Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Templele etrusce și cele romane au accentuat partea din față a construcției, care urma modelele templului grec și
constau de obicei din trepte largi care duceau la un portic cu coloane, un pronaos și, de obicei, cu
un fronton triunghiular deasupra, care era umplut cu statui dintre cele mai mărețe exemple, făcute la fel de des
din teracotă ca din piatra, supraviețuind exemplare doar sub forma de fragmente.
Platforma pe care se așeza templul era ridicată de obicei mai sus în exemplele etrusce și romane decât în cele
grecești, cu până la 10, 12 sau mai multe trepte, mai degrabă decât cele trei tipice templelor grecești
Treptele astea erau în mod normal doar în partea din față și, de obicei, nu pe întreaga lățime a acestuia. Ar putea să fie
sau nu posibil să te plimbi prin exteriorul templului în interior sau în afara colonadei sau cel puțin în josul părților
laterale.
Partea din față a templului purta în mod obișnuit o inscripție care spunea cine a construit templul, tăiată în piatră cu o
secțiune „V”. Textul era umplut cu vopsea viu colorată, de obicei stacojie sau roșie.
A existat o variație locală considerabilă în stil, pentru că arhitecții romani au încercat de multe ori să încorporeze
elemente pe care populația le aștepta în arhitectura sa sacră.
Materiale
Bazilica (grec. bazilike - sală regală, lat. basilica domus) este o construcție
de foarte mari dimensiuni, de plan rectangular și în care au loc adunări
publice, se desfășoară judecăți, procese, piețe, sau târguri, ședințele
Senatului.
Prima bazilică a fost construită în anul 184 îHr.
În timpul creștinării, mai ales în perioada romană, termenul a început să fie
utilizat în mod deosebit de Biserica Romano-Catolică, pentru edificii
religioase, biserici.
De obicei acest termen este utilizat pentru a desemna bisericile romano-
catolice foarte importante.
Bazilicile sunt de două categori: bazilici majore și bazilici minore.
Panteonul