Introducere

În sens larg, arta romană include arta tuturor popoarelor care au făcut parte la un moment dat din
imensul Imperiu Roman (Italia, Grecia, Asia Mică, Africa de nord, Galia, Germania, Britania, Peninsula
Iberică, Provincia Dunăreană), iar în sens restrâns, arta romană are ca prim nucleu arta etruscă, preluată
și dezvoltată de Roma republicană care va reuși să unifice întreaga peninsulă. După cucerirea
Greciei, acest nucleu va fi puternic marcat de contactul cu arta grecească, si numai intr-o mică măsură
de arta altor popoare.

În arhitectura romană, care la început a avut un caracter sever și sobru, se observă, în epoca dintre
secolele lll și ll î.e.n., tendința spre o artă fastuoasă, odată cu introducerea betonului și apariția
sistemelor de boltire în construcții.

Majoritatea clădirilor Romei, ridicate de-a lungul timpurilor, păstrează încastrate în temeliile, în fațadele
si-n zidurile lor, coloane, inscripții și diverse alte fragmente luate de la vechile monumente ale
Antichității.

Coloseumul

Colosseumul este cel mai mare dintre amfiteatrele antice romane, dar si unul dintre vestitele
monumente ale Romei Antice.

Construcția Coloseumului a fost începută în anul 72 d.Hr., În timpul domniei împăratului Vespasian,
fondatorul dinastiei Flaviane, și a fost încheiată în anul 80 d.Hr., la un an după moartea împăratului. La
început, numele acestuia era Amfiteatrul Flavius.

A fost construit în locul unui lac artificial, parte din marele parc construit de Nero în centrul Romei, care
includea și o statuie colosală, de 36 de metri înălțime, ce îl prezenta pe Nero în chip de zeu al soarelui.
Acestă statuie care ulterior a fost demolată, a dat numele actual al construcției- Colosseum.

Un timp îndelungat, amfiteatrul a reprezentat pentru locuitorii și vizitatorii Romei, scena unor distractii
de masa cam brutale, incluzand uneori sangeroase lupte intre gladiatori sau intre acestia si fiare
salbatice.

Monumentul are formă eliptică, iar în mijloc se află arena cu aceeași formă, în jurul căreia sunt
tribunele pentru spectatori.

În prezent se cunosc mai multe construcții cu formă similară, dar Colosseumul se deosebeste prin
dimensiunile sale foarte mari.

Se întinde pe aproape 2,5 hectare și putea cuprinde vreo 50.000 de spectatori.

Are dimensiunea de circa 189 de metri în lungime și 156 de metri în lățime. Peretele exterior, are 47 de
metri înălțime, este alcătuit din 3 etaje, și un al IV-lea nivel, unde se găsesc spații asemănătoare cu
ferestrele.
De jur împrejurul celor 3 etaje se înălțau circa 80 de arcade, care slujeau atât de bine ca intrări și iesiri,
încât edificiul se putea goli de public in cateva minute.

Talentul organizatoria al romanilor transpare aici nu numai din asemenea aspecte practice, ci si din
planul cladirii si din decoratia ei.

In nivelurile succesive ale aceleasi cladiri se imbina trei ordine de arhitectura. Coloanele angajate de la
primul nivel sunt variatii dorice locale, cunoscute sub numele de ,,ordinul toscan,,; cele de la al doilea
nivel sunt ionice; la al treilea –corintice; iar la al patrulea, gasim stalpi corintici plati, denumiti pilastri.
Intre acestia sunt o serie de orificii pentru fixarea barelor pe care se intindea o prelata ce ii apara pe
spectatori de soare si de ploaie.

Aceasta combinare a structurii romane cu ,,ordine,, grecesti a exercitat o influenta capitala asupra
arhitectilor din timpurile moderne .

La capătul axelor principale (mare și mică) se află cele patru intrări, ce au forma unor porți. Două
dintre acestea erau destinate împăratului, iar celelalte două erau căi de acces ale procesiunilor solemne
care precedau spectacolul, dar si pentru aducerea mașinăriilor necesare.

Spectatorii primeau bilete sub formă de bucăți de ceramică , pe care erau indicate prin numere,
sectiunea si rândul.

Scaunele respective erau construite din piatră si erau etajate, formând cercuri în jurul arenei. Rândul de
jos se numea podium si era rezervat imparatului, familiei sale si senatorilor. Podiumul era delimitat de
arena printr-un parapet inalt,de aproximativ 5 metri, care apăra spectatorii de fiarele sălbatice.

Fiecare arcadă de la al doilea si al treilea etaj era ornată initial cu statui, probabil reprezentări ale unor
divinități și personaje din mitologia greco-romană.

Peretele exterior fusese placat cu marmură.

Materialul de constructie era un beton facut din caramizi sfaramate, pietris, cenusa vulcanica, var si
apa. El putea fi turnat in forme diferite si uscandu-se, devenea tare ca piatra naturala.

Structura de rezistenta a monumentului a suferit pagube insemnate in decursul veacurilor, in special

din cauza cutremurelor ce au condus la prabusirea unor portiuni mari din cladire.

În timpul domniei lui Marcus Opellius Macrinus, Colosseumul a avut de suferit din cauza unui incendiu
devastator, însă a fost reconstruit de Alexandru Sever în anul 248.

În anul 405, Regele Honorius a interzis luptele cu gladiatori, dar luptele cu animale au continuat până la
decesul lui Teodoric cel Mare (471-526).
 În perioada invaziei barbarilor, Colosseumul a inceput sa se degradeze. Din secolul al Xl –lea și până în
anul 1132, amfiteatrul a servit drept refugiu pentru familiile romane aristocrate, care luptau pentru
influentarea si controlul concetatenilor.

Ulterior, împaratul Henric al Vll-lea, devenind stapanul Coloseummului, l-a dăruit Senatului Roman.

În anul 1332, aristrocații locali au continuat să organizeze în amfiteatru lupte cu tauri, însă distrugerea
acestuia începuse deja,fiind folosit ca sursă pentru materiale de construcții. În secolele al XV-lea - al XVI-
lea, chiar și papa Pavel al ll-lea a utilizat piatră din amfiteatru, pentru construcția Palatului Venețian.

Deși Colosseumul ajunsese intr-o stare deplorabilă, cea mai mare parte a structurii a rezistat.

Începand cu secolul al XVlll-lea, Papa Benedict a decis sa ia cladirea sub protectia sa. El a dispus
instalarea unei cruci enorme în centrul arenei, pentru cinstirea patimilor martirilor crestini. Papii care au
urmat dupa Benedict al XlV-lea , au avut grija de edificiu, consolidand cu contraforturi unii pereti si
reparand scarile interioare.

Ministerul patrimoniului cultural și Banca Romei, au ajuns la un acord prin care se prevede salvarea
amfiteatrului de la distrugere. Primul pas include restaurarea arcadelor și tratarea lor cu o soluție
specială care va face aceste elemente impermeabile, dar și reconstrucția dușumelei arenei.

Concluzii

Vechea Romă poate apărea ca un model de perfectiune pentru o adunare civilizată, sau pentru
miscarea maselor poporului. Unii istorici subliniaza ingeniozitatea romana de a imprumuta idei de la
culturile subjugate, altii divinizeaza geniul roman în utilizarea materialelor de constructie și a formelor
structurale pentru a crea spatii publice de o eficienta si splendoare fara precedent.

Colosseumul este una dintre cele mai fascinante capodopere ale arhitecturii, construita in intreaga
istorie a Romei.

De-a lungul secolelor, a avut de suferit din multe cauze. Cu toate acestea, chiar dacă sunt lipsite de
finisaj interior si exterior, ruinele impresionează și astăzi prin măreția lor impunătoare.