China antica

Proiect realizat de :Vornicu Petru Arian ,Craciun Diana Maria,Tegla

Mihai Bogdan si Marc Mihai Marinescu.
Informatii despre civilizatia din China antica
Dragonul chinezesc si simbolul Yin și Yang, după cum credeau chinezii,
reprezentau elementele naturii aflate în armonie. Chinezii aveau un
templu specific numit pagodă.Istoria tradițională a Chinei începe cu epoca
celor Cinci Suverani (Wu Ti) care au domnit, se pare, înaintea celor Trei
Auguști (San Huang). Primii trei din cei Cinci Suverani, și anume Huang-
ti, Ciuan-hiu și Kao-sin sunt citați în lucrările derivate din tradiția
confuciană, lucrări cu caracter mai curând filozofic decât istoric. În cartea
de istorie (Su king), atribuită lui Confucius, nu sunt menționați decât
ultimii doi Suverani, Yao și Suen. Si-ma T'ien, care a scris prima mare
complicare de istorie generală (memorii istorice) vorbește, în capitolul
întâi, de cei Cinci Suverani, menționându-l pe Huang-ti ca prim Suveran.
Într-o tradiție iconografică, probabil din epoca Han, rezultă că cei Trei
Auguști ar fi domnit înaintea celor Cinci Suverani. Ei se numeau: Fu-hi,
Niu-Kua și Sen-nong. Erudiții chinezi și-au propus să realizeze tabloul
unei epoci fericite în care Suveranii și Auguștii, domnind înantea
dinastiilor regale, erau dominați de Virtutea lor desăvârșită. Primii eroi din
Su-King (cartea de istorie atribuită lui Confucius), Yao și Suen, apar
implicați într-o poveste dramatică a Marilor Ape, în care întemeietorul
primei dinastii regale, Yu cel Mare, are rolul principal. În alte povestiri din
această carte apar unii Auguști (Niu-Kua și Ciu-jong) sau alți eroi.
Povestea Apelor Revărsate reprezintă un mit referitor la organizarea
lumii, fiind legat, uneori, de rituri agrare cu caracter șamaninst (religie
animistă primitivă care considera că slujitorii cultului pot influența spiritele
rele sau bune printr-un rit religios): făcând desene pe pământ, apa va
țâșni și va curge în albia sa.
 Informatii despre marele zid chinezesc
Prima porțiune a zidului a fost construită probabil în a doua jumătate a secolului V î.Hr, în timpul dezbinării Imperiului chinez (475-221 î.Hr.), cu scop de
apărare împotriva nomazilor din nord.
În anul 214 î.Hr., împăratul Qin Shihung-di permite să se construiască prima parte a zidului de la fluviul Galben ca apărare față de poporul nomad Xiongnu
(numiți în Europa huni). Spre deosebire de zidul construit mai devreme care se întinde și în văi, zidul acesta era construit numai pe crestele munților. Din
lipsă de argilă s-a folosit la construcția zidului numai piatră așezată pe straturi. Din acele timpuri zidul a fost mereu reclădit, atingând în timpul dinastiei Ming
lungimea maximă. În anul 1493 împăratul Hongzhi a început construcția zidului dinastiei Ming care servea ca apărare contra mongolilor și pentru o
supraveghere mai bună a drumurilor comerciale, ca porțiunea centrală a drumului mătăsii, pe crestele munților începându-se o construcție deosebit de
costisitoare.
Mortarul folosit era produs din piatră de calcar arsă amestecat cu amidonul din orez. La construcția interioară a zidului se folosea un amestec de argilă nisip
și piatră cioplită. Grosimea zidului este foarte diferită, astfel de exemplu în regiunea Peking, zidul are o grosime între 4 și 8 m, la coama zidului 8, iar la bază
10 m grosime. La intervale de câteva sute de metri s-au construit turnuri de 12 m înălțime cu rolul de observare, transmitere de semnale și depozit de arme.
Se apreciază ca ar fi existat cca. 25.000 de asemenea turnuri integrate în zid și 15.000 de turnuri pentru semnalizare care făceau legătura cu capitala situată
lângă Kashgar. Codul de semnale era simplu, dacă se observa agresorul se făcea foc în turn.
Construcție gigantică a lumii antice, Marele Zid Chinezesc măsoară 21.196,18 de kilometri lungime, fiind și astăzi „cel mai lung zid de pe Terra”. Nu se știe cu
exactitate care din formațiunile statale chineze a hotărât înconjurarea teritoriului său cu valuri de pământ și piatră. Pentru a-și proteja statul pe care îl
unificase, primul împărat al Chinei, Qin (221-210 î.Hr.) poruncește să fie legate între ele fortificații clădite de predecesorii săi. Astfel va înainta atât spre est cât
și spre vest, pe o lungime totală de circa 5.000 kilometri, realizând cel mai lung zid ce va deveni, ulterior, celebru. În timpul următoarei dinastii, Han (206 î.Hr.-
220 d.Hr.), zidul a fost din nou prelungit spre est și spre vest până la o lungime de 21.196,18 kilometri. Suferind stricăciuni mari de-a lungul unui mileniu,
Marele Zid Chinezesc a fost refăcut pe circa 6.400 kilometri în timpul dinastiei Ming (1368-1644), dinastie ce a fixat și capitala statului la Beijing (forma în care
s-a păstrat până astăzi).
Șerpuind pe crestele munților și ale dealurilor, dar și prin văile adânci, zidul, prevăzut din loc în loc cu forturi cu aspect paralelipipedic și turnuri înalte de
apărare, are o înălțime de 12 metri și o lățime de 6,5 metri. Pavat cu piatră, era folosit ca șosea strategică dar și ca drum comercial.
 Istoria traditiilor Chinei

Istoria tradițională a Chinei începe cu epoca celor Cinci Suverani (Wu Ti) care au domnit, se pare, înaintea celor Trei Auguști (San Huang). Primii trei din cei Cinci
Suverani, și anume Huang-ti, Ciuan-hiu și Kao-sin sunt citați în lucrările derivate din tradiția confuciană, lucrări cu caracter mai curând filozofic decât istoric. În
cartea de istorie (Su king), atribuită lui Confucius, nu sunt menționați decât ultimii doi Suverani, Yao și Suen. Si-ma T'ien, care a scris prima mare complicare de
istorie generală (memorii istorice) vorbește, în capitolul întâi, de cei Cinci Suverani, menționându-l pe Huang-ti ca prim Suveran. Într-o tradiție iconografică,
probabil din epoca Han, rezultă că cei Trei Auguști ar fi domnit înaintea celor Cinci Suverani. Ei se numeau: Fu-hi, Niu-Kua și Sen-nong. Erudiții chinezi și-au propus
să realizeze tabloul unei epoci fericite în care Suveranii și Auguștii, domnind înaintea dinastiilor regale, erau dominați de Virtutea lor desăvârșită. Primii eroi din Su-
King (cartea de istorie atribuită lui Confucius), Yao și Suen, apar implicați într-o poveste dramatică a Marilor Ape, în care întemeietorul primei dinastii regale, Yu cel
Mare, are rolul principal. În alte povestiri din această carte apar unii Auguști (Niu-Kua și Ciu-jong) sau alți eroi. Povestea Apelor Revărsate reprezintă un mit
referitor la organizarea lumii, fiind legat, uneori, de rituri agrare cu caracter șamaninst (religie animistă primitivă care considera că slujitorii cultului pot influența
spiritele rele sau bune printr-un rit religios): făcând desene pe pământ, apa va țâșni și va curge în albia sa.Civilizația chineză își are originea în diverse centre
regionale de-a lungul văilor fluviului Galben și a fluviului Yangtze din epoca neolitică, dar fluviul Galben este cosiderat a fi leagănul civilizației chineze. Cu mii de ani
de istorie continuă, China este una dintre cele mai vechi civilizații din lume. [1] Istoria scrisă a Chinei începe încă din timpul dinastiei Shang (c. 1700-1046 î.Hr. ) [2],
deși textele istorice antice, cum ar fi Cronici Istorice ( cca. 100 î.Hr. ) și Analele din Bambus afirmă existența unui dinastii Xia înainte de Shang.[2][3] O mare parte a
culturii chineze, literatura și filozofia, s-au dezvoltat cintinuu în timpul dinastiei Zhou (1045 -256 BC).
Dinastia Zhou a început să se deterioreze la presiunile externe și interne, în secolul al VIII-lea î.Hr. și s-a fărămițat, în cele din urmă, în state mai mici, începând cu
Perioada Primăverilor și Toamnelor și culminând cu Perioada Statelor Combatante. Aceasta este una dintre multiplele perioade de statalități eșuate din istoria
chineză (cea mai recentă perioadă fiind Războiul Civil Chinez).
Între epocile de multiple regate și militarism, dinastiile chineze au condus toată China, sau doar părți din aceasta, în anumite epoci, inclusiv în prezent, controlul
extinzându-se până în Xinjiang și/sau Tibet. Această alternanță a început cu Dinastia Qin, din 221 î.Hr., Qin Shi Huang a unit diverse regate beligerante și a creat
primul imperiu chinez centralizat. Dinastii succesive au dezvoltat sisteme birocratice care au permis împăratului să controleze direct vaste teritorii. Ultima dinastie
din China a fost Qing, care a fost înlocuită de către Republica China (Taiwan) în 1912, iar în partea continentală de către Republica Populară Chineză în 1949.
Invenții

● Hârtia: în jurul anului 100 d.Hr., un bărbat pe

nume Tsai Lung a întins o foaie din pastă de
lemn și cânepă, pe care a pus-o la uscat și a
inventat hârtia.
● Busola: vechii chinezi au fost marinari foarte
pricepuți. Aceștia au folosit busolele pentru
orientarea templelor la început, însă în cele din
urmă le-au folosit pentru navigație. Cu sute de
ani înaintea europenilor au construit vase cu
pânze, manevrate cu ajutorul cârmelor. Aceștia
au ajuns în Africa pentru a face comerț.
● Praful de pușcă: se presupune că a fost
descoperit în China, fiind denumit „floricele de
foc”.
 Curiozitati
Curiozitati
1.China antica ("Orasul interzis" a fost
numit astfel pentru ca era interzis sa intri
printre porti pentru a-l privi pe imparat.
Orice om obisnuit care l-a vazut pe
imparat, a fost ucis.
2.In China antica, soldatii purtau uneori
armuri de hartie.
3.In legenda chineza, Phoenix, este cea
mai importanta pasare si reprezinta
puterea feminina a imparatesei.
4.In China antica, procesul de fabricare a
matasii era un secret bine pazit, iar
dezvaluirea era pedepsita cu moartea.
5.Multi imparati chinezi s-au considerat
descendenti ai dragonilor.
6.Armata de Teracota este o colectie de
sculpturi de teracota care ilustreaza
armatele lui Qin Shi Huang, primul
imparat al Chinei