Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Arhitectura romană a stat de-a lungul întregii istorii romane sub semnul utilitarismului
şi al propagandei. Planul ideal al oraşului roman, derivat din cel al taberei militare, presupune
două artere principale care se întretaie în forum. Acest forum reprezintă centrul oraşului, în
care se găseau templele zeilor protectori, basilicile şi statuile personalităţilor.
Un loc important în viaţa cetăţii îl ocupau termele - spaţiu de întâlnire şi socializare a
locuitorilor oraşului. Între alte construcţii utilitare, podurile şi apeductele au un rol extrem de
important. Aprovizionarea de la distanţă cu apă a oraşului prin intermediul apeductelor
rămâne o inovaţie caracteristică Romei, extrem de importantă în creşterea standardelor de
locuire din interiorul oraşelor. Destinate spectacolelor, amfiteatrele au ca reprezentant
strălucit Amfiteatrul Flavilor, cunoscut sub numele de Colosseum.
Remarcabilă este şi "arhitectura puterii": palatele imperiale precum vila lui Hadrian de lângă
Tivoli sau Domus Aurea, construită de Nero în antichitatea târzie.
Arena, cu pardoseală de lemn, peste care se presăra nisip, acoperea multe încăperi
subterane, adăpostind încăperile gladiatorilor, cuştile fiarelor şi diverse mecanisme anexe
Forum Romanum
Panteonul
“În sculptură, operele sunt numeroase, în special busturile marilor personaje, mai
ales ale împăraţilor. Majoritatea sunt portrete veritabile care uimesc prin realismul lor.
Altele prezintă personaje într-o atitudine războinică.(...)
Arhitectura, singura artă romană cu adevărat originală a produs câteva capodopere
cum ar fi forul lui Traian (această construcţie unică sub cer, cum spunea Ammianus
Marcellinus) şi templul lui Antonius şi al Faustinei. Din păcate, Antonius şi mai ales
Hadrian, organizând militar corporaţiile meşteşugarilor, au imobilizat arta de a construi.
Aceste colegii au transmis tipuri invariabile ale construcţiilor care trebuiau respectate, ceea
ce a determinat o anumită lipsă de originalitate a monumentelor.”
(P. Guiraud, G. Lacour-Gayet, Histoire romaine)
“Nicio creaţie arhitecturală romană n-a lăsat o amprentă mai durabilă ca arcurile de
triumf ridicate de romani de-a lugul imperiului lor, în Italia, în Franţa, în Africa de Nord, în
Asia. Arhitectura gracă i-a influenţat pe romani în construirea amfiteatrelor, cel mai bun
exemplu fiind Colosseumul de la Roma. Pentru arcurile de trimf însă, romanii au folosit
elementele arhitectonice greceşti, dar numai pentru a lărgi şi încadra partea centrală, pe
unde treceau împăraţii victorioşi, încadrată de deschideri mai mici. Această dispunere
ingenioasă juca acelaşi rol în arhitectură, ca şi coardele unui instrument pentru muzică. ”
(E. Gombrich, Histoire de l’art)