ARHITECTURA ORIENTALA

Arhitectura este unul dintre cele mai importante domenii ale artei orientale. Aceasta fiind foarte bine
reprezentată în Mesopotamia și Egipt.
Arhitectura mesopotamiană este dominată de ideea religioasă și de cea monarhică. Ea este caracterizată
prin dimensiuni gigantice și prin grandoare, iar materialul principal este cărămida nearsă.

Arhitectura urbană este dominată de palate și temple. Cele mai vechi monumente

fiind palatele (ex. marele palat al lui Nabucodonosor al II-lea din Babilon).
      Palatele erau decorate cu: mozaicuri din bucăți de ceramică smălțuită, picturi murale,
reprezentând scene de război sau de vânătoare, ori cu reliefuri. În interiorul palatului există două
construcții importante  și caracteristice: templul și ziguratul.

Arhitectura egipteană este strâns legată de construcția orașelor (urbanistică), de religie și mai ales
de cultul morților. Stilul acestei arhitecturi este unul solemn și se pune accent pe  respectarea tradiției. Iar
materialul cel mai întrebuințat în construcția monumentelor este piatra, ea fiind asociată cu ideea
religioasă de „veșnicie”.

 Cea mai veche formă de arhitectură funerară este mastaba. Apoi în timpul dinastiei a

III-a apare piramida în trepte. În timpul dinastiei a IV-a, arta piramidelor atinge apogeul, fiind
construite marile piramide de la Giseh: „Orizontul lui Kheops”, „Mare este Kephren” și „Divin
este Mikerinos”.
     În timpul dinastiei a XVIII-a, din cauza jefuitorilor de morminte, piramida este înlocuită
cu hipogeul. Astfel de morminte se găsesc în  Valea Regilor și Valea Reginelor.

Templele, numite de egipteni „casa veșniciei”, sunt construite tot din piatră. Cele mai cunoscute
sunt: templul reginei Hașepsut, cele două temple ale lui Ramses al II-lea, săpate în stâncă la Abu-
Simbel și templele Karnak și Luxor.
Un element arhitectural original egiptean este obeliscul.

Arhitectura Greco-Romana
1. Arhitectura greaca Inceputurile arhitecturii grecesti se intalnesc in Creta.
a. Creta.
Principala constructive arhitecturala este palatal suveranului, a carui incaperi erau grupate in
jurul unei curti central. Ex. Palatul din Cnossos, construit în 1500 î.Hr., era alcătuit din peste
1000 de camere, situate la etaje diferite, beneficiind de alimentare cu apă prin apeducte, de
sisteme sanitare și de canalizare. Palatul cretan nu are aspect de fortăreață precum cel
mesopotamian, deoarece primejdia invaziilor exterioare era mai mică. Din acest motiv,
accentul nu cade pe zidurile de fortificație, ci pe deschiderea către peisaj și pe confort.
b. Micene
Palatele erau fortificate, înconjurate de ziduri groase din blocuri de piatră nefasonată (ziduri
ciclopice) și prevăzute cu turnuri de apărare. În interior aveau o cameră centrală, numită megaron,
care era o sală de mari dimensiuni. Megaronul va fi preluat de greci în construcția templelor.
Exemple: palatele de la Micene și Tirint.
Mormintele miceniene sunt de formă circulară și acoperite cu o cupolă. Cele ale famililor bogate
puteau avea un diametru și de peste 10 m. Exemplu: mormintele regale de la Micene (mormântul
lui Atreu).
c. Troia
Așezările din Troia sunt dominate de construcțiile de tip megaron. Ca material de construcție se
utiliza piatra, cărămida crudă sau lemn, iar din sec. VII se foloseste marmura. Templele se
inaltau pe coloane care puteau fi :
-Dorice : robuste, cu forme puternice, decoratii sobre;
-Ionice : mai suple, cu linii mai rotunjite, mai bogat decorate si mai elegante;
- Corintice : bogat decorate, asemeni unui cos cu plante, spectaculoase;
Edificii ale grecilor :
-agora : piata publica, centru spiritual, juridic, politic, commercial
- teatrul : loc public destinat spectacolelor, ocupa un loc important in lumea greaca, aici aveau loc
reprezentatii ale tragediilor si comediilor antice, spectacolele aveau loc de 2 ori pe an , primavera
si toamna, in cinstea zeului Dionysos; cei mai cunoscuti autori de tragedii antice sunt Eschil ,
Sofocle, Euripide iar de comedii Aristofan, prezinta teme mitologice
-stadionul : loc public destinat intrecerilor sportive si olimpiadelor
-biblioteca
2. Arhitecura romana
Romanii au introdus materiale noi ca cimentul. Structura clădirilor romane se baza pe bolțile și
zidurile de piatră și beton, și nu pe sisteme cu stâlpi și grinzi ca la arhitectura greacă. Bolta și
cupolele le-au permis romanilor să zidească spații mai mari, fără a folosi stâlpii de susținere
intermediari. Romanii au inițiat utilizarea amestecului de beton în construcții, fabricat din var,
moloz, apă și cenușă vulcanică, acoperind suprafețe mari. Acesta a permis dezvoltarea
construcțiilor la o scară nemaiîntâlnită până atunci realizându-se clădiri monumentale ca:
Panteonul, Colosseumul. Construcțiile se realizează mai rapid și au mai multă stabilitate.
Așezările romane se construiau după un plan de sistematizare în formă rectangulară, în jurul a
două drumuri largi care formau axele nord-sud și est-vest. Forumul, predecesorul pieței publice,
era construit pe agora grecească și se afla la intersecția dintre aceste două drumuri, fiind
înconjurat de clădiri publice, de exemplu, bazilici (săli de judecată și activități comerciale),
temple și arce de triumf. Statul deținea monopol asupra materialelor de construcții. Fabricarea
cărămizilor se desfășura în cărămidăriile statului, iar armata suporta cheltuielile pentru
construirea clădirilor civile. Drumurile și podurile care străbăteau imperiul au permis circulația
rapidă a bunurilor, informațiilor și trupelor. Vila romană, cu grădini, terase și coloane, ilustrează
situația materială înfloritoare a romanilor.
Tipurile de construcții:
-forumul: centrul orașului, locul unde se adună toți locuitorii cetății; exemple: cele ridicate de
Cezar, Augustus, Traian, Nerva, Vespasian;
-bazilica: construcții de mari dimensiuni unde au loc adunări publice, ședințele Senatului;
exemple: Bazilica Æmilia, Ulpia, Giulia;
-teatrul, amfiteatrul, odeonul, stadionul, circul: edificii destinate distracției; exemple: Colosseum,
Teatrul lui Marcellus, amfiteatrele din Arles, Nîmes, Verona;
-termele (băile publice): termele lui Agrippa, Caracalla, Dioclețian și Constantin cel Mare;
-monumente comemorative: erau ridicate nu numai în cinstea unor eroi, ci și pentru a glorifica
împăratul; exemple: arcurile de triumf ale împăraților Septimiu Sever, Titus, Traian, Constantin,
columna lui Traian, monumentul triumfal Tropaeum Traiani (de la Adamclisi, Constanța);
-locuințele: cele de la oraș se numeau "vila urbană", iar cele de la țară, "vila rustică"; exemple:
casele din Pompei și Herculanum;
-palatele imperiale, care devin foarte numeroase în perioada imperiului; exemple: Palatul
Flavilor, Palatul lui Dioclețian;
-templele: pot fi închinate unui zeu sau mai multor zei; exemple: Pantheonul, templul Vestei,
templul lui Jupiter;
-canale și apeducte, necesare alimentării cu apă a orașelor aflate în plină expansiune (exemplu:
canalizarea Romei antice);
-poduri, care asigurau legătura între diferitele regiuni ale unui vast imperiu; exemple: Podul din
Alcántara (Toledo);
-construcții militare; exemple: Castrul roman Apulum din Alba Iulia.