Arhitectura greacă monumentală din perioada

Clasică

Profesor: Munteanu Octavian

Student: Izman Vera

2023
Dintre toate stilurile arhitecturale antice, stilul de
arhitectură greacă s-a dovedit a fi cel mai de
durata. Arhitectură greacă este mai mult decât
impresionantă, este atemporală. Nu trebuie să
săpăm printre ruine pentru a găsi arhitectură
greacă , este peste tot în jurul nostru : structurile
civice , primăriile, teatrele, băncile, bibliotecile, un
muzeele, eficicii administrative precum Congresul
Statelor Unite ale Americii din Washington DC,
Memorialul Lincoln, Jefferson Memorial etc.
Multe dintre aceste edificii cuprind coloane
grecești .Coloane grecești sunt împărțite în trei
stiluri : doric , ionic și corintic.Toate cele trei
împărtășesc aceeași coloana cutată. Ce diferă
este partea de sus , ceea ce se numește capitelul
coloanei . Soclul (fundația) este alcătuit din:
stereobat (baza), krepis (treptele). Solul pe care se
întinde fundația are o parte vizibilă, numită
euthynerie. Treaptă superioară se numește
stylobat și reprezintă fundamentul pe care stau
coloanele. • doric, elaborat în perioada arhaică, se
carcterizeaza prin robustețe forme puternice și
decorații sobre. • ionic, elaborat în aceeași
perioada, este mai bogat decorat și are proporții
mai zvelte și elegante. • corintic, apărut mai târziu,
la sfârșitul perioadei clasice, este asemănător cu
ionicul, dar are capitelul mai bogat decorat.
 Arhitectura este cea mai publică dintre artele
majore. Construcţiile sunt menite, dincolo de
funcţionalitatea lor clară de spaţiu locuibil, să spună ceva
despre cel ce a construit-o sau care locuieşte în ea. Fiind
un mesaj public prin excelenţă, arhitectura este, poate,
mai pătrunsă de ideologie decât alte forme de expresie
artistică. Dar şi aici, definiţia îngustă a arhitecturii
(cunoaşterea necesară ridicării unei construcţii care să
folosească scopului său, anume acela de a adăposti pe
om şi invenţiile sale) nu este suficientă. Mai trebuie să
adăugăm că aceasta se realizează, la fel ca şi pictura, în
conformitate cu normele estetice şi (în plus faţă de alte
arte) tehnice ale epocii, ambele aplicate spaţiului public.
Faza clasică a artei greceşti acoperă
perioada secolului al V-lea şi prima jumătate a
secolului al IV-lea. Chiar dacă grupul arhitectonic
de pe Acropola ateniană îşi are originile în secolul
al VI-lea, cea mai semnificativă parte a acestuia
(oricum, din ceea ce ne-a rămas până astăzi) este
databil în această perioadă. Complexul este
constituit dintr-o serie de temple şi clădiri asociate.
Templul principal, cel dedicat Athenei Parthenos,
domină ansamblul arhitectural şi incorporează o
serie de inovaţii care vor fi utilizate şi la alte
construcţii din perioada elenistică (cum ar fi stoa
lui Attalos).
Grecii au construit temple impresionante , precum și
trezorerii , stadioane și teatre .Templele și teatrele
grecești reprezentau clădiri mărețe ale Greciei
antice. Templele erau construite pe piloni, fiind
alcătuite din structuri rectangulare închise, cu
acoperișuri joase, ce se sprijineau pe coloane.
Teatrele erau prevăzute cu locuri pentru șezut
(gradene), amplasate circular și pe niveluri diferite
(trepte). Arhitectură grecească a moștenit numeroase
elemente din culturi și timpuri diferite.
Coloana dorică a apărut pentru prima dată pe
teritoriul Greciei antice îmbinând capitelul micenian
cu o coloana verticală de formă conică, în stilul
arhitectural al egiptenilor, cu care grecii au avut
legături strânse încă din sec. VII i.Hr.
Coloana dorică a fost apoi înlocuită cu coloana
ionică, originară din Asia Mică. Prima coloana
corintică se află în templul lui Apollo Epicurius din
Bassae. Ea pornește de la stilul ionic, însă reprezintă
un capitel floral elaborat. Acest stil a devenit
popular odată cu dezvoltarea civilizației
române.Arhitectură Greciei antice ilustrează
interesul grecilor pentru organizarea orașelor-state,
realizarea de construcții funcționale pentru
necesitățile lor materiale și spirituale și stabilirea
unor principii estetice.
 Poate cel mai faimos templu grec este Partenonul. Atenienii au început să-l construiască la Atena în 447 i.en.
și l-au finalizat 15 ani mai târziu . Că toate orașele- state grecești , atenienii construiau templele lor cele mai
impresionante în vârful celui mai înalt punct din oraș ,numit acropola ( literalmente " oraș mare " ). Impactul acestui
templu este enorm, căci el a servit de model pentru o serie de alte temple din lumea greacă (templul de la Paestum, de
exemplu, dar şi o serie de alte temple de la Delphi). El reprezintă şi un cumul de elemente care explică poziţia artei
greceşti în cetate. În primul rând, templul Athenei se află la capătul unei căi pe care se desfăşurau procesiunile ce
aveau loc cu ocazia marilor sărbători religioase şi domină de pe Acropole întregul oraş. El devine astfel spaţiul
dedicat zeilor şi un pandant al agorei, spaţiul adunărilor corpului cetăţenesc şi al activităţilor comerciale. În al doilea
rând, o serie de elemente de detaliu. O serie de basoreliefuri se află astfel plasate în interior (la punctul de contact
dintre perete şi şarpanta acoperişului) încât nu pot fi văzute cu ochiul liber. Acestea, la fel ca şi basoreliefurile
frontonului, sunt pictate şi au o serie de elemente din metal (zăbalele cailor reprezentaţi erau din bronz). Mesajul
acestor elemente este legat de ceea ce reprezenta templul în conştiinţa greacă: o imagine fidelă a divinităţii, locuinţa
sa, măcar temporară, în lumea oamenilor. Prin urmare, această locuinţă trebuia să fie perfectă şi să folosească
elemente aidoma naturii.
Partenonul a avut toate elementele unui templu grecesc : coloanele și antablament , frontonul plin de
sculpturi . A avut chiar și caracteristici suplimentare : metope înfățișând o lupta între centauri și Lapiți , al doilea rând
de coloane cu friza lor reprezentând o procesiune civică de atenieni în detaliu rafinat, și în naos, statuia Atenei , cu
coloane ionice delicate pe interior . Trezoreriile și stadioane pan- elenice importante cum ar fi Delphi și Olympia ,
erau locuri în care toți grecii veneau să se închine , să întâlnească și să concureze . Stadioane erau locul pentru a
viziona concursurile, concurentele și jocurile olimpice
Parthenonul (starea actuală)
Cu toate acestea, elementul cel mai evident al arhitecturii grecești este teatrul . Teatrul a fost atât religioas și competitiv ,
organizându-se evenimente sportive de teatru și concursuri de muzică .
Teatrele grecești sunt o minune a ingineriei grecești: erau suficient de încăpătoare pentru a găzdui mii de spectatori, având
acustitate crescută. În teatrul de la Epidaur, chiar și cea mai mică șoaptă rezonează Grecii ne-a lăsat că moștenire arhitectură.
În 3000 ani nici un alt stil nu se potrivea cu echilibrul grec la elegantă și putere , har și gravitație . Sigur , arcadele române sunt
destul de utile , și cupole lor sfidează gravitația . Castele medievale poate sunt grandioase , și catedralele gotice îți iau respirația .
Cu toate acestea, arhitectură română a fost întotdeauna mult mai practică decât artistică . Castelele sunt relicve frumoase . Și nu se
mai construiesc catedrale gotice în prezent. Nici vastitatea de zgârie-nori din oțel și sticlă nu se pretează la o experiență umană .
Grecii și-au sugerat grandoarea doar cu curbe și unghiuri, coloane și metope, frize și frontiane. Arhitectură greacă , croită de
percepția umană , într-un fel născocește o măreție monumentală ce depășește și cel mai înalt zgârie-nori din prezent.