Sunteți pe pagina 1din 16

REFERAT

Tema: ,,Arhitectura în Roma Antică’’

Realizat de: Ana Coiclu

Chișinău 2018
1
PLANUL PROIECTULUI
Introducere
CAPITOLUL I. GENERALITĂȚI. ARHITECTURA ROMANĂ
CAPITOLUL II. SPECIFICUL ARHITECTURII ROMANE
Concluzii
Referințe bibliografice
Anexe

2
INTRODUCERE
Actualitatea temei. Roma a lăsat moștenire posterității opere de artă de o valoare
inestimabilă. Monumentele numeroase, rămase din timpul civilizației romane, arată marea
varietate de forme construcțiilor romane. Scara și proporțiile monumentale, impresionantele
concepții ale bazilicilor, ale termelor și monumentelor funerare, noua tehnică constructivă a
arcurilor și bolților, construcțiile rezervoarelor, a podurilor, a apeductelor și viaductelor, a
șoselelor, a arcurilor de triumf, fac din arhitectura romana "o enciclopedie morfologică a
arhitecturii". sculptura romană are o valoare neprețuită, lăsînd moștenire societății zilelor
noastre adevărate opera de artă, o cultură artistică deosebită și contribuie la dezvoltarea artei
contemporane.
Importanța teoretică a studiului constă în faptul că conţine un vast material ştiinţific
privind arhitectura Romei Antice.
Scopul și sarcinile propuse constituie analiza aspectelor fundamentale privind
arhitectura în roma Antiă. Scopul lucrării este de a realiza studiul privind specificul arhitecturii
Romei antice.
Obiective:
1. Cercetarea arhitecturii Romei Antice
2. Prezentarea materialului ilustrativ privind arhitecura în Roma Antică
Gradul de investigație a temei au constituit-o conceptele, propunerile, publicaţiile,
experienţa şi cunoştinţele vaste ale îndrumătorilor contemporani, precum:Smochină andrei,
Dumitru Baltag etc.
Suportul metodologic și teoretico științific al lucrării. Metodologia de cercetare -
cercetarea ștințifică, studiul monografiilor, revistelor de specialitate, realizarea vastelor cercetări
privind domeniul vizat. În ceea ce priveşte metodologia, pentru a atinge scopul şi obiectivele
enunţate mai sus, în procesul elaborării lucrării, am selectat materialul doctrinar, folosindu-mă de
metodele consacrate ale cercetării ştiinţifice:
 metoda istorică a fost aplicată pentru a analiza istoria Romei Antice

 metoda logică a fost folosită în vederea sintezei punctelor de vedere ale autorilor
menţionaţi cu privire la tema investigată, precum şi în expunerea concluziilor proprii;
Cuvinte-cheie – arhitectură, Roma Antică.

3
CAPITOLUL I. GENERALITĂȚI. ARHITECTURA ROMANĂ
Arhitectura romană, numită şi arhitectura clasică romană este arhitectura Romei antice
(Republica şi Imperiul Roman). Romanii au preluat din arhitectura anticilor
greci coloanele caracteristice, aşa-numitele ordine doric, ionic şi corintic, la care ei au adăugat
încă două: ordinul toscan (asemănător cu cel doric) şi ordinul compozit (combinaţie elaborată 
între ionic şi corintic). Spre deosebire de grecii antici care foloseau un singur ordin pentru o
construcţie, romanii le combinau frecvent – exemplu  faţada Colosseumului din Roma.
Ceea ce deosebeşte însă fundamental arhitectura romană clasică de cea grecească sunt
câteva elemente arhitecturale, folosite frecvent de romani: arcul roman, bolta şi cupola. Acestea,
împreună cu betonul  pe care îl inventaseră, i-au ajutat pe romani să construiască câteva din cele
mai grandioase clădiri din Antichitate:   Colosseumul (considerată cea mai complexă construcţie
antică) şi  Panteonul (cea mai mare cupolă din beton nearmat din lume) – ambele din Roma.
Decoraţii interioare şi exterioare cu care-şi înfrumuseţau romanii construcţiile erau: frescele,
mozaicurile, statuile, reliefurile sculptate [7].
Tipuri de construcţii specifice arhitecturii romane:
Construcţii comemorative
 Arcuri de Triumf -exemple: Arcul lui Constantin, Arcul lui Titus, Arcul lui Septimius
Severus – Roma;    Arcul lui Augustus  – Rimini;
 Coloane comemorative – exemplu: Columna lui Traian  – Roma;
 Mausolee –exemplu: Mausoleul lui Hadrian – Roma
Construcţiile religioase: 
 Temple – exemple: Panteonul,  Templul lui Hercule,  Templul lui Venus şi al Romei  –
Roma;
 Edicule (sanctuare mici).
Construcţii publice:
 Bazilici – exemplu: Bazilica lui Constantin şi Maxentiu – Roma;
 Băi publice – exemple: Termele lui Diocleţian, Termele lui Caracalla – Roma;
 Teatre, Amfiteatre – exemple: Teatrul lui Marcellus,  Colosseum – Roma;
 Alte construcţii complexe cu rol administrativ sau comercial – exemplu: Mercati di
Traiano – Roma.
Construcţii domestice:

4
 Domus -casă mai mare – exemple: Domus Aurea, Domus Augustana, Domus Flavia în
Palatin – Roma;  diverse case – Pompeii;
 Villa -reşedinţă la ţară – exemplu: Villa Adriana – Tivoli;
 Insula – bloc de locuinţe închiriate – exemplu: Insula romana – Roma [3, p. 21].
Romanii construiau oraşe de la zero, după planul taberelor militare, în jurul celor mai
importante clădiri publice şi religioase: bazilica şi templele; tendinţa de-a teatraliza spaţiul
urbanistic. Forul era un spaţiu public central ce juca rolul pe care îl joacă acum Piazza sau
Centrul civic – exemple: Forul roman, Forul lui Traian, Forul lui Augustus, Forul lui Caesar –
Roma.
Arhitecţi: [7].
 Vitruvius – a scris De Architectura;
 Apollodor din Damasc – Podul lui Traian de pe Dunăre; Forul lui Traian, Columna lui
Traian, Panteonul – Roma;
 Împăratul Hadrian –  Templul lui Venus şi al Romei – Roma; Villa Adriana – Tivoli.

Arhitectura este dominată de construcții masive și severe: catedrale, manăstiri, castele,


fortificații, realizate mai ales din piatră, cu ziduri groase, turnuri înalte și ferestre
înguste.Principalele caracteristici ale acestor construcții sunt bolta în semicerc și forma de arc în
plin centru a puținelor deschideri practicate în ziduri: ferestre, portaluri și arcade.Bisericile cu
planul în formă de cruce sunt greoaie, cu bolți, cupole și coloane rotunde. Catedralele copleșesc
prin monumentalitate și măreție .Iar pe locurile înalte, greu accesibile s-au construit castele
De la etrusci, romanii au preluat: [6, p. 70].
 unele principii urbanistice care stau la baza înființării și organizării orașelor (folosirea
unor planuri regulate, cu străzi drepte și trotuare pentru circulație, porți monumentale de
acces, sisteme de canalizare);
 existența camerei centrale (atrium) în planul caselor particulare;
 modul de construcție al templelor de cult (podium din piatră foarte înalt, amplasarea
coloanelor);
 utilizarea arcului, sisteme de boltire.
De la greci au preluat:

 conceptul de piață publică (agora, care devine forum) ca centru al orașului;


 ordinele arhitectonice (doric, ionic și corintic);
 modul de construcție al templelor de cult;
 structura și componența teatrelor;

5
 construcția trofeelor ca monumente comemorative;
 utilizarea picturii, a mozaicului pentru decorarea caselor sau palatelor
Tehnici constructive:
 arhitecți: proiectarea construcției;
 ingineri: specialiști în betoane, fundații, hidroconstrucții, sisteme de încălzire;
 dulgheri: realizau schelele sau părțile lemnoase ale construcțiilor;
 pietrari: tăierea marmurei sau a pietrei;
 zidari: ridicarea zidurilor din cărămidă;
 țiglari: acoperișuri, bolți;
 stucatori: realizarea decorațiilor în stuc aplicate pe pereți, tavane, bolți;
 instalatori: canalizări, conducte de apă;
 decoratori: mozaicuri, fresce [5, p. 32].
Materiale:
 lemnul: grinzi, planșee, șarpante, susținere copertine la amfiteatre;
 piatră: fortificații, apeducte, poduri, arcuri, pilaștri;
 marmură: placare pereți;
 cărămidă: zidărie brută (ce ulterior va fi placată la interior și exterior);
 betonul: material a cărui utilizare a marcat o revoluție în tehnica construcțiilor deoarece
asigură realizarea unor construcții mai solide și mai puțin costisitoare
Perioada de maturitate a artei romane, în care apar și monumentele cele mai reprezentative,
se situează între sfârșitul secolului I î.e.n. și sfârșitul secolului al II-lea e.n când Imperiul Roman
a atins apogeul, atât în ceea ce privește întinderea cât și prosperitatea sa economică. În această
perioadă, Roma, dupa cum mărturisea însuși împaratul Augustus, "s-a prefăcut dintr-un oraș de
argilă într-un oraș de marmură". Toate ramurile artei au cunoscut o dezvoltare excepțională.
Arta trebuie să starnească admirație pentru statul și poporul roman și să îndeplinească un
scop de utilitate publica. Totodata ea servea pe aristocrații imperiului roman, pe conducătorii din
Italia și din provinciile noi, cucerite de romani, pe proprietarii de pamanturi și pe proprietarii
sclavilor aduși in Italia ca prizonieri de război, pe aceia care se îmbogățeau de pe urma
comerțului, etc. Arta romana s-a dezvoltat la inceput la Roma, primul oras-stat roman. Cu
timpul, aceasta arta a patruns  in toata Italia si de acolo, mai departe, in provinciile romane. La
formarea artei romane au contribuit si unele elemente locale din provinciile cucerite. Astfel, mai
intai Etrucia, in perioada republicana a Romei, apoi Grecia, in epoca ei imperiala, provincii cu
traditii cultural artistice puternice, care au influentat mult arta romana [8].
6
Ea a luat diferite elemente din arta altor popoare, contopindu-le într-un tot unitar, nou,
original. Romanii au știut ce să ia, cum să ia și cat să ia din cultura popoarelor cucerite pentru a-
și face arta lor. Arta aceasta a înflorit intr-un timp scurt. Perioada ei de apogeu se situează spre
sfarșitul secolului I i.e.n., în timpul imperiului lui August și al Antoninilor.

CAPITOLUL II. SPECIFICUL ARHITECTURII ROMANE


Arta romană s-a dezvoltat o dată cu puterea economico-politică și militară a statului
sclavagist roman și a fost aservită rosturilor acestei puteri. Aceste orase erau foarte civilizate.
Aveau strazi pavate cu bolovani de rau sau cu lespezi, aveau si canale de scurgere pentru apa
murdara si conducte de piatra pentru apa de baut si de spalat, adusa de la mari departari [5, p.
145].

Pentru a aduce din munți apa curată necesară consumului de la orase, arhitecții au
construit apeducte, un fel de jgheaburi mari de piatra, lungi de zeci de kilometri, sustinute de
stalpi grosi de zid, legati intre ei cu arcade, adesea in semicerc. Cunoscut este apeductul care
aducea apa la Roma, construit in timpul imparatului Claudius sau dintre cele construite in alte
provincii romane, ca apeductul de la Pont du Gard din Franta. Fiindca acest apeduct trebuia sa
treaca peste un rau, el a fost sustinut de trei randuri de stalpi, legati prin trei randuri de arcuri (in
trei etaje). Este o constructie impunatoare, care, desi este pura inginerie, fiind vorba doar de
utilitate, are si un aspect estetic [1, p. 67].
În pietele publice din interiorul oraselor,
numite Forum locuitorii se intalneau sa discute treburile
obstesti. Fiecare oras isi avea forumul sau. la Roma s-au
construit mai multe forumuri.

7
Mai însemnate au fost forumurile lui Augustus și al lui Traian. Erau de formă
dreptunghiulară, inconjurate de ziduri.
În interior aveau coloane, unite în partea superioară prin lespezi de marmură. Forumurile
adăposteau construcții diverse: arcuri de triumf, temple, altare, statui etc [4, p. 120].
Cu timpul s-a generalizat obiceiul ca pentru împărați, guvernatorii sau generalii care se
întorceau victorioși din războaie, să se construiască arcuri de triumf, care să comemoreze
victoriile lor. În diferitele părți ale imperiului se găseau asemenea construcții. Cele mai
însemnate s-au ridicat la Roma, capitala imperiului. Ale
lui Titus, Septimiu Sever și al lui Constantin cel Mare,
sunt cele mai bine păstrate [6, p. 54].

Un arc de trimumf avea piloni mari, legați (în partea superioara) prin arcuri de zidărie.
Deasupra, zidăria construcției era terminată în linie dreaptă. Suprafețele pilonilor și a părților
superioare erau împodobite cu reliefuri, cu inscripții și ornamente. S-au construit arcuri de
triumf, cu una sau cu trei deschideri. În acest caz, pe langă arcul principal, care era mai mare, la
construcție se adăugau două arcuri laterale mai joase. Așa este arcul zis al lui Constantin. Tot în
amintirea războaielor victorioase purtate de împărații romani, s-au construit columnele. Ele erau
mari construcții cu aspect cilindric, depășind adesea, cu postament cu tot, înălțimea de 20 de
metri. În partea de sus a columnelor se gasea de obicei statuia imparatului in vesminte de
razboinic. Pe partea cilindrica, de jos in sus, continuu, in spirala, se desfasurau frize cu
basoreliefuri. Aceste sculpturi narative, cu subliect istoric, infatisau scene din razboaiele
8
celebrate prin aceste monumente. Cele mai insemnate sunt Columna lui Traian și Columna lui
Marc Aureliu,  de la Roma [2, p. 76].
În timpul imperiului, romanii au construit și amfiteatre. Amfiteatrele (sau arenele) erau
clădiri imense, cu mai multe etaje, de formă rotundă, în centrul cărora se disputau luptele
gladiatorilor, luptele cu fiarele sălbatice. Cunoscut este Colosseum-ul de la Roma (italienii îl
numesc il Coliseo), imens amfiteatru construit din ordinul împăratului Vespasian. În acest
amfiteatru încăpeau comod șaizeci de mii de spectatori. Avea patru etaje – în antichitate a fost
considerat una din minunile lumii [1, p. 89].

Printre construcțiile publice importante se


numărau și termele. Ele formau ansambluri, cuprinzand săli de baie, biblioteci și săli de muzică,
stadioane, galerii de tablouri, parcuri de odihne etc. Termele erau și locuri de întalnire a
cetățenilor care voiau sa discute despre afaceri [2, p. 14].

Sălile de baie aveau pardoseala din cărămizi sau din plăci de piatră, tăiate în forme
diferite. Din aceste plăci se combinau motive decorative geometrice deosebit de frumoase.
Uneori pavajul era lucrat din mozaic. Mozaicurile pavimentare reprezentau scene din mitologie,
păsări sau animale, scene contemporane sau ornamente. Unele încăperi din terme aveau tavanele
drepte, altele boltite in forma de leagan sau de cupola. La Roma se gasesc ruinele Termelor lui
Caracalla și ale lui Diocletian, primele adapostind astăzi stagiunile de concerte de operă din
timpul verii, cele din urmă transformate în muzeu național de arheologie antică. În cinstea zeilor
romanii au construit și numeroase temple. Ele nu erau prea deosebite de templele grecesti [3,
p.20].

9
Panteonul a fost un  templu ridicat de Agripa în cinstea tuturor zeilor (anul 27 e.n.). El avea zidul
de forma rotundă, cilindrică, acoperit de o cupolă foarte bogat decorată în interiorul său ți nu
avea ferestre. În Panteon lumina intra printr-o deschidere rotundă - de nouă metri diametru – din
centrul cupolei. La intrare Panteonul avea un portic (un șir de coloane) care-i dădea un aspect
triumfal.

Romanii au mai construit și localuri de judecătorie,


numite bazilici. Acestea erau edificii dreptunghiulare, împărțite deseori, la interior, prin două
randuri de coloane, în trei părți, numite nave. Cele doua parti laterale (navele laterale) erau de
multe ori etajate pe o inaltime egala cu cea a navei centrale sau erau mai scunde decat etajul unic
al acesteia. Bazilica era precedata mai totdeauna de o curte inconjurata de ziduri si cu coloane
spre interior. In mijlocul curtii se gasea un bazin cu apa sau o fantana. Dupa planul bazilicii
romane, mai tarziu s-au construit bisericile crestine de tip apusean; chiar si numele de biserica
vine de la denumirea romana basilica [4, p. 5].

10
Romanii au amenajat și circuri (stadioane) vaste care erau ornate cu obeliscuri, statui etc.
Din pictura romană anterioara sec II ien singurele opere cunoscute sunt cateva scene funerare și
o serie de portrete pe lemn. Dar pe la mijlocul aceluiași secol pereții unor case din Pompei și din
Herculanum aproape singurele localități în ale căror ruine se gasesc urme ale picturii romane
erau decorate cu panouri de stuc în asșa fel colorate încat să imite marmura. Abia un secol mai
tarziu apar adevărate picture [3, p. 80].
Civilizația și cultura romană, cu asimilările vechilor civilizații mediteraneene, ale
experiențelor ingineriei etrusce în construcții, tehnici și materiale, ca și ale Asiei Mici și ale
tradițiilor grecești, au impus lumii antice reperele evoluate ale unei civilizații unitare. Arhitectura
a oferit forme de manifestare particulare, impuse de cerințele vieții publice și de stat ale societății
Romei antice.
Piețele publice, bazilicile, amfiteatrele, templele, termele, locuințele particulare,
magazinele, ofereau ansambluri incluse în concepția urbanismului roman, care trasa rețeaua
străzilor și a arterelor de circulație, între zona centrală și zidurile de incintă. Forumul (forum
romanum) era piața centrală care crea nucleul important al orașului, "inima" vieții administrative,
politice, religioase și comerciale. De forma rectangulara, forumul era ansamblul urbanistic care
grupa instituțiile administrative, bazilicile, bibliotecile, templele [4, p. 67].
La Roma au fost construite numeroase forumuri, de către împărații romani care le-au dat
numele: Cezar, Augustus, Traian, Nerva, Vespasian. Cel mai important dintre acestea este
Forumul lui Traian, construit la începutul sec. II. Compus din două piete cu arc de triumf, cu
statuia lui Traian, cu templul de cult al împăratului, cu bazilica Ulpia și Columna lui Trăian,
forumul lui Trăian din Roma apare și astăzi ca cel mai impresionant dintre toate forumurile
romane.
Forumuri au fost construite de romani pretutindeni unde armatele victorioase au ramas si
au trait ca forta de ocupatie, din vestul pana in estul continentului european, pana in Asia Mica
sau nordul Africii. Asa a fost construit si Ulpia Traiana in Dacia. Dintre toate insa, ansamblul
forumurilor imperiale din Roma ramane cel mai impresionant [9].
Bazilica în lumea romană era o construcție care servea ca tribunal, curte de justiție sau
bursa. Mari construcții cu vaste săli de reuniuni, avand spațiile interioare împărțite prin coloane
și porticuri, bazilicile erau locul de întalnire și tranzacție a bancherilor, negustorilor, oamenilor
de afaceri. Una dintre cele mai cunoscute bazilici din Roma, este bazilica lui Maxentiu.
Senatul roman, asamblat bazilicii, avea o scară monumentală care servea accesului
demnitarilor sosiți la ședințele și intrunirile oficiale. Bazilica Emiliana, care era curte de justiție,
sau Bazilica Giulia, ridicată de Cezar, sunt reprezentative pentru clădirile elegante, bogate în
coloane și sculpturi din marmură.
11
Amfiteatrul - Colosseum-ul, inaugurat în anul 80 (in vremea lui Titus Flavius), este numit
și amfiteatrul Flavian, după numele primului împărat al Flavienilor (Vespasian), care a întreprins
construirea edificiului. Este considerat cel mai mare amfiteatru roman. Construit de prizioneri
evrei, cu o arenă imensă, avea subsolul ocupat de magazine, cuști cu animale sălbatice, cabine
ale gladiatorilor. În arena aveau loc luptele oamenilor cu animale, dueluri între gladiatori, curse,
etc. Cu o capacitate de 50000 de oameni, clădirea putea fi totuși evacuată în zece minute.
Colosseum-ul imbina trei ordine arhitectonice clasice: doric, ionic și corintic [5, p. 65].
Colosseum-ul simbolizează continuitatea istorică a vieții Romei în decursul secolelor. Se
spunea, încă din sec. VII, că "atata vreme cat Colosseum-ul va trai, Roma va trăi de asemenea".
Termele erau complexe ansambluri arhitectonice, ample ca suprafață, acoperind mai mult de
11ha, cu băi publice, băi termale, piscine în aer liber, vestiare, săli și spații rezervate sportului -
palestre, biblioteci, curți interioare, locuri de plimbare, săli de conferințe.
Celebre ca frumusețe bogăție și eleganță, termele erau centrul existenței citadine în care
societatea romană își consumă activitatea. Statuile și decorațiile rafinate din marmură și mozaic
impodobeau salile si coridoarele. Capacitatea celor mai spațioase ansambluri de terme atingeau
între 1600 și 3000 de persoane. Dacă cele mai vechi și luxoase sunt Termele lui Agripa ( 27-25 i
de Cr.), cele mai cunoscute la Roma sunt Termele lui Caracalla, construite în anul 212, Termele
lui Dioclețian și Termele lui Constantin [1, p. 30].

12
CONCLUZII
În concluzie, sculptura romană are o valoare neprețuită, lăsînd moștenire societății zilelor
noastre adevărate opera de artă, o cultură artistică deosebită și contribuie la dezvoltarea artei
contemporane.
În manifestările cele mai vechi ale artei romane se regăsesc elemente ale artei celorlalte
popoare italice cu care romanii au venit în contact. Prima fază deci a artei romane se prezintă ca
o sinteză a contribuțiilor acestor populații italice. Ideosebi aportul etrusc a fost fundamental în
arhitectura templeror și în scluptura în bronz. Încat, începind cu sec VI ien creația artistică a
romanilor va evolua timp de 4 secole paralel cu arta etruscilor. În sec II ien. arta romană începe
însă să-și definească personalitatea: numai din acest secol încolo se poate vorbi de o ,,artă
romană'.
Spirite pozitive si practice, romanii aveau vocatia realismului. Tendințele artei romane
sunt preponderent realiste. Fondul străvechi rustic al romanilor nu-i putea ajuta să aprecieze nici
subtilitatea, nici fantezia , nici rafinamentul, nici temele pur abstracte în artă. Viziunea
fundamental realistă a romanilor este perfect confirmată și ilustrată în sculptură, dar si în pictură,
inclusiv în mozaic. Aceași viziune explică și preferința sculputurii romane, mai puțin pentru
statuie cat mai mult pentru basorelief: gen care -i dă artistului posibilitatea să consemneze cat
mai corect și mai exact un episod sau un fragment din realitatea vieții. Ca inspirație și stil, în
alegerea motivelor și enunțarea teoriilor arta romană a folosit limbajul artistc grec, integrindu-se
perfect în arta elenistică a timpului.
Roma a lăsat moștenire posterității opere de artă de o valoare inestimabilă. Monumentele
numeroase, rămase din timpul civilizației romane, arată marea varietate de forme construcțiilor

13
romane. Scara și proporțiile monumentale, impresionantele concepții ale bazilicilor, ale termelor
și monumentelor funerare, noua tehnică constructivă a arcurilor și bolților, construcțiile
rezervoarelor, a podurilor, a apeductelor și viaductelor, a șoselelor, a arcurilor de triumf, fac di
arhitectura romana "o enciclopedie morfologică a arhitecturii". Construcțiile romane ilustrează
măretia, grandoarea si autoritatea republicii si a Imperiului, sentimentul de suprematie al
romanilor asupra lumii.
Arhitectura a oferit forme de manifestare particulare, impuse de cerințele vieții publice și
de stat ale societății Romei antice. Piețele publice, bazilicile, amfiteatrele, templele, termele,
locuințele particulare, magazinele, ofereau ansambluri incluse în concepția urbanismului roman,
care trasa rețeaua străzilor și a arterelor de circulație, între zona centrală și zidurile de incintă.
Așadar, arta romană au avut o contribuție deosebită la dezvoltarea artei nu doar pentru
acele timpuri, ci au pus baza formării și dezvoltării artei contemporane.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
Cărți, monografii:
1.Drimba Ovidiu.  Istoria culturii și civilizației, Editura Științifică și Enciclopedică, vol. I,
București, 1984.
2. Dumitru Tudor, Andrei Aricescu Enciclopedia civilizației romane, Editura Științifică și
Enciclopedică, 1982
3. Hanga V. Istoria Romei Antice, Chişinău, 1992.
4. P. Cousin, R. Bloch, Destinul Romei, Ed. Meridiane, 1988
5. Smochină A., Istoria universală a statului şi dreptului. Vol. I, II, Chişinău, 2002
6. Vlad Gh. Nistor, Redefinind sfârşitul. Cetate şi Imperiu, Ed. Nemira, 2000

Surse web:
7. Arhitectura romană. Disponibil la https://ro.wikipedia.org/wiki/Arta_roman%C4%83
8. Arhitectura romană. Disponibil la http://www.scritub.com/arta-cultura/Arta-
romana2058181622.php
9. Arhitectura civilă a Romei Antice. Disponibil la
http://www.referatele.com/referate/istorie/online5/Arhitectura-civila-a-Romei-Antice-referatele-
com.php

14
15
16

S-ar putea să vă placă și