Arhitectura romană

Arhitectura romană este o artă de proiectare a

spațiilor și a clădilirol care s-au dezvoltat in
timpul Romei antice,adoptând anumite
aspecte ale arhitecturii Greciei antice.

Romanii au preluat din arhitectura anticilor greci coloanele

caracteristice, aşa-numitele ordine doric, ionic şi corintic, la
care ei au adăugat încă două: ordinul toscan (asemănător cu
cel doric) şi ordinul compozit.
Spre deosebire de grecii antici care foloseau un singur ordin
pentru o construcţie, romanii le combinau frecvent exemplu
faţada Colosseumului din Roma.
În ciuda faptului că profesia de arhitect este respectată și considerată onorabilă, cei
mai mari arhitecți având o influență semnificativă asupra împăraților înșiși cu care
uneori întrețin relații de încredere, doar câteva nume de arhitecți care au lucrat
pentru contul Romei, în esență cei de la originea celor mai mari monumente ale
Romei și ale lumii romane au ajuns la noi.

De cele mai multe ori, identitatea arhitectului

unei clădiri este necunoscută în favoarea celei a
sponsorului al cărui nume poate fi gravat chiar cu
litere mari pe entablamentul monumentului.
Această ignoranță provine dintr-o situație socială
în general umilă, arhitecții romani fiind cu
siguranță foarte adesea sclavi sau eliberați.
Bazilica era o cladire publica de mari proportii, cu intrare pe una din laturile mari sau mici,
compusa dintr-o vasta sala dreptunghiulara, impartita in mai multe spatii interioare prin
siruri de coloane. Situate in apropierea Forului, bazilicile erau locurile unde se tineau
sedintele tribunalelor, loc de intalnire al comerciantilor si in general al oamenilor de
afaceri.
Apeductele erau destinate aprovizionarii cu apa a oraselor
romane, prin tuburi si canale subterane, sustinute la suprafata
prin arcuri.
Primul apeduct, cu o lungime de 16,6 km, dateaza din secolul IV
i. Hr. Mai tarziu a fost construit pentru Roma un apeduct lung de
91 km, altele in unele provincii, ca Franta sau Spania.
Templul reprezinta o sinteza a traditiilor romane.
Asezat pe un podium de piatra inalt, avea uneori o
forma dreptunghiulara, cu intrarea flancata de un rand
de coloane si incaperea centrala inconjurata de
coloane precum templul Fortunei Virile din Roma. Alte
temple aveau o forma circulara (templul Vestei din
Roma) sau patrata, ca cele pastrate pe teritoriul
Frantei.
Arcul de triumf are forma unei porti boltice, cu 1-3
deschideri frontale, uneori si laterale, ornamentata cu
coloane,si statui. Deasupra se plasa un grup statuar sau
trofee care aminteau victoriile din razboaiele de cucerire
purtate de imparati, despre virtutile carora erau
inscriptionate texte pe fronton (partea centrala superioara a
arcului).
Cele mai impunatoare arcuri de triumf existente la Roma
sunt ale imparatilor Titus, Constantin, Septimius Severus.