Clasa a

9-a C

Cultura si civilizatia
romana
Proiect realizat de Trif
Mara
 Arhitectura

Arhitectura romană, numită şi arhitectura clasică romană este arhitectura Romei antice

(Republica şi Imperiul Roman).
Romanii au preluat din arhitectura anticilor greci coloanele caracteristice, aşa-
numitele ordine doric, ionic şi corintic, la care ei au adăugat încă două: ordinul toscan (asemănător
cu cel doric) şi ordinul compozit (combinaţie elaborată  între ionic şi corintic). Spre deosebire de
grecii antici care foloseau un singur ordin pentru o construcţie, romanii le combinau frecvent –
exemplu  faţada Colosseumului din Roma.
Ceea ce deosebeşte însă fundamental arhitectura romană clasică de cea grecească sunt câteva
elemente arhitecturale, folosite frecvent de romani: arcul roman, bolta şi cupola. Acestea,
împreună cu betonul  pe care îl inventaseră, i-au ajutat pe romani să construiască câteva din cele
mai grandioase clădiri din Antichitate: 
 Drumuri

Sistemul de organizare politică și necesitatea de a controla teritoriul i-au făcut pe romani

să dezvolte tehnici și să genereze structuri care să faciliteze mobilitatea armatelor lor.
Terenul de interes a fost pavat prin amestecarea unui strat de pietriș, umplutură și
finisaj de suprafață primit cu mortar de var, ceea ce a permis formarea de drumuri și
autostrăzi foarte durabile.
 Apeducte
O altă dintre marile opere de arhitectură civică au fost apeductele. Aceste structuri permiteau
ca apa să fie transportată prin gravitație de la izvoare printr-o bază de arcade, un canal de piatră
sau beton care a trasat o linie continuă de coborâre.
De asemenea, podurile sunt de obicei o construcție tipică romană, care erau mai mici decât
apeductele și mai largi, dar cu arcurile caracteristice. Soliditatea a fost una dintre proprietățile lor
pe măsură ce au căutat, cu secțiuni în formă de diamant sau deschideri în suporturi, pentru a
rezista presiunii apelor.
 Amfiteatre sau teatre

Misiunea acestor structuri seculare a fost de a găzdui lupta gladiatorilor care a luat
naștere la sud de Roma. Era lângă arcul de triumf și bazilica, structuri originale
romane. Au o formă mai mult sau mai puțin semicirculară și au fost caracterizate prin
fațadele lor cu arcade mai mari, cu mai multe etaje, decorate cu marmură, stuc și statui.
 Teatrul roman

Teatrul este o clădire folosită pentru spectacole publice. În Roma antică era folosită pentru spectacole de
teatru (vezi teatrul latin ).
Teatre romane au fost construite în toate zonele imperiului , din Spania până în Orientul Mijlociu.
Datorită capacității romanilor de a influența arhitectura locală, numeroase teatre din întreaga lume au
caracteristici unice romane. Romanii nu aveau locuri fixe, permanente pentru vizionări și spectacole până târziu în
Republica - timpul lui Pompei cel Mare
Teatrul roman a fost dezvoltat de non-romani în restul Italiei, mai ales în Campania (în perioada republicană).
 Scenografie

Elementele scenografice prezente întotdeauna au fost:

1.proscaenium , porțiunea scenei de lemn cea mai apropiată de public, reprezentând în general o stradă sau o
piață, corespunzătoare prosceniumului actual.
2.la scenae frons , a pictat pe fundal.
3.periaktoi , de derivare greacă, prisme triunghiulare rotative cu laturile pictate cu o scenă tragică pe o parte,
comică pe alta și satir pe a treia.
4.aulaeum , o cârpă asemănătoare cortinei noastre actuale, care nu trebuie confundată cu velul asemănător care
a surmontat cortina însăși la câțiva metri înălțime, (necunoscut grecilor) a permis schimbări rapide de scenă sau a
fost coborât la sfârșitul spectacolului. În unele teatre, în loc să cadă de sus, a fost ridicată de un sistem de antene
telescopice retractabile într-o carcasă specială de pe scenă, când pânza trebuia coborâtă.
 Resurse online
https://ro.warbletoncouncil.org/arquitectura-romana-11049#menu-5
https://koaha.org/wiki/Teatro_romano_(architettura)
https://ro.eferrit.com/teatrul-roman/