Arta si arhitectura

in Roma antica

Cîmpanu Călin
Clanetariu Sebastian
Dascalu Tudor
Duca Mihail Rares
Matachi Vasilica Daniel
Novac Florin Matteo
Vernica Robert
 Arta romana
Arta romană este arta dezvoltată pe teritoriul Imperiului Roman.
Este o expresie a societății romane, a puterii statului, având ca
scop principal propaganda în favoarea politicii oficiale a statului
roman. De asemenea, arta exprimă și pasiunea romanilor pentru
ornament, gustul lor pentru fastuos, dorința de a-și înfrumuseța
locuințele, palatele, templele și locurile publice. La început, arta
romană este dominată de influențe etrusce și grecești (încât unii o
consideră chiar o copie a acestor arte), ca apoi să devină o artă
originală, cu trăsături specifice, care a supraviețuit de-a lungul
istoriei, exercitând influențe asupra perioadelor ulterioare având un
caracter statal, este o artă unitară, bazată pe talentul organizatoric,
spiritul utilitar și simțul practic al romanilor.De la Roma pornesc
principiile, soluțiile, noutățile, pentru a se extinde apoi în toate
provinciile.
Arhitectura romana

Arhitectura romană Este cea care s-a dezvoltat de la înființarea Republicii Romane în 509
î.Hr. Până aproximativ în secolul al IV-lea d.Hr. C., când apare arhitectura bizantină.

Structurile arhitecturale ale Romei Antice au avut o mare înflorire în timpul Imperiului
Roman, devenind un simbol al expansiunii și puterii sale. În ciuda declinului său odată cu
venirea Imperiului Bizantin, stilul arhitectural roman a continuat să influențeze construcția
Europei de Vest timp de multe secole. Câteva exemple ale acestei influențe pot fi
identificate în arhitectura preromanică și romanică, tipică Evului Mediu. În mod similar,
arhitectura islamică și bizantină a prezentat forme tipice romane. Mai târziu, în timpul
Renașterii italiene, Europa a reînviat stilurile clasice, inclusiv romanul.
Tipuri de constructii in Roma antica
În Roma Antică, au fost dezvoltate clădiri publice și private, lucrări de inginerie civilă și
militară, precum și programe și structuri de locuințe sociale în scopuri religioase,
comerciale, artistice sau de divertisment simplu.

Drumuri romane
Sistemul de organizare politică și necesitatea de a controla teritoriul i-au făcut pe romani să
dezvolte tehnici și să genereze structuri care să faciliteze mobilitatea armatelor lor. Terenul
de interes a fost pavat prin amestecarea unui strat de pietriș, umplutură și finisaj de
suprafață primit cu mortar de var, ceea ce a permis formarea de drumuri și autostrăzi foarte
durabile.
Apeductele romane
O altă dintre marile opere de arhitectură
civică au fost apeductele. Aceste structuri
permiteau ca apa să fie transportată prin
gravitație de la izvoare printr-o bază de
arcade, un canal de piatră sau beton care a
trasat o linie continuă de coborâre.
De asemenea, podurile sunt de obicei o
construcție tipică romană, care erau mai
mici decât apeductele și mai largi, dar cu
arcurile caracteristice. Soliditatea a fost
una dintre proprietățile lor pe măsură ce
au căutat, cu secțiuni în formă de diamant
sau deschideri în suporturi, pentru a rezista
presiunii apelor.
 Forumurile

 Forul roman era amenajat strict

sub forma unui dreptunghi,
înconjurat de porticuri și cu un
sanctuar sau templu la un capăt
departe de forfotă. Această
structură combina multe aspecte
ale vieții publice romane și ar
putea fi înconjurată de clădiri atât
de importante precum
bazilica, comitet și curia proprie
întâlnirilor politice. Stadioanele si circurile
 Au fost creați pentru a găzdui curse de cai și caruri,
așa că aveau o pistă împărțită în jumătate de un
perete jos și la capetele căruia erau coloane conice
care marcau punctele de cotitură. Înainte erau
decorate cu obeliscuri și alte trofee în punctele
intermediare ale pistelor. Gradinele erau făcute din
materiale din lemn sau piatră și semănau cu
structura și forma cavea de la teatru și amfiteatru.
 Templele in Roma antica
 Templele romane antice erau printre cele mai importante
clădiri ale culturii romane și unele dintre cele mai bogate
clădiri din arhitectura romană, chiar dacă doar câteva
exemplare supraviețuiesc în orice fel de stare completă.
Astăzi ele rămân „cel mai evident simbol al arhitecturii
romane”. Construirea și întreținerea lor a fost o parte majoră
a religiei romane antice și toate orașele de orice importanță
aveau cel puțin un templu principal, precum și altare mai
mici. Camera principală (naosul) găzduia imaginea de cult
a zeității căreia i-a fost dedicat templul și, adesea, o masă
pentru ofrande suplimentare sau libații și un mic altar pentru
tămâie. În spatele naosului se afla o cameră sau niște
camere folosite de îngrijitorii templului pentru depozitarea
diverselor lucruri folosite și a ofrandelor. Închinătorul obișnuit
intra rareori în naos și majoritatea ceremoniilor publice era
făcute în afara locului unde se afla altarul de sacrificiu,
pe portic, cu o mulțime adunată în incinta templului.
  Templele etrusce și cele romane au accentuat
 Ceremoniile religioase publice
ale religiei oficiale romane aveau loc
în aer liber și nu în interiorul
templului. Unele ceremonii erau
procesiuni care se terminau la un
templu sau un altar, unde un obiect
ritualic putea să fie depozitat și scos
în folosință sau unde ar fi depusă o
ofrandă. Sacrificiile, în principal ale
animalelor, aveau loc la un altar în
aer liber din templu; adesea pe una
dintre extensiile înguste ale
podiumului spre latura treptelor. Mai
ales sub Imperiu, cultele străine
exotice au câștigat adepți la Roma și
au fost religii locale în părți mari ale
Imperiului extins. Ele aveau adesea
practici foarte diferite, unii preferând
lăcașuri de cult subterane, în timp ce
alții, printre care și primii creștini,
venerau în case.
partea din față a construcției, care urma
modelele templului grec și constau de obicei
din trepte largi care duceau la un portic cu
coloane, un pronaos și, de obicei, cu
un fronton triunghiular deasupra, care era
umplut cu statui dintre cele mai mărețe
exemple, făcute la fel de des din teracota ca
din piatra, supraviețuind exemplare doar sub
forma de ​fragmente. Mai ales în perioadele
anterioare, ar putea să fie așezate statui
suplimentare pe acoperiș,
iar antablamentul decorat cu antefixe și alte
elemente, toate fiind pictate în culori vii. Cu
toate astea, spre deosebire de modelele
grecești, care, în general, acordau un
tratament egal tuturor laturilor templului, care
pot să fie vizualizate și abordate din toate
direcțiile, zidurile laterale și posterioare ale
templelor romane pot să fie în mare parte
nedecorate (ca la Panteonul din Roma sau
la Templul roman din Vic), inaccesibil prin
trepte (ca la Maisson Carree și la Templul
roman din Vic), și chiar în spatele altor clădiri.
La fel ca la Maison Carrée, coloanele laterale
ar putea să fie jumatati de coloane, ieșind din
perete
Influența etruscă și greacă
De la etrusci, romanii au preluat:
 unele principii urbanistice care stau la baza
înființării și organizării orașelor (folosirea
unor planuri regulate, cu străzi drepte și
trotuare pentru circulație, porți monumentale
de acces, sisteme de canalizare);
 existența camerei centrale (atrium) în planul
caselor particulare;
 modul de construcție al templelor de cult
(podium din piatră foarte înalt, amplasarea
coloanelor);
 utilizarea arcului, sisteme de boltire.
De la greci au preluat:
 conceptul de piață publică (agora, care
devine forum) ca centru al orașului;
 ordinele arhitectonice
(doric, ionic și corintic);
 modul de construcție al templelor de cult;
 structura și componența teatrelor;
 construcția trofeelor ca monumente
comemorative;
 utilizarea picturii, a mozaicului pentru
decorarea caselor sau palatelor.
Arcul de triumph lui Constantin Teatrul roman din
Orange

Coloana ionica
 Domus

 Domus este locuința individuală tradițională a familiei

romane, situată în mediul urban; avea plan rectangular și
numeroase încăperi cu destinație specială pentru folosința
membrilor familiei.
Era confortabilă (avea apă, încălzire centrală) și cu spații
largi pentru odihnă și recreere (peristylum, hortus).
Era decorată cu statui, mozaicuri, fântâni.
 Tehnici constructive
Resurse umane
 arhitecți: proiectarea construcției;
 ingineri: specialiști în betoane, fundații,
hidroconstrucții, sisteme de încălzire;
 dulgheri: realizau schelele sau părțile lemnoase
ale construcțiilor;
 pietrari: tăierea marmurei sau a pietrei;
 zidari: ridicarea zidurilor din cărămidă;
 țiglari: acoperișuri, bolți;
 stucatori: realizarea decorațiilor în stuc aplicate
pe pereți, tavane, bolți;
 instalatori: canalizări, conducte de apă;
 decoratori: mozaicuri, fresce.
Materiale
 lemnul: grinzi, planșee, șarpante, susținere
copertine la amfiteatre;
 piatră: fortificații, apeducte, poduri,
arcuri, pilaștri;
 marmură: placare pereți;
 cărămidă: zidărie brută (ce ulterior va fi
placată la interior și exterior);
 betonul: material a cărui utilizare a marcat
o revoluție în tehnica construcțiilor
deoarece asigură realizarea unor construcții
mai solide și mai puțin costisitoare.
 Colosseum
Colosseumul este un monument istoric și turistic aflat în
centrul Romei vizitat de foarte mulți turiști din toată lumea.
El este probabil cea mai impresionantă clădire-ruină a
Imperiului Roman. Acesta era cea mai mare construcție a
vremurilor sale după piramide și astăzi este cel mai
mare amfiteatru antic care poate fi vizitat
in Italia. Colosseumul este situat la est de Forumul Roman.
Construcția a început sub conducerea
împăratului Vespasian în anul 72 d.Hr. și a fost finalizată în
anul 80 d.Hr. sub conducerea succesorului și moștenitorului
său Titus. Alte modificări au fost făcute în timpul domniei
lui Domițian (81-96). Acești trei împărați sunt cunoscuți sub
numele de dinastia Flaviană, iar amfiteatrul a fost numit în
limba latină pentru asocierea cu numele de familie al
acestora, Flavius. El a fost folosit pentru concursuri
cu gladiatori și spectacole publice, cum ar fi bătălii maritime
pentru o scurtă perioadă de timp, când hipogeul a fost în
curând completat cu mecanisme de susținere a celorlalte
activități, vânători de animale, execuții, reînnoiri ale unor
bătălii celebre și drame bazate pe mitologia clasică.

Colosseumul poarta si denumirea de Amfiteatrul

Flavian
 Relieful
 Aceasta formă de sculptură
decorează columnele,
altarele, arcurile de triumf
și alte construcții.Constituie
atât un mijloc de
propagandă, dar și un
veritabil document istoric și
aceasta datorită bogăției
detaliilor. Astfel de
ornamente cu relief istorc
întâlnim pe Columna lui
Traian, pe Arcul de triumf al
lui Titus, pe Columna lui
Aurelian.
 Columna lui Traian
 Columna lui Traian este
un monument antic din Roma construit
din ordinul împăratului Traian, pentru
comemorarea victoriei sale în Dacia,
care s-a păstrat până în zilele noastre.
Monumentul se află în Forul lui Traian,
în imediata apropiere - la nord de Forul
roman. Terminată în 113, columna are
exteriorul prevăzut cu un
faimos basorelief sculptat, în formă de
spirală, care reproduce artistic sub o
formă epică războaiele dintre romani și
daci purtate de Traian pentru cucerirea
Daciei.
 Columna are o înălțime de aproximativ
40 de metri și conține 18 blocuri masive
de marmură de Carrara, fiecare
cântărind 40 de tone.
 Termele romane

Termele (în latina thermae) erau băile publice ale romanilor . Frecventarea lor era
una dintre activitățile favorite ale romanilor, indiferent de sex sau clasă. Era o
activitate socială ce constituia un eveniment central în viața de zi cu zi a cetățenilor
romani. Băile la romani îndeplineau funcții de igienă, facilitând în același timp
participarea la alte diferite activități adiacente de recreare. Erau concepute într-un
mod similar centrelor actuale de recuperare, asigurând totodată posibilitatea de
socializare și un mediu propice desfășurării afacerilor de tot felul. Majoritatea
orașelor romane aveau cel puțin un spațiu amenajat în acest scop.
Sculptura in Roma antica

 Sculptura romană s-a dezvoltat

în toată zona de influență a
Imperului Roman, având în
centrul său metropola, între
secolele VI î.Hr. și V după Hr. În
origine a derivat de la sculptura
greacă, în principal prin
mediația etruscă și apoi direct
prin contactul cu coloniile din
Magna Grecia și cu Grecia însăși
în perioada elenistică. Roma are
oricum propria ei artă și școală
autohtonă și independentă.
 Portretul

Acest gen de sculptură își are

originea în venerarea
strămoșilor reprezentați sub
forma de măști
mortuare.Portretele sunt
realiste reproducând
trăsăturile fizice și morale ale
personajului reprezentat.
VA MULTUMIM!