Proiect realizat de: Mihăilescu Daniel

Mănişor Ovidiu

Facultatea de Jurnalistică SIBIU

Arta greacă în epoca clasică

Arta greaca

Arta si arhitectura greaca, picturile, cladirile si artele decorative s-au dezvoltat in Grecia
antica intre 1050 si 31 IH. Printre cele mai cunoscute monumente ale artei grecesti sunt
templele din piatra, statuile cu figuri umane si vasele pictate.

Templele

Templele din piatra construite in cinstea unor zei sau zeite erau cladirile cele mai
reprezentative ale arhitecturii grecesti. Construite in perioadele arhaica si clasica, elementele
unui templu grecesc erau remarcabil de simple. Ele prezentau o structura interioara in forma
de dreptunghi, cunoscuta sub denumirea de "cella", inconjurata de coloane si impodobite cu
un acoperis inaltat, in panta. Statuile de cult stateau de obicei in spatele acestei sali.
Majoritatea templelor aveau fata indreptata spre est. Templul lui Hephaistos este un exemplu
de templu care a rezistat pana in zilele noastre.Marile realizari ale arhitecturii grecesti nu s-au
datorat doar cunostintelor tehnice ci ele au rezultat dintr-un simt deosebit al proportiilor si o
constientizare acuta, vizuala; un exemplu caracteristic era obiceiul grecesc de a-si decora
coloanele astfel incat sa fie usor bombate la mijloc, ceea ce compensa iluzia de
concavitate(curbura spre interior) data de o coloana perfect verticala atunci cand era privita de
la distanta. 11842bcf32xms7k Primele temple monumentale din piatra au fost construite in
secolul 7 IH si exista posibilitatea ca acestea sa fi aparut ca o replica a cladirilor din Egipt.
Grecii antici au dezvoltat trei stiluri (ordine) majore de arhitectura, stiluri care au influentat
aspectele fatadelor templelor.Diferentele de detalii de pe coloane si ariile de deasupra lor
defineau stilul arhitectural din care proveneau .

Ordinul Doric este cel mai simplu si cel mai vechi ordin. Ordinele Ionic si Corintian au
adaugat o baza coloanelor si au detaliat capitelurile coloanelor. Antablamentul (spatiul de
deasupra coloanelor) difera deasemenea de la un ordin la altul. cm842b1132xmms Indiferent
carui ordin apartineau fatada unui templu era alcatuita din trei parti: treptele, coloanele si
antablamentul. Fiecare din aceste parti avea la randul ei trei parti. Existau trei trepte care
conduceau la templu iar cea mai de sus purta denumirea de stylobate. Fiecare coloana era
definita prin baza un stalp si capitel. Antablamentul avea in componenta o arhitrava(grinda
care se sprijina pe coloane), o friza, ce corespundea grinzilor ce sustineau tavanul si o cornisa.

Stilul doric era cel mai simplu si mai sobru. Coloanele dorice nu aveau baza sprijinindu-se
direct pe ultima treapta. Capitelurile dorice erau alcatuite dintr-un element numit echinus (de
forma unei pernute) si un dreptunghi orizontal numit abacus care sustinea incarcarea cladirii
de deasupra.Cel mai vechi templu doric este templul lui Hera din Olympia. Initial templele
aveau 6 coloane in partea din fata si cea din spate si cate 16 pe fiecare parte. Aceasta ducea la
un raport lungime/latime de 3 la1. Arhitectii greci au considerat ca aceste proportii sunt prea
mari si in timp redus treptat acest raport pana la aproape 2 la 1. Parthenonul din Atena are de
exemplu 17 coloane pe parti si cate 8 in fata si spate.
 Proiect realizat de: Mihăilescu Daniel
Mănişor Ovidiu

Facultatea de Jurnalistică SIBIU

Parthenonul

Reliefurile clasice cele mai frumoase si sculpturile din fronton faceau parte din templul
atenian Parthenos, mai bine cunoscut sub numele de Parthenon. Cele mai multe sculpturi
apartin colectiei Elgin si se gasesc in British Museum din Londra, insa Parthenonul insusi
supravietuieste ca o ruina nobila.

Parthenonul este cel mai mare dintr-o serie de temple situate pe Acropolis (citadela), in Atena.
Toate aceste temple au fost inaltate in a doua jumatate a secolului al V-lea i.Hr - culme a
perioadei clasice - pentru a inlocui cladirile distruse din timpul razboaielor medice.Lucrariile
de constructie au fost supravegheate de Phidias care a creat si colosala statuie a Atenei, de
mult pierduta, dar care pe vremuri a fost plasata in interiorul Parthenonului. Arhitectii
Parthenonului propriu-zis au fost Callicratis si Ictimus a mai proiectat inca un templu splendid
care se mai gaseste, si azi, in localitatea Basse, in Arcadia.

Pe langa Parthenon, pe Acropolis se mai afla si mai micul templu al lui Atena Nike,
Erecteum, cu cariatidele lui distinctive (stalpi sculptati sub forma de femei) si o mare poarta
de intrare, numita Propylea.Stilul ionic aduce cu el coloanele ionice care erau mai inalte si
mai frumoase decat cele dorice.Coloanele ionice nu mai stateau direct pe ultima treapta ci pe
o baza iar capitelurile coloanelor ionice aveau forma a doua spirale, element care semana cu
un sul partial desfacut. Acesta statea pe o mica banda decorata aflata in capatul stalpului.
Coloanele ionice aratau diferit privite din fata sau din spate si din lateral.Concluzia a fost ca
desi stilul ionic este mai decorativ si gratios decat cel doric, nu prezinta robustetea
acestuia.Templul lui Hera din Samos si templul lui Artemis din Ephesus sunt exemple de
temple construite in stilul ionic.Stilul corintian a fost cel mai sofisticat si s-a utilizat in
principal pentru coloane de interior. Coloanele corintiene aveau capiteluri inalte in forma de
clopot rasturnat acoperite cu frunze sculptate. Prima coloana corintiana se afla in templul lui
Apollo Epicurius din Bassae.

Sculptura

Dintre reprezentarile artistice practicate de greci, sculptura este cea mai bine reprezentata, mai
ales din cauza faptului ca picturile lor nu au supravietuit peste timp. Sculptura de mari
dimensiuni si de mari ambitii - s-a dezvoltat doar tarziu, in secolul al VII-lea IH, fiind
probabil inspirata de contactele cu Egiptul. Prima perioada a sculpturii grecesti, cunoscuta ca
perioada arhaica, a durat cam pana in anul 480 IH. Tipurile ei caracteristice au fost nudul unui
tanar, in pozitie verticala, si fecioara imbracata, ambele sculpturi fiind reprezentate cu un
zambet larg (evident o conventie fixa) pe fata care astazi ni se pare ciudat, "un zambet arhaic".

Abia in secolul al IV-lea IH au aparut nudurile feminine - adesea considerate tipice pentru arta
greceasca clasica - realizate de artisti ca Praxiteles si altii. Putin dupa aceea au aparut alte
schimbari. Dupa cum se poate observa in sculpturile Parthenonului, arta clasica, in ciuda
faptului ca era plina de realism, totusi idealiza si generaliza ocolind emanatiile adevarate,
puternice si extremele de orice fel. In secolul al IV-lea IH, sculptori ca Scapas si Lysippus au
popularizat o portretistica cu adevarat individualizata, plina de intensitate emotionala.Intr-un
timp surprinzator de scurt, aceste personaje au devenit realiste si veridice, incetand sa devina
 Proiect realizat de: Mihăilescu Daniel
Mănişor Ovidiu

Facultatea de Jurnalistică SIBIU

obiecte, ca un stalp pilon, cu intentia de a fi admirate doar din fata. Redarea conventionala a
corpului - kouros - a fost inlocuita cu una mai detaliata si de mare acuratete in ce priveste
musculatura, in timp ce imbracamintea purtata s-a sculptat cu tot mai multa maiestrie.

Perioada clasica, care a durat cam din anul 480 IH pana in anul 323 IH, este deseori privita ca
o culme a realizarilor artistice grecesti. Inovatiile in sculptura au inceput sa apara tot mai
rapid, personajele in pozitie verticala au facut loc personajelor surprinse intr-o varietate de
pozitii naturale cum ar fi "Sulitasul"(Doriphorus) si Apollo cu bratul intins din Templul lui
Zeus din Olympia.Inovari similare s-au produs si in sculptura basoreliefurilor (sculpturi
realizate astfel incat personajele ies dintr-un fundal dau nu sunt separate de acesta) si in
ansamblurile statuare din bronz.Multe capodopere ale sculpturii clasice au disparut de mult si
sunt cunoscute azi doar dupa nume. Printre acestea se afla si doua mari statui ale lui Zeus si
Atena create de maestrul atenian Phidias. Cea mai mare parte a lucrarilor in marmura care au
supravietuit nu au fost create pentru contemplarea individuala ci erau gandite pentru a face
din decorarea, de ansamblu, a unui templu - mai ales basoreliefurile care il inconjurau si
sculpturile individuale plasate in interiorul unui fronton triunghiular la fiecare capat al
cladirii.Sculptura pictura si arhitectura au fost astfel combinate incat sa creeze temple
somptuoase si locuri pline de culoare - mult mai colorate decat ne imaginam, deoarece statuile
grecesti, care astazi par a fi o arta atat de sobra, erau de fapt pictate complet si erau echipate
cu tot felul de podoabe, ca de exemplu ochi aplicati care probabil le confereau a aparenta
stralucitoare, usor exotica.Mausolus, un conducator grec din Asia Mica (Turcia moderna) si-a
construit la o scara colosala propria cripta, cunoscuta ca Mausoleum, dand numele lui tuturor
acestor tipuri de constructii.

Arta greceasca a olaritului

Pictura greceasca s-a pastrat pana in zilele noastre doar pe vase care erau fabricate in cantitati
imense, cu scopul de a pastra vinul si uleiul pentru uz casnic sau pentru export. Scenele de pe
vase reprezinta una din sursele principale de informare despre felul de viata grecesc. Acestea
au aparut pentru prima data (aprox. 600 IH) in stilul ilustratrii negre, prin care obiectele erau
pictate cu siluete negre pe fundalul rosu, natural, al vasului. Detaliile interne(de exemplu ochii
pe o fata complet neagra) trebuiau sa fie scobite pana la materialul rosu de baza. Cam din 530
IH pictorii au inceput sa lucreze in asa numita tehnica a luctrarii in rosu, adica tehnica opusa
celei dinainte, colorand in negru fundalul, lasand personajele in culoarea naturala a vasului si
pictand detaliile interne ale acestora. Ambele metode prezentau avantaje dar nici una nu se
asemana cu picturile realizate liber, pe fundalul alb al "lekythos", o urna eleganta, relativ rara,
care era cel mai adesea utilizata in scopuri funerare.

Mozaicul

Arta mozaicului a aparut in Grecia la sfarsitul secolului al V-lea IH. Cele mai timpurii
exemple sunt cele in care pietricele albe, negre si colorate erau fixate in mortarul folosit la
podelele caselor. Cu ajutorul pietricelelor luau nastere flori, forme geometrice, animale,
monstrii sau mituri. Cel mai frumos mozaic realizat din pietre este considerat cel de pe
podelele de la Pella, vechea capitala a Macedoniei si loc de nastere al lui Alexandru cel Mare.
Acesta este realizat astfel incat sunt subliniate luminile si umbrele, prin utilizarea unor pietre
 Proiect realizat de: Mihăilescu Daniel
Mănişor Ovidiu

Facultatea de Jurnalistică SIBIU

cu tonalitati coloristice apropiate, un asemenea mozaic aducand mai mult cu o pictura. Din
anul 334 IH, cuceririle lui Alexandru cel Mare au raspandit cultura peste tot in Orientul

Apropiat, din Egipt pana in vestul Indiei. Dupa moartea lui Alexandru cel Mare in anul 323
IH imperiul acestuia s-a destramat si acest an marcheaza sfarsitul perioadei clasice si
inceputul perioadei elenistice, dominata de state mari cum ar fi Egiptul si Imperiul Seleucid,
fondat pe cel sirian.Aceste state mari au devenit centre chiar mai importante ale artei grecesti
decat cetatile - statele grecesti care se aflau in declin. In orice caz, spiritul artei elene era
destul de diferit fata de cel al predecesoarei arte clasice. Multe aspecte ale realitatii, pe care
clasicismul le ignorase, au fost portretizate - uratenia, grotescul, sentimentalismul si extremele
realitatii, durerea si frica. Arta elena era, in general, ilustrativa, avand patroni care comandau
lucrari imense unor artisti care le realizau, demonstrandu-si maiestria.

Arta Monumentală în Grecia Antica

Arta monumentala este cel mai bine reprezentata de templu. Acesta reprezintă spaţiul in
care era adăpostita statuia zeului si in care se păstra tezaurul. Primul material de construcţie
al templelor era lemnul, apoi cărămida si in cele din urma, blocul de marmura.
Cu un plan simplu – vestibulul (pronaos) , sanctuar (naos sau cella), unde este aşezata
statuia zeului, si camera sanctuarului ( opistodom ) - , templul primea in interior numai
preoţi. Altarul destinat sacrifiilor era aşezat la intrare, loc din care credincioşii puteau privi
statuia divina.
Elementul care da particularitate templului este coloana. In interiorul edificiului, ea susţinea
grinzile acoperişului , iar in exterior forma galeriile acoperite (porticul ). Proporţiile si
dimensiunile coloanei determina stilul arhitectonic al templului. Coloana este compusa din 3
parţi : baza , corp (fus) si partea superioara (capitel). Pentru evitarea monotoniei coloana
prezintă caneluri , in timp ce, prin forma, capitelul diferentiaza stilurile artei grecesti : doric,
ionic si corintic.
 Proiect realizat de: Mihăilescu Daniel
Mănişor Ovidiu

Facultatea de Jurnalistică SIBIU

Coloana Dorica are un capitel simplu , in forma de trunchi de con. Temple Dorice :

Panthenonul.

Colana Ionica : se sprijina pe baza in timp ce capitelul are forma unei volute duble.
 Proiect realizat de: Mihăilescu Daniel
Mănişor Ovidiu

Facultatea de Jurnalistică SIBIU

Temple Ionice : Templul din Efes (dedicat Artemis)

 Proiect realizat de: Mihăilescu Daniel
Mănişor Ovidiu

Facultatea de Jurnalistică SIBIU

Coloana Corintica : capitelul este impodobit cu volute si cu frunze rasfrante de acant

Templu Corintic : Tholosul din Epidaur, Templul Jupiter

Bibliografie:
1. Ovidiu Drîmba, Istoria culturii şi civilizaţiei, volum III. Editura: Saeculum I. O.
2. www.wikipedia.ro
3. Internet.