Grupele limbilor slave

Capitolul I. Zona de Sud-Vest

1.1. Limba slovenă – reprezintă una dintre limbile indo-europene si face parte din categoria

limbilor slave sudice. Numărul aproximativ al celor care o vorbesc este de două milioane de

oameni. Traducerea literară a numelui limbii slovene este aceea de “slav”.

Limba slovenă este, de asemenea, una dintre limbile oficiale din cadrul Uniunii Europene.

Slovena este, fără doar și poate, o limbă a cărei diversificare este dovedită de existența celor 48 de

dialecte.

Din cauza multitudinii dialectelor, oamenii aflați în regiuni diferite ale țării întâmpină dificultăți

în a comunica unii cu ceilalți.1

În ceea ce privește domeniul literaturii, poporul sloven a fost dintotdeauna considerat o “națiune

de poeți, chiar dacă au existat probleme în ceea ce privește limba.

Slovenia a oferit umanității poeți printre care îi putem aminti pe: France Preseren, Edvard Kocbek,

scriitorul Ivan Cankar.

Din punct devedere al alfabetului, limba slavonă utilizează alfabetul latin care este format doar din

douăzeci și cinci de litere, excepție făcând literele x, w, y, q. În cadrul scrierii, accentele nu sunt

utilizate.2

1
Wikipedia, Limba Slovenă, https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_slovenă
2
Wikiwand, Limba Slovenă, Literatură și Gramatică

1
1.2. Limba bosniacă – face parte, la rândul ei din categoria limbilor indo-europene, grupul

limbilor slave din partea sudică.

Reprezintă limba oficială a Bosniei și Herțegovinei. Se mai utilizează, de asemenea în zona

Muntenegrului și îndeosebi în anumite localități din Serbia.

Există diferite controverse în ceea ce privește limba bosniacă. Anumiți lingviști atât de origine

croată cât și sârbă nu acceptă ideea că această limbă ar putea purta denumirea de bosanski jesik.

Un lingvist de origine sârbă pe nume Pavle Ivic este de părere că limba pe care sârbii o vorbesc

poartă adesea denumirea de sârbocroată.

Limba bosniacă este considerată de către sârbi ca fiind sârbă iar croații sunt convinși că aceasta

trebuie să se numească croată.

În sistemul de învățământ există repercursiuni din cauza problemei denumirii limbii, în anumite

documente existând termenul unei discipline bosanski jesik iar alteori hrvatski, srpski, etc.

Numărul total al celor care vorbesc limba bosniacă este de 2.595.350 de oameni.3

Limba bosniacă își are origininea în strânsă legătură cu Bosnia, aceasta fiind un vasal al

Regatului Ungariei, totuși având statutul de independență, începând cu anul 1154 și până în 1463

atunci când Imperiul Otoman și-a impus stăpânirea asupra acesteia.

3
Wikipedia, Limba bosniacă, https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_bosniacă

2
1.3. Limba croată – se înscrie și ea în categoria limbilor indo-europene, grupul limbilor slave din

partea de Sud-Vest.

Croata reprezintă limba maternă pentru circa 5-6 milioane de locuitori. Este limbă oficială în

Croația, Bosnia și Herțegovina, în Serbia și Muntenegru.

În ceea ce privește variantele limbii în funcție de zona geografică, aceasta se împarte în trei dialecte

și anume, štokavian, kajkavian și čakavian.

Primele texte își fac apariția la croați în cadrul secolului al IX-lea, acestea fiind scrise în alfabetul

glagolitic. Din varii motive, acestea nu s-au păstrat.

Unele dintre cele mai vechi texte scrise cu ajutorul alfabetului glagolitic sunt din secolul al XI-lea,

acestea fiind gravate în piatră, un exemplu ar fi stela de la Baska aflată pe insula Krk.

Limba croată modernă, începe să ia amploare în secolele al XIV-lea și al XV-lea, Cartea de

rugăciuni croată de la Vatican reprezentând prima atestare importantă.

Această limbă conține 32 de foneme, scrierea fiind într-o mare măsură fonemică.

Din punct de vedere al morfologie, limba croată se deosebește de limba română prin numeroase

caracteristici.

Privind din perspectiva tipologiei lingvistice, limba croată și română deopotrivă sunt limbi

flexionare, cea dintâi având un grad flexionar mai mare decât româna.4

4
Wikipedia, Limba croată, https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_croată

3
1.4.Limba muntenegreană – ca și celelalte limbi indo-europene și aceasta face parte din ramura

limbilor slave.

Controversa formată având ca subiect limba muntenegreană a luat naștere în același timp cu

acțiunea de separare a Muntenegrului de Iugoslavia iar în cele din urmă de Serbia.

Adepții acestei idei de limbă muntenegreană sunt, în același timp, aceiași cu cei care își doresc

independența Muntenegrului.

Pe de altă parte, adversarii acestei idei de limbă muntenegreană fac parte dintre acei adepți ai

uniunii statale cu Serbia. Printre aceștia se numără lingviștii Mihajlo Sćepanović, Branislav

Brborić, etc.

Acțiunea de standardizare a limbii începe încă din 1997 atunci când apare prima ortografie iar

după aceea prima gramatică.

Limba muntenegreană se scrie cu ajutorul alfabetului chirilic și al celui latin. Sunt aceleași alfabete

pe care le folosesc limbile sârbă și croată.5

1.5.Limba sârbă – este o altă limbă indo-europeană fiind din aceeași ramură a limbilor slave de

Sud-Vest. Numărul vorbitorilor de limbă sârbă este de aproximativ 8-9 milioane.

În ceea ce privește variantele originale ale limbii sârbe, varianta standard este bazată pe dialectul

stokavian.

Acest dialect este, la rândul său împărțit în trei grupuri de graiuri și anume: grupul de graiuri

ekaviene, grupul de graiuri (i)jekaviene și grupul de graiuri ikaviene. 6

5
Wikipedia, Limba muntenegreană, https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_muntenegreană
6
Wikipedia, Limba sârbă, https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_sârbă

4
 Capitolul II. Zona de Sud-Est

2.1. Limba slavonă – Sud-Estul Bulgariei cu a ei limbă slavă a stat la baza limbii slavone, loc

unde fusese dezvoltată Școala Literară de la Ohrida.

Un aspect care delimitează limba slavonă de cea slavă este acela al scrisului îngrijit, caracterul

acestuia datorându-se faptului că a fost format în același timp cu cel al traducerii cărților de natură

sfântă din limba greacă.

5
6
7