Clasele a V-a-A-B-C-D

ORAŞUL ŞI MONUMENTELE PUBLICE

Statul sclavagist roman se întemeia pe o reţea întinsă de oraşe care erau centre
administrative, religioase, meşteşugăreşti, comerciale şi culturale.

În Imperiul Roman existau aproximativ 1000 oraşe, între care cel mai întins şi cel mai populat a
fost Roma, iar după anul 330 d.Hr. şi Constantinopol a devenit un oraş important.

Toate oraşele romane aveau anumite caracteristici, mai ales dacă au fost construite de către
romani:
-erau înconjurate ci ziduri de cărămidă sau piatră, cu turnuri şi metereze,
-temple, clădiri publice, amfiteatre,
-fiecare oraşe avea una sau mai multe pieţe, denumite for, în care cetăţenii se adunau cu ocazia
alegerilor de magistraţi sau ca să discute în grupuri despre politică, afaceri, sport…

În toate oraşele romane existau terme, adică băi publice, cu bazine cu apă caldă şi băi cu aburi,
adică saune, unde cetăţenii discutau despre diverse probleme. Băile erau un loc pentru realizarea
igienei personale, a unor tratamente corporale, dar, în acelaşi timp, erau şi un loc de întâlnire
între oameni, un loc de socializare. Erau accesibile patricienilor şi plebeilor bogaţi pentru care
lucrau sclavii, în timp ce majoritatea populaţiei libere îşi câştiga veniturile prin muncă.

Încă din timpul republicii începuse să se schimbe aspectul arhitecturii oraşelor romane.
Pe măsură ce Republica Romană îşi extindea hotarele, la Roma erau aduse multe bogăţii: mari
cantităţi de aur care au permis conducătorilor Romei şi patricienilor bogaţi să construiască clădiri
publice tot mai mari şi mai frumos împodobite. Ca exemplu, erau oraşele greceşti şi cele
orientale. În timpul lui Octavian Augustus (31 î.Hr.-14 d.Hr) arhitectura romană ajunge la o mare
dezvoltare şi rafinare, la Roma şi în toată Italia. S-au ridicat clădiri măreţe, palate, amfiteatre,
biblioteci publice, terme şi apeducte. Au fost construite locuinţe luxoase cu 1-2 etaje, cu sală de
primire, cu camera de dormit, băi, curţi interioare pardosite cu marmură şi cu mozaicuri. În
încăperi aveau mobile de lux din lemn de esenţe preţioase, împodobite cu statui, iar pereţii erau
pictaţi în frescă. În oraşe existau şi clădiri cu 3-4 etaje, construite din piatră, cărămidă arsă şi
lemn, în care locuiau meşteşugarii, negustorii şi clienţii (întreţinuţi de patricieni). Octavian
Augustus a construit un mare temple denumit Panteon dedicate zeilor protector ai statului roman.
Să ne amintim că şi Octavian Augustus era considerat semizeu. Tot el a construit Altarul Păcii lui
Augustus, o clădire foarte frumoasă, decorată cu sculpture care înfăţişau belşugul şi fericirea
familiei lui Augustus. Domnia de 45 de ani a lui Augustus a fost o perioadă de linişte şi
prosperitate pentru toţi locuitorii liberi din statul sclavagist roman. Urmaşii săi au construit noi
teatre, arcuri de triumf după fiecare victorie contra statelor sau populaţiilor vecine, împăraţii
construiau câte un arc de triuf pe sub care armata victoriasă trecea, în semn de mare omagiu, în
uralele mulţimii. Pe măsură ce creştea numărul populaţiei Romei, care a ajuns la 1000000
locuitori, pe vremea împăratului Traian, s-au construit noi temple, băi publice, clădiri care erau
destinane spectacolelor de circ, lupte între gladiatori şi lupte între gladiatori şi animale sălbatice.
Casa de aur împăratului Nero impresiona prin mărime şi bogăţia podoabelor sale din aur, pietre
preţioase, obiecte de fildeş, statui de marmură. Amfiteatrul, denumit Coloseum, care putea
găzdui la un singur spectacol peste 50000 de oameni, a fost construit între 73-80- d.Hr. de către
împăraţii Vespasian, Titus şi Domiţian. Împăratul Traian a construit Forul lui Traian în jurul
căruia se aflau biblioteci publice şi alte clădiri publice destinate magistraţilor, iar cel mai
impunător edificiu a fost Arcul de triumf ridicat în cinstea victorie daco-geţilor şi Columna lui
Traian, o coloană de piatră înaltă de 40 metri acoperită în întregime de basoreiefuri reprezentând
scene din cele două războaie purtate de romani cu dacii în anii 101-102 şi 105-106, în urma
cărora. Dacia a fost cucerită şi transformată în provincie romană. Hadrian a construit palatul
imperial şi mausoleul (construcţie funerară destinată îmhumării familiei imperiale şi a altor
oameni de seamă). De regulă, împăraţii romani lăsau moştenire construcţii monumentale ca semn
al trecerii lor pe pământ şi, mai ales, pentru a rămâne în memoria poporului.

O atenţie deosebită s-a acordat împodobirii templelor, palatelor, clădirilor publice şi

forurilor (pieţelor) cu statui ale zeilor, împăraţilor, marilor generali. Basorelieful ( este o lucrare
de sculptură în care figurile ies în relief din fondul cu care fac corp comun, adică o sculptură
bidimensională) ocupa un loc de seamă în sculptură, fiind un element decorative cel mai mult
folosit în crearea frizelor pentru împdobire artistic a edificiilor (clădirilor) publice sau
particulare. De exemplu: sculpturile care se văd pe Columna lui Traian sunt basoreliefuri. În
pictură domina fresca (pictură realizată direct pe zid, după o pregătire specială a acestuia) care
reprezenta motive decorative sau scene din viaţa de zi cu zi (cotidiană). Cele mai frumoase fresce
au fost descoperite după dezgroparea din cenuşa vulcanului Vezuviu, a oraşelor Pompei şi
Herculanum. Apare în acest timp un nou gen de artă denumit mozaic ( lucrare de tehnică
decorativă, care constă în asamblarea artistică a unor bucăți mici de marmură, de ceramică, de
sticlă, de smalț etc. de diferite culori, lipite între ele cu mortar sau cu mastic ) reprezentând
motive decorative, chipuri de oameni, animale sau motive florale.
În concluzie, am aflat din această lecţie că în lumea romană oraşele au fost principalele
focare de civilizaţie şi au rămas peste timp modele de organizare şi bună funcţionare a oraşelor,
exemplu preluat, la sfârşitul evului mediu, de către toate statele europene şi perpetuat până în
zilele noastre. De asemenea, am aflat că romanii erau iubitori de frumos şi de aceea îmbinau
utilul (ceea ce era folositor, practice) cu plăcutul.