CHINA ANTICĂ

Primul împarat

Civilizația chineză a apărut în mil. III î.Hr. pe văile fluviilor Huanghe și Yangtze. În sec.
III î.Hr., împăratul Zheng de Qin (Shi Huangdi) (221-210 î.Hr.) a întemneiat dinastia
Qin și a unificat principatele într-un singur imperiu. Dinasta Han (206 î.Hr. - 220 d.Hr.)
a deschis comerțul cu Occidentul. Fiind atacat de nomazii din nord (huni), imperiul s-a
destrămat fiind refăcut câteva secole mai târziu.

Apărută prin jurul anului 6000 î.Hr., pe malul "Fluviului Lung" (Yangtze), şi a "Fluviului
Galben", (Huanghe), civilizaţia chineză a început să se constituie în mari regate abia în
anul 2000 î.Hr.. în mitologia chineză, prima dinastie, Xia, ar fi fost întemeiată de Yu cel
Mare, prin ajutorul dat de un dragon ieşit din apele Fluviului Galben.

Istoria Chinei începe însă, odată cu dinastia Shang (1800-1025 î.Hr.). Suveranul era
considerat "fiul cerului", iar China, centrul Universului. Prin anul 1500 î.Hr., chinezii
inventează scrierea formată din ideograme (care simbolizează idei).
începând din anul 1025 î.Hr., venea la putere o altă dinastie, Zhon, în timpul căreia se
încep construcţiile la fortificaţiile de-a lungul frontierei. Fărâmiţată şi ea,
Perioada ce urmează, de aproximativ 300 de ani, a fost cunoscută ca Perioada
"regatelor combatante". Era vremea înţeleptului Confucius, ale cărui principii de respect
faţă de strămoşi şi de zei, de supunere faţă de suveran au avut o influenţă profundă
asupra societăţii chineze.

Dintre "Regatele combatante", cel mai bogat şi mai puternic era cel al dinastiei Qin.
Suveranul Qin Shihuangdi avea să unifice regatul (221 î.Hr.), devenind primul împărat al
Chinei. Tot el porunceşte să fie legate între ele fortificaţiile de apărare prin ziduri
foarte groase, prelungindu-le la est şi la vest, realizând astfel cel mai lung zid din lume,
Marele Zid Chinezesc (225 î.Hr.). După moartea sa va veni la putere, timp de
aproximativ 400 de ani, dinastia Han (206 î.Hr.-220 d.Hr.) care va extinde teritoriile
Chinei.

Construcții

Marele zid chinezesc ,a fost construit de catre imparatul Shi Huagdi.Zidul a fost
construit intre anii 214 -204 i.Hr.,de mii de tarani saraci.Constructia exista si
azi,intindandu-se pana la 2200 km,in cat este vizibil si de pe Luna.
Se spune că Meng Jiangnv s-a născut într-o localitate sudică și s-a căsătorit cu Wan
Xiliang. Nu mai târziu decât în a treia zi după nuntă, bărbatul ei a fost luat și dus în
partea nordică a țării pentru construirea zidului. Zilele treceau, dar tânăra soție nu
primea nici o veste de la bărbatul său. „Se apropie iarna, cum o să-și petreacă soțul meu
zilele geroase fără haine groase?”, se gândea femeia. Astfel, Meng Jiangnv a țesut o
pânza de bumbac și a confecționat o haină groasă pentru bărbatul său. A plecat și cu
chiu cu vai a ajuns la poalele zidului din nordul țării. A văzut mii și mii de bărbați,
îmbrăcați subțire, cărând cărămizi și pietre grele. Mulți cădeau din cauza oboselii și a
foamei. Tot căutând și întrebând, în cele din urma Meng Jiangnv a aflat că bărbatul său
murise de oboseală și cadavrul său a fost îngropat chiar în zid. Auzind trista veste, a
plâns ce a plâns timp de 3 zile și 3 nopți la poalele zidului, când, brusc, cu un sunet
asurzitor, o porțiune lungă de 800 de li a zidului s-a dărâmat. Printre dărâmaturile
zidului, a găsit rămășițele pământești ale soțului ei. Cu corpul neînsufleșit al bărbatului,
Meng Jiangnv a pornit pe drumul său spre casă. Pe drum i s-a făcut sete și foame. A
plâns tot drumul și din lacrimile sale s-a format un izvor. Fiind urmărită de soldați, Meng
Jiangnv a luat o stâncă a muntelui și a aruncat-o. Stânca a format un paravan,
împiedicându-i pe soldați. Pe drum, femeia s-a întâlnit cu un meșter pietrar, pe care l-a
rugat să facă o groapă în piatra în care a depus rămășițele pământești ale soțului, pe
care a păzit-o până și-a dat duhul. Localnicii au îngropat corpul femeii împreună cu cel al
bărbatului său în grota de piatră. Au construit lângă grotă și un templu cu o statuie a
femeii, pentru a cinsti memoria acestei perechi, iar templul a căpătat denumirea templul
Meng Jiangnv.

Confucianismul
Confucius s-a născut în China în anul 551 î.Hr.. A fost un mare gânditor, convins că
împăratul trebuie să aibă grijă de poporul său ca un părinte. Timp de 2000 de ani,
învățăturile lui i-au influențat pe conducătorii Chinei. Acest intelept a descris armonia
naturii cu ajutorul simbolului Yin si Yang. Aceste doua nume reprezinta cele doua
nonculori din care este format: negrul si, respectiv galbenul (China antica era singura
tara in care galbenul nu era considerat o culoare "malefica"), aflate in combinatie.

Chinezii inventează fabricarea hârtiei, îşi dezvoltă literatura şi arta, ştiinţele, medicina.
Mătasea ţesută şi pictată în China avea să provoace constituirea acelui "Drum al
Mătăsii" şi tot acum se va produce dezvoltarea budismului. Războiul Sprâncenelor roşii"
(17-25 d. Hr.) condus de Fan Ciang şi cel al "Turbanelor galbene" (184-200 d.Hr.) condus
de fraţii Cihuan vor fi înăbuşite; slăbit astfel, Imperiul Chinez va fi cucerit de triburile
mongole venite din nord.

Hartia. Fara hartie nu am fi avut harti, iar fara harti, cel mai
probabil omul n-ar mai fi cutreierat pamantul in lung si-n lat asa cum a facut. Nu este pe
de-a-ntregul clar nici cui i se datoreaza notiunea de a converti gandurile in limbaj scris
(sa fi fost sumerienii?), dar ceea ce se stie este ca primele limbi ar fi aparut in urma cu
aproximativ 5.000 de ani. Iar de-ndata ce limbajul a inceput sa se dezvolte, oamenii au
scris pe orice a stat nemiscat timp suficient. Argila, lutul, bambusul, papirusul si piatra
au fost doar cateva dintre primele suprafete utilizate in acest scop. Lucrurile insa
aveau sa se schimbe dupa ce chinezii, mai precis un demnitar pe nume Tsai Lun, va
inventa cam prin anul 105 i.Hr., un prototip al hartiei moderne, dintr-un amestec
de  coaja de copac, canepa, panzeturi uzate si resturi de navod, rezultatul fiind o
hartie aspra, bruta (inainte de asta, chinezii scriau pe fasii subtiri de bambus si
matase).  Ce-o fi scris chinezul pe prima “foaie”de hartie, greu de spus.  Inca nu se stie
cine a venit cu ideea de a converti gandurile intr-o limba scrisa, insa se stie ca primele
limbi au aparut cu aproximativ 5.000 de ani in urma. Si, odata ce acestea, a inceput sa se
dezvolte si dorinta de a scrie, oamenii apeland in acest sens la orice era mai durabil, cum
ar fi bambus, papirus, piatra, tablite de lut.

Lucrurile s-au schimbat insa dupa ce un barbat chinez pe nume Cai Lun a inventat
prototipul pentru hartia moderna. In anul 105 d.Hr. el a creat un amestec din fibre de
lemn si apa pe care l-a presat, obtinand astfel o hartie grosiera.

Praful de puşcă : Este probabil cea mai faimoasa dintre anticele descoperiri
chinezesti, iar legenda spune ca ar fi fost realizata din intamplare de alchimisti , in
timp ce incercau sa puna la punct un elixir al vietii vesnice. Cea mai veche referire cu
privire la praful de pusca se gaseste intr-o opera chinezeasca din 1044: Wujung
zongyao, o culegere a celor mai importante tehnici militare, compilata de un anume Zeng
Goliang (se presupune asadar ca descoperirea prafului de pusca ar fi avut loc cu ceva
timp inainte).  Contrar la ceea ce se crede, chinezii nu au folosit praful de pusca doar
la focurile de artificii. Un amestec de nitrat de potasiu, mangal si sulf, formula servea
la fabricarea proiectilelor fumigene, explozibile si incendiare de folosit in timpul
asediilor.
Busola. Unde am fi daca nu s-ar fi inventat
busola? Pierduti, cu siguranta. Nu se stie cu precizie cui i-a venit ideea desteapta de a
se orienta folosind magnetul, dar marturiile arheologice arata ca a fost un chinez, in
secolul IV d.Hr., cel care a slefuit o piatra magnetica naturala in forma de
lingura, menita a indica intotdeauna aceeasi directie: sudul, directia cardinala si
calea catre armonia interioara. De altfel si busola moderna, instrument de navigatie,
dateaza din anul 1100, provenind tot din China. A fost introdusa in Europa in secolul XII,
cel mai probabil de catre arabi

Matasea. A fost o vreme cand matasea

chinezeasca era atat de pretuita in intreaga lume, incat a reusit aproape de una singura
sa lege China antica de restul lumii prin intermediul comertului (vezi fabulosul Drum al
Matasii) si sa o impace cu celelalte culturi (confruntati cu inovatiile chinezesti de genul
prafului de pusca, mongolii, bizantinii, grecii si romanii nu puteau fi prea prietenosi).
Descoperirea prelucrarii matasii in China a fost multa vreme inconjurata de mister.
Potrivit traditiei, ar fi fost nevasta Imparatului Galben, legendarul parinte al civilizatiei
chineze, care a trait in jurul anului 3.000 I. Hr., cea care a descoperit proprietatile
firului produs de viermii de matase. La ora actuala, gratie descoperirilor arheologice,
detinem informatii mai exacte cu privire la originile sericulturii; surprinzator, la fel de
vechi pe cat lasa legenda sa se creada. Mai precis, cele mai vechi relicve scoase la
lumina provin din  perioada Liangzhu (neoliticul tarziu), inflorita intre anii 3.300 si
2.200 i.Hr. in China orientala, in zona lacului Tai, acolo unde se gasesc astazi orasele
moderne Hangzhou si Shanghai. Relicve putine, dar semnificative: un fragment de
tesatura si resturi dintr-o centura din matase, in masura sa ateste inechivocabil faptul
ca materialul era deja cunoscut de chinezii din antichitate tocmai din epoca indicata in
legendele despre Imparatul Galben. Chinezii au pastrat multa vreme cu strasnicie
secretul producerii matasii, ei pierzand controlul doar atunci cand, cum necum, calugarii
din Europa au reusit sa puna mana pe viermii de matase si sa-i “exporte” in vest.
Morminte celebre

Marea Armată de Teracotă în mărime naturală păzeşte mormântul împăratului Qin Shi Huangdi

Armata din teracotă păzind mormântul împăratului Qin, formată de 7000 de soldați de
lut, în mărime naturală. Soldații aveau arcuri și lănci reale, caii și carele fiind în mărime
naturală. Mormântul împăratului nu a fost încă explorat, dar se crede că se află într-un
palat subteran.

Tradiții și cultură
Dragonul chinezesc Yin și Yang. După cum credeau chinezii, elementele naturii erau în

armonie.

China Antică. Istoria tradițională. Cei Cinci Suverani și Cei Trei Auguști
Istoria tradițională a Chinei începe cu epoca celor Cinci Suverani (Wu Ti) care au
domnit, se pare, înaintea celor Trei Auguști (San Huang). Primii trei din cei Cinci
Suverani, și anume Huang-ti, Ciuan-hiu și Kao-sin sunt citați în lucrările derivate din
tradiția confuciană, lucrări cu caracter mai curând filozofic decât istoric. În cartea de
istorie (Su king), atribuită lui Confucius, nu sunt menționați decât ultimii doi Suverani,
Yao și Suen. Si-ma T'ien, care a scris prima mare complicare de istorie generală
(memorii istorice) vorbește, în capitolul întâi, de cei Cinci Suverani, menționându-l pe
Huang-ti ca prim Suveran. Într-o tradiție iconografică, probabil din epoca Han, rezultă
că cei Trei Auguști ar fi domnit înaintea celor Cinci Suverani. Ei se numeau: Fu-hi, Niu-
Kua și Sen-nong. Erudiții chinezi și-au propus să realizeze tabloul unei epoci fericite în
care Suveranii și Auguștii, domnind înantea dinastiilor regale, erau dominați de Virtutea
lor desăvârșită. Primii eroi din Su-King (cartea de istorie atribuită lui Confucius), Yao și
Suen, apar implicați într-o poveste dramatică a Marilor Ape, în care întemeietorul primei
dinastii regale, Yu cel Mare, are rolul principal. În alte povestiri din această carte apar
unii Auguști (Niu-Kua și Ciu-jong) sau alți eroi. Povestea Apelor Revărsate reprezintă un
mit referitor la organizarea lumii, fiind legat, uneori, de rituri agrare cu caracter
șamaninst (religie animistă primitivă care considera că slujitorii cultului pot influența
spiritele rele sau bune printr-un rit religios): făcând desene pe pământ, apa va țâșni și va
curge în albia sa.