Introducere

În această lucrare se dorește prezentarea într-un mod cât mai detaliat a unui tărâm antic, plin de

mister, magie, dorință de putere și credința în viața veșnică.

Unul dintre aspectele pe care doresc să le înfățișez, pe baza surselor, este redarea cât mai corectă

a evenimentelor care s-au petrecut în regiunile Orientului Antic, mai exact a Chinei din perioada

antichității.

Acele perioade erau, fără îndoială, ancorate în “vârtejurile” unor crude violențe, războaie, intrigi,

cruzimea populației chineze și de altfel a tuturor popoarelor asiatice depășind barierele timpului,

sângele vărsat pictând un tablou al morții.

Magia și dorința accederii la nemurire ocupau locuri deosebit de importante, mai ales în

rândurile celor cu sânge nobil.

În cadrul paginilor care vor urma, vom descoperi că este vorba de Primul Împărat al Chinei

Antice, pe numele său Qin Shi Huangdi, întemeietor al dinastiei Qin, un om devenit legendă,

datorită abilităților sale tactice, a ambiției de a-și grava numele în istorie.

Prezenta lucrare ne va dezvălui celebra și impresionanta armată de teracotă, construirea acesteia

fiind comandată de către însuși Împărat care, își dorea să fie păzit la fel de bine și în viața de apoi

ca și în timpul domniei pe pământ.

1. Evoluția unui om. Contribuțiile unui împărat. Ascensiunea unei dinastii

Qin Shi Huang Di, cunoscut și sub numele inițial de Ying Zheng, a fost născut în anul 259

Î.Hr. în regiunea de Nord-Vest a Chinei în statul Qin, împărat al dinastiei Qin și creator al

primului imperiu chinez unificat, care a decăzut, oarecum, la mai puțin de patru ani după

moartea sa.

În momentul în care Zheng a urcat la tron, în mod oficial la vârsta de 13 ani în anul 246 Î.Hr.,

statul Qin fusese deja cel mai puternic stat și era probabil să unifice și restul Chinei sub

domnia sa.

Statele centrale au considerat Qin ca fiind o țară barbară dar până în acel moment poziția sa

puternică în periferia montană de vest, având centrul în provincia modernă Shaanxi, i-au

permis lui Qin să dezvolte uguvern birocratic puternic și o organizație militară ca bază a

filosofiei statului totalitarian cunoscută ca legalism.

Până în momentul în care Zheng a fost declarat oficial ca vârstă în anul 238, guvernul său a

fost condus de către Lu Buwei, un comerciant bogat care avea o legătură amoroasă cu mama

lui Zheng, aceasta fiind concubina lui.

Teoriile cum că Zheng ar fi de fapt fiul lui Buwei sunt, cel mai probabil, doar niște invenții

defăimătoare.

Primul act al lui Zheng ca și rege a fost să-l execute pe iubitul mamei sale, care se alăturase

opoziției. Anul 221, a marcat triumful final al lui Zheng care, prin intermediul spionajului, a

unor sume mari de bani oferite ca mită și a altor tertipuri, a reușit să elimine cele șase state

rivale rămase și să unifice China pentru prima dată sub conducerea supremă a lui Qin.1

1
Claudius Cornelius Muller, “Shihuangdi Emperor of Qin Dynasty”,
https://www.britannica.com/biography/Shihuangdi
În urma unificării tuturor acestor state sub un singur imperiu, Qin Shi Huang a fost de părere că
această realizare a sa le-a surclasat pe cele ale așa zișilor San Huang, traducându-se prin “Cei trei
împărați” și ale “Celor cinci suverani”, denumirea chineză fiind Wu Di.
Acesta a fost motivul pentru care a luat decizia de a se autoproclama cel dintâi împărat al Chinei.
Pentru a avea capacitatea de a conduce și a controla imperiul nou format, Qin Shi Huang Di a
luat decizia de a reforma toate politicile interne, mediul economic și cel cultural.
Începând cu acel moment, fiecare locuitor al imperiului beneficia de egalitate în drepturi dar, de
asemenea și în ceea ce privea îndatoririle.
În cadrul politicii, acesta a întreprins actul de abolire a sistemului vasalității ereditare iar de
asemenea a luat decizia de a împărți această nouă enitate a statului în provincii și prefecturi,
conduse de nimeni altcineva decât el însuși.
Împăratul Qin a mai luat și hotărârea de a introduce standard de măsură și cântar. Tot el a stat la
baza creării unui sistem valutar universal, a stabilirii lungimii unei axe a carului și a lățimii
drumului. Totuși, cea mai de seamă contribuție a acestuia a fost conferită de către standardizarea
limbajului scris, cultura datorându-i introducerea ideogramelor, procesul de conservare a culturii
chineze datorându-se unificării limbii, în pofida atât de multor războaie și conflicte de natură
politică.
Acesta nu avea ezitări în ceea ce privea uciderea unui număr considerabil de învățați, caligrafi și
filosofi care nu erau de partea lui.
În ciuda tuturor acestor contribuții aduse imperiului său, Qin a dezvăluit lumii și o altă latură a
sa, una diferită de cea a modelului de bun samaritean.
Tiran, este termenul potrivit pentru a-l descrie, dacă este să ne raportăm la acțiunile pline de
cruzime de care dădea dovadă, poporul trebuind să îndure o viață aflată sub semnul dificultății și
al durității.
O acțiune a conducerii sale tiranice a fost introducerea unor impozite dificil de plătit de către
popor și a servituții puterii muncitorești.