În mod uimitor, unele clădiri și elemente de infrastructură construite de către romani au supraviețuit

până în prezent.

Arhitectura romana - scurta prezentare

1. 1. ,,De fapt istoria nu ne apartine, dar noi ii apartinem ei” Hans-Georg Gadamer Material
prezentat in cadrul proiectului ,,Viata cotidiana la Dunarea de Jos in Epoca romana” Prof.
Nistor Mirela
2. 2. ● Arta este o expresie a societății romane, a puterii statului, având ca scop principal
propaganda în favoarea politicii oficiale. De asemenea, arta exprimă și pasiunea romanilor
pentru ornament, gustul lor pentru fastuos, dorința de a-și înfrumuseța locuințele, palatele,
templele și locurile publice. ● La început, arta romană este dominată de influențe etrusce și
grecești (încât unii o consideră chiar o copie a acestor arte), ca apoi să devină o artă
originală, cu trăsături specifice, care a supraviețuit de-a lungul istoriei, exercitând influențe
asupra perioadelor ulterioare (Renașterea, neoclasicismul). ● Având un caracter statal, este
o artă unitară, bazată pe talentul organizatoric, spiritul utilitar și simțul practic al romanilor.
De la Roma pornesc principiile, soluțiile, noutățile, pentru a se extinde apoi în toate
provinciile.
3. 3. Câteva sunt elementele care constituie “firul roşu” al acestei arte. 1. Arta este percepută în
primă fază ca un meşteşug aidoma celorlalte; arta era dependenta de realitatea din jur, imita
realitatea; 2. Rolul moralizator al acesteia se explica prin prezenta in interiorul corpului civic -
monumentele sunt destinate pentru a fi privite şi a constitui un fundal pentru exprimarea
măreţiei senatului şi, ceva mai târziu, a împăratului.
4. 4. Arta romană, s-a spus adesea, reprezintă din multe puncte de vedere o simplă continuare
a artei greceşti. 1. Lumea greacă a exercitat o influenţă foarte puternică asupra unor
populaţii italice care, la rândul lor, au constituit o sursă de inspiraţie pentru latini, cum ar fi
etruscii. Influenţa greacă s-a manifestat direct, prin intermediul coloniilor greceşti din sudul
Italiei (Magna Graecia). 2. După cucerirea regatelor elenistice de către romani,
intelectualitatea greacă a acceptat să fie integrată într-o nouă comunitate politică, cea
romană. Asemănările dintre arta greacă şi cea romană - sunt numeroase dar nu elimină
diferenţele dintre acestea. Evoluţia artei romane a fost afectată de mult mai mulţi factori
decât cea greacă şi, dacă putem spune, mult mai străini de orizontul mediteranean. Arta
romană influenţează arta medievală europeană până târziu în epoca modernă.
5. 5. Arta romană este mult mai puţin interesată de materiale de foarte bună calitate sau de
aplicarea unor tehnici foarte elaborate; Are un caracter narativ mult mai accentuat;
Asimilarea influenţelor străine rămâne la nivelul tehnicilor de lucru; ● Atenţia mai mare
acordată spaţiului privat - se adaugă alte camere cu funcţionalitate diversă; ● Un alt element
definitoriu al arhitecturii romane îl constituie forumul; ● Monumentul cel mai răspândit al
arhitecturii romane este reprezentat de băile publice.
6. 6. Procedeele de constructie s-au perfectionat cand in sec II iH s-a descoperit un fel de
ciment :un conglomerat artificial de pietris si nisip, amestecat cu materii vulcanice, peste
care se turna in cofraje mortar. Dupa aceasta, peretele era acoperit cu caramizi are sau cu
mici blocuri de piatra taiate in forma de romb. Apoi prin folosirea generalizata a caramizilor
arse, a fost posibila constructia boltei in leagan si a cupolei care putea acoperii sali de mari
dimensiuni. Asemenea progrese tehnice i-au ajutat pe romani sa realizeze edificii
indraznete,impresionind prin dimensiunile lor uriase : constructii in special cu caracter pur
utilitar: bazilici, terme, apeducte si edificii destinate spectacolelor.
7. 7. În ciuda amplorii unor construcţii, acestea rămân tributare unui model de locuinţă tipic
mediteranean, centrat pe o curte interioară. Două sunt excepţiile notabile. ► În primul rând,
vilele imperiale, subordonate unui program arhitectonic centrat pe împărat şi pe sublinierea
 (cu ajutorul “citatelor” vizuale din arta greacă) excelenţei personajului. ► În al doilea rând,
villae rusticae, reşedinţe de ţară pentru aristocraţia provincială şi care se constituie în acelaşi
timp în reşedinţe de lux (în standardele provinciale) şi centre de administrare a unor
latifundii. ► Casele obişnuite sunt decorate adesea cu fresce şi cu mozaicuri, primele mai
degrabă de inspiraţie mitologică, în timp ce cele din urmă sunt decorate cu scene din viaţa
cotidiană.
8. 8. Casele romanilor se deosebeau de cele ale grecilor ,in primul rand prin acel element tipic
roman care este atrimul, curtea interioara , de forma rectangulara sau patrata,cu un bazin
sau un put in centru ,iar de jurinprejur cu camerele de locuit : in atrium erau plasate imaginile
stramosilor si caminul domestic , precum si statuile divinitatilor protectoare ale familiei.
9. 9. Herculaneum: House of the Mosaic Atrium House of Sallust, atrium and tablinum
10. 10. ► Atat de solidele poduri romane, indispensabile imensei retele de drumuri ,erau perfect
calculate ca sa reziste la presiunea apei. ► Podurile din epoca imperiala nu foloseau in
totdeauna betonul ci blocuri de travertin . ► Ei cunosteau din cele mai vechi timpuri si arcul
liber. Ponte Milvio din Roma, de pilda , avea arcele cu deschiderea de 18 m : dar in Spania ,
podul in intregime din argit de langa Alcantara, peste fluviul Tajo, pod lung de 189 m , are
sase semiarce circulare, deschiderea celui mai mare fiind de 27 m. Iar podul lui Traian de la
Portile de Fier, avea o lungime de aprox. 900 m , cu piloni de piatra la o dis. de 51 m unul de
altul. ► Adeseori podurile trcand peste apele unui rau sau traversand o campie, functionau
ca suport al unor apeducte.
11. 11. Podul Alcantara, Spania Podul de la Drobeta, Romania Pont Milvius, Roma
12. 12. Pont du Gard - Franţa Zaghuan - Cartagina - Tunisia Apeductul lui Valens - Istanbul
APEDUCTELE ROMANE Faimoasele apeducte romane, opere impresionante de inginerie,
aduceau in orase apa prin tuburi sau canale sustinute de arcuri uriase, de la mari distante.
Inginerul roman Frontinus, expert in constructia de apeducte, spunea ca acestea sunt
'principalul semn al maretiei Imperiului roman. Total apeducte = aprox. 265; Total km =
aprox. 6000 Carsarea Maritima - Izrael Tarragona - Spania Izmir - Turcia
13. 13. Reproducerea santierului unui apeduct
14. 14. O realizare tipic romanain domeniul arhitecturii a fost si amfiteatrul. Aceste gigantice
constructii ovale reprezinta o dublare a teatrului semicircular greco roman, a carei prima
versiune permanenta , constituita in piatra si stuf vulcanic ,a fost completata de pompei, in
54 ien. Arena de forma eliptica era acoperita cu nisip pentru ca acesta sa absoarba sangele
oamenilor ori al animalelor. Primul amfitiatru, prtial din piatra a fost construit la Roma de
Augustus, II sub Nerodar cel mai mare amfitiatru romansi totodata si cel mai
celebrueste'Amfiteatru Flaviilor'(sau Coloseum).,inceput de Vespasian si terminat de Titus in
80 ien . Renumite sunt si amfiteatrele din Verona, Arles, Nimes, Pola, sa.Arhitectura
amfiteatrelor romane a exercitat o influenta considerabila in epoca renasterii.
15. 15. Amfiteatrul Roman Kom el-Dikka Verona Arena, Italia Amfiteatrul Aspendos, Turcia
Amman, Iordania. Amfiteatrul roman
16. 16. Terme: clădire care adăpostește băi publice. La romani diversele săli (frigidarium,
tepidarium, caldarium) aveau temperaturi diferite; Faimoasele terme romane nu erau doar
niste enorme si luxoase bai publice, ci si locuri de recreatie si centre de activitati sportive si
culturale. Dintre cele existente la Roma cele mai renumite erau cele din Agripa , Termele lui
Diocletian construite intre 298-305 si Termele lui Caracala a caror constructie dateaza de la
inceputul sec III.
17. 17. Exemple de terme romane
18. 18. Arcul de triumf, realizat pentru prima data in secolul I i. Hr., are forma unei porti boltite,
cu 1-3 deschideri frontale, uneori si laterale, ornamentata cu coloane, basoreliefuri si statui.
Deasupra se plasa un grup statuar sau trofee care aminteau victoriile din razboaiele de
cucerire purtate de imparati, despre virtutile carora erau inscriptionate texte pe fronton
(partea centrala superioara a arcului). Cele mai impunatoare arcuri de triumf existente la
Roma sunt ale imparatilor Titus, Constantin, Septimius Severus. La Beneventum (Italia) se
 afla cel inchinat imparatului Traian, altele in zone ale Italiei si Frantei, dedicate lui Octavianus
Augustus. Portile de intrare in orase erau de asemenea monumentale dar s-au pastrat doar
partial, ca cel din orasul german Trier. Erau flancate de turnuri si aveau atat rol de aparare
cat si decorativ.
19. 19. Arcul lui Caracalla, Djemila Arcul de Triumf al lui Constantin cel Mare Arcul lui Adrian,
Jerash Arcul Timgad, Algeria Arcul lui Titus, Roma Arcul lui Septimius Severus
20. 20. Templul roman era asemenea celui etrusc pe care-l continua dar incorporand si influente
grecesti. In general de dimensiuni mici, avea forma dreptunghiulara si era construit pe un
podium de piatra inalt. Avea in fata un rand sau doua de coloane, iar cela , incaperea
rezervata imaginii divinitatii respective , era pseudoperiptera,adica inconjurata de coloane
incorporate pe jumate in zidul celei. Exemplu tipic este templul bine pastrat azi dedicat
Fortunei Virile, din Roma,avand alaturi un alt tip de templu circular inchinat Vestei. Perfect
conservate au ramas si templele din S Galiei, de pilda la Nimes. Una din marile capodopere
ale arhitecturii este Panteonul din Roma'templul tuturor zeilor' cel mai bine conservat si cel
mai celebru edificiu pe care ni l-au last romani. Construit in anul 27 ien de Agrippa : distrus
de un incendiu , reconstrut de imparatul Domitian, apoi de Hadrian dupa un alt incendiu a
fost restaurat in fine de Septimius Severus si Caracala . Templul are forma unui edificiu
circular, precedat de un vestibul sustinut de 16 coloane . Interiorul este de o absoluta
armonie si simplitate. Peretii inbracati in marmura, au 7 nise iar in planul superior, 8 edicule.
Cu Panteonul intilnim pentru prima data o arhitectura inteleasa ca organizare a spatiului, mai
degraba decat ca simpla compozitie a maselor de zidarie.
21. 21. Fortuna Virila Templul roman din Nimes Panteonul din Roma Templul Vesta
22. 22. Templul lui Romulus Templul lui Vesta Templul lui Vespasian Templul lui Castor şi Pollux
Templul lui Saturn
23. 23. Trecerea de la sistemul republican la cel imperial a dus la apariţia unui nou comanditar,
familia imperială. Iniţiativa edilitară este, din acest moment, o prerogativă imperială şi în
egală măsură un instrument politic de subliniere a autorităţii împăratului în funcţie = este
materializată arhitectonic în mari programe edilitare sau în monumente cu caracter
excepţional. Colloseumul, Forul lui Traian sau amenajarea cursului Tibrului sunt expresia
interesului împăraţilor de a dota oraşele imperiului şi mai ales capitala cu construcţii care să
ateste autoritatea lor. ► Termenul care pare să definească cel mai bine arhitectura romană
este cel de masivitate. . În ciuda elementelor preluate din arta şi arhitectura greacă, utilizarea
semicercului şi a boltei semicirculare ca forme principale, masivitatea coloanelor portante
duc la impresia generală de soliditate. Acest efect este întărit de utilizarea, în multe situaţii, a
pietrei aparente. Discursul ideologic este subliniat de existenţa basoreliefurilor care narează
succesele militare ale împăratului şi beneficiile aduse puterii şi prestigiului imperiului.
24. 24. ► La nivelul tipurilor de monument, două sunt monumentele care par să caracterizeze
epoca imperială: coloanele comemorative (cum este Columna lui Traian) şi arcurile de triumf
(cum este cel al lui Constantin cel Mare). Acestora li se adaugă o serie de statui colosale
(cele mai cunoscute fiind cea a lui Constantin cel Mare, din care s-a păstrat doar capul,
respectiv statuia unui împărat necunoscut din Barletta). ► Aceste categorii de monumente
subliniază centrarea artei romane (cel puţin a celei aulice) pe figura împăratului încă din
timpul lui Augustus. Seria de statui imperiale indică faptul că acestea atestă mai mult decât
nevoile cultului imperial, ele sunt o formă de demonstrare a fidelităţii faţă de dinastie, dar şi
de consolidare a puterii împăratului.
25. 25. ► Asistăm, astfel, la o “segmentare” a fenomenului artistic în lumea romană a secolelor
II-IV d.Hr., o artă aulică, centrată pe figura imperială şi pe instrumentele puterii romane
(armata, justiţia, cultele oficiale, spaţiul urban), simboluri ala autorităţii şi unităţii statului,
respectiv o artă provincială, cu un predominant accent elenistic sau chiar oriental în părţile
estice şi unul celtic sau germanic în provinciile occidentale ale imperiului. ► Acest dualism al
artei romane în perioada târzie este rezultatul atât al expansiunii teritoriale, cât şi al unei
anumite toleranţe religioase şi al perpetuării limbii greceşti ca limbă a elitelor romane. Arta
 romana privita in totalitatea ei pastreaza adeseori amprenta spiritului, a conceptiei, a stilului
artistic al acestor populatii.
26. 26. Bibliografie: - Adrian Bejan, Istoria Daciei romane , Timişoara 1998; - ISTORIA ARTEI ŞI
A ARHITECTURII - Program postuniversitar de conversie profesională pentru cadrele
didactice din mediul rural, Carol CĂPIŢĂ si Alin CIUPALĂ;
http://istpedia.blogspot.ro/2013/06/arta-in-dacia-romana.html
http://www.litere.uvt.ro/vechi/documente_pdf/cursuri/bejan/dacia%20felix. pdf
http://origamimela.wordpress.com/2013/05/29/arhitectura-in-roma-antica/
www.ancienthistory.about.com www.penelope.uchicago.edu
http://ro.wikipedia.org/wiki/Arta_roman%C4%83