CIVILIZAȚIA CHINEZĂ

1) Împreună cu civilizația indiană – cea mai mare civilizație

care a supraviețuit în bazinul fluviului Huang-Ho (9 mil. km.
pătrați)
2) Constituită în mil. II: continuitate de patru milenii în
obiceiuri, tradiții, scriere (posibilitatea recunoașterii stilizării
pictogramelor de pe oasele de ghicit de acum 3.500 ani)
3) Spațiul geografic – influență asupra istoriei (dificultatea
accesului:
• lanțurile de munți din V → posibilitatea dezvoltării unei
civilizații prin asimilarea năvălitorilor
• în N – construirea Marelui Zid pentru apărare împotriva
hunilor
• în E – Marea Galbenă, în S – Marea Chinei (fig. 1)
4) Cadru geografic variat (munți abrupți, deșert, stepă,
câmpii, junglă) cu două mari zone naturale:
• în N: bazinul Fluviului Galben și în centru fluviul Yangtze
(5.000 km): teren propice culturii meiului și grâului
• în S: Zhuziang (Fluviul Perlelor): culturi de orez, ceai, dud
(viermi de mătase)
5) Orografia Chinei – dificultatea comunicațiilor dintre
regiuni (fracționarea în mai multe state)
6) Originea statului chinez – în micul regat format în mil. III
a. Chr. în zona cursului mijlociu al Fluviului Galben;
extinderea Imperiului către sud, dislocarea și asimilarea
populației autohtone Miao (ipotetic)
7) Încorporarea și asimilarea culturii altor popoare
băștinașe (fenomen dovedit arheologic)
8) Factor unificator – scrierea chineză (originală prin
sugerarea imaginii obiectului, a transmiterii ideii, nu a
descompunerii lor în sunete)
 PERIOADELE CIVILIZAȚIEI CHINEZE
STATE ȘI DINASTII
1) Tradiție: situarea la începutul istoriei a unor împărați
legendari (în realitate – nume de invenții, momente și faze
de civilizație)
• Fu-Xi: inventator al plasei de pescuit; împărțirea țării în
clanuri, domesticirea animalelor
• Shen-Nong: inventarea plugului, cultura cerealelor,
stabilirea târgurilor, descoperirea proprietăților curative ale
plantelor
• Hoang-Ji: căruța și barca, arcul cu săgeți, mortar și
construirea caselor, scrierea și cele 12 tonuri muzicale,
împărțirea țării în provincii, inițierea creșterii viermilor de
mătase
• Yao: îmbrăcămintea, muzica liturgică, determinarea
astronomică a lunilor și anotimpurilor, instituirea
pedepselor
• Shun și Yu: organizarea statului, reglarea cursului fluviilor,
turnarea primelor trepieduri de bronz
2) Prima epocă din istoria Chinei: dinastia Xia/ Hia (2205-
1766 a. Chr.) (dovezi arheologice, dar și Confucius);
caracteristici:
• ceramică neagră nepictată
• ceramică policromă (negru, roșu, alb): motivul spiralei (cf.
ceramica de la Cucuteni)
• vasul cu trei picioare (li) (fig.)
3) Dinastia Shang (N-V Chinei, 1766-1122 a. Chr):
• primele documente scrise (inscripții divinatorii pe oase,
carapace de broască țestoasă)
• construirea unor orașe fortificate
• inovație: fabricarea și turnarea bronzului (vase rituale
inscripționate)
• Marea Regulă (operă cu norme, indicații de guvernare,
religioase, juridice, administrative, morale)
• răscoală – alungarea ultimului rege Shang în 1050 a.Chr.
(începutul cronologiei sigure a istoriei Chinei); cucerirea
statului de către triburile Zhou
• evoluția vechii religii la nivelul unor concepții etice și
filozofice pe baza unui cod de morală practică →
dezvoltarea unor școli filozofice
• Redactarea primei opere literare (Cartea Cântecelor, Shi
jing)
• epoca clasică a civilizației chineze (Confucius, Lao-Zi,
Meng-Zi)
• sec. VIII – criza sistemului social-politic (decadența clasei
nobiliare, imposibilitatea opunerii rezistenței față de
invaziile tătare, rivalități pentru putere): epoca Regatelor
combatante (479-221 a.Chr.)
4) Statul Qin (255-206 a.Chr.): unificarea Chinei, perioadă
de reforme:
• intensificarea comerțului cu mătase
• unificarea legislației
• modificarea sistemului de scriere
• reconstruirea Marelui Zid (peste 2.500 km)
• construcții: «drumuri regale», palate, parcuri și reședințe
de vară
• distrugerea cărților în dezacord cu politica regimului,
risipa și cruzimea regimului Qin → război civil în 210 a.Chr.
(sfârșitul dinastiei)
5) Dinastia Han (208 a.Chr. – 220 e.n.):
• reunirea tuturor teritoriilor Chinei
• dezvoltarea comerțului (introducerea cânepei, a nucului și
a viței-de-vie din Persia)
• confucianismul – religie de stat, recunoașterea oficială a
budismului
• inventarea hârtiei (105 e.n.)
• intrigi, dezordine internă, distrugeri (orașe, opere de artă
și literare) → dispariția dinastiei Han
6) Dinastia Sui (581-618):
• reunificarea imperiului, cucerirea Manciuriei
• reforme în justiție și finanțe
• săparea unui canal de 1.500 km
7) Dinastia Tang (618-907) – perioada de apogeu a
civilizației chineze:
• extinderea imperiului (incorporarea Mongoliei,
Turkestanului), legături politice cu Japonia și cu Imperiul
roman
• Tai Zong (cel mai ilustru reprezentant): răspândirea unor
curente religioase (budism, maniheism, misionari creștini)
• înflorirea vieții culturale:
a) epoca de aur a poeziei (Li Tai-Pe, Du Fu, Wang
Wei) (fig. )
b) apariția marilor școli de pictură (frescele din
Dunhuang) (fig. )
c) biblioteca imperială: 54.000 volume
d) arta porțelanului: stilul «celor trei culori» (galben,
verde, fond alb) (fig. )
e) inventarea caracterelor tipografice mobile
8) Dinastia Song (960-1279)
• epocă de pace → progresul vieții intelectuale
• tipărirea clasicilor, răspândirea scrierilor (datorită invenției
tiparului și a xilografiei)
• apariția unui nou gen de poezie, destinată a fi cântată (ci)
• epoca de aur a picturii (monocromă)
• sec. XI – epoca de aur a porțelanului → iradiere asupra
întregii Asii Orientale
9) Stăpânirea mongolă (Genghiz Han): 1217-1368
(ocuparea N Chinei, distrugerea Beijingului)
10) Fondarea dinastiei Yuan (hanul Kubilai)
• toleranță religioasă (budiști, călugări tibetani și creștini)
• pătrunderea misionarilor catolici în China (Marco Polo)
• stagnarea vieții culturale, dezvoltarea teatrului
10) Dinastia Ming (1315)
• construirea de flote fluviale și maritime (drumuri până în
Somalia, Golful Persic, E. Africii)
• transferarea definitiv a capitalei la Beijing (construirea de
palate încă existente)
• definitivarea Marelui Zid
• ariditatea creației literare și artistice (exc. statuete din
fildeș)
• epoca marilor culegeri de texte: sec. XV – cea mai mare
enciclopedie din lume (22.875 fascicule netipărite integral)
• introducerea la curte a matematicii și a astronomiei
europene (de către misionari iezuiți italieni)
• prăbușirea dinastiei (după 1555), preluarea puterii de
către manciurieni («dinastia manciuriană»: 1644-1911)
• apogeul ceramicii chineze («familia verde»)
• epoca marilor enciclopedii (cea mai mare, în 1725 –
10.000 volume-fascicul, media 100 pag.)
• cel mai vast repertoriu de ideograme (47.035) în 1716
• redactarea de vocabulare (fraze, expresii, aluzii)
• stagnarea poeziei și prozei, popularizarea romanului (Visul
din pavilionul roșu)
• luxul aulic, corupția funcționarilor, presiune fiscală,
sărăcirea populației → răscoala din 1795
• creșterea presiunii economice și politice europene asupra
Chinei (Anglia introduce deliberat opiul → «războiul
opiului» 1840-42 → obligarea reluării comerțului cu
Europa)
• penetrarea colonialismului european → stagnarea
agriculturii și a meșteșugurilor
• proclamarea republicii după abdicarea lui Sun Yat-sen
(ales de o adunare revoluționară în 1911)
 COMERȚUL ȘI MEȘTEȘUGURILE
1) Facilitat de dezvoltarea navigației (busolă, hărți
maritime, astronomice)
2) Exporturi: plumb, cositor, argint, aur, mătăsuri, faianțe,
porțelanuri
3) Importuri: mirodenii, lemn de santal, fildeș, coral, perle
etc.
4) Varietatea profesiilor și meșteșugurilor: secretari,
contabili, bucătari, grădinari, oameni de escortă,
concubine, bijutieri, pictori, dresori, sacagii, gunoieri,
măturători, cerșetori, bandiți etc.
 ÎMBRĂCĂMINTEA. ALIMENTAȚIA
1) Servea pentru a marca diferențele sociale sau
profesionale (reglementat prin decrete)
2) Oamenii de rând: pantalon, tunică lungă (albă sau
neagră, prin lege)
3) Culori obligatorii (decret imperial) pentru fiecare treaptă
socială: purpuriu, roșu aprins, verde, peruzea
4) Nobili: haine lungi ornamentate (dragon, fenix, păsări,
flori)
5) Nu se umbla desculț
• bărbații nobili: coturni înalți
• fete: legarea piciorului cu benzi (obligarea la un mers
nesigur, afectat, distins, dificultatea de a ieși din casă)
6) Nu se umbla cu capul descoperit:
• pălării din paie de bambus + ciucure de mătase la bogați,
• turbane (culori pe ocupații și meserii)
• bonetă pentru aristocrați + placă cu 12 pandantive
(ceremonii)
7) Umbrele (mătase verde-bleu) – inițial rezervate familiei
imperiale, ulterior și la negustorii bogați
8) Utilizarea evantaiului (rigid sau pliant)
9) Consumul de mei, orez, rar grâu (mămăligă)
10) Băuturi: specie de bere (din mei, orez sau orz),
condimentată cu mirodenii; vin – exclusiv curtea imperială
11) Inexistența restricțiilor la carne: bovine, porc, câine
(îngrășat cu mei)
12) Repertoriu bogat și variat de legume și fructe (18
varietăți de fasole, 9 de orez, 8 de pere, 11 de caise etc.)
13) Nu se consumau lactate
14) Ex. de bucătărie variată în epoca Shang (1766-1122 a.
Chr): 42 feluri de mâncare pe bază de fructe, 20 pe bază de
legume, 29 – pește uscat, 17 tipuri de răcoritoare, 57 rețete
prăjituri
15) Consumul de ceai (zeci de varietăți) - generalizat, în
mari cantități (euforie, protejarea organismului împotriva
epidemiilor)
 FAMILIA
1) Solidaritatea familială – întemeiată pe cultul strămoșilor
(sursă de protecție și prosperitate, pedepse, nenorociri)
2) Temeiul solidității familiei – pietatea filială (scopul
educației copiilor – respectul față de părinți)
3) Practicarea infanticidului în special feminin (sărăcie)
4) Căsătoria (cel târziu la 20/17 ani) – decisă de părinți;
scop: îndeplinirea îndatoririlor față de strămoși și
perpetuarea generațiilor; fără formalități religioase/ civile
• schimb de daruri practice și simbolice (gâscă sălbatică și o
bucată de mătase)
• ritual: trimiterea unei căruțe, lumini trei nopți în casa
mirelui, închinare în fața tăbliței, cupe cu vin
5) Divorțul: posibil oricând, consimțământ mutual; 7 motive
prin tradiție (lipsă de respect față de socri, sterilitate,
adulter, gelozie, furt, limbuție, boli grave)
6) Situația femeii – umilitoare (imposibilitatea moștenirii
soțului, abuzuri, lipsa dreptului asupra proprietății)
7) În familie, autoritatea femeii – egală cu a bărbatului;
înțelegerea din familiile chineze (Marco Polo)
8) Instituția haremului imperial (onoare; pază exercitată de
2-3.000 eunuci)
 REGIMUL JURIDIC
1) Severitatea sistemului de represiune penală
2) Pedepse barbare în epoca feudală:
• tăierea părului
• lovituri de bici sau baston
• însemnarea cu fierul roșu
• tăierea nasului, a limbii, a urechilor
• amputarea labelor picioarelor
3) Tortura, pedeapsa cu moartea (sugrumarea, decapitarea,
aruncarea vinovatului într-un cazan cu apă fiartă)
4) Extinderea pedepselor asupra întregii familii a
vinovatului
5) Distincția între culpa voluntară și cea involuntară
 VIAȚA RELIGIOASĂ
1) Practici divinatorii înregistrate de peste 200.000 «oase
de ghicit» (întrebări adresate strămoșilor privind
interpretarea unor vise, schimbarea vremii, leacuri pt boli)
2) Urme de șamanism în folclor și în literatura cultă (M.
Eliade)
3) Mitologie slab dezvoltată:
• divinitatea supremă (Stăpânul cerului) are trăsături
antropomorfe (Tian)
• zeița Pământului (Hu Tu)
• monstrul Kung-Kung (șarpe cu chip de om)
4) Sufletul are un dublu aspect: vegetativ, atașat de corp și
post-mortem (po) și aerian (hun, alături de Stăpânul
Suprem)
5) Religiile Chinei: confucianism, daoism, buddhism
6) Confucius (551-479): (fig.)
• eliminarea superstițiilor și a elementelor iraționale,
magice, mistice
• divinitatea supremă – Cerul (dotat cu voință proprie):
recompensează și pedepsește oamenii, oferă și retrage
puterea politică
• misiunea religiei de a stabili raporturi sociale corecte
dpv. moral
7) Daoismul
• fondat în sec. IV (Lao-zi, Dao de jing) (fig.)
• Dao: rațiunea universală, ființa și realizarea ei obiectivă,
universul și legile lui
• renunțare la viața socială, retragerea în sine,
perfecționarea prin tehnici (practici dietetice, igiena
respirației, meditație, extaz
8) Buddhismul
• ajutorarea oamenilor, viața activă închinată operelor de
caritate
• existențele succesive se încheie cu pacea și liniștea
Nirvanei
• lumea – construcție a conștiinței noastre, reprezentare
mentală
8) Panteonul chinezesc: zei personificări ale fenomenelor
atmosferice, dragoni, divinități ale meșteșugurilor, zei
protectori împotriva bolilor etc. (fig.)
 FILOZOFIA
1) Două trăsături esențiale:
• interesul funciar pentru etică (filozofia Europeană:
epistemologie, metafizică, logică etc.)
• legată de politică, religie și de toate aspectele vieții
2) Rolul principiilor antagonice și complementare Yin
(principiu masculin; lumina, cerul, soarele, căldura) și Yang
(principiu feminin; întunericul, pământul, luna, recele)
3) Orice ființă/ lucru – compus proporțional din Yang și Yin
4) Transformările din univers, ritmurile cosmice –
determinate de interacțiunea și alternanța lor
5) Armonia, mutațiile lor (11.520) → ordinea universului,
alternarea anotimpurilor, a zilei și nopții, metamorfoza
animalelor etc.
6) Confucius
• începutul unei tradiții filozofice dominante timp de
2000 ani
• influență în toate domeniile culturii
• comentarii la cele șase opere fundamentale ale culturii
chineze (Cartea Schimbărilor, Cartea Poeziei, Cartea
Documentelor, Cartea Ritualurilor, Cartea Muzicii, Analele
Primăverii și ale Toamnei) în 20 cărți (discipoli)
• scopul filozofiei – formarea omului util societății
• misiunea înțeleptului – preocuparea pentru societate,
existența socială a individului, relațiile ideale dintre om și
societate
• etica - două virtuți fundamentale: negarea eului egoist
și acceptarea a ceea ce este drept și potrivit (iubirea
aproapelui, corectitudinea, binefacerea)
• evitarea metafizicii (nenorocirile din viața societății –
consecința obscurității gândirii și impreciziei limbajului)
• cele trei virtuți ale omului: inteligența, curajul, buna
intenție (=caracter, corectitudine, generozitate)
• temelia caracterului – sinceritatea (acordul cuvintelor
cu faptele), probitatea, moderația în vorbe și atitudini,
simpatia pentru toți oamenii
7) Mencius (Meng-zi) – continuatorul filozofiei
confucianiste (371-289 a. Chr.)
• centrul gândirii sale – teoria despre caracterul omului
esențialmente bun
• toți oamenii se nasc egali și buni, au simțul virtuții
înnăscut, doar unii îl cultivă
• omul rău: neînfrânarea pornirilor lipsite de valoare morală
7) Daoismul
• negarea posibilității cunoașterii lumii (incapacitatea
oamenilor de a cunoaște lucrurile altfel decât prin
abstracțiuni)
• cunoașterea lumii → îndepărtarea de realitate, de
principiul ordinii universale (Dao)
• consecință: evitarea activității intelectuale, a oricărei
încercări de a interveni în ordinea realității condusă de Dao
• «Omul desăvârșit nu face nimic, se limitează doar la
contemplarea Universului»
• Dao – principiul ordinii necesare în Univers, societate,
comportamentul individului și în gândirea umană, principiul
diriguitor al lumii materiale (necreate și indestructibile)
• posibilitatea înțelegerii lui Dao (nu prin rațiune, ci intuiție)
• moartea este un bine (reintegrare în unitatea-totalitatea
originară)
• susținerea daoismului de către suverani (caracter
contemplativ și invitație la pasivitate)
8) Doctrina Zen (elaborarea și adaptarea gândirii budiste în
China)
• fiecare om posedă natura lui Buddha sau a spiritului
universal
• cunoașterea – rezultatul unei iluminări (stare exprimabilă
prin tăcere) nu prin studiu
• meditația – calea de acces la Iluminare și Nirvana (în om)
 CUNOȘTINȚE ȘI REALIZĂRI TEHNICE
1)
 Identitatea culturală

1.