Arhitectura reprezinta cel mai important domeniu al artei

orientale. Popoarele Orientului Antic au lasat o mostenire culturala

inestimabila, prin poeme si mituri, monumente de arta si cunostinte
stiintifice.
In Mesopotamia, apare in Sumer si este practicata ca o adevarata
stiinta. Intreaga arhitectura mesopotamiana este dominata de ideea
religioasa si de cea monarhica, de aceea arta este, apropae in
intregime, in serviciul templului si in cel al regelui. Principalul
material de constructie, in lipsa pietrei, este caramida nearsa. O alta
caracteristica principala a constructiilor erau dimensiunile gigantice,
ce impresionau prin gandoarea lor orice calator antic in Mesopotamia.
S-au construit palate înconjurate de ziduri de apărare, intrarea
făcându-se pe rampe, dar interiorul cetății oferea toate condițiile de
trai (apă, hrană). Ca inovație, mesopotamienii au realizat palatul tip
zigurat ce avea formă de piramidă, dar în trepte de diferite culori, iar
la ultimul etaj se afla un observator.
Dupa cum se stie, civilizatia mesopotamiana se imparte in trei
mari popoare: sumerienii, akkadienii, asirienii. De aceea, fiecare a
avut o contributie aparte asupra arhitecturii orientale, avand influente
din zonele respective:
1. Arhitectura sumero-akkadiana:
Fiind un popor de războinici, cel mai important tip de
construcție creat de sumerieni este palatul-fortăreață. Acesta este bine
apărat de ziduri foarte groase și foarte înalte, fără deschideri, cu terase
artificiale și așezate pe înălțimi. De plan dreptunghiular, palatele sunt
construcții complexe prin numărul mare de camere pentru locuit,
recepții, dependințe. Aceste camere sunt așezate în jurul unei curți
interioare, centrale, nu au ferestre și sunt acoperite cu tavane drepte și
bolți. În cadrul palatului-fortareață se află:
 templul: format dintr-un vestibul și sanctuar în care se află
statuia de cult;
 ziguratul: turn în șapte trepte (etaje suprapuse, terase, scări
monumentale) care are la ultimul etaj o capelă pentru slujbele
 religioase și cercetări astrologice. Fiecare etaj al ziguratului este
diferit colorat, conform unei simbolistici mistice.
Palatele, templele și ziguratele erau construite din cărămidă
uscată la soare, foarte puțin din piatră și lemn și aceasta deoarece
regiunea Tigru - Eufrat era săracă în minerale și păduri. Decorația
acestor construcții este realizată cu cărămidă smălțuită și reliefuri.

2. Arhitectura asiriana:
Cea mai importantă construcție este palatul, un edificiu
impunător ridicat pe terase artificiale înalte. Aceste palate se
întindeau pe suprafețe mari și aveau porți de intrare impozante,
scări monumentale, turnuri și creneluri. Turnurile erau decorate
în relief, cu figuri uriașe de animale reale sau fantastice. Între
zidurile palatului se aflau numeroase curți interioare deschise, în
jurul cărora se grupau camerele de locuit și anexele necesare
desfășurării vieții. În mijlocul palatului se ridică ziguratul pe
șapte etaje.

3. Arhitectura babiloniana:
Civilizația babiloniană cunoaște o mare dezvoltare, în strânsă legătură
cu Babilonul, care va acumula bogății imense, ce vor duce la
dezvoltarea unei vieți luxoase și la înflorirea arhitecturii cladirilor.
Cea mai importantă construcție este palatul-fortăreață, bogat
decorat cu cărămizi smălțuite policrome sau cu reliefuri din același
material. Motivele decorative erau animaliere, florale sau geometrice.
Deși orașul a fost distrus de nenumărate ori, el a fost reconstruit de
către Nabucodonosor al II-lea care a refăcut vechile fortificații,
adăugând în fața lor, la intrare, Poarte zeiței Iștar din cărămidă arsă și
smălțuită. Tot în acea epocă au fost realizate celebrele Grădini
suspendate ale Semiramidei și Templul lui Marduk (sau Turnul
Babilonului).
 Templele și palatele babiloniene erau construcții masive
susținute de contraforturi și prevăzute cu sisteme de drenare a apei
provenită din precipitații. În orașul Ur s-au descoperit vestigiile unui
asemenea sistem de drenaj construit din plumb.
Alte elemente constructive de susținere erau pilaștrii și
coloanele. Acestea, ca și pereții, erau frumos ornamentate cu culori
strălucitoare și uneori placate cu aur sau zinc.

De asemenea, majoritatea cladirilor ce marcheaza arhitectura

mesopotamiana sunt, in mare parte, casele si palatele.
Casele oamenilor bogați erau foarte mari, avand două sau trei
etaje, cu un acoperiș locuibil. În casă existau căteva dormitoare, o
cameră de oaspeți, o capelă, o bucătărie, o baie și un mormânt sub
casă. Fiecare astfel de locuinta era inconjurata de o curte spatioasa, in
inima vegetatiei luxuriante. Casele oamenilor simpli nu erau la fel de
complexe, fiind alcatuite doar din cateva camere.
Palatele regilor din Mesopotamia erau clădiri uriașe, frumos
decorate. Aceste reprezentau, pe langa locuintele nobililor, si centrele
principale ale guvernului. Majoritatea zidurilor aveau basoreliefuri
sculptate în fildeș, descriind marile victorii ale mesopotamienilor.
Aveau de asemenea mari sculpturi la intrări, pentru a-l proteja pe rege
de demoni și alte spirite rele. Mobila era, de asemenea, fabricată în
principal din fildeș, care era ușor de decorat și de cioplit. Palatele
conțineau mari cantități de metale, precum bronzul și aurul.