ARTA IN GRECIA ANTICA

ANTICHITATEA DESPRE ARTELE PLASTICE

Surse:
 Istoria naturala a lui Pliniu cel Batran (29-72)
 Descrierea Greciei de Pausanias (sec.II), care cuprinde descrierea
monumentelor de arhitectura si a sculpturii

CARACTERISTICI GENERALE

 Umanismul grec si antropomorfismul (asezarea omului in centrul

universului, increderea in demnitatea omului, antropomorfizarea
Pantheonului grecesc – zeitati cu figura umana).
 Schimbarea idealului estetic: echilibrul, armonia, masura, idealul
justelor proportii (idealului numarului de aur sau al proportiei divine)
 Afirmarea spiritualitatii si valorilor Greciei Antice in opera lui Homer
(sec. VIII), a lui Eschil, Sofocle si Euripide
 Democratizarea vietii sociale (secolul lui Pericle), aparitia ideii de
justitie morala, libertatea in domeniul politic
 Cuprinderea in opera marilor filosofi ai Antichitatii (Socrate, Platon,
Aristotel) a principalelor categorii estetice – frumosul, tragicul, comicul,
sublimul
 Aparitia in opera lui Platon (Dialoguri, Republica) si Aristotel (Poetica) a
conceptelor care definesc opera de arta – mimesis (reflectare a
realitatii), poesis (creatie originala), catharsis (educatie prin arta),
techné (mestesug)
 Considerarea muzicii si teatrului ca principale genuri artistice
 Evolutia stilurilor arhitectonice care definesc Grecia Antica si care vor fi
reluate in toate epocile clasice – doric, ionic, corintic (care difera in
primul rand prin proportii si prin detalii - forma capitelului coloanelor)
 Aparitia si evolutia unor genuri arhitectonice de referinta – templul,
teatrul, centrul social si economic al oraselor-stat
 Evolutia sculpturii de la sculptura arhaica, la clasicism si sculptura
hellenistica.
 Pictura, lucrata in tempera, este cunoscuta numai din scrierile antice,
fiind pierduta in totalitate. Exceptie face perioada hellenistica
 Arta Greciei Antice cunoaste trei perioade stilistice distincte – arhaica
(sec.VII-VI), clasica (sec. V - IV), helenistica (dupa 320, cuprinzand
epoca lui Alexandru cel Mare)

ARHITECTURA SI SCULPTURA

Arhitectura

 Planul si forma templului grecesc se regasesc in megaronul

(constructie de plan dreptunghiular, cu portic la intrare) din epoca
 miceniana. Un alt plan utilizat este planul circular (constructii de tip
tholos, inconjurate de un peristil, in care se pastrau tezaure (Tholosul
de la Delfi, doric, sec. IV i.Ch.) sau se celebrau ceremonii legate de
cultul eroilor (Tholosul de la Olimpia, ionic, sec. IV i.Ch., ridicat de Filip
al Macedoniei si terminat de Alexandru cel Mare)
 Planul obisnuit cuprinde un vestibul (pronaos) la est, o sala principala
in care se afla statuia zeului (cella), un portal posterior (opistodom),
unde se pastrau ofrandele si tezaurul. In exterior templul este
inconjurat de o colonada continua (templul peristil).
 In elevatie (inaltime), templul prezinta o baza (platforma de sprijin
numita stilobat), pe care se ridica fusurile coloanelor care sustin un
antablament (structura care cuprinde toate elementele aflate
deasupra coloanelor, formata din arhitrava (lespede orizontala,
sprijinita pe capiteluri), pe care se aseaza friza decorata cu metope
(panouri sculptate in basorelief) si triglife (dale decorate cu trei
baghete), in cazul ordinului doric, sau friza continua, decorata cu
sculpturi in basorelief, in cazul ordinului ionic. In structura
antablamentului este cuprinsa si cornisa decorata cu ove, element
arhitectonic asezat peste friza.
 Deasupra antablamentului se inalta frontoanele triunghiulare ale
templului, decorate cu sculpturi. Unghiurile frontoanelor sunt decorate
cu acrotere
 Elementul cel mai caracteristic este coloana canelata, al carei capitel
confera si denumirea stilului, pe care se sprijina arhitrava (coloana are
o baza, un fus canelat si un capitel)
 Stilul ionic – coloana mai gratioasa decat coloana dorica , cu baza
formata din discuri suprapuse si capitel format din doua spirale
orientate in jos (volute)
 Stilul doric (stil mai viguros, mai greoi, care degaja impresia de forta,
cu baza coloanelor simpla, fara profiluri – scotie si tor). Capitelul este
geometric, format din doua elemente - echina si abaca
 Stilul corintic (varianta mai ornamentata a stilului ionic, coloanele
avand capitelul constituit din frunze de acant si volute. Inventat, se
pare, de sculptorul Calimah, acest stil se raspandeste in epoca romana,
fiind utilizat in Renastere si apoi in arhitectura clasica, pana in zilele
noastre
 Dezvoltarea urbanistica a Acropolei, partea cea mai inalta a orasului,
fortificata, cuprinzand principalele edificii
 Constructiiile in piatra (sec. VII) si marmura (sec. VI) inlocuiesc
constructiile in lemn si in caramida (care se va utiliza pentru cladirile
particulare). Ex.: coloanele realizate in lemn au la inceput baza si
capitelul din piatra, triglifele sunt din lemn iar metopele sunt lucrate in
caramida. Placile din piatra sau marmura, egale ca inaltime, se
prindeau intre ele cu agrafe si crampoane metalice, ca si tamburii care
alcatuiau coloanele
 Acoperisurile sunt lucrate in din lemn si tigla
 Decoratia arhiteconica si coloanele erau colorate in rosu, albastru,
auriu
 Repertoriul de motive ale decoratiei arhitectonice cuprinde: frunza de
acant, de laur si de vita de vie, lei, grifoni, urne, forme antropomorfe
 Principalele genuri arhitectonice: templele, teatrele (teatrul de la
Epidaur), alte constructii publice care inconjoara agora (piata centrala)

Arhitectura arhaica
Temple din perioada arhaica: Templul lui Apollo din Siracuza, (sec.
VIII), Templul Herei din Argos (sec. VII, coloane din lemn), Templul
Herei din Olimpia (sec. VII), Templul Athenei din Marmaria (utilizeaza
prima coloana dorica)
 Exemple ale stilului ionic - Templul lui Apollo din insula Delos (sec.
VII, ionic, stil venit din Asia Mica - Ionia), Sanctuarul zeitei Hera
din Samos (sec. VII, ionic), Templul zeitei Artemis din Efes (ionic, cu
un ritm de 8 coloane pe fatada principala), Templul zeitei Hera din
Samos
 Exemple ale stilului doric arhaic – Templele lui Apollo din Corint si
Delphi (sec. VI), Templul lui Zeus din Siracuza, Templul Athenei de la
Paestum, Templul Athenei Polias de la Athena (care anunta epoca
clasica), Templul zeitei Athena Aphaia din insula Egina

Sculptura

Materialul preferat a fost bronzul. Sculptura greaca este cunoscuta mai

ales din replicile realizate in epoca romana, lucrarile originale in bronz fiind
pierdute in mare parte sau topite)

Basoreliefurile decoreaza friza si metopele templelor, altorelieful decorand

frontonul

Statuia in ronde-bosse a zeului se afla in interiorul templului

Sculptura arhaica

 Forma cea mai importanta este aceea de Kouros (statui

masculine) sau Kore (statui feminine), asa cum se poate vedea
in Muzeul National de Arheologie de la Athena, Muzeul Louvre,
British Museum
 Sculpturile reprezantau adolescenti, ca un ideal de frumusete si
nu ca portrete reale. Sculptura arhaica, impersonala, este
influentata de sculptura egipteana (caracter funerar, frontalitate,
imobilism)
 Capodopere ale sculpturii arhaice – Statuia lui Zeus din Muzeul
de la Athena (bronz, descoperita in mare in 1928), Conducatorul
de cvadriga din Muzeul de la Delphi (bronz, lucrare atribuita
sculptorului Pythagoras, oferita sanctuarului de la Delphi de un
print sicilian, dupa o victorie obtinuta intr-o cursa de care)
 Arhitectura clasica

Genuri arhitectonice – constructiile publice, templele, teatrele,

palestrele. Se continua constructiile in stilurile doric si ionic

Unghiurile drepte sunt inlocuite cu linii curbe, pentru corijarea unor

iluzii optice, care fac ca liniile drepte sa para concave (coloanele
sunt deci usor curbate)

Exemple:
 Parthenonul (parthenos=fecioara, casa fecioarelor) din
Athena construit pe Acropole de catre arhitectii Ictinos si
Calicrates, sub indrumarea sculptorului Fidias (447-442 iHr.,
cu un plan vast, cu trei nave longitudinale despartite prin
coloane coloane ionice, avand la interior marea statuie
chriselefantina a Atenei, realizata de Fidias
 Templul lui Hefaistos din Athena (doric)
 Erechteionul (Acropole, 420-407 iHr., cu tribuna
cariatidelor – coloane antropomorfe feminine si coloane
ionice, tribuna mascheaza intrarea care conducea la
mormantul eroului antic Cecrops). Numele provine de la
localitatea Carias, din Laconia. Populatia, care era de partea
persilor, a fost cucerita de greci, barbatii devenind sclavi iar
femeile fiind nevoite sa poarte greutati mari pe cap.
 Templul lui Zeus din Athena (corintic),
 Templele lui Zeus din Agrigento (templu doric, cel mai vast
din lumea greaca, intre coloane arhitrava este sustinuta de
cariatide masculine numite telamoni
 Templul lui Zeus din Olimpia (construit aproximativ in 460
iHr. de catre arhitectul Libon din Elea, doric, divizat in trei
nave prin doua randuri de coloane dorice)
 Propileele din Atena, constructie publica, portic, care marca
la vest intrarea pe Acropole, cu un vestibul si un corp central
divizat in trei nave prin coloane ionice
 Templul Athenei Nike (ionica, avand o friza inspirata de
razboaiele medice, este ultima mare compozitie sculptata a
secolului al V-lea).

Ionicul clasic nu se dezvolta pe teritoriul sau din Asia Mica, orasele

ioniene fiind devastate de persi. Ordinul se muta pe continent.

Sculptura clasica

Marii sculptori ala clasicismului grecesc din secolul al V-lea– Myron, Fidias,
Policlet. Predomina scoala de sculptura din Argos. Tehnica bronzului atinge
perfectiunea in sec. al V-lea, la nord de Peloponez, in Argos si Corint
Miron (sec.V)
 A studiat miscarile gimnasticii atletice si ale dansului antic teatral
 Transforma miscarea reala in ritmuri muzicale, recompune echilibrat si
armonios diferitele faze ale miscarii umane
 Opere: Discobolul (sculptura in care este analizata miscarea in
diversele ei faza si apoi recompusa armonios si perfect echilibrat,
replica romana la Muzeul Termelor de la Roma, Grupul sculptural
Athena si Marsyas (British Museum, replica hellenistica in bronz,
compozitie cu doua personaje, inspirata din literatura teatrala; Athena,
care inventase dublul fluier, il arunca din cauza ca ii deforma obrajii:
marsyas, atras de sunet, se indreapta spre zeita, care il respinge)

Fidias (sec.V) – sculpturile sale sunt in majoritate pierdute sau mutilate

 Conduce lucrarile Parthenonului de la Athena, domina secolul lui
Pericle.
 Statuile chriselefantine (cu o policromie naturala, lucrate in fildes,
abanos, aur) ale lui Zeus din Olimpia (aproximativ 20 m., cunoscuta
din reproducerea pe monede in epoca lui Hadrian, sau pe geme; o
reproducere a capului lui Zeus se afla la Muzeul de arta din Boston) si
Athenei Parthenos (imbracata in peplosul attic, cu lancea in mana,
cu casca si sandale bogat impodobite, alaturi de un sarpe, reprezinta
un model pentru statuia zeitei Athena din Pergam)
 Sculpturile in basorelief si altorelief ale Parthenonului
executate sub indrumarea sculptorului Fidias, care a realizat machetele
ca si unele finisaje– 92 metope terminate in 442 (sud – Lupta
centaurilor cu lapitii, vest – scene cu amazoane, est – scene cu giganti,
nord – caderea orasului Troia in prezenta zeitei Athena), friza ionica
a Panatheneelor, de 160 m. (o procesiune pe ritmuri muzicale, vasta,
cu magistrati, preoti, tineri si tinere, reprezentati in atitudini variate,
animale duse la sacrificiu – basoreliefuri in patrimoniul British Museum
de la Londra) si frontoanele (est – Nasterea Athenei, vest – disputa
dintre Athena si Poseidon pentru stapanirea Atticii). Parthenonul a fost
distrus in mare parte in urma exploziei din 1687.

Atelierul lui Fidias

 A realizat marele relief al Sanctuarului de la Eleusis, reprezentand
misterele vietii si ale mortii

Policlet din Argos (sec. V)

Constructia corpului uman incepe sa fie influentata de mistica numerelor,
raspandita de sectele pithagoreice. Se afirma ca Policlet este sculptorul care a
cautat perfectiunea in proportiile matematice (Numarul de aur, Mathila
Ghyca,). Se stie ca ar fi primul artist , autor al unui tratat de arta teoretic, azi
pierdut, numit Canon. Conform idealului sau estetic, frumusul depinde de
simetria tuturor partilor corpului, de raporturile acestor parti intre ele si de
raportul fiecarei parti cu intregul, plecand de la o singura unitate de masura,
de la un modul numit dactyl (degetul). O alta norma compozitionala pentru
Policlet este cuprinderea capului de 7 ori in inaltimea totala a statuii.

 Statuia Diadumenul (copie romana in marmura la Muzeul de

arheologie din Athena), exprima idealul de frumusete al Greciei
 Statuia Doriforul (numita si Canon, dupa numele tratului de arta
al lui Policlet), lucrare in care este evident faptul ca Policlet a
inlocuit geometria statice arhaice cu geometria dinamica, intre
volumele corpului uman fiind stabilite corespondenta si
balansuri. Ex.: capul intors spre dreapta, piciorul stang retras,
etc.

Cresilas (sculptor de traditie ioniana, venit la Atena din Creta, atras de

prosperitatea orasului)
 Sculptura Amazoana ranita, tema care i-a atras si pe Fidias si Policlet
(replica la Muzeul din Berlin)
 Este si autorul unui Portret al lui Pericle, cunoscut din alte busturi ale
acestuia
Calimah, influentat de Policlet
 Sculptura Afrodita Genitrix (replica in marmura la Muzeul Luvru),
imbracata in hymation, cu un drapaj transparent

Basorelieful ca decoratie arhitectonica in epoca clasica

Ca tehnica, s-a adoptat prinderea sculpturilor in altorelief (relief inalt) cu

agrafe metalice pe un fond din calcar (friza Erechteion-ului ridicat pe
Acropole). Se cunoaste faptul ca sculpturile grecesti erau policrome (pictate)

 Templul lui Zeus din Olimpia (470-456), decoratie in

basorelief, cu o schema compozitionala clara sub influenta scolii
din Argos, dar realizata de artisti ionieni veniti pe continent:
Frontoanele (est – Zeus prezidand o cursa de care, vest – Lupta
centaurilor cu lapitii, scena dominata de Apollo, in care apare si
eroul atenian Tezeu) si metopele care ilustreaza legenda lui
Hercules – lupta cu taurul, lupta cu leul din Nemeea (doua
metope se afla la Luvru)
 Marea friza a Panateneelor care decora Parthenonul din Atena
(British Museum).

Sculptura clasica in secolul al IV-lea

Praxiteles (sec. IV)

 Introduce nudul feminin in arta sculpturii (Afrodida din Cnidos, la
Gliptoteca din Munchen)
Lisip (sec. IV)
 Statuia Apoxiomenos, reprezentand un atlet care isi curata pielea cu
strigilul
  Portretist agreat de Alexandru cel Mare

Sculptura hellenistica

 Dezvoltarea marilor centre culturale si spirituale din Alexandria, Pergam

 Sculptura se remarca prin caracterul ei naturalist, idealul grec de
frumusete este inlocuit de realismul tematic si portretistic
 Cele mai frumoase exemple – Grupul Laocoon executat de Polidor, din
Muzeul Pio-Clementin (Vatican), Venus din Milo si Victoria de la
Samotrace (Louvre), Galul murind, Colosul din Rhodos)