Arhitectura romana - scurta prezentare

1. 1. ,,De fapt istoria nu ne apartine, dar noi ii apartinem ei” Hans-Georg Gadamer Material
prezentat in cadrul proiectului ,,Viata cotidiana la Dunarea de Jos in Epoca romana” Prof.
Nistor Mirela
2. 2. ● Arta este o expresie a societății romane, a puterii statului, având ca scop principal
propaganda în favoarea politicii oficiale. De asemenea, arta exprimă și pasiunea
romanilor pentru ornament, gustul lor pentru fastuos, dorința de a-și înfrumuseța
locuințele, palatele, templele și locurile publice. ● La început, arta romană este dominată
de influențe etrusce și grecești (încât unii o consideră chiar o copie a acestor arte), ca
apoi să devină o artă originală, cu trăsături specifice, care a supraviețuit de-a lungul
istoriei, exercitând influențe asupra perioadelor ulterioare (Renașterea, neoclasicismul). ●
Având un caracter statal, este o artă unitară, bazată pe talentul organizatoric, spiritul
utilitar și simțul practic al romanilor. De la Roma pornesc principiile, soluțiile, noutățile,
pentru a se extinde apoi în toate provinciile.
3. 3. Câteva sunt elementele care constituie “firul roşu” al acestei arte. 1. Arta este
percepută în primă fază ca un meşteşug aidoma celorlalte; arta era dependenta de
realitatea din jur, imita realitatea; 2. Rolul moralizator al acesteia se explica prin prezenta
in interiorul corpului civic - monumentele sunt destinate pentru a fi privite şi a constitui un
fundal pentru exprimarea măreţiei senatului şi, ceva mai târziu, a împăratului.
4. 4. Arta romană, s-a spus adesea, reprezintă din multe puncte de vedere o simplă
continuare a artei greceşti. 1. Lumea greacă a exercitat o influenţă foarte puternică
asupra unor populaţii italice care, la rândul lor, au constituit o sursă de inspiraţie pentru
latini, cum ar fi etruscii. Influenţa greacă s-a manifestat direct, prin intermediul coloniilor
greceşti din sudul Italiei (Magna Graecia). 2. După cucerirea regatelor elenistice de către
romani, intelectualitatea greacă a acceptat să fie integrată într-o nouă comunitate politică,
cea romană. Asemănările dintre arta greacă şi cea romană - sunt numeroase dar nu
elimină diferenţele dintre acestea. Evoluţia artei romane a fost afectată de mult mai mulţi
factori decât cea greacă şi, dacă putem spune, mult mai străini de orizontul
mediteranean. Arta romană influenţează arta medievală europeană până târziu în epoca
modernă.
5. 5. Arta romană este mult mai puţin interesată de materiale de foarte bună calitate sau de
aplicarea unor tehnici foarte elaborate; Are un caracter narativ mult mai accentuat;
Asimilarea influenţelor străine rămâne la nivelul tehnicilor de lucru; ● Atenţia mai mare
acordată spaţiului privat - se adaugă alte camere cu funcţionalitate diversă; ● Un alt
element definitoriu al arhitecturii romane îl constituie forumul; ● Monumentul cel mai
răspândit al arhitecturii romane este reprezentat de băile publice.
6. 6. Procedeele de constructie s-au perfectionat cand in sec II iH s-a descoperit un fel de
ciment :un conglomerat artificial de pietris si nisip, amestecat cu materii vulcanice, peste
care se turna in cofraje mortar. Dupa aceasta, peretele era acoperit cu caramizi are sau
cu mici blocuri de piatra taiate in forma de romb. Apoi prin folosirea generalizata a
caramizilor arse, a fost posibila constructia boltei in leagan si a cupolei care putea
acoperii sali de mari dimensiuni. Asemenea progrese tehnice i-au ajutat pe romani sa
realizeze edificii indraznete,impresionind prin dimensiunile lor uriase : constructii in
special cu caracter pur utilitar: bazilici, terme, apeducte si edificii destinate spectacolelor.
7. 7. În ciuda amplorii unor construcţii, acestea rămân tributare unui model de locuinţă tipic
mediteranean, centrat pe o curte interioară. Două sunt excepţiile notabile. ► În primul
rând, vilele imperiale, subordonate unui program arhitectonic centrat pe împărat şi pe
sublinierea (cu ajutorul “citatelor” vizuale din arta greacă) excelenţei personajului. ► În al
doilea rând, villae rusticae, reşedinţe de ţară pentru aristocraţia provincială şi care se
constituie în acelaşi timp în reşedinţe de lux (în standardele provinciale) şi centre de
administrare a unor latifundii. ► Casele obişnuite sunt decorate adesea cu fresce şi cu
mozaicuri, primele mai degrabă de inspiraţie mitologică, în timp ce cele din urmă sunt
decorate cu scene din viaţa cotidiană.
8. 8. Casele romanilor se deosebeau de cele ale grecilor ,in primul rand prin acel element
tipic roman care este atrimul, curtea interioara , de forma rectangulara sau patrata,cu un
bazin sau un put in centru ,iar de jurinprejur cu camerele de locuit : in atrium erau plasate
 imaginile stramosilor si caminul domestic , precum si statuile divinitatilor protectoare ale
familiei.
9. 9. Herculaneum: House of the Mosaic Atrium House of Sallust, atrium and tablinum
10. 10. ► Atat de solidele poduri romane, indispensabile imensei retele de drumuri ,erau
perfect calculate ca sa reziste la presiunea apei. ► Podurile din epoca imperiala nu
foloseau in totdeauna betonul ci blocuri de travertin . ► Ei cunosteau din cele mai vechi
timpuri si arcul liber. Ponte Milvio din Roma, de pilda , avea arcele cu deschiderea de 18
m : dar in Spania , podul in intregime din argit de langa Alcantara, peste fluviul Tajo, pod
lung de 189 m , are sase semiarce circulare, deschiderea celui mai mare fiind de 27 m.
Iar podul lui Traian de la Portile de Fier, avea o lungime de aprox. 900 m , cu piloni de
piatra la o dis. de 51 m unul de altul. ► Adeseori podurile trcand peste apele unui rau sau
traversand o campie, functionau ca suport al unor apeducte.
11. 11. Podul Alcantara, Spania Podul de la Drobeta, Romania Pont Milvius, Roma
12. 12. Pont du Gard - Franţa Zaghuan - Cartagina - Tunisia Apeductul lui Valens - Istanbul
APEDUCTELE ROMANE Faimoasele apeducte romane, opere impresionante de
inginerie, aduceau in orase apa prin tuburi sau canale sustinute de arcuri uriase, de la
mari distante. Inginerul roman Frontinus, expert in constructia de apeducte, spunea ca
acestea sunt 'principalul semn al maretiei Imperiului roman. Total apeducte = aprox. 265;
Total km = aprox. 6000 Carsarea Maritima - Izrael Tarragona - Spania Izmir - Turcia
13. 13. Reproducerea santierului unui apeduct
14. 14. O realizare tipic romanain domeniul arhitecturii a fost si amfiteatrul. Aceste gigantice
constructii ovale reprezinta o dublare a teatrului semicircular greco roman, a carei prima
versiune permanenta , constituita in piatra si stuf vulcanic ,a fost completata de pompei,
in 54 ien. Arena de forma eliptica era acoperita cu nisip pentru ca acesta sa absoarba
sangele oamenilor ori al animalelor. Primul amfitiatru, prtial din piatra a fost construit la
Roma de Augustus, II sub Nerodar cel mai mare amfitiatru romansi totodata si cel mai
celebrueste'Amfiteatru Flaviilor'(sau Coloseum).,inceput de Vespasian si terminat de Titus
in 80 ien . Renumite sunt si amfiteatrele din Verona, Arles, Nimes, Pola, sa.Arhitectura
amfiteatrelor romane a exercitat o influenta considerabila in epoca renasterii.
15. 15. Amfiteatrul Roman Kom el-Dikka Verona Arena, Italia Amfiteatrul Aspendos, Turcia
Amman, Iordania. Amfiteatrul roman
16. 16. Terme: clădire care adăpostește băi publice. La romani diversele săli (frigidarium,
tepidarium, caldarium) aveau temperaturi diferite; Faimoasele terme romane nu erau doar
niste enorme si luxoase bai publice, ci si locuri de recreatie si centre de activitati sportive
si culturale. Dintre cele existente la Roma cele mai renumite erau cele din Agripa ,
Termele lui Diocletian construite intre 298-305 si Termele lui Caracala a caror constructie
dateaza de la inceputul sec III.
17. 17. Exemple de terme romane
18. 18. Arcul de triumf, realizat pentru prima data in secolul I i. Hr., are forma unei porti
boltite, cu 1-3 deschideri frontale, uneori si laterale, ornamentata cu coloane, basoreliefuri
si statui. Deasupra se plasa un grup statuar sau trofee care aminteau victoriile din
razboaiele de cucerire purtate de imparati, despre virtutile carora erau inscriptionate texte
pe fronton (partea centrala superioara a arcului). Cele mai impunatoare arcuri de triumf
existente la Roma sunt ale imparatilor Titus, Constantin, Septimius Severus. La
Beneventum (Italia) se afla cel inchinat imparatului Traian, altele in zone ale Italiei si
Frantei, dedicate lui Octavianus Augustus. Portile de intrare in orase erau de asemenea
monumentale dar s-au pastrat doar partial, ca cel din orasul german Trier. Erau flancate
de turnuri si aveau atat rol de aparare cat si decorativ.
19. 19. Arcul lui Caracalla, Djemila Arcul de Triumf al lui Constantin cel Mare Arcul lui Adrian,
Jerash Arcul Timgad, Algeria Arcul lui Titus, Roma Arcul lui Septimius Severus
20. 20. Templul roman era asemenea celui etrusc pe care-l continua dar incorporand si
influente grecesti. In general de dimensiuni mici, avea forma dreptunghiulara si era
construit pe un podium de piatra inalt. Avea in fata un rand sau doua de coloane, iar cela
, incaperea rezervata imaginii divinitatii respective , era pseudoperiptera,adica inconjurata
de coloane incorporate pe jumate in zidul celei. Exemplu tipic este templul bine pastrat
azi dedicat Fortunei Virile, din Roma,avand alaturi un alt tip de templu circular inchinat
Vestei. Perfect conservate au ramas si templele din S Galiei, de pilda la Nimes. Una din
 marile capodopere ale arhitecturii este Panteonul din Roma'templul tuturor zeilor' cel mai
bine conservat si cel mai celebru edificiu pe care ni l-au last romani. Construit in anul 27
ien de Agrippa : distrus de un incendiu , reconstrut de imparatul Domitian, apoi de
Hadrian dupa un alt incendiu a fost restaurat in fine de Septimius Severus si Caracala .
Templul are forma unui edificiu circular, precedat de un vestibul sustinut de 16 coloane .
Interiorul este de o absoluta armonie si simplitate. Peretii inbracati in marmura, au 7 nise
iar in planul superior, 8 edicule. Cu Panteonul intilnim pentru prima data o arhitectura
inteleasa ca organizare a spatiului, mai degraba decat ca simpla compozitie a maselor de
zidarie.
21. 21. Fortuna Virila Templul roman din Nimes Panteonul din Roma Templul Vesta
22. 22. Templul lui Romulus Templul lui Vesta Templul lui Vespasian Templul lui Castor şi
Pollux Templul lui Saturn
23. 23. Trecerea de la sistemul republican la cel imperial a dus la apariţia unui nou
comanditar, familia imperială. Iniţiativa edilitară este, din acest moment, o prerogativă
imperială şi în egală măsură un instrument politic de subliniere a autorităţii împăratului în
funcţie = este materializată arhitectonic în mari programe edilitare sau în monumente cu
caracter excepţional. Colloseumul, Forul lui Traian sau amenajarea cursului Tibrului sunt
expresia interesului împăraţilor de a dota oraşele imperiului şi mai ales capitala cu
construcţii care să ateste autoritatea lor. ► Termenul care pare să definească cel mai
bine arhitectura romană este cel de masivitate. . În ciuda elementelor preluate din arta şi
arhitectura greacă, utilizarea semicercului şi a boltei semicirculare ca forme principale,
masivitatea coloanelor portante duc la impresia generală de soliditate. Acest efect este
întărit de utilizarea, în multe situaţii, a pietrei aparente. Discursul ideologic este subliniat
de existenţa basoreliefurilor care narează succesele militare ale împăratului şi beneficiile
aduse puterii şi prestigiului imperiului.
24. 24. ► La nivelul tipurilor de monument, două sunt monumentele care par să
caracterizeze epoca imperială: coloanele comemorative (cum este Columna lui Traian) şi
arcurile de triumf (cum este cel al lui Constantin cel Mare). Acestora li se adaugă o serie
de statui colosale (cele mai cunoscute fiind cea a lui Constantin cel Mare, din care s-a
păstrat doar capul, respectiv statuia unui împărat necunoscut din Barletta). ► Aceste
categorii de monumente subliniază centrarea artei romane (cel puţin a celei aulice) pe
figura împăratului încă din timpul lui Augustus. Seria de statui imperiale indică faptul că
acestea atestă mai mult decât nevoile cultului imperial, ele sunt o formă de demonstrare a
fidelităţii faţă de dinastie, dar şi de consolidare a puterii împăratului.
25. 25. ► Asistăm, astfel, la o “segmentare” a fenomenului artistic în lumea romană a
secolelor II-IV d.Hr., o artă aulică, centrată pe figura imperială şi pe instrumentele puterii
romane (armata, justiţia, cultele oficiale, spaţiul urban), simboluri ala autorităţii şi unităţii
statului, respectiv o artă provincială, cu un predominant accent elenistic sau chiar oriental
în părţile estice şi unul celtic sau germanic în provinciile occidentale ale imperiului. ►
Acest dualism al artei romane în perioada târzie este rezultatul atât al expansiunii
teritoriale, cât şi al unei anumite toleranţe religioase şi al perpetuării limbii greceşti ca
limbă a elitelor romane. Arta romana privita in totalitatea ei pastreaza adeseori amprenta
spiritului, a conceptiei, a stilului artistic al acestor populatii.
26. 26. Bibliografie: - Adrian Bejan, Istoria Daciei romane , Timişoara 1998; - ISTORIA ARTEI
ŞI A ARHITECTURII - Program postuniversitar de conversie profesională pentru cadrele
didactice din mediul rural, Carol CĂPIŢĂ si Alin CIUPALĂ;
http://istpedia.blogspot.ro/2013/06/arta-in-dacia-romana.html
http://www.litere.uvt.ro/vechi/documente_pdf/cursuri/bejan/dacia%20felix. pdf
http://origamimela.wordpress.com/2013/05/29/arhitectura-in-roma-antica/
www.ancienthistory.about.com www.penelope.uchicago.edu
http://ro.wikipedia.org/wiki/Arta_roman%C4%83