spațiilor și a clădilirol care s-au dezvoltat in timpul Romei antice,adoptând anumite aspecte ale arhitecturii Greciei antice.
Romanii au preluat din arhitectura anticilor greci coloanele
caracteristice, aşa-numitele ordine doric, ionic şi corintic, la care ei au adăugat încă două: ordinul toscan (asemănător cu cel doric) şi ordinul compozit. Spre deosebire de grecii antici care foloseau un singur ordin pentru o construcţie, romanii le combinau frecvent exemplu faţada Colosseumului din Roma. În ciuda faptului că profesia de arhitect este respectată și considerată onorabilă, cei mai mari arhitecți având o influență semnificativă asupra împăraților înșiși cu care uneori întrețin relații de încredere, doar câteva nume de arhitecți care au lucrat pentru contul Romei, în esență cei de la originea celor mai mari monumente ale Romei și ale lumii romane au ajuns la noi.
De cele mai multe ori, identitatea arhitectului
unei clădiri este necunoscută în favoarea celei a sponsorului al cărui nume poate fi gravat chiar cu litere mari pe entablamentul monumentului. Această ignoranță provine dintr-o situație socială în general umilă, arhitecții romani fiind cu siguranță foarte adesea sclavi sau eliberați. Bazilica era o cladire publica de mari proportii, cu intrare pe una din laturile mari sau mici, compusa dintr-o vasta sala dreptunghiulara, impartita in mai multe spatii interioare prin siruri de coloane. Situate in apropierea Forului, bazilicile erau locurile unde se tineau sedintele tribunalelor, loc de intalnire al comerciantilor si in general al oamenilor de afaceri. Apeductele erau destinate aprovizionarii cu apa a oraselor romane, prin tuburi si canale subterane, sustinute la suprafata prin arcuri. Primul apeduct, cu o lungime de 16,6 km, dateaza din secolul IV i. Hr. Mai tarziu a fost construit pentru Roma un apeduct lung de 91 km, altele in unele provincii, ca Franta sau Spania. Templul reprezinta o sinteza a traditiilor romane. Asezat pe un podium de piatra inalt, avea uneori o forma dreptunghiulara, cu intrarea flancata de un rand de coloane si incaperea centrala inconjurata de coloane precum templul Fortunei Virile din Roma. Alte temple aveau o forma circulara (templul Vestei din Roma) sau patrata, ca cele pastrate pe teritoriul Frantei. Arcul de triumf are forma unei porti boltice, cu 1-3 deschideri frontale, uneori si laterale, ornamentata cu coloane,si statui. Deasupra se plasa un grup statuar sau trofee care aminteau victoriile din razboaiele de cucerire purtate de imparati, despre virtutile carora erau inscriptionate texte pe fronton (partea centrala superioara a arcului). Cele mai impunatoare arcuri de triumf existente la Roma sunt ale imparatilor Titus, Constantin, Septimius Severus.