
tematic, de la aniversări și până la aparinii editoriale de
ultimă oră, de la proză, poezie și traduceri și până la me-
morialistică sau comemorarea unor personalităni cultu-
rale care ne-au părăsit în ultima vreme. La capitolul
poezie sunt publicate câteva pagini de Nichita Stănescu
(cu reproducerea în facsimil a unor manuscrise), alături
de care mai semnează Maria Mănucă, Valeriu Birlan,
Bogdan Rădulescu. Rubrica ”Lecturi particulare”, sus-
ninută de Ion Brad, cuprinde însemnări și recenzii des-
pre cărni ale scriitorilor: Zaharia Stancu, Apostolos
Patelakis, Ion Horea, Ecaterina Oproiu, Nicolae
Dragoș, Magda Cârneci, Cornel Brad, Nicolae Suciu.
Printre multele materiale de mare interes am întâlnit și
această opinie a prof.univ.dr. Ion Dodu Bălan despre re-
vista noastră: ”În cei doi ani de existennă, publicania tri-
mestrială ”Arena literară” a dovedit că este o revistă de
prestigiu, care se sprijină pe activitatea creatoare a unei
pleiade formată din scriitori talentani, în majoritate consa-
crani, cu opere apreciate de public și recunoscute de critica
literară prin cronici și analize literare de înaltă ninută.”
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018
”Mărturii culturale” (revistă trimestrială de cul- cută neobservată. O altă evocare este cea a actorului și
tură), Satu-Mare, anul II, nr. 4 (8), octombrie- scriitorului Dionisie Vitcu, despre care scrie Ștefan Oprea,
decembrie 2017 reliefând personalitatea acestei mari figuri a teatrului nos-
Cunoscutul și apreciatul scriitor Aurel Pop (director fon- tru contemporan. Paginile de teatru și de artă plastică sunt
dator), secondat de Viorel Câmpean (redactor-șef), care susninute de Mircea Morariu (o cronică la spectacolul cu
de-a lungul anilor au dovedit că pot fi buni constructori de ”Regele moare”, de Eugen Ionescu, de pe scena Naniona-
reviste literare, reconfirmă, oferindu-ne o publicanie bo- lului bucureștean) și Călin Ciobotari (spectacolul cu ”Trei
gată în conninut, oglindă fidelă a mișcării culturale din surori”, de Cehov, jucat la Botoșani) și Grigore Ilisei (care
această parte de nară. În editorial, dl. Aurel Pop încearcă scrie despre pictorul Ion Neagoe). Ne-a mai reninut atennia
o scurtă ”radiografie” a stării nării la ora actuală, pornind și prezentarea Bisericii Sfinnii Atanasie și Chiril din Iași,
de la fapte și evenimente concrete. Nefiind în exclusivitate realizată cu multă competennă și cu o documentare pe mă-
revistă de literatură, ”Mărturii culturale” alocă spanii bi- sură de către Marius Chelcu, de la Institutul de Istorie ”A.D.
nevenite evocării și prezentării unor personalităni care au Xenopol” din capitala Moldovei.
marcat istoria Sătmarului, precum Gheorghe Pop de
Băsești și Ionină G. Andron (despre care scriu Claudiu
Porumbăcean și Viorel Câmpean) sau profesorul Ion
Giurgea (evocat de Carol C. Koka). Un spaniu generos
este rezervat omagierii profesorului și criticului literar ”Luceafărul de dimineaţă”, nr.11-12/2017
Gheorghe Glodeanu, personalitate contemporană de prim Dacă mai era necesar să adeverească o dată în plus re-
rang, de către Alexandru Zotta, Vasile Sălăjan, Gheorghe marcabila schimbare la faţă pe care anul 2017 a adus-o
Pârja, Aurel Pop. Poezii semnează Nicolae Silade, Ștefan revistei Luceafărul de dimineaţă, numărul dublu 11-12
Aurel Drăgan, Ileana Pop-Nemeș, Cornel Galben, Irina din decembrie o face cu prisosinţă, încât sumarul ediţiei
Lucia Mihalca, Ștefania Cecilia Ștefan, Dana Criste, iar s-ar putea lăsat analizat aproape ca un bilanţ. Dând
proză Corneliu Bala, critică Icu Crăciun, Adrian Botez, tonul întregii publicaţii ca întotdeauna, cronica literară
Mihaele Meravei, Andrei Petruș, Cristina Ștefan, semnată de criticul Dan Cristea, de astă dată dedicată
Constantin Stancu și Mircea Bostan. recentului volum al Irinei Petraş intitulat salingerian De
”Bucureștiul literar și artistic”, anul VII, nr. 1 (76), veghe între cărţi, capătă amploarea unui adevărat studiu
ianuarie 2018 al artei comentariului profesat de reputata autoare clu-
Ianuarie este, cum bine se știe, luna în care vorbim și jeană şi al „ardelenităţii” lui caracteristice. Tot amplă e
scriem mai mult decât în restul anului despre Eminescu, şi rubrica de istorie literară contemporană asigurată de
Luceafărul poeziei românești. Începând cu editorialul popularul critic Alex Ştefănescu sub genericul Viaţă şi
subsemnatului și continuând cu o relatare de la cea de- operă, avându-l acum împricinat pe Gheorghe Gri-
a XVIII-a edinie a Festivalului Internanional de Litera- gurcu. Traducerii Tudorei Şandru Mehedinţi i se dato-
tură (desfășurat la Drobeta Turnu Severin, Băile rează un captivant fragment din volumul de amintiri şi
Herculane, Baia de Aramă și Orșova), cu un eseu (”O corespondenţă publicat la Barcelona de columbianul
relanie ”imposibilă”: Maiorescu - Eminescu” de Marian Plinio Apuleyo Mendoza despre Gabriel Garcia Mar-
Nencescu), apoi cu articolul academicianului Mihai quez, iar Lindei Maria Baros – poeme al libanezei
Cimpoi - ”Eminescu la Centenarul Marii Uniri” și sfâr- Nohad Salameh şi francezului Marc Alyn ce continuă
șind cu un grupaj de aprecieri despre Poetul Nanional seria inovatoare de lirică tematică Aripa frântă, aripa
semnat de Romanina Maria Ștennel, revista onorează tatuată, scheletul. Alte fragmente exotice, semnate de
cum se cuvine memoria geniului poetic eminescian. Pa- Dimitris Angelis şi Yukio Mishima, au ca tălmaci pe
gina consacrată evenimentului de la 1 decembrie 1918 Victor Ivanovici şi Ana Laura Cocora. Un binemeritat
este de această dată semnată de Octavian Goga (”Uni- omagiu la cea de-a 75-a aniversare îi aduc scriitorii Dan
rea tuturor românilor”). O altă pagină este consacrată Stanca şi Emil Lungeanu criticului Dan Cristea, către
evocării poetului, traducătorului și publicistului Radu care ne îndreptăm şi noi urările şi felicitările cuvenite
Cârneci, care ne-a părăsit anul trecut la 8 decembrie. pentru modul exemplar al asigurării conducerii acestei
Profesorul universitar Nicolae Constantinescu este ”mi- prestigioase publicaţii.
nimografiat” de Ioan Haineș ca făcând parte din Gru- E.L.
pul literar ”Catacomba”, din cadrul căreia sunt publicani
acum și doi poeni: Marin Constantin și Adrian Bucu-
rescu. Pagina de arte plastice este susninută de Dalia Revista "Turism și Afaceri/ Tourism & Business Review"
Bialcovski și Radu Adrian, iar ultima, a XX-a, cuprinde este o revistă lunară, fondată în 1993, de către scriitorul
reproduceri după picturi ale Rodicăi Lomnășan. George G. Daragiu. Colecniile acestei reviste pot fi consul-
tate la Biblioteca Academiei Române. De-a lungul timpu-
”Cronica veche”, anul VII, nr. 12 (83), decembrie 2017 lui, în paginile ei, au apărut articole pe tema turismului și a
Trei pagini (2,3,4) sunt consacrate Regelui Mihai I și afacerilor, dar și de cultură - recenzii de cărni, poezii și proză,
cuprind mărturii, imagini și documente despre viana cronici plastice și de teatru, dar și o rubrică permanentă de
acestuia, subliniindu-se patriotismul lui și rolul monar- medicină susninută de lector univ.dr. Delia Daragiu. În re-
hiei în istoria României. Semnează Nicolae Turtureanu, vistă întâlnim nume cunoscute din domeniile amintite. În
Mihaela Grădinaru, Liviu Antonesei, Virginia Burduja, paginile publicaniei s-au perindat, pe rând, Mihai An-
Constantin Simirad și Traian D. Lazăr. Mircea Ciubo- tonescu, Ioan Groșan, Mihai Neagu Basarab, Nicolae Dan
taru continuă serialul ”Misterele onomastice ale Iași- Fruntelată, Ion Dumitru, Ionela Flood, Vasile Grosa, Clara
lor”, ajuns acum la episodul XXXIX, iar Al. Zub evocă Mărgineanu, Nae Georgescu și mulni alni oameni de artă și
figura lui A.D. Xenopol, de la a cărui naștere s-au îm- cultură.
plinit, anul trecut, în martie, 170 de ani, aniversare tre- Gabriel I. Năstase
87
 arena literară - Anul III, nr. 8 / ianuarie-martie 2018

COMUNICAT
Revista Arena literară și AsociaCia Difuzorilor și Editorilor-Patronat al CărCii organizează în anuI
2018 prima edinie a Concursului Nanional de Poezie “Radu Cârneci”, care va fi premers de un moment
omagial „Radu Cârneci”, organizat de Editura „Betta” și revista „Arena literară”, pe 14 februarie,
orele 16.00 la Clubul „Calderon”.
Manifestarea va avea loc în perioada 15 februarie-15 martie, finalizându-se cu acordarea premiilor și cu
lansarea ANTOLOGIEI ce va cuprinde cele mai valoroase dintre textele selectate în cadrul concursului.
Festivitatea care va încheia Concursul va avea loc în zilele
Salonului Internanional de carte „Bookfest-2018” (finalul lunii mai).
Concursul Nanional de Poezie „Radu Cârneci”, edinia 2018 și următoarele,
se va desfășura în conformitate cu următorul

REGULAMENT
1. Participarea este deschisă poenilor de limbă română, indiferent de vârstă de nara de rezidennă;
2. Poeziile (inedite- care nu au fost publicate ori postate) vor fi scrise în document word, cu diacritice, paginare A4,
font TNR de 12, spaniere la 1,15 - 1,5, vor avea cel mult 5 pagini și vor fi trimise într-un attach, prin e-mail pe adresa,
arenaliterara@yahoo.com, începând cu data de 15 februarie 2018, orele 00.00, până la data de 15 martie 2018, orele
24.00. Tematica pentru prima edinie va fi: Iubirea.
3. Într-un attach separat, autorul va trimite un scurt CV*, datele de contact (nume și prenume, adresa de domiciliu sau
rezidennă, numărul de telefon și adresa de e-mail) și o fotografie bust, obligatorii pentru cei care doresc ca textele să
le apară în ANTOLOGIE, cu precizarea expresă privind opniunea fermă de a achiziniona (sau nu) ANTOLOGIA.
4. Jurizarea se va face în două etape:
- între 15 martie și 25 martie va avea loc o selecnie a poeziilor care pot intra în ANTOLOGIE și care vor fi supuse jurizării;
- între 25 martie și 5 aprilie, grupajele de poezii selectate vor fi supuse atenniei unui juriu format din 5 scriitori de pres-
tigiu (3 poeni și 2 critici).
5. Rezultatele vor fi anunnate în revista “Arena literară” nr. 9, în alte publicanii de profil, pe Facebook (pagina Roșu
Nae) și pe site-ul: http://editura-betta7.webnode.ro - pe alte site-uri culturale.
6. Se vor acorda trei premii și trei menniuni, constând în diplome, cărni din partea organizatorilor și membrilor ju-
riului, plus publicarea poeziilor în revista „Arena literară” și alte publicanii cu care colaborăm.
Dacă se va reuși atragerea unor sponsori, se vor acorda și premii în bani.
7. La propunerea juriului, cele mai valoroase 40 grupaje de poezii trimise pentru concurs, vor fi incluse într-o ANTOLOGIE**.

Precizări:
* 1.- CV-ul trebuie să cuprindă numai elementele care-l caracterizează pe autor din punct de vedere literar: sudii de
profil, debut, număr de cărni publicate, aparinii în antologii (nr.) și în reviste literare, eventual referinne critice;
2.- ConYinutul CV-ului și numele autorului nu vor fi cunoscute de membrii juriului, ele fiind folosite doar într-un
scurt portret de autor, pentru cei incluși în ANTOLOGIE.
** 1. Pentru autorii care doresc să achizinioneze ANTOLOGIA, precizăm că prenul la două exemplare va fi de 70 lei
(inclusiv cheltuielile de transport în nară), urmând ca, după ce juriul stabilește grupajele de poezii care pot fi incluse
în ANTOLOGIE, să se comunice autorilor acest lucru și să li se transmită care au optat pentru achizinionare, moda-
litatea de plată.
2. Organizatorii pot decide dacă vor fi incluse în ANTOLOGIE și grupaje ale autorilor care nu doresc achizi-
nionarea acesteia.
***1. Nu se primesc texte înainte de 15 februarie,00.00 și nici după 15 martie, 24.00.

88
 ARENA LITERARĂ
Revistă trimestrială
Anul III / nr. 8 / ianuarie - martie 2018
ISSN 2537 - 3889
ISSN-L 2537 - 3889
SUMAR:
Editorial: Aureliu Goci, p.1;
Nelu Barbu: Marea Unire reflectată în literatură
(II), p.3; Aureliu Goci: Eminescu și Cultura
Na3ională, p.5; Dedica3ii „Luceafărului” de
Adrian Botez, Marian Dumitru, N.D. Fruntelată,
C. Kapi7a, Paula Romanescu, p. 6-8;
Adrian Botez: Arcane alchimice în poemul
„Mitologicale” (I), p.9;
Atelier poezie, p.12-20:
Mihai Antonescu, Adrian Botez, Emilia Dănescu,
Emil Dinga, Marian Dumitru, Constantin Kapi7a,
Victoria Milescu, Fl. T. Roman, Petre Ion Stoica,
Lumini3a Zaharia.
Critică literară:
Lucian Gruia- Doi poe3i (Victoria Milescu și
N.G. Mărășanu), un comentator, p.21;
Șerban Codrin - Sfântul cutare poetul Mihail
Soare, p.23; Nicolae Dan Fruntelată - Doctor
într-un spital al umorului (George Stanca), p.25;
Nicolae Georgescu - Știin3a de carte care ne
întinerește (Lina Codreanu), p.26; Cătălin Codru
- „Să ne dansăm iubirea”, p.27; Ioan Groșan-
Căutarea propriei identită3i prin iubire
(Viorica Nicolescu), p.28; George Daragiu -
Cultul iubirii în poezia Vioricăi Nicolescu, p.28;
Andrei Marga - Poezia izbutită a copilăriei
(Elena Bolânu), p.29; Viorel Coman -
N.G. Mărășanu - 80, p.35; Petru Solonaru- Eros și
Anteros, (Mari poe3i ai iubirii de Radu Cârneci),
p. 31; Ion C. Ștefan - Un alt mod de a scrie
(Gabriela Banu- Oglinda din vis), p.60,
Eliza Roha - Povestiri fantastice (Angela Dina
Concepţia şi grafica copertei:
Cezar Petry
Tehnoredactare:
Colegiul redac/ional:
Alexandru Petrea şi Melioara Velicu
Editor: Be2a Editura S.R.L. Director Onorific: Ion Dodu Bălan
Director: R.N. Carpen
Paula Romanescu- Cervantes (II), p. 52 Redactor șef: Aureliu Goci
Atelier proză:
Proze premiate la Concursul Na3ional de Proză
Scurtă ”Nicolae Velea”, ed.I/2017 Mihail Soare:
Seniori editori: Mihai Antonescu; Ioan Barbu; Nelu Barbu: N.D. Fruntelată;
Frizerul cu via3a și mor3ile sale, p. 69, Costel Stancu Victoria Milescu; Paula Romanescu; Th. G. Popescu.
- Flori de cireș, p.71, Florin Anghel Vedeanu - Dica,
p.73, Aurelia Corbeanu - Robotul, p.76. Colegiul de redac/ie: Victor Atanasiu; Nicolae Georgescu; Lucian Gruia;
Alte proze: Angela Dina Mo3ă3ăianu - Grivu, p.77; Emil Lungeanu; Florentin Popescu; Doina Rizea; Eliza Roha.
Eliza Roha - Revolta (II), p. 78;
Corneliu Zeana - Ședin3ă la raion, p.80
Alte rubrici:
Traduceri: Marian Ilie –Poezii de Ömer Öneren, p.32; Fondatori: R.N. Carpen; Mihai Antonescu; Gabriela Banu; Ioan Barbu; Nelu Barbu;
La aniversară - Victoria Milescu - 65, Ion Dodu Bălan; Șerban Codrin; Marian Dumitru; Nicolae Georgescu;
N.G. Mărășanu-80, p.34. Aureliu Goci; Lucian Gruia; Emil Lungeanu; Cezar Petry; Florentin Popescu;
Eveniment: Doina Rizea; Corneliu Zeana; A.D.E.-P.C.
N.D. Fruntelată - Arcadia din podul casei
noastre (însemnări de la ”Gaudeamus”), p.40;
Nicolae ăranu- Editura ”Be6a” la
”Gaudeamus”, p.41;
Literatura feminină, literatura despre femei Mul/umim celor care au sprijinit apari/ia acestui număr:
(IV) de Ana Dobre, p.56; A.D.E.-P.C., Pr. Gh. Neagoe, Marian Dumitru, Beatrice Kiseleff;
Biserica și cultura Geo Naum; Dan Tipuri3ă.
Eliza Roha - Comemorarea poetului Mul3umim totodată colaboratorilor care au contribuit cu materiale.
Nicolae Labiș, p.54;
Scrisori închise de Nicolae Dan Fruntelată - p.61;
Ștefan Dorgoșan - Literatura, via/a în arenă-
Idolul și strigoiul (II), p.63;
Th.G. Popescu- Oximoronul lui Alt-Ceva (V), p.66;
Nicolae Rotaru-Confesional (III), p.67;
In memoriam: Radu Cârneci, p. 30;
Florentin Popescu - Card de acces în Arenă, p.82;
Revista revistelor, p.85;
Cronichete de: Aureliu Goci (Nică D. Lupu -
Flori pe valurile vie3ii); Eliza Roha

Partenerii “Arenei literare”

Mo3ă3ăianu - Cum am retezat stupul), p.58; (Deocamdată atât - Th. Răpan), Ion C. Ștefan
Gabriel Cheroiu - Azilant în terminal (Răzvan (Nică D. Lupu - Flori pe valurile vie3ii), Nicolae
Nicula, Pedeapsa cerului), p.59. ăranu (Editura Astralis la Gaudeamus), p.84;
Istorie literară: Comunicat privind organizarea Concursului
Emil Lungeanu: Shakespeare reloaded (8), p.48 Na3ional de Poezie „Radu Cârneci”, p.88.
Victor Atanasiu- Homer (IV), p. 50
Responsabilitatea asupra conţinutului textelor revine autorilor, conform legii.

Materialele, word (doc.), de cel mult trei pagini A4, cu TNR de 12, cu spa/iere de 1,15 -
pentru proză, cu diacritice, conform normelor ortografice în vigoare şi corectate
cu maximă atenţie (altfel nu vor fi luate în considerare pentru publicare),
se trimit pe adresa de e-mail: arenaliterara@yahoo.com,
Vor fi publicate numai textele valoroase care respectă regulile de mai sus,
indiferent de autorii lor.
Autorii textelor publicate răspund pentru con/inutul acestora.
 8
Cartea de poezie a anului 2016

Filiala Constan a a U.S.R. Filiala Gala i a U.S.R. Revista ”I!aca”-Dublin Revista ”Arena literară”

Noută i la raft

Semnează în acest număr:

Mihai Antonescu, Victor Atanasiu, Nelu Barbu, Adrian Botez, Șerban Codrin, Viorel Coman,
Aurelia Corbeanu, Gabriel Cheroiu, Emilia Dănescu, George Daragiu, Emil Dinga, Ana Dobre,
Marian Dumitru, Nicolae Dan Fruntelată, Nicolae Georgescu, Aureliu Goci, Ioan Groșan,
Lucian Gruia, Marian Ilie, Constantin Kapitza, Emil Lungeanu, Andrei Marga, Victoria Milescu,
Angela Dina Mo,ă,ăianu, Gabriel I. Năstase, Gelu Negrea, Florentin Popescu, Th. George Popescu,
Eliza Roha, Paula Romanescu, Florin T. Roman, Mihail Soare, Petru Solonaru, Costel Stancu,
Petre Ion Stoica, Nicolae ăranu, Florin Anghel Vedeanu, Lumini,a Zaharia, Corneliu Zeana.
Preţ: 10 lei

Anul 3/ Nr. 8 / ianuarie-martie 2018

Cărţile sunt cărăuşii civilizaţiei. Fără cărţi, istoria e mută, literatura nu are glas,
ştiinţa e paralizată, iar gândirea şi meditaţia sunt suspendate. Revistă trimestrială
Barbara Tuchman *