ARHITECTURA GRECIEI ANTICE

Partenonul, aa cum arat astzi Arhitectura Greciei antice ilustreaz interesul grecilor pentru organizarea oraelor-state, realizarea de construcii funcionale pentru necesitile lor materiale i spirituale i stabilirea unor principii estetice. Pentru a obine perfeciunea construciilor, grecii au inventat ordinele de arhitectur:

doric, elaborat n perioada arhaic, se carcterizeaz prin robustee forme puternice i decoraii sobre.

ionic, elaborat n aceeai perioad, este mai bogat decorat i are proporii mai zvelte i elegante.

corintic, aprut mai trziu, la sfritul perioadei clasice, este asemntor cu ionicul, dar are capitelul mai bogat decorat.

Edificiile construite de greci au constituit adevrate modele pentru arhitectura roman. Printre forme constructive amintim:

agora (piaa public): centrul spiritual, juridic, politic i comercial al comunitii,

templul: lcae de cult nchinate zeilor, teatrul: loc public destinat desfurrii spectacolelor, stadionul: loc public destinat ntrecerilor sportive i olimpiadelor,

palestru: construcie mai mic, acoperit, pentru ntrecerile de gimnastic sau luptelor corp la corp, monument comemorativ: construit n cinstea unor evenimente importante sau unor eroi,

mausoleu, bibliotec, muzeu, pinacotec.

Apogeul arhitecturii monumentale greceti a fost atins prin realizarea templelor de pe Acropola Atenei, devenite ulterior tezaur al ntregii umaniti. Arhitectura greac clasic se regsete n numeroasele temple care s-au pstrat n coloniile greceti din sudul Italiei i din Sicilia. Printre construciile monumentale ale Greciei antice menionm: Farul din

Alexandria, Acropola din Atena, Partenonul, Templul Atenei Nike, Erechteionul.

Cultura greac s-a rspndit pe un teritoriu alctuit din actuala Grecie, insulele Marii Egee i regiunile unde au fost infiinat oraele-colonii: armurile Asiei Mici, Italia de sud i Sicilia, litoralul Mari Negre, etc.. Din fuziunea popoarelor prielenice cu grupri migratoare aheeni,dorieni, ionieni- s-a constituit, in jurul anului 1100 i.e.n., poporul grec. Pana catre anul 700 i.e.n., grecii au adus o viata patriarhala, bazata pe o organizare tribala. Treptat, ca si in cazul altor civilizatii, s-au conturat trasaturi proprii societatii sclavagiste. In perioada patriarhala, miturile diferitelor grupari etnice au fuzionat, generand formele complexe ale religiei grecesti. In mitologia greacilor antici, fenomenele naturale erau personificate printr-un mare numar de zeitati carora li se atribuie nu numai o infatisare umana idealizata, ci si actiuni, reactii si sentimente omenesti. In conditiile izolarii diferitelor regiuni datorita reliefului muntos al tarii, s-au format primele orase-cetati independente uu339t3153ruur

Pana catre secolul al V-lea, forma de organizare politica a cetatilor grecesti a fost cea a aristocratiei sclavagiste. Un progres insemnat l-a constituit trecerea la o forma evoluata de conducere a comunitatii, cu o larga participare a cetatilor libere la viata politica: democratia sclavagista. Sub conducerea abila si inteleapta a lui Pericles (450-430 i.e.n.) cetatea Atenei a devenit un adevarat model de organizare democratica pentru toate celelalte orase grecesti. In epoca lui Pericles au fost create conditiile unei maxime infloriri a artei, stiintelor si gandirii filozofice, fiind socotita, impreuna cu deceniile ce I-au urmat, epoca de aur a culturii grecesti. URBANISMUL.In timpurile cele mai vechi, polisurile se dezvoltau relativ intamplator, cu cartierele de locuinte grupate in jurul sanctuarului cetatii, ridicat de obicei pe o inaltime fortificata: acropola. Inunele cazuri, intregul oras era protejat cu ziduri puternice de piatra (Atena). In secolul al V-lea i.e.n. au aparut germanii unui urbanism ratinal, bazat pe o trama rectangulara de strazi. Epoca elenistica si-a insusit principiile hippodamice, concretizate in centrele urbane Alexandria, Milet, Priene; pietele comerciale-agorele- si constructiile publice inscrise in textura ordonata a strazilor alcatuiau compozitii complexe, cu axe de simetrie. PROGRAME. Templul a fost cea mai importanta tema a arhitecturii Greciei antice. Construit pe o inaltime, in cadrul incintei sacre a cetatii sau facand parte din ansamblul marilor sanctuare panelenice, templul indeplinea rolul de locuinta a zeului caruia ii era dedicat, personificat printr-o statuia simbolica. Cel mai simplu tip de templu era alcatuit dintr-un naos si un vestibul deschis, cu doua coloane intre prelungirile zidurilor, purtand denumirea de in antis. La templele clasice, rapotul dintre numarul de coloane ale laturilor scurte si ale celor lungi era fix, dictat de formula 2n+1 care stabilea numarul de coloane laterale fata de cele frontale (n). In varianta circulara, templul se numeste tolos. Sanctuarul, ansamblul de mari dimensiuni., folosite de intregul popor grec, era ridicat in locuri cu semnificatie religioasa sau in legatura cu existenta unor izvoare tamaduitoare: Delphi, Olimpia, Eleusis, unde se desfasurau mistere, oracole si alte forme de cult. Sanctoarele cuprindeau temple, altare, teatre, statui, monumente votive, in raza lor ridicanduse diferite edificii destinate gazduirii vizitatorilor (un fel de hanuri). Constructiile publice mai importante erau grupate de obicei in jurul agorei, piata in care se desfasura viata politica si comerciala a orasului. Constructiile pentru spectacol, legate si de unele practici religioase, au detinut un loc insemnat in arhitectura greaca. Teatrul, la inceput din lemn, apoi, din secolul al V-lea din piatra, era o constructie descoperita alcatuita dintr-un teatron cu gradenele asezate pe panta
3

naturala a trenului, avand un plan a carui forma depasea un semicerc si imbratisa orchestralocul corului- o platforma circulara de dale. In perioada tarzie, ca urmare a evolutiei artei dramatice, scena s-a dezvoltat mult devenind un organism complex (skene). Este caracteristica pentru teatrele grecesti rezolvarea impecabila a problemelor de acustica. Adaptarea pentru desfasurarea spectacolelor muzicale, teatrul, in acest caz acoperit, se numea odeon. Constructiile pentru educatie fizica erau nelipsite in cadrul cetatilor sau in zona sanctoarelor. Printre aceste se numara: stadionul pentru intreceri atletice, hipodromul pentru curse de cai. Locuintele erau de obicei modeste, inchise catre exterior, cu incaperile grupate in jurul unor curti inerioare cu coloane (peristil). Partea rezervata barbatilor (andronitis) era de obicei separata de cea destinata femeilor (gynekonitis). Dupa o prima perioada in care materialul principal de constructie a fost lemnul, s-a trecut la folosirea pe scara larga a pietrei: diferite calcare, marmura de Paros, de Pentelic etc. Zidaria era realizata di blocuri cioplite regulat, nelegate cu mortar. Asamblarea diferitelor elemente se facea cu ajutorul unor piese metalice (scoabe, crampoane, etc.). Sistemul costructiv, traspunerea in piatra a strcturii de lemn, se baza pe principiul trilitului: doua elemente verticale care sustineau un element orizontal. Acoperirea spatiilor se facea cu grinzi de piatra. Invelitorile in doua ape, generand in cazul templelor frontoane pe fatadele mici, erau realizate din solzi de piatra, material ceramic etc. FORME ARHITECTURALE SPECIFICE.. Capacitatea creatoare a arhitectilor greci s-a concentrat in realizarea unor volume cu caracter scuptoral, urmarind stabilirea unor raporturi expresive intre cladirile ce alcatuiau ansamblul. Efecte speciale erau obtinute prin compizitii bazate pe o asimetrie plina de rafinament. Ca o reflectare a umanismului, arhitectura greaca nu s-a indepartat de scara omului, nici chiar in edificiile reprezentative. Caracterul monumental al constructiilor acestei epoci rezida in rigoarea si simplitatea formelor. Plastica arhitecturala se baza pe folosirea porticului de coloane, atat la cladirile laice, cat si la temple. De-a lungul istoriei arhitecturii grecesti s-au constituit cele trei tipuri principale de colonade apartinand ordinelor doric, ionic si corintic. Ordinul doric a fost folosit cu precadere in Grecia continentala. Formele sale sunt simple, severe, dand impresia de soliditate si forta. Principalele caracteristici sunt: Lipsa bazei, coloana rezemand direct pe stilobat partea superioara a platformei Fusul coloanei are caneluri verticale cu muchii vii;
4

deasupra careia se ridica templul;

Captelul alcatuit dintr-o echina rotunjita si o abaca prismatica; Friza decorativa cu metope sculptate si triglifi;

Ordinul ionic a aparut in Asia Mica si in insulele marii egee, patrunzand apoi, cu unele modificari, in Grecia continentala, in special in Attica. Se resimte preferinta specific orientala pentru o decoratie mai bogata, ionica remarcandu-se prin suplete si eleganta. Ordinul iomic se caracterizeaza prin:

Coloana rezemata pe stilobat prin intermediul unui baze; Fusul coloanei zvelt, avand caneluri cu muchi tesite; Capitelul decorat cu volute; Friza in varianta attica, decorata cu basoreliefuri in camp continu.

Ordinul corintic mai putin folosit de greci decat celelalte doua, difera de ionic prin aceea ca are coloana usor mai inalta si capitelul imbracat in frnze de acant. Uneori coloana era inlocuit cu reprezentari sculpturale ale corpului uman. Pentru accentuarea unor anumite efecte s-a folosit culoarea: straturi de pictura in tonuri vii care subliniau antablamentul si capitelurile, sau elemente ceramice. Arhiectura greciei antice a parcurs o intreaga evolutie, de-a lungul careia s-au constituit formele sale carcteristice. PERIOADA ARHAICA (1100-450 i.e.n.). Arhitectura perioadei arhaice a urmat o linie evolutiva marcata de acumulari succesive, de o continua perfectionare a formelor si proportiilor, punandu-se trptat bazele maturitatii artistice a epocii clasice. In plastica arhitecturala, formele greoaie sunt caracteristice primelor monumente dorice: coloane robuste (6-8 moduli), puternic galbate, echina capitelului foarte evazata, antablamentul masiv. Parcurgand diferite etape inermediare, spre sfarsitul epocei arhaice s-a ajuns la asa numitul arhaic avansat, in cadrul caruia formele ordinulu doric se apropie de cele clasice, exemplul cel mai caracteristic fiind templul Atenei Aphaia din insula Aegina (495485 i.e.n.). Coloana a devenit mai ingusta, ajungand la o inaltime de 10-11 moduli, raportul ei fata de latimea antablamentului fiind de 2,5: 1, iar inclinarea echinei apropiata de 45o . Daca ordinul doric a fost folosit cu precadere in Grecia continentala si in coloniile din Magna Grecia, in Asia Mica a aparut si s-a dezvoltat ordinul ionic. O imagine a primelor forme o ofera capitelul gasit la Neandria. Monumentele ionice cele mai cunoscute din vremurile arhaice sunt cele doua temple diptere de mari dimensiuni: Heraionul din Samos (secolul VI i.e.n.) si Arthemisionul din Ephes (550-500 i.e.n.) care au suferit ulterior transformari.

Patrunzand in Grecia, ordinul ionic a imbracat si unele forme particulare. La tezaurul Siphnienilor din sanctuarul de la Delphi (535530 i.e.n.), in locul coloanele au fost folosite ca puncte de sprijuin,cariatide: elemente scupturale reprezentand femei. PERIOADA CLASICA (450-306 i.e.n.). In epoca de aur si in deceniile ce i-au urmat, arhitectura greceasca a atins deplinul ei maturitate. Democreatia sclavagista a favorizat edificarea constructiilor publice: agore, gimnasioane, sali pentru reuniuni politice, teatre, monumente comemorative si funerare. Cel mai celebru ansamblu al perioadei clasice, acropola cetatii Atena este reprezentativa pentru intreaga arhitectura greceasca. Dupa distrugerea sanctoarului de catre persi, in anul 447 i.e.n., Pericles a initiat refacerea tuturor constructiilor acropolei, incredintand conducerea lucrarilor marelui sculptor Phidias. Primul edificiu ridicat, cel mai prestigios monument al cetatii, Partenonul, templul Atenei, protectoarea orasului construit intre anii 447-439 i.e.n. de arhitectii Ictinos si Calictras, a ramas pana in zilele noastre. Ionicul si-a gasit insa expresia desavarsita intr-un alt edificiu construit de arhitectul Philokles in anii imediat urmatoari, 421-405 i.e.n. Erechteionul dedicat Atenei polais si lui Poseidon Erechteu. Templul trebuia sa cuprinda cateva locuri cu semnificatie scara: maslinul plantat de Atena, izvorul de apa sarata si urmele tridentului lui Poseidon, semn al luptei celor doi zei pentru suprematia orasului. Inintreaga perioada clasica, in Grecia continentala ca si in Magna Grecia, ordinul doric a fost cel preferat de arhitecti, in forme apropiate de cele ale Parthenonului. In Asia Mica, ponderea principala a detinut-o in continuarea ordinul ionic, in edificii de mari proportii cum ar fi Arthemisionul din Ephes refacut integral dupa anul 356 i.e.n.. PERIOADA ELENISTICA (306-30 i.e.n.). Ultima forma de dezvoltare a culturii grecesti, cea elenistica, a fost rodul contactului direct stabilit intre vechea Grecie si regiunile inglobate in imperiul macedonean. Cultura elenistica s-a constituit in secolul al III-lea i.e.n., centrulau de greutate gasindu-se in marile orase orientale: Alexandria, Pergam, Priene, Milet. In urbanism, principiile dipodamice, intarite de o legislatie autoritara, au capatat o larga utilizare. Orasele elenistice Alexandria, Priene, Milet- erau alcatuite conform unor structuri ordonate cu parcelari dreptunghiulare, intre care se inserau constructiile publice. O gandire rationala a stat la baza amenajarilor edilitare, a orientarii optime in raport cu punctele cardinale etc. Teatrele si-au cucerit un rol din ce in ce mai insemnat in viata orasului elenistic. Forma lor a devenit mai complexa. Deplasarea spatiului de joc de pe orchestra pe avanscena a implicat o dezvoltare a intregii structuri scenice. Sant celebre teatrele de la Priene (secolele IV-III i.e.n.)
6

si Pergam (secolul III i.e.n.), care prin formele lor, fac trecerea intre teatrele grecesti si cele romane. In constructia cladirilor de cult elenistice, traditia clasica a fost amplificata printr-o vadita tendinta catre forme monumentale, grandioase: refacerea templului lui Apollo Didymaeionul din Milet (313 i.e.n.), completat cu alte spatii de cult, altarul lui Zeus din Pergam (180 i.e.n.), dominat de plastica dinamica a altoreliefurilor ce decorau soclul etc.

Templul Cultura greaca s-a raspandit pe un teritoriu alcatuit din actuala Grecie, insulele Marii Egee si regiunile unde au fost infiintat orasele-colonii: tarmurile Asiei Mici, Italia de sud si Sicilia, litoralul Mari Negre, Arta monumentala este cel mai bine reprezentata de templu. Acesta reprezinta spatiul in care era adapostita statuia zeului si in care se pastra tezaurul. Primul material de constructie al templelor era lemnul, apoi caramida si in cele din urma, blocul de marmura. . Altarul destinat sacrificiilor era asezat la intrare, loc din care credinciosii puteau privi statuia divina. Elementul care da particularitate templului este coloana. In interiorul edificiului, ea sustinea grinzile acoperisului , iar in exterior forma galeriile acoperite (porticul ). Proportiile si dimensiunile coloanei determina stilul arhitectonic al templului. Coloana este compusa din 3 parti : baza , corp (fus) si partea superioara (capitel). Pentru evitarea monotoniei coloana prezinta caneluri , in timp ce, prin forma, capitelul diferentiaza stilurile artei grecesti : doric, ionic si corintic (anexa 1) 2.Templul Edificiu special amenajat pentru practicarea unui cult religios. Grecii avand o religie politeista au inchinat numeroase temple zeilor. 2.1 Motivul construirii templelor In Grecia,in zonele rurale,traiau multi oameni,dar existau putine monumente. Cladirile semnificative erau concentrate in centrele urbane. Din cauza aglomeratiei din cetati construite unor strazi inguste si intortocheate se simte nevoia unor planuri sistematice. Templele,nefiind locuri de cult nu erau create pentru a satisface nevoi de spatiu. Erau concepute spre a fi vazute din afara,de aceea arhitectii greci nu se ocupau prea mult de interior.
7

2.2Cum se construiau Incepand din jurul anului 600 ,un templu obisnuit era format dintr-un dreptunghi,cu o cladire centrala acoperita din zid plin numita naos, in care se pastrau statuia zeului si obiecte de cult si un cadru de coloane exterior acoperit si el. Din secolul al VII-lea devenise obisnuita constructia din piatra a cladirilor publice si apoi si din marmura. Cel mai folosit material ramasesi calcarul. Acoperisurile se faceau din lemn sau tigla rar din marmura. Se folosea multa vopsea culorile cele mai intrebuintate fiind in mod special rosu albastru si alte culori vii. 2.3 Tipuri de temple Nicaieri nu este mai bine definit caracterul artei grecesti decat in constructia templelor. Prin acestea se pun bazele stilurilor ramase celebre in arhitectura. Templele se disting prin anumite trasaturi: Stilul Doric este oarecum un stil matematic coloanele acestora avand forma geometrica al trunchiului unui con. Unul din cele mai importante temple de acest fel este Parthenonul.(anexa 2) Stilul ionic-este mai zvelt si mai elaborate decat cel doric,coloanele sunt mai decorative aspectul cladirii fiind mai putin matematic. Aici regasim Templul din Efes care este dedicate zeitei Artemis.(anexa 3) Stilul corintic este o varianta a ionicului cel putin pana in epoca romana.Ca exemplu al acestui stil avem Tholosul din Epidaur, Templul lui Jupiter.(anexa 4) 2.4 Importanta templului in Grecia Templul reprezinta sufletul grec. El nu este nici casa unui preot,cum era templul egiptean,nici casa poporului cum va fi catedrala,el este lacasul spiritului. Pentru a-l impodobi se foloseau statuile sau picturile,respectandu-se insa mereu principiul proportiilor. Este considerat locuinta a unui zeu si este destinata sa-i adaposteasca statuia,templul trebuie sa fie o constructie perfecta pana la ultimul aspect. Prin cautarea proportiilor ideale arhitectii templului au ajuns la o armonie si o eleganta deosebita. 2.5 Parthenonul Unul dintre cele mai importante si cunoscute temple ale arhitecturii grecesti este Parthenonul. Parthenonul este unul dintre cele mai impunatoare si deosebite temple din Atena. Parthenonul impreuna cu multe alte temple au fost ridicate in a doua jumatate a secolului V i.Hr. pentru a inlocui cladirile distruse din timpul razboaielor medice.
8

Pe langa Parthenon, pe Acropolis se mai afla si mai micul templu al lui Atena Nike, Erecteum, cu cariatidele lui distinctive (stalpi sculptati sub forma de femei) si o mare poarta de intrare, numita Propylea. Pericle, omul de stat atenian, a pus in aplicare un program de urbanism prin care acesta urmarea construirea si reabilitarea cladirilor grecesti. Lucrarile de constructie au fost supravegheate de Fidias, care a creat si colosala statuie a Atenei, de mult pierduta, dar care pe vremuri a fost plasata in interiorul Parthenonului. Arhitectii Parthenonului propriu-zis au fost Callicratis si Ictimus; se cunosc putine despre ei, in ciuda faptului ca Ictimus a mai proiectat inca un templu splendid, care se mai gaseste, si azi, in localitatea Basse din Arcadia. 2.6 Templul din Efes Considerat una dintre cele 7 minuni ale lumii antice,acest templu a reprezentat o constructie impresionanta. El avea 127 de coloane si se deosebea de celelalte printr-o serie de particularitati care-i confereau originalitate:pe langa trasaturile stilului doric, se remarca decoratiunile din partea inferioara a coloanelor,sculpturi reprezentand personaje in picioare,in marime naturala. Platforma pe care se sprijinea cladirea,care la restul templelor europene era inaltata de la nivelul solului prin 3 trepte mari(gradene)la templul zeitei Artemis era inaltata pe 10 gradene reprezentand inclinarea maxima cunoscuta pana in prezent. Catre anul 350 i.Ch.,dupa incendierea templului de catre un locuitor al Efesului aflat in cautarea celebritatii,incep lucrarile de reconstructie a templului. Toate femeile cetatii au daruit bijuterii pentru impodobirea edificiului, iar regii au oferit aur si admirabile coloane,sculptate de maestri vremii. Templul se asemana cu cel distrus dar se remarca o evolutie neta a procedeelor artistice. Naosul,care adapostea statuia zeitei,avea tavanul sustinut de doua randuri de coloane suprapuse. Lemnul de cedru,chiparos si de abanos ii confereau rezistenta. 3.Concluzie In concluzie templele grecesti au ajutat la dezvoltarea culturii si a religiei,dar si la viitoarele constructii a multor alte monumente importante si in constructiilor cladirilor. In zilele noastre ruinele ale acestor temple reprezinta dovada vie a maiestriei,inteligentei si perfectiunii constructiilor grecesti Cu un plan simplu vestibulul (pronaos) , sanctuar (naos sau cella), unde este aezata statuia zeului, si camera sanctuarului ( opistodom ) - , templul primea in interior numai preoi. Altarul destinat sacrifiilor era aezat la intrare, loc din care credincioii puteau privi statuia divina.

Elementul care da particularitate templului este coloana. In interiorul edificiului, ea susinea grinzile acoperiului , iar in exterior forma galeriile acoperite (porticul). Proporiile si dimensiunile coloanei determina stilul arhitectonic al templului. Coloana este compusa din 3 pari : baza , corp (fus) si partea superioara (capitel). Pentru evitarea monotoniei coloana prezint caneluri , in timp ce, prin forma, capitelul diferentiaza stilurile artei grecesti : doric, ionic si corintic. Coloana Dorica are un capitel simplu , in forma de trunchi de con. Temple Dorice :

Colana Ionica : se sprijina pe baza in timp ce capitelul are forma unei volute duble Temple Ionice : Templul din Efes (dedicat Artemis)

Coloana Corintica : capitelul este impodobit cu volute si cu frunze rasfrante de acant Templu Corintic : Tholosul din Epidaur, Templul lui Jupiter

10

Parthenon, Grecia Templul Atenei

Partenonul este templul dedicat zeitei Athena Parthenos, ridicat pe acropola Atenei, capodopera a arhitecturii grecesti. Partenonul din Atena este cladirea cea mai faimoasa a Greciei antice si una dintre cele mai faimoase cladiri din lume. Inchinat zeitei Atena drept multumire pentru salvarea Greciei in Razboiul Persan, edificiul a fost oficial denumit Templul Fecioarei Atena; "Parthenon" provine din cuvantul grecesc parthenos, "virgin". De-a lungul a peste 2500 de ani Partenonul a functionat drept cel mai important templu grecesc, insa a reprezentat, pentru scurte perioade, un tezaur, o cetate, o biserica si o moschee. Astazi este una dintre cele mai cunoscute si populare atractii turistice din lume.

Partenonul este un templu in stil doric, alcatuit dintr-o "cella", in care era pastrata statuia zeitei Atena, din pronaos si "opisthodom" (tezaur), intregul edificiu fiind inconjurat de coloane.

11

Incursiune n arhitectura Greciei antice

Pmntul elen este teritoriul locuit nc din preistorie, dar urme demne de semnalat exist doar din mileniile III I . Hr.. n aceast perioad s-a afirmat cultura preelen a antichitii. Arheologul britanic sir Arthur Evans, cu spturile sale arheologice de succes ncepute n 1900, a descoperit Palatul din Cnosos, n Insula Creta. La 5 kilometri de capitala insulei, Iraklion, se spunea c arhitectul atenian Dedal a construit vestitul labirint cunoscut sub numele de Palatul lui Minos, n jurul anului 1900 Hr. Aici l-a nchis regele Minos pe Minotaur, jumtate om, jumtate taur, nscut de regina Pasiphae, ca urmare a cedrii acesteia la farmecele taurului sacru al zeului Poseidon. Palatul din Cnosos exemplific gradul de dezvoltare al civilizaiei cretane i rafinamentul vieii sociale, prin modul su specific de construcie a spaiilor interioare, a scrilor interioare, a scrilor interioare mpodobite. Unele pri ale palatului au fost construite cu mai multe nivele, numrul ncperilor legate sau nu prin camere de trecere se apropiau de 1200 (sunt cunoscute doar 800), completate de o serie de curi mai ici i una central. Arthur Evans a reconstituit scrile interioare, slile, terasele i rndurile de coloane n forma iniial din ghips i beton.
12

Templele Greciei antice reprezint o minune a arhitecturii. Templul lui Apollo, construit la mijlocul secolului al VI-lea . Hr., pstreaz nc atmosfera arhaic prin coloanele robuste aezate una lng alta. Dintre acestea apte se mai afl la locul lor iniial, sfidnd cutremurele i rzboaiele distrugtoare, la ase dintre ele existnd nc capitelurile, cinci dintre ele fiind legate prin arhitrav i pe fiecare dintre ele se mai vede urma tencuielii originale. Aceste coloane aparin stilului doric. Caracteristica de baz a acestor coloane impresionante este simplitatea i impresia de trainic, n comparaie cu mai artisticele coloane ale binecunoscutelor stiluri ionic i corintic. Pe suprafaa coloanelor se afl 16 sau 20 anuri verticale (caneluri). La captul superior al coloanelor se afl o umfltur (echin) i un capac ptrat (abac), care are rolul de preluare a greutii cldirii i de a o transmite la coloana vertical. Vechii arhiteci ntruchipau n coloanele dorice proporionalitatea i fora corpului brbtesc. Erechteionul ridicat ntre 421 406 . Hr. decoreaz partea nordic a Acropolei casa zeilor i centrul religios al Atenei. Grupul de sanctuare construite pe terenul denivelat, probabil c se afl pe locul fostului palat al regelui atenian Erechteion. Distrus de asaltul perilor. Acest templu a fost nchinat zeiei Atena, zeului Poseidon i lui Erechteion. Partea principal a construciei o constituie un templu ionic care adpostea statuia zeiei Atena, cioplit n lemn. La aceasta s-au alturat sala cariatidelor, iar n partea nordic, o sal mai mare cu coloane
13

ionice. Una din cariatidele din marmur a ajuns la British Museum din Londra. Restul cariatidelor sunt expuse n muzeu din cauza polurii. La locul original se afl doar copii ale acestora. Sistemul de coloane ionice exemplificat de Erechteion s-a dezvoltat concomitent cu cele dorice, din piciorul inelat al coloanei nlndu-se un trunchi cioplit. Partea cioplit este legat de capitel printro concavitate semisferic, pe care se afl o band decorat cu sculpturi ovoidale (ova), terminat cu o plac mrginit pe dou pri cu spirale (voluta). Capitelurile sunt prinse cu o plac protectoare (abacus) de grind. Coloanele ionice simbolizeaz frumuseea i supleea trupului feminin. n partea cea mai estic a siturilor arheologice din Atena se afl Olimpeionul, sau templul nchinat lui Zeus, zeul suprem al grecilor. Legenda spune c a fost construit de deucalion, fiul lui Prometeu, cnd acesta a scpat de potop mpreun cu soia sa Pirrha. Partea central a templului a fost nceput n realitate n secolul VI. . Hr., bazele lui fiind puse de fiii lui Peisestratos n jurul anului 515 . Hr. , pe fostul loc al unui mai vechi templu, tot al lui Zeus. Olimpeionul, cel mai mare templu de pn atunci al grecilor, cu suprafaa de baz de 64,12 m x 27,13 m i nlimea de 20,13 m, a fost construit de fiii arhitectului Libon. Lucrrile au nceput n perioada elenistic, dar s-au finalizat abia n timpul mpratului Hadrianus, n 132 d. Hr. , ca o mare izbnd asupra trecerii implacabile a timpului. Templul demn de mreia zeului suprem datorit dimensiunilor sale uriae; terasamentului pe care a fost ridicat este decorat cu 104 coloane
14

corintice construite din marmur de Pentelikon, nalte de 17.5 m. n urma cutremurului din sec VI. d. Hr. au rmas n picioare 13 coloane n partea sud-estic a templului, unite printr-o arhitrav, iar alte dou coloane au rmas izolate, dincolo de pdurea ncremenit. Elementele de baz ale arhitecturii - volumul, suprafaa i planul organizate dup un anumit ritm caracterizeaz stilurile arhitectonice. n Grecia antic s-au dezvoltat 3 ordine de arhitectur : doric, ionic i corintic.

DORIC CORINTIC

IONIC

15

Bibliografie : Incursiune n lumea arhitecturii , Editura Aquila 93, Oradea

2002 Grecia pag 54 61

Grecia antic - Wikipedia

Ilustraii : GOOGLE

16

Grecia antic Pentru detalii, vezi: Arhitectura Greciei Antice.

Partenonul, aa cum arat astzi Arhitectura Greciei antice ilustreaz interesul grecilor pentru organizarea oraelorstate, realizarea de construcii funcionale pentru necesitile lor materiale i spirituale i stabilirea unor principii estetice. Pentru a obine perfeciunea construciilor, grecii au inventat ordinele de arhitectur:

doric, elaborat n perioada arhaic, se carcterizeaz prin robustee forme puternice i decoraii sobre. ionic, elaborat n aceeai perioad, este mai bogat decorat i are proporii mai zvelte i elegante. corintic, aprut mai trziu, la sfritul perioadei clasice, este asemntor cu ionicul, dar are capitelul mai bogat decorat.

Edificiile construite de greci au constituit adevrate modele pentru arhitectura roman. Printre forme constructive amintim:

agora (piaa public): centrul spiritual, juridic, politic i comercial al comunitii, templul: lcae de cult nchinate zeilor, teatrul: loc public destinat desfurrii spectacolelor, stadionul: loc public destinat ntrecerilor sportive i olimpiadelor,

palestru: construcie mai mic, acoperit, pentru ntrecerile de gimnastic sau luptelor corp la corp,

17

 monument comemorativ: construit n cinstea unor evenimente importante sau unor eroi,

mausoleu, bibliotec, muzeu, pinacotec.

Apogeul arhitecturii monumentale greceti a fost atins prin realizarea templelor de pe Acropola Atenei, devenite ulterior tezaur al ntregii umaniti. Arhitectura greac clasic se regsete n numeroasele temple care s-au pstrat n coloniile greceti din sudul Italiei i din Sicilia. Printre construciile monumentale ale Greciei antice menionm: Farul din Alexandria, Acropola din Atena, Partenonul, Templul Atenei Nike, Erechteionul.

18

19