Pentru cursul 2018 ‒ UNIVERSITATEA PITEȘTI

SIMBOLURI IDENTITARE CULTURALE ALE ROMÂNIEI

MONUMENTE ARHITECTURALE ȘI ARTĂ

ICONOGRAFICĂ ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI TRAIAN
(98-117 d.Hr.)

Dr. Leonard VELCESCU - cercetător în istoria artei - CRESEM - echipa internă CRHiSM - Universitatea din Perpignan "Via
Domitia" (Franţa) - Preşedinte de Onoare al Asociaţiei Identitate Culturală Contemporană (AICC - aiccromania.org) - Bucureşti

ARHITECTURA ROMANĂ - scurtă introducere:

Prezentare sintetică a câtorva lucruri, elemente şi simboluri culturale

importante din perioada antică romană din timpul domniei lui Traian (98-
117 d.Hr.). Unele dintre aceste lucruri sunt cunoscute, altele mai puţin,
altele chiar deloc.

Anumite monumente arhitecturale şi reprezentările lor artistice sculpturale

romane ne interesează în mod deosebit din punct de vedere istoric şi
cultural, pentru importanţa lor pentru istoria şi identitatea ştiinţifică
culturală a României, precum şi pentru spaţiul cultural european şi
mondial.

Arhitectura romană antică a fost concepută şi realizată în contextul artei

îmbinării armonioase şi estetice a spaţiilor şi a edificiilor şi a cuprins
perioada de timp, ce s-a întins grosso modo, din secolul V î.d.Hr. până în
sec. IV d.Hr. Ea a asimilat anumite aspecte şi elemente din spaţiul
arhitectural al Greciei antice şi tehnica edificării etrusce. Arta greacă a
avut o contribuţie considerabilă, în domeniile arhitecturii şi sculpturii,
asupra culturii Imperiului roman. Arta romană a cunoscut o veritabilă
dezvoltare în contact cu arta greacă, iar după prăbuşirea Imperiului roman
(în 476 d.Hr.) ea se prelungeşte în arta bizantină şi în arta creştină
medievală. După cum ştim arta romană a influenţat foarte mult artiştii şi
operele lor din perioada curentelor artistice, Renaşterea (1400-1450/1450-
1520) şi Barocul (mijlocul sec. al XVI-lea şi se termină în mijlocul sec. al
XVIII-lea), pe urmă celor din perioada Clasicismului (de la 1660 până la
1715 în Franţa) şi a Neo-Clasicismului (vers 1750-vers 1810). Arta romană
a continuat să dezvolte şi să pătrundă în tainele artei portretistice,
mozaicurile, teatrele, inovează cu termele, busturile, apeducturile, arcurile

1
de triumf, etc. De asemenea pictura romană a cunoscut o importantă
perioadă de dezvoltare.
Domeniile literaturii, filozofiei, a artei greco-romane au cunoscut un interes
major în revigorarea, construirea şi dezvoltarea societăţiilor din Europa, în
perioada Renaşterii, având ca punct de plecare Renaşterea italiană, la
Florenţa. O perioadă Pre-Renascentistă a avut loc în mai multe oraşe din
Italia în secolele XIII şi XIV, privind perioadele istorice numite Duecento şi
Trecento, din punct de vedere al Istoriei Artei (amintesc : Istoria Artei fiind
disciplina care are ca scop studiul operelor în istorie şi al sensului pe care
acestea pot să ia), ca o succesiune a artei bizantine şi gotice. Conform
studiilor istoricului de artă elveţian, savantul Jacob BURCKHARDT (1818-
1897), această Pre-Renaştere a început cu secolul al XII lea în Italia, în
regiunea Toscana (a cărui capitală este Florenţa) şi a urmat în secolul
următor, răspândindu-se până în regiunea franceză Provence (în Sud-Estul
Franţei, pe ţărmul Mediteranei) şi Italia centrală. Pictorii cei mai
reprezentativi ai acestei perioade sunt : Cimabue, Giotto, Duccio, fraţii
Lorenzettti, Simone Martini, etc.
Pe urmă, în secolul al XV-lea Prima Renaştere propriu-zisă (Quattrocento)
s-a răspândit în cea mai mare parte a Italiei, în Spania, în anumite regiuni
ale Europei de Nord şi în Germania. Între 1420 şi 1430 trei genii care
cunoşteau monumentele antice pe care le-au studiat la Roma au marcat
pentru totdeauna începuturile Renaşterii, la Florenţa : arhitectul
Brunelleschi (1377-1446), sculptorul Donatello (1383 sau 1386-1466) şi
pictorul Masaccio (1401-1428). Pe urmă această mişcare artistică va
cuprinde aproape toată Europa, în secolul al XVI-lea (Cinquecento -
perioada de aur a Renaşterii). Acum vorbim de o Renaştere artistică în
sensul unde operele din această perioadă nu se mai inspiră din Evul Mediu,
ci din arta greco-romană. Artiştii cei mai de seamă care au marcat această
perioadă : Leonardo da Vinci (1452-1519), Raffaello Sanzio (1483-1520),
Sandro Botticelli (1445-1510), arhitectul Bramante (1444-1514),
Michelangelo Buonarroti (1475-1564), etc.

În perioada domniei lui Traian (98-117 d. Hr.) marile confruntări militare,

marile războaie între Daci şi Romani au avut loc, după cum se ştie, între
anii 101-102 şi 105-106 d.Hr., anul 106 marcând sfârşitul războaielor în
Dacia. Și începând cu acest an 106 şi mai târziu, o serie de monumente
romane importante au fost realizate în Italia.

Câteva cuvinte despre împăratul Traian şi domnia sa : TRAIAN s-a născut

sub numele de Marcus Ulpius Traianus la data de 18 septembrie 53 în
Italica, un oraş antic roman situat în provincia Betica (Hispania Baetica), în
sudul Spaniei, aproximativ actuala regiune a Andaluziei ; sau la Roma şi a

2
murit pe 8 sau 9 august 117 în oraşul Selinus, regiunea Cilicia (azi oraşul
Gazipaşa, provincia Antalya, în sudul mediteranean al Turciei). Când a
murit, Traian purta numele şi supranumele de Imperator Filius Nerva
Traianus Optimus Augustus Germanicus Dacicus Parthicus. El este primul
împărat roman care provine dintr-o familie romană stabilită într-o
provincie a Imperiului, dar care la origine provine din Italia şi care s-a
instalat în sudul Spaniei, fiind o familie de coloni.

Traian a rămas în istoriografie ca fiind "optimus princeps" : "cel mai bun

dintre împăraţii romani". După domnia lui Domiţian (81-96 d.Hr.) şi
sfârşitul dinastiei Flavienilor, urmează dinastia Antoninilor (Nerva (96-98),
Traian (98-117), Hadrian (117-138), Antoninus Pius (138-161), Marcus
Aurelius (161-180), Lucius Verus (161-169, co-împărat cu Marcus
Aurelius), Commodus (180-192, fiul lui Marcus Aurelius). După Domiţian a
urmat scurta domnie a lui Nerva (96-98 d.Hr.), tatăl adoptiv a lui Traian,
după care a urmat Traian. Se consideră, în general, că în timpul domniei lui
Traian Imperiul roman a cunocut apogeul său, teritorial, politic, miltar,
economic şi artistic. Cuceririle obţinute în Dacia au permis în mod
considerabil îmbogăţirea şi redresarea economică a Imperiului, datorită
importantelor prăzi de război aduse din această ţară şi pe urmă
exploatarea a mai multor mine de metale de mare valoare.

În acelaşi timp cu această politică expansionistă, Traian a rămas în istorie

ca fiind, de asemenea, unul dintre marii împăraţi edificatori de construcţii
şi proiecte măreţe pe care i-a avut Imperiul roman. În literatura antica
Traian este menţionat, în câteva pasage, ca un adevărat constructor
"clădind în întreaga lume" (informaţie pe care o avem de la Eutropiu). Iar
principalele sale realizări, marile sale construcţii, apar după anul 106, după
cucerirea militară a Daciei. Înainte de această dată Traian nu a deschis
mari şantiere de construcţie, realizând doar câteva proiecte de utilitate
publică, refacerea sau terminarea unor drumuri şi edificii, sau noul port de
la Ostia :

- Portul de la Ostia (fig. 1) : Ostia antica era portul Romei antice, situat la
vărsarea Tibrului în Marea Tyrheniană, la 35 de km la sud-vest de Roma.
Mărfurile care proveneau din acest port erau aduse pe Tibru la Roma,
până în portul fluvial Emporium (portul fluvial al Romei). Oraşul portuar,
abandonat la sfârşitul Imperiului roman (între 27 î.d.Hr. şi 476 d.Hr.),
păstrează şi azi străzi şi părţi din clădirile antice. Un port vechi exista deja
în timpul lui Iulis Cezar (Caius Iulius Caesar). Începând cu anul 42
împăratul Claudius (41-54 d.Hr.) decide să construiască un nou port
(Portus Claudii) la 3 km distanţă la nord de oraşul Ostia.

3
Portul lui Traian : dar acest nou port început de Claudius şi terminat de
Neron (între anii 64-66) s-a adeverit a fi foarte expus puternicelor furtuni
care au făcut mari dezastre în acest port, scufundând în 62 (după scrierile
lui Tacitus) două sute de nave. De aceea Traian decide să se facă lucrări
construind un nou port (Portus Traiani), mai spre interior faţă de cel al lui
Claudius, ca să fie mai bine protejat şi mai funcţional. Planul noului port a
lui Traian avea forma unui bazin hexagonal, fiecare latură (chei) avea
lungimea de 358 m, 5 m adâncime, pe o suprafaţă de 32 hectare, legat de
Tibru printr-un nou canal (azi canalul de Fiumicio) şi de Roma prin Via
Portuensis.

În primii ani de domnie Traian a refăcut marele circ de la Roma

adăugându-i încă cinci mii de locuri :

- Circus Maximus "cel mai mare circ" (fig. 2), cel mai vast şi cel mai vechi
hipodrom din capitală (prima construcţie datează din 599 î.d.Hr.), dedicat
curselor de care şi procesiunilor triumfale, mai ales începând cu domnia lui
Traian. După realizarea acestor lucrări Circus Maximus a atins
dimensiunile sale maxime. A fost cel mai mare edificiu public din Roma,
având 600 de m lungime, lăţimea de 200 m şi o capacitate de la 250000 până
la 300000 de locuri. Era impresionant. Traian l-a reconstruit în întregime
din piatră şi l-a transformat într-un veritabil monument care a reliefat în
mod durabil peisajul Romei şi viaţa socială romană. Au fost folosite
materiale de primă calitate, marmure colorate şi bronzuri aurite,
symbolizând puterea imperială a lui Traian şi extinderea teritorială a
Imperiului său. Aici în imagine (2e) avem o scenă din celebrul film BEN-
HUR, reconstituire de curse de care cu marele actor Charlton Heston.
Acest film realizat de William Wyler a primit 11 premii Oscar (în 1959).

În scrierile sale, Dio Cassius (Istoria Romană, 68, 13) considera că :

- Podul realizat peste Dunăre (la Drobeta), între anii 103 şi 105 de faimosul
arhitect Apollodor a fost cea mai importantă şi îndrăzneaţă construcţie
înălţată vreodată (fig. 3) în timpul domniei lui Traian. Construcţia realizată
din piatră şi lemn avea lungimea aproximativă de 1135 m, 12 m lăţime şi
46-50 m înălţime.

Prin urmare, datorită acestor planuri arhitecturale urbanistice, Roma

devine un splendid oraş înfloritor construit după un plan prestabilit de
Traian şi arhitectul său principal Apolodor, cu tot felul de varietaţi de
marmure colorate, sau alte materiale care au fost folosite pentru diverse
edificii, foruri şi temple măreţe şi grădini frumoase.

4
De asemenea, au fost desecate mlaştini, cum au fost cele :

- Paludi Pontine (Pomtinae Paludes), câmpii mlăştinoase din Italia centrală,

în Latium, spre Marea Tireniană, la aproximativ 60 km de Roma (fig. 4),
începând chiar cu anul 106. O hartă a mlaştinilor Pontine în timpul papei
Pie VI (sec. XVIII) şi un tablou romantic-simbolist al pictorului spaniol
Enrique Serra y Auque, intitulat, Mlaştinile Pontine la amurg (1896).

- Mărirea portului Centumcellae (Civitavecchia) în 107 la Marea Tyreniană

(fig. 5. Desen de Jean-Claude GOLVIN).

- Mai târziu, în 109, mărirea portului de la Ancona, ameliorarea cheiurilor

şi fortificaţiilor (fig. 6), la Marea Adriatică.

- Arcul, sau Poarta monumentală a lui Traian de la Ancona (fig. 6) : a fost

construit în 114 d.Hr. Este un arc simplu cu o singură deschidere (o poartă
monumentală) înălţat în cinstea lui Traian. Acest monument a fost
conceput şi construit probabil de faimosul arhitect imperial, Apolodor din
Damasc. Construcţia are 18 m înălţime compusă de o arcada flancată de
fiecare parte de 4 coloane în stil corintic. Materialul folosit este marmură
albă extrasă din carierele din insula Paros (în Cyclade).

În partea de sus a arcului se află o inscripţie ; la origine literele acestei

inscripţii erau din bronz. Textul inscripţiei este dedicatoriu lui Traian
pentru construirea portului de la Ancona şi pentru liberul acces a tuturor
vaselor. Din acest port Traian s-a îmbarcat cu trupele spre Dacia. Alte două
inscripţii, de fiecare parte a celei centrale, certifică că acest monument a
fost dedicat de asemenea în onoarea Plotinei (soţia lui Traian) şi Marcianei,
sora împăratului.

Fig 6k : Columna lui Traian, scena LXXIX :

Pe chei, la capătul unui debarcader se înalţă arcul monumental construit de

Traian la Ancona. Pe acest monument se află trei statui de zeităţi
reprezentând Mercur (zeul comerţului, al călătoriilor), Neptun (zeul Mărilor
şi Oceanelor, protector al pescarilor) şi Portunus (zeu protector al Porturilor
şi al Navigatorilor).

Pregătirile militare : scena îmbărcării navale se petrece în timpul nopţii, cum

indică prezenţa unei felinar suspendat. în plus, doi oameni ţin cu mâinile
întinse torţe. Traian în persoană suprveghează buna desfăşurare a plecării
navelor de război.

5
- Lucrări de curăţire şi întreţinere a Canalul Nilului la Marea Roşie (fig. 7),
probabil realizate în 112. Acest canal a fost săpat în Egiptul antic pentru a
asigura legătura între Nil şi Marea Roşie, şi schimburilor directe între
Marea Roşie şi Mediterana (şi viceversa), prefigurând astfel canalul de
Suez. Canalul Nilului la Marea Roşie are o istorie de cel puţin de 1500 de
ani, şi am putea spune chiar dublă. El este cunoscut în lumea occidentală de
: canalul Faraonilor, canal lui Nekôs (Necho sau Nechao), canalul lui
Darius, canalul lui Ptolemeu, sau canalul lui Traian. Geograful Ptolemeu
(Geografia, 4, 5, 54), activ la Alexandria în mijlocul sec. al II-lea d.Hr. face
menţionări referitoare la un canal al lui Traian (Traianos Potamos).

- Construirea apeductului şi aducerea apei aqua Traiana de la sursele

lacului Bracciano (Lacus Sabatinus) la Trastevere (fig.8) pentru alimentarea
Romei cu apă ; construcţia celui de al X-lea apeduct al Romei a fost
începută în 104 şi a fost inaugurat în 109. Acest apeduct permitea aducerea
apei de la sursele aproape de lacul Sabatinus (azi Bracciano, la aproximativ
40 km în nord-vestul Romei) şi a avut o lungime de 59,2 km. Pe un sesterţ
din bronz din timpul lui Traian este reprezentată celebrarea apeductului
AQUA TRAIANA, printr-o divinitate de apă masculină şezând sub o
arcadă figurând realizarea apeductului, sprijinându-se pe un vas de apă
ţinând în mâna dreaptă o plantă de apă. Apeductul antic prezintă o
arhitectură specifică pentru secolul al II-lea, cu ziduri din beton acoperite
cu cărămizi sau cu pietre opus reticulatum. Această alimentare cu apă avea
ca uzaj pentru : apă potabilă, pentru Naumachia Traiana, pentru Băile lui
Traian, pentru Morile de pe colina Gianicolo, în cartierul Trastevere.

- Podul de la Alcántara (oraş în Spania, la graniţa cu Portugalia) (fig. 9) : de

asemenea este cunoscut şi sub umele de podul Traian, peste fluviul Tajo
care ia naştere în Spania, traversează Portugalia şi se varsă în Oceanul
Atlantic, la Lisabona. A fost construit între 104 şi 106 în onoarea
împăratului Traian, nativ din Spania. Construit în piatră, are lungimea de
aproximativ 194 m şi 6 arcade. Podul a fost total restaurat în anul 1860, iar
în 1969 pilonii principali au fost reparaţi. Dupa cum putem vedea, acest pod
antic construit de Traian este actual într-o stare perfectă şi complet
funcţionabil.

- Pavilionul neterminat, chioşcul lui Traian, o construcţie mică la Philae (o

mică insulă pe Nil) în Egiptul de Sus (fig. 10) : este un monument elegant,
de dimensiuni reduse în formă de portic rectangular, început prin anul 100,
şi care se compune din 14 coloane cu capiteluri campaniforme. În interiorul
acestui pavilion, pe zidul din dreapta, se vede împăratul celebrând

6
ritualurile de ofrande în faţa zeităţilor Isis şi Horus, Isis şi Osiris.
Procesiunile religioase care aveau loc pe această insulă treceau foarte
probabil pe sub acest pavilion.

- Construcţiile de la Timgad sau Thamugadi ; colonie importantă în nord-

estul Algeriei de azi, fondată de Traian în anul 100). Colonie Marciana
Traiana Thamugadi în latină (fig. 11), supranumită şi "Pompeiul Africii de
Nord". Fondatorii acestei colonii, Traian şi Marciana (sora lui Traian).

O suită de construcţii importante au fost realizate aici : un forum, o piaţă

mare, temple (cum ar fi un templu dedicat lui Jupiter, un altul dedicat
zeiţei Ceres - zeiţa agriculturii), un teatru cu o capacitate de aproximativ
3500 de persoane - principala construcţie dedicată spectacolelor (la Timgad
nu s-au descoperit urmele unui amfiteatru), o bibliotecă situată în centrul
oraşului, semnificaţie importantă acordată pentru cultura urbană, un
capitol (edificiu public care servea drept centru al vieţii municipale şi
politice), un arc triumfal a lui Traian cu trei deschideri, monument înălţat
la intrarea vestică a decumanusului maximus ; construcţia a fost ornată cu
nişe dreptunghiulare încadrate de coloane mici (fine) care adăposteau
statui, dominate de arcade susţinute de coloane cu capiteluri corintice ;
construcţia termelor romane (a băilor) ; cartiere de locuinţe individuale
obişnuite şi altele aristocrate ; de continuat de pus imagini, pe urmă arta
decorativă, pe urmă necropolele, muzeul din Timgad ; plan regulat al
străzilor în unghi drept, în centru, încrucişarea celor două stăzi principale
caro (nord-sud) şi decumanus (est-vest), inspiraţie din planurile urbanistice
ortogonale etrusce. La început veteranii au fost instalaţi în această nouă
colonie şi erau în număr aproximativ de 200 până la 400, pe urmă până la
900. Progresiv s-a format prima generaţie de locuitori care număra
aproximativ 3 sau 4 mii de persoane. Vestigiile coloniei Timgad au fost
clasate în patrimoniul mondial al umanităţii de către UNESCO în 1982.

- Termele lui Traian, la Roma (construite între anii 104-109) (fig. 12).

- Multe din construcţiile din timpul lui Domiţian vor fi continuate, refacute
şi terminate de Traian (fig. 14).

- Refacerea forul lui Nerva, care fusese început de Domiţian (fig. 15).

- Terminarea realizării Odeonului, cu o capacitate de zece mii de locuri,

considerat una dintre minunile lumii (fig. 16).

- A terminat restaurarea începută de Domiţian a bibliotecii templului lui

August (fig. 17).

7
- A terminat şi inaugurat edificarea naumahiei în 109 (fig. 18) : spectacol la
vechii romani, constând dintr-o luptă navală. Ultima naumahie construită
la Roma a fost cea a lui Traian.

- Construcţia a două arcuri de triumf, unul cunoscut sub numele de arcul

lui Drusus, lângă poarta Appia şi un altul în Câmpul lui Marte (fig. 19-20).

- Pe urmă monumentele consacrate gloriei împăratului şi victoriei sale

asupra Dacilor :

- Forul lui Traian (inaugurat la 1 ianuarie 112), la Roma (fig. 21, 21a), cu
celebra sa :

- Columnă (inaugurată un an mai târziu, în 113) (fig. 21a).

- Bazilica Ulpia (fig. 21a).

- Porticurile curţii interioare împodobite la înălţime cu statui monumentale

de Daci (fig. 21a).

- Intrarea monumentală cu o singură deschidere (imagine păstrată pe

monedele romane din timpul lui Traian) (fig. ?).

- Construcţiile Pieţei lui Traian (fig. 21a), care, în mare parte se păstrează şi
azi (vezi şi strada antică a acestei pieţe), etc. Acum se află Muzeul Forurilor
Imperiale, o librarie şi birourile muzeografilor.

- Aceste monumente ale complexului Forului lui Traian apar pe unele

monede din timpul domniei lui Traian (fig. ?) :

Nu vom prezenta toate aceste numeroase realizări, doar cele mai

importante :

- De vorbit puţin de Forul roman, în general (vezi în articolul meu în vol.

Columna).

- La Roma : Forul lui Traian (fig. 21a) :

Dar, fără îndoială realizarea cea mai importantă şi cea mai maiestuoasă,
atât din punc de vedere arhitectural cât şi artistic, a fost cea a Forului lui
Traian.

‒ Forul lui Traian (Forum Traiani), la Roma (fig. 21a : imaginea color
reconstituită a Forului lui Traian), a fost cel mai mare şi cel mai maiestuos

8
dintre toate forurile construite în tot Imperiul roman, fiind ultimul dintre
forurile imperiale construite la Roma. Această realizare faraonică a fost
concepută, foarte probabil, de faimosul arhitect Apolodor din Damasc şi a
tins să devină centrul cel mai important din Roma. Lucrările au fost
începute, probabil în cursul anului 106, imediat după dificilele cuceriri
militare duse de Romani în Dacia, şi acest for a fost inaugurat în anul 112.
A fost construit cu cel mai mare lux, cu marmure colorate şi alte materiale
destul de rare şi preţioase. Vasta şi costisitoarea sa construcţie a fost
finanţată cu prada de război adusă de Traian în urma campaniilor militare
din Dacia. Forul lui Traian este situat în zona forurilor imperiale, de a
lungul arterei importante din Roma, Via dei Fori Imperiali, paralel cu Forul
lui Cesar şi perpendicular cu Forul lui Augustus.

Complexul Forului lui Traian cuprinde mai multe monumente :

- Basilica Ulpia ;

- Columna lui Traian (Colonna Traiana) ;

- Două biblioteci (Bibliotheca Traiani) ;

- Piaţa lui Traian (Mercati di Traiano) ;

- Templul dedicat lui Traian şi soţiei sale Plotina.

De remarcat, de asemenea, în acest vast complex architectural au fost

amplasate pentru împodobire şi numeroase statui monumentale de Daci.
Imaginea Dacilor este aici reprezentată într-o atitudine demnă şi de mare
respect. Numărul aproximativ al acestor statui care au făcut parte din acest
for este estimat între 85 şi 100. Mai precis, au fost sculptate trei serii de
statui de Daci :

1 ‒ Din numărul acestor statui de Daci, anumite au fost realizate pentru

faţada de la Basilica Ulpia, în marmură albă şi colorată de tip pavonazzetto,
fiecare statuie ajungând până la 3 m în înălţime (fig. 21 b-d : imagini cu
sculpturi de Daci din această categorie).

2 – Alte statui de Daci au fost puse deasupra porticurilor pieţei centrale a

forului, din marmură albă de Carara, ajungând fiecare statuie până la
înălţimea de 2,68 (fig. 21 e-g : imagini cu sculpturi de Daci din această
categorie).

9
3 ‒ Și a treia serie de statui de Daci a fost făcută se pare pentru un anume
loc situat tot în Forul lui Traian, numit Porticus Purpuretica (porticul de
porfir) (fig. 21 h-j : imagini cu sculpturi de Daci din această categorie).
Sculpturile de Daci din această categorie au fost realizate în porfir roşu
antic adus din Egipt, pentru corpurile personajelor, iar capetele şi mâinile
au fost sculptate din marmură albă de Carara. Statuile din această serie au
dimensiunile aproximative între 2,20 şi 2,40 m, ca înălţime. Precizăm, un
detaliu foarte important, anume, porfirul roşu este un material vulcanic
extrem de dur şi foarte dificil pentru sculptură (pentru a fi sculptat şi
şlefuit), era considerat în lumea antică romană "pietra regale" şi era folosit
în mod exclusiv pentru reprezentarea puterii imperiale romane, adică,
împăraţii romani şi pentru anumite zeităţi antice (cum ar fi : Atena, Apollo,
Minerva, etc.).

Acest fapt este unic şi foarte interesant, dar în acelasi timp şi foarte
enigmatic. Este destul de dificil pentru noi, în ziua de azi, să înţelegem
anumite lucruri excepţionale petrecute acum 1900 de ani şi mai ales când
mărturiile scrise din acea perioadă nu mai există (au fost pierdute, distruse,
etc., de-a lungul vremii). Este greu de explicat ce i-a determinat pe Romani,
pe împăratul Traian, să realizeze toate aceste reprezentări monumentale de
Daci şi mai ales această serie de statui din acest material imperial, porfirul
roşu din Egipt, care era considerat ca fiind un material extrem de preţios ‒
monopol imperial. Niciodată în Antichitate nu au fost sculptate atâtea statui
monumentale altor popoare "Barbare" (între ghilimele), cu excepţia
Dacilor.

Aici termenul de statui "monumentale" este folosit în sensul ‒ aceste

reprezentări sculpturale prezintă mărimea mai mare ca cea obişnuită,
naturală, a unei persoane.

Aceste reprezentări statuare de Daci (fig. 21 k-o :busturi-portrete de Daci),

care s-au păstrat destul de multe, se găsesc în ziua de azi expuse în cele mai
mari muzee din lume şi colecţii private : în Muzeul Forului lui Traian – în
Mercati di Traiano (şi o mare parte de fragmente din aceste statui care se
găsesc în rezervele acestui for), la Muzeul Luvru, la Muzeul Vaticanului, la
Muzeul Capitolino, la Roma, în colecţia prinţului Torlonia (Roma), la
Muzeul Palatino (Roma ‒ acum se găsesc în rezerve, în depozite), la Muzeul
Thermelor (Roma), în colecţia familiei nobiliare Ludovisi (Roma – la
Casino dell'Aurora Ludovisi), la Muzeul Palatului Pitti (la Florenţa), în
muzeul în aer liber ‒ parcul Giardino di Boboli (Florenţa), la Muzeul
dell'Opera di Santa Maria del Fiore (tot la Florenţa), la Muzeul Naţional din
Napoli, la British Museum (din Londra), la Muzeul Prado (Madrid), în

10
Statele Unite ale Americii (la Boston ‒ Museum of Fine Arts), la Jerusalem –
Israel Museum, la Muzeul Ermitaj (la Sankt Petersburg), la Berlin – Neues
Museum, etc.

În continuare prezint succint şi alte monumente romane importante, legate

de istoria şi cultura României :

– Columna lui Traian (Roma) – inaugurată în Forul lui Traian în anul 113
după Hristos (fig. 21 p-w : Columna) :

Cel mai impresionant monument triumfal construit vreodată,

Columna Traiană, realizată în marmură de Carara, este una dintre operele
cele mai complete pe care ne-a lăsat-o vreodată Antichitatea, sursă prolifică
de studiu pentru istorici, arheologi, artişti din lumea întreagă, etc. Columna
este din totdeauna unul din monumentele cele mai celebre din Roma ; într-
un document datat din 25 martie 1162, senatorii Comunei din Roma oferă o
importantă mărturie a notificării care îi era consacrată. Citez : « Noi,
senatorii romani, ..., decretăm, ..., Columna lui Traian nu va trebui niciodată
să fie dărâmată sau deteriorată, ci ea va trebui să rămână aşa cum ea este
pentru totdeauna, pentru onoarea poporului roman, întreagă şi intactă atâta
vreme cât Pământul va dura.».

Columna, construită de acelaşi arhitect care a realizat şi Forul lui Traian,

Apolodor din Damasc, măsoară aproximativ 39,57 m în înălţime. Acest
monument este singurul bine păstrat în Forul lui Traian. Columna nu este
numai o cronică figurată a războaielor dintre Romani şi Daci, dar, după
moartea lui Traian (în anul 117 după Hristos), ea a devenit şi mormântul
acestuia. Banda sculptată a basoreliefurilor se desfăşoară în spirală pe o
lungime de 200 m. Această friză este sculptată pe 404 dale de marmură
făcând parte din structura Columnei, unde sunt reprezentate 124 episoade
referitoare la războaiele împotriva Dacilor şi se pot număra 2570 de figuri,
dintre care 634 de Daci (fig. 21 x-z4 : portrete de Daci de pe Columnă).
Traian apare de 58 de ori, iar regele Decebal este reprezentat probabil de cel
puţin 8 ori. Columna lui Traian reprezintă cea mai mare sculptură din toată
Antichitatea. Din punct de vedere estetic, Columna este înainte de toate o
creaţie originală a artei romane de la începutul secolului II după Hr., datorită
marii sale unităţi compoziţionale şi omogenitatea basoreliefurilor, prin
realismul personajelor prezentate şi calitatea narativă a scenelor. Valoarea sa
în calitate de sursă arheologică şi istorică este inestimabilă, având în vedere
că scrierile lui Traian despre războiele dacice sunt astăzi pierdute.

11
Compoziţiile reliefurilor Columnei şi statuile de Daci pun în evidenţă
frumosul stil realist al sculpturii romane din perioadei domniei lui Traian
(98-117 d.Hr.), numeroase informaţii documentare istorice, precum şi o
bogată iconografie.

În primul rând se observă marea calitate sculpturală şi iconografică ce

caracterizează aceste reprezentări : figurile Dacilor pot fi considerate ca
fiind adevărate portrete (în sensul de reprezentare care prezintă afinităţi
evidente cu modelul sculptat) care particularizează fiecare personaj
reprezentat în arta romană. Fizionomia lor aparte, naturală, demnă, nobilă,
viguroasă şi dârză caracterizează aceste reprezentări. De asemenea,
subliniem faptul deosebit de important că marea majoritate a acestor
sculpturi au fost realizate de artişti oficiali romani în momentul când arta
romană se afla la apogeu, adică calitatea reprezentării figurii umane
atinsese cel mai înalt grad artistic.

‒ Arcul lui Traian, la Benevento (fig. 21 z5-z10 : Arcul lui Traian de la

Benevento), o localitate ce se afla la aproximativ 50 de km de Napoli, este
un monument cu o singură deschidere monumentală. El a fost construit în
anul 114 după Hristos, în onoarea împăratului Traian, pentru deschiderea
drumului de la Via Traiana, variantă de la Via Appia construită din ordinul
lui Traian pentru a face legătura mai directă între oraşele, Beneventum
(astăzi localitatea Benevento) şi Brindisium (azi Brindisi). Monumentul,
terminat după moartea lui Traian în 117, s-a păstrat aproape intact, având
aproape în totalitate reliefurile care-l împodobesc pe toate părţile. Aşa cum
se prezintă actual, Arcul de la Benevento este în mod cert cel mai bine
păstrat dintre toate monumentele romane de acest tip.

Pe acest monument, remarcăm câteva reliefuri istorice şi iconografice

deosebit de interesante şi importante care, putem spune, completează
semnificaţiile scenelor reprezentate pe Columna lui Traian, cum ar fi :

- Întâlnirea între Traian (fig. 21 z6) şi reprezentanţii « Barbarilor » care

după aspectul şi îmbracămintea lor, aceştia sunt foarte probabil Daci.

- Raport de înţelegere şi pace între împăratul Traian şi divinităţile

popoarelor regiunilor iliriene şi danubiene (fig. 21 z7) ; aici apar pentru
prima oară zeităţi trace şi gete : Bachus (gr. Dionysos) – zeul viţei de vie şi
al vinului ; Ceres (gr. Demeter) – zeiţa agriculturii şi a roadelor
pământului, a recoltelor şi a secerişurilor ; Diana (gr. Artemis) – zeiţa

12
pădurilor, a vânătoarei şi a lunei ; Silvan – zeul pădurilor şi al câmpurilor,
protectorul culturilor de orice fel. Pe Columna lui Traian nu apare acest
lucru.

- Traian primeşte omagiul unei femei care îngenunchează în faţa lui (fig. 21
z8) – foarte probabil acest personaj feminin reprezintă personificarea
Daciei.

- Bolta Arcului de la Benevento (fig. 21 z9) : Traian este încoronat de o

Victorie înaripată. De jur împrejurul acestui tablou sculptural este
reprezentată o friză cu arme şi stindarde « barbare », dace, germane,
celtice, etc.; aici apar, scuturi, armuri şi căşti de protecţie dace, precum şi
"draco" – stindardul de luptă al Dacilor, etc.

- Detaliul frizei sculptate la nivelul părţii superioare a monumentului –

reprezentarea ceremoniei victoriei asupra Dacilor şi a bogăţiilor aduse din
Dacia (fig. 21 z10) : patru romani transportă pe umerii lor, o targă
încărcată cu obiecte valoroase de pradă, foarte grele şi preţioase, probabil
obiecte de aur, simbolizând aurul Dacilor.

Scenele reprezentate pe Arcul lui Traian de la Benevento ne aduc

informaţii complementare şi importante despre alte episoade ale
evenimentelor prezenţei militare romane în Dacia, în raport cu reliefurile
Columnei Traiane, îndeosebi depre ce s-a întâmplat după războiul cu Dacii.
Iar din punct de vedere stilistic reliefurile acestui monument pun în
evidenţă sfârşitul apogeului şcolii artistice al lui Apolodor din Damasc (care
a durat în timpul domniei lui Traian) şi apariţia unui stil artistic nou care s-
a dezvoltat în timpul domniei viitorului împărat Hadrian (117-138 d.Hr.).

– Trofeul de la Adamclisi, ridicat în regiunea Dobrogea, unde a fost găsită o

inscripţie fragmentară care ar data acest monument, probabil anul 109
după Hristos. Acest monument este singurul trofeu antic care a fost complet
reconstituit, în anul 1977 (fig. 21 z11). Iar în impresionantul muzeu
Tropaeum Traiani (fig. 21 z12-16) care se găseşte în localitatea Adamclisi,
sunt păstrate aproape majoritatea metopelor figurate originale şi o buna
parte a elementelor care au constituit acest monument. Acest Trofeu de la
Adamclisi este o construcţie destul de complexă, care nu a terminat să
dezvăluie toate secretele şi problematicele sale stiinţifice. Trebuie continuat
să fie studiat şi reactualizat acest monument important, atât din punct de
vedere arheologic, arhitectural, cât şi artistic-iconografic, iar cercetările să
fie publicate într-o culegere care să-i fie dedicată. Acest trofeu unic de la
Adamclisi trebuie să fie mai mult cercetat şi merită, indiscutabil, să fie şi

13
mai mult promovat în lumea întreaga, ca şi cel al Columnei lui Traian de la
Roma.

Alte monumente importante romane legate de istoria şi cultura României

după perioada lui Traian :

‒ Columna lui Marcus Aurelius (Roma, Piazza Colonna) (fig. 21 z17) este
un monument construit între anii 176 şi 192 după Hristos., pentru
celebrarea victoriilor sale asupra Germanilor Marcomani şi Sarmaţilor
(fig. 21 z18) stabiliţi la nordul Dunării. În anumite scene de pe acest
monument remarcăm, printre reprezentările popoarelor numite mai sus, şi
pe Daci (fig. 21 z19-z22). Acest monument este mult mai puţin studiat decât
Columna lui Traian. Ar trebui acordată mai multă atenţie şi acestui
monument care este de asemenea foarte important pentru cunoaşterea
istoriei şi culturii României.

– Arcul Triumphal al lui Constantin (la Roma) (fig. 21 z23-z24), monument

ridicat în anul 315 după Hristos, este ultimul din seria arcurilor de triumf
construite la Roma. El este compus din trei deschideri şi a fost construit din
ordinul Senatului roman pentru comemorarea victoriei lui Constantin la
Podul Milvius (loc situat la câţiva kilometri în nordul Romei), împotriva
rivalului său, împăratul Maxentius, la 28 octombrie 312, şi pentru cei 10 ani
de domnie. Acest arc triumfal a fost inaugurat la 25 iulie 315. Monumentul
se distinge prin anumite particularităţi : folosirea sistematică de elemente
(spolia) luate de la alte monumente anterioare din perioada împăraţilor,
Traian (98-117 d.Hr.), Hadrian (117-138 d.Hr.) şi Marcus Aurelius (161-180
d.Hr.). Arcul lui Constantin atrage atenţia în mod deosebit datorită
semnificaţiilor istorice şi iconografice a anumitor basoreliefuri şi statui
prezente pe acest monument : friza din perioada lui Constantin,
semnificaţia iconografică a metopelor cu scenele reprezentărilor trofeelor
cu captivi "Barbari", statuile monumentale de Daci care ocupă un loc
foarte important în partea superioară a acestui monument imperial, etc. În
vârful fiecărei coloane se află câte o statuie monumentală de Dac de 3 m
înălţime. În total sunt opt statui de Daci (patru pe o parte şi alte patru pe
cealaltă parte) din marmură colorată de tip "pavonazzetto" care
împodobesc aticul Arcului lui Constantin şi care provin din Forul lui
Trajan. Tot din această perioadă a domniei lui Traian (98-117) fac parte de
asemenea cele două mari panouri (fiecare măsoară 3 m înălţime) care
împodobesc arcul pe laturi la nivelul aticului. Aceste reliefuri reprezintă
scene de război petrecute în Dacia. Ele provin, la fel ca şi cele două
basoreliefuri situate pe pereţii deschiderii centrale ale arcului, dintr-o friză,
celebrând victoria asupra Dacilor. Această mare friză trebuie să se fi aflat

14
tot în Forul lui Traian. Foarte puţină atenţie a fost acordată studierii şi
înţelegerii semnificaţiei prezenţei reprezentărilor de "Barbari" pe Arcul lui
Constantin şi mai ales cele opt statui monumentale de Daci. Care este
semnificaţia exactă a acestor statui monumentale de "Barbari" (Daci),
plasate pe un monument imperial roman, Arcul lui Constantin, la nivelul
superior, adică de onoare ? Este un fapt destul de neobişnuit. Acest
monument este destul de enigmatic pentru noi şi nu şi-a dezvăluit încă toate
semnificaţiile sale.

DACII ÎN ARTA EUROPEANĂ ‒ Arta sculpturală reprezentată pe aceste

monumente antice a fost studiată şi desenată de cei mai mari artişti ai
Renaşterii şi Barocului, precum şi de cei care au făcut parte din curentele
artistice care au urmat. Compoziţiile Columnei Traiane, "Marea Friză a lui
Traian", reprezentările statuare de Daci din Forul lui Traian, etc., au servit
de modele de studiu şi au influenţat creaţiile marilor pictori şi sculptori,
printre care: Jacopo da Bologna, Rafaello Sanzio, Giulio Romano,
Michelangelo Buonarroti, (care admira compoziţiile Columnei Traiane, în
faţa cărora el s-ar fi exprimat : "Nu există decât o singură Columnă
Traiană !"), Biagio Pupini, Michelangelo Merisi da Caravaggio, Francesco
Primaticcio, Nicolas Poussin, Pietro Santi Bartoli, Raffaello Fabretti, Peter
Paul Rubens, Jean-François Perrier, Bernini, Edmé Bouchardon, Hubert
Robert, Pierre-Henri de Valenciennes, Jacques-Louis David, Eugène
Emmanuel Viollet-Le-Duc, etc. Câteva imagini reprezentative ale operelor
acestor artişti (fig. 21 z25-z33) : Pirro Ligorio, Peter Paul Rubens, Edmé
Bouchardon, Viollet le Duc.

- O să vorbim în continuare despre calitatea portretistică şi stilul realist din

timpul lui Traian, perioadă considerată apogeul artei romane.

- Parte din reliefurile Columnei vor fi analizate şi studiate, din punct de

vedere, compozitional, stilistic şi iconografic.

- De asemenea o să vorbim şi o să analizam anumite portrete ale lui Traian.

- De asemenea o sa vorbim şi despre "secretele" realismului portretistic

roman caracteristic pentru această perioadă.

- De asemenea o sa vorbim şi despre o metodă de analiză şi observare a unei

opere de artă : ce trebuie sa vedem şi să analizam, etc.

15
În concluzie :

– Trebuie subliniate următoarele lucruri legate de bogata iconografie a

Columnei şi a monumentului triumfal de la Adamclisi, precum şi statuile de
Daci din Forul lui Traian, la Roma şi despre importanţa tuturor acestor
monumente antice romane pentru istoria şi identitatea culturală a
României în contextul european actual :

– Aceste opere sculpturale, de o foarte bună calitate artistică şi

portretistică, reprezintă o realizare antică unică şi de excepţie : niciodată în
istoria politică şi militară a Imperiului roman nu a mai fost înfăptuit acest
lucru, adică în cadrul complexului Forul lui Traian :

– Imaginea demnă a Dacilor a fost plasată în locul cel mai prestigios al lumii
romane, în inima Romei, în Forul lui Traian. Această imagine nobilă a
poporului dac a reuşit să învingă factorul distrugător al timpului şi să ajungă
până în zilele noastre, fapt deosebit de important şi de mare valoare pentru
istoria reprezentărilor antice ale Dacilor în arta romană şi a culturii
României. (L.V.)

Aceste reprezentări sculpturale sunt de o mare importanţă, atât pentru

patrimoniul cultural european, cât şi românesc. Basoreliefurile Columnei lui
Traian, precum şi statuile de Daci reprezintă o moştenire culturală de mare
valoare artistică şi iconografică, fiind mărturii sculpturale antice inestimabile.
Aceste opere trebuie studiate şi puse în valoare. Ele reprezintă dovezi
iconografice nepreţuite ale predecesorilor poporului ce azi se numeşte român.
(L.V.)

– Aşa cum Romanii au admirat şi au pus la loc de cinste imaginea Dacilor,

plasând-o ca o valoare, în locul cel mai prestigios al lumii lor, adică în Forul
lui Traian, aşa şi noi la rândul nostru, în societatea noastră actuală, trebuie
să ne interesăm şi să studiem aceste opere sculpturale şi să promovăm
aceste valori culturale foarte importante şi care fac parte din istoria,
cultura şi identitatea României.

– Aceste simboluri culturale europene pot contribui în mod esenţial la

unitatea europeană, pentru o mai bună înţelegere şi colaborare între
diversitatea culturilor.

– Oamenii de cultură trebuie să pună la îndemâna oamenilor politici aceste

simboluri culturale care ne reprezintă, pentru a fi făcute cunoscute cât mai
mult şi promovate, atât pe plan european, cât şi în afară.

16
– Aceste elemente culturale vor contribui în mod sigur, în contextul nostru
european, precum şi cel mondial, atât la unitatea noastră culturală, cât şi
cea politică, la creşterea prestigiului şi a imaginii României în lume.

– De asemenea, CULTURA are un rol foarte important, DETERMINANT,

acela de a ne uni, de a ne lărgi orizonturile, indiferent de culoarea pielii
noastre, sau a apartenenţei politice :

CULTURA ÎNSEAMNĂ – CUNOAȘTERE, ÎNȚELEGERE ȘI

IDENTITATE PENTRU TOȚI !

______________________________________________

BIBLIOGRAFIE :

Arta Greciei antice :

- Lexicon Iconographicum Mythologiae Classicae (LIMC) : este o

enciclopedie, un dicţionar dedicat figurilor "mitologiei clasice" (adică
ansamblului format de mitologiile, greacă, etruscă şi romană, precum şi celor ale
culturilor mediteraneene periferice) şi a reprezentărilor figurate antice. LIMC
cuprinde, pentru fiecare personaj, divinitate sau erou, o culegere de legende şi de
surse literare antice care-l evocă, un catalog structurat de obiecte antice pe care
aceste personaje sunt reprezentate (ceramică, sculptură, pictură, bijuterii, etc.) şi
un comentariu despre evoluţia iconografiei, scheme de compoziţie, teme
figurate, precum şi semnificaţia şi simbolica lor.

LIMC a fost relizat de Fundaţia Internaţională pentru LIMC şi a fost publicat

între 1981 şi 2009. Iniţiatorul proiectului LIMC a fost Lilly Kahil (1926-2002),
profesor la Universitatea Paris Ouest Nanterre la Défense (Paris X)

http://www.limc-france.fr/presentation

Istoria şi arta romană :

Julian BENNETT, Traian, Editura All, Bucureşti, 1988.

Richard BRILLIANT, Arta romană de la Republică la Constantin, Editura

Meridiane, Bucureşti, 1979.

Eugen CIZEK, Epoca lui Traian, Editura Știinţifică şi Enciclopedică,

Bucureşti, 1980.

17
Filippo Coarelli, La colonna Traiana, Roma, Colombo, 1999.

Edward GIBBON, Istoria declinului și a prăbușirii imperiului roman,

București, Editura Minerva, 1976.

Mihai GRAMATOPOL, Portretul roman în România, Editura Meridiane,

Bucureşti, 1985.

Mihai GRAMATOPOL, Arta imperială a epocii lui Traian, Ediţia a II-a

adăugită, Braşov, 2011.

Niels HANNESTAD, Monumentele publice ale artei romane, Editura

Meridiane, vol. 1-2, Bucureşti, 1989.

LAROUSSE, Istoria Artei, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2006, p.240-305

(articolul, Arta romană).

Alexandre Simon Stefan, Les guerres daciques de Domitien et de Trajan :

architecture militaire, topographie, images et histoire, École Française de
Rome, 2005.

Horia I. URSU, Traian, Ed. Albatros, Bucureşti, 1971.

Radu VULPE, Columna lui Traian, Bucureşti, 1988 ; vezi şi ediţia mai
recentă, Columna lui Traian (Trajan's Column, CIMEC, Bucureşti, 2002.

Leonard VELCESCU, Dacii în sculptura romană – Studiu de iconografie

antică, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2015.

Rudolf WITTKOVER, Sculptura, Editura Meridiane, Bucureşti, 1980.

BIBLIOGRAFIE - RENAȘTEREA :

- Giorgio Vasari, istoric de artă şi artist plastic italian - pictor al secolului al

XVI-lea care a descris viaţa artiştilor din timpul său în Le Vite.

- Jacob Burckhardt, La Civilisation de la Renaissance en Italie, t. I şi II,

Denoël, Paris, 1981.

Sources antiques

 Pline le Jeune (v.61 - 114), Panégyrique de Trajan [lire en ligne [archive]] et les Lettres [lire en
ligne [archive]].

 Dion de Pruse (v.30 - v.116), Quatre discours sur la royauté [(en) lire en ligne [archive]].

18
 Juvénal (45/65 - ap.128), Satires [lire en ligne [archive]].

 Dion Cassius, Histoire romaine. LXVIII [détail des éditions] [lire en ligne [archive]] (v.155 -
ap.235).

 Pseudo-Aurelius Victor (IVe siècle), Liber de Caesaribus [lire en ligne [archive]] et Pseudo-

Aurelius Victor, Épitomé de Caesaribus, XIII - Ulpius Traianus [lire en ligne [archive]].

 Eutrope, Abrégé de l'histoire romaine [détail des éditions] [lire en ligne [archive]], (IVe siècle).

19